În grãdina Ghetsemani(Vasile Voiculescu

)
Este publicatã în volumul ‘Pârgã’, apãrut în anul 1921.Aceastã poezie evidenţiazã o laturã a liricii lui Vasile Voiculescu , şi anume poezia cu conţinut religios.Izvorul de inspiraţie pentru Vasile Voiculescu este Evanghelia Sfantului Luca.. Rugãciunea din grãdina Ghetsemani are loc înaintea sosirii armatei romane conduse de Iuda ca sã-l aresteze pe Isus. Motivul rugãciunii lui Isus în grãdina Ghetsemani a constituit ca izvor de ispiraţie de-a lungul timpului, mai ales în renaştere.Toţi cei care au scris în operele lor despre aceastã rugãciune au ascos în evidenţã una din laturile personalitãţii lui Isus: Isus Omul sau Isus Sfântul. Vasile Voiculescu scoate în evidenţã natura dualã a lui Isus, punând accentul pe Isus Omul, care este înspãimântat de moarte(frica de moarte este specificã oamenilor). Strofa 1 : Isus lupta cu soarta şi nu primea paharul… Cãzut pe brânci în iarbã,se-mpotrivea întruna. Curgeau sudori de sânge pe chipu-i alb ca varul Şi-amarnica-i strigare stârnea în slãvi furtuna. În prima strofã poetul pune în luminã zbuciumul sufletesc al lui Isus Omul care se aflã în apropierea morti.Acest zbucium este sugerat de termeni ca ‘lupta cu soarta’ sau ‘se împotrivea’.’Nu primea paharul’ sugereazã voinţa lui Isus de a se împotrivi morţi, deşi el ştia cã prin moarte ajunge la Tatãl sãu. Încã din primele versuri poetul pune în luminã personalitatea dualã a lui Isus:’sudori de sânge’ sugârând omenescul din fiinţa lui Isus, iar ‘chipu-i alb ca varul’ sugereazã pe Isus Sfantul. ‘Paharul’ este aici o mataforã ce semnificã destinul.Zbuciumul sãu are prelungiri în univers:’amarnica-i strigare stârnea în slãvi furtuna’ (Cosmicul angrenat în zbuciuml sufletesc este o laturã a expresionismului). Strofa 2 : O mânã nenduratã, ţinâd grozava cupã, Se cobora-mbiind-l şi i-o ducea la gurã… Şi-o sete uriaşã sta sufletul sã-i rupã… Dar nu voia s-atingã infama bãuturã. În strofa a doua poetul pune de asemenea accentul pe latura umanã a lui Isus.Tendinţa generalã este cea de hiperbolizare, pentru a sublinia şi mai mult impotrivirea fiului lui Dumnezeu în faţa morţi : strigarea lui Isus este ‘amarnicţ’,setea este ‘uriaşã’ iar cupa este ‘grozavã’. ‘Uriaşa sete’ este o metaforã care reprezintã dorinţa de a merge la Tatãl sãu.Aceastã sete este însã înãbuşitã de teama de moarte. Strofa 3: În apa ei verzuie jucau sterlici de miere Şi sub veninul groaznic simţea ca e dulceaţã… Dar fãlcile-ncleştându-şi, cu utima putere Bãtându-se cu moartea,uitase de viaţa!

Cupa de venin. sã nu-l mai vadã… Treceau bãtãi de aripi prin vraiştea gradinii Şi uliii de searã dau roatã dupã pradã. sã nu-l mai vadã’. ceea ce simbolizezã moartea lui Isus. Alãturarea celor doi termeni antitetici ’veninul groaznic’ şi ‘dulceata mieriii’ sugerezã moartea şi viaţa veşnicã. Teama de moarte este prezentã şi în strofa a treia:’bãtându-se cu moartea. dar şi cele douã coordonate esenţiale ale existenţei omeneşti. ‘Uliii de seara’ apar în peisaj. iar ‘dulceaţa mierii’ simbolizeazã viaţa veşnicã pe care o va câştiga prin jertfa sa Isus Divinul. sub care se aflã dulceaţa mierii.Acestã lupta nu este o simplã dramã omeneasca ci este defapt eternul conflict dintre suflet şi trup. se frãmântau mãslinii. sugereazã dualul din fiinţa lui Isus: ’veninul groaznic’ reprezintã frica de moarte pe care o trãieşte Isus Omul. .Furtuna prevestitã în prima strofã rãvãşeşte grãdina în ultima strofã. În acestã poezie Vasile Voiculescu înfãţişeazã în esenţã lupta cu moartea al lui Isus. Pãreau cã vor sã fugã din loc.uitase de viaţa!’ Strofa 4: Deasupra fãra tihna. Aici poetul realizeazã o imagine terifiantã a mãslinilor înspãimântaţi şi ei de jertfa la care vor fi martori:’pãreau cã vor sã fugã din loc. Întreg universul participã la zbuciumul sãu sufletesc.Moartea şi viaţa nu sunt numai doi termeni antitetici.