UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE PSIHOLOGIE PEDAGOGIE MASTERAT- CONSILIERE PSIHOLOGICA SI EDUCATIONALA

APLICATIILE DIN CURS DEVIANTA SCOLARA

Student: BARBA ( BOARIU) EVELINA ANUL I BOLOGNA SUCEAVA

fiind orientată împotriva valorilor unui grup social. Rădulescu. EXEMPLE: [1] un elev cu rezultate deosebite la invatatura. sau „ansamblul conduitelor şi stărilor pe care membrii unui grup le judecă drept neconforme cu aşteptările. 440). normele sau valorile şi care.Fichter face o distinctie intre devianta pozitiva. în consecinţă. p. 167). o influenţă favorabilă asupra ordinii sociale. 1993. [2] cazul unui elev cu insucces/abandon scolar. acte antisociale etc. p. In orice societate.In functie de aceasta varietate a comportamentelor J.care se caracterizeaza prin incalcarea si refuzarea indicatiilor normelor medii. Analizati comparativ fenomenele de „deviantă negativă” si „deviantă pozitivă” si particularizati la nivelul grupului de muncă.pana la comportamente disfunctionale. „Devianţa”. cu tulburari de comportament. care s-a evidentiat prin participarea la olimpiade scolare si care poate chiar are publicate articole in reviste stiintifice de specialitate si/sau participa la diferite sesiuni de comunicari stiintifice. supradotat. prin care individul se abate de la stereotipurile conformitatii si adopta creativ norme si valori superioare si devianta negativa. . de regulă. riscă să trezească din partea lor reprobare şi sancţiuni” (Maurice Cusson. O devianţă pozitivă are.1.definit prin gesturi « insolite » dezordine comportamentala. Devianţa. în Dicţionar.inscrise in aria patologica a tulburarilor psihice. (de exemplu.comportamentul deviant acopera o mare varietate de tipuri mergand de la comportamentul « excentric ». inovaţia şi invenţia) şi cea negativă are finalităţi nefavorabile. conduită sau manifestare care violează normele scrise sau nescrise ale societăţii ori ale unui grup social particular” (S. Devianţa este definită ca „orice act. în Tratat.aberante si delicvente.

În funcţie de această varietate a comportamentelor J. înscrise în aria patologică a tulburărilor psihice. până la comportamente disfuncţionale. atitudine indiferentă faţă de şcoală. O altă distincţie în cadrul delincvenţei este cea operată de Edwin Lambert (1951). astfel persoana rămânând una acceptată din punct de vedere social şi există devianţa secundară care apare la persoanele ce acceptă devianţa ca rol. Elaborati un eseu de minim 50 de rânduri cu tema „Devianta si integrarea socială”. dar aceasta are un caracter temporar. Punctul de vedere juridic şi cel psihosocial în aprecierea devianţei sociale. Baremele care reliefează în mod cert aplecarea spre atitudinea deviantă a copiilor ar putea fi indicate şi de următoarele aspecte: absenţe frecvente de la şcoală.4. atitudine rebelă faţă de autorităţile şcolare şi reprezentanţii ordinii. Mira y Lopez arată că între concepţia juristului şi concepţia psihologului există de multe ori aceeaşi diferenţă de criterii pe care o întâlnim între familia unui bolnav şi medic. nu se suprapun întocmai. în care autorul porneşte de la faptul că aproape orice persoană trece din când în când peste reguli. fapt ce comportă consecinţe asupra identităţii sale sociale şi asupra conceptului de sine. În orice societate comportamentul deviant acoperă o mare varietate de tipuri. care se caracterizează prin încălcarea şi refuzarea indicaţiilor normelor medii. mergând de la comportamentul “excentric”. definit prin gesturi “insolite” dezordine comportamentală. inclusiv a fenomenului delincvenţial. prin care individul se abate de la stereotipurile conformităţii şi adoptă creativ norme şi valori superioare şi devianţa negativă. reacţii disproporţionate . devianţa primară. aberante şi delincvente. Fichter face o distincţie între devianţa pozitivă.

în sensul apropierii de aceştia. neglijenţă privind vestimentaţia. utilizarea precoce a unui limbaj trivial. fiind supravegheat şi apreciat pentru faptele bune pe care le realizează. nemulţumirile şi lipsurile pe care acesta le reclamă. Încurajările şi laudele privind îmbunătăţirea relaţiilor acestuia cu ceilalţi nu trebuie să lipsească sub nicio măsură.faţă de diferite situaţii şi faţă de colegi. chiar înainte de vârsta de 9 ani. preocupări sexuale precoce. cu alţi copii de aceeaşi vârstă şi cu aceleaşi preocupări. din punct de vedere educativ. Trimiterea copilului în tabere şcolare aflate într-un mediu natural cât mai izolat. ar putea constitui o măsură paleativă care să ducă la schimbarea comportamentului deviant. În urma discuţiilor se va încerca includerea lui într-un “grup model”. Relaţia cu părinţii trebuie să sufere şi ea modificări. solicitări exagerate a unor sume de bani de la cei apropiaţi. Este primordial să se afle cauza / cauzele care l-au determinat să alunece de la traseul comportamentului normal. aspectul exterior al persoanei. minciuni şi furturi frecvente. vizionarea foarte frecventă a filmelor cu conţinut necorespunzător. Integrarea socială a copiilor care au un comportament deviant se poate realiza. . tendinţa de asociere cu elemente depravate. Antrenarea în activităţi artisitice. “consum” de literatură pornografică. fiind convins de faptul că părinţii îi sunt cei mai buni prieteni şi lor poate să le spună orice. sportive care să îi pună în valoare abilităţile ar fi o altă cale de “aducere pe calea cea dreaptă”. obscen şi violent. Cadrele didactice au şi ele un rol deosebit de important întrucât o mare parte a timpului copilul îl petrece în mediul şcolar (5 – 8 ore pe zi). în primul rând printr-o serie de discuţii repetate privind mediul său familial. anturajul în care îşi petrece majoritatea timpului.

astfel încât dacă un copil ajunge să înveţe din familie valori sociale precum generozitatea. în măsura în care măreste deschiderea către aceste segmente..Toate aceste măsuri se pot pune în practică doar dacă există sprijin din partea insituţiilor specializate prin intermediul personalului calificat (asistenţi sociali). demonstrează că teoria socializării primare are o valoare cu adânci conexiuni înspre viaţa propriu-zisă. în mod persuasiv. dacă are parte de „deschiderea către aceste segmente”. Închiderea unor segmente se face întotdeauna în favoarea deschiderii altor segmente. 5.mai puţin pozitive ca influenţă . 103). pe tot parcursul vieţii asupra individului intervin o serie de factori care pot să-l determine spre o conduită exemplară sau o conduită deviantă. sensibilitatea. aceasta înseamnă că. întrucât omul este o fiinţă socială. socializarea primară conduce la închiderea relativă a altor segmentet(Elisabeta Stănciulescu. ceea ce arată că evoluţia copilului depinde în mare măsură de influenţele exterioare. altruismul etc. conturând limitele receptivitătii ulterioare a individului. ci şi socializarea continuă. 1996. . p. făcând din el un candidat la segmente determinate ale lumii sociale. dar şi pentru că nu puţine cercetări au probat aceste lucruri. Fragmentul supus analizei evidenţiază relaţia dintre socializarea primară şi comportamentul individului în celelalte etape ale vieţii. alte persoane sau grupuri) oferă o orientare în si către lume.să îi fie închise. Nu numai pentru că există expresia populară „cei şapte ani de acasă”. Autoarea. primii ani de viată si primii altii semnificativi (părinti. atunci există şanse ca alte segmente ale lumii sociale . De fapt nu doar socializarea primară este foarte importantă pentru individ. întrucât ea asează structurile de bază ale Sinelui si lumii. Comentati următorul text si desprindeti semnificatia sa psihosociologică pentru problematica deviantei scolare: „Socializarea primară este deosebit de importantă pentru individ. membri ai familiei.

stilul laissez-faire. de a dialoga. Profesorul care este rece. care permite dialogul şi înţelegerea creând tensiuni între profesor şi grupul şcolar. centrat pe dialog pe iniţiativa elevilor şi a grupului şcolar. Exista mai multe stiluri educationale: stilul didactic generalizat. Aceste stiluri sunt generatoare de conflicte între profesori – elevi pe de o parte şi părinţi – profesori pe de altă parte. Profesorii care doresc cu orice preţ să facă performanţă la un anumit nivel fără să ţină seama de capacitatea copiilor de . stilul autoritar dominant. da a încuraja studiul individual. rece şi distant. afectiv. Un profesor care nu stăpâneşte bine tematica lecţiei nu poate avea pretenţia ca elevii săi să fie conştiincioşi.Fiecare cadru didactic are propriul lui stil de a preda.4. cooperant. Elaborati un eseu de minim 50 de rânduri pornind de la aprecierea: „fenomenul de dezadaptare scolară poate fi consecina unor greseli didactice ale educatorilor”. agresivi. Analizat din perspectiva învăţământului formativ-educativ rolul profesorului în şcoala contemporană este de a selecta şi organiza metodic informaţia pentru procesul educativ. neînţeles. specific mai multor profesori cucomportament didactic asemănător. cât şi cei de tip laissez-faire sunt priviţi de elevi cu antipatie şi dispreţ. pe comunicare şi dezbatere. apropiat amabil şi integrat. bazat pe libertatea deplină a elevilor. aroganţi. care nu este interesat şi de sufletul elevului său pe lângă faptul că nu este agreat de colectiv crează şi stări de repulsie faţă de activitatea şcolară. stilul democratic. Elevul se consideră că este doar un obiect fără nici un fel de semnificaţie. de crea situaţii problematice. de a inova şi optimiza activitatea didactică. lipsiţi de obiectivitate şi onestitate. de a evalua. distant. stilul individual specific unui cadru didactic. pe lipsa de autoritate profesională şi morală a profesorului. empatic. clasic sau modern. de a transmite informaţii argumentate ştiinţific. Rezultatele evaluării lor nu numai că-i nemulţumeşte pe elevi dar le creează impresia că trăiesc într-o societate în care nonvaloarea e ridicată la rang înalt. Şi totuşi s-a demonstrat că tocmai acesţi profesori sunt mai exigenţi în evaluare. care generază anarhie şi rezultate educaţionale îndoielnice. bun doar să memorize şi să relaţioneze cu noţiunile ce-i sunt transmise. de a coopera cu elevii. Atât profesorii dominanţi.

De asemnea incoerenţa cerinţelor şi supradimensionarea temelor de acasă crează celor mai mulţi dintre copii sentimentul de incapacitate de a realiza eficient şi corect sarcinile. obţinerea de către elev a unui randament de nivel maximal. Ei se adaptează uşor la viaţa de şcolar în condiţiile în care profesorul îi înţelege. pot crea de multe ori fără să dorească acest lucru. va lipsi de la ore când consideră că nu este pregătit. situaţii de neadaptare în rândul celor care consideră că nu pot ţine pasul.a asimila acele cunoştinţe. Aici şcolarul este confruntat cu un grup de copii de aceeaşi vârstă şi pus în situaţia să se compare sistematic cu ei. Dar mai mult decât comportarea colegilor şi propria conduită sun importante aprecierile făcute de cadrul didactic. violentarea verbală a elevilor sunt adesea cauze ale inadaptării elevilor la viaţa de şcolar. le acordă încredere şi nu-i suprasolicită. Această atitudine se instalează precoce la şcolarul mic şi generează o anumită accepţie despre succesul sau insuccesul şcolar considerate ca o consecinţă a propriului comportament măsurat de cadrul . 3. care contribuie la dezvoltarea capacităţii de autoapreciere sau autodepreciere. Aceştia sunt la vârsta când nu au învăţat încă să mintă şi-şi manifestă orice nemulţumire prin atitudini negative faţă de diversele acţiuni ale celor din jur care-i nemulţumesc. Mai ales la şcolarii din ciclul primar impactul cu stilul profesorului este esenţial. Foarte mare atenţie trebuie să acorde profesorul şi sistemului de notare. deoarece o notare subiectivă îl determină pe elev să nu mai înveţe cu plăcere la o anumită materie. Elaborati un eseu de minim 40 de rânduri cu tema: „Inadaptarea scolară – premisă a comportamentului deviant”. va minţi pentru a obţine credit din partea cadrului didactic. în funcţie de posibilităţile individuale şi de efortul depus. Maltratarea.elevul care se simte nedreptăţit în urma evaluării va face orice pentru a obţine note mari: va copia. Raţionalizarea permanentă a procesului educaţional asigură în mare măsură. modalităţilor de evaluare a cunoştinţelor elevilor. Prima reprezentare a copilului despre sine însuşi este adeseori formată în primi ani de şcoală.

răbdare şi tact. a profesorilor şi dacă nu li se acordă posibilitatea de a depăşi impasul în care se găsesc. care se se încadrează mai greu în ritmul general al clasei şi nu se bucură de prestigiu în faţa colegilor. să li se asigure la timp asistenţă psihologică şi educaţională. înşelătoria. un mod propriu de a reacţiona la influenţele şcolii. cărora li se formează anevoios reprezentări morale. în general.didactic în aprecierile sale. pentru a le cultiva încrederea în sine şi în . Etica pedagogică impune cadrelor didactice să acorde acestor elevi o atenţie deosebită. dacă nu se bucură de atenţia colectivului. chiulul sunt adesea utilizate ca manifestări prin care încearcă să depăşească situaţia apăsătoare în care se află unii dintr ei.Urmările directe sau indirecte ale unor astfel de condiţii sunt o rămânere în urmă în dezvoltarea intelectuală şi afectivă a acestor copii. Alfel aceştia pot deverni indiferenţi pot dobândi o atitudine negativă faţă de şcoală. colegi. în care relaţiile între membrii respectivi se bazează adesea pe forţă şi brutalitate. provin din familii cu nivel socio-cultural scăzut cu un climat socio-afectiv neprielnic. înregistrându-se rezultate deosebite. Aceasta se explică prin faptul că fiecare copil are trăsături deosebite. profesori care le afectează capacitatea de autoapreciere şi deterioarează starea lo psihică. Acelor elevi care nu obţin rezultatele necesare. De aceea justeţea şi tactul cu care sunt făcute aceste aprecieri au o deosebită importanţă în formarea opticii elevului faţă de sine. falsitatea. Realitatea demonstrează faptul că la elevi nu se formează întotdeauna trăsăturile de personalitate dorite de şcoală şi familie. Spre exemplu aceeaşi metodă de învăţământ poate declanşa o reacţie deosebită. deprinderi comportamentale corespunzătoare este necesar să li se acorde o atenţie deosebită. Devieri comportamentale ca minciuna. uneori chiar contrarii.Astfel de elevi.

chiulesc sau mint pentru a-şi manifesta revolta. . pentru a le forma o atitudine faţă de învăţătură. frică pot fi factori diferiţi. nepregătire. teama.cei din jur. pentru a le stimula interesul pentru cunoaştere. reacţia dureroasă a unor elevi faţă de note sau observaţii faţă de observaţii. de disciplina şcolară. pentru ale da posibilitatea obţinerii unui statut pozitiv în colectiv şi formării dorinţei de autoapreciere. Bineînţeles că acest lucru se face mai greu fără susţinerea apropiaţilor copiilor fie că este familia sau prietenii sau colegii. spiritul de iniţiativă. trebuie să avertizeze asupra unor factori perturbatori în evoluţia acestora şi să nu fie sancţionate fără cunoaşterea cauzelor Orgoliul şi exigenţa exagerată a unor părinţi care doresc să realizeze copiii lor performanţe superioare indiferent de posibilităţi duc adesea la manifestarea unor atitudini de revolta a elevilor şi nu sunt rare cazurile când aceştia refuză să ami înveţe.Cunoaşterea identităţii elevului şi tratarea diferenţiată constuie premisa prevenirii eşcului şcolar şi devierilor de comportament. care au implicaţii adânci în activitatea şi viaţa şcolară. Evoluţia generală a elevilor este în strânsă dependenţă cu evaluarea unor trăsături de personalitate cu un profund conţinut etic: demnitatea. curajul răspunderii . Se creează asfel conflicte greu de rezolvat între copil şi părinte pe de o parte şi între copil şi cadrele didactice pe de altă parte. Adaptarea şcolară este în mare măsură determinată de factori externi elevului care pot influenţa dezvoltarea lui viitoare şi modul de a se manifesta. Valorificarea potenţialului lor are loc numai în măsura în care profesorul îi cunoaşte şi îi stimulează deoarece la baza aceloraşi manifestări negative ca : indisciplină. Minciuna.

Identificati principalele modalităti prin care profesorul (consilierul scolar) poate preveni situatiile de absenteism si abandon scolar. Monitorizarea. de către diriginte. Centralizarea răspunsurilor la chestionar şi identificarea principalelor cauze care au contribuit la situaţia de fapt (număr mare de absenţe nemotivate) 4. frustrările trăite de elevi în scoală alimentează motivatia nonconformitătii si se manifestă în spatiul scolar si extrascolar.initierea si abilitarea părintilor în utilizarea procedeelor educative adecvate vârstei si particularitătilor individuale ale copilului .formarea unor atitudini care să favorizeze colaborarea familiei cu alte institutii educative: .aplicarea unor sanctiuni mai severe . 1. marginalizarea. . ce poate fi exprimată la modul general astfel: modelele de conduită deviantă din afara scolii sunt reproduse în scoală. săptămânală a absenţelor elevilor pe fişa tip de monitorizare şi prezentarea lunară a situaţiei absenţelor către conducerea şcolii 2.animarea comunicării si stimularea unor demersuri comune intre copil si părinti probleme .programe speciale pentru ameliorarea frecventei scolare la categoriile sociale defavorizate si pentru prevenirea abandonului scolar. Schiţarea unui plan de intervenţie ţintit pentru rezolvarea situaţiei (identificarea de către diriginte a unor măsuri amelioratorii) . etichetarea. scolară si profesională a copilui -asistenta psihologică sau psihoterapeutică acordată copilului . Realizati un studiu asupra cazului prezentat în text si precizati care credeti că pot fi măsurile de interventie ce se impun pentru eliminarea (diminuarea) manifestărilor deviante ale lui S.proiecte educative initiate cu centrele de plasament sau cu politia 3.A. Aplicarea chestionarului privind absenteismul (dacă situaţia o impune) 3.consilierea părintilor -angajarea unui personal auxiliar pentru supravegherea conduitei eleviului .5. Intre delicventa / devianta din societate si devianta scolară se realizează o relatie de cauzalitate circulară. generează pedeapsa.programe alternative de scolarizare . MASURI CARE POT FI LUATE: -realizarea unor programe realiste pentru insertia socială.

Discutarea. marginalizarea. la limită.realizarea unui panou al elevilor cu cea mai bună frecvenţă la şcoală . legătura permanentă cu dirigintele (reacţiile negative ale şcolii şi ale familiei întreţin mecanismele de apărare ale elevului. Alte strategii de intervenţie: .profesorii să comunice eficient (asertiv. să critice constructiv.promovarea cooperării în clasă.crearea unui forum al părinţilor (pe site-ul şcolii) . supravegherea discretă a prezenţei elevului la şcoală. aprobarea motivării absenţelor pentru participarea elevului la competiţiile sportive de către conducerea şcolii .menţinerea în clasă a unei atmosfere care să asigure satisfacerea trebuinţei de siguranţă afectivă pentru toţi elevii . celor care nu aparţin elitei . în care.notarea riguroasă a absentelor la fiecare oră de curs . nota să fie doar o măsură obiectivă a performanţei şi nu o modalitate de sancţionare a elevului .confirmarea oficială a legitimării elevului la vreun Club Sportiv şi anunţarea prealabilă a programului competiţional. semnate de diriginte sau profesorul clasei. concomitent cu etichetarea. dirigintele poate media rezolvarea situaţiei conflictuale profesor-elev 8. creând un cerc vicios. a incidentului / situatiei cu elevul – căutarea împreună a unor soluţii pentru evitarea repetării incidentului. a listei elevilor cu cele mai puţine absenţe . să folosească ascultarea activă) să evite etichetarea elevilor.sistem echitabil de recompense – sancţiuni care să menţină motivaţia şcolară a elevilor. să se focalizeze pe recompensarea elevilor şi nu pe sancţionarea lor .5. abandonul tinde să fie văzut de elev ca unică soluţie pentru . Cooperarea dirigintelui cu părinţii.respectarea Regulamentului Şcolar şi a Regulamentului de Ordine Interioară pentru elevi . Dacă fuga de la şcoală este determinată de atitudinea unui profesor. eventual.metode de predare – învăţare atractive .diversificarea şi atractivitatea activităţilor extracurriculare 9. Alte modalităţi de profilaxie: . în particular.ieşirea din şcoală pe parcursul orelor de curs doar pe baza unor bilete de învoire. consilierea psihologică individuală / a familiei (în funcţie de cauză) 6.rezolvarea’’ problemei) 7. care să fie ritmic contabilizate la secretariat .. astfel încât şi elevii cu performanţe şcolare modeste să experimenteze succesul. evitarea constituirii unor elite. pe site-ul şcolii.publicarea.

In cazul de fata profesorul trebuie sa abordeze cu atentie aceasta problema deoarece acest copil poate avea probleme de natura comportamentala care ar putea avea repercursiuni grave. afective şi psihomotrice. În asemenea situaţii. acesta acceptându-le în mod mecanic. motivaţiile individului coincid cu normele grupului. împotriva convingerilor sale proprii. jandarmeria. Deciziile cadrelor didactice în alegerea strategiei optime rezultă din compararea obiectivelor din taxonomiile cognitive.programe de consiliere a părinţilor (de tip .. Conformismul (ca şi devianţa) este creaţie a aceleiaşi culturi (în concepţia lui S. De exemplu putem lua cazul unui copil care a furat telefonul unui alt copil. Elaborati un eseu de minim 40 rânduri cu tema „Utilizarea tehnicilor de persuasiune în vederea inducerii conformismului la elevi”. fiind necesară în acelaşi timp şi o colaborare directă. încă din primele săptămâni de şcoală.Aceste metode trebuie sa fie individuale si sa fie acceptate de copilul problema pentru a putea rezolva problema acestuia 4. De aceea profesorul trebuie sa foloseasca anumite metode corective care sa il ajute pe copil in indreptatea lui. permanentă între profesor şi elev. 1994. Imaginati un caz de deviantă scolară în solutionarea căruia se verifică valoarea de adevăr a asertiunii: „Interventiile corective trebuie să fie individuale”. cu tipurile de inteligenţă sau cu diverse metode şi tehnici. maiestria profesorului trebuie susţinută de diagnoza psihologică. a sancţiunilor (sau a ameninţării cu pedeapsa) cu diferite tehnici de persuasiune sau chiar de .colaborare cu toate autorităţile comunităţii locale (poliţia de proximitate. 237).şcoala părinţilor’’) . pag.. alte asociaţii şi ONG – uri). spre acţiuni specifice. Rădulescu. Personalul didactic se va orienta. 4. precum înlocuirea pedepselor. Vorbim despre conformism atunci când ideile.

răspunsul trebuie să fie adaptat situaţiei. s-ar putea să ridici toată clasa contra ta. s-a si intamplat. Metoda sarmantului. Dacă e liderul clasei. Este foarte util ca sa te referi la o decizie pe care respectivul incearca sa o ia. Oricum e important să nu ignori aceste provocări. Daca cineva isi atribuie intern o caracteristica. Dar.Pentru a evita acutizarea conflictelor e la fel de important ca profesorul să răspundă încă de la micile şicanări. trebuie ştiut că acel elev nu consideră că ar avea o problemă. si ca i-ar fi facut chiar si placere. De asemeni. adică elevul îşi dă seama dacă îl va putea «juca» sau nu“. aşa că profesorul trebuie să pornească de la acceptarea lui aşa cum este. vorbeste-i ca si cum ti-ar fi acceptat deja propunerea. „Primele secunde în interacţiunea cu o persoană sunt hotărâtoare pentru imaginea pe care ţi-o formezi mai departe. Or. iar clasa va râde cu şi de el. Principiul atribuirii. O lege de bază a persuasiunii spune că cineva nu te ascultă decât după ce l-ai făcut să creadă că şi tu îl asculţi şi îi împărtăşeşti ideile“. faci o glumiţă şi îl laşi în pace. Ea functioneaza pentru ca . asocierea de imagini placute cu folosirea timpului trecut face ca propunerea sa fie irezistibila. „Când un elev provoacă un profesor.manipulare în vederea inducerii conformismului la elevi. Insulta. pentru că trebuie să-şi impună personalitatea şi nu va merge mai departe de atât. Cateodata cel mai bun mod de a influenta persoana-tinta este ca sa te comporti ca si cum ceea ce vrei tu sa obtii de la aceasta. va face tot ceea ce este specific unui om care are acea caracteristica. Dacă e cineva cu un alt rol. Una dintre cele mai simple tehnici este cea a distorsiunii temporale. nu are mai multe etape si nu se bazeaza pe acrobatii verbale. îl poţi ironiza. Adesea. După oră e bine să stai de vorbă cu elevul şi să vezi care sunt problemele reale care l-au motivat să devină obraznic. „piciorul în uşă“ sau „uşa în nas“ sunt doar o parte dintre tehnicile de manipulare care pot fi utilizate în scopuri pozitive la clasă. profesorul nu-şi dă seama că atunci se trasează liniile de forţă. Un alt principiu util este cel al angajamentului si concordantei. dacă-l provoci. Oamenii fac frecvent unele lucruri pentru ca ei cred intr-un anumit adevar despre ei insisi. Spre deosebire de celelalte metode. ca si cum ar fi deja facuta. întrebându-se ce-l împinge pe elev să recurgă la gesturi obscene sau să-l chestioneze dacă a citit sau nu cutare carte Ţipetele şi scoaterea elevului din clasă nu sunt soluţii eficiente pentru stingerea unui conflict. Oamenii vor face aproape orice incercand sa pastreze ideile care sunt in concordanta cu cele pe care le-au avut anterior. Un atribut intern al felului lor de a fi cauzeaza anumite tipuri de comportament.

ostilitate faţă de adulţi şi reprezentanţii autorităţii şcolare. REDUCEREA BANDONULUI IN MEDIUL SCOLAR Plan de interventie OBIECTIVE SPECIFICE: • • • • Identificarea. Un bun program de intervenţie poate constitui un mijloc de prevenire a abandonului şcolar prin intervenţia la nivelul factorilor de risc – individuali. Capacităţi sporite de adaptare. Este cea mai etica dintre toate tehnicile de persuasiune discutate anterior. nu îşi stabileşte obiective profesionale. Elevul care prezintă un risc înalt de abandon şcolar este incapabil să se adapteze şi să funcţioneze adecvat în contextul clasei tradiţionale. Abandonul şcolar reprezintă o problemă gravă cu care se confruntă societatea contemporană. 1. Elaborati un plan de interventie pentru preventia abandonului scolar luând ca punct de plecar concluziile rezultate din terapia cognitiv-behavioristă. mulţi dintre elevii claselor gimnaziale renunţă în primii ani de studiu la şcoală. . exprimarea. prezintă absenteism. Lipsiţi de motivaţie. manifesti dorinta de a asculta si validezi ideile subiectului-tinta.in mod deschis oferi concesii.controlul emoţiilor. familiali şi şcolari care-l pot acuza. rezultatele şcolare îi sunt sub medie. provine dintr-o familie ce experimentează un stres existenţial cu probleme economice serioase şi nu este implicat în nici o activitate organizată de şcoală. iar tu nu ii ingreunezi gandirea cu un nor de ceturi verbale. Autocontrolul. nonformală sau formală. Îmbunătăţirea capacităţilor socio-cognitive. Acesta are libertatea de a decide. dar in acelasi timp si cea care necesita cel mai mult timp pentru a fi realizata. Pentru a putea reduce numarul abandonurilor scolare este necesară implementarea unui program care să vină în ajutorul acestor elevi.

profesorii. DGASPC (Departamentul General de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului ).edu. cu ISJ (Inspectoratul Şcolar Judeţean). profesorii.COMUNICARE INTERINSTITUŢIONALĂ a)Program de organizare şi implementare a acţiunilor de parteneriat în scopul evaluării şi monitorizării stării de disciplină din unităţile şcolare : FORME DE REALIZARE: • Parteneriate de colaborare cu:IJP (comportamentul de prevenire) ONG-uri . Centrul de Prevenire Antidrog.Codul penal RESPONSABILI: diriginţii. directorii unităţilor şcolare II. directorii unităţilor şcolare b) privind fenomenul abandon în mediul şcolar FORME DE REALIZARE :Pliante . comisii metodice ale diriginţilor. Realizarea unei baze de date care să . SURSE: Starea învăţămîntului românesc (www. articole .ro) Rapoarte ale poliţiei (ISJ sau poliţia locală ) Responsabili: diriginţii. consilii profesorale . broşuri. părinţi. ateliere de lucru. cu alte şcoli. GRUPURI ŢINTĂ: elevii. cadrele didactice. INFORMARE a) în domeniul legislativ privind abandonul în rândul elevilor . dezbateri. FORME DE REALIZARE :întâlniri. profesori. părinţii SURSE: Regulamente şcolare de ordine interioară(sancţiuni).NIVELE DE ABORDARE: • Informare • Comunicare interinstituţională • Prevenţie • Intervenţie I. work-shopuri. GRUPURI ŢINTĂ:elevi. întălniri cu reprezentanţi ai poliţiei.

• “ADHD – între normalitate şi patologie”. • Managementul comunicării. FORME DE REALIZARE: programe de training. abandon şcolar .Abordarea copilului hiperactiv -program de psihoterapie cognitivcomportamentală Pentru cadrele didactice: . directorii unităţilor şcolare III.ACTIVITĂŢI CONCRETE DE PREVENIRE A ABANDONULUI ÎN RÂNDUL ELEVILOR a)Aria curriculară “Consiliere şi orientare” – activităţi specifice din programa de Consiliere şi Orientare(clasele I-XII şi SAM) b)Programul propus de CJAP privind prevenţia abandonului în rândul elevilor Paliere de consiliere: • Autocunoaşterea şi stima de sine. RESPONSABILI: profesorii. eşec şcolar. infracţionalitate) • Consiliere individuală Alte programe derulate de CJAP: • programul “Copii cu părinţi la distanţă “ care se derulează la nivel de judeţ începând din anul şcolar 2006-2007 sub coordonarea CJAP. • Relaţionare interpersonală. • Influenţa grupului.ACTIVITĂŢI CONCRETE DE INTERVENŢIE Pentru elevi: a) Programe de intervenţie în combaterea comportamentelor agresive şi de consiliere a elevilor aflaţi în situaţii de risc (absenteism. consiliere de grup IV. diriginţii.cuprinda cazurile de abateri grave de la disciplina şcolară precum si şcolile în care flagelul violenţei este mai proeminent.

• “Săptămâna non-abandonului”. ecusoane) Pentru părinţi: e) Lectorate cu părinţii Dezbateri cu temele: ”Violenţa şi abandonul” “Calculatorul . • “Managementul conflictului” • “Relaţia :motivaţie –abandon – agresivitate” d) Activităţi de loisir (extraşcolare): • “Şcoala antistres”. vizionare de filme. . pliante.(curs de formare .(activităţi şcolare şi extraşcolare cu caracter educativ. FORME DE REALIZARE: • “Managementul grupului “. Ce ne dorim să obţinem ? -reducerea abandonului scolar EVALUAREA PROGRAMULUI: • Înregistrarea şi interpretarea rezultatelor obţinute. postere.b)Curs de formare a cadrelor didactice privind introducerea metodelor activ-participative în orele de consiliere –dirigenţie şi la alte discipline. prieten sau inamic?” “Educaţie pentru toţi şi pentru fiecare”(activitate în comunitatea rromă) f)Training-uri cu părinţii elevilor agresivi sau cu tulburări de comportament.CJAP în colaborare cu CCD) c) Consilii profesorale/comisii metodice având ca teme ipotetice de discuţie următoarele : • ”Cunoaşterea personalităţii adolescentului”.

• Interviu cadre didactice. . • Chestionar .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful