Un străjer din Soare, cu o veste mare Pentru-un brav popor, ce-a fost nemuritor, Ce vine din Carpaţi, sîntem cu toţii

fraţi: În taină zămisliţi, pe munte să suiţi, Să fiţi cu toţi uniţi! Vin vremuri peste voi Cu gheare de ciocoi, trei zile-ntunecate, În praf şi în noroi, Pămîntul se va zbate S-aveţi cu voi de toate, În peşteri să trăiţi, focul să-l păziţi, La soare nu priviţi, ca să nu fiţi orbiţi, Pămîntul şi tot Cerul cu răul vor lupta, Voi staţi în Adevăr, căci vom cîştiga Lumina-i printre voi, e timpul să aflaţi, Nu credeţi în străini, că deveniţi argaţi; Dinspre vest, un foc din apă va ieşi, Apa de băut o va otrăvi, mult pămînt şi lume El va înghiţi, marea se va mări, Uscat puţin va fi, oi – în munţi luaţi, Flămînzi să nu umblaţi; Va fi o iarnă mare, cum nu s-a mai văzut, Trei zile şi trei nopţi în beznă o să trăiţi Toţi fraţii dintr-un sînge de veacuri au grăit În zile mari de cumpănă, pe Zalmoxe să-l cinstiţi Luna şi cu Soarele pe Cer s-or întîlni Şi o lume nouă ei vor zămisli,

Viaţa pe Pămînt nu se va opri, Seminţele pămîntului la dos să le păstraţi, Pămînt, în saci cu voi, în peşteri să luaţi, Lîna de la oi în foc nu aruncaţi, Timpul e aproape, la semne vă uitaţi; Soarele cel sfînt în ajutor chemaţi, În luna mai, din vale, în munţi vă ridicaţi Şi multe animale cu voi să vă luaţi Mulţi o să vă spună că nu va fi nimic, Căci au un gînd ascuns: cu toţii să pieriţi, Potop nu va mai fi, lumea bună va trăi Iar cei răi singuri se vor nimici, Religiile false se vor prăbuşi Şi lumea-n alb şi negru se va împărţi; În deşert, război va izbucni Multă lume se va prăpădi; Vom trece toţi prin foc, să fim iar la un loc Dinspre Răsărit, un suflet mare a venit, Pe cei aleşi îi va trezi şi de răul ce se-abate El pe toţi ne va feri; Soarele va răsări şi Dumnezeu din nou va fi; Zece ani vor fi de mare încercare Pe urmă, toţi vom fi nemuritori sub Soare!