Comparație arte poetice „Testament” de Tudor Arghezi, „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” de Lucian Blaga, „Joc secund”

de Ion Barbu „Clasicii modernismului poetic", cum au fost numiti de critici, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Ion Barbu, au creat un stil inconfundabil, care provine din particularitățile tematice, stilistice şi de viziune ale operei lor. Timbrul poetic aparte, pe care îl calificăm drept „arghezian", „blagian" sau „barbian", este dovada forţei creatoare, a talentului lor, care a impus un stil nou, specific, original. „Testament” de Tudor Arghezi Arte poetice moderne din perioada interbelică Ȋn volumul Cuvinte potrivite (1927) „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” de „Joc secund” de Ion Barbu Lucian Blaga Ȋn volumul Poemele luminii (1919) Ȋn volumul Joc secund (1930)

• Rol de programe (manifeste) literare, realizate însă cu mijloace poetice. • Sunt arte poetice moderne pentru că în exprimarea crezului liric, autorii pun accentul nu atât pe tehnica poetică (clasica ars poetica), cât mai ales pe condiţia artistului, pe relaţiile dintre poet şi lume sau creaţie. O artă poetică tradiţională arată cum este poezia, în timp ce modernitatea pune accentul pe relaţia poetului cu lumea şi cu opera sa. • În „Testament”, Arghezi se axează pe o triplă problematică: transfigurare a socialului în estetic, estetica urâtului, raportul dintre inspiraţie şi tehnica poetică. • Tema este creaţia literară în ipostaza de meşteşug, edificarea textului spre a fi lăsat moştenire unui fiu spiritual. • Blaga opune două căi de cunoaştere, luciferică şi paradisiacă şi optează pentru prima cale. Creaţia este un mijlocitor între eu (conştiinţa individuală) şi lume. • Actul poetic converteşte (transfigurează) misterul, nu îl reduce. Misterul este substanţa originară şi esenţială a poeziei: cuvântul originar. Sentimentul poetic este acela de con topire cu misterele universale, cu esenţa lumii. • Tema artei poetice o reprezintă atitudinea poetică în faţa marilor taine ale Universului: cunoaşterea lumii în planul creaţiei poetice este posibilă numai prin iubire (comunicarea afectivă totală). Blaga optează pentru lirismul subiectiv, ale cărui mărci lexico-gramaticale figurează încă din titlu. Eu nu strivesc corola de minuni a lumii implică o situare orgolioasă, de sorginte expresionistă, în centrul universului creator. • G. Călinescu surprinde, în Joc secund, aspecte legate de sensul poeziei lui Ion Barbu, dar şi de rolul poetului: "Aceste două strofe sunt definiţia însăşi a poeziei: Calma creastă a poeziei este scoasă (dedusă) din timp şi spaţiu, adică din universul real (din ceas), este nu un joc prim, ci un joc secund, o imagine ireală într-o apă sau într-o oglindă. Poetul nu trăieşte la zenit, simbolul existenţei în contingent, ci la nadir, adică din interior, în eul absolut, care nu e efectiv, ci numai latent. Poezia e lumina fosforescentă a meduzelor care sunt văzute numai pe întuneric, adică atunci când ochii pentru lumea întinsă se închid." Poezia lui Ion Barbu aparţine ermetismului şi se realizează în afara mărcilor subiectivităţii, ca joc pur al intelectului.

1. Temă

2. Tipul de lirism

Arghezi optează pentru lirismul subiectiv, ale cărui mărci lexico-gramaticale figurează încă din titlu, Testament presupunând adresarea către urmaşi.

de puternic imagism. arta este pentru Ion Barbu „un zbor invers".. între străbuni şi urmaşi. ca prim vers. prin scrierea cu iniţială majusculă. lipsit de constrângerile formale. • Substantivul cu care se deschide poezia. sugerează ideea de timp. Versurile sunt de 13-14 silabe. • Trei secvenţe poetice marcate. iar iubirea o cale de cunoaştere a misterelor lumii. absenţa regulilor prozodice fiind o particularitate a modernismului. . Organizarea metrică a poemului este de o mare simplitate. îmbogăţit prin seria de antiteze şi prin lanţul metaforic. • Poetul optează pentru versul liber. denumită iniţial „Din ceas. Textul poeziei Testament este structurat în şase strofe cu număr inegal de versuri. ritmul iambic şi rima încrucişată. • Poezia este un act de creaţie. accentul fiind pus pe curgerea ideilor poetice.3. Incipitul • Structura discursului poetic este adecvată tonalităţii lirice. de obicei. dar este vorba de un timp neclintit. • Discursul liric este organizat sub forma unui monolog adresat. • Ion Barbu „îşi propune să evoce o lume reflectată în oglindă”. mereu egală cu sine. • Sensul său. • Pompiliu Constantinescu consideră poezia „o amplă comparaţie. consideră timpul „dedus". fără curgere parcă.. ȋntre rob (poetul) şi „domn” (cititorul). cu un termen concret. „sustras oricărei prize a temporalităţii curente". poetul evitând efectele muzicale şi urmărind o cadenţă liniştită. căci pe această cale imaginea se depărtează încă mai mult de substratul ei material. dedus . întors spre esenţele nevăzute ale lucrurilor. şi un termen spiritual de transparentă înţelegere". Structura discursului poetic 4. se întregeşte cu versurile finale: "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii/ [ . el „vede aici tocmai un pas mai departe în procesul de transfigurare a lumii. ]/ căci eu iubesc! şi flori şi ochi şi buze şi morminte". un dialog imaginar ȋntre tată şi fiu. • Ȋn primul vers al strofei întâi. conceput ca o adresare directă a eului liric către un fiu spiritual. respectând rigorile prozodiei clasice. • Titlul Eu nu strivesc corola de minuni a lumii este reluat în incipitul poeziei. epitetul metaforic situat în inversiune „calmă creastă" desemnează lumea ideilor. Poezia Joc secund este alcătuită din două catrene.. Incipitul poeziei Testament.. conţine ideea moştenirii spirituale – „un nume adunat pe-o carte".”." • Prin urmare. Alexandru Paleologu.

• Pentru Blaga. sugerează libertatea fanteziei. Metaforele centrale 6. imaginate ca azur”). adjectivului „secund" plasează jocul în zona superioară a esenţelor ideale. lumii materiale. • Pentru Arghezi. imobilitate. Inovaţiile la nivelul limbajului şi al expresivităţii Viziunea şi imaginarul poetic ale fiecărui scriitor îşi găsesc o expresie concentrată în metaforele centrale din fiecare poezie. putere". familiari amplă a elementului abstract. prin ideea de cerc. în asocieri surprinzătoare. puternic imagism. metafora revelatorie „corola • La Ion Barbu. registrului cult. apă. este o ieşire („dedus”) din contingent („din îndelungat: trecerea de la munca fizică la cea • Metaforele enumerate surprind temele ceas”) în planul imaginației („mântuit spirituală rezultă din "sudoarea muncii majore ale creaţiei poetice. acumularea de cuvinte nepoetice. de un „însumarea". din limbajul ştiinţific. prin dislocarea topică şi sintactică: relaţie cu un plan filozofic secundar. abstractă. „ciorchin de negi"). sugerând asprimea existenţei şi truda • Limbajul şi imaginile artistice sunt puse în • Prin claritatea organizării sintactice. „nadir". morminte . pentru prin valorificarea diferitelor straturi lexicale • Blaga cultivă cu predilecţie metafora a fi mai profund contemplate.viaţa/ efemeritatea/ • În viziunea lui Arghezi. ochi . • Rolul poetului este adâncirea tainei. în „cuvinte potrivite" a absolutului. buze . poetul trudind asupra petalele unei corole uriaşe care adăposteşte vieţii asemenea unei oglindiri a zenitului în cuvintelor „mii de săptămâni". „latent"." • Timbrul specific arghezian se realizează • Lucian Blaga utilizează terminologia • Limbajul poeziei lui Ion Barbu aparţine din sonoritătile dure ale unui lexic colţuros. misterul lumii: flori . imagine a perfecţiunii. termen concret. metafora „joc" din titlu care transformă "graiul cu-ndemnuri pentru de minuni a lumii". cele căutării. un „joc secund”. care dobândesc valenţe estetice („bube. . de întreg.cunoaşterea/ contemplaţia se metamorfozează. cu meşteşug şi trudă. plasate încă din titlu. metaforă ce desemnează poezia realizată semnifică misterele universale. Rodul durerii de vecii întregi". cu un aspect al matematicianului: „dedus". iar asocierea vite" al bătrânilor. Efectul obţinut este de mucegaiuri şi noroi". „Şi dând ȋn vârf ca un ciorchin de negi / • Organizarea ideilor poetice se face în • Lexicul include termeni abstracţi. două strofe se reduc la câte o singură frază.iubirea/ rostirea expresivă: „Veninul strâns l-am preschimbat poetică./ Lăsând întreagă dulcea lui eternitatea. adică o sublimare a sutelor de ani". poetul este un născocitor.tema morţii/ în miere. • Estetica urâtului este un concept introdus în literatura română de Arghezi. păstrându-şi însă forţa poetică a lumii. prin artă cuvintele frumosul. mucegaiuri şi noroi! Iscat-am frumuseţi şi preţuri noi. care • Poezia („adâncul acestei calme creste”) • Efortul poetic presupune însă un timp ţine de o voinţă de mister specific blagiană. revelatorie. de fixitate a elementelor. care lărgeşte astfel conceptul de frumos: „Din bube. care caută să reveleze un mister esenţial pentru însuşi conţinutul faptului.5. prin jurul unei imagini realizate prin comparaţia neologici.

„calmă creastă". • Eufonia versurilor libere sugerează amplificarea misterului. încifrarea şi ambiguitatea limbajului poetic.! Lăsând întreagă dulcea lui putere").. surdă şi amară"). . ce justifică încifrarea textului: „din ceas dedus". se remarcă abundenţa metaforelor. al imaginarului. „mântuit azur". „dulcea lui putere". „Dumnezeu de piatră". dar şi a inversiunilor şi a epitetelor. Creaţia marilor poeţi interbelici. ceea ce susţine concizia. „nadir latent". • Este de remarcat faptul că aceleaşi sintagme constituie simultan figuri de stil diferite. care au înnoit lirica noastră la nivelul concepţiei. al limbajului. „harfe resfirate". irnpunând conceptul modern de poezie. „torcând uşure".. epitetul rar („seara răzvrătită".• Alte particularităţi sunt înnoirea metaforei. oximoronul („Veninul strâns l-am preschimbat în miere. „durerea . comparaţia inedită („Împărecheate-n carte se mărită/ Ca fierul cald îmbrăţişat în cleşte"). Concluzie • Din punct de vedere stilistic.