PUBLICAȚIE A SPIRITULUI TIMIŞOREAN

4cum i-a ”muncit” milioane de euro Oare
bugetarul Adrian PĂUNESCU din Parlamentul României?
Speranţa reînvie în România

Anul XXIII, nr. 42 (4584), SĂPTĂMÂNAL 28.09 - 04.10.2012, 12 pagini+SUPLIMENT

Trei membrii ai Societăţii Timişoara decoraţi de Statul Francez
Ambasadorul Franţei în România, Philippe Gustin a venit joi laTimişoara cu o misiune extrem de importantă. Ambasadorul a decorat mai multe personalităţi cu Ordinele « Arts et Lettres » şi « Palmes Académiques ». Printre aceste personalităţi, figurează jurnalistul Florian Răzvan Mihalcea, preşedintele Societăţii Civile Timişoara, care a fost numit oficial Cavaler al Ordinului « Arts et Lettres » adică “Cavaler al Ordinului Artelor şi Literelor pentru contribuţia lui la cultura ţării”. Aceeași distincție o primește şi Ada Hausvater regizor şi director al Teatrului Naţional din Timişoara. Pe lângă aceștia, un număr de 9 personalităţi implicate în promovarea limbii franceze au fost decorate la rândul lor cu Ordinul « Palmes Académiques », printre care doamna Smaranda Vultur, membră în Comitetul de Conducere al Societăţii Timişoara. În luna iunie a acestui an, un alt membru al Societăţii Timişoara, doamna Guylaine Lang-Cheymol, a fost distinsă cu Ordinul Naţional de Merit al Republicii Franceze. Florian Mihalcea primeşte această distincţie pentru modul în care a contribuit la dezvoltarea relaţiilor româno-franceze şi la răspândirea culturii franceze în lume. A contribuit, spre exemplu, la editarea a două reviste în Franţa, relatând despre relaţiile Franţei cu statele din Europa de Est. De asemenea, acum este corespondent al Radio France International, după ce 18 ani a fost corespondent al BBC, în relatările sale acoperind şi chestiuni legate de francofonie. Pe lângă activitatea de jurnalist, Florian Mihalcea este şi membru în mai multe asociaţii culturale şi sociale din Franţa, printre care Asociation des Efants de Recas – prin intermediul căreia a ajutat o casă de copii din Recaş – şi Solidarité Est-Ouest. - continuare în pagina 2-

Principele Nicolae s-a stabilit în ţară
După trei luni de totală destabilizare politică în ţara noastră, a apărut, după părerea mea, o nouă rază de speranţă la orizont – prin stabilirea în România a nepotului Majestăţii Sale Regele Mihai I, Principele Nicolae. Lipsa totală de posibilă coabitare a forţelor politice din ţara noastră, în special în această perioadă de criză, ar trebui să călăuzească politicienii raţionali din ţară (câţi or mai fi?) să se gândească la eventualitatea unei noi forme de guvernare: Monarhia Constituţională. În 1866 politicienii români, care aveau păreri total antagoniste, la fel ca în prezent, au fost totuşi mai inteligenţi şi mai patrioţi, aducând spre binele ţării noastre pe Carol I pe tronul României. Din păcate astăzi, în anno domini 2012, într-un moment de răscruce pentru ţara noastră, politicienii nu sunt capabili să se aşeze la o masă şi să găsească, de comun acord, unica posibilitate de a stopa decăderea ţării, care se perpetuează, din păcate de 22 de ani: aducerea Majestăţii Sale Regele Mihai I la cârma ţării prin reinstaurarea Monarhiei Constituţionale - continuare în Supliment pagina I Oscar BERGER

Cea mai vândută carte din România în 2011

Anul Regelui

Cartea cel mai bine vândută din România în 2011 este Anul Regelui scrisă de Principele Radu al României, lucrare care a ajuns la 22.000 de exemplare anul trecut, potrivit datelor obţinute de Ziarul Financiar care a alcătuit un top al bestseller-urilor româneşti. emnat de ASR Principele Radu al României, albumul Anul Regelui este o prezentare amplă a vieţii Familiei Regale, aşa cum se desfăşoară ea pe parcursul unui an întreg, în fiecare anotimp, cu ocazia fiecărei sărbători sau vizite oficiale, dar şi în momentele de zi cu zi. Lansată în preajma celei de-a 90-a aniversări a Regelui Mihai I, care e sărbătorită pe 25 octombrie, cartea a fost gândită ca un omagiu adus Majestăţii Sale, fiind al doilea proiect de acest gen realizat în această toamnă de editura Curtea Veche şi Casa Regală a României, după lansarea CD-ului cu volum Muzica Regelui. În cinstea Majestății Sale Regele Mihai I, cu ocazia împlinirii a 91 de ani pe data de 25 octombrie 2012, Ziarul Timișoara oferă din nou posibilitatea de a intra în posesia cărții ANUL REGELUI în condiții speciale:

Adrian Orza nu renunţă la partid!
Pagina 3

Ruşii de la Mechel vând combinatele din România
Pagina 12

S

Materiale preluate din publicaţii partenere care luptă pentru aceleași idealuri

Regele Mihai îşi pregăteşte succesorul. Cine mai mizează pe monarhie?
Nicolae, nepotul direct al Regelui, care ar putea deveni noua imagine a monarhiei autohtone nu a fost crescut şi educat pentru a juca un rol politic major, aşa cum şi-ar dori bunicul său, dar vine dintr-o altfel de lume decât politicienii români ahtiaţi după bani, case şi putere.

România Liberă

de Sabina Fati

1. La chioşcurile de ziare, împreună cu ziarul Timişoara, care conţine un supliment special editat cu ocazia stabilirii în România a nepotului Regelui Mihai I, Principele Nicolae. 10,90 lei 2. Prin poştă completând talonul din pagina 10 3. La redacţia ziarului Timişoara str. C. Brediceanu, nr. 37 (orar 9,00 13,00)

9,90 lei 8,90 lei

Ziar 1,4 lei

PAGINA 2 Ziar + Carte Anul Regelui 10,9 lei

Solicitaţi vânzătorilor această carte deosebită

28 septembrie - 4 octombrie 2012

2 OPINII
Materiale preluate din publicații partenere care luptă pentru aceleași idealuri Nicolae, nepotul direct al Regelui, care ar putea deveni noua imagine a monarhiei autohtone nu a fost crescut şi educat pentru a juca un rol politic major, aşa cum şi-ar dori bunicul său, dar vine dintr-o altfel de lume decât politicienii români ahtiaţi după bani, case şi putere. Regele Mihai are la aproape 91 de ani încă o soluţie pentru a păstra vie măcar ideea de monarhie în România, dacă nu chiar ipoteza revenirii acesteia pe fondul blocajelor pricinuite de oameni politici pentru care contează doar carierele şi oportunităţile lor de a se instala în fotolii confortabile cu funcţii care să le asigure nu doar puterea şi prestigiul, ci şi siguranţa materială până la sfârşitul vieţii. Războiul de Sabina Fati permanent, care se dă în România pentru putere şi resurse şi care împarte mereu clasa politică în învingătorii care se îmbuibă cu ajutorul statului şi învinşii care se pregătesc să acapareze prada, ar putea avea măcar un arbitru care să fluiere imparţial atunci când unii sau alţii sar calul. Pentru mulţi, Regele ar fi soluţia ideală, fiindcă are deja castele, terenuri şi bani, este înrudit cu Regina Elisabeta a Marii Britanii, are o prestanţă pe care nu o poate egala nici un om din politica autohtonă, o eleganţă a gesturilor învăţată din copilărie, discursuri ponderate şi neimplicate, chiar şi atunci când este jignit sau umilit. La începutul acestui an sondajele făcute de IMAS scoteau în evidenţă că topul încrederii era condus de Regele Mihai cu 36 la sută, urmat la mare distanţă de liderii USL, iar trendul pe care se afla, era crescător. După suspendarea preşedintelui în această vară şi blocarea ţării pentru mai mult de două luni, perioadă în care scandalul politic autohton a fost urmărit cu atenţie din capitalele occidentale, necesitatea unui arbitru imparţial a devenit evidentă şi pentru marile puteri ale lumii democratice. Regele Mihai nu mai speră că ar putea deveni el acest arbitru, dar mizează pe faptul că Nicolae, fiul fiicei sale Elena ar avea această şansă în viitor. În 1992, când Regele a venit pentru prima dată să sărbătorească Sfintele Paşti în România, după aproape 50 de ani de exil, l-a prezentat pe Prinţul Nicolae mulţimii adunate în faţa Hotelului Continental drept moştenitorul tronului. Între timp sub presiunea familiei, Regele Mihai a declarat-o pe prima sa născută, Principesa Margareta, succesoare (la 30decembrie 2007), abolind în acelaşi timp tradiţionala lege salică prin care coroana se moştenea doar pe linie masculină. Ambiţiile politice ale ginerelui său Radu Duda, dar şi faptul că Margareta nu are copii, l-au determinat probabil pe Regele Mihai să-şi schimbe strategia şi să-l aducă pe Nicolae, care până la 27 de ani a văzut mai mult de 30 de ţări, a practicat mai multe meserii, a terminat o universitate bună din Londra (Royal Halloway) şi cunoaşte eticheta şi ritualurile aristocratice. Nicolae nu ştie, încă să vorbească bine româneşte şi spre deosebire de bunicul său, Regele Mihai, nu a fost crescut să conducă o ţară. În schimb a fost educat să se poarte ca un gentlemen şi pare dispus să renunţe la adrenalina sporturilor periculoase pe care le practică pentru a se dedica reprezentării Casei Regale. Ar putea oare acest tânăr venit din Marea Britanie să se acomodeze cu politica autohtonă şi să joace un rol, mai mult sau mai puţin deocorativ în viitorul României? Tot mai mulţi români ar prefera un sistem politic bazat pe onoare, nu pe cârdăşie, o elită care să aibă maniere şi în cele din urmă chiar o camarilă, care să nu se răstească şi să nu latre, nici în casă, nici în afara ei. Mulţi şi-ar dori o clasă politică mai spălată, care să renunţe la găinării şi la limbajul de cartier, care să nu reproducă la nivel naţional spiritul de gaşcă dobândit printre blocuri sau la şcolile de mâna a doua. Monarhia ar putea deveni arbitru într-o ţară sleită de bătălii interne în care toţi au fugit spre extreme şi nimeni nu a mai rămas la centru, deşi nu trebuie uitată nici lecţia interbelică, din care putem afla cum a fost coruptă regalitatea de politică şi în cele din urmă cum s-a balcanizat monarhia autohtonă.

Trei membrii ai Societăţii Timişoara Regele Mihai îşi pregăteşte succesorul. Cine mai mizează pe monarhie? decoraţi de Statul Francez
- urmare din pagina 1 Adei Hausvater – managerul Teatrului Naţional din Timişoara, regizor, doctor în teatru, dar şi senator de onoare al Universităţii de Vest Timişoara – este decorată pentru meritele deosebite în dezvoltarea teatrului timişorean. Sub coordonarea sa, Teatrul Naţional din Timişoara a fost inclus într-un circuit cultural european prin afilierea şi implicarea în programele unor importante reţele teatrale europene (Atelier Européen de la Traduction, European Theatre Convention). Şi numeroasele festivaluri organizate de Teatrul Naţional din Timişoara au contribuit la primirea distincţiei. Dintre acestea, putem aminti Festivalul European al Spectacolului Timişoara – Festival al Dramaturgiei Româneşti, certificată de cooptarea FESTFDR în E.F.A. – European Festivals Association, care cea mai importantă reţea europeană de profil. Pe lângă faptul că este regizor şi director al T.N. Timişoara, Ada Hausvater este şi omul care a pus bazele Asociaţiei Timişoara Capitală Culturală Europeană, structură cu profil civic al cărei scop este dezvoltarea Timişoarei, astfel încât urbea să fie nominalizată la titlul de capitală culturală europeană în 2021. Potrivit legislaţiei franceze, „Ordinul Artelor şi Literelor” este una dintre principalele distincţii ale Republicii Franceze.

România Liberă

Prin această decoraţie, Statul francez recompensează acele persoane care s-au distins prin creaţiile lor în domeniul artistic sau care au contribuit la dezvoltarea relaţiilor româno-franceze şi la răspândirea culturii franceze în lume.

Vosganian, PP-DD, ICR şi farsele
În această vară, asaltul furibund al USL împotriva instituţiilor statului a început, în mod neverosimil, cu sfărâmarea ICR. Oare de ce? de Rodica Palade „O farsă“, pune punctul pe i Varujan Vos¬ganian, atunci când se referă la părintele catodic al Elodiei, Dan Diaconescu, devenit în chip funambulesc, „în direct“ şi în regia exclusivă a Guvernului României, investitor strategic la Oltchim. O farsă grosolană, în¬sce¬nată nu doar celor 3.500 de oameni bui¬maci, care-şi aşteaptă salariile, dar şi sta¬tu¬lui român, angrenat în angajamente, zice-se ferme, cu parteneri străini. O farsă in¬strumentată de un DJ binedispus, pe post de secretar de stat, o farsă în care ministrul de resort, liberalul Chiţoiu, intervine cu pre¬cizări cum că privatizarea combinatului ar fi urmat toţi paşii legali (până a ajuns la PP-DD!), o farsă ale cărei dedesupturi (elec¬torale?) ne rămân, deocamdată, obscure, dar consecinţele-i nefaste se adună deja la ori¬zont în chip de furtună, ridicându-i pre¬mierului Ponta un întârziat (sau ipocrit?) semn de întrebare. Dar mascarada în desfăşurare de la Oltchim nu are altă calitate decât de a fi ultima (pro¬babil, nu şi cea din urmă) din palmaresul su¬praîncărcat al eşecurilor USL, atins într-un interval record. Atraşi de, ce-i drept, in¬credibilul spectacol cu DD în lupta cu cio¬coii, eram gata să pierdem sincronizarea hei-rupistă a Institutului Cultural Român cu… Oare cu ce? Documentul programatic, în 12 puncte, redactat de noul şef al in¬sti¬tuţiei, profesorul Andrei Marga (ex-mi¬nis¬tru de Externe, ejectat, fără nicio explicaţie, din guvernul „cel mai performant şi cinstit de după 1989“), aminteşte, vai!, de balbuţia lemnoaselor documente de partid şi de stat comuniste, în care fostul rector de la Cluj a ex¬celat cu brio. „Producerea de noi valori de cultură şi civilizaţie“, „configurarea al¬ternativelor de evoluţie a României şi ar¬ticularea proiectelor corespunzătoare“, „spri¬jinirea activităţilor generatoare de ipo¬teze, concepte, descoperiri cognitive, ino¬vaţii tehnologice, înnoiri de viziune şi etalarea ştiinţelor în România“, „operele va¬lidate, autorii care au creat efectiv mo¬mente istorice“, „trebuie pus capăt risipei re¬surselor pe improvizaţii şi aranjamente subiective“, „vom sprijini formarea şi afir¬marea unor noi generaţii de personalităţi culturale“ etc., etc., cam acestea sunt co¬or¬donatele pe care va evolua noul ICR, sub lu¬minosul control al Senatului.

Materiale preluate din publicații partenere care luptă pentru aceleași idealuri
Articol preluat din Revista 22
neo¬ro¬man¬tică“, în favoarea „tehnologiei în spa¬ţiul culturii şi civilizaţiei“. Cazul ICR New-York, unde vechea co¬ndu¬cere a demisionat, e aparte: acolo, Dan Voiculescu şi-a impus răspicat punctul de vedere, respingând ferm propunerea liberalilor, care şi l-ar fi dorit şef pe Dorin Tudoran. Asta te face să te gândeşti că, dacă Felix, stă¬pânul Antenelor, are un cuvânt de¬cisiv de spus în politica internă, atât de convulsivă, el este la un pas de a deveni şi aranjorul strategiilor cul¬turale ale statului român. Un ade¬vărat magnat de anvergură re¬nas¬cen¬tistă: al mass-media, al politicii şi al culturii. Pe când şi al cultelor? Bref, în această vară, asaltul furibund al USL împotriva instituţiilor statului a început, în mod neverosimil, cu sfărâmarea ICR. Oare de ce? De ce Patapievici şi echipa sa, care au adus doar recunoaştere şi laude României, trebuiau spulberaţi? Să fie vorba de credinţa infantilă şi ineptă a unora dintre USL-işti că ICR-ul era creierul unei reţele internaţionale de sprijin a preşedintelui Băsescu în Occident? Speră oare Antonescu şi Ponta că ac¬tuala adunătură de pripas de la ICR, în frunte cu Marga, le va construi o imagine convenabilă la De¬parta¬men¬tul de Stat al SUA? Nu crezi, oare, Va¬rujan Vosganian, măcar aşa, de dra¬gul Cărţii şoaptelor, că noua farsă es¬te de o stridenţă asurzitoare?

Şi, dacă tot e să căutăm cu cine se va sincroniza ICR sub conducerea lui Marga, nu avem decât să ne întoarcem la Ordonanţa de Urgenţă din iunie, prin care s-a corectat, în fine, „prelungirea efectelor profund ne¬gative ale unor stări de lucruri care tind să afecteze, cu titlu de per¬ma¬nenţă, sentimentul de apar¬te¬nenţă la naţiunea română“ etc. Corectarea acelor efecte „profund ne¬gative“ a început: o echipă de con¬ducere pestriţă şi, desigur, apolitică, dar instalată de partide (despre com¬petenţe, Dumnezeu cu mila), a fost nu¬mită la cârma Institutului. De adă¬ugat că OUG prevede, la art. 5, din ci¬ne este alcătuită conducerea ope¬rativă a Institutului, cu precizarea că „funcţia de vicepreşedinte al Ins¬ti¬tutului este incompatibilă cu ca¬litatea de membru al unui partid po¬litic“. Dar cea de preşedinte e com¬patibilă? Ştiut fiind că Marga este membru activ al PNL, dar asta ţine, desigur, de „sinergia faptelor“, la ca¬re legiuitorul nu a rămas nepăsător. Tot pentru corectarea acelor efecte „profund negative“, a început şi epu¬rarea conducerilor, deocamdată la fi¬lialele de la Budapesta, Varşovia şi Pa¬ris, fără vreo explicaţie, prin in¬termediul unor comunicate seci pe site-ul ICR, fiindcă tot doreşte Marga să înlăture „o concepţie

POLITICĂ NAŢIONALĂ 5
Schimbări la vârful ICR
După ce a fost votat la șefia ICR, fără a fi prezent în sală, Andrei Marga a început cu înlocuiri în rândul directorilor ICR din Varşovia, Budapesta, Paris și New York. Aceste desemnări de funcții sunt făcute, în mare parte, în lipsă de criterii solide. Motivul invocat de noua conducere este: „aşa cum s-a anunţat, Institutul Cultural Român este angajat să-şi diversifice şi

28 septembrie - 4 octombrie 2012

Andrei Marga înlocuiește directorii din Budapesta, Varșovia și Paris nejustificat
să-şi îmbogăţească activităţile şi să se deschidă complet spre beneficiari.” Rețeaua ICR din străinătate cuprinde un număr de 17 institute - Berlin, Bruxelles, Chișinău, Istanbul, Lisabona, Londra, Madrid, New York, Paris, Praga, Roma, Stockholm, Tel Aviv, Varșovia, Veneția și Viena - cel de la Budapesta primind, în decembrie 2007, o extensie la Seghedin.

Brândușa Armanca: „O acţiune intensă de politizare” Fost colaborator al securităţii în fruntea ICR Paris
Directorul ICR Budapesta, Brândușa Armanca a fost înlocuită cu Gabriela Matei, un diplomat controversat în MAE. Gabriela Matei a mai lucrat în ICR până în primăvara lui 2007, când a plecat cu raport disciplinar, făcut de ambasadorul României de la acea vreme, pentru activitatea defectuoasă ca adjunct la ICR Budapesta şi pentru conflictele permanente cu colegii. În primăvara acestui an, Gabriela Matei a aplicat pentru un post la ambasada din Ungaria, dar, deşi era singurul solicitant, a fost respinsă. Fosta directoare a ICR Budapesta, Brânduşa Armanca, a declarat că nu a primit nicio înştiinţare oficială în legătură cu schimbarea ei din funcţie. Ea a explicat că destituirea trebuie făcută prin ordin comun al ministerului de Externe, ministerului Culturii şi ICR, directorii institutelor din străinătate având statut diplomatic. Mandatul de patru ani poate fi întrerupt doar din motive disciplinare, doi ani de calificative nesatisfăcătoare şi începerea cercetării penale. Codul muncii stipulează că trebuie să existe un motiv pentru retragere. Nu am primit nicio notificare, nicio hârtie, nici măcar să îmi spună cineva. E formă de anulare simbolică a activităţii ICR.(...) Este o acţiune intensă de politizare. Trist este că aceste desemnări sunt făcute fără criterii, mai puţin Doina Uricariu", a afirmat Brânduşa Armanca. Ea a mai arătat că ICR Budapesta încearcă să-şi continue activitatea în condiţiile reducerii substanţiale a bugetului. Astfel, Săptămâna Filmului a fost finanţată de ministerul ungar al Culturii, iar săptămâna arhitecţilor a fost sprijinită de arhitecţi din Braşov. La Paris, Andrei Marga a înlocuito pe Katia Danila cu criticul literar ieşean Alexandru Dobrescu. Potrivit unui articol din EVZ, el este cunoscut drept fostă persoană de sprijin a Securităţii, înscrisă în registrul Mariei Ghiţulica, prim secretar al Comitetului Judeţean al PCR în perioada 1987 – 1989. Dobrescu a afirmat, într-o publicaţie online, că nu a avut "niciodată vreun fel de relaţii cu securitatea". Jurnalistul Andrei Bădin scrie pe blogul său că Dobrescu o va avea ca adjunctă, la ICR Paris, pe Ramona Călin, care a lucrat la ONU până în 1993, când a fost acuzată de furtul unui computer, faptă pe care ar fi recunoscut-o. Bădin publică pe blogul său dosarul procesului de la tribunalul din Geneva al ONU. Katia Dănilă a declarat pentru EVZ că nu a fost înștiințată în niciun fel de schimbarea sa din fruntea institutului: "Puteam fi demisă dacă primeam calificativul «nesatisfăcător» timp de doi ani. Nu a fost cazul. Nu am primit niciun telefon prin care să fiu informată de demitere sau vreo notificare de la MAE şi nici nu am avut vreun contact cu cineva din noua conducere. Ironic, voiam să îl sun pe Andrei Marga cu 10 minute înainte să aflu ştirea de pe site-ul ICR".

Conducerea ICR New York şi-a prezentat demisia
Demisiile Corinei Şuteu si şi Oanei Radu de la conducerea ICR New York a venit în contextul trecerii Institutului Cultural Român din subordinea Preşedinţiei în cea a Senatului, fapt care a determinat demisia întregii conduceri a ICR Bucureşti, în frunte cu Horia-Roman Patapievici, şi preluarea şefiei instituţiei de către Andrei Marga. Astfel, la New York, conducerea va fi preluată de către scriitoarea Doina Uricariu. Deşi cunoscută personalitate culturală, ea s-a remarcat în ultimul timp prin textele violente împotriva lui Băsescu. Fosta directoare, Corina Suteu a exemplificat, într-o scrisoare emisă, motivele demisiei sale din funcția de director a Institutului Cultural Român din New York timp de 6 ani. Măsurile luate în ultima vreme sunt în defavoarea ICR, blocheză proiectele și fondurile insitutului și reprezintă o întoarcere către o abordare arhaică în politica culturală externă a României, explică fostul director ICR New York. "Vine ca un raspuns natural la șirul de măsuri luate în defavoarea instituției pe care am slujit-o cu pasiune și competență în ultimii șase ani. Schimbarea mandatului Institutului Cultural Român, realizată agresiv, în absența totală a unei dezbateri publice și în contradicție cu atitudinile și luările de poziție ale unui număr impresionant de oameni de cultură și de artiști din România și din străinatate, blocarea fondurilor institutului pentru toamna lui 2012 și compromiterea astfel a unor proiecte deja angajate în colaborare cu parteneri instituționali americani, imposibilitatea de a planifica programul institutului pentru anul viitor și, nu în ultimul rând, reîntoarcerea unei abordări arhaice în politica culturală externă a României au determinat depunerea demisiei", a declarat Corina Șuteu.

Alexandra Nica-Zdaniuk în fruntea ICR Varșovia
terna sa a fost promovată la şefia ICR Varşovia. "Aşa cum s-a anunţat, Institutul Cultural Român este angajat să-şi diversifice şi să-şi îmbogăţească activităţile şi să se deschidă complet spre beneficiari. O primenire a structurilor este indispensabilă. În acest sens, pe baza analizelor operate, conducerea ICR a desemnat-o pe doamna Alexandra Nica-Zdaniuk, personalitate culturală şi diplomatică, în funcţia de director al Institutului Cultural Român de la Varşovia", informează un comunicat al ICR.

Solidaritate între intelectuali
După Ordonanţa de Urgenţă emisă de Guvernul Ponta, privind trecerea Institutului Cultural Român din subordinea Preşedinţiei în cea a Senatului, întreaga conducere ICR în frunte cu Horia Roman Patapievici și-au anunţat demisia, motivând că „ICR devine o agenţie de propagandă naţională la dispoziţia Senatului", cu mențiunea “nimeni din afara, în afara de partenerii nostri si care ne considera partenerii nostri de incredere – Consiliul Britanic, Institutul Francez, Institutul Italian de Cultura, nimeni din strainatate nu va mai recunoaste in viitor ICR, institutia partenera pentru programele pe care noi le-am dezvoltat in ultimii sapte ani”. Solidari cu fosta conducere a ICR au fost numeroşi oameni de cultură din România şi din străinătate, printre care Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu, Cristi Puiu, Oana Pellea, Mircea Cărtărescu, Herta Muller, Lucian Pintilie şi Andrei Şerban. Lor li s-au alăturat reprezentanţi ai mediului de afaceri, jurnalişti, colaboratori şi simpatizanţi ai ICR, care au cerut ca Guvernul să revoce OUG nr. 27/ 2012, considerând-o un act de politizare a instituţiei de cultură. În ciuda protestelor, Senatul a votat în plen, pe 11 septembrie, numirea lui Andrei Marga la conducerea ICR. Învestirea s-a făcut fără audierea în comisiile de specialitate, întrucât Andrei Marga a fost plecat din ţară, în Germania, unde a pregătit tipărirea unui volum perso-

Sabra Daici, director al Institutului Cultural Român (ICR) din Varşovia, a fost înlocuită vineri din funcţie cu Alexandra NicaZdaniuk, fostă secretară şi translatoare a fostului ambasador în Polonia, Gheorghe Predescu – potrivit lui Adrian Papahagi, fost consilier al ministrului Baconschi. Predescu a fost numit consilier al lui Ponta, iar subal-

nal, în traducere. Acesta a revenit la Bucureşti luni, când s-a instalat la şefia instituţiei. Ministerul Finanţelor a decis că bugetul instituţiei, în urma acestor schimbări, va fi redus cu 14 milioane şi jumătate de lei. Andreea VASILESCU

28 septembrie - 4 octombrie 2012

6 NAŢIONALĂ
de cumpărare: el a declarat constant că achiziționează Oltchim ”pentru popor”, că vrea să-l scape de ”ciocoi” și că are în spate ”un investitor dispus să investească 2 miliarde de euro”. “Am oferit 45 milioane euro fără nicio condiţie şi vrem să convingem autorităţile ca aceşti bani să meargă, desigur sub formă de împrumut, către fondul de salarii şi pentru capitalul de lucru”, a declarat Dan Diaconescu. Pe hârtie, ambiţiile sale legate de combinat sunt vizează atingerea unei cifre de afaceri de 10 miliarde de euro pe an,

Dosarul OLTCHIM

Diaconescu are termen până luni să semneze contractul
Dan Diaconescu a câștigat vineri licitația pentru preluarea a 54,8062% din acţiunile combinatului Oltchim Râmnicu Vâlcea. Președintele PP-DD este aşteptat începând de luni să încheie contractul cu Guvernul pentru preluarea pachetului majoritar de acţiuni al combinatului chimic Oltchim, cumpărătorul având termen până pe 1 octombrie să semneze şi să vină cu banii pe tranzacţie, mai exact 45 de milioane de euro. Între timp, salariații combinatului își continuă greva în fiecare zi până se reia activitatea și își vor primi salariile.

Atacul lui Ponta
Premierul Victor Ponta, deși a declarat că nu pleacă de la premiza că noul cumpărător vrea să săvârșească o înșelăciune, în timp ce se deschideau plicurile cu oferte, fără să se cunoască câștigătorul, a ținut să amenințe:”Dacă ne-a înşelat cineva şi a zis că are 203 milioane de euro de plătit, preţul, şi după aceea încă câteva sute de miioane de investit, deci dacă ne-a înşelat, va răspunde în faţa legii. (…) Aici e vorba de mii de oameni şi de un complex industrial extrem de important pentru trei judeţe ale ţării. Dacă cineva crede că se joacă cu aşa ceva, se va arde foarte tare”. Mai apoi, simțindu-se tras la răspundere din pricina contractului necorespunzător, a susţinut că Diaconu nu are resursele financiare şi nici intenţia de a prelua combinatul şi că Executivul este în căutarea unui alt investitor. "Diaconescu nu are cei 46 de milioane de euro, la fel cum nu are nici banii pentru cumpărarea Arpechim", a declarat Ponta. La câteva ore, la şedinţa Biroului Permanent al PSD, premierul Victor Ponta le-a spus colegilor săi că preluarea Oltchim de

acţiunilor, fiind necesar, conform, legii, să aştepte 10 zile până la scadenţa de plată. "Din punct de vedere legal, este o licitaţie absolut corectă. (...) Răspund cu funcţia dacă este din vina noastră, a Ministerului Economiei sau a Guvernului. (...) Nu putea fi prevăzută această situaţie atât timp cât (Dan Diaconescu - n.r.) a prezentat o scrisoare de bonitate. S-a angajat că dispune de disponibilităţile băneşti pentru cumpărarea acţiunilor. Suntem obligaţi de lege şi de caietul de sarcini să aşteptăm cele 10 zile", a afirmat Chiţoiu.

Data limită pentru privatizare: 18 septembrie
Memorandumul pentru privatizarea Oltchim Rm. Vâlcea confirmă faptul că Guvernul Ponta s-a angajat, pe 14 august, la terminarea negocierilor cu misiunea comună a FMI, să privatizeze Oltchim până pe 18 septembrie, dată la care autorităţile ar fi trebuit să trimită la FMI numele câştigătorului licitaţiei. "Negocierile finalizate în data de 14 august 2012 dintre România şi misiunea comună FMI-Banca Mondială-Uniunea Europeană au condus la stabilirea zilei de 18 septembrie ca data limită pentru ca Guvernul României să înainteze FMI documentele oficiale din care să rezulte că în procesul de privatizare a Oltchim a fost desemnat câştigătorul procedurii publice de licitaţie pentru cumpărarea pachetului de acţiuni deţinut de Statul român la SC Oltchim", se arată Memorandumul pentru privatizarea Oltchim. Pe de altă parte, "în cazul în care privatizarea Oltchim nu reuşeşte, compania va fi plasată în lichidare voluntară", se arată întro prezentare susţinută recent de Florin Georgescu, ministrul Finanţelor, la Constanţa.

Diaconescu le-a spus jurnaliştilor care lau aşteptat pe Aeroportul Otopeni că, dacă Guvernul va accepta condiţiile pe care le cere, atunci poate activitatea Oltchim va putea reîncepe de luni. „Nu cred că trebuia să mă aşteptaţi atât de mult. Nu sunt nici preşedinte, nici premier. Sunt un biet ziarist din Caracal care vrea să salveze Oltchim. Am fost în Germania, în Franţa, în Spania, în Monaco şi în Austria. Căutăm noi pieţe de desfacere, să facem la preţuri cât mai mici şi să vindem la preţuri cât mai mari. Foarte multe grupuri economice au, mai degrabă, încredere în noi decât în Guvern", a declarat Diaconescu. Deși Diaconescu asigură că are banii necesari pentru a cumpăra Oltchim, dar nu a putut semna contractul, întrucât lipsesc clauze, prevederi şi anexe, premierul Victor Ponta a anunțat că, după ce se va constata că „aşa-zisul câştigător nu a avut nici bani, nici intenţia de a deveni acţionar majoritar”, statul va aproba un plan de măsuri pentru combinat, iar privatizarea Oltchim va fi reluată anul viitor.

Strategia de privatizare
după 3-4 ani de la achiziţionare, precum şi majorarea numărului de angajaţi la 10.000. "Prin prezenta ofertă, vă confirm că dispun de suficiente resurse pentru a efectua plăţile care decurg din tranzacţia prezentă.(...)Sursele de finanţare privind preţul Ofertei Angajante descris mai sus sunt repretzentate de fonduri proprii şi/sau împrumutate/atrase de subsemnatul din dorinţa de a salva de la faliment SC Oltchim pe de o parte şi pe de altă parte, de a aduce bunăstare salariaţilor companiei", se mai arată în oferta depusă de Dan Diaconescu. Ceilalți trei ofertanți, admiși după selecția de joi la licitația organizată de OPSPI, au fost PCC (deja acționar minoritar la Oltchim) cu 13,44 milioane lei, Chimcomplex cu 18,81 milioane de lei și AISA Invest, care a oferit 30 de milioane de lei, ultimele două companii fiind patronate de aceeaşi persoană – Ştefan Vuza.

Oltchim pentru popor!
Datoriile pe care Oltchim le are au atins 600 de milioane de euro, cu mult peste valoarea sa de piață. Lovitura de grație a primit-o după ce OMV a închis combinatul Arpechim din Pitești, care era principalul furnizor de materie primă. Oltchim a fost ani la rând ”căpușată” de către terți, în principal de companii desprinse din combinat, externațizate și conduse de foști angajați ai acestuia. Dan Diaconescu, noul proprietar, a speculat mediatic în ultima săptămână oferta sa

Contract cu „puncte puncte” și 100 de greșeli
Luni dimineaţa, la Ministerul Economiei, Dan Diaconescu nu a semnat contractul de privatizare a Oltchim, susţinând că lipsesc anexe din document. El a precizat că avocaţii săi vor rămâne la Ministerul Economiei pentru a analiza documentele. "E un şoc pentru noi. E o batjocură de contract. Sunt vreo 100 de inadvertenţe", a declarat luni dimineaţa liderul PP-DD, precizând că avocaţii săi rămân să studieze contactul la ministerul Economiei. "Noi speram să semnăm acum şi să plătim. Contractul lor era cu puncte puncte şi lipsesc anexe. Sper să fie traşi la răspundere guvernanţii", a spus Diaconescu.

către Dan Diaconescu a făcut parte dintr-un plan al lui Adriean Videanu şi al PDL pentru a ascunde "fraudele uriaşe"."Trebuie să reparăm noi pentru toate hoţiile şi toate relele făcute de PDL. Cea mai mare hoţie este de ani de zile de căpuşare a Oltchim de către firmele PDL, sute de milioane de euro din bani publici băgaţi de hoţul hoţilor - domnul Videanu. Aţi văzut că cu o zi înainte de licitaţie domnul Videanu şi cu domnul Roibu aranjau cum să facă lucrurile la Oltchim şi bineînţeles în înţelegere politică cu Dan Diaconescu pentru a încerca să acopere urmele fraudelor uriaşe făcute de PDL acolo la Oltchim".

Chiţoiu: A fost o licitaţie corectă. Răspund cu funcţia dacă e vina noastră
Prins în tot acest scandal, ministrul Economiei, Daniel Chiţoiu, a arătat că toate procedurile după care s-a derulat licitaţia au fost corecte, că Dan Diaconescu nu are cazier judiciar şi că n-avea cum să ia în calcul posibilitatea ca acesta să nu poată plăti preţul

Combinatul de la Oltchim a fost considerat cea mai importantă investiție din perioada comunistă și avea un rol cheie în dezvoltarea economică a ţării. Inaugurat în 1970, Combinatul Chimic Govora a triplat numărul de locuitori din zonă. Şi astăzi, mii de angajați și sute de companii depind de Combinatul Oltchim. Iniţial, Guvernul decisese privatizarea Oltchim prin majorare de capital cu până la 2,059 miliarde lei. Operaţia ar fi trebuit să se facă prin conversia în acţiuni a creanţei AVAS, în valoare de 1,12 miliarde lei, şi prin emiterea de acţiuni noi, care vor fi date spre subscriere acţionarilor minoritari. Însă, în luna august Guvernul a decis schimbarea strategiei de privatizare a Oltchim, prin vânzarea în procedură colectivă a pachetului deţinut de stat (54,8%), şi a creanţelor AVAS şi Electrica SA, reprezentând 1,8 miliarde lei, adică 56% din datoriile companiei. Capitalul Oltchim este de 34,3 milioane de lei, iar în prezent mai are 3.326 de salariaţi, din care 3.200 au fost deja propuşi pentru disponibilizare, înainte de licitaţie. Andreea VASILESCU

ULTIMA ORĂ 12
Forţa Civică Timiş a stabilit candidaţii pentru alegerile parlamentare
Filiala vestică a formaţiunii politice şi-a stabilit reprezentanţii pentru turul de scrutin care va avea loc în data de 9 decembrie. Hotărârea a fost luată în cadrul Consiliului Judeţean, în conformitate cu protocolul de constituire a Alianţei România Dreaptă. Cei doi candidaţi propuşi pentru alegerile parlamentare sunt Teodor Mărieş, vicepreşedintele Forţa Civică, şi Laurenţiu Ştefănescu, prim-vicepreşedintele filialei Timiş a FC. S-a decis, de asemenea, trimiterea unei invitaţii la dialog către forţele politice locale constitutive ale ARD pentru a stabili strategia comună împotriva principalului adversar politic, reprezentat de USL. „Facem un apel către electoratul de dreapta din Timiş să iasă din pasivitate şi să se alăture Forţei Civice în demersurile de reconstrucţie a României prin promovarea principiilor şi valorilor dedicate comunităţii, calităţii vieţii şi interesului naţional”, se arată într-un comunicat transmis de filiala timişeană a formaţiunii politice. „Nu vom propune biografii problematice, codul etic, care este sever, va fi respectat întocmai. Vrem să fim reprezentaţi în ţară şi diaspora, vrem să fim reprezentaţi în Parlament de un număr suficient de mare de membri care să fie capabili să ofere atât procesului legislativ, cât şi ţării, posibilitatea de a vedea o nouă generaţie politică pregatită să facă parte din noua putere”, a spus Mihai-Răzvan Ungureanu, liderul Forţei Civice. C. R.

28 septembrie - 4 octombrie 2012

Ruşii de la Mechel vând combinatele din România
Chiar dacă s-a speculat că producţia va fi oprită la întreprinderile româneşti scoase la vânzare, compania rusească a infirmat acest fapt. "Activitatea întreprinderilor românești Mechel, din lista activelor recomandate de către Consiliul de Administraţie spre vânzare, va continua să funcţioneze în regim normal", se arată într-un comunicat de presă citat de NewsIn. În data de 21 septembrie a avut loc ședința Consiliului de Administraţie OAO Mechel, la care printre altele s-au discutat măsurile de restructurare a activelor grupului din cadrul noii strategii aprobată în luna mai, având ca scop îmbunătăţirea rezultatelor financiare şi majorarea valorii capitalizate a companiei. În lista întreprinderilor recomandate spre vânzare, printre altele, au intrat și uzinele siderurgice din România: Mechel Câmpia Turzii, Ductil Steel Buzău, Ductil Steel Oțelu Roșu, Mechel Târgoviste şi Laminorul Brăila. active nu presupune oprirea permanentă a producției. Mai mult decât atât, pentru evitarea închiderii întreprinderilor, Mechel va depune eforturi maxime spre păstrarea uzinelor în stare funcțională. Grupul Mechel este interesat în asigurarea valorii capitalizate maxime a activelor sale din România. În scopul realizării acestui obiectiv conducerea Mechel a fost nevoită să ia o serie de măsuri de optimizare a producţiei şi minimizare a costurilor. Astfel a fost suspendată temporar funcţionarea unor secții şi au fost disponibilizați o parte din angajați. În același timp, aceste măsuri au permis păstrarea viabilității întreprinderilor. Cea mai mare parte dintre angajați vor fi păstrați. Toţi angajaţii disponibilizaţi vor primi compensaţii conform cu legislaţia în vigoare şi a Contractelor colective de muncă", se mai arată în comunicat. În acest timp, conform deciziei Consiliului de Administraţie, Mechel va duce tratative cu potentialii investitori, care sunt interesaţi în păstrarea integrităţii întreprinderilor şi dezvoltării uzinelor româneşti. "Aş vrea să subliniez, că decizia Consiliului de Administraţie se

Măsuri importante
"Decizia de vânzare a acestor

referă la o posibilă schimbare a proprietarului întreprinderilor. Întreprinderile Mechel din România vor avea regim de funcţionare în condiţii normale în conformitate cu programul de încărcare a capacităţilor şi conjunctura pieţii. La Mechel Târgovişte, Ductil Steel Buzău şi Laminorul Brăila vor funcţiona toate capacităţile de producţie conform programului aprobat. La Mechel Câmpia Turzii va funcţiona secţia trăgătorie de oţel. Ductil Steel Oţelu Roşu va funcţiona în condiţii normale. Considerăm că măsurile efectuate ne vor permite să păstrăm viabilitatea întreprinderilor", a declarat Directorul General al Diviziei Est-Europene Mechel, Yurii Guschin.

Oţelul Roşu, oprit
Liderul de sindicat din combinat, Victor Sabău, a declarat pentru Agerpres că activitatea la Oţelul Roşu este oprită în prezent pentru efectuarea de lucrări de întreţinere

şi reparaţii. Reluarea producţiei va avea loc la sfârşitul lunii octombrie, sau cel târziu la 1 noiembrie. "Există un program de disponibilizare şi restrângere a activităţii în combinat pentru luna noiembrie, care va afecta circa o sută de posturi. Avem însă şi un program de realizare a producţiei pentru lunile noiembrie şi decembrie", a afirmat Sabău. Combinatul din judeţul CaraşSeverin va fi închis pe o perioadă nedefinită şi va fi redeschis numai când condiţiile din piaţă se îmbunătăţesc. Forţa de muncă va fi păstrată fără a se confrunta cu perspectiva concedierilor, spre deosebire de angajaţii de la combinatul deţinut de Mechel la Câmpia Turzii. Ductil Steel Oţelu Roşu are aproximativ 500 de anagajaţi.

Despre companie
Mechel este una dintre cele mai mari companii din Rusia. Afacerile acesteia includ patru seg-

mente: minerit, siderurgie, feroaliaje şi energie electrică. „Mechel” asociază producători de cărbune, concentrat de minereu, nichel, oţel, produse laminate, armături metalice, energie electrică şi termică. Produsele companiei Mechel se comercializează pe piaţa internă şi piaţa externă. În România grupul Mechel este prezent prin şase întreprinderi metalurgice: Mechel Târgovişte, Mechel Reparaţii, Mechel Câmpia Turzii, Ductil Steel Buzău, Ductil Steel Oţelu Roşu şi Laminorul Brăila. Guvernul nu a solicitat nicio întâlnire cu reprezentanţii companiei Mechel, pentru a discuta de situaţia combinatului de la Câmpia Turzii, iar din informarea prezentată de AVAS în cadrul şedinţei de guvern reiese că au fost respectate toate clauzele din contract. Din acelaşi document reiese că “din anul 2007 până astăzi, potrivit contractului, monitorizarea post-privatizare a încetat”. Cătălin RADU

Publicaţia noastră nu este în slujba vreunui partid sau mişcări politice. Ea are drept scop apărarea drepturilor omului şi promovarea ideilor conţinute în PROCLAMAŢIA DE LA TIMIŞOARA

ZIAR ONLINE:

www.ziarultimisoara.com
Arhivă PDF: www.cotidianultimisoara.ro

SUPLIMENT I-IV / 28.09.2012 / GRATUIT

ALTEȚA SA REGALĂ PRINCIPELE NICOLAE
S-A STABILIT ÎN ROMÂNIA
A şasea generaţie a Casei Regale a României, pregătită să-şi servească ţara
La exact 60 de ani de la momentul în care puterea comunistă l-a silit să abdice, Majestatea Sa Regele Mihai I al României semna, la Săvârşin, două anexe la Normele Fundamentale ale Familiei Regale. Cele două anexe statuau linia de succesiune la tron şi stabileau viitorul Casei Regale în România. „Fiica mea cea mare, Principesa Margareta, va fi succesorul meu dinastic şi Şef al Casei Regale a României, după moartea mea. În cazul în care Naţiunea română şi Parlamentul României vor considera potrivită folosirea monarhiei ca formă de guvernământ, solicit Parlamentului să renunţe la aplicarea legii salice, care nu corespunde nici drepturilor din Europa de astăzi, nici valorilor societăţii româneşti. Până când aceste lucruri se vor întâmpla, Principesa Margareta va rămâne, după moartea mea, Şeful Casei Regale a României şi Custode al Coroanei României. (...) Acord nepotului meu Nicolae, fiul Principesei Elena, titlul de Principe al României şi calificativul de Alteţă Regală. Această hotărâre va intra în vigoare în ziua când el va împlini vârsta de 25 de ani. Iau această hotărâre pentru a acorda celei de-a şasea generaţie a Familiei Regale a României o şansă în plus să-şi servească ţara, dacă vor dovedi că merită această onoare”, erau deciziile luate în urmă cu cinci ani de Majestatea Sa Regele Mihai. Astăzi, când ne pregătim să sărbătorim cea de a 91-a aniversare a Regelui nostru, avem dovada că Majestatea Sa nu a greşit în urmă cu cinci ani. A.S.R. Principesa Moştenitoare Margareta, prin implicarea socială şi prin serviciile aduse cauzei României, se dovedeşte a fi un urmaş demn pentru Tron. De asemenea, A.S.R Principele Nicolae al României, acum în vârstă de 27 de ani, după finalizarea studiilor a decis să se stabilească în ţară, lucru aşteptat de susţinătorii monarhiei încă din 1992, când micul (pe atunci) prinţ l-a însoţit pe Regele Mihai la prima revenire a acestuia în România de după Revoluţie. Primul semn în acest sens a fost dat în 2010, când într-un interviu Principele Nicolae afirma: „Dacă ţara, românii mă vor chema, sunt pregătit să răspund chemării lor (...) M-aş implica în reconstrucţia ţării pentru a face din România un stat mai puternic, care să se bucure de mai multă încredere pe plan internaţional”. De atunci, Principele Nicolae a fost prezent de numeroase ori în ţară şi s-a implicat în diverse proiecte ale Familiei Regale şi nu numai. Venirea sa în România este cea care ar trebui să dea un nou impuls dezbaterii asupra viitorului formei de guvernământ a României. În vremurile în care republica ne dovedeşte, cu fiecare zi ce trece, că nu poate să scoată România din impasul în care ţara a fost aruncată în urmă cu 65 de ani, prin ASR Principesa Moştenitoare Margareta şi prin ASR Principele Nicolae, Familia Regală ne asigură încă o dată că avem un viitor. Flavius Boncea

Speranţa reînvie în România

Principele Nicolae s-a stabilit în ţară

După trei luni de totală destabilizare politică în ţara noastră, a apărut, după părerea mea, o nouă rază de speranţă la orizont – prin stabilirea în România a nepotului Majestăţii Sale Regele Mihai I, Principele Nicolae. Lipsa totală de posibilă coabitare a forţelor politice din ţara noastră, în special în această perioadă de criză, ar trebui să călăuzească politicienii raţionali din ţară (câţi or mai fi?) să se gândească la eventualitatea unei noi forme de guvernare: Monarhia Constituţională. În 1866 politicienii români, care aveau păreri total antagoniste, la fel ca în prezent, au fost totuşi mai inteligenţi şi mai patrioţi, aducând spre binele ţării noastre pe Carol I pe tronul României. Din păcate astăzi, în anno domini 2012, într-un moment de răscruce pentru ţara noastră, politicienii nu sunt capabili să se aşeze la o masă şi să găsească, de comun acord, unica posibilitate de a stopa decăderea ţării, care se perpetuează, din păcate de 22 de ani: aducerea Majestăţii Sale Regele Mihai I la cârma ţării prin reinstaurarea Monarhiei Constituţionale Alteţele Lor Regale Principesa Margareta şi Principele Radu, care din anul 2001 s-au stabilit în România aducându-şi aportul la procesul de modernizare al României şi Alteţa Sa Regală Principele Nicolae, care s-a stabilit zilele acestea în România dorind să contribuie la dezvoltarea ţării noastre, ar fi alături de Majestatea Sa Regele Mihai I în acest demers. Ştiu sigur că majorităţii cititorilor ziarului Timişoara li se vor părea aceste vise, ale semnatarului, utopice deoarece aproape tot ceea ce s-a întâmplat în ultimii 22 de ani în ţara noastră – în această tranziţie originală, agresivă şi prelungită – justifică această idee. Devalizarea continuă a ţării indiferent de ce partide erau la guvernare, existenţa în majoritatea funcţiilor importante în stat a foştilor nomenclaturişti şi securişti din perioada „mult iubitului conducător”, dispariţia aproape a întregii industrii şi agriculturii româneşti în... „buzunarele” a doar câtorva mii de „băieţi deştepţi” (adică HOŢI) sunt doar câteva pietre de hotar, care arată din păcate utopia unei schimbări a formei de guvernare în acest moment. În acelaşi timp, însă, ştiu că dacă politicienii noştrii vor continua ca până acum să guverneze fără a se gândi la interesul ţării, situaţia noastră se va agrava în aşa măsură că va... „exploda”. Iar după o astfel de explozie va apărea SPERANŢA într-o nouă formă de guvernare: Monarhia Constituţională. Iar această SPERANŢĂ poate începe deja acum şi prin stabilirea Principelui Nicolae în România. Oscar BERGER

II ÎN PACE ȘI ONOR ARGUMENT PENTRU ROMÂNIA NOASTRĂ
28 septembrie 2012 : SUPLIMENT GRATUIT Referendumul pentru demiterea preşedintelui Traian Băsescu din 29 iulie nu a reprezentat o victorie pentru nimeni. Nici pentru Crin Antonescu şi Victor Ponta, care nu au reuşit să adune acei 50%+1 din alegători la urne, chiar dacă acum încearcă să acrediteze ideea că s-ar fi întâmplat altfel, nici pentru Traian Băsescu, împotriva căruia au votat mult mai mulţi români decât au votat vreodată în favoarea lui. Nu a fost o victorie nici pentru democraţie, care îşi mult prea preocupaţi cu lupta pentru a dobândi puterea decât să facă ceva util, în folosul naţiunii. Închei prin a spune că, dacă ar fi să văd o mână de fier, un reprezentant demn de urmat al Casei Regale, eu mă alătur cauzei”, scrie un domn Munteanu. O să încerc să schiţez un răspuns, întrucât ideile din acest comentariu le-am mai auzit de multe ori. În primul rând, sunt total de acord cu faptul că România are nevoie de un partid de dreapta format din oameni de ordinul zecilor. În cazul României, republica a adus la conducerea ţării un neuropsihiatru, doi avocaţi, un electrician, un angajat CFR, un ucenic de cizmar, un inginer hiroelectrician, un profesor universitar şi un marinar. Niciunul dintre aceştia nu a avut nici cea mai mică pregătire în vederea conducerii statului. Profesionalizarea funcţiei supreme de reprezentare nu poate fi decât în beneficiul interesului general, performanţele modelului regalist fiind, din acest punct de vedere, net superioare sistemului republican. Al doilea argument pe care trebuie să îl avem în vedere este continuitatea: preşedintele este ales pe baza unei oferte electorale, pe care trebuie să o realizeze de-a lungul a unul sau cel mult două mandate. De cele mai multe ori, oferta nu poate fi realizată într-un timp atât de scurt, iar preşedintele următor este ales pe baza unei alte oferte electorale, care nu are nimic sau prea puţine în comun cu oferta antecesorului său. Astfel, multe dintre proiectele care la un moment dat au câştigat încrederea alegătorilor rămân nefinalizate, neavând impact asupra dezvoltării ţării, dar, în schimb, generând costuri. Monarhul, în schimb, are o agendă care se identifică cu viaţa sa şi a copiilor săi. Prin natura funcţiei sale, monarhul este singurul care poate acţiona pentru o dezvoltare coerentă şi cu efecte durabile a ţării, prin armonizarea diferitelor agende politice, asigurând o constanţă în administrarea treburilor statului. Să luăm situaţia României de acum. Ce garanţii avem că, după înlăturarea lui Traian Băsescu, lucrurile vor arăta mai bine? Cine ar putea să fie preşedintele care să acţioneze ca care să nu fi făcut greşeli sau compromisuri, care să nu fi purtat un minim resentiment faţă de adversarii politici. Regele Mihai, în schimb, a avut puterea să treacă, în interesul naţional, chiar şi peste cele ce i s-au făcut de către puterea neocomunistă instalată în România după 1990, care l-a gonit din ţară în repetate rânduri. A făcut acest lucru pentru a sprijini aderarea României la structurile euro-atlantice, pentru a asigura un viitor ţării Sale. Iar vocea Regelui a fost cea care a fost ascultată în ţări precum Marea Britanie, Belgia, Spania, Luxemburg, Țările de Jos, Norvegia, Suedia şi Danemarca, nu a preşedinţilor pe care i-a avut România, şi nici a guvernelor. Martor al aproape unui secol de istorie, Regele nostru trăieşte. Şi, prin tot ceea ce face, ne arată că trăieşte pentru noi şi pentru ţara noastră. Mai mult decât atât, Regele Mihai a creat şi condiţiile pentru ca Dinastia să aibă un viitor în România. Prin Normele fundamentale ale Familiei Regale a României, promulgate la Săvârşin în 2007, cea de a cincea şi cea de a şasea generaţie a Dinastiei Române au primit şansa de a servi ţara pe mai departe, în spiritul continuităţii şi al realităţilor din ziua de astăzi. Cu ce om politic, de exemplu, am putea să o comparăm pe Alteţa Sa Regală Principesa Moştenitoare Margareta a României? Există în România de astăzi un singur potenţial aspirant la funcţia de şef de stat al cărui nume să nu poată fi asociat decât cu fapte şi cu generozitate, în loc de discursuri bombastice, lupte politice şi dezvăluiri incendiare? Din păcate, nu. A.S.R. Principele Radu al României, chiar dacă nu

dovedeşte, în aceste zile, şubrezenia. Din orice punct de vedere am privi lucrurile, în 29 iulie toată lumea a pierdut câte ceva. Iar cel mai mult a pierdut România, la toate capitolele: credibilitate, imagine, bani. Scriam, imediat după referendum, că miar plăcea să văd cum Traian Băsescu, Victor Ponta şi Crin Antonescu se vor aşeza la masă şi vor spune că România are nevoie de altceva. Clasa politică s-a compromis aproape definitiv şi lucrurile nu mai pot continua ca şi până acum. Iar pentru evitarea crizei politice cu care ne confruntăm este nevoie de o soluţie radicală, acceptată de toată lumea, o soluţie la care România a mai apelat în 1866. Este evident, chiar dacă mulţi nu doresc să recunoască acest lucru, că republica nu mai reprezintă o soluţie şi că Monarhia Constituţională ar fi varianta care ar putea să rezolve cel mai bine tensiunile existente din societatea românească: o variantă pentru Traian Băsescu să iasă cu fruntea sus de la conducerea ţării, o variantă pentru Victor Ponta care ar face orice să-l vadă pe Băsescu plecat şi o variantă pentru Crin Antonescu care se declară a fi monarhist. Iar pentru revenirea la monarhie, acum, în situaţia actuală a României, nu ar mai fi nevoie neapărat de un referendum, lucrurile putându-se tranşa printr-un consens parlamentar. Articolul a stârnit numeroase dezbateri şi comentarii. Nu o să mă opresc asupra fiecărei reacţii, ci doar asupra unui singur comentariu postat pe portalul VESTUL: „Am să încep cu un citat: "Am ajuns o ţară plină de secături, o ţară minoră căzută ruşinos la examenul de capacitate în faţa Europei. Aici ne-au adus politicieni ordinari, hoţi improvizaţi astăzi în moralişti! Miniştri ce s-au vândut o viaţă întreagă! Parlamentari contrabandişti. Boala o avem în suflet! Este o epidemie înfricoşătoare de meningită morală.” - extras din jurnalul lui Octavian Goga, 1918. Citat care este cât se poate de valabil şi pentru aceste zile sumbre pe care sărmana naţiune le trăieşte acum. Monarhia Constituţională sună bine, dar face-va ea faţă meschinilor politicii româneşti? Mă îndoiesc de asta! Prefer să văd un partid nou de dreapta, în componenţa sa având numai oameni COMPETENŢI. Şi subliniez COMPETENŢI! Nu se poate să faci politică având oameni sus puşi cu simptome de handicap politic. Asistăm de 22 de ani încoace la o joacă de-a democraţia, politicieni

competenţi. Însă într-o societate polarizată între cele două FSN-uri, cum este societatea românească, este greu să construieşti un astfel de partid, şi cu atât mai greu să-l impui. Pentru a face acest lucru am avea nevoie, în primul rând, de eliminarea sursei tensiunilor din societatea românească, astfel încât dezbaterile publice să nu se mai concentreze pe legitimitatea unui preşedinte într-o republică ilegitimă din punct de vedere istoric, ci pe programe, pe proiecte şi pe idei. Nu este nevoie de „mână de fier” în această luptă – este nevoie de legitimitate, de responsabilitate, de continuitate şi de bun simţ. Or, tocmai acestea sunt lucrurile pe care le oferă Familia Regală: legitimitatea este istorică, responsabilitatea este dovedită de-a lungul anilor, continuitatea este asigurată, iar bunul simţ este înnăscut. Printre argumentele în favoarea monarhiei constituţionale, aşa cum sunt ele expuse în Manifestul Regal conceput de Vlad Badea şi Filip-Lucian Iorga, sunt două la care ar trebui să ne gândim în acest moment. Primul dintre ele îl reprezintă profesionalizarea funcţiei de şef de stat. Într-un sistem monarhic, principele moştenitor este crescut şi educat întreaga sa viaţă pentru a îndeplini la un moment dat funcţia de şef de stat. Astfel, în momentul în care ajunge să preia această funcţie, Monarhul cunoaşte deja ce are de făcut, nelăsând loc unei perioade de tranziţie, aşa cum se întâmplă în sistemul republican. În cazul preşedinţilor, aceştia nu au cum să fie educaţi în spiritul conducerii statului, întrucât nimeni nu are cum să ştie cine va fi ales preşedinte peste un număr de ani

un catalizator al dorinţelor românilor, ducând la pace socială? Crin Antonescu? Mă îndoiesc. Alt om politic? Cu atât mai puţin. Fiecare dintre cei care ar putea să aspire la funcţia de preşedinte are în spate interese politice, interese economice, grupuri mai mult sau mai puţin dubioase. De la Corneliu Coposu încoace, ca să luăm numai istoria recentă a României, nu a existat om politic

a fost născut, ci creat Principe, este, la rândul său, deasupra oricărui ales politic. Chiar dacă este membru non-dinastic al Familiei Regale, acesta s-a dovedit a fi un susţinător mai bun al cauzei României din postura de reprezentat special al Guvernului în perioada 2002-2008 decât orice reprezentat al vreunui partid. Iar mai departe viitorul Casei Regale este asigurat prin A.S.R. Principele Nicolae al României, acel băieţel care plângea în 1992 la despărţirea de România şi care acum, la 27 de ani, este din ce în ce mai implicat în viaţa publică românească, dovedind prin aceasta existenţa unei gândiri a Familiei Regale nu doar pentru prezent, ci şi pentru viitor. Avem nevoie, în acest condiţii, de o mână de fier? Nu. Avem nevoie doar de lucrurile pe care le-am menţionat la început: legitimitate, responsabilitate, continuitate, bun simţ. Şi, într-adevăr, de oameni politici responsabili care să realizeze că, atât timp cât ei nu pot oferi aceste lucruri, România trebuie să fie (re)pusă pe un alt drum. Să redevină România noastră. Iar acest lucru este mai posibil acum decât a fost oricând în ultimii 65 de ani. Flavius BONCEA

ÎN PACE ȘI ONOR III

28 septembrie 2012 : SUPLIMENT GRATUIT

Anexa I la Normele Fundamentale ale Familiei Regale a României
Eu, Mihai I,
FAC PUBLICE URMĂTOARELE DECIZII: 1) Fiica mea cea mare, Principesa Margareta, va fi succesorul meu dinastic și Șef al Casei Regale a României, după moartea mea. În cazul în care Națiunea Româna și Parlamentul României vor considera potrivită folosirea monarhiei ca formă de guvernământ, solicit Parlamentului să renunțe la aplicarea legii salice, care nu corespunde nici drepturilor din Europa de astăzi, nici valorilor societății românești. Până când aceste lucruri se vor întâmpla, Principesa Margareta va rămâne, după moartea mea, Șeful Casei Regale a României și Custode al Coroanei României. 2) Ordinul "Carol I" va fi reactivat de Casa Regală, ca Ordin de Familie și completat cu gradele inferioare care, în mod tradițional, lipseau. Aceastâ hotărâre nu trebuie interpretată ca fiind un act în contradicție cu distincțiile și decorațiile acordate de Președintele României, ci ca o hotărâre cu caracter dinastic, simbolic și de familie, atâta vreme cât nu se produce o schimbare a formei de guvernământ. Ordinul "Carol I" va fi acordat numai de către Șeful Casei Regale a României și va distinge personalități care au sprijinit Familia Regală în efortul ei pentru o Românie democratică, prosperă, liberă și demnă, membră a familiei națiunilor europene și transatlantice. Posesorii Ordinului "Carol I" vor fi autorizați să poarte decorația în prezența oricarui membru al Familiei mele, în felul specific fiecărui grad al Ordinului. Totuși, dreptul de a purta aceste decorații în alte situații publice rămâne să fie determinat de procedurile legale normale sau tradițiile care operează în mod curent în orice țară, inclusiv în România. 3) Acord soțului Principesei Margareta, Principelui Radu, titlul de "Principe al României" și calificativul de "Alteță Regală". Iau această hotărâre pentru meritele lui în Familie și pentru a-l ajuta să-și ducă mai departe angajamentele viitoare pentru dezvoltarea românească, pe care le apreciez mult. Titlul și calificativul sunt acordate numai ad personam și, prin urmare, nu sunt transmisibile. Principele Radu rămâne membru non-dinastic al Casei Regale a României. 4) Acord nepotului meu Nicolae, fiul Principesei Elena, titlul de "Principe al Romaniei" și calificativul de "Alteță Regală". Această hotărâre va intra în vigoare în ziua când el va împlini vârsta de 25 de ani. Iau această hotărâre pentru a acorda celei de-a șasea generație a Familiei Regale a României o șansă în plus să-și serveasca țara, dacă vor dovedi că merită această onoare. 5) În afară de Regină și de mine, de fiicele mele și de cei menționați specific în acest document, nu există nici un alt membru al Casei Regale a României. Orice adăugire de membri ai Casei Regale poate avea efect numai cu aprobarea Șefului Casei Regale a României, într-un document separat, eliberat specific pentru acest scop

Mihai R 5 ianuarie 2005, Palatul Elisabeta, Bucuresti, România Noi Ordonăm moștenitorilor Noștri să respecte această Anexă acum și după decesul Nostru, ea reprezentând ultima Noastră voință. Ca atare, am semnat prezenta Anexă,

În virtutea autorităţii pe care o am ca Şef al Casei Regale a României, Urmând datoria mea faţă de istorie şi faţă de urmaşii Familiei mele, În deplină conformitate cu valorile şi principiile Uniunii Europene, care Garantează fiecăruia dreptul de a-şi exprima identitatea şi idealurile, Acţionând în conformitate cu voinţa mea liberă,

Mihai I
Astăzi, 30 decembrie 2007, Castelul Săvârșin, România

PRINCIPESA MARGARETA  UN DESTIN REGAL ÎMPLINIT ÎN ROMÂNIA
O copilărie departe de țară
Principesa Margareta a României se naște la Lau‐ sanne, în Elveția, pe 26 martie 1949. Este Principesa Moștenitoare a României, prima fiica a Majestăților Lor Regele Mihai I și Regina Ana ai României. S‐a nascut în exil, după ce Regele Mihai a fost obligat să abdice în 1947. Principesa Margareta își petrece copilăria în Marea Britanie și Elveția, o copilarie simplă, fericită, nu foarte diferită de cea a altor copii. Este înconju‐ rată de afecțiunea părinților, a bunicii sale, Regina mamă Elena, și a celor patru surori: Elena, Irina, Sofia, Maria. Copil fiind, Principesa Margareta pe‐ trece lungi perioade de timp în Italia, la Regina Mama Elena și multe vacanțe în Danemarca, la bu‐ nicii din partea mamei. Florența și Danemarca vor rămâne locurile copilariei pentru care va păstra cele mai frumoase amintiri. Principesa Margareta află despre România din po‐ vestirile tatălui și bunicii sale, din fotografii. O im‐ presionează de fiecare dată solemnitatea momentului în care Regele transmite de Anul Nou un mesaj pentru țară la Radio Europa Liberă. Primul lucru pe care îl învată în limba română este rugă‐ ciunea ''Tatăl Nostru'' pe care Regele Mihai o spune fiicelor sale seară de seară, înainte de culcare. Margareta merge la școală în Italia, Elveția, apoi în Marea Britanie, la un internat. Întoarsă în Elveția la 14 ani, urmează Liceul Francez. Filosofia, spune Principesa, a fost una din materiile preferate în tim‐ pul liceului.

Italia și Scoția – pe drumul propriu
După ce susține Bacalaureatul Francez petrece un an în Italia, alături de bunica sa Regina Elena, în fru‐ moasa reședință a acesteia de lângă Florența: Vila Sparta. ''Am descoperit o lume întreagă cu ea'', spune Principesa Margareta despre bunica mult iu‐ bită. ''Regina Elena a fost ghidul meu spiritual, men‐ torul meu, steaua călăuzitoare. Ea m‐a învățat multe despre viață, mi‐a deschis ochii către tot ce este frumos și bun pe lume''. Tânăra principesă, dinamică, frumoasă, puțin re‐ belă, puțin impulsivă, învață de la Regina Elena gus‐ tul pentru frumos, își îmbogățește orizontul cultural și cunoaște oameni deosebiți care fac parte din cer‐ cul de cunoscuți al bunicii sale: diplomați, artiști, in‐ telectuali, oameni de știință, dar și oameni simpli, țărani, meșteșugari. În anul petrecut în Italia Principesa Margareta hotărăște – încurajată de Regina Elena – să mearga la universitate și să urmeze apoi o carieră internațională în cadrul Națiunilor Unite. Se înscrie la Universitatea din Edinburgh, Scoția, unde obține, în 1974, licența (M.A.) în Sociologie, Științe Politice și Drept Public Internațional. Pe‐ rioada de studenție este una dintre cele mai fru‐ moase din viața tinerei Principese, o perioadă de independență și de maturizare în care leagă multe prietenii și se îmbogățește cu noi experiențe. Se îndrăgostește de Edinburgh și de Scoția, până într‐ atât încât se declară, în glumă, ''an Honorary Scot'', un cetățean onorific al Scoției. - continuare în pagina IV -

28 septembrie 2012 : SUPLIMENT GRATUIT

IV ÎN PACE ȘI ONOR
- urmare din în pagina III cu 19 ani de experiență, de fapte bune, de proiecte de suc‐ ces, cu zeci de mii de oameni ajutați, cu un capital imens de credibilitate. De‐a lungul anilor ’90 Principesa Margareta are ca preo‐ cupare principală atât strângerea de fonduri în străinatate pentru fundația sa, cât și implicarea într‐o serie de eveni‐ mente și angajamente publice în care îl reprezintă adesea pe tatăl său. În anii 1997 și în 2002 Principesa Margareta este alături de Rege în turneele pe care acesta le intreprinde în numeroase țări din Europa, dar și în Statele Unite și Canada, pentru a susține integrarea României în NATO. În 1994, într‐unul din orfelinatele pe care le vizitează, Prin‐ cipesa Margareta îl cunoaște pe Radu, astăzi Principele Radu al României, care coordona la vremea aceea un proiect de terapie prin artă desfașurat de Ion Caramitru cu sprijinul Fundației Principesa Margareta a României. Cei doi se casa‐ toresc în 1996, petrec primii ani de căsătorie între România, Elveția și alte țări europene în care călătoresc pentru a susține proiectele Fundației, cauza României în planul relațiilor diplomatice internaționale sau cu prilejul turneelor artistice ale Principelui. Din 2001 Principesa Margareta și Principele Radu ai României locuiesc la Palatul Elisabeta în București și își desfășoară angajamentele publice în capitală, în țară și în străinatate, aducându‐și aportul la procesul de desăvârșire a modernizării Romăniei, a reconcilierii cu trecutul și la con‐ ectarea țării la familia europeană și atlantică a națiunilor. În anul 2008, Principesa a trăit, alături de părinții ei și de Principele Radu, două momente emoționante: Întoarcerea Majestății Sale Regelui Mihai la Castelul Peleș, dupa 60 de ani, și ''Nunta de Diamant'' a Regelui Mihai și Reginei Ana.

PRINCIPESA MARGARETA  UN DESTIN REGAL ÎMPLINIT ÎN ROMÂNIA
O carieră de succes la Organizația Națiunilor Unite
Între 1974 și 1983 lucrează ca cercetător în cadrul mai multor universități britanice, specializându‐se în sociologie medicală și sănătate publică. Lucrează apoi pentru agenții din cadrul Națiunilor Unite, în special OMS și Fondul Națiunilor Unite pentru Populație (UNFPA). Proiecte sociale în domeniul sănătății publice în care se implică o poartă în toate colțurile lumii, în Africa și America Latină. Principesa ia astfel contact cu suferințele și neajunsurile comunităților de‐ favorizate. Experiența aceasta va reprezenta începutul unui drum în slujba umanității pe care îl urmează până astăzi. După 12 ani petrecuți în Scoția, în 1983 se mută în Italia, la Roma unde câștigă un post în cadrul Națiunilor Unite. Lu‐ crează mai întâi în cadrul Organizației pentru Alimentație și Agricultură (FAO) unde se ocupă de probleme legate de dez‐ voltarea rurală. Trei ani mai târziu se alătură Fondului Internațional pen‐ tru Dezvoltarea Agriculturii (IFAD) unde se ocupă de relația cu organizațiile neguvernamentale și oferă asistență în strân‐ gerea de fonduri pentru programele IFAD.

din 2005 Școala nr. 114 din București îi poartă numele.

Personalitate
Principesei Margareta îi plac filmele, lectura, fotografia. Iubește animalele, este pasionată de decorațiuni interioare, de bucătăria italiană. Îi place înotul și în general preferă spor‐ turile de vară. A practicat în tinerețe echitație, tenis și hoc‐ key. A trăit și a călătorit în tări și în culturi diferite, a cunoscut oameni din cei mai diverși, de la mari personalități ale lumii la oameni simpli, a caror bogăție spirituală o prețuiește de‐ opotrivă. Principesei Margareta îi plac oamenii ''care spun adevărul, se poartă cu naturalețe și nu încearcă să flateze''. Nu îi plac oamenii care vor să controleze mereu totul. Simțul umoru‐ lui este o calitate pe care o apreciază mult la cei din jur. Prie‐ tenia, spune, ''nu se alege, se întâmplă” și este ''foarte asemănătoare cu dragostea''. Principesei îi fac plăcere lucrurile frumoase și muzica bună. Este fericită atunci când este relaxată și mai ales atunci când se află alături de oamenii pe care îi iubește. Principesa Margareta se simte tânără și este la fel de ac‐ tivă ca intotdeauna. De altfel așa este privită de toți cei care au avut ocazia să o cunoască. Sursa: Fundaţia Principesa Margareta a României

Principesa Margareta îmbrățișează cauza României
În august 1989, când devenea evident că ceva avea să se schimbe în sfârșit în Europa de Est, Principesa Margareta părăsește Organizația Națiunilor Unite pentru a se dărui cau‐ zei României, lucrând alături de tatăl său. Va rămâne mereu în memoria Principesei ziua de 18 ia‐ nuarie 1990 și emoția pe care a simțit‐o atunci, pășind pen‐ tru prima oară pe pământ românesc, pe acea ''planetă până atunci interzisă'' care era, de fapt, țara sa. Nu va uita nici tristețea pe care a simțit‐o, vizitând împreună cu sora sa Sofia, orfelinate și case de bătrâni în care copiii și vârstnicii trăiau în condiții mizere. Răspunsul său în fața acestor realități crude a fost Fundația Principesa Margareta a României, organizație cari‐ tabilă pe care a înființat‐o în 1990 împreună cu tatăl său, MS Regele Mihai. Prin intermediul fundației, Principesa își pro‐ punea cu curaj și idealism să contribuie la o schimbare în bine în viața celor mai vulnerabili români ‐ a bătrânilor, a copiilor abandonați, a familiilor în dificultate, să dea o șansă în plus tinerilor talentați. Fundația are astăzi birouri în București, Londra, Geneva, Bruxelles, Paris și New York și se poate lăuda

Implicare socială
Principesa Margareta este Președintele Fundației Princi‐ pesa Margareta a României, al Asociației pentru Dezvoltare Durabilă Săvârșin și al Fundației Regale de Management al Ospitalității. Este Președinte de Onoare al Fundației Atletis‐ mului Românesc. Principesa a acordat Înaltul Patronaj Societății Enescu din Londra – o inițiativă a Institutului Cul‐ tural Român, Festivalului Turdafest organizat de Fundația Fa‐ miliei Rațiu. Împreună cu Principele Radu patronează Concursul Național Basmele Reginei Maria și Festivalul Internațional EUROPAfest. Este Patronul spiritual al Centru‐ lui de Specializare în reabilitarea Patrimoniului Construit, iar

Principele Nicolae al României
aminte cum la Jubileul de Aur al Reginei, tinere fete aveau bannere pe care le arătau Principe‐ lui William, spre zâmbetele tuturor, şi pe care scria “Marry Me”, “Marry Me Prince William!” sau “I’ll be your princess” … Care sunt asemănările dintre Principii William sau Harry şi Principele Nicolae al României? Toţi sunt tineri şi au responsabilităţi mari, iar aşteptările sunt pe măsură. Diferenţele se observă la nivel macrosistemic, în funcţiona‐ litatea monarhiei, relaţia acesteia cu anumite instituţii, precum şi stadiul de evoluţie politică a statelor în discuţie. Monarhia britanică este eta‐ lonul tradiţiei, şi‐a asigurat prin adaptabilitate viitorul pentru mai multe generaţii. În România încă ne mai zbatem în a înţelege nu numai mo‐ narhia dar şi societatea în ansamblul ei, cu per‐ petua tranziţie spre mentalităţi normale şi valori reale. Acum douăzeci de ani Principele Nicolae, fiul Principesei Elena, sosea pentru prima oara în România, abia împlinise 7 ani iar percepţiile lui erau ale unui copil alături de mama şi bunicii săi, care asista la un moment istoric în România, patria legendarului sau bunic. Princi‐ pele Nicolae a împlinit 27 de ani, în curând îşi va termina studiile, este al treilea în linia de suc‐ cesiune şi este apreciat de familia sa, cât şi de noi. După terminarea studiilor, ASR Principele Nicolae al României a revenit în România. Preo‐ cupat de business management, ecologie şi de istorie ASR Principele Nicolae este alături de fa‐ milia sa din România.
Diana MANDACHE

“Poţi fi viitorul Rege al românilor!”
Pe vremea aceea Nicolae avea 12 ani. Lângă maşinile bunicului său, Regele Mihai, i‐am spus că trebuie să se pregătească, să fie demn că într‐o zi poporul nostru poate îl va chema pe tron. “Nu uita, poţi fii vii‐ torul Rege al românilor!” Aşa ne‐am despărţit atunci. M‐a privit înde‐ lung, a zâmbit ştrengăreşte şi s‐a dus să aducă prăjituri — la Versoix. Principele Nicolae (născut în 1985), pe numele său întreg Nicholas Michael de Roumanie Medforth‐Mills, este fiul Prinţesei Elena (născută în 1950) – a doua fiică a Regelui Mihai I – şi al lui Robin Medforth‐Mills (1942‐2002). Sora mai mică a lui Nicolae, Elisabeta Karina de Roumanie Medforth‐Mills, are 23 ani (FOTO, dreapta, Versoix 1995) Nicolae l‐a însoţit pe bunicul său, Regele Mihai, la celebra vizită de Paşte din 1992, când pe străzile Bucureştiului s‐au strâns peste 1 milion de ro‐ mâni, conform aprecierilor CNN. Mulţi îşi amintesc cum flutura din balco‐ nul Hotelului Continental un steag mai greu decât el. A plecat şi multora le‐a rămas în memorie, figura sa angelică. A crescut în Durham, un orăşel cu numai 29.000 de locuitori, situat în nord‐estul Marii Britanii. În anul 1999, prinţul român s‐a mutat în localitatea Henley‐on‐Thames unde a absolvit Colegiul Shiplake în 2004. În prezent, Nicolae este stu‐ dent al Colegiului Royal Holloway din cadrul Universităţii din Londra, unde studiază managementul afacerilor şi marketingul. Prinţul Nicolae a lucrat pentru World Challenge, o companie care orga‐ nizează expediţii educative pentru tineri în peste 50 de ţări, în special în cele în curs de dezvoltare. El este logodit cu Rebecca Margareta Byatt, care studiază criminalistica şi sociologia la Colegiul Royal Holloway din cadrul Universităţii din Londra, şi care a aflat că Nicolae este prinţ abia după două luni de relaţie. În primul interviu acordat presei din România, Principele Nicolae spu‐ nea, în 2008, în ziarul „Cotidianul”, că nu stăpâneşte limba română (nici cât să se descurce pe un peron de gară), dar că, dacă românii îl vor vrea, nu va refuza invitaţia la tron. Când a împlinit vârsta de 25 de ani a primit de la bunicul său regele Mihai titlul de Alteţă Regală şi distincţia “Nihil Sine Deo.” Acum, la 27 de ani, s‐a întors în România. Exact la aceeaşi vârstă, Carol 1 urca pe tron. Marius GHILEZAN

Zilele trecute am vizionat un reportaj despre Principele Harry, realizat de un jurnalist de la CNN. Harry, aşa cum arăta în anul Jubileului de Diamant al bunicii sale, Regina Elisabeta II a Marii Britanii. Mă gândeam câte diferenţe de percepţii jurnalistice/scriitoriceşti pot fi între vest şi est, la noi predomina stilul dulceag sau cel mult prea critic. Dar ceea ce este îmbucură‐ tor este că lumea simplă din România a început să înţeleagă şi să aprecieze monarhiile euro‐ pene, cu precadere cea britanică, asta şi dato‐ rită mediatizării din ultimul an a nunţii Principelui William cu Katherine Middleton. Acum zece ani eram în Londra şi îmi aduc

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful