You are on page 1of 2

1 Tema: – Fiziologia inimii – Activitatea mecanică a inimii.

Subiect: ≈ cordul de broască „in situ” / „in vivo”; ≈ cardiograma; ≈ influenţa temperaturii;

Sistemul circulator
Sistemul circulator include: o cordul – organ cu funcţie de pompă; o vasele – reţea de tubuti elastice care adăpostesc şi permit vehicularea sângelui; Influenţe extrinseci asupra activităţii cardiace: Automatismul inimii poate fi influenţat de o serie de factori: a. concentraţii ionice; b. mediatori chimici; c. temperatură; d. influenţe extrinseci nervoase; Influenţa temperaturii: Principiu: – temperatura este un factor fizic care acţionează la nivelul sistemului excito-conductor influenţând frecvenţa şi forţa de contracţie a inimii. Efectul se datorează modificării intensităţii schimburilor ionice membranare cu consecinţă asupra depolarizării membranare. Tehnica de lucru: Se înregistrează cardiograma pe un preparat „in situ” pentru testul martor. Se realizează condiţii de temperatură scăzută sau crescută prin picurare de ser fiziologic rece şi respectiv încălzit direct pe cord. Se constată că temperatura scăzută produce bradicardie iar temperatura ridicată produce tahicardie şi creşterea amplitudinii contracţiilor. Evidenţierea activităţii mecanice a inimii: 1. Cardiograma: Reprezintă înregistrarea grafică a activităţii contractile a inimii. Material necesar:  broască;  planşetă de plută;  ace cu gămălie;  trusă de vivisecţie;  dispozitiv de înregistrare; o pensă cardiografică Marey; o kimograf; Pensa cardiografică Marey este un dispozitiv care permite o înregistrare directă a activităţii contractile cardiace. Este formată din următoarele componente: o un suport cu ajutorul căruia se fixează pe planşeta de plută; o două valve concave, opozante care pot fixa cordul. Una din valve este fixă iar cealaltă mobilă în plan orizontal şi în legătură cu o peniţă înscriitoare, astfel încât în momentul în care inima este în diastolă valvele se îndepărtează iar când este în sistolă valvele se apropie.s Planşeta de plută, împreună cu pensa cardiografică Marey ataşată este fixată pe un suport metalic (ca o tijă). Tehnica de lucru: Se spinalizează broasca. Se descoperă cordul şi se izolează de sacul pericardic.

nu acoperă totalul de oxigen..2 Se secţionează frâul inimii. de anestezie. creşte volumul cordului. → AS → VS) şi nu există posibilitatea de şuntare (comunicare între atrii sau între ventricule = ceea ce ar însemna că: sângele oxigenat se amestecă cu cel neoxigenat). Se fixează broasca astfel pregătită pe planşeta de plută. separate de segmente orizontale care corespund diastolei generale. Se plasează cordul între valvele pensei cardiografice..: – „in situ” = sistem biologic care nu este scos din organism. volumul cordului va scădea. un atriu stâng şi un ventricul unic. Plămânii de broască sunt rudimentari.P. În primul rând cordul mamiferelor este tetracameral (cuplare în serie: AD → VD → . Distrugerea măduvei are efecte: de contenţie. Sângele oxigenat se amestecă cu cel neoxigenat la broască. în timp ce broasca are cord tricameral (un sinus venos care este în legătura cu atriul drept. Diastola = cordul primeşte o cantitate de sânge din sectorul venos. Dacă între valvele pensei Marey este prins numai ventriculul. prezintă 2 aorte). sistemul nervos nu mai interferă cu activitatea cardiacă. Cordul de broască are câteva particularităţi faţă de cordul mamiferelor. se obţine ventriculograma. Se observă mişcarea valvei mobile care antrenează peniţa înscriitoare. Mişcarea tamburului kimografului va permite etalarea unui traseu format dintr-o succesiune de deflexiuni. Cardiogramă = se înregistrează activitatea mecanică a inimii – în cazul broaştei – modificările de volum ale cordului din timpul sistolei şi a diastolei. L. de amplitudinea mai mică care semnifică contracţia şi relaxarea atriilor. Se aduce peniţa înscriitoare lângă dispozitivul de înregistrare (hârtie înnegrită) a kimografului. Dacă se fixează între valvele pensei cardiografice cordul în întregime. deflexiunea va fi precedată de o alta. . Sistola = cordul reuşeşte să expulzeze sub presiune un anumit volum de sânge în artere. de aceea funcţia respiratorie este completată prin respiraţie la nivel tegumentar (tegumentul trebuie să fie în permanenţă umectat).