You are on page 1of 29

EVOLUŢIA SISTEMULUI ELECTORAL ÎN ROMÂNIA - Rezumat

-

1

INTRODUCERE Prezenta lucrare de doctorat este structurată astfel încât să surprindă şi să pună cel mai bine în valoare principalele aspecte, pe care le-am apreciat ca fiind de bază în caracterizarea şi particularizarea sistemului electoral românesc, în succesiunea derulării, de-a lungul timpului, a celor mai importante etape şi momente electorale. Deşi, în aprofundarea evoluţiei acestuia, evenimentele principale au fost reţinute, de principiu, în succesiunea lor cronologică şi, ca urmare, presupun şi o anume conotaţie istorică, în realitate, am urmărit să le asigurăm amprenta sociologică indispensabilă, pornind de la premisa braudeliană potrivit căreia „adeseori, istoria şi sociologia se întâlnesc, se identifică, se confundă ”. Mai mult, am avut în vedere faptul că, independent de orice supoziţie generală, sociologia „ca ştiinţa faptelor care în ansamblu constituie viaţa colectivă a oamenilor” are corespondent în tot ceea reprezintă eveniment social şi politic din cele mai diferite începuturi. Pe de altă parte, am ţinut seama de faptul că, în corelaţia „alegere-reprezentare-putere” – ca element simbiotic al lucrării – aspectele sociologice au menirea să completeze pe cele istorice. De altfel, sociologi precum Fernand Braudel, Georges Gurvitch, C. Lévi-Strauss, Lucien Febvre, Marc Bloch şi, chiar, Marcel Mauss sunt de acord că orice studiu asupra aşa-numitelor „trepte ale istoriei lumii” trebuie precedat, de fiecare dată, de „o sociologie a evenimentului”. Asemenea aspecte, prezintă interes sociologic şi pentru sistemul electoral românesc, îndeosebi la determinarea magnitudinei circumscripţiei electorale, comensurarea volumului masei electorale, stabilirea ponderii minorităţilor, a normei de reprezentare, chiar a pragului electoral şi a pragului de accedere, asigurarea reprezentării femeilor etc.. Tocmai de aceea, în aprofundarea unora dintre principalele categorii electorale (tipuri primare, respectiv tradiţionale de alegeri, sisteme, moduri de scrutin, modalităţi, metode etc.), în evoluţia lor societală, am avut în vedere că, dacă – istoric vorbind – evoluţia sistemului electoral şi în România este marcat de o serie de evenimente, mai mult sau mai puţin importante, valoarea ştiinţifică care le pune în evidenţă o asigură, cu precădere, tratarea lor din punctul de vedere al sociologiei, singura care, conform aceloraşi cercetători, „înregistrează direcţia, rapiditatea sau încetineala, ascensiunea sau căderea mişcării care antrenează fiecare fenomen social”. De asemenea, am avut în vedere că, sociologia este aceea care ne avertizează şi ne pune la dispoziţie cele mai reuşite mecanisme pentru corecta antrenarea a complexului social, scoate în evidenţă avantajele şi dezavantajele, mai ales neajunsurile caracteristice unuia sau altuia dintre sistemele electorale şi tipurile de scrutin şi care ajută la regularizarea fazelor, în mod necesar 2

europarlamentare. că alegerile care au avut loc în România de după 1989 au însemnat. Biroul de Cercetări Sociale (BCS) şi altele. Institutul de Marketing şi Sondaje (IMAS). „istoria le simplifică. prin cuantificare. în ultimă instanţă. ca de altfel orice paradox social. pentru maturizarea unei societăţi în plin proces de democratizare. revederea normelor de reprezentare. cum ar fi alegerile de diferite tipuri: prezidenţiale. a metodelor de atribuire a mandatelor. a formulei electorale. remarcă. Institutul Naţional pentru Studii de Opinie şi Marketing (INSOMAR). Compania de Cercetare Sociologică şi Branding (CCSB). Paradoxurile electorale. Sociologia românească a relevat. atât electoratului. pe când sociologia le pluridimensionează. deopotrivă. a structurii buletinului de vot. sens în care am apelat la rezultatele unor serii de investigaţii sociologice în materie electorală. prin metodele-i specifice. inclusiv ale unora dintre institutele de sondare a opiniei publice din România care se bucură de notorietate şi ale căror prestaţii sunt considerate a fi în concordanţă cu criteriile ştiinţifice unanim acceptate pe plan naţional şi internaţional cum sunt: Centrul de Sociologie Urbană şi Regională (CURS). inutil de reţinut”. Iată de ce şi în cadrul lucrării noastre de doctorat. În privinţa introducerii în teoria şi practica electorală a studiilor socio-politice şi pur sociologice. decantându-le de atâtea motive. paşi înainte pentru coagularea unei clase politice. în The political conquences of electoral laws. în mod special. cercetător la Centrul de Informare despre date socio-politice al Institutului de profil din Grenoble. inclusiv în trecerea la aplicarea tipului de scrutin uninominal şi la alegerile parlamentare. pe cele ale lui Pierre Martin ( Sistemele electorale şi modurile de scrutin). în Analele sale. a magnitudinii circumscripţionale.repetate. rezultatele celor mai recente cercetări sociologice. dar şi pentru afirmarea societăţii civile. din punctul de vedere al sociologiei „aplicate”. evidenţiem cercetările sociologice în materie ale International Institute for Democracy and Electoral Assistence şi. mai nou. pentru creşterea competitivităţii instituţiilor implicate. cât şi reprezentanţilor săi. le numea ca ”principalele componente ale oricărui sistem” electoral au la bază. Revenind la fizionomia electorală românească. instituirea colegiilor uninominale. respectiv a acelor componente pe care Douglas W. desprindem concluzia imperioasă că alegerile sunt indispensabile pentru structurarea.Rae. sociologul Lucien Febvre. locale sau. CAPITOLUL I 3 . stabilizarea şi. parlamentare. un capitol distinct l-am acordat aprofundării relevanţei metodelor şi tehnicilor sociologice pentru investigarea procesului electoral. în principal. Sorgintea mutaţiilor intervenite în structura sistemului electoral românesc. la care am apelat şi în aprofundarea unor noţiuni din lucrarea noastră.

El indică cine. de doctrină. întrucât conţine atât elemente constituţionale. care ţin de vârstă. Votul universal este un adevărat drept natural pe care statul este dator să-l garanteze fiecărui cetăţean. direct. în condiţiile legii. Trăsăturile votului sunt: votul este universal. ca urmare a proprietăţilor pe care le deţin. opţiunea electorală pentru un anumit partid politic sau un candidat propus de o grupare politică sau pentru un candidat independent. de către alegătorii înşişi. Votul se înscrie într-o relaţie necesară cu cele două teorii despre suveranitate şi capătă valenţe distincte în funcţie de care teorie este legat: teoria suveranităţii naţionale sau a suveranităţii populare. Potrivit teoriei suveranităţii populare. pe plan juridic. Dreptul de vot este dreptul recunoscut. ce dispun de competenţă datorită educaţiei şi care sunt beneficiarii unui spirit conservator. direct sau indirect. 4 . Exercitarea dreptului de vot contribuie la constituirea structurii de guvernare într-un stat. între care Marea Britanic şi Franţa. Numeroase ţări. în perioada 1814-1848 au practicat sistemul cenzitar. şi în consecinţă al dreptului de vot. justeţea expresiei este discutabilă.DREPTUL DE VOT 1. Dreptul de vot şi trăsăturile acestuia Dreptul de vot este un drept complex. al oricărui cetăţean de a-şi exprima în mod liber. care constă în a nu acorda dreptul de vot decât celor care aveau un anumit venit. numită cens. sufragiul este un drept care aparţine fiecărui cetăţean. Votul era perceput în această perioadă ca o funcţie rezervată oamenilor cu avere şi nu ca un drept pentru toţi. În literatura de specialitate s-a formulat următoarea problemă: „Este dreptul de vot astăzi. cel care dispune de toate puterile este poporul şi fiecare parte din indivizii care compun poporul este în mod necesar titularul unei părţi din suveranitate. însă. egal. cât şi elemente de nivelul legii. naţionalitate şi de exerciţiul drepturilor civile şi cetăţeneşti. Este universal atunci când el aparţine tuturor cetăţenilor cu anumite condiţii minimale. În această logică. secret şi liber exprimat. suficient pentru a distinge dictatura de democraţie şi pentru a garanta că regimul este democratic?” Înainte de a răspunde la această întrebare. o alta se pune şi poate părea paradoxală: „Dreptul de vot există cu adevărat?” Expresia este utilizată în mod curent de politicieni. de sociologi. de jurişti. cum şi în ce condiţii se poate vota. atestat prin plata unei anume cote de impozit. Principala justificare a acestui sistem a fost aceea că sufragiul trebuie rezervat acelor pe care averea îi face independenţi material. de jurnalişti.

votată şi pusă în aplicare fără vreo patronare ori invocare a experienţei vreunei mari puteri străine. mai bine spus. deoarece absolutismul oriental forma caracterul esenţial al regimului nostru istoric”. se poate spune că „Statutul lui Cuza” a reprezentat prima reformă de tip electoral. spre apropare. „Dacă democraţie înseamnă participarea mulţimii la viaţa publică – afirmă Eugen Lovinescu – atunci. politicianul român Gheorghe Tătărăscu. reprezentativitatea se manifesta ca un concept. în Principatele Române. Dispoziţiile sale în materie electorală au fost dezvoltate prin Legea electorală promulgată de către regele Carol I la 28 iulie 1866. 2. 3. poporul român a cunoscut unele libertăţi publice şi s-a bucurat de dreptul de a se autoguverna”. prin faptul că. pentru că. Statutul Dezvoltător al Convenţiunii din 7/19 august 1858 de la Paris. Executivului i se dădeau puteri suplimentare. în diversele etape ale evoluţiei sale istorice. Statutul şi „Aşezământul electoral”. poporului. Sistemul electoral din România în perioada interbelică Spre deosebire de constituţiile. cum a fost denumită iniţial noua lege electorală au fost aprobate. Realitatea este că. în zilele de 10/22 şi. aduceau 5 . 14/26 mai 1864. în bloc. reprezenta un simplu organ consultativ. la noi. „Statutul Dezvoltător al Convenţiunii din 7/19 august 1858 de la Paris” şi reforma legii electorale. Sistemul electoral în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza Domnitorul Alexandru Ioan Cuza supunea. Constituţia din iunie 1866 reprezintă prima lege fundamentală a statului român elaborată deliberat. fără să aibă rolul unei adunări elective. care. aceasta. Constituţia şi legea electorală. care presupun că. în referire la alegeri şi la regimul reprezentativ până la 1866. respectiv. chemând populaţia să se pronunţe prin plebiscit. Evoluţia sistemului constituţional şi electoral până la Unirea din 1859 În lucrarea sa de referinţă „ Regimul electoral şi parlamentar din România ”. Ca o apreciere generală. în 2 mai 1864. sau mai exact de actele constituţionale anterioare. prima adunare deliberativă cunoscută a fost Divanul Domnesc. evidenţia faptul că „sunt câţiva istorici care susţin.CAPITOLUL II EVOLUŢIA SISTEMULUI ELECTORAL ÎN ROMANIA 1. faţă de perioada anterioară. Ca urmare. neclar ori de neînţeles pentru cea mai mare parte a elitei politice a acelei perioade. menite să limiteze puterile Legislativului şi să permită Domnului să legifereze singur atunci când era necesar. o astfel de democraţie n-a existat niciodată în trecutul nostru. cunoscut şi ca „Statutul lui Cuza” prevedea introducerea sistemului bicameral compus din Corpul Ponderator şi Camera Deputaţilor. în condiţiile în care domnitorul avea putere deplină. încă. în plus de cele menţionate. sau.

independenţa. iar prin Decretul-lege nr. precum şi propria-i dizolvare. primul pas spre calea uniformizării instituţional-legislative a României l-a constituit adoptarea Constituţiei din martie 1923 – care a avut un rol însemnat în eliminarea imperfecţiunilor anterioare –. care au precedat adoptarea Constituţiei din 1938. la scurt timp de la scrutin. astfel.n. pentru 6 . din cauza faptului că. în raport cu obiectul de interes al prezentei tematici. „inaugurând”.8 din 31 decembrie 1989 se puneau. a pus în evidenţă un principiu nou. reprezintă „perioada în care ordinea de drept. listele electorale şi operaţiunile electorale. Începând cu anul 1974. capacitatea electorală. 4. iar două luni mai târziu. odată cu instituirea Republicii. cea constituţională s-a aplicat mai puţin. spre deosebire de cele din 1948 şi 1952 marchează o etapă distinctă din punctul de vedere al organizării constituţionale a statului socialist. Pe această bază. prin Constituţia din 1939. fără să înregistreze modificări spectaculoase de conţinut. unificarea legislaţiei electorale s-a realizat abia în martie 1926. domiciliul politic. Sistemul electoral din România postcomunistă În actul constitutiv al Consiliului Frontului Salvării Naţionale se regăsesc prerogative caracteristice unui Legislativ. Adunarea Deputaţilor hotărăşte. la 30 decembrie 1947. Deşi. în virtutea căruia rolul conducător în societate revenea partidului unic. regele Carol al II-lea avea să instaureze dictatura.) adoptă prima Constituţie populară a României. De reţinut faptul că.” În aceiaşi zi cu abdicarea regelui. menţionăm că acestea au fost ultimele alegeri libere din perioada interbelică. deoarece. încheindu-se în acelaşi timp domnia unei dinastii care a adus ţării numele. Legea fundamentală din 1965. la nivel naţional. era regimurilor antidemocratice din România. la 13 aprilie 1948. până în decembrie 1989. 5. Constituţia adoptată în 27 septembrie 1952. Nicolae Ceauşescu a fost unicul candidat la funcţia supremă în stat. care consfinţeşte noua reformă electorală şi consemnează legislativ acapararea puterii politice de către noul regim. perioadă în care s-a trecut treptat şi discret. nu s-a reuşit realizarea unei concepţii unitare. În privinţa alegerilor din 1937. la guvernare marxist-leninistă. prin Legea 32/1948 aceiaşi Adunare votează organizarea alegerilor din 28 martie. incompatibilităţi. Marea Adunare Naţională (noul Parlament al României – n. eligibili. Sistemul electoral socialist Perioada 1945-1947.modificări esenţiale sistemului electoral românesc. încetarea existenţei regimului constituţional anterior. de esenţă sovietică. în care sistemul politic se baza pe monopolul Partidului Comunist care exercita rolul conducător în întreaga societate. introducând dispoziţii cu privire la: colegiile electorale. de la ordine de drept. întregirea şi votul universal. s-a acordat pentru prima dată drept de vot femeilor.

un adevărat reviriment electoral. fiind apreciat de către unii constituţionalişti ca o „mini-constituţie a perioadei guvernării revoluţionare”. ce revenea fiecărei liste de candidaţi sau candidaţilor independenţi. 6. 68/1992 a pragului electoral de 3%. pentru că prin Legea 35/2008. Legea fundamentală din 1991 a marcat începutul unui ciclu constituţional nou care reglementa o serie de principii valabile în orice stat democrat . a fost înlocuit. ci s-a trecut la o altă categorie de sistem electoral. Adoptarea votului uninominal Adoptarea scrutinului de tip uninominal pentru alegerile parlamentare şi. cu implicaţii deosebite asupra fenomenului partizan românesc. 8 din 7 ianuarie 1990 a reprezentat o autentică lege electorală. ceea ce reprezenta o adevărată reformă din punctul de vedere al sistemului şi practicii electorale anterioare. se stabilea pe baza coeficientului electoral. reprezintă o autentică reformă electorală. s-a schimbat elementul care dă conţinut oricărui sistem electoral. şi anume.lege nr. care v-a institui practici electorale noi. pentru fiecare partid sau formaţiune politică iar repartizarea locurilor rămase libere se face utilizându-se metoda d’Hondt. Pentru noi. pentru foarte mulţi. Parlamentul României a stabilit pentru organizarea şi desfăşurarea alegerii Camerei Deputaţilor şi a Senatului un cadru juridic general în contextul căruia nu s-a modificat doar un tip de scrutin cu alt tip de scrutin. O evoluţie a constituit-o şi instituirea prin Legea nr. tipul propriu-zis de scrutin. ci pur şi simplu. ansamblul regulilor care privesc nemijlocit conţinutul vechiului sistem electoral nu a avut de suportat modificări sau completări. Ca urmare. Astfel. noul sistem electoral şi. cu altul.întâia oară după perioada comunistă. în cadrul aceluiaşi sistem electoral. dispoziţiile noii legi electorale reflectau imperativele politice. în considerarea cărora acestea reprezentau cel mai indicat şi eficient un mijloc. în contextul cărora opţiunile politice se vor manifesta diferit. bazele pluralismului politic. Avem de-a face cu o reformă electorală. primul act normativ cu incidenţă electorală poate fi apreciat Decretul . În prima etapă. care se determina prin împărţirea numărului total de voturi exprimate într-o circumscripţie la numărul mandatelor. Ca principiu. numărul de mandate. în general. precum şi instituirea bicameralismului. în raport cu care legitimitatea guvernanţilor devenea indisolubil legată. deoarece modifică de fond un sistem electoral perpetuat o lungă perioadă de timp. prin care s-a urmărit stabilirea unor reguli concrete pentru alegerea noului Parlament şi a Preşedintelui. respectiv de la sistemul electoral al reprezentarea proporţionale la sistemul electoral majoritar. Reprezentarea proporţională instituită în România în 1990 este o modalitate în cadrul căreia transformarea voturilor în mandate de deputaţi şi de senatori se făcea în mod diferit. La deputaţi. locale din România semnifică o schimbare de sistem şi. resturile neutilizate se însumează pe întreaga ţară de către Biroul Electoral Central. mai mult decât atât. 7 . parţial.

valorificarea rezultatelor votării şi metoda de atribuire a mandatelor diferă (dispare metoda celor mai mari resturi. le reclamă. după caz. adică majoritatea celui care obţine cel mai mare număr de voturi. mai precis. acesta este cazul reprezentativ al tipului de scrutin uninominal cu un tur. combinaţia „majoritare/pluralitare”. magnitudinea circumscripţiei – alt număr de mandate. cu sens asemănător. dar nedefinite ori reţinute astfel. La acestea. în schimbarea acelor atribute de bază specifice oricărui sistem electoral. Aceasta se observă. cel mai bine. Considerăm necesară o precizare. în primul tur sau. se elimină lista de candidaţi. ci mai ales clarificantă: o seamă dintre teoreticienii dreptului electoral ori problematicii corespondente acestuia. Simţim nevoia să intervenim şi să amintim că englezescul „plurality” vizează într-adevăr sistemele majoritare. se adaugă şi o serie de modificări pe care noul tip de scrutin. care pentru reuşita în alegeri reclamă majoritatea relativă. atunci când nu i se pretinde majoritatea absolută. în al doilea tur de scrutin. absolută sau relativă. ci doar pe acelea sau acela. distingem între scrutin majoritar uninominal sau de listă. cel mai mare număr de voturi. CAPITOLUL III SCRUTINUL MAJORITAR UNINOMINAL CARACTERISTICI GENERALE Sistemul majoritar este sistemul în care sunt aleşi candidaţii care au întrunit cel mai mare număr de voturi. nu neapărat indispensabilă. structura buletinul de vot este alta – fiecare formaţiune politică propune şi înscrie un singur candidat în competiţie. substituie sistemelor majoritare noţiunea de „majoritar” cu cea de „pluralitar”. sintagma sau. modalitatea de votare diferă. se face o diferenţiere între scrutin majoritar într-unul sau două tururi de scrutin. Sistemul majoritar uninominal cu un singur tur de scrutin este caracterizat de faptul că învingător este acela dintre candidaţi. El cunoaşte două variante în funcţie de două subcriterii şi anume: în funcţie de modalitatea de propunere a candidaţilor. care a obţine majoritatea absolută a voturilor valabil exprimate. adică cel puţin jumătate plus unu. respectiv: formula electorală este alta – învingător este acela dintre candidaţi. avantajele şi dezavantajele caracteristice. apar colegiile uninominale. În opinia noastră. dar nu identifică toate tipurile de scrutin. 8 . chiar. datorită unei alte norme de reprezentare. fără să fie necesară majoritatea absolută. raportul între candidaţii formaţiunilor şi cei independenţi se simplifică. de multe ori întâlnim.cu toate particularităţile. identifică ori. în mod firesc. care a obţinut majoritatea voturilor. De aceea. de pildă). iar în funcţie de numărul de tururi de alegeri organizate pentru a atribui mandatele.

India. mai ales fostele colonii britanice. cu adevărat. cuprinzând mai multe elemente ale societăţii. Aceste partide pot prezenta o listă variată de candidaţi în alegeri. până a se ajunge la o asemenea performanţă este necesară o suită de redefiniri şi restructurări. Pierre Martin mai defineşte scrutinul uninominal cu un tur ca fiind scrutinul cu majoritate relativă. din considerentul că nu se cere majoritatea absolută. În Africa 15 state. dintre toate tipurile de scrutin cunoscute. alte cazuri mai interesante sunt cele ale Canadei. în raportarea locurilor. dintr-o zonă cu o complexitate etnică deosebită. de numărul partidelor politice. Guvernul Naţional Barisan este format din candidaţi din partea: Malaysia. de exemplu.determină formarea unei opoziţii coerente. Numărul candidaţilor care se propune depinde.conferă alegătorilor o opţiune clară. Este de sorginte anglo-saxonă. în America Latină – Belize. Principalele avantaje : . de regulă. şi de către multe state-insulă mici din Sudul Pacificului. mai mult. numărul candidaţilor. în concurs. respectiv „ first-past-the-post system”. şi de organizarea acestora în alianţe sau coaliţii. 22% folosesc sistemul votului cu un singur tur de scrutin. Teoretic. cu un singur partid. coaliţii ori alianţe). în Australia şi Irlanda. a sistemului de partide. acestuia i se poate aplica cel mai bine. Specialiştii apreciază că din totalul statelor lumii (inclusiv state transnaţionale şi statele care nu au alegeri directe). În unele societăţi sever divizate etnic şi regional. este acela că şi opoziţiei îi sunt conferite suficiente locuri pentru a-şi putea exercita rolul de verificare şi de critică. hotărâtor. . şi de a se prezenta pe sine însăşi. de câteva ţări din Carraibe. Indiei şi Statelor Unite. de obicei. folosesc sistemul votului cu un singur tur de scrutin.după caz. . parametrii aşa-zisei „legii a cuburilor”. Acest tip de scrutin se practică în circumscripţiile electorale sau colegiile electorale uninominale. China şi India. Funcţionează în Marea Britanie şi. În Malaysia.principalul avantaj al votului cu un singur tur de scrutin este axat pe principiul simplicităţii şi a tendinţei acestuia de a duce la desemnarea unor câştigători reprezentativi. ca o alternativă realistă la guvernare. Votul cu un singur tur de scrutin este folosit. de asemenea. ceea ce mai pe româneşte ar însemna că „ învingător este cel care trece primul linia de sosire”. Burma. În sistemele politice compuse din două formaţiuni (partide. cu câteva corective. Englezii au şi un termen care defineşte sistemul şi. Partidele mici. 9 . care-i conferă denumirea. Alături de acestea. aspectul negativ al unui sistem de guvernare puternic. Malaysia şi Nepal. Dar. între două mari partide politice. Ceea ce reprezintă interesul acestui tip de scrutin este că. mai ales atunci când sunt doar două partide mari şi o mare varietate de grupuri sociale. votul cu un singur tur de scrutin este apreciat pentru încurajarea partidelor politice să-şi asigure un larg sprijin. dispar şi aproape niciodată nu ating nivelul de sprijin necesar din partea populaţiei. fiind etichetat ca cel mai simplu şi cel mai răspândit. nu este mai mare de doi. care să asigure consolidarea. în Asia de 5 state: Bangladesh.

S-a ajuns la concluzia că este mai dificil de realizat reprezentarea femeilor prin votul cu un singur tur de scrutin decât pe baza reprezentării proporţionale. Acest tipar se repetă mereu. ca întreg. astfel. . . . cu excepţia cazului în care comportamentul alegătorilor coincide cu diviziunea etnică.exclude femeile de la reprezentare în cadrul legislaturii. este 10 . pentru a-şi atrage majoritatea alegătorilor. aproximativ 10% din voturi. şi consolidează percepţia că politica este un câmp de luptă definit de cine eşti şi unde locuieşti.rămân un număr mare de voturi nefolosite care nu au servit la numirea nici unui candidat. Conservatorii Progresivi au întrunit 16% din voturi dar numai 0. Unde două partide sau candidaţi similari concurează în cadrul sistemului votului cu un singur tur de scrutin. excluderea de la reprezentare a membrilor grupurilor minoritare etnice poate fi destabilizată pentru sistemul politic.nu conferă minorităţilor naţionale posibilitatea de a fi corect reprezentate.poate cauza separarea voturilor. ar trebui să primească 10% din mandate. partidele propun într-o anumită circumscripţie. Este evident faptul că este dificilă de realizat reprezentarea minorităţile etnice sau rasiale în legislatură. Mai rar se întâmplă. acesta este un argument solid împotriva votului cu un singur tur de scrutin. pentru zona respectivă. candidatul care se bucura. acolo. deoarece cei care sprijină partidele minoritare în regiune pot simţi că nu au o şansă reală de a alege un candidat care să-i reprezinte. Ca regulă în cadrul sistemului votului cu un singur tur de scrutin.Dezavantaje: . . poate fi extrem de periculos. Dacă un partid se bucură de sprijin deosebit într-o anumită parte a ţării.7 % din mandate iar la alegerile generale din 1998 din Lesotho. . câştigând majoritatea voturilor. În Canada. cu ocazia desfăşurării fiecăror alegeri în sistemul cu un singur tur de scrutin. mai degrabă de ceea în ce crezi. poate fi periculos pentru că poate cauza o înstrăinare faţă de sistemul de partide politice sporind posibilitatea ca extremiştii să poată mobiliza mişcările anti-sistem. În cadrul alegerilor federale din Canada din 1993. ca un candidat de culoare să fie propus de către un partid important într-o circumscripţie din Anglia sau SUA unde majoritatea alegătorilor sunt albi. dacă un partid întruneşte. minorităţile naţionale din zona respectivă. De asemenea.exagerează fenomenul de fiefuri regionale. fiind mai puţin probabil ca acestea să fie alese de pe listele unui partid unde preponderenţi sunt bărbaţii. de cel mai mult sprijin. Se exclud. sau aproape toate mandatele în legislatură.exclude partidele mici de la reprezentare. votul potenţialilor suporteri ai acestuia. Sindromul „candidatului care se bucură de cel mai mult sprijin” afectează posibilitatea femeilor de a fi alege în legislatură. Acest fenomen. combinat cu fiefurile regionale. În consecinţă. de exemplu. acestuia i se vor atribui toate. în sensul că. conform căruia un partid politic câştigă toate voturile la nivelul unei regiuni. Partidul Naţional Basotho a întrunit 24% din voturi şi a primit doar 1% din mandate.

Cazul din Papua – Noua Guinee este edificator în acest sens. după modul ulterior de admitere al candidaţilor. acest sistem poate fi insensibil la schimbările intervenite în opinia publică. poate rezulta într-o cădere de la 80% la 60% în numărul de mandate care îi sunt atribuite. bipolaritate politică constituind finalitatea. în raport cu ceilalţi candidaţi. dependente. încă din 1889. dacă se doreşte acceptarea rezultatelor ca legitime. până în 1986 când. dar nu se depăşeşte 50%. 11 . pentru alegerile din martie.în primul tur de scrutin este declarat câştigător numai acela dintre candidaţi. În cadrul acestui sistem. chiar dacă se obţine majoritatea relativă. modalităţile de desemnare a câştigătorului. cu intermitenţe în perioada interbelică şi imediat postbelică.în situaţia că nu se obţine această majoritate absolută. posibilitatea ca un partid mai puţin popular să câştige un mandat. care a obţinut majoritatea absolută. s-a optat pentru sistemul reprezentării proporţionale. partid care a obţinut majoritatea mandatelor în legislatură. în cadrul acestuia se poate distinge între două tipuri: turul dublu deschis şi turul dublu închis. se organizează şi cel de al doilea tur de scrutin. S-au întâlnit cazuri concrete în alegerile din Kenya din 1993 când disparităţile dintre dimensiunea circumscripţiilor electorale – cea mai mare circumscripţie având de 23 de ori mai mulţi alegători decât cea mai mică – a contribuit la ajungerea la conducere a Partidului Naţional African Kenyan. în mod diferit. Se apreciază că favorizează existenţa mai multor partide. sub sistemul votului cu un singur tur de scrutin. independent de consideraţii politice sau de altă natură. o cădere de la 60% la 40% în ceea ce priveşte procentul de voturi naţionale obţinut de către un partid politic. Acest sistem a funcţionat în Franţa. În concluzie. . conferind. legiuitorul poate prevedea. în caracterizarea acestui tip de scrutin. afirmă că are ca inspiraţie adagiul francez: „ în primul tur se alege. Delimitarea circumscripţiilor poate necesita un interval de timp considerabil precum şi resurse materiale. În final. În unele democraţii. . adică peste 50% din totalul voturilor exprimate. Delimitarea circumscripţiilor electorale are consecinţe politice: nu există nici un proces tehnic capabil să ducă la un singur răspuns corect. Ar putea exista presiuni pentru manipularea delimitării circumscripţiilor de către diverşi candidaţi. ceea ce nu afectează. sistemul votului cu un singur tur de scrutin depinde de delimitarea circumscripţiilor electorale. poziţia dominantă pe care o deţine. în cel de al doilea tur se elimină”. Şi. însă. astfel. Scrutinul uninominal cu două tururi sau cu dublu scrutin se caracterizează prin două aspecte distincte: . totuşi. cu doar 30% din voturile naţionale.deseori împărţit între ei. însă.un tipar al concentrării geografice a sprijinului electoral într-o ţară înseamnă că un singur partid poate deţine controlul executiv exclusiv asupra unei părţi semnificative din sprijinul populaţiei. Profesorul Ion Deleanu. şi nevoite să se circumscrie partidului cu cele mai mari şanse de câştig. în general.

liderul rebel Jonas Savimbi a 12 . Principalele dezavantaje: . în vederea candidării în al doilea tur de scrutin. are unele trăsături comune cu sistemele preferenţiale ca.una din cele mai mari probleme întâlnite în cadrul sistemului de vot cu două tururi de scrutin decurge din implicaţiile care derivă din folosirea acestuia în societăţile divizate. ca. Kazahstan şi Tajikistan folosesc. cresc semnificativ atât costurile generale necesare pentru desfăşurarea procesului electoral cât şi intervalul de timp care se scurge între desfăşurarea votării şi aflarea rezultatelor. Astfel. Pe lângă Franţa. Mauritania şi Togo în Africa Sub-sahariană francofonă. Iran. sistemul de vot cu două tururi de scrutin este folosit de Republica Africa Centrală. În 1992. dar nu acordă posibilitatea ca alegătorii să facă o cu totul altă alegere. Avantaje: .dă alegătorilor o a doua şansă să-şi voteze candidatul preferat. Gabon. în Angola. . uneori ducând la scăderea prezenţei la vot între primul şi al doilea tur de scrutin.poate încuraja contopirea intereselor candidaţilor care se bucură de succes în primul tur. Kiribati şi Vietnam şi de către câteva foste republici sovietice (Belarus. într-o oarecare modalitate. În alegerile legislative. de Franţa. întrucât necesită desfăşurarea celui de-al doilea tur de scrutin la scurt timp după primul. să câştige un mandat. Kyrgyzstan. Votul Alternativ. fiind astfel încurajate înţelegeri între partide şi candidaţi. acest sistem duce la rezultate mai neproporţionale decât în orice altă democraţie vestică şi putându-se ajunge chiar la fragmentarea partidelor politice. dacă doresc asta. Congo.elimină problema „împărţirii voturilor”.are multe dintre dezavantajele întâlnite la sistemul de vot cu un singur tur de scrutin. cea mai comună situaţie în multe sisteme pluralitare/majoritare unde doi candidaţi sau două partide similare îşi împart între ele votul obţinut.plasează o povară considerabilă în sarcina autorităţilor care se ocupă cu desfăşurarea alegerilor. unui candidat care se bucură de mai puţin sprijin din partea alegătorilor. multe alte state folosesc sistemul de vot cu două tururi de scrutin datorită faptului că au fost teritorial dependente de Republica Franceză sau au fost istoric influenţate. Astfel. Câteva alte state. de Insulele Comoros. . în al doilea tur de scrutin. . . Georgia. Turkmenistan şi Uzbekistan). de asemenea sistemul de vot cu două tururi de scrutin pentru alegerea reprezentanţilor în administraţia publică locală. sau chiar să-şi schimbe opţiunea între primul şi al doilea tur de scrutin. astfel. unde alegătorilor li se cere să stabilească ordinea candidaţilor în funcţie de preferinţele lor. în ceea ce se dorea a fi o alegere în scopul încheierii păcii. permiţând. de exemplu.poate duce la instabilitate şi incertitudine şi poate crea o povară şi pentru alegători.Sistemele cu două tururi de scrutin sunt folosite pentru alegerile legislative naţionale din 22 de state şi sunt cea mai comună metodă utilizată pentru alegerea preşedintelui. Mali. Haiti. de Egipt în Africa de Nord. . de exemplu. Studiile demonstrează faptul că în Franţa.

Institut de studii sociale. Întrucât era evident că acesta va pierde al doilea tur de scrutin. marketing şi publicitate (MMT) Centrul pentru Studierea Opiniei şi Pieţei (CSOP).ieşit al doilea în primul tur de scrutin al alegerilor prezidenţiale. indiferent de titulatură. în 1992. Competitorii care domină piaţa cercetării sociologice în domeniul electoral. Institutul de Marketing şi Sondaje (IMAS). Metro Media Transilvania. în condiţiile în care şi în acest domeniu s-au impus rigorile marketizării. Compania de Cercetare Sociologică şi Branding (CCSB). 13 . trusturi de presă scrisă şi audiovizuală. s-au orientat deopotrivă spre sondaje de opinie în perioadele preelectorale la scară naţională cât şi spre anchetele sociale interesând diferiţi comanditori. Institutul Naţional pentru Studii de Opinie şi Marketing (INSOMAR). organizaţii nonguvernamentale). sondaje. Biroul de Cercetări Sociale (BCS). nu mai avea interes să joace rolul opoziţiei democratice aşa că a reâceput războiul civil în Angola. partide politice. Institutele de sondare a opiniei publice din România care se bucură de notorietate şi ale căror prestaţii sunt considerate a fi în concordanţă cu criteriile ştiinţifice unanim acceptate pe plan naţional şi internaţional sunt: Centrul de Sociologie Urbană şi Regională (CURS). beneficiari (companii private. CAPITOLUL IV RELEVANŢA METODELOR ŞI TEHNICILOR SOCIOLOGICE PENTRU INVESTIGAREA PROCESULUI ELECTORAL Studiile şi cercetările sociologice având ca obiect procesele electorale din România post-comunistă au înregistrat de-a lungul ultimilor ani o pronunţată tendinţă de profesionalizare şi specializare. candidatul Frontului Salvării Islamice a fost plasat pe primul loc în primul tur de scrutin iar armata a intervenit pentru a anula al doilea tur de scrutin. Din cazul prezentat mai sus rezultă clar că faptul că una dintre părţi va câştiga alegerile ceea ce a dus la violenţă. În Algeria. care a mai durat o decadă. cu 40% după Jose dos Santos care a întrunit 49% din voturi.

marcat de două confruntări majore . un sondaj de opinie preelectoral în perioada 2123 noiembrie 2008 pe un eşantion de 12. Biroul de Cercetări Sociale (BCS). INSOMAR a realizat. Compania de Cercetare Socială şi Branding (CCSB) a realizat un sondaj de opinie preelectoral la scară naţională în perioada 22-25 noiembrie 2008. pe de altă parte. Marja de eroare de ± 3% la un nivel de încredere de 95%. CSOP a realizat un sondaj de opinie preelectoral în perioada 19-23 noiembrie 2008. Din analiza rezultatelor celor două sondaje de opinie cu acoperire naţională. cum era de aşteptat un interes legitim pentru sociologii specializaţi în problematica votului şi a scrutinurilor. eşantionării. Marja de eroare admisă pentru rezultatele obţinute a fost de ± 1. Întrucât sondajul a fost efectuat cu peste 30 de zile înainte de data alegerilor generale şi înainte de începerea oficială a campaniei electorale. realizate de către CURS şi INSOMAR precum şi din informaţiile furnizate de conducerea CURS în legătură cu tematica propusă de secretariatul ACEEEO pentru reuniunea de la Erevan suntem în măsură să evidenţiem următoarele aspecte: • În abordarea sociologică a procedurilor legate de alegerile parlamentare cercetătorii români se confruntă atât cu dificultăţile inerente ale culegerii datelor. Studiul a folosit tehnica sondajului de opinie pe baza de chestionar administrat la domiciliul persoanelor intervievate. CURS a realizat. un sondaj de opinie pe teme politice la scară naţională în perioada 10-23 octombrie 2008 pe un eşantion de 1103 respondenţi cu vârste de 18 ani şi peste.5% la un nivel de încredere de 95%. eşantion reprezentativ pentru populaţia României cu vârsta de peste 18 ani.Anul electoral 2008. rezultatele înregistrate fiind publicate într-un barometru de opinie. respectiv Camera Deputaţilor din colegiile de care aparţineau pentru a-şi exprima opţiunile. IMAS a realizat un sondaj de opinie în perioada 6-19 iunie 2008 în cadrul căruia a prospectat intenţiile de vot ale românilor pentru alegerile parlamentare. Interviurile au fost de tipul face-to-face realizate la domiciliul subiecţilor. Acestora li s-a arătat lista candidaţilor pentru Senat. 14 . la rândul său.494 de persoane.alegerile locale din iunie şi alegerile parlamentare din 30 noiembrie . rezultatele acestuia nu au constituit propriu zis predicţii electorale. reprezentativ la nivel naţional pentru populaţia cu drept de vot a României. virtuţile şi limitele instrumentelor de investigare folosite cât şi cu dificultăţi generate de modificările aduse sistemului electoral din România prin introducerea votului uninominal.a suscitat.

fiecare institut dispunând de propria reţea. UDMR 5%. Variaţia medie dintre datele de sondaj şi cele din alegeri. 20% din sondaje sunt de tip CATI în timp ce ponderea sondajelor online este insignifiantă. PNG–CD 5%. iar la nivelul marilor oraşe este de 80%. Respondenţii care au declarat că nu merg la 15 . Rata medie de răspuns (în procente) la nivel naţional este de 90%.• În ceea ce priveşte proporţia metodelor cantitative de culegere a informaţiilor utilizate (interviuri face-to-face.2%). • În România. PSD+PC 31%. • Există metode standard de structurare a eşantioanelor reprezentative. după cum urmează: • 66% din respondenţi au exprimat o opţiune de vot . Dintre respondenţii creditaţi cu vot activ 45% erau dispuşi să voteze cu candidatul propus de partidul simpatizat chiar dacă acesta nu era agreat. 12% non răspuns. CATI şi sondaje online). • Cercetările sociologilor români evidenţiază într-o mai mare măsură recursul la metode cantitative. PNL 18%. Intenţiile de vot (pe formaţiuni politice) s–au îndreptat spre candidaţii PD–L 32%. 34% nefiind hotărâţi cu cine să voteze. 9% ar fi votat un candidat independent. • Un element de interes îl constituie la o analiză comparativă a datelor reieşite din sondaje şi a rezultatelor efectiv înregistrate după despuierea urnelor variaţia media a acestora. în cazul sondajelor de tip CATI este de ± 5%. pregătită. agreat ca persoană. 29% ar fi votat candidatul altui partid. instruită şi reîmprospătată de la o etapă la alta. Ponderea metodelor calitative în procesul de colectare a informaţiilor sociologice referitoare la alegerile parlamentare este de aproximativ 40%. Potrivit rezultatelor evidenţiate de sondajul de opinie preelectoral efectuat de CURS se prefigurează anumite caracteristici ale intenţiei de vot la nivelul eşantionului stabilit. nu votează sau nu au răspuns la această întrebare (se impune însă precizarea că procentul celor care au exprimat o opţiune de vot nu poate fi considerat ca un indicator al prezenţei la vot în 30 noiembrie 2008 care a fost în realitate de 39. în vreme ce variaţia între datele din sondaje şi cele din alegeri în cazul sondajelor bazate pe interviuri face-to-face este de ±4%. institutele de sondare a opiniei publice nu recurg la o reţea specializată de operatori unică. există discrepanţe semnificative: circa 80% din sondajele efectuate în România apelează la tehnica interviurilor face-to-face.

vot au răspuns că dacă votul ar fi obligatoriu. PNL 9%. PSD+PC 11%. alte partide 5%. non răspunsuri 13%. 16 . nehotărâţi 50%. ar vota astfel PD–L 12%.

din 2 decembrie 2008 CAMERA DEPUTAŢILOR 17 .Rezultate comparative ale sondajelor realizate în perioada 19 – 26.11 2008 pentru alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2008 versus rezultatele numărătorii B.C.E.

din 2 decembrie 2008 SENAT 18 .Rezultate comparative ale sondajelor realizate în perioada 19 – 26.C.E.11 2008 pentru alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2008 versus rezultatele numărătorii B.

tehnica votului în avans (nu este cazul în România). informaţiile privind procedura de votare. propuneri de îmbunătăţire-nu se regăsesc în chestionarele utilizate în sondajele de opinie.În legătură cu informaţiile solicitate de către organizatorii întâlnirii de la Erevan privind datele furnizate de cercetările sociologice vizând participarea la alegeri menţionăm că de regulă în chestionarele utilizate se regăsesc întrebări în această privinţă (CURS. INSOMAR). evaluarea organizatorilor alegerilor. În ziua alegerilor au realizat exit–polluri CCSB şi INSOMAR iar rezultatele acestora au corespuns cu cele ale sondajelor preelectorale proprii şi s–au înscris în cea mai mare parte în marja de eroare anunţată: 19 . familiarizarea votantului cu desfăşurarea alegerilor. Restul întrebărilor-vizând cauzele absenteismului.

CCSB – comparaţie între rezultatul sondajului preelectoral din 22 – 25 noiembrie şi rezultatul exit poll-ului din 30 noiembrie CAMERA DEPUTAŢILOR CCSB – comparaţie între rezultatul sondajului preelectoral din 22 – 25 noiembrie şi rezultatul exit poll-ului din 30 noiembrie SENAT 20 .

INSOMAR – comparaţie între rezultatul sondajului preelectoral din 21 – 23 noiembrie şi rezultatul exit poll-ului din 30 noiembrie CAMERA DEPUTAŢILOR INSOMAR – comparaţie între rezultatul sondajului preelectoral din 21 – 23 noiembrie şi rezultatul exit poll-ului din 30 noiembrie SENAT 21 .

Rezultatele exit poll-urilor CCSB şi INSOMAR din 30 noiembrie de la ora 21 au fost aproape identice: Comparaţie INSOMAR – CCSB rezultate exit – poll din 30 noiembrie CAMERA DEPUTAŢILOR Comparaţie INSOMAR – CCSB Rezultate exit – poll din 30 noiembrie SENAT 22 .

Asta înseamnă ca circa 350.96. lipsa de onestitate a votanţilor.356 au fost declarate albe. Pe lângă multe posibile explicaţii date de specialişti (eşantionare eronată.000 cetăţeni reprezentând aproape 5% din totalul celor care au votat. 23 .). un factor important care este posibil să fi influenţat rezultatele exit poll-urilor a fost acela că 383.871 de cetăţeni.Marjele de eroare efective au fost între +2.27 si -2.878 de voturi au fost anulate şi 315. etc. sau prezentat la vot degeaba. Înseamnă că ambele exit polluri s-ar fi încadrat în marja de +/-3%. incompetenţa unor operatori. la vot prezentându-se 7.238. Diferenţa stridentă şi care a creat controverse a constat de fapt în creşterea procentuală a PD-L simultan cu scăderea procentuală a PSD+PC.

24 .

Comparaţie între rezultatele exit poll-urilor din 30 noiembrie şi rezultatele numărătorii B. CAMERA DEPUTAŢILOR 25 .C.E.

C.E. SENAT 26 .Comparaţie între rezultatele exit poll-urilor din 30 noiembrie şi rezultatele numărătorii B.

În fapt. ale sistemului electoral. în plan secund. fiecare sistem are mai multe dezavantaje. fie că nu sunt ascultaţi”. invers. ar trebui să se ţină seama de câteva caracteristici de bază. în dauna unor avantaje politice anticipate sau prezumate de către iniţiatorii demersului. Întrebarea pe care acelaşi analist o formulează complică şi mai mult discuţia pe marginea reformării unui sistem electoral: „sunt capabili specialiştii în politică de astăzi să dea sfaturi bune?” În proiectarea unui sistem electoral. Studiile şi analizele sociologice de specialitate relevă faptul că decizia de schimbare a sistemului electoral este adesea afectată de una din cele două circumstanţe: „fie actorilor politici le lipsesc cunoştinţele şi informaţiile de bază astfel încât opţiunile şi consecinţele diferitelor sisteme electorale nu sunt pe deplin cunoscute. din acest punct de vedere. adesea imprevizibile. de cele mai multe ori. alegerea acestui mod de scrutin a fost rezultatul unei înţelegeri între principalele forţe politice care şi-au bazat poziţia exclusiv pe interesele lor electorale. Care ar putea fi concluziile care se pot extrage în urma adoptării legii votului uninominal? În primul rând se poate observa că schimbarea modului de scrutin a intervenit într-o perioadă caracterizată de crize politice frecvente. Înţelegerea vine pe parcurs. c) nici un sistem electoral nu este simplu de proiectat. b) pe lângă avantajele aparente. graduale. printre care evidenţiem:: a) nici un sistem electoral nu este perfect. fie că sunt. niciodată electoratul nu va fi suficient de pregătit pentru a asimila şi descifra un nou mod de a vota. „acest fapt nu scoate din discuţie ideea că specialiştii trebuie să încerce să dea sfaturi bune. actorii politici îşi folosesc cunoştinţele asupra sistemelor electorale pentru a promova proiecte care ei cred că vor funcţiona în avantajul lor partizan”. întrucât fiecare are complexitatea lui matematică şi.CONCLUZII Adoptarea oricărui sistem electoral constituie un demers cu implicaţii majore pentru orice sistem politic. Totodată. aplicat şi de înţeles. pe care această schimbare le poate avea asupra configuraţiei scenei politice şi ca atare asupra viitorului ţării respective. după câteva experienţe practice. chiar dacă ei „nu pot face mare lucru pentru a contracara interesele personale ale politicienilor în afară de a demonstra faptul că anumite interese sunt rău înţelese”. fie. analiza tehnică şi avizată asupra varietăţii de sisteme electorale existente şi a efectelor lor trece. Reorientări de acest gen sunt posibile – pentru a da rezultate scontate – doar prin modificări succesive. După cum aprecia cunoscutul politolog italian Giovanni Sartori. datorită efectelor şi consecinţelor. Această concluzie se poate desprinde şi din faptul că modificarea 27 .

viziune şi capacităţi de leadership. Datorită localismului puternic pe care îl promovează scrutinul uninominal.legislaţiei electorale a intervenit cu numai câteva luni înainte de alegeri fără luarea în calcul a necesităţii înţelegerii noului sistem electoral de către alegători. Va avea adoptarea noului sistem electoral din România efectul scontat de artizanii săi? În opinia noastră. conducând astfel la o reală descentralizare. remediul pentru un guvern prost. cu competenţă. în totalitate la sistemul reprezentării proporţionale în favoarea sistemului majoritar. nu se aseamănă”. dar va sprijini tendinţele de schimbare a acestuia. Deşi nu s-a renunţat. Semnificativă este în acest sens aprecierea lui Sartori care considera că: „Dacă-i aruncăm pe nenorociţi nu ne intră automat înăuntru politicieni ‘buni’ care să fie la fel şi în munca lor. Faptul că se va alege un om şi nu o listă va aduce după sine o schimbare a comportamentului alegătorului de care partidele politice vor trebui să ţină seama în strategiile lor de campanie electorală. Un avantaj des citat al scrutinului uninominal este acela că dă naştere unui parlament cu o dimensiune geografică pronunţată. Această apreciere se referă însă mai degrabă la colegiile uninominale nesigure unde competiţia este strânsă şi electoratul volatil. tradiţia democratică a unei ţări are un rol cheie în această privinţă. comune sau regiuni decât partidul ai cărui membri sunt. calitatea candidaţilor care intră în competiţie are mai puţin de-a face cu tipul de scrutin. la calitatea. 35/2008 nu va conduce neapărat la crearea unui nou sistem politic. Oamenii buni. De regulă. Giovanni Sartori avertizează asupra pericolului dezmembrării unui stat „în termenii unei micro-politici de măcinare localistă”. adică politicieni calificaţi. având în vedere că virtuţile private şi cele publice nu sunt omoloage. sistemul electoral stabilit prin Legea nr. La aceşti factori se adaugă. iar modalitatea de repartizare a mandatelor este foarte asemănătoare cu cea veche. nu sunt. În opinia noastră. modificarea modului de scrutin va avea un impact important asupra rezultatelor alegerilor ce vor avea loc în această toamnă. Membrii parlamentului reprezintă mai degrabă zone bine definite – oraşe. gradul de „maturitate” şi evoluţie democratică al unui sistem politic. prin forţa lucrurilor. Odată cu introducerea în discuţie a mecanismelor de selecţie din cadrul partidelor. având posibilitatea de a-l realege sau nu cu ocazia alegerilor viitoare. de fapt. facem trimitere. în colegiile uninominale sigure partidele îşi pot permite să propună propriul lor personal cu o mai mare îngăduinţă. vectori foarte importanţi de putere pe plan local care vor avea un rol important la alegerile parlamentare ce ar urma să se desfăşoare în toamna acestui an. alegerea directă a preşedinţilor consiliilor judeţene. În Statele Unite. începând cu alegerile locale din iunie 2008. Aceste avantaje adesea invocate de susţinătorii lor au însă şi un revers. ci mai degrabă cu mecanismele de selecţie ale partidelor care îi propun. 28 . Mulţi susţinători ai scrutinului uninominal susţin faptul că adevărata responsabilizare a reprezentanţilor depinde de faptul că alegătorii dintr-o zonă ştiu cine este reprezentantul lor.

Cehia. În general.este destul de comună afirmaţia că „toată politica este de fapt politică locală” însă sistemul prezidenţial de tip american neutralizează impulsurile centrifuge şi localiste mai bine decât un sistem parlamentar sau unul de tip semiprezidenţial. Grecia. chiar şi în democraţiile occidentale. Slovenia. societăţilor. se potrivesc mai bine societăţilor „cu probleme”. 29 . Elveţia. dar ele sunt des întâlnite şi în societăţi democratice cu tradiţie. Islanda. Trebuie menţionat că sistemul electoral de tip proporţional este cel mai răspândit astăzi pe glob. Olanda. Ţări cu tradiţie democratică precum Finlanda. Bulgaria împărtăşesc diferite variante ale sistemului de reprezentare proporţională pe liste. divizate. Slovacia. Letonia. Belgia. analiştii apreciază că sistemele proporţionale. cu listă blocată sau deschisă. noilor democraţii. dificile. Spania. Polonia. precum şi noile democraţii emergente precum Estonia. Austria. Suedia. Croaţia.