Sfânta Euharistie

Ioan Vasiu Sfânta Euharistie,
punctul culminant al întâlnirii omului cu Dumnezeu

1

Ioan Vasiu

Consilieri editoriali:
Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula Conf. Univ. Dr. Lucian GROZEA

© Editura Agnos – Sibiu str. ªoimului, nr. 14, sc. E, ap. 58 tel. 0745 / 679038; 0766 / 530777 www.agnos.ro e-mail: editura_agnos@yahoo.com
2

Sfânta Euharistie

Ioan Vasiu

Sfânta Euharistie.
Punctul culminant al întâlnirii omului cu Dumnezeu
Apare cu binecuvântarea Î. P. S. Sale Dr. Laurenþiu Streza Mitropolitul Ardealului

-@EJKH=Agnos
Sibiu, 2008
3

Ioan Vasiu ISBN 978-973-86626-7-2 4 .

...... Pregãtirea exterioarã / trupeascã.......... Împãcarea cu ceilalþi.....30 II..... Înfrânarea..... Privegherea ºi rugãciunea..30 II.................... Mãrturisire publicã sau secretã?.. Mãrturisirea pãcatelor.. Preoþia sacramentalã …………………..2............... Hristos...........1.........29 II................5...2.........41 5 . Necesitatea pregãtirii preotului înainte de Sfânta Liturghie…………………23 II...........................3.....2.........1.... când ºi..Sfânta Euharistie CUPRINS Cuvânt înainte.33 III.2......4 Introducere…………………….........1......32 II.............. unde?...........4.........1...16 I....17 I.... Mãrturisirea................ PREOÞIA CA VOCAÞIE EUHARISTICÃ........1...........…20 II...2.2..........37 III.2....................... Preliminarii .......………11 I.25 II............................. PREGÃTIREA ÎN VEDEREA ÎMPÃRTêIRII...................1.…….................1.... Mãrturisirea....................... Pregãtirea sufleteascã.. Pãzirea inimii ......35 III........ cum...............2...........31 II..…….2..... Unicul preot deplin………………. etapã premergãtoare Împãrtãºirii………………………….37 III....

Pocãinþa pentru pãcate..1...47 III. Pregãtirea trupeascã . Mãrturisirea precede / nu precede împãrtãºirea?..72 IV.......53 III..... 2...2......... Taina prin excelenþã….70 IV.3..58 III................................ Practici neliturgice …………………….. învierea omului……………79 V..........2.. flãmânzirea dupã Dumneu……65 III. Pregãtirea prin cunoaºtere. Aspecte ale pregãtirii exterioare…….. IV..67 IV.... ACT PREZENT ÎN S..... ÎMPÃRTêIREA.51 III....... Surogate euharistice – pâinea ºi vinul ce în popor se numesc „paºti”………………....2...4... Împãrtãºirea.....3...2.... 3......44 III....Ioan Vasiu III. Sfânta Liturghie. Curãþia inimii ºi împãcarea cu III.... Plânsul dupã Dumnezeu….............. Pregãtirea pentru împãrtãºire în cadrul Sfintei Liturghii..........1....... Pregãtirea prin rugãciune ......... Postul...... ÎMPÃRTêIREA ÎN A.3...3................65 III.............84 V.1.... Pregãtirea sufleteascã pentru împãrtãºire .....4.. scopul ultim al Liturghiei……75 IV..1....2...3 Împãrtãºirea................ARA LITURGHIEI V..2...2...2........................ Practici liturgice………………………....47 III.......3........5.2..........ÂNTA LITURGHIE...1......82 V..2.........85 6 .....3 III......

Sfânta Euharistie CUVÂNT ÎNAINTE Suntem existenþe bulversate de tot ce se petrece în jurul. În orice caz. cu care. este un peisaj familiar pentru mulþi. în interiorul nostru. Ceea ce am descris poate fi un peisaj trist. fie oricum altcumva. violentã. Neliniºtea legatã de tot ce se petrece în lume ºi. atât faþã de aceastã lume. ne retragem adânc în noi înºine. nici teamã. poate pentru prea mulþi dintre semenii noºtri – în special tineri – care. Nimic. hãlãduiesc la întâmplare. pentru cã 7 . când nu suntem în stare sã ne manifestãm în niciun fel. în virtutea firii lucrurilor împãrþim aceastã lume. poate chiar dezolant. fie trist. mai ales. doar întuneric ºi atât. când nu stabilim niciun contact cu lumea în care trãim ºi nici cu cei de lângã noi. atunci când nu putem. dar. Pe de altã parte. unde nu mai rãzbate nimic din exterior. fie dezolant. care nu se întâlnesc niciodatã cu nimeni. cât ºi faþã de noi înºine. dar nici speranþã. noi nu cunoaºtem ºi nu putem explica ne produce o teamã al cãrei rezultat nu poate fi decât o atitudine agresivã. fãrã scop sau fãrã sens. singurãtãþi paralele ºi lipsite de voinþã. în singurãtatea noastrã.

. Dumnezeu cheamã la existenþã. 1. De atunci. Gal. Situaþia descrisã mai sus comportã însã valenþe pozitive de necontestat. 2). pãmântul era netocmit ºi nevãzut1. În acest întuneric. omul. 4. 26). primesc fãrã discernãmânt tot ce li se oferã. Este o situaþie.. în lume apãrând alte ºi alte generaþii.. fãrã încetare. Cuvântul lui Dumnezeu este Creator. Întuneric era deasupra adâncului ºi Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra apelor (. 4) una cât se poate de personalã: Acest nevãzut este termenul pe care îl preferã Sfântul Vasile cel Mare. spunând: Sã facem! (. personalã ºi. în cunoscutul sãu comentariu la cele ºase zile ale Creaþiei intitulat Comentariu la Hexaimeron.ac. chemarea Lui la existenþã din negura nefiinþei devenind de la plinirea vremii (cf. printr-o angajare directã. omul nefiind creat decât la sfârºitul facerii lumii. 3). ci. dacã vrem. Iar. când. Este o situaþie aflatã sub privirea proniatoare a lui Dumnezeu ºi sub asistenþa permanentã a Duhului Sfânt. cumva similarã celei anterioare creaþiei lumii. a „rãsunat” Cuvântul creator al lui Dumnezeu: Sã fie! (. în permanenþã.Ioan Vasiu nu vor sau nu mai pot sã vrea nimic. în ziua a ºasea. comentariu în care explicã faptul cã nu putea fi vãzutã o lume dacã nu avea cine sã o vadã. la sfârºitul creaþiei. 1. Cuvântul ºi Duhul Sfânt. în comuniune cu celelalte douã Persoane ale Sfintei Treimi. 1.ac.ac..  8 . în urma con-sfãtuirii intratreimice. lumea. de-a lungul timpului. germinau energiile necreate ale harului sub ocrotirea Duhului Sfânt. ªi a fost. în care. cea mai complexã fãpturã.

Humanitas. se consumã pe sine. civilizaþia noastrã. era odatã încãrcatã de atâtea semnificaþii cu caracter sacramental ºi comunitar2. în loc sã capete perenitate sunt marcate de un caracter depreciativ care ne angoaseazã. nu pe creºtere / dezvoltare. Observãm cum tot ce atingem. Totodatã. pe de altã parte ºi. trebuie. dacã poporul ales s-a hrãnit de-a lungul secolelor cu chemarea lui Dumnezeu de a fi popor ales. hrana definindu-þi / determinându-þi însãºi existenþa. p. surogat al hrãnirii care. Observãm cum tot ce atingem. Cel Care ne adreseazã aceastã chemare. omul consumã tot ce întâlneºte ºi. ªi astfel. aºa cum punea Mircea Eliade. toate lucrurile cu care venim în contact. noi ne hrãnim cu Însuºi Hristos. nu se mai pune accent pe hranã. în acest act. mai ales. Însã. 1992. pe de o parte ne angoaseazã. însã. iar. pe declin ºi fãrâmiþare. 1998 ! În Tratat de Istoria Religiilor. pe consum. Dar. Nu mai avem tihnã de nimic. Despre caracterul de „sacrament de comuniune” al hranei se pot vedea referinþele mai largi realizate de Arnold Van Gennep în lucrarea sa Riturile de trecere. Ed. în loc sã capete perenitate sunt atinse de caducitate sunt marcate de un caracter depreciativ care. ci. la revelarea sacrului3. o civilizaþie de consumatori de coca-cola ºi fast-food. sã te hrãneºti. Nu mai avem tihnã de nimic. toate lucrurile cu care venim în contact. deoarece. ci. apãrutã la Editura Polirom. Iaºi. eºti ceea ce mãnânci. sã nu ignorãm faptul cã orice lucru din lumea în care vieþuim se preteazã. poate. 30 9 .Sfânta Euharistie Veniþi la Mine! Pentru a fi.

Iatã o afirmaþie cu care oricine poate fi de acord. la revelarea sacrului4. care e inseparabil de misterul Bisericii6. transfigurator al firii. a acelui lucru ce participã la un dublu regim ontologic. prin intermediul lui. I. pentru un creºtin. sã nu ignorãm faptul cã orice lucru din lumea în care vieþuim se preteazã. VIII # La Andrew Louth. nu orice fel de viaþã. teologia creºtinã ºi îndeosebi teologia misticã creºtinã e eclesialã. 1992. 259 " 10 . împrumutã ºi fiinþei noastre caracterul acesta precar ce induce angoasa. viaþã chimbatã prin har se realizeazã nicãieri altundeva decât în BisericaTrup al lui Hristos. vol. deoarece. Ed. A te situa în aceastã dimensiune a sacrului pe care am evocat-o mai sus înseamnã. ci tânjeºte dupã unirea cu Dumnezeu5. Dar. Deisis. p. Pentru a fi trebuie sã mãnânci. p. De la Platon la Dionisie Areopagitul. p. Însã. este rodul participãrii la misterul lui Hristos. ci. De Elisabeta Voichiþa Sita. Ed. noi având posibilitatea de a intra în contact cu dimensiunea sacrã / eshatologicã a existenþei. Iar unirea aceasta misticã / tainicã prin care noi primim viaþã ºi. Chiºinãu. Sibiu. trad. a avea o viaþã strãbãtutã de la un capãt la celãlalt de un fior mistic.Ioan Vasiu chiar angoasându-ne. dacã devenim În Istoria credinþelor ºi a ideilor religioase. care. dimensiune care ne (poate) înveºnic(i)eºte. Originile tradiþiei mistice creºtine. aºa cum punea Mircea Eliade. 15 $ Ibidem. nu doar cunoaºte sau încearcã sã cunoascã ceva despre Dumnezeu. Universitas. 2002.

Ea ne hrãneºte atât trupeºte – fiind destule exemple de cãlugãri (chiar ºi în zilele noastre) care trãiesc în anumite perioade determinate de timp (de regulã în Postul Mare) doar cu Sfânta Euharistie – cât ºi sufleteºte. Dar. Ioan 11 . Aproapele devine pentru mine în acest context hranã duhovniceascã ºi eu sunt. sub forma pâinii ºi a vinului.. cã. ºi hranã duhovniceascã. Vorbim. pentru întreþinerea vieþii sufleteºti. noi putând sã atingem punctul maxim al comuniunii cu Dumnezeu. pe când hrana materialã mã face sã mã simt sãtul pentru puþinã vreme.Sfânta Euharistie receptivi la sintagma eºti ceea ce mãnânci. la modul real la fiecare din cele douã aspecte. din Sfântul Trup ºi Sânge ale Mântuitorului Iisus Hristos. Cartea tânãrului ºi îndrãzneþului absolvent al .). pentru cã el mã defineºte ºi eu îl definesc pe el în aceastã comuniune în care participã la definirea noastrã Însuºi Hristos. Cel prezent acolo unde sunt doi sau trei (. cât ºi spiritualã. cu vrednicie. observãm cã sunt mai multe tipuri (nu feluri) de hranã ºi. pentru el. mã îndestuleazã ºi mã înveºniceºte. hrana duhovniceascã mã împlineºte. cel de lângã mine. de asemenea hranã duhovniceascã.. ªi astfel. ea singurã. cipsuri ºi hamburgeri. prin împãrtãºirea. fiind atât hranã materialã. Euharistie sau Împãrtãºania. se cuvine sã fim selectivi cu ceea ce ne hrãneºte pentru cã (tipul de) hrana(ã) ne defineºte existenþa. Existã hranã materialã. la rândul meu. pentru întreþinerea vieþii biologice. Existã însã o hranã care participã.acultãþii de Teologie „Andrei ªaguna” din Sibiu. desigur despre Sf. pânã la semenul meu. totul este hranã. de la coca-cola.

cel puþin tot atât de importantã. necesitã atâtea procese complicate de elaborare. dacã nu mai importantã. de-a lungul istoriei mântuirii cum.TON 12 . dupã cum reiese din cuprinsul lucrãrii. care întreþine viaþa aceasta biologicã. noi. Pr. de cele mai multe ori formalã ºi. merindea pentru viaþa cea veºnicã.Ioan Vasiu Vasiu. ea realizându-se pe mai multe paliere ºi etape. Vasile GA. poporul ales s-a hrãnit de-a lungul secolelor cu chemarea / alegerea lui de cãtre Dumnezeu. pe tânãrul autor îl felicitãm pentru curajul ºi îndrãzneala cu care lanseazã acest apel la un activism conºtient ºi susþinut îndreptat spre o resuscitare a interesului pentru o viaþã duhovniceascã ºi liturgicã autenticã centratã pe Împãrtãºirea cu vrednicie cu Sfintele Taine. cei nãscuþi în legea harului. Dincolo de discuþiile despre deasa sau rara împãrtãºire. Salutãm iniþiativa publicãrii acestei lucrãri. destul de complexã. dacã dorim. iar. Pregãtirea pentru primirea Sfintei Împãrtãºanii este îndelungatã ºi. ne hrãnim cu Cel Care ne adreseazã aceastã chemare. ºi aceea. dupã o prealabilã pregãtire a propriei fiinþe pentru întâlnirea/unirea cu Hristos. Spre deosebire de ei. grãbitã. încearcã sã aducã în actualitate ºi sã sublinieze necesitatea stringentã pentru lumea contemporanã ºi pentru oamenii ei. accentul cade dintr-o datã pe pregãtirea pentru împãrtãºire. cum o numea Sfântul Vasile cel Mare. Putem observa. de a se hrãni cu Hristos. Dacã hrana materialã. bineînþeles. în cazul Sfintei Împãrtãºanii. care pregãtire. ºi pregãtirea pentru primirea „hranei” este. pânã se ajunge la un gust desãvârºit. trupeascã. de cele mai multe ori se reduce doar la o spovedanie.

Ele sunt cele trei Taine ale iniþierii. Existã unire ºi continuitate între aceste Taine. Simbol. Ed. 84). p. Definiþia clasicã a manualelor de dogmaticã o completãm cu alte câteva. înfierea divinã ºi apartenenþa la Bisericã8. Ioan Buga. Curs de teologie dogmaticã ºi ecumenicã. Mirungerea ºi Euharistia sunt Tainele de iniþiere creºtinã prin care se intrã în Bisericã. în mod gratuit ºi fãrã merite prisositoare. Pãrintele Dumitru Stãniloae spunea în Teologia Dogmaticã urmãtorul lucru: „Dacã Mirungerea dã puterea dezvoltãrii vieþii celei noi în Hristos primitã prin Botez. mai profunde.Sfânta Euharistie Introducere Botezul. 1997 % 13 . Din apã ºi din Duh. ale pãrintelui Alexander Schmemann. înnoirea vieþii. trad. în comuniunea Trupului tainic al lui Hristos. Bucureºti. III. Ed.Schmemann. harul iertãrii pãcatului originar. „Botezul – Al. în vechea tradiþie ele fiind un singur tot7. Sibiu. p.160 & Ion Bria. 1992. care a ºi alcãtuit o lucrare de teologie liturgicã ce abordeazã aceastã Tainã. prin Euharistie se desãvârºeºte aceastã viaþã ca unire deplinã cu Hristos” (vol. Botezul este Taina renaºterii sau a naºterii de sus prin care se dãruieºte.Universitãþii Lucian Blaga.

viaþã ce nu se putea continua fãrã hranã ºi. Bucureºti. Streza. pentru ca mai apoi. „neofiþii primeau lapte ºi miere ca semn al împlinirii fãgãduinþei vechitestamentare ºi al pregustãrii bunãtãþilor cereºti”11.Ioan Vasiu spune pãrintele – este Taina re-naºterii ºi a re-creaþiei. tot pãrintele Schmemann mai aratã cã. ca prin el sã creºteþi spre mântuire” (1 Petru PS Laurenþiu Streza. 168  PS L. Tainele. Regia autonomã Monitorul Oficial. p. dupã cuvintele Scripturii „ca niºte prunci de curând nãcuþi sã doriþi latele cel duhovnicesc ºi neprefãcut. 31). permiþând a se ºedea la masa lui Hristos în Împãrãþia Lui (ibidem. p. care deschide accesul în Bisericã. Ed. sã poatã participa în noaptea Pascalã la Liturghia Euharisticã9.. 161). prin Botez se renaºte din apã ºi din Duh. Ed.. iar aceastã naºtere deschide pe neofit spre primirea darului Sfântului Duh. Înainte de a primi Sfânta Euharistie. mai ales fãrã hrana potrivitã.Calea spre mântuire. p. Li se ofereau lapte ºi miere ca unor nou nãscuþi în Hristos. este Paºte ºi Cincizecime personalã. trad. neofiþii. cit. 94  Sf. ªi. dupã moartea ºi învierea împreunã cu Hristos. p. Trupul ºi Sângele lui Hristos10. p. Înainte Botezul se administra în Sâmbãta Mare. el începea o nouã viaþã. Dacã pânã atunci neofitul nu putea participa la Liturghia Credincioºilor. 2002. trecerea de la moarte la viaþã. Tainele de iniþiere creºtinã în Bisericile rãsãritene. 51 ' 14 .. noii botezaþi. Iaºi. Ieromonah Paulin Lecca. Teofa Zãvorâtul. 1999. este arãtarea Împãrãþiei lui Dumnezeu” (op. Trinitas.

p. „Trupul ºi Sângele Lui nu pot decât sã încolþeascã ºi sã dezvolte în sufletul lui nevinovat virtuþile creºtineºti. Doctrina ºi viaþa religioasã a Bisericii copte reflectate în textele ei liturgice. Excepþie face Biserica Coptã care practicã pedobatismul la 40 de zile pentru bãieþi ºi la 80 de zile pentru fete sau la marile sãrbãtori14.Necula. „Procesiunea postbaptismalã are aceeaºi origine cu procesiunea în jurul bisericii din noaptea Paºtilor.”12 La nestorieni Botezul se sãvârºeºte în cadrul Liturghiei Baptismale. Tainele. 108 Ibidem. p. 1913. EIBMBOR. Streza. p. Guettee. Stãniloae. 2).. Acum sunt rare cazurile de Botez la cei maturi. Dupã Botez. p.. 559 # D.15 Hristos este Cel care întãreºte neofitul pentru viaþa cea nouã. . În Biserica ortodoxã se sãvârºeºte de obicei la 40 de zile dar timpul poate varia.Sfânta Euharistie 2. neofiþii erau conduºi în procesiune de la baptisteriu spre bisericã pentru a oficia jertfa euharisticã ºi a se împãrtãºii cu Sfânta Împãrtãºanie. 84 $ W. Ei preferã zilele de peste sãptãmânã.. Dogmatica III. când Liturghia se oficiazã cu mare fast13. Catehism sobornicesc.. trad. evitând duminicile. La fel se întâmplã ºi în celelalte Biserici ale Rãsãritului. Bucureºti.”16 PS L. pedobaptismul fiind cel mai întâlnit. nr 3-4 (1976). Ortodoxia. 2003. 129 " Nic.ãgãraº. Beleuþã. p. Aceastã practicã este consemnatã în canoane care interzic sfinþirea acestor elemente împreunã cu cele euharistice. Euharistia este Taina care încununeazã Botezul ºi Mirungerea. 61  ! 15 . Tiparul Tipografiei Jeronim Preda. Gustarea din lapte ºi miere nu era identicã Euharistiei. I.

p. Cunoaºterea lui Hristos este una gradualã desãvârºindu-se ºi împlinindu-se în Împãrãþia Cerurilor.. o pregãtire trupeascã dar ºi sufleteascã. În Biserica Coptã dacã neofitul este prunc. precum ºi despre diferite practici necanonice si neliturgice de împãrtãºire. Streza.. 86 16 . Nu este de ajuns a ºti cã omul este dependent de Hristos ºi cã e nevoie ca sã se împãrtãºeascã de El în Liturghie. dacã Botezul s-a fãcut înainte de Liturghie.” În mod principal Euharistia se dã pentu viaþa de veci”18.. Stãniloae. Dogmatica III..Ioan Vasiu Neofitul. Ne propunem sã prezentãm în lucrarea de faþã în ce constã pregãtirea preeuharisticã atât a preotului cât ºi a credinciosului necleric. cea înainte de moarte. Tainele.. este împãrtãºit imediat dupã Botez ºi Mirungere. În lucrarea de faþã ne-am propus sã arãtãm cum de face împãrtãºirea de Hristos Euharistic.acest mod de împãrtãºire numinduse împãrtãºire labialã. Vom încheia lucrarea vorbind despre surogatele euharistice (pâinea si vinul ce in popor se numesc paºti).. 164 D..17 Împãrtãºirea de Hristos în Botez este desãvârºitã în împãrtãºirea Euharisticã... ca mai apoi împãrtãºirea sã se facã mai cu adevãrat în Împãrãþia lui Dumnezeu. preotul înmoaie degetul sãu în Sfântul Potir ºi îl pune pe buzele acestuia. % & PS L.. Împãrtãºirea este precedatã de o pregãtire specialã. fie cã este prunc sau matur. cât ºi pregãtirea necesarã. Vom trata despre prima împãrtãºire dar ºi despre ultima. la Liturghia din ziua aceea. p.

p. 2004.Sfânta Euharistie I. Nae Aurel. Celelalte slujbe ale Bisericii sunt simple ritualuri dacã scopul lor n-ar fi pregãtirea omului pentru întâlnirea cu Hristos în Euharistie ºi consumarea Lui. 2004. marea iubire a lui Dumnezeu. Cuvântãri liturgice. Vasile. p.”22 Pentru creºtinii ortodocºi D. Pelerinul. Oradea. p.”19 Aºa cum viaþa are nevoie de hranã materialã ºi de aer pentru a supravieþui tot aºa ºi viaþa duhovniceascã are nevoie de hranã vãzut㠖 Trupul ºi Sângele Domnului euharistic – ºi nevãzutã de Duhul Sfânt.20 Euharistia este Piatra din capul unghiului. 679  Ep. trad. 1974. Iaºi. 251 I. „Biserica Ortodoxa nu s-a gândit sã introducã închinarea la Sfintele Taine sub forma reducþiei lor permanente la starea de obiect al evlaviei ºi al cultului. Creaþia ca Euharistie. VOCAÞIE EUHARISTICà „Omul a fost chemat sã se hrãneascã cu Dumnezeu dupã suflet ºi cu pâine materialã pentru trup. EINMBOR. Zizioulas. Sfânta liturghie. Oradea. Bizantinã. Ed. 1974. 13 ' 17 . PREOÞIA.21 Euharistia nu este una din Tainele Bisericii ci este Taina prin excelentã iar scopul ei este împãrtãºirea cu Hristos. 95  Gala Galaction apud Nichifor Tudor. p. Stãniloae. Spiritualitate ºi comuniune în Liturghia Ortodoxã. Ed. Episcopiei ortodoxe române de Oradea. Ed. Bucureºti.

dupã o lucrare de împlinire ºi desãvârºire. 67 ! 18 . În acelaºi timp e momentul când ne naºtem la o noua viaþã. p.24 „Aceastã ofrandã liturgicã totalã adusã Domnului Celui junghiat pururea. UNICUL PREOT DEPLIN Pentru Sfânta Liturghie credincioºii aduc pâine ºi vin ce vor deveni prin sfinþirea lor în cadrul Liturghiei Trupul ºi Sângele Domnului Iisus Hristos. Reîntregirea. pierdem totul. Deisis.”25 Tropar din Liturghia Darurilor mai înainte sfiþite. Ed. primitã de la Dumnezeu. Pâinea ºi vinul reprezintã toatã creaþia care. un act de mulþumire ºi libertate. pâine ºi vin. ridicate la treapta divinã în Trupul ºi Sângele lui Hristos oamenii sunt sfinþiþi ºi în acelaºi timp chemaþi la o lucrare de continuã sfinþire ºi desãvârºire. Liturghier.Iulia. conþine centrul tainei. Sibiu. Încetãm sã mai existãm. 2005.Ioan Vasiu Euharistia este adevãratã mâncare ºi adevãratã bãuturã. Liturghia. Aceastã ofrandã ne dezbracã de toate. Þie îþi aducem de toate ºi pentru toate” este momentul culminant al dãruirii noastre euharistice când ne oferim pe noi înºine ºi întreaga creaþie lui Dumnezeu. 283 # Arhim Vasilios. Intrarea în Împãrãþie. HRISTOS. e întoarsã Lui.1. EIBMBOR. Bucureºti. Prin ele. p. Înãlþarea de cãtre preot a cinstitelor daruri ºi rostirea cuvintelor „Ale tale dintru ale tale. Alba. izvorul sfinþirii omului ºi a cinstitelor daruri. Pâinea cea cereascã si Paharul vieþii. Murim. Ed. 2000.”23 I. 2007. ne împãrtãºim de viaþa dumnezeiascã prin aceea cã le oferim pe toate devenind noi înºine o ofrandã de mulþumire.lorin Botezan. p. cateheza desãvârºitã. 293 " .

Buc. p. 241 & Ibidem. ci este un dar al Duhului venind de la Dumnezeu. 152 $ % 19 . 6-7). Bizantinã. pe care ºi-l împlinesc dãruind toate cele primite de la Dumnezeu. trad. 26 Slujirea este în profunda ei relaþie cu finalitatea creaþiei ºi cu situaþia omului în cadrul creaþiei: „Omul este preotul creaþiei..Sfânta Euharistie Nu doar omul este cuprins în pâine ºi vin ci întreaga creaþie. Hristos. nu pentru a le pierde ci pentru a le primi la o treapta ºi mai înaltã. Om ºi Dumnezeu. afarã de pãcat.28 . este izvorul preoþiei. Spiritualitate…. 460 I. p.”29 Ca sã poatã fi slujitor.”27 Cu toate acestea slujirea nu izvorãºte din însãºi fiinþa omului.240 ' D. adicã s-o facã sã urce spre Creator iar prezenþa omului în lume este prin însãºi natura sa una sacerdotalã ºi slujitoare. Se face vãdit rolul mirenilor de preoþi ai cosmosului.ilipeni 2. al readunãrii oamenilor risipiþi din unitatea lor primordialã. p. în Dumnezeu. pentru cã e unicul om care se poate dãrui cu devotament absolut Tatãlui […] El D.. Dogmatioca III. . Stãniloae. Stãniloae. într-un act exclusiv liturgic ºi sfinþitor.uncþia sacerdotalã a omului vine din Însãºi Slujirea lui Hristos. Acesta. Omul are îndatorirea de a aduce întreaga lume înaintea lui Dumnezeu. S-a înomenit. p. „Hristos e unicul Preot deplin. al readucerii ei la Dumnezeu. „Preotul prin excelenta al creaþiei. în principiu. Ed. Zizioulas.. Hristos S-a întrupat. având. Aurel Nae. 1996.iinþa eclesialã. misiunea s-o ofere. A luat firea umanã cu toate ale ei. rãmânând Dumnezeu adevãrat din Dumnezeu adevãrat (.

Ioan Vasiu rãmâne Preot în veci.31 Existã o legãturã indestructibilã între Hristos. trad. Sibiu. În acelaºi timp El este în stare de jertfã dar ºi slujitor al Sfintei Liturghii. Botezan.33 I. sã sãvârºeascã Euharistia. Liturghia… . Deisis. se instituie Taina Hirotoniei. 2. p. p. ªi pentru cã e nevãzut în urma înãlþãrii Sale este izvorul întregii preoþii vãzute. episcopul Bisericii locale ºi sfinþenie (Sfinþii prezenþi prin Sfintele Moaºte). 372 ! ! 20 . p. El este Cel care aduce ºi Cel care se aduce. Ioan Icã jr. p. Stãniloae. Ed.32 Hristos nu iese niciodatã din slujirea Lui arhiereascã dar foloseºte ca organ vãzut al acestei slujiri pe preot (episcop). 166 !! D. Cel care primeºte ºi Cel care se împarte. Omul.. Ibidem. 262 ! Panayiotis Nellas. apoi prin alegerea ºi sfinþirea celor doisprezece Apostoli la Cincizecime. 2002. Dacã vreunul dintre ei lipseºte nu se poate sãvârºi Euharistia.. sã spunã la luminã ceea ce au auzit de la El la ureche. Spiritualitate….. 152 . PREOÞIA SACRAMENTALà Prin trimiterea Sa.”30 Arhiereul hirotonit canonic este cel care prezideazã celebrarea euharisticã însã Hristos este Cel care sãvârºeºte efectiv aceastã tainã. unicul om în care avem intrarea ºi putinþa ºederii lângã Tatãl. sã ierte pãcatele. unicul preot deplin. Însã conþinutul misiunii Apostolilor ºi al urmaºilor lor îl indicã Mântuitorul în toate ocaziile când le porunceºte ºi le dã puterea sã boteze. animal îndumnezeit.

acela de iconom al tainelor lui Hristos. când pe capul candidatului nu se pun mâinile celorlalþi episcopi care sãvârºesc Idem.ãrã arhiereul vãzut nu poate exista o Bisericã localã. . Aceasta se aratã încã din actul liturgic al hirotoniei arhiereului.elmy. Pentru acest înþeles limba greacã are însã cuvântul ãÝñùí. Prezbiterul este acel bãrbat hirotonit de un Apostol sau de un episcop al cetãþii care primeºte un har special. Sibiu. a arhiereului (áñ÷éåñåõò). Una din misiunile arhiereului este aceea de a aduna toata comunitatea prin propovãduirea Cuvântului lui Dumnezeu în jurul aceleiaºi Pâini ºi aceluiaºi Pahar (cf.17-28). Icã jr. Dogmatica III. episcopul. Cor. 20. . însã cu timpul a început sã se fãcut diferenþa între cele douã trepte preoþeºti.. Dogmatica experienþei eclesiale. 297 !" !# 21 .Sfânta Euharistie Dupã Cincizecime Apostolii au plecat sã propovãduiascã în toatã lumea despre toate cele ce a fãcut ºi a zis Hristos. Ed. în etate sau un ales al comunitãþii fãrã un har special. trad. p. Denumirea de preot (éåñåýò) a fost mult timp exclusiv o denumire a episcopului.35 Arhiereul. 160-161 K . Ap. La început numirea de preot ºi / sau episcop se da tuturor celor rânduiþi de Apostoli (. 11. 17). Deisis. este centrul preoþiei vãzute în Bisericã. 34 Cuvântul prezbiter folosit în Noul Testament indica (aºa cum înþelege lumea protestantã) un bãrbat în vârstã..ap. Aceasta se constituie în jurul aceluiaºi jertfelnic (Sfântã Masã ) ºi în jurul aceluiaºi episcop. Christian . p. 1999. În fiecare cetate au hirotonit preoþi ºi episcopi.

iinþa…. EIBMBOR. 1993. punându-ºi sufletul pentru oile Tale. luminãtor în lume ca desãvârºind sufletele celor ce I s-au încredinþat lui în viaþa aceasta sã stea ne-ruºinat înaintea judecaþii Tale. Bucureºti. certãtor celor neînþelepþi. p. ci se aºeazã Sfânta Evanghelie indicându-se sarcina episcopului de a învãþa poporul Cuvântul lui Dumnezeu. propovãduitor orbilor. 99 22 . adevãratul Pãstor „. p. 36 Episcopul este pus într-o legãturã specialã cu Hristos. De aceea este nevoie de o pregãtire specialã pentru sãvârºirea Sfintei Liturghii ºi pentru împãrtãºirea cu Hristos Euharistic.Ioan Vasiu Taina Hirotoniei.ã-l urmãtor þie. Zizioulas. adevãratului Pãstor. ajutãtor pruncilor. Iar misiunea primã a episcopului în Biserica Ortodoxã este de prezida adunarea euharisticã înconjurat de colegiul prezbiterilor. luminã celor dintru întuneric. !$ !% I.”37 Ca organ al lui Hristos trebuie sã fie un slujitor model iar pentru a-I uni pe toþi în Sfânta Liturghie cu Hristos trebuie ca mai întâi sã fie el însuºi (episcop sau preot) hristofor. 254 Arhieraticon. .

Preotul azi ca liturghisitor. Dar tot aici se cascã gura iadului. Este actualizarea nesângeroasã a jertfei sângeroase de pe Golgota. noi aflãm sãlãºluirea noastrã în corturile cele veºnice ºi bucuria petrecerii împreunã cu Dumnezeu Cuvântul. 12. scarã pe care îngerii Domnului urcau ºi coborau! Aici ni se deschide cerul ºi încã pe pãmânt fiind. Studii teologige (ST ). Aici are loc întâlnirea omului cu Dumnezeu. fãrã credinþã ºi fãrã de dragoste. 29) ºi se poartã în jurul Sfintei Mese fãrã frica lui Dumnezeu.ÂNTA LITURGHIE Sfânta Liturghie este Slujba prin excelenþa Bisericii.”38 !& Gala Galaction apud Ene Braniºte. ca sã soarbã pe preotul vânzãtor care nesocoteºte Trupul lui Hristos (I Cor.Sfânta Euharistie II. nr. 1-2 (1998). p. cu credinþã ºi cu dragoste apropiaþi-v㔠– trebuie ca mai întâi el sã-l împlineascã. 259 23 . o prelungire a Golgotei dar ºi a mormântului gol. În primul rând purtarea preotului trebuie sã fie cuviincioasã. Îndemnul pe care îl face credincioºilor înainte de împãrtãºire – „cu fricã de Dumnezeu. moartea ºi învierea lui Hristos. În acest sens. Gala Galaction scria: „Aici este scara vãzutã în vis de Iacov.NECESITATEAPREGÃTIRII PREOTULUI ÎNAINTE DE S.

Îl consuma. Acestea trei împiedicã preotul sã se pregãteascã înainte de slujire ºi sã trãiascã în adâncã evlavie fiecare Sfântã Liturghie pe care o sãvârºeºte. 98 !' " 24 . „Trebuie ca frumuseþea preotului sã strãluceascã în toate împrejurãrile din viaþa lui. p. cu atât mai mult preotul care intrã într-un contact nemijlocit cu El ( Îl poartã în mâini..EIBMBOR.40 Slujind în mod regulat Sfânta Liturghie. PREGÃTIREA EXTERIOARà / TRUPEASCà Pregãtirea preotului pentru slujirea euharisticã trebuie înþeleasã ca un semn în care se exprimã sentimentul de respect ºi de devoþiune al liturghisitorului în îndeplinirea supremului act de adorare. Preotul…. Îl împarte credincioºilor ). II. 262 P. p. Liturghierul explicat. viaþa preotului se înfãþiºeazã ca o continuã pregãtire ºi mulþumire pentru împãrtãºirea cu Hristos sub chipul pâinii ºi a vinului. 1998. ca sã poatã E. De aceea este nevoie de o pregãtire specialã a preotului liturghisitor atât exterioarã. trupeascã ºi sufleteascã. 1.39 Credincioºii nu se pot apropia oricum de Hristos.Ioan Vasiu Îndemnurile date de Bisericã preotului slujitor cu privire la liturghisire sunt expuse sistematic în Povãþuirile de la sfârºitul Liturghierului. cât ºi interioarã. Mai ales preoþii hirotoniþi de ceva vreme trebuie sã fie foarte atenþi la ei înºiºi în special luptându-se cu rutina. formalismul ºi automatismul în executarea sfintelor slujbe. Bucureºti. Vintilescu. mulþumire ºi cerere ce se aduce în ºi prin Sfânta Liturghie. Braniºte.

a) Abþinerea de la relaþia conjugalã a preoþilor cãsãtoriþi cel puþin cu o zi înainte de sãvârºirea Sfintei Liturghii.”41 Pregãtirea preotului în vederea liturghisirii este una îndepãrtatã sau permanentã ºi una apropiatã. dacã cei ce fac aceasta se vor afla prânziþi. sau dintre ceilalþi. Sfântul Simeon al Tesalonicului precizeazã cã cel puþin în ziua ºi în noaptea dinaintea Liturghiei ºi cea dupã liturghie preotul trebuie sã se fereascã de împreunarea trupeascã.” Ar fi bine ca seara sã nu mãnânce prea mult pentru a nu-i crea Sf. nr. 393 " 25 . Canonul 41 Cartagina subliniazã aceasta: „Sfintele altarului sã nu se sãvârºeascã decât numai de persoane care au ajunat.. în care se sãvârºeºte Cina Domnului. Sãvârºitorul Sfintei Liturghii ºi pregãtirea lui pentru sluijbã. exceptându-se o singurã zi la an. 1998. 6-7 (1983). p. aceasta sã se îndeplineascã numai cu rugãciuni. p.42 b) . s-ar face pomenire pentru cei rãposaþi. Buc. În cadrului Povãþuirilor din Liturghier preoþii sunt îndemnaþi la o atentã pregãtire trupeascã. Dar dacã. Glasul Bisericii (GB). dar ºi lumina sufletele celor ce-l privesc. EIBMBOR. Despre preoþie. sãvârºindu-se oarecari spre vreme de searã sau dintre episcopi. Sfânta Euharistie se ia în stare de ajunare. 78 " Sf.Sfânta Euharistie în acelaºi timp . Preotul liturghisitor nu va mânca sau bea ceva de la miezul nopþii. ºi bucura. Simeon al Tesalonicului apud E Braniºte. Ioan Hrisostom. Aceastã mãsurã este legatã ºi de pregãtirea sufleteascã a preotului pentru liturghisire.erirea de îmbuibarea pântecelui.

. 394 26 .”43 De asemenea þinuta vestimentarã trebuie sa fie decentã. Mâncarea prea multã provoacã sau aduce ispita desfrâului. Chiar ºi Legea Vechiului Testament prevedea ca preoþii ºi leviþii sã fie curaþi. de firea umanã. p. De aceea liturghierul îndeamnã ca ajunarea sã înceapã de seara. Cuviosul Macarie Egipteanul spunea c㠄îmbuibarea pântecelui este maica curviei”. Bulgacov apud E. Reverenda. „Apropiindu-se de altar si sãvârºind Taina. luând veºmintele sacerdotale. sã-ºi spele pãrul.Ioan Vasiu stare de moleºealã sau pentru a-l tulbura în somnul de noapte cu vise erotice. mãcar în preziua slujirii sã nu fumeze. Sãvârºitorul.. se îmbracã cu ele ºi chiar prin aceasta se detaºeazã temporal de aceasta lume pentru a atinge sanctuarul Cerului. uniforma preotului sã fie curatã ºi îngrijitã. „Toate acestea pentru respectul ºi cinstea Sfintelor Taine. c) Slujitorii care au viciul fumatului. Par lucruri banale dar sunt amintite de Liturghier: sã-ºi spele trupul.”44 "! "" Liturghier…. d) Este necesarã ºi o curãþire corporalã a preotului slujitor. Cu atât mai mult se cuvine ca preoþii Noului Legãmânt sã fie curaþi. gura. Aveau în curtea Templului baia de arama unde preoþii îºi spãlau mâinile pânã la coate înainte de a se apropia de jertfelnic.251 S. dacã încã nu au renunþat la acest obicei . ca sã zicem aºa. Braniºte. Veºmintele preoþeºti cu care slujeºte sã nu fie rupte sau murdare din respect pentru Sfintele Taine. preotul se dezbracã. unghiile sã fie curate ºi tãiate. p...

sãvârºitorul mântuirii tuturor. plin de toatã virtutea. iar eu întru ne rãutate am umblat. În prezenþa lui Dumnezeu nu pot sã stea decât aceia care sunt în conformitate ºi asemenea Marelui Preot. În vederea sãvârºirii Sfintei Jertfe. preotului i se cere sã se pregãteascã atât trupeºte cât mai ales sufleteºte.LETEASCà Stând înaintea Sfântului Prestol ºi înaintea lui Hristos.Sfânta Euharistie Pãrintele Petre Vintilescu aratã cã încheierea pregãtirii exterioare a preotului înainte de liturghisire se face cu înveºmântarea lui (a preotului) ºi cu ritualul spãlãrii mâinilor. 2. sã "# P.. sã se înfrâneze de cu seara. „Spãla-voi între cei nevinovaþi mâinile mele ºi voi înconjura altarul tãu Doamne ca sã aud glasul laudei tale ºi sã spun toate minunile Tale.. La începutul capitolului Rânduiala proscomidiei povãþuirile spun aºa: „Având sã slujeascã dumnezeiasca Liturghie. se cade ca preotul sã fie un adevãrat ucenic al Lui. de gânduri rele. iubit-am bunãcuviinþa casei Tale ºi locul sãlãºluirii slavei Tale. sã-ºi pãzeascã inima. 118 27 .45 II. ºi doresc cu voinþã tare sã fie desãvârºiþi cu trupul. Doamne. cu inima ºi cu duhul. Vintilescu.. PREGÃTIREA SU. cã dreapta lor s-a umplut de daruri. p. pe cât va putea. Liturghierul..” Mâinile sunt simbolul faptelor noastre iar spãlarea lor este simbolul curãþirii de pãcate. sã nu pierzi cu cei necredincioºi viaþa mea. sã nu aibã ceva asupra cuiva. preotul este dator mai întâi sã fie mãrturisit ºi împãcat cu toþi.

Cu atât mai mult. Braniºte. Sibiu. Împãcarea cu ceilalþi Înaintea slujirii Sfintei Liturghii ºi în timpul slujirii preotul trebuie sã fie cuprins cu totul de dragostea faþã de Dumnezeu ºi de oameni. Preotul azi ca liturghisitor. 190-193 "$ "% 28 . II. Deisis. Mãrturisirea Nici un om nu este fãrã de pãcat.. nr. neprivind încoace ºi încolo ci cu fricã ºi cu cutremur. de aceea nu se poate apropia de Hristos în stare de pãcãtoºenie.’’46 Conform acestei povãþuiri putem distinge 5 acte ale pregãtirii duhovniceºti a preotului înainte de sãvârºirea Jertfei Euharistice. 2002. de întinare..2. Boris Buzilã. p. 1-2 (1949).Ioan Vasiu privegheze pânã la timpul slujbei ºi sã-ºi citeascã cele rânduite dupã tipic. astfel încât tot ceea ce face sã fie sãvârºit cu dragoste arzãtoare. 2. trad.48 Liturghier. Ed. II. Vom trata amãnunþit într-un capitol din prezenta lucrare despre importanþa mãrturisirii ºi relaþia dintre spovedanie ºi împãrtãºire. elementul lui. 99 E. ST. Ioan de Kronstadt. Liturghia. 1. p. 262 "& Sf. Este necesarã pocãinþa ca botez al lacrimilor pentru ca credinciosul sã se poatã împãrtãºi cu Sfintele Taine.2. „Astfel sã pãºeºti la Sfântul Prestol cu pocãinþã ºi cu inima curatã. Dragostea pentru ceilalþi sã fie însãºi fiinþa sa. cerul pe pãmânt. preotul nu se poate apropia de Prestol pentru a sãvârºi Sfânta Liturghie dacã este împovãrat cu pãcate. p.”47 Ori de câte ori preotul va sãvârºi pãcate opritoare de la Sfânta Liturghie sã-ºi caute duhovnicul ºi sã se mãrturiseascã.

Sãvârºitorul…. 4. 2. cu inima curatã ºi sincerã. II. p. diavolul nu va încerca sã aducã în minte gânduri rele ºi pãcãtoase. Pãzirea inimii Chiar dacã preotul este mãrturisit ºi împãcat cu toþi nu înseamnã cã cel protivnic. Cu atât mai mult I se cere preotului sã fie împãcat cu toþi. Mc. Mitopoliei Craiovei. rãspunzând chemãrii lui Hristos. 23.Sfânta Euharistie Un canon al pravilei de la Govora opreºte de la slujire preotul care va sluji neîmpãcat cu cineva. Ioan de Kronstadt. Craiova. 3. p. Liturghisitorul se va gândi la moarte ºi la nevrednicia ºi neputinþa sa de a sluji50 ºi va încerca sã se pãzeascã cât va putea de gândurile rele. cu atât mai mult cu cât preotul va încerca sã se fereascã de cele rele ºi sã se asemene lui Dumnezeu. adu darul tãu” (Mat. Gherman. Liturghia…. II. Preotul trebuie sã înainteze cu îndrãznealã spre Hristos. 5.51 Pentru a nu da atenþie gândurilor rele. 99 "' # 29 . preotul trebuie sã se gândeascã în permanenþã la Dumnezeu.49 Mântuitorul Iisus Hristos spune c㠄De îþi vei aduce darul tãu la altar ºi acolo îþi vei aduce aminte cã fratele tãu are ceva asupra ta. 11. Numele Lui sã-I fie întotdeauna în minte ºi în inimã. Ed. Înfrânarea Sfântul Pavel scria colosenilor „. p. 25). 2005. 2. Braniºte. 186 # Sf. Tâlcuirea Sfintei Liturghii.aceþi sã moarã ceea ce alcãtuieºte în voi omul cel pãmântesc: E. lasã darul tãu înaintea altarului ºi mergi de te împacã cu fratele tãu ºi atunci venind.391 Sf.

5. împletindu-se dupã miezul nopþii. Înfrânarea ºi asceza sunt acel sinergism al pregãtirii sufleteºti ºi trupeºti dinainte de slujirea euharisticã. Grigorie de Nazians. 218 30 . 3. necurãþia. enumerând astfel câteva dintre pãcatele care împiedicã omul de a ajunge la asemãnarea cu Dumnezeu ºi la unirea cu Dumnezeu în Sfânta Euharistie. deoarece în mediul monahal Miezonoptica ºi Utrenia cu Ceasurile. Sfântul Grigorie de Nazians spunea în acest sens (fãrã a se lãuda ci pentru a da mãrturie despre importanþa ascezei) c㠄am pus mâniei mãsurã. Despre preoþie…. pofta cea rea ºi lãcomia” (Col. 2. p. Pravila de rugãciune a preotului liturghisitor constã întâi de toate în oficierea Laudelor. Povãþuirile liturghierului le ordoneazã pe zile. Pe lângã acestea se adaugã ºi alte rânduieli de rugãciune. în special a vecerniei ºi a Utreniei. 5). mi-am înfrânat limba. sunt slujbe de priveghere. dupã tipic. Privegherea ºi rugãciunea Ultima povãþuire este cea legatã de priveghere ºi de rugãciune: „Sã privegheze pânã la timpul slujbei ºi sã-ºi citeascã cele rânduite. mi-am povãþuit stomacul ºi am cãlcat în picioare slava care rãmâne aici jos”.” Privegherea preotului pânã la momentul sãvârºirii Sfintei Liturghii este o regulã monahalã . patima.Ioan Vasiu desfrânarea. mi-am cuminþit ochiul. Preotul este de asemenea dator sã se înfrâneze înaintea sãvârºiri Sfintei Liturghii. de luni pânã duminicã .. # Sf.52 II.

”53 #! E. ca o simplã obligaþie profesionalã.Sfânta Euharistie Împlinirea pravilei de rugãciune pregãtitoare slujirii Sfintei Liturghii ºi mai ales împãrtãºirii nu trebuie însã sã se reducã la „o simplã recitare seacã ºi mecanicã a rugãciunilor. Braniºte. ci trebuie sã fie însoþitã se meditaþie ºi trãire . 392 31 . p. Sãvârºitorul….

a Duhului care-L face prezent pe Hristos în mijlocul Bisericii Sale in Euharistie. p..Ioan Vasiu III. urcând treptat în Liturghie pânã la prezenþa realã a lui în Sfintele Taine. 97 D. Vintilescu. 9-10. EIBMBOR. adicã la cererea ºi prin rugãciunea lui. 375 #$ P. Împãrtãºirea la Sfânta Liturghie privitã sub aspectul spiritualitãþii creºtine. Spiritualitate…. însã numai prin mijlocirea preotului.. Vintilescu. Vintilescu. Buc. Biserica Ortodoxã Românã (BOR).55 Tocmai acest fapt dã o notã de solemnitate Sfintei Liturghii.56 Episcopul. „Însuºi Cuvântul Domnului sãvârºeºte Taina prefacerii. Stãniloae. preoþii si diaconii iar mai apoi credincioºii intrã în contact nemijlocit cu Hristos. PREGÃTIREA ÎN VEDEREA ÎMPÃRTêIRII Preliminarii Liturghia este oficiul liturgic în cursul cãruia se desfãºoarã lucrarea tainicã a Sfântului Duh pentru sfinþirea credincioºilor. 97 #" ## 32 . 97 #% Sf.54 În Sfânta Liturghie Hristos este prezent real in Euharistie. p.. Liturghier explicat. 1998. O prezenþã gradualã începând de la pregãtirea darurilor de pâine ºi vin (proprezenþã). p. nr. Liturghier…. Nicolae Cabasila apud P.”57 În P.

1974. Adrian Tãnãsescu. 17). 6. unde ºi când sã se facã pregãtirea preeuharisticã sunt întrebãri ce necesitã rãspunsurimai ales din pricina diferitelor opinii uneori contradictorii ale unora sau altora dintre teologi cu privire la modul în care sã se faccã pregãtirea. p.iul Sãu pe care L-a trimis în lume „ca oricine crede în El sã nu piarã. Hristos nu s-a depãrtat de noi ci ni se dãruieºte pe Sine la fiecare Sfântã Liturghie. Avem de ales: sã ne împãrtãºim de El sau nu. ci sã aibã viaþã veºnic㔠(In. 2002. Cum. Rãmâne ca sã ne pregãtim pentru primirea Lui. Ed. 105 33 . se cere o pregãtire specialã în vederea sãvârºirii Sfintei Liturghii ºi a împãrtãºirii cu Hristos. Sofia. Nu ne putem apropia de Hristos oricum ºi în orice stare ne-am afla. 53). Oradea. Dacã nu ne vom împãrtãºi nu vom avea viaþã veºnicã (In. Ed. Cuvântãri liturgice.58 Cel mai mare dar care ni l-a fãcut Dumnezeu este Însuºi . 59 #& Ep. 85 #' Sf. totuºi este nevoie ca noi sã preþuim acest dar ºi sã ne pregãtim duhovniceºte pentru a-l face al nostru. ca mai apoi sã-l întoarcem înapoi lui Dumnezeu. iar dacã ne vom împãrtãºi de El cu nevrednicie atunci o facem spre osândã. Pregãtirea pentru spovedanie ºi împãrtãºanie. Episcopiei Ortodoxe Române Oradea. 3. în ce fel. trad. Vasile. Cu toate cã Dumnezeu ne dãruieºte toate ale Sale în dar ºi nu pentru vreo vrednicie a noastrã. Teofan Zãvorâtul. p.Sfânta Euharistie consecinþã.

Ilarion .” Însã sentimentul pocãinþei ºi al mãrturisirii pãcatelor este întâlnit ºi în paginile Vechiului Testament. . CÂND. 1. referitor la mãrturisirea pãcatelor în trecutul Bisericii ortodoxe60 ºi o lucrare mai amplã despre taina Pocãinþei în Bisericã. 89 $ 34 .elicia . Schmemann. 1.Ioan Vasiu III. Reîntregirea. Scara. Ed.elea. Ed. 1. secretã.62 D. MÃRTURISIREA PÃCATELOR. Alba-Iulia. 2004. În teologia româneascã. p. Stãniloae. trad. CUM ªI UNDE? III. un studiu a fost realizat de pãrintele Dumitru Stãniloae.elea. Mãrturisirea publicã se fãcea pentru pãcate ca: adulterul. Jurnalul pãrintelui Alexander Schmemann. Bucureºti. Mãrturisire publicã sau secretã? Taina Pocãinþei a fost instituitã direct de Mântuitorul Iisus Hristos dupã Învierea sa atunci când a suflat asupra ucenicilor lui ºi le-a zis: „Luaþi Duh Sfânt. Spovedania a avut dintru început o dimensiune eclesialã. 3-4 (1955) $ Ilarion . apostazia ºi uciderea în mijlocul Bisericii. BOR.urdui. nr. 2000. Biografia unui destin misionar. Mãrturisirea pãcatelor ºi pocãinþa în trecutul Bisericii. 1939 $ Al. Pocãinþa.61 Au existat douã practici de mãrturisire a pãcatelor în Bisericã: una publicã iar cealaltã tainicã. tipãritã în primã ediþie la Sibiu. cãrora veþi ierta pãcatele vor fi iertate ºi cãrora le veþi þine vor fi þinute. cea mai cunoscutã pildã în acest sens fiind pocãinþa proorocului David exprimatã poetic în psalmul 50.

suferã întreaga Bisericã. Schmemann citeazã în lucrarea Postul Mare din Pãstorul lui Herma accentuând faptul cã pocãinþa era unicã ºi irepetabilã deoarece era cea premergãtoare Botezului care-l unea pe credincios cu Hristos ºi cu Biserica Sa. Domnul nostru. 43 $! 35 . De aceea. iar alta exigentã care nu permitea decât o singurã pocãinþã (mãrturisire publicã a adulterului. dacã un membru al Bisericii pãcãtuieºte. Sfântul Ignatie Teoforul sublinia dubla unire dupã pocãinþã. Pocãinþa. dacã se întorc cu pocãinþã la unirea cu Dumnezeu ºi la pãrtãºia cu episcopul”63.. . Pocãinþa. 2000. Ulterior. Actuala rugãciune de dezlegare a Tainei Mãrturisirii întãreºte acestea: „împacã-l ºi-l uneºte cu Sfânta Ta Bisericã în Iisus Hristos. Ed. 38 $" Pãstorul lui Herma apud Il. . Bucureºti.elea. atunci suferea întreg Trupul. prin pãrtãºia cu episcopul înþelegându-se unirea cu Biserica. Prin pãcat el se rupe de Hristos ºi de Bisericã. pocãinþa a Sfântul Ignatie Teoforul apud Il. În urma pocãinþei se cere o împãcare atât cu Hristos cât ºi cu întreaga Bisericã. idolatriei) dupã Botez aºa cum apare în Pãstorul lui Herma.elea.64 Teologul Al.Sfânta Euharistie Dacã suferea un mãdular al trupului lui Hristos. În ceea ce priveºte repetabilitatea acestei mãrturisiri existau douã tabere: una mai indulgentã care permitea mai multe mãrturisiri publice într-o viaþã. Scara.…. p. p. uciderii.” Mãrturisirea publicã se fãcea înaintea episcopului ºi a tuturor din Bisericã. „Domnul iartã. deci pe toþi cei care se pocãiesc.

Schmemman. Sfintele taine în contextul dialogului ortodox-luteran. excluºi din comuniunea Euharisticã. la viaþa ei.elea. întãrind practica de mãrturisire secretã a pãcatelor înaintea monahilor nehirotoniþi sau altor persoane duhovniceºti din Bisericã.. p.Ioan Vasiu devenit „Taina reîntoarcerii în Bisericã.”66 Practica mãrturisirii publice n-a mai fost practicatã datoritã unor scandaluri publice. Doris. A.68 Sfântul Dionisie Alexandrinul afirma c㠄regula mãrturisirii este cea haricã”69. nr. Reîntregirea.67 În ceea ce priveºte mãrturisirea tainicã. 1999. 420 $& George Remete. . 89 $% Ioan Icã. Ed.trad. 164 $$ . 7-8 (1983).“65 Exista ºi un alt criteriu dupã care se fãceau mãrturisirile: „pãcatele fãcute public trebuiau mãrturisite public. Ed. a existat în Bisericã o altã controversã cu referire la autoritatea eclesialã care este îndreptãþitã sã primeascã mãrturisirea secretã. 71 $# 36 . a celor excomunicaþi. MA. Dionisie Alexandrinul apud Il. p. 1998. Postul cel mare. p. în faþa preotului ºi înaintea episcopului. Ed. p. 1998. Andreia ºi Laurenþiu Constantin. Pocãinþa…. p. 153 $' Sf. Andrei. Alba-Iulia. Alba-Iulia. Existau trei forme de mãrturisire: în faþa lui Dumnezeu prin rugãciunea zilnicã. În anul 391 patriarhul Nectarie al Constantinopolului este cel care interzice mãrturisirea publicã. Taina mãrturisirii în practica sacramentalã ºi importanþa ei în lucrarea pastoralã a Bisericii Ortodoxe. Spovedanie ºi comuniune. aºa numiþii mãrturisitori.ericitul Augustin apud Ep. Episcopiei. iar cele fãcute în tainã trebuiau dojenite în particular.

Sfânta Euharistie

Numeroase izvoare descriu iertãri date de monahi nehirotoniþi, o practicã ce a supravieþuit pânã astãzi în unele mãnãstiri ortodoxe, cea a mãrturisirii gândurilor înaintea bãtrânului (monahului îmbunãtãþit duhovniceºte) mânãstirii.70 Sfântul Ciprian al Cartaginei neagã rolul mãrturisitorilor admis ceva vreme în unele Biserici ca Lugdun (Sfântul Irineu ), Roma (Sfântul Calist), Alexandria (Sfântul Dionisie).71 Impune în Biserica din Cartagina mãrturisirea doar înaintea preoþilor: „doar de la ei primesc penitenþii canonul de pocãinþã ºi iertare, nu de la mãrturisitori.” Practica mãrturisirii secrete doar înaintea preotului sau episcopului s-a generalizat în toatã Biserica atât in cea ortodoxã cât ºi cea catolicã. III. 1. 2. Mãrturisirea ca etapã înaintemergãtoare a Împãrtãºirii Mãrturisirea pãcatelor înaintea preotului duhovnic, însoþitã de pocãinþã sincerã, este una din etapele pregãtirii pentru întâlnirea cu Hristos în Sfânta Euharistie. Rãspunsul 88 al Mãrturisirii de credinþã al lui Petru Movilã aratã c㠄la primirea înfricoºãtoarelor Taine trebuie sã ne pregãtim dupã rânduiala Bisericii noastre ortodoxe, adicã cu spovedanie curatã, cu post, zdrobirea inimii ºi împãcarea cu toþi.”72
John Meyendorff, Teologia bizantinã, trad. Alexandru Stan, EIBMBOR, Bucureºti, 1996, p. 26 % Il. .elea, Pocãinþa…, p. 67 % Pertu Movilã apud Al. Moisiu, Obligaþia postului ºi a mãrturisirii înainte de împãrtãºire, BOR, 1976, nr. 7-8, p. 707
%

37

Ioan Vasiu

Creºtinii nu se pot apropia de Sfintele Taine oricum, ci curãþiþi de pãcate, cu conºtiinþa curatã. Sfântul Ioan Hrisostom scria în acest sens c㠄Creºtinii sã-ºi cureþe conºtiinþa ºi sã se pregãteascã pentru o cuminecare demnã.”73 Mãrturisirea pãcatelor este sau ar trebui sã fie însoþitã de pocãinþã sincerã, de dorinþa de întoarcere la de la rãu la bine, de dorinþa pãrãsirii rãului ºi de cel puþin un minim efort de sãvârºire a binelui. Pocãinþa adevãratã ºi mãrturisirea pãcatelor sunt premerse de post, lacrimi ºi alte nevoinþe.74 Sfântul Athanasie Sinaitul scria c㠄pregãtirea demnã pentru cuminecare se face prin mãrturisire”75, pentru ca haina sufletului sã fie curatã ºi împodobitã pentru întâlnirea cu Hristos. Sfântul Apostol Pavel scria corintenilor despre cercetarea cugetului înainte de împãrtãºire. „Sã se cerceteze omul pe sine ºi aºa sã mãnânce din Pâine ºi sã bea din Pahar” (I Cor. 11, 28) iar sfântul Apostol Iacov îndemna pe cei din Bisericã sã-ºi mãrturiseascã unii altora pãcatele: „Mãrturisiþi-vã unii altora pãcatele voastre ºi vã rugaþi unul pentru altul cã mult poate rugãciunea dreptului care se face” (Iacov 5, 16). La începutul Bisericii, cei care voiau sã se mãrturiseascã o fãceau înainte de Sfânta Liturghie, aºa cum menþioneazã Didahia „Când vã adunaþi în duminica Domnului, frângeþi Pâinea ºi mulþumiþi, dupã ce v-aþi mãrturisiþi pãcatele voastre, ca jertfa voastrã
Sf. Ioan Hrisostom apud Il. .elea, Pocãinþa…, p. 100 Sf. Teofan Zãvorâtul, Pregãtirea..., p. 79 %# Sf. Athanasie Sinaitul, apud Il. .elea, Pocãinþa…, p. 105
%! %"

38

Sfânta Euharistie

sã fie curatã.” Cei care nu se pocãiau nu se puteau apropia: „De este cineva sfânt sã vinã. De nu, sã se pocãiascã.”77 Pocãinþa este necesarã înainte de împãrtãºire oricât de mici ar fi pãcatele pentru cã ele pãteazã conºtiinþa iar aceasta trebuie sã fie mereu curatã. „Trebuie sã fie pãstratã în curãþenie, zice Sfântul Vasile, dar totuºi zilnic se pãteazã, atunci în toatã zi sã o ºi curãþim.”78 Cu siguranþã Sfântul Vasile nu se referea la o mãrturisire sacramentalã zilnicã ci la o pocãinþã zilnicã, la o îndreptare, la un urcuº continuu cãtre Dumnezeu. Este nevoie, totuºi, ºi de o mãrturisire a pãcatelor înaintea preotului duhovnic fãcutã în mod periodic care sã premeargã împãrtãºirii. Din pãcate, catehismul Bisericii Ortodoxe Române limiteazã oarecum spovedania ºi împãrtãºirea la 4 ori pe an sau mãcar o datã în Postul mare (practicã tot mai des întâlnitã). Diaspora ortodoxã din Apus se cuminecã ori de câte ori participã la Sfânta Liturghie.79 Bineînþeles cã nu li se pretinde o spovedanie de fiecare datã ci se mãrturisesc aproximativ o datã pe lunã sau la douã luni. Se lasã la latitudinea fiecãrui duhovnic. Aceastã practicã s-a impus, probabil, sub influenþa lucrãrilor teologului liturgist Alexander Schmemann.
76

Didahia, PSB1, C14,1, EIBMBOR, Bucureºti, 1979, p. 86 Ibidem, C10,5 , p. 30 %& Sf. Vasile apud Il. .elea, Pocãinþa…, p. 91 %' Ep. Andrei, Spovedanie…, p. 112
%$ %%

39

82 Pãrintele Schmemann este cel care susþine cã Taina Împãrtãºirii nu este neapãrat precedatã de Taina Mãrturisirii. Taina Împãrãþiei. Euharistia. p. 1. Chiar dacã cineva doreºte sã primeascã Sfânta Împãrtãºanie mai des.Ioan Vasiu III. 167 &! Ibidem. Ed. când împãrtãºirea e înþeleasã ca act personal. Boris Rãduleanu. le vede ca pe o ameninþare împotriva adevãratei trãiri a vieþii în Hristos ºi în Bisericã. Schmemann. prin oprirea Al. 164 & Ibidem. trad. 2003.”80 Pregãtirile speciale fãcute în mod particular în vederea împãrtãºirii cu Sfintele Taine. Bucureºti.. Creºtinii nu au nevoie de dezlegare sacramentalã decât cei excomunicaþi83. pregãtirea a devenit tot personalã. el trebuie de fiecare datã sã se spovedeascã sau cel puþin sã primeascã dezlegarea”81 pe care o descrie ca „jumãtate magicã. Schmemann) „În timpurile noastre. p. jumãtate legalistã”. Postul celMare…. p. 3. 166 & 40 . 288 & Idem. teologul sus amintit. Bonifaciu. În cadrul anexei la Postul mare numitã Sfintele Sfinþilor teologul Schmemann rãspunde la întrebarea: care este locul Tainei Spovedaniei în cadrul pregãtirii pentru Taina Împãrtãºirii? „Trebuie sã ridicãm aceastã întrebare ºi sã încercãm sã-i dãm un rãspuns deoarece în multe Biserici ortodoxe s-a dezvoltat ºi s-a acceptat unanim ideea prin care împãrtãºirea nu este posibilã pentru cei laici fãrã Taina Spovedaniei ºi a dezlegãrii. p. Mãrturisirea precede sau nu împãrtãºirea? (teologia pãrintelui Al.

2. Euharistia…. vol. Dunãrii de Jos.ãgãraº. Catehism sobornicesc. p.. Tipografia Jeronim Preda. p. Tradiþie ºi înnoire în slujirea liturgicã.LETEASCà PENTRU ÎMPÃRTêIRE „. p. Pregãtirea. p. 2001. trad. 61 &# N. 1913.84 Teologul român Nicolae Necula este în dezacord cu teologia lui Schmemann care susþine cã taina Pocãinþei nu este condiþie sine qua non pentru împãrtãºirea laicilor. p. 225 &% Ibiden.” (Sf. ci încãpãþânarea de a pãcãtui ºi nepocãinþa pãcatului opresc pe om de la împãrtãºire.. ci transformã Taina Spovedaniei într-o condiþie pentru împãrtãºire. 2. . aceasta la fel aratã ºi W. Necula. Pocãinþa pentru pãcate Pãcatul deterioreazã pe om însã acesta nu este piedicã în evoluþia duhovniceascã a omului. 1. Schmemann. Ed.85 Schmemann afirmã cã învãþãtura unora din Bisericã potrivit cãreia spovedania precede întotdeauna împãrtãºirea (ca o obligaþie)86 „este nu doar o îndepãrtare de la trãirea Bisericii. Teofan Zãvorâtul.88 Stãruinþa în pãcat. 281-285 &$ Al.Sfânta Euharistie de la comuniunea euharisticã din cauza pãcatelor grele. 224 && Sf. pregãtire ce constã în adevãrata pocãinþã lãuntricã. I. Guetee. 2.. Beleuþã.”87 III. Grigorie Palama) III. 108 &" 41 .ãrã de pocãinþã nimeni nu este vrednic nici mãcar de primirea cuvântului lui Dumnezeu. PREGÃTIREA SU. înlocuieºte adevãrata pregãtire pentru împãrtãºire. Galaþi.

p. Ioan Hrisostom. p. Pelerinul. ºi doar asistând la Sfânta Liturghie. cu bucurie pentru cã darul pe care-l primeºti este de mare preþ. Ed. 250 ' Ep. orice efort am depune pentru a trãi cu adevãrat cu Hristos.”94 Sf. Sfântul Ioan Hrisostom scrie: „vino cu bucurie ºi cu teamã. Vasile. p. W. p. 494 ' pr. p. 2004. 2005. Enciclopedicã. Bucuria pocãinþei. pretextând amânarea ºi înstrãinarea sa de Hristos. 1999.93 Împãrtãºirea cu Hristos responsabilizeazã ºi „este o chemare la un efort tot mai mare pentru a trãi ca adevãraþi ucenici ai lui Hristos. 57 '" Ioan Paul al 2-lea. apud ep. fãrã pregãtire. Cuvântãri…. Nichifor Tudor. 260 Idem. Vasile. Puþul ºi împãrtãºirea de grâu. cu teamã din cauza nevredniciei tale. trad.”89 Bucuria întâlnirii cu Hristos în Liturghie nu trebuie umbritã de starea de imperfecþiune. 211 '! Antonie al surojului. de aceea e nevoie de o pregãtire continuã în viþã.91 Pentru cã pãcatul este „un fel de narcotic care adoarme puterile spirituale ale sufletului”92. Iaºi. iar cine nu este vrednic de Sfânta Jertfã sã iasã afarã de la Liturghie. Tauwinkl. marea iubire a lui Dumnezeu. nici gândirea nu se vor împlini”. Ed. Cuvântãri….Ioan Vasiu îndepãrteazã pe om de Dumnezeu ºi-l face nevrednic de primirea lui Hristos. Mihai Costiº. aºa cum spune cântarea a 4-a a canonului cel mare a Sfântului Andrei Cretanul. „cãci fãrã de osteneli nici lucrarea. Planul lui Dumnezeu. Ed. p. Bacãu. 71 &' ' 42 . Buna vestire.90 Nimic nu-l îndreptãþeºte pe un bun credincios sã stea deoparte. de nevrednicie. Buc. Ed. 1995. Viaþa cea nouã în Hristos trebuie trãitã oricât ne-ar costa. dialog pentru mileniul 3. Sfânta Liturghie. trad. Marineasa.

mãrturisirea se face cu precãdere în timpul Postului Mare deºi ar fi bine sã se sãvârºeascã în mod regulat. Este de ajunsã pocãinþa ºi toate cele ce o însoþesc (liniºtirea.”95 Nici nu ar fi nevoie de o prescripþie a vreunei reguli în vederea pregãtirii înainte de împãrtãºire.Despre Sfintele ºi înfricoºãtoarele lui Hristos Taine. E nevoie de cercetare propriului suflet. Pregãtire…. convorbirile cu pãrinþii) înainte de împãrtãºire. p.Sfânta Euharistie Dacã pãcatul stricã sufletul.98 Din pãcate. lacrimile. Vasile. p. dosarul unei controverse. „. Cuvântãri…. de o introspecþie cât mai realistã pentru ca nimic necurat sã nu fie înãuntru. p. Duhovnicul þine seama de gravitatea pãcatelor ºi îndeamnã fiul duhovnicesc la acte de penitenþã care au rostul „sã întãreascã firea slãbitã de pãcat. 32 '# 43 . Icã jr.97 Mãrturisirea pãcatelor ce urmeazã pocãinþei este pecetluitã de dezlegarea de la pãrintele duhovnic care cere de la Dumnezeu iertarea pãcatelor penitentului. în Împãrtãºirea continuã cu Sfintele Taine. Deisis. Teofan Zãvorâtul.. 93 '& Sf. 428 '$ Sf. în zilele de astãzi.96Aºa cum sa arãtat în capitolele anterioare pocãinþa poate sau nu sã fie legatã de Taina Mãrturisirii. Sibiu. sã Sf. Ed. Calea. rugãciunea..ãrã de pocãinþã nimeni nu este vrednic nici mãcar de primirea cuvântului lui Dumnezeu. 168 '% Ep.. ce se deosebeºte de rugãciunile de iertare din fiecare zi. Grigorie Palama. Teofan Zãvorâtul. postul. cât mai des posibil. p. „care sunt un monolog al sufletului înaintea lui Dumnezeu”.. atunci pocãinþa adevãratã este antidotul. 2006.

Simeon al Tesalonicului apud Ep. Stãniloae. Mãrturisirea…. este nevoie ca tratamentul sã fie în raport direct proporþional cu rana ce trebuie vindecatã. Curãþia inimii ºi împãcarea cu ceilalþi Ca ºi în cazul slujitorilor Sfintei Liturghii. 2. 231 Ibidem.101 La curãþia inimii ºi la iubirea aproapelui îndeamnã ºi Sfântul Ioan Hrisostom pe cei care vor sã se apropie de Sfânta Împãrtãºanie zicând: „Cei ce sunt cu inima curatã sã se apropie iar cei ce nu sunt în acest fel. Tâlcuirea Sfintei Liturghii. p. Craiova. Puþul…. iar pocãinþa tratamentul ei. 122  Sf.Ioan Vasiu dezrãdãcineze înclinarea spre pãcatele sãvârºite. conºtiinþa trebuie D. unul din momentele pregãtirii pentru împãrtãºire este curãþirea inimii de gândirile rele. Vasile. o spun pentru cei curaþi cu inima ºi sfinþi cãci bogãþia sfinþilor este aceea a faptelor bune ºi a împãcãrii cu toþi.100 Tratamentul penitenþial recomandat de duhovnic se împlineºte prin curãþia inimii ºi împãcarea cu toþi. p. 2005. III. Sfântul Gherman al Constantinopolului scrie cã atunci când preoþii spun la Liturghie Sfintele sfinþilor. nici mãcar o datã. p. Mitropolia. Ioan Hrisostom. 188 ''  44 . 2. 487 ! Sf.102“ Aceºtia nu trebuie sã þinã mânie103. Gherman I al Constantinopolului. p. Ed. p. 235  Sf. sã cureþe orice urmã de afectivitate din fire pentru pãcatele cu care se obiºnuise”. prin plânsul ce însoþeºte pocãinþa ºi postul ascetic ºi euharistic.99 Pãcatul fiind o ranã a firii. Cuvântãri….

Plânsul poate fi asociat cu pãrerea de rãu pentru un bine pierdut. Pregãtirea…. plânsul este un dar al lui Dumnezeu ºi poate fi sau nu împlinit în curgerea lacrimilor. atunci când pãcãtuieºte din nou.Sfânta Euharistie sã fie curatã faþã de Dumnezeu ºi faþã de oameni104. de grija lumeascã ºi sã fie aþintite spre Dumnezeu aºa cum îndeamnã preotul la Liturghie: „sus sã avem inimile”. Plânsul dupã Dumnezeu Cel care a cunoscut pe Dumnezeu. Deci. p. Nu poate nimeni sã suspine dupã Dumnezeu. " Sf. III. iar la Liturghie gândurile sã se depãrteze de cele lumeºti. 3. aducerea aminte a timpului petrecut în Dumnezeu. Teofan Zavorâtul. Plânsul dupã Dumnezeu este dorul dupã Dumnezeu. va voi iarãºi comuniunea cu El. 267 45 . Dupã Sfinþii Pãrinþi. când cade iar în pãcat ºi Duhul Lui Dumnezeu se depãrteazã de la el. în comuniune cu El ºi dorinþa de a retrãi viaþa cea nouã în Hristos. Despre pocãinþã ºi împãcarea cu ceilalþi sa arãtat câte ceva în capitolele anterioare însã trebuie completat ºi arãtat cã pocãinþa ar trebui sã fie însoþitã întotdeauna de lacrimi. sã plângã dupã El. Sfântul Simon Noul Teolog vorbea în catehezele sale despre faptul cã plânsul este un act continuu. dacã nu L-a cunoscut mai întâi. cu dorul dupã cineva drag. fiecare botezat L-a cunoscut pe Hristos ºi vrea sã-ºi trãiascã viaþa în El. iar prima cunoaºtere adevãratã a lui Dumnezeu. 2. începutul vieþii în Hristos este la Botez.

nu doar în ziua împãrtãºirii ci tot timpul107.rângerea Pâinii ºi pe vestirea cuvântului. Ioan Icã jr. 56 & Tropar pe care îl rosteºte preotul în tainã dupã împãrtãºirea lui când deºertezã cele de pe Sfântul Disc în Sfântul Potir. III. .. 1-2 (1999).Ioan Vasiu pânã la întâlnirea cu Dumnezeu în Împãrãþie105 ºi c㠄Cine nu plânge dupã Dumnezeu pururea nu este vrednic de împãrtãºire”106. Plânsul este ºi el o pregãtire preeuharisticã iar dupã împãrtãºire rãmâne un suspin continuu ºi o cerere pentru „împãrtãºirea mai cu adevãrat în ziua cea neînseratã”108 a Împãrãþiei lui Dumnezeu. Cateheze II. Sfântul Luca pune accent pe . 72 $ Ibidem. . ST.aptele Apostolilor aratã de mai multe ori cã cele douã. sã-ºi doreascã tot timpul comuniunea cu Hristos. Pregãtirea prin cunoaºtere Între Sfânta Euharistie ºi învãþãtura de credinþã este o strânsã legãturã. Ed. pânã în momentul împãrtãºirii depline de Dumnezeu în Împãrãþia Sa. Deisis..109 Sfântul Irineu al Lyonului afirmã în repetate rânduri cã învãþãtura este în conformitate cu conþinutul # Sf. creºtinul trebuie sã plângã neîncetat dupã Dumnezeu. 180 ' Constantin Preda. Kerigma Apostolicã ºi . p. Cu lacrimi sau fãrã lacrimi. p.. nr. Liturghier. 4. p. 120 46 .rângerea pâinii la Troua ºi Învierea lui Eutihie. 1999..rângerea Pâinii merg mereu împreunã. 2. motivele principale pentru care se aduna comunitatea. iar plângerea continuã ºi dupã împãrtãºirea de El. trad. Sibiu. p. 70 % Ibidem. Simeon Noul Teolog. p.

Sã ne meritã ortodoxia. nici o imagine psihologicã evocatã pentru a întâmpina nevoile religioase ale societãþii. p. 49 $ C. Necula. Jurnalul…. Ascultã. 37 " Idem. în douã etape: una nemijlocitã. 2004.uncþia catehetiã a Liturghiei. apãrãtor al învãþãturii creºtine. Sã ne…. p. Sibiu. p. realizabilã în planul familial. Ed. Ed. ST. Israele…Activitatea învãþãtoreascã profeþilor în Vechiul testament. Intimitatea dintre doctrinã ºi cult ajunge sã se suprapunã. Irineu apud Ioan goje. Renaºterea. Tehnopres. 2004. 29 % Al.. ci Dumnezeul cel veºnic ºi mesajul Sãu cãtre lumea Sa. Schmemann. p. Schmemann. Ed. 28 # Al. Irineu al Lyonului apud C. 17 ! C. 202.”116 Pãrintele Alexander Schmemann regreta faptul cã tendinþa negativã a teologiei este de reduce credita la idei ºi convingeri bazate pe raþionamente ºtiinþifice. Cluj.Sfânta Euharistie Potirului ºi invers. a lui Dumnezeu. 45  47 . 12 (1949).”113 Educaþia a început încã din rai. Iaºi.112 Omul este o fiinþã educabilã ºi „prin aceasta dovedeºte esenþa sa divinã. 294  P. Necula. p. Sfântul Irineu. iar cealaltã survenitã în urma cãderii.114 Educaþia nu se face la un nivel ideologic ci este întotdeuna o împãrtãºire a experienþei. . c㠄Euharistia confirmã modul nostru de gândi”. nu apartenenþa la junglã. p. Ascultã…. p. Necula. Oastea Domnului.111 Sfânta Împãrtãºanie nu poate fi separatã de învãþãtura de credinþã ºi de cunoaºterea acestei învãþãturi. p. Vintilescu.115 „Þinta educaþiei nu este o idee plãmãditã de mintea omului.117 Singura soluþie pe care o vedea este aceea 110 Sf. Jurnalul…. nr.105  Sf.

17   Ibidem. p. „raiul pe pãmânt”122. Participarea.uncþia….... Cultul era ºi tâlcuit nu doar practicat.. este cel care menþine nealteratã predica Apostolilor ºi a Sfinþilor Pãrinþi.119 Învãþarea credinþei nu se oprea odatã cu sãvârºirea Botezului ci continua prin cateheze mystagogice ºi dupã moartea ºi învierea cu Hristos ºi în Hristos. ritmul liturgic esenþial al pregãtirii ºi al împlinirii. p.. Ware apud N. Nu doar cult ci ºi învãþãturã. 55  ! Sf. 38 E. 47   P. Tradiþie. Teofan Zãvorâtul. În special Liturghia Sfântului Ioan ºi Liturghia Sfântului Vasile sunt dogmaticã practicã. În aceea epocã explicarea liturghiei era esenþa cursurilor sistematice ºi complexe de instrucþie mystagogicã. mai ales ei au uitat sau poate n-au cunoscut niciodatã. p. „Dacã astãzi. Sfânta Liturghie era atât trãitã. Din apã…. Calea….”121 Cultul ortodox. este pentru cã. . 273 & ' 48 . nu doar teorie ci ºi contemplare a Tainei prezenþei reale a lui Hristos în Euharistie. Braniºte. Vintilescu. cultul liturgic al Bisericii a încetat a mai fi pentru lume nevoia crucialã ºi cea mai mare bucurie din viaþa lor.123 Idem . 19  Kallistos..120 „Cultul ortodox pãstreazã comoara bogatã a Sfintei Tradiþii ºi dirijeazã privirile ºi concentreazã atenþia noastrã la modelul ºi Mântuitorul nostru. p. p. p. cât ºi explicatã.Ioan Vasiu de îndreptare a atenþiei asupra cultului divin. Necula. adresate de obicei catehumenilor candidaþi la Botez dar ºi neofiþilor.”118 În Biserica primarã cultul ºi învãþãtura se pliau.

Pãrintele Schmemann scria în Jurnalul sãu cã este „încredinþat cã. credinciosul poate sã înveþe multe din învãþãtura de credinþã. dacã oamenii ar asculta cu adevãrat slujbele sãptãmânii mari a Patimilor. p. 23 Al. p. .109 Al. având izvorul sãu haric în adunarea Bisericii. este slujirea de învãþãturã a ierarhiei nedespãrþite de adunare. Vintilescu.124 Prin participarea la slujbele Bisericii. Jurnalul….”125 Însãºi participarea la slujbe poate fi pentru credincios prilej ºi mijloc de învãþare a tainelor lui Dumnezeu. p.126 Cu toate acestea. Euharistia…. Schmemann. 99-100 49 .uncþia…. ale Rusaliilor. nu este de ajuns. Prin predicã se realizeazã puterea ºi darul dat episcopului ºi preotului ca o slujire a lor în cadrul Bisericii. Schmemann.”127  "  #  $  % Iden. ci harismã datã Bisericii. „Predica nu este un dar personal. pentru cã în acestea se aflã întreaga teologie. ale Învierii. p. Pentru cã fiecare moment din viaþa credinciosului practicant se sfinþeºte printr-un act liturgic este obligatorie intervenþia omiletului (episcop sau preot) pentru a le tâlcui slujbele ºi pericopele evanghelice citite. deºi credinciosul participã la slujbe oficiate în limba maternã. nu ar mai avea nevoie de teologie. Este necesarã intervenþia episcopului ºi a preoþilor. Valoarea cateheticã a slujbelor ortodoxe în Biserica ortodoxã din România creºte prin însuºi faptul cã ele (slujbele) se oficiazã în limba maternã a credincioºilor.Sfânta Euharistie Sfinþii îndemnau pe cei aflaþi în ispite sã mediteze la însãºi Euharistia ºi pentru a nu se rãtãci trebuiau sã cunoascã Ce / Cine este Euharistia. ºi celelalte. Pregãtirea…. 57 P.

Necula. se face în cadrul Liturghiei Cuvântului. importanþa credincioºiei faþã de El. 126 Al. p. PREGÃTIREA PRIN RUGÃCIUNE III.”130 Educarea se fãcea prin formã pentru a se ajunge la fond. Întreaga Bisericã este o pregãtire pentru întâlnirea cu Hristos în Euharistie ºi o pregãtire pentru viaþa veºnicã. 2. p. oamenii erau învãþaþi sfinþenia lui Dumnezeu. Citirea Sfintei Scripturi ºi tâlcuirea Ei este punctul central al Liturghiei Cuvântului. 31 ! Ibidem. citirea ºi explicarea Sfintei Scripturi în cadrul Liturghiei reprezintã o consumare euharisticã a cuvântului lui Dumnezeu. o împãrtãºire de Cuvântul prin cuvintele Sale. Rugãciunea ca aducere aminte „Prin procedurile legate în mod deosebit de închinarea în Cort..129 III. ce urmeazã imediat citirii pericopei. p.. 5. p. felul în care El privea pãcatul ºi nevoia de pocãinþã.131 În timpurile noutestamentare cultul diferã . Citirea pericopei reprezintã manifestarea lui Hristos Înviat Cel care El Însuºi vorbeºte. 5.. „Potrivit învãþãturii Sfinþilor Pãrinþi. Sfânta…. 1.. Ascultã. 30  &  ' 50 .Ioan Vasiu În special citirea ºi tâlcuirea cuvântului Evangheliei. Schmemann.”128 Cunoaºterea învãþãturii de credinþã este ºi ea o pregãtire pentru împãrtãºirea cu Sfintele Taine.. 2. Din apã…. 36 ! C. Aceastã împãrtãºire îºi gãseºte împlinirea în Liturghia Euharisticã prin cuminecarea cu Însuºi Trupul ºi Sângele Domnului. Botezan.

p.135 Încã de la începutul Sfintei Liturghii se proclamã Împãrãþia lui Dumnezeu întreit slãvit: Tatãl. totuºi. EIBMBOR. p. revelare care îndreptãþeºte pe om sã iubeascã Împãrãþia cerurilor. Participarea la laudele Bisericii Sfântul Ignatie îndeamnã credincioºii sã se adune cât mai des pentru lauda lui Dumnezeu ºi pentru Euharistie. PSB1. 2.. .”133 Rugãciunea. . împreunã cu toatã comunitatea. Jurnalul. sã ºi-o doreascã ºi sã se roage pentru venirea ei.Sfânta Euharistie complet de cel de la Templu din Ierusalim. capãtã un sens aparte. Bucureºti. În Biseric㠄rugãciunea. Ignatie. ºi trãirea evanghelicã dupã poruncile lui Dumnezeu sunt cele care ghideazã pe om spre viaþa veºnicã. Schmemann. 51 !$ Sf. 46 I... Jurnalul. Deºi are aceeaºi structurã ca ºi cina iudaicã. III. p. Schmemann..ecioru. simþirea prezenþei Sale ºi bucuria pe care o dã aceastã prezenþã. Creaþia.iul ºi Sfântul Duh. D. 56 !# Al. milostenia înceteazã a mai fi manifestãrile mele ºi se transformã în manifestãrile noastre.. nãdejdea. 161 ! !! 51 .. 19 !" Antonie al Surojului. 2. trad. amintirea de Dumnezeu..132 Rugãciunea este ºi convorbirea minþii ºi a inimii cu Dumnezeu realizabilã într-un mod intim ºi personal. credinþa. Zizioulas. Pentru creºtini rugãciunea este aducerea aminte de Dumnezeu.. 5. Sfânta Liturghie este diferitã..136 Al. Însã rugãciunea se face mai ales în Bisericã. p. 1979.. p.134 Cultul ortodox este revelare a Împãrãþiei lui Dumnezeu.. Bucuria. Epistola cãtre Efeseni..

utrenie. nr. 1994. 135 !% !& 52 . În ciclul sãptãmânal ºi zilnic al timpului liturgic se oficiazã aºa numitele laude. care sunt în numãr de 7: vecernie. Episcopiei Romanului ºi Huºilor. 4-5. în Biserica ortodoxã se oficiazã ºi alte rugãciuni. GB. dar ºi la bisericile parohiale de mir se sãvârºesc o parte din ele cum ar fi vecernia ºi utrenia. 20 " Mitropolit I. miezonopticã. sunt pregãtire pentru împãrtãºire.. Toate aceste slujbe fac parte din pregãtirea pentru Sfânta Liturghie.140 este E. Braniºte. deoarece pentru ea este toatã rugãciunea. Pe lângã slujbele numite Taine sau ierurgii. p. Mihãlcescu.139 Toate laudele se sãvârºesc mai ale în mânãstiri. 1951. Cum trebuie sã luãm parte la Sfânta Liturghie. mai complexe din punct de vedere al structurii lor ºi al importanþei lor pentru credincios. Ed. Este bine ca mãcar la aceste douã laude sã se participe ca o pregãtire în vederea împãrtãºirii cu Sfintele Taine deoarece Sfânta Liturghie este punctul central al cultului ortodox în jurul cãreia se desfãºoarã întreg serviciul liturgic. p. Roman. se cuvine ca omul sã participe activ la Sfânta Liturghie. p.Ioan Vasiu Mai presus decât toatã rugãciunea ºi lauda. p. slujbe sau rânduieli .. Dogmele Bisericii Creºtine Ortodoxe. 36 E.. Însemnãtaea. 33 !' Idem. ceasurile ºi obedniþa. Braniºte. pavecerniþã.137 În jurul Liturghiei graviteazã toate slujbele Bisericii fãcându-se o pregãtire complexã pentru slujirea dumnezeieºtii Liturghii ºi împlinirea acesteia în actul împãrtãºirii de Hristos.138 Este bine sã se participe la aceste slujbe de laudã începând cu slujba de searã prin participarea la vecernie. Însemnãtatea….

Sfântul Vasile cel Mare. Schmemann. Sântul Simeon Noul Teolog. p. Se recunoaºte mãreþia slavei lui Dumnezeu ºi în antitezã nimicnicia " " E. 33 Al. aduceri aminte de toate cele ce s-au fãcut de Dumnezeu pentru oameni ºi pentru mântuire. 2. Aceste rugãciuni sunt atribuite unor diferiþi Sfinþi Pãrinþi: Sfântul Ioan Hrisostom.142 Observã cã în cãrþile de rugãciuni se tipãresc rugãciuni înainte de împãrtãºire care nu intrã în textul ºi în ritualul Sfintei Liturghii decât douã dintre ele. Însemnãtatea.. ultimele.. Sfântul Ioan Damaschin.. 288-289 53 . Rugãciunile înainte de dumnezeiasca împãrtãºire Pãrintele Alexander Schmemann fãcea o remarcã îndrãzneaþã dar adevãratã cu referire la canonul ºi rugãciunile pregãtitoare pentru împãrtãºire ºi în general la întreaga pregãtire „care a devenit una particularã aºa cum împãrtãºirea este înþeleasã ca act particular” ce exclude înþelegerea apartenenþei la o Bisericã. la o comunitate euharisticã... În majoritatea dintre ele se regãsesc referiri..Sfânta Euharistie „încoronarea ºi desãvârºirea tuturor celorlalte slujbe prin care se aduce laudã ºi mulþumire lui Dumnezeu.”141 III.. 3. Sfântul Simeon Metafrastul ºi se gãsesc la sfârºitul canonului de împãrtãºire. de asemenea ºi rugãciuni dupã împãrtãºire care nici acestea nu se întâlnesc în formulãrile Liturghiei. Cu toate acestea conþinutul lor este frumos ºi bogat în înþelesuri duhovniceºti. Braniºte. Euharistia. 5. p.

Petru plânge cu amar ºi e primit. „Domnul parcã ne-ar spune: lucraþi dupã îndreptarul adevãrurilor vestite vouã de aceste istorisiri evanghelice (a vameºului.. a Sfântului Pavel) ºi poate cã veþi ajunge sã vi se deschidã. Priveºte. Cu o profundã smerenie se recunoaºte starea de pãcãtoºenie în care omul se aflã. a hananeencei.. p. toþi au intrat! Tâlharul cel ce s-a mãrturisit se apropie ºi primeºte ca moºtenire raiul. ºi o mânã din lãuntru este întinsã pentru a te primi. Zaheu se pocãieºte înaintea Domnului ºi e îndreptat. iar pe cei înstrãinaþi de El îi face apropiaþi ai Sãi prin pocãinþã. în sfârºit. prietenos. 12 "$ Ibidem. p. vine curva împovãratã de pãcate ºi nimiceºte prin lacrimi zapisul.144 Se aratã modele de pocãinþã ºi de îndreptare pentru a avea nãdejde la Dumnezeu. 20 "! 54 . nici în stare” rugãciunea a 4a Liturghier. 331 "" „Cã eu sunt adâncul pãcatelor ºi nu sunt vrednic. mãrturisind cã nimeni altul nu este ca el143 ºi cã este nevrednic de împãrtãºire pentru cã este cu totul cufundat în pãcate. 326 "# Sf.. Însuºi Stãpânul casei.”146 „Cã altul ca mine n-a greºit. îi bagã înlãuntru pe toþi cei ce s-au pocãit. a tâlharului de pe cruce. p. rugãciunea a 7-a Liturghier.”145 Singura uºã de scãpare din pãcatele sãvârºite este cea a pocãinþei. Pregãtirea. Toatã casa e plinã de pãcãtoºi îndreptaþi. Dãtãtorule de viaþã. p. a fiului risipitor... În perioada triodului se cântã la utrenie o cântare specific㠄uºile pocãinþei deschide-mi-le.Ioan Vasiu omului. nici a fãcut faptele male cele rele”.” „Ele sunt deschise. uºile inimii voastre împietrite... Teofan Zâvorâtul..

150 Sf. Simeon Noul Teolog.”149 Sfânta Euharistie se face „merinde pentru viaþa de veci”. Jurnalul. ci ne este absolut indispensabilã ºi nu doar în aceastã viaþã ci chiar ºi în cea de dincolo de mormânt. Euharistia este o pregustare a Împãrãþiei lui Dumnezeu încã de aici. p. pentru viaþa omului în Împãrãþia lui Dumnezeu.... rugãciunea a 7-a. Antonie cel Mare apud Sf. plânsul dupã Dumnezeu este dorul dupã El. p. Aºa cum am arãtat mai sus. calea desãvârºirii creºtine.. „Unirea cu Hristos nu ne este numai necesarã. 75 "% 55 . 88 # Al. Alba-Iulia.”147 Poate ºi trebuie sã fie zilnic precum ºi pocãinþa este continuã. p. 66-67 "& „Cu focul mã împãrtãºesc iarbã fiind eu”... Cateheze III. Schmemann. cu îndrãznealã sã le ung. Liturghier.Sfânta Euharistie Am redat acest întins citat pentru frumuseþea cu care descrie pocãinþa ºi pentru a arãta mulþimea modelelor de pocãinþã ºi îndreptare care se întâlnesc în textele rugãciunilor. Sfânta Împãrtãºanie. dorul dupã împãrtãºirea de focul dragostei Lui148. ºi cine vrea sã dobândeascã virtuþile le dobândeºte tot prin plâns. 331 "' Ioan Iovan. ca ºi cu niºte mir de mare preþ. Aceleaºi rugãciuni amintesc despre importanþa plânsului ca însoþire a pocãinþe: „Dã-mi sã þin ºi sã sãrut picioarele Tale ºi cu izvor de lacrimi. p. ce arde spinii tuturor pãcatelor ºi curãþeºte pe om de ele.” Sfântul Simeon Noul Teolog citeazã din Marele Antonie cu referire la plânsul pocãinþei: „Cine vrea sã reteze patimile ºi le reteazã prin plâns.

Aºa cum aratã teologul Al. . Naºterea Domnului. ºi atunci vor posti” (Mt. mai întâi miercurea ºi vinerea ca amintire a trãdãrii ºi pãtimirilor lui Hristos152. Ier. Ed. postirea este de douã feluri: asceticã ºi euharisticã. PREGÃTIREA TUPEASCà PENTRU ÎMPÃRTêIRE III. 1998. 14-15). 1. a zis: „Prietenii Mirelui nu pot posti câtã vreme mirele este cu ei . Schmeman. 9. p. ºi pentru neputinþa de a se concentra atâta timp la rugãciune dar mai ales pentru a avea zilnic înainte conºtiinþa momentului unirii cu Hristos. De aceea Biserica a rânduit zile de postire. rãspunzând fariseilor la acuza de nepostire a ucenicilor Lui... Postul a fost practicat ºi în perioada veterotestamentarã ºi chiar de Însuºi Mântuitorul Iisus Hristos timp de 40 de zile în pustiul Carantaniei. 3.Ioan Vasiu Rânduiala canonului de pregãtire se poate pãrea unora lungã de aceea unii duhovnici recomandã împãrþirea lui în fiecare zi151. Adormirea Maicii Domnului. 62 Al. Schmemann. dar va veni vremea când Mirele se lua de la ei. iar mai apoi perioade îndelungate de postire înaintea marilor praznice (Învierea Domnului.. nu în sens Antonie al Surojului. Postirea asceticã a luat naºtere odatã cu naºterea monahismului creºtin ca mortificare a trupului.lãmânzirea dupã Dumnezeu Mântuitorul Iisus Hristos. Bucureºti. Bucuria. Postul. Soborul Sfinþilor Apostoli Petru ºi Pavel). 220 # # 56 . 3. trad. p. Introducere în Teologia Liturgicã. Sofia. III. Vasile Bârzu.

la o viaþã care nu depinde exclusiv de pâine. 61 #% Al. 221 ## Sf. Triodul explicat. ca aºteptare ºi pregãtire pentru primirea lui Hristos în Sfintele Taine. „Postirea asceticã este o întoarcere a omului la libertate. Schmemann. Teofan Zãvorâtul. Ed. Al. p. „Postul ascetic ºi pedagogic devine unul euharistic”158.. Sibiu. p. Deisis. 269 Ibidem. trad. Se înþelegea prin postire timpul aºteptãrii Domnului. p.. Pregãtirea…. 2003. Ioan Icã jr.”157 În pragul împãrtãºirii se trãieºte un moment de totalã lepãdare de sine pentru a-I face loc lui Hristos.154 Scopul postirii este pregãtirea pentru împãrtãºire155 iar uneori era chiar abþinerea de la împãrtãºire156 în special în timpul Postului Mare când Sfânta Liturghie nu se celebra decât în zilele de sâmbãtã ºi duminicã. 270 #& Makarios Simonopetritul. Tradiþia timpurie preconstantinianã ºi premonasticã înþelegea postirea în primul rând ca o singurã zi de post. p. 380 #! #" 57 . „Euharistia fiind ea însãºi întreruperea postirii cât ºi împlinirea ei. 74 #$ Antonie al Surojului. Schmemann. Introducere….Sfânta Euharistie maniheic de desconsiderare a materiei ci ca supunere a trupului. Introducere…. implicând abstinenþa totalã de la mâncare nu doar de la anumite alimente. p.”153 Prin postire se recunoaºte independenþa faþã de aceastã lume ºi dependenþa de Dumnezeu. p. Bucuria…. S-a pus accentul nu atât pe valoarea asceticã a postirii ci pe caracterul eshatologic al Bisericii Însãºi. Adepþii împãrtãºirii frecvente nu impun o postire în plus faþã de cele rânduite de Bisericã (miercuri ºi vineri.

de aceea ºi pregãtirea pentru împãrtãºire este un dublã. p. iar cealaltã tabãrã a duhovnicilor cer o postire specialã de la 3 la 7 zile înainte de împãrtãºire159 sau chiar afirmã c㠄împãrtãºirea laicilor ar trebui sã aibã loc doar la sfârºitul Postului Mare. 3. p. Pe lângã pregãtirea sufleteascã ºi curãþia corporalã este dovada respectului faþã de Sfintele Taine. dat totuºi trupul trebuie instruit. 53 $ Nic. . Pr Ioan Argatu. la fel este ºi trupul omului. III. 2004.Ioan Vasiu posturile mari). Tradiþie….Trupul nu este desconsiderat în lucrarea de mântuire.ãlticeni. în funcþie de relaþia directã ºi personalã a acestuia cu penitentul. ca o unitate. Aºa cum sufletul este pregãtit pentru întâlnirea cu Hristos în Euharistie. 2. 274 #' 58 . Aceleaºi indicaþii sunt valabile pentru toþi cei din Bisericã. Ne vorbeºte pãrintele Ilarin Argatu. Necula. Materia nu este rea aºa cum susþine erezia maniheicã. S-a arãtat în capitolul Pregãtirea exterioarã a preotului cum trebuie sã se pregãteascã preotul slujitor înainte de a sluji Sfânta Liturghie. Mila creºtinã. Aspecte ale pregãtirii exterioare Pentru cã sufletul ºi trupul sunt chemate împreunã la mântuire. 3. deci ºi pentru laici. pentru ca omul sã se poatã pregãti pentru urmãtoarea zi. vol. De asemenea este bine sã-ºi spele corpul ºi hainele sã fie curate.”160 În Biserica Ortodoxã pregãtirea pentru împãrtãºire prin împlinirea epitimiei (deci ºi postirea) se lasã la latitudinea fiecãrui duhovnic în parte. Ed. Este bine ca încã din ajun sã se renunþe la îndeletnicirile zilnice obiºnuite.

u. Creºtinii înapoiazã Domnului (în mod infim ºi simbolic) darurile pe care Acesta le revarsã asupra lor. femeia sã fie îmbrãcatã decent. cuviincios. 20) ºi cum îndeamnã Sfântul Pavel: „Orice femeie care se roagã sau prooroceºte cu capul neacoperit. untdelemn. lumânãri ºi tãmâie. îºi necinsteºte capul sãu. ceara ºi tãmâia) simboluri ale stãrii de puritate a sufletului ºi trupului laolaltã. cãci totuna este ca ºi cum ar fi ras㔠(I Cor. 59 . neîmpodobitã ºi nemachiatã. iar celelalte (undelemnul. 11. De aceea se aduce daruri înaintea Jertfelnicului. 5 º. la altar.). De altfel se ºi mãrturiseºte aceastã întoarcere a darurilor „Ale Tale dintru ale Tale”. Pâinea ºi vinul. capul sã-l poarte acoperit aºa cum s-a practicat ºi la evei (Ieºire 32.Sfânta Euharistie Atunci când merge la Sfânta slujbã. simboluri ale proprii vieþii. daruri de pâine ºi vin. Pregãtirea sufleteascã ºi trupeascã înainte de împãrtãºire ar fi bine sã fie completatã de actul dãruirii.

”161 Cert este cã acelaºi Duh Sfânt este cel care continuã lucrarea .iului. În Bisericã toate sunt Sfântã Tainã. sfinþirea apei. fãrã a-L substitui. Sfântul Duh este cel care sãvârºeºte tainele prin mâna episcopului ºi a preoþilor.Ioan Vasiu IV. p. pânã la cel mai mare. Taina prin excelenþã În privinþa numãrului Sfintelor Taine. 109 60 . Botezan. p.iului. Liturghia.a. prezent în mod real ºi nevãzut. 1. 77 Sf.. ACT PREZENT ÎN LITURGHIE IV. Tâlcuirea…. Gherman al Constantinopolului. teologii nu au putut cãdea de acord. înmormântarea º. prin buna plãcere a Tatãlui ºi cu voinþa .”162 $ $ . de la lucrul cel mai mãrunt. Sfânta…. „Duhul Sfânt. în Trupul ºi sângele Domnului nostru Iisus Hristos. aratã lucrarea (Liturghiei) dumnezeiascã ºi o pecetluieºte cu mâna preotului o ºi preface ºi desãvârºeºte darurile sfinte puse înainte. unii susþinând numãrul clasic de 7 Sfinte Taine iar alþii numind ca taine ºi alte slujbe ale Bisericii cum ar fi tunderea în monahism. ÎMPÃRTêIREA. „pentru cã totul este cufundat în negrãita sfinþenie a lui Dumnezeu care este prezent ºi lucreazã în lume în Duhul Sfânt.

Schmemann. Botezan. apud I. Reducerea ei la una dintre Taine. cea care deschide uºile cerului arãtând pe Hristos pe care nu numai cã Îl vei vedea…. ca al oricãrei alte jertfe sã fie consumarea ei..”166 Nu rãmâne decât sã fie cunoscutã ºi înþeleasã ca Jertfã. Sfânta Liturghie este una nesângeroasã. Sfânta…. întreaga omenire participã la acest astãzi a Jertfei .Sfânta Euharistie Sfânta Euharistie este Taina Tainelor. p.”164 Sfânta Liturghie este continuarea Jertfei de pe Golgota. Realitatea Treimii continuã Jertfa ºi constituie un veºnic astãzi dumnezeiesc. p. Dacã aceea a fost o jertfã sângeroasã. 77 Ioan Paul al 2-lea.167 $! $" $# $$ $% Al. p. 59 E. Unitatea…. este Taina prin Excelenþã. 165 Sf. iar scopul ei.”165 Greutatea de a defini cât mai exact Sfânta Liturghie se bazeazã pe faptul cã ea „reprezintã misterul prezenþei depline ºi a lucrãrii celei mai eficiente a lui Iisus Hristos în Bisericã ºi în lume. „Evenimentul de pe Golgota aparþine trecutului. adicã împãrtãºirea de Hristos ºi realizarea comuniunii depline cu El. Planul…. p. „cea care preface pãmântul în cer. care duce la desãvârºire toate celelalte lucrãri ale Bisericii. Braniºte. În Euharistie dumnezeiescul astãzi al Rãscumpãrãrii întâlneºte omenescul astãzi al nostru.iului lui Dumnezeu. Participarea…. dar Îl ºi vei gusta. apud . Ioan Hrisostom. De aceea. la una dintre numeroasele slujbe ale Bisericii ar face ca Liturghia sã nu mai fie înþeleasã ca Tainã deplinã ºi totalã a Bisericii163. 99 61 . Euharistia este Sacramentul (Taina) acestui astãzi nepãtruns. Din apã…. Tulcan. Stãniloae. 73 D. p.

.170 „Nu poate fi nici o îndoialã cã. Botezan.. duhovniceºti ºi folositoare..”171 Al.. p.Ioan Vasiu IV. Euharistia. iar cel personal nu este posibil fãrã cel obºtesc.168 Pregãtirea pentru împãrtãºire nu se face doar personal. unii care se împãrtãºesc. Schmemann. p. Euharistia.. 77 % Al.”169 Liturghia nu dã nici un indiciu de participare a douã categorii de credincioºi. pregãtirea este a tuturora pentru cã toþi cei care au rãmas finalizeazã Jertfa prin consumarea ei.” se înþelegea în Biserica primarã cã nu rãmânea în sinaxa euharisticã decât cei care se puteau împãrtãºii. Pregãtirea în Liturghie nu se face la numãrul singular ci la plural. 289 .. Pregãtirea pentru împãrtãºire în cadrul Sfintei Liturghii Sigur cã rugãciunile ce alcãtuiesc canonul de pregãtire pentru împãrtãºire în conþinutul lor sunt frumoase.. iar alþii nu. 291 % Ibidem. 2. 300 $& $' 62 .. Schmemann. în duhovnicia creºtinismului primar. p. prin participarea la laudele Bisericii. însã unicul fapt care scade din importanþa lor este cã nu sunt parte din Sfânta Liturghie. factorul obºtesc îl depãºeºte pe cel personal.. uºile!. în propria camerã. aºa cum am arãtat. toþi se împãrtãºesc de Hristos. dar mai ales prin participarea activã la Sfânta Liturghie.. Prin formularea „Uºile. p.. ci se realizeazã mai ales împreunã cu celelalte mãdulare ale Bisericii. Sfânta. „Întreaga rânduialã a Liturghiei este o pregãtire ºi un urcuº continuu spre unirea euharisticã cu Hristos..

Sfânta Euharistie Prin cele douã rugãciuni pentru credincioºi se recunoaºte vinovãþia .173 „Slujirea lor culmineazã în împãrtãºirea cu Sfintele Taine care le deschid calea spre Împãrãþia lui Dumnezeu. p.175 Slujirea este un act Sfânt. Rugãciunea debuteazã cu afirmarea neputinþei oricãrei fãpturi de a se apropia ca sã slujeascã. p. îmi curãþeºte. mã învredniceºte) totuºi rugãciunea este a comunitãþii. „dar totuºi”. p. ºi anume „cu fricã. a Bisericii. p.. Este o rugãciune adresatã lui Hristos. cu dragoste ºi întru nevinovãþie”. 210 Ibidem. pentru ale lor ºi ale poporului „ale noastre ºi pentru cele din neºtiinþã ale poporului”172.. 259 %# Ibidem. Deºi verbele de adresare sunt la singular (te rog. Curãþirea pãcatelor este cerutã de preoþii slujitori. prin preot credincioºii înainteazã spre Sfântul Jertfelnic. Rugãciunile descoperã felul în care trebuie sã se afle credincioºii în momentul Liturghiei. Sfânta. de aceea nimeni nu este vrednic a se apropia. cuvinte Liturghier…. a preotului pentru sine . felul în care trebuie sã conslujeascã cu preoþii liturghisitori. 147 %" . Biserica. prin preot Hristos Se dã pe Sine mãdularelor Trupului Sãu. Botezan. În rugãciunea preotului se încorporeazã toatã comunitatea credincioºilor...”174 Pregãtirea în Liturghie se continuã prin rugãciunea din timpul cântãrii Heruvimice. I se cere lui Dumnezeu sã o preschimbe în nevinovãþie pentru a putea aduce jertfa de laudã înaintea Jertfelnicului. 261 % %! 63 .

Scopul ultim al Liturghie Rugãciunea domneascã Tatãl nostru.. Tâlcuirea. 301 %' Sf. 176 %& Al. Schmemann. de împãrtãºire din nou „în ziua cea neînseratã a Împãrãþiei Sale”. p. p. Cuvântãri. Împãrtãºirea... este una euharisticã.. pe care Domnul Iisus a descoperit-o ucenicilor Sãi. ºi sã se încredinþeze lui Dumnezeu.. 92 Ep. Teofan Zãvorâtul. Rugãciunile continuã ºi dupã împãrtãºire. Curãþia se care prin rugãciune era asociatã în biserica primarã cu spãlarea mâinilor. datã nouã de Însuºi Hristos”178 „ºi ne lasã nouã datoriile noastre precum ºi noi iertãm datornicilor noºtri”. 3.. rugãciunea spãlãrii mâinilor este la începutul rânduielii proscomidiei iar atunci era dupã imnul heruvicului176. p. p.179 IV. Pregãtire..177 „Pregãtirea pentru împãrtãºire se încheie în unitate obºteascã ºi particularã cu rugãciunea domneascã. de lume. de nãdejde... preoþia lui Hristos este cea pe care se bazeazã ºi preoþia din bisericã a clericilor ºi a laicilor. Vasile. Euharistia.. În contextul Sfintei Liturghii Sf. 130 %$ %% 64 . Acum. rugãciuni de mulþumire ºi de cerere a Euharistiei. prin care se mãrturiseºte lepãdarea din inimã a toatã patima ºi necurãþia.Ioan Vasiu pline de speranþã. Gherman al Constantinopolului.... Hristos s-ar fi contrazis pe Sine dacã i-ar fi învãþat pe ucenicii Sãi sã cearã de la Dumnezeu pâinea comunã dupã ce le-a spus sã nu se îngrijeascã de ce vor mânca. Omul trebuie sã ajungã la independenþa faþã de cele trecãtoare.

Dar pâinea aceasta sfântã este spre fiinþã.183 „Euharistia este în esenþã masã la care sã ia parte numai pentru a mânca ºi a bea. 272 & & 65 .În Biserica Romano-catolicã este instituitã sãrbãtoarea adorãrii Trupului. Sfânta…. El este arãtat în icoane.. „Pâinea cea obiºnuitã nu este spre fiinþã. 317 Sf. Hristos nu este arãtat în Sfintele daruri. Botezan.ericitul Augustin. încheierea normalã ºi desãvârºirea jertfei..”184 . Aceastã pâine nu intrã în pântece. existã chiar un relicvar special numit Hostensorium în care se pãstreazã permanent o Ostie pentru adoratã.Sfânta Euharistie rugãciunea domneascã este o cerere a pâinii euharistice. pentru a fi moºtenitori ai Împãrãþiei Lui. Mayendorff... 965 &! J. p. Teofan Zãvorâtul. Calea. Împãrtãºirea la Sfânta Liturghie privitã sub aspectul spiritualitãþii creºtine.... 9-10 (1963). p. Euharistia este „cununa dãrniciei faþã de pãcãtosul care se întoarce la Dumnezeu”181. BOR. Acestea nu sunt pentru a fi adorate ci ca sã fie consumate. este supremul dar pe care ni-l face Dumnezeu. Teologia. a Sfintei Ostii. p. ci se rãspândeºte în toatã fiinþa ta spre folosul sufletului ºi al trupului. nr.”180 Aceastã Pâine Sfântã se cere ºi se dã ca dar. Cuvântul spre fiinþã însemnã ce este rânduit spre fiinþarea sufletului.. pe Sine.182 . 272 &" Ibidem. p. momentul final. Actul împãrtãºirii reprezintã în cadrul Liturghie.inalitatea Liturghiei este împãrtãºirea cu Sfintele Taine. nici nu se aruncã afarã. 167 & P. p. iar în Liturghie este gustat. Vintilescu. apud .

p. Ioan Hrisostom. în înþelegerea cea duhovniceascã. p. 83 Sf. Pregãtirea. 130 66 . acela se desparte iar de Hristos. prin ei. ºi prin noi la tot poporul. în credinþã. Jurnalul…. prin mâna ta cea puternicã.. Luând parte la sfânta Liturghie se petrece împreunã cu Hristos. Iar cel ce dupã primirea Sfintei împãrtãºanii sãvârºeºte rãul. 172 E. ne face asemenea Lui. 492 Sf. p. „Acesta se amestecã ºi se frãmântã pe Sine cu noi”188. p. se stã aproape de El. se doreºte iluminarea. sã fie împãrtãºiþi ºi credincioºii.Ioan Vasiu Sfârºitul rugãciunii înãlþãrii Sfântului Agneþ se încheie cu afirmarea scopului ultim al Liturghiei: „ªi ne învredniceºte pe noi.187 Prin euharistie creºtinul comunicã real cu Hristos. toþi membrii Bisericii care nu au impedimente sã primeascã Sfintele Taine. Braniºte.186 Primii creºtini se împãrtãºeau de Hristos pentru a-L urma.. &# &$ &% && &' Liturghier…. 34 Al. devenind fãpturi noi. Schmemann. oameni înnoiþi. ci se cautã spor în viaþã. Puþul….”185 Clericii slujitori se roagã Mântuitorului sã fie mai întâi sã fie învredniciþi sã primeascã Sfintele pentru ca mai apoi.. p. cu alte cuvinte se urmãresc foloasele împãrtãºirii ºi nu simpla unire cu Hristos. Însemnãtatea…. asemenea unei crengi care se rupe de pomul ei. a ni se da nouã Preacuratul Tãu Trup ºi Scumpul tãu Sânge . se ascultã glasul lui. iar la urmã cei pregãtiþi se împãrtãºesc de El. pe când astãzi Hristos nu mai este singurul motiv al împãrtãºirii. Teofan Zãvorâtul. se cautã sãnãtatea sufletului ºi a trupului. „Prin împãrtãºire omul s-a altoit pe Hristos”189. lucreazã în noi.

Acesta le aratã Însuºi Trupul ºi Sângele mântuitorului Iisus mort ºi înviat. p. Gherman al Constantinopolului. Cerul se apleacã deasupra locului unde va sã se aºeze Hristos. p.. p. Împãrtãºirea. 4. mormântul gol. pentru simþurile noastre. „Gestul frângerii pâinii sãvârºit de Mântuitorul Hristos ºi practicat apoi de Biserica primarã aparþine contextului cultural ºi religios iudaic. Noutatea creºtinismului constã în faptul cã în acest rit el vede exprimatã prezenþa eshatologicã care s-a realizat prin învierea lui Iisus din morþi. 88-89 ' Preda Constantin. Puþul. Credinþa.. 293 ' ' 67 ..194 Dupã cum pâinea prin mâncare iar vinul ºi apa prin bãuturã Sf. Baldachinul deasupra Sfinte Mese simbolizeazã acest fapt. Irineu. 489 Sf.190 Viaþa de dupã liturghie trebuie sã fie o Liturghie continuã. rãmân pâine ºi vin193. Sf. Renaºterea. mesele frãþeºti ºi alte lucruri plãcute lui Dumnezeu.Sfânta Euharistie iar prin faptele sale rele cade iar din comuniunea cu El. 2002.. 125 '! W..”192 Pâinea ºi Vinul.. dar din moment ce lucrarea Duhului este invocatã asupra lor. p. Învierea omului Locul sãvârºirii Sfintei Jertfe este situat în mijlocul pãmântului.191 Sfânta Masã este mormântul în care a fost aºezat Hristos. Ed. apãrãtor al învãþãturii creºtine... o liturghie dupã Liturghie. Ioan Hrisostom.. continuarea fireascã a Sfintei Liturghii sunt milosteniile. Tâlcuirea. IV.Cluj. 56 '" Ioan Goje. izvorul învierii noastre. Guetee. p... Dea aceea.. Catehism.

Vasile. Cuvâtãri. p. acela va avea viaþã în sine ºi la judecatã nu va veni ci se va muta Sf.. Prin împãrtãºirea cu Hristos El pãtrunde în om ca într-un mormânt. Iovan... Arad. 6). p. p.. p. Preda.rângerea pâinii.ecioara Maria.. 59 '% C.. S-a înãlþat la ceruri ºi ºade de-a dreapta Tatãlui. dã imaginea morþii lui Hristos. ca sã-l facã pe acesta sã învieze împreunã cu El. învierea noastrã.”196 Expresia „dupã zilele azimelor”. 208 D. a înviat. Cuvâtãri.. prin invocarea ºi pogorârea Duhului Sfânt asupra lor se prefac în Trupul ºi Sângele lui Hristos.Ioan Vasiu se prefac pe cale naturalã în trupul ºi sângele aceluia care le mãnâncã ºi bea. 119 '& I. tot astfel ºi pâinea ºi vinul ºi apa.. Stãniloae apud I. Multimedia. apud Ep. Ioan Damaschin.rângerii Pâinii. pentru a arãta cã Domnul înviat este prezent în Euharistie pentru a da viaþã a lor sãi.199 Împãrtãºindu-se de Hristos creºtinul are viaþã în el dupã cuvântul Domnului care zice c㠄de va mânca cineva Trupul Meu ºi va bea Sângele Meu. Sfânta. Vasile.. p. 1999.. El este prezent cu Trupul ºi Sângele Sãu sub chipul pâinii ºi al vinului care se sfinþesc ºi se prefac în timpul Sfintei Liturghii.197 Imaginea frângerii Agneþului în patru pãrþi. cu care a murit pe cruce. Tulcan. 261 '# '$ 68 .apte 20.aptele Apostolilor (.”198 Împãrtãºirea simbolizeazã ºi este învierea noastrã. . 39 '' Ep. întâlnitã în . Unitatea Bisericii ºi temeiurile ei dogmatice în teologia ortodoxã ºi evanghelic-luteranã mai nouã.. Ed. „Împãrtãºire noastrã cu Sfânta Cuminecãturã închipuie învierea Lui în noi ºi concomitent cu aceasta..195 „Hristos este prezent trupul pe care l-a luat din . subliniazã contextul pascal al .

la viaþa cea dintru Împãrãþia lui Dumnezeu. la viaþa trãitã în Hristos. 69 . Împãrtãºirea de Sfintele Taine înviazã pe om la o nouã viaþã.Sfânta Euharistie din moarte la viaþã”.

acolo. dar este un fapt real ce se petrece în Bisericã. Idei dogmatice în epistolele Sfântului Vasile cel Mare.Ioan Vasiu V ÎMPÃRTêIREAÎNA. în afara Liturghiei. prin care credincioºii se unesc in mod tainic dar real cu Însuºi Trupul ºi Sângele lui Hristos. De aceea. Alexandria. act ce nu se mai întâlneºte la nici o altã slujbã a Bisericii. Cazurile de împãrtãºire în afara Liturghiei sunt dezlegãri. 2004.ARALITURGHIEI .aptul cã erau nevoiþi. 158 70 . sã-ºi ia cu mâinile lor împãrtãºania. excepþii de la regula comunã de împãrtãºire. este de prisos sã spunem cã nu constituie nici o greºealã. creºtinii îºi luau acasã o parte din Sfânta Euharistie ºi se împãrtãºeau din a . . actul final firesc al Jertfei Euharistice. în alte zile decât duminica (atunci când avea loc sinaxa euharisticã). p. dar mai ales atunci când se simþeau în iminenþa morþii lor prin persecuþie. a vorbi despre împãrtãºirea în afara Liturghiei este poate un nonsens. În perioada de persecuþie.lorin Cricoveanu. Împãrtãºirea de Hristos este act specific Liturghiei. dupã terminarea Jertfei Euharistice. V. în lipsa preotului sau a Liturghiei. Practici liturgice Împãrtãºirea cu Sfintele Taine este punctul culminant al Sfintei Liturghii. 1.”200  M. „.

În cadrul Sfintei Liturghii se cere „sfârºit creºtinesc vieþii. în caz de nevoie. Rãspunsul bun nu este o dibãcie avocãþeascã. Agnos..”203 În cazuri cu totul excepþionale ºi diaconii pot. Intoducere.. Altã excepþie de la regula de împãrtãºire o reprezintã bolnavii ºi cei din închisori.” ºi „rãspuns bun”. p. dupã care este uscat a treia zi de Paºti. Schmemann.. Necula. 79 ! . Sfânta. ci rãspunsul unei vieþi trãite în pocãinþã.202 În aceste momente se înþeleg profund cuvintele „merinde spre viaþa de veci.. 202 C..201 Epistola a 93-a Sfântului Vasile cel Mare aratã despre practicile mai sus amintite de împãrtãºire în afara spaþiului ºi a timpului Liturghiei. sã ducã Euharistia acasã la cel grav bolnav care este în pragul morþii.. cei care s-au retras în pustie ºi care coborau în cetate la Liturghie rar. În bisericã se pãstreazã cu veneraþie în chivot Sfânta Euharistie pentru a fi datã.. Provocãrile strãzii.” În aceste momente bolnavul crede cã Îl va cunoaºte pe Hristos deplin în Împãrãþia Lui ºi cã Hristos îl va recunoaºte.204  Al.. cu învoirea preotului. 312 " Mitropolit Irineu Mihãlcesu. Sibiu.. p. celor grav bolnavi. cu recunoaºterea pãcãtoºiei proprii. 88  71 . Botezan.. 2006.Sfânta Euharistie O altã categorie de credincioºi care pãstrau Euharistia la ei erau ermiþii. Ed. Agneþul pentru aceastã Euharistie este mai înainte sfinþit în joia mare a Sãptãmânii Pãtimirilor. Se aratã credinþa împãrtãºirii cu Hristos Cel Mort ºi Înviat... p. sau mai bine zis Se va recunoaºte pe Sine în cel pe care îl primeºte în Împãrãþia Sa. Dogmele. p.

Participarea. 2.Ioan Vasiu V. Stihirile de la stihoavna slujbei Învierii mãrturisesc acest lucru: „O.”207 În practica liturgicã românã înþelesul de paºti s-a schimbat de la acela al Euharistiei la cel al pâinii ºi E.. a lipsei de evlavie. El este cel care trece pe om „de la moarte la viaþã ºi de pe pãmânt la cer. tropar 1. Paºtile cele mari ºi preasfinþite. 7 # $ 72 . unii credincioºi care nu vor sã stea la Liturghie cer sã fie împãrtãºiþi în afara Liturghiei. Pâinea ºi vinul ce în popor se numeºte paºti Denumirea de Paºti este sinonimã cu Sfânta Euharistie.. p. p. Hristoase”206. 3. Braniºte. p. SUROGATE EUHARISTICE. deformeazã înþelegerea Sfintei Liturghii ºi anuleazã pregãtirea credincioºilor înainte de împãrtãºire. la Liturghie. Din cauza comoditãþii. Troparul al 3-lea. 12 % Idem. Practici neliturgice Existã din pãcate ºi practici necanonice ºi neliturgice. înainte de utrenie. Împãrtãºirea ar trebui administratã numai în cadrul ei firesc. Aceste practici nu pot fi permise în Bisericã. a neînþelegerii liturghiei. pesna 1-a. V. Hristos este Paºtile nostru.. dupã ce s-au ºi spovedit formal în grabã. peasna a 9-a. 100 Peticostar. Intervine ºi comoditatea preoþilor ºi lipsa de catehizare cu referire la importanþa unei spovedanii ºi împãrtãºirii bine fãcute. în grabã. sunt preoþi care împãrtãºesc în afara Liturghiei.205 Cu toate cã nu intrã în nici o categorie a excepþiilor mai sus amintite.

Canonul obligã preotul la împãrþirea paºtilor: „Care popã va da pastile. ce se numeºte de voi paºti”. prin decretul din 10 octombrie 1643. sã I se ia popia.210 Ioan Lupaº. printre care unul era legat de Sfânta Euharistie: „În locul Sfintei Împãrtãºanii sã se foloseascã pâine ºi vin nesfinþite”209.Sfânta Euharistie vinului binecuvântate în noaptea pascalã iar în unele locuri în joia mare a Pãtimirilor. la Alba-Iulia. Istoria Bisericii Ortodoxe Române..”208 Aceastã inovaþie liturgicã a apãrut probabil în Transilvania în timpul pãstoririi mitropolitului Simeon ªtefan (ales ca mitropolit în februarie1643). 85. Tipografia Cartea Româneascã. Sibiu. p. EIBMBOR. 1946. Bucureºti 1992. Studii istorice. paxipan. ' Mircea Pãcurariu.. vol. Vezi ºi Marina Lupaº. Mitropolitul Sava Brancovici. Intoducere la Împãrtãºirea.. Primul canon care menþioneazã de pâinea ºi vinul ce în popor se numesc paºti s-a dat la sinodul mitropolitului Sava Brancovici în 1675. p. V. apud Ioan Icã jr. p. În scrierile mitropolitului Neofit Kavsokalivitul se întâlnesc mãrturii despre practicarea împãrtãºirii de pâinea ºi vinulce în popor se numeºte paºti „cei mai mlþi din norod nici ar fi ºtiind ce este Sfânta Priciaºtenie (Împãrtãºanie).. de nu le va da cu mâna lui. Gheorghe Rakoczy I impune 15 puncte umilitoare.. Tipografia Cartea Româneascã. În procesul calvinizãrii ortododocºilor români din Transilvania. 86  Mitropolit Neofit Kavsokalvitul. 7 & 73 . ci numai la ziua Paºtilor ar fi mergând la bisericã ºi nu doar ca sã asculte slujba ci numai ca sã ia pâine ºi vin. sã le poarte mirenii pre afarã.

. Împãrtãºirea euharisticã era neglijatã ºi înlocuitã de paºti. 118  Nic. Sfânta Euharistie..”211 Trebuie subliniat faptul c㠄acest Paºte nu este în nici un caz un fel de împãrtãºanie. nr. Erau înþelese ca antidoron. Idem. „Despre faptul cã credincioºii trebuie sã se cuminece încontinuu cu dumnezeieºtile Taine ºi împotriva celor care din pretinsã evlavie întorc spetele împãrtãºirii Tainelor la Dumnezeiasca Liturghie“.Necula. iar luarea ei în noaptea Învierii nu ne scuteºte de obligaþia spovedirii ºi împãrtãºirii cu ocazia Învierii. Ar fi bine sã se îndemne la Împãrtãºirea de Hristos în noaptea pascalã. dupã ce în prealabil s-au pregãtit pentru primirea Lui. în loc de Taine. numindu-l paºte. p. 398-399 (2007). în Împãrtãºirea. se împãrtãºesc din acel lucru în chip de cuminecãturã. „Ce practici ºi obiceiuri necanonice ºi neliturgice întâlnim cu ocazia sãrbãtoririi Paºtelui?“.. nu o poate suplinii niciodatã.. în Vestitorul Ortodoxiei. cãci tãind în ziua Paºtilor pe o tãviþã pâine obiºnuitã muiatã în vin.”212 Ar fi bine ca preoþii sã înveþe pe credincioºi prin omilii ºi cateheze diferenþa majorã dintre adevãratele paºti. 15  74 . Mitropolitul Neofit îndeamnã pe cei care nu se pregãtesc pentru împãrtãºirea de Hristos sã procedeze ca þãranii români „de aceea ar fi mai potrivit pentru ei sã se împãrtãºeascã din ceea ce þãrani daci (români) se împãrtãºesc o datã pe an numind ei acel lucru paºte. pentru unii fiind chiar echivalente cu Euharistia.Ioan Vasiu Se observã înþelegerea greºitã a acestor elemente. p. ºi pâinea ºi vinul binecuvântate ce în popor se numesc paºti.

Sfânta Euharistie 75 .

sc. ªoimului. 14. ap. 0745 / 679038. 58 tel. E. 1.com 76 .agnos. et.Ioan Vasiu Editura Agnos – Sibiu str.ro e-mail: editura_agnos@yahoo. 0766 / 530777 550311 – Sibiu www. nr.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful