IEROMONAH ARSENIE BOCA

CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI
Tipărită cu binecuvântarea Prea SfinŃitului Dr. TIMOTEI SEVICIU Episcopul Aradului şi Hunedoarei

EdiŃie îngrijită de: Preot Prof. SIMION TODORAN si Monahia ZAMFIRA CONSTANTINESCU

Editura Sfintei Episcopii Ortodoxe Române a Aradului 1995

l

Invierea Domnului. Pictură în tempera, de Ieromonah Arsenie Boca. Biserica din satul Drăgănescu, de lângă Bucureşti.

CUVÂNT ÎNAINTE

Adunatu-s-au aci o seamă de cuvinte, - răspunsuri la atâtea lacrimi... Şi unele şi altele se adunau la măsuŃa sfintei spovedanii, unde mila lui Dumnezeu strălucea în ele, ca soarele în picurii de rouă. Strălucirile acelea, prinse din lacrimi, împreună le dăm - Părinte şi părinŃi - învăŃături din vreme urmaşilor, în neam şi-n neam, ca să nu mai orbecăiască şi ei în noaptea neştiinŃei şi a lipsei de sfat, de unde vin toate relele care chinuiesc pe oameni, întunecă vremile şi prea adesea cruntă pământul. Este o singură cale senină: trăirea învăŃăturii creştine, în toată adâncimea ei şi în toată sinceritatea noastră. Asta rămâne singura cale sigură, pe care trebuie s-o învăŃăm mereu, în fiecare rând de oameni. Cu părintească iubire, tuturor ostenitorilor, şi cu multă smerenie, la toŃi creştinii. Arsenie.

I C Ă R A R E A

DE LA CÂRMA MINłII ATÂRNĂ...

De la început e bine să plecăm cu câteva lucruri ştiute şi anume: că toŃi oamenii, tară deosebire, suntem în aceeaşi vreme şi fiii oamenilor şi fiii lui Dumnezeu1. Adică, după trup suntem făpturi pământeşti, iar după duh, făpturi cereşti, care însă petrecem vremelnic în corturi2 pământeşti. De la Dumnezeu ieşim3, petrecem pe pământ o vreme şi iarăşi la Dumnezeu ne-ntoarcem. Fericit cine se-ntoarce şi ajunge iar Acasă, rotunjind ocolul. Aceasta e cărarea. Unii însă nu se mai întorc... Sunt cei ce ascultă de o vrajă vrăjmaşă, care îi scoate din cale şi, cu pofte pieritoare, îi încâlceşte în lume. Vraja aceea, a păcatului, cu vremea le slăbeşte mintea şi în aşa fel le-o întoarce, încât ajung să zică binelui rău4 şi răului bine şi din fiii lui Dumnezeu se fac vrăjmaşii lui Dumnezeu. Vremea li se gata, lumina minŃii li se stinge... şi aşa îi prinde noaptea5 - moartea - rămaşi rătăciŃi de Dumnezeu şi neîntorşi Acasă. Aci e toată drama omului căzut între tâlhari pe când se pogora din Ierusalim la Ierihon6, adică a lui Adam cu toŃi urmaşii, părăsind Raiul pentru lumea aceasta. Dar s-a pogorât din Ceruri Samarineanul milostiv. El e Cel ce ne-a făcut datori să ştim: ce suntem, cine ni-s PărinŃii, de unde venim, ce-i cu noi pe-aicea şi, într-o lume cu viclene primejdii, cum să ne purtăm, cine ne cheamă Acasă şi cine ne-ntinde momele? - Că de la cârma mintii atârnă încotro pornim şi unde să ajungem.
1

loan 1,12-13. 2 2 Corinteni 5, 1. 3 1 loan 5, 19.

4 5

Isaia 5, 20. loan 9, 4. 6 Luca 10,30.

CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI

UN TOVARĂŞ NEVĂZUT

Inaintea minŃii oamenilor se deschid două căi: una lată, plină de ademeniri şi de aceea mulŃi sunt cei ce merg pe dânsa1; iar alta suitoare şi îngustă şi puŃini se află care să meargă pe ea2. Calea largă e calea pierzării. Pe ea aleargă de zor două feluri de drumeŃi: Lucifer, cu toată ceata lui de îngeri, aruncaŃi pe pământ şi toată "lumea" pe care o înşeală el3. Şi-i înşeală aşa că-i înŃeapă cu acul plăcut al păcatului, care le amorŃeşte sufletul o vreme, sau chiar toată vremea vieŃii pământeşti. Aceştia pentru Dumnezeu sunt morŃi, deşi lor li se pare că trăiesc4, dar sunt numai trupuri5. ToŃi aceştia, câtă vreme trăiesc, dar sunt morŃi, neştiind de Dumnezeu, sunt cu îngerii cei răi împreună călători la iad6 pe calea pierzării. Aşa au călătorit toŃi nepoŃii lui Adam, mii de ani de-a rândul. Dar Dumnezeu preamilostivul, din iubirea de oameni, a făcut totul din partea Sa, ca să-i întoarcă pe oameni din povârnirea pierzării într-o cale nouă, în calea mântuirii. De aceea Fiul, a doua FaŃă a lui Dumnezeu, S-a făcut Om desăvârşit - afară de păcat - şi ne-a arătat Cărarea. Prin urmare, calea mântuirii e chiar cărarea pe care a mers Dumnezeu însuşi ca om adevărat, făcându-ni-Se pildă întru toate7 şi dându-ne îndrăzneală. Pe cărarea mântuirii încă merg două feluri de călători, căci de-atunci... un Tovarăş nevăzut şi bun merge cu noi, cu fiecare, în toate zilele, cu fiecare rând de oameni, până la sfârşitul veacului8: Dumnezeu însuşi şi cu sfinŃii Săi, întovărăşind nevăzut pe oameni...

NOE ŞI IISUS

Ceea ce odinioară era corabia lui Noe peste puhoaiele potopului, aceea e Biserica lui Hristos - Cel cu cruce - peste puhoaiele pierzării.
Matei 7, 13. Matei 7, 14. 3 Apocalipsă 12, 9-13.
2 1 1 5

Apocalipsă 3, 1. Geneză 6, 3. "Iov 21, 13.

Moan 13, 15. 8 Matei 28,20.

CĂRAREA

15

Deosebirea e că aceea a fost închisă pe dinafară de Dumnezeu şi nimeni n-a mai putut intra1, pe când corabia Bisericii - corabia cu crucea pe catarg - are intrarea deschisă şi mai pot intra oameni învălmăşiŃi de puhoaie. Acolo era Noe, aci Hristos, iar în valuri ucigaşul, înecând pe oameni. Se întâmplă însă ceva de neînŃeles: că cei ce se chinuiesc în valuri, deşi toŃi Ńin să trăiască, totuşi nu toŃi vor să scape în corabie. Mai mult chiar, scuipă mâinile ce li se-ntind de la intrarea corăbiei. Iar mâinile sunt braŃele părinteşti: braŃele celor şapte Sfinte Taine ale lui Dumnezeu care izbăvesc pe oameni din potop, născându-i din trup în Duh2, din amărâta viaŃă la viaŃa cerească. Aceştia, care nu vor să scape în corabia cârmuită de Iisus Hristos - Cel cu cruce - sunt fiii pierzării3, fiindcă n-au primit iubirea adevărului ca să se mântuiască. De aceea Dumnezeu îngăduie să vină asupra lor amăgiri puternice, ca să dea crezământ minciunii şi să cadă sub osândă toŃi cei ce n-au crezut adevărul, ci au îndrăgit nedreptatea4. Astfel, după trecere de vreme, îngăduind Dumnezeu, vrăjmaşul mântuirii oamenilor s-a iscusit tot mai mult în rele: a scornit şi el corăbii şi cu ele dă târcoale peste apele potopului, ca să culeagă el pe cei ce-ntind mâinile să scape, dar scuipă Biserica. Pentru ei, pentru fiii pierzării, îngăduie Dumnezeu amăgirea nelegiută a Satanei5, care li s-a făcut până acum în peste 800 de hristoşi mincinoşi6, care de fapt sunt diavoli. Căci până acum nelegiuitul a scornit peste 800 secte7, luntri sau biserici mincinoase, în care pe mulŃi îi ia de minte şi-i duce cu el. înşelăciunea e uşor de prins: corăbierul vrăjmaş şi hristoşii mincinoşi nu au crucea pe catarg, iar înlăuntru nu au cele şapte Taine. înşelăciunea e şi mai vădită, întrucât oricare din hristoşii mincinoşi, luat în parte, nu e fiul Tatălui; dovadă că nu-şi lasă ucenicii să zică "Tatăl nostru", deşi scrie: "Aşa să vă rugaŃi"8. Prin urmare hristoşii mincinoşi îşi scot ucenicii dintre fiii Tatălui şi-i fac fiii pierzării. Aceştia sunt cei nesiguri în adevăr, dar siguri în înşelăciune. Apoi, oricare dintre hristoşii mincinoşi, luat în parte, nu e fiul Sfintei
Facere 7, 16. Coloseni2, 12. 'loau 17, 12. 4 2 Tesalouiceni 2, 10-12.
2

' 2 Tesaloniceni 2, 10. Matei 24, 24. 7 800 în 1946, acum cea. 3000. 8 Matei 6, 9.
6

nu ne mântuieşte nimeni. e destul să le aducem aminte înşelăciunea în care au căzut iudeii.casele de adunare ale sectelor . răspunzând celor ce se Ńin mai presus de Biserică şi sfinŃi.nu sunt sfinte.de cele mai multe ori abia viu din gâlceava cu moartea . sobornicească şi apostolească Biserică". se va lămuri la vreme. sfântă. suind până la Apostoli şi prin ei până 1 Corinteni 1. Aci. dacă vrem şi ostenim şi noi. Biserica. adică îşi are slujitorii urmând. unii de la alŃii în şir neîntrerupt. mai presus de soboare. ca darul mântuirii3 Sale să fie totdeodată şi roadă cunoştinŃei. cu sila. Dar Dumnezeu e aşa de milostiv. . prin punerea mâinilor5. e sfântă pentru că Sfânt e întemeietorul şi. şi în sfârşit să ne gândim la întrebarea Apostolului Pavel: "Oare s-a împărŃit Hristos?"1 Cum ajunge cineva pradă înşelăciunii. dovadă că-şi învaŃă ucenicii să zică rău de Maica Domnului. nici nu sfinŃesc pe nimeni. Biserica lui Hristos e sobornicească. prin furtunile istoriei. ucigaşii drepŃilor. ca atare. Celelalte "biserici" . nu de vreun înlocuitor al Său. întrebându-i: Nu după Scripturi2 au răstignit ei pe Dumnezeu? DIN PĂCĂTOŞI. Ioanl9. ba chiar sfinŃeşte pe păcătoşi. nu opt sute. 2 1 4 Matei 28. cea adevărată. e cârmuită nevăzut de Mântuitorul însuşi4. Dacă însă nu vrem. Biserica aceasta. 6. rămâne mereu sfântă. care e: "Una. 20. în care ne mântuim. 7. pentru că sunt întemeiate de oameni robiŃi răzvrătirii şi. începe când omul vine . 8. a voinŃei şi a dragostei noastre.şi intră în Biserica văzută. SFINłI Mântuirea e fapta milostivirii lui Dumnezeu. 13. ca atare. sau Cărarea'. ca dar. e apostolească. una. 3 Efeseni 2.16 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI Fecioare. Aşa voieşte Dumnezeu. primii călători la iad cu Scriptura în mână. 'Fapte 6. Mântuitorul nostru a întemeiat şi are numai o Biserică creştină. prin care ne scoate din păcat. adică stă pe temelia celor şapte soboare a toată lumea şi. că tot El ne ajută şi să vrem şi să lucrăm. Calea mântuirii.

Ea rămâne nemicşorată şi neştirbită. "Pe ea nu o înnegreşte rugina răutăŃii. prin chiar aceasta sunt alăturea de cale. dăruindu-le lumina cunoştinŃei adevărate. fiindcă e alcătuită din obştea bunilor biruitori mucenici. pe de alta păstoreşte cu iubire pe cei ce contemplă tainele ei. deci nimeni nu se mântuieşte răzleŃindu-se de Biserică. care Ńine o viaŃă întreagă: lupta cu ei înşişi. sau viaŃa. 364. în credinŃa sau rânduială ei. ed. Maxim Mărturisitorul. şi lupta împotriva uneltirilor vicleanului. Sf. deoarece. întrebarea 63. Căci El e Cel ce uneşte obştea laolaltă. prin cuvânt de îndemn. deci alăturea de mântuire. păzind nepătimaş şi fără beteşug ochiul înŃelegerii lor. cu toate că e arsă din vreme în vreme în cuptorul prigoanelor şi încercată de furtunile necontenite ale ereziilor. Toate celelalte "biserici" ivite după aceea. 18. De aceea ea întăreşte prin har înŃelegerea celor ce cugetă la ea cu evlavie. le reface înŃelegerea bolnavă. Răspunsuri către Talasie. 4Apocalipsă 12. câtă vreme petrecem în cortul pământesc."2 Iar după dezlegarea noastră din cele pământeşti. Iar Biserica din Ceruri se numeşte biruitoare. urmăm calea mântuirii în obştea Bisericii văzute sau luptătoare. 3 1 Timotei6. 12. oricât ar crede că într-însul sălăşluieşte Duhul lui Hristos. Iar pe cei ce-au pătimit vreo clătinare îi cheamă din nou şi. Sibiu. a sfinŃilor slujitori şi cuvioşi şi a tuturor sfinŃilor purtători şi mărturisitori de Dumnezeu4. Filoca-lia. ea nu suferă sub povara încercărilor nici o slăbire în învăŃătura. . . pentru că aci. după trup şi după duh. cu patimile contra firii. venim în obştea Bisericii biruitoare din ceruri. I. unde sunt aşteptaŃi toŃi ucenicii Domnului care vor mai fi până la sfârşitul vea1 Corinteni 1. voi. produsă de împrejurările pământeşti. 1948. o luptă cu "lumea" indiferentă şi necredincioasă. cei ce stăm sub semnul crucii1. 11. 3.desăvârşirea neavând hotar. dacă am luptat ayovi^ou lupta cea bună3 pe pământ. p. PreoŃia Bisericii urmăreşte ca nici unul din fiii Tatălui să nu se învrăjbească în sine însuşi.CĂRAREA 17 la Iisus Hristos. sau să se rupă din obşte şi din duhul dragostei lui Hristos. Ea cheamă pe de o parte pe necredincioşi. inşii din obşte au de purtat o întreită luptă. 1 1 . sub povăŃuirea ei. Prin urmare. Biserica de pe pământ se numeşte luptătoare.

oricât ai îndărăpta cu sufletul. 3 2 Corinteni 12. 19. gura şi faptele celor dintr-o casă cu tine8. ca pe unii ce ştim că de la Dumnezeu am ieşit şi iarăşi la Dumnezeu nentoarcem şi lăsăm lumea. de nu va veni mai întâi în obştea Bisericii ca să fie condus de mâna nevăzută a Mântuitorului prin preoŃi. 4. 1 Ioan 3. de multe ori.18 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI cului 1 . 4. . cei ce din toată voia s-au unit cu sfaturile dracilor6. 5 6 Ioan 1. adică turma oamenilor necredincioşi5. dar nu te iartă nicidecum să le-o iei un pas înainte şi să te faci mai bun. 12-18. "Lumea" e veacul viclean9. LUPTA MÂNTUIRII Pe o asemenea mărită cale. care s-a hotărât să iasă din calea păcatelor sau din gâlceava fărădelegilor. 14. E cunoscută întoarcerea lui Pavel pe drumul Damascului2 şi răpirea lui în Rai3. De aceea avem 1 Apocalipsă 17. 8. 1 Ioan 5. gura vecinului şi. 1 Ioan 2. E lumea pentru care nu s-a rugat Mântuitorul7. 6. trimişi de El în fiecare rând de oameni.36. Aceştia. Fericit cine se-ntoarce. sau lumea. placul oamenilor10 şi slava deşartă11. Oamenii aceştia ai lumii au o ciudată ruşine de a fi buni. Iar vrăjmaşii mântuirii sunt aceştia: lumea. 10.. E gura satului. Prin "lume" se înŃelege categoria păcatului. 4 2 Timotei 3. Pe aceştia îi arată ca atare toŃi SfinŃii PărinŃi. pentru că omul. Efeseni 6. Gura lumii grăieşte ale stăpânitorului ei12. prin urmare. trupul şi diavolul. 2 Fapte 26. Calea mântuirii. îŃi iartă orice ticăloşie ai face.. Unii s-au învrednicit încă de aici să petreacă nevăzut cu sfinŃii. unul după altul. 9. 'Galateni 1. nimeni nu poate merge singur. Bunătatea ta îi arde. 8 Matei 10. să fie cercetaŃi de Maica Domnului şi de Puteri cereşti şi chiar pe Domnul să-L vadă. 12. Căci au zis PărinŃii de demult cuvântul acesta: cine vrea să se mântuiască cu întrebarea să călătorească. ucenicii Săi văzuŃi. se va trezi deodată că i se vor ridica împotrivă4 trei vrăjmaşi. ne desprinde de pământ spre Cer. 7 Ioan 17. şi se trudesc să te scoată de vină cu tot felul de ponoase. 16.

"2. Aşa trebuie să plătim acum cu durere cele ce le-am făcut odinioară cu plăcere. căci fie prin acela fie prin altul.. Cuvânt Ascetic. ed. nici cele din lume: pofta trupului. dar venind mila nu o primeşte. " înŃelepciunea lui Isus Sirah 1. voi. Căci multe din cele ce ni se întâmplă. 1 .CĂRAREA 19 poruncă: "Nu iubiŃi lumea. Nebunul însă roagă pe Dumnezeu să-l miluiască. ni se întâmplă spre îndrumarea noastră.nici nu învinovăŃeşte pe acela prin care i-a venit încercarea. astfel. 13-14. a aştepta sfârşitul ispitirii şi a nu da drumul iuŃimii la întâmplare. Cine vrea să biruie această primă piedică în calea mântuirii. oricâte necazuri ar pătimi de la oamenii lumii acesteia. Sf.. tăceam şi noi ale lumii. Cine vrea să biruie lumea e dator să ia arma rar folosită a iertării. 22-23. deci acum trebuie să plătim ale noastre cele de atunci.. Acestea sunt semnele răbdării. ca pentru răbdare să dobândim mântuirea de la Dumnezeu. Maxim Mărturisitorul. umblând în fărădelegi şi chinuind pe alŃii. I. şi astfel ne-am băgat datori. Şi de aceea se face nesimŃitor şi se tulbură şi uneori se războieşte aprins cu dracii. nici a gândi ceva din cele ce nu se cuvin unui închinător al lui Dumnezeu. Cu arătarea răbdării suntem datori în primul rând pentru că. fiindcă n-a venit precum a vrut el.mai ales dacă e conştient de păcatul său . a nu vorbi neînŃelept. sau spre îndreptarea neatenŃiei prezente. nu se răzvrăteşte când e lovit . sau spre stingerea păcatelor trecute. Filocalia. Căci zice Scriptura: "Până la o vreme va răbda cel cu îndelungă răbdare şi pe urmai se va răsplăti lui cu bucurie. ca unul ce vede 1 Ioan2. Cel ce socoteşte aşadar că pentru una din acestea i-a venit încercarea. Sibiu. care nu sunt de la Tatăl"1. arătându-se nemulŃumit. 2. Maxim Mărturisitorul. definind virtutea răbdării: "A sta neclintit în împrejurări aspre şi a răbda relele. alteori huleşte pe Dumnezeu. iertarea şi rugăciunea. Gândul acesta iată cum îl exprimă Sf. sau spre ocolirea păcatelor viitoare. mai înainte de a veni la calea lui Dumnezeu sau la ostenelele mântuirii. dar mai presus de acestea este a se socoti pe sine pricina încercării. el a avut să bea paharul judecăŃilor dumnezeieşti. 1947. pofta ochilor şi trufia vieŃii. are la îndemână aceste trei: răbdarea. nu primeşte decât bâta"3. ci precum Doctorul sufletelor a socotit că e de folos.. pp. 15-16.

dar şi când n-o cere . Deci fii destoinic. ci se smereşte. 4. Cine vrea să biruie lumea se roagă Tatălui său în ascuns sau în gând. 2 Timotei 2. Rugăciunea nu judecă. răutatea lui va creşte şi se va sălbătici cu totul împotriva oamenilor şi împotriva lui Dumnezeu. 5 6 2 Timotei 1. aducându-ne aminte greşelile noastre. Dacă pe cel ce se sălbăticeşte asupra ta.ca să nu piardă Dumnezeu pe cineva pentru neiscusinŃa ta. în vremea de luptă . Cei ce biruie lumea7 nu sunt nicidecum o adunare de nepu1 Tesaloniceni 5. Deci. nu osândirea ei. că pricina mântuirii este aproapele. prin aceea că-Ńi dă darul răbdării.poate vedea lucruri minunate. . Matei 18. care sunt mai slabi de înger1. . Dacă însă fratele acela mai are de chinuit în robie străină. 5. căci pentru ele biruie El în locul omului. făcând aşa. Căci răbdarea răului. Astfel pentru smerenia ta îl va birui Dumnezeu şi va alunga duhul protivnic dintr-însul. 2 Corinteni 10. 35. 3. cine îŃi ajută. ştiind cui crezi5. Cine are darul dragostei. ori de câte ori întâmplarea o cere . sau chiar îşi va pierde sufletul. Aşa de pildă. De aceea au zis PărinŃii.ajutat de Dumnezeu. la purtarea ta cea după Dumnezeu. cu ale cui arme baŃi război6. pentru orice fiu al lui Dumnezeu. suflete. întoarceri neaşteptate la Dumnezeu. oricât de întunecată purtare ar avea şi oricâte rele i-ar face.dacă luptă după lege2. al iertării din inimă3 şi al rugăciunii. mântuirea lui o va face şi cu ajutorul tău. nicidecum să nu uităm că ostaşi4 ai lui Dumnezeu suntem. întorcând spre bine cele pornite de la lume cu răutate. îl ştie Dumnezeu că se va mântui. din pricina întunecimii sale. 14. nu ale lumii. Iar asupra smereniei vrăjmaşul nu poate nimic. 4 2 Timotei 2. al răbdării şi al gândului smerit. iertarea fraŃilor şi rugăciunea în ascuns au mare putere înaintea lui Dumnezeu. Rugăciunea adevărată cere iertarea lumii. 1 Ioan 5. treci cu bine peste prima piedică a protivnicului pe care Ńi-o ridică în cale prin fraŃii tăi din lume. Stăruind în acestea te-ai făcut pricină de mântuire şi pentru fratele tău din lume. 4. în întunericul necunoştinŃei de Dumnezeu şi de ei înşişi. noi nu ştim tainele lui Dumnezeu: pe cine mântuieşte din lume şi pe cine osândeşte. iar legea este dragostea . Prin urmare.20 CĂRAREA MPARATIEI !■ că fraŃii săi stau legaŃi într-o robie străină. 12.

oricât s-ar părea răbdarea răului o slăbiciune a binelui. ci ei sunt ostaşii împăratului. au scos mintea de la conducere.CĂRAREA 21 tincioşi. 3 1 Corinteni3. o turmă de inactivi. "VRĂJMAŞ MILOSTIV ŞI PRIETEN VICLEAN" Când protivnicul mântuirii noastre se vede bătut la prima piedică . fiindcă nu se supune legii lui Dumnezeu. şi nici nu poate"2. în spate . încât se răscoală cu neruşinare împotriva sufletului. mândria nu-1 lasă să se dea bătut. "Căci pofta cărnii este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu. chinuindu-1 în tot felul. necredincios.ce o ridică în calea robilor lui Dumnezeu prin lume. e tânguirea vicleană a stricăciunii. Aşa vine că fiecare ducem un ateu. care nu trebuie ascultată. ci şi toată stăpânia morŃii. putem spune că e singura cale îngăduită şi în stare să mistuie puterea răului şi să o facă fără rost şi fără vlagă în lume. mai bine-zis. sau. sau o iubire trupească de sine. Foamea îmblânzeşte fiarele.cea mai uşoară . ca să te milostiveşti de el. La o atare înaintare a luptei pentru mântuire se tânguie trupul. în vremea negrijei de mântuire trupul se nărăvise cu patimile şi poftele. Mântuirea e cununa acestei biruinŃe. De la starea asta şi până la a-i face să fie templu sau Biserică a Duhului Sfânt3 e de luptat de cele mai multe ori viaŃa întreagă. Rugăciunea şi postul scot dracii poftei şi ai mâniei din trup. 7. înnoiri r~i"M I BIIAI ' ■ " > ' [ . 16. Romani 8. Acestea îl îmblânzesc. 1 2 Apocalipsă 13. Iar despre nevoinŃa care dovedeşte răbdarea şi credinŃa sfinŃilor1. Firea trupului fiind surdă. nu te poŃi înŃelege cu el decât prin osteneală şi foame. iar acestea l-au desfrânat şi l-au scos de sub conducerea minŃii. acestea însă trebuie conduse după dreapta socoteală. De aceea PărinŃii i-au zis trupului: vrăjmaş milostiv şi prieten viclean. oarbă şi mută. şi se întărâtă până şi împotriva lui Dumnezeu. încât nu se mai Ńine vrăjmaş lui Dumnezeu. ci le stârneşte a doua piedică prin viciile trupului.trupul de pe noi. ca să nu dăuneze sănătăŃii. care prin răbdarea Crucii a biruit nu numai lumea. 10. ci scoasă din rădăcină şi firea făcută iarăşi curată.

130.l. Când vrei cu toată sinceritatea şi tăria să birui piedica a doua. despre care "credeai" că eşti tu însuŃi. decât din prea multa mâncare. 1947. pe alŃii. boala îi întoarce. Postul adică să fie măsurat după vârstă. La vreme de umilinŃă . nici nu-i lasă să meargă vreodată la duhovnic.şi aceştia biruie piedica şi intră în lupta mântuirii. vol. deşi le tânjeşte cugetul. toată. Lepădarea aceasta însă o poate face numai cine s-a ridicat cu mintea mai presus de cele deşarte şi s-a desfăcut din toată dragostea lumească şi şi-a strămutat puterea dragostei sale. 129. cu alte cuvinte: pe cine 1-a ajutat Dumnezeu să iasă din legăturile iubirii de lume. PUIUL NECURAT Sfântul Maxim Mărturisitorul numeşte iubirea de sine "primul pui al diavolului". PărinŃi din Skit. Sau. ed. muşcaŃi la minte de mândrie. îndărăptând. să-şi ia crucea sa în fiecare zi şi să-Mi urmeze Mie"2. trebuinŃa şi putinŃa fiecăruia. toŃi au întârziat sau.i 22 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI Cu tot dinadinsul se atrage luarea aminte că toată lupta aceasta să nu se ducă fără îndrumarea unui duhovnic iscusit care ştie cumpăni pentru fiecare ins aparte: măsura. atunci şi DumSf. Cei ce s-au grăbit fără sfatul dreptei socoteli. 2 Luca 9. şi preamăreau dreapta socoteală. şi ed. 1. I. 1946. 23. au pierdut. însă. începătura mândriei. Ea e cealaltă parte din piedica a doua ce ne-o stârneşte protivnicul în noi înşine: iubirea trupească de sine. II. a viciilor minŃii. . voi. Filocalia. De aceea au zis PărinŃii. p. îl ajută să iasă şi din legăturile dinlăuntru ale iubirii de sine. Sibiu. împotriva ei ne-a cerut Mântuitorul să ne hotărâm pentru lepădarea de sine.deşi postul pe mulŃi i-a făcut sănătoşi . către Dumnezeu.şi după tăria şi felul ispitelor. Cuvânt despre Sf. după sănătatea rămasă . PreŃuirea pătimaşă a trupului pe mulŃi îi întoarce împotriva duhovnicului. ca virtutea cea mai mare1. Sibiu. zicând: "Oricine voieşte să vie după Mine să se lepede de sine. deşi învrăjbirea nu-i Ńine mult. că mai mulŃi s-au păgubit din post.care cearcă pe toŃi . Ioan Casian. p. gândindu-se la cei grăbiŃi să stingă patimile. Aşa cere dreapta socoteală.

4 Romani 8. prin darul lui Dumnezeu. ca bogaŃii. ca să ne mai şi saturăm de ea. Poate că şi de aceea a lăsat Dumnezeu viaŃa aceasta aşa de necăjită. ca pe unele ce ucid puii vicleni şi aduc mult folos de la Dumnezeu. 13. mai fericiŃi sunt săracii7. trupul trebuie stins şi faptele lui vicioase. iar cine-şi pierde viaŃa lui pentru Mine. Cei ce. numai dragostea aprinsă a lui Dumnezeu o poate scoate şi desăvârşit s-o facă scrum. 19. prin negrijă. ca nişte dezlegaŃi de plăcerile vieŃii. Obişnuit noi nu prea putem şti în câtă primejdie ne bagă iubirea de sine. Iar pentru o Galateni2. 3 2 Corintenî 5. omorâte4.CĂRAREA nezeu sporeşte dragostea Sa către tine şi creşte şi dragostea ta către Dumnezeu. De aceea "suspinăm în acest trup. prin umilinŃele cu care o arde. cu atât mai mult cu cât e şi piedica din cale mai mare. înŃelegem că-şi va pierde viaŃa cel ce Ńine la felul lumesc şi trupesc al vieŃii. De aceea toŃi PărinŃii au fugit de laudă şi au iubit ocara şi toată năpăstuirea. când zice: "Cine Ńine la viaŃa lui o va pierde. această iubire trupească de sine şi plină de trufie. cu iubire de oameni. îngăduind încercări. adunate pe mulŃi ani: mănâncă. 35. căci altfel nu putem muri nouă înşine ca să viem lui Dumnezeu1. dorind să ne îmbrăcăm cu locuinŃa noastră cea din Ceruri"3. Căci bogatul zice: "Acum. cu rostul ca să ne scârbim de noi înşine şi să ni se tocească tot gustul de cele de aici. ai multe bunătăŃi. aşa se învoieşte şi se leagă de tare cu plăcerea din lumea aceasta. Iar sub altă formă auzim acelaşi cuvânt. . se izbăvesc şi de legăturile dinlăuntru ale iubirii de sine. întradevăr. Sufletul are şi el o parte pătimaşă. se poartă şi se mărturisesc pe ei înşişi străini şi călători2 aici pe pământ. bea şi te veseleşte". suflete. care. acela îl va mântui"6. 13. va găsi-o" . ci ar vrea să fie veşnică viaŃa aceasta vremelnică. îl va pierde. dar o putem deduce din purtarea de grijă a lui Dumnezeu. 20.39. ajută mântuirea noastră. prin sfatul dreptei socoteli. In privinŃa aceasta stau mărturie cuvintele Mântuitorului. 7 Luca 6. certări şi ocări peste capul nostru. Evrei 11. 6 Marcu8. Deci. 2. încât n-ar mai vrea să-i moară trupul. grăind: "Cine va voi să-şi mântuiască sufletul. 2 1 'Matei 10. Care. nărăvindu-se cu viaŃa cea trupească. Iată de ce. iar cine-şi va pierde sufletul său pentru Mine şi pentru Evanghelie.

atunci dragostea lui Dumnezeu ne arde. Ioan 12. se urăşte pe sine. ci pentru Dumnezeu .24 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI atare socoteală Dumnezeu i-a zis: "nebun"1. îl va păzi spre viaŃa veşnică . iar cine-şi urăşte sufletul său. dăruindu-le Dumnezeu în schimb adevărate bucurii duhovniceşti.şi sufletul are patimile lui: părerea. te poate face să uiŃi că încă n-ai ieşit cu totul din împărăŃia ispitelor. SEMNUL CRUCII Creştinismul nostru ar fi în mare parte de neînŃeles. pentru faptul că se face curat. 25.. sufletul întreg se pierde. aceştia sunt cei ce au biruit lumea şi pe ei înşişi. cu trupul şi cu avuŃia. care toate aici rămân. chiar cea pentru daruri cu adevărat duhovniceşti. Iar dacă nu ardem această înclinare a sufletului spre lume. de una sa ne Ńinem: că nu suntem din lumea aceasta şi nu trebuie Ńintuită "aici" dragostea noastră. Bucuria neînfrânată. ViaŃa şi dragostea lui întreagă este numai Dumnezeu. Deci. iar când revine în lumea aceasta...sufletul care s-a izbăvit de sine şi petrece ca un dus din lumea aceasta. care-L face să uite de sine. şi arde şi piedeca a doua din calea întoarcerii noastre Acasă.iar dacă scapă de aceste bucurii mincinoase. de-am străluci duhovniceşte ca soarele. căci sunt unii care-şi curăŃesc sufletul de patimi prin multe ostenele . a îngerilor căzuŃi. la o atare socoteală cu noi înşine. Cei ce şi-au adunat şi şi-au strămutat unite toate puterile făpturii lor de la lume şi vicii spre Dumnezeu. Şi totuşi n-am scăpat de curse. . dacă n-am considera şi realitatea personală a demonului. ceea ce la puŃini se întâmplă. vca să ne mântuim trebuie să pierdem înclinarea sufletului cea lunecoasă spre împătimirea cu lumea. 20. Cre1 2 Luca 12. cad în primejdie de a se îndrăgosti aşa de tare de propriul lor suflet. Când ajungem. Sufletul însă care se mântuieşte este acela care nu mai trăieşte pentru sine. slava deşartă şi mândria . care zice: "Cine-şi iubeşte sufletul său îl va pierde. în lumea aceasta. încât sufletele lor se sting şi se pierd. Deci. Evanghelistul Ioan prinde tocmai această a treia treaptă a luptei cu sine însuşi după cuvântul Domnului.

Ioan Scărarul că: "Armă mai tare în cer şi pe pământ nu avem. asupra minŃii cu deosebire. dacă nu chiar dezechilibrul minŃii. De aceea. Iar a doua armă pe care o avem împotriva puterii vrăjmaşe este Sf. Nu în zadar semnul Crucii îl numeşte Biserica: "Armă nebiruită 1 Corintenil. Iar a îmblăti prea mult şi fără socoteală numele celui rău. vine în persoană să se războiască cu noi. puterea răului în persoană. Deocamdată să ne mulŃumim a şti că asupra diavolului avem aceste trei arme: Numele Domnului şi al Maicii Domnului despre care zice Sf. 18. dovedeşte fie un raŃionalism sec şi trufaş. în cazul cel mai bun. îl prind în prezenŃa nevăzută. care. Dar nu e bună nici extrema cealaltă. facându-se curate. că totuşi trebuie s-o capete. A nu admite existenŃa personală a îngerilor căzuŃi şi a nu recunoaşte influenŃa lor asupra vieŃii sufletului. dintr-o religie revelată. sau războiul nevăzut. că nu-i lasă să-l facă. nemaiavând ce face.CĂRAREA 25 dinŃa noastră ar fi incompletă şi s-ar dizolva cu uşurinŃă. A admite răul ca pe un principiu paralel binelui înseamnă că ne cufundăm în adâncuri neguroase de istorie. . De acum începe războiul minŃii omului cu mintea cea vicleană. prin gura lumii. socotind piedicile mântuirii la justa lor valoare. de n-a fost chemat de Dumnezeu cu rost de a ruşina puterea vrăjmaşă şi a mai întări neputinŃa oamenilor spre război. Spre războiul acesta însă să nu îndrăznească nimeni. Pentru vremea noastră. fireşte că dovedeşte multă îndărăptare mintală. fireşte că arată lipsă de socoteală. Deci. (Aş întreba pe cei ce nu au cruce: cu ce semn vă apăraŃi voi de diavol?) Ei însă n-au semn. sau îngerul rău. Cruce1. dacă a fost bătut când se lupta cu noi din afară. dacă a trebuit să fugă ruşinat. Mândria lui nu poate răbda bătaie. spunem că în calea mântuirii sau a întoarcerii noastre Acasă se mai ridică o stavilă: vrăjmaşul însuşi. acesta-i chinul păcatului său. fie o ignoranŃă a suficienŃei de sine. cu o revelaŃie completă. într-o doctrină umanitară. căci nu e un război de glumă. a mai zăbovi pe lângă elemente perimate din istoria religiilor. atunci sufletul şi mintea. când naveam o revelaŃie precisă şi deplină a realităŃilor spirituale. Atunci. după zeci de ani de lupte dinlăuntru. într-un raŃionalism protestant. fie că vorbeşte de demoni mult prea mult decât merită în realitate. sau. ca numele lui Dumnezeu". fie că admite răul ca principiu paralel cu Dumnezeu. fără nimic supranatural şi personal. din trup şi din suflet.

cel dintâi. ca să ne arate cărarea cu lucrul şi cu persoana Sa. ni s-a arătat şi ni s-a dat ca model de viaŃă persoana reală a Mântuitorului nostru Iisus Hristos. prin creştinism. De aceea El e Calea şi naturală şi supranaturală a desăvârşirii. Crucea Ta ne-ai dat". pălmuindu-Ńi mintea. să zici în adâncul inimii: "Pentru păcatele mele pătimesc acestea. urmări şi realiza. izbăveş-temă de cel rău". Deci chiar în ceasul tulburării tale. Această desăvârşire urmărită şi aşteptată de Dumnezeu de la om. ori noi eram şi suntem cei ce avem nevoie de mântuire. să-l facă în stare de această înŃelegere şi realizare a desăvârşirii sale personale. 7. a fost nevoie ca Dumnezeu să creeze omul a doua oară şi. în trup de om re-creat. aceasta nu însemnează ca noi să ne dedăm lenei. simŃită de noi ca o credinŃă arzătoare de mântuire. calea mântuirii o numim calea lui Dumnezeu. Căci. ni s-a dat de model în persoana clară şi reală a lui Iisus Hristos. dacă Dumnezeu a tăcut totul pentru mântuirea noastră. anume: S-a micşorat pe Sine şi S-a făcut om adevărat1. căci vede Tatăl osteneala fiului şi nicidecum nu-1 lasă. Şi fiindcă aceasta nu s-a prea putut înŃelege. dar a mers omeneşte pe calea cea nouă. De aceea.26 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI asupra diavolului. Dumnezeu a făcut totul din partea Sa. orice gânduri rele ai avea. El era şi Dumnezeu adevărat. El a mers pe ea. pentru că. dar tară pogorârea Sa. a Dumnezeu-Omului. Doamne. El e pentru noi oamenii măsura desăvârşirii. Iisus Hristos nu avea nevoie de mântuirea Sa. IN PUSTIA CARANTANIEI Până aci se înŃelege şi nu se prea înŃelege drama desăvârşirii persoanei omeneşti. întru totul asemănându-se nouă. născut afară de calea păcatului. . Deci pentru iubirea de oameni a lui Dumnezeu. ni s-a revelat. afară de păcat. Şi întoarce-te cu inimă bună către Dumnezeu. Iar a treia armă de apărare este smerenia sufletului. Filipeni 2. mântuirea noastră ar fi fost cu neputinŃă. pentru că a tăcut Dumnezeu totul şi noi nu mai avem de făcut nimic. Atât doar că modelul revelat trebuie urmat.

primind să se facă om. Cu acest protivnic a avut Iisus o luptă îndoită. care vrea să le surpe. trebuie păzite împotriva cuiva. trebuie apărate. Noi însă zicem: unde e fericirea aceea. în Filocalia românească. una dintre cele mai luminate minŃi ale Bisericii. voi. altfel nu ne mântuim. temându-se ca nu cumva din cauza credinŃei să-şi primejduiască viaŃa aceasta. Dacă avem în vedere pe lângă cunoştinŃa mântuirii şi nevoinŃa. una prin ispitele plăcerii şi a doua prin încercările Luca 10. care rezumă Scriptura. 19. cine vrea să vadă pe Domnul în veacul fără de sfârşit. pentru iubirea de oameni. să cădem şi noi în "primejdia". Maxim Mărturisitorul. Rămaşi în urmă de frică2 sunt destui în toate vremile. dăruindu-ne din persoana şi viaŃa Sa cele trebuitoare. De aceea zic. Şi. '. iar de nu ne primejduim pentru Dumnezeu e semn că nu suntem vrednici. în care a căzut Dumnezeu.desăvârşita lepădare de sine . fiindcă avem de a trece peste şerpi şi peste scorpii şi peste toată puterea vrăjmaşă1. 1-957. cei ce vrem să ne mântuim trebuie să mergem şi noi toŃi aceeaşi cale. ed. sau numai până la o vreme. pp. S-a grăbit să le păzească asemenea unui om. ToŃi aceştia întârzie pe cale. 90. dar mai presus de firea noastră. dar mai ales în zilele noastre. 1-35. toată. trebuie trăite în ciuda firii şi a unui protivnic. 2 Apocalipsă 21. 8. de la început până la sfârşit. Ba mai mult. Iisus Hristos. chiar El însuşi se luptă pentru noi ca să-L urmăm întocmai. Iisus Cel cu cruce ne ajută.CĂRAREA 27 Deci. ne întâlnim cu învăŃă tura Sf. atât pentru trebuinŃa documentării patristice. Din buze mulŃi îl urmează pe Domnul. trebuie să meargă cu El toată calea. iar nu numai până la un loc. Iar ştiind Domnul că toată legea şi proorocii atârnă în pomnca iubirii de Dumnezeu şi de oameni. dar când să treacă prin moartea de pe cruce . cât şi pentru adâncimea şi frumuseŃea învăŃăturii Sfântului. S-a coborât sub lege. Dumnezeu prin fire. . Aceste porunci. . Maxim Mărturisitorul3. să desfiinŃeze osânda cea veche a lui Adam.G. Depanăm deci firul cărării în spiritul Cuvântului ascetic al Sf. 'MigneP. iar noi nu suntem decât numai oameni. sau caracterul ascetic al cărării spre desăvârşire. după înviere.91 2.mulŃi se dau înapoi. pe toată calea pământească. 1947. ca păzind porunca asemenea unui om. I. Sibiu.

Deci. El e modelul de luptă. şi mergând în pustie ca să fie ispitit de el. dacă. pe Duhul înrudit. avuŃiile şi slava sunt cele trei între care se frământă toate cele omeneşti. Catehezele. Deci. Iisus a venit să se lupte cu diavolul. a pornit împotriva Lui tot războiul.7. 18.ca om . toată Ńi-o dau łie". iar câştigând .o biruinŃă desăvârşită asupra lui. dar numai dacă ne luptăm şi noi ca El. a biruit pe diavolul ca om.zicând Domnului: "łie îŃi voi da toată puterea şi strălucirea ei. Tu te vei închina mie. 205-206. înşelându-se şi crezându-L astfel. ca om. cu acestea a ispitit şi pe Domnul în pustie ca doar-doar îl va prăvăli şi pe El în prăpastia pierzării. Astfel. El l-a bătut cu Scriptura. Privitor la aceste cuvinte semeŃe ale ispititorului. din ceruri. Cu biruinŃa Sa. întrupat în om adevărat. ci cu orice cuvânt al lui Dumnezeu"! Dar diavolul n-a renunŃat la luptă. ci L-a ispitit iarăşi cu strălucirea tuturor împărăŃiilor pământului . iar nu ca Dumnezeu. Izvoarele Ortodoxiei. căci flămânzise. Ciril al Ierusalimului se întreabă dacă a minŃit Satana atunci. Cateheza VIII. 8. în Pustia Carantaniei3. 4 Sf. grăind din Scripturi: "Scris este: Domnului Dumnezeului tău să te închini şi numai pe El unul să-L Luca 10. Sf. 2 1 . doar va putea cumva să-L facă şi pe El să pună mai presus materia lumii decât iubirea lui Dumnezeu. l-a bătut. zicând: " Scris este că nu numai cu pâine va trăi omul. ca fulgerul l-a aruncat din ceruri1. cap. ca pe tot omul. Mântuitorul ne-a învăŃat şi pe noi meşteşugul războirii. căci mie-mi este dată şi o dau cui vreau. pp. Iată prima ispitire prin plăcere: diavolul l-a crezut om. ca să facă din pietre pâini.6. întrucât numai aşa ne putea împinge la toată îndrăzneala câtă trebuie.cu slava puterii politice . Deci El e meşteşugul. căci cu puterea de Dumnezeu. cunoştinŃa şi puterea. ca să sfărâme lucrurile diavolului2 şi să surpe stăpânirea lui în care Ńinea pe oameni. cât Ńine cărarea. sau. biruinŃa ne-a dat-o nouă. 1 Ioan 3. în dar. ca om adevărat.28 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI durerii. când L-a ispitit. Ciril al Ierusalimului. 3 Luca 4. Mântuitorul de aceea a şi venit. Bucureşti. ne-a dat cunoştinŃa şi ne-a dat şi puterea. silit de prezenŃa lui Dumnezeu. 1943. vol. 1-13. E bine de observat că Iisus Hristos. a spus adevărul?4 Ci răspunzând Iisus. ştiind diavolul că mâncările. văzându-L pe El mărturisit la botez de Tatăl şi primind.

. Toate aceste ispite au ascunse în ele momeala plăcerii. Semn că a mai venit şi sub altă formă. ca să Te păzească şi Te vor ridica pe mâini. Matei 5. ar fi căzut din dragostea Tatălui. deoarece mintea lui. ar fi călcat El porunca primă din lege. ca nu cumva să Te izbeşti cu piciorul de vreo piatră". dacă mai avem inima prinsă de ceva de pe pământ. de vreme ce dragostea noastră către Dumnezeu încă n-a ars şi aŃa aceea. 8. diavolul se duse de la El până la o vreme. Căci ştie vrăjmaşul că plăcerea pământească. 48. Aşa. după Sf. sau acul păcatului2.CĂRAREA 29 slujeşti"1. căci este scris că îngerilor Săi va porunci pentru Tine. ca Tată al oamenilor3. stăpânitorul lumii acesteia încă ne mai Ńine legaŃi în împărăŃia lui. Corinteni 15. ci în minciună. Dacă Iisus s-ar fi biruit de oricare dintre acestea. pe care avea s-o propovăduiască. are drăceasca putere să desfacă pe om de dragostea lui Dumnezeu şi să i-o întoarcă spre plăcerea a orice altceva afară de Dumnezeu. IUBIREA E CĂRAREA Protivnicul L-a încercat pe Domnul prin aceste trei: prin neputinŃa trupului. Tot războiul protivnicului acesta a fost: ca să-L facă pe Domnul să calce dragostea către Dumnezeu ca Tată. îl duce pe Iisus pe aripa templului din Ierusalim. prin slava deşartă şi prin ispitirea de Dumnezeu. Când s-a văzut diavolul bătut din Scripturi a luat şi el Scriptura. sau. strâmbă înŃelesul oricărui cuvânt. 56. Prin urmare. însă diavoleşte. de vreme ce el nu stă în adevăr. ispita prin plăcere. pentru cine umblă după ea. căci ştie şi el Scriptura. răspunzându-i: "S-a zis în lege să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău!" Şi după ce sfârşi toată ispita. zicându-I: "Dacă eşti Tu Fiul lui Dumnezeu. Maxim. însă în chip felurit. fiind nebună. ' Luca 4. aruncă-Te de aici jos. Atunci Iisus i-a tăiat scurt şi ispita aceasta. între oameni ca nimeni altul: porunca dragostei de Dumnezeu. Toate la un loc alcătuiesc chipul dintâi al războiului.

Filocalia. neputând răbda încercările. "Neputând vrăjmaşul să-L facă pe Domnul să calce porunca iubirii de Dumnezeu. p. să-i înfricoşeze. ca pe unii ce puteau să nu se lase conduşi de el. ed. Sf. Răspunsuri către Talasie.30 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI După ce Domnul 1-a bătut pe diavolul în Pustia Carantaniei în sfânt sufletul Său . cu ajutorul nelegiuiŃilor iudei. fiind prin fire bun?) ci. ca. Căpeteniilor şi Stăpâniilor celor rele. I. cea prin plăcere. Sibiu. porunca iubirii de oameni. să-i mustre. unelte ale sale. cum credea el. ispita a doua. aşadar. după ce a venit în lume. MântuiLuca4. până la o vreme"1. nu înceta să-i sfătuiască. să-i plângă. care e stârnită de protivnicul cu menirea de a învrăjbi pe Iisus cu oamenii şi pe oameni întreolaltă. Maxim Mărturisitorul. s-a străduit pe urmă. Iată cuvintele Sf. 13. Cuvintele Evanghelistului ne descriu şi această latură a războiului. ca un Dumnezeu. oameni slabi dar cu putere mare. prin cele ce I le-a făgăduit în pustie. întrebarea 21. n-a urât pe fariseii puşi la lucru de el (căci cum ar fî facut-o. Blestemat de ei. Satana a răsculat împotriva Mântuitorului pe oamenii puternici de atunci. să-L facă să calce porunca iubirii de oameni. Domnul le-a îngăduit să-şi pună în lucrare şi al doilea atac. sau îi va urî. cunoscând gândurile protivnicului. şi aşa va greşi măcar împotriva celei de-a doua porunci. Semn că a mai venit iarăşi. Maxim Mărturisitorul despre acest numit al doilea fel de ispită pe care 1-a avut Mântuitorul de învins: "După ce. 2 1 . 65. prin biruinŃa asupra primei ispite. însă de data aceasta războindu-se cu Domnul prin oamenii lumii acesteia. Maxim. diavolul se depărta de la El. cum zice Sf. se purta cu îndelungă răbdare.curat de lumea aceasta ca o pustie .. Dar Domnul. căci zice: "Şi după ce sfârşi toată ispita. ca doară-doară Iisus îi va blestema. să fie adus să-i urască pe cei ce-l întindeau curse şi aşa să calce porunca iubirii de oameni. prin durere. cu ispita prin durere"2. Maxim. pe cei purtaŃi de el. viclenii vremii. 1948. cărturarii şi fariseii lumii vechi.a venit să-L bată şi între oameni. adică să vină şi cu încercarea ce le mai rămăsese. 3. a zădărnicit planul Puterilor. Să urmărim deci uneltirile protivnicului. tot după cuvintele Sf. voi. Satana (care însemnează "protivnicul") îi îndemna pe cărturari şi farisei la feluritele meşteşugiri împotriva lui Iisus. Aceasta e. să vedem metoda lui şi metoda lui Dumnezeu.

CĂRAREA 31 torul. Căci iată eu aduc pe Servul Meu Odraslă"5. deşi-i ducea diavolul.48-59. Proorocul îl vede pe marele preot schimbându-i-se veşmintele rele cu altele bune şi punându-i-se podoabă curată pe cap. iar pe ei îi iubea şi-i învăŃa înainte2. prin aceasta se vedea limpede că Iisus e Dumnezeu şi Dumnezeu este iubire7. Iisuse. 1. n-au putut pricepe ispita în care cădeau pizmuind pe Iisus. tu şi soŃii tăi. învăluiŃi cu lumea aceasta. Căci iată: Dum1 2 Ioan 8. Astfel Adam Cel nou a înnoit pe cel vechi. e drept. Pătimea cu îndurare şi le arăta toate faptele iubirii. ' 1 Ioan 4. 4 Zaharia 3. pp. minunat război! în loc de ură Iisus arată iubirea şi răpune pe tatăl răutăŃii prin bunătate. mare preot. iar îngerul atrăgân-. Sf. 8-9. care stau înaintea feŃei tale: căci ei sunt chipuri pentru viitor. 8. 'Matei 22. . iar necredincioşilor (ateilor) le vestea înfricoşatele pedepse veşnice. a primit cununa învierii pentru noi. că şi ei vor fi ispitiŃi. Maxim Mărturisitorul. Filocalia. 2. însă nu i-a urât nici o clipă."3 Dumnezeu îi prevenise pe mai marii templului prin vedenia lui Zaharia proorocul. Ioan 8. vestea învierea morŃilor şi făgăduia viaŃa veşnică şi împărăŃia Cerurilor celor ce cred. iubindu-i şi pe ei. Sibiu 1947.41-47. Iar pe cel ce lucra prin ei (prin atei) îl bătea cu iubirea de oameni. împlinindu-le Iisus ca nimeni altul. îi învăŃa căile vieŃii şi zugrăvea prin fapte chipul vieŃuirii cereşti. Pe acestea două ni le-a dat ca porunci.mai adevărat vorbind. ca să i se-mpotrivească"4. dându-1 la iveală şi arzându-1 cu adevărul. Cuvânt ascetic. Iată cuvântul: "Şi mi-a arătat pe Iisus (sau Iehoşua). marele preot. în chip omenesc. ed. Aci stă taina pentru care poruncile lui Dumnezeu bat pe vrăjmaşul. pentru porunca iubirii şi.S-a străduit până la moarte. In acest scop. când are cine le trăi. i-a mustrat şi i-a certat ca nimeni altul1. pentru ei . de vreme ce pe diavolul din ei îl certa şi-1 umilea. stând înaintea îngerului Domnului şi Satana la dreapta lui. Totuşi ei. I. O. du-i luarea aminte: "fii luător aminte. dobândind biruinŃa deplină împotriva diavolului. ca să ia aminte. răbdând atâtea rele de la ei . 8. Iubirea de Dumnezeu şi iubirea de oameni în care atârnă toată Legea şi Proorocii6. Zaharia 3. voi. 37-40.

32 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI ■ - > nezeu se ascunde în poruncile Sale. fără primejdii grave. în apariŃia lui personală din pustie. 2. Noi muritorii însă n-avem de a începe lupta de la arătarea făŃişă şi personală a protivnicului. Sf. Filocalia. Capete gnostice. Iisus bate pe diavol . Când războiul nevăzut între iubire şi ură a ajuns aci. biruind prin dragostea de Dumnezeu ispita aceluia când îl îmbia cu momeala plăcerii din materia lumii. ne-ar fugi mintea de spaima arătării lui înfiorătoare. 1 . când vrea să urmeze pe Domnul. 193. poate să-l aducă până la Sf. prin Iuda vânzătorul. 1946. 249. Sibiu. Sibiu. 63. Trăirea acestor porunci arde pe diavol aşa de cumplit. nu suportă impresii prea tari. voi. acolo de unde doar Iisus a început lupta. Marcu Ascetul. după slăbiciunea la care-1 găseşte. Filocalia. care-s biruiŃi de el. în rând cu tâlharii.l. încât acesta răscoală puterile iadului şi cu ele aŃâŃă pe oamenii lumii. voi. şi. ca peste toate acestea să rămână sănătos. 1947. Mântuitorul a înfrânt întâi pe protivnicul în duh. p. fizică şi psihică. 1947. Noi trebuie să începem urmarea Mântuitorului de la purificarea de patimi. după unii. E lucru ştiut că sistemul nostru nervos.tot ca om. I. Maxim Mărturisitorul. să nu uităm . îl dezechilibrează. răvăşit de atâtea vicii săvârşite de noi sau de un şir întreg de părinŃi înaintaşi. 247. în stare de a ne apropia. diavolul nu-L mai putea răbda să-i facă împărăŃia de jaf. 3 Ioan 6. Din cele de până aci vedem că lupta Mântuitorului cu protivnicul pentru porunci şi pentru mântuirea noastră prezintă câteva deosebiri faŃă de stadiile luptei pe care are să le întâmpine omul. ed. Iar prin lege. Sibiu. Adică prin desăvârşita lepădare de sine sau prin primirea de bunăvoie a morŃii.prin neputinŃa şi nepreŃuirea trupului3. ca să ajungem după multă vreme la o sănătate. p. L. prin stăpânitorii lumii acesteia. durerea însă a primit-o cu dorire mare4. căci. 1. şi-I cere nedreapta răstignire pe cruce. prin slujitorii templului: arhiereii Arma şi Caiafa. II. 50. E lucru ştiut şi probat de medicină că spaimele (traumatismele) peste puterea de răbdare a sistemului nervos. după cum ne asigură SfinŃii Marcu Ascetul1 şi Maxim Mărturisitorul2. p. vol. 4 Luca 12. Plăcerea a alungat-o cu hotărâre puternică. Despre legea duhovnicească. ed. şi-i năpusteşte împotriva lui Iisus şi a oricărui ucenic al Lui. şi ed.

atât a Mântuitorului cât şi a ucenicului. dar care poate Ńine o viaŃă întreagă . descrisă de Evanghelii. fratelui Său2 şi ucenic pe aceeaşi cale. Fireşte că şi noi în lupta cu patimile . lupta pentru mântuire. asupra trupului Domnului. 10. nimeni nu se mântuieşte singur. Şi pe urmă de tot. a deschis împărăŃia lui Dumnezeu. sau cu ura cea mai mare. şi.treabă de începători. 1 2 2 Corinteiii 13. urmează aceeaşi cărare şi stadii. 4. Hristos Iisus. făcând biruinŃă veşnică asupra răului pe care o va da omului. spunem că mântuirea nu se câştigă cu o faptă răzleaŃă. . a venit să-l bată şi în lume. tot prin durere. în societatea omenească stăpânită de acela. ci presupune şi o faŃă socială. oricât îl lovea vrăjmaşul printr-înşii cu ispita durerii. Această biruinŃă a lui Iisus. răstignind "omul" pe cruce. după ce Iisus 1-a bătut pe protivnic în pustie. dându-şi trupul ca "din neputinŃă"1 să fie răstignit pe cruce ca un făcător de rele.ispita. Omul-Dumnezeu îi va învia pe drepŃii cei din Vechiul Testament. de mântuirea sa se mai leagă o mulŃime de oameni. va afla că prin cruce a înghiŃit pe Dumnezeu. care seamănă mult cu îndrăcirea. 8.trebuie să dăm cu el o luptă în duh. după ce-L va înghiŃi cu poftă. prin omul în care se Ńinea ascuns. Nu-şi putea da seama vicleanul de Taina Crucii care îi va rupe cele dinlăuntru. 3 Efeseni 2. a venit . a vestit învierea şi a dat mântuirea în dar3. Nu-şi dădeaySatana seama că. De aceea. Matei 28. a făcut restabilirea firii omeneşti. De la această deosebire încolo. ispită pe care a biruit-o. Astfel. în această luptă încă suntem scutiŃi prin rânduială dumnezeiască de a-i vedea în toată fioroasa lui prezenŃă.CĂRAREA 33 boala epilepsiei. urmând pe Domnul.prin orânduire dumnezeiască . în societatea omenească Iisus 1-a bătut pe protivnic prin iubirea de oameni.

Maxim Mărturisitorul. Iată cum a înŃeles Sf. vei putea să iubeşti pe cei ce te urăsc. 1 Corinteni 4. noi mângâiem. binecuvântăm. noi răbdăm. Din aceste cuvinte nu urmează că noi trebuie doar să "credem" că "suntem" mântuiŃi şi cu asta am făcut totul ce ar atârna de noi. 2. Pilda Mântuitorului i-a prilejuit Sf. Pavel. Iar de nu. El. 1 . p. e cu neputinŃă. Maxim: "Pavel aşa se lupta împotriva dracilor. 1947. Sibiu. Dracii au pus la cale ocărârea. pe care a câştigat-o Iisus Hristos pentru noi. binecuvânta pe cei ce-l ocărau. Cuvânt Ascetic. gunoiul tuturora până astăzi"1. voi. ed. biruind prin "înfrângerile" lor pe cei ce nădăjduiau să-i învingă. Pavel zice: "OcărâŃi fiind. alungâdu-i prin neputinŃa trupului său. după asemănarea Mântuitorului. ca să depărteze (din cale) pe dracii care lucrau acestea şi să se unescă cu bunul Dumnezeu. ispitiŃi prin ei."2 Darul mântuirii deci se dobândeşte chiar ca dar.34 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI CĂRAREA SFÂNTULUI PAVEL Ajunşi la acest loc al depanării cuvântului e bine să mai lămurim câteva lucruri. cu mare luptă. Deci pe protivnicii care lucrau acestea îi zădărnicea prin acest chip al luptei. după cuvintele Sf. care luptă să aducă pe credincioşi la ură. 12-13. vei urmări acest scop. hulirea şi prigonirea lui. dintre care cel dintâi e îndreptarea părerii greşite ce o au unii creştini despre "mântuirea în dar". ca să-l mişte la ura celui ce-l ocărăşte. frate. ca. Pavel multe şi adânci meditaŃii. Dar Sf. cunoscând gândurile lor. ca o lepădătură ne-am făcut. ne arată cu faptele şi chipul biruinŃei împotriva vicleanului. stârnind împotriva lor (a Apostolilor) pe oamenii mai nebăgători de seamă. ~ Sf. Ei aveau ca scop să-l facă să calce porunca iubirii. huliŃi. Pavel pe Domnul şi cum i-a urmat cărarea. I. Iar Apostolul. Aşa a slobozit Pavel mulŃime de lume de sub puterea viclenilor şi a unit-o cu Dumnezeu. prigoniŃi. răbda pe cei ce-l prigoneau şi mângâia pe cei ce-l huleau. care lucrează în trup plăcerile. Filocalia. îl huleşte şi-1 prigoneşte. Dacă deci şi tu. 10. el şi ceilalŃi Apostoli. să-i facă să calce porunca iubirii. biruind pururea răul prin bine.

' . scuzându-ne lenea. căutând mereu pe fraŃii Săi6.vol. I.. 4 2Timotei4. ca pe Pavel"7. ed. credinŃa am păzit3. pe care încă o tot duce printre oamenii ce-L pălmuiesc cu ură de fiară până la sfârşitul veacului de-a'cum. 6 . şi neavând odihnă până nu-i adună pe toŃi Acasă. Filocalia. făcându-se cărare de la om la Dumnezeu. lămurindu-1 ca aurul. El umblă nevăzut de oamenii cu ochi de lut. Matei 28. 1 4 .2. Sf. "până-i va prinde pe toŃi cei ce se vor mântui. 10. A ieşit din cercul vicios al plăcerii şi al durerii. luptându-se după lege5 pentru legea care rezumă Scriptura şi mântuirea. că Iisus a fost Dumnezeu şi aşa a biruit puterile protivnice şi îndărătnicia firii. că s-a arătat mai presus de lunecuşul plăcerii şi ascuŃişul durerii. Capete despre dragoste. de acum aştept cununa. a mers şi merge înaintea noastră. p/77. Iată ce mare e sfatul Sfintei Treimi: ca Unul din Treime să se facă om pentru noi şi pentru a noastră mântuire. dar nimic de pe pământ n-o poate spune. căci iată Sf.unirea desăvârşită cu Hristos. Asta nu se poate tăcea. personificate în Iisus Hristos. Sibiu. Ca mărturii netrebnice îi ştim dragostea cu care ne iubeşte El. strigând să aibă în lumea aceasta soarta lui Dumnezeu. întru totul asemenea nouă. Unul ca acesta trăieşte ca un dezlegat de viaŃă şi nici o urgie a vremii nu-i poate face nimic.. p . 13. în fiecare veac de oameni până la sfârşitul lumii. 1 Corinteni 9. pândind şi alergând după fiecare ins. Deci nu mai avem motiv să spunem. cu păcate grele. mărturisind abia la capătul alergării: "Calea am săvârşit. în care de obicei se învârte până la absurd viaŃa omenească. Maxim Mărturisitorul. năzuind spre Ńintă1. 7 7. 1947. fără să se fi socotit că a ajuns2. Dumnezeu-Omul. Mântuitorul. şi iată-1. decât a-i desăvârşi. 2Filipeni3. ceea ce e totuna cu crearea firii din nou. 20.CĂRAREA 35 Iată de data aceasta un om păcătos. ba şi bolnăvicios. Pavel era om. unul ca acela sare ca ars din orice iubire conservatoare de sine şi se roagă.8. omeneşte. Nu putem rămâne decât uimiŃi de dragostea pentru înŃelepciunea şi iubirea lui Dumnezeu. 32Timotei4. Şi aceasta o face mereu. Iar cine L-a şi văzut pe Domnul şi neasemănata-i Cruce.

aceasta curăŃeşte şi viaŃa noastră. n. . ce se întorc Acasă. Cu toate acestea. cea din iubirea de oameni. căci acesta-i focul azvârlit de Dumnezeu pe pământ1: pârjolul dragostei. dorul lui Dumnezeu după cel mai mare păcătos este neasemănat mai mare. decât dorul celui mai sfânt om după Dumnezeu. arde puterile răului şi străluceşte cu lumină dumnezeiască pe smeriŃii Săi următori.36 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI Dacă simŃim suferinŃa fără asemănare a lui Dumrfezeu Mântuitorul nostru. care aprinde lumea.

i I II ÎNVĂłĂMINTELE REGILOR .

a luat plata neascultării. Dintre cei ascultători alegem spre învăŃătură pe regele David. Pricepem prin urmare că ucenicul sau credinciosul e dator cu ascultarea din dragoste către duhovnicul său. Iar dintre neascultători îl alegem pe regele Saul. căci tară darul acestuia e cu neputinŃă izbăvirea de necazuri şi mântuirea. vicleniile protivnicului nevăzut. războindu-ne prin lucrurile sau oamenii văzuŃi. Natan proorocul. spre deosebire de sfetnic. 1 Matei 10. dacă duhovnicul n-ar avea meşteşugul. ştiinŃa şi puterea de la Dumnezeu. Căci zice: "Cine vă primeşte pe voi pe Mine mă primeşte"1. care mijloceşte între om şi om. care nu primea sfatul lui Dumnezeu prin Samuil şi. neascultând până în sfârşit. care stătea sub povăŃuirea duhovnicului său. Deci. în calea Duhului. desăvârşit pierzându-se.SAUL ŞI DAVID Pe calea mântuirii nimeni nu poate merge singur de nu se va lăsa condus de mâna nevăzută a Mântuitorului. oricând ar putea scoate pe ucenicul Domnului din calea mântuirii şi să-l rătăcească. 40. . slujitorii Săi văzuŃi. prin preoŃii Bisericii. îl numim pe Natan duhovnic şi nu sfetnic al regelui. MulŃimea ispitelor. dar şi foarte mulŃi neascultători. Sfânta Scriptură ne înşiră mulŃi ascultători buni. ca să împrăştie şi mereu să strice lucrăturile protivnicului. pentru faptul că era îndreptător în ale duhului şi mijlocitor între legea lui Dumnezeu şi fărădelegea omului. nu poŃi merge fără ucenicie la duhovnic.

"Un om simplu a vorbit împăratului. Ştim că era uns rege de Samuil proorocul. 1 Sf. care. 'Evrei 11. cit. op. după dar.şi aşa i-a luat femeia. a pus la cale cu făŃărnicie şi vicleşug trimiterea bărbatului ei în primejdie de moarte . p. I-a arătat că. ca şi cum L-ar fi văzut"3. Avea cineva oare vreo dovadă contra lui? Ştiau oare oamenii de fapta lui? Fapta s-a săvârşit repede. prooroc. S-a întâmplat deci odată că o vecină a sa.. era al optulea copil la părinŃi şi ciobănaş cu slujba. dând de trai bun. printr-o asemănare. trupul însă. i-a făcut înŃeleasă legea care atârnă peste fărădelege.. cel uns de Dumnezeu cu cinste de rege şi cu darul de prooroc. 7. Astfel a trimis Domnul la David pe Natan proorocul. împăratul cel îmbrăcat în purpură nu s-a mâniat. până a nu fi rege. însă acesta murise. Ciril al Ierusalimului. 76.40 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI CUM ÎNCEPE O DATORIE David. ci la Cel ce i 1-a trimis. femeia lui Urie. căci nu se uita la cel care vorbea. a fost rea înaintea lui Dumnezeu"2. Când însă a ajuns rege."4 Proorocul. . l-au năpădit poftele.27.. Şi zice Scriptura: "Fapta aceasta. se gândea la oastea îngerească a Domnului şi tremura în faŃa "Celui nevăzut. pe care a facut-o David. Iată-1 pe David.. spre învăŃătura noastră.unde a şi murit . vrăjmaş al lui Dumnezeu1 şi ucigaş de om. VREMEA DE PLATA Să vedem acum. proorocul însă îndată a fost de faŃă să-l mustre. Nu 1-a orbit pe David cohorta ostaşilor din jurul său. în ce chip îi rânduieşte Dumnezeu îndreptarea. David a văzut-o şi s-a aprins de pofta curviei. După slujbă era rege. A aflat cine e. omorând bărbatul şi preacurvmd cu femeia rămasă.27.. făcea baie. 1-a adus să-şi cunoască păcatul şi vinovăŃia de moarte. făcând 1 2 Romani 8. trăind cu toŃi fraŃii săi o viaŃă cumpătată. sau văzătorul înainte al celor ce au să vie de la Dumnezeu. dimpotrivă. 2 Regi 11.

Iată smerenia împăratului. Celui ce i 1-a trimis. ce ai zis Ńi se va zice. făcută înaintea duhovnicului. Ce-a făcut el altuia în ascuns. Ispăşirea nu-i o pedeapsă de la Dumnezeu. MĂRTURISIREA Când David şi-a înŃeles greşeala şi urmările ei. după felul şi trebuinŃa bolii sale. . ne ajută Dumnezeu. că nu le înŃelegem. a spus celui ce a venit la el sau. iar de nu vrem să primim cele ce vin peste noi. ce încarci pe altul ai să duci şi tu. atârnă şi începe îndreptarea. Şi. zise îndată: "Şi Domnul a ridicat (acum) păcatul de 1 2 Regi 12. nu ne ajută Dumnezeu. Iar fiindcă dreptatea lui Dumnezeu mereu Ńine cumpănă între faptă şi răsplată. în vremea ispăşirii. de unde vin peste oameni toate cele văzute. sabia va atârna în veac asupra casei sale. alŃii îi vor face lui pe faŃă. o îndreptare mai aspră. Când dreptatea lui Dumnezeu se întoarce asupra noastră a sosit vremea de plată sau ispăşirea. fiindcă degrabă şi-a mărturisit greşeala. ci un mijloc de înŃelepŃire. putem vorbi chiar de legea dreptăŃii. mărturisindu-şi vinovăŃia şi zicând: "Am păcătuit înaintea Domnului"1. şi femeia sa va fi luată de alŃii dinaintea ochilor săi. De la această înŃelegere şi recunoaştere a păcatului. înaintea a tot norodul. în ale celor nevăzute legi. Aceasta e mărturisirea după voia lui Dumnezeu. deşi El ar fi vrut. neumblând cu ocolirea. Asta e legea nestrămutată a dreptăŃii lui Dumnezeu care aduce peste capul tău ce ai adus şi tu peste capul aproapelui tău. mai bine-zis. să vrea şi el leacul ce i-1 îmbie Dumnezeu. de îndată i-a venit şi iertarea de la Dumnezeu. Lui i s-a dat meşteşugul. ca de o lege milostivă. cunoştinŃa şi puterea ca să ajute omului în încercări. Toată slujba aceasta a lămuririi ucenicului în ale duhului.ÎNVĂłĂMINTELE REGILOR 41 moarte de om. prin care ne curăŃim de petele faptelor rele. n-o poate face decât duhovnicul. 12. Ce ai făcut Ńi se va face. când vin asupra noastră strâmtorările. Iar proorocul care-1 înfricoşase. dacă le răbdăm de bunăvoie. Iar pentru că a luat femeia altuia.

Tu. cit. Unul e ascultător de duhovnic. primejdia morŃii o înlătură Dumnezeu de deasupra noastră. De îndată însă ce mărturisim păcatele şi vinovăŃia. . oamenii. prin osteneală. însă. celălalt e întunecat. VinovăŃia ne-o iartă Dumnezeu îndată după mărturisire. Această vreme de amărăciune care ne învaŃă minte ca să nu ne mai întoarcem la cele dintâi. . pomenindu-i totdeodată şi de o cheie a domniei paşnice. Deşi fericitul David a auzit mai cu seamă cuvintele: "Domnul a iertat păcatul tău". îndărătnic şi mai rău se afundă. însă noi. toată viaŃa. ÎNCERCĂRILE Dumnezeu ne iartă uşor. 77. fiind uşuratici cu firea şi scurŃi la minte. ascunse cu voia. că atâta vreme cât Ńinem păcatele nemărturisite. e chiar vremea de întărire a sănătăŃii noastre sufleteşti. trebuie să ne întărim în starea de pace cu Dumnezeu..42 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI deasupra ta şi tu nu vei muri"1. Cu obişnuinŃa de a păcătui trebuie să ne luptăm noi. Să nu uităm însă că una e lupta şi suferinŃa omului mărturisit şi alta e suferinŃa omului nemărturisit. celălalt nu ascultă de nimeni. op. aveai mulŃi duşmani din pricina dreptăŃii tale. zicând: "Ai întărâtat mult pe vrăjmaşii Domnului. Unul e luminat la minte. ştiind năravul firii omeneşti. ceea ce-i face îndreptarea cu neputinŃă. Dar pentru că ai aruncat cea mai bună armă. îl previne pe David prin prooroc. Dumnezeu. împărate. ci se îmbrăca cu 1 2 2 Regi 12. ca o sabie care stă să cadă peste viaŃa noastră. te întărea.asta-i uşurează răbdarea încercărilor. sau prin nevoinŃă multă. totuşi împăratul n-a lăsat pocăinŃa. Astfel 1-a lămurit profetul pe David. Sf. Ciril al Ierusalimului. uneori. atâta vreme atârnă pedeapsa lor asupra noastră. Aceasta ne învaŃă cel mai bine calea lui Dumnezeu. Iată cât de repede se schimbă Dumnezeu cu iubire de oameni! înŃelegem de aici. 13. p. ai răsculat pe vrăjmaşi contra ta"2. liniştit şi câştigă din nou nevinovăŃia. nevinovăŃia (castitatea) ta.

ce poate veni unui rege. de robii lui Dumnezeu ca să-i cerce nu cumva să se mai afle la ei ceva iubire de sine. între ceilalŃi fii ai săi. Iată cum îl trece Dumnezeu pe David prin amărăciunile învăŃării de minte.ÎNVĂłĂMINTELE REGILOR 43 sac în loc de porfîră şi şedea pe cenuşă şi pe jos. sau cum îl duce pe calea suferinŃelor. ceea ce era neînchipuit de greu pentru un fiu de rege. Şapte zile a Ńinut postul3. ci cea mai mare putere a înŃelepciunii. David a pus mai presus câştigarea iertării lui Dumnezeu decât tronul său împărătesc şi astfel s-a hotărât să-şi ispăşească 'Psalm 101. p. ceea ce ar fi pricinuit multă vărsare de sânge. Pe de altă parte ispititorul. Regele David (sau dacă vreŃi: sufletul) se săturase de vărsare de sânge şi n-a mai vrut să-şi apere mândria de rege.. una a lui şi alta a fiului său şi să se bată împreună. dar el nu-i asculta2. uneltind răsturnarea de pe tron a tatălui său. op. cu atât îi poartă şi Dumnezeu o iubire şi o grijă mai mare. 2 Regi 12. cit.dacă nu şi-ar fi mărturisit păcatul . Pedeapsa aceasta însă dă roade tocmai contrare aşteptărilor.10. Dar nu numai că şedea pe cenuşă. Sf. sau părere înaltă. care statornicesc pe om în bine. Proorocul îi prevesteşte moartea copilului ce i se va naşte. 17-18. pe când războiul pentru mândrie e dovada celei mai mari neputinŃe. căci fiul său. în casa regelui. cearcă şi pe rege. Pe unul din ei regele îl pedepseşte ca doi ani să nu-i vadă faŃa. ceva mândrie. îndemnându-1 să despartă poporul în două tabere. duhul cel rău. sau în mai mari să-i cufunde. înalŃii săi sfetnici îl rugau să mănânce pâine. 77. ca pâinea am mâncat"1. în locul tronului ferecat cu aur. câştigă dragostea poporului. dar greşeşte cu ea. ci chiar şi mânca cenuşă precum însuşi ne spune: "Cenuşă. Sabia ce ar fi atârnat asupra vieŃii lui . 2 . prin suferinŃa pe care o îndură. ca unul ce era în fărădelegi venit. ca să-şi apere tronul. Căci primirea umilinŃei e cea mai mare putere a dreptului. Iată cum îngăduie Dumnezeu ispititorului să se apropie. Cu cât cineva stă mai sus pe scara răspunderilor obşteşti.se mută asupra copilului său. încep să vie ispite peste ispite. şi prin acestea să-i întineze iarăşi în cele dintâi. Fuga lui dovedeşte însă nu cea mai mare slăbiciune. ca un vameş al văzduhului. ci şi-a ales mai bine fuga de pe tron: umilinŃa cea mai de pe urmă. Ciril al Ierusalimului.

. ca din senin. un om oarecare. dacă n-a izbutit să-l facă pe David să-şi măcelărească poporul în două tabere. Ciiil al Ierusalimului. Sf. fiindcă prin blestemele cele din senin nu 1-a putut scoate din liniştea pocăinŃei. începu să arunce cu pietre după el şi după tot poporul. fugind de prigonirea fiului său: "S-a dus în muntele Eleonului şi mergând plângea. dar nu are putere peste cei ce nu-1 ascultă!4 David însă. pe când regele trecea plângând. Şi cine ar putea să facă mai bine o treabă de asta. luminat de Dumnezeu prin Natan proorocul. Astfel. decât un om de nimica. Căci foarte mari târcoale dă vrăjmaşul în jurul celor încercaŃi. cit. dar totuşi de vreo treabă lui Dumnezeu. duhovnicul său. De pildă prin ea îngăduie Dumnezeu oricui. Ispititorul însă. s-a mulŃumit vrăjmaşul să intre într-unui din sfetnicii săi şi să ceară regelui moartea omului aceluia: "De ce acest câine leşinat blestemă pe Domnul meu? Mă duc să-i tai capul!"3 . nelegiuitule şi ucigaşule!" Iată cum îngăduie Dumnezeu să-Ńi auzi faptele pe nume. PRIN CUPTORUL SMERENIEI SuferinŃa aceasta mai are şi un alt rost. op.Diavolul dă sfaturile lui la toŃi.30.44 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI deplin fărădelegea şi să nu se mai încâlcească iarăşi în aceleaşi păcate. ispitindu-i să nu se smerească. p. picioarele desculŃe şi toŃi oamenii care erau cu el îşi acoperiseră fiecare capul şi mergeau plângând"1. neînsemnat la slujbă sau la chip. ca să-i scoată din calea mântuirii. şi să-i zvârle în obraz blesteme: "Pleacă. pleacă. Şi. să-Ńi sară în obraz şi să Ńi-1 pălmuiască cu ocările cele mai de pe urmă. 7. 2 2 Regi 16. era aproape sigur că măcar o moarte de om tot va mai scoate de la el. ci să-şi apere "onoarea". 67. era prevenit şi avea cunoştinŃă despre trebuinŃa încercărilor. 9. 3 4 2 Regi 16. capul îi era acoperit (aşa e jalea la iudei). pentru păcatele lor trecute. precum că Dumnezeu a îngăduit şi cu a lui purtare de grijă trebuie să '2 Regi 15. Drept aceea. ca să aprindă în el iuŃimea mâniei ucigaşe.

. iar sfinŃire fără smerire nu este. trebuie să i-o învălui de foarte multe ori cu cuvântul bun. pentru acest blestem al lui"3. nu se lăsa bătut uşor. ne înşelăm după părerea noastră cu "dreptatea" pe care n-o avem. de aceea regele îi spune de mai multe ori acelaşi cuvânt. iar vrăjmaşul a pierit şi el. De aceea regele. 2 Regi 16. Iov 15. arzându-se de smerenie şi lăsând sfetnicul în pace. Nu-1 întreba pe el: de ce mă ocărăşti. Cuvinte de frumoasă mărturie pentru regele care. o taie cu blândeŃe şi cu înŃelepciune. Dar când nu ne cunoaştem vinovăŃiile. (E ştiut că pentru a scoate un gând rău din mintea cuiva. ca să ni le cunoaştem şi să ni le mărturisim . 15.pentru păcatele sale . răspunzându-i ce nu trebuie. ne-ar fi mult mai uşoară ispăşirea vinovăŃiilor. răspunde ca David: pentru păcatele mele Domnul i-a poruncit să mă ocărască şi să mă 1 2 înŃelepciunea lui Isus Sirah 2. Asta-i calea cea mai lungă: de la urechi la inimă.de vreme ce nu luăm aminte la predica Bisericii . când auzi pe cineva făcându-te tobă de ocări şi blesteme.) Iar pentru că sfetnicul nu mai tăcea cu apărarea onoarei. înaintea lui Dumnezeu. cuprins de duhul rău. ca un bun ascultător de Dumnezeu. Cine poate să-i zică: de ce faci tu aşa?"2 însoŃitorul regelui însă. ci întreabă-te pe tine oare de ce mă ocăreşte omul acesta? în orice caz. în loc să asculte ispita vrăjmaşului. ştiute sau neştiute. zicând: 'Toate va căuta Domnul la umilirea mea şi-mi va răsplăti cu bine. ( l 2 Regi 16. nici cerul nu este destul de curat4. era smerit. întru cunoştinŃă fiind. însoŃitorului său taina răbdării sale. în sfârşit. nu răbdăm cele ce vin peste noi. căci Domnul i-a poruncit să blesteme pe David. 5. care cerea moarte de om. prăjina ocărilor.ÎNVĂłĂMINTELE REGILOR 45 treacă . fiecare în calea lui: regele în calea ispăşirii sau a ascultării de Dumnezeu. cea din însoŃitorul său.prin cuptorul smereniei1. zicând: "LăsaŃi-1 să blesteme. 10. ca s-o izbăveşti din robia gândului străin. Drept aceea. regele destăinui. Pe noi însă. Dacă ne-am cunoaşte cât suntem de păcătoşi. ocărâtorul în calea ocării. şi necunoscâdu-ne. nu te pripi cu mintea şi nu sări cu gura. Dumnezeu nu are cum ne aduce aminte de păcatele noastre. cu atât mai vârtos. 12. cu rânduială lui Dumnezeu. Totuşi ne-am putea întreba: de ce îngăduie Dumnezeu aşa palme peste faŃa dreptului? Răspundem că nu este altă cale de sfinŃire şi că. Şi aşa se duceau alături.decât luând. cei păcătoşi şi grei la pricepere.

242. ori pricepem. cap. prin vreo gură slabă. ed. ai avea o viaŃă bună după voia lui Dumnezeu. poate că puŃine zile mai avem şi. I. din îngăduirea lui Dumnezeu. un vecin sau propriul tău copil sau soŃ. nu numai în vremea de aici. De-ai fost păgubit sau ocărât sau prigonit de cineva. şied. şi.l. ca muşcată de şarpe. Nu e bine. la o întâmplare oarecare. 236. Căci celui lămurit în căile lui Dumnezeu tot ce i se întâmplă spre mai multă lumină i se face. mila lui Dumnezeu. 16.46 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI blesteme. . Grija noastră să fie: de-a nu strica ce tocmeşte Dumnezeu. 240. p. iar soŃul tău îŃi aduce aminte acum. 1947. se poate întâmpla să sari. 114. soŃ şi copii cumsecade şi. apărându-te şi îndreptându-te. ci aşteaptă cele viitoare. p. Sibiu. în necazuri bucuraŃi-vă1. totuşi. p. voi. 2 . el la vreme îŃi aduce aminte. Marcu Ascetul. sub formă de necuviinŃă. Filocalia. 67. Sf. Uitaseşi să Ńi le mărturiseşti. vol. cei ce ne-au îndemnat la păcate. 1. ori nu pricepem aceasta. greşeala ce era s-o faci asupră-i. ucigaşă. 238. Poate că şi copilul îşi strigă în ocara sa vreun păcat al părinŃilor. fie cu gândul. Aşa vei afla că omul acela Ńi-a fost pricină de multe bunătăŃi. pentru năpăstuirea ocării. să te dezlegi de vina lor. nu lua în seamă cele de acum. într-un şuvoi de mânie. p. asupra ta. Sibiu. Ńi se aduc aminte. dar nădăjduiesc. fără să ştie că păcatul odată tot răbufneşte. "Gândeşte-te la sfârşitul oricărui necaz fără voie şi vei afla în el pieirea păcatului. Despre legea duhovnicească. aşa din senin. Iar tu. ci şi în veacul viitor. cu şi mai grele vorbe. şi iată. hoaŃă. după părerea ta. Drept aceea. se răstesc la noi viclenii. ne strigă vinovăŃiile uitate pe care mărturisirea şi lacrimile noastre nu le-au şters."2 1 Tesaloniceni 5. Să zicem că. neştiindute de vină cu nici una din acestea şi nepricepând ce se lucrează la mijloc. iar pe cel ce te cearcă. cap. vreo greşeală cu propriul tău soŃ. 67. Poate că. Căci prin cei apropiaŃi primim arsurile cele mai curăŃitoare. oricâtă uitare s-ar fî aşternut peste el. cap. 1946. pentru vreun gând rău asupra vieŃii sale. apăsându-1 şi ucigându-1 cu mânia. înainte de vreme. fie cu fapta. să-Ńi ardă obrazul zvârlindu-Ńi vorbe grele: prăpădită. nu te grăbi. cu lumina cunoştinŃei fiind. de care trebuia cruŃat. 114. Iar pe de altă parte. II. cap. ci socoteşte cum trebuie: poate că nu Ńi-ai mărturisit.ştiut fiind că nu este nedreptate la Dumnezeu.

Maxim Mărturisitorul. dimpreună cu toate lucrurile. Dar şi cel ce îndrăzneşte. Doamne. 2. nici oamenii şi nici dracii. ne-ai mântuit pe noi de cei ce ne necăjesc şi ai făcut de ruşine pe cei ce ne urăsc pe noi. apără şi întoarce toate spre pace. Cuvânt Ascetic. p. Pe drum. când într-un fel când într-altul. 8-9. Când însă ne părăseşte Domnul atunci ne părăsesc şi toŃi prietenii şi vrăjmaşii dobândesc putere împotriva noastră. când acesta trece Iordanul. 34. De aceea a zis David (ca unul ce trecuse prin acestea): "Nu voi nădăjdui în arcul meu şi sabia mea nu mă va mântui. Fiul răzvrătit al regelui a fost omorât într-o bătălie. Sibiu.ÎNVĂłĂMINTELE REGILOR 47 LUMINA SUFERINłEI îndreptarea prin încercări are o vreme a ei. ed. Dacă sufletul se statorniceşte în bine şi purtările dinafară de asemenea. curăŃă. ne învaŃă şi Sfântul Maxim Mărturisitorul1. va cădea cu cădere jalnică. I."2 Iată în viaŃa lui David cum nevăzuta Cârmuire a lucrurilor întoarce toate spre bine. Iată cum. 1 . după cum prindem minte şi ne statornicim sau nu în calea lui Dumnezeu. Deci. când amărăciunea încercării şi-a împlinit lucrul. dar să nu ne punem nădejdea în nici unul dintre oameni. Tatăl său a vrut să-l cruŃe. ne înconjoară mulŃime de prieteni şi toŃi vrăjmaşii noştri sunt fără putere. David ajunge iarăşi rege. Căci Tu. Vremea de amărăciune Ńine de obicei cât Ńine aplecarea spre mândrie. care nu ne mai stau împotrivă. ca să nu-1 omoare pentru greşeala aceea. însă aşa se plăteşte înaintea lui Dumnezeu răzvrătirea copiilor asupra părinŃilor. zicând: "Să iubim pe tot omul. voi. care e mai lungă sau mai scurtă. Cel ce însă se teme de Domnul iarăşi se va înălŃa. Căci câtă vreme ne susŃine Domnul. Filocalia. îi iese înainte şi omul acela care îl blestemase şi tare i s-a rugat de iertare. din suflet. a întors Dumnezeu şi pe cel Şf. 2 Psalm 43. iarăşi întoarce Dumnezeu toate spre bucurie. Despre o atare întoarcere a lucrurilor. căci celui smerit nimic nu-i poate sta împotrivă: nici lucrurile. pentru răbdarea de atunci a regelui. înaintea lui Dumnezeu adevărata virtute e smerenia care tămăduieşte. amărăciunile încercărilor trec şi vremea iarăşi se întoarce spre bucurie. 1947. bizuindu-se pe sine.

câtă vreme nu vrea să-şi mărturisească greşelile. ca să-şi ceară iertare. Ferice de omul. De aceea începe fericind pe omul. Totuşi o tâlcuire pe scurt nu strică. îi trimite Dumnezeu duhovnic. Mi-am mărturisit însă păcatul şi greşeala mea n-am ascuns-o. cel mai înŃelept dintre fiii Răsăritului1. 1. cunoscându-şi greşeala. de pe urma împăcării cu Dumnezeu. în faŃa căruia: 5. După o vreme. Câtă vreme am păstrat tăcerea. căruia i-a iertat Dumnezeu păcatul.CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI ce 1-a amărât. Toate cuvintele Psaltirii dovedesc cunoştinŃa cea din păŃanie. încât şi în vremea de fericire a sufletului nu poŃi uita amărăciunile. i-a dat pe Solomon. sau învăŃăturile din durere. Ferice de acela căruia i s-au lăsat fărădelegi le şi ale cărui păcate i s-au acoperit. regele-prooroc. când durerea de pe urma păcatelor se face nesuferită. ne-a lăsat-o scrisă. 35. când iarăşi avea în suflet starea de fericire. Că ziua şi noaptea mă apăsa mâna Ta şi seca vlaga mea ca de arşiŃa verii. înşiră stările sufleteşti chinuitoare prin care trece omul. mi se mistu iau oasele şi suspinele nu-mi mai conteneau. ca aducere aminte. 2. E Psaltirea. Cu cele descrise până aici înŃelegerea psalmului e mult ajutată. cu care te-a învăŃat Dumnezeu minte. . prin care 1-a învăŃat şi 1-a curăŃit Dumnezeu pe David. Calea. 4. Totuşi. căruia nu-i va socoti Dom nul păcatul şi în sufletul căruia nu se află vicleşug! Psalmul acesta 1-a scris după ispăşirea fărădelegii. singura cale care poate învăŃa ceva pe oameni. 3 Regi 2. Şi. mijlocitor. 3. învăŃătura din necazuri e de aşa fel. Iar în locul copilului ce-i murise. Tocmai ajunsese cu scrisul la psalmul 3 L în el vedem ascunse învăŃămintele pe care le-a trăit el îndată după săvârşirea celor două fărădelegi.

7. Că le simŃim ca suferinŃe9 De nu le-am simŃi ca atare. lumină pentru minte şi milă de la Dumnezeu. iar din odihnă. . n-am învăŃa nimic. Iată apoi învăŃătura de mare preŃ şi de mare nădejde. InŃelepŃi-te-voi şi—Ńi voi arăta calea pe care trebuie să mergi. mila îl va întâmpina. zicând: 10. Precum plăcerea e dascălul păcatelor.ÎNVĂłĂMINTELE REGILOR 49 6. Multe sunt bătăile care ajung pe păcătos! Iar pe (păcătosul) cel ce se teme de Domnul. De aceea toată sluga credincioasă să se roa ge łie la vreme cuvenită. Şi iarăşi dă sfaturi la cei ce nu prea pricep rostul întăririi sufletului în vremea încercărilor. cum e calul şi catârul. Psalmul sfârşeşte cu strigarea de bucurie.totuşi înduri încercări şi de multe ori ani de zile în şir. Nu fiŃi tară minte. pe care o dă proorocul şi pentru ispitele din vremea încercărilor. Să fim înŃeleşi: încercările acestea nu-s pedeapsă. până acuma încă n-a ieşit ceva de folos. sfătuitorul tău voi fî şi ochiul Meu va fi asupra ta. precum şi pentru credinŃa în Dumnezeu. 11. ca a unui izbăvit de Dumnezeu şi iarăşi făcut drept: . care Ńine cumpătul omului. 8. Aci e bine să luăm aminte însăşi mărturia proorocului David. şi chiar potop de s-ar stârni pe acela nu l-ar potopi. ci şcoală. Tu faci să-mi răsune împrejur cântări de mântuire şi-mi zici: 9. precum că îndată după mărturisire Dumnezeu ridică pedeapsa păcatului. aşa durerea e dascălul înŃelepciunii. pe care-i sileşti la supunere cu frâu şi cu zăbale. Tu eşti limanul meu şi Tu mă izbăveşti la vreme de necaz. Zis-am: "Mărturisi-voi Domnului fărădele gea mea! Şi îndată ai ridicat pedeapsa păcatului meu".

2. mângâind orice suflet zdrobit de pe urma păcatelor. Cu Domnul se va lăuda sufletul meu: audă cei blânzi şi să se veselească! 3. ApropiaŃi-vă de Domnul şi vă veŃi lumina şi feŃele voastre nu se vor ruşina. . 6. că nimic nu lipseşte celor ce se tem de Dânsul. Bine voi cuvânta pe Domnul în toată vre mea. ca o făclie. BucuraŃi-vă în Domnul şi vă veseliŃi. l-aude Domnul şi—1 mântuieşte din toate necazurile lui. cu care oricine poate birui toate protivniciile din calea mântuirii şi poate răbda toate palmele ispitelor. Căutat-am pe Domnul şi m-a auzit şi din toate necazurile m-a izbăvit.. 4. cunoştinŃa şi sfatul iarăşi se prind în horă: i| 1. Iar în Psalmul 33 bucuria. Ńinută în mână de David. 8. TemeŃi-vă de Domnul toŃi sfinŃii Lui. toŃi cei drepŃi la inimă. îndeamnă sufletul la ascultare şi smerenie. drepŃilor! ScoateŃi strigăte de bucurie. SlăviŃi pe Domnul cu mine şi să înălŃăm numele Lui împreună. GustaŃi şi vedeŃi că bun este Domnul! Ferice de omul care nădăjduieşte într-Insul! 9. Lumina ei atrage luarea aminte la cârmuirea lui Dumnezeu asupra vieŃii omeneşti.. Şi aşa e toată Psaltirea: o mărturie strălucitoare a bunătăŃii lui Dumnezeu. lauda Lui va fi pururea în gura mea. (Căci) îngerul Domnului străjuieşte împreju rul celor ce se tem de dânsul şi din toate necazuri le îi scapă. Vreun necăjit de-L strigă. 7.CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI 12. 5.

ÎNVĂłĂMINTELE REGILOR 51 .

într-o peşteră." "Faptele acestea arată virtutea prigonitului şi mai strălucitoare. cântând osanalele victoriei." "Invidiosul nu primeşte doctor pentru boala sa şi nu poate găsi leac tămăduitor al suferinŃei.pentru acest singur cuvânt şi a mărturiei date de adevărul însuşi. "Regele Saul mai e şi un răsunător caz de invidie împotriva lui David. scormonea deşertul. Capătul urii lui este să vadă pe cel invidiat din fericit nefericit. din norocos nenorocit. nu s-a înduplecat .CENZURA INVIDIEI Cele descrise până aci sunt numai o parte din încercările pe care a avut David să le pătimească. în nerăutatea lor. binefacerile îi îmblânzesc. pe unul 1-a păzit de moarte şi pe celălalt să nu-şi păteze mâna. CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI . pe când acesta dormea. In vremea prigoanei însă lucrurile s-au întâmplat întors: David a prins pe Saul. Saul a făcut pricină de război cu David. zicând: "David a bătut în zeci de mii şi Sau! în miile sale"1 . El aşteaptă uşurarea bolii numai într-un singur fel: să vadă prăbuşindu-se pe unul din cei invidiaŃi. Dar dreapta Celui Preaînalt. Saul însă nu-şi potoli ura. cu totul protivnici. dănŃuitoarele. Cu cât invidiosul are 1 Regi 18. datorită cântării prea line a strunelor lui David. Zilele cele mai amare însă i lea făcut regele Saul. iar răutatea prigonitorului şi mai evidentă." "Pe unii oameni. totuşi. Dacă ar fi fost întrebat de pricina acestei prigoane. Saul puse la cale să-l prindă în curse şi să-l ucidă cu propria sa mână.deşi Dumnezeu mijlocise între ei . Pe invidios însă. atribuiră lui David câştigarea bătăliei înzecit decât lui Saul. Din copleşirea sa cu binefaceri. Saul ar fi trebuit să mărturisească binefacerile lui David. Saul. pe care Dumnezeu îl înlocuia cu David pe măsură ce acesta deprindea meşteşugul de rege. deşi Scriptura e plină de ele. acesta a încercat de mai multe ori să-şi Ńintuiască cu suliŃa de perete pe binefăcătorul său. Altădată. Odată. 7.şi iarăşi adună oaste să urmărească pe David şi iarăşi a fost prins Saul. scăpându-1 cu oaste cu tot de ruşinea cu care-1 ameninŃa Goliat. izbăvit de furii. binefacerile mai mult îl înrăiesc. Acum David era fugar. ci pornind prigoană cu trei mii de ostaşi împotriva lui.

Invidiosul e duşmanul propriei sale sănătăŃi sufleteşti. nu ne-a putut arăta ceva desăvârşit. 151.9. leii.. Vasile cel Mare" în volumul "Omagiu Patriarhului Nicodim. Tu. cărora li se poartă de grijă. MulŃumind pentru darurile primite şi mai mult se cătrăneşte de purtarea binefăcătorului. eşti legat cu un lanŃ neîndurat. Ed./ Texte traduse de Prof. iar invidiosul nu poate scăpa de sine însuşi. 2 1 . Cel invidiat poate să scape şi să ocolească pe invidios. Vasile cel Mare. am fi destul de sporiŃi în calea mântuirii. vrăjmaşul Ńi-e continuu în inimă. cu atât mai tare fierbe de ciudă. David era o icoană de mai înainte a lui Iisus. ca unele ce s-au închis de durerea lor oarbă în ascunzişurile conştiinŃei. G. totuşi numai om fiind. se îmblânzesc. Invidioşii însă. în Corpus Scriptorum Ecclesiasticorum Latinorum. eşti prizonierul invidiei şi nici o mângâiere nu-Ńi vine în ajutor. Ciprian. Dar numai Cel fără de păcat poate să ne arate şi să ne dea ceva desăvârşit şi în ispăşire.mai mult se supără şi se mânie.G.. . Coman în "Cenzura invidiei la Plutarch. invidiosule. ce avea să vie. mai mult se irită când li se arată îngrijire şi atenŃie. ci S-a Sf. iată o nenorocire tară leac. 31. deşi a trecut cu bine printr-atâtea încercări şi cenzuri. fiind în chipul lui Dumnezeu. învăŃătura desăvârşită o avem de la: "Cel ce. 376-377. Despre invidie P. Adică ascultarea Lui şi ispăşirea Lui să împlinească ceea ce lipseşte din ascultarea şi din ispăşirea noastră a păcătoşilor. De zelo et livore c.parte de mai mari binefaceri. Ciprian şi Sf. dacă noi ne-am purta ca David în vremea ispăşirii păcatelor. A prigoni pe un om binecuvântat de Dumnezeu şi a urî pe cel fericit. Ce fiară nu întrec ei prin răutatea năravului lor? Ce sălbătăciune nu depăşesc ei prin cruzimea lor9 Câinii. cu toate acestea. cărora li se aruncă o coajă se domesticesc. Wien 1868. primejdia e închisă în adânc."2 SOARELE SMERENIEI David. duşmanul tău e cu tine. Sf."1 "Rănile invidiei sunt adânci şi ascunse şi ele nu suferă vindecare. I. p. n-a Ńinut ca la o pradă la egalitatea Sa cu Dumnezeu. col.". HarŃei. Sf.

Chip de umilinŃă desăvârşită ne-a dat Mântuitorul pe cruce: El. Fiul şi slava Tatălui. leproşii erau curăŃiŃi. nu S-a împotrivit. Şi noi suntem printre iudeii care-L pironesc pe cruce . 377. cei dintâi chemaŃi la mântuire. G. C. şchiopii umblau. 31. al celor cereşti şi al celor pământeşti şi al celor de dedesubt. toate acestea încă nu erau crucea cea mai grea. şi la înfăŃişare dovedindu-se ca un om. S-a smerit pe sine. este cea mai uriaşă putere asupra răului în lumea aceasta. piroanele şi spânzurarea pe cruce."2 Şi pentru aceştia S-a rugat Tatălui de iertare. căci ştia ce putere are umilinŃa. Iubirea aceasta de oameni. reprezintă acea coaliŃie a veninului sufletesc contra Mântuitorului. ca.ÎNVĂłĂMINTELE REGILOR 53 golit pe Sine. invidioşii mureau de ciudă. In cele din urmă au osândit la moarte pe dătătorul vieŃii. Dumnezeu adevărat. tot genunchiul să se plece. Crucea cea mai grea. Aceşti contemporani otrăviŃi de răutate reprezintă culmea invidiei omeneşti contra sublimului. cunună de spini.şi încă moarte de cruce. în credinŃa lui Dumnezeu. facându-se asemenea oamenilor. şi care n-a avut niciodată vreo umbră de cădere. Sf. Vasile cel Mare. întru numele lui Iisus. . Răbdând bătăi. I-a pricinuit o cruce neasemănat mai grea. Căci de ce a fost invidiat Mântuitorul? Din cauza minunilor sale printre cei sărmani şi oropsiŃi. iar peste suflet hulirea celor fărădelege. surzii auzeau. au bătut cu biciul pe izbăvitorul oamenilor şi au judecat la moarte pe Judecătorul lumii. Dar Iisus a fost în toate acestea ascultător desăvârşit Tatălui. "Flămânzii erau hrăniŃi. pe care era răstignit cu faŃa.fiecare în veacul nostru . a luat chip de rob. aşa cum sunt. iar binefăcătorul era prigonit. Oamenii aceştia. Pentru aceea şi Dumnezeu L-a preaînălŃat şi I-a dăruit Lui numele care este mai presus de orice nume. scuipări în obraz. 6-10. Despre invidie. pe aceasta o avea la spate. ci a primit să treacă prin cea mai de pe urmă umilire cu putinŃă pe pământ. care boleau de răi ce erau şi care nu pricepeau nimic din dumnezeirea Mântuitorului. P.pentru că Iisus e în toate veacurile. iar celui ce le poruncea îi întindeau curse. pe care-o poartă şi de care se Ńintuieşte Mântuitorul cu fiecare din răutăŃile noastre până la sfârşitul lumii. ascultător facându-se până la moarte . era neasemănata durere a milei Sale faŃă de oameni."1 Răbdarea răului sau umilinŃa. demonii erau alungaŃi. morŃii erau înviaŃi. hrănitorul duşmănit. 2 'Fiiipeni2. orbii vedeau.

că vremea de acum spre pocăinŃă ne e dată. ruşinând încă de aici. urgia focului fugind de la faŃa lui Dumnezeu. Ar trebui să urmăm Mântuitorului toată calea Sa pământească. . . s-au arătat mai presus. cunoscând ei focul dumnezeiesc ce a ars lucrurile lor din noi. Şi nu le trebuie protivnicilor pustiire mai mare în lucrăturile lor. Trebuie trecute vămile. care. vreme rânduită încercărilor. Aceştia. pe vameşii văzduhului. roadă Lui ni-e dată. De aceea El e Pomul vieŃii din Rai. Desăvârşirea Mântuitorului în ascultare şi în lepădarea de Sine. nu numai de plăcere şi durere. le îndesa cununi de spini pe cap. de pe pământ. nu ne mântuim. în ei se întâmpla şi moartea şi învierea Domnului. erau fericiŃi să sufere şi ei chinuri înfricoşate de la necredincioşii vremilor lor. numai să ne câştige pentru mântuirea cu care a venit. De dragostea lui Hristos nu-i mai putea despărŃi nimic. nici dragostea de viaŃă. dar şi acolo dragostea lor de Dumnezeu stinsese văpaia cuptorului. sau mântuirea. a ridicat între creştini şirul fără număr de cuvioşi şi buni biruitori mucenici. aşa şi creştinii biruiau leul nevăzut. sau îi ardea în cuptoare de vii. e roadă acestui Pom. aceeaşi i-a făcut şi pe ei mai tari ca iadul care în zadar vărsa peste ei văpaie de ură. Tinerii din Babilon sunt numai o începătură timidă. sfinŃii. căci dragostea până la moarte de Cel ce ne-a învăŃat cărarea şi ne-a dat ca nebiruită armă lepădarea noastră pe cruce. căci ea arde datoriile noastre şi toată strădania lor. pentru iubirea de oameni. Că aşa zic PărinŃii.dar dacă n-o mâncăm. Pomul îl ştim. măcar tot aşa de zornic. pe cât ne zoreşte foamea şi setea după cele pieritoare. ca la mutarea noastră dincolo. Iisus s-a dat pe Sine umilirii celei mai de pe urmă. rupând pântecele iadului care înghiŃise neamul omenesc cu neascultarea. pentru dragostea Lui. nici frica de moarte. Şi precum odinioară David a omorât pe Goliat şi leul. Prin urmare mântuirea e roadă ascultării până la umilinŃă a Mântuitorului. le bătea cuie înroşite în picioare. care dă viaŃă veşnică celui ce va mânca dintr-însul. a înviat dintr-însul pe Adam şi pe toŃi drepŃii. iar întoarcerea în Rai.54 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI cu smerenia Sa a biruit atât pe pământ cât şi în iad. să nu ne poată opri cu vreo datorie neplătită din vremea de acum. şi de atunci este mântuire. care în rouă o prefăcuse şi mântuia pe sfinŃi. ci au covârşit şi moartea şi viaŃa. Căci prin taina crucii. decât răbdarea cu dragoste a necazurilor.

CEI CE N-AU NECAZURI Nouă. El numai le îngăduie şi spală cu ele vinovăŃiile noastre. ori vrem. dar când înŃeleg "sfârşitul păcătoşilor" . neputincioşilor. Oamenii însă tare greu pricep că îndreptarea prin necazuri dovedeşte nu părăsirea lui Dumnezeu. necredincioşii huzuresc în lumea aceasta şi-şi adună bogăŃii". văzând propăşirea păcătoşilor". Zic însă: cine vrea să urmeze pe Domnul şi să se asemene cu El. unde: "se află ascunse toate comorile cunoştinŃei şi ale Maurn J. ci milostivirea Lui. Căci la Altarul Domnului. Căci ştiindu-le firea. şi. ori nu vrem. Iată. . nu de la Dumnezeu. Aşa se face că sunt oameni păcătoşi care n-au necazuri. îi lasă în păcatele lor. ori pricepem acum. dar nepedepsit nimic nu lasă"1. asemenea cu El va fi. ori vom înŃelege pe urmă.iar aceasta le vine numai când intră la "Altarul Domnului" .abia atunci nedumerirea li se împrăştie. Aceştia sunt cei de care zice David că: "N-au nici o suferinŃă până la moarte şi sunt plini de sănătate. dar nu toŃi primesc purtarea Sa de grijă.ÎNVĂłĂMINTELE REGILOR 55 Nouă. Căci: "Dumnezeu este îndelung răbdător şi mult milostiv. Ba chiar prin aceea ştim că Dumnezeu are grijă de noi. în cruce să se asemene. încă nu ne-a îndesat nimeni cununa de spini pe frunte şi nu ne-a bătut piroanele în tălpi. Fiind atotbun şi atotînŃelept. Aşa încât mulŃi din neştiinŃă: "Râvnesc soarta (pământească a) necredincioşilor. dacă vom avea necazuri. toate necazurile ne vin de la greşeli. cu milostivire. învăŃăm din necazurile altora sau aşteptăm să ne spargem şi noi capul de ele. cu oamenii la ostenele nu iau parte şi nu sunt supuşi la bătăi ca ceilalŃi oameni. cât poate să cuprindă firea omenească. ne poartă de grijă şi ne spală. Râd de toată lumea şi grăiesc de sus. Pe aceştia i-a lepădat Dumnezeu. precum că nu au leac şi nu pricep nimic din ocârmuirea Sa. El aşteaptă o vreme să vadă: ne grăbim noi cu pocăinŃa de bunăvoie sau nu. ca şi ei? Dumnezeu vrea să ajute pe toŃi. deşi cugetăm ale lumii şi umblăm în calea păcatelor.

3-19. pe cei ce n-au necazuri în lumea aceasta.56 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI înŃelepciunii"1. ce le-ar putea face omul. Dimpotrivă. 4. p. aşadar. ca ucigaşii de sine. 1. ei află că: "Pentru vicleşugul lor îi pune Dumnezeu pe căi alunecoase şi-i lasă să cadă în prăpastie şi ajung la pustiire"2. Oseia 8. ci osânda în cealaltă. 240. dar nu în osânda cea mai mare. iubind mai tare mândria şi slava deşartă a vieŃii acesteia. fără plăcerea lui Samuil proorocul şi fără voia lui Dumnezeu4. Iată de ce: Dumnezeu preamilostivul. Astfel primul rege al iudeilor. 1946. n-a pătimit nimic până la moarte. omorârea de sine. Psalm 72. Saul. tocmirea nebună a minŃii lor îi aruncă în deznădejde. Sibiu. a fost ales şi cerut de toŃi bătrânii lui Israil. nu le trimite necazuri pe potriva păcatelor lor. Căci ei. 1947. Totuşi Dumnezeu i-a lăsat în sfatul lor şi le-a dat lucrul după care-i 2 Coloseni 2. încercarea lui Dumnezeu de a-i spăla prin necazurile cele fără de voie. Sibiu. în Iisus Hristos adică. 1 . Filocalia. cunoscându-i Dumnezeu că n-au minte să-l înŃeleagă căile. decât smerenia şi supunerea lui Dumnezeu. Ori toate celelalte păcate. "Deci dacă cineva."3 URZIREA CĂDERII înaintea lui Dumnezeu poate greşi chiar şi un popor întreg. Sf. ci vor merge în osândă. 41 Regi 8. socoteşte că judecata lui va fi fără milă acolo. Nu fericiŃi. din milostivire mai presus de înŃelegere pentru mulŃimea neputinŃei lor. lor li s-ar întoarce tocmai pe dos. 4. II. De aceea. 2-3. p. I. nu-i bagă Dumnezeu în cuptorul smereniei. din care fac cel mai mare şi mai de pe urmă păcat în lumea aceasta: sinuciderea. voi. Căci. nu le mai rânduieşte o îndreptare prin încercări în lumea aceasta. 1. adunate la un loc. păcătuind în chip vădit şi nepocăindu-se. căci mândria lor cea peste măsură de mare nu rabdă nicidecum umilirea încercărilor. 242. şi ed. voi. sunt mai mici decât acesta singur. că nu rabdă neghina o probă ca aceasta. Marcu Ascetul. Despre legea duhovnicească. ed. chiar şi când osândeşte la iad tot milostiv se dovedeşte şi ca un mai-nainte ştiutor din veci a toate.

poporul şi-a recunscut greşeala. încât frica de Dumnezeu şi de Samuil cuprinsese tot poporul. să-l întrebe de nişte măgăriŃe rătăcite5. 4 1 Regi 8. 19-20. li se va da. şi oricare le va plăcea. Samuil şi-a întărit cuvântul acesta. ci Ńineau una: "Dă-ne rege. unde de acum încolo nu le mai trebuie conducerea lui Dumnezeu. ca să nu mai domnesc Eu peste ei"2. precum şi că se va schimba şi se va face alt om. 3 5 '' 1 Regi 8. căci nu pe tine te-au lepădat. pe care vor avea să o îspăşescă împreună: şi rege şi popor. Dar să lucreze păgâneşte nimănui n-a poruncit. ca să-i lege strâns de poruncile lui Dumnezeu. la înnoirea prăznuirii. şi a fost aşa. înscriindu-se la o datorie grea. din nou le-a adus aminte cât de mare e păcatul pe care l-au făcut înaintea lui Dumnezeu că au cerut rege. . ci M-au lepădat pe Mine. înŃelepciunea lui Isus Sirah 15. până şi dar proorocesc6. şi nimănui n-a dat libertatea să păcătuiască. care se abătuse pe la Samuil văzătorul. 1 Regi 9. 20.este viaŃa şi moartea. Iată momentul în istorie când oamenii se depărtează de Dumnezeu mai vârtos ca până acuma. Abia la a treia mustrare cu semn.ÎNVĂłĂMINTELE REGILOR 57 trăgea inima. "înaintea oamenilor . 22. L-a sărutat şi i-a spus datoriile şi drepturile de rege. şi a zis: "Roagă-te pentru robii tăi înaintea Domnului Dumnezeului tău. 2 1 6 7 1 Regi 10. 19. ca să nu-1 lase să facă o asemenea greşeală. 7. îl izgonesc din trebile cetăŃeneşti. Pe acesta 1-a uns rege turnându-i mir pe cap. După oarecare vreme. 15-20."1 Lăsându-i Dumnezeu în voile lor. Samuil. 1. Acesta-i momentul căderii oamenilor de la TeocraŃie la regalitate. La aşa sfat al lor: "A zis Domnul către Samuil: "Ascultă glasul poporului. ca să nu murim. 1 Regi 8. cerând fulger şi ploaie în vremea secerişului. iată pe bătrânii poporului. cei datori cu cunoştinŃa.6.zice înŃeleptul . ei. şi vom fi şi noi ca celelalte popoare!"3 Şi a zis Domnul a doua oară către Samuil: "Ascultă glasul lor şi pune-le rege!"4 Aşa î-a scos Dumnezeu înainte pe Saul. I Regi 12. De aceea n-au ascultat sfatul lui Dumnezeu prin prooroc. S-a luptat Samuil cu poporul. căci la toate celelalte păcate ale noastre am mai adăugat un păcat: când am cerut rege"7. însă ei văzuseră slava de la curŃile regilor vecini şi a regilor pe care-i bătuseră şi sclipirea aurului le-a luat mintea din nou şi se răniseră la inimă cu mândria şi cu slava deşartă. dându-i Dumnezeu altă inimă.

Să nu-1 cruŃi şi să dai morŃii de la bărbat până la femeie. când venea din Egipt. mieii îngrăşaŃi şi tot ce era bun n-a vrut să piardă. 8-10. Atunci a fost cuvântul Domnului către Samuil. zicând: "îmi pare rău că am pus pe Saul rege.58 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI Ar fi locul să ne întrebăm: oare de ce proorocul dădea mereu poporului greşeala peste nas? . se cred curaŃi apărându-se: că n-au omorât. de la tânăr până la pruncul de ŃâŃă. PUTEREA CARE NU ASCULTA în vremea aceea Samuil trimis a fost de Domnul către Saul să-i spună: "Adusu-mi-am aminte de cele ce a făcut Amalec lui Israil. că altfel nu vine iertarea. a primit în ascultare o treabă de sabie. Să nu iei pentru tine nimic de la ei.2-3. şi. de la bou până la oaie. cum i s-a împotrivit în cale. schimbându-şi teocraŃia cu regatul. 1 2 Fapte 3. Iar toate lucrurile neînsemnate şi rele. n-au dat foc şi aşa mai departe. 3 1 Regi 15. pe cele mai bune din oi şi din vitele cornute. de la cămilă până la asin"2. din adâncuri să-şi ceară iertare. Asta era osteneala proorocului: să lucreze cum va şti pocăinŃa din adânc a poporului ca să vie de la faŃa lui Dumnezeu cale milostivă de îndreptare. vremuri de reînviorare' iar nu osândă şi urgie mare..."3 Iată cum de la neascultare începe căderea de la Dumnezeu şi greşelile se Ńin lanŃ. până nu-şi înŃeleg greşelile. decât numai când le izbeşti păcatele peste obraz. care. purtând sabie. le-au pierdut. 19. De fapt ei sunt închişi şi legaŃi la minte cu un văl de întuneric care nu se rupe altfel. una după alta. înŃelegând. Aceasta era porunca lui Dumnezeu către Saul. ci nimiceşte şi dă blestemului toate câte le are. 1 Regi 15. regele lui Amalec.Cu rostul ca să înŃeleagă poporul că a greşit. căci el s-a abătut de la Mine şi cuvântul Meu nu 1-a împlinit. . şi nimiceşte toate ale lui. MulŃi. Mergi acum şi bate pe Amalec. "Dar Saul şi poporul iarăşi au făcut de capul lor: au cruŃat pe Agag.

Dacă-ti dezleagă Dumnezeu taina ascunsă în litere o pricepi. şi iată 1-a cuprins întuneric şi frică mare. Mergi acum1 şi bate pe Amalec şi nimiceşte toate ale lui". că-i pare rău de ce a tăcut.. 15.2-3. aşa a fost cuvântul Domnului către Saul. Cartea lui Dumnezeu. înspre o ispăşire şi o mântuire a neamurilor. Dar pe neamul acela. unde vor fi robiŃi şi apăsaŃi patru sute de ani. când venea din Egipt. 1 I 1 Regi 15. dacă nu Ńi-o dezleagă nu pricepi decât litere. Astfel. căruia vor robi. Ei însă se vor întoarce aici în al patrulea veac de oameni. 13.. îl voi judeca Eu. căci nu s-a umplut încă măsura nelegiuirilor Amoreilor".ÎNVĂłĂMINTELE REGILOR 59 Oare pentru nişte miei. . după aceea. un cuvânt al lui Dumnezeu către om. zicând: "Adusu-Mi-am aminte de cele ce a făcut Amalec lui Israil. Atunci a zis Domnul către Avraam: "Să ştii bine că urmaşii tăi vor nemernici în pământ străin. De aceea. vor ieşi să vină aici cu avere mare. are literă şi are duh. punând pe Saul rege? Sfânta Scriptură. De aceea şi citiri sunt două. 14. şi pentru că războinicii au cruŃat pe căpetenia lui Am alee. 16. La asfinŃitul soarelui a căzut pe Avraam somn greu. să se fi supărat Dumnezeu aşa de tare. şi nişte vite cornute. încât să se tânguie omului. dăm de vedenia lui Avraam: Facere 15: 12. cu care ocârmuieşte neamurile peste veacuri. şi. Ce să fie cuvintele acestea? O descoperire făcută lui Avraam. Cuvântul acesta al lui Dumnezeu spus lui Avraam cu sute de ani în urmă. cufundându-ne în urma timpurilor. prin Samuil. peste rostogolul veacurilor. venea să se împlinească în zilele lui Saul. care dezvăluia purtarea Sa de grijă. Iar tu vei trece la părinŃii tăi în pace şi vei fi îngropat la bătrâneŃi fericite.

. Poporul iudeilor. pp. alegând viaŃa de plăceri în locul împărăŃiei şi a vieŃii trăite virtuos în Duhul lui Dumnezeu. litera legii. după cum s-a scris. întrucât nu suferă faima şi fericirea celui mai bun în virtute şi cunoştinŃă. 3. căci nu i-a împlinit porunca întocmai. ci se înfurie cu atât mai tare cu cât nu-1 poate ucide pe binefăcător. ca "iadul cerut". adică litera cu duhul. odată ce nu poate lucra în armonie ceea ce nimiceşte viaŃa cu ceea ce o hărăzeşte prin fire. scăpându-1 ca de un drac viclean. Maxim Mărturisitorul. David reprezintă Duhul ei. Căci tot cel ce a căzut din iubirea dumnezeiască e stăpânit. 421. 1948. chiar urât fiind. este Dumnezeu şi cei ce se închină Lui trebuie să I se închine în Duh şi în adevăr"2.60 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI Cuvântul acestei ocârmuiri a lui Dumnezeu nu 1-a ascultat regele. Răspunsuri către Talasie. linişteşte prin chitara duhului pe duşmanul chinuit de duhul cel rău şi-1 domoleşte. Dimpotrivă. sau nici nu vrea s-o păzească. voi. adică. întrebarea 65. de boala cea rea a cugetului pământesc. după un înŃeles. 433 şi 447-449. Căci tot cel ce urăşte din invidie şi ponegreşte cu răutate pe cel ce e mai tare în nevoinŃele virtuŃilor şi mai bogat în cuvântul cunoştinŃei dumnezeieşti e un Saul chinuit de duhul cel rău. "Căci Duh. cuvântul care arcuia voia Sa peste veacuri. deşi e pizmuit de Saul. raŃiunea ei. PRIN TALCUIRILE PĂRINłILOR Sf. Sibiu. Adeseori îl repede 1 Sf. dată fiind marea sa iubire de oameni şi nepătimirea la care a ajuns. Acest David spiritual. nu e biruit. Maxim Mărturisitorul1 adânceşte sensul istoriei lui Saul în elemenetele lui spirituale. a cerut să împărătească peste ei iadul. şi de aceea s-a supărat Dumnezeu şi i-a părut rău că 1-a pus rege." "Dacă Saul mai reprezintă şi tipul legii scrise. adică neştiinŃa în loc de cunoştinŃă. Filo-calia. de legea care nu poate păzi nici o poruncă dumnezeiască. Astfel "Saul se tălmăceşte. nu în literă Căci e cu neputinŃă să existe şi să lucreze împreună partea trupească şi partea dumnezeiască a legii. 2 . ed.. şi "acum" atingea din nou pe oameni. prin plăcere. l.

prin taina ungerii cu sfântul Mir. zăpăcită până la nebunie de învârtirea şi nestatornicia celor materiale. e tot sufletul. pe care Ńi-a dat-o Ńie Dumnezeu!"1 Iar Saul este. dobitoacele . la fel Duhul se află în vecinătatea literei. adică contemplaŃia şi cunoştinŃa duhovnicească. se depărtează Duhul Domnului." (Tare se potrivesc acestea la înfăŃişarea vremii noastre."2 Căci precum David era aproape de Saul. toate ale lui Amalec.ca să împărătească peste Israil.) "Căci legea potrivită numai după literă şi înŃeleasă material e. că ai călcat porunca mea. cu un cuvânt. zice. vredniciile celui urât. proprii celor supuse vremii şi stricăciunii. care osândeşte ura nedreaptă şi spune. Căci de la amândouă acestea. însă mai bun decât ea. iar mintea iudaizantă. Invidiosul se poartă asemenea lui Saul. adică cugetul pământesc care chinuieşte cu tulburările şi zvârcolirile neîntrerupte.puii de drac. şi să-l piardă dimpreună cu tot ce are el: femeile . 28. şi dă putere împărăŃiei Duhului. ca pe unele ce-s scuturate de boala nestatorniciei gândurilor. care e mai bun decât tine. fiind scuturată de nenumărate contraziceri şi neavând nici o armonie cu ea însăşi. adică gândul tainic al conştiinŃei. care este o altă icoană a diavolului. pruncii lor . se căieşte când o vede înŃeleasă trupeşte de către Iudei. care a uns pe Sau! . 1 2 l Regi l5. parcă. către care a zis Samuil. care este aproapele literei. n-ascultă. "Şi voi da. cum am spus. sau naŃia iudeilor. 1 Regi 15. de aceea nu mai e literă să-i împace." După alt înŃeles. după ce a călcat poruncile dumnezeieşti: "Nebuneşte ai lucrat. cu respect de adevăr. dăruit de Dumnezeu. din noi din fiecare. prin care se înŃelege diavolul. nebunul de odinioară. De aceea Dumnezeu. care vieŃuieşte după legea scrisă. 19.ÎNVĂłĂMINTELE REGILOR cu ciudă chiar şi pe prea iubitul său Ionatan. El primeşte poruncă să poarte război cu Amalec.patimile contra firii. Saul este tot omul. rege peste Israil. când oamenii s-au răzvrătit împotriva Duhului.înŃeleg legea scrisă . având să se arate după moartea literei. e toată mintea. care a împiedecat ieşirea din robia lui Faraon. în locul lor venind duhul rău. care sunt împletite întreolaltă în chip pământesc. nu împlineşte .plăcerile. CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI 62 Nici Saul al nostru. împărăŃia aproapelui tău. legea scrisă." "E de adaus că pe cei scăpaŃi de Iisus (Navi) îi omoară Saul. îşi schimbă în chip necesar şi ea mereu dispoziŃia. stăpânită de epilepsie. Căci pe cei pe care-i izbăveşte duhul îi omoară litera.

porunca. Saul face o pocăinŃă mincinoasă. Pe lângă cuvântul acesta. Nu omoară căpetenia relelor cu ascultarea de Dumnezeu. având durere în inimă de greşeala regelui. Acum domnia ta nu va mai Ńine. Mir şi Sf. împărtăşanie. deşi poartă piele de miel sau chipul nevinovăŃiei. zicându-i: "Rău ai făcut că n-ai împlinit porunca Domnului Dumnezeului tău. călcând porunca Domnului şi cuvântul tău. ca să nu mai fii rege peste Israil"3. Deci.23. 1 Regi 13. 3 1 Regi 15. care Ńi s-a dat. Deci. noul Israil. suntem unşi preoŃi. Se întâlneşte a doua oară cu regele. 6. neamul cel creştinesc. văzătorul dincolo de literă şi lucruri. atârnă asupra noastră. zicând: "Am păcătuit. în cele trei Taine prin care intrăm în marea obşte creştină: Sf. era legat şi răspunzător duhovniceşte de dânsul.patimile cu chip nevinovat . uniŃi înlăuntrul nostru şi întreolaltă în cuvântul lui Dumnezeu. că: "Nesupunerea e un păcat la fel cu vrăjitoria şi împotrivirea la fel cu închinarea la idoli. 13-14. Domnul îşi va găsi un bărbat după inima Sa şi-i va porunci Domnul să fie conducătorul poporului Său. ca o sabie. Căci. APUSUL UNUI REGE Proorocul. caută să i-o îndrepte. îi spune din nou greşeala sa. ca unul ce 1-a uns rege. îi mai ajută făcând şi o noapte de rugăciune. dar m-am temut 1 2 Facere 6. La acestea. Ungerea cu Sf. ci cruŃă tocmai căpetenia şi câteva vite mai arătoase ale lui. nu omoară dobitoacele cele mai arătoase . Iar dacă facem ca Saul şi n-ascultăm să purtăm războiul după porunca şi puterea dată nouă de sus. Botez. deoarece tu n-ai împlinit ceea ce Ńi s-a poruncit de la Domnul"2. am primit porunca şi puterea de a omorî pe Amalec cel de duh şi toate ale lui să le dăm pierzării. Astfel duhovnicul îşi cheamă regele la pocăinŃă. pentru că ai lepădat cuvântul Domnului şi Domnul te-a lepădat. . părerea de rău a lui Dumnezeu1. Noi. mai mult ca să scape de gura proorocului.dar care tot patimi sunt. regi şi împăraŃi peste patimi.

nici mieluşeii iubirii de sine. înŃelepciunea lui Solomou 17. aducându-şi în sprijin temerea sa de popor. căci dintre fiii lui mi-am ales rege. zicând: "Am greşit. sau ca o vorbă goală a gurii. Săritură care face pocăinŃa cu neputinŃă. Deci. ca una ce nu omorâse de la sine pe regele cel de alt neam. când rugăciunea nu cade de pe limbă numai ca un cuvânt simplu. Temerea sa însă era pricinuită de acea lepădare de sus2. dar dă-mi acum cinste înaintea bătrânilor poporului meu şi înaintea lui Israil. întrucât o împuterniceşte prin purtarea sa de bunăvoie. deci nici mărturisire şi nici iertare. prilejuieşte Sf. în loc de încercări în vederea ispăşirii. Ridică dar păcatul de pe mine. şi îndărătnicia cârmuirii de jos. iar de la Dumnezeu vine. "3. Maxim Mărturisitorul. 299-300. hotărârea detronării. Atunci a zis Domnul către Samuil: "Până când vei tânji tu pentru Saul. .24-25. ba chiar şi cele ce sunt una le desparte. ci e înviorată şi însufleŃită prin împlinirea poruncilor. De aceea. 2 3 4 I 1 Regi 15. nu omorâse cornutele mâniei. 30."1 Iată. zăcând leneşă şi fără consistenŃă. Ba se mai şi îndreptăŃeşte. Deci. când vine din nou Samuil şi vrea să-l aducă la pocăinŃă. Căci nu foloseşte rugăURegi 15. într-altfel (adică făcută pentru alŃii) e lucrătoare când cel ce are lipsă de rugăciunea dreptului săvârşeşte faptele rugăciunii."4 Tânjirea aceasta a proorocului. cu Dumnezeu nu poŃi face diplomaŃie sau compromis. regele sare de la pocăinŃă la îndărătnicia mândriei. unde e apărare nu e smerenie.. op. 11-12. îndreptându-şi viaŃa de mai înainte şi (astfel) făcând tare cererea dreptului. mândria tot stăpână rămâne. a regelui. după cum şi era de aşteptat: omul cu inima împărŃită toate le vede împărŃite.ca şi când aceasta n-ar fi una şi aceeaşi poruncă. atunci e lucrătoare. între hotărârile Cârmuirii de sus... 1 Regi 16. ca să nu mai fie rege peste Israil? Umple cornul tău cu mir şi du-te la lesei din Betleem. frică pe care o simŃea inima sa. pe care l-am lepădat. cit. Maxim Mărturisitorul5 o scurtă învăŃătură despre puterea şi măsura rugăciunii către Dumnezeu pentru oameni. Căci iată-1 făcând despărŃire între porunca Domnului şi cuvântul proorocului. "O rugăciune e lucrătoare când e unită cu faptele poruncilor. 1. 5 Sf.ÎNVĂłĂMINTELE REGILOR 63 de popor şi am ascultat glasul lui. m .

Despre cei ce cred că se îndreptează din fapte. p. dar nu putea să-L facă pe Dumnezeu îndurător. oprind pe slujitorul Său de la plânsul de prisos. Filocalia Sibiu. 1. a luat cornul cu mir şi 1-a miruit. De aceea Dumnezeu 1-a oprit şi pe el de la rugăciunea în zadar. şi ed. Atunci s-a depărtat de la Saul Duhul Domnului." Iar Sfântul Marcu Ascetul spune toate acestea pe scurt: "Păcat spre moarte este tot păcatul nepocăit.ci să o facă lucrătoare şi puternică. 12-J5. II. ca să nu mai fie rege peste Israil. 1. să ceară mântuire prin rugăciunile drepŃilor acela care-şi răsfaŃă sufletul cu cele stricăcioase. 1. neavând în ajutorul plânsului său îndreptarea cuvenită a păcătosului. se desfată mai mult cu păcatele decât cu virtuŃile."3 Drept aceea Samuil a fost trimis la David. Cel ce are trebuinŃă de rugăciunea dreptului trebuie să n-o lase nelucrătoare şi nemişcată . 41 Regi 16. De aceea Dumnezeu. p. De pildă marele Samuil plângea odinioară pe Saul care păcătuise. Sf. în mijlocul fraŃilor săi. care era un copil bălai cu ochi frumoşi şi plăcut la faŃă. 1 . Marcu Ascetul. Ieremia 7. nu e auzit când se roagă. întrucât nu are ca putere a rugăciunii întoarcerea necredincioşilor iudei de la rătăcire. care suferea mult pentru poporul iudeilor înnebunit de amăgirea dracilor. 254."2 "Cu adevărat e o mare nesimŃire. întraripând-o cu propriile virtuŃi şi în stare să ajungă Ia Cel ce poate să dea iertare de greşeli. îi zice: "Până când vei plânge pentru Saul? Căci Eu l-am lepădat pe el. voi. 2 I Regi 16. cât şi slugile lui Saul i-au zis: "Iată un duh rău trimis de Domnul te tulbură"4. şi s-a odihnit Duhul Domnului din ziua aceea asupra lui David. ed. trimis de Domnul. întinându-se cu voinŃa. Pe acesta cunoscându-1 Samuil prin duh.64 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI ciunea dreptului celui care. 1946. I. că nu voi auzi. ca să nu zic nebunie. 1947."1 "De asemenea Ieremia. precum tot aşa de mare nebunie e să ceară iertare pentru faptele cu care de fapt se laudă. Sibiu. şi-1 tulbura un duh rău. spunându-i: "Şi tu nu te mai ruga pentru poporul acesta şi nu mai veni la Mine pentru ei. Chiar de s-ar ruga un Sfânt pentru un asemenea păcat al altuia. 252. 16. având trebuinŃă de ea. nu e auzit. voi.dacă urăşte cu adevărat cele rele .

Saul. Mintea i se întunecă din ce în ce mai mult. Saul a adunat şi el tot poporul şi a făcut tabără. dacă în vremea când avea Duhul lui Dumnezeu n-a vrut să se îndrepte. stăpânit de duhul rău. 1 Regi 28. Se sălbăticea şi asupra lui Samuil. celui ce-i cruŃase viaŃa de mai multe ori?3 Dar o minte nebună nu mai înŃelege cele bune. atunci când puternicii vremii ridicau mâna asupra slujitorilor lui Dumnezeu. Asupra lui David se porneşte cu oaste. Saul însă. 4. ceea ce îi atrage de la Dumnezeu nenorociri şi necazuri fără oprire. ci întoarcerea. 2 1 Regi 22. dacă nu chiar cu neputinŃă. Dumnezeu îi arătase că nu-i vrea moartea. 1-20. dă poruncă să ucidă pe preoŃii Domnului. dar cu orânduire dumnezeiască David îi cruŃă viaŃa de mai multe ori. ca să dezmeticească pe om la minte. umbla să facă moarte de om . 3 1 Regi 24. s-a spăimântat şi s-a zguduit tare în inima lui5. Saul. se răscoală împotriva lui Dumnezeu şi a slujitorilor Lui. ucigând în ziua aceea optzeci şi cinci de preoŃi2. n-a mai dăinuit puterea lor. 4 5 1 Regi 28. odată dovedea dezechilibrul lui nervos. 19. . ceea ce slugile sale au şi făcut. fiindcă Ńineau cu David. cu război.ÎNVĂłĂMINTELE REGILOR 65 Trebuie să arătăm că. Căci prin ce l-ar fi putut zgudui mai tare spre întoarcere. acest dezechilibru creşte într-un moment de spaimă şi. dar n-a putut să-i facă nimic. văzând tabăra Filistenilor. 5. 10-12. cugetând să-l pironească de perete1. Zguduirea aceasta are semnificaŃie şi urmări. De aceea vin nenorocirile: cea mai de pe urmă cale ce-o mai are Dumnezeu la îndemână. O minte întunecată n-o mai poŃi crede. de-acum încolo. De aceea. Samuil proorocul moare. ajuns în stăpânirea dracilor. îi va fi cu atât mai greu să se îndrepteze. chiar când grăieşte de bine nu mai are statornicie. Fapta aceasta a lui Saul dovedea nebunia minŃii lui şi înstrăinarea cu totul de pocăinŃă. Aceasta e pedeapsa adusă de Dumnezeu peste îndărătnicirea înaintea unui trimis.căci de două ori a aruncat după David cu lancea. sfătuitor nu mai are. iar altădată îi taie un colŃ de haină. iar al doilea. "S-au adunat deci Filistenii"4 împotriva lui Israil. 10. vrând să-i dovedească bunătatea sa.lucrul ucigaşului de oameni . muncit de diavol. 'lRegi 18. din toate timpurile se ştie că. ba odată chiar îi fură suliŃa de sub cap. nu se mai poate sui să priceapă din cele văzute pe cele nevăzute. decât cu dovezile bunătăŃii lui David. 17-18. acum. căci ocrotea pe David.

afară de Enoh şi Ilie). uceniŃa diavolului. aşa să preŃuiască sfatul. şi care a luat înfăŃişarea lui Samuil. Iată în ce fel aduce Dumnezeu strâmtoarea peste om. încât şi sfârşitul i 1-a proorocit. cere din morŃi pe Samuil pe care nu-1 ascultase când a trebuit. Luca 16. tot nu vor crede"2. Doar o ultimă licărire a lui Dumnezeu i-a mai rămas. "chiar de va şi învia cineva din morŃi. încât şi din morŃi ar fi în stare să cheme pe aceia pe care nu i-a ascultat la vreme. căci . Neascultători. Căci. ca desăvârşit să-l înşele pe Saul. ca odată. nici prin vedenie. Aşa a păŃit Saul. părăsit de Dumnezeu şi mergând la vrăjitoare. părăsind sfatul cel bun dat la vreme. încât numai morŃii i-ar mai putea întoarce. care lămureşte locul acesta . ştiindu-1 că va face aceasta. Saul şi-a schimbat hainele şi s-a dus la vrăjitoare1. ca să merg la ea şi s-o întreb".31. ci a ieşit duhul cel rău. SPIRITISM La vrăjitoare. şi Dumnezeu îi părăseşte şi-i lasă în sfatul celui rău. . 6-8. Atunci Saul zise slugilor sale: "CăutaŃi-mi o femeie vrăjitoare. nu i-a răspuns. care îşi întinsese stăpânirea şi asupra vieŃii sale. oamenii tari de cap şi betegi la minte de fumul mândriei. Iată pe fostul rege căzând cu închinare înaintea meşteşugirii diavolului.după tâlcuirea Sf. Grigorie al Nissei. Iar slugile i-au răspuns: "Este aci în Endor o vrăjitoare". ' 1 2 1 Regi 28. totuşi. Dar cei ce până acolo se îndărătnicesc. căci mintea lui nu mai făcea deosebire între bine şi rău. dar Domnul nu i-a răspuns nici prin vis. nu au parte de darurile sfatului.nu duhul lui Samuil a ieşit din iad (deşi în iad au mers toŃi drepŃii Vechiului Testament. nici prin prooroci. cu care lucra vrăjitoarea. pentru ca îndată să se stingă şi aceea. între Dumnezeu şi diavol. Dumnezeu.CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI faptele lui sunt din ce în ce mai demente. Căci a întrebat Saul pe Domnul. Iată-1 acum pe Saul.

Domnul face ceea ce a grăit prin "mine": Va lua Domnul domnia din mâinile tale şi o va da lui David. Poate înşira dovezi după dovezi. văzând că cele mai . ca amăgirea noastră cea din bună credinŃă să fie desăvârşită: iar noi să credem o lucrare de amăgire. dacă Domnul s-a depărtat de tine şi s-a făcut vrăjmaşul tău? 17. 18. Deoarece tu n-ai ascultat glasul Domnului şi n-ai plinit iuŃimea mâniei lui asupra lui Amalec. cum o ştiam şi noi. 19. pe care. fiind cea mai subŃire dintre amăgiri. nici în vis. nici în vedenie. ci-1 opreşte. are vechime mare. Se-ntâmplă.ÎNVĂłĂMINTELE REGILOR 67 1 Regi 28: 15. de aceea Domnul face aceasta cu tine acum. Dar şi îngerii răi sau spiritele pot să le ştie tot aşa de bine. sau spiritismul. în nici un chip nu putem fi siguri de identitatea celui ce vorbeşte sau scrie întocmai ca răposatul. Să fim înŃeleşi: Biserica nu tăgăduieşte spiritismul. adică. Filistenii se luptă împotriva mea. a ajuns o adevărată modă de lume mare. fărădelegea vorbirii cu morŃii. Zis-a (cel în chipul lui) Samuil: "La ce mă întrebi pe mine. e şi cea mai primejdioasă rătăcire. cea mai meşteşugită substituire a persoanei. ni se pare nouă. ca pe cea mai adevărată descoperire de dincolo. care e înlocuită şi copiată întocmai întru toate. în zilele noastre. mâine tu şi fiii tăi veŃi fi cu mine!" Aşadar. numai răposatul putea să le ştie. Iată de ce: Spiritul care vine nu poate aduce nici o probă îndeajuns de convingătoare despre fiinŃa sau identitatea sa. şi. aproapele tău. Şi va da Domnul pe Israil împreună cu tine în mâinile Filistenilor. Şi a zis (cel în chipul lui) Samuil către Saul: "Pentru ce mă tulburi ca să ies?" Iar Saul răspun se: "Mi-e tare greu. de aceea te-am chemat ca să mă înveŃi ce să fac?" 16. arătând că ştie lucruri. Şi. iar Dumnezeu s-a depărtat de mine şi nu-mi mai răspunde nici prin prooroci.

Ba. cade în transă. care scrie sau vorbeşte printr-unul din cei adunaŃi. s-a găsit că 70 de inşi la sută făcuseră spiritism. nu cere recunoaşterea dumnezeirii Mântuitorului. Dar de la minunile lui Dumnezeu prin sfinŃi şi până la descoperirile spiritiste e tot atâta depărtare. dacă Ńii neapărat la acestea. Făcându-se cercetare undeva. Acela îşi pierde conştiinŃa de sine în vremea şedinŃei. dar asta a fost din îngăduinŃa lui Dumnezeu. iar unii cu adevărat au grăit şi cu cei mutaŃi de aici. Iar cu vremea. care înainte de a fi creştin era mare vrăjitor şi înşelător de oameni. şi ca o slavă cu care i-a cinstit pe sfinŃi.CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI multe descoperiri se împlinesc mai pe urmă. trebuitoare spiritului de dincolo. încetul cu încetul. jaf care duce. sau pradă nălucirilor care clintesc mintea din dreapta socoteală. te poŃi pomeni cu sfaturi împotriva mântuirii. Iar aceasta o păŃesc mai ales cei ce ocolesc sfintele Predanii ale Bisericii şi umblă după măiastră înşelare ca să-i povăŃuiască aceia către lumea de dincolo. Ńi le cere şi pe-acestea. ca o mărturie a nemuririi sufletului şi a învierii celei de obşte. câştigându-Ńi încrederea. pentru care Biserica îşi opreşte fiii de la calea lăturalnică a spiritismului şi a vrăjitoriei de toate treptele. e şi aceasta: s-a băgat de seamă că practica spiritismului duce la nebunie. împrumutarea puterii nervoase pe care o solicită spiritele spre a putea comunica dincoace e mai mult o învoire la jaf pe socoteala sănătăŃii nervilor. Altă pricină. nu cere sfinŃirea vieŃii. Am putea fi întâmpinaŃi de adepŃii spiritismului cu cuvântul că dintre sfinŃi mulŃi au grăit cu îngerii. dar numai ca. pe lângă toate acestea. Ciprian. ViaŃa Sf. într-o casă de nebuni.căci tocmai asta e spiritismul. primeşti fără control cea mai de pe urmă înşelare. ne poate sta mărturie şi în privinŃa spiritismului. Cum se ajunge la nebunie e uşor de priceput: fiecare şedinŃă se poate face numai dacă toŃi cei din adunare se învoiesc să împrumute din ei o anumită putere nervoasă. câtă de la sfinŃi la ispititorii de Dumnezeu. E şi mai uşor: spiritismul nu cere lupta cu sine însuşi. ba şi la viaŃă i-au întors. Din când în când se arată între oameni cât ascultă Dumnezeu de sfinŃi când arde într-înşii iubirea de oameni şi voiesc să-i scape de vreo mare nedreptate năpăstuită peste dânşii: ei cer de la Dumnezeu mărturia celui de dincolo de mormânt. adică şi în altceva pe lângă Biserica întemeiată de Dumnezeu. nu opreşte ispitirea de Dumnezeu . pe alŃii mai târziu la a . pe unii mai repede. de teama să nu te afli în greşeală. să mai crezi şi în spiritism.

după peste 40 de ani de "raporturi" cu "îngerii". ele au înnebunit fără lecuire. Paris. Toate sfaturile lor nu sunt decât strigăte de alarmă împotriva navalei mulŃimii spre dezechilibrul mintal. altfel decât cealaltă lume normală. oarecum zicând. Blavatsky): "Cele mai bune.. Un spiritist încercat (Stanislas de Gnaita) atrage aminte: "PoŃi vedea că nu tăgăduiesc cu prejudecată preŃul spiritelor. căci tâlhărite de spirite slăbesc şi. VedeŃi ce viaŃă a avut Douglas Home. duc la dezechilibru mintal.vrednică de plâns . Experimentatorul îndrăzneŃ când vrea să intre în trupul lui îl poate găsi ocupat de o larvă.faimoasa ştiinŃă a binelui şi răului .una din cele mai însemnate în general . 314p. dacă cel ce le studiază sau le practică nu are tare intelectuale. FOrster. .92). de Eglinton.pot duce la dezechilibrul mintal. de cele mai multe ori fără de întoarcere. îşi schimbă firea. Spre documentarea celor de mai sus aducem în sprijin cartea unui medic despre ŞtiinŃele oculte şi dezechilibrul mintal1.numai pentru consecinŃele la care duce în chip fatal: promiscuitatea psihică şi anarhia spirituală. AmintiŃi-vă moartea . Dar e un lucru sigur că mulŃime de dezechilibraŃi mintal sunt atraşi spre practicarea ştiinŃelor oculte şi nu-şi găsesc în ele decât înrăutăŃirea tulburării lor sau o temă pe care să delireze" (Prof. Aşa începe pe încetul să se arate nebunia. care s-a stins de nebunie furioasă într-un azil de alienaŃi. Philippe Encausse. cele mai puternice medii au suferit de pe urma experienŃelor în sufletul şi în trupul lor. II. Eu judec aspru doctrina .ÎNVĂłĂMINTELE REGILOR 69 nu se mai putea sluji de minte şi de nervi. GândiŃi-vă apoi la soarta tristă a sărmanului Washington Irving. Iată răspunsul unei orientaliste (D-na H. care e epileptic. Iată în sfârşit şi pe surorile Fox. Sciences occultes et desequilibre mental. care s-a instalat acolo. încât toate le văd printr-un duh străin. Cartea aceasta are meritul că aduce şi răspunsurile ocultiştilor. care e atins de aceeaşi boală. spiritiştilor şi a câtorva orientalişti de seamă. 1944. mulŃumită acelor îngeri. p..a lui Ch. întemeietoarele spiritismului modern. cele mai vechi medii. 96). ŞtiinŃa binelui şi a răului este plină de primejdii şi plină de curse" (p. prin ele însele. . Iată câteva răspunsuri la întrebarea: "Dacă ştiinŃele oculte . sau nu?" Unul răspunde: "Nu cred că ştiinŃele oculte. ed. Alajovanine. primul mediu al Angliei din vremea noastră.. Payot. aduceŃi-vă aminte de Stade. a luat organele în '' ' Dr.

nu are nici un neajuns în ce priveşte sănătatea morală a celor echilibraŃi. Răspunsul acesta îndeamnă la o legătură.. mai ia cu sine alte şapte duhuri. adică stăpânirea pe care anumite spirite o pot exercita asupra mediilor. dar stăpânul . Trebuie că aci e ceva mai mult decât simpla împrăştiere a fanteziei. Sau rămâne larva stăpână pe trup.sigur că cele de pe urmă ale omului aceluia vor fi mai rele decât cele dintâi. 116). Cu atât mai mult aplicaŃiile practice.112). Deci.. fascinaŃia şi subjugarea" (p.. sau chiar bolnăvicioasă. Unele din aplicaŃii sunt experimentele de disociere a personalităŃii. că duhul cel rău (recunoscut de noi prin muncirea unei patimi).umblă pustiu. multă slăbire aduce.. monomania sau.însuşire care e datorită unei inaderenŃe nonnale a sistemului nervos la lumea reală) e obsesia. Ar fi interesant de ştiut întocmai ce înŃelegeau SfinŃii PărinŃi. mai rele decât sine şi se întoarce la casa de unde a fost alungat. s-a întărit ca într-o cetate. ca pe un câmp de luptă: de aci înainte ea va vegeta în acest trup şi asta e idioŃia (p. sufletul . fiind alungat de pocăinŃa omului unită cu darul lui Dumnezeu. chiar fajă voie. ca să spunem astfel. dacă află casa curată. .. . plecat de-acasă prin cine ştie ce excursii astrale după informaŃii. Un profesor (Laiquel-Lavastine) mai precizează şi alte laturi: "Studiul ocultismului. lăsând geamuri şi uşi deschise . Se poate înŃelege de aci cât sunt de vătămătoare la subiectele a căror sinteză mintală e mai mult sau mai puŃin insuficientă. posedarea.mintea. Dar se întâmplă că la baza acestor studii să stea o tendinŃă anormală. Odată Mântuitorul atrăgea aminte celor ce se izbăvesc de rele. Printre mediile existente se pot face trei grupe: . când îşi disciplinau ucenicii.. Obsesia are trei trepte principale. în legături cu spiritele . care. nestăpânită.70 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI stăpânire.. de aci nebunia. deprinzându-i să-şi aibă necontenit sufletul întreg aeolea unde le era şi trupul şi să se împotrivească răpirii minŃii afară din trup. neavând acela unde petrece. Sau el intră fără să fi putut da afară năluca. în acest caz ele pot fi vătămătoare.că nu pot rămâne altfel . pe puŃin.." obsesia simplă. Alt spiritist (Allan Kardec) răspunde cam aceleaşi: "Una dintre cele mai mari primejdii ale mediumităŃii (însuşirea ce-o au unele persoane de-a intra.

de cele mai multe ori debili mintali. "Spiritismul este prin urmare păgubitor. dacă nu sunt călăuziŃi de un om încercat. refuză a se mulŃumi numai cu mijlocirea Bisericii pentru sufletul lor. fiindcă înlesneşte izbucnirea delirului. A te arunca în experienŃele acestea. iar dintre motivele mai puŃin serioase. se revoltă. dintre cele mai serioase sunt durerile nemângâiate pentru moartea câte unuia din familie. la adăpost de înrâurirea lor. înşelătorii şi escrocii. într-un delir sistematic. să nu se străduiască să deştepte energiile acestea de temut. fac spiritismul să intervie ca un izvor de elemente noi. Fac. căci am constatat personal. care intră în jurisdicŃia tribunalelor. care a orânduit aşa. Leadbeater). când vrea să se joace cu aceste lucruri foarte serioase. Semuind "motivele" care ademenesc oamenii spre spiritism.l 19). Dar ei fac dimpotrivă: nu vor să se împace. Dar elementele acestea reacŃionează cu o putere îngrozitoare asupra autorului lor. tară să ai pricepere. este mult mai primejdios decât jocul unui copil cu nitroglicerină" (dinamită) (p. foarte solemn. prin curăŃia firii ei. la care spiritismul nu e decât pricina ocazională a apariŃiei delirului. curiozitatea şi naivitatea.l 18). iar starea asta . W. nebunii.ÎNVĂłĂMINTELE REGILOR 71 1. 3. 2. în următoarele cuvinte: "Mijloacele cele mai înaintate de vrăjitorie (magie neagră) pot da viaŃă elementelor artificiale puternice. Cel mai răspicat strigăt de alarmă îl dă un magician şi orientalist englez (C. nu vor să întrerupă legătura cu cei mutaŃi dincolo. dacă persoana vizată se află. la ce urmări teribile se expune o persoană neştiutoare şi cu călăuză rea. Normal ar fi ca cei rămaşi în viaŃa aceasta să vrea să se refacă şi să se împace cu hotărârea cea mai presus de ei. pe toŃi atenŃi. Neastâmpărareâ lor îi pune în conflict cu ProvidenŃa divină. Rolul psihiatrului este să arate neajunsurile şi primejdiile sale" (p. care. şi acest fel de viaŃă este câteodată foarte rău. inşii. Aşa că povestea cu vrăjitorul sfâşiat de dracii pe care-i chemase nu-i numai poveste. ci poate avea o bază de adevăr. Ei vor să treacă hotarul pus de Dumnezeu între cele două împărăŃii ale vieŃii sufletului.

această neastâmpărare chiar dovedeşte dezechilibru latent. împinse de naivitate. Nu primi nici măcar să auzi despre farmece. Aceştia simt într-înşii o a doua persoană. Nu da atenŃie la astrologi. Suntem de acord deci cu "dorinŃa fierbinte" din concluzia unei teze de doctorat în medicină. Dragostea mărginit înŃeleasă înteŃeşte şi prelungeşte durerea. dar "lor le grăieşte duhul" multe prăpăstii. cu timpul. nu mai rămâne bietului îndurerat nimic care să-i ocrotească mintea sănătoasă. care pricinuieşte obsesii şi îndrumă la spiritism. fără exemplificări. aşa cum acestea se deapănă de la începutul omului. care abia acum se manifestă pe "motivul" unei morŃi în familie. ba "arhanghel". ca: "FiinŃele deznădăjduite. de un atare duh.72 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI nenormală îi poate împinge până la dezechilibru mintal . mai mult sau mai puŃin cu sau fără voia lor: sunt o seamă de oameni sănătoşi la aparenŃă.şi pentru asta are şi vreme şi ocazii . . previn turma credincioşilor de ispitele iscodirilor lăturalnice.sau. socotind întors. să nu mai fie ispitite la o experienŃă costisitoare şi în acelaşi timp periculoasă pentru sufletul lor tulburat" (p. cenzura raŃiunii nu mai funcŃionează. într-un gând. care se dă pe sine..242). iar pe deasupra. ba chiar şi numele lui Iisus Hristos îl împrumută. se trezesc total absorbiŃi. In alte cazuri. iar de acolo atârnă de sănătatea nervoasă câtă a mai rămas.pe urmă trebuie să-şi stăpânească durerea. când n-avem de-a face cu o persoană înclinată spre credinŃă. astfel Sfântul Ciril al Ierusalimului strigă: "Fugi de orice lucrare diavolească. refuzând alinarea pe care o dă credinŃa creştină. ba cutare sau cutare sfânt. E limpede. care vorbeşte cu ei ca atare şi. că unitatea persoanei omeneşti s-a sfărâmat. teamă sau nebunie. SfinŃii PărinŃi. Tot cu acest prilej se mai nimereşte o observaŃie asupra spiritiştilor fără voie. sau mai bine-zis asupra celor posedaŃi de spirite.. descântece şi de faptele . Omul trebuie să aibă o cunoştinŃă despre moarte şi viaŃă. Căci nestăvilind-o cu resemnarea şi cu împăcarea stării de lucruri. tot conŃinutul subsolului persoanei răbufneşte fără stăvilar. unde să se sfârşească totul.. acea a doua persoană face pe unul din personajele mai de seamă ale istoriei.. ne aflăm în faŃa unei tragedii din câmpul patologiei nervoase.

supărat proorocul pentru că nu voia ca păcătosul să fie dat pierzării. Sf Grigorie de Nissa. adică prin aceea că a vrut să afle. făcându-i să i-o spună personal atunci când 1-a chemat. nici fără voie să treacă peste prăpastia care separă pe cei răi de cei buni." "Gândindu-mă însă la prăpastia." "Pe cât ştim. (parabola cu Lazăr şi bogatul). 45. de bună voie. Evanghelie. cit. op. adică.fără voie . întrucât ar însemna că s-ar fi permis diavolului să treacă el acea prăpastie şi să mute pe acel sfânt prooroc din mijlocul cetei celor sfinŃi în alt loc. din scrisoarea sa. căci nici n-ar fi în stare şi nici n-ar vrea să se amestece în cele rele. anume că nimeni din cei condamnaŃi nu se mai poate ridica până la cele cereşti şi nimeni din cer nu mai poate coborî în ceata celor răi . mărimea acelei prăpăstii nu permite astfel de trecere. că s-a căscat între împărăŃia celor buni şi a celor răi. pentru ca să vadă însuşi Samuil că apărarea pe care a vrut s-o ia lui Saul a fost zadarnică. către Episcopul Teodosie2: "S-a părut unora dintre înaintaşii noştri că acea vrăjitoare ar fi adus de faŃă chiar sufletul lui Samuil. . drept aceea şi adaugă că a permis Dumnezeu ca să fie chemat sufletul proorocului prin acea artă magică.ÎNVĂłĂMINTELE REGILOR foarte nelegiuite ale celor care cheamă spiritele!"1 Iată şi cuvântul Sfântului Grigorie de Nissa. arătându-i prin vorbirea pântecului că proorocul îi este protivnic. de care ne spune Evanghelia. 407- 414. cât de mare este Samuil între sfinŃi şi de condamnabilă e fascinaŃia magiei. 133. P. col. Ciril al Ierusalimului. printr-o manevrare a vrăjitoarei. Epistola către Teodosie. iarăşi nu e posibil. un răspuns înşelător la întrebările puse de el." 1 2 Sf. precum a zis acel patriarh.G.nu. pe atât sunt de convins că în acea stare de odihnă completă în care se afla Samuil. Migue. Fiind.. n-a putut nici cu voie. şi în sprijinul acestei păreri aduc faptul că fiind foarte impresionat Samuil de lepădarea lui Saul (de către Dumnezeu) şi chiar căutarea vrăjitoarei s-a făcut tot cu gândul la Dumnezeu. Dar chiar dacă ar avea de gând aşa ceva. e absurd să se spună că ar trece de bună voie Ia cele rele. sau mai curând însuşi Domnul patriarhului (Dumnezeu). ci cred că singurul adevăr e cel descoperit de Sf. p. Căci cine odată petrece în bine. .eu personal nu cred în astfel de concepŃii magice.

bâlbâială care reiese din mflamaŃiuni ale ganglionilor. ghicirea în momente de transă. atunci când împotrivă-i se răsculaseră străinii cu toate armatele lor. . Disperat în privinŃa mântuirii sale. să caute vindecare prin diavol. pe atâta e de sigur că omul cade în ghearele vicleanului şi înşelătorului diavol. se potrivea cu aceea pe care o cunoscuse Saul. ca şi clipirile din ochi." "Una din aceste felurite înşelări este deci şi vorbirea din stomac. atunci diavolul 1-a făcut pe Saul să creadă că acele arătări ar fi însuşi realitatea lor. crezând acum cu tărie că de fapt nu s-a înşelat . pentru a nu-şi anina oamenii privirile numai spre Dumnezeu. chemarea morŃilor. Şi în ce fel e ghicirea prin care se lasă omul ademenit ca să afle adevărul. nădăjduind să-l poată evita. Saul s-a dus la vrăjitoare care-şi credea singură şi-i credeau şi alŃi oameni că i se arată diavolul sub diferite contururi. de la care şi cred că o dobândesc. deci. sau să şi-1 dobândească dacă e bun. Diavolul e cel care îndeamnă pe cel ce observă zborul vulturilor. inspiraŃia şi alte multe. depărtându-se oamenii de Dumnezeu. ci numai ea. el nu are alt gând şi altă grijă decât să lovească pe om unde-1 doare. mai ales că însăşi îmbrăcămintea sub care i s-a spus că s-a arătat acea figură (a lui Samuil). fapt care a făcut pe acesta şi mai mult să se mire. problema pe care o discutăm? întrucât vrăjmaşul firii omeneşti e protivnicul nostru al tuturor. şi venindu-i atunci în minte că Samuil i-ar putea veni oarecum în ajutor. vicleana fire a diavolului a iscodit o mulŃime de chipuri mincinoase de a cunoaşte viitorul. incitarea (ispitirea) zeităŃii. să-şi lege nădejdea de anumite fâlfâiri mai deosebite sau de palpitările anumite ale ficatului. Şi care altă rană poate fi mai mortală pentru oameni decât a-i îndepărta din apropierea Dumnezeului celui făcător de viaŃă şi lăsându-i să se rostogolească de bună voie spre pierzare? Întrucât. oracole. prin care s-a crezut că s-ar putea evoca sau readuce la viaŃă sufletele celor morŃi. pe care de altfel Saul nu le-a văzut. cum sunt: ghicitul din zborul păsărilor.îmbrăcăminte care nu era deloc necunoscută femeii. dacă e rău. mulŃi se pasionează. deci. toate acestea vădesc tot atâtea moduri de înşelare a omului de către viclenia aceluiaşi diavol şi aceasta cu scopul ca. rănindu-1 de moarte. cercetarea măruntaielor.74 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI "Ce însemnează. sau pitonia. să cunoască viitorul. din cei ce se îngrijesc de cele trupeşti. Când deci s-a apucat să oficieze acel act magic şi au apărut în ochii femeii fantasmele acelea. de aceea. tălmăcirea semnelor.

el a fost acela care împreună a luat şi pe alte spirite spre a înşela pe acea femeie şi prin ea şi pe Saul. Calitatea literară. 19). <2 Matei 24. anunŃând. De altfel acel spirit diabolic s-a dat de gol fără să vrea. atunci ce să zică la aceasta adevăratele slugi ale textului Scripturii? Că s-ar fi arătat însuşi Samuil şi că într-adevăr vrăjitoarea a văzut nişte zei ridicându-se în sus? Cunoaşte şi Scriptura pe diavol. Aceste comunicări. pe care nu cred să-l poată face sufletele celor mutaŃi de la noi. 1 Ioan8. Biserica e datoare să-şi cruŃe fiii de ispita căderii între tâlharii cei de duh. fondul. de aceea opreşte lucrul acesta şi-şi previne credincioşii cu sfatul Sfântului Pavel. 5). Dar dacă ar fi fost însuşi Samuil. 44.. Puse pe două coloane.. mai ales cele care se dau pe sine a fi din partea sfinŃilor sau chiar ale Mântuitorului însuşi.95. cu o pagină din Evanghelii. pe care o indicau aparenŃele. După ce ea a zis că vede nişte zei înălŃându-se şi un bărbat în picioare îmbrăcat în două haine. . atunci cum ar fi fost posibil să stea împreună cu el un om vinovat de atâtea crime (Saul)?" In vremea noastră circulă multe cărŃi care cuprind comunicări de dincolo. viitorul. atunci când zice: "ToŃi dumnezeii păgânilor sunt idoli" (Ps. iscoditori şi ei de taine: 2 Tesaloniceni 2: 7. spunând adevărul atunci când a zis: "Mâine tu şi fiii tăi veŃi fi cu mine" (I Regi 28. în acea vorbire din stomac acele spirite diavoleşti au făcut pe femeie să spună că sunt zei.ÎNVĂłĂMINTELE REGILOR 75 prin viziunea femeii. înălŃimea gândirii. ci numai tatăl minciunii1 şi hristoşii mincinoşi2.. aceste splendide platitudini şi mărunŃişuri. ca pe ceva ce reieşea logic din faptele ce se întâmplaseră. dat Tesalonicenilor. printr-o conjunctură verosimilă. 5. fără voie ne conduc la comparaŃia lor cu Sfintele Evanghelii. . sublimul şi ridicolul sunt şi mai evidente.. Ie-a descris şi haina în care ar fi îmbrăcaŃi şi le-a învăŃat şi glasul lor şi vorbirea în chip profetic. La o atare confruntare se dau de gol. Ori sufletul lui Samuil să fi petrecut împreună cu idolii? Să nu fie! Ci spiritul de care vrăjitoarea era continuu stăpânită. totul dau de gol un fals neruşinat şi nemaipomenit de îndrăzneŃ. Taina fărădelegii se înfiripează.

. Pentru aceea Dumnezeu le trimite amăgiri puternice. Purtătorul de arme însă n-a voit. 5. .. Căci cale nedreaptă îndrăgesc toŃi cei ce iscodesc lăturalnic tainele lui Dumnezeu. Lupta contra lui Sau! ajunsese cumplită. înşelându-1 cu chipul lui Samuil. 4. căci se temea cumplit. Astfel: 1 Regi 31: 3. 12. fiindcă n-au primit iubirea adevărului. însoŃită prin tot felul de puteri şi de semne şi de minuni mincinoase. cele închise în zile viitoare. s-a aruncat şi el în sabia sa şi a murit cu el. mărturia Scripturii despre vinovăŃiile şi plata pe care şi-a luat-o Saul pentru neascultare şi osteneală la vrăjitoare: i se împlinesc cele zise de duhul minciunii. care lucra prin vrăjitoare.76 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI 9. 10. Atunci Sau! şi-a luat sabia şi s-a aruncat în ea. care fu greu rănit. . ca să se mântuiască. 11. ca să nu vină aceştia să mă ucidă şi să-şi bată joc de mine". pentru fiii pierză rii. Văzând purtătorul de arme că Saul a murit. şi arcaşii îl loviră pe acesta. Atunci a zis Saul purtătorului său de arme: "Trage-Ńi sabia şi mă străpunge cu ea. ci au îndrăgit nedreptatea.Ivirea "aceluia" va fi prin lucrarea lui Satan. PLATA DIN URMA A NEASCULTĂRII Iar acum. ca să dea (dar) crezământ minciunii. Şi să cadă sub osândă toŃi cei ce n-au cre zut adevărul. Şi de amăgiri nelegiuite.

şi purtătorul de arme. 26. Căci ucigaşii de sine nu au iertare. Iată cum cei cu mintea plină de fumul mândriei şi al iubirii de sine până la moarte. şi prăbuşindu-l în pierzarea veşnică. mărturiseşte că: "Preotului îi va lipsi cunoştinŃa legii şi bătrânului sfatul"1. dar n-a vrut să vie. pentru aceeaşi pricină. pe care o făcuse el înaintea Domnului: pentru că n-a păzit cuvântul Domnului. Şi iarăşi mărturisim: că Dumnezeu n-are pe nimeni de pierdut. cei neascultători se aruncă în deznădejde şi în omorârea de sine. dacă n-a vrut să înŃeleagă. Aşa a murit în ziua aceea Saul şi cei trei fii ai săi. nici în veacul ce va să vie. Dumnezeu îl chemase. cad din greşeli în greşeli. începe calea pierzării care-1 duce până în faŃa morŃii.. Şi n-a căutat pe Domnul. De aceea a şi fost el omorât şi domnia a fost dată lui David. fiul lui lesei. iar Biserica e oprită să se roage pentru iertarea lor. peste care vin necazuri din ce în ce mai mari. Iată de ce au zis PărinŃii că plata neascultării e pierderea mântuirii. a alergat la o vrăjitoare cu întrebarea sa. precum şi toŃi oamenii lui. 1 Paralipomena 10: 13. Iezechiil 7. nici în veacul de acum.. prin care iadul îi înghite tară de întoarcere. Chiar pe Saul. Iuda a înŃeles. din neascultare şi nepocăinŃă. dar. iar sub povara durerilor. Aşa a murit Saul pentru nelegiuirea sa.ÎNVĂłĂMINTELE REGILOR 77 6. neprimind luminile sfatului. Iată cum. dar şi aceea au mai zis. lipsit de orice pietate. . că pentru înmulŃirea neascultării a ridicat Dumnezeu sfatul dintre oameni. Iar Scriptura. 14.

după ce acesta şi-a văzut copiii înjunghiaŃi? N-ai auzit că a sfărâmat heruvimii? nu vorbesc de heruvimii spirituali . nimicul. 7. sălbatec şi că avea voinŃă de leu?4 N-ai auzit că a scos afară din morminte oasele împăraŃilor?5 N-ai auzit că a dus în robie poporul iudeu? N-ai auzit că a scos ochii împăratului6. pentru că a orbit pe împărat. în adevăr Scriptura spune: "Mânase s-a smerit înaintea lui Dumnezeu şi s-a rugat. să nu presupui aceasta. 2. când a fost dus rob în Babilon. 16. diavolul nu sunt subiecte sănătoase de gândire. N-ai auzit că a sfărâmat ilastiriul prin care vorbea Dumnezeu?8 Că a călcat în picioare catapeteasma sfinŃeniei? Că a luat altarul tămâierii şi 1-a dus în templul idolilor?9 Că a furat toate darurile? Că a ars templul din temelie?" "De ce pedeapsă era vrednic Nabucodonosor. "Şi Mânase a fost un om al fărădelegii. 24. 18-20. 5 8 4 Regi 21. 1. Răul. Daniil 1. păcatul. vorbind despre aşteptarea răbdătoare a lui Dumnezeu după întoarcerea păcătosului. "Dacă cel care a tăiat cu ferăstrăul pe profet s-a mântuit prin pocăinŃă. 22. Mânase a folosit încercarea nenorocirilor suferite spre a se vindeca prin pocăinŃă. care n-ai făcut un păcat atât de mare. căci îmbolnăvesc mintea prin asociaŃie de idei. 4 Regi 25. dimpotrivă. pentru că a ars cele sfinte. oare tu. s-a pângărit cu tot felul de slujiri idoleşti şi a umplut Ierusalimul cu sânge nevinovat. PocăinŃa trebuie să fie o înseninare din ce în ce mai mare a sufletului şi a sănătăŃii întregi. Baruh 2. Fiindcă vorbim de învăŃămintele regilor. 3 9 2 Paralipomena 33. 37. . iată cum Sfântul Ciril al Ierusalimului ridică moralul credincioşilor. Ieşire 25.78 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI TIRANI IN POCĂINłA O mare parte de oameni cad în deznădejde în privinŃa mântuirii lor. Ieşire 25. 1-20. pentru că a dus în robie pe 1 2 4 7 Evrei 11. omule . Deznădejdea e un chip greşit de meditaŃie asupra relelor făcute. chipul bun e. iar Domnul 1-a ascultat şi 1-a adus înapoi în regatul său"3.departe de acest gând. nădejdea. Ieremia 8.ci de cei sculptaŃi7. a tăiat cu ferăstrăul pe Isaia1.2 Totuşi. 12-13. să nu te mântuieşti?" "Ce părere ai despre Nabucodonosor? N-ai auzit din Scripturi că era sângeros. 64 Regi 25.

3 2 5 Daniil 3. care te pocăieşti. Ciril ar Ierusalimului. dacă vei trăi în chip vrednic? Domnul este iubitor de oameni. când s-a căit de cele ce a făcut. totuşi n-a crezut. Avea păr de leu. care nu cunoştea pe Cel ce i-a dat împărăŃia1. înalŃ şi preamăresc pe împăratul Cerului: toate faptele lui sunt adevărate şi căile lui drepte. Trupul lui s-a vopsit cu rouă2. Nabucodonosor. şi am binecuvântat pe Cel Prea înalt şi Celui veşnic viu i-am adus laudă şi preamărire: căci puterea lui este putere veşnică. Sf. când L-a cunoscut pe Cel Prea înalt. 29.ÎNVĂłĂMINTELE REGILOR 79 poporul iudeu.şi spre faima împărăŃiei mele mi-a venit iarăşi măreŃia şi strălucirea . căci era ca o vită. 4 Daniil 4. iar pe cei ce umblă mândri poate să-i smerească. pentru că. op. dar s-a mărturisit. iar împărăŃia Lui peste vârste şi vârste. nu-Ńi dă iertare păcatelor şi împărăŃia Cerurilor. Nimeni să nu piardă nădejdea mântuirii salei"5 'Daniil 4. locuia în pustie. şi mintea îmi veni din nou. am ridicat ochii mei la cer. pp. . 31-34. atunci Dumnezeu i-a dat înapoi demnitatea împărătească. 79-80. Daniil 4. căci ca un ."4 Aşadar. eu. Acum eu. iar Ńie. "Cum oare? Pe Nabucodonosor. se biciuia ca să se mântuie. Avea unghii ca de leu. 83-85.şi sfetnicii mei şi dregătorii cei mari m-au chemat şi împărăŃia mi-a fost dată în stăpânire. deşi a văzut mai-nainte rouă stingând focul.leu răpea şi urla. laud.. l-a iertat şi i-a dat împărăŃia."3 Şi ce se întâmplă? "Şi după trecerea acestei vremi. căci răpise cele sfinte. Mânca iarbă ca boii. când şi-a cunoscut propria slăbiciune. Nabucodonosor. pentru că a pus vasele sfinte în templul idolilor? Oare nu era vrednic de mii de ori de moarte?" "Ai văzut mărimea nelegiuirilor!? Vino acuma să vezi iubirea de oameni a lui Dumnezeu! Nabucodonosor s-a sălbătăcit. când i-a înălŃat lui Dumnezeu glas de mulŃumire. ToŃi locuitorii pământului sunt socotiŃi ca o nimica şi El face ce vrea cu oştirea cerească şi cu locuitorii pământului şi nimeni nu poate să-L împiedece la lucrul Lui şi să-l zică: "Tu ce faci?" în acelaşi timp mi-a venit mintea la loc . cit. 30. iar puterea mea a crescut şi mai mult. este grabnic a ierta şi zăbavnic a pedepsi. 20-27. care a făcut atâtea fărădelegi.

III CELE ŞAPTE SURLE .

.DUMNEZEU SE ROAGĂ.. .

Aproape întotdeauna. ca să ne câştige fiinŃa întreagă pentru mântuirea cu care a venit în lume. adevăratul Dumnezeu. Cuvântul acesta . întrucât le spune cu cea mai adâncă dare de seamă. scrie: Ev. la Tine însuŃi Mă preamăreşte. cu slava pe care la Tine am avut-o mai înainte de a fi lumea.totodată rugăciune . Iar viaŃa veşnică aceasta este ca să Te cu noască pe Tine. lu crul pe care Mi l-ai dat să-l fac.ne ajută să întrezărim neasemănata strădanie a lui Dumnezeu-Omul. ca şi Fiul să Te preamărească. l-am săvârşit. sosit-a ceasul! Preamăreşte pe Fiul Tău. Mântuitorul încă are un cuvânt de acesta. în societatea omenească. . 3. Şi acum. pe care L-ai trimis. şi pe Iisus Hristos. Eu Te-am preamărit pe Tine pe pământ. Părinte. Iar despre tot focul cu care tânjeşte inima lui Dumnezeu după noi. 2. este şi rugăciunea celei mai aprinse iubiri văzute vreodată pe pământ. vrând să ne atragă spre Sine. Ridicându-Şi Iisus ochii spre cer a grăit: Pă rinte. cele mai cuprinzătoare cuvinte ale oricărui om sunt cuvintele lui de pe urmă. singurul. în acelaşi timp. de pe urmă. 4. Ioan 17: 1. care. Tu. ca viaŃă veşnică să dea la toŃi pe care I-ai dat. ucenicul iubirii. Precum I-ai dat stăpânire peste toată făptura. Ioan.

84 .

Mult nu mai sunt în lume. precum suntem şi noi. 18. Ei nu sunt din lume precum nici Eu nu sunt din lume. SfmŃeşte-i pe ei întru adevărul Tău. precum nici Eu nu sunt din lume. întru numele Tău îi păzeam. 15. şi cuvântul Tău l-au păzit. nu pentru lume Mă rog. iar ei au primit şi au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieşit. 16. ca să fie una. şi au crezut că Tu M-ai trimis. Arătat-am numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat Mie. dar ei sunt în lume şi Eu vin la Tine. Când eram cu ei în lume. 19. ca să se împlinească Scriptura. Acum au cunoscut că toate câte Mi-ai dat de la Tine sunt. Nu Mă rog ca să-i iei din lume. 17. . 10. 9. le-am dat lor. ca şi ei să fie sfinŃiŃi în adevăr. vin la Tine şi acestea le grăiesc în lume. ca bucuria Mea s-o aibă deplină în ei. Cuvân tul Tău este adevăr. Şi pentru ei Eu Mă sfinŃesc pe Mine în sumi. 12. 7. Acum dar. pe cei ce Mi i-ai dat. căci ei ai Tăi sunt. Precum M-ai trimis pe Mine în lume. Părinte sfinte: pe care Mi i-ai dat păzeşte-i întru numele Tău. ci pentru cei ce Mi i-ai dat. dar lumea i-a urât fiindcă nu sunt din lume. Căci cuvintele pe care Mi le-ai dat. şi Eu i-am trimis pe ei în lume. 11. ci ca să-i păzeşti pe ei de cel viclean. Eu pentru aceştia Mă rog. fără numai fiul pierzării. şi astfel i-am păzit că n-a pierit nici unul dintre ei. Şi toate ale Mele ale Tale sunt şi ale Tale sunt ale Mele şi mă preamăresc întru ele. 14. Cuvântul Tău le-am dat lor. 13. 8.CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI 6.

pe împărat îl cunoaştem şi iubirea I-o ştim. şi să cunoască lumea precum că Tu M-ai trimis şi i-ai iubit pe ei. Părinte drepte. pe care Tu Mi-ai dat-o. aşa încât lumea (văzându-i una) să creadă precum că Tu M-ai trimis. Trebuie. Arătat-am numele Tău şi-L voi arăta. încă din viaŃa aceasta vremelnică. încât uimeşte lumea şi o sileşte să recunoască într-aceasta fapta lui Dumnezeu. aşa să nu se afle nici între cei ce-L au pe El ca temelie a vieŃii.CELE ŞAPTE SURLE 85 20. aceia pe care Mi i-ai dat voiesc ca unde sunt Eu să fie şi ei împreună cu Mine ca să privească mărirea Mea. Părinte. ca să fie una. cum M-ai iubit pe Mine. să fim străbătuŃi şi locuiŃi de Dumnezeu. Părinte. ca să se arate în noi viaŃa dumnezeiască. căci M-ai iubit pe Mine mai înainte de întemeierea lumii. supuşii însă tare greu s-adună ca să fie . 23. ca iubirea cu care M-ai iubit Tu să fie într-înşii şi Eu întru ei. adică. O. ca să ne mântuim şi să moştenim cu Dumnezeu viaŃa veşnică. 21. ca să fie în una desăvârşiŃi. pe de altă parte. Aşadar. dar lumea pe Tine nu Te-a cunoscut. 26. Ca toŃi să fie una. 22. Iar. precum şi Noi una suntem. împărăŃia vieŃii veşnice s-a propovăduit şi e deschisă. ci Eu Te-am cunoscut şi au cunos cut şi aceştia că Tu M-ai trimis. 25. după cum Tu. precum nu se află vrajbă în Dumnezeu. 24. trebuie să o cunoaştem şi să o trăim cu Dumnezeu. ca şi ei să fie una întru Noi. Starea de pace cu toată făptura e o minune aşa de mare. ci şi pentru cei ce vor crede în Mine după cuvântul lor. Eu întru ei şi Tu întru Mine. Dar nu numai pentru aceştia Mă rog. Şi mărirea pe care Tu Mi-ai dat-o le-am dat-o lor. întru Mine şi Eu întru Tine.

Chemarea din afară a cuvântului. sau dragostea. după grosimea de ureche la care au ajuns supuşii împărăŃiei. cu începere de aici. Căci noi suntem pieritori cu firea pământească. şi înspre ce înclinăm aceea să avem pentru totdeauna. Dacă năzuim spre Dumnezeu. Iar pe fii Dumnezeul iubirii îi leagă întreolaltă ca să fie una. Până nu recunoaştem că avem îndoită fire şi îndoită viaŃă: una pământească şi alta cerească fără de sfârşit şi începând de aici. prin mai multe surle. O cunoştinŃă sigură despre acestea . Iată câteva dintre ele: 1. până atunci tot pe afară ne Ńinem de rostul la care vrea Dumnezeu să ne ridice.86 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI una. Drept aceea. Căci firul iubirii ridică fiii spre cerescul Tată. potrivit cu această cunoştinŃă. din fii. 3. minunează lumea. La această trăire a vieŃii veşnice. 2. căci fiii uniŃi în iubire trăiesc în El şi arată în lume capătul pământesc al împărăŃiei cereşti. Aceasta e pe scurt voia Tatălui şi rugăciunea Fiului. ca să împlinim cu toată voia porunca cea mare a iubirii. de aceea trebuie răsunet de surle. Dumnezeu îşi cheamă copiii prin mai multe graiuri. . dar să ne mântuiască nu poate tară noi. Chemarea prin necazurile vieŃii. vom pieri de la faŃa lui Dumnezeu şi cu cel rău vom petrece fără de sfârşit. în care se rezumă toată strădania lui Dumnezeu. Chemarea lăuntrică a conştiinŃei.iar credinŃa ajută şi duce la această siguranŃă . Ne-a adus Dumnezeu din nefiinŃă la fiinŃă. şi pogoară pe Tatăl. în tot felul ne cheamă ca să-l cunoaştem ca Tată şi pe noi întreolaltă ca fraŃi şi fii ai aceluiaşi Părinte. trimise vremelnic în corturi pământeşti spre o mare probă şi anume: să vedem şi să se vadă încotro înclinăm cu inima şi mintea. să prindă şi societatea omenească în aceeaşi iubire Treimică. Trebuie să ştim toŃi supuşii împărăŃiei că suntem făpturi cereşti. pe El îl moştenim şi viaŃa veşnică. Chemarea prin necazurile morŃii. dar nemuritori cu firea cerească. N-ar trebui decât să-L recunoaştem toŃi pe Dumnezeu ca Tată şi că noi toŃi îi suntem fii şi.înclină inima. Fiul şi Duhul în fii. 4. şi o sileşte să cunoască pe Dumnezeu. ceea ce când se împlineşte. iar dacă înclinăm spre firea pieritoare. veşnicia noastră însă de noi atârnă unde s-o petrecem. să ne orânduim viaŃa.

prin firea Sa.CELE ŞAPTE SURLE 87 5. însuşi cuvântul con-ştiinŃă însemnează a şti împreună. pârându-ne înaintea lui Dumnezeu şi înaintea noastră de toate fărădelegile făcute. Matei 5. 6. mai către capătul zilelor. care-i sting graiul. Odată şi odată începe să strige la noi. înŃelegem prin urmare. Cum îl văd aşa mă vede . Atunci şi Dumnezeu se stinge din ochiul nostru încât ne pare că nici nu mai este Dumnezeu. Chemarea la Judecată. Chemarea prin semnele mai presus de fire. la fel. de la Dumnezeu. dar mai ales nebăgarea în seamă a acestui glas. Glasul conştiinŃei însă. şi ne va băga în chinurile iadului. 7.aşa simt că mă vede . sunt Dumnezeu şi omul. când îndărătnicia firii s-a mai stins. pe care o auzi sau înŃelegi că vine dinlăuntru. dar totuşi de dincolo de tine.şi. încât abia se mai aude.nevrând să ştie de Dumnezeu . Iar cei ce ştiu împreună. GLASUL CONŞTIINłEI E un grai tăcut. încât aceştia ajung de bună credinŃă. câtă vreme suntem cu el pe cale1. toată vremea vieŃii noastre pământeşti. Chemarea prin chinurile de pe urmă de la Antihrist. iar dacă nu ne împăcăm cu pârâşul acesta. Sunt oameni care s-au învechit în rele . îngrămădesc nişte văluri peste ochiul acesta. cum se face că s-a întunecat Dumnezeu aşa de tare în ochii păcătoşilor. că El va asculta pâra şi-i va da dreptate. Patimile. . drumeŃi prin viaŃa aceasta. 25. în răutatea necredinŃei care i-a cuprins şi li se pare că abia acum au ajuns la "adevăr". avem cuvântul lui Dumnezeu. capătul omenesc al conştiinŃei noastre s-a îmbolnăvit. Prin păcatele noastre. nu va putea fi înăbuşit mereu. reaua voinŃă şi peste tot păcatele. la fel. o chemare lină. nişte solzi.vedere deodată dinspre două părŃi. Prin urmare cugetul sau conştiinŃa e ochiul cu care vede Dumnezeu pe om şi acelaşi ochi cu care vede omul pe Dumnezeu. s-au pomenit cu o răbufnire năpraznică a conştiinŃei bolnave. fiind şi capătul lui Dumnezeu din fiii Săi.

CHEMAREA CUVÂNTULUI ŞI TĂCEREA TRASĂ LA RĂSPUNDERE Larma vieŃii şi gălăgia grijilor deşarte strigă oamenilor în urechi nevoile lor pământeşti. Iar la plinirea vremii a venit la noi oamenii însuşi Dumnezeu-Fiul sau DumnezeuCuvântul. ca să nu-i piardă în fărădelegile lor. ca să-L cunoască pe Dumnezeu ca Tată. ce-l aveai la îndemână pretutindeni. biruinŃa asupra morŃii. prin credinŃă. să vadă totdeauna. încă de demult i-a chemat Domnul pe oameni prin preoŃi şi leviŃi. Aşa sunt tocmite lucrurile. mai de-a dreptul conştiinŃei chemarea Tatălui către fiii Săi. ca El. Căci Iisus ardea de mila lor. mai tare decât le strigă glasul conştiinŃei trebuinŃele lor veşnice.CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI rupând toate zăgazurile fărădelegilor şi azvârlindu-le pe toate în faŃa lor. ca să-Ńi pui nădejdea în om. niciodată. vrând-nevrând. ci te cheamă Domnul ca să-Ńi strămuŃi viaŃa ta de om. prin glasul slujitorilor Săi. milostivul. De aceea nu vrea Dumnezeu să ieşi din viaŃa aceasta. adică prin conştiinŃe mai curate. Ucenicii Săi de atunci şi din toate vremile. iar pe ei înşişi ca fii şi fraŃi ai Săi? Iisus. Prin preoŃi nu te cheamă omul. El a propovăduit. au propovăduit pe împăratul Cerurilor. ca un Dumnezeu. e drept. ca odată să vadă fiecare. iar la unii le-a fugit şi mintea. unde te vei duce. nra grăit mai tainic. ceea ce trebuia. încă de aici. prin slăvită Sa înviere. prin lege şi prooroci. binevestindu-ne. încât şi somnul le-a fugit. Căci cu adevărat a fugit mintea omului care o viaŃă întreagă nu face altceva decât să stingă glasul conştiinŃei. împărăŃia Cerurilor şi. înduplecând pe oameni să . dar nimeni. Cine a chemat pe oameni mai duios decât Iisus. Dar Dumnezeu. chema şi cu glasul dinafară. le rânduieşte şi chemare dinafară. care nu strâmbau chemarea lui Dumnezeu. Oamenii abia mai aud cele de dincolo şi li se par departe: surzenia tot mai mult se întăreşte şi chemarea lină nu se mai aude. vestea şi descoperirea celei mai mari bucurii de pe pământ. fără să ştii şi tu că Ńi-ai omorât sfătuitorul cel mai bun. şi nu te lasă să pleci fără să vezi.

urmare pe care îngăduie Dumnezeu s-o gustăm spre înŃelepŃirea noastră.şi de cele mai multe ori libertatea conştiinŃei . o chemare mai tare. Nu e graiul omului. Am mai putea adăuga că. Iată pe cine urmăm. încât ani de zile nu ajung. 2. Răspunderea lor e limpede şi tăcerea fără apărare. De aceea. Nu ne propovăduim pe noi. intră sub altă stăpânire unde i se fură şi-şi pierde multe însuşiri sufleteşti . iau pe oameni mai aspru dintr-o altă parte. Pe sfinŃi nu-i ştim. ca să nu piardă pe oameni.bunuri fără de care se simte în multe chinuri. prin graiul omenesc al slugilor Sale văzute. Necazurile nu sunt fapta lui Dumnezeu. ci Dumnezeu preamilostivul îşi cheamă copiii. Noi. Necazurile vieŃii însă. din sfinŃi. nu purtăm preoŃia noastră.CELE ŞAPTE SURLE 89 se adune cu felul de viaŃă în Ńara de obârşie şi la masa împăratului. dar pe cei datori cu cuvântul îi ştim. ci voia lui Dumnezeu care strigă către oameni. ci urmarea greşelilor noastre. nu-i poate chema nimeni de pe lume. ci purtăm şi propovăduim preoŃia împărătească a lui Iisus Hristos. cum a zis oarecine: calea cea mai lungă pe pământ e de la urechi la inimă. silindu-i să-L caute pe Dumnezeu. CHEMAREA CARE USTURĂ Mai tare şi mai duios de cum a chemat Iisus pe oameni. . Aci vorbim numai despre necazurile vieŃii de 1 Tesaloniceni 2. Dumnezeu milostivul. Deci nu chemăm pe oameni cu chemare de om. Necazurile pentru păcate şi necazurile pentru Evanghelie1. ci Dumnezeu Se propovăduieşte prin noi. slujitorii Săi. greşind omul cu toată voia sa. sau preoŃia legii vechi. Sunt două feluri de necazuri. ascultând preoŃii cu conştiinŃe luminate. ca să-i dai de capăt. Ie rânduieşte o chemare mai tare. PreŃuieşti un lucru când nu-1 mai ai. Dar. fiindcă ochiul conştiinŃei şi-a mai pierdut vederea şi nici urechea nu înŃelege chemarea cuvântului ce-şi are obârşia de dincolo de vorbe. fiind în stare să ne mântuiască. singurul care are dreptul să Se propovăduiască pe Sine.

voi alunga fiarele rele din Sf.90 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI pe urma păcatelor. 1 . urmări şi plată îndesată pentru purtare şi pentru lipsa de minte. ne stă mărturie Scriptura. 4. Dacă veŃi umbla după legile Mele şi de veŃi păzi poruncile Mele şi le veŃi împlini. Deoarece fie prin acela. SocotiŃi acum. Capete despre dragoste. voi. p. bătaie între părinŃi şi copii. Pe pricina suferinŃei iată un schimb de cuvinte între Dumnezeu şi om: Omul se roagă de Dumnezeu să-l scape de necazuri şi Dumnezeu se roagă de om să-şi schimbe purtările. culesul viilor va ajunge până la semănat. dar rămân mereu dovada că noi silim pe Dumnezeu să ne bată: Levitic 26: 3. decât să-şi îndrepte purtările după voia lui Dumnezeu. I. Sunt mii de ani de când s-au scris acestea. Treieratul vostru va ajunge până la culesul viilor. au darul să fie crezute de cel ce trece prin ele. Iar omului care vrea să iasă din ele nu-i rămâne altă cale. seceta şi foametea. Maxim Mărturisitorul. Filocalia. Vă voi da ploaie la vreme. strâmtorări şi năpaste. Sibiu. 5. ed. 6. şi tot felul de pustiiri. prin usturimea lor. şi care. 2. Iar precum că necazurile vieŃii sunt un grai mai aspru al lui Dumnezeu către oamenii mai grei sau mai vicleni la minte. veŃi mânca pâinea voastră cu mulŃumire şi veŃi trăi în pământul vostru rară primejdie. beteşuguri. pagube. că oamenii nu vor să înŃeleagă la ce îmblăteală de necazuri îi duce iubirea de păcate. războaie şi vărsare de sânge. vrajbe între oameni. pământul îşi va da roadele sale şi pomii roadele lor. Deci "când îŃi va veni vreo încercare pe neaşteptate nu învinovăŃi pe cel prin care Ńi-a venit. ce nu s-au mai pomenit: toate. care de cine să asculte mai întâi? Chemarea aceasta mai aspră o face droaia de necazuri şi nenorociri. 1947. fie prin altul trebuie să bei amărăciunea judecăŃii lui Dumnezeu"1. Voi trimite pace pe pământul vostru şi ni meni nu vă va tulbura. 64. ci întreabă-te pentru ce a venit? şi vei afla răspuns.

Indrepta-Mi-voi faŃa Mea asupra voastră şi veŃi cădea înaintea vrăjmaşilor voştri. VeŃi semăna seminŃele voastre în zadar şi vrăjmaşii voştri vi le vor mânca. vă voi înmulŃi şi voi fi statornic în legământul Meu cu voi. Voi aşeza locaşul Meu în mijlocul vostru şi sufletul Meu nu se va scârbi de voi. şi o sută din voi vor prigoni zece mii. lungoarea. de care vi se vor secătui ochii şi vi se va istovi sufletul. aşa încât să nu împliniŃi toate poruncile Mele. ro ditori vă voi face. VeŃi mânca roadele vechi de anii trecuŃi şi veŃi da la o parte pe cele vechi. . Căuta-voi spre voi şi vă voi binecuvânta. 13. Cinci din voi vor birui o sută.CELE ŞAPTE SURLE 91 pământul vostru şi sabia nu va trece prin pământul vostru. atunci înşeptit voi mări pedeapsa pentru păcatele voastre. 12. când nimeni nu vă va prigoni. 9. 10. 17. Dacă nici după toate acestea nu Mă veŃi asculta. frigurile. 8. călcând legă mântul Meu. 7. De veŃi dispreŃui aşezămintele Mele şi de se va scârbi sufletul vostru de legile Mele. Atunci şi Eu am să Mă port cu voi aşa: voi trimite asupra voastră groaza. VeŃi alunga pe vrăjmaşii voştri şi vor cădea ucişi înaintea voastră. Iar dacă nu Mă veŃi asculta şi nu veŃi îm plini aceste porunci ale Mele. voi fi Dumnezeul vostru şi voi veŃi fi poporul Meu. 16. ei vor dom ni peste voi şi veŃi fugi. 14. pentru a face loc celor noi. şi vor cădea vrăjmaşii voştri de sabie înaintea voastră. 11. 15. Voi umbla printre voi.

28. atunci înşeptit voi adăuga lovituri pentru păcatele voastre. şi după toate acestea. Voi aduce asupra voastră sabie răzbunătoa re ca să răzbune legământul Meu. şi veŃi mânca şi nu vă veŃi sătura. nici pomii din Ńara voastră nu-şi vor da poamele lor. iar pământul vostru ca arama. 24. care vă vor lipsi de copii. Dacă însă. în zadar vă veŃi cheltui puterile voastre că pământul vostru nu-şi va da roadele sale. şi vor da pâinea voastră cu cântarul. Iar dacă vă veŃi ascunde în oraşele voastre. Voi frânge îndărătnicia voastră cea mândră şi cerul vostru îl voi face ca fierul. Voi trimite fiarele câmpului asupra voastră. 27. Şi dacă nici după acestea nu vă veŃi îndrep ta. veŃi umbla împotriva Mea şi nu veŃi vrea să Mă ascultaŃi. Pâinea care întăreşte o voi lua de la voi. vor prăpădi vitele voas tre. 26.92 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI 19. Dacă însă nici după acestea nu Mă veŃi as culta şi veŃi călca împotriva Mea. Atunci şi Eu voi veni cu urgie asupra voas tră şi vă voi lovi şi Eu înşeptit pentru păcatele voastre: 25. voi trimite molimă asupra voastră şi veŃi fi daŃi în mâinile vrăjmaşu lui. Dărâma-voi înălŃimile voastre şi voi strica stâlpii voştri şi voi împrăştia oraşele voastre sub . 23. 22. 30. VeŃi mânca carne de om: trupurile feciorilor şi fetelor voastre veŃi mânca. şi pe voi aşa vă voi împuŃina. 21. ze ce femei vor coace pâine pentru voi într-un cup tor. 20. încât se vor pustii drumurile voastre. ci vă veŃi purta împotriva Mea. Atunci şi Eu cu urgie voi veni asupra voas tră şi vă voi pedepsi înşeptit pentru păcatele voas tre: 29.

. Iar cei ce vor rămâne din voi se vor usca pentru păcatele lor în pământurile vrăjmaşilor voştri şi se vor usca şi pentru păcatele părinŃilor lor. 37. 36. şi de pământ îmi voi aduce aminte. în urma voastră îmi voi ridica sabia. şi nu veŃi avea putere să vă împotriviŃi vrăjmaşilor voştri. cum au săvârşit ei nele giuiri împotriva Mea şi au mers împotriva Mea. atunci se va supune inima lor cea netăiată împrejur şi atunci se vor căi ei pentru nelegiuirile lor. 39. Pustii-voi pământul vostru. ca cei ce fug de sabie. 34. care se vor aşeza într-însul. Oraşele voastre le voi preface în ruină. şi vor fugi ca de sabie.CELE ŞAPTE SURLE 93 dărâmăturile idolilor voştri. 35. cât să se mire de el vrăjmaşii voştri. voi pustii locaşurile voastre cele sfinte. 31. Celor ce vor rămâne din voi le voi trimite în inimi frica în pământurile vrăjmaşilor lor. când nimeni nu-i va urmări. şi se va scârbi sufletul Meu de voi. VeŃi pieri printre popoare şi vă va înghiŃi pământul vrăjmaşilor voştri. 33. 40. (Atunci) Şi Eu îmi voi aduce aminte de le gământul Meu cu părinŃii lor. şi vă fi pământul vostru pustiu şi oraşele voastre dărâmate. până şi freamătul frunzei ce se clatină îi va pune pe fugă. 38. Pentru care şi Eu am venit cu urgie asupra lor şi i-am dus în pământul vrăjmaşilor lor. Se vor călca unul pe altul. 32. Atunci îşi vor mărturisi fărădelegile lor şi fărădelegile părinŃilor lor. când nimeni nu-i va pri goni. . şi nu voi mirosi mireasma jertfelor voastre. Iar pe voi vă voi risipi printre popoare.

Nu e chip de-a scăpa de pedeapsă. ca să nu greşească. 14. li s-a citit din Cartea legii Domnului Dumnezeului lor un pătrar de zi. luminat de povăŃuitorii săi. 3. reîntorşi cu toŃii din aspra învăŃătură a robiei. 2. de la Dumnezeu. ca să postească. îmbrăcaŃi în sac şi cu capetele presărate cu cenuşă. învrăjbindu-se cu dreptatea dumnezeiască. Tu le-ai arătat odihna Ta cea sfântă. după ce s-au aşezat la locurile lor..94 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI In loc de orice altă tâlcuire. In ziua de douăzeci şi patru a acestei luni s-au adunat toŃi fiii lui Israil. face lui Dumnezeu această minunată mărturisire a păcatelor părinteşti.. iar alt pătrar de zi şi-au mărturisit păcatele lor şi s-au închinat Domnului Dumneze ului lor. luptându-te cu ea. ci numai şi numai cu schimbarea vieŃii. E o mare durere că poporul nu pricepe. care a fost în stare să schimbe. Doamne Dumnezeule. RĂSPUNSUL POPORULUI Iată acum şi pocăinŃa poporului. înaintea poporului. mersul lucrurilor. . . Atunci un cărturar înŃelepŃit de cele păŃite şi bun cunoscător al legii care atârnă peste fărădelege. Şi. Şi osebindu-se cei ce erau din neamul lui Is rail de toŃi cei de alt neam. au venit de şi-au măr turisit păcatele lor şi fărădelegile părinŃilor lor. spunem că vremea noastră le vede cu ochii pe toate acestea şi oamenii tot nu se îndreaptă. 7. iar păstorii nu le citesc măcar Scriptura. Neemia 9: 1.

învârtoşatu-şi-au cerbicia lor şi în răzvrăti rea lor şi-au ales o căpetenie. n-au ascultat poruncile Tale. care iubeşti a ierta. Dar ei s-au ridicat şi s-au răzvrătit împotri va Ta. 20. n-ai lipsit gura lor de mana Ta. Chiar când şi-au ftcut un viŃel turnat şi au zis: "Iată Dumnezeul tău. pe proorocii Tăi. 17. Dar părinŃii noştri s-au îndărătnicit şi şi-au învârtoşat cerbicia lor. au aruncat legea Ta la spate.. hainele lor nu s-au învechit.CELE ŞAPTE SURLE 95 15. şi Ńi-au adus hulire mare. 18. nici încălŃămintele lor nu s-au rupt. Trimisu-le-ai Duhul Tău cel bun. şi au uitat minunile ce ai fă cut pentru ei. 23. care-i îndemnau să se întoarcă la Tine i-au omorât. şi s-au pornit cu hulire mare împotriva Ta. nici stâlpul de foc de a le lu mina noaptea drumul ce aveau de făcut.. Datu-le-ai lor regate şi popoare. ca să se întoarcă în robia lor. 22. ca să-i înŃelepŃească. Tu le-ai dat din înălŃimea Cerului pâine când au flămânzit şi le-ai scos apă din piatră când au însetat. In nemărginita Ta milostivire nu i-ai părăsit în pustiu şi stâlpul de nor n-a contenit a-i călăuzi peste zi în calea lor. 16. peste fântâni săpate în piatră. 21. zăbavnic la mânie şi bogat în milă şi în îndurări. Şi s-au făcut ei stăpâni peste cetăŃi tari şi peste pământul roditor. care te-a scos din Egipt". . Vreme de patruzeci de ani i-ai hrănit în pustie şi nimic nu le-a lipsit. măslinişuri şi pomi roditori din belşug. nu i-ai părăsit. nici s-au supus. dar Tu fiind Dumnezeu. şi au mâncat şi s-au săturat şi s-au îngrăşat şi au trăit în desfătări prin bunătatea Ta. peste case pline de toate bunătăŃile. şi se tea le-ai stâmpărat-o cu apă. vii. 24. 19.

28. cel ce Ńii legămân tul Tău şi faci milă. 34. şi nu s-au supus. că peteniile noastre. dar ei s-au îndărătnicit şi n-au ascultat poruncile Tale şi au păcătuit împotriva poruncilor Tale. Dar. care nu socoteşti ca puŃin lu cru suferinŃele ce am îndurat noi. 29. căci Tu ai fost credincios. Tu eşti drept în toate câte ne-au ajuns. şi Tu i-ai auzit din înălŃi mea cerurilor şi. Atunci i-ai dat pe mâna neamuri lor străine. în mila Ta cea mare. până în ziua aceasta. şi în mila Ta cea mare le-ai trimis izbăvitor ca să-i izbăvească din mâinile vrăjmaşilor lor. şi n-au luat aminte nici la poruncile Tale nici la îndem nurile ce le-ai dat. Şi ei din nou au strigat către Tine. Tu însă. 33. nu i-ai stârpit. dar ei nu şi-au plecat urechea. Dar. Regii noştri. regii noştri. Şi acum. aşteptând întoarcerea lor. puternic şi înfricoşat. Atunci Tu i-ai dat din nou în mâna vrăjmaşilor lor. nici nu i-ai părăsit. Dumnezeul cel mare. care dau viaŃă celui ce le împlineşte. în vremea necazului lor. dar noi am făcut rele. Atunci Tu i-ai dat în mâinile vrăjmaşilor lor care i-au apăsat. din vremea regilor Asiriei. Dumnezeul nostru. preoŃii noştri şi tot poporul Tău. 32. 31. I-ai povăŃuit să se întoarcă la legea Ta. şi şi-au îndârjit spina rea lor şi cerbicia lor şi-au învârtoşat-o. Iar dacă s-au odihnit. i-ai îngă duit mulŃi ani şi le-ai deşteptat luarea aminte prin Duhul Tău şi prin proorocii Tăi. . căci Tu eşti un Dumnezeu mi los şi îndurat.96 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI 27. 30. iarăşi au început să facă rele înaintea Ta. căpeteniile noastre. în mila Ta cea mare. preoŃii noştri şi părinŃii noştri n-au păzit legea Ta. ca să-i stăpânească. au strigat către Tine şi Tu i-ai auzit din înălŃimea ce rurilor. i-ai izbăvit de multe ori.

şi căpeteniile. Cât au fost în regatul lor. iată. surlele chemării a patra. avem viaŃa 1 Fapte 17. Nestatornicia firii omeneşti. Astfel fagăduiră. cu jurământ. 37. 38. cărora ne-ai supus pentru păcatele noastre. oricât le-ar vedea cu ochii şi ar trece prin ele. Dacă nici după asprimea unor atare chemări. 36. cu iscălitură. îl întăresc cu pecetea. nici nu s-au întors de la faptele lor cele urâte. ba chiar să se şi stingă această lumină a suferinŃei. ei şi de bunătăŃile ei. ne mişcăm şi suntem1. suntem robi şi łara ce Tu ai dat-o părinŃilor noştri ca să se bucure de roadele. Şi astăzi. să se poarte după legea lui Dumnezeu. potrivit acestora. într-o Ńară largă şi roditoare. pe ca re noi înşine. făcu să pălească. pe care le-ai dat-o Tu. oamenii totuşi nu se întorc spre Dumnezeu. şi noi ne aflăm în ma re necaz. Dacă mergem aşa. Pentru toate acestea facem legământ. susŃinătorul şi rostul sau destinul vieŃii noastre. CEASUL PRIMEJDIEI MulŃime de oameni însă nici grijă n-au de cuvintele chemării acesteia. 28. Ea îşi înmulŃeşte astăzi roadele pentru regii. . care ustură pielea vieŃii. cu venirea pe lume a altor rânduri de oameni. în mijlocul binefa cerilor Tale. ViaŃa o avem de la Dumnezeu: prin El trăim. cu trecerea de vreme. Adică Dumnezeu este izvorul. ei nu Ńi-au slujit łie. viaŃa începe să fie în primejdie: încep necazurile morŃii. Aceia domnesc peste trupurile noastre şi peste vitele noastre după bunul lor plac. aprinsă de urgiile istoriei.CELE ŞAPTE SURLE 97 35. leviŃii şi preoŃii noştri. De aceea năpăstuirea vremilor se dezlănŃuie cam în fiecare rând de oameni.

a fiului Său mai mic. care îndrăcesc şi sufletul şi trupul şi o ducem aşa vreme îndelungată. ci în împărăŃia harului câştigat nouă de Mântuitorul Hristos ca să ne mântuim."1 Cu trecerea de vreme înmulŃindu-se oamenii pe pământ s-a înmulŃit şi stricăciunea desfrânării. atunci Dumnezeu se desface din viaŃa noastră. aşa vine prăpădul în vremea fiecărui rând de oameni. cade din har sub lege. 3. dar dacă nepriceputul de om se Ńine împotriva lui Hristos. dacă nu urmăm aşa. ci încâlcim viaŃa noastră în toate fărădelegile şi spurcăciunile. după vrednicie şi spre înŃelepŃirea multora.98 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI asigurată de Dumnezeu. de dragul fărădelegilor. astăzi mulŃimea bolilor şi desimea războaielor mult a mai scurtat viaŃa oamenilor. le este în primejdie viaŃa şi primejduiesc şi pe alŃii. încât nu mai deosebeşte adevărul de rătăcire. Şi a zis Dumnezeu: "Nu va mai rămâne Duhul Meu pururea în oamenii aceştia. deci zilele lor (pe pământ) să mai fie 120 ani"2. "Toate zilele lui Matusalem au fost 969 de ani. Noi nu mai suntem sub împărăŃia legii vechi. Iar după trecere de vreme şi înmulŃirea fărădelegii între oameni. a necredinŃei. Totuşi nu se desface îndată după greşeala noastră. 10. mintea li se strâmbă. iar ce este mai mult decât aceştia. din inima şi din voinŃa lor şi ajung că nu vor să mai ştie de Dumnezeu şi aşa vine osânda la moarte. ci rabdă o vreme rătăcirea omului. iar pentru cei mai în putere 80 de ani. pentru că sunt numai trup. nu-i decât osteneală şi durere"3. La început oamenii trăiau mai mult. 27. pedeapsa cea asupra păcatelor. . Acestea însă împlinesc din îngăduinŃa lui Dumnezeu. Deci. şi aşa atârnă asupra lui pedeapsa cu moarte 1 2 Facere 5. atunci Dumnezeu se-ntunecă din mintea. când oamenii se leagă cu totul de voile dracilor. Iar moartea o avem de la ucigaşul. întâi e moartea sufletească a ateismului. pe urmă se arată şi moartea din afară a trupului. apoi a murit. Iar de se leagă ca robii cu inima de lumea aceasta şi de voile trupului cele împotriva firii. în tot chipul chemându-1. Aşa era în vremuri de demult. 3 Psalm 89. temelia ei. Facere 6. David zicea: "Toate zilele vieŃii noastre sunt 70 de ani.

de sabie va pieri. Cei ce se împărtăşesc cu nevrednicie. Despre ei zice Sf. Tot cel ce se împreună cu dobitoc să fie omorât. 36. Tot cel ce va munci în ziua odihnei va fi omorât. ce se împlineşte prin războaie şi nenorociri. Cel ce va grăi de rău pe tatăl său sau pe ma ma sa. va fi omorat.6 7. La nici o văduvă şi la nici un orfan să nu le faceŃi rău! Iar de le veŃi face şi vor striga către Mine. fiul pierzării.9 10. 15. 22-24. Ziua de odihnă cel ce o va întina. Cel ce bate pe tată sau pe mamă să fie omo rât. 3 Deuteronoml7. Pavel: "MulŃi dintre voi sunt slabi şi bolnavi şi o bună parte mor"11. încă se fac vinovaŃi de moarte.3 4. 1 Primul care a furat Sfânta împărtăşanie a fost Iuda. 14. 12. Sabia s-a făcut ca să piardă pe cei necredin cioşi. 52. care s-a spânzurat. Ieşire 22.8 9. ce atârnă peste ei?) 11. 5. 15. Cel ce scoate sabia. Matei 26. şi se va aprinde mâ nia Mea şi vă voi ucide cu sabia. furând Sfânta împărtăşanie. a cră1 Ieşire 21.2 3. 5 6 Ieşire 31. 7 Ieşire 22. Cine nu ascultă de preoŃi.CELE ŞAPTE SURLE 99 năprasnică. 18. acela să fie omorât. 2 Ieşire 21.30.7 8. unul ca acela să moară.10 (Dar ucigaşii pruncilor. voi auzi plângerea lor. Pe vrăjitori să nu-i lăsaŃi să trăiască.5 6. . şi vor fi femeile voastre văduve şi copiii voştri orfani. 2. 19. întocmai cum scrie la lege: 1. 11 ICorinteni 11. a căzut din spânzurătoare de şi-a spart capul. 17. io Ieşire 22. înŃelepciunea lui Isus Sirah 39. 4 Ieşire 31.

stând de-a pururi împotriva Adevărului. Orbia răutăŃii. mântuirea se poate dobândi oriunde. De aceea ne poartă pe tot felul de căi şi ne cheamă cu tot felul de surle şi. 31. dacă trebuie. CE URMĂREŞTE DUMNEZEU Până la judecata din urmă. se întâmplă că. plinind măsura fărădelegilor. Tâlharul. 3 Luca 11. 1 2 Fapte 1. şi în mănăstiri. şi s-a pierdut şi în Rai. ^ Matei 21. însă nu poate.29. 18. 34. ne grăieşte şi cu tunul. Deci. că acestea aduc ceasul primejdiei de moarte şi sabia atârnă nevăzut asupra vieŃii. Matei 9. De aceea înfruntând mândria. . Cereau semn3 şi umblau să omoare pe Lazăr. şi se poate dobândi şi din iad. cade sabia şi se împlântă în capul care nu mai are minte.100 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI pat în două şi i s-au vărsat toate măruntaiele. luând astfef plata fărădelegii sale1. dacă nu ne învoim şi noi. a sărit de pe cruce în Rai şi Lucifer ca fulgerul a căzut din Ceruri. Dumnezeu nu o va urgisi. şi pe câmpuri de bătaie. şi că se face bucurie în Ceruri pentru un păcătos ce se întoarce5. iar fariseii templului o pierdeau zicând că-i păcătos şi are drac2. Iar dacă. Inima înfrântă şi smerită însă. ci noi ne-am stârnit-o în cale. şi în ceata sfinŃilor Apostoli. a zis că vameşii şi păcătoasele vor lua-o înaintea "drepŃilor"4. Luca 15. cel înviat a patra zi din morŃi. nu facem altceva decât întoarcem ceasul unei primejdii neaşteptate. dar are pedeapsă. Această întoarcere urmăreşte Dumnezeu să ne-o câştige. săvârşind oricare dintre acestea. răstignit pentru faptele sale. nu are leac. pe care nu alŃii. noi totuşi ne îndărătnicim cu mintea împotriva voinŃei lui Dumnezeu. 7. şi se poate pierde oriunde. Orbul din naştere căpătă vederea şi a văzut pe Dumnezeu şi a vorbit cu El. Iată ce fel de lucruri trebuie să scoatem din noi şi dintre noi. în împărăŃia Cerurilor. în loc de îndreptare pentru care ne dă Dumnezeu oarecare vreme de răgaz.

Rar să găseşti un om care să dea sens religios morŃii. chiar dacă mai rămânem şi în viaŃa aceasta. Cel dintâi. ca să-şi deschidă vederea împărăŃiei spiritului. ed. Cuvintele sfântului ne învaŃă: "Pentru greşeala dintâi s-a furişat în trup legea păcatului care este plăcerea simŃurilor. 252. Sibiu. 3. oamenii fărădelegii şi ai neorânduielii fără leac. fiii harului. în îngustimea vederii lui. stăruie să vadă şi să susŃină viaŃa aceasta ca pe un scop în sine şi suficientă sie însăşi.CELE ŞAPTE SURLE 101 Ceea ce urmăreşte Dumnezeu în 'tot chipul e mântuirea sau întoarcerea noastră duhovnicească spre El şi Acasă. susŃinută prin înclinarea voinŃei spre el"3. încă din viaŃa aceasta. scurŃi la minte şi slabi în credinŃă urmăresc viaŃa pământească şi toată mâhnirea lor e pentru trupuri1. Răspunsuri către Talasie. 309-310. prin diferite moduri de pedepse. ca dintr-un vas. p. adică s-o aştepte cu bucurie ca pe-o izbăvire sigură din împărăŃia păcatului. Sf. fiii celui rău. Căci ştie că nu se poate ajunge la aceea de nu e golită mai înainte din trup. 3 Idem. înŃelepciunea lui Isus Sirah 41. rânduită spre desfiinŃarea legii păcatului. iar pentru aceasta s-a hotărât moartea trupului. întrebarea 54."2 Toată răzbaterea cu nepriceperea popoailui aceasta este. Maxim Mărturisitorul. Cât Ńine forma aceasta de viaŃă oamenii vor fi amestecaŃi: cei din Noul Testament. Iar acela ce nu-i îndrăgostit de acestea e tras de la păcat împotriva voii lui . ca să primească în duh fericita viaŃă viitoare. Şi n-ar trebui credinŃă decât ca un bob de mac. adică iubitorul de materie e oprit de Judecată să ajungă la osândă. 14. Filocalia. Cel ce ştie că moartea s-a ivit din pricina păcatului. 2 1 . adică iubitorul de Dumnezeu e îndumnezeit prin ProvidenŃă. 1948. I. cu cei din Vechiul Testament pe care numai frica legii îi mai Ńine în rânduială şi oamenii fără nici un testament. prin diferitele strâmtorări. legea păcatului. că. voi. pp. spre desfiinŃarea lui. "Acela care iubeşte lucrurile bune şi frumoase tinde de bună voie spre harul îndumnezeirii. fiind călăuzit de ProvidenŃă prin raŃiunile înŃelepciunii. se bucură pururea în sufletul lui când vede cum e stinsă legea păcatului în trupul său. cel de al doilea. Oamenii însă legaŃi în neştiinŃă. Nu vrea să zică "muntelui" lumii acesteia ridică-te din cale şi te aruncă în mare.şi lucrul acesta îl face Judecata cea dreaptă.

începe să ne urmărească cu primejdii şi năpaste. Trebuie să ne plecăm înŃelepciunii atotştiutoare a lui Dumnezeu. tare mai eram neastâmpărat. care în primejdie de moarte fiind va chema numele lui Dumnezeu. Iată de ce. Daniil 4. afară din cetate. şi nimeni nu poate să stea împotriva mâniei Lui. ori nu pricepem aceasta. nu vom avea linişte în suflet. din iad i-a scos şi poate să scoată din ghearele morŃii pe oricine vrea. Ducându-mă. nici unii cu alŃii şi nici sănătate în trup şi nici în orânduirea omenească. De aceea au şi zis PărinŃii. ne cheamă. El face ce vrea cu oastea cerurilor şi cu locuitorii pământului. întro zi m-au trimis părinŃii mei într-un oraş. "ToŃi locuitorii pământului sunt o nimica înaintea lui. care. în tot ce face. îşi va mântui sufletul căci în ce-l va fi aflat moartea în aceea va fi în veci. dar dacă nu vrem să înŃelegem. precum şi despre cealaltă. Căci El e Stăpânul vieŃii şi al morŃii. cu mare talent literar. de El ascultă zidirea şi de El se teme iadul. neştiindu-ne sfârşitul. 2 . mângâind pe oameni: "Că păcătos ca un drac de-ai fi. până nu vom ajunge de aceeaşi părere cu Dumnezeu despre viaŃa noastră pământească."1 Drept aceea. şi din porunca lui ascultă dracii de Satana lor. ori pricepem. în clipa aceea căpătăm liniştea sufletului. MĂRTURIA UNUI SFÂNT Sfântul Efrem Şirul.102 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI "Cel ce nu primeşte întâmplările care îl depărtează de patimi. orice ar fi dat peste zilele noastre. 'Idemp. Când ne plecăm capul şi vrem şi noi ce-a vrut Dumnezeu. de pe celălalt tărâm. fiindcă oricine. nu deznădăjdui de puterea lui Dumnezeu". suntem datori a ne afla mereu în pocăinŃă ca într-însa să fim socotiŃi în veci. 32. 310. urmăreşte înŃelepŃirea noastră. povestea călugărilor cum a ajuns printr-o primejdie la cunoştinŃa lui Dumnezeu: "Când eram copil ca de 14 ani. acela fuge de ceea ce nu trebuie să fugă. Dumnezeu ne caută. ne strigă. nici să-i zică: "Ce faci?"2 Când a vrut să mântuiască pe Adam şi cu toŃi drepŃii.

zicând că: "Tu eşti care ai adus tâlharii ce au intrat . ci şi cu ocările cele mai de pe urmă lam amărât pe săracul acela. Deci lăsând-o moartă mi-am văzut de cale. încât a căzut la pământ. în temniŃă am aflat doi oameni legaŃi. Iar în noaptea aceea au sărit fiarele în staulul oilor şi au risipit toată turma. Şi am făcut laolaltă în temniŃă 40 de zile. după o lună de zile. şi m-a întrebat. nu cumva ai întâlnit o vacă îngreunată prin pădurea asta?" Iar eu nu numai că nu i-am dat răspuns cuviincios. ce faci în temniŃa aceasta?" Iar eu am zis către dânsul: "Stăpâne. Deci ducându-mă şi rămânând la dânşii. înserând pe cale. şi au zis către mine: "Frate. iar după 40 de zile a stătut înaintea mea un oarecare tânăr înfricoşat. peste noapte au năvălit fiarele în staul şi au împrăştiat turma prin pădure. am fost trimis de părinŃii mei la oraşul de lângă cetate şi. ci spune-mi mie pricina ta". Am mai întâlnit în pădurea aceea şi pe săracul a căruia îi era vaca. Aşa m-au aflat nişte păstori de oi. unde te duci la vremea asta?" Şi le-am răspuns: "M-au trimis părinŃii până în oraşul de lângă cetate. zicându-mi: "Tu eşti carele ai furat şi ai risipit turma oilor noastre!" Deci mai pe urmă m-au legat de coate şi m-au dat eparhului. ci au rămas. şi ei au intrat şi au risipit turma oilor noastre". întru arătarea Ta m-am înfricoşat cu frică mare foarte şi s-a dus puterea de la mine". pe la mijlocul pădurii. şi mi-a zis cu glas blând: "Efreme. o vacă îngreunată păscând. iar slujitorii săi au făcut aşa. Iar eparhul a poruncit să mă bage în temniŃă. Ducându-mă dar. Deci am luat pietre şi am început a fugări vaca prin pădure.CELE ŞAPTE SURLE 103 am aflat în cale. stăpâne. zicând: "Fiule. unul era clevetit pentru ucidere. iar altul pentru preacurvie. Iar eu lepădându-mă şi jurându-mă că n-am nici o pricină în întâmplarea aceasta nu m-au crezut. şi merg acolo". întru cel mai adânc loc al pădurii şi a murit. am înnoptat pe cale. Era vaca unui sărac. Deci mi s-a întâmplat că. iar noaptea au mâncat-o fiarele. zicând: "Tu eşti carele ai adus tâlharii. Iar stăpânul oilor m-a prins pe mine. vino şi dormi la noi. m-au aflat nişte păstori de oi şi m-au luat să mă găzduiască la dânşii. iarăşi m-au trimis părinŃii în oraşul acela. iar mâine dimineaŃă te vei duce în calea ta". dintre care. Deci am luat puŃină îndrăzneală din graiurile sale cele blânde şi am zis către dânsul cu multe lacrimi: Stăpâne. umblând s-o găsească. Iar ei mi-au zis: "De cu seară este. Şi a zis tânărul către mine: "Nu te teme. şi atâta am fugărit-o din urmă cu pietre (iar ea era aproape să fete). Deci m-au prins pe mine stăpânii turmei.

trecând. Iar pe lângă aceasta vreau să ştii şi tu că şi bărbaŃii aceştia. Mai înainte de acestea cu puŃine zile treceam pe podul râului. şi-au făcut pricină între dânşii unul cu altul. pentru care pricină sunteŃi închişi în temniŃa aceasta?" Atunci a zis unul dintre dânşii: "Eu pentru ucidere sunt prins.104 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI şi au risipit turma oilor noastre". ca să-i dau mâna. şi ştiu cu deadinsul. Căci după vreme de un ceas.ca să fiŃi prinşi în învinuirile acestea". ce veneau în urma mea. ci l-am lăsat să se înece. iar eu stând priveam la dânsul. şi nevinovat sunt în lucrul acesta". puteam să-i dau lui mâna şi să-l scot din râu ca să nu moară. Iar eu. care sunt cu tine în temniŃă.cu purtarea de grijă a lui Dumnezeu . luptându-se şi neputând să iasă din apă. mi-a zis: "Ştiu şi eu că nu eşti vinovat la pricina aceasta. Iar cel ce era pârât pentru preacurvie a zis: "Să vă spun şi eu păcatul meu. Iar dacă s-a făcut ziuă. ci judecăŃile Domnului sunt adânc de adânc. Celălalt încă a zis: "Şi eu pentru preacurvie sunt prins şi nevinovat sunt de lucrai acesta". zâmbind cu faŃa. ca să cunoşti că drept este Domnul şi dreptatea a iubit. Iar el. şi unul 1-a biruit pe celălalt şi 1-a aruncat de pe pod în râu şi s-a dus. Stăpâne. 1-a luat pe el curgerea râului şi a murit. că nu este nedreptate la Dumnezeu." Acestea zicându-mi tânărul ce mi s-a arătat. şi alŃi doi oameni. Ci ispiteşte-i pe dânşii şi învaŃă-te că nu în deşert sunt închişi în temniŃa aceasta. că pentru pricina aceasta m-a lăsat Dumnezeu să fiu clevetit şi aruncat în temniŃa aceasta. că nu este nedreptate la Dumnezeu". Şi nu sunt vinovat. şi s-au apucat amândoi la sfadă şi la bătaie. şi am zis către dânşii: "FraŃilor. Mai înainte de asta cu doi ani s-a întâmplat că erau doi fraŃi ostaşi având avuŃie multă moştenire de la părinŃi şi aveau şi o soră văduvă şi încă nu împărŃiseră între dânşii averea părintească ca să-i dea . Atunci a zis cel ce pentru ucidere era prins: "Cu adevărat eu vă voi spune păcatul meu. s-a dus. Căci acela strigând şi rugându-se cu multe lacrimi. eu n-am vrut. cel afară din cetate. sunt nevinovaŃi de pricinile cu care s-au pârât şi sunt legaŃi. dar aveŃi oarece păcate grele pe care le-aŃi făcut voi şi pentru aceea aŃi ajuns . în această pricină. Şi am zis către dânşii: "Cu adevărat aşa este. Aşa m-au legat şi m-au dat stăpânitorului. ci eşti clevetit. Acesta-i păcatul meu. am chemat pe bărbaŃii care erau cu mine în temniŃă. ci m-au clevetit pe mine. Dar ştii ce ai făcut mai înainte de asta cu puŃine zile? Cum ai alungat cu pietre vaca săracului şi ai omorât-o? Deci cunoaşte.

Iar văduva se jura. întorcându-mă. Aşa am scos-o pe dânsa din averea părintească fără moştenire." Atunci au zis oamenii aceia către mine: "Nu cumva ai fâcut şi tu vreo greşeală şi pentru aceea te-a lăsat rânduială lui Dumnezeu să cazi în ispită şi să te arunci în temniŃă?" Atunci le-am răspuns. care ne-au furat şi ne-au risipit nouă turma". şi am înserat pe cale. Şi aşa m-au legat şi m-au dat stăpânitorului. pe undeva o vacă . nevrând să-i dea nimic. Iar eu am stătut de faŃă împotriva văduvei. plângând şi căutând-o.CELE ŞAPTE SURLE 105 şi ei partea cuvenită. am înghesuit-o în adâncul pădurii. din pricina păcatelor mele. ceea ce nu era adevărat. Atunci stăpânii oilor m-au prins pe mine. Aşa într-una din zile m-au trimis părinŃii în oraşul de lângă cetate. Atunci amândoi au zis către mine: "Dar tu. frate. ca să o scoată fără moştenire din averea părintească. FraŃii ei însă. Ducându-mă. Iar în noaptea aceea au sărit fiarele în staulul oilor şi au risipit toată turma. m-au luat să găzduiesc la dânşii. Deci dacă am omorât vaca. Vaca era a unui sărac. până când seara târziu. căutau pricină asupra ei s-o poată scoate fără moştenire din averea lor cea părintească. a căruia era vaca. zicând că a curvit. Ci fraŃii. şi atâta am fugărit-o din urmă cu pietre. am dat de săracul. pentru care pricină eşti aruncat în temniŃă?" Iar eu le-am răspuns: "Mai înainte de aceasta cu două luni m-au trimis părinŃii mei la oraşul cel afară de cetate. ziqând: "Fiule. zicând: "tu ai adus hoŃii. iar pentru preacurvia. care ştiu lucrul. nu cumva ai văzut pe aici. zicând: "Cu adevărat vă voi spune şi eu ce-am făcut. Astfel au clevetit amândoi pe sora lor. ca să o putem scoate fără moştenire din averea părinŃilor şi-Ńi vom da 50 de galbeni". s-au înŃeles între dânşii că vor veni martori care vor dovedi-o precum că a curvit. am aflat în pădure o vacă îngreunată. împreună cu noi. şi că au martori. zicând: "Să stai de faŃă înaintea surorii noastre şi să mărturiseşti împotriva ei. Iată pentru ce mă aflu în temniŃă. zicând că nu e vinovată întru lucrul acesta. cum că ştiu lucrul şi cu adevărat a curvit. Deci am luat pietre şi am început a fugări vaca prin pădure. întâlnindu-mă nişte păstori de oi. Deci au venit la mine amândoi fraŃii şi m-au rugat. şi m-a întrebat şi pe mine. unde a căzut de alergare şi a murit. pentru care sunt pârât acum şi stau în temniŃă nu sunt vinovat". Mult eram neastâmpărat. întărâtându-se să dovedească învinuirea lor. Acesta e păcatul meu. precum că ştii lucrul şi cu adevărat a curvit.

ci cu totul tară prihană. cum a tăcut uciderea. Atunci mi-a zis: "Vezi dreapta judecată a lui Dumnezeu? Iar ca să cunoşti . în a patruzecea zi slujitorii au adus trei oameni legaŃi şi i-au băgat în temniŃă. Deci plângeam şi mă văietam. Şi poruncind stăpânitorul să se aducă legaŃii. văzându-mă plângând şi tremurând. când nimic nu-Ńi foloseşte. şi i-am povestit lui toate acelea care mi-au spus bărbaŃii aceia. Apoi a poruncit ca pe mine. Acesta e păcatul meu. legat în lanŃuri de fier. şi a poruncit să-l pedepsească pe el. şi de frică am slăbit cu sufletul. Pe acesta dezbrăcându-1 şi aducându-1 la mijloc spre munci. pe cel pârât pentru preacurvie. Nu te teme. Deci au venit slujitorii la temniŃă şi ne-au legat cu lanŃuri de fier peste tot trupul şi ne-au adus înaintea judecătorului. că negreşit şi mie îmi vine rândul. legat în fiare să mă bage în temniŃă. iar acum plângi... iar după multă vreme de pedepsire s-a dovedit că e nevinovat şi a poruncit stăpânitorul să-l slobozească. Şi am făcut acolo singur încă 40 de zile.106 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI îngreunată?" Iar eu nu numai că nu i-am dat răspuns cuviincios. stăpâne". auzind aceste vorbe. judecătorul a poruncit să-l slobozească pe el. au dezbrăcat pe cel ce era prihănit pentru ucidere şi aducându-1 l-au pus în mijlocul priveliştei. Stăpânitorul întrebându-1 să spună adevărul mai înainte de munci. râdeau de mine. el tăgăduia. mai mult mă topeam de frică. încredinŃat fiind cu totul. lirică mare şi cutremur a căzut peste mine. îndată vei intra şi tu la mijloc". i-au Ńinut în butuci şi s-au dus. în vis iarăşi mi-a stătut înainte îngerul acela ce mi se arătase mai înainte şi mi-a zis: "Efreme. zicând: "Ce plângi flăcăule? Când tăceai cele rele. nu te temeai. zicând că nu e vinovat. Apoi a poruncit să aducă înainte pe al doilea. Iar cu bărbaŃii aceia am tăcut încă 30 de zile. Şi pedepsindu-se şi celălalt şi aflându-se şi el nevinovat." A doua zi a şezut stăpânitorul la judecată şi au adus înaintea lui cangea cea cu trei coarne şi toate uneltele cele de muncă şi a poruncit să ne pună pe noi înainte spre cercare. care lucru făcându-se. Iar muncitorii şi slujitorii care stăteau înainte. Iar eu. ci şi foarte l-am ocărât pe el. întrebat-ai pe bărbaŃii aceia pe care i-ai aflat în temniŃă?" Eu i-am răspuns: "Aşa.

ne-au pus lanŃurile tle grumaz şi ne trăgeau prin mijlocul cetăŃii. am omorât". sau sunteŃi clevetiŃi?" Iar ei mi-au răspuns: "Adevărat. despre care Ńi-a povestit Ńie celălalt". Deci. despre care Ńi-a povestit Ńie bărbatul acela ce mai înainte s-a slobozit din temniŃă. şi pentru acela ce a mărturisit asupra surorii lor. ca să ne aducă înaintea dregătorului. doi sunt care au clevetit pe sora lor. vrând eu pe deplin să mă încredinŃez dacă mi-au spus adevărul. l-am aruncat de pe pod în râu şi a murit". iar celălalt a fost prins în preacurvie cu măritată. precum şi pentru cei doi bărbaŃi pe care i-am aflat în temniŃă. putând să-l scape de la moarte şi n-a facut-o. şi toată cetatea . fraŃi. cele pentru mine. frate. plângând cu mare necaz. aşteptau sfârşitul. Deci am zis către dânşii: "Cu adevărat sunteŃi vinovaŃi de ucideri. frate. care erau în temniŃă cu mine.CELE ŞAPTE SURLE 107 aceasta. a doua zi a şezut stăpânitorul la judecată. află că cei trei bărbaŃi ce sunt închişi astăzi cu tine în temniŃă. în priveliştea norodului şi s-au adus iarăşi toate uneltele de caznă înaintea lui şi a poruncit să fim aduşi şi noi spre cercare. am chemat pe cei trei bărbaŃi. bărbaŃii aceia s-au temut cu frică mare şi s-au minunat de dreapta judecată a lui Dumnezeu şi au zis: "Unul singur este Dumnezeu. Deci. şi pentru acela ce n-a dat mâna celui aruncat de dânsul în apă. Iar al treilea a zis: "Şi eu. Auzind. că pentru păcatele noastre. Drept aceea. nu cumva înainte aŃi făcut şi alte greşeli şi pentru acelea aŃi ajuns să cădeŃi în nişte învinuiri grele ca acestea?" Atunci cei doi fraŃi au zis: "Crede. cucernică şi temătoare de Dumnezeu. Şi zicând acestea s-a dus de la mine. Iar celălalt e care a aruncat pe omul acela în râu. Iar celălalt a zis: "Eu treceam râul cu încă unul şi pricindu-ne. venind la temniŃă cei rânduiŃi cu pedepsele. şi amândoi suntem vinovaŃi de ucidere". Aşa am scos-o afară din moştenire". din păcate. că avem o soră văduvă. şi vrând noi să o scoatem fără moştenire din averea noastră cea părintească. şi-au scos-o fără moştenire din averea părintească. şi am adus şi martori mincinoşi asupra ei. am clevetit-o de curvie. spuneŃi-mi cu adevărat pentru care pricină aŃi fost aruncaŃi în temniŃa aceasta?" Atunci cei doi fraŃi mi-au zis: "Crede. din păcatele mele. le-am zis: "FraŃilor. Deci. şi am zis către dânşii: "Domnii mei. carele face minuni!" Deci toŃi. cu adevărat vinovaŃi suntem". La rândul meu le-am povestit şi lor toate. dacă s-a făcut ziuă. frate. Unul din noi am omorât. prihănindu-o de curvie.

Deci muncitorii dezbrăcându-i şi aducându-i. Stăpâne. zicând: "Crede. fiindcă e vremea prânzului". spânzurat şi muncit. de bunăvoie a mărturisit şi uciderea ce o făcuse de curând. zicând: Atotputernice. dar acum nu vei mai scăpa. m-au înfăşurat cu nişte zdrenŃe şi ducându-mă gol. i-au băgat spre întrebare. că mă fac monah şi-Ńi voi sluji łie! Iar stăpânitorul a poruncit slugilor. Doamne. Şi. întru mare temere şi spaimă am căzut. Iar pe noi amândoi ne-au pus înaintea celor ce acum se pedepseau. au spânzurat pe cei doi fraŃi de gemănarea roŃii. Atunci stăpânitorul a dat hotărâre asupra lui. ca să li se taie mâna dreaptă şi să-i spânzure în furci. zicând: "întindeŃi-1 din patru părŃi şi-1 bateŃi cu vine de bou!" Dar cel ce şedea împreună cu stăpânitorul a zis către dânsul: "Stăpâne. şi multe ceasuri muncindu-i. Deci stăpânitorul a poruncit să fiu legat cu lanŃuri şi băgat în temniŃă. Adus fiind şi acesta. iar slujitorii mă înfricau şi mai mult. După ce a luat şi hotărârea aceasta. precum şi că a aruncat pe altul în râu şi a murit.108 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI alerga să ne vadă nevoia pedepsei. după ce şi-au luat aceştia plata. te-ai adeverit pe deplin că Dumnezeu ocâmiuieşte lumea cu dreaptă judecată şi nu este nedreptate la Dumnezeu?" Iar eu i-am răspuns: "Aşa. m-am . stăpânitorul a zis: "DezbrăcaŃi pe tânărul şi aduceŃi-1 în mijloc!" Slujitorii. poruncind stăpânitorul. Deci după multă vreme. şi cum că ei sunt vinovaŃi de preacurvie şi ucidere. flăcăule. Iar stăpânitorul a dat hotărâre asupra lor. Atunci a treia oară a venit la mine tânărul acela ce mi s-a arătat mai înainte în vis şi mi-a spus: "Ce-i. că deşi ai scăpat nesupărat din cealaltă cercare. Deci eu. mântuieşte-mă de nevoia aceasta. păzească-se acesta la altă cercare. ca să i se taie amândouă mâinile şi să-l spânzure şi pe el în furci. ci vei gusta şi tu muncile ce vezi acum". Ajunşi. stăpânitorul a poruncit să se dezbrace cei doi fraŃi şi să-i bage în mijloc. Deci. Eu plângeam văzând o frică ca aceasta. au mărturisit clevetirea şi nedreptatea ce au facut-o asupra surorii lor. Efreme. m-au pus înaintea judecătorului. dezbrăcâdu-mă de hainele mele. stăpânitorul a poruncit să-l aducă spre cercare şi pe celălalt. a poruncit să-l spânzure gol în gemănarea roŃii şi să-l muncească. Eu plângeam cu amar şi rugam pe Dumnezeu. auzindu-i şi văzându-le.

în ziua opta a poruncit să se rânduiască ieşirea. fraŃii mei. 1926. dar cu purtarea ta cea rea. îndată şi numaidecât am mers în munte la un stareŃ şi căzând la picioarele lui şi povestindu-i lui toate. Aşa am început a-i ruga cu multe lacrimi. pp. m-au îmbrăcat şi m-au slobozit. Miluieşte-mă pe mine robul Tău şi mă scoate din temniŃa aceasta. care vrea să te slobozească". iarăşi mi-au pus lanŃul de grumaz şi mă trăgeau în priveliştea cetăŃii spre cercare. Deci. zâmbind cu faŃa. cunoscând că sunt clevetit. care petrecuse în casa părinŃilor mei. 3-7. Sf. Iar eu cu preaslăvire izbăvindu-mă. de sunt ceva legaŃi în temniŃă? Iar el spunându-i că e un tânăr legat pentru o pricină oarecare. că minunate sunt lucrurile Domnului şi nenumărate căile Lui". Atunci slujitorii dezlegându-mi legăturile şi dându-mi hainele. după cinci zile a venit alt stăpânitor. Iar eu. m-a făcut pe mine monah. Bucureşti. Iar el. n-o să iai multe.aceasta. m-au adus înaintea judecătorului. să fii cu bună aşezare şi să nu te arunci în temniŃa . Stăpânitorul a poruncit să mă dezbrace şi să mă lege cu zdrenŃe şi. Şi zicând acestea s-a dus. a poruncit să-mi dea drumul. mi-a zis: "Se cădea Ńie. Şi Venind slujitorii la temniŃă. ca să mă învrednicesc a mă face monah şi să slujesc Stăpânului Hristos". 1 . La şapte zile după luarea stăpânirii. socoteam oare cum vor lua sfârşit cele pentru mine. Cuvintele şi învăŃăturile. ai făcut dreptatea aceasta mare cu robul tău. Tipografia NaŃională. Deci. Căci vine alt stăpânitor. ce pot să-Ńi fac? însă nu te teme. zicând: "Stăpâne. ca şi voi împreună cu mine să slăviŃi pe Dumnezeu cel ce voieşte ca toŃi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinŃa adevărului să vie"1. a întrebat pe acela. căruia îi erau încredinŃate judecăŃile. Stăpânitorul văzându-mă m-a cunoscut. vi le-am povestit pentru folos. însă după asprimea legilor m-a întrebat şi. şezând el în divan a poruncit să fiu adus spre întrebare. punându-mă în mijloc. Efrem Sinii. Acestea. intrând aici. întru mult necaz petrecând. şi întru arătarea Ta ai mângâiat neputinŃa mea.CELE ŞAPTE SURLE 109 adeverit şi m-am încredinŃat.

iar oile Dumnezeu le ştie". dau de asprimea dreptăŃii Sale. chiar dacă nu pricepem aceasta. ba chiar şi pe draci. Pe urmă numai singur Dumnezeu ştie . lumea crede că mor în războaie cei răi şi scapă cei buni. Aşa bunăoară cineva. decât s-ar fi mântuit acasă. Să cercetăm. Obişnuit. foloseşte şi pe cei răi. Deci. ca pe singura scăpare a sa din primejdie. care urmăreşte ca toŃi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinŃa adevărului să vie. a războaielor. mult mai mulŃi se mântuiesc pe front. în atotputernicia Sa. cu prilejul târcoalelor morŃii în jurul vieŃii sale. văzându-1 că s-a îndreptat pe calea bună pentru toate zilele lui pe care le-ar mai avea . tot aşa şi cu suferinŃele războaielor. spre pedepsirea răutăŃii. Dumnezeu. între marginile îngăduite. singurul lucru cu adevărat de trebuinŃă. şi a celor de acasă şi a celor de pe fronturi. ca printr-înşii să aducă la mântuire pe cei de mântuit. care pe mulŃi îi spală de fărădelegi în şiroaie de lacrimi. cel milostiv întru dreptăŃi. Luăm ca gând de ajutor în darea răspunsului voinŃa lui Dumnezeu. a ceea ce orânduieşte şi face Dumnezeu. ajunge la strâmtoare şi nevoie mare. în suferinŃe de bunăvoie s-au mântuit cuvioşii.abia cu ajutorul primejdiei îi înduplecă să vrea şi ei ce vrea Dumnezeu. să ne bucurăm de hotărârea Lui. îngăduie războaiele.dar totuşi oameni cumsecade . sau mai mult îi foloseşte mutarea din viaŃa aceasta. Unul din sfinŃi a zis: "Caprele eu sunt. Drept aceea. pe cei fără nici un Dumnezeu.dacă ar fi .şi precum ştie şi face . Este şi nu este aşa. şi ştiind că nimic nu se întâmplă fără voia lui Dumnezeu. când. pentru că numai singur Dumnezeu ştie şi Ńine socoteala fiecăruia. Iar gândul al treilea e că în suferinŃe fără de voie s-au mântuit mucenicii. Acum I se roagă pentru prima dată. pe necredincioşi. şi poate ca niciodată. Apoi Dumnezeu. îi mai subŃiază mintea şi aşa găseşte pe Dumnezeu. adică mântuirea.110 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI SOCOTELILE ÎNłELEPCIUNII CU MOARTEA Când nu mai răspund oamenii la chemarea dragostei lui Dumnezeu. pe cei nebăgători în seamă sau protivnici . Al doilea gând de ajutor e primirea de mai înainte ca bun.dacă pentru cineva e mai de folos viaŃa. Atunci viaŃa oricui se află în primejdie de moarte. cum l-au povăŃuit cei trei "prieteni" ai săi. încărcat de păcate. Dumnezeu în atotştiinŃa Sa. pricina aceasta. Necazurile îi mai topesc trupul.

îngreunându-şi astfel sau chiar pierzându-şi mântuirea şi cheamându-i de aceea mai devreme. să întoarcă. fie spre viaŃa cea fără de trup. prin răutatea lor. au ajuns la cea mai bună pocăinŃă din viaŃa lor. în chip năprasnic. . sau îndărătnici la sfatul şi rugămintea celor buni. tinzându-şi la fărădelegi mâinile lor. atunci când după ştiinŃa lui Dumnezeu. 2. fără întoarcere. scăpându-1 din fiecare. ca pe un înŃelepŃit. printre alte neştiute taine. mai uşor să se osândească. să ispăşească. sau că. îl va mai îngădui printre mai multe şi mai grele primejdii. Dacă însă îl ştie. fie că. ca să nu-şi mai înmulŃească relele şi aşa. pe unii îi scoate din viaŃa cea deşartă. De cumva iarăşi se dedau stricăciunii şi îngrămădirii de păcate. pe cei buni. . are şi aceste două socoteli: sau îi pierde în grabă. îi scoate din viaŃa cea deşartă. Şi aşa face de câte ori trebuie şi cu toŃi câŃi trebuie. precum scrie: înŃelepciune 3: 1. până nu se schimbă în răutate nerăutatea lor. ci iarăşi s-ar întoarce la rele. sau să mântuiască pe unii din cei de acasă. fie întorcându-1 spre viaŃa pământească. Sufletele drepŃilor sunt în mâna lui Dumne zeu şi nu se va atinge de dânsele munca.în chip nevăzut şi minunat îl scapă de moarte sigură. primindu-i Dumnezeu cu cât de câtă pocăinŃă.şi mai târziu îl scoate din topitoarea suferinŃelor. pe aceştia îi scapă şi-i întoarce iar acasă. căci necazurile spală petele păcatelor de pe haina noastră nevăzută. Pe cei ce trecuŃi prin suferinŃe au câştigat întărire şi statornicie spre bine şi printr-înşii ştie Dumnezeu că ar dobândi mântuire şi alŃii. Iar pe al treilea fel de oameni. fie ştiindu-i că ar avea să cadă mai târziu. uitând făgăduinŃa ce au făcut-o la strâmtoare. i-a pus la încercare şi i-a aflat Lui-Şi vrednici. Părutu-s-â în ochii celor nepricepuŃi că drep Ńii sunt morŃi eu desăvârşire şi ieşirea lor din lume e 6 mare pedeapsă. Aceştia aşa-s mai de câştig pentru mântuire. Pe cei ce însă n-au statornicie în bine. plăcuŃi fiind lui Dumnezeu.CELE ŞAPTE SURLE 111 cuminte . mai zăbavnici la pocăinŃă. Cu cei răi şi. iarăşi îi cheamă la şcoală. prin darul lui Dumnezeu. ca în aceea să se socotească în vecii fără de sfârşit. după ştiinŃa lui Dumnezeu. că mai târziu va avea o pocăinŃă şi mai bună. vrea să răsplătească.

iar nu o faptă a libertăŃii şi a dragostei. o face ca să mai pună frâu răutăŃii între oameni. Apoi. şi numaidecât. prin virtutea credinŃei. şi-i lasă pe oameni neînfricaŃi de pedeapsa năprasnică. . atunci şi oamenii ar face binele de frică. un neputincios. Iar dacă.cum fac oamenii.112 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI 3. iar ei sunt în pace. aşa i-a primit. 6. Dumnezeu ar fi un fricos. primind palmele şi scuipările răului.. să se desăvârşească şi ea. stăm liniştiŃi şi noi. mare răsplată vor primi.. dacă repede ar pedepsi tot răul. ca să-şi ia osândă veşnică. îi întinde ispită puternică. aici. Şi puŃin fiind pedepsiŃi. 7. . fără leac şi nu păŃesc nimic din necazurile oamenilor. Chiar dacă ar face aşa. mântuirea ar fi de silă.precum s-a spus la cele pentru Saul. aici. şi ca pe o jertfă de ardere întreagă. spre pedeapsă sigură în ziua judecăŃii. Ci tocmai pe faptul că îngăduie răilor să-şi facă de cap. Cu aceea că nu pedepseşte răutatea numaidecât. micit la o măsură omenească sau cel mult îngerească. Iar dacă sunt câte unii răi. care ne întăreşte cu liniştea Sa. Ca aurul în topitoare. trebuie că i-a lepădat Dumnezeu şi-i lasă să se desăvârşească în rele. O altă taină a lui Dumnezeu e şi aceasta: Nu pedepseşte toată răutatea tuturor. că Dumnezeu i-a încercat pe dânşii şi i-a aflat Lui-Şi vrednici. şi ne-ar da să înŃelegem că se teme de rău şi-şi apără stăpânirea. aşa i-a lămurit. sub ocrotirea căreia. ne dovedeşte atotputernicia Sa. nădejdea lor e plină de nemurire. şi mai ales să nu scadă . uneori pedepseşte năprasnic vreo fărădelege. precum nici nu slăveşte bunătatea tuturor. 4. 5. veşnic liniştită asupra răului. Şi mergerea lor de la noi sfărâmare. ca pe nişte mărturii ale neputinŃei aceluia. . în faŃa atotputerniciei lui Dumnezeu.atotputernicie. şi numaidecât. Străluci-vor în ziua răsplătirii. totuşi. Chiar dacă în faŃa oamenilor au îndurat munci.

ne agoniseşte nouă. se desface.(Il. 2 Corinteni 4: 16. şi că hiruieşte binele asupra răutăŃii. 1. 2. avem în ceruri clădire de la Dumnezeu. fiindcă cele ce se văd sunt vremelnice.şi nu este moarte: ei trebuie fericiŃi şi urmaŃi cu aceeaşi lepădare de sine şi de viaŃă. zice că "Oricât ni s-ar părea de neobişnuit. prin răbdarea multor neştiuŃi de oameni. mai presus de orice măsură o cumpănă veşnică de mărire.ne îmbrăcăm cu locuinŃa noastră cea din cer . tânguindu-se de îngustimea vederii şi de strâmtimea credinŃei oamenilor. ori că nu răsplăteşte. cu puterea Bisericii văzute şi nevăzute iată de ce toată grija şi rugăciunea să ne fie să-l primească Dumnezeu în locaşurile drepŃilor pe cei ce ne-o iau înainte. ca să învăŃăm a ne lepăda de ea şi să o căutăm pe cea adevărată" Pentru iubitorii de Dumnezeu nu este durere. scăpând. cu orânduire dumnezeiască. 18. dorind să '•.f ŞAPTE SURLE I 13 în credinŃă începătorii.acesta rămâne: că ne-a trimis Dumnezeu în lumea aceasta. sfărâmă mereu porŃile iadului. şi să nu se piardă dintre oameni cunoştinŃa răsplătirii după fapte. uşoară şi de-o clipă. Ci noi ştim că. un lucru e sigur: că vine o răsplată sigură şi veşnică. I 7. l i n u l dintre slujitorii lui Dumnezeu. De. casă veşnică. fie răul. că socotesc numai cele de aici. nu este primejdie afară de păcat . l i e binele. Ca unora ce n-avem în vedere cele ce se văd. Pentru că suferinŃa noastră. şi măcar că omul nostru cel dinafară se prăpădeşte. oricând vremea ne-ar cere-o. aceea suspinăm în acest trup. Deci. pe când cele ce nu se văd sunt veşnice. dacă pământeasca noastră lo cuinŃă. atotputernicia şi dreptatea lui Dumnezeu. nefăcută de mână. în cortul acesta. din învelitoarea vieŃii celei deşarte. Apoi. De aceea nu ne descurajăm. ori că răsplăteşte. 2 Corinteni 5. dar adevărul. omul nostru cel dinlăuntru se înnoieşte zi de zi.

când mergem noi. Dumnezeu îŃi vorbeşte. Cum să poată veni. care s-au stins în necredinŃă. ce o face Dumnezeu cu noi păcătoşii. PreoŃii poartă preoŃia lui Hristos. Mila cea tară de margini a Tatălui. ne îmbie cu iubire. adică atunci când îi ajunge dreptatea dumnezeiască din urmă şi trebuie să dea seama de ce au (acut. le trimite. de bună voie. Poate tocmai pentru că e aşa de smerită judecata aceasta milostivă. ca să scape pe fiii Săi de judecata cea aspră. în împărăŃia vieŃii. taina sfântă a pocăinŃei. să vie în genunchi înaintea unui simplu preot şi să-şi înşire toate fărădelegile şi necazurile lor91 Nu. pe Fiul Său cel Unul Născut. şi ne mărturisim greşelile. Mare este Taina pocăinŃei. Dumnezeu te cheamă. ca să nu ajungem către seara vieŃii aşa de îmblătiŃi de rele. Taina pocăinŃei este judecata milostivă. asta mândria n-o poate face. a dreptăŃii după fapte. prin graiul lor. de bună voie. nu pot să vie la mântuitoarea ei binefacere aproape nici unul dintre cei cu mintea plină de "ştiinŃă" şi afumată de mândrie. ei care ştiu totul. în ceasul al unsprezecelea. Dar e bine să se ştie că viaŃa în primejdii pe mulŃi i-a scos din numărul morŃilor şi i-a primit Dumnezeu dm braŃele morŃii. să le facă o judecată milostivă şi fără nici o înfricoşare. însă ar fî cu mult mai bine să vii. încă din dimineaŃa vieŃii. JUDECATA MILOSTIVĂ De obicei oamenii nu se întorc la Dumnezeu decât atunci când dau de primejdii. să vie de bună voie la . Dacă am lî noi mai simŃiŃi. şi nu tras de mânecă sau pălit cu prăjina din urmă. nu numai fiindcă te iace din rău. Nu e rău să te întorci la Dumnezeu nici chiar atunci. prieten al Lui. oricât ai \'\ de păcătos. Prin ei. şi iarăşi să-i împace cu Sine. ei care stăpânesc peste oameni. din vrăjmaş al lui Dumnezeu. ci şi pentru că un lucru aşa de mare e acoperit cu chip smerit. coborând din ceruri. ca nişte înstrăinaŃi şi protivnici lui Dumnezeu.14 CARARKA IMPÂRĂTILI Deci nu sunt de plâns decât necredincioşii. bun. prin iertarea lor. preamilostivul. am vedea că Dumnezeu. la rosturile tale veşnice. Dumnezeu te iartă.

precum erau odată sfinŃii mărturisitori ai l u i Dumnezeu. care merg cântând la moarte. Acesta nu se mai repetă. . din când în când. ei dau de asprimea dreptăŃii care-i fierbe în zeama lor până li se moaie oasele trufiei. cei ce se botează în vremea prigoanelor. %-()7. dar pentru împăratul Cerurilor abia se mai găsesc puŃini. Mântuitorul. şi trebuie tăcut. : Maieu 10. ca să vadă mai departe decât stadia vieŃii acesteia vremelnice. Ciril al Ierusalimului. Mântuitorul nostru. prin care intrăm în obştea creştină e botezul din apă şi din Duh. din vreme în vreme. pp. Iar al treilea e botezul sângelui care. în privinŃa venirii. Iată de oameni şi faŃă de noi înşine. sau al lacrimilor. Cel în Treime închinat şi a Sfintei Sale Biserici Acesta e un dar pe care-1 dă Dumnezeu cui şi cui. şi nu atârnă de noi.ş al tău ' Sf. Pentru aceasta trebuie ochii spălaŃi mai bine. Mântuitorul numeşte şi mucenicia botez. că pentru pricini pământeşti se găsesc mii şi milioane de oameni. Sunt trei botezuri care ne curăŃesc de toate: primul. Sfântul Ciril ne învaŃă1: "Dacă cineva nu primeşte botezul nu se mântuieşte. când a mântuit lumea pe cruce şi când I s-a împuns coasta.CF-LH ŞAPTE SURI I 15 smerenie. mai ales dacă ne-a venit din hotărâta mărturisire a l u i Dumnezeu. care primesc împărăŃia şi Iară de apă. ca să se boteze cu apă. mai ales în vremea de prigoană a credinŃei creştine dreptmăritoare. sau naşterea a doua.' . care să fie l i n i ş tiŃi şi bucuroşi de moarte. oridecâteori ni se încarcă conştiinŃa cu greşeli faŃă de Dumnezeu. în Taina spovedaniei rogi pe Dumnezeu. a izvorât sânge şi apă. când zice: "PuteŃi să beŃi paharul pe care lui îl beau şi să vă botezaŃi cu botezul eu care lui mă botez9""2 H lucru de mirare. când suntem înzestraŃi cu darurile Duhului SfanŃ. tălmaci al voii Sale către tine şi cheza. pe care îl putem face. De aceea. după atotştunŃa de mai înainte a lui Dumnezeu. cit. fericiŃi să treacă prin porŃile focului şi ascuŃişul săbiei la împăratul sufletelor. cei ce se botează în vreme de pace şi să se boteze cu sângele lor. ci numai în privinŃa primirii. 38. Taina pocăinŃei sau mărturisirea e al doilea botez: botezul lacrimilor. Al doilea e botezul pocăinŃei.. afară numai de mucenici. Acesta iarăşi nu se mai repetă. dacă se întâmplă să vie necăutat de noi. de asemenea ne spală toate păcatele. op. căruia I te mărturiseşti.de faŃă fiind şi sluga Sa.

zadarnice sfaturile date la spovedanie. după cum te ajută conştiinŃa. să întoarcă pe cei rătăciŃi din calea pierzaniei şi sâ-i întărească în cuvântul lui Dumnezeu. ci e mai presus de lire Acesta e înŃelesul şi capătul acestei judecăŃi milostive a lui Dumnezeu. Cu toate acestea. căci adevărat nu e după fire să iubeşti din toată inima pe cel ce îe ucide în toi felul. ştiindu-se chezaş pentru sufletele lor. zadarnice sfaturile zilnice. înşirându-le pe toaie. şi EI îŃi ajută. Nimic nu-i clintea din noroiul păcatelor. SFATUL DIN IAD într-o carte veche. Credincioşii săi iepădară numai făŃărnicia. Şi trebuie să iertăm la nesfârşit. că ar trebui să cumpărăm cu aur ocările şi necazurile ce Ie pătimim de Ia oameni. pe toŃi. vedea cu durere că ostenelile sale rămân fără roadă. pentru Dumnezeu. dar numai dacă ierŃi şi tu. iată spunem că ea lucrează revenirea oamenilor la nerăutatea pruncilor. din inimă. căci te iartă de toate datoriile tale. întoarsă de la toate păcatele spre Dumnezeu unu) şi spre toŃi oamenii. se ostenea zi de zi. Zadarnică era slujba.116 CĂRAREA IMPARĂ I U I către Dumnezeu . Dacă nu ierŃi. din Sfântul Munte. încolo. Totul e să te învoieşti aşa. cum îi găsise. şi se frământa zi şi noapte. un duhovnic iscusit în poveŃe a lăsat închisă într-o întâmplare învăŃătura aceasta. pentru ce nu poate să-i atragă la mântuire9 într-o sâmbătă seara. cu frica lui Dumnezeu şi grija păstoriŃilor săi. cerând de la Dumnezeu să-i arate. binecuvântând pe cei ce-i duceau la moarte. Cei vechi se rugau pentru cei ce-l schingiuiau şi Ie cuprindeau picioarele. Ce să facă bietul preot9 Cum să-i îndrepte0 Căci se înflăcăra pentru lucrul Iui Dumnezeu. după vecernie. prin toate mijloacele ce-i stăteau în putinŃă. zadarnice predicile. covârşit de grija datoriei sale preoŃeşti şi mâhnit amarnic . greşelile fraŃilor tăi. iar alŃii ziceau. nici Dumnezeu nu te iartă. Cât se poate prinde de minunea acestei sfinte taine. redobândirea iubirii fără margini. putrezeau în aceleaşi păcate. Şi bun e Dumnezeu. din toată inima. "Un preot. stătea amărât pe-o piatră din grădină.să-Ńi ierte mulŃimea relelor ce le-ai făcut.

Să le spunem că nu e nici rai nici iad şi.CELE ŞAPTE SURLE 117 de truda-i tară roadă. născociŃi cu mintea voastră meşteră în viclenii. să bea şi să-şi facă toate poftele trupului şi ale inimii.Voi. vor face numai ceea ce vrem noi şi vom umple iadul cu ei.întunecimea ta. chiar dacă ar fi Dumnezeu. Şi apoi mulŃi . prin urmare sunt slobozi să mănânce. Cum sta aşa. din mijlocul divanului un glas diavolesc zbieră de clocoti văzduhul: . care ştiu că este Dumnezeu şi că în dreapta Lui stă răsplata sau pedeapsa după fapte. astfel. şi să-mi spuneŃi: cum aŃi putea voi mai uşor şi mai sigur înşela pe oameni. intrară în putoarea diavoleştilor sfatuiri. cu o născocire mai vicleană. pierdut în gânduri grele. nici răsplată sau pedeapsă. ieşi o altă căpetenie încornorată şi zise: . uşor ne vor cădea în gheare. Să vie altul. Ascultându-1. marele şi încruntatul tartor al lor. i se arătară ca un nor întunecat de duhuri necurate. Satana îi cumpăni vorbele. ca mâine vor muri şi după moarte nu mai e nimic şi o să le pară rău că nu şi-au făcut toate gustu rile cât au fost în putere. şi. Satana chibzui şi apoi răspunse: . să furişăm în mintea oamenilor gândul drăcesc că nu este Dumnezeu.Nici cu vicleşugul acesta nu vom putea câştiga prea mulŃi: căci printre oameni sunt unii răsăriŃi la minte. pentru că lucrurile Celui de sus: cerul şi pământul şi toate câte le împo dobesc mărturisesc slava Lui şi toate dovedesc că El este. Deodată. căci.Cu minciuna asta prea puŃini vom putea prinde în undiŃă.întunecimea ta. Atunci din gloatele întunerecului. iată că Dumnezeu îi deschise ochii necăjitului său suflet. gloatele întunecate ale încornoraŃilor. Nu trecu mult şi din mulŃimea aprinsă de sfat ieşi înaintea Satanei o căpetenie. părerea mea e să le spunem oamenilor că. asupra unei vedenii înfricoşate: o gloată de arapi. neavând de cine să se teamă. negri ca tăciunele. dar după moarte nu este suflet şi nu este jude cată. Era un divan al diavolilor în frunte cu Satana. prin urmare. sfatuiŃi-vă. şi zise: . ca să umplem cu ei împărăŃia beznei şi pânte cele flămând al iadului? La această poruncă a tartorului celui mare. apoi îi zise: . lucind ca păcura. drăceştilor gloate.

de se cutremură tot întunerecul iadului. lăudată să fie grija ta de-a umple iadul nostru cu proştii şi destrăbălaŃi! pământului1 Am ascultat cu luare aminte vicleşugurile tovarăşilor noştri despre pierza rea oamenilor. TrăiŃi mai întâi după cum vă vine pofta. la bătrâneŃe.18 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI ştiu că sufletul dăinuieşte şi după moarte şi va merge la judecata cea de pe urmă. după ce Ie vom spune toate acestea . la porunca Satanei. cu amânarea pocăinŃei pe mâine. strecuraŃi în urechile oameni lor şoapta cu adevărat după numele nostru: "Nu vă grăbiŃi cu pocăinŃa. ca nisipul mării. VedeŃi-vă mai întâi de grijile pământeşti. duhurile iadului se împrăştiară cu iuŃeala gândului pe faŃa pământului. sprijinindu-se ŃanŃoş în coadă. Cu vicleşugul acesta ne pică şi nouă ceva în gheare.Prea întunecate jupâne şi tată al minciunii. să amăgească pe zăbavnicii oameni în minciuna pierzării. ochii Satanei fulgerară de bucurie drăcească. văzând că ele nu sunt pe placul întunecimii tale. după cum îi învaŃă Scripturile. de mii de ori: nu vă grăbiŃi cu pocăinŃa. la bătrâneŃe. duhuri puturoase ale împărăŃiei mele. ea gândul risipiŃi-vă pe faŃa pământului şi. poimâine. oameni buni! Mai e vreme destulă. Atunci din mulŃime se rupse o altă căpetenie şi. dar mare lucru nu.Voi. şi. de ochii lumii. am născocit Ia rândul meu un vi cleşug şi mai mare: de ce să nu lăudăm pe oameni pentru credinŃa în Dumnezeu. glasul lui tună o dată. PocăinŃa lăsaŃi-o mai la urmă! Nu vă grăbiŃi! Ascultându-I. Pentru pocăinŃa adevărată mai aveŃi vreme. bătând cu laba pe umeri pe diavolul care născocise acest vicleşug. aşa de scumpă nouă.să le şoptim la ureche. să-i închid ca pe o turmă de proşti în toate peşterile iadului1 răcni Satana şi trânti odată din copită aşa de tare. o dată. tuturor dracilor tăi. ca o otravă dulce. în judecata de apoi şi în răsplata după fapte9 De ce să nu le spunem şi noi că este un rai şi un iad. că doar n-o să muriŃi chiar mâine!" Şi. Eu vreau oameni mulŃi.. El se ridică trufaş de pe jilŃul de flăcări ca smoala şi. nici cu spovedania adevărată. faceŃi-vă datoria către Dumne zeu şi suflet numai aşa. pe poimâine. . că toată droaia dracilor sughiŃă de groază. care dăinuiesc în veacul veacului9 Dar. în nemurirea sufletului. Mai e vreme destulă: mâi ne. de două ori.pe care ei le ştiu prea bine . oameni buni. duhni următoarea propunere: . aşa ca şi până acum. . Până atunci..

zdrobirea şi bătaia. înŃelese. poimâine. zice Domnul!"1 Căci: "Moartea şi sângele. Nu-i va fî zvârlită şi bătrâneŃea laolaltă cu tinereŃea9 DEZLĂNłUIREA STIHIILOR Dacă oamenii totuşi nu se întorc de la rele. nu voi cutremura numai pământul. poimâine. dar viclenia ba. Dar cele ce vin să se întâmple pe pământ tot de pe pământ îşi iau plecarea. Dumnezeu iartă neştiinŃa. în chipul a doi oameni. la cârma nevăzută a lumii se rânduieşte ce să fie jos pe pământ. ". aşa că. Sus în Cer. nu mai sunt buni de nimic. la bătrâneŃe. învrăjbirea şi sabia.. şi de noi atârnă ce să ne vie de la dreapta judecată. vrăjiŃi de şoapta ademenitoare a viclenilor. De formă şi de ochii lumii. oricând. . atunci vin peste întunecata lume necazuri mai presus de fire: "Tăriile cerului vor 11 zguduite. trimişi la Lot în Sodoma. Cât despre ei înşişi mai au vreme destulă: mâine. în sfârşit. Iar precum că de pe pământ se suie pricina păcatelor strigătoare la cer şi că din cer coboară răspunsul. găseau că sfaturile părintelui sunt bune mai mult pentru cei bătrâni. înŃelepciunea lui Isus Sirah 40. 10. iar mâine.CELE ŞAPTE SURLE 119 Vedenia se stinse. căci sodomia locuitorilor striga la cer şi chinuia sufletul dreptului: 1 2 2 Petru 3. ei îşi îndeplineau datoriile creştineşti. pricina zăbavei lor de a se hotărî să se mântuiască cu adevărat. rămânând ca lui Dumnezeu să-l dea o bătrâneŃe distrusă. şi pentru ei s-a tăcut potopul"2. 11-12. trudit de soarta credincioşilor săi. în toate. cu toŃi şi cu fiecare. şi preotul. Iată sfatul de primejdie care-i încâlceşte pe oameni în rele şi-i bagă în toate necazurile şi în tot întunerecul.. avem mărturia îngerilor. asupra celor nelegiuiŃi s-au zidit toate acestea. ci şi cerul. dar. nici după asprimea necazurilor. Iar omul cu socoteală vicleană e acela care-şi dă cu voia toată tinereŃea dracilor. Că aşa se Ńine cumpăna între sus şi jos. ca nişte storşi de vlagă.

Şi am privit şi iată un nor alb. că va să piardă Domnul cetatea". cea dată lui Noe înainte de potop: "Sosit-a înaintea feŃei Mele sfârşitul a tot omul. Strigarea lor s-a suit înaintea Domnului şi Domnul ne-a trimis să-i pierdem. care păzesc po runcile lui Dumnezeu şi credinŃa lui Iisus. 13. Ginerilor însă li s-a părut că Lot glumeşte. "FericiŃi cei morŃi. Şi alt înger a ieşit din Templu şi a strigat cu glas mare celui ce şedea pe nor: pune secerea şi Facere 6. Dar avem însăşi mărturia lui Dumnezeu.120 CĂRAREA' ÎMPĂRĂłIEI Facere 19: 13. odihnească-se de ostenelele lor. Faptele lor nu-i lăsau să creadă. făcându-se nevrednici de cuvântul lui Dumnezeu. 14. Eu îi voi pierde de pe pământ"'. zicând. . Aci este răbdarea sfinŃilor. căci faptele lor vin cu ei". Şi s-au deschis stăvilarele cerului şi a fost potopul. ci tăceau să li se pară glumă şi aşa au pierit şi ginerii lui Lot. 13. cei ce de acum mor pentru Domnul! Da. având pe capul lui cunună de aur şi în mâna Lui seceră ascuŃită. 15. căci s-a umplut pământul de nedreptăŃile lor. şi iată. Iar pentru vremuri viitoare avem alte răspunsuri ale cerului atârnând peste faptele pământului: Apocalipsa 14: 12. 14. grăieşte Duhul. Şi am auzit un glas din cer. Atunci a ieşit Lot şi a grăit cu ginerii săi şi le-a zis: "SculaŃi-vă şi ieşiŃi din locul acesta. şi cel ce şedea pe nor era asemenea Fiului Omului.

<•"' 19. 2 Tesaloniceni 3. care va lucra în "acela" tot felul de 1 Matei 4. "căci credinŃa nu este a tuturora"5. încât de frică1 mulŃi se vor lepăda4 de Hristos şi vor primi toată voia rea şi vor gusta toată răutatea răului. Şi teascul fu călcat afară din cetate şi a ieşit sânge din teasc până la zăbalele cailor. care va tirani sub ascultarea sa tot pământul. 8-9. Căci "acela" va primi să fie împărat peste strălucirea tuturor împărăŃiilor pământului.CELE ŞAPTE SURLE 121 seceră. despre care nu mai încape nici o îndoială. slăbănogită de păcat. . 17. şi în depărtare de o mie şase sute de stadii. ANTIHRIST El e "acela" care va veni în numele său . şi a grăit: pune cosorul tău cel ascuŃit şi culege strugurii viei pământului. căci a venit ceasul de secerat. 3. fiindcă s-a copt secerişul pământului. şi a strigat cu glas mare celui ce avea cosorul ascuŃit.8. 19. căci boabele ei s-au copt. ViaŃa lor.1 Creştinii . 20. Atunci cel ce şedea pe nori a aruncat pe pământ secerea lui şi pământul Iii secerat. un lucru e sigur. : 1 Tesaloniceni 5. având putere asupra focului.cu numele . Apoi alt înger a ieşit din Altar. va da îndrăzneală Satanei.nu al lui Dumnezeu evreu de neam. Atunci îngerul aruncă pe pământ cosorul lui şi culese via pământului şi ciorchinii îi aruncă în teascul cel mare al mâniei lui Dumnezeu. Ferindu-ne de a îndrăzni vreo tâlcuire. aşa se vor slăbi la minte. 2. 4 2 Tesaloniceni 2. 16. că fărădelegile duc omenirea într-o istorie cu necazuri din ce în ce mai apocaliptice.din pricina înmulŃirii fărădelegilor care sting Duhul2. Apocalipsă 21.

4 Maleahi 3. ca măcar faptele şi învăŃătura Mântuitorului să le întunece în necredinŃă. care se repetă în fiecare veac de oameni. în care va lucra toată puterea Satanei. care este Sfânta Liturghie. 4. a spart veşnicele încuietori. îşi aprinde ciracii şi pe "acela" al lor. ■' 1 loan 2. pe poimâine. din zilele SfinŃilor Apostoli'. şi mare pradă a făcut nesăŃiosului iad. răstignindu-i şi în tot felul omorându-i. pogorându-Se prin cruce la cei din închisoare.care nu se mulŃumeşte numai cu necredinŃa sa. şi să cadă sub osândă toŃi cei ce n-au crezut adevărul. ca doară-doară va putea măcar să stingă pe ucenicii lui Iisus de pe faŃa pământului' prigonindu-i. 2. Iudeii de odinioară. cele de la Antihrist. 23 . spânzurându-i.122 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI puteri şi de semne. ucenicilor Săi. din vremea de apoi. la o mândrie mai mare. 2 Tesaloniceni 2. moarte învăŃăturii Sale. 18. ci au îndrăgit nedreptatea1. Mai mult. ci vrea necredinŃa tuturora . chipul său de fiară. împinşi mlăuntru de "acela" au răstignit pe Domnul. când va propovădui Ilie . Facere 3. nebunul. 3. întărâtându-şi uneltele. şi nu I-au putut face mai mult nimic.nu va avea astâmpăr decât în ziua când ar izbuti să ucidă pe Dumnezeu şi să-L azvârle din inima şi mintea celui din urmă credincios rămas pe pământ. 15. decât aceea dc-a termina odată cu Dumnezeu. şi nu râvneşte. vor întrece toate prigoanele câte s-au înteŃit asupra creştinilor. pentru că iubesc păcatul mai mult decât pe Dumnezeu. moarte creştinilor. 9-11. de la început până în zilele acelea. acest Antihrist . De atunci umblă protivnicul ca un leu turbat. de minuni mincinoase şi de amăgiri nelegiuite pentru fiii pierzării. cum zice un Părinte. la bătrâneŃe. ca pe o sabie a iadului. Chinurile cele de pe urmă. ca să se mântuiască. dimpotrivă Domnul. Neputând nici aceasta. ucigându-i. până în zilele celui mai desăvârşit Antihrist. ca să dea crezământ minciunii. înŃepându-i călcâiul2. Dumnezeu le trimite amăgiri puternice. ci luptă nebun cerând 1 moarte lui Dumnezeu. De aceea. pustiire Bisericii Sale şi oprirea Sfintei Jertfe celei dc-a pururi. iar în locul Lui să-şi împlânte în sufletul omului. "Acela" nu se mulŃumeşte numai să înşele pe oameni cu amânarea pocăinŃei pe mâine. fiindcă n-au primit iubirea adevărului.

Luca 6. măcar la sfârşit. iarăşi sub chip smerit. ascunde. până când9 Deci. SEANłA LITURGHIE MAI UNI LUMEA Precum Taina pocăinŃei sau mărturisirea este judecata milostivă a lui Dumnezeu. încât va fi sălbăticirea şi nebunia uni1 peste tot pământul. sau Jertfa cea de-a pururi. Cei vechi ştiau pricina pentru care nu se arată Antihrist în z i l e l e lor. . cum au fost la început. 2 Xe'saloniceni 2. E Sfânta Liturghie. o taină a ocârmuirii lumii. rugămintea cea mai de pe urmă a Mântuitorului în lume. Ea este aceea care opreşte să nu se arate Antihrist. mereu se aduce pe Sine Jertfa sfântă înaintea lui Dumnezeu-Tatăl. dar n-o numeşte2. 2 Tesalonieeni 2. 10. şi iubitorii de smerenie dau de darul acesta. Căci pentru mulŃimea fărădelegilor. cel ce este iubirea de oameni şi de toată firea. demult ar fi trebuit Dumnezeu-Tatăl să sfârşească lumea. 'Danii! 12. atunci vine sfârşitul. despre care a grăit Domnul prin DaniiF şi apoi însuşi ne-a învăŃat. însă Dumnezeu-Fiul. ascunsă sub chip smerit. dar oricâti voi rămâne. încât vor zice că nu le mai trebuie Dumnezeu şi Biserică şi PreoŃi. când fărădelegile vor încleşta mintea şi inima oamenilor şi-i vor sălbătici aşa de tare. peste ceea ce ar li foarte bine să treacă creştinătatea vremii noastre şi să fie una.CELE ŞAPTE SURLE 123 Numai sila unei prigoane peste tot pământul împotriva creştinilor îi va hotărî să lase la o parte orice vrajbă confesională şi să fie una. mijlocind milostivirea de la El. Nu vor scăpa de sub tăvălugul urgiilor istorici până nu vor veni şi la mintea aceea să asculte şi să împlinească. 6. aceia trebuie să treacă. Poate că în vremile acelea abia vor mai ti creştini. din Sfânta Liturghie. căci Sfântul Pavel vorbeşte despre taina aceasta în chip ascuns. sau omul nelegiuirii4 decât în vremea îngăduită lui de Dumnezeu. asemenea şi Sfânta Jertfa a Mântuitorului. Primejdia comună s-a arătat în lume. Doamne. unirea creştinătăŃii întârzie.1 4 . 11 .

vrând necredinŃă. că pentru dăinuirea lumii e darul acesta pe pământ. încât vor împiedeca Sfânta Liturghie. îl opreşte Dumnezeu. despre o prea mare taină a lui Dumnezeu. Că de n-ar li sângele Mielului.12. şi va începe urâciunea pustiirii. pe scurt. marea taină. în zilele acelea va înceta şi Jertfa cea de-a pururi. .124 CÂRARKA ÎMPĂRĂłIEI Rabdă Fiul lui Dumnezeu pentru noi o răstignire neîntreruptă. care se săvârşeşte şi în Cer şi pe pământ. am încercat. Dar când oamenii se vor întuneca la minte aşa de tare. dat de bună voie şi neîncetat preŃ de mântuire pentru oameni. Dumnezeu coboară între oameni şi suie oamenii la Sine. ascunsă în Sfânta Liturghie. rugăminte de mijlocire pentru biata lume. ascunsă iarăşi sub chip smerii. toată lumea ar trebui să vie la Sfânta Liturghie. pe scara Sfintei Liturghii. sub chip smerit. care nu se pot depăna pe limbă omenească. mântuieştc lumea. Satana n-are putere. adueându-se în Jertfa neîncetată. lată de ce. aşa Sfânta Liturghie. stând cu iubire şi părtinire pentru lume. Precum taina pocăinŃei e un dar al Cerului. Deci sângele Mielului din Sfânta împărtăşanie mai Ńine sufletul in oase şi lumea în picioare. demult ar 11 înecat Dumnezeu pământul în sângele oamenilor şi l-ar li ars cu toc. Mielul-împărat stă mereu chezaş înaintea Tatălui. al însuşi Arhiereului-lmpărat. deslacând de istov stihiile1. Ceea ce se poate spune. sau o fereşte de urgiile Antihristului. precum zice la: Danul 12: 11. Dar Sfânta Liturghie este neasemănat mai bogată în taine. cu toată voia lor. 7. Iisus Hristos. Şi din vremea când va înceta Jertfa cea 1 2 Petru 3. •ROOROCUL F)E IOC Deci câtă vreme mai sunt oameni ce caută pocăinŃa şi Sfânta împărtăşanie. şi pentru care mai Ńine Dumnezeu lumea. pentru mântuirea fiecărui suflet în parte.

care era în duhul şi puterea lui Ilie6. în sfârşit "au terminat cu Dumnezeu". se întorc şi primesc pe Iisus Hristos-Dumnezeu. prin duhul său necurat cu care lucră şi se Ńine. ci numai cei înŃelepŃi vor înŃelege (ce vreme e: apropiindu-se a doua venire). Proorocul de foc. 7 x Apocalipsa 16. . răscoală pe toŃi împăraŃii lumii să-i adune la războiul zilei celei mari a lui Dumnezeu7. 23.cele de pe urmă . cu înfricoşare şi cutremur mare.CELE ŞAPTE SURLE 125 de-a pururi şi va începe urâciunea pustiirii.cu care se va sfârşi mânia lui Dumnezeu2.. va vesti Ilie5. şi va vesti cele şapte cupe ale urgiei lui Dumnezeu . în care va propovădui Ilie. Proorocul mincinos. nici nu va mai fi3. bucuria cea mai mare a creştinilor. va fi primejdie de moarte proorocului adevărat. 4 Apocalipsa 16. Cei fărădelege huliră pe Dumnezeul Cerului din pricina durerilor.. cum n-a mai fost de la începutul lumii. 14. vor fi 1290 de zile1. E vremea de trei ani şi jumătate. dar de faptele lor nu s-au pocăit. zice Apocalipsa4. după cum mărturiseşte despre ei Scriptura. Iudeii îşi dau seama de nebunia protivniciei lor şi de înşelarea Antihristului şi. 1 Daniil 12. Vestirea aceasta. Ioil4. când răutatea va fi desăvârşit coaptă. 6 Luca 1.1 7. ■' Matei 24. în valea lui Iosafat8. Va fi o vreme de strâmtoare. albiŃi şi lămuriŃi. în zilele acelea: Dani ii 12: 10. care-i frigeau de-şi muşcau limbile. MulŃi vor fi curăŃiŃi. Dar tocmai când protivnicii Atotputernicului credeau că omorând şi pe cel din urmă prooroc. ToŃi cei fărădelege nu vor pricepe. a doua venire a Mântuitorului. La plinirea acelei vremi de pe urmă. la cea dintâi venire. Antihristul. căci oamenii fărădelegii îl vor ucide ca pe Ioan Botezătorul. 1. 21-22. ÎL 2 Apocalipsa 15. 10-1 'Maleahi3. cel mai mânios prooroc. la cel de pe urmă război şi la cea mai mare vărsare de sânge de pe pământ. iată că învie Ilie. iar cei nelegiuiŃi se vor purta ca cei nelegiuiŃi. 12.

34. pentru cea din urmă oară. ci la judecată. ■' Ieremia 22. văzând izbânda răbdării. zi de fericire pentru cei chemaŃi. Atunci Dumnezeu şi iconomia mântuirii nu mai e pe crezute. căreia încă i-au stat oamenii împotrivă1 şi au înjurat-o. cu putere şi cu mărire multă4. însă nu la pocăinŃă. Domnul îl va ucide cu suflarea gurii Sale. căci Tăriile Cerului vor fi zguduite. 6 . Daniil 12: 12. mai strălucitoare ca soarele. în Ńara de obârşie' şi capătul plângerii. 26-28. atunci se vor vedea. numai de Dumnezeu ştiute. venind pe nori. în ciuda tuturor vrăjmaşilor ei. "Apocalipsă 17. Zi de fericire. Iar pe Antihrist. Atunci. E ziua Domnului cea mare şi îniricoşată. CeilalŃi însă. se va arăta. şi-l va nimici cu strălucirea venirii Sale. Fericit va fî cel ce va aştepta şi va ajunge la 1335 de zile. înŃelepciunea lui Solomon 17. semn slăvit de biruinŃă a binelui asupra răului. pe pământ şi în tot trupul. văzând învierea cea de obşte. 1 Luca 2.126 CÂRARf A ÎMPĂRĂłIEI SFÂNTA CRUCE PF CER Luminată în slavă. ci pe văzute. 'Luca 21. în zilele acelea înfricoşate. Şi taine între taine. în care lucra toată puterea Satanei: 2 Tesaloniceni 2: 8. dar groaza groazelor pentru cei ce L-au prigonit şi L-au răstignit pentru iubirea Sa de oameni şi trebuind să-şi capete plată veşnică după faptele lor. văzând moştenirea cea gătită de la întemeierea lumii celor ee-L iubesc pe Dumnezeu şi au rămas în dragostea Lui până în sfârşit. însuşi Dumnezeu-Cuvântul vine să cheme pe oameni. 14. pe Cel ce este dragostea noastră. aleşi şi credincioşi2. 10. Atunci vedea-vor pe Cel ce L-au răstignit. ziua întoarcerii Acasă. zi de bucurie negrăită. care nouă ne împrăştie frica. vor sta să-şi dea sufletul de groază şi de aşteptarea celor pornite să vie peste lume.

1 2 Apocalipsă 6. 4. căci fărădelegile au adus potopul şi fărădelegile strigă şi grăbesc judecata. Iată mai pe înŃeles graiul rugăciunii Mântuitorului. în sunetul acestor şapte surle.. cu glasul lui Dumnezeu3 chemăm pe toŃi oamenii de pretutindeni să se pocăiască. Fapte 17. 6-7. Drept aceea. văzând că s-a luat pacea de pe pământ1. 4 ■' 1 Petru 4. Apocalipsă 10. 11.. pentru că a hotărât o zi în care va să judece lumea!4 Iar ziua aceea poate fi oricând. .CELE ŞAPTE SURLE 127 Şi va fi judecata. Iar despre Antihrist se mai poate scrie şi altfel. pentru creştinătatea de peste veacuri şi de peste tot pământul. 30-31... prinsă pe cât s-a putut. dar timpul2 încă nu ni s-a luat.

IV RĂZBOIUL N EV A ZU T .

Acest grad de fiinŃă şi această capacitate de participare e principiul ierarhiei după care e constituită lumea creaturală. Păstrarea lor în armonia primordială a bucuriei de viaŃă e lăsată la libera lor voie. omul e liber. Omul ocupă în această ierarhie un loc central. adică posedă voinŃă proprie. Ea a fost creată pentru ca să se bucure de bunătatea dumnezeiască. FiinŃele spirituale ale creaŃiei. Tot astfel suferinŃa prăbuşirii din armonia paradisiacă va fi cu atât mai mare cu cât ea va fi tot un act liber. în marele cosmos. făcute după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. FiinŃa ei. ViaŃa tuturor făpturilor participă la bucuria în Dumnezeu după gradul de fiinŃă pe care îl au şi după capacitatea cu care a fost înzestrată fiecare. cum îl numeşte învăŃatul teolog al Bisericii noastre. Dacă armonia paradisiacă a lumii primordiale e opera lui Dumnezeu prin Cuvântul. prin suflet aparŃine lumii spirituale. Ioan Damaschin. ci se repercutează asupra lacului întreg. dar căderea ei nu priveşte numai piatra. . este expresia bunătăŃii lui Dumnezeu. O piatră a căzut în lac. îngerii sunt liberi. e o fiinŃă împărtăşită.OMUL. ZIDIRE DF MARE PREł "Lumea. în virtutea libertăŃii spirituale. adică Universul văzut al formelor materiale şi Universul nevăzut al spiritelor pure. de la primul mineral până la înger. sunt libere. O parte din îngeri s-a prăbuşit din armonia cerească prin trufie. răul care înveninează lumea îşi are izvorul în păcatul primului om. dată în toate lucrurile care o alcătuiesc. e cu atât mai mare cu cât e un act de consimŃire. Omul s-a prăbuşit călcând de bună voie rânduială stabilită de Dumnezeu. Bucuria de a trăi în lumina dumnezeiască sau cu termenul legendar în Paradis. el e un microcosmos. Prin trup aparŃine lumii fizice. pe care îl tulbură până la maluri.

18."' 3 INGI Rl CĂZUłI Mai înainte de a se zidi omul şi cele văzute. Lucifer însă ca fulgerul a căzut1 de la faŃa lui Dumnezeu.uca 10. Nichifor Crainic. Ed. care umblă răcnind. Ortodoxie şi EtiiocraŃie. s-a întâmplat o nebună noutate: Lucifer şi ceata sa au vrut să fie ei mai presus de Dumnezeu2 . p. 12. având mânie mare. căutând pe cine să înghită". La pare imaginea răsturnată în dezordine a Paradisului legendar Două sentimente puternice sporesc tristeŃea şi durerea omului căzut: sentimentul rămânerii pe dinafară din armonia superioară a lumii spirituale şi refuzul de a accepta integral condiŃia de mizerie în care îşi ispăşeşte pedeapsa. Uşa ei e poarta redeschisă a Paradisului. . Celelalte căpetenii de oştire cerească sau împotrivit acestei nebunii. •' l."4 El e leul. Şi le constată în toată lumea înconjurătoare. căci diavolul a coborât la voi. " Isaia 14. moartea. întruparea Mântuitorului şi ispăşirea păcatului omenesc prin crucificare deschid din nou poarta Paradisului spiritual. 8. Apocalipsă 12.l constată în propriile mădulare răul. Cugetarea. Prin Logos s-a creat armonia primordială a lumii. fiindcă omul ca microcosmos. Organul prin care se revarsă din nou în viaŃă energiile harului dumnezeiesc e Biserica. Păcatul lui se răsfrânge asupra lumii întregi şi lumea întreagă suferă împreună cu el. omul suferă L. 1937. durerea. între el şi suflet se începe războiul nevăzut. * I Petru 5. Istori a omenirii căzute e în cea mai mare parte istoria păcatului în desfăşurare. face ca răul din el să se repercuteze asupra lumii din afară. în lumea nevăzută a îngerilor. 12-15. "Vai pământului şi mării. facându-se din înger luminat. Bucureşti. drac întunecat. 54-56. prin Logosul întrupat se va restabili Creştinismul e a doua creaŃie a lumii. cu alte cuvinte ca rezumat al stihiilor din care e alcătuită lumea.132 CĂRAREA IMPARATlll In noua situaŃie a căderii din armonia paradisiacă.

RĂZBOIUL NEVĂZUT 133 .

o încovoiere a unei meniri. deşi pământ. ceea ce i-a adus scoaterea din Rai în lumea aceasta.aşa-zicând contemplarea aceasta. îngerii căzuŃi au surpat raiul virtuŃii din fire. Astfel mintea i-a fost amăgită de mândrie şi slavă deşartă. Asta era temelia cea străveche. sau cugetarea. pustiirea ce se făcu firii omeneşti.PUSTIIREA FIRII OMENEŞTI IN ADAM Omul dintâi. Iată cum. avea toată făptura sa întoarsă spre Dumnezeu. zidit după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. printr-un sfat rău. E limpede că la mijloc a fost o neascultare. erau unite întreolaltă în aceeaşi vedere sau contemplare a iui Dumnezeu. întrucât toŃi eram în Adam1. mii de ani de-a rândul. Protivnicul a dat primul război cu Adam în Rai şi prin el. care se răsfrângea într-însul ca soarele într-un bob de rouă. iar ceea ce a făcut Adam facem şi noi fiecare. E primul război pierdut de om. în care omul avea să crească de la chip la asemănare cu Dumnezeu. Răspunsuri către Talasie. . "Necaz mare se făcu la tot omul şi jug greu apăsă de atunci pe fiii lui Adam. Iată aşa a întors Adam firea omenească de la calea scurtă a desăvârşirii. Iar trupul. asupra firii omeneşti. Iată. care 1-a făcut pe om bucăŃi. Domniile şi Stăpâniile întunericului1. băgând în zidire puhoiul pustiirii morŃii şi toată tragedia istoriei."4 Căci mare sfărâmare tăcu ucigaşul. Iată cercul vicios pe care-1 strângeau cu putere. 12. 2 ' Romani 5. îmbrăcându-se pe ascuns in simŃirea cea după fire şi povârnind-o spre o lucrare contra firii şi contra ascultării de Dumnezeu. cu toŃi. pofta şi iuŃimea. că deodată cu acesta. Căderea firii în ispită e tot una cu o sfărâmare. înfundând-o în hăŃişul ascultării străine. iubirea şi voinŃa. cu noi. neavând în sine poftă pătimaşă. Vom vedea la vreme. A se vedea şi Sf. au stins şi lumina cunoaşterii. Maxim Mărturisitorul. Mintea. şi cu alte cuvinte. date omului de Dumnezeu2. înfrângerea lui însă o repetă întreg neamul omenesc. întovărăşea .

1. ed. Sibiu. 3. 1 Coloseni 2. 134 . I. 43 şi 21„ Filocalia.întrebările 3. ' înŃelepciunea lui Isus Sirah 40. voi. 15. 1948.

Aşa luă strămoşul plata neascultării. . Iar când 1-a strigat Dumnezeu pe nume. ca o stea ce nu s-a stins de pe Cerul Raiului. şi alungat în lumea aceasta şi îmbrăcat în haine de piele2. căci a mai rămas conştiinŃa.CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI crezând ispititorului. mintea îi era slăbită. Dar sufletul nu s-a întunecat de tot. şi fu scos afară din fericirea vederii lui Dumnezeu. învrăjbirea în afară:semenii cu firea toată Invrăjbirea aceasta ne urmăreşte ca o lege de pedeapsă dată firii. cât aproape "să se teamă" şi Dumnezeu de noi. când să-şi recunoască greşeala. nu L-a mai văzut. s-a ascuns de Dumnezeu. încât cunoaşterea lui decăzută scoase vinovat pe Dumnezeu pentru pustiirea sa.3 Aşa se face că împătrit greşim: împotriva lui Dumnezeu. cu I. 23. inima rănită cu iubirea de sine. de care se plângea şi Sf. ea întunecă chipul nostru cel după Dumnezeu. văzându-se gol. de vreme ce vederea conştiinŃei sale era întoarsă acum de la Dumnezeu la sine. ci numai L-a auzit. şi mereu ne aduce aminte de obârşia noastră dumnezeiască şi ne îmbie o refacere. învrăjbirea lăuntrică* Dumnezeu cu sine însuşi cu II. adică al legii cu fărădelegea. 1 2 Facere 3. 3 Romani 7. împotriva noastră înşine. pacea dinlăuntrul nostru. Facere 3. care s-a aprins de poftă pătimaşă. Pavel că se oşteau într-însul. simŃirea sau dragostea i s-a întors spre trup. voinŃa sau iuŃimea în spaimă şi ruşine s-a întors şi. căci s-a văzut gol. Adică păcatul sau decăderea firii ne-a făcut să pierdem: pacea cu Dumnezeu. Ne-am sălbătăcit în toate părŃile. De la învrăjbirea aceasta vine toată tulburarea şi războiul celor două legi. Deci. cunoscând binele şi răul1. Iată de ce şi fiarele fug de om. pacea cu oamenii şi pacea cu toată firea. De atunci firea noastră în îndoită învrăjbire se află: . 5. 21. că va fi ca Dumnezeu. împotriva aproapelui şi împotriva firii întregi.

ci învrăjbite şi aprinse de gânduri ce se contrazic4. contra firii. 1 . Psalm 13. ci noi suntem cei ce nu-L mai iubim şi nu-L mai vedem. ca să-şi ajungă Ńinta fărădelegii. Aşa eram în sfatul. că asta stinge iubirea de Dumnezeu şi întunecă mintea de la vederea Lui. aducându-i. 3. iar dincoace de zid. ed. întrebarea 59. îşi aveau lucrarea şi Ńinta către Dumnezeu. urma să creştem de la chip la asemănare. şi pe temeiul stăruinŃei în această tindere. Filocalia. 52. 23. Răspunsuri către Talasie. iar pe trup îl împinge să le împlinească cu lucrul şi să le facă tot mereu. 1948. noi: o grămadă de cioburi mereu zdrobindu-ne de zid şi în tot mai mare sfărâmare aflându-ne. pp. 6 âfeseni 2. 12. ca pe nişte lipsiŃi de bucuria vederii lui Dumnezeu. să ne mângâie. îmbie sufletului ispita întâi. iubirea şi voinŃa."1 De la neascultare încoace. 6. Această tindere spre Dumnezeu a sufletului era lucrarea cea după fire. bine ştiind vicleanul. 2-3. cea prin plăcere.momeli plăcute la vedere şi bune la gustare5. Sibiu. Maxim Mărturisitorul. cel viclean a Ńintuit puterile sufletului încă de la început de firea celor văzute "şi nu mai era cine să înŃeleagă şi să caute pe Dumnezeu"2. I. potrivite cu fiecare putere frântă a sufletului. puterile sufletului. căci între noi şi El e zidul păcatului6. în parte. Drept aceea vrăjmaşul. 2 Isaia 58. ci lucrează cel mai adesea. voi. 14. pe care ne-a furat-o.RĂZBOIUL NEVĂZUT 135 DUPĂ FIRE ŞI ÎMPOTRIVA FIRII Puterile sufletului: mintea. 3. afară de Dumnezeu. 310-311. nu mai lucrează după fire. După cuvântul SfinŃilor: toată strădania diavolului aceasta era şi este ca să desfacă dragostea sufletului nostru de Dumnezeu şi s-o lege de orice altceva. 7. învăŃându-ne să iubim plăcerea simŃurilor. 4 Romani 5 Facere 3. "în urma păcatului. 3 Sf. după orânduirea cea străveche1. Că nu Dumnezeu este cel ce nu ne mai iubeşte şi nu ne mai vede. în ascultarea şi vederea lui Dumnezeu. întrucât toŃi cei părtaşi de firea omenească îşi mărgineau puterea raŃiunii şi a minŃii la înfăŃişarea lucrurilor sensibile şi nu mai aveau nici o înŃelegere pentru cele mai presus de simŃuri. nemaifiind unite în Dumnezeu. Vrea vicleanul. dacă nu aproape totdeauna.

mâncând din pomul oprit. întunerecului lumină şi luminii întunerec. 20. tronul lui Dumnezeu în om. Dar tot pe ea se întoarce acela cu ruşine în Ńara lui. ca fulgerele zvârle săgeŃile în obrazul fraŃilor şi în faŃa Sfântului Dumnezeu. de unde . că a izbutit să pună minciuna lui în mintea omului. care atunci când sunt împlinite peste trebuinŃă aduc pe diavol în suflet. încât fiara de om. după fire. 1948. 16. ci numai natură. Facere 3. ~ Sf. Sibiu. şi aşa de tare o strâmbă contra firii. iar mânia aprinsă şi pofta neraŃională. Iat-o pe biata minte înşelată desăvârşit şi pe diavol rânjind biruitor. ca pe o săgeată. 1 . "Când raŃiunea e fără minte. fie că o aprinde să stea împotriva adevărului. blestemând şi dând dracului pe toate şi chiar pe sine însuşi. aveau rostul să îndrepte spre Dumnezeu ca un arc dragostea. 3. 5. locul Său cel sfânt1 . aşa cum 1-a asigurat când 1-a scos afară din Rai. omu-i "Dumnezeu". în care trăieşte totdeauna şi la care duce pe cei biruiŃi de iubirea celor materiale.avea să fie oglindirea sau răsfrângerea lui Dumnezeu. IuŃimea sau voinŃa. iar dacă e vorba să fie vreun "Dumnezeu". făgăduindu-i că. iar când sunt împlinite potrivit cu trebuinŃa îl întorc prin ele în Ńara lui. când firea e povăŃuită de înfrânare. va fi: "Ca Dumnezeu cunoscând binele şi răul"5. Iar Ńara acestuia e obişnuinŃa şi confuzia învârtoşată a viciului.136 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI Ascultarea cea străină a încovoiat dragostea noastră spre lumea aceasta şi spre trup. cu care scorneşte apoi că nu e Dumnezeu4. cuminŃeniei nebunie şi nebuniei înŃelepciune3. Psalm 52. pofta de asuprire şi desfrâul. pp. Scolia 11 şi 15. ajunge stăpână pe suflet neştiinŃa. voi. ed. Iar aceasta e calea diavolului spre suflet. încât zice răului bine şi binelui rău. Răspunsuri către Talasie. Maxim Mărturisitorul. 'Tot ce-i de prisos şi peste trebuinŃa firească e necumpătare.după fire . a aprins-o contra firii şi a transformat-o în ură. calea e formată din afectele (dorinŃele) naturale. fie că o întunecă afumând-o cu mândria. Iar pe biata minte. . Sau iarăşi. sau într-alte chipuri o sfărâmă şi pune într-însa urâciunea pustiirii sau idolul (ideea fixă a) păcatului. Din acestea se naşte deprinderea păcatului cu fapta. I. 192-193. Isaia 5."2 Aşa se înscăunează vrăjmaşul în mintea care nu-şi păzeşte porŃile dorinŃelor. Filocalia.De unde să 2 Corinteni 6. care. întrebarea 49. iar către diavol mânia. împletită cu diferitele plăceri ale simŃurilor".

Iubirea de bani 2. împotriva noastră înşine 1. robind patimilor contra firii. îl strica cu bolile şi cu totul îl fac neputincios spre ostenelele suirii de la chip la asemănare. Iar trupul cel hotărât după tlre să împlinească cu lucrul sfatul l u i Dumnezeu şi sfatul dreptei socoteli. Lăcomia Pofta: 3. târâtă în robie străină şi pierzându-şi darul de mare cinste de la Dumnezeu: al libertăŃii voinŃei şi al dreptei socoteli. împotriva aproapelui Împietresc inima Fac pocăinŃa cu neputinŃă Cele şapte căpetenii ale păcatelor. Iată hăŃişul de patimi şi fărădelegi în care războiul vrăjmaşului cufundă sufletul celor ce iubesc lucrurile lui şi nu le pasă de Dumnezeu. bucurie făcând dracilor. îl tâlhăresc de vlagă. CredinŃa şovăielnică 2 Deznădejdea 3. 1. slava deşartă IuŃimea: învârtoşesc inima o întunecă. împlineşte sfatul fărădelegii. Sinuciderea Păcate împotriva Duhului Sfânt o aprinde: 1 Erezia 2 Starea împotriva adevăru lui 3. Asuprirea săracilor 4 Oprirea plăŃii lucrătorilor Păcate strigătoare la Cer. Lenea 4 Curvia 5 Mânia 6 Invidia sau zavistia 7 Mândria. Iată o minte legată cumplit.RĂZBOIUL NEVĂZUT 137 mai cunoască!0 Iată ce e o minte îndrăcită: din bună. 1 Uciderea 2 Sodomia 3. nebună. care-l spurcă. Nebunia Prin mânia aprinsă: o surpa: . care socoteşte minciuna adevăr şi adevărul minciună şi azvârle cu spurcăciuni în Dumnezeu.

10 Starea împotriv 1. pe care alunecă puterile noastre în fiecare din acest hăŃiş de patimi şi păcate: cu mintea: / ^~ în i 4. împlinirea cu lucrul 7. învoiala 6. din Sf. Viomeala Asupreala Unirea Lupta inimă: Lupta / Răzb diav. Maxim Mărturisitorul. întunecă mintea y' ^.HMHHHHHMMI 138 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI Iată şi treptele căderii. Deprinderea sau obiceiu 8.propovăduit. 11 . 8. după planul ucigaş al vrăjmaşului. înnebunindu-se. în număr de 12. Ioan 3. Sinuciderea 12 . Deznădejdea . 2. Spre o deplină lămurire a refacerii omului şi a rostului neasemănat de mare al întrupării Mântuitorului.Aprinde mintea: i BiruinŃa Surpă mintea: \~ ""^ cu voinŃa: / 5. . A doua fire 9. Nebunia Deci dacă lucrurile ar fi mers fără nici o împiedecare. îndrăcindu-se şi omorându-se unii pe alŃii şi pe ei înşişi. Erezia. dăm câteva pagini de cea mai aleasă frumuseŃe şi adâncime. \ > . REFACEREA FIRII OMENEŞTI ÎN IISUS HRISTOS Dar ca să fie stăvilită pustiirea aceasta: "Pentru aceasta s-a arătat Fiul lui Dumnezeu: ca să sfărâme lucrările diavolului"1..arătat. de mult viaŃa oamenilor s-ar fi făcut iad desăvârşit. pentru câştigarea acestui război pierdut de firea omenească în Rai.

alungându-le din fire. ci a primii încercarea pentru ca. nădăjduind că-L vor convinge şi pe El.desigur nu pentru El. Astfel a câştigat biruinŃa . 15. întrucât a rămas neajuns şi neatins de ele. . însuşi veninul stricăcios al Col6seni2. iar nu mişcat de aplecarea voii Sale. Văzând ele în Mântuitorul trăsătura pătimitoare a firii celei din Adam. a luat numai trăsătura păŃimitoare. ci pentru noi pentru care s-a făcut om .punând în folosul nostru tot câştigul. din pricina păcatului. şi-au aruncat şi asupra Lui momeala. ca pe Adam la început. neputându-se elibera din lanŃul plăcerii. atrăgând la Sine puterea cea rea din ispitele noastre. prin faptele ce le săvârşea. cum am spus. Căpeteniilor şi Stăpâniilor celor rele. alungându-le departe de fire şi tămăduind latura de plăcere a trăsăturii pătimitoare. din pricina păcatului. a zădărnicit planul Puterilor. Domnul îngăduindu-le prima încercare a ispitirilor. să o biruiască prin momeala morŃii. Prin aceasta a desfiinŃat în El însuşi zapisul lui Adam care se învoise de bună voie cu patimile plăcerii. ca într-o lege necesară firii. Căci nu avea pentru Sine lipsă de încercare cel ce era Dumnezeu şi Stăpân şi slobod prin fire de toată patima. avându-şi voia povârnită spre plăcere. lucrările lor ascunse în trăsătura pătiinitoare. pe aceea care se aştepta să-l biruie pe El. în felul acesta a voit ca. cu ispita prin durere. Puterile rele îşi aveau. primită de la Adam. care au venit să-L momească. de frica morŃii. prin plăcere. stăpânirea vicleanului asupra lui. vestea. le-a făcut să se prindă în propriile lor viclenii şi prin aceasta le-a anulat. şi care. iar din naşterea introdusă după aceea în fire. însă tară de păcat. a luat din prima alcătuire a lui Adam nepăcătoşenia şi nestricăciunea. prin biruinŃa asupra primei ispite prin plăcere.RĂZBOIUL NEVĂZUT "Fiul cel Unul Născut şi Cuvântul lui Dumnezeu. adică să vină şi încercarea ce le mai rămăsese. Astfel de la prima încercare a înfruntat Căpeteniile şi Stăpâniile1. aşadar. ca prin patima cea după fire (prin afectul natural) să-şi nălucească patima cea împotriva firii (afectul contra naturii) şi să săvârşească ceva pe placul lor. chiar tăcând. După ce. deşertându-şi acelea deplin în El. Domnul le-a îngăduit să-şi pună în lucru şi al doilea atac. datorită trupului pe care-1 avea şi închipuindu-şi că şi Domnul a primit legea firii din necesitate ca orice om obişnuit. facându-se om deplin spre a scoate firea oamenilor din această strâmtoare.

pp. da. datorită părŃii pătimitoare pe care o avea prin fire. prin care obişnuieşte să lucreze ale sale toată Puterea rea si stricăcioasâ. Fără El nimeni nu mai poate câştiga o a doua biruinŃă asupra răului. . toată firea oamenilor de răutatea amestecată în ea prin trăsătura pătimitoare. ed. I. prin trupul Său cel sfânt luat din noi. supunând prin însăşi trăsătura pătimitoare a firii puterea vicleană care se afla tocmai în ea (adică în trăsătura pătimitoare) împărăŃind asupra firii. A se vedea şi Răspunsul la întrebarea 61. Sibiu. cit. ca un bun. Astfel dar a luat asupra Sa."1 Prinşi în cercul vicios dintre păcat şi plata lui. din pricina laşităŃii. Căci asemenea nouă. ne-a scris în socoteala noastră. Şi astfel a biruit asupra lor şi le-a Ńintuit pe Cruce. pe când ele se aşteptau să dea de ceva omenesc. le-a desfiinŃat din nou în vremea morŃii. însă nu e nici ' Sf Maxim Mărturisitorul. fapta noastră. luând Iară de păcat trăsătura pătimitoare a firii. Căci omul fugea de durere. PRIN TAINE BiruinŃa Mântuitorului e unică. întrebarea 21. mărimea biruinŃelor Sale. 62-66. CONTINUAREA BIRUINłEI. 333-345. 1948. în vremea ieşirii sufletului. ca un vinovat. să-L ardă ca printr-un foc. 3. întruparea şi moartea Domnului Hristos au adus oamenilor o altă naştere şi a schimbat sensul morŃii. ca printr-o începătură. eliminând de asemenea latura de durere din trăsătura pătimitoare a firii. Filocalia. din iubirea de oameni. După ce Domnul a anulat aşadar Căpeteniile şi Stăpâniile prin prima experienŃă a ispitelor în pustiu. tămăduind latura de plăcere a trăsăturii pătimitoare a întregii firi. Dar cu Hristos. le-a zădărnicit în timpul morŃii pe acelea. de aceea stăruia în robia plăcerii. voi. numai şi numai pentru a trăi. din op. pp. Deci pe drept cuvânt a slobozit. întrucât au venit şi asupra Lui pentru iscodire. mai bine zis. ca unul ce era tiranizat pururea fără să vrea de frica morŃii. facand-o moartea păcatului din fire şi cale a învierii.140 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI răutăŃii lor. ca pe unele ce n-au aflat nimic propriu firii lor în trăsătura pătimitoare a Lui. din pricina trupului. Răspunsuri către Talasie. nimicindu-1 cu totul din fire.

ci omorâre a păcatului şi izbăvirea firii. . prelungindu-se în vreme şi înmulŃindu-se cu luptătorii. ne-a dăruit o a doua naştere. îndată după venirea noastră în lume. ci o dezlegare definitivă de păcat. ' Ioan 1. întărirea firii în starea de curăŃie. iar la vârsta priceperii cunoştinŃa de Dumnezeu2. Prin Sfântul Mir primim sălăşluirea în noi a darurilor Duhului Sfânt. fiecăruia. Ni S-a dăruit pe Sine ca lumină ce luminează pe tot omul ce vine în lume1. răzbeşte asemănarea Sa peste chipul vieŃii noastre. ca Mântuitor din primejdia ce o avem cu vrăjmaşul şi pustiitorul vieŃii. întrucât toŃi eram în Adam când a păcătuit el5. ? Io au . rămâne să se împlinească treptat. cel ce locuieşte în noi prin Taine. 4 Romani 5. 12-14. ne-a întărit firea pentru refacerea virtuŃii şi ne-a luminat mintea pentru refacerea cunoştinŃei. dobândită prin Botez. Prin el primim ştergerea păcatului străvechi4. Astfel ne-a dăruit şi nouă biruinŃa asupra morŃii. conlucrând fiecare cu harul dat la Botez. întrucât . Ungerea cu Sf. 'Romani 5. . J. 9. ci tot aceeaşi.amândouă de trebuinŃă pentru a ne lipi cu dragostea mai tare de adevăr decât de viaŃa aceasta. talanŃii ascunşi în Ńarina fiecărui ins la naştere. 3.celor ce trăim viaŃa în Hristos . iertându-ne de prima.5. Prin Sfântul Botez. Căci Iisus Hristos împlineşte ceea ce ne lipseşte nouă. în bine. Iar prin Sfânta împărtăşanie îl primim pe însuşi Domnul Dumnezeul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos. şi. Acestea sunt: Sfântul Botez. stăruind şi noi cu dragoste în nevoinŃa lui Dumnezeu. Moartea pentru noi nu mai este o înfrângere a firii. Biserica lui Hristos ne naşte de sus3 în obştea creştinilor sau a ucenicilor Domnului. Taina aceasta ne dă întărirea în viaŃa cea nouă primită la Botez şi face să se dezvolte. care câştigă războiul şi se oşteşte pentru mântuirea noastră. în primele trei Sfinte Taine. 19 şi 6. 22.RĂZBOIUL NEVĂZUT 141 atunci altă biruinŃă. Mir şi Sfânta împărtăşanie. Aşa ni s-a împărtăşit pe Sine.nu ne mai este o groază. potrivit cu atotştiinŃa şi orânduirea lui Dumnezeu ce-o are în viaŃă cu noi cu fiecare. 2 Ioaml7. In felul acesta zicem că biruim şi noi dar de fapt e Iisus Hristos.

Sibiu. ed. luat din pământ şi pământesc. 1. voi. aşteptând sporirea vârstei şi vremea minŃii. Se poate spune şi aşa: orice silinŃă spre împlinirea poruncilor e o nevoinŃă a virtuŃii. care este chipul şi asemănarea lui Dumnezeu3. Efeseni 4. sau înnoirea omului. 24.Duhul nostru. 5 Idem. aflăm despre comoara cerească. Mântuitorul nostru nevăzut se îmbracă cu noi. atât în vremea vieŃii cât şi la ieşirea noastră din viaŃa pământească. voi. Marcu Ascetul. Iată întărirea acestora prin cuvântul Sf. p. Nu numai că Iisus Hristos ne-a poruncit Botezul. Despre Botez. Iată pe scurt ce este tămăduirea firii noastre. prin propovăduirea Bisericii. dacă Domnul . II. Marcu Ascetul: "Prin Botez ni s-a dat harul. II găsesc pe măsura împlinirii lor. 27. şi ed. Sf. şi p. însă stă ascuns în chip nearătat. iar El se face ."5 Deci. Deci.142 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI Tot la Botez mai primim de la Dumnezeu şi pe îngerul păzitor care răspunde de noi şi de darurile primite. dacă Iisus Hristos se află chiar şi numai în porunca Botezului. care este din Cer şi se face ceresc. 1 Corinteni 15. cea ascunsă în Ńarina fiinŃei noastre. cu atât mai vârtos se va arăta în împlinirea poruncii şi în desăvârşirea tainei. Făptura noastră cea sufletească sau duhovnicească se uneşte cu Hristos. 281. Adevărul că Iisus Hristos ne este "Cale" spre desăvârşire e lămurit pe toate laturile de SfinŃii PărinŃi ai Răsăritului. 1947. aşteptând ascultarea noastră şi împlinirea poruncilor. ToŃi creştinii sunt botezaŃi şi totuşi nu toŃi se mântuiesc. p. "Domnul e ascuns în poruncile Sale.2 Iar primul om ceresc este Iisus Hristos: Omul cel nou. se îmbracă în omul cel de al doilea."1 Omul cel dintâi. 1946. p. 47. şi pe noi ne îmbracă cu Sine: "CâŃi în Hristos v-aŃi botezat. 1 .e ascuns în po2 3 Galateni 3. când.aşa-zicând . Aşadar e foarte natural ca sfinŃii să facă atârnătoare desăvârşirea noastră în Hristos întâi de împlinirea poruncilor. I. 247. Filocalia. 285. Şi cei ce-L caută pe El. 1. 249. pentru care am primit putere prin el"4. De ce0 Iată de ce: darurile botezului stau înlăuntrul făpturii noastre nevăzute. ci chiar porunca îl cuprinde pe Domnul. în Hristos v-aŃi şi-mbrăcat. Sibiu.

282-283. I. Aci vorbim de trăire. manifestându-se tot mai luminoasă şi în purtarea noastră din afară. ed. cu puterea Lui care este în noi. adică locaşul sfânt al trupului şi al sufletului. ca un Inaintemergător îndemnându-ne spre împlinirea poruncilor. aşa-zicând. liber. 91. locuind de la Botez în noi"1. iar printr-însele. Stăniloae. Filocalia. dă numai lucrarea pentru care ai luat puterea şi te pregăteşte să primeşti arătarea Celui ce locuieşte în tine. Maxim merge până acolo. încât spune: "FiinŃa virtuŃii din flecare este Cuvântul cel unic al lui Dumnezeu. P. printr-însele apar pe obrazul nostru spiritual trăsăturile Domnului. forŃă care nu este alta decât însuşi Iisus Hristos. voi. De aceea Origen şi Sf. p. D. 3 Sf.'295. 1947. şi ed.şip. Acolo a intrat Iisus ca Inaintemergător2.G. . dobândim din această conlucrare virtuŃile. ca principiu impulsiv. fireşte că este şi în strădania pentru dobândirea virtuŃilor. Dacă prin porunci Domnul ni se îmbie. 1. 25. căci fiinŃa tuturor virtuŃilor este însuşi Domnul nostru Iisus Hristos" . p. pe măsură ce ne prindem de funia poruncilor.RĂZBOIUL REVĂZUT 143 runcile Sale. are şi el un loc în partea dinlăuntru a catapetesmei.290. pe măsură ce ieşim din văluri. de desfăşurarea lui Hristos din Taine în viaŃa noastră reală. Porunca ar fi Cuvântul lui Dumnezeu ca îndemnare dinafară. Bucureşti. p. 4 Idem. chipul lui Hristos iese la lumină. ca prin tot atâtea raze. iar virtutea ar tî Cuvântul lui Dumnezeu ca îndemnare dinlăuntru. Sf. Sibiu. PrezenŃa lui Iisus Hristos ni se face tot mai vădită înlăuntrul nostru. care ai fost botezat în Hristos. Despre Botez. dinafară."4 "Deci. Maxim Mărturisitorul consideră drumul creştinului evlavios. 1081. în Cursul de ascetică şi mistică creştină al Preot prof. 1946. 20. Iată ce spune Sf. prin virtuŃi Domnul se manifestă dinlăuntru. o omule. Căci dacă Domnul este ascuns de la Botez în Sanctuarul cel mai dinlăuntru al fiinŃei noastre. Marcu Ascetul: "Templul acesta. 287. ce se întinde de la Ambig. II. voi. Iar prezenŃa lui Hristos în Sfintele Taine rămâne un adevăr dogmatic. "Drept aceea. Marcu Ascetul. Sibiu. 2 Evrei 6. oglindindu-se dinlăuntru în afară şi pe chipul nostru. El este puterea sau sufletul nevoinŃelor virtuŃii. Astfel aceste trăsături se limpezesc sub îndemnul unei forŃe ce lucrează dinlăuntru în afară. ca principiu atractiv. cel sălăşluit în adâncul nostru cel nepătruns încă de conştiinŃă. dacă la început Hristos este ascuns în porunci şi prin Taine îngropat în noi. 1947. pp. 1.

Căci omul nou nu creşte şi nu se întinde în noi decât pe măsură ce scade şi cedează omul cel vechi. de la coborârea pe pământ sub chip smerit de rob. 3 Pr. Stăniloae.a omului vechi. Stăniloae. Hristos vine la noi. 1946. . Iisus Hristos. prof. prof. ci şi lucrarea negativă de omorâre a păcatului. după orânduirea lui Dumnezeu. Bucureşti. D. ci şi începerea unui proces în care moartea şi învierea aceasta continuă până la desăvârşire/"'1 ' Pr. unde s-a arătat în toată slava Sa dumnezeiască. ed. până la suirea pe muntele Taborului. 27. Bucureşti. iar odată ajuns în sufletul nostru. prin Hristos. "Hristos.26. de slăbire . Mir. spre Hristos.144 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI lucrarea poruncilor până la cunoaştere. Dar taina Botezului nu e numai o realizare momentană a unei morŃi şi învieri tainice a celui ce se botează. cel venit din Ceruri. ca repetând moartea şi învierea Domnului. ca un drum tainic al Domnului în noi. p. Sibiu. Despre viaŃa în Iisus Hristos. în sporirea cu putere a acestui proces spiritual se ia înŃelesul Botezului ca participare a celui ce se botează la moartea şi învierea Domnului. sălăşluit de la Botez în noi. ni se deschid două laturi ale acestei taine: una pozitivă şi a doua negativă. îşi face sălaş în sufletul nostru. D. Curs de ascetică şi mistică creştină.""" în temeiul acestei semnificaŃii a Botezului. omul păcatului.1 E foarte semnificativă întreita cufundare a celui ce se botează in numele Sfintei Treimi. p. conduce cu putere nu numai străduinŃa noastră după împodobirea firii cu virtuŃi. prin taina Sfintei împărtăşanii.tot prin voinŃă . darurile Duhului Sfânt şi de unirea cu Omul cel nou. I. p. 2 1. ne dă din însăşi viaŃa Sa şi din propria Sa desăvârşire. în noi în flecare. 1947. deci nu numai lucrarea pozitivă de fortificare prin voinŃă a omului nou. " Nicolae Cabasila. Curs de acetică şi mistică creştină. 1947. Numai cu preŃul acestei morŃi ne învrednicim de ungerea cu Sf. sau moartea omului vechi şi învierea Omului nou. Hristos sugrumă păcatul din noi. "Prin mijlocirea acestor taine. se face una cu ci şi-1 trezeşte la o viaŃă nouă. Cufundarea aceasta totală însemnează atât moartea Domnului pentru noi cât şi moartea omului vechi. Suim de la nevoinŃele ascetice până la contemplarea mistică: cu Hristos. prin care ni se împărtăşesc.

la sinucidere. tare de mici. pe umeri. preluată şi de Nichifor Crainic în Nostalgia paradisului. Dionisie Areopagitul. Mir.. Să dezvoltăm puŃin cele de mai sus.în ordinea în care ni se dau . care. pot duce la dezechilibru. că este un singur Dumnezeu. Botez. Dumnezeu tund. care pentru noi oamenii. s-a făcut Om. împărtăşanie cu Domnul Hristos. sau la o blazare care nu mai deosebeşte binele de rău.Sf. actualizate. ca Om între oameni. suntem invitaŃi de o nevăzută orânduire a lucrurilor. după concepŃia Sf. Şi vin împrejurări neprevăzute. prin frumuseŃea şi puterea lor intrinsecă. pe gât. sau fac apel la străfunduri..Sf. spontane.oricât ar fi de antrenată cu ştiinŃa sau filosofi a . şi.Sf. prin botez. pe mâini. pruncul se face copil. pe obraz. depăşesc prin frumuseŃe şi putere tot ce agonisisem până aci. la nebunie. AtenŃie!. Atunci suntem născuŃi a doua oară din apă şi din Duh . student. de pe meleagurile noastre . numai din când în când câte unul: acela care nu-şi dezminte obârşia divină. pe glezne. să aducem în sfera luminoasă a cunoştinŃei şi resorturile latente ale fiinŃei noastre. atunci primim şi a treia taină . să facem apel.RĂZBOIUL NI VA/UT 145 DESĂVÂRŞIREA . se repară structural firea omenească. Iisus Hristos. pe ochi. Ştiam şi până la HI că avem o obârşie divină. Şi trec anii. cu care încă nu făcusem cunoştinŃă. pe gură. Creştinismul e a doua creaŃie a lumii. în istorie. om însă. asistent.dar cu venirea lui Iisus Hristos. să ne redea liniştea şi echilibrul. nevăzut . Nerezolvate la timp în lumina unei raŃiuni supreme a existenŃei. Intrăm în Creştinism de mici. .ştiau acestea şi dacii lui Zalmoxis. iar Om (cu "O" mare) numai unul. pe care raŃiunea noastră omenească . spiritual. Atunci ni se "inoculează" creştinismul.FINALITATE A OMULUI Oameni suntem toŃi. care trezesc străfunduri. Aceste împrejurări pot declanşa adevărate crize ale raŃiunii sau ale conştiinŃei.nu le-ar putea restabili. cu a doua taină creştină . ceea ce tot un dezastru sufletesc este. că suntem nemuritori cu sufletul. atunci suntem miruiŃi pe frunte. tânăr.

care. care ele ne iau în primire. Avem o naştere şi o creştere biologică. De aci şi multa neputinŃă a raŃiunii de a rândui ea o chivernisire mai bună a vieŃii. iar Cineva din tine să facă totuşi împrejurarea necazului inofensivă. nebunie sau haos. vicleniile şi incapacitatea sa de-a ne da prin ea sau prin noi înşine. al cărei umil suport biologic putem fi şi noi. decât orice rău. pacea şi echilibrul în faŃa forŃelor răului şi a magiei haosului. când îşi recunoaşte cinstit marginile. dacă avem norocul ca însăşi raŃiunea noastră să ne trezească spre resorturile metafizice ale spiritului nostru. din primul ceas al vieŃii. e vârsta noastră inconştientă.146 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI în realitate împrejurările. ne-a dat-o şi nouă. adică. pentru că într-înşii prezenŃa divină e o forŃă care face deşartă orice zvârcolire a răului asupra lor. Vezi clar. latent. cei în cauză. cu tot regretul. E clar că numai Dumnezeu e mai presus.devenim. Prin aceasta şi tu eşti un fiu al lui Dumnezeu. care declanşează mecanismul nostru metafizic: creşterea noastră spirituală . Deliberarea. ci . nu veniseşi în nici o împrejurare care să-Ńi depăşească puterile naturale. Tu eşti altoit cu un Om-Dumnezeu. conştienŃi şi de cealaltă dimensiune a existenŃei. Aci instinctele păzesc ordinea şi viaŃa în mod reflex . adică e mai tare. în structura ta spirituală. practic şi real. imaginând vreme de 300 de ani. uneori cu luciditate unică în viată. dar nu ştiai acest lucru. aproape iresponsabilă. oricât de curioase ar fi . iraŃională. cu ce destinaŃie să o trăiesc? Ce am lie făcut cu mine? Deci. Răul. Creştinii însă nu mureau spectacular. care voiau să înăbuşe spectacular existenŃa creştinismului. absolut superior condiŃiei tale pământeşti.şi poate cu atât mai mult . uneori. Aceasta o dovedesc marii tirani ai istoriei romanilor.nu sunt decât excitanŃii dinafară. pe care şi-o pun unii tineri în pragul vieŃii: cu ce interpretare. Nici omorâŃi nu pot fi. Iar această putere.nu deliberat. că "dintr-asta" numai Dumnezeu te poate scăpa. aceasta se petrece printr-un act de smerenie a raŃiunii. Iar pe Dumnezeu îl ai sădit. "inoculat". izbesc frontal şi caută să înghită relativul tău echilibru. unuia ca acela nici un rău nu i se mai poate întâmpla. cele mai cumplite morŃi pentru creştini. apare în urma forŃelor oarbe ale naturii. Dacă cineva e conştient şi trăieşte această evidenŃă interioară şi pe celălalt plan al existenŃei. De aci şi rara dar nobila întrebare. Ne-a dat. prin El. nebunia şi haosul nu sunt literatură: sunt realităŃi. puterea să fim fii ai lui Dumnezeu.

De fapt la mijloc e o înviere a spiritului pe planul şi la nivelul raŃiunii divine a existenŃei în general şi aceasta o trăieşti ca o eliberare din temniŃa şi teroarea acestei lumi sensibile. gândim cu minte îndumnezeită. care şi el conferă sfinŃenia definitivă. într-o concepŃie fundamentală.noua ta realitate.care nu plăteşte nimic (în sine) . cataclismul în faŃă. trezea în muncitorii păgâni o uimire care-i făcea să se mărturisească şi ei de partea lui Hristos. Şi ceea ce se schiŃează aci sunt doar linii extrem de sumare faŃă de infinita lor bogăŃie şi frumuseŃe în trăirea lor autentică. Adică şi i Ńiunea noastră primeşte o deschidere de orizont la nivelul cu care Dumnezeu însuşi vede finalitatea creaŃiei Sale. în definitiv aceasta şi este finalitatea omului: creşterea sa în dimensiunile spirituale (conferite de jertfa înŃeleasă . fără să fii mort deloc şi în lume. în tine. Acestea sunt cuprinse în cuvântul lui Iisus: "Eu. care stăvileşte haosul. raŃiunea absolută a lui Dumnezeu. Deci desăvârşirea este finalitatea noastră . ale bărbatului desăvârşit Iisus Hristos. Ba mai mult.dacă este cine să priceapă şi să se angajeze. înŃelegem în lumină 1 . dar nicidecum o anulare. nu tremura căci nu eşti singur: este Cineva nevăzut cu tine. nu este de nici o mirare.) O iluminare a raŃiunii.cu poruncă .RĂZBOIUL NEVĂZUT 147 numai simplu. Cuvânt. despre viată şi lume. experiezi. totală. E o absorbire a sufletului într-un dincolo al lumii acesteia. Lumea nu se mai poate atinge decât de temniŃa ta biologică. datorită "locuirii" lui Hristos în suflet. la intensităŃi nebănuite sentimentul libertăŃii spiritului. iar pe tine te creşte mai presus de om împrumutându-Ńi şi Ńie nimbul divinităŃii. botezându-se pe loc.şi mai departe nu pot să facă nimic!" Deci când împrejurările te-aduc în situaŃia să vezi limitele raŃiunii. trăieşti. faptul supravieŃuirii în inimaginabile munci şi revenirea miraculoasă la sănătate. în propriul lor sânge: botezul muceniciei. . ci. Vedem cu "ochii" lui Dumnezeu. puterile răului dezlănŃuite. vă voi face liberi!" şi "Nu vă temeŃi de cei ce ucid trupul . (Să nu pierdem din vedere că aci se descriu însuşirile şi rosturile majore ale creştinismului. Acum scapi de frică.deci acceptată -). Conştient de această dezmărginire. întrucât Iisus Hristos este numit încă în terminologia greacă: "Logos". în modul divin al existenŃei. scăpându-i cu desăvârşire. smerit: de sabie. de o evidenŃă absolută. Adevărul. dimpotrivă o iluminare a ei. CredinŃa e un risc al raŃiunii.

ImanenŃa naturii se străbate de transcendenŃa divină . mărturisea pe Dumnezeu ca Tată al Său.şi desăvârşirea nu mai are sfârşit. ca să vină cu perdeaua groasă a păcatului pe ochii minŃii.sub acŃiunea Harului de sus. . Copilul Iisus la 12 ani.poate vedea încă de aici arvuna desăvârşirii sale. atunci Dumnezeu aprinde candela şi luminează toată viaŃa noastră cu concepŃia creştină despre lume şi viaŃă.efectul Harului . într-un sentiment de liberare. dovedeau că-s aceleaşi care au insuflat pe profeŃi să le scrie.începutul şi finalitatea lumii. I v i c singurul a cărui concepŃie face din haos. dar încă neaprinsă.148 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI divină şi cele sensibile de aici şi cele eterne ale existenŃei. CunoştinŃele Sale. la o vârstă când fiii omeneşti încă n-au lichidat-o cu joaca. Aşa suntem şi noi în condiŃiile vieŃii acesteia. De aceea singura concepŃie fără greşeală şi izbăvită de relativitate o arc numai Dumnezeu . printr-un elan de iubire de Dumnezeu. ca o înviere din morŃi. ci ochii Lui aveau nealterată străvederea absolută a lumii.iese şi zboară un lluture. EI însă nu era născut prin voia oarbă a instinctelor. Când ajungem la cunoştinŃa a ceea ce suntem de fapt. rămân la pământ. în culorile curcubeului. majoratul admis de Templu în acest scop. pline de chinul contrazicerilor. cauzalitatea. o candelă cu untdelemn şi fitil. Timpul. E însă demn de reŃinut faptul clarităŃii de conştiinŃă a filiaŃiei Sale divine. că suntem în pragul liberei alegeri a unei concepŃii de viaŃă de care să ne Ńinem chiar de n-om II pe placul lumii. ieşind la propovăduirea religiei abia la 30 ani. adică să-şi depăşească conştient condiŃia sa umană . A respectat însă şi baremul neputinŃei omeneşti. în privinŃa Scripturilor. bineînŃeles . că locuieşte chiar în structura noastră spirituală. lumea. ca o găoace de ou când iese din ea un pui viu sau când dintr-o omidă păroasă .trecută aparent prin moartea unei crisalide . cosmos. că avem o înrudire cu Dumnezeu.Absolutul . viaŃa şi toate vămile cunoaşterii. Când cineva se "încumetă" să se lase în conducerea ProvidenŃei. deci El dintru ale Sale vorbea cu înŃelepŃii Templului şi întru ale Sale venea să le plinească si în zona aceasta inferioară a lumii şi a vieŃii. în Templul din Ierusalim.

ci era în drum să prigonească Biserica lui Hristos. pentru cauza lui Dumnezeu în lume. FaŃă de această de necrezut perspectivă a valorii omului. indumnezeirea. Cu alte cuvinte sunt puŃine exemplarele omeneşti care îşi '"riscă " toată viaŃa lor pentru Dumnezeu. Şi cei ce văd. Ca om nu am nimic din cele înalte şi dumnezeieşti. (. omului: "Ca om ştiu că nu văd nimic din cele dumnezeieşti şi sunt cu totul despărŃit de ele. dar. am pe Hristos. ca valoare sau lumină a vieŃii.nicidecum slăbirea creştinismului în sine. Pe care L-a văzut Ştefan. un sfânt din veacul al X-lea. din când în când.mai păstrând şi pentru egoism o bună parte de "viaŃă"." Deci ceea ce s-a altoit (s-a "inoculat" . nu strică să o facem şi mai luminoasă printr-un contrast de cuvinte. Realizările sale fizice sunt toată valoarea şi nemurirea sa.RĂZBOIUL NEVĂZUT 149 Obişnuit concepŃia creştină nu prea e dusă nici chiar de credincioşi şi nici chiar de cei ce o cunosc teologic destul de bine. Aceasta dovedeşte numai slăbirea omului . în câte unii. în această lumină văd pe Fiul. din veac în veac.prin boala egoismului . deschizându-i-se Cerurile şi pe care L-a văzut Pavel mai pe urmă şi a orbit. la dezechilibru. răsare ca o confirmare luminoasă. Căci în lumina lui Hristos . luăm însă un alt aspect. nu era botezat. Iată cum descrie Sf. în fiinŃa noastră spirituală. ca miluit de bunătatea Lui. la îndrăcire: pradă a unui duh rău. alŃii caută să-i coboare până la pământ toată însemnătatea sa. deci spiritual era orb şi această orbire s-a răsfrânt temporar şi asupra trupului).Lumina Duhului . poate ajunge la crize. care-1 scot clinic dintre oameni. până la finalitatea sa . Simeon Noul Teolog. Căci după cum unii ridică până la Cer valoarea omului. stând întreg cu adevărat în mijlocul inimii mele. Dacă omul călătoreşte neatent cu tranzitul său.cu un cuvânt de mai înainte).încă nu credea. . binefăcătorul tuturor. ca o stea ce luminează şi contemporanilor mai "zăbavnici cu inima a crede toate" înnoirile spre îndumnezeire a omului. Dar prin înfiere mă văd făcut Dumnezeu şi sunt părtaş al celor neatinse.văd ce văd. sau a unor puteri rele.

De eşti creştin. casa sufletului tău adică. creaŃia sa. aşa trebuie să fii şi tu ". A sfârşit nebun. Stricăciosul îl va face nestricăcios şi va clădi iarăşi casa învechită.. şi. pentru toŃi să-Ńi pui sufletul tău în fiecare zi . ai dobândit o practică ce nu Ńi-o dădea cartea şi ai ajuns să realizezi descoperiri însemnate. buni şi răi. Nu pot să nu transcriu aci încă vreo câteva citate ale acestui mare sfânt şi scriitor al creştinismului.căci aceasta e iubirea de oameni: să ai faŃă de toŃi. sau cădem din creştinism.150 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI Dar mai sunt şi cazuri când posedaŃii sunt filosofi. întrucât vede cea mai largă interpretare a iubirii de oameni. îi înoieşte.pentru că slăbeşte în om puterea de revoltă a supra-omului. imitator în toate ale desăvârşirii dumnezeieşti. Iar Ziditorul atunci . împrejurările ne-o cer! . cum e Hristos Ceresc. sporim. pe care îi ia înlăuntrul Lui.. . revoltat împotriva lui Dumnezeu.acestea te vor face. a iubirii de oameni.ia aminte ce-Ńi spun: îŃi va trimite Duhul Său şi te va insufla şi va locui şi se va sălăşlui fiinŃial şi te va lumina şi te vei umple de strălucire şi te va turna din nou întreg. Exemplu: Nietzsche. îi face noi. asemenea prototipului.. cum vă închipuiŃi că veŃi locui împreună cu El în Ceruri?" Deci primii paşi încep cu schiŃarea unei concepŃii hotărât creştine şi trăită ca o evidenŃă interioară la toate nivelele de care suntem capabili.. cu care ne menŃinem. "Duhul dumnezeiesc fiind Dumnezeu. imitator al Stăpânului şi te vor arăta chip adevărat al Ziditorului. voia "să scrie osândirea creştinismului pe toate gardurile" . îi reface cu totul. In final: descoperirea creştinismului şi în tine. "Prin răbdarea încercărilor şi prin iubirea faŃă de duşmani . Iar aceasta va face şi trupul întreg cu totul nestricăcios şi te va face pe tine Dumnezeu după Har. copile. iubire din suflet. cu totul asemenea lui Hristos. în chip neînŃeles. De nu vă veŃi face de aici cereşti. Ştii că pe această însuşire sufletească.

3. Ca atare. încă de la început.lăcomia. Trup şi suflet formăm totuşi o unitate. vom reveni la desăvârşita unitate.desfrâul.trufia. patima de reproducŃie . ca de pildă instinctul conservării vieŃii şi instinctul de perpetuare al vieŃii. specific omeneşti. Dumnezeu a sădit în fire câteva legi fundamentale numite instincte. cu libertatea şi cu funcŃia conştiinŃei să modifice natura acestor norme fixe. prin nevoinŃă. trebuie să precizăm cele două naturi ale firii omeneşti.avariŃia. hoŃia. . la învierea cea de obşte. Deci legile de existenŃă sădite în fire . de tirania lor. Numai omul poate interveni cu voinŃa. înspre convertirea sau sublimarea lor. şi. şi. patima de proprietate . patima de dominaŃie . Tot intervalul de vreme până la moartea fizică a fiecăruia în parte. Această modificare a funcŃiei instinctelor. care locuieşte vremelnic în temniŃa acestui trup. pe care însă nu le au oamenii toŃi în egală măsură. 4. biologică a noastră şi alta e natura spirituală. poate fi făcută în două sensuri opuse: înspre dereglarea lor. până la urmă. mâncat la sfatul unui şarpe. prin virtute. Una e natura fizică. devin: 1. înzestrarea firii omeneşti cu darul libertăŃii duce deci fie spre arbitrariul şi robia patimilor.pătimind dereglare prin otrava păcatului.instinctele . Acestea le avem comune cu toată seria vieŃuitoarelor.RĂZBOIUL NEVĂZUT 151 RĂZBOIUL NEVĂZUT Ca neamul oamenilor să dăinuiască şi peste triajul morŃii. aşa cum am fost gândiŃi de Dumnezeu la începutul zidirii. e un continuu război nevăzut între binele şi răul din om. când nu e păstrată în starea lor originară. precum şi toată istoria acestui mod de existenŃă decimat de moarte. când devin patimi. Avem şi instincte superioare. fie spre eliberarea. La toate celelalte vieŃuitoare instinctele sunt norme fixe de viaŃă. în sens opus. prin luptă metodică. prin nevoinŃă. dar aceasta la sfârşitul istoriei. . patima de nutriŃie . 2.fructul oprit al cunoştinŃei binelui şi răului. beŃia.

căutată intenŃionat . Când însă cineva vede rostul său numai la viaŃa aceasta. Omul. d. Când în om se întăreşte această alternativă. psihanalitică. şi alŃi "draci" ai nervilor. cu preŃul pierderii libertăŃii. m. Patimile i-au întunecat lumea de dincolo de zare. nu vede nimic. loan Scărarul în "Scara" numără 7 sau 8 patimi de căpetenie). łinem să fie sănătos şi să dureze în lumea aceasta atâta cât are rânduit. a trupului. Reamintindu-ne sistematizarea celor patru patimi observăm că. Omul reuşeşte această denaturare. Nu urmărim prin luptă numai simpla despătimire a instinctelor. a.dar în dauna sănătăŃii. Adevărat este că o bază biologică a patimilor şi a urmărilor lor o formează şi glandele endocrine al căror echilibru sau dezechilibru funcŃional se răsfrânge în toată fiinŃa omenească. . Un neurolog psihiatru a identificat pentru fiecare patimă descrisă de SfinŃii PărinŃi o glandă endocrină. ci eliberarea totală a monahului de orice constrângere a vreunui instinct al vieŃii acesteia. din toate vieŃuitoarele. a capacităŃii lor de a strica echilibrul minŃii şi de a o întoarce stricată împotriva lui Dumnezeu: dracul lăcomiei. A devenit numai natură biologică. ne îmbrăcăm şi ferim trupul de intemperii. al obârşiei lor adamice. dracul curviei. numai omul. cu inevitabile urmări ereditare ş. "numai trup". din cauza caracterului lor constrângător. dracul trufiei. SfinŃii PărinŃi au numit "draci" patimile de căpetenie (Sf. li se împotrivesc întocmai cele trei voturi monahale. Cât e cu dreaptă socoteală atâta mâncăm. vrea să despartă funcŃia biologică a instinctului în două: vrea să separe rostul instinctului de plăcerea ce-l însoŃeşte. cu rostul de a ajunge suport omenesc al unui om îndumnezeit. a dereglării altor instincte superioare.conştiinŃa chiar atunci războiul nevăzut între binele şi răul din om ia o formă clinică. alegându-şi plăcerea şi refuzându-i rostul".152 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI Cura devine "patimă" un instinct sădit ca lege de existenŃă a firii? Iată răspunsul unui profesor creştin de medicină: "împlinirea oricărui instinct al firii e însoŃită de o plăcere. pentru eliberarea de ele. mintea .arbitrar . care acaparează pentru sine şi forŃele naturale ale sufletului.

RĂZBOIUL NtVĂZUT 153 .

reprezentări (amintiri). Al doilea for de supraveghere al vieŃii nu mai are suport biologic. Reamintim că instinctele. Totuşi mecanismul funcŃional al omului e pus. dorinŃe. dacă viaŃa e în primejdie. '. In creier funcŃionează un centru de cenzură (medical "inhibiŃia") care are la dispoziŃie tot mecanismul bio-chimic necesar (neuro-psi-hic. etc. neuro-endocrin. neuro-static). dacă e vreme. după gravitatea accidentului. cenzura minŃii (centrul inhibitorii! al creierului) şi între puterea de impunere a forŃei oarbe se creează o tensiune. ci Ńine de domeniul vieŃii sufleteşti şi religioase a omului: conştiinŃa. Ele sunt. în fracŃiuni de secundă. temeri. încât "îşi pierd conştiinŃa" doar văzând Ńâşnind câteva picături de sânge. se reflectă. cum zic PărinŃii. în ansamblul ei.nu cea degradată . de la zidirea lui. Aci se stabileşte. şi dacă e cazul să se întrerupă total starea de conştiinŃă şi de mişcare a omului. neuro-motor. în funcŃiunea lor normală . uneori cu iuŃeală de clipă. iar mai presus de acestea sosesc aci şi directivele conştiinŃei. sau după gradul de impresionabilitate a cuiva Unii sunt atât de "slabi". Mai mult chiar. e de un mecanism şi inter-relaŃie extrem de complicate. capabil să aprobe sau să frâneze tot ce obligatoriu trebuie să treacă pe la acest centrii de informaŃie. sub controlul a două foruri de conducere: cenzura raŃiunii şi mărturia conştiinŃei. tot aci se stabileşte. o luptă. iar "mintea vede" pe cine primeşte şi pe cine trebuie să respingă. ce trebuie tăcut.toate au în seamă rostul comun al menŃinerii în viaŃă a omului ameninŃat de moarte. şi reflex. Acesta e ""locul unde răsar gândurile în minte". Şi ce vine aci9 Vin toate informaŃiile dinlăuntru şi din afară ale corpului omenesc: senzaŃii. ca atare. 154 . forŃele oarbe ale firii şi caută să se impună minŃii.Mai întâi construcŃia psiho-fizică a omului. Căci acest centru al creierului funcŃionează în două durate: cu deliberare.

deşi conştiinŃa nu doarme. "Gândurile". paranoia. muncind mintea. cenzura minŃii a slăbit considerabil şi patimile conduc mintea. Instinctele. Omul care a ajuns rob patimilor nu mai are mărturia conştiinŃei pentru faptele sale când se află într-o stare de necredinŃă. ca în somn. Aceasta-i perspectiva lugubră a vieŃii în păcat. Păcatul începe de la învoirea spre faptă şi fapta propriu-zisă. care "nu tace" până ce omul nu-şi revizuieşte înfrângerile sale ş[ nu se întoarce de la păcat. oricât "se impun". satisfacerea şi rostul lor concret.şi celelalte forme mai grave: schizofrenia. prin natura ei. Cu acestea înŃelese se limpezeşte şi deosebirea . nu-i dau omului lupte. câtă vreme'cineva nu iese din rânduială lor.CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI război chiar. De aci vin mustrările de conştiinŃă . ConştiinŃa însă. chiar dacă frâna ei nu e luată în seamă şi firea decăzută săvârşeşte păcatul peste opreliştea ei. Deci instinctele . altfel în serviciul vieŃii rânduite -.urmărind exclusiv plăcerea ce-o conferă dar refuzându-le rostul oamenii au ajuns în robia patimilor. mai grele decât mustrarea: dezechilibrul minŃii . prin natura ei e de a nu se lăsa învinsă. urmează sancŃiuni ale conştiinŃei. prin patimile trupului. iar omul şi-a pierdut libertatea. ca organ spiritual al omului. oricât de "nebune" ar fi încă nu sunt înfrângeri şi păcat. de uitare de Dumnezeu: atunci omul trăieşte în starea de păcat. Cum însă marea majoritate a oamenilor au dereglat rostul normal al acestor forŃe oarbe ale firii . cu care trebuie să te împaci pe drum". Căci "păcat" aceasta însemnează: înfrângerea morală a conştiinŃei de către Satana. sinuciderea. când degenerează în patimi. ca urmare. în această stare conştiinŃa omului ajunge într-un fel de "adormire".mai uşor sau mai profund. ca să poată primi iertarea lui Dumnezeu. sau dezechilibru total. iar de acum caută să o surpe cu totul şi lumina conştiinŃei să o stingă. Toate acestea sunt urmarea în organic a capitulării conştiinŃei. din care se mai poate reveni . în cazul robiei. cufundarea lui în întunerec şi în muncă. şi. nebunia acută şi. în cazul când omul cel vechi mereu se obrăzniceşte cu "drep- .forŃele oarbe ale firii. în cazul când înfrângerile morale se Ńin lanŃ prin desimea sau gravitatea lor. nu aprobă niciodată viciul şi păcatul. în final. pentru că acestea primesc aprobarea."pârâşul tău.cât o prăpastie între trupul şi duhul păcatului şi între făptura cea nouă şi Duhul cel Sfânt. forŃa lor creşte întrucât ele au slăbit stavila cenzurii raŃiunii.

dacă sunt puternice şi luminoase. Aceste gânduri de rezistenŃă. 13). De asemenea perversiunea sodomiei. care varsă o substanŃă chimică în sânge. a atras asupra Sodomei şi Gomorei prăpădul focului. Instinctul acesta are ca obârşie materială o glandă endocrină. atunci deosebirea celor două naturi care trăiesc întreŃesute în noi ajungând într-un contrast nelimitat. asemenea cu liniştea pe care a restabilit-o Iisus când a venit pe . se neutralizează printr-o apariŃie de anticorpi. rn felul acesta "gândurile" şi "imaginile" şi "reprezentările'".RĂZBOIUL NEVĂZUT 155 turile" sale biologice asupra omului ceresc şi biruie. sunt afirmate cu toată credinŃa şi ştiind cu certitudine că însuşi Iisus se luptă cu Satana în locul nostru.aduce "Numele lui Dumnezeu care arde pe draci" şi aduce Crucea Domnului: jertfa ."armă asupra diavolului Crucea Ta ne-ai dat" cântă biserica. Ele cer învoirea. ConştiinŃa . Să ne apropiem acum de o analiză concretă a tensiunii dintre minte şi patimi. sub nivelul mării. care fac această neutralizare. care erotizau scoarŃa cerebrală. care "strigă înaintea Domnului" (Geneză 19. Duhul lui Dumnezeu se retrage din om şi vin pedepse colective cumplite asupra vieŃii păcătoase. pentru că sunt numai trup. lepădarea de plăcere . toate pier şi se restabileşte un echilibru şi o linişte în minte. care. care a ars pământul 400 m. întrucât se luptă împotriva votului fecioriei.lepădarea de sine. Deci zilele lor să mai fie o sută douăzeci de ani" (Geneză 6. formând Marea Moartă. atunci în organic se petrece o reacŃie chimică în care substanŃele endocrine din sânge. Care este mecanismul biologic. le respinge. erotizează scoarŃa cerebrală. 3).care ocroteşte viaŃa omului şi sub perspectivă transcendentă . Aşa avem motivarea potopului: "Nu va rămâne Duhul Meu pururea în oamenii aceştia. Această erotizare constă în apariŃia pe ecranul minŃii a gândurilor şi a imaginilor în favoarea satisfacerii acestui instinct. Cenzura rezistă. la nivelul creierului. radioactivă până în ziua de azi. să zicem al instinctului de reproducŃie? Alegem pe acesta.

Liniştirea unei furtuni de gânduri sigur că scoate mărturisirea: "Tu eşti Fiul lui Dumnezeu" (Matei 14. Trupul e indiferent. au ca urmare convertirea. adică hormonii. nevoitorul se sperie. lată prilej de câştigat la nivel înalt. chiar dacă pe ecranul minŃii au apărut gânduri şi imagini de hulă împotriva lui Dumnezeu si te vezi în imposibilitate de a te mai ruga chiar. care apoi s-au liniştit. nu ale legii. Dar Dumnezeu nu te-a părăsit. Se vede învăluit. în glande. porunci ale hapului. deznădăjduit chiar. Deci . Aşa prinde putere viaŃa religioasă din chiar neputinŃa omenească. ca om. precum neîmplinirea lor ne întoarce iarăşi sub tirania păcatului. Satana nu e definitiv biruit pe pământ. PORUNCILE ŞI LIBERTATEA Prin botez scăpăm de jugul robiei. forŃele sale sunt oarbe. 33).decât după o ciocnire criză -. Şi totuşi talazurile mării înfuriate de patimi iarăşi vin şi izbesc în pereŃii corăbiei şi în digurile portului. la obârşie. devenim liberi de silnicia păcatului. Poruncile Noului Testament sunt porunci ale libertăŃii. ateu. Chimismul endocrin nu e biruit . Mărturisirile străfunde de credinŃă în Dumnezeu. Răbdarea însăşi a războiului e ultima ta rugăciune. strămutarea forŃei oarbe neutralizate. ca trup. de pe urma unei evidenŃe divine. luarea prin surprindere poate fi aprigă.asimilat. într-o energie de o altă calitate şi de o înaltă valoare: a iubirii de Dumnezeu şi de oameni în genere şi nicidecum nu mai rămâne iubire de vreun om.156 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI mare la ucenicii Săi învăluiŃi de talazurile înfuriate ale mării. abia în împărăŃia ce va să vie oamenii nu se mai însoară şi nu se mai mărită. Dar dacă nu le împlinim ne pierdem iarăşi libertatea.. neutralizat . Omul. osteneşte.. Lupta "de gând" iarăşi începe. se produc iarăşi şi iarăşi. Poruncile Noului Testament ne asigură libertatea spiritului.

Marcu Ascetul. ci prin Botez ne-a scos cu sila din robie. 1947. care nu e al lui Adam. 279. spre împlinirea tuturor poruncilor. Marcu Ascetul. 4 5 Ibidem. ed. a lăsat la voia noastră liberă. şi astfel să se arate şi Harul lui Dumnezeu şi voia omului. "Sfântul Botez este desăvârşit. Aceasta pentru ca unele din ele. "Prin Botez. ni s-a hărăzit darul desăvârşit al lui Dumnezeu. iar nepurtând grijă de ele. Dar n-a făcut aşa. ci şi a împlini poruncile Lui. nici Dumnezeu. dar nu împlineşte poruncile. voi. 1946. după darul lui Hristos. Deci curăŃirea deplină a firii. al pocăinŃei. împlinind poruncile ne arătăm dragostea faŃă de Cel ce ne-a slobozit. "Desigur. Filocalia. Sf. Drept aceea. 282. nici Satana nu sileşte voia omului"2. ci şi o faptă a libertăŃii noastre.RĂZBOIUL NEVĂZUT 157 iată că iarăşi şi de la cumpăna minŃii atârnă reuşita sau nereuşita strădaniei lui Dumnezeu cu desăvârşirea noastră. ce anume iubeşte: ostenelile din pricina harului. voi. p. şi p. totuşi mai avem trebuinŃă şi de al doilea Botez."1 Cât de mare e darul libertăŃii la care-1 vrea Dumnezeu pe om. prin cruce. Sibiu. după cum omul pătimea de silă sub robia Stăpâhiilor (rele). dar nu desăvârşeşte pe cel ce nu împlineşte poruncile". când curăŃirea e aflată efectiv prin porunci'. 1 Idem. e permisă de Dumnezeu să cerce cumpăna libertăŃii noastre. desfiinŃând păcatul. p. p. Despre Botez. aşteaptă şi vremea minŃii. 290. ci al lui. 278. Aici stă pricina pentru care noi. 276. şi ne-a dat poruncile libertăŃii. I. în măsura în care sunt iubite să şi rămână. zice Sf. întrucât nu suntem ca îngerii neschimbabili. "CredinŃa stă nu numai în a fi botezat în Hristos. p. 275. deşi botezaŃi. 2 Idem. Mântuirea noastră nu e numai un dar de la Dumnezeu. rezultă şi din cuvintele Sf. ne dovedim împătimiŃi de plăceri. pe măsura neîmplinirii e luat în stăpânire de păcat. nefiind păcat. şi ed. n-a împiedecat aruncarea gândurilor în inimă. sau gândurile din pricina plăcerii"5. . Marcu Ascetul ne lămureşte: Hristos prin cruce şi prin harul Botezului "slobozindu-ne de orice silă. dar că pe urmă tot cel ce l-a primit în chip tainic. Marcu Ascetul: "Nici Botezul. 280. p. Momeala. întâmplată prin Botez. altele. Dumnezeu putea să ne slobozească şi să ne facă neschimbători tot cu sila. al celui care a nesocotit Sf. şip. sau neîmplinindu-le. Idem. Sibiu."4 Deşi înzestraŃi cu darurile Botezului. totuşi n-am scăpat de războiul momelelor. 1. dar a urma sau nu poruncilor. 1. şi p. II. fiind urâte de noi. îndată să fie şterse. 286. fiind iubite.

Al doilea (chip al naşterii) e cel după buna plăcere a voinŃei şi după hotărâre. pp. Ioan: "Cel ce se naşte din Dumnezeu nu face păcat. fiind împătimiŃi de cele trupeşti. I. Sibiu. Dar cei ce vor să ajungă la desăvârşire sunt datori să împlinească toate poruncile în mod cuprinzător. 2 1 ."1 Iar "cei ce-au împlinit poruncile parŃial. 293-294. care rămâne nefolosită. voi. pp. aşadar. tot aşa până la ieşirea din trup nu poate fi ferit de atacul gândului. 289. Prin acesta se sădeşte în suflet desăvârşirea înfierii. Filocalia. Căci neîmplinirea poruncilor vine din necredinŃă. 3. putem păcătui?" Sf. 295. 4 Sf. întrebarea 6.158 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI poruncile. ci pe una voită o preschimbă până la îndumnezeire"4. Iar în scolia a 3-a a aceluiaşi răspuns ne lămureşte: "Sunt arătate două chipuri ale naşterii. Prin acesta Duhul Sfânt însoŃindu-se cu înclinarea voinŃei o preschimbă până la îndumnezeire. ca cei născuŃi să păcătuiască. ci al celui care nu crede. Primul chip al naşterii lasă putinŃă ca cei născuŃi să încline spre păcat. pe măsura aceasta vor intra în împărăŃie. unind-o întreagă cu Dumnezeu. 3 Idem. şi p. 18. Şi precum până când cineva mai trăieşte în trup e în lipsă cu împlinirea acesteia. dacă nu vor să traducă în faptă potenŃa înfierii sădită în ei. cei născuŃi din Dumnezeu prin Botez. aşazicând al omului întreg. Răspunsuri către Talasie. 1 Ioan 5. pentru lipsa mai sus pomenită"2. 31-32. ed. care e moartea (se înŃelege că pentru Hristos şi Evanghelie). Căci hotărârea voinŃei este aceea care întrebuinŃează un lucru. Maxim Mărturisitorul. după Sf. în potentă. printre altele îi răspunde că "avem harul înfierii ca potentă" şi că "Duhul nu naşte o aplecare a voii fără voie. Iar porunca ce le cuprinde pe toate este lepădarea sufletului propriu. Iar necredinŃa nu e un păcat străin. cum noi. dacă voinŃa nu se hotărăşte să o întrebuinŃeze. Maxim. întrucât luând puterea lucrării nu săvârşeşte lucrul. făcându-se pe urmă mamă şi începătură al oricărui păcat. ReŃinem de aici că şi moartea e o poruncă. ce ne izbăveşte desăvârşit de nestatornicia firii. şi p. Cu gândul acesta ne apropiem de concepŃia Sf. odată ce înclinarea voinŃei şi Idem. după al doilea însă e cu neputinŃă. că sămânŃa Lui rămâne în el şi nu poate păcătui"3. Primul e cel după fiinŃă. Talasie i-a adresat sfântului întrebarea: "Dacă. 1948. p. Maxim Mărturisitorul. iar cel născut din apă şi din Duh s-a născut din Dumnezeu. 291. După chipul acesta al naşterii e cu putinŃă. PotenŃa înfierii e ca o unealtă.

'P. Cei ieşiŃi din "Cale" ar fi nişte ieşiŃi din Cuvânt. L'Action. se străduieşte împreună cu noi după virtute. Iar peste multe veacuri. încă demult Sf.RÂZBOriJL NEVĂZUT [59 hotărârea sunt îndumnezeite"1. Am spus că mai degrabă Hristos se face contemporan cu noi. aşa cum un dascăl însoŃeşte fiecare copil pe care-1 creşte în toate stadiile sporirii lui în învăŃătură. p. în Cursul de ascetică şi mistică creştină al Pr. Librairie Felix Alean. iese la iveală în fiinŃa noastră pe măsură ce iese la iveală adevărata noastră fire de sub petele păcatului.G. Romani 8. mai-bine zis. 35. 26. Noi ştim că există un schimb de 1 3 2 Idem. ca făpturi renăscute în Dumnezeu şi ajunse la libertatea spiritului. care este deja un avans divin. Blondei scrie: "AspiraŃia noastră spirituală nu se iveşte printr-un fel de generaŃie spontanee. voi. Toată cărarea de la porunci la cunoaştere. Paris. aşteptând cu nerăbdare descoperirea fiilor lui Dumnezeu. ca ultimul reazim etern al liniştii. pentru bunătatea Sa şi după măsura suferinŃei aflătoare în fiecare"4. 91.420. Iată prin urmare că încercările şi neliniştile vremii au şi ele un rost: ne provoacă la găsirea sensului ce-l avem în Dumnezeu. pe care nu şi-o pierde. "ViaŃa pământească a lui Hristos e astfel o permanentă actualitate. ea are rădăcini în sus prin pătrunderea (infuzia) transcendenŃei divine care luminează mintea şi consimte să se facă căutată chiar prin insuficienŃele ordinii imanente şi contingente"3. p. Maxim Mărturisitorul spune: "Până la sfârşitul lumii pătimeşte tainic pururea cu noi. Maurice Blondei. dacă vrea. întrucât viaŃa fiecăruia din noi îşi are unicitatea ei. Iisus însă. de la ascetică la mistică. 1.713. Sf. sau. repetându-se cu fiecare din noi. Fiecare din noi poate fi. D. contemporan cu toată viaŃa lui Hristos. Stăniloae. prin care să se izbăvească de stricăciune şi să se bucure de libertatea măririi fiilor lui Dumnezeu"2. duce cu noi lupta cu ispitele şi păcatele noastre. iar pe de altă parte ne conduc la găsirea de noi înşine. prof. El se face contemporan cu fiecare din noi. participând la toate suferinŃele vieŃii noastre şi uşurându-le. . făcut cu scopul de a pregăti venirea spiritelor. 19-22. nici un pas n-o facem singuri. p. ba chiar mai mult decât contemporan: părtaş intim la întreaga traiectorie a vieŃii noastre. în zilele noastre. Pavel scria Romanilor: "Firea întreagă suspină. ea are rădăcini în jos prin toată mişcarea universului şi a vieŃii. 1936.

Maxim Mărturisitorul: "Prin darul bunurilor de peste veacuri şi de peste fire. că unul poate să simtă toate stările celuilalt. fortificându-le. primindu-1 pe acela în sine. 'P. voi. Căci după ce a împlinit înfăptuirea acestei taine. sau pătrunzând el în acela. Iată cum Ziditorul făpturii. îşi trec unul altuia în chip tainic poverile. cu fiecare rând de oameni. El îl urmăreşte şi îl atrage la Sine.în toate zilele pe toŃi cei ce se vor mântui. 90. prin înŃelepciune. Filocalia. Omul desăvârşit în dragostea de oameni. El e aproape de toŃi. 26-27. 1948. Ńarina răscumpărată. pătimeşte prefacerea sa în Dumnezeu prin har. deci de egoism şi nepăsare. îndură o micşorare a Sa în Duh. cu fiecare vârstă. Se micşorează pe Sine la măsură omenească. sesizează cu fineŃe supremă starea ce este în toŃi şi participă generos . ca un mare smerit. iar acest lucru nu va înceta de a se săvârşi pururea"1. durerile şi bucuriile. 3 Sf. cea îngropată în fiecare Ńarină omenească. până la sfârşitul veacului. Şi Se sileşte. pe potriva măsurilor noastre omeneşti. Iată Cine-i ascuns în comoara de mare preŃ. să suim la măsura Sa dumnezeiască.deci tară păcat . întrebarea 22. 2 . folosind orice mijloc bun. aşteptând orice prilej. îi dă o sensibilitate unică.zice tot Sf. Chiar înainte de a fi pornit cineva cu hotărâre pe drumul unei vieŃi ce duce la mântuire. I. cu atât mai mult o poate face Iisus. p. Iată mărturia Sf. Deci dacă omul ajunge prin sensibilitatea dragostei să cunoască şi să înŃeleagă pe semenii săi. 17. sau "un duh cu Domnul"2. Omul culminant. pe Dumnezeu în om. prin alegerea cea de bunăvoie. pe măsura interesului ce şi-1 poartă. să ridice firea omenească la măsura dumnezeieştii Sale smerenii. iată omul pus în valoarea lui Dumnezeu. deşi îl va alia. 1 Corinteni 6. Comoara dezgropată. Maxim Mărturisitorul.la vibraŃiile tuturor inimilor. pp. Idem. la năzuinŃele lor bune şi la luptele lor împotriva răului. să ne înduplece.. că oamenii. 3.. Fericit este deci cel ce L-a prefăcut în sine.G. 73. dându-Se minŃii noastre să-l semuiască preŃul. Sibiu. şi. 17. adică să fim dumnezei după dar.160 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI comuniune de la om la om. Răspunsuri către Talasie. prin acestea Dumnezeu se face neîncetat om în cei vrednici. El "urmăreşte . Mântuitorul nostru. Maxim Mărturisitorul . omul căruia curăŃenia desăvârşită de păcat. pentru a-i câştiga"1. ed.

iar cunoştinŃa e atrasă de iubire. de pofte. bătând şi aşteptând la poarta zidirii Sale. Aceasta ascultă de cunoştinŃă. Corpul ascultă mai uşor de comanda voinŃei (de plidă: mişc degetul când vreau).RĂZBOIUL NEVĂZUT 161 Iată pe Dumnezeu cârmuind lumea şi totuşi. fie spre Dumnezeu. . Dar la ea se ajunge foarte greu. Blondei.. Iată cum descrie Blondei această strategie: "Există în om o multiplicitate de tendinŃe. II. într-alŃii propovăduieşte. LUCRAREA PORUNCILOR STINGE CRIZELE VOINłEI E de la sine înŃeles că şi voinŃa este energia pe care ne bizuim în războiul nevăzut. să 1 se deschidă şi să fie primit. într-alŃii sporeşte cu vârsta şi cu înŃelepciunea. care încălzeşte totul. care ne hărŃuiesc în toate părŃile şi ne ostenesc în toate contrazicerile. într-alŃii minuni săvârşeşte şi în sfârşit într-unii se schimbă la faŃă în lumină dumnezeiască. un polipsihism de care s-a putut spune că sunt ca un popor numeros. op. p.. voi.foarte mulŃi de aceştia . 194. iar într-alŃii . într-unii se naşte.neasemănat se chinuieşte. De aceea unificarea tuturor tendinŃelor sufleteşti într-o singură direcŃie bună dă omului o mare putere. cu mare smerenie. cit.. căci sunt multe tendinŃe care se împotrivesc şi atunci se porneşte un război înlăuntru omului pentru înfrângerea protivnicilor. care stă sub şefia sau conducerea raŃiunii şi a voinŃei. popor în care se găsesc când supuşi docili şi disciplinaŃi. ci rezistă.. avem de furcă nu mai puŃin decât cu un furnicar de voinŃe sau tendinŃe sufleteşti. dar sufletul nu ascultă. când îndărătnici şi unelte de vrajbă. Aceştia sunt cei ce au răbdat până în sfârşit şi s-au mântuit. Dar noi. Ceea ce s-a numit asceza şi lupta spirituală nu e decât manifestarea şi metoda aplicabilă a acestei istorii lăuntrice"1. fie spre lumea sensibilă. "Aceasta pentru că 1 M. dorinŃe mai mult sau mai puŃin concertate sau divergente.. care-i îndrumă luptele. Oamenii voinŃei însă sunt eroii credinŃei şi sfinŃii creştinismului. până să ajungem la o voinŃă puternică şi statornică în bine.

trezeşte opoziŃia tendinŃelor contraIdem. Iar aceasta nu se poate realiza decât prin acŃiune prelungită. Şi când efortul voluntar grupează într-un fascicul parŃial forŃele ofensive. voinŃe noi care se ridică împotriva voinŃei." Acestea trezesc în noi "stări de conştiinŃă străine sau ostile conştiinŃei. Blondei descrie bine aceste lucruri. partida nemulŃumiŃilor. Acordul scopurilor voite provoacă deci o coaliŃie a puterilor ostile. pp. dar încă vii şi capabile de lucru. ci. 195-196. înainte de-a se ridica omul pe treapta mai înaltă a contemplaŃiei. până nu şi-a unificat şi consolidat fiinŃa ca să iubească numai binele.. Faza contemplaŃiei e o fază de pace lăuntrică. nu slăbesc prin ele însele. Dar omul nu se poate odihni în fericirea contemplaŃiei până nu a biruit în sine contradicŃiile. dimpotrivă. atunci se descoperă puterile adormite şi dorinŃele secrete. Ele se grupează. Orice efort iniŃial e ca o declaraŃie de război moliciunii şi împrăştierii forŃelor vii.. care au şi ele instinctul conservării şi al independenŃei. . prin fapte convergente spre bine.şi aceea o vreme regulată la facerea binelui. Căci simpla gândire la bine şi chiar simpla voinŃă de a face binele. unitate şi siguranŃă. Căci în faŃa hotărârii declarate subzistă realitatea tendinŃelor eliminate. fără trecerea deasă . Probabil că aceasta se datoreşte faptului că romano-catolicismul consideră afectele şi concupiscenŃa ca legate mai adânc şi mai organic de natura omului."1 Lupta începe deci abia în cei ce s-au hotărât la o viaŃă mai conformă cu poruncile dumnezeieşti. tendinŃele rele. Ele nu se atenuează. prin faza dobândirii virtuŃilor. pe când ortodoxia nu le consideră ca create deodată cu natura. prin câştigarea deprinderilor neclintite în săvârşirea binelui. şi din defensivă trec la ofensivă. nu numai că e departe de-a realiza această armonie. sau cum nu vede că aspiraŃiunile bune sunt mânate şi atrase de o forŃă transcendentă bună. nici să rămână în starea de virtualitate. dar e de mirare cum nu vede că şi tendinŃele rele sunt stimulate de duhurile rele. prin faza faptelor. Blondei are în continuare interesante consideraŃii din care se poate înŃelege teza Sf. din spirit de contradicŃie.162 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI în faŃa oricărei atitudini definite şi hotărâte se ridică. trebuie să treacă prin faza împlinirii poruncilor. ci intrate în ea după cădere. Maxim după care. care nu se mai mărginesc să producă o simplă impresie în conştiinŃa obişnuită.

"Astfel activitatea voluntară. Nu degeaba virtutea însemnează etimologic bărbăŃie. Şi uneori e suficient să ne temem de un act. . rupând fără încetare echilibrul interior al vieŃii. voi. când acŃiunea se produce. ca printr-un fenomen de interferenŃă. S-ar spline că ajunge să vrei.. cine nu păşeşte la ea. Ea a adus o soluŃie bărbătească a vieŃii. profitând de o hotărâre deschisă. capabile să ne conducă aproape fără ştirea noastră.. însă. Şi sentimentele noastre cele mai profunde sunt de asemenea cele care ne divizează şi ne surprind cel mai mult ca nişte necunoscuŃi. neputinŃa şi indecizia. deja călăuzit de o raŃiune obscură. pentru ca îndată să nu mai vrei şi că. dar iniŃiativa cugetării şi efortul acŃiunii determinate sunt cele care constrâng tendinŃele ignorate să se manifeste prin protestarea intensă (persistentă) a chiar acelora pe care am fi vrut să le nesocotim sau să le distrugem. se descoperă în umbră o putere ocultă şi influenŃe ipocrite. mai ales prin repetare. nu poate trece mai departe spre culmile desăvârşirii.. Iată de ce acŃiunea. Fără îndoială. ca un sorŃ ce-a fost aruncat. De abia fapta aruncă o decizie în cumpăna acestor balansări şi care.. Un om de teorie se ştie că e un om slab. aduce definitiv câştig la cauza tendinŃelor bune."1 E starea pe care o provoacă tendinŃele ce se văd ameninŃate de acŃiune cu nimicirea iminentă. mereu sporite prin reflexiunea care nu trece la fapte. Şi uneori chiar ardoarea voinŃei face să se nască. De aceea. Ni-e teamă să părăsim condiŃia de mizerie în care ne găsim. ca o sabie tranşantă. pentru ca pe neaşteptate o năuceală să ne antreneze în săvârşirea Iui. dezvăluie ceea ce se agită confuz sub suprafaŃa sentimentelor aparente.. E ultimul lor asalt. unde se pregătesc manie curente ale vieŃii interioare. Acela rămâne în "acea mare mulŃime de oameni care se acoperă cu M. Blondei. ajunge să provoace în noi aceste contraste de imagini şi dorinŃe. dat cu toată disperarea. Cine n-a cunoscut în împrejurările cele mai critice această durere a incertitudinii inactive!.. Ceea ce am dorit mai mult ne înspăimântă de îndată ce trebuie să-l dobândim.. op. Sunt cazuri când nu putem face un pas fără ca să se ridice înaintea noastră şi să ne asalteze o mie de duşmani care pândesc.. 196-197. pp. măcinat de contradicŃii interne. deschide privirii o pătrundere până în profunzimile tenebroase. cit.RĂZBOIUL NEVĂZUT 163 re. automatismul. care fac posibil exerciŃiul reflexiunii. II. ea cade ca o sabie biruitoare.

. 198-200.. De cele mai multe ori "omul este ca un tablou. să pregătească expansiunea ulterioară a fiinŃei noastre. rezistenŃe neprevăzute.. Oricare ar fi în noi puterea care ia iniŃiativa în momentul în care un act este consimŃit. oaspetele ascuns în noi se dezvăluie. totdeauna cu sabia ridicată asupra vrăjmaşului. sau ale unor acŃiuni care nu sunt executate din toată inima. plutind pe deasupra amănuntelor de realizare şi a reformelor precise. DorinŃele noastre adesea ne ascund adevăratele noastre dorinŃe. Noi nu facem. situaŃia interioară s-a schimbat. atunci o colaborare intimă. dar în fiecare clipă. ciocniri. prin simplul fapt că s-a luat o decizie şi că s-a încercat un efort. p. mergând până la capătul hotărârilor sale cele mai sigure şi cele mai stăruitoare.. Te cunoşti bine în general. dar nedând niciodată lovitura.Cu cât hotărârile sunt mai numeroase. ştirbesc şi deviază voinŃa. asociază chiar tendinŃele 2 "Idem. şi una nu ştie gândurile celeilalte. contraste uzează. Dar. niciodată tot ce vrem. Acest rol arhitectonic al acŃiunii nu poate fi îndeajuns pus în valoare. Idem. 198.164 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI florile intenŃiei şi care nu aduc niciodată fructul actelor. Deci în acŃiunile noastre există o deficienŃă habituală. mai largi. tară ca ei înşişi să remarce acest continuu eşec"1 . şi acesta este momentul care decide actele. mai înalte.. tară devieri şi tară întârzieri?. aşa-zicând. "FuncŃiunea normală a acŃiunii este să asigure coeziunea. Când mai face el ceea ce vrea. în orice ocazie singulară te ignorezi.. cu atât sunt mai primejdioase. care nu se consolidează în sine. cum vrem. căci omul îşi închipuie că se ameliorează cu atâta şi nu face decât să se privească într-o ficŃiune din ce în ce mai iluzorie. să convertească şi să construiască forŃele difuze într-un edificiu personal. Să ne amintim de osânda rostită de Iisus asupra smochinului lipsit de roade. Sunt două inimi în inima omenească. decât acŃionând asupra sa pentru a se răspândi mai bine şi a se dărui generos cu atât mai multă extensiune cu cât viaŃa fiecăruia are mai multă intensitate în ea însăşi. în momentul în care se împlineşte."2 Dar acestea sunt caracteristicile stărilor dinainte de păşirea la acŃiune. pp. .

şi iată de ce educaŃia fizică şi intelectuală trebuie să fie generală: "Special bestial" spunea un proverb şcolar. şi anume un exerciŃiu sistematic al facultăŃilor sale. etiam in singularibus. AcŃiunea e cimentul din care suntem modelaŃi: lenea produce disoluŃia. Nici şcolarul nu-şi formează inteligenŃa şi nu-şi mobilizează activitatea mintală decât printr-un exerciŃiu. sub formă particulară şi determinată. s-ar părea că acŃiunea diminuiază oarecum şi fărâmiŃează intenŃia. pentru a-şi domina simŃurile şi a preveni monstruozităŃile unei culturi inegale prin care uneori se rupe după bunul plac echilibrul funcŃiunilor nervoase. şi oricât de restrânsă am presupune-o ea se exercită întotdeauna sub specie universi. o precizie definitivă. de asemenea. ci de a vedea unitatea pe care o prezidează şi pe care o produce.. care separă radical prezentul de trecut şi realul de posibil.... Fiat al voinŃei nu e numai lovitura decisivă care taie toate incertitudinile cugetării. De voie de nevoie. Dimpotrivă acŃiunea uneşte într-un mănunchi toate forŃele împrăştiate ale vieŃii pentru a servi de mediatoare între toate formele activităŃii corporale şi spirituale. acŃiunea are acest car eter universal.. şi coeziune numai prin cooperare. acordând forŃelor sale tinere expansiunea uniformă care le menŃine în ierarhia lor naturală... A lucra numai cu capul. In lucrarea care mişcă organele există între mădulare o legătură inevitabilă. înseamnă adesea a lăsa bestia să . moartea produce descompunerea. Fără îndoială acŃiunea nu este eficace şi normală decât dacă este o sinteză. are nevoie de acŃiune. o soliditate.. Nu există deci decât un singur mijloc de-a cuprinde. Omul nu este om decât prin ce are în el ca viaŃă universală. ca "cerebralii". este funcŃiunea generală şi aşa-zicând generatoare a vieŃii organizate. Important nu este deci numai să remarcăm utilitatea sau necesitatea acŃiunii. de-a ordona şi de-a întrebuinŃa energiile împrăştiate în noi şi chiar impulsiile rebele ale concupiscenŃei: acela de a le capta în sistemul unei activităŃi generale şi de a le face să conveargă prin muncă la integritatea vieŃii individuale. tară ca acesată obscură difuziune să fie compensată.RĂZBOIUL NEVĂZUT 165 opuse şi stabileşte o solidaritate efectivă între toate părŃile organismului fizic şi mintal.. Nu există unitate în organismul nostru complex decât prin coeziune. care dă unei reprezentări încă flotantă şi multiplă o unitate. împrăştiind efortul central al gândirii şi al libertăŃii în confuzia acestui organism.. Tânărul.

In acest domeniu al acŃiunii voluntare cu cât o răspândeşti cu atât o ai mai mult. decât prin seva puternică a temperamentului şi a caracterului ce i le dă omului contactul cu pământul. Un mare efort pe care-1 facem. în sănătatea muncii corporale ei exprimă şi realizează deodată însănătoşirea morală. prin întrebuinŃarea ei o reparăm şi o amplificăm.. Ea angajează toată viaŃa noastră organică şi mintală.2 1 5 . dimpotrivă.. o facem pentru că în forŃa. Deci nu menajând forŃele noastre le întreŃinem mai bine. nu se face aceasta în dauna bogatei varietăŃi a cugetării sau a infinitei puteri a libertăŃii? Nu. suportul vitejiei interioare a unei voinŃe obişnuite să depăşească măsura. E o tactică greşită de-a ceda moleşelii. cu atât devine mai înverşunată văpaia dorinŃelor. pp. de a-ti da prea mare atenŃie Ńie însuŃi. In muncă.""1 "AcŃiunea nu se poate produce decât stârnind o luptă internă şi triumfând încă de la început asupra sistemului contradictoriu care s-a format împotriva iniŃiativei ei. tară să ai destulă putere să te ridici pentru a deschide ochii ca să vezi şi să porneşti. Supunând voinŃa simplicităŃii strâmte a unei ieşiri unice. Până nu acŃionezi trăieşti şi cugeti ca într-un vis. o decizie bărbătească pe care o susŃinem ne aduce un sentiment de trezire şi de mai vie claritate. pacificarea lăuntrică şi vigoarea voinŃei. preŃul.166 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI trăiască şi să crească în partea de jos a noastră. e semnul. ViaŃa aspră a Ńăranului e mai puŃin folositoare întreŃinerii naŃiunii prin alimentele pe care i le procură. ca într-un scurt moment de luciditate între două somnuri. împreună cu haita de pofte nesănătoase şi gusturi degenerate. deşi s-ar părea că o sacrificăm şi o mortificăm. acŃiunea este pentru ea calea de expansiune şi de îmbogăŃire. în frumuseŃea. 2 1 1 . din momentul în care se produce. şi dacă trebuie să venerăm aceste membre active care se angajează vitejeşte în sarcinile necesare... . Câtă vreme nu acŃionezi. de a te răsfăŃa: tocmai uzându-ne energia. capacitatea fizică de a îndura ostenelele. nu te cunoşti. pentru că echilibrul între vise şi practica de fiecare zi se rupe tot mai mult. Cu cât cineva e mai incapabil de-a acŃiona. Această atitudine trebuie condamnată cu hotărâre pentru că e contrară mişcării celei mai sincere şi mai esenŃiale a naturii noasIdeni. Dar dacă e adevărat că această unitate totală şi exclusivă a actului contribuie la dependenŃa mutuală a corpului şi a sufletului.

Pe urma vine şi plăcerea pentru acel lucru.. De aceea mai degrabă prin observarea actelor decât a gândurilor noastre. acŃionând.. plictisindu-se repede de orice: e o anarhie vie. el construieşte şi distruge. cum să ştii dacă ai o atenŃie destul de netă. actul îşi desfăşoară consecinŃele oricare ar fi fost fluctuaŃiile care le-au precedat. descoperire cu atât mai importantă cu cât e în contradicŃie cu ideea falsă ce ne-o facem despre meritul nostru.RĂZBOIUL NEVĂZUT 167 tre. Manifestând răul spre care suntem înclinaŃi. coborând puŃin câte puŃin în realitatea conştiinŃei... chiar slăbiciunile pot să servească ca avertisment prevestitor şi reconfortant. când cuvintele şi actele ies mai puŃin din abundenŃa inimii şi mai mult dintr-o constrângere seacă şi dezgustătoare. în indiferenŃa şi haosul stărilor interioare... ci ea mai constituie adesea. uneori. chiar ceea ce e mai tare decât noi. ceea ce am fi vrut să vrem. Cine nu .. De câte ori noi nu voim decât după ce am acŃionat şi pentru că am acŃionat! Copilul are o viaŃă alternativă de dorinŃe opuse şi de mişcări capricioase.. Apoi. excluzând pe celelalte. După îndelungi deliberări. faptul acesta produce un efect asupra noastră.. putem spera să ne vedem aşa cum suntem şi să ne facem aşa cum vrem... să vrem ceea ce ni se părea că nu putem vrea la început.. interior. AcŃiunile care răsar din adâncurile vieŃii inconştiente trebuie să ne slujească a studia curentele care ne poartă uneori tară ştirea noastră. Dar cum să cunoşti tot ce se agită în universul nostru. ceea ce nu voiam din lipsă de curaj şi de forŃă. Astfel reuşim. care devine ca un sâmbure al caracterului. o ardoare destul de vie. GaranŃia şi criteriul sincerităŃii este actul care taie incertitudinile şi manifestă cele mai intime secrete pe care le ignorezi sau pe care Ńi le ascunzi Ńie însuŃi. o intenŃie destul de precisă.. trebuie să înveŃe a urma hotărât una din tendinŃele sale. când nu ai decât o dorinŃă a devăratelor dorinŃe. Chiar când nu simŃi tot ce zici sau faci. devenind viaŃa noastră. acest punct critic odată trecut. o voinŃă adevărată9. Pentru ca să se organizeze în el un sistem şi pentru ca forŃele lui să se grupeze într-un mănunchi în el. Nu numai că acŃiunea serveşte să ne descopere ceea ce în noi e mai tare. un centru solid. Altfel sfârşeşte prin a nu mai şti ce vrea. Actul este o descoperire a stării noastre profunde.." Trebuie să trecem la faptă chiar când o facem cu oarecare silă... decizia este întotdeauna rezultatul unui moment. sau.

Chiar în cei mai buni sunt comori de răutate. să trezeşti prin luptă stări de conştiinŃă noi. vreau să mă lipsesc de ea". pentru a-i înfrânge rezistenŃa şi pentru a capta până în originea ei sursa antrenărilor revoluŃionare. Această construcŃie vie e mereu instabilă şi gata să se împrăştie.. pp. nu scuteşte pe cineva de a acŃiona: nu există rentieri în viaŃa morală. trebuie să putem răspunde cu forŃa experienŃei anterioare: "Chiar dacă e legitimă. vei fi învins. de abandonări. pentru că acŃiunea este semnalul unui război civil în care sunt morŃi şi răniŃi. complicităŃile şi trădările. A fi acŃionat. care nu poate fi turnat decât dintr-un singur bloc. Şi niciodată opera nu e terminată şi nici cucerirea definitiv consolidată. şi. şi mereu concentrată ardoarea sufletului ca într-un focar. . Aceste puteri ostile nu trebuie lăsate să se grupeze în deprinderi şi în sisteme. dacă nu luăm ofensiva contra inamicilor voinŃei. l Idem. se foloseşte în chip necesar de constrângere. pentru a topi la un loc toate elementele necesare actului. cel ce va fugi de luptă va pierde în chip necesar libertatea împreună cu viaŃa. 217-224. pentru că noi nu mărşăluim decât zdrobind în noi şi sub paşii noştri legiuni de vieŃi. pentru a aduna şi a disciplina forŃele împrăştiate. din ce în ce mai voluntară şi mai liberă. Nu ajunge deci numai a voi când poŃi şi cum poŃi. trebuie divizate prin atac. Deci mereu trebuie reîncălziŃi cu o suflare nouă aceşti aliaŃi gata de slăbiciuni. Pentru a se apăra de năuceala din ultima clipă şi de sofismele conştiinŃei travestite. se coalizează ei împotriva voinŃei. Agere contra. Contra mişcărilor involuntare nu e deajuns să vrei. Fără să aştepŃi trebuie să acŃionezi direct împotriva adversarului.168 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI face se desface. lupta e declarată orice am face. ba chiar a tuturor facultăŃilor noastre sufleteşti izbuteşte s-o ajungă abia rugăciunea. Trebuie să ne batem.. să-l provoci. înainte de a se forma coaliŃiile. Pentru că orice acŃiune care se execută."1 O unificare a voinŃei. care dovedesc că actul cutare este permis şi plăcerea cutare e legitimă. trebuie unite forŃele credincioase împotriva anarhiei. trebuie să ne obişnuim a lua ofensiva şi a face mai mult decât să evităm ceea ce nu trebuie. de necurăŃie şi de pasiuni meschine. AcŃiunea voită e principiul acŃiunii. căci nu vei voi multă vreme. căci vei fi surprins şi chiar voinŃa îŃi va lipsi: nu e de ajuns să rezişti.

pe rând: o lucrare şi a minŃii. învrăjbite de fapta ucigaşă a păcatului. care. pentru că mântuirea . 17. . Dacă doi dintre voi se vor învoi pe pământ în privinŃa unui lucru (mântuirea) pe care îl vor cere: se va da lor de către Tatăl Meu. iubirea şi voinŃa. pământul este trupul. acolo sunt şi Eu în mijlocul lor. puterile sufleteşti înmulŃindu-se. la care le-a încovoiat Tesaloniceni 5. adunându-se într-un gând. iar mai cu deosebire inima. nu e cu putinŃă decât în numele lui Dumnezeu. 20. Iar iubirea cerând ceva de la Dumnezeu. carele este în ceruri. Rugăciunea neîncetată a fericitului nume: "'Doamne Iisuse Hristoase. dacă se vor învoi pe pământ. carele este iubire. Stăruim în tot chipul cu putinŃă asupra unirii lui Hristos cu fiecare din puterile sufletului. cei doi sau trei sunt puterile sufletului. însemnează iubirea. Tatăl răspunde celor doi. ib lucrarea preafericitului nume. mai au şi următorul înŃeles. după îndemnarea Sf. şi a dragostei. Pavel: "Neîntrerupt vă rugaŃi"1. precum şi asupra puterilor însăşi.RĂZBOIUL NEVĂZUT 169 SPRE RUGĂCIUNEA NEÎNCETATA Matei 18: 19. va fi şi Dumnezeu în mijlocul lor.singurul bun ce ne trebuieşte cu adevărat . în mijlocul nostru. puterile sufletului: mintea. şi aşa ne aflăm având pe Dumnezeu. dăruindu-le iubirea Sa din ceruri. care este Fiul Său. nu numai adunându-se.este. Că unde sunt doi sau trei adunaŃi întru numele Meu. săvârşeşte minunea unirii în dragoste a celor învrăjbite întreolaltă de păcat. şi a voinŃei. Unirea puterilor sufletului pe pământul inimii. Fiul lui Dumnezeu. pe lângă înŃelesul literei. se întorc de la iubirea lumii. mai mult: o lucrare îmbinată armonic şi mult sporită. căci numai ea uneşte cele învrăjbite. Minunea acestei adunări a puterilor sufletului. Cuvintele acestea. sau trei de pe pământ. milueşte-mă pe mine păcătosul".

cu bătrânii şi cu popor mult. sau căpetenii: facultatea raŃiunii. în care-i vorba de regele Ezechia. iar lucrarea raŃională din noi încetând de a mai străbate prin mijlocirea simŃurilor spre realităŃile inteligibile. în vremea năvălirii patimilor: "Să oprim cunoaşterea naturală şi să ne îndeletnicim numai cu rugăciunea şi cu chinuirea trupului. facultatea poftitoare şi facultatea impulsivă. sunt cugetările ce curg în suflet. prin chiar acestea puterea vicleană şi stricăcioasă obişnuieşte să pornească război împotriva lui. spre care erau zidite. ca nu cumva prin ideile lucrurilor sensibile. în timpul contemplării naturale. E ca şi când mintea prevăzătoare ar zice către puterile sale. Prin urmare în vremea năvălirii patimilor. Iar apele dinafară cetăŃii. prin filosofîa practică (dintre acestea rugăciunea e figurată prin urcarea regelui în templul lui Dumnezeu. mintea adună popor mult. Căci prin acestea s-ar naşte în noi patimile pentru înfăŃişările lucrurilor văzute. cel viclean ar izbuti să surpe cetatea. trimise prin fiecare simŃ din sectorul corespunzător al lumii sensibile. Sf. Preafericitul nume ne readuce iarăşi din robia contra firii.. cel ce-şi închide vitejeşte simŃurile şi leapădă cu totul mişcările naturale ale minŃii îndreptate spre cercetarea celor din afară. iarăşi la Dumnezeu. adică mişcările şi gândurile evlavioase care pornesc în mod natural din ele. Din ele se formează cunoştinŃa celor sensibile. iar chinuirea trupului prin îmbrăcarea lui Ezechia în saci). Maxim Mărturisitorul tălmăcind locul de la 2 Paralipomena 32.. De aceea zice Ezechia: "Ca să nu vină regele Asur şi să afle apă multă şi să biruiască". 2-3.170 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI vicleanul. asemenea unui râu care trece prin cetate. adică în confuzia patimilor. care." "Cu ajutorul acestor trei puteri sănătoase şi neamăgite. ca să zădărnicească atacul asirianului." Câtă vreme sufletul e străbătut de această cunoştinŃă şi nu leapădă chipurile şi nălucirile lucrurilor sensibile. astupă izvoarele cetăŃii. la lucrarea cea după fire. adică dinafară sufletului care formează râul ce trece prin mijlocul cetăŃii. care străbat sufletul. adică sufletul şi să ne târască în Babilon. cel viclean să strecoare în noi şi chipurile şi figurile lor. ne învaŃă: "Mintea înarmată are alăturea de sine ca pe nişte bătrâni. La aceasta l-au ajutat puterile amintite şi . acela a astupat asemenea lui Ezechia izvoarele de apă care sunt în afara cetăŃii şi a oprit râul care trecea prin mijlocul cetăŃii.

Că Dumnezeu se găseşte în poruncile Sale şi prin porunci vine la noi şi pe noi ne strămută în Sine. pp. II. precum şi întors. 1946. voi. trezirea la viaŃa cea după Hristos şi Duhul Sfânt. 1 . prin fărădelegi se strecoară vrăjmaşul şi ajungem de-o asemănare cu el. omorând la poruncă dumnezeiască. Filocalia. 1. stăm de bună credinŃă că mergem bine. în voia firii povârnite spre păcat. Sufletul făcând aşa a biruit şi a ruşinat. tocmai slujba aceasta o are: dezgroparea comorii. cei ce ajung hotarul morŃii în nelucrarea poruncilor nu se vor mântui. Deci.RĂZBOIUL NEVAZU7 171 multul popor adunat. care păzesc viaŃa curată şi dau viaŃă celui ce le împlineşte2. ca şi lucrarea simŃurilor îndreptată spre ele. Marcu Ascetul. prin raŃiunea destoinică să distrugă patimile. 26. ed. puterea vicleană şi tirană. Răspunsuri către Talasie. ■'Sf. 4 2 Timotei 2. voi. 1. ci numai să se roage. şi din afară prin cuvântul Bisericii. sau deşteptarea puterilor sădite în noi la a doua naştere. 182-184. Filocalia. nu trebuie să se ocupe nici cu contemplaŃia naturală şi nici altceva să nu facă în vremea atacului dracilor vicleni. Sibiu. "Iov 21. Maxim Mărturisitorul. o sută opt zeci şi cinci de mii din ostaşii ei. care a pătruns în cele trei puteri ale sufletului prin chipurile sensibile. nu ne trezim din cursele vrăjmaşului4. ca printr-un înger. 13. 1947. Sibiu. p. 1. adică gândurile evlavioase ale fiecărei puteri. p. să stingă cu toată sârguinŃa cugetul pământesc şi să păzească zidurile cetăŃii. Sf. ba şi talantul de negustorie l-au îngropat în pământ1. Lucrarea poruncilor. la împlinirea poruncilor lui Dumnezeu. Sibiu. lăuntric prin conştiinŃă. n-avem nici-o luptă. Despre Botez."1 Darurile Sf. 289. vol. l. 1948. şi ed. : Neemia 9. ed. întrebarea 49. Câtă vreme mergem în voia valurilor. puterile iadului vor sări să ne ceară socoteală pentru nesupunere. care vrea să risipească prin cunoştinŃă Ńesăturile nevăzute. ne isprăvim zilele în fericire şi coborâm cu pace la iad!5 Dar de îndată ce aflăm ce înzestrare avem şi ne trezim spre ce trebuie să fim. virtuŃile. 294. Iar acest număr indică deprinderea păcatului.3. 29. să-şi îmblânzească trupul cu ostenele. Botez ne îmbie. pornită împotriva lui. ca unii ce n-au aliat comoara. Prin urmare mintea. Dar nu vor sări cu toată energia răutăŃii. prin mâna lui Dumnezeu.

aurul smereniei . Că zice un Sfânt Părinte: "Ia ispitele şi îndată nu mai e nimeni care să se mântuiască". la fel şi mintea murind. aramă. deplin gustul de lumea aceasta şi să ne aducă la un fel de moarte faŃă de lume. cei strămutaŃi din lumea aceasta de dragostea Mântuitorului şi care. . De aceea zice înŃeleptul: "Fiule. se vor folosi de unelte de-ale lor1. să consfinŃească Dumnezeu biruinŃa noastră. să se dea în stadia vieŃii acesteia. Războiul duhovnicesc seamănă întrucâtva cu războiul lumii. 1. care-i smerenia deplină şi condiŃia de căpetenie a rugăciunii neîncetate. 30-32. Simone. iată Satana v-a cerut pe voi să vă cearnă ca pe grâu. ci cu vicleşuguri şi curse. cea ajutată de El şi pe potriva puterii noastre. cu minciuni şi cu înfricoşare şi cu alte nemaipomenite zavistii. "Facere 18. pietre. Războiul ispitelor e focul care lămureşte ce suntem fiecare: lemne. 27. care se încinge între suflet şi diavol. ca să nu pierdem vremea. la sfârşitul alergării. Sf Maxim Mărturisitorul zice că: "Precum trupul murind se desparte de toate lucrurile vieŃii. ? Ioan 17. câlŃi sau "pământ şi cenuşă"5. 14. nu erau din lume3 totuşi au fost preveniŃi de Mântuitorul prin cuvântul către Petru: "Simone. Pricepem din aceasta cum că războiul nevăzut. 4 Luca 22. deşi se vedeau în lume. mântuirea şi smerenia. oameni amăgiŃi de ei. Şi unul şi altul te desface de viaŃa aceasta. 44. Pe de altă parte. ca. necazurile şi tot felul de încercări ale războiului nevăzut izbutesc să ne tocească pe. Iar Eu M-am rugat pentru tine să nu scadă credinŃa ta"4. când ajunge la Ioan 8. când vrei să te apropii să slujeşti Domnului. ' înŃelepciunea lui Isus Sirah 2. care le-ar face toate câte-i învaŃă dracii. găteşte sufletul tău spre ispite"2. e îngăduit de Dumnezeu. SfinŃii Apostoli. . Numai ispitele.dulama lui Dumnezeu.172 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI că nu le lasă Dumnezeu. El are legile după care trebuie să urmăm întocmai.dacă ar fi după ei. paie.

în partea cea mai subŃire a făpturii noastre nevăzute. pe care şi-o duce treptat până la sfărâmarea cea mai de pe urmă a nebuniei. n-au să se trezească din vraja vrăjmaşă2. vol. Războiul începe abia cu cei ce vor să-şi refacă fericirea Raiului pierdut. ed. se desparte de toate cugetările lumii. Maxim Mărturisitorul. cât şi din partea protivnicului. ci îşi crede minŃii. care-i Ńine bine încleştaŃi în lumea aceasta sensibilă. De nu va muri cu această moarte. Căci câtă vreme umblă după tihneală şi fericire deşartă. Prin urmare cel ce păstrează nevătămată această stare cu adevărat se roagă neîncetat"1. Filocalia. deci după lege. Iar mintea. aceştia n-au război cu diavolul: pe aceştia îi are tară de război. 1947. 26. 2 2 Timotei 2.RĂZBOIUL REVĂZUT culmea rugăciunii. crezând că e oaie.să afle şi să trăiască cu Dumnezeu". când înşelatul nu mai întreabă pe nimeni. Iar dacă lupul Sf. ca un miel neştiutor. Şi începe aşa: Toate patimile sau lucrările împotriva firii se ivesc mai întâi în minte. LUPTA DUPĂ LEGE Cei ce nu urmăresc în viaŃa aceasta nimic mai mult decât să fie fericiŃi în lume şi tihniŃi în trup. I. De aceea a zis un sfânt părinte că cea mai primejdioasă temniŃă e aceea în care te simŃi bine: nu vei ieşi din ea niciodată. Iar "starea cea mai înaltă a rugăciunii spun unii că este aceea în care mintea a ajuns afară de trup şi de lume şi a devenit cu totul imaterială şi tară formă în vremea rugăciunii. strădanie pentru care învaŃă să se desprindă pe rând din toată tihneala şi slava deşartă a vieŃii acesteia. vede lupul şi se duce la el.2^ p. Aici vine un chip sau un gând al lumii acesteia şi stă ca o momeală. 68. 1 . nu poate. atât din partea omului când îl unelteşte după sfatul PărinŃilor. Capete despre dragoste. Totuşi e bine să descriem şi războiul în elementele lui. Sibiu. dacă e neînvăŃată sau neprevenită despre lucrătura străină. prin care-i duce pe nebăgate de seamă la pierzare sigură.

Marcu Ascetul iscarea războiului nevăzut: "Momeala aruncată de Satana este arătarea unui lucru rău în forma exclusivă a unui gând. Dacă întârziem să ne luptăm. tot de-a zburda se duce în colŃii lupului flămând. dă loc momelii diavolului şi se face în stare să primească şoapta lui cea rea. pe care o flutură el în văzul minŃii. El are numai puterea să ne arate în forma exclusivă a unui gând. neavând mirosul oii cercat. şi de cele mai multe ori viaŃa întreagă a unuia sau a mulŃime de inşi atârnă de lupta nevăzută a câtorva clipe. la prima lui răsărire. Dacă mintea nu bagă momeala în seamă. se poate întâmpla ca fără veste să fim învăluiŃi la minte din partea poftei sau a iuŃimii. vrăjmaşul stăruie cu ea. Mintea însă se trezeşte că a fost furată de gând străin şi că se află în altceva. Iată cum descrie Sf. sau asupreala. ca să o facă iubită minŃii. Prima întâlnire între minte şi diavol e la linia momelii. înŃelesuri păcătoase. spre a ispiti lăuntrul nostru. ostaş al lui Hristos. Dacă la asupreală a izbutit să fure mintea cu momeala şi să o facă să vorbească împreună. ci să păzim cu toată străjuirea inima noastră şi să căutăm împărăŃia Cerurilor din lăuntrul nostru. asupra cărora încă aruncă vrăjmaşul aprinderea sa. Dar nici atunci nu are diavolul puterea să stârnească gândurile noastre cu forŃa. Aceasta e a doua înaintare a războiului. avem lupta cea de gând la o clipă hotărâtoare. ci urâm şi momeala însăşi. ne mişcăm îndată gândurile noastre spre lucrul arătat şi cugetarea noastră începe să se ocupe în chip pătimaş cu el: dacă însă îl urâm. îndată ce se depărtează mintea de inimă şi de căutarea amintită. iar când îşi dă seama de ea însăşi şi de cele în care se află. dându-i prilej să încline fie spre ceea ce vrea el. lupta trebuie dată grabnic şi după lege. fie spre porunca lui Dumnezeu. se îmbracă în piele de oaie şi bietul miel. Ea foloseşte puŃinătatea credinŃei noastre ca prilej să se apropie de mintea noastră. Căci dacă am primit porunca să nu ne îngrijim de nimic. pentru că dacă ar fi aşa nu ne-ar cruŃa şi ne-ar aduce cu sila orice gând şi nu ne-ar îngădui să cugetăm la nimic bun. sau se va întoarce de la dânsa? Aici e lupta.174 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI mai e şi viclean. o arată mai sclipitoare. decât în ceea ce-i era dat după fire. şi clipele sunt scumpe. Iar dacă momeala stăruie chiar când e urâtă (căci se . nu putem zăbovi. Astfel dacă-1 iubim. Prin urmare. Se va învoi mintea să meargă după momeală mai departe. întrucât acestea se împotrivesc întreolaltă. avem înaintarea la unire.

oricât de înŃelepŃi ar fi. ca gând simplu. . Căci arătarea aceasta izolată. fiind împiedecată de neplăcerea inimii să progreseze la o cugetare dezvoltată şi la patimă. nu are putere să târâie cu sila mintea în învălmăşagul pătimaş de gânduri. nu numai în cele dinafară. Aceasta au arătat-o şi cei ce n-au păcătuit întru asemănarea călcării lui Adam. fără să se teamă de ostenelele atenŃiei şi ale stăruinŃei. Şi iarăşi va avea mintea putere să vegheze asupra inimii şi să o păzească cu toată străjuirea. De aceea rămâne neclintită pe loc. chiar dacă e urâtă. iar conştiinŃa nu va mai avea îndoieli în ce priveşte siguranŃa celor viitoare. Dar convorbirea gândurilor ce se adaugş atârnă de voia noastră liberă. unde nu sunt vânturi de-ale gândurilor rele . Prin urmare e drept că momeala. exercită o putere silnică atunci când stăruie. pardosită cu cuvinte şi cu chipuri de ale înŃelepciunii lumeşti. Mai ales că acele împrăştieri şi plăceri adeseori abat şi cugetul şi fapta.care împing cu sila şi sufletul şi trupul în prăpăstiile voluptăŃii şi le aruncă în fântânile de smoală .şi nici vreo cale largă şi încăpătoare. de vom lepăda cu totul împătimirea după plăceri. decât numai prin împătimirea inimii după plăceri. Căci nu poate să nu se ostenească cu inima cel ce ia aminte la împrăştierile gândului şi la plăcerile trupeşti. ci să vegheze asupra inimii şi să străbată tot mai înlăuntru şi să se apropie numai de Dumnezeu. fiind urâtă de cel ce e atent la sine însuşi. şi care sunt casa lui Hristos. care sunt cele mai de dinlăuntrul sufletului. ca gând simplu.RĂZBOIUL NEVĂZUT 175 întâmplă şi acest lucru) aceasta nu e din pricina unei alipiri proaspete. nădejdea şi dragostea. Căinările acestea curate. având să stea mereu închis în anumite hotare (să se circumscrie). fie că sunt neraŃionale. ci şi în cele dinlăuntru. pe care le-a numit apostolul: credinŃa. fie că sunt raŃionale. Deci cel ce este iubitor de adevăr şi primeşte osteneala inimii poate să nu fie atras în afară nici de obişnuinŃele vechi în felul în care am arătat. ci pentru că s-a întărit printr-o veche obişnuinŃă. Aşadar. încercând să pătrundă în cele mai dinlăuntru şi mai netulburate cămări ale ei. Căci cunoscând mintea împotrivirea trândavă a acestei obişnuinŃe şi mărturisind lui Dumnezeu vechea pricină. nu primesc nimic din lucrurile goale ale veacului acesta. îndată e înlăturată şi această ispită. nu vom mai putea fi vătămaŃi nici de apariŃia gândului simplu al vechilor obişnuinŃe. fără numai pe acestea trei. care să vrăjească pe cei ce pornesc pe ea.

locuitorii pământului. nălucirile lui. Biserica luptătoare şi cel aruncat pe pământ. dornică de pustiire. Biserica biruitoare. op. dar le purtăm în noi. ferice de cel ce va lua şi va lovi de piatră pruncii tăi"2. despre care David scrie acestea: "Fiica Babilonului (înŃelegeŃi: "Satană. Marcu Ascetul. Ioan Scărarul zice: "Ca numele lui Iisus Hristos. pp. Gândurile celui rău. 1 Sf. aceştia sunt pruncii vaviloneşti. cit. 2 Psalm 136. 42. "Fapte 4. în care trebuie să se depene rugăciunea neîncetată a preasfântului nume: "Doamne Iisuse Hristoase. piatra cea din capul unghiului. următoarele lucruri. întru care să ne mântuim4. De aceea Sf. 8. Altă însemnare poate fi aceasta: cerul e mintea. iar cele de dedesubt ar fi cele din subconştient. dat nouă.. căci nu este sub cer nici un alt nume. Cuvântul acesta poate însemna tot aşa de bine. întru nimeni altul nu este mântuire. oamenilor.303-305. după cum îi numeşte Sf. pământul. pe care zidarii vremii de atunci n-au băgat-o în seamă3. de care de obicei nu ştim şi nu ne dăm seama. 'Matei 21. 6Filipeni 2. Fiul lui Dumnezeu. armă mai tare. idolii lui (ideile fixe ale lui). dar convorbirea prietenoasă cu ea au lepădat-o cu totul"1. sau "puii de drac". 11-12. De piatra aceasta trebuie să lovim pruncii vaviloneşti. Satană"). în cer şi pe pământ nu este!" Cerul este mintea şi pământul inima. pe rând. Iar piatra este Hristos sau credinŃa în El. întorcându-se ca o armă mereu întinsă asupra vrăjmaşului. ci în închisorile fărădelegilor sau iadul. cine va cădea pe piatra aceasta se va sfărâma. pământul e inima cu poftele ei. . 298-300. încă din Vechiul Testament se cunoaşte războiul cel de gând.176 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI întrucât momeala n-au putut-o împiedeca. momelele sale. ' Matei 22. milueşte-mă pe mine păcătosul". în înŃelesul literei: Cerul sunt sfinŃii. temelia cetăŃii sufletului. 9-10. Căci. cele de dedesubt. având mânie mare. ferice de cel ce-Ńi va plăti după fapta ce ne-ai făcut tu nouă. Ori. şi pp. îngerii. dar care nu sunt în Biserica biruitoare. Căci Dumnezeu Tatăl i-a dat (Mântuitorului) un nume mai presus de tot numele: ca întru numele lui Iisus tot genunchiul să se plece şi al celor cereşti şi al celor pământeşti şi al celor de dedesubt6. iar pe cine va cădea ea. îl va spulbera5. Maxim Mărturisitorul. cei mutaŃi din viaŃa aceasta. 44.

Iar pe cei ce nu stârpesc primele înmuguriri.tocmai întors de cum e în războiul văzut. Marcu Ascetul. Marcu Ascetul. PE TREPTE DE-A RÂPA Deci vremea de luptă are o mare cumpănă. pe aceia îi lasă . ca pe o 1 2 Filipeni 2. şi nu lasă roiul vălmăşagului de gânduri să năpădească şi să întineze mintea şi conştiinŃa lor.să fie izbiŃi şi de gândurile ce urmează. VoinŃa ia hotărârea întotdeauna după sfatul minŃii şi niciodată înainte: . îndată le vine în ajutor (le face dreptate). oriunde e chemat pe nume. Sf. pe motivul că vor să le cunoască bine şi să le probeze. şi celor ce urăsc prima răsărire de gând rău. Aci e graniŃa între lupta după lege şi căderea în fărădelege. Darul libertăŃii voinŃei ni 1-a dat Dumnezeu." i se întâmplă că încuviinŃează momeala vrăjmaşului. mai bine-zis în clipa de luptă. că Domnul priveşte la inimile tuturor. Deci mintea căzută în hotarul fărădelegii.. dacă la ceasul de război. prin credinŃă şi nădejde. şi printr-însa trecând.. op. De aceea se zice că 1 orice hotărâre avem libertatea voinŃei. pe care de aceea nu le surpă fiindcă vede că momeala lor este iubită în loc să fie urâtă de la prima ei mijire"2. 306. şi încă moarte de cruce1. dă încuviinŃarea ei voinŃei. şi anume: dacă mintea nu-şi aduce aminte cu credinŃă de "Doamne Iisuse. şi p. aşa e. a rupt zăvoarele şi a spart porŃile iadului. Iar de atunci biruie ca un Dumnezeu. adică putinŃa de-a alege c rem.RĂZBOIUL NEVĂZUT 177 Deci. 8. . privitor la această clipă de mare însemnătate a războiului: "Cunoaşte deci. o omule.. Şi: II cheamă dragostea. Căci împăratul nostru s-a luptat până la moarte. vom vedea lucru minunat: pentru ostaş luptându-se împăratul . ci se lipesc cu dulceaŃă de ele. căreia încă-i suflă vicleanul boarea ameŃirii. biruind pentru ostaşii Săi şi slobozindu-i. depanând rugăciunea. precum a făgăduit. p. Iată ce ne învaŃă Sf.cel puŃin în faptele de conştiinŃă. cit. 3 11. lovim momeala cu numele lui Dumnezeu.ca pe unii ce nu cred ci vreau să se ajute singuri .

sau crearea din noua omului a venit Dumnezeu între oameni. 32. în tot chipul silindu-se să ne dezlege libertatea voinŃei din lanŃuri străine. Toată vigoarea tinereŃii o dă cui nu trebuie. înrădăcinarea obiceiului păcătuirii duce întocmirea sufletească şi trupească a omului până la neputinŃă de a se mai împotrivi. Romani 7. care face liberi pe cei ce stau în adevăr2 şi nu stau în minciună şi-n tatăl minciunii3. Iată de ce toată strădania dezrobirii puterilor sufleteşti din patimile contra firii duce de fapt la redobândirea libertăŃii de fii ai lui Dumnezeu1. îşi dă seama că robeşte vrăjmaşului. şi prin el avem a spori până la măsuri dumnezeieşti. Când avea puterile întregi n-asculta povaŃa. . când află că mintea. care e pe viaŃă şi pe moarte. iar acum. 3 loan 8. va înclina cumpăna liberei alegeri spre momeala şi sfatul străin. iar bătrâneŃea hârbuită umblă să o dea lui Dumnezeu. Prin darul libertăŃii voinŃei avem a sui de la chip la asemănare. 26. iar lui. de fii ai adevărului. şi tot de aceea petrece cu noi. 7. căci de unde odată pruncii vaviloneşti erau micuŃi şi-i lua în glumă. Aşa se deschide spărtură în cetate şi se năpustesc puhoaie de vrăjmaşi care aşteptau ascunşi afară. dar nu le mai are de unde. Galateni 3. Totuşi omul. 9. Asta e tot una cu pierderea darului libertăŃii voinŃei. sau legea păcatului4. 2 loan 8. vrea să 1 Matei 5.178 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI mare cinste. din multa păcătuire. Aşa se întâmplă că lucrarea împotriva firii i se face omului " a doua fire" . slăbindu-i puterile. împinsă de strigarea conştiinŃei. mai grea ca cea dintâi. după puŃin iarăşi ne predăm spre şi mai grele lanŃuri. când nu le mai are. Şi repede urmează jalnică pustiire în cetatea sufletului: împlinirea cu lucrul şi repetarea faptei aceleia. până ajunge deprindere. sau obicei. Iubirea înclină libertatea ca pe o cumpănă. 44. sau chiar până la a nu vrea să se mai împotrivească. Câteodată primeşte Dumnezeu şi cioburile însă numai dacă au mai rămas puteri şi pentru cea mai de pe urmă luptă. Căci vrăjmaşul care pustieşte prin patimi. le-ar întoarce lui Dumnezeu. cu fiecare rând de oameni. Deci dacă mintea se va afla iubind o momeală străină şi sfatul viclean. Pentru refacerea.firea fărădelegii. acum s-au făcut bărbaŃi şi-i simte cum îi fură puterile. iar noi nepricepuŃii. i s-a stins puterea voinŃei de-a se împotrivi.

de durere. pe câŃi nu i-a luat de minte şi s-au omorât! Bolile de pe urma curviei. ToŃi cei ce umblă după plăceri. care n-au vrut nicidecum să se lase de patima lor? Dar şi lenea poate face nebunii când se vede în primejdii. De pildă. altora. fie nebunia. de orice fel. precum că sufletul a îndrăznit una ca aceasta. pe cel înclinat spre gânduri. dovedind sufletului că n-are chip de scăpare. vine cu asuprire mare. alŃii o duc aşa. Iar ca pedeapsă. clipă în care vrăjmaşul i-a furişat undiŃa iadului pe gât. nemaiputând suferi. li se întunecă mintea şi fac şi păcatul cel mai de pe urmă: omorârea de sine. cu înŃelepciunea veacului acestuia1 care pe mulŃi i-a rătăcit de Dumnezeu şi pe puŃini i-a întors. Protivnicul ispiteşte cu momeala plăcerii pe tot omul spre patima spre care-1 prinde că are povârnire mai mare: pe cel aplecat spre trup. dând în nebunie. adunându-şi cele mai de pe urmă puteri. pe cei dornici de Cuvântul lui Dumnezeu îi ispiteşte cu Biblia2. diavolul umblă să-l dea legat la un chinuitor mai greu: duhul deznădejdii. Şi în sfârşit. cu desfrânarea. iar alŃii. încât sufletul. pe câŃi nu i-au adus să-şi pună capăt zilelor? Care a sfârşit bine dintre beŃivi. lăcomia de avere. . mai mult morŃi decât vii. învăluită meşteşugit într-o momeală a unui lucru sensibil al lumii de aici. De unde atâta pustiire? De la o clipă rară de Dumnezeu a minŃii. li se rătăceşte mintea cu totul. Câte unii mai scapă. căci sub orice plăcere e încolăcit un şarpe. Aşa e de grea robia duhului acestuia. Atunci se află sufletul între viaŃă şi moarte.RĂZBOIUL NEVĂZUT 179 facă răscoală împotriva robiei sale. fie chiar îndrăcirea. nu vor scăpa de primejdii. fie ea omorârea de sine. lăcomia de putere şi fumul mândriei. încât în zilele noastre se văd mulŃi călători la iad cu Scriptura în mână. Trebuie să spunem că fiecare din patimile de căpetenie pot duce zidirea lui Dumnezeu până la decăderea cea mai de pe urmă. dă lupta deznădejdii.

2 Petru 1. 20.1 2 1 Corinteni 1. 180 .20.

facându-se împreună râvnitori cu cei ce se nevoiesc. resping ajutorul lor. Vrăjmaşii lor se apropie de ei şi-i roagă să primească şi ajutorul lor la ridicarea templului. Dar căpeteniile iudeilor. Maxim. ca obiect de preocupare nimicul şi absurdul. din faptul simplu istoric. "Dacă Zorobabel şi Iisus (losua) înseamnă mintea activă şi contemplativă şi dacă vrăjmaşii lui Iuda înseamnă patimile minŃii.CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI CURSELE . vorbe goale de la oameni şi rânjetul lui sinistru. Refuzul acesta de neînŃeles primeşte un adânc înŃeles tâlcuit după sensul spiritual. De aceea vicleanul nu se dă la o parte de-a reduce la nimic şi la absurd chiar şi virtuŃile. Drept aceea e destul să izbutească o mutare mai încoace. Căci nu urăsc viclenii neprihănirea şi nu se scârbesc nici de împărŃirea de ajutoare. găsim că slava deşartă. atunci. pentru că la acelaşi Dumnezeu se închină. Toată strădania protivnicului aceasta este: să desfacă dragostea şi cunoştinŃa noastră de Dumnezeu şi să le dea.. Trebuie deci multă şi adâncă deosebire a gândurilor. a scopului ultim al virtuŃilor.. împrejurarea istorică e următoarea: întoarcerea iudeilor din robia Babilonului şi zorul de a-şi reface templul. printr-o singură întorsătură măiastră a vicleanului. Zorobabel şi Iisus (losua). ca să atragă la ei inima celui ce se străduieşte. în schimb. 1-3. "Căci nici unul din aceşti draci vicleni nu împiedică vreodată râvna omului virtuos ci. De aceea spun viclenii: "la fel cu voi ascultăm pe Domnul vostru". îndeamnă la şi mai mari silinŃe. Maxim Mărturisitorul al locului de la 1 Ezdra 4. ne poate fi tâlcuirea Sf. înlăturând mai degrabă lipsurile virtuŃilor. Iată-ne. deşertând virtuŃile în sacul spart al patimilor şi culegând. socotind şi însemnarea numelui celor ce vrăjmăşesc mintea. după ce a pierdut măsura constantă a moderaŃiei şi să-l conducă pe neobservate spre altă Ńintă decât cea spre care credea că merge. făŃărnicia şi dorinŃa de a plăcea oamenilor se apropie de mintea abia ieşită din robia babilonică a confuziei patimilor zicând: "Vom clădi împreună cu voi templul Domnului". sau de primirea de stră- . mai aici. pe care-1 desprinde Sf. prin patimi. mândria. şi cu asta a redus la nimicul slavei deşarte şi la absurd toată strădania virtuŃii. Ca pildă grăitoare. în această privinŃă.

ci vom zidi singuri Domnului lui Israil". fără numai prin Cuvântul viu şi lucrător.RĂZBOIUL NEVĂZUT 181 ini. .. şi care sunt duhovniceşti. adică cunoaşte care dintre fapte şi gânduri sunt sufleteşti. Numai cel ce are acest Cuvânt poate cunoaşte că amestecul dracilor pricinuieşte stricăciunea şi surparea întregii clădiri şi întinează harul şi frumuseŃea străduinŃelor închinate lui Dumnezeu. nu numai cele ce s-au făcut şi s-au gândit.. ale slavei deşarte. până ce scopul şi cauza celor ce se săvârşesc le slujeşte lor. ale plăcerii de la oameni şi ale făŃărniciei: "Nu vom zidi cu voi templul Domnului Dumnezeului nostru. sau de veghere. care a cunoscut de mai înainte toate veacurile nesfârşite. sau forme şi mişcări mai presus de fire şi proprii lui Dumnezeu. şi să zidească templul Domnului asemenea lui Zorobabel? Căci acesta spune hotărât şi cu glas mare duhurilor amăgitoare ale mândriei. "Fiindcă toate sunt goale şi descoperite"2. sau de culcarea pe jos. în noi care credem că ne putem ascunde. De aceea. sau de cetanii. date firii prin har. Cine deci.. 'Evrei 4. să o zidească pe aceasta lui Dumnzeu. Dar pe aceştia care au aparenŃă că ajută omului să umble pe calea virtuŃii şi că zidesc împreună cu el templul Domnului. Deci cu atât mai mult sunt descoperite lui Dumnezeu. Căci acestea ne sunt cunoscute şi nouă înşine şi le sunt şi altora descoperite. 12. Cred că despre faptele şi gândurile viitoare spune Scriptura că "nu este făptură ascunsă" iar nu despre cele ce s-au săvârşit. 13. Căci "nu este înaintea Lui nici o făptură ascunsă" . sau de cele mai înalte învăŃături. având ca ajutor la virtute pe vreunul din dracii pomeniŃi. care pătrunde în toate şi străbate până la despărŃitura sufletului şi a duhului1. pe ceilalŃi draci îi observă ascetul mai repede şi scapă mai uşor de vătămarea ce vine de la ei. ar fi în stare să scape de vicleşugurile ascunse ale făŃărniciei dracilor împotriva noastră şi să stea de sine cu totul singur fără nici un amestec cu ei. sau de cântarea de psalmi. ci şi cele ce se vor face şi se vor gândi. Căci nimenea nu poate. 2 Evrei 4.. sau de toate celelalte prin care se caracterizează viaŃa după Dumnezeu. neavând acest Cuvânt sălăşluit în adâncul inimii. sau forme şi mişcări naturale ale virtuŃii. ce minte înaltă i-ar putea descoperi? Nu poate mintea.se înŃelege.

îl învaŃă şi el să iubească pe Dumnezeu. Pe cine poate să-l întoarcă împotriva lui Dumnezeu. Cu un cuvânt: contraface tot ce face Dumnezeu şi dă de râpă pe oameni cu mulŃimea înşelăciunilor. rânjind2 bucuros.182 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI Pentru că nu are pe Dumnezeu ca scop. voi. să le aducă pe neobservate moartea păcatului. care voiau."1 Dar cursele nu se isprăvesc aci. Vicleanul bagă de seamă ce face Dumnezeu şi face şi el la fel. 14. Trimite Dumnezeu slujitori. Propovăduieşte Dumnezeu iubirea de oameni tară deosebiri şi margini. dar călătoreşte fără sfat şi întrebare. trimite şi el. Aşa se preface în chip mincinos şi în înger al luminii3 şi în Sf. cu care amăgeşte pe cine poate şi pe cine vede că umblă cu îndrăzneală după daruri dumnezeieşti. că bine face. se arată şi el. S-a făcut de-o îndrăzneală nemaipomenită. 291-294. I. întrebarea 56. ed. . ci fiindcă au cunoscut cursele ce se ascundeau în aparenŃa de prietenie a dracilor. pe cine iubeşte pe Dumnezeu. în cele ce face. Filocalia. şi-1 laudă. Satana s-a mai iscusit în rele. UNII-ŞI TACE MINTEA IN SCRIPTURI Cu trecere de vreme. propovăduieşte şi el. 3. încât şi lumina dumnezeiască o contraface. > 1 . 1948. ci năluceşte şi el o lumină. Răspunsuri către Talasie. nu în înŃelesul că s-ar putea apropia să strâmbe adevărata lumină. căci l-ar face scrum şi nu poate sta într-însa. prin bine. o face. prin cele de-a dreapta să le furişeze ispitele de-a stânga. 8. Tot câmpul de război e acoperit de curse şi mulŃi sunt cei ce le cad în gheare. ca să săvârşească virtutea privind spre El. pp. înainte de dobândirea smereniei statornice.rară să priceapă unul ca acesta. Sibiu. Deci nu din invidie n-au primit cei ieşiŃi din robie pe cei de neam străin să zidească împreună cu ei templul Domnului. trimite Dumnezeu vedenii. 2 1 Petru 5. şi Scolia 15. 3 2 Corinteni 11. că a căzut la laudă străină şi că în credinŃa lui s-a încâlcit un fir subŃire de putere vrăjmaşă. Maxim Mărturisitorul.

neavând cercarea dreptei socoteli. Au şi ei o osteneală: aceea de a ajunge la darurile mai presus de fire.RĂZBOIUL NEVĂZUT 183 hristos mincinos1 şi înşeală pe mulŃi. Nu vă luaŃi după ei!"3 . fiindcă de la o vreme încoace mulŃi înşelaŃi se ivesc şi multă tulburare fac printre oameni.<. Deci. 24. ci de iubirea de sine. când de fapt ei n-au săvârşit nici alergarea şi nici după lege n-au luptat. mai ales în zilele noastre. pentru îndrăzneală. fie spre mântuire.. Iată cum vine cursa aceasta: Vicleanul are două feluri de momele.11. De aceea e bine să lămurim. misiunea. nu-i de mirare că-i dă în robia înşelătorului de minte. să nu fiŃi amăgiŃi. . decât să creadă şi să se socotească a fi şi ajuns sfinŃenia. după putere. când atârnă de la Dumnezeu o atare pedeapsă pentru oarecare. Având aceştia iubire fără minte pe care vor să o cinstească cu daruri mai presus de fire. Este şi ispita sfinŃeniei. care înclină. Este şi o "ispită a mântuirii" în care au căzut mulŃi înşelaŃi. înainte de vreme şi ispitind pe Dumnezeu. zicând: ■ * ■ ■ * . este şi ispita misiunii sau a trimiterii de la "Dumnezeu".. fie de la boli. căci mulŃi vor veni în numele Meu. necuraŃi la inimă. fie de la fire.8. ca să-i chinuiască. precum este şi ispita muceniciei. mucenicia şi celelalte năluci ale minŃii înşelate. îi dă pe seama vicleanului să-i pedepsească. îmbulziŃi nu de vreo virtute. în toate aceste ispite cad cei ce ocolesc osteneala. zicând că-s mântuiŃi. Astfel. fie spre pierzare. şi acest ucigaş vicleşug al nălucirilor. scâncesc în inima lor după daruri mai presus de fire. 2 Tesaloniceni 2. E vremea. Dumnezeu îngăduie duhului rău să-i amăgească desăvârşit4 ca pe unii ce îndrăznesc să se apropie de Dumnezeu. care spun că nu mai au nimic de tăcut. îl cercetează Satana luând chipul mincinos 1 Matei 24. "BăgaŃi de seamă. zicând: "Eu sunt hristos!"2 Şi te trimit să propovăduieşti şi să faci cutare şi cutare." . De aceea. 3 Luca21. după iubirea omului. spunând: "Eu sunt Mesia şi ceasul e aproape". Câte unii mai aprinşi la minte. de care ne-a prevenit Mântuitorul. minŃile înguste.

de la care apoi toate meşteşugirile vicleanului trebuie să-şi dea arama pe faŃă. până nu-i afli prima spărtură a minŃii.- Matei 7.. Iată-1 cu momeala pe gât. 14. şi nu poŃi prinde repede că stai de vorbă cu un înşelat şi un sărit din minte.184 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI al lui Hristos. Şi nu e mare mirarea. Numerii 25. pe care 1-a clocit cu atâta osârdie cel amăgit de minte. cu care tatăl minciunii şi-a mângâiat pruncul iubirii de sine. cu care-1 câştigă fulgerător şi poate pentru totdeauna. 7-13. îi trânteşte o laudă. pe calea cea strâmtă1 şi cu chinuri ce duce la împărăŃie. Ba încă. încât şi moarte de om e în stare să tacă. umblă după "plăceri duhovniceşti". te uimeşte convingerea şi siguranŃa lui. . Asta.• • 3 Regi 22: . ca apoi să nu fie prăpăstenie. i se va părea că face slujbă lui "Dumnezeu" (dumnezeul care 1-a înşelat pe el)2. O mărturie din Scripturi a celor zise ne va dumeri mai bine.■■ 1.' • -■ . omorând pe cei ce nu cred ca el. ■.■■ ■•:: =■„•■ . strâmbă mintea bietului om. . când încrederea îi va fi câştigată desăvârşit şi-i va fi întărită. necazurile şi moartea ce-l va ajunge în zilele urmaşilor săi. grăindu-i cu mare blândeŃe. e căderea la laude. de cele mai adesea. . ca pe unul ce. uneori şi legătura cu judecată a cuvintelor lui. Când stai de vorbă cu câte unul din aceştia. la care să nu ajungi în chipul cel mai logic cu putinŃă. facându-se bărbat şi ajutat prin vedenii mincinoase de tatăl său. şi.. Trebuie să-i prinzi momeala pe care a înghiŃit-o şi care. Era pe vremea proorocilor mincinoşi din zilele lui Ilie şi a regelui Ahav. De aceea Biserica înşiră printre păcatele minŃii şi prejudecăŃile. prin potriviri de semne prevestite ajunge încrezut în sine şi în hristosul lui. De-acu. Proorocul Ilie vestise regelui mustrarea lui Dumnezeu. • . încât i se va părea păcatul virtute dumnezeiască. Iată cum "puiul de drac" al iubirii de sine. după oarecare şcoală a rătăcirii. căci zice un filosof: e destul să primeşti în minte o singură prejudecată. tatăl minciunii. întememdu-se pe Scriptură. Trecură trei ani tară război între Siria şi * Israil.

însă eu nu-1 iubesc. regele Iudei. cum e poporul tău. Şi a mai zis Iosafat regele lui Iuda cătră (Ahav) regele lui Israil: "întreabă dar astăzi. • 9. şi le-a zis: "Să merg eu oare cu război împotriva Ramot-Galaadului. că Ramotul Galaadului e al nostru. căci nu prooroceşte de bine pentru mine. Şi a zis Iosafat: "Nu vorbi aşa rege!" '-■■■ . şi noi tăcem de atâta vreme şi nu-1 scoatem din mâna regelui Siriei?'7 4. s-au aşezat fiecare în tronul său. Apoi a zis lui Iosafat: "Merge-vei şi tu cu mine la război împotriva Ramot-Galaadului?" Iar Iosafat a zis către regele lui Israil: "Cum eşti tu aşa-s şi eu. cum sunt caii tăi. Iar Sedechia. In al treilea an s-a aus Iosafat regele Iudei la (Ahav) regele lui Israil. 11. şi-a făcut nişte coarne de fier. Şi a zis (Ahav) regele lui Israil cătră Iosafat: "Mai este un om. 7.acesta e Miheia. Şi a zis Iosafat: "Nu mai e oare aici vreun Prooroc al Domnului. în medianul de lângă porŃile Samariei. ce zice Domnul?" 6. sau nu?" Şi ei au zis: "Să mergi. ca să întrebăm pe Domnul prin el?" 8. Şi a chemat regele lui Israil pe un famen şi a zis: "Du-te după Miheia. aşa-i şi poporul meu. ci numai de rău. fiul lui Ghenaan. fiul lui Imla!" 10.RĂZBOIUL NEVĂZUT 185 2. . r 5. . fiul lui Imla". şi a zis: "Aşa zice Domnul. că Domnul îl va da în mâinile regelui"! : -. Şi a zis regele lui Israil către slugile sale: "ŞtiŃi voi oare.) 3. aşa-s şi caii mei". Apoi regele lui Israil şi Iosafat. prin care se poate întreba Dom nul. şi toŃi proorocii prooroceau înaintea lor. (Urmaşii lui Solomon M! dezbinaseră regatul. îmbrăcaŃi în haine domneşti. Şi a adunat regele lui Israil ca la patru sute de prooroci.

. ca să nu-mi grăieşti nimic. că vei izbuti. Miheia însă a zis: "Nu-i aşa. sau nu?" Şi a zis acela: "Du-te. la dreapta şi la stânga Lui. Iar trimisul. că el nu prooroceşte bine pentru mine. să mai mergem noi oare în război împo triva Ramot-Galaadului. 18. Atunci (Ahav) regele lui Israil a zis către Iosafat. i-a grăit acestuia zicând: "Iată toŃi prooro cii proorocesc într-un glas de bine regelui. ci numai de rău?" 19. 13. Nu-i aşa. ca oile ce n-au păstor. .! .186 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI cu acestea vei împunge pe Sirieni până ce-i vei nimici". 15. văd pe toŃi Israilitenii îm prăştiaŃi prin munŃi. Iar Miheia a zis: "Viu este Domnul! Ce-mi va spune Domnul aceea voi grăi". Apoi a venit el la rege şi regele i-a zis: "Miheia. (Căci) am văzut pe Domnul. 17. fără numai ceea ce este adevărat. 12. Şi a zis Domnul: ei n-au domn. să fie dar şi cuvântul tău asemenea cu cuvântul fiecăruia dinei". 16. altul alta. Nu eu grăiesc: ascultă cuvântul Domnului. Şi a zis regele: "Iar şi iar te jur. Şi a zis Domnul: "Cine ar îndupleca pe Ahav să meargă şi să cadă în Ramod-Galaad? Unul spunea una. n'^ r . regele Iudei: "Nu Ńi-am spus eu oare. care s-a dus să cheme pe Miheia. în numele Domnului". să se întoarcă fiecare cu pace la casa sa". zi când: "Să te duci împotriva Ramot-Galaadului. Şi a zis el: "Iată. 14. Şi toŃi proorocii au proorocit aceleaşi. şezând pe tronul Său şi toată oştirea cerească stătea lângă El. că vei izbuti. . Domnul îl va da în mâna regelui".20. Domnul îl va da în mâinile regelui".

Regele asirian a poruncit însă celor treizeci şi două de căpetenii ale carelor de război. iar tu îmbrăca Ńi hainele de rege!" Şi şi-a schimbat hainele regele lui Israil şi a intrat în luptă. 26. 28. Iar acela a zis: "Mă duc şi mă fac duh min cinos în gura tuturor proorocilor lui". Apoi a zis: "AscultaŃi toate popoarele!" 29. După aceea a purces regele lui Israil şi Iosafat. aceasta n-a grăit-o Domnul prin mine". şi a zis: "Eu îl voi ademeni". regele Iudei împreună asupra Ramot-Galaadului. Iar Miheia a zis: "Iată. 30. şi la Ioaş. ai să vezi aceasta în ziua când vei fugi din cămară în cămară. ai tăi. până ce mă voi întoarce biruitor". Atunci a grăit un civili şi a stat înaintea feŃei Domnului. ca să te ascunzi". fiul lui Ghenaan. ca să grăiască prin tine?" 25. căpetenia cetăŃii. Iar Miheia a zis: "Că ai să te întorci biru itor. au doară s-a depărtat Duhul Domnului de la mine. însă Domnul n-a grăit de bine pentru tine". Şi iată cum a îngăduit Domnul duhului celui mincinos să fie în gura tuturor proorocilor acestora. Zis-a regele lui Israil: "LuaŃi pe Miheia şi-1 duceŃi la Amon. şi-1 hrăniŃi numai cu puŃină pâine şi cu câte puŃină apă. Şi a zis regele lui Israil către Iosafat: "Eu îmi schimb hainele şi intru în luptă. du-te şi fă cum ai zis!" 23. Zis-a Dom nul: "Tu-1 vei ademeni şi vei face aceasta. 24. fiul regelui.RĂZBOIUL NEVĂZUT 187 21. şi a zis: . 31. 27. Atunci s-a apropiat Sedechia. Şi a zis Domnul: "Cum?" 22. Şi spuneŃi: aşa zice regele: aruncaŃi-1 în temniŃă. a zis: "Cum. şi lovind pe Miheia peste obraz.

7. şi l-au înmormântat în Samaria. într-o zi îngerii lui Dumnezeu se înfăŃişară înaintea Domnului. 34. 38. ci numai cu regele lui Israil". şi a curs sânge din rana sa pe podul căruŃii. şi regele (rănit) a stat în căruŃa lui. şi Satana veni şi el printre ei. s-au abătut de la el. Şi au spălat căruŃa lui în iazul Samariei. ca să se arate răbdarea şi statornicia dreptului. zicând: "Să meargă fiecare la cetatea lui. Şi murind regele. 35. . Iosafat însă a strigat. a fost dus în Samaria. ca să se lupte cu el. Iovi: 6. fiecare la Ńinutul lui!" 37. văzând pe Iosafat. căruia i-a zis Domnul: "Du-te şi fa cum ai zis!" e acelaşi care a cerut de la Dumnzeu să cerce pe Iov. Şi la asfinŃitul soarelui s-a dat de veste la toată tabăra. Iar un om şi-a întins arcul şi a lovit din în tâmplare pe regele lui Israil (Ahav). în faŃa Sirienilor toată ziua. după cuvân tul Domnului. j. au crezut că acesta este cu adevărat regele lui Israil. iar desfrânatele s-au scăldat în spălătura acelui sânge. iar seara a murit. 33. 36. şi câinii au lins sângele lui Ahav. şi s-au repezit asupra lui. nici cu mare. Căpeteniile carelor. că sunt rănit". cel cu hainele schimbate. Atunci Domnul zise către Satana: "De unde vii?" Iar Satana răspunse Domnului şi-I zise: "Am . într-o încheietură a platoşei. şi acesta a zis căruŃaşului său: 'întoarce îndărăt şi mă scoate din oaste.188 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI "Să nu vă luptaŃi nici cu mic. Duhul care a ieşit şi a stat înaintea feŃei Domnului şi s-a făcut duh mincinos în gura proorocilor. Atunci căpeteniile carelor văzând că nu este acesta regele lui Israil. pe care 1-a grăit (şi prin Ilie). 32. Şi s-a pornit luptă mare în acea zi.

lingăii de la curtea regelui Ahav. aşa şi proorocii mincinoşi din zilele noastre sunt de o îndrăzneală nemaipomenită şi pălmuiesc smerenia. şi să se trezească cu mintea înşelată şi sărită din socoteala smereniei. 6. ispită în care trebuia să cadă şi regele. "Dreptul Judecător". 7.. pe cei ce n-aveau curăŃia vieŃii. având o smerenie mincinoasă. "Fiul Omului". şi sfatul lor era ispită regelui iubitor de slavă deşartă. Mor după a fi ascultaŃi şi crezuŃi de oameni. să spună la lume. "Hristos". Pe semnele următoare se pot cunoaşte că nu mai sunt întregi la minte: 1. cum s-au dat de altfel toŃi ereticii (rătăciŃii) vremurilor.i-a dat înşelăciunii desăvârşite a duhului minciunii.. "Ioan". chiar duhovniceşti. Căci patima aceasta face pe om să cadă. şi aşa mai departe. lucruri de care îŃi Ńiuie urechile. Ca şi înşelaŃii aceia care l-au pălmuit pe adevăratul prooroc al lui Dumnezeu.RĂZBOIUL NEVĂZUT 189 dat târcoale pe pământ şi m-am plimbat în sus şi-n jos". pentru păcatele sale. Adesea au "grăire în duh". Pretind ascultare de la oameni pentru că "Dumnezeu" i-a trimis. ■ . cu "duhul" care-i poartă şi-i învaŃă. prin sfintele soboare. Fierb de mânie când nu sunt luaŃi în serios. după atâta şi atâta propovăduire a Bisericii. 4. Se dau pe sine de ceva mare. . 2. Se Ńin pe sine mai presus de Scriptură (unul chiar mi-a rupt-o). . şi-Ńi îngheaŃă inima auzindu-i. pe care însă i-a afurisit Biserica. ascultătorul lor.5. numai să-i prindă. Cu îngăduirea lui Dumnezeu. lovit de săgeŃile laudei. dându-se pe ei de ceva mare: "Ilie". Cad la laudă. . 3. Satana îi cerne şi-i culege pe toŃi cei ce mai umblă în lumea aceasta după plăceri.Nu vor nici în ruptul capului să-şi controleze preoŃi cele auzite de la "duhul" lor. că încă nu s-au lepădat desăvârşit de iubirea de sine şi de orice spurcăciune a vieŃii. mai presus de Biserică şi sfinŃi.. Că iată.

întemeindu-se pe Scriptură că şi Avraam a fost în stare de o atare ascultare. . Tălmăcesc greşit. 12. mai mult pe ei înşişi decât pe Dumnezeu. mergând grăbit spre cea mai de pe urmă sfărâmare şi sărire a minŃii. sau vor trebui să se ducă. In preajma lor simŃi tulburare şi primejdie. în toate vremurile. sunt o adevărată primejdie printre oameni. ba şi Sfânta împărtăşanie luând-o■(!). facându-şi şi sfânta Cruce. Multe proorocii li se împlinesc. cele ce le apropie Dumnezeu de oameni. Nu-i blândeŃe pe chipul lor. Asta atârnă de puterea de străvedere a "duhu lui" care le spune ce le spune.190 CĂRAREA MPARATIEI 8. chiar şi pe pustnici. sunt în stare să omoare om. (Cu amăgirea as cultării până la ucidere de om. terorişti ai sufletelor simple. bătând me tanii. în numele "dumnezeului" lor. şijurându-se că-s oamenii lui Dumne zeu. pe Maica Domnului. 11. ca unul ce n-are învelitoarea trupului. căci mulŃi dintre ei au fost pe la casa de nebuni. 10. sărutând icoanele. Câte unii cu toate acestea arată o evlavie neobişnuită: mărturisind pe Hristos. Nu-i ocăram.) Prin urmare fiind aşa de săritori cu ascultarea şi credinŃa la poveŃele "duhului" lor. de cum pe oamenii lumii. iar ei sunt înşelaŃi. Fac pe proorocii şi împrăştie spaimă între oameni. iar Finees a şi făcut aceasta şi i s-a socotit acestuia râvnă pentru Dumnezeul său1. Sar de la un lucru la altul şi leagă lucruri fără nici o legătură. dar multe nu. ci ne păzim şi-i învăŃăm şi pe Numerii 25. şi de aceea prinde cu oare care vreme înainte. a cercat vrăjmaşul pe mulŃi.. Dar asta nu e proorocie. strâmbă adevărul şi se propovăduiesc din Scripturi. . 7-13. 9. . pe care-1 cred că e Hristos.

Firul acestei iubiri. pe firul acestei iubiri. şi-1 îndeamnă ca fără măsură şi fără întrebare să se silească în acestea. ca să-i dea omul crezare. lămurind adevărul lucrurilor şi meşteşugirile vicleanului. căutând acolo să-l amăgească. Sau. să încercăm a-i înŃelege. de-a dreapta de tot. ci în afară. fie că înclină spre păcate.) Ue fiecare dată când îl zorea credinŃa aceasta trecea. intră acela în el. la toată lumea. nu la sine. zicându-i gândurile că-i trebuie putere. precum că pe "el" îl trezesc "îngerii" la pravilă. neliniştită. .RĂZBOIUL NEVĂZUT 191 alŃii să se păzească şi ne înfricoşăm cât de groaz nic şi-au tăiat mintea în Scripturi1. Ii trânteşte o laudă pentru mulŃimea credinŃei în Dumnezeu şi a iubirii virtuŃii. şi pe la casa de nebuni. silindu-se să-i strecoare în minte şi-n inimă părere mare despre sine. care va despărŃi oile de capre şi va întemeia împărăŃia lui Dumnezeu pe pământ. fie că înclină spre Dumnezeu. E ştiut. Adică şi prea mare iubire de Dumnezeu . intră vrăjmaşul în cetate. 20. vrăjmaşul caută să-l prindă de capete. Totuşi. (De fapt era sfârşitul judecăŃii sale. că făcând omul gândurile şi voile celui rău. pe cât se poate. nesfiindu-se ucigaşul să se dea drept "Dumnezeu". după câte o ispravă. relele. Când însă vede că nu poate amăgi pe om cu cele de-a stânga. îi mai îngăduie să fumeze. Pe unul 1-a săgetat arătându-i-se în chipul lui "Hristos" şi spunându-i "Pentru dumneata mai răsare soarele!" Douăzeci şi cinci de ani pe urmă 1-a mai dăscălit. şi că în zilele lui va fi sfârşitul şi judecata. De aceea au zis PărinŃii că întotdeauna extremele sunt ale diavolului. şi nu-i păcat. numai să prindă pe cine poate. pe care o vedea. Sau dacă cel ochit spre înşelare nu-i chiar aşa de virtuos. ca să pricepem mai bine lucrul acesta subŃire şi rostul pentru toŃi al celor scrise. altfel zicând: iubind cele rele. ca să ajungă să se creadă pe sine că el e fiul omului din Scriptură şi dreptul judecător.poate fi pricină de cădere: o iubire oarecum pământească. sare în cealaltă margine. 2 Petru I. Grijă la minte! Căci războiul nevăzut cearcă pe toată lumea şi n-a cruŃat nici iubirea de Dumnezeu a Apostolilor! Deci. nesenină. care se va face prin el. adică prin cele de-a stânga. să bea. necurată şi pironită. pătimaşă. .înainte de vreme . Pe unul îl trezea la rugăciune.

55. ci mai Ńinea ceva şi pentru sine. Astfel. Luca 9. încă nu le aveau în cumpănă şi cu dreaptă socoteală şi aşa au ars o greşeală. 4 5 Matei 16. ci un gând al Satanei intrase şi se exprimase prin gura lui Petru.care în aşa fel i-a spus-o. Matei 16.căci era o spărtură. din pricina iubirii lor aprinse. Petru iarăşi sări cu gura. după frumoasa mărturisire de credinŃă: "Tu eşti Hristos Fiul lui Dumnezeu celui viu!"3. precum şi râvna sau iuŃimea lor. ca oarecum să-l ferească de primejdia laudei şi a părerii de sine.22. Doi s-au îndreptat. Iuda şi Ioan. Mântuitorul îl cunoştea şi-i prevesti lepădarea cea de trei ori în curtea lui Caiafa. învăŃându-i: "Nu ştiŃi ce duh grăieşte prin voi acestea"2. ca a lui Ioan: toată pentru Mântuitorul. 16. a celor trei ucenici ai Domnului: Petru. . o descumpănire între puterile lui sufleteşti: cunoştinŃă. iubirea lui încă nu se strămutase. Mai bătrân fiind şi mai greu de leac. Mântuitorul i-a adus la blândeŃe şi la dreapta socoteală. 54. Şi se vede că încă nu s-a tămăduit cu îndreptarea aceea. ca unul ce n-avea şi cunoştinŃa tainelor lui Dumnezeu care să Ńie cumpăna dreaptă cu puterea iubirii aprinse şi înŃeleasă omeneşte. într-o călătorie. Petru. 3 Matei 16. zicând că nu. Iacob şi Ioan au zis: să ne rugăm ca Ilie. ci şi sări cu gura: "Doamne. Petru. Dar la urmă a trebuit 1 2 Luca 9. şi după lauda Mântuitorului . . când oamenii dintr-o cetate oarecare necunoscându-i. flecare a făcut câte o greşeală în ucenicia lor. să se pogoare foc din cer peste ei să-i ardă. dragoste şi iuŃime. unul s-a surpat. să nu-łi fie łie una ca aceasta!"4 Atunci. .când Iisus a început să le spună Apostolilor despre patimile şi răstignirea Sa.192 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI ne folosim de icoana celor trei iubiri.23. căpătă de la Domnul palmele acestea: "înapoia Mea Satano! sminteală îmi eşti!"5 Sigur că nu Petru era Satana. GREŞELILE IUBIRII ŞI DREAPTA SOCOTEALĂ ! Aceşti ucenici ai Domnului. în iubirea lui n-a putut răbda o socoteală ca aceea.[ Cinstea şi preŃul pe care-1 avea Domnul în inima lor. n-au vrut să-i primească.

precum făgăduise.. fă mai curând!" . că tare era umilit. iubind un "Dumnezeu al veacului de acum"2. parcă era de un gând cu tot neamul său. care-1 trăgea la plata spânzurării. ucenic al Mântuitorului şi el. iarăşi ne dă o pildă şi o învăŃătură. dar nu mai era el stăpân pe sine. având minte. decât cu făŃărnicie: necaz mare şi jug greu peste fiii lui Adam. A avut şi el o clipă de trezire.ceea ce adevăratul Dumnezeu n-a putut să-i împlinească. iar pe Iisus care nu corespundea iubirii sale pământeşti.că nu puteau dracii face nimic. mare sfetnic şi vistiernic al arginŃilor. . totuşi el a rămas evreul tară leac. 27. De aceea. El se iubea pe sine. deşi Mântuitorul 1-a iubit şi 1-a înzestrat cu daruri întocmai ca şi pe ceilalŃi. iar pe el. a intrat şi mai cu putere Satana în el3 şi Mântuitorul . De aceea s-a lăsat păgubaş. Aşa fiind făcut. ci mai Ńinuse şi pentru sine.în grai omenesc zicând . Sfânta Predanie zice că atâta a plâns Petru şi s-a pocăit. Iuda. şi pentru care n-avea decât o zdreanŃă de pungă goală. iar pe Dumnezeu.S-a dat bătut. câştig ce-a mai putut să scoată. I-a dat şi Sfânta împărtăşanie cu Sine.. ci acum era mai tare noul său "stăpân". 3 loan 13. .. spunându-i: "Ce faci. L-a vândut pe treizeci de arginŃi. încât lacrimile tăiaseră brazde în obrajii săi.RĂZBOIUL NEVĂZUT 193 să constate că a mai luat trei palme peste obraz. dar în loc să se tămăduiască. 4. pentru iubirea pe care n-o dase toată lui Dumnezeu. Cele două capete ale iubirii sale erau prinse de diavol. care nu se dăruieşte lui Dumnezeu. 2 Corinteni 4. nu se pleacă sfatului. iubire şi voinŃă. Iuda voia ca şi Mântuitorul să iubească ceea ce iubeşte el. pentru slujba de trei ani. dar în zadar. Iată ce primejdie grozavă e acea iubire de sine. adică să întemeieze o împărăŃie pământească a Cerurilor şi Iisus să se facă împărat. Mântuitorul a încercat totul cu beteagul său ucenic.. şi nu i-a mai dat vreme. însă după felul lui. de nu le îngăduia Dumnezeu. numai dacă Dumnezeu îi asigura mulŃumirea iubirii de sine. fără traistă şi numai cu toiag1 şi să propovăduiască o împărăŃie pe care n-o vedea cu ochii săi de lut. să fie trimis desculŃ. . 1 2 Marcu 6. 8.

sau nici măcar nu-1 caută. dacă nu i s-a dat lui din Cer"2. Dacă totuşi vrea să se Ńie de urma lui Dumnezeu. De aceea-s rânduiŃi duhovnicii.194 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI Unirea celor doi sau trei în numele lui Dumnezeu. ci să cugete cumpănit."3 1 2 Luca 9.grăind mai pe înŃeles . M . a cunoştinŃei şi a dragostei la cumpăna liniştită a dreptei socoteli.. Ioan 3. să nu năzuiască mai sus decât i se cuvine să năzuiască. asta e ceea ce urmărim cu orice prilej ca pe un dar şi un dor al lui Dumnezeu. căci altfel. Ne trebuie . şi încotro îi înclină cumpăna. ci sari pe aiurea şi cu tâlharii te socoteşti. ci de înşelătorul. pe când cei înşelaŃi nu vor. care este între voi. fiecare precum Dumnezeu i-a împărŃit măsura credinŃei. vin la duhovnici să întrebe.. ci se Ńin pe sine mai presus de orice dar. Cum să prindem înşelăciunea din urmă? Foarte uşor de prins. să cunoască măsurile fiecărui ins. "In puterea darului ce mi s-a dat spun oricui. Dar tot aşa zic şi cei înşelaŃi. 27. 3. 3 Romani 12. Râvna fără întrebare şi părerea sar măsura. nu poate să vie după Mine.mai multă inimă în minte şi mai multă minte în inimă. să cumpănească duhurile ce le străbat mintea. e venirea iuŃimii. încă de mult mărturisea Proorocul Iordanului că: "Nu poate un om să ia nimic. ştiutoare de taină şi ştiutoare de măsuri. Ei nu mai ştiu că Ură de smerenie. dar fiind cu inima şi mintea întinate de părere şi mândrie dă de înşelăciuni. e o minune nevăzută în suflet. tară lucrarea de unire a preafericitului nume."1 Cine nu poate să întrebe şi nu se poate pleca sfatului unui părinte duhovnicesc. o iau razna şi inima şi mintea. Cei ce cu adevărat au darul de la Dumnezeu. nu găseşte pe Iisus. 23. MASURILE. fără întrebare nu intri pe poartă. nu dai de Dumnezeu. "Cine nu se leapădă de sine.

spre zidirea trupului lui Hristos.la vreme . Fapte 26. Pavel. vestit şi el de Mântuitorul2. totuşi. deşi a văzut lumina puternică din cer şi a auzit glasul adevăratului Iisus Hristos.RĂZBOIUL NEVĂZUT 195 Asta ne-o spune Sf. în fiecare ins a închis Dumnezeu chemarea către tot rostul şi lucrul. care este capul Hristos. 16-18. 3 Galateni2. pe alŃii păstori şi învăŃători. pe alŃii prooroci. semne şi răpire în Rai. . Spre desăvârşirea sfinŃilor. prin iubire să sporim întru toate. 15. pe care . 1-a lămurit şi 1-a înnoit cu botezul. să se întâlnească cu ceilalŃi Apostoli şi să le spună şi lor Evanghelia pe care o vestea el. purtaŃi încoace şi încolo de orice vânt de învăŃă tură. Acesta. pe alŃii bine vestitori. 1 2 Fapte 22. la măsura plinirii vâr stei lui Hristos. Ci fiind credincioşi adevărului. 1-a primit. Ca să nu mai fim copiii şi jucăria valurilor. după alte vedenii. prin vicleşugul lor. după altă multă învăŃătură. 14. la starea bărbatului desăvârşit. care. ca nu cumva să fie în înşelare şi toată truda lui zadarnică3. smerenia. spre uneltirea rătăcirii. 1-a trimis orb la sluga sa în Damasc1. pentru el. 1-8. 13. la lucrul slujbei.le va avea între oameni. spre asigurarea şi învăŃarea smereniei. totuşi s-a dus la Ierusalim. care I-a descoperit rostul sfintei Sale nevăzute arătări. El a dat pe unii ca să fie Apostoli. prin înşelăciunea oamenilor. Aşa-1 povăŃuia nu îndoiala ci. Astfel: Efeseni 4: 11. Acelaşi Pavel. Până când toŃi vom fi ajuns la unirea cre dinŃei şi a cunoştinŃei Fiului lui Dumnezeu. trudă şi propovăduire. 6-7. 12.

196 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI El uneşte cele învrăjbite. . ". de care ne previne Mântuitorul din vreme. El ne măsoară darul. Iuda însă n-a mai avut vreme. şi cu atât mai vârtos nu ieşi din sfatul unuia dintre nebăgaŃii în seamă slujitori ai lui Dumnezeu. El ne ajută pe fiecare în parte . Căci de n-ai îndemânare către socoteala aceasta.. Ei umblă răcnind şi caută pe cineva să-i vadă şi să-i asculte. care le va feri inima şi mintea de bucurie străină şi care îi va ocroti cu dulama smereniei. 18. varsă el. atunci darului vederii tale i se arată un Hristos mincinos şi urechii tale îi va grăi Satana.Se vor ridica hristoşi mincinoşi şi vor da semne mari şi minuni. mai mult te smereşte. când li se deschide ochiul vederii şi urechile auzirii celor de dincolo. pândeşte vremea darului de sus să se deschidă în viaŃa noastră şi de nu-1 va afla acoperit de smerenie şi dreaptă socoteală.Nu cumva li-e vremea aproape. noi nu le ştim. şi. asigură-1 cu întrebarea şi ocroteşte-1 cu smerenia. ca să amăgească."2 Hristoşii şi proorocii mincinoşi. Căci dacă nu fac aşa. Matei 24. 1 2 înŃelepciunea lui Isus Sirah 3. cu tot darul de sus. 24.dacă nu uităm să-l chemăm -. pot cădea pradă înşelăciunii. şi înaintea Domnului vei afla Har" zice înŃeleptul1. Dar aceştia. care fac silă mare şi mult meşteşugită. ce Ńi-a dat Dumnezeu dar. pustiirile lui pe făgaşul lui Dumnezeu. . iar spre desăvârşirea obştei.. "Cu cât eşti mai mare. Sunt. la vreme de mare însemnătate pentru ei. dar Satana le vede. să audă graiuri şi cuvinte mai presus de fire. să nu întârzie a căuta povăŃuirea unui duhovnic. Deci. sunt viclenii de dincolo de zare. El ne cheamă la lucru în vie. ca pe un jgheab. El luminează slujitorii. care se va da pe sine "Hristos" şi te va amăgi desăvârşit. căci tare-şi mai fac de cap!? Mântuire este şi pentru cei înşelaŃi: când îşi vor cunoaşte înşelarea şi se vor pocăi de ea. ca un tâlhar viclean. între cei trimişi de Dumnezeu. Iată cum: Darurile lui Dumnezeu ascunse în noi. şi oameni ce au darul să vadă dincolo de zare. ca să fie primiŃi de oameni ca atare. de va fi cu putinŃă şi pe cei aleşi.

Şi o au mult mai mulŃi. le aşteptăm la a doua venire. lasă în urmă orice vedenie. sporiŃi şi desăvârşiŃi. la care suntem chemaŃi. din lipsa de povăŃuitori desăvârşiŃi. în trei cete se rânduiesc ostaşii războiului duhovnicesc. 2 . Cine se leapădă de lume nu mai stă la cumpănă. oamenii lumii lasă toată grija de acasă. aleşi şi credincioşi'. după cum întâmplările vieŃii îi dovedeşte.RĂZBOIUL NEVĂZUT 197 Iată pe scurt pricinile şi grija pentru care Predania Bisericii Răsăritene se fereşte de vedenii. Dar s-a ales o ceată de creştini care găsesc înlăuntnil lor îndemnarea. sau chemarea numai spre viaŃa duhovnicească. 14. sau poruncile desăvârşirii cea dintâi e lepădarea de lume. Sfaturile Evanghelice sunt tot porunci pentru cine are înzestrarea de a le împlini. întrucât acestea nu sunt neapărat trebuitoare mântuirii. între preŃul lumii în'Levttic 11. Dacă la intrarea în viaŃă sunt de ajuns poruncile şi sângele Mielului. Matei 5„ 48. şi-şi fereşte şi fiii. i Apocalipsă 17. dar cu deosebire s-a dat prin Legea nouă. şi desăvârşirea. creştinilor2. în: chemaŃi. iar cele ce mai lipsesc. pentru împăratul cerurilor. şi iarăşi înzestrarea aceasta şi-o desăvârşesc mult mai puŃini. pentru ajungerea desăvârşirii însă sfaturile Evanghelice se fac poamei. evreilor1. Printre sfaturile evanghelice. ca să nu-i încâlcească în vremea ostăşiei. Desăvârşirea şi sfinŃenia sunt cele ce măsoară apropierea sau depărtarea noastră de Dumnezeu.44-45. Aceştia sunt călugării. RevelaŃia e deplină. De aceea. ca singurul rost vrednic al vieŃii. sau cu altă numire: începători. SFATURILE EVANGHELICE SAU PORUNCILE DESĂVÂRŞIRII Porunca desăvârşirii s-a dat încă prin Legea veche. aşa şi nevoitorii mântuirii lasă toată grija lumii. Precum când merg la oaste.

Dacă povăŃuitorii n-au cuvântul acoperit cu o sporită viaŃă duhovnicească şi nu au patimile stinse. Lepădarea de lume e o convingere. n-au cu ce te îndemna la ascultarea desăvârşită. sau cu mărimea puterii. care opreşte mintea ascultătorului de a mai cumpăni cuvântul şi sare să-l facă întocmai.i 198 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI I 1 tregi. NevoinŃa ei urmăreşte să aducă firea la linişte sau la nepătimire. Astfel sărăcia e dezlipirea sufletului de orice lăcomie de avere sau iubire de argint. în viaŃa de apoi. ca la o stare de la sine înŃeles a firii pe care firea a avut-o odată. ToŃi i-au zis aşa. decât cu puterea mărimii. pe care poŃi s-o ai şi în mijlocul lumii stând. când sunt făcute dintr-o convingere statornică. dau aceste trei sfinte făgăduinŃe: sărăcia. Călugării deci. sau meşteşugul izbăvirii din cele de aici şi strămutarea în cele de dincolo. Cel dezlipit cu sufletul de acestea. Dar cei ce se mântuiesc. . 26 şi I Ioan 2. de va şi avea avere în grijă. curăŃit şi strălucit de slava lui Dumnezeu. Luca 1. Ascultarea însă e făgăduinŃa cea mai grea: mucenicia pe viaŃă. Aceştia însă fug de slujba poruncirii. şi cine are de gând să scape de Matei 16. vrând să înveŃe ştiinŃa mântuirii2. surpă pe rând toate patimile şi izbăvesc pe nevoitor de toate cursele vrăjmaşului. căci ascultarea e rânduită împotriva patimilor minŃii: mândria. FăgăduinŃele acestea. Desăvârşit nu poŃi asculta decât de un sfânt. fecioria şi ascultarea. precum şi dezlipirea de gândul averii. chiar de l-ar costa viaŃa. ale lumii de aicea toate sunt gunoi1. şi nu-şi va pierde cumpătul. E vorba de o ascultare. părerea şi slava deşartă. sălbătăcită de păcate. Totuşi spre folosul vieŃii duhovniceşti eşti de mare câştig ascultând pe oricine. Ascultătorul nu mai face nici o socoteală cu viaŃa. când s-ar întâmpla să o piardă. liniştit că duhovnicescul său părinte i-a luat grija vieŃii şi 1-a scutit de toate primejdiile socotirii. precum poŃi să n-o ai în mijlocul pustiei petrecând. şi între preŃul sufletului. Fecioria stă împotriva a toată desfrânarea. FaŃă de slava aceea. 77. nu va fi împătimit de ea. 17. toŃi trebuie s-o aibă. dar stă şi în scăderile povăŃuitorilor. de i-ar da-o cineva toată în stăpânire până la sfârşitul Veacurilor. căci acestea sunt sfaturile evanghelice şi urmarea Mântuitorului. Greutatea ei cu adevărat stă şi în îndărătnicia firii.

trebuie să se convertească în virtuŃi duhovniceşti. pe care. ajută şi dezvăluie toate intenŃiile lui Dumnezeu din fiii Săi. dar nici să nu se lenevească nimeni a o ajunge. De aceea toŃi nevoitorii trebuie să-şi găsească duhovnic. Fiecare e înzestrat şi trimis să împlinească un rost al lui Dumnezeu între oameni. 2 Romani 12. decât însăşi patimile. dacă e ceva de capul ascultătorului. peste aceasta să nu treacă nimeni. 11. sluga Mea. Ascultarea desăvârşită e vestita "tăiere a voii" care. e ceea ce numim desăvârşirea. Aşa creşte ascultătorul o personalitate a spiritului. . deci toată energia. Duhovnicul. sau stareŃul. deoarece în cele duhovniceşti. dreptul. care era ascunsă în tine. Ascultarea e lepădarea de sine. "Prin ştiinŃa lui. Ea ne învaŃă smerenia. toată înzestrarea lui se preschimbă în sfinŃenie. de multe ori. cea la măsura fiecărui ins. 29. când izbuteşte să treacă peste grămada sa de oase ca şi cum ar trece altul.RĂZBOIUL NEVĂZUT 199 acestea nu stă să cumpănească sfinŃenia mai marelui. cu vremea. tot ce nu e din povăŃuire orânduită şi sub ocrotirea smereniei duce la înşelare şi la mai mare rătăcire. de multe ori. Ea stinge orice frământare şi opreşte orice iniŃiativă. Arătarea şi împlinirea în firea noastră a tuturor darurilor naşterii noastre de sus. după atotştiinŃa de mai înainte3 a lui Dumnezeu. 3. din Duhul Sfânt. în fiecare om este închisă o măsură a lui. se poate întâmpla să n-o ştie nimeni fără numai Dumnezeu. Dezvelirea şi înŃelegerea acestui rost sau destin ascuns în noi în fiecare."4 1 Luca 9. nu poate fi dezgropat tară cunoştinŃa şi luarea aminte a unui duhovnic iscusit. după cum ne asigură şi Sfântul Pavel2. care ucide toate patimile şi linişteşte sufletul. 3 4 Romani 8. 23. luarea crucii în fiecare zi1 şi urmarea Mântuitorului. Ascultarea aceasta stinge personalitatea de pe planul lumii şi. Ascultătorul desăvârşit nu mai are război cu necazurile ce vin de pe urma iubirii de sine şi nici lupte cu grija vieŃii care 1-a scos din Rai. ce vor avea s-o aibă. dăruite lor după măsura credinŃei. Isaia 53. e tot una cu tăierea capului. va îndrepta pe mulŃi. care are grija şi meşteşugul să înlăture toată piedeca şi nepriceperea. ca să poată avea loc de ele voia cea bună a lui Dumnezeu.

vin şi vremuri tară furtună. răbdând cu linişte. despre care nu ne mai tocmim. Numai atâta mângâiere putem aduce între oameni. ca să nu intre pruncii vaviloneşti. sau atât de puternice vor fi mila şi adevărul în noi. să-i şi lovească de Piatră. 8. orice protivnicie în calea darului. facându-1 să vrea şi el ce vrea Dumnezeu.200 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI Prin acea prietenie a duhovnicului cu Dumnezeu.ceea ce-i îndatorează cu o mare 1 2 Filipeni 2. începătorii pot să vadă cum numele Mântuitorului îi izbăveşte de asuprirea momelelor vicleanului . şi o va face scaun al lui Hristos-Dumnezeu. dar. 'Coloseni 2. ca şi a crede că poŃi opri vântul. Toate darurile închise în destinul nostru sunt îngrădite cu suferinŃe. Numai atâta bine putem face. toată grija să le fie să nu se nevoiască cu gândurile. 3. câtă suferinŃă putem ridica de pe el. Atâta strălucire va arăta iubirea de Dumnezeu şi de oameni în noi. racându-se bărbaŃi. straja atenŃiei la porŃile simŃurilor. Şi aşa mai departe. care. Atunci vei fi în ascultarea care era în Hristos Iisus1. ca să nu ajungă cu ei până la luptă. Duhovnicul va întoarce şi mintea noastră de la atâta umblare pustie în afară. Filipeni 2. Năvala de gânduri să nu descurajeze pe începători. ar fi mai greu de scos. căci nu va ajunge sau va ajunge rău. Lupta începătorului este lupta izbăvirii de patimi. 5. A nu avea gânduri e tot aşa de cu neputinŃă. şi. el va întoarce sau va atrage voia omului la voia lui Dumnezeu. toate piedicile cad pe rând. în care sunt ascunse toate comorile cunoştinŃei şi ale înŃelepciunii3. şi numai la atâtea daruri ajungem. cu orânduire dumnezeiască. . E bine de ştiut şi faptul că darurile lui Dumnezeu dau o mare putere de a suferi. cu seninătate. prin câtă suferinŃă putem răzbi cu bucurie. La aceste stări însă nimeni să nu încerce să ajungă singur. printr-o nevăzută rânduială dumnezeiască. câtă văpaie de ură înfruntăm bucuroşi pentru Dumnezeu şi oameni. iubind şi tu ce iubeşte Dumnezeu: atunci va fi în noi simŃirea care era în Iisus2. şi dreptul. va întoarce dragostea ta la dragostea lui Dumnezeu. Deci cum se arată aceia. câtă amărăciune putem bea în locul celor ce vrem să-i mângăiem. sluga lui Dumnezeu.

Ceata începătorilor stă sub fericirea sărăciei desăvârşite. Căci una e să fagăduieşti că vei petrece în feciorie şi alta e să ajungi cu adevărat starea nevinovăŃiei şi nepătimirea. CEI CURAłI CU INIMA Măsura celor sporiŃi stă sub fericirea fecioriei sau a celor curaŃi cu inima. ca să nu intre ca un foc bucurie străină în cetate. Cât despre patimi. mari şi multe sunt primejdiile. Partea începătorilor este nevoinŃa de a seca izvoarele patimilor din pământul inimii. Cei ce-şi întorc mânia şi pofta de la cele de aici. pentru alŃii mai lungă. Fără uscarea izvoarelor rele. Iară scoatere din rădăcină a patimilor . nici de ei înşişi. singura lor avuŃie. Nimic n-a mai rămas de care să Ie mai fie împătimită inima. nu e chip de a primi pe Iisus şi-a ajunge în ceata a doua a luptătorilor. pentru unii mai uşoara. aceia scapă de bărbatul sau de femeia dintr-înşii şi vin la starea unui suflet de fecioară. prin nevoinŃa cea de bunăvoie. Luca 6. precum şi grija de a nu se sui cu mintea în văzduhul părerii. 37. De aceea SfinŃii PărinŃi ne atrag luarea aminte să ne împotrivim acestei răpiri a minŃii. unde altfel ar fi zăcătorit în contra firii.ca pe urmă locul să fie ars cu lacrimile pocăinŃei . Vremea nevoinŃei pentru unii e mai scurtă. căci acolo bat furtuni mari şi se rup aripile minŃii. a celor sporiŃi. . Fiindcă de multe ori e atrasă mintea dincolo şi.RĂZBOIUL NEVĂZUT smerenie înaintea lui Dumnezeu. nici din altceva din cele de aici. au ajuns săraci şi s-au făcut ca un crin în pustie. uşor poate fi mişcată de bucurie străină. Mântuitorul zice că tară nevoinŃa intră în împărăŃie1. furată de vrajă cum e.tară netezirea scurmăturilor pe care le-au făcut în fire porcii patimilor: dealuri şi văi. în care începătorii pot să-şi frângă mintea. şi pentru foarte mulŃi Ńine toată viaŃa. pentru că dincolo. pentru alŃii mai grea. au risipit-o. Dar pentru cei ce nu judecă pe nimeni. ştiind că se luptă El în locul lor. începătorii trebuie să stea cu mintea de strajă la porŃile sufletului.

sortită dezvelirii darurilor dobândite prin Sf. împlinind ceea ce mai lipsea din lămurirea la câtă s-a supus prin nevoinŃe de bună voie. pruncul Iisus s-a făcut. bărbat desăvârşit. In vremea aceasta. Iată 1 2 Luca 2. 19. 8-12. au scos toate puterile sufletului din robia lucrării contra firii şi le-au adus la lucrarea potrivită cu firea. 2 Petru 1. Pe măsură ce sporeşte într-însul lumina dumnezeiască a cunoştinŃei de sine. Prunc nou s-a născut firii. 9.202 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI Sufletul ajuns la starea de fecioară are parte de crinul BuneiVestiri a naşterii lui Hristos într-însul. pe care a întors-o la starea de fecioară fără prihană. El e steaua de dimineaŃă. pe aceeaşi măsură vede câtă stricăciune i-a făcut vremea închisă în necunoştinŃa de sine. după cum zice Petru. şi Harul lui Dumnezeu era cu El1. tăieturile fărădelegilor şi întârzierea tămăduirii. care însă îi vin prin dumnezeiască orânduire. lumina cea adevărată: Hristos. ajută sufletul să se cunoască cu adevărat ce este faŃă de sfinŃenia lui Dumnezeu. Aşa se face că sub lucrarea sfântă a Harului. 4 5 Isaia 58. lucrează asupra nevoitorilor puterea cea mai presus de fire a Duhului Sfânt. La lumina adevărului veşnic îşi vede mulŃimea păcatelor.căci e cineva sfânt în ei şi le arată aceasta. care răsare în inimile credincioşilor2.cea care era învăluită de întunerecul neştiinŃei din vremea patimilor. Odată dobândită această convertire şi armonie lăuntrică a puterilor. neatârnătoare de el. spre care le erau date. care va răsări ca zorile şi va grăbi tămăduirea ta3.lumina ta . Iar pruncul creştea şi se întărea cu Duhul. sub mâna de Ńărână a zidirii Sale. în ceata celor desăvârşiŃi. Mir. . Ioan 1. prin nevoinŃele cele de bună voie. lumina care luminează pe tot omul ce vine în lume5. arătându-ne smerenia ca pe un Botez. 3 Isaia 58. 12. 40. Pe dărâmăturile tale vechi se vor face zidiri din nou. Duhul lui Dumnezeu. nevoitorii se văd cei mai mari păcătoşi . să nu uităm: numai după ce ei. In vremea aceasta. loviturile tâlharilor. cărora le vei pune temelia cea străveche4: Iisus Hristos. plecându-şi capul. şi vine. Lumina lumii şi lumina ta va creşte tot mai tare. umplându-se de înŃelepciune. El e Dumnezeul-lumină . vine şi lucrarea cea mai presus de fire şi ajută creşterea şi rodirea darurilor Duhului Sfânt. Dar. potrivit orânduirii lui Dumnezeu cu fiecare. se întâmplă că sufletul trebuie să treacă prin nevoinŃe fără de voie.

s-au făcut ca un pârjol într-un rug nearzător şi.căci puterea sfinŃitoare a lui Hristos se află în ei şi întru recunoaşterea neputinŃei se săvârşeşte darul . chiar şi numai cu atâta. 1 . întru care se desăvârşeşte darul lui Hristos. Sunt cei ce n-au avut grijă şi s-au suit la părerea de sine. căci s-a întărit într-înşii întunerecul cel mai dinafară. p. Abia lor le îngăduie atotştiutorul Dumnezeu să bată război cu stricătorul firii omeneşti. Despre Botez. Şi după puŃin a zis: "Iată ceata Proorocilor a Sf. şi socotindu-1 al lor. 1947. Sibiu. l.înşelaŃii sunt nişte păcătoşi închişi în neştiinŃă. şi în jurul lui şezând PărinŃii. ca o sabie de văpaie. 297. făcând arătată capacitatea firii. Fiindcă prin sporul de azi s-a dovedit că nu există un spor sau un scăzământ al firii. ed. Dar nu spre el le e privirea. I. şi-au frânt aripile minŃii. Cei desăvârşiŃi nu simt numai spinul păcatelor lor. ci virtuŃile. dar convinşi de "mântuirea" lor. Marcu Ascetul: "Cu cât sporeşti virtutea astăzi. Filocalia. ci având toată făptura lor absorbită de dar. a strălucit faŃa lui ca soarele. Pe când sfinŃii sunt "păcătoşi" convinşi de păcatele lor . Ca atare sfinŃii sunt convinşi de păcatele lor. voi. Cei înşelaŃi nu-şi văd păcatele. p. şi cu sabia Duhului neîntrerupt să-l ardă. ard pe "stăpânitorul" ei în inimă. Căci prin cei desăvârşiŃi se răsfrânge sfinŃenia lui Dumnezeu. Sibiu. De aceea judecându-se pe ei înşişi vrednici de iad. cu atât te-ai dovedit dator pentru ziua de ieri. 1. că sunt în lumea aceasta. şi edt II. care-i face să se dea pe ei înşişi mai presus de Biserică şi sfinŃi. primesc de la Dumnezeu Raiul şi în dar mântuirea.RĂZBOIUL NEVĂZUT 203 cuvântul Sf. 302. strămutaŃi de dragostea lui Dumnezeu. ca printr-o oglindă. voi. ci al voinŃei"1. Şi le-a zis lor: "Iată Awa Antonie a venit". Marcu Ascetul. văzând darul lui Dumnezeu. Această nebănuită simŃire a neputinŃelor. 1946. ne face înŃeleasă mutarea din cele de aici a unui cuvios părinte: "Venind el la vremea mutării din viaŃa aceasta. ci găsesc într-înşii murmurând toate păcatele oamenilor. şi într-înşii iarăşi toată firea omenească-şi simte durerea şi păcatul.

. Şi s-a îndoit faŃa lui în strălucire. Deci acestea-s semnele celor locuiŃi de Dumnezeu. III. din iubire. VÂRSTELE IUBIRII. Căci: "Cine zice că petrece întru El.204 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI venit". 211-212. dator este precum Acela a umblat.şi nu este smerenie mai mare ca aceea a locui Dumnezeu în oameni. ed. Isaac Şirul a numit desăvârşirea o prăpastie de smerenie. 1930.VÂRSTELE DESĂVÂRŞIRII Sf. nevoitorul ce a ajuns desăvârşirea. Şi le-a zis lor: "VedeŃi."Iată îngerii au venit sa mă ia. şi s-a făcut ca un fulger şi s-a umplut tot locul de bunămireasmă"1. Domnul a venit. 2 1 Ioan 2. . un nesfârşit de dragoste şi o prăpastie de smerenie. Căci iubirea a coborât pe Dumnezeu din Ceruri să se facă om.s Şi a zis: "Iată ceata Apostolilor a venit". p. în adâncul smereniei. Şi se părea ca şi cum ar vorbi cu cineva. Iar dragostea în Duhul lui Hristos. şi mă rog ca să fiu lăsat să mă mai pocăiesc puŃin". în trei vârste se vede: ' Patericul. Şi iarăşi de năpraznă s-a făcut faŃa lui ca soarele. Şi i-au zis lui bătrânii: "'Nu ai trebuinŃă să te pocăieşti. Şi au cunoscut PărinŃii că a ajuns desăvârşirea. legând-o de numele desăvârşirii. Şi iarăşi faŃa lui mai mult a strălucit. şi el aşa să umble"2. Părinte!" Şi le-a zis lor bătrânul: "Cu adevărat nu mă ştiu pe mine să fi pus început (pocăinŃei)". 6. dar tot aşa de bine putea să zică şi despre iubire. şi i s-au rugat lui bătrânii zicând: "Cu cine vorbeşti. Râmnicul Vâlcea. Părinte?" . Cu aceste graiuri trece pragul dincolo. şi zice: "AduceŃi-Mi pe vasul pustiului!" Şi îndată şi-a dat duhul. şi s-au temut toŃi.

RĂZBOIUL NEVĂZUT 205 .

în locul acelora. căci: "Mintea lui uninduse cu Dumnezeu şi petrecând în El. poartă în sine aproape toate însuşirile dumnezeieşti7'5. De aceea vor să se jertfească pentru aceia.1 în iubirea mai mult ca pe tine însuŃi . ca oamenii. De aceea nu-şi pierde cumpătul dacă-1 vor părăsi prietenii la ceas de prigoană şi i se vor face protivnici şi-1 vor huli şi-1 vor osândi ca pe un înşelător. forŃa care ne pătrunde în chip zguduitor şi ne hotărăşte să-l dăm : viaŃa noastră toată. Sibiu. chiar cei din casa lui.iubirea de vrăjmaşi. Iubirea e singura putere care învinge moartea. îndelung răbdătoare. 13. Aceştia toŃi se învoiesc să-l urmeze cărarea întreagă. 1947. şi. Filocalia. prin rugăciune şi dragoste se face înŃeleaptă. la o măsură dumnezeiască nebănuită. Cei desăvârşiŃi fiind o încrucişare a lui Dumnezeu şi a fini omeneşti. "Pe Iisus. iubitoare de oameni. sau ispita a doua prin durere. Stăniloae. Iar cel ce iubeşte aşa. D. 1 1943. răsfrângându-se Dumnezeu cu limpezimea cea mai mare în firea omenească. pe când la vârsta a treia a iubirii. 44. iubirea I-a dat biruinŃa asupra morŃii. Apostol Pavel. să ia iertare. Sibiu.în iubirea aproapelui ca pe tine însuŃi. Iisus Hristos sau Restaurarea omului. simplu vorbind. ci Jertfa Lui. pp. vor să fie osândiŃi ei. nu e cuvântul Lui. 4 Pr. Ioanl5. fraŃii lor. Până la măsura iubirii de vrăjmaşi sunt datori să ajungă toŃi creştinii. iar firea omenească în Dumnezeu. şi stârneşte împotrivă-şi toată vâlvătaia de ură. Mintea şi toată fiinŃa lui ajun2 3 Matei 19. Iar pe noi. bună. Aceşti fii ai Tatălui vin în lume spre aceeaşi soartă spre care a venit Cel Unul Născut Fiul lui Dumnezeu. 241 şi 307. 19.2 In iubirea ca jertfa pentru oameni1. cutremură porŃile iadului. Capete despre dragoste. 5 Sf. Arhidiecezană. foarte puŃini ajung. Tip."4 Aceasta e iubirea desăvârşită. Matei 5. se Ńine într-o linişte mai presus de fire. . Aşa a fost Sf. iubirea ca jertfa: pârjolul care aprinde lumea. şi. iubirea L-a făcut să moară. milostivă. Maxim Mărturisitorul. pe ei îi dor durerile şi păcatele oamenilor. puternică. care au de gând să se mântuiască. prof.

adică în obştea Sa văzută şi nevăzută: iar de la înviere şi zidirea din nou a lumii2. câştigând în războaie. şi nimeni din cei ce se întorc Acasă nu se răzleŃeşte de ea. ca să se arate că nici urgia răului nu-1 va putea desface din dragostea lui Dumnezeu! Acesta e focul celei mai mari nevoinŃe prin care au să treacă cei ce ajung desăvârşirea. în Biserică se nasc de sus şi cresc pe pământ. arătându-i gustul iadului şi lăsându-1 în mâinile păcătoşilor. căutând cum să-i înghită. Toată această slăvită cale stă sub povaŃa Bisericii. în viforul de ură al protivnicilor. 206 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI să simplă. şi se prăvălesc asupra lor puhoaie de ură. îl va părăsi şi Dumnezeu. nici iadul. 66. voi 2. ca una ce ne-a născut de sus a doua oară. 38-39. nici îngerii. întreg e doar în Biserică. nici moartea.ed. va putea trece şi proba cea mai grea când. căci desăvârşirea dragostei nu mai are pe acestea îngrădire şi hotar. Căci prin Biserică ne-am născut fiii lui Dumnezeu şi acum avem pe Hristos în parte după darul fiecăruia. sau dumnezeii după Dar. p. I. Hristos va fi totul în toate. că Dumnezeu însuşi se ascunde din faŃa lor. nici viaŃa. . 1 Romani 8. Dar de dragostea lui Dumnezeu nimic nu-i mai desface1: nici suferinŃa. desăvârşirea neavând hotar. oamenii mai presus de fire. de care se dovedesc mai presus.

2 Matei 19.28. .

V EREDITATE ŞI SPIRIT .

acelaşi lucru. raŃiunea cu instinctul. neştiinŃa cu credinŃa. totul e natură şi nimic mai mult. . nu există. au înŃeles că le vorbeşte un ieşit din minte1. Matei 12.. câtă vreme stăruie în decăderea sa. în zilele noastre. S-a întâmplat că lucruri clare ca lumina zilei să fie înŃelese de oameni cu totul pe dos. după mintea lui. ci. şi. Dumnezeu.. Nu toŃi înŃeleg prin acelaşi cuvânt. (Deşi nu ştiu cum s-ar părea la 1 2 Ioam6. destul de mulŃi. întrucât S-a făcut şi om adevărat. MulŃi. înseamnă că nu vrea să priceapă deosebirea între virtute şi păcat.. Primejdia. însă. Ce nu vede.. a fost Dumnezeu însuşi. Urechea auzitorilor parcă ar fi o adevărată răsucitoare a cuvintelor. iar mintea. sau mai binezis. vârtelniŃă a ideilor. Istoria ne stă mărturie: Cel care a avut mai mult de suferit de pe urma oamenilor. sfinŃii. El ştia să vorbească limpede. neînŃelegerea e şi mai mare. unii. înviere. 60. Orice s-ar spune. 3 4 Matei 26. GÂLCEAVA DE CUVINTE Mult necaz s-a întâmplat între oameni de pe urma neînŃelegerii în cuvinte. Tainele. omul decăzut. La rândul său.. 24. adică II osândesc la moarte. are şi o formă întoarsă. 65. ştiinŃa cu credinŃa. răstălmăcitori şi suciŃi de minte. un îndrăcit2. La gâlceava se încaieră şi următoarele perechi de termeni: sufletul cu trupul.astea-s vorbe de ameŃire a minŃii. De aceea L-au şi osândit la moarte. Iar cu Dumnezeu se gâlcevesc făpturile Sale: îngerul căzut şi omul decăzut. care nu s-a isprăvit. Cât despre gânduri. un hulitor de Dumnezeu3. . bune pentru proşti. 13-17. diavol şi iad. Aceştia fac acelaşi lucru. şi pe Sfânta Sa Maică4. Apocalipsă 12. Biserica. nemurire. judecată. zic că cinstesc pe Dumnezeu hulindu-I crucea. Caut rădăcinile durerii.

nu ştiam. concluzii. Oare cine-1 Ńine din umbră. medicina şi celelalte discipline ale preocupărilor omeneşti. nici aparate. nu are teorii. filosofia. ŞtiinŃa. i se descopere o lume mai mare. ci e angajată viaŃa lui. . nărăvit să judece aşa. ViaŃa lui curată e mijlocul de cunoaştere a unei realităŃi pe care cercetătorul savant n-o poate prinde niciodată. în ştiinŃă e savantul care sondează necunoscutul prin teorii şi le verifică pe urmă. decât orbi fără să ştie şi să se Ńină că văd. Dar dacă nu vrea. ar sta împotrivă. In credinŃă. teoremă. zicând de pildă despre piramidele Egiptului că nu există. Din nefericire asta e tragedia în care se cufundă mulŃime de oameni. care formează o bază pentru noi cercetări. dacă aduc lumină şi corespund realităŃii sau ba. Toate aceste discipline ale ştiinŃei sunt însă folositoare când îşi cunosc marginile şi când nu trec într-o altă zonă a existenŃei. precum şi o sinteză a acestora cu viaŃa. temelia lumii acesteia. Dumnezeu i-a dat o valoare mare. Sfântul nu cercetează. Adevărul lucrurilor.de vreme ce nu s-a răsculat nimeni împotriva piramidelor Egiptului . Iar omul atâta preŃuieşte câtă apropiere de Dumnezeu şi-a câştigat în sine. experienŃe. depăşeşte măsurile omului.pe când cele cereşti şi veşnice nu vrea să le primească? Dar felul ăsta de oameni. Mai mult s-ar folosi să fie orbi. care are alte mijloace de aflare a adevărului. Dumnezeu nu are nici o vină. Savantul se ajută de teorie. ci precum urmărim o armonie între facultăŃile sufleteşti. RevelaŃia n-are a Ńine pas cu vremea. unde nu au competenŃă şi nici mijloace de cercetare.210 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI minte omul care. puŃină ştiinŃă îl îndepărtează şi de ştiinŃă şi de Dumnezeu. In cunoştinŃa lui. Nu e bine aşa. el e măsura lumii. în religie este sfântul. care pune crucea pe masa de judecată. Multă ştiinŃă apropie pe om de Dumnezeu. vederea lor nu plăteşte nimic. nici că nu există. însă trebuie şi el să şi-o câştige. noŃiuni. chiar şi dreptul. însă. Lui i se revelează. tot aşa trebuie să urmărim o armonie şi între cunoştinŃele din cât mai multe domenii. fiindcă nu le-a văzut el!) Da. nici că există Dumnezeu. toate la un loc nu pot să dovedească. e mult mai mult decât atâta. dar mai cu deosebire oamenii mărginaşi în ştiinŃă şi crescuŃi unilateral în cunoştinŃe. că cele pământeşti le crede . nu cred nici ce văd. nu e cazul adaptării Bisericii la spiritul timpului întrucât toate ştiinŃele trebuie să ajungă la ce a revelat Dumnezeu.

Dumnezeu ne însoŃeşte mereu şi. Nici una nu i-a putut ajuta nimic. Asta e ceea ce posedă credinciosul printr-o cale mult prescurtată. cunoştinŃa pe care savantul n-o poate prinde prin ştiinŃă. a stricăciunii şi a toată jalea făpturii omeneşti. . De ce oare nu-L recunoaşte medicina? Ba nici măcar nu-L pomeneşte. De aceea. oricât s-ar desăvârşi acestea. care ar pricinui spaimă migălelii omeneşti. A venit Samarineanul milostiv2.EREDITATE ŞI SPIRIT 211 ŞtiinŃa nu angajează viaŃa. care şi-a angajat viaŃa şi a arătat că o poate şi crea. ci numai dacă şi-a împins ştiinŃa până la toate marginile şi i-a recunoscut neputinŃa. CAD COPIII INTRE TÂLHARI Pe lângă omul căzut între tâlhari treceau pe rând. înviind morŃi şi tăcând ochi unde nu erau1. pe măsură ce-L cunoaştem. de filosofie şi de medicină.lucru care depăşeşte puterea şi cunoştinŃa omenească . 22. omul fără de 1 2 Luca 7. viaŃa noastră biologică şi psihologică se străbate tot mai tare de adevăr şi de lumina cunoştinŃei. Luca 10. să încetăm gâlceava. CredinŃa are revelaŃia cu care omul credinŃei nu se tocmeşte.o problemă de biologie . de aceea nici n-o poate pricepe şi nici n-o poate crea. prin care vom dovedi că urmăreşte stăvilirea degenerării. Porunca aceasta e o măsură preventivă a lui Dumnezeu. om de alt neam. Dumnezeu se revelează smereniei.cu cele câteva cunoştinŃe ce mi s-au întâmplat la îndemână. Poate fiindcă Iisus e de-o mărime uluitoare. SfinŃenia însă tocmai viaŃa o angajează. Iar sfântul desăvârşit.a venit la noi Dumnezeu însuşi şi ne-a spus cele de dincolo de ştiinŃă. Deci. în interesul cunoaşterii vieŃii şi sub unghiul vremelniciei şi sub al veşniciei . neputincioase: Legea şi preoŃia Vechiului Testament. 33. Drept aceea încerc o lămurire armonioasă a unei porunci a lui Dumnezeu. porunca a şaptea . dacă e să înŃelegem şi să folosim ceva. e singur Iisus.

după ce s-a acoperit demnitatea raŃiunii. omul fără de păcat. aspră ca vinul pe rană. Maxim Mărturisitorul. în stare să ne care în spate dintre tâlhari. Chipul cunoscut al naşterii trupurilor a venit omului tocmai din pricina căderii. 21. Adam urma să moară şi să se stingă omul din zidire. 62. Ceea ce. ca într-o lege de pedeapsă dată firii. care constă din pătimire şi păcat4. ed.212 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI păcat. p. voi. întrebarea 1. spălându-i rănile. Sibiu. ca slujitorii ei să poarte grijă de dânsul. 1948. Căderea între tâlhari este căderea firii omeneşti din Rai în lumea aceasta . 220. 3. voi. ascuns. Răspunsuri către Talasie. Păcatul îşi are porneala în patima sau pofta pentru acest chip de naştere. curăŃite cu asprimea pocăinŃei. Maxim Mărturisitorul. din neam în neam. 1948. şi Harul celor şapte Taine. legea. . întrebarea 21. Căci: "îndată după călcarea poruncii s-a făcut în om străvezie şi vădită asemănarea cu dobitoacele necuvântătoare. prin naştere. 3 Facere 3. p. Amândouă tămăduiesc deplin pe om. Cel căzut între tâlhari a fost încredinŃat Bisericii. însemnează întruparea lui Dumnezeu în firea de om. că mulŃi au să se izbăvească din dobitocie. cu vin şi untdelemn. de care a fost atrasă prin voia ei. Filocalia. căci. Iisus. ca firea oamenilor să fie chinuită pe dreptate de trăsăturile iraŃionalitătii (ale dobitociei). Sf. povăŃuitoare la pocăinŃă. ar fi fost cu putinŃă şi un alt chip de înmulŃire. adevăratul nostru aproape. după care ne luăm. I. Răspunsuri către Talasie. Căci. 1937. Bucureşti. Acasă. izvorând din Hristos. pomul vieŃii. nepătimaş şi nepăcătos. 3. 1-a osândit la calea naşterii trupeşti. peste toate veacurile. 2 1 . Sf. căderea de la desăvârşire. E vremea când: "A făcut Domnul Dumnezeu lui Adam şi femeii lui îmbrăcăminte de piele şi i-a îmbrăcat"3. I. ca omul în felul acesta să vie la conştiinŃa măreŃiei sale de făptură cugetătoare"2. cu atât se strângea pe sine mai mult în Liturghiei-. adică după trebuinŃă. în urma păcatului însă. Firea şi voinŃa au fost legate într-o înlănŃuire rea. după SfinŃii PărinŃi. şi mai ales după Sfântul Maxim Mărturisitorul. Filocalia. Bisericii i-a dat de cheltuială doi bani: Vechiul şi Noul Testament. Fiindcă trebuia. ca un untdelemn ce unge rănile. ed.Dumnezeu rânduind prea înŃelept. pp. care 1-a luat pe cel rănit şi 1-a pus pe dobitocul Său. cu cât se silea firea să dăinuiască în viaŃa aceasta. dar văzând Dumnezeu. Sibiu. 20-21.

p. Mintea. acum e templu al idolilor. a căzut în hăŃişul simŃurilor care se lipesc de plăcere. 22 şi Molitfelnic. şi fug de durere. 217. 9. lucrarea. şi să le povârnească în contra firii. Căci ceea ce pentru simŃuri este Efeseni 2. întunecându-se dinspre . ca nu cumva răutatea să fie nemuritoare6. să se pogoare din Ierusalim la Ierihon. op. Mintea. stăpânitorul lumii acesteia3.EREDITATE ŞI SPIRIT 213 lanŃul legii păcatului. nici să ardă în această flacără. care este plăcerea simŃurilor şi pentru care s-a hotărât moartea trupurilor. ca de un rău. 3 loan 14. multe chipuri ale patimilor necurate2. nici să se lumineze cu lumina aceasta. Maxim Mărturisitorul. 5 Sf. Tipografia CărŃilor Bisericeşti. Maxim . I s-a dat omului să lupte cu moartea. cit. De atunci. Deci mintea nemaidepănând în sine vederea lui Dumnezeu.zice Sf. s-a încâlcit în înfăŃişările cele supuse simŃurilor.iar îmboldirea prin deprinderea patimilor e lumina lui. şi se sileau ca un puhoi să intre. 276. ca una ce avea să sălăşluiască într-însa pe Dumnezeu. acum născoceşte şi aprinde plăcerile trupului. şi pară de ocară e arderea când lucră patimile. plăcerea.Dumnezeu. întrebarea 55. şi să ocolească povara. "Foc de ocară e legea trupului . sporindu-se şi moartea. Maxim Mărturisitorul. 4 Ieremia 20. în partea pătimitoare a firii. 1937. p.. Sf. lumina de ocară. fiind o putere arzătoare. Prin urmare nu se cade minŃii să se încălzească în focul acesta. de la Dumnezeu. Dorul după Dumnezeu s-a întors în poftă pătimaşă după trup. Bucureşti. 2. 6 Facere 3. _ 2 1 . mintea multora dă numai sfaturi contra firii sau sfatul fărădelegii. începătoriile şi stăpâniile cele din văzduhuri1. p. iar flacăra. având în loc de un singur Dumnezeu. 309. de care se atinsese cu voia. deprinderea păcatului. Sau pe scurt: focul de ocară e păcatul. 30. întrebarea 58.. op. cit. adică în poftă şi în iuŃime. care încă este foc arzător4. care odinioară vedea pe Dumnezeu într-însa. Iar plăcerea e momeala cu care "hoŃul" înşeală pe om. Pe drumul acestei pogorâri pândeau toate puterile. VoinŃa i-a împins-o ca să vrea numai ispita vicleanului. a naşterii de fii. Mintea. care mai de care. ea însăşi fiind reŃinută astfel în legătură pătimaşă cu simŃurile!5 Iată cum s-a furişat în sfatul minŃii legea păcatului. ca de un bine.

Maxim Mărturisitorul. nu e numai contra firii.ce sfaturi poate ea să dea. întrebarea 54."1 "SimŃurile nu sunt în stare decât de rătăcire şi nu prind decât stricăciunea trupurilor. 1 . pentru minte este adânc de întunerec. Se vede că.prin care lucrează toată pofta vrăjmaşă "vrăjmăşia împotriva lui Dumnezeu"3 . 1948. 2 Idem."2 Deci mintea. UN CĂLUGĂR CU GÂNDUL LA MAZĂRE Era un grădinar la o mănăstire din Brno. faptul că la nuntă face prima dovadă a dumnezeirii Sale? Oare nu trebuie de aici înainte socotit şi Dumnezeu ca prezent la nuntă? Oare Dumnezeu nu are nici un cuvânt în biologie? Nici un lucru? Nici un sens? Nici o conducere? A dat legile şi a părăsit lumea? Sau legile îl exclud pe Dumnezeu? De ce dar a ridicat căsătoria la rangul de taină între cele şapte. aceşti muguri ai vieŃii. Filocalia. Iar o minte înnebunită de simŃuri şi de poftele contra firii . voi. 252. Avea trandafiri albi şi roşii. nu se mai mulŃumea să rămână simplu săpaş de rând. decât sfaturile tâlharilor care căsăpesc pe cei ce coboară din Ierusalim în Ierihon: copiii ce vin în lumea aceasta? Oare venirea lui Iisus la nunta din Cana să nu aibă şi un înŃeles mai adânc? Oare să nu însemneze ceva mai mult. împinsă în aceasta. 3. 3 Romani 8. I. în Cehia. 7. Răspunsuri către Talasie. Aceştia au dat Sf. p. p. întregi la minte şi la trup.de-a urmări cu luare aminte roadele Tainei. 366. şi nu dimpotrivă. Sibiu. iar Bisericii i-a dat în grijă .deci în răspundere şi în drept . Ne trebuie însă câteva cunoştinŃe de biologie. puii fărădelegii? încetul cu încetul ne vom lămuri cu şuvoiul întrebărilor acestora. ca ei să fie fiii Săi. le-a încrucişat polenizarea şi a obŃinut în a doua generaŃie trandafiri hibrizi de culoare roz. copiii? Nu oare de aceea. de la o vreme. îl chema Gregor Mendel şi se nevoia cu ascultarea în veacul trecut.214 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI lumină şi plăcere. ed. ci şi împotriva lui Dumnezeu. ci şi-a pus în minte necuviinŃa de-a intra în tainele din viaŃa buruienilor.

Diagrama hibridării . disjuncŃia elementelor parentale. Căci luând două monede. avea să se cheme disjuncŃie. ce nu se deosebesc decât printr-un singur caracter. Rene Jeannel. un sfert de tip matern pur şi o jumătate de tip hibrid"2. între ei. SituaŃia redusă la formula de proporŃie ar fi 1-2-1. . şi anume. p. pentru cele două caractere de trandafiri. Curs de biologie generală.: Fig. iar desfacerea elementelor în generaŃiile următoare..EREDITATE ŞI SPIRIT 215 în a treia generaŃie trei feluri de trandafiri: roşii. Ed. şi aruncându-le. Cluj. toŃi hibrizii din întâia generaŃie sunt asemănători. care mai pe larg zice: "Când se încrucişează doi indivizi. un sfert albi şi jumătate roz.161. şi de asemenea şi proporŃia 1-2-1. un sfert roşii. în procesul de fecundaŃie. 1. Aşa se ivi prima lege a lui Mendel. p. îmbinarea caracterelor roşu şi alb avea să se cheme conjuncŃie. Carac terul sau culoarea se vede că e un factor care se află comprimat în celu le de înmulŃire paterne şi materne. fie că prezintă un tip intermediar între al celor doi părinŃi (amestec). Rezultatul acesta ne duce totodată cu gândul şi la cel mai simplu calcul de probabilitate. UniversităŃii. cam aşa: . sau "Legea disjuncŃiei caracterelor părinteşti în hibrizi". albi şi roz. probabilitatea lor de cădere va fi: 1 Dr. Idem. fie că se aseamănă numai cu unul din părinŃi (dominantă).'165. Deci aceşti factori ai caracterelor specifice dau. 1930. Aceşti hibrizi. dau ca urmaşi un sfert de indivizi de tip patern pur.

numai mazăre cu boabe galbene şi cu coaja netedă. Să vedem ce se întâmplă când se încrucişează şi se moştenesc mai multe caractere deodată. verde neted cu o pată galbenă. al treilea. număr-coroană. căci a căpătat patru soiuri de mazăre: unul galben şi neted. Mazărea însă i-a dat mai multă bătaie de cap. perechea de caractere galben-netedă se dovedeşte dominantă asupra perechii verde-zbârcită. Căci Mendel. încrucişându-le polenizarea. p. Avea două soiuri de mazăre: unul cu boabe galbene şi netede şi un alt soi cu boabe verzi şi zbârcite. Deci. înghiŃirea aceasta n-a scăpat nenumită. Să nu uităm că între trandafiri era numai un singur caracter deosebitor: culoarea. toamna a căpătat. ci două. şi 50% probabilitate pentru poziŃii mixte. şi-a aŃintit ochii la mazăre. în a treia generaŃie mirarea i-a fost şi mai mare. nu numai de trandafiri. Exact proporŃia 1-2-1. coroană-număr şi coroană-coroană.) . mazărea galbenă a înghiŃit mazărea verde. trebuind să vadă şi de zarzavat. (R. Deci 25% probabilitate pentru câte una din două poziŃii pure. Numărând toate boabele de toate soiurile şi simplificându-le cu un divizor comun. altul verde şi zbârcit. Vorbind de mazăre. a obŃinut recolta la a treia generaŃie în proporŃia: 9-3-3-1. op. galben zbârcit. într-a doua generaŃie. pentru fiecare soi în parte câte o pereche de caractere. în cazul când părinŃii se deosebesc prin două caractere. ca la trandafiri. cit. DominanŃa ar fi însuşirea unor caractere de-a birui alte caractere şi de-a le trece în umbră până la o vreme. sau grafic aşa: Fig. 167.216 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI număr-număr. Aci nu mai avea. spre marea lui mirare. ci a prilejuit încă o pereche de termeni: dominanŃa şi recesivitatea. o singură pereche de caractere deosebitoare. iar slăbiciunea şi îndărăptarea în umbră a celorlalte ar fi recesivitatea. Diagrama hibridării la mazăre.2. Se vede că s-a întâmplat ceva ca în visul lui Faraon. Jeannel. şi-al patrulea.

16 combinaŃii deosebite.. 8 feluri de celule sexuale şi 64 combinaŃii de ouă fecundate. trei combinaŃii vor reuni caracterele verde şi neted şi abia una tipul verde şi zbârcit. 9 combinaŃii vor reuni caracterele dominante galben şi neted. care determină caracterele: galben şi neted. în cifre 4x4=16 . Aceste patru feluri de caractere se vor forma în cantităŃi egale. Trei perechi de caractere vor determina prin disjuncŃia lor. care vor apărea ca 8 tipuri distincte. căci ele vor înfăŃişa cele patru combinaŃii de factori. câte combinaŃii posibile există între caracterele părinŃilor. pp. 168-171. verde şi neted. verde şi zbârcit. şi aşa mai departe. Celulele sexuale ale dihibridului vor fi deci de patru feluri. Pentru patru perechi de caractere vor fi 16 feluri de celule sexuale şi 256 de combinaŃii posibile"1. fiindcă părinŃii se deosebesc prin două caractere). în virtutea dominanŃei caracterelor însă. socotind factorii şi dominanta avem: a ExperienŃa a dus la a doua lege a lui Mendel. în număr egal. dacă se admite că cele două caractere ale fiecărui părinte sunt independente şi că disjuncŃia se face în mod independent în celulele sexuale ale dihibridului (se zice "dihibrid". "Fiecare pereche de caractere se desparte în mod independent şi hibridul formează astfel atâtea feluri de celule sexuale. şi vor produce.EREDITATE ŞI SPIRIT 217 "Cum se explică această proporŃie 9-3-3-1? Foarte simplu. iar grafic. . trei combinaŃii asociaŃia galben şi zbârcit. galben şi zbârcit. 9+3+3+1=16. sau legea disjuncŃiei independente a caracterelor în hibrizi. în proporŃia de 27-9-9-9-3-3-3-1. în patru feluri de celule sexuale femele şi patru feluri de celule sexuale mascule..

Cluj. găinile şi alte orătănii au confirmat şi ele că legile eredităŃii animale nu sunt altceva. . prin toate universităŃile lumii. 1944. Ed. chiar şi într-o grădină de zarzavat. Psihologia persoanei. cu însuşiri anume căutate. neaflătoare la părinŃi. care. amăgit de mazăre şi rătăcit prin biologia generală. O MUSCĂ PRICINUIEŞTE PREMIUL NOBEL A aştepta de la un an la altul poate un călugăr. II. Se înmulŃeşte foarte repede. ViaŃa prin urmare are o matematică. 2Ibidem. Pe cunoştinŃa asta se întemeiază selecŃionarea şi găsirea de noi soiuri de rase. deci o explicaŃie şi astfel se poate interveni în variabilele ei. încât e pomenită. Căci o schimbare în factorii ereditari se resimte în întregul organism rezultat. ed. dar nu poate un american. Drosophila s-a făcut vestită. a pus bazele geneticii moderne. Intâmplându-se mai multe varietăŃi de Drosophila. şi egalează cu un nou caracter dobândit. osteneală pentru care a fost încununat cu premiul Nobel. despre care avea să se spună mai târziu că nu sunt decât o aplicare a legilor probabilităŃii1. mai ales pe la facultăŃile de medicină. găsite de Mendel. II cheamă Thomas Hunt Morgan. de la 1910 încoace. p.218 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI Călugărul nostru. Aproape nici nu băga de seamă că descoperea legile eredităŃii. Are şi duşmani. ajutat de-o muscă. decât tot legile calculului probabilităŃii2. UniversităŃii. totuşi cu gândul se înalŃă de la ascultarea cu sapa la tainele ascunse de Dumnezeu. anume conjuncŃia şi disjuncŃia caracterelor în urmaşi. ca Mendel după mazăre. 149. o musculiŃă de oŃet. Şoarecii. 1 Nicolae Mărgineanu. de aceea americanul nu trebuia să aştepte cu anii. încrucişarea lor a dus la constatarea că şi gângăniile se supun aceloraşi legi ale eredităŃii. fiindcă nu are multe zile de trăit. Musca se cheamă Drosophila.

."1 ' Americanul cu musca nu s-a mulŃumit numai cu studierea caracterelor exterioare. botezându-le a doua oară. op. 173. sunt părticele infinit de mici pe care le-a numit "gene". Teoria atomică în fizică s-a dovedit suficient de explicatorie. precum în materia moartă.. Le-aş numi "geneze". 62. care condiŃionează caracterele individului. aflătoare în nucleul celulei germinative. a ajuns să stabilească într-un mod care exclude îndoiala. electronul. ajutat de unelte şi colegi. că elementele ultime. evident că ea trebuie căutată în structura celulei. fără să greşesc. au rolul să nască şi să organizeze caracterele generaŃiei următoare. p. care nu mai e materie. e tot una cu o cufundare în infinitul mic viu. ci a căutat să pătrundă mai ales în mecanismul cauzal sau genetic al eredităŃii. în care trebuie să fie aşezaŃi toŃi factorii ereditari. căci. în ce priveşte însă teoria cromozomică în biologie rămâne de văzut până la ce măsură se va ajunge la intervenŃia în organizarea vieŃii. fiindcă orice fiinŃă vieŃuitoare e formată din celule şi provine dintr-o celulă unică.EREDITATE ŞI SPIRIT 219 TEORIA CROMOZOMICĂ Cele de până aici sunt experienŃe. după R. în cazul nostru. Rostand. p. A ajunge la o explicaŃie. Drept aceea. cit. "Dacă o explicare e posibilă. ajutând intervenŃia în constituŃia materiei. Iată forma şi secŃiunea unui spermatozoid de om. ci energie. după Genetică. Jeannel. chiar până la neîngăduita disociaŃie atomică. avem infinitul mic. j. nu explicaŃii. Câteva noŃiuni de embriologie ne ajută la adâncirea în infinitul mic biologic şi ne apropie de explicarea multor taine ce ne interesează. rezultate din împerechere. Les Chromosomes. CU SFIALA CUVIINłEI Să ne apropiem de om. de care depinde ereditatea deosebitelor caractere.

granulele de cromatina se unesc şi formează un ghem cromatic ce se va segmenta apoi în filamente independente.»». p. op. Cromozomii se diferenŃiază numai în procesul de maturaŃie al fecundării şi se pot număra 23 de perechi. Dr. de lungimi variabile.1 Aceste granule infinitezimale sunt "gene"-zele din Genetică. şi din elemente acromatice: linina. Când celula se prepară pentru diviziune. . Perechile au forma următoare: i-V • ! Jt iu. totuşi în perechi cam egale. plus unul stingher. Rene Jeannel. Aceştia la rândul lor sunt alcătuiŃi din granule numite microsomi sau cromioli. cromozomul X care determină sexul. 181. Mai este şi un cromozom nedezvoltat Y. aşezaŃi în şiraguri ca zalele într-un lanŃ. numite cromozomi. în procesul fiziologic al fecundatiei.. sucul nuclear şi membrana nucleară.ŞW*<#W^^ CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI Se compune din elemente cromatice: cromatina şi nucleolul.220 ÎP*#. cit.

pe când celulele sexuale mature n-au decât un singur stoc (N). Asta însemnează că toate celulele corpului sunt formate dintr-un stoc dublu (2N) de cromozomi. p. Capul spermatozoidului s-a rotit 180. B. Spre ajutarea înŃelesului. . cum s-ar părea.EREDITATE ŞI SPIRIT 221 In sumă totală avem pentru speŃa umană în zigot (oul fecundat) numărul de 48 cromozomi . Aceste celule sexuale nu sunt jumătăŃi de celule.6. tran'Idem. 181. pătrunderea spermatozoidului în ovul la nivelul conului de atracŃie după expulzarea celor două globule polare. C.(în jurul spermocentrului s-a dezvoltat un astru. Diagrama fecundaŃiei la echinoderme: A. iar celulele corpului sunt duble (diploide)1. dăm o diagramă a fecundaŃiei la echinoderme. ele sunt celule complete. după fazele caracteristice şi cu multa simplificare a elementelor: Fig.exact câŃi are şi buruiana de tutun. spermocentrul orientându-se spre zona centrală a ovulului.

fiecare cu câte un aster propriu s-au îndepărtat între ei. . formând trei perechi (I. Schemă arătând constituŃia stocului cromozomic în fecundare. F. fii. fiecare cu câte 4 cromozomi. emigrarea a câte o jumătate din numărul total al cromozomilor spre polii opuşi ai oului (anafaza). I. e bine să urmărim cu deamănuntul această simfonie a infinitului mic biologic. Sus gârneŃii. formarea nucleilor fii. fiecare pereche fiind constituită dintr-un cromozom patern şi unul matern. pronucleul mascul complet dezvoltat s-a alipit de pronucleul femei iar cei doi spermocentri fii se găsesc situaŃi pe prelungirea planului de alipire a pronucleilor. Fig. arătând păstrarea stocului 2N a cromozomilor în fiecare celulă fiică. 221). D. rezultat din unirea celor doi gârneŃi. H. III). cu un număr N de cromozomi (3). mascul şi femei. dispariŃia membranelor pronucleilor şi dispunerea cromozomilor la ecuatorul primului fus de segmentare după ce s-au divizat în sensul lungimii lor spre a-şi dubla numărul (metafaza). doi paterni şi doi materni (după Boveri modificat de Drăgoi: Istolo'giep. cromozomii masculi şi femeii s-au diferenŃiat în fiecare pronucleu respectiv (profaza).7. cei 2 spermocentri. G. Ajunşi până aci. II. Jos divizia oului. Spre ajutorul înŃelegerii dăm în desen geometric diviziunile stocului de cromozomi în procesul fecundării.222 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI spunerea nucleului spennic în pronucleul mascul şi dublarea spermocentrului. E. La mijloc oul fecundat. cu 2N cromozomi.

accentuăm că în genul uman toate celulele corpului cuprind stocul dublu (2N) al cromozomilor. cit. Perechile se orientează însă variabil în fus. 31. deosebindu-se prin calitatea lor ereditară. Sus. există deci 8 combinaŃii posibile de cromozomi în gameŃi. pe când celulele sexuale cuprind numai stocul simplu (N=23 de perechi +X sau Y). adică 8 feluri de gameŃi.) § Potrivit acestor date. In exemplul acesta.8. fie cel matern din fiecare pereche.h JrJ = N+X+X (femelă) . aşa că gârneŃii (jos) primesc fie cromozomul patern. Socotind cu totalul cromozomilor în speŃa umană. prima diviziune de maturaŃie: cromozomii (patern şi matern) ai fiecărei perechi se alătură. pi.EREDITATE ŞI SPIRIT 22: Fig. Schemă arătând disjuncŃia cromozomilor în momentul maturaŃiei celulelor sexuale. avem deocamdată recunoscută situaŃia: Ovul. = N+X T N + X (mascul) + [ -------------------------------------------. 181. Jeannel op. N_ Spermatozoid. cu stocul 2N=6. (R. şi numărul cromozomilor trece de la 2N la N (reducere numerică). N+ — Ou.

zicând că cromozomii n-au o constanŃă absolută. se reconstituie în elemente absolut identice la fiecare diviziune celulară şi că numărul cromozomilor. Totuşi ei rămân datori cu explicarea multor taine şi nevoi arzătoare. împrăştiată în sucul nuclear. Ereditatea ar fi repetiŃia părintelui în fii.224 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI Iar când apare şi cromozomul nedezvoltat Y. de vreme ce copilul e o sinteză a celor doi părinŃi. . pe care nimeni nu le-a văzut în stare vie. pe care numai partizanii teoriei cromozomice sunt în măsură să le poată da. Grafic ar fi aşa: Idem.m. fiii repetă pe părinte numai cu oarecare aproximaŃie. măcar şi numai până la un loc. contribuŃia lor în descendenŃi scade în progresie geometrică. Nimic nu demonstrează . în perioadele de repaus. a celor 16 stră-străbunici ş.a. care desigur alterează după moarte structura substanŃei vii?"1 Mai cârtesc unii zicând că observaŃiile valabile pentru o muscă nu pot fi aplicate cu aceeaşi valabilitate şi rigoare omului. a celor 8 străbunici. şi care nu ies la iveală decât prin artificii de fixare şi de colorare. am avea: — + x) t (— + Y\ = N+X+Y (mascul) "La toate acestea unii bagă de vină. Bună e frâna oriunde. Adică: pe măsură ce creşte numărul ascendenŃilor în progresie aritmetică. EREDITATEA. pp. 174-175. După cum se vede aievea şi după cele de până aci. o sinteză a celor 4 bunici. în aparenŃă acelaşi în fiecare celulă a corpului. MEDIUL ŞI DESTINUL Aceştia sunt factorii de căpetenie care configurează diferenŃialele persoanei omeneşti.d. Aşa e firesc.pentru ei . Afară de aceasta oare nu e riscant a te bizui pe realitatea acestor elemente nucleare.că cromatina. e totdeauna riguros constant.

cutii de rezonanŃă. obŃinerea formei anatomice a organelor şi a sistemelor.9 1/2 ereditate de la 2 părinŃi. anatomie. . precum şi durata acestora.EREDITATE ŞI SPIRIT 225 Fig. Aşezarea genezelor in lanŃul dublu (diploid) al cromozomului. h Aşadar. p. Geneza e un centru condensat de materie vie. calculul rezistenŃelor. 1/4 ereditate de Ia cei 4 bunici 1/8 ereditate de la cei 8 străbunici 1 / 1 6 ereditate de la cei 16 stră-străbun ici etc. chimie.potrivit înŃelesului . fiziologie.. ■'<% «i Fig. având să conducă. însă . Mărgineanu. după Jennings1. acea granulă infinitezimală de cromatină. armonizarea şi sincronizarea funcŃională cu organismele vecine din competenŃa altor geneze. etc. în persoana noastră trăiesc mai multe generaŃii şi un număr mare de inşi. Geneza trebuie să ştie şi să facă: arhitectură. 150. ritmul fiziologic. op. cit.deocamdată. Care este suportul de transmisie al eredităŃii9 ° "Gena" (voi zice mereu geneza). previziune. 10. apărare activă. armonie muzicală. armonizare istorică. Nu strică să ne luăm puŃin pe urma lor. N. apărare preventivă. în cadrele teoriei genetice. din lanŃul cromozomilor. multiplicarea celulelor.

în geneză) pentru producerea unui individ de un anumit tip. sau în cromozom. destul de legate împreună în întregime. astea dau tonul în materie de ereditate. în acest chip. Dacă una sau alta din ele e distrusă sau schimbată. dacă socotim că numărul genezelor în cromozomii de om e variabil şi pot urca până la câteva mii într-un lanŃ cromozomial. Fiecare suntem. noi începem viaŃa ca fiinŃe duble. pe de altă parte. locul său în lanŃ. cum ar fi: culoarea ochilor. Ştiind elementele. e şi ea atinsă într-un anumit fel. să ascultăm de acum poema simfonică a misterului persoanei. descrisă de Jennings. ne dă tot materialul pentru producerea altui individ. adică un anumit lucru de împlinit. Mărgineanu. cartea profesorului N.. numărul genezelor din cromozomii constanŃi e variabil. noi avem două feluri de geneze fiecare complete în ele însele... iar individul care rezultă vine cu o schimbare corespunzătoare în caracterele sale.226 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI serviciu de siguranŃă . Mama ne dă tot materialul (în germene.multe de toate. deşi în anumite privinŃe.. Astfel. la rândul ei. Chiar aşa mare minune nu e. De asemenea la fel de important e faptul că fiecare din cei doi părinŃi ai noştri ne dau o serie completă de geneze. în forma descrisă mai sus.descriere pe care ne-a făcut-o cunoscută Psihologia persoanei. în fiecare celulă. Pe scurt: forma. ritmul şi durata. având acelaşi rol de îndeplinit şi găsibilă în acelaşi loc al cromozomilor. o anumită geneză. temperamentul şi celelalte. legăturile nu sunt chiar complete. să zicem 4. De asemenea se ştie că fiecare fel de geneză are. dezvoltarea organică. forma nasului. fapt care are foarte stranii consecinŃe. Numărul cromozomilor e constant. tata. biolog la Institutul de Genetică din California . statura. . Fiecare din cele două lanŃuri de geneze conŃine tot materialul necesar pentru formarea unui individ. după cum am văzut în figura 10. de alt tip. care are o funcŃiune diferită şi bine definită. este totdeauna aceeaşi. în mod regulat şi invariabil. Această dublă natură a sarcinii noastre ereditare are o mulŃime de urmări asupra vieŃii. de la Institutul de Psihologie al UniversităŃii din Cluj. "Vrednic de ştiut e faptul că fiecare din miile de geneze e o substanŃă aparte. într-un anumit sens două persoane. sau 47. Astfel diferitele geneze pot fi şi numerotate şi. Prin urmare noi suntem dubli în ce priveşte genezele noastre. înlănŃuite împreună.

. fie lipsit de pigmentaŃia pielii. sau a ochiului. sau ceva asemănător . din aceeaşi pereche.. cealaltă. deci ar fi un idiot sau un debil mintal.. defectuozitatea unei singure geneze din pereche. o influenŃează şi cealaltă. ca geneza corespunzătoare. de la mamă. care vine de la mamă. cu care începem viaŃa. copilul ar fi infimi în funcŃiunea aceea. Diferitele perechi de geneze au funcŃiuni diferite în dezvoltare. Geneza care vine de la tată tinde să producă o anumită culoare a ochiului. astfel. el nu e idiot. ea singură. Activitatea genezelor în dublu este o măsură de asigurare. Dacă una influenŃează creşterea corpului. sunt defective . copilul e pe rând. e de la sine înŃeles. Acum. dacă ea ar fi singura geneză care ar conduce lucrul. cealaltă. Fiecare fel de substanŃă este prezentă în fiecare celulă în două doze: perechea de geneze.. Dacă una din cele două geneze are de-a face cu culoarea ochilor. O geneză din fiecare pereche vine de la tată. Dacă una din geneze are de-a face cu producerea şi determinarea unei anumite părŃi din creier. geneza de la mamă un creier superior şi. atunci această geneză normală. individul are două şanse .în loc de una . nimerite în pereche. le are aşa de mici încât nu pot fi observate. Cei doi membri ai fiecărei perechi de geneze au una şi aceeaşi funcŃiune. în chipul acesta. Rânduială firii de-a avea doi părinŃi.adică atât cea de la mamă cât şi cea de la tată . nu are urmări rele... Numai atunci când genezele din cele două lanŃuri. fie înapoiat mintal. O geneză poate produce ceea ce e bun şi sănătos. în vreme ce geneza de la mamă tinde să producă o altă culoare. Geneza de la tată produce un creier sărac şi astfel un individ stupid.. ceva ce e bolnav şi infirm.de a-şi dezvol ta în mod normal fiecare din funcŃiunile sale. preia întreaga sarcină. ca urmare.. totuşi ei se deosebesc în felul lor de-a-1 face. cu acelaşi lucru are de-a face şi cealaltă.. un individ înzestrat. un fapt de o extremă importanŃă practică: deşi cei doi membri ai unei anumite geneze au de a îndeplini unul şi acelaşi lucru.. sau dacă are. să fie normală. adică avantajul de a fi dubli. fie leneş.. atunci tot cu culoarea ochilor are de-a face şi cea de-a doua. aşa încât copilul e normal. nici înapoiat mintal.. fie stupid.numai atunci func Ńiunea respectivă a urmaşului e şi ea defectivă şi. .EREDITATE ŞI SPIRIT 227 Duplicarea se aplică fiecărei părticele din miile de geneze. Se poate însă întâmpla.. De pildă o geneză de la tată poate fi defectuoasă.

cum vom vedea îndată . rezultaŃi din atari părinŃi. Copiii.. dar nu şi atunci când cealaltă e dominantă. a fost numită geneza recesivă. cit.poate să apară în urmaşii lor. a fost numită geneză dominantă. prin care se mijloceşte funcŃiunea inteligenŃei. pp. a cărei funcŃiune nu se mai manifestă. şi deci produce prostia. atât numai că ei poartă cu ei. cu amândouă genezele privitoare la inteligenŃă recesive. e o geneză recesivă. cu ambele geneze normale. care . în conformitate cu legile probabilităŃii de la baza mecanismului eredităŃii. în mod latent şi germenul slăbănogiei. Cum însă caracterele genezei recesive nu se manifestă decât atunci când ambele geneze sunt recesive. Geneza care creşte creierul. însemnează că geneza dominantă îşi manifestă singură acŃiunea. Genezele dominante sunt de 3 ori mai numeroase decât genezele recesive sau defective. adică vor prezenta o geneză dominantă şi alta recesivă. copiii vor fi hibrizi. Figura 11 ilustrează cazul: T N. 150-151 M. vor avea inteligenŃă normală ca şi mama. e o geneză dominantă. care formează organul şi-i conduce funcŃiunea în condiŃii normale. Geneza normală. e lămurit că asigurarea pe care o aduce constituie raŃiunea biologică pentru care avem doi părinŃi în loc de unul. iar aceea care-1 împiedică. op."1 MECANISMUL EREDITĂłII iii Să înşirăm cazuri de ilustrare concretă.. cum se lucrează ereditatea: "Presupunem un tată slăbănog la minte.. şi o mamă inteligentă.228 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI Socotind dublarea genezelor în această lumină. . Mărgineanu. iar geneza defectuoasă.

(fig. adică inteligenŃi sau sănătoşi fiziceşte. are tot o singură geneză recesivă. cu o singură geneză recesivă. ci numai faptul dacă un element e cel puŃin diferit. se fece mare şi se căsătoreşte cu o parteneră care are două geneze recesive. vor fi proşti. şi.EREDITATE ŞI SPIRIT 229 Presupunem acum că un atare copil. întrucât defecŃiunile nu se manifestă. se căsătoreşte cu o parteneră (partener). In conformitate cu legile probabilităŃii. Cei doi bani pot cădea . întrucât ordinea nu importă. amândoi părinŃii sunt normali. şi odată coroană-coroană. de 2 ori număr-coroană sau invers. atât numai că amândoi poartă sâmburele stricăciunii în structura lor genetică. coroană-număr şi coroană-coroană. care. etc.cum am văzut . jumătate din urmaşi vor avea ambele geneze recesive. Figura 13 ilustrează cazul: e. ale cazului când aruncăm doi bani deodată. cu o geneză recesivă moştenire. vom avea 4 permutări şi 3 combinări. cealaltă jumătate vor avea numai o singură geneză recesivă şi astfel vor fi deştepŃi. deci. numărcoroană. SSSSS * . 11). cele 4 permutări pot fi reduse la următoarele 3 combinări: odată număr-număr. la fel. Potrivit legilor probabilităŃii. adică 4 posibilităŃi de aranjare.număr-număr. Figura 12 ilustrează cazul: M Presupunem acum că un urmaş din primul caz. sau 4 permutări.

. care în ochii ei trecea drept cel mai deştept om din lume. propunându-i sacrificiul de a-i lua în căsătorie. în manifestările lor. inteligenŃa artistei şi frumuseŃea lui Shaw. a scris lui Bernard Shaw.. dar altfel. cetatea filmului. unul defectiv într-o privinŃă. vor fi normali în amândouă privinŃele.. cu ambele geneze recesive. şi niciodată coroană. din schema de adineauri. Un ban ale cărui amândouă feŃe sunt leu. atât în aparenŃă cât şi în fond. nu pot avea decât toŃi copiii idioŃi . se pare totuşi că artista a avut dreptate. Judecând după cazul de adineauri. dând 25% din urmaşi pe dea-ntregul stupizi. la un recurs. cu ambele geneze ale inteligenŃei recesive. nu poate cădea decât leu. Se zice că o artistă din Holywood.. Figura 14 ilustrează cazul: C. cu multă atenŃie faŃă de ideile genetice.d) cu câte o geneză recesivă şi alta dominantă.. adică în căsătorie.. temându-se. pot pierde. un alt copil (b) idiot.ceea ce. e perfect natural. adică cu amândouă genezele dominante. ca lucrurile să nu se petreacă pe de-a-ndoaselea şi copiii să moştenească. Presupunem că individul b. şi doi copii (c.. dar având o altă pereche complet recesivă. se căsătoreşte cu un partener cu ambele geneze corespunzătoare normale.. vor purta în ei sâmburii ambelor defecte. deci tară putinŃă de tămăduire. privitoare la regenerarea rasei omeneşti. în aparenŃă normali. Doi părinŃi idioŃi. Se spune de asemenea că Shaw ar fi respins oferta. dar în fond numai pe jumătate sănătoşi. . şi care. Urmaşii acestor doi părinŃi..230 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI Avem astfel un copil (a) complet normal şi în aparenŃă şi în fond. altul defectiv în altă privinŃă. în credinŃa că urmaşii lor vor avea inteligenŃa lui şi frumuseŃea ei.. în conformitate cu aceleaşi legi ale probabilităŃii. ca şi primul copil. fiind astfel cei mai frumoşi şi mai deştepŃi din lume.

se ridică . copiii poartă sâmburele tuturor defectelor părinŃilor. întradevăr numărul combinărilor ce se pot face cu cele 24 perechi de cromozomi. Figura 16 ilustrează cazul: Dar lucrurile se pot întâmpla şi întors. de pildă aşa: &*»*»<&>*» &rm & * ^ e» m m VSS*Z?i în lumina exemplelor de până aici. H. . în mod latent.la astrono- V t. Morgan . putem trage concluzia că posibilităŃile de grupare a genezelor . în care părinŃii sunt defectivi într-o serie de geneze..şi astfel .de determinare a configuraŃiilor biologice sunt nespus de multe. fără însă a fi defectivi la unele şi aceleaşi geneze amândoi deodată.aşa cum a arătat Th.. ei sunt deplin normali. dar pe plan de manifestare reală.1 Figura 15 ilustrează cazul: T C. -t. Ele sunt aproape infinite. Cât de binefăcătoare e orânduirea că înmulŃirea noastră se face totdeauna prin unirea genezelor a doi părinŃi se vede şi din schema următoare.EREDITATE ŞI SPIRIT 23.

N. cunoscând legile. depăşeşte pur şi simplu închipuirea omenească!"2 ÎNTREBĂM ŞTIINłA 1. Mărgineanu. de fiecare cromozom .Hazardul.481 de posibilităŃi. Ce calcul se face atunci. de ce nu creează şi ea viaŃa? Nu 1 2 Notă: Azi aproape 6 miliarde. încât avem de-a face cu geneze recesive? 2. op. raportat la populaŃia globului. Acelaşi lucru se întâmplă tot atunci şi cu celula generatoare paternă. Aş mai vrea să ştiu de asemenea: de ce legi ascultă celula generatoare maternă. De unde accidentele astea genetice ale vieŃii? 3. sau zeci de mii de geneze. pe care le-am obŃine cu cele câteva mii.429. 152-155.232 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI mica cifră de 282. căci încă nu se diferenŃiaseră boabă de boabă. ce sentinŃă se pronunŃă atunci. al căror număr se ridică la sute sau mii. pp. însemnează de 141 de ori şi ceva mai mult. ştiinŃa. de aproximativ două miliarde de inşi1. sau ale Celui ce le-a făcut? Cine urmăreşte aplicarea lor? Mendel. Ceea ce. de pică hotărârea expulzării. pe materialul acelor perechi şi nu pe-al altora. întâmplarea? E ăsta un răspuns? . ceea ce însemnează reducerea formulei cromozomice de la 2N. . Morgan.numărul combinărilor posibile. când îşi frânge gâtul şi păŃeşte aceeaşi reducere cromozomică? 7. Prin ce împrejurare vine defectarea genezelor. De vreme ce însă caracterele ereditare nu depind numai de combinările posibile cu numărul de 24 de cromozomi. sau din 48 la 23-24 perechi cromozomice9 6. când în procesul de fecundare elimină prin cele două globule polare jumătate din nucleolul său. Cine Ńine contabilitate în infinitul mic? 4. la N. şi iată se şi treziră afară din simfonia vieŃii? . ci şi de genezele din ei. Cine face calculul probabilităŃilor şi încă n-a sfârşit probabilităŃile? 5.Legile? Ale cui legi? Ale lui Mendel? Legile sunt ale celui ce le găseşte.536. sau Autorul lor? Ce vreŃi să înŃelegeŃi prin legile vieŃii? Că viaŃa şi le-a dat sieşi de la sine şi se supune lor? Aşadar ştiinŃa. cit.

însă a şti puŃin. Autorul vieŃii şi al legilor ei e Dumnezeu. universul a ajuns să fie cunoscut. găsindu-le. că am împins consecvenŃa cercetării aşa de departe. fiindcă realitatea vie. pe care ştiinŃa a izbutit să-l obŃină. şi a face gâlceava că ştii totul. în ochii savantului unor îndepărtate vremuri viitoare. aşa bum e. în desfăşurarea timpului. Iată însă o întrebare. atunci când afirmă fierbinte existenŃa unui Dumnezeu personal. în întregul lui. cu adevărat. încât împingând întrebările a ajuns să dea de limitele cunoaşterii ştiinŃifice. în definitiv. cei ce se mărginesc numai la cunoştinŃa unilaterală. pe care ştiinŃa. nici măcar la capătul ultim al cercetărilor sale. de ce lumea este supusă tocmai acelor legi.ceea ce păŃesc numai petecani ştiinŃei. încât ştiinŃa a ajuns a cunoaşte toate legile care guvernează procesele lumii. nu se explică suficient. De aceea. Să mai presupunem că spiritul teoretic şi-a sărbătorit şi acest ultim triumf al lui. inevitabil ajung în înfundătura aroganŃei care nu ştie nimic . şi nu altele şi. A nu şti şi a recunoaşte aceasta. dar totuşi străbătând-o. asta e descalificare şi ruşine. analizelor şi microscoapelor. şi îndeosebi omul e socotit mai mult numai din partea l u i materială. exterior lumii. şi totdeauna o vinovăŃie. oricare. le-a stabilit. ca un ciclu închis de relaŃii. să presupunem ca fapt împlinit.EREDITATE Şl SPIRIT Z33 poate9 Nu! Fiindcă şi viaŃa şi legile depăşesc hotarele ştiinŃei şi nu pot fi cuprinse şi ştiute absolut decât de Cel ce a creat viaŃa dm nimic. de-a putea întruni într-un sistem închis toate relaŃiile şi cauzele care compun fenomenalitatea lumii. e din ce în ce mai necunoscut. de ce ciclul închis. In adevăr. ştiutorul şi susŃinătorul lor. are tocmai limitele pe care Ie are. nu e totdeauna o vinovăŃie uneori e chiar virtute. De aceea se şi întâmplă atâta gâlceava. "Cel ce ştie mult. Omul. Realitatea. şi că. până în ultima lui taină. supusă simŃurilor. şi anume: de ce universul are tocmai forma pe care o are. In momentul acela va fi rămas totuşi o întrebare căreia ştiinŃa nu-i va fi răspuns încă. care e Dumnezeu. nu ştiinŃa omului. şi care a creat-o din nimic. printr-un act suveran de alegere din infinitul posi- . şi nu se supune altor legi? Iată nişte întrebări cărora ştiinŃa nu le va fi dat răspuns. căreia îi răspunde religia. pe acela consecvenŃa şi adeveritatea teoretică îl duc până în sanctuarul religiei. ca o icoană perfect închegată. Iară referinŃă şi la autorul ei.

Ni se pare. . un interval de vreme. 92-93. pp. Cele două atitudini. Se poate vedea . raze. fără să trebuiască a mai înghesui genetica la colŃul neputinŃei cu urgia întrebărilor. fără îndoială. J945.234 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI bilităŃilor. ştiinŃifică şi religioasă. cu afinitate. Bucureşti. vicii pe care. stând în afară de lume.ba nici măcar să nu ştie că e urmărit cumplit de microscoape. care-i înconjoară domeniul. cu iubire pentru această unică formă a ei. în adoraŃie pentru fiinŃa care. reacŃii. ca să se prindă momentul şi împrejurarea când o cromiolă sau geneză domiTudor Vianu. depăşeşte limitele ştiinŃei pozitive."1 Pricepem prin urmare. Ceea ce însă trebuie combătut. dincolo de biologie şi probabilitate. zi şi noapte. adevăraŃii savanŃi nu le practică niciodată. o conduce şi o susŃine cu iubire. Ed. fără ca experienŃa să stingherească insul de observaŃie cu nimic. dogmatismul ei îngust şi miop. în mersul său obişnuit de vieŃuire . că problema eredităŃii mai are un capăt. asupra căreia se întinde ancheta ştiinŃifică. Publicom. a creat-o. LEGILE ŞI FĂRĂDELEGILE Dacă ştiinŃa ar putea prinde momentul când apare în părinŃi o geneză defectivă. ar însemna pentru ea un adevărat triumf. numai când ar fi posibilă examinarea pe viu. ci mai mult decât atâta. prin urmare. este aroganŃa ştiinŃifică. atât în infinitul mare. cât şi în infinitul mic. şi. In marele cadru de mister al lumii.pentru cine vrea să vadă . Filosofia culturii. atitudinea ştiinŃifică poate continua să-şi dezvolte valorile ce-i sunt proprii. că spiritul de consecvenŃă şi veracitate trăit cu ultima adâncime. în lumina analizelor de până acum. Chiar numai factorul eredităŃii. se transformă chiar în ardoare. ani de-a rândul.că un atare chip de-a rezolva gâlceava între ştiinŃă şi religie nu presupune nicidecum o renunŃare la atitudinea ştiinŃifică. ca să fie cunoscut îndeajuns. Aceasta. în simŃ pentru misterul. vine să mărturisească nu numai relativitatea spiritului ştiinŃific şi nu numai insuficienŃa sa în faŃa ultimelor probleme ale speculaŃiei. de altfel.

Cam aşa cerea doctorul Carrel . acum 3. a dat omului legile vieŃuirii sale şi puterea de-a vrea sau a nu vrea să le respecte . De aceea. cu oarecare bunăvoinŃă. decât teoria cromozomică modernă. de Mântuitorul însuşi prin revelaŃie. îşi primejduieşte viaŃa sa. până la formele Fapte 17. aduce infirmitatea în fire. printr-un abuz de libertate. dată în nucleu lui Moise. că iniŃia pe Moise în tainele eredităŃii nu este nici o mirare.EREDITATE ŞI SPIRIT 235 nantă devine o geneză recesivă. gândite de Dumnezeu. Dumnezeu 1-a prevenit pe om şi—1 previne mereu. întrucât cine poate să cunoască mai bine omul. dacă se învoieşte să rămână între rosturile sale. fiindcă ştie absolut. .cinstea primejdioasă a libertăŃii voinŃei. . textul desluşeşte problema eredităŃii mult mai bine.Dumnezeu: mobilul. care cunoaşte desăvârşit totul. Nu e nici o mirare: Iisus avea conducerea spirituală şi înainte de venirea Sa în trup omenesc. întrucât indică şi factorul primordial al eredităŃii . ■ în condiŃiile absolute ale cunoştinŃei nu e decât Dumnezeu. Fireşte.5oo ani pe muntele Sinai. francez de baştină. GENETICA ACUM 3. Dacă însă omul nu vrea să rămână în rosturile firii. fără să stingherească libertatea de mişcare a omului. trăieşte şi există1. întrucât omul vieŃuieşte contra intenŃiei lui Dumnezeu. documentul există.alt american. atunci îşi viciază libertatea sa. ci merge împotriva legilor vieŃii. Păcatul deci e călcarea legilor vieŃii. decât Cel ce 1-a făcut şi i-a dat legile vieŃii? Cuvântul acesta rămâne adevărat chiar dacă Dumnezeu ar fi făcut numai prima celulă vie şi în ea ar fi comprimat toate posibilităŃile ulterioare de dezvoltare. vieŃuieşte după fire în toată libertatea. întru atât zicem că păcătuieşte.500 DE ANI Cu toată mirarea multora. împotriva firii.om de impresionantă sinteză a formelor culturii. 28. Pe urmă. < Iată Genetica modernă. şi. Deci. şi la început preot . Fapta aceasta are urmări. nu se va întâmpla niciodată ca ştiinŃa omului să ajungă în condiŃiile absolute ale cunoştinŃei. izvorul şi susŃinătorul a tot ce se miş că.

şi se înseamnă şi în sămânŃa sa. După teoria cromozomică. v■ ■ ■ . păcătuieşti împotriva lor.pentru cei ce Mă urăsc. Daca va fi fost creaŃia aşa. se înseamnă undeva. calcă viaŃa propriilor lor copii. Stăruim asupra faptului că Iisus e creatorul omului şi ca gen aparte şi ca persoană îndeosebi până la sfârşitul vremii. ■•. Eu. Toate faptele omului. cătră cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele. genezele recesive apar în ascendenŃi în chip independent. care pedepseşte vina părinŃilor în copii până la al treilea şi al patrulea neam . dar prevenindu-i că. într-o nevăzută carte. ŞtiinŃa. Deuteronom 5: 9..■.. nu ne mai tocmim. ■ . încă nebănuite de noi. pentru o eventuală progenitură? Ca să răspund pe scurt. aceste granule infinitezimale degenerative şi cu urmări dezastruoase. nu după legile probabilităŃii. . Legile vieŃii sunt legile Creatorului. Domnul Dumnezeul tău.. neavând termenul. nu poate da răspunsul la întrebarea: cum au apărut în ascendenŃi genezele defective. Dumnezeu e cu atât mai mare. care nu sunt altceva decât legile probabilităŃii. prin ce accident. văzurăm cum apar genezele recesive în urmaşi: după legile eredităŃii. apar în cromozomi.236 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI prezente şi viitoare. în cazul când Ii calcă legile. sau după care legi? Sau mai pe larg: prin ce împrejurare. In această creaŃie conlucra cu părinŃii pământeşti menajându-le libertatea. După textul Scripturii e clar că toată recesivitatea apare în părinŃi pe urma vreunui păcat. 10. ... . Deci.Şi Mă milostivesc până la al miilea neam. că Dumnezeu n-ar avea cuvânt în biologie şi că venirea lui Iisus la nuntă ar fi numai un simplu fapt divers. şi cu aceasta îşi trage urmaşii sub povara isprăvilor sale. sunt Dumnezeu râvnitor. fără o semnificaŃie neînchipuit mai largă pentru aducerea şi conducerea personală a fiecărui om ce vine în lume. toate mişcările lui. . independentă şi anterioară procesului eredităŃii. nu scapi fără mustrarea lui Dumnezeu. de unde nu erau. ci după legile care atârnă peste fărădelegi.

atâtea feŃe omeneşti.Q Q f A "^i: O E' . Suntem prin urmare de obârşie spirituală. Astfel.. DISPOZIłII DE DREPT BISERICESC CONFIRMATE DE GENETICĂ în spiritul teoriei cromozomice. înainte de a te urzi în pântece. încât numărul lor să împlinească toate posibilităŃile de configuraŃie câte le oferă structura noastră genetică9 De faptul că suntem oarecum anteriori faŃă de forma noastră pământească. la rudenia de consângenitate. căsătoria e oprită la infinit. învăŃându-1 pe Ieremia când acesta încerca să se apere de misiunea cu care-1 rostuise pe pământ: Ieremia 1: 5. ca intenŃie a lui Dumnezeu. existăm ca gând. şi împlinind un destin. Cine ştie. în linie directă. iar în linie colaterală se îngăduie abia la depărtarea gradului opt: A y' \ c.. te-am sfinŃit şi te-am rânduit prooroc printre popoare.EREDITATE ŞI SPIRIT 237 înainte de a exista ca persoane pământeşti. între ceilalŃi fii ai lui Dumnezeu şi fraŃi ai noştri. făpturi spirituale. ca de pildă oprirea căsătoriei între rudenii. trimise vremelnic într-o închisoare de carne şi oase. însuşi ne spune. putem înŃelege şi unele norme de drept bisericesc. în fluviul timpului. dacă nu El are de adus în viaŃa pământească.

Iată de ce Biserica. genezele lor dominante acopăr infirmitatea corespunzătoare şi. în pereche perfectă.cum zice Scriptura . strănepoŃi. câteva grupuri de geneze recesive . NEUROLOGIE ŞI PSIHOLOGIE Instinctul. 7 sau 8 de rudenie se vor căsători întreolaltă.până într-al treilea şi al patrulea neam. 5. Când omul se amăgeşte. infirmitatea fără leac. sau porunca aceasta iraŃională a firii în vederea rodirii de copii.urmare a cine ştie ce păcate . . Unirea averilor a fost pricină de multă bătaie de la Dumnezeu: sau multă bătaie au mâncat oamenii de la lăcomie. atunci în copiii lor vor apărea. astfel. corespunzătoare acestei perechi. în gradul 4.însă în stare latentă. 6. ieşind din rosturile firii. şi încă aspru pedepsit. ENDOCRINOLOGIE. şi deci. declară vinovate asemenea căsătorii şi le opreşte. cu probabilitate maximă. Dacă însă urmaşii. .238 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI SituaŃia transpusă în schemă genetică ar avea forma şi interpretarea urm ătoare: T itssM De la un strămoş primar. nepoŃi. genezele recesive ale străbunului. nu scapă nepedepsit. urmaşii au toată aparenŃa sănătăŃii. observând degenerările ce trebuie să le îndure urmaşii căsătoriŃilor rudenii. Dacă se urmează şirul căsătoriilor cu persoane sănătoase în privinŃa aceea. are binecuvântările şi primejdiile ei. se transmit în copii.

fie ca femeie. Acestea sunt un fel de substanŃe chimice. hormoni. ale căror hormoni încă au misiunea să agerească şi să activeze alte funcŃiuni. precum şi de bună învoială între raŃiune şi instinct. producând celulele germinative. au o funcŃiune dublă: una internă. creierul. spre deosebire de celelalte. Mai au pe urmă rostul să stimuleze funcŃiunea celorlalte glande. Aşa de pildă.EREDITATE ŞI SPIRIT 239 Ca să înŃelegem această pedepsire automată a viciilor. toxine. acestea. iar dacă n-o are. avem răsfirate în organismul nostru vreo 7-8 glande cu secreŃie internă. un fel de săruri care au rostul să agerească nervii. iar secreŃiile lor. Glandele care izvorăsc hormonii şi se află în sectorul cel mai de jos al corpului au. secreŃie celulară a fiecărui Ńesut aparte. Toate împreună au rost şi influenŃă cu deosebire asupra sistemului nervos şi a capitalei sale. Toate la un loc dau ceea ce se numeşte mediul nostru interior. pe lângă alte rosturi. apar tulburările organice şi funcŃionale. foarte energică şi netă. mediul endocrin. Ne interesează efectele. secretând hormonii.cu un cuvânt hormonii sunt agenŃii de stimulare a vieŃii. In sânge se mai află şi vitaminele. fie ca bărbat. să stârnească la lucru diferite organe interne. să învioreze gândirea. Pentru ca organismul să funcŃioneze bine. să ne facă viaŃa plăcută şi cu interes pentru ea . determinată. Schema următoare ne face să înŃelegem care-i cumpăna ce trebuie urmărită: . corpului întreg. şi pe acela de a da o configuraŃie specifică. Printre aceste glande sunt şi cele ce rodesc sămânŃa de om. Studiul acestor glande se cheamă endocrinologie. defectele şi conflictele. sau mediul humoral. printr-alte zone ale corpului. un întreg convoi de neputinŃe. la care ajunge instinctul. nu strică şi oarecare cunoştinŃe de endocrinologie şi neurologie. acest mediu interior trebuie să aibă o compoziŃie normală. şi-i împinge pe oameni într-o viaŃă contra firii. şi a doua externă. microbi şi celelalte. Iată cam cum are să se schiŃeze o relaŃie de conflict.

î**'ÎJft:*^tîfMf EA .. ÎMPĂRĂłIE I' ...*s..

putem înŃelege. De ce oare e rânduială de-a-ndoaselea. despre aceste noutăŃi gingaşe. Schema ne mai pune pe gânduri asupra unui lucru. ca mai toate scânteile. gloanŃele instinctului. deşi e fără minte. anunŃând ocazia şi poruncile instinctului. pe rând. valorile ies din conflictele susŃinute. nările şi gura sunt zone erogene. dar acŃiunea lor trebuie întovărăşită de înfrânare. FuncŃiunile genezice se deşteaptă încă din vremea copilăriei. următoarele: că instinctul. la cel dintâi motiv semnalat de ochi. sub acŃiunea ei. fireşte că răspunderea căderilor nu rămâne numai în seama copiilor. ca. . ci părinŃii au să dea seama. când mintea nu ştie să înfrâneze unele ca acelea. (Ce bine! Şi ce rău. deci după fire. să se dezvolte şi să se agerească întreg organismul şi cu deosebire sistemul nervos. ochii. sau a lui Dumnezeu. iau la Ńintă capitala sistemului nervos. urechile. când însăşi stăpânirea minŃii e coruptă şi cenzura cumpărată!) Apoi.. Se pare că în multe privinŃe şi în multe domenii. In privinŃă neurologică şi endocrină. Copiii se reazimă pe mintea părinŃilor. fără învoirea minŃii şi fără încuviinŃarea câtorva cenzuri. aflându-se în orice moment în toată structura sângelui. De altfel. aşa trebuie să fie: încă din copilărie să izvorască această energie interzisă. creierul. fie că ar lipsi înfrânarea.EREDITATE ŞI SPIRIT 241 Din această schemă tehnică. atât organic cât şi funcŃional. Deci hormonii se dovedesc izvorând cu rost. ci. la vreme. tot atâtea porŃi de cremene şi iască în care mediul din afară loveşte cu amnarul în mediul dinlăuntru şi-1 aprinde cu scânteile poftelor spre văpaia faptelor.. nu pe vreo cale a lor aparte. deodată se şi reped în poarta forului de judecată. fie că ar lipsi hormonii. ? Dacă socotim datoria părinŃilor de a-şi supraveghea şi de a-şi preveni copiii. totuşi nu poate trece la faptă. altfel creşterea sănătoasă a organismului şi a sistemului nervos ar fi profund alterată. că hormonii.

într-un fel. Deci n-am să strâmtorez pe nimeni spre porŃile Cerului. spre un câştig mai bun. decât oglindirea de lună pe vălurelele apei. aprofundând corespondenŃa mediului endocrin cu mediul moral. se văd valurile apei. iar desfirânarea ca o povârnire spre dezechilibru. dar nu îndrăzneşte nimeni ca să le-o spună. care crede că.autorul şi stăpânul vieŃii . Chiar autorii de cărŃi privitoare la această poruncă a firii dau sfaturi mai rele de cum ar da la vite. al bărbatului. şi într-alt fel. Cam aşa ceva ar fi atingerea sufletului cu undele trupului. întretăindu-se în cercuri. până la un loc. Astfel bărbatul dobândeşte. Dar dorm cam tot pe aceeaşi dungă şi oamenii ce nici nu vor să ştie de vreo socoteală. înclinat mai mult spre tiranie. Medicul.e. e bine să precizăm limitele biologice şi psihologice ale acestei porunci a firii. de vreo frână morală. De i-ar îndruma măcar la rânduială vitelor. Şi totuşi se răsfrâng întreolaltă. povăŃuind pe oameni. Hormonii. Intelectualitatea biruie asupra sensibilităŃii. Ei nu consideră omul şi în natura lui morală şi spirituală. şi sentimentul virilităŃii sale. Este o corespondenŃă între trup şi suflet. Sunt oameni care ar vrea să petreacă după dreapta socoteală. şi pe ele mişcându-se petece de lună. pe lângă configuraŃia vigorii anatomice. sau de vreo pedeapsă automată şi fără îndurare a libertinajului lor. Mă folosesc însă de orientarea spre psihologie şi spirit a medicinii moderne. mai . un bun veterinar. care-i va ajunge din urmă. decât spre supunere. PresupuneŃi o noapte cu lună şi un lac liniştit. în care cineva aruncă două pietre în puncte diferite. nu mai puŃin deosebită de trup. puterile minŃii se dovedesc creatoare. Cu alŃii e activ. deşi sufletul e de altă natură.242 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI INVITAłII LA DREAPTA SOCOTEALA înŃelegând înfrânarea ca o condiŃie de sănătate a sistemului nervos. între calitatea trupului şi caracterul sufletului. prin trup. evitând bănuiala de neînŃelegere a chestiunii şi. pe cât cu putinŃă. în urma căreia îşi dă silinŃa să fie mai mult o medicină preventivă. şi reflexul lor în conştiinŃă. influenŃează spiritul. n-are trebuinŃă de suflet şi de Dumnezeu . cârteala şi vijelia mâniei. ci ajut numai lămurirea problemei şi libera hotărâre a oricui. ar fi cu mult mai înŃelepŃi. al femeii. o interpătrundere ondulatorie.

trăind împotriva 1 Facere 3.nu e altul decât aventura. decât spre bunătate. 16. găsim o mare disonanŃă. Omul gândeşte cu toate organele sale. E înclinată mai bucuros spre suferinŃă şi supunere. Drept aceea. Cu cât notele diferenŃiale sunt mai accentuate. mai mult primitoare decât creatoare. hormonul feminin. veşnic atrasă (preocupată) spre bărbat1. Ce vrea unul. cu atât avem de-a face cu un caracter mai agresiv. Tot rostul fiziologic al bărbatului . însă i-au plătit femeile bine . dispuse ierarhic . Chiar şi mântuirea ei e condiŃionată de naşterea de fii . cu prima întâmplată în cale. Presimte prin instinct. Deci. 3 lTimotei2. nici lui Dumnezeu nu vor să se supună. 15. Mi se pare că tot aici trebuie căutat şi suportul trufiei. dacă am socoti numai capătul fiziologic al deosebirii bărbat-femeie. Poate de aici îşi are obârşia faptul că. i3 Regi 11. mai mult sensibilă decât intelectuală. Bărbatul e poligam din fire . îi păstrează totuşi însuşirile copilăriei: voce subŃire.că l-au smintit la minte. Tot rostul şi configuraŃia femeii e maternitatea. decât spre asuprire şi dominaŃie şi. Mintea ei e inima.EREDITATE ŞI SPIRIT 243 curând spre brutalitate.rânduială morală şi spirituală. prietena copiilor. nu prin judecăŃi. după Scriptură. Astfel. Caracterul agresiv al masculului se observă ca o notă comună şi în firea animală. are o acŃiune cu totul diferită. în iubire şi în sfinŃenie3. nu găsesc cuvânt mai expresiv ca înjurătura de Dumnezeu şi de toate cele sfinte.iar nu să-şi facă de cap. 3-4. .ca de altfel în întreg regnul animal . ca să trăiască într-o rânduială după fire . înfăŃişarea de copil. pe lângă configuraŃia anatomică. între instinctul poligamie şi instinctul maternităŃii e un adevărat conflict biologic şi pricină de tragedii.aşa ca evreii de odinioară şi ca turcii de până mai dăunăzi. mai ales bărbaŃii. Foliculina. nu corespunde cu ce vrea altul. iar când se aprind la mânie. proprie destinului de mamă.dacă stăruie cu deplină înŃelepciune în credinŃă. înŃeleptul Solomon avea o mie de femei. li s-au dat oamenilor normele divine şi minte. încât s-a lepădat de Dumnezeu2.

şi vom vedea că situaŃia lucrurilor. sau ei. impune categoric frâna a şaptea a lui Dumnezeu. Pomeneam că glandele genezice au o dublă funcŃiune: una endocrină. cade în viciul onaniei. mai obosit. morală şi spirituală. Din ce în ce. nu mai învaŃă la şcoală. mâinile . Creşterea corpului încetinită.e atinsă. până la căsătoria legală. Reamintim orânduirea firii. De aceea. memoria scoarŃa cerebrală a minŃii . face excese. încleştat de viciu. mai trebuie şi genetică. toŃi tinerii trebuie să fie curaŃi. COPIII NĂSCUłI IN LANłURI Presupunem că un copilandru. vărsând hormonii în sânge. Şi încă n-am isprăvit corespondenŃa endocrinologie . omul e o realitate mult mai complexă decât sectorul studiat de medic. fiindcă un convoi nesfârşit de necăjiŃi mă sileşte să le scriu durerea. ceea ce de multe ori au să plătească cu capul. sau măcar de o carte. sau urmaşii lor. Nu-1 află părinŃii. şi. împotriva spiritului. la primele anunŃări ale instinctului. şi alta externă. e din ce în ce mai retras. Iarăşi dovadă că nervii sunt într-o primejdie. binecuvântat şi plin de blestem. şi băieŃi şi fete.cu care a greşit . mintea se tâmpeşte şi încă repede. în realul lor. după cum urmează. sporesc şi urmările viciului. ca să normalizeze în ierarhia naturală. Dar chiar de n-ar zice nici unul. serios. nu mai e agerită de hormonii ce izvorau din sectorul respectiv. şi la orice vârstă . se află tot mai mulŃi medici care zic aşa. cu totul anarhic. Minunea e şi cu putinŃă şi cu trebuinŃă. parcă e bătrân. formând celule genezice. că organismul întreg şi îndeosebi sistemul nervos se dezvoltă bine datorită şi hormonilor genetici .neurologie şi psihologie. împotriva moralei. năbădăile acestui instinct anarhic. nu-i mai place joaca. Cu alte cuvinte. sporind cu vârsta. Dacă n-are norocul să dea de un sfat. cearcănele vinete pe lângă ochi îl dau de gol . ImaginaŃia nu mai e vioaie. cu fecioria păzită. mai tăcut.pentru cine ştie să vadă. De îndată ce viciul sau desfrânarea de orice fel.244 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI firii.însă numai sub o cenzură de înfrânare.îi tremură.

EREDITATE ŞI SPIRIT

245

- cazul e acelaşi - încleştează pe om, atunci Ńesuturile glandelor, masculine sau feminine, sunt peste măsură de mult solicitate şi silite să furnizeze material extern şi, prin urmare, nu mai pot secreta şi hormonii trebuitori în sânge. Se întâmplă adică un dezechilibru în mediul endocrin. Acest dezechilibru se răsfrânge asupra sistemului nervos, în felul că celulele nervoase, nemaiavând agenŃii stimulatori cuveniŃi, degenerează, mai întâi funcŃional, şi insul respectiv începe să fie fleşcăit; iar dacă desfrânarea continuă, celula nervoasă moare. Desfrânarea omoară milioane de celule nervoase. Mai trebuie ştiut şi aceasta că toate Ńesuturile se refac, afară de celula nervoasă. Omorâtă odată, nu mai învie niciodată. Presupunem că tânărul-bătrân vrea să fie şi el în rând cu lumea, vrea să se însoare. Nu izbuteşte. Nici pe el nu-1 prea atrage femeia, şi nici fetele nu se simt atrase spre el. Ce e la mijloc? Viciile instinctului i-au stins vioiciunea, i-au şters farmecul, l-au fleşcăit cu totul, nu mai aprinde dragoste, ci milă. De milă ca de silă nu faci casă. Doctorii sfătuiesc: femeile sau căsătoria. Fireşte, un viciu nu va ieşi cu alt viciu, - chestiunea rămâne mereu într-un cerc vicios. Dar căsătoria, chiar dacă se face, poartă ponoasele trecutului şi mustrările viitorului. Astfel bărbatului, de pe urma viciilor de tot felul şi de pe urma dezechilibrării funcŃionale totale sau locale a sistemului său nervos, i se întâmplă că pierde frâna nervoasă a ritmului său funcŃional şi nu se va potrivi poate niciodată cu ritmul femeii sale - neostenită în astfel de vicii. Osteneala şi scârba ei abia acum începe, căci mereu va rămâne nemulŃumită, ceea ce îi va pricinui nevroze, dureri regionale şi gânduri de căutare în altă parte. Nu e ea de vină că-1 va părăsi, ci trecutul bărbatului se răzbună. Bărbatul, aşa cum l-au desfrânat viciile, nu mai corespunde instinctului maternităŃii femeii sale, şi aşa trebuie să-şi tragă plata: rămâne fără urmaşi sau şi tară soŃie. Dar să presupunem că, totuşi-totuşi, i se va nimeri ca să aibă şi urmaşi. Aceştia vor purta următoarele poveri părinteşti: o sănătate şubredă, un chip îmbătrânit, diferite neputinŃe fără leac, iar de scapă cu zile vor fi nişte chinuiŃi ai soartei şi slabi de minte. Cum şi de ce ? Iată cum şi de ce: ştim de adineaori că toate faptele insului se înseamnă în două locuri: undeva într-o contabilitate nevăzută, şi al doilea, ceva mai văzut, în grăuncioarele de cromatină, în genezele cromozomilor, adică

246

CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI

în factorul biologic al eredităŃii. Şi-a distrus părintele cu viciile lui milioane de celule nervoase? Acestea, nemairefacându-se niciodată, ci totalul celor distruse şi sănătatea la care se găsea în momentul când îşi chema un urmaş pe lume, reprezentând situaŃia lui, se şi însemnase în stocul de cromozomi, cu atâtea geneze recesive mai mult, ceea ce n-ar fi păŃit dacă ar fi avut o purtare mai bună. VreŃi dovadă la îndemâna oricui? Iată-o: nu lovesc pe nimeni, dimpotrivă simt alăturea cu durerea oricui. Să zicem că o pereche de oameni n-au avut pacoste cu viciile tinereŃii, deci n-au sistemul nervos şubrezit dintr-o vină ca aceea. Totuşi, nevoile vieŃii ostenesc nervii oricui. Această ostenire a vieŃii e de fapt o ostenire a elanului, a agerimii, a vioiciunii rezistente a sistemului nervos şi a celorlalte Ńesuturi şi umori. Acestea toate se înscriu numaidecât în patrimoniul genetic al eredităŃii, în vreme şi pe măsură ce se adaugă. Factorul biologic al eredităŃii rezumă starea oricărui moment, precum şi situaŃia biopsihică a părinŃilor, fie aparte, fie angajaŃi în procesul rodirii. Proba o dau copiii, care vin la intervale mai mari de vreme. Cei din tinereŃe sunt mai vioi, mai sprinteni, mai sănătoşi, mai ageri la minte; pe când copiii veniŃi mai la bătrâneŃea părinŃilor sunt mai molâi, mai împiedecaŃi, mai bătrâni. Nu au nici o vină şi nici un leac. Aşa sunt construiŃi genetic şi ireversibil, realizându-se armonia ce se vede, cu materialul ce li se dete, în răstimpuri de vreme. Revenind la corespondenŃă, pricepem mecanismul după care apare în lanŃul cromozomilor roiul boabelor de neghină, genezele recesive şi ravagiile ce le pot face ele, dacă nu sunt scoase din lucru de perechea mai sănătoasă a celuilalt părinte. Mai sunt urmări ale desfrânării şi destul de grele încă din tinereŃe. Poate s-a bănuit din cele de până aci, că organismul întreg se piperniceşte, glandele în totalul lor rămân atrofiate, scoase din lucru şi' cu toate urmările acestui dezechilibru umoral. Aşa se ajunge pe rând la atrofierile diferitelor organe din iconomia generală a corpului, şi aşa apar sterilitatea, nevrozele şi o stare generală de boală, sau o predispoziŃie spre tot felul de boli. Nu mai vorbesc de stările sufleteşti: frica, slăbirea minŃii, obsesii, ideile fixe, răstălmăcirea înŃelesurilor, şi o continuă muncire de conştiinŃă. E reacŃiunea sufletului la starea mizerabilă în care i-a ajuns casa prin patimi.

I

EREDITATE ŞI SPIRIT

247

CEI CE-ŞI BEAU MINTEA

Grozavă expresie şi adevărată cuvânt cu cuvânt. Ne reamintim efectul hormonilor asupra scoarŃei cerebrale: excită spre poftele genezice. Exact acelaşi lucru îl face şi alcoolul, sub orice formă şi la orice grad de tărie; aprinde mintea spre aceleaşi pofte. Nu suplineşte însă nici un hormon în rolul lui binefăcător, ci pe oriunde trece ameŃeşte, arde şi atrofiază. Omoară alte milioane de celule nervoase şi fire telefonice. Toate isprăvile se trec la activ, întocmai ca mai sus şi se transmit zestre părintească la copii. Mai grav: dacă prea din tinereŃe se dedau flăcăii la must, se întâmplă că ajung neroditori. Glandele lor genezice se vor atrofia şi vor produce nişte celule incapabile de rodire. Se apără şi firea pe cât poate: nu ia în spate orice i se-ncarcă. Chiar dacă se dau la vin mai târziu şi încă nu scapă de pedepse. Aşa de pildă, cercetătorii în chestiune au găsit forme monstruoase de spermatozoizi, având ba două capete, ba două cozi, ba alte forme, efecte ale beŃiei.1 BeŃia îşi înscrie urmările până şi în celula genezică, mică de 60 de miimi dintr-un milimetru. Ceea ce e dureros e faptul următor: de se întâmplă vreo zămislire cu o atare sămânŃă beată, şi care-i mai mult siluire decât iubire, urmaşul va fi, cu maximă probabilitate, epileptic - boală de nervi fără leac. Aceasta e cu atât mai sigur, cu cât la scârba şi spaima bietei mame, se mai adaugă şi bruftuluiala câtorva înjurături de Dumnezeu. Deci, dezechilibru în toate părŃile, dezechilibru în mediul umoral, dezastre în patrimoniul ereditar, dezechilibru moral, o mai fi având şi mama ceva de adaus, dacă nu alta, cel puŃin spaima ce-o mănâncă, şi încă e de ajuns ca să se arate pe lume, în loc de un chip senin, un chinuit de draci şi martor la judecată împotriva părinŃilor săi. Sfârşitul beŃivului e sau în şanŃ sau în casa de nebuni; iar sufletul în iad încă de aici. Urmaşii lui - nu mai zic nimic, mila mă opreşte; totuşi mai am şi o milă preventivă, pentru viitor, care mă face să scriu.

1

Jeannel, op. cit, p. 153.

248

CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI
.■ -•■ . . v

i

JALEA ÎNTR-UN CONVOI DE MONŞTRI

Un scriitor, de foarte creştină formaŃie, şi probabil doctor, descrie fizionomia unui azil, de undeva, din Apus, în felul următor: "Copiii: Dom'le doctor! Dom'le doctor! Şi doctorul D. înainta facându-şi drum prin mulŃimea groaznică şi de plâns a micilor monştri: o umanitate neizbutită, pierdută, rău făcută, slută şi neisprăvită, copii cărora le lipsea craniul sau bărbia, sau care nu erau decât un trunchi, sau un cap, nenorociŃi, mici, respingători, urâŃi, ca nişte oale de lut strâmbe, plini de urdori, de bube, de coji, de puroiuri care le curgeau din ochi, din nas, din urechi şi din pielea de pe cap. Pitici şi uriaşi, slăbănogi nevinovaŃi, cu braŃe şi mâini de schelet. Tinere bestii, băieŃi prea dezvoltaŃi, cu falei straşnice, cu umerii obrajilor ieşiŃi ca nişte maiuri, făcuŃi aşa pentru omoruri - viitori ucigaşi - ursiŃi dinainte şi a căror privire tristă te urmărea fără să înŃeleagă nimic. Cei mai mari şi mai limpezi puŃin duceau de mână pe cei mai năuci, pe cei cu desăvârşire tâmpiŃi; se ocupau de ei, îi ocroteau, îi adoptau. îi târau spre doctorul D. şi însoŃitorii săi. în jurul celor trei oameni, izbucneau strigăte nelămurite şi urlete, toată bucuria micilor nenorociŃi de-a revedea pe aceia ce erau buni cu dânşii. Şi chiar aceia, care niciodată nu vor mai fi în stare să vorbească, mârâiau, gângăveau, behăiau înspre medici câte ceva, un strigăt nedesluşit şi barbar de dragoste. Cu mâinile lor mici, îi apucau, îi atingeau, îi mângâiau, îi pipăiau ca nişte tentacule. Priveliştea asta i se părea întotdeauna un vis urât. Dar doctorul îi iubea pe toŃi, pe aceşti mici, chiar pe aceia care aveau un cap de scafandru, de peşte, sau de gânganie mare. Chiar pe cei rău nărăviŃi, pe acei şi pe acelea care se frecau... în trecere îi chema deoparte, le cerceta mâinile, îi privea, părând că vrea să-i hipnotizeze: - Ai fost cuminte? - Da, Dom-le doctor. - Vei fi şi azi cuminte? - Da, Dom-le doctor. - Bine. Du-te şi te joacă. Uite o bucată de ciocolată. Şterge-o!

EREDITATE ŞI SPIRIT

249

Erau fetiŃe, pe care trebuia să le lege ca să le împiedece năravul. Dar şi cu mâinile legate izbuteau încă să-şi aŃâŃe simŃurile cu călcâiul lor. Toate păcatele ereditare mişunau în străfundul acestor suflete părăsite, reîntoarse la brută, şi care coborau scara evoluŃiei. Fetelor, care erau mai tăinuitoare, mai păcătoase, mai destrăbălate, şi care îşi simŃeau pubertatea, le plăcea să se ascundă, să roşească şi să se Ńină de apucăturile lor. BăieŃii aveau feŃe de urangutan şi porniri primejdioase în jocurile lor. CâŃiva singuratici plângeau prin colŃuri, nemângâiaŃi şi sălbătăciŃi pentru totdeauna. Un copil, blond ca Sfântul Ioan, cu ochi albaştri, subŃire, drăguŃ, aproape frumos, încerca să se apropie de doctor, îl apuca de mână pe la spate şi vorbea încet: - Domnule, aş vrea să mă întorc la mămica mea... Domnule când pot să mă întorc la mămica? Mamele! Prea adesea au părăsit pe aceşti bieŃi monştri, care au ieşit din ele, şi care le-au dezgustat. Erau căsnicii de alcoolici care, în fiecare an, regulat, aduceau la azil câte un nou copil tâmpit, încă un gunoi al societăŃii pentru ca în anul următor s-o ia de la capăt. Dealtfel, în tot azilul, părăsirile erau regula, şi cei uitaŃi acolo nu se mai numărau. CâŃi dintre nenorociŃii nebuni de la Azilul S. Cle. mu reau fără sa mai fi apucat să vadă vreodată chipul iubit al mamei, al soŃiei, al copilului, chip care mai plutea ca o nălucire dureroasă în trista lor memorie întunecată şi care singur încă mai trezea la ei un rest de conştiinŃă, o lacrimă a lucidităŃii deznădăjduite..."* -. _ ;

O MARE PACOSTE CU DESCOPERIREA AMERICII

Acum cinci veacuri, la 1492, Columb aduce în Europa vestea descoperirii Americii, iar mateloŃii lui aduc Europei sifilisul. Isprava lor

Maxence van der Meersch, Trupuri şi suflete, Bucureşti, 1944, Ed. Contemporana, pp. 163-165.

1

250

CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI

a luat proporŃii, încât, pentru stăvilirea urmărilor dezastrugase ale spirochetei, facultăŃile de medicină au creat catedra de sifiligrafîe. Aci ne mărginim la câteva ciudăŃenii, mai mult ale organismului, decât ale bolii. Astfel e recunoscută de toŃi extraordinara repeziciune şi putere de adaptare a organismului la orice accident şi împrejurare; adaptare aproape automată. De pildă, unui tăietor de lemne îi alunecă mâna în pânza fîerestrăului său, cu câteva sute de turaŃii pe secundă. De-abia a simŃit grozăvia şi cade în nesimŃire. Un şoc nervos opreşte afluenŃa sângelui la creier, ceea ce aduce căderea în nesimŃire, organismul stă astfel locului, fără vreo mişcare, căci altfel ar conturba lucrul zorit al apărării automate. Un val de sânge învăluie rana care se coagulează în atingere cu aerul şi formează un înveliş izolator. Ca la o comandă, fibrina din sânge se şi transformă în mici aŃe, pe care le ghemuie ca un dop, în corpul tăieturii, unde se şi apucă să repare, lipind, completând, etc. Temperatura locală se ridică, atingerea devine dureroasă, ca să fie asigurată liniştea apărării organice. Toată această adaptare la noua situaŃie dovedeşte un serviciu automat de siguranŃă a vieŃii. Alt caz. Prin oarecare împrejurări, nişte musafiri nepoftiŃi au intrat în sânge - microbii. ConstrucŃia firii, serviciul automat de siguranŃă, i-a şi luat în primire. Nişte celule de sânge le dau ocol şi se încaieră la trântă şi, de drag, îşi mănâncă musafirii - de unde şi numele, fagocite. Dacă musafirii sunt mulŃi sau se înmulŃesc vertiginos, pe măsură ce creşte primejdia, creşte şi temperatura, încât urcă până la 39 grade, 39 grade şi mai multe linii, urcă şi la 40 grade, şi când încăierarea e pe viaŃă şi pe moarte, urcă şi la 41 grade. La temperatura asta, toŃi musafirii şi bacilii capătă sentinŃa de moarte. După osteneală, organismul se reface; nălucirile, de pe urma temperaturii la cap, încetează; totul reintră în normal. FaŃă de bacilul sifilisului, atitudinea serviciului de siguranŃă e cu totul stranie: nu se apără, nu dă alarmă, îi lasă deschise toate căile, îi îngăduie să umble în inspecŃie prin întreg organismul şi-1 lasă să "mănânce" ce pofteşte, până şi scoarŃa de pe creier. De aceea a trebuit ştiinŃa să ia măsuri împotriva lui, fiindcă natura nu vrea să se apere. Nu cumva Treponema asta e o pedeapsă neîndurată, aruncată, ca o frână, împotriva destrăbălării? Nu cumva în faŃa acestei pedepse i s-a luat firii dreptul de apărare? De ce nu se apără?

EREDITATE ŞI SPIRIT

251

Tare-mi vine-a mă gândi la locul din Ieremia proorocul, unde zice: "Iată, voi trimite asupra voastră şerpi şi scorpii, împotriva cărora nu-i descântec şi vă vor muşca, zice Domnul"1. Agentul patogen al sifilisului are chiar forma unor şerpi alergând. Un lucru e sigur, că organismul n-are, în iconomia constituŃiei sale, nici un leac, sau apărare. Că totuşi ştiinŃa, apucându-i urma din vreme, după tratament îndelungat, poate curaŃi organismul de sifilis, asta e adevărat. Insă mai e ceva de zis. Musafirul ăsta, pornit să roadă firele minŃii îşi are calendarul lui. Isprava şi-o arată cu etape legate de numărul doi: la două săptămâni şi mai târziu după isprava cu păcat, apare un ulcer în regiunea inquinală; la două luni, atacă căile sângelui, în perioada aceasta apar ulceraŃii prin alte părŃi şi pe frunte. După doi ani inima, ficatul şi rinichii se află foarte tulburaŃi şi bolnavi. Acum se întâmplă scleroza arterelor, care devin fragile, iar dacă se rupe vreo arteră la creier, asta pricinuieşte apoplexia, o moarte fulgerătoare. Dacă însă nu pricinuieşte vreo apoplexie, rezistând construcŃia arterelor, sifilisul se retrage din sânge în lichidul cefalo-rahidian, care învăluie toată măduva spinării şi creierul, lichid care, prin elasticitatea lui, are rostul să apere de lovituri măduva şi creierul, neutralizând şi împrăştiind neprevăzutele presiuni ale accidentelor. După 20 de ani, îşi arată isprava asupra nervilor, rupând legăturile cu centrala de comandă, rupând corespondenŃa între senzaŃie şi reacŃie, pricinuind paralizii prin toate părŃile, ticuri nervoase, paralizii progresive şi pierderea unor însuşiri sufleteşti. Cum devin toate astea? Aşa, că defectându-se mijlocul de transmisie, sufletul nu mai are prin ce se exprima. Şi aşa, treptat-treptat, sifilisul, rozând scoarŃa cerebrală, împinge facultatea sufletească a cugetării în fundul întunecat al nebuniei. Iată dar pedeapsa neîndurată peste care dă mintea când nu-şi înfrânează poftele: e dată jos de pe tronul conducerii, şi cu totul, trup şi suflet, prăvăliŃi, legaŃi în casa de nebuni. Nu mai vorbim de psihiatria sifiliticilor, decât că, până la o vreme, Treponema ca şi hormonul e un agent de foarte mare stimulare creatoare pentru scoarŃa cerebrală. Asta ar veni aşa: agentul acesta ucigaş, dacă găseşte sistemul nervos, în speŃă creierul, de-o sănătate şi
Ieremia 8, 17.

sau mândria nebuniei. fireşte. în tentativa lui de a-i roade. Asta face până la un loc ca agentul nebuniei să fie şi un agent al geniului. nu face deocamdată alta decât că-1 mobilizează. însă un foc arzător. teroriştii. îi opreşte de-a mai împrăştia răul pe lume. numită cancer. legile cer analiza sângelui. geniul acesta se întunecă în nebunie. Geniile care sunt ajutate şi de agentul nebuniei. ci arde aripile minŃii. Cancerul încă n-are leac şi apare tară alte explicaŃii. indiferent: cu agent. Filipeni3. care nu iartă. fără să le ardă. tot 1 2 Psalmul 52. faŃă de întinderea acestei pedepse groaznice. altă mândrie luciferică. o nesupunere faŃă de Dumnezeu. Tiranii. altă alienaŃie. decât ca o frână pedepsitoare a desfrânării stomacului. E un foc. AlŃii zic acelaşi lucru întors: "Eu sunt Dumnezeu" . cumva. sau fără agent patogen. Organismul omenesc are de asemenea atitudine pasivă şi faŃă de acea anarhie celulară.252 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI de-o rezistenŃă maximă. mi se pare că vine tot cam din aceleaşi pricini din care vine şi o anarhie socială. etc. Sf. undeva. Pavel le zice: "Dumnezeul lor e stomacul"2. care străluceşte în toate facultăŃile minŃii. îl dinamizează în procesele sale intime de ardere. Şansele ştiinŃei sunt cât se poate de reduse. şi astfel el se face un mediu foarte bun de transmisie a ideilor sufletului şi a lumii nevăzute. Grele osânde au aceste trei iubiri nelegiuite: iubirea de sine. De obicei. pe nebuni şi pe contaminaŃi de boli venerice. 1. Ar trebui un control al tuturor oamenilor şi o izolare absolută a tuturor contaminaŃilor. Ei sunt cei ce zic: "Nu este Dumnezeu!" Scriptura constată realitatea lor şi le dă diagnosticul: "Zis-a cel nebun întru inima sa: Nu este Dumnezeu"1. Egoismul tiran. adevăratul geniu al spiritului. 19. iar pe beŃivi. această misterioasă anarhie celulară.altă nebunie. pătimesc de cancer cei ce nu postesc niciodată. alte genii rele. . Cancerul. mai toate manifestă o mândrie mare. nearzător. Se vede că prin el se pedepseşte lăcomia mâncărilor şi obârşia desfrânării. spre deosebire de focul divin. care străbate în suflet prin ultimele două: iubirea de trup şi iubirea de mâncare. Prin urmare ateismul e o alienaŃie mintală. Deocamdată e bine şi atât: că în vederea căsătoriei. Dar de la o vreme. un dezechilibru spiritual. nebunia mândriei.

EREDITATE ŞI SPIRIT 253 .

oglindesc pământul şi-i atârnă deasupra ca nişte mărgeluşe sclipitoare. un preot bun. şi ne-o tălmăceşte printr-un conflict 254 . genezele recesive. scuturând la pământ şi luând în picioare aceste buburuze de soare. Kneipp. De ce mutaŃiile acestea care nu cruŃă nici regii? FURTUNA IN PICURII DE ROUĂ Nu ştiu. ne străbat fără să prindem nimic. se tulbură şi se ciocnesc scânteieri de soare. sau vreo slăbire în serviciul de siguranŃă al sistemului nervos. Nu asta e furtuna. şi. peste ele. sunt ca şi inexistente. în arcul unui vârf de iarbă. dacă sunt dublate de perechea genezelor dominante. asemăn numai conştiinŃa cu picurii de rouă. în conştiinŃă. veştile şi poveştile din lumea întreagă. care le transformă pe înŃelesul nostru. se rezumă şi se înscriu în structura noastră genetică. Cam aşa ceva se întâmplă şi cu energia germenilor infirmi ai structurii noastre genetice: organismul nu înregistrează această energie. decât umblarea cu picioarele desculŃe câteva minute prin iarbă.un dezechilibru dovedeşte în vreo zonă necunoscută a organismului. în iconomia organică. cu fioroase luciri de păcură. nu găsea alt tratament al epilepsiei. Văzut-aŃi aceste frumuseŃi simple ale dimineŃilor? Oglindesc soarele. mai mult medic balneolog şi bucătar milostiv al necăjiŃilor. dar şi în sfera conştiinŃei. Iarăşi o mică asemănare: de când undele hertziene ale posturilor de radio-difuziune circulă în jurul nostru. isprăvile şi tendinŃele ce le avem. Aci. luminează seninul cerului. dar o înregistrează sfera conştiinŃei. îi răsfrâng razele. sau mai târziu. toate se răsfrâng. Bănuiesc despre rolul celulelor canceroase că are chiar o altă formulă cromozo-mică. în tot cazul recesivitatea e sigură. SituaŃia. Le prind însă aparatele de recepŃie. Nu tot aşa e cazul şi în ce priveşte sfera conştiinŃei. ca bolnavul să-şi reînvioreze nervii. deşi latente. în aceeaşi sferă. oriunde ne-am afla. în sfera conştiinŃei se răsfrâng şi se frâng. sau fulgerele dreptăŃii divine. tot atunci. se răsfrâng isprăvile pământului. Căci de fapt.

SămânŃa îl reproduce întocmai. o experienŃă existenŃială. Cuprinsul . Atunci? Atunci. liniştiŃi că au scăpat de Dumnezeu: pentru ei nu există. şi iată-1 un ateu. s-a defectat. şi a doua credincioasă. mai pătimeşte şi arsurile mediului social. a tatălui. de pildă. se pomenesc munciŃi şi de chingile ateismului. conflictul acesta între a crede şi a nu crede în Dumnezeu. AlŃii sunt bântuiŃi de furtuni şi.CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI străfund în temelia noastră. aşa de dezechilibrată în mediul moral. însuşirea sufletului de-a-şi cunoaşte şi recunoaşte pe Tatăl. sau de-a se lepăda de El. a mamei. Ceea ce încercăm aci. dar pentru el nu mai există. Sunt alŃii. ci se creează de Dumnezeu. Presupunem că e căsătorit cu o femeie. e drept. Sunt unii convinşi de existenŃa lui Dumnezeu. Ateul s-a armonizat cu acest dezechilibru. Sufletul nu se moşteneşte. Ce poate să fie la mijloc? Ceea ce poate să fie cu un aparat de radio. E infirm pe undeva. El are câteva lămpi arse. dar. care nu mai prinde undele. bobine arse. la diferite grade de tărie. realitatea spiritului e inexistentă pentru ei. Adevărul e că aparatul conştiinŃei lor nu mai prinde nimic. Toată situaŃia lui se înscrie întocmai în granulele de cromatină. adică ciocnirea minŃii sănătoase cu săgeŃile nebuniei. în sfârşit. lovituri şi piese frânte etc. UN FEL DE PSIHANALIZA Aproape la toate vârstele se întâlneşte. potrivit probabilităŃilor arătate. de dumnezeirea lui Iisus şi de iconomia mântuirii. care n-au muncirile acestea. nu aşa de răvăşită la minte. Undele există. chiar dacă aud de ele. Aşa şi oarecare om pătimeşte multe feluri de arsuri şi frângeri lăuntrice. în răstimpuri. EvidenŃa interioară a credinŃei lor e absolută. în care va avea să petreacă o vreme. Copiii se nasc cu două predispoziŃii contradictorii: una necredincioasă. care-i zdruncină nevinovăŃia. CredinŃa e o însuşire a sufletului. e dependentă şi de construcŃia genetică a trupului. e o scufundare în străfunduri. alŃii. dar de la Dumnezeu nu vine nimic rău. ci o femeie credincioasă.

ci va asista neputincios lângă un aparat stricat. acestea sunt ca o pereche ce-o face lumina cu umbra. Să presupunem aceleaşi zăcăminte genetice surde. conflictul îl mai sporeşte şi însuşirea sufletească a memoriei. decât momentul şi icoana de rugăciune. aşa . abia o zecime din psihicul nostru îl avem luminat şi cunoscut în sfera conştiinŃei.EREDITATE ŞI SPIRIT 255 credinŃei se învaŃă. să se roage lui Dumnezeu. arătându-şi existenŃa. deodată cu energia luminoasă a conştiinŃei se ridică din subconştient şi răbufnirea energiei contrare. Deci. Dacă persoana respectivă e mai în vârstă şi de cumva are la activ oarece aventuri contra firii. şi Ńinându-se de energiile dominante. Aşa vedem seninătate şi la idioŃi. Să presupunem într-un ins aceste moşteniri contradictorii a două dispoziŃii deosebite. şi de unde ele răbufnesc până în suprafaŃa faptelor văzute. Se dă şi comparaŃia cu un cartof. nouă zecimi stau întunecate în sfera subconştientului. noaptea. ci huruie Toate chinurile conştiinŃei izvorăsc din simŃirea acestor infirmităŃi. dacă vine într-un trup în care găseşte numai dezechilibru. când respectivul vrea. Un trecut păcătos n-a prea trecut: însoŃeşte ca un cazier judiciar. pe ecranul minŃii. ce zac în străfunduri. înclinarea de-a o învăŃa sau nu se moşteneşte.lumini de putregai. înclinarea sufletului face interferenŃă cu înclinarea trupului în care a fost trimis. întunerec. Ca să uşureze Dumnezeu povara unui suflet. de pildă. . Ispăşirea e obligatorie. al cărui vârf. restul. La momentul conflictului se mai adaugă şi acŃiunea hormonilor genetici asupra scoarŃei cerbrale. care nu cântă. Cam aşa sunt gândurile de hulă: răbufniri de păcură în raza de soare. o imaginaŃie cu totul alta. GÂNDURI DE HULA Din câte ne-au dat în scris pricepătorii. ca o zecime din total. înclinarea sufletului ştim că e către obârşia sa: "Anima naturaliter christiana". ar fi luminoasă. de multe ori îl cruŃă de cunoştinŃa infirmităŃii în care trebuie să petreacă. nu-şi va putea manifesta înclinarea sa cătră cele de sus. care stârnesc.

Iată de ce. SituaŃia îngrozeşte pe cei ce pătimesc neputinŃa asta.256 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI se asigură şi se menŃine iertarea tot prin concursul memoriei. . Iubirea vrea ca ceea ce iubeşte ea să dăinuiască veşnic. înŃelegem că întâmpină o rezistenŃă în zestrea divină a sufletului. răbdând palmele trecutului peste obrazul minŃii. printr-un . care caută să-l influenŃeze spre virtute şi sfinŃenie. alŃii îl înjură când se roagă. când înjură bărbaŃii. într-o ruşine şi într-o necinste. din fapte consumate. nu poate concepe ca obiectul ei să moară. prin căile pomenite mai sus. Faptul dragostei trupeşti lasă o puternică impresie în toată pivniŃa fiinŃei.aşa plăteşte cenzura conştiinŃei negrija de mai înainte. Deci unii înjură pe Dumnezeu pe faŃă. Prima iubire e către părinte.al iubirii trupeşti. în acea zonă de nouă zecimi a subconştientului. le izbucneşte din subconştient şi. coboară în întunerecul subconştientului. se sedimentează ca un conflict cu conştiinŃa. şi încep rafalele înjurăturii. izbesc furios cenzura morală şi idealul de dragoste . din auzire. înjurăturile dovedesc prin urmare că această iubire între trupuri a fost închisă într-un blestem. din conŃinutul memoriei conştiente sau inconştiente. schematizat în simboluri. Cenzura morală astupă un depozit de dinamită. folosesc cuvântul . Ea vine. Totul.ce nu se scrie . Pe vremuri.pe Dumnezeul celui pe care-1 înjură. afluxul de sânge şi fiere la creier face de li se întunecă orice conştiinŃă. Când deci pe unii cu cenzura slabă . ci zicem că în tot cazul e infectată de păcat. Asta dovedeşte că iubirea îşi are sensul în Dumnezeu. rezumată în simbol. după ce n-a reuşit să-l refuze.îi scoate din sărite vreo împrejurare oarecare. pe care o simt în trupul lor. cu ea. din poveri ereditare. De pildă cârmuitorii de neamuri. întrucât păcatul sălăşluieşte în trup şi din trup înrâureşte sufletul spre corupŃie. O înjurătură e un moment de îndrăcire a mâniei. care e veşnic şi înveşniceşte şi pe cel ce iubeşte pe Dumnezeu. Partea de înjosire şi păcat a acestei iubiri. o clipă de întunecare a minŃii. abia dacă mai pot fi văzuŃi ca muritori. Aci. Primul copil avea tată pe Dumnezeu. O înjurătură de Dumnezeu e explozia acestui depozit. Dar oamenii se mai încâlcesc şi cu iubirea de trup. din cât se poate vedea.înŃelegeŃi genetic slăbiciunea aceasta . Iubirea aceasta nu e egală în toate cazurile cu păcatul. fapta. iubirea îi trecea printre zeii nemuritori.

nesuferind contrastul. Hulele dovedesc o vinovăŃie mai veche. E ca şi când o noapte s-ar fi lăsat peste mintea lui. şi aşa mai departe. Minte câte unul. cele necuvioase. Acestea se pot vedea mai bine în părinŃii celor ce se căsătoresc. stârnite de hormoni. în serviciul de cenzură şi în sistemul nervos. Sunt construcŃii de oameni aşa de bizare. iar după ce-i trece unda asta. s-o întunece. rezolvă situaŃia greşit: nu se mai roagă SfinŃii însă. celelalte sunt cenzurate. aşchia nu sare departe de butuc . Ele sunt o pedeapsă. deci dezechilibrat în structura genetică. prin mecanismul de contrast.EREDITATE ŞI SPIRIT mecanism al suprapunerii de imagini. purifîcându-şi trupul de patimi. aşa sunt câte unii de înfundaŃi în contraziceri. Tot într-o situaŃie de contrast e şi trupul ce se roagă. O hulire mai primejdioasă e minciuna. de nu va fi cu luare aminte. nici măcar nu-şi mai aduce aminte. peste cele cuvioase. în chipul cel mai firesc cu putinŃă de stă soarele în loc. şi anume. au izbutit să-l aducă in annonie cu Ńintele superioare ale conştiinŃei. Acesta e un alt neajuns al căsătoriilor greşite. cel puŃin în momentul acela. şi. e un iresponsabil. capabile de adevăraŃi mutaŃii biologice. în sfârşit. şi astfel s-o înlăture. ar fi minŃit sau ar fi furat. în mediul umoral. numai cât unele suni învoite de minte. ca şi când o altă persoană ar fi înjurat. înjurătura însă îl dovedeşte pe respectivul că. Dincoace. însă nu duc la nebunie cum se tem cei mai mulŃi. De aceen unii. TemniŃa îi deschide porŃile şi-1 va lua în braŃe. sau. Când mediul interior sau exterior e favorabil genezelor recesive energia lor latentă nu întârzie să răbufnească prin subconştient asuprii conştiinŃei. păcatul împotriva adevă rului. înjurăturile au aceeaşi obârşie cu hulele. De aceea vinovăŃia celor de pe urmă e neasemănat mai mică. iar dacă-i aduci probele în obraz. nu una de acum. multe din patimile trupului se fac şi însuşiri ale sufletului. nu recunoaşte nimic () putere dinlăuntru îl împinge să mintă mereu şi să i se pară că e omul cel mai cinstit. întrucât Vremea le-a scos la iveală toate scăderile sau însuşirile. încât trupul lor prezenŃii multe din caracterele sufletului. în care nu s-a Ńinut seamă şi de calităŃile sufleteşti ale celeilalte părŃi.

bolile dentiŃiei şi bolile ereditare. pe urmă cancerul. 7-8. trăgând pe cine prind într-o enormă gloată de chinuiŃi şi dosădiŃi ai sorŃii. necredinŃa. a dat până acum 800 de secte religioase2. minciuna. cantitativ şi calitativ. de convoiul mizeriei asupra căreia desfigurarea şi degenerarea se întind ca o pereche de gheare. circulator. invidia. Ce curios e numărul! In bolile spiritului. Institutul de arte grafice "Dacia Traiană". Nu cumva aşa vin repetiŃiile istoriei? OAMENI DIN IAD Nu vorbesc de iadul teologic. sau pe amândouă. ci de iadul vieŃii mizerabile. şi aşa se seamănă în urmaşi patimile contra firii. S-au redus bolile infecto-contagioase prin măsurile medico-preventive. fie urmând modul atavic. Boala încleştează umanitatea în suprafaŃă şi în adâncime. Iar ei. când caracterele se ascund o generaŃie sau două şi apar. Contagiunile spiritului. Spiritul ştiinŃific şi problemele fundamentale ale medianei contemporane. Nu vorbesc de cei ce ajung în spitale. la rândul lor. urmând. sau urmările acestora. după care caracterele normale sau patologice trec de la generatori la urmaşi aproape obligatoriu. curvia şi celelalte configurează organismul potrivit cu fiecare din aceste patimi şi se rezumă apoi în factorii ereditari. în totalitatea lor. au sporit în loc cele degenerative şi afecŃiunile cronice ale pielii şi ale sistemului nervos. 1942. ca tot atâtea boabe de neghină în Ńarina lui Dumnezeu. ce vrei să rodească? Sau aceleaşi. 2 800 în 1946. Sibiu. dintr-o dată. 1 .258 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI Zgârcenia. acum cea. beŃia. numai deviaŃia în materie de credinŃă pe bază de Biblie. Asta o spune un profesor de medicină1. pe neaşteptate. pp. fie modul dominant al eredităŃii. digestiv şi respirator. străpunşi de una sau mai multe din cele peste 800 de feluri de cleşti ai bolii. Kernbach. 3000. Tot spaŃiul ocupat odinioară de moarte e deŃinut azi de boală şi de infirmitate. lăcomia. Câte capete atâtea non-sensuri! Lucrul cel mai imposibil din M. sunt pur şi simplu nenumărate. într-al 3-lea sau al 4-lea neam de oameni.

ConfiguraŃia persoanei umane nu e determinată numai de elementele eredităŃii. atât a oamenilor cât şi a lui Dumnezeu. o boare a haosului. Energia de creştere şi orânduire a configuraŃiei nu apare în mod automat în cromatină. ci un rezultat al interferenŃei dintre aceste virtualităŃi şi mediu. ci ca o reacŃiune a cromatinei faŃă de un diferenŃial al mediului. Mărgineanu. p. ci şi de elemenetele mediului. Ea face din viaŃa aceasta o anticameră a iadului. op. Omul. Ura. Să zic mediul social? Mediul: cu acestea pricepem ce pot să dea variabilele vieŃii. iar dezvoltarea lor în filogeneză atârnă. creează metereze de război.EREDITATE ŞI SPIRIT 259 lume ar fi o unificare a minŃilor. creează mizerie. dar real: structura genezelor atârnă de mediul . n-ai să găseşti doi oameni identici. netezite de iubire. care strâng viaŃa. nu mai sunt buni decât să facă din viaŃa celorlalŃi un iad. în care configuraŃia genezelor se dezvoltă. AcŃiunea 2 'Luca 12. De fapt. aşa cum e. Ereditatea nu fixează poziŃii fatale. face mii de victime. Lazării de la porŃile bogaŃilor nu ridică o pretenŃie. din ce în ce mai prăpăstioase. ci o răbdătoare rugăminte. Aceasta e genetic adevărat. Surprindem la mijloc şi un mic cerc vicios. ViaŃa şi organismul nu sunt o simplă actualizare a virtualităŃilor native date în sistemul genezelor. Ea e un climat al mediului viciat. această desfigurare spirituală. Acesta e mediul exterior. ci limite mai mult sau mai puŃin fixe. BogaŃii ăştia sunt ei sănătoşi la minte? Le-a zis Dumnezeu "nebuni"1 pe degeaba? Căci acestor două feluri de oameni le-a zis Dumnezeu nebuni: celor ce leapădă pe Dumnezeu şi celor ce leapădă pe oameni din inima lor.în care s-au configurat. Fiecare e unic în lume. în cadrul cărora mediul ne fixează poziŃia2. căci stinge pe Dumnezeu şi din ochii celorlalŃi. e rezultatul interferenŃei dintre cei doi factori. . de-o frâng.20. creează haos între oameni. Ura îşi ridică împotrivă şi mai mare ură. N. Desigur că şi ideea aceasta nu poate fi împinsă până la absurd. pe lângă acestea.. de-ar învia toŃi oamenii de la Adam până la sfârşitul lumii. sau desfundate de ură. din tot parcursul creşterii. după cum e vorba de o însuşire sau alta. şi de toate configuraŃiile mediilor viitoare. DiferenŃierile astea dezechilibrate. cit. 158. creează chingile iadului. din care nu putem ieşi. dintr-un ou de muscă nu poŃi ajunge la un pui de găină.de toate mediile . o viforniŃă.

CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI

mediului nu e tară Mu; are margini, şi încă bine definite, totuşi destul de elastice ca să ne permită - zic specialiştii - ca printr-un mediu dirijat să obŃinem o muscă numai cu un ochi, sau cu trei ochi. A denatura firea e uşor, mult mai uşor, decât a scoate denaturarea introdusă în fire. Cu alte cuvinte, putinŃele de dezvoltare, pe care le închide sistemul genetic, nu se reduc niciodată numai la una singură, ci la mai multe, chiar foarte multe. Din acestea foarte multe, mediul totdeauna alege una singură1. Cu treaba asta, a mediului dirijat, s-a angajat educaŃia; aceeaşi datorie o au religiile. Câteodată însă vin vremuri când pare că se năruie stihiile; - cine mai poate dirija furtuna? De multe ori haosul îl anunŃă prima celulă a mediului: familia necreştină.

UN RĂSPUNS FIOROS

Un învăŃător întâlni un copil pe drum. Copilul era mic, nu venise la vremea de şcoală şi nu ieşise printre oameni. - "Al cui eşti tu?" - "Al dracului", - răspunse copilul. învăŃătorul încremeni. - "Cum te cheamă?" - "Satana". - "De unde vii?" - "Din iad". învăŃătorul cercetă obârşia acestui răspuns fioros şi află lămuririle următoare: Mama copilului se certa foarte des cu tatăl lui care era beŃiv şi-i zicea: "Ce-i drace, iar ai venit beat pe capul meu? La asta, tatăl holba ochii, încleşta pumnii, şi-un potop de înjurături îi ieşea pe gură. Copilul fugea speriat, plângând, în braŃele mamei, dar mamă-sa îl alunga, zicând: "Fugi, satano, nu mă mai năcăji şi tu în iadul ăsta de casă". De aci a învăŃat copilul că pe tată-său îl cheamă "dracul", pe el "satana" şi că ei toŃi trăiesc "în iad".
Idem. p. 160.

EREDITATE ŞI SPIRIT

261

O RĂDĂCINA A DURERILOR

Am rămas înŃeleşi, deocamdată, că păcatul este o călcare a legilor vieŃii; introducerea în viaŃă a unui dezechilibru consimŃit de minte. Dacă urmează mereu aşa, mintea slăbeşte şi nu mai poate stăvili dezechilibrul din ce în ce mai mare, care invadează spaŃiul vieŃii cu spectrele sinistre ale morŃii pe picioare1. Călcarea unei legi omeneşti dă infracŃiunea legii şi se pedepseşte, precum se ştie. Călcarea legilor divine ale vieŃii se numeşte păcat şi se pedepseşte precum s-a spus şi precum se vede - cine vede. O mare dezarmonie constă în faptul că instinctul bărbatului e în conflict cu instinctul femeii. Instinctul bărbatului vrea mereu femeia, ca prilej al descărcărilor sale genetice. Instinctul femeii însă e maternitatea. Copilului până se desprinde de mamă, îi trebuie doi ani, deci, după rânduială firii, trebuie să fie lăsată în pace. Deci, ce va face bărbatul? Sau îşi va perverti soŃia, facând-o să umble şi ea după plăcerea pătimaşă, căutând să scape de rostul firii sale, sau o va face criminală, punând-o să-şi ucidă în pântece fiinŃa fără apărare, sau va practica scârba onaniei cu femeia sa2, păzind-o de rostul zămislirii, dar necinstind-o, cum nu se mai poate spune. AlŃii recurg la sterilizare, alŃii la aventuri, sau la lupanare. Un atare bărbat nu-şi va mântui soŃia prin naşterea de fii3, ci o va osândi cu ucigaşii şi curvarii, printre care şi el de asemenea va fi4. Prea puŃini sunt bărbaŃii care-şi stăpânesc instinctul iraŃional, prin puterile raŃionale ale sufletului, reglementându-1 potrivit cu rostul său originar. Şi iarăşi, şi mai puŃini sunt cei ce-i convertesc energia prin înfrânare, săltând sensul firii la rosturi mai presus de fire. Deci plăcerea, căutată numai pentru ea însăşi, cheamă repetarea din ce în ce mai deasă a actului, până ce ajunge la distrugerea sistemului nervos. Mai mult chiar: ea aprinde organismul şi-1 împinge până dincolo de posibilităŃile sale funcŃionale; ea provoacă frângerea oricărei cenzuri morale şi-şi duce supuşii până la doaga nebuniei.

1

Apocalipsă 3, 1. 2 Facere 38, 9.

3

1 Timotei2, 15. Apocalipsă 21,8.

4

262

CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI

De multe din nevoile acestea sunt de vină şi părinŃii celor două părŃi. Aşa, de pildă, aş vrea să ştiu de ce nu-s părinŃii la fel de grăbiŃi şi cu însurarea băieŃilor, pe cât sunt de grăbiŃi cu măritarea fetelor. Fapta lor greşită încurajează tăinuit sau pe faŃă frauda neomaltusiană - onania cu femeie, fereala, păzirea - ceea ce e o plagă de-o nebănuită întindere în toate mediile sociale. Iată că, după scurtă vreme, se arată şi pedepsele acestei fraude, cu deosebire la femei: tulburări grave ale sănătăŃii, fenomene dureroase ale pântecelui, tulburări îndeosebi nervoase şi mintale, cu desăvârşire necunoscute nici chiar medicilor. Aşa zic medicii. De la pântece durerile se întind la rinichi şi în josul pântecelui, uneori în membrele inferioare. Durerile se stârnesc şi cresc în vremea mersului, în vremea ridicării sau aşezării pe scaun, a ridicării vreunui lucru şi peste tot în vremea intimităŃii, - lucru care aduce uneori grave neînŃelegeri conjugale. Deodată cu durerile acestea, apar tulburările nervoase, care schimbă profund starea psihică şi mintală a bolnavelor. Caracterul schimbător ajunge iritabil, irascibil până la exces. Din nimicuri, explozii violente, furii, adevărate sincope ale judecăŃii, care nu mai pot fi înfrânate sau stăpânite. E un adevărat dezechilibru umoral, care face biata victimă să treacă de la explozia violenŃei, până la tristeŃea şi melancolia cea mai profundă, şi uneori, până la ideea sinuciderii. Asta-i frauda şi isprava. De aceea nu tăcem, ci demascam, împinşi de milă şi ajutaŃi de ştiinŃă. ExplicaŃia. într-un raport conjugal normal, organele genitale feminine trec succesiv printr-o fază de congestie intensă şi o fază de slăbănogire bruscă, ce stabileşte cursul regulat în circulaŃia sângelui. Actul conjugal falsificat, neisprăvit, fără concluzia naturală, lasă să persiste în vase o stare de înecare ce, cu vremea, ia un caracter permanent. Urmează o tulburare a nutriŃiei Ńesuturilor, pe urmă alterarea lor anatomică. MulŃimea firişoarelor nervoase ale plexului hipogastric, firişoare care pleacă de la uter şi se unesc cu sistemul cerebro-spinal, îndură apăsări, iritaŃii, care, la obârşie sunt dureri locale, dar cu tulburări reflexe la distanŃă; iar cu vremea, aruncă pe bolnave în plin domeniu psihiatric. Congestiile acestea cu repetiŃie produc alterări intense şi profunde în sânul Ńesuturilor, care-şi pierd astfel funcŃiunea lor normală. Aşa se instalează, cu vicleşug, sterilitatea definitivă, incurabilă, după câte-o

EREDITATE ŞI SPIRIT

263

lungă perioadă de sterilitate voită. Atunci în zadar mai doreşti copiii, mugurii vieŃii, căci firea te pedepseşte cu această crudă întoarcere a lucrurilor: îŃi califică fapta şi îŃi condamnă neamul la moarte. Ultimul efect: denatalitatea, depopularea, etc. Aşa se stinge neamul... Parcă auzim glasul de foc al lui Oseia proorocul, zicând: 4, 1-10: Domnul stă la judecată cu locuitorii pământului, fiindcă nu mai este credinŃă, nici, iubire, nici cunoaştere de Dumnezeu în Ńară. ToŃi jură strâmb, mint, ucid, fură şi sunt desfrânaŃi; săvârşesc fapte silnice. De aceea Ńara e în mare jale, iar locuitorii fără vlagă... poporul meu va pieri, pentru că nu mai cunoaşte pe Domnul. Când se vor desfrâna, nu se vor înmulŃi, căci au înşelat pe Dumnzeu. Problema iscată are şi urmări, suntem chiar pe cale să înhăŃăm câteva cercuri vicioase, de pildă: însuşirile copilului atârnă de gradul de pervertire la care a ajuns instinctul maternităŃii la femeie. Dacă i-a fost stârnită senzualitatea - ceea ce e o decădere de la rostul firii sale, o pervertire convenabilă pentru mascul - evoluŃia embrionului în atari condiŃii de viaŃă intrauterină aduce pe lume un copil uşor aplecat spre onanie precoce şi târzie, şi va fi un copil arŃăgos, ereditar nervos, şi predispus spre boli nervoase. Toată această povară îşi are rădăcina numai în această trezire afară de cale a senzualităŃii mamei. Invers, dacă mama n-a fost încă împinsă în acea aprindere a senzualităŃii, nici în vremea dezvoltării intrauterine n-a fost tulburată de bărbat şi nici în vremea alăptării copilului, noul venit va fi un copil prea puŃin înclinat spre trezirea genetică prematură, neatras spre onanie şi aproape deloc dispus spre nervozitate. Deci, dacă mama îşi perverteşte rostul maternităŃii sale, aduce pe lume copii predispuşi unor pervertiri sporite care le va distruge sistemul nervos sau, de se vor căsători, vor mări decăderea şi necazurile. Ăsta-i ocolul de cercuri şi se soldează cu stingerea neamului celui ce apucă pe panta pervertirii rosturilor firii.

264

CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI

De aci şi de până aci, urmează că toată vremea sarcinii şi a alăptării bărbatul trebuie să se înfrâneze, ca să nu tulbure viaŃa viitoare a celui ce vine în lume cu un anumit rost de la Dumnezeu. Desfrânarea bărbatului şi pervertirea femeii zădărniceşte rosturile urmărite de Dumnezeu cu oamenii, de aceea El a dat oamenilor poruncă, frâna a şaptea: "Să nu desfrânezi".

COPIII NATURALI, SAU IN FĂRĂDELEGI NĂSCUłI

Instinctul poligamie al bărbatului mai face şi isprava asta: nu păzeşte porunca lui Dumnezeu, şi, cum am văzut, nu se dă-napoi nici de la crimă. Faptul că un bărbat nu se poate stăpâni, îl degradează, îl coboară de la cinstea de om şi de la rangul de bărbat, şi-1 cufundă în regnul din subordine, al oricărui mascul. SituaŃia aceasta mai are şi alte urmări, pe lângă cele zise mai sus. Dacă omul e construit pe mai multe planuri de existenŃă, pe mai multe zone, orice nesocotire, orice dezechilibrare a condiŃiei sale armonioase, are urmări. Omul care se întunecă despre Dumnezeu şi suflet, despre morală şi orânduirea spirituală a venirii copiilor pe lume, omul care n-are nici un Dumnezeu şi nu-1 interesează nimic decât curvia lui, sigur că roadă sa va însuma în sine toată lipsa lui de echilibru cu marele mediu divin, în care ne mişcăm, trăim şi suntem1. Moise, care prin revelaŃie ştia genetică, ne dă câteva documente potrivite şi la poziŃia la care ajunserăm, astfel: Geneza 5: 27. Toate zilele lui Matusalem pe care le-a trăit au fost 969 de ani şi apoi a murit. Geneza 6: 1. Iar după ce au început oamenii a se înmulŃi pe pământ şi li s-au născut fiice,
Fapte 17,28.

EREDITATE Şl SPIRIT

265

2. Fiii lui Dumnezeu, văzând că fiicele oamenilor sunt frumoase, şi-au ales din ele soŃii, care pe cine a voit. 3. Dar Domnul Dumnezeu a zis: "Nu va rămânea Duhul Meu pururea în oamenii aceştia, pentru că sunt numai trup. Deci zilele lor să mai fie o sută douăzeci de ani". Cu toate acestea pricina s-a lecuit abia în puhoaiele potopului. Răutatea însă a trecut asupra urmaşilor şi prin puntea lui Noe, încât pe vremea lui David le-a mai făcut Dumnezeu o reducere: Psalmul 89: 10. "Zilele omului sunt 70 de ani, iar de vor fi în puteri 80 de ani, şi ce este mai mult decât aceştia, osteneală şi durere". Care va fi media vieŃii în zilele noastre, urmăriŃi buletinul necrologic şi aflaŃi. Dar tară nici o urmărire, fapt este că nu mai sunt bătrâni - bătrâni venerabili, adevărate chipuri ale lui Dumnezeu printre oameni. Scurtarea vieŃii, prin urmare, a venit neamului omenesc ca o plată pentru căderea în desfrânare. Nici că se poate mai drept. L-a înzestrat Dumnezeu pe om cu atâtea daruri minunate, ca el să renunŃe la ele şi să se coboare satisfăcut la singur rolul de mascul şi femelă'7 Asta-i toată aspiraŃia lui? NeînvăŃat la un ideal mai înalt, sau nevrând să ostenească mai sus, aşa după cum a rânduit Dumnezeu o instituŃie. Biserica, tocmai cu acest scop, ca să-l îndrepte şi să-l ajute spre împărăŃia spiritului, sigur că se află în disonanŃă şi în dezechilibru cu Dumnezeu. De Dumnezeu nu scapi pe simplul motiv că nu-L asculŃi, sau Ii tăgăduieşti existenŃa, şi-I nesocoteşti Biserica, pentru că El are o rânduială şi-Ńi cere s-o urmezi. Solomon, ca unul ce avea s-o păŃească, a întrevăzut acestea: înŃelepciune 3: 10. Cei nelegiuŃi pedepsiŃi vor fi... 12. Femeile lor sunt fără minte şi copiii lor stricaŃi, iar spiŃa lor blestemată.

266

CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI

13. Drept aceea, fericită este cea stearpă care nu s-a pângărit şi care n-a cunoscut pat cu păcat; ea avea-va roadă la cercetarea sufletelor... 16. Fiii desfrânaŃilor nu vor avea desăvârşire şi sămânŃa din patul nelegiuit se va stinge. 17. Căci, deşi vor avea viaŃă lungă, nu vor fi de nici o treabă, şi bătrâneŃele lor, la urmă de tot, vor fi fără cinste. 18. Iar de vor muri de timpuriu vor fi fără nădejde şi fără mângâiere în ziua judecăŃii. 19. Căci neamul celui nedrept are groaznic sfârşit. înŃelepciune 4: 3. MulŃimea pruncilor la cei nelegiuiŃi nu este de nici un folos; din mlădiŃele lor spurcate nu se înfige rădăcină în adânc şi nu vor avea temei nezdruncinat. 4. Chiar dacă se vor îmbrăca vremelnic cu ramuri, fiind fără temeinicie, se vor zgudui de vânt şi se vor dezrădăcina de puterea vijeliei. 5. Ramurile lor vor fi frânte mai înainte de maturitate, rodul lor va fi netrebnic, crud la mân care şi de nimic bun. 6. Fiindcă pruncii născuŃi din somnul necurat sunt martori ai nelegiuirii părinŃilor, când stai să-i cercetezi. Acestea sunt mărturii biblice despre destinul de mizerie al roadelor fărădelegii, de pe urma instinctului desfrânat şi poligamie.

Prin cuvântul lui Iezechiil proorocul străbate totuşi o rază de îndurare, pentru câteva excepŃii. Ne interesează enorm lucrul acesta, al redresării unei moşteniri mizerabile. Astfel în locul ce umiează e vorba

EREDITATE ŞI SPIRIT

267

de un tată făcător de toate relele, dar - printr-un concurs de ajutoare văzute şi nevăzute - copilul său pricepe deosebirea dintre bine şi rău şi se fereşte de faptele tatălui. Biruie în el moştenirea, probabil mai bună, a marnei. Deci, dacă unui atare părinte: lezechiil 18: 14. De i s-a născut un fiu, care văzând păcatele, văzând toate câte le-a făcut tatăl său, el se păzeşte şi nu face nimic asemenea... 17. ... acest om nu va muri pentru nedreptăŃile părintelui său, ci în veci va trăi. 19. Dar veŃi zice: pentru ce fiul său nu poartă nedreptatea tatălui său? "Pentru că fiul a făcut ceea ce era drept şi legiuit şi toate legiuirile Mele le-a Ńinut şi le-a împlinit: de aceea va trăi." Adică e cu putinŃă, pentru fericite excepŃii, despovărarea de sub o moştenire mizerabilă? Da, e cu putinŃă, cu preŃul şi cu osteneala unei vieŃi curate.

NU SE POATE, SA NU SE POATĂ

Conflictul sau disonanŃa dintre instinctul poligamie al bărbatului şi instinctul maternităŃii femeii nu se poate înfrânge, nu se poate rezolva şi nu se poate converti, decât în cazul când ambele părŃi trăiesc învăŃătura creştină din toate puterile fiinŃei. Creştinismul e a doua creaŃie a lumii, a doua creaŃie a omului, o creaŃie din nou a firii. Iisus Hristos însoŃeşte pe om prin învăŃătura Sa, prin Biserica Sa, prin rânduielile Sale, prin Cuvântul Său; ajută pe om prin darurile Sale, prin sălăşluirea Sa în noi, şi în toŃi, ca un Dumnezeu pretutindeni de faŃă; iar mai mult decât acestea - care se ştiau şi până aci - Iisus Hristos întovărăşeşte, cârmuieşte chiar, creaŃia fiecărui om ce vine în lume, în temeiul pretutindenitaŃii şi atotputerniciei Sale de Dumnezeu. El este cauza primară care configurează viaŃa în toate particularităŃile

268

CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI

sale, încât fiecare ins e unic între oameni. El decide, în infinitul mic, ce calităŃi sau defecte să fie expulzate prin cele două globule polare, care cuprind jumătate din numărul cromozomilor, şi nicidecum hazardul. El înclină să fie una sau alta din configuraŃiile - probabile pentru noi şi sigure pentru Dumnezeu -; El formează destinul nostru în aşa fel încât o aşezare specifică în infinitul mic să aibă urmări imense în configuraŃia şi în faptele noastre viitoare. Toate acestea le face contabilitatea absolută a lui Dumnezeu, care creează în dependenŃă cu omul şi potrivit cu faptele sale, ajungându-1 cu răutăŃile lui din urmă şi întorcându-i-le în braŃe, sau iertându-1 de ele, dacă s-a silit, prin lupta cu sine însuşi, să-şi dobândească iertarea. Ieşirea din înghesuirea aceasta, după care: "Tu singur te pedepseşti cu răutatea şi tu singur te loveşti cu ateismul tău", nu e cu putinŃă, decât trăind prezenŃa nevăzută a lui Hristos în noi, trăind învăŃătura creştină în toate fibrele fiinŃei, - ceea ce face cu putinŃă lui Dumnezeu să scoată afară, prin mecanismul eredităŃii, neghina recesivă şi, în vremea străduinŃei celui din cauză, să facă să revină mulŃime de geneze recesive în geneze dominante, ceea ce lui Dumnezeu îi este foarte cu putinŃă. Puterile credinŃei, amplificate de puterea şi binecuvântarea lui Dumnezeu, au influenŃă nebănuit de mare asupra eventualelor noastre infirmităŃi. Minunea acestei refaceri se întâmplă oriunde se află credinŃă îndeajuns, ca să strămute configuraŃia recesivă într-una dominantă, fie prin calea naşterilor, fie de-a dreptul. Puterea lui Dumnezeu nu are hotarele neputinŃei noastre şi de aceea nimic nu-i este cu neputinŃă. Unde însă nu vrem şi noi, nu intervine; ne-a făcut tară noi, dar nu desăvârşeşte lucrul fără noi. Abia un bărbat, care are cap pe Hristos1, va fi în stare să-şi înfrângă pornirile pervertirii şi să păzească netulburat, în vremea cuvenită, mugurul vieŃii, de la rodire până la desprinderea deplină de la sânul mamei. Un atare bărbat păzeşte fără vrajbă predania pravilei bătrâne, care-1 opreşte în posturi şi sărbători şi în zilele asupra lor - ca pe unul ce ştie: ce binecuvintează Dumnezeu şi ce pedepseşte. Vorbim aci cu toată înŃelegerea şi cunoştinŃa ce s-a nimerit la îndemână, că bărbaŃii cu un sistem nervos rezistent sunt capabili de
1 Corinteni 1 1 , 3.

EREDITATE ŞI SPIRIT

269

înfrânare. Pe când slabii, nervoşii, dezechilibraŃii devin şi mai anormali în urma înfrânării poftelor lor genetice. Persoanele tari se fac mai tari, prin această formă de asceză. Asta o spune Carrel1, un mare doctor al timpului. Iată de ce la căsătorie nu ajunge numai numărul anilor, îngăduiŃi de lege, ci se cere şi vârsta credinŃei în Dumnezeu, prin care, "păzind hotarele legii", să se asigure stăpânirea peste patimi. Majoratul părŃilor îl decide mintea, nu instinctul; credinŃa, nu necredinŃa; înfrânarea nu desfrânarea. ViaŃa noastră are trei faze, în dezvoltarea ei: faza vegetativă până la naştere; faza bio-psihică, fără limite precise; şi faza spirituală. MulŃi nu trăiesc decât primele două faze ale vieŃii, iar mai sus n-au nici gând s-ajungă. Trăind într-o căsătorie cu aceştia, nu poŃi fi decât într-un permanent dezechilibru cu cerinŃele spiritului. ViaŃa acestora e o înjurătură continuă la adresa spiritului, iar pentru partea creştină e un fel de mucenicie fără nădejde sigură. Creşterea normală desfăşoară viaŃa omului în faza spirituală, în trăirea intensă a credinŃei creştine; abia acum, tinerii ajunşi la trăirea creştină a vieŃii, numai cu aceasta aduc garanŃii suficiente că în căsătorie vor trăi, păzind legile lui Dumnezeu şi înfrânând patimile contra firii. Căci oricum s-ar căuta, nu i se găseşte acestui instinct alt rost de la Dumnezeu, decât singur rostul rodirii de copii. Orice denaturare a acestui rost e desfrânare şi cădere de la trăirea creştină la viaŃa păgână.

PUI DE OM IN PUI DE CER

Biserica creştină mereu atrage aminte fiilor săi duhovniceşti să nu se cufunde, ca într-un rost ultim al vieŃii, în emoŃiile iraŃionalităŃii, ca să nu-şi închidă astfel uşa de ieşire din întunerec în lumină, în vârsta lor spirituală.
Alexis Carrel, Omul, fiinŃă necunoscută, Bucureşti, 1944, Ed. Cugetarea. ed. III, p. 151. ' "'■'•'
1

270

CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI

în opera recreaŃiunii omului în Hristos, cele două părŃi- trebuie să se simtă că sunt chemate la cinstea de colaboratori ai lui Dumnezeu1, care urmăreşte printr-înşii o intenŃie divină, îmbrăcată în pui de om. O căsătorie cu o aşa socoteală o binecuvintează Dumnezeu când ridică nunta de la instinct la rostul ei spiritual, la cinstea de taină. E singura garanŃie a unei căsătorii durabile şi plăcute lui Dumnezeu. Tobie, călătorind în altă Ńară să-şi ia nevastă, a zis cuvintele acestea pline de socoteală: "Doamne, iată iau pe această soră a mea, nu pentru împlinirea poftelor mele, ci într-adevăr ca femeie"2. Când vrea Dumnezeu să întrupeze un gând în lumea văzută, ca pe un nou fiu al Său şi să-l suie pe treptele desăvârşirii făpturilor Sale, neapărat îi trebuie şi o căsătorie corespunzătoare pe pământ. SituaŃia aceasta a lui Dumnezeu o găsim exprimată în Scripturi, sub diferite forme. Astfel, prin Isaia proorocul, Cuvântul se tânguie: "Piere dreptul şi nimeni nu ia aminte; se duc oamenii cinstiŃi şi nimănui nu-i pasă că din pricina răutăŃii a pierit cel drept"3. - Cum pier drepŃii şi nimeni nu ia aminte? - Foarte simplu: Că nu se mai nasc. - Şi e de vină omul? Trebuie să se întrebe omul, de ce nu se mai nasc drepŃii? - Iată că trebuie, de vreme ce-i aflat de vină; iată că dispariŃia dreptului e o problemă, de care suntem traşi la răspundere. Căsătoria are cuvântul.

1 2

1 Corinteni 3, 9. łobit8,7. 3 Isaia 57, 1.

EREDITATE ŞI SPIRIT

271

Din cele de până aci s-a înŃeles ceva din mecanismul eredităŃii, al mediului dirijat de religie şi de educaŃie, iar aci, vorbind de trăirea creştină, ne aflăm în plină structuraŃie spirituală, atârnătoare totuşi de factorii omeneşti ai căsătoriei. într-o atare perspectivă ni se face pe deplin înŃeles cuvântul Sfântului Pavel, care chiar condiŃionează mântuirea femeii de menirea ei de mamă. 1 Timotei 2: 15. "Se va mântui prin naştere de fîi, dacă stăruieşte cu deplină înŃelepciune (aşa numeau cei vechi înfrânarea), în credinŃă, în iubire şi în sfinŃenie". Naşterea de fii, deodată cu o vieŃuire de acest fel, e ceva care contravine instinctului poligamie şi tară altă socoteală al bărbatului fără Hristos; deci nu e cu putinŃă împlinirea intenŃiei divine, decât cu un soŃ în stare de aceeaşi credinŃă şi vieŃuire. Convingerea că se poate şi ceea ce ni s-ar părea că nu se poate, e o putere nebănuită; un fel de amplificare a voinŃei omului cu voinŃa lui Dumnezeu. Avem probe unde nici n-am bănui: în fizica modernă, despre puterile sufletului asupra lumii fizice, deci şi asupra trupului Prin simpla atingere a unui obiect structura acestuia s-a schimbat întrucâtva. Prin simpla îndreptare a energiei cunoscătoare a sufletului asupra unui lucru, acesta se influenŃează şi se schimbă întrucâtva, încât nu e identic în mod absolut cu el însuşi de mai înainte de experienŃă. Drept aceea, nu se poate vorbi de o determinare riguroasă a configuraŃiei materiei, ci cel mult de un indeterminism în fizică. Pachetele acestea de energie, care bombardează materia sau celula vie, dau acele mutaŃii neprevăzute în structura obiectivului lor. S-a scris chiar despre biologia quantelor. Toate constatările astea sunt legate de nume proprii, recunoscute de lumea întreagă. De aci reŃinem faptul că organismul viu înregistrează cu atât mai uşor un bombardament al energiei sufletului şi-i pricinuieşte mutaŃia infinitezimală, după dorinŃă. Iar o mică schimbare în microbiologic dezlănŃuie, prin amplificare, procese uriaşe în configuraŃia persoanei, uneori chiar şi în macrobiologia societăŃii.

ca aceasta să nu-1 folosească în chipul pe care îl doreşte'. orice mamă se va mântui. zvârlit cu urgia cea mai mare pe urma unui vinovat. în atari strădanii. zisă cu tot focul fiinŃei sale.mai ales beŃia are şi suport ereditar. ca voinŃa ei să nu-1 ajungă şi să nu-i schimbe configuraŃia fizică şi psihică? Gândirea îndreptată ca o săgeată poate pricinui la Ńintă leziuni organice. Supărări. mamă. iar mai cu deosebire ale mamei în vremea celor nouă luni. Nota sufletească dominantă în familie. şi mai ales a mamei. nesănătate. către Dumnezeu. Se îmbată mama odată. acum eşti cu deosebire datoare să-l păzeşti de toate relele. cu deosebire din vremea aceea. şi cei ce-ar învăŃa-o vor şti ce să răspundă". răsplată de fericire pentru ostenelele tale. cu care n-ai vrea să te supere. Se roagă mama lui Dumnezeu. . se întipăresc în copi ca tendinŃe sau predispoziŃii.272 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI Deci. Acum e vremea când să faci ce vrei din copilul tău. predispun copilul la tristeŃe. Şi iarăşi: cum să nu fie în stare rugăciunea cu iubire să-l folosească şi să-l schimbe. fiindcă numai acum poŃi şi te ascultă cu desăvârşire. cum să nu fie în stare blestemul unei babe. lată faza spirituală a vieŃii de familie. despre care zice Sfânta Scriptură: /v înŃelepciunea lui Solomon 6: 10. aproape cojită de materie. dacă mama fură oarece.' Mai mult: toate stările trupeşti şi sufleteşti ale celor doi părinŃi. In vremea aceea. Deci toate acestea trebuie ocolite. în vremea în care trebuia păzit. sfinŃi-se-vor. Deci nu te lăsa coruptă de soŃul mai slab de fire şi nepricepând minunea ce o săvârşeşte credinŃa ta. melancolie. ca să nu plângi degeaba pe urma ticăloşiilor copilului tău pe care nu l-ai păzit curat. îndreaptă purtările tale. se va ruga şi copilul ei. copilul se va îmbăta toată viaŃa . va fi caracteristica întregii vieŃi a urmaşilor. răbdând pentru un rost divin o pravilă sfântă. "Cei ce-au păzit pravila sfântă. dureri. amărăciuni. care săvârşeşte prin tine minunea îmbinării unui pui de om cu un pui de cer. pe care copilul le va avea pentru toata viaŃa. Iată de ce vin: Iisus la nuntă şi nuntaşii la judecată . din rău în bun? Cu ce să fie mai prejos rugăciunea unei mame pentru mugurele său. copilul va fura toată viaŃa.

3-5. cele duhovniceşti. veŃi muri."1 Cei ce sunt însă ai lui Hristos. care nu cunosc pe Dumnezeu. cum fac necredincioşii. "Nu suntem datori trupului. 1 Tesaloniceni 4. . 12-14. ca să vă feriŃi de desfrânare. iar cei ce se Ńin de duh. Ci pofta cărnii este moarte. sufla urgie mare peste creştini. daca vieŃuiŃi potrivit trupului. Slăbănogindu-se creştinii. iar rugăciune şi Sfânta împărtăşanie sâmbăta şi duminica. fiindcă nu se supune legii lui Dumnezeu şi nici nu poate. SfinŃii PărinŃi 1 2 Romani 8. nu pot să placă lui Dumnezeu. deoarece este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu. ca să fie gata oricând de Sfânta împărtăşanie şi de mărturisirea muceniciei. trupul şi l-au răstignit împreună cu poftele2. ei. Căci. De aceea cei ce sunt în carne."3 Căci: "VoinŃa lui Dumnezeu aceasta este: sfinŃirea voastră.şi este .VI ICONOMII TAINELOR CUVINTE HOTĂRÂTOARE Sfânta Scriptură. Post era . 1 Corinteni 7. cu trecerea vremii. n-a îngăduit înfrânarea desăvârşită decât pentru vremile de post şi rugăciune5.luni. nu în patima poftelor. 3 Romani 8. Pe vremea acestui mare iconom al tainelor lui Dumnezeu. ca să ştie fiecare dintre voi să-şi stăpânească vasul său în sfinŃenie şi cinste. Sfântul Pavel însă. iar dacă ucideŃi cu duhul poftele trupului. împarte oamenii în două cete: în trupeşti şi duhovniceşti. miercuri şi vineri. 24. 5-8. socotind copiii. Galatenj 5. mugurii căsătoriei. Fiindcă toŃi câŃi sunt mânaŃi de Duhul lui Dumnezeu. Căci Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăŃie. veŃi fi vii. De aceea mulŃi erau hotărâŃi pentru înfrânarea desăvârşită în căsătorie. 5. prin Apostolul Pavel. fiii lui Dumnezeu sunt. ca să vieŃuim după trup. ci la sfinŃire"4. "Cei ce se Ńin de trup poftesc cele trupeşti. Pavel Apostolul. 7.

Acesta e un somn de primejdie. 15-16. care sunt post în toate privinŃele. nu mai urmăresc desfrânarea ca pe un păcat care dărâmă alcătuirea omenească. cu aceeaşi datorie ca Pavel.276 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI au adăugat pe rând cele patru posturi mari. a venit vrăjmaşul şi a semănat neghină printre grâu şi s-a dus"4. în societatea omenească. cei ce cumpără ca şi cum n-ar stăpâni. învestit cu putere. Căci faŃa acestei lumi se trece"2. Pavel. Matei 13. iar fără post nu se poate înfrâna şi. ca urmare. ci o lasă să-şi facă de cap. Să iasă mirele din cămara lui şi mireasa din iatacul ei!"1 Sf. nu căuta femeie. la acelaşi sfat se va ajunge. se petrece şi în mare.. nu căuta desfacere. Ceea ce se petrece în microbiologie se petrece şi în macrobiologie. Căci scrie: "Domnind oamenii. din amândouă părŃile. cu întinderea şi cu lungimea de vreme. 26. Dezlegat eşti de femeie.. de aceea se ajunge la sărăcirea şi rătăcirea roadelor ei. Aşa se întâmplă că: "lipsind preotului cunoştinŃa legii şi bătrânului sfatul". Ei nu mai au îndrăzneala să o măture afară din taina căsătoriei creştine. Aşa încât cei ce au femei să fie ca şi cum nu ar avea. copiii. In zilele urgiei de pe urmă. De atunci au băgat de seamă PărinŃii că omul tară înfrânare decade. De la faptul neînsemnat că unuia. Căci de-acum vremea s-a scurtat. într-un om. socotind însă şi nevoia ceasului de faŃă. le dă sfatul acesta: "Bine e pentru oricine să fie aşa cum se găseşte. . poate da între oameni o rătăcire cum nu s-a mai pomenit. 2 1 Corinteni 7. în întindere şi în adâncime. ca şi cum nu s-ar folosi de ea.. cu deosebirea că o mică strâmbare dintr-un ins. în omenirea întreagă. oamenii orbecăie în mulŃimea neştiinŃei şi a lipsei de sfat. urgia vremii de atunci.. care s-au întins ca o noapte de osândă peste bieŃii oameni. Deci nu tară rost atragem luarea-aminte că neghinele vrăjmaşului vor sălbătăci oile împotriva păstorilor. cum se tânguia Iezechiil3. băgăm de seamă că preoŃii vremurilor noastre.25. Ioil proorocul de mult cuvântase: "GătiŃi postiri sfinte. şi cei ce se folosesc de la lumea aceasta. 26-31 1 3 4 Iezechiil 7. i s-a strâmbat mintea. Până atunci. Legat eşti cu femeie. Ceea ce se petrece în mic. nu mai poate pricepe cele ale vieŃii duhovniceşti. e cu putinŃă să se Ioil 2.

tocmai pentru ca oamenii să se simtă şi să nu mai îngăduie într-însa şerpăria fărădelegilor. în veacurile de aur ale creştinismului. Drept aceea.căci de ea atârnă o credinŃă mai luminată. 'ieremia 6. 16. veştejeşte din trup legea păcatului"2.ICONOMII TAINELOR 277 ajungă la izgonirea a milioane de oameni de sub ascultarea lui Dumnezeu. trebuie născuŃi. în veacul nostru însă. reaprinsă între oameni. CunoştinŃa mântuirii trebuie. ca şi mai mari mizerii. De aceea se ridică şi nunta din desfrânare la cinstea de tamă. întrebarea 54. cum vine. cu orice preŃ. Sf. 255. de aci se ridică o stavilă împotriva pustiirii firii omeneşti. trăirea în Hristos era mai puternică şi mai întinsă între creştini. rar dacă se mai află. ed. Răspunsuri către Talasie. pentru că o trăire în Hristos ne-ar scuti de vorbă. 10. voi. altă cale nu rămâne. Maxim Mărturisitorul. p. CunoştinŃa mântuirii4. a mai vorbi de luptă cu patimile însemnează să-Ńi aprinzi paie în cap. Drept aceea iau în ajutor propria lor mizerie. De aceea azi. azi abia se mai zăreşte ca o stea. nemailăsându-ne nici o apărare pentru pornirea cu voie spre patimi. trebuie să înduplecăm pe oameni la o viaŃă mai curată. şi deci mântuirea. căci gloatele şed în întunerec5 şi în umbra morŃii. aceasta le făcea uşoară lupta cu patimile. Căci dumnezeirea Cuvântului. De aceştia însă care să trăiască viaŃa în Hristos. prin dezlegarea ei de blestem. Filocalia. când Dumnezeu a ajuns de râs3 chiar între creştini. Căci unirea cu Dumnezeu-Cuvântul a întărit toată firea. 1 Timotei 2. zice Sfântul Maxim: "Nimenea păcătuind. oricât ne-ar costa îndrăzneala aceasta. "Matei 4. Faptul că Iisus a venit la nuntă cu ucenicii Săi1 dovedeşte că de la nuntă se începe prima minune dumnezeiască spre bine. 4. Ioan 2. precum şi înfricoşarea de urmări. de unde odată lumina ca soarele între noroade. fiind totdeauna după Har în cei ce cred în El. . Calea aceasta e treabă de cârpaci. 2 1 . 3. credinŃa va ajunge să se strâmbe şi în tot felul să se stingă. între cele şapte. nu poate avea spre apărarea păcatului slăbiciunea trupului. 2. căci cu ce vine. 1.

15. 5. Peste lucrul lor trebuie să vină corecturi divine. prevăzuŃi de Dumnezeu cu slujba aceasta încă mai înainte de-a se naşte1 şi trimişi să o împlinească. iubirea divină dă totuşi putinŃă de ieşire din înfundătura răutăŃii ce se pedepseşte pe sine însăşi: de se va găsi cineva să stea bun pentru fraŃii săi înaintea lui Dumnezeu. ascuns. tocmirea celui ce vine capătă însuşirile de a-i putea îndeplini. iubitoare de om. sunt slugile Sale. care restabileşte. Ieremia 1. Galateni 1. Drept aceea. stricat de fărădelegile oamenilor. Astfel de libertate însă nu are decât dreptul. ne aflăm în raza unei mari taine. Aceştia nu sunt împreună lucrători cu Dumnezeu. peste voinŃele oamenilor. AcŃiunea aceasta a lui Dumnezeu. plin de iubire şi apropiat oamenilor. atârnătoare de libertatea omului. Păcătosul e rob păcatului. ocârmuirea atârnătoare de om.278 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI DESTINUL TALANTILOR Dacă rămânem înŃeleşi despre faptul că în fiecare ins ce vine în lume. hotărâtoare de om. e un dezechilibru în creaŃiunea lui Dumnezeu. Aşa se face că simŃim un Dumnezeu atotputernic. Aceştia. . Dar cu toate că răul se pedepseşte prin sine însuşi. Adică libertatea lui Dumnezeu făcută. atotputernic şi tare departe. Dumnezeu ascunde un gând al Său. cărora le-a dat avuŃia Sa pe mână. Ceea ce i se pare lui libertate. ameninŃător. Dar sunt păcătoşi cu totul vrăjmaşi lui Dumnezeu. o numim ispăşire. potrivit cu el. prin care constrânge faptele oamenilor cu urmările lor. un plan pe care-1 urmăreşte între oameni. Iar a doua e ocârmuirea la care leagă şi slujirea omenească. pe când dreptul cunoaşte un Dumnezeu personal. Dumnezeu ocârmuieşte lucrurile în multe feluri. păcătosul simte un Dumnezeu aspru. Ispăşirea e un chip de veghe a lui Dumnezeu în destinul insului şi în destinul neamurilor. echilibrul creaŃiei şi echilibrul vieŃii. Dintre aceste multe feluri alegem două spre tălmăcire: cârmuirea cea peste ştirea şi putinŃa minŃii omeneşti^ cârmuirea prin simpla atotputernicie a voinŃei Sale. n-are voinŃă liberă. şi. fiindcă el a câştigat iubirea lui Dumnezeu. din iubire. care nici nu îngăduie să li se zică păcătoşi.

A nu lucra cu valorile. teoretică (ştiinŃa). că unii din talentaŃi.) 13. 15. Ei se umflă cu părerea de sine. TalanŃii sunt talentele: înzestrări cu daruri. meşteşugul artelor. . darul chivernisim avuŃiei. cu întărire de crai. misiuni. 19. înseamnă a ieşi din ierarhie şi a 2 'Matei 25. cit. politică. ar trebui să se negustorească între oameni. Şi fără vorbă. după multă vreme1. Un om de neam mare (Iisus) s-a dus într-o Ńară îndepărtată ca să-şi ia întărire crăiască şi să se înapoieze. Când a venit înapoi. ca să afle cine ce neguŃă tori e a făcut. meşteşugul ştiinŃei. (A doua venire ca împărat şi Jude cător. p. Iar slujitorii sunt oamenii înzestraŃi cu toate aceste valori sau talente. căci precum este o ierarhie a valorilor. Tudor Vianu. 30. Aceştia sunt cei ce socotesc că sunt ale lor darurile date de Dumnezeu.ICONOMII TAINFXOR 279 Luca 19: 12. Toată zdroaba lor e egală cu îngroparea talantului în pământ. în sensul în care le-a rostuit Dumnezeu. economică şi religioasă2. n-au vrut să-l recunoască de stăpân. a oricărei ştiinŃe. 14. zicând: Nu vrem ca acesta să fie crai peste noi. pe scurt valorile culturii: valoarea morală. a poruncit să-i cheme pe acei robi cărora le dăduse banii. Dar cetăŃenii lui aveau ură pe el. şi au trimis solie în urma lui. din felul cum e pusă problema. îşi afumă mintea cu mândria şi scot afară pe Dumnezeu din negustoria lor. în favoarea lui Dumnezeu. tot aşa este un Ierarh al lor. talentele. estetică. că toate valorile. 80% au făcut rebeliune împotriva Stăpânului averii. s-ar pricepe. Dar. slujbe duhovniceşti şi slujiri cetăŃeneşti. Şi a chemat pe zece robi ai săi şi le-a dat zece talanŃi şi a zis către ei: NeguŃătoriŃi cu ei până vin. zice parabola. op.

i se suia mândria luciferică la minte. în valoarea politică trufia stârneşte tirania. şi. Iată valorile în conflict. ieşeau apele.280 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI face anarhie. iar cele ce sunt: de Dumnezeu sunt rânduite"1. Când puterii politice. creştinii. . dinastiile lor dăinuiau multe mii de ani.. Zeul împărat se ciocnea astfel de Dumnezeul creştinilor. fiindcă nu-L putea înlătura din cale. s-a isprăvit cu ei. templele şi-au închis luminile ştiinŃei. In istoria Egiptului. câtă vreme faraonii respectau religia. umflată de trufie. Creştinii însă nu se închinau la idoli. Deci. căci nu este stăpânire.creştinii la lei!. creştinii sunt de vina. Pavel învăŃa pe creştini: "SupuneŃi-vă stăpânirii. dictatura. materialismul. când li se va cere socoteală? Romani 13. puterea politică. înfigând ghearele în grumazul smereniei. fără numai de la Dumnezeu. pretindea poporului. ce vor zice. şi totuşi. piramidele au rămas monumente ale morŃii şi dinastiile s-au stins. Unul dintre faraoni sfârşeşte cu toată oastea în fundul Mării Roşii2. ucidea pe creştini fără judecată. inchiziŃia. 1. îi răstignea pe cruce. Ieşire 14. scoteau din minŃi pe zeul mincinos. îşi comanda statuie. nu numai supunere. în toate a băgat anarhia faŃă de Dumnezeu. încolŃeau barbarii imperiul. s-a văzut trufia căzând frântă în fata smereniei. Se făcea pe sine zeu. creştinii sunt de vină. în ştiinŃă şi economie. în artă. o ducea la Panteon şi cerea lumii închinare. ci şi închinare. Dar minunea lui Dumnezeu e că oile biruie lupii! Avem mărturie istoria creştinismului. . creştinii sunt de vină. Ierarhul lor de drept. protestantismul. în persoana împăratului din Roma sau BizanŃ. De îndată ce şi-au ridicat mâna asupra preoŃilor. terorismul. în religie. îi ardea de vii. despotismul.. senzualismul. Năravul ghearelor e cu rădăcini bătrâne. cu răbdarea lor. Se întâmpla vreo nenorocire? Creştinii sunt de vină! Nu plouă. fără să aibă vreo vină. 28. Deci 20% petrec în ierarhie şi 80% în anarhie: exact situaŃia a 20 de oi în mijlocul a 80 de lupi. Dezechilibrul mintal al trufiei a contaminat aproape toate valorile şi le-a pus în conflict.

pe care le au între oameni.5. greu se vor decide să reprezinte cauza lui Dumnezeu. care se cam lepăda de slujba de prooroc. Tot ceea ce împiedică această situaŃie normală e vălul de pe minte. Deci purtătorul oricărei valori. Dumnezeu pe toŃi îi trimite înzestraŃi şi în stare să fie drepŃi. Pentru ei neştiinŃa e o mare acoperire de primejdii. e neapărat de trebuinŃă să-şi cunoască atârnarea lor de Dumnezeu şi Lui să-l întoarcă cinstea şi slujba. iau în spate poveri părinteşti. va ajunge drept. ori pe-a împăratului. trecând ei prin poarta naşterii pământeşti.ICONOMII TAINELOR 281 VEDEREA PRIN VAL Să nu se creadă îngust. ori pe-a învăŃatului. dacă va ajunge la cunoştinŃa atârnării sale de Dumnezeu. în sfânta lor neştiinŃă ei sunt simpli ca florile. te pune în primejdie cu Ieremia 1. ori pe-a bogatului. Un singur lucru i se cere pentru aceasta: să se cunoască pe sine ca avându-şi obârşia spirituală şi toată înzestrarea de la Dumnezeu. despărŃitor de Dumnezeu. Dreptul e omul lui Dumnezeu. ori pe-a artistului. ori pe-a săracului.. . zice Dumnezeu lui Ieremia1. Petru s-a lepădat. preoŃi s-au lepădat. Sunt mulŃi drepŃi care nici nu ştiu despre ei că sunt drepŃi. primejdia căderii în mândrie a celor conştienŃi de virtutea lor. te-am sfinŃit şi te-am rânduit prooroc pentru popoare". ori pe-a vistiernicului. e zidul. Se vede că e un risc al vieŃii de-a te Ńine de Dumnezeu. şi anume.. Dacă însă abia apare în religie. că dreptul apare numai în religie. "înainte de-a te urzi în pântece. împăraŃi s-au lepădat. care-i spetesc şi-i încovoaie spre pământ. nu ştiu nimic despre frumuseŃea lor. slăbiŃi de osteneala vieŃii şi de mediul înconjurător. Pentru cei ce însă au o răspundere între oameni. Iar îndrăzneala de-a sluji lui Dumnezeu şi a-i îndemna şi pe ei să-l slujească. Dreptul poate să se arate în oricare dintre valorile sau talanŃii lui Dumnezeu. Iona s-a lepădat mult şi bine. Dar. asta se datoreşte faptului că numai aci se mai ştie ceva despre atârnarea omului de Dumnezeu. E o ciudată ruşine de oameni în a te face mai bun. de cele mai multe ori. ori de poartă slujba preotului. Pe urmă. al păcatului.

Iisus. Nu-i alt chip obişnuit de-a surpa zidul şi de-a subŃia vălul ce desparte pe oameni de Dumnezeu şi bagă haosul în zidire. cu atât cei dăruiŃi află mai repede cine sunt şi ce trimitere au de la Dumnezeu. de asemenea e mucenic. n-avea nici un văl despărŃitor. 1 Luca 2. încât la 12 ani spunea dreptului losif şi Sfintei Fecioare. 49. dacă se declară atârnător de Dumnezeu. E frica oii de lup. Că numai de se va arăta viaŃa lui Hristos în noi. nu e decât o singură cale de urmat: viaŃa curată . ce eventual l-ar găsi şi. ca om adevărat. cu aerul cel mai natural cu putinŃă: "N-aŃi ştiut că în casa Tatălui Meu mi se cade să fiu?"1 Era în templul din Ierusalim. ca să ne poată ajuta. să tâlhărească pe Dumnezeu de darul ce li—1 dase spre tot lucrul bun.282 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI oamenii. adeseori e mucenic. dacă vremea le-o va cere. Cu cât "vălul" Ńesut din păcate şi aşternut peste ochiul conştiinŃei e mai subŃire. Căci păcatul desfrâului şi a toată fărădelegea întârzie sau face cu neputinŃă arătarea şi desăvârşirea vieŃii lui Hristos în noi. şi-I ajută şi lui Dumnezeu. poate că. drepŃii prin excelenŃă. a creştinilor. înconjurat de bogoslovii legii vechi.potrivită cu firea . Ei sunt de mici mai străvezii pentru Dumnezeu şi prin aceasta se vede că au chemare să-l fie ucenici. care mărturiseşte în mediul său pe Dumnezeu. Un bărbat de ştiinŃă. un conducător de neamuri. Aci e minunea că oile biruie lupii. e că în făptura noastră se ascunde Hristos. ce s-ar fi ales de nădejdea noastră? Taina lui Iisus era că în trupul Lui se ascundea Dumnezeu. iar. ca şi cum atârnarea de Dumnezeu ar fi o mare slăbiciune şi vinovăŃie. ce au să-l împlinească în lume. pe măsura credinŃei şi a curăŃiei lor moştenită din părinŃi şi sporită cu propria lor osteneală. în copiii veniŃi dintr-o vieŃuire curată a căsătoriei. Şi aşa păŃesc pe rând toŃi dăruiŃii lui Dumnezeu când nu se învoiesc la sfatul lumii. chiar împotriva acestui mediu sunt rânduiŃi. Spre a vedea cu ochii o minune ca aceasta. iar taina noastră. Dar dacă şi Iisus s-ar fi înfricoşat de oameni şi de iad. Deci sfinŃii. Ii vor fi şi mucenici. precumpănesc înclinările bune şi nu-i biruie împrejurările rele ale mediului.care ajută şi oamenilor. vom cunoaşte Ńinta spre care trebuie să tindem şi ne vom înŃelege rostul pe pământ. întrebându-i şi răspunzându-le din Scripturi. . oricât de mare le-ar fi haita.

. dă de dreptatea Lui. legea. Prin sabie se înŃelege aci: asprimea dreptăŃii. Dezechilibrul sau păcatul nu e o realitate cu suport propriu. de aceea pentru aceştia nu-I mai rămâne decât sabia. Ei fac cumpănă între Dumnezeu şi oameni: dobândind de la oameni poc inŃa şi de la Dumnezeu. însă. SfinŃenia e tocmai această transparenŃă a lui Dumnezeu în făptura Sa. Pe drepŃi îi are câştigaŃi pentru această cauză. care stau înaintea Stăpânului vieŃii pentru fraŃii lor. milostivirea.de vreme ce robesc păcatului . o pândire a nimicului care vrea să înghită în sine toate câte sunt. stăpânirea. Cel ce strigă printr-înşii voia Sa către ceilalŃi oameni. îi ia şi timpul şi cade tară de veste urmărit de dreptate. iubirea nu se poate împlini. ci trebuie să se împlinească dreptatea. doar va simŃi să vină de bună voie. haosul şi anarhia sunt cam acelaşi lucru. un păcat colectiv. Când cineva. pierzând aceştia libertatea lor . prietenia aceea de mare cuviinŃă a sufletului cu Tatăl său . îl va readuce la cale cu sila. Când lipsesc drepŃii dintre oameni. DREPTUL INTRE IUBIRE ŞI SABIE Dezechilibrul. dacă însă nu bagă în seamă.singura situaŃie normală şi de la sine înŃeleasă a omului şi a oamenilor.ICONOMII TAINELOR 283 sunt o cuvântare vie. şi mulŃi se mântuiesc. pedeapsa.nu-I mai poate câştiga prin libertatea pe care n-o mai au. ca pe un rob. ci sunt ghearele haosului în grumazul realităŃii. Dumnezeu vrea să stăvilească năvala anarhiei în făptură. autoritatea. nu poate. cade din dragostea Tatălui său. îi dă şi timp. o degenerare. care. până chiar şi pedeapsa cu sabia. o schimonosire. un accident. cu faptele sale păcătoase. respectând libertatea omului. pentru că au într-înşii pe Dumnezeu-Cuvântul. In jurul acestora se întăreşte şi se întinde credinŃa. decât dacă va câştiga şi convingerea omului pentru intenŃia Sa. prin ei se restabileşte echilibrul şi armonia şi prin ei şi ceilalŃi întrevăd pe Dumnezeu. Prin ei se potoleşte anarhia. Pe nedrepŃi. O mare putere de refacere asupra celor căzuŃi din dragostea lui Dumnezeu o au drepŃii.

e numit chiar mai mult decât atâta. prin jertfa cea fără de sânge. prin Sfânta împărtăşanie. "îngerii Bisericii" din Apocalipsă erau şapte episcopi. PreoŃii au grija de-a îndupleca pe oameni în vremea rânduită întoarcerii. biruindu-se de lume. nu de pâine. nu vor lăsa poporul să creadă. Sigur că aceştia. şi de la El toŃi iconomii tainelor. în loc ca ei să biruie lumea. ca să nu cadă din milostivire sub strivirea dreptăŃii. iară să fim drepŃi: neavând cum să vină altfel decât prin naştere din trupuri pământeşti în care mişună pornirile fărădelegilor ca şerpii şi rod înclinările patimilor ca viermii. e sfânt. 7. PreoŃii reactualizează. în jurul lor se va întări întunerecul a toată neştiinŃa şi va începe foametea. 7. vor şovăi în hotărâri2. covârşitor de mare dar. Sarea pământului o vor călca-o oamenii în picioare şi aşa vine că: "Şi preotului i se va întâmpla ca şi poporului"3. Chemarea le este învăluită. Dreptatea însă nu mai e atârnătoare de oameni. Isaia 24. . pâinea cea din Cer. Să fim drepŃi: slujba preoŃilor e sfântă. Oare de ce nu-1 pricep oamenii? A osândi pe preoŃi e lucrul cel mai uşor şi cel mai fără rost. dar mai cu seamă Iisus. aceştia trebuie să o sufere fără de tocmeală. Isaia 28. sigur că ei vor fi covârşiŃi de moştenirea aceasta şi nu-şi vor putea îndeplini tară umbră trimiterea lor de la Dumnezeu. darul lor e de la Dumnezeu. Dar. 2. Că firea lor pământească mai dă uneori prilej de sminteală. căci toată decăderea e de la părinŃi începătură. Apostolii şi urmaşii lor legiuiŃi. prin viaŃa lor. el e îngerul Domnului Savaot1 (Savaot e tot Iisus).care se înŃelege că trebuie să fie un drept . de toată starea asta rea a lucrurilor are să dea seama şi poporul. 1 2 3 Maleahi 2. şi aşa se vor sălbătăci oile asupra păstorului şi vor face bucurie lupilor. Mare. care au luat îndreptare pentru oarecare nebăgări de seamă. ci de Cuvântul lui Dumnezeu.284 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI Chemarea aceasta de mijlocitor între Dumnezeu şi oameni au avut-o mulŃi. Iată în ce mare măsură milostivirea lui Dumnezeu e atârnătoare de oameni. permanenŃa acestei mijlociri. De aceea preotul . Lor li s-a dat marele dar să ierte în numele lui Dumnezeu.

dar şi pentru că fiecare ins îşi are vremile sale când îi străluceşte milostivirea. cit. căpătau multe răni şi nu sporeau. p. înduplecând spreolaltă amândouă părŃile. preotul.ca să vie iarăşi la starea de milostivire. că primeşte săgeŃi din amândouă părŃile. Conducătorii de neamuri. nu era tocmai această concentrare a personalităŃii fericitului: a minŃii în inimă şi a amândurora în Dumnezeu. Cine ştie. O dragoste distrusă poate pricinui uneori chiar moartea. până la familia lor. împrăştiaŃi cu sufletul. 1 2 înŃelepciunea lui Solomon 4. până la munŃii şi cerul Ńării în care s-au născut. Dacă am putea vedea firele. Unii ni s-ar părea cu nişte mâini întinse peste mări şi Ńări. la o casă veche. dacă nu mărturiile unor văzători PărinŃi despre stâlpul de foc ce urca de la câte un sporit duhovniceşte până la cer.. "Dreptul care moare osândeşte pe nelegiuŃii care trăiesc. persoana omenească se întinde în felurite chipuri şi dincolo de marginile sale anatomice. asta nu numai fiindcă oamenii sunt amestecaŃi. ar fi nişte uriaşi care-şi întind mulŃime de braŃe asupra unei Ńări... la o ceată de prieteni. dar nu vor înŃelege ce sfat a avut Dumnezeu cu el. alŃii până la cârciumă. sfinŃii. alŃii până la trupul oarecui.. Dacă primim ce spune Carrel. Dragostea şi ura sunt realităŃi. precum şi vremi când îl prigoneşte sabia . după cum îi trebuie. Unii oameni ar depăşi cu puŃin suprafaŃa pielii lor.IC0N0MII TAINELOR 285 Iubirea şi sabia lui Dumnezeu lucrează neîntrerupt şi deodată între oameni: pentru fiecare. 264. vedea-vor sfârşitul înŃeleptului. dacă nu cu rost sfătuiau PărinŃii pe ucenicii lor de a-şi avea sufletul adunat acolo unde le e şi trupul.. op. 16-17. căpătând forma unui stâlp de foc. care ne leagă unii de alŃii. alŃii până la avuŃie. . De multe ori dreptul o păŃeşte."1. O dragoste reînviată e o înviere. alŃii s-ar întinde până la un depozit de bancă. marii binefăcători. în toată această întoarcere a lucrurilor. că. Suntem totodată şi persoane duhovniceşti. şi pe om şi pe Dumnezeu. Alexis Carrel. forma oamenilor ar fi destul de ciudată. îşi are slujba sa de-a tălmăci tainele iconomiei divine. a unui continent. Cine ştie. şi în general dreptul. sau a lumii întregi2.

drept aceea oamenii sunt traşi la răspundere şi se află în aceeaşi primejdie ca smochinul fără roadă1. în care M-ai scris!"4 Şi Dumnezeu ascultă de om. face cu putinŃă milostivirea Sa peste oameni. iartă-i."2 Primul drept. şi n-am găsit. prin care sfătuieşte neamurile şi. Alt drept. pe când dacă nu-i are. după faptele lor. Iisus Navi. 13. decât cele ce le ştim despre om.286 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI Sunt mult mai multe lucrurile pe care nu le ştim. 32. CÂRMA DIN ZARE Oare de ce învinuieşte Dumnezeu pe oameni de faptul că nu se mai naşte dreptul printre dânşii. închinându-se la viŃelul de aur. la o luptă cu Amoreii. şterge-mă şi pe mine din Cartea Ta. zicând: "Rogu-mă acum. ca să ierte norodul care făcuse păcat mare. 2 Iezechiil22. Ieşire 32. iar de nu. Marcu 11.23. de vrei să le ierŃi păcatul acesta. Familia. îl aduce pe Dumnezeu la impas. Altul a fost Moise. oamenii vor da peste urgia dreptăŃii Sale. prin rostul lor. 30. s-a rugat să stea soarele şi s-a oprit 'Luca 13. care chiar a strâmtorat pe Dumnezeu. intrând în pământul făgăduinŃei. Facere 18.6. care a stat înaintea lui Dumnezeu pentru alŃii. 4 . "Căutat-am printre ei. a fost Avraam3. să găsesc un om ca să se poarte cu dreptate înaintea feŃei Mele pentru Ńara aceasta. ca să nu o pierd. cu roadele ei împovărate de fărădelegi. dar ceea ce ştim sigur e că spiritul nu e îngrădit de cele 4 dimensiuni ale lumii văzute. urmaşul lui Moise. şi că ei nu bagă de seamă? Răspunsul e următorul: drepŃii sunt uneltele lui Dumnezeu.

6 Ibidern. Daniil 4. 29. a ispăşirii fără de voie. şapte ani păscând cu boii7. care făcuse abuz de putere şi se suise la mândrie mare. i-a dat 12 luni. 3 Amos 3. 19. ispitire care e mai presus de putere. Ca rânduit de Dumnezeu cu slujba de împărat al Babilonului. . o astfel de zi. 14. cel ce împlineşte sfatul slugilor Sale6. Dumnezeu. acestea tot în capul lor se întorc. toŃi cheliseră8. 1 2 Iisus Navi 10. Pe lângă asta. şi a fost întinsă şi asupra poporului evreu. "se spijină pe vrerea îngerilor şi pe porunca sfinŃilor"5. Dumnezeu Ńine sfat cu oştirea cerească. î^aum 1. 4 5 3 Regi 22. Iezechiil29. n-a vrut de bunăvoie să-şi ispăşească păcatele. timpul. care-i dă trufaşului împărat sfatul răscumpărării păcatelor sale. 14. "Şi n-a mai fost nici înainte. 7 8 Daniil 4. dar în chipul cel mai văzut cu putinŃă. N-a vrut să se îndrepte după minte. vreme la îndemână. dar nepedepsit nimic nu lasă. până ce î-a făcut Dumnezeu izbândă asupra vrăjmaşilor. Dreptul ajunge la obârşia Scripturii. Astfel. 26.ICONOMII TAINELOR 287 soarele. 7. mărturiseşte Scriptura1. De obicei oamenii stârnesc cu faptele lor anumite furtuni nevăzute. rânduieşte fiecăruia ispăşiri în lumea aceasta. 3. nici după aceea." Insă nimic nu face fără să arate taina Sa slujitorilor Săi3. nedeprins să asculte. pe care i-1 dăduse Dumnezeu în robie. în care Domnul să asculte aşa glasul omului". ca văzător înainte. lucru prin care ar fi putut ocoli nemaivăzuta pedeapsă. 24. rânduind sfârşit cu pedeapsă regelui Ahav şi arată taina Sa proorocului Miheia4. după calea milostivirii. de aceea i s-a luat mintea şi a fost izgonit dintre oameni. ştiind de mai-nainte sfârşitul tuturora. încât tocise umerii ostaşilor săi şi de osteneala zidirii marei cetăŃi a Tirului. dincolo de zarea dimensiunii a patra. Taina o înŃelege Daniil. 18. Iar Dumnezeu. el nu trebuia să se semeŃească şi să ceară poporului să i se închine lui. ce atârna asupră-i. împăratul însă. Iată dreptul ca vestitor al voinŃei lui Dumnezeu. "Dumnezeu este îndelung răbdător şi mult milostiv. era un tiran înfricoşat. de aceea 1-a ajuns din urmă legea dreptăŃii. iar nu în rătăcire. Aspra îndreptare a împăratului din Babilon. Sfânta Scriptură ar fi o copie de pe nevăzuta Carte de la cârma lumii.

14.34. dată de el însuşi: "Şi după trecerea acestei vremi (cei şapte ani de nebunie). Cârmuirea neamurilor tot de sus se face. iar pe cei ce umblă mândri poate să-i smerească"1. Aceasta s-a destăinuit prima dată lui Avraam: "Să ştii bine. "care veniseră peste ei din Iad"3 . înŃelepciunea lui Solomon 17. La plinirea vremii prezise. Nabucodonosor. 'Danul 4. după trecerea vremii de pedeapsă. îl voi judeca Eu. dar pe neamul acela. şi am binecuvântat pe Cel Preaînalt şi veşnic viu. a stins fărădelegile sale. când evreii s-au întors din Egipt. 31. cu înfricoşările ei cumplite. că urmaşii tăi vor nemernici în pământ străin. Urgia. 'Geneză 15. şi-a văzut rostul şi atârnarea sa de Dumnezeu.16. Ei însă se vor întoarce aici în al patrulea veac de oameni. Iată mărturia de înŃelepŃire a acestui tiran al istoriei vechi. . încât. 13-14. cea mai grea a fost noaptea cea de trei zile. tăcând atâta tulburare în zidirea lui Dumnezeu. iar împărăŃia Lui peste vârste şi vârste. căruia vor robi.. şi I-am adus laudă şi preamărire. privind îndărătul timpului.. Iată cum i-a judecat Dumnezeu pe egipteni: Dintre cele 10 pedepse.288 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI Era dator să se poarte ca o slugă a lui Dumnezeu şi nu ca un tiran. căci nu s-a umplut încă măsura nelegiuirii Amoreilor"2. alte taine din Cartea ispăşirii vede Solomon. şi mintea îmi veni din nou. Toate căile Lui sunt drepte. unde vor fi robiŃi şi apăsaŃi patru sute de ani. şi după aceea vor ieşi aicea cu avere mare. am ridicat ochii mei la Cer. Este şi o ispăşire a neamurilor. eu. Căci puterea Lui este putere veşnică. pe care a dezlănŃuit-o asupră-şi.

căci despre cele mai-nainte întâmplate ei nu mai aveau Ńinere de minte. 5. căci li se împlineau măsurile fărădelegilor.19. alte taine din Cartea ocârmuirii neamurilor se descoperă lui Moise. Dumnezeu îi înşiră lui Moise toate fărădelegile desfrânării. Intr-însa li se dezveleau păcatele lor ascunse. O mânie neîndurată prigoneşte pe nelegiuiŃi până în sfârşit. 3. AzvârliŃi încoace şi încolo pe pământ şi pe jumătate morŃi. în vreme ce miluia Dumnezeu pe unii. ca să se împlinească şi ceea ce mai lipsea din urgiile suferite de ei. Iar ca cei miluiŃi să ia aminte. 2. Că dacă egiptenii.ICONOMII TAINELOR 289 A. să plece de la ei. pe aceia pe care îi zoriseră cu rugăminŃi. după ce au lăsat pe Israil ca să plece şi cu mare stăruinŃă i-a zorit la drum. iar la urmă adaugă: înŃelepciunea lui Solornon 18. prăpădea pe alŃii. în vreme ce poporul se apropie de pământul făgăduinŃei. Ea era icoana întunerecului ce avea să-i înghită pe urmă. La aceasta îi atrăgea pedeapsa de care erau vrednici. de care îi atrage luarea aminte să păzescă poporul. Aşa încât poporul Tău să săvârşească necre zuta lui trecere prin mare. ei dădeau pe faŃă pricina pentru care mureau. fiindcă Dumnezeu ştia de mainainte care va fi petrecerea lor. Iată şi sfârşitul judecăŃii lui Dumnezeu cu ei: dezastrul militar al lui Faraon: înŃelepciune 19: 1. când nu isprăviseră de jelit pe morŃii lor şi plângeau încă la mormintele celor ucişi. Cu adevărat. . iar egiptenii să dea peste o moarte năprasnică. avea-vor păreri de rău şi vor începe să-i urmă rească. ca să nu moară în neştiinŃă: pentru ce pătimesc atâta rău1. un alt gând nebunesc le-a venit şi au început ca pe nişte fugari să urmărească. Căci vedeniile ce-i îngroziseră le destăinuiseră lucrul. 4.

Că s-a întinat pământul şi am privit la nelegiuirile lor şi a lepădat pământul pe cei ce tră iau pe el. 2. ucid. 26. dar pentru o viaŃă curată îi apără Dumnezeu. nici băştinaşul. 28. . când îl trădează. AscultaŃi cuvântul Domnului. căci cu toate acestea s-au întinat păgânii. cum nu-i apără nimic pe lume. Căci nu mai este credinŃă. Când îşi urmează destinul. 27. Că toate urâciunile acestea le-au făcut oamenii pământului acestuia. au apărarea lui Dumnezeu. care-i înaintea voas tră. nici iubire. fură şi sunt des frânaŃi. Iar voi să păziŃi toate poruncile Mele şi toate legile Mele şi să nu faceŃi nici una din tică loşiile acestea. săvârşesc fapte silnice. când îl veŃi întina. mint. pe care Eu îi izgonesc dinaintea feŃei voastre. cum a aruncat el de la sine pe popoarele care au fost înainte de voi. ci din neam în neam tot mai răi s-au făcut. nu-i apără nici o graniŃă şi nici o armă. 25. nici cunoaştere de Dumnezeu în Ńară. 3. Ca nu cumva să vă lepede şi pe voi pământul. Să nu vă întinaŃi cu nimic din acestea. ToŃi jură strâmb.290 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI Levitic 18: 24. să se gătescă de pedeapsă. care trăieşte între voi. Iată că pe locuitorii cu o viaŃă stricată. când îi sorteşte Dumnezeu pedepsirii. nici veneticul. încât iată cum tună glasul lui Oseia: Oseia 4: 1. iar sângele vărsat curge peste sânge. Dar ei n-au ascultat. Neamurile au un destin ascuns în Dumnezeu. şi s-a întinat pământul. căci Domnul stă la judecată cu locuitorii pământului. voi feciori ai lui Israil.

Goneşte-i de la faŃa Mea. Dumnezeu le dă de ştire dărâmarea Ierusalimului şi ducerea în robie. până ce mânia lui Dumnezeu s-a pogorât peste poporul Său. pentru faptele lor cele rele"2. In vremea aceea Ieremia se ruga: "Mărturisim Doamne necredinŃa noastră şi fărădelegile părinŃilor noştri. ca să scape cu viaŃă. n-au ascultat. erau să-l omoare pe Ieremia3. iar cei ce-o locuiesc sunt fără vlagă. Căci cuvântul Domnului era de râs la ei4 şi şi-au bătut joc de trimişii lui Dumnezeu şi n-au Ńinut seamă de cuvintele Lui. adăugând a face rele. cât acesta n-a mai avut scăpare5. Nu ne lepăda pe noi. o motivează Dumnezeu lui Ieremia. prin Iereraia proorocul. 3. 16. ba. pentru numele Tău!"6 Primeşte însă răspunsul următor: "Chiar Moise şi Samuil de-ar sta înaintea Mea. 3 Ieremia 26. pe proorocii Lui i-au batjocorit. 10. Jeremia 26. până când.preferă să moară.în temeiul datoriei de rege . S CUVINTE HOTĂRÂTOARE Sfânta Scriptură. 2 1 4 Ieremia 6. NărăviŃi cum erau cu păcatele. care era o urmare a vieŃuirii ticăloase a poporului şi a regelui. 2 Paralipomena 36. zicând: "Poate. Pentru cuvântul acesta însă.ICONOMII TAINELOR 291 4. dar regele . E interesant momentul acesta istoric. tot nu M-ar îndupleca spre poporul acesta. căci am păcătuit înaintea Ta. 6 Ieremia 14. Iar de-şi vor zice: unde să ne ducem? să le răspunzi: Aşa zice Ieremia 36. Prevestirea aceasta. dar să se predea. prin Apostolul Pavel. 11. să se ducă. împarte oamenii în două . Pentru aceasta Ńara e în mare jale. vor asculta şi se vor întoarce fiecare de la calea sa cea rea şi atunci voi schimba strâmtorarea pe care vreau să le-o fac. auzind toate necazurile ce mi-am pus în gând să le fac1. în care proorocul se luptă cu regele ca să-l înduplece să se predea fără rezistenŃă. 3. 20. de aceea mai multă urgie şi-au îngrămădit peste cap.

daca vieŃuiŃi potrivit trupului. Căci. veŃi fi vii. care nu cunosc pe Dumnezeu."3 Căci: "VoinŃa lui Dumnezeu aceasta este: sfinŃirea voastră. nu în patima poftelor. iar rugăciune şi Sfânta împărtăşanie sâmbăta şi duminica. . "Nu suntem datori trupului."1 Cei ce sunt însă ai lui Hristos. 3-5. 12-14. Slăbănogindu-se creştinii. deoarece este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu. nu pot să placă lui Dumnezeu. trupul şi l-au răstignit împreună cu poftele2. fiindcă nu se supune legii lui Dumnezeu şi nici nu poate. sufla urgie mare peste creştini. "Cei ce se Ńin de trup poftesc cele trupeşti. cele duhovniceşti. miercuri şi vineri. Pe vremea acestui mare iconom al tainelor lui Dumnezeu.şi este . ca să vieŃuim după trup.cete: în trupeşti şi duhovniceşti. n-a îngăduit înfrânarea desăvârşită decât pentru vremile de post şi rugăciune5. Post era . fiii lui Dumnezeu sunt. 24. iar cei ce se Ńin de duh. 5-8. De aceea cei ce sunt în carne. De aceea mulŃi erau hotărâŃi pentru înfrânarea desăvârşită în căsătorie. Căci Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăŃie. cum fac necredincioşii. mugurii căsătoriei. ca să fie gata oricând de Sfânta împărtăşanie şi de mărturisirea muceniciei. socotind copiii. Ci pofta cărnii este moarte. ca să vă feriŃi de desfrânare. SfinŃii PărinŃi 1 2 Romani 8. ci la sfinŃire"4. Galatenj 5. ei. iar dacă ucideŃi cu duhul poftele trupului. Pavel Apostolul. Fiindcă toŃi câŃi sunt mânaŃi de Duhul lui Dumnezeu. 1 Corinteni 7. 7.luni. ca să ştie fiecare dintre voi să-şi stăpânească vasul său în sfinŃenie şi cinste. 5. 1 Tesaloniceni 4. veŃi muri. cu trecerea vremii. Sfântul Pavel însă. 3 Romani 8.

nu căuta desfacere. Pavel. 26-31 1 3 4 Iezechiil 7. cum se tânguia Iezechiil3. la acelaşi sfat se va ajunge. Acesta e un somn de primejdie. nu mai poate pricepe cele ale vieŃii duhovniceşti. iar fără post nu se poate înfrâna şi. se petrece şi în mare. în omenirea întreagă. oamenii orbecăie în mulŃimea neştiinŃei şi a lipsei de sfat. cei ce cumpără ca şi cum n-ar stăpâni. Deci nu tară rost atragem luarea-aminte că neghinele vrăjmaşului vor sălbătăci oile împotriva păstorilor. Ei nu mai au îndrăzneala să o măture afară din taina căsătoriei creştine. urgia vremii de atunci. Legat eşti cu femeie. învestit cu putere. 2 1 Corinteni 7. le dă sfatul acesta: "Bine e pentru oricine să fie aşa cum se găseşte. In zilele urgiei de pe urmă. Să iasă mirele din cămara lui şi mireasa din iatacul ei!"1 Sf. Aşa se întâmplă că: "lipsind preotului cunoştinŃa legii şi bătrânului sfatul". şi cei ce se folosesc de la lumea aceasta. De atunci au băgat de seamă PărinŃii că omul tară înfrânare decade. care sunt post în toate privinŃele.. Căci faŃa acestei lumi se trece"2. Ioil proorocul de mult cuvântase: "GătiŃi postiri sfinte. a venit vrăjmaşul şi a semănat neghină printre grâu şi s-a dus"4. e cu putinŃă să se Ioil 2. De la faptul neînsemnat că unuia. cu aceeaşi datorie ca Pavel. Ceea ce se petrece în mic. ca şi cum nu s-ar folosi de ea. într-un om. 26. Căci de-acum vremea s-a scurtat.. copiii. în societatea omenească. Până atunci. cu întinderea şi cu lungimea de vreme. Matei 13. băgăm de seamă că preoŃii vremurilor noastre.25. care s-au întins ca o noapte de osândă peste bieŃii oameni.. nu mai urmăresc desfrânarea ca pe un păcat care dărâmă alcătuirea omenească. cu deosebirea că o mică strâmbare dintr-un ins. Ceea ce se petrece în microbiologie se petrece şi în macrobiologie. de aceea se ajunge la sărăcirea şi rătăcirea roadelor ei.. . Dezlegat eşti de femeie.276 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI au adăugat pe rând cele patru posturi mari. în întindere şi în adâncime. Aşa încât cei ce au femei să fie ca şi cum nu ar avea. ci o lasă să-şi facă de cap. socotind însă şi nevoia ceasului de faŃă. nu căuta femeie. i s-a strâmbat mintea. din amândouă părŃile. ca urmare. 15-16. poate da între oameni o rătăcire cum nu s-a mai pomenit. Căci scrie: "Domnind oamenii.

şi deci mântuirea. aceasta le făcea uşoară lupta cu patimile. 2. De aceea se ridică şi nunta din desfrânare la cinstea de tamă. oricât ne-ar costa îndrăzneala aceasta. nu poate avea spre apărarea păcatului slăbiciunea trupului. Faptul că Iisus a venit la nuntă cu ucenicii Săi1 dovedeşte că de la nuntă se începe prima minune dumnezeiască spre bine. pentru că o trăire în Hristos ne-ar scuti de vorbă. 1 Timotei 2. 1. întrebarea 54. 16. în veacul nostru însă. De aceştia însă care să trăiască viaŃa în Hristos. Căci unirea cu Dumnezeu-Cuvântul a întărit toată firea. ed. veştejeşte din trup legea păcatului"2. în veacurile de aur ale creştinismului. cu orice preŃ. căci gloatele şed în întunerec5 şi în umbra morŃii. . precum şi înfricoşarea de urmări. a mai vorbi de luptă cu patimile însemnează să-Ńi aprinzi paie în cap. Drept aceea iau în ajutor propria lor mizerie. nemailăsându-ne nici o apărare pentru pornirea cu voie spre patimi. de aci se ridică o stavilă împotriva pustiirii firii omeneşti. Maxim Mărturisitorul. 4.căci de ea atârnă o credinŃă mai luminată. ca şi mai mari mizerii. zice Sfântul Maxim: "Nimenea păcătuind. prin dezlegarea ei de blestem. de unde odată lumina ca soarele între noroade. 255. căci cu ce vine. Căci dumnezeirea Cuvântului.ICONOMII TAINELOR 277 ajungă la izgonirea a milioane de oameni de sub ascultarea lui Dumnezeu. când Dumnezeu a ajuns de râs3 chiar între creştini. Răspunsuri către Talasie. credinŃa va ajunge să se strâmbe şi în tot felul să se stingă. fiind totdeauna după Har în cei ce cred în El. Filocalia. trebuie născuŃi. altă cale nu rămâne. Calea aceasta e treabă de cârpaci. "Matei 4. trăirea în Hristos era mai puternică şi mai întinsă între creştini. 2 1 . De aceea azi. CunoştinŃa mântuirii trebuie. reaprinsă între oameni. cum vine. 10. Sf. 'ieremia 6. azi abia se mai zăreşte ca o stea. p. 3. rar dacă se mai află. CunoştinŃa mântuirii4. între cele şapte. Drept aceea. Ioan 2. tocmai pentru ca oamenii să se simtă şi să nu mai îngăduie într-însa şerpăria fărădelegilor. trebuie să înduplecăm pe oameni la o viaŃă mai curată. voi.

fiindcă el a câştigat iubirea lui Dumnezeu. n-are voinŃă liberă. AcŃiunea aceasta a lui Dumnezeu. Iar a doua e ocârmuirea la care leagă şi slujirea omenească. Dumnezeu ocârmuieşte lucrurile în multe feluri. Aceştia. Dumnezeu ascunde un gând al Său. Aşa se face că simŃim un Dumnezeu atotputernic. Galateni 1. stricat de fărădelegile oamenilor. Dar cu toate că răul se pedepseşte prin sine însuşi. atotputernic şi tare departe. .278 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI DESTINUL TALANTILOR Dacă rămânem înŃeleşi despre faptul că în fiecare ins ce vine în lume. 5. sunt slugile Sale. o numim ispăşire. ascuns. tocmirea celui ce vine capătă însuşirile de a-i putea îndeplini. Astfel de libertate însă nu are decât dreptul. ocârmuirea atârnătoare de om. Peste lucrul lor trebuie să vină corecturi divine. echilibrul creaŃiei şi echilibrul vieŃii. prin care constrânge faptele oamenilor cu urmările lor. Păcătosul e rob păcatului. e un dezechilibru în creaŃiunea lui Dumnezeu. atârnătoare de libertatea omului. pe când dreptul cunoaşte un Dumnezeu personal. iubirea divină dă totuşi putinŃă de ieşire din înfundătura răutăŃii ce se pedepseşte pe sine însăşi: de se va găsi cineva să stea bun pentru fraŃii săi înaintea lui Dumnezeu. peste voinŃele oamenilor. şi. prevăzuŃi de Dumnezeu cu slujba aceasta încă mai înainte de-a se naşte1 şi trimişi să o împlinească. Dintre aceste multe feluri alegem două spre tălmăcire: cârmuirea cea peste ştirea şi putinŃa minŃii omeneşti^ cârmuirea prin simpla atotputernicie a voinŃei Sale. Drept aceea. păcătosul simte un Dumnezeu aspru. Ceea ce i se pare lui libertate. ameninŃător. Aceştia nu sunt împreună lucrători cu Dumnezeu. plin de iubire şi apropiat oamenilor. care nici nu îngăduie să li se zică păcătoşi. Ispăşirea e un chip de veghe a lui Dumnezeu în destinul insului şi în destinul neamurilor. un plan pe care-1 urmăreşte între oameni. Adică libertatea lui Dumnezeu făcută. hotărâtoare de om. iubitoare de om. 15. cărora le-a dat avuŃia Sa pe mână. Dar sunt păcătoşi cu totul vrăjmaşi lui Dumnezeu. Ieremia 1. care restabileşte. ne aflăm în raza unei mari taine. din iubire. potrivit cu el.

Şi fără vorbă. după multă vreme1. înseamnă a ieşi din ierarhie şi a 2 'Matei 25. tot aşa este un Ierarh al lor. teoretică (ştiinŃa). meşteşugul ştiinŃei. zicând: Nu vrem ca acesta să fie crai peste noi. pe scurt valorile culturii: valoarea morală. şi au trimis solie în urma lui. Ei se umflă cu părerea de sine. 30. în sensul în care le-a rostuit Dumnezeu. Iar slujitorii sunt oamenii înzestraŃi cu toate aceste valori sau talente. politică. op. Toată zdroaba lor e egală cu îngroparea talantului în pământ. TalanŃii sunt talentele: înzestrări cu daruri. 19. Şi a chemat pe zece robi ai săi şi le-a dat zece talanŃi şi a zis către ei: NeguŃătoriŃi cu ei până vin. 80% au făcut rebeliune împotriva Stăpânului averii. zice parabola. Dar. îşi afumă mintea cu mândria şi scot afară pe Dumnezeu din negustoria lor. 19. cit. A nu lucra cu valorile. s-ar pricepe. în favoarea lui Dumnezeu. ca să afle cine ce neguŃă tori e a făcut. a oricărei ştiinŃe. slujbe duhovniceşti şi slujiri cetăŃeneşti. misiuni. Dar cetăŃenii lui aveau ură pe el. a poruncit să-i cheme pe acei robi cărora le dăduse banii. talentele. că toate valorile. darul chivernisim avuŃiei.ICONOMII TAINFXOR 279 Luca 19: 16. căci precum este o ierarhie a valorilor. cu întărire de crai. Când a venit înapoi. . estetică. Tudor Vianu. (A doua venire ca împărat şi Jude cător. că unii din talentaŃi. Un om de neam mare (Iisus) s-a dus într-o Ńară îndepărtată ca să-şi ia întărire crăiască şi să se înapoieze. meşteşugul artelor. n-au vrut să-l recunoască de stăpân.) 17. 18. economică şi religioasă2. Aceştia sunt cei ce socotesc că sunt ale lor darurile date de Dumnezeu. ar trebui să se negustorească între oameni. din felul cum e pusă problema. p.

câtă vreme faraonii respectau religia. când li se va cere socoteală? Romani 13. Unul dintre faraoni sfârşeşte cu toată oastea în fundul Mării Roşii2. ucidea pe creştini fără judecată. Ieşire 14. umflată de trufie. şi totuşi. protestantismul. 28. îşi comanda statuie. i se suia mândria luciferică la minte. . puterea politică. Iată valorile în conflict. Ierarhul lor de drept. în persoana împăratului din Roma sau BizanŃ. piramidele au rămas monumente ale morŃii şi dinastiile s-au stins. Dar minunea lui Dumnezeu e că oile biruie lupii! Avem mărturie istoria creştinismului.creştinii la lei!. o ducea la Panteon şi cerea lumii închinare. ce vor zice. creştinii sunt de vina. cu răbdarea lor. De îndată ce şi-au ridicat mâna asupra preoŃilor. înfigând ghearele în grumazul smereniei. materialismul. creştinii sunt de vină. în artă. fiindcă nu-L putea înlătura din cale. dinastiile lor dăinuiau multe mii de ani. nu numai supunere. dictatura. în valoarea politică trufia stârneşte tirania. In istoria Egiptului. iar cele ce sunt: de Dumnezeu sunt rânduite"1. creştinii sunt de vină. 1. fără să aibă vreo vină. ci şi închinare. Zeul împărat se ciocnea astfel de Dumnezeul creştinilor. în ştiinŃă şi economie. Se întâmpla vreo nenorocire? Creştinii sunt de vină! Nu plouă. s-a văzut trufia căzând frântă în fata smereniei. îi răstignea pe cruce. inchiziŃia. despotismul. Deci. pretindea poporului. şi. Se făcea pe sine zeu. creştinii. Creştinii însă nu se închinau la idoli. terorismul. Dezechilibrul mintal al trufiei a contaminat aproape toate valorile şi le-a pus în conflict. templele şi-au închis luminile ştiinŃei. încolŃeau barbarii imperiul. senzualismul.. căci nu este stăpânire. s-a isprăvit cu ei. îi ardea de vii. fără numai de la Dumnezeu.280 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI face anarhie. Năravul ghearelor e cu rădăcini bătrâne. scoteau din minŃi pe zeul mincinos. Pavel învăŃa pe creştini: "SupuneŃi-vă stăpânirii. . în toate a băgat anarhia faŃă de Dumnezeu. Deci 20% petrec în ierarhie şi 80% în anarhie: exact situaŃia a 20 de oi în mijlocul a 80 de lupi. Când puterii politice. în religie.. ieşeau apele.

care se cam lepăda de slujba de prooroc. ori pe-a artistului. Iar îndrăzneala de-a sluji lui Dumnezeu şi a-i îndemna şi pe ei să-l slujească. . nu ştiu nimic despre frumuseŃea lor. zice Dumnezeu lui Ieremia1. slăbiŃi de osteneala vieŃii şi de mediul înconjurător. va ajunge drept.. Dreptul poate să se arate în oricare dintre valorile sau talanŃii lui Dumnezeu.ICONOMII TAINELOR 281 VEDEREA PRIN VAL Să nu se creadă îngust. Dacă însă abia apare în religie. te-am sfinŃit şi te-am rânduit prooroc pentru popoare". greu se vor decide să reprezinte cauza lui Dumnezeu. primejdia căderii în mândrie a celor conştienŃi de virtutea lor. preoŃi s-au lepădat. trecând ei prin poarta naşterii pământeşti. ori pe-a săracului. al păcatului. Dar. pe care le au între oameni. ori pe-a bogatului. Pe urmă. ori pe-a învăŃatului. Se vede că e un risc al vieŃii de-a te Ńine de Dumnezeu. asta se datoreşte faptului că numai aci se mai ştie ceva despre atârnarea omului de Dumnezeu. de cele mai multe ori. "înainte de-a te urzi în pântece. iau în spate poveri părinteşti. şi anume. Iona s-a lepădat mult şi bine. Petru s-a lepădat. Dumnezeu pe toŃi îi trimite înzestraŃi şi în stare să fie drepŃi. Deci purtătorul oricărei valori. Tot ceea ce împiedică această situaŃie normală e vălul de pe minte. Un singur lucru i se cere pentru aceasta: să se cunoască pe sine ca avându-şi obârşia spirituală şi toată înzestrarea de la Dumnezeu. Pentru cei ce însă au o răspundere între oameni. E o ciudată ruşine de oameni în a te face mai bun.5. Pentru ei neştiinŃa e o mare acoperire de primejdii. despărŃitor de Dumnezeu. împăraŃi s-au lepădat. Dreptul e omul lui Dumnezeu. ori pe-a împăratului. că dreptul apare numai în religie. ori pe-a vistiernicului. e neapărat de trebuinŃă să-şi cunoască atârnarea lor de Dumnezeu şi Lui să-l întoarcă cinstea şi slujba. Sunt mulŃi drepŃi care nici nu ştiu despre ei că sunt drepŃi. ori de poartă slujba preotului. te pune în primejdie cu Ieremia 1. e zidul.. care-i spetesc şi-i încovoaie spre pământ. în sfânta lor neştiinŃă ei sunt simpli ca florile. dacă va ajunge la cunoştinŃa atârnării sale de Dumnezeu.

întrebându-i şi răspunzându-le din Scripturi. nu e decât o singură cale de urmat: viaŃa curată . cu aerul cel mai natural cu putinŃă: "N-aŃi ştiut că în casa Tatălui Meu mi se cade să fiu?"1 Era în templul din Ierusalim. ce s-ar fi ales de nădejdea noastră? Taina lui Iisus era că în trupul Lui se ascundea Dumnezeu. ca să ne poată ajuta. chiar împotriva acestui mediu sunt rânduiŃi. şi-I ajută şi lui Dumnezeu. Dar dacă şi Iisus s-ar fi înfricoşat de oameni şi de iad. E frica oii de lup. n-avea nici un văl despărŃitor. 49. cu atât cei dăruiŃi află mai repede cine sunt şi ce trimitere au de la Dumnezeu. Că numai de se va arăta viaŃa lui Hristos în noi. 1 Luca 2.282 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI oamenii. ce eventual l-ar găsi şi. Ii vor fi şi mucenici. care mărturiseşte în mediul său pe Dumnezeu.care ajută şi oamenilor. Aci e minunea că oile biruie lupii. iar taina noastră. ca şi cum atârnarea de Dumnezeu ar fi o mare slăbiciune şi vinovăŃie. Spre a vedea cu ochii o minune ca aceasta. a creştinilor. dacă se declară atârnător de Dumnezeu. în copiii veniŃi dintr-o vieŃuire curată a căsătoriei. adeseori e mucenic. . să tâlhărească pe Dumnezeu de darul ce li—1 dase spre tot lucrul bun. dacă vremea le-o va cere.potrivită cu firea . un conducător de neamuri. precumpănesc înclinările bune şi nu-i biruie împrejurările rele ale mediului. vom cunoaşte Ńinta spre care trebuie să tindem şi ne vom înŃelege rostul pe pământ. Ei sunt de mici mai străvezii pentru Dumnezeu şi prin aceasta se vede că au chemare să-l fie ucenici. iar. oricât de mare le-ar fi haita. pe măsura credinŃei şi a curăŃiei lor moştenită din părinŃi şi sporită cu propria lor osteneală. Cu cât "vălul" Ńesut din păcate şi aşternut peste ochiul conştiinŃei e mai subŃire. drepŃii prin excelenŃă. încât la 12 ani spunea dreptului losif şi Sfintei Fecioare. poate că. Căci păcatul desfrâului şi a toată fărădelegea întârzie sau face cu neputinŃă arătarea şi desăvârşirea vieŃii lui Hristos în noi. e că în făptura noastră se ascunde Hristos. Şi aşa păŃesc pe rând toŃi dăruiŃii lui Dumnezeu când nu se învoiesc la sfatul lumii. de asemenea e mucenic. Un bărbat de ştiinŃă. Nu-i alt chip obişnuit de-a surpa zidul şi de-a subŃia vălul ce desparte pe oameni de Dumnezeu şi bagă haosul în zidire. Iisus. ca om adevărat. înconjurat de bogoslovii legii vechi. Deci sfinŃii. ce au să-l împlinească în lume.

ci trebuie să se împlinească dreptatea. un accident. In jurul acestora se întăreşte şi se întinde credinŃa. Dezechilibrul sau păcatul nu e o realitate cu suport propriu. doar va simŃi să vină de bună voie. de aceea pentru aceştia nu-I mai rămâne decât sabia.ICONOMII TAINELOR 283 sunt o cuvântare vie. Prin ei se potoleşte anarhia. ca pe un rob. nu poate. DREPTUL INTRE IUBIRE ŞI SABIE Dezechilibrul. până chiar şi pedeapsa cu sabia. respectând libertatea omului. îi dă şi timp. un păcat colectiv. care. pedeapsa. prietenia aceea de mare cuviinŃă a sufletului cu Tatăl său . dă de dreptatea Lui. dacă însă nu bagă în seamă. o schimonosire. milostivirea. Ei fac cumpănă între Dumnezeu şi oameni: dobândind de la oameni poc inŃa şi de la Dumnezeu. Pe drepŃi îi are câştigaŃi pentru această cauză. cu faptele sale păcătoase. haosul şi anarhia sunt cam acelaşi lucru. Cel ce strigă printr-înşii voia Sa către ceilalŃi oameni. O mare putere de refacere asupra celor căzuŃi din dragostea lui Dumnezeu o au drepŃii. îi ia şi timpul şi cade tară de veste urmărit de dreptate. care stau înaintea Stăpânului vieŃii pentru fraŃii lor. Dumnezeu vrea să stăvilească năvala anarhiei în făptură. prin ei se restabileşte echilibrul şi armonia şi prin ei şi ceilalŃi întrevăd pe Dumnezeu. ci sunt ghearele haosului în grumazul realităŃii. Când lipsesc drepŃii dintre oameni. Prin sabie se înŃelege aci: asprimea dreptăŃii. . decât dacă va câştiga şi convingerea omului pentru intenŃia Sa. Pe nedrepŃi. legea.singura situaŃie normală şi de la sine înŃeleasă a omului şi a oamenilor.de vreme ce robesc păcatului . şi mulŃi se mântuiesc. iubirea nu se poate împlini. o degenerare. o pândire a nimicului care vrea să înghită în sine toate câte sunt. autoritatea. SfinŃenia e tocmai această transparenŃă a lui Dumnezeu în făptura Sa. pierzând aceştia libertatea lor . stăpânirea. însă.nu-I mai poate câştiga prin libertatea pe care n-o mai au. îl va readuce la cale cu sila. Când cineva. pentru că au într-înşii pe Dumnezeu-Cuvântul. cade din dragostea Tatălui său.

Chemarea le este învăluită. şi de la El toŃi iconomii tainelor. Sarea pământului o vor călca-o oamenii în picioare şi aşa vine că: "Şi preotului i se va întâmpla ca şi poporului"3.e numit chiar mai mult decât atâta. dar mai cu seamă Iisus. Că firea lor pământească mai dă uneori prilej de sminteală. Isaia 28. PreoŃii au grija de-a îndupleca pe oameni în vremea rânduită întoarcerii. De aceea preotul . prin jertfa cea fără de sânge. prin viaŃa lor. darul lor e de la Dumnezeu. ca să nu cadă din milostivire sub strivirea dreptăŃii. Apostolii şi urmaşii lor legiuiŃi. Mare. Sigur că aceştia. 7. Dar. Isaia 24. vor şovăi în hotărâri2. de toată starea asta rea a lucrurilor are să dea seama şi poporul. ci de Cuvântul lui Dumnezeu. Să fim drepŃi: slujba preoŃilor e sfântă. şi aşa se vor sălbătăci oile asupra păstorului şi vor face bucurie lupilor. pâinea cea din Cer. sigur că ei vor fi covârşiŃi de moştenirea aceasta şi nu-şi vor putea îndeplini tară umbră trimiterea lor de la Dumnezeu. în loc ca ei să biruie lumea.284 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI Chemarea aceasta de mijlocitor între Dumnezeu şi oameni au avut-o mulŃi. iară să fim drepŃi: neavând cum să vină altfel decât prin naştere din trupuri pământeşti în care mişună pornirile fărădelegilor ca şerpii şi rod înclinările patimilor ca viermii. nu vor lăsa poporul să creadă. permanenŃa acestei mijlociri. 2. 1 2 3 Maleahi 2. care au luat îndreptare pentru oarecare nebăgări de seamă. PreoŃii reactualizează.care se înŃelege că trebuie să fie un drept . . aceştia trebuie să o sufere fără de tocmeală. e sfânt. Dreptatea însă nu mai e atârnătoare de oameni. 7. Iată în ce mare măsură milostivirea lui Dumnezeu e atârnătoare de oameni. "îngerii Bisericii" din Apocalipsă erau şapte episcopi. nu de pâine. în jurul lor se va întări întunerecul a toată neştiinŃa şi va începe foametea. prin Sfânta împărtăşanie. covârşitor de mare dar. el e îngerul Domnului Savaot1 (Savaot e tot Iisus). căci toată decăderea e de la părinŃi începătură. Lor li s-a dat marele dar să ierte în numele lui Dumnezeu. biruindu-se de lume. Oare de ce nu-1 pricep oamenii? A osândi pe preoŃi e lucrul cel mai uşor şi cel mai fără rost.

la o ceată de prieteni. Unii ni s-ar părea cu nişte mâini întinse peste mări şi Ńări. dar şi pentru că fiecare ins îşi are vremile sale când îi străluceşte milostivirea. sfinŃii. nu era tocmai această concentrare a personalităŃii fericitului: a minŃii în inimă şi a amândurora în Dumnezeu. alŃii s-ar întinde până la un depozit de bancă. vedea-vor sfârşitul înŃeleptului. care ne leagă unii de alŃii. "Dreptul care moare osândeşte pe nelegiuŃii care trăiesc. şi în general dreptul. Alexis Carrel. Conducătorii de neamuri. că. op. că primeşte săgeŃi din amândouă părŃile. înduplecând spreolaltă amândouă părŃile. la o casă veche.. 16-17. Dacă primim ce spune Carrel. până la familia lor. 264. în toată această întoarcere a lucrurilor."1. dacă nu mărturiile unor văzători PărinŃi despre stâlpul de foc ce urca de la câte un sporit duhovniceşte până la cer. precum şi vremi când îl prigoneşte sabia . Suntem totodată şi persoane duhovniceşti. îşi are slujba sa de-a tălmăci tainele iconomiei divine. căpătând forma unui stâlp de foc.. forma oamenilor ar fi destul de ciudată. alŃii până la trupul oarecui. 1 2 înŃelepciunea lui Solomon 4. persoana omenească se întinde în felurite chipuri şi dincolo de marginile sale anatomice. asta nu numai fiindcă oamenii sunt amestecaŃi. şi pe om şi pe Dumnezeu. O dragoste distrusă poate pricinui uneori chiar moartea. Dragostea şi ura sunt realităŃi. Cine ştie. O dragoste reînviată e o înviere. cit. a unui continent.. până la munŃii şi cerul Ńării în care s-au născut. preotul.. De multe ori dreptul o păŃeşte. ar fi nişte uriaşi care-şi întind mulŃime de braŃe asupra unei Ńări.IC0N0MII TAINELOR 285 Iubirea şi sabia lui Dumnezeu lucrează neîntrerupt şi deodată între oameni: pentru fiecare. sau a lumii întregi2. marii binefăcători. Cine ştie.ca să vie iarăşi la starea de milostivire.. dar nu vor înŃelege ce sfat a avut Dumnezeu cu el. căpătau multe răni şi nu sporeau. după cum îi trebuie. Dacă am putea vedea firele. . împrăştiaŃi cu sufletul. alŃii până la cârciumă. dacă nu cu rost sfătuiau PărinŃii pe ucenicii lor de a-şi avea sufletul adunat acolo unde le e şi trupul. alŃii până la avuŃie. p. Unii oameni ar depăşi cu puŃin suprafaŃa pielii lor.

CÂRMA DIN ZARE Oare de ce învinuieşte Dumnezeu pe oameni de faptul că nu se mai naşte dreptul printre dânşii. ca să ierte norodul care făcuse păcat mare. îl aduce pe Dumnezeu la impas.286 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI Sunt mult mai multe lucrurile pe care nu le ştim. Alt drept. Marcu 11. ca să nu o pierd. cu roadele ei împovărate de fărădelegi. la o luptă cu Amoreii. pe când dacă nu-i are. şterge-mă şi pe mine din Cartea Ta. drept aceea oamenii sunt traşi la răspundere şi se află în aceeaşi primejdie ca smochinul fără roadă1. Familia. iar de nu. s-a rugat să stea soarele şi s-a oprit 'Luca 13. urmaşul lui Moise. care chiar a strâmtorat pe Dumnezeu. 13. prin care sfătuieşte neamurile şi. Iisus Navi. prin rostul lor. care a stat înaintea lui Dumnezeu pentru alŃii. iartă-i. decât cele ce le ştim despre om. 32.6. a fost Avraam3. Ieşire 32. zicând: "Rogu-mă acum. de vrei să le ierŃi păcatul acesta. "Căutat-am printre ei. 4 . după faptele lor. Altul a fost Moise. face cu putinŃă milostivirea Sa peste oameni.23. să găsesc un om ca să se poarte cu dreptate înaintea feŃei Mele pentru Ńara aceasta. 30."2 Primul drept. oamenii vor da peste urgia dreptăŃii Sale. intrând în pământul făgăduinŃei. şi n-am găsit. în care M-ai scris!"4 Şi Dumnezeu ascultă de om. şi că ei nu bagă de seamă? Răspunsul e următorul: drepŃii sunt uneltele lui Dumnezeu. 2 Iezechiil22. închinându-se la viŃelul de aur. dar ceea ce ştim sigur e că spiritul nu e îngrădit de cele 4 dimensiuni ale lumii văzute. Facere 18.

Dumnezeu Ńine sfat cu oştirea cerească. 26. Astfel. nedeprins să asculte. 14. 18. ce atârna asupră-i. Iezechiil29. şapte ani păscând cu boii7. rânduieşte fiecăruia ispăşiri în lumea aceasta. încât tocise umerii ostaşilor săi şi de osteneala zidirii marei cetăŃi a Tirului. î^aum 1. Iar Dumnezeu. după calea milostivirii. rânduind sfârşit cu pedeapsă regelui Ahav şi arată taina Sa proorocului Miheia4. vreme la îndemână. 7 8 Daniil 4. N-a vrut să se îndrepte după minte. 7. Iată dreptul ca vestitor al voinŃei lui Dumnezeu. 6 Ibidern. dar nepedepsit nimic nu lasă. Daniil 4. care făcuse abuz de putere şi se suise la mândrie mare. şi a fost întinsă şi asupra poporului evreu. a ispăşirii fără de voie. acestea tot în capul lor se întorc. 3 Amos 3.ICONOMII TAINELOR 287 soarele. Dreptul ajunge la obârşia Scripturii. o astfel de zi. 1 2 Iisus Navi 10. Taina o înŃelege Daniil. iar nu în rătăcire. 19. 29. n-a vrut de bunăvoie să-şi ispăşească păcatele. dincolo de zarea dimensiunii a patra. 14. pe care i-1 dăduse Dumnezeu în robie. ştiind de mai-nainte sfârşitul tuturora. ca văzător înainte. de aceea 1-a ajuns din urmă legea dreptăŃii. Dumnezeu. "Şi n-a mai fost nici înainte. nici după aceea. el nu trebuia să se semeŃească şi să ceară poporului să i se închine lui. Ca rânduit de Dumnezeu cu slujba de împărat al Babilonului. ispitire care e mai presus de putere. 24. era un tiran înfricoşat. dar în chipul cel mai văzut cu putinŃă. "Dumnezeu este îndelung răbdător şi mult milostiv. timpul. 3. toŃi cheliseră8. De obicei oamenii stârnesc cu faptele lor anumite furtuni nevăzute. mărturiseşte Scriptura1. Pe lângă asta. de aceea i s-a luat mintea şi a fost izgonit dintre oameni. care-i dă trufaşului împărat sfatul răscumpărării păcatelor sale. ." Insă nimic nu face fără să arate taina Sa slujitorilor Săi3. Aspra îndreptare a împăratului din Babilon. cel ce împlineşte sfatul slugilor Sale6. i-a dat 12 luni. în care Domnul să asculte aşa glasul omului". împăratul însă. până ce î-a făcut Dumnezeu izbândă asupra vrăjmaşilor. lucru prin care ar fi putut ocoli nemaivăzuta pedeapsă. 4 5 3 Regi 22. "se spijină pe vrerea îngerilor şi pe porunca sfinŃilor"5. Sfânta Scriptură ar fi o copie de pe nevăzuta Carte de la cârma lumii.

şi mintea îmi veni din nou. şi I-am adus laudă şi preamărire. cea mai grea a fost noaptea cea de trei zile.16. Ei însă se vor întoarce aici în al patrulea veac de oameni.34. Nabucodonosor. dată de el însuşi: "Şi după trecerea acestei vremi (cei şapte ani de nebunie). Iată cum i-a judecat Dumnezeu pe egipteni: Dintre cele 10 pedepse. după trecerea vremii de pedeapsă. am ridicat ochii mei la Cer. 'Danul 4. iar împărăŃia Lui peste vârste şi vârste. pe care a dezlănŃuit-o asupră-şi. privind îndărătul timpului. Urgia. că urmaşii tăi vor nemernici în pământ străin.. eu. alte taine din Cartea ispăşirii vede Solomon. Aceasta s-a destăinuit prima dată lui Avraam: "Să ştii bine. şi am binecuvântat pe Cel Preaînalt şi veşnic viu. "care veniseră peste ei din Iad"3 . căci nu s-a umplut încă măsura nelegiuirii Amoreilor"2. şi după aceea vor ieşi aicea cu avere mare.. . 13-14. iar pe cei ce umblă mândri poate să-i smerească"1. cu înfricoşările ei cumplite. Iată mărturia de înŃelepŃire a acestui tiran al istoriei vechi. încât. 31. dar pe neamul acela. Toate căile Lui sunt drepte. 14. Căci puterea Lui este putere veşnică. 'Geneză 15. şi-a văzut rostul şi atârnarea sa de Dumnezeu. tăcând atâta tulburare în zidirea lui Dumnezeu. Cârmuirea neamurilor tot de sus se face. căruia vor robi. înŃelepciunea lui Solomon 17. Este şi o ispăşire a neamurilor. unde vor fi robiŃi şi apăsaŃi patru sute de ani. când evreii s-au întors din Egipt. îl voi judeca Eu. La plinirea vremii prezise. a stins fărădelegile sale.288 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI Era dator să se poarte ca o slugă a lui Dumnezeu şi nu ca un tiran.

iar egiptenii să dea peste o moarte năprasnică. AzvârliŃi încoace şi încolo pe pământ şi pe jumătate morŃi. alte taine din Cartea ocârmuirii neamurilor se descoperă lui Moise. ei dădeau pe faŃă pricina pentru care mureau. 7. Iată şi sfârşitul judecăŃii lui Dumnezeu cu ei: dezastrul militar al lui Faraon: înŃelepciune 19: 6. în vreme ce poporul se apropie de pământul făgăduinŃei. de care îi atrage luarea aminte să păzescă poporul. când nu isprăviseră de jelit pe morŃii lor şi plângeau încă la mormintele celor ucişi. ca să nu moară în neştiinŃă: pentru ce pătimesc atâta rău1. iar la urmă adaugă: înŃelepciunea lui Solornon 18. căci despre cele mai-nainte întâmplate ei nu mai aveau Ńinere de minte. să plece de la ei.19. . prăpădea pe alŃii. în vreme ce miluia Dumnezeu pe unii. 8. Iar ca cei miluiŃi să ia aminte. un alt gând nebunesc le-a venit şi au început ca pe nişte fugari să urmărească. fiindcă Dumnezeu ştia de mainainte care va fi petrecerea lor. avea-vor păreri de rău şi vor începe să-i urmă rească. căci li se împlineau măsurile fărădelegilor. Intr-însa li se dezveleau păcatele lor ascunse. după ce au lăsat pe Israil ca să plece şi cu mare stăruinŃă i-a zorit la drum. O mânie neîndurată prigoneşte pe nelegiuiŃi până în sfârşit. Dumnezeu îi înşiră lui Moise toate fărădelegile desfrânării.Aşa încât poporul Tău să săvârşească necre zuta lui trecere prin mare. ca să se împlinească şi ceea ce mai lipsea din urgiile suferite de ei. Că dacă egiptenii. 9. Ea era icoana întunerecului ce avea să-i înghită pe urmă. Cu adevărat. La aceasta îi atrăgea pedeapsa de care erau vrednici. Căci vedeniile ce-i îngroziseră le destăinuiseră lucrul.ICONOMII TAINELOR 289 A. pe aceia pe care îi zoriseră cu rugăminŃi. 10.

. încât iată cum tună glasul lui Oseia: Oseia 4: 4. şi s-a întinat pământul. când îl veŃi întina. 28. Că toate urâciunile acestea le-au făcut oamenii pământului acestuia. 5. cum nu-i apără nimic pe lume. cum a aruncat el de la sine pe popoarele care au fost înainte de voi. dar pentru o viaŃă curată îi apără Dumnezeu. când îi sorteşte Dumnezeu pedepsirii. AscultaŃi cuvântul Domnului. Ca nu cumva să vă lepede şi pe voi pământul. 29. căci Domnul stă la judecată cu locuitorii pământului. nici veneticul. când îl trădează. Iată că pe locuitorii cu o viaŃă stricată. voi feciori ai lui Israil. 30. să se gătescă de pedeapsă. mint. nici băştinaşul. nici iubire. iar sângele vărsat curge peste sânge. care-i înaintea voas tră. Că s-a întinat pământul şi am privit la nelegiuirile lor şi a lepădat pământul pe cei ce tră iau pe el. Dar ei n-au ascultat. Când îşi urmează destinul. ucid. Căci nu mai este credinŃă. fură şi sunt des frânaŃi. ci din neam în neam tot mai răi s-au făcut. ToŃi jură strâmb. pe care Eu îi izgonesc dinaintea feŃei voastre. au apărarea lui Dumnezeu. Iar voi să păziŃi toate poruncile Mele şi toate legile Mele şi să nu faceŃi nici una din tică loşiile acestea. care trăieşte între voi. 29.290 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI Levitic 18: 27. nu-i apără nici o graniŃă şi nici o armă. nici cunoaştere de Dumnezeu în Ńară. căci cu toate acestea s-au întinat păgânii. Să nu vă întinaŃi cu nimic din acestea. 6. Neamurile au un destin ascuns în Dumnezeu. săvârşesc fapte silnice.

3 Ieremia 26. 2 1 4 Ieremia 6. căci am păcătuit înaintea Ta. 3. cât acesta n-a mai avut scăpare5. pe proorocii Lui i-au batjocorit. 16.ICONOMII TAINELOR 291 4.în temeiul datoriei de rege . E interesant momentul acesta istoric. tot nu M-ar îndupleca spre poporul acesta. 2 Paralipomena 36. S . dar regele . Pentru cuvântul acesta însă. iar cei ce-o locuiesc sunt fără vlagă.preferă să moară. o motivează Dumnezeu lui Ieremia. Jeremia 26. ca să scape cu viaŃă. prin Iereraia proorocul. Căci cuvântul Domnului era de râs la ei4 şi şi-au bătut joc de trimişii lui Dumnezeu şi n-au Ńinut seamă de cuvintele Lui. Nu ne lepăda pe noi. pentru numele Tău!"6 Primeşte însă răspunsul următor: "Chiar Moise şi Samuil de-ar sta înaintea Mea. erau să-l omoare pe Ieremia3. până când. vor asculta şi se vor întoarce fiecare de la calea sa cea rea şi atunci voi schimba strâmtorarea pe care vreau să le-o fac. Goneşte-i de la faŃa Mea. ba. 11. Iar de-şi vor zice: unde să ne ducem? să le răspunzi: Aşa zice Ieremia 36. în care proorocul se luptă cu regele ca să-l înduplece să se predea fără rezistenŃă. Prevestirea aceasta. auzind toate necazurile ce mi-am pus în gând să le fac1. dar să se predea. zicând: "Poate. de aceea mai multă urgie şi-au îngrămădit peste cap. 3. 20. 6 Ieremia 14. care era o urmare a vieŃuirii ticăloase a poporului şi a regelui. 10. n-au ascultat. NărăviŃi cum erau cu păcatele. Dumnezeu le dă de ştire dărâmarea Ierusalimului şi ducerea în robie. să se ducă. Pentru aceasta Ńara e în mare jale. adăugând a face rele. până ce mânia lui Dumnezeu s-a pogorât peste poporul Său. In vremea aceea Ieremia se ruga: "Mărturisim Doamne necredinŃa noastră şi fărădelegile părinŃilor noştri. pentru faptele lor cele rele"2.

T. ToŃi fug de metoda aceasta. 3 2 Paralipomena 36. 14. la robie!"1 Iar calea rugăciunii desăvârşit a închis-o2. De ce atâta urgie? se întreabă Ieremia. care le-au slujit de hrană în vremea prăpădului"4. ajută mâinile făcătorilor de rele. dar şi singura care mai poate ceva. în casa cea sfântă a lor. ca nimenea să nu se întoarcă de la necredinŃa sa. că darea pe faŃă a fărădelegilor e cea mai primejdioasă predică. cel pentru foamete.) despre 1 2 Ieremia 15. Plângeri 2. 8. "Căci El a adus pe regele Chaldeilor şi acela le-a omorât pe tinerii lor cu sabia.292 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI Domnul: Cel rânduit la moarte. nu vor să se primejduiască cu oamenii. N-au putere! Oare de ce? Iată de ce: "In proorocii Ierusalimului văd grozăvie: aceştia fac desfrânare şi umblă cu minciuni.. în robia celor 70 de ani. De aceea aşa zice Domnul Savaot (numele Mesiei în V. fiert-au cu mâinile lor copiii. Chiar pentru câştigul lui Dumnezeu. Plângeri 3. a dărâmat zidul Ierusalimului. toate cămările lui le-a ars cu foc şi toate palatele cele mari le-a nimicit. apoi a adus prăpădul. 17-20. Şi capătă răspunsul din rădăcini. să se ducă la moarte. . La jalea aceasta se adăuga una şi mai mare: "Femei miloase. Iar pe cei ce au scăpat de sabie i-a strămutat în Babilon"3. 4 5 Plângeri 4. un răspuns profund: "ProfeŃii tăi nu Ńi-au dat pe faŃă fărădelegea ta. la foamete şi cel pentru robie. 1-2. 10. Apoi a dat foc Casei lui Dumnezeu.. ca să-Ńi schimbe calea ta!"5 E drept.

25. să răsară între oameni crinul neamului omenesc: Sfânta Fecioară. în fiecare zi. pentru care ostenise Dumnezeu cu ei atâta amar de vreme. peste fărădelegile lor fără seamă? CRINUL DE PE CRUCE Era ascuns în neamul acesta un mare destin: Taina cea din veac ascunsă şi de îngeri neştiută. Maica Domnului. care face viaŃa neamurilor cu putinŃă. nu află între iudei. Ieremia 23. 1 2 Ieremia 23. şi-şi băgară neamul sub roŃile blestemului. dis-de-dimineaŃă3. trimiŃându-le pe toŃi vestitorii Săi. căci de la proorocii Ierusalimului s-a lăŃit necredinŃa peste tot pământul. Prin poporul iudeu era prevăzută era creştină. 3 Iereşaia 7. cea din urmă strădanie a lui Dumnezeu în persoană. ca la plinirea vremii. 14-15. care se pogora ca focul. . Singura rezolvare. iudeii îl răstigniră pe cruce. pe care dragostea L-a coborât din Cer între oameni. zice Domnul!"2 Oare de ce s-a ostenit Dumnezeu 1500 de ani cu ucigaşii drepŃilor. cea din urmă dintre măsurile ce mai rămâneau. adică la o vreme când se mai putea înlătura osânda ce le atârna peste creştet şi se mai putea abate urgia.ICONOMII TAINELOR 293 prooroci: Iată îi voi hrăni cu pelin şi le voi da să bea apă cu fiere. Trebuia. Trebuia re-crearea acestei zidiri. ei ieşiră din destinul lor. Crinul Bunei Vestiri. Cu fapta aceasta ucigaşă. spre neîndurata moarte. era scris în istoria nevăzută. decât fapta cea mai ucigaşă a lor. 1. cea din curtea lui Pilat şi de pe dealul CăpăŃânii. povârnită iremediabil spre plata păcatului."1 "Vai de părinŃii care pierd şi împrăştie oile turmei Mele.

In toată lumea lui Dumnezeu. Le va sosi şi vremea aceea mult dorită. până la cel mai de pe urmă. pe care şi-1 vor pune rege. Unii stau sub dar. Matei 27. 4-5. vor veni înfricoşaŃi la credinŃa creştină. nu este altă predică mai puternică. a neamurilor creştine. alŃii sub sabie. Până la plinirea vremii atârnă peste ei blestemul pe care şi l-au cerut în curtea lui Pilat: "Sângele Lui asupra noastră şi asupra feciorilor noştri"2. moştenirea lor este a noastră. când se vor întoarce şi ei. Când se vor convinge de aceasta. fără efod şi fără serafimi.are putere de mântuire pentru cei ce-o primesc. dar chiar pentru ei ivirea antihriştilor e un destin blestemat. 3 Romani 5.9. Deci până la capătul zilelor. iar la sfârşitul zilelor celor de pe urmă se vor apropia cu înfricoşare de Domnul şi de bunătatea Lui"1. sângele lui Iisus e blestem şi mânie.3 Dovada celei mai mari iubiri de oameni . . 1 2 Oseia 3. Pentru noi sângele lui Hristos. 25. a noului Israil. De aceea sunt urâŃi de toate neamurile . fără jertfa. pe care singuri şi l-au cerut peste urmaşi. Până atunci pentru ei.trecerea Mântuitorului pentru noi prin moarte .că ăsta e ponosul blestemului. e izbăvirea de mânie. Blestemul acesta îi zoreşte să ia în braŃe pe toŃi antihriştii vremurilor. După aceea fiii lui Israil se vor întoarce la credinŃă. Asta dovedeşte ceva atotputernic şi tară de sfârşit: desăvârşirea. fără căpetenie. şi are faŃă de osândă pentru cei ce nu vor s-o primească.294 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI De aceea: "Zile tară număr fiii lui Israil vor rămâne fără rege. tară stâlp de aducere aminte. dimpotrivă. decât a Sfântului răstignit de ură şi Care-şi iartă ucigaşii.

ICONOMII TAINELOR 295 .

Când omul trăieşte în adevărata lui valoare. ci poartă un număr. RĂSPUNZĂTORII Faptul că din partea Sa Dumnezeu a făcut totul pentru om. Amos8. căci omul are valoarea arătată de jertfa de pe cruce. şi vor cutreiera pământul. până şi jertfa Sa de pe cruce. pentru asta nu trebuie să fii prooroc deloc. ajunge obiect de istorie. dacă renunŃă la dimensiunile sale divine. dovedeşte că omul are un preŃ imens. Asta înseamnă treaba unuia. nu mai poartă un nume. ce se vrăjmăşeşte de moarte cu Iisus Hristos. căutând cuvântul Domnului. Aceleaşi fapte aduc aceleaşi urmări. deci pricinuiesc aceeaşi istorie. Deci. şi ca persoane văzute. e o mare lecŃie a lui Dumnezeu pe care o arată neamurilor creştine până la sfârşitul zilelor. centrul şi sinteza creaŃiunii Sale: lumea văzută îmbinată cu lumea nevăzută. că de aceea petrec acele "zile fără număr". zile de foamete: "Nu foamete de pâine şi nu sete de apă. pe când.. Istoria se va repeta cu oricare dintre neamurile care vor face ce-au făcut ei. care ar încovoia crinii în gunoi. ce poate să însemneze coborârea omului la simpla valoare economică. Iată de ce suntem datori a vieŃui potrivit acestei intenŃii divine. Omul are dimensiunile intenŃiei divine. şi ca persoane nevăzute. în rând cu oricare dintre obiecte. Asta-i foametea lor de mii de ani: Dumnezeu nu le mai vorbeşte!. Toată tragedia acestui popor. decât mirosul crinului. dar nu-1 vor afla"1. preŃuind mai mult gunoiul. adică să trăim deodată. decât o degradare a lui în rândul vitelor.Ei n-au înŃeles. Şi ei se vor clătina de la o mare până la cealaltă şi de la Miază-noapte la Răsărit. 296 . necrezut de mare. ci de auzit cuvintele Domnului. e subiect de istorie. care se vor săi-bătăci întreolaltă şi-şi vor împinge conducătorii până la marginile nebuniei.. 11-12.

Fost-a cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis: 2. 1 2 2 Regi 24. Iezechiil 33: 1. Deci înaintestătătorii şi deŃinătorii puterii au să dea seama. De va auzi cineva sunetul trâmbiŃei. sân gele aceluia va fi asupra capului său. şi-i vei vesti din partea Mea. . cu răspunderi. cu puteri şi cu tot felul de haruri.şi doar el greşise. văzând sabia venind asupra Ńării. dar nu se va păzi. cu măriri. Şi pe tine. Darul proorociei i s-a luat o vreme. iar cel ce se va păzi. rosteşte cuvânt către fiii poporului tău şi le zi: de voi aduce sabie asupra unei Ńări şi poporul Ńării aceleia va lua din mijlocul său un om şi-1 va pune străjer. va trâmbiŃa din trâmbiŃă şi va prevesti poporului. când va veni sabia şi-1 va prinde.CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI Pentru o alunecare a omului de la nume la număr^ au să dea seama toŃi înzestraŃii lui Dumnezeu. 17. Dacă însă străjerul a văzut sabia venind şi n-a sunat din trâmbiŃă. fiul omului. după cum ni se destăinuie aceasta prin Iezechiil. 4. Şi el. 2 Regi 24. a căpătat o straşnică pedeapsă. 3. văzătorul tainelor. acela s-a răpit pentru păcatele lui. Regele David. chiar de venirea săbiei după dreptate. şi poporul n-a fost pre vestit. înzestrat deodată cu darul stăpânirii şi cu darul proorociei. numai fiindcă a îndrăznit să numere poporul1. iar din popor iau murit 70 de mii de oameni . 5. îşi va mântui viaŃa sa."Fiul omului. 7. atunci când va veni sabia şi va ridica viaŃa cuiva. sângele lui asupra lui. 6. dar sângele lui îl voi cere din mâna străjerului. cei cu daruri. şi tu vei auzi cuvântul din gura Mea. te-am pus Eu străjer casei lui Israil. Pentru că a auzit glasul trâmbiŃei şi nu s-a păzit. nu poporul2.

când o face în dauna intenŃiei divine. Moan 10. şi. Nici Dumnezeu n-a avut alt cuvânt mai tare decât jertfa. Ieremia 14. Slujba cea anevoioasă şi plină de primejdii o au însă drepŃii. vei muri!". pe deasupra tuturora. şi aduce aminte preŃul pe care-1 are omul înaintea lui Dumnezeu. El. într-adevăr. 7. când trebuie să dea pe faŃă păcatele poporului. iar tu Ńi-ai mântuit sufletul tău"1. slujba aceasta n-o poate face decât un lepădat de viaŃă şi un îndrăgostit de Dumnezeu. atunci păcătosul acela va muri pentru păcatele sale. 4 Ieremia 1. tot El e Cel ce-şi repetă cuvântul. De aceea zice Petru. va îndrepta pe mulŃi. trăit din toată sinceritatea fiinŃei. şi să se întoarcă de la ea şi el nu s-a întors din calea lui. Isaia 58. trebuie să fie păstorul cel bun. Jertfa e maxima apropiere a voinŃei şi iubirii lui Dumnezeu de libertatea omului. e singura cale care mai poate aduce pace între oameni şi bună învoire. Ea e hotarul de atingere între voinŃa divină şi libertatea omului. atunci el va muri pentru păcatele lui. dreptul. 21. 2 Plângeri 2. ca să preves teşti pe păcătos. 18. 14. Mântuirea dreptului e condiŃionată de împlinirea destinului său de la Dumnezeu. 10. 5 Isaia 50. ca să se abată de la calea lui. Iar dacă tu ai prevestit pe păcătos să se abată de la calea lui."3 De aceea trebuie să fie deodată şi stâlp de fier şi zid de aramă4 şi faŃă de cremene5. fără vreo treabă de făcut. Căci nimeni nu e drept fără vreun rost de la Dumnezeu. sluga Mea. socotind greutatea sarcinii. 1 Petru 4.2 "Prin ştiinŃa lui. iar sângele lui îl voi cere din mâna ta.ICONOMII TAINELOR 297 8. 3 Isaia 53. care-şi pune viaŃa pentru oile sale6. toate celelalte rezolvări alăturea de trăirea creştinismului grăbesc apoca- 1 lezecbiil 3. Iar în ucenicii Săi trimişi în fiecare veac de oameni. că şi dreptul abia se mântuieşte7. şi tu nu vei grăi nimic.11. 7 _j . şi e primejduită de cruŃarea vieŃii proprii. 18. 11. 9. Când Eu voi zice păcătosului: "Păcătosule.

Atunci cerurile pieri-vor cu vuiet mare. ICONOMUL NEDREPT Deci rostul iconomilor e de-a întoarce marea turmă a oamenilor iarăşi la Dumnezeu în "łara de obârşie"1. căci mie îmi este dată şi o dau cui vreau. 6-7. Orice ascultare de Stăpânul adevărat al lumii e o daună în împărăŃia "stăpânului" nebun şi 1 2 Ieremia 22.o mare faptă bună. începătorul nebuniei.298 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI lipsul. şi orice ură . cu atât mai vârtos o cere Lucifer. 1. îngrămădeşte pe cheltuitorii ei cu o mare datorie de plată lui Dumnezeu. nu cu iubire. în părută lui împărăŃie.după voia lui cea rea . şi pământul şi lucrurile de pe el vor arde de istov. precum că i-ar fi risipind avuŃiile3. Dar împărăŃia fiind de drept a lui Dumnezeu. 2 Petru 3: 10. se cred pe sine stăpâni şi împăraŃi. Ziua Domnului va veni ca un fur. stihiile. s-a apucat să facă şi nebunia ei cea mai de pe urmă: desfacerea şi aprinderea stihiilor. ŞtiŃi cum sunt nebunii: se dau pe sine de ceva mare şi pretind să li se supună oamenii. e o pagubă. că orice milostenie. . 4 Luca4. o mare daună în stăpânirea acestui înger nebun. Căci de când protivnicul a fost aruncat pe pământ. orice binefacere. Deci orice iubire. Se înŃelege dar. ci-I zice: "łie îŃi voi da toată puterea aceasta şi strălucirea ei. orice folosire a lumii după legea iubirii de oameni. 10. Deci. ŞtiinŃa tară Dumnezeu şi împotriva omului. Nu se sfieşte protivnicul nici de obrazul lui Hristos. Au însă şi protivnici care zi şi noapte. toată Ńi-o dau łie"4. se dă pe sine stăpân al pământului şi al tuturor împărăŃiilor lumii. dacă Tu Te vei închina mie. care este lumea întreagă. Apocalipsă 12. 10. 3 Luca 16. că aşa cere boala lor. chivernisită de oameni cu ură. e o risipire. arzând se vor desface. îi pârăsc înaintea lui Dumnezeu2.

care însemnează bani sau bogăŃii. Aşadar. de slavă. nici bogăŃia nu te osândeşte. îl tăgăduieşte. iar pe de altă parte. că bogaŃii şi pana cea vicleană a cărturarilor2 lumii acesteia L-au expro1 2 Luca 16. Deci. ca să-l ferească de căderea în nebunia îngerului rău. şi cu asta crede întocmai ca Lucifer. precum nici bogăŃia nu te mântuieşte. s-au făcut mai înŃelepŃi decât fiii luminii. n-are unde să-şi plece capul. risipind viŃelul prin iubirea de oameni. Pentru ca să înfrâneze pe om de la o cădere ca aceasta. 8. seamănă cu credinŃa îngerului nebun. de se va crede stăpân absolut al lumii. Dumnezeu 1-a numit iconom nedrept. Mamona nedreptăŃii are un mare apărător: viŃelul de aur. Că. Ieremia 8. Dumnezeu laudă pe iconomul pârât. . care împunge pe toŃi cei ce-ar încerca să o risipească la săracii lumii.l Bietul Dumnezeu. Stăpânul viŃelului face pâră la Dumnezeu asupra iconomilor nedrepŃi.se înŃelege că e vorba de risipirea mamonei. de îndată ce se dă pe sine proprietar absolut al lumii. aşa nici sărăcia nu te osândeşte. şi-i făgăduieşte că-1 va primi în împărăŃie când o va isprăvi de risipit. pe motivul că n-are proprietatea absolută. Nu-şi dă seama bietul om că. dar desfăcut cu inima de bogăŃia ta. pe de o parte. ci numai proprietatea relativă. săracul. îl expropriază. atunci omul e numai un fel de chiriaş. şi faŃă de bogăŃie şi faŃă de sărăcie. iată că nu te primejduieşte bogăŃia ta. un fel de administrator şi nicidecum proprietarul absolut al lumii. dacă de fapt şi de drept. Cu toate acestea. care şi-a făcut prieteni din mamona nedreptăŃii. acestea i se fac mamona. de avuŃie. Eşti sărac şi zorit cu gândul după avuŃie. Când omul se lipeşte de făptură. Deci nu poŃi sluji şi lui Dumnezeu şi lui mamona. se ciocneşte cu Dumnezeu. iată că nu te mântuieşte sărăcia. ci precum ai sufletul. va fi zdrobit sub dărâmăturile propriei sale iubiri nebune. 8. de asta atârnă mântuirea sau osânda ta. după legea dumnezeiască a iubirii de oameni . îl înlătură. primind ispita. Eşti bogat. Faptul cum stai cu sufletul: şi faŃă de una şi faŃă de alta. care însă.ICONOMII TAINELOR 299 şi orice ascultare de stăpânul nebun al pământului îngrămădeşte pe oameni sub povara unei datorii sau greşeli tăcute lui Dumnezeu. proprietatea şi stăpânia lumii e a lui Dumnezeu. De aci putem scoate înŃelesul bogăŃiei: nu sărăcia te mântuieşte. şi.

Păcatul. cu ispravă cu tot. ca proprietate de drept . de drept. e semn că n-a fost iconomisită bine de oameni. trebuie să cerem iertare de la Dumnezeu pentru atare înŃelepciunea lui Isus Sirah 4. Căci. ca să-i trezească din împietrirea inimii cu care Ńin Lazării la poartă.păcatul . îl reclamă pentru el şi i se Ńine de urmă. . după ei. chiar şi pe cei ce-L tăgăduiesc.în infinitul eternităŃii. ca un creator al unei teribile noutăŃi . trebuie risipit. Deci.păcatul . adică a haosului de tot felul şi în toate privinŃele şi poate că pentru totdeauna. nu eşti proprietarul decât al lucrului pe care l-ai făcut din nimic. Asta-i noutatea grozavă. pe cei păcătoşi îi închide în chinurile haosului veşnic.tară să bage de seamă că printr-asta se întoarce. mai mult ca din actul de proprietate. după judecata tuturora. iar făptura a făcut păcatul. Cu această orânduire atotputernică. această mamona cu adevărat nedreaptă a omului. poate să-şi pună iconomi pe cine vrea. ci al lui Dumnezeu. nici al altui om. pentru ca acesta să fie împreună cu creaŃia sa iubită . şi le cere socoteală.care poate duce pe om până la starea să se lepede de Dumnezeu şi să-l stea împotrivă. adică răul. sub amara tiranie a neantului. fiind în drepturile absolute peste valoarea economică. Căci dreptul de proprietate derivă din atributul de autor. Cine ştie. omul nu e al lui însuşi. nu e o răzbunare din partea lui Dumnezeu. împlinind condiŃia asta. din nimic Dumnezeu a făcut făptura. al cărui autor este. prin care Dumnezeu îşi lucrează voia Sa. Faptul că. când clatină Dumnezeu mamona. dacă nu cumva I-a rămas totuşi dreptul să se supere pe ei şi să le măture toate gândurile cu mamona lor cu tot. Pe de altă parte păcatul. PărinŃii au zis că singura noastră avuŃie cu adevărat sunt păcatele. ci o consfinŃire a libertăŃii şi a deciziei viciate a omului. a zis doar: "Fii celor săraci ca un Tată!"1 Deci.300 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI priat din dreptul de proprietate şi autor al lumii.balast de accident . 10. Deci. că omul a putut să facă ceea ce Dumnezeu nu poate. Iar. mai pălmuieşte din când în când pe mărturisitorii Săi. întrebuinŃând chiar şi pe vrăjmaşii Săi.

Sf. şi le răscoală împotrivă toate urgiile împotrivirii. zicând că: "Mai multe sunt furtunile care zbuciumă sufletul preotului. PreoŃii sunt acei iconomi ai tainelor lui Dumnezeu. 1941. decât talazurile care bântuie marea"2. p. De aceea Lucifer ridică pâră mare asupra lor înaintea lui Dumnezeu. precum şi ajutorul ca s-o împrăştiem. jertfa neîncetată. arsă în lumea aceasta. VIII. care scad pentru semenii lor. iertându-le din datorie. şi nu şi-au iubit viaŃa lor. 2 1 . zi şi noapte. pentru mântuirea lumii. Iconomii tainelor. loan Gură de Aur. avea dreptate Sfântul loan Gură de Aur. sunt şi ei în măsura iubirii. slujitorii Sfintei Liturghii. Craiova. Apocalipsă 12. I I .61."1 De aceea. până la moarte. această mamonică agonisire.ICONOMII TAINELOR 301 agoniseală. cap. Despre preoŃie. Cartea III. "Ci ei l-au biruit prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturiei lor.

VII .

Eram leoarcă de sudoare. întâmplările următoare ne pot pune pe cale: Povestea cineva. mi s-a întâmplat să fiu prins de paznici. eu trăisem o istorie întreagă. care m-au legat şi m-au băgat în temniŃă. legat fedeleş cu mâinile la spate. ducându-mă afară din cetate. unde aveau să mă spânzure de-o cracă. Ce se întâmplase? Dormisem pe spate şi din tavan. nefiind un priceput în meserie. ne-am oprit într-o pădure. Aşadar. M-au judecat şi m-au osândit la moarte. Deci într-o noapte am plecat să fac isprava ce o plănuisem. drept de deasupra mea. adunate într-o clipă". .. După mai multă vreme m-au chemat la judecată pentru tâlhărie. Dar. Când îmi strânseră ştreangul de grumaz. zicând: "Se făcea că eram un om sărac. Avem clipe în care scăpăm de sub chingile celor patru dimensiuni ale lumii văzute şi ne trezim deodată într-un alt mod de-a fi şi pătrundem într-un alt mod de-a cunoaşte. tresării de spaimă şi mă trezii din vis. Drept aceea. totuşi ni se întâmplă clipe când fratele vis şi sora moarte ne dau târcoale şi ne despică făptura în două. Deşi trăim o vreme îmbrăcaŃi de lumea aceasta. se dezlipise o bucată de tencuială care-mi căzuse tocmai pe grumaz şi care mă trezise. m-am gândit să mă fac şi eu la fel şi să merg să fur. Nu suntem născuŃi de timp. care cuprindea atâtea lucruri răsfirate pe aşa de multe zile. dar izbăvit de ştreang. cu nevastă şi copii şi n-aveam nici o avere. drept aceea. Aşa se face că avem într-o fărâmă de Ńărână şi celălalt tărâm.ÎMPĂRĂłIILE ĂRĂ IUBIRII O SORĂ A VIEłII. Lumea se-nrăise şi nimeni nu mă ajuta. ci de veşnicie.

prin rugăciunile Bisericii. după care vei fi scăpat din munci. se ruga lui Dumnezeu să-i scurteze viaŃa. dar tu nu vei suferi decât vreme de trei ceasuri. cu mân gâietoare grăire. unde merg toŃi păcătoşii. îi spuse îngerul. un vuiet sfâşietor de suspine ale sufletelor păcătoase.încă un an de suferinŃe pe pământ e o vreme tare lungă! Mai bine rabd trei ceasuri suferinŃele de dincolo. ca tu să trăieşti slăbănog încă un an de zile. se găseşte întâmplarea următoare: "Un slăbănog venise în Kapsala. decât răsunetul hăului. Ba chiar i se păru că are sute de ani în muncile acelea. plângând. Nenorocitul începu a cugeta: .Prea bine. încearcă deci ce sunt suferinŃele veşnice. Păcatele tale cer curăŃirea ta prin suferinŃele propriului tău trup.306 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI în hrisoavele unui bătrân din Sfântul Munte. Aşa-1 încleşta deznădejdea . îngerul îi luă sufletul şi-1 închise în temniŃele iadului. ca aurul prin foc . Un înger se arătă şi-i zise bolnavului: .ca să te curăŃeşti printr-însele. îl împrejmuiau. care a fost arătată de Dumnezeu-Omul. decât calea Crucii. dacă te învoieşti. şi zise îngerului: mă învoiesc să merg în iad. un întunerec de smoală. iar el nu se putea apăra cu nimic. prăpăstuit de dihănii. şi-i îngheŃau făptura. Cel fără de păcat. şi îngerul tot nu mai venea. ca pentru un an de suferinŃe ce-ai mai avea de răbdat pe pământ . După plecarea îngerului totul se întunecă. însă nu răspundea nimeni la strigătele sale. gata să-l sfărâme şi să-l înghită într-o sorbitură de fiară.După trei ceasuri voi veni să te caut. Ochii arzători ai demonilor luceau în întunerec şi se vedeau deasupra umbrele lor pocite. deşi suferinŃa şi plânsul strigau de pretutindeni. Calea Crucii te face să suferi. toate acestea îl cuprinseră ca nişte gheare de groază şi-1 cufundară într-o spaimă nespusă. Nenorocitul suflet începu a striga de spaimă. Ceasurile i se făcură ani. nu este altă cale spre Cer. .să petreci trei ceasuri în muncile iadului. o strâmtoare cumplită. Domnul în milostivirea Sa nemărginită îŃi as cultă rugămintea: El scurtează viaŃa ta pământească. căci pentru tine. Nu vedea nimic. ca şi pentru toŃi credincioşii. Era bolnav de mai mulŃi ani de zile şi-şi pierduse răbdarea. Slăbise cu sufletul şi. care se repezeau la dânsul. duhuri rele cu ochii de văpaie şi cu urâciunea lor. frate.

A trecut un ceas şi mai am două! Oare-i cu putinŃă să nu fi trecut decât un ceas? Nu mai pot îndura chinurile acestea.Ce zici tu? Sute de ani? zise îngerul. nu mai am putere. întinzându-şi mâinile spre îngerul luminii. căci toŃi păcătoşii din temniŃă nu se ocupau decât de ei înşişi şi de propria lor muncă.. Pozne de astea ne mai face sora moarte şi-cu alte prilejuri. fiind Tatăl îndurării. rogu-te scoate-mă de-aici.ÎMPĂRATULE IUBIRII 307 că îngerul nu se va mai întoarce. cu zâmbetul lin. într-o clipă îşi văd toată viaŃa lor trecută. Tocmai când scrâşni a doua oară. s-a milostivit de tine şi te scoate de-aici. De cumva e cu putinŃă şi ar vrea Dumnezeu.N-aş fi crezut vreodată ca şi îngerii să mintă! mormăi nenoroci tul. Nu-1 auzi nimeni. faŃă de oricare dintre cele pământeşti şi că-i mai bine să-Ńi împlineşti pocăinŃa până eşti în trup. care îi răspunse: . numai scapă-mă de-aici: fie-Ńi milă de mine. învăluit de soare. să-Ńi aduci aminte când te-i întoarce pe pământ cât de mari sunt muncile de-aici. iar ceasul de alături arăta mai mult c-o oră. Aşa se sfârşea de durere bietul suflet. decât după aceea. frate.Cum te afli. e îndeobşte cunoscut faptul că cei ce cad năpraznic într-o primejdie de moarte. frate? . Vreau mai bine a răbda pe pământ ani şi sute de ani. . şi scrâşni deodată din dinŃi. bietul slăbănog se trezi pe pământ." Era fericit ca un izbăvit din iad. Când îngerul isprăvi cuvântul. . . dar tu. dulcea lumină a slavei îngereşti coborî deasupra chinuiŃilor şi cu zâmbet ceresc îl întrebă: . Aşa.Ce voieşti să zici? întrebă îngerul cu liniştea de cer. de pildă..Vreau să zic că mi-ai făgăduit să mă scoŃi de-aici după trei ceasuri şi iată c-au trecut sute de ani de când mă chinuiesc aici! . ba chiar până la ziua de apoi.Dumnezeu. cu glasul frânt de durere. iar sălbaticii demoni luau în bătaie de joc suferinŃele lor. Un ceas a trecut de când te-am părăsit şi mai ai încă două de rămas aici. Tot conŃinutul memoriei se dezlănŃuie ca un potop şi se prăvăleşte peste strun- .

însuşirile sufletului ar fi ca nişte fulgere. rămânea în necunoştinŃă. ceea ce s-a ferit să facă pe când era îmbrăcat în trup. ca-n veacul de acum. Cu un cuvânt. suntem un picur de rouă. încetarea răului ce dăinuia prin mecanismul naşterilor pătimaşe. de fiorul cunoaşterii .. prin moarte încetează. păcatul cu miile lui de gheare. care însă încape tot în conştiinŃa noastră. de aceea la vreme trupul va învia din morŃi. Când sora moarte ne dezleagă de trup. nu voia să cunoască. în vremea vieŃii pământeşti cunoaşterea rămâne la libertatea omului: dacă voia să cunoască. Deocamdată. fiind stăpâniŃi de o lene biologică. Aşa se face că. când sufletul se dezleagă de necunoştinŃă. Faptul acesta. Dacă îmbinarea sufletului cu trupul n-ar fî strunită din voia lui Dumnezeu. năpădesc peste ei cu o evidenŃă de neînlăturat.308 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI ga conştiinŃei pe care o îneacă. pe urechea aceea. Oamenii fug. cât pot mai mult. libertatea aceasta se suspendă. care ar pârli într-o clipă fărâma de Ńărână în care zăboveşte suflarea lui Dumnezeu. fug până la moarte de orice cunoaştere existenŃială. trupurile vor dobândi acea mutaŃie cosmică după care nu vor mai fi supuse. când se dez- . Cunoaşterea are două momente mari: momentul morŃii. ceea ce nu cunosc ei. fireşte. al filmării vieŃii de ani de zile într-o clipă.a unei cunoaşteri de ei înşişi în relaŃie cu Dumnezeu. şi momentul învierii. Toate lucrurile pe care trebuiau să le cunoască în vremea vieŃii. în relaŃie cu binele şi răul. tară să ştim şi tară să vrem. Răul e osândit la moarte. ne face un mare bine. în relaŃie cu nemurirea sufletului. şi sufletul cunoaşte rară să vrea. Astfel. neputinŃă. şi pe urmă uită totul: şi-au pierdut conştiinŃa. după trup.. nu e de firea trupului. în moarte-i învierea. Deci. când va fi învierea morŃilor. Nu trupul este răul. ci de firea sufletului. îndată după moarte însă. întunerecul. dar au fugit de ele sau le-au tăgăduit. putea cunoaşte. dar prin moarte se omoară răul cu desăvârşire. Suntem însă o suflare de iubire a lui Dumnezeu. deci moartea ni-i un ajutor. li se pare că nu există de fapt şi dorm vremea vieŃii pământeşti. SituaŃia se schimbă brusc în momentul morŃii. iar pentru trup. îngrădirilor vremelniciei. faŃă de un cosmos tară margini. moartea pentru suflet e o adevărată slobozire din temniŃă. Tot ce e rău în lumea asta: neştiinŃă.

Căci necredinŃa îşi are obârşia mai mult din convieŃuirea sufletului cu trupul..ÎMPĂRĂłIILE IUBIRII 309 leagă şi trupul de necredinŃă. De aceea... în privinŃa conştiinŃei şi a izbăvirii de rău.. pentru cei ce au dus o viaŃă duhovnicească intensă. 1. în zilele tinereŃii tale. ceea ce nu pot împlini nici cele mai impresionante nevoinŃe ale sfinŃeniei. La mulŃi dintre sfinŃii nevoitori ai pustiei.. (Adu-Ńi aminte de Ziditorul tău) mai-nainte ca să se rupă funia de argint.7. în vremea ieşirii sufletului le străluceau feŃele ca soarele.5. Care 1-a dat. precum a fost. Şi ca pulberea să se întoarcă în pământ.se întoarcă la Dumnezeu.. li se înseninează faŃa cu o lumină neobişnuită. VAMEŞII VĂZDUHULUI Când a sunat ceasul ieşirii din lume sufletul se retrage din trup şi se adună înspre cap. Moartea dezleagă sufletul de trup şi astfel sufletul ajunge la cunoştinŃa spiritualităŃii şi a nemuririi sale. 7. Moartea şi învierea împlinesc. . cunoştinŃa noastră e numai frântură. Până ce nu trecem şi prin porŃile acestea. Ori şi el trebuie să întovărăşească şi cunoştinŃa şi credinŃa. în vremea aceea o conştiinŃă împăcată răsfrânge o faŃă senină. înainte ca să vină zilele de restrişte". învierea dezleagă trupul desăvârşit de moarte şi de necredinŃă. "fiindcă omul merge la locaşul său de veci. pe când o conştiinŃă tulburată răsfrânge o faŃă îngrozită.. Sufletul e o făptură spirituală care nu are îngrădirea pe care o are trupul şi nici nu-i stau în cale piedicile trupului. . "Adu-Ńi aminte de Ziditorul tău."1 Eclesiastul 12. 6.6. De aceea înŃeleptul dă sfatul: 1.. iar sufletul să. 5.

fie cu îngerii buni. Acum dă sufletul de datoria cunoaşterii. sau o veşnicie întunecoasă. Dincolo nu se mai poate cunoaşte pe sine însuşi prin propria lui libertate. sau n-a vrut să ajungă pe pământ la desăvârşita cunoştinŃă de sine însuşi. pentru sufletul care a iubit stricăciunea. zicând cu ură că nu este Dumnezeu. o veşnicie luminoasă pentru sufletul care a dobândit sfinŃenia. Sufletul trebuie să-şi dea seama de ceea ce şi-a câştigat. cea asupra sa. Demonii. căci misiunea de-a descoperi sufletului starea sa de stricăciune o au îngerii căzuŃi. căci puterea lui Dumnezeu le-a şters pe acestea din cărŃile lor. . trebuie să-şi recunoască şi să-şi pronunŃe judecata. pe care sufletul şi le va recunoaşte şi se va teme cumplit. Vămile cunoştinŃei sunt pentru sufletele de mijloc. Deci toate greşelile mărturisite la duhovnic. care mai văd faŃa lui Dumnezeu. înainte de a-i judeca Dumnezeu. Să urmărim. chiar dacă vor fi osândite. dincolo e un veşnic "astăzi". sufletul trece în lumea asemenea cu el. La ieşirea din cortul pământesc. a făpturilor nevăzute. dacă necredinciosul acela era dintre cei botezaŃi. începând de la momentul pe care-1 numim noi moarte.310 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI Desfacerea sufletului de trup se face în vreme de trei zile pământeşti. ei fiind cu totul fiii pierzării. ateii. nu se mai află ca piedică în cale. Prin recunoaşterea aceasta va preveni judecata lui Dumnezeu. Vrăjmaşii lui Dumnezeu. fie cu îngerii căzuŃi. care-1 ajuta să se cunoască şi să-şi judece purtarea. Dacă sufletul n-a ajuns. neagra veşnicie. călătoria sufletului dezlegat de trup. stăpânii răului pe pământ. ca fiinŃă spirituală. Pe pământ avea ajutorul Harului dumnezeiesc din Sfintele Taine. cu inimă înfrântă şi smerită şi pentru care sufletul şi-a făcut canonul. zile şi ani. el trebuie neapărat. la trecerea printre cumpliŃii vameşi ai văzduhului. aşadar. care însoŃeşte sufletul toată călătoria aceasta. dacă a fost bun. De unde pe pământ erau ceasuri.de departe faŃa îngerului păzitor. să se cunoască dincolo de mormânt. Sufletul acestora îl trag din trup cu silă mare o droaie de diavoli şi osânditul suflet n-are nici măcar mângâierea să vadă. nu mai trec prin vămi. au să-i dea acum pe faŃă toate faptele sale rele. care se înnebunesc. La această înfricoşată cercetare a sufletului stă de faŃă şi îngerul păzitor. dacă faptele lui au fost rele. Slujba înmormântării corespunde cu dezlegarea deplină a sufletului de trup.

într-o stare de contemplaŃie. şi ce putea să facă. urmările relelor pe care le-a făcut el.ÎMPĂRĂłIILE IUBIRII 311 Precum nu se apropie îngerii buni de sufletul ce s-a dat pierzării. CunoştinŃa trebuie să fie deplină. sau pe care le-ar fi putut face. A văzut binele şi răul. Acum cunoaşte care-i era măsura dată lui de Dumnezeu şi cât a împlinit-o el. întunerecul cel mai de dinafară. pentru stadiul în care se află sufletul acum. Tatălui său. Dincolo nu e timp. nu prin credinŃă. se suie la Dumnezeu ca un şuvoi de foc. De la aceasta. răsplata faptelor bune. dar mai ales e condus să-şi vadă faptele sale bune pe care le-a făcut. fericirea drepŃilor. Cei curaŃi cu inima vor vedea pe Dumnezeu . focul cel veşnic. Biserica face rugăciune a noua zi pentru cel ce s-a mutat.asta-i fericirea. în care are să se muncească şi tremură de frică. din porunca lui Dumnezeu. dar nu le-a făcut: Acum va pricepe sufletul ce înzestrare îi dăduse Tatăl. Dacă s-a pocăit de ele. cât a făcut. De aceea e condus de înger să vadă Raiul. ' JUDECATA PARTICULARĂ A SUFLETULUI După vederea iadului. dacă nu se pocăise de ele şi-1 prinsese moartea într-însele. unde e plângerea deznădejdii ultime. sufletul se închină lui Dumnezeu. a doua închinare a sufletului. iar din acestea. suferinŃele păcătoşilor. Ńine ca la 30 de zile pământeşti. Acum e lămurit. ci veşnicia. Acum nu . ci prin vedere. în obştea Bisericii fiind. sufletul se întoarce pentru a treia oară să se închine Domnului. ca să fie rânduit în ceata drepŃilor. Totuşi călătoria asta a sufletului prin iad. scrâşnirea dinŃilor. se va teme mai puŃin. în vremea aceea sufletul cunoaşte cu de-amănuntul plata păcatului. Acum. Pe pământ. sufletul merge să vadă şi iadul. Iar ca la a noua zi pământească (a şasea zi de la îngroparea trupului) sufletul se reîntoarce la Dumnezeu şi I se închină. cu îngerii buni. CunoscuŃii şi rudeniile de pe pământ. aşa nu se apropie îngerii răi de sufletele sfinŃilor care. ca la noi. Acum îşi cunoaşte "locul" după dreptate. îngrozirea lui va fi cumplită. ridică rugăciune către Dumnezeu şi iubire către fratele lor.

şi Ńine până la judecata cea de obşte. ai pierdut totul! Iată de ce ne spun PărinŃii nouă pământenilor. la a patruzecea zi pământeană. petrecerea lui va fi cu diavolii. Hotărârea pe care o dă Dumnezeu asupra sufletului de-a petrece în împărăŃia luminii. urmează că nu există? Dar dacă există. Stăpânul vieŃii are în mână cheile morŃii şi ale iadului3. are loc o mare hotărâre asupra sufletului. acesta era zorul unei nemaiîntâlnite apostolii. Biserica pe pământ se roagă lui Dumnezeu a treia oară. ca hoŃul fără minte: "Nu cred că este temniŃă!" Şi fiindcă nu crezi. ca pe pământ. Parcă pricepem întrucâtva râvna propovăduirii lui Pavel Apostolul. că nu este Rai şi Iad. ci pentru sine şi pentru toate amăgirile lumii acesteia. In împărăŃia nevăzută a duhurilor.312 CĂRAREA IMPARATlEI mai vorbeşte. Aceea e definitivă şi fără de sfârşit. care a fost răpit în rai1: cu asta avea evidenŃa absolută a împărăŃiei spiritului.să zicem. cât nu se lămurise în zeci de ani de zile de viaŃă pământească. bucurându-se de toate ostenelele şi suferinŃele ce le-a îndurat bucuros pentru Hristos pe pământ. a îngerilor buni. Acum nu mai zice. . Deci judecata particulară. sau a se osândi în împărăŃia chinurilor. 3. de care era mai sigur decât de toată existenŃa celor văzute2. 18. pentru sufletul care-şi aşteaptă judecata împăratului lumii. care s-a lămurit în aşa de scurtă vreme. 3 Apocalipsă 1. că nu este . dacă sufletul. prin absurd. fiindcă n-am văzut nici Raiul. ce te faci? Dacă crezi că este iad şi . a fost ostaş bun al împăratului Hristos. adică a fiecărui suflet îndeosebi. judecata de pe urmă. că de aceea ne târguim noi cu credinŃa. 1 2 2 Corinteni 12. iese a patruzecea zi de la mutarea sufletului din cortul lui de lut. nici Iadul. Dacă însă n-a trăit pentru Hristos.n-ai pierdut nimic. e o hotărâre provizorie. intră în obştea sfinŃilor. Ibidem. Deci. Dar dacă este? Te-ai pierdut pe tine însuŃi. în viaŃa pământeană. în "locul" de muncă.

deşi foarte mare. alŃii până la judecata de pe urmă. e iertat şi el. prin rugăciune şi milostenie. în ce stare de libertate i-a surprins moartea. care trece dincolo de hotarele mormântului. în împărăŃia lui Dumnezeu nu intră nimic necurat. Sufletul a plecat din viaŃa aceasta cu îndemnare de pocăinŃă9 îndemnarea aceasta i se socoteşte ca bună deşi. Fără libertate şi rară har. în aceea vor petrece. Şi toŃi ceilalŃi9 . trec în lumea nevăzută. nu rodeşte nici o nădejde de pe urma ei. E o faptă a libertăŃii voinŃei. de mândria lor. deşi credincioşi. în viaŃa pământeană.Până atunci suferă în iad. cu voia erau robi încă de aici. Căci în iad sunt mai multe feluri de osândiŃi. pe care socotindu-le Dumnezeu ca pe-o faptă a iubirii de oameni. în stare de boală. nu mai e libertatea voinŃei. Deci. cu atât mai puŃin suferinŃa din iad. pentru că n-a desăvârşit-o. Dincolo. de slava deşartă şi celelalte. dar dacă nu s-au curăŃit prin pocăinŃă de păcatele lor. dacă cineva ar fi scos din iad. încă de la judecata particulară. va împlini cu ele ceea ce lipsea din pocăinŃa sufletului osândit. dar în iad nu poate să continue pocăinŃa . când îi scoate Biserica luptătoare de pe pământ. pentru veşnicia nesfârşită. nici o suferinŃă nu plăteşte nimic.ToŃi ceilalŃi. dar n-au pierdut putinŃa de-a ajunge odată şi ei în obştea Bisericii lui Hristos. aceasta se datoreşte ostenelii rudeniilor şi rugăciunilor Bisericii luptătoare. Deci. are să petreacă în iad. Unii pentru vecii vecilor. PocăinŃa nu şi-o poate desăvârşi sufletul în iad şi pentru motivul că acolo nu mai lucrează Harul lui Dumnezeu. cât le va hotărî Dumnezeu. iubirea şi harul celor de pe pământ pot îndupleca pe Dumnezeu să scoată din muncă sufletul ce n-a ajuns la sfinŃenie depli- . Cei ce în viaŃa trupească au robit păcatului. când Dumnezeu ştie. Dar până atunci? . Deci ne putem închipui ce puŃini sunt aceia care rămân în împărăŃie. Aici. SuferinŃa aceea.nemaiavând libertatea voinŃei . vrei să te pocăieşti.ci suferinŃa lui e socotită de Dumnezeu şi cândva. poŃi să o faci. aşa-zicând. şi de aici şi-au pierdut libertatea voinŃei. odată.ÎMPĂRĂłIILE IUBIRII 313 O DESCRIERE A IADULUI întâi o descriere teologică. Dar libertatea.

. sunt oameni care au într-înşii suflete vii. 1. Trupul trăieşte. ci şi pentru izbăvirea celor din închisoare care au plecat din viaŃa pământească cu pocăinŃa începută dar neisprăvită. Cu adevărat. oricât de puŃin ar fi. 31. subînŃelegându-se prin acest bun şi rugăciunile Bisericii. iubirea e calea cea mai scurtă şi mai presus de orice cale. un trup viu poate fi locuit de un suflet viu sau de un suflet mort. în primul rând n-am fi aşa de mărginiŃi într-o mulŃime de privinŃe. Căci. Moartea trupului este despărŃirea sa de suflet. Dacă am stărui cum trebuie în iubirea aceasta fără margini. De aceea zicem că iubirea n-are marginile omului. fie de moarte. printr-însa avem înlăuntrul nostru împărăŃia Cerurilor. Iubirea a coborât pe Dumnezeu în trup. Iată ce rost are îmbunătăŃirea celor vii. spre desăvârşire2. fie de viaŃă. nu piere niciodată. chipul şi asemănarea fiilor cu Tatăl. dacă e locuit de suflet. şi sunt oameni care au suflete moarte3. iar sufletul trăieşte. iar moartea sufletului e despărŃirea lui de Dumnezeu. dacă e locuit de Dumnezeu. nici spaŃiul. prin care a creat lumea văzută şi nevăzută. nici timpul. iar cel ce a omorât acestea în sufletul său şi 1 2 Tobit4. Aşadar. nu numai pentru folosul mântuirii lor personale. E vorba de-o iubire arătată prin fapte. e puternică. 1 Corinteni 12. 3 Apocalipsă 3. prin har nu prin natură. iubirea a sfărâmat porŃile iadului.314 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI nă. Astfel. 10. s-ar răsfrânge şi în noi obârşia noastră divină. câtă vreme era pe pământ. acela a înviat pentru veşnicie. Starea sufletului dincolo de mormânt este continuarea stării sale pământeşti. Iubirea e însuşirea lui Dumnezeu. precum nimic necurat nu intră în împărăŃia lui Dumnezeu. am avea şi noi mulŃime de însuşiri dumnezeieşti. aşa nimic bun. Cel ce a înviat în sufletul său cunoştinŃa şi iubirea lui Dumnezeu. nu rămâne în iad pentru totdeauna. iubirea "scoate din moarte şi nu te lasă să te pogori în întunerec"1. încât străbate dincolo de mormânt şi ajunge pe cel iubit. străpunge iadul care nu-i poate sta împotrivă şi străbate cerul. şi toată făptura care-L cunoaşte de Tată e străbătută de iubire.

când sufletul s-a aprins de dorinŃele trupului. Sufletul. ci dăinuieşte în temeiul sufletului. Această spurcare a obrazului. Tatăl său. mândria. se întâmplă că glasul conştiinŃei tot mai slab se aude. în cazul când trupul şi-a robit stăpânul. părerea de sine şi altele asemenea. toate. pe când sufletul. îl face din ce în ce mai mânjit de poftele împotriva firii. ci de animalitate. Acela a omorât împărăŃia lui Dumnezeu dinlăuntru] său şi a înlocuit-o cu împărăŃia chinurilor veşnice. Trupul nu are o consistenŃă sau temei în sine însuşi. şi-1'aprind mereu. acela a murit pentru veşnicie. Deci. amăgit de convieŃuirea cu animalitatea trupului. a acelei cunoştinŃe de sine însuşi.ÎMPĂRĂłIILE IUBIRII 315 moartea 1-a prins în acestea. Această consimŃire însă înnegreşte sau spurcă faŃa sufletului. printr-un chin de nedescris. Sunt patimi trupeşti care înrâuresc sufletul şi sunt patimi sufleteşti care se răsfrâng asupra trupului. viclenia. al acestei rapturi spirituale. . Iar ceea ce dă sufletului pecetea de fiinŃă spirituală e funcŃiunea conştiinŃei. Intr-un cuvânt de mai-nainte s-a văzut că orice faptă trupească a fost mai întâi o faptă sufletească. caută să le împlinească. Sufletul. aceste pofte. Iar cu trecerea vremii. are să poarte chinurile răsturnării rolurilor de îndată după despărŃirea sa din robia uneltei sale. Totuşi încerc. fiind nemuritor. zorindu-1 să le împlinească în faptă. faptele trupului pun pecetea lor întunecoasă pe suflet. nemuritoare. se văd de departe în Ńinuta dinafară a trupului. în relaŃie cu Dumnezeu. Iar dacă un om oarecare nu ascultă de conştiinŃă. Dar ispititorul nu poate face nimic rară consimŃirea spiritului. şi cu toate câte decurg din rudenia aceasta1. cu negrija lui. 29. orgoliu]. Acestei fiinŃe spirituale i s-a dat trupul ca o unealtă. când petele animalităŃii s-au întipărit pe făptura nemuritoare a sufletului. în spirit e înclinarea şi căderea. însoŃesc sufletul. nu ca un tovarăş. mintea tot mai mult se întunecă. Iar aceasta e de la convieŃuirea cu trupul în care s-a retras ispititorul şi-1 munceşte cu pofte. şi aşa. nărăvindu-se cu ele. sufletul are să o plătească de pe urma consimŃirii cu patimile iscate de vrăjmaş contra firii. chiar dacă trupul nu mai e în stare să le facă. în care a intrat încă din viaŃa pământeană. de obârşie divină. chiar Fapte 17. trupul slăbeşte şi se satură de pofte. O cădere în curvie e mai întâi o cădere în spirit. se face el o unealtă a trupului. Slava deşartă.

dar nu vede pe cei ce se muncesc ca şi el în văpaia aceloraşi pofte. Iar chinul cel mai mare tocmai acesta este. Chinuirea poftelor ce cresc . poftele. până la nebunia absolută a sufletului. Sufletul.şi. Un iubitor de argint. un beŃiv. Toată isprava acestor patimi e muncirea neîncetată. asupra sufletelor pe care nu le cunosc şi asupra lui Dumnezeu.ceea ce îi măreşte suferinŃele . dincolo e cu neputinŃă.lipsind trupul. că răutatea se vede pe sine mărindu-se în deşert şi zvârcolindu-se. care 1-a ros în viaŃa pământească. precum o avea în viaŃa pământească. cât l-ar chinui setea până la moarte. stropii aceştia de noroi împroşcaŃi din trup pe suflet. pentru că ele. un lacom de mâncare. iar conştiinŃa îi strigă mereu osânda lui Dumnezeu şi zădărnicia suferinŃei sale.316 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI dacă nu mai are unealta trupească. izgonit din trup de moartea acestuia. Sufletul. de vreme ce sufletul e nemuritor şi nu se poate ucide pe sine. nu avea o corvoadă aşa grea de purtat cu poftele. nu scapă de tirania poftelor sale. în viaŃa pământească. dar desăvârşit neputincioasă.nu are nici o izbăvire. mulŃumirea odihnei. se stârneşte mereu. măresc chinuirea . iubitorul de sine. acum. trecând vremea. care-1 muncesc cel puŃin tot atâta. Invidiosul. sunt roşi de ură asupra oamenilor. ca să nu mai simtă văpaia care-1 arde cu o iuŃime din ce în ce mai mare. ConştiinŃa îi vesteşte neîncetat pedeapsa lui Dumnezeu. are să se chinuiască în felul fiecărei patimi. Dacă n-a vrut să scape de poftă câtă vreme putea s-o facă. ci culege silit roadele amare ale robiei cu voia. un curvar. pe unul care ar trece Sahara şi n-ar găsi apă. a ajuns să nu mai poată voi una ca aceea. un lacom de avere. îi arată sufletele drepŃilor în Rai . . pe măsură ce cresc. care înteŃesc văpaia care-i arde. îi dădeau sufletului iluzia stingerii lor şi deci. Dar de îndată după încetarea trupului. împlinite cu trupul. creşte mereu şi-1 chinuieşte pe clipă ce trece cu o tot mai aprinsă văpaie. Sufletul arde ca într-o mare de foc. zvârlindu-i într-o nebunie furioasă. nemaîavând cum să se împlinească. deşi chinuit de zădărnicia văpăii. Ura creşte mereu şi le macină mintea. vede însă chipurile fioroase ale demonilor. Sufletul. nu mai are libertatea voinŃei de-a scăpa de muncirea aceasta. trufaşul. stârnesc în sufletul desfăcut de trup. o văpaie de pofte. deci orice faptă. în neputinŃa de-a mai face ceva. cum o avea pe pământ. ci acestea îl chinuiesc fără de sfârşit şi se măresc pe măsură ce nu pot fi satisfăcute . Deci uşor putem pricepe că fiecare patimă pe care a iubit-o sufletul. Orice întoarcere a voinŃei.

legaŃi de mâini şi de picioare3. cu acestea acopăr mulŃime de păcate şi-i scot din moarte2. Iar dacă Dumnezeu nu pune nimănui în gând să împlinească mila şi pocăinŃa pentru ei. acesta sporeşte. care nu luminează nimic. în împărăŃia fără de Har. Obştea SfinŃilor în frunte cu Maica Domnului mijloceşte cu mare osârdie luminarea noastră a pământenilor. aşa prin contrast. Ura aceasta care nu poate face nimic. Şi dacă se va afla cineva dintre rudenii sau urmaşi. Au plecat cu nădejde. şi i-a surprins moartea încă neînŃelepŃiŃi la minte şi necurăŃiŃi la inimă. 10. iată-le înecându-se în ura care le arde şi care s-a întărit peste ele ca o mare împărăŃie a răului. Pentru cei ce vor fi scoşi din muncă se roagă şi Biserica luptătoare de pe pământ şi mijloceşte către Dumnezeu şi Biserica biruitoare din Ceruri. înşelate de iubirea de sine care le-a povăŃuit la toate poftele. 3 Matei 22.ÎMPĂRĂłIILE IUBIRII 317 Precum în viaŃa pământeană. . lucrează demonii asupra sufletelor chinuite şi sporesc în ele ura. Sufletele acelea. de slava deşartă şi de trufia vieŃii1. în această împărăŃie infernală i-a dus iubirea de sine. ura aceasta arde. într-o aşa împărăŃie au să sufere toŃi cei ce n-au scos cu desăvârşire iubirea de sine din lăuntrul lor. Tobit 4. iar la dezlegarea lor din trup. rămânând în împărăŃia Harului. e semnul că nu are planul să-i scoată din muncă. decât după moarte când vom fi lepădaŃi de la nunta Fiului de împărat. le rămâne nădejdea. lucra Harul asupra celor ce se sfinŃeau şi sporea în ei iubirea. ura demonilor care chinuiesc sufletele şi văd că nu isprăvesc nimic. că mult mai uşoară ne este nouă izbăvirea de munci până ce suntem în viaŃa pământeană. în starea de iad a conştiinŃei. desăvârşind în ei iubirea. ci au mângâiat-o cu toate plăcerile. de vreme ce puterile sufletului sunt legate. ca să împlinească pentru ei faptele iubirii. 1 2 1 Ioan 2. adică fără libertatea voinŃei de-a ne mai putea schimba şi fără putinŃa de-a mai lucra ceva pentru pocăinŃa noastră. zvârcolirea neputinŃei furioase. ura aceasta infernală e focul nestins. primul pui al diavolului şi tată a toată amăgirea. care s-au amăgit de poftele lumii. 13. 16.

Despre cunoştinŃă. a credincioşilor şi a necredincioşilor".318 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI Până la judecata din urmă . de aceea Iisus le răspunde cuvintele acestea: "Neam viclean şi preacurvar. muşcaŃi de vipera răutăŃii. Dar ei nu voiau să creadă. Mântuitorul n-a putut să-i vindece. Neîntrerupt au stat împotriva Fiului lui Dumnezeu. dar nu i se va da decât semnul lui Iona proorocul. şi totuşi cereau semn. I. cerând un semn. "Filocalia. încât nici un semn al dumnezeirii Sale nu răzbea la inima lor înrăită. Drept aceea se luau la vrajbă cu Mântuitorul. 352. şi iudeii voiau să-i omoare pe amândoi. fiindcă orice boală sufletească are leac şi iertare. Mântuitorul făcea ochi unde nu erau din naştere. învia pe Lazăr. Pe aceşti iudei necredincioşi şi pe toŃi urmaşii lor. SEMNUL LUI IONA Cel ce S-a străduit mai mult pe pământ cu luminarea oamenilor în cunoştinŃa de Dumnezeu şi de cele viitoare. de atunci şi până astăzi. ori de câte ori Iisus Se afirma pe Sine a fi mai-nainte de Avraam şi mai nainte de a fi lumea."lumea de sus fiind încă nedesăvârşită. hotărăşte sfârşiturile lumii de jos. 1 .cum zice Sfântul Nichita1 . Că preSf. Nichita Stithatul. aşteaptă plinirea. ca prin el să fie constrânşi să creadă. tocmai ca să nu rămână semn. 6. odată desăvârşită. ed. arătat şi dovedit. nu are nici îndreptare. 1977. numai păcatul împotrivirii faŃă de adevărul propovăduit. ci doar ispiteau pe Dumnezeu. despre iubire şi despre desăvârşirea vieŃii. clocoteau de ură şi-şi astupau urechile şi-şi rupeau hainele de pe ei. Cuprinşi de ură împotriva lui Iisus. Şi. voi. care nu mai primeşte nici o învăŃătură despre viaŃa veşnică. se închideau în nebunia necredinŃei. aşteaptă întoarcerea celor dintâi născuŃi ai lui Israil. nici iertare. că le strică stăpânirea despotică asupra poporului pe care-1 ocărau din vârful mândriei. Boierii şi mazoreŃii lui Israil. care văd pe Dumnezeu. Bucureşti. cere semn. a fost însuşi Fiul lui Dumnezeu. p. Căci lumea de sus se desăvârşeşte împlinindu-se prin cei ce aleargă spre cunoştinŃa lui Dumnezeu.

trei zile şi trei nopŃi. . 12-14. Mirele vine la miezul nopŃii.."3 Iată semnul lui Iona."2 Minunea aceasta dumnezeiască va fi deodată cu a doua venire a Mântuitorului. că Eu sunt Domnul. precum a fost şi învierea Domnului. să lărgim puŃin "semnul lui Iona": Dumnezeu slăvitul. "In cele din urmă vremi ale împărăŃiei.ÎMPĂRATULE IUBIRII 319 cum a fost Iona în pântecele chitului trei zile şi trei nopŃi. chezăşie şi a învierii noastre şi temelia creştinismului.după SfinŃii PărinŃi tot într-o zi de Duminică. care este: învierea morŃilor. 8. Ipechiil37."1 Dar necredincioşii de atunci şi din toate vremile nu se dau bătuŃi nici de semnul lui Iona. când spaima va fi mare. ştie că răutatea necredinŃei nu va fi învinsă decât atunci când fiecare dintre oameni va trece el însuşi prin semnul lui Iona. în nemărginita-I cunoştinŃă. 39-40. Va fi într-o vreme de adâncă noapte a minŃii oamenilor. numai astfel veŃi cunoaşte. aşa va fi şi Fiul Omului în inima pământului. . prin care au să treacă toŃi oamenii din toate vremile şi locurile. când cei căzuŃi de la credinŃă vor fi tară număr. adică pe neaşteptate.. Dar. 23. "Iată Eu voi deschide mormintele voastre şi vă voi scoate pe voi. din mormintele voastre şi voi pune în voi Duhul Meu şi veŃi învia. prin care ştie toate mai înainte de a fi lumea. poporul Meu. când nimeni nu se mai gândeşte tocmai la învierea morŃilor şi la a doua venire în slavă a Mântuitorului. . Iar semnul lui Iona e minunea învierii Domnului. încât mulŃi ar vrea să moa1 2 Matei 12. Şi vor trece nu numai trei zile şi trei nopŃi. ci toate zilele şi anii ce vor fi până la semnul ce-i va birui. Cel ce am zis şi am făcut acestea. 3 Daniil.

cum a fost socotit printre fiii lui Dumnezeu. şi fărădelegile lor îi vor mustra pe fată. iar calea Domnului n-am cunoscut-o. am străbătut pustietăŃi neumblate. Tot aşa şi noi ne-am născut şi am isprăvit cu viaŃa şi nu putem să arătăm nici un semn de faptă bună.tânguirea e degeaba. văzându-1. Veni-vor înspăimântaŃi de ştiinŃa păcatelor lor. dar nu mai pot. căindu-se în inima lor şi gemând întru strâmtoarea duhului lor: acesta este pe care-1 aveam altă dată de batjocură şi tobă de ocări. 13. Şi iată.320 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI ră. 4. şi aşa vor fi traşi din iad şi de prin morminte. ci întru răutatea noastră ne-am risipit. se vor tulbura cu cumplită frică şi se vor minuna de minunea mântuirii drep tului. Ce folos ne-a adus trufia? La ce ne-a slujit bogăŃia şi toată fala ei? 9. 5. la darea de seamă în ziua-nfricoşată a judecăŃii din urmă. 6. . înŃelepciune 4: 20. 7. 8. Toate acestea au trecut ca umbra şi ca o veste. Ei vor zice. şi partea lui între sfinŃi. 2. Nebunii de noi! Am socotit viaŃa lui o căpială şi moartea lui o ticăloşie. . Aşadar noi am rătăcit de la calea adevărului şi lumina dreptăŃii n-a strălucit pentru noi şi nouă soarele nu ne-a răsărit. Atunci cel drept va sta cu multă îndrăzneală înaintea celor ce l-au prigonit şi au dispreŃuit pre Ńul ostenelelor lui. înŃelepciune 5: 1. Iar ei. ce se duce pe aci încolo. Ne-am săturat de cărările fărădelegii şi ale pierzării. 3.

ci toŃi oamenii. acum sunt date pe faŃă şi le vede nu numai cel ce le-a făcut. văd deodată întreolaltă toate faptele lor şi ale tuturora. îşi va desăvârşi cunoştinŃa pe care n-a vrut s-o primească până ce era în viaŃa pământească. primindu-şi trupul pentru totdeauna.nu mai trebuie să creadă. pe care le-a făcut întru ascuns. să-şi vadă toate faptele şi să-şi cunoască toate urmările lor şi pe dreptate să-şi ia plata veşnică. Atunci mateloŃii lui Columb vor vedea turma de nebuni. Au să vadă pe Cuvântul lui Dumnezeu. 22-23. atunci văd toŃi. dimpreună cu îngerii. cei ce lucraŃi fărădelegea!1' Şi vor merge cu lucrătorii fărădelegii toŃi cei ce-au asMatei 7. zicând: "Doamne. toŃi oamenii. Mai mult decât atâta: oamenii au să vadă şi toate unnările faptelor lor. că le-au adus cu fapta lor germenele nebuniei. Atunci. Iată de ce o judecată dreaptă şi veşnică nu se face decât chemându-se toŃi martorii. Doamne. şi-şi vor vedea şi gândurile şi cărŃile ce au scris. DuceŃi-vă de la Mine. PărinŃii îşi vor vedea faptele în copiii lor. pentru care au să dea seama. Luther se va vedea pricinuitorul puzderiei de secte. toate se vor descoperi în ziua aceea. au nu în numele Tău am profeŃit şi cu numele Tău am scos demoni şi în numele Tău multe minuni am făcut?" Dar capătă răspunsul: "Niciodată nu v-an cunoscut pe voi. MĂRIMEA RĂSPUNDERII în ziua acelei înfricoşate cunoştinŃe cu Dumnezeu va fî o vedere minunată: toate faptele fiecăruia. în urmaşii şi în înaintaşii lor. din toate vremile. iar înşelaŃii lui se vor apăra şi ei de urgia judecăŃii. . sufletul. ca să nu pricinuiască osândă peste aşa mulŃime de oameni. Vor vedea toate vorbele ce au spus cât au trăit în lume. . dar cu desăvârşire târziu. pe care trebuiau să-L primească şi să-L asculte. dimpreună cu toate urmările lor peste oameni. Cuvântul lui Dumnezeu îi va judeca pe ei după faptele lor.ÎMPĂRATULE IUBIRII 521 în ziua aceea nu mai încape târguiala între credinŃă şi necredinŃă.

CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI cultat de ei. . căci acestea care sunt. iubirea şi curajul mărturisirii lui Dumnezeu. precum desparte păstorul oile de capre. ura şi minciuna. Şi aşa mai departe. în care-s scrise toate faptele oamenilor. Căci viaŃa pământeană era vremea semănatului. fie bune. după cuvântul: "Cine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele în neamul acesta preacurvar şi păcătos. ale faptelor sale. Iubirea lui Dumnezeu nici la judecată nu uită pe săracii pe care i-a iubit. Marcu8. sunt cărŃile morŃii şi Cartea VieŃii. oile de-a dreapta şi caprele de-a stânga. LEGILE JUDECAłII Ziua judecăŃii omului e totodată şi ziua naşterii din nou a lumii1. mărturisirea dreptei credinŃe. de istov vor arde2. Mila şi adevărul. căci atunci oamenii vor fi întrebaŃi despre: 1. în ziua judecăŃii se împlineşte desăvârşit cuvântul. fie rele. acestea îi despart pe oameni în două. nebănuit de mari. cu sfinŃii îngeri"4. fiecare va vedea şi va culege roadele. când va fi Cer nou şi pământ nou. numindu-Se în locul lor şi binecuvântând pe cei ce au avut milă: 'Matei 19. în care se cuprinde toată Scriptura.28. Astfel pe pământ sunt adeseori puzderii de legi omeneşti. faptele iubirii şi 2. 38. la judecata lui Dumnezeu sunt numai două: legea iubirii de Dumnezeu şi legea iubirii de oameni. 13. vremea secerişului. care zice: "Mila şi adevărul merg înaintea Ta' . Deodată cu această minune a înnoirii cosmosului prin foc. omul e înnoit prin focul judecăŃii. In loc de dosare. iar viaŃa viitoare. 1 4 Psalm 88. în buni şi răi. 2 2 Petru 3. 15. şi Fiul Omului se va ruşina de el când va veni întru mărirea Tatălui Său. iar pe de altă parte.

. pentru faptele iubirii de sine. cea gătită vouă de la întemeierea lumii". "DuceŃi-vă de la Mine. Mie Mi-aŃi făcut. şi nu M-aŃi primit. 31-40. Faptele iubirii de oameni i-au adus pe aceştia în împărăŃia iubirii lui Dumnezeu. . sau bolnav. blestemaŃilor. Pentru că: "Flămând am fost şi nu Mi-aŃi dat să mănânc. gol. bolnav şi în temniŃă am fost şi n-aŃi venit la Mine". şi nu Mi-aŃi dat să beau. fraŃilor Mei mai mici. le va spune osânda. . gol. gătit diavolului şi îngerilor lui". fraŃilor Mei mai mici. de moşteniŃi împărăŃia. însetat. VeniŃi. sau străin. Şi se vor apăra aceştia zicând: "Doamne când Te-am văzut flămând. bolnav şi în temniŃă am fost şi aŃi venit la Mine. binecuvântaŃii Tatălui Meu. care calcă peste oameni şi nesocoteşte pe Dumnezeu. sau gol. sau însetat. străin am fost şi M-aŃi primit. Iar celor de la stânga.ÎMPĂRĂłIILE IUBIRII 323 "Flămând am fost şi Mi-aŃi dat să mănânc. străin. sau în închisoare şi nu łi-am slujit łie?" "întrucât nu aŃi făcut acestea săracilor. pe care pururea i-aŃi avut între voi. însetat am fost şi Mi-aŃi dat să beau. nici Mie nu Mi-aŃi făcut!"1 'Matei 25. în focul cel veşnic.că întrucât aŃi făcut acestea săracilor.

. cu puterea arzătoare. iar cu puterea luminoasă. Satană. arde păcătoşii. adică de creştini. şarpele cel mare care a amăgit atâta lume. va fi judecat de sfinŃi2. pierzând cu dânsul şi puhoaie de oameni. ci se va apăra: . foc ce se deosebeşte de cel cunoscut de noi. "Dumnezeule". sub povară de trup fiind. cu îngerii săi. Dreptul Judecător. dar nearzătoare. dornică de pustiire. îi va prăvăli pe toŃi: iadul. iar pe alŃii îi arde neluminându-i. Apocalipsă 20. căci trufia nu are îndreptare niciodată. a dărâmat atâta zidire. 11-15. după fapta care ne-ai făcut tu nouă. moartea. 2. cu suflarea gurii Sale. Dar Lucifer..324 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI LUCIFER ŞI ANTIHRIST Dar. asupra mea9 Nu vezi că-s mai presus de Tine? Că mai mulŃi sunt cei ce mi-au slujit mie. pe câtă vreme el. Aşa că pe unii îi luminează nearzându-i. diavolii.. 3 4 Psalm 137. nici în ziua judecăŃii nu se va supune cu una cu două. sau Satana.. Cel din urmă va fi judecat şi Satana1. a pierduto. ca un Soare neapus în vecii vecilor. pentru toată zidirea Sfântului Dumnezeu. Şi dăinuieşte Gheena ca mărturie veşnică. duh fiind. Căci sfinŃii. cu dor aştept ziua înfricoşatei judecăŃi să văd răsplătindu-Ńi Atotputernicul Dumnezeu. . Aşa începe Gheena de conştiinŃe chinuite şi de trupuri arse de un foc întunecos şi tară de sfârşit.Ce vrei.. dar neluminoasă. decât łie? ". care. El. întunecaŃi şi la întunerec. în moartea cea de-a doua4. 8-9. Lucifer.. în vecii vecilor. au dobândit sfinŃenia. precum se deosebeşte focul zugrăvit de pictori de focul adevărat. desăvârşindu-şi răutatea. pe Antihrist şi pe dumnezeul nebun şi pe toŃi cei nescrişi în Cartea VieŃii îi va cufunda în marea cea de foc. 21 Corinteni 6. 4. străluceşte pe sfinŃi. ca să nu mai cadă nimeni ispitit de noutatea păcatului. care a fost odată înger. Dumnezeu taie para focului în două.. în nebunia răzvrătirii. vrând să se facă mai presus de Dumnezeu."' Căci atunci Mântuitorul nostru. 1 2 Petru 2. Satană. între cei de-a stânga va mai fi de faŃă încă cineva: Lucifer.

făcută într-o viaŃă scurtă. într-o temniŃă în care mişună viermii patimilor şi şerpii răutăŃilor. Iată se face lumină. Pavel. .ÎMPĂRĂłIILE IUBIRII 325 PENTRU O GREŞEALĂ VREMELNICĂ. fiecare din noi. în fiecare. fraŃii mai mici ai lui Dumnezeu. la făptura noastră cea născută de la Dumnezeu. Hristos Iisus cel cu Cruce. gol. de la Botez. în temniŃă. străin şi bolnav de durerea întunecării noastre. Aceasta e adevărat pentru toŃi cei botezaŃi. pentru că nu le-ai dat să mănânce. nu i-ai cercetat când erau în temniŃă. în vremea minŃii depline nu ne întoarcem de la cele dinafară şi vremelnice la cele dinlăuntru şi veşnice. zice Sf. ori credem. ci Mântuitorul Iisus Hristos însuşi. peste toate acestea. le facem şi semenilor noştri. 5. dacă nu vom căuta darul naşterii noastre celei din Duhul Sfânt. într-adevăr. Căci numai făcând acestea lui Iisus cel din noi. se poate ca Dumnezeu să te dea focului şi diavolilor să te muncească în vecii vecilor? Ce taină ar putea răspunde şi la întrebarea aceasta? Totuşi este răspuns: Cel flămând şi însetat. Adică noi. asprindu-se către Corinteni. purtăm pe Hristos Iisus şi pe Duhul cel Sfânt în temelia făpturii noastre celei duhovniceşti. numai pentru atâta vină. la Hristos Cel ce petrece în adâncul profund. nu i-ai primit când erau străini. pe Care îl avem în noi. ori nu ştim. şi pe deasupra. dar apropiat al fiecărui om. este aşadar piatra unghiulară.. străin şi bolnav şi. temelia zidirii noastre celei duhovniceşti. nu mai sunt săracii. ori ştim.. ori nu credem. "din înmulŃirea 2 Corinteni 13. Dacă în vremea vieŃii. O PEDEAPSĂ VEŞNICĂ? întrebarea aceasta zvâcneşte aproape în toate minŃile. gol. nu i-ai îmbrăcat. în înŃelesul tainic. Când însă. "Se poate să nu cunoaşteŃi că Hristos Iisus este în voi? Afară numai dacă nu sunteŃi creştini netrebnici"1. pentru că n-ai fost milostiv cu săracii. atunci Hristos Iisus se află în noi: flămând şi însetat.

atunci credinŃa se va stinge. 12. îl va da pe faŃă ziua Domnului. Prin urmare: "Nu este nedreptate la Dumnezeu". care ce zideşte: aur. Pentru că această zi se descoperă prin foc. sau cu înşelăciunea diavolului. decât cea odată pusă. De la acestea se decide soarta noastră în vecii vecilor. 1 Corinteni3. înăbuşă cuvântul lui Dumnezeu şi-1 face neroditor"2. . E limpede. fân sau trestie: lucrul fiecăruia se va face cunoscut. pietre scumpe. de vreme ce: "Este un Domn. Acum ştim pe cel ce flămânzeşte şi însetează după noi. că în aceeaşi situaŃie a nebotezaŃilor sunt şi toŃi sectarii care se leapădă de primul şi singurul botez. lemne. Pricepem de aici. care este Iisus Hristos. 11-15. Dacă am trăi anii lui Matusalem tot aşa am face. argint. cât trăim. FaŃă de Hristos Iisus din noi şi de Duhul Său cel Sfânt. şi atunci se vor arăta cei nebotezaŃi care nu vor avea de temelie pe Hristos şi nici temelia în Hristos. 3 4 Efeseni4. putem avea în vremea vieŃii noastre pământeşti una din cele două atitudini: fie trădarea lui Iuda. 5. când "grija acestei lumi şi înşelăciunea avuŃiei (materialismul). când ne dă o plată veşnică pentru o mică decizie. plată va lua. va fi păgubaş de plată. ca prin foc"4. va rămâne. temelia şi viaŃa noastră cea după Dumnezeu. o credinŃă şi un Botez"3. şi ce fel este lucrul fiecăruia: focul însuşi va cerca-o. dragostea de Dumnezeu a multora se va răci"1. dacă nu cumva ne-am lepădat de El cu voia noastră. Iar pe această temelie. 2 Matei 13. fie iubirea lui Ioan. acum ştim pe cine Ńinem în temniŃă pe viaŃă. Deci botezul al doilea e lepădarea de primul şi singurul botez. însă aşa. dar el se va mântui. 1 Matei 24. dacă lucrul lui va arde.326 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI fărădelegii. Vai de zilele şi veşnicia lor. Sfântul Pavel ne învaŃă: "Nimeni nu poate pune altă temelie. pe care 1-a clădit. şi aşa II răstignim zi şi noapte. Dacă lucrul lui. Iată prin urmare un răspuns descoperit.22.

8. 1. . netrăind învăŃătura creştină.ÎMPĂRĂłIILE IUBIRII 327 CHEMAREA LA ÎNVIERE Tainele lui Dumnezeu glăsuiesc înainte: "Amin. că vine ceasul. temelia ta dumnezeiască. 6. grăiesc vouă. Amin. Apocalipsă 3. l . însă. şi acum este. nu pentru trupuri i-a fost grijă Domnului."5 Ńoan 5. înainte de învierea cea de obşte. Porunca aceasta o avem şi noi preoŃii. ci pentru sufletele moarte. Apocalipsă 20."4 "Amin. Matei 10. printre alte porunci. ucenicii de azi ai Domnului. nu are putere. asta e învierea ta din morŃi. Peste acesta moartea cea de-a doua. Cel cu Cruce. 24. Amin. Hotărăşte-te suflete al lui Dumnezeu pentru cuvântul Tatălui tău! Când a trimis Mântuitorul pe cei doisprezece ucenici. cine ascultă cuvântul Meu. Ioan5. când_ morŃii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu şi care vor auzi vor învia. sunt morŃi3. a dezvolta viaŃa lui Hristos în viaŃa ta. şi crede în Cel ce M-a trimis pe Mine. are viaŃă veşnică şi la judecată nu va veni. deprinzându-i la propovăduirea împărăŃiei Cerurilor. şi a clădi pe ea viaŃa ta. 25. "Fericit şi sfânt este cel care are parte de învierea cea dintâi. urmaşii SfinŃilor Apostoli. le-a dat şi aceasta: "înviaŃi pe cei morŃi"2. grăiesc vouă. A găsi în tine pe Hristos. pentru oamenii cărora le merge numele că-s vii dar. ci s-a mutat din moarte la viaŃă"1.

Căci glasul Fiului lui Dumnezeu. ucenicii şi trimişii Săi din toate vremile. nu de învierea cea de obşte. după nume. concepută şi zidită de Părintele Arsenie în stil athonit. cheamă morŃii la înviere. vor învia". ClopotniŃa Mănăstirii Prislop. când vor învia şi trupurile. că-s vii.328 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI Aci e vorba de morŃii aceştia. E vorba de o înviere îndeosebi. Desen realizat în email. prin preoŃii Bisericii. cărora li se pare. . este glasul Care. în anul 1952. de aceea zice: "CARE vor auzi.

I Părintele Arsenie. la 36 de ani. . în anul 1946. când a început să scrie Cărarea împărăŃiei.

POSTFAłA

Personalitatea Părintelui Arsenie Boca, între multiplele-i însuşiri o are într-un grad elevat pe aceea de a insufla un simŃământ tainic al evlaviei acelora care se apropie de ea. Aşa se şi explică numărul crescând pe zi ce trece al celor ce urmându-i pilda şi îndemnul, ei înşişi sporesc în viaŃa cea îmbunătăŃită. Tuturor a împărtăşit cuvânt de zidire, fie împreună, fie în parte, după trebuinŃă, multora scriind pentru o mai temeinică povăŃuire. Şi aşa cum se întâmplă în cele duhovniceşti el însuşi se îmbogăŃea pe măsura în care dădea altora. De aici iscusinŃa duhovnicească aparte din care ne dă prilejul să ne împărtăşim prin cartea de faŃă, lăsată în manuscris, ca mărturie a dragostei pentru sufletele ce au nevoie de mângâiere în încercările vieŃii pământeşti şi călăuzire pe calea celei cereşti. Se cuvine ca la sfârşitul citirii, desigur mereu reluate, să aducem prinosul recunoştinŃei ostenitorului pentru câştigul sufletesc nepreŃuit pe care 1-a prilejuit. Era de aşteptat ca acela care atât de măestrit a mânuit penelul spre mijlocirea vederii celor nevăzute, să folosească în acelaşi fel şi condeiul, înfăŃişând minunatele peisaje spirituale străbătute de Cărarea împărăŃiei. Cartea arată într-adevăr câte sunt căile, pildele, chemările, luptele, problemele, dezlegările şi lucrările vieŃii creştine în cele şapte părŃi, număr simbolic pentru tot ceea ce este sfânt şi din care chiar cel mai smerit credincios poate găsi ca proprie, măcar o cărăruie spre mântuire. PrefaŃa (Cuvântul înainte) atrage luarea aminte la firul călăuzitor, şi anume: trăirea învăŃăturii creştine. PostfeŃei îi revine datoria de a reaminti avertismentul dat lectorului, dispunându-1 spre un bilanŃ sufletesc şi este lesne a cunoaşte cum întreaga iconomie a lucrării se strucCĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI

turează pe dimensiunile unei mari înălŃimi spirituale oglindind lăuntrul scriitorului: chipul în care a lăsat să încolŃească în toată fiinŃa sa sămânŃa miraculoasă a cuvântului dumnezeiesc spre rodire de viaŃă din belşug. SmeriŃii ostenitori ce au dat lucrarea la lumina tiparului au avut gândul îndreptat spre acest scop, cunoscând desigur dorinŃa autorului, care pe îndelete şi vreme îndelungată a cules din Scriptură şi TradiŃie Sfântă ceea ce ar răspunde pelerinului de azi pe Cărarea împărăŃiei lui Dumnezeu sau ceea ce i-ar fi mai potrivit spre ajungerea la Ńintă. Parcurgând Cărarea, alcătuitorul rândurilor ce îmbracă aproape veşmânt de imnografie face să se simtă aevea - şi ceea ce este minunat - că Iisus Hristos Cel de pe Cruce însoŃeşte pe cel ce cu credinŃă se încumetă la suişul sfânt. De altfel pelerinajele ortodoxe încredinŃează obişnuit despre aceasta; iar Sfânta Mănăstire Prislop, una dintre vechile vetre mona-

hale româneşti şi care a avut privilegiul a fi rectitorită şi condusă de Prea Cuviosul Ieromonah Arsenie Boca, ilustrând totodată prin cele făptuite până astăzi statura sa spirituală, este cea care în cadrul Episcopiei Aradului şi Hunedoarei oferă ca pe una dintre roadele nevoinŃelor călugăreşti ale celui ce veghează în Ńintirimul cinstitului aşezământ la toată buna rânduială, aceste file de filocalie spre binecuvântare. f T I M O T E I Episcop al Aradului şi Hunedoarei

Iubite Părinte Armenie, A fost o vreme când te-am ştiut pictor de suflete după modelul Domnului nostru Iisus Hristos. Ce vreme înălŃătoare când toată Ńara lui Avram Iancu se mişca în pelerinaj, cântând cu zăpada până la piept, spre Sâmbăta de Sus, ctitoria voevodului martir! O fi fost aşa de la Dumnezeu ca toată acea bulboană spirituală uriaşă să se desumfle la comandă ca şi cum n-ar fi fost? Ceea ce am admirat la SfinŃia Ta e că nu te-ai lăsat. Din zugrav de suflete, fericite să se modeleze după Domnul tuturor, iată-te zugrav de biserici, adică al celor ce poartă pe chipurile cuvioase reflexul desăvârşirii Fiului lui Dumnezeu. E o mare mângâiere, acum când nu mai ai prilejul să desăvârşeşti pe aspiranŃi, să poŃi mângâia cu penelul pe cei desăvârşiŃi pentru a-i da pildă pe zidurile sacre. Mica biserică de la Drăgănescu are norocul să simtă pe zidurile ei zugrăvite predicile fierbinŃi, pe care miile de oameni le ascultau la Sâmbăta de Sus. E o pictură nouă ca şi predica de-atunci. Nimic întunecat în această primăvară care îmbracă cu plai înflorit bolŃile bisericii. E o lumină de tonuri deschise către lume ca spiritul şi chipul Mântuitorului coborât să ne aducă lumina de sus, ce iradiază din pictura SfinŃiei Tale. E un stil nou, e o pictură nouă, după viziunea nouă pe care o porŃi în suflet. Pictura sacră e istoria în imagini a vieŃii Mântuitorului şi a celor transfiguraŃi de El. Adică imaginea raiului. SfinŃia Ta ai înŃeles să faci o pictură transfigurată în nuanŃe clare şi deschise, paradiziace pentru a sugera lumea feerică de dincolo. Biserica de la Drăgănescu iradiază lumina raiului. Ceea ce domină în ea până acum e imaginea Maicii

334

CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI

sugera lumea feerică de dincolo. Biserica de la Drăgănescu iradiază lumina raiului. Ceea ce domină în ea până acum e imaginea Maicii Domnului. Cea care ocroteşte biserica din bolta altarului e pur şi simplu magnifică în milostivirea ei de mijlocitoare a lumii către dumnezeescul ei Fiu. Cea care pluteşte vizionar peste Sinodul de la Efes e făcută din atâtea nuanŃe şi numai din nuanŃe încât nici nu pare pictură, ci o apariŃie vaporoasă şi diafană care, cu cerescul Prunc în braŃe, apare să întărească pe sinodali că ea e într-adevăr Maica lui Dumnezeu - 08OTOKO(J. Nichifor Crainic

Notă: Această scrisoare a fost dată de Nichifor Crainic ucenicului său spiritual părintele Arsenie Boca după întâlnirea de câteva ceasuri pe care au avut-o în toamna anului 1971, în Biserica din satul Drăgănescu de lângă Bucureşti, pe care părintele începuse să o picteze. După mai multe convorbiri avute în Bucureşti, Nichifor Crainic a venit să pecetluiască, cu iubirea şi competenŃa cu care scrisese Nostalgia Paradisului, valoarea picturii ucenicului său ajuns părinte duhovnicesc de statură filocalică. MenŃionăm că în vremea când la Mănăstirea Brâncoveanu-Sâmbăta de Sus izbucnise acea "bulboană uriaşă spirituală", Nichifor Crainic era ocrotit de Părintele Arsenie, cu încuviinŃarea Mitropolitului Nicolae Bălan şi cu consimŃământul tacit al lui Petru Groza care, cu prilejul unei întrevederi, îi spusese Părintelui Arsenie: "Omul acesta trebuie păstrat pentru neamul românesc". Aşa se explică primele trei paragrafe ale scrisorii, care descriu aşa de sugestiv şi înălŃător ceea ce Nichifor Crainic a văzut şi a trăit cu 25 de ani în urmă. Scrisoarea e neterminată, urmând să o completeze pe măsura înaintării picturii. Dar în 1972 Nichifor Crainic s-a săvârşit din viaŃă la vârsta de 83 de ani. Monahia Zamfira Constantinescu

MĂRTURISIRI

ApariŃia cărŃii Cărarea împărăŃiei a Prea Cuviosului Părinte Arsenie Boca, este ca o adevărată "mană cerească" pe care fiii săi duhovniceşti - şi nu numai - o aşteaptă de aproape cincizeci de ani. Concepută şi realizată în urma numeroaselor experienŃe spirituale pe care SfinŃia sa le-a avut în minunata lucrare pe care a desfaşurat-o în mijlocul credincioşilor, lucrarea de faŃă este un răspuns creştin la unele probleme esenŃiale care au frământat, frământă şi vor frământa existenŃa umană. Pornind de la alegerea titlului cărŃii: Cărarea împărăŃiei, putem spune că lucrarea Părintelui Arsenie are o linie orientativă, întrucât în ea ni se arată "calea" care duce spre împărăŃia lui Dumnezeu. Sfânta Scriptură ne învaŃă că există două "cărări"; una duce la pieire, şi mulŃi sunt cei ce merg pe ea; iar alta (cf. Ioan 14, 6) duce spre "Cetatea noastră stătătoare" din ceruri (cf. Evrei 13, 14) şi puŃini sunt cei ce merg pe ea (cf. Matei 7, 13-14). Mântuitorul nostru Iisus Hristos "S-a micşorat pe Sine, a luat chip de rob, facându-se asemenea oamenilor, şi la înfăŃişare dovedindu-se ca un om" (Filipeni 2, 7), tocmai pentru a ne arăta "calea", mergând El însuşi primul pe ea. Cărarea împărăŃiei e strâmtă şi "plină de spini", pe ea vor putea să meargă numai cei ce s-au hotărât irevocabil să lupte cu ispitele, cu păcatele, cu cel rău. E o cale anevoioasă, deoarece a călători pe ea înseamnă să fii într-o continuă trezvie, întrucât cel rău: "răcneşte ca un leu, căutând pe cine să înghită" (cf. I Petru 5, 8). Lucrarea Părintelui Arsenie Cărarea împărăŃiei descrie punct cu punct taina mântuirii neamului omenesc săvârşită de Mântuitorul nos-

336

CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI

tru Iisus Hristos şi "oferită în dar" tuturor celor care cred şi-L mărturisesc cu viaŃa şi cu faptele lor. Prea Cuviosul Părinte Arsenie a fost unul dintre cei mai mari teologi-duhovnici ai monahismului românesc din ultimii 50 de ani. înzestrat de Dumnezeu cu multe daruri, "ce nu au fost puse sub obroc", a căutat "să se facă tuturor toate", după îndemnul Sfântului Apostol Pavel. Lumina intelectuală şi spirituală care era în SfinŃia Sa, câştigată prin studiu şi meditaŃii adânci, dar şi prin şcoala suferinŃelor şi a răbdărilor de tot felul, a luminat pe toŃi cei ce i-au ascultat şi urmat sfaturile, fie la Mănăstirea Sâmbăta de Sus sau Mănăstirea Prislop (de lângă HaŃeg), fie la biserica din Drăgănescu (de lângă Bucureşti) sau la Aşezământul mănăstiresc de la Sinaia. Părintele Arsenie a simŃit că în Biserica noastră strămoşească este nevoie de un nou duh, cel al SfinŃilor PărinŃi. Preocupat din tinereŃe de viaŃa şi operele SfinŃilor PărinŃi, a dorit cu toată ardoarea ca învăŃătura şi viaŃa lor să fie cunoscută şi trăită de toŃi credincioşii. "Prea Cuviosul Părinte Ieromonah Arsenie a reînviat cu viaŃa şi cu propovăduirea duhul Filocaliei în viaŃa religioasă a poporului nostru", spunea Părintele Profesor Dumitru Stăniloae (vezi dedicaŃia Filocaliei, voi. III, Sibiu 1948). Apoi, "Prea Cuviosul Părinte Arsenie Boca împreună cu mişcarea religioasă din jurul Mănăstirii Brâncoveanu sunt ctitorii Filocaliei româneşti", afirma din nou Părintele Profesor Dumitru Stăniloae în: Cuvânt înainte, (Filocalia voi. III, Sibiu, 1948, p. 2.) A fost preocupat de tot ceea ce este bun şi sfânt pentru viaŃă căutând "să culeagă, după sfaturile SfinŃilor PărinŃi, mierea şi nectarul" inteligenŃei şi spiritului uman spre a le converti în izvoare de progres spiritual. GeneraŃii de credincioşi au crescut şi s-au format sub impresia şi lucrarea personalităŃii de excepŃie a Părintelui. Locurile pe unde a trecut au rămas marcate pentru totdeauna de amintirea SfinŃiei Sale. A fost cunoscut în Ńară şi peste hotare. De viaŃa şi opera Părintelui s-au interesat oameni şi teologi de seamă; unii dorind să-i editeze opera în străinătate înainte ca să apară în Ńară. A fost căutat şi ascultat în timpul vieŃii sale de o mulŃime de oameni: de la oamenii simpli până la profesorii universitari, şi continuă să fie căutat şi după moarte.

plin de înŃelepciune .aproape fiecare propoziŃie este o axiomă . Iată de ce lucrarea Părintelui este aşteptată atât de mult. în vederea descoperirii cauzelor păcatelor şi a înlăturării lor prin lucrarea Mântuitorului nostru Iisus Hristos lăsată Bisericii. Ea este o adevărată sinteză a învăŃăturii filocalice din Biserica Ortodoxă.îi rezervă lucrării de faŃă un loc unic în literatura teologică românească. Tonul blând şi părintesc. în duhul Sfintei Scripturi şi al SfinŃilor PărinŃi a căutat să tămăduiască sufletele şi trupurile bolnave de cancerul păcatului. Simion Todoran . aşa cum unic în trăire şi învăŃătură a fost şi autorul ei. în scopul pătrunderii cât mai adânci în tainele fiinŃei umane. S-a folosit cu destulă chibzuinŃă şi de rezultatele ştiinŃei timpului SfinŃiei Sale. Univ.MĂRTURISIRI 337 Cartea Cărarea împărăŃiei este dialogul de taină pe care Părintele 1-a avut şi—1 are cu fiii săi duhovniceşti de atunci şi de acum. Preot Prof.

Această dedicaŃie scrisă de Părintele Arsenie lămureşte deplin începutul şi evoluŃia Cărării împărăŃiei. pentru ostenelile ce-a făcut ca să le afle cuprinsul înainte de şlefuirea lor definitivă . Pe contracoperta manuscrisului se află următoarea notiŃă: Prima schiŃă a Cărării. în vederea lui august 1947. aceste prime patru capitole. Corecturile de faŃă s-au tăcut după un an. mai jos. Arsenie. Am găsit-o pe un exemplar care cuprindea cele patru prime capitole. dar faptul dovedeşte că ori Părintele Protopop. ori urmaşii n-au respectat rugămintea Părintelui Arsenie. Dăruită cu părintescă iubire tuturor cititorilor şi ostenitorilor. Un răspuns creştin la neliniştile vremii. trei subtitluri. . Un răspuns creştin la unele probleme ale vremii.NOTĂ ASUPRA EDIłIEI 13 iunie 1946 Dăruiesc Părintelui Protopop Nistor din Braşov. din pricina repetatelor revizii. dintre care Părintele a subliniat pe ultimul: Un răspuns creştin la trebuinŃele vremii. şi aşa se face că s-a răspândit această primă schiŃă şi s-a multiplicat între credincioşi. N-am putut afla încă dacă mai este cineva din familia Părintelui Protopop. în manuscris.cu rugămintea de-a opri multiplicarea şi publicitatea manuscrisului. pentru iulie 1947. probabil ale unei cărŃi viitoare. Urmează.

după structura. ne-a cucerit repede şi ne-a înflăcărat pe toŃi. de sufletul şi de spiritualitatea lor. mergeam cu convingere şi entuziasm în minunata aşezare de atunci a Mănăstirii Brâncoveanu. sau întrebare pe care aproape nici un tânăr nu şi-o pune. ceea ce dovedeşte că scrierea Cărării a început în vara anului 1946. însoŃit de Protoiereul-Vicar T. ca să-l ajute să-şi descifreze intenŃia divină ascunsă în destinul fiecăruia. educaŃia şi cerinŃele fiecăruia.19 iulie a. pentru a fi restaurată.NOTA ASUPRA EDIłIEI 339 Pe pagina următoare stă scris cu creionul: 3 iunie 1946 . fapt care la vârsta tinereŃii nu-1 prea pricepe nimeni. (probabil 1947). străveche mănăstire ortodoxă de la 1400. Aş putea spune că pentru fiecare era altul. Astăzi se folosesc toate mijloacele. De faŃă au mai fost preotul Faur din Silvaşul de Sus şi autorităŃile locale. când Părintele a fost dus cu maşina de Mitropolitul Nicolae Bălan personal. ctitoria Sf. a determinat "şlefuirea" şi amplificarea continuă a Cărării împărăŃiei până în noiembrie 1948.c. rectitorită de DomniŃa Zamfira fiica lui Moise Vodă din Bucureşti. ca să ascultăm îndrumările Părintelui Arsenie devenit duhovnicul nostru. la care ne-am dus întâi cu scepticism. nu şi-o punea atunci şi cu atât mai mult nu şi-o mai pune astăzi. 1947-1948. Belaşcu şi Arhidiaconul Circov. Această vacanŃă spirituală. la Mănăstirea Prislop de lângă HaŃeg. prevenindu-i de urmările care atârnă asupra păcatelor. mult mai mult decât atunci. Părintele Arsenie a dorit să lămurească mai ales pe tineri să-şi îndrepte viaŃa încă din tinereŃe după legile divine. Avalanşa poporului şi a tineretului spre Mănăstirea Brâncoveanu-Sâmbăta de Sus. încât şi în anii următori. când au venit la Mănăstirea Brâncoveanu-Sâmbăta de Sus prima serie de studenŃi din Bucureşti şi din alte centre universitare. . Fie deci ca această carte ieşită din cea mai profundă conştiinŃă duhovnicească să fie primită spre zidirea sufletească a generaŃiei de acum. redobândită de curând de sub stăpânirea absurdă a greco-catolicilor. pentru a trezi cât mai devreme instinctele şi a îndepărta astfel pe tineri de interioritatea. când nu duhovnicul este călăuza tinerilor. Nicodim de la Tismana şi VodiŃa. foarte sugestiv prinsă şi descrisă de Nichifor Crainic în scrisoarea de mai târziu. sfatuindu-i să-şi clădească viaŃa pe temelia Hristos. Se identifica cu fiecare.

care a adus-o la înfăŃişarea şi frumoasa dezvoltare de astăzi. a bisericii şi a clădirii. în funcŃie de purtările lor. dar când Ńi se va urî te-ntorci înapoi". un om cu talent poate face un lucru frumos. Aşa se explică de ce.340 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI Văzând Mitropolitul paragina locului. şi de încreştinarea vieŃii lor cea de toate zilele. de ascultarea lor de Dumnezeu. Ori. cum se insinuiază într-o carte tipărită la Braşov în 1993. încât chiar Patriarhul Justinian a făcut următoarea afirmaŃie la Seminarul Monahal Horezu. i s-a dat drumul după o lună. O altă insinuare se încearcă acum prin sfinŃirea unui monument. ci tuturora le-a spus că n-au căderea şi puterea să împiedice ce trebuie să vină. în amintirea celor care au murit în lupta împotriva comuniştilor. Deci Dumnezeu este Cel care rânduieşte ce trebuie să vină asupra oamenilor. în faŃa maicilor profesoare. ci Mitropolitul Nicolae Bălan i-a dat ascultarea de a restaura Mănăstirea Prislop. tot aşa i s-a întâmplat. nu ar mai fi fost eliberat. curând după aceea. arestat ca legionar în vara anului 1948. de unde reiese clar că nu autorităŃile locale l-au scos de la Mănăstirea Brâncoveanu. ştiu foarte bine că Părintele n-a îndrumat pe nimeni la rezistenŃă şi nesupunere. Oricine îşi poate da seama că dacă ar fi fost dovedit legionar sau partizan. în orice caz la 1 septembrie era la mănăstire. care şi ele participaseră la acele cursuri de neuitat: . Altă dovadă este şi misiunea avută între uniŃi. o lună jumătate. Şi de câte ori a fost arestat. trimiŃându-1 la un schit gol. pe care 1-a mărturisit până în ultimele ceasuri ale vieŃii. PărinŃi de la Mănăstirea Sâmbăta şi cu binecuvântare arhierească. Deci nu autorităŃile vremii l-au scos pe Părintele de la Mănăstirea Sâmbăta. fără importanŃă. care alcătuiesc Cărarea împărăŃiei. îmbiindu-le trăirea cu toată sinceritatea a idealului creştin. în care este implicat şi Părintele Arsenie. toŃi cei care au participat la acele cursuri de spiritualitate creştină din anii 1946-1948. a spus Părintelui Arsenie: "Din orice lucru urât. în rezistenŃa din munŃii Făgăraş. atât personale cât şi oficiale. cu ştirea Prea Cuv. Iar schitul este tocmai Mănăstirea Prislop al cărei al treilea ctitor a devenit Părintele Arsenie. sintetizat în Predica de pe Munte. cu care a fost încredinŃat de Patriarhul Justinian. ceea ce a şi făcut. Mai există de asemenea documente. care s-a făcut duminică 29 octombrie 1995 la Mănăstirea Brâncoveanu.

Fără exemplul SfinŃiei Sale n-am fi reuşit! Am fi dorit ca prima ediŃie a Cărării împărăŃiei să apară într-o atmosferă senină. fiindcă se bănuia că acolo unde este adunare de oameni trebuie să fie şi instigaŃie. stă răspunsul pe care mi 1-a dat mie . apărut în Telegraful Român. Şi erau câte unii care răstălmăceau şi interpretau greşit vorbele . Fiind acum şi dânsul în "łara de peste veac". şi mereu eliberat.şi încă cu încuviinŃarea Prea Cuv. Cititorii acestei cărŃi vor putea să-şi dea seama singuri că este cel mai puternic argument împotriva acestor insinuări. Dar această ultimă încercare de a răstălmăci rostul şi sensul profund creştin al activităŃii Părintelui Arsenie. cu puŃin înainte de a muri. care să îndemne la rezistenŃă sau insurecŃie de orice fel. Ca ultimă dovadă că niciodată n-a îndemnat la revoltă. îl trecem sub tăcere. Adevărul e că în mijlocul mulŃimii erau şi unii care nu veneau pentru formarea lor religioasă. până la proba contrarie. de unde ştii câŃi sau câte vor rezista în puşcărie? Am înŃeles. Prima s-a făcut prin articolul Părintelui Prof. Poate că . Bodogae.NOTA ASUPRA EDIłIEI 341 "Nu ştiu ce-i cu omul acesta. şi era destul să declare că s-au întâlnit şi cu Părintele Arsenie ca să fie ridicat. Părintele mi-a răspuns : "N-ai dreptul să antrenezi poporul într-o persecuŃie. şi aşa a început rezistenŃa pasivă.şi de aceştia mai sunt până astăzi! Un alt motiv de cercetare a mai fost şi faptul că unii au venit să-i ceară sfat şi ajutor. ci ca doară. doară. Şi i-au fost florile mai frumoase decât articolul. harică şi marcantă personalitate a monahismului din Ardeal. să găsească în spusele Părintelui vreun sprijin al convingerilor sau ideilor lor.în anul 1959. ne obligă să lămurim toate încercările de a minimaliza şi caricaturiza această complexă. îndată după săvârşirea din viaŃă a Părintelui. şi de fiecare dată iese mai luminat". a trimis un buchet de flori la mormântul Părintelui. In faŃa dispoziŃiilor primite am fost de părere să ne opunem. că mereu e luat. Părintele a fost cercetat întotdeauna pentru popularitatea pe care a avut-o. al căror scop nu-1 înŃelegem: nu există în Cărarea împărăŃiei vreun rând măcar. mai ales că. PărinŃi de la Mănăstirea Brâncoveanu-Sâmbăta de Sus şi cu binecuvântare arhierească -. . când s-a petrecut scoaterea forŃată a călugărilor şi călugăriŃelor din mănăstiri.pe atunci stareŃa Mănăstirii Prislop .

care acum este metocul Mânăstirii Prislop. crezând că dacă-1 declară luptător împotriva comunismului îi adaugă . pe care unii le mai modifică şi le amestecă cu predici făcute de ei. fiindcă oricine o citeşte poate să-şi dea seama că Părintele a urmărit numai realizarea idealurilor creştine. întregi sau fragmentare. începând cu stăpânirea politică (Cezarul). iar ei îi fac binele de-a-i aduna "predicile" de pe unde le nimeresc. le multiplică şi în felul acesta îşi fac o sursă de câştig. După izgonirea forŃată din mănăstire în anul 1959. pe care-1 au unii. Alt lucru care trebuie lămurit este ciudata apucătură a unor aşazişi credincioşi care pretind că-1 cunosc de nu ştiu când pe Părintele (deşi ar trebui să aibă cel puŃin 70 de ani ca să-l fi putut cunoaşte la Mănăstirea Sâmbăta) şi care cred "ipso facto" că au datoria să-l facă ei cunoscut pe Părintele.contra cost fireşte! Ori din dedicaŃia scrisă Părintelui Protopop Nistor din Braşov reiese limpede că Părintele Arsenie nu admitea să-i fie multiplicate scrierile de oricine şi oricum.sau îşi adaugă! . Ne referim apoi la năravul. ToŃi aceştia nu-şi dau seama că prin ce fac dovedesc că au despre Părintele o corîcepŃie minoră. sau năravul altora care până mai ieri l-au ponegrit şi acum deodată întrec măsura. Parcă Părintele ar fi fost un fel de monah peregrin. prin trăirea creştină a vieŃii nu mai poŃi fi în conflict cu nimeni. Tuturor acestora le facem cunoscut că a fost şi a rămas duhovnicul Mânăstirii de maici de la Prislop. Dar tocmai apariŃia Cărării împărăŃiei anulează orice încercare de acest fel. iar florile le-a trimis din inimă! Dumnezeu să-l ierte. când s-a săvârşit din viaŃă. . autentice sau neautentice. copiază de pe unde pot prima schiŃă a Cărării. care oricine ar fi şi oricum ar fi. Ori.o cunună în plus. este cu orânduire dumnezeiască spre bucuria sau pedeapsa oamenilor. scot texte din contexte. între care si problema majoră a regenerării neamului prin regenerarea creştină a vieŃii de familie.342 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI articolul a fost scris la comandă. din anul 1950 până în anul 1989. inducând în eroare sufletele simple şi necunoscătoare. de a-i lua pe Părintele ca stindard sau paravan al acŃiunilor lor atribuind Părintelui propriile lor idei. după cum împlinesc sau nu rânduielile divine ale vieŃii. In acest scop adună ziceri sau predici de ale Părintelui. şi a le oferi oamenilor . obştea s-a reorganizat într-un aşezământ mănăstiresc în oraşul Sinaia.

dar şi ultima dorinŃă de a nu-i fi date publicităŃii. construit şi organizat cu neîntrecutu-i dar artistic. cum a gândit-o şi cum a lăsat-o în 1949. Dăm în original caracterizarea pe care o face Părintele pe un asemenea exemplar din Pravila Albă. pe care şi le-a legat singur într-un volum . Părintele şi-a avut chilia şi atelierul de pictură din anul 1969 până în anul 1989. între care Pravila Albă.se pricepea să lege foarte frumos cărŃile . \ l ■f\ O . după care vor urma predicile . dintre care unii nu l-au mai văzut din anul 1949. Circulă pe numele Părintelui. ajungând până în FranŃa. Văzând însă câte variante circulă şi mai ales câŃi antreprenori sau patroni are.NOTĂ ASUPRA EDIłIEI 343 în acest aşezământ.după o anumită ordine şi cu o caligrafie unică. Aici şi-a lăsat într-o rânduială desăvârşită şi predici şi meditaŃii şi desene. 1 se atribuie câteva scrieri. ne-am hotărât să dăm forma definitivă a Cărării împărăŃiei. modificat apoi şi rescris. ba se mai dau şi ucenici şi calzi apărători. când s-a săvârşit din viaŃă. un manuscris care i s-a furat. care n-au mai vrut să ştie de SfinŃia Sa în vremea de surghiun.care şi ele circulă în nu ştiu câte variante -.

Toată obştea mănăstirii ştie acest lucru. mai fac următoarea mărturisire: cu puŃin timp înainte de săvârşirea din viaŃă a SfinŃiei Sale. Iar martorul cel mai puternic este fostul stareŃ al Mănăstirii Brâncoveanu.344 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI I s-a mai atribuit şi aşa-zisa scriere: Sundar Singh vorbeşte globului pământesc. în legătură cu aceasta. Despre aceasta pot da mărturie Părintele Savian Bunescu de la Drăgănescu şi toată obştea de la Sinaia şi Prislop. să urmăm obiceiului care este prin mănăstiri. Arhimandrit Veniamin Tohăneanu care. Iată şi caracterizarea tăcută de Părintele asupra acestei scrieri: 5UHUK SIHL JRi Mai circulă apoi zvonul că după 7 ani va fi dezgropat şi mutat la Mănăstirea Brâncoveanu-Sâmbăta de Sus. s-a dus la Drăgănescu unde picta şi i-a spus: "Părinte am hotărât ca după 7 ani de la înmormântare să vă aducem la Sâmbăta"! Părintele i-a răspuns: "Nici mort nu mă mai întorc la Sâmbăta". l-am întrebat dacă. cam cu 10-15 ani înainte de săvârşirea din viaŃă a Părintelui. pe care i-a bătut în cele patru colŃuri ale locului ales de mormânt şi care este mormântul de azi. Suntem trei martori care am fost de faŃă în ziua când Părintele 1-a rugat pe Părintele Nicodim (duhovnicul de atunci şi de acum al Mănăstirii Prislop) să-i aducă patru pociumbi. din comoditate sau din alte interese ar dori schimbarea. Prea Cuv. ca să se liniştească cei care. Mi-a răspuns lapidar: "Pecetluit să-mi . de a dezgropa pe cei adormiŃi. cărora Părintele le-a relatat întâmplarea. după 7 ani.

rară să le interzică şi să lămurească pe credincioşi. ajungând până în America. cele două apocrife. cu multe minciuni. încât nu ştim cui i-a făcut mai mult rău acest pseudo-acatist. având o fiică. începând cu Părintele Nicodim. duhovnicul actual al Mănăstirii Prislop. Culmea este că acest Acatist a fost scris cu încuviinŃarea Prea Cuv. Dovadă că cu toate demersurile făcute de conducerea Mănăstirii Prislop atât către conducerea Mănăstirii Sâmbăta. după ce dăduse pe alŃi călugări afară. preoŃit la 75 de ani. ca cel socotit al treilea ctitor al Prislopului. dar au pus pe un călugăr ieşit din mănăstire. să acuze con- . să fie dus unde ''Nici mort n-a vrut să se mai întoarcă". fiindcă toŃi cei ce i-au stat alături în surghiun. rugându-L pe Dumnezeu să nu îngăduie să se scrie o a doua "Plângere a Mănăstirii Prislop". dar care mereu pleca supărat că Părintele nu-i da sfatul pe care-1 voia el. că îngăduie asemenea scrieri. Ar fi absurd. nu numai că nu s-a luat nici o măsură de a stăvili răspândirea acestei necuviinŃe. căsătorit. ar fi strigător la cer. văduv. scrise sub o formă puerilă. dintre care din întâmplare i s-a păstrat ultima. până cu câteva luni înainte de săvârşirea din viaŃă. circulă şi acum nu numai în Ńară ci şi peste hotare. Ceea ce sigur nu se va întâmpla. nu vor îngădui sub nici o formă să se treacă peste hotărârea din urmă a unui om. revenit în viaŃa monahală şi devenit arhimandrit. precum şi anunŃurile publicate în Telegraful Român şi CredinŃa Străbună (anul 1992). Ultima lămurire este asupra celor două scrieri apocrife: "Acatistul Prea Cuviosului Părinte Arsenie" şi "ViaŃa Sfântului Prea Cuvios Părinte Arsenie". PărinŃi de la Sâmbăta şi cu binecuvântare arhierească (după mărturisirea autorului). cu 4 clase primare. a unui părinte duhovnicesc. cât şi către Arhiepiscopia Sibiului. ctitor de mănăstire. Părintelui sau Mănăstirii Sâmbăta şi Arhiepiscopiei Sibiului. unii fiindcă sunt probabil de acelaşi nivel cu autorul. îi scria scrisori. scrise de Ieromonahul Dometie de la Mănăstirea Brâncoveanu-Sâmbăta de Sus. Şi n-a fost vorba decât de dezgropare nu şi de mutare! Mai menŃionăm că are două case părinteşti zidite în această mănăstire. iar alŃii ca să-l denigreze. maniac şi exaltat religios.NOTA ASUPRA EDIłIEI 345 fie mormântul până la a doua venire". pe care şi-a riscat-o şi jertfît-o pentru Prislop. Ca urmare. în afară de propria-i viaŃă. care venea pe la Părintele. exagerări şi invenŃii.

iar acestea se fac numai după canonizarea unei personalităŃi duhovniceşti. pe care trebuie s-o învăŃăm mereu. Ca urmare. Scripturi şi ediŃia din 1939 tradusă de PreoŃii Prof. Oamenii nu ştiu cu ce răbdare şi îndârjire a înzestrat ProvidenŃa pe cei cărora le-a încredinŃat o misiune". fără împotriviri crâncene. în toată adâncimea ei şi în toată sinceritatea noastră. . lipsa de dragoste şi respect faŃă de Părintele Arsenie". MulŃumim tuturor celor care au ajutat tipărirea acestei cărŃi.. în fiecare rând de oameni". Monahia Zamfira Constantinescu . că ar fi scris "Acatistul" şi "ViaŃa Părintelui". ci să se adreseze Mănăstirii Prislop pentru a obŃine scrierile autentice ale Părintelui. iar prin adresa 14/1992 către Mănăstirea Brâncoveanu îi roagă să ia măsurile cuvenite de "stingere a răspândirii lor în popor pentru ca răul să nu se înmulŃească şi pentru ca să nu li se întoarcă în pedeapsă. care de fapt luase atitudine împotriva acestor improvizaŃii. cât şi pentru faptul că nu orice neavenit are dreptul să scrie "Acatiste" sau "vieŃi de sfinŃi". ca să se risipească umbra atâtor devieri. Şi acum. realizată numai cu contribuŃia credincioşilor care au făcut abonamente. contestând prin adresa din 22 februarie 1992 către redacŃia Telegrafului Român din Sibiu. rugăm pe cititorii Cărării împărăŃiei să nu se mai lase înşelaŃi de improvizaŃii.346 CĂRAREA ÎMPĂRĂłIEI ducerea Mănăstirii Prislop. Asta rămâne singura cale sigură. MenŃionăm că citatele din Sfânta Scriptură au fost date după ediŃia din 1936 a Sf. la care adăugăm şi un citat din Baudelaire aflat în însemnările Părintelui Arsenie..şi numai cu aprobarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române". care ni se pare definitoriu pentru activitatea şi personalitatea SfinŃiei Sale: "Orice operă mare şi severă nu se poate încrusta în amintirea oamenilor şi nici nu-şi poate cuceri locul în istorie. "autenticitatea şi cuprinsul acestui pseudo-acatist şi pseudo-viaŃă atât pentru că nu sunt decât o înşiruire de invenŃii şi inexactităŃi a unei minŃi exaltate. să ne întoarcem la Cuvântul de la începutul cărŃii: "Este o singură cale senină: trăirea învăŃăturii creştine. Vasile Radu şi Gala Galaction.

........................................ Tirani în pocăinŃă ............................................................................. 60 14.................................................................................. "Vrăjmaş milostiv şi prieten viclean" .............................. Noe şi Iisus .................................. 62 15...... 16 5... Un tovarăş nevăzut ................................................................................................. Prin cuptorul smereniei ........ 76 17............................................ încercările .............................. ÎNVĂłĂMINTELE REGILOR ......................... Puiul necurat ...................................... 18 6............................ 24 9.....: ..... Soarele smereniei............................ 41 5.......................................... Lumina suferinŃei........................................................................ Cărarea Sfântului Pavel ............... SaulşiDavrd...................... In pustia Carantaniei ................ 40 3........ Cum începe o datorie ................... 47 8....................... Mărturisirea .................... Urzirea căderii .. Prin tâlcuirile PărinŃilor.............................................. Iubirea e cărarea ........... Puterea care nu ascultă .............. 44 7.......... 14 3......... CĂRAREA........................................................................................... 39 2.............................................................. 21 7................... 13 2. 22 8........................ 29 11........................................................................................................................................................ Cei ce n-au necazuri......................................................................... Vremea de plată .............................. 56 12.............. 42 6.................................................................^ Spiritism.......................................... 34 II............................................................................................... sfinŃi ............................. 52 10... Cenzura invidiei ....................................... Semnul Crucii .. 37 1.............................................................. 40 4... De la cârma minŃii atârnă ..................... 14 4........................ 11 1................................................ Plata din urmă a neascultării ...CUPRINSUL CUVÂNT ÎNAINTE ....... 58 13............................................ 55 11.................................................................................................................................................................. 9 I......................................................................................... Lupta mântuirii .............................................................................. 26 10.............................................................. 78 ....................................................... 51 9............................. Apusul unui rege ................................................. Din păcătoşi.......................................... 66 16.................................................................

..................... 126 IV.. 138 6... Sfaturile evanghelice sau poruncile desăvârşirii ............... 119 13.................................................. 192 17.. 102 9....................................................................... prin Taine .................. Unii-şi taie mintea în Scripturi ............................................................................... 97 7.................................................................................................................... Dumnezeu se roagă..................................................... 131 2................................................ 156 10...................... Sfânta Liturghie mai Ńine lumea ......... Chemarea cuvântului şi tăcerea trasă la răspundere .. 173 13........................................................ 124 16................ Cursele .............................. Refacerea firii omeneşti în Iisus Hiistos............................................. Socotelile înŃelepciunii cu moartea ............................................................................ 132 3.................................. Greşelile iubirii şi dreapta socoteală .......... 177 14..................... 135 5.......................... îngeri căzuŃi ................................................................... Ce urmăreşte Dumnezeu ........ 114 11............................................... Cei curaŃi cu inima ................... 201 20.................. Lupta după lege ............................................................................................................... 81 O 1.. După fire şi împotriva firii ........................ Măsurile....................................... Proorocul de foc .................... 151 9................................. .......................................... 145 8.......................... 88 4.............finalitate a omului ................................................... 110 10.... Desăvârşirea ................ Pustiirea firii omeneşti în Adam ......................................................... 129 1.....................................................................................348 CUPRINSUL III....................................... 204 ................. Poruncile şi libertatea ..... CELE ŞAPTE SURLE ................... 89 5............................................................... Ceasul primejdiei ................................................................................................................ Pe trepte de-a râpa . 87 3......... zidire de mare preŃ ........... 182 16..... 180 15............................. Sfatul din iad .............................. Continuarea biruinŃei.................. DezlănŃuirea stihiilor ............................................. 116 12............................. Războiul nevăzut.................................................................................................. Spre rugăciunea neîncetată . 121 14......... RĂZBOIUL NEVĂZUT ......................... 169 12................ Vârstele iubirii-vârstele desăvârşirii ............................. 161 11........... 133 4.......................................................................................... Mărturia unui sfânt ................................................. 140 7.................................... Lucrarea poruncilor stinge crizele voinŃei ........................... Chemarea care ustură............. Răspunsul poporului. Omul................... ......... Sfânta Cruce pe cer ........................... 123 15......... 194 18........... 94 6............... 83 2..................................... 197 19....................................................................... Glasul conştiinŃei ................................. 100 8........................... Judecata milostivă ............ Antihrist ...............

.. O mare pacoste cu descoperirea Americii ...........234 11....................................................................................... Genetica acum 3..... să nu se poată ..264 26.............. Nu se poate............................................................. 207 1..................................................................................................267 27....................218 5.................................... Vederea prin văl ..................................... Oameni din iad................. 258 23................................................................................................ Cu sfiala cuviinŃei .................... 253 20.... Un fel de psihanaliză ..................... Gâlceava de cuvinte .................................................................219 7....... Răspunzătorii ........................... Copiii naturali........................................................... Endocrinologie............295 8.............500 de ani . 249 19............................ Un călugăr cu gândul la mazăre.. Mecanismul eredităŃii.......................................................... DispoziŃii de drept bisericesc confirmate de genetică ............................................................................281 4.......283 5.235 12...........260 24... sau în fărădelegi născuŃi ........ InvitaŃii la dreapta socoteală ..................................................... Pui de om în pui de cer ............................................................................ Dreptul între iubire şi sabie ....... neurologie şi psihologie .....269 VI.................... Cad copiii între tâlhari .......... Teoria cromozomică ..............214 4................................................................... mediul şi destinul ..................................238 14............................... O rădăcină a durerilor.......... O muscă pricinuieşte premiul Nobel .................................................. Gânduri de hulă ..............................275 2..........................237 13............. Un răspuns fioros .273 1......228 9......................244 16........................................................................................................... Furtună în picurii de rouă.................................................................. Copiii născuŃi în lanŃuri ............ 248 18.......................................... Cuvinte hotărâtoare ..............293 7....................... ICONOMII TAINELOR ..211 3................................................... 242 15............................................................................ Iconomul nedrept ......................... EREDITATE ŞI SPIRIT .............................................. 254 21............286 6.....................................................247 17..................................................................................... Ereditatea..................................................................... 209 2...............219 6...................278 3................................................................................................... Destinul talanŃilor............................................................................ 255 22..................... Clinul de pe cruce ................... Cârma din zare ............................. întrebăm ştiinŃa ..CUPRINSUL 349 V..................... Jalea într-un convoi de monştri ............. Legile şi fărădelegile ...........................298 .........................................232 10....................................................224 8...............................261 25..................... Cei ce-şi beau mintea ..............

.......................................... Mărimea răspunderii ........................................................ 309 3............................ 313 5.......................................... 322 8......................... ÎMPĂRĂłIILE IUBIRII .................. 311 4..................................................................................... Lucifer şi Antihrist ........................................................................... 335 Notă asupra ediŃiei .......................................................................................................................350 CUPRINSUL VII..................................... Semnul lui Iona ... 327 PostfaŃă .. O soră a vieŃii .. 333 Mărturisiri ..................................................................... 318 6.............. O descriere a iadului ............ 338 ................................................................................. ...................... 324 9.... 325 10... 303 1...................................................... Vameşii văzduhului ................... Pentru o greşală vremelnică........... 305 2.............................................. o pedeapsă veşnică? ............................. 331 Iubite Părinte Arsenie ....................... Legile judecăŃi .. ................................................../............................... Chemarea la înviere ........................................... 321 7....................................... Judecata particulară a sufletului ....................

Sibiu sub comanda 5A30 .A.C. „POLSIB" S.Tehnoredactare computerizată: MĂRIA SUCIU Tiparul executat la S.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful