31742698 Drept Constitutional Si Organizarea Politico Etatica a Romaniei

CAPITOLUL I

TEORIA CONSTITUŢIEI

1.1. NOŢIUNEA DE CONSTITUŢIE. PREMISELE APARIŢIEI CONSTITUŢIONALISMULUI1 Cuvântul „constituţie” îşi are originea în latinescul constitutio, care înseamnă „aşezare cu temei”, „starea unui lucru”. În perioada imperiului roman cuvântul „constitutio” a fost utilizat pentru a desemna legile care emanau de la împărat, chiar dacă ele nu se refereau la organizarea şi funcţionarea statului. În perioada evului mediu, termenul constitutio desemna anumite reguli monahale. Abia în secolul al XVIII-lea, termenul „constituţie” începe să fie utilizat întrun sens apropiat celui care îi este atribuit azi, respectiv acele legi care, reglementând organizarea şi funcţionarea statului, limitau puterea monarhului şi garantau anumite drepturi şi libertăţi fundamentale individului. Este vorba de o concepţie asupra noţiunii de constituţie, care ţine seama exclusiv de conţinutul normelor ei. Treptat, s-a format convingerea că numai o constituţie scrisă, prin precizia şi claritatea ei, putea fi o armă de luptă eficace împotriva abuzurilor puterii absolutiste, afirmându-se tot mai pregnant, necesitatea unei constituţii rigide şi asigurarea supremaţiei ei faţă de orice altă normă juridică.

A se vedea în detaliu Tudor Drăganu, Drept constituţional şi instituţii politice – tratat elementar, vol. I, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2000, p. 7-31; Ioan Muraru, Elena Simina Tănăsescu, Drept constituţional şi instituţii politice, vol. I, Editura All Beck, 2005, p. 40.
1

1

Constituţia poate fi definită ca fiind legea fundamentală a unui stat, adică legea cu forţă juridică superioară tuturor celorlalte legi care reglementează în mod sistematic atât principalele structuri social-economice, cât şi cele ale organizării şi funcţionării statului, garantează drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor şi stabileşte îndatoririle corespunzătoare acestor drepturi. Prima constituţie, în sensul modern al acestui cuvânt, a apărut în Anglia şi constă într-un ansamblu de obiceiuri juridice şi dintr-un număr de acte scrise, care pot fi însă modificate prin legi ordinare. Printre actele scrise care se consideră că stau şi astăzi la baza constituţiei engleze se numără: Magna Charta Libertatum din 1215 – document prin care regele a confirmat privilegiile marilor feudali, făcând şi unele concesii în folosul păturilor bogate orăşeneşti. Din perspectiva dezvoltării constituţionalismului englez, documentul este important prin prevederea cuprinsă în articolul 14, pe baza căruia a fost organizat Marele Consiliu al Regatului, organism alcătuit din arhiepiscopi, episcopi, conţi şi baroni. Acest consiliu, lărgit apoi (1265) cu reprezentanţi ai oraşelor şi cavalerilor din comitate, constituit forma embrionară din care s-a format Parlamentul englez modern, cu cele două camere ale sale (Camera Comunelor şi Camera Lorzilor), devenit, începând cu anul 1295, o instituţie permanentă. Petiţia drepturilor din 1628 - a stabilit garanţii împotriva perceperii de impozite fără aprobarea Parlamentului, a arestărilor şi a confiscărilor de bunuri fără respectarea procedurii de judecată normală. Habeas Corpus din 1679, prin care s-a încredinţat tribunalelor controlul asupra reţinerii şi arestării cetăţenilor. În conformitate cu Habeas Corpus, la cererea arestatului sau a oricărei alte persoane, tribunalul este obligat să emită un mandat de aducere a arestatului, putând hotărî ca urmare fie retrimiterea lui la închisoare, fie punerea lui în libertate cu sau fără cauţiune. Bill-ul drepturilor din 1689. Prin acest act a fost declarată ilegală orice preluare de bani pentru coroană sau pentru folosul ei pentru o altă perioadă de timp şi în alte condiţii decât cele stabilite de parlament. Ca urmare a punerii în practic a prevederilor acestui document, Parlamentul englez a ajuns în situaţia de a fi convocat regulat. 2

-

reformele electorale din 1832, 1867, 1884 şi 1918, „Parliaments Acts” din 1911 şi 1949, care au diminuat rolul Camerei Lorzilor. Modelul constituţionalismului britanic a fost utilizat şi în alte state din Europa,

şi chiar în coloniile engleze din America de Nord. Doctrina şi, mai ales practica constituţională americană, şi-au pus amprenta asupra dezvoltării constituţionalismului modern, prin următoarele: au fost adoptate pentru prima dată în istorie constituţii scrise sistematice (iniţial ale statelor americane, apoi Constituţia federală), având ca obiect reglementarea, omului. practica americană a consacrat pentru prima dată ideea că adoptarea constituţiilor trebuie să fie opera unor „convenţii”, adică a unor adunări anume alese în acest scop, precum şi corolarul ei, în sensul căruia nici revizuirea unei asemenea constituţii nu poate fi făcută decât tot de o asemenea convenţie. fiind opera unor adunări constituante, constituţiile sunt investite cu o forţă juridică superioară legilor ordinare, care trebuie să le fie conforme. supunerea constituţiei aprobării prin referendum constituţiile americane au proclamat principiul că orice putere îşi are originea în voinţa populară, care singură o legitimează. prin intermediul constituţiilor americane s-a pus pentru prima dată în practică şi a fost ridicată la rang de principiu constituţional teoria separaţiei puterilor în stat. într-o ordine raţională, a organizării şi funcţionării principalelor organe ale statului, precum şi garantarea drepturilor înnăscute ale

1.2. CLASIFICAREA CONSTITUŢIILOR În mod obişnuit, Constituţiile se clasifică în 1. constituţii cutumiare şi 2. constituţii scrise

3

sunt considerate totuşi obligatorii. vechile obiceiuri juridice sunt cunoscute sub denumirea de „common law” şi reprezintă o parte importantă (partea nescrisă.Normele constituţionale pot fi sistematizate fie într-un act unic fundamental. întrucât sunt expresia convingerii unei colectivităţi umane că răspund sentimentului uman de justiţie. rezultate dintro practică socială îndelungată şi constantă şi care. 2. În sistemul constituţional britanic. care în totalitatea lor formează constituţia. deşi nu emană de la organele statului competente să legifereze. 3. CONSTITUŢIILE CUTUMIARE Constituţiile cutumiare (nescrise) sunt formate dintr-un ansamblu de obiceiuri juridice (cutume) şi un anumit număr de acte elaborate şi emise de organele de stat învestite cu competenţă legislativă. fie în mai multe acte fundamentale în formă scrisă sau într-un sistem de norme scrise şi nescrise (cutumiare). Nu trebuie confundate cu simplele uzanţe sau uzuri care sunt practici (tradiţii) lipsite de semnificaţie juridică. trebuie să se impună în conştiinţa unui grup social ca regulă de conduită obligatorie. Pentru ca un uz sau uzanţă să se transforme în obicei juridic (cutumă) trebuie să fie îndeplinite următoarele condiţii: 1. CONSTITUŢII SCRISE Constituţiile scrise sunt constituţiile care apar sub forma unui text unitar şi sistematic. Israel. cutumiară) a Constituţiei britanice. neîntreruptă de practici contrare. este necesar să se formeze o practică îndelungată constantă. Noua Zeelandă. mai întâlnim constituţii cutumiare în Marea Britanie. realizând un tot unitar. 4 . Azi. este necesar ca uzul să se aplice un timp suficient de lung pentru a nu apărea ca un simplu fapt întâmplător. Obiceiurile juridice (cutumele) sunt reguli de conduită socială.

2. 146 lit. În sistemul nostru constituţional. 150 alin. conform proceduri legislative obişnuite.000 de semnături. la propunerea Guvernul.000 de cetăţeni cu drept de vot. cel puţin 500. procedura adoptării unei asemenea legi prezintă unele aspecte deosebite faţă de procedura legislativă obişnuită. deoarece normele constituţionale au aceeaşi forţă juridică cu a legilor obişnuite. se împart în: constituţii flexibile (suple) constituţii rigide Constituţiile flexibile (suple) se caracterizează prin faptul că pot fi modificate relativ uşor. poate fi modificat doar după o procedură specială şi mai dificilă decât cea prevăzută pentru modificarea legilor obişnuite. 1 din Constituţie. datorită forţei juridice supreme. În cazul în care există deosebiri între textele adoptate de cele două Camere. Constituţiile rigide sunt acele constituţii a căror conţinut. au drept de iniţiativă privind revizuirea Constituţiei numai: Preşedintele României. conform art. Organul competent să adopte legea de revizuire şi procedura dezbaterii ei. Condiţii speciale de exercitare a iniţiativei de revizuire a Constituţiei Conform art.În funcţie de posibilitatea de modificare a lor. a din Constituţie. Procedee de realizare a rigidităţii constituţionale: 1. legea de revizuire se supune dezbaterii şi votului în şedinţa comună 5 . care să provină din cel puţin ½ din judeţele ţării şi din fiecare din aceste judeţe sau din municipiul Bucureşti. Dacă procedura medierii eşuează. Proiectul sau propunerea de revizuire a Constituţiei se supune din oficiu controlul de constituţionalitate al Curţii Constituţionale. cel puţin 20. organul să adopte o lege de revizuire este tot Parlamentul dar. în vederea asigurării protecţiei şi stabilităţii Constituţiei. Legea de revizuire de adoptă în Camera Deputaţilor şi în Senat cu o majoritate de cel puţin 2/3 din numărul membrilor fiecărei Camere (majoritate calificată). cel puţin ¼ din numărul deputaţilor sau al senatorilor. legea se trimite comisie de mediere (comisie comună a celor două Camere).

Statutul 3. unde. 4.3. a stării de urgenţă sau în timp de război.  integritatea teritoriului. următoarele dispoziţii nu pot face obiectul unei revizuiri:  caracterul naţional. CLASIFICAREA CLASICĂ A CONSTITUŢIILOR Are în vedere criteriul cronologic. Pactul 4. organizat în acest scop. Astfel. pentru a fi adoptată. este nevoie de votul a cel puţin 3/4 din numărul total al parlamentarilor. 3. legea de revizuire trebuie aprobată prin referendum. 1. Carta concedată 2. art. Pentru a fi adoptată definitiv. Dispoziţii constituţionale declarate nerevizuibile Conform art. 151 alin. există: 1.  forma republicană de guvernământ.a celor două Camere a Parlamentului. Obligativitatea de a supune legea de revizuire referendumului.  independenţa justiţiei. în cel mult 30 de zile de la data adoptării ei de către Parlament. Convenţia 6 .  pluralismul politic. De asemenea. 152 reglementează şi alte condiţionări ale revizuirii Constituţiei:  prin revizuire nu pot fi suprimate drepturi şi libertăţi fundamentale ale cetăţenilor sau garanţii ale acestora  Constituţia nu poate fi revizuită pe durata stării de asediu. Legea de revizuire nu se supune promulgării.  limba oficială. independent. 1. al apariţiei diferitelor forme. unitar şi indivizibil al statului.

4.1. Este considerată un act de capitulare a monarhului faţă de forţele sociale progresiste în ascensiune. Convenţia este constituţia adoptată de o adunare reprezentativă a corpului electoral aleasă anume în acest scop. aparent. ca formă. constrâns de împrejurări (presiuni din partea unor factori politici sau sociali). 7 . Pactul este o consecinţa unui compromis între monarh şi adunarea sau adunările reprezentative ale forţelor sociale progresiste în ascensiune. tot o cartă concedată. Statutul dezvoltător al Convenţiei de la Paris din 2 mai 1864 a lui Alexandru Ioan Cuza. 3. Statutul este. pe poziţii egale (de exemplu. în realitate. 2. care din proprie iniţiativă în aparenţă. Constituţia României din 1938). fără să fie necesar concursul vreunui alt organ de stat. Constituţia României din 1866 şi Constituţia României din 1923). deosebindu-se de aceasta prin adoptarea lui pe cale plebiscitară (de exemplu. cele două părţi fiind. dar. recunoaşte anumite drepturi fundamentale cetăţeneşti şi îşi autolimitează prerogativele prin constituirea unei adunări reprezentative căreia i se conferă atribuţii de legiferare şi stabileşte organizarea unei justiţii independente. Carta concedată se caracterizează prin faptul că este o emanaţie juridică exclusiv a puterii absolute a monarhului.

2. Ulterior. 2 8 .1. a fost înfiinţată o catedră de drept constituţional la Paris. Primul pas a fost făcut. APARIŢIA ŞI DEZVOLTAREA DISCIPLINEI DREPTULUI CONSTITUŢIONAL Noţiunea de „drept constituţional” a părut la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi trebuie legată de apariţia necesităţii de a studia sistematic Constituţiile scrise apărute. ulterior de „drept constituţional” şi apoi de „drept constituţional şi instituţii politice”. Drept constituţional şi instituţii politice – tratat elementar. titular fiind Giuseppe Campagnoni de Luzo. La începutul secolului XIX. la Ferrara. studierea conceptelor specifice dreptului constituţional s-a făcut pentru început sub denumirea de „drept public”.31-39. vol. p. În Ţările Române.Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei CAPITOLUL II DREPTUL CONSTITUŢIONAL CA DISCIPLINĂ ŞTIINŢIFICĂ2 2. a fost înlocuită cu denumirea de „Drept constituţional şi instituţii politice”. în 1834. Italia a fost înfiinţată prima catedră de drept constituţional.2. OBIECTUL DE CERCETARE. când în anul 1796. denumirea de „drept constituţional”. apariţia şi susţinerea unor cursuri în cadrul facultăţilor de specialitate. Dezvoltarea disciplinei „Dreptului constituţional” în România a fost marcată de elaborarea. considerată a nu mai fi suficient de cuprinzătoare. METODE DE CERCETARE A se vedea în detaliu Tudor Drăganu. I.

raporturile dintre acestea.Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei Dreptul constituţional. Metodele de cercetare utilizate în principal sunt: 1. fără o cunoaştere şi înţelegere a aspectelor economice. îmbinarea metodelor tradiţionale (exegetică şi analitică-sintetică) cu metode moderne sociologice. argumentele logice (argumentul „a pari”. sinteza. metoda analitică-sintetică – constă în analizarea diferitelor norme juridice în vigoare. S-a argumentat că nu este posibilă o înţelegere a fenomenului juridic al statului. 3. are un obiect propriu de cercetare şi metode ştiinţifice specifice. „a fortiori” etc. „per a contrario”. 2. Se folosesc procedee ale logicii formale. deducţia. fundamentale. Urmează cercetarea comparativă a acestora. Mai exact. 2. Analiza modernă a aspectelor specifice Dreptului constituţional presupune atât o analiză pur juridică (oferită de metodele tradiţionale). Metodele de cercetare. Se utilizează mijloace specifice logicii: analogia. în scopul de a găsi principiile juridice care stau la baza lor. pentru a putea sintetiza o serie de principii superioare. cât şi o analiză de natură sociologică şi politică. obiectul de cercetare al dreptului constituţional se referă la regulile privind forma de stat. precum şi a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale oamenilor. DREPTUL CONSTITUŢIONAL CA RAMURĂ DE DREPT 9 . organizarea şi funcţionarea Parlamentului şi a celorlalte organe ale statului. ca orice ştiinţă. metoda exegetică – constă în utilizarea interpretării gramaticale şi logice. precum: analiza. sociale şi politice sau a convingerilor sau mentalităţilor membrilor societăţii. Obiectul principal de cercetare al disciplinei Dreptului constituţional îl reprezintă Constituţia.). în scopul stabilirii înţelesului diferitelor texte de lege. forma de guvernământ. inducţia.3.

Tratatele şi convenţiile internaţionale – pentru a fi izvoare ale dreptului constituţional trebuie să fie de aplicaţie directă. convenţiile încheiate între state privind cetăţenia). Constituţia – este principalul izvor de drept constituţional 2. Legea privind cetăţenia română. Elena Simina Tănăsescu. Nu toate izvoarele de drept sunt şi izvoare ale dreptului constituţional. I. vol. menţinerii şi exercitării puterii publice (de exemplu. A se vedea Ioan Muraru. 3 10 . şi este definit ca ansamblul normelor juridice care reglementează forma de stat. Legile constituţionale – sunt legile de revizuire a Constituţiei 3. Izvoarele formale ale dreptului constituţional Este izvor formal de drept forma de exprimare a normei juridice edictate de stat. 4.Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei Dreptul constituţional este o ramură a dreptului public. Legile – sunt izvoare ale dreptului constituţional numai acele legi care reglementează relaţii sociale fundamentale care apar în procesul instaurării. să fie ratificate conform dispoziţiilor legale. Regulamentele de organizare şi funcţionarea a celor două Camere ale Parlamentului 5. Ordonanţele guvernamentale – sunt izvoare ale dreptului constituţional în aceleaşi condiţii ca şi legea 6. raporturile dintre acestea.). p. ci numai acelea care îndeplinesc două condiţii: îmbracă forma normelor juridice emise de organele reprezentative ale statului. nemijlocită. Legea electorală etc. Izvoarele dreptului constituţionale3: 1. precum şi a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale oamenilor şi orice alte aspecte prevăzute prin însuşi textul Constituţiei. normele juridice să reglementeze relaţii sociale fundamentale ce apar în procesul instaurării. 30-31. forma de guvernământ. menţinerii şi exercitării puterii publice. organizarea şi funcţionarea Parlamentului şi a celorlalte organe ale statului. să cuprindă reglementări specifice dreptului constituţional (de exemplu. Drept constituţional şi instituţii politice.

7 A se vedea Cristian Ionescu. p. Apariţia statului este un proces îndelungat şi complex.Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei CAPITOLUL III TEORIA STATULUI 3. 40. Trata de drept constituţional contemporan. apartenenţa conferindu-i anumite drepturi şi obligaţii4. Trata de drept constituţional contemporan. Elena Simina Tănăsescu. 39. Editura All Beck.în lucrarea „Principele” de către Nicolo Machiavelli. 5 A se vedea Cristian Ionescu. 42. 6 A se vedea Cristian Ionescu. Ulterior a căpătat şi o semnificaţie juridică şi desemna situaţia juridică a unei persoane care face parte dintr-o comunitate cu care are în comun un set de valori. 4 11 . lucrare care începe cu „toate statele. 2006. Când termenul „status” a început să fie utilizat în expresii precum „status rei romane” şi „status rei publicae” (situaţia conducerii vieţii publice5) a dobândit şi o semnificaţie politică.1. 48-57. p. cu sensul de stare a unui lucru. Drept constituţional şi instituţii politice. p. II. vol. p. independentă de persoanele care ocupă poziţiile supreme şi care exercită puterea suverană . Aspecte7 care au contribuit la apariţia şi formarea statului: A se vedea Ioan Muraru. Bucureşti. APARIŢIA ŞI EVOLUŢIA CONCEPTULUI DE STAT Termenul „stat” îşi are originea în latinescul „status”. Se consideră că termenul „stat” a fost utilizat pentru prima dată într-o accepţiune modernă – formă de organizare a unei populaţii aşezată pe un anumit teritoriu şi cu o structură instituţionalizată. toate stăpânirile care au avut şi au autoritate asupra oamenilor au fost şi sunt sau republici sau principate”6. Trata de drept constituţional contemporan. 2003.

I. ci a unei entităţi distincte. şi-a asumat rolul de conducător al unui sistem de organizare şi disciplinare socială (bazat pe supunerea spirituală a populaţiilor creştine). gestionare financiară şi armată. ca urmare a efortului bisericii de a-şi menţine supremaţia într-o Europă divizată între Vest şi Imperiul Roman de Răsărit. 8 12 . Drept constituţional şi instituţii politice – tratat elementar. s-au intensificat alianţele în Europa Occidentală. acţiunea de guvernare este delimitată tot mai clar de persoanele care guvernează sau în numele căreia se guvernează. 114. fundamentată pe ideea acceptării şi subordonării unei ordini legale sau cutumiare care supravieţuieşte indivizilor care o deţin şi o exercită la un moment dat8. 118. teritoriul nu a mai fost considerat proprietatea privată a unei persoane (monarhul). stratificarea socială tot mai accentuată dintre aristocraţie şi burghezie şi apariţia „stărilor” ca forme de organizare socială apariţia adunărilor reprezentative. p. vol. ceea ce a permis apariţia marelui imperiu a lui Carol cel Mare. accentuarea diferenţelor dintre guvernanţi şi cei guvernaţi până la apariţia unui raport de subordonare fundamentarea legitimităţii absolute a monarhului şi impunerea conducerii centralizate A se vedea Tudor Drăganu. p. apoi stat9. I. numită la început coroană. rolul jucat de biserică în conservarea valorilor culturale eleno-romane şi prin faptul că. Drept constituţional şi instituţii politice – tratat elementar.Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei apariţia necesităţii unei autorităţi politice (conducere) în cadrul unei societăţi. 9 A se vedea Tudor Drăganu. vol. apariţia raporturilor de vasalitate (prestarea unor servicii de către vasal seniorului în schimbul unei feude). o dată cu căderea Imperiului Roman de Apus. structură susţinută prin administrare.

p. Trata de drept constituţional contemporan. DEFINIŢIA STATULUI Statul este o instituţie având ca suport o grupare de oameni aşezată pe un anumit teritoriu delimitat. Alte definiţii date statului: • statul este forma instituţionalizată de organizare politică a unei colectivităţi umane constituite istoric şi localizate geografic pe un anumit teritoriu. p. vol. este natura specifică a activităţii desfăşurate (legislativă. 10 13 . deţinând în virtutea suveranităţii poporului şi ca expresie a voinţei acestuia. 116. Ceea ce deosebeşte statul de alte instituţii. exprimă şi apără interesele fundamentale ale statului şi ale naţiunii şi impune voinţa acestora ca voinţă generalobligatorie12. 67. A se vedea Tudor Drăganu. vol. Drept constituţional şi instituţii politice – tratat elementar. executivă şi jurisdicţională) şi capacitate de a-şi determina propria competenţă. capabilă de a-şi determina singură propria competenţă şi organizată în vederea exercitării unor activităţi care pot fi grupate în funcţiile: legislativă. Caracterul instituţionalizat al statului rezultă din faptul că statul este o organizaţie umană ce are la bază un ansamblu de reguli de drept (norme juridice). 11 A se vedea Tudor Drăganu.2. executivă şi jurisdicţională10. I. în care un grup de indivizi. p. 12 A se vedea Cristian Ionescu. numită şi suveranitate11. ori ilegitim. în absenţa oricărei intervenţii a vreunei autorităţi superioare. Drept constituţional şi instituţii politice – tratat elementar. organizaţie în cadrul căreia se desfăşoară activităţi în vederea realizării unor scopuri sociale generale şi determinate. 116. I. 3. prerogativele şi instrumentele exercitării autorităţii publice.Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei apariţia şi afirmarea unor teorii privind originea populară a suveranităţii puterii poporului procesul de formare a naţiunilor şi conturarea sentimentului naţional. ale elaborării şi aplicării normelor de convieţuire socială.

44. • statul este principala organizaţie politică a societăţii. cea ce presupune un aparat de instituţii care îi permite să comande şi să acţioneze14. PERSONALITATEA JURIDICĂ (MORALĂ )A STATULUI Încă de la început. Drept constituţional şi instituţii politice. situată pe un teritoriu şi supusă unei autorităţi suverane. 77. Politică. cu o populaţie proprie şi o putere instituţionalizată. p. 2004. justiţie. Elena Simina Tănăsescu. A se vedea Ioan Muraru. Teoria generală a dreptului. 16 Poate fi numită şi personalitate morală. 3. având menirea să promoveze şi garanteze interesele generale ale societăţii15. 14 A se vedea Ioan Alexandru. Bucureşti. • stat desemnează o colectivitate umană. 13 14 . Bucureşti. vol. Editura All Beck. constituită pe un teritoriu delimitat. în vederea îndeplinirii voinţei deţinătorului acestei puteri. un teritoriu şi o putere de stat liantul dintre cele trei elemente: guvernarea (o acţiune de conducere socială prin impunerea unor reguli generale) structura organizatorică un scop: satisfacerea unor interese generale ale unei comunităţi de oameni. II. dat fiind faptul că iniţial a fost utilizat termenul de persoană morală pentru ceea ce în prezent numim persoană juridică. statul a fost considerat titular a unor drepturi subiective şi obligaţii corelative. se pot sesiza câteva „permanenţe”: existenţa celor trei elemente: o populaţie. 1999. adică poporul13.Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei • statul se defineşte ca o modalitate de organizare a puterii politice sub forma puterii de stat.3. 15 A se vedea Dumitru Mazilu. Editura All Beck. ceea ce presupune acceptarea idei că statul este o persoană juridică având personalitate juridică16. Indiferent de varietatea definiţiilor. p. 42. administraţie. p.

Au fost elaborate mai multe terorii18 care au încercat să justifice sau să nege existenţa personalităţii juridice (morale) a statului. distinctă şi proprie persoanei juridice. II. se datorează unei ficţiuni (necesare). 18 Conform prezentării pe larg. ceea ce îi permite acesteia să dobândească drepturi subiective şi obligaţii corelative în cadrul unor raporturi juridice. Teoria personalităţii morale realitate naturală – conform acestei teorii. 299. Teoriile care neagă personalitatea juridică a statului susţin că statul nu are personalitate juridică deoarece nu are voinţă proprie. Contopirea voinţelor individuale dă naştere unei noi voinţe. vol. Teoria generală a dreptului. III. adică persoanele fizice au voinţă proprie. aşa cum nu există nici conceptul de drepturi subiective.Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei Prin personalitate juridică17 se înţelege aptitudinea de a avea calitatea de subiect de drept de sine stătător şi de a putea încheie în nume propriu acte juridice în cadrul unor raporturi juridice pentru dobândirea unor drepturi subiective şi asumarea unor obligaţii corelative. I. p. 121-126. Teoria personalităţii morale realitate juridică – promovează ideea că personalitatea juridică este o creaţie a legii. o entitate organizatorică lipsită de voinţă proprie şi acţionând prin intermediul voinţelor agenţilor săi. iar faptul că persoanele juridice (deci şi statul) sunt considerate persoane şi sunt titulare de drepturi subiective şi îşi pot asuma obligaţii juridice în cadrul unor raporturi juridice. Teoria ficţiunii – conform acestei teorii numai indivizii. necesară pentru a oferi posibilitatea de a dobândi drepturi subiective şi obligaţii corelative. în Tudor Drăganu. Singura realitate este faptul că viaţa socială dă naştere unor reguli de conduită care. Drept constituţional şi instituţii politice – tratat elementar. la fel ca în cazul persoanelor cărora. p. dacă nu sunt respectate provoacă o reacţie colectivă organizată în scopul restabilirii ordinii de drept. IV. 17 15 . un patrimoniu propriu afectat desfăşurării unei activităţi specifice şi un scop conform cu interesul general – a se vedea Dumitru Mazilu. I. persoanele juridice au o voinţă proprie care este suma voinţelor indivizilor care compun fiecare persoană juridică. deşi statul nu le recunoaşte o voinţă Personalitatea juridică presupune existenţa a trei elemente: organizare de sine stătătoare.

fac parte din populaţie toţi indivizii supuşi legislaţiei statului respectiv: cetăţenii statului. puterea de stat. de religie. dobândeşte drepturi subiective şi obligaţii corelative întrând în raporturi juridice prin intermediul persoanelor fizice (agenţii statului). 19 16 . Astfel. deşi între cele trei concepte există o anumită conectivitate. de limbă. Astfel. 3. Astfel printr-un procedeu tehnico-juridic. în cazul minorilor sau a persoanelor lipsite de capacitate reprezentate în raporturi juridice de reprezentanţii lor legali sau mandatari). apare evident faptul că populaţia nu trebuie confundată cu naţiunea. o entitate de sine stătătoare. A se vedea Ion Deleanu. p. de factură psihică. de tradiţii şi de idealuri. teritoriul 3.4. de viaţă. ELEMENTELE STATULUI Se consideră că existenţa unui stat depinde de existenţa cumulativă a trei elemente fundamentale: 1. POPULAŢIA Populaţia reprezintă comunitatea umană aşezată pe teritoriul unui stat şi asupra căreia statul îşi exercită autoritatea.Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei proprie. populaţia 2. nici cu poporul. Editura Servo-Sat. de cultură. 263. Naţiunea este definită ca fiind acea comunitatea umană omogenă. perenă şi distinctă de alte colectivităţi. 2003. statul. distinctă de indivizii ce compun colectivitatea ce stă la bază lui. care are la bază comunitatea de origine etnică. la care se adaugă un trecut istoric şi mai ales voinţă de a fi împreună19. rezultată în urma unui proces istoric complex şi îndelungat. cetăţenii străini şi apatrizii aflaţi la un moment dat pe teritoriul statului respectiv. Instituţii şi proceduri constituţionale – în dreptul comparat şi în dreptul român. le recunoaşte şi asigură posibilitatea de a dobândi drepturi subiective şi obligaţii corelative (de exemplu. Arad.

dar mai presus de ea. Introducere în dreptul constituţional. şi constituită. p. astfel Constituţia României caracterizează statul român ca fiind un stat naţional. navele şi aeronavele aflate sub pavilionul statului. platoul continental. 2006. TERIRORIUL Teritoriul este definit ca fiind acea parte din globul pământesc asupra căreia statul îşi exercită suveranitatea22. subsol.a se vedea Mihai-Constantin Eremia. Spaţiul acvatic este alcătuit din apele râurilor. 11.Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei Naţiunea este ceea ce dă caracteristică fundamentală a unui stat. apele porturilor. statul având dreptul de a dispune de el deplin şi exclusiv. Solul este porţiunea de uscat care oferă cadrul de desfăşurare a activităţii umane. lacurilor. p. 50. p. 262 . indiferent de naţionalitate. Daniela Mihai Dragnea. II. Delimitarea teritoriului se face prin stabilirea frontierelor statului. cea română. Editura Hamangiu. principiu ce stă la baza recunoaşterii existenţei minorităţilor naţionale. teritoriul poate fi definit şi ca „spaţiul” asupra căruia se exercită suveranitatea naţională . Instituţii şi proceduri constituţionale – în dreptul comparat şi în dreptul român.naţiunea este mai restrânsă decât populaţia. Subsolul este alcătuit din stratul aflat imediat dedesubtul solului şi al spaţiului acvatic. ca suport demografic al statului21. 21 A se vedea Ion Deleanu. Noţiunea de popor are în vedere suma tuturor indivizilor care există la un moment dat pe teritoriul unui stat. fără nici o îngrădire juridică internaţională. Se consideră ca făcând parte din teritoriul statului şi zona economică exclusivă. Drept constituţional şi instituţii politice. Elena Simina Tănăsescu. spaţiul misiunilor diplomatice şi consulare ale statului respectiv. Ideea de stat naţional nu exclude existenţa în cadrul populaţiei statului respectiv a persoanelor de altă minoritate. spaţiul aerian de deasupra solului şi apelor. Instituţii şi proceduri constituţionale – în dreptul comparat şi în dreptul român. vol. Ioan Muraru. p. marea teritorială. canalelor. 262. Teritoriul este alcătuit din: sol. ceea ce îi asigură distinctibilitatea şi permanenţa20. stat fundamentat pe o naţiunea. fluviilor. 22 Într-o accepţiune mai largă. 20 17 . spaţiul acvatic. A se vedea Ion Deleanu.

„autoritate publică”.organizarea frontierelor se face prin lege organică.este interzisă orice formă de colonizare a teritoriului României cu populaţii străine. 3 din Constituţia României reglementează cadrul general al teritoriului pe câteva coordonate: . până la înălţimea unde începe spaţiul cosmic. comună) . Zona economică exclusivă este fâşia maritimă în lăţime de cel mult 200 de mile marine. până la o adâncime de cel mult 200 de metrii.organizarea administrativă a teritoriului în unităţi administrativ-teritoriale (judeţ. A fost mult timp identificată cu o 18 . inalienabilitatea fiind una din trăsăturile fundamentale ale teritoriul . conservare şi gestiune a resurselor naturale. PUTEREA DE STAT Denumită şi „putere publică”. lăţimea mării teritoriale este de 24 mile marine). care se întinde în largul mării pe o anumită distanţă şi în care statele riverane îşi pot rezerva dreptul de a exercita controlul în vederea prevenirii şi reprimării săvârşirii pe teritoriul său a unor fapte ilegale. Platoul continental este format din fâşia de sol şi subsol mării adiacente ţărmului dincolo de marea teritorială. art. puterea de stat este cel de-al treilea element constitutiv al statului. sau îşi pot asuma un drept de jurisdicţie în soluţionarea litigiilor privind construirea şi utilizarea unor instalaţii. Art. Spaţiul aerian este coloana de aer de deasupra solului şi a spaţiului acvatic al unui stat. Zona contiguă este fâşia de mare adiacentă mării teritoriale.teritoriul României este inalienabil – nu poate fi înstrăinat altui stat. cu respectarea principiilor şi a celorlalte norme general admise ale dreptului internaţional . „autoritate de stat”. pe o distanţă care poate ajunge până la 200 de mile maritime (în România. situată în prelungirea marii teritoriale în care statele riverane pot revendica drepturi de exploatare. oraş. biologice etc.Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei Marea teritorială este porţiunea maritimă de o anumită lăţime situată de-a lungul litoralului unui stat (urmând configuraţia acestuia).

26 A se vedea Ion Deleanu. prin simplu fapt că emană de la o autoritate. ca în cazul monarhiilor absolute (regele Franţei. Exercitarea puterii de stat se face prin intermediul unui sistem de organe. 47-53. p. 211. conform regulii de drept25. A se vedea Tudor Drăganu. în numele colectivităţii şi de a supraveghea la respectarea lor. ci numai dacă. Drept constituţional şi instituţii politice. 2. Legalitatea reprezintă conformitatea cu legea aflată în vigoare. dependent de evoluţia concepţiilor şi a sentimentelor dominante într-o colectivitate umană. p. Elena Simina Tănăsescu. Puterea de stat este definită ca fiind capacitatea de a lua. p. 203. 55-57. Ovidiu Ţinca. constituite şi organizate în acest scop. 299-302. susceptibile de a fi impuse respectului general cu ajutorul forţei de constrângere constituită în acest scop24. Drept constituţional şi instituţii politice – tratat elementar. ceea ce presupune obligaţia generală şi absolută de respectare a legii. 77-80. este o putere organizată. 203. Puterea de stat poate fi exercitată doar în măsura în care este legitimă. 25 A se vedea Tudor Drăganu. vol. să apară ca un sistem de organe. Dreptul de a impune reguli obligatorii. Oradea. Regulile generale de conduită sunt elaborate şi impuse pentru a reglementa relaţii sociale între indivizi. Drept constituţional şi instituţii politice – tratat elementar. 83-85. pentru ca ulterior. Ion Rusu. măsuri obligatorii.Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei singură persoană. vol. pe calea unor manifestări de voinţă unilaterale şi în absenţa oricărei subordonări faţă de vreo autoritate superioară sau concurentă. Legitimitatea este o judecată de valoare asupra unui sistem de guvernământ. Instituţii şi proceduri constituţionale – în dreptul comparat şi în dreptul român. Bucureşti. p. reprezintă un dat social subiectiv. Caracteristicile puterii de stat26: 1. puterea de stat are un caracter social. în democraţiile moderne. 24 A se vedea Tudor Drăganu. Ioan Muraru. iar deciziile luate exprimă voinţa generală. Ludovic al XIV-lea spune „statul sunt eu”). uneori completat cu diferite procedee de consultare directă a populaţiei. I. p. aparţine unui sistem de organe special constituit prin voinţa generală. Un act normativ al puterii publice nu este legitim prin el însuşi. Editura Academiei de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza”. vol. II. 1995. vol. p. 23 19 . prin conţinutul şi forma lui este legal. care exercită cele 3 funcţii ale statului23. Drept constituţional şi instituţii politice – tratat elementar. Drept constituţional şi instituţii politice. p. 1995. Drept constituţional şi instituţii politice. I. I. Editura Imprimeriei de Vest.

în temeiul principiului suveranităţii naţionale. suveranitatea externă. de a trimite şi primi reprezentanţi diplomatici etc. Formele de constrângere existente: disciplinară. civilă. 28 A se vedea Tudor Drăganu. Suveranitatea.Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei 3. puterea de stat este legitimă. administrativă. puterea de stat este o putere coercitivă (de constrângere). în toate treburile interne şi externe. 78. prin vot27. rezultate în urma unei mişcări populare (violente sau nu) pot fi considerate legitime. ● Independenţa constă în plenitudinea şi necondiţionarea aceloraşi prerogative pe plan extern. precum şi a principiilor şi celorlalte norme general admise ale dreptului internaţional”. urmând să fie şi legalizate destul de uşor. supusă eventual votului. I. puterea de stat este unică. pate fi impusă. Caracterul unic rezultă din faptul că singurul titular al puterii este poporul. Drept constituţional şi instituţii politice – tratat elementar. guvernul de fapt se transformă. 5. Drept constituţional şi instituţii politice – tratat elementar. adică însuşirea autorităţii publice de a reprezenta statul în raporturile sale cu alţi subiecţi de drept internaţional în condiţii de egalitate şi fără vreun amestec din afară. vol. adică însuşirea autorităţii publice de a-şi impune comandamentele tuturor persoanelor şi grupurilor umane de pe teritoriul său. la nevoie. Şi guvernele de fapt. ca trăsătură a puterii de stat presupune două componente: supremaţia şi independenţa. Caracterul legitim se fundamentează pe normelor de drept şi este o consecinţă a constituirii puterii de stat prin intermediul alegerilor libere şi corecte. cu respectare suveranităţii celorlalte state. politice şi juridice. comercială. vol. I.a se vedea Tudor Drăganu. puterea de stat este suverană – ceea ce înseamnă că are „vocaţia de a decide. într-un guvern legal . ● Supremaţia constă în capacitatea de a hotărî cu privire la toate aspectele vieţii societăţii prin instituirea unor norme obligatorii. 204: suveranitatea internă. fără nici o îngrădire din partea altor „puteri” sociale în toate probleme economico-sociale. 4. fără nici o imixtiune. prin utilizarea de mijloace şi procedee juridice de constrângere împotriva celor care nu se conformează de bunăvoie. p. 6. însuşire care se manifestă în special în dreptul de a încheia convenţii şi tratate internaţionale. prin convocarea corpului electoral pentru alegerea unei adunări constituante care să elaboreze o Constituţie. fără a putea fi mărginită în libertatea ei de acţiune de o autoritate superioară sau concurentă. penală. p. În literatura de specialitate se face referire la cele două componente ale suveranităţii şi sub denumirile de „suveranitate internă” şi „suveranitate externă”28. Astfel. impuse prin norme juridice. 27 20 . Respectarea regulilor generale de conduită.

p. ceea ce îi conferă dreptul de a participa la guvernare (prin intermediul dreptului de vot). Elena Simina Tănăsescu. suveranitatea aparţine naţiunii (privită ca o premisă a formării statului) şi este una. 1. de fapt. Drept constituţional şi instituţii politice. desfăşoară o activitate specifică concretizată în trei funcţii esenţiale: 1. 29 21 .5. FUNCŢIILE STATULUI Statul. inalienabilă şi imprescriptibilă. fundamentată pe dreptul poporului de a-şi decide singur soarta.Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei Pe de altă parte. II. Funcţia legislativă A se vedea Ioan Muraru.  teoria suveranităţii poporului statuează ideea că poporul este titularul suveranităţii. prin menirea lui. funcţia executivă 3. Se pare că pentru această abordare a optat şi constituantul român. vol. 2 alin. 56. 1). indivizibilă. se discută despre: „suveranitatea poporului” şi „suveranitatea naţională”. funcţia legislativă 2. funcţia jurisdicţională (sau judecătorească).  teoria suveranităţii naţionale este legată de conturarea conceptului de naţiune şi se fundamentează pe ideea de naţiune privită ca entitate distinctă de indivizii care o compun şi cu voinţă proprie. Constituţia României din 1991 republicată stabilind că „suveranitatea naţională aparţine poporului român” (art. Fiecare individ deţine o cotă-parte din suveranitate. Astfel. 3. un tot unitar atotcuprinzător29 şi anume suveranitatea ca trăsătură a puterii de stat. Deseori se consideră că suveranitatea populară şi suveranitatea naţională conturează.

aflate în situaţiile astfel reglementate. Parlament. A se vedea Tudor Drăganu. pe baza legii şi în conformitate cu aceasta.Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei Funcţia legislativă constă în activitatea de stabilire a regulilor de conduită socială generale şi impersonale. Funcţia legislativă are un caracter originar deoarece apare ca o manifestare directă a suveranităţii poporului. Drept constituţional şi instituţii politice – tratat elementar. ce se adresează. la nevoie. Trata de drept constituţional contemporan. Regulile de conduită au caracter general şi impersonal deoarece sunt formulate în abstract (prezintă un mare grad de generalizare) şi se aplică tuturor persoanelor. 2. de regulă. prin urmare. sau prin efectuarea de operaţiuni prin care intervin în viaţa persoanelor pentru a le dirija viaţa şi a le presta diferite servicii. p. Congres. I. O altă definiţie a funcţiei legislative: „constă în adoptarea de către Parlament a regulilor de conduită obligatorii (având caracter general şi impersonal). 213. 121. etc. de asigurare a bunei funcţionări a structurii organizatorice a statului. de organizare a aplicării şi executării la situaţii concrete a legii. p. tuturor persoanelor fizice şi juridice. respectiv. prin forţa de constrângere a statului. unei adunări reprezentative constituită pe baza votului corpului electoral. Funcţia legislativă este încredinţată. ca regulă generală. 30 22 . Regulile generale de conduită astfel elaborate de Parlament îmbracă forma legilor. Regulile generale de conduită sunt expresia voinţei organului reprezentativ al poporului şi astfel dobândesc forţă juridică superioară tuturor celorlalte norme juridice30. vol. existând şi. Funcţia executivă Funcţia executivă (numită şi funcţie administrativă sau administrativ-executivă ori guvernamentală) constă în activitatea de executare în concret a legii. Structura organizatorică – Parlament . activităţi pe teritoriul unui stat” – a se vedea Cristian Ionescu. numită.şi activitatea specifică – legiferarea formează puterea legislativă. Organele statului cărora le este încredinţată funcţia executivă acţionează prin emiterea de acte normative şi individuale. cu caracter obligatoriu şi susceptibile de a fi sancţionate.

cu putere de adevăr legal şi autoritate a lucrului judecat. funcţia jurisdicţională nu este altceva decât o formă de executare în concret a legilor. independenţă. Drept constituţional şi instituţii politice – tratat elementar. vol. condusă şi coordonată de Guvern) formează puterea executivă a statului. 31 23 . trebuie să fie conforme cu legea (ca o consecinţă a caracterului derivat al funcţiei executive în raport cu funcţia legislativă a statului)31. în adoptarea actelor necesare pentru activitatea de guvernare şi de administrare. oralitate în vederea asigurării imparţialităţii. obiectul şi procedura de realizare a acestei funcţii sunt diferite decât cele utilizate pentru realizarea funcţiei executive. prin intermediul hotărârilor judecătoreşti. a conflictelor juridice apărute între persoane sau între acestea şi stat. p. exprimând adevărul. 3. şi astfel. I. S-a exprimat şi opinia conform căreia. A se vedea Tudor Drăganu. p. p. Funcţia executivă este definită şi ca asigurarea sau organizarea legilor şi.Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei Actele normative şi individuale elaborate şi emise pentru realizarea funcţiei executive . Activitatea specifică funcţiei executive şi ansamblul organele cărora le este încredinţată această activitatea (Şeful statului şi Administraţia publică. Organele jurisdicţionale şi activitatea specifică pe care a desfăşoară conturează conceptul de putere judecătorească. Trata de drept constituţional contemporan.a se vedea Cristian Ionescu. vol. astfel că nu ar putea fi privită ca o funcţie distinctă de cea executivă. prezentând o serie de particularităţi care susţin ideea unei funcţii judecătoreşti distincte. Drept constituţional şi instituţii politice – tratat elementar. este definitivă. părţile şi autorităţile publice sunt obligate să se conformeze şi să o pună în aplicare32. I. 214. Funcţia jurisdicţională Funcţia jurisdicţională constă în activitatea de soluţionare. Funcţia jurisdicţională este încredinţată organelor jurisdicţionale care îşi desfăşoară activitatea cu respectarea unei anumite proceduri. 214-215. Prin putere de adevăr legal se înţelege prezumţia că actul de soluţionare a litigiului se bazează exclusiv pe lege şi exprimă adevărul. 32 A se vedea Tudor Drăganu. Prin autoritate de lucru judecat se înţelege prezumţia că hotărârea judecătorească. Dar. de asemenea. bazată pe contradictorialitate. pe plan local şi central .acte administrative -. 122.

vol. 125-127. Ioan Muraru. religioase. sportive. de sănătate etc. ca atare. funcţia de exercitarea a suveranităţii 2. funcţii economice 3. funcţii juridice 4. p. Rolul statului modern Atribuţiile statului pot fi atribuţii esenţiale şi atribuţii accesorii34. 34 A se vedea Cristian Ionescu. Elena Simina Tănăsescu. în anumite condiţii.Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei Poate fi avută în vedere şi alte clasificări ale funcţiilor statului33:  după criteriul material 1. Atribuţiile accesorii ale statului nu au legătură nemijlocită cu exercitarea suveranităţii şi. Atribuţiile esenţiale ale statului sunt ansamblul prerogativelor care revin în exclusivitate statului şi a căror neîndeplinire echivalează cu lipsa statalităţii. De exemplu:   organizarea învăţământului înfiinţarea şi organizarea unor organisme şi instituţii culturale. II. Atribuţii ale statului. Sunt considerate atribuţii esenţiale ale statului:     monopolul apărării şi al constrângerii sociale (armata şi poliţia) menţinerea cadrului juridic conducerea relaţiilor internaţionale emiterea monedei naţionale. funcţii politice 2. 33 24 . 127-129. funcţia de promovare a progresului. 49. Trata de drept constituţional contemporan. p. funcţia de orientare a dezvoltării societăţii 3. pot fi încredinţate şi unor persoane care nu au calitatea de autorităţi publice. funcţii sociale. A se vedea Cristian Ionescu. p.  după conţinutul concret: 1. Trata de drept constituţional contemporan. Drept constituţional şi instituţii politice.

statul-antreprenor (anii ’40 ai secolului XX) – începe să intervină şi să se manifeste în domeniul industrie şi al economiei. intervenind în toate sectoarele de activitate. 2. 4. statul-providenţă – are un rol omniprezent. statul şi-a extins din ce în ce mai mult sfera de activitate. de a asigura progresul şi de a garanta afirmarea condiţiei umane. statul-jandarm (secolul al XIX-lea) care se limita a interveni în domeniul poliţiei. apărării şi în domeniul relaţiilor internaţionale.). 130-131. 25 . ceea ce a determinat şi o schimbarea a rolului. prin înfiinţarea de agenţi economici ai statului. 3. Rolul statului modern35 În decursul evoluţie. 35 A se vedea Cristian Ionescu. statul-garant este statul care are obligaţia de a reglementa un cadru larg de drepturi şi libertăţi cetăţeneşti. Trata de drept constituţional contemporan. în funcţie de etape parcurse: 1.Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei  administrarea şi gestionarea unor bunuri. p. activităţi sau servicii aparţinând proprietăţii publice a statului (prin concesionare etc. Astfel. se poate vorbi.

36 26 . Primul care a întrezărit această regulă este Aristotel. Ediţia a II-a. p. Principiul este strâns legat de ideea unui regim reprezentativ în care este eliminat pericolul tiraniei şi al îngrădirii şi încălcării abuzive a drepturilor şi libertăţilor individuale. I. Bucureşti. vol. Iată de ce majoritatea constituţiilor moderne consacră. 938. 253. dar.Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei CAPITOLUL IV PRINCIPIUL SEPARAŢIEI PUTERILOR ÎN STAT 4. 37 A se vedea Tudor Drăganu.prefigurarea principiul separaţiei puterilor în stat încă în antichitate. În lucrarea sa. prin aceasta el nu face altceva decât să Ase vedea Victor Duculescu. 1999.1. CONCEPT Principiul separaţiei puterilor în stat reprezintă unul din principiile fundamentale ale dreptului constituţional şi una din premisele statului de drept. II. Drept constituţional şi instituţii politice – tratat elementar. cu diferite nuanţe. acest principiu36. Separaţia puterilor statului presupune încredinţarea şi exercitarea diferitelor funcţii ale statului unor organe distincte şi independente unul faţă de altul37. în special în eforturile gânditorilor politici ai acelor vremuri. de aflare a „secretului unui bun guvernământ”. „Politica”. p. a unui Corp Deliberativ şi a Corpului Judiciar. Acest conţinut al noţiunii de „separaţiei a puterilor” s-a conturat după un lung proces istoric şi doctrinar: . El s-a conturat în viaţa statului în măsura în care s-a simţit nevoia instaurării regimului constituţional. Editura Lumina Lex. Drept constituţional comparat. Aristotel face referire la existenţa în statul atenian a unui Corp al magistraţilor. vol.

fără aceasta. puterea executivă privitoare la chestiuni care ţin de dreptul ginţilor şi puterea executivă privitoare la chestiuni ce ţin de dreptul civil (sau ceea ce numim azi. puterea executivă (puterea de a executa legea) şi puterea federativă (atribuţii legate de politica externă). Prin urmare.teoretizarea separaţiei puterilor în stat .primul mare teoretician al ideii separaţiei puterilor39 este filozoful englez John Locke în lucrare sa „Essay on Civil Governement” publicată în 1690. 41 A se vedea Cristian Ionescu. ar exercita aceste trei puteri: pe cea de a face legi. Cluj Napoca. 10. El arată că singurul remediu împotriva tiraniei este limitarea puterii monarhului şi. 2000. p. Astfel. Principiul separaţiei puterilor a fost dezvoltat ulterior de Rousseau: „Puterea legislativă constă în două lucruri inseparabile. ultima nu ar depinde deloc de cealaltă”. pe cea de a aduce la îndeplinire hotărârile obşteşti şi pe cea de a judeca infracţiunile sau litigiile dintre particulari”. 40 A se vedea Cristian Ionescu. ideea separaţiei puterilor în stat a fost privită ca un mijloc de limitare a puterii arbitrare a şefului statului. Tratat de drept constituţional român. dreptul la insurecţie al celor oprimaţi40. fie ai nobililor. putere specifică regimului absolutist. susţinea că în orice stat există trei puteri: „puterea legislativă.Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei descrie situaţia existentă în statul atenian. unde susţine că puterea absolută ar putea fi diminuată prin separarea unor funcţii ale coroanei şi exercitarea lor de către organisme distincte. activitatea jurisdicţională fiind un corolar al puterii legislative. adică a avea inspecţia asupra puterii executive. putere judecătorească)”41. De modul în care aceste trei puteri sunt separate şi se exercită depinde realizarea sau nerealizarea libertăţii politice. dacă Montesquieu concepea un executiv A se vedea Emil Boc. 39 A se vedea Emil Boc. În legătură cu puterea judecătorească. Montesquieu. în ultimă instanţă. orice legătură.în perioada feudală. orice subordonare ar lipsi între aceste două puteri. Separaţia puterilor în stat. p. fie ai poporului. distinctă. Separaţia puterilor în stat. . p. p. 233-235 38 27 . Locke vorbeşte de existenţa a trei puteri în stat: puterea legislativă (puterea de a face legea). a face legile şi a le menţine. fără a problematiza şi teoretiza necesitatea separaţiei diferitelor puteri ale statului38. El declară: „Totul ar fi pierdut dacă acelaşi om sau acelaşi corp de fruntaşi. Locke nu o consideră o putere separată. Editura Presa Universitară clujeană. . 231. pentru ca libertăţile individului să nu fie încălcate: puterea trebuie divizată şi atribuită (sun forma celor trei funcţii ale statului) unor organe distincte şi independente. Tratat de drept constituţional român. Un alt teoretician al principiului separaţiei puterilor în stat. 9-10.

CONSACRAREA PRINCIPIULUI SEPARAŢIEI PUTERILOR ÎN STAT ÎN SISTEMUL CONSTITUŢIONAL ROMÂN Constituţia României din 1991. 43 A se vedea Cristian Ionescu . iniţial. Editura Dacia. Introducere în teoria şi practica statului de drept. 45 Art. puterea executivă şefului statului45. cât şi de cea executivă43. 80 alin.3. 44 Art. adoptată în 1787 a stabilit o separare rigidă a celor trei puteri şi o independenţă strictă între acestea. după Rousseau. Tratat de drept constituţional român. iar puterea judecătorească instanţei supreme şi judecătoriilor46. Astfel. puterea legislativă a fost încredinţată unui Congres bicameral44. 4. 42 28 . dar îl recunoştea implicit atunci când se vorbea în art. care va fi alcătuit din Senat şi Camera Reprezentaţilor”. p. I paragraful 1 din Constituţia prevede că „toate puterile legislative acordate prin această Constituţie vor fi exercitate de către un congres al Statelor Unite. 4. o putere aparte. În ceea ce priveşte puterea judecătorească. 28.Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei independent de legislativ. I.” 46 Art. Introducere în teoria şi practica statului de drept. 1992. p. distinctă atât de puterea legislativă. p. 28. II paragraful 1: „Puterea judecătorească a Statelor Unite va fi exercitată de o Curte Supremă şi de judecătoriile care vor fi instituite din când în când de către Congres”. nu conţinea o menţiune expresă privind principiul separaţiei puterilor în stat. Cluj Napoca. principiul separaţiei puterilor în stat fiind ridicat la rang de principiu constituţional. 2 de rolul de mediator al Preşedintelui între puterile statului47. Prin Legea de A se vedea Tudor Drăganu. în concepţia filozofului francez.2. consacrarea constituţională şi punerea în practică a principiului separaţiei puterilor în stat s-a realizat prin Constituţia SUA. Constituţia SUA.. executivul trebuie să fie dependent de legislativ42. CONSACRAREA INSTITUŢIONALĂ A PRINCIPIULUI SEPARAŢIEI PUTERILOR ÎN STAT Pentru prima dată. 47 A se vedea Tudor Drăganu. aceasta este. 240. paragraful 1: „Puterea executivă va fi exercitată de către preşedintele Statelor Unite ale Americii.

  atribuţia Preşedintelui Republicii de a dizolva Parlamentul. A se vedea Tudor Drăganu. Elena Simina Tănăsescu. atribuţia Preşedintelui Republicii de a promulga legile adoptate de demiterii.4. 4 prevederea potrivit căreia „statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor – legislativă. CRITICA PRINCIPIULUI SEPARAŢIEI PUERILOR ÎN STAT Principiul separaţie puterilor nu a fost scutit de critici49: Publicată în M.   posibilitatea Parlamentului de a demite Guvernul (prin adoptarea dreptul de iniţiativă legislativă a Guvernului (marea majoritatea a independenţa justiţiei. p. în vederea delegarea legislativă. 669 din 22 septembrie 2003. proiectelor legislative provin de la Guvern). controlul legalităţii exercitat de instanţele judecătoreşti asupra unei moţiuni de cenzură). executivă şi judecătorească – în cadrul democraţiei constituţionale”. posibilitatea Parlamentului de a propune suspendarea. 4. p. Ioan Muraru. vol. Se insistă astfel asupra necesitării realizării unui echilibru între cele trei puteri. controlul constituţionalităţii legilor. realizat prin colaborarea şi controlul reciproc. Ion Deleanu. 48 49 29 . Instituţii şi proceduri constituţionale – în dreptul comparat şi în dreptul român. a Preşedintelui din funcţie. 8-10. Principalele modalităţi de realizarea a colaborării între puterile statului:   Parlament.Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei revizuire48 s-a introdus în Constituţie în art. 1 alin. I.    activităţii desfăşurate de autorităţile executive etc. 49-52.Of. p. Drept constituţional şi instituţii politice. Drept constituţional şi instituţii politice – tratat elementar. 255-265. nr.

Organele statului nu pot funcţiona izolate. care are ca obiect elaborarea de reguli de conduită generale şi obligatorii. punând în primejdie existenţa lui mai ales în situaţii de criză. . controlul judecătoresc al legalităţii actelor administrative. . guvern şi justiţie pentru că „este absurd să se creadă că <<a face legea>> este egal cu <<a o executa>>”.teoria separaţiei puterilor statului pleacă de la o concepţie greşită. . şi funcţia executivă. şi astfel putând provoca o slăbire a autorităţii statului.pe lângă funcţiile tradiţionale (adică funcţia legislativă. 30 . . fracţionând puterea de stat.contravine principiului indivizibilităţii suveranităţii. cum este controlul constituţionalităţii legilor şi a ordonanţelor. . executivă şi judecătorească). controlul exercitat de parlament asupra guvernului. care are ca obiect aplicarea legilor la cazurile individuale.apariţia partidelor politice în lumea modernă duce la consecinţa că problema separaţiei puterilor statului şi-a pierdut importanţa.statul are doar două funcţii importante: funcţia legislativă.teoria separaţiei puterilor statului a fost considerată periculoasă.Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei . statul ar avea şi alte funcţii noi.aplicarea ei nu a dus nicicând la stabilirea unui echilibru real între parlament. .

Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei CAPITOLUL V FORMA DE STAT Prin forma de stat se înţelege modalitatea de organizare a puterii de stat în raport cu teritoriul asupra căruia se exercită. vol. Din acest punct de vedere. Statul unitar (simplu) se caracterizează prin următoarele50: puterea de stat se exercită asupra întregului teritoriu şi a populaţie prin intermediul unui singur sistem de organe (un Parlament. p. ca suport. în general. în relaţiile internaţionale acţionează ca unic subiect de drept. Suedia. o singură naţiune. p. 223. 90. Elena Simina Tănăsescu. o Curte de Conturi etc. un Guvern şi o administraţie publică (centrală şi locală). Ion Deleanu. Ungaria. p. A se vedea Tudor Drăganu. I. un sistem jurisdicţional. 50 31 . Polonia. Spania. de regulă. Ioan Muraru. dreptul este aplicat uniform asupra întregului teritoriu. Exemple de state unitare: România. având configuraţie piramidală. are. Drept constituţional şi instituţii politice. statele se împart în state unitare şi state compuse. în cadrul unui sistem constituţional unic (o singură Constituţie). 61. are o singură limbă oficială şi o singură cetăţenie.). Statul compus este format din unirea a două sau mai multe state (care devin astfel state membre) şi acceptă să renunţe a parte a suveranităţii lor. Instituţii şi proceduri constituţionale – în dreptul comparat şi în dreptul român. Bulgaria. Drept constituţional şi instituţii politice – tratat elementar.

ca de exemplu Marea Britanie. state federale 2. Pot fi întâlnite şi forme hibride. cât şi legi speciale aplicabile doar anumitor zone geografice. Caracteristicile statului federal: există două nivele ale structurilor de putere: la nivel federal (Parlamentul federal. Parlamentul britanic adoptă atât o legislaţie unică pentru întreg teritoriul. teritorii sub mandat. dar în anumite condiţii poate fi şi statul federat. instanţe judecătoreşti etc. state sub tutelă internaţională Dintre formele de stat compus. formează Regatul Unit. rezultând astfel sisteme de drept distincte (chiar dacă nu foarte diferite). Guvern. dominioanele britanice. subiect de drept este federaţia. cea mai des întâlnită este cea a statului federal. acesta fiind competent să-şi elaboreze propria legislaţie. în relaţiile internaţionale. care este caracterizată ca fiind un stat unitar complex.) şi la nivelul fiecărui stat membru (Parlament. Mai mult. în limitele competenţei stabilite. asociaţii de state: uniuni personale. Ţara Galilor şi Scoţia. astăzi. Ţării 32 . Exemple: SUA. dacă statele nu au decis altfel. populaţia are două cetăţenii. uniuni reale. Marea Britanie este compusă din Anglia. ierarhii de state: statul vasal. India. Guvernul Blair a acordat Scoţiei. confederaţi de state. dar care se implică reciproc: cetăţenia statului federal şi cetăţenia statului membru. Germania. în cadrul a două sisteme constituţionale complementare (primul. statul protejat.Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei Felurile statului compus: 1. alături de Irlanda de Nord. Elveţia. bazat pe Constituţia federală şi cel de-al doilea bazat pe Constituţia fiecărui stat membru) două sisteme legislative: la nivelul federaţiei (reglementând domeniile cele mai importante de interese ale federaţiei) şi la nivelul fiecărui stat membru. Marea Britanie. Guvernul federal etc.).

Editura All Beck. 51 33 . 107 şi Regimuri politice contemporane.Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei Galilor şi Irlandei de Nord dreptul de a-şi alege adunări reprezentative proprii şi de a-şi constitui guverne locale. A se vedea Cristian Ionescu. Tratat de drept constituţional român. 103. Bucureşti. p. 2004. p. sub controlul guvernului central51.

52 34 . pe care o exercita în mod discreţionar. Voinţa puterii de confunda foarte uşor cu voinţă personală a monarhului. funcţia de şef al statului este şi viageră. funcţia de şef al statului este deţinută de un monarh (indiferent de denumire. împărat). 6. Marea Britanie. formele de guvernământ sunt: 1. În general. prinţ. p. republica. rege. MONARHIA În cadrul monarhiei.1. În funcţie de relaţiile dintre monarh şi puterea legislativă. Luând în considerare aceste criterii. Spania. pot fi avute în vedere mai multe tipuri de monarhie:  monarhia absolută – caracterizată prin faptul că monarhul deţinea puterea absolută în stat. Japonia etc. În general. Drept constituţional şi instituţii politice. monarhia 2. pentru o lungă perioadă de timp.Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei CAPITOLUL VI FORMA DE GUVERNĂMÂNT52 Forma de guvernământ se referă la modul în care sunt constituite şi funcţionează organele care exercită puterea de stat. Conform prezentării detaliate în Ioan Muraru. 58-59. în mod special. instituţia şefului statului (dobândirea şi exercitarea calităţii) şi relaţiile dintre acesta şi autoritatea parlamentară. Elena Simina Tănăsescu. funcţie dobândită ereditar sau un alt procedeu specific (ereditar-electiv). (de exemplu.) Monarhia este cea mai veche formă de guvernământ şi a fost cea mai răspândită. Belgia. Se are în vedere.

nefiind nici măcar pe poziţie egală cu Parlamentul. dreptul de veto etc). numită mandat.  monarhia parlamentară contemporană – monarhul nu mai ocupă poziţia dominantă în stat. membrii colegiilor electorale . dreptul de a dizolva Parlamentul. În funcţie de alegerea şefului statului. pe care e foarte puţin probabil să le şi exercite (de exemplu. deşi monarhul păstrează mare parte din prerogativele puterii în defavoarea Parlamentului.sunt aleşi de corpul electoral. Austria.Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei adunarea sau adunările reprezentative aveau doar rolul de a confirma sau întări deciziile monarhului. şeful statului are o poziţie egală cu a Parlamentului şi de obicei nu este răspunzător în faţa acestuia (de exemplu.electorii . prin vot universal. Există însă şi forme 35 . după care electorii îl aleg pe Preşedinte). preşedinte) este ales prin vot direct sau indirect şi îşi exercită atribuţiile pe o perioadă determinată de timp. egal şi liber exprimat. SUA). Monarhul este doar o figură simbolică.). dar. republica poate fi:  republică parlamentară – şeful statului este ales de către Parlament. Germania etc. fapt care îi conferă o poziţie inferioară acestuia şi care îl face răspunzător în faţa adunării legislative (de exemplu. fie indirect. Italia.  monarhia constituţională – se caracterizează prin faptul că puterile monarhului sunt limitate prin Constituţie. de obicei.  republică prezidenţială – şeful statului este ales de corpul electoral fie direct. secret. prin intermediul colegiilor electorale (într-o primă fază.  monarhia parlamentară dualistă – se caracterizează prin poziţiile egale pe care le ocupă monarhul şi Parlamentul.2. direct. REPUBLICA Republica este forma de guvernământ în care şeful statului (denumit. deşi păstrează o serie de atribuţii importante. 6. Datorită modalităţii de dobândire a funcţie.

în cazul republicii semi-prezidenţiale. egal şi liber exprimat. răspunde în faţa Parlamentul (de exemplu. 36 . prin vot universal. România). în care şeful statului. secret. deşi ales de întreg corpul electoral. direct.Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei mixte. Franţa.

stat democratic 6. formarea statului român şi formarea naţiunii române fiind două elemente integrate ale aceluiaşi proces istoric. Trata de drept constituţional contemporan.Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei CAPITOLUL VII CARACTERELE FUNDAMENTALE ALE STATULUI ROMÂN Se înţelege prin caracter al statului o trăsătură definitorie care îi conferă o individualitate proprie. stat unitar şi indivizibil 4. Art. graţie căruia se deosebeşte de alt stat53. 7. p. Stat suveran şi independent – Caracterul suveran al statului român presupune capacitatea acestuia de a decide singur. cea română. stat pluralist 7. stat republican 5. 556. Conceptul de suveranitate implică cele două aspecte. în toate problemele interne şi externe. Este un caracter care scoate în evidenţă legătura indisolubilă între statul român şi naţiunea română. Conform Constituţiei României republicate54. 53 54 A se vedea Cristian Ionescu. 1 din Constituţia României din 1991 republicată.2. stat suveran şi independent 3. caracterele statului român sunt: 1. Stat naţional – La baza statului român modern stă o naţiune. stat de drept 7. stat naţional 2. stat social 8. supremaţia şi independenţa.1. fără nici o intervenţie din partea vreunei puteri străine sau concurente. 37 .

statul român având ca şef de stat un preşedinte ales direct de corpul electoral prin vot universal şi pentru un mandat de 5 ani.3. S-a considerat că este totuşi necesar să fie scos în evidenţă şi caracterul independent al României. Stat unitar şi indivizibil – România este un stat unitar. stabileşte că suveranitatea naţională aparţine poporului. Caracterul unitar nu exclude însă organizarea unei administraţii publice locale pe baza principiilor descentralizării şi autonomiei administrative. Caracterul indivizibil se referă în primul rând la teritoriul statului român. este inalienabilă. 300. suveranităţii altui stat. 55 38 . privit în ansamblu. în care puterea publică suverană se exercită asupra întregului teritoriu prin intermediul aceluiaşi sistem omogen de organe de stat. de independenţă55. menţionarea separată a caracterului independent poate apărea ca un pleonasm. au fost lipsite. astfel că aceste organe trebuie să fie rezultatul exprimării voinţei corpului electoral. 2. p. prin alegeri sau prin referendum. Drept constituţional şi instituţii politice. Drept constituţional şi instituţii politice. aşa cum alte multe state. nu poate fi înstrăinat sau cedat. Instituţii şi proceduri constituţionale – în dreptul comparat şi în dreptul român. în limitele stabilite de lege. în tot sau în parte. statuând principiul că acesta este inalienabil. Deşi este la fel de reprezentativ ca şi Parlamentul. Caracterul indivizibil implică faptul că statul român. Caracterul reprezentativ este conferit doar prin voinţa populară. 7. Ioan Muraru. 56 A se vedea Ioan Muraru. 72. 73. în considerarea îndelungatei perioade istorice în care statul român – principatele române – au fost lipsite de dreptul de decizie în relaţiile internaţionale. astfel că nu poate fi divizată şi împărţită pentru a fi exercitată doar de un grup sau de o persoană în nume propriu. într-o mai mică sau mai mare măsură. Stat republican – forma de guvernământ este republica. p. deşi se bucurau de unele prerogative ale suveranităţii. Constituţia României republicată. prin A se vedea Ion Deleanu. Elena Simina Tănăsescu. p. ori fiecare din cele trei elemente ale statului nu pot fi divizate pentru a fi cedate sau încredinţate vreunui alt stat sau vreunei alte puteri56. cu o legislaţie unitară aplicabilă întregului teritoriu şi un singur sistem jurisdicţional.4.Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei astfel că. Suveranitatea este un atribut exclusiv al poporului român. care o exercită prin organele sale reprezentative. 7. în art. Elena Simina Tănăsescu.

Drept constituţional şi instituţii politice – tratat elementar. Stat democratic – presupune. Preşedintele României nu are o poziţie egală cu a Parlamentului.  controlul constituţionalităţii legilor. ceea ce face din România o republică semi-prezidenţială. I. vol. Astfel. în cadrul căruia întreaga activitate. în esenţă. Mecanismele şi garanţiile juridice realizării statului de drept sunt58:  procedura riguroasă de modificare a Constituţiei. p. 288-291. vol.6.Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei modalitatea de alegere. cu atât mai puţin superioară. 7. realizată prin câteva instrumente precum: deşi poporul este titularul puterii suverane.  organizarea unei justiţii independente. Ion Deleanu. Statul de drept poate fi definit ca statul organizat pe baza principiului separaţiei puterilor în stat şi urmărind prin legislaţia sa promovarea drepturilor şi a libertăţilor inerente naturii umane. asigură stricta respectare a reglementărilor sale de către ansamblul organelor lui. Instituţii şi proceduri constituţionale – în dreptul comparat şi în dreptul român. participarea poporului la guvernare. în întreaga activitate. cât şi cea a populaţiei. atât a statului şi a organelor sale. Este vorba de o participare indirectă. prin intermediul organelor reprezentative alese prin alegeri libere. Stat de drept57 – este „statul domniei legii”. Drept constituţional şi instituţii politice – tratat elementar. 57 39 . p. o exercită indirect. După prezentarea în amănunt în Tudor Drăganu. 58 A se vedea Tudor Drăganu. p.5. 2 că „nimeni nu este mai presus de lege”. 317. prin atribuţiile care îi sunt conferite.  controlul jurisdicţional al legalităţii activităţii administraţiei publice. 7. este reglementată exclusiv de lege. corecte şi periodice prin referendum (obligatoriu pentru adoptarea Constituţiei sau a unei legi de revizuire a Constituţiei) cetăţenii au drept de iniţiativă legislativă şi au dreptul de a iniţia revizuirea Constituţiei. Constituţia României din 1991 republicată prevede în art. Constituţia este ea care stabileşte cadrul general democraţia constituţională – participării poporului la guvernare. 16 alin. I. 291.

Partidele politice sunt privite ca intermediari între stat şi societate. chemate să contribuie la definirea. ca o „ condiţie şi garanţie a democraţiei constituţionale” (art.). Un partid politic poate fi declarat neconstituţional în condiţiile în care. a voinţei politice a cetăţenilor şi la exprimarea ei prin vot60. Constituţia României revizuită – comentarii şi explicaţii. 7.şi obligaţia -. a integrităţii teritoriale. a integrităţii teritoriale sau independenţei României (art. a principiilor statului de drept ori a suveranităţii.  garantarea accesului liber la justiţie. Este interzisă suprimarea drepturilor şi a libertăţilor indivizilor.7. 60 A se vedea Mihai Constantinescu.8. militează împotriva pluralismului politic. 354. prin scopurile şi activitatea sa. în scopul realizării „binelui comun” şi de a asigura tuturor cetăţenilor o participare activă şi echilibrată la beneficiul drepturilor şi libertăţilor fundamentale59. 8 alin. al implicării statului în activitatea social-economică (organizarea economiei naţionale. 59 40 . 8 alin. 2004. cu respectarea suveranităţii naţionale. p. din ce în ce mai pregnant. A se vedea Tudor Drăganu. Drept constituţional şi instituţii politice – tratat elementar.Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei  restrângerea drepturilor şi a libertăţilor oamenilor poate fi făcută doar temporar şi doar prin lege. 1 din Constituţia României). Stat pluralist – presupune existenţa şi funcţionarea a mai multor factori politici (partide politice). Ioan Muraru. 2 din Constituţie). Stat social – scoate în evidenţă rolul . vol. 2). p. 40 alin. I. Antonie Iorgovan. Elena Simina Tănăsescu. a ordinii de drept şi a principiilor democraţiei (art. Bucureşti. Editura All Beck. 7. 10. prin convingere. sistemul de protecţie socială etc.

Drept constituţional şi instituţii politice. Drept constituţional şi instituţii politice – tratat elementar. 62 A se vedea Ioan Muraru. Cetăţenia reprezintă legătura politică şi juridică permanentă dintre individ şi stat62. p. 132.1. Tudor Drăganu. 320. p. Ion Deleanu. Drept constituţional şi instituţii politice. 61 41 . p. cu precizarea că este vorba de A se vedea Tudor Drăganu. cetăţenia este o situaţie juridică. vol. libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale prevăzute de Constituţia şi legislaţia statului respectiv. vol. p. 117. 120. NOŢIUNEA DE CETĂŢENIE Termenul cetăţenie are un dublu-sens: 1. I. Drept constituţional şi instituţii politice. 63 A se vedea Ioan Muraru. subiect de drept. Instituţii şi proceduri constituţionale – în dreptul comparat şi în dreptul român. cetăţenia este o instituţie juridică. I.Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei CAPITOLUL VIII CETĂŢENIA ROMÂNĂ 8. subiect de drept. adică un ansamblu de norme juridice care au un obiect comun de reglementare 2. Drept constituţional şi instituţii politice – tratat elementar. Ovidiu Ţinca. legătură ce conferă persoanei plenitudinea drepturilor. au fost formulate mai multe teorii63: cetăţenia este un element component al capacităţii juridice ce caracterizează o persoană. Având în vedere cele două sensuri. I. vol. 275-276. I. 132. cetăţenia poate fi definită ca fiind situaţia juridică rezultată din apartenenţa unei persoane fizice la un stat determinat. p. inclusiv drepturile politice şi obligaţia de fidelitate faţă de patrie şi de apărare a ei61. p. Elena Simina Tănăsescu. adică un complex de drepturi subiective şi de obligaţii ale unei persoane. Elena Simina Tănăsescu. vol. În încercarea de a stabili natura juridică a cetăţeniei.

Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei capacitatea juridică cerută subiectelor de drept constituţional. Dar, trebuie făcută şi menţiunea că cetăţenia este o calitate a persoanei cerută şi în cazul altor tipuri de raporturi juridice (de exemplu, raport juridic de drept penal etc.); cetăţenia este un raport juridic. Dar, într-o asemenea accepţiune este greu a clasifica raportul juridic de cetăţenie (raport juridic de drept constituţional, raport juridic de drept administrativ etc.); conform unui alt punct de vedere, cetăţenia este un element component al statului, alături de teritoriu şi puterea de stat. s-a mai susţinut că cetăţenia este un contract între indivizi şi stat, dar lipsesc unele din elementele specifice unui raport juridic contractual (de exemplu, lipsa acordului de voinţă, în cazul dobândirii cetăţeniei prin naştere etc.) a fost exprimată şi opinia că cetăţenia reprezintă un statut personal caracterizat de elemente precum vârsta, sexul, clasa socială, dar, acceptarea unei asemenea teorii, ar însemna să se reducă conceptul de cetăţenie la câteva considerente de ordin biologic. Conform art. 1 al Legii nr. 21/199164, cetăţenia română reprezintă legătura şi apartenenţa unei persoane fizice la statul român.

8.2. PRINCIPIILE CETĂŢENIEI ROMÂNE65 Principiile care stau la baza reglementării cetăţeniei române sunt: 1. principiul egalităţii între cetăţeni privind drepturile şi îndatoririle, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, religie, sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială; 2. principiul conform căruia cetăţenia română nu pate fi retrasă acelora care au dobândit-o prin naştere;
Republicată în M.Of. nr. 98 din 6 martie 2000, modificată prin O.U.G. nr. 43 din 29 mai 2003, publicată în M.Of. nr. 399 din 9 iunie 2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 405 din 13 octombrie 2003, publicată în M.Of. nr. 721 din 15 octombrie 2003. 65 A se vedea Ioan Muraru, Elena Simina Tănăsescu, Drept constituţional şi instituţii politice, vol. I, p. 121-123; Ion Deleanu, Instituţii şi proceduri constituţionale – în dreptul comparat şi în dreptul român, p. 277-278.
64

42

Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei 3. principiul conform căruia căsătoria nu produce nici un efect asupra cetăţeniei, cetăţenia neputându-se dobândi sau pierde prin căsătorie; 4. numai cetăţenii români sunt titularii tuturor drepturilor şi sunt ţinuţi să respecte toate îndatoririle fundamentale prevăzute de Constituţie şi de alte legi; 5. reglementările noi nu aduc atingere situaţiilor existente în momentul intrării lor în vigoare. 6. cetăţenia este în exclusivitate o chestiune de stat, statul român având o competenţă exclusivă privind reglementarea aspectelor legate de cetăţenie. Drepturile şi obligaţiile specifice condiţiei de cetăţean român Anumite drepturi pot fi deţinute doar de cetăţenii români, precum: 1. dreptul de vot (art. 36 din Constituţia României republicată), respectiv dreptul de a alege şi de a fi ales în organele reprezentative ale statului român (art. 37 din Constituţia României republicată). Trebuie făcută precizarea că, prin revizuirea din 2003 a Constituţiei României, conform art. 16 alin 4, cetăţenii Uniunii Europene care îndeplinesc condiţiile prevăzute de legea organică au dreptul de a alege şi de a fi aleşi, dar numai în cadrul autorităţilor administraţiei publice locale. 2. dreptul de a-şi stabili domiciliul sau reşedinţa oriunde pe teritoriul României (art. 25 alin. 2). 3. dreptul de a ocupa anumite funcţii şi demnităţi publice, civile sau militare de persoanele care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară (art. 16 alin. 3 din Constituţia revizuită). Textul constituţional iniţial din 1991 atribuia acest drept persoanelor care aveau numai cetăţenia română. 4. dreptul de a nu fi extrădat sau expulzat din România (art. 19 alin. 1 din Constituţie). Cetăţenii români vor putea fi extrădaţi66, numai în baza convenţiilor internaţionale la care România este parte, în condiţiile legii şi pe bază de reciprocitate, conform art. 19 alin. 2, dar nu pot fi expulzaţi67. 5. dreptul la protecţie diplomatică (art. 17 din Constituţia României). 6. dreptul de a deţine în proprietate privată terenuri în România a fost considerat un drept exclusiv al cetăţenilor români. Dar, conform art. 44 alin. 2
66 67

Extrădarea se aplică la solicitarea unui alt stat. Expulzarea se aplică la iniţiativa statului român.

43

Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei din Constituţia României revizuite, cetăţenii străini şi apatrizii vor putea dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor în Români numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la cere România este parte, pe bază de reciprocitate, în condiţiile prevăzute prin lege organică, precum şi prin moştenire legală. 7. dreptul de a dobândi cetăţenia română şi de a păstra această cetăţenie 8. dreptul de a avea acces la orice informaţie de interes public (art. 2-3 din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate68). Obligaţii care revin doar cetăţenilor români: 1. obligaţia de fidelitate faţă de patrie (art. 54 din Constituţia României) 2. obligaţia (şi dreptul) de a-şi apăra patria (art. 55 alin. 1 Constituţia României) 3. obligaţia de a contribui, prin impozite şi taxe, la cheltuielile publice (art. 56 alin. 1 din Constituţia României). Trebuie făcută precizarea că, deşi textul Constituţiei foloseşte termenul de cetăţean, obligaţia privind contribuţiile fiscale îi vizează şi pe cetăţenii străini şi apatrizii aflaţi pe teritoriul României69, conform unor reglementări speciale (de exemplu, privind evitarea dublei impuneri).

8.3. DOBÂNDIREA CETĂŢENIEI ROMÂNE În general, cetăţenia se poate obţine prin două modalităţi principale: I. II. I.
68

dobândirea de drept dobândirea prin efectul unui act juridic individual

dobândirea de drept

A se vedea Ion Deleanu, Instituţii şi proceduri constituţionale – în dreptul comparat şi în dreptul român, p. 287. 69 A se vedea Tudor Drăganu, Drept constituţional şi instituţii politice – tratat elementar, vol. I, p. 134.

44

cel bazat pe principiul jus sanguinis. Nu este o aplicare a principiului jus soli. care nu a împlinit 18 ani. sistem bazat pe legătura de sânge dintre părinţi şi copii. 1 şi 2 din Legea cetăţeniei române. Statul român a adoptat ca sistem principal de dobândire a cetăţeniei române. Dacă până la împlinirea vârstei de 18 ani. anulată sau declarată nulă. care nu a împlinit 18 ani. dobândirea ca efect al naşterii Sunt consideraţi cetăţeni români70: a. până la proba contrarie. 3.Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei În dreptul comparat. dacă nici unul dintre părinţi nu este cunoscut”. completat cu unele moduri secundare. copilul născut pe teritoriul unui alt stat. copilul dobândind cetăţenia părinţilor lui. va pierde cetăţenia română dacă părăseşte teritoriul României pentru a domicilia în străinătate. dobândeşte cetăţenia română prin adopţia lui de către cetăţeni români. 5 alin. copilul născut pe teritoriul României. ci este o prezumţie legală relativă. copilul adoptat. iar celălalt părinte rămâne necunoscut. 5 alin 3 din Legea cetăţeniei române: „Copilul găsit pe teritoriul statului român este considerat cetăţean român.copilul dobândeşte cetăţenia statului pe teritoriul căruia s-a născut. conform căreia copilul născut pe teritoriul României este prezumat având părinţi cetăţeni români. Modalităţile de dobândire de drept a cetăţeniei române sunt: 1. dobândirea cetăţeniei române de către copilul găsit pe teritoriul României din părinţi necunoscuţi71. chiar dacă numai unul dintre părinţi este cetăţean român c. i se stabileşte filiaţia faţă de ambii părinţi. dobândirea cetăţeniei prin adopţie. La fel se întâmplă şi în situaţia în care copilului i se stabileşte filiaţia numai faţă de un părinte. cetăţeni străini. cetăţean străin. 2. s-au conturat două sisteme principale de dobândire de drept a cetăţeniei: jus sanguinis (dreptul sângelui). copilul născut pe teritoriul României din cetăţeni români b. Art. Conform art. va pierde cetăţenia română. 70 71 45 . dacă cel puţin unul dintre părinţi este cetăţean român. Copilul cetăţean străin sau fără cetăţenie. Dacă adopţia este desfăcută. şi jus soli sau loci (dreptul solului) .

a împlinit vârsta de 18 ani. 46 . va stabili instanţa judecătorească de la domiciliul copilului II. născut din părinţi cetăţeni străini sau apatrizi. dovedeşte. părinţii vor stabili cu privire la cetăţenia copilului. acţiuni şi atitudine. Legea prevede care sunt condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească o persoană pentru a dobândi cetăţenia română72: a. 5. dacă este căsătorită şi convieţuieşte cu un cetăţean român. 72 A se vedea art. domiciliază în condiţiile legii pe teritoriul statului român de cel puţin 8 ani ori de cel puţin 5 ani. pe teritoriul statului român sau.este un procedeu de dobândire a cetăţeniei române de către persoanele care nu au avut niciodată cetăţenia română.000 euro). Stabilirea filiaţiei unui copil născut sau nu pe teritoriul României. are asigurate în România mijloace legale pentru o existenţă decentă. faţă de un părinte. în condiţiile stabilite de legislaţia privind regimul străinilor. nu întreprinde şi nu sprijină acţiuni împotriva ordinii de drept sau a securităţii naţionale şi declară că nici în trecut nu a întreprins asemenea acţiuni. cetăţean român. dobândirea cetăţeniei române prin efectul schimbării cetăţeniei părinţilor. iar dacă nu se înţeleg. prin comportament. Dacă numai unul dintre părinţi dobândeşte cetăţenia română. b. d. c. 8 din Legea cetăţeniei române. sunt reglementate alte două modalităţi de dobândire a cetăţeniei române: 1. dobândirea cetăţeniei române ca efect al unui act juridic individual emis de autoritatea publică competentă Prin legislaţie. are ca efect dobândirea cetăţeniei române. deşi nu s-a născut în România. termenele pot fi reduse pentru cazuri justificate (este vorba de o personalitate recunoscută pe plan internaţional sau solicitantul a investit în România o sumă mai mare de 500. Copilul care nu a împlinit 18 ani. loialitate faţă de statul român.Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei 4. la cerere (sau încetăţenirea) . dobândirea cetăţeniei prin stabilirea filiaţiei. la data cererii. va dobândi cetăţenia română o dată cu părinţii săi. s-a născut şi domiciliază.

19 alin 2 din Legea cetăţeniei române). Solicitantul dobândeşte calitatea de cetăţean român de la data depunerii jurământului de credinţă faţă de România73.Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei e. Pot redobândi cetăţenia română persoanele care fac dovada că au avut această cetăţenie. Ministerul Justiţiei propune Guvernului aprobarea sau respingerea cetăţeniei române. să apăr drepturile şi interesele naţionale. 73 47 . prin repatriere – este modalitatea de redobândire a cetăţeniei române de către un cetăţean străin sau apatrid. g. Cererea se adresează comisiei pentru constatarea condiţiilor de acordare a cetăţeniei. Pe baza raportului comisiei. care a avut în trecut cetăţenia română şi a pierduto. cunoaşte limba română şi posedă noţiuni elementare de cultură şi civilizaţie românească. Cetăţenia română se acordă prin hotărâre de Guvern. nefiind obligatoriu să aibă domiciliul în România. în faţa Ministrului Justiţiei sau a secretarului de stat delegat special în acest scop. tot în termen de 6 luni. pe baza unei cereri adresată Ministerului Justiţiei. Jurământul se depune în termen de 6 luni de la data comunicării hotărârii de acordare a cetăţeniei române. de pe lângă Ministerul de Justiţie. care se va publica în Monitorul Oficial al României. dă dovadă de o bună comportare şi nu a suferit nici o condamnare în ţară sau în străinătate pentru o infracţiune care îl face nedemn de a fi cetăţean român. Jurământul de credinţă faţă de România va avea următorul cuprins: „Jur să fiu devotat patriei şi poporului român. Ca şi în cazul acordării cetăţeniei române unei persoane care nu a mai avut această cetăţenie. să respect Constituţia şi legile României” (art. Acordarea cetăţeniei se face pe baza unei cereri. care să îi permită o bună integrare în societatea românească. cunoaşte prevederile Constituţiei române şi imnul naţional al României. la propunerea Ministerului Justiţiei şi produce efecte de la data depunerii jurământului de credinţă faţă de România. acordarea se face prin hotărâre de Guvern. Dobândirea cetăţeniei române în acest mod de către un soţ nu are nici un efect asupra cetăţeniei celuilalt soţ. 2. jurământul se depune în faţa şefului misiunii diplomatice sau consulare a României din ţara unde solicitantul domiciliază. În acest caz. făcută personal sau prin mandatar cu procură specială. f. Nedepunerea jurământului lipseşte de efecte juridice hotărârea de Guvern.

b.Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei 8. hotărâre care se publică în Monitorul Oficial al României. alte cazuri prevăzute de lege 1. dată de la care şi produce efecte juridice. retragerea cetăţeniei române 2. c. 5 alin. PIERDEREA CETĂŢENIEI Pierderea cetăţeniei se produce numai ca efect al unui act juridic în următoarele situaţii: 1. aflată în străinătate. Fiind aplicată ca o sancţiune. a obţinut cetăţenia română în mod fraudulos. retragerea cetăţeniei române unuia dintre soţi nu produce efecte faţă de cetăţenia celuilalt soţ. este cunoscută ca având legături sau a sprijinit.4. aprobarea renunţării la cetăţenia română. 24 din Legea cetăţeniei): a. d. se înrolează în forţele armate ale unui stat cu care România a rupt relaţiile diplomatice sau cu care este în stare de război. cetăţenia română nu poate fi retrasă acelora care au dobândit-o prin naştere. 2. aprobarea renunţării la cetăţenia română 3. nu este învinuit sau inculpat într-o cauză penală sau nu are de executat o pedeapsă penală. 26 din Legea cetăţeniei române): a. În legătură cu solicitantul unei asemenea cereri. Este retrasă cetăţenia persoanei care (art. sub orice formă grupări teroriste. 2 din Constituţia României republicată. Aprobarea retragerii cetăţeniei române se face prin hotărâre de Guvern. a săvârşit fapte deosebit de grave prin care vatămă interesele statului român sau lezează prestigiul României. la propunerea Ministerului Justiţiei. aflată în străinătate. cetăţeanul român care a împlinit 18 ani şi pentru motive temeinice. Poate renunţa la cetăţenia română. 48 . ori a săvârşit alte fapte care pun în pericol siguranţa naţională. legea a stabilit o serie de condiţii (art. Conform art. retragerea cetăţeniei române este o sancţiune aplicată din oficiu de către statul român.

Pentru copilul găsit. c. la propunerea Ministerului Justiţiei. dată de la care produce efecte. hotărâre care se publică în Monitorul Oficial al României. 21 din Legea cetăţeniei române. 8.6. în cazul adopţiei copilului minor de către un cetăţean străin. cartea de identitate ori paşaportul oricăruia dintre părinţi sau a părintelui în a cărui document este înscris copilul. 8. cetăţeni străini ori faţă de un părinte. copilul a căror părinţi au obţinut renunţarea la cetăţenia română şi se află împreună cu părinţii în afara teritoriului statului român sau părăseşte acest teritoriu. 21/1991. însoţit de buletinul de identitate. le achită sau prezintă garanţii corespunzătoare pentru achitarea lor. Dovada se poate face şi prin certificatul de naştere al copilului în cazul în care nu este posibilă situaţia anterioară. c. 3. Cererea de renunţare la cetăţenia română se aprobă prin hotărâre de Guvern. a dobândit ori a solicitat şi are garanţia că va dobândi cetăţenia unui alt stat. pentru a domicilia în străinătate.5 DOVADA CETĂŢENIEI ROMÂNE Conform art. b. a cărţii de identitate. celălalt rămânând necunoscut. în condiţiile art. 20 din Legea nr. dovada cetăţeniei se face cu certificatul de naştere. a paşaportului sau a certificatului constatator (eliberat de şeful misiunii diplomatice sau consulare). până la împlinirea vârstei de 14 ani. în cazul stabilirii filiaţiei copilului găsit pe teritoriul statului român faţă de ambii părinţi. Alte cazuri de pierdere a cetăţeniei române prevăzute de lege: a. având asemenea debite. CETĂŢENIA DE ONOARE 49 . În cazul copiilor sub 14 ani. cetăţean străin. dovada cetăţeniei se face cu certificatul de naştere.Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei b. nu este urmărit pentru debite pentru stat sau faţă de persoane juridice sau fizice din ţară ori. dovada cetăţeniei se face cu ajutorul buletinului de identitate.

Conform unei alte opinii exprimate în literatura de specialitate. A se vedea Tudor Drăganu. I. nedobândind dublă cetăţenie74. 38 din Legea cetăţeniei române.Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei Conform art. Acordarea cetăţeniei de onoare se face la propunerea Guvernului. vol. 74 50 . cu excepţia dreptului de a alege şi de a fi ales şi de a ocupa o funcţie publică. de către Parlamentul României. 28 menţionează că persoana care a dobândit cetăţenia de onoare se bucură de toate drepturile civile şi politice recunoscute cetăţenilor români. Aceasta rămâne cetăţean al statului căruia i-a aparţinut înainte de acordarea cetăţeniei de onoare. cetăţenia de onoare este un titlu exclusiv onorific. cetăţenia română cu titlul de „cetăţenie de onoare” se poate acorda unor străini pentru servicii deosebite aduse statului şi naţiunii române. Drept constituţional şi instituţii politice – tratat elementar. 150. Aliniatul 2 al art. p. care nu are nici un efect juridic asupra statului juridic al persoanei.

1998. Marea Britanie „Petiţia drepturilor”. 26 mai 1679 „Bill of Rights”. Bucureşti. Protecţia juridică a drepturilor omului. Drept constituţional şi instituţii politice – tratat elementar. Drepturile şi libertăţile fundamentale sunt drepturi subiective. p. 61-87. Victor Duculescu. LIBERTĂŢILE ŞI ÎNDATORIRILE FUNDAMENTALE 9. care au rezistat timpului76. Documente care garantează drepturile omului77: 75 „Magna Charta Litertatum”. Elaborarea conceptului de drepturi ale omului a constituit. 2005. o operaţiune de sinteză. 151. 7 iunie 1628 „Habeas Corpus Act”. 76 A se vedea Constanţa Călinoiu. 13 februarie 1689 A se vedea Tudor Drăganu. considerate esenţiale pentru existenţa fizică şi integritatea psihică. pentru dezvoltarea materială şi intelectuală a acestora. constând din generalizarea unor idei consacrate în diferite ţări în documente juridice cu un bogat conţinut moral şi politic. sunt prevăzute şi garantate prin Constituţie75. în fond. Editura Lumina Lex. 77 A se vedea Victor Duculescu. 51 .1. Editura Lumina Lex. 148. 1215. precum şi pentru asigurarea participării la conducerea statului. vol. p. p. Drept constituţional şi instituţii politice.Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei CAPITOLUL IX DREPTURILE. DREPTURILE ŞI LIBERTĂŢILE FUNDAMENTALE Drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului sunt definite ca fiind acele drepturi ale cetăţenilor care. I.

Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei „Declaraţia de independenţă a statului Virginia”. egalitatea între femei şi bărbaţi. Parlamentul European – cuprinde următoarele categorii de drepturi şi libertăţi fundamentale: a. 12 iunie 1776 şi „Declaraţia de independenţă”. 52 . 4 iulie 1776 „Declaraţia drepturilor omului şi cetăţeanului”. Franţa. sociale şi culturale”. 23 martie 1976 „Convenţia internaţională cu privire la drepturile copilului”. libertatea gândirii. dreptul la educaţie. interzicerea torturii şi a pedepselor ori a tratamentelor inumane sau degradante. drepturile copilului. Consiliul Europei şi protocoalele adiţionale ale CEDO „Carta Uniunii Europene privind drepturilor fundamentale”. libertatea întrunirilor. 26 august 1789. „Declaraţia universală a drepturilor omului”. libertăţi: dreptul la libertate şi siguranţă. drepturile persoanelor vârstnice. dreptul la proprietate. demnitate: dreptul la viaţă. diversitatea culturală. dreptul la azil. 10 decembrie 1948. libertatea de exprimare. integrarea persoanelor cu handicap. c. b. 3 ianuarie 1976 „Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice”. egalitate: interzicerea discriminării. dreptul la integritatea persoanei. 7-10 noiembrie 2000. religioasă şi lingvistică. a conştiinţei şi libertatea religioasă. SUA. interzicerea clonării reproductive a fiinţelor umane. Nisa. respectarea vieţii private şi familiale. interzicerea practicilor eugenice (de intervenţie în patrimoniul genetic al grupurilor umane). protecţia datelor cu caracter personal. 20 noiembrie 1989 „Convenţia europeană a drepturilor omului” 4 noiembrie 1950. „Pactul internaţional cu privire la drepturile economice. interzicerea sclaviei şi a muncii forţate. libertatea artelor şi a ştiinţelor etc. interzicerea comerţului cu fiinţe umane etc. Adunarea generală a ONU.

protecţia vieţii familiale şi a vieţii profesionale. atributele sufragiului. Simina Tănăsescu. e. reprezentând un principiu fundamental al dreptului. securitate socială şi ajutor social. dreptul la condiţii de muncă juste şi echitabile. dreptul de acces la documente. dreptul de a vota şi de a candida la alegeri locale. fără discriminare. Astfel. 53 . dreptul de petiţionare. Principiul neretroactivităţii este consacrat prin art. cât şi la plenitudinea acestor drepturi şi libertăţi fundamentale. vol. 1 din Codul Civil. p. Principiul universalităţii. protecţia mediului. libertatea de circulaţie şi de şedere. interzicerea muncii copiilor şi protecţia tinerilor în muncă. 159-164. dreptul la acces de servicii de plasare. Conform art. Drept constituţional şi instituţii politice. protecţia în caz de concediere nejustificată. 2 al Constituţiei României79. cetăţenie: dreptul de a vota şi de a candida în alegerile pentru Parlamentul European. accesul la servicii de interes economic general. protecţia diplomatică şi consulară: Principiile generale ale drepturilor fundamentale78: 1. art. neretroactivitatea legii este reglementată şi prin art. 1 din Constituţia României. dreptul de a sesiza Mediatorul Uniunii. 2. conform căruia legea produce efecte numai pentru viitor. Universalitate presupune vocaţia abstractă a fiecărui individ de ai fi recunoscute şi a avea acces la ansamblul drepturilor şi a libertăţilor fundamentale. cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile prevăzute de Constituţie şi de alte acte normative şi au obligaţiile prevăzute de acestea. 15 alin. 15 alin. solidaritate: dreptul lucrătorilor la informare şi consultate. dreptul la negociere şi la acţiuni colective. Universalitatea se raportează atât la sfera titularilor drepturilor şi a libertăţilor. 11 din Codul penal. dreptul la o bună administraţie. o nouă lege trebuie aplicată doar situaţiilor apărute după intrarea ei în vigoare. pe simplul considerent că subiectul 78 de drept se conformează ordinii de drept A se vedea Ioan Muraru. 79 De asemenea.Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei d. protecţia consumatorilor. I.

tratament al tuturor cetăţenilor în faţa legii. Clasificarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale I. există câteva excepţii: retroactivitatea legii penale şi a legii contravenţionale mai favorabile (melior lex) – ultima teză a art. Principiul conform căruia cetăţenii români nu pot fi extrădaţi sau expulzaţi. drepturi şi libertăţi fundamentale din „generaţia a patra” – dreptul la protecţia vieţii private. pornind de la triada structurii umane (omul este o fiinţă bio-psihică socială)80 A se vedea Ion Deleanu. după criteriul cronologic 1. neputând să i se pretindă să acţioneze în baza unei reguli care nu există la momentul respectiv. 2 din Constituţia României retroactivitatea legii interpretative. 4. Principiul egalităţii în drepturi presupune o egalitate de şanse şi o egalitate de 54 . De la acest principiu. II. p. drepturi şi libertăţi fundamentale din „generaţia a treia” – privind solidaritatea umană. Protecţia cetăţenilor români în străinătate şi obligaţiile acestora. 80 3. drepturi şi libertăţi fundamentale din „generaţia a doua” – din sfera socială 3. Principiul priorităţii reglementărilor internaţionale în materia drepturilor şi a libertăţilor cetăţeneşti. Caracterul de excepţie al restrângerii unor drepturi şi al unor libertăţi. deci cunoscute. Accesul liber la justiţie 7. Instituţii şi proceduri constituţionale – în dreptul comparat şi în dreptul român. drepturi şi libertăţi fundamentale din prima generaţie – din sfera civilă şi politică 2. dreptul la protecţia datelor personale. Principiul conform căruia cetăţenii străini şi apatrizii se bucură de protecţie juridică în România. 420-467. Principiul conform căruia funcţiile şi demnităţile publice pot fi ocupate de persoane care au cetăţenia română şi domiciliul în România.Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei existente. consacrate în plan internaţional 4. 15 alin. 6. 5.

) 5. Simina Tănăsescu. I. drepturi şi libertăţi care ocrotesc fiinţa umană. 81 55 . sunt interzise orice atingeri aduse vieţii omului. drepturi politice 4. vol. 156-157. p. libertăţi individuale 2. 22 din Constituţie) – este un drept natural al persoanei. drepturi ale colectivităţilor de persoane. dreptul la muncă etc. dreptul la vot) 4. vol. drepturile şi libertăţile social-economice şi culturale (de exemplu.Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei 1. după scopul urmărit82 1. 82 A se vedea Tudor Drăganu. libertatea de exprimare etc. drepturi social-economice 3. 154-187. ca relaţie socială. drepturile exclusiv politice (de exemplu. inviolabilităţile (de exemplu. dreptul la viaţă etc. drepturile garanţii (dreptul de petiţionare) IV. în considerarea apartenenţei la statul român 3. în raporturile ei cu societatea sau cu statul.) 2. exercitate individual 4. accesul la cultură. p. precum şi la integritate fizică şi psihică (art. atât sub aspect fizic (sunt interzise orice acţiuni prin care un om ar putea fi privat de viaţă. drepturi şi libertăţi care ocrotesc fiinţa umană ca entitate biologică 2. după criteriul conţinutului81 1. I. drepturi social-politice (libertăţi publice) 5. Drept constituţional şi instituţii politice. este interzisă pedeapsa se vedea Ioan Muraru. Libertăţi individuale – categoria libertăţilor individuale cuprinde drepturile şi libertăţile individuale care au ca obiect ocrotirea persoanei umane şi a vieţii private:  dreptul la viaţă. III. drepturile şi libertăţile social-politice ( de exemplu. drepturi şi libertăţi ale persoanei.) 3. egalitatea în drepturi 1. Drept constituţional şi instituţii politice – tratat elementar.

putând fi aplicată în condiţiile legi. familială ori privată şi de a permite persoanei de a dispune de ea însăşi (libertatea corporală). principiul legalităţii pedepsei. pedeapsă sau tratament degradant ori inuman). există obligativitatea de a aduce de îndată la cunoştinţa persoanei reţinute sau arestate motive reţinerii sau arestări ori învinuiri. dreptul de a folosi anticoncepţionale etc. Elene Simina Tănăsescu. fiind obligatorie. Ioan Muraru. 50 83 56 . 26) – presupune obligaţia autorităţilor de a respecta şi ocroti viaţa intimă. familiale şi private (art. Astfel: singurele situaţii în care o persoană poate fi privată de libertate sunt: reţinerea. precum şi dreptul la liberă circulaţie (art.83. pentru a oferi o mai mare garanţie cetăţenilor. Constituţia României revizuită – comentarii şi explicaţii. care trebuie făcute numai în condiţiile stabilite de lege. prezumţia de nevinovăţie. cât şi privind psihicul şi demnitatea umană (prin interzicerea oricărei forme de tortură. dreptul de a dona organe sau ţesuturi pentru transplanturi. Constituţia revizuită prevede că arestarea preventivă poate fi dispusă de judecător şi numai în cursul procesului penal. Antonie Iorgovan. Exercitarea acestui drept este limitată de obligaţia A se vedea Mihai Constantinescu.  libertatea individuală (dreptul la siguranţă) (art. 23) – presupune garanţia oferită de Constituţie fiecărui cetăţean că autorităţile publice vor acţiona legal în situaţiile care presupun privarea de libertate a persoanelor. numai pentru săvârşirea unei fapte penale. 25) – asigură libertatea de mişcare a persoanei  dreptul la ocrotirea vieţii intime. dar fără depăşirea unui termen de 180 de zile. numit din oficiu sau ales. În sfera acestui drept pot fi incluse: dreptul la avort. p. pe anumite perioade.Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei cu moartea sau acţiuni care ar vătăma integritatea fizică). procedura eliberării provizorii. percheziţionarea şi arestarea. prezenţa unui avocat. sancţiunea privativă de libertate este doar de natură penală.  dreptul de a locui pe teritoriul statului.

integritatea fizică sau psihică ori bunurile unei persoane. Pătrunderea în domiciliul unei persoane fără acordul acesteia este permisă numai în următoarele situaţii: executarea unui mandat de arestare. 12) – garantează. precum şi orice opţiuni religioase. ordinii publice şi bunelor moravuri. percheziţiile în timpul nopţii. libertăţilor A se vedea Mihai Constantinescu. Deşi art. secretul corespondenţei nu mai este protejat. fără discriminare. de asemenea. a mijloacelor de informare în masa de a asigura o informare corectă. Categoria drepturile social-economice – cuprinde drepturile şi libertăţile care au ca obiect exclusiv asigurarea dezvoltării materiale sau culturale a cetăţenilor:  accesul liber la justiţie (art. 56. concepţii. fără nici o îngrădire. Constituţia României revizuită – comentarii şi explicaţii. ceea ce presupune obligaţia din partea autorităţilor. 84 57 . cu excepţia infracţiunilor flagrante. în situaţiile prevăzute de lege. 27) – interzice oricărei persoane de a intra în domiciliul sau reşedinţa altei persoane fără acordul acesteia. 29) – garantează posibilitatea unei persoane de a avea orice opinii. promptă. restrângerea putând interveni numai din necesitatea de a descoperi infracţiuni sau infractori84. Ioan Muraru. înlăturarea unei primejdii privind viaţa. prevenirea răspândirii unei epidemii.  secretul corespondenţei şi a celorlalte mijloace de comunicare (art. dreptul persoanei de a se adresa justiţiei în vederea apărării drepturilor. fără a-i putea fi impuse  dreptul la informaţie (art.  inviolabilitatea domiciliului şi a reşedinţei (art.Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei persoanei de a nu aduce atingere drepturilor şi libertăţilor altor indivizi. 28 nu face trimitere. 31) – garantează accesul persoanei la informaţiile de interes public. idei. Sunt interzise. apărarea securităţii naţionale sau a ordinii publice. Elene Simina Tănăsescu. 28) – garantează persoanelor dreptul de a comunică scris sau oral fără ca mijloacele utilizate să fie interceptate sau deschise de un terţ. Antonie Iorgovan. p.  libertatea conştiinţei şi libertatea religioasă (art. 2.

41) – dreptul la muncă nu poate fi îngrădit.  interzicerea muncii forţate (art. Pentru a oferi o mai mare posibilitatea de acţiune în vedere protejării unor drepturi şi interese legitime. ca o expresie a libertăţii persoanei de a decide cu privire la viaţă şi persoana sa. 34) – este garantat.32) – Constituţia garantează posibilitatea accesului la educaţie prin organizarea învăţământului general obligatoriu. 42) – muncă forţată este interzisă. Soluţionarea conflictelor trebuie să se facă în cadrul unui proces echitabil şi într-un termen rezonabil. egalitatea de tratament dintre femei şi bărbaţi. controlul exercitării profesilor medicale. astfel încât statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei şi a sănătăţii publice. dreptul la negocieri colective în materie de muncă.Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei şi a intereselor legitime.  dreptul la muncă şi protecţia socială a muncii (art. să organizeze asistenţa medicală. statul stabileşte condiţiile generale de desfăşurare a muncii. prestaţiile impuse în situaţii de calamitate sau alt pericol. asigurările sociale. Mai mult. Învăţământul se poate organiza şi în sistem particular sau confesional. precum şi al altor forme de învăţământ de stat. Este garantat dreptul persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale de a învăţa în limba maternă. inclusiv în condiţii de gratuitate.  dreptul la învăţătură (art. orice persoană fiind liberă să-şi aleagă orice muncă sau profesie doreşte.  dreptul la ocrotirea sănătăţii (art. munca unei persoane condamnate. este reglementat dreptul persoanei de a apela opţional şi la jurisdicţiile speciale administrative. 35) – presupune obligaţia statului a lua toate măsurile necesare împotriva acţiunilor şi activităţilor poluante şi care afectează echilibrul ecologic. obligaţiile civile. Nu constituie muncă forţată: muncă desfăşurată în vederea îndeplinirii sau a înlocuirii îndatoririlor militare. în condiţii de gratuitate. 58 . corelativ cu obligaţia persoanelor de a nu polua. în vederea asigurării protecţiei sociale: durata normală a zilei de lucru. protecţia sănătăţii fizice şi psihice  dreptul la un mediu sănătos (art. dând astfel expresie concretă libertăţii religioase.

 dreptul copiilor şi al tinerilor la protecţie (art. Greva se poate desfăşura numai în condiţiile legii şi cu asigurarea serviciilor esenţiale pentru societate (furnizarea de utilităţi. 48) – recunoaşte fiecărei persoane posibilitatea de a se căsătorii dacă doreşte. interzicerea exproprierilor fără motiv de utilitate publică şi fără o dreaptă şi prealabilă despăgubire. interzicerea confiscării averii legal dobândite.  dreptul de proprietate privată (art.  libertatea economică (art. asigurări sociale de sănătate. caracterul legal al averii fiind prezumat. ajutor de şomaj etc. 47) – este o consecinţă a caracterul social al statului român.  dreptul la moştenire (art.Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei  dreptul la grevă (art. inclusiv prin stabilirea statutului egal al copiilor din căsătorie sau din afara ei. inclusiv cetăţenilor străini şi apatrizi. ajutor pentru îngrijirea copiilor bolnavi ori 59 . 44) – proprietatea privată este garantată prin: recunoaşterea dreptului de proprietate tuturor persoanelor (acum. 49) – copiilor şi tinerilor le este garantată şi oferită o protecţie specială din partea statului român. protecţia şi egalitate soţilor. sunt interzise orice fel de naţionalizări sau alte forme de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică pe considerente discriminatorii. 43) – greva reprezintă o modalitate de protejare a drepturilor şi intereselor profesionale.).)  dreptul la căsătorie (art. inclusiv prin sistemul de protecţie socială (pensii. 45) – garantează oricărei persoane dreptul de a iniţia şi desfăşura o activitate economică. sănătate etc. în condiţiile rezultate din tratatele şi acordurile internaţionale la care România este parte şi în condiţii de reciprocitate). care astfel poate fi dobândit şi pe cale succesorală. acesta fiind obligat să acţioneze în vederea asigurării unui nivel de viaţă decent în societate. constând în: alocaţii speciale.  dreptul la un nivel de trai decent (art. economice şi sociale recunoscută numai salariaţilor. 46) – este un corolar al dreptului de proprietate. beneficiind de aceeaşi protecţie.

 dreptul la protecţie a persoanelor cu handicap (art. 60 . culturală etc. pe considerentul lipsei de discernământ.Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei cu handicap. pentru a fi ales Preşedintele Republicii). socială. prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă. în cadrul alegerilor. au cetăţenia română şi domiciliul în ţară. Au drept de a fi alese persoanele care au drept de vot. 52) – presupune posibilitatea oricărei persoane care se consideră vătămată într-un drept subiectiv recunoscut de lege sau într-un interes legitim. 35 de ani. printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termen a unei cereri. asigurarea participării tinerilor la viaţa politică. ca de altfel şi magistraţii vinovaţi de producerea erorii. 50)  dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică (art. 37) – presupune capacitatea de a candida pentru ocuparea unei funcţii sau demnităţi publice. debilii sau alienaţii mintal şi cei condamnaţi la pierderea drepturilor electorale. pentru a fi ales în Camera Deputaţilor sau în autorităţi locale. pentru a fi ales în Senat. ca urmarea a neglijenţei grave sau dacă au acţionat cu rea-credinţă. interzicerea exploatării minorilor sau folosirea lor în orice activităţi dăunătoare. nu le este interzisă asocierea în partide politice şi îndeplinesc şi condiţia de vârstă. nu au drept de vot. economică. de o autoritate publică. De asemenea. în vederea alegerii unor reprezentanţi. 36) – garantează persoanelor posibilitatea de a-şi exprima opţiunea. anularea actului ilegal şi repararea pagubei suferite. interzicerea angajării copiilor sub 15 ani. 33 de ani. de a cere recunoaşterea dreptului sau a interesului pretins. Orice încălcare a dreptului de a fi ales atrage nulitatea alegerii. 3. Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile provocare de erori judiciare. Au drept de vot doar persoanele care au împlinit 18 ani până în ziua alegerilor inclusiv. fiind astfel excluşi minorii. Categoria drepturilor politice – cuprinde drepturile care asigură cetăţenilor participarea la exercitarea puterii publice:  dreptul de vot (art. specifică anumitor funcţii sau demnităţi publice (23 de ani.  dreptul de a fi ales (art.

1)  dreptul de a iniţia revizuirea Constituţiei (art. fără constrângere în raporturile lor cu alţi indivizi:  dreptul la azil (art. 1) 4. 74 alin. dar şi al libertăţii de exprimare. inclusiv prin presă sau mijloace de comunicare în masa. 39) – presupune posibilitatea recunoscută oamenilor de a se întruni în reuniuni publice sau private. Drepturile social-politice – cuprind acele drepturi şi libertăţi care pot fi exercitate de către persoane. la alegerea lor.Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei  dreptul de a fi ales în Parlamentul European (art. atât în vederea asigurării dezvoltării lor materiale sau culturale. 150 alin.  libertatea întrunirilor (art. de un avocat. de a contesta acuzaţiile ce i se aduc.  accesul la cultură (art. Pentru a da eficienţă acestei posibilităţi.  libertatea de exprimare (art. cât şi în scopul participării la conducerea statului şi implică posibilitatea garantată indivizilor de a acţiona. având dreptul de a fi asistate. credinţelor. Cenzura este interzisă. 33) – este un corolar al dreptului la învăţătură . 30) – vizează orice modalitate de exprimare a ideilor. de a prezenta adevărul şi de a-şi susţine şi dovedi nevinovăţia. prezenţa avocatului este obligatorie. ales sau numit din oficiu. 38)  dreptul de a vota în cadrul referendumului (art. în condiţiile Constituţiei şi a legilor. Mai mult. care se referă la protecţia generală a persoanei şi a averilor. opiniilor. se stabileşte posibilitatea de a beneficia de o apărare specializată şi profesională.  dreptul la apărare (art. 90) – presupune exprimarea unei opţiuni cu privire la o problemă care constituie motivul organizării unui referendum  dreptul de iniţiativă legislativă (art. 2) – este un drept recunoscut cetăţenilor străini şi apatrizilor care locuiesc pe teritoriul României. opţiunilor. pe tot parcursul unui proces. cu respectarea 61 . în anumite faze ale procesului penal sau cu privire la anumite infracţiuni. în limitele legii. 24) – presupune posibilitatea recunoscută şi garantată oricărei persoane acuzată de încălcarea legii de a se apăra. gândurilor. 18 alin.

a principiilor statului de drept ori a suveranităţii. culturale. economice.  libertatea de asociere (art. Datorită rolului special pe care îl au în procesul dobândirii şi exercitării puterii publice. Egalitatea în drepturi – este o garanţie prevăzută de Constituţie. în condiţii de gratuitate. partidele politice care. 51) . religie. Avocatul Poporului. doar ca măsură excepţională şi cu caracter temporar. Este un principiu fundamental al exercitării drepturilor şi a libertăţilor. judecătorii Curţii Constituţionale. sex.în vederea asigurării şi protejării unor drepturi şi interese legitime. asociaţiile cu caracter secret fiind interzise. avere sau origine socială. fără nici o discriminare pe considerente de rasă. partidele politice. ca neconstituţionale. 40) – recunoaşte dreptul persoanelor de a constitui sau face parte din diferite forme de asociere (politice. magistraţii. indiferent de domeniul de activitate sau alte considerente. atâta timp cât au caracter public.  dreptul de petiţionare (art. Conform art. anumite categorii profesionale sau de funcţionari ori demnitari publici nu pot face parte dintr-un partid politic: Preşedintele României. opinie. sunt reglementate în mod special: pot fi interzise. condiţionat (numai dacă este necesară. origine etnică. poliţiştii etc. sportive etc. sindicale. 5. ca formă de asociere. militează împotriva pluripartidismului politic. şi a primi un răspuns în termenele şi condiţiile stabilite prin lege.). membrii activi ai armatei. naţionalitate. prin scopurile sau activitatea lor. 53 restrângerea se poate face numai prin lege organică. limbă. integrităţii sau independenţei României.Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei unor condiţii: caracterul paşnic şi interzicerea folosirii armelor de orice fel în cadrul manifestaţiilor respective. persoanele au dreptul de a adresa petiţii autorităţilor competente. Constituţia României permite restrângerea exerciţiului unor drepturi şi libertăţi fundamentale. dar care se referă la toate drepturile şi libertăţile (prevăzute în Constituţie şi în alte acte normative). aplicată nediscriminatoriu) şi numai în vederea: 62 . apartenenţă politică. sociale.

a sănătăţii sau a moralei publice. a unui dezastru sau sinistru deosebit de grav. apărării ordinii. 63 .Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei apărării securităţii naţionale. apărării drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor. desfăşurarea instrucţiei militare prevenirea consecinţelor unor calamităţi naturale.

55) d. obligaţia de a contribui prin taxe şi impozite la cheltuielile publice. îndatoriri destinate să apere convieţuirea paşnică între cetăţeni: obligaţia cetăţenilor români.2. 5 din Constituţie) b. abia după ce s-a încetăţenit ideea că nu pot exista drepturi cetăţeneşti.Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei 9. 57). ÎNDATORIRILE FUNDAMENTALE Îndatoririle fundamentale sunt definite ca fiind obligaţii ale cetăţenilor considerate esenţiale pentru realizarea intereselor generale. 54 din Constituţie) c. 64 . îndatoriri destinate să apere statul şi societate. a. prin forţa de constrângere a statului. a cetăţenilor străini şi a apatrizilor de a-şi exercita drepturile şi libertăţile fundamentale cu bună-credinţă şi fără a încălca drepturile şi libertăţile celorlalţi (art. la nevoie. Exista două mari categorii de îndatoriri fundamentale: 1. înscrise în Constituţie şi asigurate prin convingere sau. fără obligaţii fundamentale corespunzătoare. Au fost prevăzute şi reglementate prin acte fundamentale mai târziu decât drepturile şi libertăţile fundamentale. obligaţia de fidelitate (art. obligaţia de apărare a patriei (art. 1 alin. obligaţia de a respecta Constituţia şi legile ţării (art. 56) 2. (art.

a căror respectare. 61 alin. Parlamentul României este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării (art. puterea executivă şi puterea judecătorească. poate fi impusă. 86 A se vedea Tudor Drăganu. 94. 85 65 . prin forţa de constrângere a statului. p. Drept constituţional şi instituţii politice – tratat elementar. direct. Parlamentul este competent exclusiv 85 să elaboreze şi să emită acte legislative. prin care reglementează cele mai importante relaţii sociale dintre indivizi şi dintre indivizi şi stat şi. supremaţia Constituţiei şi a legilor. Această calitate decurge din structura larg reprezentativă a Parlamentului86. 1 din Constituţia României). puterea publică este constituită din puterea legislativă. obligatoriu. ca stat de drept şi democrat stau câteva principii fundamentale: asigurarea şi garantarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentate. egal. secret şi liber exprimat. vol. separaţia şi echilibrul puterilor în stat.Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei CAPITOLUL X PARLAMENTUL ROMÂNIEI Conform Constituţiei. Astfel. numite ordonanţe. Parlamentul poate mandata Guvernul să emită acte normative cu putere de lege. în baza delegării legislative. În condiţiile stabilite de Constituţie. ca o transpunere a principiului separaţiei puterilor în stat. la nevoie. la baza organizării şi funcţionării statului român. În calitate de unică autoritate legiuitoare. membrii acestuia fiind aleşi prin vot universal. impersonal. adică reguli de conduită socială cu caracter general. în cadrul democraţiei constituţionale. Parlamentul este organul reprezentativ suprem. II. pentru a exprima voinţa generală a poporului.

publicată în M. 50 din 25 februarie 1994). 3 alin. În prima şedinţa are loc validarea mandatelor parlamentarilor. Fiecare mandat trebuie validat prin votul majorităţii senatorilor. 8 din 24 februarie 1994 (publicată în M. 87 66 . Mandatul parlamentar poate fi invalidat în următoarele situaţii (art. ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA PARLAMENTULUI ROMÂNIEI87 După finalizarea procesului electoral. nr. 1 din regulamentul Camerei Deputaţilor. 8 din Regulamentul Senatului): Regulamentul Camerei Deputaţilor – aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 5 alin. în cel mult 20 de zile de la alegeri (art. 7 din Regulamentul Camerei Deputaţilor. nr. 948 din 25 octombrie 2005. Parlamentul României este alcătuit din Camera Deputaţilor şi Senat. respectiv art. 10. respectiv deputaţi. 61 alin. 28 din 25 octombrie 2005. scop în care este desemnată o comisie specială de validare a mandatelor (formată din 30 de deputaţi – art. 63 alin. Până la constituirea organelor de conducere ale celor două Camere. Pentru argumentarea opţiunii legiuitorului constituant din 1991 s-a susţinut că bicameralismul ameliorează procesul legislativ. 3 din Constituţie). şedinţele sunt conduse de un preşedinte – acesta va fi cel mai în vârstă dintre senatori sau deputaţi – ajutat de patru vicepreşedinţi.Of. actuala Constituţie consacrând bicameralismul. 35 din 16 ianuarie 2006.Of. respectiv a deputaţilor prezenţi la şedinţă (majoritate simplă). 88 În legislatura 2004-2008 Parlamentul României este format de 469 de parlamentari: 332 de deputaţi şi 137 de senatori. 1 din regulamentul Senatului). asigură controlul reciproc. la convocarea Preşedintelui Republicii. condusă de un preşedinte şi doi vicepreşedinţi. republicat în M. respectiv 15 senatori – art.1.Of.Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei Conform art. temperează impetuozitatea celor două Camere ale Parlamentului. Comisia de validare a mandatelor trebuie să respecte configuraţia politică a grupurilor parlamentare. nr. 2 din Constituţie. aleşi dintre cei mai tineri senatori. cele două Camere ale Parlamentului se întrunesc în prima şedinţă88. Regulamentul Senatului – aprobată prin Hotărârea Senatului nr.

formată dintr-un lider (preşedinte) şi. putând să-şi desfăşoare activitatea şi în afara unui asemenea grup (nu trebuie confundaţi cu parlamentarii independenţi. 3 din Constituţie. adjuncţi sau secretari. eventual. Cele două Camere ale Parlamentului sunt constituite în mod legal după validarea a cel puţin două treimi din numărul total al mandatelor fiecărei camere. care au candidat pe listele aceleiaşi formaţiuni politice. Fiecare grup parlamentar îşi desemnează propria conducere. 146 litera c din Constituţie).Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei în cazul alegerii parlamentarului prin fraudă electorală dovedită sau recunoscută. respectiv minim 7 senatori. Parlamentarii nu sunt obligaţi să facă parte dintr-un grup parlamentar. cei care nu au candidat pe listele vreunui partid politic). Un grup parlamentar este format din minim 10 deputaţi. parlamentarii se pot organiza în grupuri parlamentare. Potrivit art. 67 . pot prezenta amendamente în scris la propunerile sau proiectele legislative supuse dezbaterii parlamentare îşi prezintă poziţia cu privire la propunerea de ridicare a imunităţii parlamentare pot sesiza Curtea Constituţională cu privire la neconstituţionalitatea Regulamentelor Camerelor Parlamentului (art. Biroul permanent. Un parlamentar poate face parte doar dintr-un singur grup parlamentar. potrivit regulamentului de organizare şi funcţionare a fiecărei Camere. Printre atribuţiile grupurilor parlamentare se numără: fac propuneri pentru membrii comisiei de validare a mandatelor. Acestea sunt formate din: preşedintele Camerei. După constituirea legală a celor două Camere ale Parlamentului se desemnează structurile organizatorice şi de conducere ale celor două camere ale Parlamentului. propun candidaţi pentru funcţia de preşedinte a Camerei propun candidaţi pentru comisiile parlamentare. 64 alin. nerespectarea condiţiilor constituţionale şi legale privind candidatura sau obţinerea mandatului.

Atribuţiile preşedintelui Camerei parlamentare: convocarea parlamentarilor în sesiuni ordinare sau extraordinare prezidarea sesiunilor. conducerea lucrărilor şedinţelor biroului permanent al camerei. Andrei Muraru. 89 68 . îndeplineşte orice alte atribuţii care îi sunt stabilite prin regulament sau de plenul camerei. revocare ori pierderea calităţii de deputat. p. conducerea şedinţelor şi a dezbaterilor. dificilă şi complexă funcţie din Parlament89. patru vicepreşedinţi. Preşedintele Camerei Deputaţilor sau a Senatului Fiecare Cameră parlamentară îşi alege un preşedinte pe toată durată legislaturii. adică jumătate plus unu din numărul total al senatorilor. sesizarea Curţii Constituţionale cu privire la constituţionalitatea legilor înainte de promulgarea acestora. 635. Bucureşti. Elena Simina Tănăsescu. Ştefan Deaconu. patru secretari şi patru chestori A se vedea Ioan Muraru. respectiv al deputaţilor). Editura All Beck. Perspective juridice privind instituţia parlamentului. Birourile permanente sunt organe interne de conducere ale celor două Camere90. Candidaţii pentru funcţia de preşedinte sunt propuşi de către grupurile parlamentare. S-a susţinut în literatura de specialitate. cu asigurarea desfăşurării normale şi legale a lucrărilor. Sunt formate dintr-un preşedinte. p. 30. cu votul majorităţii senatorilor. respectiv de senator. în Ioan Muraru. 90 A se vedea Cristian Ionescu. Preşedintele Camerei poate fi revocat din funcţie. prin votul majorităţii deputaţilor sau al senatorilor. cu privire la tratate sau a altor acorduri internaţionale. că preşedintele Camerei parlamentare deţine cea mai importantă. în acelaşi timp şi preşedintele biroului permanent al camerei respective. Gheorghe Iancu. Calitatea de preşedinte al Camerei parlamentare încetează la expirarea mandatului sau prin demisie. precum şi a regulamentului camerei. se aleg prin vot secret.Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei comisiile parlamentare. respectiv al deputaţilor (în condiţiile în care este respectat şi cvorumul cerut de lege pentru legalitatea şedinţei. înainte de expirarea termenului. Corneliu-Liviu Popescu. Tratat de drept constituţional contemporan. care este. 2005. reprezentarea Camerei în relaţiile interne şi internaţionale. Câteva consideraţii teoretice privind biroul permanent al Camerei parlamentare.

Comisiile parlamentare 69 .Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei pentru Camera Deputaţilor. hotărăşte înscrierea pentru dezbatere. demisie sau pierderea calităţii de senator. în prima cameră sesizată sau trimite spre dezbatere celeilalte Camere. sesizează comisiile permanente în vederea întocmirii rapoartelor şi a avizelor. îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute prin Regulamentele de organizare şi funcţionare sau alte dispoziţii legale. Printre atribuţiile biroului permanent se numără: propune data începerii şi data încheierii sesiunilor parlamentare. putând îndeplini unele dintre atribuţiile acestuia. Calitatea de membru al biroului permanent încetează şi prin deces. asigură menţinerea ordinii în localul Camerei. notarea rezultatului votului etc. solicită convocarea în sesiune extraordinară. Membrii birourilor permanente sunt aleşi la începutul fiecărei sesiuni parlamentare ordinare şi pot fi revocaţi din funcţie oricând. respectiv deputat. proiectele sau propunerile legislative. Vicepreşedinţii – îl secondează pe preşedintele Camerei. regulamentele de organizare şi funcţionare organizează şi răspunde de desfăşurarea în bune condiţii a activităţii Camerei. amendamentelor sau a oricăror alte comunicări adresate adunării camerei. exercită controlul financiar asupra cheltuielilor efectuate. întocmeşte proiectul ordinii de zi a şedinţelor camerei. respectiv 2 chestori pentru Senat. prezintă Camerei spre aprobare bugetul acesteia şi contul de încheiere a exerciţiului bugetar. desemnarea acestora fiind rezultatul negocierilor dintre grupurile parlamentare şi cu respectarea configuraţiei politice a Parlamentului. organizează relaţiile Camerei cu celelalte autorităţi publice sau organizaţii. efectuarea apelului nominal. Secretarii – au atribuţii precum: întocmirea listei înscrierilor la cuvânt. prezentarea propunerilor. conduce şi supraveghează serviciile Camerei. supune aprobării Camerelor. Chestorii – verifică modul de gestionare şi administrare a patrimoniului Camerei.

Bucureşti. Introducere în dreptul constituţional. Comisia juridică. Comisia pentru politică economică. finanţe şi bănci. Comisia pentru cultură. Editura All Beck. 92 A se vedea Ioan Muraru. p. Tipurile de comisii parlamentare: comisii permanente. Cele două Camere îşi pot constitui comisii comune (de exemplu. pentru aflarea adevărului. Comisia pentru cercetarea abuzurilor şi pentru petiţii. Comisia Parlamentului României pentru Integrare Europeană). Exista 17 comisii permanente ale Camerei Deputaţilor şi 16 comisii permanente ale Senatului. având denumiri aproape identice.sunt organizate la propunerea a unui număr minim de deputaţi sau senatori.Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei Comisiile parlamentare sunt organisme interne de lucru ale celor două Camere ale Parlamentului având drept scop pregătirea documentelor de lucru pentru şedinţele în plen şi pentru exercitarea funcţiei de control parlamentar 91. proveniţi din cel puţin două grupuri parlamentare. comisii de anchetă. Comisia pentru agricultură. 93. 93 Sunt organizate şi funcţionează separat pentru fiecare Cameră a Parlamentului.ro. în vederea analizării unor evenimente sau acţiuni negative. www. p.senat. Comisiile permanente – sunt alese pe întreaga durată a mandatului Camerei sau a sesiunii şi. de disciplină şi imunităţi. Comisia pentru drepturilor omului. comisii speciale. amenajarea teritoriului şi echilibrului tehnologic.cdep. Comisia comună a Camerei Deputaţilor şi a Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii Serviciului Român de Informaţii. 2006. Bucureşti. Mihai Constantinescu. în general.ro). reformă şi privatizare. Daniel Mihai Dragnea. industrie alimentară şi servicii specifice. 103. Îşi încetează activitatea. Exemple: Comisia pentru administraţia publică. (www. sunt specializate pe domenii de activitate. dar nu au putere decizională92. Comisia pentru muncă şi protecţie socială. 2005. Comisia pentru sănătate şi familie. Comisia de validare93. Comisiile de anchetă – sunt constituite la propunerea unei 1/3 din numărul membrilor unei Camere. 91 70 . culte şi problemele minorităţilor naţionale. în vederea A se vedea Mihai-Constantin Eremia. artă şi mijloace de informare în masă. Comisia pentru buget. Editura Hamangiu. Drept parlamentar românesc. Reprezintă „laboratoarele” Parlamentului. Comisiile speciale . Comisia pentru politică externă. pentru stabilirea responsabilităţii şi a măsurilor ce se impun. o dată cu prezentarea raportului în plenul Camerei. Comisia pentru industrie şi servicii. silvicultură.

63 alin. Au. 2). Prin mandat se înţelege perioada de timp determinată pentru care este ales un reprezentat şi îşi exercită atribuţiile care îi revin. Durează până la întrunirea legală a Camerelor nou alese. la convocarea preşedinţilor celor două Camere. modificate sau abrogate legi organice. modalitatea principală de lucru fiind şedinţa. Pe perioada prelungirii mandatului. de război. Alegerile pentru noul Parlament vor avea loc în termen de cel mult 3 luni de la expirarea mandatului sau de la dizolvarea Parlamentului (art. 63 alin. 63 din Constituţie. speciale. Comisia de mediere – se constituie doar în cadrul procedurii de adoptate a legilor constituţionale. în condiţiile art. Mandatul încetează prin ajungerea la termen sau prin dizolvarea Parlamentului. Parlamentul României îşi desfăşoară activitatea în sesiuni parlamentare. 89 din Constituţie (parlamentul poate fi dizolvat de către Preşedintele Republicii. Sesiunile ordinare sunt acele perioade expres prevăzute în care Parlamentul este obligat să se întrunească pentru a-şi desfăşura activitatea. de obicei. 1). după consultarea celor doi preşedinţi ai Camerelor parlamentare. 1 din 71 . Funcţionarea Parlamentului Mandatul (numit şi legislatură). de asediu sau de urgenţă. 66 alin. în condiţiile validării mandatelor şi a depunerii jurământului. şi durează până la încetarea acestor situaţii (art. Mandatul Camerei Deputaţilor şi a Senatului este de 4 ani şi începe de la data întrunirii legale a fiecărei Camere. Sesiunile parlamentare sunt de două feluri: sesiuni ordinare şi sesiuni extraordinare. în condiţiile art.Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei examinării unor proiecte de legi complexe sau a unor probleme aparte. aceasta nu poate fi revizuită şi nu pot fi adoptate. în cazul în care nu a acordat votul de încredere Guvernului în termen de 6 luni de la prima solicitare şi numai după respingerea a cel puţin două solicitări în acest sens). Potrivit art. Mandatul celor două Camere se prelungeşte de drept în stare de mobilizare. a liderilor grupurilor parlamentare. caracter temporar.

92 alin. se referă la convocarea de drept a Parlamentului. 84 alin. 93 alin. în afara sesiunilor ordinare. Doar în cazul primei sedinţe de constituire a Parlamentului nou ales. 2). Şedinţele comune se organizează în următoarele situaţii (art. respectiv art. a biroului permanent al fiecărei Camere sau a cel puţin o 1/3 din numărul deputaţilor sau al senatorilor. 80 din Regulamentul Senatului). Sesiunile extraordinare se ţin ori de câte ori este nevoie. la iniţiativa Preşedintelui Republicii. depunerea spre aprobare la Parlament a unei ordonanţe de urgenţă a Guvernului (potrivit art. iar cea de-a doua sesiune ordinară începe în luna septembrie şi nu poate depăşi sfârşitul lunii decembrie (art. instituirea stării de asediu sau de urgenţă (conformart. Prima sesiune ordinară începe în luna februarie şi nu poate depăşi sfârşitul lunii iunie. 5). 115 alin. Şedinţele sunt intervalele de timp în care Camerele îşi desfăşoară activitatea curentă. convocarea se face de către Preşedintele Republicii.Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei Constituţie. Şedinţele sunt de două feluri: separate (pentru fiecare Cameră) şi comune. la convocarea preşedinţilor celor două Camere. prin decizie. în cazurile expres prevăzute de Constituţie: luarea unor măsuri urgente de către Preşedintele Republicii (conform art. 3). 65 alin. Parlamentul României se întruneşte în două sesiuni ordinare pe an. 1 din Regulamentul Camerei Deputaţilor. O situaţie mai deosebită. 2): primirea mesajului Preşedintelui Republicii aprobarea bugetului de stat şi a bugetului asigurărilor sociale de stat declararea mobilizării totale sau parţiale declararea stării de război aprobarea strategiei naţionale de apărare a ţării examinarea rapoartelor Consiliului Suprem de Apărare a Ţării numirea şefilor serviciilor de informaţii şi exercitarea controlului asupra activităţii acestor servicii numirea Avocatului Poporului 72 .

după o procedură reglementată. în acest context. 578. la nevoie. Camerele pot hotărî ca acestea să fie secrete. impersonale. de act normativ. 94 73 . cu caracter general. statale şi juridice . care are o sferă de cuprindere mai largă decât funcţia legislativă. poate fi impusă prin forţa de constrângere a statului95. adică de o regulă generală de conduită obligatorie. 10. economice. parlamentarii îşi desfăşoară activitatea în şedinţe în plen. în comisii. în grupuri parlamentare. ce cuprinde reguli generale de conduită. emis de organul competent. în circumscripţii electorale ori îndeplinesc orice alte atribuţii ce le sunt încredinţate de Camera parlamentară din care fac parte.în baza competenţei generale de care se bucură ca organ reprezentativ S-a susţinut că Parlamentului îi revine o funcţie deliberativă. Termenul „lege” este utilizat. a căror respectare. respectiv în prezenţa a cel puţin jumătate plus unul din membrii fiecărei Camere.Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei stabilirea statutului deputaţilor şi senatorilor. aprobarea bugetului propriu etc. Atribuţii privind organizarea internă şi a activităţii Parlamentului – referitoare la: validarea mandatelor deputaţilor şi senatorilor. p. Instituţii şi proceduri constituţionale – în dreptul comparat şi în dreptul român. Conform regulamentelor de organizare şi funcţionare a celor două Camere. ATRIBUŢIILE PARLAMENTULUI ROMÂNIEI 1. Atribuţia legislativă94 – constă în activitatea de elaborare şi emitere a legilor. Stabilirea direcţiilor generale ale activităţii sociale. formulate în abstract. la nivelul birourilor parlamentare. în accepţiunea lui restrânsă. culturale. obligatorii. în condiţii deosebite. alegerea şi constituirea propriilor organe de conducere. cu cea mai mare forţă juridică. prima incluzând-o pe cea de-a doua – a se vedea Ion Deleanu. adoptarea propriilor regulamente de organizare şi funcţionare. 95 Termenul „lege” poate fi utilizat şi într-un sens larg. 3. 2. Şedinţele sunt publice dar. Şedinţele se desfăşoară legal în condiţii de realizare a cvorumului. de act normativ emis de Parlament.2. stabilirea indemnizaţiei şi a celorlalte drepturi ale acestora.

Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei suprem. Senatul validează în funcţie pe cei 14 membrii ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. domenii importante şi foarte importante. rapoartelor. numirea în funcţie a Avocatului Poporului. a şefilor serviciilor de informaţii. organizarea forţelor armate. a mesajelor. programelor (de exemplu. 2 lit. legi pe care Guvernul are obligaţia de a le pune în executare. 74 . 4). 96). Atribuţii exercitate în legătură cu alte autorităţi publice – se referă. precum: bugetul naţional. a) etc. Parlamentul reglementează. Avocatul Poporului etc.) 96 A se vedea Cristian Ionescu. b). audierea rapoartelor prezentate în faţa Parlamentului de Curtea de Conturi. principiul separaţiei puterilor în stat96. 95 din Constituţie). 113). aleşi de către adunările generale ale magistraţilor (art. numirea sau destituirea din funcţie a unor funcţionari şi demnitari publici: Parlamentul îl poate suspenda din funcţie pe Preşedintele României (art. 133 alin. poate retrage încrederea acordată Guvernului. sistemul general al impozitelor şi taxelor. a consilierilor de conturi din cadrul Curţii de Conturi (art. la alegerea. instituţiile fundamentale ale statului. parlamentul stabileşte liniile principale ale dezvoltării societăţii şi ale naţiunii române. hotărăşte punerea sub acuzare a Preşedintelui Republicii pentru săvârşirea infracţiunii de înaltă trădare (art. Modalităţile de control parlamentar sunt: controlul exercitat prin intermediul comisiilor parlamentare controlul exercitat prin intermediul dărilor de seamă. în principal. regimul general al infracţiunilor etc. 2 lit. Tratat de drept constituţional contemporan. Atribuţii de control parlamentar. Controlul este necesar. 133 alin. acordă votul de încredere Guvernului şi programului general de guvernare a acestuia (art. prin intermediul legilor adoptate. Senatul numeşte pe cei doi reprezentanţi ai societăţii civile din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (art. 5. drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului. alegeri. p. prin intermediul legilor. 678. fiecare cameră a Parlamentului numeşte câte trei judecători ai Curţii Constituţionale. Funcţia de control decurge din calitatea Parlamentului de organ reprezentativ suprem şi de unică autoritate legislativă. apărarea şi siguranţa naţională. deplin şi diferenţiat. ceea ce echivalează cu demiterea acestuia (art. 4. 103). 140 alin. având ca suport teoretic.

votarea şi. Manual de legistică formală. examinarea şi dezbaterea în cadrul comisiilor parlamentare. Bucureşti. Procedura legislativă poate îmbrăca două forme: procedura legislativă ordinară (obişnuită) şi procedura legislativă specială (extraordinară). Procedura legislativă cuprinde reguli de conturare a ideii de lege. Mihai Constantinescu. Procedura legislativă are un caracter complex şi presupune parcurgerea obligatorie a unor etape. 206. Într-o altă opinie. la care România devine parte. p. A se vedea Ioan Muraru. 133. PROCEDURA LEGISLATIVĂ Procedura legislativă reprezintă ansamblul actelor şi a formelor desfăşurate în cadrul activităţii de elaborare şi emitere a legilor. prima lectură a proiectului. Etapele procedurii legislative ordinare99: A se vedea Ioan Muraru. p. reexaminarea proiectului sau a propunerii legislative în cazul exercitării controlului de constituţionalitate anterior – a se vedea Ioan Vida. Faza parlamentară cuprinde: sesizarea Parlamentului. până la publicarea ei98. ediţia a II-a. Editura Lumina Lex. 2004.Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei controlul exercitat asupra activităţii Preşedintelui republicii şi a membrilor guvernului (control politic) dreptul deputaţilor şi al senatorilor de a cere informaţii necesare controlul exercitat prin rezolvarea petiţiilor cetăţenilor controlul exercitat prin intermediul Avocatului Poporului 6. s-a susţinut că procedura legislativă ordinară comportă două faze distincte: faza preliminară (include iniţiativa 97 98 75 . Faza extraparlamentară are o componentă preparlamentară (iniţiativa legislativă. de elaborare şi de adoptare. p. decizia de începere sau încetare a ostilităţilor militare. Drept parlamentar românesc. avizarea proiectelor de lege şi a propunerilor legislative) şi o componentă post-parlamentară (promulgarea legii şi publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României). 99 S-a mai susţinut că procedura legislativă ordinară este formată dintr-o fază extraparlamentară şi faza parlamentară. Drept parlamentar românesc. Mihai Constantinescu. a doua lectură în plenul Camerelor. 10. Atribuţii în domeniul politicii externe – Parlamentul ratifică sau denunţă tratatele şi celelalte acte internaţionale negociate de Guvern şi semnate de Preşedintele Republicii. participă la structurile parlamentare internaţionale97. eventual. 149-150. declararea stării de război.3.

3. drept căruia îi corespunde obligaţia corelativă a autorităţii legiuitoare de a se pronunţa asupra proiectului de lege sau a propunerii legislative101. II. nr. 1 din Constituţia României. 102 Normele de tehnică legislativă privind elaborarea actelor normative sunt reglementate prin Legea nr. în considerarea rolului său de asigurare a realizării politicii interne şi externe a statului. iniţiativa legislativă aparţine: 1. Dar. conform normelor de tehnică legislativă102. Guvernului. Iniţiativa legislativă este definită ca fiind dreptul de a sesiza Parlamentul cu examinarea unui proiect de lege sau a unui propuneri legislative. Conform art.Of. prezentarea raportului comisiei parlamentare. promulgarea şi publicarea legii în Monitorul Oficial al României). sesizarea Camerei parlamentare competente. Guvernul este iniţiatorul marii majorităţi a legilor emise de Parlament. Preşedintele României nu are drept de iniţiativă legislativă. 2. deputaţilor şi senatorilor (individual sau colectiv). Guvernul va sesiza Parlamentul prin intermediul proiectelor de lege. Guvernul deţine o competenţă exclusivă privind elaborarea proiectului bugetului de stat şi al bugetului asigurărilor sociale de stat (art. avizarea proiectelor de lege sau a propunerilor legislative100 III. p. iniţiativa legislativă II. dezbaterea şi votarea în plenul Camerei parlamentare IV. Iniţiativa legislativă. exercitarea controlului de constituţionalitate (singura etapă facultativă) V. dezbaterea generală şi pe articole. 138 alin. Guvernul îşi exercită dreptul de iniţiativă legislativă prin elaborarea unui proiect de lege. 24/2000. p. Drept constituţional şi instituţii politice – tratat elementar. 74 alin. republicată în M. 76 . 2 din Constituţia României). 100 La baza distincţiei între proiecte de lege şi propuneri legislative stau categoriile de iniţiatori. I. votarea. 109. 150. vol. promulgarea de către Preşedintele Republicii VI. Manual de legistică formală. publicarea în Monitorul oficial al României. 777 din 25 august 2004. distincţia nu are nici o semnificaţie juridică – a se vedea Tudor Drăganu. unui număr de cel puţin 100. avizarea şi dezbaterea în una sau mai multe comisii parlamentare) şi faza de dezbatere şi decizie (presupune prezentarea proiectului sau a propunerii de către iniţiator. legislativă. 101 A se vedea Ioan Vida.Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei I.000 de cetăţeni cu drept de vot. iar iniţiativele parlamentarilor şi a cetăţenilor vor îmbrăca forma propunerilor legislative.

000 de cetăţeni cu drept de vot care trebuie să provină din cel puţin un 1/4 din judeţele ţării. nu era reglementată o competenţă specială pentru cele două Camere ale Parlamentului României. 92 alin. art. Prin modificările introduse de Legea de revizuire din 2003 a Constituţiei României103. publicată în M. Constituţia României stabileşte două restricţii privind exercitarea dreptului de iniţiativă legislativă de către populaţie.Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei Parlamentarii şi cetăţenii îşi exercită dreptul de iniţiativă legislativă prin elaborarea unei propuneri legislative. 1 din Constituţia României. Înainte de revizuirea din 2003 a Constituţiei României. care are astfel rol de cameră de reflecţie. concretizată în existenţa unei Camere decizionale şi a unei Camere de reflecţie. iar cea de-a doua la obiectul iniţiative legislative: art. Proiectul de lege sau propunerea legislativă se transmite Camerei parlamentare competente să fie sesizată prima. 75 alin. 429 aprobată de cele două Camere ale Parlamentului în 18 septembrie 2003. 88 alin. De asemenea. amnistia şi graţierea. Astfel.Of. 3 din 22 octombrie 2003 privind confirmarea rezultatelor referendumului naţional. 104 Conform art. 758 din 29 octombrie 2003. Mai mult. la: Legea nr. proiectele de lege pentru următoarele domenii104: 1. potrivit art.Of. 2. proiectele de legi şi propunerile legislative pentru ratificarea tratatelor sau a altor acorduri internaţionale şi a măsurilor legislative ce rezultă din aplicarea acestor tratate sau acorduri. nr. 103 77 .Of. şi publicată în M. se supun spre dezbatere şi adoptare Camerei Deputaţilor. 2 stabileşte că nu pot face obiectul iniţiativei legislative populare problemele fiscale. care trebuie să îmbrace forma unui proiect de lege. proiectele legilor organice prevăzute în Constituţia României. este reglementată o specializare funcţională pentru cele două Camere. 74 alin. iniţiatorul unui proiect de lege putea să depună proiectul la oricare din Camere. ca primă Cameră sesizată. Prima se referă la procedura de exercitare (cel puţin 100. problemele cu caracter internaţional. 8 din Regulamentul Senatului.000 de semnături – art. republicată. 75 alin. 1 stabileşte o competenţa specială de a fi sesizată prima a fiecărei Camere. 1). nr. 8 din Regulamentul Camerei Deputaţilor şi art. după publicarea în M. republicată. 669 din 22 septembrie 2003. supusă referendumului naţional din 18-19 octombrie 2003. 74 alin. iar fiecare judeţ trebuie să furnizeze cel puţin 5. a Hotărârii Curţii Constituţionale nr.

precum şi regimul general privind autonomia locală. o . 117 alin. art. art. g.înfiinţarea. 3 . k. e .incompatibilităţile cu funcţia de membru al Guvernului. 2 .organizarea şi funcţionarea serviciilor publice de radio şi televiziune şi controlul parlamentar al acestora. art. art. a economiei şi a teritoriului pentru apărare. 2 .contenciosul administrativ. art.Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei a.înfiinţarea de autorităţi administrative autonome.rolul şi structura. 118 alin.organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatului Poporului. art. a teritoriului. art. n .organizarea generală a învăţământului.organizarea Guvernului şi a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării. 73 alin. unde respectivele minorităţi au o pondere semnificativă. 3 . art. lit. d. art. 79 alin.condiţiile privind îndeplinirea îndatoririlor militare.raporturile cetăţenilor aparţinând unei minorităţi naţionale cu serviciile publice deconcentrate în unităţile administrativ-teritoriale. h. 55 alin. 3 . 3 . lit. 58 alin.structura sistemului naţional de apărare.organizarea administraţiei publice locale. 105 alin. organizarea şi funcţionarea Consiliului Legislativ.Guvernul . 2 şi 3 . 2 . respectiv incompatibilitatea cu calitatea de membru al partidelor politice a unor categorii socioprofesionale.organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii. b. art. l . 78 . pregătirea populaţiei. e. 2 . statutul cadrelor militare şi reglementări similare referitoare la celelalte componente ale forţelor armate.     f. 40 alin. c. în ceea ce priveşte utilizarea limbii materne. a Ministerului Public şi a Curţii de Conturi. lit. i.categorii de legi. k . 3 . a instanţelor judecătoreşti. lit. 120 alin.  lit. 5 . 31 alin. j. 102 alin.dreptul de asociere. art.

Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei l. art. 126 alin. 4 şi 5 - compunerea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, regulile de funcţionare ale acesteia şi înfiinţarea de instanţe judecătoreşti specializate în anumite materii; m. art. 142 - Curtea Constituţională. Pentru proiectele de legi şi propuneri legislative pentru care Camera Deputaţilor are rol de Cameră de reflecţie, Senatul va avea rol de Cameră decizională (potrivit art. 75 alin. 3 din Constituţia României republicată105). Conform art. 75 alin. 1 din Constituţia României republicată, toate celelalte proiecte de legi şi propuneri legislative se supun spre dezbatere Senatului, ca primă Cameră sesizată. Astfel, Senatul are rol de Cameră de reflecţie, iar Camera Deputaţilor rol de Cameră decizională pentru următoarele proiecte sau propuneri legislative106: 1. toate proiectele de legi şi propunerile legislative de nivelul legilor ordinare, altele decât cele pentru ratificarea tratatelor internaţionale sau a altor acorduri internaţionale, precum şi a măsurilor legislative ce rezultă din aplicarea acestora; 2. proiectele legilor organice prevăzute în Constituţia României, republicată, la: a. b. c. d. e. f. g. art. 3 alin. 2 - frontierele ţării; art. 5 alin. 1 - dobândirea şi pierderea cetăţeniei române; art. 12 alin. 4 - simboluri naţionale; art. 16 alin. 4 - dreptul cetăţenilor Uniunii Europene de a art. 44 alin. 2 - dreptul de proprietate privată; art. 52 alin. 2 - dreptul persoanei vătămate de o autoritate art. 73 alin. 3 - categorii de legi:

alege şi de a fi aleşi în autorităţile publice locale;

publică; lit. a - sistemul electoral, organizarea şi funcţionarea

Autorităţii Electorale Permanente;
Art. 75 alin. 3: „După adoptare sau respingere de prima Cameră sesizată, proiectul sau propunerea legislativă se trimite celeilalte Camere, care va decide definitiv”. 106 Conform art. 92 alin. 9 din Regulamentul Camerei Deputaţilor şi art. 88 alin. 7 din Regulamentul Senatului.
105

79

Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei

lit. b - organizarea, funcţionarea şi finanţarea lit. d - organizarea şi desfăşurarea referendumului; lit. f - regimul stării de mobilizare parţială sau totală lit. g - regimul stării de asediu şi al stării de urgenţă; lit. h - infracţiunile, pedepsele şi regimul executării lit. i - acordarea amnistiei sau a graţierii colective; lit. j - statutul funcţionarilor publici; lit. m - regimul juridic general al proprietăţii şi al lit. p - regimul general privind raporturile de muncă, lit. r - statutul minorităţilor naţionale din România; lit. s) - regimul general al cultelor;

partidelor politice;
 

a forţelor armate şi al stării de război;
 

acestora;
  

moştenirii;

sindicatele, patronatele şi protecţia socială;
 

h. i. j. k.

art. 83 alin. 3 - prelungirea mandatului Preşedintelui; art. 123 alin. 3 - atribuţiile prefectului; art. 125 alin. 2 - statutul judecătorilor în raport cu Consiliul art. 128 alin. 2 - folosirea limbii materne şi a interpretului

Superior al Magistraturii; în faţa instanţelor judecătoreşti de către cetăţenii români aparţinând minorităţilor naţionale; l. art. 136 alin. 3, 4 şi 5 - obiectul exclusiv al proprietăţii publice, darea în administrare, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate publică, inviolabilitatea proprietăţii private; m. art. 141 - Consiliul Economic şi Social. Proiectele de legi şi propunerile legislative se depun la Camera competentă să fie sesizată prima însoţite de expunerile de motive şi vor fi înregistrate la biroul permanent în ordinea prezentării lor de către iniţiator.

80

Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei II. Avizarea După înregistrarea proiectelor de lege sau a propunerilor legislative, înainte de a fi supuse dezbaterii, preşedintele biroului permanent va solicita avizul Consiliului Legislativ şi punctul de vedere sau informarea, după caz, a Guvernului. Avizul Consiliului Legislativ este unul consultativ, adică obligatoriu de cerut pentru toate proiectele sau propunerile legislative, dar, de care parlamentarii pot sau nu să ţină seama. În unele cazuri, trebuie cerut şi avizul Consiliului Economic şi Social sau al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării (în funcţie de domeniul de activitate reglementat). În cazul propunerilor legislative ale cetăţenilor, preşedintele biroului permanent va sesiza Curtea Constituţională în vederea verificării îndeplinirii condiţiile impuse (conform art. 146 lit. j din Constituţia României republicată). Consiliul Legislativ şi Guvernul au la dispoziţie 15 zile pentru a comunica avizul. După primirea răspunsului sau dacă, în acest termen, nu se transmite Camerei sesizate avizul sau informarea, Biroul permanent distribuie proiectul sau propunerea legislativă deputaţilor sau senatorilor, după caz, şi îl trimite comisiei parlamentare de specialitate, în vederea dezbaterii în cadrul acestei comisii şi al întocmirii raportului. Pentru proiectele complexe, biroul permanent poate sesiza mai multe comisii permanente. Deputaţii, senatorii, grupurile parlamentare şi Guvernul107 pot propune amendamente care trebuie depuse la comisia permanentă sesizată. Amendamentul este actul prin care se propune o modificare de fond sau de formă unui proiect de lege supus spre dezbatere Parlamentului108. Amendamentele pot fi făcute atât în timpul dezbaterii proiectului de lege în cadrul comisiei permanente sesizate, cât şi în cadrul dezbaterii în plenul Camerei. Amendamentele se fac în scris, dar sunt acceptate şi cele orale, care pot fi prezentate direct în şedinţa Camerei, dar numai pentru probleme de redactare sau de mică însemnătate109. Comisia, prin raport, propune adoptarea, adoptarea cu modificări ori completări sau respingerea proiectului ori a propunerii legislative. Raportul va cuprinde şi
În literatura de specialitate a fost susţinută şi opinia că numai parlamentarii au dreptul de a propune amendamente, fiind „apanajul” acestora – a se vedea Ion Deleanu, Instituţii şi proceduri constituţionale – în dreptul comparat şi în dreptul român, p. 593. 108 A se vedea Tudor Drăganu, Drept constituţional şi instituţii politice – tratat elementar, vol. II, p. 114 109 A se vedea Ioan Muraru, Mihai Constantinescu, Drept parlamentar românesc, p. 227.
107

81

Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei amendamentele admise sau respinse, cu menţionarea autorilor acestora, avizele celorlalte comisii, referiri la modul cum s-au soluţionat propunerile cuprinse în avizul Consiliului Legislativ, referiri cu privire la punctul de vedere al Guvernului. Raportul se transmite Biroului permanent, care va asigura multiplicarea şi difuzarea acestuia Guvernului, deputaţilor şi iniţiatorilor. III. Dezbaterea şi votarea în plenul Camerei Proiectele şi propunerile legislative avizate se supun dezbaterii plenului Camerei în succesiunea prevăzută pe ordinea de zi aprobată, în condiţiile regulamentului Camerei. Dezbaterea în plenul Camerei este precedată de prezentarea expunerii de motive a iniţiatorului şi a raportului comisiei permanente. Dezbaterea presupune parcurgerea a două faze: dezbaterea generală şi dezbaterea pe articole. În cadrul dezbaterii generale se face o primă evaluare a proiectului sau propunerii legislative şi în această fază nu se pot aduce amendamente. Dezbaterea generală nu este urmată de exprimarea votului, cu excepţia situaţiei în care prin raportul comisiei s-a propun respingerea proiectului. Urmează dezbaterea pe articole a proiectului sau propunerilor legislative şi se începe cu dezbaterea amendamentelor. Amendamentele se depun în scris, motivat, cu câteva zile înainte de dezbatere. În situaţii speciale, se pot face noi amendamente în timpul dezbaterilor. Se pot face şi unele amendamente oral. Urmează dezbaterea fiecărui articol în parte. După încheierea dezbaterilor pe articole se trece la votare. Pentru început se votează separat fiecare articol, după care se trece la votarea întregului text al proiectului de lege sau a propunerii legislative. Pentru a fi considerat adoptat, un proiect legislativ trebuie să fie votat de un anumit număr minim de deputaţi sau senatori (majoritate). Majoritatea necesară este diferită în funcţie de tipul legii (constituţională, organică sau ordinară). Există mai multe tipuri de majoritate: majoritate simplă – reprezintă jumătate plus unu din numărul membrilor Camerei prezenţi la şedinţă – necesară pentru adoptarea legilor ordinare;

82

Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei majoritate absolută – jumătate plus unu din numărul total al membrilor Camerei – necesară pentru adoptarea legilor organice sau a regulamentelor Camerelor Parlamentului, pentru suspendarea din funcţie a Preşedintelui României, pentru acordarea încrederii Guvernului; majoritate calificată – fie 2/3 din numărul membrilor fiecărei Camere (necesară pentru adoptarea legilor constituţionale), fie 2/3 din numărul total al parlamentarilor (necesară pentru a hotărî punerea sub acuzare a Preşedintelui Republicii, conform art. 96 alin. 1 din Constituţia revizuită sau pentru adoptarea legii privind aderarea României la Uniunea Europeană şi a legii privind aderarea României la Tratatul Atlanticului de Nord), fie 3/4 din numărul total al parlamentarilor (necesară adoptării unei legi constituţionale, în cazul în care medierea a eşuat - art. 151 alin. 2 din Constituţia României revizuite). Se mai practică şi majoritatea relativă, ce exprimă situaţia în care se poate decide cu cele mai multe voturi exprimate 110 (de exemplu, este considerat câştigător al alegerilor, candidatul care obţine cel mai mare număr de voturi în cel de-al doilea tur de scrutin). Pentru a fi considerat valabil, votul trebuie exprimat într-o şedinţă legală, adică cu respectarea condiţiei cvorumului. Cvorumul reprezintă numărul de membrii care se cere a fi prezent la lucrările Camerei pentru ca acestea să se desfăşoare în condiţii de legalitate111. Cvorumul este stabilit prin Constituţie (cvorumul legal - art. 67 „majoritatea membrilor”) şi regulamentul fiecărei Camere a Parlamentului. Prima Cameră parlamentară sesizată este obligată să se pronunţă în termen de 45 de zile de la depunerea proiectului la biroul permanent. Fac excepţie, codurile şi alte legi complexe, pentru care termenul este de 60 de zile (art. 75 alin. 2 din Constituţie) şi proiectul legii de adoptare a unei ordonanţe de urgenţă, pentru care termenul este de 30 de zile, conform art 115 alin. 5 din Constituţie. În cazul în care Camera nu adoptă proiectul în aceste termene, acesta se consideră adoptat de drept. După adoptarea sau respingerea de către prima Cameră sesizată (Camera de reflecţie), proiectul sau propunerea legislativă este trimis celeilalte Camere, care va
A se vedea Ioan Muraru, Mihai Constantinescu, Drept parlamentar românesc, p. 58. A se vedea Ioan Vida, Manual de legistică formală, p. 171.

110 111

83

care decide definitiv. pentru situaţii în care una dintre Camere adoptă o prevedere legislativă. prin revizuirea Constituţie. Guvernul. dacă prima Cameră sesizată adoptă o prevedere care intră în competenţa sa decizională (adică această Cameră a fost sesizată greşit. 4 şi 5 din Constituţie. IV. un număr de cel puţin 25 de senatori sau cel puţin 50 de deputaţi. În caz contrar. 146 lit. procedura medierii a fost înlăturată (fiind folosită acum doar în cazul legilor constituţionale). 75 alin. Avocatul Poporului. prevederea este definitiv adoptată dacă şi cealaltă Cameră este de acord. a din Constituţia României republicată. o lege adoptată de Parlament. numai acea prevedere revine primei Camere sesizate. dar înainte de promulgarea ei de către Preşedintele Republicii. în procedură de urgenţă. Au dreptul de a sesiza Curtea Constituţională: Preşedintele României. Deoarece. Sesizarea Curţii cu o asemenea obiecţie de neconstituţionalitate suspendă termenul de promulgare a legii. poate fi supusă controlului de constituţionalitate. de cealaltă Cameră!). Autoritatea competentă să se pronunţe asupra constituţionalităţii legii înainte de promulgare este Curtea Constituţională a României. La fel se procedează şi în cazul în care Camera decizională adoptă o prevedere pentru care competenţa aparţine primei Camere. 84 . este reglementată procedura „întoarcerii legii”. dar care intră în competenţa celeilalte Camere. în primă fază. Astfel.Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei decide definitiv (Camera decizională). Exercitarea controlului de constituţionalitate Conform art. Este un control de constituţionalitate anterior (a priori). iar legea trebuia adoptată. preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. La cea de-a doua Cameră este urmată exact aceeaşi procedură legislativă. conform art.

Mihai Constantinescu. aşa cum s-a menţionat mai sus. Promulgarea este necesară doar în cazul legilor organice şi ordinare. de primire. şi nu mai pot face obiectul unui control de contituţionalitate posterior întrării lor în vigoare. Legile declarate constituţionale se trimit spre promulgare Preşedintelui Republicii. 251. Promulgarea se face prin emiterea de către Preşedinte a unui decret de promulgare (care se publică în Monitorul Oficial al României). Parlamentul se pronunţă cu aceeaşi majoritate cu care a adoptat legea.Ion Deleanu. Preşedintele poate cere. 598. printr-un mesaj. vol.Ioan Muraru. Drept constituţional şi instituţii politice – tratat elementar. p. Preşedintele este obligat să promulge legea după reexaminare. Promulgarea este actul prin care şeful statului confirmă oficial că o lege a fost adoptată de Parlament cu respectarea procedurii prevăzute şi dispune punerea ei în executare112. Preşedintele Republicii are la dispoziţie un termen de 20 de zile. Cererea de reexaminare se adresează. p. 112 85 . II. în termen de 10 zile. poate sesiza Curtea Constituţionale cu o obiecţie de neconstituţionalitate. VI. Promulgarea legii Promulgarea legii revine competenţei Preşedintelui României.Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei În cazul în care Curtea Constituţională decide că legea este neconstituţională. p. Promulgarea a fost definită şi ca actul prin care Preşedintele Republicii atestă faptul că legea a fost constituţional şi legal adoptată . pentru promulgare. V. 121. Înainte de promulgare. sau ca o operaţiune de verificare şi de autentificare a legii . reexaminarea legii de către Parlament sau. Publicarea legii în Monitorul Oficial al României A se vedea Tudor Drăganu. care este astfel obligat să o semneze (în termen de 10 zile). Parlamentul are obligaţia de a reexamina legea pentru a o pune de acord cu prevederile deciziei Curţii. Instituţii şi proceduri constituţionale – în dreptul comparat şi în dreptul român. nu şi a celor constituţionale. Camerei competente să fie sesizată prima şi astfel este reluată întreaga procedură legislativă. o singură dată. Drept parlamentar românesc.

iniţiativa revizuirii Constituţiei revine: Preşedintelui României. În sistemul nostru constituţional sunt reglementate şi aplicate o serie de proceduri legislative speciale. procedura de urgenţă 4. sub sancţiunea inexistenţei şi intră în vigoare la 3 zile de la publicare sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei. 139. sub sancţiunea inexistenţei lor.Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei Conform art. legile se publică în Monitorul Oficial al României. Antonie Iorgovan. Publicarea în Monitorul Oficial este modalitatea de aducere la cunoştinţa publică a legii. adoptarea legilor în şedinţa comună a celor două Camere 3. precum: 1. Deoarece. un termen de intrare în vigoare de 3 zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României. Introducerea „termenului de graţie”113 de 3 zile pentru intrarea în vigoare a legii a fost justificată de necesitatea de a acorda persoanelor fizice şi juridice o şansă de a lua la cunoştinţă efectiv de conţinutul textelor legale. derogatorii de la regulile generale prezentate mai sus. adoptarea legilor constituţionale (de revizuire a Constituţiei) 2. A se vedea Mihai Constantinescu.000 de cetăţeni cu drept de vot. publicarea în Monitorul Oficial (decrete prezidenţiale. Elena Simina Tănăsescu. 78 din Constituţie revizuite. de revizuire a Constituţiei. ordine ministeriale etc. cel puţin unui număr de 500. Ioan Muraru.). prezintă o serie de aspecte specifice. p. Constituţia României revizuită – comentarii şi explicaţii. hotărâri şi ordonanţe guvernamentale. în vigoare care instituie regula obligativităţii respectării legii. cel puţin unei 1/4 din numărul total al deputaţilor şi senatorilor. Procedura adoptării legilor constituţionale. respectiv de intrare. la propunerea Guvernului. referitoare în principal la: . 113 86 . Proceduri legislative speciale Procedurile legislative speciale sunt acele proceduri desfăşurate după reguli speciale. Constituţia revizuită prevede doar pentru legile emise de Parlamentul României. adoptarea unui legi prin angajarea răspunderii Guvernului în faţa Parlamentului 1. înseamnă că acest termen nu se aplică şi celorlalte acte normative pentru care Constituţia prevede ca modalitate de intrare în vigoare.

. 2. alegerea magistraţilor ce compun Consiliul Superior al Magistraturii. mesaje sau a altor acte cu caracter exclusiv politic.Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei . la propunerea Preşedintelui României. se apelează la procedura medierii (comisia de mediere este formată dintr-un număr egal de deputaţi şi senatori . potrivit legii. Ele intră în vigoare doar după ce sunt aprobate în cadrul unui referendum naţional. va fi necesar votul a cel puţin 3/4 din numărul total al parlamentarilor. alte situaţii în care birourile 114 87 . adoptarea unor declaraţii. încuviinţarea stării de asediu sau a stării de urgenţă.legile constituţionale nu se supun promulgării Preşedintelui.în cazul unor diferenţe între textele adoptate de cele două Camere. retragerea încrederii acordate Guvernului prin adoptarea unei moţiuni de cenzură. a unei declaraţii de politică generală sau a unui proiect de lege. pentru a fi adoptat. intră în competenţa Parlamentului. proiectul de lege sau propunerea de revizuire se înregistrează la Parlament. în cazul în care a săvârşit fapte grave prin care se încalcă prevederile Constituţiei. dezbaterea programului şi a listei Guvernului şi acordarea votului de încredere. Pentru adoptarea proiectului sau propunerii de revizuire este necesară majoritatea de 2/3 din numărul membrilor fiecărei Camere. Procedura adoptării legilor în şedinţa comună a celor două Camere ale Parlamentului. acesta va fi supus dezbaterii în şedinţa comună a celor două Camere şi. a directorului Serviciului Român de Informaţii şi exercitarea controlului asupra activităţii acestui serviciu. declararea stării de război. examinarea rapoartelor Consiliului Suprem de Apărare a Ţării şi ale Curţii de Conturi. primirea unor reprezentanţi ai altor state sau ai unor organisme internaţionale. . celebrarea unor sărbători naţionale sau a unor comemorări. în întreaga ţară ori în unele localităţi. în urma medieri nu se ajunge la un text comun. punerea sub acuzare a Preşedintelui României pentru înaltă trădare. desfăşurarea procedurii privitoare la angajarea răspunderii guvernului asupra unui program. urmându-se regulile generale de dezbatere şi votare. numirea. ci în şedinţă comună114: Alte situaţii în care Camerele lucrează în şedinţă comună sunt stabilite prin Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei deputaţilor şi Senatului: primirea mesajului Preşedintelui României. depunerea jurământului de către Preşedintele României. efectuarea altor numiri în funcţii care. . declararea mobilizării generale sau parţiale.iniţiativelor de revizuire a Constituţiei sunt supuse din oficiu controlului de constituţionalitate anterior efectuat de către Curtea Constituţională.7).doar după pronunţarea Curţii Constituţionale. Dacă. numirea membrilor Curţii de Conturi. Constituţia stabileşte câteva situaţii în care procedura legislativă nu se desfăşoară succesiv în cele două Camere. suspendarea din funcţie a Preşedintelui României sau a persoanei care asigură interimatul în exercitarea acestei funcţii. proclamarea rezultatelor referendumului naţional. constituirea unor comisii comune de ancheta sau a altor comisii speciale. instituită de Preşedintele României. Legea de revizuire se publică în Monitorul Ofical al României la 5 zile de la adoptare şi după publicarea în Monitorul Oficial a deciziei Curţii Constituţionale prin care sunt confirmate rezultatele referendumului.

permanente ale celor două Camere consideră necesară convocarea lor în şedinţă comună. stabilirea indemnizaţiei şi a celorlalte drepturi ale acestora. Procedura de urgenţă se declanşează la cererea Guvernului sau din iniţiativa Parlamentului şi se desfăşoară după regulile stabilite prin regulamentele Camerelor Parlamentului116. un grup parlamentar. în cazul depunerii la Parlament spre aprobare a unei ordonanţe de urgenţă a Guvernului. Regulamentele celor două Camere ale Parlamentul prevăd că se adoptă în procedură de urgenţă şi proiectele de lege referitoare la armonizarea legislaţiei naţionale cu cea a Uniunii Europene sau a Consiliului Europei. precum şi proiectele de lege necesare îndeplinirii obligaţiei României în calitate de membră NATO. Instituţii şi proceduri constituţionale – în dreptul comparat şi în dreptul român. în cadrul acestei Camere. 116 Regulamentul Camerei Deputaţilor stabileşte că au drept de a solicita adoptarea în procedură de urgenţă. a legilor rectificative şi a contului de execuţie bugetară. Procedura de urgenţă Procedura de urgenţă este o modalitate accelerată de adoptare a legilor. .Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei . 88 . care prezintă o serie de caracteristici privind scurtarea termenelor sau chiar eliminarea unor etape din procedura legislativă obişnuită115. Constituţia României stabileşte în ce situaţii o lege poate fi adoptată în procedură de urgenţă: în cazul „întoarcerii legii”. .adoptarea legilor de aderare a României la Uniunea Europeană şi Tratatul Atlanticului de Nord. 115 A se vedea Ion Deleanu. .stabilirea statului deputaţilor şi a senatorilor.adoptarea proiectelor sau propunerilor de revizuire a Constituţiei în cazul în care. Regulamentul Senatului prevede că au drept de a cere adoptarea în procedură de urgenţă: Guvernul sau Senatul din proprie iniţiativă. Biroul permanent.aprobarea bugetului de stat şi a bugetului asigurărilor sociale de stat. p. prin procedura de mediere. Camerele nu ajung la un acord. Proiectul sau propunerea supusă procedurii de urgenţă se înscrie cu prioritate pe ordinea de zi a şedinţei Camerei. 3. 603. iniţiatorul.

reexaminarea legii. în cele 3 zile se depune o moţiune de cenzură şi aceasta este adoptată cu votul majorităţii parlamentarilor. Instituţii şi proceduri constituţionale – în dreptul comparat şi în dreptul român. pe timpul vacanţei parlamentare). În sistemul nostru constituţional este reglementată şi o altă procedură legislativă şi anume. 1 din Constituţie. 114 alin. legea este trimisă Preşedintelui în vederea promulgării. această operaţiunea se desfăşoară tot în şedinţă comună a celor două Camere. delegarea legislativă. Înainte de promulgare. o declaraţie de politică generală sau un proiect de lege. iar proiectul de lege se consideră adoptat fără a fi parcursă procedura legislativă obişnuită. fie datorită faptului că nu îşi poate exercita atribuţiile (de exemplu. 113 din Constituţie pentru retragerea votului de încredere acordat Guvernului. ceea ce Moţiunea de cenzură mai poate fi utilizată şi în condiţiile art. fie a apărut nevoia luării şi aplicării unei măsuri urgente. În cazul în care s-a cerut reexaminarea unei asemenea legi. În viaţa oricărui stat. 118 A se vedea Ioan Vida. După „adoptarea” în aceste condiţii. convocate special) nu se depune o moţiune de cenzură117 sau.Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei Termenul în care se poate exercita controlul de constituţionalitate este de doar 2 zile. legea poate fi supusă controlului de constituţionalitate anterior sau Preşedintele poate cere. Astfel. 611. Potrivit art. Procedura adoptării unui proiect de lege prin angajarea răspunderii Guvernului în faţa Parlamentului. o singură dată. dacă o asemenea moţiune a fost depusă. în termen de trei zile (termenul începe să curgă din momentul în care primul-ministru declară expres că îşi asumă răspunderea în şedinţa comună a celor două Camere. 183. Guvernul îşi poate angaja răspunderea în faţa Camerelor reunite ale Parlamentului pentru un program. Programul. apar. Manual de legistică formală. programul sau declaraţia de politică generală devin obligatorii pentru Guvern. nu este adoptată cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor. 4. p. declaraţia de politică generală sau proiectul de lege sunt considerate adoptate dacă. 119 A se vedea Ion Deleanu. Guvernul este demis. p. 117 89 . Este caracterizată ca o procedură legislativă complementară118 sau o procedură excepţională de substituire119. Dacă. şi situaţii în care adunarea legislativă nu este în măsura să intervină.

126 A se vedea Mihai Constantinescu. obligatorii şi impersonale. a căror valoare juridică este egală cu a legii ordinare şi organice. p. 612. Drept administrativ III. Rolul acesta revine executivului. Editura Universităţii „Petru Maior” Târgu Mureş. cu menţiunea că ordonanţele de urgenţă se emit în cazuri excepţionale potrivit Constituţie123. II. 122 A se vedea Ion Deleanu. Se consideră că există două forme a delegării legislative: prima este cea conferită de legea de abilitare. 24. Drept administrativ III. p. 33. numită delegare parlamentară124 sau delegare legislativă propriuzisă125. 326. 2000. p. 124 A se vedea Mihai Constantinescu. 125 A se vedea Lucian Chiriac. 115 din Constituţie. Delegarea legislativă a fost considerată şi „o împuternicire legislativă de abilitare specială a Guvernului în domenii rezervate legii ordinare” în baza căreia pot fi emise ordonanţe. conferită direct de Constituţie. participă la procesul de reglementare. Drept administrativ III. Instituţii şi proceduri constituţionale – în dreptul comparat şi în dreptul român. curs universitar. iar cea de-a doua. şi Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă.Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei nu ar fi posibil dacă s-ar respecta procedura legislativă (de exemplu. pe termen limitat. Ordonanţele guvernamentale – doctrină şi jurisprudenţă. Conform art. care. Bucureşti. a unei alte autorităţi decât cea legiuitoare de a exercita prerogative legislative” sau „abilitatea temporară şi condiţionată a Guvernului de a emite norme cu putere de lege. În astfel de cazuri. Emil Boc. În literatura juridică au fost formulate mai multe definiţii privind instituţia delegării legislative121. p. p. numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată. p. în Revista Transilvană de Ştiinţe Administrative. în baza (şi după adoptarea) unei legi speciale de abilitare de către Parlament. 235. Delegarea legislativă în sistemul constituţional românesc. Conform părerii unui autor. 121 A se vedea Tudor Drăganu. Lucian Chiriac. vol. Instituţii şi proceduri constituţionale – în dreptul comparat şi în dreptul român. Cluj Napoca. cu condiţia de a fi emise în conformitate cu prevederile constituţionale şi a legilor organice în vigoare în momentul emiterii lor”122. Drept administrativ şi Ştiinţa administraţiei. curs universitar. curs universitar. delegarea constituţională126. 2006. o altă putere decât cea legislativă120 este competentă să emită şi să aplice reguli generale de conduită socială. 2002. p. Ordonanţele guvernamentale – doctrină şi jurisprudenţă. 202. 202. 1(2)/1999. Ioan Muraru. Editura „Risoprint”. p. 123 A se vedea Ioan Santai. 120 90 . p. în situaţii extraordinare). Ioan Muraru. astfel. Drept constituţional şi instituţii politice – tratat elementar. 173. A se vedea Ion Deleanu. nr. în limitele şi condiţiile impuse de instituţia „delegării legislative”. 133. Lucian Chiriac. 34. Editura „Lumina Lex”. Guvernul poate emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul de reglementare al legilor organice. p. delegarea legislativă reprezintă „împuternicirea.

în 5 zile. Urgenţa măsurii trebuie motivată de către Guvern. 1 din Constituţia României republicată. în cadrul sistemului de „frâne şi contragreutăţi”127 necesar în vederea respectării principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat128. Dacă legea de abilitare prevede expres. Introducere în teoria şi practica statului de drept. delegarea legislativă nu ar trebui să reprezintă decât o modalitate de a ajuta Parlamentul în activitatea de legiferare. cel puţin teoretic. ordonanţele emise în baza ei se supun aprobării ulterioare a Parlamentului. în procedură de urgenţă. Se trece astfel peste faptul că.4. completa sau chiar abroga a asemenea lege. libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie drepturile electorale măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietatea publică a statului. ACTELE PARLAMENTULUI ROMÂNIEI A se vedea Tudor Drăganu. Ordonanţele de urgenţă ale Guvernului pot fi emise numai în situaţii extraordinare. privită ca un mijloc de control reciproc. 9. a căror reglementare nu poate fi amânată. Ioan Santai. Instituţia delegării legislative este un instrument prin care executivul încearcă să domine puterea legislativă. Drept administrativ şi Ştiinţa administraţiei. pentru a reglementa primar sau secundar. 1 alin. Ordonanţele de urgenţă pot interveni şi în domeniul legii organice. iar dacă Parlamentul nu se află în sesiunea este convocat în mod obligatoriu. p. Constituţia stabileşte că nu pot fi emise nici măcar ordonanţe de urgenţă cu privire la: legile constituţionale regimul instituţiilor fundamentale ale statului drepturile. p. prin lege. Totuşi. doar în domenii de competenţa legii ordinare. 127 91 . Se supun spre aprobare Parlamentului. 10. Deci au forţa juridică a unei legi ordinare. poate aproba. aproba cu modificări sau completări ori poate respinge o ordonanţă guvernamentală. 235. 128 Art.Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei Ordonanţele emise în baza legii speciale de abilitare se mai numesc şi ordonanţe simple sau obişnuite şi pot interveni. putând modifica. Parlamentul.

de Camera Deputaţilor şi de Senat. legi ordinare. legi constituţionale 2. rezoluţii. Acestea sunt actele juridice ale Parlamentului României. care. În ierarhia legilor. legi organice 3. Drept constituţional şi instituţii politice – tratat elementar. p. Aceste legi sunt adoptate definitiv numai după aprobarea lor prin referendum naţional. Parlamentul României poate adopta trei categorii de legi: 1. de către corpul electoral. Legea este actul normativ cu cea mai mare forţă juridică. ca atare. 103. declaraţii ale Parlamentului privind anumite evenimente sau situaţii deosebite. dar cu votul a cel puţin 2/3 din numărul membrilor fiecărei Camere (majoritate calificată). apeluri etc. obligatorie adoptată de Parlament şi susceptibilă de a fi sancţionată prin forţa de constrângere a statului129. Legea Legea reprezintă o regulă de conduită socială generală. 129 92 . 67 din Constituţia României republicată. prevăzute expres prin însuşi textul Constituţiei. Camera deputaţilor şi Senatul adoptă legi. hotărâri şi moţiuni. Legile organice sunt legile prin care se reglementează domenii de relaţii sociale deosebit de importante şi. Clasificarea legilor.). Legile constituţionale sunt legile de revizuire a Constituţiei. Conform art. 73 alin. mai poate emite şi acte cu caracter politic (de exemplu. vol. Conform art. II. Legile organice se adoptă cu votul a cel puţin jumătate pus unu din membrii Camerei parlamentare (majoritate absolută). A se vedea Tudor Drăganu. Legile constituţionale se adoptă conform proceduri legislative.Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei Actele reprezintă formele concrete în care se manifestă voinţa unei autorităţi. urmează imediat legilor constituţionale. toate celelalte acte normative trebuind să i se conformeze. 1 din Constituţie. mesaje.

sindicatele. h) infracţiunile.cetăţenia română (art. a instanţelor judecătoreşti. stabilirea indemnizaţiei şi a celorlalte drepturi ale acestora. funcţionarea şi finanţarea partidelor politice. 4). 2). a teritoriului.frontierele ţării (art. r) statutul minorităţilor naţionale din România. pedepsele şi regimul executării acestora.Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei Domeniile rezervate legii organice sunt: 1. n) organizarea generală a învăţământului. 3 lit. i) acordarea amnistiei sau a graţierii colective. 5 alin. . 16 alin. patronatele şi protecţia socială. j) statutul funcţionarilor publici. d) organizarea şi desfăşurarea referendumului. organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente. s) regimul general al cultelor. e) organizarea Guvernului şi a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării. o) organizarea administraţiei publice locale. prevăzute de art. a-s din Constituţia României revizuite: a) sistemul electoral. l) organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii. 73 alin. b) organizarea.egalitatea în drepturi (art. m) regimul juridic general al proprietăţii şi al moştenirii. a Ministerului Public şi a Curţii de Conturi. domenii prevăzute în alte articole din Constituţie: . f) regimul stării de mobilizare parţială sau totală a forţelor armate şi al stării de război. 2. c) statutul deputaţilor şi al senatorilor. g) regimul stării de asediu şi al stării de urgenţă. 3 alin. 93 . . 1). k) contenciosul administrativ. p) regimul general privind raporturile de muncă. precum şi regimul general privind autonomia locală.

În domeniul legilor organice. . o lege organică poate modifica.jurământul deputaţilor şi al senatorilor (art. 142 alin. 118 alin.condiţiile şi limitele exercitării dreptului persoanei vătămate de o autoritate publică (art. 141). 123 alin. completa sau abroga o lege ordinară. 3). 3). 40 alin. autorităţi administrative autonome (art. precum Avocatul Poporului (art. . 120 alin. magistraţi. Curtea Constituţională (art.dobândirea dreptului de proprietate privată a străinilor şi apatrizilor (art.organizarea şi funcţionarea unor instituţii şi autorităţi publice. . poliţişti şi alte categorii de funcţionari publici (art. completa sau abroga o lege constituţională. 3). Avocatul Poporului. 2). 2). Consiliul Economic şi Social (art.condiţiile privind îndeplinirea îndatoririlor militare şi încorporarea (art. . pregătirea populaţiei. 5). 137 alin. O lege organică nu poate modifica. 134 alin. 3) sau cu funcţia de membru al Guvernului (art. componenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi instanţele specializate (art.prelungirea mandatului Preşedintelui Republicii (art. 102 alin. .dreptul minorităţilor naţionale de utilizare a limbii materne (art. precum şi statutul cadrelor militare (art. 2). 2). 2). 105 alin. . nu se poate interveni prin ordonanţe simple ale Guvernului. 3). membrii activi ai armatei.Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei .reglementarea circulaţiei şi înlocuirea monedei naţionale cu cea a Uniunii Europene (art. 126 alin. . .alte incompatibilităţi cu mandatul de parlamentar (art. Consiliul Superior al Magistraturii (art. prefect (art. . 71 alin. 58 alin. 44 alin. 1). 2 şi 3). 117 alin. 2). 83 alin. 136). 79 alin. 55 alin. Consiliul Legislativ (art. . 52 alin. 70 alin. . 4 şi 5). 2). . a economiei şi a teritoriului pentru apărare.interzicerea de a face parte din partide politice pentru judecătorii Curţii Constituţionale. 4). 94 . 3).reglementarea dreptului de proprietate publică (art. 3). În schimb.stabilirea altor membrii ai Guvernului (art.structura sistemului naţional de apărare.

promulgarea de către şeful statului. Legile ordinare se adoptată cu votul a cel puţin jumătate pus unu din membrii Camerei prezenţi la şedinţă (majoritate simplă). Pot avea caracter normativ sau individual.A. o lege constituţională. Hotărârea Parlamentului României nr.Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei Legile ordinare reglementează toate celelalte domenii de relaţii sociale pentru care nu se prevede expres intervenţia printr-o lege constituţională sau organică (de exemplu. publicarea în Monitorul Oficial. 131 Hotărârea Parlamentului României nr. Se adoptă conform unei proceduri mai simple. taxele şi alte contribuţii la bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale de stat (art. Hotărârea Senatului României nr. 42/2004 pentru aprobarea componenţei nominale a comisiilor permanente ale Camerei Deputaţilor. indemnizaţia şi celelalte drepturi ale Preşedintelui Republicii (art. Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 25 din 20 septembrie 2006 privind demisia directorului Serviciului Român de Informaţii. 1)). 38 din 19 decembrie 2006 privind modificarea Hotărârii Camerei Deputaţilor nr. cu atât mai puţin. Hotărâri Hotărârile sunt acte juridice emise de Camera Deputaţilor sau de Senat. O lege ordinară nu poate modifica. Tot prin hotărâri se adoptă şi regulamentele celor două Camere. secretarilor şi chestorilor Camerei Deputaţilor. Moţiunea Hotărârea Senatului României nr. Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. Hotărârea Senatului României nr. Hotărârea Parlamentului României privind aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli al Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare pe anul 2007. 139 alin. Hotărârile pot fi adoptate separat de fiecare Cameră130 sau în comun de ambele Camere131. decât cea necesară adoptării unei legi. 101). având forţă juridică inferioară. 130 95 . impozitele. 32 din 5 octombrie 2006 privind demisia unui senator. Hotărârea Parlamentului României nr. 18 alin. procedură din care lipseşte iniţiativa legislativă. control de constituţionalitatea (cu excepţia hotărârilor privind adoptarea regulamentelor Camerelor). secretarilor şi chestorilor Senatului. 1din 2 februarie 2006 pentru alegerea vicepreşedinţilor. 1 din 1 februarie 2006 pentru alegerea vicepreşedinţilor. reglementarea dreptului la azil (art. 42 din 13 decembrie 2006 pentru înfiinţarea Comisiei de anchetă având drept scop investigarea condiţiilor de legalitate privind privatizarea Societăţii Naţionale a Petrolului "Petrom" .S. 49 din 19 decembrie 2006 privind numirea unor membri ai Consiliului Naţional al Audiovizualului. 2). Hotărârile trebuie să fie conforme cu legea. dezbaterea în comisii parlamentare. 45 din 12 decembrie 2006 privind aprobarea numirii unui ministru. completa sau abroga o lege organică şi.

Decizia nr. Dacă moţiunea de cenzură este respinsă. 3 din 29 iunie 2006 privind convocarea Camerei Deputaţilor în sesiune extraordinară. cu privire la o problemă care a făcut obiectul unei interpelări. în practica parlamentară mai sunt utilizate şi alte categorii de acte emise de organe interne de lucru ale Camerelor: decizii ale biroului permanent. 114 din Constituţie. 141. Astfel. Moţiunile de cenzură pot fi utilizate în anumite situaţii reglementate prin Constituţie. Se adoptă cu votul majorităţii parlamentarilor. 113 din Constituţie. În trei zile de la anunţarea angajării răspunderii de către primul-ministru se poate depune o moţiune de cenzură. Moţiunile pot fi simple sau moţiuni de cenzură. Moţiunile simple pot fi iniţiate de cel puţin 50 de deputaţi sau cel puţin o pătrime din numărul senatorilor şi prin ele se exprimă poziţia acestora într-o anumită problemă de politică internă sau externă ori. Trebuie motivate şi se depun la preşedintele Camerei. 132 133 96 . A se vedea Ioan Muraru. Drept parlamentar românesc. Mihai Constantinescu. după caz. 4 din 22 august 2006 privind convocarea Senatului în sesiune extraordinară. Decizia nr. p. Sunt obligatorii pentru Guvern. cu excepţia cazului în care Guvernul îşi asumă răspunderea. O altă situaţie în care poate fi utilizată moţiunea de cenzură se referă la angajarea răspunderii Guvernului în faţa Parlamentului asupra unui program.Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei Moţiunea este actul prin care o Cameră a Parlamentului sau Camerele reunite în şedinţă comună îşi exprimă atitudinea cu privire la o anumită problemă132. 1 din 25 ianuarie 2006 privind convocarea Camerei Deputaţilor în sesiune ordinară. potrivit art. Trebuie iniţiată de cel puţin 1/4 din numărul total al parlamentarilor şi se comunică Guvernului. Dacă moţiunea de cenzură astfel iniţiată este adoptată. avizele şi rapoartele comisiilor parlamentare. în condiţiile art. Se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor sau senatorilor prezenţi la şedinţă. a unei declaraţii de politică generală sau a unui proiect de lege. Guvernul este demis ca urmare a pierderii încrederii Parlamentului. Guvernul este demis. o moţiune de cenzură se poate adopta în şedinţa comună o Camerelor Parlamentului în vederea retragerii încrederii acordate Guvernului. Decizia nr. urmărindu-se demiterea acestuia. De asemenea. decizii ale preşedintelui Camerei133. iar dacă aceasta este adoptată cu votul majorităţii parlamentarilor. deputaţii şi senatorii care au iniţiat-o nu mai pot iniţia o altă moţiune de cenzură în aceeaşi sesiune parlamentară.

PROTECŢIA MANDATULUI Mandatul parlamentar este definit ca o demnitate publică rezultată din alegere. rezultate dintr-un raport de subordonare şi dependenţă. Drept parlamentar românesc. contrare satisfacerii intereselor generale. 134 A se vedea Ioan Muraru. Conform Constituţiei României. 97 . 69 alin.Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei 10.a de către electorat. mandatul parlamentarilor este un mandat reprezentativ. deputaţii şi senatorii sunt în serviciul poporului (art. 288. 2) – ceea ce presupune este interzis a i se impune parlamentarului anumite convingeri sau o anumită conduită. în vederea exercitării prin reprezentare a suveranităţii naţionale şi care conţine împuternicirile stabilite prin Constituţie şi legi134.5. p. MANDATUL PARLAMENTARILOR. Mihai Constantinescu. STATUT. ceea ce implică două aspecte: în exercitarea mandatului. 69 alin. 1) – deputaţii şi senatorii reprezintă şi apără interesele naţiunii şi nu numai a unui număr limitat de indivizi (de exemplu cei care i-au ales) orice mandat imperativ este nul (art.

000 de locuitori şi pentru alegerea Senatului este de un senator la 160. exercitat în cadrul scrutinului de listă. candidatul declarat ales. prin vot universal. sub condiţia validării. p. Norma de reprezentare pentru alegerea Camerei Deputaţilor este de un deputat la 70. Potrivit Legii nr. direct. este irevocabil 6. Durata mandatului parlamentarilor corespunde duratei mandatului Parlamentului şi este de 4 ani. are caracter de demnitate publică şi conferă deţinătorului independenţă şi protecţie constituţională135. secret şi liber exprimat. 70 din Constituţie). Dobândeşte calitate de parlamentar. 707. 373/2004 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului.Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei Trăsăturile mandatului parlamentarilor: 1. Tratat de drept constituţional contemporan. egal.000 de locuitori. Mandatul unui parlamentar încetează la data întrunirii legale a noului Parlament (fie ca urmare a ajungerii la termen. 98 . Pentru minorităţile naţionale a căror reprezentanţi nu au reuşit să obţină nici un mandat parlamentar în urma alegerilor. de pierdere a drepturilor electorale. rezultă numai din alegeri 5. Mandatul Parlamentar se dobândeşte ca urmare a alegerilor. deces (art. sub condiţia validării mandatului şi a depunerii jurământului. pe baza căruia 135 A se vedea Cristian Ionescu. Mandatul se exercită efectiv din momentul întrunirii legea a Camerei din care face parte parlamentarul. Constituţia stabileşte că primesc un mandat în Camera Deputaţilor. dacă au reuşit să obţină pe întreaga ţară un număr de voturi egal cu cel puţin 10% din numărul mediu de voturi valabil exprimate pe ţară pentru alegerea unui deputat. este reprezentativ (la nivel naţional) 3. în condiţiile legii electorale. biroul electoral de circumscripţie eliberează „certificatul doveditor”. de incompatibilitate. fie ca urmare a dizolvării Parlamentului) sau în caz de demisie. este o instituţie de drept public 2. este general 4.

Avocatul Poporului. să fi împlinit. să nu-i fie interzisă asocierea în partide politice136 4.să aibă cetăţenia română şi domiciliul în ţară 2. 136 99 .) dreptul de a pune întrebări şi de a adresa interpelări dreptul de a cere informaţii necesare de la diferitele autorităţi publice dreptul şi obligaţia de a păstra o strânsă legătură cu alegătorii dreptul la indemnizaţie. activitatea grupurilor parlamentare) de a urmări şi supraveghea aplicarea şi executarea legilor de către cei cărora le revine această sarcină. fie pe listele de senatori şi numai într-o circumscripţie electorală. Protecţia mandatului Nu pot face parte din partidele politice: judecătorii Curţii Constituţionale. până în ziua alegerilor inclusiv.Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei parlamentarul se va prezenta la şedinţa de constituire a celor două Camere în vederea validării mandatului. în cadrul circumscripţiilor electorale. O persoană poate candida fie pe listele de deputaţi. poliţiştii şi alte categorii de funcţionari publici stabiliţi prin lege organică. diurne şi alte servicii etc. dezbateri. art. 3 din Constituţie): 1. 40 alin. 16 alin. regulamentele Camerelor şi legi: dreptul şi obligaţia de a participa la activitatea specifică autorităţii legislative. Eligibilitatea. 23 de ani. 37 si art. să aibă drept de vot 3. pentru a fi ales în Camera Deputaţilor şi 33 de ani. 3. pot face propuneri etc. Condiţiile care trebuie îndeplinite pentru a putea candida pentru Parlament (conform art. membrii activi ai armatei. pentru a fi ales în Senat. în activitatea diferitelor autorităţi publice (de exemplu. indiferent de forma pe care o îmbracă (şedinţe. Drepturile şi obligaţiile parlamentarilor În exercitarea mandatului parlamentarilor le sunt conferite o serie de drepturi şi de obligaţii prin Constituţie. magistraţii. participarea la şedinţele acestor autorităţi. inclusiv prin implicarea.

cu excepţia aceleia de membru al Guvernului (de exemplu. Protecţia mandatului îmbracă mai multe forme: 1. 71 alin. director general. Starea de incompatibilitate atrage demisia parlamentarului. 1998. prin caracterul lor. membru al Curţii de Conturi. prin lege. p. Academia Română. primar. judecător sau procuror. Incompatibilităţile cu mandatul de parlamentar Incompatibilitatea este situaţia în care. judecător al Curţii Constituţionale. Preşedintele României. a două sau mai multe calităţi sau funcţii care. 2. incompatibilităţile 2. vicepreşedinte. presiuni sau ameninţări la adresa parlamentarilor. nimeni nu poate fi în acelaşi timp şi deputat şi senator b. dar şi în vederea eliminării unor posibile ingerinţe. administrator. Bucureşti.Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei Mandatul parlamentarilor se bucură de o protecţie constituţională specială în scopul asigurării independenţei şi libertăţii de acţiune a deputaţilor şi senatorilor în exercitarea îndatoririlor. se interzice cumulul de către o persoană. membru al consiliului de administraţie sau cenzor la societăţile comerciale. sunt contradictorii137.) Alte incompatibilităţi (pot fi stabilite şi prin lege organică sau prin regulamentele Camerelor): incompatibilitatea cu funcţii private (de exemplu. director. calitatea de parlamentar este incompatibilă cu orice altă funcţie publică de autoritate. calitatea de membru al unui grup de interes economic). prefect. Inumitatea parlamentară A se vedea Dicţionarul explicativ al limbii române. 137 100 . 1 şi 2): a. 483. funcţia de preşedinte. inclusiv bănci sau alte instituţii de credit. funcţii de conducere specifice ministerelor. Avocatul Poporului. vice-primar etc. Incompatibilităţi prevăzute expres de Constituţia României (art. calitatea de comerciant persoană fizică. Institutul de lingvistică „Iorgu Iordan”. imunitatea 1. este interzisă utilizarea numelui însoţit de calitatea de deputat în orice acţiune publicitară privitoare la o activitate care aduce profit.

atât în timpul mandatului. reţinerea. dar percheziţionarea. a. Imunitatea parlamentară îmbracă două forme : a. Astfel. parlamentarii pot fi urmăriţi şi trimişi în judecată penală pentru faptele care nu au legătură cu voturile sau opiniile exprimate în exercitarea mandatului. iar competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (art. 1 şi 2). dar care nu au legătură cu exercitarea atribuţiilor. Este o imunitate totală care îl apără pe parlamentar împotriva oricărei forme de răspundere juridică. A se vedea Ion Deleanu. 72 alin. 72 alin. cât şi după expirarea acestuia. Iresponsabilitatea se referă numai la actele făcute în exercitarea mandatului de parlamentar. 1 din Constituţie parlamentarii nu pot fi traşi la răspundere juridică pentru voturile sau opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului. competenţa specială de urmărire şi de trimitere în judecată şi judecarea. Drept parlamentar românesc. iresponsabilitatea juridică b. după ascultarea lor (procedura ridicarea imunităţii). În primul rând. parlamentarul va răspunde juridic conform dreptului comun b. p. reţinerea sau arestarea se pot face numai cu încuviinţarea Camerei Parlamentului din care fac parte. arestarea. Regulile speciale se referă la percheziţionarea. Instituţii şi proceduri constituţionale – în dreptul comparat şi în dreptul român. În al doilea rând. Pentru opinii şi acte făcute în afara limitelor mandatului. p. 529. A se vedea Ioan Muraru. Mihai Constantinescu. Inviolabilitatea reprezintă o „imunitate de procedură”139 ce presupune reguli procedurale speciale derogatorii de la cele de drept comun privind tragerea la răspundere juridică.Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei Imunitatea parlamentară este acea trăsătură a mandatului parlamentar în temeiul căreia parlamentarul este protejat faţă de eventualele presiuni sau abuzuri comise împotriva persoanei sale şi care îi asigură independenţa. inviolabilitatea. este vorba numai de fapte săvârşite de parlamentar. Iresponsabilitatea juridică. Conform art. libertatea şi siguranţa în exercitarea drepturilor şi a obligaţiilor ce îi revin conform Constituţiei şi legilor138. imunitatea protejează numai cu privire la răspunderea penală. 138 139 101 . 329. Urmărirea şi trimiterea în judecată intră în competenţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

72 alin. Răspunderea disciplinară a parlamentarilor Răspunderea disciplinară a parlamentarilor (abaterile disciplinare pe care aceştia le pot săvârşi. ridicarea imunităţii se decide în plenul Camerei. de la lucrările Senatului. parlamentarii pot fi reţinuţi sau percheziţionaţi. Dacă. comportamentul injurios sau calomniator la adresa unui parlamentar ori a Constituţia României. f) absentarea nemotivată şi în mod repetat. pentru a declanşa procedura ridicării imunităţii. Pe baza raportului comisiei permanente. Preşedintele Camerei aduce la cunoştinţă deputaţilor sau senatorilor cererea. Ministrul Justiţiei are obligaţia de a-l informa de îndată pe preşedintele Camerei din care face parte parlamentarul. dacă există sau nu există motive temeinice pentru aprobarea cererii. de disciplină şi imunităţi spre examinare. republicată. de comisii sau de birou ori în afara acestora. dar. poate dispune neîntârziat revocarea măsurii reţinerii (art. cu votul majorităţii membrilor. Sancţiunile disciplinare prevăzute de regulamentul Senatului: 102 . nerespectarea prevederilor regulamentului Senatului. altui demnitar în şedinţele de plen. după care o trimite de îndată Comisiei juridice. 3 din Constituţie). Printre abateri disciplinare se regăsesc (art. însă. precum şi sancţiunile aferente) este reglementată prin regulamentele celor două Camere ale Parlamentului. Toate cererile privind ridicarea imunităţii parlamentare se înscriu cu prioritate pe ordinea de zi a şedinţei Camerei sesizate. arestare sau percheziţie se adresează preşedintelui Camerei de către Ministrul Justiţiei. care va stabili. prin raportul său. Camera sesizată constată că nu există temei pentru reţinere. a) atenţionarea. şi de Legea statutului deputaţilor şi al senatorilor. Hotărârea comisiei se adoptă prin votul secret al majorităţii membrilor acesteia. în şedinţă publică.Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei Cererea de reţinere. În caz de infracţiune flagrantă. dar cu privire la exercitarea mandatului de senator. 195 din regulamentul Senatului): a) b) c) d) e) încălcarea dispoziţiilor privind îndatoririle senatorului prevăzute de încălcarea jurământului de credinţă. exercitarea abuzivă a mandatului de senator.

(1) lit. b) chemarea la ordine. 103 . Sancţiunile disciplinarea nu pot împiedica exercitarea dreptului la vot.Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei b) c) d) e) chemarea la ordine. f) excluderea temporară. îndepărtarea din sală pe durata şedinţei. (1) lit. la propunerea Biroului permanent. iar cele prevăzute la alin. Conform regulamentului Camerei Deputaţilor. e) şi f). sancţiunile disciplinare sunt (art. retragerea cuvântului. de către Cameră. Abaterile şi sancţiunile disciplinare prevăzute se constată şi se aplică de către preşedintele de şedinţă sau. Sancţiunile prevăzute la alin. după caz. b). a). de preşedintele comisiei senatoriale. e) interzicerea participării la lucrările Camerei pe timp de maximum 15 zile. d) eliminarea din sala de şedinţe. 123): a) avertismentul. c) şi d) se aplică de către preşedintele de şedinţă. c) retragerea cuvântului. avertisment public – scris.

PREŞEDINTELE REPUBLICII Puterea executivă. în cadrul căruia. ROLUL ŞI LOCUL INSTITUŢIEI PREŞEDINTELUI ROMÂNIEI Deşi executivul dualist este o caracteristică a regimului parlamentar. denumită şi puterea sau autoritatea administrativă a statului presupune un sistem de organe ale statului (executivul) căruia îi este încredinţată activitatea specifică şi fundamentală de punere în executare şi organizarea executării în concret a legilor. Alături de Preşedintele Republicii şi de Guvern mai includem în puterea executivă ceea ce Constituţia numeşte Administraţie publică (capitolul V Titlul III din Constituţie): ministerele şi alte organe de specialitate. pe care le exercită relativ independent. consilii judeţene. În România executivul este dualist140. format din Preşedintele Republicii şi Guvern. a doua componentă a puterii publice. primari. 11. Preşedintele se bucură de o reprezentativitate egală cu a Parlamentului.1. fiecărei autorităţi fiindui stabilite atribuţii specifice.Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei CAPITOLUL XI PUTEREA EXECUTIVĂ. 140 104 . consilii locale. autorităţi administrative autonome. constituantul român din 1991 a optat pentru un executiv dualist. prefecţi. totuşi. fiind ales prin vot universal şi direct de către întreg corpul electoral.

623-624.Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei Constituţia României îi conferă Preşedintelui Republicii o poziţie aparte în structura organizatorică a statului. Acest lucru îi conferă şefului statului o reprezentativitate egală cu cea a puterii legiuitoare. p. rol fundamentat pe două aspecte: reprezentativitatea şi neapartenenţa la nici un partid politic141. Va fi declarat ales candidatul care obţine cel mai mare număr de voturi (majoritate relativă). mediator 11. prin scrutin uninominal majoritar. direct. funcţia de garant – Preşedintele României este garantul independenţei naţionale.este mediator între puterile statului şi între stat şi societate. secret şi liber exprimat. 105 . În cazul în care nici unul dintre candidaţi nu obţine un asemenea rezultat. ALEGEREA PREŞEDINTELUI ŞI MANDATUL PREZIDENŢIAL Preşedintele României este ales prin vot universal. şef al executivului 3. de reprezentare a statului român – rezultă din caracterul reprezentativ al instituţiei. şef al statului 2. veghind la respectarea ei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice 3. al unităţii şi al integrităţii teritoriului şi garantul Constituţiei. Instituţii şi proceduri constituţionale. egal. secret şi liber exprimat. în două tururi. o persoană trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: 141 A se vedea Ion Deleanu. egal. majoritatea voturilor alegătorilor înscrişi pe listele electorale. 2. direct. Pentru a putea candida pentru funcţia de Preşedinte. Preşedintele are un triplu rol: 1. se organizează cel de-al doilea tur de scrutin la care participă doar candidaţii plasaţi pe primele două locuri în primul tur. Este declarat ales candidatul care a întrunit.2. Preşedintele fiind ales prin vot universal. în primul tur de scrutin. caracterizată prin funcţiile care îi sunt conferite: 1. funcţia de mediator .

care întocmeşte şi actul de validare necesar depunerii jurământului. în caz de război sau de catastrofă. dacă este independent. cel mai târziu cu 30 de zile înainte de data alegerilor.situaţii în care intervine vacanţa funcţiei. Rezultatele finale ale alegerilor sunt confirmate şi validate de Curtea Constituţională. Mandatul încetează prin: ajungere la termen sau înainte de termen prin demisie. să nu îi fie interzisă asocierea în partide politice Se pot prezenta la alegeri persoane propuse de partide politice sau alianţe politice ori candidaţi independenţi. în faţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului. de declaraţia pe propria răspundere de apartenenţă sau neapartenenţă ca agent sau colaborator al organelor de securitate. ca poliţie politică şi lista susţinătorilor a căror număr nu poate fi mai mic de 200. să fi împlinit. să nu fi deţinut deja două mandate prezidenţiale în România 6. în şedinţă comună şi durează (ca regulă generală) până la depunerea jurământului de noul Preşedinte. soluţionarea unei asemenea contestaţii fiind dată în competenţa Curţii Constituţionale. să aibă cetăţenia română 2. să aibă drept de vot 5. Candidaturile înregistrate pot fi contestate. Propunerile se depun în scris şi trebuie semnate de preşedintele partidului politic sau al alianţei politice ori de candidat. vârsta de 35 de ani 4. Jurământul se depune în faţa Camerelor Parlamentului reunite în plen. prin lege organică. Trebuie însoţite de declaraţia de acceptare a candidatului. deces . Mandatul Preşedintelui României este de 5 ani şi începe din momentul depunerii jurământului de către candidatul desemnat câştigător al alegerilor. să aibă domiciliul în ţară 3. de declaraţia de avere. în cazul imposibilităţii definitive de exercitare a atribuţiilor. inclusiv până în ziua alegerilor. demiterea din funcţie. Mandatul poate fi prelungit.Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei 1. Propunerile pentru candidaturi se depun la Biroul Electoral Central.000 de alegători. 106 .

Daniel Mihai Dragnea. atribuţiile Preşedintelui. vor fi exercitate de preşedintele interimar. Protecţia mandatului prezidenţial S-a considerat că ar fi o faptă gravă prin care se încalcă Constituţia refuzul Preşedintelui de a numi în funcţie Guvernul care a obţinut votul de încredere din partea Parlamentului – a se vedea Mihai-Constantin Eremia. 165. dizolvarea Parlamentul. În termen de 3 luni de la intervenţia vacanţei funcţiei prezidenţiale. preşedintele Senatului sau preşedintele Camerei Deputaţilor (art. de către Parlament în cazul săvârşirii unor fapte grave prin care încalcă Constituţia142. Mandatul se suspendă de drept în cazul punerii sub acuzare a Preşedintelui pentru „înaltă trădare”. 142 107 . Propunerea de suspendare din funcţie trebuie să provină de la cel puţin o treime din numărul deputaţilor şi al senatorilor şi se aprobă cu votul majorităţii parlamentarilor. 98 alin. p. Dacă propunerea de suspendare este aprobată de Parlament se va organiza referendum naţional pentru demiterea Preşedintelui. 96 din Constituţie. Preşedintele poate fi suspendat din funcţie. care va fi. după consultarea Curţii Constituţionale. Incompatibilităţi: Preşedintele României nu poate fi membru al unui partid politic şi nu poate deţine nici o altă funcţie publică sau privată. Preşedintele va fi demis din funcţie doar în situaţia în care corpul electoral aprobă această măsură în cadrul referendumului. 95 din Constituţie. în ordine. în condiţiile art. 88-90 din Constituţie (art. cu excepţia celor reglementate în art.Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei Interimatul funcţiei intervine în cazul suspendării sau al imposibilităţii temporare de exercitare a atribuţiilor. 2: adresarea de mesaje Parlamentului. 1). Punerea sub acuzare poate fi iniţiată de majoritatea deputaţilor şi a senatorilor şi trebuie aprobată cu votul a cel puţin 2/3 din numărul parlamentarilor. 98 alin. Competenţa de judecată aparţine doar instanţei supreme (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie). În caz de interimat sau de vacanţa a funcţiei. Guvernul va organiza alegeri pentru desemnarea unui nou Preşedinte. Introducere în dreptul constituţional. atribuţia de a cere organizarea unui referendum). în condiţiile art. Preşedintele este demis de drept la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

p. vol. contravenţională – pentru actele şi faptele săvârşite în timpul mandatului în exercitarea atribuţiilor ce îi revin. e După clasificarea făcută în Ioan Muraru. Iresponsabilitatea operează atât în timpul mandatului.3. 66 alin. 3) şi poate convoca 108 . 146 lit. promulgarea legilor – art. Astfel. a 5. 1 din Constituţie 3. Drept constituţional şi instituţii politice. Elena Simina Tănăsescu. II. comercială. 2 4. prevederile art. 77 alin. există o excepţie: punerea sub acuzare pentru „înaltă trădare”. civilă. 143 1. atât sub aspectul iresponsabilităţii. de inviolabilitate. asupra legilor – art. bucurându-se. dreptul de a sesiza Curtea Constituţională în vederea exercitării controlului de constituţionalitate anterior. 77 alin. convoacă Parlamentul nou ales în prima sesiune (art. 72 alin. cât şi al inviolabilităţii. 242-243. 146 lit. De la această regulă. cât şi după terminarea acestuia INVIOLABILITATEA Pentru actele şi faptele ilegale săvârşite de Preşedintele Republicii care nu au legătură cu exercitarea atribuţiilor va răspunde juridic. 63 alin. 2) 2.Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei Protecţia mandatului Preşedintelui Republicii este asigurată prin imunitatea de care se bucură. dreptul de a cere o singură dată reexaminarea legii înainte de promulgare – art. dar numai după încetarea mandatului. 1 privind imunitatea parlamentară aplicându-se în mod corespunzător. IRESPONSABILITATEA Preşedintele României nu poate fi tras la răspundere juridică pentru voturile sau opiniile exprimate în exercitarea mandatului. în timpul mandatului. Preşedintele nu va răspunde juridic sub nici o formă – penală. 11. Atribuţii în legătură cu legiferarea Parlamentul în sesiune extraordinară (art. ATRIBUŢIILE PREŞEDINTELUI REPUBLICII143 I. în condiţiile dreptului comun. dreptul de a sesiza Curtea Constituţională în vederea soluţionării unui conflict juridic de natură constituţională între autorităţi publice – art.

formarea. în timpul stării de mobilizare. 88 3. 80 109 . avizarea formării. 1 II. 89. 103 alin. Parlamentul poate fi dizolvat o singură dată. Atribuţii privind alegerea. după consultarea cu partidele reprezentante în Parlament (condiţia consultării este prevăzută în art. iar în alte situaţii numai la cererea primului-ministru. 150 alin. precum şi între stat şi societate – art. a stării de asediu sau a stării de urgenţă. 1) 1. 85 alin. Parlamentul nu poate fi dizolvat în ultimele 6 luni ale mandatului prezidenţial. 2. dreptul de iniţiativă privind revizuirea Constituţiei – art. Preşedintele Republicii poate dizolva Parlamentul după consultarea cu preşedinţii celor două Camere şi a liderilor grupurilor parlamentare şi numai în situaţia neacordării votului de încredere Guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare în acest sens şi doar după respingerea a cel puţin două asemenea solicitări. prezentarea de mesaje Parlamentului cu privire la principalele probleme politice ale naţiunii – art. poate cere organizarea unui referendum. 1 2. consultarea Guvernului cu privire la problemele urgente şi de importanţă deosebită – art. 5. Atribuţii privind organizarea şi funcţionarea autorităţilor publice alin. desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru – art. funcţia de mediator între puterile statului. de război. şedinţe pe care le prezidează – art. numai după consultarea Parlamentului. În probleme enumerate. pentru ca populaţia să-şi exprime voinţa cu privire la probleme de interes naţional – art.Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei 6. 87. 86 4. numirea sau revocarea unor autorităţi publice 1. după consultarea partidului politic care are majoritatea absolută în Parlament sau. 90 III. asigurarea ordinii publice. apărarea ţării. În decursul unui an. dacă nu există o asemenea majoritate. participă la şedinţele Guvernului în care se dezbat probleme de interes naţional privind politica externă. 1. poate participa din proprie iniţiativă. dizolvarea Parlamentului – art.

printr-un mesaj – art. prin remaniere se schimbă structura sau compoziţia politică a Parlamentului este necesară şi aprobarea Parlamentului (art. 107 alin. 91 alin. c (de exemplu. 142 alin. 85 alin. 1 8. 2.art. 92 alin. în situaţia în care primul-ministru de drept este în imposibilitatea de a-şi exercita atribuţiile – art. după care solicită Parlamentului încuviinţarea măsurii dispuse .Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei 3. desemnează un alt membru al Guvernului ca prim-ministru interimar. art. acordă gradele de mareşal. numeşte în funcţie Guvernul. 92 alin. Atribuţii în domeniul apărării naţionale şi asigurării ordinii publice Ţării – art. 1 2. este comandantul forţelor armate şi preşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a 110 . 93 alin. 125 alin. unii miniştri. numeşte 3. numeşte şi revocă din funcţie. judecători ai Curţii Constituţionale – art. recunoaşterea numirii în funcţia de preşedinte al unui cult religios) 9. la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii – art. 94 lit. pe care le aduce neîntârziat la cunoştinţa Parlamentului. cu aprobarea prealabilă a Parlamentului . dispune luarea unor măsuri urgente în vederea respingerii unor agresiuni armate împotriva ţării. Dacă. 85 4. dispune instituirea stării de asediu sau a stării de urgenţă. 3 4. declară mobilizarea generală sau parţială a armatei. 2 3. numeşte şi destituie din funcţie magistraţii. numeşte în funcţii publice. în condiţiile legii – art.art.art. după obţinerea votului de încredere din partea Parlamentului – art. general şi amiral – art. 3) 5. Atribuţii în domeniul politice externe 1. încheie tratatele internaţionale în numele României. 94 lit. 92 alin. 85 alin. negociate de Guvern şi pe care le supuse ratificării Parlamentului . b IV. 1 V. la propunerea primului-ministru. în caz de remaniere guvernamentală – art. 3 7. 2 6. 1 1. din cei 9.

primirea scrisorilor de acreditare a unor reprezentanţi diplomatici în România) şi face acte cu caracter exclusiv politic (mesajele adresate Parlamentului. reprezentanţii diplomatici ai României şi aprobă înfiinţarea.). decretul privind instaurarea stării de asediu sau a stării de urgenţă. săvârşeşte fapte materiale juridice (consultarea Guvernului) şi operaţiuni tehnico-administrative (participă la diferite ceremonii sau festivităţi. 94 lit. Preşedintele Republicii emite acte juridice. Decretele prezidenţiale sunt acte juridice. ACTELE PREŞEDINTELUI REPUBLICII În exercitarea atribuţiilor ce îi sunt conferite. 91 alin. atâta timp cât nu sunt exceptate acestui control. apeluri etc. decretul de promulgarea a legii etc. Actele juridice emise de Preşedinte sunt decretele prezidenţiale şi Regulamentul de organizare şi funcţionare a Administraţiei prezidenţiale. în România. pot fi supuse controlul de legalitate al instanţelor de contencios administrativ. acreditează. în exercitarea atribuţiilor conferite prin Constituţie. acordară graţieri individuale – art. Drept constituţional şi instituţii politice – tratat elementar. diverse declaraţii publice. Ca atare.). 91 alin.). desfiinţarea şi schimbarea 11. cât şi caracter individual (decretul de numire în funcţie a celor 3 judecătorilor ai Curţii Constituţionale. pentru a produce efecte juridice144. A se vedea Tudor Drăganu. prin lege. rangului misiunilor diplomatice – art. adică manifestări de voinţă unilaterale făcute. vol. la propunerea Guvernului.4. reprezentanţii diplomatici ai altor state – art. 94 lit. 280. acreditează şi recheamă. a 2.Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei 2. 3 VI. Decretele prezidenţiale pot avea atât caracter normativ (de exemplu. Natura juridică a decretului prezidenţial este de act administrativ. 144 111 . conferiră decoraţii şi titluri de onoare . Alte atribuţii 1. II. p. 2 3. decretul de graţiere etc. d.art.

p. 3 pentru instituirea stării de asediu sau a stării de urgenţă .art.art. a acordarea gradelor de mareşal. 94 lit. 2 pentru luarea unor măsuri urgente în vederea respingerii unor agresiuni – art. Decrete care necesită contrasemnarea primului-ministru: pentru încheierea tratatelor internaţionale în numele României . contrasemnarea.art. Drept constituţional şi instituţii politice – tratat elementar. 283. 94 lit. d. general şi de amiral – art. 145 112 .art. 91 alin. în condiţiile art. în acest caz. 1 conferirea de decoraţii şi titluri de onoare . RĂSPUNDEREA PREŞEDINTELUI REPUBLICII Constituţia României reglementează două forme de răspundere pentru Preşedintele României: răspunderea politică. 92 alin. II. 91 alin. 1 pentru acreditarea şi rechemarea reprezentanţilor diplomatici ai României şi înfiinţarea. fiind o condiţie de valabilitate. sub sancţiunea inexistenţei. 95. precum şi raporturilor dintre aceştia145. 11. b acordarea graţierii individuale – art. 92 alin. 2 pentru declararea mobilizării generale sau parţiale a armatei .Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei Decretele prezidenţiale emise în vederea exercitării anumitor atribuţii trebuie contrasemnate de primul-ministru. 94 lit. 93 alin. Regulamentul de organizare şi funcţionare a Administraţiei prezidenţiale este un act administrativ normativ cu caracter intern. emis de şeful statului în temeiul puterii sale ierarhice pentru stabilirea unor norme juridice aplicabile raporturilor dintre Preşedinte şi subordonaţii săi direcţi (din cadrul Administraţiei prezidenţiale).5. Decretele prezidenţiale se publică în Monitorul Oficial al României. vol. desfiinţarea şi schimbarea rangului misiunilor diplomatice – art. Preşedintele Republicii răspunde din punct de vedere politic pentru grave încălcări al Constituţiei în faţa A se vedea Tudor Drăganu.

consilier de stat cu rang de secretar de stat (numiţi în funcţie prin decret prezidenţial) funcţii publice: director economic.) Personalul Administraţiei prezidenţiale ocupă diverse funcţii: funcţii de demnitate publică: consilier prezidenţial cu rang de ministru. analizate anterior). 96 din Constituţie. consultant.Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei Parlamentului. director de cabinet. referent de specialitate. ADMINISTRŢIA PREZIDENŢIALĂ Administraţia prezidenţială este o instituţie publică cu personalitate juridică proprie şi reprezintă serviciile din subordinea Preşedintelui României. expert. consilier. angajaţi în baza unui contract individual de muncă: consilier. Compartimentul protocol etc. constituite în vederea îndeplinirii atribuţiilor ce îi sunt conferite prin Constituţia României şi alte legi146.6. Departamentul politic. de învăţământ şi cercetare. şef de cabinet etc. poate decide demiterea sa. Departamentul constituţional legislativ. referent. care prin referendum. răspundere juridică – doar sub forma răspunderii penale şi numai pentru săvârşirea unei singure fapte: înaltă trădare (în condiţiile art. auditor. 11. Cancelaria Preşedintelui. care poate aproba suspendarea sa din funcţie şi în faţa electoratului. Administraţia prezidenţială este structurată în mai multe departamente şi compartimente. consilier juridic. de sănătate publică. pe domenii de activitate (de exemplu: Departamentul securităţii naţionale. 146 Regulamentul de organizare şi funcţionare a Administraţiei prezidenţiale 113 .

nr. ROLUL ŞI LOCUL GUVERNULUI Sediul legislativ: Constituţia României şi Legea nr.G. nr. Legea nr. 279 din 21 aprilie 2001). modificată prin Legea nr.Of. nr. nr. 164 din 2 aprilie 2001. Pentru realizarea Programului de guvernare Guvernul exercită următoarele funcţii: a) funcţia de strategie. nr.Of.Of. 102 alin.U.Of. Publicată în M. nr.Of.Of. 117/2005 (M. Legea nr. 554 din 27 iunie 2006). 250 din 22 iunie 2006 (M. 90/2001. Conform Legii nr. b) funcţia de reglementare.G. O. 389 din 9 mai 2005). 64/2003 (M. 161/2001 (M. nr.Of. 23/2004 (M.Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei CAPITOLUL XII GUVERNUL ROMÂNIEI 12. 90 din 26 martie 2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor147. nr.U. nr. 187 din 3 martie 2004). ca parte componentă a puterii executive.1. O. precum şi racordarea acestuia la sistemul economic mondial în condiţiile promovării intereselor naţionale. Guvernul. 17/2005 (M.Of. prin care se asigură elaborarea cadrului normativ şi instituţional necesar în vederea realizării obiectivelor strategice.U. Legea nr.G. 266 din 25 martie 2004). nr. 229 din 18 martie 2005). O. prin care se asigură elaborarea strategiei de punere în aplicare a Programului de guvernare. nr. asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării şi exercită conducerea generală a administraţiei publice (art. 147 114 . 464 din 29 iunie 2003). Guvernul are rolul de a asigura funcţionarea echilibrată şi dezvoltarea sistemului naţional economic şi social. 1 din Constituţia României). 194/2004 (M.

d) funcţia de reprezentare. vol. 289.Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei c) funcţia de administrare a proprietăţii statului. MANDAT. Drept administrativ şi ştiinţa administraţiei. prin care se asigură. 12. în numele statului român. a listei executivului şi a programului de guvernare. FORMAREA GUVERNULUI.2. 115 . ordinii publice şi siguranţei naţionale. după consultarea partidului politic care deţine majoritatea absolută în Parlament sau. prin care se asigură administrarea proprietăţii publice şi private a statului. prin care se asigură urmărirea şi controlul aplicării şi respectării reglementărilor în domeniul apărării. În cazul neacordării votului de încredere. acordarea învestiturii. COMPONENŢĂ Procedura de constituire (formare) a Guvernului cuprinde următoarele etape148: desemnarea unui candidat pentru funcţia de prim-ministru. precum şi în domeniile economic şi social şi al funcţionării instituţiilor şi organismelor care îşi desfăşoară activitatea în subordinea sau sub autoritatea Guvernului. acesta poate fi dizolvat de către Preşedinte 148 A se vedea Ioan Santai. prin hotărâre a Parlamentului. după consultarea partidelor reprezentate în Parlament. în termen de 10 zile de la anunţul Preşedintelui privind propunerea dezbaterea şi votarea acestora în Parlament pentru acordarea votului de încredere – se face în şedinţa comună a celor două Camere. Guvernul este: organ al puterii executive organ colegial organ cu o competenţă generală şi naţională. în cazul în care nu există o asemenea majoritate. e) funcţia de autoritate de stat. de către Preşedintele României. I. alcătuirea şi prezentarea. reprezentarea pe plan intern şi extern. de către primul-ministru. hotărârea se comunică Preşedintelui în vederea desemnării unui nou candidat. p. adoptată cu majoritate absolută. precum şi gestionarea serviciilor pentru care statul este responsabil. În situaţia în care Parlamentul refuză de cel puţin două ori în termen de 60 de zile.

Mandatul Guvernului încetează înainte de termen: la data retragerii încrederii acordate de către Parlament (prin adoptarea unei moţiuni de cenzură) la data pierderii de către primul-ministru a calităţii de membru al Guvernului. Începe din momentul depunerii jurământului şi durează. cu însărcinări speciale pe lângă primul-ministru. A se vedea Mihai Constantinescu. Durata mandatul coincide cu durata Parlamentului şi este de 4 ani. prin demisie. considerându-se că nu a dobândit învestitura legală din partea Parlamentului150. 151 A se vedea Lucian Chiriac. 104 alin. Drept administrativ şi ştiinţa administraţiei. 102 alin. deces. 157. alţi membrii stabiliţi prin lege organică (miniştri-delegaţi. prevăzuţi în lista Guvernului prezentată Parlamentului pentru acordarea votului de încredere – art. 298. p. Refuzul de a depune jurământul echivalează cu pierderea calităţii de membru al Guvernului (demitere de drept149). în principiu. vol. I. miniştri. Guvernul este alcătuit din: prim-ministru. Elena Simina Tănăsescu. pierderea drepturilor electorale.Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei numirea Guvernului de către Preşedinte – se face prin decret prezidenţial. 2006. A se vedea Ioan Santai. 90/2001). jurământul de credinţă în faţa Preşedintelui Republicii (art. după care membrii Guvernului depun. Ioan Muraru. apariţia unei stări de incompatibilitate. Antonie Iorgovan. 171. imposibilitatea de a-şi exercita atribuţiile Componenţa Conform art. Mandatul Mandatul reprezintă perioada în care Guvernul numit îşi desfăşoară activitatea151. Editura Universităţii „Petru Maior” Târgu-Mureş. 1 din Constituţie). curs universitar. Drept administrativ I. până la data validării alegerilor generale pentru un nou Parlament. 2 din Legea nr. 149 150 116 . individual. 3 din Constituţie. p. p. 2 alin. Constituţia României revizuită – comentarii şi explicaţii.

f) calitatea de comerciant persoană fizică. nu au suferit condamnări penale nu se găsesc în unul dintre cazurile de incompatibilitate. Incompatibilităţi: a) orice altă funcţie publică de autoritate. companiilor şi societăţile naţionale. precum şi la instituţii publice. cu excepţia celei de deputat sau de senator ori a altor situaţii prevăzute de Constituţie. inclusiv bănci sau alte instituţii de credit. director. apariţia unei stării de incompatibilitate. vicepreşedinte. b) exercitarea unei funcţii de reprezentare profesională salarizată în cadrul organizaţiilor cu scop comercial. d) funcţia de preşedinte. care va dispune măsurile necesare pentru încetarea acesteia.Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei Legea stabileşte condiţiile care trebuie îndeplinite pentru a putea dobândi calitatea de membru al Guvernului: cetăţenia română şi domiciliul în ţară. deces 117 . c) exercitarea funcţiei de preşedinte. Constatarea stării de incompatibilitate se face de primul-ministru. Funcţia (calitatea) de membru al Guvernului încetează (individual) prin: demisie. membru al consiliului de administraţie sau cenzor la societăţi comerciale. se bucură de exerciţiul drepturilor electorale. de secretar al adunărilor generale ale acţionarilor sau asociaţilor sau de reprezentant al statului român în la societăţile comerciale. e) funcţia de manager sau membru al consiliilor de administraţie ale regiilor autonome. director general. administrator. h) o funcţie publică încredinţată de un stat străin. g) calitatea de membru al unui grup de interes economic. societăţi de asigurare şi cele financiare. revocare din funcţie pierderea drepturilor electorale. cu excepţia acelor funcţii prevăzute în acordurile şi convenţiile la care România este parte.

organe de specialitate în subordinea sa. m) înfiinţează. pentru apărarea ţării. potrivit legii. ATRIBUŢIILE GUVERNULUI ROMÂNIEI Conform Constituţiei şi art. integrarea României în structurile europene şi internaţionale. 90/2001. a liniştii publice şi siguranţei cetăţeanului. l) acordă şi retrage cetăţenia română. g) duce la îndeplinire măsurile adoptate. d) aprobă strategiile şi programele de dezvoltare economică a ţării. n) cooperează cu organismele sociale interesate în îndeplinirea atribuţiilor sale. scop în care organizează şi înzestrează forţele armate. acordurile şi convenţiile internaţionale care angajează statul român.Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei demitere. 11. precum şi a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor. f) asigură apărarea ordinii de drept. în condiţiile prevăzute de lege. e) asigură realizarea politicii în domeniul social potrivit Programului de guvernare. k) asigură administrarea proprietăţii publice şi private a statului. j) conduce şi controlează activitatea ministerelor şi a celorlalte organe centrale de specialitate din subordinea sa. negociază şi încheie. aprobă renunţarea la cetăţenia română. b) asigură executarea de către autorităţile administraţiei publice a legilor şi a celorlalte dispoziţii normative date în aplicarea acestora. cu avizul Curţii de Conturi.3. din Legea nr. în acest cadru. 12. în condiţiile legii. i) negociază tratatele. în realizarea funcţiilor sale Guvernul îndeplineşte următoarele atribuţii principale: a) exercită conducerea generală a administraţiei publice. c) elaborează proiectele de lege a bugetului de stat şi a bugetului asigurărilor sociale de stat şi le supune spre adoptare Parlamentului. convenţii şi alte înţelegeri internaţionale la nivel guvernamental. h) asigură realizarea politicii externe a ţării şi. 118 . în condiţiile legii. în aceleaşi condiţii.

12. fie în temeiul textului constituţional în situaţii extraordinare (ordonanţe de urgenţă) pentru a reglementa. Răspunderea politică are ca fundament ideea de culpă politică în exercitarea mandatului încredinţat de Parlament152. RĂSPUNDEREA GUVERNULUI ROMÂNIEI Răspunderea Guvernului este politică şi juridică. Guvernul adoptă şi emite hotărâri şi ordonanţe.5. Hotărârile şi ordonanţele guvernamentale se adoptă în şedinţă de Guvern legal constituită. p) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege sau care decurg din rolul şi funcţiile Guvernului. cu putere de lege organică sau ordinară. sub sancţiunea inexistenţei. Hotărârile şi ordonanţele guvernamentale se publică în Monitorul Oficial al României. diferite relaţii sociale. r) sesizează Curtea Constituţională în vederea exercitării controlului de constituţionalitate anterior promulgării legilor. Hotărârile se emite în vederea organizării executării legilor. 193. Daniel Mihai Dragnea. Guvernul răspunde politic numai în faţa Parlamentului prin intermediul: obligaţiei de a prezenta informaţii şi documente la solicitarea Camerelor Parlamentului A se vedea Mihai-Constantin Eremia.4. p. 12. Este o răspundere solidară. se semnează de primul-ministru şi contrasemnează de ministrul sau miniştri care au obligaţia punerii lor în executare. cu excepţia hotărârilor cu caracter militar care se comunică doar autorităţilor interesate. Introducere în dreptul constituţional. ACTELE GUVERNULUI ROMÂNIEI În exercitarea atribuţiilor sale. Ordonanţele se emit fie în baza unei legi speciale de abilitare (ordonanţe simple). 152 119 .Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei o) numeşte câte un prefect în fiecare judeţ.

Pentru infracţiunile săvârşite în legătură cu exercitarea atribuţiilor ce le revin. contravenţional. membrii Guvernului pot fi traşi la răspundere juridică în condiţiile reglementate de Constituţie şi alte legi (Legea răspunderii ministeriale nr. dacă Guvernul şi celelalte organe ale administraţiei publice înţeleg să comunice Camerei informaţiile şi documentele cerute de Camera Deputaţilor sau de comisiile permanente ori dacă Guvernul are intenţia de a lua o hotărâre într-o problemă determinată. Conform regulamentelor Camerelor. va fi demis prin decret prezidenţial. Membrii Guvernului răspund juridic – civil. disciplinar – în condiţiile dreptului comun. de unul sau mai mulţi deputaţi sau senatori. Numai Camera Deputaţilor. 115/1999 republicată). dacă o informaţie este exactă. penal. retragerea votului de încredere adoptarea unei moţiuni de cenzură în cazul angajării răspunderii Guvernului pentru un program. Ministrul găsit vinovat şi condamnat definitiv. întrebarea reprezintă o simplă cerere de a răspunde dacă un fapt este adevărat. o declaraţie de politică generală sau pentru un proiect de lege. Răspunderea juridică. Senatul şi Preşedintele pot cere urmărirea penală a membrilor Guvernului. la propunerea primuluiministru.Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei întrebărilor şi a interpelărilor care le sunt adresate de către membrii Parlamentului. Trimiterea în judecată atrage suspendarea de drept din funcţie şi este de competenţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Dacă s-a cerut urmărirea penală. 120 . Interpelarea este o cerere adresată Guvernului de un grup parlamentar. Competenţa de judecată revine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. pentru faptele ilegale săvârşite în afara exercitării mandatului. Preşedintele poate dispune suspendarea din funcţie a membrului Guvernului. prin care se solicită explicaţii asupra politicii Guvernului în probleme importante ale activităţii sale interne sau externe. Guvernul şi fiecare dintre membrii săi sunt obligaţi să răspundă la interpelări într-un termen stabilit.

Instituţii şi proceduri constituţionale. al imparţialităţii şi al egalităţii 3. 92/1992 privind organizarea judecătorească. a ordinii de drept154. caracterul public al dezbaterilor (art. Adică. Sediul legislativ: capitolul VI. a treia componentă a puterii de stat. 647. presupune sistemul de organe judecătoreşti căruia îi este încredinţată. în calitate de instanţă supremă Legiuitorul constituant român a optat pentru termenul de „autoritate” pentru a desemna cea de-a treia putere în stat: puterea judecătorească sau jurisdicţională. p. într-un cuvânt. 121 . egală pentru toţi şi independentă. principiul utilizării limbii oficiale şi al limbii materne (art.Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei CAPITOLUL XIII AUTORITATEA JUDECĂTOREASCĂ Autoritatea153 judecătorească. Legea nr. Conform Constituţiei. Justiţia se înfăptuieşte în numele legii. principiul legalităţii 2. de Constituţie şi legi. principiul independenţei judecătorului şi al supunerii lui numai legii 7. Justiţia. activitatea jurisdicţională care constă în soluţionarea litigiilor născute între diferiţi subiecţi de drept şi rezolvarea cererilor acestora în condiţiile legii. 1 din Constituţie): 153 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. este unică. Titlul III din Constituţia României. Principiile organizării şi realizării Justiţiei sunt: 1. 126 alin. protecţia persoanelor faţă de manifestările abuzive ale celorlalte autorităţi ale statului şi apărarea. 154 A se vedea Ion Deleanu. 127 din Constituţie). 128 din Constituţie) 4. prin mijloace proprii şi specifice. Sistemul de instanţe judecătoreşti din România este compus din (art. imparţială. principiul unicităţii. principiul respectării dreptului la apărare 5. prezumţia de nevinovăţie 6. aşa cum a fost modificată.

Funcţia de judecător este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată. Judecătorii sunt inamovibili. Mai participă la înfăptuirea actului de justiţie şi Ministerul Public (în cadrul căruia funcţionează procurorii organizaţi în parchete care îşi desfăşoară activitatea pe lângă instanţele judecătoreşti). 654. respectiv judecătorii nu pot fi eliberaţi din funcţie. Sunt numiţi sau revocaţi din funcţie de către Preşedintele Republicii. judecătorii. Consiliul Superior al Magistraturii. 126 alin. suspendaţi. cu excepţia funcţiei didactice din învăţământul superior de specialitate. tribunale. Este interzisă înfiinţarea de instanţe extraordinare (art. 155 A se vedea Ion Deleanu. la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii. avansaţi sau transferaţi prin voinţa arbitrară a altei autorităţi sau cu încălcarea regulilor specifice prevăzute de lege 155.Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei celelalte instanţe judecătoreşti stabilite numai prin lege: Curţi de Apel. Instituţii şi proceduri constituţionale. 122 . pensionaţi prematur. p. 5 din Constituţie).

În vederea asigurării supremaţiei constituţiei s-a instituit controlul de constituţionalitate. iar din coroborarea cu art. 5 (care consacră principiul supremaţiei legii – obligativitatea respectării legii şi a Constituţiei) rezultă consfinţirea poziţiei din vârful piramidei sistemului juridic. şi anume Curtea Constituţională. vol.Of. nr. A se vedea Tudor Drăganu. 332. Putem presupune că această prevedere relevă pe deplin importanţa şi rolul Curţii Constituţionale în sistemul constituţional român. Drept constituţional şi instituţii politice – tratat elementar. p.Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei CAPITOLUL XIV CURTEA CONSTITUŢIONALĂ A ROMÂNIEI 14. 156 157 123 . Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale. caracterul politic este dat de modalitatea de desemnare a membrilor Curţii Constituţionale (ceea ce permite interferenţa politicului). Constituţia României. 142 alin. pe care o ocupă legea fundamentală. iar cel jurisdicţional de procedura de lucru şi efectele şi natura soluţiilor Curţii Constituţionale. 142 – 147 din Constituţia României. Sistemul consacrat de Constituţia din 1991 încredinţează controlul constituţionalităţii unui organism specializat şi organizat în afara sistemului puterii judecătoreşti. Legea nr. 1 alin. republicată în M. ROLUL CURŢII CONSTITUŢIONALE Conform art. II.1. Sediul materiei: Titlul V art. Cutea Constituţională din România este caracterizată ca un organ politicojurisdicţional157. 1 din Constituţia revizuită 156 „Curtea Constituţională este garantul supremaţiei Constituţiei”. 47/1992 republicată privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. 767 din 31 octombrie 2003.

Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei 14. ATRIBUŢIILE CURŢII CONSTITUŢIONALE Modificările aduse articolului 144 din textul constituţional iniţial – devenit art. care nu poate fi prelungit sau reînnoit. 146 – privind atribuţiile Curţii Constituţionale.2. 124 . desemnează câte un nou judecător). Calitatea de judecător la Curtea Constituţională este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată. 14. COMPONENŢA Curtea Constituţională este formată din 9 judecători. Judecători îşi aleg un preşedinte pentru un mandat de 3 ani. fiecare din autorităţile competente să numească. numiţi pentru un mandat de 9 ani. cu excepţia funcţie didactice din învăţământul superior de specialitate. Judecătorii sunt inamovibili. nu numai că măresc sfera acestora. dar lărgesc şi sfera subiectelor de drept care vor putea sesiza Curtea Constituţională. Judecătorii Curţii Constituţionale sunt reînnoiţi cu o treime din 3 în 3 ani (la fiecare 3 ani. Condiţii care trebuie îndeplinite pentru dobândirea calităţii de judecător la Curtea Constituţională: pregătire juridică superioară înaltă competenţă profesională o vechime de cel puţin 18 ani în activitatea juridică sau în învăţământul juridic superior. Numirea în funcţie de face de către: Preşedintele României – 3 judecători Camera Deputaţilor – 3 judecători Senat – 3 judecători.3.

la sesizarea Preşedintelui României. la sesizarea unuia dintre preşedinţii celor două Camere.Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei Atribuţii (art. a primului-ministru sau a preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii. d) hotărăşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele. 146 din Constituţie): a) se pronunţă asupra constituţionalităţii legilor. j) verifică îndeplinirea condiţiilor pentru exercitarea iniţiativei legislative de către cetăţeni. f) veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Preşedintelui României şi confirmă rezultatele sufragiului. a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. e) soluţionează conflictele juridice de natură constituţională dintre autorităţile publice. i) veghează la respectarea procedurii pentru organizarea şi desfăşurarea referendumului şi confirmă rezultatele acestuia. la cererea Preşedintelui României. a unui grup parlamentar sau a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori. b) se pronunţă asupra constituţionalităţii tratatelor sau altor acorduri internaţionale. l) îndeplineşte şi alte atribuţii prevăzute de legea organică a Curţii. g) constată existenţa împrejurărilor care justifică interimatul în exercitarea funcţiei de Preşedinte al României şi comunică cele constatate Parlamentului şi Guvernului. ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial. din oficiu. h) dă aviz consultativ pentru propunerea de suspendare din funcţie a Preşedintelui României. c) se pronunţă asupra constituţionalităţii regulamentelor Parlamentului. a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori. a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori. excepţia de neconstituţionalitate poate fi ridicată şi direct de Avocatul Poporului. precum şi. a unuia dintre preşedinţii celor două Camere. k) hotărăşte asupra contestaţiilor care au ca obiect constituţionalitatea unui partid politic. înainte de promulgarea acestora. asupra iniţiativelor de revizuire a Constituţiei. la sesizarea unuia dintre preşedinţii celor două Camere. 125 . a Avocatului Poporului. a unuia dintre preşedinţii celor două Camere. a Guvernului.

4. controlul anterior (a priori) de constituţionalitate Are ca obiect: legile înainte de promulgare. Formele controlului de constituţionalitate: 1. 2. singură Curtea fiind în drept să hotărască asupra acesteia. a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau cel puţin 25 de senatori. a Avocatului Poporului. dar numai de către Avocatul Poporului. verificând conformitatea acestora cu textul constituţional. 126 . 14. exercitat pe calea excepţiei de neconstituţionalitate.Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei Potrivit legii. la sesizarea Preşedintelui României. a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau cel puţin 25 de senatori iniţiativele de revizuire a Constituţiei – Curtea Constituţională se sesizează din oficiu. Are ca obiect legile şi ordonanţele guvernamentale după intrarea lor în vigoare. Excepţia de neconstituţionalitate poate fi utilizată în faţa instanţelor judecătoreşti sau a celor de arbitraj comercial (care vor sesiza Curtea Constituţională) ori poate fi ridicată direct în faţa Curţii Constituţionale. a Guvernului. la sesizarea unuia dintre preşedinţii Camerelor Parlamentului. controlul posterior de constituţionalitate. Principala atribuţie a Curţii Constituţionale este control de contituţionalitate a legilor şi a ordonanţelor guvernamentale. tratate sau acorduri internaţionale. hotărâri şi avize. competenţa Curţii nu poate fi contestată de nici o autoritate publică. ACTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE În exercitarea atribuţiilor ce îi revin Curtea Constituţională emite decizi. a unuia dintre preşedinţii Camerelor Parlamentului. a unui grup parlamentar.

soluţionează conflictele juridice de natură constituţională dintre autorităţile publice.constată existenţa împrejurărilor care justifică interimatul în exercitarea funcţiei de Preşedinte al României şi comunică cele constatate Parlamentului şi Guvernului. Deciziile Curţii Constituţionale (ca de altfel toate acte Curţii) se publică în Monitorul Oficial al României. se pronunţă asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele. Drept administrativ III. 158 A se vedea Lucian Chiriac. controlul constituţionalităţii tratatelor sau altor acorduri internaţionale. deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor. 90.verifică îndeplinirea condiţiilor pentru exercitarea iniţiativei legislative de către cetăţeni Curtea Constituţională emite un aviz consultativ în situaţia în care s-a propus suspendarea din funcţie a Preşedintelui României. . hotărăşte asupra contestaţiilor care au ca obiect constituţionalitatea unui partid politic. iniţiativele de revizuire a Constituţiei. 127 . De la data publicării lor. curs universitar.Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei Deciziile Curţii Constituţionale sunt actele prin care Curtea se pronunţă în unele materii şi în care se cuantifică158 soluţia Curţii: controlul constituţionalităţii legilor înainte de promulgare.veghează la respectarea procedurii pentru organizarea şi desfăşurarea referendumului şi confirmă rezultatele acestuia. controlul constituţionalităţii regulamentelor Camerelor Parlamentului. . Curtea Constituţională emite hotărâri în următoarele situaţii: . p. Deciziile Curţii Constituţionale au efecte erga omens.

1 din Constituţia revizuită este instituită regula potrivit căreia în 45 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României a deciziilor Curţii Constituţionale. obligaţia Parlamentului de a pune dispoziţiile respective de acord cu textul constituţional.Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei În baza art. prevederile constatate ca neconstituţionale sunt suspendate de drept. limitativ – să reexamineze dispoziţiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia Curţii Constituţionale(!) şi nu cu textul Constituţiei. Mai mult. acestea încetează să mai producă efecte juridice. o lege este considerată neconstituţională ca urmare a exercitării controlului anterior promulgării ei. 147 alin. 128 . prin care prevederi normative . acesta nu poate fi ratificat. 3 stabileşte care sunt efectele unei decizii a Curţii Constituţionale privind un tratat internaţional: dacă tratatul este considerat constituţional. printr-o decizie a Curţii Constituţionale. 2 din Constituţiei. Consideră că nu ar fi fost afectat în nici un fel rolul Curţii Constituţionale de garant al supremaţiei Constituţiei. regulamentele Camerelor Parlamentului . 147 alin.legii şi ordonanţe în vigoare.au fost declarate neconstituţionale. 147 alin. în cazul în care. Parlamentul este obligat – dar nu se precizează un termen exact. dacă în această perioadă autoritatea emitentă nu pune de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Conform art. dacă tratatul este declarat neconstituţional. pe durata acestui termen. dacă s-ar fi prevăzut în actul fundamental. Art. acesta nu mai pot face obiectul unei excepţii de constituţionalitate.

amendamentele supuse dezbaterii comisiei şi proiectele de legi sau propunerile legislative primite de comisie după adoptarea lor de către una dintre Camerele Parlamentului. elaborarea unor proiecte de coduri sau de alte legi de complexitate deosebită.Of. unificării şi coordonării întregii legislaţii. din dispoziţia Camerei Deputaţilor sau a Senatului. 159 Republicată în M. Sediul materiei: art. Guvernului.Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei CAPITOLUL XV CONSILIUL LEGISLATIV Consiliul Legislativ este organ consultativ de specialitate al Parlamentului. organizarea şi funcţionarea Consiliului Legislativ159. propunerile legislative şi proiectele de ordonanţe şi de hotărâri cu caracter normativ ale Guvernului. propuneri Parlamentului şi. din dispoziţia Camerei Deputaţilor sau a Senatului ori din proprie iniţiativă. b) analizează şi avizează. Legea nr. Ţine evidenţa oficială a legislaţiei României. pe această baza. Printre atribuţii: a) analizează şi avizează proiectele de legi. după caz. la cererea preşedintelui comisiei parlamentare sesizate în fond. d) elaborează. 129 . Consiliul Legislativ are o îndelungată tradiţie în sistemul constituţional român. c) realizează nemijlocit sau coordonează. şi-a început efectiv activitatea la 1 aprilie 1996. după caz. 1122 din 23 noiembrie 2004. unificarea şi coordonarea legislaţiei şi face. 73 din 3 noiembrie 1993 privind înfiinţarea. în vederea supunerii lor spre legiferare sau adoptare. 79 cap. care avizează proiectele de acte normative în vederea sistematizării. studii pentru sistematizarea. nr. I Titlul III din Constituţia României republicată. Actualul Consiliu a fost înfiinţat în 1994 dar.

fiind obligatoriu de cerut. Avizul este consultativ. Proiectele de legi şi propunerile legislative se supun dezbaterii Parlamentului cu avizul Consiliului Legislativ. 130 . tocmai datorită caracterului consultativ.Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei e) coordonează elaborarea şi editarea de repertorii legislative. Chiar dacă avizul nu este dat in termenul stabilit. Va fi dat în interiorul termenului stabilit de Biroul permanent sau de comisia permanentă a Camerei Parlamentului care l-a solicitat. culegerile elaborate de alte autorităţi sau persoane fizice ori juridice. procedura legislativă poate continua. sau dacă este primit nu este obligatoriu de ţinut cont de punctul de vedere exprimat de Consiliul legislativ. Consiliul Legislativ este alcătuit din: Secţia de drept public. Secţia de drept privat Secţia de evidenţă oficială a legislaţiei şi documentare. f) păstrează câte un exemplar din originalele legilor adoptate şi ale decretelor de promulgare a acestora. Consiliul Legislativ a contribuit la conturarea şi formularea normele de elaborare a proiectelor de acte normative. culegeri de acte normative în limba română şi în alte limbi şi avizează. în vederea publicării. materializate în Legea nr. 24/2000. Consiliul Legislativ prezintă anual în faţa Parlamentului raportul asupra activităţii sale.

constatată prin examen medical de specialitate. deces. trebuie îndeplinite condiţii cerute pentru judecătorii Curţii Constituţionale (pregătire juridică superioară. Mandatul începe de la data depunerii jurământului şi se încheie la ajungerea la termen. Regulamentul de organizare şi funcţionare a instituţiei Avocatului Poporului Avocatul Poporului161 este numit în funcţie de către Senat şi Camera Deputaţilor. 160 161 131 .Of. 844 din 15 septembrie 2004. o dată cu depunerea jurământului de către noul Avocat al Poporului. Sediul materiei: Constituţia României republicată. incompatibilitate cu alte funcţii publice sau private. Mandatul poate înceta şi înainte de termen prin: demisie. numit la 4 octombrie 2001 şi renumit la 10 mai 2006. pe un mandat de 5 ani. dar. revocare din funcţie. prin procedura de desemnare şi prin obligaţia de a prezenta un raport asupra activităţii sale în faţa Parlamentului. Pentru a putea dobândi funcţia de Avocat al Poporului. În prezent prof. Ioan Muraru ocupă funcţia de Avocat al Poporului. în şedinţă comună. Este o instituţie publică independentă faţă de orice altă autoritate publică. înaltă Republicată în M. Legea nr. 53/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatului Poporului160. face parte din categoria autorităţilor aflate sub control parlamentar. care poate fi reînnoit o singură dată. nr. nr.Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei CAPITOLUL XVI AVOCATUL POPORULUI DIN ROMÂNIA Avocatul Poporului este o autoritate publică autonomă a cărei scop principal este apărarea drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor în raporturile acestora cu autorităţile publice. imposibilitate de a-şi îndeplini atribuţiile mai mult de 90 de zile.

formulează puncte de vedere. şi îşi desfăşoară activitatea pe raza teritorială de competenţă a curţilor de apel. aflate sub coordonarea unuia dintre adjuncţii Avocatului Poporului. justiţie. urmăreşte rezolvarea legală a cererilor primite şi cere autorităţilor sau funcţionarilor administraţiei publice în cauză încetarea încălcării drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti. ale familiei. o vechime de cel puţin 18 ani în activitatea juridică sau în învăţământul juridic superior). 35/1997 republicată): 1. tinerilor. pensionarilor. d) proprietate. repunerea în drepturi a petiţionarului şi repararea pagubelor. percheziţionat sau arestat fără încuviinţarea preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului.Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei competenţă profesională. 2. muncă. În vederea realizării atribuţiilor ce îi revin potrivit legii. Avocatul Poporului organizează birouri teritoriale. dar nu poate fi reţinut. Instituţia Avocatul Poporului îşi desfăşoară activitatea pe următoarele domenii de specializare: a) drepturile omului. primeşte şi decide asupra cererilor făcute de persoanele lezate prin încălcarea drepturilor sau libertăţilor cetăţeneşti de către autorităţile administraţiei publice. persoanelor cu handicap. la propunerea Avocatului Poporului. c) armată. culte religioase şi minorităţi naţionale b) drepturile copilului. egalitate de şanse între bărbaţi şi femei. 132 . Avocatului Poporului îi revin următoarele atribuţii principale (art. Avocatul Poporului poate fi urmărit şi trimis în judecată penală pentru fapte care nu au legătură cu exercitarea atribuţiilor conferite. poliţie. 13 din Legea nr. impozite şi taxe. penitenciare. numiţi de către Birourile permanente ale Camerei Deputaţilor şi Senatului. Pe durata exercitării mandatului. la cererea Curţii Constituţionale. 3. Avocatul Poporului este asistat de adjuncţi specializaţi pe domenii de activitate. protecţie socială.

anual sau la cererea acestora. sex. din oficiu sau la cererea persoanelor lezate. poate formula o acţiune directă în anulare în faţa instanţelor de contencios administrativ.Of nr. Cererile se fac în scris şi nu sunt acceptate cererile anonime. Avocatul Poporului îşi exercită atribuţiile. 554/2004 privind contenciosul administrativ român162. 1154 din 7 decembrie 2004. apartenenţă politică sau convingeri religioase. fără deosebire de cetăţenie. îndeplineşte alte atribuţii prevăzute de lege sau de Regulamentul de organizare şi funcţionare a instituţiei Avocatul Poporului. 7. poate sesiza direct Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a legilor şi ordonanţelor. Pot fi adresate Avocatului Poporului de orice persoană fizică. Avocatul Poporului este obligat să prezinte în faţa celor două Camere ale Parlamentului rapoarte. în condiţiile stabilite de Legea nr. 133 . vârstă. 6. 162 Publicată în M. 5. poate sesiza Curtea Constituţională cu privire la neconstituţionalitatea legilor.Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei 4. înainte de promulgarea acestora.

Elena Simina Tănăsescu – „Drept constituţional şi instituţii politice”. Antonie Iorgovan. Editura All Beck. Mihai Constantinescu. 134 . Editura All Beck. 2000. Bucureşti. II 2006. Elena Simina Tănăsescu – „Constituţia României revizuită – comentarii şi explicaţii”.Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei BILIOGRAFIE OBLIGATORIE pentru studenţi: 1. 2. 3. Ioan Muraru. vol. Bucureşti. Editura Lumina Lex. vol. 2004. Bucureşti.I 2005. Tudor Drăganu – „Drept constituţional şi instituţii politice – tratat elementar”. Ioan Muraru.

..1....................2............................................................... Clasificarea constituţiilor.................Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei CUPRINS CAPITOLUL I – TEORIA CONSTITUŢIEI...5............................................... Elementele statului........ Definiţia statului.....47 7......................................... Funcţiile statului..................19 3...............................1............................................. Premisele constituţionalismului...................................48 7....................1 1.3..46 7..............................................12 CAPITOLUL III – TEORIA STATULUI ...2..... Clasificarea clasică a constituţiilor.................... Noţiunea de constituţie..3.......1......................... Consacrarea principiului separaţiei puterilor în stat în sistemul constituţional român... Monarhia................................................................ Obiectul de cercetare.45 CAPITOLUL VII – CARACTERELE FUNDAMENTALE AL STATULUI ROMÂN...........................................10 2..................................................... Personalitatea juridică (morală )a statului.........37 4............................................ Stat naţional..................................................................................3........ Stat suveran şi independent..2..........4 1.......1................ Critica principiului separaţiei puerilor în stat..................1 1......39 CAPITOLUL IV – FORMA DE STAT ...8 apariţiei CAPITOLUL II – DREPTUL CONSTITUŢIONAL CA DISCIPLINĂ ŞTIINŢIFICĂ ......................................................... Metode de cercetare.2..........34 4..............17 3.......................................................................................15 3...............................................................3.............................................................................11 2..3..... Stat unitar şi indivizibil........................................4..........4....................40 CAPITOLUL VI – FORMA DE GUVERNĂMÂNT........................................ Republica... Concept....................................15 3....................................................21 3.........43 6... Stat republican....................28 CAPITOLUL IV PRINCIPIUL SEPARAŢIEI PUTERILOR ÎN STAT......................48 135 ......................................................................... Apariţia şi evoluţia conceptului de stat................................................................1.............10 2...............................................2.............................4.. Apariţia şi dezvoltarea disciplinei dreptului constituţional............................47 7...........2.............................................................34 4. Consacrarea instituţională a principiului separaţiei puterilor în stat.......................43 6... Dreptul constituţional ca ramură de drept............37 4.........................1...............................................

................................... Dobândirea cetăţeniei române.........................49 7......... Stat de drept. Administraţia prezidenţială...................2............................................................................96 10.........................51 8................................ Procedura legislativă....153 CAPITOLUL XIII – AUTORITATEA JUDECĂTORASCĂ....146 12.................. Formarea Guvernului..6..............................................48 7......................... PREŞEDINTELE REPUBLICII.................134 11...3.................................. Actele Parlamentului României..............3......... Mandat... Stat social...50 7................. Îndatoririle fundamentale...... Actele Preşedintelui Republicii...........135 11................ Noţiunea de cetăţenie.....5............6...124 CAPITOLUL XI PUTEREA EXECUTIVĂ.... Rolul şi locul Guvernului..........1................................60 8.142 11.................1.............6... Protecţia mandatului.........................1........................................157 A 136 . LIBETĂŢILE ŞI ÎNDATORIRILE FUNDAMENTALE......................................5.....53 8..... Mandatul parlamentarilor..............Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei 7.......152 12..........................2.........5... Cetăţenia de onoare................ Răspunderea Guvernului României.........................................2........... Stat democratic........144 11.....5....................................133 11..............................................................................................155 CAPITOLUL XIV – CURTEA CONSTITUŢIONALĂ ROMÂNIEI.................................................2.................. Stat pluralist........................................... Statut.............. Pierderea cetăţeniei române......................................8......................... Răspunderea Preşedintelui Republicii......... Atribuţiile Parlamentului României.......1.........3.............. Actele Guvernului.....4........ Atribuţiile Guvernului României............4..................62 8.........147 12..........83 10.................... Rolul şi locul instituţiei Preşedintelui Republicii....50 CAPITOLUL VIII – CETĂŢENIA ROMÂNĂ..................... Organizarea şi funcţinarea Parlamentului României.....................................................4..........1...157 14...........................................................................139 11.............64 9..................................................81 CAPITOLUL X – PARLAMENTUL ROMÂNIEI..............7............ Principiile cetăţeniei române....................56 8............................ Rolul Curţii Constituţionale.....2...........146 12........ Componenţă....3......117 10.................................................. Alegerea Preşedintelui şi mandatul prezidenţial..................62 CAPITOLUL IX – DREPTURILE.....4.........................................5.............. Drepturile şi libertăţile fundamentale.....................................................................51 8.............................................................................................1.93 10..64 9.......151 12.................. Dovada cetăţeniei române................145 CAPITOLUL XII – GUVERNUL ROMÂNIEI......82 10................. Atribuţiile Preşedintelui Republicii.........

.4.......159 14... Componenţa Curţii Constituţionale.162 CAPITOLUL XV – CONSILIUL LEGISLATIV.............................................................. Actele Curţii Constituţionale....165 CAPITOLUL XVI – AVOCATUL POPORULUI...........158 14......................................2.......................168 137 .........Drept Constitutional si Organizarea Politico Etatica a Romaniei 14.. Atribuţiile Curţii Constituţionale..................3................................

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful