KINETOTERAPIA CURSUL 2

KINETOTERAPIA
La realizarea miscarilor participa un sistem complex format din : 1. oase, 2. articulatii, 3. muschi 4. nervi a caror buna functionare este influentata de sistemul nervos central, homeostazia interna (aciditate, compozitie ionica, produsi de metabolism), constelatia hormonala.

Efectele kinetoterapiei
Efectele kinetoterapiei se pot clasifica in patru categorii: efecte mecanice, efecte hidro-electrolitice, efecte metabolice, efecte energetice.

Efectele mecanice
sunt rezultatul fortelor de tractiune, forfecare, compresiune, torsiune si incovoiere prin care muschii si segmentele aflate in miscare actioneaza asupra structurilor aflate in vecinatate sau la distanta.

Ele favorizeaza: intoarcerea venoasa si limfatica; diminuarea edemelor; cresterea debitului cardiac; cresterea frecventei cardiace; cresterea ventilatiei pulmonare; drenarea produsilor de catabolism; activare metabolica; reglarea secretiei glandelor endocrine; secretia glandelor digestive; peristaltismul digestiv; eliminarea produsilor reziduali; cresterea sudoratiei;

secretia, reabsorbtia si excretia renala; mentinerea supletii cutanate si articulare; tonifierea meridianelor energetice; mentinerea tonusului muscular; pastrarea unor automatisme (mentinerea memoriei kinestezice); cresterea fortei musculare; cresterea masei musculare; cresterea rezistentei; ameliorarea conditiei psihice ;

Efectele hidro-electrolitice
sunt rezultatul influentarii organelor implicate in producerea si eliminarea de electroliti si al folosirii in timpul contractiei musculare: cresterea absorbtiei digestive; eliminarea cutanata si urinara; eforturile intense scad electrolitii in sange, in special sodiul si potasiul; mobilizarea mecanismelor de mentinere a echilibrul hidro-electrolitic; scaderea resorbtiei osoase; favorizarea depunerii de calciu si fosfati in os; prevenirea osteoporozei.

Efectele metabolice includ:

acidoza metabolica; inhibarea producerii de calculi renali si hepatici; lipoliza cu diminuarea depozitelor de grasimi; glicoliza cu scaderea glicemiei; glicogenoliza; gliconeogeneza cu folosirea in timpul eforturilor intense si prelungite a materiei de origine proteica sau lipidica; cresterea acizilor grasi si aminoacizilor in sange.

Efecte energetice includ:

scaderea depozitelor de origine lipidica, glucidica sau proteica producere de caldura.

Tehnici de kinetoterapie
Tehnicile folosite in kinetoterapie se pot clasifica in: - tehnici kinetice dinamice active in care miscarea se realizeaza prin contractia musculaturii proprii segmentului mobilizat, care poate fi : - reflexa - voluntara. Cea voluntara, care sta la baza tuturor programelor sportive, profilactice, terapeutice sau de recuperare. Se poate realiza - asistat, - liber, - rezistenta. - tehnici kinetice dinamice pasive utilizate doar in kinetoterapie.

 tehnici kinetice statice includ contractia izometrica cu valoare deosebita pentru cresterea fortei, rezistentei si hipertrofierea musculara si relaxarea musculara.
tehnici anakinetice (imobilizarea si posturarea) folosite numai in scop terapeutic si de personal specializat

Tonusul muscular
Tonusul muscular este starea de contractie statica sau de tensiune permanenta a muschiului relaxat, se mentine prin mecanism reflex si influenteaza proprietatile muschiului. Tonusul muscular are rol in determinarea formei corpului, stabilitate articulara, metabolism si termoreglare.

TONUSUL MUSCULAR
Tonusul muscular variaza in functie de varsta, stare de sanatate, sex, antrenament. Hipotonia si hipertonia musculara in limite fiziologice nu produc modificari importante, dar peste anumite limite pot determina, initial deviatii ale coloanei si ulterior chiar deformatii. Prin kinetoterapie si antrenament bine condus, proprietatile muschiului (tonus, excitabilitate, contractilitate, elasticitate, plasticitate) se pot dezvolta pana la valori superioare.

Bilantul articular
Testarea coloanei cervicale flexia poate atinge 30-45 de grade si se apreciaza dupa distanta menton-stern ( normal se pot atinge); extensia ajunge pana la 35-45 de grade si se masoara cu goniometrul; inclinarea laterala se realizeaza pana la 40-45 de grade. Se masoara prin unghiul dintre linia arcadelor si orizontala umerilor; rotatia atinge 45-70 de grade si se apreciaza prin linia care trece prin cele doua orificii auriculare la rotatie maxima, fata de pozitia neutra. Se msoar cu goniometrul.

Bilantul muscular
Bilantul muscular apreciaza forta unui muschi sau grup muscular cu ajutorul unor tehnici de examinare manuala. Cel mai folosit sistem este cel care utilizeaza o scara de la 5 la 0. Forta 5 (normala) este atunci cand se poate efectua o miscare, impotriva gravitatiei, pe toata amplitudinea, impotriva unei forte exterioare aproximativ egala cu valoarea fortei normale. Forta 4 (buna) capacitatea de a deplasa antigravitational un segment, impotriva unei rezistente mai mici.

 Forta 3 (acceptabila) se apreciaza in cazul in care segmentul este deplasat impotriva gravitatiei, fara alta rezistenta. Reprezinta pragul functional minim necesar pentru a deplasa diferitele segmente. Forta 2 (mediocra) permite mobilizarea, dar numai dupa eliminarea gravitatiei. Forta1 (schitata) nu permite deplasarea segmentului, dar la palpare se percepe contractia. Forta 0 (absenta) cand nu se percepe nici o contractie. Se msoar cu dinamometrul

EVALUAREA DEZVOLTRII FIZICE

OBIECTIVE Obiectivele urmrite prin examenul dezvoltrii fizice sunt urmtoarele :
stabilirea gradului de dezvoltare fizic n raport cu sexul i vrsta, comparativ cu masa populaiei nesportive ; aprecierea vrstei fiziologice n raport cu gradul de dezvoltare fizic ; stabilirea exerciiilor fizice care pot avea efect favorabil asupra dezvoltrii armonioase a organismului ; orientarea subiectului spre ramura sportiv n care ar putea da randamentul maxim ; depistarea deficienelor fizice i indicarea mijloacelor de corectare ; urmrirea dezvoltrii sub influena practicrii sistematice a exerciiilor fizice.

Metodele folosite pentru examenul dezvoltrii fizice sunt:

1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. somatoscopia ; antropometria ; evaluarea indicilor antropometrici ; prelucrarea statistic ; examenul radiologic, de laborator; clinic; endocrinologic; genetic (n anumite cazuri);

Aspectele ce trebuie precizate n cadrul unui examen de dezvoltare fizic sunt :

nivelul dezvoltrii staturale ; stabilirea strii de nutriie ; stabilirea proporiilor ntre diferitele segmente ale corpului, proporii favorizante pentru obinerea performanei ; depistarea deficienelor fizice ; interpretarea datelor obinute, raportarea la un model optim i precizarea unui diagnostic complex ; stabilirea indicaiilor i contraindicaiilor.

EXAMENUL SOMATOSCOPIC
Const n observarea vizual a subiectului dezbrcat ; Examenul somatoscopic este mai obiectiv dac se folosete cadrul antropometric. Subiectul se examineaz din fa, din profil i din spate, static i dinamic (micri ct mai apropiate de specificul probei). Examenul somatoscopic permite stabilirea : - atitudinii sau inutei sportivului ; - strii de nutriie global; - dezvoltrii musculaturii (forma, volumul, repartiia, simetria sau disarmonia acesteia); - prezenei i formei de repartiie a esutului adipos i a deficienelor fizice.

Pentru aprecierea atitudinii

se pot utiliza mijloace simple firul cu plumb care trebuie s treac prin - dreptul lobului urechii, - mijlocului umrului, - mijlocului marelui trohanter, - n spatele rotulei - n faa maleolei externe. Se pot face msurtori mai pricise prin nregistrarea unghiurilor segmentelor liniei de gravitaie i axei longitudinale, prin fotografii la cadrul antropometric, siluete sau radiografii.

Deficienele fizice ale gradelor I i II beneficiaz de:

Medicul i antrenorul trebuie s asigure urmtoarele : 1) creterea ncrcturii s se fac lent i progresiv ; 2) poziia fundamental s nu accentueze deficiena fizic existent ; 3) micrile cele mai specifice i mai frecente n sportul respectiv s aib efect corectiv, de tonifiere i scurtare a musculaturii prin lucrul concentric i nuntrul segmentului de contracie pentru partea convex a deviaiei i dimpotriv o alungire i relaxare a musculaturii prin lucrul excentric i n afara segmentului de contracie (pentru musculatura din partea concav).

ANTROPOMETRIA
Antropometria este metoda de apreciere obiectiv a dezvoltrii staturale, a strii de nutriie, a proporiilor de dezvoltare a diferitelor segmente.

STATURA La noi n ar s-a utilizat scara Rainer, conform creia subiecii cu valorile : pn la 159,9 cm au talie foarte mic ; 160163,9 au talie mic ; 164169,9 au talie mijlocie ; 170179,9 au talie mare ; peste 180 cm = talie foarte mare. Femeile sunt mai mici dect brbaii n medie cu circa 10 cm.

STAREA DE NUTRIIE
Demonstreaz c la sportivi numai msurarea greutii corpului nu este suficient, deoarece o semnificaie deosebit o are procentul de mas activ. n practica curent rezultate foarte bune obin prin msurarea plicii de esut adipos n 10 puncte (obraz, gt, abdomen, flanc, spate, fes, bra, antebra, coaps, gamb). Media nu trebuie s depeasc 20 mm la femei i 15 mm la brbai.

Msurtori antropometrice
Diametrul biacromial nlimea bustului Lungimea membrelor inferioare Lungimea membrelor superioare Perimetrul toracelui Perimetrul abdominal Perimetrul braului Perimetrul antebraului Perimetrul coapsei Perimetrul gambei Diametrul toracic Msurtorile antropometrice se sistematizeaz n: dimensiuni longitudinale dimensiuni (diametre) transversale dimensiuni sagitale dimensiuni circulare determinarea plicilor dimensiuni ale masei osmotice date fiziometrice

Diametrul bitrohanterian
Diametrul bihumeral