You are on page 1of 23

RADIOLOGIE CURSUL 1

CURS I INTRODUCERE ÎN RADIOLOGIE ŞI IMAGISTICĂ MEDICALA

Imagistica cu raze röentgen: röntgendiagnostic Natura şi producerea razelor X Radiaţia descoperită în 1895 la Universitatea Wűrzburg de către fizicianul Röntgen şi denumită de el radiaţia X, este o radiaţie electromagnetică,cu lungime de undă extrem de mică, în medie de 10000 de ori mai mică decât cea a luminii. Se produc raze X ori de câte ori electroni aflaţi în mişcare foarte rapidă,se lovesc de corpuri materiale, unde produc dislocări de electroni de pe orbitele energetice ale atomilor acestor corpuri. Pentru a se menţine echilibrul, electronii de pe orbitele mai periferice, ale corpului izbit,vor lua locul electronilor dislocaţi de pe orbitele mai centrale. Din acest salt de pe un nivel energetic pe altul , în sensul menţionat mai sus, rezultă un plus de energie, care constitue razelele X. Modificările suferite de energia radiantă la diverse nivele în corpul omenesc alcătuiesc în ansamblul lor elemente utile, pe care fascicolul de raze X le poate transmite examinatorului sub formă de imagini radiologice, produse datorită modificărilor care au loc în fascicolul de raze X la nivelul ţesuturilor şi organelor de examinat. Cele mai importante manifestări ale acestor interrelaţii sunt, efectul Comptom, efectul Tomson, efectul fotoelectric şi efectul de materializare, care duce la formarea de pererchi de electroni. Efectul Compton (Fig. 1):ori de câte ori un foton incident cu energie mare intră în coliziune cu un electron slab fixat pe unul din învelişurile periferice ale atomului, căruia îi transmite o parte din energia lui iniţială sub formă de energie cinetică datorită acestei interacţiuni electronul părăseşte atomul şi capătă o direcţie diferită de cea a fotonului incident electron de recul. La fel ca şi electronul de recul în urma coliziunii cu fotonul incident va avea şi el o traiectorie deviată astfel se explică difuzia radiaţiei, fotonul incident devenind foton difuzat.

1

RADIOLOGIE

CURS I

Fig.1 Efectul Tomson - în urma interacţiunii foton-electron fotonul incident este abătut de la direcţia lui iniţială, fără ca să se cedeze energie atomului –energia nu este transferată ea este conservată. Efectul fotoelectric (Fig. 2) – are loc în toate cazurile în care un foton incident expulzează un electron din învelişurile atomului căruia îi cedează întreaga lui energie.

Fig.2 Producerea de perechi (Fig.3) – constă în transformarea energiei fotonilor incidenţi în materie, fiind un efect de materializare a electronilor sub formă de “perechi de particule”. Producerea de particule creşte o dată cu creşterea energiei razelor X şi cu numărul atomic ridicat al elementelor materiale care au fost străbătute. În cazul energiilor mari surplusul de energie de care dispune fotonul incident este cedat perechii sub formă de energie cinetică reprezentând un efect de atenuare.

Fig.3 Coeficientul de absorbţie este proporţional cu numărul atomic la puterea a patra din corpul traversat –structurile cu număr atomic mare vor atenua mai mult fascicolul de razeX, iar din punct de vedere radiologic vor fi mai opace exemplu segment scheletic. În funcţie de energia fascicolului de raze X în regiunea examinată va precumpăni un efect de absorbţie sau altul propriu efectului fotoelectric sau efectului Compton - la energii mici va fi preponderent efectul fotoelectric/ iar la energii medii efectul Compton. Producerea radiatiei X se face în tubul de raze-tubul Coolidge (Fig.4) - un tub de sticlă în care se află un vid foarte avansat unde electronii emişi de catod (un filament de wolfram ce a fost adus la incadescenţă) sunt accelerati la diferenţe de potenţial de zeci de mii de volti, se ciocnesc cu materialul anodic (are în componenţă metale greu fuzabile ca reniu, molibden, wolfram) unde cea mai mare parte din energia lor se pierde prin ionizări şi excitări în straturile superioare ale materialului anodic, iar o parte produce radiaţie Röntgen de frânare şi caracteristică.

2

Efectele celulare ale radiaţiei. Gonadele au sensibilităţi diferite asupra părţii endocrine (foarte radiorezistentă) şi a celei exocrine de reproducere (extrem de radiosensibilă).Tesuturile hematopoetice au o sensibilitate mare în funcţie de radiosensibilitatea celulelor suşa şi de distribuţia temporospatială a particulelor ionizante în organism în raport cu celulele hematopoetice.D. atrofie şi scleroza cutanată.RADIOLOGIE CURS I Fig . cromozomii sau enzime.doza este fără importanţă.sunt asupra individului în totalitate şi pot apare la interval de ore până la ani. intensitatea lor scade invers proporţional cu pătratul distanţei.sunt absorbite de corpurile prin care trec. . renale decat la doze mari exclus de atins în cadrul radiodiagnosticului. La nivel somatic acţionează legea ( Bergonier şi Tribondeau) conform căreia cu cât un ţesut este mai tânăr cu atât el este mai sensibil şi vulnerabil. 3 . Nu apar modificari digestive.determină efect de fotosensibilitate (reduce emulsia de argint la argint metalic) .produc ionizare. . c) Efectele somatice . Proprietăţile speciale constau în : . osoase. tulburări de pigmentare.acţiunea indirectă –este dată de substanţele născute din reacţiile directe.determină fenomenul de luminiscenţa . cataracta sau keratite. . densitatea şi grosimea obstacolului. d) Manifestarile clinice .Leziunile pielii apar in formele cronice la radiologi. 4 .acţiunea directă este sub forma rupturii arhitecturii moleculare şi în special la nivelul unor structuri ca genele. Mecanismul de acţiune este direct şi indirect.ale leziunilor radice apar numai exceptional în cadrul iradierii diagnostice. absorbţia fiind direct proporţională cu numărul atomic la puterea 3.penetrabilitate – invers proporţională cu lungimea de undă .au efecte biologice asupra ţesuturilor vii prin ionizări şi prin excitaţii care produc alteraţii în material vie. pulmonare. formaţiuni keratozice sau papilamatoase. cel mai adesea sub forma de radiodistrofii: teleangiectazii. Sunt precoci şi cumulative în timp. . Proprietăţile radiaţiei X sunt comune cu ale radiaţiilor electromagnetice. are loc ionzarea gazelor prin care trec . Semnele de alarma sunt modificarile de hemograma.N – ul este ţinta preferată a radiaţiilor – deci ţinta princicipală este materialul genetic. Alte ţesuturi. . Ele pot fi văzute la medicii radiologi sub forma de boala profesionala. . b) Natura leziunilor – A.Leziunile oculare sunt reprezentate de o conjunctivită banală care se vindecă fără sechele.

. din care 11. Ca raspuns la situaţia semnalată mai sus singurele măsuri de protectie eficiente şi aplicabile sunt: . . Pentru o raţionalizare corectă a explorărilor trebuie cunoscute dozele proporţionale de radiaţii încasate de pacienţi.fătul mai mare de 3 luni este mult mai puţin radiosensibil.la stadiul de ou acţioneaza legea tot sau nimic.87% din aceasta iradiere este dată de iradierea naturală. încercând eforturi remarcabile de reînnoire şi actualizare a echipamentelor radiologice şi de rationalizare a explorării. în care gestul medical subvenţionat împinge la excese şi la risipă. g.). Aceasta apare ca un corolar al sistemelor sofisticate de sănătate publică. în ţările cu înaltă dezvoltare tehnologică. care implementat la mare distanţă de alte sisteme din care s-a inspirat. control şi utilizare a radiaţiilor. f.5% reprezintă iradierea medicală. Ţara noastră este undeva între cele două. Acumularea în timp a tuturor acestor modificări duce în ultima instanţă la moartea individului prin alterări funcţionale şi organice ireversibile. gravide etc. dar o existenţa indiscutabilă. are datoria de a preveni defectele modelelor. Efecte genetice mutaţii care apar indiferent de doza. în contextul unui sistem de sănătate. Aceasta din urma se datorează în principal iradierii cu scop diagnostic. .la stadiul de organogeneză în primele trei luni se produc malformaţii grave. Efectele la nivel tisular sau ale întregului organism reprezintă suma nu neapărat matematică a modificărilor celulare. Acestea se pot cunoaşte din tabele şi dau uneori date surprinzătoare. -13% este procentul de iradiere artificială. Oul trăieste normal sau moare. . Mecanismul iradierii înca foarte mari este diferit în diferite zone geografice: în regiunile cu slabă dezvoltare economică iradierea se datorează utilizării în continuare a unor tehnologii învechite de emisie.raţionalizarea explorării radiologice în special la grupele de populaţie cu factori de risc (copii. Efecte cancerigene au o frecvenţa mică. gestul radiologic cel mai curent şi cu cea mai mică iradiaţie radioscopia convenţională toracică = 50-150 radiografii 4 . Efecte feto-embrionare sunt diferite după varsta produsului de concepţie: .modernizarea echipamentelor. dar se dublează dupa 30-50 rds. Evoluţia tehnologiilor de diagnostic. PROTECŢIA ÎMPOTRIVA RADIAŢIILOR În lumea contemporană orice fiinţă vie de pe suprafaţa pământului suportă o iradiere care nu poate fi evitată. în special dezvoltarea imagisticii medicale şi în mod particular a tehnicilor de explorare fără radiaţii Röntgen (Ecografia şi Imagistica prin Rezonanţa Magnetica) nu au modificat esenţial acest procent. cu extinderea tehnologiilor de achiziţie şi prelucrare digitală. iradierea este aproape similară dar este excesul de investigatie. Pentru orientare iată câteva cifre comparative cu privire la dozele încasate în cadrul diferitelor metode de radiodiagnostic folosind ca bază de comparaţie radiografia toracică de faţă. care continuă să rămână ridicat oriunde pe suprafata planetei.RADIOLOGIE CURS I e.

Locul de maximă siguranţa este în spatele tubului radiogen (protecţie eficientă realizată de cupola port tub) sau în spatele radiologului cu obligaţia protecţiei personale prin echipamente specifice (şort. Datele oferite echivalează în timp de iradiere naturală tehnicile urmărite: Radiografia toracică = 15 zile de iradiere naturală Radiografia abdominală = 6 luni de iradiere naturală Urografia intravenoasă = 18 luni de iradiere Irigoscopia = 3 ani de iradiere naturală Computertomografia =între 1 si 2 ani Cunoscând aceste doze se poate întelege de ce este nevoie de raţionalizarea examenelor cu scop de prevenire a iradierii. Tot raţionalizare se numeşte şi alegerea dintre mai multe posibilităţi de explorare a aceleia care aduce maximum de informaţii şi poate înlocui metode mai iradiante. Receptorul radiaţiei reziduale modulate de corpul de radiografiat.RADIOLOGIE CURS I aceeaşi cu amplificator şi lanţ TV = 5-15 radiografii tomografia plană toracică = 10-15 radiografii/fiecare secţiune radiografie de craniu = 1 radiografie pulmonară radiografie abdominală = 10 radiografii pulmonare urografie intravenoasă = 35 radiografii pulmonare irigoscopie = 77 radiografii pulmonare computertomografie = între 26 şi 48 radiografii pulmonare Tot pentru a se realiza amploarea fenomenului. Suspiciunea de diagnostic de adenom hipofizar obligă la examen prin Rezonanţa Magnetică.). Receptarea informaţiei se face în mai multe moduri: . tot un exces uzual este şi radiografia de coloană vertebrală repetată cu ocazia fiecărei internări la un bolnav cu leziune degenerative. Deşi ideea pare fantezistă. unde radiaţia secundară difuzată emisa de acesta în timpul iradierii diagnostice este maximă. ochelari etc. Astfel. iată câteva date comparative între dozele încasate în cadrul diferitelor tehnici de Radiodiagnostic şi iradierea naturală. Este de datoria şi de calificarea radiologului să stabilească metoda şi tehnica optimală pentru situaţia dată. evitandu-se iradiarea prin alte explorări radiologice mai neperformante în situaţia dată. În ceea ce priveşte pe utilizatorii aparatelor de radiodiagnostic medici şi personal mediu aceştia trebuie să accepte ideea că legislaţia de radioprotecţie existantă este chezasul unei protecţii maxime în condiţiile deficitare existente.radioscopie – radiaţia reziduală acţionează asupra unui mediu cu proprietăţi fluorescente şi produce o imagine dinamică real time a structurilor traversate. O solicitare de examen radiologic trebuie redactată în scris. lizibilă şi precisă. Raţionalizare însemană în primul rând abtinere de la explorare. Examenul radiologic toracic la un copil fără semne clinice de boală cardiacă sau pulmonară este un exces. este folosită în diagnosticul radiologic utilizată curent. cea mai buna metodă de diagnostic radiologic a afectiunilor sinusurilor feţei este computertomografia. 5 . În cadrul măsurilor de radioprotecţie este necesar să cunoaştem şi modul de comportare într-un serviciu de radiologie cu scopul evitării iradierii inutile. Ea trebuie să indice contextul clinic pentru ca radiologul să poată întelege problemele particulare pentru care se solicită explorarea respectivă. locul de maximă iradiere este cel de lângă bolnav.

.radiografie – impresionarea chimică directă şi prin emisie luminoasă obţinută cu ajutorul ecranelor întăritoare asupra emulsiei de săruri de argint de pe suprafaţa unui film radiografic. fabricată pentru a rezista la temperaturi deosebit de ridicate.5) . Transformatorul de înaltă tensiune : transformă tensiunea obişnuită de la reţea în tensiune înaltă. facilitând în felul acesta răcirea tubului produsă şi prin rotaţia sa (3000 ture/min). dispus în formă de spirală. adus la incadescenţă de un transformator de încălzire.RADIOLOGIE CURS I .construit dintr-o sticlă specială.accesorii. Accesoriile unei instalaţii sunt: 6 .Aceasta este înzestrată cu aparate care permit : -măsurarea curentului de la reţea -măsurarea intensităţii curentului -măsurarea timpului -butonul de punere în funcţiune. Fig. cu cât tensiunea este mai mare se vor produce raze mai dure –de aici rezultă calitatea razelor –calitate înseamnă tensiune deci kilovoltaj iar calitatea amperaj. Trolee-sau cabluri. Aparatura de radiodiagnostic Orice instalaţie radiologică se compune din două părţi: .catodul –polul negativ al tubului format dintr-un filament de tungsten.5 Aparatul se compune din: -tubul radiogen -transformatorul de înaltă tensiune -transformatorul de încălzire-de joasă tensiune -cablurile sau troleele -masa de comandă Tubul radiogen –constă dintr-un balon .aparatul propriuzis (Fig.Balonul are două tuburi laterale situate unul în faţa celuilalt : .anodul –polul pozitiv format din aliaj de metale greu fuzibile care au proprietatea de a transmite rapid căldura primită. Masa de comandă: serveşte la punerea în funcţiune şi la oprirea aparatului.

Astăzi sunt folosiţi compuşi de cesiu. 7 .care nu este situată în axul principal al fascicolului. când imaginea latentă se transformă în imagine vizibilă. titan. unde se efectuează developarea. • Penumbra –are rol în calitatea imaginii-cu cât focarul este mai fin cu atât imaginea are contururi mai precise. cost relative scăzut.6 Prelucrarea filmului radiologic se face în camera obscură.imaginea radiologică există în formă latentă în relieful spectral al fascicolului emergent. -materiale de protecţie ( şorţuri. doză de iradiere redusă. pe care este dispersat un material fluorescent –platinocianura de bariu .principiul este că orice rază parazită (secundară) . ytrium sau pământuri rare.RADIOLOGIE CURS I -stativul de susţinere a tubului radiogen -ecranul -dispozitive de centrare -dispozitiv de susţinere şi fixare a casetelor -grile antidifuzoare – un dispozitiv format dintr-o serie de lamele de plumb aşezate paralel între ele la 0. Fig. • Paralaxa –fenomen ce permite disocierea structurilor suprapuse când focarul şi obiectul fac o mişcare de translaţie .3 mm unele de altele . acoperit de o emulsie de cristale de bromură de argint suspendată în gelatină. relieful fascicolului emergent va traduce pe planul de proiecţie variaţii de absorbţie determinate de aspectul neuniform al organului de cercetat. Formarea imaginii radiologice . densitate. Pentru protecţie în faţa ecranului este o sticlă specială . compoziţie chimică. Proprietăţile optice ale imaginii radiologice-caracteristicile proiecţiei unui corp tridimensional pe plan bidimensional: • Proiecţia conică-sub forma unui con cu vârful la focarul tubului şi baza pe planul de proiecţie-astfel o imagine ce se află în fascicol apare mărită şi deformată. mănuşi etc) Receptorul a) radioscopia în radioscopia clasică sau analogică –imagine obţinută direct pe ecranul ce este constituit dintr-o foaie de material celulozic sau plastic. b) radiografia simplă (Fig.6 ): se bazează pe efectul fotochimic al radiaţiilor având avantaje: document. grosime variabile. Întrucât organele au structuri neomogene. mărirea apare cu creşterea distanţei focar-film. fapt ce va duce la impresionarea discontinuă inegală a sistemului detector. tungstatul de cadmiu sau sulfura de zinc şi cadmiu. Filmul radiografic este format dintr-un suport transparent. nu va putea străbate spaţiul dintre lamele şi lovindu-se de ele.va fi absorbită de aceasta.

radiografia digitală.radiografia panoramică-se foloseşte în stomatologie .Părţile componente ale receptorilor digitali utilizaţi în radiodiagnostic sunt:  Detectorul de scintilaţie. TEHNICI RADIOLOGICE SPECIALE Radioscopia televizată –transpunerea imaginii radiosopice într-o imagine aparentă pe un monitor de televiziune prin intăritorul de imagine.conturul imaginii apare net când raza incidentă este tangentă la conturul stucturii respective scizură.  imaginea poate fi transmisă la distanţă prin TV cablu satelit  reducerea considerabilă de 3-5 ori a intesităţii fascicolului de radiaţii  a permis construcţia de aparate cu telecomandă şi protecţia operatorului.se utilizează pentru disocierea unor opacităţi . . Amplificatorul de imagine.când sumaţia este pozitivă când staturile sunt opace şi când se suprapune aer (transparent) imaginea devine mai puţin opacă . Sumaţia planurilor.proprietatea unor substanţe de a emite lumină la la impactul cu radiaţiile X-este plasat în contact cu imaginea obţinută după ce radiaţiile X au 8 . Radiografia digitală Fig. fotografic digital. poate da o imagine netă în axul lung al obiectului.RADIOLOGIE • CURS I • Incidenţele tangenţiale. proceduri de radiologie intervenţională.  se poate lucra cu sistem de TV cu circuit închis.radiografia cu raze moi – părţi moi . determinând imagini ortoröntgenografice-conduct bronşic. tăblie. în echipe de specialişti.radiofotografia medicală RMF-se foloseşte pentru depistarea TBC.sistem electronic ce are următoarele aplicaţii:  permite efectuarea fluoroscopiei la lumina zilei  calitatea imaginii este net superioară şi poate fi înregistrată –video. Variante radiografice. . Când raza este perpendiculară pe o structură.7 Radiografia digitală (Fig7) – asigură transformarea datelor analoge în infomaţii digitale. pedicul vertebral. Tomografia plană convenţională –tubul şi caseta sunt solitare şi se deplasează în sens invers.radiografia cu raze dure.

dispus circular pe 360 0. . Receptorii digitali sunt utilizaţi atât în radioscopie cât şi în radiografie. 9 . Acest sistem transformă sistemul analog de date (semnalul luminos) în informaţii digitale (curentul electric). un strat echivalent ca lărgime din corpul examinat. Componentele sistemului de achizitie au cunoscut schimbări de-a lungul timpului: .generatia a doua folosea mai mulţi detectori. care utilizează ca factor fizic radiaţia X. tubul şi detectorul efectuând mişcare de rotaţie. Creşterea numărului de pixeli / imagine determină mărirea rezoluţiei imaginii.Sistemul de achiziţie a datelor . secţiunea tomografică în plan transversal axial. acesta emite semnale luminoase plasate în domeniul vizibil.T cuprinde (Fig. generând microcurenţi de diferite intensităţi. efectuând mişcări de rotaţie şi translaţie în jurul corpului – dezavantaj timp lung de scanare. montate într-un cadru denumit . • ofera posibilitatea unei prelucrări ulterioare a imaginii.prima generaţie folosea un singur tub şi un singur şi un singur detector. La impactul radiatiilor X cu scintilatorul. imaginea digitală. chiar dacă rezoluţia geometrică este mai redusă faţă de radiografia clasică rezoluţia de densitate este mult mai mica. Imaginea digitală are urmatoarele avantaje: • permite o mai bună vizualizare a zonelor cu densităţi mici.Sistemul de procesare . care prelucrează imaginea digitală şi o transformă în semnal video TV. COMPUTER TOMOGRAFIA Este o tehnică particulară. în timp ce tubul se roteşte în jurul corpului. detectorii. Principiul tomografiei computerizate se bazează pe măsurarea atenuării unui fascicol îngust de radiaţii X. printr-o mişcare circulară.8): . . şi reconstrucţia imaginii plecând de la proiecţiile sale diferire. care se bazează pe efectul fotoelectric.RADIOLOGIE CURS I traversat organismul.  Convertorul energiei luminoase în energie a curentului electric.Sistemul de vizualizare şi stocare a datelor .Sistemul de comandă Sistemul de achiziţie a datelor cuprinde : tubul de radiaţii X. Comparaţie între imaginile digitale şi analoage Elementul de baza al imaginii digitale este pixelul – o suprafaţă pătrată cu o nuanţă de gri corespunzătoare densităţilor pe care le reprezintă. o serie de elemente electronice asociate. care parcurge. Radiaţiile luminoase aplicate catodului unei celule fotoelectrice determină emisia fotoelectronilor care sunt colectaţi la anod. ca procedeu de explorare a mediului. iar ca mod de redare a informaţiei.generaţia a treia renunţă la mişcarea de translaţie.GANTRY. Pentru ca imaginile obţinute pe filmele cu dimensiuni de 18 x 24 cm să aibă o rezoluţie bună este necesar ca numărul corespunzător de pixeli să fie de 3600 x 4800. In ansamblu o unitate C.  Calculatorul. Imaginea radiologică este formată dintrun numar de pixeli.generaţia a patra au detectorii ficşi. . iar fascicolul era sub forma de eventai.

Indicaţiile administrării substanţelor de contrast sunt: . . pe care le selectează şi depinde calitatea imaginii: . Administrarea substanţelor de contrast Diferenţierea structurilor normale de cele patologice este dificilă datorită valorii de atenuare apropiată a acestora. . CD etc. . Vizualizarea datelor şi comanda ansamblului Este prezentată pe monitorul din încaperea unde se află operatorul. dar are la îndemână şi o serie de elemente operaţionale. densitatea aerului este -1000 a apei 0 şi osoase + 1000. 10 . Unitatea de masură a densităţii denumită UNITATE HOUNSFELD este definită ca 1/ 1000 din diferenţa de densitate dintre apa şi aer sau 1/1000 diferenţa aer şi compacta osoasă.diferenţierea între o masă tumorală şi o malformaţie vasculară. . Raportul dintre viteza mesei / rotaţie şi grosimea secţiunii se numeste PITCH Fig. .RADIOLOGIE CURS I C.miniamperajul. spirală sau volumetrică – presupune mişcarea continuă a mesei şi rotirea continuă a tubului în timp de pacientul avansează în Gantry. . . Administrarea se poate face pe diferite căi (iv.).voltajul. endovaginal etc. .diferenţierea elementelor hilului hepatic ori pulmonar.colimarea.identificarea structurilor tubului digestiv. Grila de densităţi este arbitrară. oral.evaluarea tractului urinar. Acesta are posibilitatea prelucrării imaginii şi ameliorării datelor unei imagini deja achizitionate.8 Sistemul de procesare a datelor.pasul – distanţa cu care se deplasează masa pe care este aşezat bolnavul egală cu grosimea secţiunii.precizarea vascularizaţiei masei tumorale.zoom-ul (mărirea imaginii). Administrarea substantelor de contrast duce la cresterea cu 40 – 60 UH a densităţii accentuând diferenţele de densitate. Imaginea poate fi revăzută ulterior şi eventual înregistrată pe film radiologic sau fotografic. Stocarea imaginilor se face pe discul computerului. endorectal.T.

M-el trebuie să producă un câmp magnetic extern cât mai uniform Bobinele de radiofrecvenţă – forma şi dispoziţia acestor bobine depind substanţial de sistemul magnetic principal. Echipamentul I.controlează parametri fizici aleşi de operator.R.identificarea pachetului vascular. Nucleele de hidrogen sunt animaţi de mişcarea în jurul propriului ax –spin nuclear.9) Magnetul . cerebrale etc.R.I. voxelul. care îl transformă.RADIOLOGIE - CURS I detectarea leziunilor focale (hepatice. Acest semnal este transmis unui computer. Fig. adică a unei unde de radiofrecvenţă (RF) ce determină rezonanţa nucleilor. care rămâne constant în tot intervalul investigaţiei şi care produce alinierea în acceaşi direcţie a dipolilor magnetici nucleari .9 11 . emiţând ei însăşi ca particole cu sarcină electrică – o undă de RF care poate fi detectată ca semnal rezonant magnetic al nucleolilor. prin prelucrare digitală.M 1. Radiaţia electromagnetică (unda de RF) este apoi suprimată. în semnale optice elementare (pixeli). .M. pancreatice. cu geometrii variate.constituie o metodă non-invazivă de examinare a afecţiunilor neuro-musculoscheletală. Valoarea sau intensitatea pixelului este proporţională cu intensitatea semnalului ce provine din nucleii rezonanţi aparţinând unui volum bine determinant. Specimenului i se aplică apoi un câmp magnetic oscilant din zona de radiofrecvenţă a specimenului electromagnetic. Se bazează pe proprietatea (descoperită în anul 1946) că nucleele se comportă ca nişte magneţi în prezenţa unui câmp magnetic intens.este piesa centrală a instalaţiei I. 2. . de regulă. Imagistica prin rezonantă magnetică.R.R. 4. au o formă de şa . Treptele obţinerii imaginii prin I.) precizarea naturii lor. Gradienţii de câmp magnetic – se produc prin curenţi electrici care circulă în spire din materiale conductante.M(Fig. 3.raporturile cu o masă tumorală. nucleii continuă să oscileze.R. Calculatorul . Recepţia semnalului este posibilă prin faptul că unda respectivă induce un curent electric într-o bobină construită în acest scop.M I. „Specimenul” examinat –corpul uman este supus unui câmp magnetic exterior foarte puternic.

T. 10 Agenţii de contrast folosiţi în I.sau orale) unui produs radiofarmaceutic cu tropism selectiv pentru un anumit organ. proces.au la bază gadoliniu – folosit în investigarea lichidului cefalorahidian – face ca imaginea să fie mai luminoasă. Contraindicaţiile absolute: cipuri feromagnetice intracraniene . peacemaker cardiac. pacienţi ventilaţi sau intubaţi.RADIOLOGIE CURS I Noţiuni elementare de semiologie în general imaginea este comparabilă cu cea din C.R.la care administrarea unui calmant uşor reduce starea de anxietate.M. imaginile sunt uşor de recunoscut (Fig. Principiul examinării scintigrafice constă în detectarea radiaţiei gama emisă în urma administrării (i.10). proteze metalice valvulare. corpi stăini metalici intraoculari. Fig. Fig. SCINTIGRAFIA Medicina nucleară utilizează izotopii radioactivi în scop diagnnostic şi terapeutic. sau leziune. Explorarea scintigrafică este cel mai vechi procedeu imagistic de vizualizare a organelor interne. Cessen în 1951 au efectuat pentru prima dată scintigrafie tiroidiană apoi a fost cuplată imaginea la calculator. un caz special îl reprezintă pacienţii cu claustrofobie .sub unele aspecte suprioară – permite un contrast superior. 11 12 . Durata unui examen este de aproximativ 30-90 minute . Contraindicaţii relative: claustrofobie . Imaginea scintigrafică reprezintă distribuţia spaţială a radiofarmaceuticului şi variaţia sa în timp care oferă astfel informaţii despre morfologia şi funcţia organului investigat.v. Aplicaţiile clinice ale scintigrafiei se extind la toate specialităţile medico chirurgicale. Pregătirea pacientului –în general nu necesită măsuri speciale.

formă.Aceste evenimente sunt prelucrate de computer obţinându-se imagini tomografice ale diverselor organe. distribuţia radiofarmaceuticului în organul investigat.12) sunt formate din multiple cristale de scintilaţie dispuse inelar în jurul pacientului şi cuplate la tuburi fotomultiplicatoare-evenimentele luminoase sunt transformate în plus electric. aminoacizi sau neurotransmiţători-putându-se urmări diverse mecanisme biochimice. oprindu-se timp de câteva secunde pentru achiziţionarea imaginii. Scintigrafia dinamică sau secvenţială – explorare funcţională – examinarea se face cu ajutorul camerelor de scintilaţie.Principalele radiofarmaceutice folosite sunt. Examinarea SPECT se efectuează cu camere de scintilaţie la care detectorul efectuează o mişcare circulară în jurul organului de examinat.reprezintă o tehnică modernă de obţinere de imagini funcţionale ale organelor sau sistemelor biologice.sunt în principal : techneţiu (99mTc).RADIOLOGIE CURS I Scintigrafia statică – oferă informatii cu caracter morfologic (poziţie. Explorarea este făcută la un interval de timp de la injectarea radiofarmaceuticului. (67G ).Cu aceşti radionuclizi se pot ”marca” radioactiv orice compus biologic: proteine. fluor-18 şi fluoro-2-deoxi-D-glucoza. Imaginile se obţin concomitent cu injectarea radiofarmaceuticului obţinând imagini dinamice. Pentru a urmări imaginea distribuţiei în organism –aparatele PET (Fig. Radionuclizii folosiţi . hormoni. Fig. 12 ECOGRAFIA 13 . iodul(123I132 I). indiul (113mIn). taliu (201Tl). Aduce informaţii morfofuncţionale ale creerului sau inimii în secţiuni de 4-5 mm şi cu o rezoluţie de secunde. Tomografia cu emisie de protoni (PET) . Metoda permite obţinerea de imagini ale distribuţiei a radionuclizilor emiţători de pozitroni. dimensiuni. Aparatura de detecţie – camera de scintilaţie –aparatura nu este un „emiţător” ci un „detector” de radiaţii gama. prezenţa unor leziuni difuze sau în focar. galiul.

determină absorbţia totală a fascicului incident . structuri digestive (pot fi examinate prin administrare de apă). Transductorul este construit din blocuri de cristale ceramice sintetice. Aceste oscilaţii se propagă în mediul din jur sub forma de unde ultrasonore (fascicul incident). Transductorul – în ecografie sursa de ultrasunete poartă numele de transductor. Într-o primă etapă sub acţiunea de potenţial aplicate alternativ la nivelul feţelor cristalelor. Dacă se cunoaşte viteza de propagare şi timpul scurs între emisia fascicolului incident şi receptarea ecoulului se poate aprecia distanţa dintre sursa de US şi obiectul ţintă. particulele lor generând oscilaţii mecanice. 14 . dacă asupra aceluiaşi cristal se aplică un fascicul de ultrasunete – fascicul reflectant.Traversarea unor medii cu un coeficent de atenuare foarte mare –os. Undele reflectate.RADIOLOGIE CURS I Fig. 15 Este metoda de diagnostic şi terapeutic imagistic ce utilizează ca substrat radiaţiile ultrasonore. Principiul metodei . calcificări. aceştia sunt emiţători şi receptori de ultrasunete.principiul de funcţionare al ecografiei este derivat din cel al sonarului. numite ecouri sunt recepţionate şi decodate. În a doua etapa. Interfaţa dintre aer cu oricare altă structură determi nă reflexie totală a fasciculului incident cu apariţia fenomenului de reverberaţie pentru a împedica acest fenomen se interpune gelul ultrasonografic între tegument şi sondă. Din acest motiv nu se pot examina organele ce conţin aer –plămân. Ecografia se ocupă de studiul modificărilor suferite de un fascicol de ultrasunete care traversează medii cu proprietăţi acustice diferite. La zona de contact dintre două medii diferite din punct de vedere acustic apar fenomene de refracţie. acestea işi modifică dimensiunile. acesta genereaza o diferenţă de potential proporţională cu energia acustică a ecoului. reflexive şi absorbţie ale undelor incidente.consecinţa este lipsa ecourilor crearea unui fenomen de umbră acustică posterioară sau con de umbră –semn semiologic. dispozitiv utilizat pentru prima dată în primul război mondial la detectarea submarinelor. Apariţia ecoului – eoul apare dacă o parte din energia fascicolului incident se întoarce la emiţător sub formă de fascicul reflectat. Acest potenţial electric rezultă în urma interacţiunii fasciculului ultrasonor incident cu mediile prin care ultrasunetele se propagă şi va constitui un „cod de descifrare” al informaţiilor continute în zonele străbătute de ultrasunete. apreciindu-se poziţia acestuia.care au proprietăţi speciale şi funcţionează utilizând un fenomen fizic numit efect piezoelectric.

radiare – utilizate în cardiologie. Fig.14). În gastroenterologie sunt transductori miniaturali pentru endoscopie. Tipuri de ecografie: .primul mod a fost modul A (Amplitudine) – se obtine un grafic cu variaţii de amplitudine. Transductorele moderne au banda de frecvenţă variabilă în care operează de exemplu: 3. pediatrie.Cele mai folosite sunt de 3. endovaginale. acestea pot fi (Fig. În funcţie de zona explorată sunt sonde de suprafaţă sau endocavitare – endorectale.5 – 5 MHz . Fig. . 3.folosit în explorarea organelor abdominale.RADIOLOGIE CURS I Alegerea transductorului se face în funcţie de regiunea explorată. În funcţie de forma sondei. 2.modul M de mişcare – pentru evaluarea mişcărilor valvulare. a tubului digestiv şi explorarea endocavitară. ecoendoscopie şi există transductori pentru explorarea cardiovasculara. . . 15 Dupa frecventă – există un raport invers între valoarea frecvenţei nominative şi penetrabilitatea fascicolului ultrasonor. Cele de 5 – 7 MHz utilizate în explorarea organelor superficiale – regiunea cervicală.Trasductorul de 5 MHz utilizat în pediatrie. convexe – cel mai frecvent tip utilizat. obstetrică ginecologie intraoperator. 14 15 . tipul de pacient şi organul ţintă.modul B se asociază luminozităţii cu o scală de gri şi se obţine imagine bidimensională (Fig. sân. testicol. liniare – utilizate mai frecvent : pediatrie.5 – 5 MHz. . 13) : 1.

Sistemul „Armonic” creşte sensibilitatea şi specificitatea diagnostică în evaluarea tumorală.  orientează imediat spre o altă metodă imagistică complementară. sângele care se îndreaptă spre sondă va fi roşu. Power Doppler – cu sensibilitate mare de detectare a fluxurilor sanguine.codificare de culori în sensul de mişcare a sângelui prin raportare la transductor.  este relativ ieftina. Ecografia tridimensională . în sensul de curgere. Fig. Dopplerul color . Examinarea ecografică: pentru explorarea abdominală pregătirea este minimă – pacient „a jeun” şi vizica urinară în repleţie.  este lipsit de nocivitate. Dopplerul continuu . infiferent daca e venă sau arteră.se obţin maxim de informaţii în timp scurt. pentru tubul digestiv organele se pot umple cu apă .ultrasonografia Doppler – un sunet emis de o sursă cu o frecvenţă constantă este recepţionat de către un receptor fix cu o frecvenţa mai mare când sursa se apropie de receptor şi o frecvenţă mai mică când sursa se îndepărtează de acesta.evalueaza vasele periferice semnalul emis fiind sub forma de sunete în domeniul audibil.utilă în sarcină. nici o pregătire pentru explorarea organelor superficiale. de indepărtare culoarea va fi albastră. grad de stenoza etc.  are sensibilitate mare de evaluare pentru organe şi afecţiuni. Ultrasonografie Doppler pulsat permite identificarea grafică a tipului de flux arterial sau venos şi calcularea unei multitudini de constante vasculare – debit. util în trombozele vasculare sau în caracterizarea leziunilor tumorale. Între sondă şi tegumente se interpune gelul ecografic. 15 CURSUL II MEDICINA SUBSTANŢE DE CONTRAST 16 . Ecografia are o serie de avantaje:  examenul este rapid .RADIOLOGIE CURS I . viteza.

spasme laringiene. Substanţele cu eliminare biliară nu se mai folosesc – locul este luat de ecografie. Reacţii sistemice acute neprevăzute . Au caracter istoric doar. care apar opace (albe) pe radiografie. Reacţiile minore pot fi mai frcvente 10% . ameţeli. Substanţe de contrast negativ –aerul este folosit în examinarea articulaţiilor –pnumoartrografie. nu este degradată în medii cu pH diferit a tubului digestiv.monomeri nonionici – Ultravist. Tratamentul se face prin: -administrare de oxigen -administrare de adrenalină(epinefrină) 0. Aceste manifestări dispar după oprirea injectării şi de regulă nu necesită alt tratament înafară de oprirea injectării timp de 20-30 secunde şi nu mai reapar la continuarea injectării. 1. 2. . lăcrimare. strănut. cefalee.hipotensiune arterilală. edem facial. nu se rezoarbe. Substanţele de contrast folosite sunt cu :  Contrast negativ. dar nu necesită terapie intensivă.  Substanţe de contrast nonionice. vărsături. roşeaţa feţei. 17 .In cazurile mai grave apar: diaree. stridor laringian. .T.RADIOLOGIE CURS I  Structurile corpului uman care au densităţi apropiate nu pot fi diferenţiate între ele. Reacţii de tip anafilactic: . ventriculografia.Odată cu apariţia C. este substanţa de eleţie pentru examinarea tubului digestiv. strănuturi repetate. stridor inspirator. senzaţii de căldură. care apar transparente ( negre) pe radiografie-aerul Contrast pozitiv. . produce reacţii diferite din partea organismului.dimeri nonionici . urticarie. gust metalic.5% de soluţie 1mg de soluţie 1m/ml subcutanat. Reacţii de tip alergoid sunt: urticarie. -administrare de antihistaminice :inhibitori de H1sau inhibitori de H2.Se aplică acelaşi tratament.  Substanţele de contrast ionice -monomeri ionici-derivaţi triiodaţi ai sărurilor acidului benzoic-exemplu Odiston 75%. erupţii cutanate..T. paloare. se prezintă sub formă de pulbere ce se prepară în apă 1g/ml. a)Reacţiile minore constau în: greţuri.M. b)substanţe iodate-sunt hidrosolubile. iopamiro.Reacţiile pot fi de tip alergic (alergoid) sau de tip anafilactic(anafilactoid). I.administrarea de substanţe de contrast intravenos. Omnipaque. -substanţe pe bază de iod solubile -sulfatul de bariu  Dublu contrast : asociere între bariu şi aer.etc. ionice sau nonionice şi au eliminare electivă urinară. tahicardie. b)Reacţiile moderate-necesită tratament. dureri abdominale. -dimeri ionici-conţin două nuclee benzoice –exemplu Hexabrix. spasme bronşice. pneumomediastin. foarte rar chiar decesul 1:50000-1:10000. care de regulă se adaugă peste cele de tip alergoid.R.odată cu introducerea substanţelor nonionice au scăzut . ecografia. spasme. erupţii cutanate. reacţiile pot fi minore sau dramatice. cefalee.examinările retropneumoperitoneu.folosiţi doar în mielografie. Substanţele de contrast cu eliminare renală sunt: ionice sau nonionice. Pentru a putea fi vizualizate se folosesc C. Substante de contrast pozitiv: a)substanţe baritate : -sulfatul de bariu-este o sare insolubilă . sau substanţele de contrast.

în două prize cu 12 ore şi respectiv 2 ore înaintea administrării substanţelor de contrast. drenaj biliar. Cu incizii minime. cu ghidare de U. tuburi de câţiva milimetri cu ajutorul cărora se poate diagnostica. respiratorii. fără necesitatea anesteziei generale. neurologice. Radiologia intervenţională Fig.Tratamentul este cel specific şocului anafilactic. Atunci când este posibil se vor folosi substanţe de contrast nonionice hipoosmolare. În continuare se poate aplica angioplastia cu balon care realizează dilatarea. embolizarea arterei uterine etc. Metode imagistice interventionale vasculare Angioplastia Angioplastia endoluminală transcutanată (PTA) are rezultate comparabile cu cele obţinute prin folosirea metodelor chirurgicale clasice dar cu o rată a mortalităţii mult mai scăzută. biopsie. diabet zaharat şi căutarea altor investigaţii.antihistaminice (Romergan). I.prednison 50 mg (10 tablete) per os. Profilaxia accidentelor severe se face în primul rând prin identificarea pacienţilor cu risc: alergici. combinând imaginea radiologică şi proceduri chirurgicale. Cele mai folosite sunt cele cu avans şi rotaţie care crează un tunel prin zona ocluzionată prin care poate fi introdus un ghid metalic.M sau radioscopie.R.T.cuprind semnele şi simptomele şocului anafilactic. Tromboembolectomia Recanalizarea şi aspiraţia mecanică Sunt descrise tehnici de recanalizare a trombilor.16) este o punte de legătură între diagnostic şi terapie. cu boli cardiovasculare. montare de stenturi. . taraţi. Ea poate fi repetată în cazul stenozelor recurente. . se va administra o premedicaţie ce constă din: . C. 1 fiolă cu o oră înaintea examinării. În ocluziile acute 18 .1 Radiologia intrervenţională (Fig.Apar semne cardiovasculare. Dacă intervenţia este necesară.S. se pot urmări catetere. chemoembolizare tumorală.sau/şi apoi trata diverse afecţiuni-exemplu : angiografia.RADIOLOGIE CURS I c)Reacţii severe.

polivinil alcool (ivalon). stenturile fiind reperate recurenţelor. etanolul absolut (Ellman 1931). Recuperarea corpilor străini din sistemul venos .se face prin metoda percutană utilizând un fir metalic cu capcană şi spiră sau cârlig. spirale cu balonaş detaşabil. Corpii străini trebuie recuperaţi înainte de a se fixa la perete. în cazurile de eşec al PTA se pot utiliza stenturile. pentru prevenirea emboliilor pulmonare la bolnavii la care nu se pot utiliza anticoagulante se introduc percutan filtre. Nitirol) ataşate expandabile cu balonaş. balonaşe detaşabile. Ei se introduc printr-un cateter selectiv în interiorul cheagului şi îl lizează. sfere. Prima embolizare a fost iniţiata de Brooks in 1930 pentru tratamentul unei fistule carotidocavernoase traumatice. malformaţii sau organe. Tromboliza . substanţe chimioterapice (mitomicina C. În obstrucţiile lungi. Acestea sunt formate din filamente sau tuburi de otel inox (Tantalum.catetere venoase . altele permanentă. cicatrici postoperatorii. Unele materiale emboligene produc o ocluzie temporară. procese fibroase.RADIOLOGIE CURS I embolice sau trombotice sunt utilizate catetere speciale cu lumen exterior şi interior uniform prin care se aspiră cheagul obstructiv. spermatice se realizează prin embolizare cu substanţe sclerogene. În fistulele arterio-venoase de hemodializa PTA reprezintă metoda de elecţie. În tromboza venei cave inferioare. În varicocel obliterarea V. doxorubicine. ablaţia unor tumori. 5 flurovacil. recurente. Radiologia intervenţională venoasă Se aplică în stenozele venoase produse de compresiuni sau invazii tumorale maligne. În localizările din regiunea femuro-poplitee s-a observat reobstrucţia datorită hiperplaziei intimei la nivelul stentului. În aceste cazuri pentru a obţine rezultate de lungă durată PTA trebuie completată cu instalarea unui stent . Embolizarea Embolizarea este un procedeu terapeutic constând în realizarea unei ocluzii arteriale sau venoase având ca scop oprirea unei hemoragii. ţesut adeziv de isobutil cianoacrilat (Bucrylat). bobine de oţel (Gianturco) şi Wallace 1970). utilizează agenţi ca urokinaza. lisplatinul). microsfere. 19 .indicată în ocluziile recente până nu s-a produs organizarea cheagului. În continuare se utilizează tehnica aspiraţiei sau PTA. Materialele embolice sunt variate : Gelfoam. tromboze.

rinichi este indicată în hipersplenism. Hemoragiile posttraumatice. În tumori. diverticuloza. În gastrită . etanol. malformaţiile arteriovenoase se face o embolizare permanentă cu ivalon. iatrogene (dupa puncţii. Alegerea terapiei în traumatismele abdominale (conservative. ivalon. ulcerul peptic. splină. În acest caz se fac embolizări parţiale multiple succesive. hepatic. varicele esofagiene. ţesut aderent. hipertensiune renovasculară. tumori glomice. angiofibrome). Embolizarea unor organe.a. Embolizările tumorale (cancer renal. Cu vasopresin (pitresina) care este eficientă în 80 % din cazuri. De multe ori se asociază chimioembolizările cu embolizante periferice. În malformaţiile arteriovenoase embolizarea este metoda de elecţie cu condiţia să fie făcută în plină formaţiune. pelvis). traumatismele. Arterele periferice pot produce recidive prin circulaţia colaterală care se dezvoltă.RADIOLOGIE CURS I În hemoragiile digestive se face iniţial o evaluare angiografică cu precizarea sediului hemoragiei. tumori (meningioame. Embolizările sunt rezervate hemoragiilor în care hemostaza chirurgicală este greu de executat (coapsa. ulcer gastric şi duodenal. În neurologie embolizările au indicaţii în anevrisme cerebrale care nu pot fi tratate chirurgical (pensate cu clipuri). Metode imagistice interventionale ale cailor biliare Colangiografia percutană transhepatică introdusă în 1921 de Burkhart şi Muller. Sunt utilizate următoarele materiale: gelfoam. recanalizarea ulterioară a trombului evitând complicaţiile tardive : strictura. fesă. perfecţionată de Okuda în 1974 prin utilizarea unui ac flexibil cu diametrul de 7 mm stă la baza radiologiei intervenţionale a căilor biliare. chirurgicală prin embolizare) este dependentă de starea clinică a bolnavului. 20 . polimeri lichizi. hemoragiile se tratează prin perfuzie i. etanol. Embolizările în aceste cazuri trebuie să fie temporare. retroperitoneu. perforaţia. biopsii) necesită o evaluare CT şi angiografică a tuturor organelor abdominopelvine. meta hepatice) sunt indicate în hemoragiile acute intratumorale cu scopul de a diminua sângerarea în tumoră. sfere.

Metode imagistice intervenţionale uroradiologice 21 . a abceselor are o rată mai joasă a mortalităţii. În funcţie de localizarea anatomică şi mărimea abcesului se foloseşte trocarul sau tehnica Seldinger. Drenajele abceselor Comparativ cu drenajul chirurgical. drenarea percutană. a abceselor mamare. Progresele tehnicii au perfecţionat metoda. pericardice. Metode imagistice interventionale gastrointestinale Gastrostomia şi enterostomia percutană este indicată în stenozele complete a tractului gastro-intestinal superior sau la bolnavii psihici. empiem. colangite la bolnavii cu risc mare. În aceste cazuri se utilizează proteze metalice autoexpandabile sau stenturi din Nitinol. Aproximativ 80-85% din abcese pot fi drenate prin cateter percutan (8-12F). Prin această tehnică a drenajului cateteral pot fi tratate colecţiile pleurale.RADIOLOGIE CURS I Drenajul extern în ictere obstructive a fost iniţiat în 1966 de Seldinger care a folosit pentru aceasta un ac cu tub. Ele sunt introduse pe cale percutană sau endoscopică. Tehnica intervenţională percutană de extragere a calculilor a cedat locul papilotomiei endoscopice cu extracţie. Colecistectomia percutană este indicată în colecistitele acute. Lichidul extras este supus examenului bacteriologic simplu şi în cultură. colecistectomia laparoscopică a făcut să piardă din importanţa celelalte metode. Dilatarea cu balonaş realizata cu ajutorul unor catetere conduse de ghide metalice este utilizata in stricturile enterice. stricturilor ductale. colice. astfel au fost introduse ghide metalice şi catetere speciale. În ceea ce priveşte radiologia intervenţională a vezicii biliare. În tumorile maligne esofagiene sau în recidivele pe anastomoză după gastrectomie totală sau parţială. Drenajul biliar percutan şi dilatarea cu balon este indicată leziunilor benigne. pilorice. esofagiene. dilatarea cu balonaş nu oferă o paleaţie durabilă. sub ghidaj ultrasonografic sau CT. a stenozelor chirurgicale. colangitelor scleroase. Drenajul intern definitiv indicat în obstrucţiile maligne se poate realiza cu ajutorul endoprotezelor metalice cu diametru 10 mm şi a stenturilor.

neuroliza percutană a N. Se utilizează calea de acces anterioară. uretero-ileală cicatrici posttraumatice Dilatarea cu baloane nu este indicată în : stricturile inflamatorii fibroase sau ischemice la bolnavii transplantaţi stricturile pieloureterale congenitale stricturi benigne ureterale Plasarea stenturilor ureterale este indicată în : stricturi benigne stricturi maligne Recanalizarea tubara Thurmond si Rosch au imaginat o nouă metodă de histerosalpingografie utilizând o cupă specială ca instrument de vidare. realizată pentru prima oară în 1955.RADIOLOGIE CURS I Nefrostomia percutană descrisă de Goodwin şi Casey. Aceasta permite intubarea ostiumului tubar proximal cu un cateter coaxial. plasarea stenturilor. comunicare. litoliza percutană. drenaj în cazul hidronefrozelor. ca adjuvant al litotriţiei extracorporeale. este util pentru : efectuarea unei pielografii descendente în caz de obstrucţii supravezicale şi pionefroză. extracţia calculilor. Prin această metodă se poate realiza recanalizarea trompei Fallopi folosind un ghid de cateter de 3 F. Metoda este alternativă la tehnica chirurgicală care este mult mai costisitoare şi invazivă. Dilatarea cu balonaş este indicată în stricturi după: ureterostomie anastomoza uretero-vezicală. Metode intervenţionale pentru terapia durerii neuroliza percutană a plexului celiac şi sub ghidaj CT cu etanol. pentru aplicarea procedurilor de dilatare anterogradă. splahnici utilizează calea de acces posterioară sub ghidaj CT simpatectomia percutană cu fenol Pentru tulburarile vasospastice ale membrelor superioare şi arteriopatii injectarea se face paravertebral cu ac Chiba 22G la nivelul T3 în regiunea simpaticului sub ghidaj CT şi L2-L4 pentru arteriopatia membrelor inferioare. transmitere. 22 . decompresiune discala percutana cu laser pentru radiculoalgiile determinate de hernia de disc Arhivare.

RADIOLOGIE CURS I Radiologia modernă este complet informatizată. vizualizare. Orice sistem imagistic este asociat de calculator în principalele sale funcţii : achiziţie.17). Fig. precum şi înregistrarea în sistemul informatic al spitalului (Fig.procesare.comunicare. La nivelul spitalului trebuie realizat un sistem informatic radiologic (RIS) care trebuie să cuprindă toate sistemele de achiziţie şi diagnostice pe baza unui sistem standard de gestiune şi comunicare ( cele mai cunoscute fiind sistemele PACS şi DICOM).14 23 .