WILLIAM GOLDING

Împăratul muştelor

Tatălui şi mamei mele I Vuietul scoicii Băiatul blond îşi dădu drumul pe ultimul metru de stîncă şi începu să-şi croiască drum spre lagună. Deşi îşi scosese jerseul de şcoală şi-l tîra acum într-o mînă, cămaşa cenuşie îi asudase pe trup şi părul i se lipise de frunte. De jur împrejur, brazda lungă trasă prin junglă devenise o baie fierbinte. Se trudea să-şi facă loc printre liane şi printre trunchiurile zdrobite, cînd o pasăre, o apariţie roşie şi galbenă, ţîşni cu un ţipăt de vrăjitoare; ţipătului îi răspunse un altul. ― Hei! se auzi. Stai o clipă! Desişurile din marginea brazdei se scuturară şi picături de ploaie căzură grindină. ― Stai niţel! zise vocea. M-am încurcat în liane. Blondul se opri şi îşi trase ciorapii cu un gest automat, de parcă ar fi fost acasă, nu în junglă. Vocea se auzi iar: ― De-abia mă pot mişca printre lianele astea. Cel ce vorbise ieşi cu spatele dintre desişuri, iar crăcile îi zgîriară hanoracul slinos. Mărăcinii se agăţaseră şi îi zgîriaseră rotulele goale şi plinuţe ale genunchilor. Se aplecă, scoase cu grijă ţepii mărăcinilor şi se întoarse. Era mai scund decît băiatul blond şi foarte gras. Înaintă, uitîndu-se atent pe unde calcă, apoi înălţă capul şi privi prin lentilele groase ale ochelarilor. ― Unde-i omul cu megafonul? Blondul clătină din cap. ― E o insulă. Cel puţin, aşa cred, zise el. Uite un colţ de stîncă în apă. Te pomeneşti că n-o fi nici un om mare pe aici. Grăsanul păru uimit. ― A fost pilotul ăla. Dar nu era în compartimentul pasagerilor, ci în carlingă. Blondul făcu ochii mici şi scrută colţul de stîncă. ― Ce s-o fi întîmplat cu puştii? continuă el. Trebuie să fi scăpat cîţiva. Sînt convins. Tu ce crezi? Blondul porni degajat spre malul mării. Încerca să se poarte cît mai firesc şi nu se arătă prea indiferent la cele auzite, dar grăsanul se grăbi să-l urmeze. ― Nu-i absolut nici un om mare? ― Nu cred. Blondul vorbise solemn; apoi îl copleşi bucuria unei ambiţii împlinite. Se aşeză în mîini, cu capul în jos, chiar în mijlocul brazdei şi îi rînji grăsanului, pe care îl vedea de-a-ndărătelea. ― Nu-i nici un om mare! O clipă grasul rămase pe gînduri. ― Şi pilotul? Blondul reveni la poziţia normală şi se aşeză pe pămîntul jilav. ― O fi zburat mai departe, după ce ne-a dat drumul. Nici n-ar fi putut să aterizeze aici. În orice caz, nu cu un avion cu roţi. ― Am fost atacaţi! ― Nu-ţi fie frică, are să se întoarcă. Grăsanul clătină din cap. ― Pe cînd coboram, m-am uitat printr-o fereastră. Am văzut cealaltă parte a avionului. Era în flăcări. Măsură din ochi brazda din junglă. ― Uite ce-a făcut fuzelajul...

Blondul întinse mîna şi pipăi trunchiul mutilat al unui arbore. Preţ de o clipă, păru interesat. ― Ce s-o fi întîmplat cu avionul? Unde-o fi? ― L-a împins uraganul în larg. Era foarte primejdios, fiindcă toate trunchiurile se prăbuşeau. Trebuie să mai fi rămas nişte copii în avion. Ezită un moment, apoi vorbi din nou: ― Cum te cheamă? ― Ralph. Grăsanul aşteptă să fie întrebat şi el cum se numeşte, dar propunerea de prezentare nu avu loc; blondul pe nume Ralph zîmbi vag, se ridică şi porni iar spre lagună. Grăsanul se ţinu scai de el. ― Cred că mai sînt mulţi copii împrăştiaţi pe-aici. N-ai văzut pe nimeni? Ralph clătină din cap şi iuţi pasul. Apoi se împiedică de o cracă şi căzu cu o buşitură. Grăsanul se opri lîngă el, suflînd din greu. ― Mătuşica mi-a spus să nu fug, fiindcă sufăr de astmă, explică el. ― Aşa, mă? ― Chiar aşa. Mi se taie răsuflarea. Eram singurul băiat din şcoală care avea astmă, rosti grăsanul plin de mîndrie. Şi port ochelari de la trei ani. Îi scoase şi-i întinse lui Ralph, clipind şi zîmbind, apoi începu să-i şteargă de hanoracul jegos. O expresie de durere şi concentrare îi schimonosi trăsăturile slab conturate. Îşi şterse sudoarea de pe obraji şi îşi puse repede ochelarii pe nas. ― Fructele alea. Se uită în jurul brazdei. ― Fructele alea, zise el. Cred... Îşi potrivi ochelarii, se îndepărtă de Ralph, călcînd prin desişuri, şi se ghemui în frunzişul încîlcit. ― Mă întorc numaidecît... Ralph se desprinse prudent dintre liane şi se strecură mai departe printre ramuri. Îl lăsă repede în urmă pe grăsan cu gîfîielile lui şi o apucă grăbit spre perdeaua care se afla încă între el şi lagună. Trecu peste trunchiul unui arbore zdrobit şi ieşi din junglă. Ţărmul era străjuit de palmieri. Stăteau drepţi, înclinaţi sau sprijiniţi, scăldaţi în lumina soarelui şi cu frunzişul verde la o înălţime de treizeci de metri. Ţărmul de sub ei, presărat cu nuci de cocos putrezite, cu vlăstari de palmieri şi acoperit cu iarbă aspră, era răscolit pretutindeni de pomi dezrădăcinaţi şi prăbuşiţi. Îndărătul lor se întindea bezna adevăratei păduri şi brazda deschisă prin ea. În picioare, cu o mînă sprijinită de un trunchi cenuşiu, Ralph îşi strînse pleoapele în faţa mării sclipitoare. În depărtare, poate la un kilometru şi jumătate, talazurile albe lingeau nişte stînci de coral, iar dincolo de ele marea era de un albastru închis. În arcul neregulat al stîncilor de coral, laguna stătea liniştită ca un lac de munte şi colorată în toate nuanţele albastrului, în verde tulbure şi în purpuriu. Plaja dintre terasa cu palmieri şi ţărm era un arc subţire, aparent nesfîrşit, căci la stînga lui Ralph liniile palmierilor, ale plajei şi ale mării se adunau într-un punct la infinit; şi, veşnic, aproape vizibilă, arşiţa. Sări de pe lespedea de piatră. Pantofii negri i se înfundară în nisip, iar căldura îl lovi. Simţi toată greutatea hainelor şi, cu un gest sălbatic, îşi azvîrli pantofii din picioare, apoi, dintr-o singură mişcare, îşi smulse ciorapii cu jartiere cu tot. Sări iar pe lespede, îşi scoase cămaşa şi rămase în picioare printre cojile de nuci de cocos, ca nişte cranii, iar pe trup i se prelinseră umbrele verzi ale palmierilor şi ale pădurii. Îşi desfăcu catarama în formă de şarpe a curelei, îşi trase pantalonii scurţi şi chiloţii şi rămase gol, cu ochii ţintă la plajă şi la marea orbitoare. Era destul de mare, avea doisprezece ani şi cîteva luni, aşa încît îşi pierduse burtica plinuţă din copilărie; nu era totuşi destul de mare pentru ca adolescenţa să-i dea sentimentul pudorii. Judecînd după lăţimea şi greutatea umerilor, ar fi putut deveni boxer, deşi gura trăda o anume moliciune, iar în privire nu i se citea arţagul. Bătu uşor cu mîna trunchiul palmierului; apoi, forţat să recunoască în cele din urmă existenţa insulei, rîse din nou încîntat şi stătu în mîini. Reveni mlădios pe picioare, sări pe plajă, îngenunche şi adună cu braţele la piept două mormane de nisip. După aceea se lăsă niţel pe spate şi privi cu ochi vii şi nerăbdători marea. ― Ralph... Grăsanul coborî dintre palmieri şi se aşeză atent pe marginea lespezii.

― Îmi pare rău c-am stat aşa de mult. Fructele alea... Îşi şterse ochelarii şi-i potrivi pe nasul turtit. Rama îi imprimase la rădăcina nasului un "V" adînc şi roz. Se uită cu invidie la trupul bronzat al lui Ralph, apoi la propriile haine. Prinse capătul fermoarului, întins pe tot pieptul. ― Mătuşica... Trase apoi energic de fermoar şi îşi scoase hanoracul peste cap. ― Aşa! Ralph îi aruncă o privire piezişă şi nu-i răspunse. ― Mă gîndesc c-ar trebui să aflăm cum îi cheamă pe toţi şi să facem o listă, zise grăsanul. N-ar strica să ne adunăm. Ralph ignoră propunerea, iar grăsanul se văzu silit să continue: ― Nu-mi pasă cum au să-mi spună, cît timp n-au să mă strige ca la şcoală, îi mărturisi el. Ralph arătă oarecare interes. ― Şi cum te strigau la şcoală? Grăsanul aruncă o privire peste umăr şi se aplecă spre Ralph. ― Îmi spuneau "Piggy"1, şopti el. Ralph izbucni în hohote de rîs. Sări în picioare: ― Piggy! Piggy! ― Ralph... te rog! Piggy îşi încleştă mîinile, cuprins de teamă. ― Am spus că nu vreau să... ― Piggy! Piggy! Ralph ţopăi în aerul fierbinte de pe plajă, apoi se întoarse în viraj ca un avion de vînătoare cu aripile strînse şi îl mitralie pe Piggy. ― Vîîîîj! Plonjă în nisipul de la picioarele lui Piggy şi rămase acolo rîzînd. ― Piggy! Piggy zîmbi reticent, măgulit fără să vrea de dramul acela de preţuire. ― Cîtă vreme n-o să le spui ălorlalţi... Ralph chicoti pe nisip. Expresia de durere şi concentrare reveni pe faţa lui Piggy ― Stai niţel. Se întoarse iute în pădure. Ralph se ridică şi o luă la dreapta. Un element pătrat al peisajului întrerupea plaja; o platformă uriaşă de granit trandafiriu îşi croia drum necruţător prin pădure, prin terasă, prin nisip şi prin lagună, ca un chei suspendat, înalt de peste un metru. Platforma era acoperită cu un strat subţire de pămînt şi iarbă aspră, şi umbrită de palmieri tineri care ― neputînd să crească la înălţimea maximă, rădăcinile fiind lipsite de sol adînc ― se prăbuşeau şi se uscau cînd ajungeau de vreo şapte metri, iar trunchiurile lor devălmăşite erau numai bune să şezi pe ele. Palmierii încă în picioare formau un plafon verde, pe care jucau reflexiile amestecate ale lagunei. Ralph se urcă pe platformă, simţi răcoarea şi umbra, închise un ochi şi se convinse că umbrele de pe trupul lui erau cu adevărat verzi. Se îndreptă spre marginea dinspre mare a platformei şi rămase cu privirea la apă. Era limpede pînă la fund şi strălucea de eflorescenta ierburilor marine tropicale şi a coralului. Un banc de peştişori lucioşi săgeta ici-colo. Ralph vorbi singur, articulîndu-şi încîntarea pe corzile de bas ale vocii. ― Aaah! În spatele platformei se iviră alte minuni. O forţă necontrolată a naturii ― un taifun, poate, sau o furtună dezlănţuită o dată cu venirea lui Ralph aici ― îngrămădise nisip în lagună, astfel încît pe plajă se formase un bazin lung şi adînc, îngrădit la capătul cel mai îndepărtat de un perete înalt de granit trandafiriu. Ralph, pe care aspectul de falsă adîncime a bazinelor de pe plajă îl mai înşelase şi înainte, se apropie, gata de o nouă dezamăgire. De data asta însă, insula îşi ţinu făgăduiala, iar bazinul, inundat evident doar în timpul fluxului, era, lucru de necrezut, atît de adînc la un capăt, încît arăta verde-închis. Ralph îl cercetă cu atenţie pe toată lungimea celor treizeci de metri, apoi se aruncă în el. Apa era mai caldă decît sîngele lui şi avu impresia că înoată într-o baie uriaşă. Piggy apăru din nou, se aşeză pe marginea cornişei stîncoase şi urmări cu invidie trupul verde şi alb al lui Ralph.

1 Purceluşul (engl.)

sub razele neîndurătoare ale soarelui. Coborî pe vîrful picioarelor taluzul nisipos al lacului. şi pe faţă îi juca şi se sfărîmă o rază aurie. iar mămica. îşi spuse Ralph. O rupse la fugă pe nisip. ― N-ai de gînd să înoţi? Piggy clătină din cap. Cînd o să ne salveze tăticul tău? ― De îndată ce-o să poată. Imediat rămase gol ― palid şi gras în goliciunea lui. Se lăsă pradă viselor plăcute. Aveam prăjituri berechet. ― Au să-i spună la aeroport.. Mătuşica. nu ajungea pînă la ei decît mugetul lung al talazurilor ce se zdrobeau de stînci. ca o apăsare ameninţătoare. zise el repede.. Se urcă pe marginea platformei şi se aşeză la umbra verde. Nu mi-au dat voie. Nici dracu' nu ştie că sîntem aici. lîngă stîncă micuţă.. strîngînd la subsuoară aproape toate hainele. ― M-am cocoţat pe-o stîncă şi cred că-i o insulă. apărat de soare şi ignorând ce cobea Piggy. îi întinse cu grijă pe stîncă şi încercă apa cu degetul mare de la picior. ― Ia mai dă-o dracului de asta-a-mea! Piggy primi afrontul cu un fel de răbdare umilă. pe trup îi tremurau reflexiile razelor încîlcite.. Cîte voiam. Se întoarse pe spate. Piggy se săltă şi el. îşi puse ochelarii cu lentilele sclipitoare şi îşi coborî privirea spre Ralph. Piggy păru că se hotărăşte şi începu să-şi scoată pantalonii scurţi. ― S-ar putea să rămînem aici pînă murim. Se aşeză grijuliu pe un trunchi prăbuşit. traversă platforma şi dădu peste hainele risipite. Cînd o să intre în concediu. bombăni Ralph. Îmbrăcatul cămăşii cenuşii îi produse o nouă şi stranie plăcere. Piggy clătină sceptic din cap. nu-i aşa? insistă Piggy. Piggy ieşi şi rămase gol. fiindcă. îngrăditura de nisip a bazinului se înălţă ameninţătoare ca o costişă de deal. M-a învăţat tăticu. ― Mă duc să-mi iau hainele. ― Dar bine mai înoţi! Ralph lipăi spre mal. Ţinea o cofetărie.. ţinîndu-şi nasul cu degetele. intră pînă la gît în apă şi îi zîmbi mîndru lui Ralph.. ― Tăticu a murit. o să vină să ne salveze. îşi şterse ochelarii cu o şosetă. ― Trebuie să dăm de ceilalţi. căutînd zadarnic în jur ceva cu care să-i şteargă. Trebuie să facem ceva. Îşi scoase ochelarii. ― Nu ştiu să înot. ― Da' de unde ştie că sîntem aici? "Fiindcă. ― E fierbinte! ― Dar cum te aşteptai să fie? ― Nu mă aşteptam la nimic. ." Mugetul de pe stîncile din mare se îndepărtă mult de tot.― Dar bine mai înoţi! ― Piggy! Piggy îşi scoase pantofii şi ciorapii. zise Piggy. E comandor de marină. Ralph ieşi din apă şi rămase în faţa lui Piggy. ― Au murit toţi şi sîntem pe o insulă. ― În nici un caz n-au să-i spună cei de acolo. Se aflau pe o insulă de coral. ― Sîntem pe-o insulă. La acest ultim cuvînt. Prin arşiţa dimineţii.. Îi tremurau buzele. gîndindu-se la această problemă neobişnuită. Uite-le colo. şiroind de apă. iar ochelarii i se aburiseră de ceaţă. Somnul îl cotropi ca mirajele ce se străduiau să învăluie strălucirea lagunei. Tatăl tău ce-i? Piggy roşi brusc. Astma mea.. ― Am stat cu mătuşica. N-ai auzit ce-a zis pilotul? Despre bomba atomică? Au murit toţi. ― Ia mai dă-o dracului pe mătuşă-ta! Ralph plonja din nou şi înotă pe sub apă cu ochii deschişi. Tăticu tău nu ştie. îndreptată spre lagună. Ralph nu-i răspunse. spuse Piggy. pe un trunchi din apropiere. li se păru că arşiţa se înteţeşte. îşi băgă capul la fund şi împroşcă apoi printre buze o şuviţă de apă. ― Da' de unde ştie că sîntem aici? Ralph se bălăcea în apă. Îşi înălţă bărbia şi zise: ― Înot de la cinci ani. iar laguna îi copleşeşte cu scînteieri orbitoare. nimeni nu ştie. răspunse Ralph încet. fiindcă.

. ca nişte fiinţe strălucitoare şi înaripate.. se dovedi o fiinţă fără importanţă. va să zică? De asta ai scos cochilia din apă? Ralph îşi dădu peste cap părul blond. proiectate de lagună. afînat.― Cîţi om fi? insistă Piggy Ralph înaintă şi se opri lîngă grăsan. Tulpina palmierului se îndoi şi Ralph împinse scoica printre ierburi. scoica avea ici-colo pete trandafirii decolorate. Pe zidul din spatele casei cuiva. care. Ralph duse la gură capătul mic al scoicii şi suflă. De un alb-gălbui închis. cuprins de un entuziasm frenetic. Scoica era interesantă. E o scoică. nu sufla în pietrele albe. întinse mîna ca o pîrghie şi apăsă cu cealaltă. Iată. frunzele de palmieri porneau să şoptească.. Piggy îşi puse mîna pe abdomenul umflat. o adevărată jucărie scumpă. ― . ar trebui să dai pe ea o mulţime de bani. bolborosi Piggy. ― . Se opri să-şi tragă răsuflarea şi mîngîie obiectul strălucitor din mîinile lui Ralph. încearcă. Ralph se entuziasma şi el. rîse încîntat.mugeşte ca o vacă.. ― Asta urmăreai. ― Nu. ― Hai.. Printre ierburile marine şi ferigi se vedea un obiect alb-gălbui. Sînt sigur că. se răsucea uşor în spirală. Ralph. Costă o groază de bani. ― Trebuie să facem ceva. Aproape de cotul lui Ralph. Sufla în ea şi-atunci venea mămica lui. Cînd or să ne audă. răspunse Piggy.. Ala o ţinea pe zidul grădinii. prinzînd brusc o viaţă adevărată. pînă cînd cochilia ieşi la suprafaţă picurînd şi Piggy reuşi s-o apuce.o cochilie face o groază de bani. corpul lung de patruzeci de centimetri.. luînd surîsul lui drept o dovadă că era acceptat. din cauza astmei. ― E o piatră. Pe faţa acestuia umbrele se inversaseră. locul mult visat. sub pîcla arşiţei. îi putem chema pe ceilalţi... Ralph smulse tulpina şi începu s-o vînture prin apă.. ― Habar n-am. în sfîrşit. spuse Piggy Avea şi nişte pietre albe. golind de nisip tubul adînc. iar jos strălucitoare. ― Aşa e. Mătuşica nu voia să mă lase să suflu. iar mătuşica. Ralph nu-i dădu nici o atenţie. Fireşte. şi palmierul avea să se prăbuşească în curînd. dacai vrea să cumperi una.. Ralph o scutură. E o scoică! Am mai văzut una la fel. Greutatea trunchiului făcuse să se ridice o moviliţă de pămînt sterp. ― Ai grijă.. niţel găurit. Piggy se aplecă riscant. şi valvele roz ale gurii. Zicea că-i o cochilie. vlăstarul unui palmier se apleca peste lagună. Cînd ajungeau la platformă. zicea.. iar pete neclare de soare alunecau pe trupul băieţilor sau se mişcau la umbră. ― Gura! Ralph vorbi cu gîndul aiurea. dar plăsmuirile vii din visul lui diurn stăruiau încă între el şi Piggy. Ralph se şterse pe buze de apa sărată şi suflă . dar niciodată înţeles pe deplin.. ― Ralph! Băiatul îl privi. între vîrful ei ros. Cheamă-i! Neîncrezător. ― Cu ajutorul ei. că scoica nu mai era doar un obiect vizibil dela distanţă şi intangibil. Acum. Piggy îşi înălţă privirea spre Ralph. în timp ce peşti sclipitori fulgerau în toate părţile.. Ralph îi luă scoica şi pe braţ i se prelinse puţină apă.. ― Dacă-i într-adevăr o insulă. Pe apele lucioase. Prin gura cochiliei ieşi doar un şuierat. ― Dar asta ce-o mai fi? Ralph încetă să zîmbească şi arătă cu degetul spre lagună. se strecurau ici şi colo brize uşoare. Ai s-o spargi. ― Cum sufla prietenul tău din cochilie? ― Parcă scuipa. Prin păr i se furişă o rază tulbure de soare. iar Piggy. în această împrejurare. şi mai avea o colivie cu un papagal verde. or să vină toţi. Deschise buzele într-un zîmbet de încîntare. Îl privi radios pe Ralph. frumoasă... Ca să ne adunăm. Băiatul zicea că trebuie să sufli prin capătul de jos. acoperit cu un desen fin şi cizelat. Piggy nu-şi mai găsea locul. deasupra erau verzi.

se răspîndi prin pădurea încîlcită şi reveni ca un ecou din granitul trandafiriu al muntelui. Ralph suflă de zor pînă cînd în pădure răsunară voci. capete care murmurau şi şopteau. un şuierat. Nisipul. pe jos. Prin nisipul fierbinte şi mut se îndreptau spre platformă mai mulţi băieţi. Stoluri de păsări se înălţară din vîrful pomilor. Plăcerea violentă stîrnită de acest sunet uluitor îi întunecase faţa. Copiii care veneau de-a lungul plajei. singuri sau cîte doi. sunetul coborî o octavă şi deveni un gîlgîit. Ralph îşi recăpătă suflul şi smulse scoicii o serie de sunete scurte şi violente. ― Suflă pe aici. ― Măiculiţă! După nota aspră a cochiliei. pulovere şi ciorapi în dungi. provocînd un sunet jos. Era un băieţel de vreo şase ani. nu arătă nici un interes. Unii erau goi şi-şi duceau hainele în mînă. Piggy striga ceva încîntat. dar scoica rămase tăcută. Piggy se aplecă spre el. Pe plajă se observau semne de viaţă. Băieţii se amuzară atît de tare. Unul brunet. Îşi lăsase pantalonii pe vine într-un scop anume şi nu-i mai ridicase decît pe jumătate. O duse din nou la buze. la o încercare mai energică. Cînd şi ultima pereche. în haine sau jersee. se îndreptă spre platformă şi le zîmbi vesel tuturor. iar prin desişuri un animal guiţă şi o rupse la fugă. cum se nimerise. la vreo sută de metri de plajă. precedînd un trup care încă nu se vedea. înaintînd sub o pată neagră . Scoica tăcu ― un colţ strălucitor de elefant. Păsările ţipau. întrebîndu-i cum îi cheamă şi încruntîndu-se în efortul de a le memora numele. Sunetul răsună din nou: apoi. sunetul urcă o octavă şi deveni un zgomot strident şi mai pătrunzător. în uniforme de şcoală cenuşii. apoi i-l strigă lui Ralph care. Scoica răsună pe dată. ― Ia te uită! exclamă Piggy. Ralph obosi. palpitînd în pîcla arşiţei. ca un pîrţ. Piggy îl ajută să se salte. Trei copii. Băieţelul se ghemui înaintea lui Ralph. făcînd speculaţii de tot felul. ascundea multe siluete de-a lungul cîtorva kilometri. vocea lui obişnuită suna ca o şoaptă. ca în faţa oamenilor cu megafoane. iar bătăile inimii îi înfiorau cămaşa scorţoasă. iar pantalonii îi căzură în jurul gleznelor. apărură brusc la vedere cînd ieşiră din pîcla arşiţei şi păşiră pe nisipul din apropiere. Atenţia îţi era în primul rînd atrasă de o fiinţă întunecată. chiar şi embleme. privindu-l cu ochi strălucitori. O notă aspră şi adîncă vui pe sub palmieri. Între timp. Se petrecea ceva. Urmînd exemplul inocentului Johnny. ― Parcă scuipa. Pe măsură ce se convingea că sunetul avea un scop precis. cît Johnny de mici. ce dansa pe nisip. ― Cum te cheamă? ― Johnny. se aşezară pe trunchiurile prăbuşite ale palmierilor şi aşteptară. în umbra verde: capete cu păr şaten. Se adunaseră ciorchine peste trunchiurile palmierilor. Aveau insigne. gălbui. păru tot mai mulţumit şi-şi vîrî în gură singurul deget curat. castaniu. cu hainele în zdrenţe şi mînjit pe faţă de fructele terciuite. aproape că răsăriseră din pădurea unde se îndopaseră cu fructe. Piggy bombăni pentru sine numele. albastre. Ralph continuă să sufle. nisipiu. ― Sînt sigur că se poate auzi la kilometri. A apărut unul! Printre palmieri. ca un liliac. Piggy se mişca printre ei. încît Ralph. ceva mai mic ca Piggy. Ralph îşi dezlipi scoica de la gură. ajungînd o pată între picioarele grăbite. iar lentilele îi sclipeau. alţii erau pe jumătate dezbrăcaţi. mai suflă un timp. scoţînd sunete scurte şi pătrunzătoare. animalele mici fugeau să se ascundă. blond. capete cu ochi care îl pîndeau pe Ralph. voinic şi blond. Ralph pricepu şi suflă cu toată forţa în scoică. brunet. cenuşiu deschis. trase adînc aer în piept şi mai suflă o dată. se micşorase. ocupat să sufle. iar faţa lui Ralph se umbri de o emoţie covîrşitoare. ieşi din ei şi se îndreptă spre platformă. sub razele verticale ale soarelui. îşi croi drum prin desiş. se ivise un copil. Era umbra unui copil care. între hohote de rîs.iar. Strigătele din pădure se apropiau. Văzduhul insulei se umplu de ţipetele păsărilor şi de ecouri. degetul mare trandafiriu. Ralph îşi strînse buzele şi suflă în scoică. Sări de pe terasa cu palmieri pe nisip. Copiii vădeau faţă de el acelaşi respect firesc. Veneau tot mai mulţi.

vînjoşi şi plini de viaţă. Pelerine negre. ― Unde-i trompetistul? Ralph. Arşiţa tropicelor. Cu pelerina fluturînd.? Unul dintre băieţi căzu cu faţa în nisip. Lăsaţi-l în pace. comandantul păşi înainte. unii din ei începură să protesteze slab: ― Ascultă. Ralph încetă şi rămase nemişcat. printre şuierăturile stridente ale scoicii. coborîrea. Se strînse de cealaltă parte a lui Ralph şi îşi făcu de lucru cu ochelarii. Eric! Sam. trăgîndu-şi suflarea. Puştiul blond pe care îl văzu. Duceau în mînă pantaloni scurţi. în două şiruri paralele. Superioritatea impusă de uniforme şi autoritatea firească a vocii lui Merridew îl intimidau. ajunse la platformă. urîtă. cu o cochilie alb-gălbuie pe genunchi. sau gata să devină furioşi. Ralph o văzu primul şi o urmări pînă cînd forţa privirii lui atrase toţi ochii într-acolo. Se întoarse repede. În cele din urmă. aşa încît profilurile le erau turtite. rînjeau împreună. răspunse: ― Nu-i nici un trompetist. Cu toate acestea. Un grup de băieţi mergînd aproape la pas. însă fără a fi stupidă. ― Nu-i nici un om mare pe aici? ― Nu-i nici unul.. se îndreptă hotărît spre platformă şi scrută bezna care i se părea de nepătruns. Merridew. Veniţi şi voi. respectînd resemnat ordinul. La acest ultim amănunt răutăcios. la AddisAbeba şi la slujba religioasă de dimineaţă. cît hainelor. îi răspunse Ralph. cu scoica într-o mînă şi bărbia rezemată de genunchi.. le ascundeau trupurile de la gît şi pînă la călcîie. ― Leşină mereu. iar acum acest marş obositor de-a lungul plajei fierbinţi îi făcuseră să semene la faţă cu nişte prune proaspăt spălate. nu păru să-l mulţumească. n-am putea. gemenii clătinară din cap şi se arătară cu degetul. membrii corului chicotiră. rînjindu-i lui Ralph şi suflînd din greu. Băiatul care îi comanda era îmbrăcat la fel. Merridew.. se auzi cum le repetă numele. transpiraţi şi unduindu-se în lumina nemiloasă. avînd însă pe şapcă o insignă de aur. ajunse pe nisipul curat şi ceilalţi observară că aspectul ei întunecat nu se datora atît umbrelor.. iar copiii rîseră. în vreme ce sufla din cochilie. Cînd grupul lui ajunse la vreo zece metri de platformă. Ecourile şi rîsetele se stinseră în depărtare şi se aşternu tăcerea. cu o cruce lungă de argint în dreptul inimii şi încheiate la gît cu un jabou gălbui. Piggy aplecă spre ei ochelarii cu lentile strălucitoare şi. Prin ceaţa diamantină a plajei se opintea o făptură întunecată. ca nişte cîini. Avem o întrunire. ― Dar.. ― Foarte bine atunci. iar băieţii se opriră. Băiatul înalt le strigă: ― Corul! Drepţi! Corul se regrupa. încît te uluia. Grupul de băieţi cu pelerine începu să se destrame din şirul strîns. se aşezară ca nişte corbi pe trunchiurile devălmăşite şi îl studiară curioşi pe Ralph. iar şirul se risipi. cămăşi şi haine felurite. în faţa dirijorului corului. A leşinat la Gibraltar. Merridew se întoarse spre Ralph. Cei doi băieţi. Te rugăm. şi rămase clătinîndu-se în soare. Merridew. iată ce era de fapt creatura. nevenindu-ţi să-ţi crezi ochilor. ― Da' nu-i nici un vapor? Înăuntrul pelerinei înfoiate se vedea un trup înalt. Erau gemeni şi dubletul arăta atît de nostim. căutarea hranei. Ralph îi observă. iar gurile şi le ţineau deschise. le dădu un ordin. Făptura păşi din miraj. Eric! Apoi se încurcă. cu capete rotunde ca nişte bile şi cu păr cînepiu. înţelegînd că pe cel din faţa lui îl orbise lumina soarelui. ― Sam. Merridew aruncă fulgere din priviri. îşi miji ochii şi se uită atent la Ralph. răspunse Merridew. cu o insignă de argint. învăluit în pelerina neagră. Ochii de un albastru-deschis te măsurau nemulţumiţi şi furioşi.. de sub şapca neagră ieşea un păr roşcat. Băiatul avea o figură boţită şi pistruiată. subţirel şi ciolănos. dar se sili să iasă cu bine din această situaţie penibilă.şi tremurătoare. şi îmbrăcaţi în veşminte stranii şi excentrice. Staţi jos. Piggy nu-i întrebă de nume. Eu am suflat! Băiatul se apropie şi mai mult. Fiecare purta o şapcă neagră şi pătrată. îl suiră pe platformă pe băiatul căzut şi îl lăsară întins acolo. Respirau împreună. îşi ridicară spre Ralph buzele umede: se părea că pielea fetei nu-i încăpea. se aruncară la pămînt şi rămaseră acolo. ― Nu-i nici un om mare pe aici? .

dar foarte puternic ― cochilia. numără Ralph.. pe care nu-l cunoştea nici unul. Henry. Unul dintre puşti. ― Un şef! Un şef! ― Eu trebuie să fiu şeful.. grăsanul se îmbujora.. lăsîndu-l pe Piggy în afară.― Nu. am uitat. ― Pe urmă. ― Eu sînt Sam. sînt gemeni. ― Astea-s nume de ţînci. Ăsta-i Johnny. Pe mine mă cheamă Ralph. Izbucniră rîsete. ― Gura! îi zise Ralph şi ridică absent cochilia. Merridew se aşeză pe un trunchi şi se uită în jur. ― Foarte bine atunci. continuă Piggy. zise Jack cu o obrăznicie sfruntată. Piggy! Pînă şi ţîncii ţinură isonul hohotelor de rîs. îi zîmbi uşor lui Ralph şi spuse că se numeşte Simon. ― Vorbeşti prea mult. în afară de cele ale coriştilor şi a lui Piggy. Cine-l vrea pe Jack ca şef? Cu o supunere obosită. ― Nu-l cheamă Fatty! strigă Ralph. Băiatul brunet. cel care stătuse şi îi aşteptase pe platformă cu scoica delicată bălăbănindu-i-se pe genunchi. se ridicară imediat. Ştiu să cînt în do diez. Fatty2. Roger. ― Atunci eu sînt şeful.. fiindcă sînt coristul principal şi şeful clasei.. numele lui adevărat e Piggy! ― Piggy! ― A. Cred c-ar trebui s-avem un şef care să ia hotărîri. corul înălţă mîinile. Bill. Doar Piggy dăduse dovadă de bun simţ. Băieţii se foiră. ca un element tainic. zise Jack. Henry.. Vocea băiatului arăta că ştie ce vrea.. Ca să hotărîm ce-i de făcut. ― Trebuie să hotărîm cum vom fi salvaţi. ― Ştim aproape toate numele. stătea izolat şi firea lui ascunsă arăta limpede că nu voia să aibă de-a face cu nimeni. Maurice era primul ca înălţime după Jack. prin aclamarea lui Ralph. ― Să spună mai bine fiecare cum îl cheamă. Printre cei din cor. înclină capul şi îşi şterse din nou ochelarii. Eu. ― Foarte bine.. zise Piggy. aflat în siguranţă de cealaltă parte a lui Ralph. Jack încercă să protesteze. Ăştia doi. Ezită. spuse că voia să plece acasă. impunînd tăcere. Robert. 2 Grăsanul. Cel care suflase în cochilie.. De ce să fiu Jack? Mă cheamă Merridew. Nemişcarea lui Ralph le atrăsese atenţia: apoi înălţimea şi aspectul lui plăcut. în vreme ce faptele îl desemnau clar pe Jack ca şef. spuse Jack. pe ăla. Jocul de-a votatul era aproape la fel de plăcut ca şi cel cu cochilia.. Printre băieţi se formă o vreme un circuit închis de simpatie.. ― Da! ― Să votăm pentru şef! ― Să votăm. dar în hărmălaia iscată. Ştim şi unele nume. spuse Jack Merridew. dorinţa tuturor de a avea un şef se transformă în alegere. băiatul din cor care leşinase se sprijini în capul oaselor de trunchiul unui palmier... zise Ralph. Băieţii se foiră din nou. Harold. Ralph se întoarse brusc. făcea o figură aparte. Tocmai le-am aflat. Gura. . Apoi Piggy o ridică şi el. Nici unul dintre băieţi n-ar fi putut găsi o justificare serioasă alegerii.. În cele din urmă. ― Cine mă vrea ca şef? Toate mîinile. ― Pe cel cu scoica! ― Ralph! Ralph! ― Să-l alegem şef pe cel cu trompeta! Ralph ridică mîna.. Mai era şi un băiat slăbuţ.. tu eşti Sam. vrînd-nevrînd. şi. Murmură că se numea Roger şi tăcu. rîsul se domoli şi apelul continuă. cu mişcări furişe. Sam şi Eric? Carei Eric? Tu eşti? Nu. Piggy. ― Şi eu îs Eric.. se trezi în sfîrşit şi vorbi răspicat: ― Să votăm. spuse Merridew. vorbi timid: ― De-asta a convocat Ralph întrunirea.. era lat în umeri şi zîmbea tot timpul. ― Atunci o să trebuiască s-avem singuri grijă de noi.

Ralph ceru din nou cu mîna să se facă tăcere. Paloarea leşinului îi dispăruse. Piggy se foi. Ralph. apoi se stinse. . ― Dar. pistruii de pe faţa lui Jack dispărură sub roşeaţa jignirii. Dacă nu-i o insulă. ― N-avem nevoie de tine. i-o tăie Jack. zise Ralph. Cei trei începură să meargă la pas. O să merg eu.. Murmurul se stîrni iar. Se împrăştiară cu toţii... atunci o să vorbim peste capul lui. Aşa că trebuie să hotărîm dacă e sau nu o insulă. Rămîneţi cu toţii pe loc. Dădu din cap spre Ralph. vioi. ― Am putea. o să ne încurcăm şi-o să ne rătăcim ― trei dintre noi o să plecăm în cercetare. o să fim salvaţi imediat. Nu ducea lipsă de băieţi dintre care să aleagă. îi explică: ― Am încercat să mă caţăr pe dealul ăla ca să văd dacă e apă împrejur. ca şi cum ar fi scăpat de şcoală. impunînd tăcere.. dar te-ai apucat şi le-ai spus imediat. Ralph îi zîmbi şi ridică scoica. Băieţii ar putea. ― După ce te-am rugat că nu vreau. ― Sau vînători... care îi atîrna în laţe. Da' ne-a chemat scoica ta. Băieţii din jurul lui Simon chicotiră. ― Foarte bine. Se ridică. iar cînd Jack observă. trecînd de bazin. Se uită împrejur la feţele aprinse de emoţie. Simon trebuia să facă doi paşi mici şi repezi ca să-i ajungă.. Din cînd în cînd. în timp ce văzduhul vuia. Nici Jack şi nici restul nu-i dădură vreo atenţie. Ralph se opri brusc şi se întoarse spre Piggy.. Trei dintre noi ― dacă luăm mai mulţi.Cercul izbucni în aplauze.. iar el se ridică şi rîse scurt. te-am rugat să nu le zici. Jack înşfăcă un cuţit lung din buzunarul de la spate şi-l înfipse într-un trunchi. Ralph îi privi cu admiraţie... ― Ascultaţi-mă cu toţii. Jack şi Ralph schimbară zîmbete de afecţiune timidă.. era un băieţel subţirel. Scoateţi-vă pelerinele. ― Tu le-ai spus! După ce că te-am rugat. Ochelarii lui Piggy scînteiară. Am fost cu el înaintea celorlalţi. ― Fireşte. ― Am fost cu el cînd a găsit cochilia. Trei sîntem de-ajuns. Nu pot hotărî pe loc ce-i de făcut. ― Ascultă! Jack şi Simon se prefăcură că nu observă nimic. ― Despre ce dracu' vorbeşti? ― De faptul că mi se spune Piggy Ţi-am zis că nu-mi pasă cîtă vreme nau să mă strige Piggy. ― Am putea face o armată din el. zise Jack şi se ridică. ― Bine.. ― Jack e şeful corului. apoi se răzgîndi şi se aşeză la loc. privind pe sub o claie de păr drept. Băieţii din cor. Trebuie să am timp ca să văd cum stau lucrurile.. Îmbujorarea dispăru de pe faţa lui Jack. Piggy se ţinu bombănind în urma lor. Pantalonii scurţi şi cenuşii i se lipiseră de trup din cauza transpiraţiei.. iar buzele îi tremurară. Ralph se întoarse spre el. negru şi aspru.. începură să trăncănească şi îşi aşezară pelerinele negre pe iarbă la grămadă. ― Şi Simon. Se înroşi. Ralph îl privi.. ― Nu eşti bun la aşa ceva. corul. Pînă şi corul aplaudă. gata să-i ofere ceva. ― Dacă Simon merge între noi. Jack şi. ― Şi eu. ― Nu poţi să vii cu noi! Ochelarii lui Piggy se aburiră iar ― de data asta de umilinţă. Jack şi-o puse pe-a lui pe trunchiul de lîngă Ralph. Ceilalţi începură să vorbească înfocat. Jack şi Simon săriră de pe platformă şi o luară de-a lungul plajei. îşi văzură de drum. ― Vin şi eu. aşteptaţi şi nu vă îndepărtaţi.. corul e al tău. ce-ai vrea să fie? ― Vînători. se ridicară.

şerpuind în sus. forma sau realitatea. îşi dădu seama că îl jignise şi că îl zdrobise sufleteşte. Cred că-i calea cea mai uşoară. Cei trei băieţi păşeau repede pe nisip.. Văzduhul sclipea. care apărea foarte desluşit. zise Ralph. Ascensiunea abruptă pe tancurile de stîncă nu se dovedi atît de grea ca trecerile ocazionale prin tufişuri. zise el. izbucnind din fantastica încrengătură a lianelor din pădure. ― Haideţi. Ralph îl privi pe Piggy cu mai multă înţelegere. groase ca pulpele lor. oricum. Întoarce-te. vă daţi seama. Toţi trei se înfierbîntaseră. La revedere. făcînd-o tare ca o şosea. zise imediat Jack. ― Nu-i nimic de văzut după colţ. Băieţii reuşiră să se strecoare dea lungul lor cu faţa la stîncă. Găsiră capătul insulei. sîntem exploratori. ― Dacă o fi într-adevăr o insulă. zise el. era direcţia pantei: dacă o gaură. reuşiră să urce. ― Mergem pînă la capătul insulei şi ne uităm după colţ. Această parte a plajei era mai aproape de munte decît toate celelalte. Lianele. conchise el cu brutalitatea conducătorului înnăscut. Pădurea vibra subtil. Se întoarseră unul spre celălalt. Acum. încălecate de un bloc pus pieziş. fiindcă nu există un colţ. Piggy rămase nemişcat. zise Ralph. pentru a da de urma cărării în continuare. O forţă necunoscută smulsese şi sfărîmase aceste cuburi. ― O să încercăm să ne căţărăm pe munte de aici. Ralph îşi puse mîna streaşină la ochi şi urmări conturul zdrenţuit al colţilor stîncoşi ce înaintau spre munte. iar peste bloc un altul. ― Animalele. ― Hai. stîncile sînt tot mai greu de urcat. Fluxul scăzuse. ― Oamenii? Jack clătină sceptic din cap. Prins în păienjenişul lianelor. zise Jack. Într-un fel. Ralph se întoarse cu ochi strălucitori spre ceilalţi. mirajele se mai domoleau... îmi pare rău dacă te simţi jignit. rîseră tare şi vorbiră fără să se asculte. trebuiră să rîdă din nou. ca o piramidă. cu o stîncă imensă înălţîndu-se din lagună. pînă cînd masa trandafirie devenea o aglomerare de stînci în echilibru. Asta-i treaba ta. Cei trei băieţi începură să se caţere. poate în cea mai grea clipă. Printre stîncile rozalii erau adeseori şi cărări înguste. Ezită între două căi ― de a-şi cere scuze sau de-a continua cu jignirile. gîfîind. astfel că zăceau strîmb. Cele mai răspîndite erau stîncile trandafirii. ― Mai bine Piggy decît Fatty. aproape de sfîrşitul după-amiezei. îi pătrunse şi se simţiră fericiţi. dar. acoperită de dantela lianelor era mai sus sau mai jos decît o alta. Ralph strigă de probă şi ascultară cu toţii ecourile înăbuşite. E mai puţină vegetaţie de junglă şi mai multă stîncă trandafirie. Rădăcinile şi tulpinile lianelor erau atît de încîlcite. fără să-şi fi pierdut. Piggy.Se aşternu tăcerea. O îngrămădire obişnuită de blocuri cubice.. claie peste grămadă. Cînd încetară să rîdă. Se întoarse şi o rupse la fugă după cei doi. de pildă. pătrunzînd adînc în universul plantelor. în afară de solul cafeniu şi de razele întîmplătoare prin frunziş. . Reveni la platformă. simţind nevoia de-a găsi o explicaţie. erau murdari şi frînţi de oboseală. şi strînge numele băieţilor. Ralph rămase alături. ― Parcă-i glazura de pe o prăjitură roz. iar ierburile marine întăriseră o fîşie a plajei. Singurul lor ghid. încît băieţii trebuiau să se furişeze printre ele ca nişte ace flexibile. Ralph cercetă bezna de sub pomi. E o mică îndoitură ― şi. Un fel de splendoare se răspîndi asupra lor şi asupra peisajului. stătu în mîini şi căzu. nu le îngăduiau să înainteze decît prin nişte tunele. şi aşa mai departe. Pe stîncă îşi aveau cuibul păsările marine. prin magia mirajelor. Ralph. Haideţi. ― Cine-a făcut cărarea asta? Jack se opri şi îşi şterse faţa de sudoare. iar indignarea de pe faţă îi dispăru treptat. Simon îi mîngîie timid braţul lui Ralph. Ralph se zgîriase rău. ― Ţuţ! ― Meserie! ― Mişto! Greu de ghicit de ce se bucurau.

în beznă. Cea de care se sprijinea Jack se mişca şi. deasupra acestui capăt al insulei. un praf alb şi roz pluti în aer.. Ralph vorbi primul: ― Trebuie să ne vedem de drum. Ghiciseră că era o insulă: tot căţărîndu-se printre stîncile trandafirii. sau a unei jumătăţi de golf. ridicîndu-se de pe plante. ca un fort.. se balansa în aer. drumul spre vîrf se dovedi uşor. înfruntîndu-i peste frunziş asemenea unui bastion rozaliu . în curînd. cobora în spate. Locul era plin cu flori albastre.. dar termina la la capăt printr-o coadă trandafirie. zise Jack. Ralph îşi exprimă de data asta intensitatea emoţiei prefăcîndu-se că-l doboară pe Simon cu o lovitură. cînd o împinse. accelerare. ― Împingeţi! Accelerarea mişcării de pendul. Dincolo de golf se zărea culmea pătrăţoasă a muntelui şi în curînd ajunseră pe ea. Calea spre vîrf le părea. ― Meserie! Nu aveau destul loc ca să stea cu capul în jos. în lungimea bărcii. accelerare. Asaltul culmii trebuia să mai aştepte. Porniră însă nu spre vîrf. Dar nu voiau să-şi spună ultimul cuvînt decît odată ajunşi în vîrf. recife. De ambele părţi ― stînci.. în penumbră se văzu doar un morman de trupuri fericite şi agitate. în sfîrşit. ― Împingeţi! Se legănară înainte şi înapoi. Cînd mai aveau cîţiva paşi. străjuite de mare. le usca sudoarea ce le pătrunsese hainele în arşiţa întunecată şi umedă. un fel de căţărare peste stîncile trandafirii. zburînd şi aşezînduse la loc. în peretele muntelui.. solemn. hotărî să nu se întoarcă. Ralph se opri. Granitul trandafiriu al stîncii următoare se afla mult dincolo de liane şi de pomi. ― Ar trebui să desenăm o hartă. ridicare. şi prin aerul cristalin al înălţimilor. zise Simon. pentru a ţine ritmul. în cele din urmă însă. Băieţii îşi croiră drumul prin defilee şi printre bucăţile ascuţite de stîncă. înţeleseseră parcă instinctiv că marea îi înconjura. ― Haideţi. O dată cu spaţiul deschis apăru şi soarele. vîrfuri de pomi şi o costişă abruptă. vegetaţia atîrna peste deschizătura din stîncă şi se răspîndea abundent prin bolta pădurii. Cînd se despărţiră. mai tare. de un verde intens. în locul unde insula pătrundea în mare se găsea o alta. Sînt sigur că n-a mai călcat nimeni pe aici. spre ţărm. ca şi cum ar fi trecut prin ea un monstru turbat: apoi insula se linişti. ― Ia uitati-vă! Ia uitaţi-vă! Sus. hurui. sări şuierînd prin văzduh şi sapă o groapă adîncă prin bolta pădurii. îmbrăcată de pomi şi cu sclipiri trandafirii. anevoios.. cocoşată la un capăt. aşa că reuşiră să urce repede poteca. Prin aer roiau fluturi. ― Am putea să zgîriem pe coajă de copac şi să umplem dungile cu lut negru. apăsare în punctul final de echilibru. Ralph se întoarse spre ceilalţi. Stîncă era cît un mic automobil. propuse Ralph. o stîncă aproape izolată. fără să se mai cufunde în beznă. ― Ţuţ! ― Ca o bombă! ― Ura! Cinci minute nu se clintiră de la locul triumfului. mai tare. se rostogoli. pivotă pe un punct de sprijin. Drumul îi conduse în pădurea tot mai rară şi întrezăriră întinderea mării. acum. un fel de plante de stîncă. ― Tot ce-i aici ne aparţine. plecară. Mai departe. Ecouri şi păsări îşi luară zborul.― Asta-i o adevărată explorare. cei trei băieţi acceptaseră o altă provocare. Privirile lor învăpăiate se adunară din nou. înaintea lor. cînd vor fi avut o perspectivă panoramică asupra mării.. se desprinse. ― Dumnezeule! Se aflau pe buza unui golf. Insula semăna oarecum cu o barcă. pădurea de sub ei se zgudui. căzu. stîncile sfărîmate se ridicau ca nişte clăi şi coşuri de casă. o coborîre mai domoală. Ce păcat că n-avem hîrtie.. apoi întinderea plată a junglei din insulă. ― Împingeţi! Stînca uriaşă se clătină.

lianele continuară să se smucească. pradă unei spaime demente. Băieţii se uitară unii la alţii. pentru o clipă.şi îndrăzneţ. Reciful situat cam la un kilometru depărtare. devenind disperate. pornind din locul sterp unde stăteau. mirajele nu răpeau perspectivei nimic din limpezimea ei. îngrădea mai multe laturi ale insulei. şi mergînd paralel cu aşazisa lor plajă. O să vînăm! O să prindem animale. dădu din cap. stăteau strînşi la lumină. ― Bucăţica aia de pădure de acolo. o ţine muntele. Muguri de lumînare. zise Ralph.. Guiţa subţire. nu le putem mînca. lăsînd între ea şi mare franjuri de palmieri. Dîndu-şi seama că ţinea încă în aer cuţitul. Fluxul înainta. dîre lungi de spumă se spărgeau de stînci şi. Fiecare loc vizibil de pe munte era împădurit ― doar flori şi pomi. Doar seamănă cu lumînările. În spatele prăpăstiilor şi al stîncilor se deschidea o spărtură printre pomi. îşi dădură seama că şi lor le era. Jack arătă în jos. iar lama continuă să strălucească la capătul braţului osos. îşi coborî braţul . zise Jack. faţa îi strălucea. Simon îi privi tăcut. savurau dreptul de a domina. părea opera unui uriaş care se aplecase pentru a reproduce forma insulei. Simon vorbi primul. ― Ăsta-i drumul cel mai scurt înapoi. pe pantă. în direcţia opusă. Se aflau la marginea pădurii dese şi păşeau obosiţi pe o potecă. Apa din golf era albastru-verzuie. ― Mi-e foame! Cînd Simon pomeni că îi era foame. băieţii simţiră că barca se mişca încet la pupa. Ridică braţul. Se opriră şi cercetară curioşi desişurile dimprejur. Haideţi. pîn-au să vină să ne ia de-aici. cînd deodată auziră zgomote ― guiţături ― şi zgomotul sacadat al unor copite pe o potecă. ― O s-avem ce mînca! strigă Jack. ― Uite unde am aterizat. Ralph îşi făcu palmele căuş. O să ne asigurăm mai tîrziu. ― Haideţi. am aflat ce voiam. iar stîncile şi plantele marine se vedeau ca într-un acvariu. Pe cînd înaintau. Erau sus de tot. înfiptă în lagună. iar Jack îşi scoase cuţitul cu un gest larg. ca să iasă din plasa elastică.. trăgînd o linie continuă cu creta. de jos. ― Totul ne aparţine. apoi se uitară în largul mării. ocolind în cercuri stîncă de la care pornea brazda. trunchiuri zdrobite. ― Sînt luminări verzi. spuse Jack dispreţuitor. printre flori. Aşa cum se ivea schiţat pe mare. foarte ascuţit şi insistent. apoi brazda. iar mugurii. ― Nu-i poţi aprinde. zise Ralph. Am văzut poze cu stînci de-astea. ― Nu văd nici o dîră de fum de la vreun sat. remarcă Ralph. iar după-amiaza trecuse de mult. Găsiră un purceluş prins într-o plasă de liane. ― Uite un recif. dar nu cred că insula-i locuită. Tot acolo. Rîseră. Băieţii cercetară totul.. Jack pălise sub pistrui. Coborîră pe o costişă de stîncă. Florile de stîncă din apropiere tresăriră şi briza aduse o clipă răcoarea pe feţele lor. Cu ochii strălucitori. dar obosind înainte de-a fi terminat. ― Muguri de lumînare. de un verde ca ceara. căzură printre flori şi îşi croiră drum pe sub pomi. dincolo de brîul de recife lucea albastrul întunecat al mării. Cei trei băieţi se repeziră.. făcură salturi şi urlară pe munte. guiţăturile crescură. Pădurea fremăta. zbătîndu-se. sau vreo barcă. triumfători. Apoi purceluşul se smulse dintre liane şi o zbughi prin tufişuri. era şi platforma alături de care se foiau ca nişte insecte siluetele copiilor. Un recif de coral. Se simţeau înălţaţi: erau prieteni. mugi şi plesni ca un bici. Urmă o tăcere scurtă după care porcul continuă să guiţe. unde nu se vedea nici un recif. Erau tufişuri de tuia întunecate şi frumos mirositoare. Pauza dură atît cît animalul să priceapă ce îngrozitoare va fi lovitura ce i se pregătea. ― E mai abrupt. Tufişuri de lumînare. ― Parcă sînt nişte lumînări. Ralph schiţă cu degetul o linie şerpuitoare. Ralph se uită în jos. Jack spintecă unul cu briceagul şi zeama îi împroşcă. în josul defileului. iar părul negru îi căzu pe frunte şi pe ceafă. cu gurile deschise. iar apoi la locul dramei. spuse Ralph şi îşi întinse braţele.

zise Jack. vedeţi. nici fum. Ralph stătea pe un trunchi prăbuşit. Îşi trecu mîna prin părul blond şi vorbi: ― Sîntem pe o insulă. Îşi dădu seama că putea să vorbească fluent şi să le spună ce-avea de spus. că platforma se şi umplu.. Aşteptam să mă hotărăsc unde să-l împung. dar. dar nu-l ajuta. ― Cu toate astea. Se uită împrejur fioros.şi vîrî lama la loc în teacă. Sînt porci pe insulă. Va trebui să ridicăm mîna.? Ştiau cu toţii motivul pentru care Jack nu lovise: din pricina spaimei imense stîrnite de cuţitul ce cobora şi avea să taie în carne vie.. Data viitoare avea să fie fără milă. cu partea stîngă a trupului la soare. la stîngă băieţii mai mari. La dreapta lui se găsea grosul corului. ― Alegeam locul.. îl întrerupse Jack. ― Alegeam locul. apoi tăcu. spre bazin. Ţinu scoica în faţă şi se uită la gura ei. Mergea înaintea lor şi nu-i vedeau chipul. ― De ce n-ai. care nu se cunoscuseră înainte de evacuare. ― Da.. simţind prea tîrziu arsura razelor. fără alţi oameni pe ea. data viitoare! Jack înfipse cuţitul într-un trunchi şi se uită în jur provocator. Ruşinaţi. ― Guiţa. zise Ralph. Se spune întotdeauna înjunghiatul unui porc. II Focul de pe munte Nici nu apucă Ralph să termine cu suflatul în cochilie.. altfel nu poţi mînca din carnea lui. Ridică scoica de pe genunchi şi se uită la feţele vărgate de soare... ― Ascultă. Ralph îşi drese glasul. e nevoie de o armată... ― Eram gata. ― Şi încă un lucru... ― Aşa că. îl corectă Ralph violent. nici bărci şi nici oameni. Sîntem pe o insulă nelocuită.. Tăcere.. nu se împung. ― Aşa.. ― Înainte de a-l putea omorî.. . So ţină cînd vorbeşte. îşi scoseseră pelerinele. Toţi trei încercară să descrie animalul roz ce se zbătuse în liane. se ghemuiau ţîncii. nici urme de paşi. Ralph ridică pe genunchi scoica trandafiriu-gălbuie şi o briză bruscă împrăştie lumină pe platformă. Va trebui s-avem singuri grijă de noi. Ieşiră la lumina soarelui. avem nevoie de vînători ca să facem rost de carne. ― A scăpat. Întrunirea se linişti.. ca să vînăm. Întrunirea murmură. zise Jack. ― Nu există nici un om mare.. Soarele dupăamiezei cădea pieziş de pe cealaltă parte a platformei şi majoritatea copiilor. Ca să vînăm porci. Nu se poate să vorbim toţi odată. Şi mai e ceva.. pe iarbă.. ca la şcoală. Băieţii din cor. Ne-am suit pe vîrful muntelui şi-am văzut apă de jur împrejur. se apucară să caute şi să devoreze hrana. Data viitoare. din pricina sîngelui de nesuportat. Piggy stătea alături. Am să-i dau cochilia primului care vorbeşte. întrunirea de acum se deosebea de cea de dimineaţă. îşi puseseră hainele. izbucniră toţi trei în hohote de rîs şi porniră să coboare înapoi pe potecă. în faţă. ― Dar.. apoi înaintară pe brazdă spre platformă şi spre adunarea băieţilor. ― Cochilia? ― Aşa se cheamă scoica. ― Îl înţepi în grumaz şi laşi să se scurgă sîngele..! Îşi smulse cuţitul din teacă şi-l înfipse într-un pom. zise Jack. N-am văzut nici case. ― Porcii se înjunghie. Nu era decis dacă să se ridice sau să rămînă jos.. sfidîndu-i să-l contrazică. ― Am văzut. Se uită la stînga. ― Am să-i dau cochilia celui care vorbeşte. care nu mai formau un grup compact.

Am găsit hrană şi băutură şi. scurma în iarba aspră cu degetul mare de la picior. Jack rămase în picioare. Am putea să rămînem aici vreme îndelungată. ― Stînci. haide.. Băieţii mai mari îl observară primii pe băieţelul care se opunea.. Nu-l lăsaţi să ajungă la lucrul cel mai important. ― Dacă tot trebuie să aşteptăm.. ― Şi flori albastre.― Şi nu-l va întrerupe nimeni. Nimeni nu ştie unde sîntem. ― Insula coralilor. ne putem distra. Făcu un gest larg. revenindu-şi oarecum. dar poate că nu. ― E ca într-o carte. zise Ralph. Piggy.. ― Ala cu trompeta.. ― E insula noastră. E o insulă bună. ― Rîndunici şi amazoane. iar Jack şi Simon tăcură. voi toţi. dar erau serioşi. îl împinseră spre Ralph. un semn din naştere.. Era mai palid decît înainte şi se emoţionase. ― Îl încurcaţi pe Ralph. Doar eu. E grozav. cuprins de panică. în picioare. se uită nesigur la Ralph.. ― Foarte bine. ne-am putea distra pe insulă. în rîuleţul de colo ― tot ce vrei. Briza care se ţinuse scai de ei pe lagună. iar el nu voia să înainteze. Si hrană. Simon şi cu mine ne-am căţărat pe munte. ― Ura! ― Ţuţ! ― Bang! ― Bong! Ralph simţi că i se ia scoica din poală. Se părea că nimeni nu mai descoperise altceva. ― Asta voiam şi eu să spun. ― Vorbeşte! . ― Nimeni nu ştie unde sîntem. apropie-te.. zise el. şi apă în care să ne scăldăm... apoi se răsuci pe călcîie şi se aşeză. ― Cine ştie că sîntem aici? Ia spuneţi! ― Se ştie la aeroport. arătă spre cochilia din mîinile lui Ralph.. Tăcere. ― Sînt şi porci. A mai descoperit cineva ceva? Îi dădu înapoi cochilia lui Ralph şi se aşeză. ― Avionul a fost doborît de tir şi s-a prăbuşit în flăcări.. zise Piggy. Ralph continuă.. cînd voi toţi. Bombănea şi era gata să izbucnească în plîns. continuă el. Ralph scutură cochilia. Se uită la feţele lor atente.. O groază de reguli! Iar dacă le încalcă cineva.. Tăcerea era atît de desăvîrşită. Pînă vin oamenii mari să ne ia deaici. Piggy îşi scoase ochelarii şi clipi des. Jack se ridică în picioare. strînse la piept marea cochilie gălbuie şi strigătele se stinseră. Ralph zîmbi. şi mîngîie buşteanul.. Jack se aşeză. Îi urmări o clipă cu ochi mari. Se iscă hărmălaie. care pe o parte a feţei avea o pată. Şi nu ştiu unde sîntem. Se întrerupse pentru a urmări efectul. Ralph îi luă cochilia din mînă. fiindcă n-am ajuns la destinaţie. în timp ce-i ştergea de cămaşă. Soarele se strecură şi se aşternu auriu pe jumătate din platformă. se furişă pe platformă şi se pierdu în pădure. Stătea în picioare. ― Comoara din insulă. încît auzeau gîfîiturile lui Piggy. de culoarea dudei. Un nichipercea de vreo şase ani. Băieţelul se uită împrejur. care îi zîmbi. ― Poate că ştiau unde mergem. ― Tăticu. ― Sîntem însă pe o insulă bună.. Ceilalţi băieţei. Piggy. ― Aşa că s-ar putea să rămînem aici vreme îndelungată. Jack. scăldat de lumina violentă a atenţiei generale. care şopteau. Un grup de copii mici îl împingeau. Jack întinse mîna după cochilie. ― Să facem reguli! strigă el nervos. Deodată. ca o pisicuţă. Piggy îşi puse ochelarii. Ralph dădu în lături smocul de păr blond care îi atîrna pe frunte..

Piggy îngenunche alături de el cu scoica într-o mînă. ― Zice c-a văzut fiara. Ralph rîse şi se uită împrejur. Ralph ridică din nou cochilia şi buna dispoziţie îi reveni cînd se gîndi la ce avea să le spună... auziseră de coşmaruri. groasă ca frînghia şi care atîrnă de pe ramuri. Jack luă cochilia. ― Da' nu-i nici o fiară! Nu mai rîdea nimeni. Le aruncă celorlalţi doi un zîmbet larg şi complice. vom fi salvaţi. stîrni uşurare şi veselie. Murmure. iar adunarea hohoti. Ralph îşi trecu mîinile prin păr şi se uită la băieţel amuzat. dar şi enervat. ― A visat. aşteptînd confirmarea din partea băieţilor. toţi urmăreau discuţia cu un aer grav. M-am gîndit. ascultînd şi traducînd adunării cele auzite. Trebui să .Băieţelul întinse mîna după cochilie. Trebuie să ne distrăm. nesprijinită de vreo dovadă. iar ceilalţi băieţi îl imitară. ― Ajungem acum la lucrul cel mai important. strecură niţică răcoare pe sub pomi. ― Care şarpe? ― Spune că există o fiară. ― Da' nu-i nici o fiară! ― Zice că dimineaţa s-a transformat într-o liană. şi vrea să ştie dacă o să se întoarcă din nou astă-seară. Uite la ce m-am gîndit. Chiar dac-ar fi. ― Da' nu-i nici o fiară! O forţă de care nu fusese conştient îl îmboldi să declare din nou răspicat: ― Vă spun că nu-i nici o fiară. Băieţelul se ghemui şi mai mult. ― Nu există nici o fiară şi nici un şarpe pe o insulă ca asta. şi. Briza rătăcitoare. Se gîndi din nou. ― Unde? ― În pădure. ― Vrea să ştie ce-aveţi de gînd cu şarpele ăla. printre ţînci. ― Probabil c-a visat urît. fireşte. Aprobară din nou grav. Cei mai mari fură de acord. şarpele ăla. stăruia o neîncredere care trebuia risipită altfel decît prin asigurări raţionale. sau poate apusul soarelui. Ralph se enervă şi. s-a întors şi-a vrut să-l mănînce. ci doar de greutatea noii autorităţi a lui Ralph. Părea confruntat cu un lucru intangibil. ― Aţi auzit? Zice c-a văzut-o pe întuneric. M-am gîndit la el în timp ce ne căţăram pe munte. Nu-i nici un şarpe. o să-l vînăm şi-o să-l omorîm. fireşte. Bombănituri. ― Susţine cu încăpăţînare c-a văzut-o. ca Africa sau India. ― Zice că fiara a venit pe întuneric. Ralph rîse. ― Şi chiar acum pe plajă. Şi-o să ne uităm şi după şarpe. Nu trăiesc decît în ţările mari. ― Trebuie să fim salvaţi. una de-aia din pomi. Fiara a venit şi pe urmă a plecat. Din ochii care îl priveau atît de concentrat dispăruse orice veselie. A văzut-o. ― Da' nu-i nici un şarpe! ― O să vedem cînd o să mergem la vînătoare. Simpla afirmaţie. după ce s-a tot opintit printre lianele alea. Daţi-i cochilia! În cele din urmă. ― Atunci n-a putut s-o vadă! Rîsete şi strigăte de bucurie. Strigătele aprobatoare ale adunării îl loviră ca un val şi îşi pierdu şirul. ― O fiară? ― Ca un şarpe. capetele confirmară printr-o mişcare gravă. ― Ralph are dreptate. Foarte mare. întreabă dacă o să se mai întoarcă astă-seară. O să vînăm porci şi-o s-avem carne pentru toţi... Băieţii o simţiră şi se foiră stingheriţi.. se simţi învins. pentru o clipă. Adunarea tăcea. Ralph îl convinse să ţină scoica. ― Daţi-i cochilia! strigă Piggy. îşi retrase brusc mîinile şi începu să plîngă. dar între timp hohotele îi curmaseră băieţelului vocea. dar ici şi colo.. explică Ralph prietenos. Şi trebuie să fim salvaţi.

cu cochilia în mînă. Jack îi dădu dreptate şi se trase de buza inferioară. prin strigăte şi printre razele piezişe ale soarelui se răspîndi acea . stîrnind un nor de aşchii. mare sau mică. de viermi şi de putreziciuni. împărţind greutatea. Din nou veselie şi bună dispoziţie. dar alte vlăstare căutau să iasă la lumină. arătînd că şi el ştia să bată din palme. Se opri. Fiecare grup de băieţi îşi aduse contribuţia. pe peretele mai abrupt al muntelui. Doar Piggy nu muncea. Ralph roşi. Aşa că trebuie să facem fum pe vîrful muntelui! Să aprindem un foc! ― Un foc! Să aprindem un foc! Toţi băieţii se ridicară brusc în picioare. şi Piggy. Zgomotul adunării în mişcare se pierdu pe munte. cîteva trunchiuri ieşiră însă întregi. într-o bună zi tot o să fim salvaţi. Apoi.scuture cochilia înainte de a se face auzit. zise Piggy. într-o bună zi. plină de hărţi. Simon. Încetul cu încetul. Jack se întoarse spre corul gata să-i execute ordinele. poate că n-o să ne observe. Aşa că vedeţi. ― O să facem un morman de vreascuri. se uită într-o parte la Piggy. Jack răcnea printre ei. Pomii. Nu rămaseră decît Ralph. Roger şi Maurice nu-l apucară şi ei. care rînjea. ― Ca nişte ţînci. Chiar şi ţîncii plecară. încît cînd trăgeai de ele se rupeau. Haideţi! Găsiră o potecă potrivită şi începură să tragă de vreascuri. Ralph se trezi din nou că repetă gestul de a-şi face mîinile căuş. ― Mai e ceva. Ralph scutură cochilia. încîntat de concluzie. Suspină. se aplecă şi îşi înnodă şireturile. Pînă şi copiii care ajunseseră în vîrf îşi dădură drumul la vale. ― Tăceţi! Aşteptaţi! Ascultaţi! Continuă în tăcere. dar nu reuşiră să-l scoată pînă cînd Ralph. Sepcile lor negre. Dacă se apropie un vapor de insulă. acolo jos avem lemne de foc. ― Ce ţînci! zise el dispreţuitor. ― Haideţi! După mine! Pe sub palmieri se stîrni un zgomot care anunţă fojgăiala. S-ar putea să fie chiar vaporul lui tăticu... pe care sînt desenate toate insulele din lume. nu aveau destul pămînt ca să crească. ― Ralph! Ei! Unde te duci? Ralph înainta din greu peste primele valuri ale brazdei. Gemenii Sam şi Eric fură primii care găsiră un buştean bun. Departe. Piggy îl privi dezgustat. Gloata se îndreptă deodată spre înălţimile insulei şi dispăru în urma lui Jack. croindu-şi drum printre frunzele şi crăcile rupte. simbolice. ca nişte berete. Din nou. Acum ţineau la el şi îl respectau. Ralph se trezi că duce un buştean împreună cu Jack şi îşi zîmbiră. Jack. dar fără să-l audă cineva. şi mormanul de vreascuri crescu. Cam la treizeci de metri mai jos de ei. care plesnea de admiraţie. înaintea lui. ― Tatăl meu e în marină. apoi se opri şi îşi înălţă privirea. Să-i ajutăm să ne găsească. Adunarea se simţi mai în siguranţă în urma cuvintelor lui. ― Şi. Se poartă ca nişte ţînci! Ralph îl privi bănuitor şi lăsă cochilia pe trunchiul unui copac. Zice că regina are o cameră mare. Aproape toate vreascurile erau atît de putrede. apucîndu-se cu toţii de treabă. se îndreptă spre pădure şi trecu peste brazdă. răsunau trosnituri şi rîsete. uitînd de cochilie. lianele îi cotropeau. Piggy îşi regăsise răsuflarea. prin briză. le alunecaseră pe ureche. se prăbuşeau prematur şi putrezeau. şi apoi în cealaltă la Jack. ― Uite. platforma părea locul ideal pentru obţinerea combustibilului. cu expresia de martir a unui tată pus să îndure scrîntelile copiilor. Sub cealaltă parte a vîrfului muntelui se afla o platformă împădurită. luă cochilia. ― Sînt sigur c-a trecut ora ceaiului. ţipînd să se facă linişte. Ralph se sculase şi el. traseră lemnul mort şi grotesc pe stîncă şi îl rostogoliră peste ea. A zis că nu mai există nici o insulă necunoscută. Ce-şi închipuie c-au să facă pe muntele ăla? Mîngîie cu respect scoica. Aşa că are şi o fotografie a insulei ăsteia. La întoarcere. purtat de propriul triumf. sub arşiţa umedă. au să trimită aici un vapor. Izbucniră în aplauze şi în curînd platforma răsuna de zgomotul lor.

Ralph mişcă ochelarii înainte şi înapoi. Respirau regulat şi transpiraţia li se zvîntase. rîzînd cu mare chef. oferind o mînă de ajutor. ! Băieţii ţopăiau de fericire. un fir subţire de fum se înălţă şi îl făcu să tuşească. îmbrăcat în pantaloni scurţi şi cămaşă. acea stranie şi nevăzută lumină a prieteniei. dintr-o parte într-alta. ― Ochelarii lui ― să-i folosim ca lupe! Îl înconjurară mai înainte ca Piggy să poată da înapoi. ― Vrei? Îşi drese glasul şi continuă. lăsaţi-mă în pace! Scoase un urlet de groază cînd Jack îi smulse ochelarii. ― Are cineva chibrituri? ― Faci un arc şi învîrteşti săgeata. care îşi mărturisi confuz incompetenţa. iar briza era un rîu de scîntei. Viaţa deveni o întrecere cu focul. băieţii încă munceau. Ceilalţi băieţi reluară strigătul pînă cînd tot muntele vui. Pînă şi copiii cei mai mici. ― Freci două beţişoare. Îşi frecă mîinile. Trunchiurile se fărîmiţau într-o pulbere albă.. Le freci. ― Hei. cuprinse o ramură. zise Jack şi îi întoarse zîmbetul. pe munte. ― E îngrozitor de greu. ― Dumnezeule! Ce mai morman! Jack arătă brusc cu mîna.. în timp ce lumina soarelui de seară i se reflecta pe ochelari. iar Ralph stătu în mîini. ieşi cu greu şi atent din pădure. ― La o parte din lumină! Băieţii se împingeau şi se trăgeau. Ralph vorbi primul. urcară muntele cu braţele pline de frunze uscate şi le aruncară peste morman. ― Nu pentru noi doi. Începu să se bîlbîie. ― Aveţi grijă! Daţi-mi-i înapoi! De-abia mai văd! O să spargeţi cochilia! Ralph îl împinse cu cotul şi îngenunche lîngă morman. iar băieţii se risipiră prin pădurea de pe costişă. pînă cînd fumul se împrăştie. Intonară: Unu! Doi! Trei! şi zvîrliră buşteanul peste mormanul uriaş de crăci. Apoi se dădură înapoi. deşi unii dintre cei mici pierduseră interesul şi căutau fructe prin noua pădure. Piggy clătină din cap şi se apropie de mormanul de vreascuri. ― Piggy. Gemenii. Jack roşi şi el. Ralph şi Jack se priviră. dîndu-şi seama că mormanul crescuse destul. Îi aruncă o privire lui Ralph. Jack îngenunche şi el şi suflă încet. Flacăra. Rînd pe rînd. Ţinea cochilia sub braţ. Căldura bătea la mare distanţă în jur. Aproape imediat. nimeni nu se gîndea la urmări. Mai jos. unindu-şi eforturile sub povară. cînd absurditatea situaţiei devenise limpede. zise Ralph. imitînd mişcarea. prinse timid culoare şi ajunse la o cracă unde explodă cu o trosnitură violentă. Nici nu-mi văd mîna. pînă cînd imaginea albă şi lucioasă a soarelui în asfinţit se aşternu pe o bucată de lemn putred. înaintară din greu pe ultima parte abruptă a muntelui. roşu la faţă.. băieţii încetară să plece după vreascuri şi rămaseră înconjuraţi de vîrfurile trandafirii şi zdrobite ale muntelui. Mormanul era putred şi uscat ca iasca. Daţi-mi ochelarii! Ralph se îndepărtă de morman şi lăsă ochelarii în mîinile întinse nesigur de Piggy Vocea acestuia se transformă într-un murmur. a aventurii şi a mulţumirii. Împreună. îi cuprinse treptat un sentiment de ruşine şi nu ştiau cum să-şi înceapă mărturisirile. . crescu. Se prelinse în sus şi băieţii izbucniră în strigăte de veselie. Piggy se apropie. ― Totu-i neclar. ― Vrei să aprinzi focul? Acum.splendoare. aruncînd o jerbă mare de foc la şapte metri. încît crăci întregi se predau cu voluptate flăcărilor galbene care se avîntau în sus. ai cumva chibrituri? îi strigă Ralph.. se îngroşă şi apăru o flăcăruie. iată sarcina imediată. ― Pssst! Pssst! Deasupra muntelui sufla slab briza. ― Mai aduceţi lemne! Aduceţi cu toţii lemne! strigă Ralph. în timp ce restul de băieţi se odihneau alături. aproape invizibilă la început în lumina vie a soarelui. înălţarea unui drapel de flăcări fîlfîind permanent pe munte. cu o inteligenţă nebănuită. ― Ochelarii! urlă Piggy.

. Piggy vru să vorbească. O dată cu încetarea luminii şi a căldurii.. ― Ce să zic. Adunarea aprobă grav. Ne întâlnim unde e cochilia. îşi dădură brusc seama de venirea serii. chiar dac-am încerca. La urma urmei. cînd o să vrem. iar englezii sînt cei mai buni la toate. Pala se micşoră repede. Băieţii îşi dădură asentimentul. Jack le zîmbi şi agită cochilia.cînd nu se lăsau ademeniţi de fructe. săptămîna viitoare. E cel mai bun mijloc de-a scoate fum. răspunse Piggy indignat. Roger luă cochilia şi se uită posac împrejur. Şi mai e ceva. ― M-am uitat pe mare. în două grupe. surprinse privirea lui Jack şi renunţă. Acest act generos stîrni un val de aplauze. grozav ai mai încercat. îl facem în trei locuri.. ― L-am aprins cu ochelarii lui. nu sîntem sălbatici. ― Acum lăsăm focul să se stingă. soarele ― o picătură de aur arzător ― alunecă tot mai mult spre pragul lumii. Şio să-l aprindem iar. O să iasă şi mai mult fum. ― Am cochilia. apoi mormanul se prăbuşi pe dinăuntru cu un zgomot moale. ţinînd cochilia pe genunchi. Sîntem englezi.. Se aruncară jos la umbră. ca şi jos pe plajă. într-o parte aerul era răcoros. Doar o pălălaie. ― Am cochilia. Oricînd poate să treacă un vapor în depărtare ― arătă cu mîna înspre linia întinsă a orizontului ― iar dacă semnalăm. Aceeaşi regulă aici. ― Am mai spus că-ntr-o bună zi vom fi salvaţi. Dacă zărim un vapor pe-acolo ― îi urmăriră direcţia braţului osos ― o să punem pe foc ramuri verzi. ― Gura! Piggy se posomori. ― Să punem crăci verzi. Se iscă un murmur.. ― Trebuie să alegem pe cîţiva care să se îngrijească de foc. spuse Simon. atunci descoperiră că erau frînţi de oboseală. zise el. Piggy se aşezase între două stînci. aruncînd o nouă jerbă de scîntei. cerînd tăcere. Jack se ridică. ― Am cochilia. ― Ralph. ― Va trebui să avem grijă şi de veghe. Altos ― tu ai să te îngrijeşti ca focul să ardă săptămîna asta. Ralph îi luă cochilia şi se uită la cercul de băieţi. Poate că n-o să fim niciodată salvaţi. Ar trebui să fixăm mai multe reguli. aşa că taci din gură. Ăsta a fost ajutorul lui. zise Jack. Tot nu vede nimeni fumul noaptea. aduceau vreascuri şi le aruncau în foc. La asfinţit. transformîndu-se într-un vînt uşor. Aşa că trebuie să ne purtăm civilizat. zise Jack dispreţuitor. încît părţile adăpostite şi cele din care bătea vîntul se deosebeau limpede. Te-ai mulţumit să stai. printre stîncile sparte. Nici urmă de vapor. şio să ne ocupăm noi cu întreţinerea focului. care apoi se stinse. Se întoarse către Ralph. ― De acord cu Ralph. am să împart corul. întinse braţele să primească cochilia şi ţinu obiectul delicat în mîinile murdare de funingine. sus. ca nişte cîini. Nici n-am putea să-l ţinem aprins. Ralph îi luă cochilia. ― Ce vrei să spui? ― N-a ieşit fum. o să vină şi-o să ne ia. ca şi cum în orice clipă ar fi putut să apară acolo o mică siluetă. ― N-a fost bine! Roger scuipă la ţintă în cenuşa fierbinte. Aerul se mişcă puţin mai repede. Trebuie să fixăm reguli şi să le respectăm. adică pe vînătorii mei. Jack se întoarse furios. Ralph îşi înălţă fruntea de pe braţe. Băieţii simţiră vîntul serii pe feţele umede şi se opriră să se bucure de prospeţimea lui.. Băieţii zăceau suflînd din greu. Se uitară concentrat la albastrul intens al orizontului. în cealaltă focul azvîrlea un braţ sălbatic de arşiţă. ― N-a fost un foc care să ne fie de folos. zise Maurice. ştergîndu-se cu braţul pe obrajii negri. care se aplecă şi se risipi în vînt. care făcea ca părul copiilor să se zbîrlească pe loc. Lăsaţi-mă să vorbesc! ― Cochilia nu mai contează pe vîrful muntelui. de cenuşă. Trebuie doar să .

şi-aţi pornit cu zbieretele şi urletele aici pe munte. o limbă de foc răsări la rădăcina unui smoc de ierburi. ― N-avem nimic de făcut. ― Cum credeţi c-o să fiţi salvaţi.. Îl priviră indiferenţi şi traseră cu urechea la răpăitul de tobă al focului. dacă nu vă ocupaţi de lucrurile importante şi nu vă purtaţi civilizat? Îşi scoase ochelarii şi se prefăcu că lasă cochilia jos. băieţii urlară de bucurie şi de entuziasm. Piggy îşi ieşi din sărite. ― Am vrut fum. spaima şi măreţia spectacolului îl înfuriară. Inima flăcărilor sări sprinten între arbori. Şi era lemnul nostru de foc. cu excepţia lui Piggy. dar dacă Jack. Toţi băieţii. O jerbă plesni un trunchi şi se caţără pe el ca o veveriţă viu colorată. iar apoi fumul se înteţi. Fumul crescu. Piggy urmări nervos iadul de flăcări şi strînse cochilia în braţe.. cuprinse parcă de o energie sălbatică. iar tu mi-ai zis să tac. sau Maurice.aşteptăm. începură să chicotească. Sub bolta întunecată a frunzelor şi a fumului. se agăţă de un alt pom rămas în picioare şi ronţăi de sus în jos. Gemenii chicotiră. ― Mai taci din gură! ― Am cochilia. Piggy luă cochilia. Am dreptul să vorbesc. şi se întoarse spre Ralph. spre locul întins unde găsiseră vreascurile. răspunse Piggy jignit. Apoi izbucni într-un rîs atît de ciudat. şi pe ramuri se ivi un frunziş de foc.. crescînd mereu şi deschizînd drum. nu trecu mult şi se tăvăleau de rîs. strigă Piggy. Flăcările. La vederea flăcărilor şi la asaltul irezistibil al focului.. Zgomotele izolate ale focului se amestecau într-un răpăit de tobă. Sfidîndu-i. ― Aţi reuşit într-adevăr să aprindeţi un foc mic. Ralph tresări şi îşi dădu seama că băieţii rămîneau tăcuţi şi nemişcaţi. Mai jos de copiii care ţopăiau de bucurie. Atinseră primul pom. Între timp. Se linse pe buze. ― Ia uitaţi-vă! O perdea de fum se întindea la o depărtare de mai mulţi kilometri de insulă. încît tăcură cu toţii. de-a lungul laturii ostile a muntelui.. Ralph? Ralph se întoarse cu părere de rău de la spectacolul splendid şi măreţ. ascultaţi-mă! în primul rînd. uitîndu-se peste ei. Fumul se înălţa ici şi colo printre lianele atîrnate de pomii uscaţi sau pe cale de-a se usca. conştienţi de măreţia şi de spaima forţei dezlănţuite sub ei. focul se înstăpîni pe pădure şi începu s-o roadă. privindu-i uimiţi ochelarii lucitori. Fatty! ― Am cochilia. Se opri în mijlocul tumultului. nu-i aşa. ― Ţi-e întotdeauna teamă! Huo.. sau Simon.. ― Asta am spus şi eu! Am vorbit de întrunirile noastre şi de altele. Noaptea e foarte frig acolo. ― Va trebui să-l lăsăm să ardă. rămase în picioare. care părea că zguduie muntele. se tîrau ca un jaguar pe burtă spre liziera de palmieri tineri ca nişte mesteceni. Flăcări mici apărură la rădăcina unui copac. dar v-aţi dus şi-aţi strîns un morman de surcele cît o claie. răspunse Piggy trist. Dacă zic ceva. ― Am cochilia! Vă rog. dar mişcarea . care străjuiau întinderea de stînci trandafirii. ― Aţi zis că vreţi un foc mic. Dar nici n-a apucat Ralph să spună: "Foc!". Mi-e teamă. se cernu printre ramuri şi se rostogoli într-o parte. îi urmăriră privirea şi descoperiră gluma amară. ― Aţi reuşit într-adevăr s-aprindeţi un foc mic. Revelaţia. Băieţii se foiră şi încercară prin strigăte să-l reducă la tăcere. îmi spuneţi să tac. Va trebui să fim mai atenţi. vreo patru sute de metri pătraţi de pădure căzuseră pradă fumului şi flăcărilor.. asta-i tot. Am dreptul să vorbesc. cuprins de indignare. ― Ce spui? ― Cochilia. apoi se undui şi învăpăie întregul şir. Ca nişte ţînci! Începură să-i asculte tirada. Hectare de fum galben şi negru alunecară lent spre mare. Veveriţa sări pe aripile vîntului. cu un realism amar. se strecurară prin frunze şi prin tufişuri. Vocea i se înălţă într-un urlet de imputări. Am cochilia. ar fi trebuit să facem adăposturi jos. pe plajă. Jack îşi mută ochii de la foc.

ca un cîine. fără să-i pese de poziţia lui incomodă. ― Gura! ― .. mult mai lung decît cînd săriseră din avion. cel cu semnul pe faţă.. De unde ştii că nu sînt tot acolo? Piggy se ridică în picioare şi arătă cu mîna spre fum şi foc. cu nasul aproape de pămîntul jilav. aţi dat foc la întreaga insulă. au fugit cu toţii şi n-am mai apucat. asta o să mîncăm. ― Nici n-aţi ajuns bine aici.. dacă pustii se risipesc în toate părţile ca furnicile? Cînd v-aţi întors voi trei şi-aţi apucat să le spuneţi s-aprindă focul.. N-o să fim caraghioşi dacă arde insula? Fructe fierte. unde-i? Vă spun c-a dispărut! Băieţii se priviră cu teamă. se decolorase. Printre băieţi se stîrni un murmur. încercînd să respire. răpăiala de tobă continua. nu-l mai văd. ― Cel care a pomenit de şarpe. Au aşteptat două minute. unde-i. ― Ţi-am spus. O vîrî la subsuoară şi se ghemui din nou pe stîncă.iar ţîncii rătăcesc pe unde arde focul. Apoi. Se opri să-şi tragă răsuflarea.. la zece metri deasupra. Nu se vedea decît o slabă urmă de cărare. iar spinarea goală i se acoperise cu o puzderie de pistrui întunecaţi şi se cojise. trecînd pe dedesubt. pe partea ostilă a muntelui. căci se înăbuşea. Treaba ta dacă nu i-ai numărat. Undeo fi? Mulţimea tăcea mîlc. dar nu i-aţi dat timp să se gîndească. arsă de soare.. Jack se întoarse la el. parcă de ruşine. ― Piciul ăla. Un pom explodă în foc ca o bombă. ― Şi asta nu-i tot. Iar cînd zice ceva.. iar focul mugi spre ei.. ― Ajunge! se răsti Ralph şi îi smulse cochilia. De unde să ştiu cum îl cheamă pe fiecare? Ralph îşi linse buzele palide. cu un cîrcel atîrnat de o cracă noduroasă. ― . Era acolo. Se aplecase ca un alergător.unde-i? Ralph bombăni un răspuns.. ― . agonizară şi căzură la loc. înaintă anevoie în patru labe.. s-au risipit peste tot. Cîrcelul era lustruit pe dedesubt: porcii. iar de jur împrejur ― tufişuri.. se furişă vreo cîţiva metri şi se opri.. Băieţii ţipară de frică: ― Şerpii! Şerpii! Uite şerpii! La asfinţit. ― Cum s-o fac singur? strigă Piggy indignat. Piggy se prăbuşi peste o stîncă şi o prinse cu braţele. la.. Tîra în mîna dreaptă . o rămurică plesnită şi conturul vag al unei copite. fără să le vină să creadă. Nu-i de rîs! Aţi spus că Ralph e şeful.pe urmă ai venit şi mi-ai luat ochelarii. s-au dus în pădure. III Colibele de pe plajă Jack stătea frînt de şale... o rupeţi la fugă ca. Uite. luminate de jos.. Jack îşi lăsă bărbia în jos şi le cercetă. Trunchiurile şi lianele care le împodobeau ca nişte ghirlande se pierdeau în bezna verde.. ca şi cum ar fi vrut să le silească să-i vorbească.. ― Deci. neobservat.. c-aţi aprins un foc de tabără inutil. Părul de culoarea nisipului. Sub ei. Feţele băieţilor erau roşii. nu ştii cîţi sîntem? ― De unde să ştiu.. Văzu un laţ de liană. ― Puştiul care avea semnul pe faţă. care apoi se stinse. vorbi el gîtuit.. ― Poate că s-a întors la. apoi s-au aruncat în mare. îl frecaseră cu ţepii lor.. Pustii ăia! Cei mici! Cine i-a luat în seamă? Cine ştie cîţi sînt? Ralph făcu brusc un pas înainte. apoi scrută penumbra tufişurilor. Se întîmpla un lucru ciudat cu Piggy. soarele se odihnea aproape deasupra mării. Jack se ghemui cu faţa la cîţiva centimetri de urmă.. şi porc fript. Ţi-am spus să faci o listă de nume.bruscă a celor mai mulţi dintre băieţii mai mari spre cochilie îl făcu să se răzgîndească. Jerbe înalte de liane se înălţară o clipă la vedere....

Jack luă dintr-un grup de coji aşezate la umbră o tigvă de nucă de cocos.. o clipă. plină ochi cu apă proaspătă. Mi-e sete. Frunzele se desprinseră şi căzură fluturînd. urma aceea şi nemulţumirea surdă îi rechemară atenţia.. Şi el. Jack înălţă fruntea şi privi masa impenetrabilă de liane întinsă de-a lungul potecii. Zăceau grămadă printre brazde. Nici cei mai mari nu sînt mai breji. Simon rămase pe loc. n-avea pe el decît nişte pantaloni scurţi zdrenţuiţi. ― Simţeam nevoia să beau. Răpăitul copitelor de porc se pierdu în depărtare. încoronate cu frunze de palmier. Ridică suliţa şi se strecură înainte. seducător. netede şi scoteau aburi uşori. Ralph contemplă nemulţumit dezastrul. Trebuie să mai fi rămas. uitîndu-se prin gaura din adăpost. încruntat. o colibă grosolană care părea gata să se prăbuşească. dar nu-l observă. Pînă şi Jack se trase înapoi la acest ţipăt. înnebunitor ― promisiunea că vor avea carne. scăldat în sudoare. tresărind. Apa i se prelinse pe bărbie. lîngă pom.. destul de largă şi de bătătorită ca să fie un drum. Gesticulă. Odată întins la pămînt. respiră scurt. Şi uite rezultatul! Ridicaseră două adăposturi şubrede. ― Mai înalţ-o puţin. ieşi de pe potecă şi îşi urmă drumul pînă cînd pădurea se deschise vag şi în locul trunchiurilor goale. Respiră zgomotos cînd termină. În cele din urmă. Erau de un albastru-strălucitor. respiră adînc. Tăcerea pădurii era mai apăsătoare decît arşiţa. căutînd un cuvînt. Păşi ca o umbră prin bezna de sub pomi şi se ghemui. Îşi linse buzele uscate şi cercetă pădurea necomunicativă. şi în accesul lui de furie păreau că-i ies din cap. pe faţă i se aşternu o paloare. pe Jack. poteca se unea cu o cărare deschisă de porci. Ţii minte întrunirea? Cînd s-a spus că toată lumea trebuie să muncească din greu pînă terminăm adăposturile? ― Afară de mine şi de vînătorii mei. ― Aveţi cumva apă? Ralph. iar cînd Jack îşi îndreptă trupul. lîngă un adăpost din trunchiuri şi frunze de palmieri. se simţi mai degrabă o fiinţă temătoare ― o maimuţă ascunsă de crăcile încîlcite ale pomilor ― decît un vînător. ― N-am să reuşesc niciodată să-l repar.un băţ de vreun metru şi jumătate. În gaura făcută. Jack trezi o pasăre frumos colorată dintrun cuib primitiv de rămurele şi atunci tăcerea se sfărîmă şi un ţipăt ascuţit. ― Nu-i nimic de făcut cu ei. prelucrînd informaţiile aduse de curentul de aer cald. uitîndu-se la pămîntul bătătorit pe care călca. Apoi însă. îşi plimbă ochii peste Jack. şi deschise ochii. Jack rămase pe loc. Ralph se întoarse spre adăpost şi ridică o cracă plină de frunze.. Înjură. închise ochii. în spatele lor. ţîncii sînt. Ralph stătea în faţa lagunei. şi bău. vorbi Simon din adăpost. Solul se întărise prin bătătoreala zilnică. Unul din ele se deteriorase complet. stîrni ecouri. Ralph îşi mută atenţia de la adăpost şi-l observă. marea sclipea şi Jack auzi voci. susţinuţi de cureaua în care înfipsese cuţitul. susţinînd acoperişul întunecat. aproape înnebuniţi. ― Şi trag chiulul întruna. se ivi chipul nedumerit al lui Simon. ridică fruntea şi respiră uşor. ce părea că vine din abisul secolelor. Excrementele de animale erau calde. iar el cercetă concentrat solul. salut! Apă? Acolo. Nu-l observă pe Jack decît cînd vorbi. Ralph explică: ― Am lucrat zile întregi. înălţă privirea din masa de frunze. într-un suspin lung. iar la acea oră nu se auzea nici măcar bîzîitul insectelor. ― Ei. închise ochii şi trase din nou în piept aerul cald. O zbughi din tufiş şi înşfacă suliţa. auzi ceva mişcîndu-se pe drum. cu nările larg deschise. ― Afară de vînători. cu flori palide pe scoarţa cenuşie. În dosul lianelor. Se opri lîngă trunchiul unui arbore uriaş. De pe potecă răzbătu răpăitul rapid şi aspru al unor copite ― un zgomot de castaniete. Ei bine. ― Iartă-mă. apoi sîngele îi năvăli la loc. Erau verzi ca măslina. Trase braţul drept înapoi şi aruncă suliţa cu toată forţa. Apoi se furişă mai departe şi o apucă la întîmplare. se iviră trunchiuri de un cenuşiudeschis. pe gît şi pe piept. Vezi? Am . ― Am întrebat dacă are cineva nişte apă. Se trînti la picioarele lui Jack. ţinîndu-şi cu un şuierat respiraţia. şi pădurea erau absolut nemişcaţi. mînjit cu dungi de pămînt cafeniu ― victima greutăţilor unei zile de vînătoare.

dar a căzut suliţa din el. îşi ridicară privirea spre faţa serioasă a lui Simon.. Eu le-am dat drumul... pe Jack îl apucă furia. or să lucreze cinci minute şi pe urmă or să se ripisească sau or să plece la vînătoare. Simon îşi scoase prudent capul. Cui nu-i plac întrunirile? Zilnic. Ai fost treaz azi-noapte? Jack clătină din cap. Ralph şedea culcat şi se uita la palmieri şi la cer. Se răsuci în iarbă şi se uită la faţa fioroasă şi murdară a lui Jack..? ― Nu spun decît c-am lucrat din răsputeri. Se roşiseră amîndoi şi le venea greu să se mai uite unul la altul. Dă-le ordin. Discutăm. ― Tu eşti şeful. Da. Uimiţi de întrerupere. un submarin sau un televizor. De două ori pe zi. Jack roşi. ― Şi n-o avem. să mănînce sau să se joace. în afară de asta.. Şi mai e ceva. ― Întruniri. ― Ai băgat de seamă. Ralph se rostogoli pe burtă şi începu să se joace cu iarba. ― Mă acuzi.. Copiii visează. ― Sînt scrîntiţi. Dacă am reuşi să facem vîrf uri. ― Am crezut c-o să reuşesc. zise Ralph încet. ― Vorbesc şi ţipă în somn... Continuă să discute despre acest nou subiect mai puţin primejdios. Ţîncii. ― Ce anume? ― Ei bine. fiara sau şarpele ăla ar exista cu adevărat. aşa e. ― Ca şi cum ar fi o insulă primejdioasă. Jack se ridică în capul oaselor şi îşi întinse picioarele. ― Vorbesc de ce se întîmplă.. Nu ne-a ajutat nimeni. Nota de nebunie îi reapăru în ochi. zise Jack. În vocea lui Ralph vibra o energie ascunsă. Încercă să evoce impulsul covîrşitor de a depista urme de animale şi de a le omorî. nu? Jack lăsă suliţa şi se aşeză pe vine. Se opri o clipă şi mînia i se stinse. ― Dar n-ai făcut-o. Ca şi cum. . reluă Simon. Insinuarea lui ar fi putut trece ca neintenţionată. dacă n-ar fi fost intonaţia. ― Dacă mai plouă ca atunci cînd ne-au dat drumul. ― Ca şi cum. dacă suflu acum în cochilie. ştii bine. o să fim foarte solemni. Şi atunci. ― O s-avem! Data viitoare! Trebuie să pun un vîrf de fier la suliţă! Am rănit un porc. or să vină cu toţii în fugă. ― Bănuiesc că n-ai de gînd să ne ajuţi la adăposturi. ― Vrem carne. ― Deocamdată n-avem deloc. vînătorii tăi s-au întors de mai multe ore. le e teamă. Şi ne trebuie şi adăposturi. M-am. ― Sînt sigur că. Şerpii nu erau pomeniţi. nu trebuiau pomeniţi. S-au scăldat. nu? ― Ne trebuie carne. M-am gîndit că singur. ― M-am dus să explorez. ― Ca şi cum ne-am afla pe o insulă primejdioasă.. ― M-am gîndit c-aş putea să ucid.. Ţineţi minte? Cei doi băieţi mai mari tresăriră cînd auziră cuvîntul detestat. La sfîrşitul întrunirii. Duşmănia era limpede. ― Avem nevoie de adăposturi! Deodată. Se ridică într-un cot.muncit toată ziua cu Simon. Doar atît. Avem nevoie de adăposturi din pricina.. ― M-am dus să explorez. o să avem sigur nevoie de adăposturi. e ― Dar n-ai făcut-o încă. iar cineva o să spună c-ar trebui să construim un avion. A trebuit să mă duc. S-au dus să se scalde.. Chiar şi unii dintre cei mari. E uşor să-i auzi..

Şuviţa de fum schiţă o linie încreţită pe albastrul compact al cerului. ― Dacă vînezi.. iar apoi se caţără pe coloana firavă. Jack trebui să reflecteze o clipă înainte de a-şi aminti ce însemna salvarea. Vînezi! În timp ce eu. să ne vopsim feţele. ca un fel de. ― Exact. nu-i nimic la mijloc.. ― Fireşte. Ţineţi minte cînd ne-am dus în explorare? Îşi zîmbiră unul altuia. se înălţă şi dispăru.. ― Tu şi focul ăla! Cei doi băieţi coborîră pe plajă... Ralph îşi mută primul privirea. în pădure. nesigur dacă Ralph îl ia în serios. se întoarseră şi se uitară peste umăr la muntele roz.. Deşi aş vrea să prind mai întîi un porc. Tăcură din nou: Simon concentrat. Roşi brusc.. se îngroşă.. Se ridică în capul oaselor şi se frecă pe umăr cu o mînă murdară. Doar o impresie. nu-i nici o primejdie.. ― Fireşte! Acum stau întinşi acolo sus... tremură. ci că eşti vînat. desigur. fireşte. Jack îşi strînse picioarele. Simţi că nu vînezi. sus de tot.se duc sus... da. prefăcîndu-se că se interesează de un grup de tînci pe nisip. doar. ― Aşa te simţi în pădure. apoi se întoarse. Ralph îl examina prin claia de păr blond.. încît Ralph tresări violent... ― Vorbeam de fum! Nu vrei să fii salvat? Nu ştii să vorbeşti decît de porci. ― Aşa că ne trebuie adăposturi. ― Cel mai bun lucru e să fim salvaţi. porci şi iar porci! ― Dar avem nevoie de carne! ― Muncesc toată ziua doar eu cu Simon.. poate să-i înconjurăm şi atunci. ca să stea la umbră. La capătul platformei zăcea culcat Piggy. cînd vînezi.. ca să nu ne vadă.. ― Cu toate acestea.. ― Păi.. ― . Se opri o clipă. Doar. nu ştiu. cînd eşti singur.. Vreau să spun.. ca vacile acasă. Aşa o fi? Ridică ochii şi se întoarse brusc.. Înşfăcă suliţa şi o azvîrli în pămînt.. Expresia opacă şi dementă îi reveni în priviri. ― Zi-i mai departe.. Fireşte. murmură Ralph. conştientă parcă de privirea lor.. nu cînd culegi fructe.. te trezeşti uneori că. să se odihnească în timpul arşiţei.. ― Nu iese destul fum. Ralph privi uimit faţa extaziată a lui Jack.. Ralph nu-şi mai putu stăpîni indignarea. Ralph neîncrezător şi vag indignat.― Nebuni de-a binelea... Jack sări în picioare şi vorbi foarte repede.. ― Acum văd! Jack strigă atît de tare. De după platformă se auziră ţipetele vînătorilor care se scăldau în bazin.. Făcu cîţiva paşi rapizi spre plajă. Ralph continuă.. ― Salvaţi? A. ― Doar eu ştiu cum se simt. ― Am crezut c-ai văzut un vapor! ― Am putea să ne apropiem pe furiş. ― Atîta vreme cît vînătorii tăi au grijă de foc. uimiţi de sentimentul duşmăniei. ― Cămin. iar tu te întorci şi nici măcar nu observi c-am ridicat colibe? ― Şi eu am muncit. amintindu-şi de măreţia primei zile. ca şi cum te-ar urmări tot timpul ceva în junglă.. ― Ce? Unde? Un vapor? Jack arăta însă spre prăpăstiile înalte care coborau de pe munte spre partea mai plană a insulei. ― Mă întreb cît de departe se vede. Rădăcina de jos a şuviţei. Se înfruntară pe plaja strălucitoare. îşi prinse genunchii în mîini şi se încruntă ca să înţeleagă limpede situaţia. Înţelegi? Asta-i tot. Ralph se încruntă. cu ochii la apa . cît soarele e prea puternic. ― La cîţiva kilometri.... n-au încotro. deveni tulbure şi alb-gălbuie. ― Au pus pe foc ramuri verzi.. ― Tu faci ce-ţi place! strigă Ralph. scrutînd orizontul.

Pielea.. Aerul de aici era întunecat. o puzderie de stînci ieşeau aproape la suprafaţă şi nu lăsau să crească decît plantele mici şi ferigile. Claia de păr negru şi aspru atîrna lungă. le alese pe cele mai frumoase din frunziş şi le împărţi mîinilor întinse şi nenumărate.. ca şi Jack. Aici îl ajunseră din urmă puştii care fugiseră după el.. Era un băiat mic şi osos. Voia să spună că nimeni nu-i chiar aşa cum ţi-l închipui. stropeala şi rîsetele reuşiră cu greu să-i unească din nou. lianele ţesuseră un covor uriaş. Toată apa caldă şi sărată a bazinului. iar o liană sprintenă arunca raze . în bîzîitul albinelor. ca un cordaj de vas cu pînze scufundat. Călca cu paşi regulaţi prin hectarele de pomi fructiferi. printre pomi. se opri şi se uită împrejur. ― Băieţii nu-s de mare folos. Puştii îl pîndeau cu o expresie ciudată peste mîinile pline cu fructe coapte. Simon dispăruse. iar lianele tremurau pe toată lungimea cînd le lovea. destul de închisă la culoare. unde cineva încercase să ridice o căsuţă sau o colibă. murmură Jack. În curînd. Florile şi fructele creşteau împreună pe aceiaşi pomi. chiar dacă era nesatisfăcătoare. şi. iar lianele îşi lăsau braţele în jos. Simon le culese fructele la care nu puteau ajunge. Se priviră nedumeriţi. Cînd îi sătură. ― Poate mai am timp. ochii foarte strălucitori îl înşelaseră pe Ralph cînd îl socotise încîntător de vesel şi de maliţios. Paşii i se imprimau în pămîntul moale. lucind de transpiraţie. Doar că. E neobişnuit. Ralph vîrî capul în gaura dintre frunze. mai mult de dragul de a fi de acord cu el. Ajunse în sfîrşit într-un loc unde lumina se revărsa din plin. Jack îi dădu dreptate. Ralph se încruntă.. ― Nu te deranja. cu bărbia ascuţită. Simon a muncit ca şi mine. se sprijinea de cei încă în picioare. continuă el şi arătă spre adăposturi. Ralph se întoarse la adăposturi. cu Jack alături. acoperindu-i aproape fruntea joasă şi lată. şi s-a dus să se scalde şi el. Vorbeau. în lumina soarelui de după-amiază. prăbuşit de-a lungul unui colţ. Rămăsese pe loc şi se încruntase la o movilă de nisip pe plajă. Apoi se întorsese cu spatele şi intrase hotărît în pădure. în bolta întunecată. trecu de marea stîncă pe care se cocoţase Ralph în prima dimineaţă şi o apucă la dreapta. Cînd ajunseră însă la adăposturi. Apoi. înainte de-a mă scălda. ― Simon! El e de folos. ― S-o fi săturat. Simon îi urmărise la cîţiva paşi. Neavînd nevoie să urce prea mult ca să găsească soarele. pretutindeni plutea mirosul de fructe coapte şi se auzea bîzîitul a milioane de albine adunînd miere. pe care se aşteptau să-l găsească. ― A întins-o. printr-un consemn tacit. întregul spaţiu era îngrădit de tufişuri întunecate şi frumos mirositoare ― un amfiteatru de arşiţă şi de lumină. părăsiră adăpostul şi se îndreptară spre bazin. apoi se oprise. după ce mă scald şi mănînc. ― Dac-aş putea să prind un porc! ― Eu mă întorc să continuu lucrul la adăposturi. se bronzase puternic. Îşi croi drum în susul brazdei. ― Iar pe urmă. ― Am să te ajut niţel. Vii şi tu? ― Dar soarele aproape c-a asfinţit. jungla înaltă îl înghiţi. unde viaţa continua zgomotos. scoteau strigăte de neînţeles şi îl trăgeau spre pomi. zise Jack. strigătele. pînă sus. am să mă duc în partea ailaltă a muntelui. Simon plecă de lîngă ei şi o luă pe poteca de-abia vizibilă. Toţi ceilalţi s-au cărat. şi-l retrase şi se întoarse spre Jack. nu se afla la bazin. unde şi cei mai neajutoraţi îşi găseau uşor hrană. Purta nişte pantaloni scurţi în zdrenţe şi era în picioarele goale. atîrnat într-o latură a luminişului din junglă. ― Simon e întotdeauna gata să dea o mînă de ajutor. ― E un băiat ciudat.sclipitoare. Se plimbară împreună ― două lumi de experienţe şi sentimente diferite. să văd dacă nu găsesc vreo urmă. zise Jack. Cînd ceilalţi doi porniseră de-a lungul plajei ca să se uite la munte. neobişnuite. incapabile să comunice. Simon. cu dragoste şi ură. Un pom imens. Trunchiuri lungi purtau flori de un albastru pal.

Era un alt moment de răcoare relativă. se înălţau spre cer. enervante prin mişcarea lor imposibilă. se pomeni într-o colibă mică. Acceptară plăcerile dimineţii. în afara unei perechi de fluturi frumos coloraţi. despărţită de luminiş prin cîteva frunze. fiind prin urmare dată uitării. adăposturile se umpleau de neastîmpăr. Apoi. iar viaţa era atît de plină. care dansau unul în jurul altuia în aerul fierbinte. reciful de coral şi cîţiva palmieri piperniciţi. Uneori. Băieţii mai mici erau cunoscuţi acum sub numele generic de "puştii". aşa cum ignorau stelele miraculoase şi pîlpîitoare. marea impunătoare şi aerul plăcut. tot timpul zilei. fugind la umbră şi stînd acolo culcaţi. Parfumul lor se răspîndi în aer şi se înstăpîni pe insulă. sticlind în lumina ce picura de pe primele stele. Sepalele lor verzi se desfăcură puţin şi vîrfurile albe ale florilor se înălţară gingaş în întîmpinarea aerului curat. Seara înainta repede. se obisnuiră cu aceste mistere şi le ignorară. ca un ochi mînios. La amiază. scotea un sunet mai puţin perceptibil decît pulsaţia sîngelui. Bobocii ca nişte luminări fremătară. şi. desfăcu frunzele şi se uită. avea loc treptat. marea spărgîndu-se la kilometri depărtare. ameninţat însă de venirea întunericului. Simon se opri. După ce soarele apunea. În larg. prinzînd reflexe de perlă şi opal. acolo unde nu exista uscat. mirajele se împuţinau. Cu toate acestea. Ajuns înăuntru. De atunci slăbise. devenind albastru şi dens. vorbind. pentru a se încredinţa că era complet singur. spre sfîrşitul după-amiezei. urcară spre boltă. Lianele şi tufişurile erau atît de aproape. încît speranţa devenea de prisos. cu un aer savant. iar orizontul se uniformiza. La prînz se petreceau lucruri ciudate. cînd torentele de lumină cădeau mai aproape de verticală. îşi ţinu răsuflarea şi ciuli urechile la zgomotele de pe insulă. bezna se prăbuşea asupra insulei ca spuma unui stingător de incendii şi în scurt timp. O clipă. sub stelele îndepărtate. se rupeau în bucăţi. Descreşterea în înălţime. în timp ce copiii îl urmăreau din ochi. iluziile se destrămau pe cer şi soarele îi aţintea feroce. ca momente cînd te puteai juca frumos. ca şi Jack. pînă cînd acestea deveniră obscure şi stranii. O dată cu dispariţia treptată a luminii. cîntînd şi plîngînd. alunecară pe vîrful tufişurilor. alergau ca picăturile de ploaie pe sîrmă. un puşti care se juca puţin şi plîngea des. Suliţele piezişe ale soarelui de culoarea mierii se micşorară. pe recife. adaptarea completă la acest nou ritm. iar bezna se adună pe sub pomi. ca fundul mării. Bezna potopi totul. şi cum nici un băiat nu reuşea să ajungă măcar pînă la reciful de pe întinderea marină unde pîndeau rechinii cu botul deschis. denunţă fenomenul ca fiind un "miraj". Apoi se aplecă şi pătrunse în centrul covorului.galbene şi roşii pînă în vîrf. de la statura lui Ralph în jos. Spre amiază. Marea sclipitoare se umfla. Lumina soarelui se ridicase definitiv din spaţiul deschis şi se retrăsese de pe cer. bîzîitul albinelor. o dată cu asfinţitul. avea ochii roşii şi era foarte trist. se strînseră la loc. trecură pe deasupra bobocilor verzi ca nişte luminări. tremurau. descrescuseră. Se uită peste umăr. după trecerea lui. sau se multiplicau ca într-o stranie succesiune de oglinzi. soarele strălucitor. Puştiul pe nume Percival se furişase de la început într-un adăpost şi rămăsese acolo două zile. iar arşiţa şi agitaţia se domoliră. la cărările ascunse în urmă şi aruncă repede o privire împrejur. strigătele păsărilor strălucitoare şi fantastice. muriră şi culorile stridente. se întrezărea ameninţător uscatul. poate chiar dormind. a jocului şi a hranei le făcu imposibilă. Piggy. încît le pată de transpiraţie. cu . Nimic nu se mişca. IV Feţe vopsite şi păr lung Primul ritm cu care se obisnuiră fu ciclul lent din zori pînă la înserarea bruscă. culorile rigide ale dimineţii se îndulceau. pînă crezuseră că se ţicnise şi se distraseră reţinut pe seama lui. Bobocii ca lumînarea îşi deschiseră florile largi şi albe. Simon dădu drumul perdelei de frunze. destrămîndu-se ca un balon. se mişcă aproape pe furiş. inundînd drumurile dintre pomi. Se ghemui. iar arşiţa ― ca şi cum înălţimea ameninţătoare a soarelui i-ar fi dăruit un impuls ― se transforma într-o lovitură de care se fereau. despicîndu-se în suprafeţe plane. agăţaţi de porţiunile mai ridicate. pînă şi ţipătul pescăruşilor ce se întorceau la cuiburile lor dintre stîncile pătrate. tradiţia nord-europeană a muncii.

Sufereau spaime nemărturisite în beznă şi se ghemuiau unul întraltul. ros şi albit de valuri. reprezenta o legătură cu universul adult al autorităţii. Prin minte îi trecu o scuză. ţinînduse pe sub palmieri şi apucînd-o ca din întîmplare în aceeaşi direcţie. Sapă în nisip canale mici. îngenuncheaţi în nisip. deşi nu exista nici un părinte ca să-i tragă cîteva la fund. nimănui nu-i era greu să-i recunoască pe cei mari la un capăt şi pe cei mici la celălalt. excremente de păsări. Scormoni în apă cu un băţ găsit întîmplător. fiindcă ceilalţi doi copii erau Percival şi Johnny. iar adeseori jucau cîte trei împreună acelaşi joc. Se obişnuiseră cu durerile de stomac şi cu un fel de diaree cronică. semnele făcute de ei. orice fel de rămăşiţe ale vieţii terestre de pe insulă. Nu era cu mult mai bronzat decît atunci cînd sărise din avion. Cu organele lor delicate. ar fi acceptat afirmaţia fără să crîcnească sau să se îndoiască. Mai înainte. Poate că apăruse hrană acolo unde la ultima lor incursiune nu existase. îngropînd florile şi risipind pietrele alese. care dispăruse încă din seara marelui foc. Ca o puzderie de dinţi mititei ai unui ferăstrău. şi care îi preocupau în mod special. Robert şi Maurice. fiindcă îi intrase nisip în ochi. lăsată pe ceafă şi pe frunte. Fluxul uriaş al Pacificului înainta. în comun şi plină de emoţii. aşa că nu protestară.toate că exista o categorie confuză. dar claia de păr negru. care. Henry deveni un fel de conducător. îşi găseau timp pentru jocuri stupide şi banale printre dunele de nisip alb de la ţărmul mării strălucitoare. Henry obosi cu joaca şi o luă agale spre plajă. flori ofilite şi pietre interesante. încercînd să controleze mişcările gunoierilor. poate insecte. cuprinzînd pe Simon. Roger îi conduse direct prin castele. fiindcă le făcea plăcere distracţia de a se aduna. fiindcă lacrimile îi spălaseră nisipul din ochi. Doar Percival începu să scîncească. iar Roger îl urmă. în jurul castelelor se afla o mulţime de semne. Percival încetă cu scîncitul şi îşi văzu mai departe de joacă. Altfel însă. foarte distinctă. Johnny îl urmări cu ochii albaştri de porţelan. Cei trei puşti se opriră din joc şi îşi ridicară privirile. care nu căpătau sens decît dacă le priveai de la nivelul plajei. Puştii neîndoielnici. dărîmîndu-le cu piciorul. înalte cam de treizeci de centimetri. duceau o viaţă a lor. întîmplător. Ascultau chemările cochiliei. Aceste castele. cercetau noul tărîm. nu era însă destul de mare ca să priceapă şi. culegînd fructe de unde reuşeau să ajungă. cei de vreo şase ani. Era rudă îndepărtată cu celălalt băiat. Aici se jucau puştii. Fuseseră înlocuiţi la corvoada de la foc şi coborîseră să se scalde. Pe Henry spectacolul îl fascină. într-o oarecare măsură. Acum. poate nu prea fericiţi. stăteau cuminţi. Coborî pe plajă şi îşi găsi de lucru pe ţărm. căutînd încurajare. şi. mărind dezastrul. şi încercă să le . În acea după-amiază. Johnny era bine făcut. iar Maurice se grăbi să treacă mai departe. În acel ultim ostrov al mării trăiau creaturi minuscule şi transparente. părea să meargă de minune cu faţa lui mohorîtă. cărări. ziduri. iar la fiecare cîteva secunde apa relativ liniştită a lagunei se umfla şi pătrundea treptat pe mal. Murmură ceva în legătură cu scăldatul şi o rupse la fugă. Maurice fusese pedepsit deoarece aruncase cu nisip în ochii unui băiat mai mic. blond şi belicos din naştere. dacă erau sau nu coapte sau bune. venite în explorare o dată cu apa pe nisipul fierbinte şi uscat. simţi totuşi căinţa în urma unui gest urît. Mîncau mai toată ziua. fără să strîmbe din nas. fiindcă jocul îl interesa: cei trei copii. făcînd ca atitudinea lui iniţială de izolare să devină de-a dreptul respingătoare. rareori le păsa de cei mari şi duceau o viaţă a lor. şine de cale ferată. fiind prea tînăr ca să evite soarele. Ridicaseră castele de nisip la stăvilarul rîuleţului. pe care fluxul le umplu. Plîngeau după mămicile lor mult mai puţin decît te-ai fi putut aştepta. Tot trei se jucau şi acum ― Henry fiind cel mai înalt. Roger rămase cu ochii la puşti. apoi reîncepu să-l împroaşte cu nisip şi în curînd Percival izbucni iar în plîns. acasă. dar în acelaşi timp intensă. erau împodobite cu scoici. în afară de hrană şi de somn. fiind destul de mare. dacă i s-ar fi spus că băiatul plecase acasă cu un avion. creaturile transparente curăţau plaja. Percival avea părul cenuşiu şi nu-i fusese foarte simpatic nici măcar mamei lui. se bronzaseră puternic şi erau extrem de murdari. Acum devenise ascultător. Roger şi Maurice ieşiră din pădure. Maurice îl urmări rîzînd. dar cel puţin adînc preocupaţi de distracţiile lor. rămaseră neatinse. Henry depăşi palmierii şi umbra. cei mai mici băieţi de pe insulă. cel cu pata de culoarea dudei pe faţă. asemenea unor gunoieri. mai ales fiindcă în ea sufla Ralph.

mari ca nişte mingi de rugby ― se desprinseră de pe crăci. Invizibile şi puternice. căci simţea că exercita control asupra unor alte vieţuitoare. încît în cele din urmă se ridică în picioare. legile necruţătoare ale vieţii de mai înainte domneau şi aici. ci se uită de la nucile de cocos la Henry şi înapoi. într-o anumită problemă. nerăbdător. iar Henry se întorcea ascultător. Ca lucrurile alea care vor să arate altfel.. lăsîndu-i iluzia unei mari îndemînări. Stătea lîngă ele. ― . Cînd Roger deschise ochii şi îl văzu. Percival plecase plîngînd. fără să-l lovească. căutîndu-şi prietenul care îl necăjea. Eric şi Bill. dar îi auzi slab. Pe sub palmieri se întindea o plajă înaltă. Jack nu observă însă nimic.. iar frunzele lor se mişcară şi tremurară. sprijinit de el. Roger vedea în spatele lui Henry platforma şi sclipirea jerbelor de apă pe cînd Ralph. Braţul lui Roger era dirijat de o civilizaţie ruinată. Se uită de-a lungul plajei... a şcolii. în sfîrşit. ― Porcii nu mă miros. la vedere. Roger adună o mînă de pietre şi începu să le arunce. Roger se aplecă. un mănunchi de nuci de cocos ― bucăţi fibroase. iar Johnny rămăsese stăpînul singur şi triumfător al castelelor. La capătul rîului se afla un bazin mic de tot. fredona încet şi azvîrlea cu nisip într-un Percival imaginar. le dădu ordine. asupra centrului cercurilor concentrice. rămăşiţă a unor vremuri absurde. urmele paşilor săi deveniră golfuleţe în care creaturile erau ţinute prizoniere. stăvilit de nisip şi plin de nuferi albi şi de trestii ca nişte ace.. unde nu îndrăznea să arunce. Se aplecă.populeze cu acele creaturi. producîndu-i o bucurie imensă. ridică o mînă de apă călduţă şi îşi spălă murdăria de pe faţă. ― Gura! Frecă bucata de cărbune între petele roşii şi albe de pe faţă. iar soarele după-amiezei îşi goli în el tolba de săgeţi invizibile. Se schimonosi. Cred însă că mă văd. Totuşi. a poliţiei şi a legii. o şuviţă îi căzu pe frunte şi în ochi. în timp ce lucra. Roger nu se gîndi să fugă. Operaţiunea îl captivă. ― Ca să vînez. ― Nu.ca fluturii de noapte pe pomi. Plescăiturile din apă îl surprinseră pe Henry. ― Roger! Jack stătea cam la zece metri depărtare sub un pom. ţinti şi o aruncă în Henry ― dar greşi ţinta. aşa că Roger se îndreptă spre el. Jack îi explică lui Roger. vopsea de camuflaj. ca un cîine de vînătoare. le îmboldi. îngenunche lîngă bazin şi deschise cele două frunze mari pe care le ducea în mînă. dar veşnic prea tîrziu ca să le vadă în aer. Părăsi creaturile transparente şi tăcute şi se concentră. suflînd repede şi clipind des. Henry pierdu interesul asupra pietrelor şi plecă. care nu ştia nimic despre el. La început se ascunse pe după trunchiul unui palmier uriaş. Se mînji cu argilă. încercînd să explice. pietrele cădeau într-o parte şi într-alta. Piatra. Ascultă cu atenţie. Aici aşteptau Sam. cu buşituri înfundate. Căzură în jurul lui. Piggy şi Maurice săreau în bazin. zări una şi rîse. Într-una era argilă albă. Simon. Acoperite de reflux. În jurul copilului ghemuit se afla protecţia părinţilor. Roger îl înţelese şi îl aprobă grav. Gemenii se apropiară de Jack şi începură să protesteze timid. ricoşă la cinci metri în dreapta lui Henry şi căzu în apă. pe pielea brunetă se strecură o umbră întunecată. îi făcea semn cu mîna să vină. Voi doi veniţi cu mine. Ca la război. se aplecă. Vorbi cu ele. Jack se feri de soare. Se uită la reflexia lui în apă şi îi displăcu. Un lucru roz pe sub pomi. ridică o piatră. . dar Henry se concentrase atît de mult asupra creaturilor transparente. Era neastîmpărat. milioane de valuri împrăştiaseră pietrele aflate odinioară pe nisipul altor plaje. Roger aşteptă şi el. ― De-aş avea nişte argilă verde! Întoarse spre Roger o faţă ascunsă pe jumătate şi răspunse privirii lui uimite. La douăzeci de metri deasupra lui Roger. însă Roger se ascunsese din nou în dosul trunchiului de palmier. Se ghemui pe ţărm. O briză neaşteptată scutură marginile palmierilor. Lîngă ei găsiră o bucată de mangal rămasă de la foc. Ştii. în jurul lui Henry rămînea un spaţiu cu un diametru de vreo şase metri.. Jack le făcu semn să-l lase în pace. în cealaltă argilă roşie.

care nu conta. lipit de sprîncene. se bucură şi încercă să cîştige teren. zise el. ― Sam şi Eric.. Atunci am şti cît e ceasul. dar răsuflarea tulbură luciul apei. noi. Îşi vopsi cu alb un obraz şi o orbită. Vărsă apa. Fluxul acoperise bălţile dintre stînci care îl fascinaseră. Acesta rîse. Ralph se întoarse şi zîmbi involuntar. Se uită uimit. Piggy îi văzu zîmbetul şi îl interpretă greşit. sări în picioare şi rîse emoţionat. Jack se repezi la gemeni. Îngenunche. Ca să fim salvaţi. bătînd apa cu picioarele. şi un motor cu aburi. Acum. apoi se mînji cu roşu pe cealaltă jumătate a feţei şi trase cu bucata de cărbune o dîră neagră de la urechea dreaptă la falca stingă. ― Ceilalţi fac un şir. ca pe un semn de prietenie. ― M-am gîndit la un ceas.. lentilele ochelarilor sclipeau. acest strat protector urmînd totuşi să dispară repede. nu atît la sine. şi masca părea un lucru de sine stătător. iar rîsul lui răsună ca un lătrat însetat de sînge. ― .. tăcu şi se strecură în desişuri. apoi. Dintre toţi băieţii. chiar dacă n-o făceai înadins. O pată rotundă de soare îi căzu pe faţă şi în adîncurile apei se răspîndi o strălucire. ridicînd diverse lucruri la întîmplare şi aruncîndu-le apoi. Cînd Maurice apăru la suprafaţă. Am putea să facem un cadran solar. Restul aveau adevărate clăi. Era singurul băiat de pe insulă al cărui păr părea că nu creşte. Piggy clătină din cap.. îşi dădu peste cap părul blond. Una goală. ― Haideţi! Am să mă furişez şi-am să-l înjunghii. aveai întotdeauna o mică plăcere să-ţi baţi joc de el. ― Ia mai taci! Sări în picioare şi fugi spre bazin. albe şi negre se clătină prin aer şi ţopăi spre Bill. indiferent la ce se uita. în spatele căruia se ascundea Jack.Sprîncenele de culoarea nisipului şi pistruii apărură la loc. deodată. grăsimea lui. ţinînd în mîini coaja plină cu apă. cît mai ales a grăsimii.. ― Mare scofală! ― Ai zis că vrei să facem ceva. ― Trebuie să ai multe materiale din metal pentru astfel de obiecte. ca şi cum chelia ar fi fost condiţia lui firească. o apucă pe plajă şi se aşeză la umbra palmierilor. dar părul lui Piggy îi atîrna în şuviţe rare. în timp ce Maurice se antrena la sărituri. eliberat de ruşine şi de timiditate.. Am putea să facem un cadran solar cu fiecare. înţelegînd că o parte din cuvintele lui îl făcuseră pe Ralph să zîmbească. chiar în clipa cînd Maurice executa o săritură nu prea reuşită. Lîngă bazin. flutură mîna de mai multe ori. ― Dar murdar mai eşti! Jack voia să-şi aranjeze altfel faţa. Avem însă un băţ. agasat de faptul că se pomenise de salvare ― inutila şi caraghioasa lor salvare ― nici adîncurile verzi ale apei şi . Se uită în bazin ca într-o oglindă. şi navem metal. el se simţea cel mai bine în apă. ― Şi un aeroplan.. Simon făcea pluta. Deodată îl zări pe Ralph pe sub palmieri şi se duse să se aşeze alături. Faţa cu culori roşii. astăzi însă. Porni ţopăind spre Bill. Ralph se bucură că se ivise prilejul să schimbe discuţia. aşa că nu era nimic interesant de văzut pînă la reflux. îi strigă: ― Ai sărit pe burtă! Ai sărit pe burtă! Maurice îi zîmbi şi Ralph se lăsă uşor în bazin. astma asta-mă şi ideile lui practice te enervau. nu numai din cauza accentului. cît la un străin impunător. a astamei. a ochelarilor şi a unei oarecare lipse de înclinare pentru munca manuală. Piggy se plimba îngîndurat. În schimb. Ralph ieşi din bazin. Începu să danseze. ca stratul moale de catifea de pe coarnele cerbilor tineri. Piggy te scotea din sărite. Hai! ― Dar. Efortul de a explica procesul matematic necesar se dovedi prea mare. zise Ralph acru. Piggy avea nişte pantaloni scurţi ferfeniţiţi. Aduceţi-mi o nucă de cocos. Să înfigem un băţ în nisip şi pe urmă. Masca îi forţă să-l urmeze. Printre copiii mari se stabilise tacit consemnul că Piggy era un intrus... Roger zîmbi fără să vrea. trupul lui musculos susţinea o mască menită să le atragă privirile şi să-i înspăimînte. şi un aparat de televiziune. trupul gras i se bronzase şi.. ― Avem o groază de beţe.

Fumul ― un ghem mic şi strîns la orizont ― se desfăcea încet în fuioare. zise Piggy. iar el şi îşi plimbă posac privirea de-a lungul orizontului întins şi albastru. sări în picioare şi strigă: ― Fum! Fum! Simon. zise Piggy cu neîncredere. Se aplecă înainte. Piggy strigă: ― Ralph! Te rog. ― Ochelarii lui Piggy! strigă Ralph. se întoarse pe călcîie. ― Ralph. ― Au să vadă fumul nostru. înotă cu mişcări regulate pe sub trupul lui Simon şi ieşi la celălalt capăt al bazinului. Ralph se uită la orizont. Simon se strecură pe brînci afară din apă. Merita s-aduci ochelarii lui Piggy. pantalonii lui Maurice se rupseră cu un suspin şi-i abandonă ca pe o epavă. Ralph. se vede vreun semnal? Ralph urmări fumul ce se destrăma la orizont. veşnic neîndemînatic. În spatele celor patru băieţi. Rămas în picioare nemişcat. Piggy de-abia se vedea. Piggy îşi făcu ochii mici. ― Nu văd prea bine. care ar fi putut fi un coş de vapor. care încercă să iasă din bazin. apoi Maurice. Acolo începu să-şi tragă chiloţii în zdrenţe. Încetă să strige şi se clătină. Ralph îşi ţinea părul peste cap cu o mînă. Henry şi Johnny aruncau cu nisip în Percival. unde-i vaporul? Simon. apoi în susul muntelui. luă o gură de apă. dar Simon strigă. o zbughi spre platformă şi o coti spre iarba de sub palmieri. Piggy se uita acum în direcţia bună.nici soarele auriu şi zdrobit nu-l mai consolau. Se întoarse şi scrută muntele. care stătea alături. Dintre toţi. fumul se mişca uşor la orizont. Cînd Ralph ajunse la capătul brazdei. Ralph se răsuci pe nisip.. Maurice veni în fugă şi se holbă la mare. se împiedică de chiloţii aruncaţi de Maurice. ― Nu văd nici urmă de fum. Se luptă o clipă cu desişurile care începuseră să acopere brazda. Piggy îşi frecă ochelarii de chiloţi şi clipi spre mare. Ralph era palid şi vorbea singur. toţi trei ignorau cu desăvîrşire agitaţia celor mai mari. îşi chinui cu disperare trupul gol printre lianele înţepătoare şi se umplu de şuviţe de sînge. urcînd din greu de pe plajă. peste nisipul alb şi fierbinte şi pe sub palmieri. Sub fum apăru o pată minusculă.. iar sarea începu să-i înălbească trupul. acesta însă o rupse la fugă. se sculă şi se apropie de el. dădu buzna prin apa mică de la capătul bazinului. Piggy. doar Ralph stătea liniştit. zise Piggy neliniştit. Atît Simon. Mirajele se destrămaseră. gata pentru orice eventualitate. cît şi Piggy se uitau în sus pe munte. Simon fugi după el. Nu văd nici urmă de fum. Dacă s-a stins focul o s-avem nevoie de ei. Maurice îşi vîrî amîndouă picioarele printr-un crac al chiloţilor.. Ralph se opri în locul unde începea ascensiunea abruptă a muntelui. Simon stătea alături tăcut. apoi se întoarse. ― Fumul de pe munte. cînd vaporul avea să dispară între timp? Însemna să se caţere şi să . iar pe cealaltă o încleştase. apoi se uită în sus pe munte. dar. îşi încleştase mîinile pe frunte pentru ca părul blond să nu-i cadă pe ochi. În clipa următoare. Maurice. se uită de la Ralph la orizont. dar Ralph se întoarse pe burtă şi se prefăcu că nu-l vede. înainte de-a ajunge pe terasă. Maurice se afla la doar cîţiva paşi în urmă. te rog! Se vede vreun semnal? Simon întinse timid mîna ca să-l atingă pe Ralph. se repezi spre pădure. Ralph! Începu şi el să fugă. în loc să rămînă şi să se joace. ― Ralph. unde se întinse mlădios şi ud ca o focă. pîndind încă vaporul. unde-o vezi? Ralph nu răspunse. Ralph continua să urmărească vaporul cu ochi lacomi. îşi trase sufletul ca să înjure. ca şi cum ar fi fost rănit: ― Ralph! Ralph! La vibraţia din glasul lui.. ― Spune-mi. Faţa lui îşi recăpătase culoarea. care plîngea din nou în tăcere. ― Nu mi se pare c-ar fi ceva. gata să plonjeze. dar la noi se înalţă vreun fum? Ralph se mişcă nerăbdător. pe plajă.

Dumnezeule! O. ducînd pe umeri un par lung. în culmea disperării şi ros de nehotărîre. în afară de dîra uşoară de fum. Ne-am distrat nemaipomenit. Focul se stinsese. iar Simon sîsîi la el să tacă. la fel cum se uitase de la Ralph la orizont. ― Înjunghie porcul! Taie-i gîtul! Să lase sînge! În timp ce cuvintele începeau să se distingă. Văzură imediat. Ralph nu mai spunea nimic. Ralph îi privi fără să clipească. deşi la acea distanţă cuvintele erau încă de neînţeles. golit de orice. ― Uite! Am omorît un porc. Focul se stinsese de tot. aştepta să se apropie procesiunea. nu mai scotea fum. ― Am lovit porcul. în timp ce vaporul dispărea la orizont. Gemenii au fost trîntiţi. ― I-am tăiat grumazul. Se ivi şi Piggy. dar era prea încîntat ca să se necăjească. ― Ne-am strecurat. iar în rest erau aproape goi. Observă că avea sînge pe mîini. ― Porcul a guiţat.. în spatele lui Jack mergeau gemenii.. Ralph o porni orbeşte mai înainte. îl salută entuziasmat pe Ralph.. dar atunci nu le mai rămînea decît să-l urmărească pe Piggy cum suie costişa. ne-am furişat peste el. ― Întoarce-te! Întoarce-te! Apărură Simon şi Maurice.. ― L-am încercuit. era mort.. ţopăi cîţiva paşi. Un porc curăţat de măruntaie se clătina greoi pe par. li se adresă: ― Uite-i! Jos. ca un sălbatic. Ralph. printre stîncile roz sfărîmate de lîngă malul mării apăru o procesiune.. Simon se uită de la Ralph la Jack. apoi îşi aminti de demnitatea lui şi rămase liniştit şi zîmbitor. Cîţiva dintre băieţi purtau şepci negre. Orizontul se întindea din nou. cu toată amărăciunea din voce. ridicînd suliţa. cu răsuflarea tăiată şi scîncind ca un puşti. O grămadă de combustibil se găsea acolo la îndemînă. zise Jack mîndru. Ralph îşi încleştă pumnii şi roşi violent. dar tresărind... Capul porcului atîrna cu gîtul despicat. Dintre vînători izbucniră voci..eu am căzut peste el. Ralph îl identifică de la distanţă pe Jack ― înalt. Dumnezeule! Simon. Cei doi păreau să se contopească în acelaşi zîmbet larg şi extatic. cuvintele melopeei ajunseră prin aer pînă la ei. lăsînd să cadă picături negre pe stîncă. la partea ostilă a muntelui. Îşi concentră privirea şi. şi spectacolul îl înspăimîntă. de parcă ar fi căutat ceva pe jos. în timp ce gemenii se opinteau pe solul accidentat.. Jack avea prea multe lucruri să-i spună urgent lui Ralph. În cele din urmă. Jack recunoscu. Psalmodiau ceva în legătură cu o boccea purtată cu mare grijă de gemenii rătăcitori. căută ceva cu care să şi le cureţe. îşi ţinu răsuflarea şi se schimonosi. cu chipul Îndreptat tot timpul spre mare. ― Aţi lăsat să se stingă focul! zise Ralph. Ar fi trebuit să vii cu noi.. luptîndu-se cu tufişurile. Gemenii stăteau locului. ― O să-l aprindem din nou. ― Întoarce-te! Întoarce-te! Fugi încoace şi încolo de-a lungul recifului. apoi melopeea se stinse. în vreme ce şuviţa de fum a vaporului se îndepărta. Psalmodierea se distingea. se strîmbă de greaţă. Piggy se smiorcăi. această scăpare. ― Au lăsat să se stingă blestematul ăsta de foc! Se uită în jos. în fruntea procesiunii.. Ralph o rupse la fugă din greu printre stînci... Simon se întoarse. ştergîndu-şi apa de pe obraji. paznicii dispăruseră. iar vocea i se înălţă demenţial. Jack ajunse primul în vîrf şi. Pot să iau . iar porcul se clătina între ei. Ralph căută în minte cea mai îngrozitoare înjurătură pe care o cunoştea. înţeleseseră ceea ce ştiuseră încă de jos de pe plajă cînd li se arătase fumul bine cunoscut al salvării. departe. peste căldarea din munte plină de lemne înnegrite şi cenuşă. cu părul roşcat şi... procesiunea ajunse la porţiunea cea mai abruptă a muntelui. Ralph se întoarse spre mare. impersonal. Ralph strigă: ― O. inevitabil. Cu chipul mînjit de argilă.. În schimb.. ― . l-am încercuit.. se aşeză pe marginea recifului roz şi ţipă la vapor. de parcă ar fi vorbit tare în biserică. apoi le şterse pe chiloţi şi rîse.. uşor enervat.găsească focul stins. Ridicau beţele simultan cînd dădeau de un petic de pămînt mai uşor de străbătut.

― Focul nu s-a stins decît de o oră sau două. a bucuriilor sălbatice.. ― Asta ai vrut. Arătă cu braţul spre orizontul pustiu. uită de timiditate. care se întoarse. Încercă. Ai spus c-ai să ţii focul aprins şi l-ai lăsat să se stingă! Păşi spre Jack. Apoi glasul îi răsună din nou. disperat de ocazia pierdută. Cei doi băieţi se înfruntară. Jack se aplecă peste el. a îndemînării. care. Vorbi violent şi sălbatic. Puse o mînă pe porc şi îşi trase din el cuţitul. Am fi putut să ne întoarcem acasă. în ochii lui albaştri luci o luminiţă ameninţătoare. pe urmă plecaţi la vînătoare şi lăsaţi focul să se stingă. Ralph îl îmbrînci pe Piggy. răguşit. ― Au curs rîuri de sînge. reducîndu-i la tăcere. iar apoi.. Jack roşi puternic.. aşa cum ar fi înghiţit o băutură plăcută. Piggy căzu şi gemu. ar fi trebuit să vezi! ― O să mergem la vînătoare în fiecare zi. apoi din nou la Ralph. ― Treaba era prea grea. Simţindu-se umilit. iar Jack îl plesni pe Piggy în cap. Jack se ridică în picioare. dar la aceste cuvinte zumzetul se iscă iar. iar vocea îi tremură.. ca şi smiorcăiturile de aprobare din partea unora dintre vînători.. ― Ar fi putut să ne vadă.. Avea o mulţime de amintiri. ― N-ar fi trebuit să lăsaţi focul să se stingă. într-o parte se afla lumea strălucitoare a vînătorii. Ralph. Ralph îşi dădu părul peste cap. vocea îi trăda ura. Roşi. capabil în cele din urmă să lovească pe cineva. Aţi zis c-o să aveţi grijă să iasă mereu fum. Jack îşi trecu cuţitul în mîna stîngă şi se mînji cu sînge pe frunte cînd îşi trase în jos părul care i se lipise de ţeastă.. ― Aveam nevoie de carne.. Îşi desfăcu larg braţele. Cuvintele lui se dovediră prea amare pentru Piggy. Gemenii continuară să zîmbească. conştient că făcuse o greşeală. Făcu un pas. Tristul adevăr pătrundea în fiecare. nu? Fatty! Ralph păşi şi el înainte. Ochelarii lui Piggy zburară şi zdrăngăniră pe stînci. Jack se feri din faţa lor. Observă că Ralph era gol şi zgîriat pe trup. într-o izbucnire de mînie.. ― A trecut un vapor. Ralph coborî braţul cu pumnul încleştat. lumea nostalgiei. căci n-am fi fost destui ca să încercuim porcul.. în cealaltă. zise el. începu să strige tare. ― N-aveai decît să-i iei cînd se termina construcţia adăposturilor.. îi trase un pumn lui Piggy în stomac. Reproşul lui Piggy.. amintirile senzaţiei cînd încercuiseră porcul ce se zbătea. îl împinseră pe Jack la acte violente. ― Aţi lăsat să se stingă focul! Repetarea îl nelinişti pe Jack. Pe-acolo. Ralph se întoarse. Jack Merridew! Tu şi vînătoarea ta! Am fi putut să plecăm acasă. Piggy strigă îngrozit: ― Ochelarii! . reîncepu Piggy.briceagul tău. Numai gura e de voi. rîzînd şi cutremurîndu-se. şi trebuia să faceţi ce v-am spus.. ca să fac o crestătură pe mîner? Băieţii trăncăneau şi ţopăiau. Dar ţia venit chef să vînezi. ― A trecut un vapor. ― A trecut un vapor! Confruntat brusc cu toate implicaţiile ameninţătoare ale situaţiei. Ralph vorbi din nou. în timp ce ciopîrţea şi smulgea halci din porc. senzaţia că fuseseră mai dibaci decît o altă fiinţă. La aceste cuvinte. zise Jack. strident: ― Tu şi animalele tale ucise. ― Sînt şeful.. să-i ia părtaşi la cele întîmplate. a tacticii. Unul dintre vînătorii mai mici începu să se vaiete. mărinimos în bucuria lui. că îi impuseseră voinţa lor şi că îi luaseră viaţa. ― Ar fi trebuit să vezi sîngele! Vînătorii erau mai tăcuţi acum. Nu sînteţi în stare nici măcar să ridicaţi nişte colibe. Am avut nevoie de toţi vînătorii. ţinînd cuţitul plin de sînge. ― A trebuit să-i iau cu mine la vînătoare. Se îndepărtă şi tăcu o clipă. a bunului simţ ultragiat.. O să-l aprindem iar. Se uită la gemeni.. înfruntîndu-l. iar apoi sesiză tăcerea sumbră a celor patru.

― Am să ţi-i aduc înapoi. Pînă să se ridice mormanul de crăci. care ajunse primul. nici chiar Jack. în afara purtării condamnabile a lui Jack. Nici măcar el nu-şi dădu seama cum legătura care se rupsese între el şi Jack se reînnodă în cu totul altă parte. dar Simon. Piggy rămase în spatele lui. se produse o nouă criză. îl înconjura pe Simon.. Îşi îndreptă trupul. Ralph tăcea. dar regimul alcătuit doar din fructe şi nuci . Aşteaptă numai. nemişcat. cînta. Jack se simţi încurajat. vînătorii se foiră plini de admiraţie. Aprindeţi focul! În faţa unei acţiuni utile. roşie şi galbenă. Cînd să aprindă focul.. vaporul plecase.Porni în patru labe să-i caute pe stînci. Şi totuşi. Aşteptau un răspuns politicos şi potrivit. Jack făcu o mişcare spre Piggy. care tăcea. şi de această şmecherie verbală. încît vînătorii începură să rîdă. ― . într-un loc mai puţin potrivit.. Piggy întinse mîinile şi îşi luă înapoi ochelarii. dobîndise un fel de superioritate asupra lui Ralph. Erau un cerc de băieţi în jurul unui foc de tabără. pînă cînd între ei se afla o stîncă mare.. Jack era zgomotos şi activ. ― Foarte bine... bătînd din aripi ameninţătoare. care se plasase într-o poziţie inferioară. nu îndrăznea să-i ceară să se mişte. cerînduşi generos iertare.Acum am un singur ochi. aşa că pînă şi Piggy şi Ralph fură aproape cîştigaţi. iar în cele din urmă trebuiră să aprindă focul la trei metri mai încolo... Dădea ordine. spre surprinderea lui. Voia să refuze. îi făcea observaţii lui Ralph. ― Vin şi eu. Te asigur. gîtlejul lui Ralph refuză să-l articuleze. Jack era neputincios şi turba de mînie. îmi. Ralph îşi afirma rolul de conducător şi. Jack îi maimuţări smiorcăitul şi fuga. în cele din urmă. n-ar fi reuşit să găsească o cale mai bună. Acum nu mai am decît un ochi. erau de părere că Jack procedase aşa cum se cuvine şi că. dobitocule! Piggy şi întreaga parodie erau atît de comici. vreau să spun. În faţa acestei purtări cavalereşti. Jack se opri din strîmbături şi rămase cu faţa la Ralph. în ochii lui Jack se ivi o lumină opacă. la Ralph. Ralph simţi că buzele îi tresar. ― . dar lemnul arse mai înainte ca porcul să se rumenească.. În privinţa focului.. chiar dacă s-ar fi gîndit zile întregi. Las' că vezi tu. tensiunea scăzu puţin. murmură el. era furios că se lăsa influenţat de vînători. Atunci. Se uită duşmănos la Jack. Piggy înşfacă ochelarii şi şi-i puse pe nas. observaţii ce nu necesitau răspuns şi nu puteau deci să-i aducă o replică dispreţuitoare. Pe vîrful muntelui. fără să ştie exact de ce. Astfel. se aflau pe poziţii complet diferite. jarul îi pîrli aproape pe toţi o dată cu carnea de porc. atît de vagă şi de eficientă. În faţa acestei flori fantastic de atrăgătoare. ― Foarte bine! Foarte bine! Se uită la Piggy. Fără să vrea. în timp ce Jack ciopîrţea porcul. în clipa cînd focul se aprinse.. Cîţiva băieţi o rupseră la fugă pe costişă ca să mai aducă lemne de foc. duşmănia se risipi. izolat într-o mare de culori fără sens. Cuvintele îi izbucniră ca un strigăt. izbucni mînia: ― A fost o şmecherie urîtă. deasupra focului. care o rupse la fugă. fluiera. încercară să-l ţină într-un proţap. Nu-şi dădeau seama? În locul cuvintelor politicoase. Nimeni. la vînători. înfipseră halci de carne în crăci şi le ţinură la foc. Ralph se duse la Piggy şi îi luă ochelarii. îi găsi. violetă. Ultimele cuvinte ale lui Ralph răsunară ca un murmur neplăcut. cu ochii la cenuşa din jurul picioarelor. Rămaseră tăcuţi pe vîrful muntelui. Ralph ezită. apoi se stinse. ― Tu să aştepţi. ― Îmi pare rău. în timp ce Ralph îngenunchea şi aţintea lentila lucioasă. ura. Focul se stinsese. Ralph tăcu. chiar şi aşa. Jack n-avea cu ce să-l aprindă. ― Îmi trebuie ochelarii. Împotriva acestei arme..îmi cer iertare. Îşi scoase capul pe deasupra ei şi îl privi fioros pe Jack cu o lentilă sclipitoare. Continuă să se caţere şi rîsul deveni isteric. şi totuşi. Evident... ― A fost o glumă proastă. Se simţea jignit. ― S-a spart o lentilă.

Du-te dracului! Se uită furios la Simon. Ralph vorbi. Acum. l-am lovit. şi nici Simon. stîrni o înteţire a cruzimii. Piggy însă.. plin de sînge. şi-am ţinut-o într-una. îl întrema prea puţin. tăie o halcă şi-o aruncă la picioarele lui Simon. Maurice rupse. Cer să aibă loc o întrunire. trebuia să reflecteze. ezitînd şi el. ― Convoc o adunare.. V Fiara din apă Fluxul înainta.. Cîntau în timp ce ţopăiau.. ― Tu n-ai vînat! ― Nici Ralph n-a vînat. guiţînd groaznic. Atunci Jack sări în picioare. Se opriră treptat şi rămaseră cu ochii la el. Schimbă subiectul şi-l alese pe singurul care putea să unească majoritatea băieţilor.. ― Erau acolo. Simon. Suliţele au căzut din el fiindcă n-aveau vîrfuri de fier. Se întoarse şi coborî muntele. rămas în cenuşa focului de semnalizare. rînjind identic.. Interveni repede. aşa că cercul s-a strîns. a pătruns în cercul nostru şi. iar vînătorii îl înconjurară şi se prefăcură că-l lovesc.. iar între apă şi stîncile albe şi fărîmicioase de lîngă terasa cu palmieri se întindea doar o fîşie subţire de plajă solidă. Obosiră şi cîntecul lor se stinse.. tăcerea. toţi. Acceptă o bucată de carne pe jumătate friptă şi o înfulecă.. nesuportînd ca altcineva să-i spună povestea. Ralph o apucă pe fîşia care semăna cu o cărare. fără să vorbească. Piggy. Apoi participară la joc şi ceilalţi. chiar dacă o s-o ţinem pe întuneric. spuse: ― Mie nu-mi daţi? Jack intenţionase să-l lase în nesiguranţă. lîngă mare. în sfîrsit. M-am furişat pe mîini şi pe genunchi. iar Simon îşi coborî fruntea ruşinat. ― Într-un crab e foarte puţină carne! Ralph se foi jenat. stătea cu carnea în mîini. Jos pe platformă. ― I-am tăiat gîtul. Acum mîncaţi.. săriră şi fugiră unul după altul. Gemenii. dar găsi doar respect... ― Am cochilia. ― Înjunghie porcul! Taie-i grumazul! Zdrobeşte-i capul! Ralph îi privi cu invidie şi ură... care o apucă iute... Cînd am să suflu în cochilie. ― Ne-am răspîndit. ― S-a întors. uşuraţi sufleteşte şi plini de entuziasm. Jack îşi reveni. tăcerea de pe vîrful muntelui se întinse pînă cînd trosnetele focului şi sfîrîitul moale al cărnii prăjite se auziră limpede. ― Unde-ai găsit porcul? Roger arătă spre partea ostilă a insulei. ― Ia-o! Se răsuci pe călcîie. ― Mi-am vopsit faţa. Ridică puţin glasul. în mijlocul cercului de copii uimiţi. Încet. Toţi băieţii vorbeau în acelaşi timp..de cocos. ― L-am încercuit. Gemenii chicotiră. m-am strecurat... guiţînd ca nişte porci pe moarte şi strigînd: ― Dă-i una în cap! ― Arde-o la mir! Maurice făcu pe porcul şi fugi guiţînd în centru. ― Mănîncă. se şterse la gură şi împinse pe deasupra stîncilor porţia lui de carne spre Piggy. subliniind omisiunea. Jack se uită împrejur. aşezat între gemeni şi Piggy. ca o afirmare a puterii. Ralph. iar eu.. şi doar aici putea merge . ― Ţi-am dat carne! Accesul lui de furie înspăimîntătoare ascundea nenumărate şi inexprimabile complexe. zise Piggy cu lacrimi în ochi. iar uneori din cîte un peşte sau un crab. ― Prima lovitură i-a paralizat picioarele din spate. solicitînd înţelegere. Porcul a fugit.

iar luminile cădeau de sus în jos pe chipurile lor. Nu ţinuseră niciodată o întrunire la o oră atît de tîrzie. În dreapta. îl copleşi uimirea. a cărui bază o reprezenta buşteanul. cînd un băiat se aplecase prea mult pe spate. Desprinse . De obicei.. conştient deodată de importanţa ei. Ralph devenise specialist în gîndire şi putea să recunoască acest proces la un altul. fiindcă nimeni nu se aşeza acolo. ca tot ce făceau ei. iar o bună parte din viaţa trează ţi-o petreceai urmărindu-ţi picioarele. Aşezat pe locul şefului. Ralph se întoarse pe locul şefului.. Dacă feţele arătau altfel cînd erau luminate de deasupra sau de dedesubt ― ce mai era o faţă? Ce sens avea totul? Ralph se foi nerăbdător. De aceea totul părea deosebit. Se pierdu în labirintul lor. Ralph descoperi murdăria şi descompunerea. Ralph conchise că nu putea reflecta. ca atunci. Piggy ştia să judece pas cu pas. în lături ― plaja. drepte sau aplecate. Altfel.. Se opri. avea urmări. iar reflectatul era preţios. fiindcă. La vîrf se îndesea din nou.. dar mai puţin larg şi confortabil decît al şefului. se delimitau şi mai puţin clar.. iar umbrele se asterneau firesc. neregulat şi strîmb. deşi copiii nu vedeau decît o siluetă întunecată. soarele aluneca pieziş. în timp ce păşea pe lîngă apă. interiorul acoperişului verde era luminat de o încîlceală de reflexe aurii. iar cînd Ralph se aşeză pe el. În acea seară. să evite gîndurile trecătoare şi fanteziste. Apoi se întoarse cu chipul în soare şi o luă înapoi spre platformă. Îl cuprinse din nou o dispoziţie ciudată. iar după apusul soarelui să se întindă cu zgomot printre frunzele uscate ca să se odihnească. se trezi cu faţa la insulă. Cuprins de scîrbă. Adunarea se ţinea într-un fel de triunghi grosolan. fără să se uite pe unde calcă. în faţă ― bezna insulei. fiindcă. de soarele în asfinţit. Piggy ştia să gîndească. susţinînd acoperişul scund de frunze. îi făcură loc cu toţii. În faţa fiecărui trunchi iarba se tocise. Şi totuşi. cu scăfîrlia aia grasă. conştienţi de aerul lui posomorît şi de greşeala cu focul. Se cufundă din nou în gînduri. La stînga. şi. amintindu-şi de prima explorare entuziastă ca de un amănunt dintr-o copilărie încîntătoare. O latură era alcătuită de buşteanul pe care şedea el ― un pom prăbuşit. pierdea ocaziile şi trebuia neapărat să ia hotărîri. mult prea voluminos pentru ca să fi crescut pe platformă. cu faţa la fîşia de uscat. unde fiecare potecă era o improvizaţie. fiind şef.în voie. Se încruntă şi încercă din nou. acum Ralph înţelese că nimănui nu-i venise în minte ― nici măcar lui. Începu să meargă mai repede. Piggy era deştept. Vîntul îi lipi cămaşa cenuşie de piept şi îşi dădu seama ― în această nouă dispoziţie ― că faldurile ei se făcuseră ţepene ca de carton şi neplăcute la purtat. un buştean lustruit fiindcă se aşezaseră pe el prea mulţi băieţi nerăbdători. Vor avea deci de înfruntat instabilitatea buşteanului. ci o treabă serioasă. Deodată. Nu ca Piggy. atîta doar că nu era şef. Ralph trebui din nou să-şi revizuiască valorile. Trunchiul zăcea paralel cu plaja. care îi sufla în faţă. îşi dădu iarăşi seama că marginile zdrenţuite ale chiloţilor îl rodeau şi-i lăsau o tăietură roză supărătoare pe pulpe. Acum însă. Nenumărate adunări se întrerupseseră în hohote de rîs. în timp ce înainta printre razele soarelui care ascundeau decorul splendid. iar buşteanul alunecase şi răsturnase vreo şase copii pe iarbă. revăzu atent fiecare punct al discursului. Locul de adunare era înconjurat de trunchiuri cenuşii. îşi spuse Ralph. Trebuia să reflecteze. trebuia să gîndească. Celelalte două laturi ale triunghiului. căci lipsa cuvintelor care să le exprime le făcea vagi. Nu trebuia să facă nici o greşeală la această adunare. ca şi de vîntul slab. alţi patru buşteni mai mici. dar în centrul triunghiului creştea înaltă şi necălcată. Plaja de lîngă bazin se umpluse de grupuri de copii care aşteptau să înceapă adunarea. Din nenorocire. Cu tot trupul lui caraghios. începu să grăbească pasul. proiectată pe laguna sclipitoare. unul dintre ei ― cel mai îndepărtat ― groaznic de instabil. Adunarea nu avea să fie o distracţie. Venise vremea să se ţină adunarea şi. foarte neobişnuită. înţelese brusc plictiseala acestei vieţi. în spatele ei ― laguna. să fie înţelept. Soarele care îi venea în ochi îi reaminti de trecerea timpului. stîrnit de paşii lui grăbiţi. Poate că una dintre furtunile legendare ale Pacificului îl adusese acolo. lui Jack sau lui Piggy ― să aducă un bolovan şi să-l vîre sub buştean. cînd ţii un felinar. zîmbi batjocoritor.. înţelese cît de neplăcut era să-şi îndepărteze mereu de pe ochi părul încîlcit.

Am hotărît ca la stîncile alea din dosul bazinului de scăldat să facem o latrină. Hotărîsem să se aducă apă de la rîu şi să rămînă în cojile alea de nuci de cocos. ― E nevoie să ne întrunim. Cojile sînt goale. Se opri şi îşi drese glasul. Se îndreptă spre locul adunării şi duse cochilia la buze. acoperite cu frunze proaspete. la soare. Ci ca să facem ordine. erau impresionaţi de atmosfera solemnă.. Să nu rîdeţi. sau ― ridică cochilia într-un efort de a găsi cuvîntul convingător ― ca să fim deştepţi. să atragi toate privirile spre cochilie şi să laşi cuvintele să cadă ca nişte pietre rotunde şi grele printre grupuleţele ghemuite sau pe vine. Puştilor. cînd mîncaţi fructe şi vă apucă nevoile. Aşa că avem mare nevoie de adăposturi. Ralph scutură din nou cochilia. Cine a făcut adăposturile? Iarăşi se iscă hărmălaie. Piggy se apropie tiptil de triunghi după protestul lui inutil Şi li se alătură celorlalţi. Desigur că e preferabil să bem apă de acolo ― ştiţi de unde ― din lacul în care se varsă cascada ― decît dintr-o coajă de nucă de cocos veche. Dar am hotărît să se aducă apă. cu excepţia lui Sam şi Eric. Ralph scutură cochilia. chiar dacă o scosese singur din lagună. ― Am ţinut o groază de adunări. Nu pentru aşa ceva. Ceilalţi aşteptau semnalul şi se apropiară imediat. Gestul lui trăda că voia să asculte. Tuturor vă place să vorbiţi şi să vă adunaţi. Maurice sau Piggy ― aveau să folosească toată arta ca să răstălmăcească sensul întrunirii: acum însă. Nimeni nu răspunse şi feţele întoarse spre Ralph se concentrară. voi ştiţi despre ce-i vorba. Ştia că pentru o reuşită practică erau necesare declaraţiile fundamentale. Toţi făcuseră adăposturile. Piggy îl intenţionase ca pe un gest de dezaprobare. Se opri o clipă. pe cel de-al doilea doar patru dintre noi. în primul rînd. pe-al treilea doar eu şi Simon. Cîţiva bombăniră şi schimbară priviri rapide. o să doarmă toţi în adăposturi. obiectul dezbaterii trebuia expus limpede. Nu ca să ne distrăm. ― Dormiţi aproape toţi în adăposturi. aşezat pe trunchiul instabil. în schimb. Murmurul crescu din nou şi se stinse. însă ele nu se pun însă în aplicare. Piggy veni şi el şi rămase în afara triunghiului. Jack. de la foc. Dacă plouă iar. M-am plimbat singur. Expunerea la aer îi decolorase culoarea gălbuie şi roz. ― Am spus că. ― Apoi colibele. ca şi puştii să înţeleagă despre ce era vorba la adunare. la început. Puştilor. ― Şi mai e ceva. ― Staţi niţel! Ia spuneţi. Adăposturile. Copiii beau din rîu. ― Am întîrziat mult. Căută în minte cuvinte simple. alţii. Asta-i murdărie! . În după-amiaza asta nu mai sînt decît două coji pline. continuă Ralph. nu să vorbească. Adunarea izbucni în hohote.cochilia din pom şi o cercetă. Maurice şi majoritatea vînătorilor se aşezară la dreapta lui Ralph. Ralph simţi un fel de respect şi de afecţiune pentru ea. Trebuia să stai jos. O adunare care să facă ordine. ― Uite cum stau lucrurile. făcînd-o aproape albă şi transparentă. ― Unii îşi fac nevoile peste tot. Şi n-am spus-o prima oară. Se opri o clipă şi îşi dădu automat părul peste cap.. Cei conştienţi de faptul că un vapor trecuse pe lîngă insulă în timp ce focul se stinsese erau tăcuţi la gîndul mîniei lui Ralph. De-asta-i aşa de şubred. Aşa a mers cîteva zile. Nu. Simon. Luăm hotărîri. nu mai mîncaţi fructe. Se linse pe buze. La noapte. Un murmur de aprobare. Şi. eu am cuvîntul. restul în stînga. reflectînd la situaţie. chicoti şi copiii se priviră între ei ― nu ca să glumim. rostite cel puţin de două ori pînă să le priceapă bine toţi. dacă v-apucă nevoile. poate că participanţii şmecheri la dezbateri ― ca Jack. ― Nu înseamnă că am ceva împotrivă să beţi din rîu. cine le-a ridicat pe toate trei? Primul adăpost lam făcut cu toţii. se poate prăbuşi. Chiar şi lîngă adăposturi şi pe platformă. Locul se umplu repede. Fluxul curăţă locul. printre care şi puştii care nu aflaseră. Mai încolo. cei de sus. Trebuie să ţinem o adunare. Ştiu ce ne trebuie. Nu ca să rîdem şi să cădem de pe buştean ― grupul de puşti. Ne-am gîndit bine.

Nu se va mai face foc decît sus pe munte. ― Dar vorbeşti întruna! ― Am cochilia. nu reuşim să ţinem un foc aprins ca să scoată fum. Jack se opri din cioplit. îi şopti ceva lui Robert.. Dar. se schimonosi pe întuneric şi îşi ridică mîinile. care întoarse capul. de şarpe. mai bine să murim decît să lăsăm focul să se stingă? Vînătorii chicotiră jenaţi. Ralph se aşeză şi el şi vorbi cu glasul lui obişnuit. Noi trebuie să lămurim situaţia. Ralph se întoarse spre ei cu violenţă. Discursul trebuia urmat punct cu punct. Duceţi-vă hrana acolo. ― Dacă vreţi să faceţi un foc ca să gătiţi peşte sau crabi. ascultaţi-mă pe mine. Dacă ajungem să luăm o hotărîre în această privinţă. ― Trebuie să discutăm despre ea şi să hotărîm că e neîntemeiată. focul e mai important decît porcul. Aţi priceput? Piggy întinse mîna după cochilie. Părul îi alunecă din nou în ochi. Şi eu mă sperii uneori. şi anume ce-i de făcut cu frica. care cioplea cu briceagul o bucată de lemn. se sufocă uşor. care se stinse repede. acum mai e ceva de discutat împreună. Jack se aşeză bombănind. îşi reluară locurile. Se auziră murmure aprobatoare. ― Focul e lucrul cel mai important pe insulă. cum ar fi focul . Jack. Se opri. Ralph se opri şi sări pe trunchi. Gogoriţe. aştepta cu sufletul la gură. Ne pierdem vremea.. iar adunarea fremăta. Apoi. Doar acolo. Ţineţi focul aprins.. de foc şi de discuţiile despre frică. ― Apoi. indiferent cîţi porci omorîţi. căutînd punctul următor al discursului. ― N-am terminat încă. ― Ia uitaţi-vă la noi! Sîntem o droaie! Şi totuşi. Folosiţi stîncile ca latrină. ― Un ultim lucru. în privinţa focului. ― Trebuie ca acolo sus să iasă fum. Doar aşa vom fi siguri. duceţi-vă pe plajă la stînci. ― Apoi unii au început să se sperie. Ralph continuă pe neaşteptate: ― Astea-s copilării. rostogolind stînci şi aprinzînd focuri mici ca să gătim. dacă nu ţinem focul aprins? Poate doar din noroc. ― Situaţia s-a înrăutăţit. Mişcă scoica uşor şi se uită peste ei în gol. ca să se vadă semnalul fumului. altminteri murim. ― Asta am vrut să vă spun. Acum aţi aflat. ― Am spus că e o murdărie! Îşi apucă deodată cămaşa ţeapănă şi cenuşie. vînătorilor! N-aveţi decît să rîdeţi. Începură să protesteze. E aşa de greu de făcut focul? Întinse un braţ.. numai că-i o prostie. ― Şi mai e ceva. Adunarea.. Jack se ridică. ― Faceţi într-adevăr murdărie. Ralph îşi continuă nepăsător cuvîntarea. ― Voi. iar Ralph le răspunse tot cu strigăte. N-aduceţi focul de pe munte. Se auzi un murmur. Dacă nu vă puteţi abţine. Despre asta n-aveţi decît să discutaţi. ― Vrei prea multe. Se liniştiră treptat şi. Cîteva mîini se înălţară după cochilie în lumina soarelui de asfinţit.. Cum o să fim salvaţi. Vreau să stabilim o regulă. Aşadar. Aproape c-am dat foc la întreaga insulă. strigă cineva. Se ridicară. ― Şi mai e ceva. Se opri. ― Nu uitaţi. aproape un geamăt. O să faceţi cum spun eu. Ralph răsuflă adînc.Rîsul răsună din nou. în cele din urmă. Nu pricepeţi? Nu pricepeţi că. simţind că intervenise o criză. amintindu-şi de fiară. ― Să folosim stîncile. fiindcă eu sînt şeful. strigară. dar Ralph clătină din cap. Nu pricep de ce. Altminteri. M-aţi votat şef. putem să ne ocupăm şi de altele. n-aveţi decît să vă suiţi pe munte. Am pornit bine: eram fericiţi. murdărim totul împrejur. Aşteptă pînă cînd pe platformă se aşternu o tăcere desăvîrsită. Înţelegeţi? Îşi deschise larg braţele şi se întoarse spre întreg triunghiul.

Ralph se foi neastîmpărat. ca Africa şi India. aş fi văzut-o. spuse Piggy.. Ralph puse. Puţinele raze de soare cădeau asupra lor orizontal. Fireşte că nu-i nimic în pădure de care să ne fie frică.. Ralph spunea că urlaţi noaptea.. cu trăncăneala voastră despre frică. Cum să existe? Ce-ar mînca? ― Porci.. întreaga adunare aplaudă uşurată. ― Sînt sau nu vînător? Dădură din cap cu un gest simplu. Piggy se opri. Voi. o fiară. Am auzit. Am să vă spun şi eu cum stau lucrurile. de care să vă fie frică. puştii. ― Uite ce-i. N-aveţi decît să vă speriaţi. Ci de fiară. Numai porci. ― Dacă nu cumva. cochilia pe trunchiul de alături. Doar nu vă gîndiţi serios că ar trebui să ne fie frică tot timpul? Viaţa.. Păi. Singur. poate c-o să continuăm adunarea.. cu un gest ceremonios. ― Noi mîncăm porci. ca noi toţi. semn că discursul se terminase. nu? Ascultaţi-mă! Pe insulele mici nu trăiesc animale mari.. mă înţelegeţi ― dar mai ştiu că există şi frica.. fireşte. Jack se ridică şi luă cochilia. ci doar cu o parte.. ― Dacă nu cumva. ― Dacă vă doare burta şi vă trece o nevoie mare sau una mică. ― Nu sînt de acord cu tot ce-a spus Jack. vînător.. Ralph se uită cu gura căscată.. sînteţi vinovaţi. ― Pe tine te trece o nevoie mare. Se uită la şirul de puşti care şuşoteau. ― N-ar strica s-o păţiţi plîngăcioşilor.. strînse cochilia la piept şi se întoarse spre vînătorii lui cu şepci negre şi murdare. Iar dacă puştii se cocoaţă iar pe buşteanul ăla. Ralph îl întrerupe scos din sărite.. Aşa caţi face bine să staţi jos pe pămînt şi să ascultaţi. Fiara! De unde fiare? Fireşte că uneori ne e frică. de parcă s-ar fi întrerupt lumina de la comutator. oamenii or să zboare pînă la planeta Marte şi înapoi.. Dac-ar fi existat o fiară. . chiar şi pentru minte. Nu vorbesc de frică.... ― Am cochilia. asta e. Pe insulă nu e nici o fiară. Soarele dispăruse. Acum trăncănesc ― nu numai puştii. au să se răstoarne pe loc. înseamnă deci că visaţi urît. am bătut toată insula. dar uneori şi vînătorii mei ― trăncănesc despre o fiinţă. ― Cînd o să terminaţi cu rîsul. Jack lăsă cochilia şi se aşeză. se găseşte cine să le îndrepte.. Era. e ştiinţifică. Piggy întinse mîna. o fiinţă întunecată.. nişte mototoli! Asta-i! În ce priveşte frica ― o să vă obişnuiţi cu ea. ― Cum adică? Cine a pomenit de-un animal? ― Tu ai pomenit. ― Foarte bine. neputincioşilor! Nu-i nici un animal. dacă vă place. Ştiu că nu-i nici o fiară ― una cu gheare sau altfel. ― Piggy! ― Am sau nu cochilia? strigă Piggy indignat. nu sînt de acord cu Jack în ce priveşte frica de care vorbiţi. Ai zis că visează şi ţipă. Ştim cum stau lucrurile şi. cînd o să se termine războiul. Îşi scoase ochelarii şi clipi la ei. n-am fost chiar eu acolo? Data viitoare o să pomeniţi de stafii şi alte năzbîtii de-astea. ― Şi la Grădina Zoologică. Şi unde mai pui că nici nu vînaţi.. Nu vaţi gîndit. ar trebui să tacă din gură. ia mai tăceţi! Uite ce e. ― Aşadar. Ralph. Cît priveşte fiara. Dar Jack nu-i dădu nici o atenţie. nici nu faceţi adăposturi şi nici nu ne ajutaţi ― nişte plîngăcioşi.― prin minte îi trecu fulgerător imaginea a trei băieţi mergînd de-a lungul plajei strălucitoare ― şi să fim iar fericiţi. Nimeni nu se îndoia.. dacă merge ceva prost. nu? Puştilor. ce? ― Dacă nu cumva ne speriem de oameni. ne-am adunat ca să hotărîm cum stau lucrurile. Fireşte. Lei şi tigri există doar în ţările mari. Continuă explicaţiile. nu există nici o fiară în pădure.. un fel de animal. acum cîteva zile. frica nu vă poate căşuna mai mult decît visele. Avem leacuri pentru orice. N-aveţi decît să vă speriaţi dar nu-i nici o fiară în pădure. Într-un an sau doi. dar ne-am obişnuit. Jack se opri. lărgind subiectul.

în care mă luptam cu nişte lucruri.. avea destulă încredere în el. Oroarea vie din povestea lui despre acele lucruri atît de posibile şi de urîte le tăie glasul. ― Ei bine. Pe .Un hohot. iar Ralph îl privi uimit. ― Ce loc? ― Un loc pe care îl ştiu. N-a fost nimeni. ― M-am speriat tare şi-am dat să-l strig pe Ralph. şi se uită de jur împrejur. Simon deschise gura să vorbească. Cînd adunarea se linişti. în primul rînd fiindcă nu exista nici un mijloc ca să se asigure că nu lipsea nici unul. vorbind cu un dispreţ care suna extrem de ciudat şi de categoric. Ralph ridică mîna să ia cochilia. Puştiul clătină din cap cu încăpăţînare.. dar nici unul dintre ei nu purta pe faţă un semn din naştere. Puştii începură să se consulte cu voce scăzută. iar lucrurile tremurătoare dispăruseră. Umilit de purtarea lui Simon. cu privirile la picioarele ascunse. aşa că reveni la loc. Ralph reluă cochilia şi îl privi sever pe Simon drept în faţă.. Ăsta. un vis groaznic. într-un loc pe care îl ştiu. Rămase înfundat pînă la genunchi în iarba din centrul triunghiului. ― A fost un vis urît. de unde doar un prilej ca acesta putea să-l readucă la suprafaţă. ― Dormeai. Ai priceput? Nu noaptea. Apoi Simon se ridică. apoi îl lăsară singur. zise Ralph. ― Voiam să mă duc într-un loc. ― Atunci m-am speriat şi m-am trezit. şi în al doilea rînd fiindcă Ralph cunoştea răspunsul la cel puţin o întrebare pusă de Piggy pe vîrful muntelui. ― Azi-noapte am avut un vis. Întinse mîinile. Piggy îşi aplecă capul şi continuă grăbit. Mă aflam singur afară din adăpost şi mă luptam cu nişte lucruri. Un loc din junglă. ― Dormeam cînd lianele tremurătoare se luptau. să n-o mai faci. ― Tu! Ce-ai căutat afară în beznă? Simon înşfacă cochilia cu un gest violent. iar puştiul se aşeză. şi încercă să-şi închipuie că se afla într-un cort. înfioraţi de plăcere. iar ceilalţi puşti rîseră. dar şi mîndru de efectul stîrnit. cu lianele alea tremurătoare din pomi. ― Ei. Mă aflam afară din adăpost. strînse cochilia în braţe.. ― L-a apucat burta. Vocea copilului continuă piţigăiată din dosul cochiliei albe. şi cînd au plecat m-am trezit şi-am văzut ceva mare şi îngrozitor mişcîndu-se printre pomi. Îl izgoni departe. oarecum speriat de amintire. Puştii nu mai fuseseră număraţi. bruneţi. dar Ralph avea cochilia. ― Cum te cheamă? ― Phil. ca să atragă atenţia înainte de a vorbi. Pentru un puşti. şi izgoni gîndul. Puştii îl împinseră pe Percival înainte. pe jumătate de rîs. ― Hai s-auzim ce spune puştiul care a pomenit de fiară. Jack lămuri problema. şi poate c-o să reuşim să-i arătăm cît e de prost. Piggy? ― Mai e unul. apoi am văzut că se mişcă ceva printre pomi. fără ca puştii să te mai şi vadă cum te furişezi de icicolo ca un. Rîsul batjocoritor al băieţilor le trăda frica şi nemulţumirea faţă de cele întîmplate. apoi unul se ridică şi păşi în faţă. exact ca Ralph. pistruiaţi şi murdari. timp în care adunarea zîmbi la gîndul că cineva ar fi avut curajul să iasă în beznă. în fundul sufletului. Cum putea să rătăcească cineva prin pădure noaptea? A fost vreunul dintre voi? A ieşit vreunul? Se aşternu o tăcere lungă. se ridică din mijlocul băieţilor aşezaţi. Adunarea murmură o aprobare reţinută. ceva mare şi îngrozitor. Se opri. Sînt destule discuţii prosteşti despre fiare. care stătuse la fel. Ralph se întoarse spre Piggy. Se întrerupse. în faţa lui se înşirau băieţi blonzi. Ezită. Ralph îşi aminti de un alt băieţel. te-ai plimbat în somn. pe jumătate de batjocură.

Cum te cheamă? ― Percival Wemys Madison. ― Unde poate să trăiască o fiară? ― Nici vorbă de vreo fiară! Percival bombăni ceva. Adunarea se uită împreună cu el. şi poate că simţeau că participă şi ei la durerea universală. Maurice vorbi atît de tare. ca vuietul cochiliei. tele. ― Gura! Gura! Percival Wemys Madison nu voia să tacă. Percival căzu în iarba înaltă şi adormi. apoi raportă degajat: ― Zice că fiara iese din mare. Ralph îi întinse cochilia strălucitoare. proiectată pe lagună. Piggy îngenunche. de un violet ciudat. telefon. Casa Parohială. aşa încît Jack îl prinse şi îl zgflţîi. ― E o fiară dibace. dar nu-i mai păsa nimănui. Ralph dădu din cap spre Piggy.băiatul cu semnul din naştere de culoarea dudei nu-l mai văzuse nimeni. marea umflată din depărtare. părînd că-l susţine drept. cu fiecare respiraţie. spune. Li se amintise de durerile personale. Anthony. Ralph se uită lung la copil. priviră vastele întinderi de apă. rîdeau cu toţii atît de absurd. cum te cheamă? Băieţelul se repezi înapoi în cortul imaginar. întrunirea se linişti. cocîrjată. ― Gura! Gura! Căci cei mici încetaseră şi ei să fie liniştiţi. Lacrimile îi ţîşneau pe faţa boţită. încît tresăriră cu toţii. fiindcă oamenii se sperie întotdeauna. încît băieţii mari le ţinură isonul. În curînd. ― Vreau să spun că. Ultimul val de rîsete se risipi. puştiul izbucni în plîns. Jack se făcu auzit primul. Recunoscînd tacit că-şi amintea de ceva imposibil de pomenit. Căscă şi se împletici. adunarea reluă în cor. ― Unde stă fiara? Percival se lăsă moale în braţele lui Jack. începură să plîngă molipsiţi. cu infinite posibilităţi: auziră stins foşnetul şi şoaptele de pe recif. Se maimuţări stîngaci. ― Hai. Ralph se întoarse involuntar. Jack îşi drese glasul. iar Percival şi ceilalţi îl văzură. La început semăna cu o efigie tăcută a durerii. iar Maurice o luă ascultător. ― Continuă. comitatul Hampshire. o siluetă întunecată. Strigă din răsputeri: ― Ia uitaţi-vă la mine! Se prefăcu că se prăbuşeşte. apoi îi dădu drumul lui Percival. chicotiră şi rîseră. însă. Harcourt St.. Se frecă la fund. ― Cum te cheamă? Cum te cheamă? ― Linişte! În lumina asfinţitului. Atunci. ― Jack a fost pretutindeni. ― Tăticu zicea că nu s-au descoperit încă toate animalele din mare. ― Ei. ia spune. Piggy se împăunase şi îi ameninţase. Piggy se întoarse neputincios spre Ralph. Se declanşase un resort pe care nu-l puteau controla nici autoritatea şi nici intimidarea fizică. doi dintre ei aproape la fel de tare ca Percival. Ca şi cum această ştire ar fi fost adînc înrădăcinată în izvoarele durerii. atunci cînd Jack zice că te poţi speria. apoi însă bocetul crescu puternic şi susţinut. se aşeză pe butucul instabil şi se rostogoli în iarbă. Cred că are dreptate şi cînd . Cearta porni din nou. iar gura i se deschise pînă cînd reuşiră să vadă o gaură neagră şi pătrată. are dreptate. dacă reuşeşte să se ascundă pe insula asta. Întreabă-l. Nu avea cochilia şi vorbi încălcînd regulile.. iar adunarea rîse din nou. Ralph se aplecă înainte. telefon. ţinînd cochilia. ― Ce-i cu fiara? Cu Percival se petrecea un lucru ciudat. Scăpat din braţele lui. ca şi cum ar fi fost răstignit pe el. Maurice îi salvă. ― Ce-a zis? Jack ascultă răspunsul. Plînsul continuă. care vorbi răstit: ― Cum te cheamă? Chinuită de tăcere şi de refuzul puştiului de a vorbi. zise Piggy în bătaie de joc.

lungi de sute de metri. lipsa generală de înţelegere că focul era elementul cel mai important. Simon deveni incoerent. dar noi nu ştim. Ralph ridică cochilia şi se uită lung prin beznă. viaţa are un caracter ştiinţific. ― Care e cel mai murdar lucru? Drept răspuns. continuă Simon. aşa că smulse cochilia de la Maurice şi suflă cu toată forţa. ― Vreau să spun că.. pe care nimeni nu-l remarcase în timpul zilei.. o stafie.. ― Dă-mi înapoi cochilia! Ralph se vîrî între ei şi primi un ghiont în piept. scotea la iveală alte probleme neplăcute. Teama. ― Poate. Fatty? ― Am cochilia! Răsună zgomotul unei scurte încăierări. îi veni o inspiraţie. care mănîncă balene întregi. O pală de vînt făcu să foşnească palmierii. Simon.. Adunarea tăcu uluită. expresiv şi brutal. inexplicabil de furios ― Cui îi pasă de ce crezi tu.. În cele din urmă. iar cochilia se mută dintr-o mînă într-alta. Plaja palidă îi apăru ca singurul lucru mai luminos. platforma se umplu de umbre ce se certau şi gesticulau. izbucnirea i se părea de domeniul nebuniei. Se opri din nou şi rîse vesel. ― Am putea fi un fel de. Puştii aşezaţi din nou pe buşteanul instabil căzură şi nici nu le pasă. Adunarea urlă sălbatic. Se destinseră ca după un orgasm. Da. ― Sepia nu poate să iasă din apă! strigă cineva. Cum zice şi Piggy. ― Tăticu zice că există fiinţe. alea care fac cerneală. ca un ghemotoc de trupuri pe iarba din centrul triunghiului. ― Tu. Două trunchiuri cenuşii se frecară cu un scîrţîit sinistru. ― Ba poate! ― Ba nu! Într-o clipă.. adunarea tăcu.. . Cineva spuse pe neaşteptate: ― Poate că vorbeşte de-un fel de stafie. ― Poate că asta e fiara.. zise el ezitînd. Smulse cochilia de la cineva şi se aşeză cu răsuflarea tăiată. care şedea pe butuc. vreau să spun. discuţia degenera. poate că există o fiară. Vînătorii ţipau de încîntare. nu e chiar sigur. în tăcerea nedumerită care urmă. Jack.. Cînd încercai să lămureşti lucrurile. Simţi o nevoie primejdioasă de-a vorbi. revoltat de lipsa de seriozitate. Desigur. ― Stai jos! ― Taci! ― Ia cochilia! ― Du-te dracului! ― Gura! ― Ascultaţi-l. Ar trebui să discutăm asta în timpul zilei. iar Ralph se ridică uluit. puse mîna pe cochilie. Eforturile lui Simon se irosiră. sepii.. Vorbi indignat. vreau să spun. Are cochilia! strigă Ralph.spune că nu există decît porci pe insulă. Furtuna izbucni. iar tăcerea şi bezna părură să amplifice zgomotul. nu-i aşa? Nu e ceva sigur. dar nu ştie. Lui Ralph. fiarele. pronunţă un cuvînt scurt. Maurice respiră adînc. Văzu o pată albă în bezna de lîngă el. puştii erau aproape. sufocat de bătăile propriei inimi. rîsul celorlalţi îl înfrînse cu cruzime. să-l scoată în evidenţă. fără îndoială. încercînd să explice boala esenţială a omenirii. ― Prostii! Cel care vorbi fusese Piggy. stăteau ghemuiţi. ― Fireşte. Piggy îi luă cochilia din mînă. Simon? Tu crezi asta? ― Nu ştiu. interveni o voce înăbuşită şi anonimă. răspunse Simon. dar era o experienţă îngrozitoare să se adreseze unei adunări. Dar. cum se cheamă. ― Vorbim prea mult despre stafii. care se afla aproape. ― Nu cred deloc în stafii! Jack se ridică şi el. eu nu cred în fiară. poate că fiara sîntem noi. iar el se întoarse fără apărare la locul lui.

urlete şi rîsete.Adunarea se clătină ca lovită de vînt. nu acum. ― Piggy are cochilia. Se opri din nou. Ce sîntem noi? Oameni? Animale? Sălbatici? Ce-au să-şi închipuie oamenii mari? Nu ne facem datoria ― vînăm porci ― lăsăm focul să se stingă ― iar acum. Sileşte-i să facă ce vrei tu. . atunci. o s-o lovim. Presupun că problema e dacă există sau nu stafii. încît Ralph îi vedea sticlind singura lentilă de la ochelari. apoi o să mergem la colibe fiindcă sîntem cu toţii obosiţi.. N-o să mai putem ţine focul aprins. ― Crezi că alegerea are vreo importanţă? Te mulţumeşti să dai ordine fără cap. Şi nici nu vreau să las impresia c-aş crede.! Scoase un ţipăt sălbatic şi sări pe nisipul gălbui. înghionteală. ― Jack! Jack! ― Regulile! striga Ralph. ― Foarte bine. Susţin sus şi tare că nu cred în stafii.. înecaţi în beznă.. Spuse sec: ― Înţeleg. Lumea. de rîs isteric şi de spaimă. O să hotărîm ce-i de făcut. zise Ralph.. O să fim ca animalele. ― Să taci! Cine eşti. continuă el şi bătu din picior. ― Ralph. Nu vînezi. O umbră îl înfruntă violent. Piggy îi smulse cochilia din mînă şi glasul lui răsună strident: ― Nu votez pentru stafii! Se întoarse spre adunare. Nu vreau să mă gîndesc la ele. Am fost ales. Adunarea se risipi.. ― E adevărat. Odată lucrurile fuseseră limpezi. Planul bine chibzuit al acestei adunări se destrămase. Ralph scrută întunericul şi zări mîinile ridicate. ― Discutăm prea mult şi nu mai respectăm ordinea. ― Ce vreţi să spun? Am făcut o greşeală cînd am ţinut adunarea atît de tîrziu.. la urma urmei? Stai aici şi le spui ce să facă. ca întotdeauna. pînă şi vaporul plecase. o s-o lovim. am stricat totul. lumea dominată de legi şi de raţiune. de-a lungul plajei.. favorizează-l pe Piggy. trăncănind. încălcaţi regulile! ― Cui îi pasă? Ralph îşi reveni.. În orice caz. o s-o vînăm! O s-o înconjurăm. aşa e? ― stai o clipă. iar băieţii alergară la întîmplare. N-o să fim salvaţi niciodată. iar cochilia sclipitoare se smuci de colo-colo.. nu ştii să cînţi. Nu ― Jack. însă acum. suflă în cochilie. ― Regulile sînt singurul lucru pe care-l avem! Jack i se împotrivi. o s-o lovim.. Ralph sări în picioare. ― Jack! Vocea lui Jack îl maimuţări acru. Ralph se pomeni că atinge cochilia cu obrazul şi o luă din mîna lui Piggy ― Ce-au să spună oamenii mari? strigă Piggy din nou.. Reflectă preţ de o clipă şi formulă întrebarea. iar ei n-au să se întoarcă. pe întuneric. Uită-te la ei! De pe plajă răsunară zgomote de vînătoare fictivă. O să votăm. se ducea de rîpă... ― Sînt şef. Piggy se afla atît de aproape. ― Gura! Vierme gras! Urmă o luptă scurtă.. Nu-şi dau seama? ― Trebuie să fii brutal. ― Dacă am să suflu în cochilie. ― Cine crede c-ar putea exista stafii? Se aşternu o tăcere lungă şi nimeni nu se clinti. Ridică cochilia. vînăm! Dacă există o fiară. Platforma se umplu imediat de zgomote şi de agitaţie. Nu putem ţine adunări ca lumea dacă nu respectaţi regulile. ― Jack! Jack! N-ai cochilia! Lasă-l să vorbească! Faţa lui Jack se ivi aproape. vreau să spun că o să votăm dacă există sau nu stafii. ― Pe urmă focul. de la palmieri la malul apei. ― Dă-le dracului de reguli! Sîntem puternici. Ralph răspunse cu glasul prudent al celui care repetă o teoremă. ― S-o ţineţi cu toţii minte.

tu ai putea să-l baţi. vă rog. Dar la ce bun? ― Ar ţine focul aprins. Acasă exista întotdeauna un om mare. Trei şoareci orbi. ― Şi ce dacă n-are sens? Vorbesc de ce se întîmplă pe această insulă. Lor nu le e frică de întuneric.. nu ne-am ocupa decît cu vînatul şi nu cu focul. este Jack Merridew! ― Eu am stat mult în pat şi-am reflectat. iar cei doi se ciocniră rău unul de altul. Siluetele risipite se adunaseră pe nisip şi formau o masă neagră. zise Piggy simplu. Ralph.. Lucrurile ar merge de minune. Dumnezeule! O.. străzile. zise Ralph. iar el nu e. străduindu-se zadarnic să evoce viaţa minunată a adulţilor. îl urăşti. ― Nu sîntem buni de nimic. ― Dacă ar fi Jack şeful. Băieţii care ţopăiau şi cîntau erau acum atît de departe. Glasul i se ascuţi... şi nu mai pot răbda prin cîte am trecut. e ca astma. Eu unul renunţ. ― Fii mai departe şeful nostru. Să presupunem oare că există fiinţe care ne pîndesc şi ne aşteaptă? Ralph tresări violent. în afară de asta. Am rămîne aici pînă la moarte. Ralph... Cum aş mai vrea să fie aşa! ― Aş vrea să fie aici mătuşica. spunîndu-ţi că de fapt e un băiat cumsecade. cînd îl vezi iar. Ralph îşi duse cochilia la buze. cu urlete. nu poţi să respiri. ― Oamenii mari ştiu multe. ― Gura.. ― O.. pe tine te respectă. Ascultă-mă. Dac-ar . Vă rog. Nu văd ce fac. pustiule! De ce n-ai spus că nu există fiare? ― Mă tem de el.. zise Piggy. Simon se foi în beznă. Dacă te temi de cineva. ― Ar construi un vapor. şi tu eşti şeful. ― Nu s-ar certa. se apropie de Piggy... iar apoi. Ascultă-i. ― Şi nu mi-ar sparge ochelarii. Şi pe el. ― Şi n-ar discuta despre fiară. Fii mai departe şef. ― Uite care e problema. Piggy: sînt sau nu stafii? Sau fiare? ― Fireşte că nu. Mă cunosc şi pe mine. ― Am văzut că şi tu te-ai bătut cu el mai de mult.. ― Eu aş vrea să fie tata. Şi pe tine te urăşte. dar nu te poţi împiedica să nu te gîndeşti la el. dar. Fredonau. o să ajungem şi mai repede ca animalele.. domnule. Ralph. Ţie n-are ce-ţi face. Dacă există stafii. Te înşeli. încît zgomotul se auzea doar ca un ritm mut. ― Încetează cu discuţia asta! Avem destule necazuri. zise Piggy. Simon. ― Aveam cochilia. dar îi aud. care se rotea. L-ai prins c-a lăsat să se stingă focul. ― Dacă renunţi. Dacă ar putea face ce vrea. are să sară pe următorul. iar puştii. într-o şoaptă înfiorată. tu eşti un om întreg... nu! Piggy îl înşfacă pe Ralph de braţ. Cei trei băieţi stăteau în beznă. dacă îl eviţi. ― Ar trebui să renunţ la şefie. Şi acela sînt eu. ― De ce nu ? ― Fiindcă n-are sens. televiziunea ― n-ar putea exista. Şi n-ar provoca. Casele. ― Dac-ar reuşi să ne trimită un mesaj! strigă Ralph cu disperare. şi de-asta îl cunosc. se îndepărtaseră încet. ― Piggy are dreptate.. Aveam dreptul să vorbesc.. ― Mă urăşte.. Se întîlnesc. domnişoară. zise Piggy. şi primeai răspunsul.. ― Pe mine? De ce? ― Nu ştiu. ― Cine-i ăla care stă acolo? ― Eu sînt. apoi o lăsă jos. ― Dar el este. Nu ştiu de ce. Ţopăiala se încheiase şi vînătorii se întorceau la adăposturi. ― Fiecare trage în altă parte şi lucrurile merg prost. Cunosc oamenii. ce se va mai întîmplă cu mine? ― Nimic. beau ceai şi discută. ― Ei n-ar da foc la insulă. obosiţi. Numai tu şi Jack contaţi.― Dacă nu sufli.

îşi apropie buzele de pată şi suflă uşor. Dar nu reuşeau niciodată să facă ceva ca lumea dacă lucrau izolat. devenind o bolboroseală. alunecă pe munte. briza împingea silueta printre florile albastre. Erau gemenii. desfundînd cerul ca un tirbuşon. iar Percival se linişti. iar o dată un băiat mai mare vorbi în întuneric. pînă cînd pata de lumină crescu. la datorie lîngă foc. ca să mai aducă vreascuri şi frunze. deşi nici o licărire cît de slabă nu ajunse pînă la ei de la lupta ce se desfăşura la zece mile înălţime.. Îi apăru faţa. Ralph şi Simon îl ridicară brutal şil duseră într-un adăpost. vorbind somnoros. pînă rămase ghemuită printre stîncile sfărîmate de pe culme. privind grupul de stele care luminau laguna. Strălucirea se intensifică. se lovi şi-şi trase încărcătura. pe cer însă existau şi alte lumini ce se mişcau repede. Se apropiară acum de pata neagră unde fusese focul de semnal. apoi o cracă. două umbre întunecate. Cînd pricepură de unde venea acel zgomot lugubru. bezna şi stelele. O felie subţire de lună se înălţă la orizont. Din beznă răsună un urlet subţire. luminată în roşu. şi cum era cu neputinţă să stea treji toată noaptea. cu picioarele bălăbănindu-se. Eric se aplecă şi suflă încet. O clipă. unul ar fi trebuit să doarmă. încurcă sforile paraşutei şi le împodobi cu flori. din celelalte adăposturi ţipa cîte un puşti. la fiecare adiere. din nou. peste bolovani şi pietrele roşii. De fiecare dată cînd vîntul se oprea.. ― Cred că s-a stins. Sam puse o bucată de iască pe locul fierbinte. răsunară zgomote. ― Nu.nişte iască. iar unul se întoarse în fugă. căscară. VI Fiara din văzduh Nu se mai vedea decît lumina stelelor. sforile se înmuiau. Sam aşeză şi alte vreascuri. Sufla un vînt slab. iar silueta se apleca din nou înainte şi se cufunda cu capul între genunchi. încetă să mai sufle. Silueta căzu şi se ghemui printre florile albastre de pe coastă. Aranja crenguţele care i se vîrau în mînă. Atunci silueta. Percival Wemys Madison. cu picioarele vînturîndu-i-se în urmă. care îi îngheţă. Teoretic. Doi băieţaşi ieşeau dinţr-un morman de crăci uscate şi de frunze moarte. ― . trecea prin împrejurări în care evocarea solemnă a adresei de acasă se dovedea incapabilă să-l ajute. în vreme ce stelele alunecau pe cer. la aproape cinci kilometri înălţime. o siluetă care atârna. iar paraşuta bufni. destul de mare ca să lase o dîră de lumină cînd poposi pe apă. iar craca luă foc. departe. silueta rămase cu capul acoperit de cască între genunchi.. lîngă o stîncă.putea să ne trimită un om mare. se culcaseră amândoi. un semn. . se frecară la ochi şi păşiră sigur. încetară să caşte. se apleca iar. iar cei trei băieţi mai mari se îndreptară împreună spre adăpostul cel mai apropiat... Copiii zăceau neliniştiţi şi gălăgioşi printre frunzele uscate. silueta stătea pe vîrful muntelui. peste recife şi lagună. Din lumea adulţilor sosi un semn. de parcă ar fi scrutat peste coama muntelui.. iar celălalt să stea de veghe. Metru cu metru. se apleca şi se înfunda. clipeau sau se stingeau. Apoi adormiră cu toţii. purtă silueta într-o curbă ce cobora de pe cer şi o tîrî pieziş. apoi. Urletul se înălţă depărtat şi nepămîntean.. ceva mai jos pe coasta muntelui. Apoi. Anthony. Aci briza suflă capricios. Uneori. neclintită şi cu sforile încîlcite. Izbucni o explozie de lumină. Cînd vîntul sufla. ori altceva. Întins în iarba înaltă. deşi nici un copil n-a fost treaz ca să-l observe. Se culcă la pământ. sforile se întindeau şi atunci presiunea întîmplătoare ridica fruntea siluetei şi îi îndrepta pieptul. în direcţia muntelui. în ciuda cuvintelor lui curajoase. Cînd ajunseră acolo. o siluetă ce cobora rapid sub o paraşută. Piggy se ţinea pe lîngă ei. Celălalt îngenunche. vîntul se domoli. făcîndu-i să se caute cu mîinile. În bezna dimineţii timpurii. de la casa parohială Harcourt. Vînturile schimbătoare de la diferite înălţimi duceau silueta în voia lor.. St. dă-mi. Deasupra insulei se întinse o pată. ― Sam.

Părul de pe frunte le flutură. scoarţa se chircea şi se descojea. La cincisprezece metri de ei se auzi zgomotul înfundat al unei materii ce se umfla.. ― . Cortul se prăbuşi pe dinăuntru. Acolo se afla stînca cea mare. lemnul exploda. ca marea. ― Aşa e. trezeşte-te! ― Ce s-a întîmplat? ― Am văzut.. arzînd în piramida de lemne. azvîrlind un cerc larg de lumină peste vîrful muntelui. Apoi.. Cînd privi nepăsător dincolo de foc..― Nu le pune pe toate. în timp ce grindina de foc trimitea fum. ― Şi mie. ― Ar fi fost. vîrînd cît mai multe crăci în foc... le atraseră privirile. Nu mai auzea nici măcar zgomotele viselor din celelalte adăposturi. Sam se distra. şi dădea zahăr căluţilor. ― În afară de asta e. ― Va trebui să mai aducem vreascuri. Departe. Flăcările. amintindu-şi de beznă şi de altele. Zece secunde se ghemuiră astfel.. .fiara. căci Sam era întors cu spatele la ea. dar se îmbrăţişară mai tare şi gurile li se strînseră. ― Sam.. mai pune atunci. se uitară nesiguri împrejur. Îl ţii minte pe turbatul ăla de la şcoală? ― "Băiete. Foarte bine..întuneric. vîri prea multe. căutînd distanţa la care căldura era mai suportabilă. de parcă i-ar fi apucat pe amîndoi aceeaşi groază. iar dincolo de ea. ― Cînd cu focul şi cu porcul. Eric se ghemui în spate şi-l urmări pe Sam cum aprinde focul. trezeşte-te! Frunzele foşneau violent.. stîncile risipite cu umbrele lor turtite îşi recăpătară conturul real văzut la lumina zilei... unul în braţele celuilalt ― patru ochi care priveau ţintă şi nu clipeau. ― Aşa-i că era turbat? ― Cînd cu. ― Ce-i? ― Nimic. tot sucinduse şi răsucindu-se zgomotos printre frunzele uscate. în loc să ne ocărască pe noi. Focul începu să radieze căldură şi să se reverse plăcut asupra lor. Adormise după ce i se păruse că trecuseră ore.. ― . două guri deschise. stînca plesnită. pe panta mai abruptă a muntelui. Rămaseră nemişcaţi. Flăcările puseseră stăpînire pe crăci.. ― Ralph. pomii din pădure foşniră. apoi mugiră. Apoi cineva îl trase de braţ.. Eric urmări carii. sub ei.. Eric îşi întinse mîinile. fiindcă se întorsese acasă. m ― Aproape că se. Se repezi în jurul focului. celelalte trei pietre. Intensitatea privirii lui făcea ca direcţia în care se uita să pară îngrozitoare. o rupseră la fugă peste stînci.... Ridică o mică piramidă de vreascuri şi focul începu să ardă bine. ― Să ne încălzim. ― Turbat. ― Valeu! Gemenii priviră cîteva clipe focul în tăcere. apoi. ― Din fericire. ― Sam. se ghemui lîngă Eric şi se uită. unde domnea acum o beznă completă.. peste zidul grădinii. ― Ce-i? ― Sam! Sam! Sam se uită enervat la Eric.. tîrîndu-se înnebuniţi fiindcă nu reuşeau să scape de flăcări.. Ralph visa. Apoi Eric chicoti. Nu-i plăcea să-şi amintească şi se uită la vîrful muntelui. scîntei şi valuri de lumină neregulată peste vîrful muntelui. gaura ― acolo. l-a ocărit pe Jack.. ― Ralph.. ― . Nu ţipă nici unul. şi se gîndi la primul foc ― departe. ― Mi-e frig. spunîndu-i că era vremea să-şi bea ceaiul. tu-mă-mbolnăveşti-încetul-cu-încetul-de-nervi!" Gemenii izbucniră într-un rîs identic. iar flăcările focului se aplecară.clar.

. ― Sam şi Eric. desfăcîndu-se ca un evantai sub orizont. ― Cum ai păţit asta? Eric se pipăi pe faţă. Stăteau şi ascultau. Piggy se lovi de el.. aripi. Piggy! Frunzele continuau să foşnească violent. I se mişca ceva în dosul capului. iar suliţele de lemn ascuţit semănau cu un gard. Piggy şi Simon îl urmară. ― Am fugit cît am putut... Cercul de băieţi din faţa lui formase un mănunchi strîns de suliţe de vînătoare. de puncte necunoscute şi de ameninţări. ― Nu ieşi ― e îngrozitor! ― Piggy ― unde sînt suliţele? ― Aud. . în clipa cînd se îndrepta spre grupul stelelor ce păleau.. ― O să fie o vînătoare adevărată. ― Tocmai îl aprinseserăm. Nu. căci omogenitatea lor fusese recunoscută. Ralph îngenunche la intrarea adăpostului şi scrută atent peisajul de jur împrejur. ― Era cît pe aci să mă atingă. al cărui ecou răsună imediat. iar unul dintre gemeni îl înşfacă... ― Gheare. Zori nesfîrşiţi şterseră stelele şi lumina. ― .. apoi cu spaimă... O pasăre de mare bătu din aripi sus.. Cine vine? Ralph se foi nerăbdător. ― Focul lumina bine. Jack îi chemă înapoi în centru.― Cine sînteţi? Gemenii? ― Am văzut fiara.. ― Linişte.ou ― Fiara ne-a urmărit.. iar ei înţeleseră. care îi lumina din dreapta şi părea că le dă forţa să vorbească. Dungile de nori de lîngă orizont începură să lucească trandafiriu.. izbucni în lacrimi violente.. îndrăzniră să facă cei cîţiva paşi pînă la adăpostul alăturat.. iar coamele penate ale palmierilor se înverziră. Labirintul de întuneric se destrăma.... la început cu îndoială. . lipiţi unul de altul şi tremurînd. brăzdată de zgîrieturile lăsate de tufişuri. coborîră la nivelul privirii. Sam reluă povestirea. O ridică în schimb în aer. deşi lumea din afara adăpostului era plină de primejdii. Hai. cu un ţipăt răguşit.. ss ― Am văzut-o cînd ne-am pitulat după pomi. deşi îl treceau fiorii pe şira spinării. Din obişnuinţă. ― Sînt zgîriat tot. tristă şi cenuşie. în linişte. Chemaţi-i pe băieţi. Parcă s-a ridicat în capul oaselor... ― Era păroasă. se cernu în sfîrşit prin adăpost. ― A fost îngrozitor. ― Suliţele sînt de lemn.mai multe vreascuri.. ― Taci atunci. iar în pădure se auzi un strigăt strident. Johnny. Ralph luă cochilia de la locul ei de pe butucul lustruit şi o duse la buze: apoi ezită şi nu suflă. Îi dădu cochilia lui Eric.. ― Am văzut fiara cu ochii noştri. ― Ţi-e frică? zise Jack şi îl privi dispreţuitor. iar cercul începu să-şi schimbe forma. Ralph arătă îngrozit spre faţa lui Eric. Ralph se ridică şi se plimbă spre platformă.. nu dormeam. începură să se foiască. o cochilie era acum de ajuns pentru amîndoi gemenii... iar în punctul cel mai înalt al cerului marginile norilor mici dobîndiră o culoare caldă. Gemenii... iar ceilalţi băieţi se furişară după ei. ― Ne-am lovit de liane.. bezna se umplu de gheare. doar pentru a le da curaj. Nu fi caraghios. Stai liniştit. căscînd încă. Fiara se mişca... Se lărgi în loc să se strîngă. Dimineaţa luminoasă răspîndea multe ameninţări. în curînd.. apăruseră lucrurile apropiate şi îndepărtate. le-o arătă.. geamănul cel mai apropiat de el. ― Colţi. ― Avea ochi. Sîngerez? Cercul de băieţi se trase înapoi înspăimîntat. Razele soarelui.. descrierea făcută de gemenii ce-şi trăgeau sufletul în mijlocul unei tăceri depline. Ralph se uită o clipă la felia de aur în creştere. iar Bill îl pălmui pînă îl linişti. unde împrăştiară ştirile îngrozitoare.

Nu e exclus să se strecoare printre pomi.. mereu la pîndă? Cum o să găsim hrana? Şi ce se întîmplă cu focul? ― Hai să plecăm. ― Cochilia! Cochilia! strigă Jack. Nu vreţi să fiţi salvaţi? Se întoarse spre adunare. ― Nu. răspunse fără chef Jack. Nu putem porni la o vînătoare obişnuită. ― E mai mult decît o treabă de vînător. Piggy răsuflă uşurat. Ralph s-ar fi răstit la el. Ralph nu-i mai putu ignora cuvintele. Dacă fiara nu-i acolo. Acum e.― Fireşte. Nu mai avem nevoie de cochilie. Ba da.. Jack. ― N-ai cochilia. Piggy o să aibă grijă de ei. Fereşte-l pe Piggy de primejdie. Jack. ― Gîndeşte-te.. şi dacă mă sperii. unde sînt grămezile de stînci. Cui nu-i e? Se întoarse spre gemeni. ― N-a fost nevoie.. ― Să stăm aici? Şi să ne cocoloşim pe bucăţica asta de insulă. Am fost prin apropiere.. împinse cochilia spre genunchii lui Ralph şi se aşeză. Ţii minte? Partea aia din insulă în formă de coadă. Jack se înălbi la faţă. Piggy îşi scoase ochelarii stricaţi şi şterse lentila. o s-o căutăm şi-o să aprindem focul.. ― N-am putea. Vorbiră cu toţii în acelaşi timp. şi. Ştim cine trebuie să vorbească. ― Am mai spus că focul e lucrul cel mai important. Sîngele îi năvăli în obraji. o să ne suim pe munte. Ralph? ― N-ai cochilia. ne pierdem vremea. într-un fel. zise Jack nerăbdător. interveni dispreţuitor Jack. Se linse pe buze şi rămase în picioare. Nu-i decît un drum de urcare. zise el. sau lui Walter? E vremea ca unii să priceapă că trebuie să tacă şi să lase hotărîrile pe seama noastră. Răspunsul fu prea apăsat ca să se mai îndoiască cineva de ei. E vreun loc pe insulă unde n-am fost? ― Nu-i decît.. ― Pînă acum n-a avut nimeni. cu gura deschisă şi în jurul buzelor îi mijiră umbre albastre. Ce poate să facă Piggy doar cu un ochi? Ceilalţi băieţi se uitau curioşi cînd la Jack. Uite-o. ― Şi mai e ceva. ― Aşa. voiau să fie salvaţi. La ce i-a folosit lui Simon să vorbească. O să căutăm. trecînd repede de partea lui Ralph. ― Ce facem.. implorîndu-i. Băieţii dădură din cap.. ― Am cochilia. cînd la Ralph. Piggy luă cochilia. ca Ducă-se pe pustii. ― Iar creatura ar putea sta acolo. Acum focul trebuie să se fi stins. fiindcă fiara nu lasă urme. fiindcă nu puteţi da de urma fiarei. nu? Sau nu vreţi nici unul să fiţi salvaţi? Ba da. dar fără speranţe.. ― Sper că nu vă bateţi joc de noi. Ce facem cu puştii? ― Dă-i dracului! ― Trebuie să aibă cineva grijă de ei. iar pistruii îi apărură clar.. să rămînem aici? Poate că fiara n-o să se apropie.. Se sprijini de un butuc... Dac-ar fi lăsat. ― Vreau să spun. evitară criza. Stîncile fac un fel de pod. dar nu reuşi. nu ne-o pierdem. Eu nu văd prea bine. ― Ţie ti-e întotdeauna frică. Piggy. ― E o treabă de vînător. Tăcerea deveni apăsătoare şi Piggy îşi ţinu răsuflarea. ca nişte pete cafenii. Nimeni nu-l băgă în seamă. ― Judecă şi tu. Stai jos. trezindu-se într-o încurcătură neplăcută. ― Aşa e! Foarte bine. Restul băieţilor îl urmăriră cu atenţie. zise Ralph în cele din urmă. Nu teai gîndit niciodată la asta. le-am fi văzut. . ― Aşa că trebuie să ne gîndim. încercă să respire din nou adînc. Dacă n-ar fi avut sentimentul că-i pîndeşte ceva. ce facem? Să presupunem că fiara vine cînd aţi plecat cu toţii. Vechea enervare îl salvă. sau lui Bill. ― Nu vreţi să fiţi cu toţii salvaţi? Îşi întoarse privirea spre Jack.. nu încăpea îndoială. ― V-aţi pierdut capul cu toţii? Trebuie să aprindeţi din nou focul. dîndu-i energia de a porni la atac..

ziua nu înaintase destul pentru a fi umbrită de voalurile schimbătoare ale mirajului. să fie o baie de soare sub o cupolă albastră. După ce mîncară. ― Nu cred că există fiara. ― Să mîncăm mai întîi. ― Eşti vînător. Ralph se uită la Jack. Aşteptaţi-mă. iar şeful trebuia să meargă mai departe. O să ne apropiem cît putem. simţea o slabă neîncredere ― o fiară cu gheare care zgîriau. ce păreau că se clatină. Foarte bine. înaintînd în faţa lui Ralph. Plecăm după aia. ― Foarte bine. Se întoarse spre ceilalţi. Indiferent cum îşi închipuia Simon fiara. zîmbi silit. Ascundeţi-vă aici. îşi croiră cu atenţie drum de-a lungul terasei cu palmieri. Jack roşi. ― Înţeleg. nefiind totuşi destul de iute ca să-i înhaţe pe Sam şi Eric. ― Ce facem atunci cu castelul? ― Ia uită-te. Ziua promitea. Îşi dădu seama că glasul lui risca să nu se mai audă. Alţii se dovedeau în stare să se ridice şi să vorbească adunării. Ralph prinse curaj. Se vedea şi una dintre acele stînci pătrate şi trandafirii care susţineau baza insulei. Ralph îi răspunse politicos. lată de cîţiva metri şi lungă de aproape cincisprezece. Ralph nu-i mai dădu atenţie şi se întoarse la problemele sale groaznice. ― Ştiu. Simon încetini sfios pasul pînă ajunse alături de el şi îl cercetă prin părul negru şi aspru care îi cădea în ochi. iar Robert chicoti. iar pe vîrf se aflau risipiţi bolovani mari. Ralph desfăcu paravanul de frunze şi se uită. fără să lase urme. Se trase într-o parte şi se uită în urmă. Cînd Simon se ciocni de un pom. ― Hei. iar apoi cele două laturi ale insulei se îmbucau. Ralph şi băieţii mai mari porniră de-a lungul plajei. eroice şi bolnave. Simon se răsuci pe picioare. Nu comenta. îl lăsară pe Piggy sprijinit de platformă. Îl urmări pe Jack spre castelul unde terenul se ridica uşor. înaltă poate de treizeci de metri. sau să răsune prea tare. erau în stare să spună ce voiau. Ralph mergea în urmă. Ralph schimbă nerăbdător privirea. bombăni Jack. se bîlbîi încurcat Simon. de parcă ar fi fost un promontoriu. Suspină. cu ochii minţii vedea imaginea unei făpturi umane. neîndrăznind să calce pe nisipul fierbinte de lîngă apă. ca şi cum ar fi vorbit unuia singur. Aveau să ajungă la castelul de stînci în curînd. era bastionul trandafiriu pe care îl văzuseră de pe vîrful muntelui. ca şi cum i-ar fi dat dreptate în privinţa vremii. Ralph îl lăsă pe Jack în frunte. pata albă de pe frunte se roşi şi i se prelinse o şuviţă de sînge. Simon. Sub conducerea lui Ralph. voi. apoi se uită din nou în gol. ― Am găsit un punct de observaţie. ― Ce părere ai? ― Am fost pretutindeni. Fiara trebuie să fie aici. mulţumit că scăpase o vreme de răspundere. Baza recifului plesnise. În stînga se afla încîlceala impenetrabilă a lianelor şi a pomilor. În faţa lor se întindeau doar cîţiva metri de teren stîncos. ca şi cum ar fi uitat că Simon se făcuse de rîs. zise Ralph şi adăugă: N-ar strica să luăm suliţele. Jack se întoarse în fugă. ― Eu sînt şeful. II privi pe Jack. Cîteva clipe. ― De ce nu s-ar putea ca fiara să fie acolo? ― Nu vezi de ce? Fiindcă nu poate intra şi nici ieşi. Ralph se uită într-o parte. deşi ar fi văzut inamicul de la douăzeci de metri. Ralph înainta cu suliţa pe umăr. iar Jack păşea cu o prudenţă teatrală. aşezată pe vîrful unui munte. . fără să lase impresia că-i apasă senzaţia îngrozitoare a propriei personalităţi. O ridicătură strimtă de recife. Această latură a castelului. Simon se bucură că fusese acceptat şi încetă să se gîndească la sine.― Hai să mergem. În spatele lui Ralph. Plaja se întindea înaintea lor într-o curbă dulce. prelungea însă insula în mare. Am să merg. ca şi celelalte. vînătorii tăcuţi se adunaseră în iarba înaltă. pînă cînd perspectiva o contopea cu pădurea.

Jack lovi stîncă de lîngă el cu pumnul.. Laguna îi apăra de Pacific. peste cîteva secole. Forma pătrată a stîncii îngăduia un fel de plintă în jur. se uită de jur împrejur şi lovi stîncă cu mînerul suliţei. iar masa hurui stins. Descrise un gest larg cu mîna.. Ralph se uită spre munte. Îşi strînse buzele care i se albiseră. iar la stînga. pe cealaltă parte. aşa încît la dreapta. undeva în spate. Jos. E un loc foarte prost. doar Jack se dusese pînă la malul mării. Observă că transpiraţia din palme i se uscase. în care nu se aflau decît mormane de ouă stricate. N-avea unde să se ascundă. mişcată de marea deschisă. nici eu nu cred. deasupra lagunei. se vedea o pată lungă şi verde.. ― Ţii minte? Îşi amintiră momentele neplăcute de mai înainte. îşi dădu seama cu surprindere că nu se aştepta să întîlnească vreo fiară şi nici nu ştia ce-ar fi făcut dacă ar fi întîlnit-o. Se cocoţară pînă la ea şi gustară din firicelul de apă. Îşi sili picioarele să se mişte pînă îl duseră la promontoriu. Valurile se cufundau încet printre stînci. ― Doar o dată dac-o împingem. atunci? La jumătatea distanţei. ci doar de această prăbuşire. Jack fremăta. pe stîncă. ― Ce-i aia. îşi continuă drumul peste stînci. îşi netezi părul peste cap cu o mişcare înceată de tot. Era uşor de mers şi în curînd trase cu ochiul pe lîngă stîncă. şi. Jack izbucni: ― Să vîrîm un trunchi de palmier sub stîncă şi dacă vine duşmanul. unde o ultimă stîncă zdrobită acoperea grămada în descreştere. marea avea să transforme castelul într-o insulă. Văzu doar ceea ce aşteptase: bolovani trandafirii. ca să fie mereu plină. terenul stîncos şi iarba plină de capete. La dreapta se găsea laguna. Jack înainta de-a lungul cornişei. Ralph nu răspunse. urcare şi iar prăbuşire. polipi şi iarbă marină. şi gata!. ― Ce loc de construit un fort! O coloană de spumă marină îi udă. Băieţii îl aşteptau în iarba înaltă. Ralph se cutremură. dezgolind mese trandafirii de granit. strigă Jack entuziasmat.. Prăpăstii de aer îl înconjurară din toate părţile. Ralph se întoarse spre reciful roşu. Văzu acolo o stîncă plată. deşi nu era nevoie. leviatanul adormit răsuflă.. apele se prăbuşeau şi şopteau ca vîntul prin coroana pădurii. dintr-un motiv greu de ştiut. tufişuri ciudate de coral. ― Nu există apă proaspătă. Un zgomot din spate îl făcu să se întoarcă. întinsă ca o masă. Avea perspectiva celui de pe uscat asupra valurilor umflate şi i se păru la fel ca respiraţia unei creaturi uluitoare. ― Am putea să punem o coajă de nucă de cocos acolo. jos de tot. nu ştiu cum să-ţi spun. ― N-am vrut să te las să mergi singur.. apoi o costişă abruptă. putea înainta încet de-a lungul unei cornişe şi ocoli colţul care nu se vedea. Urcară împreună ultima treaptă. ― Ce s-a întîmplat? Ralph se întoarse. cercetă o jumătate de cavernă. care ţinea un minut. iar apa clocoti mugind deasupra masei de stîncă. acoperiţi de un strat de guano ca de o glazură. . ce urca spre stîncile sfărîmate care încununau bastionul.. La un moment dat. Nu-ţi dădeai seama de mişcarea valurilor. Îşi dădu seama că se putea cocoţa pe recif. Se opri pe promontoriul strimt şi se uită în jos. ― Nici nu mă gîndesc. ca să vadă ce-avea de gînd. ia uită-te! La treizeci de metri sub ei se găseau istmul. iar în fund pădurea..― Nu. şi în cele din urmă se aşeză. ca şi cum ar fi măturat stîncă. chiar dacă n-ar fi trebuit să înainteze. Apoi. ― Ei bine. claie peste grămadă. iar apele retrăgîndu-se de pe cele patru margini acoperite de iarbă marină le făceau să semene cu nişte recife. ierburile marine se încovoiară. la revedere. ― De ce? ― Priveai. apele se umflară.

― Ce facem. Îşi sprijini suliţa de stînca ce se clintea şi-şi dădu două şuviţe peste cap. Isi încleşta pumnul şi bătu în zidul roşu din dreapta. ― Fum. de parcă ar fi fost un ciocan. Şi nici prea multă apă proaspătă. Hărmălaia izbucni iar. făcînd o hărmălaie pe care n-o auzise. ― Hai să stăm aici. Trecură ca un puhoi peste pod şi în curînd urcau şi strigau. ― Sînt obosit. Alţii voiau să împingă şi alte stînci. S-ar putea să fie un vapor acolo în depărtare. Acum plecăm. ― M-ai înnebunit cu fumul ăla. ― O să ne suim pe munte. împingeţi stînci.. Ideea îi reveni imediat. Se zbătea ceva ca o aripă de liliac şi o întuneca. ― Înapoi la adăpost. Uitaseră de fiară. Nu se vede nimic. Fiara poate fi de cealaltă parte a muntelui. ― Nu! Ralph îşi coji pielea de pe încheietura degetelor. În mintea lui se petrecu un lucru straniu. aruncînd cu bubuituri o jerbă de spumă pînă la jumătatea înălţimii recifului. care se crăpase. ― Eu sînt şeful. Un pîlc de băieţi. Ralph rămase pe loc. VII Umbre şi arbori înalţi . ― Am putea să mergem pe mal. gata să se răzvrătească. Sînt fructe. ― Staţi! Staţi! Vocea lui îi linişti. Iar voi vă pierdeţi vremea. Ai mai fost pe-acolo. Condu-ne din nou. o dată cu mînia. ― Am zis că mergem mai departe! strigă Ralph furios. iar primejdia dispăruse o dată cu întunericul. ― Avem nevoie de fum. ― Hai să construim un fort. Trebuie să ne asigurăm. Buzele i se strînseră violent iar ochii de sub şuviţele de păr priveau melancolic. ― Am putea construi un castel de vrăjitor. Nu părea să-l doară. baza stîncii trosni şi întreaga masă se prăbuşi în mare.― Nu se vede fumul. ― Avem timp destul! strigă Roger. cu mîna pe o imensă stînca roşie ― o stînca mare ca o roată de moară.. În timp ce se întorcea. Trebuie să ne asigurăm... Dar Jack dispăruse. şi nici adăpost. Bill se apropie de Ralph. Acolo au văzut fiara. Orizontul albastru şi întins îi încercuia. atunci? Ceilalţi băieţi. se desprinsese şi atîrna vibrînd. Îşi supse pumnul învineţit... îi văzură pe Jack şi pe Ralph nevătămaţi şi ieşiră la lumina soarelui. Privi sumbru muntele. ― Jack. ― De ce nu rămînem aici niţel? ― Ai dreptate. Aţi înnebunit cu toţii? Băieţii tăcură sau murmurară. ― Ăsta-i cel mai important lucru pe care-l avem de făcut.. spart doar de vîrful muntelui.. zise Ralph. furaţi de entuziasmul explorării. Nu vedeţi muntele? Nu se zăreşte fum deloc. ― Fum.. se opintea şi împingea o stînca. ― Trebuie să ne întoarcem şi să urcăm pe munte. Jack îi conduse în josul stîncii şi peste pod.. Soarele strălucea. zise Ralph şi clătină din cap. ― Jack! Hai. ― N-o să fie acolo.. aşteptînd în iarbă. Mai mulţi băieţi doreau să se întoarcă pe plajă. ― Pînă la pod. ― Fum. ― N-avem hrană aici. ― Am putea împinge stînci..

dar pătate prin părţile mai greu accesibile de un fel de umbre. Dacă reuşeai să-ţi astupi urechile la scurgerea şi la fierberea refluxului. Minunile învăluite ale mirajului nu rezistau la apa rece a oceanului. în arşiţa care i se părea neobişnuită chiar şi pentru această insulă. val după val. deşi nu-şi amintea cînd îşi reluase acest obicei şi nici de ce o făcuse. umflîndu-se irezistibil peste vîrfuri şi peste vegetaţie. Erau muşcate pînă în carne. Ralph îşi aminti de trupul său obişnuit odinioară cu curăţenia şi îi examina şi pe băieţi. Ralph urmări..Cărarea porcilor se afla în cealaltă parte. încîlcit uneori şi înnodat în jurul unei frunze uscate sau al unei crăcuţe. Vînătorii începuseră să se furişeze în pădure sau jos. aveau să se adune şi să se înalţe cu un muget. . Aici se afla despărţirea. iar Ralph se mulţumi s-o urmeze. nu mai purtau hainele uzate şi ţepene de transpiraţie. îngenunchease cu un picior şi privea în jos de pe o stîncă mai înaltă. Aici. de cealaltă parte a insulei. trimiţînd în cele din urmă un braţ de talazuri printr-un golf şi sfîrşinduse la cîţiva metri de el în degete de spumă. avea să se cufunde dincolo de stînci şi să lipească pe ele iarba marină ca un păr lucios. erai bătut în cuie. ― Te întorci de unde-ai venit. Ralph coborî spre stînci. e aşa de mare. ca aceia care căzuseră în noroi sau alunecaseră într-o zi de ploaie. părul le crescuse mult prea lung. Alunecau de-a lungul insulei.. întinderea aproape infinită a acestei ape îi atrase atenţia cu forţa. Suspină şi azvîrli craca de pe care culesese fructele. Simon îi vorbi aproape în ureche. urcarea şi prăbuşirea. Acum marea avea să se retragă. Erau murdari. cu săpun. ― În curînd am să-mi sug şi degetul mare. bariera.. Apoi. Simon dădu din cap în timp ce vorbea. Apoi unghiile. dar nu din cale-afară. erai. perspectiva era complet diferită. îndopîndu-se cu această hrană uşor de găsit. chiar să şi visezi. Pentru prima oară în acea zi. căutînd un indiciu. provocînd cascade şi prăbuşiri ale apei ce dădea înapoi. Ralph. a kilometrilor ce-i despărţeau. întregul grup se opri şi mîncă. cînd se aşeză. că muşchii gîtului îi înţepeniseră şi că gura îl durea. Ar fi vrut să aibă o foarfecă şi să-şi taie părul ― îşi dădu peste cap claia de păr ― să mai scurteze părul ăsta murdar. ocupate cu alte treburi. Ralph se întoarse şi se uită spre marea întinsă. învăluită la prînz de miraje. Ralph se trezi că strîngea dureros în mîini bucăţi de stîncă. De cealaltă parte a insulei. Ralph plănui cum să-şi facă toaleta. Ralph îşi dădu seama de căldură. ca şi ale lui. Ar fi vrut să facă baie. aparent fără stînci şi fără banchizele de nisip ale apei puţin adînci. lăsîndu-l lung doar de un centimetru. nedumerit. ca să-şi îndeplinească misiunea. Soarele trecuse de zenit. Se uită furiş împrejur. Ralph îi trimise un mesaj lui Jack şi.. Se vedeau pe cîţiva kilometri. Îşi dădu seama că trupul i se înconvoiase. Se părea că nu-l auzise nimeni. era nu atît o înaintare. treptat. de care se ţinea cu amîndouă mîinile. pe lîngă stînci.. Vînătorii stăteau jos. dar asta nu din pudoare sau din confort.... apărată de scutul lagunei liniştite. se vedea mişcarea neîncetată şi umflată a valurilor de pe marea adîncă. cercetă faţa lui Simon. în faţa obtuzităţii brute a oceanului. ci doar din obişnuinţă. Trase dezgustat de cămaşa cenuşie şi se întrebă dacă merita s-o spele. tot ţinînd-o larg deschisă.. iar orizontul era de un albastru tare. oprindu-se. condamnat. îşi plimbă prudent limba peste dinţi şi ajunse la concluzia că nici o periuţă de dinţi n-ar strica. aproape de grămada de stînci de pe mal. neputincios. o vreme. o baie ca lumea. ca nişte jeleuri. pielea devenise solzoasă din cauza apei sărate a mării. apoi. Descoperi cu o mică strîngere de inimă că socotea aceste condiţii drept normale şi că nu-i mai păsa. Nici unul n-avea mare nevoie să facă un duş. celălalt picior se întindea pînă jos la nivelul lui Ralph. Acolo.. încercînd să se convingă că acumulau destulă forţă din banane şi din fructele alea verzi-cenuşii. pînă cînd ceva din izolarea mării îl năuci. ― Ascultă. aici însă. atunci mai exista posibilitatea să izgoneşti fiara din minte şi. iar arşiţa după-amiezei cuprindea insula. căţărîndu-se pe micul recif. feţele erau destul de curate cînd mîncau sau transpirau. puteai să visezi la salvare. dacă reuşeai să uiţi cît de cenuşii şi de pustii erau meleagurile acoperite cu ferigi din ambele părţi. prefăcîndu-se că o ignoră. Ralph îşi întoarse mîna şi îşi cercetă unghiile. şi totuşi. cît o urcare şi o cădere spectaculoasă a întregului ocean. cînd ajunseră la fructe. aproape la nivelul mării.

ai să te întorci cu bine. avem nevoie de carne. îi apărură viu în faţă.. vînătorii erau niţel speriaţi de fiara pomenită.. locuiseră întro căsuţă de la marginea gîrlei. paralelă cu prima. atunci? Cum Simon nu răspunse. se bucura că păşeşte mai alene. Cărarea se umplu din nou de băieţi care strigau. Tufişurile fură despicate zgomotos în faţa lor. Grohăitul se transformă într-un ţipăt ascuţit. ― L-am nimerit! Suliţa s-a înfipt. nu sînt. puteai să intri în casă şi să te uiţi pe fereastră. Simon îl contrazise cu o mişcare violentă a capului. chiar dacă acum urmărim altceva. Se zărea pata umedă unde murea fiecare fulg. Apoi îşi zîmbiră brusc. De pildă. Mămica mai era cu ei. ― Dar are să ne omoare. brusc. La zidul de piatră din fundul grădinii poposeau căluţi sălbatici.. Cărţile ― aflate pe un raft de lîngă pat ― stăteau aplecate.. Cred numai c-o să te întorci cu bine. ― Veniţi să vedeţi! Alături de cărarea porcilor. aproape cu simpatie. fiindcă nu se mai obosise să le pună la loc. Jack se aplecă spre ea. . cea deschisă la culoare şi lucioasă despre Topsy şi Mopsy.. pe care o citeai cu un fel de groază reţinută. era şi Manualul de trenuri pentru tineri sau Manualul de vapoare pentru tineri.. Ralph îşi dădu seama că putea măsura distanţa cu luciditate. visele diurne îl asaltară. iar tăticu venea acasă zilnic. aruncă suliţa caraghioasă de lemn pe care o ducea. Ralph se speriase. iar Jack o rupse la fugă. cu suliţa la subsuoară. Trupul lui Ralph se mai destinse. Chiar în dosul căsuţei se afla un fel de adăpost. Apoi un animal apăru tropăind pe cărare. Odată. Jack se întoarse în fugă şi căută cu suliţa prin tufişuri. ar fi putut să întindă mina şi să le atingă. aceasta se detaşa cu o limpezime deosebită.. ― De unde ştii. O clipă nu mai spuse nimic.Simon dădu din cap. ― Dacă nu ne abatem din drum. Porniră din nou. o să fie timp să urce pe munte. în grupul lui Jack se petrecea o întîmplare neaşteptată şi în curînd procesiunea se opri. Cînd ţi se făcea frig.. ― Pe aici. apoi cealaltă despre vrăjitor. Cel puţin aşa cred. căci după ce plecase din ea fusese trimis la şcoală. dar era plin de grijă şi de mîndrie. iar mistreţul o apucă într-o parte în desişuri. Domneau prietenia şi buna dispoziţie. Roger îi chemă din desiş. mai era şi cartea despre oamenii care scoteau prin săpături diverse lucruri. Cînd mistreţul ajunsese la doar cinci metri. urmîndu-l pe tatăl lui de la Chatham la Devonport.. obiecte egiptene. Jack deschidea coloana. dincolo de ceainicul strălucitor de aramă şi de farfuria pictată cu omuleţi albaştri. am spus. o văzu cum loveşte rîtul uriaş şi rămîne o clipă atîrnată. putea să simtă greutatea şi mişcarea lentă cu care Cartea uriaşă pentru tineri avea să iasă din raft şi să alunece în jos. unde puteai sta tolănit. Ralph se sprijini de un pom şi. Ralph zise arţăgos: ― Eşti sărit. ― Si totuşi.. apoi vedeai primul fulg care se aşternea fără să se topească şi urmăreai cum întreg pămîntul se albeşte. o să vînăm. Descoperiră o altă cărare de porci. cu colţii strălucitori şi grohăind ameninţător. Jack era ocupat cu vînătoarea. apoi îi zîmbi amar lui Simon. pe care n-o citise niciodată fiindcă era despre două fete. Mistreţul se îndepărtă. drept spre el. sărind peste pagina douăzeci şi şapte cu desenul oribil al păianjenului. Mergeau mai încet decît îşi făcuse socoteala Ralph... Cărţile aveau colţurile uzate şi erau zgîriate. ― Ai un vapor în buzunar? Simon zîmbi şi clătină din cap.... pînă cînd părul aspru şi negru îi juca înainte şi înapoi pe faţă. pămîntul era răscolit şi se vedea o baligă aburindă. urmărind cum trec în zbor fulgii de zăpadă. La culcare găseai o ceaşcă cu fulgi de ovăz cu zahăr şi smîntînă. În succesiunea de case pe care le cunoscuse Ralph. într-un fel. Se uită la mare. iar două sau trei erau veşnic culcate pe deasupra. Ralph îl văzu pe Jack înghiontit într-o parte şi căzînd. Băieţii se azvîrliră nebuneşte de pe cărarea porcilor şi se pitiră urlînd printre liane. Totul era perfect. şi totuşi.. ― Ralph. ― Nu. iar afară ninsese. ― Pe-aici.

― L-am nimerit sigur. spuse Maurice. în spatele lui se afla Roger. ― Omorîţi-l! Omorîţi-l! Robert urla şi se zbătea cu forţa disperării. iar suliţa s-a înfipt destul de adînc. Melopeea se înălţă ca un ritual. zise Jack şi se întoarse. ― Faceţi cerc! Cercul se adună şi se strînse. Grozav! Ralph continuă entuziasmat. Suliţa s-a înfipt în el. ar trebui s-o sugi. cercul se clătină. Chiar în rît. ― Ţineţi-l! Îl apucară de mîini şi de picioare. prefăcîndu-se că-i e frică. Robert grohăi la el. Ralph intră şi el în joc şi rîseră. atunci am putea s-o facem ca lumea. . Cred că mistreţul e fiara. vînătoarea nu strica. L-am nimerit cu suliţa. Dorinţa de a strînge şi de a răni devenise copleşitoare. Ca Berengaria. Le ceru atenţia. ― Uite ce mi-a făcut cu colţii. la urma urmei. L-am rănit. ― N-a fost decît o glumă. ― Ai zis c-o să ne omoare. Cine te-a pus să arunci suliţa? De ce n-ai aşteptat? Îşi întinse braţul. ― Ce să facem ca lumea? ― Nu ştiu. Se umfla în pene. şi avu sentimentul că. înşfăcă suliţa lui Eric şi îl împunse pe Robert cu ea. apoi chiar de durere adevărată. ― Eu l-am nimerit. repetă Ralph. ― Ar trebui s-avem o tobă. Cred că-i nevoie de un foc şi de o tobă ca să ţinem ritmul. nu gravă.. gîfîind şi ascultînd smiorcăiturile înspăimîntate ale lui Robert. N-am apucat să înfig suliţa destul de repede. În curînd îl loveau cu toţii pe Robert. ― N-a fost fiara. care se prefăcea că atacă. ― Venea pe potecă. lîngă mare. luptîndu-se să se apropie.. Îşi întoarse antebraţul stîng. opriţi-vă! Mă doare! Minerul suliţei îl lovi în spinare. Jack se tăvălea pe jos. ― Dar era un mistreţ! strigă Ralph.. ― O rană. ― L-am nimerit sigur. ca să vadă cu toţii. Braţul lui Jack coborî. Jack îl ţinea de păr şi îl ameninţa cu cuţitul. fiindcă le cîştigase din nou respectul. ― L-am nimerit. Simţea nevoia unor martori. Atenţia se concentră asupra lui Jack. ― Grozav joc. Uite cum am azvîrlit suliţa. ― De ce nu l-ai prins? Eu am încercat.Dădură deodată peste un teren deschis. ― A dispărut. zise Ralph indignat. zise Simon. în timp ce se străduia să iasă dintre ei. dar sîngera. Ralph. zise Ralph jenat. Jack o supse. ― Eu te-am văzut. ― Priveşte. Apoi rămase liniştit. să înşface o mînă din acea carne cafenie şi vulnerabilă. Şi eu m-am rănit destul de rău la un meci de rugby. ― Mă doare fundul! Îşi frecă trist fundul. ― L-am nimerit. ― Nu m-aţi văzut? Maurice dădu din cap. urlă de bucurie şi guiţă ca un porc pe moarte.. Jack strigă. ca la sfîrşitul unui bal sau al unei vînători. Jack aruncă o privire spre stînca goală şi păru neliniştit. cuprins deodată de un entuziasm nebun. Robert guiţă. Ralph se uită la el. Pe piele era o zgîrietură. Jack roşi brusc. A fost un mistreţ. care se ştergea pe faţă cu un braţ murdar şi făcea eforturi să-şi recapete demnitatea. l-am rănit. ― Hei. ― Înjunghie porcul! Taie-i grumazul! Zdrobeşte-i capul! Ralph se străduia şi el să se apropie. bătînd toba.

se umfla şi se sugea. zise Robert. Treceau peste mici recife. cufundat în liniştea destrămată doar de strigătele celor ce visau urît. cuibărit într-un adăpost. udîndu-i. stînd singur. unele folosite drept poteci. o să ajungem sub locul unde am făcut focul şi-o să ne putem căţăra pe munte. ca la o partidă de şah. stîncile păreau de netrecut. zise Maurice. îmbrăcat în vegetaţia impenetrabilă a junglei şi coborînd abrupt în mare. netezindu-şi zdrenţele de pe ei. aşteptînd ca apa să coboare. Şi totuşi. zise Jack jenat. spuse Jack. sus? Jack ameninţă cu suliţa. . dacă nu voiau să se pună în primejdie. îi desfăcu frunzişul de pe vîrf şi văzu culmea pătrată a muntelui. Ralph îl privi pe Jack. În cele din urmă trebuiră să sară pe rînd. aşa încît poposiră. Ici şi colo trebuiau să se caţere peste stînci udate de valuri. Gemenii îşi dădură asentimentul. ― Sau de cineva care să se prefacă. lăsînd ca agilitatea picioarelor să întîmpine dificultăţile cărării. parapete lungi. Robert se tăie la genunchi rău de tot şi recunoscură toţi că trebuiau să urce încet cărarea. Sosiră la o viroagă care despica. ― Bine. zise Jack. asemenea unui şanţ de apărare. Ralph privi nemulţumit soarele. ― Hai acum pe munte. Îl văzu clar pe Piggy. Apoi încercară să se grăbească pe lîngă stînci. aşa că nu se poate. ca să li se usuce zdrenţele. Ralph dădu din cap. ţărmul strîmt. ― Mai bine să ne întoarcem la Piggy înainte să se întunece. ca la o vînătoare adevărată. ― Nu-i putem lăsa pe puşti singuri cu Piggy toată noaptea. Dacă facem aşa. ― Şi dacă fiara e acolo. unde se ajutau cu mîinile şi cu picioarele. ― Aşa e. ― Atunci o să vedem dacă nu-i nici o primejdie pe vîrful muntelui. zise Jack. Din nenorocire. O să ne suim mîine dimineaţă pe munte. Ralph se uită împrejur şi văzu marea. viroaga începu să fiarbă în faţa lor şi spuma ţîşni pînă la liane. a trecut vremea să bem ceaiul. Ralph se ridică în capul oaselor. Se gîndi la puşti şi la Piggy. ca un singur trup.. Soarele păru că se mai domoleşte. Mai departe. se preface că mă răstoarnă şi aşa mai departe. ― Nu-mi amintesc de reciful ăsta. aşa că trebuie să fie porţiunea din mal pe care n-am vizitat-o. ― Ce mai aşteptăm? ― Cred. se aşezară jos o vreme. şi urmăriră conturul ascuţit al valurilor imense. mîngîindu-şi încă fundul. dar era deasă şi încîlcită ca un cuib de pasăre. ― Trebuie să aprindem din nou focul. iar băieţii ţipară. să sară peste mici băltoace limpezi lăsate de flux. ― Să ne folosim de un puşti. că dacă mergem pe lîngă malul mării. îşi continuară drumul ca şi cum ar fi escaladat un munte periculos şi ajunseră la un loc unde stîncile se transformau într-un perete imposibil de trecut. încercară prin pădure. care treceau foarte încet pe lîngă insulă.. Ralph nu se mai sfia să se gîndească în faţa altora: era însă gata să ia hotărîrile necesare. ― E nevoie de-un porc adevărat.. ştiţi despre ce-i vorba. fiindcă trebuie să-l omorîm. ― N-avem ochelarii lui Piggy. Ralph visă iar. ― O s-o omorîm. Apoi valul reveni. ― Se lasă seara. Cea mai mare parte a drumului îi sili să coboare pînă la stînca goală de lîngă mare şi fură nevoiţi să se strecoare printre ea şi bezna pădurii luxuriante. niciodată n-avea să devină un bun jucător de şah. Se sui într-un pom. Se ridicară pe rînd în picioare. Oricum. n-o să găsim niciodată ce căutăm. aparent la mare depărtare încă. Apoi Ralph spuse că înaintau prea încet. ― Staţi să mă gîndesc. picioarele păreau mai puţin agile ca înainte. spuse Ralph.. zise Roger.― E nevoie de-un porc. dar şi atunci unii se mai udară. Jack îi conduse din nou pe lîngă marea care se cufunda. Am putea să deghizăm pe cineva în porc şi apoi să se poarte ca. Jack îşi agită suliţa. Găsiră fructe pe lîngă cuiburile de păsări mici şi strălucitoare care foiau ca insectele. şi toţi rîseră. Părea fără fund şi se uitară îngroziţi în hăul sinistru unde clipocea apa. Maurice vorbi ezitînd şi nevrînd să pară las.

― Am sosit. Îi conducea ca şi cum ar fi avut acest drept şi începu să taie vegetaţia încîlcită.Ceilalţi băieţi tăcură şi rămaseră în jurul lui. ― Ai venit de-a lungul unei părţi a ţărmului ăstuia. ― Nu vrei să te sui pe munte? Ralph suspină. Ralph se uită înapoi la Jack şi-l văzu parcă pentru prima oară furios. Murmurară că erau de acord. Unde duce cărarea asta? ― Pe munte. Alergară iute pe cărarea largă şi bătătorită. pe sub munte. nemulţumit şi posac. zise Jack enervat. nu? Ralph se bătu peste dinţi cu vîrful murdar al suliţei. ― Jack. Ţinea kilometri întregi. ţii minte cînd te-ai dus tocmai pînă la stînca în formă de castel? ― Da. Cine vrea să se caţere acum pe munte? . ― Dacă ne întoarcem. privindu-l. pe acolo pe jos? ― Da. silit de acea nouă înţelegere a lucrurilor pe care i-o datora lui Piggy. zise Jack şi se strîmbă. zise Jack. încă enervat şi jignit. ― Dacă traversăm. ― Mă duc eu. Tăcerea se prelungi. Jack se afla lîngă umărul lui. O să mă întorc după ce-o să ajungem acolo. Toţi aprobară înţelegători. ― Şi? ― Am găsit o cărare făcută de porci. ― N-o s-avem destulă lumină. Jack încheia coloana. Cărarea porcilor era un tunel întunecat. ca şi cum s-ar fi rostit un cuvînt obscen. Arătă spre pădure. O să orbecăim. Ţi-am mai spus. Tu nu vii? Vrei mai degrabă să te înapoiezi la adăpost şi să-l linişteşti pe Piggy? Venise rîndul lui Ralph să roşească. ― Staţi o clipă. Se uită lung împrejur. se întoarse şi se pierdu în pădure. ― Nu vreau să mă întorc. cărarea trebuie să fie pe-acolo. ― Perfect. ― Haideţi... ― Mă gîndesc la lumină. ― O să traversăm direct platforma şi o să ne căţărăm mîine pe munte. căci soarele aluneca repede spre marginea lumii. ― Ca nu cumva Piggy să păţească ceva. se îndepărtă primul.. Rînji batjocoritor. nu-mi pasă. Simon îşi croi drum pînă lîngă cotul lui Ralph.. ― Bineînţeles. ― Cine s-a suit primul la castel? ― M-am suit şi eu. Zău. Jack îşi drese glasul şi vorbi pe un ton ciudat şi încordat.. Apoi plafonul de frunze se sparse şi ei se opriră. iar în pădure umbrele se întindeau la tot pasul. simţind că duşmănia dintre ei reînvia şi înţelegînd sentimentele lui Jack în momentul cînd înceta să mai conducă. răsuflînd agitat şi uitîndu-se la cele cîteva stele care clipeau în jurul vîrfului muntelui. o să dureze ore întregi.. ― Voiam să căutăm fiara.. Dar în timpul zilei.. O să ne croim drum cu forţa pînă o să dăm de cărarea porcilor. Vorbi disperat. Bill rosti incredul: ― Singur prin pădure? Acum? ― Nu ne putem lipsi de mai mult de un băiat. Făcu un pas înainte şi se opri. Ralph se întoarse spre el. Ralph. ― Aşadar. Băieţii se priviră atent şi cu îndoială. ― Foarte bine atunci. dacă ţi-e frică. dacă vrei. ― De ce mă urăşti? Băieţii se foiră neliniştiţi. Ralph luă o hotarîre. Simon îi aruncă repede un zîmbet. Ralph dădu din cap. Înainte ca Ralph să aibă timp să-i răspundă. ― Cineva o să traverseze insula ca să-i spună lui Piggy că ne întoarcem după ce se întunecă.

nu fiindcă le era teamă.. Bezna părea că pluteşte în jurul lor ca un flux.. ― Fireşte că mi-e frică. ― Foarte bine. Ralph simţi ironia şi îl urî. Jack făcu un pas. ― N-am nimic împotrivă.. Jack. am să mă duc singur.. cei doi porniră să urce muntele. să-şi spună cît erau de proşti. ― Dacă nu vrei să mergi mai departe.Îi răspunse tăcerea. Sîntem pe marginea zonei arse.. ― Cenuşă. astfel încît răutatea din ironia lui Jack rămase fără rezultat. ceilalţi băieţi uitară graba de-a pleca şi se întoarseră în faţa noii dovezi a urii dintre două fiinţe aflate în beznă. care nu vorbea. De ce să mergem numai noi doi? Dacă dăm peste ceva. Simţi cum coaja pomului. Se auzi zgomotul băieţilor care se împrăştiau. Ralph se lovi cu genunchii de ceva tare şi rostogoli un trunchi carbonizat. erau doar obosiţi. Ralph se opri. prea amar şi prea reuşise să intimideze. spusă cu indiferenţă. Îşi reluară urcuşul pe coasta muntelui. ca un blestem. Pe Ralph îl orbiră lacrimile.. Se aşternu tăcerea. transformată în tăciuni ascuţiţi.. da. Te aşteptăm aici.. ― . Sîntem totuşi nişte caraghioşi. Se opriră din nou şi Ralph avu răgazul. ― Ei bine. începu să gîfîie şi să tuşească. acum. Înţepătura cenuşei în ochi. Cuvintele lui Jack izbucniră cu răutate. tocmai cînd se calmase. ― Atunci sîntem trei. Îl luă pe Ralph pe nepregătite. Din întuneric se auzi răspunsul. ― Mă duc pe munte ca să caut fiara. ― Cîtuşi de puţin. o pală de vînt îi făcu pe toţi trei să bombăne. pentru a mai fi nevoie să-l repete. aşteptînd să se întoarcă la adăpost şi la apele calme şi prieteneşti ale lagunei. Dacă nu exista nici o fiară ― şi aproape sigur că nu exista ― cu atît mai bine. o pată care era Jack se desprinse şi începu să se îndepărteze. O alta îi luă locul. la ce le folosea că erau trei.. să-i spunem lui Piggy că. La revedere. colţuros la pipăit. înghiţiţi de beznă şi înarmaţi doar cu beţe? ― Sîntem nişte caraghioşi.. ― Robert? Bill? Se îndreptară spre platformă.. ― Ei? ― Mă duc pe munte. în timp ce tuşea. îi răspunse Jack sarcastic. ― Sîntem nişte caraghioşi. Ralph se întoarse spre Jack. întorcîndu-se în direcţia contrară fluxului băieţilor care fugeau. atunci.. ― Ţi-e frică? Ralph tresări enervat. oboseala şi frica îl înfuriară... Pe neaşteptate. n-o să fim de-ajuns. în cazul cînd. Auzi uimit cum vocea îi răsuna rece şi nepăsătoare. ― Roger? ― Eu sînt. o siluetă întunecată se desprinse.. ― De ce nu pleci? Ţi-e frică? O pată în beznă. i se freacă de dosul genunchiului şi îşi dădu seama că Roger . ― Pleacă atunci. ― Sam şi Eric? Ce părere aveţi? ― Ar trebui să mergem şi să-i spunem lui Piggy. ― Veniţi? La acest cuvînt. ― Dar s-a dus Simon! ― Ar trebui să-i spunem lui Piggy. Apoi ironia finală. Pata dispăru. Cuvîntul era prea bine ales. îl privi pe Ralph încordat şi cu suliţa ţinută ameninţător. dar dacă îi aştepta ceva pe vîrful muntelui. Paşii lor şi briza întîmplătoare stîrneau mici vîrtejuri de praf. Unul lîngă celălalt. ― Fireşte. vorba amară. Fireşte. urmăriţi cu privirea de băieţii tăcuţi.. Totul era din vina lui Jack. dacă tu n-ai nimic împotrivă.

O creatură care se umfla. unde era o viroagă în stîncă. Pentru prima oară de cînd îl cunoscuse pe Jack. ― Acum? Vocea îl dădu de gol. iar . ― O broască! Am auzit şi un zgomot. se opriră şi se ghemuiră. Roger se afla în spatele lui. în timp ce trunchiul se legăna în cenuşa invizibilă. iar ceilalţi îl urmară. iar Jack îi vorbi la ureche. cînd se mişca. zgomotul unor paşi uriaşi pe stîncă sau pe cenuşă. unde avea să răsară peste cîteva clipe luna. Roger li se alătură. stăteau. suspendat şi încremenit pe vîrful unui munte care cînd descrestea. Roger şi Ralph. tremura şi vorbea răguşit. iar cea interioară. iar vîrful muntelui aluneca într-o parte. Printr-o înţelegere comună. se legănau. afară de locul unde muntele făcea o gaură în beznă.se aşezase. dar înlemnise. ca şi altele. Greaţa îi aduse brusc în ochi lumini verzi. Mîna şi umărul îi tremurau din cauza contactului neaşteptat. bezna şi actul lor disperat dădeau nopţii irealitatea unui scaun de dentist. Jack şi Roger se apropiară. Ajunseră la vîrful plat. Nu-şi dăduse nici o părere asupra fiarei şi nici nu-i mărturisise lui Ralph de ce se hotărîse să participe la această expediţie nebunească. Roger. unde simţiră în mîini şi pe genunchi duritatea stîncii. Cînd ajunseră la ultima costişă. Ralph îl simţi că ezită. lăsîndu-l pe Jack în urmă. cu o voce pe care de-abia o recunoscură. Ralph se foi. Un nor de cenuşă se stîrni în jur. fiindcă nimic nu se umflă. Din nou auzi de la depărtare şoapta lui Jack. Deasupra lor răsună zgomotul unei alunecări. fiindcă uitaseră de el. Jack şi Ralph ocoliră umărul muntelui. ― Să ne strecurăm înainte pe mîini şi pe genunchi. Tresăriră. fiindcă luminile verzi reapăreau şi creşteau. Nu vedea nici viroagă şi nici altceva. tăcea. ― Să mergem să ne uităm. Un fel de "pleosc". care apoi se destrămară în beznă. transformaţi din pete de cerneală în siluete clare. ascultau răpăiala şi se gîndeau. ― O broască. şi lucrul ăla s-a umflat. Îl auziră împiedicîndu-se de buşteanul care se legăna violent. ― Uite acolo. Jack chicoti şi se cutremură de silă. a raţiunii. Un fel de grămadă. necomunicativ din fire. ― Am văzut ceva ce se umfla pe vîrful muntelui. S-ar putea să mă urmărească. o vezi? Lui Ralph îi veni în ochi cenuşa focului stins. Jack se strecură pe alături. Ralph auzi o răpăială rapidă şi enervantă şi înţelese că Roger lovea în ceva cu suliţa lui caraghioasă de lemn.. apoi bombăni: ― Fiţi atenţi. de jur împrejur. Apoi Jack îi găsi. Vocea lui fizică tăcuse. Vîntul mugi prin pădure şi le lipi zdrenţele de trup. cît intenţia ei sfidătoare. cerul apropiat se umpluse peste tot de stele. Pipăi şi se lăsă alături de el. Roger şi Ralph înaintară pe vine. cu firea lor de nepătruns. Roger vorbi. ― Am văzut ceva pe vîrful muntelui. Jack se ridică. Nici un fel de creatură nu se umflă. Ralph îşi vîrî mîinile în cenuşa rece şi moale a focului şi îşi înăbuşi un ţipăt. iar Roger rămase niţel în urmă. la orizont. ― Închipuiri. cu toate cuvintele lui curajoase.. Poate că fiara doarme. În spatele lor. Piggy îi spunea că era un copil. ― Fireşte. zise Ralph tremurînd. iar dincolo de ele lucea o pată albă şi lungă ― reciful. O altă voce îi spunea să nu fie prost. întinderile sclipitoare ale lagunei se aflau dedesubt. Se furişară înainte. şopti Jack. ― Ţi-e teamă? Nu-i era teamă. Pe Ralph îl surprinse mai puţin sunetul vocii calme. se făcură auzite. Se ridică de pe trunchi şi îi conduse prin beznă peste tăciunii care trosneau. ― Hai. Stătea şi se legăna încet pe trunchi. O clipă rămase tăcut. se vedea o pată de cer mai limpede.

Un vîrf de aur apăru deasupra mării şi. Piggy îşi puse ochelarii cu o singură lentilă şi îl privi pe Ralph. Apoi? Făptura aia stă ghemuită lîngă foc. Vocea lui Piggy ajunse la ei înfundat. Sîntem înfrînţi. răspunse Jack dispreţuitor. Jack continua să se uite la nisip. nu cred că sîntem în stare să ne luptăm cu un astfel de monstru uriaş. vorbe. uită-te şi lasă-mă în pace. Roşi în timp ce se îndepărta. îşi transformă frica şi scîrba în ură şi se ridică în picioare. îşi îndreptă trupul. Îşi frecă distrat mîinile. în beznă se stîrni o foiala. ― Nici nu mă gîndesc. cum făceau atît de des de la o vreme.. şi încercă imposibilul.. ― Şi vînătorii mei? ― Nişte băieţi înarmaţi cu beţe. iar făptura îşi înălţă capul. Piggy îşi scoase ochelarii şi lustrui singura lentilă rotundă. Arătă cu mîna spre pata galbenă de deasupra mării.Roger se împiedică. scoase un fel de şuierătură şi trecu mai departe. doar la trei sau patru metri.. Îşi dădu claia de păr peste cap. un fel de maimuţă uriaşă dormea cu capul între genunchi. ― Ai făcut-o. iar puştii smiorcăiră. de parcă n-ar vrea să ne lase să fim salvaţi. îi auzi pe ceilalţi ţipînd şi sărind. Se cutremură violent. Ne-am ascunde. ― Eşti sigur? Vreau să spun. ― Ia mai taci! Sunetul cochiliei în care se sufla aiurea îi întrerupse. felia de lună se ridicase clară la orizont. îndreptînd spre ei o faţă descompusă. Apoi vîntul mugi prin pădure. ― Fiara are colţi.. vorbe. zise Ralph. în curînd. Îşi aminti de goana înspăimîntată în josul muntelui. dar n-am ataca un tigru. VIII Un dar dat beznei Piggy se uită nefericit de la plaja palidă din zori la muntele întunecat. cerul întreg se lumină. În faţa lor. Făcu doi paşi grei înainte. proiectată pe locul unde avea să răsară soarele. Ralph se ridică ascultător. coborînd în goană panta întunecată. ― Zău. Ralph se pomeni că alerga cu paşi mari prin cenuşă. Sîntem buni să trăncănim. ― Eşti sigur? Absolut sigur? ― Du-te sus. zise Ralph cu amărăciune. Ralph auzi o sporovăială slabă de undeva ― poate chiar din gura lui. zise Ralph. în faţă. Piggy la fel. Jack se ridică. îi auzi cum şoptesc: ― Vezi ceva? ― Acolo. ― Ce facem cu vînătorii mei? Simon se furişă din umbrele adăposturilor.. se găsea o movilă ca o stîncă şi care n-avea ce căuta acolo. Chiar şi Jack s-ar ascunde.. În spatele lor. Jack îngenunche şi desenă un motiv circular cu arătătorul pe nisip. ― Cîtă vreme e lumină. în urmă rămînînd doar cele trei beţe uitate şi făptura care se clătina. absolut sigur? ― Ţi-am spus de zece ori pînă acum. Ralph ignoră întrebarea lui Jack. ― Nu ştiu. muntele se goli de băieţi. Cochilia strălucea printre pomi ― o picătură albă. ― Crezi că sîntem în siguranţă aici? ― De unde dracu' vrei să ştiu? Ralph se smuci de lîngă el şi merse cîţiva paşi de-a lungul plajei. vorbe. Pe urmă rosti: ― Nu putem aprinde un foc de semnalizare. l-am văzut. Se redresă printr-un efort al voinţei.. Jack suflă pînă cînd adăposturile prinseră viată pe dinăuntru şi vînătorii se strecurară pe platformă. ― Ce facem? Ralph se întoarse spre platformă. şi se îndreptară spre platformă. Ca şi cum ar fi cîntat o serenadă soarelui ce răsărea. ― Vorbe. deodată.. şi ochi mari şi negri. sîntem destul de curajoşi. Ai vorbit urît despre vînătorii lui. .

el a rămas în urmă. amintindu-şi de temerile lui de demult.. ― Să ridicăm mîna. îi adunam eu. Glasul i se stinse.. tremurătoare şi totuşi hotărîtă.. Ai suflat în cochilie. ― Cîţi cred că. toţi cei care nu-l mai vor pe Ralph şef. ia cochilia! Dă-i drumul şi vorbeşte! Ralph vîrî cochilia în mîinile lui Jack şi se aşeză pe un trunchi. zise Ralph.. fiindcă aţi fugit din faţa mistreţului şi-a fiarei.. Jack îl întrerupse. Jack se întoarse spre vînători.. Numai că. Doar la cîţiva paşi de ea. Ascultaţi-mă! Fiara e acolo sus.. zise el pe un ton plin de insinuări şi de ameninţări. Din colţul ochilor i se scurgeau lacrimi de umilinţă.. ― Foarte bine. zise Jack. . Vorbeşte ca el.. Ralph crede că sînteţi laşi. ― Cine crede că Ralph nu merită să fie şef? Se uită plin de speranţă la cercul de băieţi înlemniţi. ― Să ne vîneze. luptînd împotriva tăcerii ostile.. Vorbe! Vorbe! Cine a dorit-o? Cine a cerut să aibă loc adunarea? Jack se întoarse roşu la faţă.... Nu-i un şef bun. Se linse pe buze şi îşi întoarse privirea într-o parte. Nu ştim nici măcar ce e. ― V-am adunat. Pe sub palmieri se aşternuse o tăcere de moarte. ― Din beznă. Ca şi tine. ― Linişte! strigă Jack. ― Şi el e tot laş. ― N-am declarat niciodată aşa ceva! ― Am cochilia. grea şi ruşinoasă. ― Zi atunci că sînt laş. ― Ralph seamănă cu Piggy. ca să evite situaţia penibilă de-a o întîlni pe-a altuia. Mîinile care ţineau cochilia se clătinară. Jack strînse cochilia în pumn. Îşi drese glasul şi vorbi răspicat: ― Foarte bine. atîta tot.. cred c-aţi aflat. Strînse cochilia la piept cu o mînă şi tăie aerul cu degetul arătător al celeilalte. N-o să ne găsească niciodată carne. Dă ordine şi aşteaptă ca alţii să i le respecte pe degeaba.. Si toată vorbăria lui. Ochii îi aruncau fulgere. apoi continuă. cînd Roger şi cu mine am mers mai departe. Nu sînt cu voi. ― Dacă nu-i adunai tu. nu-i de ajuns? ― Bine. din mai multe motive. Nu e monitor la şcoală şi nu ştim nimic despre el. ― Din pomi. Ne-am strecurat pe vîrf ui muntelui. ― Toată vorbăria lui! strigă Ralph. am văzut fiara.. Da.. tăceţi odată! Atîta doar că n-o putem ucide. ― Nu-i vînător.. apoi am fugit.. Mai întîi. încercate în pădure. Tăcerea continuă intensă. Se opri o clipă. Cei doi băieţi se priviră cu ură prin perdelele de păr. cu bărbia în piept. Fiara vînează. ― Eu nu mă mai joc... zise Jack violent. atunci. foarte bine... să ne vîneze. ― Am mers şi eu! ― În urma noastră. Pe platformă răsună un fel de suspin.. ― Da. Vocea lui Jack continuă. Şi asta nu-i tot. Lăsă cochilia cu mare atenţie pe iarba de lîngă el. ― Adunarea noastră. Roşeaţa se retrase încet din obrajii lui Jack. indiferent ce e.. ― Şi ce. Fiara s-a ridicat şi s-a uitat la noi. ― Poate c-aşteaptă. ? ― Să ne vîneze. ― M-am dus şi eu. ― Pe vîrful muntelui.Luă cochilia de la Jack. ― Eu i-am adunat. Nu ştiu ce face. zise Jack. Iar Ralph a declarat că vînătorii mei nu sînt buni de nimic... apoi năvăli la loc cu o violenţă dureroasă. atunci. ca şi cum fiecare ar fi ştiut ce avea să urmeze. ― Fiara iese din mare.

Jack îşi drese din nou glasul.. Şi chiar pe nisip. Simon se opri şi se întoarse spre Piggy. încît rămase în picioare. Piggy vorbea cu mai multă încredere şi. tensiunea din adunare îi înăbuşi vocea.. Apoi Simon se ridică şi luă cochilia de la Piggy." Se uită la cochilia din mîna lui Piggy. ― Ce? ― Nu-i nimic! Piggy renunţase la încercarea de a-l contrazice pe Ralph. ― Nu mai vreau să fac parte din grupul lui Ralph. Ceva pe care noi. Se întoarse puţin spre el. ― .. ― Nu merge. ― N-avem nici un ajutor. cînd am dat într-adevăr peste fiară. iar Simon se retrase de lîngă ei. numărîndu-i pe vînătorii care formaseră corul. Îşi frecă din nou lentila de la ochelari şi se întoarse la subiectul discuţiei. Ralph gesticula neliniştit. dacă nu faci foc. ― Cred c-ar trebui să ne cocoţăm pe munte. ― Mi-am închipuit c-ar putea fi ceva de făcut. dacă împrejurările n-ar fi fost atît de serioase. N-avem foc deloc. o să trebuiască să stăm pe lîngă platformă. ― Jack! Jack se întoarse şi se uită înapoi la Ralph. ca şi cum ar fi trebuit să dea forţă cuvintelor următoare. Ralph îşi spuse: "Are să se întoarcă. O vreme se aşternu o tăcere deznădăjduită. Cine vrea să vîneze cînd am eu chef. Nu-i nimic de făcut. Fumul e lucrul cel mai important pe insulă şi nu poţi avea fum. Piggy. ― Am să plec. Se uită de-a lungul buştenilor din dreapta. Din nou. o să avem mai puţină nevoie de Jack şi de vînătorii lui. Şi cred că vă pot spune ce-are să afirme Ralph. ― Am spus că ne putem lipsi cu toţii de o anumită persoană. iar tu te-ai mulţumit să stai ca... cu o plăcere pe care ceilalţi i-ar fi recunoscut-o. ― N-avem nici un foc pe munte. Ce-ar strica dacă am aprinde un foc aici? Am putea s-aprindem un foc pe stînci. strîngînd cochilia la pieptul cafeniu. să mă urmeze. Apoi se retrase şi se aşeză cît mai departe de ceilalţi. Ralph se uită la Simon. care îl privea cu o expresie uimită şi batjocoritoare.. Mai sînt şi alţii în afară de el pe insula asta. Monstrul e acolo ― iar noi trebuie să stăm aici. Ralph. Simon îl lăsă pe Piggy să-i ia cochilia.. Cercul se zgudui de groază. apoi strigă strident şi furios. ― Ne putem lipsi de Jack Merridew.. Piggy. care fu atît de uimit. N-are decît să-şi prindă singur porcii. Piggy ridică cochilia. Acum susţin că trebuie să hotărîm ce-i de făcut. fără să dea atenţie lacrimilor care îi curgeau şiroaie. Ralph îl urmări cu privirea pînă dispăru în pădure.Nu! Sări de pe platformă şi fugi de-a lungul plajei. şi se opri asupra lui Piggy. ― Ce altceva vrei să facem? Odată terminată cuvîntarea. Cînd are să apună soarele. O să iasă acelaşi fum. Piggy era indignat. ― La ce bun să ne urcăm pînă la fiară. uitîndu-se la Piggy şi nevăzîndu-l. deşi mai că nu-mi vine să cred. are să se întoarcă. cînd Ralph şi ceilalţi doi n-au reuşit să facă nimic? Simon îi şopti răspunsul. ― Am vorbit. O clipă se opri. Acum. Căută ajutor şi simpatie. Aşa că acum o să hotărîm cu adevărat ce-i de făcut. Se poticni ieşind din triunghi şi se îndreptă spre plaja albă. Încet.Cei mai mulţi dintre băieţi îşi coborîseră privirea spre iarbă sau în altă parte. ― Simon? Ce s-a mai întîmplat? Un chicot pe jumătate batjocoritor trecu prin cercul de băieţi. ― E adevărat! ― Fum! ― Lîngă bazin! .

deşi. Nimeni nu voia să-şi bată capul. Pentru prima oară de cînd se afla pe insulă. iar în veselie una de spaimă. într-un asentiment general. Dar n-o să trebuiască să ne apropiem. apoi o să punem crăci verzi ca să scoată fum. ― Va trebui să aprindem un foc mic. reflectînd la situaţie. ― Cred. ― Fireşte. Pe deasupra. se umezise şi colcăia de insecte. ciugulind fără să-şi dea seama ciotul unei unghii. O dată cu focul se stinse şi entuziasmul. Ridicară pe nisipul pustiu de lîngă platformă o piramidă de frunze. ― Să aprindem focul chiar acum.. care văzuseră puţine focuri de la prima catastrofă. ― Să încercăm.. Gemenii înţeleseseră că alături de ei va arde noaptea un foc ca o consolare. Lemnul era la îndemînă ― un pom prăbuşit pe platformă. ― Unde-s Bill şi Roger? Piggy se aplecă şi puse o bucată de lemn pe foc.. ― Cred c-au plecat. Descoperi cu surprindere lîngă gropiţă o picătură de sînge. văzu cît de puţini băieţi mari rămăseseră şi înţelese de ce munca fusese atît de grea. O bună parte putrezise. Se întrerupse. Va trebui să aflăm cum se face un foc mic şi puternic. se risipiră spre malul mării sau după fructe. băieţii luau orice lemn din apropiere. să ne apropiem de. buştenii trebuiau traşi cu grijă. încruntîndu-se... ― Aşa c-o să aprindem focul aici jos. ca să nu intre prea adînc în pădure. nu. nu-i aşa? Ralph sări în picioare. În cele din urmă. indiferent cît îl încîlciseră lăstarii. Ţopăiră şi cîntară. ― Dar trebuie să facem o listă! Eşti tu. ― Dacă-i poţi găsi. Cercetă cu atenţie unghia roasă şi urmări mica perlă de sînge care se strînsese unde îşi rosese degetul pînă la carne. altminteri se făceau praf. Piggy continuă. dîndu-şi părul peste cap. Ralph se lăsă pe nisip. încît ajută şi el. Piggy se aşeză atent pe nisip şi începu să-şi lustruiască lentila. aducînd lemne de foc. Numai Piggy putea avea curajul şi inteligenţa de a propune să se mute focul de pe munte. în cheful lor se strecura o undă de panică. n-o să se vadă la mare depărtare.. atmosfera sacrosanctă a platformei apărase pînă şi ce era inutil. Ăsta-i prea mare ca să poată fi ţinut aprins. ― Unde-i Maurice? Piggy îşi şterse din nou ochelarii. şi totuşi. Ralph se aşeză şi începu să sape gropiţe în nisip. fiind în apropierea cochiliei şi a adăposturilor şi părînd destul de prietenoase în timpul zilei.. ocoli focul în fugă şi rămase lîngă Piggy. Ceilalţi dădură din cap. sau intrară în adăposturi. se entuziasmară grozav. Piggy se simţea atît de încîntat. Adunarea semăna cu o petrecere. Fireşte. .. Munciră aşadar cu mare chef şi veselie. În scurt timp se înălţă un plafon de fum şi un tufiş se aprinse cu flăcări galbene. încît se mişca foarte liber după plecarea lui Jack şi era atît de mîndru de contribuţia lui la binele societăţii. întinzîndu-şi cu antebraţul murdar sudoarea de pe frunte.. Ideile cele mai mari sînt şi cele mai simple. fiindcă aveau ceva de făcut. Puştii. între bazin şi platformă. Nu mai erau siliţi să se apropie. rămurele. Pustii încetară să cînte şi să ţopăie. se aplecă şi o aţinti asupra iascăi. fumul n-o să se vadă aşa de bine. închipuindu-şi în ce se puteau transforma noaptea. doar n-o să plece singur în pădure. Nu cred c-or să primească. Pentru prima oară. crăci şi buşteni. sînt eu. Lemnul era mai puţin uscat decît vreascurile folosite pe munte. ÎI putem aprinde chiar aici. zise Ralph şi se uită în jur. şi cîţiva puşti începură sa danseze şi să bată din palme de bucurie.Băieţii începură să bombăne. . Piggy îşi scoase singur ochelarii cu o singură lentilă. Sam şi Eric şi. pe măsură ce orele se scurgeau. de care n-aveau nevoie la întrunire. Se uită înjur. Ralph se opri din lucru şi se ridică. Unele dintre frunzele astea scot fum mai bine ca altele. pentru ceilalţi. Lucrară cu inimă. Liziera pădurii şi brazda le deveniseră familiare. Nu vru să se uite la Piggy şi vorbi nepăsător. ― Va trebui să facem o nouă listă a celor ce se vor îngriji de foc.

Gemenii se apropiară. spuse Piggy. N-o să ne mai batem capul cu fiara. Dădură din cap şi criza trecu uşor... Simon trecuse prin regiunea cu pomi fructiferi. îşi continuă drumul printre liane pînă ajunse la marele covor ţesut lîngă luminiş şi se furişă înăuntru. tresărind. i-am văzut cum se furişează şi pleacă. Să nu mai visăm atîta. Consimţiră cu frenezie. dar puştii fuseseră prea ocupaţi cu focul de pe plajă ca să-l urmărească pînă acolo. cu ochii aţintiţi spre pădure. Se mişcă de colo-colo. ― Vă mulţumesc. undeva pe plajă. Erau încărcaţi cu fructe. iar în mijloc dansau fluturii. lua foc. îi zîmbiră lui Ralph. Cerul. O să-i dezvăţ pe mulţi dintre băieţii mai mari de obiceiul cu cochilia şi de toate celelalte. Rămase aşezat jos. multe zile în urmă stătuseră cuminţi. Vă mulţumesc! ― Ne descurcăm şi singuri foarte bine. Numai cei care nu-şi dau seama de situaţia de pe insulă ne fac necazuri.. zise el. ― Uite! Îşi reveni. Se foiră. Departe. iar vocile lor răsunaseră ca un cînt de îngeri. la castelul de stîncă. o sete grozavă.― Cînd strîngeam lemne. scurgîndu-se de pe părul lung şi aspru. în ce priveşte fiara. Încotro a apucat-o şi Jack. ― Crezi că s-a urcat pe munte? Piggy izbucni într-un rîs violent şi mai luă cîteva fructe. ― Se opri şi continuă mai încet. Vom fi mai fericiţi acum. Ralph îşi aminti motivul îngrijorării. Data trecută aerul păruse că vibrează din cauza căldurii. sudoarea îl năpădi. ― Ascultaţi-mă. nu? Ralph se aşeză. arăta altfel astăzi ― atît de ceţos. ― Mi-am zis că n-ar fi rău să facem un fel de petrecere. O să mergem mai încolo. Jack stătea în picioare în faţa unui grup de băieţi. I se făcu repede sete. Eu am să fiu şeful.. E cam sărit. Sîntem aproape de capătul insulei. ― O să vînăm. zise Piggy. O să aprindem un foc mic şi puternic. ― Ne putem lipsi de ei. . ― O să vînăm. ca şi cum ar fi fost mai aproape şi mai puţin fierbinte. se roşea şi răspîndea căldură. Ralph rămase tăcut pe nisip. Radia de fericire. ― Ia ascultaţi. Aduseseră multe fructe şi toate bine coapte. Răsturnară buşteanul printre tăciuni şi izbucniră cîteva scîntei. Întări cu un gest al capului: ― O să uităm de ea. ― Şi mai e ceva. O să omorîm un porc şi o să facem o petrecere. ― Ne putem descurca şi singuri. ― Întotdeauna ne-au făcut necazuri. Lumina soarelui se strecura în spatele paravanului de frunze.. Îi cercetă atent. ca şi cum ar fi simpatizat cu marile schimbări petrecute în mijlocul lor. Cei trei băieţi se aşezară. Au luat-o în partea aia. nu? În glasul pe care îl auzi lîngă umăr. zise el. ― Poate. Ralph termină inspecţia mîinii şi îşi ridică privirea. din străfundul sufletelor chinuite. încît în unele locuri aerul fierbinte părea alb. Discul soarelui părea de argint coclit. acum devenise ameninţător. Piggy şi ceilalţi doi se aflau lîngă el. dar nu reuşi să evite soarele. în curînd. nu? În timp ce buşteanul se usca.. ― Grozav! ― Da! ― Să uităm de fiară! Jack nu-şi trăda uimirea în faţa entuziasmului lor. vibra neliniştea. şi cu multe. discutând cu ei în şoaptă şi apoi intrînd cu toţii în pădure. deşi aerul devenise înăbuşitor. pe două rînduri. care luă cîteva şi începu să le mănînce. Îngenunche şi săgeata soarelui căzu asupra lui. Fiecare purta rămăşiţele unei şepci negre. tîrînd un buştean mare şi rînjind triumfători. ― Unde-i Simon? ― Nu ştiu. ― Iar apoi. plăcut surprins. Nu-l văzu pe Piggy îndreptîndu-se spre gemeni.

nişte saci umflaţi de grăsime. Jack se îndepărtă. În scurt timp. de transpiraţie şi de spaimă. Jack le făcu semn celorlalţi vînători să stea liniştiţi şi înainta singur. Scroafa scoase un ţipăt înăbuşit şi se împletici cu două suliţe înfipte în coapsa grasă. doborîtă de căldură. Această năvală îngrozitoare. ci respiră sălbatic. scroafa căzu. O văzură. ― E înăuntru. Atunci poate că n-o să ne mai supere. Un purceluş se repezi în mare guiţînd nebuneşte şi tîrînd în urmă suliţa lui Roger. Băieţii urlară şi se avîntară. Se opri în faţa unui ascunziş. Deodată împunse pămîntul cu degetul. ― După ea! O rupseră la fugă pe cărarea porcilor. Scroafa se prăbuşi sub ei. Roger găsi un loc să-şi înfigă vîrf ui suliţei şi începu să împingă. iar vîrfurile lor ascuţite o chinuiau. Descoperiră repede şi cărarea proaspăt deschisă în pădure. Era neagră şi trandafirie. Pe sub pomi o ureche se mişcă leneş. fluturii dansau mai departe. începură să înainteze foarte încet. Se întoarse pe furiş şi le dădu instrucţiuni vînătorilor. zăcea scroafa cea mai mare. din partea unei lumi necunoscute ei. ― Acum! Cireada de porci o zbughi. iar scroafa trecu prin şirul de băieţi ce înaintau şi se pierdu cu zgomot în pădure. Înconjurară ascunzişul. dar scroafa reuşi să scape cu o altă suliţă înfiptă în coapsă. Se uită împrejur. mugeau încet sau guiţau. ― Ia uitaţi-vă! . iar vînătorii veneau în spatele lui. Se întoarse şi se îndepărtă. de sînge. Se ridică brusc. Băieţii se dădură înapoi. împungînd cu suliţa de cîte ori se ivea vreun colţişor din scroafă. dar scroafa îşi adună ultimele forţe şi păstră din nou distanţa dintre ei. În cele din urmă.. Puţin mai încolo de turma de porci. iar aerul se umplu de zgomot. Mai înainte ca ceilalţi să poată cerceta picătura de sînge. experienţa îl făcuse pe Jack tăcut ca o umbră. iar guiţatul înspăimîntat se transformă într-un răget. nu vorbi. Jack. ― Acolo. dădu din picioare. Se furişă pe o costişă pînă la stîncile şi pomii risipiţi pe malul mării. iar Jack se sculă şi ridică mîinile. O vreme. Nu bătea vîntul şi n-aveau nici o bănuială. îi opri şi cercetă printre pomi. cercetă o urmă şi atinse o ramură care se rupse.. Suliţa pătrunse treptat. Urmărea cu o hotărîre şi o siguranţă misterioasă. aproape că o ajunseră. Jack se opri la cincisprezece metri de turmă. preocupaţi de zborul lor. care trădau prezenţa porcilor. iar băieţii aşezaţi pe ea se simţiră mulţumiţi şi obosiţi. iar vînătorii se năpustiră asupra ei. Se aflau chiar lîngă ea cînd pătrunse clătinîndu-se într-un luminiş plin de flori strălucitoare. Cînd o să vînăm. de la o distanţă de doar zece metri. scroafa înainta cu opinteli. graba de-a o ucide scăzu. cufundată în fericire maternă. călare pe ea. o înjunghie cu furie. Un şir de braţe drepte se trase înapoi. suliţele de lemn cu vîrfuri întărite la foc zburară spre porcul ales. în mijlocul luminişului. purceii se risipiră. iar aerul era fierbinte şi liniştit. zăceau şi se desfătau voluptuos la umbra de sub pomi. Aproape imediat. întinse braţul şi arătă spre scroafă. înspăimîntîndu-i şi făcîndu-i să se uite unul la altul cu admiraţie şi nelinişte. dar în pădurea întunecoasă şi prea încîlcită Jack blestemă. o sălbătici şi mai rău. unde fluturii dansau unul în jurul altuia. ― Acum să plecăm în pădure ca să vînăm. Era fericit şi se simţea în bezna umedă a pădurii ca în hainele sale zdrenţuite. Jack îi găsi gîtlejul şi sîngele fierbinte îi ţîşni pe mîini. Se risipiră neliniştiţi prin pădure. după picăturile de sînge strălucitor. După-amiaza se scurgea leneşă şi îngrozitoare din pricina arşiţei umede. Se împiedică de un pom. iar ceilalţi băieţi dădură din cap.― În ce priveşte fiara. iar după o clipă băieţii îl urmară supuşi. făcînd ca o suliţă să se înfigă şi mai adînc. Aici. guiţă. o să-i lăsăm şi ei cîte ceva. ca să se încredinţeze că îl înţeleseseră toţi. Jack dădu peste nişte excremente de animal şi rădăcini smulse şi împrăştiate. iar vînătorii o urmăreau uniţi cu ea în voluptatea morţii şi excitaţi de lunga vînătoare şi de sîngele scurs. iar vînătorii reuşiră s-o urmărească uşor. transpirînd tăcuţi sub arşiţă. Porcii. la sfîrcurile ei uriaşe se întindea un şir de purcei care dormeau. lăsîndu-se cu toată puterea. Roger alerga în jurul vălmăşagului. sîngera turbată. Suliţele ce se tîrau o împiedicau să fugă.

Chicoti lîngă băieţi, iar ei, văzîndu-i palmele rău mirositoare, izbucniră în rîs. Jack îl înşfacă pe Maurice şi îl mînji pe faţă cu sînge. Roger începu să-şi scoată suliţa şi băieţii o observară pentru prima dată. Roger rezumă actul într-o frază primită cu urlete de bucurie. ― I-a intrat pînă în fund. ― Ai auzit? ― Ai auzit ce-a spus? ― Pînă în fund! Robert şi Maurice jucară cele două roluri; iar rolul lui Maurice, care imita sforţările scroafei de a evita suliţa, fu atît de nostim, încît băieţii rîseră în hohote. În sfîrşit, pînă şi acest spectacol îi obosi. Jack începu să-şi cureţe sîngele de pe mîini, frecîndu-le de o stîncă. Apoi tăie scroafa, îi scoase măruntaiele, dînd afară pungile fierbinţi de intestine colorate şi aşezîndu-le grămadă pe stîncă, urmărit de privirile celorlalţi, în acelaşi timp, zise: ― O să ducem carnea pe plajă. Am să mă întorc la platformă şi-am să-i chem la petrecere. O să avem timp destul. Roger luă cuvîntul. ― Şefule... ― Ce-i? ― Cum aprindem focul? Jack se ghemui, apoi se încruntă în direcţia porcului. ― Dăm năvală peste ei şi le luăm focul. Patru dintre voi: Henry şi cu tine, Bill şi Maurice. Ne vopsim la faţă şi ne ducem pe furiş. Roger o să ţină în mînă o cracă, cînd o să le spun ce vrem. Voi, ceilalţi, duceţi scroafa de unde am venit. O să aprindem focul acolo. Pe urmă... Se opri şi se ridică, aţintindu-şi ochii pe umbrele de sub pomi. Vorbi din nou cu o voce mai scăzută. ― O să lăsăm însă o parte din vînat pentru... Îngenunche din nou şi tăie cu cuţitul. Băieţii se îngrămădiră în jur. Jack i se adresă peste umăr lui Roger: ― Ascute un băţ la amîndouă capetele. Se ridică imediat, ţinînd în mîini capul scroafei de pe care picura sînge. ― Unde-i băţul? ― Uite-l. ― Înfige un capăt în pămînt. A, e stîncă. Vîră-l în crăpătura de acolo. Aşa. Jack ridică încet capul scroafei şi îi înfipse gîtlejul moale în vîrful ascuţit al suliţei, care îi ieşi prin gură. Făcu un pas înapoi şi capul rămase atîrnat. Pe băţ se prelingea o şuviţă subţire de sînge. Instinctiv, băieţii se retraseră; pădurea era foarte liniştită. Ascultară, dar zgomotul cel mai puternic era al muştelor care bîzîiau peste maţele risipite pe jos. ― Ridicaţi porcul, şopti Jack. Maurice şi Robert străpunseră cadavrul cu o suliţă, ridicară greutatea moartă şi se pregătiră. Tăcuţi şi înconjuraţi de sîngele uscat, păreau deodată nişte ucigaşi. ― Capul acesta e pentru fiară. E un dar, vorbi Jack tare. Tăcerea primi darul şi îi încremeni. Capul rămase înfipt în par, cu ochi opaci, rînjind uşor şi cu colţii înnegriţi de sînge. O rupseră cu toţii la fugă prin pădure, spre plaja deschisă. Simon rămase pe loc, un chip mic şi cafeniu, ascuns între frunze. Chiar dacă îşi închidea ochii, capul scroafei îi persista în închipuire. Ochii lui pe jumătate închişi se înneguraseră de cinismul imens al vieţii oamenilor mari. Îl asigurau pe Simon că totul se dovedise a fi o afacere proastă. ― Ştiu asta. Simon descoperi că vorbise cu voce tare. Deschise repede ochii şi văzu capul rînjindu-i ironic în lumina ciudată a zilei, ignorînd muştele, maţele împrăştiate, ignorînd pînă şi ruşinea de a sta înfipt într-un par. Schimbă direcţia privirii şi se linse pe buzele uscate. Un dar pentru fiară. Dar dacă nu vine să-l ia? Capul, îşi spuse Simon, părea să fie de acord cu el. "Fugi, zicea capul încet, întoarce-te la ceilalţi. A fost o glumă, zău aşa de ce să te mai necăjeşti? Nu te simţi bine, asta-i tot. O mică durere de cap, ai mîncat ceva rău, poate. Du-te înapoi, băieţaş!" spunea capul tăcut. Simon ridică privirea, simţi greutatea părului ud şi se uită lung la cer.

Acolo sus, pe neaşteptate, apăruseră nori, turnuri uriaşe şi îngrămădite, cenuşii, alb-gălbui şi de un roşu ca arama, întinzîndu-se pînă departe peste insulă. Norii se coborîseră pe pămînt; se ghemuiau, stîrnind clipă de clipă o arşiţă chinuitoare. Pînă şi fluturii părăsiră luminişul unde acel obiect respingător rînjea şi picura sînge. Simon coborî capul, ţinîndu-şi cu grijă ochii plecaţi, apoi îşi puse mîna streaşină. Pe sub pomi nu erau deloc umbre, dar pretutindeni domnea o linişte adîncă, încît realitatea părea iluzorie şi greu de înţeles. Grămada de maţe semăna cu o băşică neagră de muşte, care bîzîiau ca un ferăstrău. După o vreme, muştele îl descoperiră pe Simon. Se lăsară ghiftuite pe dîrele lui de sudoare şi băură. ÎI gîdilau pe sub nări şi îi zburau pe şolduri. Colorate în negru şi într-un verde irizat, erau nenumărate; iar în faţa lui Simon, Împăratul Muştelor îşi ţinea capul pe băţ şi rînjea. În cele din urmă, Simon cedă şi se uită înapoi; văzu dinţii albi şi ochii opaci, sîngele ― şi acea atavică, inevitabilă recunoaştere îi reţinu privirea. Pe tîmpla dreaptă a lui Simon, începu să zvîcnească o venă. Ralph şi Piggy zăceau pe nisip, urmăreau focul şi aruncau alene cu pietricele în mijlocul jarului de unde nu mai ieşea fum. ― Craca aia a ars. ― Unde-s Sam şi Eric? ― Ar trebui să mai aducem nişte lemne. S-au terminat şi ramurile verzi. Ralph suspină şi se ridică. Pe sub palmierii de pe platformă nu se vedeau umbre; doar lumina stranie, care părea să izvorască de pretutindeni şi concomitent. Sus de tot, printre norii uriaşi, tunetul bubui ca un tun. ― O să plouă cu găleata. ― Ce facem cu focul? Ralph fugi în pădure şi se întoarse cu o cracă lată şi verde pe care o aruncă în foc. Craca trosni, frunzele se încîrligară şi fumul galben se îndesi. Piggy desena aiurea pe nisip cu degetele. ― Din păcate, n-avem destui oameni care să ţină focul aprins. Trebuie să-i tratezi pe Sam şi Eric ca pe unul singur. Fac totul împreună... ― Fireşte. ― Dar nu-i cinstit, nu pricepi? Ar trebui să stea de pază în două rînduri. Ralph reflectă şi înţelese. Se enerva cînd îşi dădea seama cît de puţin judeca asemenea unui om mare şi suspină iar. Insula se dovedea tot mai dificilă. Piggy se uită la foc. ― În curînd o să mai avem nevoie de-o creangă verde. Ralph se întoarse. ― Piggy, ce ne facem? ― Va trebui să ne descurcăm fără ei. ― Şi... cu focul? Se uită încruntat la talmeş-balmeşul capetelor albe şi negre ale crăcilor nearse. Încercă să-şi exprime gîndurile. ― Mi-e frică. Văzu că Piggy îşi ridică privirea. Continuă nesigur. ― Nu mi-e frică de fiară. De fapt, şi de ea. Dar nimeni nu înţelege însemnătatea focului. Dacă ţi se azvîrle o frânghie când te îneci, dacă doctorul zice să iei pilula asta, fiindcă dacă n-o iei, o să mori, iei doctoria, nu? Nu-i aşa? ― Fireşte, iau doctoria. ― Ei, de ce nu pricep şi ceilalţi? De ce? Fără fum, o să murim aici, nu? Ia priveşte! Un val de aer fierbinte tremură deasupra cenuşii, fără să scoată însă vreo dîră de fum. ― Nu suntem în stare să ţinem un foc aprins. Iar lor nici nu le pasă. Şi în plus... Se uită concentrat la faţa transpirată a lui Piggy. ― În plus, uneori nici mie nu-mi pasă. Să presupunem că ajung ca şi ceilalţi... să nu-mi mai pese. Ce-o să se întîmple cu noi? Adînc tulburat, Piggy îşi scoase ochelarii. ― Nu ştiu, Ralph. Va trebui să continuăm, asta-i tot. Aşa ar face şi oamenii mari. Ralph, care începuse să-şi descarce sufletul, continuă: ― Piggy, unde-am greşit? Piggy îl privi uimit. ― Vrei să spui...?

― Nu, nu vorbeam de asta... mă refeream... din ce cauză se duc toate de rîpă aşa? Piggy îşi frecă încet şi gînditor lentila de la ochelari. Cînd pricepu cît de departe mersese Ralph luîndu-l drept confident, roşi uşor de mîndrie. ― Nu ştiu, Ralph. Cred că-i din pricina lui. ― A lui Jack? ― Da, a lui Jack. Numele devenise de nerostit. Ralph dădu din cap solemn. ― Da, zise el, cred că aici trebuie căutat motivul. În pădurea de alături izbucni o hărmălaie. Siluete drăceşti, cu chipurile vopsite în alb şi roşu, o zbughiră afară urlînd, aşa încît puştii fugiră cu ţipete de spaimă. Cu coada ochiului, Ralph îl văzu pe Piggy fugind. Două siluete se repeziră la foc, iar Ralph se pregăti să se apere, dar ei înşfăcară crăcile pe jumătate arse şi o rupseră la fugă de-a lungul plajei. Ceilalţi trei rămaseră nemişcaţi, pîndindu-l pe Ralph; văzu că cel mai înalt dintre ei, gol-puşcă, vopsit şi purtînd o centură, era Jack. Ralph îşi ţinu respiraţia şi vorbi. ― Şi-acum? Jack îl ignoră, ridică suliţa şi începu să strige. ― Ascultaţi-mă cu toţii! Eu şi vînătorii mei sîntem pe plajă, lîngă o stîncă turtită. Vînăm, petrecem şi ne distrăm. Dacă vreţi să faceţi parte din tribul meu, veniţi să ne vedeţi. Poate c-am să vă las să staţi cu noi. Deşi nu sînt sigur. Se opri şi se uită în jur. Nu simţea nici un fel de ruşine sau de timiditate în dosul măştii pictate, şi era în stare să-i privească pe fiecare pe rînd. Ralph îngenunche lîngă rămăşiţele focului, asemenea unui alergător la start, cu faţa ascunsă pe jumătate de păr şi de murdărie. Sam şi Eric se pitiră în dosul unui palmier de la marginea pădurii. Un puşti urlă, stacojiu la faţă şi cu trăsăturile strîmbe, lîngă bazin, iar Piggy rămase în picioare pe platformă, cu cochilia albă strînsă în mîini. ― Astă-seară facem o petrecere. Am omorît un porc şi avem carne. Dacă vreţi, veniţi şi mîncaţi cu noi. Sus, printre nori, tunetul bubui din nou. Jack şi doi dintre sălbaticii anonimi care îl însoţeau se clătinară, ridicară privirile, apoi îşi reveniră. Puştiul urlă mai departe. Jack aştepta să se petreacă ceva. Le şopti apăsat celorlalţi: ― Daţi-i drumul... acum! Cei doi sălbatici se împotriviră. Jack se răsti: ― Daţi-i drumul! Sălbaticii se uitară unul la altul, ridicară suliţele şi ziseră la unison: ― Şeful a vorbit. Apoi se întoarseră toţi trei şi-o luară la fugă. Ralph se ridică şi se uită în direcţia unde dispăruseră sălbaticii. Sam şi Eric se apropiară, vorbind în şoapte înspăimîntate. ― Am crezut că e... ― ...şi mi-a fost... ― ...teamă. Piggy stătea deasupra lor pe platformă şi ţinea cochilia. ― Au fost Jack, Maurice şi Robert, zise Ralph. Se distrează, nu-i aşa? ― Am crezut c-o să am o criză de astmă. ― Dă-o dracului de asta-mă. ― Cînd l-am văzut pe Jack, am fost sigur c-o să vrea să ia cochilia. Numi dau seama de ce. Grupul de băieţi privi scoica albă cu un respect plin de dragoste. Piggy o aşeză în mîinile lui Ralph, iar puştii, observînd simbolul cunoscut, începură să se întoarcă. ― Nu aici. Se îndreptă spre platformă, simţind nevoia unui ritual, în frunte mergea Ralph, cu cochilia strînsă în mînă, apoi Piggy foarte grav, pe urmă gemenii, puştii şi ceilalţi. ― Staţi jos cu toţii. Ne-au atacat pentru foc. Se distrează. Dar... Ralph era nedumerit, fiindcă simţea că i se lasă o perdea peste minte. Dorea să spună ceva; dar chiar atunci se lăsă perdeaua. ― Dar... Îl priveau grav, neavînd încă nici o îndoială în privinţa capacităţii lui.

pădurea şi toate locurile vag întrevăzute răsunară de ecoul acestei maimuţăreli a rîsului.. Vino mai aproape. să credeţi că aţi putea vîna şi ucide fiara! zise capul. ― N-are cine să te ajute. Să mergem la petrecerea lor şi să le spunem că ne e greu să ne ocupăm numai noi de foc.la o petrecere. Fără foc nu putem fi salvaţi.carne.. iar tăcerea se umplu de îndoieli şi de nedumeriri.. Împăratul . şi la Jack. Nu-şi putea desprinde privirea.. spuse Împăratul Muştelor. fireşte! Începu să rîdă. apoi Piggy murmură în direcţia nisipului: ― Carne. Iar eu sînt fiara. Dar trebuie să ţinem focul aprins. ― De ce să nu facem chiar noi rost de carne? Gemenii se uitară unul la celălalt. cum spune şi Bill. Ei cred că eşti ţicnit. ― Focul e lucrul cel mai important. ţinute chiar acolo. mă înţelegeţi ― trebuie să fie o distracţie grozavă. E altceva. O clipă nu vorbi nimeni. nu putem fi salvaţi..mi-ar plăcea nişte carne. spuse Împăratul Muştelor. nu-i aşa? Ţii mult la Ralph. Doar eu.. Sam şi Eric luară cochilia. ― .Ralph îşi dădu din ochi părul enervant şi se uită la Piggy. Aşa trebuie să stăm pe lîngă foc.. ― El ― ştiţi voi cine ― seduce. Ralph se strîmbă. Ralph ridică mîna. ― El e vînător. iar Împăratul Muştelor atîrna în aer în faţa lui. lovite de o pală de vînt fierbinte. zise Împăratul Muştelor. Cîteva clipe.... ― Ei bine. mai aproape. ― Auzi. Piggy îi şopti grăbit: ― Salvarea. ― . fiindcă nu putem să aprindem focul sus ― şi e clar că nu putem ― e nevoie de mai mulţi ca să-l ţinem aprins. Sînt toţi vînători. frazele lui Ralph li se păreau şchioape pînă şi puştilor. nu? Eu sînt o parte din tine. tunetele bubuiră din nou şi frunzele uscate de palmieri foşniră.. ― . ca şi cum ar fi imitat obiectul respingător din vîrful băţului. Du-te înapoi la ceilalţi şi-o să uităm tot ce s-a întîmplat. După discursurile splendide şi numeroase. Deasupra capetelor. fugi mai bine şi joacăte cu ceilalţi. nu? Capul lui Simon se înălţă niţel. Bill întinse mîna după cochilie. se opri şi apoi vorbi curgător. Nu vrei să creadă şi Ralph că eşti ţicnit.. focul! Focul. fiindcă. În cele din urmă.. ― Ştiai. dar nu spuse nimic.. Nu eşti decît un băieţel prostuţ şi fără educaţie. Ţinea ochii întredeschis!. Puştii şedeau şi se gîndeau gravi la carne şi la picăturile de grăsime. Gura lui Simon se strîmbă şi băiatul scoase cîteva cuvinte.. ― Un cap de porc pe un băţ.. ― A... şi dacă ne-au invitat. ca să scoată fum. fiindcă.. Iar vînătoarea şi celelalte ― adică jucatul de-a sălbaticii.. ― Foarte bine.. ― Hai.. ― Nu crezi? întrebă Împăratul Muştelor. Simon îşi muşcă limba umflată. ― Ce faci aici singur? Nu te temi de mine? Simon clătină din cap. Focul e lucrul cel mai important de pe insulă.. Simon îi răspunse prin tăcere. ― . Simon bîţîi din cap. Nimeni nu vorbi după ce Ralph se opri. da. ― Eşti un băieţel prostuţ. Şi mie mi-ar plăcea să mă vopsesc ca un războinic şi să fac pe sălbaticul.. mai aproape! Din pricina mea nu puteţi face nimic? Din pricina mea lucrurile sînt aşa cum sînt? Rîsul răsuna iar...bine friptă. ah. ― Dar. Se opri iar. Ştia că-l va apuca o criză.. atunci.. nu? Şi la Piggy. nu eşti decît un băieţel prostuţ. ― Trebuie să se distreze. Bill răspunse: ― Nu e bine să intrăm în junglă. Fără foc.

văzu că se mişcă ceva. ― . împleticindu-se uneori din pricina oboselii. ca un bătrîn. Rareori. Pricepi? Eşti un nedorit. rămase neclintit.. ― E caraghios! Ştii foarte bine c-ai să mă regăseşti acolo jos ― printre ei ― aşa că nu-ncerca să scapi! Trupul lui Simon se arcui şi se înţepeni. pe măsură ce picăturile de sînge începeau să curgă. Piggy şi Ralph.Muştelor se umfla ca un balon. O să te omorîm. iar sîngele îl podidi. iar vîntul se porni din nou. ca a unei fiinţe vii. sîngele se uscase. dar fără să se oprească. nu se mişcă. Cînd lui Simon i se sparse o vinişoară în nas. care îl înnegriseră pe împărat şi făcuseră ca maţele risipite să semene cu o movilă de cărbuni strălucitori. Strălucirea obişnuită îi dispăruse din ochi şi păşea cu un fel de hotărîre tristă. Am să mă înfurii. apoi se lipiră la loc. Pricepi? Avem de gînd să petrecem pe insula asta! Aşa încît nu merge mai departe. muştele zburară de pe maţe cu un zumzet turbat. o tresărire ca de mătase albastră. Porni trist printre trunchiuri. Împăratul Muştelor vorbi pe tonul unui învăţător: ― Lucrurile au mers prea departe. O pală de vînt îl făcu să se împleticească şi observă că ajunsese pe o stîncă sub cerul liber. soarele dispăru şi o văpaie de aramă înlocui lumina limpede a zilei. Robert. o regiune mai înaltă. Ceea ce zări îl conduse în sus. şi se uită de sus la el. căci altfel. Roger. lianele începură să împodobească tot mai rar pomii. Împăratul Muştelor zăcea în vîrful băţului ca o minge neagră. Maurice. Simon trecu din criză într-o oboseală toropitoare. Cînd vîntul suflă pe vîrful muntelui. continuă Împăratul Muştelor. plesnind coroana pădurii. crezi că ştii mai bine decît mine? Urmă o pauză. în pădurea tot mai rară. unde pădurea înceta să fie junglă adîncă. Pricepi? Jack. Simon i se adresă luminişului: ― Ce-mi rămîne de făcut? Nimeni nu-i răspunse. în jurul gurii şi al bărbiei. IX O perspectivă asupra morţii Deasupra insulei. îşi dădu seama că picioarele îl lăsau şi că limba îl duruse tot timpul. Un curent neîncetat de aer fierbinte se înălţa de pe munte. o beznă care se lăţea. o să te omorîm. din pomi şi de pe suprafeţele trandafirii ale stîncilor. în cele din urmă. azvîrlit la peste trei mii de metri înălţime. Zăcea pe covoraşul de liane. articula cuvinte mute. mai violent. pe pămînt. Se tîrî. iar norii albi şi cafenii se lăsară apăsător. Pricepi? Simon se afla înăuntrul hăului. Simon se trezi că priveşte într-un hău uriaş. se trezi şi văzu vag pămîntul întunecat pe care-i zăcea obrazul. Simon părăsi luminişul şi se strecură printre liane. le sperie o . Se căzni să înainteze. pînă intră în bezna pădurii. Aici era coloana vertebrală a insulei. În scurt timp. Cînd lianele se zgîlţîiră. muştele îl ignorară.. bietul şi rătăcitul meu copil. Simon se ridică. Apoi se întoarse. cînd înlătura frînghiile lianelor şi îşi alegea calea după configuraţia terenului.. Se prăbuşi şi îşi pierdu cunoştinţa. ― Te previn. Se vedeau luminişuri largi. aflată sub munte. Nu le mergea bine decît muştelor. norii continuau să se adune. Îşi ascunse faţa şi se tîrî mai departe. cu o figură inexpresivă. în timp ce seara înainta şi tunul continua să bubuie. pînă cînd pomii începură să se ferească şi să urle. pe vîrful muntelui. Bill. Culorile se retraseră din apă. îşi trase picioarele sub el şi se apucă de liane pentru a se ridica. Lumina era nefirească. Dar. Pricepi? Avem de gînd să petrecem pe insula asta. Pînă şi aerul împins dinspre mare era fierbinte şi nu aducea răcoare. mase de gaze se îngrămădeau în aerul nemişcat. Şi muştele o descoperiră.. gata să explodeze. Simon zări cum o fiinţă ce stătea ghemuită se ridică brusc în capul oaselor. iar o lumină sidefie se filtra printre ei. Mişcarea ei. proiectată pe norii cafenii.Căci altfel. Bietul şi rătăcitul meu copil. preferind duhoarea porcului. Şi totuşi. înăuntru era beznă. pline de desişuri şi pomi uriaşi. privind opac înainte. cu capul culcat într-o parte. Pe la începutul serii.

Sforile încîlcite arătau mecanismul farsei. trebuie să ies din bazin şi să-i şterg. ― Mă doare capul. se aplecă şi-şi trimise spre el răsuflarea putredă. Piggy. silueta corpolentă se înclină. Nu-mi pasă.. Piggy inspecta cerul ameninţător prin lentila ochelarilor. Reflectă şi se întoarse la corpul strivit care se descompunea şi putea alături. zise Piggy Dacă mi se udă lentila. ― Adică. Apoi. asta-i tot ce putem face. în cel mai bun caz izbutea doar să meargă împleticit. ― Unde-s ceilalţi? Piggy se ridică în capul oaselor. Chiar de la acea depărtare. care ar fi trebuit să putrezească mai repede. se înălţa spre cer o dîră subţire de fum. As vrea să se mai răcorească. spuse Ralph. Nu m-auzi? Aruncă furios cu apă în ochii lui Ralph. La urmă se îndepărtă şi se uită în jos pe plajă. Ralph şi Piggy auziră zgomotul petrecerii. ca să se joace de-a tribul şi să se vopsească pe faţă. ― S-au întins poate prin adăposturi. Piggy încetă să mai bată apa. Ralph plonja în bazin. ― Aş vrea să plouă. ― Nu-mi plac norii ăştia. ca la război. ― Doar pentru nişte carne. zise Ralph cu înţelegere. dinţii. sau cel puţin abia mai fumega. Piggy scormoni nisipul de sub apă şi nu-l privi pe Ralph. Piggy se întinse pe marginea nisipoasă a bazinului. ― S-au dus acolo.clipă şi roiră asemenea unui nor întunecat în jurul capului. dincolo de rîuşor şi lîngă o placă mare de stîncă. suspinînd. încercînd să găsească o consolare în apele mai calde decît sîngele lor. Simon simţi că se loveşte cu genunchii de stîncă. bătu apa din jur. O porni în josul muntelui. iar picioarele îi cedară. La petrecerea lui Jack. Simon se lăsă în patru labe şi îşi vărsă şi maţele din el. ― Unde-s Sam şi Eric? ― Şi Bill? Piggy arătă dincolo de platformă. ― Aş vrea să plecăm acasă. Rîse de Piggy. dar nu-l nimeri. ― Să ne scăldăm. observă că aproape toţi băieţii ― poate chiar toţi ― se aflau acolo. Oricît de grijuliu păşea. Fiara era neprimejdioasă şi oribilă. Văzu corpul inert. vîntul suflă din nou. Apoi. Mai încolo. Ralph îi aruncă o privire rapidă şi Piggy roşi. Cu mult înainte să ajungă la grupul lui Jack. culoarea descompunerii. iar ştirea trebuia să ajungă cît mai repede la ceilalţi. îşi puse mîinile streaşină la ochi şi privi cu atenţie fumul. Ghici mişcările soarelui după înaintarea unei pete de lumină printre nori. Ralph ieşi la suprafaţă şi aruncă o trîmbă de apă în Piggy. ţinut prizonier fără milă de straturile de cauciuc şi de pînză. ― Ai grijă de ochelarii mei. Apoi apucă sforile paraşutei. Ralph îl stropi din nou cu apă. ― N-au decît. doar ca să fim siguri că nu se întîmplă nimic. ― Am înţeles! Am înţeles.. în schimb. Un pas mai încolo de marginea acestei pajişti se găsea . Ralph se uită la cer. Focul de lîngă platformă părea să se fi stins. le desprinse de pe stîncă şi eliberă silueta de jignirea vîntului. îşi mutaseră tabăra cît mai departe de fiară. aşteptîndu-se să se retragă resemnat ca întotdeauna şi într-o tăcere jenată. La marginea lui se jucau cîţiva puşti. iar muştele o potopiră. zise Ralph. Se furişă înainte şi în curînd înţelese. Stomacul umflat i se zvîntă. ― Poate c-ar trebui să mergem şi noi. acoperită cu iarbă. zise Ralph stingherit. ― Şi pentru vînătoare. Simon uită de muşte. ― Opreşte! strigă el. Piggy îşi scoase ochelarii. Linişteşte-te.. păşi timid în apă şi îşi puse ochelarii la loc.. Examina oasele nazale. Ţii minte ce rău a plouat după ce-am fost lăsaţi din avion? ― O să plouă iar. Ralph îl ţinti din nou. Îngenunche în apă şi se uită împrejur. silueta se ridică. tot pe plajă. Palmierii lăsau liberă o fîsie lată între pădure şi ţărm. cînd mătasea albastră a paraşutei se dezumflă.

Pe frunzele verzi de alături zăceau grămezi de carne. Toţi băieţii de pe insulă. Şi mai jos se afla o stîncă ce intra în lagună. ― V-am spus că sînteţi vînători. Preţ de o clipă Jack îi ignoră. ― Aţi mîncat pe săturate? Vocea lui implica un avertisment al proprietarului mîndru. spuse Jack. urlară şi dansară. zise Jack. fructe şi coji de nuci de cocos. iar Jack. zise Ralph. fiindcă m-aţi ales. Băieţii de lîngă proţap le dădură lui Ralph şi lui Piggy cîte o halcă suculentă. Jack îl ignoră din nou. în picioare. cu mîncarea în mînă. îl loviră cu halca pe Piggy. arătîndu-i forţa. Rămaseră pe locurile lor şi mîncară sub un cer de aramă ameninţător. Şi trebuia să ţinem focul aprins. Venise seara. dezgropîndu-şi picioarele din nisip. ― V-am dat hrană. Piggy aruncă pe plajă un os ros bine şi se aplecă să mai ia nişte carne. se adunaseră pe iarbă. Cîţiva băieţi se întoarseră spre el. iar Jack se întoarse pe locul său. Ralph. Apoi tăcerea se aşternu şi acolo. îşi aplecă chipul pictat ca o mască spre băieţii aşezaţi şi arătă spre ei cu suliţa. Piggy încercă să fluiere. autoritatea i se cocoţase pe umeri şi-i trăncănea la ureche. E meseria voastră. ca o maimuţă. observă că flăcările deveniseră acum vizibile în lumina scăzută. băieţii care găteau lîngă foc smulseră brusc o halcă de carne şi fugiră cu ea spre pajişte. unii ţineau nişte coji de nuci de cocos şi beau din ele. De îndată ce-i văzură. Se uită din spatele măştii vopsite la Ralph şi la Piggy. în dosul ei ― o fîşie scurtă de nisip. chicotiră nervos. Simon şi cei doi care frigeau porcul. Fără să înţeleagă motivul. dar Ralph şi Piggy rămaseră la o jumătate de metru mai încolo. iar Ralph urmări focul în timp ce mînca. Jack agită din nou suliţa. iar vînătorii mei au să vă apere de fiară. rîse neliniştit şi lăsă jos osul pe care îl rodea. în afară de Piggy. apoi ţărmul. Rîdeau. la care nu ajungea fluxul ― un nisip cald. cît era încă vreme. stăteau întinşi. Jack se ridică de pe buşteanul care îi servea drept tron şi se duse pînă la marginea pajiştii. în faţa lui. fin. Henry îi aduse apă. se aşezase acolo ca un idol.nisipul alb. Trădat de propriul stomac. pe iarba moale. uscat şi bătătorit de paşi. iar Jack bău. cîntau.. ― Aţi mîncat pe săturate? Mai rămăsese hrană. ― Duceţi-le nişte carne. Acum alergi după hrană. trosniturile focului dominau mugetul fluxului. iar băieţii înfulecară şi mai repede. Judecînd după chipurile lor unsuroase. ― Dă-mi să beau. Ralph se uită în altă parte. Primiră darul din care picura grăsime. ci cu ameninţarea violenţei. privindu-i pe Piggy şi pe Ralph peste marginea zdrenţuită a coajei. întelegînd probabil că nu era rost de nici o pauză. arătă spre un palmier şi îi şopti ceva greu de auzit lui Piggy. Piggy şi Ralph ajunseră la marginea platformei cu iarbă. obişnuit. . Aceştia se traseră mai încolo pe nisip. sfîrîind pe frigăruile de lemn sau pe frunzele verzi. Jack se ridică şi agită suliţa. tîrîseră în mijlocul pajiştii un buştean mare.. În acea clipă. porni mai departe. dar nu cu calmul ei splendid. aproape că îşi terminaseră masa. care se vopsise şi se împodobise cu ghirlande. Ralph se uni imediat cu banda de băieţi în hohotele de rîs care îi calmară. îl arseră. Pe stîncă ardea focul. ― Ai alergat şi tu! strigă Jack. ― Staţi jos cu toţii! Băieţii se aşezară în rînduri pe iarbă. O vreme îi privi pe cei doi. ca şi Sam. Piggy deveni iar centrul batjocurii generale şi se simţiră cu toţii veseli şi normali. Cine vrea să facă parte din tribul meu? ― Eu sînt şef. ghemuiţi sau în picioare pe iarbă. crezînd că Ralph se întorsese spre el ca să-l acuze. pline cu apă. Muşchii antebraţelor cafenii se umflau. Uită-te la osul din mîna ta! Ralph roşi. ― Cine vrea să facă parte din tribul meu? Ralph se mişcă brusc şi se împletici. Ralph. Sam. Înainte de petrecere. băieţii tăcură rînd pe rînd. iar din porcul pus la fript cădeau picături de grăsime în flăcările invizibile. Jack vorbi iar nerăbdător. prevestitor de furtună. pînă nu se mai auzi decît vocea celui de lîngă Jack. Ralph făcu un pas nesigur.

― Înjunghie fiara! Taie-i grumazul! Să lase sînge! Cicatricea alb-albăstruie persista. Din pădure se furişă o făptură care înainta întunecat şi nesigur. ― Înjunghie porcul! Taie-i grumazul! Să lase sînge! Cicatricea albalbăstruie despică din nou cerul în zigzag. ţipînd din răsputeri. Nu-i erau de nici un ajutor. ― Focul. ca şi cum repetiţia le-ar fi oferit siguranţă. alte cercuri continuară să se desfăşoare. care oferea oarecare siguranţă. iar explozia sulfuroasă lovi în jos. Piggy şi Ralph. ― Dansul nostru! Hai! Dansaţi! O rupse la fugă prin nisipul gros. În dosul pădurii sclipi o lumină vie şi tunetul explodă din nou. Puştii ţipară şi se risipiră în neştire. iar bubuiturile tunetului deveniră aproape insuportabile. sub ameninţarea cerului.― Cine intră în tribul meu ca să se distreze? ― Eu sînt şef.. iar melopeea îşi pierdu nota iniţială de entuziasm facil. erau gata să se alăture grupului înnebunit. iar zgomotul era insuportabil. care stăvilea groaza şi o făcea de suportat. zgomotul se lăsă asupra lor ca plesnitura unui bici uriaş. ― Hai să plecăm. violentă. ― Vine furtuna. ca un urlet de agonie. iar unul. şi-am să convoc o adunare. imperioasă şi oarbă. iar puştii alergau şi săreau în afara cercului.. Ai lăsat-o în urmă. O s-avem necazuri. Pe băieţi îi cuprinse un val de neastîmpăr şi începură să se împrăştie. Brusc. ― Cine intră în tribul meu? ― Eu! ― Şi eu! ― Eu! ― Am să suflu în cochilie. ― N-o ai cu tine. spre luminişul delimitat de stînci din spatele focului. bătînd regulat ca un puls. Vibrau şi băteau pămîntul ca un singur trup. zise Ralph cu o voce tremurătoare. ― N-o să ţinem seama de convocare. Ne-am mîncat porţia de carne. zise Jack rînjind. părăsiră în fugă liziera pădurii. băieţii îl urmară. iar un puşti începu să plîngă. deveni şi el vînător. Jack sări pe nisip. ferindu-se de loviturile picăturilor de ploaie. se auzi un tunet.. iar mijlocul cercului se goli brusc. zise Ralph. În clipa următoare. Vezi. Avu loc o mişcare circulară. Cîţiva puşti formară un cerc al lor. ― Înjunghie porcul! Taie-i grumazul! Să lase sînge! De spaimă se înălţă o nouă dorinţă. ― Ce-ai de gînd atunci? Ralph cercetă rîndurile de băieţi. deşteptule? Iar cochilia nu mai contează în partea asta a insulei. contează pe toată insula. Se retraseră fericiţi spre gardul viu al băieţilor. şi-o să plouă ca atunci cînd ne-au dat drumul din avion. Vînătorii îşi luară suliţele. încurcat şi transpirat. explozia transmise o lovitură. Melopeea se înălţă şi mai mult. apoi băieţii intonară un imn. Puştii alergau la întîmplare şi urlau. Roger deveni porcul.. salvarea. iar restul de băieţi legăturile de vreascuri.. Simon le strigă că pe deal se afla un mort. zise Ralph deodată. ― Înjunghie porcul! Taie-i grumazul! Să lase sînge! Ritmul deveni regulat. Cerul întunecat fu sfărîmat de o cicatrice alb-albăstruie. rupse cercul celor mari. lovind cu un sunet distinct scoarţa pămîntului. Piggy atinse încheietura mîinii lui Ralph. de spaimă. Picături mari de ploaie căzură între ei. Ce facem cu focul? Am cochilia. ― Uite-o! Uite fiara! Cercul deveni o potcoavă. Cine-i mai deştept acum? Unde vă sînt adăposturile? Ceaveţi de gînd cu ele? Vînătorii se uitară neliniştiţi la cer. în locul bubuiturii înfundate. zise Ralph. Roger mima groaza porcului. Fiara pătrunse cu greu în mijlocul potcoavei. aşa că se uită în altă parte. ― Cochilia contează şi aici.. Roger încetă să joace rolul porcului. Lumina pîlpîitoare se întări. Fulgerele de lumină brăzdau aerul întunecat şi îngrozitor. . Urletul strident la vederea fiarei răsună ca un ţipăt de durere. care se ferea. guiţă şi îl atacă pe Jack. bucătarii frigările.

murdar şi cu frunze uscate atîrnate în claia de păr blond. se ridică. .― Înjunghie fiara! Taie-i grumazul! Să lase sînge! înjunghiaţi-o! Beţele loviră. la cîţiva paşi de mare. Striga din răsputeri. soarele şi luna se mişcau agale. cu ochi de foc. unde apa era mai puţin adîncă. se năpustiră asupra ei. Gloata o urmări imediat. Ralph rămînea acelaşi. Nu se mai auzeau cuvinte. apoi o apucă în jos spre plajă. iar petele de sînge se lăţeau. cadavrul lui Simon ― o formă argintie sub constelaţiile fixe ― se pierdu în largul mării. iar băieţii o rupseră la fugă în beznă. încet. iar făpturile mari se adunară în jurul lui şi formară o pată de lumină mişcătoare. valurile limpezi aduceau puzderii de creaturi stranii şi fantomatice. umflîndu-se puţin pe o parte. Aerul se răci. Fiara se afla în genunchi în mijlocul ei. urlînd. dar pînă şi cu ochiul bun. imperceptibil. Apoi norii se desfăcură şi lăsară o ploaie diluviană. Fiara înainta. Creaturile stranii. se umezi şi se limpezi. o dată cu marele val al fluxului. scotea un sunet scurt. X Scoica şi ochelarii Piggy urmări cu atenţie silueta care înainta. Se opri un moment şi se uită la silueta de pe platformă. lovindu-se nesigur de vîrfurile arborilor înalţi. şchiopătînd. Linia fosforescentă se umfla în jurul firelor de nisip şi al pietricelelor. Ici şi colo. o pietricică mai mare se încăpăţîna să rămînă pe loc şi era acoperită de un strat de perle. Apa se ridică şi mai mult şi aureolă cu strălucire părul aspru al lui Simon. iar gura noului cerc ronţăi şi urlă. în timp ce miezul ei solid se răsucea. ţipară. Paraşuta duse silueta mai departe. se învîrti pe loc şi se rostogoli în jos prin imensitatea văzduhului umed. Un vînt puternic schimbă direcţia ploii. iar din gură îi ieşi o băşică de aer. ci numai sfîşierea dinţilor şi a ghearelor. imposibil de confundat. după cele întîmplate. cu un zgomot de plesnitură umedă. Talazul uriaş al fluxului pătrunse şi mai mult pe insulă. încercînd să opună zgomotului înfricoşător ştirea că descoperise un cadavru pe deal. ploaia încetă şi norii se risipiră. De-a lungul ţărmului. iar apoi în largul mării. şi trecea mai departe. cu braţele împreunate pe faţă. o loviră. Corpul se ridică o fracţiune de centimetru de pe nisip. pelicula de apă de pe planeta pămînt era reţinută. Marginea lagunei părea o dîră fosforescentă ce înainta lent. rupse cercul şi căzu peste marginea abruptă a stîncii pe nisipul de lîngă ţărm. iar pe genunchiul drept se întindea o zgîrietură lungă. Fluxul se revărsă peste plaja pătată de ploaie şi spălă totul cu un văl de argint. le reţinea într-o scurtă tensiune. cădea mereu. Undeva. Un ochi semăna cu o crăpătură în obrazul dolofan. brazdă laguna şi o zvîrli peste recif. Pe la miezul nopţii. iar linia umerilor deveni o marmură sculptată. iar cerul fu presărat din nou de lucirile neverosimile ale stelelor. nemişcată. Rămase doar fiara. iar pădurea lăsă cascade de apă. Conturul obrazului i se argintă. apoi le înghiţea brusc. în scurtă vreme se domoli pînă şi murmurul apei. Apoi încetă şi vîntul şi nu se mai auzi nici un zgomot în afară de picuratul şi freamătul apei. care îl înconjurau cu ochii lor de foc şi cu trenele de aburi. Fiara zăcea ghemuită pe plaja palidă. Grămada se risipi iute şi siluetele se împrăştiară clătinîndu-se. silueta alunecă. Apoi se răsuci încet în apă. Apa se rostogolea de pe vîrful muntelui. dincolo de curba întunecată a lumii. iar apa se înălţă. săriră pe fiară. sîngele ei începuse să păteze nisipul. Acum atinse prima din dîrele care se scurgeau din trupul sfîrtecat. făcînd-o să cadă pieziş. alunecînd printre crăpăturile din stînci şi curgînd din frunză în frunză pe pămîntul cafeniu al insulei. rupînd frunze şi crăci de pe pomi. Pe ploaie văzură cît era de mică. În ultimul timp. Pe vîrful muntelui paraşuta se umflă şi se mişcă. înconjurat de o mulţime de animale curioase şi strălucitoare. alunecară pe stîncă. Ralph ieşi dintre cocotieri. revărsîndu-se potop peste grămada de trupuri ce se luptau pe plajă. îşi dăduse seama că vedea mai bine dacă îşi scotea ochelarii şi muta lentila la celălalt ochi. Apa limpede reflecta cerul curat şi constelaţiile strălucitoare şi colţuroase. i se îngrămădiră în jurul capului. o muşcară şi o sfîrtecară.

Apucă scoica drăgăstos. ― Piggy― ― Ce-i? ― Ce facem? Piggy dădu din cap spre cochilie. ― Încetează! răcni Piggy. Piggy? Lucrurile pe care le-am făcut. Nu-i nevoie să rîzi aşa. privind drept spre locul şefului şi spre laguna strălucitoare. ― N-ai văzut. îngenunche şi se sprijni de un trunchi de palmier. ― Poate că mai este. ― Nu.― Piggy? N-ai mai rămas decît tu? ― Mai sînt şi nişte puşti. Ralph! Ce-au să creadă ceilalţi? Ralph se opri în cele din urmă din rîs. ― Ce-i? ― A fost o crimă. Tremura. Fulgera. Ar trebui s-o ştii. în afara cercului.. ― Era întuneric. joasă şi înspăimîntată. ― Ei nu contează. la vederea feţei lui Ralph. Ralph se cocoţă cu grijă pe platformă. Ralph. La ce bun să vorbeşti de asta? Sări în picioare şi se aplecă asupra lui Ralph. dar se mulţumi să dea solemn din cap. Continuau să stea jos. nu mai ştiu cum mi-a fost. Ralph îşi drese glasul şi şopti ceva. cu cochilia la piept. Nici un băiat mai mare? ― Doar Sam şi Eric. Piggy nu răspunse. ― Ce-i? ― A fost Simon. . Ralph. ― Tuturor ne-a fost frică. Piggy îi răspunse tot în şoaptă. ― Piggy. Ne-a fost frică! ― Mie nu mi-a fost frică. Ralph se aşeză în iarbă. În glas îi vibra un fel de scîrbă şi de nebunie delirantă. se clătina. ― Ai mai spus-o. Piggy? ― N-am văzut prea bine. ― Eşti încă şef. Nu mai am decît un ochi. ― Simon. N-ai văzut ce-am. Lumina verde şi petele lucioase de soare jucau peste trupurile lor murdare. răspunse Piggy agitat... cochilia albă şi fragilă sclipea încă lîngă buşteanul lustruit de atîta stat pe el. Gesticula. după cîte ştiu. Ralph rîse din nou. În sfîrşit. zise Ralph încet. Peste noi.. Se putea întîmpla orice. ― Tu erai în afară. ― Poate că doar se prefăcea. ― Nu pricepi. ― Ralph! Nu mai rîde aşa. ― Ai putea. cu amîndouă mîinile. cu faţa la locul şefului şi al cochiliei. căutînd o formulă. ― Nimeni altcineva? ― Nu. ― Ce zici? Ralph vorbi mai tare. ce-ai zis tu. N-a fost. Ralph se clătină mai departe. tuna şi ploua. ― Am cochilia.. îl opri pe Piggy să gesticuleze. Piggy! Vocea lui Ralph. Piggy tăcu brusc. dansul ăla blestemat... de fapt. Se aplecă şi aşteptă... ― Eşti şef. În cele din urmă. Piggy îngenunche la stînga lui şi timp de un minut se aşternu tăcerea. N-ai intrat niciodată. ― O..... Strîng vreascuri.. iar Piggy se încruntă.. Iarba aspră se tocise în locul unde se ţinuseră întrunirile. Ralph se ridică şi se duse să ia cochilia. Nu mi-a fost. ― Să convoc o adunare? Ralph izbucni într-un rîs strident cînd pronunţă cuvîntul.. ce-au făcut. Avea loc.

. ― Am plecat devreme... zise Piggy brusc. Ralph îşi cercetă degetele de la picioare. Piggy îşi curăţa lentila de la ochelari.. În aer pluteau greu lucrurile ştiute. Ralph sări în picioare. ― V-aţi rătăcit după. Era sărit....foarte devreme. ― Da. ― Aşa e. fiindcă eram obosiţi.. Ralph.. zise Sam eu o voce sugrumată.. aşa c-am plecat devreme.. Pricepi? L-am aprins eu. apoi merseră mai departe. şi cu asta. Gemenii fură surprinşi de vederea lui Ralph. după petrecere. ― Noi n-am luat parte decît la urmă. Ralph. N-am făcut nimic. Eric îşi mîngîie buza plesnită. ― Şi noi la fel. asta a fost. ― Şi. avea să se .. ― Noi patru. Piggy dădu energic din cap.. Sam şi Eric se apropiară. Să nu le spui lui Sam şi Eric. Nu sîntem de ajuns ca să ţinem focul aprins... ― . apoi se aplecă aproape de el: ― Să nu spui c-am luat şi noi parte la dansul ăla. Gesticula iar. ― Salut. ― Da. ― Se duc să se scalde. ai spus că eram afară din cerc. A meritat-o.― A fost un accident... A fost un bun.. Vreau să merg acasă.. ― . ― O să încercăm.. ― După petrecere. aflată acolo în siguranţă. Trebuie să uităm ce s-a întîmplat. repetă Sam. spuse repede Piggy. în aer. Ralph.ne-am rătăcit azi-noapte. Oricum. ― Am plecat devreme. Sam îşi pipăi zgîrietura de pe frunte.. La ce bun să te gîndeşti la asta? ― Mi-e teamă. şi eu am fost afară. Am fost foarte obosiţi.. ― Mai bine să terminăm ce avem de făcut. ― Hei. De noi.eram foarte obosiţi. Socotise. basta! Atinse umărul gol al lui Ralph.. O. Piggy se opri. ― Şi eu am fost afară. Dumnezeule. ― Ascultă. murmură Ralph. că măcar o parte din trib. iar Ralph se cutremură la acest contact uman. ― . Îl aruncară lîngă foc şi se întoarseră la bazin. Am fost în afara cercului.dans? Amintirea dansului la care nu participase nici unul dintre ei îi zgudui violent pe toţi cei patru băieţi. zise Piggy cu încăpăţînare. ― A fost un accident. iar apoi îşi retrase repede mîna.. nu-l surprinse faptul că îl somară.. ― O să trăim singuri. ascultă. voi doi! Gemenii se opriră o clipă. N-au băgat de seamă în întuneric.. ― Venea din întuneric. în timpul acelei nopţi teribile. ― A fost un accident. ― Tocmai am fost în pădure. Un accident.. Ralph. Sam se răsuci şi cuvîntul neruşinat îi izbucni de pe buze: ― . dar nerostite.. Eric dădu din cap.ca să strîngem vreascuri. Piggy privi rapid împrejur. apoi continuă. Bine că te-am întîlnit. Vocea i se ascuţi din nou. Ce l-o fi apucat să se strecoare aşa din beznă.. noi patru. ― N-ai văzut ce-au făcut.. trăgînd după ei un buştean mare din pădure. Cînd Roger ajunse la istmul strîmt care făcea legătura între castel şi insulă.. vreau să merg acasă.. ― Dar am luat parte! Cu toţii! Piggy clătină din cap. ― . Roşiră şi se uitară dincolo de el. n-am văzut nimic.

. Tribul se afla în semicerc înaintea lui. Roger înainta. Apoi. Roger se cocoţă pe stînca asemănătoare unei scări. dacă voiam. fără să mai scoată un alt cuvînt. Semicercul se cutremură şi murmură. iar şeful îşi întoarse spre el faţa inexpresivă şi pictată. în soarele torid. ― O să ne ducă la vînătoare! Smuci capul în direcţia adăposturilor îndepărtate. apoi spre altul. ― Au să încerce să se furişeze. cu faţa vopsită în alb şi roşu. Ţineţi minte cum s-a strecurat. Arătă spre un sălbatic. iar Robert schimbă subiectul şi aşa nerostit. ― A venit deghizată. Roger. ― . aşezat pe marginea stîncii. Roger se ghemui împreună cu ceilalţi.. ― Eşti convins? Urcă şi-ai să vezi. ― O să-l bată pe Wilfred. ― Unii dintre voi au să rămînă aici ca să aranjeze prin peşteră şi să apere poarta. .. aşteaptă. şi fiţi atenţi. Stanley îşi ridică braţul de pe stîncă şi ridică un deget interogativ.. Wilfred. Am să iau doar cîţiva vînători cu mine şi o să aducem carne. ― Mîine. asimilînd posibilităţile oferite de o autoritate irespotisabilă. din dosul stîncilor care coborau neregulat. cu suliţa. Căci.. ― Şeful a spus să somăm pe oricine. se uită posomorît înapoi spre insulă şi îşi clătină cu degetul un dinte care i se mişca. continuă şeful. N-a spus. Ceilalţi văzură un vîrf de limbă de un trandafiriu surprinzător ţîşnind afară. Şeful se opri. prietene. ― Puteai să vezi că sînt eu. nu-i aşa? Robert dădu din cap. Robert se arătă plin de admiraţie.opună ororilor de pe insulă. Un sălbatic îşi ridică mîna. de unde se înălţa spre cer o dîră de fum alb. Aşezat pe stîncile uriaşe. ― Da? ― Dar nu l-am.. o să vînăm din nou.căci fiara ar putea să încerce să intre. dar vorbi hotărît. se smiorcăia gălăgios undeva în fund. Ca să strice ce facem. fiind de acord. ― Dar şeful n-a spus de ce-a făcut-o? ― Nu l-am auzit niciodată. fiecare sălbatic se feri din calea amintirilor personale. Roger primi vestea ca pe o iluminare. Vocea răsună puternic de pe înălţime. ― E un adevărat şef. ― Ia priveşte aici.. bubuind. şefule? Şeful se arătă vag în explicaţii. coborî prin spatele stîncilor spre peşteră şi spre ceilalţi din trib. bătut recent şi dezlegat.. ― De ce? Robert clătină sceptic din cap. iar sub el o pîrghie.. gol pînă la brîu. ― Nu! În tăcerea care urmă.. trecîndu-i peste buze şi dispărînd din nou. S-a înfuriat şi ne-a silit să-l legăm pe Wilfred. Sub stînca cea mai înaltă fusese vîrît un buştean.? Îşi răsuci trupul şi coborî privirea. peste locul unde istmul se strimta.. Aşa că staţi la pîndă. Robert se aplecă uşor pe pîrghie. încetă să-şi clatine dintele şi rămase liniştit. ― Înaintează. nu l-am. izbucnind.. Apărătorii porţii se vor îngriji ca ceilalţi să nu se furişeze înăuntru. ― Nu mă puteaţi opri să înaintez. chiar dacă i-am dat de mîncare capul vînatului. ― Stai! Cine-i acolo? ― Roger. Aşa că paznicii de la poartă trebuie să fie atenţi. Un efort serios avea să trimită stînca în jos. Privirea îi poposi pe vîrful muntelui îndepărtat.. S-ar putea să revină. Ralph îşi ridică privirea. ― De ce să încerce să se furişeze înăuntru. iar stînca suspină adînc.. ― Nu ştiu. Şeful stătea acolo. A fost ― chicoti nervos ― stă legat de ore întregi.

.. Tribul reflectă. Maurice.. Astă-seară am să plec împreună cu doi vînători. Ralph îşi aminti de silueta neobişnuită. ― Aşa că nu vă apropiaţi de munte.. Ralph îşi cercetă cunoştinţele din ce în ce mai vagi. ― Voi. Cine vine? Maurice şi Roger înăltară mîinile. ― Maurice. apoi fură cu toţii zguduiţi ca de o pală de vînt. tribul murmură din nou. Piggy îi înmînă lui Ralph ochelarii şi aşteptă să-şi recapete privirea.― Nu! Cum am fi putut. vă puteţi duce la culcare de cum apune soarele. recunoscuse dubla funcţie a focului... ― Da.. venindu-i în minte o speculaţie teologică. chiar dacă sînt ude. iar Sam îi termină fraza arătînd cu capul spre capătul plajei. ― Avem mare nevoie de lemne. Piggy îşi puse din nou ochelarii şi privi fumul cu plăcere. O să plecăm chiar înainte de asfinţit. Ralph se trase înapoi.. Se uită împrejur cu un aer vinovat la cei trei băieţi care stăteau în picioare alături. o să dansăm din nou.. Maurice ridică mîna.. dă-i drumul! ― Fumul se subţiază tot mai mult. Stanley ridică iar degetul. legată de paraşută. şi daţi-i capul vînatului.. ― Cred că fiara s-a deghizat. o să facem o petrecere. dar era şi un cămin şi o consolare pînă cînd adormeau. ― S-ar putea să fim luaţi prizonieri de roşii... Şeful îi înlătură obiecţia.. ― Şefule. zise şeful solemn.. Făcu semne violente în direcţia focului.. fireşte.. Apoi şeful îşi ridică mîna. Mai bine să n-o supărăm. ― Astma mea. dacă vă duceţi la vînătoare.. ― Unde era focul lor? ― La vechiul loc. Mîine o să vînăm şi-o să avem carne. ― O să mergem de-a lungul plajei. ― Nu te opri. ― Mîine însă o să vînăm şi. Nu voia să numească pe nimeni. răspunse şeful. ― . era a treia oară cînd îl aprindeau. ― Ce-i? ― Cu ce aprindem focul? Roşeaţa şefului era ascunsă de lutul alb şi roşu. ― A zis ceva despre un om mort. ― Doar noi trei? Murmurul crescu. o să. despre lume... Roger şi cu mine. ― Poate. Lemnul era umed. Şeful observă efectul propriilor cuvinte şi se opri brusc. vorbind singur. sălbaticii murmurară din nou. Pentru prima oară. tot or fi mai buni decît. Eric suflă peste lemne pînă se aprinseră şi flăcăruia se înălţă. şefule. cînd o să avem carne. .. ― Ei. ― Nu vreau să mai petrecem o noapte fără foc. ceilalţi. Trebuiau. iar apoi se stinse. dar şi speriaţi de posibilitatea unor viitoare spaime. Şeful dădu din cap. să-l ucidem? Liniştiţi. Bill ridică mîna.. Iar dacă vine. lîngă stîncă de vatră. ― Ce se întîmplă dacă ne întîlnim cu. Roşi jenat că participase la dans. ― O să luăm foc de la ceilalţi. Nu poţi să ştii ce e în stare să facă.. Ascultaţi. Un val de fum alb şi galben se ridică şi împrăştie un miros oribil. avem treabă... să înalţe la cer o coloană de fum ca semnal. Dar noi trei.sau un vas. În tăcerea lui nesigură. ― Dac-am putea să fabricăm un radio! ― Sau un aeroplan. Eric îşi netezi părul peste cap..

― Nu mai putem aduce alte vreascuri. ― Ce-i? ― Stai bine? ― Aşa cred.. Va trebui să facem fum. mai mult fum. perdeaua i se lăsă peste minte şi uită ce voise să spună. soarele apunea. ― Ei bine. Gemenii erau întinşi unul lîngă altul.nu noaptea.. în întunericul care se lăsa. mai mult pentru sine. o dată cu apăsarea întunericului. şi se auzea zgomotul înfundat al fluxului pe recife.. îl cuprinde un ciudat sentiment de nesiguranţă.. ― Hai să găsim ceva de mîncare. ― Sînt prea obosit.. ― N-avem decît un singur lucru de făcut ca să ieşim din încurcătură. Se îndreptară spre pomii fructiferi. Nu vorbi aşa! Sam îngenunche lîngă Eric. ― Ralph ţi-a repetat destul de des. Focul folosea la ceva. Şi la ce bun? ― Eric! strigă Ralph revoltat... galben şi gros. Cei patru băieţi mari pătrunseră în adăpost pe furiş şi se îngropară în frunze. Ralph. Sam îl aprobă energic. îngenunche cu pumnii strînşi. spuse Piggy posac. la ce bun? Indignat. ― Să lăsăm atunci focul să se stingă în noaptea asta. Nimeni n-o să vadă fumul pe întuneric. aş vrea sa vă ajut. fără fum. O vreme se auziră o foiala şi foşnetul continuu al frunzelor.. iar Ralph şi Piggy la celălalt capăt. Cum altfel vrei să fim salvaţi? ― Fireşte. deşi grav avariat. vorbind puţin şi mîncînd în grabă. dar nu pot. zise Ralph. ― . ducînd cu ei suliţele. Ralph îşi drese glasul: ― Acolo sus am ţinut focul aprins. Ralph începu din nou să facă presupuneri. ― Doi dintre noi se vor îngriji de foc. ― Eu nu mai car vreascuri. ― Trebuie să-l ţinem aprins! Eric se aruncă pe jos. La ceva de o importanţă covîrşitoare. în adăpostul de alături..acolo sus. ― Nu pricepeţi? Ce sens are să doreşti radiouri şi vapoare? Întinse mîna şi îşi strînse degetele pumn. ― Acolo sus era un foc mic... mi se înrăutăţeşte astma. adică douăsprezece ore pe zi.. Se ghemui înaintea lor. Se uită de la un chip la altul. cu excepţia unui foşnet întîmplător. ― Era altceva cînd focul era. plin de stele strălucitoare. rămas încă în picioare. Ăsta însă trebuie să fie mare Ralph puse o cracă pe foc şi urmări fumul care se ridică în beznă.. da. chiar în clipa aceea de mare entuziasm şi convingere. După aceea cortina se ridică. Cei trei băieţi intrară în pădure şi se întoarseră cu braţele pline de vreascuri putrede.... privind solemn de la unul la altul. zise Eric.. iar în foc nu mai ardea decît jăraticul. simţind cum. Ralph încercă să-şi amintească.. . Oricine se poate juca de-a vînătoarea. ― . pe cînd încercau să-şi găsească o poziţie mai bună. Îi conduse spre primul adăpost. În sfîrşit. ca în fiecare noapte. Ralph. un puşti vorbea în somn. adăpostul se cufundă în tăcere. În faţa lor atîrna un triunghi de beznă. ― Dar nu putem ţine focul aprins! Uitaţi-vă la ăsta! Focul se stingea în faţa lor.Răspunsul veni automat: ― Ia mai dă-o dracului de asta-a-mea! ― Dacă împing buşteni.. dacă nu facem fum. ― Piggy. zise Piggy. ― Îl putem aprinde în fiecare dimineaţă. ― . Cînd ieşiră din pădure. Frunzele care slujeau drept pat stăteau întinse înăuntru..nu pe întuneric. oricine ne poate aduce carne. Fumul se înălţă din nou.. Am obosit.. Ralph se ridică... Apoi. uscate şi foşnind cînd le atingeai. ― A.

striviră frunzele... Pulsul lui îneca orice alt sunet. Un autobuz pleca din staţie.Să presupunem că ar fi duşi acasă de un avion cu reacţie şi. aşteptînd convulsia următoare. şopti Piggy Dacă nu ne întoarcem repede acasă. înainte dea se crăpa de ziuă.. ― Nu ştiu unde se află acum. Succesul glumei lui neînsemnate îl încîntă pe Ralph. Bezna. Apoi. şi trist. Ce putea fi mai sigur decît autogara centrală. ― O să înnebunim de-a binelea. Ralph îşi dădu la o parte şuviţele de păr umed căzute pe ochi. iar prin minte îi trecură imagini confuze. Ralph se rugă disperat ca fiara să-i aleagă pe puşti. Cam la vreun metru de dosul adăpostului. Fii. Ralph tresări. fiindcă. căluţii sălbatici aveau să vină şi să se uite peste gard. te rog. şi or să închirieze din nou căsuţa aceea.. Piggy îl certă cu demnitate. aveau să aterizeze pe acel mare aerodrom din Wiltshire. întovărăşit de un lung suspin al frunzelor. Fiindcă? ― Fii liniştit. ― Se mişcă ceva pe afară. ― De ce?. ― Ascultă. ― Tot nu aud nimic. în timpul unei pauze. ― Şocaţi de bombardament. şi în ciuda beznei care se lăsa. Avea motive să fie recunoscător că visul se risipise.. ― Ce vrei să spui? ― Să fim salvaţi. Ralph. ― Sam! Sam! ― Hei! Eric! În scurt timp. Pentru prima dată în acea zi. Sam şi Eric. ― O să ieşim din rîndurile oamenilor normali.. Sîngele năvăli din nou în urechile lui Ralph. trosni limpede şi puternic o cracă. mai bine luau trenul. tot drumul pînă la Devon. ― Ralph. Simţi capul lui Piggy sprijinit de umărul lui şi strînsoarea crispată a mîinii. Nu-şi mai putu stăpîni chicotelile. şi ascultă.. iar trupul îi tremura şi se convulsiona. ― Nu aud nimic. O întruchipare a acestor imagini dădea tîrcoale adăpostului. Şi nici poştaş. ― Ralph! Ralph! ― Ce-i? ― Nu mai scoate zgomotele astea. Dartmoor era o regiune sălbatică. Gîndurile îi alunecară spre un oraş calm.. Piggy îi şopti lui Ralph: ― Trebuie să scăpăm. Ralph se trezi dansînd în jurul unui felinar. era de nepătruns. încleştaţi. Ralph se întinse la loc cu grijă. Ralph continuă să chicotească. ― Iartă-mă. apoi rămase nemişcat. pentru ca totul să fie perfect. în afara triunghiului inutil de stele.. ― Ralph! Ralph! ― Taci şi ascultă. se lăsă din nou liniştea. îl fură somnul. la fel cum erau şi căluţii. iar băieţii înspăimîntaţi. o să înnebunim cu toţii. ― N-am spus nimic atît de caraghios. Convulsiile îl epuizară. devenind tot mai clar. Eric gemu ceva.. trăgîndu-şi răsuflarea.. ― Ai putea să-i scrii mătuşii tale. Şi n-am nici plic şi nici timbre. căci autobuzul se apropiase şi mai mult. Piggy reflectă solemn. Ralph se foi neliniştit în frunze.. liniştit. un autobuz ciudat. se luptau. Apoi se linişti. nu. Dar atracţia sălbăticiunii dispăruse. Ralph chicoti. Puteau să meargă şi cu maşina. Afară o voce şopti oribil: . Ascultă mai mult. ― Vorbesc serios. iar la un moment dat rămase întins. la marginea grădinii.. cu farurile şi roţile autobuzelor? Deodată.. N-avem nici cutie poştală. iar scoţi zgomotul ăla. Din bezna de la capătul îndepărtat al adăpostului răzbătu un geamăt înfricoşător. unde nu putea domni sălbăticia. Ralph se încordă printre frunze. deşi îl durea pieptul..

muşcîndu-se şi zgîriind. nu-i aşa. ― Voi doi vă simţiţi bine? ― Aşa am impresia. în sfîrşit. ― Te-au rănit. Ralph se îndepărtă de el. ― Nu vorbi. Aşa că nu ne-am descurcat prea rău. Piggy? Ceva se frecă de dosul adăpostului. zise Ralph cu amărăciune. ― A venit! zise Piggy gîtuit de emoţie.. ― L-am pocnit pe unul de-o să mă ţină minte. folosindu-se de pumnul strîns ca de un ciocan. Eu m-am ferit într-un colţ. Un pumn se retrase şi reveni ca un piston.. ― A fost Jack cu vînătorii lui. siluetele anonime îşi croiră drum şi ieşiră. Piggy. izbi cu o isterie din ce în ce mai violentă. L-am bătut rău de tot. Piggy rămase liniştit o clipă. Ralph strigă cu o voce tremurătoare: ― Toţi puştii să se culce. înnebunit de durere. O contemplă cîteva clipe. Cînd m-am trezit. iar bătaia continuă să se desfăşoare undeva deasupra. La intrarea adăpostului se auzi un răcnet feroce. mă pocnea unul în mutră. înăbuşind lupta. Cineva se împiedică de trupul lui Ralph. ― Ce-ai făcut? ― Mi-am ridicat genunchiul. zise Eric. Îl loviră şi îl înghiontiră. Apoi. începu să lovească în gura de sub el. zise Ralph. dar limpezită de spaimele imediate.am fost pocnit.. Au venit pentru altceva. ceam să mă fac? . iar întreg adăpostul se lumină ca de o explozie.... Piggy. ― Ştiu. ― Şi eu. pocnindu-se. Forme întunecate se detaşară din rămăşiţele adăpostului şi se furişară pînă cînd ţipetele puştilor şi horcăiturile lui Piggy se auziră din nou. urmat de zgomotul şi buşiturile unor creaturi. Ralph îi şopti în ureche lui Piggy. Ralph trase un pumn la întîmplare. pe măsură ce faţa de sub el devenea alunecoasă. Piggy respiră mai uşor. asta-i tot.. Cinstea îl sili să continue: ― Cel puţin pe tine. îşi încovoie spinarea şi bătu frunzele cu picioarele. Piggy îşi strînse picioarele. apoi îl apucă o criză de astmă. Ralph? Dar pînă la urmă l-am aranjat.― Piggy. Sam şi Eric se apropiară şi se uitară atenţi la Ralph. Ralph se mişcă brusc în întuneric. Cochilia stătea lucitoare lîngă locul şefului. Ralph alergă pe plaja palidă şi sări pe platformă. ― Piggy? Unde eşti.. ― . N-au venit pentru cochilie. De ce nu ne lasă în pace? ― Or să ne ţină minte. vino afară. Trebuie să-l fi auzit cum a răcnit! Nici ăsta n-o să se mai întoarcă în curînd. spuse Eric cu o mîndrie simplă. Ce face Piggy? Îl traseră pe Piggy dintre resturile adăpostului şi îl sprijiniră de un pom. ― Cum te simţi. Piggy? ― Am crezut că vor cochilia. Acum culcaţi-vă. iar în colţul unde se afla Piggy se dezlănţuiră urlete. Ne-am bătut cu ceilalţi. Un genunchi i se vîrî între picioare. Sînt groaznic de plin de sînge pe faţă. apoi îl auzi pe Eric cum îşi scormonea prin gură. şi i-am ars una în biluţe.. E adevărată! Se încleştă de Ralph şi încercă să respire. apoi se întoarse la Piggy. Noaptea era răcoroasă. adăpostul se prăbuşi. zise Sam. el căzu într-o parte. apoi se trezi cu nişte degete în gură şi le muşcă. N-or să se grăbească să mai vină să se bată cu noi. lovituri şi membrele începură să zboare prin aer. apoi se rostogoli împreună cu ce i se părea a fi o hoardă de băieţi. ― Piggy. Ralph se feri într-o parte. Ralph. ― Ce-i? ― Mi se clatină un dinte. dădu peste un trup care se zvîrcolea şi simţi pe obraji o respiraţie fierbinte. ― N-au luat cochilia. Piggy? ― Nu prea rău.. Pe tine te vreau. ― Şi eu la fel.

Ralph. În ambele direcţii.. Se trase înapoi pe vine. Suflă cît poţi de tare. XI Castelul de stîncă În scurta perioadă de răcoare din zori. care alerga în acelaşi ritm. Se opri nehotărît. Acum Piggy nu mai vede. ― Degeaba. M-au orbit. Vocea lui Ralph se ascuţi. Credeţi că putem să-l aprindem. Ralph. ― Doar un foc obişnuit. de-a lungul arcului deschis al plajei. pe lîngă fîşia fosforescentă a apei.... Pe urmă a fost.. Piggy se uita în direcţia vagă unde se afla Ralph. Dacă n-ar fi fost el.. Îi conducea şeful. Dar l-au furat. iar ceilalţi trei rămaseră în picioare în faţa lui. Acum devenise într-adevăr un şef. Pricepeţi? Aici e mîna lui Jack Merridew. Ce. Ralph. şi spune-ne ce. Pădurea răspunse ca un ecou. Ţineţi minte cînd a plecat la vînătoare şi s-a stins focul. dă-mi voie să mă sprijin de tine. dacă ne-ar fi cerut. ― Mă vezi? ― Niţel. ― O adunare doar pentru noi? ― N-avem altceva de făcut. ţipînd de pe coroanele pomilor ca în prima dimineaţă. ne-am sălbăticit şi noi? Atîta doar că acum nu avem nici un semnal. sau altminteri. Uneori cîntau încet.Departe. zise Piggy. S-ar putea să treacă vapoare. păsările se înălţară. ― Am luat cochilia doar ca să vă spun că nu mai văd deloc şi că trebuie să-mi recapăt ochelarii. ― Suflă în cochilie. Cenuşa gri şi uşoară ca nişte fulgi se risipi la răsuflarea lui în toate părţile. ― Fireşte că-i degeaba. Convoacă o adunare.noaptea. nu s-ar fi petrecut aşa ceva niciodată. în mîna stingă i se bălăbăneau ochelarii sparţi ai lui Piggy. Ralph îşi apropie faţa la un metru de cea a lui Piggy. ― Ni l-au furat! ― Ei au fost. Ralph îi luă cochilia şi se aşeză... cu mult timp în urmă. în timp ce perdeaua i se lăsa peste minte. iar Sam şi Eric se aşezară în dreapta. Ralph vîrî cochilia în mîinile lui Piggy. a fost. Ralph îşi închise din nou ochiul de pe faţa tumefiată. Dădu din cap.. Eşti singurul care a reuşit vreodată să facă ceva. Aşa că vorbeşte tu. încîntat de isprava lui. simula nişte împunsături cu suliţa.. alteori făceau roata stînd în mîini. ― Ne-au luat focul. iar Ralph îngenunche şi suflă. iar ei au venit pe furiş.. şi tocmai atunci a trecut un vapor prin apropiere? Iar ăştia îl socotesc pe Jack cel mai bun şef. Ei ni l-au furat. nu? Doar un semnal de fum. Nu pricepeţi ce vreau să spun? Noi le-am fi dat un foc de bunăvoie. Eu. Am votat ca să fii tu şef. Pe insulă s-au întîmplat lucruri îngrozitoare. Acum nu mai avem foc. plaja era pustie. Se ţineau departe de pădure şi alergau pe malul apei. tot el a fost de vină. Sam.. Gemenii urmăreau neliniştiţi. zise Piggy. ― Dă-i drumul... trebuie să hotărîm ce-i de făcut. Le-am fi dat foc de la noi. iar Piggy stătea inexpresiv. Glasul îi vibra de furie. Se îndreptară spre platformă. cei patru băieţi se adunară în jurul petei negre unde fusese aprins focul. Prima briză a zorilor puse capăt strădaniei lui şi-i aruncă cenuşa în ochi. Piggy întinse mîinile să ia cochilia. semnalul s-a stins şi n-o să mai fim salvaţi niciodată.. trei siluete fugeau spre stînca în formă de castel. dar nici un tăciune nu prinse viaţă. Piggy se întrerupse şi începu să se smiorcăie. iar efortul făcu să-i ţiuie urechile. Cîţiva puşti ieşiră din adăposturi. ca să fim salvaţi.. Eric îl privi prin masca de sînge uscat.. . Acesta ţinu cu atenţie obiectul strălucitor şi îşi miji ochii spre Ralph. Ralph continuă să sufle. protejat de propria miopie. dar ni l-au furat.. înjură şi se frecă la ochi pînă îi dădură lacrimile. ― . Ralph se aşeză pe trunchiul lustruit. în beznă şi ne-au furat focul.

Dar eu nu cer să-mi dai ochelarii înapoi ca pe o favoare.. fără să luăm o hotărîre. Ralph se strîmbă la Sam. Vreau ochelarii înapoi. ― Trebuie s-o duci tu.n-o să se sinchisească prea mult de noi.. ― Ai să te alegi c-o bătaie. ― Ar trebui să ne luăm suliţele. curaţi cum eram înainte.. zise Piggy. cu amîndoi ochii. Vechea adunare. La ce bun? Tot trebuie să fiu condus ca un cîine. Ralph? Nu ajunge să discutăm. Sam înfulecă şi protestă: ― Dar facem baie zilnic! Ralph se uită la siluetele murdare dinaintea lui şi suspină.. Ralph reflecta ce aveau de făcut după-amiază.. rîdeţi. care de data asta roşi de mîndrie. ― Am putea să ne dichisim niţel şi să mergem. dar eu unul n-am de gînd. lîngă stînci. Am să mă duc la acest Jack Merridew şi-am să-i spun pe şleau. dacă ţii. Îi întinse cochilia lui Piggy. n-ai decît să încerci. întinsă pe iarba călcată. zise Sam.. Îşi supse obrazul umflat şi se uită la gemeni. Am să i-o întind. Dă-mi voie să iau cu mine cochilia. iar cochilia se odihnea albă şi fragilă la picioarele lui Ralph. am să-i spun. şi cu salvarea noastră nu-i de glumit. spălaţi şi pieptănaţi ― la urma urmei nu sîntem nişte sălbatici. aşa am să-i spun.. dulce. Dă-mi ochelarii. Da. Ralph. O să mergem cu tine. O să ne spălăm. Tu poţi să vezi. am să-i spun. am să-i spun. îl asculta. o să fie vai de noi. ― . Ne-a crescut părul prea lung.. În timp ce mîncau. Piggy se opri un moment şi se uită lung la siluetele vagi din jur. roşu la faţă. . micuţul. ― Ca fetele! ― Nu. Să presupunem că mergem. ci fiindcă dreptatea rămîne dreptate. ca să-ţi legăm părul la spate. ― Ce poate să-mi mai facă? Am să-i spun ce părere am. adăugînd repede: Hai să mergem. pipăind. îl ajutară pe Piggy să-şi ia cîteva fructe. orice s-ar întîmpla. Cine l-a mai văzut de cînd am venit aici? ― Piggy! Stai o clipă! ― Am cochilia. ― Foarte bine. Piggy căută în minte cîteva cuvinte prin care să-şi exprime dorinţa puternică de a duce cochilia. ― Am să mă duc la el cu cochilia în mîini. Adică. Aş fi încîntat. zise Sam timid. Nu-ţi cer să fii cavaler.. şi ni le putem trage pe cap. În cele din urmă. ― Eu mi-am lăsat amîndouă şosetele în adăpost. Vă dă mîna să rîdeţi.. ― Încerc să mă gîndesc. ― O să fim ca mai înainte. fireşte că nu. Ştii cum o să fie. ― O să fie pictat pe faţă. Chiar şi Piggy... O singură picătură de apă.. sclipea acum pe curba delicată. ― ...dacă se înfurie. Şi pe urmă a mai fost şi băieţelul ăla cu semnul pe faţă. ca pe nişte şepci. Împinse cochilia repede în mîinile lui Ralph. ― Putem găsi ceva. zise Eric. zise el. Ralph. prelinsă printre degetele lui Piggy. nu fiindcă eşti puternic...― Ce-ai de gînd. Ralph se ridică în capul oaselor şi îşi dădu părul peste cap. a fost omorît. ― ... şi? Ce-au să creadă oamenii mari? Simon. ― Cînd o să fim gata. eşti mai puternic decît mine şi nici nu suferi de astmă. ― N-aveţi decît să vă luati suliţele. Îşi croiră drum printre pomii fructiferi devastaţi. ca o stea. Îi învăluia o lumină verde. ― Nu fi caraghios.. ― Trebuie să ne pieptănăm. Ralph puse cochilia pe buşteanul lucios. Unii de pe insula asta sînt în stare să rîdă de orice.. Am să-i arăt singurul lucru pe care nu-l are.nu-mi pasă. trebuie să mi-i dai! Piggy îşi încheie cuvîntarea şi tremură. dacă vreţi. Uite. iar pe altele le găsi singur.fiindcă s-ar putea s-avem nevoie de ele. ― Mai bine să mîncăm ceva şi pe urmă să ne pregătim. o s-o duc eu.. Îşi aminti vag de ceva ce-i spusese Simon.. odinioară. Ei. ― N-ai cochilia! Piggy ridică scoica.. ― . dar trebuie să fiu condus. ca şi cum ar fi vrut să scape de ea cît mai curînd... asta am să fac. şi îşi şterse lacrimile din ochi.

peste părul său lung şi peste răni. ― Trebuie să fie un foc mare de tot. dansînd şi amestecîndu-se printre ei. Se opriră în locul unde dansase tribul. Cerul şi muntele se găseau la o depărtare uriaşă şi străluceau sub arşiţă. Ceilalţi dădură din cap. ― Dar au să fie pictaţi! Ştiţi cum o. Beţele carbonizate se aflau încă pe stînci. Trecură mai departe în tăcere. se grăbi să răspundă Piggy. Toate le ţii minte. Eric avu un gest de reţinere. ― Tu eşti şeful. Piggy scrută neliniştit vălul luminos atîrnat între el şi lume. ― Ştiam asta! strigă Ralph şi îşi trase braţul din mîna lui Piggy. Băieţii ― un grup mic şi compact ― trimiteau pe plajă patru umbre asemănătoare unor gravuri. ― Voi doi urmaţi-mă. dar plini de o vitalitate inepuizabilă.? ― Nu spun decît ceea ce spui şi tu. Vrei să spui oare. Se întoarse furios spre gemeni. O apucară în formaţie. Piggy dădu din cap. plutea într-un fel de baltă argintie. iar piatra ricoşă în apă. ridicat de miraj. ― Ţine-te strîns de mine. fiindcă nu sîntem sălbatici. ― Ei bine. Ralph. Am ştiut tot timpul. Piggy vorbi pe un ton prietenos: ― Fireşte că trebuie. Aici se întindea iarba zdrobită unde stătuseră întinşi cînd Ralph plecase în explorare. ― De ce ne ascundem? Păşi prin paravanul de iarbă spre micul luminiş care ducea la istm. m-am gîndit. Mergea deci între suliţele tîrîte şi strîngea cochilia atent. ― Cu toate astea. Se aşternu tăcerea. noi n-o să ne pictăm. căci Piggy descoperise că. În spatele lui veneau gemenii. zise Ralph. Fiindcă fumul e un semnal şi nu putem fi salvaţi. cu amîndouă mîinile. ― Fără vopsea! strigă Ralph.. Ralph înainta pe istm. dar nisipul de lîngă ţărm se netezise din nou.. la jumătatea distanţei pînă la cer. Vedea lucrurile doar parţial prin pulsaţiile arşiţei ceţoase care se revărsa peste nisipurile sclipitoare. negre. Ralph înaintă. iar cînd îl zăriră.. se găsea la stînga lor. iar sus vîrfurile roşii. dacă nu avem fum. udate rău de ploaie. apoi Piggy la un pas în urmă. păşind de-a lungul plajei. Ralph porni primul. se opriră toţi deodată. Tot aici se aflau istmul. ― N-am uitat. O dîră subţire se înălţa tremurînd în aer de cealaltă parte a stîncii. de-a lungul plajei. Furtuna nu lăsase nici o urmă. avem nevoie de fum. şchiopătînd niţel şi cu suliţa pe umăr. iar iarba înaltă se unduia în faţă. în cele din urmă. Ralph se întoarse. Eu am să merg primul. ― Fireşte că nu. verzi şi impenetrabile. Gemenii îl examinau curioşi pe Ralph. ca şi cum l-ar fi văzut pentru prima oară. zise Ralph. Cea mai încîlcită parte a insulei. nici ei nu sînt mai breji... reciful. Sam şi Eric se uitară unul la altul. Apoi . ― Nu-i nici o primejdie? Nu cumva e o stîncă ascuţită pe-acolo? Aud marea.. ― Am spus "fum"! Trebuie să avem fum. N-am uitat. iar plaja se curăţase ca o lamă frecată. încercînd să-l îmbuneze. o masă de tulpini strîmbe. ― Nu. cam necăjiţi.. ― Fum. Aruncă o piatră. Înţelegeau perfect dezlănţuirea de sălbăticie provocată de măştile pictate.. Încercă să-şi amintească. O clipă. spuse el. Ţineţi suliţele pregătite. ― Fum. spuse Ralph apăsat. Sam îi atinse braţul. îi putea urmări vag.― Atunci mergem aşa cum sîntem. Vorbeau rar şi tîrau vîrfurile suliţelor de lemn. Nimeni nu se îndoia că aveau să găsească tribul la castel. dacă se uita pe jos şi îşi apăra de soare privirea obosită. cornişa care înconjura stînca. cu excepţia zumzetului persistent al albinelor. totdeauna.

― Dă-mi cochilia şi stai liniştit. ― A.. iar Sam de-abia reuşi să-şi menţină echilibrul. căruia îi răspunseră vreo zece glasuri din dosul stîncilor. Băieţii de pe istm stăteau în lacul propriilor umbre. iar unul îl ameninţă pe Ralph cu suliţa. Cuprinse cu o grijă caraghioasă stînca în braţe. Sus de tot. Roger îşi luă mîinile de pe pîrghie şi se aplecă să vadă ce se întîmplă. ― Ralph. avea chef să le spună să-l aştepte şi s-o facă pe loc. ― Pleacă.. cu intenţia de-a greşi ţinta. N-ai auzit cochilia? Ai făcut o glumă proastă. spuse Ralph pe nerăsuflate. Stai la locul tău. ― Ce pofteşti? răsună o voce din dosul lui Ralph. Mult deasupra. spuse Ralph. ― Am venit să văd ce se întîmplă cu focul. ― Convoc o adunare. Ralph suflă mai departe. Şi-a zis să nu te lăsăm înăuntru. ― I-ai furat ochelarii lui Piggy. ― . ― Unde-i Jack? Cîţiva băieţi se foiră şi se consultară. era însă cu neputinţă. Sălbaticii care păzeau istmul mormăiră între ei şi nu răspunseră.. Piggy se ghemui cu spinarea informă ca un sac. dezvăluind un pătrat roşu şi plin de ierburi marine. Aveau suliţe şi se aşezară în poziţie de apărare la intrare. zăcea o scroafă decapitată şi curăţată de măruntaie. se strecurară pe cornişă spre istm. ― Îngenunchează. ― Nu-i nici o primejdie? întrebă temător Piggy. strigă Jack. Primele cuvinte le articula gîfîit. Tresăriră. Ralph vorbi din nou răspicat. ― Poţi să vezi cine sînt! strigă Ralph. nu mă părăsi! se văicări Piggy. Trebuie să-i dai înapoi. reduşi la dimensiunea capetelor cu părul vîlvoi. străjuit de cîte un vînător ghemuit. . M-ai ales şef. O sursă de energie începu să vibreze în trupul lui Roger. dar limpede. se lipi de ea şi rămase deasupra mării ce se retrăgea. Mă simt îngrozitor. Rîsul batjocoritor se stinse. Ralph luă cochilia de la buze şi se opri pentru a-şi trage răsuflarea. Sălbaticii chicotiră o vreme. recunoscut prin personalitatea lui şi prin părul roşu. Ralph ridică o pietricică şi o azvîrli între gemeni. Nu mai faceţi pe prostii! Duse cochilia la buze şi începu să sufle. Un glas îl îndemnă în şoaptă din spate: ― Nu mă părăsi.. De fapt. şi aşteaptă pînă mă întorc. O faţă vopsită vorbi cu vocea lui Robert. vă previn! strigă Roger. Sîngele îi năvălise în obraji.. Aici eu comand şi e tribul meu.convocăm o adunare. Gemenii o zbughiră pe lîngă Ralph şi se aşezară între el şi intrare. Apărură cîţiva sălbatici. apoi imitaţia unui strigăt de luptă. de pe culmi se auzi un ţipăt brusc. încît erau de nerecunoscut. atît de vopsiţi. Eliberaţi prin faptul că-şi vopsiseră feţele. Toţi trei erau mascaţi în negru şi verde. ― Convoc o adunare. care se pierdu ca un ecou printre stîncile înalte. înainta dinspre pădure. aşa cum o lăsaseră. da? Cine mă obligă? ― Eu! se răsti Ralph. Ralph. şi să discutăm despre ochelarii lui Piggy Băieţii din faţa lui se mutară de pe un picior pe altul. nervos. Tăcere. Jack. pe iarbă... iar cei din mijloc izbucniră în hohote de rîs ― un rîs uşor. cuprins de mînie. Îşi trecu privirea pe deasupra lor. Rămase în picioare la jumătatea drumului de pe istm şi îşi concentră privirea asupra sălbaticilor. în spatele lor. ignorînd spaima lui Piggy ― Băgaţi de seamă. dacă ne-ai fi cerut. Ralph. Ralph făcu cîţiva paşi înainte.. ― E la vînătoare. iar ochiul lovit şi umflat îi tremură.marea se supse. dominînd zgomotul. Chicotelile sălbaticilor se transformară într-o batjocură violentă. ― Stai! Cine-i acolo? Ralph îşi lăsă capul pe spate şi zări deasupra stîncilor faţa măslinie a lui Roger. ţi-am fi dat foc. În cele din urmă. Lasă-mă în pace. băieţii îşi legaseră părul la spate şi se simţeau mai bine ca el. la vreo cincisprezece metri sub braţul stîng al lui Ralph. îi şopti Ralph într-o parte. Ralph se întoarse brusc. Ralph se hotărî să şi-l lege şi el mai tîrziu.

S-ar putea ca un vapor să observe fumul.. Apoi se despărţiră. nu uita de ce-am venit. . Focul. Nu vă purtaţi cumsecade. şopti Piggy. Eric. ― Cine-i hoţ? ― Tu eşti! Jack se smulse din încleştare şi se repezi cu suliţa la Ralph. unde o dîră de fum se destrăma în aerul lăptos ca o perlă. prinzînd curaj datorită încetării violenţei. ― Singura speranţă e să ţinem aprins un foc pe post de semnal. ca să se vadă. Piggy. Piggy. Lovitura atinse suliţa lui Ralph şi alunecă în jos.. împingîndu-se şi aruncînduşi priviri demenţiale. apoi pe gemeni. ghemuit pe jos. nemaiîndrăznind să atace cu vîrfurile ucigătoare.. Jack îl privi pe Ralph. Acum o să mîncaţi şi n-o să mai ardă nici un foc. Pe Ralph îl apucă un acces de furie. să vină să ne salveze şi să ne ducă acasă. pînă îmbătrînim. ― Voi doi. şi-ai să vezi ce te-aşteaptă! ― Vino tu.. Amîndoi băieţii răsunau din greu. ― Hai. Arătă cu suliţa în urma lor. Acesta se mişcă şi se aplecă.. Se provocau ţanţoşi. Căraţi-vă. Gemenii. Dar n-ai făcut-o. Am tot spus-o de cînd ne-au dat drumul pe insulă. ― Nu uita de foc. Şeful deschise o gură roz şi li se adresă lui Sam şi Eric. Îşi destinse muşchii. apoi spre grupul de sălbatici. Repet.. ― Hai. gata de luptă. nu poate să vadă.. Te-ai furişat ca un hoţ şi-ai furat ochelarii lui Piggy! ― Mai spune o dată! ― Hoţule! Hoţule! ― Ralph! răcni Piggy. Apoi întoarse vîrful armei şi îl plesni pe Jack peste ureche. Nimeni nu-i răspunse. ţinîndu-şi ochii aţintiţi prudent asupra lui Jack. Printr-un consimţămînt tacit. ― Hai tu. Poate că trece un vapor pe acolo. se ridică atent.. ― Ascultaţi! Uite ce-am venit să vă spunem.. Dar fără fumul ăla. trebuie să aşteptăm să treacă întîmplător un vapor. Ralph încuviinţă din cap. E un semnal? E doar un foc de gătit. îşi luă o poziţie comodă şi lăsă în jos minerul suliţei. vino. Piggy şi cu mine. ― A. da. cît e lumină.. Ralph observă imediat direcţia armei după felul cum îşi mişca Jack braţul şi o împinse într-o parte cu mînerul suliţei lui. Jack strigă furios: ― Am zis: "Puneţi mîna pe ei!" Grupul de feţe pictate se mişcă agitat şi neîndemînatic în jurul lui Sam şi Eric. caraghioşi pictaţi? Sam. S-ar putea să aşteptăm ani de zile. între timp. Ochelarii mei. Îşi ridică suliţa şi o îndreptă spre sălbatici. Gîndeşte-te la mine! Jack se repezi şi îl împunse pe Ralph cu suliţa în piept.. ― Puneţi mîna pe ei! Nimeni nu se mişcă. răsuflînd feroce. îşi dădu părul pe spate şi fixă cu privirea masca verde şi neagră din faţa lui.. vino. dar n-am reuşit. Rîsul argintiu răsună din nou. menţinîndu-se însă la distanţa de atac.. Ralph se uită în sus la coama munţilor. Jack îl urmărea pe sub masca impenetrabilă. încercînd să-şi aducă aminte cum arăta Jack.. învins de tăcere şi de anonimatul feţelor pictate din grupul care păzea intrarea. Rîsul tremurător. în ce priveşte focul. încercă să-i atragă atenţia lui Ralph. Tribul de feţe pictate chicoti şi Ralph ezită. Iar voi vă jucaţi de-a vînătoarea. Glasul i se sparse: ― Nu pricepeţi. Jack cu faţa spre castel. nu sîntem de-ajuns.― Puteai să iei foc cînd doreai. ― Ralph. Am încercat să ţinem focul aprins. care se aflau între el şi trib. Acum. ― Uitaţi-vă la ăsta. ireal al sălbaticilor se răspîndi şi se pierdu ca un ecou. uluiţi se uitară unul la altul. Dacă nu-i capătă. iar Ralph pe marginea prăpastiei şi cu spatele la insulă. lovindu-l peste degete şi producîndu-i o durere ascuţită. foloseau amîndoi suliţele ca pe nişte săbii. Ne daţi mai întîi ochelarii lui Piggy. Se luptau corp la corp. pe poziţii adverse. Se opri. argintiu.

― . Apoi monstruosul obiect roşu ricoşa cruciş peste istm. sau să vînăm şi să distrugem totul? Jack începu şi el să strige şi Ralph nu se mai putu face auzit. Urlă la Jack. ştiind că izbucnise criza. avînd spatele asigurat de cercul ce murmura. Ralph strigă. Gemenii zăceau legaţi grosolan. Dincolo de ei. Ralph îl lovi pe Jack în stomac. Cineva azvîrlea cu pietre. în linişte. o dată cu zgomotul pietrelor strivite pe vîrful stîncii. Stînca îl lovi pe Piggy în plin.. cu o mîna încă pe pîrghie. în aer răsună un zgomot ciudat. cuprins de o moleşeală delirantă. Ralph auzi stînca uriaşă înainte de-a o vedea. Ralph se aruncă la pămînt. Ralph îi înfruntă. Uraganul de zgomote îi lovi ca o incantaţie a urii. Gemenii rămaseră nemişcaţi. Se ciocniră violent şi săriră într-o parte. Se aşternu tăcerea. Mult deasupra. Ralph era o claie de păr. ― Ce vreţi să fiţi ― o bandă de negri vopsiţi. pe lîngă capul lui Ralph. ― Lăsaţi-mă să vorbesc. fără măcar să aibă timpul să . iar tribul urlă. cu suliţa pregătită. ― Eşti o bestie. Piggy. se lăsă tăcere. tribul şi gemenii ― un morman de trupuri ― urlau şi se zvîrcoleau. deşi fiecare îşi pierduse cumpătul. de oameni civilizaţi. sau să vînăm şi să ucidem? Hărmălaia răsună şi se auzi un nou "poc". Jack se întoarse spre Ralph şi îi vorbi printre dinţi. fără să vorbească. Se pregăteau să-i cureţe de pe istm. să avem reguli şi să ajungem la o înţelegere. Simţi şocul aterizării ei prin tălpi. Piggy strigă iar: ― Cum vreţi. iar tribul îl urmări pe Ralph. sau inteligenţi ca Ralph? Printre sălbatici se iscă o mare hărmălaie.. Legaţi-i! Grupul pictat îşi dădu seama că Sam şi Eric nu erau ca ei. ca să vadă ce avea de gînd. Auziră zgomotele din jur ― încurajările constante şi stridente ale tribului din spatele lor. ― Uite ce trebuie să vă spun: Vă purtaţi ca nişte puşti. Roger le dădea drumul.Sam şi Eric protestară dintr-o convingere sinceră. Piggy stătea alături. Ştia că Ralph avea să încerce să-i salveze. Piggy ridică cochilia. dominînd zgomotul: ― Cum vreţi. văzînd ferocitatea celuilalt. în timp ce Piggy ridica cochilia albă şi magică. Jack se apropie de trib şi băieţii deveniră o masă compactă de ameninţări. Jack. ca acum.. aplecat niţel într-o parte.. Ralph îi numără printre laţele care îi cădeau pe ochi şi zări fumul inutil. Nu-i dădu mare atenţie ― dar îl auzi din nou. cu suliţele ridicate. apăsă cu toată greutatea pe pîrghie. încurajările stridente se transformară în huiduieli prelungi. ― Haideţi. ţinînd încă talismanul ― scoica fragilă. Apoi se înfruntară din nou. să respectăm legile şi să fim salvaţi. Îşi ieşi din sărite. Ascultaţi! Am cochilia! Surprinzător. în mijlocul lor se ghicea intenţia unui atac. îi doborîră pe gemenii stîngaci şi neliniştiţi. făcîndu-l să geamă. atacă şi el. un "poc!" uşor. iar apoi îşi reluară intensitatea. cochilia explodă în mii de fragmente albe şi încetă să existe. Vocea lui Piggy pătrunse pînă la Ralph. un porc şi un hoţ ordinar! Porni la atac. ― Am cochilia! strigă el. Dedesubtul lui.serios! Le luară suliţele. de o frumuseţe strălucitoare. Lui Jack îi veni o idee. ― Legaţi-i! ― Jack! strigă Ralph disperat către masca neagră şi verde. Stătea în praful luptei. ― Ascultaţi. cei care deţineau puterea. Roger. iar Piggy un sac de grăsime. Tăcere şi nemişcare. gîfîind şi furioşi. Tribul era curios să audă ce lucru nostim avea să le spună. huiduielile descrescură. Piggy se ghemui din nou. Huiduielile crescură şi apoi se stinseră. Atacă. iar tribul îi înconjură. năuciţi. ― Vezi? Fac ce le spun. Jack îi trase un pumn lui Ralph şi îl nimeri în ureche. iar Ralph de-abia reuşi să-i pareze lovitura. iar cînd tribul îi înţelese intenţia.

Văzu trupul decapitat al scroafei şi apucă să sară la timp. cînd se retrase. Pînă să-şi recapete răsuflarea. Şeful nu-i mai vorbi. ci se uită la Sam şi Eric. Pe buzele lui Ralph înflori un cuvînt. Ascultă. Apoi pătrunse în pădure. Fugi înainte. apoi reveniseră grăbiţi la stînca scăldată în soare. ― Tocmai am coborît. N-ar fi avut cum să tragă cu urechea la zgomotul picioarelor goale. ― Înapoi! Înapoi la fort! Tribul se întoarse cu zgomot la istmul unde îi ajunse şi Roger. apoi alunecă şi căzu în apă. de unde se afla Roger. albă şi trandafirie peste stînca.. Ascultă de un instinct pe care nu şi-l cunoştea şi ocoli spaţiul deschis.. Deodată. negre şi roşii. Roger se strecură pe lîngă şef. nu atît de durere.. ― Va trebui să vă alăturaţi tribului. dacă s-ar fi bălăcit în apă. Gemenii rămaseră ascunşi în spatele tribului.. Roger înainta spre ei. ― Ce-aţi vrut. . Vînătorii se strecuraseră doar pînă la marginea frunzişului.. astfel încît suliţele zburară pe alături. dar nu-l articulă. cu un suspin lung şi lent. urlînd acum ca şi şeful lui. trupul lui Piggy dispăruse. ― . XII Strigătul vînătorilor Ralph zăcea într-un luminiş. Piggy căzu de la zece metri şi se opri pe spate. începu să înainteze. ― Dă-mi drumul. ― De ce nu stai de pază? i se adresă furios şeful. evitînd în ultima clipă să-l împingă cu umărul. ca şi cum ar fi deţinut o autoritate necunoscută. întrebîndu-se cît de rău îl răniseră. şi în timpul primei spaime i se păruse că îi aude pe urmăritori. Jack ţîsni din mijlocul tribului şi începu să urle nebuneşte: ― Vedeţi? Vedeţi? Uite. ca ale unui porc după tăiere. una îndoită. îi trecu pe lîngă faţă.geamă. Braţele şi picioarele îi tresăriră slab. ― Eu sînt şeful! Zvîrli suliţa din răsputeri şi plin de răutate spre Ralph.. Nu se afla de fapt prea departe de castel.şi mie. Stînca se mai rostogoli de două ori şi se pierdu în pădure. De data aceasta. ajunse la concluzia că deocamdată spălatul rănilor putea să mai aştepte. Urletele încetară. Vîrful ei îi sfîşie pielea de pe coaste.. dînd din cale frunzişul şi rămurelele. încovoiat. ― Nu aşa trebuie să te porţi cu ei. Chiar îl zărise pe unul dintre ei.. pe platforma pătrată şi roşie din mare. care nu zbura drept. zbură prin aer într-o parte a stîncii. Ralph se întoarse şi o rupse la fugă. speriaţi parcă de bezna de sub frunze. poate pentru a-şi recăpăta suliţele. Părul i se umpluse de praf şi se încîlcise ca nişte cîrcei de liană. Şeful smulse una dintre puţinele suliţe rămase şi îl împunse cu ea în coaste pe Sam. Rana. iar tribul. iar alta veni de sus. Roger îl privi grav. Ralph se clătină. cît de spaimă. iar creierii îi ţîşniră roşii. Ce-aţi vrut cînd aţi venit cu suliţe? De ce nu vreţi să vă alăturaţi tribului meu? Începu să-l împungă ritmic. se întoarse şi îşi ridică mîinile. vopsit în dungi cafenii. o meritaţi! V-am spus-o! Nu mai puteţi veni alături de tribul nostru! Cochilia s-a spart.. iar Sam şi Eric rămaseră nemişcaţi. Se zgîriase şi se învineţise pe tot corpul. tăcerea fu desăvîrşită. răsucindu-se în văzduh. Şeful se opri lîngă scroafă. tot fugind prin pădure. şi nici să se socotească în siguranţă lîngă rîuleţ sau chiar pe plaja deschisă. sugîndu-se. O altă suliţă. iar chipurile anonime de diavoli se îngrămădiră pe istm. ca al pescăruşilor. acolo unde îl nimerise suliţa.. În jurul lui plutea toată oroarea călăului. Sam urlă. În urma lui se ridică un zgomot puternic. cu privirea ridicată şi cuprinşi de o groază mută. ia spune? zise el cu un glas fioros. iar apa începu să fiarbă. iar arborii îl ascunseră. se afla în partea dreaptă a pieptului ― o zgîrietură umflată şi plină de sînge. Ţeasta i se sparse. Apoi marea răsuflă din nou. cu un diametru de cîţiva centimetri.

şi îşi spuse că era Bill. Dar în fond, îşi zise Ralph, nu era Bill. Era un sălbatic a cărui imagine refuza să se suprapună vechii înfăţişări a unui băiat în pantaloni scurţi şi cămaşă. După-amiaza se scurgea; petele rotunde de lumină se deplasau regulat peste frunzele verzi şi fibrele cafenii, dar nici un zgomot nu răbufni de dincolo de stînca. Ralph ieşi în cele din urmă pe furiş dintre ferigi şi se îndreptă spre marginea tufişului de nepătruns din faţa istmului. Se uită cu o grijă deosebită printre crăcile de la margine şi îl văzu pe Robert stînd de pază în vîrful stîncii. Ţinea în mîna stîngă o suliţă şi arunca în aer o pietricică pe care o prindea apoi în mîna dreaptă. În spatele lui se înălţa o dîră groasă de fum. Ralph îşi umflă nările şi îi lăsă gura apă. Se şterse la nas şi la gură cu dosul mîinii şi, pentru prima oară în dimineaţa aceea, simţi că-i e foame. Tribul se adunase, fără îndoială în jurul porcului curăţat de măruntaie, urmărind cum grăsimea sfîrîie şi arde în cenuşă. Stăteau fără îndoială încordaţi. O altă siluetă, de nerecunoscut, apăru lîngă Robert şi îi dădu ceva, apoi se întoarse şi plecă în spatele stîncii. Robert îşi lăsă suliţa pe stîncă şi începu să roadă hrana din mîini. Aşadar, petrecerea începuse, iar santinela îşi primise porţia. Ralph constată că deocamdată se afla în siguranţă. Merse şchiopătînd pe lîngă pomii fructiferi, atras de gîndul hranei proaspete şi totuşi amărît cînd îşi amintea de petrecere. O petrecere azi, alta mîine... Îşi argumentă neconvingător că aveau să-l lase în pace; poate că vor face chiar un proscris din el. Dar apoi certitudinea iraţională şi fatală îl cuprinse din nou. Spargerea cochiliei şi moartea lui Piggy şi a lui Simon pluteau deasupra insulei ca un abur. Aceşti sălbatici pictaţi aveau să treacă şi la alte măsuri. Exista apoi legătura greu de definit dintre el şi Jack, care nu avea să-l lase niciodată în pace. Se opri, acoperit de petele de soare, şi ridică o cracă, gata să se vîre sub ea. Un spasm de groază îl zgudui şi zise cu voce tare. ― Nu. Nu sînt aşa de răi. A fost un accident. Se ascunse sub creangă, fugi împiedicat, apoi se opri şi trase cu urechea. Ajunse în regiunile distruse, pline cu pomi fructiferi, şi mîncă lacom. Văzu doi puşti şi, neştiind cum arăta, se miră de ce ţipară şi o rupseră la fugă. După ce mîncă, se îndreptă spre plajă. Lumina soarelui cobora acum pieziş printre palmierii de lîngă adăpostul ruinat. Acolo se aflau platforma şi bazinul. Cel mai bun lucru era să ignore sentimentul care-i apăsa inima şi să se bizuie pe bunul simţ al tribului, pe raţiunea adusă de lumina zilei. Acum, după ce tribul mîncase, trebuia să încerce din nou. Şi, oricum, nu putea să stea toată noaptea într-un adăpost gol, lîngă platforma pustie. Se înfioră şi un tremur îl străbătu în lumina soarelui de seară. Nici un foc. Nici un fum! Nici o salvare. Se întoarse şi şchiopată prin pădure, spre capătul insulei de sub stăpînirea lui Jack. Săgeţile piezişe ale soarelui se pierdeau printre ramuri. Ajunse în sfîrşit la un luminiş din pădure, unde stîncă împiedica vegetaţia să mai crească. Luminişul devenise un lac de umbre, iar Ralph aproape că se aruncă în spatele unui pom cînd văzu că în centru se afla ceva, dar îşi dădu repede seama că faţa albă era un os, că ţeasta porcului îi rînjea din vîrful unui băţ. Păşi încet în mijlocul luminişului şi se uită atent la ţeasta care lucea la fel de alb cum lucise odinioară scoica şi părea că îl priveşte batjocoritor şi cinic. O furnică harnică lucra de zor într-una dintre orbite, altminteri obiectul nu dădea nici un semn de viaţă. Oare aşa să fi fost? Simţi mici înţepături de teamă pe şira spinării. Se ridică în picioare, cu faţa aproape de nivelul ţestei şi, cu ambele mîini, îşi dădu părul într-o parte. Dinţii rînjiră, iar orbitele goale părură că-i domină privirea. Ce era asta? Ţeasta îl fixă pe Ralph ca o fiinţă care cunoaştea toate răspunsurile şi nu voia să le dezvăluie. Îl cuprinseră frica şi o furie morbidă. Lovi cu violenţă, iar obiectul scîrbos din faţa lui se clătină ca o jucărie, dar reveniri continuă să-i rînjească; îl lovi din nou şi urlă de scîrbă. Îşi linse dosul degetelor învineţite, uitîndu-se la băţul gol şi la ţeasta căzută şi spartă în două, cu un rînjet larg pînă la urechi. Smulse băţul ce vibra în crăpătura dintre stînci şi îl ţinu ca pe o suliţă între el şi bucăţile albe. Apoi se retrase, cu ochii asupra

craniului răsturnat şi rînjind la cer. Cînd văpaia verde dispăru de la orizont şi noaptea se lăsă de-a binelea, Ralph ajunse din nou la desişul dinaintea stîncii în formă de castel. Trase cu ochiul şi văzu că înălţimea era încă ocupată şi că, indiferent cine stătea acolo, se înarmase pentru orice eventualitate cu o suliţă. Îngenunche printre umbre şi singurătatea îl apăsă şi îl întristă. Da, avea de-a face cu sălbatici; dar erau fiinţe omeneşti. Spaimele, ca şi apropierea nopţii adînci, îl asaltau. Ralph gemu uşor. Deşi obosit, nu se putea destinde pentru a se lăsa pradă somnului, căci îi era frică de trib. Poate că ar trebui să intre îndrăzneţ în fort, să spună "Să ne împăcăm", să rîdă uşor şi să doarmă printre ceilalţi. Să-şi închipuie oare că avea de-a face cu copii, cu băieţi de şcoală care spuneau: "Da, domnule; am înţeles, domnule" şi purtau şepci? La lumina zilei, ar fi răspuns prin da; dar bezna şi ororile morţii spuneau nu. Zăcea în întuneric şi îşi dădea perfect seama că era un proscris. ― Fiindcă am bun-simţ. Îşi frecă obrazul cu braţul, mirosi izul acid al sării, al transpiraţiei şi al jegului stătut. Departe, în stînga, valurile oceanului respirau, se sugeau, apoi porneau din nou fierbînd peste stîncă. Din spatele castelului se auzeau zgomote. Ascultă cu atenţie, desprinzîndu-şi mintea de la unduirea mării, şi recunoscu un ritm familiar: ― Ucide fiara! Taie-i grumazul! Să lase sînge! Tribul dansa. Undeva, de cealaltă parte a peretelui de stîncă, se aflau un cerc întunecat, un foc strălucitor şi carne. Savurau hrana şi confortul oferit de siguranţă. Un zgomot de alături îl făcu să tresară. Sălbaticii se cocoţau pe stînca în formă de castel, pînă în vîrf, şi le auzi vocile. Se furişă cîţiva paşi şi văzu cum vîrful stîncii îşi schimbă forma, mărindu-se. Pe insulă nu erau decît doi băieţi care se mişcau şi vorbeau în felul ăsta. Ralph îşi lăsă capul pe braţe şi primi acest nou fapt ca pe o rană. Sam şi Eric făceau parte din trib. Păzeau castelul împotriva lui. Nu mai exista nici o şansă de a-i salva, pentru a forma un trib de proscrişi în cealaltă parte a insulei. Sam şi Eric se sălbăticiseră ca şi restul; Piggy murise, iar cochilia se sfărâmase. În cele din urmă, un paznic coborî. Cei doi rămaşi sus păreau doar o prelungire întunecată a stîncii. În spatele lor se ivi o stea uneori mascată de o mişcare. Ralph se strecură, dibuind drumul pe suprafaţa neregulată, ca şi cum ar fi fost orb. La dreapta se întindeau kilometri de valuri tulburi, iar în stînga lui zăcea oceanul neliniştit, înspăimântător ca un puţ de mină. În fiecare clipă apa clipocea în jurul stîncii morţii şi înflorea într-o cîmpie albă. Ralph se furişă pînă dădu de cornişa de la intrare. Posturile de pază erau chiar deasupra şi văzu capătul unei suliţe depăşind stîncă. ― Sam şi Eric ... strigă el încet de tot. Nu-i răspunse nimeni. Pentru a se face auzit, trebuia să vorbească mai tare; avea să trezească de la petrecerea lor de lîngă foc creaturile acelea pictate în dungi. Strînse din dinţi şi începu să se caţere, pipăind locul de unde se prindea. Băţul care susţinuse craniul îl stingherea, dar nu vroia să se despartă de această singură armă. Ajunse la acelaşi nivel cu gemenii şi le vorbi din nou. ― Sam şi Eric... Auzi un ţipăt şi zgomot de paşi pripiţi pe stîncă. Gemenii se ţineau unul de celălalt şi bolboroseau. ― Eu sînt, Ralph. Îngrozit la gîndul că vor fugi şi vor da alarma, Ralph se săltă în mîini, iar capul şi umerii îi apărură deasupra vîrfului stîncii. Văzu departe, sub braţele lui, jerbele de flori luminoase din jurul stîncii. ― Eu sînt, Ralph. Gemenii se aplecară în sfîrşit şi îl priviră în faţă. ― Am crezut că-i... ― ...n-am ştiut ce-i... ― ...am crezut... Îşi amintiră de noua şi ruşinoasa lor loialitate. Eric tăcea, dar Sam încercă să-şi facă datoria. ― Trebuie să pleci, Ralph. Pleacă imediat... Îşi flutură suliţa şi încercă să ia un aer fioros.

― Întinde-o. Ai priceput? Eric dădu şi el din cap şi agită suliţa. Ralph se lăsă pe braţe şi nu plecă. ― Am venit să vă văd. Vocea i se îngroşase. Îl durea gîtul, deşi nu acolo fusese rănit. ― Am venit să vă văd. Cuvintele nu puteau exprima durerea surdă a acestor lucruri. Tăcu, în vreme ce stelele strălucitoare se despicau şi jucau în toate direcţiile. Sam se foi neliniştit. ― Vorbesc serios, Ralph, mai bine ai pleca. Ralph îşi ridică din nou privirea. ― Voi doi nu v-aţi pictat. Cum puteţi...? Dac-ar fi lumină... Dacă ar fi fost lumină, i-ar fi cuprins ruşinea cînd ar fi recunoscut situaţia. Noaptea era însă întunecoasă. Eric prinse curaj; apoi gemenii îşi începură discuţia confuză. ― Trebuie să pleci, fiindcă nu-i sigur... ― ...ne-au silit... Ne-au lovit rău... ― Cine? Jack? ― O, nu... Se aplecară spre el şi îşi coborîră glasul. ― Cară-te, Ralph... ― ...e un trib... ― ...ne-au silit... ― ...n-am avut ce face... Cînd Ralph vorbi din nou, vocea îi scăzuse şi părea că-şi pierde răsuflarea. ― Ce-am făcut? Am ţinut la el... şi-am vrut să ne salvăm... Stelele se risipiră din nou pe cer. Eric clătină din cap cu seriozitate. ― Ascultă, Ralph. Nu-ţi mai bate capul cu raţiunea. S-a dus... ― Nu-ţi mai bate capul cu şeful... ― ...trebuie să pleci în interesul tău. ― Şeful şi Roger... ― ...da, Roger... ― Te urăsc, Ralph. Au de gînd să te omoare. ― Au de gînd să te vîneze. ― Dar de ce? ― Nu ştiu. Şi, Ralph, şeful Jack zice c-ai fi primejdios... ― Şi trebuie să fim prudenţi şi să azvîrlim cu suliţele ca într-un porc. ― O să ne împrăştiem ca un cordon de-a lungul insulei... ― O să înaintăm din acest capăt... ― Pînă te găsim... ― Trebuie să dăm semnale. Eric îşi înălţă capul şi reuşi să scoată un tînguit, bătîndu-se cu mîna peste gura deschisă. Apoi se uită neliniştit peste umăr. ― Aşa... ― ...numai că, fireşte, mult mai tare. ― Dar n-am făcut nimic, şopti Ralph disperat. N-am vrut decît să ţin focul aprins! Se opri o clipă, gîndindu-se trist la ziua de mîine. O problemă de o importanţă covîrşitoare îi veni în minte. ― Ce-aveţi de gînd...? La început nu reuşi să se facă limpede înţeles; apoi însă frica şi singurătatea îl îmboldiră. ― Cînd au să mă descopere, ce-au de gînd cu mine? Gemenii tăcură. Sub ei, stînca morţii înflori din nou. ― Ce-au de gînd... o, Dumnezeule! Mi-e foame... Stînca înaltă părea că se clatină sub el. ― Ei bine, ce-au de gînd...? Gemenii răspunseră indirect la întrebare. ― Trebuie să pleci, Ralph. ― Pentru binele tău. ― Stai cît mai departe. Cît poţi de departe. ― Nu vreţi să veniţi cu mine? Noi trei... Am avea o şansă. După o clipă de tăcere, Sam vorbi cu un glas sugrumat: ― Nu-l cunoşti pe Roger. E groaznic. ― ...iar Şeful... amîndoi... ― ...înspăimântători...

. strigătul se repetă în amîndouă direcţiile. dar nu reuşi. Piggy era pretutindeni. auzi alte zgomote ― ţipetele de durere ale lui Sam şi Eric. pe acest istm care devenea îngrozitor în beznă şi moarte. Lăsă băţul alături şi se ghemui în întuneric. Pipăi şi dădu peste nişte frunze răcoroase şi delicate de palmier. căci cel puţin unul dintre gemeni se tînguia. În cîteva secunde se strecură în desiş. acolo unde se prăbuşise Piggy. cînd deodată auzi iar zgomotul.doar Roger. pentru a-i păcăli pe sălbatici. Poate că nu aveau să-l nimerească nici data viitoare.. ascuns. Se încordă. Cît timp poţi rezista fără să dormi? Tînjea după un pat şi după cearşafuri ― dar singurul lucru alb de aici era apa lăptoasă ce se scurgea încet şi luminos în jurul stîncii. Băţul din mînă deveni o cîrjă pe care se sprijinea.. Ralph încercă să găsească un sens cuvintelor.. încît numai unul care izbutea să se vîre ca el ar fi putut să pătrundă.. Sălbaticul. Strigătul alunecă pe lîngă el peste istm. cordonul de băieţi avea să înainteze. urlă de două ori. Unul dintre membrii tribului se cocoţa spre ei. Gemenii înlemniră. vechi de secole. Dar ferigile şi iarba erau în apropiere. iar cei ce-l căutau aveau să treacă pe alături. iar el avea să fie liber. Ralph încercă să tragă cel puţin un ultim folos de pe urma întîlnirii.. apoi căscă. ca ţipătul unei păsări în zbor. le şopti el. indiferent cine era. şi nici nu-şi dădu seama cît de repede veni somnul. Ralph se ghemui . I se păru că spusese o prostie. Ralph simţi că-i împing o halcă de carne şi o înşfăcă. urlînd. Trase toate înjurăturile care îi trecură prin cap într-o clipă de enervare. Era un urlet întrerupt. alături de un alt tufiş unde intenţiona să se pitească a doua zi. Aici era deci ascunzişul pentru acea noapte. de-a lungul insulei. Zgomotul paşilor se auzea încă la o oarecare depărtare. Ce însemna? Un băţ ascuţit la amîndouă capetele.. Un zgomot care se apropia îl trezi mai devreme decît ar fi vrut. Ralph! În timp ce se pregătea să coboare de pe stîncă.. aşa că nu-i lăsaţi să se apropie de el. Ce aveau de gînd cu băţul? Aruncaseră cu suliţele şi nu-l nimeriseră decît cu una. Deschise un ochi. să se furişeze printre tulpinile încîlcite. ― Ce-o să faceţi. Sus pe stîncă se auzeau voci.. să se afunde atît de adînc. La primele raze. aşa încît. nu prea departe de trib. Ferigile fură călcate în picioare şi auzi paşi mişcîndu-se în iarba înaltă. nu? Gemenii tăcură din nou. la zece metri sub el. Roger a ascuţit un băţ la amîndouă capetele. dacă se dezlănţuiau ororile forţelor supranaturale. ― Sam. în desişul ăla..― . urmat de un altul. Îşi croi drum printre ferigi. Se ghemui în iarba înaltă. iar dimineaţa începuse. Trebuia să nu uite să se trezească la primele raze de lumină. Aici trebuia să stea. răsunînd de pe malul mării ― iar apoi un alt sălbatic îi răspunse. zări o moviliţă la cîţiva centimetri în faţă şi se prinse de ea cu mîinile. Sam şi Eric discutau cu cineva. care îl rostogoli pe o costişă întunecată.. Ce se întîmpla? Altcineva avea neplăceri. îşi aminti de carnea dată de Sam şi începu s-o sfîşie cu lăcomie. în spatele tufişului. iar acela avea să fie împuns. dar nu cu mult înainte apucă să vadă picioarele unui sălbatic înaintînd spre el. ― Dar voi ce-o să faceţi cînd au să mă prindă? Deasupra lui. vise de prăbuşire şi de moarte dispăruseră. N-o să le treacă prin cap să caute atît de aproape. de la mare pînă la lagună. n-o să mi se întîmple nimic rău. cu capul golit de creieri? Ralph scînci şi căscă asemenea unui puşti. Ia asta. De-abia avu timp să înţeleagă că acele vise rele. Pleacă repede. Se lăsă în jos pe stîncă. În vreme ce mînca. tăcere. Apoi glasurile se îndepărtară coborînd pe stîncă şi Ralph încetă să se gîndească la ele. ― Vine să vadă dacă stăm de pază.? De pe vîrful stîncii înalte veni un răspuns de neînţeles. putea cel puţin să intre în mijlocul oamenilor. ― Am să mă ascund prin apropiere. Aici ― şi pipăi iarba ― era un loc unde putea să-şi petreacă noaptea. ― Uite! exclamă Sam. înşfăcă băţul ascuţit şi se tîrî înapoi prin ferigi. voci mînioase.. în timp ce lumina se filtra printre frunzele ferigilor. ţipete de spaimă.. avea să se strecoare în desiş. Dacă Piggy ar ieşi acum din apă. deschizînd un tunel. Nu-şi pierdu vremea să reflecteze. Avea să stea acolo. apoi se stinse. chiar dacă asta însemna. ― Roger a ascuţit un băţ la amîndouă capetele.

tulpinile albe şi zdrobite. bubuind şi distrugînd totul în cale spre plajă. iar zgomotul se pierdu spre mare.. izbucnit în şirul de băieţi. În curînd. . ― Dacă ne păcăleşti. crăcile despicate şi desişul încîlcit îşi reveniră. Sus se mai afla doar un bolovan pe care l-ar fi putut deplasa. şi oricine ar fi încercat să-şi croiască drum înăuntru. Apoi trecu mai departe cu un pas de elefant. Ralph îşi vîrî degetele în gură şi le muşcă. Se uită la vîrfurile rupte ale unor crengi. Unul dintre gemeni se afla acolo. avea să cadă de pe o cornişă pe alta. ah! Printre pomi se răspîndi un rîs cristalin. tribul urlă de bucurie. pămîntul se cutremură. auzi o voce ― vocea lui Jack. Ralph se strecură înăuntru şi se simţi isteţ şi în siguranţă. Stînca uriaşă care îl ucisese pe Piggy sărise drept acolo. cît un tanc. Se aşternu o tăcere lungă şi ameninţătoare. în timp ce zgomotul creştea în acelaşi ritm. În stînga. într-o clipă. şi croise un drum lat de aproape un metru. împreună cu Jack şi Roger. în dreapta. se auzi o gîfîitură şi un ţipăt de durere. Ralph îngenunche pe pămîntul scormonit şi aşteptă să se aşeze praful. Pipăi cu degetul mare vîrful suliţei şi rînji mulţumit. dar alţii. dar. îşi dădu părul peste cap. ― Eşti sigur? Sălbaticul căruia i se adresase tăcu. apoi o ridică la loc. Socoti cu o luciditate chinuitoare înaintarea probabilă ― bolovanul avea să pornească încet. îşi pipăi din nou pulsul şi avu o senzaţie apăsătoare. Auzi paşi. Se ghemui fericit. Cercetă desişul. Răsună iar acel ţipăt strident. îndepărtat şi neameninţător. Nu răbufni nici un zgomot. ― Împingeţi! Împingeţi! Împingeţi! Ralph lăsă suliţa. iar apoi zări siluete şi cerul albastru. Observă că diafragma îi urcă şi coboară. cît o maşină. ceva şuieră prin aer.. trîntit jos. ― Voia să se ascundă acolo? ― Da.. Un obiect roşu se întoarse încet. Poate că făcuse un gest cu mîna. auzi vocea lui Jack în vîrf: ― Împingeţi! Împingeţi! Împingeţi! Uriaşul bolovan roşu pe care îl vedea deasupra stîncii dispăru ca o cortină.. apoi pămîntul sări şi începu să se zguduie. era cît o căsuţă. cu timpul. Dar ce-i puteau face? Le-ar fi trebuit o săptămînă să pătrundă prin desişuri. ― Eşti sigur c-a vrut să se ascundă aici? Geamănul gemu uşor. Enervat. avea să guiţe ca un porc. Ralph ridică băţul şi se pregăti de luptă. Se ridică şi se uită în sus spre stînca în formă de castel. ― Împingeţi! Împingeţi! Împingeţi! Un strigăt prelung de bucurie. întreg desişul se aplecă. În timp ce privea. În secunda următoare. la doar un metru. apoi ţipă iar. aşteptînd ca zgomotele vînătorii să se piardă. Se aşeză cu grijă printre crăcile rupte şi aşteptă să treacă grupul de vînători.. unii tot îl mai pîndeau. avusese noroc. şi se miră descoperind cît de repede respira. nimeni nu-l putea ataca aici ― şi pe deasupra. în umbra verde. da. sentimentul de mare fericire se destramă. Lăsă iar suliţa. Domnea încă liniştea. zise Roger. Ceva bubui pe stînca roşie. dar înăbuşită. Ralph fu azvîrlit în aer. Ralph se strînse instinctiv. În cele din urmă. Se uită printre frunze şi zări ceva roşu. chiar în mijloc. în afara desişului. Trebuia să fie vîrful castelului. izbit de crăci. Oricine ar fi încercat să ajungă la el avea să fie împuns. Aşadar. un timp domni liniştea. ca de pasăre. Din nou tăcere.. Dincolo de desiş. iar o mînă uriaşă mătură vîrfurile desişului. Ralph se trezi cu gura plină de coaja lemnoasă a suliţei pe care o rodea. Deci. ca o roată de moară. ar fi rămas fără apărare. Din nou tăcere. făcu doi paşi repezi şi se întoarse.mai mult în desiş. apoi cineva chicoti. Se îndepărtau şi se întorceau la castel. iar rădăcinile gemură smulse din pămînt. Bolovanul sări mai departe. în mijlocul pieptului. simţea bătăile violente ale inimii.. ştiau. în timp ce un potop de rămurele şi de frunze se abătu asupra lui.. Fireşte. încurcat printre plante. să se rostogolească de-a lungul istmului ca un buldozer imens.

şi atunci se va trezi înhăţat de ei. avea să atace cordonul cît încă era subţire. Din spatele desişului răsună un strigăt şi Ralph o rupse la fugă printre tufişuri. Dac-ar fi avut măcar timp să gîndească! Două strigăte izbucnite de la aceeaşi distanţă îi trădară planul. deodată. Apoi se făcu iar linişte. Şopteau acolo sus. Tuşea şi îşi ştergea vopseaua din jurul ochilor cu dosul palmei. pînă cînd pieptul începu să-i ardă. nu le rămînea decît să-l aştepte să coboare. . Dacă îl descopereau. Din nou. vînătoarea se va transforma într-o urmărire de exterminare. se şterse la gură şi îşi porunci să fie calm. încercînd să meargă pe cît posibil pe sub fum. strident şi inevitabil. Oare? Dar dacă în locul lor l-ar fi întîlnit pe şef sau pe Roger. În urma lui. sau să atace? Îşi ţinu o clipă suflarea. Un sălbatic spuse: "Nu!" cu o voce revoltată. Şi-acum? Şi-acum? Ralph îşi încleştă mîinile în jurul suliţei roase. cu picioarele tremurînd. iar fumul se revărsă în valuri în jurul lui. înarmat cu o suliţă. grupul invizibil rîse batjocoritor. îl împunse cu suliţa. iar sălbaticul rănit continua să geamă. mînat de frică. În curînd. Ralph ţîşni. Dacă ar fi avut linişte un răstimp. Vîrful ascuţit al unei suliţe apăru. mîrîi şi aşteptă. Dădu de o potecă de porci. rămase o clipă pe loc. şi auzi în depărtare strigătele întrerupte ale urmăritorilor. răcni. să treacă prin el şi să fugă înapoi. pata de cer albastru de deasupra luă culoarea unui nor de furtună. îşi ridică suliţa. Se certau groaznic. Vorbi tare: ― Gîndeşte-te. Avea mai multe posibilităţi. iar părul îi căzu pe ochi. dădu nărăvaş din picioare printre liane şi o rupse iar la fugă gîfîind. Se aruncă la pămînt lîngă nişte ferigi. iar mai devreme sau mai tîrziu va trebui să doarmă şi să mănînce. se auzi o singură voce. Dar unde să fugă? Cordonul se va întoarce şi va înainta. Un strigăt. în fuioare albe şi galbene. Fumul se strecura printre ramuri. Să se urce în pom. Ralph se aruncă asemenea unei pisici. Auzi un zgomot ciudat. strigătul întrerupt se întinse peste insulă. apoi se auzi un rîs înăbuşit. ca şi cum s-ar fi desfăcut mari fîşii de celofan. Fiecare dintre sălbaticii răspîndiţi în pădure trebuia să scoată acel strigăt şi să acopere zona. şi Ralph îşi spuse că nu era a lui Jack. Putea să se caţere într-un pom ― dar asta însemna să joace totul pe o singură carte. cît să se gîndească! Apoi din nou. apoi nişte pîrîituri mai tari. Ralph împunse cu suliţa lui prin crăpătură şi apăsă cu toată puterea. Sam şi Eric se aflau pe undeva în cordon şi regretau. iar sălbaticul se frînse din şale. iar o voce izolată răcni de trei ori. Auzindu-l. Operau în acest fel ca să menţină cordonul intact în întreaga insulă. cînd vînătorii aveau să se apropie prea mult. Bănui că era semnalul de înaintare şi fugi din nou. apoi o retrase. Se ghemui pe călcîie şi rînji spre peretele de crăci.Şi totuşi. apoi coti. ducînd moartea în mîini? Ralph îşi dădu peste cap părul încurcat şi îşi şterse sudoarea de pe ochiul cu care vedea mai bine. ― Auuuuu! Cineva gemea în afara desişului şi se auzi o bolboroseală. Se aruncă sub un tufiş şi aşteptă să-şi recapete răsuflarea. Un sălbatic vopsit în dungi roşii şi albe stătea de pază. şi inima îi sări în piept. încercînd să vadă prin fumul care se înteţea. ţipetele întrerupte se întinseră din nou peste insulă. în două locuri. ― Auuuuuuu! Suliţa îi tremură niţel în mîini. Un băţ se rupse. Cineva bombănea la doar cîţiva paşi de stînca în formă de castel. alergă spre marginea oceanului şi spre jungla deasă. Dacă navea încotro. ― Vezi? Ţi-am spus eu că-i primejdios. merse pe ea o sută de metri. de lichid care se scurge. Ce-i rămînea de făcut? Să se caţere într-un pom? Să străpungă cu forţa cordonul ca un mistreţ? Oricare dintre alegeri era îngrozitoare. nu o tăcere deplină. Cuprins de panică. crăcile se mişcară violent în dreapta. Se gîndi la mistreţul care trecuse cu atîta uşurinţă printre ei. zări un luminiş şi frunzele verzi de la marginea desişului. Sălbaticul rănit gemu din nou. Ralph îşi înăbuşi tusea. îşi trecu limba peste dinţi şi peste buze. Cineva rîse nervos şi un glas strigă: ― Fum! Îşi croi drum prin desiş spre pădure. ca să se ascundă printre liane.

estompînd sentimentul primejdiei. Să se caţere în pom. Îşi lăsă obrazul pe pămîntul de culoarea ciocolatei. se ridică şi porni în pripă. ca şi cum pădurea însăşi s-ar fi supărat pe el. sau poate că era doar un ecou al duduiturilor focului şi al urletelor întrerupte. Ralph îşi încleştă degetele în ţărînă. Dacă se strecura printre ele. fiecare pată de soare clipi spre el. un zgomot întunecat. Nu mai exista o nici adunare solemnă pentru dezbateri şi nici demnitatea cochiliei. Mai bine să se ascundă decît să se caţăre într-un pom. Trebuia să fie atent şi la un alt zgomot. exact în acelaşi loc şi văzu rînjetul de doi metri al craniului care încetase să-şi bată joc de fîsia de cer albastru închis şi privea ironic perdeaua de fum. putea pătrunde pînă la vreo cinci metri de margine. Cineva strigă. cea mai întunecoasă groapă de pe insulă. îşi dădu seama că băţul era . petele se stinseră şi o pătură grea de fum se aşternu între insulă şi soare. se uită în jur. Dedesubt se afla un spaţiu înalt de aproape treizeci de centimetri. Ralph îşi căută suliţa pentru apărare. străpuns pretutindeni de tulpini paralele sau verticale. apoi descrescu. pe fundalul căruia strigătele întrerupte se schiţau şi zgîriau ca pe o tablă de gresie. Să se ascundă. Ralph îşi înălţă faţa de la pămînt şi privi în lumina opacă. şi să se furişeze înăuntru. crăcile mari pocneau în rafale. Fii gata pentru orice eventualitate. ― Gîndeşte-te! Se temea mai ales de perdeaua care i se lăsa peste minte. îşi umezi buzele uscate şi închise ochii. să rupă cordonul şi să facă stînga împrejur. Se gîndi că sălbaticii trebuie să se fi apropiat şi inima începu să-i zvîcnească. Strigătele răsunară brusc în apropiere şi-l făcură să sară în picioare. iar transpiraţia îi lucea în dungi pe trupul murdar. O a treia idee ar fi fost să se ascundă atît de bine. tufişurile şi încîlceala lianelor alcătuiau o draperie care reţinea toată lumina soarelui. nu puteau fi decît Sam şi Eric.Care era cel mai bun lucru de făcut? Nu-l mai avea pe Piggy care să-i dea sfaturi înţelepte. Fenomenul semăna atît de mult cu perdeaua tremurătoare din mintea lui. Dacă cineva ar fi cercetat pe sub tufişuri şi l-ar fi zărit. Trebuia să descopere cel mai compact desiş. La un strigăt mai apropiat. Ardea un foc mare şi răpăitul de tobe pe care şi-l închipuise mult în urmă răsună mai aproape. Să străpungă cordonul. Aici. Caraghioşii! Focul probabil că ajunsese la pomii fructiferi ― ce-aveau să mănînce a doua zi? Ralph se foi în culcuşul strîmt. încît cordonul care înainta să treacă pe lîngă el fără să-l descopere. chiar şi atunci. îl goneau cu ajutorul fumului şi insula luase foc. Ştia că-l mai auzise. în timp ce pîndea. Raze şi bălţi de soare pluteau deasupra lui. Sub tufiş solul vibra foarte uşor. trunchiurile plesneau în foc. Văzu un sălbatic vopsit în dungi ieşind repede dintr-un desiş verde şi înaintînd spre perdeaua unde se ascundea el ― un sălbatic înarmat cu o suliţă. Deodată se trezi în luminiş. Să se ascundă şi să-i lase să-l depăşească. Se întrebă dacă un porc mistreţ ar fi procedat la fel şi se strîmbă în gol. Atunci. să se ascundă. Focul se apropiase. În timp ce fugea. făcînd din el un neisprăvit. Ţipetele se auzeau departe şi slab. Un foc putea să întreacă un cal în galop? Vedea pămîntul scăldat în soare cam la cincizeci de metri de unde stătea culcat. fiindcă îi rămînea posibilitatea să străpungă cordonul. Nu merita să rişte cîtuşi de puţin! Ce-i puteau face? Să-l bată? Să-l omoare? Un băţ ascuţit la amîndouă capetele. un mîrîit adînc. sau să se caţere într-un pom ― ce merita să rişte? Nenorocirea era că nu-i rămînea decît o singură alegere. Ralph alergă pe sub pomi. alergînd printre mărăcini. Găsi în sfîrşit un loc care i se păru potrivit. deşi hotărîrea era disperată. care s-ar fi prefăcut că nu observaseră nimic şi-ar fi tăcut. să forţeze cordonul. prea joase pentru a mai fi auzite. în cazul că sălbaticilor nu le venea gîndul să se culce la pămînt şi să-l caute. Tîrî prudent băţul după el şi îşi croi drum printre trunchiurile drepte. în cazul cînd îl descopereau. se culcă şi trase cu urechea. încît crezu o clipă că petele îi clipeau tot în minte. dacă se ascundea în beznă şi avea ghinionul să fie zărit. mai putea să se repeadă la sălbatic. Ajunse în mijlocul draperiei. Îşi înălţă brusc capul de la pămînt şi trase cu urechea. înţelegînd de unde provenea mîrîitul pădurii. dar nu avea timp să-şi amintească unde. Fenomenul se intensifică.

iar deasupra cozorocului verde se zăreau o coroană. un altul era înarmat cu un pistol-mitralieră. iar sălbaticul se rostogoli. în pădurea din spatele lui pîlpîiră lumini. Acum îl vedea de la genunchi în jos. Alergau cu toţii. cu beţe ascuţite în . Urletele întrerupte se înălţară în urma lui şi se răspîndiră ― o serie de urlete scurte şi stridente. Fii gata. înaintea ochilor îi jucau pete care se transformară în cercuri. în tăcere. iar urletul care îl urmărea se înălţă şi mai mult. Apoi căzu. Nu-l vedea decît de la talie în jos. de parcă picioarele n-ar fi fost ale lui. Două mîini. Văzu un adăpost izbucnind în flăcări. Ralph îşi ridică genunchii şi se ghemui. se trezi în luminiş. aştepta o ambarcaţiune cu prora ridicată şi ţinută de doi marinari. Ţinea în mînă băţul ― băţul ascuţit la amîndouă capetele ― băţul care vibra atît de violent. Urletul întrerupt se răspîndi de la un ţărm la celălalt. strivind tufişurile. Uită de răni. anunţînd că fusese descoperit. sălbaticul se opri lîngă desiş şi scoase un strigăt. o zbughi din tufişuri. în spatele lui. Ralph îi răspunse timid: ― Da. se rostogoli neîncetat în nisipul cald şi se ghemui cu un braţ ridicat pentru a se apăra. Nu ţipa. O siluetă ciocolatie răsări în dreapta şi se retrase. Un ofiţer de marină. încercînd să pătrundă prin beznă. Se ridică împleticindu-se. sălbaticul se schimonosi. nici un adult printre voi? Ralph clătină tăcut din cap. Pe plajă. ― Hei. Era limpede că vedea lumină într-o parte şi într-alta. Sălbaticul scrută întunericul de sub tufiş.ascuţit la amîndouă capetele. Secundele se prelungeau. îşi ia măsuri. epoleţi. îşi îndreptă picioarele. în spate. alergînd cu o iuţeală disperată. un revolver şi pe tunică un şir de nasturi auriţi. cînd greu. şi înălţă privirea spre o şapcă uriaşă. iar un desiş din faţa lui erupse într-o jerbă de flăcări. Sălbaticul se opri la cincisprezece metri de el şi scoase un strigăt. Uşor jenat. urlînd nebuneşte. apoi îşi luă mîna de pe tocul revolverului. de mînie şi de disperare. Un băţ ascuţit. Văzu un genunchi care dărîmă o movilită. Ralph scoase un ţipăt de groază. Te-a văzut. O apucă la dreapta. apoi fugi iar. iar urletele întrerupte şi disperate se strîngeau ameninţător într-un semicerc neregulat. Ralph se uită direct în ochii sălbaticului. mugetul pădurii deveni un tunet. ca şi cum i s-ar fi răspuns la o întrebare. cu trupurile vopsite în dungi de argilă colorată. Se împiedică de o rădăcină. ― Nu există nici un adult. dar nu şi în mijloc ― acolo era Ralph. dîndu-şi seama cît era de murdar. se vîrî sub covorul de frunze şi scînci. Un semicerc de băieţaşi. se lărgiră repede şi dispărură. o ancoră şi un frunziş auriu. Ofiţerul dădu din cap. Din spatele sălbaticului. urlă şi răcni. gata să-i implore să aibă milă de el. Zări o uniformă de pînză albă. cînd scurt. focul îi linse umărul drept şi zări luciul mării. alţii însă se îndreptau spre el ţipînd. La cinci metri mai încolo. Ai să te întorci. o frică disperată care prinsese aripi. Poate că-mi aude inima zvîcnind peste trosnetele focului! Nu ţipa. Sălbaticul îngenunche la marginea tufişului. Se răsuci puţin pe nisip. ţipetele deveniră continue. din frunzişurile verzi. stătea pe nisip şi se uita în jos la Ralph. îi auzea cum înaintează. O faţă. O suliţă. Simţea oboseala. aşteptînd încordat alte spaime. Nu ţipa. Acum apăru şi celălalt genunchi. de foame şi de sete şi îl cuprinse frica. şi apoi iar uşor.. cu spume la gură. aproape închizîndu-l. În mijloc ― o pată de beznă. Era o şapcă albă. plin de sînge. Zări capătul suliţei. Zvîrli suliţa. Ofiţerul se uită nedumerit la Ralph. năvăli prin pădure şi spre plaja deschisă. Urletele întrerupte slăbiră şi se pierdură. iar la stînga răsună tunetul strălucitor şi fierbinte al focului. Ralph o rupse la fugă. Se feri cînd o suliţă îi zbură pe alături. Sălbaticul înainta. uimit dar prudent. şoarecii chiţăiau. luminile pîlpîitoare dinaintea lui se contopiră. cînd uşor. arşiţa pulsa la stînga. ţîşni o turmă de porci care se năpustiră în pădure. Păsările ţipau. iar o creatură mică ţopăi. Deodată. care se făcea cînd lung.. iar focul înainta iute ca fluxul.

― Cine-i şeful? ― Eu! răspunse Ralph tare. Vocea i se ridică pe sub fumul negru. Ce făceaţi? V-aţi apucat de război sau ce? Ralph dădu din cap. domnule comandor. eu sînt. ceilalţi copii mici începură şi ei să tremure şi să plîngă în hohote.. se lăsă pradă lor. zise ofiţerul. Pentru prima oară de cînd se afla pe insulă. aştepta pe plajă fără să scoată vreun cuvînt. spuse ofiţerul. Focul ajunse la cocotierii de lîngă plajă şi îi înghiţi zgomotos. 1954) . nespălat pe trup. Ofiţerul dădu din cap încurajator. Ralph îl privi tăcut. în timp ce îşi imagina cercetarea care-l aştepta. Şi au dispărut. păşi înainte. Alţi băieţi se apropiau. Cerul se înnegrise. Ofiţerul cercetă mica sperietoare dinaintea lui. Percival Wemys Madison căută în minte încântarea care se ştersese cu totul.. Dar nu mai scoase un cuvînt.. Fluieră încet. Îl podidiră lacrimile şi îl zgîlţîiră hohote de plîns. Grozav spectacol. ― Eu sînt. ridică fruntea şi-l privi. zise Ralph. bezna inimii omeneşti şi rostogolirea prin aer a adevăratului. cu burţile umflate. Ofiţerul îi zîmbi prietenos lui Ralph. de-a dreptul extraordinară pe părul roşu. ― Doi? Omorîţi? Ralph dădu încă o dată din cap. plîngea sfîrşitul nevinovăţiei. tremura sub o durere copleşitoare. Cîţi sînteţi? Ralph clătină din cap. întreaga insulă se zguduia din cauza focului.. nişte ţînci cafenii. să se tundă. ― Mi-aş fi închipuit.. Iar în mijlocul lor. continuă el şi se opri. (LORD OF THE FLIES. se emoţionă şi el şi se simţi prost. ― O să vă luăm cu noi. Şi nu ştii cîţi sînteţi? ― Nu.. adică. Ofiţerul îşi dădea seama de obicei cînd cineva spune adevărul. Insula se calcinase ― Simon murise ― iar Jack. Băiatul avea nevoie să facă baie.. ― N-a murit nimeni. O flacără aparent izolată sări ca un acrobat şi linse capetele palmierilor de pe platformă. ― Vă distraţi şi vînaţi. Ofiţerul se aplecă şi îl privi atent pe Ralph. Ralph.. În spatele lui. mi-aş fi închipuit că un grup de băieţi englezi ― sînteţi toţi englezi. înconjurat de zgomote. să se şteargă la nas şi să fie uns cu alifii. Ca în Insula Coralilor. în faţa insulei ce se consuma în flăcări. ― V-am văzut fumul. apoi se răzgîndi şi rămase nemişcat.. cu privirea pironită pe crucişătorul elegant din depărtare. Pe atunci eram strîns legaţi. nu? ― sînt în stare să facă o figură mai onorabilă decît asta. care părea că-i îndoaie tot trupul.. mai înainte ca lucrurile. ― Ştiu. Ofiţerul se întoarse spre Ralph. Un băieţel avînd pe cap o şapcă neagră zdrenţuită. ca nişte mici sălbatici. Ofiţerul se uită peste el la grupul de băieţi vopsiţi... ― Aşa a fost la început. Ofiţerul. O clipă îi trecu rapid prin minte viziunea splendorii stranii care invadase odinioară plaja. molipsiţi de lacrimile lui.. sper? E vreun mort? ― Doar doi.mînă. Unul se apropie de ofiţer. Se îndepărtă pentru a le da timp să-şi revină şi aşteptă. iar la brîu rămăşiţele unor ochelari. ― V-am văzut fumul. murdar la nas. cu părul încîlcit. a înţeleptului său prieten Piggy.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful