Ierarhia digitală sincronă SDH

Structura, principiul de organizare, elementele de bază

CUPRINS 1. Introducere 1.1. Modelul funcţional SDH 1.2. De la semnalul iniţial la cadrul de transport 1.3. Cadrul de transport 1.4. Antetul 2. Structura semnalelor 2.1. Modulul de transport sincron de nivelul 1 (STM-1) 2.2. Structura cadrului STM-1 2.3. Traficul 2.4. Indicatoarele 2.5. Elementele de multiplexare în SDH 2.6. Concatenare 2.7. Multiplexarea sincronă 2.8. Formarea supracadrului 2.9. Monitorizarea erorilor prin utilizarea BIP-x 2.10. Secţiile de transmisiune în SDH 3. Metodele de multiplexare în SDH 3.1. Schema de multiplexare SDH 3.2. De la C-4 la STM-n 3.3. De la C-3 la STM-n 3.4. Multiplexarea C-3 în STM-n în două etape 3.5. C-12 în TUG-2 3.6. TUG-2 în TUG-3 3.7. TUG-2 în VC-3 4. Procedurile de amplasare a traficului 4.1. Împachetarea asincronă a semnalului 140 Mbit/s în VC-4 4.2. Împachetarea asincronă a semnalului 34 Mbit/s în VC-3 4.3. Împachetarea asincronă a semnalului 2Mbit/s în VC-12 5. Antetul

5.1. Antetul de secţie 5.2. Antetul de cale 6. Indicatoarele 6.1. Accesul la traficul util 6.2. Tipurile de indicatoare 6.3. Tipurile de variaţie a indicatoarelor 6.4. Indicatorul AU-3 6.5. Indicatorul AU-4 6.6. Indicatorul TU-3 6.7. Indicatorul TU-12 7. Modelul de interacţiune 7.1. Funcţiile traseului de nivel inferior 7.2. Funcţiile traseului de nivel superior 7.3. Funcţiile de transmisiune terminale 8. Anexe 8.1. Dispozitivele de linie sincrone 8.2. Multiplexoare 8.3. Reţele 9. Rezervare 9.1. Generalităţi 9.2. Definiţii 9.3. Rezervare 9.4. Topologii de reţea 9.5. Dispozitive de rezervă Lista abrevierilor

1 Modelul funcţional SDH Modelele emiţătorului şi receptorului descrise mai jos reflectă procesul de transmisiune a semnalelor iniţiale.proces de multiplexare simplu . care pot fi atât asincrone. În procesul de transformare semnalele de intrare se colectează în cadre de transport speciale. în continuare aceste cadre formate se transmit prin intermediul mediului de transmisiune la receptor. La partea de recepţie din ele se extrag semnalele iniţiale.1 INTRODUCERE Ierarhia digitală sincronă (Synchronous Digital Hierarchy) reprezintă o ierarhie digitală universală. La avantajele reţelei SDH se poate de atribuit: . . sistemele SDH oferă mari posibilităţi pentru configuraţie.acces direct la diferite canale - viteză de transmisiune înaltă pentru anexele de bandă largă viteză de transmisiune înaltă a informaţiei de serviciu (monitoringul şi dirijarea cu reţeaua) . monitoring (ansamblu de metode de supraveghere) şi o exploatare calitativă a reţelelor contemporane. cât şi sincrone.eficacitate înaltă a sistemelor de dirijare cu reţeaua - integrarea vitezelor ierarhiei precedente PDH în SDH 1. Emiţătorul transformă semnalul de intrare iniţial în semnal se structura SDH. utilizată de operatorii de telecomunicaţii pe întreg globul pământesc.generator de tact unic pentru întreaga reţea . În afară de standardizarea multilaterală şi unificare. .

. fiecare bloc trebuie să conţină o anumită cantitate de informaţie de egalizare. de asemenea este determinată viteza de transmisiune – numărul de blocuri pe secundă. fiecare bloc are o anumite structură şi dimensiune.760 Mbit/s.1. Modelul emisie-recepţie 1. că viteza semnalului structurat este mai mare decât viteza semnalului de intrare iniţial.720 Mbait/s = 149. Într-o astfel de structură bloc baiţii sunt strict divizaţi după rânduri şi coloane. Calculele prezentate arată.1. pentru a compensa această diferenţă.2 De la semnalul iniţial la cadrul de transport Semnalul iniţial în cod binar (de exemplu. Exemplu: Dimensiunea blocului: 260 coloane şi 9 rânduri a câte 1 bait: 2340 baiţi Numărul de blocuri pe secundă: 8000 În rezultat obţinem o capacitate: 260 coloane × 9 rânduri × 8000 blocuri pe secundă = 18. E4 140 Mbit/s) mai întâi de toate se transformă în aş anumita structură bloc bait-orientată.Fig. aşa numita informaţie staffing (de conducere).

.Fig. deoarece informaţia utilă poate fi de diferite volume. datele despre monitorizare şi altele. Transformarea semnalului iniţial serie în structură bloc Containere Transmisiunea semnalelor în SDH poate fi comparată cu transmisiunea containerelor pe lenta unei benzi rulante. prelucrată de receptor.3. atunci există containere de diferite capacitate.2. care include în sine informaţia despre conţinutul containerului. Fig. Informaţia utilă se transportă în containere de o anumită dimensiune. Marcajul – este un câmp de date.1.1. Container Pentru transferul de informaţie containerul are nevoie de marcaj.

1. adică începutul containerului nu este obligatoriu să se afle la începutul cadrului. care mai apoi se amplasează într-un container mai mare.5. el poate fi amplasat şi în cele două cadre vecine. Container cu marcaj Fig. Grupele de containere Tipul de informaţie care se află în container nu este important pentru transportarea lui. mai apoi. sub formă de trafic util. care se utilizează pentru transportarea containerelor. containerele deja formate.1.Fig. . Înainte de transportare. câteva containere mici pot fi unite întro grupă de containere. sunt aranjate pe banda rulantă. Cadrul de transport Banda rulantă este divizată în cadre de aceiaşi dimensiune. Amplasarea containerelor în interiorul cadrelor este arbitrară.4. de aceea informaţia de egalizare poate fi adăugată în el.

3 şi 4.1. se determină prin deplasarea în raport cu primul. . se transmite numai pentru primul container. atunci este necesar comasarea a patru containere de acest tip. Fig. care este prelucrat de către receptor. poziţia celorlalte containere. în acest caz traficul va fi distribuit prin toate containerele în acest şir. dacă această condiţie nu se îndeplineşte. În aşa mod se va forma un şir de containere. Deoarece containerul maximal după dimensiune poate transmite numai 140 Mbit/s . Exemplu: Fie că avem un semnal iniţial de 599. sau bazat pe ipoteza. 2. că dimensiunea necesară pentru transmisiunea informaţiei este mai mică decât dimensiunile containerului.Fiecare din aceste containere include în sine un marcaj. numărul poziţie determină începutul containerului corespunzător. Unirea câtorva containere într-o grupă de containere Comasare Cele menţionate mai sus. Anumite containere sunt strict legate de o anumită poziţie din interiorul grupei.6. atunci poate avea loc comasarea câtorva containere. Amplasarea legăturii între containere pe banda rulantă.04 Mbit/s (ISDN de bandă largă).

ca dimensiunea legăturii între containere să nu întreacă dimensiunea cadrului.3 Cadrul de transport Cadrul reprezintă un oarecare mediu – un semnal de o anumită structură cu ajutorul căruia se transmit containerele. cu viteza 261 coloane × 9 rânduri × 8 biţi × 8000 cadre pe secundă = 150. adică constă din N coloane şi M rânduri. această capacitate de transport. Exemplu: Cadrul de transport de primul nivel a ierarhiei STM-1 (Synchronous Digital Hierarchy). În secundă se transmit 8000 cadre. numită antet STM-1.Fig. El constă din 270 coloane şi 9 rânduri. chiar poate fi distribuită între două cadre vecine. Primele 9 coloane sunt rezervate pentru funcţii speciale de transport – informaţia de serviciu. şi. Ele au o structură bloc de forma celei.1. În acelaşi timp grupa de containere poate fi amplasată în orice loc în interiorul cadrului. celelalte 261 de coloane rămase se utilizează pentru transportarea informaţiei utile. constă din: 9 coloane × 9 rânduri × 8 biţi × 8000 cadre pe secundă = 5.336 Mbit/s. ce reprezintă containerul.7. de aceea pentru diferite volume de informaţie sunt determinate diferite dimensiuni a cadrului. Comasarea containerelor Dimensiunea cadrului de transport trebuie să fie ales în aşa mod. 1. fapt .184 Mbit/s.

Fig. Ele sunt determinate pentru următoarele nivele ale ierarhiei.care corespunde unei durate a cadrului de 125 µs.1 Nivelele ierarhiilor Nivelul ierarhiei 1 4 16 64 Numărul de coloane 270 1080 (4× 270) 4320 (16× 270) 17280 (64× 270) Numărul de rânduri 9 9 9 9 Capacitatea de transport 155. Cadrul de transport a primului nivel al ierarhiei Nivelurile ierarhiei Cadrele nivelelor superioare ale ierarhiei se deosebesc unul faţă de celălalt numai prin numărul de coloane.320 Mbit/s 9953. Structura traficului util este variabilă.280 Mbit/s 1.520 Mbit/s 622.8. însă antetul se transmite chiar şi în cazul. care conţine diferite informaţii.080 Mbit/s 2488.1. necesare pentru transmisiunea traficului util. când traficul lipseşte. Antetul întotdeauna se află la . Tabelul 1.4 Antetul Antetul reprezinte un mini container.

1. Fig. Aceasta înseamnă. de exemplu. în poziţia cu numărul 30 în raport cu sfârşitul antetului (ultimul bait). Valoarea indicatorului conţine informaţia despre deplasarea poziţiei începutului containerului în raport cu începutul cadrului. . indicatorul se prelucrează în prealabil şi se determină amplasamentul începutului containerului. La extragerea containerului de pe banda rulantă (funcţia de ieşire). Antet cu indicator Înaintea amplasării containerului pe banda rulantă (funcţia de intrare).începutul cadrului. acest fapt de asemenea este menţionat în indicator. care determină amplasarea containerelor. de asemenea se află indicatorul. Dacă containerul este permutat pe o altă bandă rulantă (funcţia crossconectare). se determină valoarea indicatorului şi containerul se amplasează în poziţia la care se referă indicatorul. În antet. pe calea schimbării valorii de deplasare. Indicatorul permite de a îndeplini un aranjament dinamic a poziţiei containerului în interiorul cadrului de transport.9. că containerul se poate deplasa pe banda rulantă în ambele părţi.

care are viteza de transmisiune de 155.2 Structura cadrului STM-1 Figura reprezentată mai jos reflectă structura cadrului STM-1. se formează pe calea alternanţei baiţilor cadrelor STM-1. 16 şi 64) sunt standardizate şi vitezele lor de transmisiune se obţin prin înmulţirea vitezei celui precedent cu 4. pentru toate nivelele ierarhiei sunt determinate interfeţele optice de transmisiune în corespundere cu recomandarea ITU-T G. ca un semnal multiplexat de nivel inferior a ierarhiei SDH. respectiv. Cadrul este compus din 270 coloane şi 9 rânduri.703. şi de asemenea 9 rânduri. Semnalele nivelelor superioare ale ierarhiei STM-N. Vitezele de transmisiune la nivele mai superioare a ierarhiei STM-N (N = 4.1 Modulul de transport sincron de nivelul 1 (STM-1) Ierarhia digitală sincronă determină modulul de transport sincron.520 Mbit/s. . interfaţa electrică de transmisiune este determinată numai pentru nivelul STM-1 în corespundere cu recomandarea G.2 STRUCTURA SEMNALELOR 2. Cadrul STM-4. 16 conţine 4 (16) × 270 coloane.957. 2.

1.Fig. Capacitatea antetului STM-1: 9 coloane × 9 rânduri × 64 kbiţi/s = 5184 kbit/s. Celelalte 261 coloane rămase se utilizează pentru traficul util. fapt care alcătuieşte durata cadrului de 125 µs. kbit/s 576 155 520 5 184 150 336 . de aceia cantitatea de informaţie transmisă într-un bait a cadrului STM-1 alcătuieşte 64 kbit/s (1bait = 8 biţi.336 kbit/s). care se transportă adăugător la trafic (150. Tabelul 2.2 Viteza de transmisiune în cadrul STM-1 O coloană Cadrul STM-1 Antetul Traficul Coloane × rânduri × 64 kbit/s 1× 9× 64 kbit/s 270× 9× 64 kbit/s 9× 9× 64 kbit/s 261× 9× 64 kbit/s Viteza. 8 biţi × 8 kHz).2. Cadrul STM-1 Primele 9 coloane conţin aşa numitul Antet de Secţiune SOH (Section Overhead) şi Indicatorul Blocului Administrativ AUptr (Administrative Unit pointer). Frecvenţa de transmitere a cadrului STM-1 alcătuieşte 8 Khz.

2. Baiţii se numără de 0 până la 782 cu pasul de 3 baiţi. Aici de asemenea se enumeră numai fiecare al treilea bit. Calculul traficului compus din trei blocuri AU-3 Următorul desen arată metoda de calcul a traficului în blocul AU-4. care constă din trei blocuri AU-3.2. ceilalţi doi nu au notaţie.2. . Numărul de baiţi în coloana 261 şi 9 rânduri este egal cu 2349. Baiţii antetului de secţiune nu se socot. Trei baiţi sub numărul 0. merg imediat după ultimul bait a indicatorului (H3) şi se numără în jos până la baitul cu numărul 521. Fig. cum se calculează traficul.3 Traficul Semnalele traficului util (Payload) se transferă în coloanele de la 10 până la 270. însă număr are numai primul din cei trei biţi. Exemplu: Mai jos este arătat. Baiţii cu numerele de la 522 până la 782 sunt amplasaţi în rândurile 1-3 înainte de rândul cu baiţii indicatorului.

2. Calculul traficului în blocul AU-4 2.4 Indicatori (pointer) După cum deja a fost menţionat.Fig. în antet există un bloc.3. traficul are o strânsă legătură la o anumită poziţie în cadrul STM. care sunt amplasaţi în rândul al patrulea al cadrului STM de la prima coloană până la a noua. . care conţine 9 baiţi a indicatorului. de aceea pentru accesul posibil la trafic.

Indicator (valorile prezentate sunt adevărate pentru indicatorul AU-3) Indicatorul înseamnă începutul părţii cadrului cu trafic util şi permite de a îndeplini un acces direct la date.Fig. Însă semnalele prelucrate de multiplexorul sincron pot fi şi asincrone. de aceea în . Baiţii de la 522 până la 782 sunt amplasaţi înainte de indicator. Valorile indicatorului mai mari de 521 arată la următorul cadru STM.2. Primul bait a datelor (cu numărul 0) urmează imediat după ultimul bait a indicatorului.4.5 Elementele de multiplexare în SDH În SDH se transmit numai semnale sincrone cu STM structură. 2.

prealabil ele trebuie să fie transformate structură bloc sincronă.2. Numărul în notaţia containerului. Containere Diferite dimensiuni ale containerelor (aşa ca C-11. iar însăşi blocul format se numeşte Container C Fig. pentru obţinerea unui bloc de structură şi viteză necesară se numeşte mapping. Procesul de adăugare la semnalul staffing de intrare. reprezintă cadrul cu un anumit număr de coloane şi rânduri. Containerul C Capacitatea containerului pentru amplasarea semnalului de tribut vădit este ales mai mare decât volumul informaţiei care se aplică a semnalului PDH. care. C-12. în general. C-2. arată apartenenţa lui la nivelul ierarhiei asincrone (de exemplu. C-4) se utilizează pentru încapsularea diferitor viteze a semnalelor de tribut iniţiale. de aceea viteza semnalului iniţial se reglează după dimensiunile containerului pe calea introducerii unei informaţii goale. C-4 pentru .5. cărora le corespund diferite niveluri a ierarhiei PDH. C-3.

legătura containerului cu viteza de transmisiune se determină cu ajutorul celei de a doua cifră (C-11 = 1. în timp de antetul în întregime constă din patru baiţi. Containerul virtual Fiecărui container i se atribuie aşa numitul Antet de cale (POH). În paragraful 2. dacă pentru un nivel a ierarhiei există câteva containere pentru diferite viteze. Cifrele în denumirea VC-n corespund cifrelor în C-n.2. . C – 12 = 2 Mbit/s). Fig.5 Mbit/s. Blocul care conţine POH + C-n se numeşte Container Vitual. care se transportă prin reţeaua sincronă de la sursa de semnal până la locul de destinaţie a semnalului (receptor). este descris cum patru containere virtuale serie (acestea pot fi VC-11. identificarea conţinutului containerului. cu aceasta fiecare VC se aprovizionează cu un bait a antetului de cale. Containere virtuale Remarcă: La fiecare din containerele VC-11. care este destinat pentru monitorizarea erorilor la transmisiune. verificarea corectitudinii de adresare.6.8 „Formarea supracadrelor”.semnalul E4 140 Mbit/s). VC-12 sau V-2 se fixează numai un bait antet. VC-12 sau VC-2) se unesc pentru formarea supracadrului.

Fig.2. VC-3/VC-4 la care este adăugat indicatorul se numeşte unitate administrativă (AU3/AU-4). de asemenea ca şi containerele virtuale de nivel superior VC-3. VC-4 pe calea adăugării indicatorului se transformă în unităţi administrative AU-3. TU-12 sau TU-2 pe calea adăugării indicatorului. AU4. cu un număr individual de coloane şi rânduri TU-11: 9 rânduri × 3 coloane TU-12: 9 rânduri × 4 coloane TU-2: 9 rânduri × 12 coloane . structurile unităţilor de trib vor fi diferite. Unitatea administrativă Unitatea de trib Containerele virtuale de nivel inferior VC-11. VC-12 şi V-2 se transformă în unitate de trib (Tributary Unit) TU-11. Traficul semnalului STM-1 poate fi format dintr-o unitate AU-4 sau trei AU-3.Unitatea administrativ (AU) Indicatorul unităţii administrative (Administrative Unit) asigură legătura între un anumit punct a cadrului STM-1 şi începutul (primul bait) VC-3 sau VC-4. Pentru diferite containere.7. Mai amănunţit despre funcţiile şi funcţionarea indicatoarelor va fi expus în capitolul 6.

fapt care depinde de structura de multiplexare. Formarea supracadrelor). de aceea baiţii indicatorului sunt distribuiţi la cele patru unităţi tributare amplasate în ultimele cadre. Poziţiile baiţilor indicatoarelor sunt prezentaţi în fig. TU-12 şi TU-2 constă din patru baiti. paragraful 2. Din VC-3 poate fi format atât TU-3.2.Fig.8. cât şi AU-3.8.8.2. în timp ce în fiecare din ei este alocat loc numai pentru un bait a indicatorului. în aşa mod se formează supracadrul TU (vezi. . Unitatea de tributară Indicatorul unităţilor TU-11.

9.10.Grupa unităţilor tributare Unităţile tributare se multiplexează în aşa numita Grupă unităţilor tributare TUG (Tributary Unit Group). Grupa unităţilor administrative AUG (Administrative Unit Group) reprezintă o structură informaţională. care constă din 9 rânduri şi 261 de coloane. Fig. Ea reprezintă un semnal de structură bloc cu durata cadrului de 125 µs. Grupa unităţilor administrative . Fig. grupa unităţilor administrative se formează din trei AU-3 sau un AU-4. Grupa unităţilor tributare Grupa unităţilor administrative La multiplexarea STM-1. plus 4 baiţi în rândul al patrulea pentru indicatorul AU.2. care constă din TU multiplexate după bait.2.

2. Adăugarea antetului de cale (POH) → VC-4 3. Completarea semnalului 140 Mbit/s cu biţii de echilibru →C-4 2.Exemple: Referitor la fluxul E4 140 Mbit/s. Calcularea şi adăugarea indicatorului → AU-4 4. Fig. de aceea pe următoarea figură AUG nu este reprezentat.11. formarea semnalului STM-1 va avea loc în felul următor: 1. Adăugarea antetului de secţiune (SOH) → SMT-1 AUG şi AU-4 în acest caz sunt identice. Formarea semnalului STM-1 din fluxul E4 – 140 Mbit/s .

Fig. Din această cauză în fig. .048 Mbit/s Numărul maximal de fluxuri 2.12.048 Mbit/s în STM-1 poate fi calculat în felul următor: 3(TU-12) × 7 (TUG-2) × 3 (TUG-3) × 1 (VC-4) = 63 × 2. Formarea semnalului STM-1 din fluxul 2. Semnale separate 2.048 Mbit/s trec aceeaşi procedură de prelucrare şi multiplexare.2.14 este reprezentată transformarea numai într-o singură direcţie. atât la partea de emisie cât şi partea de recepţie.2.048 Mbit/s Prin urmare numărul maxim E1 care sunt conectate în semnalul STM-1 este egal cu 63. însă în ordine inversă.

.2.048 Mbit/s) şi aceeaşi paşi intermediari sunt reprezentaţi în figură numai odată.048 Mbit/s Pentru uşurarea recepţionării.Fig. Toate metodele posibile şi schemele de multiplexare a semnalelor în SDH sunt descrise în capitolul 3. semnale tributare de acelaşi tip (AŞA CA 2.14. Multiplexorul final 63 × 2.

6 Concatenare (fuziune) În cazul dacă valorile traficului util întrec dimensiunile unui container. se începe în coloana a treia a cadrului STM-N. Cadrul STM-1 se numerotează în acea consecutivitate. Containerele separate se unesc cu ajutorul unei valori speciale ale indicatorului.7 Multiplexarea sincronă Semnalul multiplexat STM-N se formează pe calea alternarea după bait a cadrelor STM-1. De exemplu. În primul VC-4 într-adevăr se formează un POH. atunci acesta poate fi distribuit în câteva containere consecutive. În primul AU-4 din grupa AU-4-4c se află indicatorul. că AU-4 este legat cu blocul următor AU-4 şi că toate operaţiile de prelucrare a indicatorului primului AU-4 sunt valabile pentru toate AU-4 care se includ în grupa AU-4-4c.04 Mbit/s sunt necesare patru containere VC-4. adică în loc de indicator ele obţin un indicator de concatenare (CI). Exemplu de concatenare VC-4: Pentru transmisiunea celulelor ATM ISDN de bandă largă cu viteza de 599. unde N > 1. însă celelalte trei containere sunt încărcate cu date. de exemplu STM-4. Fuzionarea containerelor VC-4 este posibil numai în modulele STM-N. Toate împreună ele formează un container VC4-4c. care este compus în felul următor: 1001SS11 11111111 O astfel de valoare a CI arată. al treilea cadru STM-1 (STM-1#3). . celelalte AU grupe se înscrie valoarea indicatorului. numit indicator de concatenare CI (Concatenation Indication). care la adăugarea indicatorului se transformă în grupa AU-4-4c. în care ei apar în cadrul STM-N. 2. care înseamnă concentraţia containerului.2.

utilizată pentru formarea elementelor de multiplexare de ordine mai inferioare (TUG-2. TUG-3 şi a.2. TUG-2) se îndeplineşte în acelaşi mod. în unităţile TU-11.8 Formarea supracadrelor După cum deja a fost menţionat. iar pentru semnalul STM-4 se formează un nou SOH. este identică procedurii descrise pentru formarea semnalelor STM-N.În fig. TU-12 şi TU-2 este loc numai pentru un bait al indicatorului. Procedura de demultiplexare (desfacerea semnalului multiplex la cadrele STM-1 terminale.15.m. TUG-3. Procedura de multiplexare în SDH 2.d. în timp ce pentru a adresa amplasarea . că antetul de secţiune a semnalelor STM-1 separate nu alternează ( nu se multiplexează).ş.15 este reprezentat. însă în direcţie inversă. Procedura de multiplexare.). Fig.2.

traficului sunt necesari patru baiţi.2. Fig. Doi baiţi pentru adresare. pot fi unite în cadre TUG-2. sau prin intermediul TUG-3 în VC-4. Mai apoi acest VC-3/VC-4 definitiv se transformă în STM-1. unul pentru compensarea (egalarea) negativă.16. al patrulea bait este de rezervă. câteva unităţi TU trebuie să se unească pentru formarea supracadrului. cu aceasta baiţii indicatorului se distribuie consecutiv la patru cadre TU. Determinarea supracadrului după baitul H4 . În corespundere cu structura de multiplexare ele pot fi amplasate sau în VC-3. În legătură cu aceasta. Cadrele TU separate.

Exemplu: Fie că sistema formează supracadre TU compuse din patru cadre TU-12.500µs (4 cadre) pentru traficul util bait-asincron în VC-11. acesta este metoda utilizată pentru controlul semnalului transmisia existenţa erorilor de bit. care include x biţi în semnalul de control de o anumită lungime (de exemplu un cadru STM-1). În SDH. H4 = x x x x x x 0 1 baiţii indicatorului V2. Unitatea TU-12 prin intermediul TUG-2 se transformă în VC-3. H4 = x x x x x x 0 0 înseamnă. . Baiţii H4 vor determina cadrele VC-3 care conţin baiţii concreţi a indicatorului TU-12. H4 = x x x x x x 1 0 baiţii indicatorului V3.Pentru informarea receptorului de la celălalt capăt despre faptul că VC3/VC-4 conţine în sine blocuri tributare cu supracadru. Receptorul prelucrează acest indicator şi recunoaşte baiţii indicatorului în TU corespunzătoare.9 Monitorizarea erorilor prin utilizarea BIP-X Controlul alternării biţilor BIP-x (Bit Interleaved Parity). VC-12 şi VC-2 (regim aleator asynchronous floating). x poate avea valori de la 2. că următorul cadru VC-3/VC-4 conţin baiţii indicatorului V1. Această metodă constă în anexarea unei informaţii adăugătoare. 2. există aşa numitul indicator de supracadru (H4). care se stabileşte şi se transmite în POH VC-3/VC-4. Baiţii indicatorului TU de la V1 până la V4 se distribuie la cele patru containere serie VC-3. adică 4 cadre a câte 125µs. 8şi 24. În prezent recomandaţiile ITU-T reglamentiază numai supracadrele cu durata 500µs. H4 = x x x x x x 1 1 baiţii indicatorului V4. Exemplu: BIP-8 .

iar la partea de recepţie descremblării (decodificării). La partea de recepţie se îndeplinesc aceleaşi calcule şi valoarea obţinută BIP-8 se compară cu cea calculată. Abaterile posibile a valorii calculate BIP-x de la cea recepţionată. calculată pentru blocul precedent. are un principiu de funcţionare analogic. Cu ajutorul unui număr BIP-8 maximum pot fi determinate 8 erori. În continuare această operaţie se repetă pentru toţi biţii 2. fiecare al 8 bit se analizează. adică are loc înmulţirea după modulul doi a celor 8 biţi în blocul dat. cu condiţia. demonstrează existenţa erorilor în semnaul recepţionat. adică în fiecare bloc următor se conţine informaţia BIP-8. iar în BIP-24 . că ele sunt static independente.Începând cu primul bit a semnalului de control. Calculele se îndeplinesc pentru toţi opt biţi BIP-8. Primul bit a numărului BIP-8 se stabileşte în felul următor. să se păstreze paritatea. Procesul de control cu ajutorul BIP-2 şi BIP-24 din trei biţi. însă în cadrul următor. După cum se ştie la emisie semnalele sunt supuse scremblării (codării). la înmulţirea lui după modulul doi cu valoarea de calcul. pentru determinarea numărului de unităţi logice. Valorile transmise în BIP-2 constau din doi biţi. înainte de scrembler. adică se analizează fiecare al optulea bit începând cu al doilea şi rezultatul operaţiile descrise analogic pentru primii biţi se introduc în al doilea bit a numărului BIP-8. de asemenea. Rezultatul se transmite la staţia de recepţie cu semnalul de control. Valoarea BIP la emisie se calculează înainte de scremblare ţi se include în următorul cadru.

3. iar POH însoţeşte containerul pe întreg parcursul transmisiunii.2. se deosebesc POH a nivelului superior şi POH a nivelului inferior. containerul C-3 poate fi introdus în structura nivelului superior direct sau printr-un flux intermediar (vezi de asemenea fig.10 Secţiile de transmisiune în SDH Începând cu momentul de montare şi până la momentul demontării. Antetele se formează şi se prelucrează în corespundere cu aceste secţiuni. În corespundere cu cele două metode de montare a containerelor. De exemplu.17.Fig. Secţia de multiplexare – include în sine sectorul între două multiplexoare. MSOH este antetul secţiei de multiplexare. lucrează în sectorul între două multiplexoare.18. se formează şi se prelucrează la fiecare regenerator. de la montare până la demontare. Schema de multiplexare).1. SOH a secţiei de regenerare (RSOH). contaionerul trece prin secţiile de transmisiune. reprezentate în fig. Procesul de control la utilizarea BIP-8 2. Secţia de regenerare – este amplasată pe sectorul între multiplexor şi regenerator sau între două regeneratoare. .2.

709 şi include diferite căi de multiplexare. Secţiile SDH de transmisiune a semnalului 3 METODE DE MULTIPLEXARE ÎN SDH 3. VC-3 poate fi transformat în VC-4 prin . Schema de multiplexare corespunde recomandaţiei ITU-T G.1 Schema de multiplexare în SDH Semnale tributare care se aplică la intrarea multiplexorului sunt amplasate în anumite containere. multiplexarea în continuare şi montarea STM-1 poate fi efectuată prin câteva metode.2. Metodele posibile de multiplexare/demultiplexare a semnalelor terminale se descriu cu ajutorul schemei de multiplexare. Semnalele E4 cu viteza 139. semnalele cu o viteză mai mică în două etape. se complectează cu antetul POH şi indicator.264 Mbit/s se transformă în STM-1 printr-un singur pas.18.Fig. De exemplu.

Procesul de încărcare a traficului în containere mai amănunţit va fi descris în capitolul 4. În SDH sunt două tipuri de unităţi care utilizează indicatoarele. Structura multiplexării sincrone în corespundere cu recomandarea ITU-T G.709 Următorul capitol conţine mai amănunţit descrierea a diferitor elemente şi a secţiilor de multiplexare. TU-2 – care aparţin nivelului inferior.două metode – prin TU-3 sau prin AU-3. TU-12. AU-4 – nivelului superior. Există o diferenţă foarte mare între metodele de formare a traseelor de nivel inferior şi superior.2 De la C-4 la STM-N .1. Fig. 3. TU-11.3. iar AU-3.

La adăugarea indicatorului AU. el reprezintă o structură informaţională care constă din 9 rânduri şi 261 coloane plus 9 baiţi adăugători în rândul 4 pentru indicatorul AU. Fig.C-4 în AU-4 Semnalul 139. de aceea aici unităţile AU4 şi AUG sunt identice. În exemplul reprezentat mai jos. Multiplexarea AU-4 în AUG .264 Mbit/s se amplasează în containerul C-4.2. VC-4 se transformă în AU-4. indicatorul AU arată o deplasare a începutului VC în raport cu cadrul STM-1. mai apoi pe calea adăugării POH se formează VC-4. AU-4 în AUG Unitatea administrativă AU se transformă în masiv AUG.3. care constă din 261 coloane a câte 9 rânduri. AUG constă dintr-o unitate AU-4 şi un indicator AU-4.

AUG în STM-N În continuare AUG fixat sau se colectează în cadrul STM-1 pe calea anexării nemijlocite.3 De la C-3 la STM-N Semnalul 34. Pentru ca din trei VC-3 se format un AUG. În continuare prin adăugarea POH se formează VC-3. care constă din 85 de coloane şi 9 rânduri. Acest indicator se transmite împreună cu cadrul STM-N şi se stabilesc relaţiile de fază VC-4 cu cadrul STM. Multiplexarea unităţilor N× AUG în cadrul STM-N Relaţiile de fază Faza VC-4 nu are o legătură strânsă la cadrul STM. Pentru ca să se obţină . 3.3.736 Mbit/s) încape în containerul C-3.3.368 Mbit/s (44. este necesar în prealabil în VC-3 de introdus 2 coloane cu staffing (3 × (85 + 2) = 261). sau se colectează în cadrul STM-N prin multiplexarea după bait a grupelor N× AUG Fig. pentru aceasta există indicatorul AU-4 care se referă la începutul VC-4.

care constă din 3 baiţi.o distribuţie relativ egală a acestei informaţii staff în interiorul VC-3. cu aceasta trei AU-3 formaţi conţin aceleaşi raportul de fază fixate cu semnalul STM. Multiplexarea a trei AU-3 în AUG Relaţiile de fază Faza VC-3 nu are o legătură strânsă la cadrul STM.4. În continuare AUG-ul format în aşa mod sau se colectează în cadrul STM-1 pe calea anexei nemijlocite. . Fig. 9 rânduri + 9 baiţi a indicatorului). sau se colectează în cadrul STM-N prin multiplexarea după bait a grupelor N× AUG. Structura AUG se formează prin multiplexarea după bait a trei AU-3. Pentru legătura acestor VC-3 lărgite cu cadrul STM se adaugă un indicator AU-3. deoarece structura rămâne aceiaşi (261 coloane.3. În acest caz nu este important dacă AUG conţine AU-3 sau AU-4. acest indicator se transmite împreună cu cadrul STM-N şi stabileşte relaţiile de fază VC-3 cu cadrul STM. care se referă la începutul VC-3. ea se include în coloanele 30 şi 59. pentru aceasta există indicatorul AU-3.

mai apoi pe calea adăugării POH se formează VC-3. VC-4 se formează prin multiplexarea a trei TUG-3. 3.4 Multiplexarea C-3 în STM-N în două etape Semnalul 34.3. prin urmare. mai apoi TU-3 obţinut se transformă în masivul TUG-3. iar de aici. de aceea acolo se conţin numai trei indicatoare. iar în cele 258 de coloane rămase se împachetează trei TUG-3 multiplexare după bait. Multiplexarea a trei TUG-3 în VC-4 . Pentru fiecare AU-3 în STM-N se transmite un indicator. VC-4 constă din 261 coloane inclusiv POH. care reprezintă o structură informaţională. care constă din 85 coloane şi 9 rânduri. Cu adăugarea la VC-3 a indicatorului el se transformă în TU-3.Indicatorul unităţii AU-3 îl leagă cu AUG.5. care constă din 9 rânduri şi 86 coloane. se introduc două coloane cu staffing (egalarea pozitivă). Fig.736 Mbit/s) se amplasează în containerul C-3.368 Mbit/s (44. După antetul VC-4. şi cu cadrul STM. În final se obţine 3 × 86 + 2 + 1 = 261 coloane.

care face legătura între VC-3 şi cadrul TUG-3.6. semnalele traficului util se colectează în containere de o anumită dimensiune C-n. După cum se ştie. Indicatorul TU-3 3. toate .5 C-12 în TUG-2 În dependenţă de viteză. în SDH. Fig.Relaţiile de fază În primii trei baiţi a primei coloane. Cu adăugarea la containerele VC-n a indicatoarelor ele se transformă în TU-n.3. containerele se transformă în containere virtuale (VC-n). se conţine indicatorul TU-3. La adăugarea la el a pointer-ului POH.

304 kbit/s = 36 baiţi pentru un cadru cu durata de 125 µs. în aşa mod TU poate fi reprezentat ca o structură care constă din 9 rânduri şi un anumit număr de coloane. .structurile conţin câte 9 rânduri. în aşa mod capacitatea TU-12. de aceea cadrul TUG-2 reprezintă un masiv în care fiecare bait TU-12 ocupă un anumit loc.3. Multiplexarea are loc coloană după coloană.8. TU-12 TU-12 constă din 9 rânduri şi 4 coloane. Fig. Unitatea tributară TU-12 TUG-2 TUG-2 se formează pe calea multiplexării 3× TU-12. alcătuieşte aproximativ 2.

Multiplexarea TU-12în TUG-2.6 TUG-2 în TUG-3 TUG-3 poate fi format prin multiplexarea după bait a şapte TUG-2 .Fig. 3.3.9.

în aşa caz locul rezervat este ocupat de aşa numitul indicatorul pointerului nul (NIP). Relaţiile de fază Poziţia unităţilor tributare TU-12 în interiorul TUG-2 şi TUG-3 este fixată. Multiplexarea 7× TUG-2 într-un TUG-3 În prima coloană TUG-3. . baiţii de la 1 până la trei sunt rezervaţi pentru indicatorul VC-3 (adică când TUG-3 se formează din VC-3.Fig. atunci nu este necesitate de indicator. însă deoarece poziţia TUG-2 în interiorul TUG-3 este fixată. În coloana doi şi cei 6 baiţi rămaşi (de la 4 până la 9) în prima coloană se introduc biţii staffing (informaţia despre egalarea pozitivă).10. acum însă analizăm cazul de fromare a TUG-3 din TUG-2). În celelalte 84 de coloane se amplasează 7× TUG-2.3. din această cauză este posibilă o multiplexare directă fără adăugarea indicatorului.

sunt determinate procedurile de amplasare a traficului sau împachetării.12. 4 PROCEDURA DE AMPLASARE A TRAFICULUI Pentru toate vitezele existente a ierarhiei PDH.3.3.7 TUG-2 în VC-3 Containerul virtual VC-3 poate fi format prin multiplexarea după bait 7× TUG-2. Fig. care asigură încapsularea triburilor PDH . Antetul VC-3 POH ocupă prima coloană a containerului VC-3. În procesul de multiplexare informaţia se introduce în coloanele de la 2 până la 85. Multiplexarea 7× TUG-2 într-un VC-3.

în containerele SDH corespunzătoare. Această procedură întotdeauna se îndeplineşte cu ajutorul egalării pozitive, de aceea capacitatea containerului de transport trebuie să fie mai mare, decât cantitatea maximală de informaţie recepţionată (volumul semnalului PDH). Pentru compensarea diferenţei între cantitatea de informaţie recepţionată şi dimensiunea containerului, este necesară introducerea aşa numiţilor biţi staffing în poziţiile determinate în prealabil. În următoarele paragrafe sunt descrise procedurile de împachetare a semnalelor ierarhiei Europene de viteze.

4.1 Împachetarea asincronă a semnalului 140 Mbit/s în VC-4 VC-4 constă din 261 coloane şi 9 rânduri. Prima coloană este ocupat de POH VC-4. Fiecare rând este divizat în 20 de blocuri a câte 13 baiţi fiecare. În nouă rânduri se obţin 20 × 9 = 180 blocuri (vezi notaţiile în fig.4.). Baiţii antetului nu se iau în consideraţie în calcule.

Fig.4.1. Divizarea VC-4 în blocul a câte 13 baiţi Primul bait a fiecărui bloc este rezervat, iar ceilalţi 12 sunt informaţionali 12× 8 = 96 bit. Există 4 tipuri de baiţi rezervaţi: W, X, Y, Z ei se descriu în felul următor: W – bait informaţional simplu;

Y – bait staffing, conţinutul lui nu este dat; X – bait care are următoarea structură C R R R R R O O Biţii notaţi cu O, pot fi utilizaţi în calitate de antet pentru PDH. Biţii R înseamnă un staffing fix. C – biţii de dirijare cu biţii staffing, care conţin informaţia despre ce se conţine în rândul dat în locul staffingului (despre bitul S a baitului Z), traficul util sau biţii de egalare. Dacă bitul C este stabilit în „0”, atunci în locul biţilor staffing se conţine trafic util, dacă în „1”, atunci biţi de egalare. Adică S = I pentru C = 0 şi S = R pentru C = 1. Deoarece baitul X în rând se transmite de 5 ori, atunci sunt accesibili 5 biţi de verificare a staffing-ului. La partea de recepţie se analizează toţi cei 5 biţi şi prin simpla majoritate se ea decizia despre conţinutul bitului staffing. O astfel de rezervare 5:1, permite de a înlătura o identificare incorectă a biţilor C din cauza posibililor erori de transmisiune. Biţii în baitul Z sunt distribuiţi în felul următor: I I I I I I S R Aici I – şase biţi informaţionali, R – bitul staffing-ului fix; S – bitul posibilităţii de egalare, conţinutul lui nu este uniform determinat şi depinde de bitul C.

Fig.4.2. Împachetarea asincronă a semnalului de 140 Mbit/s în VC-4 Analiza de distribuţie a baiţilor rezervă dă următoarele rezultate:

Baiţii 240 × Inf 1× W 13 × Y 5× X 1× Z 260 × 9 2340 Viteza, kbit/s

Biţii Biţii stafing- Biţii de informaţionali ului fixat verificare a staffing-ului 1920 8 104 25 5 6 1 1934 130 5 17406 1170 45 139 248 9 360 360

Biţii staffing- Biţii antetului ului posibil

10 1 1 9 72 10 90 720

Viteza totală VC-4 = 149 760 kbit/s. Viteza nominală fs = 139 264 kbit/s. Viteză fără poziţiile staffing fs – 1 × 10-4 = 139 248 kbit/s. Viteza cu biţii staffing fs + 4 × 10-4 = 139 320 kbit/s. Viteza nominală de transmisiune se obţine la transmiterea a 2 biţi informaţionali şi 7 de egalare în 9 poziţii staffing posibile.

4.2 Împachetarea asincronă a semnalului 34 Mbit/s în VC-3 Containerul VC-3 constă din 85 coloane şi 9 rânduri. Prima coloană este alocată pentru antetul POH VC-3. Rândurile în toate celelalte coloane se grupează câte trei, în aşa mod, că formează 3 subcadre.

Fig.4.3. VC-3 divizat în 3 subcadre

Procedura egalării precise este aceeaşi ca şi la încărcarea C-4: S1 = I dacă C1 = 0. Fig. 84).344 kbit/s.Baiţii A şi B (în coloanele 83. Coloanele 39 şi 82 conţin baiţii C în care în poziţia 7 şi 8 se află biţii de egalare C1 şi C2. Viteză fără poziţiile staffing fs – 7 × 10-4 = 34.Biţii antetului ului posibil 2 6 48 0 0 0 × 3 Viteza. C2: biţii de dirijare cu staffing-ul S1.4.4. conţin biţii posibilităţii de egalare S1 şi S2.384 kbit/s. R: biţii staffing C1. S2: biţii posibilităţii staffing-ului I: biţi informaţionali. După cum se observă în fiecare subcadru sunt câte 5 baiţi C.368 kbit/s. Împachetarea asincronă a semnalului 34 Mbit/s în VC-3 Analiza de distribuţie a informaţiei transmise în fiecare subcadru dă următoarele rezultate: Biţii Biţii stafing. În aşa mod biţii de dirijare cu egalarea C1 şi C2 au o rezervă încincită.Descrierea acestor subcadre este reprezentată în figura de mai sus.Biţii de informaţionali ului fixat verificare a staffing-ului 1431 573 10 4293 1719 30 34 344 13 752 240 Biţii staffing. S1 = R dacă C1 = 1 şi S2 = I dacă C2 = 0. Viteza nominală fs = 34. . S2 = R dacă C2 = 1. kbit/s Viteza totală VC-3 = 48. Structura tuturor subcadrelor este la fel.

. Ceilalţi 136 baiţi sunt utilizaţi. C2: biţii de dirijare cu staffing-ul.392 kbit/s. Împachetarea asincronă a semnalului 2 Mbit/s în VC-12 unde R: biţii staffing. 4.Viteza cu biţii staffing fs + 7 × 10-4 = 34. S2: biţii staffingului posibil. C1. Fig. Primul bait a fiecărui cadru este ocupat cu antetul VC-12 POH (baiţii V5.5. I: biţii informaţional. care constau din 4 cadre (4 × 125 µs). K4). J2. S1. după cum este reprezentat în desen.3 Împachetarea asincronă a semnalului 2 Mbit/s în VC-12 VC-12 constă din 140 baiţi distribuiţi în supracadre cu durata de 500 µs. Z6. Viteza nominală de transmisiune se obţine la transmiterea a unui bit informaţional şi a unuia de egalare în 2 poziţii staffing posibile.4. În fiecare cadru se conţin câte 35 de baiţi.

Analiza de distribuţie a informaţiei transmise în fiecare supracadru dă următoarele rezultate: Biţii Biţii stafing. kbit/s Viteza nominală fs = 2. 5. adică ei au o rezervă triplă spre deosebire de cea încincită utilizată în VC-4 şi VC-3. concomitent cu traficul util. Această informaţie adăugătoare. Viteza de transmisiune nominală poate fi obţinută la transmisiunea primului bit informaţional şi celui de egalare în două poziţii staffing posibile.046 kbit/s Viteza cu poziţiile staffing fs + 4 × 10-3 = 2. în SDH se transmite şi o informaţie adăugătoare. se numeşte „Antet”. SOH conţine toata informaţia necesară pentru sincronizarea de cadru.Biţii antetului ului posibili 2 2 4 8 8 16 Bit/500µs Viteza. C2 se repetă în supracadrul de 3 ori.048 kbit/s Viteza fără poziţiile staffing fs -1 × 10-3 = 2.050 kbit/s.1 Antetul de secţie Traficul util în compatibilitate cu antetul de secţiune formează cadrul STM.După cum se observă din figură biţii de dirijare cu staffing-ul C1. control şi o mulţime de alte funcţii. Antetele pot fi de două tipuri: Antetul de Secţie SOH (Section Overhead) şi Antetul de Cale (traseu) POH (Path Overhead).Biţii de informaţionali ului fixat verificare a staffing-ului 1016 64 6 7 9 1023 73 6 2046 146 12 Biţii staffing. 5 ANTETUL În scopul monitorizării şi dirijarea cu reţeaua. Antetul de secţie SOH reprezintă un bloc care . monitorizare.

1. corespunzător. În rândul 4 se conţin baiţii indicatorului AUprt. 16. 16 ori. MSOH este transparent pentru regeneratoare (adică trece prin ele fără schimbare) şi se finisează numai la multiplexoare (acolo unde are loc intrarea/ieşirea traficului). Fig. unde N = 1. pentru semnalele STM-1. se prelucrează şi din nou se formează) în fiecare punct e regenerare. 4. respectiv. La formarea cadrelor STM-4 şi STM-16. Funcţional pot fi deosebite Antetul Secţiei de regenerare RSOH (Regenerator SOH). numărul coloanelor SOH se măreşte de 4 şi. Antetul RSOH este finisat (adică se selectează. care este amplasat în rândurile de la 5 până la 9. care este amplasat în rândurile de la 1 până la 3 şi Antetul Secţie de Multiplexare MSOH (Multiplex SOH). STM-4 şi STM-16.constă din 9 rânduri şi N× 9 coloane.5. Baiţii antetului .

9 Canalul de serviciu a Acest bait poate fi utilizat pentru formarea canalului de regeneratorului serviciu 64 kbit/s. A2 C1 B1* E1* Semnalul Descrierea: sincronizării de cadru A1 = 11110110. BIP-24 se calculează.Antetul secţiei de regenerare A1. A2 = 00101000 Identificator STM-N Baitul CX1. cu a datelor (DCC viteza 192 kbit/s.1 Antetul Secţiei de Multiplexare (MSOH) B2 Controlul BIP-N × 24 N× 3 baiţi pentru controlul erorilor de bit în secţia de multiplexare. D3* * Este determinat numai în STM-1 Nr. 1:n).. 8 a baitului K2 se descriu în felul următor: 111 – AIS a secţiei de multiplexare MS-AIS 110 – Indicarea avariei la celălalt capăt a secţiei de multiplexare MS-RDI Canalul de transmisiune a Aceşti opt baiţi formează un canal comun de date datelor (DCCM) (DDC) pentru secţia de multiplexare cu viteza de 576 kbit/s Statutul sincronizării SSM informează operatorul despre funcţionarea (SSM)* sincronizării de tact Baiţii de înscriere Aceşti N× 4 baiţi sunt rezervaţi Secţia REI Indicarea erorilor la celălalt capăt a secţiei de multiplexare Canalul de serviciu a Acest bait poate fi utilizat pentru formarea a multiplexorului canalului de voce 64 kbit/s în scopuri de serviciu. El se utilizează pentru schimbul informaţiei de dirijare. Poate fi utilizat pentru formarea legăturii de serviciu între regeneratoare Canalul utilizatorului Acest bait este rezervat pentru operatorul reţelei. deoarece baiţii E1. luând în consideraţie păstrarea parităţii după toţi biţii (în afară de rândurile RSOH de la 1 până la 3) în cadrul dat. K1. Vezi paragraful 2.1 . K2* D4. poate fi utilizat pentru verificarea existenţei transmisiunii semnalului STM-N între două multiplexoare Controlul BIP-8 Acest bait este utilizat pentru verificarea erorilor în Secţia de regenerare. El este accesibil la toate multiplexoarele şi în punctele de regenerare. Aceşti baiţi sunt determinaţi pentru diferite scheme de rezervare (1+1. B1 se schimbă în fiecare regenerator. Canalul de transmisie Aceşti trei baiţi formează un canal comun de date. Z2* M1 E2* ** Este determinat numai în STM-1 Nr. El este accesibil pentru toate multiplexoarele şi punctele de regenerare. Biţii 6. 7..D12* S1 Z1. El este accesibil la toate multiplexoarele. D2. Rezervare Aceşti doi baiţi pot fi utilizaţi pentru controlul reconectării automate la rezervă. RSOHnu se include în calculul dat. F1* D1. F1.

amplasaţi într-o singură coloană VC-3/VC-4.164 . În timp ce POH de nivel superior VC-4 constă din 9 baiţi (a unei coloane). Volumul de informaţie care se conţine în POH depinde de nivelul containerului. şi lungimea 16 baiţi în formatul E. Poate fi utilizat pentru verificarea existenţei legăturii pe întreg traseul. de la momentul formării VC până la deformarea lui.5. La el se referă indicatorul TU corespunzător sau AU.5. POH a nivelului inferior VC-12 conţine doar un bait pentru cadru. Fig. POH de nivel superior (VC-3/VC-4) POH de nivel superior constă din 9 baiţi. El se formează la construirea VC-3/VC-4 şi rămâne neschimbat până la desfacerea VC.164. cu aceasta însemnând începutul VC în interiorul TU sau AU.2 Antetul de cale Containerul C-n în ansamblu cu POH formează containerul virtual VC-n. POH de nivel superior Descrierea baiţilor antetului: J1 Identificatorul traseului Acesta este primul VC-3/VC-4.2. Poate fi utilizat pentru transmisiunea oricărui mesaj text de lungimea 64 baiţi în formatul ASCII. Format E.

Statutul traseului VC-3/VC-4 (G1) Fig.4.3. însă conţinutul nu este specificat Structura TUG Adaptarea la TU Este umplut cu semnalele containerului C-3 Este umplut cu semnalele containerului C-4 Regimul ATM Regimul MAN (DQDB) Regimul FDDI Semnalul VC-AIS 0 0 0 0 0 0 1 0 02 0 0 0 0 0 0 1 1 03 0 0 0 0 0 1 0 0 04 0 0 0 1 0 0 1 0 12 0 0 0 1 0 0 1 1 13 0 0 0 1 0 1 0 0 14 0 0 0 1 0 1 0 1 15 1 1 1 1 1 1 1 1 FF MAN: Metropolitan Area Network DQDB: Double Queue Dual Bus FDDI: Fiber Distributed Data Interface . Pentru ca formatul de 16 baiţi de transmis într-un format de 64 de baiţi este necesară o repetare de patru ori. Acest bait se utilizează. Indicatorul supracadrului TU Tabelul 5.1 Codurile de împachetare a baitului C2 ССБ 1 2 3 4 0 0 0 0 0 0 0 0 МСБ 1 2 3 4 0 0 0 0 0 0 0 1 Cod de 16 biţi 00 01 Comentarii Traseul nu este echipat Traseul este echipat. Următorii 15 baiţi sunt destinaţi pentru transmisiunea simbolurilor ASCII. Destinat pentru controlul erorilor de paritate pe lungimea întregului traseu. În următoarea tabelă sunt descrise stările posibile a baitului C2 Fig.B3 C2 Controlul BIP-8 Indicatorul conţinutului Primul bait înseamnă începutul cadrului. El include în sine rezultatul calculului CRC-7 îndeplinit pentru cadrul precedent. ca identificator al conţinutului traficului util VC.5.5.

Codul binar transmis corespunde numărului de încălcări a parităţii determinate. iar în celelalte cazuri în 0. Conţinutul acestui bait depinde de trafic Acest canal de 64 kbit/s este destinat pentru organizarea canalului utilizatorului în capetele opuse ale traseului Biţii de la 1 până la se utilizează pentru controlul reconectării automate la rezervă. Sunt determinate următoarele stări posibile: a) AIS traseu b) Pierderea semnalului c) Trasarea incorectă a traseului (baitul J1). recepţionării semnalului AIS sau la o formare incorectă a semnalului. J2. bitul 5 se stabileşte în 1.G1 Statutul traseului F2 H4 Canalul utilizatorului Indicatorul supracadrului Z3 K3 Z5 Canalul utilizatorului Rezervă Baitul operatorului de reţea Acest bait se utilizează pentru anunţarea la celălalt capăt despre recepţionarea de la el a semnalului VC cu încălcarea calităţii de funcţionare. când informaţia este distribuită în câteva cadre. Ultimii doi biţi poartă informaţia despre identificarea fiecărui subcadru. K4. acest bait se utilizează în VC de nivel inferior pentru sincronizarea de supracadru.. Numerele mai mari de 8 cunt interpretate ca zero. Z6.Bitul 5 Indicarea anulării traseului VC la celălalt capăt (RDI). Anunţă celălalt capăt despre lipsa pe el a semnalului.. Baitul este destinat în scopuri de dirijare. Aşa numitul baitul Legăturii Tandem (Tandem Connection Maintenance) POH de nivel inferior (VC-1/VC-2) POH de nivel inferior constă din baiţii: V5. la compararea B3 cu BIP-8 (adică numărului de blocuri defecte).Biţii 6. adică se utilizează în calitate de marcaj. Adică POH VC-12 se transmite în supracadru compus din patru cadre.. . . Se transmite următoarea informaţie: . . care sunt distribuiţi în patru cadre.biţii 1.8 nu se utilizează Acest canal de 64 kbit/s este destinat pentru organizarea de către utilizatorul legăturii de serviciu a transmisiunii VC între punctele începutului traseului şi cel final.. deoarece metoda de control BIP8 nu poate determina mai mult de 8 erori într-un VC. Biţii de la 5 până la 8 sunt rezervaţi. În fiecare din aceste cazuri.4 Indicarea erorii traseului VC la celălalt capăt (REI). La formarea supracadrului. Semnalul se întoarce independent de faptul dacă a recepţionat sursa VC-3/VC-4 semnalul necesar sau nu.

inclusiv baiţii antetului POH. adică conţin indicele semnalului. În stare normală acesta este 0 logic. 2 Controlul BIP-2 Aceşti doi biţi sunt destinaţi pentru controlul erorilor de paritate. atunci informaţia în baitul V3 se include în calcul.V4. Descrierea poziţiilor de bit în baitul V5 b5 0 0 0 0 1 1 1 1 b6 0 0 1 1 0 0 1 1 b7 0 1 0 1 0 1 0 1 Descrierea Nu este echipat Echipat – nu este specificat Regim asincron Bit sincron Bait sincron Echipat nu se utilizează V5 – primul bait în VC-12. însemnând cu aceasta locul începutului VC-12 în interiorul TU-12. Descifrarea conţinutului biţilor este dată în fig. Se utilizează pentru anunţarea celuilalt punct despre recepţionarea de la el a semnalului cu erori..5. La el se referă indicatorul TU-12. însă la determinarea LOS sau AIS a traseului TU-12.Fig. se utilizează verificarea cu codul BIP-2.5 Se utilizează pentru înştiinţarea punctului opus despre lipsa semnalului sau recepţia de la el a semnalului AIS. Însă dacă a avut loc un proces de egalare negativă. că a fost depistată eroare despre încălcarea parităţii la calcularea BIP-2.5. La determinarea defectului sau erorii.7 Bitul 8 RFI Identificatorul conţinutului RDI(FERF) .. Se utilizează pentru transmisiunea următoarei informaţii: Descrierea: Biţii 1. însă fără baiţii indicatorului TU-12 V1.. În calcul se iau toţi baiţii containerului. Dacă nu există eroare acest bit are valoarea 0 Se utilizează pentru anunţarea punctului opus despre o defecţiune distantă. Bitul 3 REI (FEBE) Bit 4 Biţii 5. Acest bit se transmite înapoi la sursa VC. acesta se stabileşte în 1.5. acest bit se stabileşte în 1 şi se transmite înapoi la sursa VC Aceşti trei biţi corespund baitului C2 a antetului POH de nivel superior. Acest bit stabilit în 1 informează sursa VC despre faptul..

Pentru accesul liber la trafic. . Realizarea indicatoarelor în SDH permite de a menţine un caracter sincron a informaţiei transmise chiar şi în cazul regimului asincron de funcţionare a reţelei. Biţii de la 5 până la 8 sunt rezervaţi. În cazul dispariţiei frecvenţei de bază generatorul propriu a acestui sector cu deranjamente a reţelei trebuie să treacă întrun regim de oscilaţii libere (free-running mode) şi să continue să asigure elementele sincronizării de reţea înlăturate. chiar şi în cazul dacă frecvenţele dispozitivelor de emisie şi recepţie cu coincid precis.J2 – Funcţiile acestui bait sunt identice cu ale baitului J1 POH de nivel superior. Faza VC poate să difere de faza cadrului TU.1 Accesul la informaţia utilă Traficul util nu are o legătură fixă la un oarecare loc concret în interiorul cadrului. Numai în acest caz informaţia transmisă în sectorul asincron a reţelei. 6 INDICATOARELE Reţea sincronă globală reprezintă prin sine un caz ideal. care este foarte complicat de realizat în practică. poate fi recepţionată fără careva pierderi. Z6 – Bait de rezervă. la VC-n se adaugă un indicator. K4 – Biţii de la 1 până la 4 sunt destinaţi pentru controlul conectării automate la rezervă la nivel inferior. În acest caz cuvântul „dinamic” înseamnă: 1. El îndeplineşte reglarea dinamică a amplasării VC-n în raport cu cadrul TU-n. 6. Drept rezultate cu deranjamente în funcţionarea reţelei de sincronizare pot fi sectoarele reţelei care nu primesc o frecvenţă de tact stabilă. iar uneori chiar imposibil.

3 Tipurile de variaţie a indicatoarelor Există două metode de schimbare a valorilor indicatoarelor: a) Aplicarea unei noi valori pentru indicator b) Adaptarea frecvenţelor .TU: TU-3. La frecvenţele diferenţiate. TU-12 6.2.AU: AU-3. AU-4 .1 Indicatorul AU-4 6.6. Fig.2 Tipul indicatoarelor În SDH există două tipuri de indicatoare AU ţi TU . poziţia traficului poate să varieze fără careva daune pentru informaţie.

iar pentru AU-4. în primul cadru. În următorul cadru începutul VC se determină de acum de valoarea nouă a indicatorului. În caz dacă conţinutul traficului a fost schimbat (adăugare/excludere VC) posibil să fie necesar stabilirea unei noi valori a indicatorului. trebuie să fie adăugat un bait de egalare şi valoarea indicatorului să fie mărită cu o unitate. La partea de recepţie. NDF cu indicatorul nou se transmite numai o singură dată la schimbarea traficului. acest flag NDF se prelucrează. Pentru indicarea acestei schimbări se stabileşte aşa numitul „Flagul Datelor Noi” NDF (New Data Flag) şi se transmite o nouă valoare a indicatorului. respectiv la egalarea pozitivă sau negativă. peste anumite intervale. în aşa mod valoarea nou obţinută a indicatorului reflectă noua poziţie a VC. Dacă frecvenţa cadrului TU nu coincide întocmai cu frecvenţa VC. pentru AU-3 se adaugă un bait. în următoarele trei cadre nu se admite nici o acţiune asupra indicatorului. Egalarea pozitivă Dacă frecvenţa cadrului VC este mai mică decât frecvenţa cadrului STM.Aplicarea unei noi valori pentru indicator. Procesele de adaptare a frecvenţelor pentru indicatoarele AU şi TU sunt identice. valoarea indicatorului. După fiecare schimbare a indicatorului. nici o acţiune asupra lui în decursul a trei cadre nu se admit. sau se micşorează sau se măreşte cu o unitate 1. Baiţii de egalare trebuie să fie introduşi imediat după ultimul bait H3. Adaptarea frecvenţelor. de exemplu. trei baiţi. . Valoarea indicatorului la P+1 va varia începând cu cadrul următor şi trebuie să rămâne neschimbat pe parcursul a trei cadre.

Valoarea indicatorului la P-1 va fi schimbat începând cu următorul cadru şi trebuie să rămâne neschimbat pe durata a trei cadre. În următorul cadru începutul VC se determină deja de valoarea nouă a indicatorului. care se conţine în VC. iar însăţi valoarea lui este micşorată cu o unitate 1.2. În aşa mod trei baiţi H3 vor fi complectaţi cu informaţie din VC. . informaţia excesivă.6. trebuie să se transmită în baiţii indicatorului H3. Variaţia indicatorului (egalarea pozitivă) Egalarea negativă În cazul dacă viteza cadrului VC este mai mare decât viteza cadrului STM.Fig.

Faza VC poate să difere de faza cadrului TU 2. La frecvenţele care diferă. poziţia traficului poate varia fără careva prejudiciu pentru informaţie.Fig. Variaţia indicatorului (egalarea negativă) 6. În acest caz „dinamică” înseamnă: 1.4 Indicatorul AU-3 Indicatorul AU-3 îndeplineşte reglarea dinamică a amplasării VC-3 în raport cu cadrul AU-3. .3.6.

Baiţii H1. Se iau în consideraţie baiţii numai a VC existent. Fig. toţi ceilalţi sunt omişi.4.Indicatorul AU-3 este amplasat în al patrulea rând al SOH. care înseamnă stabilirea unei noi valori a indicatorului. Biţii de la 1 până la 4 formează un flag de date noi NDF. H2 se prelucrează ca un cuvânt de cod întreg de 16 biţi. El constă din trei baiţi: H1.6. Indicatorul AU-3 Trei indicatori AU-3 după baiţi alternează în felul următor: Indicatoarele sunt independente unul faţă de celălalt şi arată la începutul VC al său. Sunt determinate două valori: NDF 0110 = deconectat NDF 1001 = conectat Valoarea indicatorului se păstrează Este stabilită o nouă valoare a indicatorului . H2 şi H3.

11. atunci valoarea curentă a indicatorului se măreşte cu o unitate 1 şi baiţii de egalare. se ia de majoritatea biţilor. Valoarea indicatorului stabilită în zero 0. În biţii de la 7 până la 16. din această cauză baiţii indicatorului. dacă măcar trei biţi I au fost inversaţi. se inversează cinci biţi D (8. La decoder. 13 şi 15). Baiţii indicatorului H3 se utilizează pentru transmisiunea informaţiei adăugătoare în procesul de egalare negativă (în cazul dacă frecvenţa cadrului VC este mai mare decât frecvenţa cadrului STM). Biţii D şi I alternează (D – micşorarea. număr de ordin conţine numai fiecare al treilea bait. Dacă valoarea indicatorului este măriră cu ajutorul egalării pozitive. 10.mărirea). Valoarea lor este constantă SS = 10. de asemenea sunt enumeraţi câte 3 şi prin urmare la schimbarea valorii indicatorului cu o unitate 1. La partea de recepţie biţii D se prelucrează şi informaţia care se conţine în trei baiţi H3 se aplică la traficul VC curent. decizia despre faptul inversării biţilor I.5 Indicatorul AU-4 În AU-4.Biţii 5 şi 6 se numesc SS. În celelalte cazuri conţinutul acestui bait nu este determinat. . 9. I . 12. această se iniţiază prin inversarea tuturor celor 5 biţi I (7. 14 şi 16). care se conţin în traficul VC curent se aruncă. că VC-3 se începe imediat după ultimul bait H3. În procesul egalării negative. corespunde schimbării lui la trei 3 baiţi. Reprezentate în formă binară ele înseamnă deplasarea începutului VC în raport cu punctul fix. arată. 6. se conţine valoarea proprie a indicatorului.

Baiţii indicatorului H3 se utilizează pentru transmisiunea informaţiei adăugătoare în procesul de egalare negativă (în cazul dacă frecvenţa cadrului VC. Indicatorul AU-4 H1 şi H2 se prelucrează ca un cuvânt de cod de 16 biţi. se conţine valoarea proprie a indicatorului. El include în sine Flagul NDF şi valoarea indicatorului. că VC începe imediat după ultimul bait H3 Comasarea AU-4 . el înseamnă deplasarea începutului VC în raport cu punctul fix. Dacă valoarea indicatorului este stabilită în zero 0.6.Fig. Procesul de corectare a valorii indicatorului AU-4 şi prelucrarea lui la capătul de recepţie este analogic procesului pentru AU-3. Valoarea SS = 10 În biţii de la 7 până la 16. aceasta înseamnă. este mai mare decât frecvenţa cadrului STM). Biţii de la 1 până la 4: NDF 0110 = conectat NDF 1001 = deconectat Valoarea indicatorului se păstrează Este stabilită o nouă valoare a indicatorului Biţii 5 şi 6 se numesc SS.5. cu ajutorul alternanţei biţilor D şi I. În toate celelalte cazuri conţinutul acestui bait nu este determinat. Reprezentat în formă binară.

În cazul unui volum mare a semnalului de tribut se poate îndeplini comasarea câtorva AU. că toate AU unite trebuie să fie prelucrare ca şi primul AU. de exemplu 3 AU-3 pot să se comaseze şi vor fi prelucraţi ca un AU-4. poziţia traficului poate varia fără o oarecare daună pentru informaţie. În acest caz primul AU în legătură conţine un indicator normal. Faza VC poate să difere de faza cadrului UG-3 2. La frecvenţele care diferă. Baiţii H1 şi H2 pentru cazul indicatorului CI sunt descrişi în felul următor: H1 1001SS11 (biţii S nu sunt determinaţi) H2 11111111 O astfel de combinaţie a biţilor H1 şi H2 corespund valorii indicatorului CI. conţin în loc de indicator obişnuit valoarea Indicatorului de Concatenare CI (Concatenation Indication). iar celelalte AU în aceiaşi legătură. 6. . În acest caz cuvântul „dinamică” înseamnă: 1. CI arată.6 Indicatorul TU-3 Indicatorul TU-3 îndeplineşte o reglare dinamică a amplasării VC-3 în raport cu cadrul TUG-3.

Într-un astfel de caz TUG2 şi TUG-3 sunt dur legate unul cu celălalt. Pentru notarea acestui fapt se utilizează Indicatorul Pointerului Nul NPI (Nil Pointer Indication).6. şi prin urmare necesitate în indicator nu există.6.Fig. H2 şi H3. Fig. H2 şi H3 a indicatorului AU-3. atunci când TUG-3 se formează prin multiplexarea 7× TUG-2.7. El constă din trei baiţi: H1. H2 şi H3 a indicatorului TU-3 sunt identice baiţilor H1.6. În cazul dacă TUG-3 se formează din semnalul TU-3 descrierea şi funcţiile baiţilor H1. Indicatorul TU-3 . Situaţia se schimbă. Multiplexarea VC-3 în TUG-3 Indicatorul TU-3 este amplasat în prima coloană a cadrului TUG-3.

V2. Ei sunt amplasaţi în primii baiţi a patru cadre consecutive TU-12. 6. Valorile care se află în intervalul de la 595 până la 764 arată la următorul cadru TUG-3. sunt: V1.6. V3 şi V4. Identificarea baitului identificatorului. În toate celelalte cazuri conţinutul acestui bait nu este determinat. arată. La frecvenţele care diferă. care se conţine în cadrul curent TU-12 se determină cu ajutorul baitului H4 în antetul POH VC-3 sau VC-4. . Indicatorul TU-12 Baitul indicatorului V3 se foloseşte pentru transmisiunea informaţiei adăugătoare (în exces) în procesul de egalare negativă (în cazul dacă viteza cadrului VC-12 este mai mare decât viteza cadrului TU-12). poziţia traficului poate să varieze fără o oarecare daună pentru informaţie Baiţii necesari pentru operaţia de referinţă.8. În acest caz cuvântul „dinamică” înseamnă: 1. Valorile care le poate primi indicatorul TU-3 se află în limitele de la 0 până la 764. că VC se începe imediat după ultimul bait H3.Valoarea indicatorului stabilită în zero 0.7 Indicatorul TU-12 Indicatorul TU-12 îndeplineşte o reglare dinamică a amplasării VC-12 în raport cu cadrul TUG-2.8. Fig. Vezi punctul 2. Faza VC-12 poate să difere de faza cadrului TUG-2 2.

Descrierea şi funcţiile biţilor de la 7 până la 16 sunt analogici biţilor 7.Structura ciclică . Aceasta se obţine datorită modelului interconectării deschise independent. Valoarea indicatorului TU-12 poate lua valori de la 0 până la 139.Baiţii V1 şi V2 se analizează ca un tot întreg. El conţine următoarele valori: NDF 0110 = deconectat NDF 1001 = conectat Biţii 5 şi 6 se numesc SS şi arată dimensiunea TU. Aceste specificaţii cuprind următoarele aspecte: . cât şi descrierea conţinutului baiţilor în parte şi chiar a biţilor. Valoarea indicatorului stabilită în zero 0. arată că VC-12 se începe imediat după baitul indicatorului. Valorile între 105 şi 139 arată la următorul cadru TUG-2. Baitul V4. asigură posibilitatea construcţiei reţelelor pe baza dispozitivelor diferitor producători. impedanţa). Modelul de interconectare general conţine descrierea atât a caracteristicilor fizice (viteza de transmisiune. 7 MODELUL DE INTERACŢIUNE Standardele internaţionale aprobate pentru SDH şi aparatajul corespunzător. un cuvânt de cod de 16 biţi.16 în baiţii H1 şi H2 a indicatorului AU-3. pentru TU-12 ele sunt stabilite în 10: pentru TU-2 în 00 pentru TU-11 în 11.. nivelul optic/electric. Nu este determinat. Biţii de la 1 până la 4 conţin flagul NDF..

Identificarea . antet sunt determinate pentru ambele direcţii de transmisiune. Ceea ce se referă la interfeţele externe.7. pentru . Modelul de interacţiune a unităţilor SDH Termenii şi noţiunile utilizate în modelul de interacţiune SDH. Fig. traseu de nivel inferior/superior.. Toate ele îndeplinesc anumite acţiuni şi conţin puncte logice de acces.Procedurile de împachetare . atunci toate recomandaţiile existente până în prezent.1. aşa ca: secţie.Codarea/decodarea . prin intermediul cărora unele blocuri separate interacţionează între ele. Punctele de acces logice nu trebuie confundate cu cele de mentenanţă interne sau cu punctele de măsurare. în majoritatea cazurilor acestea fizic nu sunt diferenţiate. în procesul de elaborare a modelului de interacţiune SDH.Semnalele mentenanţă Vom numi diferite etape de prelucrare a semnalului ca „funcţii”. Însă interfeţele externe (intrările şi ieşirile) a dispozitivelor fizic sunt determinate. Toate blocurile funcţionale au un punct de sincronizare „T”. dar există doar logic.Scremblarea . au rămas fără schimbări.Utilizarea canalului de serviciu .

Antetul se transmite concomitent cu containerul de la momentul formării acestui container până la momentul deformării lui. simetria cablului. 4). 3). 2. codarea/decodarea liniară. descrisă în ITU-T Rec. Această funcţie descrie procesul de încărcare a semnalelor asincrone în containere C-n (n = 12.703 pentru conectarea cu diferite sisteme de transmisiune PDH. Adaptarea la traseul de nivel inferior LPA (Low-Order Path Adaptation) Terminalul traseului de nivel inferior LPT (LowOrder Path Termination) Conectarea traseului de nivel inferior LPC (Low-Order Path Connection) 7. formarea sau schimbarea indicatoarelor. de asemenea procedurile de egalare corespunzătoare Această funcţie formează şi/sau prelucrează antetul de traseu POH VC. 4). 4) în interiorul cadrului STM . sincronizarea şi controlul semnalului de intrare. Această funcţie îndeplineşte următoarele sarcini: dezlegarea galvanică. Această funcţie este necesară numai în cazul dacă poziţia VC în raport cu cadrul STM nu poate fi determinată de poziţia platei în interiorul multiplexorului.1 Funcţiile traseului de nivel inferior Interfaţa fizică PDH PPI (PDH Physical Interface) Această funcţie este realizată de interfaţa. protecţia asupra suprasarcinilor. prelucrarea POH VC-m în acelaşi mod cum se efectuează pentru funcţia LPT Această funcţie asigură legătura flexibilă a containerului VC-m (m = 3. Această funcţie asigură o legătură flexibilă VC-12s sau VC-3s în interiorul VC-4 sau VC-12s în interiorul VC-3 cu ajutorul aşa numitei „matrice de conecatre”. 7.2 Funcţiile traseului de nivel superior Adaptarea la traseul de nivel superior HPA (High Order Path Adaption) Terminalul traseului de nivel superior HPT (High-Order Path Termination) Conectarea traseului de nivel superior HPC (High Order Path Connection) Formarea conţinutului VC-m (m = 3. Formarea. G.interacţiunea cu blocurile funcţionale SETS şi punctul de dirijare „S” pentru interacţiunea cu blocurile funcţionale SEMF. care stabilesc relaţiile de fază între VC-n (n = 12. 3) şi VC-m (m = 3.

se transmit prin canalele DCC şi se aplică la completul SEMF. Conectarea cu complectele funcţionale individuale se stabileşte prin punctul logic de acces S. La partea de recepţie se efectuează restabilirea sincronizării şi conversia inversă a semnalului Această funcţie asigură Elementul de Reţea NE (Network Element) a frecvenţei de tact de bază. Aici datele de monitorizare a calităţii. care pot fi transmise prin interfeţele DCC. .. MSP interacţionează cu blocurile MSP la staţia opusă cu ajutorul baitului K în SOH Formarea şi deformarea MSOH (rândurile 5. Această funcţie cuprinde toate problemele legate de schimbul de mesaje TMN (Telecommunications Management Network) de la / spre sistema de dirijare prin canalele DCC sau interfeţele Q sau F. se transformă în mesaje obiect-orientate. La cealaltă staţie are loc procedura inversă – solicitările sistemei de dirijare se transformă în mesaje obiect-orientate.. are loc acordarea aparatajului cu mediul de transmisiune a informaţiei..3 Funcţiile de transmisiune terminale Adaptarea la nivelul secţiei de multiplexare MSA (Multiplex Section Adaptation) Protecţia secţiei de multiplexare MSP (Multiplex Section Protection) Terminalul secţiei de multiplexare MST (Multiplex Section Termination) Terminalul secţiei de regenerare RST (Regenerator Section Termination) Interfaţa fizică SDH SPI (SDH Physical Interface) Sursa frecvenţei de tact a dispozitivelor de sincronizare SETS (Synchronous Equipment Timing Source) Interfaţa fizică a sursei frecvenţei de tact a dispozitivelor de sincronizare SETPI (Synchronous Equipment Timing Physical Interface) Dirijarea cu dispozitivele sincrone SEMF (Synchronous Equipment Management Function) Formarea şi deformarea AU şi AUG Această funcţie include în sine toate aspectele necesare pentru asigurarea reconectării la rezervă în cazul deranjamentelor în linie. La partea de recepţie se îndeplineşte sincronizarea de ciclu şi descremblarea Semnalul logic este transformat în semnal optic STM-N.7. În direcţia de transmisiune semnalul este scremblat adăugător. Toate celelalte funcţii descrise mai sus primesc frecvenţa de tact de la SETS prin intermediul punctului de acces „T”..3 în SOH). Q sau F la sistema de dirijare sau terminalul operatorului. Reprezintă interfaţa între sursa de sincronizare externă şi SETS Funcţia de transmisiune a mesajelor MCF (Message Communication Function) Asigurarea dirijării interne şi externe cu funcţiile elementului de reţea. solicitarea de aparataj şi altele.9 în SOH) Formarea şi deformarea RSOH (rândurile 1.

Fig.1 Completele de linie sincrone În SDH nu se face o diferenţă între multiplexoare şi dispozitivele de linie a traseului. În afară de adaptarea indicatorului. Completele de linie sincrone SLA4 şi SLA16 Multiplexorul de linie sincron În calitate de exemplu este analizat multiplexorul de linie sincron SLX1/4. În loc de multiplexare. În loc de demultipelxare STM-4 SOH se deformează. cât şi regeneratoare.8.8 ANEXE 8. care uneşte patru STM-1 într-un singur semnal STM-4. schimbării sunt supuşi şi careva baiţi SOH: .1. SOH a diferitor semnale STM-1 se deformează (se desface şi se prelucrează). traficul se divizează în 4 semnale STM-1 şi pentru fiecare se formează antetul STM-1 SOH. semnalele traficului se multiplexează şi se formează un nou antet STM-4 SOH. Termenul „completele de linie sincrone” include atât multiplexoarele sincrone cu emiţătoare şi receptoare optice încorporate.

În direcţia de transmisiune.baiţii canalului de dirijare D1. E2 În locul semnalelor STM-1.709 Regeneratorul de linie sincron În PDH regeneratorul de linie îndeplineşte restabilirea fazei şi amplitudinii semnalului de linie. multiplexarea semnalelor STM-4 în STM-16 nu este posibil de realizat direct după schema 4× STM-4.2. D3 . în scopul exploatării există posibilitatea de a forma un canal de serviciu. însă este posibilă o multiplexare directă 16× STM-1 a semnalelor în STM-16. Fig.baiţii semnalului legăturii de serviciu E1. Schema de multiplexare în corespundere cu ITU G. De asemenea el trebuie să asigure verificarea corectitudinii codării de linie şi localizarea punctului deteriorării. Regeneratoarele în PDH sunt transparente în raport cu structura semnalului. semnalul asincron 140 Mbit/s se transformă în fluxul STM-1. B2 .8..baiţii de monitorizare a calităţii semnalului B1. în direcţia de recepţie semnalul iniţial 140 Mbit/s se extrage din STM-1. pot fi utilizate semnalele 140 Mbit/s. Spre deosebire de PDH. .baiţii canalului utilizator F1 .

El este complectat cu o interfaţă agregat sincronă (în direcţia de emisie şi recepţie) şi interfaţă tributară asincronă/sincronă. Exemplu: Multiplexorul terminal 63× 2 Mbit/s TMS-4 („S”. Acest multiplexor are 63 interfeţe tributare asincrone a câte 2. Cu ajutorul baitului B1 se determină calitatea informaţiei. La emisie se formează un nou RSOH şi se înserează în SOH. se prelucrează informaţia de dirijare. De exemplu. Funcţia de localizare a punctului cu deranjament se îndeplineşte de sistema de dirijare cu ajutorul informaţiei oferită de toate completele unităţilor conectate în reţea.048 Mbit/s şi o interfaţă de . din acest loc se începe o nouă secţie de regenerare. Ca urmare lipseşte necesitatea într-o sistemă specială de localizare a deranjamentelor.multiplexorul conexiunilor cross XMS (Cross-Connect Multiplexer) Multiplexorul terminal Din punctul de vedere al funcţionalităţii multiplexorul terminal este cel mai simplu tip de multiplexor.2 Multiplexoare În dependenţă de funcţiile îndeplinite toate multiplexoarele pot fi divizate în trei tipuri de bază: . prin intermediul baitului F1 se oferă accesul la canalul de utilizator. o parte din SOH (rândul RSOH de la 1 până la 3) se deformează. la canalul de serviciu accesul prin intermediul baitului E1.multiplexor intrare/ieşire ADM (Add/Drop Multiplexer) . 8.În SDH funcţiile regeneratorului sunt cu mult mai lărgite. Deoarece secţia de regenerare se termină. D2. care se conţine în baiţii D1. Se îndeplineşte descremblarea şi analiza structurii semnalului STM-N.multiplexoare terminale TMS (Terminal Multiplexer) .înseamnă sincron). Diferenţa între regeneratoarele SLA4 şi SLA16 constă numai în viteza de transmisiune.

care se transmite la altă interfaţă agregat şi în continuare în linie. că semnalul trece fără careva schimbări de la o interfaţă agregat la alta. că semnalul se desface în întregime. adică nu este necesitatea în întregime de a desface cadrul STM până la semnale individuale. Semnalele tributare transmise se încarcă în containere corespunzătoare şi se includ în cadrul STM-1 (funcţia de intrare). Spre deosebire de multiplexorul PDH. Multiplexorul terminal Multiplexorul de intrare/ieşire Multiplexorul de intrare/ieşire (ADM) permite de a extrage anumite semnale din semnalul STM-N de intrare (funcţia de ieşire). iar „STMN” înseamnă. Viteza de introducere a semnalelor variază de la 0 până la STM-N. semnale de la interfeţele de abonat se unesc în semnalul STM-N. că anumite semnale se extrag din STM-N.3. . adică multiplexorul lucrează ca un TMS. Interfeţele tributare sunt amplasate în aşa numitele module de acces AM (Access Module). Fig.8. de extras trebuie numai cele necesare şi din nou de le introdus. Cu aceasta „0” înseamnă. În direcţia de emisie.linie agregat sincronă STM-4. La recepţie semnalul de intrare agregat STM-N se desface în întregime. informaţia cărora nu a fost extrasă din multiplexor. şi nemijlocit careva se adaugă. Semnalele. semnalele individuale se divizează pe la interfeţele tributare. procesul de multiplexare/demultiplexare constă în faptul. se utilizează pentru formarea unui nou semnal STMN.

care sunt destinate numai lor. AM prezintă informaţia. Semnalele . Modulele de acces în permanenţă verifică semnalele la magistralele intrare/ieşire şi extrag acele canale.Fig. intervalul de timp de acces la magistrala pentru emisie şi recepţie poate fi reglat independent pentru emiţător şi receptor. la magistrala de intrare. SOH se prelucrează în modul corespunzător şi de asemenea se introduce la magistrala de ieşire. În direcţia inversă.4. care se aplică la intrarea tributară corespunzătoare. Diferite direcţii de emisie a semnalelor agregat în SDH este admis de le numit Linia Vest LW (Line West) şi Linia Est LE (Line East). Accesul permanent a modulelor de acces la magistralele de intrare/ieşire şi la anumite semnale STM-1 se asigură de către matricea de comutaţie. reieşind din momentul enumerării începutului cadrului şi a numărului cunoscut a time-slot-ului atribuit corespunzătorului AM. Multiplexor de intrare/ieşire Principiul de funcţionare: Semnalul STM-N de intrare se desface în N× STM-1 semnale.8. Chiar dacă semnalul sincronizării de cadru este acelaşi atât pentru receptorul cât şi pentru emiţătorul modulului de acces. Ele se aplică la magistrala de ieşire. unde se formează traficul util a unui nou STM-1. Consecutivitatea introducerii semnalelor tributare separate în anumite poziţii ale cadrului STM-1 se determină de fiecare AM.

Un astfel de regim de lucru se numeşte regimul cross-conector local. care se aplică din partea LW. Destinaţia unui anumit time-slot. ziua săptămânii – zi lucrătoare/zi de odihnă. de aceea unele interfeţe pot fi inactive. Controlerul permite uşor de a activa/dezactiva interfeţe separate. cu aceasta nu este necesitatea de a îndeplini lucrări de crossare la DDF (Digital Distribution Frame). în aşa mod pentru anumite probleme pot fi selectate diferite configuraţii. care se aplică din partea de linie se divizează în semnale separate STM-1. care se aplică la modulele de intrare IM (Input Modules). Semnalele digitale. Numărul interfeţelor de tribut accesibile în multiplexor poate întrece numărul maximal de semnale individuale transportate de STM-1. În afară de aceasta cu ajutorul matricei de comutaţie şi magistralei de intrare/ieşire poate fi efectuată legătura între diferite interfeţe de abonat. în dependenţă de timpul zilei – zi/noapte. Modulele de interfaţă pot fi de linie sau de abonat. adică semnalul multiplex la intrarea unui port. IM divizează STM-1 în VC . După formarea SOH.restabilite de modulele de acces la magistrala de intrare. care corespunde interfeţei. poate fi schimbat de către operator în orice moment. care se aplică la intrarea porturilor CC prin intermediul câmpului de comutaţie se conectează cu porturile de ieşire corespunzătoare. se adaugă în semnalul STM-1. Semnalele care vin de la partea de abonat. Matricea de comutaţie este dirijată dinamic. de exemplu. Multiplexorul legăturilor cross Cross-conectorul CC (Cross-Connector). echipat cu un număr mare de porturi (module de interfaţă). Principiul de funcţionare: Semnalul STM-N de grup. reprezintă un câmp de comutaţie. poate fi demultiplexat şi anumite semnale transmise la diferite porturi de ieşire. se introduc în cadrele STM-1 şi de asemenea se direcţionează la modulele de intrare. semnalul STM-N nou se transmite în direcţia LE.

magistrale şi globale sau transcontinentale.două părţi de abonat .două părţi de linie .3 Reţele Reţelele de telecomunicaţii convenţional pot fi divizate în patru nivele de organizare: locale. zonale. pentru diferite topologii de reţea se utilizează diferite tipuri de dispozitive SDH. unde diferite VC se unesc într-un cadru STM-1 nou.dintre partea de linie şi cea de abonat Fig.separate. .5. permite uşor de a stabili legături între: . La toate cele patru nivele pot fi utilizate dispozitivele SDH. Multiplexorul legăturilor cross 8. Matricea de comutaţie în corespundere cu programa de comutaţie conectează modulele de intrare IM cu ieşirile corespunzătoare OM. Pentru a utiliza mai efectiv toate posibilităţile oferite de SDH. O astfel de metodă de organizare a aparatajului.8. Mai apoi multiplexorul MUX uneşte diferite semnale STM-1 şi formează cadrul STN-N.

Conexiunea centralelor. unde în majoritatea cazurilor este realizată topologia punct-punct. conexiunile între diferite centrale se dublează şi se direcţionează prin diferite căi de transmitere a semnalului.Fig. Multiplexoarele legăturilor cross pot fi utilizate la toate nivele. .5 Gbit/s (SLA4. Utilizarea SLA este bine venită la reţele de o lungime mare. Majoritatea reţelelor zonale se cosnrtuiesc pe baza topologiei inel.8. reprezentată în fig.6.87. Topologia inel Cerinţele înaintate faţă de reţelele zonale pot fi satisfăcute de reţelele cu topologie arbore şi stea. Reţelele sincrone Dispozitivele de linie sincrone SLA. Din această cauză. SLA16). care se construieşte de baza multiplexoarelor de intrare/ieşire ADM. deoarece anume la aceste nivel riscul de deteriorare a cablului şi ca urmare întreruperea legăturii este foarte mare. pot fi utilizate pentru vitezele de transmisiune 622 Mbit/s şi 2. formează un inel.

Fig. Inelul dublu Problema întreruperii legăturii în rezultatul ruperi cablului poate fi soluţionată prin formarea celui de al doilea inel.8. poate stabili legături cu oricare alta. Mai mult nu există necesitate în centrală nodală. va fi utilizat pentru stabilirea legăturii. Mai mult ca atât. care parte a semnalului STM-N (care time-slot). cu aceasta se transmite aceiaşi informaţie. fiecare centrală conectată în inel.Fig. Legătura în interiorul inelului se stabileşte pe calea informării centralei corespunzătoare.7. care se transmite în inel. Inelul dublu .8. are acces la un nivel mai înalt al reţelei. Inel ordinar Toate centralele au acces la orice informaţie. de aceea fiecare centrală. numai că în direcţie inversă.8.

fiecare centrală recepţionează şi transmite una şi aceiaşi informaţie din două direcţii (rezerva fierbinte). Inelul dublu rezervat Dacă o astfel de deteriorare. Conexiunea a două inele duble . Fig. aşa ca ruperea cablului. se restabileşte de către reţea de sine stătător. Astfel de topologii cu autorestabilire pot fi utilizate şi la reţelele de transmisiune de lungime mare. centralei îi rămâne doar de reconecteze traficul la calea de rezervă.8. atunci la rupere în linie. că întreaga capacitate de lucru a inelului să se păstreze. atunci o astfel de reţea se numeşte cu autorestabilire.Deoarece cu o astfel de configuraţie. Aceasta trebuie să se efectueze automat şi aşa de repede.9.8. Fig.10.

care în dependenţă de tip. Conectarea unidirecţională În cazul deteriorării numai a unei direcţii de transmisiune. unele complete ale multiplexorului. Traficul obişnuit Traficul obişnuit transmis prin canalele de rezervă . Traficul adăugător Traficul cu o prioritate mică. care în cazul unei situaţii de avarie poate fi neglijat. care trebuie luate în consideraţie la instalarea multiplexoarelor SDH. Conectarea bidirecţională La deteriorarea unei direcţii. sunt două aspecte importante. traficul adăugător se întrerupe şi dispozitivele utilizate se antrenează la traficul de bază. În cazul defecţiunilor.9 REZERVAREA 9. rezerva se activează numai pentru această direcţie 2. şi ca urmare şi scumpirea construcţiei reţelei. pot cuprinde aparatajul de transmisiune în întregime. 4.2 Definiţii 1. Se transmite pe canale sau cu ajutorul dispozitivelor destinate pentru rezervare.1 Generalităţi Fiabilitatea şi comoditatea de exploatare a reţelei de transmisiune. compartimentul de linie. Sub noţiunea de избыточность se înţelege necesitatea de rezervare a anumitor sectoare ale reţelei. reconectarea la calea de rezervă se îndeplineşte în ambele direcţii de transmisiune 3. 9. Cu părere de rău un factor de limitare pentru creşterea fiabilităţii reţelelor de transmisiune este избыточность.

are loc schimbul de protocoale între multiplexoare. La detectarea oricărui deranjament trebuie să fie transmis mesajul de avarie. iar resursele eliberate se utilizează pentru transmisiunea traficului de bază. Protocolarea În majoritatea cazurilor reconectării de rezervă. Monitorizarea Traficul trebuie în permanenţă verificat. în caz de deteriorare acest trafic se întrerupe. trebuie oare sistema să se întoarcă la starea iniţială (la calea de bază) după înlăturarea deranjamentului sau să rămână la rezervă. aceasta nu întotdeauna este posibilă. Toate ele sunt fiabile şi permit în întregime de a păstra traficul de rezervă la o deteriorare unitară. există diferite variante de realizare a lor: 1. Conectarea unidirecţională / bidirecţională . Posibilitatea transmisiunii traficului adăugător Canalele de transmisiune în exces pot fi completate cu trafic de o prioritate mai mică. 3. dar în cazul unei serii de deranjamente. 3.3 Rezervarea La rezervare. Aspecte importante a unei rezervări efective sunt: 1. Pentru unele metode de rezervă. Controlul Conectarea de rezervă trebuie să fie controlată în modul corespunzător. În scopuri de deservire trebuie să existe posibilitatea de conectare manuală a traficului. 2. în rezerva fierbinte întotdeauna se găsesc canale de transmisiune în exces şi în caz de avarie.9. Rezervare cu întoarcere / fără întoarcere Această operaţie oferă operatorului posibilitatea de alegere acea cale. traficul automat se reconectează de la linia de bază la cea de rezervă. Există câteva metode de rezervare. pentru ca orice erori şi situaţii de avarie în funcţionarea reţelei să fie detectate imediat 2. chiar şi în cazul lipsei deranjamentelor.

1 Analiza opţiunilor de rezervare Denumirea Rezervarea secţiei de multiplexare 1+1 MS 1+1 Protection Rezervarea secţiei de multiplexare 1:n MS 1:n Protection Inel împreună cu protecţia utilizată a secţiei de multiplexare MS Shared Protection Ring Inel cu protecţie dedicată a secţiei de multiplexare MS Dedicated Protection Ring Rezervarea subreţelei Path/Subnetwork Protection Funcţionarea Protocolul Transmisiunea traficului adăugător nu este posibil este posibil este posibil unidirecţională/bidirecţională în baiţii K1/K2 cu întoarcere / fără întoarcere unidirecţională/bidirecţională în baiţii K1/K2 cu întoarcere / fără întoarcere bidirecţională în baiţii K1/K2 cu întoarcere / fără întoarcere bidirecţională în baiţii K1/K2 cu întoarcere / fără întoarcere este posibil unidirecţională nu este necesitate cu întoarcere / fără întoarcere bidirecţională în baiţii K3/K4 cu întoarcere / fără întoarcere nu este posibil nu este posibil Rezervarea după schema 1:n . Următoarea tabelă ne oferă datele despre funcţiile de rezervare admisibile Tabelul 9.Această opţiune permite operatorului posibilitatea de soluţionare. în caz general. trebuie oare să aibă loc conectarea la rezervă în ambele direcţii sau numai în direcţia unde a fost observat deranjamentul.

2 Rezervarea 1:n Pentru un anumit număr de canale de lucru n (n = 1 . În această schemă de rezervare este posibil de a organiza transmisiunea traficului adăugător prin secţia de rezervă. .Fig. La cealaltă parte receptorul alege una din aceste linii – pe aceia unde calitatea transmisiunii este mai înaltă. 14). numai că în ordine inversă. Rezervarea după schema 1+1 Emiţătorul îndeplineşte dublarea traficului şi îl direcţionează pe două linii de transmisiune independente. se formează o secţie de rezervă cu acces egal a tuturor canalelor de lucru cu rezervă.9.. Rezervarea poate fi unidirecţională şi bidirecţională cu întoarcere şi fără întoarcere. Este necesar ca conectoarele la emisie şi recepţie să funcţioneze sincron..

însă care este accesibilă numai în cazul. Rezervarea poate fi atât unidirecţională. atât cu întoarcere cât şi fără întoarcere. Inelele cu protecţie separată (sau împreună utilizată). rezervarea se îndeplineşte cu ajutorul buclei traficului supus avariei la ambele terminale ale secţiei deteriorate. . utilizând volumul de rezervă pentru o astfel de redirecţionare a traficului. in care se observă profiluri ale traficului de acelaşi tip sau apropiate.3 şi 4 sunt destinate pentru scopuri de rezervare.9. La primul nivel. În caz de refuz a unei secţii de multiplexare a inelului. AU-4 nr. iar AU-4 nr. Deci. Rezervarea poate fi reversibilă/ireversibilă şi numai bidirecţională. În astfel de situaţii MSPRing poate da un câştig înalt în capacitatea de transmisiune în comparaţie cu alte scheme de rezervare. Avantajul constă într-o viteza mai mare de transmisiune.3 Rezervarea secţiei de multiplexare după schema 1+1 Inel împreună cu protecţia utilizată În regimul de rezervare MSPRing semnalul STM-N se divizează în volumul de lucru şi cel de rezervă la fiecare secţie de multiplexare. MSPRing este destinat pentru anexele inel. Fig. Conexiunea se stabileşte în ambele direcţii de transmisiune prin utilizarea unuia şi aceluiaşi segment ale inelului. cât şi bidirecţională.Transmisiunea traficului adăugător aici nu este posibilă. pot să conţină două sau patru fibre.1 şi 2 sunt ocupate cu trafic obişnuit. În inelul cu patru fibre. există două nivele de protecţie. pentru STM-18 avem 8 AU-4 (AUG) de lucru şi 8 de protecţie. pentru STM-4 – în fiecare secţie de multiplexare sunt două AU-4 (AUG) de lucru şi două de protecţie. dacă configuraţia reţelei nu se va reduce la topologia logică de tipul „stea”.

Fig. La defectarea traseului de lucru are loc conectarea automată la rezervă. de asemenea poate fi organizată prin intermediul a câtorva multiplexoare. Rezervarea SNCP. Criteriile după care are loc alegerea este: AIS. Exemplu de distribuire a traficului în inelul cu protecţie separată Rezervare traseu / subreţea La rezervarea traseului/subreţea se rezervează întregul trafic de transmisiune şi diferite sectoare separate între emiţător şi receptor.9. Receptorul prelucrează ambele VC şi alege unul din ele. Traficul se dublează şi se încarcă în containere separat. Întregul trafic rezervat se dublează şi se transmite la receptor cu ajutorul a două interfeţe independente pe diferite căi. Trebuie de diferenţiat două tipuri de rezervare: Rezervarea traseului. LOP. degradarea calităţi semnalului. dacă aceasta nu este posibili atunci se conectează bucla. În continuare aceste containere se transmit la unul şi acelaşi receptor prin căi diferite Protecţia subreţelei . în aşa mod noi obţinem două containere diferite cu acelaşi trafic.sistema încearcă să protejeze fiecare secţie a inelului cu rezervarea 1:1 proprie.4.

deoarece în ambele cazuri se rezervează traseul. În cazul rezervării bidirecţionale. . Fig. în aşa mod noi avem acelaşi VC. Flexibilitatea alegerii legăturilor de rezervă. Complexitate tehnică nu prea înaltă. 3.5 Rezervarea traseului/subreţelei Avantaje: 1. Posibilitatea de realizare pentru orice topologie a reţelei. Dezavantaje: 1. este necesar schimbul de protocoale. nu se face diferenţierea între aceste tipuri de protecţie.Traficul util se încarcă în container. şi mai apoi se dublează. Diferenţa între ele se efectuează numai în ETSI.9. 2. În unele surse din literatură. Cost relativ înalt din cauza unui număr mare de conectoare de rezervă. care se transmite prin căi diferite. În cel mai simplu caz o astfel de rezervare este unidirecţională şi fără întoarcere.

Rezervarea după schema 1+1. Pentru rezervarea traseului/subreţelei. Schimbul de protocoale Protocoalele transmise între multiplexoare se utilizează pentru verificarea procesului de conectare la rezervă. între două multiplexoare vecine poate fi dublat. . . Liniile de transmisiune sunt rezervate aşa ca 1+1 sau 1:1. De aceea circuitul este protejat de defecte.2. atât pe linie. Circuitul de linie În circuitul de linie. iar între ele – multiplexoare intrare/ieşire. multiplexoarele se unesc prin intermediul interfeţelor agregat.4 Topologii de reţea În acest paragraf sunt descrise diferite topologii de reţea. utilizate pentru rezervare. Pentru transmisiunea acestor protocoale sunt necesare anumite canale.Rezervarea inelului cu protecţie unificată. est necesar un protocol aparte. K4). Ei se utilizează pentru protocoalele următoarelor tipuri de rezervare: . cât şi la interfeţele agregat.Rezervarea inelului cu protecţie separată. Pentru a mări fiabilitatea.Rezervarea după schema 1:n. Din această cauză protocoalele de protecţie a traseului/subreţelei pot fi transmise numai în POH (baiţii K3. 9. . sunt terminale. Multiplexoarele la sfârşitul circuitelor. pentru fiecare VC. Însă într-un astfel de circuit nu este o protecţie contra ruperii . deoarece traficul de bază se transmite pe ambele căi concomitent. Lipsa posibilităţii de transmitere a traficului adăugător. numărul liniilor de transmisiune. K2. în SOH acestea sun baiţii K1.

Fiabilitatea celei de a doua variante este mai înaltă.tuturor cablurilor de linie între două multiplexoare sau ieşirea totală din funcţiune a unui oarecare multiplexor. Pentru realizarea variantei 2 multiplexorul. deoarece ea înlătură deranjamentele multiple. Fig. de asemenea trebuie să menţine rezervarea căilor pentru interfeţele agregat.6 Circuitul de linie a multiplexoarelor . 2.9. Conectoarele de rezervă sunt amplasate (şi se îndeplineşte reconectarea) numai la acele multiplexoare unde se extrage un traseul sau altul (fig.6). În circuitul de linie pot fi realizate următoarele variante de rezervare: 1. cu condiţia.9.7).9. Fiecare multiplexor. că pentru fiecare secţie a avut loc numai o avarie. Varianta 1 poate fi realizată la fiecare multiplexor care menţine rezervarea căilor pentru interfeţele tributare. prin care se transmite traseul rezervat este echipat cu un conector de rezervă (fig.

Fig.9.7 Rezervarea în circuitul multiplexoarelor Inelele Multiplexoarele ADM pot fi unite într-un inel (fig.9.8) între fiecare pereche de multiplexoare amplasate în inel, există diferite căi de transmisiune, din această cauză, pentru construcţia reţelelor cu o fiabilitate înalte este bine de utilizat topologia inel. Inelele pot fi construite din două sau patru fibre. Inelele care se întretaie Inelele pot fi unite între ele în aşa mod: 1. Liniile de conexiune se rezervează 2. Conexiunea rezervată poate fi îndeplinită independent, pentru ambele inele (fig.9.9) Două multiplexoare care deservesc o linei de conexiune, cu aceasta formează aşa numitul Nod de Serviciu. Este posibil de unit două multiplexoare şi linia de conexiune între ele într-un singur multiplexor.

Întretăierea inelelor poate fi organizată pentru toate tipurile de inele (fig.9.10, 9.11), de asemenea întretăierea inelelor este posibilă chiar şi între inelele de tipuri diferite. Restabilirea totală a traficului se garantează, numai în cazul dacă în fiecare inel şi în fiecare nod de serviciu a avut loc nu mai mult de o defecţiune.

Fig.9.8. Exemple de inele cu două şi patru linii de conexiune

Fig.9.9. Exemplu de rezervare a inelelor care se întretaie

10.Fig. Întretăierea a două inele cu rezervarea traseului .9.

11.Fig. Întretăierea a două inele cu protecţie separată .9.

posibilitatea de deconectare a unor funcţii separate. 1:n – n module de lucru : unul de rezervă. De asemenea trebuie să fie posibilitatea de localizat locul avariei. trebuie sistema să se întoarcă în starea iniţială. Controlul Rezervarea trebuie într-un oarecare mod controlată. orice avarie sau deranjament trebuie să fie imediat detectat 2. Este posibil de realizat scheme de rezervare: 1:1 .9.5 Rezervarea dispozitivelor Pentru protecţia dispozitivelor. Oricare defect trebuie semnalizat cu un mesaj de avarie. Tabelul următor dă o reprezentare despre procedurile admisibile de protecţie a dispozitivelor: . Modulele excesive trebuie să fie de acelaşi tip. Ele diferă una de alta prin următorii parametri: . Monitorizarea Controlul permanent a dispozitivelor. care în situaţii standarde se află în rezervă sau pot fi utilizate pentru transmisiunea traficului neprioritar. ca şi cele de rezervă. multiplexoarele se echipează cu module adăugătoare (excesive).Rezervarea reversibilă/ireversibilă Această operaţie oferă operatorului alegerea.unul de lucru : unul de rezervă. după înlăturarea defecţiunii sau nu. chiar şi în lipsa unei avarii. Majoritatea procedurilor de protecţie a dispozitivelor propun câteva variante. Cele mai importante aspecte ale unei rezervări efective a dispozitivelor sunt: 1. Conectarea rezervă Trebuie să fie posibilitatea de activare/dezactivare a funcţiilor dispozitivelor adăugătoare prin anumite conectoare de rezervă 3.

2 Enumerarea funcţiilor accesibile pentru protecţia dispozitivelor Denumirea Rezervarea dispozitivelor 2+1 Equipment Protection 2+1 Rezervarea dispozitivelor 1+1 Equipment Protection 1+1 Rezervarea dispozitivelor 1:1 Equipment Protection 1:1 Rezervarea dispozitivelor 1:n Equipment Protection 1:n Funcţionarea Cu întroarcere/fără întoarcere Cu întroarcere/fără întoarcere Cu întroarcere/fără întoarcere .Tabelul 9.

E4 EB (Errored Block) ES (Errored Second) . E2.LISTA ABREVIERILOR AIS (Alarm Indication Signal) ADM (Add/Drop) AP (Access Point) APId (Access Point Identifier) APS (Automatic Protection Switching) ATM (Asynchronous Transfer Mode) AU (Administrative Unit) AU AIS (Administrative Unit Alarm Indication Signal) AUG (Administrative Unit Group) AU LOP (Administrative Unit Loss Of Pointer) AU PTR (Administrative Unit Pointer) BBE (Background Block Error Ratio) BIP (Bit Interleaved Parity) C (Container) C-11 (Container of level 11) C-12 (Container of level 12) C-2 (Container of level 2) C-31 (Container of level 31) C-32 (Container of level 32) C-4 (Container of level 4) CMISE (Common Management Information Service Element) CP (Connection Point) DCC (Data Communication Channel) DQDB (Distributed Queue Dual Bus) DXC (Digital Cross-Connect) E1. E3.

ESR (Errored Second Ratio) FDDI (Fibre Distributed Data Interface) 4F DP RING (4 Fibre Dedicated Protection Ring) 2F SP RING (2 Fiber Shared Protection Ring) .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful