P. 1
Exceptiile Procesuale Andreea Ciurea

Exceptiile Procesuale Andreea Ciurea

|Views: 11|Likes:
Published by Mihaela manea

More info:

Published by: Mihaela manea on Dec 30, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

03/18/2014

pdf

text

original

Lector Av. Dr. Andreea Catalina Ciurea EXCEPŢIILE PROCESUALE ÎN MATERIE CIVILĂ Aceleaşi reglementări. Noi controverse?

Ce legătură există între „excepţii” şi „proces”? Care este liantul dintre cele două instituţii? I. ISTORIC
-

-

-

Dreptul roman: procedura formulară formula avea părţi principale – intentio, condemnatio, demonstratio – şi părţi accesorii – prescripţiile, excepţiile, duplicile, replicile, triplicile. exceptio se introducea în formulă între intentio şi condemnatio; prin excepţie, pârâtul invoca elemente de drept sau de fapt care duceau la respingerea cererii, la amânarea urmăririi sau la diminuarea condamnării. aceste excepţii erau folosite ca mijloace de apărare a pârâtului şi se fundamentau pe dreptul material (substanţial), nu pe chestiuni procedurale. originea cuvântului „exceptio”: mai multe mai multe puncte de plecare: exceptio omnis – efectul de abatere de la regula generală, excipiendo – înseamnă: extragere, smulgere, distrugere, anihilare, exactio – expresia negativă a acţiunii.

Dreptul canonic: - se distingea excepţia de apărare. Prin excepţie, pârâtul amâna sau anihila definitiv cererea. Excepţiile erau materiale sau procesuale, iar ambele categorii se subdivizau în dilatorii şi peremptorii. Franţa: Vechiul Drept francez: - s-a inspirat din sistemul de drept canonic, pe care l-a dezvoltat, legiferând în mod repetat şi creând o bogată jurisprudenţă în domeniu.

1

1769. pentru a căror regim procedural clasificarea bipartită a apărărilor părea prea strâmtă: finele de neprimire are o natură mixtă. Codul de la 1806 nu a recunoscut instituţiile finelor de neprimire (fins de non-recevoir) şi a finelor de non valoare (fins de non valoir). „les fins de non proceder” erau excepţii care tindeau la trimiterea cauzei spre a fi judecată de o altă instanţă: necompetenţa. care făceau ca aceasta să fie inadmisibilă. Ed. les fins de non valoir.XIX: . tranzacţia. în fond. „les fins de non valoir” rezultau din lipsa calităţii procesuale a reclamantului sau a pârâtului. p. 2002. Ph. 2 Rodier.9 2 . Dupleix. G. du mois d'avril 1667. fiind o categorie intermediară între excepţiile de procedură şi apărările de fond. Se observa că aceste „mijloace de inadmisibilitate” (moyens de non-recevabilité) nu atacă nici 1 Bornier. citat de Block.8. p. 1755. însă au apărut şi noţiuni noi.s-a dezvoltat teoria apărărilor în justiţie. litispendenţa2. Astfel. Sec. G. M-A.76. dar neîntemeiată. p. . Bruyant. Finele de neprimire se aseamănă cu excepţiile de procedură prin aceea că nu contrazic direct pretenţia şi se apropie de apărările de fond pentru că au ca efect respingerea definitivă a cererii (în timp ce excepţiile de procedură doar întârzie examinarea acesteia).autorii francezi au început să reflecteze tot mai mult la instituţia finelor de neprimire. Sec. care făceau distincţii mai subtile: les fins de non recevoir. Laporte & Compagnie. Erau admise excepţiile peremptorii şi cele dilatorii. lucrul judecat.39. les fins de non-proceder1. în principiu. „les fins de non recevoir” erau excepţii rezultate din anumite lipsuri ale cererii.clasificare bipartită a apărărilor în justiţie: excepţiile şi apărările de fond. idem.XVIII: . relatives aux usages des Cours de Parlament et principalement de celui de Toulouse. Questions sur l' Ordonnance de Louis XIV.Sec. Roz de France et de Navarre. p. Les fins de non recevoir en procedure civile.XX: . independent de fondul cauzei: prescripţia. citat de Block. se cristalizase deja conceptul conform căruia o cerere poate fi admisibilă. Astfel. XIV-XVIII: .s-a dezvoltat teoria acţiunii în justiţie: importante concluzii şi cu privire la mijloacele de apărare..distincţia între admisibilitatea cererii şi fundamentul dreptului sau justeţea acţiunii. Conférences des Ordonnances de Louis XIV. Sec. Paris.

. op. p. Şendrea. necesară.259. adoptat în 1865.02.): concepţia „trilogiei procedurale” (mersul procedurii – dreptul la acţiune – fundamentul pretenţiei) şi a repartizării „tripartite” a mijloacelor de apărare (excepţii de procedură– fine de neprimire – apărări de fond) România . În doctrină.O.Legea nr. criticile relative la desfăşurarea procedurii se invocă pe calea excepţiilor de procedură.. . Bucureşti.35/12.. nr.200/11. . la acel moment. făcând un oarecare „mélange” între acestea4. 5 Şendrea. G. Şendrea.C.O. a fost conceput sub influenţa Codului francez de procedură civilă (1806) şi a Codului de procedură al cantonului Geneva. asupra a ceea ce numim „fond”.09. în urma unei gestionări 3 4 Publicat în M. Astfel.. 1866.N. op. excepţia era definită ca un „mijloc de procedură care fără să atingă fondul se opun judecăţii”5 sau mijloc prin „cari pârâtul face ca cercetarea procesului să fie amânată. A.1948. 3 . nici dreptul material pretins.C.P. „PROCESUL CIVIL” . A. Curs de procedură civilă şi Principii de organizare judecătorească.„Calitatea actului de justiţie”: finalizarea procesului printr-o soluţie de fond. pârâtul „refusă de a accepta să discute cu reclamantul”6. Imprimeria statului. II.cit..C. ci se îndreaptă împotriva dreptului la acţiune. p. I. A.C. în domeniul apărărilor în justiţie. iar lipsa fundamentului pretenţiei (realitatea dreptului substanţial) se invocă pe calea apărărilor de fond. negarea dreptului la acţiune se face prin intermediul finelor de neprimire. 7 Publicată în M.procedura.Funcţia socială pe care o îndeplineşte? scopul procesului este de a da o soluţie asupra raportului de drept material.1972: reforma Codului francez de procedură civilă („Nouveau Code de procédure civile” .1865.590. sau supusă la oarecari condiţiuni de formă”.Codul de procedură civilă3.cit. 6 Săndulescu-Nănoveanu.s-a ajuns la concluzia că finele de neprimire nu reprezintă o creaţie artificială şi că acestea se integrează în structura logică a procesului. . adecvată şi proporţională.C.18/19487: modificare ce şi-a pus – în mod clar – amprenta şi asupra domeniului excepţiilor.. nr.

bani.nu orice justiţiabil poate obţine oricând. de a apela la Puterea jurisdicţională a Statului. Verificând existenţa dreptului la acţiune. extrem: se impun nuanţări (fie adăugiri. .„Accesul la justiţie” nu trebuie interpretat şi exercitat într-un mod absolut.pozitive a resurselor: timp. într-adevăr. etc. o judecată pe fondul pretenţiei. abuziv. de un judecător imparţial.dreptul la acţiune este dreptul de a obţine un anumit tip de judecată. care nu este condiţionat de a avea un drept subiectiv sau un interes legitim: toţi avem dreptul de a pune în mişcare. - „Dreptul la acţiune” . exercitarea celor două drepturi: accesul la justiţie şi dreptul la acţiune. existenţa capacităţii de folosinţă este singura condiţie a accesului liber la justiţie. pentru o pretenţie determinată. capacităţi volitive şi intelectuale ale judecătorilor. . reprezintă o garanţie pentru exercitarea tuturor celorlalte drepturi şi libertăţi: garanţia că eventualele conflicte vor fi soluţionate într-un mod pacifist. care face abstracţie de pretenţie şi de părţi. existenţa dreptului la acţiune. orice cerere adresată instanţei generează un proces şi o analiză din partea unei instanţe. fie limitări) pentru a evitat fie abuzul titularului dreptului. într-un anumit interval de timp şi într-un anumit cadru procesual. crearea unui cadru procesual (formal) care se asigure respectarea drepturilor fundamentale ale cetăţenilor şi o bună administrare a resurselor justiţiei. însă nu fiecare cerere poate naşte un proces viabil. drept imparţial. fie abuzul sau lipsa de profesionalism a celor care deţin Puterea publică şi exercită atribuţii jurisdicţionale. . de la orice instanţă o judecată pe fondul oricărei pretenţii: această posibilitate aparţine doar unei persoane determinate. judecătorul încearcă să afle dacă există. „Accesul liber la justiţie”: drept fundamental. o 4 .Premisele realizării scopului procesului se referă la: recunoaşterea accesului liber la justiţie. pentru declanşarea procesului. fiecare dintre noi are – în egală măsură – şi dreptul de a nu fi tratat incorect.

I. 10 Schonke. Manual de Derecho Procesal. Montevideo. p. A.II. interesul.acest autor a atras atenţia asupra confuziei ce se face între excepţii şi cerinţele (premisele) procesuale.. G. 14 Calvo Baca. Couture13. Autorul ajunge să propună eliminarea totală a excepţiilor procesuale din sistemul procesului civil. span. 11 Kisch.. calitatea procesuală.102. . Fundamentos del Derecho Procesal Civil. . Apreciem că aceste condiţii nu sunt universale şi imutabile: Fiecare sistem de drept şi le stabileşte dependent de relaţiile sociale: sunt concepte istorice. Derecho Procesal civil. E. Ed. Ed. op. E. EJEA. Ed. Madrid. Angela Romera Vera. procedura prealabilă obligatorie. Madrid. în fiecare societate. . mutabile în timp şi spaţiu.Castro. p. Buenos Aires.159. deghizare care permite cu greu recunoaşterea adevăratului conţinut al acestor cerinţe. trad. prin 8 Bülow. afirmând că nimeni nu se va lamenta de pierderea acestui „pompos ornat canon latin”. 1958. traducere de Miguel A. Las Teoria de las Excepciones procesales y los Presupuestos Procesales. autoritatea lucrului judecat. Tratado de derecho Procesal Civil. Schonke10. Ed. 1955. Depalma. L. 5 .161.Stabilirea condiţiilor acţiunii este una din cele mai dificile probleme ale ştiinţei procesuale. Instituciones de Derecho procesal Civil.. Revista de derecho privado. dotate cu o funcţie clară politico-ideologică.72. Autorul denunţă faptul că cerinţele procesuale se regăsesc în haina săracă şi inadecvată a excepţiilor dilatorii. ..putem statua că cerinţele procesuale sunt premisele necesare conturării unui cadru procesual regulat. Trad. El considera că ansamblul condiţiilor procesuale nu trebuie privit doar din unghiul excepţiilor procesuale.„Teoria premiselor procesuale” (promotor: Oskar von Bülow8) . 1984. 1940. EJEA.. t.44-56. 1950. litisconsorţiul necesar. Kisch11. Span. p. 15 Vescovi. Buenos Aires. Barcelona. Buenos Aires. Rosas Lichtschein. L. p. Chiovenda12. ulterior.J. Ed. caracterul subsidiar al acţiunii în constatare faţă de cea în realizare. precum Leo Rosenberg9. 1936. Juridicas.„chestiune litigioasă” între reclamant şi pârât şi dacă intervenţia judecătorului este necesară pentru soluţionarea diferendului. span. etc.cit. p.P.Castro. Revista de derecho privado. t... adecvat pentru pronunţarea unei soluţii pe fond. p. 12 Chiovenda.Teoria cerinţelor procesuale a fost dezvoltată. E. L. prescripţia extinctivă. O von.65-73.analiză: afirmarea unui drept. Acestea se referă la: Exercitarea regulată a drepturilor pentru declanşarea şi desfăşurarea procesului (accesul la justiţie şi dreptul la acţiune). „Cadru formal al judecăţii”.P. Bosck. de alţi jurişti. 1964 9 Rosenberg. W. Calvo Baca14 Enrique Véscovi15. . Elementos de Derecho Procesal Civil. trad. 13 Couture.

pe de altă parte. o calea procedurală aleasă. o competenţa. Avem în vedere. o legătura dintre petite sau lipsa acesteia: cazurile de litispendenţă.cu cât vrem ca instanţa să se apropie de scopul procesului.cererea de chemare în judecată este. publicităţii. formal şi financiar al procesului civil.„Încadrarea premiselor în structura logică a procesului”: . imparţialitate. chiar dacă verificarea acestora se face în etape diferite. în afară de autorului actului. Buna administrare a justiţiei o celeritatea soluţionării pricinii: stabilirea unor termene procedurale pentru modificarea şi completarea acţiunii. 6 . comunicarea actelor de procedură şi prin intermediul conţinutului acestor înscrisuri. Calităţile instanţei: specializare. un act juridic unilateral prin care se exercită accesul la justiţie şi dreptul la acţiune. etc. . această cerere declanşează o activitate jurisdicţională complexă. Examinarea fondului presupune ca toate premisele menţionate să existe pe întreg parcursul procesului. care dă naştere la drepturi şi obligaţii pentru mai multe persoane sau organe.actul de învestire a instanţei.formularea cererii de chemare în judecată şi a celorlalte acte de procedură specifice. etc. Principiile fundamentale ale procesului: principiul dreptului la apărare. al contradictorialităţii al oralităţii. participarea terţilor în procesul civil. Acestea se realizează prin intermediul procedurii de citare. cu atât trebuie îndeplinite mai multe condiţii. . posibilitatea de a verifica îndeplinirea unor premise este condiţionată de existenţa altora. prin care se conturează cadrul litigios. „Cererea de chemare în judecată” . depunerea acţiunii reconvenţionale. exercitarea căilor de atac. conexitate sau acumularea nelegală de petite. aici. etc. o compunerea şi constituirea completului de judecată o cazurile de recuzare. regulile privind: o jurisdicţia. pe de o parte. abţinere şi incompatibilitate. o strămutarea pricinilor.

M. OBSTACOLE ÎN REALIZAREA SCOPULUI PROCESULUI CIVIL „Excepţiile” prin invocare se trage un „semnal de alarmă”. Tăbârcă. se face vorbire foarte rar despre „incidente”: în secţiunea referitoare la administrarea probelor de către avocaţi. în general. excepţii relative şi absolute. În aceste condiţii. autorii români fac o distincţie clară. cu o importanţă practică deosebită. între excepţiile de drept material şi excepţiile procesuale. să întârzie sau să împiedice judecata. în doctrină şi practica judiciară.. în sensul că instrumentul nu este bine ales sau că mecanismul său nu funcţionează corect. există două articole care conţin termenul de „incident”. etc. M. - - - „Incidentele” . împotriva pretenţiei substanţiale şi a pretenţiei procesuale.. conceptului de „apărare”. I. uzitate în plan intern şi internaţional: excepţii dilatorii şi peremptorii.Codul român de procedură civilă nu conţine un capitol dedicat „Incidentelor”. În sens larg. trilogia: procedură – admisibilitate – fundament. pretenţie. V. III. nu poate fi introdusă materia primă deoarece rezultatul ar fi inadecvat sau deformat. prin care subiectul unui raport juridic de drept material sau pârâtul într-un proces tinde să contracareze pretenţiile părţii adverse. cu privire la etapele procesului. sub aspect conceptual. în proces. 7 .. excepţia echivalează cu apărarea. semnificând orice formă utilizată de pârât pentru a proteja. că există anumite obstacole care pot privi părţile sau juriul. atât în dreptul material. noţiunea de „excepţie”. etc. actualmente. reglementarea actuală a excepţiilor procesuale în România (comentarii critice ale doctrinei şi jurisprudenţei) teoreticienii români16 circumscriu. excepţii de drept material şi excepţii de drept procesual. cât şi în cel procesual civil.concluzia: în mod just s-a consacrat. s-a făcut asocierea „excepţiei” cu „apărarea” sau cu „opoziţia” faţă de acţiune. Ciobanu. etc.. în raport cu aşteptările părţilor şi cu realitatea. cele mai importante clasificări ale excepţiilor. 16 Leş.

. o semnalează lipsa unui element necesar continuării judecăţii sau tind să adauge un element nou procesului. nu face parte în mod obişnuit din desfăşurarea procesului. suspendarea. disjungerea. incidentul este o împrejurare neaşteptată în desfăşurarea procesului. necompetenţa. deoarece împrejurările care îl constituie sunt antecedente logice ale soluţiei finale. tranzacţia.. 8 . . o impune o rezoluţie prealabilă.întrebări: Excepţii sunt incidente sau mijloace de apărare? Care este legătura ”incident – mijloc de apărare”? Toate excepţiile sunt incidente? De ce nu vorbim de „incidentul lipsei de interes”? Există incidente care nu se invocă prin intermediul excepţiilor? De ce nu vorbim de „excepţia suspendării”? Mijloacele de apărare sunt mijloace incidente? .gravitatea incidentului se reflectă în efectele pe care le produce şi care pot consta în: amânarea. respingerea cererii.în „denumirea” sau „catalogarea” incidentelor. alteori – efectul sau măsura determinată de unele întâmplări asupra desfăşurării judecăţii (strămutarea. În sens restrâns. . autorii indică uneori cauza ori sursa care generează temporizarea procesului (incompatibilitatea. . o generează un contrast. litispendenţa). conexarea pricinilor. o discuţie contradictorie. decăderea. etc. perimarea. suspendarea. în acelaşi proces sau în altul. . împiedicarea realizării scopului procesului. tergiversează sau sistează cursul normal al judecăţii. disjungerea. încetinirea derulării judecăţii.în sens larg. perimarea.teoreticienii: introduc în categoria incidentelor aceleaşi „evenimente procesuale” şi subliniază efectul pe care îl au incidentele asupra procesului: temporizează.).toate incidentele impun luarea unor măsuri procesuale: amânarea judecăţii. conexarea. conflictele relative la măsurile de instrumentare a cauzei. o împrejurările pot fi independente de voinţa părţilor sau dependente de voinţa acestora sau a unor terţi.caracteristici ale incidentului: o este o împrejurare accesorie sau juxtapusă cererii principale. renunţarea la judecată. prin „incidente procedurale” înţelegem doar acele împrejurări care vizează cadrul formal al judecăţii. etc. modificarea cadrului litigios şi formal. anularea unui act şi – eventual – refacerea lui.

Principala lor funcţie procesuală este aceea de a semnala ivirea unui incident care împiedică realizarea scopului procesului. . dând naştere unor confuzii greu de îndepărtat din gândirea şi limbajul practicienilor. de regulă. după criteriile menţionate anterior. în cadrul celor din urmă.excepţia procesuală este mijlocul prin care se invocă.în procesul civil. atunci când conduc la o tergiversare a judecăţii sau la o soluţionare rapidă prin anularea sau respingerea cererii. . . . ci a unui incident de natură să pericliteze realizarea scopului procesului (o soluţie adecvată pe fond cu minimum de resurse). Excepţiile „numite” sau „nenumite” de Cod indică imposibilitatea obţinerii unei soluţii adecvate pe fond cu minimum de resurse.propunem încadrarea excepţiilor procesuale într-un capitol destinat „incidentelor procesuale” (dacă avem în vedere funcţia procesuală) sau – eventual – „chestiunilor prealabile” (dacă ne raportăm la principiul economiei procesuale). dar funcţia lor principală este aceea de a împiedica desfăşurarea activităţii jurisdicţionale în condiţii improprii. care ar impieta asupra calităţii actului de justiţie.două mari categorii de excepţii: excepţiile privind lipsa dreptului la acţiune şi excepţiile privind cadrul formal al judecăţii 9 . în procesul civil. propunem renunţarea la terminologia „excepţii de procedură” – „excepţii de fond”. lipsa premiselor pentru realizarea scopului procesului: lipsa dreptului la acţiune şi neregularitatea soclului procedural. excepţiile procesuale au ca funcţie derivată apărarea pârâtului. existenţa unui incident de natură a împiedica realizarea scopului procesului. . . care este total nepotrivită şi ambiguă. .este important să facem o distincţie clară. nelegale. conform importanţei pe care o are această instituţie în procesul civil. prin intermediul excepţiilor procesuale se invocă.excepţiile procesuale pot fi folosite ca mijloace apărare. între excepţiile de drept material şi excepţiile procesuale.se impune ca şi legiuitorul să le consacre o reglementare unitară.prin invocarea excepţiilor nu se invocă simpla existenţă a unui incident. . să folosească o terminologie adecvată şi un regim juridic eficient.IV „EXCEPŢIILE PROCESUALE – O REDEFINIRE A CONCEPTULUII” „Aspecte noţionale” .excepţiile procesuale sunt mai mult decât mijloace de apărare.

însă.„excepţia de fond” – acel instrument procesual prin intermediul căruia judecătorul.sintagma „absenţa unui text” nu trebuie interpretată în sensul că pot exista „excepţii de fond” care să nu aibă nici un temei legal. cu anumite conotaţii tehnicojuridice. . . a excepţiilor care se referă la inexistenţa dreptului la acţiune. judecătorul sau părţile pot crea „excepţii de fond”? . limitând folosirea acestui termen („inadmisibilitatea”) la un sens strict tehnic. etc. b) întrebarea: în absenţa unui text de lege. lipsind condiţiile dreptului la acţiune. teoreticieni şi practicieni ai dreptului): a încuviinţa. ataşat „excepţiilor de fond” („finelor de neprimire”) de cele – prea frecvente! – în care se foloseşte sensul comun. a accepta.se impune introducerea unui text care să permită identificarea. în anumite materii.sub aspect terminologic: să distingem situaţiile în care se foloseşte sensul tehnic. indicată deoarece – oricând – prin legi speciale legiuitorul poate să „supracondiţioneze” existenţa dreptului la acţiune. acela de insucces total al procesului. care să vizeze doar lipsa condiţiilor dreptului la acţiune. O enumerare limitativă nu este.trebuie să ne raportăm la poziţia lor în structura logică a procesului şi la funcţia lor procesuală: îndeplinirea condiţiilor de existenţă a dreptului la acţiune nu se poate verifica decât într-un moment particular al procesului. în condiţiile unui „soclu procedural” regulat. după verificarea „soclului procedural”. a primi. a permite. în principiu. Apoi. în egală măsură. Chiar reluarea vechii sintagme a „finelui de neprimire” ar fi preferabilă celei de „excepţie de fond”. reducând cazurile de sinonimie şi polisemie pentru a da precizie şi claritate conceptelor pe care le utilizăm. care să contravină legii şi principiilor fundamentale ale dreptului.sintagma „excepţie de fond” este nepotrivită şi se impune înlocuirea ei. 10 . este împiedicat să statueze pe fondul pretenţiilor.„Excepţiile privind lipsa dreptului la acţiune” a) identificarea excepţiilor privind lipsa dreptului la acţiune . indiferent de motiv. Am putea folosi. şi alte sinonime ale verbului „a admite” (de care abuzăm. . . sau se poate încerca o înlocuire a „excepţiilor de fond” cu „excepţiile de inadmisibilitate”. trebuie să limităm abuzurile şi clişeele lingvistice.

în soluţiile jurisprudenţei.diferenţa între obstacolele perpetue. constatarea lipsei dreptului la acţiune ar trebui să se reflecte şi asupra soluţiei pronunţată de instanţă.6 al. Apreciem că. apreciem că o renunţare particulară la acţiunea ce decurge dintr-un act sau fapt determinat nu poate fi prohibită. Această „trilogie” nu se reflectă. în principiu. printr-o terminologie adecvată: o soluţie deja adoptată parţial de 11 . active sau pasive? Ar însemna ca – după invocarea excepţiei – să fie permisă modificarea cadrului litigios. cum se poate realiza? . lipsa calităţii. obiective. sub aspect subiectiv (la noi. . lipseşte un text de lege care să permită substituirea persoanei lipsită de calitate procesuală). pot condiţiona dreptul la acţiune. . lipsa dreptului la acţiune sau netemeinicia pretenţiei. prin diferite clauze de conciliere sau mediere prealabilă. insuccesul reclamantului poate fi avea trei tipuri de cauze: neregularitatea cadrului formal al judecăţii. subiective (cum sunt: lipsa procedurii prealabile. de lege ferenda. dând naştere unor excepţii convenţionale? judecătorul trebuie să ţină seama de asemenea clauze? De principiu. care sunt fie de „respingere” fie de „anulare” a cererii. atunci când se admite excepţia şi se pune capăt procesului. contravenind dispoziţiilor imperative ale art.părţile pot renunţa în avans la dreptul la acţiune? Un angajament general nu poate fi valabil. relative. Însă. Există o astfel de posibilitate? Dacă da. c) problema regularizării excepţiilor de fond. .părţile. prescripţia extinctivă şi – adesea – lipsa interesului) şi obstacole temporare. absolute (cum sunt autoritatea de lucru judecat. .2 din Decretul nr.. atunci când se respinge excepţia şi instanţa continuă judecata sau o sentinţă/decizie. cel puţin sub aspect terminologic. se face prin intermediul excepţiei de fond/finelui de neprimire. cazul litisconsorţiului necesar).„autoritatea de lucru judecat” a acestor hotărâri? . apreciem că părţile sunt îndreptăţite să introducă în contract obligativitatea unei medieri sau concilieri. iar sancţionarea părţii care a introdus acţiunea fără a încerca medierea în condiţiile stabilite.actul jurisdicţional care conţine soluţia asupra „excepţiei de fond” va fi o încheiere interlocutorie. în lumina consideraţiilor făcute anterior.observăm că.ce ar însemna regularizarea lipsei calităţii procesuale.31/1954.

vorbim despre mult mai multe „excepţii de procedură” decât cele cuprinse de legiuitor în secţiunea destinată „Excepţiilor de procedură”: excepţia recuzării. Aşadar. putem folosi exprimări precum „excepţii formale”. excepţia nulităţii. .Premisele formale ale judecăţii sau elementele „soclului procedural” sunt mult mai numeroase şi mai variate decât condiţiile de existenţă a dreptului la acţiune.jurisprudenţă este aceea a „inadmisibilităţii acţiunii”. . lipsa unei asemenea premise are consecinţe mai complexe. etc. care presupun combinarea unor măsuri procesuale. buna administrare a justiţiei. soluţie care se distinge de cea a „respingerii acţiunii” ca nefondată.. referindu-se la: exercitarea regulată a drepturilor pentru declanşarea şi desfăşurarea procesului. „excepţiile de procedură” reprezintă instrumentul prin care se invocă acele incidente procedurale.în practică. Prin urmare. respectarea principiilor fundamentale ale procesului civil. în sens strict.se manifestă o anumită inconsecvenţă în denumirea excepţiilor: fie indicăm „cauza” (necompetenţa. excepţia perimării.în legătură cu unele dintre excepţiile reglementate. excepţia incompatibilităţii. pentru cele din urmă. doctrina şi jurisprudenţa foloseşte denumiri care nu se regăsesc în Cod: litispendenţă. disjungere. . Tocmai de aceea. fie efectul sau măsura procesuală impusă (nulitatea.sub aspect terminologic. „Excepţiile privind cadrul formal al judecăţii” a) identificarea excepţiilor privind cadrul formal al judecăţii. excepţia decăderii. excepţia tardivităţii. Aşadar. incompatibilitatea. înlocuirea sintagmei „excepţii de procedură” pentru desemnarea acestei subcategorii a excepţiilor procesuale. excepţia netimbrării. . care periclitează în mod direct şi iminent realizarea scopului procesului civil. şi în denumirea excepţiilor de procedură uneori indicăm „cauza” generatoare a incidentului 12 .prin intermediul „excepţiilor de procedură” se invocă lipsa premiselor formale necesare realizării scopului procesului civil. tardivitatea). Este recomandabil să găsim exprimări sinonime care să permită o distincţie mai bună a celor două subcategorii: cele vizând lipsa dreptului la acţiune şi cele referitoare la cadrul formal al judecăţii. . de lege ferenda. „excepţiile cadrului formal” sau chiar „impedimente procesuale”. conexitate. conexarea disjungerea) . decăderea. calităţile instanţei.

fie o „încheiere”. „Ordinea invocării şi soluţionării excepţiilor procesuale”. tardivitatea).putem observa o posibilitate mai mare de regularizare a situaţiilor generate de lipsa premiselor formale ale judecăţii. decăderea din dreptul de mai formula anumite cereri.actul jurisdicţional care conţine aceste soluţii este fie o „sentinţă”/ „decizie”. alteori efectul sau măsura procesuală impusă (nulitatea. . .(necompetenţa. iar modul lor de soluţionare produce efecte diferite asupra desfăşurării procesului (excepţii dilatorii. incompatibilitatea.calitatea actului de justiţie este dependentă coerenţa acestuia. înlocuirea judecătorului. disjungerea).excepţiile privesc cele mai diverse neregularităţi procesuale. conexarea. excepţii dirimante). precum şi în cazul invocării concomitente a unor excepţii din aceeaşi categorie. se impun anumite reguli de prioritate între excepţiile procesuale din categorii diferite. .„regularizare” – posibilitatea găsirii unui remediu care să permită continuarea procesului în baza cererii iniţiale.concluzie: necesitatea stabilirii unei ordini de soluţionare a excepţiilor procesuale invocate concomitent. decăderea. . precum şi de acea legătură armonioasă dintre elementele care îl compun. întrunirea sau conexarea pricinilor o măsuri care conduc la încetarea procesului: anularea cererii de chemare în judecată. perimarea. . de exactitatea şi rigoarea cu care se realizează fiecare etapă a judecăţii. deoarece actul nul se poate reface. în baza cererii iniţiale: declinarea de competenţă. după cum are ca efect sau nu dezinvestirea unei instanţe.soluţiile pronunţate se pot împărţi în: o soluţii care permit continuarea procesului. . anularea unor acte de procedură. b) modalităţile de regularizare şi soluţionare a acestora. . 13 . disjungerea. în faţa instanţei de judecată.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->