Universitatea de Vest din Timi¸soara

Facultatea de Matematicˇa ¸si Informaticˇa
Departamentul de Informaticˇa
Liliana Brˇaescu Eva Kaslik
Simina Mari¸s Simona Epure Ioan Rodilˇa
CURS DE GEOMETRIE
Timi¸soara 2007
Cuprins
0 Elemente de algebrˇa liniarˇa 5
0.1 Spat ¸iu vectorial. Bazˇa. Matrice asociatˇa. Aplicat ¸ie liniarˇa. . . . . . . . . . 5
0.2 Forme liniare. Forme biliniare. Forme pˇatratice. . . . . . . . . . . . . . . . 7
0.3 Spat ¸ii vectoriale euclidiene . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
1 Spat ¸ii afine euclidiene 12
1.1 Spat ¸ii afine . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12
1.1.1 Spat ¸ii afine asociate unui spat ¸iu vectorial real . . . . . . . . . . . . 12
1.1.2 Vectori liberi. Vectori legat ¸i . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
1.2 Repere afine. Sisteme de coordonate carteziene . . . . . . . . . . . . . . . . 14
1.2.1 Repere afine . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14
1.2.2 Repere carteziene . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14
1.2.3 Schimbˇ ari de repere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
1.3 Spat ¸ii afine euclidiene. Produse cu vectori liberi sau legat ¸i. . . . . . . . . . 16
1.3.1 Definit ¸ia spat ¸iilor afine euclidiene . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
1.3.2 Produs scalar a doi vectori liberi sau legat ¸i . . . . . . . . . . . . . . 17
1.3.3 Produsul vectorial a doi vectori liberi sau legat ¸i . . . . . . . . . . . 19
1.3.4 Produsul mixt a trei vectori liberi sau legat ¸i . . . . . . . . . . . . . 20
1.3.5 Produsul dublu vectorial a trei vectori liberi sau legat ¸i . . . . . . . 22
1.4 Mi¸scˇari ˆın spat ¸ii afine euclidiene . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23
1.4.1 Translat ¸ia planˇa ¸si spat ¸ialˇ a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23
1.4.2 Rotat ¸ia planˇa ¸si spat ¸ialˇ a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24
2 Varietˇat ¸i liniare (subspat ¸ii afine) 27
2.1 Dreapta . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27
2.1.1 Dreapta determinatˇa de un punct ¸si o direct ¸ie . . . . . . . . . . . . 27
2.1.2 Dreaptˇa determinatˇa de douˇa puncte . . . . . . . . . . . . . . . . . 28
2.2 Planul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28
2.2.1 Planul determinat de un punct ¸si douˇa direct ¸ii . . . . . . . . . . . . 28
2.2.2 Planul determinat de trei puncte necoliniare . . . . . . . . . . . . . 29
2
2.2.3 Planul determinat de un punct ¸si direct ¸ia normalˇa . . . . . . . . . . 30
2.3 Intersect ¸ii, proiect ¸ii ¸si unghiuri ale varietˇ at ¸ilor liniare . . . . . . . . . . . . 31
2.3.1 Intersect ¸ia a douˇa drepte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31
2.3.2 Intersect ¸ia a douˇa plane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32
2.3.3 Intersect ¸ia unei drepte cu un plan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33
2.3.4 Proiect ¸ia unui punct pe o varietate liniarˇa . . . . . . . . . . . . . . 33
2.3.5 Proiect ¸ia unei drepte pe un plan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34
2.3.6 Unghiul a douˇa varietˇ at ¸i liniare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35
2.4 Distant ¸a de la un punct la o varietate liniarˇa . . . . . . . . . . . . . . . . . 36
2.4.1 Distant ¸a de la un punct la o dreaptˇa . . . . . . . . . . . . . . . . . 36
2.4.2 Distant ¸a de la un punct la un plan . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
2.4.3 Ecuat ¸ia normalˇa a planului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
2.5 Perpendiculara comunˇa a douˇa drepte. Distant ¸a dintre douˇa drepte . . . . 38
2.5.1 Perpendiculara comunˇ a a douˇa drepte . . . . . . . . . . . . . . . . 38
2.5.2 Distant ¸a dintre douˇa drepte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38
3 Sfera. Conice. Cuadrice ¸si suprafet ¸e speciale. 40
3.1 Sfera ¸si cercul ˆın spat ¸iu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40
3.1.1 Sfera . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40
3.1.2 Coordonate sferice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41
3.1.3 Cercul ˆın spat ¸iu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42
3.1.4 Planul tangent ˆıntr-un punct la o sferˇa . . . . . . . . . . . . . . . . 43
3.2 Conice ¸si cuadrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44
3.2.1 Conice date prin ecuat ¸ia generalˇa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44
3.2.2 Cuadrice date prin ecuat ¸ia generalˇa . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50
3.2.3 Cuadrice ovale ¸si cuadrice riglate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56
3.3 Suprafet ¸e speciale: cilindrice, conice, de rotat ¸ie . . . . . . . . . . . . . . . . 58
3.3.1 Suprafet ¸e cilindrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58
3.3.2 Suprafet ¸e conice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61
3.3.3 Suprafet ¸e de rotat ¸ie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 64
3
4 Geometria diferent ¸ialˇa localˇa a curbelor plane ¸si a curbelor spat ¸iale 66
4.1 Geometria diferent ¸ialˇa localˇa a curbelor plane . . . . . . . . . . . . . . . . 66
4.1.1 Curbe plane. Reprezentˇ ari. Elemente de arc. . . . . . . . . . . . . . 66
4.1.2 Tangenta ¸si normala ˆıntr-un punct regulat la o curbˇa planˇa. . . . . 69
4.1.3 Puncte singulare ale curbelor plane. . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71
4.1.4 Curbura unei curbe plane. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73
4.2 Geometria diferent ¸ialˇa localˇa a curbelor spat ¸iale . . . . . . . . . . . . . . . 75
4.2.1 Reprezentˇari ale curbelor spat ¸iale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75
4.2.2 Elementul de arc. Lungimea unui arc de curbˇa. . . . . . . . . . . . 75
4.2.3 Dreapta tangentˇ a ¸si planul normal . . . . . . . . . . . . . . . . . . 76
4.2.4 Plane tangente ¸si planul osculator . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 78
4.2.5 Triedrul ¸si reperul Fr`enet asociate unei curbe spat ¸iale . . . . . . . . 80
4.2.6 Curbura ¸si torsiunea unei curbe spat ¸iale . . . . . . . . . . . . . . . 83
5 Geometria diferent ¸ialˇa localˇa a suprafet ¸elor 84
5.1 Definit ¸ie. Reprezentˇ ari. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 84
5.2 Curbe coordonate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85
5.3 Plan tangent ¸si dreaptˇa normalˇa la o suprafat ¸ˇa . . . . . . . . . . . . . . . . 85
5.3.1 Plan tangent la o suprafat ¸ˇ a ˆıntr-un punct regulat . . . . . . . . . . 85
5.3.2 Dreapta normalˇa unei suprafet ¸e ˆıntr-un punct regulat . . . . . . . . 88
5.4 Prima formˇa fundamentalˇa. A doua formˇa fundamentalˇa. . . . . . . . . . . 89
5.4.1 Prima formˇa fundamentalˇa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 89
5.4.2 A doua formˇa fundamentalˇ a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 90
5.4.3 Aplicat ¸ii ale formelor fundamentale . . . . . . . . . . . . . . . . . . 91
6 Curbe ¸si suprafet ¸e B´ezier 95
6.1 Curbe B´ezier . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95
6.2 Suprafet ¸e B´ezier . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 97
4
0 Elemente de algebrˇa liniarˇa
0.1 Spat ¸iu vectorial. Bazˇa. Matrice asociatˇa. Aplicat ¸ie liniarˇa.
Definit ¸ia 0.1. O mult ¸ime nevidˇa V se nume¸ste spat ¸iu vectorial (spat ¸iu liniar) peste
cˆampul (corpul) K, dacˇa pe V sunt definite douˇa legi de compozit ¸ie:
i) o lege internˇa notatˇa aditiv ⊕:
s : V V → V, s(¯ u, ¯ v) = ¯ u ⊕ ¯ v
ii) o lege externˇa notatˇa multiplicativ ¸:
p : KV → V, p(α, ¯ v) = α ¸ ¯ v
astfel ˆıncˆat:
I. ˆın raport cu legea internˇa, V este grup abelian:
I
1
. ∀¯ u, ¯ v, ¯ w ∈ V : (¯ u ⊕ ¯ v) ⊕ ¯ w = ¯ u ⊕(¯ v ⊕ ¯ w) (asociativitate I)
I
2
. ∃¯ e ∈ V, ∀¯ u ∈ V : ¯ u ⊕ ¯ e = ¯ e ⊕ ¯ u = ¯ u (element neutru)
I
3
. ∀¯ u ∈ V, ∃¯ u

∈ V : ¯ u ⊕ ¯ u

= ¯ u

⊕ ¯ u = ¯ e (element simetrizabil)
I
4
. ∀¯ u, ¯ v ∈ V : ¯ u ⊕ ¯ v = ¯ v ⊕ ¯ u (comutativitate)
II. ˆın raport cu legea externˇa sunt ˆındeplinite condit ¸iile:
II
1
. ∀α, β ∈ K, ∀¯ v ∈ V : α ¸(β ¸ ¯ v) = (α β) ¸ ¯ v (asociativitate II)
II
2
. ∀α ∈ K, ∀¯ u, ¯ v ∈ V : α ¸(¯ u ⊕ ¯ v) = α ¸ ¯ u ⊕α ¸ ¯ v (distributivitate I)
II
3
. ∀α, β ∈ K, ∀¯ v ∈ V : (α +β) ¸ ¯ v = α ¸ ¯ v ⊕β ¸ ¯ v (distributivitate II)
II
4
. ∃1 ∈ K, ∀¯ v ∈ V : 1 ¸ ¯ v = ¯ v.
Dacˇa mult ¸imea V este un spat ¸iu vectorial peste K, vom nota aceasta prin (V, ⊕, ¸; K).
Observat ¸ia 0.1. Dacˇa K = R, spat ¸iul vectorial se nume¸ste spat ¸iu vectorial real, iar dacˇa
K = C, spat ¸iul vectorial se nume¸ste spat ¸iu vectorial complex.
Exemplul 0.1. Fie V = R
2
¸si K = R. Pentru ¯ x, ¯ y ∈ R
2
, ¯ x = (x
1
, x
2
), ¯ y = (y
1
, y
2
) ¸si
α ∈ R, avem:
¯ x ⊕ ¯ y = (x
1
+x
2
, y
1
+y
2
)
α ¸ ¯ x = (α x
1
, α x
2
)
Se verificˇ a u¸sor axiomele I
1
-I
4
, II
1
-II
4
, deci R
2
este spat ¸iu vectorial real ˆın raport cu aceste
legi de compozit ¸ie.
Exemplul 0.2. Verificat ¸i cˇa (R
n
, ⊕, ¸; R) este un spat ¸iu vectorial real. Explicitat ¸i
operat ¸iile ⊕ ¸si ¸.
Definit ¸ia 0.2. O mult ¸ime nevidˇa U ⊂ V a spat ¸iului vectorial V peste corpul K este un
subspat ¸iu vectorial (subspat ¸iu liniar) dacˇa:
1. ∀¯ u, ¯ v ∈ U : ¯ u ⊕ ¯ v ∈ U
2. ∀α ∈ K, ∀¯ u ∈ U : α ¸ ¯ u ∈ U
Exemplul 0.3. M
3
= ¦¯ x = (x
1
, ..., x
n
) ∈ R
n
[ x
1
+x
2
= 0¦ este un subspat ¸iu vectorial al
lui R
n
.
5
Definit ¸ia echivalentˇa a unui subspat ¸iu vectorial
Mult ¸imea U ⊂ V este un subspat ¸iu vectorial al spat ¸iului vectorial V peste K dacˇa ¸si
numai dacˇa
∀α, β ∈ K, ∀¯ u, ¯ v ∈ U : α ¸ ¯ u ⊕β ¸ ¯ v ∈ U.
Exemplul 0.4. Sˇa se arate cˇa U = ¦(x
1
, x
2
, x
3
) ∈ R
3
[ x
1
−x
2
+x
3
= 0¦ este un subspat ¸iu
vectorial al lui R
3
.
Definit ¸ia 0.3. Un vector ¯ v este o combinat ¸ie liniarˇa de vectorii sistemului S =
¦¯ v
1
, ..., ¯ v
n
¦ ⊂ V cu coeficient ¸ii α
1
, ..., α
n
∈ K dacˇa:
¯ v = α
1
¸ ¯ v
1
⊕α
2
¸ ¯ v
2
⊕... ⊕α
n
¸ ¯ v
n
Definit ¸ia 0.4. Un sistem finit de vectori S = ¦¯ v
1
, ..., ¯ v
n
¦ ⊂ V se nume¸ste liniar
independent dacˇa orice combinat ¸ie liniarˇa de vectori din S este nulˇa dacˇa ¸si numai dacˇa
tot ¸i coeficient ¸ii acesteia sunt nuli, adicˇa
α
1
¸ ¯ v
1
⊕α
2
¸ ¯ v
2
⊕... ⊕α
n
¸ ¯ v
n
= 0 ⇔ α
1
= α
2
= ... = α
n
= 0
In caz contrar, S se nume¸ste liniar dependent.
Definit ¸ia 0.5. Un sistem de vectori S = ¦¯ v
1
, ..., ¯ v
n
¦ ⊂ V se nume¸ste sistem de generatori
pentru spat ¸iul vectorial V dacˇa
∀¯ v ∈ V −S, ∃!α
i
∈ K(i = 1, n) astfel ˆıncˆat ¯ v = α
1
¸ ¯ v
1
⊕α
2
¸ ¯ v
2
⊕... ⊕α
n
¸ ¯ v
n
Definit ¸ia 0.6. Un sistem de vectori B = ¦
¯
b
1
,
¯
b
2
, ...,
¯
b
n
¦ ⊂ V se nume¸ste bazˇa a spat ¸iului
vectorial V dacˇa:
• B este sistem de generatori pentru V
• B este liniar independent.
Dacˇa B = ¦
¯
b
1
,
¯
b
2
, ...,
¯
b
n
¦ ⊂ V este o bazˇa ˆın V ¸si ¯ v ∈ V se scrie:
¯ v = v
1
¸
¯
b
1
⊕v
2
¸
¯
b
2
⊕... ⊕v
n
¸
¯
b
n
atunci matricea asociatˇa vectorului ¯ v ∈ V ˆın baza B este:
[¯ v]
B
=
_
_
_
_
_
v
1
v
2
.
.
.
v
n
_
_
_
_
_
Dacˇa vectorii sistemului S = ¦¯ v
1
, ..., ¯ v
k
¦ ⊂ V se scriu
¯ v
1
= v
11
¸b
1
⊕v
21
¸b
2
⊕... ⊕v
n1
¸b
n
¯ v
2
= v
12
¸b
1
⊕v
22
¸b
2
⊕... ⊕v
n2
¸b
n
.
.
.
¯ v
k
= v
1k
¸b
1
⊕v
2k
¸b
2
⊕... ⊕v
nk
¸b
n
6
atunci matricea asociatˇa sistemului S ˆın baza B este
[¯ v
1
, ...¯ v
2
]
B
=
_
_
_
_
_
v
11
v
12
v
1k
v
21
v
22
v
2k
.
.
.
.
.
.
.
.
.
v
n1
v
n2
v
nk
_
_
_
_
_
Exemplul 0.5. Fie B = ¦
¯
b
1
= (2, 0, 0),
¯
b
2
= (0, 3, 0),
¯
b
3
= (0, 0, −1)¦ ⊂ R
3
o bazˇa din R
3
¸si vectorii ¯ u = (−1, 0, 1) ∈ R
3
, ¯ v = (5, 8, 2) ∈ R
3
. Se observˇa u¸sor cˇa:
¯ u = −
1
2

¯
b
1
+ 0
¯
b
2
+ (−1)
¯
b
3
¯ v =
5
2

¯
b
1
+
8
3

¯
b
2
+ (−2)
¯
b
3
deci, matricele asociate, ˆın baza B, sunt:
[¯ u]
B
=
_
_
−1/2
0
−1
_
_
, [¯ u, ¯ v]
B
=
_
_
−1/2 5/2
0 8/3
−1 −2
_
_
.
ˆ
In baza canonicˇa din R
3
, vectorul ¯ u ¸si sistemul de vectori [¯ u, ¯ v] au urmˇatoarele matrice
asociate:
[¯ u]
B
=
_
_
−1
0
1
_
_
, [¯ u, ¯ v]
B
=
_
_
−1 5
0 8
1 2
_
_
.
Definit ¸ia 0.7. Fie V , W douˇa spat ¸ii vectoriale peste acela¸si corp K. Aplicat ¸ia f : V → W
se nume¸ste aplicat ¸ie liniarˇa dacˇa:
i. ∀¯ u, ¯ v ∈ V : f(¯ u + ¯ v) = f(¯ u) +f(¯ v)
ii. ∀α ∈ K, ∀¯ u ∈ V : f(α¯ u) = αf(¯ u)
sau echivalent,
∀¯ u, ¯ v ∈ V, ∀α, β ∈ K : f(α¯ u +β¯ v) = αf(¯ u) + βf(¯ v).
Exemplul 0.6. Aplicat ¸ia f : R
3
→R
2
datˇa prin f((x, y, z)) = (x+y, −z) este o aplicat ¸ie
liniarˇa.
0.2 Forme liniare. Forme biliniare. Forme pˇatratice.
Definit ¸ia 0.8. Fie V un spat ¸iu vectorial peste K. O aplicat ¸ie liniarˇa f : V → K se
nume¸ste formˇa (funct ¸ionalˇa) liniarˇa pe V .
Exemplul 0.7. Aplicat ¸ia f : R
3
→ R datˇa prin f(x, y, z) = 2x + 3y − z este o formˇa
liniarˇa.
7
Definit ¸ia 0.9. O aplicat ¸ie ϕ : V V →K se nume¸ste formˇa biliniarˇa pe spat ¸iul vectorial
V peste corpul K dacˇa:
i. ∀¯ u, ¯ v, ¯ w ∈ V : ϕ(¯ u + ¯ v, ¯ w) = ϕ(¯ u, ¯ w) + ϕ(¯ v, ¯ w)
ii. ∀¯ u, ¯ v, ¯ w ∈ V : ϕ(¯ u, ¯ v + ¯ w) = ϕ(¯ u, ¯ v) + ϕ(¯ u, ¯ w)
iii. ∀α ∈ K, ∀¯ u, ¯ v ∈ V : ϕ(α¯ u, ¯ v) = αϕ(¯ u, ¯ v)
iv. ∀α ∈ K, ∀¯ u, ¯ v ∈ V : ϕ(¯ u, α¯ v) = ¯ αϕ(¯ u, ¯ v), (¯ α reprezintˇa conjugatul lui α)
sau echivalent:
i. ∀α, β ∈ K, ∀¯ u, ¯ v, ¯ w ∈ V : ϕ(α¯ u +β¯ v, ¯ w) = αϕ(¯ u, ¯ w) +βϕ(¯ v, ¯ w)
ii. ∀α, β ∈ K, ∀¯ u, ¯ v, ¯ w ∈ V : ϕ(¯ u, α¯ v +β ¯ w) = ¯ αϕ(¯ u, ¯ v) +
¯
βϕ(¯ u, ¯ w).
Exemplul 0.8. Aplicat ¸ia ϕ : R
2
R
2
→ R datˇa prin ϕ((x
1
, y
1
), (x
2
, y
2
)) = x
1
y
2
+ x
2
y
1
este o formˇa biliniarˇa.
Exemplul 0.9. Aplicat ¸ia ϕ : R
2
R
2
→R datˇa prin ϕ((x
1
, y
1
), (x
2
, y
2
)) = x
1
y
2
−2x
2
y
1
+
3x
1
y
2
este o formˇa biliniarˇa.
Definit ¸ia 0.10. Fiind datˇa o formˇa biliniarˇa simetricˇa pe V , adicˇa:
i. ∀α, β ∈ K, ∀¯ u, ¯ v, ¯ w ∈ V : ϕ(α¯ u +β¯ v, ¯ w) = αϕ(¯ u, ¯ w) +βϕ(¯ v, ¯ w)
ii. ∀α, β ∈ K, ∀¯ u, ¯ v, ¯ w ∈ V : ϕ(¯ u, α¯ v +β ¯ w) = ¯ αϕ(¯ u, ¯ v) +
¯
βϕ(¯ u, ¯ w)
iii. ∀¯ u, ¯ v ∈ V : ϕ(¯ u, ¯ v) = ϕ(¯ v, ¯ u)
se nume¸ste formˇa pˇatraticˇa asociatˇa acesteia aplicat ¸ia f : V →K definitˇa prin:
f(¯ v) = ϕ(¯ v, ¯ v), ∀¯ v ∈ V.
Exemplul 0.10. Forma biliniarˇa ϕ : R
2
R
2
→ R datˇa prin ϕ((x
1
, y
1
), (x
2
, y
2
)) =
x
1
y
2
+x
2
y
1
este simetricˇa, iar forma pˇatraticˇ a asociatˇa este f : R
2
→R, f(x, y) = 2xy.
Definit ¸ia 0.11. Forma pˇatraticˇa f : V → R se nume¸ste pozitiv definitˇa dacˇa f(¯ v) > 0,
∀¯ v ∈ V , ¯ v ,=
¯
0, ¸si negativ definitˇa dacˇa f(¯ v) < 0, ∀¯ v ∈ V , ¯ v ,=
¯
0.
Observat ¸ia 0.2. Studiul pozitivitˇat ¸ii (negativitˇat ¸ii) se poate face cu metoda determinant ¸ilor
de colt ¸. De exemplu, pentru forma pˇatraticˇa f : R
n
→R, f(x
1
, x
2
, ..., x
n
) =
n

i=1
n

j=1
a
ij
x
i
x
j
,
matricea asociatˇa se scrie
_
_
_
_
a
11
a
12
a
13
...
a
21
a
22
a
23
...
a
31
a
32
a
33
...
... ... ... ...
_
_
_
_
8
cu a
ij
= a
ji
. Determinant ¸ii de colt ¸ vor fi:

1
= a
11
, ∆
2
=
¸
¸
¸
¸
a
11
a
12
a
21
a
22
¸
¸
¸
¸
, ∆
3
=
¸
¸
¸
¸
¸
¸
a
11
a
12
a
13
a
21
a
22
a
23
a
31
a
32
a
33
¸
¸
¸
¸
¸
¸
...
Dacˇa ∆
1
> 0, ∆
2
> 0, ... , ∆
n
> 0 atunci f este pozitiv definitˇa.
Dacˇa ∆
1
< 0, ∆
2
> 0, ∆
3
< 0, ... (semnul alterneazˇa) atunci f este negativ definitˇa.
Exemplul 0.11. Forma pˇatraticˇa f : R
2
R
2
→R,
f((x
1
, y
1
), (x
2
, y
2
)) = 3x
1
y
1
+x
1
y
2
+x
2
y
1
+x
2
y
2
este pozitiv definitˇa.
Exemplul 0.12. Forma pˇatraticˇa f : R
2
R
2
→R,
f((x
1
, x
2
), (y
1
, y
2
)) = −3x
1
y
1
+x
1
y
2
+x
2
y
1
−x
2
y
2
este negativ definitˇa.
0.3 Spat ¸ii vectoriale euclidiene
Definit ¸ia 0.12. Fie V un spat ¸iu vectorial real ¸si ϕ : V V →R o formˇa biliniarˇa.
Spunem cˇa ϕ define¸ste pe V o structurˇa euclidianˇa dacˇa:
i) ϕ este simetricˇa, adicˇa: ϕ(¯ u, ¯ v) = ϕ(¯ v, ¯ u), (∀)¯ u, ¯ v ∈ V
ii) forma pˇatraticˇa asociatˇa f : V →R, f(¯ v) = ϕ(¯ v, ¯ v) este pozitiv definitˇa.
(V, ϕ) se nume¸ste spat ¸iu vectorial euclidian; se mai noteazˇa E = (V, ϕ).
Observat ¸ia 0.3. Forma biliniarˇa ϕ care define¸ste structura euclidianˇa se nume¸ste produs
scalar pe spat ¸iu vectorial V ¸si se noteazˇa: < ¯ u, ¯ v >= ϕ(¯ u, ¯ v).
Definit ¸ia 0.13. Fie E = (V, ϕ) un spat ¸iu vectorial euclidian. Produsul scalar pe spat ¸iu
vectorial euclidian E este o operat ¸ie externˇa pe E fat ¸ˇa de R, care asociazˇa fiecˇarei perechi
de vectori ¯ u, ¯ v ∈ E un numˇar notat < ¯ u, ¯ v > care satisface condit ¸iile:
i) < ¯ u, ¯ v >=< ¯ v, ¯ u >, (∀)¯ u, ¯ v ∈ E (proprietatea de simetrie).
ii) < ¯ u
1
+ ¯ u
2
, ¯ v >=< ¯ u
1
, ¯ v > + < ¯ u
2
, ¯ v > (∀) ¯ u
1
, ¯ u
2
, ¯ v ∈ E.
iii) < λ¯ u, ¯ v >=< ¯ u, λ¯ v >= λ < ¯ u, ¯ v >, (∀)λ ∈ R, (∀)¯ u, ¯ v ∈ E.
iv) < ¯ v, ¯ v >> 0, (∀)¯ v ∈ V, ¯ v ,= 0 (pozitiv definitˇa)
Notat ¸ie pentru spat ¸iul vectorial euclidian: E = (V, < , >)
9
Exemplul 0.13. Sˇa se arate cˇa aplicat ¸ia g : R
2
R
2
→ R definitˇa pentru (∀)¯ x =
(x
1
, x
2
), ¯ y = (y
1
, y
2
) ∈ R
2
prin:
g(¯ x, ¯ y) = 5x
1
y
1
+ 2x
1
y
2
+ 2x
2
y
1
+x
2
y
2
determinˇa pe R
2
o structurˇa de spat ¸iu vectorial euclidian.
Exemplul 0.14. Sˇa se cerceteze dacˇa
f : R
2
R
2
→R, f(¯ x, ¯ y) = x
1
y
1
+x
1
y
2
+ 2x
2
y
1
+ 3x
2
y
2
este un produs scalar pe R
2
.
Exemplul 0.15. Arˇatat ¸i cˇa aplicat ¸ia h : R
2
R
2
→R, h(¯ x, ¯ y) = x
1
y
1
+x
2
y
2
determinˇa
pe R
2
o structurˇa de spat ¸iu vectorial euclidian . Aplicat ¸ia h se nume¸ste produs scalar
canonic (standard).
Definit ¸ia 0.14. Se nume¸ste lungimea sau norma vectorului ¯ v ∈ E, numˇarul real pozitiv
notat |¯ v| =

< ¯ v, ¯ v >.
Observat ¸ia 0.4.
i) Un vector se nume¸ste unitar sau versor dacˇa norma lui este 1.
ii) Versorul unui vector oarecare ¯ v ∈ E este ¯ v
0
=
1
|¯ v|
¯ v.
Definit ¸ia 0.15. Fie E = (V, < , >) un spat ¸iu vectorial euclidian. Aplicat ¸ia
| | : E →R, |¯ v| =

< ¯ v, ¯ v >
este o normˇa pe E, numitˇa normˇa euclidianˇa, adicˇa |¯ v| verificˇa proprietˇat ¸ile:
_
_
_
|¯ v| > 0, |
¯
0| = 0
|λ¯ v| = [λ[|¯ v|
|¯ u + ¯ v| ≤ |¯ u| +|¯ v|
(∀)λ ∈ R, (∀)¯ u, ¯ v ∈ E.
Observat ¸ia 0.5. (E, | |) se nume¸ste spat ¸iu vectorial normat.
Exemplul 0.16. Sˇa se scrie norma euclidianˇa generatˇa de produsul scalar din spat ¸iul
vectorial euclidian E
g
= (E, g) (o notˇam | |
g
), unde g aplicat ¸ia produs scalar datˇa ˆın
Exemplul 0.13.
Exemplul 0.17. Sˇa se scrie norma euclidianˇa generatˇa de produsul scalar din spat ¸iul
vectorial euclidian E
h
= (E, h) (norma o vom nota cu ||
h
¸si o vom numi normˇa canonicˇa),
unde gh aplicat ¸ia produs scalar datˇa ˆın Exemplul 0.15.
Exemplul 0.18. Fie ¯ u = (2, 3), ¯ v = (4, 1) ∈ R
2
. Sˇa se calculeze:
a) |¯ u|
g
, |¯ u|
h
b) versorul lui ¯ u ˆın E
g
¸si E
h
.
10
c) < ¯ u, ¯ v >
g
, < ¯ u, ¯ v >
h
Definit ¸ia 0.16. Fie E = (V, < , >) un spat ¸iu vectorial euclidian real ¸si ¯ u, ¯ v ∈ E, ¯ u, ¯ v ,=
0. Numˇarul real θ ∈ [0, π] definit de egalitatea:
cos θ =
< ¯ u, ¯ v >
|¯ u| |¯ v|
se nume¸ste unghiul dintre vectorii ¯ u ¸si ¯ v.
Exemplul 0.19. Sˇa se calculeze cos(
¯
¯ u, ¯ v) ˆın E
h
. Pentru ce vector ¯ w avem cos(¯ u, ¯ w) = 0?
Definit ¸ia 0.17. Fie M o mult ¸ime nevidˇa. Aplicat ¸ia d : M →R se nume¸ste distant ¸ˇa sau
metricˇa pe M dacˇa verificˇa condit ¸iile:
i) (∀)x, y ∈ M: d(x, y) ≥ 0; d(x, y) = 0 ⇔ x = y
ii) (∀)x, y ∈ M : d(x, y) = d(y, x)
iii) (∀)x, y, z ∈ M : d(x, z) ≤ d(x, y) + d(y, z)
Definit ¸ia 0.18. Mult ¸imea M ˆınzestratˇa cu o distant ¸ˇa sau metricˇa se nume¸ste spat ¸iu
metric.
Definit ¸ia 0.19. Fie (E, | |) un spat ¸iu vectorial normat. Funct ¸ia d : E → R definitˇa
prin d(¯ u, ¯ v) = |¯ u − ¯ v| este o distant ¸ˇa (o metricˇa pe E), adicˇa verificˇa condit ¸iile:
i) d(¯ u, ¯ v) = |¯ u − ¯ v| > 0 pentru ¯ u ,= ¯ v ¸si d(¯ u, ¯ v) = |¯ u − ¯ v| = 0 pentru ¯ u = ¯ v
ii) d(¯ u, ¯ v) = d(¯ v, ¯ u), (∀)¯ u, ¯ v ∈ E
iii) d(¯ u, ¯ w) ≤ d(¯ u, ¯ v) + d(¯ v, ¯ w), (∀)¯ u, ¯ v, ¯ w ∈ E
¸si se nume¸ste distant ¸ˇa euclidianˇa sau metricˇa euclidianˇa.
Exemplul 0.20. Explicitat ¸i metrica indusˇa de norma | |
g
din spat ¸iul vectorial euclidian
E
g
.
Exemplul 0.21. Explicitat ¸i metrica indusˇa de norma | |
h
din spat ¸iul vectorial euclidian
E
h
. (Aceastˇa metricˇa se nume¸ste metrica canonicˇa).
Exemplul 0.22. Sˇa se calculeze d(¯ u, ¯ v) ˆın E
h
¸si E
g
.
Exemplul 0.23. Sˇa se arate cˇa |(6, 6)| ≤ |(2, −1)|+|(1, 3)|+|(3, 4)|ˆın norma canonicˇa.
11
1 Spat ¸ii afine euclidiene
1.1 Spat ¸ii afine
1.1.1 Spat ¸ii afine asociate unui spat ¸iu vectorial real
Fie V un spat ¸iu vectorial real de dimensiune finitˇa peste corpul R¸si / = ¦A, B, C, ..., P, Q, ...¦
mult ¸ime de puncte, nevidˇa.
Definit ¸ia 1.1. Se nume¸ste structurˇa afinˇa pe mult ¸imea /, asociatˇa spat ¸iului vectorial V,
aplicat ¸ia ϕ : // → V care satisface urmˇatoarele condit ¸ii:
1) (∀) A, B, C ∈ / : ϕ(A, B) + ϕ(B, C) = ϕ(A, C)
2) (∀) 0 ∈ / fixat, aplicat ¸ia ϕ
0
: / → V, ϕ
0
(A) = ϕ(0, A) este bijectivˇa.
Mult ¸imea /, ˆınzestratˇa cu o structurˇa afinˇa, se nume¸ste spat ¸iu afin ¸si se noteazˇa (/; V, ϕ).
Observat ¸ia 1.1.
1) Dacˇa spat ¸iul V are dimensiune n atunci / este spat ¸iu afin n-dimensional ¸si se
noteazˇa /
n
.
2) Elementele lui / se numesc puncte, iar mult ¸imea acestora se nume¸ste spat ¸iu bazˇa
a spat ¸iului afin.
3) Elementele lui V se numesc vectori directori (except ¸ie vectorul nul
¯
0), iar V se
nume¸ste spat ¸iu director al spat ¸iului afin.
Consecint ¸a 1.1. Elementele fundamentale ale unui spat ¸iu afin (/; V, ϕ) sunt punctele ¸si
vectorii.
Consecint ¸a 1.2. Imaginile perechilor de puncte (distincte sau nu) prin aplicat ¸ia structurˇa
afinˇa ϕ, sunt vectori din V:
i) ϕ(A, B) = ¯ v, unde A este origine, B este extremitate;
ii) ϕ(B, A) = −¯ v;
iii) ϕ(A, A) =
¯
0.
Observat ¸ia 1.2.
1) Un spat ¸iu afin de dimensiune 0 este /
0
= ¦O¦ constituit dintr-un singur punct.
2) Un spat ¸iu afin de dimensiune 1 este /
1
¸si se nume¸ste dreaptˇa afinˇa.
3) Un spat ¸iu afin de dimensiune 2 este /
2
¸si se nume¸ste plan afin.
Exemplul 1.1. Fie / = V ¸si ϕ : V V → V, ϕ(¯ u, ¯ v) = ¯ v − ¯ u, operat ¸ia diferent ¸ˇa a doi
vectori. Axiomele structurii afine din definit ¸ia (1.1) sunt verificate, deci (V ; V, ϕ) define¸ste
un spat ¸iu afin numit spat ¸iu afin canonic.
12
1.1.2 Vectori liberi. Vectori legat ¸i
Fie (/; V, ϕ) spat ¸iu afin ˆın care notˇam: ϕ(A, B) ≡
−→
AB, ϕ(O, A) ≡
−→
OA
Definit ¸ia 1.2. Axiomele care definesc structura afinˇa pe /, devin:
1) (∀)A, B, C ∈ / :
−→
AB +
−−→
BC =
−→
AC
2) (∀)O ∈ /, (∀)¯ v ∈ V, (∃!)A ∈ /, astfel ˆıncˆat
−→
OA = ¯ v.
Propozit ¸ia 1.1.
ˆ
Intr-un spat ¸iu afin oarecare au loc relat ¸iile:
1) (∀)A ∈ / :
−→
AA =
¯
0,
2) (∀)A, B ∈ / :
−→
AB = −
−→
BA,
3) Dacˇa (A, ¯ v) ∈ /V atunci (∃!)B ∈ / astfel ˆıncˆat
−→
AB = ¯ v,
4) (∀)A ∈ /, ϕ
A
: / → V, ϕ
A
(B) =
−→
AB este o biject ¸ie.
Propozit ¸ia 1.2. Aplicat ¸ia structurˇa afinˇa ϕ este surjectivˇa.
Observat ¸ia 1.3. Pentru cˇa ϕ nu este injectivˇa pot exista mai multe perechi de puncte
care au aceea¸si imagine:ϕ(A, B) = ϕ(E, F) = ... = ¯ v ∈ V. Douˇa astfel de perechi se
numesc echipolente ¸si notˇam (A, B) ∼ (E, F) sau
−→
AB =
−→
EF
Observat ¸ia 1.4. Relat ¸ia de echipolent ¸ˇa pe mult ¸imea // este o relat ¸ie de echivalent ¸ˇ a.
Propozit ¸ia 1.3. Spat ¸iul factor (spat ¸iul cˆat) //[

poate fi ˆınzestrat cu o structurˇa de
spat ¸iu vectorial.
ˆ
Intr-adevˇ ar, fie [(A,B)] clasa de echivalent ¸ˇ a a lui (A, B), adicˇa mult ¸imea perechilor
echipolente cu (A, B).
⇒ //[

= ¦[(A, B)][(A, B) ∈ / /¦ este spat ¸iu vectorial ˆımpreunˇ a cu adunarea
vectorialˇ a ¸si cu inmult ¸irea cu scalar. Vectorii acestui spat ¸iu se numesc vectori liberi.
Fiecare pereche de puncte determinˇa un singur vector al spat ¸iului, perechile de puncte
ne-echipolente definesc vectori liberi diferit ¸i: ¯ v
1
, ¯ v
2
, ... .
Operat ¸iile de adunare ¸si ˆınmult ¸ire ale vectorilor liberi se numesc operat ¸ii afine.
Axiomele 1) ¸si 2) din definit ¸ia 1.1 semnificˇa:
−→
AB +
−−→
BC =
−→
AC
fixˆand O ∈ /, ϕ
0
(A) =
−→
OA biject ¸ie, se nume¸ste vector legat.
Oricare ar fi un vector legat, existˇa un unic punct A care ˆıi serve¸ste ca extremitate.
13
1.2 Repere afine. Sisteme de coordonate carteziene
1.2.1 Repere afine
Fie /
n
= (/; V, ϕ) un spat ¸iu n-dimensional.
Definit ¸ia 1.3. Un sistem de elemente ale lui /
n
de forma 1
a
= ¦O; ¯ e
1
, ¯ e
2
, ..., ¯ e
n
¦, unde
O ∈ / fixat, ¯ e
1
, ¯ e
2
, ..., ¯ e
n
∈ V sunt vectorii unei baze a spat ¸iului V, se nume¸ste reper afin.
Se spune cˇa O este originea reperului, B = ¦¯ e
1
, ¯ e
2
, ..., ¯ e
n
¦ este baza reperului afin 1
a
.
Fie R
a
un reper afin al lui /
n
¸si punctul O fixat. Asociem reperului 1
a
spat ¸iul tuturor
vectorilor legat ¸i ˆın originea reperului O, notat 1
O
. Din axioma 2 a definit ¸iei (1.1) ¸stim
cˇa existˇa un singur vector ϕ
0
(M) =
−−→
OM ∈ 1
O
care este imaginea lui M prin aplicat ¸ia
bijectivˇa ϕ
0
. Dacˇa notˇam cu ¯ r
M
vectorul de pozit ¸ie al punctului M, atunci din teorema
unicitate a descompunerii, putem scrie expresia analiticˇa a vectorului de pozit ¸ie astfel:
¯ r
M
= x
1
¯ e
1
+x
2
¯ e
2
+... +x
n
¯ e
n
, (1)
unde numerele reale sau complexe x
1
, x
2
, ..., x
n
reprezintˇ a coordonatele punctului M ¸si se
noteazˇa M(x
1
, x
2
, ..., x
n
) sau M(x
i
), i = 1, n.
1.2.2 Repere carteziene
Fie 1
a
= ¦O; ¯ e
1
, ¯ e
2
, ..., ¯ e
n
¦ un reper afin al lui /
n
.
Definit ¸ia 1.4. Se nume¸ste reper cartezian ˆın /
n
asociat reperului afin 1
a
, un sistem de
n drepte concurente ˆın originea O a reperului 1
a
= ¦(Ox
i
)¦, i = 1, n astfel ˆıncˆat vectorul
director al dreptei (Ox
i
) sˇa fie ¯ e
i
.
Dreptele reperului cartezian 1
a
se numesc axe de coordonate.
Precizˇam cˇa prin ”direct ¸ia” unei drepte ∆ = /
1
definitˇa de vectorul v ∈ V ¸¦0¦ ˆınt ¸elegem
existent ¸a a cel put ¸in unei perechi de puncte (A, B) pe dreaptˇa astfel ˆıncˆat segmentul
orientat
−→
AB sˇa fie un reprezentant al lui ¯ v; un astfel de vector director, ca ¯ v, se nume¸ste
”vector director” al dreptei ∆.
Figura 1: Vectorul director al unei drepte
Definit ¸ia 1.5. Un sistem de n funct ¸ii x
i
: / → R, care asociazˇa fiecˇarui punct M ∈ /,
numerele reale (x
i
) din descompunerea (1) a vectorului sˇau de pozit ¸ie
−−→
OM = ¯ r
m
relativ la
reperul afin 1
a
, se nume¸ste sistem de coordonate carteziene.
14
Figura 2: Sistem de coordonate carteziene
1.2.3 Schimbˇari de repere
Fie /
n
un spat ¸iu afin n-dimensional, 1
a
= ¦O; ¯ e
1
, ¯ e
2
, ..., ¯ e
n
¦, R

a
= ¦O

; ¯ e

1
, ¯ e

2
, ..., ¯ e

n
¦ douˇa
repere ¸si M ∈ /.
Coordonatele punctului M ˆın reperele considerate sunt: M ∈ /, M(x
1
, x
2
, ..., x
n
) ˆın
reperul 1
a
¸si M(x
1
, x
2
, ..., x
n
) ˆın reperul 1

a
.
Trecerea de la un reper la alt reper se nume¸ste ”schimbare de reper”, ¸si se noteazˇa simbolic
prin 1
a
→ 1

a
.
Figura 3: Schimbarea de reper
Aceasta poate fi descrisˇa prin relat ¸ia vectorialˇa:
−−→
OM =
−−→
OO

+
−−→
O

M adicˇa
¯ r
M
= ¯ r
O
+ ¯ r

M
(2)
unde ¯ r
M
, ¯ r

M
sunt vectorii de pozit ¸ie ai punctului M relativi la reperele 1
a
¸si 1

a
, iar
¯ r
O
=
−−→
OO

este vectorul de pozit ¸ie al originii O

a reperului 1

a
ˆın raport cu reperul 1
a
.
x
i
¯ e
i
= x
i
0
¯ e
i
+x
j
¯ e

j
; i, j = 1, n (3)
Pentru a putea stabili relat ¸ia directˇa ˆıntre sistemele de coordonate ale lui M trebuie sˇa
cunoa¸stem relat ¸iile de tranzit ¸ie de la baza B a reperului 1
a
la baza B

a reperului 1

a
. De
la Algebrˇa liniarˇa se ¸stie cˇa schimbarea de baze B → B

este datˇa prin relat ¸ii de forma:
¯ e

j
= α
i
j
¯ e
i
, i, j = 1, n
sau prin matricea de trecere T = [α
i
j
].
Deci,
x
i
¯ e
i
= x
i
0
¯ e
i
+x
j
α
i
j
¯ e
i
de unde obt ¸inem:
x
i
= x
i
0

i
j
x
j
, i, j = 1, n. (4)
15
Descrierea algebricˇa a schimbˇ arii de reper:
X = X
0
+T X

(5)
unde,
X =
_
_
_
_
_
x
1
x
2
.
.
.
x
n
_
_
_
_
_
, X
0
=
_
_
_
_
_
x
1
0
x
2
0
.
.
.
x
n
0
_
_
_
_
_
, T =
_
_
_
_
_
α
1
1
α
1
2
α
1
n
α
2
1
α
2
2
α
2
n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
α
n
1
α
n
2
α
n
n
_
_
_
_
_
Observat ¸ia 1.5. Relat ¸iile (4) sau (5) se numesc transformˇari afine de coordonate
(afinitˇat ¸i ˆın /
n
.)
Caz particular: T = I
n
adicˇa bazele B, B

sunt identice:
X = X
0
+X


_
¸
_
¸
_
x
1
= x

0
+x
1
.
.
.
x
n
= x
n
0
+x
n
(6)
Acest caz particular de schimbare de reper se nume¸ste translat ¸ie.
1.3 Spat ¸ii afine euclidiene. Produse cu vectori liberi sau legat ¸i.
1.3.1 Definit ¸ia spat ¸iilor afine euclidiene
Definit ¸ia 1.6. Un spat ¸iu afin (/; V, ϕ) se nume¸ste spat ¸iu afin euclidian dacˇa spat ¸iul sˇau
director V este un spat ¸iu vectorial euclidian.
Un spat ¸iu afin euclidian de dimensiune n se noteazˇa c
n
.
Dacˇa (/; V, ϕ) = /
n
este un spat ¸iu afin n-dimensional, atunci spat ¸iul vectorial (V, +, )
dotat cu operat ¸ia de produs scalar ¸; ), devine un spat ¸iu vectorial euclidian, pe care ˆıl
notˇam: E
n
= (V, ¸; )), dacˇa V este de dimensiune n.
Notat ¸ie: Spat ¸iul afin euclidian c
n
= (/; E
n
, ϕ)
Caz particular: Pentru n = 3, E
3
este un spat ¸iu vectorial euclidian.
Figura 4: Spat ¸iul c
3
Dacˇa B
0
= ¦¯ e
0
1
, ¯ e
0
2
, ¯ e
0
3
¦ = ¦
¯
i,
¯
j,
¯
k¦ este baza canonicˇa
(vectori ortogonali de lungime 1), atunci vectorul de pozit ¸ir
al punctului M(x, y, z) este:
¯ r
M
= x
¯
i +y
¯
j +z
¯
k
.
16
1.3.2 Produs scalar a doi vectori liberi sau legat ¸i
Fie V = E
3
¸si c
3
spat ¸iu afin euclidian.
Definit ¸ia 1.7. Se nume¸ste produs scalar pe spat ¸iul director
V (⊂ c
3
) aplicat ¸ia:
ϕ : V V →R, (¯ v
1
, ¯ v
2
) → ¸¯ v
1
, ¯ v
2
)
definitˇa prin:
¸¯ v
1
, ¯ v
2
) := |¯ v
1
| |¯ v
2
| cos θ, (7)
unde |¯ v
1
|, |¯ v
2
| sunt normele vectorilor ˆın E
3
, iar θ ∈ [0, π] este mˇasura unghiului dintre
cei doi vectori.
Observat ¸ia 1.6. ¸¯ v
1
, ¯ v
2
) verificˇ a axiomele produsului scalar(din algebrˇa):
1) ¸v
1
, v
2
) = ¸v
2
, v
1
)
2) ¸λv
1
, v
2
) = λ¸v
1
, v
2
)
3) ¸v
1
+u, v
2
) = ¸v
1
, v
2
) +¸u, v
2
)
4) ¸v, v) = |v|
2
> 0, v ,= 0
Egalitatea (7) se obt ¸ine u¸sor din relat ¸ia care define¸ste unghiul θ ∈ [0, π] a doi vectori din
E
n
¸ ¦0¦ :
cos θ =
¸v
1
, v
2
)
|v
1
| |v
2
|
Definit ¸ia 1.8. Fie ¯ u un vector liber unitar, |¯ u| = 1 ce define¸ste direct ¸ia unei drepte
∆(⊂ c
3
).
Definim proiect ¸ia ortogonalˇa a vectorului v pe dreapta ∆ ca fiind vectorul:
Pr

v = (|v| cos θ) u
Scalarul real: pr

v = |v| cos θ se nume¸ste proiect ¸ie scalarˇa a vectorului v pe dreapta ∆.
Figura 5: Proiect ¸ia unui vector pe o dreaptˇa
17
Propozit ¸ia 1.4. Aplicat ¸ia pr

: V →R este o formˇa liniarˇa:
pr

(v
1
+v
2
) = pr

v
1
+pr

v
2
pr

(αv) = αpr

v, (∀)α ∈ R
Observat ¸ia 1.7.
1) Produsul scalar a doi vectori poate fi exprimat ˆın limbaj de proiect ¸ii:
¸v
1
, v
2
) = |v
1
| pr
v
1
v
2
sau |v
2
| pr
v
2
v
1
2) Condit ¸ia de ortogonalitate a doi vectori:
v ⊥ v
2
⇔ ¸v
1
, v
2
) = 0
adicˇa, cos θ = 0 ⇔ θ =
π
2
3) Fie B
0
= ¦i, j, k¦ baza canonicˇa ¸si v
1
= x
1
i + y
1
j + z
1
k, v
2
= x
2
i + y
2
j + z
2
k
doi vectori. Pentru a stabili expresia de calcul direct al produsului scalar ¸v
1
, v
2
)
trebuie sˇa cunoa¸stem produsele scalare ale vectorilor bazei:
¸, ) i j k
i 1 0 0
j 0 1 0
k 0 0 1
Astfel se obt ¸ine urmˇatoarea formulˇ a de calcul a produsului scalar al vectorilor dat ¸i:
¸v
1
, v
2
) = x
1
x
2
+y
1
y
2
+z
1
z
2
. (8)
Folosind relat ¸ia (8) se obt ¸in relat ¸iile:
|v| =
_
¸v, v) =
_
x
2
+y
2
+z
2
,
cos θ =
x
1
x
2
+y
1
y
2
+z
1
z
2
_
x
2
1
+y
2
1
+z
2
1

_
x
2
2
+y
2
2
+z
2
2
,
pr
v
2
v
1
=
x
1
x
2
+y
1
y
2
+z
1
z
2
_
x
2
2
+y
2
2
+z
2
2
iar condit ¸ia de ortogonalitate a vectorilor nenuli v
1
¸si v
2
devine:
x
1
x
2
+y
1
y
2
+z
1
z
2
= 0
18
1.3.3 Produsul vectorial a doi vectori liberi sau legat ¸i
Fie V = E
3
spat ¸iu director al spat ¸iului afin euclidian c
3
.
Definit ¸ia 1.9. Se nume¸ste produs vectorial pe spat ¸iul director V (⊂ c
3
) aplicat ¸ia:
Ψ : V V → V, (v
1
, v
2
) → v
1
v
2
definitˇa prin:
v
1
v
2
= |v
1
| |v
2
| sinθ ¯ v
0
,
unde |v
1
| ¸si |barv
2
| sunt normele (ˆın E
3
) vectorilor ¯ v
1
¸si ¯ v
2
, θ ∈ [0, π] este mˇasura
unghiului dintre cei doi vectori, iar ¯ v
0
este un vector unitar ortogonal atˆat pe ¯ v
1
, cˆat ¸si pe
¯ v
2
, avˆand sensul de ˆınaintare al ¸surubului drept, rotit dinspre primul vector spre cel de-al
doilea.
Observat ¸ia 1.8.
1) Sensul vectorului v
0
este determinat de ordinea vectorilor din produs, adicˇa dacˇa
se va schimba ordinea atunci se va inversa sensul rotat ¸iei ¸si prin urmare, sensul
vectorului director: v
1
v
2
= −v
2
v
1
Figura 6: Sensul vectorului v
0
2) Aplicat ¸ia Ψ este aplicat ¸ie biliniarˇa antisimetricˇa.
3) Aria paralelogramului determinat de vectorii ¯ v
1
¸si ¯ v
2
:
Figura 7: Interpretare geometricˇa
σ
[AOB]
=
1
2
|v
1
| |v
2
| [sinθ[ ⇒ σ
[AOBM]
= |v
1
| |v
2
| [sinθ[ = |v
1
v
2
|
Deci, σ
triunghi
=
1
2
|v
1
v
2
| ¸si σ
paralelogram
= |v
1
v
2
|
19
4) Condit ¸ia de coliniaritate a vectorilor: v
1
v
2
= 0, (adicˇa σ = 0)
5) Expresia analiticˇa pentru produsul vectorial n = 3, B
0
= ¦i, j, k¦, i ⊥ j ⊥ k, |i| =
|j| = |k| = 1,
v
1
= x
1
i +y
1
j +z
1
k
v
2
= x
2
i +y
2
j +z
2
k.
Figura 8: Versorii axelor
i j k
i 0 k −j
j −k 0 i
k j −i 0
Astfel, putem calcula produsul vectorial al vectorilor dat ¸i:
v
1
v
2
= x
1
y
2
k −x
1
z
2
j −y
1
x
2
k +y
1
z
2
i +z
1
x
2
j −z
1
y
2
i =
= (y
1
z
2
−z
1
y
2
) i −(x
1
z
2
−z
1
x
2
) j + (x
1
y
2
−y
1
x
2
) k
Rezultatul obt ¸inut mai sus se poate scrie sub forma unui determinant:
v
1
v
2
=
¸
¸
¸
¸
¸
¸
i j k
x
1
y
1
z
1
x
2
y
2
z
2
¸
¸
¸
¸
¸
¸
(9)
Din proprietˇat ¸ile determinant ¸ilor rezultˇa imediat faptul cˇa: v
1
v
2
= −v
2
v
1
.
1.3.4 Produsul mixt a trei vectori liberi sau legat ¸i
Definit ¸ia 1.10. Se nume¸ste produs mixt pe spat ¸iul director V (∈ c
3
) aplicat ¸ia:
Φ : V V V →R
definitˇa prin: Φ(v
1
, v
2
, v
3
) = ¸v
1
, v
2
v
3
).
Observat ¸ia 1.9.
1) Produsul mixt este o operat ¸ie compusˇa dintr-un produs scalar ¸si un produs vectorial
Φ = ϕ ψ care asociazˇa fiecˇarui triplet (v
1
, v
2
, v
3
) un numˇ ar real ¸v
1
, v
2
v
3
).
20
2) Expresia analiticˇa pentru produsul mixt: fie n = 3, B
0
= ¦i, j, k¦, i ⊥ j ⊥ k, |i| =
|j| = |k| = 1,
v
1
= x
1
i +y
1
j +z
1
k
v
2
= x
2
i +y
2
j +z
2
k
v
3
= x
3
i +y
3
j +z
3
k.
Calculˇam produsul vectorial al vectorilor v
2
¸si v
3
, cu formula (9), dezvoltˆand
determinantul dupˇa elementele primei linii,
v
2
v
3
=
¸
¸
¸
¸
¸
¸
i j k
x
2
y
2
z
2
x
3
y
3
z
3
¸
¸
¸
¸
¸
¸
=
¸
¸
¸
¸
y
2
z
2
y
3
z
3
¸
¸
¸
¸
i −
¸
¸
¸
¸
x
2
z
2
x
3
z
3
¸
¸
¸
¸
j +
¸
¸
¸
¸
x
2
y
2
x
3
y
3
¸
¸
¸
¸
k,
iar apoi vom efectua produsul scalar al acestui vector cu primul vector, barv
1
, ¸si
avem:
¸v
1
, v
2
v
3
) = x
1
¸
¸
¸
¸
y
2
z
2
y
3
z
3
¸
¸
¸
¸
−y
1
¸
¸
¸
¸
x
2
z
2
x
3
z
3
¸
¸
¸
¸
+z
1
¸
¸
¸
¸
x
2
y
2
x
3
y
3
¸
¸
¸
¸
=
¸
¸
¸
¸
¸
¸
x
1
y
1
z
1
x
2
y
2
z
2
x
3
y
3
z
3
¸
¸
¸
¸
¸
¸
.
Notat ¸ie:
(v
1
; v
2
; v
3
) =
¸
¸
¸
¸
¸
¸
x
1
y
1
z
1
x
2
y
2
z
2
x
3
y
3
z
3
¸
¸
¸
¸
¸
¸
.
Propozit ¸ia 1.5. Produsul mixt (v
1
; v
2
; v
3
) satisface urmˇatoarele egalitˇat ¸i:
1) (v
1
; v
2
; v
3
) = (v
2
; v
3
; v
1
) = (v
3
; v
1
; v
2
), (∀) v
1
, v
2
, v
3
∈ V ;
2) (v
1
; v
2
; v
3
) = −(v
2
; v
1
; v
3
) = −(v
1
; v
2
; v
3
) = −(v
1
; v
3
; v
2
), (∀) v
1
, v
2
, v
3
∈ V ;
3) (λv
1
; v
2
; v
3
) = (v
1
; λv
2
; v
3
) = (v
1
; v
2
; λv
3
) = λ(v
1
; v
2
; v
3
), (∀) v
1
, v
2
, v
3
∈ V, (∀)λ ∈
R;
4) (v
1
; v
2
; v
3
+v
4
) = (v
1
; v
2
; v
3
) + (v
1
; v
2
; v
4
), (∀) v
1
, v
2
, v
3
, v
4
∈ V ;
5) (v
1
; v
2
; λv
1
+µv
2
) = 0, (∀)λ, µ ∈ R, (∀) v
1
, v
2
, v
3
∈ V = E
3
.
Aceste egalitˇat ¸i pot fi verificate imediat pe baza proprietˇat ¸ilor determinant ¸ilor.
Consecint ¸a 1.3.
(v
1
, v
2
; λ v
3
+µ v

3
) = λ(v
1
, v
2
, v
3
) +µ(v
1
, v
2
, v

3
)
Teorema 1.1. Modulul produsului mixt a trei vectori reprezentat ¸i prin segmente orientate,
necoplanare cu originea comunˇa, este egal cu volumul paralelipipedului avˆand aceste
segmente ca laturi.
21
Figura 9: Produsul mixt a trei vectori
Demonstrat ¸ie. Fie v
1
=
−→
OA, v
2
=
−−→
OB, v
3
=
−→
OC.
Volumul paralelipipedului este: 1 = A
b
h
Aria bazei: A
b
= |v
2
v
3
| = |v|
ˆ
Inˇalt ¸imea: h = pr
v
v
1
Dar [(v
1
; v
2
; v
3
)[ = [¸v
1
, v
2
v
3
)[ = [¸v
1
, v)[ = |v| [pr
v
v
1
[ = |v
1
| [pr
v
1
v[ = A
b
h
⇒ 1 = [(v
1
; v
2
; v
3
)[.
Observat ¸ia 1.10.
1) Volumul unui tetraedru este dat de formula: 1
tetr
=
1
3!
[(v
1
; v
2
; v
3
)[.
2) Condit ¸ia de coplanaritate: (v
1
; v
2
; v
3
) = 0
1.3.5 Produsul dublu vectorial a trei vectori liberi sau legat ¸i
Definit ¸ia 1.11. Se nume¸ste produs dublu vectorial pe spat ¸iul director V (⊂ c
3
) aplicat ¸ia:
Ψ : V V V → V
definitˇa prin: Ψ(v
1
, v
2
, v
3
) = v
1
(v
2
v
3
).
Observat ¸ia 1.11. Produsul dublu vectorial este o operat ¸ie compusˇa dintr-un produs
vectorial cu un alt produs vectorial care asociazˇa fiecˇarui triplet (v
1
, v
2
, v
3
) un nou vector
w = v
1
(v
2
v
3
).
Teorema 1.2. Produsul dublu vectorial a trei vectori se poate exprima cu ajutorul a douˇa
produse scalare prin formula:
v
1
(v
2
v
3
) =
¸
¸
¸
¸
v
2
v
3
¸v
1
, v
2
) ¸v
1
, v
3
)
¸
¸
¸
¸
. (10)
Demonstrat ¸ie. Prin calcul, exprimˆandu-se produsul vectorial ¸si produsul scalar.
Propozit ¸ia 1.6. Produsul dublu vectorial nu este asociativ:
v
1
(v
2
v
3
) ,= (v
1
v
2
) v
3
.
22
1.4 Mi¸scˇari ˆın spat ¸ii afine euclidiene
Fie c
n
un spat ¸iu afin euclidian.
Definit ¸ia 1.12. Se nume¸ste mi¸scare rigidˇa (sau deplasare) ˆıntr-un spat ¸iu afin euclidian
c
n
o transformare µ a acestui spat ¸iu pentru care are loc egalitatea:
d(µ(M
1
), µ(M
2
)) = d(M
1
, M
2
), (∀)M
1
, M
2
∈ c
n
unde d(M
1
, M
2
) = |r
M
2
−r
M
1
| este definitˇa cu ajutorul normei euclidiene.
Observat ¸ia 1.12. Transformarea µ : c
n
→ c
n
se nume¸ste deformare dacˇa (∃)M
1
, M
2

c
n
astfel ˆıncˆ at:
d(µ(M
1
), µ(M
2
) ,= d(M
1
, M
2
))
1.4.1 Translat ¸ia planˇa ¸si spat ¸ialˇa
Fie c
n
spat ¸iu afin euclidian.
Se ¸stie cˇa o translat ¸ie este o schimbare de reper afin 1
a
= (O, B) → 1

a
= (O

, B) care
modificˇa originea reperului, dar ˆıi conservˇa baza:
r = r
0
+r

(11)
Figura 10: Translat ¸ia spat ¸ialˇ a
Definit ¸ia 1.13. Transformarea µ : c
n
→ c
n
este o translat ¸ie de vector v, notatˇa µ = τ
v
dacˇa oricare ar fi punctul M ∈ c
n
, acesta are imaginea µ(M)
not
= M

cu vectorul de pozit ¸ie
r

definit de ecuat ¸ia vectorialˇa:
τ
v
: r

= r +v, (12)
unde r este vectorul de pozit ¸ie al punctului M; punctele M, M

sunt raportate relativ la
acela¸si reper, 1
a
.
Propozit ¸ia 1.7. Translat ¸iile sunt mi¸scˇari ale spat ¸iului c
n
Demonstrat ¸ie. Fie M
1
, M
2
∈ c
n
¸si M

1
, M

2
imaginile lor prin τ
v
. Folosind metrica
euclidianˇa ¸si relat ¸ia (12) obt ¸inem:
d(M

1
, M

2
) = |r

2
−r

1
| = |r
2
+v −(r
1
+v)| = |r
2
−r
1
| = d(M
1
, M
2
).
23
Observat ¸ia 1.13.
1) Orice translat ¸ie µ = τ
v
de vector v ∈ c
n
este echivalentˇ a cu o schimbare de
repere 1
a
→ 1

a
care conservˇa baza dacˇa vectorul de deplasare al originii este
r
O
≡ OO

= −v.
2)
ˆ
In coordonate, ecuat ¸iile translat ¸iei τ
v
se obt ¸in descompunˆand vectorii din relat ¸ia
(12) dupˇa baza B = ¦e
i
¦
n
a reperului:
τ
v
: x
i
= x
i
+v
i
, (i = 1, n) (13)
Deoarece OO

= −v rezultˇa cˇa v are coordonatele lui −r
0
, deci ecuat ¸ia de mai sus
devine: x
i
= x
i
−x
i
0
.
Ecuat ¸iile scalare ale translat ¸iei:
_
x = x
0
+x

y = y
0
+y

(ˆın planul c
2
) (14)
_
_
_
x = x
0
+x

y = y
0
+y

z = z
0
+z

(ˆın spat ¸iul c
3
) (15)
1.4.2 Rotat ¸ia planˇa ¸si spat ¸ialˇa
Rotat ¸ii ˆın plan
Definit ¸ia 1.14. Transformarea µ : c
2
→ c
2
este o rotat ¸ie de unghi θ ¸si centru O, notatˇa
µ = ρ
θ
, dacˇ a (∀)M ∈ c
2
¸ ¦0¦, imaginea sa M

= µ(M) satisface condit ¸iile:
_
_
_
|r| = |r

|
m(r, r

) = θ
µ(O) = O
(16)
unde ¯ r ¸si ¯ r

reprezintˇa vectorii de pozit ¸ie ai punctelor M ¸si M

.
Propozit ¸ia 1.8. Rotat ¸iile sunt mi¸scˇari ale spat ¸iului c
2
.
Demonstrat ¸ie. Fie M
1
, M
2
∈ c
2
¸si M

1
, M

2
imaginile lor prin ρ
θ
. Notˇamα = m(OM
1
, OM
2
) =
m(OM

1
, OM

2
).
d(M

1
, M

2
) = |¯ r

2
− ¯ r

1
| =
_
¸¯ r

2
− ¯ r

1
, ¯ r

2
− ¯ r

1
) =
_
¸¯ r

2
, ¯ r

2
) −2¸¯ r

1
, ¯ r

2
) +¸¯ r

1
, ¯ r

1
)
=
_
|¯ r

2
|
2
+|¯ r

1
|
2
−2 |¯ r

1
| |¯ r

2
| cos α =
_
|¯ r
2
|
2
+|¯ r
1
|
2
−2¸¯ r
1
, ¯ r
2
)
=
_
¸¯ r
2
− ¯ r
1
, ¯ r
2
− ¯ r
1
) = |¯ r
2
− ¯ r
1
| = d(M
1
, M
2
).
Observat ¸ia 1.14. Rotat ¸ia act ¸ioneazˇ a asupra punctelor lui c
2
cu except ¸ia originii,
mi¸scˆ andu-le pe toate ˆın acela¸si sens, care este sensul de mi¸scare al acelor de ceasornic.
Schimbarea sensului rotat ¸iei implicˇa ˆınlocuirea lui θ cu −θ.
24
Figura 11: Rotat ¸ia planˇa ˆın jurul originii
Observat ¸ia 1.15. Scrierea formulelor rotat ¸iei plane ρ
θ
:
Fie reperul cartezian 1 = (O, B), B = ¦
¯
i,
¯
j¦. Fie ¯ r ¸si ¯ r

vectorii de pozit ¸ie ai punctelor
M ¸si M

= ρ
θ
(M). Avem:
¯ r = x
¯
i +y
¯
j
r

= x

¯
i +y

¯
j
Obt ¸inem:
x

= pr
i
r

= |r

| cos(α −θ) = |r

| cos αcos θ +|r

| sin αsin θ = x cos θ +y sin θ
y

= pr
j
r

= |r

| sin(α −θ) = |r

| sin αcos θ −|r

| cos αsin θ = y cos θ −x sin θ
Formulele rotat ¸iei de unghi θ sunt:
_
x

y

_
=
_
cos θ sin θ
−sin θ cos θ
_ _
x
y
_
(17)
unde matricea R
θ
=
_
cos θ sin θ
−sin θ cos θ
_
reprezintˇ a matricea rotat ¸iei de unghi θ.
Rotat ¸ii spat ¸iale
Prima ¸si ultima dintre condit ¸iile din definit ¸ia rotat ¸iei plane se pˇastreazˇa iar condit ¸ia refer-
itoare la unghiul de rotat ¸ie se va ˆınlocui prin condit ¸ii specifice tipului de rotat ¸ie.
Astfel, ˆın c
3
existˇa douˇa tipuri de rotat ¸ii:
- rotat ¸ii ˆın jurul unei drepte ∆, numitˇ a ”axˇa de rotat ¸ie”;
- rotat ¸ii ˆın jurul unui punct O, numit ”centru de rotat ¸ie”.
Un punct arbitrar M supus unei rotat ¸ii spat ¸iale de centru O descrie un arc de curbˇa situat
pe o sferˇa de razˇa R = d(M, O).
O rotat ¸ie de tip ρ

, adicˇa de axˇa ∆, se identificˇ a pentru fiecare punct M ∈ c
3
¸ ∆ cu o
rotat ¸ie planˇa de centru pr

M, obt ¸inut prin intersect ¸ia dreptei ∆ cu un plan care cont ¸ine
25
punctul dat ¸si este perpendicular pe axa de rotat ¸ie; unghiul de rotat ¸ie este acela¸si pentru
toate punctele din spat ¸iu.
O rotat ¸ie de tipul ρ
(θ,Ψ,ϕ)
de centru O, se identificˇa, pentru fiecare punct M ∈ c
3
¸¦O¦ cu
o compunere de rotat ¸ii (de unghiuri θ, Ψ, ϕ) ˆın jurul axelor de coordonate (Ox), (Oy) ¸si
respectiv (Oz), cu care ∆ se identificˇ a succesiv. Altfel spus, o rotat ¸ie spat ¸ialˇ a de centru
O este produsul a trei rotat ¸ii ˆın jurul unor axe avˆ and ca punct comun pe O, centrul de
rotat ¸ie.
Matricele asociate acestor tipuri de rotat ¸ii sunt:
- pentru rotat ¸iile ˆın jurul axelor de coordonate, ρ

:
1. cˆand ∆ = (Ox) : R
θ
=
_
_
1 0 0
0 cos θ sin θ
0 −sin θ cos θ
_
_
;
2. cˆand ∆ = (Oy) : R
θ
=
_
_
cos Ψ 0 −sin Ψ
0 1 0
sin Ψ 0 cos Ψ
_
_
;
3. cˆand ∆ = (Oz) : R
θ
=
_
_
cos ϕ sin ϕ 0
−sin ϕ cos ϕ 0
0 0 1
_
_
.
- pentru rotat ¸iile ˆın jurul originii axelor de coordonate, ρ
(θ,Ψ,ϕ)
, cele de centru O :
R
(θ,Ψ,ϕ)
= R
θ
R
Ψ
R
ϕ
.
Coordonatele punctului imagine, M

(x

, y

, z

) printr-o rotat ¸ie arbitrarˇa de centru O, ˆın
funct ¸ie de coordonatele punctului dat M(x, y, z), sunt:
_
_
x

y

z

_
_
= R
(θ,Ψ,ϕ)

_
_
x
y
z
_
_
, (θ, Ψ, ϕ ∈ (−π, π])
Observat ¸ia 1.16. Oricare ar fi µ una din aplicat ¸iile descrise, aceasta invariazˇ a produsul
scalar din V = E
n
, adicˇa avem
¸µ(u), µ(v)) = ¸u, v), ∀ u, v ∈ E
n
,
ceea ce duce la conservarea normelor vectorilor ¸si a unghiurilor dintre vectori. O astfel de
transformare pe E
n
se nume¸ste izometrie.
26
2 Varietˇat ¸i liniare (subspat ¸ii afine)
Fie spat ¸iul afin (/; V, ϕ) de dimensiune n; /
n
.
Definit ¸ia 2.1. Un spat ¸iu afin /
m
se nume¸ste varietate liniarˇa (subspat ¸iu afin) al
spat ¸iului afin /
n
¸si notˇam /
m
≤ /
n
, dacˇa /
m
= (o; U, ϕ[
S
) unde o ⊆ /, U ≤
V, (U = mdimensional, m < n) iar ϕ[
S
este restrict ¸ia structurii afine ϕ la submult ¸imea
consideratˇa o.
Observat ¸ia 2.1. O dreaptˇa afinˇa /
1
poate fi subspat ¸iu afin sau nu pentru un plan afin
/
2
.
Observat ¸ia 2.2. Un plan afin /
2
poate fi subspat ¸iu afin sau nu pentru un spat ¸iu afin
/
3
.
2.1 Dreapta
Fie /
n
un spat ¸iu afin avˆ and dimensiunea n ≥ 1.
2.1.1 Dreapta determinatˇa de un punct ¸si o direct ¸ie
Definit ¸ia 2.2. O varietate liniarˇa de dimensiune 1 ˆıntr-un spat ¸iu afin /
n
se nume¸ste
dreaptˇa.
Fie M
0
∈ /
n
, al cˇarui vector de pozit ¸ie raportat la un reper afin 1
a
= ¦O; ¯ e
1
, ..., ¯ e
n
¦ este
¯ r
0
=
−−−→
OM
0
, iar U un subspat ¸iu de dimensiune 1 al spat ¸iului director V . Relat ¸ia:
L
1
: ¯ r = ¯ r
0
+U (18)
define¸ste o dreaptˇa ce trece prin M
0
¸si are direct ¸ia subspat ¸iului U. Deoarece U ≤ V
¸si dim
R
U = 1 rezultˇa cˇa spat ¸iul director al dreptei este generat de un singur vector
¯ v ∈ V −¦0¦, deci U = ¦t¯ v [ t ∈ R¦ ¸si
L
1
: ¯ r = ¯ r
0
+t¯ v (19)
Aceasta se nume¸ste ecuat ¸ia vectorialˇ a a dreptei determinatˇa de un punct ¸si de o direct ¸ie,
¸si se noteazˇa D(M
0
, ¯ v) .
Figura 12: Dreapta determinatˇa de un punct ¸si o direct ¸ie
Scriind vectorii din (19) ˆın baza ¦¯ e
i
¦
n
avem:
¯ r = x
i
¯ e
i
; ¯ r
0
= x
i
0
¯ e
i
; ¯ v = l
i
¯ e
i
, (20)
27
deci,
D
(M
0
,¯ v)
: x
i
= x
i
0
+tl
i
, i = 1, n (21)
numite ecuat ¸iile parametrice ale dreptei determinate de un punct ¸si o direct ¸ie.
Dacˇa se eliminˇa t din ecuat ¸ia (21) se obt ¸in:
D
(M
0
,¯ v)
:
x
1
−x
1
0
l
1
=
x
2
−x
2
0
l
2
= ... =
x
n
−x
n
0
l
n
(22)
numite ecuat ¸ii canonice (carteziene) ale dreptei determinatˇa de un punct ¸si de o direct ¸ie.
2.1.2 Dreaptˇa determinatˇa de douˇa puncte
Din geometria sinteticˇa se ¸stie cˇa douˇa puncte distincte determinˇa o unicˇa dreaptˇa.
Fie M
1
, M
2
∈ /
n
. Dreapta determinatˇa de M
1
¸si M
2
notatˇa D(M
1
, M
2
), va avea direct ¸ia
¯ v = ¯ r
2
− ¯ r
1
unde ¯ r
2
, ¯ r
1
sunt vectorii de pozit ¸ie ai punctelor M
2
respectiv M
1
.
Din (19) avem:
D
(M
1
,M
2
)
: ¯ r = ¯ r
1
+t(¯ r
2
− ¯ r
1
) (23)
care reprezintˇa ecuat ¸ia vectorialˇa a unei drepte determinatˇa de 2 puncte. Trecˆ and ˆın
coordonate obt ¸inem:
D
(M
1
,M
2
)
: x
i
= x
i
0
+t(x
i
2
−x
i
1
) , i = 1, n (24)
care reprezintˇ a ecuat ¸iile parametrice a unei drepte determinatˇa de 2 puncte. Eliminˆand
parametrul t obt ¸inem:
D
(M
1
,M
2
)
:
x
1
−x
1
0
x
1
2
−x
1
1
=
x
2
−x
2
0
x
2
2
−x
2
1
= ... =
x
n
−x
n
0
x
n
2
−x
n
1
(25)
care reprezintˇ a ecuat ¸iile canonice a unei drepte determinatˇa de 2 puncte.
Observat ¸ia 2.3. Direct ¸ia dreptei este datˇa de l
1
= x
1
2
−x
1
1
, ..., l
n
= x
n
2
−x
n
1
.
2.2 Planul
Fie /
n
un spat ¸iu afin de dimensiune n ≥ 2.
2.2.1 Planul determinat de un punct ¸si douˇa direct ¸ii
Definit ¸ia 2.3. O varietate liniarˇa de dimensiune 2 ˆıntr-un spat ¸iu afin /
n
se nume¸ste
plan.
Fie M
0
∈ /
n
, al cˇarui vector de pozit ¸ie raportat la un reper afin 1
a
= ¦O; ¯ e
1
, ..., ¯ e
n
¦ este
¯ r
0
=
−−−→
OM
0
, iar U un subspat ¸iu de dimensiune 2 al spat ¸iului director V . Relat ¸ia:
L
2
: ¯ r = ¯ r
0
+U (26)
28
define¸ste un plan ce trece prin M
0
¸si are direct ¸ia subspat ¸iului U. Deoarece U ≤ V
¸si dim
R
U = 2 rezultˇa cˇa subspat ¸iul director al unui plan este generat de doi vectori
¯ v
1
, ¯ v
2
∈ V −¦0¦, deci U = ¦t
1
¯ v
1
+t
2
¯ v
2
[ t
1
, t
2
∈ R¦.
Ecuat ¸ia (26) devine:
L
2
: ¯ r = ¯ r
0
+t
1
¯ v
1
+t
2
¯ v
2
, t
1
, t
2
∈ R (27)
reprezentˆ and ecuat ¸ia vectorialˇ a a planului determinat de un punct ¸si douˇa direct ¸ii. Notˇam
aceasta prin: P(M
0
, ¯ v
1
, ¯ v
2
).
Pentru scrierea parametricˇa ˆınlocuim expresiile analitice ale vectorilor: ¯ r = x
i
¯ e
i
; ¯ r
0
=
x
i
0
¯ e
i
; ¯ v
1
= l
i
1
¯ e
i
; ¯ v
2
= l
i
2
¯ e
i
. ¸si obt ¸inem:
P(M
0
, ¯ v
1
, ¯ v
2
) : x
i
= x
i
0
+t
1
l
i
1
+t
2
l
i
2
t
1
, t
2
∈ R (28)
Ecuat ¸ia cartezianˇa a planului se obt ¸ine prin eliminarea parametrilor. De exemplu, ˆın
cazul n = 3, avem urmˇatoarele ecuat ¸ii parametrice:
_
_
_
x = x
0
+t
1
l
1
+t
2
l
2
y = y
0
+t
1
m
1
+t
2
m
2
z = z
0
+t
1
n
1
+t
2
n
2
din care eliminˇam parametrii t
1
¸si t
2
. Considerˆand variabilele t
1
, t
2
rezultˇa cˇa avem
3 ecuat ¸ii si 2 necunoscute; sistemul este compatibil determinat dacˇa determinantul
caracteristic este nul adicˇa dacˇa

c
= 0 :
¸
¸
¸
¸
¸
¸
l
1
l
2
x −x
0
m
1
m
2
y −y
0
n
1
n
2
z −z
0
¸
¸
¸
¸
¸
¸
= 0 ⇔
⇔ P(M
0
, ¯ v
1
, ¯ v
2
) :
¸
¸
¸
¸
¸
¸
x −x
0
y −y
0
z −z
0
l
1
m
1
n
1
l
2
m
2
n
2
¸
¸
¸
¸
¸
¸
= 0 (29)
care reprezintˇ a ecuat ¸ia cartezianˇa a planului.
Figura 13: Planul determinat de un punct ¸si douˇa direct ¸ii
Observat ¸ia 2.4. Ecuat ¸ia (29) poate fi scrisˇa ¸si ca produs mixt:
P(M
0
, ¯ v
1
, ¯ v
2
) : (¯ r − ¯ r
0
; ¯ v
1
; ¯ v
2
) = 0. (30)
2.2.2 Planul determinat de trei puncte necoliniare
Din geometria sinteticˇa se ¸stie cˇa trei puncte necoliniare determinˇa un plan.
Fie M
1
, M
2
, M
3
∈ /
3
¸si P(M
1
, M
2
, M
3
) planul determinat de cele trei puncte. Atunci
29
vectorii
−−−−→
M
3
M
1
= ¯ v
1
¸si
−−−−→
M
3
M
2
= ¯ v
2
vor fi necoliniari, deci independent ¸i, ¸si pot fi luat ¸i
ca vectori directori pentru plan. Considerˆand M
3
punctul curent, putem scrie ecuat ¸ia
vectorialˇ a a planului:
P(M
1
, M
2
, M
3
) : ¯ r = ¯ r
3
+t
1
(¯ r
1
− ¯ r
3
) + t
2
(¯ r
2
− ¯ r
3
) (31)
sau
P(M
1
, M
2
, M
3
) : (¯ r − ¯ r
3
; ¯ r
1
− ¯ r
3
; ¯ r
2
− ¯ r
3
) = 0 (32)
care este echivalent cu:
P(M
1
, M
2
, M
3
) :
¸
¸
¸
¸
¸
¸
x −x
3
y −y
3
z −z
3
x
1
−x
3
y
1
−y
3
z
1
−z
3
x
2
−x
3
y
2
−y
3
z
2
−z
3
¸
¸
¸
¸
¸
¸
= 0 (33)
sau
P(M
1
, M
2
, M
3
) :
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
x y z 1
x
1
y
1
z
1
1
x
2
y
2
z
2
1
x
3
y
3
z
3
1
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
= 0 (34)
ˆ
In cazul particular ˆın care M
1
(a, 0, 0) ∈ Ox, M
2
(0, b, 0) ∈ Oy, M
3
(0, 0, c) ∈ Oz avem:
P(M
1
, M
2
, M
3
) : bcx +acy +abz −abc = 0 sau
P(M
1
, M
2
, M
3
) :
x
a
+
y
b
+
z
c
−1 = 0 (35)
numitˇ a ecuat ¸ia planului prin tˇaieturi.
2.2.3 Planul determinat de un punct ¸si direct ¸ia normalˇa
Fie M
0
∈ c
3
¸si ¯ n(,=
¯
0) un vector al spat ¸iului director c
3
.
Se ¸stie cˇa existˇa un singur plan P ∈ c
3
care trece printr-un punct ¸si este ortogonal pe o
dreaptˇa datˇa. Notˇam cu P(M
0
, ¯ n) planul care cont ¸ine M
0
¸si este perpendicular pe ¯ n.
Avem cˇa pentru orice M ∈ P(M
0
, ¯ n), vectorul
−−−→
M
0
M este ortogonal pe ¯ n adicˇa
<
−−−→
M
0
M; ¯ n >= 0.
Dacˇa se considerˇa reperul 1
0
a
=
_
O;
¯
i,
¯
j,
¯
k
_
, atunci ecuat ¸ia vectorialˇa a planului determi-
nat de punctul M
0
¸si de direct ¸ia normalˇa ¯ n este:
P(M
0
, ¯ n) :< ¯ r − ¯ r
0
; ¯ n >= 0 (36)
Figura 14: Planul determinat de un punct ¸si direct ¸ia normalˇa
30
Dacˇa descompunem vectorii avem:
< (x −x
0
)
¯
i + (y −y
0
)
¯
j + (z −z
0
)
¯
k; A
¯
i +B
¯
j +C
¯
k >= 0 ⇔
P(M
0
, ¯ n) : A(x −x
0
) + B(y −y
0
) + C(z −z
0
) = 0 (37)
respectiv
P : Ax +By +Cz +D = 0, (38)
numitˇ a ecuat ¸ia generalˇa a planului.
Observat ¸ia 2.5. Direct ¸ia normalˇa la plan este datˇa de ¯ n(A, B, C).
2.3 Intersect ¸ii, proiect ¸ii ¸si unghiuri ale varietˇat ¸ilor liniare
2.3.1 Intersect ¸ia a douˇa drepte
Considerˇam dreptele de ecuat ¸ie:
D
1
:
x −x
1
l
1
=
y −y
1
m
1
=
z −z
1
n
1
(39)
¸si
D
1
:
x −x
2
l
2
=
y −y
2
m
2
=
z −z
2
n
2
. (40)
Intersect ¸ia acestor drepte este determinatˇa de solut ¸ia sistemului format din ecuat ¸iile lui
D
1
¸si D
2
:
_
¸
¸
_
¸
¸
_
A
1
x +B
1
y +C
1
z +D
1
= 0
A
2
x +B
2
y +C
2
z +D
2
= 0
A
3
x +B
3
y +C
3
z +D
3
= 0
A
4
x +B
4
y +C
4
z +D
4
= 0
Notˆand cu A matricea sistemului ¸si cu
¯
A matricea extinsˇa, din studiul compatibilitˇat ¸ii
sistemului avem:
1. Dacˇa rangA < rang
¯
A atunci sistemul este incompatibil (nu are solut ¸ie), rezultˇa
D
1
∩ D
2
= ∅, adicˇa dreptele sunt paralele dacˇa
l
1
l
2
=
m
1
m
2
=
n
1
n
2
sau sunt drepte
necoplanare.
2. Dacˇa rangA = rang
¯
A = 3 atunci sistemul este compatibil determinat, adicˇa avem
solut ¸ie unicˇa, D
1
∩ D
2
= ¦M¦.
3. Dacˇa rangA = rang
¯
A < 3 atunci sistemul este compatibil nedeterminat; ˆın acest
caz avem o infinitate de solut ¸ii care vor depinde de un parametru real, deci D
1
≡ D
2
(este necesar sˇa fie ˆındeplinitˇ a ¸si condit ¸ia de paralelism).
31
2.3.2 Intersect ¸ia a douˇa plane
Considerˇam planele P
1
, P
2
date prin ecuat ¸iile generale:
P
1
: A
1
x +B
1
y +C
1
z +D
1
= 0 P
2
: A
2
x +B
2
y +C
2
z +D
2
= 0.
Direct ¸iile normalel ale celor 2 plane sunt: ¯ n
1
(A
1
, B
1
, C
1
) ¸si ¯ n
2
(A
2
, B
2
, C
2
).
Observat ¸ia 2.6.
1. Dacˇa ¯ n
1
= λ¯ n
2
, λ ,= 0, adicˇa vectorii ¯ n
1
¸si ¯ n
2
sunt colineari, atunci P
1
| P
2

A
1
A
2
=
B
1
B
2
=
C
1
C
2
. Dacˇa ˆın plus are loc ¸si egalitatea
A
1
A
2
=
B
1
B
2
=
C
1
C
2
=
D
1
D
2
atunci planele
coincid.
2. Dacˇa
A
1
A
2
=
B
1
B
2
=
C
1
C
2
este falsˇa atunci planele nu sunt paralele iar intersect ¸ia celor
2 plane ete o dreaptˇa D, a cˇarei ecuat ¸ie cartezianˇa este datˇa de:
_
A
1
x +B
1
y +C
1
z +D
1
= 0
A
2
x +B
2
y +C
2
z +D
2
= 0
.
Sistemul este compatibil nedeterminat deoarece rangA = rang
¯
A = 2, iar mult ¸imea
solut ¸iilor reprezintˇ a dreapta de intersect ¸ie.
Pentru a determina ecuat ¸iile canonice ale dreptei aflˇam: un punct oarecare M
0
∈ D
(fixˇam un x, ˆınlocuimˆın sistem ¸si gˇasim y ¸si z corespunzˇatori); direct ¸ia ¯ v = ¯ n
1
¯ n
2
=
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¯
i
¯
j
¯
k
A
1
B
1
C
1
A
2
B
2
C
2
¸
¸
¸
¸
¸
¸
pentru cˇa ¯ v ⊥ ¯ n
1
¸si ¯ v ⊥ ¯ n
2
.
Definit ¸ia 2.4. Dacˇa P
1
, P
2
sunt plane date a cˇaror intersect ¸ie este dreapta D, atunci
combinat ¸ia liniarˇa
P
λ
: A
1
x +B
1
y +C
1
z +D
1
+λ(A
2
x +B
2
y +C
2
z +D
2
) = 0
se nume¸ste ecuat ¸ia fascicolului de plane care are ca bazˇa planele P
1
, P
2
.
Relat ¸ia de mai sus se poate scrie:
P
1
+λP
2
= 0, λ ∈ R ∪ ¦±∞¦
Observat ¸ia 2.7.
1. pentru λ = 0 ⇒ P
1
= 0, se obt ¸ine deci unul din planele de bazˇa.
2. pentru λ → ±∞, ˆın acest caz dacˇa ˆınmult ¸im relat ¸ia cu
1
λ
se obt ¸ine P
2
= 0, adicˇa
ecuat ¸ia celui de-al doilea plan de bazˇa.
3. dreapta D = P
1
∩ P
2
este comunˇ a tuturor planelor din familia (P
λ
) ¸si se nume¸ste
axa fascicolului de plane.
32
2.3.3 Intersect ¸ia unei drepte cu un plan
Fie planul P : Ax +By +Cz +D = 0 ¸si dreapta D :
x −x
0
l
=
y −y
0
m
=
z −z
0
n
. Pentru a
studia intersect ¸ia planului P cu dreapta D vom considera sistemul de ecuat ¸ii format din
ecuat ¸iile parametrice ale dreptei D ¸si ecuat ¸ia planului P:
_
¸
¸
_
¸
¸
_
x = x
0
+lt
y = y
0
+mt t ∈ R.
z = z
0
+nt
Ax +By +Cz +D = 0
ˆ
Inlocuind pe x, y, z din primele 3 ecuat ¸ii ˆın ecuat ¸ia planului, se obt ¸ine ecuat ¸ia de gradul
I:
t(Al +Bm +Cn) = −(Ax
0
+By
0
+Cz
0
+D)
1) Ecuat ¸ia are solut ¸ie unicˇa t
1
dacˇa Al +Bm+Cn ,= 0 ⇔< (A, B, C); (l, m, n) >,= 0.
ˆ
In
acest caz intersect ¸ia dreptei D cu planul P este un punct.
2) Dacˇa Al + Bm + Cn = 0 ⇔< ¯ n, ¯ v >= 0 ⇒ ¯ n ⊥ ¯ v atunci dreapta D este paralelˇa cu
planul P, D ∩ P = ∅.
3) Dacˇa Al +Bm+Cn = 0 ¸si ˆın particular Ax
0
+By
0
+Cz
0
+D = 0 atunci ecuat ¸ia este
verificatˇ a pentru orice t ∈ R ⇒ D ⊂ P.
2.3.4 Proiect ¸ia unui punct pe o varietate liniarˇa
Fie M
0
∈ c
3
. Notˇam cu M

0
proiect ¸ia ortogonalˇa a punctului dat fie pe o dreaptˇa D, fie
pe un plan P.
Coordonatele (x

0
, y

0
, z

0
) ale punctului de proiect ¸ie M

0
, ˆın cazul proiect ¸iei punctului M
0
pe dreapta D sunt date de solut ¸ia sistemului de ecuat ¸ii liniare:
Pr
D
M
0
= M

0
:
_
¸
_
¸
_
x −x
0
l
=
y −y
0
m
=
z −z
0
n
l(x −x
0
) +m(y −y
0
) + n(z −z
0
) = 0
adicˇa, punctul M

0
este determinat de punctul de intersect ¸ie dintre dreapta datˇa ¸si planul
ortogonal pe aceasta care cont ¸ine punctul M
0
.
Figura 15: Proiect ¸ia unui punct pe o dreaptˇa
33
Coordonatele (x

0
, y

0
, z

0
) ale punctului de proiect ¸ie M

0
, ˆın cazul proiect ¸iei punctului M
0
pe planul P sunt date de solut ¸ia sistemului de ecuat ¸ii liniare:
Pr
P
M
0
= M

0
:
_
¸
_
¸
_
Ax +By +Cz +D = 0
x −x
0
A
=
y −y
0
B
=
z −z
0
C
adicˇa, punctul M

0
este determinat de punctul de intersect ¸ie dintre planul dat ¸si dreapta
ortogonalˇa pe acesta care cont ¸ine punctul M
0
.
Figura 16: Proiect ¸ia unui punct pe un plan
2.3.5 Proiect ¸ia unei drepte pe un plan
Fie o dreaptˇa D datˇa prin ecuat ¸iile canonice: D :
x −x
0
l
=
y −y
0
m
=
z −z
0
n
, un plan P
dat prin ecuat ¸ia generalˇa P : Ax +By +Cz +D = 0, ¸si D

proiect ¸ia dreptei D pe planul
P notatˇa D

= Pr
P
D.
ˆ
In general, proiect ¸ia unei drepte pe un plan se obt ¸ine proiectˆand douˇa puncte diferite
M
0
(x
0
, y
0
, z
0
), M
1
(x
1
, y
1
, z
1
) ale dreptei D pe planul P. Proiect ¸ia dreptei D va fi determi-
natˇa de cele 2 puncte obt ¸inute ˆın urma proiect ¸iei M

0
(x

0
, y

0
, z

0
) = pr
p
M
0
, M

1
(x

1
, y

1
, z

1
) =
pr
P
M
1
.
Observat ¸ia 2.8.
1. Dacˇa dreapta D este ortogonalˇa pe plan, adicˇa vectorii ¯ n, ¯ v sunt coliniari ¯ v = λ¯ n
atunci proiect ¸ia se reduce la un punct care se va obt ¸ine prin simpla intersect ¸ie dintre
D ¸si P.
2. Dacˇa dreapta D este paralelˇa cu planul, adicˇa < ¯ v, ¯ n >= 0 atunci proiect ¸ia D

a
dreptei D se poate determina cu ajutorul proiect ¸iei unui singur punct pe plan iar
ecuat ¸ia dreptei de proiect ¸ie se scrie ca fiind ecuat ¸ia dreptei determinatˇa de punctul
te proiect ¸ie ¸si direct ¸ia dreptei D.
3. Dacˇa D nu este ortogonalˇa pe plan, ¸si nu este paralelˇa cu planul atunci se proiecteazˇa
un singur punct al dreptei pe plan, iar al doilea se va lua punctul de intersect ¸ie dintre
dreaptˇa ¸si plan.
34
Figura 17: Proiect ¸ia unei drepte pe un plan
2.3.6 Unghiul a douˇa varietˇat ¸i liniare
1. Unghiul a douˇa drepte
Fie dreptele D
1
:
x −x
1
l
1
=
y −y
1
m
1
=
z −z
1
n
1
¸si D
2
:
x −x
2
l
2
=
y −y
2
m
2
=
z −z
2
n
2
. Putem
afla unghiul θ ∈ [0,
π
2
] al acestora, determinˆand mai ˆıntˆ ai unghiul θ

∈ [0, π] al vectorilor
lor directori ¯ v
1
= (l
1
, m
1
, n
1
) ¸si ¯ v
2
= (l
2
, m
2
, n
2
) cu formula cunoscutˇa pentru unghiul a
doi vectori ˆıntr-un spat ¸iu vectorial euclidian: cos θ

=
< v
1
, v
2
>
| v
1
| | v
2
|
. Avem urmˇatoarele
cazuri: dacˇa cos θ

> 0 atunci θ

= θ, iar dacˇa cos θ

< 0 atunci θ

= π −θ.
Figura 18: Unghiul a douˇa drepte
2. Unghiul unei drepte cu un plan
Fie D :
x −x
0
l
=
y −y
0
m
=
z −z
0
n
¸si P : Ax +By +Cz +D = 0.
Calculˇam ˆıntˆai mˇasura unghiului θ

dintre vectorul director al dreptei D ¸si vectorul
normalei la planul P, folosind formula cos θ

=
< ¯ v, ¯ n >
| ¯ v | | ¯ n |
. Mˇasura unghiului dintre
dreapta D ¸si planul P este m(D, P) = θ =
π
2
−θ

Figura 19: Unghiul unei drepte cu un plan Figura 20: Unghiul a douˇa plane
3. Unghiul dintre 2 plane
Fie P
1
: A
1
x + B
1
y + C
1
z + D
1
= 0 ¸si P
2
: A
2
x + B
2
y + C
2
z + D
2
= 0, cu normalele la
plan: ¯ n
1
(A
1
, B
1
, C
1
) ¸si ¯ n
2
(A
2
, B
2
, C
2
). Avem m(P
1
, P
2
) = m(θ), θ ∈ [0,
π
2
]. Calculˇam
cos θ

=
< ¯ n
1
, ¯ n
2
>
| ¯ n
1
| | ¯ n
2
|
¸si obt ¸inem unghiul dintre P
1
¸si P
2
, θ = π −θ

:
35
2.4 Distant ¸a de la un punct la o varietate liniarˇa
2.4.1 Distant ¸a de la un punct la o dreaptˇa
Considerˇam ˆın c
3
, 1
a
¦O;
¯
i,
¯
j,
¯
k¦ un punct M
1
(x
1
, y
1
, z
1
) ¸si o dreaptˇa datˇa prin ecuat ¸ia
canonicˇa D :
x −x
0
l
=
y −y
0
m
=
z −z
0
n
.
ˆ
In cele ce urmeazˇa ne propunem sˇa calculˇam distant ¸a de la M
1
la dreapta D. Notˇam
d(M
1
, D) = d (d = 0 ⇔ M
1
∈ D). Sˇa presupunem cˇa spat ¸iul afin euclidian este dotat
cu metrica d(M
1
, M
2
) =| M
1
M
2
| unde | | este norma euclidianˇa asociatˇa spat ¸iului
vectorial asociat c
3
. Vom prezenta douˇa metode de calcul a distant ¸ei de la un punct la o
dreaptˇa: metoda vectorialˇ a ¸si metoda analiticˇa.
Metoda I (Metoda vectorialˇ a)
Fie M
0
∈ D; OM
0
= ¯ r
0
= x
0
¯
i + y
0
¯
j + z
0
¯
k ¸si OM
1
= ¯ r
1
= x
1
¯
i + y
1
¯
j + z
1
¯
k. Vectorul
director al dreptei este dat de: ¯ v = l
¯
i + m
¯
j + n
¯
k. Fie
−−−−→
M
0
M
1
= ¯ r
1
− ¯ r
0
¸si produsul
vectorial: |
−−−−→
M
0
M
1
¯ v |=|
−−−−→
M
0
M
1
| | ¯ v | sin θ. Dar d =|
−−−−→
M
0
M
1
| sin θ, de unde se
obt ¸ine distant ¸a de la punct la dreaptˇa:
d =
|
−−−−→
M
0
M
1
¯ v |
| ¯ v |
(41)
Ecuat ¸ia de mai sus repezintˇa formula vectorialˇ a a distant ¸ei de la un punct la o dreaptˇa.
Metoda II (Metoda analiticˇa)
ˆ
In acest caz, pentru determinarea distant ¸ei de la un punct la o dreaptˇa se determinˇa coor-
donatele proiect ¸iei punctului M
1
pe dreapta D, punct pe care ˆıl notˇam cu M

1
(x

1
, y

1
, z

1
).
Aceste coordonate se determinˇa rezolvˆand sistemul format din ecuat ¸ia dreptei D ¸si ecuat ¸ia
planului perpendicular pe dreaptˇa ¸si care cont ¸ine punctul M
1
(x
1
, y
1
, z
1
):
M

1
(x

1
, y

1
, z

1
) :
_
x −x
0
l
=
y −y
0
m
=
z −z
0
n
l(x −x
1
) + m(y −y
1
) + n(z −z
1
) = 0
Pentru rezolvarea mai simplˇa a acestui sistem se recomandˇa scrierea ecuat ¸iei dreptei sub
formˇa parametricˇa. Astfel, obt ¸inem distant ¸a de la un punct la o dreaptˇa:
d(M
1
, D) = d(M
1
, M

1
) =
_
(x
1
−x

1
)
2
+ (y
1
−y

1
)
2
+ (z
1
−z

1
)
2
. (42)
36
2.4.2 Distant ¸a de la un punct la un plan
Fie M
0
(x
0
, y
0
, z
0
) un punct din spat ¸iul metric (c
3
, d) ¸si P un plan arbitrar de ecuat ¸ie:
P : Ax +By +Cz +D = 0.
Dacˇa M
0
∈ P atunci d(M
0
, P) = 0.
Dacˇa M
0
/ ∈ P atunci pentru calculul distant ¸ei de la un punct la un plan vom folosi metoda
analiticˇa, adicˇa vom determina coordonatele punctului de proiect ¸ie a punctului M
0
pe
planul P, punct pe care ˆıl notˇam cu M

0
(M

0
= pr
P
M
0
). Aceste coordonate se determinˇa
rezolvˆand sistemul format din ecuat ¸ia planului P ¸si ecuat ¸ia dreptei perpendiculare pe plan
¸si care trece prin punctul M
0
:
M

0
(x

0
, y

0
, z

0
) :
_
Ax +By +Cz +D = 0
x −x
0
A
=
y −y
0
B
=
z −z
0
C
Pentru rezolvarea sistemului scriem ecuat ¸ia parametricˇa a dreptei D:
x −x
0
A
=
y −y
0
B
=
z −z
0
C
= t
0
,
de unde scot ¸ˆand t
0
¸si ˆınlocuind ˆın ecuat ¸ia planului obt ¸inem
t
0
= −
Ax
0
+By
0
+Cz
0
+D = 0
A
2
+B
2
+C
2
.
Coordonatele lui M

0
vor fi: M

0
(x
0
+t
0
A, y
0
+t
0
B, z
0
+t
0
C). Astfel,
d(M
0
, P) = d(M
0
, M

0
) =
_
(x
0
−x

0
)
2
+ (y
0
−y

0
)
2
+ (z
0
−z

0
)
2
=
_
t
2
0
(A
2
+B
2
+C
2
) =
=
[Ax
0
+By
0
+Cz
0
+D[

A
2
+B
2
+C
2
.
2.4.3 Ecuat ¸ia normalˇa a planului
Fie P : Ax + By + Cz + D = 0 un plan arbitrar. Ecuat ¸ia normalˇa a planului se obt ¸ine
ˆımpˇ art ¸ind ecuat ¸ia planului P cu | ¯ n |=

A
2
+B
2
+C
2
care reprezintˇa norma direct ¸iei
normalei la planul P. Ecuat ¸ia normalˇa a planului este datˇa deci de ecuat ¸ia:
P : ±
Ax +By +Cz +D

A
2
+B
2
+C
2
= 0
Observat ¸ia 2.9. Distant ¸a de la un punct M
0
la planul P se calculeazˇa ˆınlocuind
coordonatele punctului M
0
ˆın ecuat ¸ia planului.
Fie α, β, γ ∈ [0, π], dat ¸i de relat ¸iile:
cos α = ±
A

A
2
+B
2
+C
2
; cos β = ±
B

A
2
+B
2
+C
2
; cos γ = ±
C

A
2
+B
2
+C
2
Se observˇa cˇa are loc relat ¸ia: cos
2
α + cos
2
β + cos
2
γ = 1; cos α, cos β, cos γ se numesc
cosinu¸sii directori ai direct ¸iei normale la plan.
37
2.5 Perpendiculara comunˇa a douˇa drepte. Distant ¸a dintre
douˇa drepte
2.5.1 Perpendiculara comunˇa a douˇa drepte
Perpendiculara comunˇ a a douˇa drepte D
1
¸si D
2
este o dreptˇa D care este ortogonalˇa pe
ambele drepte, avˆand cˆate un punct de intersect ¸ie cu fiecare dintre ele.
Dacˇa dreptele date nu sunt paralele, atunci existˇa o unicˇa dreaptˇa a spat ¸iului care are
proprietatea: D ⊥ D
1
, D ⊥ D
2
, D ∩ D
1
,= ∅, D ∩ D
2
,= ∅. Existent ¸a ¸si unicitatea
perpendicularei comune vor rezulta implicit prin gˇasirea ecuat ¸iilor sale pe cale analiticˇa.
Dacˇa dreptele sunt paralele atunci existˇa o infinitate de drepte care au proprietatea de
mai sus.
Vom studia analitic primul caz, cel al dreptelor neparalelele. Fie D
1
∦ D
2
, date de:
D
1
:
x −x
1
l
1
=
y −y
1
m
1
=
z −z
1
n
1
¸si D
2
:
x −x
2
l
2
=
y −y
2
m
2
=
z −z
2
n
2
astfel ˆıncˆ at
l
1
l
2
=
m
1
m
2
=
n
1
n
2
sˇa nu fie satisfˇacutˇ a (aceasta ˆınseamnˇa cˇa vectorii lor directori
¯ v
1
(l
1
, m
1
, n
1
) ¸si ¯ v
2
(l
2
, m
2
, n
2
) vor fi necoliniari, deci ¯ v
1
¯ v
2
,= 0). Vectorul ¯ v = ¯ v
1
¯ v
2
va
fi ortogonal pe D
1
¸si D
2
, iar direct ¸ia perpendicularei comune va fi datˇa de:
¯ v =
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¯
i
¯
j
¯
k
l
1
m
1
n
1
l
2
m
2
n
2
¸
¸
¸
¸
¸
¸
=
not
l
¯
i +m
¯
j +n
¯
k.
Considerˇam punctele M
1
(x
1
, y
1
, z
1
) ∈ D
1
¸si M
2
(x
2
, y
2
, z
2
) ∈ D
2
. (M
1
, ¯ v, ¯ v
1
) determinˇa un
plan P
1
= P(M
1
, ¯ v, ¯ v
1
), iar (M
2
, ¯ v, ¯ v
2
) determinˇa un plan P
2
= P(M
2
, ¯ v, ¯ v
2
). Ecuat ¸iile
celor douˇa plane sunt date de:
P
1
:
¸
¸
¸
¸
¸
¸
x −x
1
y −y
1
z −z
1
l
1
m
1
n
1
l m n
¸
¸
¸
¸
¸
¸
= 0 ¸si P
2
:
¸
¸
¸
¸
¸
¸
x −x
2
y −y
2
z −z
2
l
2
m
2
n
2
l m n
¸
¸
¸
¸
¸
¸
= 0
Intersect ¸ia celor douˇa plane P
1
¸si P
2
este o dreaptˇa D care reprezintˇa perpendiculara
comunˇ a a celor douˇa drepte.
2.5.2 Distant ¸a dintre douˇa drepte
Pentru calculul distant ¸ei dintre douˇa drepte prezentˇ am douˇa metode: metoda analiticˇa ¸si
metoda vectorialˇa.
Metoda I (analiticˇa)
Fie D
1
, D
2
douˇa drepte arbitrare ¸si D perpendiculara comunˇa. Considerˇam cˇa D∩D
1
=
¦A
1
¦ ¸si D ∩ D
2
= ¦A
2
¦, A
1
, A
2
picioarele perpendicularei comune. Coordonatele acestor
38
Figura 21: Perpendiculara comunˇa a douˇa drepte
puncte se pot determina rezolvˆand urmˇatoarele sisteme de ecuat ¸ii:
A
1
= D ∩ D
1
:
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
P
1
:
¸
¸
¸
¸
¸
¸
x −x
1
y −y
1
z −z
1
l
1
m
1
n
1
l m n
¸
¸
¸
¸
¸
¸
= 0
P
2
:
¸
¸
¸
¸
¸
¸
x −x
2
y −y
2
z −z
2
l
2
m
2
n
2
l m n
¸
¸
¸
¸
¸
¸
= 0
D
1
:
x −x
1
l
1
=
y −y
1
m
1
=
z −z
1
n
1
¸si
A
2
= D ∩ D
2
:
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
P
1
:
¸
¸
¸
¸
¸
¸
x −x
1
y −y
1
z −z
1
l
1
m
1
n
1
l m n
¸
¸
¸
¸
¸
¸
= 0
P
2
:
¸
¸
¸
¸
¸
¸
x −x
2
y −y
2
z −z
2
l
2
m
2
n
2
l m n
¸
¸
¸
¸
¸
¸
= 0
D
2
:
x −x
2
l
2
=
y −y
2
m
2
=
z −z
2
n
2
Obt ¸inem astfel A
1
(x

1
, y

1
, z

1
) ¸si A
2
(x

2
, y

2
, z

2
), iar distant ¸a dintre dreptele D
1
¸si D
2
va fi:
d(D
1
, D
2
) = d(A
1
, A
2
) =
_
(x

1
−x

2
)
2
+ (y

1
−y

2
)
2
+ (z

1
−z

2
)
2
.
Metoda II (vectorialˇ a)
Aceastˇa metodˇa se bazeazˇa pe construct ¸ia unui paralelipiped pentru care cele douˇa drepte
date D
1
¸si D
2
sunt situate ˆın plane paralele cont ¸inˆ and o pereche de baze opuse.
ˆ
In acest
fel d(D
1
, D
2
) = h reprezintˇa ˆınˇaltimea paralelipipedului. Astfel, vom putea determina
distant ¸a dintre cele douˇa drepte folosind formula de calcul a volumului paralelipipedului
(1).
Se ¸stie cˇa 1 = /
b
h. Deoarece 1 = [(
−−−−→
M
1
M
2
; ¯ v
1
; ¯ v
2
)[ iar /
b
=| ¯ v
1
¯ v
2
|, avem cˇa
d(D
1
, D
2
) = h =
[(
¯
M
1
M
2
; ¯ v
1
; ¯ v
2
)[
| ¯ v
1
¯ v
2
|
39
3 Sfera. Conice. Cuadrice ¸si suprafet ¸e speciale.
3.1 Sfera ¸si cercul ˆın spat ¸iu
3.1.1 Sfera
Fie c
3
spat ¸iul afin euclidian, ˆın care se considerˇa reperul afin 1
a
= ¦O; i, j, k¦.
Definit ¸ia 3.1. Se nume¸ste sferˇa mult ¸imea punctelor spat ¸iului c
3
situate la distant ¸ˇa
constantˇa de un punct dat.
Figura 22: Sfera
Notˇam cu S
R
(C) sfera de centru C ¸si razˇa R,
respectiv cu S
R
sfera centratˇ a ˆın origine ¸si razˇa
R.
Din definit ¸ia sferei, putem scrie:
S
R
(C) = ¦M ∈ c
3
[ d(M, C) = R¦
sau, dacˇa folosim norma:
S
R
(C) = ¦M ∈ c
3
[ |
−−→
CM| = R¦.
Deoarece
−−→
CM = r −r
C
unde r =
−−→
OM este vectorul de pozit ¸ie al unui
punct oarecare M de pe sferˇa, iar r
C
=
−→
OC este vectorul de pozit ¸ie al centrului sferei,
obt ¸inem de aici ecuat ¸ia vectorialˇ a a sferei:
S
R
(C) : < r −r
C
; r −r
C
>= R
2
(43)
Dacˇa centrul sferei C are coordonatele (a, b, c), iar punctul M coordonatele (x, y, z), atunci
putem scrie:
r
C
= a i +b j +c k, r = x i +y j +z k,
r −r
C
= (x −a)i + (y −b)j + (z −c)k.
Folosind definit ¸ia produsului scalar, rezultˇa urmˇatoarea ecuat ¸ie a sferei:
S
R
(C) : (x −a)
2
+ (y −b)
2
+ (z −c)
2
= R
2
, (44)
numitˇ a ecuat ¸ia canonicˇa a sferei. Ecuat ¸ia generalˇa a sferei este:
S
R
(C) : x
2
+y
2
+z
2
+mx +ny +pz +q = 0, (45)
de unde prin identificarea coeficient ¸ilor ˆıntre ecuat ¸iile (44) ¸si (45), obt ¸inem:
_
¸
¸
_
¸
¸
_
m = −2a
n = −2b
p = −2c
q = a
2
+b
2
+c
2
−R
2
(46)
40
¸si:
_
¸
¸
_
¸
¸
_
C
_

m
2
, −
n
2
, −
p
2
_
R =
1
2
_
m
2
+n
2
+p
2
−4q
(47)
Ecuat ¸iile parametrice ale sferei pot fi obt ¸inute plecˆand de la ecuat ¸ia vectorialˇa. Pentru
aceasta, considerˇam vectorul unitar u, coliniar cu
−−→
CM, dat prin:
u = cos αi + cos β j + cos γ k.
α, β ¸si γ sunt unghiurile pe care vectorul u le face cu axele de coordonate Ox, Oy,
respectiv Oz; deci cos α, cos β, cos γ reprezintˇa cosinu¸sii directori ¸si verificˇ a egalitatea
cos
2
α + cos
2
β + cos
2
γ = 1. (48)
ˆ
In aceste condit ¸ii, existˇa un numˇ ar real ¸si pozitiv λ , astfel ˆıncˆat
−−→
CM = λu. (49)
Trecˆand la normˇa ¸si t ¸inˆand cont cˇa |u| = 1 ¸si |
−−→
CM| = R obt ¸inem λ = ±R, adicˇa
−−→
CM = ±Ru.
Deoarece
−−→
CM = (x −a)i + (y −b)j + (z −c)k
rezultˇa de aici ecuat ¸iile parametrice ale sferei:
_
_
_
x = a ±Rcos α
y = b ±Rcos β
z = c ±Rcos γ
(50)
Observat ¸ia 3.1. Deoarece parametrii α, β, γ satisfac ecuat ¸ia (48), rezultˇa cˇa ei nu sunt
independent ¸i, deci unul dintre ei se poate exprimaˆın funct ¸ie de ceilalt ¸i doi. De aici rezultˇa
cˇa ecuat ¸iile parametrice ale sferei se exprimˇa cu ajutorul a doi parametri independent ¸i.
ˆ
In concluzie, sfera este o varietate de dimensiune 2 ˆın c
3
(o suprafat ¸ˇ a).
3.1.2 Coordonate sferice
Vom pune ˆın evident ¸ˇa un alt tip de ecuat ¸ii parametrice ale sferei de razˇa R. Pentru
aceasta, considerˇam sfera centratˇ a ˆın origine ¸si scriem coordonatele polare ale unui punct
M(x, y, z) de pe sferˇa:
_
_
_
x = R sin θ cos ϕ
y = R sin θ sin ϕ
z = R cos θ
(51)
unde ¯ r =
−−→
OM, |¯ r| = R > 0, θ =

r, Oz, M

= Pr
Oxy
M, ϕ =

OM

, Ox, iar θ ∈ [0, π],
ϕ ∈ [0, 2π).
Notˆand θ

=
π
2
−θ, avem θ


_

π
2
,
π
2
_
¸si sin θ

= cos θ, cos θ

= sin θ.
41
Figura 23: Coordonate polare
Prin urmare, pentru sfera centratˇa ˆın origine ¸si de
razˇa R = |
−−→
OM| obt ¸inem:
_
_
_
x = R cos θ

cos ϕ
y = R cos θ

sin ϕ
z = R sin θ

(52)
Dacˇa notˇam θ

= u, ϕ = v, atunci obt ¸inem ecuat ¸iile
parametrice pentru sfera centratˇ a ˆın origine:
_
_
_
x = R cos u cos v
y = R cos u sin v
z = R sin u
, u ∈
_

π
2
,
π
2
_
, v ∈ [0, 2π).
(53)
Perechea (u, v) poartˇa numele de coordonate sferice ale punctului M ∈ S
R
(u ¸si v dau
pozit ¸ia punctului M).
3.1.3 Cercul ˆın spat ¸iu
Definit ¸ia 3.2. Cercul ˆın spat ¸iu se define¸ste ca intersect ¸ia dintre o sferˇa ¸si un plan aflat
la o distant ¸ˇ a de centrul sferei mai micˇa decˆat raza sferei.
Figura 24: Cercul ˆın spat ¸iu
Fie S
R
(C) sfera de centru C(a, b, c) ¸si razˇa R > 0, ¸si
P : Ax + By + Cz + D = 0 un plan ˆın c
3
. Notˇam
S
R
(C) ∩ P = Γ.
Dacˇa d(C, P) > R, atunci Γ = ∅, adicˇa planul ¸si sfera
nu se intersecteazˇa.
Dacˇa d(C, P) = R, atunci Γ = ¦M
0
¦, adicˇa planul
este tangent sferei ˆın punctul M
0
.
Dacˇa d(C, P) < R, atunci Γ este o mult ¸ime infinitˇa de
puncte, caracterizatˇa de ecuat ¸iile carteziene:
_
(x −a)
2
+ (y −b)
2
+ (z −c)
2
= R
2
Ax +By +Cz +D = 0
(54)
Vom determina ˆın continuare coordonatele centrului C

al cercului Γ, precum ¸si raza r a
acestuia. Astfel,
d(C, P) = CC

=
[aA +bB +cC +D[

A
2
+B
2
+C
2
¸si din teorema lui Pitagora rezultˇa
r =

R
2
−CC
2
. (55)
Pentru calculul coordonatelor punctului C

, remarcˇam cˇa acesta este proiect ¸ia pe planul
P a centrului sferei C, adicˇa va fi solut ¸ia sistemului:
_
Ax +By +Cz +D = 0
x −a
A
=
x −b
B
=
x −c
C
42
adicˇa,
C

(a +t

A, b +t

B, c +t

C) (56)
unde
t

= −
Aa +Bb +Cc +D
A
2
+B
2
+C
2
.
3.1.4 Planul tangent ˆıntr-un punct la o sferˇa
Ne propunem ˆın acest paragraf sˇa determinˇam ecuat ¸ia planului tangent la o sferˇa ˆıntr-un
punct al acesteia.
Figura 25: Planul tangent
Fie S
R
(C) sfera de razˇa R, avˆand centrul C(a, b, c)
ˆın spat ¸iul afin c
3
raportat la un reper afin ortonor-
mat 1
O
a
= ¦O; i, j, k¦. Considerˇam punctul
M
0
(x
0
, y
0
, z
0
) ∈ S
R
(C), planul tangent T
M
0
(S) ˆın
punctul M
0
la sferˇa, ¸si M un punct curent (oarecare)
ˆın acest plan. Notˇam r
0
=
−−−→
OM
0
, r
C
=
−→
OC, r =
−−→
OM.
Observat ¸ia 3.2. Oricare ar fi punctul M ∈ T
M
0
(S),
proiect ¸ia lui
−−→
CM pe direct ¸ia vectorului
−−−→
CM
0
este o
constantˇ a pozitivˇa, ¸si anume raza R a sferei.
Deoarece
pr
−−−→
CM
0
−−→
CM = R
avem
<
−−→
CM,
−−−→
CM
0
>= |
−−−→
CM
0
| pr
−−−→
CM
0
−−→
CM = R R = R
2
.
ˆ
In consecint ¸ˇ a, ecuat ¸ia vectorialˇ a a planului tangent la sferˇa va fi:
< r −r
C
, r
0
−r
C
>= R
2
. (57)
Dacˇa descompunem vectorii r, r
0
, r
C
, obt ¸inem:
r −r
C
= (x −a)i + (y −b)j + (z −c)k
r
0
−r
C
= (x
0
−a)i + (y
0
−b)j + (z
0
−c)k.
ˆ
Inlocuind acestea ˆın ecuat ¸ia (57) obt ¸inem ecuat ¸ia cartezianˇa a planului tangent:
T
M
0
(S) : (x −a)(x
0
−a) + (y −b)(y
0
−b) + (z −c)(z
0
−c) = R
2
. (58)
Dacˇa sfera este datˇa prin ecuat ¸ia sa generalˇa atunci ecuat ¸ia (58) devine:
T
M
0
(S) : x x
0
+y y
0
+z z
0
+m
x +x
0
2
+n
y +y
0
2
+p
z +z
0
2
+q = 0 (59)
Observat ¸ia 3.3. Ecuat ¸ia (59) poate fi obt ¸inutˇ a ¸si prin procedeul de dedublare, a cˇarui
principiu este urmˇatorul
_
x
2
→ x x
0
x →
x +x
0
2
.
Procedeul de dedublare poate fi extins la orice suprafat ¸ˇ a algebricˇa de gradul al doilea
(cuadricˇa).
43
3.2 Conice ¸si cuadrice
3.2.1 Conice date prin ecuat ¸ia generalˇa
Conicele sunt curbe de gradul al doilea ale planului afin euclidian bidimensional. Ecuat ¸iile
conicelor se obt ¸in prin anularea unui polinom de gradul al doilea ˆın douˇa variabile. Deci,
conicele sunt varietˇ at ¸i pˇatratice Γ
2
ale unui plan afin sau euclidian, dar de dimensiune 1.
Ecuat ¸ia generalˇa a unei conice ˆın sistemul de axe ortogonal (Oxy) al spat ¸iului euclidian
c
2
este de forma:
Γ
2
: a
11
x
2
+a
22
y
2
+ 2a
12
xy + 2a
13
x + 2a
23
y +a
33
= 0, (60)
unde coeficient ¸ii a
ij
, i, j = 1, 3, sunt numere reale.
Ecuat ¸ia generalˇa a conicei se obt ¸ine prin anularea unei forme pˇatratice afine
H(x, y) = a
11
x
2
+a
22
y
2
+ 2a
12
xy + 2a
13
x + 2a
23
y +a
33
de matrice D =
_
_
a
11
a
12
a
13
a
12
a
22
a
23
a
13
a
23
a
33
_
_
.
Considerˇam ˆın cele ce urmeazˇa ¸si matricea A =
_
a
11
a
12
a
12
a
22
_
.
Definit ¸ia 3.3. Invariant ¸ii ortogonali ai unei conice sunt:
• discriminantul mare: ∆ = det(D) =
¸
¸
¸
¸
¸
¸
a
11
a
12
a
13
a
12
a
22
a
23
a
13
a
23
a
33
¸
¸
¸
¸
¸
¸
• discriminantul mic: δ = det(A) =
¸
¸
¸
¸
a
11
a
12
a
12
a
22
¸
¸
¸
¸
• invariantul: I = Tr(A) = a
11
+a
12
.
Cu ajutorul invariant ¸ilor ortogonali se poate stabili natura ¸si genul unei conice. Astfel:
Natura unei conice este determinatˇa de discriminantul mare:
• ∆ ,= 0 - conica este nedegeneratˇa (propriu-zisˇa)
• ∆ = 0 - conica este degeneratˇa (o pereche de drepte)
Genul unei conice este determinat de discriminantul mic:
• δ ,= 0 - conicˇa cu centru
– δ > 0 gen eliptic
– δ < 0 gen hiperbolic
• δ = 0 - conicˇa fˇarˇa centru - gen parabolic
Vom studia ˆın continuare cˆateva proprietˇat ¸i ale conicelor.
44
A. Conice nedegenerate (∆ ,= 0)
A1. Conice nedegenerate cu centru (δ ,= 0)
Fie o conicˇa de ecuat ¸ie generalˇa (60) pentru care ∆ ,= 0, δ ,= 0. Pentru a o reprezenta
grafic, avem nevoie de ecuat ¸ia redusˇa (canonicˇa) a conicei relativˇa la un nou sistem
de coordonate carteziene CXY , avˆand originea ˆın C ¸si axele de coordonate CX, CY
suprapuse axelor de simetrie ale conicei. Ecuat ¸ia redusˇa are forma:
αX
2
+βY
2
+γ = 0. (61)
ˆ
In continuare vom prezenta modul de calcul al ecuat ¸iei reduse.
Coeficient ¸ii α ¸si β sunt valorile proprii ale matricii A, adicˇa rˇadˇacinile polinomului
caracteristic
p(λ) = det(A −λI) =
¸
¸
¸
¸
a
11
−λ a
12
a
12
a
22
−λ
¸
¸
¸
¸
= λ
2
−Iλ +δ
Rezult ¸a cˇa α = λ
1
si β = λ
2
satisfac relat ¸iile: λ
1

2
= I ¸si λ
1
λ
2
= δ.
Coeficientul γ se aflˇa astfel: γ =

δ
.
Ecuat ¸ia canonicˇa izometricˇa a unei conice cu centru este de forma
λ
1
X
2

2
Y
2
+

δ
= 0 (62)
sau
X
2


λ
1
δ
+
Y
2


λ
2
δ
−1 = 0. (63)
Ecuat ¸ia (63) reprezintˇ a ecuat ¸ia unei elipse dacˇa numitorii ecuat ¸iei sunt pozitivi, adicˇa
rˇadˇacinile λ
1
¸si λ
2
au semn contrar cu ∆. Dacˇa alegem coeficient ¸ii λ astfel ˆıncˆat [λ
1
[ < [λ
2
[,
adicˇa primul numitor sˇa fie mai mareˆın modul, atunci CX va fi axa mare a elipsei. Rezultˇa
cˇa o elipsˇa va fi caracterizatˇa de
_
δ > 0
I ∆ > 0
(64)
Ecuat ¸ia (63) reprezintˇa ecuat ¸ia unei hiperbole dacˇa numitorii ecuat ¸iei (63) au semne
contrare, adicˇa λ
1
¸si λ
2
au semne contrare. Dacˇa I = 0 (adicˇa [λ
1
[ = [λ
2
[), atunci
hiperbola este echilaterˇ a. Axa transversalˇ a (axa CX) a hiperbolei corespunde termenului
cu coeficient pozitiv, deci λ
1
trebuie sˇa aibe acela¸si semn ca ¸si ∆. Rezultˇa cˇa o hiperbolˇa
va fi caracterizatˇa de
_
δ < 0
λ
1
∆ > 0
(65)
Definit ¸ia 3.4. Centrul (centrul de simetrie) unei conice este acel punct al planului c
2
care are proprietatea de a fi mijloc al tuturor coardelor conicei care trec prin el.
Propozit ¸ia 3.1. Centrul unei conice se noteazˇa C(x
0
, y
0
) ¸si se obt ¸ine ca solut ¸ie a
sistemului:
_
a
11
x +a
12
y +a
13
= 0
a
12
x +a
22
y +a
23
= 0.
(66)
45
Figura 26: Elementele elipsei Figura 27: Elementele hiperbolei
Demonstrat ¸ie. Fie C(x
0
, y
0
) centrul conicei. Facem o translat ¸ie a reperului ortonormat
Oxy ˆın C ¸si obt ¸inem:
_
X = x −x
0
Y = y −y
0
(67)
Ecuat ¸ia conicei (60) devine atunci:
a
11
(X+x
0
)
2
+a
22
(Y +y
0
)
2
+2a
12
(X+x
0
)(Y +y
0
)+2a
13
(X+x
0
)+2a
23
(Y +y
0
)+a
33
= 0 (68)
sau:
[a
11
X
2
+a
22
Y
2
+ 2a
12
XY ] +
+2 [a
11
Xx
0
+a
22
Y y
0
+a
12
Xy
0
+a
12
x
0
Y +a
13
X +a
23
Y ] +
+[a
11
x
2
0
+a
22
y
2
0
+ 2a
12
x
0
y
0
+ 2a
13
x
0
+ 2a
23
y
0
+a
33
] = 0
(69)
Fie M(X
0
, Y
0
) un punct de pe conicˇa. Atunci M

(−X
0
, −Y
0
) va apart ¸ine ¸si el conicei,
deci cele douˇa puncte vor verifica ecuat ¸ia (69):
[a
11
X
2
0
+a
22
Y
2
0
+ 2a
12
X
0
Y
0
] +
+2 [a
11
X
0
x
0
+a
22
Y
0
y
0
+a
12
X
0
y
0
+a
12
x
0
Y
0
+a
13
X
0
+a
23
Y
0
] +
+[a
11
x
2
0
+a
22
y
2
0
+ 2a
12
x
0
y
0
+ 2a
13
x
0
+ 2a
23
y
0
+a
33
] = 0
(70)
¸si
[a
11
X
2
0
+a
22
Y
2
0
+ 2a
12
X
0
Y
0
] +
−2 [a
11
X
0
x
0
+a
22
Y
0
y
0
+a
12
X
0
y
0
+a
12
x
0
Y
0
+a
13
X
0
+a
23
Y
0
] +
+[a
11
x
2
0
+a
22
y
2
0
+ 2a
12
x
0
y
0
+ 2a
13
x
0
+ 2a
23
y
0
+a
33
] = 0
(71)
Scˇazˆand ultimele douˇa ecuat ¸ii, obt ¸inem:
a
11
X
0
x
0
+a
22
Y
0
y
0
+a
12
X
0
y
0
+a
12
x
0
Y
0
+a
13
X
0
+a
23
Y
0
= 0 (72)
pentru orice punct M(X
0
, Y
0
) de pe conicˇa, deci centrul conicei va verifica ecuat ¸iile:
_
a
11
x
0
+a
12
y
0
+a
13
= 0
a
12
x
0
+a
22
y
0
+a
23
= 0.
(73)
46
Observat ¸ia 3.4. Observˇam cˇa
∂H
∂x
= 2(a
11
x +a
12
y +a
13
) (74)
∂H
∂y
= 2(a
12
x +a
22
y +a
23
) (75)
unde H(x, y) este forma pˇatraticˇ a afinˇa care define¸ste conica.
ˆ
Inseamnˇa cˇa punctul critic
al formei pˇatratice H, adicˇa (x
0
, y
0
) care verificˇ a
∂H
∂x
(x
0
, y
0
) =
∂H
∂y
(x
0
, y
0
) = 0, reprezintˇa
coordonatele centrului conicei.
Deoarece prin centrul C al unei conice trec atˆat axele cˆat ¸si asimptotele (dacˇa ele existˇa),
aceste drepte apart ¸in fascicolului de drepte cu bazele d
1
:
∂H
∂x
= 0 ¸si d
2
:
∂H
∂y
= 0:
∂H
∂x
+k
∂H
∂y
= 0. (76)
ˆ
In continuare, ne propunem sˇa determinˇam coeficient ¸ii unghiulari k astfel ˆıncˆat ecuat ¸ia
(76) sˇa reprezinte ecuat ¸iile axelor de coordonate CX, respectiv CY .
Reducerea la forma canonicˇa se face printr-o translat ¸ie de ecuat ¸ie (67) urmatˇa de o rotat ¸ie
de unghi θ, astfel ˆıncˆat noile axe de coordonate sˇa devinˇa axele de simetrie ale conicei.
Direct ¸iile noilor axe CX ¸si CY , sunt date de vectorii
_
e
1
= cos θ i + sin θ j
e
2
= −sin θ i + cos θ j
(77)
care reprezintˇ a vectorii proprii corespunzˇatori valorilor proprii λ
1
, λ
2
. De aici rezultˇa:
_
(a
11
−λ
1
) cos θ +a
12
sin θ = 0
a
12
cos θ + (a
22
−λ
1
) sin θ = 0
(78)
¸si
_
−(a
11
−λ
2
) sin θ +a
12
cos θ = 0
−a
12
sin θ + (a
22
−λ
2
) cos θ = 0.
(79)
Eliminˆand pe λ
1
din primul sistem, obt ¸inem succesiv:
λ
1
= a
12
tgθ +a
11
¸si
a
12
tg
2
θ + (a
11
−a
22
)tgθ −a
12
= 0 (80)
sau, dacˇa notˇam tgθ = k, obt ¸inem coeficient ¸ii unghiulari ai axelor conicei ca solut ¸ii
ale ecuat ¸iei
a
12
k
2
+ (a
11
−a
22
)k −a
12
= 0. (81)
Coeficient ¸ii unghiulari k
1,2
ai asimptotelor unei hiperbole se obt ¸in ca solut ¸ii ale
ecuat ¸iei:
a
22
k
2
+ 2a
12
k +a
11
= 0. (82)
Observat ¸ia 3.5. Pentru determinarea ecuat ¸iei reduse a unei conice cu centru, ˆın afara
metodei valorilor proprii, se mai poate folosi ¸si metoda roto-translat ¸iei, care presupune
transformarea reperului Oxy ˆın CXY , unde C(x
0
, y
0
) este centrul conicei, dupˇa ecuat ¸iile:
_
x = x
0
+X cos θ −Y sin θ
y = y
0
+X sin θ +Y cos θ.
(83)
47
A2. Conice nedegenerate fˇarˇa centru (δ = 0)
Dacˇa sistemul liniar (66) care defnie¸ste centrul conicei este incompatibil, adicˇa δ = 0,
atunci vorbim de o conicˇa fˇarˇ a centru. Deci, condit ¸ia pentru ca o conicˇa nedegeneratˇa sˇa
fie parabolˇa este:
_
∆ ,= 0
δ = 0.
(84)
Figura 28: Elementele parabolei
Forma redusˇa a parabolei este
Y
2
= 2pX (85)
unde dreapta V X : Y = 0 reprezintˇ a axa de simetrie a conicei, dreapta V Y : X = 0
este tangenta dusˇa prin vˆarful V al conicei, iar p este parametrul parabolei raportat la
reperul (V XY ).
Deoarece δ = 0, rezultˇa a
2
12
= a
11
a
22
, sau a
12
=

a
11
a
22
. Ecuat ¸ia (60) devine:
(

a
11
x ±

a
22
y)
2
+ 2a
13
x + 2a
23
y +a
33
= 0 (86)
Ecuat ¸iile axei de simetrie ¸si ale tangentei ˆın vˆarf se obt ¸in egalˆand cu 0 cele douˇa polinoame
de gadul ˆıntˆai care apar ˆın ecuat ¸iile (85) ¸si (86), fˇacˆandˆın prealabil o corect ¸ie cu un termen
aditiv λ:
(

a
11
x ±

a
22
y +λ)
2
= λ
2
+ 2λ(

a
11
x ±

a
22
y) −2(a
13
x +a
23
y) −a
33
Y
2
= 2pX
Astfel, ecuat ¸ia axei de simetrie, Y = 0, va fi:

a
11
x ±

a
22
y +λ = 0 (87)
iar ecuat ¸ia tangentei ˆın vˆarf, X = 0, va fi
λ
2
+ 2λ(

a
11
x ±

a
22
y) −2(a
13
x +a
23
y) −a
33
= 0. (88)
Pentru a gˇasi parametrul λ, se pune condit ¸ia de ortogonalitate a celor douˇa axe, adicˇa:

a
11


a
11
−a
13
) +

a
22


a
22
∓a
23
) = 0 (89)
de unde rezultˇa
λ =

a
11
a
13
±

a
22
a
23
a
11
+a
22
. (90)
48
Vˆarful parabolei se obt ¸ine intersectˆ and dreptele V X ¸si V Y . Parametrul p al parabolei
este
p = ±
_


I
3
(91)
Rezultˇa cˇa ecuat ¸ia redusˇa a parabolei ˆın sistemul V XY este:
Y
2
= ±
_


I
3
X. (92)
B. Conice degenerate (∆ = 0)
B1. Conice degenerate cu centru (δ ,= 0)
Conicele degenerate cu centru sunt constituite dintr-o pereche de drepte imaginare (pentru
δ > 0), sau dintr-o pereche de drepte reale (pentru δ < 0). Dreptele imaginare se
intersecteazˇ a dupˇa un punct ale cˇarui coordonate sunt reale, iar dreptele reale sunt
concurente ˆın centrul conicei, ¸si coincid cu asimptotele conicei.
B2. Conice degenerate cu o infinitate de centre (δ = 0)
Conicele degenerate cu o infinitate de centre corespund conicelor degenerate de tip
parabolic, adicˇa ecuat ¸ia lor se poate scrie:
D
1
D
2
= 0 (93)
unde D
1
¸si D
2
sunt dreptele ˆın care degenereazˇa conica. Sistemul care dˇa centrul conicei
este compatibil nedeterminat, deoarece δ = 0. Rezultˇa cˇa dreptele care formeazˇa conica
sunt paralele (D
1
|D
2
) dacˇa:
a
11
a
12
=
a
12
a
22
,=
a
13
a
23
sau sunt identice (D
1
≡ D
2
) dacˇa:
a
11
a
12
=
a
12
a
22
=
a
13
a
23
.
ˆ
In concluzie, conica are o infinitate de centre colineare (linie de centre).
49
3.2.2 Cuadrice date prin ecuat ¸ia generalˇa
Definit ¸ia 3.5. Cuadricele sunt suprafet ¸e algebrice de gradul al doilea, adicˇa suprafet ¸e ale
spat ¸iului afin euclidian 3-dimensional a cˇaror ecuat ¸ie se obt ¸ine prin anularea unui polinom
de gradul al doilea ˆın trei variabile.
Observat ¸ia 3.6. Cuadricele sunt varietˇat ¸i pˇatratice de dimensiune 2.
Ecuat ¸ia generalˇa a unei cuadrice ˆın raport cu un sistem de axe de coordonate (Oxyz) al
spat ¸iului c
3
are forma:
Σ
2
: a
11
x
2
+a
22
y
2
+a
33
z
2
+2a
12
xy+2a
13
xz+2a
23
yz+2a
14
x+2a
24
y+2a
34
z+a
44
= 0 (94)
¸si se obt ¸ine egalˆand cu zero forma pˇatraticˇa afinˇa ˆın c
3
:
H(x, y, z) = F(x, y, z) + 2G(x, y, z) + a
44
(95)
unde
F(x, y, z) = a
11
x
2
+a
22
y
2
+a
33
z
2
+ 2a
12
xy + 2a
13
xz + 2a
23
yz
este o formˇa pˇatraticˇ a afinˇa pe R
3
R
3
, iar
G(x, y, z) = a
14
x +a
24
y +a
34
z
este o formˇa liniarˇa pe R
3
.
Observat ¸ia 3.7. Matricea asociatˇa formei pˇatratice H este:
D =
_
_
_
_
a
11
a
12
a
13
a
14
a
12
a
22
a
23
a
24
a
13
a
23
a
33
a
34
a
14
a
24
a
34
a
44
_
_
_
_
(96)
iar cea asociatˇa formei pˇatratice F este:
A =
_
_
a
11
a
12
a
13
a
12
a
22
a
23
a
13
a
23
a
33
_
_
. (97)
Definit ¸ia 3.6. Invariant ¸ii ortogonali ai unei cuadrice sunt:
• ∆ = det D;
• δ = det A;
• ρ = rang D;
• r = rang A;
• p = numˇarul de pˇatrate pozitive.
Observat ¸ia 3.8. Numˇarul de pˇatrate pozitive este mai mic sau egal cu rangul matricei
A:
p ≤ r.
Invariant ¸ii ortogonali sunt utili ˆın clasificarea cuadricelor.
ˆ
In continuare, prezentˇ am o clasificare a cuadricelor date ˆın forma lor normalˇa.
50
A. Cuadrice nesingulare (propriu-zise) (∆ ,= 0)
Cuadricele nesingulare pot fi cu centru unic sau fˇarˇa centru (cu o infinitate de centre).
A1. Cuadrice cu centru unic (δ ,= 0, adicˇa r = 3)
Dacˇa p = 3, cuadrica este un elipsoid. Ecuat ¸ia sa redusˇa este de forma:
(Y
1
)
2
+ (Y
2
)
2
+ (Y
3
)
2
= 1.
De exemplu, cuadrica
x
2
a
2
+
y
2
b
2
+
z
2
c
2
= 1
este un elipsoid. Intersect ¸iile sale cu axele de coordonate sunt punctele de coordonate
A(a, 0, 0), B(0, b, 0), C(0, 0, c). Intersect ¸iile sale cu planele Oxy, Oxz, respectiv Oyz sunt
elipse.
ˆ
In cazul particular a = b = c obt ¸inem o sferˇa.
Figura 29: Elipsoidul
Dacˇa p = 2, cuadrica este un hiperboloid cu o pˆanzˇ a. Ecuat ¸ia sa redusˇa este de forma:
(Y
1
)
2
+ (Y
2
)
2
−(Y
3
)
2
= 1.
De exemplu, cuadrica
x
2
a
2
+
y
2
b
2

z
2
c
2
= 1
este un hiperboloid cu o pˆanzˇa. Intersect ¸iile sale cu axele de coordonate sunt punctele
A(a, 0, 0) ¸si B(0, b, 0). Intersect ¸iile sale cu planele Oyz ¸si Oyz sunt hiperbole, iar
intersect ¸ia cu planul Oxy este elipsˇa.
Figura 30: Hiperboloidul cu o pˆanzˇ a
Dacˇa p = 1, cuadrica este un hiperboloid cu douˇa pˆanze. Ecuat ¸ia sa redusˇa este de forma:
(Y
1
)
2
−(Y
2
)
2
−(Y
3
)
2
= 1.
51
De exemplu, cuadrica
x
2
a
2

y
2
b
2

z
2
c
2
= 1
este un hiperboloid cu douˇa pˆanze. Intersect ¸ia sa cu axele de coordonate este punctul
A(a, 0, 0). Intersect ¸iile sale cu planele Oxy ¸si Oxz sunt hiperbole, cu planul Oyz nu se
intersecteazˇ a, iar intersect ¸iile sale cu plane de forma x = m (m
2
> a
2
) sunt elipse.
Figura 31: Hiperboloidul cu douˇa pˆanze
A2. Cuadrice fˇarˇa centru (δ = 0 ¸si r = 2)
Dacˇa p = 2, cuadrica este un paraboloid eliptic. Ecuat ¸ia sa redusˇa este de forma:
(Y
1
)
2
+ (Y
2
)
2
= 2Y
3
.
De exemplu, cuadrica
x
2
a
2
+
y
2
b
2
= 2pz
este un paraboloid eliptic. Intersect ¸ia sa cu axele de coordonate este punctul O(0, 0, 0).
Intersect ¸iile sale cu planele Oxz ¸si Oyz sunt parabole, intersect ¸ia sa cu planul Oxy este
punctul O (originea reperului), iar intersect ¸iile sale cu plane de forma z = const sunt
elipse.
Figura 32: Paraboloidul eliptic
Dacˇa p = 1, cuadrica este un paraboloid hiperbolic. Ecuat ¸ia sa redusˇa este de forma:
(Y
1
)
2
−(Y
2
)
2
= 2Y
3
.
52
De exemplu, cuadrica
x
2
a
2

y
2
b
2
= 2pz
este un paraboloid hiperbolic. Intersect ¸ia sa cu axele de coordonate este punctul O(0, 0, 0).
Intersect ¸iile sale cu planele Oxz ¸si Oyz sunt parabole, iar intersect ¸ia sa cu planul Oxy
este o pereche de drepte concurente.
Figura 33: Paraboloidul hiperbolic
B. Cuadrice singulare nedegenerate (∆ = 0, ρ = 3 ¸si δ ,= 0)
Cuadricele singulare nedegenerate pot fi cu centru unic, cu o infinitate de centre, sau fˇarˇ a
centru.
B1. Cuadrice cu centru de unic (r = 3)
Centrul cuadricei este ¸si centru de simetrie.
Dacˇa p = 3, cuadrica este un punct dublu. Ecuat ¸ia sa redusˇa este de forma:
(Y
1
)
2
+ (Y
2
)
2
+ (Y
3
)
2
= 0.
Dacˇa p = 2, cuadrica este un con. Ecuat ¸ia sa redusˇa este de forma:
(Y
1
)
2
+ (Y
2
)
2
−(Y
3
)
2
= 0
sau
(Y
1
)
2
+ (Y
2
)
2
= (Y
3
)
2
.
De exemplu, cuadrica
x
2
a
2
+
y
2
b
2
=
z
2
c
2
este un con. Intersect ¸ia sa cu axele de coordonate este punctul O(0, 0, 0), punct care se
nume¸ste vˆarful conului. Intersect ¸ia sa cu planele Oxy, Oyz, Oxz este punctul O(0, 0, 0),
iar intersect ¸iile sale cu plane de forma z = const sunt elipse.
Dacˇa p = 1, ecuat ¸ia redusˇa a cuadricei este de forma:
(Y
1
)
2
−(Y
2
)
2
−(Y
3
)
2
= 0
ceea ce se mai poate scrie ¸si
(Y
2
)
2
+ (Y
3
)
2
= (Y
1
)
2
deci cuadrica va fi un con.
53
Figura 34: Conul
B2. Cuadrice cu o infinitate de centre (δ = 0 ¸si r = 2)
Dacˇa p = 2, cuadrica este un cilindru eliptic, ¸si are ecuat ¸ia redusˇa de forma:
(Y
1
)
2
+ (Y
2
)
2
= 1.
De exemplu, cuadrica
x
2
a
2
+
y
2
b
2
= 1
este un cilindru eliptic. De¸si aceastˇa ecuat ¸ie pare ecuat ¸ia unei elipse ˆın planul Oxy, totu¸si
ˆın spat ¸iu ea are urmˇatoarea semnificat ¸ie:
”pentru orice z, are loc
x
2
a
2
+
y
2
b
2
= 1”
Intersect ¸iile cilindrului eliptic cu axele de coordonate sunt punctele A(a, 0, 0) ¸si B(0, b, 0).
Intersect ¸ia sa cu planul Oxy ¸si cu orice plan de forma z = const este o elipsˇa, iar intersect ¸ia
sa cu planul Oxz, respectiv Oyz, reprezintˇ a o pereche de drepte paralele.
Figura 35: Cilindrul eliptic
Dacˇa p = 1, cuadrica este un cilindru hiperbolic, a cˇarui ecuat ¸ie redusˇa este:
(Y
1
)
2
−(Y
2
)
2
= 1.
De exemplu, cuadrica
x
2
a
2

y
2
b
2
= 1
54
este un cilindru hiperbolic. De¸si aceastˇa ecuat ¸ie pare ecuat ¸ia unei hiperbole ˆın planul
Oxy, totu¸si ˆın spat ¸iu ea are urmˇatoarea semnificat ¸ie:
”pentru orice z, are loc
x
2
a
2

y
2
b
2
= 1”
Intersect ¸iile cilindrului hiperbolic cu axele de coordonate sunt punctele A(±a, 0, 0).
Intersect ¸ia sa cu planul Oxy ¸si cu orice plan de forma z = const este o hiperbolˇa, iar
intersect ¸ia sa cu planul Oxz, respectiv Oyz, reprezintˇ a o pereche de drepte paralele.
Figura 36: Cilindrul hiperbolic
B3. Cuadrice fˇarˇa centru (δ = 0 ¸si r = 1)
Deoarece δ = 0 ¸si r = 1 avem cˇa p = 1, iar cuadrica se va numi cilindru parabolic. Ecuat ¸ia
sa redusˇa este:
(Y
1
)
2
= 2 (Y
2
).
De exemplu, cuadrica
y
2
= 2px
este un cilindru parabolic.
C. Cuadrice singulare degenerate (∆ = 0 ¸si ρ = 2)
Cuadricele singulare degenerate pot sˇa nu aibe centru de simetrie, sau pot avea o infinitate
de centre de simetrie.
C1. Cuadrice fˇarˇa centru de simetrie sunt acele cuadrice singulare degenerate
pentru care δ = 0 ¸si r = 2.
Dacˇa p = 2 atunci ecuat ¸ia redusˇa a cuadricei este de forma
(Y
1
)
2
+ (Y
2
)
2
= 0
adicˇa se obt ¸ine o dreaptˇa dublˇa.
55
Dacˇa p = 1 atunci ecuat ¸ia redusˇa a cuadricei este de forma
(Y
1
)
2
−(Y
2
)
2
= 0
adicˇa se obt ¸ine o pereche de plane secante.
C2. Cuadrice cu o infinitate de centre de simetrie sunt acele cuadrice singulare
degenerate pentru care δ = 0 ¸si r = 1. Deci, p = 1.
Dacˇa ρ ,= 1, atunci ecuat ¸ia redusˇa va fi ecuat ¸ia unei perechi de plane paralele:
(Y
1
)
2
= 1.
Dacˇa ρ = 1, atunci ecuat ¸ia redusˇa va fi ecuat ¸ia unei perechi de plane confundate:
(Y
1
)
2
= 0.
3.2.3 Cuadrice ovale ¸si cuadrice riglate
Definit ¸ia 3.7. Se nume¸ste cuadricˇa ovalˇa acea cuadricˇa pe care nu pot fi a¸sezate ˆın
ˆıntregime segmente de dreaptˇa sau drepte.
Elipsoidul, paraboloidul eliptic, hiperboloidul cu douˇa pˆanze sunt cuadrice ovale.
Definit ¸ia 3.8. Se nume¸ste cuadricˇa riglatˇa o cuadricˇa pe care pot fi a¸sezate segmente de
dreaptˇa sau chiar drepte ˆın ˆıntregime.
Definit ¸ia 3.9. Dreptele situate pe cuadricele riglate se numesc generatoare rectilinii.
Hiperboloidul cu o pˆanzˇ a ¸si paraboloidul hiperbolic sunt cuadrice riglate.
Determinarea generatoarelor rectilinii
Cazul hiperboloidului cu o pˆanzˇa Considerˇam hiperboloidul cu o pˆanzˇ a de ecuat ¸ie
x
2
a
2
+
y
2
b
2

z
2
c
2
= 1
a cˇarui ecuat ¸ie o mai putem scrie ¸si
x
2
a
2

z
2
c
2
= 1 −
y
2
b
2
sau
_
x
a
+
z
c
_

_
x
a

z
c
_
=
_
1 +
y
b
_

_
1 −
y
b
_
.
56
Rezultˇa de aici cˇa printr-un punct de coordonate (x, y, z) de pe cuadricˇa pot trece douˇa
drepte, de ecuat ¸ii generale
D
λ
:
_
¸
¸
_
¸
¸
_
x
a

z
c
= λ
_
1 −
y
b
_
x
a
+
z
c
=
1
λ
_
1 +
y
b
_
¸si D
µ
:
_
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
_
x
a
+
z
c
= µ
_
1 −
y
b
_
x
a

z
c
=
1
µ
_
1 +
y
b
_
unde λ, µ sunt parametri reali. D
λ
se nume¸ste prima familie de generatoare, iar D
µ
se
nume¸ste a doua familie de generatoare.
Cazul paraboloidului hiperbolic Considerˇam paraboloidul hiperbolic de ecuat ¸ie
x
2
a
2

y
2
b
2
= 2pz
a cˇarui ecuat ¸ie o mai putem scrie ¸si
_
x
a
+
y
b
_

_
x
a

y
b
_
= 2pz.
Rezultˇa de aici cˇa printr-un punct de coordonate (x, y, z) de pe cuadricˇa pot trece douˇa
drepte, de ecuat ¸ii generale
D
λ
:
_
¸
¸
_
¸
¸
_
x
a

y
b
= λ 2p
x
a
+
y
b
=
1
λ
z
¸si D
µ
:
_
¸
¸
_
¸
¸
_
x
a
+
y
b
= µ 2p
x
a

y
b
=
1
µ
z
unde λ, µ sunt parametri reali. D
λ
se nume¸ste prima familie de generatoare, iar D
µ
se
nume¸ste a doua familie de generatoare.
Exemplul 3.1. Determinat ¸i generatoarele rectilinii ale cuadricei
9x
2
−4y
2
+ 36z
2
−36 = 0
care trec prin punctul M(2, 3, 1).
Solut ¸ie: Din ecuat ¸ia cuadricei rezultˇa
9x
2
−4y
2
= 36 −36z
2
sau
(3x −2y)(3x + 2y) = (6 −6z)(6 + 6z).
De aici rezultˇa cˇa prima ¸si a doua familie de generatoare au forma:
D
λ
:
_
¸
_
¸
_
3x −2y = λ(6 −6z)
3x + 2y =
1
λ
(6 + 6z)
¸si D
µ
:
_
¸
¸
_
¸
¸
_
3x + 2y = µ(6 −6z)
3x −2y =
1
µ
(6 + 6z)
.
57
Pentru a determina parametrii λ, µ, sˇa observˇam cˇa punctul M de pe cuadricˇa va verifica
ecuat ¸iile pentru prima, respectiv a doua familie de generatoare. Avem astfel:
D
λ
:
_
¸
_
¸
_
3 2 −2 3 = λ(6 −6)
3 2 + 2 3 =
1
λ
(6 + 6)
¸si D
µ
:
_
¸
¸
_
¸
¸
_
3 2 + 2 3 = µ(6 −6)
3 2 −2 3 =
1
µ
(6 + 6)
.
De aici rezultˇa λ = 1, iar sistemul D
µ
este incompatibil. Pentru a rezolva sistemul D
µ
,
renotˇam generatoarele, ¸si obt ¸inem:
D
µ
:
_
¸
¸
_
¸
¸
_
3x + 2y =
1
µ
(6 −6z)
3x −2y = µ(6 + 6z)
⇔ D
µ
:
_
¸
¸
_
¸
¸
_
3 2 + 2 3 =
1
µ
(6 −6)
3 2 −2 3 = µ(6 + 6)
⇔ µ = 0.
Rezultˇa de aici ecuat ¸iile generatoarelor:
D
λ
:
_
_
_
3x −2y = 6 −6z
3x + 2y = 6 + 6z
¸si D
µ
:
_
_
_
6 −6z = 0
3x −2y = 0
.
Observat ¸ia 3.9 (proprietˇat ¸ile generatoarelor).
1. Pentru fiecare punct M
0
(x
0
, y
0
, z
0
) ∈ Σ
2
trece cate o generatoare din familiile D
λ
¸si
D
µ
.
2. Orice pereche de generatoare apart ¸inˆ and uneia dintre familiile D
λ
sau D
µ
este
formatˇa din drepte disjuncte.
3. Orice pereche de generatoare apart ¸inˆ and la familii diferite are un punct comun.
3.3 Suprafet ¸e speciale: cilindrice, conice, de rotat ¸ie
3.3.1 Suprafet ¸e cilindrice
Definit ¸ia 3.10. Se nume¸ste suprafat ¸ˇa cilindricˇa o suprafat ¸ˇa generatˇa de o familie de
drepte avˆand o direct ¸ie fixˇa ¸si satisfˇacˆand una din urmˇatoarele condit ¸ii:
a) se sprijinˇa pe o curbˇa datˇa,
b) sunt tangente unei suprafet ¸e date.
Determinarea ecuat ¸iei unei suprafet ¸e cilindrice care se sprijinˇa pe o curbˇa datˇa
ˆ
In acest caz se cunosc (se dau):
58
Figura 37: Suprafet ¸e cilindrice
• ecuat ¸iile dreptei D:
D :
_
P
1
(x, y, z) = 0
P
2
(x, y, z) = 0
unde P
1
(x, y, z) = A
1
x +B
1
y +C
1
z +D
1
iar P
2
(x, y, z) = A
2
x +B
2
y +C
2
z +D
2
,
• ecuat ¸iile curbei Γ:
Γ :
_
f(x, y, z) = 0
g(x, y, z) = 0
Ecuat ¸iile generatoarelor rectilinii paralele cu dreapta D sunt
_
P
1
(x, y, z) = λ
P
2
(x, y, z) = µ
iar condit ¸ia ca aceste generatoare sˇa intersecteze curba Γ se reduce la compatibilitatea
sistemului de 4 ecuat ¸ii ¸si 3 necunoscute:
_
¸
¸
_
¸
¸
_
P
1
(x, y, z) = λ
P
2
(x, y, z) = µ
f(x, y, z) = 0
g(x, y, z) = 0.
adicˇa se reduce la o relat ¸ie ˆıntre λ ¸si µ, ϕ(λ, µ) = 0 pentru care sistemul de mai sus sˇa fie
compatibil. De aici, ˆınlocuind λ ¸si µ, se obt ¸ine ecuat ¸ia suprafet ¸ei cilindrice, φ(x, y, z) = 0.
Exemplul 3.2. Sˇa se scrie ecuat ¸ia suprafet ¸ei cilindrice care se sprijinˇa pe curba
Γ :
_
2x
2
+ 3y
2
−1 = 0
x −y +z −1 = 0
¸si are generatoarele paralele cu dreapta
D :
_
x −y = 0
2x + 3z = 0
59
Solut ¸ie: Ecuat ¸iile generatoarelor sunt
_
x −y = λ
2x + 3z = µ
iar condit ¸ia de compatibilitate se pune pentru sistemul
_
¸
¸
_
¸
¸
_
(1) x −y = λ
(2) 2x + 3z = µ
(3) 2x
2
+ 3y
2
−1 = 0
(4) x −y +z −1 = 0.
Din ecuat ¸iile (1) ¸si (4) rezultˇa z = 1 −λ.
ˆ
Inlocuind aceastˇa valoare ˆın ecuat ¸iile (2) ¸si (1)
obt ¸inem x =
µ + 3λ −3
2
¸si y =
µ +λ −3
2
, iar din ecuat ¸ia (3) va rezulta o relat ¸ie ˆıntre λ
¸si µ:
ϕ(λ, µ) = 2
_
µ + 3λ −3
2
_
2
+ 3
_
µ +λ −3
2
_
2
−1 = 0
sau
ϕ(λ, µ) = 5µ
2
+ 18λµ −30µ + 21λ
2
−54λ + 41 = 0
de unde, ˆınlocuind λ = x −y, µ = 2x + 3z, obt ¸inem ecuat ¸ia suprafet ¸ei cilindrice:
45z
2
−54yz + 114xz −90z + 21y
2
−78xy + 54y + 77x
2
−114x + 41 = 0.
Determinarea unei suprafet ¸e cilindrice tangente la o suprafat ¸ˇa datˇa
ˆ
In acest
caz se cunosc
• ecuat ¸iile dreptei D:
D :
_
P
1
(x, y, z) = 0
P
2
(x, y, z) = 0
unde P
1
(x, y, z) = A
1
x +B
1
y +C
1
z +D
1
iar P
2
(x, y, z) = A
2
x +B
2
y +C
2
z +D
2
,
• ecuat ¸iile suprafet ¸ei Σ
2
:
Σ
2
: F(x, y, z) = 0.
Ecuat ¸iile generatoarelor rectilinii paralele cu dreapta D sunt
_
P
1
(x, y, z) = λ
P
2
(x, y, z) = µ
iar condit ¸ia ca aceste generatoare sˇa fie tangente la suprafat ¸a Σ
2
se reduce unicitatea
solut ¸iei ecuat ¸iei
F(x, y, z) = 0
adicˇa discriminantul acestei ecuat ¸ii trebuie sˇa fie zero.
Exemplul 3.3. Sˇa se scrie ecuat ¸ia cilindrului tangent sferei x
2
+ y
2
+ z
2
= 4 ¸si care are
generatoarele paralele cu dreapta
D :
x −2
1
=
y
−2
=
z
−1
.
60
Solut ¸ie:
ˆ
In acest caz, douˇa plane care intersectate dau dreapta D sunt:
_
−x −z + 2 = 0
y −2z = 0.
De aici rezultˇa cˇa sistemul ˆın λ ¸si µ va fi
_
_
_
(1) −x −z + 2 = λ
(2) y −2z = µ
(3) x
2
+y
2
+z
2
= 4.
Din ecuat ¸iile (1) ¸si (2) rezultˇa x = −z −λ + 2 ¸si y = µ + 2z, ceea ce, ˆınlocuit ˆın ecuat ¸ia
(3) dˇa:
(−z −λ + 2)
2
+ (µ + 2z)
2
+z
2
= 4
sau
6z
2
+ 2(λ + 2µ −2) z + (λ
2
−4λ +µ
2
) = 0.
Condit ¸ia de tangent ¸ˇ a se reduce la existent ¸a unei solut ¸ii unice a ecuat ¸iei anterioare, adicˇa:
∆ = [2(λ + 2µ −2)]
2
−4 6 (λ
2
−4λ +µ
2
) = 0
adicˇa
−5z
2
+ (4y −2x)z −2y
2
−4xy −5x
2
+ 24 = 0.
3.3.2 Suprafet ¸e conice
Definit ¸ia 3.11. Se nume¸ste suprafat ¸ˇa conicˇa o suprafat ¸ˇa generatˇa de o familie de drepte
avˆand un punct fix V ¸si satisfˇacˆand una din urmˇatoarele condit ¸ii:
a) se sprijinˇa pe o curbˇa datˇa;
b) sunt tangente unei suprafet ¸e date.
Figura 38: Suprafet ¸e conice
61
Determinarea ecuat ¸iei unei suprafet ¸e conice care se sprijinˇa pe o curbˇa datˇa
ˆ
In acest caz se cunosc (se dau):
• ecuat ¸iile vˆarfului V :
D :
_
_
_
P
1
(x, y, z) = 0
P
2
(x, y, z) = 0
P
3
(x, y, z) = 0
unde P
1
(x, y, z) = A
1
x + B
1
y + C
1
z + D
1
, P
2
(x, y, z) = A
2
x + B
2
y + C
2
z + D
2
,
iar P
3
(x, y, z) = A
3
x +B
3
y +C
3
z +D
3
. Dacˇa se dau coordonatele vˆarfului, atunci
V (x
0
, y
0
, z
0
) ⇔
_
_
_
x −x
0
= 0
y −y
0
= 0
z −z
0
= 0
• ecuat ¸iile curbei Γ:
Γ :
_
f(x, y, z) = 0
g(x, y, z) = 0
Ecuat ¸iile generatoarelor rectilinii care au un punct fix V sunt
_
P
1
(x, y, z) = λP
3
(x, y, z)
P
2
(x, y, z) = µP
3
(x, y, z)
iar condit ¸ia ca aceste generatoare sˇa intersecteze curba Γ se reduce la compatibilitatea
sistemului de 4 ecuat ¸ii ¸si 3 necunoscute:
_
¸
¸
_
¸
¸
_
P
1
(x, y, z) = λP
3
(x, y, z)
P
2
(x, y, z) = µP
3
(x, y, z)
f(x, y, z) = 0
g(x, y, z) = 0.
adicˇa la o relat ¸ieˆıntre λ ¸si µ, ϕ(λ, µ) = 0, pentru care sistemul de mai sus sˇa fie compatibil.
De aici, ˆınlocuind λ ¸si µ, se obt ¸ine ecuat ¸ia suprafet ¸ei conice, φ(x, y, z) = 0.
Exemplul 3.4. Sˇa se scrie ecuat ¸ia suprafet ¸ei conice avˆand vˆarful V (0, 1, 0) ¸si care se
sprijinˇa pe curba
Γ :
_
x
2
+z
2
= 1
y = 0
.
Solut ¸ie: Avem:
V (0, 2, 0) ⇔
_
_
_
x = 0
y −2 = 0
z = 0.
Ecuat ¸ia fasciculului de drepte care trece prin V este:
_
x = λ(y −2)
z = µ(y −2)
62
Ecuat ¸ia conicei se determinˇa din condit ¸ia de compatibilitate a sistemului
_
¸
¸
_
¸
¸
_
x = λ(y −2)
z = µ(y −2)
x
2
+z
2
= 1
y = 0
ceea ce se reduce la

2
+ 4µ
2
−1 = 0
sau
4x
2
+ 4z
2
−(y −2)
2
= 0.
Determinarea unei suprafet ¸e conice tangente la o suprafat ¸ˇa datˇa
ˆ
In acest caz
se cunosc
• ecuat ¸iile vˆarfului V :
D :
_
_
_
P
1
(x, y, z) = 0
P
2
(x, y, z) = 0
P
3
(x, y, z) = 0
unde P
1
(x, y, z) = A
1
x + B
1
y + C
1
z + D
1
, P
2
(x, y, z) = A
2
x + B
2
y + C
2
z + D
2
,
iar P
3
(x, y, z) = A
3
x +B
3
y +C
3
z +D
3
.
• ecuat ¸iile suprafet ¸ei Σ
2
:
Σ
2
: F(x, y, z) = 0.
Ecuat ¸iile generatoarelor rectilinii care au un punct fix V sunt
_
P
1
(x, y, z) = λP
3
(x, y, z)
P
2
(x, y, z) = µP
3
(x, y, z)
iar condit ¸ia ca aceste generatoare sˇa fie tangente la suprafat ¸a Σ
2
se reduce unicitatea
solut ¸iei ecuat ¸iei
F(x, y, z) = 0
adicˇa discriminantul acestei ecuat ¸ii trebuie sˇa fie zero.
Exemplul 3.5. Sˇa se scrie ecuat ¸ia suprafet ¸ei conice avˆ and vˆarful V (0, 0, −2) ¸si care este
tangentˇ a sferei cu centrul ˆın origine ¸si de razˇa 1.
Solut ¸ie: Avem:
V (0, 0, −2) ⇔
_
_
_
x = 0
y = 0
z + 2 = 0.
Ecuat ¸ia fasciculului de drepte care trece prin V este:
_
x = λ(z + 2)
y = µ(z + 2)
63
iar ecuat ¸ia sferei centratˇ a ˆın origine ¸si de razˇa 1 este:
x
2
+y
2
+z
2
= 1.
Condit ¸ia de tangent ¸ˇa se reduce la compatibilitatea sistemului
_
_
_
x = λ(z + 2)
y = µ(z + 2)
x
2
+y
2
+z
2
= 1
deci discriminantul ecuat ¸iei
[λ(z + 2)]
2
+ [µ(z + 2)]
2
+z
2
= 1,
trebuie sˇa fie nul:
∆ = [4(λ +µ)]
2
−4(λ +µ + 1)(4λ + 4µ −1) = 0
adicˇa
z
2
+ 4z −3y
2
−3x
2
+ 4 = 0.
3.3.3 Suprafet ¸e de rotat ¸ie
Definit ¸ia 3.12. Se nume¸ste suprafat ¸ˇa de rotat ¸ie suprafat ¸a generatˇa de o curbˇa Γ ale cˇarei
puncte descriu cercuri cu centrele situate pe o dreaptˇa fixˇa ˆın plane ortogonale pe aceasta.
Figura 39: Suprafatˇa de rotat ¸ie
Determinarea unei suprafet ¸e de rotat ¸ie
ˆ
In acest caz se cunosc:
• ecuat ¸ia dreptei D
x −x
0
l
=
y −y
0
m
=
z −z
0
n
• ecuat ¸ia cercului cu centrul pe D ¸si de razˇa variabilˇa, datˇa ca intersect ¸ia dintre o
sferˇa cu centrul pe D, de razˇa variabilˇa, ¸si un plan ortogonal pe D ˆın centrul sferei
_
(x −x
0
)
2
+ (y −y
0
)
2
+ (z −z
0
)
2
= λ
2
lx +my +nz = µ
ˆın funct ¸ie de parametrii λ, µ
64
• ecuat ¸ia curbei Γ
Γ :
_
f(x, y, z) = 0
g(x, y, z) = 0.
Din compatibilitatea sistemului de 4 ecuat ¸ii cu 3 necunoscute
_
¸
¸
_
¸
¸
_
(x −x
0
)
2
+ (y −y
0
)
2
+ (z −z
0
)
2
= λ
2
lx +my +nz = µ
f(x, y, z) = 0
g(x, y, z) = 0
se obt ¸ine o relat ¸ie ϕ(λ, µ) = 0 din care, ˆınlocuind λ, µ, rezultˇa ecuat ¸ia duprafet ¸ei de
rotat ¸ie: φ(x, y, z) = 0.
Exemplul 3.6. Sˇa se determine suprafat ¸a obt ¸inutˇa prin rotirea dreptei Dˆın jurul dreptei
∆, unde:
D :
_
x +y −1 = 0
z −1 = 0.
∆ :
x −1
2
=
y + 1
−1
= z.
Solut ¸ie: Avem x
0
= 1, y
0
= −1, z
0
= 0 ¸si l = 2, m = −1, n = 1. Atunci ecuat ¸ia
suprafet ¸ei se determinˇa din condit ¸ia de compatibilitate a sistemului:
_
¸
¸
_
¸
¸
_
(x −1)
2
+ (y + 1)
2
+z
2
= λ
2
2x −y +z = µ
x +y −1 = 0
z −1 = 0.
Din ultimele 3 ecuat ¸ii se obt ¸ine x =
µ
3
, y = 1 −
µ
3
, z = 1, iar din prima ecaut ¸ie rezultˇa
condit ¸ia de compatibilitate:
_
µ
3
−1
_
2
+
_
2 −
µ
3
_
2
+ 1 = λ
2
.
ˆ
Inlocuind acum λ
2
= (x−1)
2
+(y +1)
2
+z
2
¸si µ = 2x−y +z, obt ¸inem ecuat ¸ia suprafet ¸ei
de rotat ¸ie:
_
2x −y +z
3
−1
_
2
+
_
2 −
2x −y +z
3
_
2
+ 1 = (x −1)
2
+ (y + 1)
2
+z
2
sau
8z
2
+ (2y −4x + 9)z + 8y
2
+ (4x + 9)y + 5x
2
−18 = 0.
65
4 Geometria diferent ¸ialˇa localˇa a curbelor plane ¸si a
curbelor spat ¸iale
4.1 Geometria diferent ¸ialˇa localˇa a curbelor plane
4.1.1 Curbe plane. Reprezentˇari. Elemente de arc.
Definit ¸ia 4.1. Se nume¸ste curbˇa planˇa o aplicat ¸ie γ : I ⊆ R → c
2
de clasˇa (
k
, k ∈ N,
definitˇa pe intervalul real I.
Observat ¸ia 4.1.
1. Dacˇa γ ∈ C
0
(I) vom spune cˇa γ este o curbˇa continuˇ a.
2. Dacˇa γ ∈ C
k
(I), k ≥ 1 vom spune cˇa γ este o curbˇa diferent ¸iabilˇ a de clasˇa C
k
.
3. Dacˇa γ ∈ C

(I), adicˇa γ este o curbˇa ce admite derivate continue de orice ordin,
atunci vom spune ca γ este o curbˇa netedˇa.
Mult ¸imea Γ =
not
γ(I) = Im(γ) = ¦γ(t)[t ∈ I¦ se numest ¸e imaginea geometricˇa a curbei, ¸si
este o submult ¸ime de puncte din plan:
Γ =
_
M ∈ c
2
[ ∃t ∈ I : M = γ(t)
_
.
ˆ
In practicˇa, aceastˇa mul
´
time de puncte imagine se nume¸ste curbˇa.
Reprezentˇari ale curbelor.
Pentru a obt ¸ine diferite reprezentˇ ari ale unei curbe plane, considerˇam un reper afin al
spat ¸iului euclidian c
2
, 1
a
= ¦O; ¯ e
1
, ¯ e
2
¦. Fie M ∈ Γ(⊂ c
2
), ¯ r =
−−→
OM, t ∈ I. Atunci
¯ r : I → c
2
, ¯ r(t) =
−−→
OM este numitˇa o reprezentare parametricˇa a curbei Γ. Ecuat ¸ia
¯ r = ¯ r(t), t ∈ I (98)
se nume¸ste ecuat ¸ia vectorialˇa a curbei.
Dacˇa descompunem vectorii din ecuat ¸ia (98): ¯ r = x¯ e
1
+y¯ e
2
¸si ¯ r(t) = x(t)¯ e
1
+y(t)¯ e
2
atunci
obt ¸inem
_
x = x(t)
y = y(t)
t ∈ I (99)
numite ecuat ¸ii parametrice ale curbei plane Γ.
Prin eliminarea parametrului t se obt ¸ine o ecuat ¸ie catezianˇa de forma
F(x, y) = 0 (100)
numitˇ a ecuat ¸ie cartezianˇa implicitˇa a curbei.
Dacˇa putem exprima x = g(y) sau
y = f(x) (101)
atunci spunem cˇa am obt ¸inut ecuat ¸ia explicitˇa a curbei.
66
Elementul de arc
Fiind datˇa Γ o curbˇa planˇa datˇa de reprezentarea vectorialˇa ¯ r = ¯ r(t), t ∈ I, considerˇam
o nouˇa valoare a parametrului t

= t + h ∈ I, h ∈ R. Obt ¸inem astfel douˇa puncte ale
curbei Γ: M(¯ r(t)) ¸si M

(¯ r(t + h)). Lungimea arcului Γ
MM

cuprins ˆıntre punctele M ¸si
M

se aproximeazˇ a prin
l(Γ
MM

) =| ¯ r(t +h) − ¯ r(t) |=|
−−−→
MM

|
Figura 40: Elementul de arc
Elementul de arc ds este dat de relat ¸ia:
ds = lim
h→0
| ¯ r(t +h) − ¯ r(t) |=| d¯ r | . (102)
ˆ
In continuare vom exprima elementul de arc pentru diferite reprezentˇari ale curbei Γ.
• Dacˇa curba Γ este datˇa sub formˇa parametricˇa, adicˇa
_
x = x(t)
y = y(t)
t ∈ I,
atunci elementul de arc este:
ds =| d¯ r | =|
dx
dt
¯
i +
dy
dt
¯
j |=
_
[x

(t)]
2
+ [y

(t)]
2
dt.
• Dacˇa curba Γ este reprezentatˇ a prin ecuat ¸ia catezianˇa, atunci pentru scrierea
elementului de arc vom face o parametrizare naturalˇa, ¸si anume:
_
x = t
y = y(t)
t ∈ I.
ˆ
Inlocuind ˆın relat ¸iile de mai, obt ¸inem pentru elementul de arc urmˇatoarea relat ¸ie:
ds =
_
1 + [y

(x)]
2
dx.
67
Observat ¸ia 4.2. Pentru a obt ¸ine o reprezentare polarˇa a elementului de arc, trebuie sˇa
exprimˇam coordonatele carteziene ˆın coordonate polare, ˆın urmˇatorul mod:
_
x = ρ(ϕ) cos ϕ ρ > 0
y = ρ(ϕ) sin ϕ ϕ ∈ [0, 2π]
Elementul de arc ˆın coordonate polare este:
ds =
_
ρ
2
+ [ρ

]
2
dϕ.
ˆ
In toate cazurile, lungimea unui arc finit de curbˇa corespunzˇator punctelor M
0
(¯ r(t
0
)), M
1
(¯ r(t
1
))
se calculeazˇa cu formula:
l(Γ
M
0
M
1
) =
_
t
1
t
0
ds (103)
Exemplul 4.1. Fie curba planˇa datˇa prin ecuat ¸ia vectorialˇ a
Γ : ¯ r = (t −1)
¯
i + (t
2
+ 2)
¯
j
Ecuat ¸iile parametrice asociate curbei sunt:
_
x = t −1
y = t
2
+ 2
t ∈ R
iar ecuat ¸ia cartezianˇa asociatˇa curbei este:
y = (x + 1)
2
+ 2
Elementul de arc ˆın cazul parametric este:
ds =
_
[x

(t)]
2
+ [y

(t)]
2
dt =

1 + 4t
2
dt
iar ˆın cazul cartezian:
ds =
_
1 + 4(x + 1)
2
dx
Dacˇa comsiderˇam punctele M
0
(t
0
= 0) ¸si M
1
(t
1
= 1) de pe curbˇa, atunci lungimea arcului
cuprins ˆıntre punctele M
0
¸si M
1
este:
l(Γ
M
0
M
1
) =
_
t
1
t
0
ds =
_
1
0
(1 + 4t
2
)dt =
7
3
.
68
4.1.2 Tangenta ¸si normala ˆıntr-un punct regulat la o curbˇa planˇa.
Definit ¸ia 4.2. Un punct M(¯ r(t)) ∈ Γ, corespunzˇator valorii t ∈ I, se nume¸ste punct
regulat al curbei dacˇa satisface condit ¸ia
˙
¯ r(t) ,= 0.
Dacˇa
˙
¯ r(t) = 0 atunci punctul M se nume¸ste punct singular al curbei.
Observat ¸ia 4.3. O curbˇa se zice regulatˇ a dacˇa toate punctele sale sunt regulate.
Fie M(¯ r(t)) un punct regulat al curbei Γ ¸si ¯ r(t) =
−−→
OM vectorul de pozit ¸ie al punctului
M ˆın reperul 1
O
a
= ¦O;
¯
i,
¯
j¦, iar M

(¯ r(t + h)) un alt punct de pe curbˇa (vezi figura).
Dreapta determinatˇa de punctele M ¸si M

este o secantˇa pentru Γ.
Definit ¸ia 4.3. Tangenta la Γ ˆın punctul M este dreapta obt ¸inutˇa ca limitˇa a pozit ¸iilor
secantelor D(M, M

) cˆand cel de-al doilea punct M

tinde spre primul punct M pe Γ:
T
M
(Γ) = lim
h→0
D(M, M

), (104)
i.e. dreapta T
M
(Γ) va intersecta curba ˆın douˇa puncte confundate.
Figura 41: Tangenta ˆıntr-un punct regulat al unei curbe plane
Deoarece
−−−→
MM

= ¯ r(t+h)−¯ r(t) este vector director al secantei D(M, M

), prin amplificare
cu
1
h
obt ¸inem cˇa
¯ r(t +h) − ¯ r(t)
h
este tot vector director al secantei D(M, M

). Trecˆ and
la limitˇa, deducem cˇa vectorul
lim
h→0
¯ r(t +h) − ¯ r(t)
h
=
˙
¯ r(t).
este vector director al tangentei T
M
(Γ).
Scriem ˆın continuare diferite reprezentˇari pentru ecuat ¸iile tangentei la curba Γ ˆıntr-un
punct regulat M
0
(
˙
¯ r(t
0
) ,= 0) al curbei:
• Ecuat ¸ia vectorialˇ a: T
M
0
(Γ) :

R = ¯ r(t
0
) + λ
˙
¯ r(t
0
), λ ∈ R
• Ecuat ¸iile parametrice: T
M
0
(Γ) :
_
X = x(t
0
) +λ˙ x(t
0
)
Y = y(t
0
) + λ ˙ y(t
0
)
λ ∈ R
• Ecuat ¸ia cartezianˇa: T
M
0
(Γ) :
X −x(t
0
)
˙ x(t
0
)
=
Y −y(t
0
)
˙ y(t
0
)
sau Y −y(t
0
) = k
T
[X −x(t
0
)] unde k
T
=
˙ y(t
0
)
˙ x(t
0
)
este panta tangentei.
69
Observat ¸ia 4.4. Panta k
T
a tangentei T
M
0
(Γ) se mai poate exprima astfel:
• dacˇa curba Γ este datˇa prin ecuatˆıa cartezianˇa implicitˇa F(x, y) = 0, atunci
k
T
= −
F

x
(x
0
, y
0
)
F

y
(x
0
, y
0
)
;
• dacˇa curba Γ este datˇa prin ecuatˆıa cartezianˇa explicitˇa y = y(x), atunci k
T
= ˙ y(x
0
).
Exemplul 4.2. Fie o curbˇa planˇa datˇa prine ecuat ¸ia vectorialˇa:
¯ r(t) = (t −1)
¯
i + (t
2
+ 2)
¯
j
Ecuat ¸iile tangentei la curbˇa ˆın punctul M(t = 1) (adicˇa M(0, 3)) sunt:
• Ecuat ¸ia vectorialˇ a:
¯
R = ¯ r(t) +λ
˙
¯ r(t) ⇔
¯
R = (t −1 + λ)
¯
i + (t
2
+ 2 + 2λt)
¯
j.
Deoarece t = 1 pentru punctul M, obt ¸inem:
¯
R = λ
¯
i + (3 + 2λ)
¯
j
• Ecuat ¸iile parametrice:
_
X = λ
Y = 3 + 2λ
• Eliminˆand λ, obt ¸inem ecuat ¸ia cartezianˇa: Y = 3 + 2X.
Definit ¸ia 4.4. Dreapta normalˇa la curba Γ ˆın punctul M
0
, notatˇa N
M
0
(Γ) este dreapta
ortogonalˇa ˆın punctul M
0
pe tangenta T
M
0
(Γ) la curbˇa ˆın acel punct.
Ecuat ¸ia normalei la curba Γˆın punctul M
0
se scrie punˆand condit ¸ia de perpendicularitate
ˆıntre tangentˇ a ¸si normalˇa: produsul dintre pantele celor douˇa drepte sˇa fie egal cu −1.
De aici, deducem cˇa panta normalei N
M
0
(Γ) este k
N
= −
˙ x(t
0
)
˙ y(t
0
)
. Ecuat ¸ia cartezianˇa a
normalei este deci:
N
M
0
(Γ) : Y −y(t
0
) = k
N
[X −x(t
0
)]
70
4.1.3 Puncte singulare ale curbelor plane.
Fie c o curbˇa parametrizatˇa definitˇa astfel: c : I ⊂ R → R
2
, c(t) = (x(t), y(t)). Codit ¸iile
de regularitate pentru curba c sunt sintetizate prin urmˇatoarele:
i) c este o aplicat ¸ie injectivˇa.
ii) c ∈ C
k
(I), k ≥ 1 ¸si ˙ c(t) ,= 0, ∀t ∈ I.
adicˇa c este o curbˇa regulatˇa dacˇa orice punct de pe curba c este regulat. Avem regularitate
de ordinul I dacˇa ¸si numai dacˇa k = 1. Pentru a avea regularitate de ordinul II se cere ˆın
plus ¨ c(t) ,= 0, ∀t ∈ I.
Definit ¸ia 4.5. Dacˇa existˇa puncte pe curba c astfel ˆıncˆat condit ¸iile i) ¸si ii) nu sunt
ˆındeplinite, atunci aceste puncte se numesc puncte singulare.
Punctele singulare, dacˇa existˇa, corespund acelor valori ale parametrului real t care sunt
solut ¸ii ale sistemului
_
˙ x(t) = 0
˙ y(t) = 0
ˆ
In general acest sistem este incompatibil, dar vom analiza cazurile in care acest sistem
are solut ¸ii. Fie t
0
∈ I o solut ¸ie a sistemului de mai sus. Rezultˇa cˇa punctul M
0
(t = t
0
) =
M
0
(x
0
, y
0
) este un punct singular al curbei Γ.
Dacˇa se cunoa¸ste o reprezentare cartezianˇa a curbei: F(x, y) = 0, atunci M
0
∈ Γ ⇒
F(x(t
0
), y(t
0
)) = 0. Prin derivarea ˆın raport cu t
0
se obt ¸ine:
F

x
(x
0
, y
0
) ˙ x(t
0
) + F

y
(x
0
, y
0
) ˙ y(t
0
) = 0
de unde:
˙ y(t
0
)
˙ x(t
0
)
= −
F

x
(x
0
, y
0
)
F

y
(x
0
, y
0
)
= k
T
va reprezenta panta tangentei la curbˇa ˆın punctul singular M
0
. Dar avem o nedeterminare
de tipul
0
0
ceea ce ne conduce la:
F

x
(x
0
, y
0
) = 0 ¸si F

y
(x
0
, y
0
) = 0
Concluzie: Pentru a afla coordonatele carteziene ale punctelor singulare este suficient sˇa
rezolvˇam sistemul:
_
_
_
F(x, y) = 0
F

x
(x
0
, y
0
) = 0
F

y
(x
0
, y
0
) = 0
(105)
Sistemul are 3 ecuat ¸ii ¸si 2 necunoscute, ceea ce ˆınseamnˇ a cˇa este posibil ca el sˇa nu aibˇa
solut ¸ii.
ˆ
In acest caz, curba c nu are puncte singulare (toate punctele sunt regulate).
ˆ
In
caz de compatibilitate pot exista mai multe solut ¸ii, ceea ce ˆınseamnˇ a cˇa c are mai multe
puncte singulare.
71
Natura punctelor singulare. Tangenta ˆın punctele singulare.
Fie M
0
(x
0
, y
0
) ∈ Γ un punct singular pentru curba Γ. Ecuat ¸ia tangentei ˆın acest punct
se scrie:
T
M
0
(Γ) : Y −y
0
= k
T
(X −x
0
)
unde k
T
este panta tangentei. Panta tangentei se poate exprima prin una din urmˇatoarele
expresii:
• k
T
= y

(x
0
) dacˇa curba Γ este datˇa prin ecuat ¸ia cartezianˇa explicitˇa y = y(x);
• k
T
= −
F

x
(x
0
, y
0
)
F

y
(x
0
, y
0
)
dacˇa Γ este datˇa prin ecuat ¸ia cartezianˇa implicitˇa F(x, y) = 0.
Dacˇa M
0
(x
0
, y
0
) este un punct singular, atunci: F

x
(x
0
, y
0
) = 0 ¸si F

y
(x
0
, y
0
) = 0.
ˆ
In cazul ˆın care curba Γ este datˇa rin ecuat ¸ia cartezianˇa implicitˇa, ˆın condit ¸iile teoremei
funct ¸iilor implicite, determinarea lui y

(x
0
) se face derivˆand ˆın raport cu x, ˆın punctul
(x
0
, y
0
), identitatea F(x, y(x)) = 0. Obt ¸inem:
F

x
(x
0
, y
0
) + F

y
(x
0
, y
0
)y

(x
0
) = 0,
ˆınsˇ a, nu putem rezolva aceastˇa ecuat ¸ie pentru a obt ¸ine y

(x
0
), deoarece ˆın punctul (x
0
, y
0
),
derivatele F

x
(x
0
, y
0
) ¸si F

x
(x
0
, y
0
) se anuleazˇa.
ˆ
In acest caz, derivˇam de 2 ori relat ¸ia F(x, y(x)) = 0 ¸si obt ¸inem:
F

x
2(x
0
, y
0
) + 2F

xy
(x
0
, y
0
)y

(x
0
) + F

y
2(x
0
, y
0
)y

(x
0
)
2
+F

y
(x
0
, y
0
)y

(x
0
) = 0.
Deoarece ultimul termen este identic nul, pentru determinarea lui y

(x
0
) rˇamˆ ane sˇa folosim
ecuat ¸ia:
F

x
2(x
0
, y
0
) + 2F

xy
(x
0
, y
0
)y

(x
0
) + F

y
2(x
0
, y
0
)y

(x
0
)
2
= 0. (106)
Un punct singular M
0
este punct singular dublu, dacˇa ˆın ecuat ¸ia (106), cel put ¸in unul
dintre coeficient ¸i este nenul.
ˆ
In raport cu natura rˇadˇ acinilor ecuat ¸iei (106), care depinde de valoarea discriminantului
∆ = 4
_
(F

xy
)
2
−F

x
2
F

y
2
_
(x
0
,y
0
)
, avem urmˇatoarea clasificare a punctelor singulare duble:
a. Punctul singular dublu se nume¸ste nod, dacˇa ∆ > 0 ⇒ k
1,2
∈ R∪¦±∞¦ cu k
1
,= k
2
,
i .e. avem 2 tangente distincte la curbˇa ˆın M
0
.
b. Punctul singular dublu se nume¸ste punct de ˆıntoarcere, dacˇa ∆ = 0 ⇒ k
1,2

R ∪ ¦±∞¦ cu k
1
= k
2
, i.e. avem 2 tangente nedistincte la curbˇa ˆın M
0
.
c. Punctul singular dublu se nume¸ste punct izolat, dacˇa ∆ < 0 ⇒ k
1,2
∈ R∪¦±∞¦ cu
k
1
,= k
2
, i.e. nu avem tangente reale ˆın M
0
(cele douˇa tangente sunt imaginare).
72
Figura 42: Clasificarea punctelor singulare
4.1.4 Curbura unei curbe plane.
Fie Γ ⊂ c
2
datˇa prin reprezentarea vectorialˇ a:
¯ r = ¯ r(s), s ∈ [0, L]
Fie M ∈ Γ un punct regulat de pe curbˇa al cˇarui vector de pozit ¸ie este ¯ r(s) pentru care
˙
¯ r(s) ,= 0, cu s = l(Γ
ΩM
), unde Ω ∈ Γ este ”punctul origine” al curbei corespunzˇator lui
s = 0.
Fie M

∈ Γ un punct din vecinˇ atatea lui M avˆand vectorul de pozit ¸ie ¯ r(s

) astfel ˆıncˆat
[s

−s[ < ε, ∀ ε > 0 fixat.
Considerˇam tangentele la curbˇa ˆın punctele M ¸si M

, care formeazˇa cu axa Ox unghiurile
θ respectiv θ

. Aceasta ˆınseamnˇa cˇa unghiul ϕ dintre cele douˇa tangente va fi: ϕ = θ

−θ.
Figura 43: Curbura unei curbe plane
Definit ¸ia 4.6. Numˇarul real
ϕ
l(Γ
MM
)
se nume¸ste curburˇa medie a lui Γ ˆın vecinˇatatea
lui M.
Observat ¸ia 4.5. Lungimea arcului de curbˇa l(Γ
MM
) = const, iar ϕ descre¸ste sau cre¸ste
dupˇa cum Γ este mai put ¸in curbatˇa respectiv mai mult curbatˇa.
Definit ¸ia 4.7. Dacˇa limita k(s) = lim
s

→s
ϕ(s, s

)
s −s

existˇa, atunci aceastˇa limitˇa se nume¸ste
curbura curbei Γ ˆın punctul M.
Dacˇa exprimˇam prin θ = θ(s) dependent ¸a unghiului fˇacut de tangenta la curbˇa ˆın punctul
M cu axa Ox, atunci ˆın M

avem θ

= θ

(s

) ⇒ ϕ(s, s

) = θ

(s

) −θ(s), de unde:
k(s) =

ds
Raportul R
M
=
1
[k(s)[
se nume¸ste raza de curburˇa ˆın punctul regulat M.
Observat ¸ia 4.6. Dacˇa k = 0 atunci curba Γ este o dreaptˇa.
73
Expresii ale curburii unei curbe plane pentru diferite reprezentˇari ale acesteia.
• Dacˇa curba planˇa este datˇa prin reprezentarea parametricˇa:
_
x = x(t)
y = y(t)
(107)
iar M(x(t), y(t)) este un punct pe curba Γ, atunci panta tangentei ˆın M este
k
T
= tan θ =
˙ y(t)
˙ x(t)
, de unde avem: θ = arctan
˙ y(t)
˙ x(t)
. Calculˇam derivata lui θ ˆın
raport cu s ¸si obt ¸inem:

ds
=

dt
dt
ds
=
¨ y(t) ˙ x(t) − ¨ x(t) ˙ y(t)
˙ x(t)
2
+ ˙ y(t)
2
dt
ds
unde ds =
_
˙ x(t)
2
+ ˙ y(t)
2
dt ⇒
dt
ds
=
1
_
˙ x(t)
2
+ ˙ y(t)
2
.
Astfel, formula curburii pentru o curbˇa planˇa este:
k =

ds
=
¨ y(t) ˙ x(t) − ¨ x(t) ˙ y(t)
[ ˙ x(t)
2
+ ˙ y(t)
2
]
3/2
(108)
• Dacˇa curba planˇa este datˇa prin ecuat ¸ia cartezianˇa explicitˇa: y = y(x), atunci
trecˆand la parametrizarea naturalˇa:
_
x = t
y = y(t)
, calculˆand derivatele de ordinul I:
_
˙ x = 1
˙ y = ˙ y(t)
¸si cele de ordinul II :
_
¨ x = 0
¨ y = ¨ y(t)
, ¸si ˆınlocuind pe acestea in relat ¸ia
(108) obt ¸inem:
k =
¨ y(t)
[1 + ˙ y
2
(t)]
3/2
(109)
• Dacˇa curba planˇa este datˇa prin ecuat ¸ia cartezianˇa implicitˇa F(x, y) = 0 atunci
avem F

x
+ F

y
˙ y = 0 ⇒ ˙ y = −
F

x
F

y
¸si ¨ y = −
F

x
2
F

y
2
; ˆınlocuind acestea ˆın (109)
obt ¸inem:
k = −
(F

x
)
2
F

y
2
−2 F

x
F

y
F

xy
+ (F

y
)
2
F

x
2
_
(F

x
)
2
+ (F

y
)
2
¸
3/2
(110)
74
4.2 Geometria diferent ¸ialˇa localˇa a curbelor spat ¸iale
4.2.1 Reprezentˇari ale curbelor spat ¸iale
Definit ¸ia 4.8. Se nume¸ste curbˇa spat ¸ialˇa o aplicat ¸ie γ : I ⊂ R → c
3
de clasˇa C
k
, k ∈ N
pe intervalul I.
Observat ¸ia 4.7.
1. Dacˇa k = 0 atunci γ ∈ C
0
(k), deci γ este o curbˇa continuˇ a.
2. Dacˇa k ≥ 1, atunci γ este o curbˇa diferent ¸iabilˇ a de clasˇa C
k
.
Dacˇa k = 2 atunci spunem cˇa γ este o curbˇa netedˇa.
Pentru a obt ¸ine diferite reprezentˇ ari ale curbei spat ¸iale Γ se considerˇa un reper afin
ortonormal al spat ¸iului c
3
, 1
O
a
_
O;
¯
i,
¯
j,
¯
k
_
. Asociem fiecˇariui punct M = γ(t) vectorul de
pozit ¸ie ¯ r =
−−→
OM. Ecuat ¸ia
Γ : ¯ r = ¯ r(t) (111)
se nume¸ste ecuat ¸ia vectorialˇa (ecuat ¸ia parametricˇa vectorialˇ a) a curbei spat ¸iale. Dacˇa
descompunem vectorii din ecuat ¸ia (111): ¯ r = x
¯
i + y
¯
j + z
¯
k ¸si ¯ r(t) = x(t)
¯
i + y(t)
¯
j + z(t)
¯
k
atunci obt ¸inem ecuat ¸ii parametrice (scalare) ale curbei spat ¸iale Γ:
Γ :
_
_
_
x = x(t)
y = y(t)
z = z(t)
t ∈ I (112)
Prin eliminarea parametrului t din sistemul anterior, se obt ¸in ecuat ¸iile carteziane implicite
ale curbei spat ¸iale:
Γ :
_
f(x, y, z) = 0
g(x, y, z) = 0
(113)
Dacˇa putem exprima y ¸si z ˆın funct ¸ie de x, sub forma:
Γ :
_
y = y(x)
z = z(x)
(114)
atunci obt ¸inem ecuat ¸iile carteziene explicite ale curbei spat ¸iale.
4.2.2 Elementul de arc. Lungimea unui arc de curbˇa.
Din capitolul curbe plane se ¸stie cˇa elementul de arc notat ds este dat de: ds =| d¯ r |, ¸si
define¸ste lungimea arcului elementar. Deoarece d¯ r =
˙
¯ rdt, ˆın cazul curbelor spat ¸iale avem:
d¯ r = [ ˙ x(t)
¯
i + ˙ y(t)
¯
j + ˙ z(t)
¯
k]dt.
Dacˇa curba spat ¸ialˇ a este datˇa prin reprezentarea ei parametricˇa, atunci elementul de arc
este:
ds =
_
[ ˙ x(t)]
2
+ ˙ y(t)]
2
+ ˙ z(t)]
2
dt. (115)
75
Dacˇa A(t
0
) ¸si B(t
1
) douˇa puncte de pe curba Γ, atunci lungimea arcului de curbˇa situat
ˆıntre cele douˇa puncte este dat de:
l
AB
=
_
t
1
t
0
ds =
_
t
1
t
0
_
[ ˙ x(t)]
2
+ ˙ y(t)]
2
+ ˙ z(t)]
2
dt.
Dacˇa curba este datˇa prin ecuat ¸ia cartezianˇa explicitˇa, atunci fˇacˆ and o parametrizare
naturalˇa:
_
_
_
x = t
y = y(t)
z = z(t)
, obt ¸inem pentru elementul de arc relat ¸ia:
ds =
_
1 + [ ˙ y(x)]
2
+ [ ˙ z(x)]
2
dx.
4.2.3 Dreapta tangentˇa ¸si planul normal
Fie Γ : ¯ r = ¯ r(t), o curbˇa spat ¸ialˇ a, M
0
= ¯ r(t
0
) ∈ Γ, ¸si dreapta tangentˇ a la curba Γ ˆın
punctul M
0
definitˇa ca ˆın cazul curbelor plane (vezi Definit ¸ia (4.3)).
Reprezentˇ arile tangentei la o curbˇa spat ¸ialˇa ˆın punctul M
0
se obt ¸in la fel ca ¸si ˆın cazul
curbelor plane:
• ecuat ¸ia vectorialˇ a:
T
M
0
(Γ) :
¯
R = ¯ r(t
0
) + λ
˙
¯ r(t
0
), λ ∈ R
• ecuat ¸iile parametrice:
T
M
0
(Γ) :
_
_
_
X = x(t
0
) +λ˙ x(t
0
)
Y = y(t
0
) + λ ˙ y(t
0
)
Z = z(t
0
) + λ˙ z(t
0
)
λ ∈ R
• ecuat ¸iile carteziene se obt ¸in din cele parametrice eliminˆand parametrul λ:
T
M
0
(Γ) :
X −x(t
0
)
˙ x(t
0
)
=
Y −y(t
0
)
˙ y(t
0
)
=
Z −z(t
0
)
˙ z(t
0
)
Observat ¸ia 4.8.
1. Dacˇa se cunosc ecuat ¸iile vectoriale sau parametrice ale curbei Γ, atunci vectorul
director al tangentei la curbˇa este:
˙
¯ r(t
0
) = ( ˙ x(t
0
), ˙ y(t
0
), ˙ z(t
0
)).
2. Dacˇa se cunosc ecuat ¸iile carteziene explicite ale lui Γ atunci fˇacˆand o parametrizare
naturalˇa
_
_
_
x = t
y = y(t)
z = z(t)
, obt ¸inem vectorul director al tangentei: (1, ˙ y(x
0
), ˙ z(x
0
)).
3. Dacˇa se cunosc ecuat ¸iile carteziene implicite ale curbei Γ :
_
f(x, y, z) = 0
g(x, y, z) = 0
, atunci
prin diferent ¸iere avem:
_
f

x
dx +f

y
dy +f

z
dz = 0
g

x
dx +g

y
dy +g

z
dz = 0,
76
Figura 44: Dreapta tangentˇa ¸si planul normal
Parametrii directori pentru tangenta T
M
0
(Γ) sunt dat ¸i de coeficient ¸ii mˇarimilor
(dx, dy, dz) obt ¸inut ¸i din dezvoltarea dupˇa prima linie a determinantului:
¸
¸
¸
¸
¸
¸
dx dy dz
f

x
f

y
f

z
g

x
g

y
g

z
¸
¸
¸
¸
¸
¸
Notˇam:
¸
¸
¸
¸
f

y
f

z
g

y
g

z
¸
¸
¸
¸
=
D(f, g)
D(y, z)
¸
¸
¸
¸
f

z
f

x
g

z
g

x
¸
¸
¸
¸
=
D(f, g)
D(z, x)
¸
¸
¸
¸
f

x
f

y
g

x
g

y
¸
¸
¸
¸
=
D(f, g)
D(x, y)
Astfel, vectorul director al tangentei la curba Γ este:
_
D(f, g)
D(y, z)
,
D(f, g)
D(z, x)
,
D(f, g)
D(x, y)
_
iar ecuat ¸ia tangentei se scrie ˆın acest caz:
T
M
0
(Γ) :
X −x(t
0
)
D(f, g)
D(y, z)
¸
¸
¸
¸
M
0
=
Y −y(t
0
)
D(f, g)
D(z, x)
¸
¸
¸
¸
M
0
=
Z −z(t
0
)
D(f, g)
D(x, y)
¸
¸
¸
¸
M
0
. (116)
Definit ¸ia 4.9. Planul normal ˆın punctul regulat M
0
la curba Γ, notat P
n
M
0
(Γ), este planul
ortogonal pe tangenta la curbˇa ˆın punctul M
0
.
Ecuat ¸ia vectorialˇ a a planului normal este:
P
n
M
0
(Γ) :<
¯
R − ¯ r(t);
˙
¯ r(t) >= 0. (117)
Explicitˆand vectorii care intervin ˆın ecuat ¸ia vectorialˇ a se obt ¸ine ecuat ¸ia cartezianˇa a
planului normal:
P
n
M
0
(Γ) : [X −x(t
0
)] ˙ x(t
0
) + [Y −y(t
0
)] ˙ y(t
0
) + [Z −z(t
0
)] ˙ z(t
0
) = 0; (118)
echivalentˇ a cu:
P
n
M
0
(Γ) : [X −x(t
0
)]
D(f, g)
D(y, z)
¸
¸
¸
¸
M
0
+ [Y −y(t
0
)]
D(f, g)
D(z, x)
¸
¸
¸
¸
M
0
+ [Z −z(t
0
)]
D(f, g)
D(x, y)
¸
¸
¸
¸
M
0
= 0.
(119)
77
Observat ¸ia 4.9. Deoarece tangenta este perpendicularˇa pe planul normal ˆın M
0
, vectorul
director al tangentei coincide cu vectorul normal al planului normal, astfel cˇa, dacˇa se
cunoa¸ste ecuat ¸ia planului normal la curbˇa ˆın punctul regulat M
0
:
P
n
M
0
(Γ) : A(x −x
0
) + B(y −y
0
) + C(z −z
0
) +D = 0
atunci ecuat ¸ia tangentei la curbˇa ˆın acela¸si punct este:
T
M
0
(Γ) :
X −x
0
A
=
Y −y
0
B
=
Z −z
0
C
.
4.2.4 Plane tangente ¸si planul osculator
Fie o curbˇa spat ¸ialˇa datˇa prin ecuat ¸ia ei vectorialˇa: Γ : ¯ r = ¯ r(t), M
0
(t
0
) un punct regulat
de pe curbˇa ¸si T
M
0
(Γ) dreapta tangentˇ a la curbˇa ˆın punctul M
0
.
Definit ¸ia 4.10. Un plan care cont ¸ine dreapta tangentˇa T
M
0
(Γ) se nume¸ste plan tangent
¸si se noteazˇa π
M
0
(Γ).
Fie un punct M

0
(t
0
+k) de pe Γ, vecin cu M
0
, k fiind o cre¸stere micˇa astfel ca t
0
+k ∈ I.
Fie D(M
0
, M

0
) dreapta determinatˇa de aceste puncte, secantˇa pentru curba Γ.
Observat ¸ia 4.10. Dreapta obt ¸inutˇa ca limitˇa a pozit ¸iilor secantelor D(M
0
, M

0
) cˆand
M
0
→ M

0
(adicˇa k → 0) este tangenta la Γ ˆın punctul M
0
.
Definit ¸ia 4.11. Planul determinat de dreapta T
M
0
(Γ) ¸si de un punct M

0
de pe curba Γ
din vecinˇatatea lui M
0
, se nume¸ste plan osculator al curbei Γ ˆın punctul M
0
, ¸si se noteazˇa
P
o
M
0
(Γ).
Planul osculator este determinat de M
0
, direct ¸ia tangentei
˙
¯ r(t
0
) ¸si de direct ¸ia
−−−−→
M
0
M

0
=
¯ r(t
0
+k)−¯ r(t
0
). Remarcˇam cˇa vectorul
1
k
[¯ r(t
0
+k)−¯ r(t
0
)] este coliniar cu vectorul
−−−−→
M
0
M

0
.
Figura 45: Planul osculator la o curbˇa spat ¸ialˇ a
78
Fie t
k
un punct intermediar din intervalul (t
0
, t
0
+ k). Conform ipotezei cˇa ¯ r(t) este o
funct ¸ie de clasˇa C
2
pe intervalul real I, putem considera aproximarea de ordinul II a
expresiei ¯ r(t
0
+k):
¯ r(t
0
+k) = ¯ r(t
0
) + k
˙
¯ r(t
0
) +
k
2
2!

¨
¯ r(t
k
) t
k
∈ (t
0
, t
0
+k)
care se obt ¸ine din formula lui Taylor cu restul Lagrange aplicatˇa funct ¸iei vectoriale ¯ r.
ˆ
In plus, ˆın baza continuitˇat ¸ii funct ¸iei
¨
¯ r, avem lim
k→0
¨
¯ r(t
k
) =
¨
¯ r(t
0
). Obt ¸inem astfel:
¯ r(t
0
+k) − ¯ r(t
0
)
k
=
˙
¯ r(t
0
) +
k
2!

¨
¯ r(t
k
).
Cum membrul drept al egalitˇat ¸ii de mai sus este un vector coliniar cu
−−−−→
M
0
M

0
, rezultˇa cˇa
vectorul
¨
¯ r(t
k
) apart ¸ine planului osculator, pentru orice k. Trecˆ and la limitˇa pentru k → 0,
obt ¸inem cˇa vectorul
¨
¯ r(t
0
) apart ¸ine planului osculator.
A¸sadar, cunoa¸stem doi vectori directori ai planului osculator:
˙
¯ r(t
0
) ¸si
¨
¯ r(t
0
). Ecuat ¸ia
vectorialˇ a a planului osculator este:
P
o
M
0
(Γ) : (
¯
R − ¯ r(t
0
);
˙
¯ r(t
0
);
¨
¯ r(t
0
)) = 0
iar ecuat ¸ia cartezianˇa a planului osculator este:
P
o
M
0
(Γ) :
¸
¸
¸
¸
¸
¸
X −x(t
0
) Y −y(t
0
) Z −z(t
0
)
˙ x(t
0
) ˙ y(t
0
) ˙ z(t
0
)
¨ x(t
0
) ¨ y(t
0
) ¨ z(t
0
)
¸
¸
¸
¸
¸
¸
= 0
Dacˇa curba Γ este datˇa sub formˇa parametricˇa, atunci ecuat ¸ia planului osculator poate fi
scrisˇa sub forma:
P
o
M
0
(Γ) :
_
_
_
X = x(t
0
) + α ˙ x(t
0
) +β ¨ x(t
0
)
Y = y(t
0
) + α ˙ y(t
0
) + β ¨ y(t
0
)
Z = z(t
0
) +α ˙ z(t
0
) + β ¨ z(t
0
)
α, β −parametrii
sau
P
o
M
0
(Γ) : A[x −x(t
0
)] + B[y −y(t
0
)] + C[z −z(t
0
)] = 0
unde A, B, C sunt complement ¸ii algebrici ai matricei
_
˙ x(t
0
) ˙ y(t
0
) ˙ z(t
0
)
¨ x(t
0
) ¨ y(t
0
) ¨ z(t
0
)
_
.
Observat ¸ia 4.11. Planul osculator al unei curbe plane este chiar planul curbei.
Observat ¸ia 4.12. Direct ¸ia normalˇa a planului osculator P
o
M
0
(Γ) este vectorul
˙
¯ r(t
0
)
¨
¯ r(t
0
) =
_
_
¯
i
¯
j
¯
k
˙ x(t
0
) ˙ y(t
0
) ˙ z(t
0
)
¨ x(t
0
) ¨ y(t
0
) ¨ z(t
0
)
_
_
= A
¯
i +B
¯
j +C
¯
k
Dreapta normalˇa pe planul osculator (adicˇa dreapta de direct ¸ie
˙
¯ r(t
0
)
¨
¯ r(t
0
)) ˆın punctul
M
0
se nume¸ste binormalˇa, si se noteazˇa cu B
M
0
(Γ).
79
4.2.5 Triedrul ¸si reperul Fr`enet asociate unei curbe spat ¸iale
Triedrul Fr`enet
Fie Γ : r = ¯ r(t) o curbˇa spat ¸ialˇa ¸si M
0
∈ Γ un punct regulat ¸si neinflexionar.
Definit ¸ia 4.12. Triedrul Fr`enet este un triedru mobil de vˆarf M
0
, format din 3 plane
care trec prin M
0
¸si care sunt ortogonale douˇa cˆate douˇa.
Figura 46: Triedrul lui Fr`enet asociat unei curbe spat ¸iale
Elementele triedrului Fr`enet sunt:
• Muchiile triedrului Fr`enet sunt:
– Dreapta tangentˇa T
M
0
(Γ) datˇa de (M
0
,
¯
t);
– Dreapta normalˇa principalˇa N
M
0
(Γ) datˇa de (M
0
, ¯ n), fiind dreapta de intersect ¸ie
dintre planul normal ¸si planul osculator;
– Dreapta binormalˇa B
M
0
(Γ) datˇa de (M
0
,
¯
b), fiind dreapta perpendicularˇa pe
planul osculator in punctul M
0
.
• Fet ¸ele triedrului Fr`enet sunt:
– Planul osculator P
o
M
0
(Γ);
– Planul normal P
n
M
0
(Γ);
– Planul rectificator notat P
r
M
0
(Γ), fiind planul perpendicular pe normalˇa prin-
cipalˇa ˆın punctul M
0
.
80
Au loc urmˇatoarele relat ¸ii:

¯
t =
˙
¯ r(t
0
) este vectorul director al dreptei tangente T
M
0
(Γ);

¯
b =
˙
¯ r(t
0
)
¨
¯ r(t
0
) este vectorul director al dreptei binormale B
M
0
(Γ), fiind vectorul
normal planului osculator P
o
M
0
(Γ);
• ¯ n =
¯
b
¯
t este vectorul director al normalei principale N
M
0
(Γ).
Cunoscˆand vectorii directori ai muchiilor Triedrului Fr`enet, putem deduce cu u¸surint ¸ˇ a
ecuat ¸iile planelor (fet ¸elor) Triedrului Fr`enet, dupˇa cum urmeazˇa:
• P
n
M
0
(Γ) este planul determinat de punctul M
0
¸si direct ¸ia normalˇa
¯
t;
• P
o
M
0
(Γ) este planul determinat de punctul M
0
¸si direct ¸ia normalˇa
¯
b;
• P
r
M
0
(Γ) este planul determinat de punctul M
0
¸si direct ¸ia normalˇa ¯ n.
Dacˇa curba Γ este datˇa prin ecuat ¸ii parametrice Γ :
_
_
_
x = x(t)
y = y(t)
z = z(t)
¸si M
0
(t
0
) ∈ Γ atunci:
T
M
0
(Γ) :
X −x(t
0
)
˙ x(t
0
)
=
Y −y(t
0
)
˙ y(t
0
)
=
Z −z(t
0
)
˙ z(t
0
)
P
n
M
0
(Γ) : ˙ x(t
0
) [X −x(t
0
)] + ˙ y(t
0
) [Y −y(t
0
)] + ˙ z(t
0
) [Z −z(t
0
)] = 0
B
M
0
(Γ) :
X −x(t
0
)
A
=
Y −y(t
0
)
B
=
Z −z(t
0
)
C
P
o
M
0
: A [X −x(t
0
)] + B [Y −y(t
0
)] +C [Z −z(t
0
)] = 0
N
M
0
(Γ) :
X −x(t
0
)
l
=
Y −y(t
0
)
m
=
Z −z(t
0
)
n
P
r
M
0
: l [X −x(t
0
)] + m [Y −y(t
0
)] + n [Z −z(t
0
)] = 0
unde A, B, C sunt componentele scalare ale vectorului
¯
b =
˙
¯ r(t
0
)
¨
¯ r(t
0
) =
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¯
i
¯
j
¯
k
˙ x(t
0
) ˙ y(t
0
) ˙ z(t
0
)
¨ x(t
0
) ¨ y(t
0
) ¨ z(t
0
)
¸
¸
¸
¸
¸
¸
iar l, m, n sunt componentele scalare ale vectorului
¯ n =
¯
b
¯
t =
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¯
i
¯
j
¯
k
A B C
˙ x(t
0
) ˙ y(t
0
) ˙ z(t
0
)
¸
¸
¸
¸
¸
¸
81
Reperul Fr`enet
Definit ¸ia 4.13. Reperul Fr`enet este un reper ortonormat mobil, avˆand originea ˆın punctul
M
0
∈ Γ, iar vectorii unitari sunt cei ce definesc direct ¸iile muchiilor triedrului Fr`enet:
direct ¸ia tangentei , direct ¸ia normalei principale ¸si direct ¸ia binormalei.
Notˆand cu
¯
t
0
versorul tangentei, ¯ n
0
versorul normalei principale ¸si cu
¯
b
0
versorul binor-
malei, reperul lui Fr`enet poate fi scris astfel: 1
F
= ¦M
0
;
¯
t
0
, ¯ n
0
,
¯
b
0
¦.
Reamintim cˇa, un versor ¯ v
0
oarecare este dat de: ¯ v
0
=
¯ v
| ¯ v |
.
Fie M
0
(t
0
) ∈ Γ un punct regulat ¸si neinflexionar al curbei. Obt ¸inem versorul tangentei:
¯
t
0
=
¯
t
|
¯
t |
=
˙
¯ r(t
0
)
|
˙
¯ r(t
0
) |
=
˙ x(t
0
)
¯
i + ˙ y(t
0
)
¯
j + ˙ z(t
0
)
¯
k
_
[ ˙ x(t
0
)]
2
+ [ ˙ y(t
0
)]
2
+ [ ˙ z(t
0
)]
2
=
d¯ r
ds
¸
¸
¸
¸
t
0
Versorul binormalei este:
¯
b
0
=
¯
b
|
¯
b |
=
˙
¯ r(t
0
)
¨
¯ r(t
0
)
|
˙
¯ r(t
0
)
¨
¯ r(t
0
)|
=
A
¯
i +B
¯
j +C
¯
k

A
2
+B
2
+C
2
Pentru a deduce formula versorului binormalei
¯
b
0
in funct ¸ie de derivatele ˆın raport cu s
ale funct ¸iei ¯ r, vom utiliza urmˇatoarele relat ¸ii:
|
¯
t
0
| = |
d¯ r
ds
| = 1 ⇒ ¸
d¯ r
ds
,
d¯ r
ds
) = 1 ⇒ ¸
d¯ r
ds
,
d
2
¯ r
ds
2
) = 0 ⇒
d¯ r
ds

d
2
¯ r
ds
2
˙
¯ r =
d¯ r
dt
=
d¯ r
ds

ds
dt
¨
¯ r =
d
dt
˙
¯ r =
d
2
¯ r
ds
2

_
ds
dt
_
2
+
d¯ r
ds

d
2
s
dt
2
Din aceste relat ¸ii rezultˇa cˇa:
˙
¯ r
¨
¯ r =
_
ds
dt
_
3

_
d¯ r
ds

d
2
¯ r
ds
2
_
deci
¯
b
0
=
˙
¯ r(t
0
)
¨
¯ r(t
0
)
|
˙
¯ r(t
0
)
¨
¯ r(t
0
)|
=
d¯ r
ds

d
2
¯ r
ds
2
|
d¯ r
ds

d
2
¯ r
ds
2
|
¸
¸
¸
¸
¸
t
0
=
d¯ r
ds

d
2
¯ r
ds
2
|
d
2
¯ r
ds
2
|
¸
¸
¸
¸
¸
t
0
Versorul normalei principale este:
¯ n
0
=
¯ n
| ¯ n |
=
l
¯
i +m
¯
j +n
¯
k

l
2
+m
2
+n
2
=
d
2
¯ r
ds
2
|
d
2
¯ r
ds
2
|
¸
¸
¸
¸
¸
t
0
82
4.2.6 Curbura ¸si torsiunea unei curbe spat ¸iale
Considerˇam un punct regulat si neinflexionar M = ¯ r(t) ∈ Γ. Vom nota ˆın continuare
versorii reperului Fr`enet ˆın punctul M cu
¯
t(t), ¯ n(t) ¸si
¯
b(t). Are loc urmˇatoarea teoremˇa:
Teorema 4.1 (Formulele Fr`enet-Serret).
˙
¯
t(t) = k(t)ν(t)¯ n(t)
˙
¯ n(t) = −k(t)ν(t)
¯
t(t) + τ(t)ν(t)
¯
b(t)
˙
¯
b(t) = −τ(t)ν(t)¯ n(t)
unde ν(t) =
_
˙ x(t)
2
+ ˙ y(t)
2
+ ˙ z(t)
2
=
ds
dt
este viteza curbei Γ, iar k(t) si ν(t) sunt curbura
¸si respectiv torsiunea curbei Γ ˆın punctul M.
Pentru curbura k(t) avem urmˇatoarele formule:
k(t) =
|
˙
¯ r(t)
¨
¯ r(t)|
|
˙
¯ r(t)|
3
=

A
2
+B
2
+C
2
_
_
[ ˙ x(t)]
2
+ [ ˙ y(t)]
2
+ [ ˙ z(t)]
2
_
3
unde A, B, C sunt componentele scalare ale vectorului
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¯
i
¯
j
¯
k
˙ x(t) ˙ y(t) ˙ z(t)
¨ x(t) ¨ y(t) ¨ z(t)
¸
¸
¸
¸
¸
¸
.
Raza de curburˇa a curbei Γ ˆın punctul M este R(t) =
1
[k(t)[
.
Pentru torsiunea τ(t) avem formulele:
τ(t) =
(
˙
¯ r(t);
¨
¯ r(t);
...
¯ r (t))
|
˙
¯ r(t)
¨
¯ r(t)|
2
=

A
2
+B
2
+C
2
unde ∆ =
¸
¸
¸
¸
¸
¸
˙ x(t) ˙ y(t) ˙ z(t)
¨ x(t) ¨ y(t) ¨ z(t)
...
x(t)
...
y
(t)
...
z (t)
¸
¸
¸
¸
¸
¸
.
Raza de torsiune ˆın punctul M este T(t) =
1
[τ(t)[
.
83
5 Geometria diferent ¸ialˇa localˇa a suprafet ¸elor
5.1 Definit ¸ie. Reprezentˇari.
Definit ¸ia 5.1. Se nume¸ste suprafat ¸ˇa o aplicat ¸ie σ : D ⊂ R
2
→ c
3
de clasˇa C
k
, k ∈ N.
Observat ¸ia 5.1.
1. Dacˇa k = 0, atunci σ ∈ C
0
(D) se nume¸ste suprafat ¸ˇ a continuˇa.
2. Dacˇa k ∈ N

, atunci σ ∈ C
k
(D) se nume¸ste suprafat ¸ˇa diferent ¸iabilˇ a.
3. Dacˇa k = ∞, atunci σ ∈ C

(D) se nume¸ste suprafat ¸ˇa netedˇa.
Definit ¸ia 5.2. Mult ¸imea Σ = σ(D) se nume¸ste imaginea geometricˇa a suprafet ¸ei.
Figura 47: Suprafat ¸ˇa ˆın c
3
Observat ¸ia 5.2. Σ = ¦M ∈ c
3
[ ∃(u
1
, u
2
) ∈ D, σ(u
1
, u
2
) = M¦
Reprezentarea vectorialˇa a unei suprafet ¸e este:
Σ : r = r(u, v), ∀(u, v) ∈ D
Ecuat ¸iile parametrice ale suprafet ¸ei sunt:
Σ :
_
_
_
x = x(u, v)
y = y(u, v)
z = z(u, v)
∀(u, v) ∈ D
Prin eliminarea lui u ¸si v din ecuat ¸iile parametrice, se obt ¸ine o ecuat ¸ie cartezianˇa (explicitˇa
sau implicitˇa) a suprafet ¸ei. Ecuat ¸ia cartezianˇa implicitˇa a unei suprafet ¸e este de forma:
Σ : F(x, y, z) = 0
Ecuat ¸ia cartezianˇa explicitˇa a unei suprafet ¸e este de forma:
Σ : z = f(x, y)
Un punct M
0
de pe suprafat ¸a Σ poate fi dat fie prin coodonatele sale carteziene (x
0
, y
0
, z
0
),
fie prin parametrii de suprafat ¸ˇa (u
0
, v
0
), care verifia relat ¸iile:
x
0
= x(u
0
, v
0
) ; y
0
= y(u
0
, v
0
) ; z
0
= z(u
0
, v
0
)
84
5.2 Curbe coordonate
Prin orice punct M
0
(u
0
, v
0
) ∈ Σ trec douˇa curbe particulare ale suprafet ¸ei, care se obt ¸in
fˇacˆand constante valorile parametrilor: u = u
0
sau v = v
0
. Aceste curbe se numesc curbe
coordonate.
Fie I ¸si J douˇa intervale reale cu proprietatea cˇa (u
0
, v
0
) ∈ I J ⊂ D. Considerˆand
u = u
0
(=const), putem sˇa alegem ca ¸si parametru al curbei coordonate parametrul v = t
¸si obt ¸inem ecuatˆıa vectorialˇa a a primei curbe coordonate prin M
0
:
Γ(v) : ¯ r = ¯ r(u
0
, t), ∀t ∈ J
Analog, reprezentarea vectorialˇ a a celei de-a doua curbe coordonate prin M
0
, ce se obt ¸ine
considerˆand v = v
0
(=const), este:
Γ(u) : ¯ r = ¯ r(t, v
0
), ∀t ∈ I
Figura 48: Curbe coordonate pe o suprafat ¸ˇa
5.3 Plan tangent ¸si dreaptˇa normalˇa la o suprafat ¸ˇa
5.3.1 Plan tangent la o suprafat ¸ˇa ˆıntr-un punct regulat
Fie suprafat ¸a Σ datˇa prin
Σ : r = r(u, v) ⇔
_
_
_
x = x(u, v)
y = y(u, v)
z = z(u, v)
, ∀(u, v) ∈ D
¸si reperul 1
O
a
= (O; i, j, k).
Definit ¸ia 5.3. Un punct M
0
(u
0
, v
0
) ∈ Σ se nume¸ste punct regulat al suprafet ¸ei dacˇa
rang
_
x

u
y

u
z

u
x

v
y

v
z

v
_
(u
0
,v
0
)
= 2.
ˆ
In caz contrar, M
0
se nume¸ste punct singular.
85
Propozit ¸ia 5.1. Vectorii r

u
(u
0
.v
0
) = (x

u
i +y

u
j +z

u
k)
(u
0
,v
0
)
¸si r

v
(u
0
, v
0
) = (x

v
i +y

v
j +
z

v
k)
(u
0
,v
0
)
sunt tangent ¸i ˆın punctul M
0
(u
0
, v
0
) ∈ Σ la curbele coordonate Γ(u), Γ(v) ale
lui Σ prin M
0
, unde
Γ(u) :
_
u = t
v = v
0
= const
Γ(v) :
_
u = u
0
= const
v = t.
Demonstrat ¸ie. Se folose¸ste faptul cˇa
˙
r(t
0
) este vectorul director al tangentei unei curbe
Γ : ¯ r = ¯ r(t) ˆın punctul M
0
(t
0
) ∈ Γ.
Definit ¸ia 5.4. Se nume¸ste varietate liniarˇa tangentˇa la o suprafat ¸ˇa Σ mult ¸imea vectorilor
lui c
3
tangent ¸i tuturor curbelor suprafet ¸ei care trec prin punctul M
0
, ¸si se noteazˇa cu
T
M
0
(Σ).
Propozit ¸ia 5.2. Varietatea liniarˇa tangentˇa la o suprafat ¸ˇa Σ ˆıntr-un punct regulat
M
0
(u
0
, v
0
) este un plan determinat de punctul M
0
¸si cei doi vectori tangent ¸i r

u
(u
0
, v
0
)
¸si r

v
(u
0
, v
0
) ai curbelor coordonate ce trec prin M
0
.
Figura 49: Planul tangent la o suprafat ¸ˇa ˆıntr-un punct regulat
Demonstrat ¸ie. Fie Π planul determinat de punctul M
0
¸si vectorii r

u
(u
0
, v
0
) ¸si r

v
(u
0
, v
0
) ai
curbelor coordonate ce trec prin M
0
. Trebuie sˇa aratˇam cˇa acest plan cont ¸ine tot ¸i vectorii
tangent ¸i la toate curbele de pe suprafat ¸a Σ ce trec prin puntul M
0
. Fie Γ o asemenea
curbˇa, ecuat ¸ia ei vectorialˇ a fiind:
Γ : r = r(u(t), v(t))
unde u(t
0
) = u
0
¸si v(t
0
) = v
0
. Vectorul tangent la curba Γ in punctul M
0
este
dr
dt
(t
0
) =
∂r
∂u
(u
0
, v
0
)
du
dt
(t
0
) +
∂r
∂v
(u
0
, v
0
)
dv
dt
(t
0
) = u

(t
0
)r

u
(u
0
, v
0
) + v

(t
0
)r

v
(u
0
, v
0
)
Obt ¸inem cˇa vectorul tangent al curbei Γ este o combinat ¸ie liniarˇa a vectorilor r

u
(u
0
, v
0
)
¸si r

v
(u
0
, v
0
), deci este coplanar cu ace¸stia, aflˆanduse ˆın planul Π.
ˆ
In concluzie, Π =
T
M
0
(Σ).
86
Deducem cˇa ecuat ¸ia vectorialˇ a a planului tangent la o suprafat ¸ˇ a Σˆıntr-un punct M
0
(u
0
, v
0
)
al suprafet ¸ei este:
T
M
0
(Σ) : (R −r(u
0
, v
0
) ; r

u
(u
0
, v
0
) ; r

v
(u
0
, v
0
)) = 0
unde r(u
0
, v
0
) este vectorul de pozit ¸ie al punctului M
0
, r

u
(u
0
, v
0
) = (x

u
i+y

u
j+z

u
k)
(u
0
,v
0
)
¸si r

v
(u
0
, v
0
) = (x

v
i +y

v
j +z

v
k)
(u
0
,v
0
)
.
Ecuat ¸ia cartezianˇa a planului tangent este deci:
T
M
0
(Σ) :
¸
¸
¸
¸
¸
¸
X −x
0
Y −y
0
Z −z
0
x

u
y

u
z

u
x

v
y

v
z

v
¸
¸
¸
¸
¸
¸
(u
0
,v
0
)
= 0
unde (x
0
, y
0
, z
0
) sunt coodonatele carteziene al punctului M
0
iar x

u
, y

u
, z

u
¸si x

v
, y

v
, z

v
se
calculeazˇa ˆın (u
0
, v
0
).
Mai putem scrie ecuat ¸ia cartezianˇa a planului tangent in punctul M
0
(u
0
, v
0
) ¸si prin
utilizarea direct ¸iei normale la acest plan, datˇa de vectorul normal
¯ n = r

u
(u
0
, v
0
) r

v
(u
0
, v
0
) =
¸
¸
¸
¸
¸
¸
i j k
x

u
y

u
z

u
x

v
y

v
z

v
¸
¸
¸
¸
¸
¸
(u
0
,v
0
)
ˆın cazul ˆın care suprafat ¸a Σ este datˇa vectorial sau parametric.
Dacˇa suprafat ¸a Σ este datˇa prin ecuat ¸ia cartezianˇa explicitˇa z = f(x, y), atunci, prin
parametrizarea naturalˇa x = u, y = v, z = f(u, v), pe baza celor de mai sus obt ¸inem cˇa
vectorul normal este
¯ n =
¸
¸
¸
¸
¸
¸
i j k
1 0 f

x
0 1 f

y
¸
¸
¸
¸
¸
¸
(x
0
,y
0
)
= −f

x
(x
0
, y
0
)i −f

y
(x
0
, y
0
)j +k
Dacˇa suprafat ¸a Σ este datˇa prin ecuat ¸ia cartezianˇa implicitˇa F(x, y, z) = 0, atunci din
teorema funct ¸iilor implicite rezultˇa cˇa, dacˇa punctul M
0
(x
0
, y
0
, z
0
) este regulat, atunci
ˆıntr-o vecinˇ atate a lui (x
0
, y
0
), putem exprima z = f(x, y). Au loc formulele:
f

x
(x
0
, y
0
) = −
F

x
F

z
¸
¸
¸
¸
(x
0
,y
0
,z
0
)
f

y
(x
0
, y
0
) = −
F

y
F

z
¸
¸
¸
¸
(x
0
,y
0
,z
0
)
deci vectorul normal este dat de
¯ n = F

x
(x
0
, y
0
, z
0
)i +F

y
(x
0
, y
0
, z
0
)j +F

z
(x
0
, y
0
, z
0
)k
Ecuat ¸ia cartezianˇa a planului tangent ˆın punctul M
0
(x
0
, y
0
, z
0
) al suprafet ¸ei Σ se scrie:
T
M
0
(Σ) : n
1
(X −x
0
) + n
2
(Y −y
0
) + n
3
(Z −z
0
) = 0
unde n
1
, n
2
, n
3
sunt componentele scalare ale vectorului normal n.
87
5.3.2 Dreapta normalˇa unei suprafet ¸e ˆıntr-un punct regulat
Definit ¸ia 5.5. Dreapta spat ¸iului afin euclidian c
3
ce cont ¸ine un punct regulat M
0
al
suprafet ¸ei Σ ¸si are direct ¸ia definitˇa de vectorul perpendicular pe planul tangent al suprafet ¸ei
Σ ˆın M
0
, se nume¸ste dreaptˇa normalˇa la Σ ˆın M
0
¸si se noteazˇa N
M
0
(Σ).
Vectorul director al dreptei normale N
M
0
(Σ) este vectorul normal n determinat ˆın
paragraful precedent.
Dreapta normalˇa N
M
0
(Σ) la suprafat ¸a Σ ˆın punctul regulat M
0
(u
0
, v
0
) ∈ Σ (cu coordo-
natele carteziene (x
0
, y
0
, z
0
)) poate fi datˇa prin:
• ecuat ¸ia vectorialˇ a N
M
0
(Σ) : R = r(u
0
, v
0
) + λn, λ ∈ R
• ecuat ¸iile parametrice: N
M
0
(Σ) :
_
_
_
X = x
0
+λn
1
Y = y
0
+λn
2
Z = z
0
+λn
3
λ ∈ R
• ecuat ¸iile carteziene: N
M
0
(Σ) :
X −x
0
n
1
=
Y −y
0
n
2
=
Z −z
0
n
3
(dacˇa n
1
, n
2
, n
3
,= 0)
Observat ¸ia 5.3. 1. Cˆampul gradient ˆın M
0
pe suprafat ¸ˇ a Σ : F(x, y, z) = 0 este
cˆampul vectorial definit de
_
∂F
∂x
¸
¸
¸
¸
M
0
,
∂F
∂y
¸
¸
¸
¸
M
0
,
∂F
∂z
¸
¸
¸
¸
M
0
_
not
= (∇F) (M
0
)
not
= grad F[
M
0
.
2.
ˆ
In fiecare punct al suprafet ¸ei, vectorul ∇F este perpendicular pe planul tangent la
suprafat ¸ˇa ˆın acel punct.
88
5.4 Prima formˇa fundamentalˇa. A doua formˇa fundamentalˇa.
Oricˇarei suprafet ¸e Σ ∈ c
3
i se asociazˇa douˇa forme fundamentale I ¸si II care, ˆın fiecare
punct M
0
∈ Σ sunt forme pˇatratice diferent ¸iabile de variabile du, dv. Acestea sunt utile
ˆın studiul local al proprietˇat ¸ilor geometrice ale lui Σ ˆın vecinˇ atatea punctului M
0
.
5.4.1 Prima formˇa fundamentalˇa
Fie suprafat ¸a Σ de clasˇa C
1
, a cˇarei ecuat ¸ie vectorialˇ a este Σ : r = r(u, v). Avem
dr = r

u
du +r

v
dv
¸si
¸dr, dr) = ¸r

u
du +r

v
dv , r

u
du +r

v
dv) = ¸r

u
, r

u
) du
2
+ 2¸r

u
, r

v
) dudv +¸r

v
, r

v
) dv
2
.
Prima formˇa fundamentalˇa asociatˇa suprafet ¸ei Σ este
1 = E du
2
+ 2F du dv +Gdv
2
unde E
not
= ¸r

u
, r

u
), F
not
= ¸r

u
, r

v
), G
not
= ¸r

v
, r

v
) se numesc coeficient ¸ii primei forme
fundamentale. Matricea primei forme fundamentale este
_
E F
F G
_
iar determinantul primei forme fundamentale este

I
=
¸
¸
¸
¸
E F
F G
¸
¸
¸
¸
= EG−F
2
Prima formˇa fundamentalˇa ne oferˇa ”informat ¸ia intrinsecˇ a” despre suprafat ¸a Σ, adicˇa
infomat ¸ia pe care o obt ¸inem dacˇa ”ne-am plimba” pe suprafat ¸ˇa ¸si am face mˇasurˇ atori.
Expresii analitice pentru coeficient ¸ii primei forme fundamentale
ˆ
In cazul ˆın care suprafat ¸a Σ este datˇa parametric, coeficient ¸ii E, F, G se exprimˇa astfel:
E = ¸r

u
, r

u
) = x

u
2
+y

u
2
+z

u
2
F = ¸r

u
, r

v
) = x

u
x

v
+y

u
y

v
+z

u
z

v
G = ¸r

v
, r

v
) = x

v
2
+y

v
2
+z

v
2
ˆ
In cazul ˆın care Σ este datˇa cartezian explicit prin ecuat ¸ia z = f(x, y), facem o
parametrizare naturalˇa x = u, y = v, z = f(u, v), ¸si pe baza relat ¸iilor de mai sus,
avem
E = 1 + (f

x
)
2
F = f

x
f

y
G = 1 + (f

y
)
2
Dacˇa suprafat ¸a Σ este datˇa prin ecuat ¸ia cartezianˇa implicitˇa F(x, y, z) = 0 ¸si F

z
,= 0,
atunci, din relat ¸iile anterioare ¸si din teorema funct ¸iilor implicite rezultˇa cˇa
E = 1 +
_
F

x
F

z
_
2
F =
F

x
F

y
(F

z
)
2
G = 1 +
_
F

y
F

z
_
2
89
5.4.2 A doua formˇa fundamentalˇa
Considerˇam o suprafat ¸ˇ a Σ de clasˇa C
2
, a cˇarei ecuat ¸ie vectorialˇa este Σ : r = r(u, v).
Avem
dr = r

u
du +r

v
dv
d
2
r = r

u
2 du + 2r

uv
dudv +r

v
2 dv
Notˇam vectorul unitar normal cu:
ν =
r

u
r

v
|r

u
r

v
|
=
r

u
r

v


I
A doua formˇa fundamentalˇa asociatˇa unei suprafet ¸ei Σ este
11 = −¸dν, dr)
Deoarece ν⊥dr, rezultˇa cˇa
¸ν, dr) = 0
Diferent ¸iind aceastˇa relat ¸ie, obt ¸inem
¸ν, d
2
r) +¸dν, dr) = 0
sau
¸ν, d
2
r) = −¸dν, dr)
Astfel, expresia celei de-a doua forme fundamentale devine:
11 = ¸ν, d
2
r) =
_
r

u
r

v


I
, r

u
2 du + 2r

uv
dudv +r

v
2 dv
_
sau
11 = Ldu
2
+ 2M du dv +N dv
2
unde coeficient ¸ii sunt dat ¸i de
L =
1


I
¸r

u
r

v
, r

u
2) =
(r

u
; r

v
; r

u
2
)


I
M =
1


I
¸r

u
r

v
, r

uv
) =
(r

u
; r

v
; r

uv
)


I
L =
1


I
¸r

u
r

v
, r

v
2) =
(r

u
; r

v
; r

v
2
)


I
Matricea celei de-a doua forme fundamentale este
_
L M
M N
_
iar determinantul sˇau este

II
=
¸
¸
¸
¸
L M
M N
¸
¸
¸
¸
= LN −M
2
.
90
Expresii analitice pentru coeficient ¸ii celei de-a doua forme fundamentale
Dacˇa suprafat ¸a Σ este datˇa parametric, atunci
L =
1


I
¸
¸
¸
¸
¸
¸
x

u
y

u
z

u
x

v
y

v
z

v
x

u
2
y

u
2
z

u
2
¸
¸
¸
¸
¸
¸
M =
1


I
¸
¸
¸
¸
¸
¸
x

u
y

u
z

u
x

v
y

v
z

v
x

uv
y

uv
z

uv
¸
¸
¸
¸
¸
¸
N =
1


I
¸
¸
¸
¸
¸
¸
x

u
y

u
z

u
x

v
y

v
z

v
x

v
2
y

v
2
z

v
2
¸
¸
¸
¸
¸
¸
Dacˇa suprafat ¸a Σ este datˇa cartezian explicit prin ecuat ¸ia z = f(x, y) avem

I
=
_
1 + (f

x
)
2
+ (f

y
)
2
¸si
L =
f

x
2


I
M =
f

xy


I
N =
f

y
2


I
5.4.3 Aplicat ¸ii ale formelor fundamentale
Elementul de arie. Aria.
Elementul de arie asociat unei suprafet ¸e Σ de clasˇa C
1
este
dσ =

EG−F
2
dudv
unde E, F, G sunt coeficient ¸ii primei forme fundamentale asociate suprafet ¸ei.
Aria suprafet ¸ei Σ se calculeazˇa cu formula:
/
Σ
=
__
D
dσ =
__
D

EG−F
2
du dv
unde D ⊂ R
2
este domeniul cˇaruia ˆıi apat ¸in parametrii de suprafat ¸ˇ a u, v.
Natura unui punct de pe o suprafat ¸ˇa.
Fie M
0
un punct de pe suprafat ¸a Σ de clasˇa C
2
. Dacˇa:
• ∆
II
(M
0
) > 0, atunci spunem cˇa M
0
este punct eliptic;
• ∆
II
(M
0
) = 0, atunci spunem cˇa M
0
este punct parabolic;
• ∆
II
(M
0
) < 0, atunci spunem cˇa M
0
este punct hiperbolic;
• ∆
II
(M
0
) > 0 ¸si
E
L
=
F
M
=
G
N
, atunci spunem cˇa M
0
este punct circular.
91
Curburile unei suprafet ¸e.
Fie curba Σ de clasˇa C
2
. Considerˇam ecuat ¸ia
(EG−F
2
)k
2
−(EN +GL −2FM)k + (LN −M
2
) = 0
cu solut ¸iile reale k
1
¸si k
2
astef ˆıncˆ at k
1
< k
2
. Spunem cˇa k
1
, respectiv k
2
sunt curburile
principale ale curbei Σ (minimˇa, respectiv maximˇa).
Curbura medie se define¸ste ca fiind
H =
k
1
+k
2
2
=
1
2

EN +GL −2FM
EG−F
2
iar curbura lui Gauss:
K = k
1
k
2
=
LN −M
2
EG−F
2
.
Dacˇa H = 0 atunci suprafat ¸a se zice minimalˇa, iar dacˇa K = 0 suprafat ¸a se zice
desfˇa¸surabilˇa.
Exemple.
Exemplul 5.1. Calculat ¸i aria unei sfere de razˇa R, stabilit ¸i natura punctelor de pe sferˇa
precum ¸si curburile sferei.
Solut ¸ie: Ecuat ¸ia parametricˇa a sferei de razˇa R este
_
_
_
x = Rcos ucos v
y = Rcos u sin v
z = Rsin u
u ∈
_

π
2
,
π
2
_
, v ∈ [0, 2π).
Obt ¸inem
_
_
_
x

u
= −Rsin ucos v
y

u
= −Rsin usin v
z

u
= Rcos u
_
_
_
x

v
= −Rcos u sin v
y

v
= Rcos u cos v
z

v
= 0
de unde, prin calcul, rezultˇa
E = R
2
, F = 0, G = R
2
cos
2
u, dσ = R
2
cos u.
Aria sferei va fi:
A =
__
D
dσ =
_

0
_ π
2

π
2
R
2
cos u = 4πR
2
.
Pentru a determina natura punctelor de pe sferˇa, calculˇam
_
_
_
x

u
2
= −Rcos ucos v
y

u
2
= −Rcos usin v
z

u
2
= −Rsin u
_
_
_
x

uv
= Rsin usin v
y

uv
= −Rsin ucos v
z

uv
= 0
_
_
_
x

v
2
= −Rcos u cos v
y

v
2
= −Rcos usin v
z

v
2
= 0
de unde
L = R, M = 0, N = Rcos
2
u.
92
De aici rezultˇa

II
= LN −M
2
= R
3
cos
2
u > 0
deci orice punct de pe sferˇa este eliptic.
ˆ
In plus,
R
2
R
=
0
0
=
R
2
cos
2
u
Rcos
2
u
deci toate punctele de pe sferˇa sunt puncte circulare.
Curburile sferei se obt ¸in rezolvˆand ecuat ¸ia
R
2
k
2
+ 2Rk + 1 = 0.
De aici, gˇasim valoarea pentru curbura principalˇa:
k = −
1
R
curbura medie
H = −
1
R
¸si curbura Gauss:
K =
1
R
2
.
Aceste rezultate aratˇa cˇa sfera nu este nici suprafat ¸ˇ a minimalˇa, nici suprafat ¸ˇa desfˇa¸surabilˇa.
Exemplul 5.2. Calculat ¸ia ria lateralˇa ¸si studiat ¸i natura punctelor de pe un cilindru
circular de ˆınˇ alt ¸ime h.
Solut ¸ie: Ecuat ¸ia parametricˇa a unui cilindru circular de ˆınˇalt ¸ime h este
_
_
_
x = Rcos u
y = Rsin u
z = v
u ∈ [0, 2π) , v ∈ [0, h).
De aici rezultˇa
_
_
_
x

u
= −Rsin u
y

u
= Rcos u
z

u
= 0
_
_
_
x

v
= 0
y

v
= 0
z

v
= 1
deci
E = R
2
, F = 0, G = 1, ∆
I
= R
2
¸si aria lateralˇa a cilindrului:
A =
__
D
dσ =
_

0
_
h
0
R
2
= 2πRh.
Deoarece
_
_
_
x

u
2
= −Rcos u
y

u
2
= −Rsin u
z

u
2
= 0
_
_
_
x

uv
= 0
y

uv
= 0
z

uv
= 0
_
_
_
x

v
2
= 0
y

v
2
= 0
z

v
2
= 0
93
rezultˇa cˇa
L = −R, M = 0, N = 0
¸si deci ∆
II
= 0, adicˇa orice punct de pe un cilindru circular e parabolic.
Curburile cilindrului se obt ¸in din ecuat ¸ia
R
2
k
2
+Rk = 0.
De aici rezultˇa valorile pentru curburile principale:
k
1
= 0, k
2
= −
1
R
curbura medie
H = −
1
2R
¸si curbura Gauss
K = 0.
Rezultˇa de aici cˇa cilindrul e suprafat ¸ˇ a desfˇa¸surabilˇ a.
Exemplul 5.3. Caracterizat ¸i elicoidul, de ecuat ¸ie
_
_
_
x = u cos v
y = usin v
z = v
Solut ¸ie: Avem:
_
_
_
x

u
= cos v
y

u
= sin v
z

u
= 0
_
_
_
x

v
= −u sin v
y

v
= u cos v
z

v
= 1
_
_
_
x

u
2
= 0
y

u
2
= 0
z

u
2
= 0
_
_
_
x

uv
= −sin v
y

uv
= cos v
z

uv
= 0
_
_
_
x

v
2
= −ucos v
y

v
2
= −u sin v
z

v
2
= 0
¸si
E = 1, F = 0, G = u
2
+ 1, L = 0, M = −
1

1 +u
2
, N = 0
De aici rezultˇa

I
= 1 +u
2
¸si

II
= −
1
1 + u
2
< 0
deci orice punct de pe elicoid e hiperbolic.
Curburile elicoidului sunt rˇadˇacinile ecuat ¸iei
(1 + u
2
) k
2
= 0
deci
k = 0.
Curbura medie este
H = 0
deci elicoidul e o suprafat ¸ˇa minimalˇa, iar curbura Gauss este
K =
1
(1 + u
2
)
2
.
94
6 Curbe ¸si suprafet ¸e B´ezier
Scopul de bazˇa al graficii asistate de calculator este de a construi imagini cˆat mai apropiate
de realitate. Pentru a desena un obiect real, suprafat ¸a sa trebuie mai ˆıntˆai calculatˇa ¸si
stocatˇa ˆın memoria calculatorului ca obiect matematic.
O primˇa metodˇa, recursivˇa, de a construi curbe cˆat mai aproape de realitate, pornind
de la un numˇar finit de puncte, numite puncte de control, a fost datˇa de de Casteljau
(inginer la Citro¨en) ˆın 1959.
ˆ
In 1962, B´ezier (inginer la Renault) dˇa ecuat ¸iile parametrice ale acestor curbe.
O altˇa metodˇa, de aceastˇa datˇa non-parametricˇa de a genera suprafet ¸e cˆat mai reale este
metoda liniilor de nivel, dezvoltatˇa de Sethian ¸si Osher.
ˆ
In acest capitol ne propunem sˇa prezentˇam pe scurt cˆateva aspecte legate de curbele ¸si
suprafet ¸ele B´ezier.
6.1 Curbe B´ezier
Fie P
0
, P
1
, ..., P
n
, n + 1 puncte distincte din spat ¸iul c
3
, numite puncte de control
sau controale. Poligonul care se formeazˇa unind punctele de control ˆıncepˆ and cu P
0
¸si terminˆand cu P
n
se nume¸ste poligon de control sau poligon B´ezier. Poligonul de control
nu este unic.
Definit ¸ia 6.1. Curba B´ezier de grad n corespunzˇatoare controalelor P
0
, P
1
, ..., P
n
este:
B(t) =
n

k=0
P
k
b
k,n
(t)
unde b
k,n
(t) sunt polinoamele Bernstein de grad n ¸si sunt date de:
b
k,n
(t) = C
k
n
t
k
(1 −t)
n−k
,
t ∈ [0, 1].
Exemplul 6.1. Pentru n = 1 (douˇa controale: P
0
¸si P
1
) obt ¸inem o curbˇa B´ezier liniarˇa,
definitˇa astfel:
B(t) = (1 −t) P
0
+t P
1
t ∈ [0, 1]
ceea ce este echivalent cu:
x(t) = (1 −t) x
P
0
+t x
P
1
y(t) = (1 −t) y
P
0
+t y
P
1
z(t) = (1 −t) z
P
0
+t z
P
1
.
Exemplul 6.2. Pentru n = 2 avem 3 controale, care definesc o curbˇa B´ezier pˇatraticˇa:
B(t) = (1 −t)
2
P
0
+ 2t(1 −t) P
1
+t
2
P
2
, t ∈ [0, 1].
Exemplul 6.3. Pentru n = 3 (4 controale) obt ¸inem o curbˇa B´ezier cubicˇa:
B(t) = (1 −t)
3
P
0
+ 3t(1 −t)
2
P
1
+ 3t
2
(1 −t) P
2
+t
3
P
3
, t ∈ [0, 1].
Observat ¸ia 6.1. B(0) = P
0
¸si B(1) = P
n
.
95
Interpretare graficˇa Pozit ¸ia punctului B(t
0
), pentru t
0
∈ (0, 1) se obt ¸ine grafic astfel:
• se considerˇa punctele care ˆımpart fiecare segment P
i−1
P
i
ˆın raportul t
0
: 1 −t
0
• se considerˇa drept controale aceste noi puncte ¸si se repetˇa punctul anterior pˆanˇa
cˆand rˇamˆ ane un singur punct. Acest punct este punctul B(t
0
).
Exemplul 6.4. Fie punctele P
0
(0, 0), P
1
(0, 2), P
2
(2, 2), P
3
(4, 0). Sˇa se scrie ecuat ¸ia
parametricˇa a curbei B´ezier definitˇa de aceste 4 controale ¸si sˇa se determine pozit ¸ia
punctului corespunzˇator lui t
0
=
1
2
(grafic).
Solut ¸ie: Cele 4 controale definesc curba parametricˇa
_
x(t) = 6t
2
(1 −t) + 4t
3
y(t) = 6t(1 −t)
2
+ 6t
2
(1 −t)
Pentru a afla pozit ¸ia punctului corespunzˇator lui t
0
=
1
2
, putem ˆınlocui direct ˆın relat ¸ia
de mai sus, ¸si obt ¸inem
x
_
1
2
_
=
10
8
, y
_
1
2
_
=
12
8
.
Grafic, acest rezultat se obt ¸ine astfel: Se considerˇa punctele aflate la mijlocul fiecˇarui
segment. Vom obt ¸ine astfel punctele: Q
0
(0, 1), Q
1
(1, 2), Q
2
(3, 1), apoi, unind aceste
puncte ¸si considerˆand mijloacele segmentelor obt ¸inem un nou set de puncte, R
0
(0.5, 1.5) ¸si
R
1
(2, 1.5). Unind aceste douˇa puncte ¸si considerˆand mijlocul segmentului R
0
R
1
, obt ¸inem
punctul S
0
(1.25, 1.5), ale cˇarui coordonate sunt tocmai x
_
1
2
_
¸si y
_
1
2
_
.
0
0.5
1
1.5
2
1 2 3 4
Figura 50: Curbˇa B´ezier
Proprietˇat ¸i ale curbelor B´ezier
1. Capetele curbei sunt tangente segmentelor P
0
P
1
respectiv P
n−1
P
n
;
2.
ˆ
In orice punct al sˇau, o curbˇa B´ezier poate fi ˆımpˇart ¸itˇ a ˆın douˇa curbe B´ezier;
3. Curba B´ezier este inclusˇa ˆın ˆıntregime ˆın acoperirea convexˇa a punctelor sale de
control;
4. Prin translat ¸ia sau rotat ¸ia unei curbe B´ezier se obt ¸ine tot o curbˇa B´ezier.
96
6.2 Suprafet ¸e B´ezier
Suprafet ¸ele B´ezier au fost descrise de cˇatre autor ˆın 1972. Fie (n + 1)(m + 1) puncte de
control P
i,j
, i = 0, ..., n, j = 0, ..., m.
Definit ¸ia 6.2. Suprafat ¸a B´ezier de ordin (n, m) corespunzˇatoare controalelor P
i,j
, i =
0, ..., n, j = 0, ..., m este:
P(u, v) =
n

i=0
m

j=0
b
i,n
(u) b
j,m
(v) P
i,j
unde b
i,n
(u), respectiv b
j,m
(v) sunt polinoamele Bernstein de grad n, respectiv m ¸si sunt
date de:
b
i,n
(u) = C
i
n
u
i
(1 −u)
n−i
, b
j,m
(v) = C
j
m
v
j
(1 −v)
m−j
,
u, v ∈ [0, 1].
Exemplul 6.5. Suprafat ¸a B´ezier de ordin (1, 1), generatˇa de punctele de control P
0,0
,
P
0,1
, P
1,0
, P
1,1
are ecuat ¸ia:
P(u, v) = (1 −u)(1 −v)P
0,0
+ (1 −u)vP
0,1
+u(1 −v)P
1,0
+uvP
1,1
adicˇa ecuat ¸ia parametricˇa a unui paraboloid hiperbolic.
De exemplu, pentru controalele P
0,0
(0, 0, 0), P
0,1
(1, 0, 0), P
1,0
(0, 1, 0), P
1,1
(0, 0, 1) ecuat ¸ia
parametricˇa a suprafet ¸ei B´ezier se scrie:
x = (1 −u)v
x = u(1 −v)
x = uv.
0
0.2
0.4
0.6
0.8
1
0.2
0.4
0.6
0.8
1
0.2
0.4
0.6
0.8
1
Figura 51: Suprafat ¸ˇ a B´ezier
Observat ¸ia 6.2. P(0, 0) = P
0,0
¸si P(1, 1) = P
n,m
.
Observat ¸ia 6.3. Orice suprafat ¸ˇa algebricˇa polinomialˇa este o suprafat ¸ˇ a B´ezier.
97
Proprietˇat ¸i ale suprafet ¸elor B´ezier
1. O suprafat ¸ˇ a B´ezier se transformˇa ˆın acela¸si fel ca ¸si punctele sale ˆın urma unei
translat ¸ii;
2. O suprafat ¸ˇ a B´ezier este inclusˇa ˆın ˆıntregime ˆın acoperirea convexˇ a a punctelor sale
de control;
3. P(0, 0), P(0, 1), P(1, 0), P(1, 1) sunt puncte de control;
4. Curbele pe suprafat ¸ˇ a u = const ¸si v = const reprezintˇa curbe B´ezier.
98
BIBLIOGRAFIE
[Alb06] I. D. Albu. Geometrie. Editura de Vest, 2006.
[BBCC02] N. Boja, L. Brˇaescu, B. Cˇaruntu, and L. Cristea. Algebrˇa linearˇa, geometrie
diferent ¸ialˇa, matematici speciale. Editura Politehnica, 2002.
[Boj05] N. Boja. Geometrie analiticˇa ¸si diferent ¸ialˇa. Editura Politehnica, 2005.
[Cra04] M. Craioveanu. Introducere in geometria diferent ¸ialˇa. Editura Mirton, 2004.
[GMP68] Gh. Gheorghiev, R. Miron, and Dan I. Papuc. Geometrie analiticˇa ¸si
diferent ¸ialˇa, volume 1. Editura Didacticˇa ¸si Pedagogicˇa, 1968.
[GMP69] Gh. Gheorghiev, R. Miron, and Dan I. Papuc. Geometrie analiticˇa ¸si
diferent ¸ialˇa, volume 2. Editura Didacticˇa ¸si Pedagogicˇa, 1969.
[GR79] Gh. Galburˇa and F. Rado. Geometrie. Editura Didacticˇa ¸si Pedagogicˇ a, 1979.
[Pet01] E. Petri¸sor. Modelare geometricˇa algoritmicˇa. Editura Tehnicˇa, 2001.
[Pop84] I. P. Popescu. Geometrie afinˇa ¸si euclidianˇa. Editura Facla, 1984.
[Put05] M. Puta. Varietˇat ¸i diferent ¸iabile. Editura Mirton, 2005.
[RM02] D. M. Rendi and I. Mihut ¸. Algebrˇa liniarˇa, geometrie analiticˇa ¸si diferent ¸ialˇa.
Editura Politehnica, 2002.
[RMCP99] D. M. Rendi, I. Mihut ¸, C. Cˇaprˇau, and D. Popescu. Matematici superioare
pentru ingineri. Editura Politehnica, 1999.
99

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful