Lector Univ. Dr.

BUDACIA LUCIAN C-TIN GABRIEL

CURSUL 1
I. Definiţia contabilităţii
Prima definiţie a contabilităţii a fost dată de italianul Luca Paciolo în lucrarea sa, „Summa de l’aritmetica, geometria, proporzioni et proporzionalita”, în cartea a IX-a a acestei lucrări, intitulată „Tratatus de computis et scripturis”, apărută la Veneţia în anul 1494. În concepţia sa contabilitatea reprezenta „un ansamblu de principii şi tehnici privind înregistrarea în partidă dublă a averii unui negustor, precum şi toate afacerile acestuia, în ordinea desfăşurării lor”. În lucrarea sa, el a definit partida dublă prin prisma ecuaţiei de schimb dintre avere şi capital, respectiv, ce posed şi cui datorez. În anul 1941, Institutul American al Contabililor Publici Autorizaţi a definit contabilitatea ca „o artă a înregistrării, clasificării, a rezumării într-o manieră semnificativă şi în expresie bănească a tranzacţiilor şi evenimentelor, precum şi interpretarea rezultatelor acestei acţiuni.” Conform Legii contabilităţii din România (Legea 82/1991 – republicată), contabilitatea este definită la Art. 2 astfel: „este activitatea specializată în măsurarea, evaluarea, cunoaşterea, gestiunea şi controlul activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, precum şi rezultatelor obţinute …”

II. Istoricul şi evoluţia contabilităţii
În anul 1494, la Veneţia, Luca Paciolo, considerat părintele contabilităţii actuale în partidă dublă, a publicat cea mai de seamă lucrare a sa, sub titlul „Summa de arithmetica, geometria, proportioni et proportionalita”. Această vastă lucrare de matematică, în Cartea a - IX - a, denumită „Tratat de contabilitate în partidă dublă” descrie pentru prima dată partida dublă (scrittura doppi), care şi astăzi reprezintă unul dintre principiile de bază ale contabilităţii. Aplicarea metodei contabilităţii în partidă dublă începe să se generalizeze între secolele XVI-XVIII, cu deosebire în Europa Occidetală, etapă caracterizată şi prin conturarea unei literaturi contabile şi a profesiei de contabil. Începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea, se dezvoltă societăţile pe acţiuni a căror conducere se separă de proprietarii acestora; a apărut astfel contabilitatea generală şi de gestiune (dualism contabil). În primele decenii ale secolului al XX-lea contabilitatea de întreprindere începe să fie supusă procesului de normalizare, adică stabilirea de reguli şi norme privind modul de ţinere a contabilităţii.

CURSUL 1 – din 18.02.2011 -1-

BUDACIA LUCIAN C-TIN GABRIEL Începând cu al doilea război mondial. pentru care s-a asigurat o consultanţă de specialitate din partea Franţei  În anul 1999 a început o nouă etapă a evoluţiei contabilităţii româneşti marcată de armonizarea contabilităţii naţionale cu Directivele Europene de profil şi Standardele Internaţionale de Contabilitate. şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate.(IASC). organism ce viza normalizarea contabilităţii la nivel internaţional şi care a elaborat timp de aproape 3 decenii. s-a modificat simbolul şi elementele câtorva conturi.E. Standardele contabile reprezintă norme ce trebuie aplicate de anumite categorii de entităţi contabile. Unul dintre instrumentele lor cele mai eficace a fost planul contabil. În perioada de după cel de-al doilea război mondial sistemul contabil românesc „a urmat subordonarea necondiţionată a intereselor statului totalitar şi susţinerea economiei centralizate”. În anul 1991 a fost adoptată Legea Contabilităţii. al cărui rol este de a emite Standarde Internaţionale de Raportare Financiară Internaţională .International Accounting Standards Committee . cele care au rânduit contabilitatea au fost instituţiile naţionale şi internaţionale. ca document organic care serveşte normalizării şi structurării contabilităţilor este o invenţie sovietică a anilor 1920. care reglementează organizarea şi conducerea contabilităţii în România  Perioada 1994-1999 a fost perioada în care s-a implementat un sistem contabil dualist inspirat din sistemul latino – american. inclusiv în cel al contabilităţii. prin care au fost aprobate Reglementările contabile armonizate cu Directiva a IV-a C. tranziţia la economia de piaţă a implicat reforme în toate domeniile de activitate.E.2011 -2- .International Financial Reporting Standards (IFRS-uri). 94 / 2001. contabilitatea românească a fost puternic influenţată de experienţa şi influenţa unor ţări europene mai mult sau mai puţin dezvoltate. Astfel apare OMFP nr. Planul.02.International Accounting Standards Bord (IASB). în vederea existenţei unor informaţii comparabile la nivel internaţional. În anul 2001. După decembrie 1989. astfel:  Perioada 1991 – 1993 este caracterizată prin controversele pe plan doctrinar dintre adepţii unei reforme contabile în România. această organizaţie a devenit Consiliul Standardelor Internaţionale de Contabilitate . sau introdus altele. Atunci au fost emise planuri de conturi ale „momentului”.Lector Univ. În anul 1973 a fost creat Comitetul Standardelor Internaţionale de Contabilitate . CURSUL 1 – din 18. prin care din planul de conturi vechi au fost eliminate unele conturi. Evoluţia contabilităţii în România Până în decembrie 1989. Dr. 41 de norme internaţionale (IAS) şi câteva zeci de interpretări (SIC).

Directiva a IV-a a Consiliului 78/660/EEC privind conturile anuale ale anumitor tipuri de societăţi comerciale. BUDACIA LUCIAN C-TIN GABRIEL Ulterior.  funcţia de informare. . armonizate cu Directivele europene.  Funcţiile contabilităţii:  funcţia de înregistrare.2010).12. CURSUL 1 – din 18. 306 / 2002.2010.Lector Univ. respectiv: .O. Pe plan european armonizarea se realizează prin cei trei piloni ai legislaţiei europene în domeniu.  precizarea metodei de cercetare a obiectului şi a procedeelor ei. urmărind definirea de norme şi principii generale. Acest ultim Ordin a fost recent ACTUALIZAT.) în vederea asigurării comparabilităţii informaţiei contabile în timp şi spaţiu.2011 -3- . ce a fost abrogat şi înlocuit cu OMFP 3055 / 2009. . identică pentru toţi utilizatorii informaţiei contabile. intrat în vigoare de la 1. 2869 / 2010 (apărut în M. bazate pe o terminologie precisă. Ceva timp mai târziu s-a emis OMFP nr.  stabilirea locului şi a rolului pe care îl are în cadrul ştiinţelor şi a evidenţei economice. pentru aprobarea Reglementărilor contabile simplificate. Dr.Directiva a VIII-a a Consiliului 84/253/EEC privind autorizarea persoanelor responsabile cu efectuarea auditului financiar al documentelor contabile. fişe etc. registre.01.  elaborarea mijloacelor pentru aplicarea în practică a contabilităţii (documente. la puţin timp după aceea. pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu Directivele europene. 882/29. fiind modificat şi completat prin OMFP nr.Directiva a VII-a a Consiliului 83/349/EEC privind conturile consolidate. cu modificările şi completările ulterioare. 1752 / 2005. s-a emis OMFP nr.  funcţia de previziune. III. aflându-se actualmente în vigoare. Sarcinile şi funcţiile contabilităţii  Sarcinile contabilităţii:  definirea cu exactitate a obiectului de studiu şi a sferei de cuprindere.  funcţia de control.02.

Spre exemplu. Spre exemplu. intrarea unei sume de bani în casieria firmei se înregistrează la partida / în contul „Casa” 2.02. un exerciţiu financiar este reprezentat de anul calendaristic.2011 -4- . astfel încât acestea să aibă un caracter concret şi stabil. care este reprezentată de diviziuni mai mici din cadrul exerciţiului financiar. Pentru măsurarea valorii patrimoniului şi a rezultatului activităţii. VI. iar cealaltă partidă ne va indica destinaţia. Exerciţiul financiar Activitatea unei entităţi economice (firme) se desfăşoară în mod continuu. CURSUL 1 – din 18. Utilizatorii informaţiei contabile Principalii potenţiali utilizatori ai informaţiei contabile pot fi:  investitorii actuali (proprietarii firmei: acţionari sau asociaţi) şi potenţiali. trimestrul sau semestrul dintr-un exerciţiu financiar.  clienţii.  conducerea firmei.  creditori comerciali (furnizorii). şi anume: luna.Lector Univ.  publicul larg. Sisteme de contabilitate Principalele 2 sisteme de contabilitate sunt: 1. În cadrul acestei segmentări a timpului se mai foloseşte şi noţiunea de perioadă de gestiune. Contabilitatea în partidă simplă → în concepţia ei de reprezentare.  salariaţii firmei. Dr. în care o partidă (un cont) ne va arăta originea. iar din acest motiv procesul de raportare a informaţiilor financiare proprii acesteia trebuie standardizat în funcţie sau la anumite perioade de timp. astfel: se va utiliza partida (contul) „Banca” pentru a înregistra originea banilor şi de asemenea se va utiliza şi partida (contul) „Casa” pentru a evidenţia destinaţia acestora. numite exerciţii financiare. acest lucru se va înregistra în contabilitate în 2 partide / conturi. cadrul conceptual contabil a recurs la segmentarea timpului aferent activităţii unei entităţi economice în perioade cu durată egală. concomitent.  alte firme. Contabilitatea în partidă dublă → concepe reprezentarea operaţiilor economice prin înregistrarea în 2 partide / în 2 conturi. o operaţie economică se înregistrează într-o singură partidă (într-un singur cont).  creditorii financiari (băncile). V. în cazul în care suma de bani intrată în casierie provine de la bancă.  guvernul şi instituţiile sale. În România. BUDACIA LUCIAN C-TIN GABRIEL IV.

Sub formă grafică. Dr. Obiectul şi metoda contabilităţii 1.2011 -5- .obiectul de drepturi şi obligaţii (bunurile economice şi creanţele). . patrimoniul. în timp s-au cristalizat 3 puncte de vedere concretizate în tot atâtea concepţii:  Concepţia juridico . Patrimoniul unei firme este condiţionat de existenţa următoarelor 2 elemente: . ca obiect al contabilităţii. poate fi reprezentat astfel: OBIECTUL CONTABILITĂŢII PATRIMONIUL FIRMA DREPTURI titular de drepturi şi obligaţii OBLIGAŢII Drepturi de proprietate (bani şi bunuri economice) Drepturi de creanţă (creanţe) Obligaţii faţă de proprietari (sau acţionari) Obligaţii faţă de terţi (faţă de alţii) CURSUL 1 – din 18. BUDACIA LUCIAN C-TIN GABRIEL VII. În încercarea de a găsi răspuns la întrebarea : „Ce studiază contabilitatea?”.patrimonială În această accepţiune se porneşte de la premisa că fiecărei societăţi comerciale îi corespunde un patrimoniu.Lector Univ.subiectul de drepturi şi obligaţii (persoană fizică sau juridică).  Concepţia juridico .  Concepţia economică.  Concepţia economico – juridică (financiară). Patrimoniul poate fi definit ca ansamblul drepturilor şi al obligaţiilor pe care un titular de patrimoniu (firmă) le are la un moment dat. Obiectul de studiu al contabilităţii Evoluţia în timp a contabilităţii a fost marcată şi de discuţii privind obiectul acesteia.02.patrimonială.

ca drepturi dobândite de firmă. s-a dedus următoarea ecuaţie: Bani + Bunuri + Creanţe = Obligaţii faţă de proprietari + Obligaţii faţă de terţi * Într-o viziune personală – facultativă pentru studiul studenţilor: Altfel spus.Lector Univ. BUDACIA LUCIAN C-TIN GABRIEL Totul în contabilitatea unei firme se gândeşte din punctul de vedere al FIRMEI respective.02. CURSUL 1 – din 18. tot ce are firma ca AVERE (bani. Prin Obligaţii ale firmei înţelegem de fapt Datorii ale firmei. pentru fiecare ban. prin noţiunea de AVERE a firmei (banii. de valoare egală. aceasta are o datorie (obligaţie) faţă de proprietari sau faţă de terţi. iar prin noţiunea de OBLIGAŢII / DATORII ale firmei faţă de proprietari şi faţă de terţi) s-a ales folosirea termenului de PASIV. Cu alte cuvinte. Creanţe → tot ceea ce firma are de primit / de luat / de încasat Obligaţii → tot ceea ce firma are de dat.2011 -6- . bun sau creanţă. CREANŢĂ ≠ DATORIE Din schema privind obiectul contabilităţii de mai sus. bunurile şi creanţele firmei – adică drepturile firmei de proprietate şi de creanţă) s-a ales folosirea termenului de ACTIV. Dr. ecuaţia de mai sus poate fi exprimată mai simplist astfel: AVERE = DATORII (OBLIGAŢII) Adică. Sau: tot ce are o firmă = tot ce are de dat acea firmă În contabilitate. bunuri şi creanţe). ea de fapt trebuie să o DEA (la acţionari sau la terţi). la un moment dat.

capitalul îmbracă 2 forme: .v.capital propriu – care provine de la proprietari (acţionari sau asociaţi).d.capital circulant – concretizat în bunuri economice şi creanţe investite pentru o perioadă mai scurtă de timp (< 1 an).ecuaţia bilanţieră.ecuaţia dublei reprezentări.capital fix – concretizat în bunuri economice şi creanţe investite pentru o perioadă mai îndelungată de timp (> 1 an).ecuaţia patrimonială. capitalul este privit sub dublu aspect: a) D.p. al modului în care se investeşte.2011 -7- .capital împrumutat (capital străin sau capital atras) – care provine de la terţi.v. . întrebuinţează.02. . BUDACIA LUCIAN C-TIN GABRIEL De aici.Lector Univ. . CURSUL 1 – din 18. În această accepţie. .  Concepţia economică Conform concepţiei economice. b) D. al sursei de provenienţă a acestuia.d. s-a ajuns la ecuaţia fundamentală a contabilităţii: ACTIV = PASIV Această ecuaţie se întâlneşte în practica contabilă sub 3 denumiri: . obiectul de studiu al contabilităţii îl reprezintă capitalul. al modului în care este dobândit. capitalul îmbracă 2 forme: . Observaţie: Capitalul fix şi capitalul circulant desemnează ACTIVUL firmei. Observaţie: Capitalul propriu şi capitalul împrumutat desemnează PASIVUL firmei. Dr.p. consumă şi înlocuieşte.

relaţia de echilibru între cele două laturi ale capitalului poate fi scrisă astfel: Capital fix + Capital circulant = Capital propriu + Capital împrumutat Sau.investirii . aceeaşi relaţie de echilibru de mai sus.Lector Univ. capitalul.consumului . ca obiect al contabilităţii.2011 -8- .înlocuirii Din punct de vedere al: provenienţei Capital fix sau Active imobilizate Capital circulant sau Active circulante Capital propriu Capital împrumutat Pornind de la această reprezentare grafică.02. poate fi exprimată şi astfel: Active imobilizate + Active circulante = Capital propriu + Capital împrumutat CURSUL 1 – din 18. poate fi reprezentat astfel: OBIECTUL CONTABILITĂŢII CAPITALUL Din punct de vedere al: . Dr.utilizării . BUDACIA LUCIAN C-TIN GABRIEL Sub formă grafică.

CURSUL 1 – din 18.Lector Univ. exprimă aceeaşi formulă bine cunoscută deja: AVERE = DATORII Sau altfel spus: ACTIV = PASIV Observaţie: Comparativ cu concepţia juridică. formulele de mai sus. în concepţia economică obiectul contabilităţii are o sferă mai largă. desprinse din schema privind obiectul contabilităţii în concepţie economică.02. Conform unui principiu al contabilităţii „Economicul prevalează juridicul”. Dr. În categoria Activelor sunt incluse toate elementele care sunt capabile să aducă firmei beneficii economice viitoare. BUDACIA LUCIAN C-TIN GABRIEL * Într-o viziune personală – facultativă pentru studiul studenţilor: Active imobilizate Bani + Bunuri + Creanţe → AVEREA firmei Active circulante Capital propriu → Capitalurile primite de firmă de la acţionari → DATORIA firmei faţă de acţionari Capital împrumutat → Capitalurile primite de firmă de la terţi → DATORIA firmei faţă de terţi Încă o dată şi de aici.2011 -9- . nu numai cele în raport cu care firma are un drept de proprietate sau de creanţă.

d.10 - . cât şi concepţiei economice. Dr. resursele. se desprinde următoare egalitate.v. BUDACIA LUCIAN C-TIN GABRIEL  Concepţia economico – juridică (financiară) Concepţia economico – juridică (financiară) privind obiectul contabilităţii reuneşte elemente specifice atât concepţiei juridico-patrimoniale. care stă la baza concepţiei financiare: Utilizări durabile + Utilizări ciclice = Resurse permanente + Resurse temporare Sau pe scurt: UTILIZĂRI = RESURSE ACTIV = PASIV CURSUL 1 – din 18. ca obiect al contabilităţii. Conform acestei concepţii.v. pot fi reprezentate astfel: OBIECTUL CONTABILITĂŢII RESURSELE D.p. contabilitatea studiază resursele firmei şi utilizările acestora.02.2011 .Lector Univ. al provenienţei lor Utilizări durabile (pe termen lung) Utilizări ciclice (pe termen scurt) Resurse stabile (pe termen lung) Resurse temporare (pe termen scurt) Din această schemă. al utilizării lor D. precum şi echilibrul dintre ele. Sub formă grafică.p.d.

iar pasivele.Lector Univ. Datorii faţă de bancă (pe termen lung) 3.02. activele sunt prezentate în ordinea lichidităţii lor (crescătoare sau descrescătoare). Bilanţ ACTIV 1. în ordinea creşterii (+) EXIGIBILITĂŢII lor ACTIV = PASIV CURSUL 1 – din 18. Capitaluri proprii (Obligaţii faţă de proprietari) (+) 2.11 - . Lichiditatea → reprezintă capacitatea unui element de Activ de a putea fi transformat în numerar Exigibilitatea → reprezintă calitatea unei Datorii / Obligaţii de a deveni scadentă.2011 . Produse finite 4. în ordinea exigibilităţii lor (crescătoare sau descrescătoare). Creanţe faţă de clienţi 5. Disponibil la bancă 6. Numerar PASIV 1. Materii prime 3. BUDACIA LUCIAN C-TIN GABRIEL Sau altfel spus: Concepţia financiară îşi propune găsirea răspunsului la întrebarea: „Este firma capabilă. în ordinea creşterii (+) LICHIDITĂŢII lor Prezentate de sus în jos. Autoturism 2. Datorii faţă de furnizori (pe termen scurt) (+) Prezentate de sus în jos. să facă faţă datoriilor sale atunci când acestea ajung la scadenţă?” În vederea găsirii unui răspuns la această întrebare. Dr. prin structura activelor pe care le deţine.

un alt procedeu specific care poartă denumirea de cont. furnizând numai informaţii generale sintetice. Bilanţul este completat de o serie de situaţii anexe.  Contul se deschide în contabilitatea curentă pentru reflectarea fiecărui element patrimonial de Activ şi de Pasiv precum şi a fiecărei poziţii noi pe care o ocupă fiecare element în mişcare şi transformarea sa de-a lungul fazelor circuitului economic. în vederea stabilirii normelor şi principiilor cu caracter special pe care se fundamentează contabilitatea ca disciplină ştiinţifică şi cu ajutorul cărora cercetează starea şi mişcarea elementelor patrimoniale ale întreprinderii. şi rezultatele finale ale unităţii la un moment dat sub formă de profit sau pierdere. legăturile determinate de unitatea CURSUL 1 – din 18. Metoda contabilităţii Metoda contabilităţii cuprinde un ansamblu de procedee tehnice de lucru aflate într-o strânsă intercondiţionare ca un tot unitar. Dr. metoda acesteia foloseşte o serie de procedee care permit furnizarea de informaţii cu privire la fenomenele şi procesele economice care au loc în cadrul unităţilor patrimoniale. în expresie valorică. b) procedee comune tuturor ştiinţelor. prin care se explică şi se detaliază anumite laturi ale activităţii economice şi financiare ale unităţii.02. 2. patrimoniul întreprinderii sub dublu aspect şi anume: pe de o parte sub aspectul destinaţiei economice şi pe de altă parte sub aspectul surselor de procurare. BUDACIA LUCIAN C-TIN GABRIEL 2.2011 . c) procedee comune metodei contabilităţii şi altor discipline economice a) Procedeele specifice metodei contabilităţii  Bilanţul este cel mai reprezentativ procedeu al metodei contabilităţii prin care se înfăptuieşte dubla reprezentare a patrimoniului întreprinderii. obţinute din centralizarea datelor contabilităţii curente. Conturile au legături reciproce.1 Procedeele metodei contabilităţii În scopul realizării obiectului contabilităţii. Prin bilanţ se prezintă.12 - . pentru a sesiza legăturile dintre ele. Cu ajutorul bilanţului se prezintă la un moment dat. cât şi cu bilanţul. metoda contabilităţii utilizează pentru realizarea acestui obiectiv. deci furnizează informaţii generale privitoare la situaţia economică şi financiară a unităţii şi la relaţiile ei economice cu alte unităţi.Lector Univ. de asemenea. iar pe această bază să se calculeze rezultatele finale şi să se analizeze activitatea desfăşurată de entităţile patrimoniale respective. Pentru studierea obiectului contabilităţii sunt utilizate următoarele categorii de procedee şi anume: a) procedee specifice metodei contabilităţii. el exprimă în acelaşi timp rezultatul utilizării şi valorificării acestui patrimoniu în perioada dată. Deoarece bilanţul cuprinde patrimoniul unităţii la un moment dat. atât între ele. Întrucât bilanţul nu poate să prezinte mişcările succesive care se produc ca urmare a operaţiilor economice în structura şi mărimea patrimoniului unei întreprinderi.

modificările survenite în structura patrimoniului. proces economic. Contabilitatea dispune de un sistem de conturi în care reflectarea tuturor operaţiilor rezultate din mişcarea şi transformarea elementelor patrimoniale are la bază dubla înregistrare.2011 .  Raţionamentul se utilizează de metoda contabilităţii pentru ca pe bază de judecăţi logice.13 - . Legătura dintre cont.  Balanţa de verificare asigură respectarea în contabilitate a dublei înregistrări a elementelor patrimoniale din cadrul unităţii economice. se realizează cu ajutorul unui alt procedeu specific metodei contabilităţii numit balanţă de verificare. Datele balanţei de verificare stau la baza întocmirii bilanţului. în vederea adoptării deciziilor ce se impun în scopul conducerii activităţii unităţii respective în perioada viitoare. reflectată distinct în conturi pe parcursul perioadei de gestiune. Pe bază de raţionament s-a ajuns la concluzia că activul este egal cu pasivul întrucât între mijloacele economice şi sursele de finanţare a acestora există o egalitate CURSUL 1 – din 18. b) Procedee comune tuturor ştiinţelor  Observaţia reprezintă faza iniţială a cercetării obiectului de studiu al oricărei ştiinţe. cu ajutorul procedeelor sale specifice de lucru şi cu respectarea normelor şi principiilor care o guvernează. dând prin aceasta garanţia exactităţii înregistrărilor efectuate în conturi. Operaţia de centralizare a datelor contabilităţii cu ajutorul balanţei de verificare este posibilă datorită oglindirii acestora în expresie bănească. cât şi cumulat din perioadele precedente de gestiune. contul este procedeul care particularizează această activitate. sursă de finanţare şi rezultat final. la toate nivelurile organizatorice. Totalitatea conturilor utilizate de contabilitate în scopul realizării obiectului său. care furnizează informaţiile de detaliu asupra fiecărui element ce intră în obiectul contabilităţii şi bilanţ. Contabilitatea foloseşte procedeul observaţiei pentru cunoaşterea fenomenelor şi proceselor economice care se pot exprima valoric şi care după ce au fost consemnate în documente. atât în perioada curentă. În felul acesta se obţin informaţiile de ansamblu asupra întregului patrimoniu aflat în administrarea unităţii economice şi asupra activităţii dintr-o anumită perioadă de gestiune. Cu ajutorul balanţei de verificare se centralizează întreaga activitate economică a întreprinderii.02. Balanţa de verificare îndeplineşte atât o funcţie de control cât şi o funcţie economică. le reflectă cifric. care furnizează informaţii generalizatoare asupra activităţii de ansamblu a unităţii economice. formează sistemul conturilor. Centralizarea datelor cu ajutorul balanţei de verificare oferă conducerii fiecărei unităţi economice posibilitatea de a cunoaşte volumul. Dr. să ajungă la concluzii noi ce permit stabilirea cu exactitate a modului de reflectare a acestora cu ajutorul diferitelor sale procedee. furnizând informaţiile necesare pentru caracterizarea fiecărui mijloc economic. constituind puntea de legătură dintre cont şi bilanţ. Dacă bilanţul generează prin indicatorii săi mersul activităţii unităţii economice.Lector Univ. pornind de la fenomenele şi procesele economice care intră în obiectul său de studiu şi care au fost observate. numeric. BUDACIA LUCIAN C-TIN GABRIEL obiectului contabilităţii.

se bazează pe trecerea de la particular la general. În contabilitate analiza are un câmp foarte larg de aplicare.  Sinteza. a cheltuielilor. să se tragă anumite concluzii. care se bazează pe examinarea. analiza contabilă este folosită la înregistrarea corectă a operaţiilor economice. regulile care stau la baza reflectării operaţiilor economice şi financiare în conturi.2011 . ca pe această bază să se fixeze anumite noţiuni. pentru a se ajunge la generalizare. a cauzelor care au determinat-o şi a deciziilor ce urmează a se adopta. compararea indicatorilor realizaţi cu cei prestabiliţi.Lector Univ. fiind vorba de acelaşi patrimoniu privit sub dublu aspect. cu scopul de a stabili asemănările şi deosebirile dintre ele. distribuirea şi repartizarea sistematică pe clase sau într-o anumită ordine a obiectelor sau fenomenelor în funcţie de asemănările sau deosebirile dintre ele.14 - . analiza bilanţului pentru stabilirea situaţiei economico-financiare a unităţii.  Clasificarea constă în împărţirea. ca procedeu ştiinţific de cercetare a fenomenelor.  Analiza reprezintă un procedeu ştiinţific de cercetare a unui întreg . CURSUL 1 – din 18. etc. a veniturilor. pentru studierea sistematică a documentelor. conţinutul unor indicatori furnizaţi de contabilitate. cât şi în cadrul celor comune altor discipline economice pentru studierea raţională şi sub diferite aspecte a patrimoniului întreprinderii. tot prin raţionament s-a stabilit influenţa pe care o produc operaţiile economice asupra activului şi pasivului unităţii. Comparaţia este utilizată frecvent în cadrul procedeelor metodei contabilităţii. analiza contului de rezultate pentru cunoaşterea veniturilor şi cheltuielilor întreprinderii. iar deosebirile le diferenţiază şi le distribuie în clase diferite. Metoda contabilităţii foloseşte clasificarea atât în cadrul procedeelor specifice. Este folosită de metoda contabilităţii în operaţiile de grupare şi centralizare a datelor pentru a le face din ce în ce mai sintetice în scopul generalizării concluziilor ce se desprind din analiza acestora. pe studierea sistematică a fiecărui element component în parte. Astfel. a unui fenomen. a surselor de finanţare. de la simplu la compus.  Comparaţia se foloseşte de metoda contabilităţii prin alăturarea a două sau mai multe fenomene şi procese economice care se pot exprima valoric. respectiv a mijloacelor economice. Dr.02. pentru a se determina abaterile în vederea adoptării deciziilor corespunzătoare etc. Exemplu: compararea veniturilor cu cheltuielile pentru a se stabili rezultatul final. a evaluării etc. Asemănările le apropie şi le încadrează în aceeaşi clasă. De asemenea. BUDACIA LUCIAN C-TIN GABRIEL perfectă.

continuând cu calculul rulajelor sumelor şi soldurilor conturilor. să fie evaluate. a căror utilizare este condiţionată de folosirea prealabilă a exprimării valorice. deoarece pentru a reflecta în conturi cât mai exact existenţa şi mişcarea patrimoniului unităţilor economice şi sociale. bănci.Lector Univ. adică exprimate în unităţi monetare. ca procedeu al metodei contabilităţii. este necesar să se determine cu cea mai mare exactitate valoarea acestora. Noţiunea de calculaţie are însă o accepţiune mult mai cuprinzătoare în contabilitate.  Calculaţia este strâns legată de evaluare. stabilindu-se concordanţa dintre datele rezultate din conturi şi cele constatate la faţa locului prin operaţia de inventariere. Prin compararea valorii actuale cu cea din contabilitate se determină deprecierea elementelor patrimoniale inventariate. ea include toate formele de calcul.  Inventarierea este un alt procedeu folosit la contabilitate pentru a cunoaşte situaţia reală a patrimoniului reflectat în contabilitate. amortizări. Această operaţie are o importanţă deosebită pentru sintetizarea şi generalizarea informaţiilor generate de existenţa. Dr. Prin inventariere se verifică existenţa faptică. CURSUL 1 – din 18. BUDACIA LUCIAN C-TIN GABRIEL c) Procedee comune metodei contabilităţii şi altor discipline economice  Documentaţia constă în faptul că orice operaţie economică şi financiară referitoare la existenţa şi mişcarea elementelor patrimoniale trebuie să fie consemnate într-un document care atestă înfăptuirea ei.) dar sunt folosite şi documente pur interne (transferuri. este necesar ca operaţiunile consemnate în documente.2011 . Evaluarea este strâns legată de celelalte procedee ale metodei. bugetul statului etc. Elementele patrimoniale constatate faptic se evaluează la valoarea actuală sau curentă. provizioane. Pe baza constatărilor la care s-a ajuns în urma inventarierii se fac rectificările necesare în conturi. în toate fazele circuitului economic. precum şi a tuturor indicatorilor economico-financiari prin care se apreciază activitate unităţii economice şi sociale.15 - . Majoritatea documentelor privesc operaţiunile cu terţii (furnizori. precum şi rezultatele finale ale activităţii. cu calculul valorilor elementelor patrimoniale inventariate. Prin evaluare se aduc la acelaşi numitor toate elementele patrimoniale. ceea ce permite gruparea. clienţi. începând cu calcularea simplă a datelor consemnate în documentele primare. a diferenţelor de inventar şi terminând cu stabilirea costului producţiei şi calculul rezultatelor finale. Legea contabilităţii a statuat obligativitatea consemnării în documente a tuturor operaţiilor care au loc într-o unitate patrimonială. Întrucât în obiectul contabilităţii sunt incluse numai acele elemente şi operaţiuni patrimoniale care pot primi o exprimare valorică. stornări etc. iar în contabilitate nu se pot înregistra decât acele operaţiuni care au fost în prealabil reflectate în documente. Acest procedeu îşi găseşte aplicarea cea mai largă în domeniul calculaţiei costurilor şi rezultatelor.). sintetizarea şi compararea lor. directă a tuturor elementelor patrimoniale în scopul descoperirii neconcordanţelor dinte datele înregistrate în conturi şi realităţile de pe teren.02.  Evaluarea constă în transformarea unităţilor naturale în unităţi valorice cu ajutorul monedei. salariaţi. mişcarea şi transformarea elementelor patrimoniale.

2011 . 3) Principiul prudenţei Evaluarea trebuie făcută pe o bază prudentă. 2) Principiul permanenţei metodelor Metodele de evaluare trebuie aplicate în mod consecvent de la un exerciţiu financiar la altul. indiferent dacă rezultatul exerciţiului financiar este pierdere sau profit. împreună cu explicaţii privind modul de întocmire a acestora şi motivele care au stat la baza deciziei conform căreia entitatea nu îşi mai poate continua activitatea. această informaţie trebuie prezentată. CURSUL 1 – din 18.2 Principiile normative ale metodei contabilităţii Principiile contabile generale în baza cărora se efectuează evaluarea elementelor cuprinse în situaţiile financiare anuale. c) trebuie să se ţină cont de toate datoriile previzibile şi pierderile potenţiale apărute în cursul exerciţiului financiar curent sau al unui exerciţiu financiar precedent. chiar dacă acestea devin evidenţe numai între data bilanţului şi data întocmirii acestuia.02. sunt următoarele: 1) Principiul continuităţii activităţii Acest principiu presupune că entitatea îşi continuă în mod normal funcţionarea. fără a intra în stare de lichidare sau reducere semnificativă a activităţii. 4) Principiul independenţei exerciţiului Trebuie să se ţină cont de veniturile şi cheltuielile aferente exerciţiului financiar. Dacă administratorii unei entităţi au luat cunoştinţă de unele elemente de nesiguranţă legate de anumite evenimente care pot duce la incapacitatea acesteia de a-şi continua activitatea. Dr. şi în special: a) poate fi inclus numai profitul realizat la data bilanţului. BUDACIA LUCIAN C-TIN GABRIEL 2. indiferent de data încasării sau plăţii acestor venituri şi cheltuieli. b) trebuie să se ţină cont de toate datoriile apărute în cursul exerciţiului financiar curent sau al unui exerciţiu precedent. componentele elementelor de activ sau de datorii trebuie evaluate separat. aceste elemente trebuie prezentate în notele explicative. conform OMFP 3055/2009 actualizată. d) trebuie să se ţină cont de toate deprecierile.Lector Univ. chiar dacă acestea devin evidenţe numai între data bilanţului şi data întocmirii acestuia. În cazul în care situaţiile financiare anuale nu sunt întocmite pe baza principiului continuităţii. 5) Principiul evaluării separate a elementelor de activ şi de datorii Conform acestui principiu.16 - .

numai după înregistrarea în contabilitate a veniturilor şi cheltuielilor la valoarea integrală. Orice astfel de abateri trebuie prezentate în notele explicative. împreună cu o evaluare a efectului acestora asupra activelor. 3 alin. (2). 3 alin. BUDACIA LUCIAN C-TIN GABRIEL 6) Principiul intangibilităţii Bilanţul de deschidere pentru fiecare exerciţiu financiar trebuie să corespundă cu bilanţul de închidere al exerciţiului financiar precedent. cu respectarea prevederilor legale. cu condiţia ca elementele astfel combinate să fie prezentate separat în notele explicative. datoriilor.Lector Univ. iar entităţile prevăzute la pct. (1) la întocmirea situaţiilor financiare individuale şi a situaţiilor financiare consolidate. 8) Principiul prevalenţei economicului asupra juridicului Prezentarea valorilor din cadrul elementelor din bilanţ şi contul de profit şi pierdere se face ţinând seama de fondul economic al tranzacţiei sau al operaţiunii raportate. Dr. 9) Principiul pragului de semnificaţie Elementele de bilanţ şi de cont de profit şi pierdere care sunt precedate de cifre arabe pot fi combinate dacă: (a) acestea reprezintă o sumă nesemnificativă sau (b) o astfel de combinare oferă un nivel mai mare de claritate.17 - .2011 . CURSUL 1 – din 18.02. poziţiei financiare şi a profitului sau pierderii. şi nu numai de forma juridică a acestora. 7) Principiul necompensării Orice compensare între elementele de activ şi de datorii sau între elementele de venituri şi cheltuieli este interzisă. precum şi motivele care le-au determinat. Eventualele compensări între creanţe şi datorii ale entităţii faţă de acelaşi agent economic pot fi efectuate. numai la întocmirea situaţiilor financiare consolidate. Abateri de la principiile contabile generale prevăzute în prezenta secţiune pot fi efectuate în cazuri excepţionale. Principiul prevalenţei economicului asupra juridicului se aplică de către entităţile prevăzute la pct.

În această noţiune este plasată o entitate economică luată în toată complexitatea sa. Entităţile economice pot fi clasificate astfel: a) entităţi economice aparţinând statului. Acest document legislativ clasifică entităţile economice în următoarele categorii:  Societăţi în nume colectiv (SNC) – sunt societăţile comerciale ale căror obligaţii instituţionale sunt garantate cu patrimoniul social şi cu răspunderea nelimitată şi solidară a tuturor asociaţilor. BUDACIA LUCIAN C-TIN GABRIEL VIII. Capitalul social este împărţit în părţi sociale.02. CURSUL 1 – din 18. Capitalul social este împărţit în părţi sociale. cel al finanţării activităţii. capitalul social este împărţit în acţiuni. Capitalul social este împărţit în acţiuni. în timp ce asociaţii comanditari răspund numai cu aportul propriu şi nu au dreptul să se amestece în administrarea societăţii. acestea pot fi: a) entităţi economice care se autofinanţează.  Societăţi cu răspundere limitată (SRL) – sunt societăţile comerciale în care asociaţii răspund pentru obligaţiile societăţii doar în limita aportului lor la capitalul social.18 - .  Societăţi în comandită pe acţiuni (SCA) – sunt societăţile comerciale care au aceleaşi caracteristici cu SCS. Privite din alt punct de vedere. Capitalul social este împărţit în părţi sociale.Lector Univ. Sfera de acţiune a contabilităţii Domeniul de activitate al contabilităţii reprezintă aria sa de aplicabilitate.  Societăţi în comandită simplă (SCS) – sunt societăţile comerciale ale căror obligaţii instituţionale sunt garantate cu patrimoniul social şi cu responsabilitatea nelimitată şi solidară a asociaţilor comanditaţi. Actul normativ principal care reglementează entităţile economice autofinanţatoare din România este Legea 31 / 1990 modificată şi republicată. cu deosebirea că.2011 .  Societăţi pe acţiuni (SA) – sunt societăţile comerciale în care acţionarii răspund pentru obligaţiile societăţii doar în limita aportului lor la capitalul social. care primesc finanţări de la bugetul de stat pentru realizarea obiectului lor de activitate. b) entităţi economice de caracter public. Dr. b) entităţi economice aparţinând domeniului privat.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful