Sf.

Nichifor (806-815) – ideea de circumscriere Iconoclaștii au folosit problema circumscrierii ca argument fundamental în combaterea icoanelor şi acuzarea iconodulilor de încălcare a hristologiei calcedoniene. „Cum este posibil, se întreba Constantin al V-lea, ca Hristos, cunoscut ca o Persoană din două firi unite în mod neamestecat, să fie pictat în icoană? Dacă se face acest lucru, se circumscrie fire dumnezeiască a lui Hristos care este în sine necircumscrisă. Dacă se vrea însă numai pictarea icoanei firii umane a lui Hristos, atunci ea primeşte un ipostas propriu, Treimii adăugându-i-se o a patra persoană. Dar Cuvântul este necircumscris şi de aceea nici firea Sa omenească nu este circumscrisă. Dacă se pictează icoana lui Hristos atunci Cuvântul trebuie să fie circumcris împreună cu firea omenească; această icoană fie că circumscrie împreună cu omenitatea Sa firea Sa dumnezeiască necircumscrisă, fie că desparte firile nedespărţite, lovindu-se astfel în dogma unirii nedespărţite a celor două firi ale lui Hristos”. Observăm că împăratul respingea icoana lui Hristos învăţând în spirit eusebian că firea Sa omenească a fost preamărită şi îndumnezeită în mod desăvârşit pierzându-şi însuşirea circumscrierii. întrucât acest concept nu corespundea formulei calcedoniene, sinodul de la Hieria s-a străduit să corecteze tendinţele monofizite fără sorţi de izbândă, deoarece rămânea consecvent ideii de necircumscriere considerând firea omenească în urma unirii ipostatice îndumnezeită şi astfel lipsită de însuşirile proprii. Din răspunsul dat de Sinodul al VII-lea ecumenic formulărilor şi acuzaţiilor iconoclaste se constată că nu a fost preocupat în mod deoasebit să clarifice conceptul de „circumscriere”, ci a arătat doar în ce mod înţeleg iconodulii posibilitatea zugrăvirii icoanei lui Hristos şi ce urmăresc prin aceasta. „Să crezi că în icoană se circumscrie şi firea dumnezeiască neatinsă şi necircumscrisă este o adevărată nebunie, afirmau Părinţii de la Niceea, căci după cum am mai spus, firea dumnezeiască este mai presus de circumscriere în timp ce firea omenească este circumscrisă împreună cu cea care este necircumscrisă". Şi se explică: „Căci Domnul ca om desăvârşit fiind în Galileea nu era în acelaşi timp şi în Iudeea, precum El însuşi ne încredinţează zicând: «Să mergem iarăşi în Iudeea» şi vorbind ucenicilor despre Lazăr a adăugat: «Mă bucur pentru voi că nu eram acolo». Ca Dumnezeu este prezent însă în tot locul stăpânirii Sale, rămânând peste tot necircumscris. Cum vorbesc ei (iconoclaştii) zădărnicii, spunând că pictorul a circumscris împreună cu circumscrierea trupului caracterul necir-cumscris al dumnezeirii? Dacă firea dumnezeiască a fost circumscrisă cu firea omenească a Celui care a fost culcat în iesle şi înfăşat în scutece, atunci ea este circumscrisă şi în icoane care înfăţişează firea Sa dumnezeiască. Tot aşa şi la răstignire; dacă firea dumnezeiască era circumscrisă împreună cu firea omenească, atunci şi în icoana firii omeneşti este circumscrisă împreună firea dumnezeiască cea necircumscrisă". Recurgând la logica pseudodionisia-nă, sinodul continuă: „Dacă n-ar exista icoanele, atunci nu s-ar întâmpla nici toate acestea (adică circumscrierea), căci cauzele nu corespund cu lucrurile pe care le cauzează, dar ele primesc chipurile lucrurilor cauzate; Cauzele sunt mai presus de efectele lor şi premerg efectelor după felul lor de a fi"61. Sinodul se foloseşte şi de analogia „trup şi suflet" pentru a arăta posibilitatea zugrăvirii icoanei Mântuitorului, necircumscris ca Dumnezeu dar circumscris ca om, evidenţiind bineînţeles diferenţa dintre firea dumnezeiască şi sufletul uman, cea dintâi fiind necreată, creatoare şi atemporală pe când sufletul uman este creat şi limitat în timp. „Când vedem în icoane pe Sfântul Petru şi Pavel, nu vedem şi sufletele lor. Chiar atunci când Petru era prezent cu trupul, nimeni nu a văzut sufletul său. Dar pentru că sufletul este invizibil, cine dintre cei ce urmează adevărul poate zice că trupul lui Petru este despărţit de suflet, ceea ce numai cu mintea se poate gândi? Cu atât mai mult nu se poate spune că firea necircumscrisă a lui Dumnezeu-Cuvântul a fost circumscrisă de trupul pe care 1-a luat asupra sa. Căci nici atunci când a obosit în călătorie şi a cerut apă samarinencei sau când a fost bătut cu pietre de iudei nu pătimea dumnezeirea... Pentru iconoduli taina unirii ipostatice face posibilă pictarea icoanei Mântuitorului Hristos în virtutea faptului că dumnezeirea şi omenitatea. Sa rămân neschimbate, fiecare fire păstrându-şi însuşirile proprii dar şi transmiţându-le una celeilalte ca urmare firească a comunicării însuşirilor.
[1]

Confuzia este dată de desemnarea (de către iconoclaşti) a lucrării pictorului cu verbul a circumscrie (perigraphein) care are cu totul alt sens cum precizează Sfântul Nichifor: „Circumscrie poate fi ceva după spaţiu. Sfântul Nichifor a sesizat eroarea în care se găseau iconoclaştii considerând corporalitatea şi circumscrierea drept cauze ale păcatului şi prin urmare îndumnezeirea trupului prin unirea cu dumnezeirea în ipostasul comun înţeleasă ca schimbabilitate a firii umane. aducându-ne aminte de cele făcute de El pentru noi". După aceste precizări Sfântul Nichifor poate să evidenţieze diferenţa dintre „a picta" şi „a circumscrie". circumscrierea sau descrierea este o însuşire întotdeauna inseparabilă de realitatea căreia îi aparţine. a devenit duhovnicesc şi depăşind orice greutate pământească şi materială nu încetează totuşi să fie trup. adică circumscrierea sau corporalitatea.. toate făcându-le pentru mântuirea noastră. a reînnoit şi păstrat. Prin urmare Hristos. Este circumscris tot ceea ce nu are nimic cu acestea".Ceea ce n-a reuşit Sinodul al VII-lea să elucideze în legătură cu conceptul de „circumscriere" în ciuda clarităţii citatelor redate mai sus. ci a Celui ce s-a pogorât pentru noi şi a îmbrăcat pentru mântuirea noastră puţinătatea noastră. a „scriitorului de cuvinte" (logo-graphos) şi a „scriitorului de viaţă" (zoographos) sau a pictorului cu acelaşi cuvânt graphe nu se schimbă înţelesul primar al termenului. pentru că nu sunt infiniţi. Sfântul Nichifor arată că icoana îl înfăţişează pe Hristos nu numai ca circumscris. a fost tăiat împrejur. cum este cazul vremelniciei şi celorlalte patimi. a zgâria. el a reuşit să distrugă bastionul construit de iconoclaşti din interiorul căruia atacau pe iconoduli şi-i acuzau de încălcarea definiţiei de la Calcedon.. a circumscrie. Raportând însuşirea circumscrierii îngerilor şi sufletului la persoana Logosului divin întrupat. constitutivă trupului. şi oricum ar fi (trupul).. Ea nu are formă proprie precum icoana. adică coruptibilitatea. fie nestorieni. a fost botezat. s-a culcat în iesle. de cele pătrunse din afară după căderea în păcat. nu distrus firea omenească cu toate că „trupul asumat de Dumnezeu a fost în întregime îndumnezeit. îngerii sunt circumscrişi. dacă putem spune aşa. Este circumscris după timp şi după început ceea ce a început să-şi aibă existenţa în timp. perigraphein = a delimita. ci şi ca zugrăvit în virtutea faptului că El a luat chip omenesc asemănându-se nouă întru toate afară de păcat. desigur spiritual. Desemnând cele două activităţi.. după timp. prin căderea în păcat. După cum observăm. a grava. s-a lăsat circumscris în trup ca să vieţuiască împreună cu oamenii. Dimpotrivă circumscrierea este o condiţie prealabilă pentru ca cineva să poată fi pictat. a descrie. în timp ce tabloul sau icoana este un rezultat al artei picturii identificându-se cu prototipul după nume şi ipostas dar deosebindu-se după fiinţă. iar înfăţişarea în icoană este opera noastră a celor ce au crezut. Omul nu a fost creat fără trup şi trupul nu i-a fost adăugat după aceea ca o consecinţă a păcatului. Deşi sunt spirite. Prin urmare este absurdă afirmaţia iconoclaştilor că zugrăvirea unei persoane înseamnă circumscrierea ei. Este circumscris după înţelegere ceea ce este cuprins cu mintea şi cu judecata. înţelegând în spirit eusebian că transfigurarea trupului Domnului ar însemna eliberarea lui de coruptibilitate şi corporalitate. a pătimit şi a înviat. Sfântul Nichifor precizează că trebuie făcută distincţie între însuşirile care definesc firea omenească la creaţie.. esenţială definirii şi existentei lui". adaugă Sfântul Nichifor.. transformat şi împodobit în chip negrăit. „circumscrierea nu este opera noastră. Deoarece iconoclaştii contestau posibilitatea zugrăvirii icoanei lui Hristos motivând că după înviere trecând prin uşile încuiate El nu mai are un trup circumscris. a realizat pe deplin Sfântul Nichifor. ci este o caracteristică abstractă a existenţei finite. el rămâne «circumscris». în viziunea lor ambele fiind consecinţe ale căderii în păcat. numindu-i fie monofiziţi. ei «din interior» căci ea este. care s-a întrupat întru mântuirea noastră. El a sesizat că iconoclaştii confundă cei doi termeni operanţi în problema icoanelor: graphein = a scrie. În acest sens se spune că şi îngerii sau sufletul omenesc este circumscris. Definind însuşirea „de a fi circumscris" şi raportând-o la persoana Mântuitorului Hristos întrupat. după început sau după înţelegere. Prin urmare. [2] . Căci însuşirea de a fi «circumscris» nu a primit-o trupul «din afară». ca eliberarea de însuşirile fiinţiale primite la creaţie printre care şi circumscrierea. a desena. a picta.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful