Curs valutar se numește prețul unei unități monetare dintr-o monedă, exprimat într-o altă monedă.

Există două tipuri de cursuri: • curs oficial. Se stabilește zilnic de Banca Națională pe baza raportului dintre cererea și oferta de valute. Baza obiectivă a nivelului cursului de schimb o reprezintă raportul dintre puterea de cumpărare a celor două valute în țările respective. • curs de piață. Cursul de piață se publică cu două mărimi și anume: • cotația BID - prețul cererii din punct de vedere al intermediarului care efectuează o tranzacție valutară (intermediarul sau market maker-ul poate fi o casă de schimb, ghișeul unei banci). Cotația BID este cunoscută sub denumirea de curs de cumpărare. • cotația ASK - prețul ofertei din punct de vedere al intermediarului care efectuează o tranzacție valutara. Daca un client adresează un ordin de vânzare valutâ, acesta echivalează pentru intermediar cu o cumpărare la pretul BID, în timp ce dacă un client adresează un COTARE DIRECTA : mai poarta si numele de cotare incerta sau de tip european ; potrivit acesteia, cursul unei monede se exprima ca suma variabila in moneda nationala ce revine la o unitate monetara straina. Astfel cursul de schimb apare ca rezultat al unui raport intre o suma variabila in moneda nationala-la numarator- si o suma fixa in moneda straina-la numitor. Cotarea se face, de regula,pentru o unitate monetara straina, dar atunci cand marimile cursurilor de schimb nu se pot compara, cotatia se poate expima si in functie de 100 unitati monetare straine(JPY). Trebuie precizat faptul ca majoritatea monedelor coteaza in acest fel. COTARE INDIRECTA : mai poarta si numele de cotare certa sau de tip american ; potrivit acesteia, cursul unei monede apare ca raport intre o suma variabila in moneda straina si o suma fixa in moneda nationala.Sunt putine monede care coteaza in acest fel : lira sterlina,poundul irlandez,dolarul neozeerlandez, dolarul australian, DST ,EUR, variabila fiind moneda straina, iar unitatea fiind reprezentata de moneda internationala Poziţia valutară reprezintă soldurile mijloacelor în valută străină (care formează activele şi obligaţiunile bilanţiere ale băncii în valutele respective, precum şi obligaţiunile extrabilanţiere de procurare şi vânzare în valută străină) care creează riscul obţinerii veniturilor sau cheltuielilor suplimentare la modificarea cursurilor valutare. Activele bilanţiere în valută reprezintă: numerarul în valuta străină, mijloacele contului Nostro în valută, deschis în băncile din străinătate şi din Moldova, plasamente ale băncilor autohtone în străinătate şi în alte bănci din Moldova, mijloace plasate „overnight" în valută, valorile imobiliare în valută, credite acordate în valută, cerinţe privind leasingul financiar şi alte active în valută. Obligaţiunile bilanţiere în valută reprezintă: mijloacele conturilor Loro ale băncilor din străinătate şi ale băncilor din Moldova, depozitele la termen ale băncilor din străinătate şi din Moldova, împrumuturi „overnight" credite primite în valută, depozite ale clienţilor în valută şi alte obligaţiuni. Obligaţiunile extrabilanţiere de procurare sunt reprezentate de: cumpărări de valută la operaţiuni curente şi la termen, procurarea valorilor mobiliare în valută, iar obligaţiunile extrabilanţiere de vânzare sunt: vânzări de valută la operaţiuni la vedere şi la termen, vânzarea valorilor mobiliare în valută. Poziţia valutară este de două tipuri: deschisă şi închisă. Poziţia valutară se consideră închisă, dacă activele bilanţiere în valută, precum şi obligaţiunile extrabilanţiere de procurare în această valută, sunt egale cu obligaţiunile bilanţiere în valuta respectivă, precum şi cu obligaţiunile extrabilanţiere de vânzare în această valută. Poziţia valutară se consideră deschisă, dacă activele bilanţiere în valută, obligaţiunile extrabilanţiere de procurare în această valută nu sunt egale cu obligaţiunile bilanţiere în valuta respectivă, precum şi cu obligaţiunile extrabilanţiere de vânzare în această valută. Mărimea poziţiei valutare deschise reprezintă diferenţa dintre suma activelor bilanţiere într-o anumită valută străină, a obligaţiunilor extrabilanţiere de procurare în această valută, suma obligaţiunilor bilanţiere în valuta respectivă şi a obligaţiunilor extrabilanţiere de vânzare în această valută.

precum şi pentru acoperirea riscurilor aferente fluctuaţiei schimbului valutar. pe de o parte. operaţiunile la vedere sunt tranzacţiile ce se efectuează cu plata imediată. în scopul de a realiza un profit sau de a echilibra disponibilul în valută. 6. prin telefon. sau din diferenţa de curs dintre două valute pe două pieţe diferite. iar pe de altă parte. se împrumută cu aceeaşi sumă în valută. 3. la acelaşi termen de rambursare. la momente diferite de timp. perioade fixate: o lună. fiind cea care permite băncilor să obţină profit. Arbitrajul poate fi efectuat pe aceeaşi piaţă în perioade de timp diferite. care constituie operaţiunea de vânzare şi cumpărare de valută pe piaţa valutară în scopul realizării unui profit. Operaţiunile efectuate pe piaţa valutară sunt de două tipuri: la vedere şi la termen. Această diferenţă este cunoscută sub denumirea de marjă. bursele de valori şi casele de schimb valutar. Caracteristic acestei operaţiuni este că la momentul încheierii tranzacţiei intervine un curs al zilei. swift etc. Din punctul de vedere al oportunităţii. Această activitate este denumită speculaţie valutară.OPERAŢIUNI PE PIAŢA VALUTARĂ Operaţiunile pe pieţele valutare constau în cumpărarea şi vânzarea de valute şi devize. care este diferit de cursul valutar de la data executării tranzacţiei. îndeosebi convertibile. e-mail. Operaţiunile la vedere (operaţiuni spot) sunt acele operaţiuni în care vânzarea şi cumpărarea de valută se încheie în aceeaşi zi (sau maximum în 48 de ore). Prin astfel de operaţiune cumpărătorul se apără de riscul pierderilor . Principalii operatori pe pieţele valutare sunt băncile. pentru a acumula venituri speculative în urma tranzacţiilor de cumpărare şi vânzare a valutelor. în acelaşi timp sau la date diferite. de regulă. Din diferenţa de curs dintre cele două momente de timp rezultă avantaje sau dezavantaje pentru partenerii tranzacţiei. la un anumit termen. care este executat în momentul în care gestiunea disponibilului valutar al unei bănci necesită luarea unor măsuri de echilibrare a poziţiilor valutare prin operaţiunea de vânzare/cumpărare „forţată”. Operaţiunile valutare hedging sunt desemnate prin operaţia în care un cumpărător (importator) şi o bancă se angajează. astfel că momentul tranzacţiei coincide cu momentul formării cursului valutar al zilei. Arbitrajul valutar se defineşte ca o tranzacţie de vânzare şi de cumpărare de valute. deci livrarea valutei şi achitarea se efectuează peste câteva luni. în funcţie de termenele la care se efectuează operaţiunile la termen. Operaţiunile valutare se desfăşoară între băncile comerciale sau între bănci şi clienţii lor. Profitul poate rezulta din diferenţa de curs a aceloraşi valute înregistrate concomitent pe pieţe diferite. 9 luni şi maximum 12 luni. La cumpărarea şi vânzarea unei valute există o diferenţă între cursul de cumpărare şi cel de vânzare. 2. să plătească o sumă în valută.  arbitraj valutar impus. Băncile comerciale efectuează operaţiuni pe piaţa valutară pentru a cumpăra o anumită cantitate de valută necesară în activităţile lor valutare cu clienţii. la un moment dat. acumulând în urma diferenţei de preţuri un câştig. în momente diferite. la o dată convenită între părţi. Regula principală la stabilirea cursurilor de vânzare/cumpărare este că băncile cumpără o anumită valută la un curs mai scăzut şi vând aceeaşi valută la un curs mai înalt. Deci. în general simultană. sau din diferenţa cursurilor aceloraşi valute pe aceeaşi piaţă. Operaţiunile la termen (forward) sunt acelea în care momentul încheierii tranzacţiei este separat în timp de momentul executării ei. pe două sau mai multe pieţe. De asemenea. telex. există:  arbitraj valutar speculativ. Majoritatea operaţiunilor de schimb valutar sunt operaţiuni la vedere. profitând de diferenţa de curs valutar pe aceste pieţe. arbitrajul este impus şi în momentul când apar anumite fenomene pe piaţa valutară care îl obligă pe deţinătorul unei valute „să evadeze” pe o altă piaţă valutară pentru a evita pierderile cauzate de deprecierea valutei supuse acestui fenomen. acestea au. fax.

în altă valută. însă banca din SUA poate avea un câştig dacă cursul de vânzare a valutei euro la termen este mai mare decât cursul de cumpărare a aceleiaşi valute la vedere. într-o anumită perioadă de timp sau la un termen specificat. participând la tranzacţiile efectuate pe piaţa valutară interbancară în conformitate cu clauzele acordului privind piaţa interbancară de operaţiuni valutare în Republica Moldova. De exemplu. Paris. prin care se încheie concomitent o tranzacţie la vedere şi o tranzacţie la termen. iar în caz contrar banca va suferi o pierdere. În Republica Moldova băncile comerciale autorizate au dreptul să efectueze operaţiuni de cumpărare şi vânzare din cont propriu. Băncile execută operaţiuni pe pieţele valutare internaţionale care sunt concentrate în centrele financiare internaţionale: Londra. într-o perioadă de timp sau la un termen specificat. ceea ce înseamnă că riscul operaţiunii a fost transferat băncii împrumutătoare. o bancă din SUA intenţionează să-şi creeze la o bancă din Germania un disponibil în euro pe un timp de 3 luni. deoarece la termen eventuala pierdere se compensează prin câştigul obţinut prin împrumut. Opţiunile standardizate pot fi tranzacţionate pentru principalele valute în cadrul unor pieţe organizate pe o durată standard (1 lună. . 6 luni. Prin această operaţie riscul este înlăturat. Operaţiunile swap sunt operaţiuni încheiate frecvent între un client şi o bancă sau între două bănci. care reprezintă un contract ce dă dreptul celui care îl deţine (nu şi obligaţia) să vândă o anumită cantitate dintr-o valută la un curs de schimb fix. Operaţiunile valutare pot fi executate de bănci pe piaţa valutară internă şi pe piaţa valutară internaţională. • opţiuni de vânzare de tip „put”. peste 3 luni.din diferenţele de curs în cazul deprecierii valutei. Aceasta se datorează concentrării băncilor şi operaţiunilor bancare şi existenţei altor operatori pe aceste pieţe. Zurich. care reprezintă un contract ce dă dreptul celui care îl deţine (şi nu obligaţia) să cumpere o anumită cantitate dintr-o valută. Singapore. iar opţiunile nestandardizate sunt adaptate la necesităţile specifice ale clienţilor. Tokio. cât şi din contul clienţilor. 3 luni. cât şi pentru operaţiuni speculative. New York. Opţiunile sunt de două tipuri: • opţiuni de cumpărare de tip „call”. Opţiunile reprezintă instrumente financiare derivate care pot fi folosite atât pentru acoperirea riscurilor. 1 an). în acest scop ea trebuie astăzi să cumpere la vedere cu dolari SUA euro pe piaţa valutară şi totodată să vândă la termen. la un curs de schimb fix. de regulă fiind folosite de companiile mici şi mijlocii. şi invers. euro pe dolari SUA.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful