P. 1
Ion Oancea - Probleme de criminologie

Ion Oancea - Probleme de criminologie

5.0

|Views: 596|Likes:
Published by sorin
criminologie
criminologie

More info:

Categories:Types, School Work
Published by: sorin on Dec 09, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/24/2014

pdf

text

original

CA

:

PROBLEME DE CRIMINOLOGIE

ION OANCE,A

PROBLEME DE CRIMINOLOGIE ION OANCEA
Copyright @ 1994,1998 - Editura

ltLL EDUCATIONAL

S.A.

rsBN 973 - 9337 - 36 - I 1',
Toate drepturile asupra acestei edifii rczertate Editurii

ALL EDUCATIONAL S.A.

Nici o parte din
a

acest volum nu poate

fi

cop ratd frrdpermisiunea scrisd

Editurii ALL EDUCATIONAL S.A.

Drepturile de distribufie in shlin[tate apagin in exclusivitate editurii. Copynght O 1994, 1998 by ALL EDUCATIONAL S'A.

All rights

resenred.

The distribution of this book outside Romania, without the written permission of

I

ALL EDUCATIONAL

S.A., is strictly prohibited.

Editura ALL EDUCATIONAL S.A. Bd. Timigoara, nr. 58, sector 6
7

6548 - Bucuregti

8
Fax:
Distribulie

4B

18 50; 413

ll

s8

311 05 65

8

48

03 29; 413 16 12

Redactor:

Doru Tr[il6

PnrNrBD IN RoueNIA

cuvANT *orr-o serie de studii si lucrdri

iNntrn

cetat Si dezbdtut probleme privind criminalitatea ca fenomen social general (curs, cauze, dimensiuni)fl1ste bine si necesar a se cunoaste acest aspect al

de criminologie din lara noastrd s-au cer-

fenomenului crirninal. Dcii se scapd din vedere cdfenomenul iriminalitifii este alcdtuit dintr-o totalitate de crime, fapte individuale, cd inddrdtffiecdrei crime std un om, un criminal, care a comis fapta. Ni se pare cd limkqrea cercetdrii criminale la aspectul gengral al fenomenului, cu excluderea cerietdrii crimei, criminalulili si altele, produce o tngustare exageratd a domeniului criminologiei. in lucrarea de fa1d, ne-am propus sd examiidm, tn cinci capitole, probleiele mai importante ale criminologiei, anume probleme privind Stiinla criminologiei, probleme privind criminalitatea, probleme privind criminalul, probleme prtitnd crima Si probleme privind pedeapsa. infetut acesta, ddm lucrdrii si o aicdtuire mai-apropiatd de structura modernd a Stiinlei criminologiei. \ in criminologia actuald se subliniazd mereu caracterul multidisciplinar al acestei discipline Stiinlifice, potrivit cdreia fenomenul criminal se studiazd de mai multe stiinle (criminologia, sociologia criminald, statisticd criminald, psihologie criminald etc.). Este bine cd este aSa, deoarece, datoritd colabordrii si cooperdrii mai multor stiinle, fenomenul criminal poate/i cunoscut mai profund si sub mai multe aspecte. Dar asta cere, ca si criminologul sd se tmpltce mai mult tn cunoasterea acestor Stiinle Si sd evoce mai des Si mai mult rezultatele valoroase respective)Sn paginile acestei lucrdri am tncercat sd invocdm unele teorii de psihologieb)iminald, sociologie criminald etc. considerdnd cd aceasta contribuie la o mai bund cunoastere a criminalului Si a criminalitdlii (de exemplu, cauzele psihologice ale crimei, noliunea de caracter psihologic al criminalului, deosebit de caracterul moral al criminalului, cauzele sociale ale crimei Si altele). \ In criminologia unor ldri din Europa si s.u.A., indeosebi in psihologia criminald, sociologia criminald, s-au afirmat o serie de teorii valoroase despre criminal, despre cauzele crimei gi altele, despre care s-a scris si tn literaiura noastrd de specialitate. Acesta este un lucru pozitiv, fiindcd am putut cunoaste progresele realizate in gtiinla criminologiei moderne. Dar tn receplionarea si interpretarea acestor teorii, ele s-au pus unele ldngd ahele, cdutindu-se ,,confruntarea" dintre elegin lucrarea defald ne-am oprit la unele din aceste teorii si am incercat sd le laportdm si sd le coreldm cu obiectul la care acestea se referd si pe care-l cerceteazd. Asa, de exemplu, teoria personalitdlii criminale

VIII

CnTMINoLoGIE

arn apropiat-o de cauzele psihologice ale crimei, teoria asocierii diferenliale bine am legat-o de cauzele sociule ale crimei. in fetul acesta se vqlorificd mai aportul acestor teorii tn Stiinla criminologiei' in literatura noastrd de specialitate s-a scris Si se scrie mult despre nece-

sitatea cercetdrii gtiinliftce tn criminologie (despre metodologie, etapele etc')' cercetdrii, rolul ipotez"ii, d, lucru, interpretarea rezultatelor cercetdrii Este un punct de vedere bun Si exact, fiindcd nu se poate face Stiinld fird cercetaie Stiinffficd. Asemenea cercetdri s-au ficut Si la noi fn lard, dar n-y fost insuficienie, fiindcd, tn ultimele decenii, tn lara noastrd crimino.logil cum se cuveneo. In viitor, tnsd, sunt preiund Si stisyinutd de forurile oficiale a;a -toare condiliile Tavorabile dezvoltdrii cercetdrii qtiinlifice Si in criminologie' pdnd atuncii, tnsd, in lucrdrile noastre de criminologie nu ne putem dispensa de tn alte rezultatele cercetdrii qtiinlifice efectuate pdnd acum tn lara naastrd si cercetdrii mai noi sau mai vechi, romdfid'$i 1dri. va trebui sdfolosim rezultatele 'strdine, htdeosebi cele din ldrile europene, procedeufolositfrecvent in literatura nu de specialitate. Fdrd asemenea informalii Stiinlifice, suslinerile teoretice acestei lucrdri, am tncercat sd suni credibile Si nu se pot impune. in paginile cu seamd cu privire la criminalitate, la folosim asemeneq dati Stiinlifice, mai criminal si la crimd, date exprimate in cifre (absolute sau relative, procente) tabele, chiar Si unele grafice. y Leasdnul criminoigiei este tn Europa (Italia, Franla, Germania) Si a fost ')u*oliota de medici, dir mai ales deinristi, ca sd nu amintim decdt trei, Rafaele tn Garofalo, Enrico Ferri si Traian Pop. in acelasi timp, tnsd, critninologia cu dreptul penal, cu care Europa a crescut rnerett tn vecindtatea Si in legdturd dreptul s-a iiJluenyat reciproc, ba s-a Si c.onfruntat (vezi ideile lui Feni despre

p"noi 'ldrite

critica acestuia). in continasre, c-riminologia s-a dezvoltat Si in mai cu searnd tn s.u.A. De data aceasta, insd, criminologia 'n-a anglo-saxone, maijost cu precddere opera iuriqtilor Si nu s-a mai aflat aldnrri de dreptul (sociologia penal. Ea este cu precddere opera sociologilot'si a psihologilor 'criminald, psihologia criminald etc.). Din aceastd cauzd, domeniul criminologiei este diferd, tn sensul id Trno*rrul criminalitd{ii tn criminologia americand adicd dinfapte de tncdlcare a firmat dinfenomeni de devianld si detincvenld, "unor penal etc., adicd un domeniu norme de drept administrativ, disciplinar, acestafiindformat dinfapte de tncdlcare fotarte tntins. in criminologia europeand a Lmor norme de drept penal, adicd fapte criminale, aceasta fnseamnd cd legate de domeniul criminologiZi itt" mai restrdns, anume la fapte grave Si vorbindu-se despre dreptul penalsln tumtna celor de mai sus, tn lucrarea defold, penal Si legi speciale criminilitate'sf formele ei, ne referim la legile penale - Cod cu norme prnilr. Mai mult decdt atdt, ardtdm numdrul Si felurile crimelor (infracliunilor), cu cifre Si grafice chiar' Autorul
clasic Si

CAPITOLUL I

PROBLEME PRTWND $TIINTA CRIMINOLOGIEI
Este un fapt unanim recunoscut cd, pe l6ngd gtiinfa dreptului penal, de criminalitate se ocup6 gi o seamd de gtiinte speciale, runtr criminologia; "orn sociologia criminali, psihologia criminali gi altele. Apirut5 maitdrziu,la sf6rlrtul secolului al XIX-lea, criminologia s-a dezvoltat incontinuu, inc6t, in zilele noastre, ea a devenit o gtiinf[ bine skucturat[ gi consdlidat[. Tratatele, monografiile, manualele de criminologie apdrute aproape in toate 16rile, institutele, laboratoarele, asocialiile gi congresele de criminologie - nalionale gi internalionale - predarea criminologiei in. universitrli, dovedesc interesul qi importanfa criminoiogiei in sistemul gtiinfelor sociale gi umane contemporane. Desigur, in multe !Iri, fenomenul criminalitdlii inregistreazd, in unele sectoare unele stagniri 9i chiar unele descreqteri, dar nu-i mai pulin adev[rat ci in foarte multe !iri, unele bogate gi civilizate, acest fenomen a luat propo(ii ingrijordtoare, iar lupta de prevenire gi combatere se intensific[ gi se extinde. in multe 1dri, problema combaterii criminalit[1ii este cuprinsl gi in programele de guverndmdnt. Toate acestea dovedesc c[ fenomenul criminalitElii persisti in societatea contemporanl, c[ el prezint[ un pericol social real gi cr trebuie s[ fie indiguit gi comb6tut. Dar, o combatere rafional[ qi eficient[ este posibild cu condilia ca fenomenul criminalit[1ii sr fie cercetat gi cunoscut in mod gtiinlific, misiune ce revine criminologiei.
Secliunea

I

Preliminarii
1. Conceptul
de multe ori in funclie de conceplia gi viziunea autorilo6 in funcfie gi de momentul istoric pi de gradul de dezvoltare al qtiinlelor sociale gi umane. Amintim unele definilii mai reprezentative date criminologiei contemporane, subliniind aspectele pozitive, dar gi unele insuficienle. Astfel, criminologul francez J. L6aut1, in lucrarea luil, susline ci ,,gtiinfa criminologiei este gtiinla care se ocupd cu studiul ansamblului fenomenului criminal" (criminalitatea n.n,). Definilia este corectd, dar, spunem noi, este prea sintetic[, criminalitatea fiind un fenomen mai complex. Alte definilii sunt mai cuprinzdtoare. criminologii americani E. sutherland gi D. cressey afirm[ despre criminologie ci
este "$tiin!a care studiazd criminalitatea ca fenomen social, in special cauzeleacesteia

in decursul dezvoltdrii criminologiei s-au dat multe definilii acesteia,

(etiologia criminall) qi mijloacele de lupti impotriva acestui fenomen"2. Definitia

I
2

J. L6aut6: Criminologie et science pinitenciaire,Dalloz,Paris, lg72,p.ll, E. Sutherland, D. Cressey: Principes de Criminologie, trad., Paris, Cuias, 1966, p.

19.

CnrMINoLocIE
aceasta este mai larg6, menfiondndu-se problema cavalitdlli, care este esen{ial5, precum gi problenra mijloacelor de lupti impotiva acestui fenomen. Dar aceasti definife face timitere numai la latura sociald a criminalitdfii, ca integ, ca fenomen social, ffirI nici o referire la elementele componente ale fenomenului (crimi, criminal). Autorii romfini definesc criminologia ca "gtiinfa social[... care studiazl starea,

dinamica, legitalile, cavzele gi condiliile socio-umane ale criminalitdlii gim[surile de prevenire gi combatere"s,la fel, limitati la criminalitate ca fenomen general, social. O alt6 definilie sun[: "criminologia este o gtiinp care studiazi fenomenul social al criminalitdfii in scopul prevenirii sale"a. Este o defurifie corecti, dar prea sintetic[. Dup[ cum s-amai remarcat, asemenea defini[i sunt caracteristice autorilor care sunt adeplii concepfiilor sociologice in materie de criminalitate gi criminologie.

7

Existd o seaml de definilii ale criminologiei din partea autorilor adepfi ai concepfiilor psihologice despre criminalitate, care socotesc ci aceasta se compune dinfi-o seami de crime, fapte individuale, fapte care sunt slvdrgite de anumite persoane, infractorii, care fiebuie, de asemenea, implicafi in defini1ie, cilci frrd crime gi criminali nu poate exista nici criminalitatea, ca fenomen social. Aga, bun[oard, unii autoris (Seelig, Burt, Healy) includ in cercetirile gi definiliile lor problema crimei ca element component al criminalitilii ("manifestarea criminal[", ;'sdvdrgirea crimei"). Studiindu-se crima, aceasta se face indeosebi cu privire la cauzeleacesteia ca fenomen individual, indeosebi in laturile sale psihologice. Alfi autori6 includ in cercetarea criminologici problema infractorului, delincventului sub raport social, biologic gi psihologic. lnfracfiunea fiind faptaunui om - criminalul - acesta trebuie s[ devini obiect de studiu al criminologiei gi si se arate cauzele individuale ale crimei sale. in lumina cercet[rilor menfionate mai sus, putem defini criminologiaca gtiinla care studiaz[ criminalitatea ca fenomen social 9i ca fenomen individual, crimele sdvdrgite care o alcltuiesc, persoanele care le-au comis, caluzele sdvdrgirii gi mijloacele de prevenire 9i combatere.
2. Obiectul Problema obiectului criminologiei a fost indelung discutatd gi mai este incl discutatI. Din istoricul criminologiei se reline ci, intr-o lungi perioadi de timp a dezvoltdrii acestei ramuri gtiinlifice, obiectul de cercetate afostinfractorul,maic;',t seam[ in gcoala pozitivist[ (Lombroso, Ferri etc.), formuldndu-se tezele privind tipurile de criminali, rolul ereditilii, al unor maladii etc. O dat[ cu dezvoltarea psihologiei criminale, analizele gi cercetirile infractorului s-au multiplicat,

ielev6ndu-se rolul factorilorpsihici in catzareacrimelor, cum sunt elementele vielii emotiv-active (trebuinle, emo{ii, sentimente, nivelul de inteligenfi, caracter etc.). pe aceasti linie de dezvoltare a gtiinfei criminologiei, s-au inregistrat succese reale.
A. Dincu: Ciminologie, Universitatea Bucuregti, 1984' p.78. R.M. Stinoiu: Introducere in criminologie, Fi. Academiei, Bucuregti, 1989,p'44' E. Seelig, Traift de criminologie, trad., P.U'F., Paris, 1956' p. 5l '
W. Healy, A. Bronner, New

iight

on Delinquency and its TreafinenL Yale, hess University, 195'7 , p. 36 si

PnontEME pRryrND $rumy,n CruwvotocrEr

Y,
r
tr
a

I I

I
&

Ulterior, s-au inceput cercetiri cu privire la rolul factorilor sociali, ajungdndu-se la obfinereaunorrezultate $tiinfifice evidentepe linia sociologiei criminale @erri gi autorii americani - Sutherland gi altii). Apoi s-a pus accentul pe criminalitate caunansamblu de crime s[v6rgite qi pe cauzele sociale ale fenomenului. De data aceasta, obiectul de cercetare este criminalitatea ca fenomen social-uman, cu insistenfi in cunoagterea gi dezvlluirea cauzelor sociale ale acestuia (influenfa familiei, influenla crizelor social-economice, influenfa sfiucturilor sociale in general), ca gi influenlaunor grupuri sociale negative (bande de infractori, de delincvenli etc.), influenfa unor cartiere mirginage la orage, familii dezorganizate etc.

Obiectul criminologiei este criminalitatea, care are ca primd trisiturl, aceea cl estewfenomen social care constd intr-un ansamblu de crime sdvdrgite, ce au avut loc intr-o {ar5 (regiune) dati gi intr-un timp dat (anul, decada). Criminalitatea devine obiectul de studiu al unei discipline speciale, fiind un fenomen social real, fiind vorba de o totalitate de fapte sdvdrgite, iar aceasti totalitate de fapte reprezint[ o realitate obiectivi gi observabil[. S-a ridicat obiecfia conform cireia criminalitatea nu e numai un fenomen obiectiv gi real, ci Si wr fenomen juridic, faptele sivirgite fiind in prealabil incriminate gi inscrise in legea penald. S-a rdspuns c[ este adevdrat: crimele sunt previzute de legea penal6, dar asta nu este un minus pentru faptele sdvirgite, ci un plus, in sensul ci ele sunt consacrate qi prin lege gi cet[[enii pot cunoa$te dinainte faptele oprite, astfel putdndu-se ab,tine de la sivdrgirea lor. O a doua trlsiturl a criminalitSfii constd in aceea ci acesta este un fenomen antisobial gi care se pedepsegte. o fapti infracfionali, inainte de a fi prevlzutd de legea penald, este opriti de constiinla sociald, fapta fiind prin confinutul ei antisociald (de ex. omorul, furhrl, distrugerea de bunuri ale altuia etc.). omorul gi tridarea au fost pedepsite de societate, de congtiinfa sociali, incr inainte de a fi oprite de legea penalr; tocmai fiindcd faptele erau periculoase gi pedepsite de grupul social, ele au fost incriminate de lege gi previzute de lege. Incriminarea prin lege a adus o consacrare legal[ unei incriminiri sociale anterioare. O fapti este crimi, spunea sociologul Durkheim, fiindci, in prealabil, este antisooiali gi apoi este sancfionat[ cu o pedeapsi ("crima este actul care atrage o pedeapsd,'). Aceasta este o trisdturd obiectiv[ gi comund tuturor infracliunilor. O a freia fiesftur[ a criminalitifii consti in aceea ci este un fenomen unitar. La
primavedere, criminalitatea este alcdtuitd dinfi-o mare diversitate de fapte. in continutul ei intrr o mare varietate de crime, incepAnd cu omoruri, vdtim5ri, corporale, continuf,nd cu crime contra brmurilor $i terminend cu cele contra normelor de conviefuire sociall (parazitism social etc.). Cu toate aceste4 criminalitatea este un fenomen unitar,fiindcl infracflunile care alcdtuiesc criminalitatea au o fiEsItur[ comuni, anume toate prezinti tnpericol social grav, infraclional, care poate fi combitut numai cu sancliuni penale, cu aplicarea de pedepse, unele deosebit de severe - inchisoare de lung[ durati etc. Aceasta dI unitate infregului fenomen criminal gi face posibil ca el sd devini obiect al gtiinlei criminologice. Pe de alti parte, diversele infracf;uni, prin prevedere in legea

CntuINoLocIE
penal[, sunt bine descrise
gi

bine caructeizate, inc6t

ele pot

fi uqor recunoscute, mal cu

aceasta, criminalitatea seami ce sunt gi bine agezate gi sistematizate prin legea penal[ Prin de alte inc[lclri ale legii (conffavenlii, alcdtuieqte un domeniu bine delimitat 9i distinct incilc# disciplinare etc.). Aga fiind, criminalitatea devine un obiect propriu 5i special

obiecul lor Infracliunile (crimele) componente ale criminalitifi sunt diferite &tpd unele sunt crime contra special,unele fiind crime confia statului'(rddare, complot), public ori privat persoanei (omor, vitim[ri corporale), altele infracliuni coflfraavutu/uf alcdtuiesc criminalitatea' ityt, detapiaare) gi aga mai departe cu celelalte crime care contra persoanei ori a crimelor Natura crimelor confia statului-este diferiti de natura afectate de crimelor conra normelor de conviefuire sociali, fiindci valorile sociale

al unei Etiinle speciale, criminologia.

lor (stat, persoana diferitele crime sunt diferite atat prin natura lor, c6t Ei prin importanfa naturapolitic[ - stat -, altele de naturi etc.). unele infracliuni, dup6 obiecttrl lor, sunt de mult de cdt atdt' economic[ - furt, ielapidare -, 9i altele de naturd umanl - omor etc' Mai diferite - omor' chiar qi crimele din acelaqi grup (exemplu, cele confia persoanei) sunt pe care o calomnie - at6t prin gradul lor de pericol social, c6t 9i prin rezonanla social[ ce se aplicl. De aceea, pe l6ngd provoac[ fie.*i io purt", lucru exprimat gi in pedeapsa ia in considerare 5i obiectul luarea in considerare a obiectului social gen eral ,trebtie sI se

prin naturi 9i gravitate' $tiinla special al difeitelor crime componente, care sunt diferite crime, indeosebi gradul lor de pericol criminologiei are datoria de a examina aceste propriet6fii, social, prir prisma obiectului lor special (valoarea persoanei, valoarea

criminalitatea, au si forma unor fenomene de qtiinla naOtrLiuiidicd, fiindfapte prevdzute de legea penald qi care sunt studiate de juridici a dreptului p"nul, nu modifici natura sociald a criminalit6fii. Crimele au, socialfl mai intfli, o eiistenlfl sociali reald (faptesivdrqite qi reprobate de conqtiin{a "Dacdcrima este o noliune gi moral[) gi dup6 aceea primesc ai o existenldiuridicd. juridica, nu-i mai pulin adevdrat cI acest concept legal acoper[ o^realitate uman[ 9i -socia![, fost omorul care, ca fenomen, este anterioard legii 9i o motiveazil'z..intdia sivdrqiti gi obiectivfl 9i apoi omorul ca fapt[ juridicl, incriminatd o-bieclia
cL, crimele care compun

disciplina socialI etc.).

cafaptdsocial[

gi sancfionati de legea Penal6. io ui doilea rdndlcriminalitatea Qompusl dintr-o masd eterogeni de infracfiuni, care alc[tuiesc este totugi un fenomen social omogen, in sensul cE infracliunile comune, in inlelesul cI toate criminalitatea sunt fapte asem[nitoare, au trls6turi in societate' infracliunile sunt fapte de comportare antisociald, fapte "de conflict" propriet6lii, conviefuirii fapte ce aduc atingeie unor valoii sociale 9i morale (statului, acestor fapte, ele sunt incriminate $i .o.iut" etc.). Datoritd acestui caracter al criminale. in acest reprimate de societate, sunt apreciate ca fapte negative, ca fapte

'

ce alcdtuiesc sens, criminalitatea este un fenomen omogen, toate crimele anume c[ sunt fapte antisociale (criminale)' criminalitatea, au acest caracter comun,
7
J. Pinatel, Criminologie, Paris, Dalloz, 1963,p.40.

PnoatEME pRrvrND $runv7,t CnrumorocrEr

in al treilea r0nd, aceste fapte odatd siv6rgite pro duc o reaclie socialdr pyternic6, dintr-un numir de fapte, acte, care toate prezintd un caracter comun exterior,anume, odatd sivdrgite, ele determini din partea societdlii acea reacfie special6 care se numegte pedeapsd.Noi facem din aceste fapte un grup sui-generis, ciruia ii punem o rubrice comuni; noi numim criml orice act pedepsit gi noi facem din crima astel definitl obiectul unei gtiinfe speciale, criminologia,,e. In al patrulea rdnd, criminalitatea, in sens larg, este relativd schimbdtoare, in Si sensul c[ unele fapte igi pierd caracterul infrac]ional ori nu se mai sdv6rqesc; dar apar alte fapte criminale gi alte incriminiri. in felul acesta, ea este un fenomen repetabil gi, prin aceasta, persistent. Dupi cum observE A. Cuvillier, orice fapt social se caracterizeazd, prin aceea cr "prezintd o anumitE repetare, o anumiti frecvenli in decursul timpului"ro. Acest lucru este evident mai cu seamd c6nd este vorba de infracfiuni contra bunurilor, de infracfiunile de violenli gi altele. in toate ![rile, in codurile penale respective existd un volum de fapte infraclionale care se repetd, care persisti gi se schimbi ori dispar mai greu. Desigur, existi diferenfe intre diferitele grupe de infracliuni, in funclie de societate ie etapa dat[; intr_o si societate, gravitatea unor crime gi sanclion[xile sunt mai severe; irralti societate, gtavitateagi sanctiunile aceloragi fapte sunt mai pulin severe. intr-o societate sau in altd etapi de dezvoltare, au existat apoi crime care au dispirut, de exemplu, crima
de erezie; au apdrut apoi crime noi - exemplu, crime economice sau crima de genocid.

reacfie de protest, de represiune, mai exact, aceste fapte affag aplicarea un eipedepsei,. De aceea, Durkheim avea dreptate cdnd spunea c6 "criminalitatea constd

,/

cu toate acestea, a existat gi existr

un

un fenomen social repetabil, cu o anumiti constanti, ea se incrimineazd prin lege qi
E J. Pinatel, ibidem.
E. D_urkheim, Les rAgles de la mithode sociologique, p.U.F., paris, 1956, p. 35. Obiectul si metodele sociologici, in Sociologia francezd' contemporand. Editura politicd, -r0 Bucuregti, 197l, p. 28-29.
e^

gi "orice problem[ socialr este gi o problemi statisticd,'. in mod concret, criminalitatea, fiind o totalitate de fapte penale sivdrgite devine gi un fenomen social cantitativ, expimatin cifrele (indicatorii) care reprezint[ criminalitatea unei !5ri sau a unui orag, dintr-un anumit an ori lun6. De aici gi considerarea potrivit cdreia criminalitatea este un fenomen social, de masd,in sensul c[ este un fenomen multiplu, constituit din fapte individuale care se repetl, in prezent gi in viitor. Tocmai pentru aceasta, tocmai fiindci asemenea fapte se repeti, se aqteapti repetarea lor gi in viitor, ele se incrimineazd gi se sancfioneazi gi prin legea p.nute. Mai mult dec6t atdt, criminalitatea ca fenomen cantitativ, exprimi gi o anumit6 calitate, aceea de fenomen social negativ gi periculos. Desigur, criminalitatea fiind

corespunz[toare, care au o relativi identitate gi persistenld. Astfel fiind, fenomenul criminal poate fi obiectul unei gtiinfe speciale, anume criminologia. in sfhrgit, s-a mai observat cd orice iapt social este un fapt nuineric qi statistictl

fond cotnun de crime qi fedepse

A' Cuvillier,

t

lbidem.

CntuINoLocIE
juridic apare, fiindca in prealabil primegte gi un caracte r iuridic.Dar acest caracter el a ap[rut ca un fenomen social real. adic6 criminalitatea, Avand in vedere toate cele de mai sus, obiectul criminologiei, iar criminologia devine intrunegte condifiile necesare unui fenomen supus studiului, gi, ca orice qtiinl[, trebuie s6 descrie 9i s5 analizeze acest fenomen gtiin16,
care, gi si descopere regularitalile, mai cu seam6, sd-l explice, udirr re-i a.scifreze cauzele ori dispare' corelafiile 9i iegit{iG dupi care apare, se desf[9oar6, se modifici

o

gi s6 Pentru precizarea obiectului criminologiei, este necesar- sd insistim Pentru delimitim mai exact criminalitatea 9i, prin aceasta, domeniul ctir1inologiei' criminalitl[ii este alcituit dintr-o aceasta refinem, pe de o parte, conlinutul

3.

Dorueniul

'

sunt proclamate multitudine de crime sdv Aritte,aceste crime s[vflrqite, in prealabil, decat at6t, crimele caLtare,nu numai de congiiinla social6, ci 9i de lege. Mai mult penal[. Sunt crime sunt fapte considerate ca atarenu prin orice lege, ci prin legea inc4cirile altor legi - civile, numai iaptele de incilcare a legiloi penale. A'a fiind, etc. Aceste administrative etc. nu constituie crime, ci delicte civile, contraven{ii ponal, nici din ultime incllcdri, nefiind crime, nu fac parte din domeniul dreptului criminologiei. domeniul criminalitdlii gi deci nici din domeniul constau in aceea c[: Argumentele ce se aduc in sprijinul acestui punct de v-edere penal5, fiindci numai acestea sunt a) cririele sunt numai faptele pievdzute delegea (nuucide, nu tdlhdri, nu fapte deosebit de pericioase 9i interzise de legea penali parte, crimele sunt fapte grave nu numai uttoi" etc.); b) pe de alti prev[zute de legea fenald, ci 9i fiindc[ sunt fapte sdvdr;ite, sunt fapte frindci sunt real6 9i nu reale, facparte din realitatea vielii sociale gi constituie criminalitatea este o totalitate de numai o criminalitate juridicd (previzuti de legea penal6) care reald face parte din Aceastd criminalitate concepte, idei juridicl despre t gi este studiati de criminologie. $tiinla dreptului domeniul care revine criminologiei aspect juridic, penal inc6 studiazS crima (infracfiunea), dar aceasta o face sub penal6)' (notiune juridic[, elemente constitutive, vinov6fie, r[spundere

dili;il*tl,

i...

normativ fenomene socio-umane reale, indeosebi, $tiinfa criminologili studiazd crimele ca prevenire. sub raport*l catial,etiologic ai al misurilor de combatere 9i poart[ incd disculii cu privire la obiectul in teoria criminologie ii-ai purtatqi se americanlr2, gi domeniul criminatiiegi Si la domeniul criminologiei. in literatura a sociologiei o ramuri indeosebi in lucriri de sociologie criminalE, care reprezint[ penal pentru criminologie r6mdn pe un plan generale, unde postulatele dreltului orice inc[lcare a normelor Jec.rndar gi se consider[ c[ esie crimi gi criminalitate juridice gi a normeloi sociale. in acest fei domeniul criminologiei este mult extinsr3' ' - i, u..urti concepfie, aparfin criminalitSlii 9i criminologiei, pe l6ng[ inc6lcirile sociale penale, gi inc6lc5rile civile (detcte civile), administrative, disciplinare $i
t2 E. Sutherland, oP. cit. P. 6. 13 T. Sellin, Cutturi Conflict and Crime, New York, 1938,

p'

18'

PnoatEME pkrr/rND $raxy,a CruutxotocrEr
aga-zisele acte de devianfr etc.; este, desigur, o extindere exageratd a domeniului

criminalildlii gi, pe cale de consecinfd, gi a domeniului criminologiei, or, o atare extindere nu se poate accepta, fiindcd: a) chiar denumirile de crimi, criminalitate gi
criminologie fac trimitere la fapte grave, deosebit de periculoase, crime, care afrag pedepse grave, adici sanctiuni grave. Aga fiind, abaterile contravenfionale, disciplinare ori actele de devianli nu pot face parte din criminalitate gi nici din domeniul criminologiei. in legislalia noastrl penali indeosebi, se face distinclia expresi intre noliunea de infracliune gi nofiunea defaptd prevdzutd de legea penald. Degi orice infracfiune este o faptd, prevdzuti de legea penal[, totugi nu orice faptd, prevdzut[ de legea penal[ este in mod automat o infrac{iune. O fapti este infracfiune - "crim[" - cdnd prezinti pericol social, este sivirgiti cu vinovifie gi este previzuti de legea penali (art. t7 C. pen.). Dar existd gi fapte care sunt prevdzate de legea penali, care in fond nu intrunesc aceste trlsdturi (pericol social, prevdzute de lege, vinovifie) qi care nu constituie infracfiuni. Aga se intdmpli cu faptele sivdrqite instare de legitimd apdrare (omor in legitimd aplrare), fapti siv0rgit6 de un om in stare de conshdngere fizicd ori morall, fapti slvdrgit[ de un minor care nu rispunde penal (sub 14 ani) sau fapta slvdrqiti de un om care suferl de alienatie mintala. Asemenea fapte, sivdrgite in asemenea imprejur6ri, nu se s6vdrgesc cu vinovlfie gi legea prevede cd"nu constituie infracfiuni". in consecinli, in aceastd concepfie, asemenea fapte nu apar{in nici criminalitilii gi nici criminologiei. in drepful nostru penal gi, ca urmare, gi in criminologia noastrfl, se accepti aceasti concepfie, in favoarea clreia sunt multe gi temeinice argumente. in unele cercetiri, de la noi qi din alte !dri, s-au ivit unele obiecfii. s-a spus ci aga cum este bine ca criminologia s[ se ocupe gi de criminalitatea ascunsi (cifra neagr[), tot aga este necesar ca gtiinta criminologiei si cerceteze gi unele fapte prev[zute de legea penald, care, din punct de vedere juridic penal, nu sunt infracliuni, dar care din punct de vedere obiectiv sunt fapte reale, fapte care au produs urmlri grave (bun6oar[, omorul comis de un alienat, distrugerea gravi comisl de un minor sub 14 ani etc.). Este evident ci in aproape toate aceste cazluinu existi vinov[fie gi, ca atare, nici rdspunderea penali gi nici aplicarea de pedeapsd. Dar, astfel de fapte ffebuie totuqi si fie examinate sub raport material gi sub raport cauzal, ceea ce criminologia face in unele din aceste cazari. Pe de altiparte, mai existi aga-numitacriminalitatepatologicdsdvdrgitidepersoane
psihotice, de persoane suferind de boli psihice grave (paranoia, schizofrenia etc.). Existi apoi criminalitatea slvdrgiti,depsihopafi, de persoane care suferi de tulbur5ri psihice mai ugoare (nevrotici, astenici) ori de tulburSri caractdriale: inadaptafi sociali, instabili
gi cu tulburdri emofionale). in doctrina criminologici s-a emis regula potrivit cdreia criminalii "defini1i" adicl bolnavi, psihotici, debili mintali, nu devin obiect de cercetare criminologicd (vezi J. Pinatel). Pe de altr parte insi, in criminologie se vorbegte de aga-numita criminalitate psihopaticd qi de criminalitatea psihoticl qi

a./ '/
(
r

CnTMINoLoGIE criminologie pentru - sunt c.ercetaf care - sub raportul etiologiei, cauzalitElii fe. de siguranfd. intr-o oarecare mlsuri, cunoa$terea cauzelor qi u ipf6erii unor mlsuri

subuneleaspecte,acesteproblemeintereseazitotugigi$tilntacriminologiei.
Secliunea a II-a Criminologia ca Stiinld

1. Criminalintea, obiect de studiu la natura gi manifestdrile hi, adic6 in fenomene, strans legate'intre ele, cu privire cu privire la dezvoltarea lui' aspectele hifenomenologice (structuri' stare) 9i cauzele apariliei qi dezvoltdriilui' Totodat[ gtiinfa tinde s[ crinoascd etiologoia lui,

oriceqtiintaiqipropunes6cunoascIunanumitfenomensauuncomplexde

$tiinlacaut[s6"u,,oascemanifestIrilegiregularitilileacelui.fenomen,maimult fenomenul' care ilgiritif. fenomenului. Penffu realizareaunei asemenea misiuni,sus|ine J. Pinatel, anumite condilii, este obiectul gtiinfei, trebuie s[ indeplineasc5 Anume, obiectul de studiu al vorbind de criminolfi" ir de obiectul acesteia. trebuie s[ corespund[ urm[toarelor criminologiei, care esti criminal itatea,aceasta general, specific gi susceptibil de cerinle: mai int6i,..sd fie un fenomen pozitiv, ei, criminalitatea' criminologia, spune el, esti o qtiinfi, fiindc[obiectul

..i.

a" Ap:t"'piritive, orealitate observabil["rs' Acest lucru se constata,insensulc6,criminalitateaesteunfenomenpozitiv,fiindc[esteun timp dat. Apoi,
ansarnblu de fapte, de

analizt,ta.Or, ,ro ansamblu

poate

irime sbvflrqite, care au loc intr-un spaliu 9i de opinia socialS cu protest criminalitatea produce urmlri antisociale,int6mpinate juridic, upti.-" J" pedeps". S-a obiectat ci, crima este un fenomen gi combatere,

"r, R61nu9sul.este.ci' crima este qi o nu este un fenomen p"ri*?f'pt6 observabill), penall' dar "nu-i mai pulin adevlrat ci nofiune juridici, fiind previoie at legea umani qi social6, care ca u."urta noliune.juriJice, tegate, acopiri o realitate ca o criml si fie prev6zuti fenomen - este anterioari leg-ii gi-l motiveazil't6.inairie gi existi ca atare. $i, fiindc[ exist6 ca fapt de lege, ea aretoc in r"atitu:tea social6 *fapt real, ea este incriminatl 9i este prev6zut[.9i de lege' criminalitatea u"to"rr citat, obiectulgtiinlei criminologiei, in al doilea rarra, crimei", mai bine spus, s[ fie un fenomen (qi crima) trebuie s6 -=i,neasc6,.generalitatea fel. or,

'

iori{i

ffi

crime s[ fie de acelaqi omogen, aaicr toate iup,.r.- considerate eterogenitate de fapte (omoruri' s-aobiectat, ceu...r6.ri*ioalitate este alcatuitidinfi-o crim[ are un obiect social diferit (viafa furhgi, mit6, rur, a. u*i;rc.) 9i c[ fiecare tip de
omului,proprietateao'.lqime.anismeSimijloacedes[vdrliredeosebite'cSdecinu crimelor. S-a raspuns (D. Legache, existl o tr6s6stur6 comun[ qi unitarE a tutuior un fenomen omogen, c5 toate se Pinatel etc.) c6 infracliunile crimelor alc[tuiesc caracterizeaz[prinfi-otrisitur[comuni,anumec[toatesuntfaptedeconflictsocial,
14

J. Pinatel.

ts lbidem, P. 40.
t6 lbidem, P. 40.

PnontEME zNVIND $rutxye CntrutxotoclEl fapte de "agresiune contra valorilor sociale ale unui grup social". Acesta este firul ro$u care asigur[ generalitatea (omogenitatea n.n.) crimei' in al reilea rdnd, se cere specificitatea cllrmei, ca obiect al gtiinlei criminologiei, ceea ce wea si insemne cd acest obiect s[ fie propriu, specific Ai s[ nu se confunde cu alte fenomene aseminltoare, cum este abaterea morali, "picat" moral (inc6lcarea unor nofine morale) qi nici cu incdlcarea altor norme de drept (civile, administrative). Este adev5rat cd fapta criminal[ nu rimdne aceeagi indiferent de timp Si spaflu. Crimele ins[ cu se disting de alte abateri prin aceea ci toate crimele sunt ameninlate 9i sanclionate pedeapse, cu sancfiune penale, cum spunea E. Durkheim. in plus, crima este fapta nu n"-ui sanclionat[ de lege, ci ea aduce atingere sentimentelor gi conqtiinlei sociale qi morale ale oamenilor. Aga fiind, crima are specificul ei, care nu se confundl cu alte

,;l
t$,:

r*

s i,

t
# .;
':

.s !--

tncdlc[ri de norme sociale qi, pentru aceasta, este obiect al unei gtiinle speciale,
criminologia. condilie, obiectul gtiinlei trebuie si aibi posibilitatea de a fi analizat qi studiat. Or, criminalitatea, ca ansamblu de crime, se inf[liqeazl ca o realitate cu multe aspecte (biologice, psihologice, sociale etc.), care se poate studia ca infreg sau ca parte. Fapta propriu-zis6, actul criminal 9i urmlrile produse, de asemenea sunt obsirvabile, obiective qi se pot analiza. $tiinla criminologiei examineazdacextirealitate, qijuridice aceste fapte antisociale, sub multiple laturi (cauzal, specific etc.), reaclii sociale gi mijloace de combatere. Obiectul criminologiei se preteazl la o analizd qi sintezl multipli, ajungind la stabilirea de adev6ruri, legit5li gi cunoqtinte qtiintifice.

in sf[rqit, o ultimd

rf

2. Cdnceptele de huzd

I

Criminalitatea, dup[ cum am menfionat, este un fenomen socio-uman, care cuprinde o seami de elemente componente principale gi interdependente, care fiebuie si se reflecte in sistemul conceptual al gtiintei criminologiei' primul dintre aceste concepte este conceptrll de crirninalitate, adicd totalitatea crimelor intr-un loc gi timp determinat. Ansamblul acesta primegte o expresie cantitativ[, reprezentat prin numirul total de crime sivdrqite intr-o regiune sau lari dat6, intr-un timp dat (luni, ani). Criminalitateaare o anumiti structuri sau stare, format6 din crime confia persoanei, crime contra avutului, contra statului etc.; in plus, criminalitatea are un anumit curs, o anumiti dinamicl (cregte, stalioneazd sau scade). Starea gi dinamica criminalitilii constituie dou[ subconcepte ale acestui fenomen. in sfhrqit, criminalitatea este un fenomen determinat de anumite cauze 9i favorizatde anumite condilii. De aici qi necesitatea gtiintificl a cercetlrii etiologice a criminalit[1ii, sarcin[ ce revine gtiinfei criminologice. Etiologia sau cauzalitatea crimei, la fel, constituie unul din subconceptele acestui fenomen social. Al doilea concept, deosebit de important, este persoana care a s6vdrqit fapta criminal[ gi anume criminalulsau infractorul, care a gdndifo 9i apoi a executat-o' F[r6 un asemenea om, nu exist[ crimi (infracliune) qi nici criminalitate. Astfel, criminalul devine un element important al fenomenului criminal 9i, ca atare, devine gi un concept debazd al criminologiei. Criminalul, in activitatea de slvdrgire a

10

CnrMrNoLoGrE

crimei, desfigoari mai intdi o activitate psihic[ - proiect, inten{ie de comitere, hotlrdre de comitere - gi apoi "trecerea la act",la executare. El desfEgoar[ apoi o activitate frzicil, materialI, de catzare a rezultatului gi de consumare a comiterii infracfiunii. Acesta trdiegte stiri prihice de congtiinfi, stdri emofionale ori pasionale. Criminalii sunt diferi{i, in funcfie de temperament gi caracter (impulsivi, avari, egoigti, pervergi etc.) qi diferili ca vinovdfie. Toate aceste aspecte individuale, gtiinfa oriminologiei trebuie sd le descrie qi si le explice. Al reilea concept important al fenomenului criminal este crima, fapta slvdrqitl a criminalului gi parte component[, totalitatea unor astfel de fapte alc[tuind criminalitatea. Acesta cuprinde infracfiuni de omor, infracfiuni de furt, distrugeri, calomnie, miti etc. Pericolul social se exprimi in urmlrile de grup $i cele individuale produse. Dupi cum se poate observa, conceptul de crimd, in cadrul fenomenului infracfional, reprezint[ un element component gi o verig[ a fenomenului social general. Din punct de vedere gtiinfific, crima trebuie descrisi, aritati in
caracteristicile gi conexiunile ei in cadrul generalului gi, apoi, deosebit de important, ea trebuie explicatd in cauzele gi condiliile producerii ei. in ultimele decenii, in criminologia contemporan[ s-a f6cut loc unui nou concept, anume victimal1, persoana impotriva clreia sau a intereselor cireia se slv6rgegte crima. in plus, victima gi procesul de "victimizare", adic[ alegerea victimei sau ciderea in rolul de victim[, nu este numai o int6mplare, ci gi un proces mai complex. P0ni acuma in criminologie gi chiar in dreptul penal, victima era numai persoana

inocenti

cdzrfid,

victiml in mdinile criminalului. Cercetirile criminologice mai

recente drat5, cu argumente pertinente ci, in multe caz:ttlJr,victima are Si ril cauzal sau favorizant tn comiterea crimei. Cu alte cuvinte, victima, in anumite cazari,

factor criminogen. Pe de alt6 parte, de multe ori in practica penal[, drepturile victimei sunt subapreciate. Pentru toate aceste motive, conceptul de
devine
Si

a devenit un concept operafional gi trebuie cercetat de gtiinfa criminologiei. Mai mult, s-a dezvoltat gi se dezvolt[ gi o gtiinld special5, anume victimologia. in sfhrgit, ultimul concept este cel de reaclie specialdcontra criminalitdrii, anume dezaprobarea qi protestul social gi juridic, exprimate in misurile preventive (control social, tratament etc.) gi represive (pedepse) ce se aplic[. in statul organizat,reactia aceasta se institugionalizeazd, ca fiind reglementatl gi dati in grrja unor organe speciale (cercetare penal6, instante, institulii de executarea pedepselor etc.). Acest aspect trebuie cercetat fiindci fenomenul criminal, ca fenomen social periculos, tulbur[ viala social[ gi, de aceea, se cere combltut gi, la nevoie, reprimat prin aplicarea de pedepse. In acest sens gi in acest cadru, pedeapsa se cerceteazl 9i de criminologie. in ultimele decenii, cercetarea rnijloacelor de prevenire, dar mai ales a celor represive,

victimd

prin care se combate criminalitatea, a luat o mare dezttoltarc, conturdndu-se un capitol special al criminologiei, anume pedeapsa, deveniti apoi o ramuri autonomi de gtiinld, anume penologia, care se ocupd cu studiul pedepselor, cu eficacitatea lor, felurile pedepselor (inchisoare, amend[ etc.). Mai mult, a apirut gi studiul executirii

Pnonmptn zRIVIND $rutxy,t CntutNotoGIEI

11

pedepselor, mai cu seam[ executarea pedepsei privative de libertate (gtiin1a

penitenciarl).
t.

3. Funcfiile

t
-6,

i t

I
1

I

3./

{

in criminologia contemporani se subliniaz[ c[ acestei gtiinfe ii revin trei func1ii speciale, prin indeplinirea c[rora se ajunge la cunoagterea gi explicarea gtiinlific[ a problemelor de bazd ale fenomenului criminal. Aceste funcfii sunt: funcfia descriptivd(fenomenologic[), funcliaexplicativd (etiologicd) gifiancliaprevizionald sau prospectiv[. Existenfa gi realizarea unor asemenea funciii contribuie la o cunoa$tere gi o cuprindere gtiingific[ a fenomenului criminal. Prin funcfia descriptivl se relevd datele, tresiturile gi dimensiunile materiale gi cantitative ale fenomenului (structura, starea qi migcarea real6 a fenomenului criminal); cu ajutorul acestor date se poate trece la cercetare, la func{ia explicativi, adic[ dezvlluirea cauzelor reale gi, la urm6, la cunoagterea desfiguririi viitoare a fenomenului, la perspectiva lui. Realizarea tuturor funcfiilor menfionate deschide calea cunoagterii gtiinlifice a fenomenului criminal. A. Func{ia d.esciptivd.Este prima funcfie penfiu cunoaSterea criminalitifii. Ea consti in studierea gi consemnareadatelorpiindvolumul criminalit{ii int-o tarI, regiune ori oraq date gi infi-unitimp dat (int-un an ori un deceniu). Tlot prin funcfia descriptivi sercalizeazdcunoagtei:eastructurii ciminalit6fii, felul crimelor slvirgite care compun criminalitatea (crime,contra persoanei, contra bunurilor gi alte crime). De asemenea, prin cgrcetarea desCriptivd, fenomenologicd se oblin cunogtinle ptivind' felurile criminalit{ii dup6 {6rsta autorilor (criminalitatea adulti - major6, criminalitatea juvenili), criminaliate a d:upd local sdvdrgirii (criminaliatea urban6, criminalitatea rural[) etc. in sfrrSit, prin cercetarea descriptivi se obSn date necesare privindanttmite corelalii infie criminaliate gi alte evenimente sociale (crize economice, procese de urbanizare ori industrializare etc.). Prin mijlocirea funcflei descriptive se ad0ncesc o serie de alte aspecte privind crima, criminalul, victima 9i altele. 'in leglturi cu crima, ea se slvdrqegte in anumite locuri, in anumite momente. Criminalul slvdrgeqte fapta in anumite scopuri personale (rizbunare, imbog[fire etc.). Criminalul poate fr t0nir, minor ori adult, birbat sau femeie. Datele privind astfel de aspecte le putem cunoagte prin mijlocirea functiei descriptive. Pentru studiul acestor laturi ale fenomenului criminal, au ap[rut in criminologie concepters corespunz6toare, cum sunt: conceptrl/, de personalitate a criminalului, conceptul de mediu (mediu fizic, mediu geografic), dar mai cu seami m ediul social. Astfel de concepte, ca unnare a extinderii aspectelor studiate, au luat o mare amploare, care contribuie la o mai buni cunoa$tere a fenomenului criminal. B. Funclia explicativd. Realizarea funcliei descriptive este prima etapd, desigur util6 gi obligatorie, in desfEgurarea cercetlrii criminologiei; datele 9i cunogtinlele privind starea gi migcarea criminalitIrii, persoanele implicate - infractorii - fumizate
pe aceasti cale, sunt importante.
18

J. Pinatel, op. cit.,p. 43.

l2

CnrMrNoLocrE

Cunoagterea realia fenomenului, in special cunoagterea cauzelor, serealizeazd prin funclia explicativd a criminologiei, funclie care conduce la o analizd mai adilncd a criminalitdfii qi a crimei, indeosebi in cercetarea etiologici, in cercetarea cauzelor fenomenului criminal. Cercetarea explicativd {ine seama de faptul ci o fapt6 criminali implicd o persoani care se gdsegte intr-o anumiti situaf,e, cd omul qi mediul sunt cei doi factori ai unei crime. in explicarea crimei, persoana respectivi se gdsegte intr-o anumiti stare, fie ci este stip0nit de anumite mobiluri, fie cI este impins la crimE de anumite cauze inteme (motive) gi de anumite cauze externe (sociale). Analiza qtiintific[ va disceme qi va arita c aazele crimei, care pot fi anumite tendinfe sau anumite dispozilii ereditare ori anumite boli ivite dupi nagtere. in cercetarea criminologici se va analiza comiterea concretii a faptei gi situalia concret[ in care autorul se aflI. in criminologia moderni se recunoaqte o etapd distincti in

procesul de sivdrgire a unei crime, denumit[ "trecerea la sdvdrsirea faptei crirninale" sau etapa "trecerii la act", cum este cunoscuti in criminologia modernd. Funcfia explicativi are menirea sd dezvdluie natura fenomenului criminal, demonstrdnd natura lui de fenomen uman qi social, carzele subiective (tendinfe individuale egoiste, violenli), cauzele obiective (factori sociali reali), crizd economic[, criza familialE (familie descompusi) etc. Cercetarea explicativi dezvdluie, de asemenea, caracterul antisocial al criminalitelii dovedit prin consecinfele pe care le produce (moartea unor persoane, distrugerea ori instrdinarea unor bunuri etc.). in prezenla acestor explicalii privind fenomenul criminal real, qtiinla criminologiei ajunge la formularea unor regularitdli, legitdli, unor legi privind producerea criminalitSlii qi, prin aceasta, evidenfierea unor solufii gtiinlifice cu privire la prevenirea gi combaterea criminalit[1ii (misuri de control social qi de stat pentru impiedicarea s[vdrgirii de infracfiuni qi mdsuri represive aplicate celor ce au comis infracfiuni. Ca gi ?n cazul infiptuirii firncfei descriptive, gi in cazul funcliei explicative au aplrut concepte noi ale fenomenului criminal, in care se exprimi in anumite idei sau concepte gtiinfifice necesare. Astfel sunt: conceptul de persoand care comite infracliunea
(conceptul de personalitate), conceptul de criminogenezd (car:rzele producerii crimei),

criminodinamicd (cursul, miqcarea, dezvoltarea criminalit{ii), precum gi factor criminogen, cauzi criminogen[. Un loc important il are aici con ce,ptul de personalitate, care priveqte studiul persoanei care comite crima, studiu privind latura ereditar[, latura de dezvoltare a personalitiliire etc. De asemenea, alte concepte sunt cauzd, condilie, factor obiectiv, factor subiectiv, mobil, motiv Si altele. Un loc tot aga de important il ocupi concepfii de situafie, adicd locul Si imprejurdrile in care se comite crima; situalia poate fi mai speciali (o sitraafle de cizd familialn) sau o situalie indiferent5, amorfE care nu influenleazi comiterea faptei. C. Funclia previzionald. Aceastd funcfie se dezbate in criminologie gi autorii considerd ci o asemenea funclie este necesaxi gi posibili. Rostul gtiinlei este de a
J. Pinatel,
op.

cit., p. 49

PnoarEME zNVIND $ruNya CntuttlotoclEl

L3

dezvolta cunoagterea fenomenelor din naturi gi societate, iar pebaza acesteia, de a prevedea desfEgurarea lor viitoare ("savoir c'est pr6voir").

t
i.,
i

ir,

in materie de previziune in domeniul social, problema este mai dificilS, fiindci acesta este un domeniu complex gi cu multe componente; fenomenele sociale sunt determinate de factori subiectivi qi individuali, dar qi de factori obiectivi gi sociali.
Tot aga este gi cu fenomenul criminal. Mai mult de cdt atdt, in unele cazuri, slvdrgirea unei infracliuni este influenlati gi produsi 9i de factori tntdmpldtori. Cu toate acestea, in leglturd cu previziunea acestui fenomen, se pune intrebarea: Cum va evolua criminalitatea? Va cregte sau va descregte? Se pune, de asemenea intrebarea: care persoane vor sivdrgi in viitor infracfiuni? Sau care persoane vor recidiva, dupi ce au sivdrgit odat[ o infracfiune? Daci este mai greu de prevdzut care persoane vor

{

sdvdrgi infracfiuni,

in schimb, se poate prevedea mai ugor volumul Si cursul

criminalitilii. Autorii germani gi americani au elaborat lucrlri valoroase cu privire la persoanele care vor comite infracfiuni sau care vor recidiva, lucr[ri care deschid perspective
incurajatoare cu privire larcalizareafuncfiei previzionale in criminologie. Aspectul, de asemenea, important, este cel al pespectivei, al cursului criminalitl1ii ca fenomen social. Se cere a se cunoaqte daci fenomenul cre$te sau descregte ori stafioneazi. in prezen[aanumitor situalii obiective gi subiective se pot prevedea cursul qi migcarea criminalitIlii, ddndu-se posibilitatea prevederii cregterii sau descregterii cursului acesteia. in epoci de crize sociale - se susfine pebazd de fapte, st[ri - fenomenul criminalit[1ii cregte, iar in epoci de prosperitate, descregte. De la aceste date gi concluzii parfiale, se poate trece la generalizdri mai largi, generalizlri cu valoare
-1

{

previzional[.
4. Caracterele A. Caracterul unitar
Si autonom. Criminalitatea ca fenomen social are un caracter

complex, in sensul c[ este un ansamblu de fapte individuale, determinat de cauze personale gi sociale gi cu urmiri privind pe victime 9i relafiile sociale. in aceastl ritou1i., se pune problema caracterelor criminologiei ca disciplini gtiinfificl. in teoria criminologiei, aceastl problemd s-a pus gi s-a ajuns la unele concluzii bine conturate. Astfel, in primul rind, criminologia are un caracter unitar Si autonom, deqi obiectul ei de studiu, criminalitatea, este un obiect complex. D. Szabo, criminolog canadiarfo, susfine caracterul unitar gi autonom al criminologiei, sprijinindu-se, mai intdi, pe faptul cd gtiinfa criminologiei are un obiect propriu gi necontestat, anume fenomenul criminal, criminalitatea. Spre deosebire de alte qtiinfe - chimia, fizica - criminologia are o pozilie similarl cu qtiinga medicinii, in sensul c[ este o gtiinld privind un obiect complex, un obiect care are o sffucturi complex[ 9i care, din aceasti cauzil,este studiat de mai multe gtiinfe - anatomie, fiziologie, psihologie

20

D. Szabo, Criminologie, Montr6al, 1967, p. 64.

T4

CnrMrNoLocrE

etc. Tot aga gi criminologia are un obiect complex, studiat, pe ldngi criminologie, gi de alte gtiinfe - medicale, sociale, psihologice, sociologice etc. in al doilea rdnd, criminologia, ca gi medicina, este o gfitnli,teoreticd, dar gi o qtiinln aplicativd; medicina trebuie si ftateze gi si vindece bolnavi, criminologi4la fel, tateazd. qi rebuie si vindece criminali. in al teilea rdnd, criminologia, av6nd un obiect complex, se ocupi at6t de general, c6t gi de particular; se ocup[ de fenomenul general, care este criminaliatea - volum, intindere, dinarrici, dar gi de fenomenul individual - criminali, crime - tipuri de criminali etc.; se mai ocup[ in general, in sensul c[ ea c erceteazAcauz.alitate,afenomenului criminal, relevdnd cauze individuale, sociale etc. in al patulea rflnd, ca gi medicina, care se ocup[ de noliuni ce cuprind judecdti de valoare - scop, vindecare; - criminologia,la fel, cuprinde asemeneanoliuni de valoare, scop - reeducare, corijare, indreptare etc., elemente care frebuie avute in vedere gi puse in aplicare. in al cincileardnd,laturile fenomenului criminal ce cuprindmulte aspecte, daracestea sunt strdns legate inte ele, se impletesc mereu gi inpreuni formeazi,o unitate; astfel, generalul este legat de individual, socialul este legat de personal, teoreticul este legat de aplicativ. Criminalitat€a, fenomen general, se compune din crime individuale: crimele, fapte sociale, cuprind gi latura psihologicd - motiv, scop, intenlie erc. in felul acesta, fenomenul criminal este legat, articulat in toate aspectele lui gi formeazl o unitate. in acelaqi timp, fenomenul criminal este un fenomen social propriu, fenomen antisocial, dar care nu se confundi cu alte fenodene gi, in acest sens, obiectul criminologiei are un caxacter.propriu gi autonom. Este adevlrat, criminalitatea este studiati de mai multe

discipline - criminologie, anfiopologie criminali, sociologie criminali, psihologie
criminal5 - dar aceasta nu-i dizolvi uniatea gi autonomia.

B. Caracterul pluridisciplinar. lindndu-se seama de caracterul complex al fenomemrlui criminal, cercetarea lui gtiinfificd implici o cercetare pluridisciplinar[. Criminaliatea fiind un fenomen s ocial, de masi, ea cere o cercetare sociologicd2o', cu folosirea metodelor sociologice (observafie organizafl gi vasti, anchete sociale), dar mai ales metoda statistici - adic6 observafie, culegere de date statistice multiple, prelucrarea, interpretarea statistici. Tot aici fiebuie sd se aibi in vedere corelaqiile fenomenului criminal cu alte fenomene sociale, precum fenomenul economic, fenomenul demografic, influenfe sociale qi culturale.
Criminalitatea insi este gi un fenomen psihologic, in infelesul cd, fapta infracfionald este comis[ de o persoand, caxe, in manifestarea ei criminal[, este determinat[ de anumite elemente psihologice - tendinfe, trebuinfe -, de anumite influenle sau deficienfe ereditare - boalS mintali, inapoiere mintald etc. sau de alte elemente psihologice ca: inten{ie, motive, scopuri, aprecieri, caracter psihic - ex.
agresivitate etc. Toate aceste aspecte trebuie explorate gi cunoscute, care presupun investigatii psihologice, singurele prin care se pot dezvElui elementele gi etapele
20 S. Rldulescu, D. Banciu, Sociologia crimei Si criminalitdsii, Ed. $ansa, Bucuregti, 1998; Gh. Nistoreanu, C. PEun, Ed. did. 9i ped., Bucuregti, 1995.

Pnonmur zNVIND $ruNy,t CntutttotoclEl

15

procesqlui acestuia dificil. O atare cercetare cere cunogtinle de specialitate, indeosebi cunogtinfe gi metode psihologice. in sfhrgit, criminalitatea ca fenomen social, arelabazd fenomene individuale,

Y

fapte criminale comise de anumite persoane, de criminali. Or, cercetirile criminologice moderne pun un accent deosebit pe cunoa$terea crimei ca- act individual,ca act comis de o persoan[ concretd intr-o situalie concret[. Este vorba de un proces uman, care presupune o hotdrire de a se comite fapte, de trecerea concreti la slv6rgirea faptei. in lumina acestor considerafii, criminologia este o
$tir4e care are un caracterpluridisciplina4cdci la cercetlrile criminologice trebuie sI contribuie toate aceste discipline (sociologie criminalI, psihologie criminald, biologie, statistici etc.).

Secliunea a

III-a

Ramurile criminologiei

t

in prezent, criminologia a luat o mare dezvoltare incdt se poate vorbi de mai multe ramuri sau subramuri ale criminologiei. Aceasti dezvoltare se explicd prin faptul c[, pe de o parte, fenomenul criminal insugi s-a amplificat gi diversificat, cd unele forme ale acestuia au devenit, in unele fdri, de-a dreptul ingrijorltoare - de ex. infracfionalitatea juvenil[, recidivismul, criminalitatea organizati etc. Pe de alt[ parte, necesit6file practice ale.combaterii criminalitifii contemporane au impins la cercetarea mai atent[ a cauzeloi gi condiliilor acestui fenomen antisocial, precum gi la cercetarea mai exact[ a mijloacelor de combatere. in sfhrgit, criminologia s-a amplificat, fiindcd, intre timp, au progresat mult gtiinlele sociale (demografia, economia politic[, sociologia) gi gtiinlele umane (biologia, psihologia, medicina etc.), ceea ce a determinat gi dezvoltarea Stiinfei criminologiei. Ludndu-se in considerare aspectele multiple ale criminafitefii, posibiliti{ile de cuprindere a problemelor ce vor fi cercetate, precum gi ramurile conturate pdnd acum, vom putea
rnenliona mai multe ramuri ale criminologiei.

1. Criminologia generald Este o ramuri cu caracter general, ramuri ce imbr6figeazd studiul intregului fenomen al criminaliti,tii, incepdnd cu criminalitatna - fenomen social sau de masi
(volum, stare, intindere, dinamicd), continudndcucriminalul, crima, mijloace de lupti, caru;ele generale gi mijloacele principale de combatere etc. Ea cuprinde, de asemenea, date generale despre criminali, cum este criminalitatea dup[ vdrstl (criminalitatea minorilor criminalitatea majorilor), criminalitatea dupl sex (criminalitatea blrbafilor,

Priviti in felul acesta, criminologia general5 este o ramuri principali a criminologiei qi este o ramurl de sintez6. Pentru aceasta, criminologia generald line
a femeilor). seama qi de cercetirile gi concluziile celorlalte gtiinte despre criminalitate, cum este

I

, t t

I

t6
criminald.

CnrNrrNoLoGrE

statistica penal6, sociologia criminald, psihologia criminald, antropologia sau biologia

2. Crtminologia speciald (sectoriald) Teoretic, aceastd ramurd a criminologiei se ocupi cu studiul unor p[r!i sau sectoare din criminalitate, bunloard: criminalitate contra persoanei - infracliuni de omor, de vdtdmare corporal[, viol etc.; criminalitatea contra propriete$i publice ori private (infracfiuni de furt, tdlhdrie, distrugere, delapidare, ingeldciune etc.). Tot de criminologia speciald aparlin studiile privind pe criminali, mai exact, referitoare la studiul unor anumite categorii de criminali, bun[oar6: criminalitatea minorilor, criminalitatea majorilor, criminalitatea femeilor sau problema mare qi grav6 criminalitatea recidivigtilor (recidivismul), criminalitatea de violenli - omor etc.;
criminalitate a or ganizatd.

Cercetirile de criminolo

dar pirli mai unitare atdt prin faptele infracliunile ce-o compun, c6t gi prin persoanele antrenate in aceste fapte, precum gi locul ce-l deline o anumitd criminalitate in cadrul general al criminalitllii. De asemenea, cauzele care determini un asemenea sector de criminalitate sunt asemlnitoare, de exemplu, cauzele infiacliunilor contra persoanei - omor, vdtdmlri - ori cele contra proprietdfii. Mai trebuie relinut ci, concluziile qi rezultatele cercet5rilor privind grupuri de infracliuni pot fi preluate de criminologia generalI in vederea generalizdrilor gi sintetizdrilor necesare. Cdnd, in criminologia general[ se va aborda problema cauzelor gi condiliilor infraclionalitefi in general, se va line seama de aceste rezultate parfiale, rezultate oblinute pebazaunor cercetiri privind unele grupe de infracliuni speciale - criminologia speciall. Criminologia teoreticd este o ramuri a criminologiei care nu se confundr cu criminologia generali; ea se caracteizeazdprin accea ci ea studiazl teoretic qi mai pulin aplicativ probleme de bazi ale criminologiei. in literatura de specialitate existi dou6 lucrlri de mare linutd qtiinfificl irr materie, anume "Criminologia teoretici" a americanului George Vr:ld2' ryi "Criminologia comparativi" a englezului22 (de origine germani) Hermann Mannheim. in criminologia teoretici se studiazi anumite teorii criminologice ori ariumite curente sau qcoli criminologice, c[rora li se acordi o analizL qi aprofundare deosebite.

pirli mai restrAnse din criminalitate,

gie speciald sunt deosebit de importante, fiindcd privesc

3. Criminologia clinicd (aplicativd)
Dacd criminologia teoretici gi criminologia generald sunt ramuri predominant teoretice, criminologia clinici este o ramur6 predominant aplicativ5. Cercetlrile ei

Dim, cu titlu de exemplu, problemele cercetate de Vold in lucrarealui: l) scolile tradilionale de criminologic (gcoala clasicS, qcoala neoclasici, qcoala pozitivl); 2) teorii referitoare la particularitlfile Ei anormalitdfile unor indivizi-criminali (testele gi teoriile deficienlelor mintale); 3) teorii referitoare la influcnlele de grup ori cele
culturale, crime cu aspecte de conflicte de culturi, condilii economice qi criminalitate, crima ca un comportamcnt normal invlfat, criminalitatea "gulerelor albe" 22 H. Manheim, Camparative Criminology, Routledge,

" G.Vrld, Crl-l*lrg*

teoreticd,Oxford, 1958.

PaontEME zRIVIND $ruwye Cnta,ur,rotoclEl

t7

ar la bazd o anumitl conceplie despre criminal, bunioard, ci acesta este o personalitate criminald ori un inadaptat social. Apoi criminologia generaldanalizeazd
i

fenomenul criminal ca fenomen social (criminalitatea), criminologia clinici examineazl fenomenul criminal ca fenomen individual, izolat gi se preocupd cu
precddere de acesta.

: i

bt

{

Criminologia clinic6, aseminitoare cu medicina clinici, are misiunea de a efectua examene complexe ale criminalului, in urma cdrora se pune tn diagnostlc privind cauzele comiterii unei infracliuni qi apoi se face un pronostic asupra conduitei viitoare a criminalului respectiv. Examenul care se efectueazi este un examen complex, in sensul c[ se face o anchetd sociald (condiliile de familie gi de mediu in care acesta a crescut 9i s-a dezvoltat), un examen psihologic (trdslturi de temperament qi caracter, nivel de inteligent[), un examen medical (slndtatre fizic[ 9i psihici), antecedente penale etc.23. Dupi aceste examene, se contureazi un diagnostic al delincventului, prin care se explici condiliile gi cauzele personale qi sociale care au condus la sivdrgirea crimei, delictului gi, in acelagi timp, se face o apreciere, pe baza diagnosticului fEcut, asupra evoluliei urmltoare gi viitoare a criminalului, un pronostic asupra probabilitilii sivdrqirii de noi infracgiuni sau asupra indrept5rii qi reintegrdrii sociale a acestuia. Contribufia criminologiei clinice const[ in explicarea conduitei delincvenliale a unui om qi a conduitei viitoare a acestuia, in sensul cd se va atdta dacd acesta va sivdrqi noi infracfiuni, devenind un recidivist sau se va abline de la aceasta gi se va conforma normelor de conduitd sociai[ qi moral6. Tot pe baza examenului gi a diagnostibului flcut, se va trasa, in cazul infractorului aflat in executarea pedepsei aplicate (in penitenciar sau executarea pedepsei in libertate) gi prescrie tratamentul cel mai potrivit. Pdnd acum, criminologia clinic[ s-a dovedit util[ gi edificatoare. in multe ldri (Fran!a, Belgia, Italia, Germania) s-au deschis clinici qi laboratoare de criminologie clinic6, care desfrqoard o activitate practicd, dar 9i gtiinfific[, aceasta dedusi din studiile practice desfbgurate.
4. Alte

ramuri

$ $

*

$

Alituri de ramurile criminologiei ardtate mai sus, de criminalitate se mai preocup[ qi alte gtiinfe, care nu fac parte gi nu sunt ramuri ale criminologiei. Aceste gtiinle sunt: antropologia criminali, biologia criminald, psihologia criminali, sociologia criminal[, psihiatria criminali qi, mai nou, caracterologia criminall. $tiinlele acestea sunt vechi gi s-au dezvoltat in cadrul altor gtiinfe, anume in eadrul biologiei, psihologiei, sociologiei qi altele. Aportul lor insd la cunoagterea criminalitIlii, a criminalului gi a crimei este deosebit de important. Aceste gtiinle continui s[ studieze criminalitatea gi aduc, in continuare, contribu{ia lor la cunoaqterea gi combaterea
criminalit[1ii.
2) Chr. Debuyt et al., La criminologie clinique, Dessart, tsruxelles, 1968. M. CoIin, Etudes cle criminologie clinique,l\{asson, Paris. 1967.
24

+ tr

s t

*

fi

#

C, Lombroso, I'Homwte criminal, 1876.

18

CnrurNoLocrE

- Antropologia criminald s-a dezvoltat in secolul al XIX-lea, un impuls gi o contribu{ie mare av6nd C. Lombroso2a. Prima lui lucrare despre omul criminal ("Lluomo criminale"), pebazaunor cercetdri fEcute cu criminalii din penitenciare, despre tipurile de criminali (criminalul innlscut, criminalul nebun, criminalul degenerat) a deschis formareaunei discipline aparte,anhopologia criminali2s. Ea a deschis drumul studiilor despre criminali gi a avut o mare influen{d in stimularea cercetirilor criminologice26. Antropologia criminali, asociati de multe ori cu biologia criminali, se dezvoltd in continuare. Realizdrile ei sunt remarcabile gi conhibuie in continuare la cunoagterea crimei, dar mai ales a criminalului. - Biologia criminald, dezvoltati ulterior antropologiei criminale, continui sI elucideze multe probleme privind mai ales pe criminal2T. Cercetlrile ei se axeazd mai ales pe problema eredit[,tii gi a contribufiei acesteia la cunoaqterea cauzelor personale ale crimei. - Psihologia criminald este una din disciplinele criminale care a avut gi are o contribufie de primi mdnl in aprofun darea cauzelor personale ale crimei28. Folosind metode specifice, de la observalie gtiinfificd pdnl la metode experimentale (teste gi aparate adecvate), psihologia criminali a dezv5luit rolul determinant al factorilor psihici (impulsuri, tendinfe, factori de cunoaqtere - (memorie, imaginalie, inteligenfi, nivel de inteligenti), emofii, sentimente gi pasiuni, temperament gi caracier psihologic, caracter moral, voinli gi putere de stipdnige de sine in jocul gi lupta pentru comiterea crimei, precum gi rolul acestor factori in re{inerea de la comitere. Psihologia criminal5 a mai deztdluit rolul motivelor - mobilurilor - psihice in acliuni{e criminale, dup[ cum a dezvdluit gi tipurile psihice de criminali - criminalul agresiv, criminalul peryers, criminalul lipsit de voinfd etc. Astizi, in criminologia clinicd, conceptul de personalitate criminald, adici persoani inclinati psihic sfre crimd, este un concept de sorginte psihologic[ gi constituie un mare pas inainte in
diagnosticarea gi prognosticarea criminali. - Roluri importante in cercetarea crimei gi criminalitdlii il au cercetirile de psihopatie criminald gi depsihiatrie criminall, stlrinewotice gipsihotice. Cercetdrile de psihopatie vizeazdtulburErile emolionale gi caracteriale, tulburdri ce contribuie la modificarea comportamentului unor persoane. Este vorba de stiri psihice qi nervoase caxe nu ridici responsabilitate penali a acestor persoane, dar despre care trebuie sd se ocupe gi criminologia. - De asemenea, in cercetarea crimei, un rol important il au cercetirile de psihiatrie criminald, ramur[ a gtiin{ei care se ocupi de bolile psihice grave - paranoia, mania, demenfa. Este vorba de persoane bolnave psihic, unele cu stiri de uizd" - epilepsie - stiri care inl[turi responsabilitatea penald a persoanei; in asemenea stdri, unele
C. Lombroso, r'Antropologie criminelle et ses racents prcgrds... C. Lombroso, Le crime, causes et remides..., 1899. 27 J. Hooton, The American Criminal. 28 F. Louwange, Psychologie et crimindliti, Ninove, 1945; A. Hesnard, Psychologie du crime, Payot, paris, 1963; M. Guttmacher, La psychologie du meurtrier,p.lJ.F., 1965.
26

2s

Pnonmuo

zNVTND $rumy,e CntpttwotoGIEI

T9

persoane comit crime. Aceast[ ramurl gtiinfificd cerceteazd stirile generatoare de crimd gi mijloacele de apdrare impotriva acestor criminali de fapt. - Sociologia criminald a inceput cu sociologia criminald francezil gi belgiani,

t, 7,/ r

r!
".

criminall german[, englezil gi a culminat cu sociologia criminali american[ - Sutherland, Cressey gi alfii. Aceasti disciplinl a avut gi are o mare contribufie la cunoagterea criminalitElii, a crimei gi a criminalului. Contribu{ia sociologiei criminale s-a flcut in mai multe direclii, gi anume: factorii sociali - ca:uze, condilii sociale - au fost ridicafi la rolul de factori principali, alituri de factorii personali - psihici. Acegti factori sunt prezenfi atdt in trecerea la slvirgirea crimei, ca fapt[ individuali, cdt gi in variafiile criminalitSlii ca fapti sociali, ca fenomen de mas[. Sociologia criminali a dezvdluit rolul influenfelor sociale - familie, grup local, sftada, oraqul etc. - in comiterea crimei, dupi cum a aritat gi rolul crizelor sociale gi economice in varialiile criminalitSlii - cregtere, descregtere - ca fenomen social. in literatura de specialitate, in driminologie, se apreciazdmult conffibulia acestor gtiinp la cunoagterea criminalititii, a crimei gi a criminalului. Caurmare, s-apus problema consideririi acestor discipline ca ramuri ale criminologiei2e. S-a ivit o asemenea probleml fiindcdin criminologiagenerali s-au adoptatmulte idei, cunogtinle 9i date dinpsihologia criminald, din sociologia criminal5 gi din alte asemenea gtiinfe. Aga, bunloard, rolul proceselor gi funcfiilor psihice - stiri emotive - active, acte de voinfi, nivel de inteligenp, temperament, caracter. infiaatul decriminologie al luivanBemmelen3o,mare criminolog olandez din zilele noasffe, se analizeazd rolul temperamentului - impulsivitate etc. in comiterea crimei. Acelagi lucru se realaeazdcu date despre rolul mediului social in etiologia criminall oferite de sociologia criminald. Pebaza unor asemenea str0nse leglturi cu criminologia, J. Pinatel, in lucrarea lui, a propus ca aceste ramuri ale criminologiei, adaptf,ndu-se denumirile acestora gi anume: psihologia criminal[ s[ devinl criminologie psihologicI, sociologia criminali si devind criminologia sociologici; la fel gi cu celelalte gtiinle (psihiatria criminali, criminologia psihiatric[). in raport cu criminologia generall, care se ocup[ de intregul domeniu al criminalitdlii, aceste noi ramuri ale criminologiei ar deveni nigte ramuri speciale ("specializate"). Ideea extinderii criminologiei cu noi ramuri este interesantE gi aftSgitoare. in plus, argumentele invocate sunt de refinut. Cu toate acestea, nu credem c[ un asemenea transfer de discipline este posibil gi realiZabil, deoarece: a) noile gtiinle au ap[rut in cadrul - in matca - unor ramuri de gtiinte firegti, "organice" gi asemlnltoare in multe privinfe: sociologia criminal[ a apdrut in cadrul sociologiei generale, cu probleme gi metode asem[ndtoare (probleme sociale), psihologia criminali a apirut in cadrul psihologiei generale, cu probleme asemlnltoare (probleme psihice) gi cu metode
dar mai ales cu sociologia criminalI a lui E. Feni, a continuat cu sociologia

asemindtoare (metode psihologice) gi aga mai departe cu celelalte ramuri, cu specialigti in aceste ramuri debazd. Un asemenea fransfer de gtiinfe n-ar fi nici productiv, iar noile
2e 30

J. Pinatel, op. cit., p. 9 Si urm. J.M. Bemmelen, Criminologie, Zwollq 1958.

20

CnrMrNoLoGrE

ramuri mutate in criminologie, s-ar ofili gi s-ar usca. Ni se pare mai firesc ca aceste ramuri gtiinlifice sd r6mdnd ceea ce sunt gi unde sunt acuma, ele s[-gi desf6goare activitatea in continuare in contextul in care s-au ndscu! iar schimbul de idei gi influenfe reciproce cu criminologia s[ continue gi in viitor.
i

Secfiunea a IV-a

Metodele crtminologiei

pe l6ngI un obiect propriu gi bine delimitat, gi metode qtiinfifice, prin care se inleleg, pe de o parte, anumite pozi,tii gi concepfii in felul de a vedea gi examina obiectul respectiv qi, pe de alti parte, anumite metode

Preliminarii Cercetarea criminologicl presupune,
1.

propriu-zise, adici anumite cii, procedee gi instrumente adecvate, cu ajutorul clrora se poate ajunge la cunoagterea acelui obiect. in criminologia contemporanr3r s-a cristalizat un punct de vedere dupi care aplicarea metodelor de cercetare hebuie si porneasc[ de la anumite premiie gi sd respecte anumite reguli. in tratatul sdu de criminologie, Pinatel scrie: "metoda in criminologia generald se supune unor reguli precise", care sunt in numir de patru gi

anume: "regula nivelurilor de interpretare, regula prioritilii descripfiei, regula eliminlrii tipurilor'odefrnite" gi regula aborddrii diferentiate,,32. Prima reguld privegte nivelurile de interpretare, potrivit cdreia cercetarea
obiectului criminologiei rebuie s[ se fac[ la nivelul intdi, adici la nivelul ansamblului (volumul, dinamica criminalitdlii), la nivelul al doilea, adici la nivelul criminalului (frptuitorului), lanivelul al treilea, adicd lanivelul crimei, lanivelul faptei s6v6rgite, ' qi la nivelul al patrulea, adici in mod diferenfiat (dupi v6rsti, sex etc.). Dup[ aceste reguli, serealizeazilo cercetare ordonati, sistematici, completi, ajung$ndu-se la o cunoagtere cu adevirat gtiinfificd. A doua reguli consti in aceea cI in cercetarea fenomenului hebuie si se dea prioritate elementelor de descriere, de ardtare a pirlilor gi a aspectelor caracteristice ale obiectului, adic[ ale criminalitdlii ca intreg gi structurd, ale criminalului, ca feluri 9i tipuri de criminali, ale crimei 9i tipuri de fapte criminale sivdrgite de autor. Cercetarea va scoate in eviden{6 mirimea gi felurile de criminalitate (cifra anuald, cifra crimelor componente - crime de omor, crime de furt etc.) gi cifra felurilor de criminali (criminali de violenfi, criminali recidivigti, criminali minori etc.).

A treia reguli constd in eliminarea anumitor tipuri "definite" de infractori sau criminali, anume tipurile de criminali bolnavi psihici (psihotici 9i psihopa{i), in ideea ci de acegtia se ocupl mai pufin criminologia qi mai mult psihiatria. Problema mai este totugi discutabili. in sfArgit, regula apatravizeazdideea potrivit cdreia cercetarea criminalitdlii, a criminalului, precum gi a crimei, trebuie sd se faci in mod diferenliat, in sensul
3r
32

J. Pinatel, Criminologie, p. 52.
J. Pinatel, Criminologie, p. 52.

pnoatEME pNyrND $rnN7,n cntumotoclEl
c6 trebuie s6 se

2l
criminalilor

-

!in[ seama de formele diferite ale criminalitEtii, ale dupd vdrst6, sex - (criminalitatea minorilor, criminalitatea adulfilor,
2. Metodele generale

criminalitatea birba[ilor, femeilor etc.). cuprivire la A. Metoda statisticd. in criminologia contemporani se fac cercetlri de mas[, dar se fac cercet[ri qi ca criminalitate ca fenomen social, ca fenomen individual sau izolat. in primul caz, criminalitatea ca fenomen de mas[,
fenomen
metoda

in criminologie' mIrimea 9i volumul criminalitnlii, dinamica cu ajutorul acesteia putem cunoagte sau iesfrgorarea in tlmp, intinderea in spafiu, numirul persoanelor angrenate 9i

potrivitl

este metoda statiiticds3. Ea se foloseqte frecvent

alte aspecte.

Metoda statistic[ poate privi intregul fenomen criminal (de exemplu, criminalitateapelardinf-o perioadl dati sau pe mai multe perioade) sau ea poate privi pargi ale fenomenului (bun6oar6 criminalitatea contrapersoanei sau cea contra u*tot"i"public, infracliunile de serviciu etc.). Amintim c6 pentru asta exist[ justifle)' Apoi existi statisticile oficiale (pe ldng[ polifie, procufatur[, minister de gtiinfifrci ori alte persoane (ex. statistici gtiinfifice, cele efectuate de cercetdtorii cea privitoare la infracfionalitatea minorilor dinr-un orag etc.)3a. in statisticI se folosisc formulare speciale, pe care se inregistreaz[ datele culese, cifrele36 sau care apoi se centralizeazl 9i prelucreaz*s. Din centralizare se deduc infracliuni conffa indiciorii fenomenului, cifre care pot fi cifre absolute (ex. 1.000 persorlnei) sau cifre relative (ex. 15 % infracliuni contra persoanei)' Din aceste cifre apoi se extrag concluziile cercetdrii. se |n ut doil.u az,ncazvlcriminalitSlii ca fenomen in/ividual sa:uizolat, cum i

" dar mai rar (ex. calcularea crimelor mai spune, se poate folosi qi metoda ^statistici, gi altele). in cazul criminalitilii ca fenomen individual, sevariite in locuri publice pe criminali (ex' c6!i se mai poate folosi metoda statisticd pentru aspecte privind ci in criminali in v6rst[ minori sau in vArsti major[ 9i altele). Dar trebuie subliniat metode cazul fenomenului izolat se va apela la metode mai adecvate, bunaoard altele). De asemenea, se va sociologice (ancheta socialS, observalia, interviul 9i recurge la metodele psihologie dup[ cum vom vedea'

B. Metode sociologice. O metodl de cercetare sociologici este metoda practicii observaliei,care poate fi o observare spontand,ex. in cazul desfEqur[rii exista mai ales profesionaie judiciare (de exemplu, judecitorii, procurorii), dar
ibservaga organizatd3T, sistematici 5i supusi unor tehnici gtiin{ifice riguroase'
ir Mircea Biji, E. Biji, Statistica
34

teoreticd,Ed. Did. 9i Ped., Bucureqti, 1979' tehnici de cercetare in criminologie. R.M. Stlnoiu - Metode Si 35 O.Bidintr - Metodologie, metodd, metodicd, procedee si tehnici de cercetale' qi urm' 36 M. Duverger - tehtticite malematice gi graJice'in Stiinlele sociale, in "Cercetarea sociologicd", p' 125 i7 Condi[iile obs ervayief orginiar, r*t,-u) .X se aeiermine exactp rublema (aspecnl) ce trebuie observat6 (ex' care, s[varqesc astfel de infractiuni); b) sd modul de s6va.9ire a in'fra"1iunilor conna avutului public ori persoanele tn mod obiectiv' mai inilelungatic) observaliile s6 fie evaluate, apreciate se adune multe observatii \n timp

22

CnlurNoLoGrE

Metoda observatiei constd in perceperea directi, nemijlocitl a manifestirilor fenomenului infractional gi refinerea unor aspecte cantitative ori calitative ale acestuia. observafia, ca metodr gtiinfificd, folosegte o seam6 de instrumente de lucru, care ii confer[ eficacitate gi veridicitate. Astfel, ea este, mai intii, de doui feluri sau de dou[ forme tehnice gi anume chestionarul qiinterviuL Primul este o tehnici scris6, al doilea o tehnicd orali. in amdndoui caztxilese folosesc liste de intreblri gi consemnare de rispunsuri, care apoi, dupd anumite reguli, se centralizeazd, interpreteazi gi se trag concluziile necesare. La chestionare, care cuprind mai multe intrebiri referitoare la anumite laturi (crime ori criminali), pot rrspunde mai multe persoane care fac aprecieri asupra celor gtiute sau observate in problema respectivd. Aceasta permite s[ se adune dite mai multe gi sI se tragi concluzii mai temeinice. Valoarea gtiinlific[ a acestei metode este mai mare38. InterviuPe este tot un fel de anchetd, dar waorald gi individuald, care se aplici, pe r6nd, la mai multe persoane (persoand dup6 persoan6). De reguld, interviul privegte un aspect oaxecare privind infracfiunea slvdrgiti, locul, infractorul - ex. situatia speciali in care se gisea in momentul comiterii faptei etc. in cazul interviului, se pun, oral, intreblri persoanelor cilroru li se ia interviul. inneblrile trebuie si fie dinainte formulate gi trebuie sd fie clare gi si conlini aprecieri cflt mai obiective in problema respectiv[. Ele se totalizeazd, se prelucreazd, se analizeazd si se ffag concluziile ce se impun

c. Metode psihologice. Acestea ocup[ un loc important in cadrul metodelor criminologice, deoarece se are in vedere cd, actul criminal este comis de un om, care este determinat de o seamd de motive ori interese de ordin psihologic (dorinfi de rdzbunare, dorinli de imbogdlire). Mai mult, fEptuitorii, prin faptele ce ie sdv6rqesc, urmdresc anumite scopuri, tot atdtea puncte psihice de sosire, care orienteazi gi mobilizeazd energiipsihice pentru sdvdrgirea faptei. Pentru investigarea psihologicdao se folosegte, in primul rdnd, observalia psihologicd, folosindu-se chestionarul gi interviul. Sunt aceleagi metode, pe care le-am amintit la aspectele sociale, cu deosebirea c6, de data aceasta, ele vizeazd aspectele psihologice ale procesului de criminogenezd, adicd factorii psihici care intr[ in jocul comiterii unei infracfiuni. Interviul se ia de la mai multi persoane, care cunosc pe infractor pi fapta comis[ gi care pot face observa,tii utile. Observaliile se referr la anumite aspecte psihice (memorie, inteligenfi, interese, traseturi de caracter), existenfa acestor funclii psihice gi gradul de dezvoltare. Se folosesc ai chestionarele psihologice, care cuprind intrebiri privind aspecte psihologice aG
3E D. Eagiegan gi I. Ivinescu: IJtilizarea anchetelor prin sondaj in.R.^S.R., iz "Economie, drept, statisticd, sociologie", Ed. Pol., Bucureqti, 1966, p. l82 5i urm. 3e E. Florea gi M. Micu: Intemiul sociologic, in ,,Economie, Drept, Statisticd.. a0 AI. Rogca 9i allii: Psihologia generald,Ed. Didactic5 9i pedagogici, Bucuregti, p. 64 qi urm.

J

PnontEME pRrvrND $ruNy,t CruutrorocrEr

23

criminalului, la care mai multe persoane dau rispunsuri. Aceste rispunsuri se cerfiralizeazi, se interpreteazl gi se refin concluziile ce reztiltil. Pentru cunoagterea trisdturilor psihologice, trdsdturi de caracter, temperament, darin special a trisiturilor de cunoagtere (inteligenfi, percepfie, memorie, aptitudini etc.), se folosesc metode experimentale, arume testele psihologice.Avantajul testelor constd in: a) aplicarea lor in condilii de laborator (experimental); b) aplicarea loi unui num[r mare de subiecfi; c) aplicarea lor in condilii care asigurl obiectivitatea 9i d) posibilitatea de evaluare a gradului de dezvoltare al acestor t eratori (persoane inteligente, foarte inteligente, mediocre, inapoiate mintal etc.). In materie de cunoaptere psihologicr se folosesc qi alte metode, cum sunt: 1) metoda asocialiei libere, care ajutd la depistarea unor stdri psihice tensionate (complexe psihice, complexul de inferioritat e etc.; Z)metoda psihofizicd prin care, prin expresiile fizice se pot descoperi st[ri psihice mai profunde, uneori anormale; 3) metoda psihanalitic[ (analiza stirilor subcongtiente gi incongtiente) meniti si aduci la luminr congtiinfe, stiri conflictuale, in special complexi psihice (sexuale,

sdvdrgirea de infracfiuni.

si se cunoasc6 stiri stiri .. pri*.rg unor inceputuri de dezechilibru psihic, u4eori de maladie psihici, de la care se poate ajunge la
de tulburare psihicr, de instabilitate emofionald,

de rdzbunare, de afirmare etc.). Cu astfel de metode se ajunge

medici,,psihiatri, neurologi sunt prinfre primele cercet[ri. Ele s-au dezvoltat continuu, iar astlzi ele au un loc bine determinat gi sunt necesare. inn-adevir, fapta infracgionali este fapta unui om, de multe ori cu stlri gubrede de slnitate gi asemenea sti'ri pot contribui la comiterea acesteia. Aga, bunioari, se comit fapte infracfionale de persoine cu tulburlri glandulare, stlri de instabilitate emotivd ori datoriti unor fiaumatisme fizice sau psihice ori unor tulburiri de naturd infec{ioas6. Asemenea stlri tebuie cunoscute pi tratate. De aici nevoia de metodele medicale.

D. Metode medicale. Acestea ocupi un loc important infie metodele criminologiei. in dezvoltarea criminologiei, cercetirile annopologice, medicale, psihiakice f[cute de

Printre acestea, se enumeri metode anatomice, fiziologice, neurologice, psihiatrice. Este nevoie, de asemenea, in anumite canni, de examene medicale clinice, care pot fi completate cu examene de laborator, anarize etc.
3. Metode speciale
a crimei gi a criminalului, se fac cercetdri ample, folosindu-se gi alte metode, unele din acestea gi mai adecvate specificului fenomenului criminal. Unii

criminalitilii,

in criminologia contemporani, in scopul cunoagterii c6t mai

exacte a

autori denumesc aceste metode ca metode speciale, sau specifice, sau proprii criminologiei. Dintre aceste metode amintim: metoda tipologici, metoda cazuriior, metoda monografici, metoda carierelor criminale, metoda studiilor reluate gi altele. Multe din acestea aduc un spor de cunoagtere qi se folosesc cu succes.

24

CnrMrNoLoGrE

A. Metoda studiului de cazuri ("case studies '). Este o metodi care se aplicd in mod frecvent. S-apornit de la ideeapotrivit cireia cercetarea crimei gi a criminalului trebuie sI se faci in mod individual, concret gi cdt mai aproape de realitate. Metoda constd ln examinarea sub toate aspectele a crimei gi a autorului ei. Flptuitorul se cerceteazd sub aspect social, psihologic Ai medical. in felul acesta se pot cunoagte aspectele concrete ale faptei qi fEptuitorului, ale cauzelor determinante gi ale condiliilor individuale gi circumstanlelor specifice, iar la urmi se pot trage concluzii temeinice privind acea faptl qi fhptuitor. in fond, se face istoria compleii gi actuald a fiec[rei fapte 9i fdptuitor, oferindu-se o imagine completd a fiecdrui caz (faptd" si fdptuitor). Metoda cazurilor este o metodd care constl intr-o analizd,transversali a fiecirui caz, analizil aprofundatr, din care'nu lipsegte nici un aspect. Astfel, se analizeazd fapta in lumina locului si timpului sivdrgirii, felul faptei, gravitate, mijloace gi mod de sdvdrqire etc.; se analizeazd aspectul social al flptuitorului (condifiile familiale de cregtere qi educalie, situalia profesionalr etc.), aspectul medical, aspectul psihologic (starea afectiv-activi, nivelul mintal, stabilitatea emotivi etc.). Totodati, se alcdtuiegte astfel o figd, o "fotografie" a fiecdrei fapte gi fEptuitor. Metoda cazurilor s-a dezvoltat mult in criminologia aplicatd (clinicn) gi se dovedegte a fi utili at0t din punct de vedere practic, c6t gi teoretic.

B. Metoda tipologicd. Este o metodr veche in criminologie. Ea a inceput cu studiul tipurilor psihiatrice (criminali nebuni, nebuni morali) gi a continuat cu tipurile sociologice (criminalul profesional) gi, indeodebi, cu tipurile psihologice gi psihopatice. Nofiunea de tipat const[ in existenfa unor persoane, in cazul de. fa!6, 'grup de criminali sau delincventi, care se caracterizeazi prinh-o serie de trisituri specifice, prin oare se aseamrnd intre ei, dar prin care se deosebesc de alte grupe de persoane (de exemplu, tipul criminalului agresiv, tipul criminalului pervers ori criminalul alienat) sau o grupi de crime (tipul crimei pasionale etc.). Metoda tipologici este discutatl gi aplicati in criminologia contemporania2. Este un instrument util de cunoagtere a fenomenului criminal, fiind o metodd de trecere de la cunoa$terea fenomenului general la cunoagterea fenomenului individual. Tipologia ajttdla cunoagterea pe grupe sau subgrupe sau pe pdrfi ale fenomenului criminal gi apoi se poate ajunge la cunoagterea pe indivizi sau pe ultimele aspecte ale unui fenomen.
c. Metoda studiilor reluate (succesive, prelungite) ("Etudes suivis" sau "FollowStudies"). Este o alti metodi sau varietate de metodd, folosit[ in multe cercetdri criminologice. Ea const[ in studierea aceluiagi infractor sau a aceloragi infractori in mod reluat sau prelungit; adicr se examineazd un infractor la datajudec[rii qi condamnirii, apoi incd o dat[ dupr 3 sau 5 ani. Cu fiecare examinare se studiazl schimb[rile survenite in viala persoanei celui examinat, semnaldndu-se aceste
42

4t F. Seelig: Traite de criminologie, P.U.F., Paris, p. H. Mannheim: op. cit., p. 161 gi ufin.

5l

qi urm.

?i

t

i

h

l-

Pnonmptr pkrvrND $ruNy,t CruutxotocrEr

25

I I
h

V
I
i
t
I I

schimb[ri, care pot fi pozitive sau negative. Aceasti metod6, spre deosebire de cea acantilor, este o metodi longitudinald, oferindu-se o imagine a devenirii gi evoluliei infractorului. Dupi cum spune J.Pinatela3, studiile f[cute dupd aceast[ metodd incearci sd arate: ce devin definu{ii penitenciarelor? C61i din acegtia devin cet6leni cinstili qi cAli din acegtia continud drumul criminalitSlii? Celi din aceqtia devin alcoolici gi c6[i criminali deosebit de periculogi? Pebaza acestei metode se pot verifica pronosticwile fEcute in cercetirile anterioare, ex. la iegirea din penitenciar; bun[oari, la inceput, s-a prezis conduitd buni, iar dupi 2-3 ani s-a constatat recidiva ori viceversa. Tot aici ar putea fi menfionatd, ca o varietate de metodi longitudinali, metoda carierei criminale. Aceasti metod[ constd in examinarea speciald a infractorilor care comit in mod continuu infracliuni, a celor pentru care criminalitatea a devenit un fel de carieri ori profesiuneaa. Este vorba deci de examinarea unor infractori in mai multe momente pentru a se cunoa$te mai ad6ncit imprejurlrile gi stirile personale ale acestora, in scopul descoperirii cauzelor gi condiliilor care au contribuit la aceasti continuare a activitilii (carierei) criminale. Asemenea studii s-au efectuat in S.U.A., Belgiaa5 9i in multe alte tiri.

D. Metoda monograficd. Dup[ cum aratd gi denumirea, aceast[ metodI consti in efectuarea ulor studii detaliate gi multilaterale asupra unor tipuri de crime sau asupra unor tipuri de criminali. Dupi cum se vede, este vorba de studiul monografic al unui tip de infracfiune (de exemplu, al infracfiunii de omor ori al infracliunii de
delapidare); poate
a

ho$lui,

sd fie un studiu asupra unui tip de criminal (ex. asupra asasinului, a infractorului mino/6, a infractorului profesion ala,, a vagabondului, a

escrocului ori a recidivistului).

Se poate, de asemenea, studia, monografic, criminalitatea oragelor ori criminalitatea unui judet. Comparafia f[cuti cu criminalitatea altui ora$ sau a altui judef poate duce la dezvdluiri importante privind caazele fenomenului intr-un orag

gi in celdlalt, intr-un judel gi in celdlalt. De asemenea, se poate face studiul criminalit[fii intr-o regiune anumitS, de exemplu, criminalitatea pe "Litoral". E Metoda comparativd. Ea constl in studiul unui grup de criminali in comparafie cu un grup de necriminali. Sau, s-au mai cercetat comparativ infractorii gemeni cu infractorii negemeni ori comparativ cu frafii - surorile gemenilor. Ea este frecvent folositi in criminologia minorilor (criminologia juvenill). Pentru efectuarea studiilor
comparative se cerrespectate anumite condi,tiia8: a) grupele comparate sd fie omogene,
a3 J.Pinatel i op. cit., p. 35-38.

t937. Dilinquants anormaux et rdcidivistes, Bruxelles, 1931. a6 Cyril Burst: The Young Delinquent,London,lg3l; Alex. Ro$ ca: Infractorul minor,Cluj, 1932; J.P.Lgluzel:,
L.' enfant

aa The professional Thief, Chicago, a5 O. Picard;

voleur, P.U.F., Paris, I 966.

(adnotati de Ed. Sutherland). aE D. Szabo : Crtmes et villes, Payot, Paris, 1960; S. and E. Glueck Family Environment and Deliquency, Routledge, London, 1966.

a1 The prufessional Thief, Chicago, 1937

26

CnrMrNoLocIE

ex. infractori minori cu neinfractori minori, gemeni cu frafi-surori negemeni etc.; b) aspectele studiate si fie de acelagi fel sau de aceeagi natur6, ex. aspectele sociale, mediu de familie la o grupd gi la alta; aspectele psihice - caracter, inteligenti (la o grupd Ei la alta); c) examenul sE se fac6 in condifii similare - timp, loc, starea de neoboseal[ etc. Cercetiirile prin metoda comparativl duc gi pot duce la dezviluirea unor factori ai criminalitifii care prin alte metode nu se relevl; astfel, se poate constata

cd nivelul de instrucfie qi educafia sunt mai slabe la grupul de criminali decdt la gupul de necriminali sau condiliile mediului familial la grupul de criminali sunt mai rele dec6t la grupul de necriminali gi aqa mai departe'

CAPITOLUL

II

PROBLEME PRTVIND CRIMINALITATEA
Criminalitatea, ca fenomen social, preztnti"multe laturi gi aspecte pe care $tiinfa criminologiei trebuie sE le urmdreascr gi s6le cerceter.inpri^m aspect .u. ,..1u despre crimin alitatea generald, adicd starea criminalititii existinla , sivilumul ei.Toate aggstea trebuie surprinse gi descrise in spafiul limitele unde se plt
9i unae

la grupele gi felurile crimelor - infrac,liunilor, se va line seama de lege, adic6 de crimele din codul penal gi crimele (infracliunile) din regile speciare. O datd cu volumul pi structura criminalitdlii, ale crimelor sdvdrgite, trebuie sd se arate gi numdrul 9i felurilepersoanelor implicate in sivdrgirea acelor crime, adicd totalul populatiei penale, in scopul cunoagterii, pe l0ngi totalul de infracfuni, a totalului de infractori qi felurile acestora. Este nicesar s[ se cunoasci infractorii sau criminalii, adicd persoanele antrenate in acest fenomen social, totalul acestora gi felurile acestora dupd v6rsti, sex gi alte aspecte. cunoagterea categoriilor de infractori dupd vdrstr (minori, majori) felurile infracfiunilorp. 9i .ur" le comit este deosebit de importantd. Tot aga este cu criminalitatea dupe ,"* 6eruu1i, femei). un aspect major in cunoagterea criminalitilii este cel il grodilui de'descopirire si de cunoastere sau al addncimii ei. Este problema formelor criminalitilii cunoscute sub denumirile de criminalitate aparenti, criminalitate legali gi criminalitate real6. De o importan!5 deosebitl este cunoagtereaformelor gi grupelor criminalit6lii dvpd. gravitatealor,dar mai ales dupi gravitatea crimelor propiu-rir., adici num6rul crimelor grave - omoruri, talhirii, violuri, lovituri cauzatoare de moarte, crime contra statului etc. gi num5rul infracfiunilor u$oare maj puf,n ugoare 9i furturi simple, calomnii, violare de domiciliu, vagabondaj etc. in ciiminotogie, trebuie si se cerceteze criminalitatea gi sub aceste aspecte. DouE dimensiuni importante ale criminalitdlii se referl la intinderea in spafiu gi la migcarea in timp a acesteia, gtiut fiind cI orice crimd se sivdrgegte intr-un anumit loc ai intr-un anumit moment, intr-un anumit timp. Aceste doul aspecte exprimi griaut_ae lesnanfire (repartizare)in spaliu 9i gradul frecvenlei in timp a criminairtelii. In legrtur[ cu dinamica criminalitd]ii in timp, in criminologia contemporand s_a cercetat un aspect interesant, anume variafiile criminalitd,tii in funclie de anumili

sI se analizeze gi sociale periclitate, dupi obiect, adiie parfile componente, grupele gi felurile de crime sau infracliuni din care se compune criminalitatea (crime contra persoanei, crime contra statului, crime conffa bunurilor, proprietdfii) qi altele. Aceste aspecte ale fenomenului criminal se exprimi numeric, prin anumite cifre (absolute saurelative), cifre totale ori procente, inaici. Cuprivire
atate structura

adici int-o fard, regiune ori orag-sat gi inr-o anumiti perioadi (ani, "., decenii etc.). Totodati, pe l6ng[ existenfa gi volumul fenomenului, hebuie

u, to{

ciminalit[fii dupi valorile

28

CnTMINoLoGIE

factori istorico-sociali, precum criminalitatea in timp de rdzboi, in timp de ctize economice - producfie slabi etc. in problema criminalitifii mai sunt doui aspecte: primul, criminalitatea minorilor (uvenild) qi, al doilea, problema criminalitilii sub forma recidivismuluf, care este un fel de criminalitate persistenti, cu fEptuitorii deveni,ti parc[ infractori profesionali; cauzele care determind aceast[ forml de criminalitate 9i, mai ales, mijloacele de combatere, trebuie s[ le arate gtiinfa criminologiei. Un alt aspect privegte o problemi specific gtiinlific[, anume - cunoaqterea cauzelor,naturii qilimitelor ciminalitSlii. Exemple date in criminologie: se constati o/o crime grave gi cu anumite procente la cd la 100.000 de locuitori se comit 5,7 celelalte crime, cu procente mai mari sau mai mici. Tot a$a sunt anumite corelafii intre criminalitatea generali gi criminalitatea femeilor, care reprezinti 10 % din criminalitatea general[ ori cu criminalitatea minorilor, cu 15 %. Aici se pune infiebarea: p6ni unde creqte ori se intinde criminalitatea qi care sunt limitele acesteia? in sf[rgit, qtiinfa are menirea de a stabili legitili, legi gtiinfifice, dupi care fenomenul criminal poate fi cunoscut in esenfa lui gi dupd care se poate prevedea desfEgurarea lui viitoare.
Secliunea

I

Crilninalitatea gen er al d in cercetarea criminalit[1ii, la inceput, este bine sd infd{ig[m laturile generale, aspectele fenomenologice, care, de regul[, primesc gi expresie cantitativi, numeric[, statisiic6. Criminalitatea este un fenomen social gi, la fel cu alte fenomene sociale (fenomenul demografic, fenomenul economic), ea este alclhiitd dintr-o serie de iapte, care sunt crimele, fapte care au loc in societate,-in viala de relalie dintre oameni, iar totalitatea acestora formeazl criminalitatea. in statele organizate, cum sunt statele moderne, se line o evident[ statisticl a criminalit[1ii, pe perioade de timp, pe localit[1i (orage, comune), pe judele gi pe !ar[, incdt in felul acesta criminalitatea devine un fenomen cunoscut cantitativ, cu o anumitl identitate 9i vizibil in manifestlrile gi in consecinlele sociale gi individuale pe care le produce. Pentru toate aceste motive, criminalitatea trebuie cunoscutd, mai intii, in dimensiunile ei generale gi cantitative.
1. Starea, volumul Eiforruele

Vom expune o seamE de date statistice, luate din statistica statului nostru; datele statistice nu sunt actuale, ci din trecutt - anii 1931-1936 -, scopul nostru fiind si

exemplific[m existenfa, volumul qi unele forme ale fenomenului criminal.
Criminalitatea fiind un ansamblu de crime sdvflrgite - crime prevlzute in prealabil in legea penall, indati dupd sivdrgire ele sunt reclamate ori denunfate, cercetate 9i urmdrite de organele de polilie gi procuratur[, sunt trimise la instanle spre judecare,
urmate de condamnare, de aplicare de pedepse 9i apoi de executarea acelorpedepse.

I

Anuarul statistic al Romdniei, 1937-1938, p. 272-284.

P noamun P ruryxo Cruunv,qLrrATEA

29
pedepselor

aplicate.

statistic, se va consemna numdrur acestor fapte srvdrgite, incepand cu reclamarea, continu6nd cu judecarea, condamnarea gi iermin6nd cu executarea

r

r
5

Y
r

judecat urm6toarele_.crime gi delicte: a) crime qi delicte contra constitu{iei gi intereselor publice (infracfiuni contra statului, contra autoritilii de stat, contra activitdfii organelor de stat ori publice); b) crime gi deli cte contapersoanei (omorwi, vrtdmiri corporale grave, violuri, caromnii etc.); c) crime gi deficl contraproprietdfii personale ori publice gi d) altele diverse.
de 189.081 cantri,latribunaleinnum[rde da.aao"ur*r,tu"u4ii"deapel in4.273 c,azuri; b) pedeapsa tnchisoriipdnd la 6 luni saurr,

fudecetorul o parte a reclamaliilor, denungurilor gi pldngerilor despre infractiunile sdv6rgite au fost apoi inaintate instanfelor de judecatI, astfel: 101.i93 lajudecitorii gi tribunale gi alte 11.509 la curfile cujurafi. In acelagi an,1936, s-ajudecatunnumir mare de cauze penare, anume: r.4z2.gog, din care: 933.455la judecitorii,439.436la tribunale, lg.fiala curfile de apel gi 4'810 la Curtea de casafie. Cauzele judecate sunt mult mai multe dec6t cauzele de la organele de cercetare 9i de la cele de urmdrire penall (procuratur6), fiindc6 multe cauze sunt inaintate direct la organele de judecat[, cu ,r.mur" a unor pl6ngeri directe gi multe altele sunt restante din anii precedenli. Cu privire lanatura cauzelor penalejudecate, in datele statistice se aratl ci s-au

In anul 1936 at fost inregistrate: 292.000reclamafii gi denunfgri despre crime qi delicte siv0rgite, care au fost cercetate de organele in drept, gi anume: un numrr de 266.045 de polilie, 14.877 de parchet 9i tt.ree ae de instrucfie.

-

lnstanlele au pronunfat urmrtoarele pedepse: a) amendd,la judecdtorii in numir

zilelao iroi, sau de la 6luni la I an) s-a aplicat la7.33l + r.93g persoane; c) tnchisoarede Ia I an la 5 ani pentru 145; d) iar inchisoare de la 5 ani la 15 ani pentru 35 persoane. Interesanti este gi structurapopulaliei penale di mai sus, dupE vdrstd gi sex. Astfel, dupr vdrsti sunt: a) 330.Tgl condamnafi majori bdrbafi iilE.gszcondamnate majore femei, 10.777 condamnali minori brrbali gi 2.193 condamnate minore. in sfhrqit, s-a mai consemnat cr, din tofi condamnalii de mai sus, un numir de 5.763 sunt recidivigti.

persoane, din care - a) amenzi s-au aplicat la 361.362 persoane; b) pedeap satnchisorii pentru infracliuni ugoare (de la 1-15 zile ori de la 15

8.389 cazuri, de tribunale in 9.033 cantri, de curlile de apel in 1.130 cazari; c) pedeapsa inchisorii de la I an ra 5 ani s-a aplicat dejudecltorii in 45 cazuri, de tribunale in 306 caztxi 9i de cu4ile de apel in 172 cazuti;d) pedeapsa inchisorii de la 5 ani la 15 ani de judecltorii in 104 caztxide tribunale ini4 cazaride curlile de apel in l0 cazuri. O parte componentl importantl a criminalit5lii o consti rrtie persoanele care siv0rgesc infracliuni gi crrora ri se aplic[ pedepse, pe care, apoi, trebuie s6 le execute. Este aga-nu mita p opul ali e p enald. Datele statistice oferl^urmitoarele informafii: pentru toate crimele de mai sus s-au aplicat pedepse pentru un total de 371.709

*

r-u aplicatdejuiecitorii in

30

CntuINoLocIE

Un aspect complementar al criminalitilii il constituie etapa de dup[ aplicarea pedepselor, etapa executdrii acestor pedepse, indeosebi executarea pedepsei inchisorii, pe de o parte, a pedepsei inchisorii de scurtl duratl 9i, pe de altdpatte, a inchisorii de lungi durat6. Aici se pun probleme privind locurile de de{inere (penitenciare, colonii de munc6, centre de reeducare pentru minori etc. Interesante sunt, de asemenea, gi datele privindnumdrul delinulilor (definufi preventiv, definu]i condamnafi etc.) gi mai cu seami, numErul definufilor majori, dar mai ales, al definu(ilor minori, cu privire la care trebuie sd se dea o atentie deosebiti. in materialele statistice se gisesc date privind miScarea delinutilor la inceputul, in timpul 9i sfhrgitul fiecirui an; de exemplu, in anul 1936,la 1 ianuarie 9i la 31 decembrie, erau circa 1.000-2.000p revenifi,?ncursul anului ies cdte 13.000 prevenili, iar condamnali cdte4.000-5.000; in timpul anului intrau sau ieqeau din locurile de
delinere cate 28.000.

Datele de mai sus sunt date generale privind criminalitatea pe far[. in spatele acestor cifre generale se glsesc datele regionale (Moldova, Banat, Transilvania etc.) gi in spatele acestora se gisesc datele statistice judefene, iar in cadrul acestora datele origenegti gi cele comunale. in prezenla acestor date, se ofer[ posibilititi de cunoagtere gi comparare a fenomenului criminal pe regiuni, judefe, localitdli, re{indndu-se regiunile ori judetele mai ,,criminogene" sau mai pulin criminogene.
Se

pot constata, de asemenea, in cadrul jude,telor, localitfii cu crime multe, indeosebi

oragele, dar gi unele comune cu cifr[ mai mare de crime. Aceste date sunt utile pentru cercetarea criminologic[ cu privire la identificarea cauzelor care fac ca acest fenomen sd fie mai frecvent in anumite localitili. Se pot face corelafii cu alte fenomene sociale, bundoari, cu nivelul fenomenului demografic, puterea economic[,

'N
\

nivelul cultural etc.
2. Formele criminalitdlii dupd valorile sociale periclitate Cunoagterea criminalitipii, ca fenomen social, trebuie si cuprindd cunoa$terea sffucturii ei, cunoagterea pdrfilor componente, a categoriilor de crime. La prima vedere, criminalitatea este formatl dintre-o mare diversitate de fapte sivdrqite, deosebite intre ele prin natura qi gravitatea lor, cum sunt: omoruri, distrugeri,

delapidiri, neglijenf[ in serviciu, calomnii, ultraje, violuri, mlrturie mincinoasfl etc. La o cercetare mai atent6, se poate observa ci aceast6 diversitate de fapte se repartizeazd in anumite grupe, dupi anumite criterii obiective 9i subiective,
ajungandu-se la un anumit sistem de crime destul de unitar gi coerent. Crimele s[virgite qi studiate de criminologie, corespund gi febuie sI corespundi crimelor prevdzttede legea penal[ (Codul penal). Acest punct de vedere este exact gi necesar, deoarece prima sistematizare gi aqezare a acestora a fost efectuati de legiuitor, cu prilejul incriminirii gi sanctionirii faptelor criminale (infracfionale) 9i inscrierii lor in Codul penal. Incriminarea gi sancfionarea penali s-a efectuat dupi criterii obiective, anume obiectul diferitelor infrac,tiuni, adicd valorile sociale cirora li se aduce atingere prin sdvdrgirea de crime. Potrivit acestui criteriu, crimele sunt

Pnonmut Pruruxo
a$ezate in lege

CruunutLrrATEA

3t

in cdleva grupe sau categorii, in fiecare grupd inscriindu_se faptele cevizeazdunu"r-i., obiect; bundoard, Iigrupa crimeto.Ionmp"rsoanei, se inscriu toate crimele ce aduc atingere acesteia, ra grupa crimero, .irrt* bunurilor sau avutului, apar{in toate crimel e ce vizeazd ar"ptrr a"- pr"pri",ure gi posesia aceror bunuri gi agamai derale cu celelarte grupe de *ir"". i;;;ir"i;;iogie, de asemenea, se adoptd, in linii mari, sistemut crimelor dupd obiect, cuprins in legea sruparli penald, fiindcd acest criteriu - obiectul, valoarea sociald - este deosebit de important gi exact.

domeniu al criminaritigii
des in criminologie.

criminalitilii cuprinse.in codur p"rut gi alte regi, ". pentru u s. .uprirae intregur
9i

In cele ce urmeaz5, vom invoca acest sistem de crime inscris in legea penald, pentru a avea o imagine cuprinzdtoare asupra crimeror, care, impreund, alcdtuiesc pd4ile componente ale criminalitalii. Este adevirat, criminoffi cerceteazd crime sdvdrsite, dar crimele s6v6rgite sunt definite i, pr"ututit a" penau. urmdnd criteriul obiectului crimelor, valoarea socialr pus-i in pericol, .. grupele say f.ormele nrincipale ale c_riminalitdtii. in ..1. txmeazd',vom menliona formele

ffia i"r"*r"-d

nu cer iedus Ia cdteva grupe a"

".iml

.e.a ce se intdmprd

A. criminaritatea,contra

N

unele cdme contra statului, in anumite condi,tii 1" - in funcfie de scop, mobil etc. _ imbracd caracterul unor crimep olitice sau ideologice, cumse susline in literatura de specialitate.

un numrr de 17 tipuri (specii) de crime (trddarea,ac{iuni dugminoase contra statului, atentat contra staturui, comprot, subminarea pylTii stat, sabota.i, spionai gi artere).

s.igur.anlei staturui (art. r55-r73). Aceasta cuprinde

B. criminalitatea contra persoanei (art. 174-207). Aici existd un numdr de 3r tipuri de crime, repartizate in mai multe subgrup., qi *.r,,., a) crime contra viefii (omor, omor calificat,.omor deosebit de grav, pruncucidere, u.id.r.u din culpd); b) crime contra integritr,tii corporale ruu ,aieagi (rovire, ,erarur. *rporal6, lovituri cauzatoare de moarte, vitdmare corporarr ain turpe); c; crim" de avort (avortul, definere de instrumente sau materiaie avortive .t"i;'il'";;;(wrcliuni) conrra persoanei (lipsire de liberrate, violare de iomiciliu, sur;j etc.); e) crime 1ib:rtirii (infracfiuni) privitoare la viala sexuali (viol, raport sexual cu o minori); f) infracfiuni contra demnitllii (insultd, calomnie etc.).
contra autoritdlii (afi.236-245), care cuprinde un numir de 10 infracfiuni gi anume: ofensa adusd unor insemne, defEimarea unei organizafii,

c. criminalitatea

ofensa adusd autoritirii, ultragiul, uzurparea de calitd,ti oficiale, sustragerea sau distrugerea de inscrisuri, *p.iu a. rigiiii, trecerea frauduloasd a frontierei etc. cu un numrr de

D. criminalitatea contra propr.ietdyii pubrice sau personare (art.2og-23s), l5 tipuri sau specii de infracliuni, cum sunt: furtur (simplu
sau

32

CnTMINoLoGIE
de

calificat); tdlhiria; abuz de incredere, inqellciune, distrugere, tulburare posesie, tlinuire etc.

E. Criminalitatea de fals (aft. 282-294), cuprinzind un numdr de 12 tipuri specii - de infracfiuni, cum sunt: falsificarea de monedi, timbre, bilete de transport; falsificare4 de instrumente de autentificare, marcare; fals in inscristri oficiale, fals in inscrisuri sub semnlturi privat[.
F. Criminalitatea economicd, care existl in codul penal in vigoare (art.295-302), cuprinzdnd 5-6 tipuri, num[r variabil de infracfiuni, cum sunt: inSeliciune cu privire la calitatea m[rfurilor (falsificare sau substituire de mlrfuri), divulgarea secretului economic, concurenli neloial[, contrafacerea obiectului unei invenfii2 etc.

G. Criminalitatea contra activitdliiunor organizalii de stat, organizafii publice sau altor organizalii(art.246-2Sl), cuprinzdnd 32 tipuri de infracfiuni. Grupul este imperfit, la rdndul lui, in cdteva subgrup[ri: a) infrac{iuni de serviciu (abuz in serviciu, neglijenla in serviciu, luarea de mit6, darea de mit[ etc.); b) infracliuni contra infdptuirii justiliei (denunfarea calomnioasi, mirturia mincinoasi, arestarea nelegal[); c) infractiuni contra sigurantei circulaliei pe c[ile ferate (neindeplinirea indatoririlor de serviciu, distrugerea gi semnalizarea fals[, accidentul 9i catastrofa
de cale

ferati etc.). in afari de activit[1ile reglementate

de Codul penal cu grupurile de infracliuni

aritate mai sus, existi qi a\te activitdlireglementate de legispeciale3,prevdzdndu-se drepturi 9i obligalii pentru cetifeni. inc[lclrile unor obliga,tii din aceste legi, dacl sunt incilciri grave, devin infracf;uni 9i se pedepsesc penal.

H. Criminalitatea contra convieluirii sociale (art. 303-330). Este o grupd mai intins[ de infracliuni (29 infracfiuni), alcdtuitl din mai multe subgrupe, qi anume: a) infracfiunicontrafamiliei (bigamie, abandon de familie, rele tratamente aplicate minorului);b) infractiunicor'rfrasdndtdlii publice (contaminareaveneric6, infectarea
apei, trafic de stupefiante); c) infracfiuni contra as istenlei celot in primejdie (punerea in primejdie a unei persoane in neputinld de a se ingriji, p[risirea, alungarea sau lesarea flre ajutor a unui copil); d) infracliuni care aduc atingere convieluirii sociale, pr"*rC .-i.td r."*d de infractiuni economice, prevlzute ln unele legi speciale, precum urmeaz[: a) d) " infractjuni la regimul silvic; b) infrac$uni la regimul pomiculhrii; c) infracfiuni contra economiei vAnatului; la retimul economiei piscitole; e) infracliuni la regimul vamal; f) infrac{iuni la regimul invenliilor 9i infracfiuni inovaliilor 9i multe altele.

,1,

3 Astfel: a)infraclufilacirculaliapedrumurilepublice(8tipurideinfracfiuni);b)infraclitnipitindsecuitatea infracliuni privind aviayiei civilL (3 feluri de infracliuni) c) infracfiuni privindproteclia mnzcii (5 infracfiuni), d) (o infracliune); activitatea de jes fionare (3 infracliuni); e) infractiuni privind dobdndirea unor bunuri tn mod ilicil prctejarea infrac{iuni lrivind ocrotbea patrimoniului cultural national (3 infracfiuni); g) infrac}iuni pivind f) iocumenteloi din fon<lul arhiviitic nafional (3 infractiuni); h) infracfiuni pivind pruteclia mediului irconjtxdtot (2 infracliuni); i) infracliuni cu privire la regimul de ptoducere; trdnsportare, distributue Si vdnzare a energiei k) infracliuni )lectrice (4infrac1iuni);j) infracliuni la regimul activitiililor dtn domeniul nuclear (2 infracfiuni); la regimul de apdrare d dvr4iei nasionale iontra incendiilor (o infractiune), total circa 50 de infractiuni.

PnontEME PntrtNo Catutu,qLITATEA

33

infracfiuni care aduc atingere unor libertifi publice (propaganda nafionalist-govin[, impiedicarea libertnfii cultelor); e) infracfiuni contra ordinii Si tiniStii publice (ultajul contra bunelor moravuri, tulburarea linigtii publice, inciierarea, asocierea pentru sdvdrgirea de infracliuni); f) infracliuni de parazitism social (cergetorie, vagabondaj, prostitufie, joc de noroc).
I
;

3/
?
;t

militare (dezertarea, insubordonarea, lovirea sau insultarea superiorului); b) infracliuni srvdrgite pe cdmpul de tuptd (capitularea, pirisirea cdmpului de lupt5,

r. criminalitatea contra capacitdlii de apdrare a Rominiei (ar:t.33l-334). Grupul acesta de infracfiuni, impir,tit in subgrupe, cuprinde 29 de infracfiuni specifice domeniului activit[1ii militare; acestea sunt: a) infracliuni confraordinii Si disciplinei

pirisirea navei, plr6sirea comenzii, cobordrea pavilionului); c) infrac{iuni siv6rgite de militari 9i civili (sustragerea de la serviciul militar, defetismul, jefuirea celor cilzr\i pe cdmpul de luptd); d) infracfiuni s6v6rgite de civili (sustragerea de la recrutare, incorporare sau concentrare). Multe infrac{iuni militare sunt acte de indisciplini militare in timp de pace, fie inainte de incorporare, fie in timpul efectu[rii serviciului militar, fie in timp de rizboi. Ele igi au specificul lor, determinat de caracterul lor militar.
J. consideralii finale. in legile penale - cod penal qi legi speciale - sunt multe crime, infracliuni. in statul nostru sunt inscrise, dupd cele aritaie mai sus, circa280 tipuri de crime, din care circa 190 in Codul penal gi 98 in legi speciale. Acestea sunt tipuri,satmodele abstracte si juridice de crime, de infracfiuni. ori de c6te ori se comit astfel de fapte, acestea se cerceteaz[ in raport cu legea penal[ gi se pedepsesc potrivit legii penale. Prevederea crimelor in lege este necesard. insE, in criminologie intereseazi crimele sivdrsite. crimele prev[zute de lege intereseazd pe criminolog doar ca punct de referinld. Apoi, intr-un an, nu se comit toate crimele previzute de lege, ci numai unele dintre ele. De exemplu, in cazul crimelor contra statului se comit unele - spionaj, complot - dar nu se comit multe crime de hddiri. tn alt an, se comit acestea din urmi gi nu se comit primele. Tot aga cu crimele contra persoanei ori contra bunurilor (degi aici se cam comit din fiecare grupd sau subgrupd).

Criminologia se ocupi de crimele care se slvdrgesc Ai cauti s[ explice caulzele gi mijloacele de combatere. Am ardtat aici toate tipurile de infracliuni prevdzute de lege, fiindci, in mod obignuit, criminalitatea se crede c6 este formatr doar din lor
cdteva tipuri de crime - omoruri, vitimiri colporale, furhri, delapiddri qi alte c6teva tipuri, neglijdndu-se sistemul intins de crime, de infracfiuni din legile penale gi uitindu-se cdte feluri de valori sociale sunt ameninlate prin infractiuni gi cite feluri de infrac{iuni existd intr-o far6. Necunoagterea de citre criminologi a intregului sistem de crime ddttneazd. gi cercetlrii gtiinlifice, restrdngdnd prea mult fenomenul criminal. Pentru aceste motive am mentionat formele criminalititii din legile penale. In aceast[ privin]i mai invocim un aspect: in lara in ;;r; J.i;t6 o inflafie de

34

CnrMrNoLoGrE

infracliuni in lege, in mod necesax existd gi multe crime sivdrgite. oare inflafia de incrimin[ri nu duce la inflafia de crime sivdrgite? Este o problemi pe care trebuie sd o cerceteze gtiinfa criminologiei, indeosebi sociologia criminali. Pentru cuprinderea mai ugoari a sistemului de infracfiuni menlionrm unele scheme grafice. Astfel, in figura 1: propo(ia crimelor - infracfiunilor - din codul penal gi a crimelor din legile speciale, iar in figura 2: propor,tia crimelor din codul penal, in raport cu cele din legile speciale.
CRIME:
- contra statului: 17 - contra persoanei: 31 - confra proprietiifii: 15 - de fals: 12 - economice: 5 - conta conviefuirii sociale:29 - confra autoritlfii: l0 - conm activitifii unor organe de stat:32 - contra capacitilii de ap[rare a [ilni: 29

31

t

TOTAL: 192

Fig.

l. - Proporlia

crimelor din codul penal

Codul penal:

ll2

Legi speciale: 98

Fig. 2. - Proporlia crimelor din codul penal Si a celor din legile speciale

K. Sistemul restrdns al formelor criminalitdlii dupd obiect.Penffu a nu lucra, intr-un moment dat, cu prea multe categorii de crime, a$a cum sunt in legile penale, in criminologie s-a recurs la o regrupare a grupelor de crime, dupd criteriul afinit[1ii sau apropierii dintre aceste grupe, adoptindu-se un sistem mai restrdns gi anume: a) criminalitatea contra statului (16 crime); crime contra autoritdfii statului (10 crime) gi crime contra p[cii gi omenirii (6 crime), total32 crime; intre acestea existind o apropiere, o afinitate de obiect social; b) criminalitateacontrapersoanei (32 infracfiuni), infracfiuni contra conviefuirii sociale (29 infracfiuni), total 61 infractiuni; gi intre acestea existi o afinitate de obiect social;

PnontEME P nrunto CntutrueLrrATEA

35

Y

disciplinei, fie civile, fie militare; d) criminalitate confia awtului personal ori public (15 infracliuni), infracliuni de fak (12 infracfiuni, infracfiuni econornice (8 infracfiuni), total 35 infracfiuni, plus infracfiuni economice din legile speciale (47 infraqiuni), total general82 infracfluni; 9i
aici existi apropiere, afinitate, dupi obiectul social al grupelor de crime. Acest sistem de restrdngere a grupelor de crime (infracfiuni) se folosegte in

c) criminalit atea conta activitdlii organelor statului sau a unor org anizaliisociale gi publice (32 infracliuni), infracfiuni contra capacitdlii de apdrare a statului (21 infracfiuni), total 53 infracfiuni; aici se adaug[ 5l infracfluni din tegile speciale (total general - 104 infractiuni); in general, aici sunt infracfiuni contra ordinii 9i

lucririle de statistici penal6.

CRIME:
- confra statului: 22 - contra penioanei: 61 - contra activitifii unor organe de stat: 104 - contra arnrfului personal sau public: 82

Fig. 3. Sistemul resffAns

al formelor de

crime

Secliunea a

II-a

Formele criminalitdyii dupd ldptuitori
1.

Preliminarii

Este un fapt evident, criminalitatea este o totalitate de crime individuale, cd fiecare

crimi in parte este fapta unui om (sau a mai multor oameni). in aceastr lumini, indirltul fieclrei crime este un om, care a srvffrgit, care a cauzat fapta. orice crim6
affage o pedeapsi, care este aplicatd, unei persoane, anume frptuitorului. Aga fiind, criminalitatea nu poate fi cercetati in afara oamenilor care au cauzat-o, iar lupta

impotriva criminalitilii nu poate

fi dusi in afara oamenilor

c6rora trebuie

si li

se

aplice mdsuri preventive gi represive. Din acest punct de vedere, criminalitatea implicd fapte criminale, dar gi oameni, incepdnd cu sdvdrgirea crimelor Ei termindnd cu aplicarea gi executarea pedepselor. Acegti oameni, prin faptele srvdrgite, sunt legali de criminalitate gi fac parte din criminalitate. Ei alc5tuiesc aga numitap opulalie penalil asupra cdreia trebuie sd se indrepte multe organe (de stat ori altele).

multe puncte de vedere, infractorii

Infractorii nu numai c[ joac[ un mare rol in existenfa criminalitilii, dar, din ii dau contur gi forme deosebite, in sensul ci ii

4 E. Seeling

36

CnrurNoLoGIE

influenfeazl structura qi dinamica ei. Exemplu, intr-o lard in care minorii 9i tinerii sunt antrenafi intr-un numir mare in criminalitate sau in criminalitatea organizatd ori in recidivism, inseamnd cd acea criminalitate ia forme mai periculoase qi mai grave. in lumina celor de mai sus, este necesari nu numai cunoa$terea generali a criminalitilii, ci gi cunoagterea formelor acesteia dupd persoana f[ptuitorului. in cercetdrile criminologice, ca qi in experienla judiciari,- se dovedeqte ci fenomenul criminal are mai multe forme dupd vdrsta f6ptuitorilor. in aceasti privinli se face distinc,tie infe criminalitateaminorl/or (minori intre 14-18 ani), criminalitatea tinerilor (18-21 ani sau 18-23 sau 25 mi), gi criminalitatea maiorilor (vdrsta intre 18-60 ani) gi criminalitatea oamenilor vdrstnici (peste 60 ori 65 ani). De asemenea,
se

menfioneazi criminalitatea b[rbalilor gi crimin alitatea femeilor.

2. Criminalitatea minorilor Aceasti forml este o parte importantd a criminalit[1ii generale. Datoritd acestui lucru s-au dezvoltat mult cercetdrile criminologice in acest domeniu, exprimate in lucriri despre criminalitatea juvenilI sau delincvenl[ juvenills. Criminalitatea minorilor cuprinde totalitatea crimelor slvdrgite de persoanele care n-au implinit vdrsta de 18 ani - v0rsta majoratului (recunoscut[ in legislafiile penale). PdnI la aceasti vdrst6, orice persoan[ este considerati minori, iar la implinirea acestei vdrste, persoana devine majori 9i rispunzitoare penal. Virsta la care minorul incepe s[ r[spundi penal este de 14 ani, prezumindu-se c[ la aceastd virsti are capacitatea de inlelegere a faptelor sale. in delimitarea acestei vdrste, se line seama de datele dezvoltdrii biologice, psihologice gi sociologice ale omului .Pebazaacestor date, se consideri ci experienla de viafi, capacitatea mintali, voinfa etc. nu-s dezvoltate suficient, iar persoana este incd in dezvoltare qi este un minor. La implinirea vdrstei de 18 ani se prezumi c[ persoana este dezvoltat[ suficient gi devine o persoand major[. in dreptut penal qi criminologie se fac anele distinclii, separdti, in categoria minorilor, tot dup[ datele aritate de gtiin!6, anume: minorul-copil, pAnd la vdrsta de ll-12 ani, minorul-puber (pubertate), p6n6 la varsta de 13-14 ani 9i minorul-adolescent, pAni la vArsta de l6-17 ani. in dreptul penal, minorul este luat in considerare,- este rdspunzitor penal, de la vdrsta del+ ani, dac[ se dovedegte normal dezvoltat. in criminologie, se line seama qi de minorul ajuns la pubertate, ll-12 ani,precum gi de minorul de 13-14 ani, cu scopul de a cunoagte cauzele pentru care acegti minori sivdrgesc aga de deweme infracliuni gi cu scopul de a se cunoaqte mai indeaproape vdrsta de la care incepe
comportarea infr acf ional6. Cercetlrile criminologic e aratd, intr-adevdr, cd infracliuni se comit de la v0rsti fraged[. Astfel, J. L6aut66 menlioneazd ci la 100.000 locuitori exist[ infractori pdn[ la virsta de 14 ani in procent de 3,22 %o. De asemenea, intr-o lucrare
1947' Ridutescu, Dan Banciu, 1z fioducete in sociologia delincvenlei juvenile,Edittra Medicald, Bucureqti, 1990. Sorin 6 J, L6aut6 - Criminologie et science penitentiaire,P-U.F., Paris, 1956, p' 52

,

Pr"l T"pp"", /r*nile Delinquency, Megtaw - Hill Book company, New York,

P noatEME P ntwruo Cnrum,tLrrATEA

37

7

de magini (auto) 64,4 yo.

l0 si u ani condamnali in S.u.A. de tribunale a crescut de doui ori gi jumitate, in timp ce popula,tia juvenild intre l0 gi 17 ani a crescut doar cu zs %.'ir;;i i*;; numarul minorilor condamna{i a crescut cu g %o; in acelagi an, 47 %o drndelictele grave au fost comise de minori. Dup[ felul infracliunilor comise de minori, rezultd: omoruri 8,5 yo, violuri 18,8 yo,talhdrii 27,6 yo,furhri prin spargere sl,4 yo,furturi

la criminalitate Ei cu privire la felurile infracliunilor comise de minori. Vom da cateva cifre cu titlu de exemplificare gi orientare generali. Astfel, numirul minorilor intre

romtneascrT, se aratr cd sunt infractori gi in v6rstd de 7-9 ani (la o populalie de aceea$i vdrst[), iar infractorii intre 10-14 ani sunt infractori intr-un procent de (la o pop[la1ie de aceeaqi v6rsti). Din punct de vedere perat, ei nu rispund, 1,27-.%0 dar li se aplici mdsuri educative. Infracliunile cele mai frecvente comise de acegti minori sunt cele ce privesc disciplina familialI qi qcolard - vagabondajul - cergetoria, cele ce privesc bunurile mlrunte, precum gi unele infracliuni fafl de persoanele cu care vin in contact - loviri, distrugeri etc. inh-un raport, prezentatla un congres la Nafiunile unite in anii 1957-1958 pentru prevenirea crimei gi tratamenhrl minorilor delincvenli se dau cdteva date interesante cu privire la numdrul (rata) participlrii minorilor

t*T

omor au participat 4,26

personal sau avut obgtesc) au participat 19,50 %o minori. Minorii intre 14- I 8 ani sivdrgesc multe infracliuni (circa 12-13 %) degi in raport cu minorii de aceeagi vdrstd (ei sunt in populafia generali de numai s-9 %). Iieci minorii intre 14-18 ani, in raport cu minorii p6ni la 74 ani, sivdrgesc mult mai multe infrac{iuni (dupd unele pireri, de l0 ori mai multe infracliuni). Explicafia primordiald aproporfiei mai mari aparticip6rii la infrac]iuni a acesjorminori consti,

6,5lo6minoriinhel4-18 ani,launtotaldel00infracfiunideomorqitentativide %;o minori, Ia un total de 100 infracfiuni de iaherie (avut

numdrdeT58aufostrecidiviqti(11,8 yo),inanil962launtotalde5.569invinui1i, 764 au fost recidivigti (13,7 yo),inanul 1963 la un total de 5.475 invinuili, ggl au fost recidivigti (16,4 o/o),in anul 1964la un total de 5.616 invinuili, un numir de 754 au fost recidiviqti (13,4 %\ In Romdnia8, in anii lgTs-rg7g,la un total de 100 infractori, au participat

cu 3.988 persoane minore. Interesant este numdrul mare de recidivigti in rdndul minorilor. Astfel, cu titlu de exemplificare, in ungaria in anur 196r laun total de 6.427 invinui! minori, un

au fost implica,ti 3.864 infractori minori, in 1960 minorii au comis 3.037 infracfluni cu3.279 infractori, in 1961 :2.73linfracfiuni cu3.279infractoriminori, in anul 1962 = 3.099 infracliuni cu 3.936 minori, in anul 1963 :3.g39 infracliuni
3a1e

In Franfa, delicte contra proprietilii, comise de minori in lgsT,au fost 66,g yo, delicte contra persoanei 1'7 %o, delictecontra moravurilor 6,1 o/o, diverse alte delicte 9,4 oh.ln Romdnia, in anii 1959, minorii au comis un numdr de 3 .634infrac!iuni,

in

7

8 Aurel Dincu: criminologie,

F. $tefinescu - GoanBI, Al. Rogca S. Cupcea - Adaptarea sociald, $i Cluj,l93g, Bucuregti, lgg4, p. zzz gi urm.

p.97.

38

CnrMrNoLocIE

pe de o parte, in procesul de maturizare gi schimbare (adolescen!6) prin care trece minorul gi, pe de alt[ parte, in exigenfele qi solicitlrile mai grele pe care le cere mediul gi modul de viatd in care intrd minorul (alegerea profesiunii, participarea la

multiple obligalii sociale). Este interesant de gtiut cam ce infracfiuni sdvdrgesc minorii acegtia. Din acest punct de vedere, cercetlrile criminolorgice sunt multiple, degi sunt 9i constatiri diferite. Totugi, menfionlm l[rgirea ariei felurilor de infracfiuni pe care aceqti minori le sivdrgesc. Cu deosebire se constatE cd acegti minori sivdrgesc infracf;uni grave, indeosebi omoruri gi violuri gi multe infracfiuni contra avutului gi contra normelor de conviefuire social6. De exemplu, unii criminologi francezie aratd ci, in anul 1 966, din 97 crime judecate, 78 au fost comise de minori inhe 16- I 8 ani, din 39 .648 delicte judecate, 25.157 au fost comise de minori intre 16-18 ani. Un procent de 72% dnte minorii in vdrst[ intre 13-16 ani 9i un procent de 60% dntre minorii in vdrst6 intre 16-18 ani comit infractiuni contra bunurilor. Infracfiunea cea mai frecvent6 este furtul. 3. Crilninalitatea tinerilor maiori in urma experientei gi a cercetdrilor criminologice, s-a constatat cI intre 18-21 ani, este v0rsta cea mai dificili, vdrsta trecerii de la minoriat la majorat, la viafa adulti propriu-zisd gi ci un procent deosebit de mare de infractori il ofer[ aceast[ categorie de vflrsti. in mod deosebit, a surprins marele numir de infractori intre 18-21 ani gi apoi intre 2l-23 ani. S-a considerat ci acegti infractori nu pot fi asimilali intru totul cu adullii, cu majorii. Unii cercetdtori au extins aceasti vdrsti pdn[ la 25 ani gi s-a fixat gi expresia de,,tineri adulli", f[cdndu-se cercetdri speciale cu privire la criminalitatea acestora. intr-adevit statisticile aratdcilcele mai multe infracfiuni se comit intre 18 qi 25 ani; dupi J. L6aut6, se refine un procent de25 o/o, dupd Stefani, un procent chiar mai mare. Explicalia const[ in aceea cd la acest[ vdrsti tanIrul iese de sub tutela familiei, trebuie si se incadreze in activitatea profesional6, trebuie si intemeieze o familie, obliga,tii pe care nu le poate rezolvaugor. in Romdniaro, la un total de 100 infractiuni slvdrgite intre anii 197 5-1979 au participat tineriintre 18-26 ani, intr-un procent de 37,07 % (ta1d de 6,51 Yo,tineri neinfractori de aceeagi vdrsti). La un o/o tineri total de 100 infracliuni de omor gi tentativ6 de omor au participat 33,44 intre 18-20 ani (fafn de 4,26 Yo tinei neinfractori intre 20-26 ani). Cele mai multe infracfiuni se sdv0rgesc intre 18-20 ani; dup[ vdrsta de 20 ani, criminalitatea incepe doar sI scadd, rimdndnd totugi ridicati; o scidere mai mare incepe dupd 30 ani; ea se accentueaz[ intre 35 9i 45 ani; dupi 55-60 ani sclderea este gi mai mare. DupI cum se poate observa, tinerii majori, adulli (cei intre 18-21 ani gi cei intre 2l-23 ani), dau un procent deosebit de mare de infracfiuni. L6aut6 face distinclie
e
ro

E. Stefani, G. Levasseur $i J. Rambu Merlin - op. cit., p.78 9i urrn.

Aurel Dincu - op. cit., p. 222.

Pnonrcun P nrutNo

Cntun'T,tLITATEA

39

intre cei intre 18-20 ani gi cei intxe 20-25 ani. primii dau pn procent de 22 %o, secunzii dau un procent de 17 %; sciderea celor din urmi poate fi explicatE prin prestarea serviciului militar, care-i scoate din viata liberi. Autorii citafi mai inainte, menfioneazd cI in Franfa in 1960 dac[ minorii intre 14-18 ani drdeau un procent de 1,8 o/o,raportat la populafia penal[ generalr, cei intre 18-25 ani dideau un procent de2-5 % dinaceeaqi popula(ie penali generald. in privinla structurii criminalitdlii tinerilor, adicd, afetutui de infracgiuni, dupi natura lor, datele statistice, aratd, cd: se comit infracfiuni confra persoanei (loviri, vitdmEri corporale - 25 % omoruri, lovituri cauzatoare de moarte - 20 %). se comit infracfiuni contrabunelormoravuri (ultragii etc., violuri - 47 0/o-60%o). De asemenea, infracfiuni conffa bunurilor (furturi, telhdrii, dar gi escrocherii, abuz de incredere etc.); sunt frecvente infracliuni la legea circulaliei pe drumurile publice (23 o/o omoruri) 9i altele. 4, Criminalitatea maj orilor Criminalitatea majorilor (adulfilor) este cea care ocupi locul cel mai intins in spaliul criminalitdlii, lucru de altfel explicabil, dat fiind ci, pe de o parte, perioada de varstd a adullilor este mai intins[ (de la l8-20 ani la 60 de ani qi peste) 9i, pe de alt6 parte, in totalul populafiei acegtia ocup[ un loc mult mai intins. De aceea, este oarecum firesc ca aceqtia si dea un procent mai ridicat de infractori. Redlm, dup6 L6aut6rl, urmitorul tabel privind condamna,tii dup6 v6rst5: minori pini la 14 ant - circa 3-4% minori 14 - l8 ani - ctrca 2l % majori: Condamnafi de 18-20 ani - 22,43 0/o; Condamnafi de 20-25 ani 17 ,7 4 0/o; Condamnafi de 26-30 ani lg,gg o/o;
Condamnati Condamnafi Condamnati Condamnafi Condamnati Condamnafi Condamnati
de 30-35 ani de 3 5-40 ani
de 40-

45 ant

15,79 12,00 12,67

o/o; 0/o; 0/o;

de 45-50 ani
de 50-55 ani de 55-60 ani de 60 ani gi peste

- g,gg o/o; - 6,64 0/o;
- 4,67
0/o;
.

l,gg o

Aruncdnd o privire generali asupra criminalitdtii majorilor, datele statistice, mai vechi gi mai noi, romdne gi striine, aratd, pe de o parte, cd rata criminalit6,tii acestora este ridicat[, iar pe de alti parte, ea manifestI p6n6 la un punct (30 ani) o cre$tere, iar dupi aceea o descregtere treptati. Din cifrele menfionate anterior, reniltd, ci criminalitatea majorilor inffe 1 8-21 ani (L6aut6) este in cregtere accentuati; dup6
rr L6aut6, Criminologie

et science pdnitenciaire, P.U.F., Paris, 1956,

p.29.

40

CnlMINoLocIE

p6nn la 35 ani, dup6 21,25 ani incepe o descregtere lent6, r6m6n6nd totuqi ridicat[ care criminalitatea este in continu6 descreqtere' in cercetarea criminologicl ins6, ca 9i in evidenlele statisticii penale, pe subgrupe de criminalitatea majorilor (adu[ilor) nu este examinata in bloc, ci la 18 La2l ani, dela de v6rst5, de regula pe subgrupe de 5 ani, adic[ criminalitatea gi aqa mai departe. O atare cercetare este justificat6, 2l la 25 ani, de ia 25-30 ani fiindcl grupele astfel alc[tuiti corespund unor realit5li psihologice 9i sociologice' in sensul cI fiecare subgrupl a atins un anumit nivel de dezvoltare biologicopsihologicl gi este .orftirtuta cu exigenfe sociale similare (incadrare in munc[,

cdsltorie - familie etc.). spune, Infractorii intre 35 gi 45 de ani sau adullii,,conftrma{i", cum li se mai ani' Se constatd ci sunt subdivizaliit doul subgrupe, una 35-45 ani, alta 45-55 de adu{ii tineri (25-35 acegtia participd mai pufin la ffiaclionalitate (10 %), faf[ de aproximativ 17 ,70 yo, mai exact, anij, unde purtl"ip*.u la infracfionalitate este procentul la cei intre 35-45 ani,procentuieste de 12o/o,iat la cei intre 45-55 ani oh.Este perioada de plind dezvoltare a omului, dezvoltare biologicl qi este de 7 ,OO munc[ qi ci qi-a social6, perioada in care se presupune ci s-a putut incadra intr-o

comite putut intemeia o familie etc. bacd aceste exigenfe sociale nu le-a satisfEcut $i infracliuni, situalia devine mai semnificativi qi trebuie cercetat[. --i" iriri"ta feiului de infracfiuni, constatarea general6 subliniaz5 dou[ lucruri, pe de o parte, mulli din acegtia fac parte dintre recidivigti, care comit anumite sunt infracliuni, persist[ in aceleagi infracliuni; pe de o alta, mulli din acegtia ocazie, fac parte din ,,armata de tezewd" a criminalitfllii 9i sunt

criminali

- st[ri de crizd determina{i la crim[ mai mult de anumite imprejuriri exterioare interne - caracter deficitar' economic[ etc., bineinfeles, IErI a omite mobilurile stiri psihopatice, nevrotice etc. in aceste ultime cazttti, se comit mai cu seam[
infracliuni contra Persoanel. este 60 ani), refine, de asemenea, atenlta Criminalita tea v0rslPi ogie. Moti I pentru careea este cercetat[ const6, in primul cercet[torilor in crimi apoi ea are forme rdnd, in aceea cd ea e istfr"-eqte adev rat,intr-un procent redus 9i litate\ cel care nu sunt v6rstnici. in plus , ad are $i forme deosebite fat[ de crim "{t, al cauzelor sale. Infractionalitatea vdrstnicilor deosebite qi sub aspec de circa 60 ani, un procent este in plin[ scidere. Uniihdri dau pentru cei in vdrstl
depIgesc 70 de 3-4 Yo, iarpentru cei ce dep6qegsc aceastI vdrstd sau pentru cei ce ani, procentul este 9i mai mic, intte l-2 %o)'

di

5. Crilninalitatea bdrba1ilor Ei criminalitatea femeilor fapt in cercetarea criminologicl se d[ atenlie 9i criminalititii dupd sex. Este un gi femeile. Din punct de evident c[ la criminalitatelarticipi nu numai birbalii, ci in ce proporlie vedere criminologic, intereseaz[, in primul r6nd, in ce m6surd' rdnd, la ce fel de infracfiuni participd participi femeile la criminalitate, iar in al doilea
ele mai frecvent.

P nontEME P ntrnxo Cntrutu,eLITATEA
&
,,

4L

5
l ll

,*

a) Criminalitatea bdrbalilor, tot dupl o observalie curentd qi dupi statistica criminal[, este in mod vizibil mai mare. in marea majoritate a informaliilor statistice, se subliniaz[ ci birbalii comit infrac,tiuni in jur de90 %ofa{6 de totalul criminalitilii. Bineinfeles, existi variafii in funclie de fari 9i in funcfie de dezvoltarea social[ a unei 16ri. Astfel, in Franfa, in 1966, pentru crime au fost condamnaliT39 birbafi 9i numai 64 femei; pentru delicte au fost condamnafi 238.500 birbali qi numai 30.075 femei (mai rnult de o zecime din numdrul birbalilor). Proporlia de mai sus se menfioneazi 9i in privinfa criminalitllii minorilor biiefi-fete. in privinla naturii infracfiunilor pe care le slvdrgesc birbafii, nu existE o alti limit[ decdt aceea impusi de unele infracliuni care, prinnatura lor, nupot fi sivirqite decdt de femei (exemplu, infrac{iunea de pruncucidere etc.). Birbatii, deci, comit infracfiuni de tot felul, indiferent de natura lor, indiferent de obieclul lor. Explicalia acestei stiri de lucruri const[ in aceea cd b[rbatul dispune de condilii fizice 9i sociale care-i ugureaz[ comiterea unei game mai intinse de infracfiuni. b) Criminalitateafemeilor, in raport cu cea a blrbafilor, este mult mai restrdnsi; este un fapt tot de observalie curentl gi din totdeauna cd femeile comit mai pufine infracfiuni, cd ele participi mai pulin la criminalitate. Procentul actual de participare este de circa 10 %o.Dapdcum observ[ Lfiatt1,participarea mai micd a femeilor la infracfionalitate este cu atOt mai remarc?bildcu cAt in poprllalia generali, procentul femeilor este egal sau aproape egal cu al bdrbalilor. pesigur,. aceste deosebiri se
datoresc Ai perioadei istorice, v0rstei

procentul mai mic al participirii femeii la infraciionalitate nu-f un procent fix, imuabil, cidimpo!fiv,i, unul variabil. in mlsura in care femeia particip[ tot mai mult la viala ec,onomici, sociali, politici etc., in misura in care ea este tot mai mult antrenati in viala social[, in aceeagi m6suri se ofer[ mai multe ocazii de a comite infracfiuni, ceed ce conduce la participarea Trebuie totuqi ybtiniat

ci

etc.

'/

intr-o mai mare mdsur[ gi la criminalitate. ,/ Este, de asemenea, un lucru notoriu ci femeile comit un cerc mai mic de infracfiuni, ci sunt o seaml de infracfiuni specifice femeii - pruncuciderea, prostitufia, ci sunt apoi o seami de infracliuni care pot fi s[vdrgite de b[rbafi qi nu pot fi slvdrgite de femei (exemplu, unele infracfiuni de violenti, vltimare corporali, iamerl"l. Totugi, nici aici nu sunt limite fixe. in mdsura in care preocupirile qi muncile femeii se inmul,tesc, se oferi mai multe ocaziide comis gi alte infraclirmi. Femeile s6virgesc qi infractiuni contra persoanei, chiar 9i infracfiuni de omor, cu mentiunea ci folosesc mijloace adecvate (exemplu, otrlvire)' Ele sivdrqesc infracfiuni contra avutului public sau personal, infracfiuni de fals, infracfiuni contra normelor de conviefuire sociali

etc. /

42
Secliunea a

CnrMrNoLoGrE

III-a

Felurile criminalitdlii dupd gradul de descoperire Ei cunoagtere
1.

Preliminarii

reprezinti criminalitatea judecati (legal[), partea de mijloc, mai intinsr, criminalitatea sesizatd (aparenti) gi partea de jos, mai intinsi gi mai ascunsr,

in teoria gi practica criminologiei, se cerceteaz[ gi formele criminalitlfii dupi gradul de cunoagtere, descoperire, inregistrare, verificare gi solufionarejudiciar5; este vorba, in termeni criminologici, de intinderea sau addncimea criminalitilii. Astfel, formele criminalitilii, dupr aceste criterii, sunt de fiei feluri sau nivele: unul, sus, mai restrdns, mai conturat, mai bine cunoscut, este criminalitate alegald sau judecati; altul, vizibil gi amestecat, dar mai intins este criminalitatea aparenti (sesizati) gi ultimul, mai jos, mai addnc, mai pulin vizibil, dar existent gi vast, criminalitatea rcald (sivirgiti)t2. Daci am folosi o imagine, anume trei cercuri concenfiice, am spune ci, in primul cerc, mai restrdns, ar fi criminalitatea legali (udecat[), in cercul al doilea ar fi criminalitatea aparenti (sesizatl), iar in cercul al treilea, mai ascuns, ar fi criminalitatea sivdrgiti (reald), forma cea mai intinsi, dar gi pulin conturatl gi putin cunoscut[r3. Am mai putea ilusfra cele de mai sus folosind alte elemente grafice, o figuri geometric[, anume un con sau o piramidr, in care partea de sus, mai restr6nsi,

criminalitateareald (s6vdrgitn). Se mai folosegte gi imaginea unui aisberg in care se vede numai partea de sus, vdrful ghelarului (criminalitatea legald - judecat[), iar celelalte sunt mai ascunse gi mai pufin cunoscute, dar gi mai intinse.
Criminal itatea legali (udec ati)

Criminalitatea reali (snvargitii)

Fig. 4. Criminalitatea dupd gradul de descoperire

Si cunoastere

In cercet[rile criminologice se citeazi gi se analizeazd cu precddere criminalitatea legal[ (udecati), fiindci aceasta este certi, verificati gi, in urma judecigii, faptele se dovedesc ci sunt, cu adevlrat, infraclionale, iar autorii, infractorii sunt cunoscufi, sunt descoperili gi verificali, constatali vinovali gi pedepsili conform cu cele previzute de legea penali.
12

G. Stefani, G. Levasseur gi

R

Jambu, Ciminologie

et science

pinitenciaire,Dalloz,Paris, 1968, p. 5l gi

urm.
t3 J. L6aut6,

Ciminologie et science pdnitenciaire,P.[J.F., Paris, 1956, p. 295.

PnontEME P rurtxo Cntum,lLITATEA

43

Nu-i mai pu{in adevirat, insI, cd in cercetarea criminologicl nu poate ignora criminalitatea sesizati, mai largil dec6t cea legali fiudecati), de care se ocup[ organele de cercetare penal5 (polifia) gi procuratura qi care, in multe cazuri Ei momente, agitd gi frSmantn gi opinia public5 din grupul social, in special cea din localitateaunde s-a comis aceasti formi de criminalitate. De aceea, unele consideratii cu privire la criminalitatea aparentd (sesizati) 9i cea sdvirqite trebuie sd fie fEcute.
Y 2. Criminalitatea ap arentd (s esizatd) (infracfiunilor) $,ceastd formd a criminalitifii reprezintd totalitatea grlmelor iT*%.--*[ry""*

pretinb Care.sunt.cqme sau apar ca gi crime 9i care au ffiffi*" lfcunogiinld sa,l au fost inregisfiate la organele de urmirire penal[. Dar, fiindcd unele fapte sunt numai aparent infracfiuni sau aparent supuse r[sp'underii penale, aceste organe nu le trimit la instanla de judecati; de aici gi denumirea de criminalitate aparent[. De reguli, este vorba de fapte reclamate ca infrac$uni, dar care, la controlul organelor de cercetare, nu toate constituie infracliuni. Aceasti formi de criminalitate, de regull, este inregistratd la organele de polilie, procuraturi ori la instan{a de ju{ecat5 - in caz de pldngere directi - gi este cunoscglEl G*t insi fapte reclamate ca infracliuni: a) fapte cate n-au avut loc (exemplu, s-a pretins furtul unui bun, dar care apoi se dovedeqte ci acesta nu a disp[rut); b) fapte existente, dar care juridic nu-s infracliuni, (de exemplu sunt contravenfii); c) fapte care nu tndeplinesc condiliile unei infracliazl (lipsegte un element constitutiv oarecare - de exemplu, vinovifia); d) fapte infraclionale , dar cu autori nedescoperili, necunoscufi ori cei blnuili nu-s autorii adevlrali; e) fapte infraclinale qomise de
sdvffidsau

-s6?f,igite,

persoane ce nu rlspund penal gi aga mai departe. Astfel de fapte nu se mai trimit la instanfa dejudecati, fiindcl ar fi inutil. Ele sunt clasate de organele de cercetare ori urmlrire penald. Bineinfeles, faptele care, dupl lege, sunt infracfiuni, se inainteazd

organelor de judecatd. in general, cifra criminalitalii sesizate, in raport cu cifra criminalit[1ii judecate, este ridicati. Volumul acesteia, de multe ori este impresionant. Este adevdr'at cl organele de cercetare gi cele de urmirire penal5 exerciti o triere necesari asupra faptelor pretinse ori aparent infracliuni gi nu las[ si fie trimise in judecatl cele care in mod evident nu sunt infracliuni; nu-i mai putin adevdrat c6, multe din aceste fapte, ca fapte materiale, existd gi produc tulburare social6. Astfel, unele fapte

potfi pedepsite,fiindcd.nu sunt s6vdrgite de invinuit (autorul adevirat nu este descoperit ori a dispirut). De multe ori, faptele sunt infrac,tiuni, au llsat urme materiale, dar nu se pot dovedi autorii (ex. s-a gisit cadavml omului ucis prin injunghiere, dar autorii au displrut gi nu pot fi descoperifi ori prinqi). De aici, un
sivdrqite
nu

numdr mare de infractori nu sunt trimigi in judecatd. Este adevirat c6, din punct de vedere juridic nu se pot aplica mlsuri juridice, dar consecintele sociale negative s-au produs, mai ales fali de victim6. Astfel de fapte, totuEi, pentru societate, nu pot fi socotite ca inexistente. Ele fac parte din criminalitatea sivdrgitd (reali), dar nedescoperit[.

44

CnrMrNoLoGrE

3. Criminalitatea legald (c erc etatd, j udec atd) Denumirea de criminalitate legal[ provine, dupi cum se poate observa, de la faptul ci este vorba de acea parte din criminalitate care a ajuns a fi verificat[ de organele de cercetare penal[ gi de instanta dejudecatd gi pentru care s-a pronunlat o hotirflre penali. Deci, in aceastd categorie de criminalitate intri num ai aceaparte care indeplineqte cel pufin doui condilii: a fost examinati de instanla de judecati pi aceasta a pronunlat o hotir6re penali definitivd. Hotdrdrea instantei de judecat[ poate si fie o hotirdre de condamnare la pedeapsa inchisorii ori amenzii, dar, in acelagi timp, poate si fie o hot[rdre de tncetare a procesului penal sau o hotirire de achitare. De exemplu, intr-o farI, din 4.000 de cazuri judecate, s-au aplicat condamnlri pentru 3.500, iar pentru 500 s-a pronunfat incetarea procesului sau achitarea. in cazul in care s-a pronunfat o condamnare, este evident cI s-a sivdrqit o infracfiune, cd autorul ei este cunoscut gi este vinovat, iar pedeapsa aplicati este temeinic[ qi legal6. Astfel de fapte fac parte din criminalitatea legal6. Dar in cazul in care s-a pronuntat o incetare a procesului penal sau o achitare, cu faptele respective cum r[mdne? Se mai socotesc ele cI fac parte din criminalitatea judecati? La prima vedere, rdspunsul este ci, neexistdnd infracfiuni qi vinovali, acestea nu fac parte din criminalitate. Se pronunli incetarea procesului penal, fiindci se constatl: a) inexistenla faptei criminale - fapta n-a avut loc, n-a existat, sau b) fapta nu este comisi de persoana blnuitE; c) fapta nu este infracfiune (ii lipseqte un element constitutiv - exemplu, vinovdlia etc. etc. in astfel de cazuri, este evident ci nu este vorba de o infracfiune. Dar, sunt cazuri in care: a) fapta materialI exist[ (s-a gisit corpul victimei, care amurit in urma unei injunghieri, dar nu se glsegte fiptuitorul sau flptuitorul care a dispirut, a fugit in strlinltate; sau corpul victimei a fost ingropat ori aruncat intr-un rdu. in astfel de caz:uri, existl toate semnele ci este vorba de orimi, dar autorul nu se poate trage la rdspundere penali. in afari de acestea, fapta a lovit congtiinfa sociald gi juridic[, o persoanl a murit, a dispirut, familia sufer[ etc.). Organele de cercetare qi urmirire penali au depus eforturi pentru descoperirea crimei qi a autorilor, dar'legea nu poate fi aplicatl, iar dreptatea nu se poate infrptui. Sub aceste aspecte, nu se poate spune c[nu exist[ o astfel de criminalitate. Doar cd lupta de combatere se dovedegte neputincioasi.
4. Crilninalitatea reald (sdvdrSitd)
Criminalitatea reall consti din totalitatea infracfiunilor comise in mod obiectiv, dar
care au rimas necunoscute ori neobservate gi neinregistrate de

lnr-o

1ar[ datn gi

inf-o perioadddati. Tocmai fiindc[

este

autoritllile competente vorba de infracfluni care au

fost slvdrgite in mod obiectiv, aceasti criminaliate se nume$te criminalitate real6 sau s5vdrgiti. Aceasti criminalitate se deosebegte de criminalitatea sesizatl sau aparenti, frindci aici faptele s-au comis gi sunt cunoscute gi inregistrate, dar ele nu constituie infracfluni, crime, ori s-a pretins cd s-au comis gi, in realitate, nu s-au comis. Despre criminalitateareald, in teoria gi practica criminologic[ se fac cercetlri prin care se caut[ a se dovedi cd ea existl, cd are un volum mare. Daci, bun5oar[, criminalitatea aparenti este de 20.000 infracfiuni, criminalitateareald se presupune c[

P non hEME P nnrtyo C ntutttt,qLITATEA

45

este de 30.000 infracliuni. Indiferent cd diferenla aceasta este mai micd sau mai mare, criminalitatearealdexisti; i se mai spune gi este cunoscuti gi sub denumirea de,,cifra
a criminalitilii (dark number)ta. Intr-adevir, se s[vdrgesc infracfiuni despre care nu se ia cunogtinld qi nu se inregistreazl la autoritif,. Astfel, se comit infract'uni de avort despre care nu se afl[ nimic. Se comit infrac{iuni de pruncucidere care nu lasi nici o urmd; la fel, ffiacf;uni de fals (bani, acte etc.), furturi, delapidiri etc., care tec neobservate. Se sdvdrgesc omoruri prin impugcare, otdvire, spdnzurare, camuflate ca sinucideri ori accidente; de asemenea, se slvhrgesc omoruri urmate de dispari$a cadavnrlui (ardere, aruncare in apd, ingropare etc.). ln aceste cazuri, este vorba de infractori deosebit de abili gi de temut; este vorba, cum se spune, de ,,crimi perfecti", adicd de criml fdri urme gi greu de descoperit. De aceea, mul$ din acegti infractori existi, dar rimdn necunoscufi, nedescoperili; iarorganele deurmirirepenalinureuqesc sldescopere astfelde infracfuni gi infractori. Alteori, este vorba de infracfluni cunoscute de victime ori de martori, dar nereclamate ori nedenuntate de acegtia. Victima nu reclami din neghjenli ori team[, martorul nu denun(i din reticenli, iar retincen{a se explicd prin teami, nepisare ori voinla de a nu se gti ci a asistat la o asemeneafapti, sau din comoditate (sd nu fie

neagri"

ir

|,2

(

chemat la judecatS, sd nu fie ,,deranjat" etc.). Din cercetiri ficute in diferite !iri, arati I. Pinatel, cifra criminalitifi reale (sdvdrgite) este mare. Exemplu, in Fran(a, la pruncucidere se cunoagte un caz sau 10 cazuri din 100, la omoruri, 520 de oameni dispdrufi, printe care mu[i prin omor; 50% dnfurturile din marile magazine r;men necunoscute (dupn a[ri, se cunosc numai
10 % din aceste furturi). Criminologul ausffiac E. Seeligts scrie

ci

este greu de aflat

cifra

adevirati a criminalitifli prin folosirea,,cifrei negre" a diferitelor categorii de infracfiuni; bun6oar[ este greu s[ se afle cifra neagrl medie a avorturilor, cifra neagr6 medie a pruncuciderii, a furtului, a omorului qi aqa mai departe. DupE aceasti metod[ renilti, scrie Seeldig , cil cifianeagfrreali, in comparalie cu cifra neagrl oficiali a criminalititii, este de 10 ori mai mare decdt cea oficiald (exemplu, din 100 avorturi comise se descoperi numai 10). Tot aga este cu infracliunea de mirhrie mincinoas[, cu infracfunile comise din imprudenli etc. S-au f[cut cercetlrir6 pentru determinarea, mdcar relativi, a cifrei negre, dar rezultatele au fost indoielnice. Nu se gtie, de pild5, daci aceastE cifri este constanti, dupd cum nu se gtie daci cifra neagri este numai in anumite sectoare (ex. avorturi, pruncucideri); dacd ar fi aga, dacl ar fi relativ constanti, s-ar putea totugi tage anumite concluzii. DacI nu este aga, dacd aceasti cifrI cregte mereu gi dacd ea cuprinde multe

domenii de infracfiuni (economice, violenfa, falsuri), atunci aceastl formi de criminalitate prezinti un pericol social mult mai mare. Se pare ci exist[ semne qi chiar argumente, potrivit cirora cdnd cregte criminalitatea sesizatl (aparenti), ca urmare, cregte qi criminalitatea judecati. Daci este a$a, se poate spune cd ar fi un fel de sincronism inte aceste forme ale criminalitilii, la care s-ar
t4 G. Stefa4i, G. Levasseur, R. Jambu-Merlin, op. cit., p. 53-54. rs E. Seelig, op. cit., p. 207 . t6 G. Stefani, G, Levasseur, R. Jambu-Merliil, oP. cit., p.54-55.

46

CnrMrNoLocrE

supune gi criminalitateareald. Oricum, criminalitatearcald ocupl un loc important in cadrul criminalitS{ii generale, iar necunoagterea volumului total gi al volumului ei pe sectoare, chiar aproximativ, d[uneazi, fiindcI nu se va putea cunoagte nici gradul de pericol social real (disparifia de oameni, disfrugerea gi disparifia de bunuri etc.) gi nici cauzele acesteia; in aceast[ situalie nu se pot organiza nici mijloacele adecvate de lupti impotivaei. Maimult, necunoagtereaacestei formede criminalitate diuneazlcunoaqterii

integii criminalit{i dint-o Wnt datd,.
In cercetirile criminologice modeme, Pinatel citeazd.pe M.A. Davidovitch, cate a frcut o cercetare in aceasti problem6, potrivit cdreia: a) totalul criminalitigii sesizate ueStemerct; media pe 5 ani (1851-1855) era de 333.050 infracliuni; in 1930-1940 media a ajuns la 582.566, in 1941-1945 a ajuns la 941.038, iar in 1952la 718.445. Paralel cu cregterea criminalit{ii sesizate, se inregistreazi o descregtere sau o stagnare a criminalitIlii judecate (exemplu, in 1950, de la 4.945 cauze la 4.620 in 1955). Se menlioneazi, uneori, o constantd in criminalitea judecatii, pundnd aceasta pe seama capacitafli fimitate de lucru a instanfelor de judecatr. Pinatel, cu aceeagi ocazie, menlioneazl in leglturi cu criminalitatea sesizati, o cregtere a afacerilor clasate sau de incetare a urmrririi penale, expresie a capacitilii limitate de luptn cu fenomenul criminalititii. in leg[turd cu criminalitatea legal[ (udecatd), Pinatel citeaz[ pe Le Cldre, care a calculat rata criminalitilii legale (pte baza raportului intre numdrul total al condamnafilor infi-o fard raportat la o cifrd, la o fracliune din populafie (10.000 sau 100.000), menfiondnd cI in unele liri aceasti rat[ este inne l0 % gi 12 % (Germania), infre 11,7 %o Si 23,2 % (Italia), infie 5,1 o/o Si 9,9 % (Frantp), intre 8,3 oh Si 12,7 oh (S.U.A.), intre 2,11 % qi 10,3 %(Anglia),intre 1,9 %5i28 % (Suedia).
3000 Criminalitate aparent[ (prevenili)

2500

J- -- L- _ __-J__ _ __ _t_tt ltt lltrt lltrt rtttl lltlt lrlrt ttttt ltttt l---F-----{------+------F-ll trt tt ttt rtttt ttttl lrtrt

- __ _L__ __ _

---

1500

1000

Criminalitate
500 300 0

legall

l86s 1870 1880 1890 1900

l9l0 1920

1930 1940 19s0 tgss

Fig. 5. Evolufu criminalitdfii aparente (inii punctatQ tn raport cu ciminalitatea legald (inii punctate-prevenili; linii continue - condamnafi) fntre anii 1865 Si 1965

(procente

la 100.000 locuitoi). Extras din J. Liautd, Criminologie et science

penilAnciaire, 1972, p. 227.

P nonmun P ntrtxo CunUw,ELITATEA

47

,/

Criminalitatea legald are o oaxecare stabilitate, o oarecare menfinere cam la acelagi nivel sau, in tot cazul, o cre$tere foarte lenl6 (in decurs de 100 ani, a crescut de la 350 la 500 infractori (la 100.000 locuitori). in schimb, criminalitatea sesizatd este in ugoari gi continui creqtere (de la 750 infractori la 1 .500, pAni in anul I 940). Criminologii americani E. Sutherland qi D. Cressey, in lucrarea lorr7, aduc obiecfii severe nerezolvlrii de citre instan{e a cauzelor penale qi, mai ales, a modului de informare statistic[. Ei suslin ci, pornind de la polilie, unde ajung primele sesizdri gi pl6ngeri despre crime comise, 9i p6n[ la instanlele superioare de judecat[, datele privind criminalitatea se reduc din ce in ce, incdt indicele total al criminalitilii
apare mult prea redus. considerate ca nesemnificative; b) in multe cauze se apreciazi sumar crima respectivi qi nu se trimite in judecatl; c) in cadrul aceluiagi oficiu de polilie aprecierile diferi; d) furturile din magazine, de exemplu 9i furhrile din automobile se urmiresc in

Astfel: a) la polilie nu se {ine seama de toate ca:uzele sesizate, unele sunt

proporfie de numai 27 %; in cazul infracliunilor grave (omoruri, tehdrii, violuri etc.) in care, dup[ lege, ar trebui efectuati arestarea fbptuitorilor, aceasta se face in propor,tie de22% - 50%; e) raportarea datelor despre toate acestea este deficienti; f) stabilirea indicelui criminalitilii sesizate gi al celei judecate, se face in mod superficial, motiv pentru care nici indicele criminalitilii totale nu se poate stabili cu exactitate; g) indicele criminalit{ii se stabileqte in raport cu populafia totall a oragului, statului unional (de ex. 150 de infracliuni la 100.000 locuitori), dar cifrele reprezentdnd populafia sunt instabile 9i neaduse lazi etc.
Secliunea a IV-a Formele criminalitdlii dupd gravitate

Preliminarii Cunoagterea criminalitSlii dupi gradul de gravitate este la fel de importantd ca gi celelalte aspecte amintite. in general, in teoria dreptului penal 9i in teoria
1.

criminologic6, ca gi in practica penald 9i criminologicd, se menlioneazi urm[toarele forme ale criminalitalii dupn gravitate: criminalitatea gravd, criminalitatea de gravitate mijlocie gi criminalitatea u9oar6. Importanfa distinctiei inffe aceste forme de criminalitate tezidl in aceea ci o semnificafie are situalia c0nd se inregistreaz[ un num[r mare de infracliuni grave, cum sunt omorurile, distrugerile grave, delapidlrile grave, telhexii grave etc. 9i alta este situafia cdnd se inregistreazd furhlri, calomnii, vdtimiri corporale, falsuri etc., adicl infracliuni mijlocii ori ugoare. Desigur, cd gi acestea din urmd sunt periculoase, mai cu seami ci acestea, totdeauna 9i in toate [6rile, se s5vdrgesc intr-un numir mare. C6nd cele grave sunt frecvente, pe de alti parte, inseamni c[ gi cauzele comiterii lor sunt mai puternice, iar mijloacele de combatere trebuie si fie altele.
E. Sutherland, I). Cressey, Principes de criminologie, traducere, Editura Cujas, Paris, 1966, p. 33 qi urm.

17

48

CntuINoLocIE

inproblemaformelorcriminalit5lii dup6gravitate, ftebuie sd se,tini seamade dreptul penal, in sensul cI tebuie sE se aib[in vedere gravitatea crimelor stabilite prin lege. in unele legislaf,i penale, infracliunile srurt irnplrlite in crime Si delicte, crimele prezent6nd o graviAte mare (omor, tldare etc.), delictele fiind de o gravitate mijlocie ori uEoari
(omor din culp6, calomnie etc.). in acest sistem, pe l6ngi criteriul stabilit prin clasificarea in crime gi delicte, existi gi un al doilea criteriu, amme pedeapsa special[ stabiliti prin lege, penffu crime prev[zdndu-se pedepse severe, pedepse criminale, penfu delicte pedepse mai ugoare, pedepse corecfionale. |n bgisla,tiile in care nu existi o clasificare a infracfiunilor in crime 9i delicte, cum este legistafia noasfl penali acitald,deosebirea infrac{iunilor grave, mijlocii 9i u;oare se poate face dup[ dou[ criterii formale: primut criteriu, dupd diviziunea infracliunilor in

infracfiuni simple 9i infracfiuni calificate; al doilea criteriu, dupl felul
cuantumul pedepsei prevdzut de lege.

Si durata

salu

in sistemul nosfiu actual, penffu majoritatea infracflunilor s-au admis doul forme
dupd gravitatea lor, prima dup[ calificarea infracfilrnilor din lege, anume infrac{iunea

tip sau infracliunea simpli qi infracliunea calificati (ex. furt simplu, afi.208 $i furt calificat, art.209; delapidare simpl6, att. 223 qi delapidare calificat5,, art. 223 alirr^. 2,3 etc.). Uneori, s-a admis gi a fieia form[, cea deosebit de grav[ (ex. omor deosebit de grav). Dup[ al doilea criteriu, dupi natura qi cantitatea pedepsei prevlzute de lege; infracfiunile previzute cu pedeapsa inchisorii pe viali sau inchisoare mai mare de 10 ani (pe 35,20,15 ani), sunt infracfiuni de o gravitate mare, iar cele sancf,onate cu inchisoare dela2la 5 ani, sau de la 5 pdni la 10 ani inchisoare, sunt infracliuni de o gravitate mijlocie ori uqoar6. Cuprivire la cel de-al doilea criteriu, pedeapsaprevdzutipentru o infracf,une, ffebuie sd se facl distincfle infie pedeapsa prevdzutd de lege qi pedeapsa aplicatd. de instanla de judecati. Care criteriu este mai aproape de realitatea gravit[1ii unei infracfluni? Pedeapsa prevdzntd de lege exprimi o apreciere general[ despre gravitatea unei infracfiuni, pirere exprimati juridic in norma de drept. Teoretic, legiuitorul line seama de toate elementele infinseci ale unei infracfiuni - acfiune, inacfune, vinovdfle, urm[riri sociale 9i individuale - qi de toate elementele exterioare (imprejurdri etc.). Pedeapsa prevdzttti de lege, exprimati intre un minim qi maxim, exprim[ gravitatea generali penftu infrac{iunile de acelaqi fel. De aceea, se discuti dacl n-ar fi mai bine ca si se linI seama de criteriul pedepsei aplicate de instanta de judecat[, fiindc[ aceasta exprim[ pericolul social gi elementele concrete, precum gi imprejur5rile concrete ale unei infracfiuni. Pedeapsa aplicati de instan{l ar fi, deci, mai aproape de realitate. in acest caz, infracjiunile grave sunt cele pentru care s-a aplicat pedeapsa inchisorii pe viafi sau inchisoare peste 10 ani, iar infracfiunile pentru care s-a aplicat pedeapsa inchisorii pdn[ la 10 ori 12 ani ar fi infracliuni de o gravitate mijlocie ori uqoar6.
Desigur, gravitatea crimelor se exprimi mai exact prin pedeapsa aplicatd de instar\d., mai cu seami c[ este vorba, in criminologie, de crime s6vdrgite. Cu toate acestea, qi pedepsele previzute de lege pot fi folosite ca un prim criteriu, suficient penfiu aprecierea gravit[fli unei infracfiuni, mai cu seami ci legiuitorul a finut seama de criterii obiective

P nontEME P ruwNo Cntum,eLITATEA

49
subiective

:"d!."te
*./ "1

in evaluarea valorilor sociale lovite prin crimd qi de elementele obiective 9i dhrndtoare, vinovdf,e ale unei infrac{iuni (ac$unea - i*"'6*"u criminala, urmlrile in plus, instanfele de etc.), pentru alcetuirea unei clasificlri dupd gravitate a crimelor. minime qi aptcd pedepse - gi sunt obligate sE aplice - inte limitele speciale
cele maxime prev[zute de lege.

doul aspecte majorer8 9i Problema formelor rri-ittaiugi dupl gravitate comporti grupelor de infracfluni din lege anume, mai intdi, s[ se $nE seamade sca ra genetalda infracligni cele dup[ criteriul valorilor sociale clrora li se aduce atingere, grupele de in al doilearf,nd, sE se efectueze mai gravepanila grupete de ffiacfiuni celemaiugoare. cele mai grave p6ni la cele a infracliunilor din fiecare grup6, de la infracfiunile o

,"i[

mai ugoare. 2. Criminalilatea gravd ln hmina celor de mai sus, criminalitatea gravil este constituitl din totalitatea sau mai mare de 10 infracgiunilor sancfionate de lege prin pedeapsa inchisorii pe via{5 pedqpse de severitatea de ani. Se considerd infraclirmi sau crime grave,cele insolite de de exemplu' mai sus, urmltoarele infoaqiuni: a) unele crime conta siguranlei statului: de spionaj (art. 159); infracfiunea de infracliunea de tadare (art. 155-157); infrac{iunea
atentat 1art. f 6O); infracfurnea de subminare
Si

(at.l'z);infracfiunea

de actede diversiune

(art. 16i); infracfiunea'de sabotaj (art. 164); infracliunea de subminare a economiei b) crime nalionale (art. f OS) infracfiunea de complot (art. 166); total,S ffiactiuni;
de iotat,3 infractiuni; c) infracliuni grave conffa ungr actiyfti ale organiza{iilor de serviciu urmati de o catastof[ stat ori puutice: neindeplinirea cu gtiinli a unor indatoriri prezen{a la serviciu in stare de ebrietate, de calo ferati 1art. zl+1; p[rlsirea postului 9i conlra avutului urmati de o catasfiog a. .a. feratn (art. 275);in total,2crime; d) crime de grav in public:delapidare urmati de consecinfe grave (art. 223 aln.3); nrrt deosebit gravi in paguba avutului paguba u*t'rtui public (art. 224 al:If^.3); piraterie deosebit de 176); de grav (art' contapersoanei: omor (ait.'174);omor calificat (Nt. 175\; omor deosebit

pJfi. @rt.225*. ,), ingel6ciune

in paguba avut*lui public deosetit de gravd (art' 229 (art' 231 al1m.5); distrugerea uri". g); airmgere deosebit de grav6 in paguba avutului public avutului p..t*ul (un. Zf S); total,6crime; e) crime coryEa'eapaciti,tii

califrcaAinpaguba de aplrare a Rom6niei: capihrlarea (art. 7;8ipere.,"., campu1ui.66 @rL239); pavilionului plrdsirea comenzii pe cimpul de lupti (exrt.24l Codul penal), cobordrea genocidul (arr'357);tratamente (urt. l+l); total,3crime;0 crime contap[cii qi omenirii:
neomenoase

cu caracter politic, aceste crime grave, c6,-pe de'O parte, unele sunt crime numai crime legate de viafa sivdrgesc tn tlmp definioigi, pe de alt[ parte, reshrl sunt de 11 9i anume: 3 crime contra obiqnuiti intr-un stat. Acestea din urm6 sunt in numir proprietnlii (avutul persoanei, 2 cimeconra activitilii pe cdile ferate qi 6 crime confia
personal qi avutul Public).
lcriminatttd1itinRomdnia,in,,Curieru1judiciar,,,|907,

De observaf;cu privire la Total genfiiliri." $ur. (cod penal) 25 tipuri de crime. unele se

(g* i5g); total,Z cime'

s0
Infracfiuni grave se glsesc 9i in unele
Legtr

CntuINoLoGIE

speciale, bunioarl in decretul nt' 342 a privind securita=tea avialiei civile (exemplu, infracliunile de: disfiugere ori deteriorare comunicarea de informa{ii false de naturd si pun[ in pericol securitatea

instalaliiloa

uneinaveetc.;indecretulnr.443dlllgT3,privindnavigaf;acivili(ex.uneleinfracfuni grave. de impiedicare a exploatirii navei etc.), aproximativ 9 infracfiuni
3. Crilninalitntca de gravitate miilocie
cu Aceasti form[ de criminalitate este formati din infracfiuni care se pedepsesc la 10 ani' inchisoare de la 3 la 10 ani, uneori cu pedeapsa inchisorii de la 5 multe in legisla{ia noastr[ penal[' in Infractiunile de gravitate miilocie nu sunt siguranfei legislafianoasfiaputemmenfi ona,numeric,urmitoarele: 2 infracliuni confia (nedenxrgare

situtui

- art. 170 Codul penal gi compromiterea unor interese de stat - art. pruncuciderea, uciderea 168 Codul penalj; 9 infracliuni contria. persoanei (exemplu, etc.); 8 infracliuni confta avutului din culpi, v[tlmarea corporal[ glav6, avort, viol p".ronul ori public (de eiemplu, disfugerea din culp[, furhil, talh5ria, ingellciunea, dirt og.r"u .t".); a rnfracliuni confia activit[f,i wot organizalii de stat (de exemplu, negtjJnF in serviciu, dare qi luare de mit6, neindeplinirea indatoririlor de serviciu,

armelor intesrrirca evadirii, disfiugerea 9i semnalizarea fals6, nerespectarea regimului acte gi muniliilor); 6 infraclruni defals (de exemplu, falsificarea de moned6, timbre, normelor de oficiale sau acte sub semn6tur6privati, uz de fals etc.); 2 infracliuni contra confia capacitnsi de apirare (de convieluirc sociald(de pildI, mcaierare); 7 infracfiuni .*.-ply, dezertarea,insubordonarea in timp de rdzboi, jefuirea celor cazuf pe cdmpul -37. ae mpte gi altete). Total general infiacfiuni gravitate mijlocie gisesc 5i in unele legi speciale (de exemplu, Unele infracfiuni de gravitate mijlocie se
- 5 infracfiuni. 4. C rimin alitate a
u q o at d

civile)' Total in Legea privind regimJ avialiei civile, Legea privind regimul navigaliei

cu seami daci Acesta este grupul infraclional cel mai numeros, circa 800/0, mai avem in vedere qi urfracfiunile prevdzute in legile speciale' picii gi Menfionlm, de la inceput, c[ prinne infracfiunile conta statului cele confia in schimb, qi omenirii nu se inscriu infracliuni ugoare. La celelalte grupe de infract'Uni, Vom face menfiune, in cele ce urmeaz[, infracliunile usoare sunt foarte nrmeroase. pe grupe mai mult numeric,penffu a avea o imagine generali a acestor
despre ele, $i

-

infracfiuni.

de 22 f"'C"O"f penal, la infracfiunile conta persoanei, d:If-29 infractiuni, un numlr (exemplu, violarea suntinfracfiuniugoare, mai ies infractiunile confialibertifiipersoanei integritlfii domiciliului etc), cele conta demniti,tii (insulti, calomnie), cele conha publice ori personale, din corporale 0oviri) etc.; printre infracliunile confia proprietilii simp16, totalul Oe iS intacliuni, vreo l0 sunt infracfiuni u$oile (furt simplu, ingeliciune disfugere din culpl etc').

Pnonmun Pnn txo

CunUnN,qLITATEA

51

Infracliunile confra autoritif;i, dinfr-un total de

l0 infracliuni prevlzute in Codul

penal, toate sunt infracfiuniu$oare (ofensa autorit6lii, disffugere de sigilii, uzurpare de cditnli oficiale etc.). Infracflunile de fals, dint-un numlr de 12, toate sunt infrac{iuni u$oare (fals in inscrisuri, fals intelectual, fals in declaralii etc.). Infracliunileeconomice, dintr-unnumdrde 8, sunttoate infrac$uniugoare (speculi,
t,/

ingelIciune la misur6toare etc.).

Infracliunile confia rela{iilor de conviefuire sociald, in numir de 19, toate sunt infracfiuni uqoare. Infracfiuni confia familiei (bigamie, abandon de familie), infracfiuni conta sInItnfli publice, toate sunt infracfmi u$oare. Infraclirmi conta ordinii gi linigtii publice (exemplu, tulburarea folosintei locuintei),
infracf,uni de parazitism social (cergetoria etc.), toate acestea sunt infracfmi ugoare. in sfhqit, infrac{iunile conta capacitifi de apirare a RomAniei, infrac{iunile militare, cum se numeau cdndva, cu mici exceplii, sunt infracliuni uqoare. krfrac$unile u$oare abundi in legile speciale, privind reglementarea unor activit6fi, in care apar gi unele infracliuni. lnn-un numdr de 16-lT legi speciale se cuprind circa
50 de infracfuni ugoare, ce aduc atingere unor astfel de activitlli reglementate de lege. in alte legi, prin care se reglementeaz[ unele activitif economice, se cuprinde un numdr de 47

ffiacliuni

care, la fel, sunt infrac$uni u$oarc.

de criminologiele, s-a cdutat sI se cunoascl propor,tia diferitelor grupe de crime (infracfiuni) dup[valorile sociale - obiechrl lor social - clrora le aduc atingere. qi grafic, arati cd cele mai multe crime se indreapti Procentele

in cercetirile

respective,

contra proprietSlii, aproape 650/o, dlpd care urneazi crimele confia drephrilor 9i intereselor omului (persoanei) - aproape 30%o Si,la urmi, un procent re&rs,6yo confra intereselor publice.
Secliunea a V-a Intinderea in spaliu a crhninolitd,i

L Crtminalinteaurband
in gtiinla criminologiei, in problema dinamicii criminalitS{ii in spafiu, s-a dat 9i se di o aten{ie totmai mare criminalitiltjiurbanegi apoi criminalitiliirurale.Ideea criminalitdfii urbane, deosebiti de criminalitatearurald, a pomit de la faphrl cd tn lirile in care s-au
inregistrat cregteri masive ale criminalitltii, acestea se datoresc, indeosebi, creqterii criminafitn{ii in orage, indeosebi ?n marile oraqe. S-a creat supozilia cdla orag apar mai mu[i factori gi condifli criminogene, care tebuie cunoscute. Ca noliune, criminalitatea urband rqrezrntitatalttatea infrac,tiunilor sivdqite in centele urbane (oraqe). Aceasti criminalitate inseamnE, in primul dnd, totalul criminalitilii judecate, spre deosebire de criminalitatea sesizati, precum gi formele acesteia dupl natura ei. Cu privire la criminalitatea urband, in cercetirile ficute, aceasta s-a calculat avdnd in vedere mlrimea
oraqelor dupi mlrimea populaliei, socotindu-se numErul condamnafilor la 100.000 de
re R.Vouin, J. L6aut6, Droit pendl et criminologie, P.U.F., Paris, 1956, p. 51.

52

CnrMrNoLocrE

locuitori. L6att?0 conscrie date statistice (anul 1968) cu privire la mlrimea oragului ca populafie, numirul condamnatilor majori Ei propo4ia de condamnafi la 100.000 locuitori.

INFRACfIUNI: - contra proprietlfii:

64,70A
60/o

- contra persoanelor: 29,3Yo - contra intereselor publtce:

65%

,;

Fig. 6. Ponderea infracyiunilor dapd obiectul lor social

Constatiri: in genere, cu cdt oragul este mai mare ca populafie, cu at6t di un numdr mai mare de condamnafi. Cercetirile statistice, cercetlrile monografice efectuate cu privire la criminalitatea urband arati,in primul rdnd, cd aceasta, in comparalie cu criminalitatea ruralfl, estemairidicatd. Astfel,in Frant'r, criminalitatea legal{la orage arati: 506 condamnali la 100.000 locuitori, pe cdnd la sate,457 condamnali t/ \O.OOO locuitori. Acelagi autor mentioneazilpentu Suedia cd",in 1932,la 100.000 lo\itori eru;l 4 .l2l infracfiuni sivdrgite in orag gi numai L27 I nfuacliuni s[vdrgite in sate \A,l!i autori?2 mai aproape de noi, prin cercetiri in aceasti problemd, confirml constatarea ci criminalitatea este mai ridicat[ in orage decdt in satd3. in al doilea rdnd, infracfionalitatea urban[ este cu at6t mai ridicati cu cdt oragul este mai mare ca populafie; astfel, acelagi autor menfioneazd cd., in oragele cu populafle pdnl la 5.000 locuitori sunt 399 condamnaf, la 100.000 locuitori, iar in oragele cu o populafleinte 5.000 - 10.000locuitorisunt439 condamnagila 100.000locuitori. Aceastl legiturd generald este ins[ relativi, in sensul ci legitura inffe nivelul criminahtelii $i mdrimea oragului nu-i o legitur[ direct propor,tionali, ci nu totdeauna oragul cu populalia cea mai ridicat[ este gi oragul cu nivelul cel mai ridicat de criminalitate; aceasta depinde gi de natura infracliunilor; ex., in S.U.A., penfiu unele infracgiuni nu New York-ul este in frunte, ci Dallas; de asemenea, in Franlaz pentru unele infracfiuni nu Parisul este in frunte, ci Marsilia etc. in al feilea rdnd, cercetirile inffeprinse cu privire la criminalitatea urbanl se fac pe sectoare sau cartiere, experienfa dovedind cd aceasta - criminaliatea - nu se produce la fel in diferitele sectoare; se face deosebirea inte infracgionaliatea din sectorul comercial,
.

20

Droit penal et criminologie, P.U.F., Paris, 1956, p. 51. 2t J. L6aut6,, Criminologie et science pdnitenciaire,Dalloz, Paris, p. 309. 22 D. Szabo; Crimes et villes, Ed. Cujas, Paris, 1960, p. 40.
23
24

Criminal Areas ...
V.V. Stanciu, La crimindliti d Paris, Ed. C.N.R.S., Paris, 1968.

Pnonmur P ntwxo

Cntutx,q,LITATEA

53

de cea din sectorul rezidenfial (locuinle), de infrac(ionalitatea din zona cenffald qi de infracfionalitatea dinzona de cartier mlrginaq (periferie) etc.

Infraclionalitatea urbani se mai caracteizeazi gi prin natura infracliunilor care predomini in sfiuctura ei. Aici face parte o gamd mare de infracf,uni, incep0nd cu cele conha autoritifii statului, avutului etc., dar se pare cd predomini cele confta avutului. De asemenea, cele confra tmor activit{i reglementate prin lege (circulaf,e pe drumuri publice, regim economic etc.) gi, indeosebi, anumite infracfilmi conha bunurilor (abuz
de incredere, ingellciune etc.).

Faptul cdinfraclionalitateaurbani estemairidicatS, clare sfruchrduneori specificd, datoreazi nu pur 9i simplu mdrimii oraSului in chip mecanic, ci condiliilor de viali din orag, mai exact, cumprecizeazilD. Szabo, densitilii populaf;ei, firncliunilor oragului (fimcflrnieconomice, indusfriale, adminisfrativ-culturale) gi, mai ales,modului devia!5 din orag. Oraqul insemni un anumit mod de viali, modul de viali urban, cu viafa economici intens6, frepidanti. ,jn principiu, criteriul economic diferentiazi genul de via!6 urban de genul de viali rural'zs. Genul de viafi determini felul de viafi al unui orag gi nu criteriile privind mirimea lui; este, apoi, necesar sd se lind searna de ,,zonele lui", care, in fond, sunt diferite ca mod de viald.
se
ri

Daterecert€i6 confirmicorstatrrileanterioarepotivitcfuora,praqele

suntmaicriminogene

&
r

*
1,1

decitsateld'. S-audatexplicafimultipldT,intealtele: vialaurtaniestemaigrea, iaradaptarea sociali a oanrenilormai dificil[. krdustializarea gi urbanizarea atag mase de oameni noi in oraqe gimul$, srbpresiuneanoilorcondifii de viap, devinni$te dezridlcinaf, incapabili de integrare imediati. inorage, apoi, dispare confiolul social, oameniinerunosc6ndu-seinte ei, im cei ce cad in infiacfionaliate scapd observaf;ei qi urmlririi penale, ei ascunzdndu-se,jn mu$me". in sate, dinpotiv{ tof se cunosg iar comiterea de infac,tiuni este mai dificild gi, dacl se comite, este mai uqor de descoperit kvasseur observa: ,,Oragele finnzmzdmai multe ocazii perffir a t€nta pe riuficdtor gi facifitn$ de a-l ascunde. De aceea, in oraqe se comitmaimulte crime decdtin sate giprcpor,tiaaceastamerge crescdnd sepoate qpune cdla

fiei crime, doui

se

comitinorage'a.

2. Criminalitatea rurald

ln comparalle cu criminalitatea urban[, criminalitatearurald cuprinde totaliatea infracfiunilor slvdrgite in mediul rural, adici in comune gi sate, bineinfeles, intr-o lari
(regiune) dati qi int-un timp dat. Aici se cuprinde, in primul rdnd, criminalitateajudecati (legal[) 9i, in completare, criminalitatea sesizati (aparentl). Cercetarea criminalitdlii rurale se poate face pe cenfre rurale mai mari gi pe centre rurale mai mici. Mai mult, ea poate fi f[cut[ gi pe cenfie rurale vecine cu oragele gi pe centre rurale indepirtate de orage.

D. Szabo, op. cit.,p.54. A. Manoledachis, La ville et la timinalitd, raport de sintezd la Congresul intemafional de aplrare socialS, Salonic, septembrie-octombrie 1981, in,,Rev. Sc. Crim. et. Dr. Pen. Compar6, m. 4, 1980, p. 1045. 27 D. Szabo, op. cit,p.39. 2t G. Levasseur, .,,
26

2s

s4

CnrurNoLocrE

Criminalitatea rura16 este interesant de urmdrit dupi natura infracliunilor sEvdrgite (infuctiuni conta persoanei, infracliuni confra bunurilor etc.), criminalitatea dup[ felul
persoanelor care slvdr;esc infr"ac,tiuni (minori, tineri, majori). Cunoagterea infracflonafttnfii nnale duce la concluzia cd,acastapruarfiEgi note, ffisnturi specifice gi ci este favorizatE gi de nnii factori qpecifici,frrda elimina ftctorii comuni. Cu pnvire lanattra s[v6rgite in mediul ntral, se menfioneazi cd cele mai frecvente infracliuni sunt cele conta persoanei, indeosebi loviri sirrple, loviri grave, inciierEri, dar $i omoruri etc., dupi care urmeazi infiacfiunile conffa proprietilii (publice, pemonale) etc. S-au alcltuit hEr,ti criminologice pe regiuni gi localitSli rurale. Exista, inainte, plrerea ci infracfiunile conha persoanei (de sdnge gi sexuale) sunt cele mai frecvente in mediul rural2e. Astizi, dupi noi cercetEri, nu se confirmr aceasti plrere. in unele regiuni (sud-estul Frantei) sunt mai frecvente infracliunile contra persoanelor gi infracflunile confia bunurilor. Se observi ci regiunile slrace gi depopulate au mai pufine infracfluni conffa bunurilor; furturile, bunioari, sunt mai frecvente in regiunile populate gi bogate; fiindc[ acolo suntmai multe bunuri gi acolo holii au

"",yu.

3. Locurile concrete de sdvhrgire a crtmei a) ln criminologie se fac cercetiri gi cu privire la locul de sivirgire a infracfiunilor, mai exact, se cerceteazd nu numai localiatea de sivSrgire a faptei - oras, sat etc. -, ci qi loctl concrel de sivdrgire, adicd sfiadd, casd, pddure etc. Aceste cercetiri nu-s lipsite de importan!6, fiindcI ele pot conduce la unele constatiri gi concluzii cu privire la condiliile concrete care u$ureazd siv0rgirea unei infracfiuni, precum gi cu privire la luarea unor mrsuri de prevenire a sivdrgirii unor infracfiuni in anumite locuri. Cu privire la locul concret al sivdrgirii unei infracfiuni, existi o maxe diversitate de locuri unde se pot slvdrgi asemenea fapte. in genere insd, locul sivdrgirii trnei infraqiuni depinde de felurile infracliunilor, dup[ persoana victimei, de obiectul infracliunii qi altele. Cum crimele sunt fapte interzise de lege gi moral6, sivdrgirea lor se va peftece, de cele mai multe ori, in locuri ascunse, in locuri izolate. unele infrac,tiuni, insd, se petrec qi in locuri deschise, uneori locuri publice. in cazul unui fur! al urei delapidlri etc., locul sivArgirii infzctiunii este, de reguld, locul unde se afl[ obiectul firtului, delapidlrii (cas5, curte, grddin5, laposesorul obiectului erc.). in
qaz de omor, loviri corporale etc., locul stv'a$irii poate fi acolo unde se afli victima (in stzda in cas4 in cdmp erc.). in caz de falsificare de monedS, timbre etc., locul este in casi (pivnita etc.),in uz de offivire, locul poate fi in cas4 dar gi int-un local public etc. O cercetare mai atend asupra locului se poate face daci se are in vedere natura infracriunii. in aceastl tqterzqlocul de s[virgire poatefi locul unde se afld bunuril evinkde infractor (depozite, magazine). in cazul infracfirnrilor conta autoriEfii (ultaj, ofensa autoritifli), locul va fi ac.olo nnde se aflr persoana cnurmazi afi ultagia6 sau in alt loc pofiivit. Se cunoagte cd multe infracfiuni se srvdrqesc in gdri, pe aeroporturi, in fienuri, vapoare etc., aSic[ locuri de mare circulafie sau de mari aglomerdri umane. Multe

PaontEME P ntrnxo Cnrunt tLrrATEA

55

infracf,uni se comit in inheprinderi indusfiiale - sustageri de produse, in inheprinderi comerciale, in marile magazine etc. O atare cunoagtere a criminalitifii dupd locurile de sivdrgire deschide posibilitatea apropierii de cauzele gi condifiile specifice ale acesteia, precum gi formulareaunormisuri preventive specifice. Cunoscdndu-se acestea din practica criminalS, in asemenea locuri

fo4e de paza in scopul impiediclrii comiterii faptei (exemplu, in pie,tele publice, giri, terenuri etc.); se innoduc echipe de politigti pentu a opri comiterea unor
astfel de fapte antisociale. Secfiunea a VI-a

se pot plasa

Dinamica crtminalitdgii in timp
1.

Preliminarii

in scopul de a se descoperi corelafii gi regularit5fi ale criminalitnlii c6t mai complete, in criminologie s-au flcut cercetlri cu privire la formele acesteia in timp. Este evident ci fenomenul criminal are o dimensiune in timp, mai exact are un curs in timp. Criminalitatea nu este un fenomen unicat, ea se sivargegte in mod continuu, reludndu-se mereu gi avdnd astfel o durat6, o continuitate gi forme in timp. Bineinleles c[ nu aceleagi persoane s[vdrgesc crime, cu exceplia recidivigtilor, ci alte gi alte persoane. Care persoane vor sivdrpi gi vor asigura continuitatea criminali se poate gti mai greu dinainte; cel mult, unele p.r.our. cu purtiri rele, se pot b6nui cd ar cddea in criminalitate, indeosebi recidivigtii. cri,rninalitatea apoi nu are pauze decdt de scurtE duratd. Ea se produce s[ptdmdnd de srptimdni, luni de luni, an de an, decenii de decenii gi aga mai departe. in fala acestei realitili, in criminologie s-au f[cut gi se fac cercet6ri asupra diferitelor forme in timp ale ei: criminalitatea siptim6nal6, lunari, anual5, decenald etc.3o
Dinamica criminalit[1ii se cercete azdpetermene scurte gi pe termene lungi. Astfel, se urmdregte mersul fenomenului pe luni gi pe ani. Sub acest aspect, se constatd c[ in lunile de prim[varI qi vari se slvflrgesc anumite infracliuni (cele contra persoanelor), iarioamna gi iarna alte infracliuni (cele contra proprietdtii). Se.mai constati oscilarea criminalitd{ii , fie in sensul cregterii sau ai des"regterii pe termene scurte. Este vorba de oscilaliile fenomenului, care se datoresc unor factori de mai mici importanfr. dar este posibili o cregtere sau descregtere gi pe termene mai lungi, pe ani gi decenii. Aici intervin factori mai importanfi, mai grei (exemplu, perioada de prosperitate economici sau de crizdeconomici). Este necesar si se cunoasci cursul criminalitilii, pe [ard, pe regiuni, pe orage gi comune; este necesar si se cunoascr mersul criminalitdlii generale dac6, in general, cregte sau dacr descrepte gi in ce ritm cregte sau descregte. Dar, pe l6ngi cursul general al criminalitetii, mai trebuie urmirit cursul criminalitrfii pe grupe de infracliuni - criminalitatea contra persoanei,
30

$

&,

H.Baekaer!N.Lempereur,Geilmot,LesJluctuationsdelacriminatitienBelgique,t.l.ll.Ill

(1964-l9gg).

s6

CnTMINoLoGIE

criminalitatea contra proprietifii, cea contra normelor de conviefuire sociali
etc. Cunoagterea criminalitlfii in dimensiunea timp aratl gradul sau ritmul de migcare sau intensitate al fenomenului, ceea ce prezint[ importan![. Una este sd se constate o criminalitate care cre$te dg l_a an la an, gi alta este si se constate o criminalitate stafionar[ sau care scade dd la un an la altul. Mai trebuie cunoscut care anume infracfiuni se-comit mai frecvent gi care anume infracfiuni se comit

cu intermitenle ori cu tendin!5 de disparilie. 2. Miscarea sdptdmdnald, sezonierd qi anuald Cercetlrile fEcute in raport cu zilele s[ptimflnii sunt interesante 9i utile. Aparent, s-ar crede c[ acesta este un aspect minor, totugi, dup[ cercetiri, au ap[rut aspecte qi concluzii ce trebuie avute in vedere. a) Ca regul[ generali, infractiuni se comit in orice zi a slptdmdnii, mai cu seamd cind este vorba de infracfiuni ocazionale, infrac{iuni legate de situalii ap[rute spontan (exemplu, circulafia pe drumurile publice etc.). Cu toate acestea, cercet6rile a1ariltat cd, in anumite zlle ale slptimdnii, infracfiunile sunt mai frecvente. Aga, existl constatarea fEcut[ in criminologie, c[ in zilele de sfdrqit de s6pt[mtn6, adicl in zilele de sirbitoare, duminici, infracliunile sunt mai frecvente, indeosebi infracfiunile contra persoanei (loviri, insulte, calomnii, ultraje etc.). De asemenea, s-a constatat cdin zllele de plata salariului in mediul industrial, comercial etc. - exemplu, in zilele de simbdti - infracliunile sunt

mai frecvente. De reguli, cu salariul incasat, se trece, pe la ,,bufet" 9i, sub influenfa alcoolului consumat, se trece mai ugor la comiterea de infracliuni. b) Infracfionalitatea lunard, adicl cea din cuprinsul unei luni, manifest[ 9i ea unele caracteristici, anume, ea este mai ridicati la mdlocul qi la sfdrgitul lunii. De regul6, mijlocul lunii gi sfdrgitul lunii coincid cu plata salariului ori cu alte evenimente familiale ori personale - nunfi, cdsltorii - care favotizeazd ocaziide contacte sociale dar gi conflicte sociale. De asemenea, in unele regiuni ale ![rii, zilele de tirg sunt 9i prilejuri de infracliuni. c) Infractionalitatea sezonierd, adici infraclionalitatea dupd anotimpuri, a fost printre primele forme care a atras atenfia practicienilor qi apoi a teoreticienilor3r. Astfel, s-a refinut cI in anotimpurile calde (vara) se comit anumite infracliuni, iar in anotimpurile reci (iarna) se comit alte infracliuni. Vara se comit mai multe infracfiuni contra perso{nei (loviri, violuri etc.), iar iarna se comit mai multe infraciiuni contra buhuriior (furturi, sustrageri etc.). Dupd o cercetare mai veche32, l5yo din furturi comise de minori se petrec in lupa februarie, delicte sexuale in luni de var[ (15-49%), vagabondaj in lunile de var[, actele de violenfd mai frecvente in lunile de primlyarE.

3r
32

Al. Rogca, Infractorul minor, Cluj, 1932, p. Al. Rogca, Infractorul minor, Cluj,1932, p.

109-110. 109-110.

Pnonmun P ntrtxo Cntrutu,alrrATEA
S-a tras concluzia cd factorul

57

fizic (clima) ar fi acela care determin[ o Adevirul este ci factorul fizic este numai in aparenfd determinant, in realitate el este numai punctul de pornire, in sensul cE el oferd ocaziide sdvdrgire a acfiunilor, infracfiunilor (iegirea in natur5, parcuri, plimbdri), in inlelesul cdvaraoferi ocazii unor mai multe contacte intre oameni, care favorizeazdsi infrac{iuni contra persoanei (certuri, insulte, violenfe). Iarna, dimpotrivi, cu dificultE{ile de frig gi de procurare de alimente, creeazdcondi{ii care favorizeazi comiterea de infractiuni contra avutului (furturi, ingelEciuni etc.). Dupi cum spune autorul amintit, ,,vara imprejurdrile sunt mai favorabile unor delicte sexuale (plimbiri in aer liber, lucrul la c6mp 9i altele). Cu privire la delictele contra bunurilor, care sunt mai frecvente in lunile de iarni, se ixplici prin aceea ci lipsurile sunt mai mari, posibilitilile de c69tig mai redusi...i'. Deci, cum spune autorul, ,,condiliile de via[6 sunt cele ce influenfe azd" migcarea in timp a diferitelor crime. d) criminalitatea anuald este cercetatr pe murtiple planuri, deoarece ea reprezinti totalitatea infracliunilor sEvdrgite intr-o lari pe timp de un an. De reguli, totalul infracliunilor din lunile anului, se adund reprezent6nd totalul infracfionaliti;ii anului respectiv. Acest total, compardndu-se cu totalul general din anul precedent sau din anii precedenfi, va marca o menfinere la acelagi nivel a infracfionalitifii, o descregtere sau o cre$tere a criminalitlfii anului
asemenea migcare a infracfiunilor.

respectiv.

Desigur, un asemenea procedeu este corect qi exact. cifra care indicd
mentinerea, cregterea sau descregterea exprimi o situalie rcald, iar concluziile ce se trag sunt folositoare. Ele vor exprima, in acelagi timp, o menfinere, o descregtere sau o creqtere a catzelor gi condiliilor generale ale criminalitdlii
respective.

Cu toate acestea, o atare cercetare, care s-ar limita la indicatorii intregii criminalitdli, indicatorii generali ai tuturor felurilor de infracfiuni care compun criminalitatea anului, este insuficienti gi, cdteodat[, aparenti, fiindc[: a) menlinerea unui grup de infracliuni - exemplu cele contra persoanei - $i a descregterii altui grup de infracfiuni - exemplu cele contra autoritatii, er putea face ca cifra finali general[ si se apropie de cifra final[ din anul trecut; sau b) descresterea poate fi rezultatul descregterii unui singur grup de infracliuni exemplu, cele contra activitilii organelor de stat, obgtegti etc., dar toate celelalte grupe au crescut; tot a$a gi cu jocul privind cre$terea infracfionalit[fii. in toate ipoteze, s-ar ascunde migcarea criminalitilii pe grupe gi, totodatr, o --aceste ascundere a cauzelor adevirate care conduc la cregtere, menfinere etc. De aceea, cercetarea infracfionalitllii anuale trebuie completatl cu cercetarea migcirii pe grupe - migcarea infraclionalitElii contra persoanei, migcarea criminalit[lii contra avutului etc. Mai mult decit atdt, dup[ aceea se poate face un pas mai departe, anume, in grupul care cre$te puternic, sE se cerceteze cdtevainfracfiuni,

'

58
care dau tonul

CnluINoLocIE

in acel grup (exemplu, cadrul infrac{iunilor contra avutului, s[ se cerceteze migcarea infracfiunii de furt ori cea de delapidare gi aqa mai
departe). -Cu
de exemplu, vom reproduce o cercetare a lui Mair, citati de Lfl4ut633, care a cercetat migcarea a trei infracfiuni contra persoanei: omor, viol, pruncucidere, pe parcursul unui an:

titlu

150

t20

i .___[__--i;Zl{j----1----[--i--- i--------'----1-W -i lr.i i I j
I

iari!!!rrr iarit!l!!!

----l.----J-. ll .ll ----T-----I-'

1

----i-+$""^f::t
;7i;--;,7'
i\S,rttt!!l

+ l1'1. i ]

l

r00

L-:l'_--].---iitj-riY].'\i
april. mai iunie iulie aug. sept. oct. nov. dec. Fig. 7. Criminalitatea infuncfie de anotimpuri (Variafiile lunare ale unor
cnme) (duPdJ. Pinatel)
fQf

""iffi.;

t

-.

t

'

t

t

t

I

'

'

'

'

'

Din grafic rezultl ci: - omorul gi pruncuciderea se comit anual, dar mai ridicat in lunile de iarn6; - violulse-comite mai mult in lunile de primdvrd;in timpul verii, aceast[ crim[ creqte mult, spre iarnl scade. b.i*inatitut ea anuald reprezintilun fragment redus din migcarea criminalitilii anuale. De multe ori, in confinutul criminalit[fii anuale se cuprind infra4iunile s[vdrgite in ultimele sdptdmdni sau luni ale anului Plegede_nt, acestea fiind in curs de judecatd, sau in infraclionalitatea anuald se cuprind infracliuni comise in anul sau anii precedenfi, dar nedescoperite 9i nejudecate la timp. De aceea, miqcarea infraclionalitIlii pe mai mulli ani, indeosebi migcarea ei pe cinci sau zece ani (decenald), dac[ie cerceteazd cu atenfie, se potirage concluzii ma temeinice. besigur, cercetarea anuali este util[ pentru aspecte minore-ale criminalitdlii, indeo--sebi privind condiliile care pot influenfa s[virqirea de infraclini in criminologie se aprec iazd, id intr-o perioa dil de 1 0 ani se manifesti oscilafii ale criminalit[1ii, ca.e ie datoreazi unor factori cum sunt cei economici, sociali, politici, culturali, plus alli factori secundari ori accidentali (exemplu, factori de politici penal6, unele incriminlri exagerate sau dezincriminlri pripite, amnistii, gratieri). Dar, dup[ oscilafii, fenomenul se stabilizeazi, manifest6ndun curs oarecum
regulat.

Pnoamur Pruwwo Cruum,aLrrATEA
3. Migcarea pe perioade mai

59

lungi

cercetdri p€ termene 9i ma-i rungi, pe 20,2s deuni, pr 100 de ani, in special in Franfa. Aceste date siatistice au fost studiate oi crimin'otogi, ,o.ioiogi, j,.null, conctuziile_reginute fiind mult dezbEtut; $, mai jos, vom menfiona, dupd J. L6aut6, cercetarea flcutE in Franfa, "tii.. urrpru.ii.inaritiliipe rn secol, pe perioada 186.5-1965, d6nd reprezentarei grarr.e 9i urrp* fenomenului pe aceasti perioadl (Fig.8). Ficandu-se raportarea numdrului de condamnali la 100.000locuitori, se constat6: a) in unii ani, numirul-condamnafilor ra 100.b00 ro."itori.rG de 490_610; in unii ani, numirul este.de 500 condamnali; in arli numa*r esie ae 550-600 ra 100.000 locuitori, deci o cre$tere pondeiaia dar'continul;

Criminalitatea decenald este cercetati in multe {Eri, mai cu seamd cd statistica penalr actuali este mai bine organizat6.^Informafiill pe t..*., a. l0 ani sunt mai bogate, iar concluziile sunt inteiesante. in multe ie.i, i"re, ,-* iiiercat gi efectuat

50-;i;;;e il;;r.;.

*i,

850
I
I

I I
I

I I

650
I
I

I

45A

250

50

l86s 1875 18E5 1895 1905 tgts tms

It

Fig. 8. MiScarea criminalitdlii pe timp de un secol b) se mai constati ci, in anii cu evenimente economice, sociale, politice importante, in I 890- 1 989- criz6 economic[, in I 914- I 919 - primul rizboi mondial, in lg3g_1g45 - al doilea rdzboi mondial, criminalitatea a crisc-ut mult, pentru ca dup6 aceea, o dati cu revenirea la timp de pace, la,;normal", fenomen 'l p6nd ra un nivel ceva mai ridicat dec6t.cil anterior gi apoi sr se menlini ta acest nivet;

,r*uo*.

c) criminalitate4 susfinunii autori, evolueazrin *o*itrri,iriL, i96-000 condamnali la 100'000locuitori gi are tendinfa de a fi un fenomen constant, cu manifestiri regulate. Dupi toate cercetdrile fdcute, cursul criminalitdlii r. r"rri-u^i to ti.p, ioni"nlui de. crize.economice, gi existd unele corela(ii intre fenomerrrt fenomenul criminal. Anume, criz,h economici, inseamni gomaj, inflafie, ".orro-ic ai prefurilor crerterea 9i privafiuni pentru multe categorii sociale. ioate aceste aatragdupd sine gi cregterea criminalit5lii3a. Este adeviraicd unii autori, cum este piiatei l. p

e bazdde date

34

J. Pinatel, La socidtd criminogene, Ed. calman-Levy, paris, 1974.

60

CnrMINoLocIE

statistice susfin cE in societatea contemporan6 criminalitatea este in continud cregtere, cE aceastl societate este o societate criminogenI. Exist6, bun[oari, o intre gomaj gi cregterea infracfionalit6fii (cercet6rile lui Liiwe, citat de "or.tu1i. acelagi autor).
250
I

I
I

I

\
200

I
1

\
tl

I I

\l -\l\
I I

I

\

/\ \ 150 /
130

r
'27

'l ,/

wi

M
I

+l
I
I I

Lri

Ixl
ii \i\

|

N
i\__\ i
I I

L,.

(l)

tr

I

3cr
GI

o rrr^ o
E

I
I

l\ i\

I I
I I

I

100
1

'26

'29 '30 '31 ',32 '33 '.34 '35 '36

',37

Fig. 9. Evolulia comparatd a furtului (condamnali) Si a Somaiului (tn Germania 1925-1937) dupd Ldwe, citat de Ldauti
4..

MiE carea

uiminalitd{ii in tinp

de revolu(ii

Cercetirile criminologice s-au extins gi asupra influentei evenimentelorpolitice gi sociale, indeosebi a revoluliilor, asupra criminalitdlii. In aceste cercetiri s-au

urmlrit doui

comun. Este cunoscut cd in timpul revoluliei se confrunti cel pufin dou[ pirfi, doud tabere, revolufionarii, cei care vor o noui aiezarc politicl, 9i conservatorii, cei care vor mentinerea sistemului politic ai social existent. Intre aceste forte izbucnesc conflicfe gi ciocniri inerente revolufiei. Ciocnirile nu se limiteazdla o simpl[ combatere de idei, ci se ajunge la ciocniri practice, la_ciocniri frzice reale, incheindu-se cu victime gi victorioqi. Se comit r[niri, omoruri, incendii, distrugeri etc. Toate aceste fapte sunt vdztte cafapte politice sdvdrgite de luptitorii 9i adepfii politici, care, la diept vorbind, de cele mai multe ori, nu lupt[ pentru interese personale, ci pentru interese comune, schimblri sociale 9i politice mai bune' Faptele acestea, siviiqite de asemenea oameni gi in asemenea scopuri, nu imbraci trdsituri criminile. De regul6, asemenea fapte, uneori, se urmlresc Ai se judeci de partida invingitoare, altEori, de cele mai multe ori, nu se urmdresc 9i nu se judeci; mai multfmulli revolufionari devin eroi, apreciali cd au luptat pentru interesele poporului. Din punct de vedere criminologic, mai importante sunt aspectele priv^ind criminalitatea de drept comun, criminalitatea ce se siv6rgeqte de persoane fEr[
gi sociale, dar cu ocazia evenimentelor politice. Constatarea general[ consii in aceea cE in timpul crizelor politice gi al revolufiilor,

aspecte, unul

- infracliunile politice, gi, altul, infracfiunile de drept

legiturl cu evenimentele politice

P nonmun P ntrnruo C ntufiv,elrrATEA

6t

cdt mai cy s9apd, dupr revolulie, criminalitatea de drept comun (omoruri, violenli, distrugeri, jafuri, talherii etc.) ia o mare amploare. Aga s-a intdmplat in timpul ryyglufiei franceze gi al revolufiilor din celelalte state occidentale, in timpul revolufiilor socialiste (l9l7,Rusia) qi in timpul revolufiilor socialiste de dupi cel de-al doilea rdzboimondial (in anii 1944-1950 in ldrile din Europa de Est 9i in alte,tiri).

Y
:

5. Criminalitateain timp de rdzboi in privinla miscdrii criminalitdlii in wemuri mai pufin linigtite,.cum sunt cele in timp de rdzboi, crize sociale etc. s-au fEcut unele cercetiri gi s-au emis unele constatiri gi opinii interesante. Astfel, s-au f[cut cercetdri cu privire la dinamica criminalit[1ii in timp de rdzboi. Cercetdrile intreprinse inclin6, in majoritatea lor, si tragi concluzia cr, in timp de r6zboiul, fenomenul criminal oscileazd in mod vddit, mai exact, el manifestr tendinla de cregtere, iar dup[ rdzboi, o tendintd de stabilizare, dar o stabilizare la un nivel mai ridicat dec6f cel dinainte de r6zboi. Anume, la inceputul rdzboiului, criminalitatea scade, marcdnd o cobordre vIdita fa[6 de nivelul de pdnl atunci. Dupd aceea, criminalitatea incepe sI creasci, aceasta dur6nd toat[ perioada derdzboi; dupi termin area rdzboidui, iriminalitatea incepe ,.1 1.41, f[rd a ajunge, de cele mai multe ori, la nivelul criminalit[gii dinainte ie rdzboi, Exemplu, in Anglia, in al doilea rizboi mondial, in I 93 8- I 939 s-au inregistrat 280.000 infracfiuni, in 1940 mai puline, pentru cain r94l s6 ajungr la 360.b00 gi continuflnd a creste p6n[ in 1944.Tot a$a s-a intdmplat in Norvegia, Franta etc.

prin cdteva curbe caracteristice. Astfel, descregterea criminalitliii de la inceputul rrzboiului are forma literei ,,v", deoa.rece criminalitatea descregte, dar apoi urcr *i."rr, in tot'timpul rrzboiului, iar dupi sfhrgitul rizboiului, incepe s[ descreaicd. Constatdriz faptele statistice aratd, ci, dupi inceperea r6zboiului, criminalitatea sgale, geltry ca. apoi s[ creasci, depigind nivelul ajuns in momentul inceperii rizboiului. Sunt interesante, de asemenea, datele privind criminalitatea in Beigia, in ultimul rdzboi mondial, care confirm[ constatdrile de mai sus.
450.000 350.000

.

Criminologii3s au ilusfiat aceastii scidere gi cregtere

a

criminalitl,tiiin timp

de rdzboi

400.000

300.000

350.000

250.000

300.000

l9l4 '15 '16 '17 '19

200.000

'lg

1938

,39 '40 ,41 ,42

'43

Fig. 10. MiScarea criminalitdlii tn timp de rdzboi

criminalitatea in timp de fizboi marcheazd gi alte aspecte, anume felurile (sectoarele) criminalit[1ii, care sunt afectate de starea de r6zboi. Dupd cum arati datele statistice din diferite !Iri, sectorul criminalitifii care cregte in mod pronunlat
35 L6aut6,, op.

cit., p. 257.

62
este vorba de un acelagi nivel sau chiar mai scdzut'

CntuINoLoGIE
dac[ persoanei se menfin la Infracliunile contra

cel contra statului scade, mai cu seam6 este cel contra intereselor publice, dar

*;;ii""iii"

razuoi-il;pt;.

parte pririra aJr.r.i*r., criminalitfiii in timp de rlzboi: a) or[zboi'din in mobilizatd in est-e oersoanele care ar d;;;H;fi.rt.6 infrailiuni urmirire p enalr ei de j udecats e ste d1 ;nr*tul de ffiHffi ;:."ti;frr{ir r [-iz *ililirerii ii, 6. multe ori, dezorganizat 9i nu mai face fafl sl[bit ca rrmare u urmlrii penale 9i judecdrii. -- d, p'.irire la explicarea cregterii criminalit{ii i1 fimp de rlzboi, se refin: a) c) greut6fi de via[[, grrotetif. rertoiului; ii -"f" gi*t6fi pqivrn-d aprovizionarea;

;l

care imping la

er""6id;?"rrifie

"ia{firuptiritut., 'etului copiilor 9i a tinerilor; familiei); e) sc6derea rlri.i.rif"itt"rate; 0 sUUirea educa{iei de instabilitate ;F;;;d-. -orU.l .u uilare a bombardamentelor, cauzatoare timp de r[zboi; myltol legi in emofional6 gi de lnstatititate moralS; h) nerespectry^a sc[derea prefului ... interzic D;ilLilr;.p"ctol,riffia" f.lift de proprietate infrac{iunile;j) etc' ii"lii, rrespectului fa{[ de bunuri,
6. tlnele concluzii genetale privind criminalitatea se impun unele concluzii Dup[ aspectele criminalit[fii examinate mai inainte

infraclirine;;d; "*t if"
si

io ttmpnormal n-ar comite infractiuni; d) spitali, decese, plecare in armati a

g"r"rult

'*i;;;;"ir0nd,

s6virqite criminalitatea este un ansamblu, o totalitate de crime sunt prevazute, in prealabil, in de anumite p.rro*., o. .ri-inali. crimele savdrgite legea penala se comit in realitate 9i legea penal6. Dar nu toate crimele previzute in de crime' ir"*"iuqi numir, ci numai unele, a-ar ain toate tipurile 9i genurile are o anumitl perioadi dat[, in al doilea rdnd, criminalitatea dintr-o tatddat1gi cum sunt: criminalitatea contra stru-ctur6, alcEtuiti din mai multe grupe de crime, crimina[tatea confiapropriet[1ii' siguranfei statului, criminalitatea contrapersoanei, reglementate prin lege, criminalitatea de fals ru *o, activiteli criminalitat.u "on se slv6rgesc contta propriet6fii, contra bunurilor gi altele. Cele mai *uit" (circa 60 %).

cu privire la acest fenomen social'

,ri-,

persoane, care impreun[ rdnd, criminalitatea este s[vflrgitd de diverse av6nd in vedere marimea qi "t p"prr"ti. penald, carese ridic6, alcltuiesc"ii.a "su-o*itu zeci demii si la sute de mii de persoane. criminalitatea p"pJ+" diLritelor de persoane Uarbaf femei, de minori 9i majori ui d9 alle categorii

'--in

t

a;,i;

se

infracfiuni se comit de (dup[ nafionalitate, i.ii'gil ..ietlnie etc)' i:b3'i-T1'-t in structura unei populatii date' Se persoane majore, ur"r,""u iiira pi cele maimulte aceasta fiind cea mai numeroasl inregisteazd, a. ur.-"o"u, ..i*i"ai u,.a b6rba!i1or, irind mult mai redus[ (10-15%) in femeilor, aceasta fg0-"907r1 fi'".i*irutitatea (14-18 ru tti-iruiitui.ablrbaflor' Lainceput' TlEt"T":omitminorii compara$e ani;. Dupi v6rsta de 30-35 ani, ani), dar 9i tinerii irh; i8-ti lni ori tt-is criminatitatea incepe s[ scadl din ce in ce mai mult'

comite de care

9i

36

J. L6aut6, op, cit., P. 257 qi urm'
T,-i

PnontEME Pntrtxo Cruutx,eLITATEA

63

este un fenome,n periculos peirfiu valorile sociale, gi antisocial, interzis gi pedepsit de lege. Din ace asti cauzd, crimele se comit pe as anns cunoaqte, descoperi in locuri ascunse. Din aceste cauze,nuinfieagacriminaliate sepoate

in

al

patglea r6nd, criminalitatea

pedepsi. O mare parte a criminalitifii rdmdne necunoscutl qi cu autori nedescoperifi. Este aga-numita cifr6 neagri a criminalitifii. Cu titlu de exemplu, amintim c[ I.G.P' (Inspectoratul General al Poliliei), la o conferinti de presl din luna r,nai1994,*:t"?i in luni ale anului 1993, dintotalul infracfiunilorcomise, s-auinregisfiatcirca 70.000
gi

li

infracfiuni, in cate autorii au rimas nedescoperili in al cincilea rflnd, criminalitatea este diferitd gi dup[ gradul ei de gravitate. In teoria gi practicfl criminologicd se face distinctie intre criminalitatea gtavi, de un (tr[d5xi, $ad inalt de grirvitate, cum sunt unele crime contra siguranfei statului persoanei (omor, lovituri cauzatoare de moarte, comploturi), unele crime contra viol), unele crime contra propriet[fii (t6lh[rie, distrugeri grave etc'), crime care se pedepsesc dupi lege cu detinere pe viafd, inchisoare peste t5-20 ani. Ca numdr iaportat la totalul criminalitIlii, criminalitatea grav[ este redus6. Existd apoi

criminalitatea de o gravitate mijlocie, pedepsiti cu inchisoare intre 5-10 ani 9i criminalitatea ugoard pedepsiti cu inchisoare pflni la 2 sau 5 ani, ori amendi' Criminalitatea ugoari este de o gravitate redus6, dar periculoas[ prin num[ru] ei

ridicat (circa75 %) dntotalul criminalitdlii generale. in al gaselea r6nd, criminalitatea se comite in locuri gi localitEli de tot felul 9i in momente (luni, ani) de tot felul. Aici se remarcl, indeosebi, criminalitatea urban6, care-i intr-un procent mai ridicat decit criminalitatea rural[. in sfhrgit, crirninalitatea are o desf[gurare in timp, cu forme gi niveluri diferite, dar continue. Ea este legat[ 9i influenfat[ de alte fenomene sociale, indeosebi de fenomenul demografic, de fenomenul economic, cultural gi moral dintr-o [arddatd intr-un timp dat. in general, criminalitatea in timp prezint[ unele regularit[1i, dar 9i unele deviafii, asupra cdrora gtiin{a criminologiei trebuie s[ se aplece cu grd[ 9i cu gdnd de descoperire a acestor regularitS{i, uneori chiar legitdli.
Secliunea a YII-a Despre natura, cauzele gi limitele criminalitdgii Unele regularitdli gi legit@
pe $tiin,ta s-a striduit intotdeauna si descopere cauzele diferitelor fenomene 9i, social[ etc., precum 9i baza acestora, de a prinde natura lor - naturI biologicd, intinderea gi frecvenfa acestor fenomene. Mai mult, gtiinfa s-a striduit s[ surprindl anumite repetdri, cregteri ori descregteri ale acestora gi, in continuare, de a descifra anumite regrlaritali gi legit61i, dupi care acestea se manifest[. in sfiirgit, gtiinfa tinde sd gtie, s[ cunoasc[ aceste fenomene, dar si cunoasc[ 9i desfEgurarea lor viitoare, prognoza lor (,,savoir c'est pr6voir"). Realizarea unor asemenea deziderate nu este ugoari gi ea nu se poate indeplini dintr-o dat[, ci treptat-treptat qi pas cu pas. Cele de mai sus sunt valabile 9i in gtiinta criminologiei in circetaria fenomenului criminalitilii. ln aceast[ direcfie, in gtiinfa

64

CnrMrNoLocIE

criminologiei s-au fEcut eforturi multe, au apirut opinii qi teorii, unele privind cauzele, natura ori dimensiunile criminalitifii, altele privind unele regularit[1i gi legitili ale acesteia. in cele ce urmeazd vom menfiona astfel de opinii gi teorii, fErI a putea s[ le epuizlm. Ele sunt incerciri meritorii, unele mai incepitoare, altele mai avansate. Pentru dezvoltarea gtiinlei criminologiei, ins[, ele sunt valoroase.
1. Concepfii criminologice belgiene
gi

ftanceze

Astfel de conceplii asupra criminalit{ii sunt reprezentate de o serie de nume, de sociologi, la sfrrgitul secolului al XIXJea, cum sunt: Qu6telet, Tarde, Durkheim 9i al1ii. Acigtia au deschis cli noi de cercetare, cu deosebire cu privire la criminalitate ca fenomen social gi cu privire la preg6tirea terenului apariliei unei noi ramuri in criminologie, anume sociologia criminalE. A. Qudtelet (1796-1874) a fost matematician qi statistician belgian. Intr-o lucrare3T, bine cunoscuti la timpul s[u, susfine cI fenomenul criminal este un fenomen social, c[ este inerent oricirei societdti gi c[ are un caracter constant 9i permanent. El se produce in mod regulat, an de an, asem[nItor natalit[fii ori mortalitilii. Aqa cum intr-o perioadl dati are loc un anumit numir de naqteri ori decese, tot aga, in acea societate, se comite un anumit num[r de infracliuni. in plus, a$a cum na$terile qi decesele se pot prevedea, ca numlr, tot a$a se pot prevedea, ca

numir, gi crimele.
Este pentru prima dati c6nd, pe baza cifrelor statistice privind criminalitatea, se

incearc[ formularea unei legi gtiinfifice in criminologie, anume legea constantei criminalitllii. Pe baza ei, se pot prevedea dimensiunile fenomenului criminal 9i chiar luarea unor m[suri adecvate. Qudtelet se refer[ gi la cauzele criminalitilii, punflnd accentul pe cauzele sociale - lipsuri materiale, crize economice - ad[ug0nd ci existl gi cauze individuale, anumite inclinafii personale, dar acestea devin active numai in anumite condiqii de mediu, in special cele de mediu social nefavorabil' Constat6rile gi ideile lui Qu6telet au meritul de a se intemeia pe unele date obiective - date statistice - gi meritul de a examina problema in lumina unor procese sociale. El vede aspecte sociale reale, aspecte care pdni atunci erau acoperite de aspectele juridice. Cu privire la natura fenomenului criminal, ea este aseminEtoare altor fenomene sociale. Experienfa aratE cI intre doi oameni, unul nu comite crim[ fiindc[ igi satisface nevoile sociale pe cale normalI (munci), iar celilalt, datoriti influenpi mediului social, recurge la satisfacerea acelornevoi pe cale anormali, pe calea furtului, spargerilor ori ingeldciunii etc. D. G. Tade3t 1t A+f -teO+), care a condus mu[i ani direclia de statisticd judiciar[ din Ministerul de Justifie al Fran{ei, in cercetlrile sale a avut mereu in vedere aspectele sociale cantitative (statistice) ale criminalitdfi. El insi in lucrlrile sale a depigit aceste aspecte, cercettnd gi cauzele fenomenului, dend intiietate cauzelor
sociale, mediului social.
37

3s

Physique socidle,Parrl 1835. G. Tarde, philosophie pdnale (Etudes pinales et sociales, Criminaliti comparis), 1886.

Pnonrcur Prurtxo Cntunr,aLrrATEA

6s

Tarde susfine, mai intii, cd in viafa sociald existi o lege, anume legea imitaliei, potrivit c[reia acfiunile sociale ale oamenilor igi au sursa in imitafie (in inv[fare n.n.), conform crreia existd anumite activitaf sau acfiuni sociale care se propagl prin imitalie, pe care unii oameni le preiau de la alli oameni. Aceste activitnf sau relafii sociale sunt preexistente indivizilor gi aceqtia le invafi unii imitand pe allii; se observi ci: cei tineri imitd pe cei b[trani, cei mici pe cei mari, cei din clas[ sociali modestd imitd pe cei din clasl sociald mai avutl gi mai sus pusd. in materie
de criminalitate, susfine Tarde, legeaimitaliei igi produce efectele sale: unul devine hof fiindcI are exemple de furturi gi de holii in societate, altul falsifici fiindci are exemple in societate in acest sens gi aga mai departe cu alte infracliuni. Autorul conchide, susfindnd: criminalitatea este un fenomen de origine sociald. in aI doilea r6nd, spune acest autor, in multe, in foarte multe caztxr,criminalitatea se datoreaz[ condiliilor sociale in care au crescut gi s-au dezvoltat criminalii. Dupi cum subliniazd, J.Lilaut63e, cithnd pe Trade, ,,majoritatea asasinilor gi holilor au fost abandonafi, lisafi de capul lor in copildrie. Adevirata gcoali a crimei a fost pentru ei strada, unde, ca gi rdndunelele, au trlit in grup (bande). Acegtia au devenit r[ufEcdturi, nu din motive de degenerescenfi sau atavism, ci pentru ci au ales gi practicat crima ca o meserie". Tarde susfine, in continuare, ci existr un tip de criminal, anume criminalul profesional sau criminalul de profesie, criminalul care face din infracfiune o meserie, o sursi de existenfr gi care nu se confundi cu

criminalul de ocazie. E. E. Durkheim (1858-1907) este un sociolog de seami, mai bine zis unul din fondalorii sociologiei. in cercet[rile sale s-a ocupat, in afari de problemele fundamentale ale sociologiei (cum sunt, diviziunea muncii, educalia morali gi regulile metodei sociologice), gi de criminalitate, considerind-o, in primul r6nd, ca un fenomen social gi, in al doilea rdnd, fiind supus5 unor reguli speciale, datoriti consecinfelor ei asupra viefii sociale. Durkheim susfine, vorbind de fenomenele sociale, inclusiv de criminalitate, ci"acestea sunt: 1) fapte sociale obiective, ci ele existi ca fapte care se impun congtlinlei societdlii gi membrilor societ6lii cu putere de constrtngerc;2) criminalitatea este un fenomen de natur[ sociald; el spune: ,,este crimi orice fapt considerat periculos gi neconvenabil pentru congtiinfa social5 gi cireia i se atageazd o pedeaps6"; 3) faptele criminale sunt determinate de cauze sociale obiective, cum este starea de anomie, o sldbire, o cldere a nonnelor de conduiti (de exemplu, in timp de cizegrave, timp de revolulie etc.);4) criminalitatea este determinati gi de cauze sociale subiective, anume de o rupere psihic[ a individului de grupul social ciruia ii aparline, de o izolare morali de acel grup social. omul care igi omoari prrintele sau fratele, inseamnd ci a ajuns in conflict gi s-a rupt de familie, grupul lui social cel mai apropiat; 5) criminalitatea, mai susfine Durkheim, este un fenomen normal, permanent gi general. Acest punct de vedere, crima fenomen,,nonnal", a fost gi este mult discutat; de reguld, norrnal este ceea ce
(r 8e5).

te Division du trovail social (1893), L'Education morale, Le suicide (1597), Rigles de la mithode sociologique

66

CnrurNoLoGIE

este pozitiv gi ceea ce face o majoritate a oamenilor dintr-o societate; or, faptele criminale sunt fapte negative gi ftcute de minoritate, ceva anormal, ceva ce face

excepfie de la normal. Nu-i mai pulin adev[rat c[, dup6 cum susfine Durkheim, criminalitatea este un fenomen general, c[ se g[segte in orice societate; sub acest

aspect, criminalitatea este ,,normal6". Tot Durkheim mai susfine c[ astfel criminalitatea este un fenomen pennanent, se produce mereu 9i n-are opriri. in sfhrgit, Durkheim a mai emis o regularitate, o legitate a criminalit5lii cu privire la dezvoltarea fenomenuluiao, susfin0nd cd aceasta depinde de evolulia societitii in care se petrece. De exemplu, in societatea antic[ gi feudali predomina criminalitatea de violen{[, pe c0nd in societatea acttaldpredomin[ criminalitatea de fraud[, furt, ingellciune. $i, a doua legitate, care privegte sancfiunile faptelor criminale, anume s-a trecut de la sancfiunile privative de viaf[ la sanc[iunile privative de libertate.
2. Contcepfi criminologice italiene @. Ferri gi R Garofalo) Intre teoriile criminologice trebuie s[ menfion5m, la loc de frunte, pe acelea ale lui E. Feni gi R. Garofalo. in unele lucriri de criminologie, Ferri gi Garofalo sunt aSezaliprintre fondatorii antropologiei criminale, iniliati de C. Lombroso, ceea ce, in anumite privinle, este o evaluare exact5; am6ndoi au fost discipoli ai lui Lombroso, au colaborat apoi gi sunt considerali reprezentanfi de seam[ ai gcolii pozitive italiene in criminologie. Cu toate acestea, in privinla orientirii lor teoretice, ei trebuie judecati dupi opera lor, dupi studiile gi suslinerile lor. in aceast6 privin16, in operele lor predomin[ concepfiile sociologice in criminologie. E..Ferri.Opera de baz[ a lui Enrico Ferri este ,,Sociologia criminall'ar, intitulat6 astfel de el insugi, ceea ce ne face si crqdem cI se considera mai mult sociolog decit antropolog. Dar acesta nu este inc6 argumentul decisiv. Decisive sunt ideile pe care le-a sustinut gi, dupi cum vom ar6ta, ideile sociologice_f1ind predominante

in opera sa. inr-adever, aceastli lucrare este, cu prec[dere, o lucrare de sociologie criminali, fiindcl: a) ea cerceteaz[, in primul rdnd, criminalitatea, care este un ansamblu de crime,
deci un fenomen social, un ,,fenomen de masff', cum ar spune E. Seelig; apoi examineazl

criminalitatea cu metode sociologice, indeosebi cu metoda statistic[; b) in al doilea
rdnd, cerceteazdcldeosebire pe criminal, in aspectele lui antopologice, psihologice, dar mai cu seam[ in aspectele lui sociale; c) Ferri susfine, vorbind de originea gi natura criminafitnfii, c[ este vorba de un fenomen cu o natur[ complexi (individual6, fizic[ gi social[). Folosind datele statisticii criminalea2, date privind migcarea generalil a criminalitifii, atSt in ltalia, cdt qi din alte firi europene (Franfa, Germania, Austria, Anglia, Spania, hlanda) infie anii 1826-1889, intocmind cartograme $i ha4i statistice corespunzdtoare, Ferri adesprins constatiri giregularit{i importante. Astfel, el constatS, in primul rdnd, o cregtere continui a fenomenului criminal (num[r de afaceri denuntate, afacerijudecate, conda:nnati, delinuti etc.); in al doilea rflnd, cregterea se constati de la
.0 E. Durkheim Deux lois de I'evolution du cime et de la sanction pinale, in ,,L'Annie sociologique... , 4r E. Ferri, Sociologie criminelle, Ed. Rousseau, Paris, 1893, p' 34 9i urm. a' Op. cit., p. 104 qi urm.

Pnonmur P ntrtNo

Cntuilv,q,LITATEA

67

an la an, dar atinge anumite limite peste care nu fiece; in al neilea r6nd, cregterea aceasta, cu unele deosebiri de la fat5 lalard, apare ca paralel[ in sensul cd, atunci c&nd infr-o {aricregtereaeste accentuatieaapare accentuatigiin altifari, cdndeste constanti inn-o Fri este constantii gi in alti tar[; in al patulea rdnd cregterea criminalitif,i se coreleazd cu cregterea gi a altor fenomene din lararespectivi (stare economici, migcarea populaflei, evenimentele istorice -rdzboaieetc.). ln sfirgit, Ferri a stabilit anumite legi in crimindlogie, anume legea saturafiei gi suprasaturafei criminalitSfii, in infelesul ci aceastil cregtere ajunge la un punct de saturafe, rtit cdt societatea (fara) respectiv[ poate permite, mai departe nu creqte, fiindci societatea nu suportii (Ir. 178 gi urm.). Despre cauzele crimei, E. Ferri susfine ci acestea sunt de trei feluri: cauze antropologice, legate de persoana criminalului, cauzefrzicelegate de climat gi cauze sociale, legate de condiliile sociale. Toate aceste carlze se impletesc, formdnd o cauzalitate complexd; cauzele antropologice - personale, unele sunt ereditare, altele cdgtigate; autorul subliniazi unele cauze psihologice, care sdl5gluiesc in persoana criminalului - exemplu, nivelul moral, lipsa de afectivitate, lipsa de prevedere, lipsa de st[pdnire de sine. Cauzele sociale, la rdndul lor, dupl Ferri, sunt complexe:

unele economice, altele fin de mediul ambiant, altele de educafie, de familie, instrucfie, moralitate. Cauzele sociale sunt considerate ca fiind cele mai importante, susline Ferri, dovadd cd in piinlaremediilor contracrimei nu pedepsele sunt aritate drept cele mai importante, ci modificarea condiliilor economice, administrative, educative, juridice, politicd penald gi altele de felul acestoraa3. E. Feni cerceteazd gi problema tipurilor de criminali, dar depigegte rigiditatea lui C.'Lombroso. Mai intiii, nu pune atita accent pe stigmate (probd ci el admite c[ multe stigmate de-ale criminalului se intilnesc Ai la oamenii necriminali); in al doileardnd, Ferri lrrgegte numirul de tipuri, admitand, pe l6ngi criminalul inniscut gi criminalul alienat, criminalul de ocazie, criminalul din obignuinfi, criminalul pasional, ceea ce inseamn[ luarea in considerare - pe lflngi factorii sociali - gi a factorilor personali - psihologici. Preocuparea lui Ferri de aspectele sociologice ale criminalittrlii se desprinde gi din critica dreptului penal clasic din wemea sa, considerat tehnic, juridic, abstract gi formal. El a propus depigirea ideilor abstracte juridice penale gi innoirea dreptului penal cu idei din sociologia criminali, care se inspiri din realitilile sociale qi individuale, din datele sociale gi psihologice ale gtiinlelor modeme. R. Garofolo. Opera principallaa a lui Rafaele Garofalo este ,,Criminologia", publicati pentru prima dat[ in anul 1885 (la Torino). Este prima lucrare de criminologie cu acest titlu. Lucrarea cuprinde doui pirli principale: partea intdi despre delict, partea a doua despre delincvent. Studiul delictului (crimei) nu este un studiu antropologic sau juridic, ci, dupi propria-i expresie, este un studiu sociologic (,,delictul este o nofiune sociologicl"). El considerd cd delictul - crima - este de doul feluri: delictul natural gi delictul
43 44

E. Ferri, op.cit.,p.42l, gi urm. R. Garafalo, Criminologie, trad., Paris, 1890.

68

CnTMINoLoGIE

juridic (zis gi convenfional). Dupd Garofalo, delictul natural este mai greu, mai

important at6t prin originea gi semnificalia lui sociald, cdt 9i prin greutatea lui privind viala social6 Si urmarite sociale, dar mai ales cele antisociale. DupI autor, delictul nahyal este: a) fapta care in toate timpurile gi in toate locurile a fost 9i este consideratl criml (infractiune) gi este pedepsit[. De exemplu, omorul, trldarea, furtul, violul, v[timarea corporali gravd etc. sunt crime [a orice popor gi in orice lari; b) o faptl in este creatl gi calificai[ crim[, nu de legiuitor, ci de societate, de grupul social gisit-o gata la poporul care trdiegte omul; crima a existat inainte de legiuitor, care a respectivj legiuitorul a preluat-o gi a aqezat-o in lege, ca delict qi cu o pedeapsa; fiecare popor a avut qi are o ,,table de legi", de reguli de conduiti (,,nu omori", ,,nu fura,,, ,pu trida" etc.); acestea sunt exemple de delicte (crime) naturale; c) faptele criminale swfi pedepsitelaoicepopor 9i in orice timp; omorul a fost qi este pedepsit

intotdeauna; df faptn criminal[ este aceea care aduce atingere, care lovegte in simful moral, in sentimintele altruiste, de mil6, de justifie gi probitate ale societifii respective. Autorul mai precizeazdcii delictul lovegte in simful moral, in sentimentele nivelul de mili, probitate comune unui popor, la nivelul mijlociu de dezvoltare, nu la atingere acestor sentimente, delictul natural superior. Deoarece prin delict se aduce pe esie respins de congtiin(apoporului 9i, mai mult dec0t atdt, poporul il pedepseqte qi iqi face fdptuitor; iar dac[ autoritatea de stat nuJ pedepseqte, intervine poporul singur dreptate. Spre deosebire de delictul natural, delictul juridic este delictul forma ugoari gi esie creat de legiuitor; delictele juridice sunt alc[tuite din delicte ugoare, care aduc atingere unor interese individuale (exemplu, delictele ugoare din

tegi speciale, contravenfii etc.). Acestea nu au origine social6 profundi 9i

se

pedepsesc mai uqor.

Circetarea delincventului, partea a doua a lucr[rii lui Garofalo, o face, indeosebi, sub raport psihologic, statudnd c6, drept catzdadelictului, a crimei, este anomalia moral6 a acestuia; existen{a acestei anomalii este condi,tia sine qua roz a s[vdrqirii unui delict, a unei crime. Anomalia nu este luat[ in sens maladiv, delincventul nu-i un nebun; dement; el este un om normal, dar sub raport psihologic este un defectuos moral; nebunia constd in lipsa elementari a simgului moral, a simlului de mil[ 9i probitate. Aga se explici cruzimea, disprelul fald de victiml gi de alte persoane apropiate acesteia. Garofalo a anticipat multe idei care se studiazd de criminologia modemi, precum sunt: substratul moral gi social al crimei, originea social[ a acesteia, profilul moral qi psihologic al criminalului, tipul criminalului nemilos ori pervers, rolul educafiei in indreptarea criminalului gi altele.

3. Conceplii criminologice romdnesti (Traian Pop, AL Rogca) A. Traian Pop.ltproblemele originii, naturii, cauzelor gi caracterelor crimei 9i criminalit[1ii, s-au ficut cercetiri 9i s-au exprimat opinii 9i formulat idei 9i in criminologia romineascil, care meriti a fi evocate. Este vorba, ?n primul rdnd, de Traian Pop, fostul profesor de drept penal la Universitatea din Cluj (191,9-1949)'

PnostEME P rurtuo CntutN,qLrrATEA

69

Acesta s-a distins gi a strdlucit nu numai prin elaborarea gi publicarea de lucrdri de drept penala8, ci gi prin lucriri de criminologie, penologie gi gtiinfd penitenciardae. Nu gregim dacd afirmdm ci acesta a fost, in perioada dintre cele doui rizboaie mondiale, singurul profesor din Romdnia care a publicat, in 1928, un adevdrat tratat de criminologie, degi intitulat, modest,,Curs de criminologie" (peste 600 pagini). in prefafa lucr6rii, el spunea: ,,tnetoda noui de studiu in qtiinla dreptului p"rrut ..t" metodapozitivd. Azi, c6ndse gtiecdcriminalitateanuesteunmiste4 o formul[ abstact6, ci un fapt pozitiv, accesibil simfurilor gi observafiilor noaste, frebuie sd facem studiul acesteia dupi metoda observaliei. Nu putem aplica metoda pur juridici sau metoda logico-absnact5, fiindc[ criminalitatea nu este un fenomen pur juridic, o entitate pur juridicn. inainte de a face studiul juridic al criminalitiilii, ebte necesar a se face studiul criminologic, deoaxece, pe de o parte, criminalitatea, inainte de a deveni un fenomen juridic, adici inainte de a primi o consacmre gi o formulare juridici, este un fenomen social (subl. ns.) , care leznui interesele societigii gi care este etichetat ca atare de constiinla sociald (subl. ns.) ; pe de alti parte, tebuie observati realitatea, in geneza, condi{iile gi efectele ei" (p. m-IV). ,,,A.cest studiu se face, mai intfli, in lumina sociologiei generale, dati fiind coincidenfa originii dreptului cu originea societilii qi a corelat'ei infre societate gi drept; studiul se face apoi in lumina sociologiei criminale, dat fiind faptul ci criminalitatea, in originea sa, este un fenomen social, iar in consecinlele sale un fenomen antisocial." Iat[, deci, din precizErile metodologice ficute de autor, in ,,cursul de criminologie", poziliagi orientarea gtiin{ificr a lui rraian Pop cu privire la crimd gi criminalitate. in cele ce urmeaz[ vom evoca unele din concep]iil; lui cu privire la unele aspecte ale fenomenului criminal. Astfel, despre crim6, urm6nd ideile sociologiei criminale, T. Pop susfine caracterul social al crimei. Aceasta i;i are cauzele in societate, in condiliile de viafi social[ in care apare, condilii care diferi de la un tip de societate la alt tip de societate. in societatea modemi, condifiile de viafi sunt dificile, iar adaptarea omului gi mai dificilE. De aici conflictul cu societatea, inadaptarea individului gi crima. Cnt timp in societate existi asemenea stiri de lucruri, crima este inevitabilI. T. Pop subliniazd mai departe despre criminalitate, ci aceasta este un fenomen social; ,,crima a existat gi va exista totdeauna; vor exista totdeauna criminali, precum existi slraci gi neputinciogi. Aceasti inegalitate este inerenti in societate. Este o utopie a ne g6ndi la st6rpirea absolutE a criminalitS,tii; tot ce putem face este ca s-o reducem gi s-o imbldnzim. Criminalitatea este un fenomen natural al vielii sociale"s0. Aici se mai invoc6 argumentul cI un fenomen este normal intr-o societate cdt timp este practicat de o majoritate a societ5lii gi, invers, un fenomen este anormal cdt timp este practicat de o minoritate. Din acest punct de vedere ,,crima practicati de o minoritate, apare ca un fenomen anormal". T. Pop a fost un bun cercetitor gi analist al diferitelor curente (,gcoli') in dezvoltarea gtiintei criminologiei europene a timpului siu, mai ales a celei italiene, franceze gi
a8

Drept penal,vol. I,

ae Curs de so Op.

cluj, 1921. Drept penal, vol. II, clnj,1923. Drept prucesual penal, vol. I 9i II, cluj, 1935. criminologie, Cluj, 1928 (638 pagini); Penologie Si Stiinla penitenciard, Chtj,1924.

cit.,p.67-68.

70
geflnane.

CnluINoLocIE

A examinat gi a cercetat indeaproape concepfiile antopologiei criminale Lombroso -, concepliiie sociologiei criminale - Ferri, Tarde - inclusiv concepfiile
gi Pe acest

sociologice socialiste - colajani, T\[ati, A. Bebel, precum qi Mam Engels. qi plreri dnrm, eI a emis plreri aprobatoare, mai cu seamE, fafi de Feni, Garofalo, dar Lombroso - tipuri de criminali - 9i unele critice. A criticat, de exemplu, exagerarile lui cauzelor crimeilacauzele exager6ri privindcauzele criminalitifii. El a criticat reducerea orgiri.. (stigmate, atavism) sau exageririle unor sociologi referitoare la reducerea .u*.lot crimei la factorii fizici ori cei economici' lntr-un capitol cuprinz6tor, din lucrarea sa de criminologie, intitulat ,,Geneza criminalit[1ii; 1p. Sf A gi urm), T. Pop susfine ci ea, criminalitatea, este un fenomen juridic' Aqa fiind, complex, adictrun f"romen irdividual, un fenomen social 9i unut anume: cauze individuale 9i cauze sociale. si ca;eli acestui fenomen sunt complexe, b.rpr. cauzele criminalitIlii afrm[ cd ele se caracteizeazdpnn complexitatea 9i prin interdependen{a lor. Aceste cauze diferite nu au o preponderent[ anumit6, in ptezerfie, sensul c[ unele sunt mai preponderente decflt celelalte, dar ele sunt toate

intr-o mlsurd sau alta (P. 539). Dup6 ce T. pop coitgreaze diferitele combinalii ale factorilor antropologici,

psihologici gi sociaii, care conduc la comiterea diferitelor crime, el se opregte 9i asupra rrnor crime ocazionale, intfimplItoare, care imping anumite persoane, in fond "omiteriila crimi gi clrora nu li se dI nici un ajutor din partea semenilor lor, fiind l6sate cinstite, exterioar[, singure in ciderea lor in crim[. T. Pop spune: 'trneori, sub o impulsiune neilsemnat5, explodeazl
perversitate profundE, neb[nuiti a individului 9i se descarc6 fipios int-o .ti-e. Alteori, influenfe exterioare grave, in momente fatale, dezlanluie se pasiuni, sentimente gi idei, sub imperiul cirora oameni, cu un tecut foarte onorabil, coboar6 la crime'tr.
o

B. Al. RoSca. Un rol important in dezvoltarea criminologiei 9i a psihologiei din criminale l-a avut gi il are Al. Rogca, fost profesor la psihologie la Universitatea (Franfa, Germania, Cluj. Dup[ cel de-al doilea rizboi mondial, in flrile eurgpene angml,-Oup6 consolidarea psihologiei generale ca gtiin!6 exacti 9i cu metode criminald, mai cu Eiiilifice aiecvate, s-a dezvoltat, de asemenea, Si psihologia Asemenea lucrlri au apdrut 9i in lara seam[ in materie de criminalitate a minorului. noastr[, indeosebi la Universitatea din Cluj, la Institutul de Psihologie.

-lr

,.societatea, in astfel de cazuri, in loc de a-i intinde infractorului o punte de revenire Mai d"p*" TJ"p socialE" refuzd a-i intinde min4 pe care onorabil6 la viap onestli anterioarI oimei... li taie drumul.de reincadrare il injoseqte 9i ll arunctr ln brafele contagiunii morale"' i-o implori el, li refuza, il umilegte, ,.drryi ao*p"riou crimei, fuI nici o considera{ie fatl de susc€ptibilitatea moral[ a Ia6 cum se petsece aceasta: publici6{i, care prinE-un mod de exprimare fiipuritonrlui, rk simlul de nrgine de regreq n dn pe m&ra celei mai largi publicului asupra lui. ii rescolegte tot 'i sarzaliona[ prin interp,rctlri €xagerat€, prin stil foarte colorat, fixeazd aten]iunea intii'a" i sepublicdfotognfiainziarc, e$eadtatcrriogilorlapoli$e, carmzubiectde senza'$e' ra,"'riqrsaceamai Este depus la aresUl purtat de agentii pol$ei, irn mod public, pentru a descoperi probe mu a reconstihri crime"'

*.ir

*.*iri

Este ziare. Inculpaurl este purtat preventiv, in societatearmor criminali pervergi; se continui cocetirile qi se publicn despre ele ftr scos la rampi, ca cei crriogi s5-i vadi toate emotiile, inte baionete, la vederea pgblice.. Se dezbrt" pro.."+ ouzat rt fiind toate frtrmfutiirile. Se dE acestei dezbateri o notii teafali, o not2i de senzatie" @. 539)'

Pnonmuz P ntrrytto Cnruw,tLrrATEA

7t
Oomenilut

criminologiei, mai exact al psihologiei criminale (prin lucrlrile: "infractorul minor,,, '?sihopatologia deviafilor morali"; 'Motivele acfiunilor rmane,, $i altel6;s2,. Lucrarea "Infractorul minor" este prima lucrarea de acest fel in litareatura noastrf, de specialitate. Este importantd fiindci este alcituit[ dupi raodele occidentale
(germane,

_ a) vom menfiona,in aceastd privinld, contribulia lui Al. Rogca, care, pe l0ng[ lucriri fundamentale de psihologies2, a avut o contri-bu,tie substanfiall gi in

ac(iunilor umane sunt de naturi biologici (tendinfe, impusuri sau instincte), c[ acestea sunt adevlratele cauze ale activitilii omului, cd acestea sunt factorii determinan{i ai oricdrei activitiri. se invoci factori cauzali (exemplu, motive, trebuinfi de hrand, addpost, instictul sexuar, tendinfa achizitivi etc.). Din acestea se dezvolt6 tendinfele sau motivele derivate, ca dorinple, sentimentele etc. Un rol important revine caracterului omului, precum gi inteligenlei gi temperamentului. De o importanfi deosebiti este suslinerea autorului, ci aceste motirre existd at6t in acf;unile oamenilor normali, f[ri deviagii criminale, cdt gi la oamenii cu tendinfe antisociale, la criminali. Existi, totugi, o deosebire cu privire la aceste motive la cele dour categorii de oameni, anume o deosebire de grad, darnu de nafuri, in sensul cE, la oamenii cu conduiti criminall, aceste motive sunt mai putemice gi mai greu de stipf,nit.
gi teoreticienii de frunte ai criminologiei modeme europene. Lucrarea lui53 constituie o oper6 fundamentald in materie. El cerceteazd,,mai intdi crima (sivtrgirea crimei, cum sprme el), ca fenomen individual, izolat gi indeosebi catlzele individuale - instincte, mobiluri, stdri, emotive - active speciale, iar in al doilea rdnd, condiliile sociale sau de mediu, care conduc la fonnarea

l_ucrare de referinti in aceasti privin{d, atdtinacliunile umane normale, permise, dar mai cu seamd in materie de conduitd criminali. Se arati cd motivele (mobilurilej

americane) avansate; dup5 metode riguros gtii4idce gi, mai ales, pebaza unor cercetiri proprii la doua institute de corecfie din farn. in lucrare se cerceteazd cauzele delincvenfei minorului - cavze f:r:ice, fiziologice, psihologice gi cauzale de mediu, aducind precizd", gi constatiri riguros gtiinlifice, pebaziunor metode de mare precizie gi obiectivitate. Interesante sunt cercetirile gi concluziile cu privire la cauzele ereditare, cu privire la ce este ereditate in materie de criminaliate; se cerceteazd ce se moqtenegte in materie de comportare criminald, actul criminal sau anumite tendinfe 9i impulsuri spre actul criminal. Sunt veridice, de asemenea, precizdrile gi rolul factorilor emotiv-activi care duc la crimi. in final, autorul menlioneazi ,ot rlii practice privind fatamentul infractorilor minori. De o importanld gi mai mare este lucrarea'Motivele acfiunilorumane,,lg43 _

_

Alte conceplii (8. Seetig) E' Seelig se inscrie printre cercetltorii
4.

52

A._chircev, Ar. Rogca, v. Mare, M. Rogcq I. Radu,

gen.erald, Ed. did. 9i ped., Bucuregti, 1975.

B. zorgo,

sub redactia

lui Ar. Rogca - psihotogie

52'A. Chircev,

rsllologie expeimentald, Ed. Acad. R.
s3

V. pavelcu, p. popescu-Neveanu, Gh. Z,agtn, p. Romania, tso:, sut redactarea iui el. no!ca.' Traite de criminologie. p.U.F. paris, 1956, p. 5i.
Rogca, V:

Al.

M1!,

B.

Zorgo

- Tratat

de

72

CnrnarNoLocrE

criminalului 9i apoi la s6vdrgirea crimei. Pe de altd parte, Seelig, studiazi
criminalitatea ca fenomen social sau ca fenomen de mas6sa, ca un ansamblu, ca o totalitate de crime intr-o [ar[ dati gi intr-o perioadi dat5. Aici, se au in vedere aspectele cantitative, fenomenologice, in cercetarea cirora, sfudiul statistic, este de prim[ importanfS. Se cerceteaz.Lstatistic mirimea sau volumul criminalitElii, felurile crimelor, populafia penal[ss exprimat6 in date statistice, in cifre absolute sau cifre relative (procente), precum 9i in diferili indicatori. Seelig s-a ocupat, in mod insistent de etiologia criminalitdlii56 ca fenomen social57, c6ut6nd a afla anumite regularit5li, anumite complexe de cauze gi propor,tii de cauze in producerea acestui fenomen. El pleaci de la ideea c[ aflarea cavzelor criminalitd,tii, ca fenomen social, trebuie slplece delacatzele crimei, ca fenomen individual debazd al criminalit{ii, ca:uze, care, prin generalizare, devin cauzele comune ale criminalitffii. Exemplu, in cazul crimelor contra persoanelor (omor, violente etc.) se constati unele cauze persoanle - dorinle, interese - in cazul crimelor conffa proprietifii - furturi, distrugeri de bunuri - se constati alte cauze personale (dorinfa de imboglfire etc.). La aceste cauze individuale se adaugi anumite cauze sociale, influente de mediu (crizd economicfl qi prin irnpletirea acestor doui feluri de cauze se produc comit diferite crime. ln privinla cauzelor criminal itif,i, acftoneazd tot cauze individuale (dispozilii constitulionale, ereditare) gi cauze sociale - condilii

de mediu social gi imprejur[ri exterioare; cauzele criminalitlfii sunt, prin generalizare, cat;rze individuale gi cauze sociale, intAlnite in cauzele crimei, care conluc apoi la cauzele criminalit{tii, se constati ci: Seelig, examinAnd aceste categorii de cauze ale criminalitifli, cauti si surprindl proporfiile sau greutatea lor, precum gi proportiile categoriilor de persoane care particip[ la criminalitate; proporlii care influenfeazi gi traseazd anumite limite ale fenomenului criminal, anumite regularit5{i sau legit61i. Astfel, seelig susfine c[, examin6nd migcarea fenomenului criminattnfii, se constat[ c[: a) existi 'trn raport de dependenlI strflns[ intre crimin alitate Sifactorii de mediu, in special cei de mediu social, indeosebi factorii economici"; datele statistice, privind miqcarea criminalitilii gi migcarea fenomenelor economice (prosperitate, s[rdcie, gomaj etc.), mai cu seami in materie de criminalitate contra bunurilor, confirmi o asemenea legituri 9i dependentl. Pe de alt[ parte, existi b dependenti gi o influenfi ale criminalitdfii dictate de dispoziliile psihice, native, "constitufionale", cum le spune Seelig, ale persoanelor, precum gi de dispoziliile personale determinate de vdrstd, sex, etnie, profesiune, religie etc. $i in aceastd privinfd, se traseazi anumite limite gi regularit[1i de care trebuie sd se fini seama. Cu alte cuvinte, factorii de bazd, ai criminalit{ii sunt de doui felurisE, factori (cauze) personale sau interne gi
tn Op. cit., p. 195 qi urm.
ss Op. cit.
sG

t' Op. cit., p.236-437. tt Op. cit., p. 236.

Op. cit.

PnontEME Pntt tt to Cntutt

I,I,LITATEA

73

v./ 1 r

factori (cauze) de mediu, indeosebi mediu social sau factori externi. Aceasta, cu valoarea unei regularitdli sau legitdfi. ln aceasti privin{6, Seelig mai sustine ci exist6: a) un numir de persoane cate, in virtutea dispoziliilor personale, slvirgesc crime chiar dac6 condiliile de mediu sunt normale, favorabile; aga este cu criminalii recidivigti, criminalii profesionali, criminali sexuali etc, oameni lipsili de st[pdnire de sine, de simlire morald ori alte deficienfe personale. Acegtia reprezinti un procent de l-2% din populafia penali; b) existi apoi, spune seelig, un mare num6r de criminall (circa 30-40Yo), care, datorit[ dispozi,tiilor lor personale comit crime sub presiunea crescuti a condililor de mediu (perioade de crizd,economici puternici, crize sociale, st6ri de rizboi sau perioade de dupi rlzboi); este aga numita a rmatd de rezervd criminald a unor astfel de perioade social-istorice; c) existi un mic numir de persoane (L%-2%) care, ca urmare a unor stiri sau influenfe (boli) privind sinitatea, integritatea sistemului nervos (leziuni ale creierului, encefaliti, traumatisme frzice,psihice), comit crime chiar gi in condi,tii de mediu gi de viaf6 normale, suportabile; d) existi persoane, chiar peste 50%o, care in virtutea dispozitiilor lor fizice, psihice, chiar in condilii
rele di mediu, care nu comit crime. Aici este vorba de marea majoritate apopulaliei care are o structuri psihici gi moralI slndtoas[, care se conformeaz[ normelor sociale gi juridice gi care se integreazi normal in viafa sociali. Exist[, deci, anumite limite ale criminalitilii, cu valoare de regularitdsi gi legitdli-

CAPITOLULM

PROBLEME PRTYIND CRIMINALUL
Secliunea

I

Preliminurii
1. Studii despre crtminal

$coala clasicd in dreptul penal punea pe primul plan fapta infracfionali, infractiunea, ciutflnd s[-i dea, in lumina reglementirilor juridice, un contur gi o explicafie c0t mai complete - elemente constitutive, felurile infracliunii, concurs de infracfiuni etc. - in aga fel incit si se rcalizeze c6t mai bine un principiu debazd al dreptului penal, acela al legalitSlii infracfiunii. ln schimb, dispoziliile din codurile penale despre infractor, despre criminal sunt putine (exemplu, cele ce privesc pe infractorii minori sau cele referitoare la infractorii iresponsabili etc.). S-a mers aga de departe cu estomparea infractorului in dreptul penal incdt nici atunci c6nd se face menfiune despre vinovifie, care nu poate fi dec0t o atitudine psihic[ a omului, a infractoului, tot nu se face menfiune despre om, despre infractor, dec0t indirect ("fapta este sivdrgitl cu vinov-dfie cdnd este slvflrgit6 cu intenfie sau culp6"), degi intenfia sau culpa nu poate fi decdt a infractorului. Prin aceasta, omul, care a hotlrdt gi a slvdrgit fapta, este trecut in umbr5, el fiind subinteles qi constituind doar un punct de reper qi un subiect menit a suporta gi a executa pedeapsa. Era o situalie similari cu medicina, intr-o anumiti etapl de dezvoltare a acesteia, c6nd se linea
seama numai de boal5 gi nu de bolnav.

in decursul anilor gi deceniilor, urmare a dezvoltlrii sociale, a fluctuatiilor gi, mai ales, a cregterii fenomenului criminal gi urmare a dezvoltirii gtiinlelor despre om gi societate, a cerinlelorpractice privind combaterea gi apirarea impotriva acestui fenomen, privirea jurigtilor gi a cercet[torilor se indreapt[ gi spre om, spre criminal,
care a sdvdrqit fapta gi trebuie sd suporte gi sd execute pedeapsa. Primii cercetdtori asupra infractorului au fost medicii. La ei se apela ori de cflte ori unii criminali erau deosebit de periculogi, cum erau criminalii deosebit de cruzi

ori unii definufi in penitenciare, care se dovedeau deosebit de indisciplinati, cu incerciri de evadare, prin omorirea paznicilor etc. Ulterior, o dati cu progresul disciplinelor gtiinlifice despre om - antropologia, medicina, psihologia etc. cercetlrile asupra criminalului s-au multiplicat gi l6rgit, ele efectudndu-se acuma de psihologi, sociologi, pedagogi etc. in felul acesta, la cercetdrile despre fapta infracfionald, s-au adiugat cercetlrile gi cunogtinfele despre criminal, la cercetirile
de drept penal, ad[ugdndu-se cercetiirile de criminologie. Unmerit deosebit in aceastlprivinli il are "gcoala" antropologiciin criminologie,

care, cu mijloacele gtiinfifice de atunci, a deschis drumul cercetlrii asupra criminalului. C. Lombroso, reprezentant de seami al acestui curent in criminologie,

76

CnlMrNoLoGrE

a fEcut cercetiri vaste asupra criminalilor, iar opera lui prim6 gi de seami gi-a intitulat-o "omul delincvent" ("L'uomo delinquente"). De atunci, aceste cercetiri s-au intensificat mereu, iar in criminologie s-a deschis un capitol important privind pe criminal (de exemplu, in lucririle lui seelig, pinatel). De asemenea, trebuie menfionat rolul psihologilor, care gi-au indreptat cercetdrile asupra ftss[turilor moral psihologice ale criminalilor (cruzimea unora, perversitatea ori iritabilitatea altora, lipsa de voinli gi lipsa de stipdnire de sine etc.). in felul acesta, criminalul a devenit subiect de cercetare in criminologie, conturdndu-se preocupiri gi cercetlri extinse despre criminal sau delincvent. in sfErgit, dezyoltarea gi ramificarea sociologiei, mai ales sociologia criminali, au extins cercetlrile asupra criminalului, indeosebi asupra condiliilor sociale ale dezvoltirii acestuia, incdt informafiile asupra criminalului sunt tot mai multe gi mai ample. Astdzi, persoana criminalului este obiect de cercetdri multiple gi de bazd in criminologie. Argumentul principal al acestei deschideri in cercetarea criminologic6, ca gi in alte discipline umane gi sociale, const[ in aceea c[ omul fiind autorul direct 5i imediat alfaptei criminale, in mod obiectiv, tot el este cauza directi qi imediat[ a infractiunii. in afari de aceasta, fapta lui este determinati, in primul r6nd, de motive individuale, inteme, iar atunci cdnd fapta este determin ati de catze sociale gi externe, " acestea aclioneazd tot prin om; cu alte cuvinte, asemenea cauze pot actiona numai da06 hec prin resorturile interne ale omului, numai dacl aceste cauze devin motive interne, cauze interne ale criminalului. Dovadd st[ faptul cI in putine caztxio fapti este atribuitd numai imprejurdrilor ori cauzelor externe, exemplu, in caz de constr6ngere putemic[ (frzicdori moral[), in caz de stare de necesitate etc. in marea majoritate a cazurilor, fapta se atribuie omului care a sdv6rgit-o, fiindc6 el este cauzapimdgi directi a acesteia. in aceasti lumini, criminalul a devenitun concept debazd al criminologiei, care ste aldturi de alt concept debazi al criminologiei,
anume crima.

2. Conceptul gi aspectele criminalulai

o primd problem[ in cercetarea gi cunoagterea criminalului este aceea a conceptului insugi de criminal in sens criminologic. Definirea gi conturarea lui este necesari fiindci, pe de o parte, trebuie sd se qtie, de la inceput, despre care persoane este vorba qi, pe de alti parte, trebuie sI se delimiteze
A. conceptul de criminal.
in mod clar nofiunea de criminal in criminologie de no]iunea de criminal in dreptul penal.

criminal in sens criminologic este persoana care a sdvdrsit o crimd, o faptr penali prevdztttd de legea penal[, pentru care persoanei respective i se aplicd o pedeaps[. conceptul de criminal este definit de cei mai mulli criminologi contemporani in acest sens, adic[ persoani care a comis o fapti criminaldr. Trdsdtura principald care caracterizeazdpe criminal este aceea ci a sivdrgit o crimi; nu este criminal cel care are numai intenfia de a sivdr;i o crim6, ci numai cel ce a s6v6rgit
t
G. Stefani G. Levasseur,

R Jambu-Merlin

- Criminologie et science pinitenciaire,Dalloz, Paris, 1970.

Pnonmut ParutNo
o crim6;

CnMtw,aLUL

77

el capdtiaceasti calitate prin sivdrgirea unei crime. ln plus, sdvdrgindu-se o crim[, asta inseamnd o faptd gravi gi opriti de lege. in sfhrgit, sivdrgindu-se o crim6, criminalul este judecat qi sancfionat cu o pedeapsi criminald. Aceasta este a doua caracteristicd gi anume: criminalul este judecat gi condamnat, ceea ce intdregte, din punct de vedere social gi juridic, statutul s[u de criminal. in aceastd lumind a conceptului de criminal, cel ce n-a slvdrgit o infracfiune, o crim6, ci o faptl de devian{I sociald - de indisciplind social6, o fapti penali lipsiti de pericol social grav - o fapti de incilcare a unor nonne conffavenfionale (incilcare adminiskativi, disciplinari etc.), o asemenea persoanl nu este un criminal. Totodatd, numai asemenea persoane sunt cercetate de criminologie, mai cu seamd ci prima misiune a qtiinlei criminologiei este de acercetagi dezvilui cauzele slvdrgirii crimei gi mijloacele de combatere. or, aga fiind, criminologia se ocupi de crime qi criminali,
fapte qi persoane deosebit de periculoase. Cu toate acestea nu-i mai pulin adevirat ci, in criminologie sunt plreri ci no(iunea de criminal in sensul de mai sus este o nofiune resfidnsi, cI rdmin pe dinafard unii criminali de fapt sau mai pufin periculogi. in literatura de specialitate, se pune problema gi a altor categorii de criminali, care nu sunt avufi in vedere de cercetarea criminologici, degi ar hebui avuli in vedere. Este vorba, mai intbi, de infractorii anormali psihici, de inadaptali sociali, aga-numilii infractori psihopafi ori newotici sau psihotici, care comit, in mod obiectiv, fapte prev[zute de legea penald, cum sunt faptele de distrugere (prin incendii), de omor chiar, gi care, fiind stdptnili de tulburiri psihice ori fiind bolnavi, nu li se aplici pedepse, ci mdsuri de siguranli (m6suri medicale). Totugi, criminologia trebuie sd se preocupe gi de acegtia, fiindcr gtiinfa-trebuie sd dezviluie gi cauzele unor astfel de fapte sivdrgite de aceste
persoane2.

Existi, in al doilea rdnd un numir de persoane care se abat de la conduita normald, anume devianlii sociali, cum sunt alcoolicii, indisciplina,tii in muncd, persoane cu

conduitl rea in familie ori fali de alte persoane etc. Acegtia sunt in conflict cu grupul social in care trdiesc qi prezinti pericol social; mulli dinhe acegti amaitdrzil;, sivdrgesc crime, conduita devianti fiind un fel de predelicvenfI. Din punct de vedere gtiintific, aceste persoane, fiindcd nu au sivdrgit crime, nu sunt cercetate de
criminologie. Pentru
a se cunoagte cauzele speciale ale

comiterii faptelor lor, suslin

alli criminologi, gi acegtia trebuie cercetaf, de criminologie.
B. Aspectele criminalului. Cercetlrile referitoare la criminal, ca probleml fundamentall a criminologiei, privesc aspectele criminalului care trebuie studiate de criminologie. Acestea sunt proprii gi nu se confundi cu cercetirile juridice privind pe criminal, degi intre acestea existi o strdnsi interdependenlE. in criminologia contemporani, dupi Seelig, Manheim, Pinatel gi al1ii, aspectele principale care trebuie sd fie cercetate in criminologie sunt: a) evolulia ideilor Si teoriilor despre criminal, de la concepliile antropologice (lombrosiene) pdni la cele biologice (ale
2
M. Alexander, Questions
de

pathologie criminelle, Bruxelles, 1948.

78

CnrMrNoLoGIE

lui Kinberg, de Greef), de la cele psihologicer (J. Pinatel, Seelig) 9i pdn[ la cele sociologice (cum sunt cele americane, de exemplu ale lui Sutherland 9i alfii; asemenea cercet[ri sunt pline de reveliri gi arat6 complexitatea problemei; b) caracteristicile generale ale criminalului, cum sunt trlsiturile morfo-fiziologice gi
endocrinologice, trds5turile psihologice gi cele sociale; asemenea aspecte conduc la cercetdri comparative intre criminali qi necriminali; c) tipurile de criininali, aspect important gi complex (criminal pervers, criminal caracterial etc.); d) aspectele diferenliale ale criminalului (dupn vdrst[, sex, etc.).
Secliunea a II-a Unele concepgii despre ciminal Cercet[rile criminologice privind pe criminal, in ultimele decenii s-au multiplicat mult. Problemele de bazil cu privire la criminal s-au concentrat in jurul chestiunii de a gti care este natura reald apersonalitilii criminalului. R[spunsurile gi soluliile au inceput cu teoria clasic[ a dreptului penal, pofiivit cireia omul, inclusiv criminalul, dispune de liber arbitru, are responsabilitate, capacitate de hotirdre, de alegere gil de a actiona liber. Daci a comis o infracfiune, el a hotErdt aga, el este cauza faptei gi el rispqnde penal. O dati cu dezvoltarea gtiinfelor biologice, psihologice gi sociologice, teoria liberului arbitru privind pe om qi pe criminal a intrat in umbr6, adoptdndu-se teoria determinismului, potrivit clreia orice fenomen are o cavzd, idee valabil[ 9i in criminologie. $coala antropologicd, gcoala pozitivd' italiani, indeosebi, a pledat 9i argumentat c[ un criminal nu este un om absolut liber, ci este un om determinat in acfiunile gi faptele lui prin diverse cauze (antropologice gi biologice ori sociale). Teoriile privind pe criminal nu s-au oprit la aceast[ concepfie. Dimpotrivi, ele

s-au multiplicat, ca urmare a progreselor ce s-au fEcut in gtiintele biologice, psihologice gi sociologice. Dupi cum observi unii autori, mai semnificative gi mai profunde s-au dovedit teoriile psihologice, mai cu seaml dupi ce in aceasti gtiintl

biologic[ a fenomenlor psihice, in general, gi ale fenomenului criminal in special. Aga au apIrut o seaml de concepfii sau teorii noi despre criminal gi natura sa. Astfel de teorii sunt: teoria criminalului innlscut (Lombroso), teoria criminalului antisocial (Alexander), teoria criminalului psihomoral (De Greef), teoria criminalului pervers constituf,onal, teoria constituliei delincvente (Di Tullio), teoria personaliti{ii criminalea @inatel) gi altele. Teoriile menfionate, fiecare in parte, au dezviluit cdte un aspect sau altul al persoanei criminalului gi au emis ipoteze care, impreuni, au deschis un c6mp larg in cunoagterea criminalului. Vom expune, pe scurt, unele din aceste teorii gi concluziile ce s-au tras.
s-a accentuat concepfia
':i

t
3

n

J. Pinatel, Criminologie, Dalloz, Paris, L963,p. 171 5i urm. Op. cit., p. 173 qi urn.

PnoatEME PnnnNo Cntutt

t,l,LUL

79

1. C oncep|ia criminalului antropologic Prinfie precursorii gi fondatorii anfiopologiei criminale se inscrie C. Lombroso (1835-1909). Camedic, acesta aflcut cercetiri ample de anfropologie, antropometrie gi psihiatrie la spitale gi penitenciare asupra unui numir de aproape 600 criminali, concentr0ndu-gi atenfia asupra laturilor anatomice gi morfologice ale crimiplitor. I-au r4inut atenqia indeosebi aspectele de malfomia$e apirgilor corpului(membrelor, capului etc.). Primele constatlri gi concluzii s-au concenhat qi expus in lucrarea

/

lui, deveniti celebr[, ,,L'Uomo delinquente" (1876). in

esenEi,

el susfine: a)

criminalul se caracterizeazdprin anomalii corporale (corp nedezvoltat, diform), asemlnltor cu sdlbaticii, cu strimogii omului (atavic); b) degenerat, epileptic gi nebun. Prin toate aceste ffis[turi, criminalul este un om aparte, este o "varietate biologicl inferioar6", care se deosebegte de omul necriminal. El a formulat ideea c[ unii oameni sunt innlscufi criminali. Pe aceste elemente (stigmate, atavism, degenerescenfI, nebunie), Lombroso susline c[ intre criminal gi necriminal sunt deosebiri, mai mult chiar, sunt deosebiri de natur[. Ld aceste trisdturi specifice morfologice se adaugl gi o seamE de trdsituri psihologice, cum sunt: insensibilitate, psihic[, atrofierea sentimentelor de mili gi simpatie fafE de alfi oameni, iritabilitate; impulsivitate, violenfE etc. Teoria lui Lombroso a st6mit, la wemea sa, un mare ecou in lumea jurigtilor, dar mai ales in lumea medicilor gi psihiatrilors. Este prima datl cind, pe baza unor cercetdri intinse, se trece de la studiul juridico-penal al criminalului, la studiul

gtiinfific, pozitiv qi criminologic al criminalului. in cercetarea cauzalitilgii
criminalit[1ii gi a criminalului este o incercare meritorie aceea de a ciuta cauzele obiective, trecdndu-se de la explicafiile clasico-juridice la explicatiile ,,naturale", obiective ale acestuia. S-a pdrdsit ideea potrivit cireia crima este fapta hotdrdtd numai de congtiinfa omului, pe baza libert[1ii de congtiinli, a liberului arbitru, trecdndu-se la ideea c[ adev6ratele cauze sillgluiesc in determinismul fizicopsihologic al omului. Teoria lui Lombroso a fost criticati la wemea sa, indeosebi de adeplii teoriilor sociologice gi psihologice (Lacassagne, Manouwier, Tarde $i altii). Mai aproape de wemurile noastre, qtiinta antropologiei criminale s-a dezvoltat in continuare. Aga este cu cercetlrile lui N. Goring6, ale lui E. Hootof, care, acesta din urm6, intr-o lucrare bine documentati (1939) gi pe baza cercetirii unui mare num[r de infractori (13.873) 9i pe un grup de control de 3.200 persoane libere, dovedegte cI susfinerile lui Lombroso sunt exagerate, mai cu seam[ ci nu toate cercet[rile acestuia au fost susfinute de metode gtiinfifice suficient de puse la punct gi nici sprijinite pe concepte suficient de clare gi qtiinlifice (cauze, corelafie, structurl morfologicd gi structuri psihici a omului etc.). Susfinerile acestora se sprijinl pe urmltoarele argumente: a) nu existi un criminal innEscut (ucigagi innlscuti, holi ?nndscufi, fraudatori qi falsificatori
5 H. Mannheim, op. cit., p. 221. 6 N. Goring, The English Convicf, London, 1913. 7 E. Hooton, The American Criminal,Haward University Press, Cambridge,

1939.

f

80

CnrMINoLocIE

inn[scu{i etc.); existl oameni inn6scufi cu anumite predispozilii spre lEcomie, spre violenf[, spre distrugere etc.; aceste predispozilii in condifii de mediu nefavorabil pot conduce la crime; b) stigmatele criminale (anomalii, malformafii) nu suntproprii numai criminalilor, ci gi multor necriminali, celor care nu devin criminali; c) atavismul nu existiinin{elesul dat de Lombroso; studiile asupra ereditlfii au dovedit

ci existi legi ale transmiterii

ereditare de lainaintagii apropiafi (p[rin1i, bunici, chiar la

copii, nepo[i), dar nu de la inaintagii s6lbatici ai omenirii; d) malforma{iile, stigmatele pot conftibui la comitere de crime numai in mod indirect, anume prin dezvoltarea unor . complexe de inferioritate in psihicul omului cu stignate, care nu se poate adapta qi integra ugor in societate din cauza acestor defecte; e) defectele, predispoziliile criminale inn6scute nu pot acfiona dec6t infi-un mediu social nefavorabil.

2. Conceplia biotipologicd Cercet6torii in materie uatd cil indaptarea sociald (s[vflrqirea de crime etc.) depinde gi de constitu,tia anatomici a omului, de tipul de constitufie anatomic[ al acestuia. Constitulia este o unitate morfologici gi funcfional[ care, in anumite condi{ii de mediu, contribuie intr-o m[sur[ mare la inadaptarea social6. Din acest punct de vedere, aplicarea teoriei biotipologice in criminologie a dus la constatiri interesante. Este vorba de teoriile lui Kretschmer, Pende, Viola 9i alfii, gi de tipurile principale de criminali delimitate de acegtia. Dupi Kretschmers, tipurile biotipologice principale sunt:. a) tiptrl picnic, caracteizat dupi forma corpului ca un tip scurt, larg gi gras; b) tipul atletic, trp inalt, muscular; c) tipul astenic, cu inf6{i9are de omslab, sublire. Pugi al[turi, dup[ forma curbei lui Gaus, la extrema stdng6 se plaseaz[ tipul picnic, care ca numdr este mai redus; la mijloc se plaseazi tipul atletic, care intr-o populalie este mai numeros, iar la urmi vine tipul astenic, care, ca numdr, este, de asemenea, redus. Ca distribu{iee, tipurile se supun distribuliei unimodale, cu o frecvenlI mare la mijloc
gi cu o frecventi redusl la cele doui extrerne. Existi o corela{ie intre tipul biotipologic ai trlsiturile psihice (temperamentale), felul de a fi gi felul de manifestare, precum gi felul de adaptare socialI al fiecdrui tip. Bun6oar5, tipul picnic este mai deschis, indreptat spre lumea exterioard, sociabil, ciutlrelafiile soiiale etc.;tipul atletic este tipul omului s[n6tos, echilibrat, adaptabil etc.; tipul astenic este retras, timid, pufin sociabil. Adaptarea la mediu, integrarea gi colaborarea cu alfi oameni depinde de aceste constitulii, de structura corpului, rprro. Kretschmer. Tipul picnic cauti relafiile cu oamenii $i coopereazilmai "o1n pe cind tipul astenic, dimpotrivd, este rezervat, reffas qi dificil in relatiile cu ugor, a[1i oameni. Kritschmer susfine gi argumenteazdideea conform clreia constitufia tipologicd influenfeaz[ gi orienteazi nu numai rela[iile gi adaptarea social6, dar 9i corelalia intre constitutie 9i bolile psihice. Astfel, tipul picnic se inrboln6veqte inff-o

-

8 E. Kretschmer, La sttucture du corps et le caracter, trad. Payot, Paris, p.25. e F. $teflinescu-Goangl, Al. Rogca, S. Cupcea - Adaptarea sociald, Cluj, 1936.

Pnoamun Pruwttp CnttttNaL(IL

8l

proporfie mai mare de manie-depresirme (58%),iar astenicul gi, infr-o oarecare m5surl, gi atleticul se imbolnivesc de depresiune psihic[ qi schizofrenie (81%, respectiv 31%o). in problema de fafi, o corelafie importanti apare inte constitufia bio-tipologicd gi tipul de criminalitate. Dupd Motr gi Grundlach, citafi int-o lucrare romdneasclro, se aratti c[ tipul picnic comite anumite infracfluni, iar tipul atletic qi astenic alte tipwi de

infractiuni:

Tip de infracfiuni
plcnlc Furt, t8lhirie
Fals, escrocherie 99,5
10,5
oA
oA

Biotipul
atletic
84,2 3,8
Yo
o/a

astenic

52%
22,7 0h

Crime contra naturii (viol,
incest)
0A

tt%
94,8 57,7
Yo

20%
56,9 yo

Recidivigti

atleticii comit cele mai multe crime conta proprietilsi, confiabrmurilor; b) in comparafie cu acegtia, picnicii comit mai pufine; picnicii comit mai multe infracliuni confra persoanelor; c) picnieii comit mai multe infracf,uni ocazionale; d) cu privire la recidivigti, se observ[ c[ acegtia se recruteazi mai mult dintre astenici, dar gi ceilalfi contibuie. in ceea ce priveqte mobilul comiterii, se pare ci mobilurile personale (ceart5, rdzbunare, gelozie) sunt mai Din situalia de mai6us,
se desprind urm6toarele: a) astenicii gi

frecve,nte la astenicirr.

3. Criminalul, un inadaptat social Pe linia concepfilor biologice in criminologie se inscrie O. Kinbergt2, care susline teoria inadaptirii sociale cu privire la criminal. Potrivit acesteia, orice persoand este inzestratdprin ereditate cuo serie de dispoziliibiopsihice, care, inprezenlaunor condifii
de

mediu normale, conduc la adaptarea social[; sau, in cazul unor factori psihici deficitari 9i condifii de mediu slabe, conduc la inadaptarea sociali (la crimd). Factorii biopsihici sunt importanli gi sunt de mai multe feluri qi dati in sfiucturi fizico-psihice deosebite de la persoan[ la persoandr3. Acegti factori sunt factori bioconstitufionali, factori patologici
9i factori morali.

Factorii bioconstitulionali, care fomreazl nucleul personalitifii, sunt alc6tuifi din componenete ereditare biopsihologice, cum sunt a) diferitele tendinfe gi emolii (foame, sete etc.); b) tendinle psihice impulsive (fricI, m6nie, combatere, apirare, sexuale etc.); c) forme temperamentale de reacfii diferite la stimulenli extemi etc.; d) capacitifile de perceplie gicrmoagtere - memorie, inteligenlSgi altele. Nucleul acestacuprinde o anumiti
r0 FI. $tel?inescuGoangtr,
12 13

AI. Rogca, S, Cupce\ op. cit.,p.85. rr W. Willemse, Constitution-Types tn Delinquency, London, 1932.
O. Kinberg, Les problemes fundamentaux de la criminologie, Cujas, Paris, 1966. J. Pinatel, op. cit., p. 199-2A2.

82

CnrMrNoLocrE

structur{ o anumiti organtzare. El cuprinde, de asemenea, o anumiti energie nervoasd gi psihici necesari diferitelor acliuni gi activitifi pe care persoana le desfigoarE. Persoana uman[ tiiegte gi acfioneazi infr-un anumit mediu social, cu organizarea gi exigenfele sale, la care omul tebuie si se adapteze. lnte cerinlele, nevoile persoanei gi exigenfele mediului febuie sd existe o anumitl afinitate, o anumiti corespondenli, firi de care nu

existl adaptare social6.
Elementele psihologice componente tebuie sI indeplineasci anumite condilii: a) si existe o anumiti capacitate mintal6, b) si existe o anumitE stabilitate, adicl un antrmit echilibru al acestor elemente psihice componente, c) sI existe o anumiti validitate, adicd o anumiti putere gi energie psihicd gi d) si existe o anumiti soliditate, adici o integrare, o coeziune a fuhror acestor componente psihice. La rOndul lor, aceste elemente sau p[rfi componente ale nucleului psiho-fizic sunt date gi dezvoltate in grade diferite, unele bine dezvoltate, altele mediu dezvoltate gi altele slab dezvoltate. Astfel, capacitatea mintaln poate fi denroltati, bine, medie sau slab dezvoltatS; la fel stabilitatea (stabil, mediu ori slab), la fel gi cu validitatea sau soliditatea. La unele persoane poate fr derroltati capacitatea, stabilitatea, validitatea gi soliditatea, la altele pot fi dezvoltate unele elemente gi nedezvoltate alte elemente. in aceast5 situalie, susfine autonrl, existE combinafii, "aliaje" diferite, datoriti cdrora unele persoane au aceste componente dezvoltate gi ajung la adaptare social[, altele au aceste elemente slab dezvoltate qi nu reugesc si se adapteze social, devenind criminale. Kinberg are in vedere, in procesul inadaptirii sociale qi anumite variante patologice, cum sunt: bolile mintale, debiliatea mintal6, tulbur5ri ale caracterului, stiri psihopatice, precum gi unele leziuni ale sistemului nervos provocate de unele boli organice ori de unele fraumatisme fizice ori psihice. Asdel de elemente hrlburi capacitateapsihicE gdndirea - persoanei gi o fac incapabil5 de adaptare social[. ln completarea teoriei sale, Kinberg invocl Si analizeazd gi latura morall a persoanei criminalului, care, in fond, rczidd,pe l6ng[ cunoa$terea anumitor idei gi nomre morale, mai ales in existenfa unor deficien{e in dezvoltarea emoliilor gi simfimintelor morale, in situaf;i de mediu in care se cer reacfii gi rispunsuri morale.

4. Criminalul, personalitate psihopaticd

in criminologia actuall, unii autori

sustin

ci

intreaga cercetare trebuie

sI se

concenfreze asupra criminalului om-normal. Criminalii

"defin{i" (anormali, cu anumite

tulburlri psihice), adici criminalii psihopali, newotici, debilii mintali, boliravi (psihotici) si se lase la o parte. Acest punct de vedere ar putea fi valabil in parte numai, sub raport juridic, unde se pune problema rlspunderii penale, mai cu seami pentru criminalii psihotici. Acest punct de vedere nu-i valabil pentru newopafi, psihopafi (unii debili mintali), care, inprincipiu, rlspundpenal. ln criminologie, este vorba de o categorie de
oameni care, sub raportul sdnltdtii lor psihice, au unele tulburdri psihice u$oare gi care face fecerea inffe oamenii normali gi oamenii bolnavi; ei prezinti grade diferite de tulburlri psihice, dar care in principiu, au r[spunderea penal6. A[i autori, cum este Mannheimra, dimpotrivi, consideri - pe drept cuvdnt -, ci acegti criminali sunt inclugi in cercetarea criminologici. Ei alcltuiesc o grupi definiti, anume psihopafii;duplunii
ra Mannheim.' The Compdrative Criminology, p. 258.

Pnoamur Pntrtwo Cntutt{,q,Lul

83

autori, sunt douE grupe, psihopafii gipsihonewoticii. Participarea acestora la criminalitate este mare. Dup[ Mannheimr5, aceasti participare este:2%o psihotici, 4olo psihotici "de maryine", 1% alcoolici, 25% tulburdri sexuale, 29olo psihonewottci,5%o tulburdri de conduiti, 5% debili mintali, 13% tulburexi psihopatice. in cazut delincvenfilor minori, cifrele sunt mai ridicate. Criminalii psihopatici sunt de mai multe feluri:flcriminalul paranoid,care are la bazd o tendinp psihic[ putemici, tendinfa afirmirii de sine, care, in cazul dezvoltirii ei normale, este o tendint[ importanti gi necesar[ in lupta pentu viafi gi adaptare social6. Aceasti tendin!5, ajunsi in stare de dezvolare exageratil, paranoid5, conduce la tensiuni, conflicte cu alti semeni. Ea se caractsiaeazd prin: orgoliu nemdsurat, atitudini egoiste, hipertrofia eului, megal omarue{flcrimnab,i pervers are labazi tendinla combativi, care este un mijloc de apirare-gi adaptare. Dezvoltarea exagerati a acestei tendinfe conduce la constitulia perversi, car:acteriz,ati prin: indisciplin[, neascultare, lipsl de afecf;une pentru altul, lipsd de mill, ranchiund gi cruzime; c) criminalul hiperemotiv se ridiclpe o constitulie emotiv[nonnalI, pe triiri emotionale fireqti: frici, mdnie, plicere - neplEcere. in stare de dezvoltare exageratl, se ajunge la o sensibilitate excesivd, la nervozitate pronunfatii. De aici, se ajunge la actiuni conflictuale cu alte persoane, la acgiuni infracfionale. Criminalii cu constitulii psihice anormale, {ard a fi, constitufi maladiv-psihotice sunt gi criminaliipsihonewotici, pe caxe ii menfion6m in"mod succint, gi anume: a)

criminalul neurastenic,caracteraatprin aceea ci suferi cronic de oboseal[, insomnie, dureri de cap, sunnenaj, idei ipohondrice etc., stiri din cauza cirora nu face fafi exigen{elor vielii gi se ajunge la comiterea de infracfiuni, multe infracfiuni ugoare; b) criminalulps ihastenic , e,ancterizat prin ffioieli, obsesii, neincredere, tensiune nervoas[;

stiri impiedic6 viafa sociall normal6, ajungindu-se la infracliuni de imprudenp; c) criminalul isteroid, caractsrizat prin stiri de cizd nevoas[, cum sunt
asemenea Constitutia schizoidd
perversa paranoid6 Cota 0,262

Constatdri:
a) constituliile schizoidI, perversd gi paranoidd sunt mai grele, in care se gesesc infractorii mai periculo$i ;

4,256 0,256
4,247

isteroid[
psihastenoide

b) constitufiile isteroidd, psihastenoid[ sunt constitutii

0,239
0,200 0,184
0,1 59

mijlocii;
c) iar constiturile cicloide,
neuroastenoidd li hiperemotivl sunt mai u$oare.

cicloid[
neurastenoid[

hiperemotivl

ts lbidem, p. 259.

84

CnrMrNoLoGrE

unele st5ri de tulbur5ri psihice, morale, care pot ajunge p6ni la legin, convulsii, explozii emolionale, parulinifiecitoare. Unii din acegtia ajung la crime (mai ugoare). Prin aplicarea chestionarului speciall6 de depistare a constituflilor psihopatice gi psihonewotice, s-a reugit sI se alcdtuiascd" o ierarhiz.are a frecvenfei simptomelor psihopatice la un grup de delincvenfi, dupl cum este ilusfiat in tabelul anterior. Inh-o cercetare, ficuti de J. Thomas gi T. Thomas, citat[ de $tefinescu Goangi gi RogcarT, se aratd c[ propor,tia constituliilor psihopatice este ridicatd, gi anume: - infractori cu I condamnare: 29,7 % psihopali; - infractori cu 2 condamn[ri: 36,4 yo psihopafi; - infractori cu 3 condamnEri: 46,2 % psihopafi; - infractori cu 4 condamnEri: 60,2 % psihopafi. cu alte cuvinte, cu cdt cregte num[rul condamnrrilor cu atdt cregte gi numrrul constitutiilor anormale psihopate.

5. Concepyia caracterologicd
s-au mdrit cu o ramurd nou[, anume caracterologia criminal[ sau,,caxacterologia criminalului"r8. Promotorii acestei ramuri sunt olandezii Heymans gi wiersma gi francezii R. Le Senne qi R. Resten, caxe, in

in ultimele decenii, ramurile criminologiei

lucririle lor, scotin evidenfi rofulcaracteruluipsihicinactiunile gi activiti{ile criminale. R. Resten spure in lucrarea lui cE exist[ o convingere ci, in structura psihic[ a omului,
este cuprins caracterul, care inseamni insugi ,destinul omului". Caracterologia criminal[ are ca obiect de studiu aceasti fiisiturl psihic[ debazd a criminalului, anume caracterul. ln medicin[, maiprecaeazi autorul, se disting anumite
se

simptome premorbide care tndici probabilitatea sau iminenfa unei boli. In criminologie, infreabd autorul, existl asemenea simptome care si indice probabiliatea unei crime?

Care factori psihologicipot anunta comitereaunei crime? Dupi autorul caracterologiei, acest rol ar putea reveni caractemlui.

in primele capitole, autorul precizeazddespre criminalitate cd este cauzatdde doul rdnduri de factori principali, gi anume: elementele constitutive ale predispoziliei criminale, cum sunt: rasi, vdrsti, sex, modificdri lezionale ale creierului, capacitate intelectuali, anomalii, toxicomanii etc. gi de factori mezologici, curn sunt: ambianla familialr, condigii economice, sociologice, influenle sociale periculoase etc. Dar, se intreab[ autorul, dactr existi in aceasti masi de factori un factor unificator, o verigd, dupd care sd se gtie care-i cauza principali de care depind toate celalalte?. Acest factor principal, dupd autor, este caxacterul, iar gtiinla care cerceteazd acest factor este caracterologia criminal[. caracterul, in sensul caracterologiei criminale, este un concept complex, alcituit
din mai multe p5r,ti constitutive, gi anume: emotivitate, activitate gi reconstituirea sau puterea de refacere a energiei psihice cheltuite in timpul activitifii (,,retentissement") (p. 53 pl urm.).inmdsura in care organismul rebuie si fdiascd, sd se adaptez elaviatfi,,
r6 F. $tefflnescu-Goangi, AI. Rogca, S. Cupcea, Instabilitatea emotivd r7 F. $tefinescu-Goangl, Al. Rogca, S. Cupc ea, Instabilitatea emotivd r8 R. Resten: La caractdrulogie du criminel, P.lJ.F., Paris, 1959.

PnontEME Pruwxo Cruutu,eLuL

8s

el se migc6, tdiegte emo$ (de tea:ni, m6nie); emoliile fac parte din caracter; de aseme,lre4 migcarea, activitatea ce se desfigoard exprimd caracterul; in final, in timpul activitiifi, se cheltuiegte energie psihic5, cerebrall, care ffebuie recuperatd penfiu noi activit[,ti; aceste p6rfi se inrpletesc Ai alcituiesc caracterul, care stil labaza oric6rei comportiri. La aceste pdrti primare oarecum, se adaugl gi alte elemente psihice, superioare celor de mai sus, anume: inteligenla, capacitatea mintald, congtiinla (cdmpul gi amploarea conqtiinlei) gi unele tendinte vitale puternice, precum: egoismul, altruismul gi, in final,

aga-numitele dispozilii suplimentare (detagarea, sexualitatea sau frigiditatea),
sociabilitatea (seductivitatea, agresivitatea), tandrefe, interese, pasiune intelectuaH. ln sffirgit, caracterului i se atageazi temperamentul, cu cele doui tipuri ale sale, tipul extavertit qi tipul inrovertit. Caracterul se organizeazire gi, dinff-o multitudine de elemente, se creeazd sisteme de caractere, de tendinfe, cu predominarea uneia sau alteia (agresivitate, avarilie, pasiune eroticl etc.). PIr[ile constitutive se organizeazi potivit unor principii in complexe omogene, care conduc la formarea a 8 tipuri de caractere (sanguin, coleric etc.), care condifioneazi mecanisme de firnclionare gi moduri tipice
de comportare.

incadrulcaracterologieicriminales-auref,nutdupdResten, (pt.69Siurm)urmitoarele tipuri de caractere (gi temperamentn.n.): Tipuri'
Nervos Sentimental
Caracteristicr

Funcf ii psihice-atitudini

emotiv, inactiv, primar emotiv, inactiv, secundar emotiv, activ, primar emotiv, activ, secundar neemotiv, activ, primar neemotiv, activ, secundar neemotiv, inactiv, primar neemotiv, inactiv,
secundar

intuif ie, extravertit intui! ie, extravertit
sentiment, extravertit sentiment, intravertit gdndire, extravertit g6ndire, extravertit
senzat ii, extravertit senzat ii, intravertit

Coleric
Pasional
Sanguin

Flegmatic

Amorf
Apatic

frl

4
:1

fl

*
1.

fi
:lli

fll
trj

fi,
ffi

# tr

#

r,
hr

Dupd cum rezulti din acest tabel, fiecare tip se caracteizeazd prin: a) triire emolional[; b) capacitate de a fi activ 9i c) dupi efort, capacitate de refacere (primar, secundar). TotodatI, intereseaz[ gi prezenta capacit{ilor de cunoagtere (intuilie, gdndire) qi, in final, atitudinea faf[ de lume (extravertit - spre lumea extern6, introvertit - spre lumea interioar6). Tipul nervos, de exemplu, este emotiv, pasiv (inactiv), dar cu capacitate de refacere rapidd. Ca proces de cunoagtere , el ,,ltcreazd" mai mult cu intuifia, imaginafia gi ca atitudine faf[ de lume este extravertit. Tipul sanguin se caracterizeazdprin aceea cd este un tip rece, putin emolional, dar activ,
te lbidem, p. 69 qi urm.

ffi

tr

#
H

fl

86

CnrurNoLoGrE

dinamic ai cu refacere rapidi dupd obosealE. Pe de alti parte, sanguinicul are o ghndire activ6 qi indreptat spre lumea exterioari, lumea real[. Unele date statistice privind tipurile de caractere gi tipurile de crime:
Tipuri Adul! i (in ral

Minori Adult i (dup[ natura infract iunilor) (in Furturi Violen! e Ultraj Diverse
36% s%
5%
0 38,soh 0

1. Neryos 2. Sentimental 3. Coleric

3t%
0

30%
0

30%
0

36%
0

t6%
2%

t2%
0

30%
0

t0%
0

t8%
9%

4. Pasional 5. Sanguin 6. Flegmatic 7. Amorf
8. Aoatic

t2%
0

ts%
0

t%
0

rc%
0

15%
0

t8%
0

t6%
22,Syo

2s%

t6%
27%

t4%

20%' t0%

t0%
3s%

t8%
9%

Din datele de mai sus se constati cI marea majoritate a infracfiunilor se comit de: tipul nervos (3l%),tipul coleric (16%),tipul sanguin (L2%),tipul amorf (16%)
9i tipul apatic (22%).Infrac[iuni mai pufine sau deloc se comit de celelalte tipuri (tipul sentimental, tipul pasional gi tipul flegmatic). Acegtia din urmd sunt mai emotivi, mai pulin dinamici gi mai mult introvertili, ca atitudine fali de lume gi via[6. Sunt mai refiagi, cu pu{ine relatii sociale gi cu putine conflicte. Despre orientarea caracterologicl in criminologie putem face urmltoarele consideralii: a) este o modalitate de investigare a unor noi aspecte, mai profunde privind pe criminal. Aspectul caracterial, care privegte laturi dinamice ale psihicului criminalului, este unul deosebit de important. Dovadd ci mai nou se fac cercet6ri cu privire la criminalii caracteriali gi la cei cu tulburlri caracteriale; b) o dificultate in cercetarea carateriologiei criminale, ca gi in caracterologia psihologic[, const[ in aceea c[ nu se fac delimitiri exacte intre tr6sEturi de caracter gi trls6turi de temperament sau, dac6 se fac, nu se fine seama suficient de ele. De exemplu, tipul

nervos sau flegmatic cuprinde multe elemente de temperament, care sunt forme de manifestare a proceselor psihice; c) nu-i mai pulin adevdrat, caracterologia criminald face gi operl de practicd caracterologicd, cd existd laboratoare de caracterologie gi cI, prin aceasta, face sd progreseze cunoagterea criminalului. 6. Concepfia personalitdyii crtminale

in istoria criminologiei, Lombroso gi allii din vremea aceea, au susfinut teza ct privire la criminal, potrivit cdreia acesta este un tip aparte gi, in plus, criminalii constituie o categorie deosebitd de oameni, care se deosebesc prin natura lor de
necriminali. Treptat-treptat, in mdsura in care au avansat cercetdrile antropologice, psihologice gi sociologice, sus{inerile lui Lombroso n-au r6mas in esenfa lor in
picioare. CercetErile lui Goring2o, Hooton2r gi alfii au aritat
'o Op. cit., p. 257 Si urm. 2t Op. cit.

ci multe din tr6siturile

Pnoamw PruruNo Cruuw,eLUL

87

gi sociologice din criminologia contemporani, mai ales de datele refinute de criminologia clinic[, unde teoria este verificatl de practicl. in acest domeniu,

criminalului se regdsesc Ai la populalia necriminali. in ultimele decenii, cercetirile psihologiei, cercetdrile criminologiei clinice au descoperit la criminali gi necriminali doar deosebiri de grad gi cantitative. Cercetirile sociologice apoi, au arltat rolul mare al mediului social in gerreza crimei. Cu toate acestea, existi o seamd de semne, ,,simptome", probe, pohivit cirora criminalul prezinti unele trdsdturi specifice. Semnele acestea au provenit din mai multe pIrfi. Mai intdi, ele au provenit din practic[ penitenciari, unde conducerea gi personalul penitenciarului, venind mult in contact cu detinufii, reu$esc sd-i cunoascl bine pe acegtia. La liberarea din penitenciar, conducerea penitenciarului face prognosticuri neoficiale, indic0nd liberafii care vor recidiva qi vor veni inapoi la penitenciar. Prognosticurile acestea, in majoritatea cazurilor, se adeveresc. Ele au labazd, comportarea zilnicd, a definufilor, in care se exprim[ trls[turi de caracter principale (munc[, apuclturi negative, violen{i, acte necinstite etc.). in al doilea r6nd, semnele respective provin, de data aceasta, gi din cercetare gtiinfific[, indeosebi in cercetlrile de crfminologie clinic[, din examenele ce se fac privind diagnosticul gi prognosticul condamnafilor. ln figele respective, pe baza examenului medical, psihologic Ai sociologic, efectuat riguros de specialigti (medici, psihologi, sociologi), se consemneazi qi se refin la criminali o seaml de trisituri negative (egbism, cruzime, lipsd de afectivitate, lipsi de moralitate, lipsi de voinli etc.), existente in grad ridicat. in al neilea rdnd, dovezile existenfei unor fiIsIturi specifice criminalilor provin din istoria criminologiei, anume de la Garofalo, cdre,la data aceea, a susfinut existenfa unei periculoziti$ (,,temibilita') criminale speciale la unii criminali. Aceasta provenea, pe de o parte, de la anumite tdsituri psihice !i morale care inspirau neincredere gi team[ in conduita acestuia (comportiri brutale;,lipsd de mild, indisciplind grav[) gi, pe de alti parte, de la felul de via!6 pe care-l ducea dupi liberare (parazitism, lipsl de munc[, conflicte cu al,ti oameni). Dup[ aceste criterii, criminalul este o persoand care prezintd, trisituri criminale, carc aratd o personalitate criminali, deosebiti de personalitatea necriminal[. Este adevlrat c6, de data aceasta nu mai este o deosebire de natur6, ci o deosebire cantitativ[, o deosebire de grad; de exemplu, existd criminali egoigti gi existi qi necriminali egoigti, dar egoismul criminalului este foarte accentuat fafi de egoismul necriminalului. Aga s-a ajuns la teoria personalitdlii criminale, reprezentati de criminologul francez J.PnLtEPz gi allii. Pinatel a finut seama in elaborarea teoriei sale de teoriile biologice, psihologice

cercetdrile lui Kinberg, De Greef Di Tullio, care au examinat in mod riguros procesul de criminogenezi gi procesul de criminodinamic[, au relevat trisituri debazd ale criminalului, cum sunt: a) egocentrismul, dupl care criminalul se dovedegte extrem de individualist qi de egoist; b) labilitatea, dupi care criminalul are o construcfie

22

J. Pinatel, Criminologie, p. 409,432.

88

CnrurNoLocrE
care

psihici qi moralI slab6, firavi, schimbdtoare; c) lipsa de afectivitate, dup[ h[s[turi
de felul acesta.

criminalul este rece, lipsit de mil5, de simpatie fald de semenul siu; d) agresivitatea, tendinta spre violen{d gi duritate; e) lipsa de st5pdnire de sine, de inhibi}ie psihici 9i
de alte

J. Pinatel susfine, cu privire la personalitatea criminal[, cd aceasta existd cu o primi condilie, anume ci numai prin intrunirea tuturor trdsiturilor de mai sus (egoism, violent[, lipsd de afectivitate etc.) de cIfte o persoan[ aceasta devine o personalitate criminali gi, cu o a doua condilie, persoana respectiv[ sd prezinte, in cantlexistenfei acestor frIs5turi, o stare de pericol social, o stare periculoasd. Sunt situalii in care prezenlatrdsiturilor de mai sus nu rcalizeazd starea periculoasl. Pinatel menfioneazi cd"in l5%o pentru infractori starea periculoas5 este episodic[, trecdtoare, cd pentru 20Yo ea este cronic6, iar pentru 55Yo ea este marginali; din aceastii categorie se recruteazi cei mai mulli infractori recidivigti sau ocazionali. Teoria, expusd pe larg, sistematic Ai argumentati gtiinf,fic, este una din teoriile inchegate gi complete din criminologia modem[ europeand. Ea are o confiibulie serioas5 la progresul gtiinfei criminologiei. Desigur, ea poate fi criticat[ gi este criticati, dar consfrucfia ei esenfialE rimdne. Ea poate fi completat6 cu noi date. Secliunea a III-a Aspectele generale ale criminalului Un prim pas in cunoagterea criminalului consti in cunoa$terea aspectelor generale ale acestuia, cum sunt aspectele fizice (anatomice gi fiziologice), aspectele psihologice gi cele sociologice. Prin descrierea gi specificarea acestor aspecte generale se delimiteazi criminalii ca o categorie social[ proprie gi, totodatl, se pot face comparafii 9i delimitiri fa{a de necriminali. Dar dupi cunoa$terea aspectelor generale, se pot face paqi mai departe in cunoagterea aprofundatd a diferitelor aspecte speciale, cum sunt tipurile de criminali, factorii care influenfeazl gi imping pe criminal la comiterea de crime (factori ereditari, factori psihologici, sociali ete):
1. Aspecte Jizice Si tiziologice Aceste aspecte, la rdndul lor, sunt de mai multe feluri: aspecte generale, aspecte anatomice, aspecte fiziologice. in cele ce urmeazdvomrcda, succint, unele cercetlri

privind aceste aspecte gi concluzii relinute de criminologia contemporan[. Menfionim, in treacEt, ci aceste aspecte au fost primele cercetate, iar in etapa antropologiei criminale - Lombroso gi allii - au subliniat mai mult aspectele fizice
negative - malformalii, stigmate de degenerescen{5, atavism etc. In ultimele decenii s-au fEcut cercetiri multiple cu privire la aspecte fizicepozitive (Hooton, Sheldon, Glueck) gi s-au tras concluzii interesante. in Franla, Heuyer gi Bize, citali de Pinatel, au constatat o robustefe foarte bun6 a criminalilor (25%), robustefe bwd (39%), robustefe mijlocie Qs%), stare generalr mediocrr (g,8%).Bize astudiat, comparativ, 100 minori recidivigti gi 100 minori f*ar6 antecedente penale gi s-a tras concluzia ci: ,,nu exist[ practic nici o diferen]6, pe plan

Pnoatnur PnrytNo

Cntu^r.,q,LUL

89

antropometric, inffe infractori primari gi infractori recidivigti"23. Pe aceastii linie de cercetiri - Bize - a mai constatat: 4lYofrri nici un stigmat, 30% unele stigmate u$oare, 2l% sttgmats clare gi multiple, 5% stigmate de sifilis; agadar, majoritatea delincven$Ior cercetati sunt frri stigmate. Cercetlrile morfo-caracterologice, adici aspectele privind structura corpului gi consecinlele acesteia asupra caracterului criminalului sunt multiple gi inleresante. Menf;ondm, dupd Pinatel, unele din aceste cercet2iri. Cele mai dezbitute gi importante sunt ale lui Kretschmer, care a stabilit c6, dupi structura morfologicr a omului,

existi trei tipuri de caractere: astenic, atletic, picnic. Cercetiri asemlndtoare, privind stuctura corpului gi tipuri de caractere a ficut gi Sheldon, care a stabilit tot tei tipuri morfologice (tipul m/ornorf, asemln6tor picnicului; trpti mezomorf, asemfufitor atlehrlui gi tipul utramorf, aseminitor astenicului). Cercetiri importante s-au ftcut cuprivire la aspectele fiziologice ale criminalului. Aici se studiazl structurile gi sistemele fiziologice; cum sunt: cregterea gi dezvoltarea sistemului circulator, respirator, glandular, maturizarea biologici, procesele de involufie biologici - imbitr0nirea, procese de menopauzdetc.Unele tipuri de crime sunt influenfate de astfel de structuri gi procese fiziologice. S-au frcrit, de asemenea, tipologii legate de aceste elemente fiziologice, cum este cunoscuta clasificare temperamentald. - trp sanguinic, tip nervos, limfatic etc. ln ultimele decenii s-au studiat procesele glandulare sau glandele cu secrelii hormonale (endocrinologice) 9i tipurile de criminali (Pende, Di Tullio). Astfel: temperamentul hipertiroidian favonzeazd tipuri de criminali ca: hofi, pasionali; temperamentul hipersuprarenal conduce la tipuri de criminali violenli, impulsivi gi asasini; temperamentul hipergenital gi hiperpituitar este legat de tipul de criminal sexual.
2. Aspecte psihologice

Rostul cercetirii caracteristicilor generale ale criminalului constd in a reliefa
unele

trisituri

specifice, proprii, ale criminalului, deosebite, in unele privinfe, de

cele ale necriminalului, deosebiri de naturd sau deosebiri de grad. inpazul psihologice exist[ asemenea trlslturi, pe care le vom evoca succint.

u.p."t"lot

in primul rdnd, suqt fiisiturile emotiv-active, cum sunt trebuinfele gi tendinlele, care sunt elemente dinamice, elemente determinante la acfiuni gi activitili; aici

trebuie menfionate diferite mobiluri gi motive psihice. in aceasti privinfi, in criminologia modern6, se afirmi cu putere cd, atdt criminalii, cdt gi necriminalii,
sunt impingi la fapte de trebuinfe gi tendinle (foame, afirmare de sine, combativitate,

teaml, m0nie, sentimente, pasiuni etc.). Dar, ceea ce caracterizeaz[ pe criminal este ci la acesta, aceste h[slturi sunt excesive, nestipdnite, datoriti cirora criminalul nu se poate stip6ni. Mai este gi voinla slabi, lipsa de putere de inhibifie. in plus, criminalii sunt caracterizafi qi prin fiEsituri de temperament excesive (impulsivitate, insensibilitate, excitabilitate etc.), tot attfia factori subiectivi care conduc la crimd. Tot aici amintim trlslturile psihopatice gi neurotice , care la criminali sunt mai
23

J. Pinatel, op. cit., p. 210.

90

CnrMINoLocIE

frecvente dec0t la necriminali. O trds[tur5 debazd", caracteristic[ criminalului, este gi nivelul scilzut de inteligenfd2a. in cercetlrile psihologice privind pe criminal se subliniazd in mod constant nivelul mintal redus. Dup[ felul crimelor, se constati c6: cei ce comit furh]ri, 34% sunt debili 9i 26% sunt inapoiafi mintal, ci aceia ce comit omoruri 47% sunt debili mintali 9i 26% sunt mIrginifl, cdaceiace comit violuri, 50% sunt debili mintali 9i 50% sunt inapoiafi mintali. Aspectul psihologic al criminalului, susline J. Pinatel2T, trebuie completat 9i cu

alte elemente. Astfel, nivelul de cunogtinfe, nivelul de instructie al criminalului este, in general, scdzut. Acest lucru so exprimi in numirul'mare de analfabefi in rindurile criminalilor, in numdrul mare de absolven{i de numai 1-3 clase gcolare elementare, in num[ru] mare de delincvenli care au intrerupt sau abandonat gcoala. De aici, unele consecin{e negative privind nivelul scIzut de cunogtinle referitor la
normele de conduitl social6, nivelul sc[2t de pregitire profesionald 9i altele. S-au abordat gi alte aspecte privind viafa psihic[ a criminalului. Pinatel menfioneazi unele forme de evolulie psihic[ gi social6, in sensul ci persoana umanl

parcnrge, in dezvoltarea gi maturizarea sa, un proces care conduce la deplind maturizare. Or, la unii criminali se observd o stare de imaturizare social5, ce se manifestii prin: neinfelegerea gi nerecunoagterea rdspunderii sale fa![ de alli oameni, prin neluarea in seaml a intereselor altora, refuzul admiterii ci dorintele lor au unele limite, anume dorinple gi interesele altorpersoane; ho1ul, agresivul, violatorul nu in{eleg, nu admit ci gi victima are anumite drepturi; Pinatel26, susline ci exist5 anumite componente psihice comune la infractori, gi anume: nesuportarea vreunei constr'dngeri gi ordini in viala lor, control de sine slab, impu'lsuri puternice qi nestipdnite, egoism, absenla oriclrei bunivoinle pentru al,ti oameni, nerecunoagterea crimei comise. La acestea se mai adaugl instabilitatea afectiv[ qi sIr[cia intelectualE. Criminalii, dupi comiterea faptei criminale, sunt urmlrili 9i cercetali penal, sunt

tragi la rispundere penal6. Tragerea la r6spundere presupune, mai intdi,
responsabilitate, anume capacitateamintald de a-gi da seama de fapta fEcut6, apoi culpabilitate , adicdinfelegerea ci-i vinovat, apoi imputabilitate, adicl infelegerea cE atribuirea faptei criminale i se face lui fiindc[ el a sivdr$it-o, ci fapta s6vdrqit[ se imput6, se pune in seama celui ce-a comis-o, ci acesta trebuie s[ rEspundE penal, adicl trebuie si suporte pedeapsa ce i se aplic6 9i si o execute. Or, criminalii, ca tris[turi specifice, nu vld gi nu inteleg aceste procese 9i stlri psihice, cum le in(eleg oamenii necriminali, organele de urmirire penald gi judec[toregti. Ei, criminalii, le infeleg aga cum le-au ,,f:ilit" ei, adic[ subiectiv, nu obiectiv, a$a cum s-au desfEgurat qi pehecut. Criminalii, in general, au responsabilitatea, au capacitatea mintal6, dar mai socotesc cd fapta slvdrgit[ de ei este o fapti de ,,facere de dreptate", cu de la sine putere, cd ei au suferit frustr[ri, de aceea au comis crima, cE nu sunt vinovafi,
2a M. Rogca, ,,Infractorul minor", p. 58.; Psihologia deJicienSilor mintali; Ed. didactici qi pedagogicS, Buc. 1967, p.87,161,197. 2s 2c

lbidem,p.220. lbidem,p.223.

Pnonmun PrurtNo Cntutw.tLUL
cd nu se poate gi cd nu-i drept sE

9l

li se impute fapta gi s[ rdspundr penal. Din acest punct de vedere, criminalii resping reprogul, imputabilitatea, vinovIlia gi rispunderea penali. Cum spune Pinatel, viala interioard a criminalului, a$a cum este trdit6 de acesta, nu coincide cu viata acestuia vinati de allii - autoritifi sau societate. Din pdcate, in anumite cazwi dramatice, de exemplu, in caz de condamnare pe nedrept, acegtia, uneori, au dreptate.
Atitudini sociale Criminalul, prin faptele sale penale, dovedegte atitudini antisociale. Dar s-au flcut cercetdri pentru a se vedea atitudinile sale sociale2T fafi de diferite valori gi institulii sociale, de exemplu, fa[I de familie, gcoal6, profesiune etc., cu care se intdlnesc tofi cet[lenii. in aceastd privinfi la criminali s-au descoperit anumite atitudini proprii, caracteristice. S-au f6cut cercetdri privind atitudinea criminalului fafi de familie, mai exact fafi de celibat gi cdsitorie. Lombroso a observat, la vremea sa, ci in anul 1880 la 1000 de locuitori - in Italia, 48,9 yo erau condamnali celibatari adulli, zg,7 o condamnati c[s5torili gi 14,3 % condamnali vlduvi 9i viduve. Celibatarii au datun
3.

procent ridicat de condamnafi, cei fErI familie comit mai multe crime gi atitudinea

criminalului fafi de familie este una nefavorabili. In Germania, dupr cum arati Pinatel28, s-a fEcut o asemenea cercetare asupra condamnafilor bdrbafi - la 100.000 locuitori -, privind celibatul gi cdsltoria, avind in vedere gi virsta acestora, gi s-au constatat mulfi celibatari: a) intre I 8-2 1 ani, un numir de299 celibatari gi un numdr de 641cis6torili; b) intre 2l-25 arri, celibatari 311 qi c[sitorifi 357;c) intre 25-30 ani,295 celibatari 9i 251 cisdtorifi; d) intre 30-40 ani, 288 celibatari qi 196 cls6torili; e) intre 40-50 ani, 22r celibatari qi 148 clsdtorifi; f) intre 50-60 ani, 142 celibatari, 101 cisitorifi; g) peste 60 ani - 50 celibatari, 49 cdsitorili. in Olanda, van Bemmelen a stabilit cdin1929-1930, procentul celibatarilor gi al crsitorifilor in populafia penal5 gi in cea generald era: celibatari condamnali 28-33 % iar celibatari in populalia generald erau in procent de 44,63Yo; cisltorili condamna{i 64,86yo,iar cisdtorifi in populafia generald47,96%o.Rezult[: celibatarii comit mai multe crime, eirefazd cls[toria gi familia proprie, care sunt moduri de viafa stabili qi de durat5. Din acest punct de vedere, atitudinea criminalilor fa{[ de valoarea sociald a familiei este pufin pozitivd. Atitudini similare se exprimd gi in privinfa familiei proprii a criminalilor. in general, in aceste familii se produc divo{uri multe gi destrlmiri de familie, ceea ce dovedegte putin atagament fafi de c[minul familial. Galy, citat de J. Pinatel , aratd, cu privire la hofli recidivigti: familie leg inmil 14,56%, familie desfi[matd prin absentd 5,82%0, neinfelegere gi abandon 12%o, separare gi recisitorire 6,47%o, uniuni trecdtoare 3l,7yo, via{i solitari 6%. Aceleagi constatiri le-au fEcut alli criminologi
(Vemet, Debuyst etc.).
27 28 Op.

A. Chircev, Psihologia atitudinilor sociale, Cluj, 1941.
cit., p.225.

92

CntuINoLoGIE

O alt6 constatare se refer6 la numlrul copiilor in familiile criminalilor. Datele arati ci aceEtia au mai pufini copii decdt necriminalii. in general, criminalii au mai putine familii; iar cflnd au fa:nilii, acestea se destami uqor 9i au, deci, 9i pusni copii. grupul S-au cercetat in criminologie, de asemenea, relafiile sociale, viala social6 9i in aceasti privinfi' social in care se g[seEte criminalul. $i s-au oblinut date interesante

Astfel, s-a constatat despre criminal cE de cele mai multe ori, este un om izolat 9i
singur. Nu are relatii sociale trainice. Alteori, cauti o anumiti societate, anume societatea gi frupurile de criminali. El consider[ cI prinfie astfel de oameni se simte mai acas6. in pf*, .f adopti gi inva!5 felul de vialn 9i nonnele de comportare ale unor astfel de

L*p"ri. aga sg' explicl

practicd criminalii, fogtii de{inufi din penitenciare , care relnezint5 o mentalitate plinl de simboluri ciudate, de multe ori cu tatuajul, pe care

il

ilemente ce amintesc relalii, amintiri din lumea ciudati a ocnagilor, a marinmiloa limbaj de cele mai multe ori vulgar sau, cum a spus Tiarde, plin de cinism. Tot din astfel de gfupuri sociale, margnaluate, s-a invifat un anumit cod de comportare, ce inclini spre legea plsfirii secretelor, legea ticerii, unde delaliune a,pilta, sunt interzise, iar daci nu
se

respectii, wmeazdrdzbunarea gi,plata conturilo/'' Un aspect important al viefii criminalilor este atitudineafald de qcoal[, fald de

inv[fdtur6. Din cercetirile fEcute s-au constatat multe aspecte negative, multe atitudini nefavorabile inv6titurii. Astfel, s-a cercetat gradul de inv6!6tur{ al populafiei penale, comparativ cu gradul de inv6l6tur5 al popula{iei generale, re,tindndu-se, cu priri.. la condamnalii minori2e, cd,6o/odin minorii condamnafi sunt analfabeli,ZS%o au un nivel de pregltire normal, 65%o auopregltire gcolard inapoiatl (debilii mintali avdnd o ptopo4i. de 45%). intr-o altl cercetare, referitoare 1a2.200 condamnali adulli, s-a constatat cd l3o/o sunt analfab eli,48o/o au o instruc{ie rudimentard,30yo qi o instrucfie primar6; 6% o instruclie primar[ superioari 9i2%o o instruc{ie liceal[ universitar5. Cuprivire larecidiviqti s-aconstatat cd 9,9Yo suntanalfabeli,49Yoau o instruc{ie mediocr5, iu 20% + 16% o instructie primar[ 9i liceal[.
Secliuneo a IV-a a crimin alului

D ezv oltore

fapta criminali

Ei

pe criminal, trebuie cunoscuti ereditatea 9i apoi dezvoltarea omului

respectiv din copilirie pdndlamaturitate qi pdni la bdtrAnele'

Yin problema activit[1ii qi dezvolt[rii omului, inclusiv a criminalului, primul #!".*up se pune in discuiie este acela al factorilor acestora. in aceastl problemi,

inainte, exista disputa potrivit cireia unii sus,tineau c[ factorul decisiv este ereditatea, iar allii susfineau c[ eite mediul social; primii suslineau factorii interni (dispoziliile (condilii de dezvoltare qi educare). 9i capacitllile innlscute), ceila[i factorii externi primii erau de pirere ci omul devine ceea ce natura gi ereditatea l-au inzestrat, iar
2e

DupI lleuyer, citat de Pinatel, op.cit., p.230.

Pnonrcur Prurtxo Cnrunv,aluL

93

ceilalti considerau ci acesta devine ceea ce societatea gi educafia i-au dat. Astdzi, majoritatea cercetitorilor subliniazd atit rolul erediti$i, cdt 9i al mediuluillEreditatea
nu poate crea condigii sociale, iar acestea sunt neputincioase f[r[fredispozilii inndscute, fEr[ ereditate3r. ,,Toate organismele, indeosebi oamenii, strnt rezultatul unei interacfiuni complexe ereditate-me diu"32. Problema dezvolt[rii criminalului a fo'st cercetatd de majoritatea gcolilor gi concepf;ilor din criminologie, cu menf;unea ci rezolvarea gtiinfificd a acesteia a fost
unilaterald gi simplificati. Astfel, concepflile biologice s-au cantonat pe factorii biologici, concepf;ile sociologice pe factorii sociologici, iar cele psihologice pe factorii psihologici. < cu timpul, s-a ajuns la mai mulf factori, dar redugi, in sensul ci acegti factori s-au I I redus la doi, anume, factorii indMduali gi factorii sociali sau de mediu. s-a obiectat mai cu seamr de Seelig33, cd aceasta este o so$e,,sterili), o solufie generald gi nefondati pe fapte suficiente gi specifice domeniului criminal. Factorii

firi

.*

,(

b) in ce mlsur[ dispozi,tiile inniscute gi influentele mediutui in cursul existenlei sunt ele importantepenfuevoluliapersonalit5liicriminalului$roblemadezvolt[rii, evolulia criminalului)? Aceastl ultime problem5, adicd dezvoltarea criminalului, din copillrie pdnl la maturitate, dezvoltare peffecut[ intr-un anumit mediu de familie gi sociai va fi examinati in cele ce urmeazi35.

autorul qpune: ,pretinsaproblemlconstitulie-mediu se reduce la doui chestiuni separate: a) in ce mdsuri personalitatea (actual[) a criminalului sau situafla ambianti lactuaU; sunt importante penfru dezl[nluirea actului criminal (problema dezldnpirii uit rtoi; gi

(criminalul) 9i factoriisociali dinmomentuldeclanpirii actului criminal, adiciambianla sociali din momentul comiterii crimei. El spune textual c6: ,,mediul joac6, in lanful cauzal al crimei, un dublu rol, de ambianli in momentul comiterii actului gi rolul de ambianfi de dezvoltare unde se formeazi personalitatea criminalului; numai in ultimul caz existi o interacgiune intre ambianfl 9i constitutia individului, pe c6nd ambianfa din momenhrl comiterii actului, se g[seqte in contact, nu cu constitugia (nativi, n.n.), cicu personalitate a dezvoltatd, deslv0rgitd (a chevie) in momenhrl actului'3a. $i mai d.purt",

in cazul factorilor sociali existi, spune Seelig, doul categorii de factori gi anume: factori socialide demoltare, adicd ambianp sociali in care s-a dezvoltat individut
Dar,

individuali gi cei sociali se glsesc in cauzalitatea oricdrui fenomen, inclusiv in aceeaa fenomenelor sociale permise, morale. Seelig susline ci este nevoie sE se recuroasci, pe l6ngd factorii individuali (nativi, ereditari), 9i factorii sociali (exogeni).

Factorii de mediu

termin6nd cu intre aga ambianfd social[ in care triiegte un om.
J.-

ln formarea 9i dezvoltarea criminalului, pe l6ngi factorii ereditari, un rol important joaci factorii de mediu, incepdnd cu familia, continudnd cu mediul il gi de
munci
r0 Gh. Oancea - l)tsu, Ereditatea_si.mediul_informarca personalitdlii. Ed. Facla, Timigoara, l9g5; M. Lamy, Grouchy, L' hiriditi, Hachette, paris, 1967. I' J. Pinate! op. cit.,p.230. 32 Gh. Oancea - Urst, ibidem.. 33 E. Seelig, op. ciLp. 3a Op. cit., p. 140.

3s

lbidem.

94

CntuINoLocIE

m6surd Persoana criminalului depinde de inzestrarea ereditar[ dar, intr-o (cregtere-maturizare) 9i de considerabil[, el depinde 9i de condiliile de formare In fond, dezvoltare social[ (inv{arl gi educare), pe scurt, de condiliile de mediu.

prin ereditate se transmit anumite predispozilii, un fel de tipare, care trebuie
gi-tendin{e completate cu un anumit confinut. Omul se nagte cu anumite nevoi etc.), cu anumite predispozi{ii (fo;r, sete, sociabilitate, combatere a pericolelor

lor au de cunoagtere (memorie, gdndire etc.), care pentru ajungerea la-dezvoltarea

in nevoie de lumea exterioarI, de anumite condilii social-culturale. Pentru traiul de conduit[, omul trebuie$ in-yeJe aceste societate, cu respectarea anumitor nonne nonne, trebuie i6 creasci in condilii de respectare a unor valori sociale. Toate acestea se exerciti 9i se inva![ in viafa social6' Pentru aceste considerente, in criminologia contemporand, pentru cunoagterea tr[saturilor caracteristice ale criminalului, se cerceteazd, cu atenfie, condiliile de dezvoltare gi antecedentele de mediu ale acestuia. Aceste condi,tii de dezvoltare gcolar, (de mediu) slnt de mai multe feluri36: mediul familiei de naqtere, mediul judiciar, profesionat Si militar, familia proprie, locuinfi, locul de munc[ 9i mediul loc de definere (in cazul unor infractori).
A. Familia de ffiere.in criminologie, se face distincfie intre familia de naqtere, familia in care s-a n[scut qi a crescut criminalul qi familia proprie, familia intemeiatl

de acesta. Familia de nagtere3T este ide mare importan![ pentru formarea 9i dezvoltarea acestuia. Ea se studiazl pe multiple planuri' Un prim plan privegte nivelul socio.economic sau categoria sociali de provenienli a criminalului. Din cercetlrile facute in Franta3s ren]Jltd cd:.3Yo dintre minorii recidivigti qi 4,5Yo dintre recidivigtii adulli provin din familii de mari industriagi, mari comerciantri, ina[i intelectuali ori firncfionari, profesiuni libere, 2% dntre minorii recidivigii gi L3% din recidivigtii majori provin din familii de majori provin din familii flrani, 22yorccidivigtii minori gi2}%dintre recidivigtii provin din de mici funcfionari, 13% recidiviqti minori si 13,59% recidivigti majori 21,68% recidivigti majori familii de muncitori calificafi, 29Yo minorirecidivigti Si provin din familii de muncitori specialigti, 27o/o recidivigti minori 9i 18,L2% recidiviqti majori provin din familii de muncitori necalificati, 3% gi respectiv 0,97Yo provin ain seraci, gomeri 9i 3% 9i 4,32o/o alfii. Din aceste date rezult[: cei mai mu4i infractori provin din familii modeste (muncitori de diferite categorii); acest lucru este valabil atdt pentru minorii primari gi recidivigti, cit 9i pentru recidivigtii
adulli.

35

J. Pinatel, oP. ciL,P.234 9i urm. t7 lbidem,P.242. 3r p. pandrea, Criminologia dialecticd, despre sociologia criminald sau incitalia mediului la comiterca crimei, J. Pinatel, op. cit.,P.245. p'13' S. and E. Giueclq Ventures in Criminologt, Tavistock, 1964, London,

'p.24.

3l'

60'

S.andE.Glueck,FanilyEnvirunmentandDeliquency,Routeledge,1966,p.9T'106'll3

Pnoamrus Pntwxo Cntutlr,q,LuL

95

Un al doilea plan este cel ce privegte sffuctura familiei, in sensul cd se cerceteazi dacl este vorba de o familie inchegati, bine formati sau este vorba de o familie dezorganizatd gi disociatd. Se consideri ci o familie este organizati, c6nd este incheiati legal, cdnd sunt copii, sof;i sunt in viafd gi c6nd acegtia impreuni igi cresc copiii. Dimpotrivd, o familie este dezorganizati, slab structuratd, cdnd unul sau ambii sofi nu mai sunt in viatd, cdnd sunt divor,tati, c6nd sunt separali etc., iar copii cresc sub grija unui pdrinte sau sunt crescuti de rude ori in alte familii. ( Cercetirile intreprinse in criminologia contemporan[ in aceasti dir6cfie sunt importante. S-a constatat, dupi cum aratil J. Pinatel, c[ un procent de 58% din infractori provin din familii dezorganizat€ El aratl cd: l3%o sunt copii natwali,4Yo ambii plrinfi decedafi, 18% un pirinte decedat, 60/o pdinli divorfafi, 13% ptun,ti separafi. ln cazul recidivigtilor indeosebi, sunt mult mai multe familii dezorganizate sau chiar dac[ sunt organizate, ele constituie un mediu nefavorabil de cregtere (ex. 13% familii imorale, cu multe nein[elegeri, cu copii incredinfafi altora spre cregtere). in multe cazwi,copiii au schimbat de mai multe ori mediul de familii ori de viafi (exemplu, l4%oindotd,medii de via,ti, 13% in familie, apoi internat, l7%o cuplecdi succesive din familie, 9,730 absen!6 constantd din familie gi altele). 1 Un aspect deosebit de important al familiei privegte climatul afectiv'ji educativ. Cregterea copilului depinde de afectivitatea pdrinfilor fafi de copii, de seriozitatea gi mlsura acesteia; cercetarea arati in multe familii: lipsi de afectivitate (32%),antipatie (20%), exces de tandrefe, sl[biciune (l3Y) etc.Educafia este deficient[ cdnd in familie - la pdrinli - existi imoralitate, delincvenp, promiscuitate, betie etc. S-a cercetat gi pozifia copilului in familie, pozilie care de multe ori este nefavorabili. Astfel, acelaqi autor arat[ c[ nu se poate hece cu vederea situafia copilului unicin familie (de reguli,leneg, pretenfios, egoist), copilul celmaimic (de reguli, risfElat gi capricios etc). Un element care conteazi este gi dimensiunea familie, adic[ o familie cu un copil sau cu l-3 copii ori peste 4 copii. cercetirile au ardtat cd,43,75yo din definufi provin din familii cu 1-3 copii, pe cdnd in populalia generali procentul este de 73, cd 56,25% din delinufi provin din familii cu 4 pini la 10 copii, pe cflnd in populafia generall este de 21,560 .

B. Opinii privind delincvenla Si familia. in criminologia americand3e s-a studiat problema relafiei inffe delincVenfi qi familie. RedIm mai jos unele opinii: - ln familiile in care sunt delincvenfi, minorii sau alli membri ai familiei pot invdfa in familie comportarea infracfi6nald; - pdrintii determin0nd locul geografic gi social al familiei, in mod indirect, determini gi modelele de comportare ale minorului, modele existente in acel mediu; daci acesta este un mediu delictual, minorul va avea modele delictuale de conduiti, care il vor influenfa;

x

3e Dupd

E. Sutherland $i D. Cressey, op. cit., p. 194-195.

96

CntuINoLoGIE

prietenie ori - familia determinE cercul de persoane fa![ de care minorul leag[ poate cagtiga ostilitate sau ne,prietenie, modele de conduiti pentru viitor; minorul
atractie, dupl felul mediului ce i se ofer6; odati plecat - minorul poate fggi;e un m"Aiu neplicut, fErE clldurl 9i atrac{ie; de acas[, va putea lega in alt6 parte prietenii cu delincvenli; poate - minorufpoate sI nu giseasci in familie educafia necesari; familia nu va glsi invafitura in afara s6-l invefe ce sunt infracliinile 9i cum sE reziste la ele; influenta gi conduce; familiei (in strad[), inv6ptur6 care il va p6rinti; unii minori - exisid problema disciplinei, autoritElii 9i supunerii fa!6 de (mort), plecag etc.); exist[ cazuri n-au de undi o ?nvdp (familii disociate - tati lips[ faf6 de tatil, gelozie 9i dragoste fa!5 de mam6; cu complexul oedip = ura copilului recunoagte; fala de un{atI urtt ori dispreluit nu existd autoritate, copilul nu-l - tensiunile in fa:nilie: adicl ostilitate, duritate, severitate, iritabilitate; ,,copilul minorul cme are complexe' care pune problenre inseamn[ c6 el insupi are probleme"; glsegte in familie aceste tensiuni. tdb;[ri, tensiuni, inseamn[ ci el le are fiindc[ Dezorganizarcaclminului familial gi influen(a ei criminogen6 este multcercetat[ in criminilogia modernle. Se arutd cb 40% dn delincvenfi provin din familii strawson 9i disociate. cercet[tori englezigi americani (K. Burt, s. 9i E. Glueck, comparative intre delincvenfii ,iiii,"i*ti de SutherlanOii Cresser, au fhcut studii provenili minori gi nedelincvenfi 9i au ajuns ia concluzia cI procentul delincvenlilor

din familii dezorgarizat"

"ri. Explicafia constl in aceea c[ in cazul familiilor

de dou6 ori mai mare dec6t al nedelincvontilor.

dezorganizate nu se poate efectua o

negativ (strad[, gruPe necesara; copilul gi tanarul sunt expugi contactului cu mediul de tineri nesuPravegheafi etc.).

educa{ia disciplin[ gi supraveghere a tinerilor, nu se manifestl afectivitatea 9i

C. Yecindtatea. Yeciniltatea este, de asemenea, un mediu primar al copilului' grupurile de Prin aceasta se inleleg at6t vecinii de locuinf[, de strad[ etc., cdt 9i cartiere intregi vechi gi insalubre copii din strada."*pJ.tir6, din cartier. Astizi, in ffecut diqpar qi apar cartiire noi, vecini noi gi grupe sociale noi. Flc6ndu-se cu familii cercetiri, s-au gisit corelafii intre infraclionalitate qi anumite cartiere, cu vagabonzi, mediu parazitar ingrlm[dite, culopiii strfzii lipsili de supraveghere, noroc neobservate 9i etJ. Dacain cartier existi 9i locaiuri de petrecere gijocuri de
infrac;ionalitateaar ' necontrolate, atare situalii pot favoriza dwianla social6, inclusiv

D. $coala, locul de muncd Si setviciul militar. Acestea sunt institu{ii de sau tinirul educalie, instruclie militari 9i de munc[. In toate-acestea copilul fiind intr6 ocazianal gi obligatoriu pe o anurniti perioadi. s-at p[rea c6, dat[ s[ se adapteze u$or. Or, din studiile utilitatea acestor instii=u1ii, omul trebuie
40 Ed. Cuias,

Paris, 1966, P. 189'190.

4r J. Pinatel, op.eit., P. 257.

P nonmnrc P rutqxo CnturxaLul

97

fEcute rezalticd infractorii se caractenzeazilpinanumite particularitdli privind comportarea lor in aceste institufii.

Astfel, mulli infractori au slv0rgit abateri, au avut conduiti rea in timpul Ecolarizdrii - inci din gcoala primar6; acegtia nu au dat dovadi de adaptare gi integrare in gcoal[, de disciplini gi stlruinli la invifiturl. Mai mult decit at6t, inadaptarea a inceput deweme, din primele clase gi de la virstd fraged[ (7-9 ani). InadaptareilSi lipsa de intregrare constau in: absente de la ore, neascultare 9i indisciplini, nu se pregdtese lecfiile, incflplfdnare gi purtare rea (obraznici) fafa de inv6fitori-profesori. in relafiile cu colegii, se remarci retragere ori conflicte. Cum arat[ J. Pinatel, in afari de gcoal[: ,,bat strada", comit mici furturi, intri in cinematografe f?ir[ s[ pliteasc[, fug de acasi, intdruie seara cu venirea acas6, fumeazi, beau etc. Acestea inseamni c[ infractorii se manifestl din weme prin atitudini ,predelictuale". De la o anumitE vdrsti, penffu orice tfln[r trebuie s[ inceapl pregitirea gi activitatea profesionald. Majoritatea tinerilor se adapteazdmediului de munc6; dar infractorii prezintd, gi in aceasti privintE, unele semne qi trdsdturi specifice. Astfel, mulli viitori infractori, in timpul pregitirii profesionale qi apoi in muncl se dovedesc inadaptabili. Ei manifesti lips[ de interes penffu profesiune; de cele mai multe ori lipsesc de la programul de muncE, il intrerup ori il schimbd. Interventiile qi sfaturile indrumitorilor.in munc6, de cele mai multe ori, nu sunt luate in seam[. Mai mult decdt atdt, manifestE abateri de conduiti, ajung ?n conflict cu tovarigii de munci,
ba chiar comit infractiuni la locul de

Cu titlu de orientare generald, redlm repartizarea delincvenfilor minori dup6 profesiuni, indicati de Al. Rogcaa2:
bniefl - 2,00yo, - profesiuni - profesirmi biiefi - 40,5yo, - profesiuni inferioare - profesiuni inferioare semicalificate, b6ieli bdiep, - profesiuni

"

munc6.

\

superioare, mijlocii,

calificate,

bdieli'l4%,

fets - 6,890/o; fete - 13,8%;

necalificate,

26ya, l7o/o,

fete'4lYo;
fete - 7,13%o; fete - 24o/o.

E. Trecerea la viald independentd si famitie prd*e Din acest punct de vedere sunt unele manifestiri $i atitudini care se fac remarcate la infractori, pe care le menlion[mlf$-au efectuat cercetiri privind ffecerea la viafa independent[ fafS de familie gi s-a constatat: criminalii (pri*ari sau recidivigti) fac acest pas, mut6ndu-se de la pirinfi, ori prea devreme ori prea t0rziu, in eomparalie cu neinfractorii de aceeagi vdrstl. Pinatela3 arati cE unii criminali incep viala independenti inainte de 17 ani (40SAYc|, allii?ntre 17-18 Ni (12-l3yo). iar allii in jurul virstei de 20 de ani (19-20%). S-ar pirea cd, la infractori, tendinta de a iegi de sub tutela pirinfilor este mai putemicE. f, Formarea de familie proprie a fost cercetati de unii criminologi. $i in aceasti irrivinla s-au retinut unele tendinte. Astfel, labdrbali delincvenfi crescufi fu 61 familii
42 43

AI. Rogca, Infroctorul minor, op. cit.,p. 107.
J. Pinatel, op. cit.,p.259.

98

CnrMrNoLocIE

disociate au format 29 familii nedisociate, restul familii disociate (8); la femei delincvente , crescute in 21 fa:nilii disociate au format 7 familii nedisociate, restul -

familii - disociate. Ceea ce s-arputea refine const6 in aceea ci din familii disociate se nasc familii disociate. Cu toate acestea, cercetdndu-se modul de adaptare la familie qi via!6 a delincven{ilor iegi1i din familii disociateaa, reniltdcd un procent ridicat (circa75%) se adapteazdnormal gi numai un procent de l0% se dovedesc inadaptabili Sunt interesante unele observafii gi constat6ri in legdturi cu locuinla infractorilor (sau preinfractorilor))fn general, dupd ce au iegit din familia pirinfilor sau a celor unde au crescut, dupi ce trec la viala independenti (uneori chiar dqpi cisltorie), foqtii infractori nu se striduiesc sd aibi o locuinf[ proprie, cu mobilier propriu, menaj, ci preferd (ori nu gtiu, nu pot) sI locuiascl in camere mobilate, iar masa o iau pe la birturi, cArciumi. $i aceasta denotii o neagezare, un provizorat, o instabilitate de viat6.
14

1

F. Mediul de muncd, locuinld, timp liber. Munca 9i relaliile de muncla5 sunt bineftcitoare pentru conduita omului. Munca inseamni disciplini exterioard, dar gi interioari; ea mai inseamni o bun[ influenl[ a celor buni, a celor ce conduc munca. Dar, dup[ cum s-a observat, locul de munc6 (t:z;ita, atelierul ori biroul) ,,nu-i o ser[". De multe ori, anumite locuri de munci pot favoriza la oameni atitudini gi comportiri negative. Multi infractoi (1,4%) au declarat cd au invlfat viciul gi comportarea delictual[ la locul de munc6. De exemplu, munca laband[ (automatd), munca in mare zgomot (al maginilor) etc. poate tulbura 9i sl6bi psihicul omului. Munca in anumite localuri de consumalie (baruri) poate conduce la slIbirea caracterului moral al omului; munca brutl, in zgomotul instalaliilor poate conduce la unii muncitori la dezvoltarea agresivitilii etc. Munca in mediul comercial, in mediul de afaceri, unde domnegte goana dup[ c69tig, unde imbogdfirea rapid[, in urma speculafiilor, influenfeazi negativ congtiinta unor oameni, sldbind respectul pentru legalitate gi pentru cinste. Astfel de oameni incep a nu mai face distinclia intre delictuos qi nedelictuos, incepdnd a comite infracfiuni (falsuri, delapidiri, ingeldciuni etc.).

x

Secliunea a

V-a

i

Ttpurile de
1. Preliminarii

uiminali

A. Cunoasterea tipologicd..Este un fapt cert ci, dup[ cum se constati din practici, criminalii constituie o mas6 de oameni de o mare diversitate. Am putea sufine ci fiecare criminal este-un cazparticulx, ci fiecare se caracterizeazi print-o seami de fiSsituri fiziologice, psihologice gi atitudini sociale carenu se repetiintocmai laceilal$ criminali. Unul este dominat de anumite tendinle gi interese materiale (licomie, bunuri), alhrl de
44 as

J. Pinatel, op. cit., p. 260.
lbidem.

P nonmun P ntrqNo Cruutx,tLuL

99

tendinfe gi interese de afirmare de sine, de combatere sau supunere fa!i, de atU. In aceasti opticd, cercetarea qtiintificd gi cunoagterea criminalilor este dificild, fiindci, operdndu-se cu o masd informn gi heterogeni de criminali, nu se pot tage concluzii generale privind cauzele gi remediile criminalitSf;i. Din aceasti cauzd,, toti sau aproape toli cercetitorii gi criminologii, din diferitele
gcoli gi curente criminologice, au incercat qi abordat problematica dificild a tipologiei criminale, a tipurilor de criminalia6. Pe de alti parte, practica gi apoi legea penali au cerut qi impus si se find seama de existenfa unor tipuri de infractori cum sunt infractorii minori - infractorii majori, infractorii primari - infractorii recidivigti etc.

:

i

I

ftz
Y
I

in aceasti situalie, criminologia modemi

a

recurs la gtiinla tipologiei, ,,care se ocupd

cu clasificdrile in tipuri gi criteriile dupi care acestea se fac"47, cu descrierea tipurilor gi

metodelor prin care acegtia pot fi determinali. Aceasti $tiinla preconrzeazd existenla unor grupe de persoane, a unor categorii de criminali, iar persoanele care alc[tuiesc un asemenea grup prezinti ffisnturi asemlnitoare. Aceste persoane, cu astfel de t[situri, alcituiesc un tip qi aparfin aceluiagi tip gi formeazl un model care le reprezinti. ln aceasti lumind, tipul este un concept, o idee, o schernl care reprezinti pe to,ti cei care au asemenea trislturi gi fac parte dinn-o asemenea grupi sau categorie. Tipul nu reprezintii esenfa persoanelor din grup, dar nu reprezinti nici numai concretul sau cazul singular. El este undeva la mijloc, la nivel intermediar, insi necesar in procesul cunoagterii. B. Conceptul de tip. Prin tip, ca nojiune generali, se inplege o totalitate de tislturi caracteristice, distinctive, ale unui grup social, profesional etc. De exemplu, tipul militarului (om autoritar, disciplinat, orgmizat, punctual etc.), tipul artistului (om plin de imagrnalie, iubitor de artl - poezie, plastici - mai puf;n organizat, mai pulin ordonat gi punctual etc., etc.); tipul criminalului agresiv (om violent, nestipdnit, nemilos), tipul criminalului pasional (pasiune penfiu o fiinfi, pentnr politici, penfiu bani etc.). Tipul deci presupune: a) o totalitate de hds[turi - moral-psihologice; b) tresiturile sunt cwactsizante, dind celui ce le intunegte un anumit profil, unfel de a fi; c) fi[siturile sunt comune unui grup de oameni (arti$i, militari, criminali etc.). Pe aceasti linie de cercetare, in istoria criminologiei s-a incercat gi s-au dat definitii ale nofiunii de tip criminal.Astfel, bunioar5, Topinard (citat de E. Ferri), spune ciprin tip criminal se infelege ,,un ansa:nblu de caractere (trEsituri) distinctive", oferindu-se o impresie ,,sintetic6" asupra criminalului. Broca (citat tot de Ferri) spune ci tipul de criminal este ,,un ansamblu de fiEsituri..." ale ,,grupului pe care il caracterizeazil'. ,,f[sdturi din cele mai pronunfate gi care se repeti cel mai des". Autoriimai recenfi, incercdnd sidefineascS, relevlo seamdde lahri, care contureazi mai bine aceasti noliune. Astfel, Seelig sustine ci tipul consti inft-un ,,complex de mai
multe caracteristici legateinte ele gi care se gisesc mereuincorelagie'48. Untip criminal
46

l. Mannheim,

op. cit., p. 153

47 P. Popescu-Neveanu: a8 Seelig, op. cit.

Dicliondr

de

psihologie,Ed. Albatros, Bucure$ti, 1978, p.735 gi urm.

100

CnIuINoLocIE

nu este un individ, ci un grup de indivizi care preztnti un ,,complex de caracteristici proprii acelui grup gi care devin reprezentanlii tipului". Autorii ur"i"ti1i gi a$ii mai remafci, de asemenea, in leglturd cu tipul de criminal, ci: a) tipurile nu reprezinti tipuri pure qi complete, dar au unele tis[turi mai accentuate, care ii disting de alte tipuri; b) un criminat nu acumuleazd toate tdslturile caracteristice, dar le are pe cele mai importante, incdt el constituie un tip; c) acceptAndu-se mai multe tipuri de criminali, unele tipuri sunt mai bine conturate gi mai frecvente; de exemplu, tip"f oi-i"AU"i din obignuinfa este mai frecve,nt qi mai conturat decdt tipul criminalului

-

pasional; tiput criminalului agresiv (pervers) este mai conturat decdt tipul criminalului
de ocazie etc. Acelagi lucru despre criminalul profesional'

Existi o tipologie juridicd dupi felul infracfiunilor sivdrgite. Dup[ acest criteriu, cei ce siv6rqesc infracfluni contra viefli sunt uciga.qi, asasini etc., cei ce sdvfirgesc infracfuni confabunurilorsunthofi, t6lhari, delapidatori etc., cei ce sdvdrgesc infracfiuni de fals sunt falsificatori etc. O atare tipologie juridic[ penal[ este utild 9i este folositoare. Ea insd nu este suficienti, deoarece este alcituiti dupdun criteriu unic, anume obiectul infracliuni s6vdrgite, criteriu exterior gi nu un criteriu interior, care s[ priveasci pe
Or, din punct de vedere criminologic este necesari o caracterizare 9i o tipologie a criminalilor din interior, dup[ datele gi tdsdturile caracteristice ale criminalilor, datoriti clrora au slvdrqit anumite infracf;uni gi nu altele. Pentu aceasta, in criminologie s-a ajuns la anumite feluri de tipuri de infractori (criminali), la o tipologie criminologicd.

rri-i"fl.

s-au inregistrat multe incercdri de tipologie criminali. Amintimpe unii psihiati - Lauvergne, Maudsely - care au vorbit de criminalul alienat, criminalul degenerat; pe Lombroso, cure a menfionat tipul criminalului inniscut, criminalului nebun etc.; pe E. Ferri, care a reflnut criminalul inniscut, criminalul de u refinut mai cu seamd criminalul profesional Si allii. ln ocazieetc.; pe G. Tarde, "*"frebuie amintit E. Seelig, cu mai multe tipuri de criminali criminologia contemporan[ (tipul profesional, tipul sexual, tipul ideologic etc.) 9i pe J. Pinatel, tot cu mai multe tipul ocazional etc.). intrucdt.aceste $p.ni Oe cri*inai (tipul pervers, tipul caracterial, ?ou6 ultime forme de tipologie sunt mai complete, in cele ce urmeazi vom invoca

in istoria criminologiei

aceste scheme de tipuri de criminali.

2. Criminalul agresiv (violent)
Un tip de criminal, despre care in criminologie s-a scris gi se scrie mulg este criminalul agresi/e, autor de crime violente, brutale gi cu consecinle individuale gi sociale multiple (de exemplu, omoruri simple ori calificate, lovituri cauzatoare de moarte, vltdmdri corporale simple sau grave etc.). Aparlin acestei categorii 9i faptele de distrugere de

bunuri, cauzatore de pagube materiale gi morale grave (incendii, inundlri intenfionate etc.). Se socotesc acte de violenfi gi agresiunile gi unele acte cu caracter moral care, lovind in demnitatea omului, lovesc Ai in moralul 9i congtiinla profundi a omului (de exemplu, unele calomnii grave, unele violenle morale continue, care imping victima la
sinucidere).

Pnonmptn P ruwxo CntPttx,nLUL

101

Unii autori vorbesc despre acest tip de criminal, numindu-l criminal pervers (de exemplu, Pinatel gi al!ii). Nu existl certitudinea ci este vorba de unul qi acelagi tip de criminal (cu doui denumiri). Criminalul agresiv s-ar defini prin acte criminale comise prin agresivitate (atacuri violente, acte brutale), pe cind criminalul pervers s-ar defini prin acte perverse, acte care aulabazdo perversiune, care este, in unele privinfe, ceva de naturi anorrnali 9i, uneori, patologici. in aceasti ipotezd *t1i, pe de o parte, criminalul agresiv, care-i un tip, in multe privinle (emotiv-activ, mintal), oarecum un om normal, cu tendinle agresive, violente 9i autor de crime simple, comune gi, pe de alt[ parte, crimin ahtlpervers,care-i qn tip, in multe privinp (emotivactiv), cu tulburlri caracteriale, cu tendinfe perverse (cruzime etc.) 9i autor de crime grave gi deosebit de grave, cum este omorul prin cruzimi, omor al mai multor
persoane deodat[.

Pentru cunoagterea tipului agresiv, trebuie flcut[ leg[tura cu sistemul instinctelot'o omului, al trebuinlelor gi impulsurilor acestuia. Printre acestea, se enumerl gi instinctul conservdrii de sine, care intervine in situalii periculoase qi
psihologisl ,rrr.n.rC acest instinct sau impuls, instinctul de combateres2, care intervine cdnd apare o piedic6, o opozilie in calea satisfacerii ffebuinlelor proprii (foame, sete, sexual etc.) gi prin acest instinct pericolul este combitut, respins. Acest instinct este util qi confiibuie la ap[rarea qi conservarea persoanei ajuns[ in asemenea situafie. incarulcomiterii de infracliuni, instinctul combaterii este folosit in mod exagerat, in forme ce conduc la acte criminale. Combaterea devine agresivitate, care nu mai
care impinge la acte de respingere, de combatere qi protec(ie de sine.

A[i

poate

Criminalul agresiv, dupd Seelig, este criminalul caracterizat prin emotivitate puternic6, insotiti de descirclri reactive, motrice la fel de putemice, prin acte de violenll, vitdmiri corporale gi altele de acelaqi fel. Maiprofund, dinpunct de vedere psihic, criminalul agresiv se caracterizeazdpnn s[rdcie de sentimente de simpatie iafi de alli oameni, prin stiri de mdnie care nu pot fi stip0nite de voinfa proprie 9i, in'generai, printr-o comportare de agresivitate gi ostilitate fa{6 de alli oameni. Cdnd acest tip este gi de o construcfie corporali putemicd, atletici, atunci agresivitatea se manifest[ gi prin intrebuintarea de mijloace ftzice (arme, bastoane, cufite, topoare etc.). Cdnd este vorba de un tip de corpolenfd slab[, comite acte de agresivitate verbal[ (insulte, calomnii, amenin![ri, scrisori anonime, pl0ngeri la autorit[fi instanle, polifie). Mai mult de cdt atdt,agresivitatea, ca stare de duratl la acest tip de criminal, de cele mai multe ori, este asociat[ cu abuzul de alcool, care ridic[ starea emotiv6 gi de ostilitate, sllbeqte puterea de stlpdnire de sine 9i uqureazl fiecerea la comiterea de acte agresive, violente, vit[mdri corporale etc' Criminalul agresiv se poate manifesta intr-o form[ subit[, spontand, iviti intr-o situalie neprevizuti, devenind o reacfie izolat6, dar el se poate manifesta qi intr-o
50 Conseil de

fi st[pdnit[

de om.

l'Europe, La violence dans la sociritd, Strasbourg, 1973umAne.
75

5r

Al. Rogca, Motivele acliunilar

sz P. Bovet L'instinct combatif, Flammarion, Paris, 1928, p. ,

, 9l

,

t02

CnrMrNoLocIE

form[ cronic[, sistematic[ gi frecventd. Acegtia sunt cunoscufi in grupul lor social (cartier, sat) ca oameni violenfi, cert5refi, bEt6uqi, agresivi. Criminalul achizitiv tn &epnrl penal, in legltru[ cu comiterea diferitelor tipuri de inftacliuni, un toc important il define criminalul, mai exact, criminalii care comit crime contra propriet[1ii, contra bunurilol valorilor binegti etc. Dup[ legea penai6, aici este vorba de criminalii care comit diferite: a) furturi (furt simplu, furt calificaQ, b) tdlhirie (simpl[ ori calificatd), c) abuzul de incredere (insugirea, dispunerea ori refuzul de a restitui un bun mobil al altuia), d) ingelSciunea (inducerea in eroare in
scopul oblinerii unui folos material), e) tulburarea de posesie arurui imobil (ocuparea, desfiinlarea ori strimutarea semnelor de hotar) aflat in posesia altuia, f) delapidarea (insugirea, folosirea ori fiaficarea) de cdtre un funcfionar ori salariat de bani, valori sau alte bunuri. Tot aici citim gi g) infractiunile de fals (falsificarea de monede,

i.

titluri de credit, cecuri ori alte valori asem[n5toare etc.), falsificarea de timbre, mdrci, valori strdine), delinerea de instrumente in vederea falsificlrii de valori. Am
putea ad6uga aici, de asemenea, crimele (infracfiunile) de fals material in inscrisuri

oficiale (falsul, contrafacerea scrierii ori a subscrierii ori alterarea lor, falsul intelectual (atestarea unor fapte sau imprejur[ri necorespunzdtoare adevlrului), falsificarea de inscrisuri sub semnlturd privati. Menfionim 9i unele crime (infracfiuni) la regimul stabilit pentru h) anumite activitili economice (specul6, ingel[ciune la mdsuritoare, ingeldciune la calitata mirfurilor). in sfbrqit, aparrin aici unele i) infracliuni de serviciu sau in legituri cu serviciul, precum sunt: luarea de mitd (fapta functionarului care pretinde, primegte bani ori altfel de foloase) in scopul de a indeplini ori a nu indeplini un act de serviciu, darea de miti (promisiune,
oferirea sau darea de bani, foloase, in modurile gi scopurile de mai sus. in gtiinfa dreptului penal gi in practica judiciari penali, ca qi in criminologie, autorii acestor crime (infracfiuni), criminalii respectivi, au primit denumiri dup6 numele crimei siv6rgite, anume: ho{i (pentru furt), tdlhari (pentru tdlhirie), garlatani (pentru ingel[ciune), delapiddtori (delapidare), falsificatori (pentru fals), mituitori, traficanfi influenfi, mituit, speculanti etc. (pentru acte de corupfie). in criminologie gi in psihologie criminali53, unii din acegti criminali au gi denumiri gi mai detailate, precum hofi de buzunare, hof de bijuterii, hofi din hoteluri gi altele. Despre unii din aceste tipuri de criminali, in criminologie, s-au flcut studii interesante gi meritorii,

tris[turi comune, anume: 1) se efectueazi acfiuni ce privesc bunurile, valorile materiale; 2) acfiunile constau in luarea, insugirea, folosirea acestora; 3) in scop de cdgtig, de apropriere, acest lucru este valabil pentru furhri, delapid[ri, falsificdri, cumpiritori gi aga mai departe. Aga fiind, toli criminalii aceqtia trebuie si se caracterizeze nu numai prin obiectul
53

de exemplu, despre tipul hofului.sa Toti autorii acestor crime au cdteva

F.Louwagg Psychologie et criminaliti, Ed. Annessens,Nimove, Belgique, 1993, p. 371 Ei urm. sa The Prcfessional Thief (By A Prufessional Thierfl, Annotated and Interpreted by E. Sutherland, Chicago.

PnonrEME P nnrtrrro Cntutx,lLuL

103

infracliunii (bun mobil, valori), ci prin ffEsdturile, prin motivele care stau la baza acestor crime. Din acest punct de vedere, toli acegti criminali se aseamin[ 9i formeazd un tip de criminal, caracteizatprin tendinla de luare, de achizigionare de bunuri, valori. Resortul comun gi principal la acest tip de criminal este tendinla de luare, adunare, insugire de bunuri de tot felul. Acest trp de criminal se nuinegte tipul criminalului achizitiv, criminalul care achizilioneazd, care adun[ bunuri in scop personal, in scop de cflgtig, in scop de intretinere, imbog[lire etc' ^ Tendinta de a aduna bunuri (alimente, de a avea ad[post etc.) este o tendinfi biologicl importanti gi este comunl animalelor (cele ce adunl alimente) 9i oamenilor (provizii, bani etc.). Ea este o tendinfi comuni oamenilor, cinstili 5i necinstili, criminali 9i necriminali, cu men$unea c[ la oamenii cinstifi, necriminali, aceasti te,ndin15 are anumite
respect[ asemenea limite (in ceea ce este al altuia), cu metodeneadmise de congtiinla sociald, juridici qi de lege (prin ingeldciune, prin violenfd, t6lhlrie prin abuz de incredere, prin falsificare etc.). in aceasti situalie putem vorbi de

limite, pe cdnd la criminali

ea nu

tipul criminalului ach:zitl, ca tip comun, ca gen, qi de tipuri de t6lhar, ho1, garlatan, falsificatof mituitor gi alte subtipuri, ca specii de criminal achizitiv.
4. Criminalul caracterial in criminologia contemporani, alituri de criminalul agresiv, nervos 9i a[ii, se citeazdgi se menlioneazi ciiminab,il caracterial.lnpsihologie - 9i in criminologie - prin caracter se infelege o anumitd structur6 a afectivitilii, o anumiti structur[ a gi activitatea individului in ,,iendin1elor de natur[ afectivi, care dirijeazi reacfiile deci de organizarca, de aqezarea vielii psihice condiliile mediului"s5. Este vorba afective, a diferitelor tendinle, impulsuri, sentimente. Aceasta inseamni c[ fiecare om, inclusiv criminalul, are, mai intdi, Un caracterpsihologic, in functie de tendinla afectivddominantd;de exemplu, caracterul egoist, ava4achizitiv (al celui ce adun6,

achizilioneaz[ bani, bunuri in mod exagerat) caracterul agresiv al celui care dominl gi combate, caracterul erotic la care domin[ tendinla sexuall - erotici etc. Cum omul se dezvolt[in familie, gcoali, intr-un cuv6nt, in societate, el inva!6 sI cunoascl valorile morale, sociale gi normele de conduit[ corespunz[toare, ceea ce are influenfd qi asupra tendinfelor gi pornirilor lui afective, ceea ce conduce la o domolire 9i indiguire a acestor tendinfe atunci cdnd sunt prea puternice, la o organizare gi ierarhizare in jurul valorilor gi sentimentelor sociale. Cu alte cuvinte, se ajunge de
la un caracte r psihologic,la un caracter social qi moral,la un caracter modelat dup[

cerin{ele sociale.

Aici, cdnd discutim criminalii caractetiali, ne referim, in primul rdnd, la

caracterulps ihologic qiapoi la caracterul moral; in al doilea rdnd, aici ne intereseazl

acei criminali care prezintil structuri gi tulbur6ri ale viefii afective 9i active, pe
scurt, tulbur[ri ale caracterului gi care se numesc criminali caracterialis6.
Heuyer, citat de J. Prnatel, op. cit., p.273. to E. ilt""ill", eui sont les dilinquen* caractiriels et comment la sociitd doit-elle se difen&e contre leur piriculositi (Rewe intemationale de droit penal - 1954).
55

104

CnrMINoLocIE

Exemple de structuri dificile de caracter (sau instabilitate caructeriali) sunt cele exprimate in comport[rile omului inc[pi!6nat, ale omului plin de agresivitate, ale omului stlp0nit de anumite temeri (angoas[) ori de anumite pasiuni, pe care omul nu le poati stlpdni. In aceste cazrri, o primi caracteristicl const[ in aceea cd o tendinti sau impulsiune afectiv[ - exemplu, agresivitatea, dorinla sexuall etc. - se dewoltiin mod pronun{at 9i ,,domin6 intreaga persoanE" a omului57, iar voinfa gi controlul de sine nu le pot st[pini gi stdvili. A doua caracteristic5 constd in aceea cileste vorba de o tulburare par\iald a psihicului persoanei (o tendinfE, un

*.r-iti

element afectiv) gi nu intreaga fiinf[ psihic6, cum este cazul unei psihoze schizofrenie -; a treia caracteristici este aceea c6, din punct de vedere mintal, al congtiinfei, omul igi di seama de ceea ce face, este lucid gi este responsabil' Prin u.rrt" trlsituri, infractorul caracterial5s se deosebe;te de criminalul bolnav mintal (raranoic ori schizofrenic). O altl caracteristic[ constl in aceea c[ tulburarea Jaracterial[ plaseazdpersoane respectivd in seria de treceri de la omul normal sin6tos psihL - h omul anormal, dar nu bolnav psihic. Aici sunt posibile tulburlri

caracteriale de trecere de la tulburlri u;oare, abia perceptibile, la tulburiri caracteriale mai grave gi vizibile. Pe cale de consecin!6, tipurile caracteriale ale criminalilor vor fi gi ele de la forme ugoare la forme mai grave' Cercetirile fEcute in aceast[ materie aratd cd tulburlrile de caracter au o contribufie reali in producerea crimelor. J. Pinatelse prezintd date care dovedesc c[ prinhe criminali.. g[r.r".ul,ti criminali caracteriali. Astfel, dupi unii60, criminalii iaracteriali sunt inff-un procent de 37o/o, iar dupi allii (Huyer), procentul este de 41%.Dgpdfelul infracliunilor slvdrqite de acegtia, se arati cd34% sunt infracfiuni de omor, 9,6% infracfiuni sexuale, 38% infracfiuni de furt califrcat,40o/o infracliuni de furt simplu, 7,4o/o infracliuni de incendiu. Tot in aceast[ direcfie, C. Burt6t glsepte cd 60Yo dintre delincvenlii examinafi prezint6 o dezvoltare excesivd ori deficitari a diferitelor tendinfe afectiv-active, Liperdezvoltarea fiind mai frecventi decit hipodezvoltarea, iar la l2%o din acegtia dezvoltarea excesiv[ a acestor tendinfe pare a fi singura catzd a comiterii de infracliuni. in iiteratura de specialitate62 criminalii caracteriali sunt de mai multe feluri: a) criminali psihopatici care, la rdndul lor, sunt: tipul orgolfos (paranoic), caracteizatpin orgoliu, vanitate, trufie, incredere oarbi in sine, desconsiderare a altor oameni, revendicativ, suspicios gi in conflict cu a$i oameni; comite acte de violenlS etc'; tipul peryers, nemilos, lipsit de afectivitate qi in conflict cu alte persoane; comite acte -infrac,tionale de cruzime; tipul nervos (hiperemotiv), caracteizat prin excitabilitate,

t

G.H"oy"r, Nlinquence et troubles de caractire chez les adolescents @evue de I'education surveill6e, 1946). G. Resten, Caractdrologie du criminel... t' Op. cit., p. 274. gi urm. 60 G. $teflnescu Goangfl, Al. Rogca $i S. Cupcea, op. cit., p. 150 6r C. Burt, The Young Delinquent,lJniversity of London Press, l93l' 62 F. $tefinescu-Goangfl li dllii: Instabilitatea emotivd, p. 108 Si urm.
s8

P nonmun P nnrn ro CntutN,eL{JL

105

iritabilitat€ excesiv6 gi greude adaptat social; comite acte de conflict (certuri, calomnii de la etc.); tipul os cilant, agitat gischimb[tor (cicloid), caracterizat prin multi migcare, ori agitalie ta steri depresive; in societate nu inspir[ incredere 9i comite acte de violenfi (inrovertit), retras 9i pasiv (comite acte de imprudenfa); b) nlgtjentl - tpdichizoil

Y

tipul psihastenic,caracterizatprin stiri de ?ndoial5, teaml, inacliune, omisiuni penale; nanrastenic,.*o**t.u o- sensibil la oboseal5, dureri corporale, insomnie, ipohondru;
t'rpul isteric bolnivicios, crize nervoase etc.

criminalipsfionaryotici care, la rindul lor, sunt de mai multe feluri 9i anume: tipul

Cfiirinatul lipsit de frilne sexuale gi Infracfiunile ?n legitur[ cu viata sexuald sunt din cele mai periculoase cu urmiri individuale gi sociale la fel de periculoase. Violul, adicl raport sexual cu o
5.

persoani de sex feminin prin constringerea acesteia ori in imposibilitate de a se minor[, apera sau de a-gi exprima voinfa (art.197 Cod penal), raportul sexual cu o de fapte sunt comise incestul ori coruplia sexualaproduc indignare 9i proteste. Astfel brutale de persoane lipslie de simf moral qi $ljdltalilde victim[, de cdtre persoane a impulsului sexual' Ele alc[tuiesc un tip special gi lipsite de puterea de stip0nire denumit de seelig63 - criminal lipsit de frdne sexuale. criminalii care de "rimirral, apa4rn acestui tlp sunt numai aceia care comit acte legate de viafa sexuali, de exemplu, un act de viol, de incest, de sadism etc. Nu aparfine acestei categorii criminalul care comite un omor din gelozie sau un ulffaj contra bunelor moravuri'
Viafa sexuall este legati de instinctul, de impulsul sexual, catevizeazdo persoand de sox opus gi care este o necesitate fireascl gi permisi. Dar ea este, intr-o societate civllizitd, ieglementati in aga fel incdt s[-gi indeplineascl funcliile fireqti (continuitatea speciei umane). Ea este permis6 intre b6rbat 9i femeie, pe bazd de liber consimlimdnt. Raportul sexual nu este perrris fa!6 de o minori ori fap de rude (fra1i-surori, p[rinli-copii). Nu este permis tntre persoane de acelaqi sex sau
acte

nlfiregti ori prin mijloace brutale, sadice etc. Cei ce incalc[ asemenea interdic,tii devin criminali prin lips6 de frdne sexuale. Criminalii acegtia sunt de mai multe feturi 9i se caracterizeazdpin anumite trislturi biologice 9i psihologie specifice. in regula general[ exercitarea funcfiei unele sexuale este fireasc[, iibere 9i permis6. Ea este insi reglementat[ 9i i se aduc persoane limite, unele opriri, care sunt de dou[ feluri: unele cu privire la anumite (minori, rude apropiate, persoani de acelagi sex etc.) 9i altele cu privire la mijloacele brutalitatea, de exercitare a actului sexual (de exemplu, nu-i permisi constringerea, pervesiunea) sau cu privire la persoane de acelaqi sex' in acest cadru di permisiuni qi interdiclii de exercitare a trebuinfei sexuale, persoanele care incalcl un asemenea cadru se delimiteazd, apflrdnd mai multe categorii de infractori sexuali, qi anume: -lei ce s[vdrgesc fapta fa[6 de minore (pdnn h t4 ani), unde este vorba de o nematurizare completi a minorei, intr-o bund misur[ inci de copil; infractorul se
63 Op.

cit., p. 101 9i urm.

106

CnrurNoLocrE

caractetizeazd pin violenfl, brutalitate care se datoreazd unor impulsuri oarbe, unei lipse de afectivitate 9i lipsei de mil6 fa[d de minori gi, mai ales, unei lipse de fr6ne sexuale, de stlp6nire de sine gi de voinfi. S-arputea ca exercitarea instinctului sexual fafE de minore sE se datoreze unei tulburdri caracteriale privind preferinla pentru persoane minore, unei strri patologice in persoana violatorului; - cei ce siv0rgesc faptz fa[d de persoane profitfind de imposibilitatea de a se apdra ori de a-gi exprima voinfa; gi aici este vorba de lips6 de mili, de brutalitate gi lipsa de fr6ne sexuale; - cei ce sivdrqesc faptafa[d de rude apropiate (tat6l fafd de fiici, frate fafi de sorl), unde explicafia poate s[ consiste in condilii familiale de cregtere (in condi{ii depromiscuitate, dormitul in acelagi pat, condifii de educafie negativi etc.), careiau apropiat pe parteneri la actul sexual. $i aici se pot dezvolta unele complexe psihice care si duci la stiri anormale, chiar patologice. in aceste cantinu existd nici fr6ne sexuale, nici acte de vointi qi stipdnire de sine; - cei ce sdvirgesc faptafa[ddeun partener de acelagi sex (pederastie, lesbianism); aici este vorba de o deviere anormald a instinctului sexual de la un partener de sex opus la un partener.de acelagi sex; cercetdrile psihiatrice in aceasti materie n-au emis o ipotezi ereditard, care ar avea o explicafie clar6, degi a$a ceva nu este exclus; se pare totu$i ci ipoteza dob6ndirii unei astfel de devieri este mai credibila; in tot cazul, este vorba de ceva anormal, patologic; - o ultim6 categorie este format6 din criminalii care sdv6rgesc crime contra viefii sexuale prin procedee qi mijloace cu totul anormale gi patologice6a, gi anume: a) sadicul,pin care se intelege individul care poate satisface impulsul lui sexual numai fEcdnd pe partenerul lui sexual sr sufere (s6 fie b6tut, chinuit etc.); este vorba mai, int0i de suferin,te fizice (brtii, flageldri), dar gi de suferinle morale (umiliri, torturi morale); uneori, sadicul igi poate consuma actul sexual prin omorirea partenerei; b) masochistul, care poate avea raport sexual numai daci el insugi este chinuit, torturat, dacd-i flcut si sufere (sr fie rinit, insdngeiat etc.) sau, la instigarea lui, un

altul aplici unui terf torhri, rdniri.
6. Criminalul profesional

indeletricire (de exemplu, escrocul profesional, holul de buzunare, prostituata etc.). Problema a fostpreluat[ de criminologie, iar astdzi,in cadrul tipurilor de criminali s-a cuprins gi criminalul profesional. ln societatea zilelor nourt ., existenfa crimei organizate,ca 9i criminalitatea legati de droguri, cuprind mulli criminali proiesionali. Criminalul profesional este persoana cure este refractari muncii intr-un cadru legal, care sivdrgegte infracfiuni in mod sistematic in scopul c0gtiglrii resurselor de trai. Seelig numeqte acest tip criminal, criminal refractar muncii. Refuzul muncii cinsite gi legale apare ca o trisdtur6 esenliald a acestui tip de criminal. Criminalii
6a Seelig, op.

in teoria gi practica dreptului penal se vorbgte despre criminalul profesional, desemnat astfel prin aceea ci face din infractiune un mijloc de ixistenfd, o

cit., p. 108 gi urm.

Pnonmun Pnrtxo Cruutw,aLuL

r07

i,/

t/

profesionali sunt de dou6 feluri: criminalul profesional pasiv sau panzit social gi criminalul profesional activ, dinamic ai organizat. Criminalul profesional pasiv este persoana care nu munce$te gi nu-gi c69tig[ existenta din munci, ci din sivdrgirea de infractiuni, din practicarea unor activitEli paraziitare,plecum cergetoria, vagabondajul, prostitulia, jocurile de noroc. Ceea ce iaracterizeaz[ pe acest infractor, sub aspectele de personalitate, sunt: un nivel de inteligenp sclzut, capacitate redusi de rezolvare a dificultililor zilnice de viaf6; nivelul de inteligenli se acordeazi cu nivelul de instructie gcolar[, care se rezumi
la gcoala intrerupti ori la c0teva clase elementare.Ptezintd o structurl caracterial5 labil[, pronunlatl fiind gi tendinla spre supunere 9i ascultare fati de alte persoane;

i

in plus, o voinli slab[ qi stipdnire de sine oscilanti. Criminalul profesionalac#u 9i organizat,care,de asemenea, igi cdgtigd existenla din s[vdrgirea de infracfiuni, dar din infrac]iuni de alt[ naturi 9i mai complexe, cum sunt: infractiunea de frrt de buzunare, traficul de femei, falsificarea de bani sau de acte,ttzde fals etc.; acegti infractori, de cele mai multe ori comit infracliuni in mod organizatqi in band[, in care se cer pricepere 9i metode tehnice (ex' furturi prin spargere de locuinfe, atacuri de camionete de poqt[, de binci, furturi in trenuri, n rt"i in magazine, furturi prin efracfie, deschideri de lacite la locuinfe, furturi de autovehicul., d. bi"i"ltte, escroci de cisltorii, ,,goareci" de hoteluri, trigori qi garlatani, escroci in industrie 9i comerf, confrabandE 9i piafa neagrd, spargeri de case de bani etc.). Ca trisituri de personalitate, acest tip de criminal este cu un nivel de inteligenti normal sau chiar ridicat, dar, din punctul de vedere al laturii afectiv-active, este insensibil gi lipsit de simpatie 9i millpentru al,tii, este egocentric, neincrezdtor qi chiar pervers, ,,incapabil de renunfare la o satisfactie imediati, insuficienf6 de control de sine, de judecati, de utilizare a experienfei frecute, impulsiy etc."65.1n ceea ce privegte abilitatea de a ac{iona, aptitudinile sale tehnice, el le posed6, le-a inv[fat gi s-a ataqat de astfel de activitifi. Apucarea insi pe drumul crimei profesionale este ceva ales deliberat 9i in mod liber, dar poate fi 9i ,,o sfidare, un refugiu, ca unnare a unei dezibtzii, a unei frustrIri, ca o dorinfi de rizbunare"66. personalitatea criminalului profesional activ este gi rezultatul unor date ale structurii sale biologice - abilitate, aptitudini, indrlznealI, rdceal[ afectivi, desconsiderare fafi de alti oameni - gi ale influenfelor de mediu. De regul6, criminalul profesional a crescut intr-un mediu infracfional sau antisocial, intr-un mediu de afaceri gi petreceri. Din imbinarea acestora, spune Pinatel, se nagte acest ,,aliaj" infraclional, care este criminalul profesional.

Criminalul ocazional in cadrul tipurilor de criminali este menfionat, cu insistenti, de majoritatea criminologilor, criminalul ocazional. El este indicat de reprezentan{ii gcolii pozitiviste (Lombroso, Garofalo, Ferri), de reprezentan(ii gcolii sociologice
7.
6s F.
66

Pinatel, op. cit., p.299. lbidem, p. 298-300.

r08

CnrurNoLoGrE

(Lacassagne, Tarde, Pop) gi este menfionat de criminologii contemporani (J. Pinatel, Seelig, Sutherland, Di Tullio, De Greef etc.). O prim[ chestiune privind pe criminalul de ocazie este aceea a definirii lui, a camcteizdii lui. in aceast[ privinti s-au dat defrni,tii gi s-au invocat multe elemente de
a prezenta cancteizarc. Astfel, E. Ferri spunea cd este criminal ocazional cel cme, o tendinli inndscut6 spre delict, comite crime sub influenJa tentaliilor provocate de factori profesionali sau de mediu exteriot'?. Pinatel spune c[ criminalul ocazional este un om adaptat social, cu o conduitl conformist[, dar care comite o infracgiune ,,ca unnare a unui concurs particular de circumstanfe'68. Criminalul ocazional comite o fapti criminali impins fiind de factori exteriori, de ocazii speciale. Este, bunioarE, criminal ocazional cel care, nimerind int-o ambuscadi, infi-o inc[ierare, loveqte 9i el; cel care, l5stndu-se antenat de allii, comite un furt, un uz de fals etc. Tr[slhrile caracteristice ale infractorului ocazional sunl a) conduiti bun[, conforml

'fEr[

pdni la comiterea unei crime; b) aceasta

comite ca urmare a unor imprejurlri, factori exteriori, ocazionali; c) criminalul ocazional nu recidleazd; aceastd ultim6 hlsitur[ ar fi, de asemenea, un criteriu de deosebire a criminalului ocazional de a[i criminali, cum
se

este criminalul profesional ori cel din obiqnuint5; d) in sfhrqit, criminalii ocazionali reprezintl, ins6, un procent ridicat infie criminali, anume 70-80% din totalul criminalilor. Pe aceast[ bazd unii criminologi - Seelig etc. - susfin cd acegti criminali de ocazie fomrcazd,,atrrrata de rezervi" a criminalitilii.

Ideea ci tipul criminalului ocazional comite fapta datoriti unei ?mprejurlri, situatii, exterioare, unor ocazii, cuprinde mult adev[r, insd ea nu ftebuie absolutizatl, fiindci nu toli cei care se glsesc intr-o imprejurare criticd comit infracfiuni, ci unii rezisti gi se pot st6pdni. Problema s-a discutat in criminologie, in termenii: ,,dacd ocazia face pe hof sau dacd ocazia releveazd pe ho!"6e. Unii au susfinut cI factorii extenri sunt decisivi (ocaziafacepe ho,t), allii ci factorii interni sunt decisivi (ocaziadescoperi numai pe ho{). Majoritatea cercetitorilor suslin cdin cam.l criminalului ocazional poate sd fie gi o contribufie a unor factori interni, personali, de exemplu presiunea unei nevoi urgente, lips[ de stiptnire de sine etc., dar cE factorii externi sunt predominanfi. Existi situafii, imprejur6ri exceplionale care pot impinge la crimi gi pe un om care, in alte imprejurlri, n-ar comite fapta. Criminalul ocazional este de multe feluri qi existd o gami intinsd de criminali

ocazionali, dup[ felul ocaziilor, dupi felul crimelor slvirgite qi aqa mai departe. lncerclrile de a face unele delimitiri 9i subdiviziuni n-au lipsit, deqi ele sunt criticate.
menfoneazd urmitoarele feluri de infractori ocazionali: a) delincventul de ocazie comun care, zub presiunea unor nevoi imediate qi in prezenla unor circumstanle defavorabile, comite furturi din magazine, incalci ordinea public[ ori, pentu oblinerea unor beneficii ilegale, comite acliuni frauduloase; b) delincventul care comite unele infrac{iuni sub presiunea unor stiri emotive putemice cirora nu le poate rezista (de

Astfel,

J. Pinatel

67 68

Definifie citatd de J. Pinatel, op. cit., p.302443. lbidem, op. cit., p.302. 6e J. Pinatel, op. cit., p. 3A2.

P nontEME P rurrtxo Cntutx,qLuL

109

exemplq m6nie furiq jignire etc.); c) delincventul care, urmare a unor condif,i personale critice gi defavorabile, de exemplu, o cizA financiari grea, ridic[ o sumd de bani din casieria institufieiunde lucreazl; d) delincvenhrl care comite un delict dinneprevedere (de exemplu, automobilistul care incalc[ semnele de circulalie etc.).

8. Criminalul debil mintal

Dupi cum o demonstreazi gtiinlapsihologiei, nivelul de dezvoltare al inteligenlei, al judecalii, pe scurt, al capacitifii minhle este de rei feluri: nivelul normal, nivelul subnormal gi nivelul peste normal sau superior. Psihologia experimentald a reugit sl m[soare, cu mijloace gtiinlifice - testele psihologice - aceste niveluri qi s[ le exprime, numeric, prin coeficienli de inteligenlI. in linii mari s-a stabilit ci in populalia general[, 50% sunt cu o inteligenfi norrnali, 25%o ctt o inteligenli slab[, debil[ 9i 25% cu o inteligenli superioari. Tot gtiinla psihologici gi criminologici au mai stabilit ci procentul debililor mintali este ridicat in populalia penal6, motiv pentru care aceasta este o cauz[ la producerea criminalitetii $i, totodatii, existenla unui tip special, anume tipul
criminalului debil mintal.
Debilitatea minal[7o este de mai multe feluri sau grade: una, debilitateagravd,wrde se plaseaz[ debilii mintali cu gradul cel mai de jos de inteligenti (idiolii qi imbecilii), cu un coeficient de inteligenli p6ni la 50, adici egal cu nivelul de inteligenl[ al unui copil pdn[ la 10 ani; alta, debilitatea mintalI usoard (mdrginifii 9i submediocrii), coeficient de inteligenli phnl la 90, in vecinitatea inteligenlei normale, egal cu nivelul de inteligenli al unui copil pdn6'la 12-13 anl Pofivit numeroaselor date statisticeTr, se dovedegte c[ infre criminali este un procent mai mare de debili mintali decdt intre necriminali. Huyer di un procent de 15,9o/o cu

nivelmintalde 10-11 ani,unprocent de32%ocunivelmintalintre 11-13 ani,pec6nd infie nedelincvenfi aceste procente sunt de 7,3Yo qi respectiv 29,lYo. Procenhrl m{
grupa celor normali (32,4%)incdts-a pus intrebarea dac[ este vorba de privind ,,debilitate mintal[ sau inteligent[ mediocrd sau normal mediocr[". Alte date, pe delincvenlii adu$i, sunt in acelagi sens, adic[ debilul mintal este mai frecvent printre delincvenf. De exemplu, Coly (Franfa in 1950) susline c[ laun numlr de peste 1.200

mare este

cite

delincvenli, unprocent de2|%sunt debilii mintali; Vervaeck @elgia) laun numlr de 1.000 delincvenfi, gdsegte cd3l,TYosunt debili mintali. in S.U.A., procentul este de 25 o/o.TotYervaeck a examinat recidivigtii gi a glsiu 3,3% inteligenl[ superioari, 32,3Yo inteligenl5 medie, 47,3Yo inteligenli defectuoasd (debil6). S-au frcut giunele corelaliiintenivelul de intehger$iqinaturainfracliunilorcomise. Astfel, debilii mintali comitmulte incendii Qg%),delicte sexuale Ql,7%);dimpotriv5 infracgiuni de omor mai puf,ne 06"A;h furtul simplu (14,9o/o),la furtul calific at (12,9%) Pentru infelegerea infracflonalitifii debililor mintali trebuie sd se !in[ seama 9i de alte aspecte ale personalidlii lor nu numai de latura mintali. Astfel, intr-o cercetare mai veche in Belgia (Vermeylen- 1922), se arati cI sunt mai multe feluri de debili
?0

Mariana Ro$ ca, Psihologia deficienlilor mintali, Ed. did. 9i ped. Bucureqti, 1t J. Pinatel, op. cit., p. 286-287, p. 290.

1967

, p.

7

-

110

CnrMrNoLoGIE

mintali, in funcfie de caracter (emotiv, instabil), de stdpdnire de sine (ponderat, misurat), de felul activitefli @p activ, dinamic) Ei de alte elemente. Tot aga, instabilul, dinamicul ajunge mai ugor in conflict cu al,tii 9i comite infracliuni. O trlsituri specific[ debilului consti in limitele restrdnse de a line seama de a[i oameni gi de reacfiile acestora. El nu prevede cE allii pot gdndi mai bine, ci pot reacfiona mai prompt, motiv pentru care el nu se poate adapta.Infractorul debil, odati prins asupra infracliunii, neag[ realitatea, neputdndu-qi da seama ci altii gtiu omul 9i inleleg mai mult. El judecIlumea dupd nivelul lui de infelegere, dupi cum normal o judecl dup[ nivelul lui mai ridicat. O alti caracteristicE este lipsa capacitilli deprevedere a debilului asupra s[vdrgirii gi urmirilor s[v0rqirii crimei, lipsl ce izvorIgte 9i din lipsa nofiunii de durat[ in timp a faptei, no{iune care la el este resffinsi; cum s-a spus, el are un ,,otizont temporal"?2 reshdns, el lucrdnd pe durate scurte, pe zile, siptdmflni, nu pe ani. Din aceast[ cavzd el nu prevede exact consecinfele mai indepirtate ale faptelor sale,
bun[oar5, judecata $i pondamnarea. V[zut mai de aproape, el are, in bun[ misur[, o gdndire infantil4 concreti; el se descurc[ greu in activitatea sa gi are nevoie de sprijin; viafa lui afectivl, de asemenea, este restrensi, limitat[. El este redus ca viaf6 mintall, la el predomini ,,achizigia" de cunogtinfe, dar nu prelucrareapi elaborarea de solu,tii proprii in diferitele situafli noi gi complicate ale vie,tii. El este egocentric, vede totul prin prisma proprie, drt nu se poate transpune in situalia altuia qi nu poate gdndi in situagia altuia. Apoi, nu este congtient de sine, nu-gi di seama de limitele restrAnse ale judecllii proprii. Atenfia, memoria, reprezentarea sunt sirace, limitate; nu are control de sine, este credul gi sugestibil. Pentru toate acestea nu se poate adapta ugor laviala social[. De regul[, la aceste dificienfe mintale se adaugi deficienfe caracteriale - instabilitate emotiv[ - gi slabi stdp0nire de sine. De aceea, el devine mai ugor un infractor.

9. Criminalul r ecidivist Criminalul recidivist este caracterizatin general, prin aceea cE acesta comite in mod repetat crime. Dupi comiterea unei crime, descoperit 9i pedepsit, comite din nou alte crime. El devine un fel de profesionist in criminalitate. Fenomenul recidivismului, adici existenfa unei criminalitEli s[vArgite de persoane care au mai s[virgit inainte alte crime, devine o parte importantl a criminalitElii generale. Recidivismul constituie partea cea mai periculoasd a criminalit5lii, iar recidiviptii reprezintl partea cea mai periculoasl a criminalilor. Recidivigtii constituie, oarecum, o parte permanent[, un fel de ,,armat5" permanenti a criminalilof3. Dup[ lege, recidivigtii sunt de dou[ feluri: unii, care dup[ ce au fost condamna{i

pentru prime infracfiuni, siv0rgesc din nou alte infracfiuni, recidiviqti postcondamnatorii gi a[ii, dupi ce au executat pedepse pentru prime infrac{iuni,
comit din nou alte infrac{iuni, recidiviqti postexecutorii.
72 73

J. Pinatel, op. cit., p.297. M, Laignel-Lavastine, V. V. Stanciu, Prdcis de criminologie, Payot, Paris, 1956, p. 172 qi urm.

Pnonmun P ntwxo Cntutt

t,tLrJL

111

Cdteva date statistice, cu titlu de exemple, cu privire la recidivigti, sunt necesate. Astfel, E. Ferri, citat de PinateIa, susfine c[, in Europa, criminalitatea recidivigtilor

60% in cadrul criminalit[1ii generale. M. van Bemmelen, criminolog olandez din zilele noastre, susfine c[ recidivismul reprezinti 30%-35% din criminalitatea generalE. Ca gi in cazul celorlalte tipuri de criminali, este necesar s[ indiclm trlslturile caracteristice ale criminalului recidivist. Prima tisituri, dupd care se poate identifica recidivistgl, este aceea cI recidivistul este o persoanl care a mai comis infrac{iuni, care se pot dovedi cu actul de condamnare, cu inscrierea in registrul de cazierjudiciar

in perioadele studiate, ocupd 50%

-

sau cu definere la penitenciar. Dar aceastii trEsdturi nu este.suficient[; sunt necesare

a fi cunoscute gi trdslturile de personalitate. gi condifiile de dezvoltare ale recidivistului, care si explice cauzele persistenfei pe drumul comiterii de crime. in aceasti ppvinfd, punctul de vedere al criminologiei este cI gi la recidivist existi, ca gi la infractorul primar, anumite cauze personale, ereditare ori dob0ndite gi cauze sociale, de mediu, cu menliuneacdla recidivist aceste cauze sunt mai puternice. in afar[ de acestea, la recidiviqti, la fel ca la infractorii primari, existi tipuri diferite de criminali: agresiv, recidivist, recidivist pervers 9i aga mai departe. Deci se va fine seama, in explicarea etiologicd a recidivistului, de toate aceste aspecte. in literatrua de specialitate se face corelafia intre recidivi gi crimd din obiqnuin{d (,,crime d'habitude"), consider0ndu-se cI obignuinla joaci un mare rol in formarea recidivistului. Laignel-Levastine susline c[,,in recidiv[, obignuin{a este decisivd"7s. Unii autori vorbesc chiar de un tip special de criminal, anume criminalul din obignuinld. Nu sunt argumente suficiente penffu existenfa unui tip aparte, criminalul din obignuinfE; insi, in cazul recidivistului, obignuinfa, chiar dacd nu are rol decisiv, ea are un mare rol. Ceea ce e specific acestui tip de criminal constl in aceea cI nu-i vorba de o tendin{6 ereditari spre crimi, ci este vorba de o tendinf[ dobdnditi, indreptat[ inff-o direcfie criminald. Teoria gi practica criminologicl recunoaqte cd unii oameni ajung sd sivdrgeasc[ infrac,tiuni prin formareaunei asemenea obignuinle. Existenfa infractorului recidivist confinnd existenla obignuinlei criminale. ObignuinlaT6 nu se confundd cu deprinderea, deqi au unele elemente comune; deprinderea este o formi de activitate mai simpli, mai resfttnsd (de exemplu, mersul, scrisul de mind ori de magind). Obignuinla este o forml de activitate mai complexi, ea cuprinzdnd zone psihofizice mai largi 9i mai profirnde - exemplu, obignuinla de a munci ori obignuinfa de a nu munci, obignuinla de a fura etc. Ca qi in cazul deprinderii, in cazul obignuinlei este vorba de o activitate care,la inceput, se efectueazd in mod constient gi controlat, prin exerciliu, prin practicare, devenind apoi o activitate ce se desfEgoari de la sine, aproape automat qi flri controlul congtiinfei; aceasta atat in cazul obignuinfelor utile, sociale, cdt 9i in cazul obignuinlelor infractionale. in continuare, obignuinta are la bazd gi o necesitate
74 Op. 75 Op. 76

cit.,p. 123.
cit., p. 174. $i altii: Psihologia generatd,Ed. didacticl gi pedagogicd, Cluj, 1975,p.447 9i urm.

Al. Rogca

l12
interioari,
aceea de a satisface

CnrMrNoLocrE
prin mijlocirea ei o trebuin,tS, o dorinfl - foame, trai

etc.; necesitatea reqpectiv6 ia fomra unei motivafii psihice, care este izvor de activitate atit pentru activitate social6, cdt gi pentru activitate infracfionali. Obignuinfa apoi

consolideazdprnexercifiu repetat; sivdrqirea repetati a infracliunii qeeazd o obignuinl[ infracfionali serioas[; in sfhrgit, obignuin{a odat[ formatd, capdtdo anumitd stabilitate gi duratl, ceea cese intimpli gi la recidivigti. ln lumina celor de mai sus, tipul criminalului recidivist are o existenlila care trebuie si se
se formeazE gi

fini

seama gi de obiqnuinf6.

10. Crtminalul ideologic (polific) in dreptul penal 9i criminologia lirilor europene s-a admis de mult ideea cd existi gi tipul criminahilui ideologic Q)olitic\11 caxe nu se confundd cu criminalul de drept comun. Criminalul ideologic este persoana care, av0nd anumite idei gi convingei politice, Stiinfiftce ori religioase, comite, datofitd acestor idei, fapte care aduc atingere legilor existente intr-un stat, inclusiv legilor penale gi i se aplicd pedeapsd penal6. De regul[, criminalul politic este un militant care propagl gi lupti pentru anumite reforme gi prefaceri sociale, economice, gtiinlifice etc. Asemenea idei qi acfiuni, de cele mai multe ori, vin in conflict cu unele legi, inclusiv penale, existente in statul respectiv, motiv pentru care el poate fi ori este considerat adversar, criminal gi este sanctionat. Dar, dupi scopurile urmlrite prin acfiunile sale, acesta nu este un criminal de drept comun, ci un criminal politic. ln codul nostru penal din 1936 (art. 22-24) se cuno$tea existenta criminalului politic, exprimatd gi in aceea ci nu i se aplicau pedepse de drept comun (temnif[,. inchisoare), ci pedeapsi politic[ (detenfiune). In executarea pedepsei, acesta era delinut sepaxat de delinufii de drept comun gi supus unui regim mai blAnd. in codurile penale din firile occidentale se recunoagte criminalul politic (prin ideologie) pentru urmitoarele argumente: a) mobilul faptelor slvdrgite de acesta este un mobil generos, social, cum sunt dorinla qi voinla de schimbare in bine a unui regim politic; el nu este determinat in faptele lui de mobiluri personale (imbogifire etc.), ci de dorinfa de a face bine altora, de a inlItura suferinfe gi nedreptiti; b) eriminalul politic socote$te c[, luptind pentru o idee politic[, religioas[, gtiinlifici nou6, el igi face o datorie; c) experienfa istoric[ arati c[ mulfi lupt6tori, considerali la un moment dat ca dugmani gi criminali, pedepsili chiar, ulterior ideile lor au triumfat, iar acegtia au fost considerafi apoi eroi gi aplaudali de popor; d) existi o excepfle, anurne lupta politici insof;tl de acte de asasinat, catastofe etc., cu victime omenegti nevinovate. Persoanele care s[v6rgesc asemenea fapte r[spund penal gi nu se considerl criminali politici. De asemenea, nu se consider5 criminali politici, persoanele care se otganizeazil gi comit, inzilele noastre, aete de
terorism.

71

D. Szabo, Criminolagie, Les presses de I'Universit6 de Montreal, 1967, p.372.

Pnogmur Pruwxo Cntutt't,l,LuL

113

11. Criminalul alienat Dupi cum se gtie, infracfiuni sivdrqesc nu numai oamenii normali din punct de vedere mintal, ci gi unii oameni anormali sau bolnavi din acest punct de vedere, oameni alienafi?t sau demenfi. Sunt unele infracfiuni, cum sunt cele de distrugere,

care sunt comise de asemenea punct de vedere juridic, nu rlspund penal gi nu li se pot persoane. Acestea, din aplica pedepse. Acestora li se aplic[ unele misuri de siguranfi, mai exact, unele misuri medicale previzute de lege7e. Din punct de vedere criminologic, criminalul alienatEo nu este llsat in afara cercetlrii gtiin{ifice criminologice. Unele date privind felurile, categoriile 9i trdsiturile caracteristice alienaliloft sunt necesarc aft cunoscute, dupl cum sunt necesare gi unele informalii gtiin{ifice privind cauzele care determinl alienarea, felul infractiunilor pe care aliena{ii le sivirgesc gi cauzele acestora etc. Toate acestea trebuie cunoscute nu numai de criminologi, dar qi de juriqti. Criminalul alienat se caracterizeadin general prin tulburEri grave, care cuprind intreaga lor via15 psihici, incepdnd cu viata lor emotiv-activi, continuflnd cu funcliile

incendiere, omor,

vit[m6ri corporale grave etc.,

de cunoagtere - memorie, g6ndire etc. - gi termindnd cu acfiunile, activiatea gi conduita

socialS. Criminalul alienat este stipfinit de temere ori m0nie pronuntati, de emofi gi stiri afective tulburi gi nestip&rite, de gindire haotic[, stip6niti de idei fixe ori Iips[ de g6ndire, de impulsuri Ei acliuni sfidine de realitatea in care t6iegte. Pe scurt, infractoml alienat nu este stipfur pe dorinlele gi emofiile sale, nu este congtient gi lucid despre starea lui gi despre ceea ce face, nu are confrol de sine qi nici congtiinla st[rii

alte

(psihopitic ori nevropatic) prin aceea cl la ultimul este vorba de o tulburare psihici parfiali, dar el este lucid, congtient de el gi de realitatea in care triieqte. Acesta are responsabilitate gi rispunde penal. Criminalul alienat este de mai multe feluri83, in funcfie de cataa, psihoza sau boala de care sufer[ gi care i-a determinat alienarea. Amintim cele mai importante feluri de alienafi: criminalulpdranoic,care are labazipsihozaparanoici, criminalul schizofrenic determinat de boala schizofrenici, criminalul n aniaco-depreslv, urmare a psihozei maniaco-depresive, criminalul epileptic, bolnav de epilepsie, criminalul grav alcoolic oritoxicoman, determinat de intoxica{ie cu alcool ori substanfe toxice, droguri, criminalul infectatalcSrui sistemflervos este atins de sifilis ori altl infecfie similarl, criminalul traumatizat putemic frzic oi psihic, care are atins sistemul nervos cenfial, criminalul senil, urmare a unei arterioscleroze senile.

sale. Penffu aceasta el este un iresponsabil gi nu rlspunde pena182. Criminalul alienat (psihotic) se deosebegte de criminalul caracterial

?r P.
?e

to G. l,cvasseur, Les ileltnquants anotinaux, Cujas, paris, 1959. 8I tr. C. Parhon, Roportul dinfie psihiatrie Ei criminologie, Bucuregti, 1936' t2 lbidem, p. 108 urm. 9i s3 Nicolre Mlrginernu, Psihologia persoana, Edit. Universit{ii din Cluj la Sibiu, 1944,p.464-539.

Pope*u-N*emt, Diclionar de psihologie, &1, Albastros, Bucuregti, l/18, p.39' I). Hendercon, R. Gillerprie, Mantel de psychiatrie, PIJF, Pais, 1955, p. 17.

tt4

CnrMrNoLocrE

La felurile de criminali alienafi menfionafi mai sus, se adaugd o altl categorie, anume criminalialienafi dincarneorganice,dincataedeinfecfiiputernice,imboln[virigrave, toate acestea care aduc atingere, inff-un fel sau alfirl, sistemului nervos, indeosebi sistemului nervos cenffal. Astfel: a) criminalul alienat in urma unei infecfii putemice (tifos exantematic, encefaliti epidemici); in general, in urma unor astfel de infecfii se
ajunge laparaliziagenerali, demenli; b) criminalul alienatinurmauneipsihoze alcoolice ori toxicomanice; c) criminalul alienat senil, care din cauza vdrstei inainate a ajuns la psihoza senill; d) criminali alienali din alte cauze (arteriosclerozi cerebrali); e) criminafi bolnavi din cauze endocrinologice, legate de glandele endocrine (tiroidd, pituitari etc.), care produc o sldbire gi dereglare a sistemului fiziologic; f) criminali alienafi din cauza

unor fraumatisme putemice, care pot fi fiaumatisme provocate de anumite cauze fizice (accidente etc.) sau cauze psihice (suferinle, inadaptiri), care au urmdri asupra sistemului

nervoi gi asupra conduitei omului.
Deqi fiecare criminal alienat (paranoic, depresiv etc.) prezinti ffisituri caracteristice (simptome) proprii bolii respective, existi gi unele fiisdturi caracteristice (simptome) comunesa. Ele privesc laturile principale ale personalitilii umane, gi anume: anatomic6-

lui

fiziologici, psihologici 9i relaliile sociale gi valorile sociale. Sub aspect cotporal,anatomico-fiziologic, alienatul, in funqie de cauzele aliendrii
(cauze psihogene, cauze ereditare, cauze infecgioase, traumatice etc.), prezintd

schimbiri, deterioriri in sistemul nervos, motric etc., datoritd cirora miglarea gi activitatea devin anormale: hiperactivitate (agitafie, succesiuni rapide de ac,tiuni), hipoactivitate (activitate lentr, greoaie, stereotipd, repetdri monotone gi fdri'sens; insabiliate, freceri de la hiperactivitate la hipoactiviate, degi situaliile exterioare sunt
aceleagi; ac{iuni neadecvate situafiilor, negativiste ori mecanice, automate, rigide; apar qi tendinfe de fugd de acas[, vagabondaj, migciri impulsive, exprozive etc.

Sub raport emotiv-activ se manifestl tendinfe ori dorinfe, emofii ori alte stiri afective care nu concord[ cu cele ale omului hormal, in sensul cd acestea sunt, uneori, puternice, explozive, alteori slabe, stinse; uneori ele sunt schimbdtoare, trecdndu-se de la fricd la m6nie, alteori de la bund dispozilie la rea dispozilie; dar ceea ce caructeizeazi aceste stiri afective este faptul cI ele nu concordi cu realitatea (frici, mdnie frril cauzd real5) ori care vin in confradicfie cu aceasta. Sub raportul proceselor gi al funcfiilor de cunoa$tere (al celor de percepere, memorizare, gandire etc.), se observi mai multe schimbiri: in primul rdnd, se produce o ingustare, o srrrcire gi o sl6bire a acestora; incazilpercepfiei seproduc fenomene specifice - iluzii, adic[ percep,tii false ori halucinafii, adic6 percep[ii lipsite,de existenta unui obiect la care se referi (se aud voci care nu existd in realitate etc.); memoria slibegte, se produc amnezii - procese de uitare, etc.; in procesttl gdndirii apare o sldbire, o ingustare gi apoi lipsr de logicd; bolnavul se retrage in sine gi pierde contactul gi controlul realitElii; in congtiinfa gi gdndirea bolnavului se instaureaz[ imagini, idei care devin dominatoare, obsesionale; sunt aga-numitele idei delirante, idei cu totul subiective, care nu corespund realiti,tii gi la care bolnavul

PnontEME PntrrtNo CntutxnLuL

115

nu renunfi gi de care nu se poate desprinde (de exemplu, ideea ci cineva il urm[regte, c[ cineva ii wea rdul etc.). Apoi bolnavul, de cele mai multe ori, pierde constiinla de sine gi nu este congtient de boala lui.

Y

Sub raport social, bolnavul pierde legitura cu societatea, nu mai caut[ relafii sociale (cu familia, prietenii, profesiunea etc.), producindu-se un pronun at proces de instrlinare gi de insingurare. in aceste stiri morale gi psihosociale, comportarea bolnavului devine curioasd, dificil[ gi asociald. Sim{irea lui este deplasat[, dorinlele lui sunt conffare relafiilor sociale gi, in cazuri exceplionale, omul se dedl la acte antisociale, chiar la infracfiuni. Comiterea de crime apare deodatd, prin surprindere, pe neagteptate, din ,,senin"; multe crime sunt deosebit de brutale, crude gi fEri catze; sunt frecvente crimele de incendiu, dar gi crimele de omor. Cea mai frapantl tr[slturi a criminalului alienat const[ in aceea cd acesta comite crime care, cele mai multe, sunt absurde qi de neinfeles.

CAPITOLULry

PROBLEME PRIVIND CRIMA
Secliunea

I

Preliminarii
1. Crima tn dreptul penal
Spre deosebire de problema criminalului, care n-a fost studiatE in mod deosebit de qtiinla dreptului penal, problema crirnei, mai bine zis a infracflunii, a fost cea mai cercetati de aceasti $tiinp. Impulsul cercetirii a pomit de la nevoile legislaliei penale, ale practicii judiciare gi, la urmI, ale gtiinlei penale. Combaterea crimelor, care se slv6rqesc in realitate qi care suntoprite de congtiinla social[ gi congtiinlajuridic[, fiebuie cuprinslin acte nomrative (condici, legi, coduri), deoarece cetlfenii trebuia si cunoasci ce fapte sunt oprite gi pedepsite, penftu ca, in felul acesta, ei si nu le siv6rgeasci gi sd nu fie pedepsili. La inceput, incrimindrile erau cuprinse in fadilii qi ?n acte simple, lapidare ("omorul" se pedepsegte, "filrtul" se pedepsegte etc.). inscrierea crimelor in legi cerea legiuitorului, indiferent cine era acesta, ca faptele oprite, crimele, s[ fie bine cuacteizate gi delimitate inne eleincdt oricare cetilean sE le inteleagi gi sd le cunoasc[ gi, in felul acesta, sd nu le siv6rgeasci. Primii, deci, care au meditat gi cercetat faptele care erau considerate crime au fost legiuitorii. Dar crimele trebuiau bine cunoscute nu numai de cetdleni, care le puteau comite, gi de organele chemate s[ aplice legea, judecitorii, de orice fei ar fi ei, care ci trebuia si pedepseasc[ numai pe aceia care au s[vflrqit cu adevlrat fapte oprite de lege gi nu pe al1ii. Sub presiunea unor astfel de nevoi, sociale gi legislative, crimele s-au cercetat cu toat[ atentia, elaborindu-se legi penale tot mai perfeclionate gi mai ssmplete cu privire la faptele considerate crime. Codurile penale contemporane - unele vechi, de exemplu codul penal francez sau altele - cuprind dispozilii cu privire la crime din cele mai complete gi detaliate. Astfel, in codurile penale, care au doud pdrfi, partea generald gi partea speciali, sunt inscrise, in partea generalE, intr-un titlu general (titlul II, in codul nostru penal), dispozi,tii cu privire la trdsiturile generale ale infracfiunii - art. 17 - clprivire la pericolul social al unei infracliuni art. 18 - cu privire la vinovdfie - art. 19. - etc. De asemenea, tot in aceasti parte sunt cuprinse dispozif;i despre o formd a infracfiunii, anume despre tentativi (incercare, inceput de infracfiune), deosebitd de forma infracfiunii consumate (art. 20), despre pluralitatea de infracliuni sau concurs de infracfiuni (art. 32), despre recidivd (art.37), despre caazele care inl[turi caracterul penal al unei fapte (art. 44 gi urm.) - cum este legitima apdrare, starea de necesitate, constr6ngere frzicdori morali etc. Legisla,tia penali nu se opregte aici cu inscrierea de dispozi,tii generale despre crime. Ea cuprinde gi partea a doua, partea speciali - existenti in toate codurile penale - in care se arat6, pe de o parte, grupurile de infracfiuni, dupi valoarea

118

CnrMrNoLoGIE

sociald periclitati de infracfiuni (de exemplu, infracfiuni contra statului - tridiri, comploturi -, infractiuni contra persoanei - omor, vit[mare corporalI, calomnie

etc. -, infractiuni contra proprietifii - furturi, distrugeri -, infracfiuni de fals, infrac{iuni contra activitdtii organelor statului etc. etc.). Pe de alt6 parte, in partea speciali se cuprind gi se definesc toate infracliunile inscrise in codul penal art. 155-360 - din fiecare grup de infrac{iuni (de exemplu, infracfiunile contra persoanei - omor, calomnie -, infracliunile contra statului - tr4dare, spionaj, atentat etc.). Mai trebuie adiugat cE fiecare infractiune este definiti prin continutul ei, prin elemente obiective - acfiune, urmiri, mijloace de comitere,loc, timp giprin elemente subiective - intentie, culp[, uneori scop, mobil etc. Cercetarea infracliunii gi a infracfiunilor nu se epuizeazd o datd cu inscrierea acestor dispozilii in legea penali; ele se cerceteaz[ gi se analizeazd i4 procesul de aplicare a legii, in practica judiciari, care este de o deosebit[ importanti in existenla legii penale. Au ap[rut colecfii de decizii ale instanfelor de judecatd, in care se analizeazd"gi se arati explicarea, inlelegerea gi aplicarea corect[ a acestor dispozilii cu privire la crime gi pedepse, venindu-se cu propuneri creatoare de lege ferenda, care au o mare contribulie la dezvoltarea, cunoaqterea gi aplicarea legii penale. 2. Crimain crtminologie Dup[ cele de mai sus cu privire la crime in dreptul penal, s-ar pirea c[ n-au mai rlmas alte aspecte care sI fie preluate gi cercetate de criminologie, fiindcd: a) faptele incriminate gi pedepsite prin legea penalI rdmdn crime gi pentru criminologie qi pentru cercetdtorii criminologi; faptele sunt aceleagi, iar criminologia, din acest punct de vedere, rimdne tributari dreptului penal gi legilor penale; b) criminologia cerceteaz i criminali care sunt ardtafi c a atarc de legea penal[; criminolo gia cerceteazil crime, fapte considerate ca atare de dreptul penal; c) dacd unele fapte penale nu mai sunt crime dupd legea penald - au fost dezincriminate gi abrogate de legea penald, ele nu mai sunt crime nici pentru criminologie. in lumina acestor considerafii, in criminologie o fapti este considerati crimE aga cum este considerat[ de legea penald, adici aqa cum spune legea penal[ (art. l7), crima este o fapti care este previzut[ de legea penall, care prezinti pericol social qi este siv6rgitl cu vinovilie - intenfie sau culpE. O asemenea caracterizare cuprinde tr[situri obiective - pericol social, prevdzutil de lege - qi tr[s6turi subiectiv[ - sdv0rqitd cu vinovlfie. $tiinfa criminologiei nu poate defini gi caracteriza crima mai bine gi mai complet. Dar, in afari de acestea, o atare definifie este juridicd, adicd este obligatorie gi nimeni nu o poate ocoli. Totugi, crima este studiati gi de criminologie, chiar gi de psihologie, sociologie, chiar gi de patologie, de gtiin{a psihiatricd gi altele. Aceasta inseamnl cd exist[ aspecte qi laturi care nu sunt studiate de legea penali, de dreptul penal. Astfel de laturi sunt studiate de criminologie. Crima, in sensul criminologiei, nu se reduce la prevederea legii. De prevederile legii penale se ocupl jurigtii cu prilejul constatirii, urmlririi 9i judecirii acestor fapte. Criminologia nu se ocupE de prevederile legii penale cu privire la crime; ea

P non tzun P nttrtvo Cntu.n

119

se ocup[ de crimele sdvdrSite,ca fapte materiale 9i apoi ca fapte juridice' in lege, depild[, suntprevizute 100 de feluri de infracfiuni: furfiui, calomnii, falsuri, omoruri

it 3/ I

,z

{

etc; din acestea au fost s6vdrgite 50 feluri (omoruri, calomnii, furtr'ui pfln[ la 50); restul de 50 feluri, prevbante de lege nu s-au comis in realitate; criminologia se va ocupa de cele 50 feluri de crime s[vdrgite 9i nu se va ocupa de restul de 50 feluri de crime nesdvdrgite, degi prevlzute in lege. Dar din cele 50 feluri s[vdrgite (furturi, omoruri - pene la 50), din fiecare s-au comis nu cflte o crim6, ci cite 100 (adicl 100 ombruri, 100 furturi, 100 tr[diri etc.), ceea ce are ca rezultdt o masi mare de fapte

s[virgite qi de care

se va ocupa

criminologia.

3. Aspectele crimei

Un prim aspect care revine criminologiei este problema cauzelor crimei. De ce se slvdrgesc crime? Aceasti problemi a fost studiati de criminologie inci de la inceputurile existenlei ei ca qtiinf[. Lombroso, unul din fondatorii criminologiei, gi-a intitulat una din c6{ile lui de baz[ "Le crime, causes et remddes" (Alcan, Paris, 1907). $i ceea ce e surprinzEtor, este faptul ci, de-a lungul celor 570 pagini, Lombroso nu s-a limitat, cum era de aqteptat, dupl aparilia primei lui lucrdri (.,L'Uomo criminale"), la caulzele anatomice, antropologice, biologice etc., ci a cercetat toate cauzele fenomenului (incepdnd cu cele climaterice, geografice, demografice, economice gi termin6nd cu cele instructive, educative, culturale, biologice, psihologice etc). in criminologia modem6, problema cauzelor crimei (cavi individuale, cauze sociale etc.) este problema principal[. Trebuie subliniat c[ in criminologia contemporand, cauzele acestui fenomen sunt studiate pe dou[ planuri: unul, cauzele crimei ca fenomen izolat, ca fenomen individual (ceea ce vom face in acest capitol), gi altul, ca'tzele criminalitilii, ca fenomen social sau ca fenomen de mas[, ceea ce am menlionat in capitolul precedent (despre criminalitate). Un al doilea aspect al crimei va fi cercetareaformelor crimelor, mai intdi dupl obiectul lor social, valoarea sociall lezatdprrncrim[ (crime contra statului, contra

familiei, proprietIlii, persoanei etc.) qi apoi dup[ latura obiectivi (ac(iune, urmare gi raport cguzal)gi dup[ latura subiectivl (mobiluri, motive gi scopuri). Un al treilea aspect priveqte felurile crimei dup[ felurile flptuitorilor (crime individuale, crime organizate, crime in participafie, crimele mullimii etc.). Un al patrulea aspect important este cel care privegte sdvdrgirea propriu-zisi a unei crime sau, cum i se spune in teoria criminologici mai noui, problema "trecerii la act", a trecerii la slvdrqirea faptei criminale" in criminologia mai veche, crima s-a studiat sub aspect static, sub aspectul de criminogenezd (fapte, cauze); in criminologia nou[, contemporani, se studiazi gi aspectul de migcare a crimei, aspectul de comitere sau, cum i se spune, sub aspectul de criminodinamicd.

r20
Secliunea a

CnrurNoLocIE

II-a

Formele crimei se disting[, in multiplicitatea de crime (infractiuni), In criminologie se incearci sI anumite forme sau gnrpe de crime, incit cunoagterea acestora sd fie mai cuprinzitoare gi mai ugoar6. Cum crimele sunt desemnate prin lege, unele grupe de crime din criminologie vor fi apropiate sau identice cu grupele din dreptul penal, dar'altele vor fi deosebite, deoarece vor intra injoc Ai alte criterii. Formele principale ce vor apirea sunt: formele crimei dapd obiectul lor - (crime
contrapersoanei, crime contraproprietifii etc.) - ; formele dup[elementele obiective ale acesteia, cum sunt acfiunea, inactiunea, urmirile etc. (crime de acfiune, crime de inacliune sau omisiune). De asemenea, se disting crime diferite dup[ rezultatul crimei, dupi urmirile acesteia. Formele crimei vor fi specifice qi dupE criteriul elementelor subiective ale crimei, anume dup[ formele vinovdfiei (intenlia, culpa), dupi mobilurile crimei (l[comia, r[zbunarea), precum gi dupl stirile emofionale in care se gisegte criminalul (mdnie, fric[ etc.). De asemenea, intereseazE, la anumite crime, scopul urmirit prin comiterea crimei (insugirea unor sume de bani etc.).

Formele crimei dupd obiectul social periclitat O primd grupare a crimelor se face dupi obiectul social ciruia i se aduce atingere. Este gruparea f[cut[ de legiuitor, inscris[in legeapenal[, cum sunt: 1) crime contra persoanei, crime contra statului 5i altele. in cadrul crimelor contrapersoanei, se disting cdteva subgrupe, precum: crime contra vietii - omoruri, v[tdmiri corporale - crime contra libertdfii, crime contra demnitilii, crime contra vielii sexuale etc. Crimele contra vietii omului - omorurile - sunt cele mai grave. Criminologia se ocupi cu crimele de omor slvdrgite, analizdnd

I.

cauzele acestora. Crimele contra proprietdlii, care sunt cele mai frecvente gi mai numeroase furturi, distrugeri, ingeliciuni, telhdrii, mai cu seamiinperioade istorice fr6mdntate. Aceste crime sunt legate de mijloacele materiale de existenfi ale oamenilor, de starea economici a !6rii. intr-o perioadi de crizdde bunuri materiale, valul acestor

crime cregte mult.'
Crimele contra activitdlii organelor statului, cum sunt crimele de serviciu - (abuzul de serviciu, neglijenfa in serviciu, traficul de influen1i, luarea de mit6, darea de miti), crimele care impiedici infEptuirea justiliei (denunfarea calomnioasi, mirturia mincinoas[). Mai amintiminfracliunile de fals, infrac,tiunileeconomice qi, nuinultimul rdnd, infracfiunile contra regulilor de convieluire sociali (infracfiuni confa ordinii sociale - ultraj, infracfiuni de parazitism social). 2. Formele crimei dupd latura obiectivd a) Cum o buni parte a normelor de conduiti fald de diferitele valori sociale (patrie, familie, persoani) - sunt norme de interzicere - (nu fura, nu ucide) - faptele prin care se incalcl aceste norne sunt fapte de acfiune, prin care se face ceva - (se

fur6, se ucide). Acestea sunt crime de acliune. Alte norme sunt onerative,

Pnonmun PntrtNo Cntu,t

t2t

ordonatoare, norme prin care se cere si se fac6 ceva - (apiri patria, ajutl familia) -; faptele de incilcare a acestor ordine se fac prin inacliuni (omisiuni) (de exemplu, cetifeanul {irii nu se supune serviciului militar etc.).

b) Intereseazi, la fel, urfnared sau rezultatul acfiunii sau inactiunii, fiindc[, de reguld, criminalul urmiregte un anumit reztltat (de exemplu, moartea victimei, in caz de omor etc.). Or, acest renitatface parte din crim[, este produs de crimi gi el dI nota de fapt[ criminal[, dup[ cum tot el di gradul de pericol social al crimei respective. De aici, forme deosebite de crime, anume: crime de rezaltatqi crime de pericol (adici acfiuni care confin pericolul de a se produce un rezultat, de exemplu, delinerea de substanfe explozive). in sfhrqit, intre ac]iune-inac{iune 9i rezultat este un raport cauzal, in infelesul cE acfiunea-inacfiunea respectivd este cauza rezultatului respectiv (de exemplu, acfiunea de impupcare gi rezulatul produs - moafiea victimei) constituie baza vinovlfiei gi rispunderii penale a flptuitorului.
3. Formele crimei dupd latura subiectivd in criminologie s-au relevat forme ale crimei dupi o serie de elemente subiective, precgm sunt: vinovlfia gi felurile acesteia, mobilurile (motivele) care au determinat pe criminal s[ comiti fapta, scopul urmirit de acesta. Unii criminologi, cum este Seeligr ori J. Pinatel2, au vorbit gi cercetat crima exploziv[, crima utilitar[ 9i altele. in dreptul penal se face, din punct de vedere subiectiv, distincfie intre crima

intenlionati gi crima din culp[. Astfel de forme ale crimei lor. Ei in criminologie, care iqi au importanla

se

relin qi se analizeazi

A. Crima cu intenlie. Este forma

cea

mai gtavd a crimei, deoarece infractorul

prevede rezultatul faptei sale gi urmdreSte producerea lui prin sivdrqirea acetrei fapte. Aceastl forml de crimi este gravd, fiindcI forma vinovIfiei lui este grav[, deoarece, pe de o parte, prevede rezultatul, dar, pe de alti parte, il doregte, il vrea gi urmlreqte

producerea lui.

cazul omorului prin impuqcare, infractorul hdgdnd cu anna nu numai cI prevede rezultatul - moartea - dar 9i doreqte, 9i urmdreqte acest rezultat' s6tE\ro\n1p Aceasti form[ de intenlie este intenlie directd,undo exrs\Satbtprotedoto,

in

9i dorinla morfii.
Este tot

crim[ inten{ionatl qi in cazul in care infractorul prevede rezultatul faptei producerea lui' Este cazul sale, dar, degi nu umriregte acest rezultat, el acceptd fiindci in spatele crimei de omor, in care autqrul trage intr-o prim6 persoani, dar, acesteiasemaigise;teopersoani,glonlulorineqtegravgipeaceasta.Estecrima prevedere, nu existl cu intenlie fndfiecti fa![ de a doua persoanl, in care existd urmirirea rezultatului, dar exista acceptarea producerii lui'

I
2

E. Seelig, Traitt de criminologie,P.U.F., Paris, L956' J, Pinatel, Trait| de criminologie,P.U.F., Paris, 1956'

122

CnrMrNoLoGIE

B. Crima din culpd. Este o form[ de crimi mai pu{in grav[, fiindci vinovdfia este mai ugoari. Astfel, existi crimd din culpl cdnd infractorul prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptd, socotind f[ri temei ci el nu se va produce. Este cazul omorului din culp[ produs de un conducitor auto care circuli cuvitezdmare intr-un orag, care prevede c[ ar putea lovi o persoani, nu accept[ un astfel de rezultat, socotind f[ri temei c[ acesta nu se va produce, cont6nd pe abilitatea lui de conduc6tor 9i pe siguranla tehnic[ a maginii sale gi totugi rezultatul se produce. Aceasti forml de vinovllie se bazeazdpeprevederea rezultatului faptei sale gi pe ugurinfa calculului lui ci rezultatul nu se va produce. Acestei forme de vinov,itie i se mai sptrre culpd cu prevedere, la care existi ugurinli gi temeritate (indrlzneall oarbi) sau culpd cu usurinld. in sf6rgit, existi crimi din culpi simpld satimprudenld in cazul in care nu existii prevedere a producerii unui rezultat, dar acesta trebuia gi putea si fie prevdzut. Este
cazul unui omor la o vdnitoare, cdnd, in loc si se impuSte un animal se impugc[ un om (un alt v6ndtor). Infractorul n-a prevlzut ci int-un tufiq se afl[ un om (alt vdnitor), dar tebuia si prevad[ gi putea s[ prevadd ci, in directiaaaeea,in acel loc, se poate afla un vdnitor. Aceasti form[ de vinov[f,e se caracterize azilpitn aceea cI nu exist[ prevederea

rezultatului gi, neexistEnd acesta, nici nu se poate dori sauurm5riun asemenea criminal. Totuqi vinovitia exist[, fiindc[ existd un fel de neplsare, neatentie vinovati, existi nepreocupare penfiu ivirea unui rczultatnegativ, criminal.

C. Crima cu premeditare. Este o form[ mai grav[ de crimi, la care existi pe ldng5 inten{ie, adicd prevedere gi urmdrirea producerii rezultatului, gi o premeditare, adici o pregltire material[ (arme, pazd) sau morali (complici pentru ascunderea ori distrugerea cadavmlui - in caz de omor -, distrugerea urmelor crimei etc.). Aici crima este deosebit de gravi at6t prin vinovltie, cdt 9i printr-un grad de pericol social sporit. Pornirea spre crim[, insolitS de pregitire, expriml un pericol social ridicat din partea criminalului, lipsa de orice scrupul in slvdrgirea crimei, precum gi probabilitatea, aproape certitudinea reugitei comiterii crimei.

D. Crima cu scopuri speciale. Este o formi care exprim6 un grad de pericol
social gi mai mare. La aceastd formd de crim6, peste intentia directi se suprapune 9i

un scop special. Aga este in cana,l crimei prin care se urmdregte scopul unui cdgtig material (bani, documente, valori cultural-artistice etc.). Existenla unui astfel de scop, care oienteazd gi strdbate toate fazele de desf[gurare a crimei, ca un fir conduc[tor, determind pregltire, stdruin]d in comiterea crimei qi inchiderea oricdrei cii de renun are la comitere. Aici este mai mare gradul de vinov[lie, gradul de persisten{I in comitere qi probabilitatea mai mare de consumare a crimei. in lege se prevede crim[ "in scop de c6gtig", crimi "iri scop de specul[". E. Crima din mobiluri sau motive speciale. Este tot o formi de crimi mai gravi. in lege se prevede "crimi din motive josnice", crim6 "in scopul rizbun[rii", crimd insogiti de cruzime deosebiti, crimi in scopul distrugerii unei comunitili umane (genocid), crimi din interes material. Existenfa unor astfel de resorturi psihice la

Pnonmur Pntrtxo

Cntu,q

t23

comiterea unei crime mdregte gansele ducerii crimei p6nE la sfhrgit gi a pericolului social grav al faptei. 4. Formele crimei dupd unele stdri psihice speciale

r
t
$

r

A. Crima de reac|ie primitivd (explozivd). Acest tip de crimi se caracterizeazd. prin aceea c6: a) este o manifestare a unei "reacfii de mdnie"3, a unei reacfii de explozie emofionald; b) ea apare intr-o situalie de conflict (de exemplu, dugm6nie mai veche, o ceart[), gi c) crima reprezinld,o reacfie de desc[rcare nervoasd. Reacfia aceasta explozivd poate si apar[ in mod subit, ca unnare a apariliei unei stdri de pericol, de exemplu, cineva ameninli o persoan[ cu anna indreptati spre acesta, la care se rlspunde in mod rapid; aceasti reacfie poate si aparl gi ca urmare a unei "acumuliri" (incirc[ri) nervoase gi emotive lente, dupi care se produce descircarea explozivl emotionalE sub formfl de crimI. Crima aceasta poate sd aparl qi ca o reac]ie in formd unui "scurtcircuit nervos", adic[ o reacfle pe care persoana respectivi nu o poate am6na, nu o poate stipini. De exemplu, la urcarea intr-un ten, se produce o busculadi, cu impingeri gi conflict, c6nd o persoan[ lovegte, iar persoana loviti gi jigniti rispunde gi mai violent. Este vorba, dupd cum au ardtat Di rullio, De Greef, de persoane la care "pragul infracfional" este foarte cobordt sau "cdmpul de toleranf[" la o anumiti frusffare este foarte ingust. Cel care a cercetat gi a dezvoltat mai mult aceast[ formd de crimi este Seeliga, evidenliind gi alte feluri de criml explozivE: l) crima din rlzbunare comisd intr-un moment de furie puternic[, exemplul cu birbatul, intors de pe front, gi sofia, atagatr de alt birbat, nu l-a mai primit, iar soful a omorit-o pe loc; sau soful care suprinde solia cu un amant gi o omoard "pe loc"; 2) crima de omor a intregii familii, ca unnare a acumul5rii de urd qi ostilitate puternici intre so!i; neinlelegerile s-au dezvoltat treptat, conflictele s-au intensificat, iar soful, cuprins de uri mare, a dat foc casei, omordndu-gi sofia gi copiii. Dupi cum spune Seelig, intr-un astfel de caz, dugminia a fost de neinvins; mai mult, s-a pierdut gi responsabilitatea, starea devenind vecind cu demenfa; 3) face parte din aceast6 categorie gi fapta de infanticid, comisi de mama singur[, intr-un moment de disperare; 4) de asemenea, fapta piromanului, cu nevoie irezistibil5 de a "vedea focul".

B. Crima comisd sub imperiul unei crize. Acest tip de crimi este legat de o anumitl situalie critici in care ajunge o persoani, situalie din care aceasta nu poate iegi decdt prin comiterea unei crime. Aceastd situalie criticfl presupune, pe de o parte, o situalie obiectivd de cizd, iar pe de altdparte, situa,tia s[ fie triiti gi simfitl cu adevrrat grea. Aceasta inseamni ci elementul subiectiv trage greu in cumpini. O astfel de situa{ie de crizdpoate exista in cantlin care o so{ie este mereu b[tut[ $i torturatd de soful ei, iar aceasta, nemaiputind suporta situatia, ii aplici soEului lovituri grave, producdndu-i o vitimare corporali gravd sau chiar moartea. Tot astfel ar fi
3 E. Seelig, op. cit., p.329. 4 E. Seelig, op. cit., p. 123 Si urm.

t24

CntuINoLoGIE

puternicl de disperare, i$i omoar6 situalia in care o femeie, afldndu-se intr-o stare pentru ca persoana respectivi copilul din flori. In toate aceste situalii, fapta se produce afl6' Pinatel numeqte s[ iasd din situalia de crizdpsihici insuportabila in care se ardn.n.),iar Seelig ii spune crimi aceast6 formd de crimi, crim-i utilitar65 (sau neces denumirea-lui Seelig' comis[ sub imperiul wei crize|. Se pare mai potrivitd precedatd de o perioad[ de De regul[, comiterea unei asemenea fapte este momente dificile in care frimantarl, de conflicte intre cei incavzl,de amenin{dri, iar comiterea faptei ideea omorului, care devine persistentl qi de neinlaturat,
apare

inevitabild.

crima aceasta se poate comite qi ?n cazuri legate de crime care se afl[ intr-o mate ctizd contra proprietllii. Astfel, bun6oai[, cazul celui qi, ca s[ rezolve ciza,.comite anumite financiara (nu-qi poate pl[ti anumite datorii) joac6 c[r[i 9i fur6 bani de la falsuri in documente financiar" sau cazul celui care pentrujoc de c6rfi, sustrage bani pirinli ori de la prieteni sau cazul celui care, tot din casieria instituliei unde este angajat' produce o stare de cizd 1egat6, Seelig menfioneazl mai multe situafi in care se biologic[, care implici o stare de pe de o furt., d" un anumit stadiu de dezvoltare la cizd, cum ar fr crizade dezvoltare post-puberali pentru b6i e[i, ciza menstrual[ de (instinctul de conservare femei, o dezvoltare exagerati a tettairf"i achizitive dorinla oarb6 de cdqtig, inclusiv prin crim6, sine), care impinge la stiri de cizdgi la disperare 9i avort ilegal' criza femeii nemlritate rlmasi inslrcinati, care duce criza toxicomanului care criza "amorului nenorocif', care duce la omor pasional, a obline banii pentru nu mai are droguri qi care comite furhri, falsuri pentru
procurarea drogului. PinatelT, dacl in cazul face dreptate sau "iestabileqte" justi,tia. Dupa cum spune vrea si scape de persoane care-l crimei utilitare se apdrS un inter.s petsonal, autorul s6 se apere un interes al torfiireazd,in cazul crimei justifiare se caut[ sau se vrea acest tip de crim[ cu crima altuia sau s6 se fac6 dreptie attuia. Pinatel ilustreaz[

contra bunurilor,

c. crima pseudoiustiliard.Estecrima prin

care autorul ei crede ori doreqte a-$i

profilactic[, delictul revendicativ' delictul furiooute, crima ideologici, crima iib;;;. incanilcrimei p'asionale este vorba de o relalie pasional6, erotic6, sexuali,

(ingelare sau abandonare intre dou6 persoane, care ajunge intr-un moment de crizd omor a persoanei care l-a Jio parteu p"rsoanei iubitei iaicel inqelat comite fapta de ca o fapt6 de nedreptate, ingeiat sauabandonat. P6risirea, ingelarea este perceputi de autor ca o fapt[ de frustrare; comiterea faptei de omor este vdnfid 9i simlifi justilie, ie fac.re de dreptate. Aceasti crimd este denumita 9i crimapseudojustiliara' un act de rdzbunare'. hinA"e numai in aparenfi este act de justilie, in realitate este autorul are convingeri Crima prin idiologi'e se caracterizeazd prin aceea ci ltgiour., dupd pirerea lui, in favoarea altora' spre binele

politice, economice, s J. Pinatel, op. cit., P. 331. 6 E. Seelig, oP. cit., P. ll4.
7

J. Pinatel, op. cit., P. 333.

Pnonmun Pnrutxo Cruu.t

L2s

7
t

altora, cd el luptd pentru dreptate sociali, politicd, ci el iqi indeplinegte o datorie, iar, dacd comite o crimi, aceasta este f[cuti in scopul ajutoririi altora, pentru dreptatea altora. Cnma profilacticd const[ in aceea ci autorul ei socotegte cd eviti un rIu mai mare - o boal6 periculoasd -, ci face bine. Aici se incadreazd, eutanasia, fapta prin care medicul ori alti persoanl comite un omor asupra unei persoane care suferd de o boald incurabili, care igi aqteaptl moartea; medicul crede cd el curmi suferinfe mari, cI face un bine, ridicdnd viafa bolnavului. Se mai indicd crima pseudojustitiari in cantl aga-zisei ct'lme liberatoare (sau de aventur[), cum sunt unele infracfiuni de distrugere, scandal public, furtgl de magini (care, dupi folosire, sunt abandonate). crima de aventuri, dupd cum remarcd pinatel, este legatd de "insatisfacfiile vielii cotidiene", de "indispozitiile provocate de monotonia viefii". Ea este s[vdrgitd indeosebi de tineri in grup, de tineri provenind din familii avute ori dezorgaruzate; ea este unitl cu scandaluri, consum di beuturi, peheceri "noctume", excese de tot felul etc. Secliunea a

III-a

Formele crimei dupd felul Jfrptuitorilor 1. Crima individuald Si crima in participalie Forma frecventd de criml dupi f6ptuitor este crima individuali, adicl o fapti gi un fiptuitor. Motivul pentru care.aceastl formd este cea obignuit[ este acela cd o crimi este o faptl oprit[ de lege gi moral6, ci e o fapti care aduce oprobiu gi pedeapsr. Aqa fiind, crima se sivdrgegte pe ascuns, in locuri ferite qi in timp potrivit gi de o singur[ persoani. Executarea ei in pre zen\a a doudsau mai multe persoane comport6 riscul de a se descoperi mai repede gi mai ugor. in plus, autorul singur se ioate apropia mai ugor de locul executlrii gi cu mai multe precaulii. |n afarn de aceasta, unele crime nici nu pot fi executate, prin natura lor, dec6t de o singuri persoanfl (de exemplu, avortul comis de femeia insigi). Verificarea qi confirmarea acestui lucru se face, in primul rdnd, la organele de cercetare penali sau de urm6rire penali, unde la majoritatea cauzelor de cercetare existd o singuri persoani implicatE. in sfirqit, $i, inregisfiirile 9i datele statistice aratd, cd numirul de dosare (cauze) cu un singur frptuitor este cel mai frecvent.

felurile participanlilor, felul contributiei fieciruia la comiterea crimei felul de 9i pedepsire a fiecdruia, in raport cu contribufia fiecdruia la sivdrgire. Dup6 lege, aceqti participanli sunt: autorul, cel care sivdrgegte nemijlocit o crimr, instigatoiul, cel care determind cu intenlie o altr persoanE sd srv6rgeasc6 o crim[, iar cimplice,, cel care cu intenfie inlesnegte sau ajuti la s6v6rgirea unei crime. Este compiice gi

in multe cauze,alituri de flptuitorul direct al crimei, participd gi alte persoane la srvdrgirea acesteia, vorbindu-se in aceste cannide sivdrgire a-pinparticipalie a unei crime. Aceastr formd este reglementati gi de legea penali 1art. zi-zl c. penal), refindndu-se aspectele juridice care interese azd, pe legiuitor, adicd determirareu

ii

t26

CnIMINoLoGIE

cel care, inainte sau in timpul comiterii crimei, promite cd va tdinui bunurile provenite din aceasta sau cI vafavorizape fdptuitor, chiar daci, dup[ sdv6rgirea faptei promisiunea nu este indeplinit6 (att.24-26 Cod penal). Din punct de vedere criminologic, problema participafiei cuprinde aspectele ce dep[gesc aspectele juridice de mai sus, care sunt bine delimitate 9i care sunt obligatorii pentru organele de cercetare, judecare 9i sancfionare. Sub raport criminologic se pun uflnitoarele probleme: a) in ce cazuri gi la ce crime participalia este mai frecvent[? DupE unele opinii, participatia apare la infracliunile mai grave gi mai greu de realizat, de aici gi pericolul social al acestei forme de s[vdrqire de crime. in care canxigi la ce crime existi toli participanfii de mai sus? Se pare c[ in multe cazuri existi instigator gi autor gi in alte numeroase caanti exist6 autor qi complici. Asemenea constelalii sunt mai ugor de realizat decdt cu tofi participanlii. Din punct de vedere criminologic se mai pune problema profilului psihic ai moral al instigatorului, care ocup[ un rol principal in acfiunile criminale. El oferi ideea crimei, el indeamni 5i folosegte mijloace diferite pentru a impinge pe allii la crimd, el este figura cea mai periculoas[ qi perfid[ intr-un proces de criminogenezil. Pe de alti parte, complicii sunt oamenii secundari, ei nu comit direct crima, dar ajuti la comitere. Asta inseamn[ contribufie mai mic[; dar asta poate insemna 9i retragere pe un plan secundar in comitere gi lisarea rlspunderii principale pe al1ii.
2. Crimatn doi
Este invocati destul de frecvent in practica penalI gi const5 in aceea c[ o persoan[ comite o crimd la indemnul special al altei persoane. Dar aici este vorba mai mult

decdt de un autor gi un complice, este vorba de un "cuplu criminal"s, de conlucrarea intre doui persoane in comiterea unei crime, caructerizatiprin aceea ci o persoan[

instig[ la comiterea crimei, iar persoana instigati executi crima la care a fost instigati. Una din persoanele cuplului este autor moral (indeamnd la crim[), iar
cealalta este autor material (executi in mod direct 9i material crima). De forma aceasta de crim[ s-au ocupat indeosebi Lombroso, dar mai ales S. Sighelee, dezvfluind caracteristici gi aspecte specifice. Astfel, s-a aritat cd acela care indeamnd, instig[ la infractiune este nu numai autor initial 9i moral al infracfiunii, dar este autor principal. De reguli, el igi impune voinfa qi intenfia de crim5 in congtiinla celui instigat, acesta devenind un simplu instrument in mdna instigatorului. Acesta are, de multe ori, o mare putere de sugestie asupra instigatului, ba mai mult, este vorba de un cuplu asemindtor cu cuplul stipdn-sclav, cuplul
persoan6 dominanti - persoan6 dominatE. Dependenfa care se creeazd,inacest cuplu

conduce la o contribu$e deosebit[ a unuia 9i a celuilalt la slvdrqirea crimei. in literatura de specialitate se mentioneazl mai multe forme de cupluri criminale,

gi anume: a) cuplul mandant-mandatarlo, in care dependenla gi apropierea psihologici nujoac[ un rol deosebit; este vorba, dup[ cum observi Pinatel, de un
8

e S. Sighele, La crime

J. Pinatel, op. cit., p. 358-359.
d deux, trad. Paris, 1910.

ro S. Sighele, op. cit., p. 51-81.

Pnoamun Pntrnto Cntu,q

127

tirg, in care fiecare partener aduce o contribufie la crimi: unul ideea, planul gi, poate plata in bani, iar celdlalt forla gi executarea materiald gi calitatea de "ucigag
tocmit"rl. Nu rareori, dupl comiterea crimei, "mandatarul" trezindu-se in calitatea de criminal impins la criml de citre mandant, se intoarce gi omord pe mandant, in ideea de a-gi face dreptate (crim5 justifiar[). b) Cuplul de arnanli, cuplu care are la bazd.rela[ii de dragoste gi relafii sexuale, cuplu in care existd o mare apropiere gi identificare; din aceasti cauzd, exist[ gi o mare dependenli intre unul gi celilalt; in anumite cantri, acest cuplu poate deveni un cuplu criminal; bunioarE, in situafia in care unul din amanfi este cisdtorit gi amanfii se hot[risc s[ suprime pe soful amantei sau amantului. Aici, supunereaunuiafa[dde celilalt gi puterea de sugestie pot avea un mare rol. Se poate c[ femeia este aceea care a impins pe birbat la crimd sau invers. c) Cuplul pirinte-copil, unde este vorba de tat6-fiicd, mamd-fiu. Aceste relaf,i sunt normale c6nd existi dragoste, dar gi autoritate, respect pentru plrinter2. Aceste relafii pot deveni anormale, uneori patologice, cdnd tatil este infractor, alcoolic sau cflnd mama este imoral5, lipsitl de autoritate, cu slibiciuni fa{[ de copil. Nu rareori, copilul iadrumul crimei, urmdnd exemplul tatllui saual mamei (in caz deprostitufie). Uneori apar complexe afective erotice intre mami gi fiu sau intre tat[ gi fiicE (complexul oedipian sau complexul Electra).
3. Crima tn grup gi crima organizatd
Acestea apar, indeosebi, indomeniul crimelorconfiabunurilor giin cazulinfractorilor profesionali, dupd cum remarcd Pinate|3. in astfel de cazuri, este nevoie de cooperarea mai multor persoane, unde este nevoie de plan de acflune, de recunoagterea situaliilor propice de comitere, de tlinuitori gi de complici, de organizarea slvirgirii crimelor, de ascunderea bunurilor produse prin crim[, de ascunderea fiptuitorilor etc. in fiecut, h S.U.A., crima organizati se manifesta sub forma gangsterismului, adici jefuire, cu m6na armatE, cu violenfE, a antrepozitelor, camioanelor de marE, a tenurilor, a spargerilor de case de bani etc. Asemenea criminalitate presupunea un grup organizat (gangsteri), cu conducere cenfrali gi locali, cu grupe de informatori, cu grupe de oameni inarmafi etc. Treptat-heptat crima organizati in felul acesta, gi, mai ales, cu intebuinlarea violenfei s-a lichidat, locul acesteia fiind luat, orgarizaflile criminale din zilele noasfie, bazate pe fraudarea inreprinderilor, a institujiilor de stat, crima bazati pe ingeliciune gi viclenie. S-a extins, indeosebi, crima mare orgatizatd, mai intii, la scard nafionald gi apoi la scar[ intemalionall, cum este terorismul, comerful cu droguri, cu arme etc. Este aqa-numita criminalitate exercitati de organiza\ii criminale, mafiote, cum sunt cunoscute in zilele noaste. in cele ce urmeazd, ne vom ocupa, pe scurt, de aga-numita crimd

organizatd mic[.

A. Furturi de buzunare, a ciror activitate se caracterizeazdprin aceea c[ este practicatd de infractori profesionali, ci se comite prin tdrguri, trenuri, locuri
rr J. Pinatel, op. cit., p. 359-460.
12 13

S. Sighele, op. cit., p. 5l-54. J. Pinatel, op. cit., p.336-337.

t28

CntuINoLocIE

aglomerate; de regu16, ea presupune cel pu{in doui-trei persoane, mijloace tehnice (tdierea buzunarelor, sustragerea 1lame, cufite, brice), mod de executare special din buzunare, trecerea din minl in m6ni a lucrului sustras, folosirea imbulzelii, a for,tei, a imobilizirii "intdmplitoate" avictimei, a abilititii manuale etc.)'

B. Furturi prin efraclie, chei false ("cambriolaje"ra). Ele presupun existenla unei organiz[ri, exisienlaunei bande. De regul[, conducltorul este cel cu mai multd experienp. El d6 indicalii qi el dirijeazi totul. El dispune de executanli 9i ajutoare (informaiori, paznici, transportori, tlinuitori). Furtul prin efraclie se executd cu violen![, furtul prin escaladare presupune temeritate, iar furttrl prin chei- false presupune suplefe, mobilitate etc. Tot aici trebuie menfionat furtul din hoteluri, in existi cil pulin un complice. El este comis de persoane care aclioneazd ctt . care mult curaj, muli6 temeritate gi multl abilitate. Nu se foloseqte violenfa. Furturile pe uqa "din se comit in camere unde locuiesc clienfii. P6trunderea gi iegirea se fac ca gi victimele' faf6", infractorii avdnd aceea$i finut[,,distins["
C. Escrocheria (ingelIciunea) este tot o infracfiune la care participl mai multe persoane. Eapresupune "inteligenli gi imaginatie", abilitate gi mijloace frauduloase, mijloace de inducere in eroare a victimei. Existl escrocherii cu v0nzare de obiecte obignuite (inele, ceasuri, cercei etc.), dar pe caxe le prezint[ ca fiind din metale prefioase. Existi escrocherii in afaceri (vdnziri-cumpir[ri) prin care incaseazi sume

mari, infractorul dispirdnd. Se folosesc 9i anunluri in pres[, pentru atragerea victimei, care apoi esie escrocat[, pridat6. Amintim, de asemenea, infracfiunile de
fals (bani, timbie, bilete de banc[) cnre presupun otgarrizarc (un grup), mijloace de

falsificare, case, locuri etc. in criminologie se mai amintesc aici gi infracfiunile care au labazd exploatarea

viciilor altora, cum sunt "sutenorii", proxenefii, susgin[torii de prostituate.
4. Crtmele mullimii printre formele crimei un loc important il ocupd crl mele mullimii. in istorie, mai ales in timpuri revolulionare, se cunosc multe ciime comise de mu$imi. in zilele noastre, ." p-" cd sunt mai frecvente gi prilejuite de manifestdri politice, manifest6ri legate ie momente de crizeeconomice, de greve, revendiclri de tot felul. In asemenea oJazii,mullimile trec de multe ori la agita1li, conflicte gi chiar crime (de exemplu, crime de distrugere, crime de talhlrie - jaf, crime de violen!6 - loviri, de omor etc.). in sociologie gi psihologie s-au flcut studii privind multimile 9i acliunile acestora. S-au frcui studii gi in criminologie. Unele concluzii trase cu privire la factorii criminogeni
qi procesul de criminodinamic6 sunt interesante qi trebuie mentionaters.

des foules, P.U.F., Paris, 1947; S. Sighele: La foule criminelle,...; G. Tarde: tres par entlatnement crimes desfoules. paris, tSgZ; P. Aubty: La contagion du meurtre, ...; J' Pinatel: tres criminels passionnel,in 'Rev. di Science criminelle", 1958, p. 665; R. Mitkovitch: Le crime collectif,in collectif d;oilre
15

ra J. Pinatel, op.

cil,P.338-339.

G. Le Bon: Psychologie

"Rev. de criminologie", 1948.

Pnonmuz Pnn tNo Cntu.q

129

Crima mullimii consti in "acf,uni in comun gi in mas6, comise sub impulsul unor antrendri la care participi cei prezenli gi unde se degajd fo4e, virtualitdfi, care in stare de izolare, arrlmdne nemigcate". Este definilia dati de G. Tarde, reluatl de J. Pinatelt6. Potrivit acestei defini1ii, crimele mullimii se caracterizeazd, prin: a)

fapte comise impreuni, tn comun, de oameni in mas6; b) sub antrenarea gi impulsionarea colectivi gi c) expriml o eliberare de tendinfe, de stlri tensionaterl Prima caracteristici a infracfiunii mullimii constd in aceea cd e comisd in comun, in mas6, cu alte cuvinte este comisd de o mullime (a celor prezenli, a celor adunafi intr-o masd de oameni). Mullimea, trebuie precizat de la inceput, este o aglomerare de persoane, aglomerare realizatd, de cele mai multe ori, in mod intdmplitor, de regul6, cu ocazia unui eveniment oarecare din viafa sociali. Mullimea se deosebegte detxr grup, care const[ in adunarea unui numlr mai mic de persoane (de exemplu, 5-10 persoane); grupul este omogen, congtient gi urmiregte de la inceput anumite scopuri. Mullimea presupune, dimpofiivE, un numlr mare de persoane, incepdnd cu 25-50 gi mergflnd p6nd la sute ori mii de persoane. Apoi, mullimea este o grupare eterogend de persoane (de toate vdrstele, de sex diferit, de orice profesiune qi categorie sociali etc.). Mullimea, la inceput, nu are o organizare, dar treptat ajunge la un fel de organizare, dar la o organizare spontan6 gi intdmplitoare. A doua caracteristici a mullimii const[ in aceea ci, treptat-treptat, mulflmea ajunge sd aib[ gi o congtiinld comund, adici preocupdri qi revendiciri comune, care se canalizeazd, apoi spre impulsuri, tendinle gi acliuni comune. Congtiinla comuni, adicl preocuplrile, stirile emolionale gi tendinfele comune sunt puternice qi invadeazdcongtiinfele individuale, acestea devenind stipdnite de ideile gi tendinfele comune, pebazd. de sugestie comunl, contagiune comuni, imita,tie. Este destul sl se lanseze o chemare sau o migcare a unora din mullime pentru ca apoi tofi si fie antrenafi in aceeagi direcfie, spre acfiuni colective. Controlul de sine al individului slIbegte gi dispare. Acfiunile mullimii sunt asemindtoare cu cele ale infractorului pasional, care tinde si-gi facd dreptate. $i mullimea aclioneazd, de cele mai multe ori cu sentimentul ci face dreptate. Aga se explicl atrocitilile gi lingajele comise de o mulgime, mai ales in timpuri de riscoale, revolufii, dar qi in legrturi cu evenimente mai pulin importante. in sfbrgit, ateiacaracteristicl a cdmelor mul{imii consti in aceea cd eareprezintd o descdrcare nervoas[, o eliberare de o mare tensiune psihicfl in cazurile de mai sus ale crimelor sivirqite de o mu{ime, in general, mullimea se agitr gi acfioneazi in comun impotriva unui "dugman", grupe de persoane, organizalii ori institulii din afara mul,timii. Aceste acfiuni sau fapte se pot pehece 9i inlIuntrul unei mullimi, intre membrii mu{imii, intreparticipanfii lamulfime, aga-numiteleincrierEri (Nt.322cod penal). ConqtiinJa, revendiclrile gi acfiunile mullimii sunt supuse aceloragi reguli in toate cauzele multimii.

16

J. Pinatel, op. cit., p. 364. t't J. Pinatel, op. cit., p. 364-376.

130
Secliunea a IY-a Cauzele crimei 1. Preliminarii

CnrurNoLocrE

Fmcfa principaln a gtiinlei este funcfa explicativ5, aceea de analtzrrrc gi cunoagtere a fenomenului care se cerceteazA.Im explicarea gi cunoagterea acelui fenomen inseamnl, in primul rdnd, cunoagterea cauzelor care ii determin[ existenfa gi ii orienteazn manifesfirile. in
cazul criminologiei, aceastr funcfie inseaurni cunoa$erea cauzelor crimei. Prin cauz[ se inlelege "ansamblul factorilorcare fac caun anumit efect siurmeze in mod necesar din acei factori'{8. Mai mulg aceleagi cauze produc aceleagi efecte. Relagia

cauzald, relalia de la catzd,la efec! consti in succesiunea temporali imediati infie cauzd gi efect gi in necesitatea acesteiare. Penfiu aceste motive, rafluni, dac1 o cauzd
este cunoscuti, prevederea efectului este posibil620. Penffu aceleaqi motive qi reciproca este adevdrati, adici in absenfa unui efect agteptat, se conchide asupra unei diferenfe,

asupra absenfei unei cauze din complexul cauzal dat. Accept6nd asemenea explicalii gtiinfifice despre cauze se accepti in mod implicit, concepfia deterministd in gandiria

cercetitorului 9i a criminologului modem, condifie prealabild a oricirei cercetiri
gtiinfifice. Universalitateadeteminismului, menfloneazd Seeligll, asigur5, epistemologic, aplicarea in realitate a principiului logic al rafiunii suficiente gi, a posteriori, prin experienfa zilnicd, evenimentele prevlzute se intAmpll gi in actiunile umane conform regulilor privind cauzele gi efectele acestora.

gi necesar, precede qi genereazl un alt fenomen. Fenomenul care precede gi genereaz6 sau determind un alt fenomen este fenomenttl-caazd,,iar fenomenul care urmeazi qi este determinat este fenomenul-efect, sau fenomenul-urmare, sau fenomenul-rezultat.

Eifeluri de cauze A. Nofiune. in gtiinl[, prin cauzd se infelege un fenomen care, in mod obiectiv

2. Noliune

De exemplu, boala, caxe provoaci moartea unei persoane; fenomenul boali este fenomenul cauzd,, iar fenomenul moarte este fenomenul efect. Trebuie refinut c[ vorbind de cauzd gi efect, este vorba totdeauna de un raport,
de o relafie - temporal gi spalial - intre doud fenomene, fenomenul cauz[ gi fenomenul efect' De aici gi expresia de raport de cat;zd gi efect sau raport de cauzalitate sau,

simplu, catzalitate,in care sunt implicate cele doud fenomene. Mai trebuie p recizat cd raportul cauzal nu se reduce totdeauna la doud fenomene; in unele cazuri sunt numai doui fenomene - exemplul de mai sus -, darin multe cazuri intri in joc mai
multe cauze gi
gi necesard,

produc mai multe efecte. Relafia cauzal[ este apoi o relafie obiectiv6 in sensul cd o catzd sau mai multe genereazdanefect sau mai multe gi aceasta se petrece in realitate gi peste congtiinla celui care constatr.
se

l: re E. Seelig, op. cit.,
2o

E. Seelig, Traite de Criminologie, P.U.F., paris, 1956, p. 142.

p,

145.

E. Seelig, op. cit., p. 146. 2t E. Seelig, op. cit., p. 139.

Pnonmur Pnruntn

Cntu,q

131

$tiinta infelegepincauzi un fenomen caxe genereul un alt fenomen. Cauza,in acest sens, se deosebegte de condilie) care inseamnl un fenomen care ajut[, care
favoizeazd,producerea unui alt fenomen. Procurarea unei arme, cu care criminalul comite fapta de omor, este o acfiune condilie sau acfiunea de imobilizare a victimei este tot o acfiune condilie. Specificul condiliei deci consti in aceea ci este un fenomen care nu determind un alt fenomen, ci numai ajutd la producerea lui. Unii autori adaugd cd acea condilie consti intr-un fel de gans6, de ocazie, care contribuie la producerea unui fenomen. Acfiunea condiliei ajuti actiunea catzd. Cauzele qi

Y
:

condiliile aclioneazd impreunl, dar au contributii diferite. in literatura de specialitate, ca gi in practica penalE gi criminologic[, se folosegte gi termenul defactor (de exemplu "factorii criminalitilii"). ln general, prin factor se intelege o cauzd, adici factorul ar fi similar cu o cauzi. Ar fi tot una a vorbi de cauzele criminalitdlii sau de factorii criminalitdlii. Existi gi o alti interpretare gi anume: prin factor se infelege ceva mai mult decdt prin catzd, c[ el are un sens mai larg, care ar include atdt o ca'tzd, cdt qi o condilie. Vorbindu-se de factorii criminalit[1ii, de exemplu, se inleleg atdtcauzele, cflt qi condiliile acestui fenomen. Factorii unui fenomen au un sens mai general, infeleg0ndu-se atdt cauzele cdt gi condiliile, ba chiar gi alte elemente contributive la aparilia unui fenomen. B. Feluri de cauze. in materie de catze ale fenomenelor sociale, indeosebi a catzelor crimei, se face distincfia intre mai multe feluri de cauze gi anume: a) catze generale, care se referd la cauzele mai multor feluri de crime, cauze legate de persoana criminalului gi cauze referitoare la mediu;b) cauze speciale,care se referi la un singur sector; c) cauze parliale, care privesc un segment dintr-un lanf de ca;urze; d) cauze obiective,legat de aspecte materiale (sdrlcia familiei), cauze subiective care privesc aspecte psihice ale crimei; e) cauze principale, cele care au un rol mai mare in comiterea unei crime; f) catze secundare, care au un rol mai redus in comiterea unei crime; g) catze determinante, care joacE un rol primordial in comiterea unei crime (de exemplu, dorinfa de rdzbunare); h) cauze declanSatoare, cele care provoacd trecerea la crimd (de exemplu, o ceart6, un conflict ivit subit care duce la comiterea crimei); i) cauze ereditare gi cauze de dezvoltare: primele, dupd cum arat[ numele, apar,tin ereditllii (de exemplu, debilitatea mintald sau o predispozilie psihoticd), secundele sunt cauze care apar,tin condifiilor de dezvoltare a criminalului, cauze datorate mediului gi educafiei (de exemplu, influenle criminale datorit[ unor persoane cu care criminalul este in contact, persoane certate cu legea). In cercetarea cauzelor (sau factorilor) crimei, se urmeazd o anumiti schemi, anume: catze fizice, prin care se inteleg catzele anatomice-morfologice (sau corporale) Si cauzelefiziologice, precum gi cauzele endocrine (endocrinologice), cauzele psihice cttot sistemul acestora (aspecte emotiv-active - tendinfe, mobiluri),
aspecte cognitive sau de cunoagtere (memorie, inteligentS, gdndire) Si aspecte sociale

sau condilii sociale.

s

132

CnrMrNoLoGIE

Seelig22 di o mare atenfie acestui ultim aspect al catzelor crimei. El critic[ sistemul introdus in criminologie, potrivit cdruia factorii sau cauzele crimei sunt numai de dou[ feluri: cauze individuale (ereditare) qi cauze de mediu. El susfine c[

numlr de trei, qi anume: cauze ereditare, ca.uze de dezvoltare Si cauze de mediu. El mai susfine cd schema cauzelor crimei este: "pe de o parte, ambianla dinmomentul comiterii crirnei (o multitudine de circumstan{e existente),
aceste cauze sunt in de

alti parte, personalitatea criminalului

aqa cum a

devenitpornind de ladispoziliile

tnndscute sub influenla constantd a ambianlei de dezvoltare,care acuma reac\ioneazd la ambianfa din momentul de slvirqire a faptei. in sf[rqit, ast[zi in criminologie tot mai mult se susfine ideea unui complex de calze, a unei constelafii de cattze, pdrdsindu-se ideea unei singure ca:uze. in acest complex de cauze intrd cauze ereditare, cauze de dezvoltare gi cauze din momentul comiterii crimei etc." 3. Nivelurile Si momentele cercetdrii cauzelor

A. Nivelurile cercetdrii cauzelor. in criminologie se face distinctie intre crim6 ca fenomen individual gi criminalitate ca fenomen social sau de m4s6, cum spune Seelig23. in cercetarea cauzelor,se line seama de aceste doul aspecte, efectudndu-se cercetlri la doui niveluri, unele la nivelul crimei, fenomen individual gi, altele, la

nivelul criminalitdlii ca fenomen social. La primul nivel, la nivelul crimei, mai bine zis la nivelul diferitelor infracliuni din cuprinsul subgrupelor de infracfiuni, cum sunt crimele contra vielii (omor, omor calificat, pruncucidere etc.), se vor analiza, individual, catzele omorului, catzele omorului calificat gi se vor re(ine cauzele comune qi cauzele specifice ale acestor infrac{iuni. Se va proceda la fel cu infractiunile din subgrupele de infracliuni contra libertdfii, gi cele contra demnitilii, qi se vor reline cauzele comune gi specifice ale acestora. Se va proceda la fel cu infracfiunile privind avortul (rrovocarea ilegali a avortului etc.). in final, se vor calculacauzele tuturor infracfiunilor contra persoanei (art.174-207.), oblindndu-se un tablou al cauzelor acestui grup de infracfiuni. Dupi aceasta va urma, dupl aceeagi metodd, cercetarea infracfiunilor contra patrimoniului, a infracliunilor de fals etc. La nivelul al doilea, la nivelul criminalitdfil, fenomen social (o mas[ mare de crime), cauzele vor rezulta din totalizarea catzelor de la diferitele grupe de crime. Dup[ cum s-a afirmat in criminologie, cauzele criminalitilii nu pot fi altele decdt cauzele diferitelor grupe de crime. Este drept c[, intr-o anumiti perioadd de crizd sociald, economic[, politicS, revolulionard, nivelul criminalit[1ii cregte. Dar aceastd cre$tere rezultil din cregterea crimelor ca fapte individuale qi creqterea cauzelor care au generat cregterea crimelor individuale. DupE cum precizeazd Seelig, analizdndu-se cauzele fiec[rei crime, ca act individual, prin generalizare, se ajunge la cunoagterea cauzelor criminalitilii, adici a intregului fenomen criminal. "Este ca in medicini, unde, cunoscdndu-se cauzele unei boli, la diferili indivizi, se poate
22
23

E. Seelig, op. cit., p. 49. E. Seelig, op. cit., p. 5l
.

Pnonmuz Pntrtuo Cntue

133

ajunge, prin generalizare,la cunoaqterea cauzelor acelei bori". Mai mult, cunoscdndu-se cauzele fenomenului individual, ulterior se poate ajunge la cunoagterea cauzelor fenomenului general, ale criminalitilii, ca fenomen social.
B. Momentele cercetdrii cauzelor.in criminologia moderni, cercetarea cauzelor crimei se face in doui momente importante: o datd, c6nd se analizeazdcrima suh un unghi de vedere static,concret gi cdnd, pe baza crimelor individuale sivdrgite anterior, se relin cauzele gi condiliile care au contribuit la comiterea acelor fapte. Acestei

analize a relinerii cauzelor constatate
Este o cercetare

i

se supune criminogeneza faptei sivfirgite.

individuali gi repetati, re{indndu-se cd, in general, ca.tzele crimei sunt de douE feluri: unele sunt cartzele legate de persoana flptuitorului (cauze psihice, fizice etc.) gi altele sunt cauze de mediu. Cercetdtorul conchide ci aceste
cauze se regisesc, in general, la toate crimele. Este un examen util, el ofer[ o imagine general[ asupra etiologiei crimei. Aceast[ imagine-schemd devine o explicalie gi o cunoagtere, in general, a cauzelor crimei. Un al doilea moment este acela al trecerii la sdvdrSirea crimei, cdnd fapta se

examineazi diri unghiul de vedere al migcErii; acum se examineazd cauzelepersonale 9i de sitnalie existente care duc la slvdrgirea faptei; este aqa-numita criminodinamica faptei sivdrgite; pescurt, i se mai spune acestei etape "Eecerea la act, sau trecerea la slvdrgirea fapteiza. in acest moment intri in joc factorii personali qi concreli legali de
persoana fdptuitorului Ei apoi factorii concreli legali de situalia existenti, cdnd se confrunt[factori careimping la comitere gi factori care impiedicicomiterea (stip6nirea de sine, teama etc.). In acest moment se hotirigte reuqita sau egecul comiterii faptei

criminale. Cercetirile criminologiei clinice din momentul comiterii crimei (Di Tuiio, Kinberg etc.) sunt foarte bogate gi avansate in aceasti privinld Secliunea a V-a Cauze individuale

l. Cauze ereditare
A. Concept. Despre rolul qi contribu,tia eredit5lii la catzarea crimei s-au ficut menfiuni gi suslineri inci de la inceputurile antropologiei gi criminologiei2s. Lombroso a scris despre caracterul atavic al stigmatelor care caracterizeazd pe criminal, iar intre tipurile de criminali, stabilite de el, primul loc il ocup[ tipul criminalului inniscut. Antropologii gi psihiatrii au susfinut, de asemenea, ci existi
o contribu{ie a eredit6lii la slvdrgirea crimelor. Ereditatea inseamni transmiterea insugirilor sau caracterelor frzice, psihice de la p5xinfr la copii prin mijlocirea plasmei germinative. Purtitorii eredit[,tii sunt celulele germinative, mai exact cromozomii gi genele, care, prin fecundare dau naqtere qi se dezvolti, o nou6 fiinfI, cdreia i se fansmit caracterele plrinfllor. Aceste caractere
24 2s

Mina Minovict, Ereditatea in criminologie, Bucure$ti.

E. Seelig, " L'occomplissement du crime " , p. 5l

.

t34

CnruINoLoGIE

fansmise de la pdrinfi la copii constitui e zestrea ereditard . Ceea ce este ereditar nu este totuna cu ceea ce este congenital (inniscut); ereditar este numai ceea ce se tansmite prin ovulul fecundat. Se poate intdmpla ca in timpul viefii intrauterine s[ se adauge alte caractere ovulului (de exemplu, in urma unei infeclii) gi sE se transmitil gi acestea la
unnag; acestea din urm[ sunt congenitale, dar nu ereditard6. in legitur[ cu transmiterea ereditari2T, se pun unele probleme 9i anume: ce se transmite, de la cine qi cai se transmite Si cum se transmite, prin ce mecanisme qi dupi ce reguli. Se transmit de la pirinli - uneori de la bunici - la urmagi, caracterele gi insugirile corporale (inil1ime, forma capului etc.) gi caracterele 5i insugirilepsiftrce

(sistem senzitiv, emotiv, nivel mintal etc.). Din experienlI se gtie cI din pdrin{i inalli se nasc copii ina[i, din plrrn{i normali ca inteligent[ se transmit insuqiri mintale normale. Caracterele gi insugiurile amintite se hansmit delapdrinli la copii, de la tati gi de la mam6, deoarece ovulul fecundat cuprinde cromozomi 9i gene de latatdgi de la mamd qi se vor transmite insuqiri de la am6ndoi p6rinfii. Mendel qi alli geneticieni au descoperit regulile qi mecanismele de transmitere ereditari, gi anume, ll2 din caracterele tatllui 9i li2 din caracterele mamei (din plrinli inalti - tati-mami - se nasc copii inafi; din tatn inalt 9i mamd mic[ se nasc ll4 copii inal,ti, 1/4 copii scunzi Si 214 copii hibrizi (amestec de caractere). Unele caractere de la tatd sau de la mami sunt dominante gi evidente qi alte caractere de la tat6 sau de la mami sunt recesive, ascunse. Acestea din urm[ dacd nu apar in prima generalie, ele pot si apari in generatia a doua sau a treia (de exemplu, culoarea ochilor, inteligenf[ de la bunici). Penfiu ilusfiarea metodei tansmiterii genealogice gi a mecanismului de aparilie la urmaqi a unui caracter fizic sau psihic, invocim tansmiterea ereditard a daltonismului (necunoagterea culorii de rogu sau alta) in unele familii, cum este cazul lui J. Scott, care suferea de aceasti deficienli gi care declara c[ este un defect de familie gi arati: "tatil meu afe exact acela$i impediment ca mine; mama mea 9i una din surorile mele erau perfecte in privinta vederii tuturor culorilor; dar gi eu gi cealalti sor[ a mea suntem

deopofivi de defectuogi. Fratele mamei mele a avut acelaqi impediment ca 9i mine,
deqi mama mea... cunogtea foarte bine toate culorile"28.

B. Metode. Cercetarea rolului eredit5lii asupra criminalitilii s-a fbcut prin doul metode mai importante, qi anume: metoda genealogic[ 9i metoda gemenalogicl (gemeni) sau gemelarl. a) Metod genealogicd in criminologie constd in cercetarea familiilor de criminali, pornindu-se de la constatarea cd in multe familii de criminali se constatl cI gi pirinfii au fost criminali, ceea ce ar fi o dovad6 cd dispozilia spre crimi se moqteneqte. In criminologie s-au refinut multe exemple de familii criminale cu mulli criminali. Astfel, familia Hill Folk, familie american[, studiati de Davenport; s-au

i

26

H. Mannheim , Comparative Criminologt, p. 229 Si urm.

27 2s

Ashley Montagu, L'hAriditb,Marabout Universit6, Belgique, 1967, p. 53, 154 Gh. Oancea - Ursu - Ereditate gi mediu tnformarea personalitd|ii umane,Timisoxa, 1985, p. 38.

Pnonmut PruwNo Cruu,e
cercetat 700 de membri, in care s-au descopeit 24yo copii neregitimi, prostituate gi la care s-a mai descoperit alcoolismul, debilitat^ea

13s

l0

%

b) Metoda cercetiii gemenilorinmaterie de ereditate ru..i*iruri s-a aplicat mult in ultimele decenii, mai cuseam[ la gemenii monozigo,ti gi u corausia cercetiiri ample, sub.to_ate-aspectele, ajungdndu-se Iiconstatdri gi in cunoagterea ereditdlii in acest domeniu- s-a spus ci metoda gemenitor, nn ao;eri.rl $tiinlelor omului, este prin ea lnsEqi un fel de "experiment al naturii,,. In ce constr aceastr metodd?

dar este greu de precizat fo .r*., ve1rti a lanfului cauzalereditatea a fost mai puternicn. h legituri cu rorul.eydiu{i asupra criminaritilii ,-o qi arte cercetEri gi experienfe, din care rezula ce roful ereditefli este puternic. Sunt incercrrile menfionate de Lund gi J<irger3o, in care copiii-au fost ruafi ae n amimt" ,,r-"ri-iruli gi prasafi in familii snndtoase dinpunct de vedere moral ji.edu"rdr, d*il;t;urmd, acegti copii au tugit din aceste familii gi s-au dovedit a fi d;fincvenf . T; descrisd de Kankeleit, care menf,one aza expenen\a,unui filantrop di""d;;;;perien!a hotir6t care s-a sd salveze copiii din pirinli criminali'gi i-a plasat iotr-o .ure uri"*e construitd, incredintandu-i unor educatoare serioase gi de incredere. Rezultatul a fost negativ fiindcd, dupd 4-5 ani, copiii acegtia au pdrrsit .a,nirrt oferit. de m*t"p s, s-au apucat de delincvenli' Se tage concluzia ci ereditatea ajucat rolul de seame iri aceastii experienfi.

dar nu frebuie nici exagerat Metoda genealogicd, in esenfa ei este utila, prin folosirea ei s-au llmurit multe aspecte privind cauzele crimei gi s-a cunoscut bir" rou amitiei $i d -ui etiologia crimei. Existi unele.dificuftnfi ";"Atdti; 9i neajunsuri in fobrt;;;-"rr.i metode. Astfel: a) s.ypla_ existenfi de.criminali ta lnaintagi gi la urmagi nu este ereditate Ia crim5, fiindc5.s-ar putea ca drept cauze si fie condilii de mediu social at6t la un criminal, c6t gi la celilalq cum s-a dai ca exemplu cazul in care at6t mama c6t gi tatil si fie victime ale con{Frto1$g viag; b) este greu de deosebit 9i de precizat cazxile in care atdt ereditatea c6t qi mediul uuto"iiu"itir.ri-d, ," poate preciza exact contibufia ereditilii gi contibulia mediului social. Bste posiiil.i,lrt_i" ereditatea sr aibi o mare contibuf;e (gi Lxistl "a,, asemenea cazuri),

informative suficiente, 271n-auavut crinrinali in familie 245 caztxi s-a constatat debflitatea mintard epilepsie, si"i"i-,*airp criminale, la th*i*rrriin famlie au si existat delincvenfi. in multe din aceste r-uri"linuiai.e,.u*" ale recidivei influen{e nefaste de mediu, debiliate mintalr, epilepsie erc., .u*J.*. la crim5, chiar gi frrd o influenfd deosebiti a ereditilii; autorut mra, ,r...rroe"onduceredit6fli, rolul

riguroase (fiziologice, psihologice, sociare), 332 au

etc. In familia Jukes, studiatd de Dugdale, la un total de 540 membrii studia{i, s_a grsit o cincime nisculi ilegitimi, 37 sifilitici, 53 intemali -r--' in rpiiur" ca psihotici, 76 condamnafi penal, 128 prostituate etc. sunt interesante cercetirile.rui Healy2e efectuate asupra unui num5r de r.000 delincvenli_recidivigti privind criminalii in famitii. ur a gEsit'ce, lo ,r111u *o, examene

mintali, epilepsie

fosiJ*aiu il""6t

n-a avut date

.-*i

ii

i, ;;;.,]J;;"rri;;

fiiJ;iri,

a*t

ii;;rrg,

.o"r.Gi*J;til

2e The
30

Individual Delinquent,

Al. Rogca, op. cit.,p.25-26.

p.l5g gi urm.

t36

CnTMINoLoGIE

Mai int6i, gemenii sunt frali care s-au nlscut deodati qi sunt foarte asemdnltori. Unii gemeni piovin dint-un ring* ovul fecundat gi in acest caz este vorba de gemeni univi\efinisaimonozigofi qi suntidentici. Algi gemeniprovindin doui ovule fecundate gi identici. deodati gi in acest caz estivorba de gemeni bivitelini sau dizigofi nu sunt intre ei din punct d9 v9{e1e Gemenii univitelini sau monozigofi sunt foarte asemdnitori nrir li psihic, incdt, de multe ori, nu pot fi deosebili 9i recunoscufi, uneori nici de propria iamitii. Gemenii dizigoli nu seamdn[ infie ei in mod deosebit, aqa cum seamdn6 cu altul. Ei se mai numesc, din acest motiv, lemenii monozigoli qi nu se Jonfundd unul oarecum, soarta celorla$i fra,ti nnsculi pe r6nd. f,ad n[scuti deodatn gi imp6rti.gesc, 'i, probl.-u ereaitelii criminalilor gemeni s-au ficut multe cercetlri gtiinlifice (13 Mz interesante. Astfel, Lange, in studiul unui grup de 30 de perechi de gemeni in cazurile in care unul din perechile de (monozigotici) 9i 17 Dz\drzigotici)), a gisit ci g"*"ri riorozigoli fusese inihis coreclional, fiindc[ sivirqise infracfiuni, s-a cercetat, in continuare, soarta celuitalt cogemen monozigot gi s-a constatat ci 9i acesta a fost condamnat pentru fapte penale ri*ilur.. in cazul celor 17 perechi de gemeni dizigoli,
cogemenul nu 6ptuise fapte penale. Acelagi lucru l-a constatat qi Sieme'ns, care a cercetat geiteni monozigoli gi dizigoji, gi a constatat cI tipurile de conduiti ale monozigo,tilor Iunt foarte aprofiate gi constituie totdeauna acelagi caracter sau o singur[ fiin15 in dou[ exemplare, i""u c" nu se putea spune despre gemenii dizigo,ti' a Lange a mai f[cut cercetiri cu privire la unele fiIs6turi ale gemenilor criminali 9i stau unele tresituri specifice, precum constata't cdlabazacomportamentului criminal sunt inafectivitatea, caricteristici psihopafilor pervergi, 9i lipsa stip6nirii de sine' La a[i gemeni s-a constatat o trisdturi caracteriali importanti, anume influenlabilitatea,

carJconduce la inadaptare social[ gi crim[3r. Concluzia tras[ consti in aceea ci intre

ereditate qi crim[ existi o stdns[ corelafie. Despre ereditate gi crimi se ocupi gi G. Vold32. El examineazl aseminarea intre perinfi qi copii in materie de crime, reproducflnd o tabel6 dupi Goring, 9i anume:

Tip de crimd
- Crim[ in general - Crime contra

Asemdnarea Asemdnarea Constatiri:

p[rinfi-copii

intre frati
45

- corelalii mari infre crimele comise de pirinfi
gi copii

proprietitii
- Crime sexuale - Crime de furt - Crim[ de violentd - Crim6 de fraud[

45

46

- corelafii mai mici 60 s0
15

23

46

intre crimele comise de frafi,
dar totuqi existente.

t7

c. ce se mogteneste tn cazul crimei? in criminologie, mult timp crima qi comportamentul .ri.iort s-au explicat, in primul r6nd, ca insuqiri morale qi sociale 9i,
3t lbidem, p. 226. 32 Tboretical CriminologY, P. 92.

Pnonmun PnttrtNo Cntu,n

t37

.:

I

1./ {
Y^

in al doilea rdnd, ca nigte insugiri sau calitifi native ale psihicului33. Cu alte cuvinte, omul este inzesfiat de la naturd cu sim{ moral, potivit c[ruia el poate sd distingi moralul de imoral, binele de ceea ce este rdu (sau criminal), dupi cum poate distinge, datoriti ochiului, nuan{ele de luminl gi de culoare. Unii oameni au inndscut simlul moral, iar a[ii n-au inndscut simful moral, ci pe cel imoral sau criminal. Lombroso a sustinut: criminalul este innlscut gi caracterizat prin lipsa de orice simf moral. Dupi aceqti autori, conduita morald (necriminal[ n.n.) este o insugire biologicd gi care poate fi mogteniti. De asemenea, conduita criminali gi lipsa simlului moral se mogtenesc de criminal de la

perinfi

'

sdi.

O., insugiri psihice native morale sunt greu de acceptat. Psihologii3a precizsazi cd existi conduitd morald sau imorald, dar nu er,rsti tnsuSiri gi calitnfi psihice morale 9i imorale. Omul este inzeshat cu nebuinfe gi tendinle necesare activitIlii qi viefii, dar in societate exist[ norme de conduitd, pe care individul fiebuie si le respecte. Cei ce respecti aceste norme au o conduit[ social[ gi moral6, iar cei ce nu le respecti qi vin in conflict cu aceste norne, au conduit[ imorald gi criminal[. Dar, ceea ce este imoral qi criminal este conduita, nu tendinfele care determini conduita. Ceea ce este moqtenit swfi trebuinlele cue pot fi egoiste sau putin alfiuiste, care determini o conduiti bund sau rea, moral[ sau criminal[. Trebuinfele qi tendinfele sunt comune at6t actelor permise, cdt gi actelor nepermise. Impulsul sexual sau achizitiv poate fi exercitat pe cale permisl ori pe cale nepermis[. Ultima cale, conduita criminali, nu e nativi, ci native sunt trebuin ele care conduc la asemenea acte. In felul acesta nu putem suEine ereditatea actelor criminale, a criminalitifii, ci ereditatea sfiucturii psihice, a impulsurilor spre acfluni sociale ori criminale. Crima nu este nativl. Este nativd structura psihici ce impinge la astfel de acte; criminaliAtea nu se mogtenegte; se mogtenegte constitufla psihici care determini criminalitatea - dupi cum aceeagi constitulie psihici determinl gi conduita socialE normall. Un pas important f[cut inainte in cunoagterea ereditilii criminalilor, il constituie folosirea netodei comparativeinaceasti materie, in sensul cunoagterii antecedentelor penale ale criminalilor in comparafie cu antecedentele penale ale necriminalilor. De aici se poate vedea in ce mlsuri la criminali sunt sau nu sunt frecvente astfel de antecedente gi factorii catnalicare i-au deterrninat. Pentru ilustrare, redlm o cercetare fdcuti de Al. Roqca35 privind pe delincvenfii minori in comparalie cu nedelincvenlri

minori.
Delincventi

Alcoolici

Anormali

sau

bolnavi

Delin- Nedelin- Delin- Nedelin- Delincventi cvenli cventi cventi cventi 24,240h 12,12% 4% 1% Tatdl sau 3,03Y,

sihici Nedelincventi
3,500

33

Al. Rogca, op. cit., p.28 si urm. B. Hollander,The Psychology of Misconduct, Vice and Crime 35 A. Rogca, op. cit., p.32.
34

138

CnrMINoLocrE

Dupi cum se poate observa, 3,03yo dinre minorii delincvenli gi l% dintre minorii nedelincvenli au avut un plrinte delincvent; 4,25yo minori delincvenfl 5i0,5%o minori nedelincvenli au avut un frate delincvent; lz,lzyo dintre minorii delincvenfi gi 4%
dinte minorii nedelincvenfi au avutunplrinte alcoolic; 24,24yogi 3,50% dinhe minorii nedelincvenfi au avut un plrinte delincvent; 9,66Yo dinne minorii delincvenli Si3,50Yo dinte minorii nedelincvenli au avut un frate delincvent. De notat, ponderea mai mdre a antecedentelor penale la delincvenfi, pe de o parte, gi ponderea mai mare a alcoolicilor
gi a anormalilor sau bolnavilor psihici la delincvenfi in raport cu nedelincventii.

in criminologie, indeosebi in criminologia clinicl, se fac cercetdri asupra criminalitllii plrinfilor, fralilor, chiar gi a bunicilor pentru cunoagtere, nu a crimelor in sine comise de acegtia (de acestea s-a ocupat dreptul penal c6nd le-a pedepsit), ci
pentru cunoaqterea resorturilor psihice,
a

tendinfelor

ori a alcoolismului care le-a determinat gi,

in

impulsurilor, a bolilor psihice felul acesta, putem cunoagte pe
gi

criminalul actual gi putem explica crima acestuia. Este necesar apoi sd cunoa$tem, pe l6ng[ antecedentele penale ale inaintaqilor, gi condifiile de mediu social in care a crescut criminalul, pentru a nu le confunda cu factorii ereditari gi pentru a refine exact ceea ce este datorat ereditIlii gi cee4 ce este datorat mediului.
2. Cauze lizice Ei cauze Jiziologice

A. Cauze fizice. Printre cauzele crimei, cercetate de criminologie, primele au fost cele frzice, care se refereau la aspectele corporale propriu-zise, cum sunt: infEligarea corpului (cap, trunchi, membre) ale criminalului. Au izbit, indeosebi, dimensiunile corpului (inilfimea, grosimea) gi sdnitatea acestuia. De asemenea, s-au refinut malformaliile corporale gi starea simfurilor gi a s[nIt[1ii acestuia. Este meritul lui C. Lombroso gi a qcolii pozitive italiene in criminologie de a se fi indreptat gi de a fi cercetat pe criminal pentru descoperirea cauzelor crimei. Lombroso a stabilit qi susfinut: crima se datoreazd, criminalului, iar cauzele ei silSqluiesc in existenfa tipului criminalului inn[scut, caracterizatprin trisituri corporale distincte gi anume: a) malformafii ale capului (maxilare puternice, frunte ingustd, deformdri ale trunchiului, membrelor, un fel de stigmate specifice criminalului gi altele); b) tipul criminal se mai caracteizaprin tendinfe epileptice, prin degenerescenfI, lips[ de sim! moral etc.; c) toate aceste simptome erau mogtenite, unele din acestea moqtenite de la generafiile indeplrtate (atavice). Meritul lui Lombroso consti in acela ci este primul criminolog care a ficut o cercetare gtiinf,ficI, de a fi cercetat mii de criminali gi a fias concluzii pe baza cercetiii. Totugi, concluziile gi sustinerile lui sunt greu de acceptat, fiindci, in lumina cercetdrilor criminologice actuale, se constati: a) malformaliile corporale prin ele insele nu pot determina la crimi; b) nu existiun tip criminal special, tipul criminal inniscut, care ar mogteni inclinalii criminale, curl ar mogteni inllfimea corpului sau culoarea ochilor; c) malformaliile susfinute n-au fost verificate gi confrolate gi la populalia necriminald; d)
cercetlrile ulterioare36 in criminologie (Th. Wood, Healy qi Bronner, Hooton qi al,tii) au ardtat cd malformaflile gi stigmatele sunt aproape la fel de rEspdndite gi in populalia
36

Al.

Rogca, Infractorul minor,

Cluj, 1932, p. 31-40.

139
PnontEME PntvtNo Cruue

generala.Woodaconstatatacdlilo/odinqooulatiaS.U.A.prezintidefectefizice

(tubercuroqi,derecteoJ1{''''i1"';;yg'fSyfr:'X*tt"T:ffi}::aminand itlTH"*ffi ;H;,rfil;J*.[[,.i2e,85o/oerau'Irrsderecterruc' cuvederea
Cutoate aces,.u, mul$ criminali, defectele fizice "*ii*rlp'**CIfecqnziyeiacriminalinupotfiftecute punctul de vedere din mi$cari, sensibilitate a. t rnpuum"rri - incetineala in (defecte de atzde v6z, defecte la conduiti^criminali' Asfel de rniirect la inadaptare ,o"iura 9i

;"ffiffi;;#rqi"*.La

slabi) pot contribui

defectefacdificile*r,uir".*ialecua{epersoane;Imomapoicuvedereslab6-este jocuri cu alli tineri' Js"a *"i d"", n" po"," t"a p-," la de intactori mino*i-- ," vorba etc' ce poate duce la vagabondaj poate fi apreciat ca incapabil minal gtc '.ceea conduitei omului' asupra au qi pot avea o Lntribulie Factorii fizici aminti$,, ins5, pot si indirect' anurne aceqti factori in mod inclusiv asupra conduiti' "ot'a"ii"i "'imi"uL' .i 9ryr*a .*" sunt detemrinanfi penfiu omului' influenleze mai int6i #,"*|r*, t" impulsurile psihice ale
in sensul de

o.ioint ui inno"rtu Julu "ilotiu-*tirne, ai ttuoim etc' - iot influenla viala psihici at Anumite defeo.

*"":;fr;, ;G, *i ,",J"eimpiedicr;;H;;;il:.',r-:f i*ffi##:l#"#iltrJ:*fr asupm. inferioritate, ceeace se varepercuta $l i'Jtei**a*l de la viala sociald normal6' vagabondaj ,uo,.**1"'J r"ti* ui
secr4ie intema gi

a

:rX:

Multtimp s-acrezutc[sistemulr*o, ""rroJ de glande cu o dat6 cu r"rr"urit" asupra sistemului inclusiv asupra s-a dovedit ci acestea "ooaoi*i*"iale. lor.gului sistem chimic al omului,

este determinantasupravieliipsihice'

urffi

influenleaz5pr"..r.r]"#JrJg]lJ*ir"Jusuii"o*po?i{"jTg.M,presiuneaarterialE' t*d emotivitatea ucJstea influenle-i"i"1rptini"e, T.py"d te,nsiunea 9i altete, iarpri, sau minie iei au aici #Site ae fice
$i, prin aceasta, ut

origine fiziologic[

""IJJtii"ii"*;;d't in diferitele situalii sociale' u,;;,;;;;.sile emotive
ultimele
f6c-ut

extins mereu

gi.L ru.',".t.et6riintense in domeniul asupra influenlelor exercitate "upriiN si, indeosebi, a endocrinologieirr, in dileffiianauhr foiologic, asupra sistemului nervos $1 in de secreliile gf*arfri uloi""rirt"-"fui ri.i.ri"rui glandular sau tulburirile celui cerebral. rffiurerile in dezvoltarcu h unii indivizi' Tulbur[rile a" *;;;n"t; tunclionarea u"",toiu pio^Oit "'oOin"e'i a celei pituitare au u ghd"i suprarenale ori aparute in tuncfionar";ffi;;i;*iJ., mai multe ori acestea intregului organism' De cele ale consecin[e asupra n'"'fi"a'ii De asemenea, unele tulburari produs .oain.#1"#il;Hriig*"r"r au schimbareacomportamentului procese glandelor genitale u"ona*iu ^ * pi"a* gi in urma unor hrmori, atrofii sau Schimb'ri a" **p""ifi"", inflamatoriialesistemuluilimfatic.a".,t.u,"uuat,namrrltirrcazulsistemuluiendocrin. aceasta poate cE tfl"t"ryiepilepsiei; t:1-!9'ltPlut si -C.-r'lJa*ii f[cut upoi S-au Hill 9i Poud au descoperit' in """t#f,''t** la modifrca#;;p;n*r.rdhi conribui 18 % epileptici' condamnatr' un procent de cazul infracfiunii dt

epuizeazdr.riu

B.Cauzefiziologice.ExplicafilecauzelorcriminalitEliiprinfactoriifizicinu s-au decenii, cercet[rile fiziologice

"u*.1"*""r*i."i.'ins-au ooiroo". gi uo

;;';;i06

qfive CriminologY' P' 235'

140

CnrMrNoLocrE

Cercetlrile genetice contemporane au fEcut mari progrese38. Acuma se cunoa$te bine structura genetic[ a omului, re(inindu-se cE celula umani are 46 de cromozomi, care formeazd23 de perechi gi in fiecare pereche existi un cromozom matern gi unul patern, realizdndu-se formula geneticd de 46 XY pentru sexul masculin qi 46 XX pentru sexul feminin3e. in dezvoltarea acestor procese genetice se produc gi abateri,ivindu-se situalii anormalea0. De exemplu, s-a descoperit ci, launii indivizi, numdrul de cromozomi sd fie nu cel normal, ci cu un cromozom in minus sau un cromozom in plus. O atare anomalie, mai cu seam[ in cazul unor cromozomi in plus, pot sI produci dezechilibrare in aceste procese genetice, dezechilibrare care influenleaz[ qi comportamentul omului 9i astfel s[ se ajungl la sdvirgirea de infracfiuni. S-au emis gi pireri cd ar exista o corelafie intre structura genetici gi criminalitate, ceea ce gtiin{a nu a confirmat incI. 3. CauTe psihologice

in criminologia contemporan6ar, factorii psihici gi morali au o mare greutate in etiologia crimei. Ei se inscriu alituri de factorii biologici qi factorii sociali. Mannheim a elaborat o schemi, o diagramd, cu privire la relaliile gi configuralia celor trei feluri de factori, gi anume:
Factori

frzici

Factori sociali

Aceste trei categorii de factori sunt inseparabili in orice crimi, binein{eles, cu o pondere specific[ a fiec[rei categorii. O dati, intr-o crimi s[virgiti, factorii fizici

gi fiziologici pot fi mai importanfi, in alti crimd sdvdrqiti pot fi mai importanfi factorii sociali, iar in alt caz factorii psihici. Mai mult, autorul amintit susline ci, de cele mai multe ori, factorii psihici sunt mai importanfi decdt ceilalli, fiindc[ atit factorii frzici, cdtgi cei sociali pot acfiona numai dacd, mai intdi, ei trec prin factorii psihici, numai dacd factorii sociali qi cei fizici sunt interiorizafi gi insugili de cltre factorii psihici, numai dacd, in al doilea rdnd, primii trezesc nevoi, dorinle gi planuri mintale, care apoi se pun in aplicare. in toati problema etiologiei crimei, factorii psihici care determini pe infractori la crimi, ocupd un loc important. De altfel, in ultimele decenii, in lucrlrile de criminologie, acestor factori li se acord[ o tot mai mare atenfie, ba, uneori, aceEtia

G. Oancea-Ursu, op. cit., p. 29 Si urm. Gh. Oancea-Ursu, op. cit., p. 29 Si urm. 40 R.M. StInoiu, Intruducerea in criminologie, p. 58. 4r H. Mannheim, op. cit., p. 202.
3e

38

PnontEME PnrutNo Cntu,a

L4t

Y
I
il g

ocup[ primul loc (de exemplu, in criminologia psihologic[, in criminologia clinicl, in concepfia personalitilii criminale, in caracterologia criminali etc.). Cu privire la factorii psihici, qtiinla criminologiei trebuie sd {ind seama de datele fumizate de gtiinla psihologiei, unde se aratd cd acegti factori sunt de trei feluri, gi anume: a) factori motivalionali (trebuinle, mobiluri, tendinle, emolii, dorin(e etc.); acegtia sunt factori propulsivi, determinanli la acfiune, inclusiv la crim5; b) factori cognitivi, factorii de cunoagtere (perceptivi, reprezentativi, imaginativi, intelectivi); acegtia sunt factori orientativi, de cunoaqtere a situa,tiei gi a mijloacelor de comitere etc.; c) factori conativi sau de migcare, de punere in aplicare a dorinlei gi a ideii de comitere a crimei, in aceastd ipotezd. Aceste categorii de factori psihici existd qi au un rol important atdt in cazul sivdrqirii unor fapte permise, c6t gi in caanl sdvdrgirii unor fapte interzise sau criminale. $i intr-un caz gi in celdlalt, se manifesti tendinle, dorinfe de arealiza gi de a insugi ceva gi hotlrdrea de comitere a unei fapte, urmatd

hotirdrii respective. in cadrul factorilorpsihici, un loc aparte il ocupd de asemenea caracterul (caracter agresiv, caracter achizitiv), temperamentul (impulsivitate, insensibilitate) gi frea omului (om sociabil, om retras etc.). Pe planul psihic al abaterilor spre anormal, trebuie menlionate trdsiturile psihopatice gi nevrotice, care contribuie la crimi, precum gi abaterile spre patologia psihic[ (paranoia, schizofrenia) in cazurile unor
de migcarea, aplicarea

crime iegite din comun - de exemplu, crime deosebit de crude sau chiar absurde.

A. Mobiluri, motive. Printre criminologii contemporani, care s-au ocupat de factorii psihici ai crimei este E. Seeliga2. ln leglturl cu cauzele psihice, care determin[ crima, el citeazd, in primul rdnd, instinctele (trebuinle, impulsuri), care sunt surse biologice de acfiuni. Dup[ acest autor, instinctele sunt de mai multe feluri: a) instincte care se refer[ la individ (instincul de conseryare de sine, instinctul de hrinire etc.); b) instincte in leglturd cu mediul social (instinctul familial, instinctul social); c) instinctul de reproducere gi altele.
modernd, mai cu seami in psihologia american[ qi englez[a3, cercetlrile in aceastlproblem[ sunt mai avansate gi mai exacte. Mai intdi, conceptul de instinct a fost extins, trecdndu-se de la instinct cu un inleles de element inndscut qi limitat la o reaclie rapid[ gi stereotipd, la inlelesul cI instinctul este legat totdeauna de o anumiti trebuin![ gi tendinlI, in slujba cdreia el stI. Firi o trebuinli, instinctul nu acfioneazl (de exemplu, flr[ foame, copilul nu cauti hrani). McDougal susfine c[ termenul de instinct este potrivit pentru instinctele animalului, iar pentru instinctele omului s[ se foloseascd termenul de propensiuniaa, adicd tendinte, impulsuri. Trebuintele, tendinfele, emofiile, la rdndul lor, constituie adeviratele mobiluri (motive) ale acfiunilor umane, inclusiv ale acfiunilor criminale. in psihologia
42 Traitd de Criminologie, P.U.F., Paris, 1959, 43 W. McDougal 44

in psihologia

p. 145.

AI. Rogca, op. cit.

r42

CnrMrNoLoGIE

romAneasclas problema motivafiei, ca o catzd subiectivI, este cercetati pe larg gi s-a ajuns la precizdri gi concluzii clare. Mai intdi, conceptul de mobil sau motiv este mai bine delimitat, susfin6ndu-se ci prin mobil sau motiv se infelege tot ce "dezl5nfuie, susfine gi orienteazi o activitate"46. Ameninfarea cu un atac provoacl frici, iar frica devine mobil sau motiv de dezlinfuire a unei acfiuni de apdrare. Foamea sau dorinla de r[zbunare intr-o anumitd situalie devin motive de sustinere sau orientare a unor acfiuni necesare. Autorul - Roqca - face distincfie intre motiv gi stimulent. Prin stimulent se inlelege un obiect care incit[ sau precipitd o anumit[ acfiune. Stimulentul insi nu dezl[nfuie, nu determin[ o acfiune. Acesta este ceva din afar[ gi exercit6 o anumiti ac{iune in mlsura in care trezegte o hebuinfE, o nevoie oarecare (de exemplu, apa este un stimulent care este cerut de organism,

cdnd existi deja trebuinfa sau nevoia, setea). in psihologie se susfine existenfa a doul feluri de motive (mobiluri) ale ac{iunilor umane, anume motive primare (sau de b azd) (de exemplu, foamea, ura etc.) gi motive derivate. Cele derivate sunt motive ad6ugate peste cele primare sau dezvoltate din cele primare (de exemplu, dorinfa, sentimentul, interesul etc.). Mobiluri (motive)primarestrfi: a) trebuinla, tendinlaconservSrii de sine (foamea, setea) care impinge la ciutarea hranei, apei, odihnei; acestea sunt procese gi dezechilibre organice gi se pot satisface prin luarea alimentelor, apei, prin odihn6; b) trebuinla-tendinfa sexuald, carc consti in clutarea sexului opus; este o trebuinli prin care se asiguri continuitatea speciei, este o tendinfi importanti, dovadd reglementirile, interdictiile (de vdrsti, de rudenie) gi tulbrrrdrile nervoase ce se produc daci aceasti trebuinfi nu se satisface. Acest instinct este gi mobilul multor infracliuni in acest domeniu; c) trebuinfa-tendinfa combativd, care consti in mobilizarea energiilor proprii in situaliile cdnd apar piedici, obstruc{ii in calea satisfacerii trebuintelor proprii (de exemplu, sustragerea de bunuri, aparilia de concurenfi faf[ de femeia iubiti, provocarea de pagube, aducerea de insulte etc.). Trezirea acestei tendinfe este insofit[ de emofia de mdnie, care - prin ea insdgi inseamni mobilizare de energii gi combatere. Aceasti trebuinli poate lua o formd brutal[, primitivi gi devine mobil pentru o serie de infracfiuni, cum sunt cele de violenfd ugoar[ sau violenll grav[ pdni la omor; d) alte trebuinfe sau tendinfe care pot fi gi sunt surse de infracliuni sunt: tendinfa sau frebuinf aparentald (forma matem[ sau paternd) care consti in ingrijirea gipaza copilului propriu, in special in cazuri de pericol pentru copil, tratamente rele aplicate copilului de citre persoane sffiine, cdnd pirintele intervine cu prelul comiterii chiar gi a unei infracfiuni; e) este, de asemenea, surs[ de acliuni trebuinla (tendinfa) de afirmare de sine, de aserfiune de sine (de a se impune in fafa altor persoane, de a conduce pe allii gi de a domina pe al!ii); de regul[, asemenea acliuni sunt datorate qi unor stlri emotive specifice, cum este invidia, vanitatea, ambilia, furia, de la care se ajunge la conflicte qi chiar la infracfiuni; 0 o trebuinti, o tendinli putemici este trebuinla achizitivd, care
4s
a6

Al.

Rogca, Motivele acliunilor umane, Ed. Univ.,

Cluj, 1943.

lbidem.

PnontEME PntwNo Cntu,t

t43

constl in ciutarea gi adunarea de bunuri, valori, bani etc. Pini la un punct, aceastd tendinf[ este pozitivi gi produce efecte reale. Dar aceast6 tendinfi, in anumite imprejurdri, poate lua o formi gravd,, aceea de ldcomie, avari,tie, egoism. Mai existd gi alte mobiluri sau motive (tendinla defensiv[ etc.).
Motivele derivate, denroltate din motivele primare, sunt: emolii complexe, dorinfe, sentimente, interese, atitudini, caracter gi voin16a7. Este vorba aici de structuri psihice complexe, care devin motive gi mobiluri psihice in cauzatea de acfiuni pennise, dar gi de acliuni nepermise, criminale. Din emofii simple, in urma experienfei, se dezvolti emolii complexe qi sentimente. Aqa se int6mpll cu emof;a complexl numiti mdnie, care - inurma dezvoltirii gi experienfei - devine o stare emofionalipersistenE, ajung6nd la sentimentul de ur6; in misura in care o persoand se opune alteia pe nedrept, in aceeagi misur6 m6niq ura cresc Ai pot deveni motiv de comitere de infracgiuni. Din emofiile primare, care sunt mai trecltoare, se formeazd alte stlri emofionale persistente, anume dorinlele.Dorrnla este o stare emoflonalila care obiectul emoliei nu este prezent, de exemplu, dorinta de iubiti (eroticl) - care este departe -, dar starea emolionali fafd de acea persoani existi. Asemenea dorinfe sunt generatoare de acfiuni, bune (de ajutor) sau rele (de rizbunare). Tot din emofii, prin experienli, prin triiri afective, se dezvolti alte stiri emolionale de durati, anume sentimentele sau resentimentele. De exemplu, din emofia de fric[ se dezvolti sentimentul de fricd, din emofia de tandrele eroticl se ajunge la sentimentul de iubire eroticl; tot aga cu sentimentele sociale, de prietenie, de solidariate etc. in urma unor experienle personale, se poate ajunge la sentimente negative, resentimente, bun[oar[: duqminie, uri, gelozie etc. in materie de crime, astfel de resentimente devin motive, mobiluri gi surse de acfiuni qi activitigi negative, criminale. Pe tulpina trebuintelor, tendinlelor se dezvolti alte mobiluri psihice, anume interesele. Astfel, in leg[turi cu tendinla organici de foame se dezvolti interesul pentru bunuri alimentare, de la tendinfa afirmirii de sine se ajunge la dezvoltarea interesului pentru anumite preocuplri prin care un om se poate face cunoscut gi aprobat de alli oameni. Cel stipdnit de tendinla achizitivd, aceea de a aduna bani, valori, etc. dezvoltd,interese inh-o asemenea direcfie. in felul acesta interesul gi interesele devin motive, mobiluri care declangeazi acfiuni, iar cdnd interesul este egoist gi atotstdpdnitor, el poate deveni cavi, de infrac,tiune.

B. Caracterul. in psihologia contemporanl se acordi atenfie tot mai mare rolului motivalional gi tipologic al caracterulzi. in jurul caracterului s-a format gi o ramur[ noui a psihologiei, anume caracterologia4. Dupi cum subliniazl adeplii psihologiei biologice - McDougall, Al. Shandae, Al. Rogca - caracterul se inscrie cauna din fdseturile generale gi de bazd ale omului, trIsdturl care igi are sursa in complexul de trisdturi privind trebuinlele, tendinfele, emoliile gi sentimentele care alcituiesc elementele
4't AL Rogca, op. cit., p. 86 urm. Si 4E J. Toulemonde, La caractirologie, Payot, Paris, 196l. 4e Al. Shand, The Foundation of Character, McMillan, London, 1926.

144

CnrMrNoLocIE

componente psihice dinamice ale omului. Pe linia aceasta, caracterul inseamnl o organizare gi ierarhizare a tuturor acestor tendinte, emofii qi sentimente. Caracterul nu
psihice peste cele de mai sus, ci o organizare gi sfratificare a acestora. Orice om are trebuinfe, tendinle, emolii, sentimente, privind apirarea de sine, frebuinla sexual6, afirmarea de sine, achizilia gi adunarea de bunuri, viala social5, viafa familialI, supunerea, curiozitatea etc. Toate aceste elemente sunt de duratd 9i ele se manifesti
aduce alte

tisituri

oricdnd este nevoie. Sub influenla insfiucfiei, a mediului social qi a educafiei, acestea se sfiuctureaz[, se ageazl gi se organizeazd inff-un tot, anume caracterul. Aceste multiple ffebuinfe, sentimente, emolii nu constituie o ingrlmldire haotic6, ci o organizare mai reuEit[ sau mai pu{in reugitd. Alinierea, coexisten}a acestora se efecfircazd,in primul rdnd, prin aceea cd unele din aceste tendinfe sunt mai puternice (de exemplu, tendinla achizitivdori tendinla afirmirii de sine) Ei altele sunt mai slabe (d" .*"-plu, tendin{a sumisivd, de subordonare). ln al doilea rind, tendinfele mai puternice la fiecare om subordoneazd tendinfele mai slabe, iar tendinla puternici "conduce", orienteazi intreaga viali psihicl gi ii dI o anumiti caracteristic[, un anumit
caracter. De exemplu, la omul cu tendinla achizitivl puternic[, toat[ structura

psihicl

om achizitiv, ba chiar lacom gi despre un astfel de om vom spune cI are un caracter achizitiv,lacom. La omul cu tendinf5 sociali (gregard) puternici, cu viaf[ social[ intensi, cu multe relalii sociale, toate manifestirile lui vor ft caracterizate ca sociabile, iar despre un astfel de om vom spune c[ are un caracter sociabil. Un altul poate avea, ca tendinld dominantl, tendinfa sexuall (eroticd) 9i comportarea lui va fi punctat[ cu acfiuni multiple in acest sens. Despre un asemenea

va

cdpdta amprenta de

om vom susfine

ci

are un caracter erotic sau erotic pasional.

in aceasti lumind, caracterul unui om semnificd o organizare gi o ierarhizare a viefii psihice, o anumiti structuri, anume dominarea unei anumite tendinte, a unui anumit sentiment gi a unor anumite acfiuni, ddndu-i o caracteristic[ specifici, un anumit caracter, dupl felul tendinlei dominante. Cdnd tendinta dominant[ este o tendin!6 sdnltos dezvoltatd qi echilibrat[, caracterul omului respectiv va fi un caracter sdndtos gi echilibrat. Cdnd tendinfa dominanti este una negativd (de exemplu, l6comia) qi caracterul va fi, la fel, un caracter negativ. Iar caracterul negativ, in
anumite condilii personale sau sociale, poate conduce la infrac{iune. Trebuie menfionat c[, pe l6ngi aceste mobiluri (motive), aclioneazil qi factorii psihici de cunoagtere - percepfii, memorie, gdndire, inc6t viata psihici emotiv-activd nu este oarb[, ci dimpotriv6, ea este luminat[ mai pufin sau mai mult, de judecati 9i inteligenf[ - mai ridicat[ sau mai cobordti. In comiterea de infracfiuni conteaz[ nu numai mobilurile (trebuinlele, sentimentele) care, este adevirat, sunt hotirdtoare, dar gi luminile gdndirii, prevederii mintale. Dovad[ c[, in cazul infractorilor debili

mintali, aceast[ debilitate influenfeazd qi reduce prevederea urmirilor diunltoare ale propriilor fapte.
C. Inteligenla.lJn factor important in etiologia crimei este capacitatea de judecatl gi nivelul mintal al criminalului. Este, apoi, un adevlr comun cd inteligenfa este un factor psihic care joaci un mare rol in procesul de munci,

Pnontnuz Prurtvo Cruu,l
de comportare gi de adaptare

145

V

social[. Conduita criminald, de asemenea, depinde de impiejurdrile de via!6, de dificultdlile ce sunt de intdmpinat la tot pasul, dar ea depinde in mare mdsur6 de capacitatea de gindire, de prevederea .orr..irr1"lor de tot felul ce apar in cazul sdvdrgirii unei infracliuni. in criminologie, s-a subliniat cd, de multe ori, criminalul este lipsit de spiritul de prevedere, cd - in primul rdnd - nu se gdndeqte la pedeapsa ce urmeazd comiterii infracliunii gi la alte consecinfe. Or, toate acestea depind mai cu seaml de de judecat[, de gdndire, 9i de nivelul de inteligen![. $tiinta "upu"itut"u gtiinfa criminologiei au dovedit ci din acest punct de vedere psihologiei 9i criminalii, in marea lor majoritate, sunt deficitari. Ei n-au prevedere, n-au g6ndire, fiindc[ n-au nivelul de inteligenfd necesar cuprinderii mintale a faptei
ce o sivdrgesc.

in psihologia modern650, cercetlrile asupra inteligenfei sunt avansate, cele mai multe aspecte sunt rezolvate gtiinlific. in primul rdnd, inteligenfa este definitl ca o capacitate mintali special5 de a gisi, in situafii noi, in care este omul, solu[ii t oi, cu astfel omul si se poat6 adapta in asemenea situalii noi. in al doilea rind, gtiinfa a descoperit mijloacele 9i metodele de a mdsura inteligenfa qi de a exprima aceasta numeric, in coeficienli de inteligenfi. Acest lucru a fost posibil dupd ce, in prealabil, s-a constatat qi verificat adevdrul c[ oamenii
nu snnt egali intre ei in privinfa nivelului de inteligenf[, cE unii, o minoritate (25%) sunt slab dezvoltali, allii - majoritatea(50%) au o inteligenfi normali mijlocie 9i

allii - o alti minoitate Q5%) au o inteligenld dezvoltat[. Nivelurile acestea sunt exprimate in cifre (coeficienfi de inteligen{6) de la 0 p6ni la200. Reddm, mai jos, tabelul urmdtor (dupn Fl. $tef6nescu-Goangi 5i Al. Rogcast).
cd Coeficient
Procent

Categoria

debili mintah:
0-22 23-49
0,12
0,3 8

- idiofi - imbecili
- moronl

7o:1;
80-89
90-1 09

50-69

1,50 "" '1',oo
16,00
50

m#dffiii
...*-b-T-e.gig.si....

normali
deqtep{i foarte deqtepfi '

110-119 16 120-129 7 "]5Gi'ffi6""""";',00

ilp;;6;i;;iiltil;i;&;;iiffi;il

S-au fdcut cercet[ri privind nivelul de inteligentd al delincvenlilor (minori) comparativ cu nivelul de inteligenf[ al nedelincvenfilor (de aceeagi v6rst6), cum snnt cele ce urneazdi
N. Mirgineanu, Psihologid persoanei,lJniversitatea din Cluj, 1944. 5r Fl. $teflnescu-Goangi, Al. Rogca: Instabilitatea emotivd, p. 149.
50

146
Coeficient
inteligen{5 Categoria mintald

CnrMrNoLoGrE
Delincventi Nedelincventi

c

0-r9
70-79 80-89 90 gi peste

debili mintali

r
e

31,13%
24,g0yo

2,77yo 7,ggoh
17,7goh

mlrginifi
submediocri

a

r

2l,g7yo

tr

normali gi supranormali

ll,g70h

70,92o

e

f,

Din tabel reanlti: a) c[ procentul debililor mintali este mult mai ridicat printre delincvenfi (31%) decdt printre nedelincven[i (2,77%); b) de asemenea, procentul mdrginililor este mai ridicat printre delincvenli e4,go%) dec6t pentru nedelincveny c1 ce 1i,st;/o1; normalii 9i peste normali se grsesc prinhe delincvenfi abia in procent de lt,9|yo, pe cdnd printre nedelincvenli acegtia frgweazd, w 70,92%o; a; aeci cdderea in criminalitate se produce mult mai mult printre cei cu nivel de inieligenlr scdzut. Este interesant[, de asemenea, qi corelalia dinre nivelul de inteligenl[ gi natura infracliunilor siv6rgite, indicat in tabelul de mai jos:
Categoria mintald
Purtare rea

n

p
d
1l

n

o
n

p

e

Furt,

tilhdrie

Omucidere 47,36 yo 26,41 % 20,75 yo 5,66 yo
S'

debili mintali

II

22,50 26,66

yo

34,40 yo 20,43 yo

mlrginifi
pro$ti

yo

o b
$

23,33 0h 27,50 yo

2r,50

yo

normali gi peste normali

23,65 0

Din tabel se poate constata: a) cu c6t infracfiunea este m ai gravd,cu at6t procentul debililor mintali este mai ridicat (purtare rea - 22yo,furt, talhdrie - zq%,omucidere
-.47,30Yo;b) mdrgini,tii gi progtii au o participare aproape egali la diferitele infracliuni -yo, (prrrtare rea - 26%o rcspectiv 23%o, firrt - zl%respectiv 2 I omor - 26 yo,respectiv 20"A; c) normalii gi peste normali particip[ invers, de la infrac]iuni ugoare (purtare rea, furt - 27yo,23%) cuprocente ceva mai ridicate ra infrac{iuni grave (omor) cu

n n
Qr

n
d

fi
SI

procent mult sc[zut (5,66%).

fi
D. Temperamentul. cimele sunt, cu precddere, fapte umane, mai exact, activitrri umane, care iau inflligarea unor reac{ii in anumite situalii sau condilii de mediu. Activit6{ile acestea sunt determinate de anumite mobiluri gi nevoi, orientate de anumite idei 9i scopuri. Toate acestea alcituiesc conlinutul psihic al faptelor gi activitefilor criminale. Mobilurile catzeazdfaptele criminale qi ur.erit" acestora, iar acliunile criminale sunt consecinlele cauzelor.
a) Dar existr, pe l6ngd confinutul psihic
sl

ir
la ei

anxteforma psihicd

al acestor acfiuni, qi un al doilea aspect, sau modul psihic de desfigurare al acestor acfluni sau activititi
I

Pnoamun PrurtNo Cntpt,t

t47

.:

,,

tJ

F,/
V
ll

criminale, aga-numitul aspect temperamental.Faptasau acliunea de sdvdrgire a crimei poate lua forma unei acfiuni energice, viguroase sau molatece, forma impulsiv[, explozivd sau stip0niti ori confiolatl. Toate aceste fonne, care sunt de durati, alcituiesc aspecte delormdalevief:npsrhice,detemperamenf2,ntmlfestatinorice crim[. Migclrile rapide, explozive ori lente, controlate, stip0nite ori nestdpAnite sunt insuqiri de temperament ale fieclrui criminal. Astfel de insuqiri strnt importante, fiindc[, mai intii, ele sunt de dtrati qi constante gi caracterizeazl modul de manifestare gi, in al doilea rdnd, ele contibuie, aldturi de mobiluri, la comiterea crimei, bineinfeles intr-o m[sur6 mai mic[, dar au o contribufie. Despre natura insugirilor de temperament, gtiinfa psihologieiaraticdele sunt, inceamaimaremdsurE, deorigine ereditarn. Temperamentul nervos, exploziv ori temperamenhrl energic sau lent etc. sunt innlscute gi mai pu$n dobdndite. De aici gi caracterul lor constant gi caracteristic fieclrui criminal, manifestat in modul de siv6rgire a unei crime.

temperament se manifesti cel mai evident unitatea fizicd gi psihicd a organismului. Emo,tiile putemice, cu deosebire emofia de fricI gi mdnie (elemente psihice) se exprimi prin ridicarea tensiunii, circula,tia rapid[ a sflngelui, bitiile inimii etc. gi invers, o boa15, o indispozilie flr;icil are repercusiuni asupra stirilor emotive ori sentimentale (tristefea, teatrra, speranta). b) lnsugirile de temperament, cele mai cunoscute gi studiate, sunt: impulsivitatea, iritabilitatea, sensibilitatea, inhibifia sau puterea de stipdnire de sine gi altele. Ele sunt legate qi determinate de metabolismul qi sistemul glandelor endocrine gi, in general, de chimismul organismului, precum gi legiturile cu sistemul nervos vegetativ gi sistemul nervos central (creierul). Rapiditatea qiincetineala reacfiei const[ in felul de a reacfiona, de a se miqca, modul obignuit de activitates3, care poate fi un mod mai gribit gi rapid ori un mod mai lent gi misurat. S-au efectuat misuriri, prin utilizarea de chestionare gi s-a constatat ci delincvenlii au reaclii incete, se migc[ mai greu in comparafie cu nedelincvenfii. Aceasta poate sd fie in corelafie gi cu nivelul de inteligenfl, cu debilitatea mintale gi tpsa de prevedere. Impulsivitatea este o tris[turi de temperament care se cxacteizeazd printr-un mod excesiv de reacfii spontane, primitive gi necontrolate de conqtiinfIs4. Unii oameni sunt mai impulsivi, al,tii mai pufin impulsivi. Criminalii se caracteizeazd printr-o mare impulsivitate, mai ales criminalii agresivi qi printr-o putere de inhibilie mai slab[. Impulsivii sunt mai mu{i printre delincvenfi dec6t prinhe nedelincvenfi. Puterea de inhibilie sau stlp6nire de sine este o insugire de temperament important[. Ea ac[ioneazl mai ales in legdturd cu momentele de acfiune, de trecere la slvdrgirea unei crime. Aceste tendinfe, susfine R. Ellis, citat de Al. Rogca, sunt egoiste qi antisociale, cu pomire spre executare, pentru satisfacerea unor trebuinfe

in

52 53

D. Todoranu, Psihologia temperamentului, Cluj, 1932. Al. Rogca, op. cit.,p.70. 54 P. Popescu-Neveanu, op. cit., p.341.

148

CnrMrNoLoGrE

egoiste. Astfel de porniri sunt posibile a fi duse pdnl la cap[t datoriti faptului cd fEptuitorul nu are puterea de inhibilie necesarS, de strpdnire de sine, nu are puterea de a se refine gi st[p6ni. in felul acesta, lipsa puterii de inhibilie devine un factor care u$ureazi comiterea unei crime. in criminologie, se aratd cd multe persoane sunt ispitite si comiti crime, mai cu seamd in momente de crizd,dar, datoriti puterif de stipinire de sine, p6nI la urmi, nu trec la slvdrgire. Este posibil c[ aceast[ lipsd de inhibilie s[ fie legatd qi de lipsa de afectivitate pentru altul, pentru durerile victimei. Cercetlrile infreprinse in materie aratd cd puterea de stlpdnire de sine, puterea de inhibilie este de doul ori mai redus[ la delincven{i fafE de nedelincvenli. O altl insugire de temperament importantdeste sensibilitatea. Aceastd insuqire, care se mai numegte Si impresionabilitate sau iritabilitate, const[ in rezistenla la

"stimulente supir[toare", la zgomof mare gi supiritor. Este gi o chestiune de rezistenfl nervoasi, pe care unii o au, allii nu o au. in momente gi in condifii care sup6r[, delincven]ii nu sunt deranjati. Este constatarea multor criminologi (Garofalo, Ferri), c[ tofi criminalii se caracterizeazil prin insensibilitate, prin lips[ de impresionabilitate. Cercetlrile fdcute dovedesc ci sensibilitatea delincvenlilor este mai redusl decdt a nedelincventilor. in literatura de specialitate se mai relin gi alte cdteva trisituri de temperament, cum sunt: persistenfa (consecven]a) intr-o hot[rdre sau acf,une inceputi, flexibilitatea hot[rdri ori ac{iuni gi altele. c) in sfhrgit, fa![ de insugirile de temperament de mai sus, care sunt mai multe gi analitice, exist[ qi unele trdslturi de temperament generale, sintetice, cum sunt cele stabilite de Jung, Kretschmer, Toulemonde qi alfii. Astfel, Jung socotegte c[ exist[ insugirile temperamentale de extravertit Si introvertit. Acestea impreund reprezintd tr6s6tura generali temperamental[ cunoscuti sub denumirea de firea omului, cum este firea deschisd gi firea inchisi. Dupd Jung, insugirea de extravertilinseamnd temperament deschis, adici un fel de a fi determinat de lumea exterioar[, de obiectele lumii externe, iar insugirea de introvertit inseamn[ temperament inchis, adicd orientat sau intors spre lumea lui internl, spre preocupdrile personale, spre gdndurile gi simfurile lui interioare. DupE cum s-a spus, in cazul extravertitului, omul este orientat spre obiectele, oamenii gi evenimentele din jurul slu gi cd obiectele exercitd un fel de magnet pentru acest tip de temperament. Extravertitul este un tip social, ii plac relaliile sociale gi se adapteazi la mediu: dar, in acelagi timp, in imprejurdri mai grele, el ajunge ugor in conflict cu a[i oameni. in cercetlrile f6cute, s-a constatat c[ in lumea delincvenfilor, cei mai multi (75%) aparfin tipului extravertit. Tipul introvertit nu e sociabil, nu-i plac relatiile gi contactele sociale gi se gisesc mai pufin delincven{i de acest tip. Asta nu inseamni cd introvertitul nu comite crime, dar el comite mai pufine, ins6, de multe ori, crime mai grave.
sau puterea de schimbare a unei

Paoamus PntwNo Cntu.t
4. Conceplia personalitdyii criminale

t49

A. Preliminarir. Din multiple cercetdri asupra criminalului, atdt cele de criminologie generald, cdt gi cele de criminologie specialr (psihologie criminal[) ori, mai ales, cele de criminologie clinic555 reniltic[ inffe criminal gi necriminal nu sunt deosebiri

Ii :$

&

I
il
i'

ir tii ,] i{;

ljj
lil
.,1

j

rit ,n

,$l

il

A

Potrivit acesteia, qi unul gi altul sunt impingi la acfiuni gi activiti,ti de anumite nevoi, mobiluri, Ei unul gi altul sunt ajutati sau neajutali de anumite capacita,ti - inteligenli etc. - de anumite acte de voinlI etc. Aceste elemente psihice, fizice gi altele la criminali sunt uneori mai puternice, de exemplu, impulsurile, mobilurile - agresivitatea, sexualitate - gi altele mai slabe - de exemplu, voinfa, st6ptnirea de sine gi altele. Pe aceast[ linie de gdndire s-a mai observat ci nu toate aceste elemente psihice stau toate pe acelagi plan qi nu trebuie observate in mod izolat, ci pe ansamblu gi, indeosebi, in felul cum se grupeazd, ci mai importanti este "constelalia" lor, spre exemplu, impulsuri puternice gi voinfl slabi; asemenea constelalii gi structurdri au un anumit accent de duratl gi stabilitate, de exemplu, la recidivigti, aceste elemente sunt mai vidite. Se mai constati cI unii recidivigti comit uneori aceleaqi crime - de exemplu, omor-omor, furt-furt, gi ci dovedesc precocitate in manifestirile criminale. Asemenea persoane, recidivigtii, manifesti un fel de inclinafie spre crimd gi, mai ales, spre anumite crime; totodat[, acegtia arati persistenfd pe calea criminalit{ii gi ocolirea muncii, neincadrare in rdndul oamenilor cinstiti. ln plus, aga fiind, ei dovedesc periculozitate socialr, fiindci au o inclinafie gi pornire spre crimr. Asemenea trdsituri gi manifestiri, astfel dezvoltate gi grupate, constituie tr[situri care caracterizeazd pe criminali gi prin care ei se deosebesc de necriminali. Dar deosebirea nu este de naturi, criminalii nu sunt o altl spe]i de oameni, ci o deosebire de grad sau de prag, care caracterizeazr pe criminali. "crima este un act omenesc, iar criminalii sunt oameni ca gi necriminalii, dar ei se disting de allii deoarece comiterea crimei este expresia unei diferen{e de grad, deci cantitativi gi nu calitativd; existi o diferenfi de grad, intre psihismul criminalilor gi acela al necriminalilor"56.

de naturd, ci deosebiri de grad.

si scoatd in evidenfi tocmai aceste deosebiri de grad, care caracterizeazi pe criminal. in felul acesta, criminalul este o persoan[ care se deosebeqte tofugi de necriminal, este o personalitate inclinatd spre crimd,
adicd o personalitate criminal[. Aceasti problemd a trisdturilor de bazd gi specifice criminalilor a fost sesizati de mult timp in criminologie, indeosebi de criminologia clinicd 9i in special in problema etiologiei crimei. Autori ca Pinatel, Di Tullio, Kinberg, De Greeffqi allii au cercetat qi au formulat, pe baza acestor t5sIturi, teoria personalitifii criminale. S-au mentionat tisdturi psihologice caracteristice la criminali, cum sunt: agresivitatea, egocenfismul, indiferenla afectiv[, lipsa de inhibitie qi altele. in cete ce unneazi, vom aminti, pe scurt, in lumina concepliei lui Pinatel, aceste fidsituri care stau labaz.apersonalitifii criminale.
5s
56

Cercetarea criminologicl trebuie

J. Pinatel, op. cit.,p.473 Si urm. J. Pinatel, op. cit., p. 391.

1s0

CnrurNoLoGrE

de ce infractorul nu se opregte de la comiterea crimei nici de teamaoprobriului social, care inconjoar5 pe criminal, nici de teama pedepsei ce urmeazd dupi comiterea faptei. S-a rispuns, criminalul este lipsit de prevedere, criminalul nu are stdp6nire de sine, nu are putere de inhibilie a pornirilor sale antisociale etc. S-a dovedit cd aceste hdsituri sau caqacit5ti qsihice uu suut su(tcleR(e. c$s(q$\sxxs,,(\s\s(\\r

La problema hdsEturilor personalit5lii criminale s-a ajuns in criminologie dupl ce s-a parcurs un drum lung gi ocolit. in gtiinla criminologiei s-a pus mereu infiebarea

criminal[. Criminologia modem6, indeosebi criminologia clinic[, au scos in eviden{d trdslfuri ale ciminalului carc suntmai puternice decdi lipsa de prevedere, inhibi{ia etc. gi datoritE cdrora criminalul nu se opre$te de la comiterea faptei criminaie, trisdturi cum sunt: agresivitatea, egoismul sau altele de natura acestora din urm6, care - impreuni - fac ca un criminal sX prezinte o stare de pericol social in sensul c6
acesta este inclinat sd comitE crime.

adicd o capacitate de a comite crime. C. Incapacitate de adaptarc sociald. Dar concephrl de stare de pericol nu se reduce numai la capacitatea criminali, ci el a fost completat, initial tot di Garofalo, cu un al doilea aspect, acela de capacitate de adaptare sociald, mai bine zis de incapacitatea delincventului de a se adapta viefii sociale. Conceptul de stare de pericol are deci doui laturi, dupd cum accentueazd,Pinatel, una, gradul de periculozitate, de capacitate criminald, capacitate de a comite crime gi, alta, incapacitatea de a se adapta social,
de a

B. Starea de pericol. Criminologia moderni, indeosebi criminologia clinicdsT, la caracterizarea criminalului, a creat un concept nou, anume conceptul de pericol pe care acesta il prezinti. Acest concept exista cu mult timp le {are inainte in gtiinfa gi practica psihiatriei. Persoana care "prezinti o stare mintali, de exemplu, sernne de nebunie, care ar putea compromite ordinea publicr gi siguranfa persoanelor" ar putea fi, la ordinul autoritetii publice, intematd intr-o iristitulie psihiatricd pentru o duratd nedeterrninatn (p6nn h insindtogire),,. starea de pericol provine de la constatarea unor tulburlri mintale (psihotice, newotice etc.), datoriti cirora ar putea srvdrgi fapte necugetate - de exemplu sd dea foc unei case. o atare stare de pericol poate prezenta gi criminalul gi, pentru aceasta, tebuie si se ia anumite mlsuri de siguranld ori sancfiuni penale. In ce constd aceasti stare de pericol? Potrivit primului autor in aceastd chestiune, anume Garofalo, starea de pericol a criminalului constd intr-o stare de "temibilita,:, (ameninfare, pericol), staxe care inspird team6 pentru alte persoane gi pentru ordinea public6, anume pericolul de a cornite crime. Dup6 curnspune Garofalo, citat de Pinatel5s,"temibilitatea" este o stare de "perversitate" constantd gi activr (.,agissante',) a delincventului, o stare de ameninfare cu o crimi, pe care o poate provoca acesta; in alli termeni, starea de pericol provine din existenta unei capacitili criminale,
cu privire

pune frdn[ pornirilor sale criminale gi, in func]ie de acestea, necesitatea de a aplica o
s'7 sB

J. Pinatel, Criminologie,Dalloz,paris, lbidem, p. 410.

1963,p.40g si urm.

PnontEME PntwNo Cntu,n

151

mlsurd (represivd, preve,lrtivi, educativi etc.). Cu alte cuvinte, criminalul are capacitate de a comite crime, dar nu are capacitate de a se integra social gi de a avea o conduiti bun6; de exemplu, el este un vagabond, un recidivist 9i nu muncegte regulat. De aici, sarcina gtiinlei criminologiei clinice de a determina, mai intiii, un diagnostic asupra stiirii de pericol sau asupra capacitlfii criminale, aperversitilii sale gi, in al doilear6nd,
de a determina prognosticul criminalului, comportarea lui in viitor gi a capacitdfi de adaptare sociald, deindreptare,prescriindu-se mijloacele de tatamer4 confonne datelor
asupra capaciti$i criminale.

Starea de pericol sub aspectul capacitlfii criminale poate avea forma cronicl sau pennanenti gi forma iminentd. Forma cronicd exprimi o stare psihologicd 9i poate poate

morali cu caracter antisocial de durati 9i stabill, ca un fel de "stare civild". Ea fi de o intensitate mai mare, de durat6, cum este la criminalii de profesie; ea fi orientat[ intr-o singur6 direcfie, cazul cdnd se comit infrac{iuni de aceeagi naturd (omor-omor). Forma iminentd a stirii de pericol, a capacitllii criminale exist[ in etapa in care se pregitegte comiterea crimei, c6nd aceast6 comitere este gata s[ se produci, similard cu o stare de "febrd"se. Sarea de pericol sub aspechrl capacitifii criminale poate fi mare, iar sub aspectul adaptlrii sociale a delincventului aceasta poate si fie mic6. Cele doul laturi ale stlrii de
pericol nu se dezvolti paralel. De aici grija unui diagnostic exact, conform cu realitatea cu realitatea stlrii criminalului. Si gnja unui prognostic, de asemenea, exact, conforin

5. Trdsduri psihologice caracteristice criminaluluia0
A. Egocentrismul.Egocenfrsmul, ca o tisitur[ a persoanei, se caracterizeazApin tendinla de a raporta totul la propria persoani, atdt din punct de vedere afectiv, cdt qi cognitiv. in anumite limite, egocenfiismul priveqte conservaxea de sine, afirmarea de sine. Sub raport mintal, persoana igi face o imagine pozitivi despre sine, ea consider6nd c[ propria persoani este punctul de reper penfru toate sentimentele, emoiiile, totul raportindu-se la sine qi pentru sine. Dar, proceddnd astfel, omul se rupe de realitatea

imediati qi cade in subiectivism, nerecunoscdnd importanla lumii inconjur[toare, indeosebi lumea social6, ceildli oameni. Sub raport afectiv, se dezvoltl exagerat sentimentul de afirmare proprie, iar c6nd acesta nu reuqeqte, se dezvoltl invidia 9i m6nia pentru ceila$ oameni. Se ajunge la sentimentul de frustare, disperare, orgoliu, vanitate, tot atdtea stiri afective, care imping pe om la izolare sau conflict cu oamenii6r. Aceste stiri pot evolua infi-o direcjie psihotici, spre manie, paranoia etc. De multe ori, egocentrismul se poate asocia cu egoismul, care inseamn[ punerea intereselor proprii mai presus de interesele altora, ale celorla[i oameni, ale societIlii. Egoismul inseamn[
lipsa sentimentului de simpatie gi de generozitate pentru a[i oameni. Egocentricul, marcat gi de egoism, ajunge ugor la conflict cu a$ oameni gi la comiterea de infracfiuni, fie infracfluni confapersoanei - ameninlare, vitimiri corporale orimorale, fie infrac$iuni contra avutului - inqelIciuni, falsuri etc.
J. Pinatel, op. cit., p. 411. J. Pinatel, Le sociitd criminelle, El. Calaman-Levy, Paris, 1974, p. 100 Si urm. 6r J. Pinatel, op. cit., p.480.
60 5e

ls2

CnrMrNoLocrE

Egocenfiismul,bazat pe tendinta de afirmare de sine gi a intereselor proprii, se poate asocia gi cu diferite trlsdturi de la alte tipuri de infractori, cum este infractorul agresiv, infractorul lacom, doritor de inavu,tire etc., iar tendinfele spre comitere de infracliuni devin mai putemice, indeosebi infracliunile contra persoanei. Chiar gi la tipurile de infractori sexuali, infractori profesionali - recidivigti - etc., egocentrismul joacd un rol stimulator gi declangator de infrac$uni. in ceea ce privegte rolul egocentrismului (gi egoismului) in stimularea, declangarea 9i tecerea la comiterea crimei, este evident cd tendinfa egocentristi (gi egoisti) este mai puternic[ gi invinge orice tendinfi de opunere la crim[, orice tendinll de reflnere de teama oprobriului social sau de teama ameninfirii cu pedeapsa. Teama de oprobriu
pedeapsi este mai micl in comparafle cu orgoliul, vanitatea, tendinp de dominare, intoleranli ori aroganfa, alimentate de egocentrismul criminalului.

ori

de

B. Labilitatea. Trecerea la comiterea unei crime este favorizati gi stimulatl de o a criminalului, anume labilitatea. Denumirea acestei hisdturi provine de la cuvdntul latin labilis, care inseamni ceva ce se tine "intr-un fir de pfu", & fi gata si cad[, a se rupe, a aluneca62. Este vorba de o structurr psihicI gi moral6, care este opusl structurii solide, structurii stabile. Structura labili este o

alt[ trlsituri debazd

sffucturl slabi, schimbitoare, cu voinfd slabr, cu putere de stlptnire de sine slabi o asemenea structuri poate sd cuprind[ mai multe planuri, cum ar fi: a) afectivitatea, supusi unor fluctua{ii; b) prevederea redusd gi nesiguri; c) inifiativa, insoliE de renunfare; d) puterea de voinfd, govlitoare gi schimbitoare; e) influenfabilitatea gi sugestibilitate pronunfate; fl luarea de hot[rdri pripite gi apoi plrisite; g) rela{ii de prietenie cu algi oameni, trec[toare gi schimbitoare; h) labilul este ca un lichid fdrl forme gi care ia forma vasului in care se toam663. Labilitatea este influenfati gi de tipurile de criminali. La criminalul normal, neafectat de tulburiri psihice deosebite, labilitatea se manifesti in anumite limite acceptabile, dar la criminalii cu tulbur[ri emolionale qi la care nici nivelul de inteligenli nu este
gi nestatornicl.

ridicat, labilitatea este mai slabd gi fiecerea la comiterea unei crime este mai ugoar6. Ea este pronuntatr gi la tipul de criminal impulsiv; de asemenea se constati gi o lipsd de control al stirilor emofionale. in cazurile de stiri psihopatice, newotice, de asemenea, labilitatea este slabi, iar trecerea la comiterea unei crime este mai ugoar6.
C. Agresivitatea.inprocesul de fiecere la comiterea infractiunii (crimei) frSsitura agresivitdlii infractorului joacl un rol important. De reguld, cele mai multe infrac,tiuni constau intr-o fapti pozitivd - se face ceva -, intr-o acfiune comisivl (se lovegte, se sustrage etc.), care presupune efort, atac, adic[ un act agresiv. Cum procesul de trecere la sdvdrgirea crimeipresupunetei etape (uareahotir6rii, inliturareatemerii de oprobriul

opiniei publice gi al pedepsei previzute de lege), agresivitatea intervine in etapa a fieia, etapa ultimi, adicd la trecerea la sdv6rlirea concreti a faptei (c6nd se love$te, se susfrage un bun, se falsifici o monedi etc.). Atare acliuni presupun for,ti gi acte de agresiune.
62 63

J. Pinatel, op. cit., p. 493. J. Pinatel, op. cit., p. 494.

Pnonmur Pnrutxo Cntu.l
Agresivitatea este o form6 de manifestare
a

153
unei tendin{e,
a

unui instinct existent anume tendinfa sau instinctul de combatere (combativ), care consti in acte de inldturare a unor obstacole ce intervin in momentele de impiedicare a animalului sau a omului de a-gi consuma hrana, apa etc. pentru satisfacerea unei nevoi (foame, sete, apirare de un pericol etc.). in atare situalii, agresivitatea este utili in limite necesare. in cazul comiterii de crime, agresivitatea se folosegte in limite depEgite 9i in scopuri antisociale. Agresivitatea devine un factor catzator de pericol social.

in lumea animall gi cea umani,

Agresivitatea este, dup[ teoria criminologicd, de mai multe feluri:
autoagresivitate, in caz de automutildri, in timp de rdzboi, pentru a scipa de front (ori in caz de sinucidere), agresivitate fiziologicd,(adicdfortfiftzicd,forlafiziologici a omului), care este influenfatd de emofii mari, pasiuni, de factori sociali (conflicte sociale etc.), agresivitatea patologici, in cazul persoanelor psihopate ori psihotice (epilepsie, befie, toxicomanie, in cazul unor maladii mintale). Se mai vorbegte de

agresivitate ocazionald, care este spontan[ (in caz de crimi pasionali etc.). Agresivitatea se dezvolti in cazul impiedicdrii satisfacerii unor trebuinle, dorinte (c6nd nu se poate ajunge la obiectul care ar satisface acea dorinfi). O asemenea obstruclionare provoaci emo{ii vii, tulburare, minie gi, prin aceasta, agresivitatea cregte. Nu sunt lipsite de importanfi cazurile de frustrlri, de lipsire violentd de un obiect care ar satisface unele nevoi (materiale ori morale), care conduc apoi la tulburdri morale mai intense. Agresivitatea, ca structurd psiho-fizic[, devine un motiv qi o mijlocire de comitere de infracfiuni. in criminologie s-au studiat qi mecanismele fiziologice gi emofionale ale agresivitilii, constatdndu-se cdi de intensificare gi agravare a faptei ce se comite prin ajutorul agresiviti,tii incdt, uneori, ea devine greu de stlpdnit. Astfel, s-a ardtat cd in caz de minie se ridicd presiunea arteriald, se produce accelerarea pulsului, accelerarea respiraliei etc.
D. Indiferenla afectivd.Indiferenfa afectivd este o stare fizico-psihici ce devine o fris[tur6 caracteristicl a unor criminali, stare care favoizeazd, fiecerea la s[vdrgirea unei crime. Ea consti in absenfa unor emolii gi sentimente de omenie ce privesc relaliile dinfie oameni. Este vorba de emofli gi sentimente de simpatie, prietenie infie oameni, datorit[ cirora oamenii nu-gi fac rIu unul altuia sau unii altora. Acestea ueeazd o
sensibilitate a omului fald de semenul siu, emolii gi sentimente de participare la bucuria qi durerea altuia, dar mai ales o sensibilitate morald, adici o sensibilitate la ceea ce este bine gi rdu penfiu altul. Aceste stiri afective sunt mijloace de solidaritate primari intre oameni gi mijloace de neftecere la slvirgirea de infracfiuni.

Criminologia moderni, mai ales criminologia clinici, au dezviluit ci o tr[sihri importanti a criminalului este lipsa acestor stiri afective, este aga-numitaindiferenld afectivd, inclusiv indiferenfa morali a criminalului, trlslturi care genereazil sa:u favoizeazil sivdrgirea de infracliuni. Adici in cazul in care infractorul a invins oprobriul public fa16 de comiterea unei infracfiuni, dacd a invins gi teama de pedeapsl

t54
ce

CnrMrNoLoGrE
el arputea

datoriti ssntimentului de mil6 fald de victim5, datoriti rezistenlei sale afective (durerea, suferinla victimei). Dar, in cazul criminalului stdp6nit de indiferenli afectivd, st[pdnit de lipsd de mili, el nu mai intilnegte nici o piedici emotiv-moral[ 9i trece la sEvirqirqa infrac{iunii. Indiferenla afectivd relevi ideea cd infractorul este lipsit de inhibiliaiEctsari penru a se opri de la comiterea crimei, inhibitie pe cilre o aduce suferinla altuia. Cercetirile psihiatrice arutil cd la tipurile de criminali perverqi existi o rdutate, o ina&ctivitate real6. Autori ca O. Kinberg, Di Tullio arati cd infractonrl este rece sub aspect afectiv fala de aproapele sdu, cI sensibilitatea afectivd la oamenii inclinafi spre crimi este slab dewoltati. De Greef de asemenea, observ[ ci la recidivigti lipsa sentimentului de injustifie pe cilre crima o aduce victimei se datoreaz[ gi incapacitlfii de angajament afectiv. Indiferenfa afectivd este o liasituri a omului care se comporti flrd a incerca emolii 9i inclina$i alfruiste susceptibile de aJ re$ne de la crima ce o comite. Originile indiferen{ei afective pot fi un deficit bio-constitulional moqtenit. Perversiunea criminalului izvorigte din plicerea morbidi ce i-o provoac[ suferinla altuia. Dar aeeste origini pot fi qi de ordin educativ gi de mediu social. in Amimte in care p5rinfi au atitudini gi comportiri dure, cu acte de violenfi frecvente, copiii seamdnd cu p5rin$i. De Greef a cercetat cazuri patologice, unde fiind vorba de crime grave (pasionale), criminalul iqi impune un proces de inhibi$e afectivl, un proces care inibugl manifestarea emoflilor qi sentimentelor de simpatie qi mil6 penfru alfii, ca apoi si poati slvdrSi fapta mai ugor. Este un proces care se poate desfrgura gi firn gtirea autonrlui;

il ameninld,

si

se refind de la comitere,

este un proces de stingere a emof;ilor gi sentimentelor de bine pentru oameni, un proces

de

"sdlbiticire" afectivd@.
E. Indiferenla morald. Un aspect important, strdns legat de indiferenfa afectiv[,

este indiferen{a sau insensibilitatea morald a criminalului. La inceput, aceasti chestiune s-a discutat sub aspectul lipsei de prevedere, al lipsei dejudecat[ gi apoi al lipsei de judecatd morald.Iar in criminologia moderni s-a discutat sub forma de

indiferenla morald qi insensibilitate morali. in istoria criminologiei s-a discutat mult faptul cI un criminal nu se poate opri de la
comiterea crimei de tea:na pedepsei prevdzute de lege. Lombroso a explicat acest lucru prin: a) grijapredominanti penftitprezenf, penfiu comiterea crimei gi satisfactiile aduse de comitere; b) prin intensitatea mobilurilor qi a dorinlelor prezente, cele legate de infrac{iune qineglijmeainsatisfacfiilor demaitirziu (aplicare depedeapsd gi alteurmiri negative aduse de comiterea crimei). Criminalul daci ar prevedea avantajele legate de necomiterea crimei, dacl ar acorda atenfie evitirii pedepsei care il aqteaptd, in cazul

comiterii infracliunii, el s-ar opri de la crim[, dar aceste elemente sunt slab dezvoltate
la criminal. in ceea ce privegte puterea de prevedere a criminalului, Tarde gi a$ sociologi qi criminologi au conchis c6, totugi, criminalul are putere de prevedere, chiar cu unele

lipsuri, prob[ cI ei iau misuri in privinfa ascunderii unor bunuri obfinute prin comiterea crimei ori a valorificlrii lor, precum qi mlsuri penfiu evitarea prinderii gi arestirii lor.
64

J. Pinatel, op. cit.,p.5l2.

PnontEME

Pntrtxo

Cntu,e

15s

S-a discutat Sidesprejudecatamorulda criminalului, despre capacitatea lui de a distinge binele de riu, sustindndu-se cd el, criminalul, neglijeazi aceste aspecte, mai cu seami ci este este preocupat mai mult de aspectele concrete ale comiterii infracfiunii gi a gtergerii urmelor acesteia. De aici s-a trecut apoi la cercetarea sensibilitdfii morale, a afectivitilii morale, a sentimentelor morale. Atmci s-a discutat mult, mai ales in psihiatrie (Prichard, Maudsly) despre nebunia morald,care consti in tulburarea sau absenla emofiilor gi sentimentelor morale, care lipsesc la criminal.

Un punct de vedere important in aceastii materie l-a avut Garofolo,care subliniazl

rolul mare al afectivitilii in comiterea unei crime. El face distincfia intre nebunul moral Si insensibilul moral. Primul se distinge prin aceea c[ triieqte o pldcere anormali in comiterea unei crime, pe cdnd insensibilul moral se caractenzeazilprin aceea c[ el este lipsit de: a) dureri simpatetice pentru a[ii qi durerile lor; b) este lipsit de repugnanta interioari fireasci care refine de la crim6, existentd la oamenii onegti gi la oamenii cu simt (afecte) moral. in criminologia modemE, problemele prevederii gi judecilii morale sunt legate de afectivitatea Si sensibilitatea morald a omului. Existen{a ideilor morale depinde de existenfa emo,tiilor gi sentimentelor de mild gi prietenie pentru a$i gi de durerile altora.
Spre ajudeca gi a avea prevederi morale este necesar s[ existe inlelegere pentru durerile altuia, indeosebi ale victimei infrac,tiunii. La criminalii plini de resentimente gi rdutate nu poate exista nici mil6 gi durere penfiu victimi qi nici idei de bine, idei morale. Pe aceasti linie, O. Kinberg observ[ ci infractorul este rece din punct de vedere

afectiv fafd de aproapele sdu, iar Di Tullio sublinia slaba sensibilitate 9i
sentimentalitate a criminalului; Glueck spunea cd sensibilitatea moral6, la oamenii predispuqi spre criml este slab dezvoltatd, iar inclinarea spre distrugere la criminali este caracteristicd. La recidiviqti se relevd sentimentul qi ideile de injustitie pe care le practicl, acestea fiind expresia egocentrismului gi egoismului, dar gi a incapacitllii de angajament afectiv. Secliunea a VI-a
Cauze sociale 1.

Preliminarii

in lanEul cauzelor crimei, pe l6ng[ cauzele individuale, indeosebi cele psihologice, un rol important il joaci factorii, cauzele socialeds. Despre unele cauze sociale, aga-numitele cauze primare, cum sunt rolul familiei, rolul vecinit[1ii, al gcolii, al locului de munci etc., am vorbit la capitolul III, (secfia "dezvoltdrii criminalului"). Dar, pe ldngi aceste cauze sociale, care sunt generale gi comune tuturor crimelor, mai existi unele cauze sociale, care influenfeazdwrcle forme de crime, cum sunt recidivismul, crimele organizate gi altele, la care unele cauze sociale sunt mai putemice qi mai grele in comiterea de crime. Astfel, in cazul recidivismului, contactul timpuriu cu viafa infrac{ional[, contactul cu mediul judiciar gi penitenciar lasi urme
65

H. Mannheim, Comparative Criminology, vol II (The Sociology of Crime), p. 414

1s6

CnrMrNoLocIE

puternice in apucarea pe drumul recidivismului. Aqa este gi cu existenfa, in anumite orage, a unor grupuri, mai mult sau mai pufin organizate in comiterea de crime, care determinl unele persoane si cadi in criminalitate. Astfel de factori sa:u cauze sociale ale crimei au fost gi sunt cercetate de criminologie mai persistent gi mai profund. Aqa este cu teoria "asociafiei diferen{iale" din criminologia americani, care merit6 o atenfie specialI in explicarea fenomenului criminal.

2. Conceplia asocierii drferenliale in dezvoltarea concepfiilor sociologice despre crim[, criminalitate qi, in general, despre cauzele sociale ale acestora, un loc important il ocup[ concepfia asocierii diferenliale alui E. Sutherland66. Problema principali, cdreia i-a dat atenlie in aceasti teorie, este aceea a cauzelor sociale ale crimei. Cu privire la cauzele acesteia6T, autorul precizeazd de la inceput urmltoarele: intti, sunt cauze acele situalii, condi,tii care *tntprezenteintotdeauna, la orice infracfiune. in al doilea rtnd, trebuie si se ia drept cauze acele imprejurlri, condilii care sunt specifice criminatitI,tii gi comportamentului criminal gi nu gi acelea care sunt comune gi comportamentului necriminal. in al treilea rtnd, hebuie sd se descopere gi sE se re[ind catuele esen;iale, cele ce getereazd fenomenul criminal, nu cele secundare, ..1. .ut. influen{eazi doar acest fenomen. in sfirqit, in descoperirea cauzelor criminalitilii, trebuie s[ se [in[ seama de cauzele prezente producerii fenomenului, catnelegakde situafia gi persoana fdptuitorului, dar gi de cele anteriodre,indeosebi de experienla gi trecutul socio-educativ al delincventului. Dupi cum remarci 9i M' Ancei (in introducerea la versiuneafrancezd a lucrlrii lui Sutherland, p. VI), nu este vorba de o cavzdunicl a crimei, ci de o concepfie multicauzald, "multifactoiald*, dar de origine social[, autorul introducerii fiind de p[rere ci factorii ca:uzali ai fenomenului criminal sunt cei socia li' - factori cuprinqi in te oia asocierii diferenliale. Potrivit acestei teorii68, existi un pro ces p:nn care o persoani devine infractor, un proces de invdlare a comportamentului criminal. Aceasta inseamnl c[ acest comportament nu este ereditar. Mai intai, el se inva!6 de la alte persoane 9i in contact .o uit. persoane; de regul[, acest comportament se invatd in interiorul unui grup social ristrdns, grup inclinat spre comiterea de crime. in al doilea rdnd, invdlarea se face fie printr-un proces de cornunicare (informare), care poate fi verbali sau din mijloacele de informare mass-media, fie prin exemple v[zute la allii - exemplu, in contact direct cu infractorii. in al treilea r0nd, invilarea cuprinde informa{ii tehnice despre comiterea unei crime, dar ea mai cuprinde 9i stimularea unor mobiluri Si *oiiu" care conduc la infhptuirea infracfiunii, precum gi o orientare a gdndurilor, a concepfiilor, a atitudinilor gi a deprinderilor favorabile comiterii de crime' in societate existl persoane, grupuri restr6nse sau mai pufin restrflnse (familii, vecinit6fi, organizafii etc.) de doud feluri: unelerespectuoase 9i favorabile respectirii
66

Edwin H. Sutherland, Principies of Criminology, 1934. Alte lucrlri:

The

prcfessional Thief, White Collar

Crime, New York.
67 68

E.H. Sutherland and M. Cressey, Principes de criminologie, p. 85 Si urm. lbidem, p. 88-89.

PnontEME Pnrutxo CnM,q

157

tlsituri

De aici gi constatarea ci unele grupuri, cu anumite modele de comportare, influenleazi mai mult, iar altele mai pufin. Familia, spre exemplu, are o innuenli mai de durat[, mai intensi gi cu ecou emo{ional mai mare. Asocierea vremelnicd prieteni, tovar5gi de joc etc. - are o influenfi-mai mic6. Cdnd se pune problema nivelului de criminalitate intr-o societate datd - indicatori ridicafi ori cobor6]i - aceasta se explici prin faptul ci, intr-o societate sunt gi multe alte condilii favorabile comiterii infractiunilor. in alti societate sunt, dimpotrivi, pufine condilii favorabile comiterii infractionalitifii. Iil aceste condi,tii depind de felul organizdrii sociale, de sistemul de organizare social[7o. Ceea ce conteazd" mult este apariEia societifii cr organizare sociald diferenfialr, evoluat6 gi contradictorie, cum este societatea industrializatil, cuo via{i uibanl dezvoltati ii cu control social greu derealizat. Ceea ce este insi mai important este naturarela{iilor sociale. Astfel, Sutherland, vorbind de societatea industriali - occidentalr gi americand - remarci, pe de o parte, faptul c[ aceasta e stribetut6 de individualism economic gi politic, de concururli?r, dorinfi de profit, dupd morala "celui mai tare", de lipsi de control social gi, p. a. altiparte, de cregterea infraclionalitilii. intr-o asemenea societate, idealul este riugita gi cigtigul, cu mijloace legitime ori ilegitime, deci gi cele criminale. Asemenea
se

grupurile favorabile respect[rii legilor gi moralei - ceea ce face majoritatea oameniloa fie Ia persoanele gi grupurile defavorabile respectirii legilor ji moralei, ." face, de reguld, o minoritate. Acesta din urmi cade sub influenla tot mai puternici "r"u a persoanelor gi grupurilor infracfionale gi astfel devin infractori. De aici denumirea de asociere diferenyiald, adic[ asociere diferiti, unii cu cei buni, altii cu cei rii, ca si spunem mai lapidar. o persoan[ devine criminal cdnd ,,influenfa grupurilor gi interpretlrile defavorabile respectdrii legilor precumpinesc asupra grupurilor gi interpretirilor favorabile respectlrii legii"or. Trebuie addugat ci asocierea (aderarea) la un grup pozitiv sau la un grup negativ depinde gi de frecvenla sau durata asocierii, de intensitatea qi vechimea asocierii.

legilor gi moralei, altelenerespectuoase gi defavorabile respectErii legilor gi moralei sociale. Individul, cetileanul, vine in contact cu persoane gi grupuri favorabile respectdrii legilor pi moralei, dar gi cu persoane pi grupuri favorabiie nerespectilrii legilor gi moralei. Dupd un timp, cetifeanul opteazd adere fie la persoanele gi

li

intr-o asemenea societate, mai cu seamd daci

transmit in societatea respectivi pdni jos, pdni in ultimele grupuri sociale.

d geneza infracfionalitetii, este conflictul de culturd|z dintr-o societate dati. Este vorba de
lbidem, p. 89. lbidem, p. 93-94. 7t lbidem, p. 96-97 72 lbidem, p. 101 g, urm.
7o
.

areridicini sociale, iar rata cregterii ei este tot mai mare. in sfdrqit, un factor important ar mediurui, care influenleaz

se lini seama gi de marea mobilitate a oamenilor gi de continua nevoie de adaptare Ia situa,tii gi medii noi, criminalitatea

6e

1s8

CnrMINoLocIE

persoane care au crescut intr-un grup, intr-o societate, cu un anumit tip 9i nivel de cultgri, cu anumite valori culturale gi norme de conduitl gi apoi tebuie sd se integreze sau sunt in contact cu alte grupe, cu alt tip de societate, cu alte valori culturale 9i

nonne de conduit[. in atare situalii, apar conflicte de cultur6, de morald, de conduiti. Este cazul unor peisoane care, dupi ce au petrecut o parte din via(d intr-o localitate izolatdde munte, se mutl la ora;, cazul unor persoane de o anumiti nafionalitate, grup etnic, cu anumite obiceiuri, moravuri privind familia, cdsltoria 9i apoi se aqazd in alti (ari 9i vin in contact cu alte grupe, cu alte obiceiuri, tradifii privind familia, cisitoria. Este, de asemenea, cazul cu emigranfiiT3 dint-o !ar[ mai inapoiat6 spre o prima genera{ie, !ar[ mai dewoltati,exemplu, spre S.U.A. Datele statistice arati ci in noii venili trdiesc intens conflictul de culturi 9i moral[ 9i se adapteazi greu in

cond(iite noi de via[[, la noile norme de conduitI. . Sutherland a examinat nu numai criminalitatea oamenilor "de jos", ci qi criminalitatea oamenilor "de sus", a mediilor politice, a oamenilor de afaceri, a ciaselor mijlocii gi superioare. El a elaborat teoria "criminalitdlii gulerelor albe", adicd-a oamenilor conducdtori in economie, in servicii de stat etc., a unei "clase privilegiate", cu puteri in economie qi in stat, a oamenilor cu "relafii" in societate, a celor ce poartd "gulere albe". Este vorba de delicte de abuz de incredere, de abuz in serviciu in paguba persoanelor frri putere, in stare de inferioritate. Teoria crimelor gulerelor albe este o extindere in aplicare a teoriei asocierii diferenliale. Cercetirile gi concepfiile lui Sutherland au marcat un progres gi o originalitate in criminologie. Degi s-au emis multe critici, relevarea cauzelor sociale ale infrac{ionalit[1ii, mai cu seami pentru societatea amerciand, este o incercare meritorie a autorului ei. Totu$i, unele critici sunt importante qi trebuie mentionateTa. in primul rflnd, Sutherland a inldturat sau, cel pufin, a minimalizat, rolul individului gi al cauzelor personale qicomiterea infracfiunilor. Dupi cum remarci-un alt criminolog, O. KinbergTs, criminologUl american consideri cI omul, de la nagtere, este un fel de "tabula rasa", pe care se pot inscrie orice influente ale mediului social 9i cd persoana infractorului este o creafie exclusivi a mediului. Or, eficacitatea influenfelor de mediu depinde gi de "predispoziliile" individului @.28D; dou[ persoane sufer[ influenfele mediului in mod diferit, fiindci gi dispozif,ile ereditare sunt diferite. Experienfa aratd cd oamenii sunt diferili; unii sunt inclinafl la acte violente, nestlpdni,ti, nemiloqi. Allii sunt temitori, caxe nu lovesc, nu pot omori, nu iau bunul altuia; deci exist[ anumite tisituri personale de care trebuie si se lind seama. in al doilea rdnd, recunoscdnd influenfele de mediu, trebuie menlionat cd acestea nu se inscriu mecanic in organismul psiho-fizic al omului. Se petrece o "alegere", o acceptare a acestor influenfe in funclie de inclinafiile omului, de plasticitatea organismului uman. Dupi cum exist[ talent penffu o anumit[ activitate, asupra clreia aclioneazdmediul, tot aqa existd deficiente, trlsdturi mintale gi de caracter psihic pe care htcreazdmediul vicios, defavorabil, conducAnd la crim6.
73 7a

Thorsten Sellin, Culture Conflic and Cime,New York, 1934. R Stinoiu, Inooducere in Criminologie, p.76 si urm. 75 O. Kinberg, Criminologie, capitolul Xl,*ReJlecfii critice la ipoteza asocia|iei diferenliale",p.283-290.

Pnonmur Pntrtxo

Cntu,q

1s9

in al treilea r6nd, existi situalii rele de mediu, dar ele au influenle asupra gnor persoane, pe c6nd pe altele nu le ating. Experienla gi cercetarea au arltat cd unii membri din familii de infractori nu sunt influenfafi de aceasta gi au o conduitl ireprogabild. Func{ia morali, ca gi cea imoral6, depind de mediu, dar gi de individ, de datele lui psihologice.
3. Contactul cu mediul judiciar
gi

penitenciar

in criminologieT6, cdnd este vorba de factorii care conduc la criminalitate, se fac cercetlri speciale cu privire la infractorii pedepsili gi care executl sau au executat o pedeaps[ 9i, in general, cu privire la recidivigti. in cazul acestora, cercetarea criminologici caut[ si identifice influenfele negative pe care recidivigtii le exercit[ 45rrpr8 altorpersoane, influenle care, cumulate cu altele, devin factori criminogeni. inci din momentul cercetirii penale gi al arestdrii prwentive se produce un p.iefect asupra criminalului, anume gocul psihologic al contactului cu polilia, cu organele de urmrrire penald, care este un moment de emofie specifici gi, in acelagi timp, un prim
moment de frezire, de congtientizare asupra conduitei sale negative. in momentele urm[toare, al cercetirii propriu-zise, al ascultirii, al confruntirii cu martori, victim[, al interogatoriului etc., criminalul se gisegte sub o presiune moralr, agitalie, luptn. cum cei mai mulli blnuifl nu au recunoscut imediat fapta, organele de cercetare gi urmdrire penali intensific[ cercetarea, adunarea de probe, manifesti severiate gi, uneori, duritate. timpul delinerii preventive, p6ni hjudecati, el intrd in contact cu a[i definuli, iar ,in influenfa negativl a acestora este inevitabil[. Se nagte qi se intiregte congtiinla cI el este considerat un infractor. in acelagi timp, incep s[ se sl[beasc[ gi s6 se destame legiturile cu familia, cu locul de munci. El tlieqte momente de frimdntare, de deprimare. Infractorul pentru a se apira recurge la acte de nesinceritate, la minciuni qi la simulare. in timpul judecdlii, infractorul trdiegte o qi mai mare tensiune sufleteascd. I se pune gi igi pune problema vinovE{iei, dar o vede in mod subiectiv, iar despre judecdtor, procuror, avocat etc. iEi face idei false, mai cu seamd in privinla obiectivitifii qi a respect[rii adevirului de cdtre acegtia. El socotegte cd judecarea gi hotirdrea sunt date, nu dupl lege gi dreptate, ci dup[ voia judecdtorului. in timpul executirii pedepsei, pi lenge *ele efecte morale pozitive, se produc 9i ofecte fizice gi morale negative, care rimdn, uneori, ca adevdrate sechele in viafa condamnatului. Izolarea celulard sau in camere comune in penitenciar forfeazd gi siluiegte congtiinta, psihicul condamnatului, impingdndu-l spre izolaregi instriinare moral6. viala in comun produce alte efecte, anume supunerea fat6 unii condamnali asupritori, la automatismul disciplinei, neincredere, iritabilitate, tensiune psihicl, cu dorinla putemic[ de evadare. Se formeaz[ rela{ii cu condamnafi inriifi, recidiviqti care, dupd eliberare, se pot reinnoda gi reface. Din punct de vedere sexual, mai cu seamd, daci inchisoarea este de mai lungr durat6, cei din regim celular, poate, gi

cei din regim comun, ajung la dereglarea vielii sexuale (homosexualitate,
masturbafie etc.).
76

J. Pinatel, op. cit., p.262.

160

CnrMINoLocIE

intind asupra condamnatului, el Din punct de vedere social, efectele negative se ugor. in timput execuliei, el fiind stigmat izat cainfractor, semn de care nu scapd se *piO" familie, de locui de-munci etc. Uneori, se inva!6 cu inchisoarea 9i ".i" de lumea oamenilor liberil Familia, la rindul ei, trdiegte o situa[ie jenant6, rupe familia se destram6' de so{ie gi copii. De multe ori, sofia div ot}eazd,iar

griu suportat[

4. ConcePgia stigmatizdrii au apirut noi cercetiri Prin anii '60 qi dupS aceea, in criminologia anglo-american[ s-a cauzele acesteia. cum in aceast5 !ar6 criminologia Ei teorii pri.rirra crimrnalitatea 9i qi mai pulin in cadnrl sau vecin[tatea dezvoltat cu prec6dere in cadrul sociologiei una din aceste teorii este ar"pt roi penal, noile teorii sunt de factur[ sociologici. crimei' carepriveqte etiologia fenomenului criminal, cauzele
teoria stigmati

studiati de criminologii americani producerii fenomenului criminal. Teoria aceasta a fost 80' qi a fost dezbituti Ei launele Conferinfe 9i simpozioane-intema,tionaleTq adic[reglementarea oupa cum se gtie, aga-nurnitr,rl control social al criminalit5fii, - se face la mai multe nivele gi lupta de combatere a faptelor antisociale - criminale

cercetatori americanilT qi englezils Teoria stigmatiziriiafostformulatlqi dezvohade in tendinla de a depista noi cauze ale care au atalizatcriminalitatea sub un aspect nou,

zdii,

ii.*op*i '

alincrimindrii' al qi al inscrierii lor in legea considerlrii unor fapte antisociale gtave cafiind crime crimei 9i al treilea este momentul penali; al doilea moment este cel il sdvdrSirii
sau nivel - este cel sau momente gi anume: intr-un prim moment

sanc1findrif, al aplic6rii pedepsei qi apoi al exe,cutdrii . pe primul sau al doilea Autorii teoriei stigmatirerii nulsi ie,,treazd cercetarea cercetirii qi judecarii penale' moment, ci pe mom-entul al treilea, pe momentul autorul faptei infracfionale' momentin care se aplicapedeapsa. Instanfa condamnape a faptei gi a iar aceasti condamnare constituie o imputare, o dezaprobare
devenind, oarecum,

acesteia'

f[ptuitorului, aceasta echivaland cu o stigmatizare, condamnatul o persoanl insemnatd cu fierul rogu' nu este o tr6situr[' K. Erikson8l , unul din autorii teoriei, pr ecizeazd cil delincven{a ,,proprietate,, a unor acte de comportament, a unor acte de incalcare a legilor, a o de c6tre cei care direct sau unor norne de drept, ci este "proprietatea" afiibuiti aplicat legea gi au pedepsit indirect au fost cercetletori penaii sitiudecdtori, careau stigmatizatfaptagi pe f6ptuitor. f" mptoito, gi, prin oc.a.tu, direct sau indirect, au condamnarea persoanei care a Este adev[rat c[ urm[rirea penal6, judecarea 9i aSuDIa s[virgit o criml aruncd un oprobriu, o dezaprobare moralB 9i o desconsiderate gi stigmatizat[ este autorului crimei, pe scurt, o stigmatizare. Persoana condamnati cu neincredere de evitatS, ocoliti de grupui social din care face parte, este priviti
ffin"manDeviance,SocialProblemS,andSocialControl,PrenticeHa1l,|967.

7t H. Becker, Outsiders, Swdies in Sociolog of Deviance, 1977 ' , n Gassin,'.[a confrontation de la thdorii de la stigmatisation et de la rialitd criminologique,tt "Rev. de la science criminologique et de dmit pinal", nr. l, 1980, p' 5' t0 R Stlnoiu, iniroduc"n in criminologie, Ed. Acad' R'S'R', Bucureqti' 1989' sr K. Erikson, Notes on the sociologt ofdeviance, citat de Gassin, p' 7'

Pnoamw Pntrtxo

Cntu,q

161

Y

concetilenii sli. Aceasta poate conduce la conflict cu familia sau alte persoane. Mai mult, acesta poate fi aruncat si comitd o noud infracfiune. in acest caz s-ar putea sus{ine (aparent sau cu adevirat) cd societatea l-a aruncat pe condamnat la neintegrare sociall gi delincvenfd. Autorii teoriei, in loc si pund in discufie comiterea infracfiunii, ei pun in discufie condamnarea,caree efectul comiterii infracfiunii. Dup[ cum spune Gassin, in esenp, teoria stigmatizirii sus$ne ci "principalul in devianfi gi delincvenfd nu este actul criminal gi autorul lui, cum vede criminologia nadilional[, ci procesul prin care societatea aplic[ eticheta de condamnat, de deviant sau delincvent unor indivizi 9i maniera prin care aceqti indivizi reaclioneazdla aceastd stigmatizare" (p.6). Calificativul de infractor gi condamnat, este adevdrat, este un act de dezaprobare, mai mult, este gi un act de stigmatizare social[. Prin aceasta, autorii actelor de delincvenfd primesc un nou statut social, acela de delincvenfi. Acegtia sunt obligafi sE-qi revadi noua lor situalie, sd se considere un "outsider", un om pus in afard de grupul s[u social. in viitor, acesta se va comporta in consecinf[, adicd se izoleazd de societate sau este izolat de societate. in urma reacliei sociale, unii rimdn delincvenli in continuare, nemaiputdnd si se incadreze in societate. in fond, spune Lemert, unul din susfinitorii principali ai acestei teorii, nu devianfa (crima n.n.) ori delincvenfa conduce la control social (adic[ la judecatl qi la condamnare), ci controlul social (udecata Ei condamnarea) conduce la devian!5 gi delincvenfi. Este, dupi cum se vede, o rdstumare a poziliilor criminologiei 9i dreptului penal, adici se trece de la criminologia actului criminal la criminologia reacfiei sociale, la actul
sancfionator, ceea ce este greu de admis. Teoria stigmatizdrii, privit[ in ansamblul ei, cuprinde qi pdrti pozitive, dar gi unele negative gi nesatisf6cltoare. Mai intdi, este un fapt cert cI reaclia sociali gi aplicarea de pedepse produce efecte defavorabile, stigmatizatoare asupra celor ce comit infracfiuni. Condamnarea contribuie la izolarea gi neincadrarea sociali a celor vinovafi. Prin aceasta, condamnarea devine un factor criminogen, devine o catzd de recidivd. Acest lucru trebuie refinut gi cercetat. Dar cauza recidivei nu se datoreaz6

numai condamnirii gi stigmatizdrii, ci gi altor cauze individuale gi sociale. Stigmatizarea este o cauzi addugati gi sti alituri de alte cauze individuale 9i sociale. Apoi, aceastd stigmatizare este inevitabili, fiindci este urmarea comiterii crimei, dupl cum inevitabile este, tot din cauza comiterii crimei, gi judecata gi condamnarea f[ptuitorului. Aceastd reacfie sociald nu se poate ocoli, fiindc6, in prealabil, s-a sivdrqit o crimi, punctul de plecare al intregii stigmatizdri.
in al doilea rdn4 teoria stigmatizlrii nu combate, nu observl gi nu re,tine sti gma{uatea din primul moment de luptl impofriva criminalitifii, anume din momentul incriminlrii prin lege a faptelor considerate crime. IncriminAndu-se prin lege faptele careprezrnti un pericol social grav, se stigmatizeazi in primul rdnd aceste fapte antisociale 9i se interzic cu ameninlarea de pedepse severe. in mod inevitabil se stigmatizeazd gi viitorii infractori, viitorii fiptuitori de infracfiuni. Or, despre aceasti stigmatizare, aceast5teorie nu se preocupd in mod deosebit, degi aceasti stigmatizare este primordial[ gi necesard,

t62
fiindci

CnrurNoLoGrE

firi

incriminarea unor fapte grave nu este posibild gi nu se poate ajunge la

stigmatizarea a doua, aceeaacondamnlrii gi aplic5rii de pedepse. SIvAqirea simpli a unei infracfiuni este o stigmatizare, iar autorul ei devine un stigmatizat gi un "outsider". Dar o asemenea stigmatizare, adusd de incriminare, este necesar{ gi inevitabild. La incriminare nu se poate renunfa, deqi devine qi criminogeni. in al treilea rdnd, teoria stigmatizdrii reduce etiologia criminalitnlii, pe de o parte, numai la catze sociale, iar pe de altd parte, la o singuri cauzl sociali, anume stigmatizarea, etichetarea autorului faptei aduse de condamnare. Despre alte catze sociale, teoria aceasta se ocup6 pu{in, dar mai ales nu se ocupi de cauzele individuale, carucle psihologice etc.

Propo(ia cauzelor individuale gi a celor sociale in comiterea crimei
5.

Dupd arltarea cauzelor individuale gi a cauzelor sociale, in qtiinla criminologiei, indeosebi in psihologia criminali, s-a pus mereu problema proporfiei, a geuti,tii $i a rolului cauzelor individuale gi a rolului cavzelor sociale in producerea crimei. Alteori, s-a vorbit de rolul cauzelor inteme, dependente de om gi de rolul cauzelor exteme, dependente de mediul social in siv6rgirea crimei. Penfru a rlspunde la aceast[ problem[ importanti, in cercetarea gtiinlific[, s-au enumerat gi analizat diferitele cauze inteme fzice gi psihice, care intri injoc la siv6rqirea unei crime qi apoi diferitele cauze exteme, economice, educative gi altele. Bineinleles, se relin cauzele inteme gi exteme cele mai importante, fird de care crima nu ar fi avut loc. De exemplu, se refin cauzele psihice, diferitele mobiluri, interese, nivelul mintal, putere de voinli etc., iar pe de alti parte, cauzele exteme familiale, condilii de munc[, de adaptare sociali etc. La noi in !ari, cercetdri in aceasti problemd a fEcut Al. Rogcas2 in lucrarea citatd mai inainte, despre infractorul minor. inainte de Rogca, problema a fost cercetati de H. Gruhle, citat de Rogca83. Acesta a cercetat 105 elevi ai unui institut de educafie corectivi, arltdnd c[: a) la 10 cazrui,9,52oh s-au gisit numai condilii de mediu;

b)la9 caz:urrJ',8,57yos-aus-audepistatindeosebicondiliidernediu,dargicondilii
interne;
c) la 43 cazrri, 40,95yo at6t condifii de mediu, cdt gi dispozifii interne; 2l cazruri,20 % in parte condilii de mediu, dar, in special, in dispozi,tiile interne; e)1a22 cazxi,20,99yo, in dispozilii interne. Al. Rogca a cercetat 98 canxi gi a g[sit: - \a36,73 %o ca'uze interne, - la 47 ,97 %o car;z;e interne gi cauze externe; - la l5,30Yo cauze externe.

d) la

82 Op. cit. 83 Op.7it.

PnontEME Prurtxo Cntu,q

163

Asemenea cercetiri au fost 9i sunt importante, fiindci au deschis drumul unor cercetdri Etiinfifice, au folosit metode moderne de cercetare (metode psihologice, metode sociologice gi metode statistice exacte) qi pe baza acestor cercetiri s-a putut ajunge la unele concluzii privind contribufia diferitelor cauze in etiologia crimei. Sec;iunea a VII-a Sdvhrgirea crimei

{/

DupI aspectele privind catzele crimei, este necesar si se cerceteze problemele privind sdvdrSirea crimei. in criminologia modemi @inatel, Di Tullio), aceste aspecte sunt cunoscute sub denumirea de "trecerea la acf'(le passage i l'acte), denumire ce pare restrdns[ fap de conlinutul problemelor ce se cuprind aici. Mai potrivitd ni se pare denumirea de slvdrgirea crimei sau trecerea la s[vdrgirea crimei (ca s[ fie prins[ gi ideea de "trecere" folosit[ de unii autori). Seeligsa, care a cercetat indeaproape aceasti problem6, folosegte denumirea de s[vflrqirea crimei ("1' accomplissement du crime"). in criminologia actualI s-a ffecut, de la cercetarea qi expunerea staticd a cauzelor 9i factorilor crimei gi la cercetare a dinamicd a factorilor gi a proceselor slv6rqirii reale 9i concrete a unei crime. Aceste aspecte sunt aspecte de migcare, de tealizarc a unei crime, aga-numitele aspecte de criminodinamici. S-a pomit de la ideea cd sivdrgirea unei crime nu se reduce la un simplu act spontan qi mecanic, ci dimpotrivI, acesta este un act complex. Mai mult decdt atdt, slvdrqirea crimei este un adevirat proces psiho-social care, daci pentu crimele u$oare este rapid 9i mai pulin complex, pentru crimele grave (omoruri, comploturi, t6lhdrii, incendii etc.) este un act dificil, care prezinti o durati, ce trece prin mai multe etape, incheindu-se cu dezrodimantul inevitabil, sivfirgirea crimei. Criminologii vorbesc, invocind argumente temeinice, de slvdrqirea crimei, la unele din acestea, prin parcurgerea mai multor etape (etap[ de pregdtire, etapi de s[vflrgire etc.). De Greef, de pildi, analaeazdprocesele psiho-morale care au loc in congtiinla criminalului inainte de a comite concret crima. in sfhrgit, cercetarea slv6rgirii crimei este importanti, mai ales in aspectele ei cauzale privind confiibulia persoanei qi apoi contribu,tia situaliei concrete in care se produce comiterea crimei. +. in general, s[virgirea faptei criminale este, in esenta sa, o confruntare a'wrui om cu o situa,tie din care acesta nu poate ieqi decdt prin comiterea acelei fapte. Aqa fiind,
s[v6qirea faptei criminale presupune dou[ condilii85 sau doui premize: una, o persoand, o individualitate, cu o anumiti structuri psihic[ qi moral6, gi alta, o anumiti sila alie, in care se aflil aceapersoand (situalie de conflict sau situalie de crizd etc.). Pinatel86 precizeazd cI, in legdturl cu siv0rgirea practici a unei crime sunt prezente doud feluri de factori (catze, condilii), 9i anume: factori situalionali (imprejuriri, conflicte, victim[ etc.) gi factori reaclionali, adici factorii legali de
84 Op. cit., p. 51 85 G. Stefani gi
86

.

dllii: Criminologie

et science

pinitenciaire,Dalloz, 1970,p.221.

J. Pinatel, op. cit., p. 343 Si urm.

t64

CnrurNoLoGrE

persoana aflatd in acea situalie qi care comite fapta criminald. Dupi cum se spune, sdvdrgirea crimei nu este altceva dec6t un rispuns al unui om intr-o situafie dificild. Rdspunsul acesta, crima, este un rlspuns la un conflict, la o inadaptare sociald, cu urmdri grele pentru omul respectiv. in criminologie se cerceteazd starea specifici

situaliei respective gi specificul persoanei care comite crima. Situafia, de reguli, preexisti sau se creeazd gi persoana se gisegte sau ajunge intr-o astfel de situalie gi apoi aceasta reaclioneazd, infruntand sau supundndu-se situaliei qi comildnd crima.
1. Factorii situagionali

Acegti factori au fost ardtali de Seelig87, care spunea ci acegtia pot stimula sau pot impiedica comiterea crimei, bineinleles dac[ intilnesc persoana cu anumite predispozilii adecvate. Dar, uneori, apare gi "destinul sau hazardul, carejoaci un rol decisiv in aceasti intdlnire intre om gi instigarea mediului"88. A. Factorii principali. Factorii situalionali mentionafi de Seelig8e sunt de doui feluri, anume: factori principali gi factori secundari. Primii privesc: a) factorii economici,bunioari o cizdeconomici, inflalie, mizerie, lipsuri in care poate ajunge o persoani sau o familie. Criza economic5 poate fi insogiti de gomaj, de lipsl de locuri de munci etc. De regul6, in atare situaf,i cresc crimele contra proprietdfii (furturi, delapiddri, incendii etc.). Autorii unor astfel de fapte pot fi 9i oameni pdnl atunci cinstili, care, ajungdnd in crizd, recurg larezolvarcanevoilor lor materiale prin comiterea de crime. in aceste cazui, factorii economici joaci un rol stimulator la comitereacrimei. Aici, inaceste situafii, estemaipuf,nvorbade criminaliiprofesionali, care ocolesc munca gi care fac din crimd o profesie gi mai mult de criminali ocazionali. b) alcoolul, folosit in cantitili mai mari decdt in mod normal, poate deveni un factor declangator la crimd. Efectul alcoolului se concentreaz[ asupra sistemului nervos, contribuind la sldbirea controlului congtiin{ei asupra conduitei. El are
influenfE asupra persoanelor agresive, asupra persoanelor cu reactivitate primitivl; rolul stimulator al alcoolului se vede, de reguli, asupra cregterii criminalitilii in zilele de slrbitoare ori in zilele de plat[ a salariului, cdnd consumul de alcool cregte. Aici nu e vorba de alcoolicii cronici ori de alcoolicii patologici, la care comiterea de crime este determinati mai mult de cauze inteme; c) atitudini qi acte ale adversarilor ori ale autoritlfii potjuca rolul unor factori declanqatori la crimi; existenla unor conflicte mocnite, urmate de unele expresii ofensatoare, intervenlia brutali a unui organ de polilie pot avea reacfii infracfionale, mai ales dacd este vorba de anumite tipuri de infractori (iritabili, impulsivi); asemenea acliuni se interpreteazd ca provociri gi conduc la declangarea unor acte criminale; d) tulburdri ale vielii erotice ori tentalii sexuale ivite pe neprevizute pot declanqa acliuni criminale; aga, de exemplu, cum mengioneazl Seelig, infidelitatea partenerului in viafa erotic6, "amorul nenorocit'', urmat de tulburdri psihice putemice ce pot conduce
E. Seelig, op. cit., p. E. Seelig, op. cit., p. 8e E. Seelig, op. cit.
88 87

186. 186.

Pnoamun PruwNo Cntu,t

16s

la izbucniri criminale; de asemenea, un tatti bef,v care tortureazi un copil din flori al soliei qi comite o crim6. Acestea sunt tulbwlri provocate de situalii exteme care devin declangatoare de crimd. Sunt, de asemenea, factori de mediu declanqatori de acte criminale, unele pasiuni politice, inte{inute de certuri inte grupdri politice adverse care,inmomente de emotiiputemice, conduc lacrimepolitice. Lafel,mlrfurileexpuse in magazine, la oameni fIr[ confiol de sine, provoacd impulsuri spre furt; tentaliile m[rfurilor expuse'tntuneci mintea'' 9i imping la crim6; e) anfrenarea la crimi prin exemplul unor criminali poate deveni factor stimulator la crimd. Atragerea la crim6, sub forma de complici ori ajutoare, anhenarea la crimd a celor tineri de c6fre criminali experimentafi constituie factori de crim6. Unii se lasd atraqi spre crimi de persoane care au influen15 morald, al1ii vnd gi cunosc exemplul unor criminali qi, pin6 la urmd, ii urmeazd;
a mediului se consideri gi experienla de a fi martor ori complice indeplrtat la comiterea unor crime; de asemenea, influenla mass-mediei (pres[, radio,

r/

f) tot influenli

telwiziune) legatl de articole ori filme despre comiterea de crime, citirea unor
(romane polifiste etc.) constituie stimulenti ai mediului spre comiterea de crime'

cirfi

B. Factori secundari. Seeligeo considerd ci mai exist[ o serie de factori, le spunem secundari, care joacd un rol real in slvdrqirea crimei. Acegtia constituie cele "gapte chestiuni", care se pun constant in cercetdrile criminalistice gi care se referi la gapte factori legafi de situalie qi anume: l) cine (cine este victima crimei); 2) ce (ce

obiect - bun, valoar e - vizeazdcrima); 3) unde (unde, in ce loc se petrece crima); 4) cu ce (at ce mijloace, instrumente gi metode se comite crima); 5) de ce (din ce motive se comite crima); 6) cum (cum se execut6, prin ce modalitl,ti 9i metode se executl crima); 7) cdnd (in ce moment se comite crima). Cine, adicd cine e victima, este un factor important in sivdrqirea unei crime; de cele mai multe ori, crima pomeqte de la relafia obiectivi qi subiectivd dintre criminal
gi victim6; nu rareori, victima devine ea

insi;i criminal.

Ce obiect se "disput6" prin criml; la crimele contra propriet[{ii, bunurile, drepturile asupra bunurilor constituie punct de pornire al crimei; valoarea acestora, tentalia acestora asupra criminalului declanqeazd crima; de asemenea, mlrimea bunurilor, valoarea, modul de ascundere, expunerea lor in magazine, concentrarea in magazine (antrepozite), utile alimentirii ori profitului etc. sunt tot atdtea tentafii
pentru apropriere gi sustragere' Undise referi la locul unde se peffece fapta, adic[ loc favorabil, cu posibilitili de a nu fivdnttde alli oameni, ugurinfa de acces la bunuri, posibilitI;i se retragere in cazde pericol, posibitit{i ca fEptaqul si nu fie prins, locuri publice, aglomeriri de oameni, cu posibilitlli de disparilie in multime etc., sunt tot atdlia factori ce

stimuleaz[ la comiterea crimei. Cu ce mijloace, instrumente se poate comite crima; crimele contra persoanei, crimele de agresiune sunt favorizate cdnd f6ptuitorul posed[ instrument de comitere
eo

E. Seelig, op. cit.

t66

CnrrraINoLocIE

(arm6, otravi) sau poate procura ugor asemenea mijloace; de asemenea, existenla aptitudinii tehnice de a folosi anumite instrumente (chei, dispozitive etc.). De ce, din ce motive se comite fapta; aici conteazd existen{a unor mobiluri care imping la crim[ (gelozie, rlzbunare, dorin{6 de imbog[fire), dorinll de reugitl in
caz de

criml politici etc.

Cum,modtilde executare, care poate fi, la unele crime, mai greu ("specific"), ce lasl urme care se pot descoperi ugor etc., iar la alte crime modul de executare mai ugor ("nespecific") conteazd in privinfa declangdrii unei crime. Aga, in exemplul dat de Seelig, cu fiul care, la moartea tatilui, descoper[ un testament in favoarea unei alte persoane (gi in defavoarea fiului); acesta din urmd distruge testamentul, fapta criminald displrdnd; este un mod de comitere ugor, fdri urme ("pas vu, pas pris"). Un astfel de mod de executare este stimulator la crimd. Cdnd, in ce moment, este un factor care poate influenta comiterea unei crime; aga, de exemplu, lipsa paznicului la un depozit stimuleazd la comiterea unei crime.

C. Wctima. Mult timp victima a fost luat[ in considerare doar din punctul

de

vedere al dreptului penal, ca persoand care sufer[ - material gi moral - de pe urma crimei (pagube materiale, s[nitate lezatd,pagube morale etc.) gi caxe are dreptul la

dezdiunare (restituirea lucrurilor sustrase), desplgubiri pentru lucrurile dispirute 9i altele). in dreptul nostru penal (codul penal din 1936) se prevedeau pi desplgubiri morale prin plata unor sume echitabile. Dar victima nu era cercetatd pentru vreo contribufie, sub o formi sau alta, la comiterea unei crime. in criminologiamodern6, victimanu amai r[mas in afaraprocesului criminogen; mai mult decflt atdt, preocupirile privind victima s-au dezvoltat mult, inc0t s-a format o noud disciplind gtiin{ifici, anume victimologia, care studiazi diferitele laturi ale rolului gi contribufiei victimei in procesul de producere a crimei. Aici au ap[rut cercetiri fEcute de Kinberg, E. de Greeff, Cornil gi alfii. Cea mai importanti contribu{ie in aceastd probleml a avut H. von Hentig intr-o lucrare importantier, in care examineazl raporturile dintre criminal gi victim6. El a evaluat raporturi noi intre criminal gi victim6, precum gi concepte noi gi iuteresante. intre criminal qi victim[ sunt posibile urmitoarele relafiie2: a) rclalli schimbdtoareinfre criminal qi victim6, potrivit cirora victima poate deveni criminal qi criminalul poate deveni victimd, de exemplu inh-o incdierare in mul,time (rix) sau la infracfiunile de circulalie pe drumurile publice; b) victima latentd, cazul cdnd o persoani, datoriti unor predispozilii oarecare este "destinatil' parcd a juca rolul de victim[ intr-o crim[, un fel de persoani care "attage criminalul cum oaia atrage lupul"e3. O asemenea persoan[ afrgeazd o dispozilie fatalisti, este indiferenti la ce se intimpli cu ea, nu gtie si se apere gi cedeazdugor criminalului (sindromul gi rolul lui Abel);
et H. yon Hentig, The Criminal and his Wctime,Yale University, New York, 1948. J. Pinatel, op. cit.,p.345 Si urm. e3 J. Pinatel, op. cit., p. 346.

ez

PnontEME Pntrtxo Cntu,t

167

Y

c) intre criminal 9i victiml existi o relalie speciJicd, cum este canflinrelafia dintre o prostituat[ qi susfin[torul acesteia, unde exist[ o legdturi de exploatare specifici; este tot o relafie specificE intre criminal gi victimi in cazul relafiei intre sof qi sofie, unde solul chinuiegte, tor:tareazd sofia sau tatdl tortureazd.pe fiu; este vorba de aga-numitul chinuitor sau torturator de familie gi unde sofia, ca sd scape de torturl 9i de tiran, otrlvegte pe sol ori fiul omoard pe tati (paricid); d) este interesanti qi sifualia in care victima "colaboreazl" la crimi; de exemplu, in cazul victimi-provocator, victimi prin imprudenfi, victimd voluntari (in caz de eutanasie), victimi prin consens (de exemplu, sinucidere in doi); de asemenea, cazul c6nd conduita victimeiprovoacd crima (cazul in care femeia este surprinsi in flagrant delict de adulter de solul ei gi acesta o omoari).
2. Factorii personali sau reaclionali A. Mobiluri, motive. in momentul sdvdrgirii crimei, un rol important, hot6r6tor,

il

au factorii personali sau reacfionali, cum sunt denumili de criminologi ca Pinatel

qi alfii sau factorii legali de persoana celui ce s[vdrgegte crima. Pe l6ng[ factorii situa,tionali, care joaci un rol declangator al crimei, factorii personali joaci un rol mai mare, deoarece acegtia sivdrgesc crima, ca'uzeazd crima. in momentul trecerii
la sdvdrgirea crimei se pune, mai intdi, problema cauzelor concrete ale faptei concrete,

problema motivelor reale ale sEvirgirii, precum qi problema mecanismelor sau a proceselor ori mijloacelor psihice trdite de fEptuitor. Cu privire la cauzele personale ale comiterii crimei se invocS, in primul rdnd, mobilurile, motivele determinante ale faptei. Acestea - cauze inteme - sunt tendinlele
psihice alepersoanei, catendinlisexualE, tendinlSachizitiv5, tendinfa combativ-agresivd de care e stipdniti persoana respectivd. Mobilurile acestea pot lua o forml congtientd, dar ele pot fi qi mai pulin conEtiente (subcongtiente sau chiar incongtiente - tendinle refulate), dar reale, ele st6nd in spatele acfiunilor criminale. Mobilurile acesteapot lua forma unor motive, adici s[primeasci o infifigare rafional5 - intelectuali - dar esenfa lor fiind aceeagi cu a unor mobiluri. in general, crimele contra proprietif,i, confia bunurilor sunt determinate de mobilul tendinfei achizitive, tenlinla de a aduna bunuri, bani etc., chiar gi cdnd este vorba de crime legate de fals, escrocherie etc.; crimele de viol gi altele confia vielii sexuale sunt legate de tendinfa sexuald, chiar gi in cazurile exteme ori derivate - patologice; tendinla combativ-agresivi determinl

crimele de violent[, vltimarea ugoari sau gravi etc. Motivdrile acestea, avdndlabazi tendinfele biologice aritate, conduc la comiterea de crime dupi categorii de crime. Mai mult, astfel de motivdri sunt valabile qi in activitlfile sociale permise. Unele profesiuni individuale aulabazd agresivitatea, violen{a, cum ar fi profesiunea de medic-chirurg, profesiunea de mrcelar gi altele de felul acesta. Aceasta inseamnd ci mobilurile acfiunilor umane, sociale sau antisociale, sebazeazd pe aceleagi mobiluri, dar cu deosebiri de grad, deosebiri cantitative gi nu pe deosebiri de natur5.

168

CnrMrNoLoGrE

La comiterea de crime contribuie gi factori personali secundariea, uneori int6mpldtori ori accidentali. Aga, bunioard, procesul de maturizare fiziologic[ ori cel de imb[trdnire, cu crizele inerente - oboseal[, momente de epuizare moral[, proastd dispozilie psihic[ -, intoxicatie alcoolici etc. pot slibi stipdnirea de sine, ajungdndu-se la comiterea de crime (de exemplu, crimi din neglijen!6). Factorii psihici din momentul comiterii crimei pot fi incitanfi la crimd sau, dimpotrivd, rezistenfi la crimi, exemplu, stipAnirea de sine.
B. Situalii de crizd si de unele procese psihice specifice. in criminologia nou[, mai cu seami cea francezd qi belgiand, se insisti asupra unor mecanismees sau procese psihice care fav oizeazd sau explici tecerea la sEvdrgirea crimei. Astfel, in multe cazttri, victima se afl[ in situalii periculoase, de exemplu ?n familiile unde soful tortureaz[ so1ia, iar aceasta, ca s[ scape de tortur6, igi ofiSvegte sotul. Crima este urmare a unor frusfdri, suferinfe indelungate qi crima exprimi o iegire din acea situafie. in alte cazuri, se intAlnesc procese psihice ca: a) refiagerea, evadarea din situalii grele prin recurgerea la crimd, de exemplu, vagabondaj (unii minori zupugi unor fiatamente sau frustrdri in familie); b) proiectarea asupra altora a egecurilor proprii, de exemplu, situagia celui ajuns in stare de gelozie putemic[, care arunci vina pe partener gi comite o crim5; c) de asemenea, in caz de dependenti sexual6, cdnd se ivesc momente de cizd, dispute qi comitere de crimE, vina se arunci asupra celui acuzat, presupus vinovate6. Poate exista, de asemenea, d) un proces psihic de sublimare, adicd de deviere, a unei dorinle nesatisfdcute, spre alte obiecte, spre actiuni - criminale; e) un mijloc de compensare, de pildd, in cazul tdnirului refuzat in dragoste de o fatd, care apoi a comis un furt spectaculos, care l-ar "valoriftca", l-ar ridica in ochii fetei. Un alt proces psihic in aceasti materie este procesul de identificare, ca urmare a unor situalii de cr:izd (a unor egecuri) care constl in preluarea, asimilarea unor aspiralii gi modele de existen![ de la alte persoane, burIoari, apropierea de un infractor recidivist gi alunecare a p e panta infractorului profesional.

Existd, de asemenea, procesul sau mecanismul psihic de iegire din criz[ prin urnarea modelului asocierii criminaleeT, atagarea de un grup criminal organizat gi comiterea de crime sub influenla acestuia. De asemenea, existi momente in starea sociali cdnd se dezvolti adevlrate epidemii criminale; este vorba de faze de qizd economicd sau de alt[ naturi, c0nd criminalitatea se dezvoltd mult, devenind un fel de boal[, de epidemie - furh]ri, spargeri, jafiri etc. - in care cad sau sunt atrase elemente declasate, certate cu murca cinstiti gi care urmeazi drumul crimei.
C. Trecerea la sdvdrsirca crimei. Dupd enumerarea gi examinarea cauzelor legate de mediu, de situalie qi de factorii personali, care reprezint[ o etapi statici, de criminogenezd, txmeazd. o noud etapd, care reprezint[ o etapi de miqcare, de
e4 e5 e6 e7

J. Pinatel, op. cit., p. 352. J. Pinatel, op. cit., p. 352.
lbidem, p. 352. lbidem, p. 355-356.

PnontEME Pnntnto Cruu,n

169

criminodinamicd, pe parcursul cireia se face trecerea la sdvdrgirea crimei, urmati de sdvdrgirea propriu-zisi a crimei. Este un prim moment, de trecere la sivdrgire gi apoi un al doilea moment, sdv6rgirea propriu-zisI gi consumarea crimei proiectate. Pentu ajungerea aici, penfrutecerea la siv6rgirea faptei criminale, ftebuie si existe
o seami de condigii, de elemente care privesc, mai intii, percoana care va comite fapta gi apoi condif,i, elemente care privesc situalia care inciti gi in care se comit fapte. Cu privire la persoand, este necesar ca aceasta si fie int-o stare fizici qi psihici

Y

care, in general, are probleme in ceea ce privegte adaptarea sociali, conlucrarea cu alli oameni, in familie ori in afari de familie, in profesiune ori in relatia cu al,ti oameni. Este vorba de persoane, in general, violente, certirete, vanitoase ori ranchiunoase, de persoane lacome, hrdp[refe, achizitive sau, pe plan sexual, cu tendinfe lipsite de stlpdnire de sine, de mil6 ori simpatie pentru victime. Astfel de persoane, inainte de comiterea de infracfiuni, au purtlri rele, predelincvente. Poate si fie vorba de persoane

cu trdsdturi temperamentale dificile, persoane impulsive, cu reacfii nestip6nite, primitive, cum spune Seelig. De asemenea,poate si fie vorba de persoane cu defecte caracteriale, cu tr[sEturi psihopatice - paranoizi, cu tulburiri emolionale - care, in general, nu se pot adapta social. Tot aga poate si fie vorba de persoane, pe l6ngi defectele de mai sus, gi cu nivel de inteligenfdmai scdant - debilii mintali -, care in situa,tii sociale mai complexe nu gtiu s[ se orienteze, nu glsesc solutii de conviefuire cu al,ti oameni gi, din aceste cauze, cad in comiterea de crime - furt, violen{e etc. Poate s[ fie vorba de persoane care sunt intr-o anumitd cizd - financiarl, familial[ -, conflicte, etc. datoritl cdrora existl porniri spre fapte delictuale. Dar, in condiliile de mai sus, pentru trecerea la crimi trebuie sd existe gi condilii legate de o situalie exterioarl, in cadrul cdreia se petrece o fapti criminali. Este vorba de cele gapte reguli, menlionate de Seelig (loc, timp, victimd, mijloc de comitere etc.). Acestea au darul de a favoriza, declanga ori opri comiterea crimei. Aga, de exemplu, existenla unui anumit obiect al crimei (bani, mirfuri), in cazul unei crime de furt, delapidare - de exemplu, magazine de mlrfuri ori bani la o anumit[ persoani, care pot fi sustragi; o anumiti victimi, potenfial[ sau existent[, impotriva c[reia se poate comite crima, un anumit mijloc de comitere - de exemplu armE, otravl, un anumit loc de comitere - depozit, un anumit moment favorabil, de exemplu cdnd victima nu-i acasd gi aga mai departe. Deci, inainte de trecerea la sivdrqirea crimei ffebuie sd fie prezente: o anumitd situalie in care ajunge o anumiti persoani gi cd aceast[ persoani se gdsegte intr-o anumitd stare - enervati, stare de crizd, crt o anumiti structurl psihici gi morall (violenti). Aceasta nu poate face fald situaliei, ajunge in conflict cu alte persoane gi trece la comiterea crimei. De regul6, inainte de trecere la act existi o anumiti pregdtire morald gi materiald (hotlrdre de comitere a faptei, adunare, procurarea mijloacelor de comitere) qi apoi trecerea la comiterea acelei crime. Cauzele interne pot fi unele ereditare - alcoolic, paranoic -, altele datorate condiliilor de dezvoltare ale persoanei - familie dezorganizatl, crizd economic[ (gomaj etc.).

170

CnrMrNoLoGrE

Trecerea la comiterea crimei poate avea urmltorul curs: a) nu se poate trece la comitere, degi totul este preg[tit, fiindcd f5ptuitorului i s-a fEcut r[u - o crizi nervoasi ivit[ subit, a apirut polilia, a apisat pe trdgaciul armei (in cazul comiterii unui omor) dar arma n-a luat foc (s-a blocat); b) in ultima clip[, fEptuitorul s-ardzgdndit gi n-a mai continuat acfiunea; c) s-a trecut la sivdrgirea crimei (n-a intervenit nici o piedici interni sau extern[), victima a fost loviti sau, in cazul furtului, obiectul rdvnit a fost luat sau incendiul plinuit a izbucnit gi aga mai departe cu s[virgirea diferitelor crime. Conchidem de aici cI trecerea la sivdrgirea crimei gi ducerea ei pdni lacapdtnu este totdeauna cert[ gi urmat[ de reugiti, cd existl un risc in slv0rgirea unei crime, cI pot fi factori momentani care pot duce la succes, dar qi la insucces. in criminologie s-a discutat gi se mai discutl, av6nd in vedere natura antisociald a crimei gi consecinfele nefaste pentru fEptag (proces, judecati, condamnare) de ce acesta nu se opregte de la comiterea faptei (mdcar in ceasul al l2-lea)? Problema a fost pusi inci de Lombroso, Garofalo gi alli criminologi p6ni in zilele noastre (Di Tullio, De Greef gi alfii). S-a rdspuns: criminalul este lipsit de spiritul de prevedere, c[ este atflt de stipinit de dorinla reugitei crimei, de "plicerile" reugitei (c6gtig material, satisfaclie sexuald - in caz de crim[ de viol) incdt nu se poate gdndi la nepldcerile ulterioare pe care le aduce comiterea crimei (pedeaps5, definere in penitenciar etc.). Dar alfi cercet[tori au sustinut c[ o comitere de crimi este o problemi grea gi complex[, ci exist[ un adevdrat proces psihic Ai moral, o crizd prin care trece criminalul, mai ales in cazul crimelor grele (omor, tridare, incendiere), uneori, asemdn[toare cu fr[mdntdrile sinucigagului. Pentru aceasta vom menliona succint analizele criminologului belgian De Greef.

3. Criminalul, personalitate psiho-morald deftcientd a. In criminologie s-a dezbitut, mai demult, latura morald a criminalului gi a rolului acesteia la trecerea la comiterea unei crime. S-a remarcat: criminalul nu gtie ce este bine gi ce este r6u, ce este moral gi ce este imoral. Garofalo a vorbit de anomalia morald a criminalului, iar inaintea acestuia, Lombroso a menlionat tipul criminalului nebun moral. S-a mai spus: criminalul este lipsit de prevedere, cd nu se gindegte gi nu prevede urm[rile faptei sale gi de aceea comite crima. S-a pus intrebarea de ce criminalul nu prevede urmlrile faptei
sale?

O dati cu dezvoltarea modernE a criminologiei, indeosebi a psihologiei criminale, aceastl problemi a fost cercetat[ mai profund, ajungdndu-se la unele explicalii mai cuprinzitoare. Amintim, in primul r6nd, pe O. Kinberges, care consider[ elementul moral in comiterea crimei ca important, ca o componentd a caracterului criminalului. El examineazi doud idei: prima, ideea de moral6, ca expresie a unor idei despre bine gi riu; a doua, emofia morali care e deosebit
nr Op. cit., p. 204-205.

PnontEME PnrutNo Cruu,t

L7 I

de important[. Autorul spune cd existd oameni care au idei gi norne de conduitd morall, dar sunt lipsifi de emofii morale, de afectivitate gi dragoste fafd de alli

{1

oameni qi, din aceasti catzd, nu se opresc de la comiterea crimei 9i dintre acegtia se recruteazl mulli criminali. Un rol deosebit in aceastd problemE l-a avut criminologul De Greef, care a analizat aspectul moral la unele categorii de criminali. Astfel, el a analizat acest aspect la criminalul debil mintal, despre care s-a observat cd nu are simf moral. De Greef explici aceast[ deficienfi, pe de o parte, prin aceea cd debilul nu are capacitatea de gdndire ca si poatd prevedea, iar pe de alti parte, el este debil, nu numai pe plan mintal, adic6 nivel de inteligenfd, ci gi pe plan moral, pe planul ideilor morale. Iar explicafia acestei ultime deficienfe constd intr-o deficienfd afectivi, in lipsa de simlire a ceea ce este bine gi ceea ce este r[u. De Greefe a dus cercetarea gi la recidivist, care este normal din punct de vedere mintal, dar este deficitar din punct de vedere moral. Iar explicafia acestei deficien{e, a celei morale, se explici tot prin deficienfd afectivi, emofional[, anume lipsa emo(iei de simpatie pentru semenul sIu gi lipsa emoliei de apdrare, de ocrotire elementari pentru altul. La acestea se adaug[ anumite tulburdri de caracter, anumite tulburdri emofionale, de naturi psihopatic[ sau psihonevrotici, prin care simlul moral al recidivistului este deficitar gi din care cauzd el recidiveazd. De Greef analizeazd gi cazurile de slvdrqire a unor crime grave, la care procesele psihice, in special cele morale, sunt mai complexe. Este vorba de fapte grave, cum sunt: omorul, distrugeri grave, delapid6ri grave etc. Aici, de regull, este vorba de instincte de apirare gi de simpatie, care in urma unor dezvoltlri psihice dificile, aceste instincte se tulburi gi se produc structurlri caracteriale - emolionale deformate, caracterizate prin lips[ de afectivitate, lips6 de stipdnire de sine gi alterare psihico-moral[rm. Apoi este vorba de un proces special, un proces criminogen, care prin deslEgurarea lui conduce la sdvdrgirea crimei. Procesul parcurge mai multe etape: prima etapl este aceea in care ia nagtere ideea de crimd, ca urlnare a unei descurajiri gi a unor experienle personale dureroase gi negative (frustrare, umilire, izolarc etc.) 9i de mediu social dugminos, ostil. A doua fazd este faza "asentimenfului" eventual, temperat (.,mitig6,,) la ideea crimei. in a treia faz6, individul igi insugegte in mod mai sigur ideea comiterii crimei, este faza "asentimentului" formulat, hotdrdt, fazd in care mai caut[ argumente, justificlri pentru comiterea crimei. Faza urmitoare este faza cea mai grea, anume faza de crizd, in care, dup[ luarea hotirdrii, se trece la sdvdrgirea crimei, la lichidarea (impuqcarea) victimei, distrugerea unor bunuri etc. Este etapa in care congtiinfa omului nu numai ci a acceptat ideea

ss E. de Greef, Introduction d la criminologie, Bruxelles,
100

Van den Plans, 1946.

R.M. Stinoiu , Intruducere in criminologie, p. 64-65.

172

CnrMrNoLocrE

crimei, dar face eforturi pentru trecerea la sdvdrgirea crimei. se produce o stare periculoasd, care precedd actul criminal. in cantlunor crime grave, precum o criml pasionali sau o crim6 de omor, individul face totul ca si treaci la comitere, ajungdnd la o stare psihico-moral[ de lipsi a oricirei afectivit6{i, a oriclrui sentiment de mil[ pentru victim[. Din punct de vedere psihic, se ajunge la un fel de sllbiticire de sine, similard cu starea sinucigagului, care ii asigurd executarea. lntr-o asemenea stare morald, nu mai este loc pentru mil6; compltimire gi oprire de la crimd. in plus, de cele mai multe ori, afectivitatea criminalului lipsegte, mai cu seamd cdnd a crescut intr-o familie fErd dragoste, cdnd a fost frustrat, umilit, uneori urdt de familie. Aga stdnd lucrurile, criminalul, care prin crim6 se rizbund parcd pe destinul lui, se socotegte nevinovat, ba, dimpotrivl, allii sunt vinovali de soarta lui. Ajuns aici, cum sd mai aib[ mitd de altul gi sE mai aib[ resorturi de ordin moral care si-l opreasc[ de la executarea crimei?

CAPITOLUL V

PROBLEME PRI\TII\D PEDDATSA

,/
l. Pericolul
social al crimei

*;i;x;;;,1,
Trdsltura debazila crimei consti in caracterul ei periculos pentru individ gi penfiu societate. Crima cauzeazd urmiri grave, in primul r6nd, pentru victiml. O fapti de omor inseamn[ ridicarea vielii unui om, o fapti de tdlhdrie inseamn[ insugirea, luarea prin violenli a bunurilor altui om. Penffu urmirile privind victima, crima produce urmiri grave asuprafamiliei acesteia- pierdereauneipersoane, pierdereaunui sprijin al familiei, frdm6nt5ri morale gi suferinte. in al doilea r6nd, crima are urmlri grave asupra grupului social in care se petrece fapta - orag, cartier origenesc, sat etc. - produc0nd team[, indignare, protest gi cereri de pedepsire a fEptagului crimei. Dar fenomenul criminal nu se manifesti numai ca un fenomen izolat qi individual ci, in al treilea rind, el se manifesti ca un fenomen de mas6, ca un fenomen social, el fiind o totalitate de crime intr-o {ar[ dat[ 9i intr-un timp dat. Criminalitatea ca fenomensocialinseamndzecide mii de crime qi zecide mii de criminali, totatdtea fapte gi persoane tulburltoare ale conviefuirii sociale, r[spdndite in toate regiunile 9i localitilile unei tIri. Victimele 9i pagubele acestui fenomen inseamni alte zeci de mii de persoane, alte dureri gi alte pagube. Aga fiind, este evident: criminalitatea constituie un fenomen social care prezinti un grad de pericol social real. Cercetirile criminologice modeme - in special cele americane- evidenliazi gi "costul social" al criminalitilii, alcltuit din valoarea pagubelor produse, din costul organelor de urm[rire penal6 9i judec[toregti, din costul aparatului polilienesc, judiciar etc. ins[rcinat cu combaterea gi aplrareaimpotriva crimei, criminalitilii ;i criminalilor, inclusiv a celor ce executd pedepsele gi se aflI in diferite penitenciare. Pe scurt, criminalitatea,prezentdnd un asemenea pericol social gi un asemenea cost social, provoacdreaclii sociale de combatere, exprimate in acfiuni de pedepsire gi prevenire. Apirarea qi lupta contra criminalit[1ii sunt activit[fi gi consecinfe reale gi necesare, ca urnare a existenlei pericolului social real al criminalitdlii.

2. Contribuyia Etiinlelor penale la combaterea cfimei A. $tiinya drcptului penal.Un rol important l-a avut gi il are gtiinla dreptului penal in lupta de combatere gi aplrare impotriva crimei, care cuprinde idei, concepfii privind mijloacele de combatere a crimei, in special mijloacele represive, pedepsele. $tiinla dreptului penal este totalitatea ideilor, concefiiilor despre pedeapsd gi despre aplicarea gi executarea ei. Aici este vorba de teoria dreptului penal , de aSa-zisadoctrind a drepntlui
penal, care
a

avut gi are un rol deosebit de important in problematica combaterii crimei.

t74

CnTMINoLoGIE

mai int6i, existi plreri, idei despre pedeapsa, $tiinla penali preced[ dreptul, in sensul ci, iau iespie felurile gi efectele ei in combaterea crimei, care apoi, unele din acestea, penale' forma juridicS, devin nofme juridice inscrise in legi pedepsele Dreptul penal, la rdndul iui, stabileqte pedepse qi sistemul pedepselor, penal pentru n.rur. infracfiune in parte, precum 9i aplicarea pedepselor. Dreptul ^irrscri", juridice, dipozi,tii obligatorii cu privire la pedepse, in legea penuie, ditpoiilii anumite dispozilii care irebuie respectate de toatb lumea. Dacd legea prevede p"d.p.., un anumit sistem, acesta este obligatoriu; dac[ legea, de exemplu, nu legea prevede' pr"rn"ae peaeapsa cu moartea, aceasta nu se poate.aplica; sau' dacd anumit termen, instanfa o^*,rlnite infractiune, pedeapsa inchisorii pe uri t .b,rl. sE aplice acea pedeaps[ pe acel termen qi nu pe alt termen'

-

)/

n**

ca fenomene 9i criminalitatea ca fapte slvargite, qi inf[1i;area existent[, volum, naturale gi reale,"preocupdndu-se s[-i cunoasci starea

B. Criminologiastadiazlcrima

studiazi, mai componente, dezvoltarea gi cursul ei in timp 9i spaliu. Criminologia ales, cauzele acestui fenomen

Prin criminologia se preocupi Ei de apdrarea Ei combaterea acestui fenomen' p.odo""rii crimei, criminologia studiaz[ qi propune mijloacele cunoaqtere-a "uor.lo, gtiin![ juridicI, combatere a cauzelor fenomenului. Criminologia, cate nu este o
de

-

caulze personale, cauze sociale

etc' Totodat[,

in primul re{ine ci toate crimele sunt fapte ale oamenilor, cd acestea sunt cauzate, de combatere sunt cele rdnd, de voinfa oamenilor qi cI mijloacele prime 9i directe de prevenire,izolare ce trebuie sI fie aplicate autorilor crimelor, anume: mijloacele de corijare qi indreptare' gi delinere, dejudecat[ 9i condamnare, ln societatea modern[, crimele comise gi persoanele care le-au comis sunt represive, cercetate, urmdrite qi judecate de organele de stat, aplicdndu-se mlsuri pedepse, pedepse, pentru cu dptuito*t si nu mai poat6 comite alte crime. Pe ldng6 propune solufii preventive sociale, in cazuicauzelor sociale ale crimei,

'

..iroirotogiu, solulii de ameliorare a condiliilor de trai, iar in cazul criminalilor anormali, solulii medicale gi aga mai deParte.

cI sunt in care pedeapsa nu are efecte asupra unor criminali, fie ci sunt bolnavi, fie de asemenea, efectele pedepsei recalcitranli, iecidiviqti etc. Penoiogia cetceteaz6, scurtd durat[, propuntnd asupra condamnatului cu inchisoare de lung[ durati sau de
solulii corespunzltoare' fenologia a studiat diferitele feluri de pedepse 9i efectele lor asupra criminalilor' cd asupra Aga, bun[oar6, despre eficacitatea pedepsei cu moartea, aceasta a ardtat care nu unor criminali nu are efecte. Existd criminali care sunt lipsifi de sensibilitate, la moarte, inainte de executare, in se sperie de aceasti pedeaps[. Unii condamnafi @penologieetdedroitdessanctionsp6nales,Ed.Fac.deDroitdeLidge,l99l.

durati 9i dup6 efectele care cercercJapedepsele, dup[ felul lor, dup6 natura 1or, dup[ cazurile ce le produc asupra celorpedepsili - indreptare ori indiferenfd.Eaaratd 9i

c. Penologia. Dup6 cum o arati numele, penologiar este o gtiin{6 nejuridic[ 9i

Pnonmun P ntrtxo P nor.qPSA

17s

ultima dorinp exprimati, cer sd verifice cutitul ghilotinei sau alte manifestiri care denoti cI nu-i impresione azdmoartea. Sau, unii nu sunt nici speriali nici impresionali de pedeapsa cu inchisoare de lungd durati.

-/

D. Politica penald. Un rol important in aceasti problemd il are gtiin{a politicd penald (uneori politic[ criminald), qtiin{[ nejuridici 9i care se ocup[ ct arnlizarea datelor gi ideilor despre criminalitate furnizate de criminologie, penologie, drept penal, sociologice criminal[, psihologie criminali etc. in posesia acestor idei gi cunogtinte, politica penali propune moduri gi solulii de organizare gi indrumare a activitdlii de combatere a crimei qi criminalitElii. Problemele de politici penall sunt cercetate de oamenii de gtiinf[ din ramurile de mai sus gi de organele statului care lucreazi in aceste domenii (procuraturi, polilie, magistraturi, Ministerul de Interne, Ministerul de Justi,tie), care impreund conduc politica penald a statului. Un stat poate duce o politici penali autoritard, represivi, cu incrimindri severe, cu pedepse severe sau o politici penali liberali, moderat[, cu pufine incriminiri gi cu pu{ine pedepse gi limitate, bldnde etc., in funcfie de mersul cresc0nd sau descrescdnd al criminalitdlii2. Politica penal[ represivd a fost dominant[ in Europa Occidentali pdni la inceputul secolului al XXJea. Ea a fost influenlatd de doctrina dreptului penal - gcoala clasicl - Fran!a3, Anglia, Italia, Germania - care punea accentul pe sancfiunile penale severe, considerdnd cd omul are libertatea de gdndire qi acliune gi cine a ales liber calea crimei trebuie si rlspundd penal. Cine a comis o infracliune Si a catzat r6u altui om febuie pedepsit. Pedeapsa este menitd sd trezeasc[ congtiinla criminalului gi sI previnl comiterea de noi crime. Cu cdtpedeapsa este mai asprl - se sus{inea - cu atdt infractorul va invlfa mai sigur sI respecte legea. Or, experienfa a dovedit ci functia de prevenire a pedepsei, speciali sau generald, de intimidare gi oprire a criminalului ori a altor
persoane de la crimd, depinde nu de asprimea gi duritatea pedepsei, ci de certitudinea gi inevitabilitatea pedepsei. Neaplicarea pedepsei, intdrzierea ori ocolirea aplic5rii qi

executirii pedepsei conduc la pierderea autoritlfii Ei eficacitl,tii pedepsei. Politicii penale represive i s-au adus obiecfii gi a fost combitutd de penaligti 9i doctrinari ai dreptului penal, cum a fost C. Beccaria care, la wemea sa, inff-o lucrare celebrda, sutinea ci pedeapsa nu se poate justifica prin asprime, prin intimidare gi expiafiune, ci prin utilitatea ei. Pedeapsrse aplicd nu pentru a ispigi un riu flcut crima - ci pentru a impiedica alte rele, alte crime, in viitor. Problemele luptei impotriva criminalitilii, in politica penal6 de dupd al doilea rdzboi mondial, au cdpdtat o formd nou[ gi mai completd in concepfia lui M. Ancel, cuprinsd intr-o lucrare importanti gi rlspdnditi in lumea gtiin{ificI occidentalis. Spre deosebire de Ferri, care subevalua dreptul penal gi sanctiunile penale, ridicdnd pe primul plan criminologia gi mdsurile de apdrare extrajuridice, Ancel susfinea cI dreptul 2 R.M. Stlnoiu,Introducere fn criminologie; Ed. Academiei, Bucuregti, 1989, p. 154. 3 M. Dalmas-Marty, Moddles et Mouvement de politique criminelle, Paris, 1983.
Dei deliti et delle pene.
nouvelle.

a

5 M. Ancel, La defense sociale

t76

CnrMrNoLocIE

penal, inclusiv dreptul penal clasic, prezintdunele constante care rIm0n gi care sunt necesare existentei sociale gi de ap[rare impotriva crimei. Incrimindrile gi sancfiunile penale nu se pot inlltura.

Mijloacele de lupti impotriva crimei sunt atdt juridice, cdt gi nejuridice. Politica penalE a lui M. Ancel cuprinde at6t sancfiuni penale, cdt gi m[suri de indreptare a criminalului, misuri de prevenire sociall gi individual[. Politica penalI trebuie sI apere societatea impotriva crimei, s[ aplice pedepse, dar hebuie totodatl sI apere

victiml qi, in acelagi timp, sI ajute pe criminal sI se incadrezein societate. Accentul il pune pe cunoagterea criminalului 9i apoi pe tratamentul lui, in scopul recuperdrii gi al reintegririi lui sociale. Conceplia de politici penald a lui M. Ancel
gi pe
este o conceplie

eclecticl, dar una echilibrati, gtiin{ificd gi apreciatd.

3. Mijloacele de luptd impotriva

uhninalitd|ii fu crtminologia

modernd

in criminologia moderni se cerceteazd ciile qi mijloacele de lupti contra crimei qi criminalitifii in mod insistent. Astfel, autori ca Seelig, Sutherland, Pinatel qi al1ii, in lucririle lor, cuprind un spa{iu intins acordat acestor probleme. in general, tofi acegtia sunt, oarecum, de aceeaqi plrere, ci lupta conffa crimei febuie dusi pe dou[ cii: una preventivd, de impiedicare a comiterii de crime (ante delictum) gi alta, represivd, de pedepsire a celor ce comit crime (post delictum). in acelagi sens gi acelaqi lucru a fost susfinut in dreptul penal romdnesc (I. Tanoviceanu, V Dongoroz gi a[ii) 9i in criminologia romdneascd, cu decenii in urmi, cu multe argumente, de Traian Pop6 gi a[ii. intre autorii de mai sus sunt diferenfe, mai cu seam[ privitor la rolul gi contribufia acestor mijloace, d0ndu-se prioritate mijloacelor represive gi juridice. Astfel, Seelig, in lucrarea sa7, partea a doua, intitulat[ "Lupta contra crimei", inscrie doud solulii: una, luptarepresivi contra crimei (p.247487) 9i alta, prevenirea crimei (p. 389-399). Dininsuginumirul mare depagini rezervatrepresiunii (sancfiuni penale - p. 146) gi numirului mic rezervat prevenirii (10) rezulti, formal, cel pulin, rolul mai mare al represiunii gi rolul mai redus al prevenirii in lupta contra crimei. Seelig cuprinde, cu privire la combaterea criminalitdlii urmitoarele teme juridice penale: a) constatarea dreptului statului de a pedepsi; b) tactica criminalisticE; c) metode privind probele materiale; d) elaborarea sentinlei judiciare; e) fixarea pedepsei. Se cuprind, de asemenea, probleme privind executarea pedepsei, suspendarea condilionatl a executirii pedepsei. Dupd cum se poate observa, domeniul combaterii crimei prin aplicarea de pedepse este intins. in problema complexl a mijloacelor de luptd impotriva crimei, un drum asemlnitor rrmeazd gi unii criminologi americani reputafi, cum sutrt: Sutherland Ei Cressey8, Taft gi al1ii. Capitolele respective din lucrlrile lor sunt intitulate "controlul criminalitifii" gi cuprind probleme privind: poli{ia, detentia preventiv[, tribunalul
6
Curs de criminologie, Cluj, p. 618 Si urm.

'8 Op. cit., p. 241. Op. cit.

PnontEME Pntrtxo P goa,q,PSA

177

penal, nibunalul pentru minori, probafiunea, metode de tratament in inchisorile americane, lumea inchisorii, munca gi educafia in inchisoare, liberarea etc. Rezulti din aceastfl ingiruire de teme ci majoritatea acestora privesc sancfiunile penale, cI multe teme privesc probleme care par a nu avea legituri cu mijloacele de lupti gi combatere a criminaliti,tii, de exemplu, elaborarea sentinlei judiciare. Nu-i mai putin adevdrat c[ activitatea gi cercetarea poliliei privesc Ai aspecte carevizeazdprevenirea criminalitilii prin conffolul qi supravegherea poliliei ca organ al ordinii publice. Refinem, de asemenea, cI rolul sancfiunilor penale se intinde de la urmdrirea penal[, judecare, condamnare pdni la executarea pedepselor in penitenciare, inclusiv rolul muncii gi educafiei desflgurate in penitenciare etc.
Secliunea a

II-a

Prevenirea crilnei

felurile prevenirii Dupd cum anticipam in paginile anterioare, prin prevenire se infelege luarea unormisuri de impiedicare gi oprire a comiterii de fapte criminale. in criminologie, prevenire inseamni luarea unor misuri care sI conduc[ la impiedicarea comiterii de crimee,,?revenirea aceasta este similard, ca sens, cu prevenirea unei maladii in domeniul medical, prevenire care se poate realizapin aplicarea unor misuri medicale datoriti c[rora o boali nu se produce sau nu se rispindegte. Existd gi un adaos in
1. Conceptul
gi

aceast[ materie, aplicabil gi in prevenirea crimei, anume "mai ugor opregti (o boald) decdt s-o vindeci" ("mieux vaut pr6venir que gu6rir"). in cazul prevenirii unei crime aceasta este o misur[ de preferat, deoarece, daci s-ar comite crima, aceasta inseamni

consecinte grave (victim6, pagube) greu de inlSturat dup[ comitere. a. In criminologia romdneascI, T. Pop10, se vorbegte de doui forme de prevenire a criminalit[1ii: una, prevenirea generali, adici prevenirea apariliei sau existen{ei unor cauze sociale ori individuale care pot conduce la crim[, cum sunt sdricia, criza economicS, lipsa instruc{iei, gcolarizarea, educafia proast6, conflictele intre

oameni, criza indivi&tald (criza psihici, inadaptafii sociali). In prezenfa unor asemenea situalii dificile, situalii sociale ori familiale grele, unele persoane pot c[dea in criminalitate. Solu{ia recomandabili in aceste cazuri este luarea de m[suri de inliturare a acestor situalii dificile, situalii care se ridic[ la valoarea unor cauze ce duc la criminalitate. Sunt necesare mlsuri de inl5turare a acestor calze, misuri pe care le ia societatea, organele de stat (organele economice, administrative, executive etc.). Misurile ce se iau sunt mdsuri sociale, individuale, prin care in mod direct se insdndtogegte situalia sociali dar, in acelagi timp, se inldturi, in mod indirect, gi nigte caluze carc pot genera crime. A doua formi de prevenire a criminalit[1ii este prevenirea directi a crimei, care este o prevenire special[ ce vizeazd, in mod direct, oprirea comiterii de crime. e
G. Antoniu , Conceptul
Op.
de prevenire

a infracliunilor, in "studii Si cercetdri juridice", 1931

"

cit.,p.621.

t78
Spre

CnrurNoLocrE

existenta unui grup de recidivigti, care comit mereu crime. impotriva acestuia pot interveni organele de polilie, care supravegheazd acest grup gi-l impiedici si comitl crime.
2. Prevenirea generald

pildi,

Aceast[ formd de prevenire are un cdmp larg de activitate, ea cuprinzind sectoare intregi din viala social6, incepdnd cu cele economice, administrative, culturale gi altele. in toate aceste sectoare de via!5 pot fi gi sunt aspecte in care se pot manifesta deficienfe ce pot fi gi cauze de criminalitate. in politica penald s-a subliniat rolul important al prevenirii in lupta confa crimei. Ferri, criticdnd libertatea de voinli gi de acfiune a criminalului, recunogtea drept cauze ale crimei, pe l6ngi ca:uzele individuale, gi cauzele sociale, cum sunt condiliile de via{6 materiali gi altele. Ca urmare, Ferri a sus{inut cd folosirea numai a pedepselor nu este suficientl in lupta impotriva crimei, cI este necesari lupta cu catzele sociale ale acesteia, cu mijloace care duc la ameliorarea mediului, imbunltllirea condi,tiilor
economice, perfecfionarea ddministrafiei, cregterearolului educa,tiei gi agamai departe.

Ferri a fost acela carc a pledat pentru aga-numitele substitutive penale, mljloace de inslnitogire materiali gi moral[ a omului gi a mediului social. Aceasta era lupta prin mijloace sociale, era - cum spunea T. Pop - prevenirea sociali a criminalit[fii. Se combdteau, in mod direct, relele sociale Ei se cerea ameliorarea condijiilor de viafi Ei,
indirect, se comblteau gi cauzele crimei. in direclia folosirii mijloacelor preventive, in literatura de specialitate se evocl rolul mediului in producerea criminalitilii, reprezentat[ de gcoala criminologici de la Chicago, potrivit cdreia condiliile proaste din anumite cartiere ale oragelor etc., constituie catzeprincipale ale criminalitnfii. in astfel de cartiere - mirginage, sdrace - populafia este ingrdmlditi, locuinlele sunt insalubre gi condiliile de viatd sunt grele. in plus, aici au apdrut baruri, localuri unde se consumi bduturi alcoolice, cu o populafie pestrilI, cu mulli vagabonzi, cu foqti condamnafi penal etc., tot atifia factori care inciti la crimI. in astfel de orage trebuie acliuni concentrate de prevenire a crimei prin mijloace sociale, mijloace de inslnitogire a mediului, a cartierelor. S-au luat misuri dezvoltdndu-se adevlrate companii de schimbare a mediului prin care indirect se lupti qi impotriva crimei. Experienla a fost interesantd gi a avut un ecou social qi unele rezultate bune. Lupta impotiva crimei se poate face, in primul rdnd, numai pe baze qtiinlifice, combit6nd cauzele care determin[ gi condilioneazi acest fenomen. int-un fel, crima gi criminalitatea sunt ca o maladie, care se poate combate numai anihildnd cauzele care produc o asemenea boali. Combaterea crimei, in aceast[ lumin[, lnseamnd operi de profilaxie criminaldr I , operi de tiiere ori reducere a cauzelor majore ori micar de slibire a fenomenului. in al doilea rdnd, combaterea cauzelor se poate face in mod diferenfiat, gi anume: cauzele fenomenului fiind diferite (carze economice, morale - psihice - cauze individuale, cauze sociale etc.), combaterea se poate face folosind mijloace diferite
rr T. Pop., Criminologie, p. 619

Pnoarnun P nrutttto P ror,q,PSA

179

11

(mijloace sociale, economice, individuale etc). Folosind asemenea mijloace se poate ajunge, intr-o anumiti mdsur[, si se reduc[ comiterea de infacfiuni, eventual in anumite sectoare. in mdsura in care se irnbunitilesc condifile materiale de viafi ale oamenilor, condiliile instructiv-morale, criminalitatea se poate reduce. Astfel de mijloace sunt mrjloace preventive, mijloace ce se folosesc ca sd nu se comiti crime. Acestea sunt nrjloace preventive,pe de o parte, dar sunt qimijloace extraiuridice,pe de alti parte, folosite de societate (de organe statale economice, administative, disciplinare, culturale etc.). Ele se folosesc inainte de a se comite crime gi privesc aga-numita criminalitate

posibili sau potential[. Lupta anticriminall preventivS, prin comb aterea cauzelor acesteia, este necesari, gtiinfific[ gi este aplicat[ in societatea modern6. Dar ea nu este totdeauna suficientd, fiindc[: a) lupta cu cauzele sociale gi individuale este o luptd ce se duce cu nigte cauze gi condilii maidifuze, mai pufin conturate (de exemplu, cu slrlcia materiali, lipsa de instrucfie, lipsa de morald etc.) 9i mai putin cunoscute 9i identificate; b) criminalitatea potenfiali, de asemenea, este mai mult bInuitI, mai greu de identificat qi apreciat; nu se poate cunoagte in cdte cazari ea a fost anihilat[ gi in cdte cazti ea n-a fost anihilati; c) lupta cu cauzele se desfigoari inainte de comitere gi ea se duce un timp mai indelungat, treptat qi incet qi nu se poate gti exact cdt este de eficientd.
3. Prevenirea speciald

Pe ldng[ prevenirea generali, in criminologia modern[, se cerceteazl gi se precorizeazdo seami de mlsuri prin care se previne in mod direct comiterea de crime. Este tot o prevenire ante delictum dar, de data aceasta, nu este vorba de combaterea
unor cauze generale care constituie un teren favorabil pentru crimi, ci de combaterea unor situalii gi persoane care duc la comiterea de crime. Prevenirii acesteia i se spune prevenire specialdl2,fiindcdizeazlimpiedicarea directi a comiterii de crime. Este un fel de lupti prin care se impiedic[ producerea iminenti a crimei. A$a, bun6oar5, in marile magazine, mlrfurile expuse, mai cu seami daci este vorba de bijuterii, ceasuri etc., constituie tot at6tea tentafii la furB este necesar sE se ia mlsuri de supraveghere 9i pazil; satse formeazi un grup de recidivigti care pun la cale qi organizeazd atacuri gi sustageri de mdrfuri ori se organizeazfinvederea falsificlrii de bani etc. in atare situalii, dac[ lucrurile au ajuns la cunogtinta polifiei, aceasta trebuie s[ ia mdzuri de impiedicare a comiterii unor asfel de crime. Dupi cum se poate observa, in cazul prevenirii speciale a crimei este vorba de fapte concrete, de fapte criminale gata a se comite gi care pot fi impiedicate gi prevenite. Prevenirea aceasta intereseaz[ pe proprietarii oriposesorii de astfel debunuri. Aici se apliciideeacdmdsr.rile deprevenire le iau cei interesali, fiindc6 apdrareaaceasta este mai sigur[ decdt aplrareape care o dau a$i (de ex. polilia). Aceastiprevenire intereseaz[ gi organele speciale ale statului, anume pollf,a, care are un mare rol in prevenirea speciall' Dupi Seelig, misuri care impiedicl comiterea unor crime sunt: a) protejarea localurilor cu valori deosebite, de exemplu, localul unei b5nci, umri magazin; protejarea
12

Tr. Pop., Criminologie, p. 621 Si urm.

180

CnrMrNoLoGrE

se face prin incuietori greu de desfEcut, gnlaje la feresfe, dispozitive de alarmd; b) protejarea autovehiculelor, motocicletelor prin incuietori, instalafii de alarm6; c) inarmarea tansportorilor de bani, efecte de valoare prin arme defensive (pistoale speciale); d) avertizarea publicului despre un cartiet ftecventat de hotlds bunrnere, supravegherea localurilor comerc-iale (bijuterii) prin agenli speciali (particulari), supravegherea b5ncilor cu personal special angajat,supravegherea marilir magazine
de un personal special, instalarea de semnale de alarmd in caz de atacuri din partea

de rduficdtori, supravegherea cartierelor mirginage sau izolate ale oragelor de agenf, ai polifiei, care fac ronduri speciale (de zi ori de noapte). in multe locuri, cartiere existi populalie fdri ocupagie - gomeri, oameni certafi cu munca, fogti condamnafi unde se cere supravegherea Si intervenlia organelor de polilie.

gqp

unui

influenlali nici de pedeapsi gi comit crime. tPrevenirea speciall gi indirecti a criminalitElii de citre organele de polilie are o arie mult mai intinsr. Anume, ea trebuie s6 exercite paza si supravegherea, mai intai, a locurilor publice, a locurilor tle mare circulalie gi d. agtomerdri umane, cum sunt oragele, drumurile publice, piefele, arterele de circulalie rutieri, cii ferate, fluviale, fruntariile fIrii, trecerile vamale 9i altele. in aceste locuri populatia qi circulafia oamenilor sunt mari gi, in acelaqi timp, contactele gi conflictele umane sunt intense gi numeroase. Prob6 cd este aga, sti faptul ci in aceste locuri criminalitatea este intotdeauna mai ridicatl. ln al doilea r6nd, este necesari paza gi supravegherea instituliilor de tot felul (politice, economice, administratiu., .r1torul" gi altele). Este evident cd interesul gi nevoile publice sunt prioritare. Aici, polilia 9i

tipul cu reactii primitive, cel fEri frdne sexuale, acegtia nu ralioneazi gi nu-s

O prevenire contra crimei constd in intlrirea respectului legii, al moralei gi organelor de justilie. Este un adevir rezultat din experientd ci majoritatea cetilenilor nu comit crime, datoritl refuzului de a face riu semenilor lor, datorit[ respectului bunurilor altuia, din respect pentru lege gi pentru autoritatea statului. Dar o categorie de oameni, cum sunt cei cu tendinfe egoiste gi antisociale, cei lipsili de puteie de stipdnire de sine, sunt slabi gi cad in comitere de crime. Acegtia se pot opri de la crim6? Seelig susfine ci, cel pufin o parte din acegtia, pot sE se relineJ:&ume, la unii se pot dezvolta tendinfe spre bine, fiindcd mulli au invifat in familie morala elementard gi cerinfele de respect minim fafi de interesele altora. Pentru al1ii, dacd vdd cd in jurul lor cei rri sunt pedepsili, daci vid cd in localitatea lor legea se aplic[ gi cei vinovafi de crime se pedepsesc, vor prinde gi ei incredere in fo4ele justiliei gi ale binelui. La acegtia se poate dezvolta sentimentul de dreptate gi, prin aceasta, se dezvolti st[pdnirea de sine qi rezistenld la tentafiile spre crim[. Seetig mai invoci pe A. Feuerbach, suslinitor al dreptului penal clasic, care crede ci existd o team[ de pedeapsi, c[ mulli trdiesc aceastl team6 ca o stare psihologic[ gi cd mulli cetdleni se ablin de la crim[ datoritd acestei stdri emofionale, dar, mai adaugd Feuerbach, ci nu felul gi importan{a pedepsei reline de la crimi, ci probabilitatea mai mare a condamnirii gi inevitabilitatea pedepsei. Prevenirea crimei mai depinde 9i de tipul de criminal, cdci anumite tipuri, cum sunt tipul profesional,

PnontEME Pnrutxo P non,EPSA

181

i tz

;,/
{

organele sale fac operi sigurd de prevenire a crimelor. Prezen{a acestor organe se d&edegte salutari gi, este sigur ci fdri aceastl prevenire, criminalitatea in aceste arii ar fi mult mai mare. Tot un exemplu in acest sens este circulafia pe ciile ferate, tot pe c[ile rutiere, in special cea automobilisticI, care deqi e bine supravegheati, preventivi? supraveghere se int6mpld accidente gi infrac,tiuni; dar ce-ar fi flri aceasti contra criminalitilii, in criminologie se menfioneaz[ intre^mijloacele de lupti misuri eugenice. Eugenia este o $tiint[ biologicl caro se ocupi de ameliorarea oamenilor prin misuri genetice. Aga, bundoard,in cantl debilitnfii mintale grave (imbecilitaie), in cazul unor boli psihotice grave, se propun mlsuri ca la aceqtia sI sus{indndu-se, se interzicd piocreaf;a (de exemplu, sterilizarea). S-a mers mai departe,

in mod negtlinlifrc, cd, dacddin pirinli criminali se nasc copii criminali, inseamnl cd se mogtenegte criminalitatea, gi s[ se intervini pentru interzicerea procreirii unor astfel de copii. Or, nu se mo$tene$te actul criminal (sau actul moral), ci inclina{ia, dispozi{ia spre crim6, care se completeazd cu influenta mediului negativ' Apoi, experienfa arati cI in multe familii de criminali se nasc qi copii sinltoqi, care nu devin criminali qi, invers, din pirinli sinitogi apare qi cdte un copil criminal (.oaia neagr6" a familiei). Aga fiind, sterilizarea ar fi o atingere adusd integritdfii fizice gi psihice a omului qi care este interzisi prin lege'
Secliunea a

III-a

Represiunea crimei
1. Insuftcienya

prevenirii

Si necesitatea

represiunii

Dar al6turi de criminalitatea potenfiali, posibilS a se comite qi care, in parte, cel pufin, poate fi combdtuti prin misuri preventive, existl o criminalitate siv6rqiti -criminalitatea care are loc gi care este criminalitatea reali, care produce victime reale, pagube reale gi care agitl qi tulburd in practici viafa social[ dintr-o localitate,

dintr-o familie etc. Existi apoi victime reale, exist[ criminali reali - in carne 9i oase

- care sunt cunoscufi sau clutafi qi care atrag mdnie 9i cereri reale de pedepsire' in cazul criminalitdlii reale este nevoie de misuri care privesc pe criminal (9i pe victiml etc.) gi care sunt mdsuri de alt ordin, anume mlsuri de pedepsire, misuri represive,impotriva celui sau a celor care au comis fapta sau au ajutat la comitere' Este nevoie apoi de misuri de ajutorare a victimei crimei. tn cazul acestei

criminalitili

.. .oror., de asemenea, mai bine 9i in mod real, 9i cauzele crimei

comise, cum sunt ca:uzele sociale, dar mai ales cauzele individuale. Sunt cunoscute fapta gi omul care le-a comis gi acum se pot combate catzele legate de om qi sunt mdsuri necesare ce privesc pe omul respectiv, pentru ca acesta s[ nu comitd din nou alt[ crim6. Aceasti lupti cu criminalitatea s6vdrgit6 este lupta post delictum, de obicei prompt[, imediati 9i inevitabilS. Ea este dus6 mai intfli de victimd 9i de familia acisteia, apoi de organele statului special insdrcinate cu aceasti lupti, care se duce impotriva infractorului, autorul crimei gi legati de cauzele ce slllgluiesc

in infractor sau in mediul imediat al acestuia. Dar aceastl luptd, pentru a nu lua

t82

CnrMrNoLoGrE

forma rdzbun[rii oarbe gi comiterea altor crime (omor, vitdmlri corporale grave) este reglementati prin lege (nescris5, la inceput, scris[ apoi) sub forma unor legi speciale, legi penale, coduri penale. Aceasti lupt[ exprimi o politicl penali represivd, politicd necesari, insi reglementatd prin legi penale. Mijloacele de represiune se folosesc dupl comiterea crimei (post delictum),
cind trebuie sE se ia misuri imediate gi eficiente (descoperirea, refinerea, judecarea, condamnarea autorilor). Aceste misuri sunt mdsuri represive, sancfionatoare gi reglementate juridic. in aceastd privin16, criminologia moderni cerceteazi un cimp mare de probleme, de la cercetarea penald gi trimiterea in judecatl p6n[ la executarea pedepsei. in lupta contra crimei, metodele qi mijloacele represive, aplicarea de sanctiuni penale, joacd rolul principal gi este necesar sd fie aga. Numai asemenea mijloace devin eficiente gi mai cu seami ci aceste mijloace de lupti sunt cuprinse in legi gi sunt obligatorii. Aceasti armi - represiunea - este imediati, siguri gi eficace; dar aceste mijloace represive trebuie si fie bine qi just aplicate, incit sl corespundd unor cerinle morale, juridice qi umane. Represiunea trebuie s[ fie un act dejustilie, de dreptate.

2. Corelafia uimd

Si

pedeapsd

in materie de ap6rare impotriva crimei, crima este legat[, in mod constant, de pedeaps[. Acest lucru rentltd, in primul rdnd, din practica vielii de zi de zi. De fapta unui Ltac, a unui act de violen!6, este legati o fapti de aplrare, o fapti de respingere a atacului, o fapti, intr-un fel, de pedepsire. Este vorba de doui fapte, una de s[vdrgire a unei violenle gi alta, de apirare contra violenfei. Una, atacul, este o acliune periculoas[ gi reprezintl o fapti de cauzare a unui r[u, alta, fapta care urmeazi reprezinti o fapt[ de apirare qi de inliturare a unui riu. Tot aga este, in al doilea rdnd, gi in materie de fapte criminale, in care crima este urmati de pedeapsi. Crima afrage pedeapsa, iar pedeapsa nu poate exista f[rl crim6. De aici corelafia constantd, crimi gi pedeapsi. Fapta de atac ori crima gi fapta de apirare ori pedeapsa, in astfel de cazuri, nu rlmdn ca simple fapte individuale gi izolate, ci ele devinnigte fapte interindividuale, fapte sociale, fiindcd, pe de-o parte, ele se petrec intr-un anumit grup social, la care, intr-o misur[ sau alta, participl gi grupul respectiv qi, pe de altdparte, intr-un fel sau altul, astfel de fapte stArnesc indignare gi protest in acel grup social; in felul acesta, grupul respectiv participd la astfel de conflicte, in sensul cI respinge fapta rea , crima, qi aprobi reaclia respectivi, pedeapsa. Cu alte cuvinte, astfel de fapte devin intr-o mdsuri sau alta, fapte sociale, fapte petrecute intr-o societate, mai
restrdns[ sau mai extinsi. Legeapenall rlenline gi consacrd, de asemenea, aceeagi corelafie intre crimi gi pedeapsi, bineinle6s cu alte mijloace gi cu alti structur5, anume ca dispozilii juridice
exprese despre crime gi pedepse. intr-adevlr, cercetdndu-se un cod penal, din orice [ar6, se constati ci acesta cuprinde, in parte speciali, o Jistd de fapte considerate

{

crime gi pentru fiecare faptd, consideratl crimi, se prevede pedeapsa

Pnonmur PntwNo

Pron,qPSA

183

Y

corespunzitoare. De exemplu, in codul penal romdn, se prevede cd, omorul, adicd "uciderea unei persoane se pedepseqte cu inchisoare la de 10 la 20 de ani" (art.174 Cod penal), ci pruncuciderea, adic['tciderea copilului nou-n[scut, s[v0rgiti imediat dup[ naqtere, de citre mama sa... se pedepsegte cu inchisoare de la 2la7 anl" (art. 177), sau cilfurtul, adic6 "luarea unui bun imobil din posesia sau detenlia altuia, f[rd consiml[mflntul acestuia, in scopul de a gi-l insugi pe nedrept, se pedepsegte cu inchisoare de 1a... (art. 208); tot aga cu toate celelalte fapte criminale din intregul cod penal partea special[ gi din legile penale speciale, in care, pe ling[ fapta incriminat[ de lege se prevede gi pedeapsa corespunzitoare. Acelaqi sistem, acelaqi lucru cu toate infracfiunile din Codul penal, in num6r de aproximativ 200; pentru fiecare infracfiune se prevede pedeapsa corespunzitoare' Acelaqi lucru cu infracfiunile din legile speciale, pentru fiecare infractiune se prevede pedeapsa corespunzdtoare (la un numir de circa 100 de infracfiuni). Invocim aceasti relafie intre crimi qi pedeapsi, ca un argument solid in sprijinul existenfei acesteia gi ca un argument cd pedeapsa este mijlocul principal 9i imediat de lupti impotriva crimei13. A.oest argument este solid, fiindc[ dac6 legea penali face o asemenea relafie, acest lucru este deosebit de important, deoarece este vorba de dispozilii juridice,.de dispozilii obligatorii, ca orice dispozilii juridice, 9i cd ori de cflte ori se siv6rqesc infracliuni trebuie s[ se aplice pedepsele prev[zute de lege. Pedeapsa este legati de crim[ gi este mijlocul important gi obligatoriu de combatere gi apirare impotriva crimei gi a criminalitdfii. Pentru acest motiv problemele din acest capitol le punem sub semnulp edepsei Sinu ca o simpl[ "reacfie" ori "control" a crimei qi criminalitIlii.

1

3. Funqtiile Si scopul pedepsei

-t

inca ae h inscrierea pedepsei in legea penald pe ldngi fiecare crimd (infractiune) se infrevede ci pedeapsa, prin natura ei, este o represiune, este o suferinti. Prin suferinli infractoml igi d[ seama c[ societatea, grupul social respectiv, il dezaprobl penfru fapta comis6.Dar, totodati, pedeapsa fiebuie s5 produc[ anumite efectera, si indeplineasci anumite func1ii sau rosturi firE de care, de asemenea, pedeapsa nu ar fi folositoare. Aceste efecte sau func{ii sunt: prevenirea sau ablinerea criminalului sau a altor persoane de la comiterea de crime15. inci de la inscrierea pedepsei in lege, se produce efectul prevenirii generale sau sociale. inscrierea pedepsei pe l6ng[ fiecare crim[ inseamnd cI acea fapti este interzisd, cI aceasti fapti nu trebuie comis[. Cetlfenii infeleg acest lucru gi marea majoritate a acestora nu comit acele fapte. Este un efect, o prevenire generali produs[ prin inscrierea pedepsei in lege' dDar efectul acesta se produce gi intr-un al doilea moment, anume cdnd instanfa de judecati, observdnd ci unii cetileni, o minoritate, nu respectl legea 9i comit infracfiuni, ea aplicl pedeapsa. De data aceasta, se produc dou[ efecte, unul fati de
13

G. Kellens, op. cit., p. l9 gi urm. T. Pop, Penologie Si St. penitenciard, p.36 Si urm. t5 G. Kellens, op. cit., p. 273 Si urm.
14

184

CnrMrNoLocrE

infractorul pedepsit, anume cd acesta igi di seama cI a comis o faptil interzisd de lege gi acum invati ci in viitor nu trebuie sI mai comit[ infrac[iuni. Este o prevenire special[, individual[, fal6 de infractdfuar totodatE, se produce un al doilea efect, anume o prevenire generali, colectiv6, fali de alli cetSleni care, observdnd cd acela care-a comis infracfiuni este pedepsit, aceqti alli cet5leni care ar fi tenta{i sI comiti gi ei crime, vor p6!i la fel. Pedeapsa aplicat[ produce atit o prevenire special[, c6t gi una general[, adicd atdt fa!6 de infractor, cit qi fa!6 de alli cetdfeni. S-a susfinut c5, cu c6t pedeapsa infractorului este mai aspr5, cu atdt alfi cetdfeni vor fi mai atentionali gi impresionali de pedeapsi gi vor fi mai atenfi in oprirea de la comiterea de crime. S-a rdspuns ci n-ar fi just ca, pentru a impresiona pe a[i cetifeni, infractorul pedepsit s[ fie mai aspru pedepsit. intre cele dou[ forme de prevenire (specialE gi generali) trebuie s[ se "pistreze un echilibru"r6.,l in sfhrgit, pedeapsa trebuie si serveasci un scop, anume scopul ca prin mijlocirea ei si se apere oamenii, grupurile sociale, societateaimpofiva crimelor. Pedeapsanu-i un scop in sine - rlzbunare, suferinfS, expiafiune - ori un scop moral - binele, ra{iunea fiindci a$a ceva este greu de susfinut. Este mult mai clar gi realist sd acceptim cd scopul pedepsei este ap[rarea valorilor sociale - familia, proprietatea, patria etc. impotriva crimelor. in acest sens, pedeapsa igi caplti justificarea gi legitimarea ei.
Secliunea a IV-a
Pedepsele

l. Preliminafii
Din paginile anterioare reniltd ci in privinla mijloacelor de lupti contra crimei

criminalitilii prioritate o au mijloacele sancfionatoare, represive. Aceasta rezultd din pericolul social pe care il prezint[ crima gi din necesitatea de a reacfiona deindatl ce s-acomis o crim6. Neintervenliaimpotrivacrimei sivdrgite arinsemnaneasistenfa, in primul rdnd, a victimei, ceea ce ar incuraja comiterea altor crime gi, in al doilea rdnd, o incllcare a legii care prevede ci sdvdrgirea unei crime se pedepsegte. Legea mai menfioneazi gi organele care, in virtutea legii, sunt obligate s[ intervini - organe de cercetare, urmlrire penald etc. Aceste organe intervin pentru a identifica fapta gi pe fdptuitor, in vedereajudeclrii gi aplic[rii pedepsei legale. Pentru ca pedeapsa gi pedepsele, in general, sI fie eficiente, sd influenleze gi sI corijeze pe criminal, ele trebuie si intruneascd anumite cerinle, unele privind natura lor, altele indicate de lege qi fixate prin reglementarea legal[. In acest scop, legiuitorul se orienteazi dupi cerinlele gtiinfelor care concur[ la fxarea pedepselor - gtiinfa
gi a

dreptului penal, criminologia, penologia, gtiinla politicii penale, gtiinla dreptului execufional penal, gtiin{a dreptului procesual penal gi altele (de exemplu, sociologia criminal[, psihologia criminal[ etc). Legiuitorul mai este ajutat in aceast[ problem[
9i de

principiile dreptului penal, principiile dreptului procesual penal, de orientirile
Prp,

16

T.

op. cit.

P nostEME P ntrtxo P non,qPSA
t
t

185

i

/

i
I
.

i

politicii penale a statului gi altele. Vom evoca pe scurt aceste cerin{e 9i principii privind pedepsele, dupl care vom ar[ta sistemul pedepselor in legea noastri categoriile de pedepse, structura lor etc. principiile reglementdrii pedepsei a) Ca noliune generalfl, pedeapsa este o misurl de constrdngere, de corijare qi reeducare, prevdzutide legeapenali, misuri ce se apliciinfractorului, de c[fie o instanp de judecati in scopul prevenirii sdv6rgirii de noi infracfiuni (art. 52 Cod penal). Trisiturile
2. Cerin(ele
Si

r
i

I I t

l

Y
l
t

caracteristice ale pedepsei sunt: a) este o mdsurd de constrdngere aplicatdin mod silit, mdsurl care conqine o suferinli, o privare de un drep - libertatea - sau un bun material - (bani, bunuri); b) pedeapsa este instituiti de lege anterior sivdrgirii unei crime, av0nd roshrl de a afrage atenlia asupra faptelor proclamate crime, fapte care sunt interzise sub ameninlarea pedepsei in caz de comitere; c) pedeapsa se aplicd persoanei cate a comis o crimi, criminalului; aplicarea de pedeaps6 unei persoane care n-a comis o crimi ar fi

lipsiti de temei gi de dreptate; d) pedeapsa se aplici de o instanld deiudecatd, in urma unui proces penal, in care se cerceteazd gi se judec[ sivdrgirea unei crime gi vinovIt'a fiptuitorului; aplicarea de pedeapsd fErI judecat[ ar fi un act arbitrar 9i nedrept; e) pedeapsa se aplicl nu in sine gi pentru sine, ci inff-un anume scop, acela de a nu se comite in viitor alte crime; pedeapsa are un scop preventiv special, acela de a opri pe criminal de la noi crime qi, in acelagi timp, de a influenla alte persoane de a nu comite gi ele crime, rm scop preventiv general. b) fedepsele instituite prin lege pot deveni eficiente in lupta contra crimei in mdsura in care corespund unor cerinleprivind nr:tura lor gi unor principii prevlzute in reglementirile lor legale. Reglementirile legale in aceast[ materie depind de anumite criterii qtiinlifice, de recomandlrile doctrinei dreptului penal, ale practicii judiciare penale, ale criminologiei, penologiei 9i altor gtiinle in aceasti materie (politica penald 9i altele). Aceste cerinle gi principii ale pedepsei in dreptul nostru sunt: a) principiul legalitElii pedepselor, potrivit cIruia pedepsele, care reprezint[ sancliuni deosebit de grave - privative de libertate, de avere - trebuie si fie stabilite, aplicate gi executate numai dupi lege, deoarece numai legiuitorul are capacitatea gi puterea de a institui pedepse drepte qi juste; in legea noastri penali, art.2 codpenal, se prevede expres
"legea prevede care fapte constituie infracliuni, pedepsele ce se aplicl infractorilor...";b) principiul adoptEriiunorpedepse compatibile cu conqtiinfa morall gijuridici a societIlii noastre, adicl pedepse care s[ nu aduci atingere demnit[1ii gi respectului omului, chiar dacd acesta a comis o crim6; conqtiinla morald 9i juridicl

c[

nu admite pedepse umilitoare, ca legarea la stdlpul infamiei ori expunerea la batjocura publicului; c) principiul stabilirii 9i aplic[rii de pedepse adaptabile Si revocabile, adicl de pedepse care prin natura lor se pot grada, diviza gi care, la nevoie, se pot retrage, de exemplu, in caz de eroare judiciar[; pedeapsa inchisorii ori amenzii corespunde acestor cerinle; d) principiul stabilirii qi aplicirii de pedepse determinate prin durata (inchisoare) ori cuantumul lor (amenda), indicate printr-un minim qi un

maxim (inchisoare de la

2la

5 ani), adicd prin limita minim[ qi limita maximd;

186

CnTMINoLoGIE

pedepsele nedeterminate nu sunt recomandabile, putdndu-se ajunge la arbitrar qi

nedreptate; e) principiul individualizdrii pedepselor, potrivit c[ruia legiuitorul, judecltorul stabileqte gi aplici pedeapsa corespvnzdtor gradului de pericol social al faptei gi f[ptuitorului;in caz de crimi grav[ se stabilegte 9i se aplici pedeapsa sever6, in caz de crimd gi frptuitor mai pufin periculos se stabileqte pedeapsa mai bl0nd6; de regul[, in lege se prev[d limite generale (minime 9i maxime) 9i limite speciale (minime gi maxime), in cadrul cdrora se aplicd o pedeapsd adecvat[ 9i dreapt[; f) principiul personalitdlii pedepselor, potrivit ciruia rispunderea penalE este personalb, in sensul c6 fiecare persoan[ rispunde penal pentru fapta proprie gi nu pentru fapta altuia. Pedeapsa vizeazL o persoan[ care a comis crima gi nu se poate rIsfr0nge asupra altor persoane, nici micar asupra membrilor familiei; in caz
de deces al condamnatului, pedeapsaaplicatd se stinge o datd cu moartea acestuia, ea neputdndu-se transmite succesorilor. Instituirea qi respectarea unor asemenea cerin(e gi principii privind pedepsele in dreptul nostru pot conduce la realizarea justifiei qi dreptIfii in domeniul folosirii pedepselor ca mijloace necesare de

combatere gi aplrare a valorilor sociale impotriva criminalitdlii.
3. Sistemul Si categoriile de pedepse

pedepsele sunt inscrise in doud locuri, anume in partea generald, in care se aratd cadrul general (tabloul general), adicd felurile pedepselor

in codurile penale,

dupi natura lor (privative de libertate etc.), dupi rolul lor (principale,
complementare), dupi durata ori cuantumul lor (inchisoare de lungl durat[, de scurtd durat[), precum gi scara sau ierarhia lor. Pedepsele sunt apoi inscrise in partea speciald a Codului penal, unde, pentru fiecare crimi, se prevede pedeapsa corespunzitoare (de exemplu, omorul se pedepsegte cu inchisoare de la I0la20 ani). O asemenea structurd a sistemului este necesari gi funcfionali, fiindci intre cele doui pIrfi este o unitate; de exemplu, in partea speciali nu se poate inscrie pentru vreo infracliune o pedeapsi care nu figureaz[ in partea generalI (exemplu, pedeapsa cu moartea), deoarece aceasta, daci nu existl in partea general[, ea nu se inscrie nici in partea speciali.

Categorii de pedepse, gi anume: in legea noastri penall - Codul penal, art. 53 s-au inscris urmltoarele pedepse: principale: (detenfiunea pe viaf[, inchisoare, amendd), pedepse complementare (interzicerea rmor drepturi), mdsuri de siguranld (obligarea la tratamentmedical, confiscarea special[ etc.) gi mdsuri educativepentra minori (trimiterea intr-un centru de reeducare). a) Dupi natura lor, dup6 valoarea sociald atinsi prin pedeapsi avem: inchisoare - pedeapsi privativd de libertate, amenda - pedeapsd privativd de bani, interdiclia unor drepturi - pedeapsi privativd de drepturi; b) Dup[ rolul gi importanla lor, s-au inscris: pedepse principale, adicd pedepse mai severe gi care joacd rolul principal in combaterea infracfiunilor (detenfiune, inchisoare, amendi); pedepsele principale se mai caracterizeazd gi prin aceea ci pentru o infracfiune se aplic[ o singurd pedeapsd principali

(

Pnoamun Pnnrmo

P roz,qPSA

187

(deten{iune, inchisoarea sau amenda); ea se poate aplica Si singurd (spre deosebire de pedeapsa complementard care se poate aplica numai pe l6ngi o pedeapsd principald); excep{ional, se previd gi pedepse alternative, de obicei dou[ (inchisoare ori amendi), dar de aplicat se aplici numai una; c) Dupd rolul lor secundar, existi pedepsele complementdre, care sunt pedepse completatoare pe ldngi pedeapsa principali, cum sunt: interdicfia unor drepturi, degradarea militar5. Fiecare din aceste pedepse se aplicd numai pe l6ng[ o pedeapsd principald; d) O laturn important[ a sistemului de pedepse constiin aceea c[ se ndicdqilimitele pedepselor, adici durata (pentru inchisoare) qi cuantumul (pentru amendl). ExistI limitele generale (minim gi maxim general, exemplu inchisoare de la5 zilelaZl de ani) qi la amendd minim qi maxim special (de la 500 la 5.000) gi limitele speciale (un maxim special gi un minim special inscrise in partea special[ a Codului penal); e) intre pedepsele din sistem existi qi o anumiti ierarhie sau scar[, in sensul cE una, de exemplu inchisoare, ocupl un loc mai sus in ierarhie, alta - amenda - un loc mai jos. in prezenla anumitor circumstanle atenuante sau agravante, se poate trece de la pedeapsa cu inchisoare la amendi qi, invers, de la amendi la inchisoare, dupd cum prevede legea gi numai in mdsura prevdnttd de lege. Sistemul acesta de pedepse este un sistem simph,restrdns, cu numai trei pedepse principale, detenfiune pe viafi, inchisoare gi amend[; qi doud pedepse complementare - interzicerea unor drepturi gi degradarea militar[. in alte sisteme de pedepse, ale altor !Iri, acestea sunt mai bogate. Aga a fost gi la noi, in Codul penal din 1936 (cu multe pedepse principale, de exemplu: munc[ silnic6, temnifl grea, inchisoare etc.). in criminologia modem[ se critici sistemul restrdns al pedepselor, considerdndu-se cd este un sistem cu puline "arrne" penale de lupti cu criminalitatea. Se preconueazd
ldrgirea sistemelor de pedepse, incluzdndu-se, indeosebi, mai multe pedepse principale; bun6oar6, numai dou[ pedepse privative de libertate nu sunt recomandabile, deoarece aplicarea de inchisoare, chiar dacl durata este lungi, pentru crimi grav[ - exemplu, pentru omor deosebit de grav gi aplicarea tot de inchisoare pentru vitimare corporali, pe un termen scurt nu are o rezonanli speciali corespunzltoare pericolului social al gravitllii crimei intr-un caz gi in celllalt. De asemenea, se sugereaz5, in criminologie, ca sistemul pedepselor principale s[ fie ldrgit gi cu pedepse privative de drepturi (exemplu, confiscarea averii sau altele); ar rezulta un sistem de pedepse principale mai bogat gi adaptabil diferitelor tipuri de infractori.

Secliunea a V-a Executarea pedepsei privative de lihertate

I. Preliminarii
in momentul in care
A. Executarea pedepsei. Problemele luptei contra crimei se pun in trei etape: prima se incrimineazd anumite fapte, prilej cu care pentru acele fapte se gi pedepsele corespunzltoare; este etapastabiliriipedepsei prin lege. Acestea stabilesc sunt pedepsele legale. in cazul in care crimele inscrise in lege se s[vdrgesc in realitate,

188
urmeazd etapa
a

CnrMrNoLoGrE

doua, aceeain care instanla dejudecatd,aplicdpersoanei care a slvdrqit acea fapt[ pedeapsa prev5zuti de lege. Este etapa aplicdrii pedepsei. in sfhrgit, dupd ce

pedeapsa aplicati a rimas definitiv[, pedeapsa trebuie s[ fie executati; cel condamnat la inchisoare trebuie si fieaci la executaxe, concret, el inhl in penitenciar. Aceasta este

etapaafieia, etapa executdriipedepsei. Acest lucru este valabil nu numai cu pedeapsa

principali, ci

gi cu celelalte sanctiuni penale

(mlsuri de siguranli etc.).

B. Rolul executdrii.Dacdstabilirea qi aplicarea pedepsei sunt momente importante

in lupta cu crima, trecerea la executare este, poate, mai importantd, deoarece confinutul pedepsei (constrdngerea, suferinfa) devin mai vii acum, iar funclia preventivd, prevenirea speciali qi apoi gi prevenirea generall, se rcalizeazd, mai mult in timpul executdriirT. Condamnatul simte constrdngerea gi igi d[ seama mai mult acum de fapta nepermisd sdvdrgitd. Penitenciarul este, cum se spune, loc de refleclie gi de tras inv6!6minte qi cu privire la conduita viitoare. Cum s-a mai spus, intrarea condamnatului pe poarta penitenciarului gi luarea lui in primire de cltre "temniceri" trezeqte gi pe un condamnat mai inriit. $i mai este un argument in producerea acestui efect psihic Ai moral al executirii pedepsei, anume: intrarea, dar mai ales, rdmdnerea in penitenciar, in vederea executlrii pedepsei, se fac nu pentru cdteva zile, cipentru luni gi ani, uneori pentru mulli ani. Mai bine zis, executarea pedepsei implic[ o duratd mare, nu numai momente qi zile, cain caztl stabilirii gi aplicirii pedepsei.
C. Dificultdlile executdrii acesteia. in executarea pedepselor, un rol preponderent are executarea pedepse i privative de libertate (a detenfiei pe viali gi a inchisorii), fiindc6: a) sunt pedepsele prevdzute gi aplicate pentru multe tipuri de infracfiuni gi,

il

deci, qi executarea lor revine pentru mulli infractori; ele sunt aplicate pentru infracfiunile de mare gravitate, aga-zisele crime - omor, tridare, viol, delapidare, tdlhlrie etc. - qi pentru infracliunile de gravitate mijlocie - 3,5,7 ani; mai mult, ele sunt aplicate gi pentru multe infracfiuni mai ugoare; b) executarea acestor pedepse implic[ multe probleme Si dificult51i, cum sunt: localurile, penitenciarele gi categoriile de penitenciare, personalul numeros gi diferit al penitenciarelor - personal de pazd, administrativ, de specialitate etc.; c) diversitatea mare a condamnalilor birbafi, femei, majori, minori, primari - recidivigti, sinitogi - bolnavi gi diversitatea mare a condamnalilor dupd felul infracliunilor sivirgite: infracfiuni contra persoanei - omor, viol -, infracliuni contra statului, contra activiteli organelor statului, de serviciu etc., infracfiuni militare etc.; d) diversitatea caracterelor, nivelului mintal, instructiv-educativ al condamnafilor; e) diversitatea acestor pedepse &tpd durata lor - inchisoare de lungi durat[, de duratl mijlocie, dar, mai ales, de scurt[ duratd 1,2,3 ani.

D. Executarea pedepsei tnchisorii. in cele ce urmeazl vom cerceta gi analiza pe scurt cu precddere problematica executirii pedepselor privative de libertate (detentie, inchisoare), deoarece sunt pedeapse principale in sistemul pedepselor gi cu cele mai

j1

i

t-

PnoptEME Pntrtxo P nozepsA

189

Y

sd amintim cr populalia penal[ a unei 1dri, de mIrimea noastre, anual trec qi stafioneaz6 in penitenciare zeci de mii de condamnafi. Pentru rezolvarea problemelor executirii acestor pedepse de cdtre acegtia este necesari, in primul rdnd, o reglementare prin lege, fbcutd dupd cdteva principii modeme qi umane in interesul aplrdrii valorilor sociale gi a reclasdrii sociale a acestor oameni. Reuqita acestei operalii depinde de recomanddrile mai multor gtiinfe, in primul rdnd gtiinla dreptului penal, penologie, qtiinfa penitenciard qi criminologie. Este necesar, indeosebi,

multe probleme. Este suficient

![rii

aportul criminologiei, fiindc6: ea vine cu cunogtinfe privind cauzele crimei, cauze individuale psiho-sociale, cu privire la cunoaqterea criminalilor - feluri de criminali, cu privire la posibilit[1ile de influenlare giindreptare, mijloacele de corijare, regimul din inchisori, munca in penitenciar, educatia in penitenciar etc.

iile reglementdrii execufirti p e deps ei O executare eficace a pedepselor cere respectarea wror principil moderne de executare, firi de care executarea n-ar fi sigurd in desfiqurarea gi rezultatele ei. Prin principiile ei, executarea pedepselor este orientati spre anumite scopuri gi efecte, care
2. Prin cip
sd fie inlelese de condamnali, sd-i ajute sI respecte regimul penitenciar, s[ in]eleag[ ci executarea corecti a pedepsei ii conduce la liberare qi apoi la integrare in viala sociald.

Primul principiu este cel al legalitdlil executirii pedepsei, potrivit ciruia obligaliile gi drepturile condamnalilor sunt cele previzute de lege. Legiuitorul a inscris in lege principiile pe care le preconizeazd dreplul nostru, dreptul intemalional gi dreptatea. Executarea pedepselor nu se face dupd bunul plac al unui organ administrativ. in lara noastrd, executarea pedepselor este reglementatd, in liniile ei generale, de Codul penal gi de Codul de procedurd penald, iar in aspectele ei specifice de Legea nr. 23 qi, mai nou, de un proiect de lege (in 1992). Executarea pedepselor de drept penal, prin conlinutul lor, inseamni ridicarea unor drepturi - libertate, bunuri - gi in condilii de contrdngere (nu se cere consimflmdntul condamnatului); acestea nu pot fi asigurate dec6t prin lege. in penitenciar, condamnatul trebuie si rimdnr zi qi noapte, el trebuie s6 munceascr in timpul zilei; toate acestea se cer de citre conducerea penitenciarului gi se efectueazi
de condamnat fiindci sunt prevdzute de lege. Un alt principiu important este principiul individualizdnl executirii pedepsei, potrivit clruia executarea ffebuie efectuati dup[ capacitdlile, posibilitiflle gi condiliile persoanei condamnate. Din acest punct de vedere, b[rbafli executd pedeapsa in anumite condilii, femeile in alte condi,tii, minorii in condilii deosebite de ale majorilor, recidiviqtii in condifli mai aspre decdt condamnalii primari gi aga mai departe cu diferitele categorii de condamnali. Aici, unrol qi o contibulie deosebiti le are criminologia, care studiazi

trislturile diferitelor categorii 9i tipuri de criminali. De
1
I
l-

asemenea, penologia qi gtiinla

penitenciari au propunerile lor de pe urma studiilor proprii, propuneri care sunt insugite de legislalia executlrii pedepselor. O importan![ deosebitd are principiul tratamentului uman (principiul umanist) al condamnalilor in timpul executdrii pedepselor, indeosebi al execut[rii pedepselor

i L*
I

l i

190

CnTMINoLoGIE

privativedelibertate,detenlieliinclisoale,careseefecircazdinpenitenciaregi dar pedepsei fa![ de condamnat trebuie sd fie sever6' potrivit clruia

i."rp,e

"*".rrrri.u Deqi acesta a s[v6rgit gi cu toat6 grija, chiar dac6 acesta este un condamnat. personalul penitenciarului trebuie s[-l o crim6, autoritatea d.';;;, administralia 9i qi severitate, dar nu cu cruzime, b5taie sau batjocurl'
fiatezecu seriozitate --

incdt el, dup6 executare, si poat[ lua indrepidrii,"ori3arii si ieeOucarii condamnatului normele de conduitl sociala 9i loc inffe oamenii cinstiii din societate, care respecti penologia) este dificil, darposibil' legalS. Realizareu*.*ipri*ipiu(spuncriminologia, relalii tensionate intre penitenciar, unde esie o atnosferi inclrcat6, cu
procesul reeducirii nu este ugor' Dar' care trebuie sd se supun6, cu astfel de relafii incercate 9i duse p6n6 la cap[t. toate acestea, indreptareaqi reeducarea trebuie

este principiul realizirii Uo principiu privind orientarea gi scopul pedepsei

Clndiliile din condamnafigip.r.onnlolpenitenciarului,intreoameni'carecomandlgicondamnali cu

3. Categorii de condarunagi gi feluri de penitenciare trgbui_e s[ se !in[ seama A. Categorii de condamnali.inexecutarea pedepselor in cazul pedepsei privative de de diferitele categoriide coniamnafi, mai cu seamd

libertate.PopulaSapenauuunei6'icare,deregulS'ajungelazecidemiideoameni' este o populalie eterogeni, dupd mdrimea lirii,gi care este delinuta in penitenciare, penal, in p.roiF, compusI din multe categorii de condamnali. in gtiinla dreptului incdt totalul acesteia si fie mai criminologie etc., s-au alcituit anumite categorii
ugor de cuPrins 9i cunoscut. crimelor s[vdrgite (condamnafi Aceste categorii,*,, u; condamna|i 6ryilfelul contra activit[fii statului pentru crime contra persoanei, condamnali-pentru crime aplicate (condamnafi la etc.); b) condamnali d,,pd durata pedepsei inchisorii de scurt[ durat[); c) condamnali inchisoare de lungl durat6, condamnali la inchisoare (condamnali primari, condamna{i recidivigti); d'pd numdrut iit uclirrrriior comise dupisex (b[rba!i, femei); d) condamnafi d,lpdv6tstd(minori, majori); e) condamna,ti condamnali dup6 felul f) condamnafi vflrstnici, bolnavi, etc.-se mai menlioneazi dac[ sunt sau nu receptivi 1a comportirii ii ut utitoOinilor, din care se poate deduce
reeducare etc. tipurile de condamnali (asasini' Cunoaqterea categoriilor de condamnafi, inclusiv

in penitenciare ho1i, t6lhari etc.)] este necesar[ in vederea repartiz[rii
ce au trecut prin penitenciare' gi prognosticarea conduitei posfieniteniiare a celor

(regim sever, regim de corijare, corespunz5toare, in vederea regimului penitenciar executlrii pedepselor tfatament etc.). Tot de aceste cat-egorii depinde individualizarea
libertate presupune existenfa B. Penitenciare.Executarea pedepsei privative de sunt intemafi 9i unde trebuie unor penitenciare, aunor locuri in care condamnalii num[ru] 9i capacitatea acestora s6 execute pedeapsa. De felul penitenciarelor, de bune, dac[ se poate asigura depinde dac6 executarea se face in condi,tii acceptabile 9i Este lucru comun, condamnalii nu ordine internd Ei o siguran!6 externl .ii"r... de fugd, de evadarc, de sunt oameni ugor de .lona"r gi stipdnit, cd existi tendinla

\

\

PnontEME P ruwtro P ron,qPSA

191

indisciplin[ qi altele. Condamnalii reprezinti o populafie eterogeni. Ei trebuie grupati dupi criterii obiective gi subiective gtiinlifice (vdrsti, sex, felul infracfiunii slvdrgite, durata pedepsei etc.). Condamnafii trebuie cazali 9i supravegheali zi gi noapte, ei trebuie sd munceascE, si se odihneasci, s[ fie instruili gi educafi. Existi, aqadar, o
sumedenie de acfiuni gi activit[1i (programe de muncd gi altele). Condamna{ii trebuie sd execute pedeapsa inchisorii in penitenciar, unde trebuie si existe locuri gi spafii

pentru administralia penitenciarului, trebuie sd existe spalii pentru ateliere, pentru

serviciile penitenciarului. Un element care influenfeazi structura, mirimea penitenciarului este sistemul de cazare a condamnafilor, adic6 in camere, celule individuale sau camere comune (camere pentru mai mulli condamnat'). Toate acestea sunt posibile dac[ exist[ localuri potrivite pentru toate aceste cerinle. in afard de toate acestea, in orice fard existi, pe l6ngi conducerea locald a unui penitenciar gi o conducere centrald, pe [ard, anume Ministerul de Justilie, in care existi o direclie special5, Direclia generali a penitenciarelor. Se mai cere ca penitenciarele si existe gi si fie plasate in toate regiunile (udefele) lirii qi, in felul acesta, si se evite transporturile lungi qi condamnalii sd fie mai aproape de familiile lor. in organizarea penitenciarelor trebuie si se !in[ seama de numdrul condamnalilor dupd felul infracliunilor comise: infracliuni grave (aproximativ 8%), infracfiuni mijlocii (aproximativ 20%) qi infracliuni ugoare (aproximativ 60%). ln urma celor de mai sus, sistemul penitenciarelor intr-o larI trebuie sd cuprindi: a) penitenciare speciale pentu condamnali la inchisoare de lungd durat6; b) penitenciare
pentru condamn ali recidivisti; acestea ar putea fi penitenciare regionale; c) penitenciare speciale pentru femei (tot regionale); d) penitenciare penfru condamnali la inchisoare de durati mijlocie gi de scurtd durati (care sunt cei mai numerogi) 9i care trebuie sd fie penitenciare judefene. Tot penitenciare speciale trebuie si existe pentru cei arestali preventiv (in vederea urmdririi penale gi a judecdrii, care sunt gi mai mulli). in sfhrgit, trebuie sd existe penitenciare ori case de reeducare penffu minori (regionale), dupi cum trebuie sd existe penitenciare - case speciale penffu condamnalii bolnavi, betrani
gi

allii in situa,tii asemlndtoare.
4. Regimul penitenciar; obligaliile si drepturtle condamnagilor

Regimul penitenciar este modul de organizare a viefii condamnalilor in
penitenciare. Acesta cuprinde modul de definere propriu-zis, modul de cazare, de alimentare, program de activitate zllnicd, disciplina in penitenciar. Toate acestea trebuie s[ corespundi scopului de a asigura o indrumare gi corijare a condamnafilor pentru ca, dup[ executarea pedepsei, ei sI se poatd integra in munca gi rosturile vielii sociale, cu respectarea normelor de conduitl gi de conviefuire social5. Executarea pedepsei trebuie si contribuie la prevenirea de noi infracliuni. Or, pentru atingerea unui asemenea scop este necesar un regim penitenciar pebaze gtiintifice qi reglementat prin norme de drept. in lara noastrl este Legea w.23 din 1969.
I
I

I

t92

CnrMrNoLocrE

A. Modurile de delinere. Problema modului de delinere in penitenciar a condamnafilor a fost dezb[tut[ in teoria dreptului penal, in penologie, drept
penitenciar gi criminologie. Era gi este consideratl o problem[ debazd. in decursul istoriei, formele de definere a condamnafilor erau: a) definere in comun,adic[ mai mulli condamnali intr-o inclpere, intr-o sal[, unde stlteau ziua qi dormeau noaptea; era un sistem mai pufin costisitor gi pdstra urme de via!6 social6, viafa impreuni cu alli oameni qi in regim mai suportabil. A fost gi este criticat fiindcd era gi este un sistem contaminatoriu intru cele criminale, in sensul ci infractorii primari sunt influenfati in rlu de infractorii recidivigti. Uneori, in acelagi pat dormeau 2-3 condamnali, ceea ce, sub raportul moralitilii, este inadmisibil; b) ulterior, s-a recurs la delinerea fiecdrui condamnat intr-o camer[ individuali (celul6), adicd in sistem celular (in Italia, Franfa, S.U.A.); este un sistem costisitor (deoarece intr-un penitenciar pentru 1.000 condamnafi erau necesare 1.000 celule); acesta avea avantajul ci elimina dezavantajul sistemului in comun (ingrdm[direa gi promiscuitatea condamnafilor), dar era greu din punct de vedere psihic, moral: condamnatul este singur, izolat; se considera c[ singurltatea indemna pe condamnat la meditalie despre sine, la regretul pentru crima comis6; ori acest lucru nu se intdmpla, nu apar automat nici regretele, nici moralizarea; apare singur[tatea, care conduce, in multe cazuri,la alienare gi insingurare 9i, uneori, la sinucidere; c) sistemul urmltor era sistemul mixt, adicd ziua condamnalii stau in comun (la munc6, la mas[, in recreafie), iar noaptea singuri in celule; este criticat qi acest sistem, fiindc[ are un caracter static, care nu stimuleaz[ buna conduiti gi corijarea; d) sistemulprogresiv,potrivit cIruia se trece, dupi 3-6 luni, de la sistemul celular la sistemul in comun, iar apoi, dup[ alte luni sau ani la eliberarea condilionate $i apoi eliberarea definitivl; se trecea de la celuli la viafa in comun gi la urmi la eliberarea definitivl. in multe fIri, sistemele de mai sus se aplici concomitent, dar in multe alte 1dri, sistemul progresiv este dominant.

B. Regimul de ordine Si disciplind. O componentd importantd a regimului penitenciar o reprezinti ordinea qi disciplina. Conducerea penitenciarului, potrivit legii nr. 2311969, este obligat[ s[ instaureze in penitenciar ordinea 9i disciplina, adic6 o viafi ordonatd, programati (ora scullrii, ora de mas6, ore de munc[ in ateliere sau la cdmp, ore de odihni, ore de dormit, ore de asistenli medicald etc.). in caz de incdlcare a ordinii, se aplicd sancfiuni disciplinare, in caz de bun[ conduiti
se acordi recompense etc.

C. Obligalia de a munci Si de a se califica profesional. Executarea pedepsei implicd munca condamnalilor, cu o parte din venit folositi pentru intrelinerea lor in penitenciar, cu alti parte din venit pentru stat. Obligalia de a munci are rolul de a obignui pe condamnat cu munca, mai cu seaml c[unii condamnafi "sunt certafi" cu munca, indeosebi infractorii din obignuinld gi infractorii recidivigti. Munca face parte din constrdngerea pedepsei gi condamnalii trebuie sd se supuni. in general, to{i condamna(ii sunt obligali la munc[, cu exceplia celor f[rd capacitate de munci

Pnonmun Pruwxo

P noz,nPsA

193
Ea

industriale, meserii etc' gi a celor bolnavi. Munca se depune la 1uc16ri agricole, locuri de munc6, disciplin[ in iste reglement atdat1tcu privire la timpul de munc6, gi condamnalilor se plitegte dup6 un tarif fixat de lege muncd etc. Mai mult, condamna[ilor' cu dreptul ca o parte a venitului muncii si revini -de a munci in executarea pedepsei nu este

-r-r"

inaepUnirea numai a obligafiei sunt fdrd o calificare pt"PlTit3 suficienta, fiindc6 o bunl partJacondamnalilor munc[ dup[ eliberare definitivd gi fdrl cunoa$terea unei meserii. or, incadrarea in unei meserii, de calificarea din perriterrciar depinde de cunoagterea, de inv[{area

pedepselor, se prevede profesionalS. Pentru aceste motive, tn legea pentru executarea lucru se poate realiza obligalia condamnatului de a se califica profesional. Acest

sub forma urmarii unor cursuri sub forma uceniciei in atelierele penitenciarului, intreprinderea unde profesionale organizate de conduierea penitenciarului sau de cei ce termi@ asemgnga condamnalii lucreazd,conform unor inplegeri intre acegtia. apbtirie certificatele forme de invdlare profesionald, conformlegii, au dreptul de atesti calificarea sau adeverinl"i.

o bunl parte a condamnalilor nivel de educatie 9i cultural scizut' Aceste sunt cuqcoala elementar[ neterminata, cu A$a fiind, pentru inlEturarea aspecte negative sunt, in parte, factori criminogeni. fie astfel organizati ori reducerea unor astfel de cartze,executarea pedepsei trebuie si ridicarea reeduclrii 9i a nivelului de cultur[ s[ incit terminarea
D. $colarizarea, reeducarea si culturalizarea.
Scolarizdrii,
contribuie la evitarea reciderii in criminalitate' gcolarizare, dupi modelul Pentru aceasta, in penitenciar se de'schid cursuri de mwcd din gcolile statului, ctiaterial didactic gi cadre calificate. Se teduc orele de profesionall gi se extind orele de inv6{dmdnt. Tot ugu ..1. cu nivelul educalional al condamnafilor, care este un nivel scdzut. Mul1i condamnati se dovedesc fIr[ nivel de educafie, mai bine zis cu o educafie negativi, cu tendinle 9i deprinderi antisociale. in criminologie se susfine c[ in astfel care trebuie de cazuri este nevoie de o rieducure a condamna{ilor, problem[ dificilEli proces precedat[ de inldturarea educafiei vechi 9i insuqirea uneia noi' Un astfel de in primul rdnd, a unor specialiEti 9i este posibil datorit[ existenlei in penitenciar, de anume: educatorii penitenciarului, medicul, un asistent social 9i alte cadre specialitate. in al doilea rflnd, la acest proces trebuie antrenat tot personalul o penitenciarului, de la director pdni la paznici qi este necesar si se creeze in unitate atmosferi de moralitate 9i sprijin reciproc'
munc6, obligaliile condamnafilor (obligafia de a respecta ordinea intem[, obliga{ia la criminologice moderne, ca 9i in la cllifr"are profesionald etc.). in concepliile legislalia p"rrrl6, penitenciarl 9i cea a dreptului executional penal, condamnafii au ariumite diepturi, intre penitenciar pi condamnafi luind na$tere adevdrate raporturi juridice, iaipn4ile in aceste raporturi av6nd obligafii, dar 9i drepturi. in legea sunt nr. zlrgag' dar'mai cu seam6 in proiectul noii legi a executirii pedepselor,

"u..

profesional[' ,

E. Drepturile condamnalilor. PflnI aici, in paginile anterioare, am cercetat

194

CnrMrNoLoGrE

inscrise aceste drepturi inc6t ele au sau vor avea autoritate de lege. in legislalia de drept internafional se vorbegte de ,,drepturile omului in inchisoare"rs, ceea ce exprimd o viziune cu totul noul gi moderni in problema drepturilor condamnafilor. Aceste drepturi sunt: a) dreptul lacazare gi hranI, odihni qi plimbare, drept care nagte o dat[ cu pigirea condamnatului in penitenciar; acest drept inseamnd: drept la adlpost, la o camer[, drept la loc de dormit, drept la hrand zilnici, care imprzund asiguri existenfa frzicd a condamnatului; b) dreptul la asistenfd medicald, asigurat prin existenta in penitenciar de servicii medicale gi medici specialigti; condamnatul poate apela la consultaliile medicului, iar acesta are obligalia sd le acorde; de asemenea, condamnatul are dreptul la medicamente gi eventuale interniri in spital; tot aqa este cu dreptul la odihnd gi plimbare; c) dreptul la retribuirea muncii, care,

spre deosebire de trecut, este inscris in lege gi nu depinde de bunlvoinfa penitenciarului; legea prevede gi cuantumul retribuliei gi cuantumul care poate fi folosit de condamnat in penitenciar; d) dreptul lavizite din partea familiei, la anumite intervale de timp, dreptul la corespondent5, la pachete, bani gi cI(i; in sfhrgit, in
caz de incdlcare a acestbr drepturi condamnatul are drept de petifionare la organele

superioare, inclusiv Ministerul Justifiei.

E

incdlcdri disciplinare

Si

sancliuni disciplinare. Executarea pedepsei inchisorii,

care se petrece inh-un penitenciar, devine o comunitate de oameni, cu caracteristicile ei, dar o comunitate, in care rela{iile sociale dintre membrii ei sunt reglementate prin

noflne de drept, prin acordare de obligafii gi drepturi. Mai mult, daci obligafiile se incalc[, daci drepturile nu se acord[, acele incllclri devin incilciri disciplinare gi cu consecinlejuridice, cu aplicarea de sancfiuni disciplinare, numitemlsuri disciplinare. incilcarea ordinii interne, sdvdrgirea de fapte de incllcare a regulamentului indisciplini, abuzuri, spargeri, furhri, plecarea din penitenciar etc., acestea devin incllciri disciplinare gi se pedepsesc. Sancfiunile previzute in regulament sunt: mustrare, retragerea unuia sau mai multor drepturi, izolarea severl, transferarea temporarl in alt penitenciar. Existd reguli cu privire la organul indreptitit si aplice
se prevdd gi (fapte de merit, de exemplu, salvarea canrr de fapte bune slvdrgite de condamnati unor condamnali ori bunuri de la incendii) qi pentru care se acordd recompense.

aceste

mlsuri disciplinare gi consecinfele imediate. Mai mult, in lege

Secliurtea a VI-a Mdsurile de siguronld Criminologia a avut gi are o contribu{ie importantd Ia ldrgirea mijloacelor de combatere a criminalit6fii prin suslinerea gi introducerea in legislalia penald a mlsurilor de siguranfi. Sublinierea de cltre criminologie a cauzelor individuale in producerea crimei, cum sunt unele deviafii gi tulburiri emotiv-active, caracteriale (alcoolici, agresivi) - sau unele influenfe de mediu (locuri criminogene), a condus

I
I
i

tB Les druits de l'homme dans le prison.

^

PnontEME Pruryxo P aon,q,PSA

195

la propunerea ca, in anumite caztxi, in locul pedepsei sau insofind pedeapsa condamnahrlui, si se aplice mdsuri de siguran![, dg exemplu, internarea medical5 sau interdiclia de a se afla in anumite localiti,ti gi altele.
in legislalia noasft[, astfel de misuri s-au intodus in Codul penal din 1936 gi apoi
in Codul din l969te . Ele sunt necesare, fiindci la unii infractori nu se pot aplica pedepse - exemplu, unor minori, unor persoane bolnave, iar la a[i infactori pedepsele aplicate - inchisoare - nu sunt suficiente (de exemplu, infractorii care r6m6n cu arme, cu bani provenind din ffiacffurni). Acestora este necesar sd li se aplice qi mdsura de sigrnanli a confisclrii speciale a bunurilor produse sau obtinute prin crimi. Ca o caracteizarc generali, mdsurile de siguranfi sunt sancfiuni penale, misuri de consfrdngere ori restrictive de drepturi sau misuri medicale, previzute de lege, care se aplici persoanelor cilre au comis infracfiuni, persoane care prezinti pericol social de a mai comite alte infracliuni. Mdsura se aplici de o instanti de judecati uneori gi de parchet - in scopul inldturirii stdrii de pericol social qi al prevenirii comiterii de noi infracfiuni (art.lll Cod penal). Ele se aplicd insolind pedeapsa principald, sau se aplic[ singure, de exemplu, internarea medical[. in lege se cuprind norme de executare a acestor mdsuri, organele ins[rcinate cu executare, precum qi

misurile ce se aplici in caz de neexecutare (inlocuirea).

A. Obligalia la tratament medical Si internarea medicald. Aceste mlsuri

de

siguranp se aplici persoanelor care au sdvdrqit infracaiuni gi suntbolnave ori anormale sub raport psihic sau suferi de unele deprinderi antisociale. a) Obligatia la tratament medicalprivegte persoanele care au slvdrgit infrac{iuni sub imperiul unei boli ori a unei intoxic[ri cronice prin alcool sau stupefiante 5i care prezint[ pericol social de a comite noi infracfiuni. Obligarea la ffatament medical dareazd pdni la insdn[togire. Misura const[ in obligarea la un tratament medical intr-o institufie sanitard; inipotezaci s-a aplicat qi o pedeaps[ pentru fapta comisl, tratamentul se efectueazi in timpul executdrii pedepsei. Condamnatul este obligat s[ efectueze tratamentul; daci se sustrage, aceastii m6sur[ se inlocuiegte cu intemarea medicali, care inseamnd privare de libertate. b) O mlsurd deosebiti de siguranfi este internarea medicald, caz in care, in aceleagi condilii (slvdrgirea unei crime, pericol social), fdptuitorul este o persoani bolnavd mintal sau toxicoman, care nu rdspunde penal gi clreia i se aplic6 internarea inr-o institulie sanitard de specialitate, unde va sta pini la inslnltogire. Condamnatul este obligat sd efectueze tratamentul de specialitate.

B. Interzicerea ocupdrii unei funclii qi interzicerea de a se afla in anumite localitdfi. Acestea sunt dou[ misuri de siguranfi mai importante gi mai severe, fiindcE privesc ridicarea unor drepturi mai importante, anume posibilitatea de exercitare a unei func1ii, ocupalii sau meserii gi interzicerea libertifii de migcare, de circulalie in anumite localit5li.
re

I. Oancea, Drept pendl, Ed. Didacticl

qi pedagogic6, Bucuregti, 1971, p. 346

si urm.

196

CntuINoLocIE

incapacit[1ii ori fost condamnatil;2\ p""t; o infracfiune slvdrqiti din cauza din aceast[ calzil, nepregitirii sale - de exemplu, $ofer, electrician, medic etc. 9i, noi infracfiuni. Mdsura constd in 3)'prJzint[ pericolul ca in viitor sE comitl pericolul incapacitalii interzicerea de a exercit a Lcea funclie pe durata cflt exist[ prevederea se completeazl cu dispozifia c6 misura poate fi revocati
sau

in care o persoan[: 1) a a) Interzicere a unei funclii, meserii se aplici in cazul

nepregltirii; (condamnatul, eventual, s-a dup[ un an $i dace se dovedeqte ci pericolul a incetat trecerea unui alt an' recalificat); daci cererea se respingi, ea poate fi repetat[ dup6 in care b) Inteizicerea de o ," ollo in anumite localitili se aplicl in cazul a s[vdrgit infracfiunea condamnat'lui i se interzice i. u t" afla in localitatea in care constituie un pericol pentru sau in alte anumite localitali; aflarea in aceste localitdli familia victimei etc.) sau s[vargirea de noi infracfiuni datoriti relafiilor (complici, (locuri publice, locuri aglomerate alte locattnf inlesnitoare de comitere de infracliuni Masura se aplic[ in cazul in - pi"1., tirguri), localitili frecventate de recidivigti etc. ."r"'..t. io.uu de un recidivist 9i, c6nd, pentru ultima infracfiune, s-a aplicat primar, i s-a pedeapsa cu inchisoare de cel pufin un an sau, daci e un infractor pan[ la 5 ani, aptlcat inchisoare de peste s ani. Durata m[surii se pronun!6 (complicii, rudele victimei s-au considerand ci dup[ ani situalia se schimb[ de a nu se afla schimbat etc.). Confinutul m[surii consti in obligafia condamnatului

f

in respectiva localitate.
speciale' pericolul comiterii de nolcrime de c[ffe criminal este misura confiscdrii Aici este vorba de bunuri legate de s[virqirea unei infracfiuni, cum sunt bunurile bunurile produse prin infracfiune (dJexemplu, banii falsificafi prin infracfiune), obiecte), bunurile care au servit la comiteiea infracliunii (de exemplu, anne,
fost restituite persoanei dobandite prin infiacfiune (banii furafi, obiecte furate) 9i n-au vlt[mate gi alte lucruri.

c. Ake mdsuri de siguranld. o alt[ misur[ de siguranfd menit[ s[ inl[ture

Secliunea a YII-a Mdsuri educative

tot mai multe Combaterea criminalitIlii minorilor, in care par a fi antrenate preocupare major6. Dupi cum persoane in majoritatea l6riior din lume, a devenit o unele de aratl qtiin{a criminologiei, cauzele acestei criminalit5li sunt complexe, nivelul de naturi individualS, bio-logic[ qi psihologic[, altele de naturi sociald; minorilor, trebuie si se rlspund[ dezvoltare complex[ a aclstoi i.t o*.tt in lumea educative 9i, la cu m[suri de combatere variate gi diferenfiate, anume ca m[suri

penal[ exist[ un nevoie, cu misuri represive, cu pedepse. in legislafia noastr[ de mEsuri educative 9i apoi asemenea sistem de combatere, mai intdi aplicarea
aplicarea de pedePse.

M5surile educative Ptevdzute de Codul penal sunt: mustr area, libertatea gi internarea intr-un institut supravegheatfl, internarea intr-un centru de reeducare

P nontEME P nrutNo P zon,tPsA

r97

care se executi in libertate' celelalte medical-educativ. Primele dou[ sunt masuri

doui sunt privative sau restrictive de libertate' se aplic[ minorilor pentru Mdsurile educative sunt sancliuni penale, care
sevargireadeinfracliunigisuntaplicatedeoinstanfidejudegatngeanumitetermene, In lor se face dup6 nonne de drept. de regull, mai scurte; termenele 9i executarea plus,caracterulacestormdsuriestesanclionator,darpreponderentpreventiv,av6nd r"op"t de a indrepta 9i reeduca pe minor'

morali care consti intr-o dojana pe pentru sivdrqirea unei infracfiuni' care o face judecdtorul minoniiui infractor c[, dac[ va mai s[vdrSi]din ar[tdndu-i caracterul p.ii.rf". al faptei 9i avertizanduJ sever6 sau o pedeaps[. Pentru mulfi nou o infracfiune, o ,i i ." aplice o misur[ mai m[sur[ se dovedegte util6' infractori minori, o

7. Mustrarea gi libertatea supravegheatd A. Mustrarea. Este o m[sur6 preponderent

"r"*.niu

m6sur5 mai sever[, fiindc5 ea implic[ B. Libertatea supravegheatd. Aceastaeste o la nevoie, se poate inlocui cu o misurl o limitare a libert[fii, o slupraveghere, care, instanf[, minorul fiind dat in grija' tn care atrage ridicarea fiU.riagi. 5" upii.e de institufii pentru ocrotirea minorului' supravegher"a unoi p6rinte, a rmei ruie ori a unei asculte de supraveghetor qi s[ [in[ Acesta este obligat sd aibi o conduiti buni, si la rflndul lui, trebuie s[ observe seama de indrum[rite acestuia. Supraveghetorul, pe judecitor, despre-conduita conform[ conduita minorului qi, la nevoie, sd informeze in special in cazul in care s6v0r9e9te sau neconform[ cu regulile de bun6 conduiti,

o

obligalii speciale impuse de Libertatea supravegheatd poate fi insofit5 de unele u"yfo Plsoane' bunaoari' ut i'' s6 ou aibi legituri instanla de judecata, rea' si nu cu persoane cu antecedente penale, cu persoane.t*ot"lt:-l-tl1,p**t activit[ti sau oiliga,tiu de prestare lune-i anumite frecventeze uru*it. io"*i Oitt

noul infracfiune.

."*

*

"il de 50 p6n[ la 200 ore, c6te (f6r[ plat[) intr_o instituli.)" irrt"r., public, cu o durat[ de gcoal[' i or" p. ziinzilelenelucrltoare, in vacantd 9i dupdprogramul o noul infracfiune' sivirqeqte Dac[ in timpul fiU.rt6tii supiavegheate minorul internarea intr-un cenffu de instan{a revocl libertatea supravegheat[ 9i aplic[ reeducare (art. 103, CodPenal)'
2. Internarea

tntr-un centru de reeducare si internarea tntr-un sistem

nedical-educativ
supravegheat d

instan[a de aparca neindestulltoare sau ineficiente, AceastS masuri este mai sever6' aplicamdsura interndrii inff-un centrude reeducare. se pronunF de instanta de judecati' Se

- mustrarea qi libertatea |n ipoteza in care misurile educative de mai inainte judecat[ poate

-

frindc[ implici privare de libertate. Ea de rtieducare (art' 104 Cod aplic[ minorului r+-ig ani gi se executi intr-un centru urmind ca centrul de reeducare pi""U Durata aplicirii m[surii este nedeterminat6, Acest lucru se poate face prin acordarea libertifii
sE

individua lizeze dtxataacesteia.

198

CntuINoLoGIE

inaintede18ani,incazdepurtarebun6,sau,dac6-inecesar,easepoateprelungigi gcolarizarii ori al pregltirii profesionale), dar dup6 1g ani (in rrop,rlierminerii minorul are purtare rea, libertatea se numai cu doi uni. Ou.a in ii.prf ibert[1ii, p*i. t"r".a inlocuindu-se cu aplicarea pedepsei inchisoril . gcolarS 9i preg[tire disciplinS, pregitire in centrul d. ,..au.u,"exist[ un regimde rezerve ti-p mai cu seaml pentru 9coal6 profesionalE' Se depune qi munc6, dai se centrului de rieducare este o conducere de gi pregitirea profesionala. conducerea sociali. centrul se grsegte in subordinea cadre didactice, educJt'Jri qi ^irt.oti Ministerului de Justifie. aplic[ mingrului este g 1e,sur1ce.se Intemarea intr_* ii.tit t -edical-educativ un de o stare fizic6 ori psihic[ ce necesit6 care a comis o irau"E""";i;;; sufer6 pdni la nedeterminat, dar numai pe timpul tratament adecvat. rrrr[r*" r" i, pe timp pace starea shdt6fii se imb,n[t[[eS1e in mod evident' implinirea vflrstei de iA *i. minorului in libertate. Dimpotriv[, dac[ se poate dispune ,ioicu,ea ei qi lisarea o conduit[ rea, instanla poate dispune starea s6n6tifii ,. i*ffi.qte ori minoru! T. Nu este exclus[' in anumite cazuri' nici internarea intr-un ."o* de 'e"dt'ca'e' inchisorii - in ipoteza comiterii de noi infrac{iuni'

;i;.,

pedepsei

Secliunea a IY-a: Formele

criminalitifii dupi

gravitate

........................47
de gravita{e

l. Preliminarii, 47; 2. Criminalitatea gravd, 49;3. Criminalitatea
mijlocie, 50; 4. Criminalitatea usoard, 50
Secliunea a V-a: lntinderea in spafiu a

criminaliti,tii

l.

..................

..........

5l

Criminalitatea urband, 5l; 2. Ciminalitatea rurald, 53; 3. Locurile concrete de sdvdrSire a crimei, 54

Secsiunea a W-a: Dinamica criminaliti{ii in ............. 55 l. Preliminarii, 55; 2. Miscarea sdptdmilnab, sezonierd Si anuald, 56; 3. Miqcarea pe perioade mai lungi, 59; 4. MiScarea ciminalitdyii tn timp de revolufii, 60; 5. Ciminalitatea tn timp de rdzboi, 6t; 6. Unele conclizii generale privind crirninalitatea, 62

timp

Secliunea a VII-a: Despre natura, cauzele qi limitete criminalit[,1i.

Unele regularitifi 9i legitifi ......................... 63 l. ConcepSii criminologice belgiene Sifranceze, 64;2. ConcepSii criminologice italiene (E. Ferri Si R. Garofalo), 66; 3. Conceplii criminologice romAneSti (Traian pop, Al. Rosca), 68; 4. Alte conceplii (8. Seelig), 7I

III PROBLEME PRIVIND
CAPITOLUL
Secliunea I: l. Studii despre

CRIMINALUL
Si aspectele

..........75
.............75

Preliminarii
ciminal, 75; 2. Conceptul
crininalului, 76

Secliunea a II-a: Unele concepfii despre ............. 7g l. Conceplia criminalului antropologic, 79; 2. Conceplia biotipologicd, 80; 3. Qtiruinalul, un inadaptat social, 81; 4. Criminalul, personalitate psihopaticd, g2; 5. Conceplia caracterologicd, 84; 6. Conceplia personalitdyii criminale, g6

criminal

Sec|iuneaaIII-a:Aspectelegeneralealecriminalului.'............. l. Aspectefizice sifaiologice, 88; 2. Aspecte psihologice, 89; 3. atitudini sociale,
S,ecliunea a IY-a: Dezvoltarea criminalului ;fiFactorii individuali, 92; 2. Factorii de mediu, 93

9l

Secliunea a Z-a: Trrogh_de

criUqigali

............ 9g

l. Preliminarii,

98; 2.

criminalul agresiv (violent), j,00;3. criminalul achizitiv 102;

4. Criminalul caracterial, 103; 5. Criminalul lipsit defrdne sexuale, 105; 6. criminalul profesional, 106; 7. criminalul ocazional, 107; 8. criminalul debir mintal, 109; 9. criminalul recidivist, 110; 10. criminalul ideologic (poritic), lI2; ll. Criminalul alienat, ll3

CAPITOLUL IV

PROBLEME PRIVIND
Secfiunea

CRIMA
";;i;;i;;;,

......117
...........

l:Preliminarii

r. crima in dreptut penat, tI7; 2. crima tu

il';,;;.;rp*tete crimei, ile

ll7

Y
i
l

Secfiunea a
L.

II-a: Formele crimei ................... l2O Formele cimei dupd obiectul social periclitat, 120; 2- Formele crimei dupd latura obiectivd, 120; 3. Formele crimei dupd latura subiectivd, l2l; 4. Formele crimei dupd unele stdri psihice speciale, I 23 III-a: Formele crimei dupi fetul f?iptuitorilor ........,.......... 125 gi crima tn participafie, 125; 2. crima in doi, 126; 3. crima tn grup Si crima organizatd, 127; 4. Crimele mulfimii, l2g

Secliunea a

l. crima individuald

Secliunea a IV-a: Cutzele crimei.......... ......... 130 l. Preliminarii, 130; 2. Noliune sifeluri de cauze, 130; 3. Nivelurile momentele si cercetdrii cauzelori I 3 2 Secliunea a Y-a: Cntze

individuale..
ig;
t5

............. 133

L. Cauze ereditare, I 3 3; 2. Cauze fizice Si cauze Jiziologice, t

3. Cauze psihologice, 140; 4. Conceplia personatitdlii criminale, 149; 5. Trdsdturi

psiholo gice c aracteristice criminalului,
Secliunea a YI-a: Cutze

I

sociale

l. Preliminarii, 155; 2. conceplia asocierii diferenfiale, ]156; 3. contactal cu mediul judiciar si penitenciari 159; 4. concepfia stigmatizdrii, 160; 5. proporfia cauzelor
individuale Si a celor sociale tn comiterea crimei , 162

..................... 155

Secfiunea a VII-a: SlvArgirea crimei.......... ........................ 163 l. Factorii situalionali, 164; 2. Factorii personali sau reaclionali, 167; 3. criminalul,

personalitate psiho-morald deficientd, t Z0

CAPITOLULV

PROBLEME PRIVIND
Secfiunea

PEDEAPSA

................ r73

I: Preliminarii ........... 173 l. Pericolul social al crimei, 173; 2. Contribulia stiinlelor penale la combaterea crimei,
173; 3. Mijloacele de luptd impotriva criminaritdyii tn criminologia modernd, 176

Secfiunea a

II-a: Prevenirea

l. concepnl sifelurile prevenini,
ipeciald, 179

crimei

177; 2. prevenirea generald, IZg; 3. prevenirea

............... 177

SecfiuneaalT-a:

Pedepsele

""";""""""""""'

184

l.Preliminarii,184;2.Cerin\eteSiprincipiilereglementdriipedepsei,ls5;3'Sistemulsi
categoriile de PedePse, 186

Sec[iunea a YI-a: IVtrdsurile de Secliunea a WI-a:

siguranfi

194

!.

M^t

197 Si internarea tntr-un sistem medical-educativ,

or"o si libertatea supravegheatd, 197; 2. Internarea tntr-un centru de reeducare

Misuri

educative

""""""'

196

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->