C-Сăpătici Mihai – procuror S- Vsevolod Țurcan avocat R- Ruslan Țurcan inculpat C. - .. Eu am fost şi am raportat Şefului meu.

Procurorul General acuma nu-i in țară, eu nici n-am ştiut. Deci, eu, noi am ajuns la concluzia că-i modificăm învinuirea lui. Voi ascultaţi. Şi apoi o să-mi reproşaţi sau o să fiţi de acord sau cum. Scriem că mata ai făcut la indicaţia lui Reşetnicov. Că mata ai făcut la indicaţia. Aşa îmi spune, aşa se propune şi aşa o să fie, o să vedem ce o să zică conducerea. Dar nu însemna că o să fie aşa. Şi te duci în judecată ca învinuit, cu Reşetnicov alături. Confirmi în judecata mata şi eu mă ridic şi te scol şi eu cer eu cer să fii achitat, de atîta că a existat ordin. Asta mi-a spus el, asta îţi spun matale. Asta nu înseamna. Asta noi între noi. Eu procuror, nu-s şef, nu-s nimic – am discutat cu şeful secţiei mele. Şi gata. Şeful Direcţiei nu-i implicat, că el nu se bagă în chestia asta. În Direcţie(director) la noi e mare conducere.. şi executate.. Voi gîndiţi-vă - sînteţi, nu sînteţi. Uite, care-i chestia! Pentru că dumnealui spune şi el are dreptate şi el – „Hai, să ne asigurăm că dacă ne chidanesc apoi luam Berlinul!” S. - ... C. – Uite, Vsevolod, fii băiat de treabă! Hai, că... S. – Nu, e clar, dar.. C. – Cînd de acum sint confrutările celea şi acelea... Voi gîndiţi-vă. R. – Eu ţi-am spus? Eu ţie ţi-am spus? Eu văd scoaterea şi după asta discutăm. Eu mi-am schimbat părerea. C. – O clipă! De ce tu eşti aşa? Asta nu-i окончательно! Noi ne ducem şi raportăm! De ce tu?! R. – D-apoi cum, vă jucaţi! C. – Ruslan! Tu nu mi-ai spus deodată! Cînd eu v-am spus. Tu n-ai venit la mine! Văi, n-am... - De ce eu acum trebuie să mă asigur?! Păi, dacă eu îţi spun că te scot, că-ţi cer achitarea! R. – Ei! C. – Nu-i plăcută chestia asta – eu te înţeleg. Eu şi lui i-a spus, zic, chestia asta nu-i plăcută. R. – Puteţi să rupeţi şi asta. C. - Ei, dar de ce tu zici aşa? Fii serios! Şezi frumos! Ce-i! Asa o să te judece dragul neu, Asa o se te condamne, eu spun că o să te condamne. Tu te joci cu... /nu încheie/ Care-i chestia: joi eu vă sun şi voi veniţi încoace, nu discutăm la telefon că telefoanele.. Veniţi încoace şi vă spun care-i jocul. Procedăm aşa. Pentru că şeful meu ştie! Noi am discutat şi cu acela, că iaca, a fost. El zice: „Da, dar a fost atuncea! Dar acuma?” R. – Da ce s-a schimbat atuncea şi acuma?
1

S. – Nu, domnul Mihai, daţi să... C. – A fost atuncea, cînd prima dată te-am chemat şi cînd eu ţi-am zis și erai: „Băiete, ia şi...” Că dacă da – noi doar am discutat! Că, dacă da – poftim! Eu repede te fac martor! R. – Что-то nu se vede că repede martor. C. – Vrei să-ţi arăt? S. – Daţi să facem aşa.. C. – Vrei să-ţi arăt? R. – Da nu-mi arătaţi nimic de amu! C. - Tu nu bate capul şi fii băiat de treabă şi nu fi aşa repezit! Iacătă-o ordonanţa. Numai data nu-i pusă. Iaca, uite! Citiţi ordonanţa asta.. Iaca, uite, pe cine l-ai ascultat! Iaca, uite: „A refuzat în privinţa lui cutare şi cutare”. Iaca, uite: „Dacă îmi dă indicaţii ..” E gata, practic, aici. Eu numai îi schimb aici.. problemele mele care. Eu nu spun minciuni. S. – Nu, dar din alt punct de vedere... C. – Şi nu te mint. Dar a trecut timpul de cînd şi voi n-aţi mers. Şi noi tot trebuie să ne asigurăm, ca nu-i capcană și ... S. – Nu, dar cum o să-l ieie în consideraţie ... C. – Păi, el o să facă aceleaşi declaraţii! S. – Păi, da! C. – I-a dat indicaţii dumealui. Şi gata! „Eu am primit ordin!” Nu indicaţii. „Am primit ordin sau dispoziţie!” Că în articol... Şi gata! Dar restul, ce?! S. – Da acela o să interpreteze că... Adică, normal că el aşa declaraţie dă, numai că cît el... C. – Mai este încă o chestie. Şi aşa... fac declaraţie.. Şi dacă şi te fac martor, apoi eu pe tine ca martor am să te audiez cred că o zi întreagă, cît am să te întreb eu. Toată viaţa ai să faci declaraţii. Că aşa: „Nu ţin minte” şi aceia – chestia nu merge, eu deodată îţi spun. Tu pe fiecare în parte, în cabinet, cum ţi-a zis, cum a mai fost..aşa nu merge. Uite, ai să fii martor – ai să ieşi. Eu îţi spun ce mi-a spus. Da asta nui... R. – Şi aceştia doi tot merg ca învinuiţi dar. C. – Ei – gata! Ei o să fie martori, dragul meu. Că aşa-i decizia. Aşa s-a decis. Că ei conlucrau cu urmărirea penală. Ei spun că au primit ordin de la tine. Ei nu puteau fără tine să-l pună pe Filat la interceptare. Sau pe Dediu adjunct sau nu ştiu pe care acolo. Hai, să ne coborîm oleacă aşa, pe pămînt! Ruslan! R. – Ne-am coborît. C. – Văd că tu parcă începi a te coborî, dar pe urmă iar cauţi nu ştiu ce. S. – Nu, dar logic. Fix aceea, iată, eu, de pildă, apărătorul lui Reșetnicov şi pe dînsul îl eliberează. Normal că aici a fost înţelegere, normal că ei s-au înţeles că, dacă dă declaraţii ... judecătorul..
2

C. – Pe tine deodată, numai te achită şi te iau sub supraveghere. Deodată! Deodată te iau sub supraveghere. R. - Dar cum vă înţelegeţi cu judecătorul dar? Ce folos că... Dar poate judecătorul o să zică că „nu”? C. – Judecătorul nu poate să te condamne.. pe mine. Eu cer achitarea ta şi judecătorul să te condamne! El nu poate! Eu nu pot să-ţi cer ţie 10 ani şi judectorul să-ţi deie 11! Asta e exclus! R. – Staţi oleacă! Eu, după discuţia care o avem azi, eu încredere în Dumneavoastră nu am. Ce garanţie Dvs îmi daţi că acolo o să vă sculaţi şi o să spuneţi: „Iaca, să se achite Ţurcan! Să fie achitat Ţurcan!” Ce garanţie Dvs îmi daţi? C. – O să intrăm la Şef. O să fim în doi, o să fie avocatul tău. Ascultă-mă pe mine: Eu pidar n-am fost! Eu dacă omului i-am promis, eu mă ţin de cuvînt. R. – Domnule Mihai, n-am crescut împreună... C. – Deci, eu n–am fost! Eu gandon n-am in felul meu nam.tEu, dacă i-am promis omului.. Şi eu, dacă i-am promis ucigaşului că „tu n-ai să fii 89 pe legea veche, dar te trec la 95”, pentru că acolo este şmecheria, tu de amu ştii cum era, păi, eu m-am ţinut de cuvînt şi i-a făcut-o. Şi cu mine sînt, băieţii mei, pe care eu i-am trimis la judecată ... R. – Eu în nimeni n-am încredere. Aşa că puteţi să vă supăraţi, puteţi să nu vă supăraţi. S. – Ruslan! C. – Ascultă-mă pe mine. S. - Stai, nu te grăbi. C. – Tu nu avea grijă. El oleacă ştie. Cîte ceva de mine ştie. El mai ştie de nişte persoane. Ştii tu de acum, dragul meu, voi v-aţi mai interest. Eu am spus: Obiectiv şi tendenţios – nu-s. Îmi dau experţi, îmi dau ceea, nu m-am băgat în suflet. Voi oleacă aţi manevrat, aşa, au mai fost nişte chestii, a fost şi mai aşa – eu v-am dat şansă. Eu tot timpul omului îi dau o şansă. S. – Poate facem, totuşi, altfel? Poate filmăm, cu orişice, cum el dă declaraţii. Adică, că nu-i impus, că-i tot normal. Ca martor, în procesul verbal de audiere. C. – Şi ca să nu se ducă în judecată ca învinuit? S. - Da. Pentru ce? El vrea ca să se înceteze, el vrea să activeze, să lucreze normal. Salariu n–are. Asta o să dureze mult... C. – Eu cu şeful – noi în doi. Şi el îmi propune: dă, să ne asigurăm şi noi. Dacă ne chidaneşte, ce judecată o sa-l judece pe Reşetnicov, un doctor în drept şi aşa mai departe, fost şef al SIS-ului. De amu cît e el de gadist – noi toţi ştim! El singur acolo şi-a băgat nasul unde nu-i fierbe oala. R. - ... încredere nu trebuie. C. – Da de ce tu zici aşa?! Iaca, na-ţi-o bună! R. - ...
3

S. – Stai! Ruslan, nu te grăbi. C. – Tu în orice moment te dezici de declaraţii. Aceata-i dreptul tău, care-i chestia?! S. – Da. Noi o să discutăm, ca să ajungem la un consens. C. – Vedem joi, că dacă şeful, dacă acolo zice, că măi, aşa a fost discuţia. Aşa a fost discuţia! Şi eu omului i-am spus. Acuma, ce-i? Iaca, ce-mi spune. Da discuţia a fost – Dumnezeu mi-i martor! Eu nu spun minciuni, că nu-s concenîi, nu-s lepădătură! Dar înţelege-mă şi tu pe mine. Nu te mint, nu-ţi fac capcană – nu-i nimic. S. - Hai, dar lăsăm, aşteptăm convorbirea. Poate, totuşi bateți, poate a fi martor.. Eu îs de acord cu filmare, cu ce trebuie, să fie numai ca martor. R. – În caz contrar eu mi-am schimbat şi gata. C. – Uitaţi, discuţia, ea nu-i epuizată. El mi-a spus: sună-i, cheamă-i. Că el credea că voi sînteţi aici. ...Eu credeam ca esti pe loc.... S. – Pur şi simplu el e incolțit acum din toate părţile – şi salariul, şi fără lucru, fără nimic, de lucrat n-are dreptul. Acasă tot e pe spinarea.. are doi copii. C. – Ce n-ai acceptat tu, măi băiete? Ţi-au propus acolo ce ţi-au propus – o trebuit să accepţi! R. – Am acceptat! V-am arătat foaia ceea, că am acceptat! S. – O acceptat! R. – Eu am acceptat aceea – tot am acceptat! Şi nu că egal, dar mai jos era – şef-adjunct de direcţie. Am acceptat! Şi ei srazu mi-au refiuzat! Eu v-am lămurit sau trebuie să-i credeţi pe aceia? C. – Ei spun că nu.. R. – La Dvs nu importă ce spun ei, ce spun eu! Dvs aţi văzut unde eu lucrez.. C. – Iaca, Vsevolod mi-i martor: noi, procurorii, anchetatorii – încredere în învinuit şi în bănuit, ştii cum! De viol - asta nici vorbă! ..... R. – Dar de ce îl credeţi pe Dediu că mie mi-au propus ceva? Nu mi-au propus mie nimic. Mi-au propus adjunct de Direcţie şi eu am acceptat. Şi ei au refuzat. C. – Nu Dediu mi-a spus. N-am discutat eu cu dînsul! De ce tu mă baţi cu Dediu aista? R. – Nu, dar poate cineva din conducere, cine v-a spus? Cred că nu v-a spus un colonel(?). C. – Eu am să-ţi spun cine. Cînd eram eu.. acolo, că eu eram... Eu m–am dus cu demers, şi ei deodată . Eu am aşteptat vreo oră .. noi din timp le-am spus: gătiţi iaca, aşa, aşa şi aşa. Este acolo, cine semnează? Cum îi zice? R. – Mînăscurtă, Urzică? C. - Urzică. R. – Lui Urzică i-a căzut crîşa!
4

C. – Că „noi i-am propus şi aceia, şi aceia!” R. – „Noi am propus!” Dar el ce a propus? El era adjunct şi nu era atunci. El era în altă Direcţie. C. – Se vede că lui cineva i-a spus! R. – Păi, dar Dvs credeţi în fapte sau credeţi în vorbele la toţi care i-a căzut crîşa? C. - .. Ruslan, eu m-am nimerit între ciocan şi nicovală. R. – D-apoi v-am prezentat ce mi-au propus! Şi eu am acceptat. Iaca, m-am dus la SECI GUAM – nu-i problemă. Eu înţeleg aşa: că ei special, ca să nu nimeresc eu în funcţie. De atîta aista mi-a făcut toate prostiile acestea. Şi tot e făcut cu Dediu, eu înţeleg. Că el e neam cu Corina Fusu ş.a. Eu asta tot bine înţeleg. C. – Măi, ce are una şi cu alta? Uite, eu ţi-am mai spus – n-are Dediu! Eu nu ştiu ce are el! Nu are el! Nu tu i-ai făcut acolo. R. – D-apoi de unde Dvs ştiţi?! C. – Da tu pe toţi i-ai interceptat! Da ce ar trebui să facă Filat? R. – Dar cine a scris prima plîngere? Filat a scris plîngerea sau Dediu a scris plîngerea? Prima? C. – Ştii cine a scris prima plîngere? R. – Cine? C. – Să-ţi spun cine a scris prima plîngere? R. – Eu am fost audiat numai... C. – Vitalie Nagacevschi prima plîngere a scris. Şi primul dosar e la îi pe menț. Ei, cînd s-au băgat şi au început să răscolească – iaca, cine. El e primul. Un milion de procente el ştia. Cine l-a informat de amu... din ceea ce a scris el, rezultă că el ştia că a fost interceptat. De amu restul – nu ştiu cine. Dar nu-i Dediu. El cu Dediu.. mie mi se pare că-i altul... R. – Dar nu importă. Dar în cazul meu e Dediu. Dediu a fost primul care i-a îndemnat pe toţi ceilalţi trei să scrie plîngeri. El acolo e adjunct – el orice rezoluţie vă dă. Eu îmi dau seama asta bine. Şi toate încheierile poate să fie nimicite, şi toate documetele care sînt. Iaca, de unde eu am încrederea că el nu pune rezoluţia cu documente false? Tot e falsificat! Eu socot personal că tot e falsificat. La indicaţia lui Dediu. C. – Cum, dosarul... R. – Da, da! Dosarul acesta e făcut la indicaţia lui Dediu! Dvs aşa categoric îmi spuneţi că nu el e vinovat. Cine a scris plîngere? A scris Dediu, Rusu, Bugai şi aceştia! Apoi, care-i problema?! Şi n-a scris acolo Căpătici, n-a scris... Eu ştiu cînd am fost anchetat. Prima am fost ancheat pe.. Au fost rapoartele lui Dediu, la aceştia. A cui? C. – Deci, primul s-a adresat Rusu. Pe data de 29.03. Al doilea – pe 30 martie, e a lui Dediu. Aşa. 2 aprilie – Dorin Gorea şi 6 aprilie – Sergiu Bugai.
5

R. – Acolo poate să scrie, nici o problemă. Nu, hai, gata! Eu vă spun ceea ce... C. – Dar, iaca, ele-s diferite aici, cu şrift diferit scris, mă uit. Tu, cînd zici ceva, trebuie să.. Iaca, eu te învinuesc, iaca: raport de expertiză, declaraţiile martorilor! Uite, îţi argumenetez! Tu zici că Dediu a făcut – tu prin ce ai să dovedeşti faptul acesta că Dediu? Fapte! Că Corina Fusu e ruda lui? R. – Nu! Dediu – e director adjunct. El poate să semneze orice document să vi-l dea Dvs. Şi asta nu înseamnă că el e autentic. C. - El nu a semnat documentele, el – e parte vătămată! El nu semnează! El – e parte vătămată! R. – Dar ancheta cine a făcut-o? Nu subalternii lui? Da subalternii lui tot execută ordinele lui? Unde este aici obiectivitate? Iaca, chiar şi cu aceştia doi, care subalternii mei, iaca ei scriu că au făcut prostii.. C. – Ruslan, la noi cînd se face tot anchetă internă, apoi ce, hai să-l învinuim pe care şi pe cine... R. – Da de ce nu-s suspendaţi dar ca şi mine? C. - .. prim adjunctul a lucrat cu cineva în altă procuratură şi acum... Nu, hai, noi o să ne...! Aşa nu ieşim noi niciodată. R. – Nu, dar de ce nu-s suspendaţi şi aceştia?! De ce nu-s şi aceştia tot aşa fără salariu, fără nimic? C. – Ei au venit şi au făcut declaraţii, că „noi am primit dispoziţii, indicaţii, ordin” şi aşa mai departe. R. – De la Dediu! Ca să deie aşa declaraţii. Aşa reiese. Nu bine. Dar vă spun: dacă nu, eu îmi schimb declaraţiile şi vseo. C. – Ruslane, noi aşteptăm pînă joi. Ia şi te linişteşte.. Nu fi aşa! Că vezi, uite, s-a confirmat faptul. ... cît de liniştit era.. Eu ce, te chidanesc, măi băiete? R. – Aşa iese. C. – Măi, băiete, eu sînt botezat eu îmblu la biserică duminicile! Şi eu îmi fac cruce în faţa ta şi tu pe mine nu mă crezi!! Eu îţi spun că nu-s конченный şi nu-s gandon nu-s pidar! Ce să-ţi mai spun eu de amu! Uite, ce-mi permit! R. – Nu ne certăm. Noi nu ne certăm. C. – Nu ne certăm, dar tu: Nu, că ..! R. - Dacă Dvs vreţi asigurări din parte Dvs., dar din partea mea, eu ce, să stau învinuit pînă cînd? C. – În cîteva zile l-am chemat, l-am pus sub învinuire. Deodată! El nu mai... pe Reşetnicov. Şi, care-i problema aici? R. – Adică, joi, dacă nu joi .. C. – Tu uite cît ai aşteptat pînă acum şi tu acum vii la mine şi: eu vreau aşa! .......

6