CAPITOLUL I

Vocea. Antrenamentul vorbirii
„Primul scop al învãþãturii nu este cunoaºterea, ci aplicarea ei.” (Herbert Spencer)

Îþi aminteºti cumva o prozã cu nume frumos ºi trist a lui William Saroyan, Pribeag, sãrman ºi ars de dor? Ea reînvie o scenã din copilãria de emigrant a scriitorului american cu sânge armenesc. Un unchi al sãu venea în casã cu un arab, la „cafea ºi tutun”. Rãmâneau amândoi ceasuri în ºir într-o incredibilã tãcere, cu un sens doar de ei ºtiut. Nedumerit, într-o bunã zi, copilul o întreabã pe maicã-sa:

„Ei, ce-au fãcut? Pãi, au vorbit. Ba n-au vorbit nimica. Cum poþi vorbi, dacã nu spui cuvinte! ? Ei, uite aºa, vorbeºti fãrã cuvinte. Cã doar cu toþii ne vorbim mereu fãrã cuvinte. Atunci la ce mai sunt bune cuvintele? Prea bune nu sunt ele niciodatã. Adesea, ascund ce-ar fi de spus cu adevãrat ºi n-ai vrea sã afle alþii. ªi ei vorbesc? întreabã iarãºi copilul. Aºa cred, spune mama. Nu deschid gura, dar vorbesc tot timpul ºi n-au nevoie de cuvinte. ªi crezi cã ºtiu despre ce vorbesc? Desigur, zice mama”.

8

ANTRENAMENTUL ABILIT|}ILOR DE COMUNICARE

Ura! Acest fragment de prozã încununatã cu Premiul Nobel mã scuteºte de o lungã ºi savantã teorie introductivã asupra comunicãrii interumane fãrã de cuvinte.

e Vocea
Aminteºte-þi acum o conversaþie telefonicã sau purtatã pe întuneric cu o persoanã necunoscutã, cãreia nu-i vedeai chipul. Conºtientizezi uriaºa cantitate de informaþii pe care acea persoanã le dezvãluie brusc despre sine, în clipa c^nd deschide gura ºi rosteºte primele câteva cuvinte? Afli, parcã instantaneu, dacã persoana este bãrbat sau femeie, tânãrã sau în vârstã, calmã sau nervoasã, liniºtitã sau speriatã, odihnitã sau obositã, energicã sau moale, hotãrâtã sau ºovãielnicã, grãbitã sau rãbdãtoare, sincerã sau prefãcutã, dominatoare sau supusã, cooperantã sau competitivã, prietenoasã sau ameninþãtoare ºi încã o sumedenie de alte „date primare” despre ea. Surprinºi sau nu, vom accepta fãrã rezerve faptul cã toate aceste informaþii despre respectiva persoanã þi-au fost transmise nu atât prin înþelesul cuvintelor rostite de ea, cât prin tonul ºi modulaþia vocii sale. Iatã o primã lecþie banalã, dar plinã de tâlc, bunã pentru a netezi drumul cãtre ceea ce numim limbajul vocii sau paraverbalul. Din pãcate, vorbitori ºi ascultãtori deopotrivã, ne-am obiºnuit sã fim atenþi mai curând la ceea ce spun cuvintele (limbajul verbal) decât la ceea ce spune vocea care le rosteºte (limbajul paraverbal). La nivel conºtient, deja acordãm cuvintelor o importanþã exageratã, enormã, nemeritat\ ºi, mare greºealã, ne antrenãm zilnic în marginalizarea mesajului vocii care le rosteºte. Iniþiatic ºi demonstrativ pentru exerciþiul limbajului paraverbal, înaintea unei abordãri sistematice, vom face un popas instructiv asupra câtorva manifestãri vocale lipsite de conþinut verbal, cum ar fi râsul, geamãtul, oftatul, tusea seacã ºi dresul vocii.

colþurile gurii se deplaseazã tot mai în lateral. pe o scarã de la unu la zece (1-10) a intensitãþii unui râs din ce în ce mai autentic ºi debordant. fals. a mimicii faciale. sunetul se apropie tot mai mult de strigãt sau lãtrat. Claudia Schäfer. cu un paradoxal efect liniºtitor. cuprinzându-ºi trupul cu mâinile. capul cade tot mai pe spate ºi umerii se ridicã. pe durata unui râs autentic. a întregului corp. râsul este o manifestare umanã asociatã veseliei. Zâmbetul ºi râsul sunt strâmbe atunci când un colþ al gurii este ridicat. acelaºi mecanism este pus în funcþiune ºi pe durata unui plâns zguduitor. persoana se autoîmbrãþiºeazã (autoatingere). un altul rãutãcios ºi încã unul batjocoritor. Existã ºi un râs dispreþuitor.VOCEA. La nivel fiziologic. gura se deschide din ce în ce mai larg. Râsul e o manifestare a vocii. iar altul cãzut. iar pielea din jurul lor face cute multe ºi mici. Existã însã ºi un râs amar. Zâmbetul strâmb e afiºat politicos de ºeful care refuzã o favoare sau de bancherul care refuzã un credit. El elibereazã tensiunile psihice ºi lucreazã ca un puternic factor antidepresiv. spre urechi. . Ce-i drept. cînd colþurile gurii sunt cãzute. apare o miºcare de legãnare a trupului. se declanºeazã un mod oarecare de a bate din picioare. Râsul fals ºi artificial este o imitaþie a râsului curat ºi sãnãtos. în succesiunea indicatã. însoþit de o expresie contradictorie a feþei. apar gradual ºi aproximativ. a observat cã. ochii se închid „cu lacrimi”. expert în limbajul trupului. miºcãrile ritmice ale diafragmei stimuleazã secreþia unor endorfine care amplificã buna dispoziþie. Acesta are o reverberaþie disonantã ºi tristã. destinderii ºi bucuriei interioare. urmãtoarele manifestãri nonverbale: • • • • • • • • • • întâi surâsul ºi apoi izbucnirea în râs. nasul se încreþeºte. ANTRENAMENTUL VORBIRII 9 i Râsul De cele mai multe ori. Sunt falsuri.

debordat prin gura larg deschisã ºi pornit din inimã. de a încãlca o regulã. batjocoritor. d Hihi! Râsul „în I sau Δ este mai curând un chicotit. Râsul „în I” pare sã exprime adesea o bucurie infantilã. directoarea Institutului German de Studii Cerebrale. El oferã ºi anturajului o senzaþie de uºurare ºi elibereazã unele tensiuni psihice. când anturajul mimeazã sau împãrtãºeºte maliþia. De regulã. propune o clasificare sumarã a expresiilor râsului. El mascheazã stãri subtile de nesiguranþã ºi teamã. pare a fi un fel de a râde scãpat fãrã voie de c\tre cineva care ar fi vrut mai curând sã-ºi reþinã râsul ºi sã-ºi înfrâneze niºte impulsuri ºi porniri vinovate. majoritatea persoanelor care aud un „râs în E” resimt mai curâd teamã ºi alte emoþii neplãcute. articulatã involuntar. a râde de cineva sau a râde de ceva. d Haha! Râsul „în A sau Ô. mai terapeutic ºi mai contagios cu putinþã. înfricoºare sau depreciere a anturajului. cel mai adesea aruncând o mascã veselã peste o atitudine rãutãcioasã sau ameninþãtoare. În acest scop. maliþios. o conduitã. altfel decât accidental. Vera Birkenbihl. este cel mai sãnãtos. de „gâsculiþã”. bunã dispoziþie ºi sinceritate. .10 ANTRENAMENTUL ABILIT|}ILOR DE COMUNICARE În urma cercetãrii mai multor eºantioane de vorbitori ai unor diverse limbi europene. identificate dupã vocala dominantã. Acesta e un fel de a „râde în nas”. fãcând o distincþie subtilã între câteva moduri de a râde. vinovatã ºi reþinutã totodatã. Un fel de a râde dispreþuitor. Este reconfortant ºi contagios în sens pronun]at pozitiv. autoarea invitã la nuanþare. d Hehe! Râsul „în E” este un fel de a râde behãit. Intenþia ascunsã în spatele râsului „în E” e mai curând una de distanþare. Adesea. El exprimã vitalitate. un râs naiv. Râsul „în E” nu este contagios.

dacã se manifestã rar ºi accidental. Totodatã. Este ºi motivul pentru care. ale unor depresii sau ale unor frustrãri ºi suferinþe interiorizate. Se pot transforma într-o problemã realã doar atunci când intervin repetitiv ºi sistematic în vorbire ºi se repetã obsedant. care ofteazã ºi gem aproape indiferent de context ºi anturaj. induse psihosomatic (Birkenbihl. râsul „în O” are uneori ceva uºor forþat. mult mai rar întâlnit decât celelalte modalitãþi de a râde. încã neîmprãºtiatã. în general. poartã o încãrcãturã morbidã. de context. Nu are nimic vesel. manifestãrile respective pot fi interpretate ca semnale paraverbale ale unui pesimism profund. mai degrabã fãrã a fi conºtientizate de persoanele care le emit cu frecvenþã mare. . Este vorba de acele persoane marcate de o tristeþe adâncã ºi difuzã. 1997). indiferent de context. Ce-i drept. adesea. Seamãnã cu þipãtul cucuvaiei ºi cu urletul lupilor ºi nu mai este vorba în acest caz de un râs propriu-zis. ANTRENAMENTUL VORBIRII 11 d Hoho! Râsul „în O” este un fel de a râde care exprimã ºi indicã surpriza de a se fi întâmplat ceva plãcut ºi hazliu. care exprimã spaime ºi angoase. Dacã aceste manifestãri vocale nu sunt corijate din timp. ci mai curând de o parodie de râs. i Geamãtul ºi oftatul Ne referim la manifestãrile vocale din gama gemetelor ºi oftatului lipsite de un conþinut verbal explicit. atitudinea morbidã ºi depresivã a persoanei riscã sã declanºeze maladii organice. Nu sunt nefireºti. aproape continuã. râsul „în O” nu destinde pe cât tensioneazã. scãpate de sub controlul conºtientului. Atunci. refulate. d Huhu! Râsul „în U”.VOCEA. când ajung sã se manifeste spontan. cu tonuri de sarcastic ºi lugubru. fiind încãrcat cu o dozã de neîncredere. semnificaþia lor depinde. în mod cu totul neaºteptat.

oferind acestor persoane o ºansã. cum ar fi iritaþiile ºi rãguºeala produse de fumat sau rãcealã. Acest fapt nu pare a fi nefiresc. mai ales celor din vechiul regat. Aceste semnale ale vocii transmit mesaje mult mai subtile ºi importante. de obosealã avansatã. caracteristicã românilor. o presiune internã cauzatã de o îngrijorare. iar asta îi face ºi mai triºti. sã se dispenseze. Dacã astfel de manifestãri nu sunt luate în seamã ºi tratate sau corijate la timp. motiv pentru care vor ofta ºi mai des. de care încearcã sã scape. i Tusea ºi dresul vocii Existã persoane la care tusea seacã sau maniera insistentã de a-ºi drege vocea înainte sau în timpul rostirii unor cuvinte are o cauzã organicã. Cu timpul. dar invitã vorbitorul sã-ºi asume responsabilitãþi în sensul grijii pentru voce. oamenii iremediabil triºti sunt izolaþi. gemete ºi jeluiri mai mult sau mai puþin gratuite pot fi conºtientizate. de tristeþe sau de disconfort. Însã nu despre astfel de persoane ºi situaþii dorim sã vorbim aici. Suferinþa lor tinde sã devinã contagioasã ºi ele ajung sã inducã ºi aturajului o anumitã dozã de tristeþe ºi depresie. atunci când tusea seacã ºi dresul insistent al vocii nu au o cauzã organicã explicitã. Existã poate ºi un gen anume de „jelanie mioriticã”. Abordate într-o manierã terapeuticã. emisiile superflue de oftaturi. bine determinatã. La fel li se întâmplã ºi persoanelor care nu mai prididesc sã se vaiete ºi jeluiascã. Ele semnaleazã faptul cã persoana care le produce este chinuitã de o „iritaþie” de naturã psihicã Aceasta poate fi o apãsaare. ele se cronicizeazã ºi pot avea urmãri psihosomatice grave.12 ANTRENAMENTUL ABILIT|}ILOR DE COMUNICARE Partea proastã este aceea cã astfel de persoane ajung repede sã fie mai curând evitate sau ocolite de ceilalþi. . În vorbirea lor se instaleazã un ton tot mai vãicãrit ºi plângãcios.

o amuzantã povestire autobiograficã de Mark Twain.VOCEA. provocând reacþii afective. dar nu ºi de emoþii. în care scriitorul îºi justifica întârzierea la o petrecere cu o frazã de genul: „Îmi cer scuze. în timp ce oferea gazdei un uriaº buchet de flori. Mizez pe forþa de sugestie din aceastã scurtã poveste pentru a trece împreunã graniþa dintre mesajul cuvintelor (verbal) ºi cel al vocii care le rosteºte (paraverbal). Bine aþi venit!”. În registrul limbajului paraverbal. mesajul luat în seamã de gazdã a fost cel paraverbal. dincolo de cuvinte. Limbajul pur al vocii poate fi lipsit de conþinut verbal. Aici. transmis exclusiv la nivelul vocal al comunicãrii. dincolo de înþelesul cuvintelor. vocea se înalþã mai presus de conþinutul cuvintelor. distorsionarea sau anularea semnificaþiei cuvintelor. A rostit cuvintele rãspicat. doamnã! A trebuit sã o înjunghii pe mãtuºã-mea ºi treaba asta mi-a luat ceva timp”. pe un ton serios ºi natural. Intervenþia lui peste conþinutul verbal propriu-zis provoacã intensificarea. cu toatã puterea. în mod involuntar ºi inconºtient. În scurta povestire. Atunci când înþelesul cuvintelor contrazice mesajul vocii. vocea fireascã în ton. tonul face muzica. slãbirea. ANTRENAMENTUL VORBIRII 13 e Limbajul paraverbal propriu-zis Îþi aminteºti. modulaþie ºi ritm a fãcut ca mesajul cuvintelor sã fie cu totul ignorat. Mesajul paraverbal este cel codificat în manifestãrile vocale ºi în elementele prozodice care însoþesc vorbirea. acordãm mai mult credit vocii ºi tonului decât cuvintelor. Doamna i-a rãspuns la fel de natural: „Aha! Nu face nimic. poate. iar primirea musafirului întârziat sã decurgã ca ºi cum nu s-ar fi spus nimic neobiºnuit. Faptul remarcabil în aceastã întâmplare este acela cã. .

mem grupului vor inte brii rveni la întâmplar e. Mesajul paraverbal nu pare a fi adresat atât raþiunii ºi conºtientului. Mânuit cu abilitate. aflaþi în încãpere cu lumin tr-o ile stinse. de la cei dragi din jurul nostru pânã la clienþi sau partenerii de negocieri. moder grupului se va retra atorul ge discret din conf runtare. În cursul dezbaterii. ulþi dintre vorbito ri nu mai sunt au cãtre toþi ceilalþi ziþi de membri ai grupul ui. Antrenamentul nr . el devine un puternic instrument de influenþare a auditoriului sau anturajului de orice naturã. fie cã e murmurat tandru cuiva drag. dar semnificaþia se schimbã o datã cu tonul. ajungem la el numai dacã spargem coaja. obþine autoritatea. se vor bl mulþi oca unii pe alþii ºi vor forma „biseric Practic. .14 ANTRENAMENTUL ABILIT|}ILOR DE COMUNICARE Câteva exemple: • Hoþule! Cuvântul hoþule. aprobarea sau refuzul cu mai mare uºurinþã decât cel verbal. Conteazã. Dacã dezbaterea este aprinsã. intimideazã. lãsând gr sã negocieze liber upul . fie cã e strigat cu urã cuiva care ne jefuieºte. rãmâne acelaºi. dar este ca miezul dintr-o nucã. cei mai m uþe”. Mesajul paraverbal empatizeazã. desigur. cât inteligenþei emoþionale. cedeazã controlul. vor vorbi mai deodatã. încurajeazã. • Fraza: Îmi face mare plãcere sã te întâlnesc! Ce spune ea de fapt atunci când este rostitã pe un ton repezit ºi batjocoritor? Asta nu înseamn㠖 Doamne fereºte! – cã înþelesul cuvintelor nu mai conteazã.1 Puterea vocii Propuneþi o tem ã de discuþie pã timaºã unui grup comunicare form de at din peste zece membri. menþine presiunea. chia r pãtimaºã.

nu existã douã voci absolut identice. fãrã stridenþã. nazalitate sau rãguºealã. fãrã pierderi de aer. dar elementele prin care poate fi influenþat auditoriul rãmân fundamental aceleaºi. . care s-au graþie când între eri secretul celor grup. Apoi. secretul va fi În mod norm ele. vine rândul abilitãþii de a folosi pauzele. Tonul vocii e cel care transmite sentimentele ºi atitudinea. Urmeazã abilitatea numitã dicþie. unii vorbitori re a. cu modularea vocii ºi reglajul continuu al ritmului vorbirii. d Tonul vocii Tonul vocii este important atât ca tehnicã vocalã. Veþi descop comentaþi în volumul fãcut ascultaþi. Pe Pãmânt. sã reducã grupul mplu se face liniº le de rbesc ei. abilitatea de a vorbi `ntr-o gamã largã de tonalitãþi. pur ºi si Când vo pe bandã momente gistraþi aþi cu grijã ºi înre strarea ºi Identific Evaluaþi înregi gul grup ascultã. sive. care priveºte pronunþia clarã ºi precisã. i Registrele paraverbalului Antrenamentul paraverbalului vizeazã abilitãþile de reglare continuã a volumului vocii. din când în când re. fãrã a forþa. iar nu cuvint vocii au fost deci Studiul vocii umane a dovedit cã fiecare persoanã are o amprentã vocalã unicã. oftaturile. acela cã tonul ºi al. pânã la dobândirea capacitãþii de a vorbi cu un bun control al respiraþiei. ~n sf^r[it. Cu toate aceste în poziþie de asculta tãcere ºi sã-l punã la te. de a plasa accentele ºi bâlbele oratorice. ANTRENAMENTUL VORBIRII 15 uºesc . suspinele sau interjecþiile. cât ºi ca instrument de convingere. pe când cuvintele transmit doar informaþia.VOCEA.

timizi. fie trãdeazã nemulþumire.16 ANTRENAMENTUL ABILIT|}ILOR DE COMUNICARE Tonul „de bazã”. încã neisprãvit (Medicina. teamã sau nervozitate. „Tonul de copil” îl convinge greu pe cel care ascultã. o izbucnire de furie. Atunci când tonul vocii nu e adecvat aspectului exterior al vorbitorului. ascultãtorul percepe copilul nesigur. vorbesc mai curând încet ºi ºovãitor. preot sau judecãtor. recomandat atunci când vrem sã fim convingãtori. care exprimã calmul ºi autoritatea. de copil îmbufnat. lipsiþi de vitalitate ºi putere. profesorul sau alte figuri parentale. strident sau smiorcãit. dar ºi a nevoii de a ne simþi importanþi sau a incapacitãþii de a stãpâni un pãtimaº impuls interior. „Tonul parental” obþine un efect de autoritate. provocare la conflict verbal. Calmul ºi relaxarea fac tonul sã coboare ºi vocea devine plinã. precipitaþi. Oamenii moi. este cel „parental”. La nivel subconºtient. sigurã. corzile vocale se întind asemenea corzilor unei viori. tatãl. el are tendinþa de a ignora sau de a trata superficial mesajele primite pe un „ton de copil”. zgârie ºi scârþâie. creierul uman are o reacþie automatã de supunere. Acesta înseamnã o voce joasã. oferind încredere. vocea joasã este însoþitã de un fel de a vorbi rar ºi apãsat. Psihologii spun cã. gâtuitã. atenþie ºi persuasiune pentru cã personificã mama. d Volumul vocii O voce puternicã poate fi dovada unei personalitãþi de mare forþã ºi vitalitate. el evocã poveþele înþelepte ale pãrinþilor ºi cere supunere. El transmite mesaje subliminale de mare încredere. devine stridentã. atunci când primeºte mesaje pe „tonul parental”. de exemplu. Se tem sã exteriorizeze ceea ce simt. ºeful. O voce forþat puternicã poate fi doar o compensare adusã unei slãbiciuni. La nivel inconºtient. Când suntem obosiþi. competenþã ºi experienþã. vocea devine asprã. al unui pãrinte. . Volumul vocii ne poate asigura un loc mai în faþã sau ne poate plasa mai la coadã. În mod normal. Vocea se subþiazã. Când vorbitorul este tensionat sau anxios. avem de-a face cu o persoanã care se preface. fie nu prea este luat în seamã. profesor. fãrã experienþã ºi autoritate. bunicul. speriaþi. pentru cã ne face sã dominãm sau sã ne lãsãm dominaþi. În schimb. 1998). Tonul înalt.

trupul lor secretã puþini hormoni de luptã. prop eºti tare Pasul 3: Ro tã pânã când vorb ii sã fie plini. chiar dacã nu doreºte asta ºi nici mãcar nu e conºtient de acest lucru. Prima priveºte situaþiile în care un bãtãios vrea sã se impunã cu glas „mare”. Repe grijã ca plãmân ia cã strigi. discreþiei ºi siguranþei de sine. Plãmânii sunt principalii responsabili de volumul vocii. rosteºte Când plãmânii su o datã cu Pasul 2: ae ru l cu pu te re ZI UA ! Îm pi nge vocea mai ta re : BU Nà diferenþa ºi simþi tã pânã realizezi sunetele. Dã impresia cã este agresiv. Volumul vocii creºte ca reacþie de luptã (Vera Birkenbihl). de pânã umpli plãmân 1: Inspirã adânc. Cu toate astea. Reglarea volumului þine seama de mãrimea încãperii.2 Antrenamentul nr Volumul vocii ii cu aer. nt plini. adrenalinã ºi noradrenalinã. de poziþia corpului ºi multe alte elemente care pot fi antrenate prin exerciþiu. A doua motivaþie priveºte situaþiile în care vorbitorul pasionat. Repe edeai cã este! i. Ritmul ºi forþa respiraþiei sunt esenþiale pentru voce. Amplificarea vocii poate avea douã motivaþii. Marii cântãreþi de operã stau dovadã. Volumul este mai uºor de antrenat ºi controlat decât tonul. fie îºi pierd suflul. prins de discurs. volumul redus al vocii poate fi ºi un semn al modestiei. ANTRENAMENTUL VORBIRII 17 se inhibã ºi fie rãmân periculos de liniºtiþi. Pânã ºi la mânie. . Volumul vocii poate fi ºi trebuie susþinut prin dilatarea cutiei toracice. aþia de plãmân Pasul azã pânã obþii senz la laringe. Exerciþiul urmãtor dezvãluie acest secret. Volumul vocii depinde de plãmâni ºi capacitatea toracicã. de respiraþie. de calitatea corzilor vocale. fãrã sã laºi impres . entuziast. acþioneazã energic. Exerse la stomac cât poþi de plin cu aer. a auditoriului ºi a zgomotului de fond. având puternicã decât cr oziþii ºi fra ze lung steºte cuvinte.VOCEA. Secretul reuºitei þine de respiraþia bunã ºi grija de a pãstra suficient aer în piept.

3 Pronunþia corect ã Vei pronunþa cu vo ce ta re cuvântul ec articularea sunete hinocþiu. cu cinci-ºase bom sau cu creionul în boane tre dinþi. bâlbâit. „i” din mijl oc ºi „u” din final pronunþate clar. prea încet sau mormãite. Atenþia se concentreazã pe sunete. ro cuvântul fãrã ni steºte mic în gurã. Cineva care vorbeºte . exagerân lor ºi a silabelo d r. cuvintele. precum anticul Demostene. propoziþiile ºi frazele. dacã mai încap. Pelticii ºi gângavii pot face progrese dacã se antreneazã. Totodatã. apoi douã patru. cu do bomboane pe lim uã-trei bã. Înregistreazã-þi sau ro agã pe ci vocea neva sã te asculte . chiar cinc . Dicþia Hai sã începem discuþia despre dicþie ºi rostire clarã cu un exerciþiu! Antrenamentul nr . silabele. articulare sau dicþiune. întâ i unul. pr sã fie elungit ºi precis de limitate . trei. Pr im a da tã . Vei urmãri pu o silabã. A treia oarã. A doua oarã. Ea va fi rostitã încât „þ” de la în astfel ceput.18 ANTRENAMENTUL ABILIT|}ILOR DE COMUNICARE d Claritatea. e ºi un exerciþiu demonstrativ pentru percepþia noþiunilor de claritate. De-a lungul exerci þiului. Vorbirea neclarã poate fi ºi o strategie a unor vorbitori. prea repede. sã zicem nctual „-þiu” din echinocþ iu. Exerciþiul anterior este unul tipic pentru antrenarea abilit\þii de a pronunþa corect ºi clar. delimitând net între ele sunetele. Ai mai putea rosti cuvânt pricina ºi cu dege ul cu tele în gurã. Vorbitorii care se bâlbâie sau articuleazã îngãimat constrâng adesea auditoriul sã le acorde mai multã atenþie decât meritã. piedicile în calea unei articul corecte ºi clare a ãri sunetelor cresc gr adat. silabe ºi cuvinte rostite îngãimat. i.

celelalte îndemânã un paha citeºte textul de pe p ce o persoanã aud din proÎn tim rtie exact ceea ce pe o bucatã de hâ ori cât va fi transcriu fi recitit de atâtea orului. Într-o prelegere de douã ceasuri. m ite în continuare ne. ce au scris ascu r trage concluzii comentarii ºi se vo face . bilet. Un vorbitor echilibrat are o articulare fãrã excese. Cu cât vorbitorul controleazã mai bine discursul ºi nu are nimic de ascuns. ltãtorii cu textul de în grup. Textele înºiru ii patru-cinci persoa rat. fie nu-i place. . fie are ceva de ascuns. Articularea neclarã lasã o impresie de comoditate sau delãsare. în prin l puþin Acest exerci uri formate din ce eritã fãcut în grup sunt de grãdiniþã.4 Antrenamentul nr cþiei Exersarea di la jocurile cipiu. poate lãsa impresia unui psihic cam disciplinat ºi sever. Textul va mparã ceea nunþia lect ctare”. Înainte le vine rândul sã re îºi umple tul în care citi dintr-o sufla rsoana care-l va uã sunt bileþelul. cu atât îl va pronunþa mai clar. dintre bã la gu ra cu cinci care jucãtor sã ai .VOCEA. dar un vorbitor neclar doar în anumite pãrþi ale discursului fie nu e sigur pe ceea ce spune. cu miºcãri accentuate ale gurii. pe care cel puþin do bomboane. lipsit de spontaneitate. mai neclar ºi va trece mai repede tocmai peste pasajele pe care nu le stãpâneºte sau care nu-i plac. Apoi se co se vo r ru a scrie „dupã di necesar pent pe bilet. un conferenþiar va vorbi mai încet. Pe de altã parte. Partea mai puþin inteligibilã din discurs are o semnificaþie ascunsã. pe care membr câte un bileþel sepa pe act în momentranscrise fiecare are ºi îl deschid ex îl extrag la întâmpl de a deschide grupului citeascã. ANTRENAMENTUL VORBIRII 19 mereu îngãimat nu poate fi bãnuit de aºa ceva. Este bine ca fie aºezate pe limbã r cu apã. În final. cunoscut de þiu amuzant. o articulare excesiv de clarã ºi îngrijitã.

Dar mai lesne a de zbârlobrezi Bârlobrezitura din boii bârlobrezenilo r. Textul F: – Rege Paragarafa ramos. Capra neagrã calc ã-n clinci. Textul C: Sinucisul asasin Si licã Se suise simandico s Sus pe scândura scãriþei. Textul B: S-a suit capra pe piatrã. Textul E: Boul breaz bârlobr eaz.20 ANTRENAMENTUL ABILIT|}ILOR DE COMUNICARE Textul A: Sicã spune Siþei sã se suie seara su s pe scarã ºi sã scoatã sacsia di n sãcsiac. Când te vei dezorig inaliza? . în tâm plãrie. Lesne a zice boul breaz. Un tâmplar. Clinciul crapã ca pul caprei negren cinci. Crãpa-i-ar capul caprei negre-n pa tru Cum a crãpat ºi pi atra-n patru. State-i sortit ca sã sarã ºi Sã sâsâie neconten it. S-a-ntâmplat o în tâmplare. Piatra a crãpat în patru. din în tâmplare. Textul D: La tâmplar. S-a lovit la tâmpl ã tare.

re cei mai original l mai original dint Nici eu. Exemple: • „tOrturi” diferit de „tortUri” (accentul cade pe litera indicatã cu majusculã). atunci în raþã. rãþuºcã. i nu se va dezoriginali se va de al dintre original m cel mai origin Dar cu i. Maniera diferitã de a accentua cuvintele . rã vaþã Repejor. Textul G: cã Ricã nu ºtia sã zi muricã. raþe d Accentul Accentul priveºte maniera de a rosti mai apãsat. suntem bãrbaþi” diferit de „Cât mai pUtem. • „Spalã vesEl㔠diferit de „Spalã vEsel㔠ºi • „Cât mai putEm. când cel – Mã voi dezorig zoriginaliza. • „mObil㔠diferit de „mobIlã”. mai intens sau pe un ton mai înalt o silabã dintr-un cuvânt. El schimbã înþelesul cuvintelor omografe. nu mã originaliza. ce voi dezoriginaliza. rãmurice… Râuri. ANTRENAMENTUL VORBIRII 21 cei mai original dintre inaliza.VOCEA. O poveste despre ce Iar acuma ºtie a zi . • „pOsturi” diferit de „postUri”. suntem bãrbaþi”. un cuvânt dintr-un grup sintactic sau un grup de cuvinte dintr-o frazã. Râu. Accentul schimbã de asemenea ºi înþelesul unor grupuri de cuvinte sau al unor fraze.

Accentuarea diferitã în cuvinte lungi sau în cuvinte compuse poate direcþiona ºi focaliza atenþia exact pe segmentul dorit: a) dacã spun „douãzeci ºi CINCI”. dacã spun „ªAIZECI ºi cinci”. b) în schimb. Manevra reuºeºte în 6 din 10 cazuri. îl delimtez de 26 sau 24. Ele subliniazã cuvântul sau ideea care meritã o atenþie mãritã. cu accent pe cinci. . accentul poate induce subtile mesaje colaterale celui conþinut în cuvinte: „Pãrerea MEA!”. care meritã a fi „auzite” ºi interpretate atent. Cuvintele cu majuscule sunt rostite mai apãsat. ea poartã importante semnificaþii paraverbale. În plus. Accentul poate fi instrument de manipulare: „Câte EXEMPLARE din FIECARE SPECIE a luat Moise pe arca lui?”. O primã categorie de pauze în vorbire este cea care oferã indicii asupra stãrilor sufleteºti. Pur ºi simplu. Chiar dacã pauza înseamnã tãcere.22 ANTRENAMENTUL ABILIT|}ILOR DE COMUNICARE în propoziþia „Tu mi-ai adus puþinã alinare!?” este tipicã pentru schimbarea înþelesului unei expresii (paleta de sensuri posibile poate fi redatã numai oral). se pot asculta chiar „concerte de liniºte”. cunoscutul comentator Cristian Þopescu a spus: „Pauzele fãcute la timp. se spune adesea cã pauzele din discurs se „aud” cel mai bine. Apoi. d Pauzele Întrebat într-un interviu la Radio Europa FM care este secretul comentariului sportiv de succes. atitudinilor ºi intenþiilor vorbitorului. iar atenþia auditoriului este orientatã cãtre ele. îl voi delimita de 75. fãrã nici o exagerare. În grupuri mici. emoþiilor. Tãcerile care-l lasã pe asultãtor sã facã propriile comentarii”. cu accent pe ºaizeci. accentul poate influenþa direcþia atenþiei ascultãtorului. De altfel. „bubuie”. provocând devierea atenþiei de la înlocuirea lui NOE prin MOISE. adic㠄nimic” sub aspectul conþinutului verbal.

de efect. Destui oratori carismatici vorbesc de o anume bâlbã retoricã. cu darul de a atrage simpatii. dar cele scurte. Astfel de bâlbe ºi poticneli cvasideliberate au rolul de face oratorul sã parã mai apropiat. care dau interlocutorului posibilitatea sã reacþioneze. ANTRENAMENTUL VORBIRII 23 O a doua categorie le cuprinde pe cele în care vorbitorul reflecteazã ºi poartã un dialog interior. Crainicii radio ºi TV folosesc deliberat tehnica pauzelor pentru a se individualiza. retorice. bine plasate `i dau ascultãtorului sentimentul de implicare. Chiar ºi pauzele datorate stânjenelii cer ceva în mod implict. mai uman. e posibil sã avem de-a face cu o persoanã labilã. întrucâtva necontrolatã. Adesea. mai „de-al nostru”. O a treia categorie priveºte pauzele retorice. Pauzele presãrate în discurs anume ca interlocutorul sã reacþioneze au ºi ele o încãrcãturã tacticã. în valuri succesive. îi cer interlocutorului sã intervinã salvator. dar echilibratã. distras. total aritmic. se degustã efectul cuvintelor rostite sau se face loc aplauzelor. cu slãbiciuni ºi defecte. Astfel de pauze nu sunt adresate auditoriului.VOCEA. Dacã tonalitatea se modificã haotic. pentru a sublinia ideea sau cuvintele ce tocmai au fost sau urmeazã a fi rostite. Discursul rostit cu o astfel de voce indicã lipsa de participare afectivã. are nevoie de o pauzã în plin discurs. indicã o persoanã temperamentalã. în astfel de pauze. d Melodica vocii Pentru a energiza publicul ºi a-i þine atenþia treazã. sã se exprime. vocea este monotonã ºi plicticoasã. A patra categorie se referã la pauzele-invitaþie. nu tocmai echilibratã psihic. vocea are nevoie de alternarea sunetelor joase cu cele înalte. Dacã sunetele emise în vorbire nu variazã sus-jos ºi jos-sus. Pauzele lungi pot obosi audienþa. o persoanã ca ºi noi. cãzut pe gânduri. dar semnaleazã faptul cã vorbitorul mediteazã. pe o gamã cât mai largã de intonaþii ºi inflexiuni. Modularea ritmicã. folosite din raþiuni tactice. . Când vorbitorul îºi aminteºte ceva sau când îi vine o idee. Aceastã melodicã a vocii se mai numeºte modulaþie.

iar oltenii mai repezit. Normal pentru prietenul meu Marin. dar într-un mod diferit. e mult mai bine ca ritmurile vorbirii interlocutorilor sã fie sincronizate. el nu-i mai transmite nici un gând. Când ritmul vorbirii este rapid. repezitã. lentã. putere sau slãbiciune. anunþând lent ºi calm incendiul izbucnit la parter ºi nimeni nu l-a luat în serios. afectatã sau precipitatã. înseamnã un ritm cam prea alert pentru mine. b) normal. În principiu. Ritmul vorbirii nu poate creºte când vorbitorul nu stãpâneºte discursul. debitând cuvintele ca o moarã hodorogitã. Existã. pe ascultãtor îl furã somnul. Portarul unei clãdiri a intrat pe uºã. ridicãm vocea. teatralã. Pentru a-l grãbi. Îndulceºte sau înãspreºte mesajul verbal. ci doar o senzaþie de alertã ºi presiune. umilinþã sau dominare. înfricoºare. de pildã. Pentru fluenþa comunicãrii. iar silabele accentuate pot alterna cu altele neaccentuate într-un ritm cu semnificaþii paraverbale. desigur. emoþie. Existã diferenþe ºi între viteza vorbirii „normale” de la o persoanã la alta. Adesea. fermitate sau nehotãrâre. diferenþe între ceea ce este considerat normalitate la moldoveni. lucru important în prezentãri ºi conferinþe. prietenie. bãlmãjeºte cuvintele ºi le tãrãgãneazã leneº. mulþumire. Când punem o întrebare. sentiment ºi atitudine. Nuanþele de acest gen sunt dificile în comunicarea scrisã. de exerciþiu. tristeþe. modulaþia transformã afirmaþiile în întrebãri ºi întrebãrile în afirmaþii. ritmul vorbirii poate fi considerat: a) lent. el are nevoie de repetiþie. alene sau excesiv de calm.24 ANTRENAMENTUL ABILIT|}ILOR DE COMUNICARE Melodica ºi inflexiunile glasului transmit implicare afectivã. mesajul paraverbal e urgenþa. . rapidã. Exprimã supãrare. bucurie. d Ritmul vorbirii Atunci când vorbitorul îºi mitraliazã auditoriul. Este imposibil sã transmitem urgenþa vorbind rar. furie. dimpotrivã. ardeleni sau olteni. când sunt rostite în jur de 250-450 silabe/minut ºi c) rapid. Când. Transformã chiar sensul cuvintelor. când sunt rostite pânã la 250 silabe/minut. ca ºi atunci când se apropie o pauzã (o virgulã). Vorbirea poate fi calmã. „radiofonicã”. Moldovenii vorbesc mai molcom. când sunt rostite în jur de 500 silabe/minut.

ceea ce-i comun ºi nesemnificativ este rostit mai repede. poate indica o persoanã oarecum imprevizibilã. folosind ex rând.VOCEA. ANTRENAMENTUL VORBIRII 25 Un bun vorbitor schimbã viteza rostirii cuvintelor în concordanþã cu mesajul. mecanic. acolo unde comentarii ºi expl ic. În cele timp de pânã la ºa scursul unul cuvânt i vor comunica di care. În mod normal îºi vor atinge þin i din discursuri im „oratorii” nu cel puþin douã tre icaþii. de mai mul ormãitul altuia. vor putea folosi ºi este practicat cu . optimiste. care-ºi controleazã sentimentele ºi þine sã dea dovadã de disciplinã ºi voinþã de fier.5 Antrenamentul nr Invitaþie la dans de (poate fi o echipã ui de comunicare rmeze perechi. partenerii îº clusiv mortrei de fie te ori. un nt pentru transmite nu va fi suficie pantomima. de 10 gând. mhmmm ele perechi mãitul: „Mhm rea mesajului. Când ritmul vorbirii fluctueazã excesiv de mult. mmhm. Propune grupul ã de studenþi) sã fo vânzãri sau o grup va compune. pe ”. Este un au fost conv para verbalã. Numai dacã m . sing rosti cu sau sã facã un erii de joc îl vor l este gata. este caracteristicã persoanelor echilibrate. prin t anume scurs simplu. t de comunicare relevant experimen . Vorbirea ritmicã. dacã exerciþiul ta. fãrã se minute. sã-ºi convingã urã sau împreunã anumit lucru. dar ºi un Urmeazã exerciþiu terapeut ingãtori. pare mecanic ºi indicã o persoanã pedantã. cu uºoare fluctuaþii ale ritmicitãþii. un di e un comportamen perechea sã mimez cu el. în agenþi de n fiecare pereche ntre partenerii di care doreºte Fiecare di -15 secunde. Când ritmul vorbirii este regulat ca un metronom. câte bu zele lipite. dãruire. iar ceea ce-i nou sau important e rostit rar ºi apãsat. . parten eun Când discursu ntru a pronunþa vr a deschide gura pe ºase minute. cu un psihic labil. Comenzile militare sunt date în ritm regulat.

26 ANTRENAMENTUL ABILIT|}ILOR DE COMUNICARE d Combinaþiile vocale Cele mai eficiente combinaþii vocale privesc simultan tonul. volumul ºi ritmul vorbirii. Ele conferã sensul global al mesajului vorbit. participanþii emoþii. astfel ca grupul sã se regãse în ea. Dacã volumul coboarã. Grupul: 4-10 pers oane Durata: 10 -20 de minute Recuzita: 3-4 cãrþi sau texte cu dialog ºi 8-12 bileþele albe Pasul 1: Pentru în ceput. asc㠕 Pasiune/Entuzi asm/Exalta re • Mânie/Furie • Tristeþe/Mâhni re • Duioºie/Tandr eþe • Prietenie/Drago ste • U rã /D uº m ãn ie • Sobrietate/Rig idita te • Fricã/Dispera re • Bucurie/Veselie • Ironie/Neîncre dere Antrenamentul nr . Important es lista sã fie alcãtuitã te ca spontan. ritm rapid ºi ton grav. lucrurile stau cam la fel. ritmul se duce cãtre mediu ºi tonul devine cald.6 Cartea cu poveºt i . Înºiruirea de m ai jos poate fi lu exemplu. sensul mesajului se schimbã complet. sentimente întocmesc o listã de ºi atitudini umane. Aproape oricare ar fi cuvintele. fãrã a fi atã ca consideratã limita tivã. Dacã cineva spune „Bunã ziua” ºi îºi foloseºte vocea la volum mare. sensul mesajului va fi încãrcat de emoþii mai curând negative. cât mai lungã ºi di ficatã cu putinþã ve rsi. de mânie ºi agresivitate.

nea convenitã la a persoanã în ordi pe Pasul 5: Prim În tim pu l le ct ur ii. al es e Pasul 4: ri . la al egere. vârs ã un criteriu oare up vo r Pasul 3: Dup persoanele din gr e ordinea în care fi convenite la etc. ce ila . Comentarii ºi conc Pasul 6: .VOCEA. din lista în rise Pasul 2: Apoi re urmezã a fi însc ente ºi atitudini ca ezate pe masã. ui bi le þe l de în ce pe le ct ura un ul ui ri di cã câ te un lþi m em br i ai gr up nt de co nrâ nd .). ca m ai to at ã oa re ca re st e cu no sc ut ã de pt e di nt r. 8-12 emoþii. Text el e po t fi ct urat e de ju cã to oz ã ur m ea zã a fi le m en te di nt r. text . faþa nescrisã deas tã. cu care (alfabet. im en tu lu i sa u at itu ãi re a em oþ ie i. otãrâre/Sigu ranþã nt selectate • Fermitate/H tocmitã de grup su . ca m ic i frag pl e cu di al og ur i. ab so lu t la în tâ m d m ai bi ne text el . în sc ri se pe bi le þe luzii în grup. sentim r bileþelele sunt aº câte un bileþel. zodie la întâmplare.o pove even tu al ru pasul 3 lu m ea . ia fiecare pe upra . ANTRENAMENTUL VORBIRII 27 fare • Mândrie/Îngâm • Umilinþ㠕 Vinovãþie rustra re • D ezamãgire /F amite • Plictisealã/Leh re • G rabã/Nerãbda ã/Copleºire • Oboseal are • D urere/Deprim etc. se stabileºt ele ce urmeazã a ura unuia din text face lect el e ce pasul urmãtor. in di fe re îl arat ã le ctor ul ui c^t m ai pe m as ã ºi ci te as cã si m ul ân d are ob lig aþ ia sã -l di ni i þin ut ul text ul ui . D e re gu lã . se nt fid el cu pu tin þã tr l. gr up ul al ege text D e co m un ac ord. Ac es ta .o pr are.

pasãre cernitã. adu-mi tu mie un de apã ºi-þi voi da cioc de mâncare un vo inic cu calul lui cu (urã) tot. corbul e. cãci nu mai ascuns tu soarele ai scãpare din mân ºi a mea. zmeu le spur cat. ªi de nu-m eu tot le voi gãsi i spui. Vãzân zmeul îi zise: du-l. unde ai luna. corbul e. âncare trei leºuri de zmeu ºi trei de (fricã) cal. Corbul aduse lui Greuceanu un ci oc de apã dulce împuternicindu-se ºi. bãgã în pãmânt pâ nã la gât. ne ne. (tandreþe/alint) – Spune-mi. el. pânã ce ajunse vremea nãmiezi ºi osteni rã. îl eu ºi. o datã pe zm trântindu-mi-l. .28 ANTRENAMENTUL ABILIT|}ILOR DE COMUNICARE Exemplu: Ultima datã când am exersat acest joc la un training programare neurolingvisticã. unde ridicã. Zise ºi Greuceanu : – Corbule. (ironie) – Corbule. Atunci trecu la pe deasupra lor carele se legãna pr un corb in vãzduh ºi cãta la lupta lor. ºi capul reteza-þi-lvoi”. mie sã-mi aduc i un cioc de apã du cãci þi-oi da de m lce. Sentimen tele ºi emoþiile so pe bileþelele arãt licitate ate în timpul lect urii au fost apro cele înscrise în pa ximativ ranteze: (duioºie) „ªi se luptarã ºi se luptarã. mi-a cã în zut urmãtorul fragm din povestea Gre ent uceanu.

în care înto rcând cartona ” sta rea-resursã hiceascã riul începe s㠄g carea unui Audito cã prin ridi . ANTRENAMENTUL VORBIRII 29 . adesea. ur în ce sta re (in)fidelã ce va decide sing cu poveºti. • ceea ce spunem e mult mai puþin important decât felul cum spunem. în liniºte. • puterea cuvintelor. sentiment sa -resursã (em ºi simulecturii. . asupra cãreia ne vom opri într-un alt capitol. . jucãtorul citeºte conþinutul textului ales-o.7 Antrenamentul nr rtea cu poveºti Noi lecturi din ca pie nament sunt o co zita acestui antre jucãtor va citi Scenariul ºi recu Pe rând. ºul cu faþa în jos. dupã afla în timpul din cartea u atitudine) se va oþie. fiecare a celui precedent.VOCEA. mai conving\tor decât ceea ce spunem. o indi se aflã cititorul ºi sta . • ceea ce NU spunem poate fi. este înscrisã acea cartonaº pe care Încheiem capitolul dedicat limbajului paraverbal cu patru idei asupra cãrora meritã sã mai meditãm: • abilitatea de a vorbi este o condiþie a succesului în aproape orice domeniu. dacã vocea care le rosteºte este lipsitã de abilitãþi. Indiferent de rea pe care ºi-a el cu putinþã trãi leazã c^t mai fid pe masã. se destramã sau se întoarce împotriva noastrã.

d De ce suntem mai atenþi la cuvinte? Descoperiri recente în materie de inteligenþã emoþionalã acrediteazã ideea cã omul ar avea douã minþi: o minte care gândeºte ºi una care simte (Goleman.30 ANTRENAMENTUL ABILIT|}ILOR DE COMUNICARE Antrenamentul nr . auditiv sau chinestezic. Limbajul verbal. la nivel vizual. spune simplu cea mai m pur ºi are prostie care-þi vine în minte folo ton cât se poate de sind un serios! Dacã-þi ie se tonul potrivit. în timp ce comunicarea nonverbalã alunecã oarecum în afara conºtientului. Sensul denotativ al cuvintelor este procesat digital. limbajul vocii ºi cel al trupului sunt adresate preponderent minþii care simte ºi par a fi procesate la nivelul unor formaþiuni mai primitive. În schimb. comunicarea verbalã (cuvintele) invadeazã nivelul conºtient al psihicului ºi ne obligã sã o conºtientizãm. . cât de pu þine persoane din vor îndrãzni sã te antura j contrazicã. pare a fi adresat aproape în exclusivitate minþii care gândeºte. surprins.8 Confidenþial Dacã vrei sã expe rimentezi incredib ila putere a vocii tonului (paren tal). Doar unele sensuri conotative ºi semnificaþii abisale ale cuvintelor pot angaja senzorial ºi emoþional alte zone din creier. ºi a fie ºi într-o situaþ ie oarecare. chiar st vei fi upefiat. 1990). mai reptiliene sau cel mult precorticale ale creierului. Într-o manierã simplistã. la nivelul cortexului cerebral. poate. la rece. ªi asta în ciuda faptului cã acest „rest” al comunicãrii este cel care ne influenþeazã deciziile ºi comportamentele. codificat în cuvinte. acest mod de procesare a comunicãrii în creierul nostru explicã întrucâtva tentaþia de a ne concentra pe cuvinte ºi de a neglija restul comunicãrii. O anumit\ parte din mesajul nonverbal pare a fi procesatã numai la nivelul nucleului amigdalian. fãrã participarea conºtientului. Altfel spus.