You are on page 1of 885

Marile dicţionare Paralela 45

AUREL SASU

DBLR
DICŢIONARUL BIOGRAFIC AL LITERATURII ROMÂNE

M-Z

PARALELA

DICŢIONARUL BIOGRAFIC AL LITERATURII ROMÂNE

DBLR
M-Z

COLABORATORI
Mircea ANGHELESCU Georgeta ANTONESCU Mircea BERCEANU Ştefan BORBÉLY Corin BRAGA Ioan BUDUCA Alexandru CÅLINESCU Valentin CHIFOR Alexandru CISTELECAN Paul CORNEA † Anton COSMA Daniel CRISTEA-ENACHE Ion CRISTOFOR Doina CURTICÅPEANU Eugen DORCESCU Dinu FLÅMÂND Niculae GHERAN † Livia GRÅMADÅ Sara IERCOÇAN Gelu IONESCU † Monica LAZAR Nicolae MANOLESCU Nicolae MECU Dumitru MICU Dan C. MIHÅILESCU Ioan MILEA Ioan MOLDOVAN M. A. G. A. M. B. Şt. B. C. B. I. B. Al. C. V. C. Al. Cs. P. C. A. C. D. C.-E. I. C. D. C. E. D. D. F. N. G. L. G. S. I. G. I. M. L. N. M. N. Mc. D. M. D. C. M. I. Ml. I. Md. Cornel MORARU Mircea MUTHU Elena NEAGOE Nicolae OPREA Liviu PAPADIMA † Marian PAPAHAGI Gheorghe PERIAN Irina PETRAÇ † Ioana Em. PETRESCU † Liviu PETRESCU † Alexandru PIRU Petru POANTÅ Mircea POPA Vasile POPOVICI Maria PROTASE Ilie RAD Cornel ROBU Eugen SIMION Ion SIMUæ Virgil STANCIU Elena TACCIU Manuela TÅNÅSESCU † Radu G. æEPOSU Ion VARTIC Mariana VARTIC † Mircea ZACIU Rodica ZAFIU C. M. M. Mt. E. N. N. O. L. Pp. M. P. Gh. P. I. Pt. I. Em. P. L. P. Al. P. P. P. M. Pp. V. P. M. Pr. I. R. C. R. E. S. I. S. V. S. E. T. M. T. R. G. Ţ. I. V. M. V. M. Z. R. Z.

MACARIE, ? – m. 1 ian. 1558, mănăstirea Râşca. Cronicar. Discipolul lui Teoctist al IIlea, mitropolitul Moldovei (15091528), a fost egumen al Mănăstirii Neamţ (înainte de 1523 până în 1531), episcop de Roman (23 apr. 1531 până la moarte, cu o întrerupere între 1550 şi 1551). Donează Mănăstirii Neamţ, împreună cu Teodosie, Episcopul de Rădăuţi, părţi din satul Orteşti (1548), iar Episcopiei din Roman satul Bârleşti, cumpărat de la voievodul Petru Rareş cu 25 000 de aspri. Întemeiază mănăstirea Râşca, preface biserica veche a Episcopiei din Roman, pentru care compune textul pisaniei (1550). Ca egumen, i se încredinţează de către Petru Rareş (15271538, 15411546) scrierea cronicii domniei, în continuarea vechiului letopiseţ alcătuit la curtea lui Ştefan cel Mare (15041551). Redactată în răstimpuri (15271530, – până în 1542; – până în 1551), cuprinde domniile lui Bogdan al III- (1504lea 1517) şi Ştefăniţăvodă (15171527), prima şi a doua domnie a lui Petru Rareş (15271538; 15411546), aceea a fiilor săi, Iliaş (15461551) şi Ştefan (1551). Rămas Episcop şi sub Alexandru Lăpuşneanu (15521568), elaborează, la cererea acestuia, o nouă trad. adnotată, cu predoslovie, din greacă în slavonă a Sintagmei (Pravila) lui Matei Vlastaris (1556), menită a fi trimisă ţarului Ivan cel Groaznic, care solicitase „îndreptarea” acestei importante lucrări juridice bizantine. Textul cronicii s- păstrat în trei a ms miscelanee. Primul (15041530) se află la Muzeul istoric din Moscova; al doilea, copiat de Isaia de la mănăstirea Slatina, se păstrează în Bibl. Acad. de Ştiinţe din Kiev; textul complet, copiat de un anonim, se găseşte la Bibl. „SaltâkovScedrin” din Leningrad. A fost publicat după ms din Kiev, cu trad., studiu şi note de I. Bogdan (1891). „Învăţător al Moldovei”, creator de şcoală, inaugurează, prin „scrisul împodobit” de sorginte bizantină, o manieră de abordare şi descriere a faptului istoric cu urmări în conturarea stilului panegiristic şi a statutului memorialisticii. OPERA: Cronica lui Macarie, în I. Bogdan, Vechile cronice moldoveneşti până la Ureche, Bucureşti, 1891, şi în Scrieri alese, ed. de G. Mihăilă, Bucureşti, 1968; Cronica episcopului

M

Macarie, în Literatura română veche (14021647), vol. I, ed. de G. Mihăilă şi D. Zamfirescu, Bucureşti, 1969. REFERINŢE CRITICE: S. Puşcariu, Istoria literaturii române. Epoca veche, I, 1925; I. Minea, Letopiseţele moldoveneşti scrise în slavoneşte, 1925; Margareta Ştefănescu, Cronica lui Manasses în literatura românoslavă şi română veche, 1927; N. Cartojan, Istoria literaturii române vechi, I, 1940; G. Ivaşcu, Istoria literaturii române, I, 1969; G. Mihăilă, în Studii de slavistică, I, 1969; D. H. Mazilu, Literatura română în epoca Renaşterii, 1984. (D. C.)

MACEDONSKI Alexandru, n. 14 mart. 1854, Bucureşti – m. 24 nov. 1920, Bucureşti. Poet, prozator şi dramaturg. Fiul maiorului (mai târziu, general) Al. D. Macedonski şi al Mariei (n. Pârâianu). În Cartea de aur (1902), poetul lansează ideea unei genealogii fantaste: „Prin tată, neîntrecutul poet – spune despre sine la persoana a III- – coboară dintr- familie a o polonă care a domnit în Lituania şi care îşi găseşte originea din familia princiară de Biberstein, una dintre cele mai puternice de pe Rin”. În realitate, strămoşii pe linie paternă sunt originari din sudul Dunării; bunicul, Dimitrie, luptase în campaniile rusoturce de la începutul secolului al XIX- cu lea gradul de locotenent, ia parte la Revoluţia lui Tudor Vladimirescu, fiind amestecat (potrivit unor surse) în trădarea Pandurului, părăseşte ţara, revenind, sub Kiseleff, serdar în 1838, apoi condamnat în legătură cu conspiraţia lui Mitiţă Filipescu, împreună cu N. Bălcescu. Fiul lui Dimitrie, Alexandru, sprijină Unirea din 1859 şi pe Al. I. Cuza, care- înaintează l la gradul de general, numindu- apoi ministru de l război al Principatelor, primadjutant al Domnului şi şef al statuluimajor domnesc. Ulterior, ajungând la neînţelegeri cu guvernul, se pensionează (1863); cu
7

MACEDONSKI

toate că fusese în conflict cu Al. I. Cuza, în ultimii ani, nu e de acord cu detronarea acestuia şi cu prezenţa unui Domn străin (1866). În 1869, e totuşi reintegrat în ierarhia militară, dar moare subit la 12 sept. acelaşi an, la Bucureşti. Familia acreditează versiunea unei otrăviri. Din partea mamei, M. se trage dintr- „veche şi strălucită familie de peste o Olt”, înrudită cu Brăiloii şi Urdărenii. După moartea generalului, văduva rămâne cu o pensie modică, „împovărată cu patru copii”: Caterina, Dimitrie, Alexandru şi Vladimir. Averea revine Caterinei (moşia Pometeştii din com. Adâncata) şi fiind, de altfel, ipotecată, familia o pierde, prin vânzare forţată, în 1877. Fiul mai mare, Dimitrie, urmează studii matematice la Paris, apoi intră în armată; Vladimir ajunge avocat, dar – asemenea poetului – are o existenţă hărţuită de lipsuri, datorii, licitaţii, despăgubiri prin justiţie etc. Alexandru, care moşteneşte sensibilitatea, firea visătoare a mamei, dar şi temperamentul impulsiv, dominator al tatălui, îşi petrece copilăria la moşia Pometeşti, evocată într- poezie de tinereţe (Mângâierea dezmoştenirii) o şi întrunul din rondelurile ultimei etape de creaţie (Rondelul trecutului). Primele lecţii, în familie, apoi la Craiova, unde termină şi clasa a V- de liceu. Un a an mai târziu (se pare că din motive de sănătate), adolescentul întreprinde o călătorie la Viena (1870), apoi la Genova, Veneţia, Florenţa, Napoli (1871), unde se mai întoarce în 1873, trecând prin Gleichenberg, Ischia. Reconstituirea itinerariului se poate face doar după însemnările de date şi localităţi inserate de poet pe textele poeziilor scrise în acei ani. După alte mărturii, ar rezulta că, între anii 1871 şi 1872, ar fi urmat cursurile unui pension particular. În 1871, îl găsim în matricola Facultăţii de Litere din Bucureşti, fără a fi urmat totuşi cursurile. Nevoile materiale şi nostalgia locurilor natale îl întorc în ţară în 1872, 1873. Debutează cu poezia Dorinţa poetului, în Telegraful român din Sibiu (1870); în vol., cu placheta Prima verba (1872). Din acei ani, se avântă în viaţa publică şi ziaristică: colaborează la Transacţiuni literarie şi scientifice, Revista contimpurană, Telegraful, scoate ziarul antidinastic Oltul (1873), cu art. antimonarhice care- aduc arestarea şi detenţia la Văcăreşti (1875); i deferit Curţii cu juraţi a Tribunalului Ilfov, este achitat în 1876. Numit director la prefectura jud. Bolgrad, demisionează după câteva luni. În 1877, în timpul Războiului de independenţă, scoate mai
8

multe publicaţii efemere: Vestea, Trăsnetul, Plevna, Dunărea şi glorifică faptele de arme în Stegarul şi alte poeme eroice. Ţine la Ateneul român o răsunătoare conferinţă despre Mişcarea literară din cei din urmă zece ani (1878), schiţând un prim „program” literar. Reia tonul virulent satiric în rev. Tarara (1880), cu săgeţi aruncate casei domnitoare de Hohenzollern şi „mezatului” deschis la palat sub „Vodă Trefleac”, sau ironizând veleităţile literare ale Carmen Sylvei. În acelaşi an, M. întemeiază cea mai durabilă publicaţie a sa, Literatorul, care va avea – sub titluri şi variante dictate de împrejurările agitatei biografii a fondatorului – o existenţă la fel de hărţuită, până în 1919. Intenţia iniţială era de a contracara prestigiul şi influenţa Convorbirilor literare şi orientarea spre spaţiul cultural germanic a „Junimii”. Relaţiile rămân totuşi, la început, deferente: M. citeşte în cenaclul lui Maiorescu Noaptea de noiembrie (1881), Alecsandri colaborează la Literatorul. Vor interveni însă în curând disensiuni, fricţiuni, polemici (v. şi poezia antijunimistă Dialogul morţilor), soldate cu erorile de atitudine faţă de Alecsandri, Caragiale, Eminescu. La finele lui 1881, M. publică a doua sa culegere de Poezii (pe copertă 1882), însoţite de o Prefaţămanifest în sprijinul „poeziei sociale”, cu intenţia reînnodării tradiţiei militante a momentului 1848. Nivelul creaţiei macedonskiene se menţine deocamdată în sfera romantică mesianică, oscilând între D. Bolintineanu şi Musset. În 1882, publică în Literatorul, în acelaşi avânt de intimitate frenetică şi umanitarism generos, Noaptea de ianuarie, Noaptea de februarie, Noaptea de martie şi Noaptea de noiembrie. În aceeaşi rev. publică o Analiză critică a creaţiei lui Alecsandri, care duce la ruptura cu bătrânul poet. Se înfiinţează „Societatea revistei Literatorul”, al cărui preşedinte e V. A. Urechia, M. fiind vicepreşedinte. Numit şi inspector al monumentelor istorice, pentru scurtă vreme. În 1883, se căsătoreşte cu Ana RalletSlătineanu, cu care va avea cinci copii: George (m. 1886), Alexis, Nikita, Pavel, ConstantinHyacint. În acelaşi an, datorită nefericitei epigrame la adresa lui Eminescu, M. îşi atrage ostilitatea unei mari părţi a vieţii literare, părăsit şi renegat chiar de prieteni şi colaboratori, silit să se autoexileze la Paris (până în 1885). În Franţa, frecventează cercurile literare şi începe să scrie în limba franceză. Ia contact cu agitaţia grupărilor simboliste, cunoaşte pe câţiva

dintre poeţii reputaţi ai momentului: Paul Fort, L. Tailhade, Jean Richepin, St. Mallarmé (unora le va dedica apoi poezii), atras de aripa belgiană a simbolismului (Albert Mockel), colaborând la rev. La Wallonie (1886). Reîntors în ţară, încearcă reanimarea Literatorului (2 nr. în 1886), fie sub vechea denumire, fie sub titluri disimulate: Revista independentă (1887), România literară (1888); paralel, alte iniţiative publicistice, cu Stindardul ţării, de orientare antimonarhică (1888), Streaja ţării (1889); începe colaborarea la Românul (cu cronicile intitulate Viaţa bucureşteană), polemizează cu Timpul. În creaţie, reia filonul romantic al „nopţilor” cu Noaptea de mai (1887), lansează un prim manifest simbolist, Poezia viitorului (1892), lucrează la ciclul de Idile brutale şi la romanul în lb. franceză Le Calvaire de feu, reanimând şi cenaclul Literatorului. Sfârşitul veacului îl impune iarăşi atenţiei publice prin câteva atitudini de frondă: premiera tragediei „clasice” Saul (în colab. cu C. Pavelescu), cursa pe bicicletă BucureştiBraşov şi retur, amestecul în „afacerea” mitropolitului Ghenadie (M. editează ad- rev. Liga ortodoxă, în hoc 1896), recepţia oferită în cinstea „magului” francoasirobabilonian Sâr Péladan (1898), redeschiderea „oficială” a cenaclului ş. a. Totodată, poetul se impune prin noile sale vol. : Excelsior (1895) şi Bronzes (în lb. franceză, 1897). În jurul Literatorului se grupează tot mai mulţi dintre exponenţii „poeziei noi”, unii „descoperiţi” sau încurajaţi şi „lansaţi” de M. : Ştefan Petică, (I. C.) Săvescu, M. Demetriad, D. Anghel, Tudor Arghezi, I. Pillat ş. a. Până la primul război mondial, M. alternează – într- existenţă plină de privaţiuni, o sfidând neînţelegerile, aversiunea etc. – momentele de eroare (susţinerea, în Forţa morală, 19011902, a campaniei lui Caion împotriva lui I. L. Caragiale; încercările de a se exila şi a cuceri o iluzorie notorietate în Franţa ş. a.), cu câteva realizări durabile: Cartea de aur (1902), Le Calvaire de feu (1906), Flori sacre (1912), primul ciclu din poema rondelurilor (1916). Eşecul tribulaţiilor pariziene îl întoarce în ţară, în toamna lui 1913, unde redeschide cenaclul din strada Dorobanţi, printre noii acoliţi numărându- şi Horia Furtună, Al. T. Stamatiad, se Marcel Romanescu, G. Bacovia, N. Davidescu, Adrian Maniu, Tudor Vianu ş. a. Izbucnirea ostilităţilor face să eşueze şi premiera pariziană a piesei Le fou? Pronunţându- pentru neutralitate, se

poetul face totuşi imprudente declaraţii antifranceze şi scoate ziarul progerman Cuvântul meu (1915). Atitudinea sa va fi vehement atacată în presa de după 1918, care reactualizează „cazul M. ” O. Densusianu îşi retrage propunerea ca M. să fie ales membru al Acad.; O. Goga, ministru al Cultelor şi Artelor, îl numeşte (1920) şef de birou, dar poetul refuză. Termină ultima parte a Poemei rondelurilor, publicând ultima poezie antumă în Universul literar din 14 nov. 1920. Zece zile mai târziu, se stinge din viaţă în locuinţa sa de pe Calea Dorobanţi nr. 24. Dincolo de aspectele controversate ale unei opere inegale, risipite în multe direcţii şi orientări, „originalitatea lui incontestabilă, îndrăzneala concepţiilor şi atitudinii lui, farmecul cântecului său când jubilând de bucurie, când dulce şi melancolic, forţa şi fecunditatea imaginaţiei sale, armonia savantă a lirii pe care o înstruna, nenumăratelei iniţiative poetice care şi- găsit atâţi imitatori şi au continuatori, toate acestea fac din M. unul din cei mai mari poeţi ai literaturii române” (Tudor Vianu). OPERA: Prima verba. Poesii, Bucureşti, 1872; Ithalo. Poemă, Bucureşti, 1878; Parizina (după Lord Byron), Bucureşti, 1878; Poesii, precedate de o privire critică asupra poesiei, Bucureşti, 1882; Dramă banală, nuvelă, Bucureşti, 1886; Excelsior. Poesii, Bucureşti, 1895; Bronzes. Vers, Préface par Alex. BogdanPiteşti, Bucureşti, 1897; Cartea de aur a lui Alexandru Macedonski, Bucureşti, 1902; Le Calvaire de feu, Paris, 1906; Flori sacre. Cărţile albe, poezii, Bucureşti, 1912; Poesii alese, Bucureşti, 1920; Cartea nestematelor, poezii, cu o pref. de G. Galaction, Bucureşti, 1923; Poema rondelurilor. 19161920, Bucureşti, 1927; Poezii, ed. îngrijită de I. Pillat, Bucureşti, 1939; Opere, I- ed. critică cu IV, studiu introductiv, note şi variante de T. Vianu, Bucureşti, 1939–1946; Poezie şi proză, antologie, note şi pref. de M. Zaciu, Bucureşti, 1960 (ed. II, revăzută şi adăugită, 1965); Opere, IVIII, ed. îngrijită de A. Marino şi Elisabeta Brâncuşi, Bucureşti, 19661993; Excelsior, ed. îngrijită de A. Marino, pref. de M. Mincu, Bucureşti, 1968; Excelsior, poezii, cuvânt înainte de L. Călin, Bucureşti, 1971; Poezii, antologie, postfaţă şi bibliografie de Dana Dumitriu, Bucureşti, 1972; Poemele „Nopţilor”, antologie, pref., note şi bibliografie de M. Anghelescu, Bucureşti, 1974; Cartea de aur, antologie, postfaţă şi bibliografie de L. Ulici, Bucureşti, 1975; Excelsior. Poema
9

MACEDONSKI

MACOVESCU

rondelurilor, postfaţă şi bibliografie de Dana Dumitriu, Bucureşti, 1977; Poezii, ed. îngrijită de Elisabeta Brâncuşi şi A. Marino, repere istoricoliterare alcătuite de F. Băileşteanu, Bucureşti, 1979; Poezii, pref. şi tabel cronologic de Aug. Pop, ClujNapoca, 1981; Poezii, schiţă bibliografică, pref. şi note de Dumitriţa Stoica, Bucureşti, 1993; Thalassa, roman, pref., curriculum vitae şi bibliografie de Al. Piru, Bucureşti, 1993; Versuri şi proză, antologie, studiu introductiv, tabel cronologic de M. Anghelescu, Bucureşti, 1996; Excelsior, poezii, Chişinău, 1997; Nopţile. Poeme. Rondeluri, ed. de C. Trandafir, Bucureşti, 1998; Poezii, tabel cronologic, studiu introductiv şi repere critice de L. Pricop, Bucureşti, 1998; Versuri, Chişinău, 1999; Excelsior: de la romantism la simbolism, vol. îngrijit şi prezentat de Viola Vancea, Bucureşti, 2000. REFERINŢE CRITICE: D. Zamfirescu, în România liberă, nr. 24 dec. 1881; P. Th. Missir, în Convorbiri literare, nr. 12, 1883; Il. Chendi, Foiletoane, 1904; E. Lovinescu, Critice, VI; T. Vianu, în Făclia, nr. 8, 1916; N. Davidescu, Aspecte şi direcţii literare, II, 1924; E. Lovinescu, Istoria..., III; G. Ibrăileanu, Scriitori români şi străini, 1926; Perpessicius, Menţiuni..., II; Vl. Streinu, în Viaţa Românească, nr. 4, 1939; Ş. Cioculescu, în Revista Fundaţiilor Regale, nr. 5, 1939; G. Călinescu, Istoria...; I. Pillat, Tradiţie şi literatură, 1943; Ş. Cioculescu, Vl. Streinu, T. Vianu, Istoria...; Mihu Dragomir, în Viaţa Românească, nr. 4, 1954; D. Micu, Literatura română la începutul secolului XX, 1964; Vl. Streinu, Versificaţia modernă, 1966; A. Marino, Viaţa lui Al. Macedonski, 1966; idem, Opera lui Al. Macedonski, 1967; N. Manolescu, Metamorfozele...; M. Zaciu, Glose, 1970; Comentarii macedonskiene, 1971; Perpessicius, Lecturi intermitente, 1971; M. Zamfir, Proza poetică românească în secolul al XIX- 1971; L. Ulici, Recurs, 1971; Al. Piru, Varia, lea, 1972; idem, Varia, II, 1973; Elena Tacciu, Mitologie romantică, 1973; L. Ulici, în România literară, nr. 27, 1975; Al. Macedonski interpretat de..., 1975; Ileana Verzea, Byron şi byronismul în literatura română, 1977; Elena Tacciu, Aventura lui G. G. Byron, 1977; idem, Romantismul românesc, 1982; I. Cheie Pantea, Palingeneza valorilor, 1982; I. Funeriu, Al. Macedonski. Hermeneutica editării, 1992; A. Nestorescu, în România literară, nr. 10, 1998; N. Oprea, Alexandru Macedonski între romantism şi simbolism, 1999; D. Dimitriu, Grădinile suspendate.
10

Poezia lui Alexandru Macedonski, 1999; D. Chioaru, Poetica temporalităţii, 2000; Irina Petraş, în Contemporanul, nr. 11, 2001; idem, ibidem, nr. 4, 2003; L. Pricop, Macedonski. Dicţionar, 2003. (M. Z.) MACOVESCU George, n. 28 mai 1913, com. Joseni, jud. Buzău. Publicist şi prozator. Fiul lui Nicolae Macovescu şi al Mariei (n. Trestioreanu), învăţători. Clasele primare în comuna natală; Liceul „Sf. Sava” din Bucureşti (19251932); urmează apoi Facultatea de Drept a Univ. din capitală, luându- licenţa în şi 1939. După un debut timpuriu în Revista literară a Liceului „Sf. Sava” (1929), lucrează alături de Şt. Roll în redacţia ziarelor Adevărul şi Dimineaţa. Prieten din liceu cu Al. Sahia, colaborează susţinut la presa de stânga: Cuvântul liber, Bluze albastre, Veac nou, Reporter, Era nouă, Clopotul, Manifest. După 1944, carieră diplomatică, politică şi universitară: secretar general al Ministerului Informaţiilor (19451947); însărcinat cu afaceri adinterim al României în Anglia (19471949); director în Ministerul de Externe (19491952); redactor- adjunct la Gazeta literară (1954şef 1955); director general al Cinematografiei (19551959); ministru plenipotenţiar al României în SUA (19591961); adjunct al ministrului Afacerilor Externe (19611967); primadjunct al ministrului Afacerilor Externe (19671972); ministru al Afacerilor Externe (19721978); preşedinte al Uniunii Scriitorilor (19771981); prof. la Facultatea de Lb. şi Literatura Română a Univ. din Bucureşti (19491980). Debut editorial cu lucrarea Contradicţii în imperiul britanic (1950), sub pseud. Victor Duran. În domeniul literaturii, publică două monografii despre Viaţa şi opera lui Al. Sahia (1950) şi Gheorghe Lazăr (1954; ed. II, 1973), un studiu despre Unele probleme ale reportajului literar (1956) şi mai multe vol. de art., însemnări de călătorie, amintiri şi reflecţii: Oameni şi fapte (1957), Vârstele timpului (1971), Catargele înalte (1972), Farmecul pământului (1977), Parfumul amar al pelinului verde (1982).

OPERA: Contradicţii în imperiul britanic, Bucureşti, 1950; Viaţa şi opera lui Al. Sahia, Bucureşti, 1950; Gheorghe Lazăr, Bucureşti, 1954 (ed. II, 1973); Material anexă la îndrumarul pentru studiul disciplinei Introducere în ştiinţa literaturii, Bucureşti, 1956; Unele probleme ale reportajului literar, Bucureşti, 1956; Oameni şi fapte, Bucureşti, 1957; Introducere în ştiinţa literaturii, Bucureşti, 1962; Vârstele timpului, Bucureşti, 1971 (ed. adăugită, 1977); Catargele înalte, Bucureşti, 1972; Farmecul pământului, Bucureşti, 1977; Parfumul amar al pelinului verde, Bucureşti, 1982; Semnul dintre ochi, nuvele, Bucureşti, 1983; Undeva, cândva, Bucureşti, 1985; Trecând anotimpuri, versuri, Bucureşti, 1988. REFERINŢE CRITICE: V. Râpeanu, în Gazeta literară, nr. 13, 1957; E. Manu, în Luceafărul, nr. 15, 1968; M. Iorgulescu, în Luceafărul, nr. 6, 1973; C. Stănescu, în Scânteia, nr. 10969, 1975; M. Tomuş, în România literară, nr. 32, 1977; M. Zaciu, în Tribuna, nr. 26, 1977; D. Cristea, în Luceafărul, nr. 5; 22, 1978; Alex. Ştefănescu, în Luceafărul, nr. 1, 1978; Mircea Popa, în Steaua, nr. 6, 1978; L. Raicu, în România literară, nr. 39, 1982; M. Ungheanu, în Luceafărul, nr. 41, 1982; L. Ulici, în Contemporanul, nr. 38, 1982; Radu Boureanu, în Contemporanul, nr. 24, 1983; Titu Popescu, în Transilvania, nr. 12, 1983; H. Zalis, în Steaua, nr. 5, 1983; R. Ciobanu, în Orizont, nr. 15, 1984; Ecaterina Ţarălungă, în Transilvania, nr. 9, 1984; P. Pardău, în Contemporanul, nr. 9, 1984; M. Iorgulescu, în România literară, nr. 34, 1985; I. Oarcăsu, în Steaua, nr. 1, 1986; M. R. Mocanu, în Contemporanul, nr. 28, 2002. (M. Z.) MACRINICI Radu (prenumele la naştere: Radu Mircea), n. 25 iun. 1954, Sighişoara, jud. Mureş. Dramaturg. Fiul lui Mircea Macrinici, economist, şi al Ceciliei (n. Măhălean), învăţătoare. Şcoala generală nr. 2 şi Liceul „Joseph Haltrich” din Sighişoara (absolvit în 1982); licenţiat al Facultăţii de Filologie din Baia Mare (1987). Din 1992, director artistic al Teatrului

„Andrei Mureşanu” din Sfântu Gheorghe; director al teatrului din Turn, Sighişoara (19971999), director al Festivalului internaţional de teatru „Atelier” din Sfântu Gheorghe şi Sighişoara (din 1992) şi director artistic al Atelierului de creaţie în spaţii neconvenţionale pentru studenţii Acad. de Teatru (Arcuş, 19941996). Colab. la teatrul azi, Scena, Contrapunct, Interval, Ziarul de duminică, Familia, Observator cultural, Adevărul literar şi artistic etc. Prezent în vol. colective După căderea cortinei (2000), Teatru (2000), Antologia pieselor prezentate în secţiunea de spectacole lectură la Festivalul internaţional de teatru de la Sibiu (2001) şi Pentru o 9 dramaturgie (2003). Debutează în rev. Nord din Baia Mare, cu povestirea Ultima singurătate (1983). Debut în dramaturgie cu piesa Bibliotecarul, reprezentată, în regia lui I. Cibotaru, la Teatrul „Andrei Mureşanu” din Sfântu Gheorghe (stagiunea 19911992); cu aceeaşi piesă, spectacolelectură, în stagiunea 19931994, la teatrul RenaudBarrault din Paris, Teatrul Naţional „Maria Guerrero” din Madrid, Théâtre de la Residence Palace din Bruxelles, Compania Teatral do Chiado din Lisabona şi Teatrul Naţional din Târgu Mureş. Alte piese reprezentate: Întoarcerea lui Espinosa (Teatrul din Sfântu Gheorghe, stagiunea 19961997), Povestea poveştilor, după I. Creangă (Teatrul din Sfântu Gheorghe, stagiunea 19971998), Prinţul din lacrimă, după Mihai Eminescu (Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ, stagiunea 19971998), Ping Body (Teatrul Naţional din Târgu Mureş, stagiunea 20012002), Evanghelia după Toma (Teatrul Maghiar din Timişoara, stagiunea 20002001), Ocean Café (Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ, stagiunea 20002001), Danssolitude (Teatrul „Nottara” din Bucureşti, stagiunea 20012002), Alchimistul, după P. Coelho (Teatrul Odeon din Bucureşti, stagiunea 20012002), Îngerul electric (Teatrul Act din Bucureşti, stagiunea 20012002), O făclie de Paşte, după I. L. Caragiale (Teatrul Naţional din Timişoara, stagiunea 20022003) etc. Debut editorial cu vol. de teatru în lb. franceză Le Bibliothécaire (Bruxelles, 1994), urmat de Întoarcerea lui Espinosa (1998), T (Ţ)ara mea (1998), A!Frica (1999), Îngerul electric (2003) şi Evanghelia după Toma (2003). Premiul Concursului naţional de dramaturgie tânără românească, Târgu Mureş (1991); Premiul Concursului naţional de
11

MACRINICI

dramaturgie organizat de Ministerul Culturii (1995; 1996); Premiul UNITER (1997); Premiul Uniunii Scriitorilor (2002); Premiul Asoc. Scriitorilor din Bucureşti (2002). OPERA: Le Bibliothécaire, teatru, trad. în lb. franceză de Virginia Baciu, Bruxelles, 1994; Întoarcerea lui Espinosa, teatru, pref. de Miruna Runcan, Bucureşti, 1998; T (Ţ)ara mea, teatru, Bucureşti, 1998; A!Frica, teatru, pref. de Miruna Runcan Bucureşti, 1999; Îngerul electric, teatru, pref. de Miruna Runcan, ClujNapoca, 2003; Evanghelia după Toma, teatru, pref. de C. B. Mlinarcic, ClujNapoca, 2003. REFERINŢE CRITICE: Cristina Dumitrescu, în Teatrul azi, nr. 810, 1992; D. Mareş, în Contrapunct, nr. 4, 1995; I. B. Lefter, în România literară, nr. 45, 1997; M. Popescu, în Cuvântul, nr. 2, 1998; D. Chirilă, în Familia, nr. 10, 1998; idem. ibidem, nr. 1, 2001; Ruxandra Cesereanu, în Caietele Echinox, vol. I, 2001; V. Scoradeţ, în Contemporanul, nr. 5- 2003; Cristina Modreanu, 8, Şah la regizor, 2003. (A. S.) MAGHERU Darie (pseud. lui Aurel Zaharia Moldovan), n. 25 oct. 1923, com. Lunca CâlniculuiPrejmer, jud. Braşov – m. 25 oct. 1983, Braşov. Poet. Fiul funcţionarului Simion Moldovan şi al Valeriei (n. Nicolescu). Urmează studiile la Şcoala elementară din Turcheş (19301934), apoi la Liceul „I. Meşotă” din Braşov (bacalaureatul în 1943). Conservatorul Dramatic din Iaşi, absolvit în 1950. Actor la Teatrul de Stat din Braşov, la Ploieşti şi Arad (19511956), inspector pentru arte la Sfatul Popular al Regiunii Braşov (1956-1958) şi actor la Teatrul de Stat din acelaşi oraş (19581960), inspector la Întreprinderea Cinematografică (1960-1961), actor la Teatrul de Stat din Botoşani (19621964), prof. la Şcoala Populară de Artă din Braşov (19641966); din 1966, pensionat de boală. Debutează cu placheta de versuri Cu barda- porţi de veac (1941), n considerată de poet ca nesemnificativă. Colaborează la Astra, România literară, precum şi la Caiete de
12

MAGHERU

literatură (Braşov, 1968), la care a fost şi coredactor. Elaborat între 1950 şi 1957, poemul dramatic Eu, meşterul Manole a fost publicat iniţial în 1957, şi reluat în vol. Poeme (1968). Autor al piesei Tragicul domn Ion al Cămilelor, jucată la Teatrul Dramatic din Braşov în stagiunea 1978/1979. Prin vol. de versuri Caprichos (1970), Schiţe iconografice (1973), Guernica (1974) şi Zeu orb cu flori (1982), preocupările pentru modernizarea formei se accentuează, atitudinea poetului cristalizându- într- amestec de erudiţie se un şi nonconformism estetic. OPERA: Cu barda- porţi de veac, versuri, n 1941; Eu, meşterul Manole, poem dramatic, Bucureşti, 1957; Poeme, Bucureşti, 1968; Caprichos, versuri, Bucureşti, 1970; Schiţe iconografice, versuri, Bucureşti, 1973; Guernica, versuri, Bucureşti, 1974; Zeu orb cu flori, poeme, Bucureşti, 1982; Exclusiv tauri, poem cinic, Braşov, 1991; Nemuritorul în solitudine şi durerea, roman, Braşov, 1995; Pygmalion şi alte poeme, pref. de A. I. Brumaru, Braşov, 1996; Forum Traiani, teatru, Braşov, 1998. REFERINŢE CRITICE: V. Bugariu, în Astra, nr. 7, 1968; A. Popescu, în Steaua, nr. 16, 1973; M. Stanciu, în Astra, nr. 3, 1975; C. Regman, Noi explorări critice, 1982; I. Boldea, în Astra, nr. 12, 1987; N. Cernica, în Convorbiri literare, nr. 5, 1997; Mihaela Malea Stroe, Darie Magheru. Trasee tragice de la Sisif la Pygmalion, 2002. (M. B.) MAGHERU George, n. 17/30 dec. 1892, Craiova – m. 17 aug. 1952, Bucureşti. Poet şi dramaturg. Fiul colonelului Romulus G. Magheru şi al Anei (fiica lui Ion Ghica). Prin tată, e nepot al generalului de la 1848, G. Magheru. Rămas orfan de tată la patru ani, e crescut la moşia de la Ghergani a familiei Ghica, unde primeşte o bogată educaţie artistică (muzicală, literară): bunica, Alexandrina Ghica, strălucită pianistă, făcuse muzică cu Liszt şi Clara Schumann; mama, Ana Magheru, studiase la Şcoala de Belle Arte din Londra. Şcoala primară la Bucureşti, la „Sf.

Gheorghe”, liceul „Gh. Lazăr” (bacalaureatul în 1911); în acelaşi an se înscrie la Facultatea de Medicină din Bucureşti (absolvită în 1920). Izbucnirea războiului îl prinde în anul VI de facultate; pleacă pe front ca medic sublocotenent, se îmbolnăveşte de febră recurentă şi tifos exantematic, dar refuză să se reformeze şi rămâne în Moldova până la demobilizare. Dr. în medicină (1920), îşi începe activitatea de cercetător la Institutul Cantacuzino, unde va funcţiona până la moarte. Autor (în colab. cu soţia sa Alice, medic microbiolog), a numeroase lucrări de specialitate. Deşi scrie versuri de la 14 ani, debutează târziu, consacrându- creaţiei literare după 1923, când, se bolnav, se retrage o vreme la Sinaia. Debut editorial cu drama Tudor Ardeleanu (1926), urmată de O legendă (1927), ambele formând ciclul Latinii la Dunăre. Primul vol. de poezie, Capricii (1929), cuprinde, după opinia lui Adrian Maniu, texte „interesante şi antipoetice”. Sugestia e fructificată polemic în titlul culegerii următoare, intitulată Poezii antipoetice (1933). Urmează Poeme în limba păsărească (1936), Coarde vechi şi noi (1936), Poeme balcanice (1936), apoi piesele Piele de cerb (1937), Domnul Decan (1939), Egoistul (dramatizare a romanului lui G. Meredith, 1939), Oglinda fermecată sau Divina recreaţiune (1944). M. n- propus nici unui teatru piesele sale; cu toate a că nu sunt lipsite de virtuţi scenice, de o viziune modernă în dramaturgie şi având reale calităţi în dezbaterea unor probleme moralfilosofice. De altfel, scriitorul a dus o existenţă retrasă, fără a participa la mişcarea literară a epocii interbelice. Izolat între laborator şi un cerc de prieteni din elita artistică a vremii (G. Enescu, pictorii Steriadi, Pallady, H. Catargi, Ghiaţă, Iser ş. a.), el a continuat să scrie şi după 1944, fără a mai publica însă nimic. Opera lui postumă rămâne încă a fi studiată şi editată. Numai o parte din poemele inedite au fost publicate, prin grija lui M. Sorescu, în 1982: Cântece la marginea nopţii. OPERA: Tudor Ardeleanu, dramă în 4 acte, Bucureşti, 1926; O legendă, dramă în 4 acte, Bucureşti, 1927; Capricii, versuri, Bucureşti, 1929; Poezii antipoetice, Bucureşti, 1933; Poeme în limba păsărească, Bucureşti, 1936; Coarde vechi şi noi, Bucureşti, 1936; Poeme balcanice, Bucureşti, 1936; Piele de cerb, pretext dramatic pentru meditaţiune, Bucureşti, 1937; Domnul Decan, comedie în 4 acte,

Bucureşti, 1939; Egoistul, comedie în 4 acte după un roman de G. Meredith, Bucureşti, 1939; Oglinda fermecată sau Divina recreaţiune, tragedie în 3 acte, Craiova, 1944; Poezii antipoetice (antologie), cuvânt înainte de Perpessicius, ed. îngrijită de R. Vulpescu, Bucureşti, 1966; Teatru, pref. de B. Elvin, fişă biobibliografică de R. Vulpescu, Bucureşti, 1972; Cântece la marginea nopţii, poeme inedite, ed. îngrijită şi prefaţată de M. Sorescu, Craiova, 1982. REFERINŢE CRITICE: Perpessicius, Menţiuni..., III; Al. Piru, Panorama...; I. Rotaru, O istorie..., II; M. Muthu, în Echinox, nr. 8- 1972; 9, idem, Orientări critice, 1972; Ov. S. Crohmălniceanu, Literatura..., II, III; M. Muthu, Literatura română şi spiritul sud- european, est 1976; Al. Piru, Istoria literaturii române de la început până azi, 1981; Ş. Foarţă, în Orizont, nr. 43, 1982; Fl. Miu, în Ramuri, nr. 11, 1982; Dana Dumitriu, în România literară, nr. 12, 1983; Ileana Ene, în Literatorul, nr. 33, 1992; C. D. Zeletin, ibidem, nr. 27- 1996; C. Ciopraga, în Convorbiri 28, literare, nr. 3, 2003. (R. Z.) MAILAT Maria, n. 17 apr. 1953, Târgu Mureş. Poetă şi prozatoare. Fiica lui Dumitru Mailat şi a Elisabetei (n. ?). Clasele elementare şi Liceul din Târgu Mureş (19601972). Licenţiată a Univ. din Iaşi, secţia sociologiepsihologie (19721976); studii de sociologie comparată şi de antropologie socială la Paris, după stabilirea în Franţa (1986). Debutează cu poezii în Vatra (1972). Debut editorial în caseta Unsprezece poeţi (1981), cu ciclul de versuri Stopcadru. Autoarea vol. de schiţe şi povestiri Intrare liberă (1985) şi a romanului S’il est défendu de pleurer (1988). În Franţa mai publică vol. de versuri (Cailles en sarcophage, 1998; Transsilvanie, 1998; Klothô, 1999), nuvele (L’arc-en-ciel, l’accordeon, Dracula, 1994; Avant de mourir en paix, 2001) şi alte două romane (Saint Perpetuité, 1998; La grâce de l’ennemi, 1999). OPERA: Stopcadru, caseta Unsprezece poeţi, Iaşi, 1981; Intrare liberă, schiţe şi povestiri,

MAILAT

13

Bucureşti, 1985; S’il est défendu de pleurer, Paris, 1988; L’arc- ciel, l’accordeon, Dracula en(Curcubeul, acordeonul, Dracula), nuvelă, Paris, 1994; Cailles en sarcophage (Prepeliţe în sarcofag), poezii, Paris, 1998; Saint Perpétuité (Sfânta condamnare la viaţă), roman, Paris, 1998; Transsylvanie, poeme, Paris, 1998; Klothô, poeme, Paris, 1999; La grâce de l’ennemi (Harul duşmanului), roman, Paris, 1999; Avant de mourir en paix, nuvele, Paris, 2001. REFERINŢE CRITICE: C. Livescu, în Cronica, nr. 20, 1982; Şt. Borbély, în Familia, nr. 5, 1986; G. Eliade, în Vatra, nr. 2, 1986; I. Holban, în Cronica, nr. 30, 1986; C. Ungureanu, în Orizont, nr. 37, 1986; Silvia Udrea, în Tribuna, nr. 26, 1986; C. Ungureanu, în Tribuna, nr. 42, 1991; Doina Jela, în Vatra, nr. 8, 1996. (A. S.) MAIOR Petru, n. 1760 (?), Târgu-Mureş – m. 2 febr. 1821, Buda (Ungaria). Cărturar şi filolog. Fiu al protopopului Gheorghe, orginar din Diciosânmartin, şi al Anei (n. Munteanu). Studii gimnaziale la Târgu Mureş şi Blaj (17691774), unde este călugărit; teologia şi filosofia la „Propaganda Fide” din Roma (17741779); Facultatea Juridică şi cursurile Şcolii „Sfânta Ana” la Viena (17791780), unde are loc definitiva orientare a gândirii sale în sensul luminismului lui Iosif al IIlea. Revenit în ţară, părăseşte ordinul călugăresc şi se integrează total generaţiei Supplex- la a cărui elaborare participă. ul, Funcţionează ca prof. de filosofie la Blaj (17801784), preot al Reghinului şi protopop al Gurghiului (17841809), cenzor şi corector al cărţilor româneşti la Tipografia crăiască din Buda (18091821), unde debutează editorial la 1809 cu Propovedanii la îngropăciunea oamenilor morţi. Spirit practic şi combativ, făcut să învingă, el izbuteşte – singur între cărturarii transilvăneni ai vremii – să- publice în „Crăiasca Tipografie a şi Universităţii Ungureşti” de la Buda aproape toate scrierile: Didahii adecă învăţături pentru creşterea fiilor la îngropăciunea pruncilor morţi (1809);
14

MAIOR

Prediche sau învăţături la toate duminecile şi sărbătorile anului (18101811); Istoria pentru începutul românilor în Dachia (incluzând Disertaţie pentru începutul limbei româneşti şi Disertaţie pentru literatura cea vechie a românilor, 1812); Istoria besericei românilor atît a cestor dincoace, cît şi a celor dincolo de Dunăre (1813); Răspunsul la Cîrtirea carea s- dat asupra persoanei lui au Petru Maior, autorul Istoriei ceii pentru începutul românilor în Dachia (1814); Animadversiones in recensionem Historiae de origine Valachorum in Dacia, (1814); Reflexiones in Responsum Domini Recensentis Viennensis ad Animadversiones in recensionem Historiae de origine Valachorum in Dacia (1815); Contemplatio recensionis in valachicam Anticriticam litterariis Ephemeridibus Viennensibus, 1816 divulgatae (1816); Orthographia romana sive latinovalachica una cum clavi qua penetralia originationis vocum reserantur (în anexe, Dialog pentru începutul limbei română întră nepot şi unchi, 1819). Una din cele mai importante opere avea să apară, însă, postum: Procanon ce cuprinde în sine cele ce sînt de lipsă spre înţălesul cel deplin şi adevărat al canoanelor şi a toată tocmeala bisericească, spre folosul mai cu samă a românilor (1894). Dacă aceste lucrări reprezintă o contribuţie capitală la difuzarea crezului naţional al Şcolii Ardelene, broşurile de ştiinţă popularizată (trad. după variante germane, din Heintl Francisc, D. Nep. Neuhold, Ioann Bürger, L. Mitterpaher), ca şi tălmăcirea vol. I din Télémaque de Fénelon, tipărită la Buda (1818), au semnificaţia unui important act de cultură luministă. OPERA: Propovedanii la îngropăciunea oamenilor morţi, Buda, 1809; Didahii adecă învăţături pentru creşterea fiilor la îngropăciunea pruncilor morţi, Buda, 1809; Prediche sau învăţături la toate duminecile şi sărbătorile anului, Buda, 18101811 (ed. II, Cluj, 1906, având ca anexă şi Propovedanii la îngropăciunea oamenilor morţi); Istoria pentru începutul românilor în Dachia, Buda, 1812 (ed. II, Buda, 1834; ed. III, Budapesta şi Gherla, 1883; altă ed., Iaşi, 1990); Disertaţie pentru începutul limbei româneşti şi Disertaţie pentru literatura cea vechie a românilor, în Istoria pentru începutul românilor în Dachia, Buda, 1812; Istoria besericei românilor atât a cestor dincoace, precum şi a celor dincolo de Dunăre, Buda, 1813 (ineditele operei, în T. Cipariu, Acte şi fragmente, Blaj, 1855

şi în Anuarul Institutului de Istorie din Cluj, 1906; ed. de I. Chindriş, 1995); Răspunsul la Cârtirea carea s- dat asupra persoanei lui Petru Maior, au autorul Istoriei ceii pentru începutul românilor în Dachia, Buda, 1814 (ed. II, Cluj, 1923); Animadversiones in recensionem Historiae de origine Valachorum în Dacia, Buda, 1814; Reflexiones in Responsum Domini Recensentis Viennensis ad Animadversiones in recensionem Historiae de origine Valachorum in Dacia, Pesta, 1815; Contemplatio recensionis in valachicam Anticriticam litterariis Ephemeridibus Viennensibus, 1816 divulgatae, Buda, 1816; Orthographia romana sive latinovalachica, una cum clavi qua penetralia originationis vocum reserantur, Buda, 1819; Dialog pentru începutul limbei română întră nepot şi unchi, în Orthographia romana sive latinovalachica..., Buda, 1819; Protopopadichia, adecă puterea, drepturile şi privileghioanele protopopilor celor româneşti din Ardeal, fragmente în Sionul românesc, nr. 1011, 1865 şi nr. 2, 4- 9- 1866; Fragmente inedite din 6, 16, ale lui P. Maior, în Archiv pentru filologie şi istorie, nr. 2, 15, 17, 18, 19, 18671868; Procanon ce cuprinde în sine cele ce sînt de lipsă spre înţălesul cel deplin şi adevărat al canoanelor şi a toată tocmeala bisericească, spre folosul mai cu seamă a românilor, ed. îngrijită de C. Erbiceanu, Bucureşti, 1894 (ed. II, Sibiu, 1948); Scrisori şi documente inedite, ed. îngrijită, pref., note şi indice de N. Albu, Bucureşti, 1968; Istoria pentru începutul românilor în Dachia, I- ed. critică şi studiu asupra limbii de II, F. Fugariu, pref. şi note de M. Neagoe, Bucureşti, 1970; Scrieri, I- ed. critică de F. Fugariu, pref. şi II, tabel cronologic de Maria Protase, Bucureşti, 1978; Protopopadichia, ed. îngrijită şi studiu introductiv de I. Chindriş; ClujNapoca, 1997; Scripta minora, ed. îngrijită de I. Chindriş, Bucureşti, 1997; Protopopadichia, pref. de P. Teodor, ed. îngrijită, studiu introductiv, note, glosar, indici şi bibliografie selectivă de Laura Stanciu, Alba Iulia, 1998. Traduceri: Francisc Heintl, Învăţătura pentru prăsirea pomilor scrisă de ~, Buda, 1812; D. Nep. Neuhold, Învăţătură de a face sirup şi zahar din mustul tuleilor de cucuruz după ce s- cules au cucuruzul de pre ei, întocmită de ~, Buda, 1812; Ioann Bürger, Dissertaţie a lui ~ despre zahar carele din must de tulei de cucuruz şi de jugastru se face. Scurtată şi pre limba românească prefăcută,

Buda, 1813; Şaptal, Rosier, Parmentier şi Dussieux, Învăţătură despre agonisirea viţei de vie şi despre măiestria de a face vin, vinars şi oţet, întocmită de autorii ~ şi întru acest chip scurtată de abatul Ludvic Mitterpaher, iară acum prefăcută în limba românească, Buda, 1813; Învăţătură pentru ferirea şi doftoriia boalelor celor ce se încing prin ţară şi a celor ce se leagă şi a unor boale sporadice, adecă pe ici pe colo îmblătoare ale vitelor celor cu coarne, precum şi a cailor, a oilor şi a porcilor, Buda, 1816; Fénelon, Întâmplările lui Telemah fiiului lui Ulise (Odisseus), întocmite de Fénelon, arhiepiscopul Cambriei, acum întâi de pre limba italienească pre limba românească prefăcută de ~, tom. I, Buda, 1818. REFERINŢE CRITICE: Ath. M. Marienescu, Viaţa şi operele lui Petru Maior, 1893; N. Iorga, Istoria... XVIII, II; N. Iorga, Istoria..., III; Ov. Densusianu, Literatura română modernă, I; Gh. BogdanDuică, Petru Maior şi Justinus Febronius sau Petru Maior ca vrăjmaş al papei, 1933; L. Blaga, Gândirea românească în Transilvania în secolul al XVIIIlea, 1966; I. L. R., II, 1967; A. Radu, în Steaua, nr. 8, 1968; I. Pervain, Studii de literatură română, 1971; D. Popovici, Studii..., I; D. Ghişe şi P. Teodor, Fragmentarium iluminist, 1972; Ş. Cioculescu, Itinerar critic, I, 1973; Maria Protase, Petru Maior: un ctitor de conştiinţe, 1973; K. Köllö, Két irodalom mezsgyéjén, 1984; Gh. Bulgăr, Cultură şi limbaj, 1986; S. Duicu, Pe urmele lui Petru Maior, 1990; Laura Stanciu, Biografia unei atitudini. Petru Maior (17601821), 2003. (M. Pr.) MAIORESCU Ioan, n. 28 ian. 1811, Bucerdea Grânoasă, jud. Alba – m. 2 aug. 1864, Bucureşti. Cărturar şi filolog. Fiu al ţăranului Trifu, poartă acest nume până la 1836; mama (n. Maior) era fiica nepotului de frate al lui Petru Maior, de unde schimbarea succesivă a numelui: Ioan TrifuMaioreanu, Măiorescu, Maiorescu. Tatăl lui Titu Maiorescu. Şcoala primară în satul natal; gimnaziul la Blaj (18241829); teologia la Seminarul Central din Pesta (18301835), dublată de preocupări istorice şi filologice. Debutează la 1834 cu fragmente din Istoria românilor, în Biblioteca românească (Buda), rev. lui Zaharia Carcalechi. Trimis pentru doctorat în teologie la Viena (1835),
15

MAIORESCU

renunţă, neaşteptat, la cariera preoţească. Asemenea altor prof. ardeleni descălecaţi în Principate pe urmele lui Gh. Lazăr, trece în Ţara Românească. Prof. la şcoala din Cerneţi (1836); se căsătoreşte cu Maria Popazu din Braşov, mama celor doi copii: Emilia şi TituLiviu. Între 1837 şi 1847, inspector şi prof. de istorie universală şi „stilul naţional” la Şcoala Centrală din Craiova, exceptând un singur an (18421843), când, victimă a unor intrigi, este destituit şi trece ca prof. la Seminarul de la Socola; din 1847, inspector al şcolilor din Oltenia. Întreţine o îndelungată corespondenţă (18381863), de interes politic şi cultural, cu George Bariţ; colaborează la Muzeul naţional, Foaie literară şi, mai ales, la Foaie pentru minte, inimă şi literatură. La 1848, joacă un rol de prim plan, în ţară, dar mai ales în străinătate: în iun. 1848, dă citire, în curtea Şcolii Centrale din Craiova, Proclamaţiei de la Islaz; agent diplomatic al Guvernului provizoriu pe lângă Dieta din Frankfurt, apoi, translator la Ministerul de Justiţie din Viena (18491857). Prin zeci de art. (în Allgemeine Zeitung, OstDeutschePost, Wanderer) şi memorii (unele în colab.), luptă cu abnegaţie pentru cauza românilor din Transilvania şi pentru unirea Principatelor; îndepărtat din funcţie, prin pensionare, din cauza activităţii politice; călătorie la românii din Istria (1857), repetată în 1861. Stabilit la Bucureşti (1859), este un devotat al domnitorului Al. Ioan Cuza; director al Comisiei centrale a Principatelor Unite; prof. de istorie critică şi stilistică la „Sf. Sava”; director al Eforiei Instrucţiunii Publice, post din care demisionează (1861); din 1863, prof. la Şcoala superioară de Litere din Bucureşti; colab. la întocmirea proiectului de statut al Soc. Literare Române (Acad. Română). Desăvârşirea şi tipărirea scrierilor istorice şi filologice, începute înainte de 1848, rămânea, la 1864, un deziderat. Cu excepţia unui Itinerar în Istria şi Vocabular istrianoromân (editat de Titu Maiorescu în 1874), opera lui M. se reduce la art., publicate, majoritatea, în Foaie pentru minte, inimă şi literatură: Asupra ortografiei româneşti (1838); Despre vechimea românilor în Ardeal şi deosebit pe pământul ce se zice „Fundus Regius”, adecă Pământul săsesc (1842); Domnul dr. St. L. Roth şi românii ardeleni înaintea dumnealui în privinţă cătră zbieretele maghiarilor despre panslavism (1842); Antipapadopul sau Autorii dicţionarului de Buda apăraţi în contra domnului Gr. Papadopul
16

MAIORESCU

(1843); Antischiaul. Adecă o înfruntătură dată unui român care voieşte a ne face schiai sau sloveni (1847); Refutarea părerei d- I. K. Schuller despre lui germana origine a limbei române (1847); Studii asupra limbei române (1848; 1850); Puţine cuvinte pregătitoare la studiul limbii româneşti (1850); Moldau und Wallachei, în StaatsLexicon. Encyclopädie der sämmtlichen Staatswissenschaften für alle Stande, 1864. OPERA: Cuvântul ce s- spus cu prilejul a examenului din 4 iulie 1837, în Muzeul naţional, nr. 9, 1837 şi în Gândirea românească în epoca paşoptistă, II, Bucureşti, 1969; [Scrisoare către G. Bariţ], în Foaie literară, nr. 16, 1838 şi în Gândirea românească în epoca paşoptistă, II, Bucureşti, 1969; Asupra ortografiei româneşti, în Foaie pentru minte, inimă şi literatură, nr. 23- 1838; Despre 25, vechimea românilor în Ardeal şi deosebit pe pământul ce se zice „Fundus Regius”, adecă Pământul săsesc, în Foaie pentru minte, inimă şi literatură, nr. 3639, 1842; Antipapadopul sau Autorii dicţionarului de Buda apăraţi în contra domnului Gr. Papadopul, în Foaie pentru minte, inimă şi literatură, nr. 11- 1843; Antischiaul. 13, Adecă o înfruntătură dată unui român care voieşte a ne face schiai sau sloveni, în Foaie pentru minte, inimă şi literatură, nr. 2- 1847; Refutarea părerei 6, d- I. K. Schuller despre germana origine a limbei lui române, în Foaie pentru minte, inimă şi literatură, nr. 15- 1847; Studii asupra limbei române, în 22, Foaie pentru minte, inimă şi literatură, nr. 1419, 1848; nr. 10- 1850; Puţine cuvinte pregătitoare 12, la studiul limbii româneşti, în Foaie pentru minte, inimă şi literatură, nr. 8- 1850; Moldau und 9, Wallachei, în Karl von Rotteck und Karl Welcker, StaatsLexikon. Encyclopädie der sämmtlichen Staatswissenschaften für alle Stande, dritte Auflage, Bd. I, Leipzig, „Brockhaus”, 1864; Itinerar în Istria şi Vocabular istrianoromân, ed. îngrijită şi pref. de T. Maiorescu, Iaşi, 1874 (ed. II, Bucureşti, 1900); [Scrisori către G. Bariţ, 18381863], în George Bariţ şi contemporanii săi, I, Bucureşti, 1973. REFERINŢE CRITICE: G. Bariţ, în Transilvania, nr. 14, 1877; V. A. Urechia, Istoria şcoalelor de la 18001864, II, 1892; G. IonescuGion, Portrete istorice, 1894; N. Bănescu, V. Mihăilescu, Ioan Maiorescu, 1912; N. Iorga, în Arhivele Olteniei, nr. 6566, 1933; P. Iroaie, în Convorbiri literare, nr. 7, 1941; Ş. Cioculescu,

Vl. Streinu, T. Vianu, Istoria...; N. Ursu, în Studii şi cercetări ştiinţifice, fascicula 2, 1961; Monica Stoica, Ioan Maiorescu, 1967; N. Andrei, Ani – de lumină. Istoria Liceului „Nicolae Bălcescu” din Craiova, 18261976, 1976; M. Miculescu, Activitatea politică şi diplomatică a lui I. Maiorescu în perioada 18481851 în slujba naţiunii române, 1970; D. Mănucă, Argumente de istorie literară, 1976. (M. Pr.) MAIORESCU Titu, n. 15 febr. 1840, Craiova – m. iul. 1917, Bucureşti. Critic literar şi estetician. Fiul lui Ioan Maiorescu şi al Mariei (n. Popazu). Tatăl său, înrudit probabil cu Inochentie Micu şi cu Petru Maior, a fost, după expresia lui T. Vianu, un remarcabil „cap politic”; în iun. 1848, el dă citire, în curtea Colegiului Naţional din Craiova, Proclamaţiei de la Izlaz. Pentru convingerile sale politice, a îndurat persecuţii; lasă, după moarte, câteva scrieri de istorie şi de lingvistică, pe care fiul său le va publica în Convorbiri literare. Maria Popazu era, se pare, de origine aromână. M. începe studiile la Craiova (18461848); apoi, după peregrinări cu familia la Bucureşti, Braşov, Sibiu, Blaj, le continuă la Braşov (18501851) şi, datorită unei burse a Episcopiei Blajului, la Viena (18511858), mai întâi ca extern (la Gimnaziul academic), apoi ca intern la Acad. Theresiană (din 1856). Din 1855, M. îşi notează impresiile zilnice într- jurnal, unul din cele mai un interesante pe care le cunoaşte literatura română (publicat postum: Însemnări zilnice, 3 vol., 19371943 şi, într- nouă ed., completată cu o epistolarul, începând din 1976). Absolvent pe locul întâi, urmează cursurile Facultăţii de Filosofie din Berlin (18581859); trece apoi la Giessen unde obţine (1859) titlul de dr. în filosofie cu o teză despre Relaţie (Das Verhältnis). Beneficiar al unei burse acordate de Eforia Şcoalelor, obţine la Paris (18601861) o licenţă în litere şi una în drept, dar eşuează în încercarea de a obţine şi un doctorat în litere (redactase şi depusese cele două teze necesare). În 1860, publică o primă încercare

filosofică, sub titlul Einiges philosophische in gemeinfasslicher Form; cu bune ecouri, la Berlin şi Paris. În 1861, se întoarce în ţară, începând o carieră didactică şi politică foarte bogată, paralelă cu aceea de jurist. În 1862, e supleant la Tribunalul de Ilfov, apoi procuror; e numit prof. la Univ. din Iaşi şi director al Gimnaziului Central din acelaşi oraş. În 1863, e decan al Facultăţii de Filosofie, apoi rector al Univ. din Iaşi şi director al Şcolii Normale „Vasile Lupu” (18631868). Suspendat din funcţii (1864), în urma calomniilor lui N. Ionescu, i se intentează un proces sub acuza de imoralitate, dar e achitat şi reintegrat în funcţii (1865). Exercită, în paralel, profesiunea de avocat. Împreună cu alţi cărturari, M. iniţiază, în 1863, un ciclu de „prelecţiuni populare”, a căror tradiţie va dăinui vreme de şaptesprezece ani: în legătură cu aceste iniţiative se constituie Soc. „Junimea” (1863) care, din 1867, va dispune şi de un organ de presă, rev. Convorbiri literare. M. declanşează, în aceşti ani, o campanie deosebit de virulentă împotriva „direcţiei vechi” în cultură şi literatură. Membru al Soc. Academice Române (1867), demisionează (1869) din cauza vederilor sale antilatiniste (va redeveni membru în 1879). Destituit din învăţământ (1870) şi reintegrat în acelaşi an. Începe o lungă carieră politică, dusă până în preajma primului război mondial: deputat în 1871 (an în care încheie prelegerile la Univ. ieşeană), este numit ministru al Instrucţiunii Publice (1874), ceea ce îl obligă să se mute de la Iaşi la Bucureşti, unde iniţiază importante acţiuni de organizare şi reformă a învăţământului românesc; în 1876, demisionează. Agent diplomatic la Berlin (mai- 1876), director al ziarului Timpul (mart. iul. iul. 1877), din nou deputat (1878), membru al Adunării Constituante (1879). Activitatea politică îl acaparează din ce în ce mai mult, dar, din 1880, reia colab. la rev. Convorbiri literare. Este o epocă de noi lupte şi noi campanii; M. poartă acum faimoasa lui polemică literară cu DobrogeanuGherea. Revine la Univ. din Bucureşti în 1884, ca prof. de logică şi istoria filosofiei sec. al XIX- Rector al lea. Univ. din Bucureşti (18921897). Ministru al Cultelor şi Instrucţiunii Publice (1888), demisionat din aceleaşi motive ca în 1876 (proiectele sale de reformă a învăţământului sunt respinse de Parlament); ministru al Cultelor (1890), demisionează în 1891. După 1890, preocupările politice trec pe primul plan: e ministru al Justiţiei
17

MAIORESCU

(iul. 1900febr. 1901), ministru de Externe (19101912), din nou ministru de Justiţie (iul. 1912); primministru în acelaşi an, va prezida Conferinţa de pace de la Bucureşti (1913). Pensionat din învăţământ în 1909; se retrage din viaţa politică în 1913. Partizan, de veche dată, al alianţei cu Puterile Centrale, rămâne la Bucureşti sub ocupaţie, fără a avea relaţii cu inamicul. Înmormântat la cimitirul Bellu. După mai multe broşuri referitoare la probleme de lb. română (Regulile limbei române pentru începători, 1864; Despre scrierea limbei române, 1866; Poezia română. Cercetare critică, urmată de o alegere de poesii, 1867; Contra Şcoalei Bărnuţiu, 1868; Beţia de cuvinte în „Revista contimporană”, 1873; Răspunsurile „Revistei contimporane”, 1873) publică prima ed. de Critice (1874), întregită prin reeditări succesive (18921893;1908; 1915). În 1876 îşi publică Logica (şapte ed. până în 1919), în timp ce opera sa oratorică e cuprinsă în cinci vol. de Discursuri parlamentare cu priviri asupra desvoltării politice a României sub domnia lui Carol I (18971915). Opera didactică şi primele scrieri au fost editate postum (Prelegeri de filosofie, 1980; Scrieri din tinereţe, 1981). Chiar dacă, în nici una din formele lui de manifestare, M. nu a fost un spirit original, importanţa sa e covârşitoare: ea trebuie căutată în rolul de călăuză, de „spiritus rector” pe care M. l- avut în cultura română, întra o epocă în care aceasta se afla în plină tranziţie şi în căutarea unui destin mai înalt. OPERA: Einiges philosophische in gemeinfasslicher Form, Berlin, 1861; Regulile limbei române pentru începători, Iaşi, 1864; Despre scrierea limbei române, Iaşi, 1866; Poesia română. Cercetare critică, urmată de o alegere de poesii, Iaşi, 1867; Contra şcoalei Bărnuţiu, Iaşi, 1868; Beţia de cuvinte în „Revista contimporană”. Studiu de patologie literară, Iaşi, 1873; Răspunsurile „Revistei contemporane”. Al doilea studiu de patologie literară, Iaşi, 1873; Critice, Bucureşti, 1874; Logica, Partea I: Logica elementară, Bucureşti, 1876 (ed. II, 1887; ed. VII, 1919); Patru conferinţe, rezumate de Mihai C. Brăneanu (Hermes), cu un apendice de Anghel Demetriescu, Bucureşti, 1883; Discurs asupra reformei instrucţiunii publice, Bucureşti, 1891; Critice (18671892), ed. nouă şi sporită, I- Bucureşti, III, 18921893; Discursuri parlamentare cu priviri
18

MAIORESCU

asupra dezvoltării politice a României sub domnia lui Carol I, I- Bucureşti, 1897V, 1915; Raportul secţiunii literare a Academiei Române asupra revizuirii ortografiei, Bucureşti, 1904; Critice, 18661907, ed. completă, I- Bucureşti, 1908 (ed. III, II, 1915); Istoria contimporană a României (18661900), Bucureşti, 1925; Critice, 18661907, ed. completă [de la vol. II se specifică: publicată prin îngrijirea d- I. Rădulescului Pogoneanu], IIII, Bucureşti, 19261928; Critice, 18661907, I, Bucureşti, 1931; Însemnări zilnice, publicate cu o introducere de I. RădulescuPogoneanu, IIII, Bucureşti, 19371943; Duiliu Zamfirescu şi Titu Maiorescu în scrisori (18841913), cu un studiu introductiv şi însemnări de Em. Bucuţa, Bucureşti, 1938 (ed. II, 1944); Gedichte (18551878), herausgegeben mit einem Vorwort von I. E. Torouţiu, Bucureşti, 1940; Critice, pref. de P. Georgescu, text stabilit, tabel cronologic, indice şi bibliografie de Domnica FilimonStoicescu, IIII, Bucureşti, 1967; Din Critice, studiu introductiv de prof. L. Rusu, ed. îngrijită de Domnica FilimonStoicescu, Bucureşti, 1967; Critice, III, ed. îngrijită şi tabel cronologic de Domnica Filimon, introducere de E. Todoran, Bucureşti, 1973; Jurnal şi epistolar, studiu introductiv de L. Rusu, ed. îngrijită de Georgeta RădulescuDulgheru şi Domnica Filimon, I- Bucureşti, 1975III, 1989; Din Critice, ed. îngrijită şi tabel cronologic de Domnica Filimon, introducere de E. Todoran, Bucureşti, 1978; Opere, I- ed., note, variante, indice de IV, Georgeta RădulescuDulgheru şi Domnica Filimon, studiu introductiv de E. Todoran, Bucureşti, 19781988; Prelegeri de filosofie, ed. îngrijită, note, comentarii şi indice de Grigore Traian Pop, Al. Surdu, cuvânt înainte de Grigore Traian Pop, Craiova, 1980; Scrieri din tinereţe (18581862), ed. îngrijită, pref. şi note de S. Ghiţă, ClujNapoca, 1981; Critice, antologie şi repere istoricoliterare realizate în redacţie de M. Dascal, ed. de Domnica Filimon, Bucureşti, 1984; Cugetări şi aforisme, selecţie, introducere, note, comentarii şi indice de S. Ghiţă, Bucureşti, 1986; Scrieri de logică, stabilirea textelor, trad., studiu introductiv şi note de Al. Surdu, pref. de S. Vieru, Bucureşti, 1988; Critice, pref. de G. Dimisianu, Bucureşti, 1989; O cercetare critică, notă introductivă, comentarii, documentar critic de P. Ursache, Iaşi, 1996; România, războiul balcanic şi Cadrilaterul, vol. editat de St. Neagoe,

Bucureşti, 1995; Critice, ed. de Al. Hanţă, Bucureşti, 1996; Critice, ed. îngrijită şi tabel cronologic de Domnica Filimon, cuvânt înainte de V. Râpeanu, Bucureşti, 1997; Critice, antologie de Fl. Mihăilescu, Bucureşti, 1997; Critice, pref. de G. Dimisianu, ed., tabel cronologic, aprecieri critice şi bibliografie de Domnica Filimon, Bucureşti, 1998; Cercetări psihologice, ed., studiu introductiv şi note de V. Iulian Tănase, Bucureşti, 1999; Critice (18661907), studiu introductiv de Dan Mănucă, ed. de Domnica Filimon, Bucureşti, 2000; Discursuri parlamentare cu priviri asupra dezvoltării politice a României sub domnia lui Carol I, ed. îngrijită, studiu introductiv, note şi comentarii de C. Schifirnet, Bucureşti, 2001; Istoria contemporană a României (18661900), Bucureşti, 2002. Traduceri: A. Schopenhauer, Aforisme asupra înţelepciunii în viaţă, Bucureşti, 1890 (ed. IV, 1902; altă ed., text stabilit de Domnica FilimonStoicescu, studiu introductiv de L. Rusu, 1969); H. Ibsen, Copilul Eyolf, pref. de ~, Bucureşti, 1895; Immanuel Kant, Critica raţiunii pure, două fragmente, în Mihai Eminescu, Lecturi kantiene, ed. de C. Noica şi Al. Surdu, Bucureşti, 1975. REFERINŢE CRITICE: I. Gherea, Studii critice, II, 1891; G. Panu, Portrete şi tipuri parlamentare, 1893; N. Petraşcu, Figuri literare contemporane, 1893; Omagiu lui ~, 1900; G. Ibrăileanu, Spiritul critic în cultura românească, 1909; I. Bogdan, Sărbătorirea profesorului Titu Maiorescu la Universitatea din Bucureşti în ziua de 22 noiembrie 1909, 1901; ***, „România Jună” lui Titu Maiorescu, 1910; G. BogdanDuică, Titu Liviu Maiorescu [discurs de recepţie], 1921; Soveja [S. Mehedinţi], Titu Maiorescu, 1925; T. Vianu, Fragmente moderne, 1925; E. Lovinescu, Istoria..., I; I. Petrovici, Titu Maiorescu, 1931; T. Vianu, Influenţa lui Hegel în cultura română, 1933; N. Iorga, Ist. lit. cont., I; I. Petrovici, Figuri dispărute, 1937; G. Juvara, T. Maiorescu. Fragmente de istorie politică, 1939; idem, „Însemnările” lui Titu Maiorescu şi istoria constituţională, 1940; D. Caracostea, Semnificaţia lui Titu Maiorescu, 1940; D. Drăghicescu, Titu Maiorescu. Schiţă de biografie psihosociologică, 1940; E. Lovinescu, T. Maiorescu, I- 1940 (ed. II, 1972); C. G. Toma, II, Titu Maiorescu. Om de drept, 1940; Gr. Tăuşan, Contribuţii filosofice şi literare, 1940; G. Călinescu, Istoria...; T. Vianu, Arta...; G. Juvara, Din

corespondenţa lui T. Maiorescu, 1942; L. Pop, Ideile estetice ale lui Titu Maiorescu, 1942; I. A. Bassarabescu, Lumea de ieri, 1943; E. Lovinescu, Titu Maiorescu şi posteritatea lui critică, 1943; idem, Titu Maiorescu şi contemporanii lui, III, 19431944 (ed. nouă, 1974); Vl. Streinu, Clasicii noştri, 1943; Ş. Cioculescu, Vl. Streinu, T. Vianu, Istoria...; T. Vianu, Trei critici literari, 1944; G. Juvara, Corespondenţa dintre Titu Maiorescu şi Emilia Humpel (18721900), 1946; D. Popovici, Eminescu în critica şi istoriografia literară română, 1947; P. Constantinescu, Eseuri critice, 1947; T. Vianu, Studii de literatură română, 1965; M. Zaciu, Masca...; I. Creţu, în Limbă şi literatură, 1967; P. Constantinescu, Scrieri, III; Vl. Streinu, Pagini..., I; Liliana Popa şi I. Stoica, T. Maiorescu şi H. Spencer în lumina unor documente inedite, 1969; N. Manolescu, Contradicţia lui Maiorescu, 1970 (ed. III, 2000); Fl. Manolescu, Poezia criticilor, 1971; G. Panu, Amintiri de la „Junimea” din Iaşi, I- 1971; II, D. Păcurariu, Clasicismul românesc, 1971; Ş. Cioculescu, Aspecte..., 1972; G. Ivaşcu, Titu Maiorescu, 1972; M. Bucur, Istoriografia...; M. Ungheanu, Pădurea de simboluri, 1973; ***, Amintiri despre Titu Maiorescu, antologie şi pref. de I. PopescuSireteanu, 1973; S. Ghiţă, Titu Maiorescu filosof şi teoretician al culturii, 1974; Domnica Filimon, Tânărul Maiorescu, 1974; M. Gafiţa, Faţa ascunsă a lunii, 1974; M. Niţescu, Repere critice, 1974; M. Tomuş, Istorie literară şi poezie, 1974; G. BogdanDuică, Studii şi articole, 1975; D. Mănucă, Critica literară junimistă. 18641885, 1975; Fl. Mihăilescu, Conceptul de critică literară în România, I, 1976; Al. Andriescu, Stil şi limbaj, 1977; Ş. Cioculescu, Prozatori români, 1977; T. Popescu, Specificul naţional în doctrinele estetice româneşti, 1977; Gh. Toma, în Studia Universitatis „BabeşBolyai”, Series Philosophia, nr. 2, 1977; M. Drăgan, Lecturi posibile, 1978; D. Mănucă, Argumente de istorie literară, 1978; E. Todoran, Maiorescu, 1978; ***, Titu Maiorescu şi prima generaţie de maiorescieni, antologie, note şi pref. de Z. Ornea, text stabilit de Filofteia Mihai şi Rodica Bichiş, 1978; L. Rusu, Scrieri despre Titu Maiorescu, 1979; P. Florea, Contribuţii de istorie literară, 1981; L. Petrescu, Maiorescu şi Hegel, în Teme hegeliene, 1982; Gh. Toma, în Studia Universitatis „BabeşBolyai”, Series Philosophia, nr. 1, 1982; Z. Ornea,
19

MAIORESCU

1960. România pitorească etc. V. 8. 1995. 1966. Bucureşti. Eco. Escale mediteraneene. de aceeaşi factură: Întoarcerea în patrie (1955). 1997. Singur cu Îngerul (1982). trad. Dobrescu. 1992. reportaje. 1975. Ornea. ibidem. Dimisianu. Ştefan Mayer. Al. Sub 50 de stele. Butoiul lui Diogene. 1992). 7. Bucureşti. Antiroman aleatoric şi poliţist în urmărirea ideii. 2001. 1997. Ornea. în România literară. G. Scriitorilor din Bucureşti (1983). în Revista de teorie socială. 1992. Săgetătorule!. 1962. Singur cu Îngerul. Marosy). 2000. 2001. Poeme (1985). timpul eternei reveniri). 2000. Bucureşti.) MAIORESCU Toma-George (numele la naştere: Gheorghe Toma Mayer). Mihăilescu. P. Redactor. Viaţa lui Titu Maiorescu. Baltag. 2000. 8 dec. poezii. Bucureşti. Îmblânzirea fiarei din om sau ecosofia.Bucureşti. Călătorie prin vreme. mama. 1983. O etapă aparent avangardistă începe cu Timp răstignit (1969) şi continuă cu Insula cu orhidee mov (1973). 2003. Reşiţa. Ochii Danielei (1963). Proze. 1980. 6. proze. 1973. Strategie şi supravieţuire. 6. Director al rev. titularul Catedrei de ecosofie a Univ. versuri. nr. poezii. Burlacu. reportaje (Călătorie prin vreme. Mănucă. 1975. 2001. Poet şi prozator. funcţionar de bancă. poeme. OPERA: Lespezi pe un veac apus. Revenirea la Maiorescu (19631993). liceul la Caransebeş şi Timişoara (bacalaureatul în 1947). 1984. nr. Bursier al Univ. poeme. Zeii desculţi. 2000. 1977. Răstimp între cuvinte. Ecologice din Bucureşti (din 1990). Bucureşti. Studii elementare în oraşul natal. V. I. 2001 (altă ed. 9. Premiul Asoc. O invitaţie romantică. A scris pref. 1976. 2002). Maiorescianismul în cultura română. 1967. România literară. Hoinar pe meridiane. Jurnalul unei pasiuni. Fl. 1998. 1983. 199 de zile şi nopţi în secvenţe intercontinentale. Insula cu orhidee mov. poem. Ursache. datorat artistului fotograf Ion Miclea. Durnea. Bucureşti. Cretzeanu. C. 1963.. 1969.adjunct şef la România pitorească (19711982). Bucureşti. Clasici români din secolele XIX şi XX. Bucureşti. cu secolul şi oamenii lui. publicând apoi numeroase vol. Colaborează la Contemporanul. Răstimp între poeme (1984). 1947. Bucureşti. Miclău. 1998) şi publicistică (Dialog. I. Holban. Dobrescu. Bucureşti. Al. 380. 379.. 1966. Atitudini şi delimitări. Ecosofia: note de curs. 1947). Introducere în ecosofie. Z. 1976. nr. Paşi peste ape (1965). 8. 1988. 4. în Convorbiri literare. Noapte bună. Titu Maiorescu: esteticianul: studiu hermeneutic. 1972. Bucureşti. 1970. 7. Zeii desculţi. Tatăl. Statele Unite (1992). Ucigaşul şi Floarea. versuri. 1973. idem. Bucureşti. Bucureşti. Bucureşti. 1982. Noapte bună. timpul ispăşirii. eseuri. Bucureşti. 1928. Ritmuri contemporane (1960). 6. G. Paşi peste ape. Dialog. Bucureşti. 1998. Ritmuri contemporane. Dobrescu. Bucureşti. O invitaţie romantică. Viaţa Românească. Unde se întorc cosmonauţii. II. Strategie şi supravieţuire. 1955.. Operaţiunea 0. Hoinar pe meridiane. Tănase. Z. 1989). 1965. 19671972.. Bucureşti. I. Bucureşti. Analogii. Poezii / Pomes. nr. . 1996.. 1972. La echinox de toamnă. 1956. 1962. Introducere în opera lui Titu Maiorescu. Săgetătorule!. 1985. la o antologie a poeziei albaneze şi la un album despre München. 1986.17. I. Călăreţul 20 MAIORESCU Albastru (1975). Jurnalul unei pasiuni. La echinox de toamnă (1977). Urmează Facultatea de Litere şi Filosofie a Univ. Fleury. 1975. Bucureşti. Ochii Danielei. Boriska (n. Matei şi P. Bucureşti. 2001. toate străbătute de suflul actualităţii.Actualitatea clasicilor. Bucureşti. Convorbiri în amurg. Bucureşti. Fata din Piaţa Sfârşitului. Bucureşti. 1996. în Dilema. versuri. Călăreţul Albastru. redactor. A. de R. apoi la Institutul de Literatură „Maxim Gorki” din Moscova (19491954). cu secolul şi oamenii lui. Titu Maiorescu: pledoarie pentru inteligenţă. 1987. Bucureşti. poeme. n. Unde se întorc cosmonauţii. 22. şef de rubrică la Contemporanul (19541971). 1996. I. versuri. Timp răstignit. D. Întoarcerea în patrie. Reşiţa. Bucureşti. Bucureşti. Chişinău. (L. Al. Paradoxul semnelor. P. A mai semnat cărţi de proză (Ucigaşul şi Floarea. 3. nr. Poeme. Bucureşti. din Cluj (19471948). nr. 1989. Debutează editorial cu poezie de inspiraţie civică (Lespezi pe un veac apus. din Cleveland. Proze (timpul iubirii. 1985. continuată la Bucureşti (19481949). Eco magazin şi Ecosofia (din 1990). 1956. D. II. Fata din Piaţa Sfârşitului (1980). în Viaţa Românească. Maria Cornelia Bârlea.

Bucureşti. A debutat în o Cronica (1967). Ungureanu. 8. 1991. fără să lucreze vreodată într. abandonează studiile şi se stabileşte în capitală. 17. 1973. în România literară. urmat de Călătorie în natură (1973). A doua carte cu prieteni. 13. în Flacăra. în Luceafărul. Starea de graţie.. Bucureşti. 45. versuri. versuri. Bădescu. în Orizont. nr. 1997. un dialog cu A. După studiile liceale începute la Oradea şi terminate la Beiuş (1946). 1983. A făcut parte din cenaclul bucureştean condus de M. New York (19561961). Bucureşti. M. 1971. Doinaş. E. 2002. Casa Verdi. 2003. Vremea locţiitorilor. 22. Mircea Popa. 1999. 22. în Steaua. 2001. REFERINŢE CRITICE: A. 1976. 31. 28 apr. nr. G. 1971. în România literară. F. în Luceafărul.1998. Triumful dantelei. Geo Vasile. 51. nr. Floarea care merge (1983. 1997. A urmat şcoala generală şi cursurile liceale (absolvite în 1965) în cadrul Liceului „Mihai Viteazul” din Ploieşti. A. Elena Tacciu. idem. Bucureşti. Triumful dantelei (1997). din Bucureşti (1950). nr. 6. 1980. nr. 1980. L. 40. Prelipceanu. Bucureşti. L. Tudoran. Scriitorilor din Bucureşti). A doua Islandă (1999). România liberă. în 52. Angela Marinescu. Bucureşti. prof. OPERA: Starea de graţie. Debut editorial (1971) cu vol. Scrisoare lui Lavoisier. versuri. nr. 20 febr. în Steaua. 1973. (19501956). 5. 1985. nr. nr. Colab. nr. 45. M. 1927. 1980. 29. Chirilă). 18. 1962. 1948 (în acte – 1947). Cinci jurnale de bord şi coroana de spini. în Luceafărul. Pământ sub zăpadă (1976). M. A. în Familia. 1971. din Bucureşti (19711989). Ministru adjunct la Ministerul de Externe (19621970). Dana Dumitriu. în 2. M. în decepţii creionate drastic. în România literară. Un poet printre critici. în Luceafărul. 53. Crişan. P. Tuchilă. Eu. Bucureşti. 34. 1986. 1980. 18 mart. 1997. 1988. 9. 3. 36. 32. Casa Verdi (2001) etc. P. 2002. (Al. D. în Cronica. nr. Al. ibidem. nr. 1973. cu fulminanţe eticiste. ibidem. versuri. Miclău. nr. Practica scrisului şi experienţa lecturii. Popescu. Dumitrescu). versuri. nr. în România literară.1999. 1984. I.) MALIŢA Mircea. în Luceafărul. nr. Eseist. 16. versuri. REFERINŢE CRITICE: C. nr. Bucureşti. Gh. 50. Geo Vasile. ibidem. în Gazeta literară. Floarea care merge. Fiul lui Pavel Maliţa. nr. H. nr. n. idem. A doua Islandă. nr. poezii. 51. 1997. Bucureşti. (A. nr. în România literară. ambasador al MALIŢA 21 . Fiica medicului Gheorghe Malamen şi a Ştefaniei (n. nr. 40. Grigurcu. Bucureşti. în Luceafărul. în Viaţa Românească. 1983.instituţie. Miclău. Pământ sub zăpadă. O piatră neagră pe o piatră albă.2002. Neagu. 23. în Contemporanul. mai constante la Luceafărul.) MALAMEN Iolanda. nr. nr. 30. la Facultatea de Matematică a Univ. 5. 4. în România literară. 24. Exultanţele crispate şi comprimate în laconisme trec. 1999. în Steaua. Iaşi. 2. Paraschivescu. 1998. Dumitrescu. 8. Aura Christi.. O piatră neagră pe o piatră albă (1979). nr. Îngerul coborât în stradă. nr. în Steaua. N. Bucureşti. nr. nr. nr. 1997. 1979. Iorgulescu. Aug. Iorgulescu. C. Ch. nr. T. O istorie. 1998. în România literară. pe parcursul vol. 2000. Director al Bibliotecii Acad. în România literară. 1961. 1. 1980. Raicu. nr. 1998. C. ibidem. Cs. 1976. Alboiu. 2003. premiul Asoc. 1978. în România literară. 20. şi al Veturiei (n. Popel. 1997. Elena Tacciu. nr. S. Barbu. Bucureşti. nr. 2001. nr. Raicu. F. Chivu. 2003.. Martin. nr. Dana Dumitriu. 1986. Poetă. C. 48. Roxana Sorescu. 1999. R. Ştefănescu. în Luceafărul. Sorescu. consilier la Misiunea Permanentă a României pe lângă Naţiunile Unite. 1979. Îngerul coborât în stradă (1997). 1983. în România literară. avocat.. Doina Uricariu. nr. îşi ia licenţa în matematici la Univ. După doi ani şi jumătate de medicină veterinară la Iaşi. Şt. 13. Călătorie în natură. 1983. Ministrul Învăţământului (19701972). Kuciuk despre spiritualitatea albaneză. Moldovan. Neagu. în Flacăra. Bucureşti. în Tribuna. n. Luceafărul. 1985. Oradea. meseria de călău şi melancolica regină. idem. nr. 1998.

Asistent la Facultatea de Litere şi Filosofie din Iaşi. Bucureşti. nr. 1933. Licenţa în 1929. vicepreşedinte al Centrului European de Cultură. Gazeta literară. Regman.) rotunjesc imaginea nu numai a eseistului. 1. A. numeroasele lucrări de specialitate (Teoria grafurilor. Leonid Leonov ş. la Gândul nostru. 1981. politologul şi matematicianul se întâlnesc în pagini de elevaţie spirituală şi tensiune intelectuală. institutoare. Muthu. o singură civilizaţie (1998). 1982. în Adevărul literar şi artistic. în Steaua. I. când se pensionează. cibernetică etc. Viaţa Românească. Bucureşti.României în Elveţia (19801982) şi în Statele Unite (19821984). II. 1974. de estetică la Conservatorul Dramatic din Iaşi (19461951) devenit. Mihalache. a. I. univ. 1980 (în colab. Aurul cenuşiu. 1975. cu Mihaela Maliţa). Idei în mers. Pietre vii. 1905. nr. 4. Bucureşti. Bucureşti. 1970. Revista de filosofie. nr. cu C. Rădulescu. Liceului „Emanoil Gojdu” din Oradea (1939). Bucureşti. nr. Rusu. Friduş. II. prin specificul preocupărilor sale didactice. Al. Al. Gânditori şi aspecte (1933). Prof. 1985. Bucureşti. Teoria şi practica negocierilor. în oraşul natal. OPERA: Gânditori şi aspecte. 2 mart. Însemnări ieşene. T. a. dar şi pe aceea a unuia dintre cei mai de seamă promotori ai studiului interdisciplinar de la noi. 19711973. din Margaret Kennedy.) MANCAŞ Mircea. a colaborat şi la elaborarea tratatului colectiv de Istoria teatrului din România (1964). Fire şi noduri. 1969 (ed. 4). E. Premiul Uniunii Scriitorilor pe 1975. 2001). n. Bucureşti. Privire istorică. 28. 19751981. în Viaţa Românească. Gavrilescu). 1975). rector al Univ. nr.Cluj. Jurnalul literar. Teoria grafurilor. 1967. Debut editorial cu vol. 2 iul. 1977. Bucureşti (1992). Diplomaţia.. Mt. 1995. 1970. (ciclul Aurul cenuşiu. 1998 (ed. de problemele estetice. G. Simion. Bucureşti. 14. „Nicolae Iorga” din Vălenii de Munte (din 2002). 27. Trecut şi prezent în teatrul românesc. (M. România literară. REFERINŢE CRITICE: S. în Cronica. Istoricul artelor. Iaşi. 1936 (extras din Revista de filosofie. 1975 şi 1981). nr. nr. nr. nr.Bucureşti. în România literară. Opinii estetice şi literare (1945). 1969. cu teza Condiţionarea psihologică a artei (1940). Fire şi noduri (1975). a. Şcoli şi instituţii. „gândurile rostite” pe marginea unor concepte ca model. Curente . Ivasiuc. Spaţiul etern. I. 1999. Colab. o singură civilizaţie. în Familia. 1981. Zece mii de culturi. Elena Gheorghe. apoi şef de lucrări şi conf. Isaiu. nr. rev. 1982. în România literară. la Familia. Triade. Interesat. între 1955 şi 1971. Publică Studii şi cercetări de estetică (1942). Enescu. 4. Sfinxul. 7. Bucureşti. 33. Dr. 1973. Bucureşti. Bucureşti (1993). în 22 MANCAŞ Viaţa Românească. Bucureşti. 561. Fiul juristului Ion Mancaş şi al Anei (n. Programarea neliniară. T. sistem. 1979). în 1949. nr. 1957. Bucureşti. 1982. 1972. Zidul şi iedera. 1977. A tradus. Orientări în cultura contemporană (1976) ş. Interesul constant pentru viitorologie (Idei în mers. Zidul şi iedera (1977) sau Zece mii de culturi. III. la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică. Diplomaţia română. în Revista de filosofie. 2. I. 2001 (interviu). Teatrul ş. Forum etc. Convorbiri literare. Rădulescu. Bucureşti. 1975. Ramuri. 35. Iaşi – m. ca şi Sfinxul (1969). 1987 (în colab. Editorial debutează cu vol. pagini din istoria şi practica diplomaţiei româneşti. la Institutul de Artă Teatrală din Cluj (19511955). Bucureşti. C. Gândul vremii. Adevărul literar. Incertitudine şi decizie. M. singur sau în colab. 1973 etc. nr. Zidăroiu). Contemporanul. 1976. în România literară. apoi Facultatea de Litere şi Filosofie. E. preşedinte fondator al Fundaţiei Universitare a Mării Negre. în Viaţa Românească. R. pertinente incursiuni în multe culturi ale globului. 5. Estetician şi critic literar. precum şi de cele istorice şi teoretice ale teatrului (Aristizza Romanescu. În publicistică debutează cu o cronică despre norvegianul Johan Bojer. 19711973). nr. nr. OPERA: Repere. Bazele inteligenţei artificiale. Colab. în Contemporanul.2000. II. Bucureşti. Stati. 7. în aceeaşi funcţie. Manu. I. Mentalitatea primitivă în arta primitivă. 31. Cronica anului 2000. în România literară. Institutul de Artă. I. de eseuri Repere (1967) cuprinzând. 1972. 1976. Bucureşti. în sfârşit. Debutează în Ţara visurilor noastre. 1972. 1972. Şcoala primară şi Liceul „Costache Negruzzi”.

1979. al Facultăţii de Hidrotehnică a Institutului de Construcţii din Bucureşti (19541959). Traduceri: Margaret Kennedy. în Convorbiri literare. Bucureşti. 11. Diaconescu. nr. Catedra Francis Flournoy pentru Studii şi Cultură Europeană. 1992. 1942 (pe copertă 1943). 11. Le Serpent à Plume). cu o prezentare elogioasă de Miron 23 MANEA . 1941. Spania. Spiritualismul. nr. Conjunctions. 1979. nr. nr. American Poetry Review). de unde revine abia în apr. în România literară. Bucureşti. nr. în Ramuri. în Transilvania. 1979. neocriticismul şi neospiritualismul indeterminist. Mt. de Arte din Berlinul Occidental). 19 iul. 1938 (extras din Revista de filosofie. 1945. 10. engleză (On Clowns. în România literară. I. 2. Retrospective. 1976. 3). 1947. Cubleşan. Despre clovni. Orientări în cultura contemporană. Danemarca. 39. supliment literar de versuri şi proză al rev. 1945. nuvelă. Italia (Linea d’Ombra. un text 18. nr. 1979. com. Potopin. în Cronica. Publică în Apostrof (nr. 1936. nr. Vatra. Proiectare. Ecaterina Ţarălungă. Studii şi cercetări de estetică. Culpa fericită. The Dictator and the Artist).din filosofia franceză. împreună cu familia. şi al Janetei (n. Bucureşti. Bucureşti. (M. 6. Paris Review. Sistematizare. în Transnistria. titular. nr. în Revista „22”.1991. 1979. 1991. Barbu. la acelaşi colegiu. trad. R. 1938). TriQuarterly. nr. din 1973. După 1990. 12. În 1988 se stabileşte în Statele Unite. Bucureşti. Fiul lui Marcu Manea. 1979. Bursier (International Academy Fellow) la Bard College din New York (19891992). Contribuţii la psihologia fenomenului estetic. din 1987. scriitor liber profesionist. Neue Rundschau). Ramuri (nr. la Suceava. apărut în lb. analiză critică a relaţiilor lui Mircea Eliade cu „mişcarea de extremă dreaptă şi ultranaţionalistă”. E. Bucureşti. româneşti proză (O fereastră către clasa muncitoare. Familia. Ramuri). I. 45. Locuieşte mai multe luni la Fălticeni. Partisan Review. Rădăuţi (19451946) şi Suceava (19471950). În acelaşi nr. inginer constructor la Trustul de Construcţii Ploieşti (19611962). 1946. Colaborează la rev. Iaşi. în Teatrul. REFERINŢE CRITICE: Titu Popescu. din 1996. Debut editorial cu vol. în România literară. Dictatorul şi artistul. DC. inginer proiectant la Institutul de Proiectări Petroliere din acelaşi oraş (19621965). Între 1986 şi 1988 locuieşte în Germania (în 1987 beneficiază de o bursă a Acad. Statele Unite (The New Republic. 10. cercetător ştiinţific principal la Institutul de Studii. 41. 9. în Transilvania. 13. e deportat. Bucureşti. 1980. în 1992. 1992. 1966). Echinox. Critical Quarterly). 1976. Iaşi. jud. În 1992. nr. inginer proiectant principal la IPROMET Bucureşti (19651969). nr. 1992). 10. Licenţiat. 1941. n. 28. Braunstein). nr. nr. C. 1990. Stere. din ţară (România literară. reprodus în Contrapunct. 8. în acelaşi an e bursier Fulbright la The Catholic University of America din Washington. publică în rev. Străinul şi străinătatea. în Orizont. 10. Şcoala elementară la Fălticeni (1945). eseul e 8. Cucerirea Velikosumskului. „writer in residence” (19921996) şi prof. publică Dumitru Ţepeneag (Oraşul cu păuni. Opinii estetice şi literare. Franţa (Les Temps Modernes. 1990. Bucureşti. Nebunul familiei. Viaţa Românească. doi ani la Rădăuţi şi. Trenciul. 5. obţine bursa Guggenheim pentru studii literare. începând din 1947. în Contrapunct. Nuovi Argumenti). Groşan. în România literară. Bucureşti. 1991. Luceafărul. 1. 20. Cercetări şi Proiectări pentru Gospodăria Apelor din capitală (19691973). nr. Germania (Akzente. nr.) MANEA Norman. 35. 1957. cu titlul Felix culpa). Austria. 1940. Frankfurter Allgemeine Zeitung. în România literară. Construcţii Suceava (19591961). N. Polonia. 1976. cu povestirea Fierul de călcat dragostea. Hariton. 1976. Romanul actualităţii şi actualitatea romanului. Leonid Leonov. nr. Inginer proiectant la Direcţia Arhitectură. În oct. Trecut şi prezent în teatrul românesc. Prozator şi eseist.1992) şi eseuri (Despre Marin Preda. Salmagundi.1992. Elveţia etc. Condiţionarea psihologică a artei. Psihologia urâtului în artă. nr. de ~ şi E. Cristina Dumitrescu. Burdujeni. Aristizza Romanescu. 12. nr. 7. de proză scurtă Noaptea pe latura lungă (1969). Lettera Internationale. în Vatra. Debutează în Povestea vorbii. Tribuna. Anglia (Comparative Criticism. Suceava. inginer. Mexic. contabil. în Contrapunct. Urmează Liceul „Ştefan cel Mare” din Suceava (19501954). Japonia. Peisaj cu cai) şi Mircea Constantinescu (Geambaşul şi pendula). fragmente din vol. 1938 (extras din Istoria filosofiei moderne. Steaua.

astfel. Metafora. Fericirea obligatorie. 33. II. 1984. roman. ClujNapoca. Training für’s Paradies (Antrenament pentru Paradis). Fenster zur Arbeiterklasse (O fereastră către clasa muncitoare). în România literară. vol. ora opt). Au fost reconstituite din memorie pasajele înlăturate de cenzură. Mexic. Italia. Ha’maatafa Ha’shhova (Plicul negru). adăugate unele amănunte sugestive şi eliminată „încărcătura străină” a textului. 1979. Bucureşti. Ottobre. de M. nr. pref. ora opt). Bucureşti. Italia. REFERINŢE CRITICE: M. Kiese. Un paradiso forzato (Fericirea obligatorie). Anglia. Germania. roman. Trenwandt (Peretele despărţitor). în ed. 2000. 1974. Olanda. 17. Der Schwarze Briefumschlag (Plicul negru). Oradea (1997). O Klownach – Diktator i Artysta (Despre clovni. Israel. El Sobre negro (Plicul negru). Întoarcerea huliganului. 1990. R. 2000. 2000. eseuri. Statele Unite. 1998. Paris. Premiul Naţional al Cărţii Evreieşti pe 1993. Argentina. nr. 1976. ClujNapoca. Bucureşti. On Clowns: the Dictator and the Artist (Despre clovni. 1971. October. 1990. Mexic. roman. Paraschivescu. Israel. Una ventana hacia la clase trabajadora (O fereastră către clasa muncitoare). Polonia. Anii de ucenicie ai lui August Prostul. revăzută. ora opt). 1992. Romanul Plicul negru (1986) a fost rescris. Göttingen. Premiul rev. Ottobre ore otto (Octombrie. 2003). La busta nera (Plicul negru). revăzută şi adăugită. 1999). 1994). Illinois. 1975 şi Octombrie. Germania. Casa melcului. în România literară. Bucureşti. 5. Dictatorul şi artistul. Norvegia. 1969. Bucureşti. Iaşi. O Mairos Fakelos (Plicul negru). Dictatorul şi artistul. 1997.putut au reface. The Black Envelope (Plicul negru). Premiul Uniunii Scriitorilor pe 1984 pentru vol. 1997). 1970. 1969. 1986). Dictatorul şi artistul). Eight o’clock (Octombrie. Octubre a las ocho (Octombrie. 1994. Nicolae Ciobanu. 1995. 1981. Germania. La Thé de Proust (Ceaiul lui Proust). Plicul negru. 1996). 1974. 1992. Mircea . românească. manuscrisul s. Octombrie. Amsterdam. Norvegia. Pazdziernik godzino (Octombrie. şi tradus (1995) în engleză şi germană. Pe contur. New York. Italia. Premiul Special al Salonului Internaţional de Carte. 1999. 1973. New York. Compulsory Happiness (Fericirea obligatorie). în Tribuna. 1999. New York. Scriitorilor din Bucureşti pe 1979. 1997 (vol. 1995 (ed. Germania. Grecia. 2003. Kastaniotis. Spania. Alfaguara. ora opt. Evanston. nr. Zilele şi jocul. de povestiri (Primele porţi. revăzută şi adăugită. 1998. în Luceafărul. Eight o’clock (Octombrie. în condiţiile în care. Germania. Autor al mai multor romane (Captivi. 1989. Le Bonheur obligatoire (Fericirea obligatorie). 1976. de eseuri Pe contur (anulat de Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste). Bucureşti. 1991. din nefericire. Bucureşti. The Black Envelope (Plicul negru). 1969. Göttingen. cuprinde o selecţie din Primele porţi. Spania. Atrium.pierdut în a Germania. 1999. altă ed. 18. în Familia. cu textul revizuit de autor). nuvele. S. II. 1975. ora opt). El Impermeable 24 MANEA (Trenciul). Spania. Octombrie. 2000. 1977. ora otto (Octombrie. povestiri. în engleză. Dictatorul şi artistul). Statele Unite. Pogranicze. roman. 1975. Despre clovni. 1998. 1992. nr. Octombrie. Göttingen. ClujNapoca. Paris. Atrium. 1990. Statele Unite. paginile originare ale cărţii. Primele porţi. Polonia. eseuri. Italia. 1970. 1992. ora opt). povestiri. 1989. Illinois. 2001. Scriitori români şi străini. Het Verhor (Fericirea obligatorie). Variante la un autoportret. Premiul Fundaţiei MacArthur pe 1992. Franţa. Der Trenchcoat (Trenciul). 1987 (ed. Paraschivescu. dialoguri.. 1994. Ion Vlad. începând cu 1993. ora opt. Premiul literar Nonino (2001). 1995. Clowns (Clovni). Evanston. 1986 (ed. Anglia. ora opt. Distincţia „Literary Lion” a Bibliotecii Naţionale din New York pe 1993. 1995. ora opt. Valeriu Cristea. Valeriu Cristea. 1984. 1991. 1996. Vuelta. Leergeld (Plata învăţăturii). 1994. 49. Pogranicze. ed. 1999. Amsterdam. 1974. 1979. roman. 1981. R. 17. Liviu Petrescu. El Sobre negro (Plicul negru). II. Radu Enescu. Captivi. Familia (2002). 1990. Oktober. 1974. Despre clovni. Întoarcerea huliganului. Germania. 1999. 1992. la un an de la plecarea autorului în Statele Unite (1988).Radu Paraschivescu. Den Sorte Konvolut (Plicul negru). Roboterbiographie und andere Erzählungen (Biografia Robot şi alte povestiri). povestiri. Franţa. ClujNapoca. Über Clowns (Despre clovni). nr. 1988). Anglia. Cartea fiului. II. Olanda. 1992. OPERA: Noaptea pe latura lungă. October. Premiul Asoc. Plicul negru. She Smoneh (Octombrie. Cartea fiului. nr. Zilele şi jocul. ora opt). Modadori. 1996. Bucureşti. Germania. Göttingen. Bucureşti. Fericirea obligatorie. ora opt). 1977. Italia. în România literară. Bucureşti. 1993 (ed. 1995 (ed. 1974. 2003) şi eseuri (Anii de ucenicie ai lui August Prostul. Obligatorisk Lykke (Fericirea obligatorie). Göttingen. Pe contur.

în România literară. A. Lucian Raicu. 11 oct. în România literară. Liviu Petrescu. California din Est Berkeley. o viaţă. nr. 6. n. Lucian Raicu. 1986. Ion Vlad. 36. Gabriela Adameşteanu. 1975. 2000. 14. Suez (1956. nr. în Tribuna. 3. 31. 1996. Alexandru Vlad. 3. Ion Simuţ.Iorgulescu. Gh. Romanul românesc şi problematica omului contemporan. New York (Statele Unite). 1993. 1979.) 25 MANEA-MANOLIU . 1982. Cotter. cu Sergiu Verona) şi Dosare ale violenţei (1972). 1991). în drept al aceleiaşi Univ. nr. nr. nr. Cornel Moraru. nr. nr. Marta Petreu. Anca AndreiFanea. 175. Mircea Iorgulescu. Serii şi grupuri. nr. Suez. Semnele realului. în Luceafărul. Liviu Petrescu. 1980. în România literară. Simuţ. 185. 3 aug. în The New York Times Book Review. 1. nr. 1977. 1997. Firescul ca excepţie. 1998 (reprodus în Revista 22. în Transilvania. cu Sergiu Verona). 30. În 1978 se stabileşte în Statele Unite. în Contrapunct. Claudio Magris. Dicţionarul scriitorilor români din Statele Unite şi Canada. Valeriu Cristea. Matei Călinescu. în Cronica. Cernea). Grigurcu. în Familia. 1978. 1956 (în colab. 9. 1993. nr. în Tribuna. 1. 4. ibidem. 1986. Gheorghe Grigurcu. 185. 1972.2003. Anton Cosma. în New York Times Book Review. II. Paul Georgescu. Sasu – Mariana Vartic. Dr. Autor al vol. 1999). 1984. 1991 (interviu). colaborator al postului de radio „Europa Liberă”. 129. nr. 28. în Apostrof. un destin (1990) şi Confluenţe românoamericane (1995). în Vatra. în Steaua. Fragmente de timp. în Vatra. cu teza Contribuţia lui V. 2122. în Apostrof. 1987. 652. nr. 1992 (interviu). nr. 1993. din scrierile lui Miron Butariu (O viaţă de om. 1975. 1975. 36. în Journal of the AmericanRomanian Academy of Arts and Sciences. E. 1925. 1983. 2002. nr. nr. Scriitori contemporani. Cornel Moraru. Nicolae Manolescu. în Steaua. Leopold Ferdinand. cu A. Volume. nr. din Bucureşti (1959). Licenţiat al Facultăţii de Drept a Univ. 10. Lefter. ibidem. ibidem. 1992. Diferenţa specifică. Ionel Jianu şi opera lui. 30. Bucureşti. 1993. 1975. Dosare ale violenţei. Dan Culcer. (A. 1982. nr. 37. în Corriere della Sera. nr. 1991. 4. 10. 1977. 16. 1978. Sasu. Problema germană şi Conferinţa de la Geneva (1955. nr. S. 1977. în Contemporanul. 12. 21 iun. 1983. Ceara şi sigiliul. Dan Culcer. 2001. 2002. în colab. în Observator cultural. REFERINŢE CRITICE: Dan Mateescu. Practica scrisului şi experienţa lecturii. Mircea Iorgulescu. Ion Vlad. Sasu. în 22. Carmen Muşat. Până în 1977. Românii în şef ştiinţa şi cultura occidentală (1992). nr. 2003. MANEA-MANOLIU Ion. 10. în Curierul românesc. 38. D. Prezent. colective: The Tragic Plight of a Border Area (1983). 174. George. Colaborează la vol. 1955 (în colab. S. 1986. Lucian Raicu. Domeniul criticii. 39. Marian Papahagi. Cercetător asociat (din 1979) la Centrul de Studii Slavice şi Sud. 1995. 1977. în Orizont. 1986. 4. în The Boston Globe. 1982. Florin Mugur. Editează Buletinul Academiei RomânoAmericane de Ştiinţe şi Arte (Journal of the AmericanRomanian Academy of Arts and Sciences). ibidem. nr. 173. nr. Ovid S. 1995. în Echinox. nr. 2001.. Virgil Podoabă. 1980. Bucureşti. în Luceafărul. în Vatra. Galaţi – m. nr. 644. 31. Realităţi ale lumii capitaliste. 4. S. Cernea). Alexandru George. nr. Kanterian. nr. nr. Ştefan Borbély. Claudio Magris. 9596. 2003. Sorin Titel. 2002. Un om. nr. 1995. 2. 19961997. nr. Profiluri epice contemporane. nr. nr. Philip Roth. în Contrapunct. 25 iun. idem. 1992. 1977. Lectura romanului. în România literară. OPERA: Problema germană şi Conferinţa de la Geneva. 11. 172. I. în România literară. nr. nr. 1980. în Vatra. în colab. în Viaţa Românească. I. Florin Mugur.Europene de pe lângă Univ. 1980. 1982. Dicţionarul scriitorilor români din Statele Unite şi Canada. I. 1981. 2001. nr. nr. 1977. I. 2003. Lucian Raicu. Negoiţescu. Pella în definirea conceptului crimei de genocid (1975). 1986. cu A. 1990. nr. nr. 9. în Vatra. O. 1991 (interviu). Liviu Petrescu. Al. Crohmălniceanu. 104. Eseist. K. Ovid S. în România literară. Lucian Raicu. în Adevărul literar şi artistic. 5. 1. nr. e ziarist la diferite publicaţii periodice din ţară. Romanul românesc…. 9. 1978. nr. Printre contemporani. V. Ioan Holban. 1 nov. Kristof. nr. 1994. Gheorghe Grigurcu.) 4. Crohmălniceanu. 44. Redactor.al vol. în România literară. B. în Vatra. în Vatra. 11 iun. idem. Simonca. 2003. Larry Wolff. 4. nr. Poetica postmodernismului. nr. Negoiţescu. în Tribuna. 1994 (interviu). A. Ion Simuţ. Publică ed. în Observator cultural. 1981. A. (A. 1978. nr. în România literară. 1991) şi Nicolae Ţimiraş (Anii tinereţii. Anton Cosma. nr. Leon Volovici. Daniela Petroşel. Alexandru Vlad. ibidem. 43. Bucureşti. Cornel Moraru.

prozator. M. 1876. 76. OPERA: Dacoromanische Sprachund Geschichtsforschung. 1831. 2. dr. continuator al tradiţiei „luminilor”. Concordia. jud. Ciulei. 1966. Fiul lui Ioachim Mangiuca. inimă şi literatură. română la gimnaziul german din Timişoara (1858). D. moment în care intră în atenţia unor specialişti ca Hasdeu sau At. unde e înscris apoi la Liceul „Gheorghe Lazăr”. 1940. M. 51. Aloysius Bertrand (din care şi traduce). Maniu poemul în proză Primăvară dulce. Grigore Maniu. nr. nr. În acelaşi an. At. Taloş. la rev. originar din Lugoj. în mediu citadin. Lugoj şi Oradea. Colab. n. Prof. III.veche o familie de boieri olteni. dar stagiul simbolist e repede depăşit în direcţia unor deschideri spre modernism. Nădejde. I. În 1914. bunicul patern. Bucureşti – m. la Noua revistă română. atras de ideile socialiste. în care adună o parte din rezultatele muncii sale ştiinţifice. Seghedin. Răsăritul (1906). Iam şi Sasca Montană (18581869). înrudită şi cu Brătăşeştii. Copilăria. Romänische Revue. Analele Academiei Române etc. M. Literatura bănăţeană de la începuturi până la Unire (15821918). Mama. cu strămoşi atestaţi pe vremea lui Matei Basarab. arte plastice.MANGIUCA 26 MANGIUCA Simion. Cu un comentariu pe anul 1882 (OraviţaBraşov. 1882). călătorie în Franţa. REFERINŢE CRITICE: V. 1890. Viaţa şi operile lui Simeon Mangiuca. Banu. CaraşSeverin – m. D. cu care va candida pe lista „independentpopulară” la alegerile de după război. Deleanu. de lb. Familia. 20 apr. în Studii de limbă. 1968. 1891. Dimitrie Suciu. 4 dec. Rodica. Colaborează la Albina. gregorian şi poporal român. 1976. pretor şi primpretor în Satul Nou. C. îl apropie mai cu seamă de Baudelaire. 6. Bercean). M. debut editorial cu vol. iar doi se vor consacra artei: M. Face campania din . i Speranţia. Bucureşti. la Univ. în Anuarul Muzeului etnografic al Transilvaniei pe anii 19611964. fire artistă. Avocat la Oraviţa (18691890). Maria (n. Voluntar în războiul balcanic (vara 1913). (1855). Cronica (lui Arghezi şi Galaction. din Budapesta (18521855). Rusmir. 1882). bucureştene (19101913. Villiers de l’Isle Adam. când îşi ia licenţa). Insula (1912). 1882. la moşia Şopârliţa. în drept al aceleiaşi Univ. Cocea. poezie. în care îşi publică multe din studiile şi cercetările sale folclorice. încheie campania cu gradul de plutonier de rezervă. este cea intitulată Dacoromanische Sprachund Geschichtsforschung (Oraviţa. Singura lucrare apărută în vol. Fiul juristului şi prof. coleg aici cu Şerban Bascovici şi avându. din Bucureşti. Debutează. în rev. de drept comercial. în Scrisul bănăţean. în timpul studenţiei. descinde dintr. Folclorist. Poet. Th. I. de poeme în proză Figurile de ceară. Întinse lecturi. Marienescu. studii de teologie la Vârşeţ (18551858). prin publicarea unui Călindariu iulian. calendare redactate în întregime de el. şi sora lui. este ales membru de onoare al Acad. M. reformat din motive de boală. pe N. şi al Călinei (n. Călinescu). cultivă în mediul familial dragostea de muzică. Pop. sprijinitor al lui Vincenţiu Babeş în luptele parlamentare pentru scaunul de deputat în parlamentul din Budapesta. Absolvent al Facultăţii de Drept a Univ. Cruşova. Şcoala primară la Bucureşti. Studiile primare şi secundare la Oraviţa. liceului. cu scurte vacanţe în mijlocul unei naturi patriarhale. Române. Adevăratul debut. 1931. mutat din clasa a IV. Broşteni. pictoriţă de notorietate între cele două războaie mondiale. sept. 1890. Conspect asupra literaturii române şi scriitorilor ei de la început şi până astăzi în ordine cronologică.la Liceul „Matei a Basarab”. 1881) şi pe 1883 (Biserica Albă. în Familia. fruntaş al vieţii culturale şi politice ardelene.. fără succes. n.) MANIU Adrian. (M. nr. probabil prin intermediul lui N. Gr. Române. Coculescu. pe malul Olteţului. Vasile Maniu. elev. II. 1889. Oraviţa. I. nesistematice.prof. Roşiu. Foaie pentru minte. Luminătoriul. Oraviţa. cu care împărtăşeşte ideile umanitare şi pacifiste). 6 febr. unde se dedică mai intens cercetărilor folclorice. se înscrie la Facultatea de Drept a Univ. după bacalaureat (1910). Pp. I. eseist şi traducător. În 1890. literatură şi folclor. istoric şi membru al Acad. Marienescu. dramaturg. Gh. în Luminătoriul. I. 1963. preot. toţi cei cinci copii au deosebite aptitudini intelectuale şi artistice. semnând Adrian Gr.. I.

din lb. I. Premiul „M. scrie Meşterul (1922). la Rampa. Drumul spre stele.a. prietenie cu L. Basme de Puşkin. 1915. 1966. Până în 1930. I. G. 1957. Fata din dafin (în colab.. remanieri nu întotdeauna inspirate ale unor texte vechi. Întors la opera sa. 1974. Traduceri: Poezii de Carmen Sylva.. 15 poeţi. Bucureşti. în egală măsură de formele moderne ca şi de arta veche şi populară românească. reintră în presă. Adevărul literar şi artistic. Gândirea. IV. 1953.. Bucureşti. Teatru. rusă de~. 1958. A fost şi un pătrunzător critic de artă. 1979. cu care fondează rev. Zarifopol. Bucureşti. Th. Pretendenţii coroanei (Os domnesc). Focurile primăverii şi flăcări de toamnă. Clopotul scufundat. 1974 (v. Bucureşti. atras II. Balade populare ruse (Bîlini). Peer Gynt.. Teodoreanu. editează (tot cu Froda) rev. Bucureşti. cu o pref. Versuri în proză. 1965. Cântecul Niebelungilor. Bucureşti. nouă. Cântece de dragoste şi moarte. Bucureşti. a. din lb. spectacol istoric în 5 acte. Bucureşti. mai sus. Istoria. Muzică şi poezie ş. Nechibzuitul. Universul literar. cu 50 de aquaforte.. Lovinescu. 1953. I. Bucureşti. definitivă de Versuri (1938). Petroveanu.istovitoare muncă de traducător o (Balade populare ruse. Focurile primăverii şi flăcări de toamnă (1935). Papu. cu I. 1930.. se stabileşte la Cluj. Bucureşti. 1923). repovestit de ~. 1919. cu ilustraţiile lui Demian. Pictorul Alexandru Szatmary. Filimon. P. poeme în proză. în româneşte de ~. a. 1934. Călinescu. lui N. ed. Tinereţe fără bătrâneţe (1925). din 1955). Ulysse. Bucureşti. Ibsen. intense preocupări teatrale: adaptează Motanul încălţat (după Gozzi). O.Pe. Bucureşti. 1967. redactor la iul. în româneşte de ~. (1965). Critice. în Opere. În 1918. reed. Ales membru coresp. Blaga. voluntar pe front. IX. Menţiuni. Hiena. A. II. Bucureşti. Bucureşti. Pentru arta literară. Jupânul care făcea aur. Din cântecele lui Li.). trad. Prea multă minte strică. 1955. Bucureşti. în 1965. consilier literar la Fundaţia Regală pentru Literatură şi Artă (din 1932). Ibsen. Bucureşti.. II. 1935. de Doina ModolaPrunea.. : Cântece tăcute şi Versuri în proză. Călinescu. Cezar Petrescu. dramă istorică în 5 acte. 1934.. Bucureşti. în româneşte de ~. 1924. 1957.. Bucureşti. În acelaşi an. 1929. Bucureşti. trad. cu un studiu introductiv de M. Dimineaţa. Pagini. 1930 (ed.ed. Publică vol. piesă în trei acte. Petroveanu. în româneşte de ~. unde publică ciclul de poeme Războiul şi o parte din poeziile ce vor intra în sumarul vol. A mai editat culegeri de proză poematică şi fantastică: Jupânul care făcea aur (1930).perioadă extrem de o grea. Lângă pământ (1924). dă.. al Acad. Cântece tăcute. Dinu Păturică (adaptare după Ciocoii. funcţionar la Banca Agricolă şi redactor la ziarul Voinţa. colaborează la Chemarea. Istoria. 1975). Davidescu.. regizor la Naţionalul din Craiova (19261927). Tomuş. comedie în 4 acte în versuri. 27 MANIU . Lângă pământ. 1912. în regia lui V. 1924). în româneşte de~. definitivă. Cântecul Niebelungilor. 1938. Cartea ţării (1934). Lupii de aramă. Poeţi contemporani... REFERINŢE CRITICE: N. în colab. 1954. Molire. Bucureşti. 7 nr. 1953. Katona J. 1935. f. II. Lupii de aramă (1929. Din paharul cu otravă..1968. Pillat. (1932). puţin timp înainte de moarte: Scrieri.. Cartea Ţării. Cântece bătrâne şi poveşti în versuri. Bucureşti. La gravure sur bois en Roumanie. Griboedov. publică vol.1918. Versificaţia modernă. din structurile căreia se hrăneşte propria sa viziune lirică. redactor la Dimineaţa (din 1931). Bucureşti. în Tairomâneşte de ~. [1967]. 1958. Drăgoi). Perpessicius. Premiul naţional pentru poezie. îngrijită şi pref. idem. Salomeea. Versuri. Vl. idem. bolnav. în româneşte de ~. idem. 1954. Casa cu păpuşi (Nora). Nechibzuitul sau Boroboaţele. jucată cu succes de Maria Ventura. trece printr. 1922. Hauptmann. la Radiodifuziunea română (19301933). 1936. E. Gib Mihăescu. cu Scarlat Froda). Aspecte. Streinu. Îşi revizuieşte întreaga creaţie lirică. directorul programului vorbit. 1940. Molire. G. După 1946. rusă de ~. două vol. M. Basme. Scrieri. cu Al. ed. reintră în viaţa literară: reprezintă prima sa piesă. Bucureşti. trăind dintr. 1958. Bucureşti. În 1920. Studii literare. Bucureşti. G. Cântece de dragoste şi moarte (1935) şi ed. Popa şi cu muzică de S. 1968. Bucureşti. M. 1935. Bucureşti.. III. 1957. I. Revenit la Bucureşti. de poezie Drumul spre stele (1930). Aman. Rodia de aur (în colab. Urzica (mai. Bucureşti.).. Fapta. Puşkin.. Din paharul cu otravă (1919). Inspector general în Ministerul Artelor (19281946). definitivă îngrijită de autor. în româneşte de ~. Bucureşti.19161918. Bucureşti. 1968. Revista Fundaţiilor Regale. 1967.. 1965. Viaţa literară. Versuri. Bank Ban. colab. Meşterul. în româneşte de ~. Martin. Socialismul. ClujNapoca.. OPERA: Figurile de ceară. 1958 ş. Boabe de grâu. Bucureşti. de E. 1966. Bucureşti. Eminescu” al Acad.

4. 1944. 1998. OPERA: Nebunul. Tragedia lui Petru Cercel. România azi.) MANOLACHE Constantin. Pop. Bucureşti. Povara recunoştinţei. „Gândirea” şi gândirismul. apoi o nouă carte de specialitate: Rugby modern (1989). Aderca. 1940. Migrena asiatică. (I. Rugby. roman. În 1944 debutează cu „reportaje de culoare” în ziarul Fapta (director Mircea Damian). Iconiţa Zorinei. D. Dramaturgia românească. Stoica.. . M. apoi reluate şi terminate la Cluj (1961). pentru Enciclopedia Britanică a Rugbyului. Tragedia lui Petru Cercel. Steaua. Transcrieri. de specialitate: Exerciţii de gândire rugbystică (1979). Prozator. Mică enciclopedie (1982). 1939. Târgul mausului.. 3. 1924. schiţe. OPERA: Elogiul efemerei performanţe. Mică enciclopedie. Bucureşti. în Gândirea. Bucureşti.. 1975. Debutează cu poezia Două primăveri în Viaţa Românească (nr. Crohmălniceanu. ed. în versuri de ~. Iaşi. V. 1978. trad.. tipăreşte două vol. roman. ed. III. A condus rev. nr. Manolescu.) MANOILEANU Dumitru. precum şi la echipa reprezentativă a României (19491964). Gheorghe” din Bucureşti (19301942). şi al Wilhelminei (n. M... gimnaziale şi liceale la Liceul „Sf. Bucureşti. n. 1939.. Autor al unor studii militarojuridice. Constantinescu. Sfânta dreptate. 1942. Pop. III. în Tribuna. nr. Traduceri: Edmond Rostand. Neamul românesc literar. la Sămănătorul.. R.. 1982. II. Floarea darurilor. Dobândeşte gradul de general şi ocupă funcţiile de procuror militar. Bucureşti. 1923. Pillat. în România literară. Puiul vulturului. Ov. ed. N. biografii romanţate (Scânteietoarea viaţă a Iuliei Hasdeu. Urmează doi ani (19421944) Facultatea de Matematici din capitală. nr. nr. Bucureşti. Rugby. 1983. de origine armeană. Literatura română şi spiritul sud. Camaradul Spiruş. şcoala de ofiţeri şi Facultatea de Drept la Iaşi. în Steaua. Iaşi. Colaru). Bucureşti. 1942. D. 1970.. Sadoveanu. 1944 (ed. din Bucureşti. roman. Destăinuirile colonelului Mihu. cărora le urmează vol. Fiul tehnicianului constructor Emanoil Manoileanu. Colab. prof. Streinu. Exerciţii de gândire rugbystică. Bucureşti (19641983). 1936. Tribuna. Ramuri. şef al justiţiei militare. Progresul Bucureşti.1936. R. REFERINŢE CRITICE: L. 2. în Luceafărul. Catrinel.. Bucureşti. Cioculescu. roman. la săptămânalul francez de rugby Midi olympique. nr. Colaborează (cu cronici şi eseistică sportivă) la Tânărul scriitor. 6. A redactat. II. Ş. 19. 1939 (ed. în România literară. Papadima. 1940. cu titlul Maioreasa).european. Boz. capitolul privitor la rugbyul românesc. Aspecte. 1937. de povestiri şi nuvele Lăstunii (1982). Liceul. 1976. Ştiinţa Cluj.. 1883. Orizonturi etc. I. 1909). D. IV. iar editorial cu piesa Nebunul (1926). 3. 1979. întrerupte. I. A. Cornelia Pillat. F. O. Muthu. Modernismul. jucate de teatrele naţionale din Iaşi şi Craiova). Iordache. 45. Scrieri. Datorii uitate. REFERINŢE CRITICE: N. Contribuţii. Antrenor de rugby la cluburile Dinamo. nuvele. precum şi la Luceafărul. Sultana Craia. Literatura. 1936. Lumea militară ilustrată. piesă în trei acte. Române pentru romanul Sfânta dreptate (1936). Rugby modern. IV. Bucureşti. Povara recunoştinţei. Bucureşti. Scânteietoarea viaţă a Iuliei Hasdeu. în Pagini literare. Premiul Acad.. II. Micu. 1947). Bucureşti. 1983. III. 1937 (ed. 1938. 1945). nuvele şi schiţe. 1942). 25 aug.. 1933. 1985. 1926. Clasele primare. Bucureşti. la Institutul Superior de Ştiinţe Penale al Univ. nr. II. Savu.P. P.. Viaţa studenţească. inspector al închisorilor militare. Când reînfloresc salcâmii. în Analele 4. 1945. 28 MANOILEANU Bucureşti. Z. S. Demetrescu. Studii juridice începute la Bucureşti (19441948). nr... Poezie şi poeţi români. Lăstunii. 2000). poveste. Vâltoare. Sasu – Mariana Vartic. A scris romane (Sfânta dreptate. est D. S. 1981. 1984. şi pref. dramă în trei acte. 1944).stins a candela. Prozator şi dramaturg. Jocul. 1989. Bucureşti. Bucureşti. 14 febr. Adrian Maniu. Târgul mausului. 1975. 1939. T. M. Economist la Institutul de Cercetări şi Proiectări pentru Materiale de Construcţii. I. Camaradul. 1940 (ed. Catrinel. Georgescu. 1936 (ed. Bucureşti. 1936. II. 18. 1982. 1979.. Micu. n. Adevărul literar şi artistic. de I. Orizontul rustic în literatura română. Vl. Iaşi – m (?). Dragoste cu contract. Oprişan. Gândul nostru. 1. 1986. nr. Griviţa Roşie. (M. 1976. în Viaţa Românească. După debutul editorial cu Elogiul efemerei performanţe (1975). Itinerarii istoricoliterare. 1940) şi piese de teatru (Rândunica.

Cazimir. 1998. în Ziua literară. de sine stătătoare: Poezia criticilor (1971). 2. 1984.. Aspecte. 3. Traduceri: Günther Krupkat. Coautor la Dicţionar de literatură română. 41. reviste. Antonesei. Bucureşti. M. reviste. şi postfaţă. 28. Pop. Piru. Misterul camerei închise. Heitmann.. Bucureşti. S. E. 1971. 2002. Ş. nr. 23. A urmat secţia română-germană de la Facultatea de Filologie a Univ. LVII. Al. nr. în Adevărul literar şi artistic. 14. 182. în Tribuna. 19691970). REFERINŢE CRITICE: I. în Ziarul de Duminică. N.. Idei şi forme critice. 1. nr. 1982. din Bucureşti cu teza Literatura S. F. în Amfiteatru. Manolescu. A. Steinhardt.) Mihăilescu. 1980. Convorbiri literare. Fiul avocatului Dragoş Manolescu şi al Herminei (n. Antologie a prozei româneşti de călătorie (coordonator Şt. Premiul Uniunii Scriitorilor pentru vol. 2002. Robu. Ruhr din Bochum. în Piaţa literară. 1980. 1984. în România literară. nr. în Viaţa Românească. E. Camilar. Bucureşti. 1984.. n. 1971. 3. nr. Revista de istorie şi teorie literară. Literatura S. Oglinzi paralele. nr. Bucureşti. II. OPERA: Poezia criticilor. Varia. nu au fost strânse în vol. P. Drumuri şi zări. Fl. organizaţii. 1979 (coautor). 2002. (D. 8. L. (din 1990) la Catedra de literatură română a Facultăţii de Litere. din Bucureşti (19631968). M. nr. Cornea. Zamfir. în Observator cultural.Academiei Române. 1979. L. 1982 (coautor).. M. Litere în tranziţie. 43. lector la „Rheinisch-Westfälische Auslandsgesellschaft” din Dortmund (Germania). 31. 15. Gh. Poezia criticilor (1971). în Luceafărul. 1975. nr. 2002). ibidem. 16. 9. 2002. în Vatra. 1938. apoi conf. Călinescu. (D. C. Păcurariu. a abordat teme unitare. Enciclopedia exilului literar românesc (19451989). Robu. Jocuri cu mai multe strategii (1983). Al. în Convorbiri literare. Manolescu. de povestiri Misterul camerei închise (2002). lector (din 1993) şi prof. Bucureşti. la: Amfiteatru. Bucureşti. 6. Alte colab. ibidem. 1980. 10. (M. Bucureşti.. în Lumea românească. 19711972). în Contemporanul. Scriitori. nr. 1937. K. 1984. Al. în Revista de istorie şi teorie literară. Bucureţi.. 12. 30. univ. în Manuscriptum. Simion. reviste. În vol. N. în Însemnări ieşene. Al. în România literară. Bucureşti. Duicu. în România literară. 1943. V. nr. nr. despre cărţi de poezie. în Viaţa Românească. II. A publicat vol. Oprea. în Tribuna. Gheorghiu. C. a. Cahiers roumains d’études littéraires. Germania. Scriitori. Ungheanu. 2003. Sasu – Mariana Vartic. I. Caiete critice (Viaţa Românească) ş.) MANOLESCU Florin. Cazimir. nr. în Viaţa Românească. F. Mihăilescu. Critic. 1983 (ed. 1971. V. nr. 2003. Flacăra (cronica literară şi rubrica „Scriitori români de azi”. 1996. Popovici. Caragiale şi Caragiale. A. nr. nr. Scriitori. 19361937. Arhipelag de semne. (1979). 1983. N.. Antologie a prozei româneşti de călătorie. F. Nabou de Günther Krupkat (1979). 1984. curente. 1979) şi la vol. nr. 1984. Caragiale şi Caragiale.. nr. Erasm. în România literară. nr. N. 2. Piru. Jocuri cu mai multe strategii. A deţinut rubrici la România literară (cronică a cărţilor de poezie. Contemporanul (19831984). 7. Marcus. Asistent (19681990). 187. C. F. roman S. V. în Flacăra. Grigurcu. curente (coordonator Dim. 1984. 15 mart. 1980. Luceafărul. Gheorghiu. Drumuri şi zări. D. 1981. ibidem. F. 28. Studii de imagologie românogermană. Romanul românesc. S. Cosma. 19761977). (din 1995) la Seminarul de romanistică al Univ. nr. nouă povestiri incredibile. Între 1972 şi 1974. O lucrare de referinţă: Enciclopedia exilului literar românesc. Bucureşti. istoric literar şi eseist. nr. N..) Mihăilescu. Şcoala generală „Ienăchiţă Văcărescu” din Bucureşti (19511957). M. 1980. Păcurariu. nr. Debutează în Contemporanul (1964). 1972. Luminiţa Marcu. 1984. Jochemko).. Literatura S. 1973. nr. 15. 1982). Iorgulescu. coordonator Şt. George. în Vatra. nr. Dicţionar de literatură română. 1980. în Cronica. (1980). 2002. de debut. 19451989 (2003). L. 1971. 2. A tradus romanul S. în România literară. M. Manolescu. Scriitori. 29 MANOLESCU . Nabou. D. 1937. nr. Litere în tranziţie (1998). în Orizont. nr. Bugariu. 1982. Ulici. C. nr. 11 ian. Călin. Liceul „Gheorghe Şincai” din Bucureşti (19581961). Echinox. 2 sept. Comentariile critice apărute în rev. Izabela Sadoveanu. trad. coordonator Dim. Bucureşti. 1972. Dr. 888. în filologie al Univ. instituţii. Cioculescu. publicate. M. 6. Argeş („Caligrame” – cronici şi art.

28. Manolescu. nr. la Observator cultural. colectiv. Olanda (1998).asigura existenţa: acrobat. 1996. 2001. 2002. în Nu. M. Bucureşti. 1996. Fl. Alex. în SLAST. de versuri. în Vineri. L. suplinitor (19941996). REFERINŢE CRITICE: l. eseuri. S. Premiul Salonului Naţional de Carte. Prof. modernitatea. nr.) Mihăilescu. 11.) MANOLESCU Ion Sofia. proză scurtă. nr. (C. 2001. proză scurtă. roman. Colaborează la Bilete de papagal. Nedelciu. în Adevărul literar şi artistic. diverse ocupaţii pentru a. Cernat. Poet. nr. nr. şi dactilograf. tehnician agronom. Caragiale” (19931994) din Bucureşti. L. Bogdan Lefter. Cărtărescu. Simona Sorana. Ştefănescu. 8. în Formula AS. 15 apr. Oberth” (19921993) şi „I. Stănescu. cu P.) MANOLESCU Ion. 23. N. 527. M. 10 mai. Colab. 1992. Iaşi. a. Blecher. de franceză. 10. nr. 1997. Noţiuni pentru studiul textualităţii virtuale. Ten Steps Closer to Romania (1999). Alexandru. 19961997 (2000). în Apostrof. 9. 2003. în România literară. 1999. Anghelescu. 2003. Ulici. Colective The Phantom Church and Other Stories from Romania (1996). 1998. C. 1988. eseuri. în 22. nr. 2003. Sanda Cordoş. Wassenaar. 20. Negrici. Bucureşti. Buzău. în România literară. Viaţa literară. 24 nov. Cluj (1998). Debutează în Amfiteatru (1987). nr. Noţiuni pentru studiul textualităţii virtuale. 18. asistent (19962003) şi lector (din 2003) la Facultatea de Litere a Univ. Manolescu. în Tribuna. Vineri (19972000). univ. în Adevărul. vol. Ioana Pârvulescu.Marta Petreu. 2001. Contrapunct etc. Mureşan. Frize. În căutarea comunismului pierdut. Debutează în rev. pedagog. 1995. Odihnă neagră. Echinox. A colaborat la vol. (D. Catedra de literatură română. C. Manolescu. în Dilema. E. După Muntele ascuns (1938) şi Întâlnirea cu focul (1944) este ales membru al SSR la recomandarea lui . Jurnalul literar. Ficţiuni (1992). (D. Bucureşti. Fiu natural al muncitoarei Sofia Manolescu. din Bucureşti (19861991). Ov. nr. Studii: Facultatea de Agronomie din Bucureşti (19401946). la îndemnul lui Saşa Pană şi al lui M. În filologie al Univ. n. 1994. Critic şi teoretician literar. 1996. la Bucureşti. paznic. Privind înapoi. 2003. în Amfiteatru. nr. 1998. impiegat. Bucureşti. 528. O teorie tehnoculturală a imaginii globale. nr. 1. în 9. 2003. nr. Bucureşti. 12. Neamţ – m. în colab. Mitchievici şi I. Euresis. nr. 1998. România literară ş. Bratu). C. Autor al romanului Alexandru (1998). S. Literatura memorialistică. Luceafărul. S. com. Adevărul literar şi artistic. Revista Fundaţiilor Regale. Stanomir. în Vineri. nr. nr. Videologia. n. îşi publică primul vol. 176. C. 2003). 1992. nr. 9.1992. ibidem. Studii elementare (19741982) şi liceul (19821986). N. Piteşti. prof. Dr. jud. Papadima. „H.) Mihăilescu. 5. prof. 1993. Romanian Fiction of the ’80s and ’90s (1999) şi New Europe College Yearbook. Dilema. 1996. R. 73. 30 MANOLESCU OPERA: Ficţiuni.. 30 mai 1993. Monica Spiridon.. Bucureşti. Debut editorial cu proză scurtă în vol. Carnet literar. 8. 21. din Bucureşti cu teza Dictatura imaginii în postmodernism (2001). Strategiile subversiunii. ibidem. D. în România literară. nr. Crohmălniceanu. Papadima. Amfiteatru (1988). 1968. I. şi al Ioanei (n. 2003. în Observatorul cultural. 26. I. în Viaţa Românească. Pe întreaga perioadă a şcolarizării. Muşat. în România literară. 2002. CristeaEnache. în colab. nr. În 1936. 2002 şi Videologia. Bucureşti. 1990. Scriitornicul. Ful lui Florin Manolescu. Vatra. (A. 10. M. 10. 662. burse de cercetare la Universitatea din Amsterdam (1997) şi la Netherlands Institute for Advanced Study in the Humanities and Social Sciences. 2003. România literară. 1995. nr. 1999. Licenţi-at al Facultăţii de Litere a Univ. nr. 1932. din Bucureşti. 189. A. Redactor al rev. 1993. L. Bursier al Colegiului Noua Europă din Bucureşti (19961997). A publicat lucrări de teorie şi istorie/critică literară (Literatura memorialistică. Horia. 1992. O teorie tehnoculturală a imaginii globale. la Liceele „Autobuzul” (19911992). Alexandrescu. 1909. Premiul rev. Întâmplări din orăşelul nostru. În căutarea comunismului pierdut.

Bucureşti. Soare scufundat. 1976. Teritoriu liric. Debut publicistic în Viaţa Românească. Cărţile au suflet. 1996. Mihăieş. 1973. 1965. Bucureşti.. Vol. 1983. Colab. 1975. Întâlnirea cu focul. Teme 4. poezii. 1976 (ed. Teme. de eseuri. versuri. Scânteia tineretului. Licenţiat al Facultăţii de Filologie a Univ. Cronica literară a rev. B. 2003. 1944. de versuri Involucru (1970). Călinescu. Sadoveanu – Utopia cărţii (1976). Metamorfozele poeziei. 2002. III. Iaşi. Aşa i. compozit Soare scufundat (1966) iniţiază. 47. un dialog cu M. 35. România liberă. Raicu. Dugneanu. Gh. iul.. 2000. Manuscriptum etc. 1986. Cititul şi scrisul. Practica scrisului şi experienţa lecturii. P. nr. 1970 (ed. Bucureşti. Contradicţia lui Maiorescu. Bucureşti. Între mine omul şi voi cartofii (1975). Aşa i. Gh. 1970. Gala Galaction şi E. Discursul politic şi realitatea.. 1971. nr. Colivia cu lacrimi. 51. Al. Carieră universitară în aceeaşi Facultate.. versuri. conturate ca experienţe lirice ale unor călătorii europene. prof. III. 1999. Raicu. Bucureşti. Bucureşti. Odobescu. Bucureşti. Poeţi romantici. în Viaţa Românească. Dana Dumitriu. 1936. Distins cu premiul de selecţie „Napoli ospite” decernat de rev. studii monografice şi sinteze de literatură contemporană: Lecturi infidele (1966). OPERA: Literatura română de azi. în Literatorul. Până unde pot muri. 1975. în Luceafărul. REFERINŢE CRITICE: G. 1939. nr. Piru. Bucureşti. Teme. altă ed.. Gh. Braşov. 2001. Poeţi. marcată de efortul poetului de a se înfăţişa în ipostazele cele mai diverse. Metamorfozele poeziei (1968). Bucureşti. Preşedinte al Partidului Alianţei Civice (19911997). Julien Green şi strămătuşa mea (Teme 5). IVII (19711988). Bucureşti. I..Tudor Arghezi. 1984. 1999. 1996. Bucureşti. Steaua. în colab. R.(1980III 1983). Arhivele Paradisului. Breve (1970). 1975. L. Despre poezie. 1975. versuri. versuri. III. 1966. în selecţia autorului. După vol. (M. 1966. II. Lectura pe înţelesul tuturor. Involucru. Desenul din covor (Teme 7). Teme 2. în Contemporanul. Bucureşti. 34. Contemporanul (19621971) şi a României literare (19721992). Contradicţia lui Maiorescu (1970). II. Grigurcu. I. Teme 3. 1995. Despre poezie (1987). Râmnicu Vâlcea.. poezii.. Viaţa Românească. Grigurcu. Fiul lui Petru Apolzan şi al Sabinei (n. Bucureşti. Iaşi. Literatura română postbelică (2001) etc. Bucureşti. 19801983 (ed. nr. Poeţi romantici (1999). 1976. Dr. 1984. Bucureşti. vor urma Colivia cu lacrimi (1979) şi Ultima pălărie (1984). Grigurcu. 1975. Bucureşti. 1976. 1976. Viaţa studenţească. Preşedinte al Consiliului Naţional al PNL (19972000). Bucureşti. Bucureşti. 1998. 36. 16. 2002). Teme. 1979. Bucureşti. Dreptul la normalitate. Arca lui Noe. Vatra. Amfiteatru. în Convorbiri literare. 1988. 1968 (ed. nr. Bucureşti. Iaşi. Premiul Uniunii Scriitorilor (1990). 1999). Bucureşti. nr. la un interval de peste două decenii. 1990 (ed. în România literară. în România literară. 1978. 27 nov. 2000). 48. în litere în 1974 cu o teză despre Titu Maiorescu. o nouă etapă. 1992. Debut editorial cu Literatura română de azi (în colab. 1987. 1978. 1979. Literatura română postbelică (Lista lui Manolescu). ed. D. OPERA: Odihnă neagră. Ultima pălărie. Bucureşti. Totul despre Manolescu (antologie de M. Gh. versuri. Muntele ascuns. A publicat vol. 31 MANOLESCU . Braşov. în Luceafărul. Munteanu. cu Dumitru Micu). Senator (19921996). Critic şi istoric literar. Sadoveanu – Utopia cărţii. 1991. ed. a poezii. II.. Convorbiri literare. Grigurcu. Braşov. nr.fost dat Romei. Bucureşti. 1972. Lovinescu. Micu. Bucureşti. Poezia. ed. I. Orizont. susţinute la Luceafărul. din 1963. Studiile gimnaziale şi liceale la Sibiu şi Râmnicu Vâlcea (19461956). Reşiţa. 3. 2002). ?). 2003. Manu. Bucureşti. Introducere în opera lui Al. IIII. Bucureşti. E. 1991. Bucureşti. Introducere în opera lui Al. Inutile silogisme de morală practică... versuri. 1965. II. versuri. Lecturi infidele. 1997. II. n.fost dat a Romei (1976). Istoria. 1971. 1938. Bucureşti. Istoria critică a literaturii române (1990). ed. Arca lui Noe. 1969. 1998). Bucureşti. Între mine omul şi voi cartofii. Istoria critică a literaturii române. Raicu. O uşă abia întredeschisă (Teme 6). 1993. Mihăieş). III. Bucureşti. Al. Bucureşti. Timişoara. 1986. nr. Bucureşti. Timişoara. Existenţa poeziei. în 1962. Odobescu (1976).) MANOLESCU Nicolae. 6. L. 52.

1980. eseist şi traducător. 391. Grigurcu. 1987. România. idem.. 19771981. Iorgulescu. idem. urmat de alte trei romane: Tezaur bolnav (1936). M. Sbârcea. Domniţa Ralú Caragea. în româneşte de ~. Dimisianu. 1976. Scriitori contemporani. Ov. Constantinescu. Bucureşti. 1997). 1935. Bucureşti. 45. A mai semnat Erasm. 1976. Cristea. 18. Corneille. 1977. 1939. 9. Carandino. L. la Bilete de papagal (prima serie).. Botoşani – m. 1936. roman. Dimisianu. Holban. Bucureşti. com. Bucureşti. 8. 1994. în româneşte de ~ (numai vol. Jean Racine. nr. de ~. 3. Ţepeneag. 36. 1978. 2003. 1985. în Tribuna. I. nr. în România literară. în Tribuna. Istoria Franţei. în Familia. în România literară. D. Vakulovski. M. 34. şi al Victoriei (n. Alex. nr. în Luceafărul. 1998. Thomas Mann. 1978. Adalbert von Chamisso. 1942. Iosif şi fraţii săi. 14.în româneşte de ~. 1986. 1996. R. Bucureşti. Mann. Gh. M. în România literară. 42. Ştefănescu.cu romanul – aliaj zis de ficţiune şi eseistică cu apetenţă metafizică. Ciocârlie. 36. A. Simuţ. nr. nr.. Primplan. Enescu. (M. în România literară. (Andromaca). pref. nr. 1988. Sasu – Mariana Vartic. nr. nr. 1. R. şi tabel cronologic de G. Bucureşti. literară. 1994. Opere. 8. nr. în Contemporanul. III). Lumea românească. Vremea. 2000. nr. de ~. Pagini de critică literară. în Familia. 1969. Muntelui vrăjit de Th. Moraru. 1967 (ed. ibidem. Dr. M. Romanul românesc. Doinaş. Grigurcu. nr. 1994). roman. Vl. Cioran.. Muntele vrăjit.1997. pref. 3. Ştefănescu. Familia. M. nr. Credinţa. P. pref. nr. 1939. 1975. Fragmente despre critică. Regman. I. roman. Petru M. J. 1959 (altă ed.. P. 3. nr. 1976. M. Pop. 3. 28. nr. Eseu despre generaţia războiului. nr. Brezianu. 48. natală. Incursiuni în literatura actuală. Gh. Ianoşi. Popescu. nr. Creangă. trad. 1988. în Viaţa Românească. A. 1978. Şt. jud. 1944. nr. nr. 3. Bucureşti.. 47. România literară. P. Papahagi. 1969. studii secundare la Botoşani şi Iaşi. Bucureşti. în Viaţa Românească. Bondi. Timpul. Alex. Thomas Mann. de Elena Vianu. Zaciu. în România literară. 8. I. 34. din Bucureşti. Bucureşti. 3. Scrieri. nr. D. Petrescu. London. Bucureşti. III. 10.. Johannes Linnankovski.) MANOLIU Petru. Vlad. H. în Steaua. 1980. solidar în spirit cu M. E. Extraordinara poveste a lui Peter Schlemil. Călinescu. în România literară. 1976. 21. 1976. Voinescu. Călinescu. Vasiliu. Ştefănescu. Al. Papahagi. nr. în Viaţa Românească. Premiul Uniunii Scriitorilor pentru trad. în Steaua. Racine. roman. Azi. 34. 29 ian. în Steaua. Negoiţescu. 11. nr. Al. în Orizont. 1903. I. în Orizont. Moartea nimănui (1939). Cântec despre învăpăiata floare roşie. . Cu o formaţie filosofică temeinică. nr. nr. roman. Alexandru. 1983. Şcoala primară în com. von Chamisso. Iorgulescu. 1956. 38. 10. Simion. I. M. II. în Vatra. Tezaur bolnav. 1983. Papahagi. Jack London. Bucureşti. 1980. Istoria. Mann (1967). în Viaţa Românească. 1977. F. Facultatea de Litere şi Filosofie a MANOLIU 32 Univ. Grigurcu. 14. nr. Georgescu. în Viaţa Românească. învăţător. 1980. Körmendi. nr. 12. Ionescu. Literatura.. nr. Perpessicius. P. V. 1997. pătruns de ideea rolului generaţiei literare („noua spiritualitate” a anilor ‘30). alternează eseul propriu. 1939. în Dilema. din J.. E. 1976. Moartea nimănui. 1976. nr. VIII. Monica Lovinescu. de ~. Debut editorial cu romanul Rabbi Haies Reful (1935). de I. 7. A editat rev. în Steaua. 10. V. Stavrat). Streinu. OPERA: Rabbi Haies Reful. 1994. nr. Rebeliune pe Atlantic. M.REFERINŢE CRITICE: M. nr. Nicolae Manolescu între oglinzi paralele. nr. Bucureşti. Gh. Adriana Bittel. D. Cristea. Fiul lui Ion Manoliu.. Discobolul. Nicolae Manolescu. 1988. Porumbacu. Gh. nr. E. Lawrence. roman. Scutul lui Perseu. în România literară. 1969. Gh. B. nr. 28 ian. Culcer. Aug. G. II. nr.. 1981. în Manuscriptum. în Tribuna. D. J. Th. I. L. 1976. Ungheanu. Colab. n. 1981. V. 20. Crohmălniceanu. C. Nicolai Flamel. Teatru.. în româneşte de ~. II. 1976. 1978. Mincu. nr. Linnankovski. 1999. în Cronica. Pământul (1931). R. 1985. Mihăieş. idem. trad. Criticul literar Nicolae Manolescu. altă ed. Trad. I. 27. idem. 1987. Domniţa Ralú Caragea (1939) şi de monografia de popularizare Creangă (1944). nr. 51. M. în Vatra. Mihăieş. M. în Cronica. G. Comarnescu etc. N. 2003. S. în Flacăra. 8. pref. în România literară. în România 4. J. E. Cuvântul. Floarea de foc etc. nr. 1977. Zamfir. 2000. 7. Convorbiri literare. Grigurcu. S. 1987. Bucureşti. Eliade. Grigurcu. REFERINŢE CRITICE: G. M. trad. M. 4. nr. în Tribuna. 4. Mihăileni. 1984. ibidem. Romancier. Manu. Traduceri: Jacques Bainville. 1999. 2. de Marian Popa. M. în România literară. nr. în România literară. C. Bainville. 1979. L. 22. 1980.

II. Între zi şi noapte. ?). revăzută de ~.) MANTA Ion. Opere. şi al Elisabetei (n. la Iaşi. funcţionar şi portar de noapte. Şcoala elementară la Timişoara (19471954). C. şi cultură (zona română şi maghiară) la Catholic University. 1952. Serile în cătunul de lângă Dicanca. 2000. Miniaturi. a lui Ion Nădejde şi a lui Octav Băncilă. : Miniaturi (1923). E autorul vol. Urmează. la emisiunile duminicale de cultură şi ştiinţă. din lb. Florescu. Ratyus). 2001. A. OPERA: Miniaturi. oceanograf. 1923. A făcut numeroase trad. Părăseşte ţara în 1969 şi se stabileşte în Statele Unite. roman. Timiş. Goncearov etc. a colaborat la Postul de Radio „Vocea Americii”. 1967. Traduceri: N. 1971. I: O poveste 33 . de ştiinţe naturale la Iaşi (19131937). Sasu. 24 ian. din lb. Umbre chinezeşti (1930). de lb. Turgheniev. V. A semnat şi cu pseud. urmează cursuri de specializare în biotehnologie. despre expoziţii de pictură în capitala americană. în Romanian Journal. pe rând. C. rusă. M. Simona Cioculescu. În 1964 e grafician la Centrul de Difuzare a Presei şi Cărţii din Timişoara. 19751976 şi Rehoboth. Cucoana Olimpia. Debutează în 1987. din lb. Timpuri. (D. Goncearov. Turgheniev. Statele Unite (19701975). 21 dec. Prozatoare.ochi. interpret al Ministerului de Interne. 2001. rusă de ~ şi Ada Steinberg. n. Fiul lui Ion Manta. studiază la Şcoala particulară de pictură şi desen „Julius Podlipny” (19561958). din Boston (processes & principles). din 1977. Premiul Soc. 1940. Delaware. 26. povestiri. N. 1888. OPERA: Cu lumina. obţinând licenţa în 1911. Romanul Cucoana Olimpia (1924) este tradus în italiană şi publicat sub titlul Gente moldava (1932). REFERINŢE CRITICE: Livius Ciocârlie. Între 1963 şi 1964 e prof. A. ibidem. Debutează în 1920 în Viaţa Românească. de povestiri Între zi şi noapte (2000).). 1999.). urmează Liceul „Diaconovici Loga” din acelaşi oraş (19541957). 1995. Timişoara. 1112. apoi actor la Teatrul de Păpuşi (19641966) şi metodist la Univ. schiţe. de ştiinţe naturale şi chimie la Şcoala maghiară de stat din Otelec. Washington. Bucureşti. ia lecţii de regie. Fiica prof. În perioada 19711981. Austria (19691970). Timişoara. schiţe. nov. de Livius Ciocârlie. Chifor. New York. în România literară. Cameliei Nădejde).ochi (1998). Bucureşti. 22 sept. (D. Fl. cu schiţe intitulate Pagini răzleţe.) şi. 1930. 1999. la Smithonian Institute din Washington. (A. Statele Unite. moravuri şi scene din viaţa de provincie. Paralel. în Renaşterea bănăţeană. n. trad. în 1970. V.V. Bucureşti. trad. 1924. schiţe şi impresii. Jurnalul unui om de prisos. Instantanee (1945). Dicţionarul scriitorilor români din Statele Unite şi Canada. Popovici. prof. 1969. I. Bucureşti. Departamentul învăţământcercetare. 1955. angajat al Guvernului Federal al Statelor Unite. În 1992. Colaborează la Adevărul literar şi Însemnări literare. 1945. liceul şi apoi Facultatea de Ştiinţe Naturale. Este prof. A organizat mai multe n expoziţii personale de pictură în ţară (Timişoara 1966. cu o n pref. nr. Scrieri diverse. 1991. jud. C. Umbre chinezeşti. I. Instantanee. Iaşi. 2003. Viaţa în paranteze. Gheorghe Nădejde şi a Ecaterinei (n. S. ed. Timişoara. V. 24 iul. (V. I. Blocul turn. 1984). 2. E. Bucureşti. 1952. Jurnal 19651977. C. idem. Iaşi – m. Timişoara. Îşi publică prozele scurte în vol. secţia ştiinţe naturale şi chimie (19591963). Diaconu. la Teatrul Naţional din Timişoara. A mai publicat romanul Blocul turn (1999) şi vol. nr. 2002. Bucureşti. la Massachusetts Institute of Technology. 1968) şi străinătate (Paris. cu art. în Jurnalul literar. cu Ion Maximilian şi alţi cunoscuţi regizori ai teatrului (19591963). Scriitorilor Români pe 1923. Populară (19671969). Opere. în Familia. Mihaela Albu. Gogol. Nepoată a Sofiei Nădejde. jurist. de proză şi dramaturgie: Cu lumina.trad. Ion Banu şi Dan Banu. rusă de ~ şi Marina Arnoldov. din literatura rusă (Gogol. nr. Traiskirchen. 1998. Bucureşti. Bucureşti. Absolvent al Institutului Pedagogic din Timişoara. secţia de refugiaţi. în Washington Art Reporter.) MANTU MANTU Lucia (pseud. Prozator şi dramaturg.

Lovinescu.. Premiul Uniunii Scriitorilor (2002). de ~ şi Marina Arnoldov. 1969. II. în România literară. Revista Colegiului Sf. 1973. 1969. 2002).. II – Jocul cu focul. Pop. Bucureşti. 1968. II. Sinteze şi antisinteze literare. de opere Minulescu şi sa afirmat ca cercetător al domeniilor insolite ori insuficient cunoscute (Traian Demetrescu. M. 1999) sunt divagaţii melancolice în jurul unor pretexte livreşti. S. 1968. I – Oameni la răscruce. Cadenţe. n. 1997. Spaţiu etern. 242. 1924. Eseu despre generaţia războiului. 1980. Perspective. com. Petrov. Ora magnoliilor. Bucureşti. Bucureşti. Bucureşti. A publicat o culegere de versuri pentru copii. 17 sept. 2003. nr. 1984. 1980. A îngrijit ed. Victoria. . a. G. I. Viaţa lui Marin Preda. Ora reveriilor. Scrisori către G. Sinteze şi antisinteze literare. 14. Galaţi. a prefaţat diverse ed. Cafeneaua literară. 1998. A executat pedeapsa la închişoarea Jilava (19591960) şi în lagărul de muncă forţată „Peninsula” – Canalul Dunăre–Marea Neagră (19601962). 1956. 1993. 1971. 2003). Condamnat politic la şase ani închisoare (19591962). 1925. REFERINŢE CRITICE: Ov. Reviste româneşti de poezie. 1969. III – Triumful vieţii. 1978. 1972. Maria Pujmanova. studiu criticobibliografic de S. Mica „eroică”. roman. eseuri. antologie. 1976. VI. Bucureşti. Vesperalia.obişnuită. II. versuri. 1984 (ed. Ceremonia faianţelor. 1983. 1922. Colaborează la Universul literar. Utopia nopţii. 1975. 9 oct. Bucureşti. Ralea.. 1984. Bucureşti. Incunabule. ClujNapoca. în româneşte de ~. 2001). Bucureşti. Bucureşti. 1972 (ed. 1956. licenţiat al Facultăţii de Lb. Infernurile noastre. D. Vesperalia. 1972. F. 2001). 1985. Aderca. Bucureşti. Sensuri moderne şi contemporane. Desţelenire. OPERA: Traian Demetrescu. Prof. Poveştile de la ora şapte. Române (2001). Ultima corabie cu pânze (1976). Lumea. Bucureşti. Prolegomene argheziene. trad. Cadenţe. jud. Eugen Barbu interpretat de ~ (1974). Eminescu în timp şi spaţiu.) MANU Emil (pseud. Prolegomene argheziene. 1977. Bucureşti. Bucureşti. Dimitrie Stelaru. Bucureşti. România 34 MANU literară ş. Gafton. versuri. versuri. Contemporanul. Ion Minulescu şi conştiinţa simbolismului românesc. Galaxia Eros. 1978 (altă ed. Arta poetică la români. şi Literatura Română a Univ. Utopia nopţii. Bucureşti. 1981. Ibrăileanu. ed. Viaţa lui Marin Preda. secretar ştiinţific al Soc. versuri. 1989. 1956. trad. Bucureşti. 1982. Micu. 1975. Scrieri. Tudor Arghezi.. Pop şi M. Călinescu” (19661989). Tâmna. jurnal de detenţie. Ceremonia faianţelor.. jurnal de front. versuri. Bucureşti. Săptămâna. Debutează în ziarul Nădejdea din Turnu Severin (1940). Perpessicius. II. în Dimineaţa. Bucureşti. Trilogie. Balotă. Bucureşti. în Viaţa Românească. Contribuţii. Ibrăileanu. 2000). Bucureşti. M. Vesperalia. Poeziile (Incunabule. în România literară. IV. redactor la Editura Muzicală (19621966). versuri. 1982. Naţiunea. în România literară. 1976. 1928. 1981 (altă ed. Fiul lui Ion Cismărescu şi al Ioanei (n.. Bucureşti. versuri. Pop. nr. A făcut parte din redacţia rev. 1999. Reviste româneşti de poezie. Început.. Profira Sadoveanu. D. Turgheniev. Caraion. (L.. Revista Fundaţiilor Regale. Bucureşti. Bucureşti. 8. 1979 (ed. Liceul „Traian” din Turnu Severin (19341942). Ion Minulescu şi conştiinţa simbolismului românesc. Fapta. nr. Crohmălniceanu. 2003). Vesperalia. 1977. Micu. II.. în România literară. în româneşte de ~ şi M. Ora magnoliilor. din Bucureşti (19421946) şi al Facultăţii de Drept (19421946)... Ora reveriilor. Bucureşti. de ~ şi Tatiana Berindei. 2005. Eseu despre generaţia războiului. Bucureşti. Ultima corabie cu pânze. de liceu la Baia de Aramă (19481951) şi Turnu Severin (19511953). Bucureşti. Bucureşti. 1968. 1998. 1975. Mehedinţi – m. 2. 1976. Sava. 1957. I. în româneşte de Alice Gabrielescu şi M. roman în două părţi. Bucureşti. lui Emil Cismărescu). Critic literar şi poet. II. 1982. I. Studentul român. Istoria. cercetător la Institutul de Istorie şi Teorie Literară „G. 1969. Călinescu. G. 2000. Premiul Acad. 1972. 1980. Roza vânturilor. REFERINŢE CRITICE: G. Bucureşti. 5. nr. versuri. de Ştiinţe Istorice şi Filologice (19531957). S. Repertoriu critic. A îngrijit antologiile Muzică şi literatură (1966). Arta poetică la români (1979). N. Sensuri moderne şi contemporane. Veac nou. Popescu). E. Contribuţii la cunoaşterea vieţii şi operei. nr. 1997. 1989. Dimitrie Stelaru. Tudor Arghezi.

1. A. Bucureşti. M. ed. 49. Mazilescu. nr. Ungheanu. nr. în Contemporanul. versiune franceză. 36. Al. A îngrijit şi prefaţat ed. 1980. 1981). Ungheanu. în Luceafărul. Al. Sahia (1960. nr. 3. De la Macedonski la Arghezi. Flacăra. nr. Stănescu. Premiul Asoc. Atitudini critice. 1982. 32. com. 14. Craiova. Cioculescu. Dicţionar de personaje sadoveniene. 1983. 11. Naţional şi universal. 1983. Ştefăneşti. nr. în Literatorul. 1968) şi „Convorbiri literare” şi spiritul critic (1972).nr. III. Micu. Premiul „B. 1968. în Luceafărul. Ungureanu. nr. Fanache. 1976. Slavici (1960. Vasile. Bucureşti. Bucureşti. 12. 1981. I. P. 1981. V. nr. nr. 1985.). în Ramuri. în Convorbiri literare. România literară. în Adevărul literar şi artistic. nr. 20. Gh. George. 14. F. Lecturi fidele. 1961. Lecturi fidele (1979) şi Varietăţi literare (1982) sunt culegeri de art. MARCEA Pompiliu. 1983. în Luceafărul. Gr. „Convorbiri literare” şi spiritul critic. în Tribuna. jud. nr. 4. 1979. C. Marcea. 24. în Jurnalul literar. Scrisul bănăţean. 2001. Vlahuţă (1959). nr. Sadoveanu (1961. T. Doctorat în filologie (1967). 1971. 1978. Cioculescu. C. 1982. 1986). V. 1975. în Convorbiri literare. 1980). în Luceafărul. 1965. 1979. în Luceafărul. Scriitorilor din Bucureşti pe 1976. în Revista de istorie şi teorie literară. 1928. Sasu. REFERINŢE CRITICE: I. nr. Ciopraga. nr. 12. 4. T. Române pe 1965. II. nr. 1962. Mihăescu. 1967. 1965 (ed. ibidem. nr. 1977. Alexiu. Ş. 1961. P. Bucureşti. Bucureşti. în Vatra. I. D. 1981. Hogaş (1982. M. Piru. nr. 1975. 1976. 1975. 1979. 17. nr. în Luceafărul. B. Kurier der Bochum Universität. (D. Săptămâna. C. 1977. 575. Al. M. 20 oct. Marian. Bucureşti. Bonn. 1976. Aachen şi Düsseldorf (19701973). C. Critic şi istoric literar. A întocmit şi prefaţat antologia tematică Naţional şi universal (1975). 1985. în Steaua. Un timp a fost redactor la Editura pentru Literatură. 1974). engleză. Şcoala Normală de Învăţători din Târgu Jiu (19421950). Mihail Sadoveanu. Caragiale* (1962. 1980. 12. nr. Köln. Debutează în Luceafărul (1958) cu o recenzie. 1. 12676. Varia.1994. Umanitatea sadoveniană de la A la Z. Gh. Gh. Al. colaborând apoi şi la Gazeta literară. Timişoara. Carieră universitară la aceeaşi facultate: prof. activist în aparatul C. 1986. în Steaua. Bucureşti. al (P. Debut în vol. 1973. Corneliu. 1980. P. în Cronica. în România literară. 18. 1977. 1984. II. V. Ungheanu. M. 1970. 1973. I. pentru monografia Ioan Slavici. Contemporanul. nr. ed. Vianu (1971). revăzută şi completată. satul Colibaşi. din I. în Luceafărul. Zaciu. 100 de ani de la naştere. în Contemporanul. 1983. Viaţa Românească. Varietăţi literare. Ioan Slavici. idem. Şcoala primară în satul natal (19351942). în Flacăra. urmată de Ioan Slavici (1965. M. B. Lector de lb. 1972. Andronie). revăzută. nr. în România literară. precum şi la unele publicaţii din străinătate (Zeit und Kultur.. Bucureşti. în Orizont. nr. 1998. 35 MARCEA . 1983. Slovenske Pohlady). Lumea operei lui Sadoveanu. Facultatea de Filologie a Univ. 1983. Al. Valori literare. nr. S. 19. în Orizont. 1972. în Scânteia. Bucureşti. nr. univ. M. E. 41. în Orizont. Manu. Bălan. nr. Frâncu. Radiografii. 1. 1966. 24. din Paris (1963). 1964. 1979. OPERA: Alexandru Sahia. 1971). nr. 1978. 1987). cu monografia Alexandru Sahia (1961). Lumea operei lui Sadoveanu. II. Al. C. Poantă. 27. Ungheanu. 17.) R. 2. Hasdeu” al Acad. C. Mironescu (1959). Firan. pentru vol. I. Ideografii lirice. în Convorbiri literare. nr. M. 45. Gorj – m. 1965). 1978. 2. M. Les amis de Panait Istrati. 9. în Luceafărul. L. 15. Piru. din Bucureşti (19501954). III. nr. Fiul lui Ion Marcea şi al Mariei (n. 1976. a dat două lucrări despre Mihail Sadoveanu: Lumea operei lui Sadoveanu (1976) şi Umanitatea sadoveniană de la A la Z (1977). 1979. şi şef al Catedrei de istoria literaturii române. V. 1984. Alexandrescu (1961. apoi director la Editura pentru Literatură Universală (1964). nr. Ungheanu. idem. 1978. La sfârşitul lecturii. Ungureanu. 1978. Perian. în Luceafărul. Concordanţe şi controverse. P. Ramuri. Ungureanu. nr. Vârgolici. 1967). Bucureşti. Lecturi şi rocade. L. română la Univ. 1972. 1980. Bulgăr. 1998. ca şi Concordanţe şi controverse (1983) şi Atitudini critice (1985). 43. F. în România literară. 1984. Viaţa Românească. Caraion. nr. 5. Cahiers roumains d’études littéraires. I. C. 27 mart. Itinerar critic. Leonte. Grăsoiu. nr. C. (A. antologie. C.1997. în 42. ţărani. în România literară. L.) Mihăilescu. n. nr. L. D. D. 1980 (versiuni în lb. Amfiteatru. Poantă. 33. franceză şi germană. 1973. 1982. Bucureşti. Bălan. nr. Dobrescu. 3.

M. C. Aici se formează în cercul avangardei pariziene. este victima represaliilor regimului lui Horthy. colaborând cu soţul ei. M. I. este printre intelectualii ataşaţi noului regim. SatuMare – m. Luceafărul. Debutează cu proză în rev. în Luceafărul.. Colaborează la periodice franceze. Der Kerker von Budapest. Situată pe poziţii consecvente de stânga. 1988. 1921 (ed.se premiul „Femina”. n. Gazeta literară. 1986. Bucureşti. ed. lui Moritz Marcus). Elena Roată. Povestire (1942). şi al Simeliei (n. D. 1977. Luceafărul. 14. 8 oct. C. 1958. Itoka naplójegyzeteiböl. Brâncuşi. S. R. nr.) MARCIAN Marcel (pseud.. Colab. Debut editorial cu vol. Magyarságemberség (Maghiarismumanitate). Z. Traduce. nr. Prozator şi eseist.. romanul MarieClaire de MargueriteMarie Audoux. Zaharia. Viena.. 25 sept. Visage de Bourdelle. H. Budapesta. Paris. II.). Silvestri. Budapesta. România literară. Întreprinde singură o îndrăzneaţă expediţie în Extremul Orient. 1925. 1951. unde îl cunoaşte pe viitorul ei soţ. Ramuri. de Înalte Studii Economice din Bucureşti. Paris. Brâncuşi etc. nr. În timpul celui de al doilea război mondial. Povestinduvă (1977). în România literară. 1924. Ady és Bölöni Parizsában. OPERA: Szenvedések Könyve (Cartea suferinţelor). se alătură emigraţiei comuniste maghiare. decernându. Este aleasă imembră a Soc. Ady etc. în vol. maghiare. în apropierea lui Rodin. (A. de care se desparte. publicând impresii de călătorie în rev. După un popas la Dresda şi Londra. Vultur). Budapesta. Pompiliu Marcea. G.. apoi cu pseud. 1959. 1873. 1929. Zalis. A. Sur le chemin des douleurs. 1985. I. 1965. mişcării feministe şi antifasciste. Dresda. introducere.. Promenades d’Anatole France. Ştefănică şi M. în vol. în 1903.MARCHIŞ-COSMUTZA nr. 8. Stănescu. cu texte asemănătoare în rev. secretar în Biroul Uniunii (19501969). Homorod. Szenvedések könyve (Cartea suferinţelor). 16. în 1911. 31. [1925]. Calvarul unei femei (Pe drumul durerii). budapestană Uj Idök (Timpuri noi). 13. rememorată în Plimbările lui Anatole France. la Naţiunea. Livia Grămadă. Fratele lui Marius Mircu şi al lui Solomon Marcus. după ce debutase. americane cu cronici plastice (Rodin. Urmează doi ani (19321934) la Acad. Tribuna. în Ramuri. care îi încununează lucrarea Visage de Bourdelle. ibidem. Budapesta. publicistul maghiar Bölöni György. Bălan. denunţate în Cartea suferinţelor (1921).. 26 aug. ibidem. Contemporanul etc. ibidem. 1931. Fiica protopopului unit Gheorghe Marchiş şi a Iuliei (n. Critica de artă îi aduce şi laurii unui premiu academic. Itoka világa (Lumea lui Itoka). În primăvara 1944 (1948). Bölöni György. angajat al Uniunii Scriitorilor. nr. în Tribuna. 1986. 1974. 1925. 47. 1998. semnând la început cu numele primului ei soţ. Silvestri. 1914. (L. Bălan. 1985. Din însemnările jurnalului lui Itoka). Nicoară. Repere critice. n. care o introduce în mediul literar şi artistic francez. croitor. între 1946 şi 1949 e bibliotecar la Comunitatea evreiască din capitală. sub titlul Plimbări prin lumea largă. 1995. Budapesta. Clasele primare la Bacău (19211924). 1924. Amsterdam. româneşti. Ein Buch der Schmerzen.) MARCHIŞ-COSMUTZA Otilia. France o angajează secretară literară. (În Parisul lui Ady şi Bölöni. Herşcovici). jud. Prozatoare şi publicistă. A. Studiază la CareiiMari şi se căsătoreşte foarte tânără cu Cornel Cosmutza. Cosmutza. Robotos Imre. 1929. Fiul lui Alter Gherşin Marcus.. apoi la München. 1975). Anatole France sétái. după ce îl însoţise întro călătorie în Italia. nr. După război. Steaua. nr. de Arte Frumoase. Rezistenţei franceze. în Steaua. nr. Veg der Smarten. Viaţa Românească. Sângeorzan. A mai publicat: Dănel cu căciulă de miel (1947). 36 . plecând la Viena. ministru plenipotenţiar al Ungariei în Olanda şi preşedinte al Uniunii Scriitorilor Maghiari. Ateneu. unde se înscrie la Acad. Oamenilor de Litere din Franţa. 1981. Contabil la „Moara Aurora” din Bacău (19361945). Kémeri Sándor şi Kémeri Erzsébet. Flacăra. Adam din Bucureşti (1939). A. şi note de Illés Ilona. apoi Şcoala superioară de comerţ din acelaşi oraş (19251931). în Adevărul literar şi artistic. Bölöny György. Ady Parizsában (În Parisul lui Ady). Maillol. în Luceafărul. D. 6. instalat în urma reprimării revoluţiei maghiare din 1919. se stabileşte la Paris. Teatrul operaţiunilor (1970). REFERINŢE CRITICE: G. 263. Paris. Bacău. Anatole France barangolásai.

Publicist şi traducător. de Mably. în vol. 1986. 1948. Volovici. iar din 1859 conduce. Raicu. nr.. timp de şapte ani. 921. N. 1996. Bucureşti. 1837. Bucureşti. 1844. Constantinescu. Ivaşcu. Bucureşti. 1829). Bucureşti. 9. Soarele umbrei (1997). ibidem.zis la deschiderea Şcoalei naţionale din au Bucureşti în 1827. Datoriile omului creştin. Curs de retorică. Istoria. însoţite de pref. nr. Bacău.Petreceri (1980). Cinci piese pentru teatrul de păpuşi. 19771978. Alfieri. I. din literatura clasicistă şi preromantică a veacului al XVIII. Istoria literaturii române moderne. Siniol.. nr.. Al. Sodoma şi Caorsa. nr. Costin. 1923. în Caiet (Teatrul Naţional). Bucureşti. Cu Dumnezeu înainte şi îndărăt pe strada Peca. 1834. ziarul Conservatorul progresit. N. 2001. grecească din Bucureşti şi la şcoala lui Gh. R. este răsplătit cu onoruri şi gratificaţii. 1928. Marcu. Pagini de carte (1984). Tel Aviv. I. 1862) ş.. 7. 1980. 1971. 26. 1996. nu participă la revoluţia de la 1848. Bucureşti. 1847.) MARCOVICI Simeon (numele la naştere: Marcu Simion). dar este printre „chezaşii” membrilor falansterului de la Scăieni. 1846. Al. Marmontel. Şi cum vă spuneam.. Istoria patriei (Curier de ambe sexe. REFERINŢE CRITICE: V. Cursul de retorică şi trad. Un student român la Pisa şi Paris către 1820: Simion Marcovici. I. nr. Povestinduvă. Cinci piese pentru teatrul de păpuşi (1957). este prof. Bucureşti. 25 ian. 23 apr. 1986. roman. eseuri. franceză şi retorică la Colegiul „Sf. M. Tel Aviv. 1892. Bucureşti. Viaţa Contelui de me Comminj sau Triumful virtuţii asupra patimii amorului. Bucureşti. 1830. Studii la Acad. 7. în Revista cultului mozaic. Alfieri şi îndeosebi Young). în Ateneu. sunt simptomatice pentru evoluţia ideilor literare şi a gustului în societatea românească din epoca paşoptistă. Colaborează la Curierul românesc. L. Sonia Larian. 1984. Francesca de la Rimini. Bucureşti. Lazăr. O. Proza mea cu Bacovia (2001) şi Între DA şi NU (2002). 1830). Bucureşti. în Argeş. 1929. Dănel cu căciulă de miel. bursier al Eforiei şcoalelor la Pisa şi Paris. Sodoma şi Caorsa (1986). 4. 1843. S. O. proză scurtă. proză memorialistică. De paharnicu Simeon Marcovici. Întemeete pe Învăţăturile sfintei Scripturi şi date la lumină pe limba patriii în zilele prea înălţatului domn stăpânitor a toată Ţara Românească Alex. 1983. recenzii: Idee pe scurt asupra tuturor formelor de oblăduiri (Curierul românesc. Gil Blas de Santilan. 1835). (1980). Manta. iar după 1850. 508.. 2002. S. unde urmează filosofia. 1980. G. Muzeul Naţional etc. Iorga.. 1942. 1802 (?) – m. I. Favorit al lui Bibescu. Bucureşti. În primăvara 1944. în Viaţa Românească. Cu Dumnezeu înainte şi îndărăt pe strada Peca (1996). [Sibiu]. 1947. Velisarie. Culegere din cele mai frumoase Nopţi ale lui Young. I. OPERA: M. Bucureşti. V. Bibescu. G. Istoria şcoalelor. 17 mart. primar al capitalei. în Contemporanul. Soviany. Între DA şi NU. n. Avadică Abădică. 1986. în Studii literare. Bucureşti. Avadică Abădică (1995). împreună cu C. II. Şi cum vă spuneam. Soarele umbrei. Ciorănescu. OPERA: Povestire.(Le Sage. Micu. V. efor al şcoalelor). 1997. Bucureşti. A. septembrie 15 (Biblioteca românească. idem. 37 MARCOVICI . de matematică. Dimitrie Ghica V. Budău. Petreceri. cuvântări. a. Teatrul operaţiunilor. 1877. Tel Aviv. din 1820. III. 1978. Autorul piesei pentru teatrul de păpuşi Ghetuţe şi ursuleţi. 1971. G. Dialogurile lui Focion asupra închinării moralului cu politica. Proza mea cu Bacovia. 1980. un timp. 1957. 1977. cenzor al Ţării Româneşti. Ghetuţe şi ursuleţi. Alexandrescu). Filip. Publică în presa vremii art. în Mişmar (Tel Aviv). 1982. Iorga. filologia şi matematica. N. 1999. 2003. în Contemporanul. 1 iul. Ulivo Bucchi. Urechia. Gazeta Teatrului Naţional. nr. nr. 1944.de Tencin. Coja. Istoria învăţământului românesc. în Flacăra. ed. Bucureşti. Bucureşti. D. în vol. E. 1838). BogdanDuică. Sava”.. nr. apoi. Brăiloiu. eseuri.. Scrisoarea către I. nr. II. Orest. 1970. 31. Având „darul de a plăcea tuturor guvernurilor” (Gr. Bucureşti. IV. Maiorescu (Foae literară. 40. REFERINŢE CRITICE: L. în Ateneu. (A. Deţine funcţii importante (secretar particular al lui Gh. Pervain]. 1831 (ed.. Bucureşti. Cuvânt ce s.. lea Marmontel. 1839. Întors la Bucureşti. 1995. Pagini de carte. Verbină [I. Literatura comparată. Bucureşti. 1948. în Revista mea (Tel Aviv).

Bucureşti. Marsigli. Bucureşti. Hanţă. Bucureşti. 1930. Diplomatarium Italicum. coincidenţe tematice. 18481877. Bucureşti. Alte trad. 1976. 1935. 1955. retipărită în 1984 de către Editura Meridiane). Solitudine romena. Mentorul studenţilor moldoveni de la Torino. Ugo Foscolo. OPERA: Dante şi spiritul latin. 19351936. Torquato Tasso în romantica românească. V. 1937. Il rinascimento romeno e l’Italia in cerca della latinita dei romeni. Viaţa nouă (1919). 1930. Gândirea. Istoria literaturii italiene. al cărei redactor fusese mai înainte. decan al Facultăţii de Litere şi Filosofie a Univ. Studii secundare la Craiova. Bucureşti. Cavour şi Unirea Principatelor. Premiul Acad. 1919. com. Vittorino de Feltre. Române). Bucureşti. Bucureşti. Isar. Ugo Foscolo (1940). Convorbiri literare. Fost membru al Şcolii Române din Roma (19221924). Alecsandri e l’Italia. Machiavelli. s. 1. în litere la Florenţa. jud. Paris. A întocmit primul Dicţionar românitalian. Bucureşti. 1936. 18481877 (1930. Debutează în rev. suplinitor (1926) şi prof. 1927. Conspiratori şi conspiraţii în epoca renaşterii politice a României. 33. G. I. Romantismul italian. 1977. Roma.dedicat cu a pasiune şi a dat un impuls viguros studiilor italiene în ţara noastră. Curs despre Dante şi Petrarca. 1935. 1934. Roma. anuar. Revista Fundaţiilor Regale. Bucureşti. Ruscalla. A fondat cunoscuta rev. Papini (Un om sfârşit. ministru subsecretar de stat al Propagandei Naţionale (19421944). Bucureşti. Bucureşti. Secretar general al Ministerului Educaţiei Naţionale (1940). Roma). la Ephemeris Dacoromana. Date ce ne privesc în autobiografia contelui I. 1940. Bucureşti. Vălenii de Munte. Alte colab. din Bucureşti. Al. Goldoni. Corespondent al lui L. universitare şi licenţă în litere la Bucureşti (1919). 1923. Un pittore romeno all’ Accademia di S. conf. Bucureşti. Retorica literară românească. 1976. 1940. 1927. 1938. italiană în 1938 şi titular al Premiului San Remo. 1929. şi literatura italiană a Univ. Studii italiene (19341944). Craiova. Frontespicio (Florenţa). Alecsandri şi Italia (1927). Scrierile de maturitate: Figuri feminine din Renaştere (1939). Statele Unite ale Europei în programul lui Carlo Cattaneo. Arqua – . Dr.MARCU Din istoria teoriei şi criticii literare româneşti. Al. Bucarest.) MARCU Alexandru. Liber docent din 1925. Structuri tematice şi retoricostilistice în romantismul românesc (18301870). Bucureşti. 1985. în Revista de istorie şi teorie literară. Papini în Roma. Aspecte italiene (1942). D’Annunzio. M. Universul literar. Dante în „Ţiganiada” lui B. Premiul SSR. Dicţionar românitalian. M. Un student român la Pisa şi Paris către 1820: Simion Marcovici. în vol. În Dalmaţia. L’Italia in cerca della latinità dei romeni. I. 1938. Continuator al lui Ramiro Ortiz. 31 dec. Despre poezia ruinelor. Viaţa lui Iisus). Luca: G. Craiova. titular (1928) la Catedra de lb. a tratat cu precădere în lucrările sale raporturile românoitaliene în politică şi cultură: Romanticii italieni şi românii (1924). M. din Boccaccio (Decameronul). 1924. Craiova. 1894. Istoric literar şi traducător. Tătărăscu. 1930. Itinerar adriatic. Botoşani – m. Epica Renaşterii. Vornicu. Cluj. 1987. Deleanu. 1849. Pirandello. 18011864. 1929. Figuri feminine din Renaştere. V. V. 1939. 1937. 1940. Tătărăscu. antologie (1941). O legiune italiană în Transilvania. serie nouă a rev. Bucureşti. S. Idei şi forme literare până la Titu Maiorescu. Frânculescu. Pirandello şi G. Bărnuţiu. Viaţa Românească. 1939. N. Cluj. Bucureşti. Papiu Ilarian şi Iosif Hodoş la studii în Italia. 1967. Romanticii italieni şi românii. 1927. 1937. Conspiratori şi conspiraţii în epoca renaşterii politice a României. 1924. M. Bucureşti. I 38 (1944). nr. Momente de artă şi cultură italiană în România (1943). Alecsandri şi Italia. din Bucureşti (1941). Giornale di politica e di letteratura (Pisa. A tradus în întregime Divina Comedie (1933. De la Torquato Tasso la Eminescu. (L. Critica italiană de la Vico la Croce. 1929. Botempelli. Italienist de mare prestigiu. Bucureşti. V. Athnes et Rome? à propos de l’influence italienne en Roumanie vers 1820. n. Sasu. cu documente inedite. Encomiat de Acad. 1931. Bucureşti. A colaborat la Enciclopedia Italiana Treccani. Roma. Valoarea artei în Renaştere (1942. Un prieten uitat: G. Bucureşti. Burdujeni. 1929. 1937. în România literară. Bucureşti. Un pedagog din Renaştere. A. nr. 1931. în 1936).

Îngândurat ca muntele de sare (1996). Valoarea artei în Renaştere. Heleşteni. Machiavelli. Îngândurat ca muntele de sare. nr. Sigiliul toamnei (1987). 1998. nr. Viaţa lui Iisus. Sfântul Augustin. Goldoni. 1943. Astă seară se joacă fără piesă. 1978. Bucureşti. nr. ibidem. 1942. Răposatul Matei Pascal. Bontempelli. N. nr.. antologie cu o pref. Chişinău. I. în româneşte de ~. 1943. în româneşte de ~. de ~. Pirandello. Timişoara. de ~. Zbuciumul neînţeles al unui geniu. versuri. Craiova. Iaşi. 1931. Oţetea. 1933 (ed. Bucureşti. Bucureşti. în româneşte de ~. Craiova. Bucureşti. 1943). 6. Poet. 2000. 1996.a. în româneşte de ~. D’Annunzio. Critica italiană de la Vico la Croce. în româneşte de ~. H. Sigiliul toamnei. Premiul rev. Mincinosul. 1974. în Flacăra. 1993. Veronica Turcuş. M. Sub zodia Traciei. în Viaţa Românească. Fata lui Jorio. 39 MARCU . III. trad. roman. 1938. de ~. Philippide. trad. în româneşte de ~. ibidem. trad. Timişoara. Panait. ţărani. Debutează în rev. 1942.la săptămânalul Iaşul şef (19901992). Giovanni Papini. nr. Iaşi. Debut editorial în caseta Zece poeţi tineri. în româneşte de ~. Zilieru. 5. 1982. Iaşi. Luceafărul (1978). n. Neliniştea singurătăţii. Doinaş) şi în Amfiteatru (prezentat de Constanţa Buzea). Bucureşti. versuri. 1998. Mirra. V. 1943. Fiul lui Ilie Marcu şi al Ortansei (n. Alexandru Balaci. Momente de artă şi cultură italiană în România. L. Umbra şi îngerul. Napoleon. Grigore. în româneşte de ~. Bucureşti. Bucureşti. 1995. Viaţa lui Iisus. 1999. 1943. 4.1931. ibidem. Petronella Negoşanu. Romanul unui om necăjit (Demetrio Pianelli). Un om sfârşit. Timişoara. În presa literară debutează în 1974. nr. C. II. nr. 1941). Traduceri: Dante. idem. Pirandello. în Viaţa Românească. 1943. Gheorghiu. Urmează Liceul teoretic „I. Giovanni Papini. 2. nr. de versuri Amiaza câmpiei (1977). al U.Petrarca. Premiul C. M. 1941. versuri. A. nr. 1974. 132133. 1942. f. (C. Emilio De Marchi. I. 1941. 1940. şcolară Mioriţa din Târgu Frumos (1967). în Adevărul literar şi artistic. Bucureşti. Fluieraru). Timişoara. Bucureşti. I. Redactor. Ph. de ~. Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (2000). Bucureşti. 31. Aug. 2001. Alfieri. 1934. Doinaş. bibliotecar şi redactor la Casa de Cultură Studenţească din Iaşi. 1942. Kallustian. nr. 11 nov. nr. f. P. 1940. trad. ***. Iaşi. Premiul „Nicolae Labiş” (1975). 1987. concomitent în Familia (prezentat de Şt. A. 11. ConstantinescuIaşi. Premiul Scânteii tineretului (1978. Muzeu de sate. Henric IV. C. în Convorbiri literare. Letture scelte dalle origini ai giorni nostri. La porţile singurătăţii. 1932 (ed. Atlet Moldav. tragedie în cinci acte. versuri. Amiaza câmpiei. comedie în trei acte. Din ciclul: Acasă la marii italieni. Iaşi. La porţile singurătăţii (1998). 5. Pirandello. Paradisul. în Viaţa Românească. Scoica sonoră. Bucureşti. Poezia italiană contemporană. nr. tragedie pastorală în trei acte. în caseta Zece poeţi tineri. în Revista Fundaţiilor Regale. 1944). Între 1979 şi 1982 a fost secretar general de redacţie la Opinia studenţească. 12. 1987. 1943. în Convorbiri literare. versuri. Dea noastră. Bucureşti. (1980. 8. III. 3. Iaşi. Bucureşti. E. 1. 28 sept. 1982. REFERINŢE CRITICE: Al. 2003. idem. Bucureşti. Alexandru Marcu şi cultura italiană în România în perioada interbelică. com. 1985). de ~. Absolvent al Institutului de Biblioteconomie din Bucureşti (19701973). Constanţa Buzea. Craiova. M. Aspecte italiene. Iaşi. versuri. trad. 536. 1943). 1939 (ed. 1987. Istoria literaturii italiene. Holban. Din 1973. 1983. 1991. trad. Craiova. Ţăranul zidit. Purgatoriul. Aug. Dima. A mai publicat vol. 1998. 8. Bucureşti. antologie. Neliniştea singurătăţii (1982). Corso di letteratura italiana.) MARCU Emilian. REFERINŢE CRITICE: Şt. OPERA: Nunta în sâmbure. Iaşi. Buonaiuti. 1975. comedie în patru acte. Lecţie pe Ostrov. 2000. 1941. 1943. Infernul. în Familia. G. Realitate şi artă în Renaştere. în Amfiteatru. Iaşi. jud. comedie în cinci acte.a. în Cronica. L. 1977. T. Bucureşti. Iaşi. în româneşte de ~. nr. N. III. Flori pentru Augusta (1998) etc. 43. 1942. 1934 (ed. 1944. Bucureşti. C. Craiova. de ~. Bouhlez. 1943. Premiul Editurii Junimea (1975). 1983. Bucureşti. În fluxul spiritualităţii. comedie în trei acte. 1983. trad. 18. nr. C. tragedie în trei acte. idem. L. 1987). Huşanu. P. de ~. de ~. 1999. cu placheta Nunta în sâmbure (1975). Iaşi. 1943. idem. în Cronica. Timişoara. Bucureşti. Al. Flori pentru Augusta. 1950.1932. Neculce” din Târgu Frumos (19651969). Mătrăguna.

1984. 1976. N. 1987. Abordare lingvisticomatematică (sub redacţia ~). Simion. de poetică în Studii şi cercetări lingvistice. Mihăieş. com. la aceeaşi facultate. Rodica Mureşan. croitor. dr. Amfiteatru. Bucureşti. E. Manolescu. docent (1968). Internaţionale de Semiotică. nr. M. Popovici. Contemporanul. 1979. 1 mart. nr. 12. 2002. R. Crişan. nr. Timpul. din 1966. Revista de etnografie şi folclor etc. 1970. nr. din Bucureşti (19591960) şi la Univ. în Contemporanul. Rodica Opreanu. Scarlat. 2002. Ivasiuc. Lupu. în matematici (1956). a Univ. M. debut editorial în poetică.). Crohmălniceanu. Studii în domeniul filosofiei. publicată în rev. nr. nr. D. Revue roumaine de linguistique. în România literară. Bucureşti. 1984. Rachieru. Bucureşti. Artă şi ştiinţă. 7. A publicat art. Viaţa studenţească. Herşcovici). în 1965 (în Studii şi cercetări lingvistice). 33. 1987. muncitor. în România literară. 1977. Semne despre semne. nr. Convorbiri literare. Contemporanul. nr. Petrescu. 1988. în Flacăra.) MARCUS Solomon. cu Poetica matematică (1970). 49. lucrare fundamentală în domeniul noilor metode de cercetare literară. în Luceafărul.) MAREŞ Nicolae. 1982). Cronica. Semne despre semne (1979). L. I. 37. (V. Ethnologica. 1981. Dr. nr. 1970. ibidem. în Amfiteatru. unele apărute sub coordonarea sa (Semiotica folclorului. Semiotica folclorului. ibidem. A. este şi autorul a numeroase studii risipite în publicaţii de specialitate sau în vol. Fiul lui Alter Gherşin Marcus. Traducător şi eseist. După Poetica matematică. Membru în comitetele editoriale ale unor periodice străine de teorie şi analiză literară: Zeitschrift für Literaturwissenschaft und Linguistik. Din 1980. nr. 1986. 52. Revista de istorie şi teorie literară. M. în România literară. nr. 1982. Familia. în Degrés. 18 apr. 1987. Membru de onoare al Cercului de semiotică din Toronto (Canada) şi la „Centro Comasco di Semiotica” (Italia). Bucureşti 1975. 1985. în Steaua. Invenţie şi descoperire. Ţenea). nr. Orizont. 1989. precum şi a unei lucrări autonome. Purcaru. istoriei literaturii şi istoriei artei la Univ.MARCUS 1999. Cioculescu. în Orizont. în Cahiers roumains d’études littéraires. nr. I. Din gândirea matematică românească. 7. Poetics today. N. 40 . în Orizont. 2001. Tribuna. Bulletin of the association for literary and linguistic computing. OPERA: Poetica matematică. jud. 20. V. Ş. 7. 1975. Fiul lui Dumitru Mareş. nr. Bucureşti. Viaţa Românească. Urmează apoi Facultatea de Ştiinţe. n. Poetician. Poetics and theory of literature. Semiotica matematică a artelor vizuale (coordonator şi coautor). Bucureşti. nr. nr. în România literară. 1970. 1971). şi al Simeliei (n. 1986. prof. Cahiers de linguistique théorique et appliquée. 2000. N. 1925. Prahova. 11. 1975. 1. în Cronica. în Viaţa Românească. Gh. Din 1950. în România literară. 1982. 9. P. nr. de Ştiinţe din New York. Licenţa cu o lucrare despre Tadeu Hasdeu – reprezentant de frunte al iluminismului polonez. 1984. 5. Bacău. Scarlat. S. Rusu. Ov. 10. asistent univ. nr. Semiotica matematică a artelor vizuale. JeanMarie Klinkenberg. M. în România literară. 9. Debut ştiinţific în 1952 (Comunicările Academiei R. în Steaua. urmând toate gradele didactice. Manolescu. 6. în Contemporanul. Ramuri. Roşioru. colective. nr. secţia matematică. debut în cercetarea literară. din Varşovia (19611966). n. 1985. Bucureşti. P. Constantinescu. Orizont. Frate cu Marcel Marcian şi cu Marius Mircu. Măgurele. 42. 1973. Poetica. 16. Membru în comitetul executiv al Asoc. 1979. nr. membru al Acad. M. Manolescu. nr. Cahiers roumains d’études littéraires. C. 2003. Colaborează la Steaua. 1975. Şcoala primară (19311935) şi liceul (19351944) la Bacău. 4. Al. România literară. Bucureşti. 19. ibidem. REFERINŢE CRITICE: N. Arta. 18. 6. şi al Elisabetei (n. Provocarea ştiinţei. la Catedra de analiză matematică. a. Secolul XX. S. nr. (A. 1938. Bucureşti. 1. Przeglad Humanistyczny (nr. România literară. din Bucureşti (19441949).

Bucureşti. ministru consilier al Ambasadei României la Varşovia (19961999). Micronezia. cu I. Fiul agronomului Gavril Mareş şi al învăţătoarei Francisca (n. din Africa. 1977. Cuvântări şi articole. ziarist la Zori noi. secretar unu la Ambasada română din Varşovia (19851986). selecţie. pref. Versuri alese. M. Indonezia. epigrame. acordat de Ministerul Culturii din Polonia (1981). 19811986 (în colab. Melanezia. Noua Guinee şi Polinezia. pref. un album monografic despre Varşovia şi un altul despre Republica Populară Polonă (ambele în 1972). în colab. Alcătuieşte două substanţiale antologii: Zece poeţi polonezi contemporani (1978) şi Poezia poloneză contemporană (1981). pref. n. în Steaua. Tiba. Africa. K.comportării ul civilizate. pref. Este şi traducătorul unei antologii de Cântece vorbite (1979). Bucureşti. proză şi eseuri din scriitori reprezentativi ai literaturii poloneze. 1972. Petrică. Dicţionar polonromân (în colab. Bucureşti. Fantoma din codrii Bialowiezei (în colab. 1970. 1980. Groenlanda. cu Lucia Badea). 1. Paraschivescu.) MAREŞ Radu (prenumele la naştere: RaduMihai).. trad. Traduce poezie. jud. Groenlanda. 1987. pref. Edigey. U Polonez. Gânduri nepieptănate. Adam Mickiewicz. REFERINŢE CRITICE: A. Marysienska şi Sobieski. Bucureşti. precum şi o monografie despre pictorul şi poetul Wyspianski (1981). 1980. album. de ~. trad. Prozator. (I. OPERA: Varşovia. 1980. 1981.creat grecii arta (în colab. şi pref. Polinezia. Suhoverschi). Iaşi. şi postfaţă de ~. 1973 (ed. absolvită în 1964. Iaşi. Bârna. secretar doi. Wisława Szymborska. 1982. ClujNapoca. şi tabel cronologic de ~. 1978. între 1959 şi 1964 urmează cursurile Facultăţii de Filologie a Univ. Publică un Dicţionar polonromân (1980). ed. în colab. 1972. nr. Wojtyla. de ~. Rău. note de ~. R. Igna. versuri. Wyspianski. Tadeusz Zelenski Bay. ClujNapoca. Tadeusz Rózewicz. Vl. Director al Departamentului pentru relaţiile cu diaspora (19901994). Americile. 1980). Noua Guinee. Pt. J. 1978. Poeme. 1975. Bucureşti. Indochina. Asia Centrală. Asia Centrală. Barbu. cu Anda Mareş). trad. II. Micronezia. 1986. cu V. director al Misiunii economice şi consulare a României la Skopje. Jan Szczepanski. Cum şi. Poezia poloneză contemporană. Aforisme. Gânduri nemuritoare. Bucureşti. 8lea 12 dec. Noţiuni elementare de sociologie. Macedonia (19941995). Bucureşti. trad. Melanezia. poeme. Matei). 1979. Suceava 41 MAREŞ . Alexandru. 1981.al P. de ~. 1975. com. Bucureşti.. de A. pref. din Cluj. Asasinul bijutierului. Zece poeţi polonezi contemporani. şi tabel cronologic de ~. Michal Rusinek. Suceava (1966). Cântece vorbite. prof. 3 mart. Congresul al VII. Geo Vasile. Bucureşti. de I. de I. şi trad. Stanislaw Jerzy Lec. V. şi pref. Bucureşti. Teodorescu. Malaezia. Popescu. pref. Bucureşti. Matei). 1980. 15. Pe urmele lui Copernic. Nelinişte. Bucureşti. cu Anda Mareş). Bucuria scrierii. culturală şi de reprezentare diplomatică în Polonia. de ~. Graţie unei activităţi îndelungate. cu Alice Toader şi V. cu pref. Tadeusz Rózewicz. În perioada 19661989 lucrează ca diplomat în Ministerul Afacerilor Externe: în Departamentul de relaţii externe (19661967). 2002. 1989). Wojciech Jaruzelski. Bucureşti. Aleksander Omiljanowicz. cu Anda Mareş). poeme. Povestiri biblice (în colab. antologie. 1992. V. este un fin cunoscător şi un asiduu propagator al culturii acestei ţări în România. Bucureşti. 1941. 1971. M. director al Departamentului Central European din Ministerul Afacerilor Externe (19811984).Ateneu etc. pref.. activist cultural în jud. trad. Edward Gierek. Poeme. cu M. nr. Liceul absolvit la Rădăuţi (1957). pref. de ~. 1977. Malaezia. Suceava. 1973. Iaşi. Iaşi. trad. II. Bucureşti. de V. apoi secretar prim la Ambasada română din Varşovia (19751981). 1972. 1979 (ed. Bucureşti. Ordinul Meritul Cultural. monografie. în Dobrogea (1965). 1978. 1992. Bucureşti. în Contemporanul. ataşat cultural la Ambasada română din Varşovia (19671974). Iaşi. Nicolae Armes şi Nicolae Măgureanu. Iaşi. Republica Populară Polonă (în colab. cu au Anda Mareş). secretrar trei la Departamentul pentru problemele Europei Centrale (19721974). Scrieri alese. America. Traduceri: Zenon Kosidowski. director al Centrului Cultural Român din Paris (19871988) şi consilier în Ministerul Afacerilor Externe (1989). A semnat şi cu pseud. de ~. îngrijită şi pref. culegere. Kazimierz Michalowski. Frasin. de V. 19711972 (în colab. pref. 1984. Stanislaw Jerzy Lec. Bucureşti. proverbe şi cugetări poloneze. ABC.

A semnat şi Boris Marian Mehr. 1972. Bucureşti. 8. studii la Facultatea de Chimie Industrială a Institutului Politehnic din Bucureşti (19591961). în Viaţa noastră (Israel). nr. nr. Contemporanul. V. Răscoala spânzuraţilor (1945). în Tribuna. Traven. nr. nr. Pantea. Prelipceanu cartea de reportaje Vine istoria (1972). 2002. eseuri. Viaţă de profesor. 2002. a scris împreună cu V. 1986. în Tribuna. rev. Cel iubit (1976) şi Caii sălbatici (1981). director al Editurii Dacia (19972001). 28. Prelipceanu. roman. acesta din urmă fiind şi cel mai bun roman al său. a. Gh. lecturi şi întâmplări. 1989. 1981. valori. 22 oct. 2. versuri. Poet. 4. M. 24. C. Colab. 19 nov. în Tribuna. Poantă. Cluj. IV (2001). 1973. în Scânteia tineretului. România literară. Eseuri în Evreii – istorie. din 1997. n. nr. Timişoara. Colăcel. (A. continuate la Institutul de Chimie Fină din Moscova (19611965). C. Prezent în antologia Poezia pădurii. 2003. în Vatra. 1990. în Ateneu. inginer la Centrala industrială a cauciucului (19831997). Viaţa noastră şi Ultima oră din Israel etc. romanului lui B. 1982. Marian. Sălăjan şi N. 1941. studii de drept la Univ. de circulaţie. reportaje. ClujNapoca. cercetător ştiinţific la ICECHIM Bucureşti (19681978). în Cronica. medalioane literare. G. Traducător şi prozator. 12. şi al Mariei (n. 1972. care colaborează la rev. Sălăjan şi N. în Luceafărul. Irina Petraş. Fiul lui Iacob Mehr. I. Rusia). H. I. 30 iul. Alex. în Steaua. în colab. Manual de sinucidere. A. Ştefănescu. de cultură din toată ţara cu trad. Sava”). Marino. 1970. M. 1995. în Flacăra. Debut editorial cu vol. 1984. Isac. Evreii – istorie. nr. nr. Debutează în Luceafărul (1969). Schärf). 1987. N. Fiul publicistului Barbu Marian şi al Charlottei (n. în Steaua. (D. 1982. literare. în România literară. director tehnic la Întreprinderea de Anvelope din Zalău (19781983).) MARIAN Eugen B. Bucureşti. 18. în Vatra.. în Ultima oră (Israel). Bucureşti. din capitală (licenţa în 1947). Cluj. 1993. Bucureşti. 1921. 1987. cu V.[arbu]. Profesorul de fericire. S. ClujNapoca. I. în care a debutat (1959). C. valori (2000). 1993. S. Băciuţ.MARIAN (19661970). 1973. 21 iun. Flacăra. P. 2000. în Luceafărul. după ce îşi face ucenicia alături de fratele mai în vârstă. Un loc geometric. 2000. de poezii Profesorul de fericire (1989). REFERINŢE CRITICE: I. ziarist. Între 1971 şi 1997. 31 ian. Lui Boris Mehr). OPERA: Anna sau pasărea paradisului. REFERINŢE CRITICE: D. ClujNapoca. 20. în Convorbiri literare. Lobel). 7 dec. Realitatea evreiască. Culcer. nr. 26. Grigurcu. în Orizont. 8. Aura Christi. 42 . 1987. 1982. Poesis. 1986. reflecţii despre arta narativă ş. în Contemporanul. M. După Anna sau pasărea paradisului (1972) – premiul de debut al Uniunii Scriitorilor – a publicat vol. în România literară. A mai publicat vol. Titel. O. 19561959. nr. versuri. nr. nr. 4. 21 apr. d Colaborator al mai multor rev. 6. în Contemporanul. Vlad. Zalis. n. Deşi se impune mai ales ca traducător din câteva lb. Anul trecut în Calabria. Regman. 2003. 1975. M. redactor la Tribuna. Fratele lui Paul B. Vocea profesorului. Holban. OPERA: Numele profesorului. 3. 2003. Caii sălbatici. Şcoala primară şi Liceul „Matei Basarab” (19311939) la Bucureşti. Pe cont propriu (1986) este un mixaj de evocări. A. la Luceafărul. Bucureşti. Elena Tacciu. Cel iubit. M. 25 oct. Debut editorial cu trad. 1973. Inginer la Uzina „Danubiana” (19651968). Sorianu. Constantin. Pe cont propriu. 9. nr. 1976. de versuri Numele profesorului (1986). Iorgulescu. 8. nr. în Contemporanul. nr. Cluj. roman. Vine istoria. 2000. redactor la rev. 2002. versuri. Liceul „N. Şerban. nr. Lucrează ca ziarist şi redactor la Radiodifuziune. este un autor prolific şi complex. SoldatscoAlexandrovsk (Cucazul de Nord. eseuri. nr. 36. 1990. Bucureşti. Iordache. jurnal. Bălcescu” („Sf. Cristoiu. versuri. m. 1973. Vocea profesorului (1993) şi Viaţă de profesor (2002).) MARIAN Boris (pseud. jurnal de idei. 1988.

1954. George Eliot. 1946. Schiţe de roman. trad. Voina. de ~.. 1994). trad. Basmele isteţilor. 1996). de ~. 1965 (altă ed. Chicago sub teroare. Bucureşti. conferenţiar (19601982). Bucureşti. trad. 1978. de ~. Fiica lui Iosif Marian. Bucureşti. 1945. Bucureşti. Jerome. basme ale indienilor din America de Sud. S. Bucureşti. în filosofie al Univ. de ~. mecanic.. Dicţionar de citate şi locuţiuni străine. şi pref. după îndepărtarea de la Catedră. Pretendentul american. schiţe umoristice. Vântul. M. 1975. Contemporanul. Marian. Marian. Pământ tragic. de Studii Economice. A semnat frecvent în diverse almanahuri. Bucureşti. 2001). Dymphna Cusack. 1945. de ~. 1975. B. James Hilton. Bucureşti. trad. schiţe 43 MARIAN . Nu ne predăm. domnul Griffith şi eu. din Bucureşti (1964). A. 1942 (altă ed. Jerome K. trad. Bucureşti. Clare Sheridan. şi note de ~ şi P. Nu suntem singuri. CâmpulungMuscel. Lillian Gish. Rubens. 1993 (altă ed. de ~. trad. Martha Albrand. 1957. trad. trad. povestite de ~. 1930. M. Chun Chan şi Shih Ming. licenţiată a Facultăţii de Economia Muncii a Acad. Bucureşti. cu V. de ~. 1993. trad.. Şcoala elementară la Bucureşti (19371939) şi Moreni (19391941). 1960. Bucureşti. de ~. Răscoala spânzuraţilor. K. de ~. P. 1942. Bucureşti. OPERA: Păţania piţigoiului. schiţe. ed. trad. lector universitar la Institutul de Medicină şi Farmacie din Bucureşti (19561960).. de ~. 1968. cu P. Serenada. 1976. la România literară. Bucureşti. 1950. Prinţ şi cerşetor. 1960. 1948. Bucureşti. 1973. şi tabel cronologic de ~. de ~. Charles Lamb şi Mary Lamb. Traven. Căruţe în noapte. de ~. 1955 (alte ed. trad. Bucureşti. Opere. Magnolia Street. Bucureşti. Hans Fallada. B. de ~. Gad. Mark Twain. Nuda veritas. 1988. de ~ şi P. de ~. Bucureşti. 1973. Bucureşti. 1997). alte ed. trad. trad. Bucureşti. Bucureşti. Bucureşti. Întoarcerea la Erewhon. Neri Pozza. Colab. 2002). II. 1957. trad. Vacanţă cu copiii mei. Opere. trad. Erskine Caldwell. Middlemarch. Bucureşti. 24 mart. Lewis Carroll. 1972. Vine circul. de ~. B. Erewhon. Stanley. Bucureşti. până în 1985. 1956 (ed. Gordon Kahn. Memoria etc. Bucureşti. 1967. de ~ şi P. Comarnescu. 1999). idem. Bucureşti. 1962. Frescolino. B. Hyek. Porter. trad. Bucureşti. Eu şi tata facem sport. Comarnescu şi P. Bucureşti. Membru fondator şi director al Editurii Universal Dalsi (din 1992). Bucureşti. de ~. pamflete. Legendele munţilor. Alice în ţara minunilor. 1982. Bucureşti. 1967. 1958. trad. de ~. Bucureşti. James Cain. Călătorie prin Africa. trad. Bucureşti. Bucureşti. Corabia tainelor (1963). John Steinbeck. proză scurtă. Banii nu fac nici două parale. Bucureşti. 1993). trad. Liceul comercial din Ploieşti (19411949). de ~. trad. H. Marian. 1964. Bercescu. OPERA: Lasă asta. Bucureşti. 1954. 1949. 1945. 1946. 1942. Louis Golding. 1986. Traduceri: Gian Dauli. de ~ şi P.. de Studii Economice (19491952). Aşa e viaţa. de ~. Albert Maltz.. de schiţe umoristice Lasă asta (1981). Zidul nepieritor al lui Ticatlan. 1946 (altă ed. trad. Proces pentru erezie. idem. (V. H. Filmele. 1986. trad. trad. Albert Camus. Pictor şi diplomat (Scrisori). de ~ şi Vera Călin. 1946. Marian. trad. Marian. trad. 1998). Basmele isteţilor (1957). 1970. Stephen Leacock. Bucureşti. III. Hollywood contra Hollywood. idem. de ~ şi M. în colab. Cartierul Tortilla. Regina încurcăturilor. nuvele. B. Bucureşti. de ~. Debut editorial cu vol. trad. n. trad. 1997. B. Mark Twain. 1959. povestiri. 1986. Bucureşti. 1994. Corabia tainelor. de ~. Stanley. Bucureşti. trad. Autor de cărţi pentru copii: Păţania piţigoiului (1954). Bucureşti. B. Solomon. Drumul către servitute. de ~ şi P. Marian. 1993. 1981.) MARIAN Maria. Bucureşti. şi a Elisabetei (n. Starea de asediu. Solomon). 1977. Bucureşti. de ~. de ~. dr. de ~. Bucureşti. F. Corabia nebunilor. anul pensionării. B. trad. trad. Prozatoare. apoi. bibliotecar la Institutul de Construcţii. de ~ şi P. 1946. A. trad. IV (Ageamiii la ei acasă). Bucureşti. Kenneth Allsop. Trăzneli literare. Un yankeu la curtea regelui Arthur.. trad. 1949. Bucureşti. revizuită şi completată de ~ şi P. Bucureşti. trad. 1963. trad. 1945. Povestiri după piesele lui Shakespeare. Spune nopţii nu. Bucureşti.interviuri. idem. P. ClujNapoca. 1981. 1969 (altă ed. 1980. precum şi unele lucrări orig. de ~ în colab. Samuel Butler. Mark Twain. pref. Preparator (19521953) şi asistent (19531956) la Acad. schiţe umoristice. Bucureşti. de ~.. 1955 (alte ed. În căutarea lui Livingstone. Bucureşti. trad. Sentinţa.. 1995. Apostrof.

nr. I. Braşov. 38. absolvită în 1961. Debut cu proză în rev. 1982. 1999 (trad. M. 1988. Mihăescu. 8. Ouăle şi bibliografia. 12. 7. 1938. Pepsi Cola 380 (1979). 15. Ultima oară. 1998. sârbă. Baia Mare. franceză. 1999. Cubleşan. Iubire în septembrie. Vlad. 1993. 15 febr. roman. la Baia Mare. 1998. I. Ninge în Spania la Alicante (1994). nr. Praga. Povestiri oarecum ciudate (1969). 520. S. schiţe umoristice. Love Story la Paris. de Domniţa Ştefănescu. (I. V. 1975. I. ibidem. postfaţă de G. 3. 8. Autor de cărţi pentru copii uitate astăzi: Toto premiant 44 . 2000. Belgrad. Cu familia la circ. nr. Iubire în septembrie (1984). Orizont. Tribuna (1959). 1978 (ed. în Steaua. DC. 1975. în Universul cărţii. cehă. 3. 1998. C. Fratele lui Eugen B. F. Baresák). 1970. 1997. Baia Mare. pref. în Steaua. roman. 2002). roman. Kivu. A. 12. Miruna Mureşan. Timpul. ClujNapoca. în lb. Pruteanu. 1990. nr. Filiera: cronica unei veri dintr. Baia Mare. Gh. 1996. Chirilă. în România literară. Bucureşti. Cine a găsit scrisoarea pierdută (1996). 1997. din Cluj. 1989. memorialistică. După terminarea studiilor. D. în Teatrul. D. iun. Portret de familie cu crizanteme (1993). 12.) MARIAN Mircea (prenumele la naştere: Mircea RenéVasile). 25. Ştefănescu. în Tribuna. Love Story la Paris (1990). Scrisoare din eternitate. în Teatrul. 10.1992. în Familia. Debutează în Bilete de papagal (1927). 1975. Baia Mare – m. 1. 1998. ClujNapoca. în lb. Colab. 1970. REFERINŢE CRITICE: D. Chirilă. 2002. în Tribuna. în Iaşul literar. V. idem. nr. Eu minţeam poporul cu televizorul. 3. I. Portret de familie cu crizanteme. nr. Facultatea de Ştiinţe Juridice a Univ. 1997. în Teatrul azi. Popa. roman. Alex. 1. 1989. Al. schiţe umoristice.oraş din Nord. Cosmuţa. Cocora. n. nr. Fetele lui Solomon. 12. I. Morariu. nr. M. povestiri. nr. nr. Paris. nr. nr. Bucureşti. Şcoala primară (19441949) şi Liceul „Gh. 7. D. roman. (A. nr. Luceafărul etc.1994. 3. în lb. urmat de alte vol. 5. Noaptea. Cubleşan. 1979. 1992). în Luceafărul. Bucureşti.MARIAN umoristice. ClujNapoca. 11. Gh. 25. în Familia. din capitală. 1971. la Tribuna. Washington. Optimiştii înfrânţi.[arbu]. 28. Fiul medicului Teodor Marian şi al Alicei (n. 1994 (trad. Castelul englezesc. nr. Braga.) MARIAN Paul B. Şincai” (19491954). 1994. Marian. 1993. nr. Cenuşa zilei. OPERA: Povestiri oarecum ciudate. 26 aug. 1985. în Vatra. engleză. 2000. germană. în Tribuna. Ecranul (1932). 8. în Familia. Steaua. după care începe studii de drept (neterminate) la Univ. nr. 1995. în Familia. Poveste de dragoste cu Andra Cantuniari (1978). D. Baia Mare. Friduş. nr. Traducător şi prozator. Piesele sale de teatru (inclusiv cele pentru copii şi pentru teatrul de păpuşi) au fost reprezentate de teatre din Baia Mare. Bucureşti. 2000). Em. ClujNapoca. 1985. Mariana Şora. Fiul publicistului Barbu Marian şi al Charlottei (n. în Steaua. Bucureşti – m. germană. Şcoala primară şi Liceul „Gheorghe Lazăr” din Bucureşti (19171925). nr. Ghiţulescu. D. Bucureşti. 1975. 1998. 1982. în Tribuna. Tradus în polonă şi maghiară. V. Zorile. Bucureşti. nuvele. R. în Flacăra. 1989. n. Familia. Filiera (1995). Prozator şi dramaturg. Silvia Urdea. Dinulescu. 1985. 2001. Ninge în Spania la Alicante. Roşianu. Galaţi. Glodeanu. II. nr. A înfiinţat el însuşi rev. Bucureşti. Poveste de dragoste cu Andra Cantuniari. Bucureşti. Timişoara. Cocora. nr. 41.1995. de proze scurte şi romane: Noaptea (1975). 2000. e numit secretar literar la Teatrul Dramatic din Baia Mare (funcţie deţinută până la moartea sa). roman. în Convorbiri literare. 1993 (trad. 1985. Bucureşti. Bucureşti. în Steaua. nr. în Tribuna. nr. 1. 1989. Lobel). din 1985 fiind şi directorul instituţiei. Rebreanu. 1969. Debut editorial cu vol. Pepsi Cola 380. C. 1999). iul. 29 dec. 1 ian. în Adevărul literar şi artistic. 1984. 3 mai 1903. Pt. S. 1999. REFERINŢE CRITICE: M. 2001. Taşcu. ibidem. Mihăescu. Cine a un găsit scrisoarea pierdută. Baia Mare. 1982. Glodeanu. engleză. idem. nr. Între 1927 şi 1940 lucrează în redacţiile ziarelor Universul.

Muşatescu). 1957. Marian). A tradus (1941) celebrul Tarzan al lui E. Gian Dauli. Frescolino (în colab. cu Al. 1968. Benjamin Appel. 1964. Toamnă timpurie. În căutarea adevărului. Constant. 1942 (altă ed. Oliver Goldsmith. Starurile. Bucureşti. Bucureşti. Haroun Tazieff. J. Bucureşti. Gilles Perrault. 1983. Fannie Hurst. ed. Bucureşti. Tradiţia teatrală. Bucureşti. Goldsmith. Fulgerul negru. Bucureşti. Bucureşti. 1965. 1987. Arhipelagul Lenoir. Lummex. Apostol. Biedermann şi incendiatorii. ToulouseLautrec. T. 1969. cu T. Comorile incaşilor: mituri şi realităţi. 1945. Bucureşti. Dintre numeroasele titluri se remarcă opere de John Steinbeck. S. André Maurois. Bucureşti. Gerhardt Hauptmann. Louis Bromfield. Fovii şi epoca lor. R. 1940. Trufia şi norul (în colab. 1969. Bătălia de la Villa Fiorita. 1991. Vicarul din Wakefield de O. Bucureşti. Metropole. Henri Troyat. Sunt de menţionat mai ales Jane Eyre de Charlotte Brontë (numeroase ed. Bucureşti. Pastorale. Bătălia de la Vill Fiorita. Gian Dauli. Boala albă (în colab. Castillou. 1967. Daphne du Maurier. 1941 (altă ed. Marian). Marian). idem. Bucureşti.(1934). Armand Salacrou. Eric Ambler. Bucureşti. Bucureşti. cu V. cu I. Bucureşti. Bucureşti. Bucureşti. Bucureşti.. Marian). 1992). Vara fierbinte. A. A. 1942 (altă ed. Secretul zilei Z. Coşmar antilez. Martine Monod. Hans Fallada. Furtuna din iulie. R. 1973. Normandie – Niemen. Bucureşti. Max Gallo. Christian Bernadac. Pilot de război. idem. B. E.. Bucureşti. 1967. 1941. 1948. R. cu Anca Balaci). Bucureşti. 1965. cehă. Banii nu fac nici două parale (în colab. Verişoara mea. Vicki Baum. A. Griffith şi eu (în colab. Epitaf pentru un spion. Mama (în colab. K. Încă din anii războiului traduce copios din literaturile engleză. Bucureşti. 1953. Lumini (în colab. Edgar Morin. Bucureşti.. Richard Patience şi John Abe. 1941. Cristofor Columb. 1945. Medeleni). Ţesătorii (în colab. 1942. 1968. Lotus amar. idem. Scrisori. Bucureşti. cu Şt. Bucureşti. Kiriţescu). Rachel. 1945. 1993). Margarete Riemschneider. Bucureşti. cu E. Roger Vailland. art. Spânu). Burroughs. Tarzan. Bucureşti. bulgară. Ion Albotă. Bucureşti. O viaţă furată. 1966.. 1945.. Bucureşti. Cine pierde. F. Marian). Carel apek. Vicarul din Wakefield. Bucureşti. Bucureşti. Max Frisch. 1967. cronici cinematografice. almanahuri) cu trad. 1990). 1947. OPERA: Toto premiant. Bucureşti. germană. Godden. Douăzeci şi patru de ore. 1941. 1965. Marian şi ~. americană. Bucureşti. 1934. Bucureşti. Georges Soria. Cazul Aniei Spragg. cu Nora Marian). Daphne du Maurier. Bucureşti. 1943. Bucureşti. Pavel Mureşanu. Bucureşti. 1975. B. Bucureşti. cu E. F. franceză. 1975. Gian Dauli. cu E. Beau Masque. Patrick Braun. Bucureşti. 1967. N. Bucureşti. cu Riza Godeanu). Marion (în colab. Bucureşti. Jean Vialar. Hrisicu). Cartierul Tortilla (în colab. Bucureşti. Johannes Gantschow (în colab. B. Dicţionar de citate şi locuţiuni străine. 1978. cu V. Dymphna Cusack. Bucureşti. Mirajul. 1941. 1973. Fortăreaţa de orez. Upton Sinclair. 1993). 1975. Mazilu).. Bucureşti. B. Sa născut un copil. 186 de trepte. 1992). Medici blestemaţi. 1946. Rebecca.. Bucureşti. 1957. Bucureşti. Bucureşti. Bucureşti. 1971. 1941. H. Filmele. de prezentare. Veselina Genovska. Casa de pe dună. Bucureşti. cu E. idem. 1993). 1970. eseuri. 1977. Bucureşti.născut un copil (1940) etc. Maxence van der Meersch. Eve Dessare. Aventuri la Matto Grosso (în colab. Charlotte Brontë. Benes. Viaţa lui Tolstoi. Lumea hitiţilor. A colaborat la toate publicaţiile din ţară (rev. 1946 (altă ed. André Maurois.. B. Italia lui Mussolini (în colab. John Steinbeck. cu Nora Marian). 1967. Mâine va răsări soarele. italiană. Daphne du Maurier. Oameni singuratici. B. Trei copii în jurul lumii. de SaintExupéry. 1950. Răcăciuni). 1967. Vickers. Căruţe în noapte (în colab. 1999). Bucureşti. van Wick Mason. Horst Wolfram Geiszler. 1974 (alte ed. Bucureşti. 1977 (altă ed. Bucureşti. Nevile Shute. Bucureşti. Bucureşti. Lillian Gish. Bucureşti. 1945 (altă ed. 1946. Bucureşti. Burroughs.. din 1942 până azi). Bucureşti. idem. Bucureşti. Charles Chasse. Eric Knight. cu E. care a făcut deliciul multor generaţii. Bucureşti. MARIAN 45 . Christian Bernadac.. 1958. dl. 1942. Bucureşti. Despre gusturi şi culori. Traduceri: Maxence van der Meersch. câştigă. cu Tanţi Economu). 1946. Roger Avermaete. 1943. Bucureşti. Bucureşti. idem. 1973. S. Jurnal din Statele Unite. B. Între 1940 şi a 1944 semnează cu pseud. Bucureşti. Wiesenthal. 1991. 1940. Băieţandrul din Urali (în colab. Bucureşti. Pilot de război de SaintExupéry. Asasinii printre noi (în colab. Mauthausen. revizuită şi completată de E. Salacrou. Drăguţul Augustin. Jane Eyre (în colab. Liskov. 1941. Bucureşti. Henri Castillou. 1991). 1941 aş (altă ed.mai vrea să fiu tânăr. cu D. 1946. Runer Godden. Când pământul se cutremură. Bucureşti. Bucureşti. 1970. Hans Fallada. Louis Bromfield. 1972. Rubens şi epoca sa. idem. Raymond Maufrais. 1971. 1964. Bucureşti. 1994.

Botoşani. a cărui operă. Cârnilegile.. Paralel cu activitatea de folclorist. Istorie populară. C. 1910. Premiul Acad. la Suceava. cu întreruperi. Bucureşti. OPERA: Poezii poporale din Bucovina. 1899. Schiţă istorică. Legendele rândunicii. la Gimnaziul din Suceava. Bărnuşca. Portretul lui Miron Costin. 1976. Păsările noastre şi legendele lor. V. mare logofăt şi cronicar al Moldovei (1900). de poezii orig. Poezii poporale despre Avram Iancu. Bucureşti. S. Suceava – m. 1897. Discurs de recepţie. extras). Bucureşti. (V. Poezii poporale româneşti. M. 1875. Bucureşti. din 1879. Legendele Maicii Domnului. 1907. Condica mănăstirii Voroneţul. ***. ulterior şi la Beiuş (18621871). Colaborează la rev. Publică. Păresimile. este preot la Poiana Stampei. Inscripţiuni de pe manuscripte şi cărţi vechi din Bucovina. Familia cu poezii orig. scrisă sub influenţa Amintirilor lui Creangă. Bucureşti. Vrăji. 1986. Bucureşti. Vasile Cârlănariul. 1900 (extras). în Familia. jud. Die Rumänen. Revista politică (18861891). Editează Condica mănăstirii Voroneţul (1900) şi Condica mănăstirii Solca (1902) ale lui Vartolomeu Măzăreanu. Studiu istoricoetnografic comparativ. şi al Ruxandei (n. de aceeaşi factură. Studii secundare. rev. 1883. îngrijită şi . Din 1876. iar în vol. Sărbătorile la români. 1893. 1903. I. Naşterea la români. Folclorist şi etnograf. rămâne. precum şi o contribuţie la vechea iconografie. Ştefanelli. Bucureşti. 1895. cu Dr. 1923. urmează şcoala primară la Ilişeşti şi Suceava (18591862).REFERINŢE CRITICE: Al. 1895. cu totul sporadic. 1900. Cincizecimea. nr. şi ca prof. 1887. Suceava. 1900. Braşov. Tradiţii poporane române din Bucovina. 1886. Convorbiri literare îi publică un grupaj de „şapte scurte poezii. Satire poporane române. un cercetător avizat al culturii populare. Johann Sbiera. Suceava. Stanovici). Chiţimia). Române „Năsturel Herescu” (1884) pentru Ornitologia populară română (1883). Înmormântarea la români. 1902. 1901. unde funcţionează. acelaşi cu Grigore Marian Flore. 1892. nr. Ornitologia poporană română. Ostaşiul român (1870) şi Românca (1871). 1976. Poveşti din Bucovina. Bucureşti. Portretul lui Miron Costin. Autor. Sibiu. 1887. Voloca şi apoi Siret. Bucureşti. Năsăud. al unor „amintiri din copilărie” şi prelucrări de snoave. Al. Studiu etnografic. în Aurora română. 1886. Hore şi chiuituri din Bucovina. ţăran. I. partea I. 1893 (în colab. 1878.Cernăuţi. Sfântul Ion cel Nou de la Suceava. publică Câteva inscripţiuni şi documente din Bucovina (18841885). Tolpa şi ŞtefanVodă. a contribuit la impunerea etnografiei şi folcloristicii româneşti ca discipline ştiinţifice de sine stătătoare. unde îşi ia bacalaureatul (1871). Raicu. 18. în manieră folclorică. Descântece poporane II. Bucureşti. farmece şi desfaceri. Bucureşti. din Udeşti. Separat. Din 1883. Bucureşti. apar lucrările Sântul Ion cel Nou de la Suceava (1895) şi Inscripţiuni de pe manuscripte şi cărţi vechi din Bucovina (1900). 1. Raicu. 1892. 11 apr. Studiu etnografic. cu Poezii poporale din Bucovina (1869). iar în 1876 poezia De privesc. Române (1881). 1893. Bucureşti. amintire din copilărie (1881). Bucureşti. 1869. Chromatica poporului român. Bucureşti. Membru al Acad. 1873II. mare logofăt şi cronicar al Moldovei. Studiu etnografic. 17. Răsplata. monografia Biserica de la Părhăuţi (1887). Debutează în rev. 1882 (extras). II. M. Bucureşti. 1900. Insectele în limba. III. Legendele ciocârliei. Balade române culese şi corese. Suceava. Studiu folcloristic. 1847. este învăţător şi apoi prof.Cernăuţi. de origine transilvăneană. ce denotă uşurinţă în versificare. ed. Suceava. cu T. Colaborează 46 MARIAN la zeci de publicaţii româneşti şi conduce. Suceava. Datinile poporului român. n. Scrisori către Artur Gorovei. 1890. 1895. Suceava. în România literară. I. Fiul lui Grigori Marian sau Florea. 1 sept. nu însă autentică vocaţie poetică. toate în Analele Academiei Române. com. monument de muncă şi de răbdare. în majoritate de factura versurilor de pe un album particular” (I. În 1874. Familia cu art. Tradiţiuni poporale române. Ilişeşti. Nunta la români. Biserica din Părhăuţi în Bucovina. Braşov. credinţele şi obiceiurile românilor. 1923.) MARIAN Simion Florea. Studiu folcloristic. 1904. Viena. Cronica mănăstirii Solca. întâi de toate. Suceava. Studii superioare la Facultatea de Teologie din Cernăuţi (18711875). ajutor de primar în Ilişeşti. Bucureşti. O nuntă la Ilişeşti în Bucovina (1866). nr. în România literară. Bucureşti. precum şi al câtorva lucrări de istorie şi istorie literară veche. române. Bucureşti. 1898.

Iorga. Bucureşti. în 7. Vlăduţiu. III. Gh. 1953. D. 7. ibidem. Jula. Tr. Liceul teoretic din Sărmaş. nr. ed. 6.1907. 1987. 1. N. 1977.1907. Nicanor. 1992. 4. I. S.1907. Fl. P. Iaşi. în Mitropolia Ardealului. 1. ed. nr. Legendele păsărilor. în Omagiu lui Iosif Constantin Drăgan. I. tom. nr. D. 6. Bucureşti. 24. în Anuarul Muzeului judeţean Suceava. 6. Teaha. C. vol. 1949. I. Ov. Istoria folcloristicii româneşti. I.1940. I. Marian. 3. Fotea. Bodnărescu. I. Folcloristica.1932. M. Trilogia vieţii. în Steaua.1907. Xenopol. C.1932. Etnografia românească. nr. ed. 2000. în Junimea literară. S. Prof. Filip. în Revista de etnografie şi folclor.1907. S. 1957. T. Leu. M. de Antoaneta Olteanu. T. III. Rarişte.1907. Legende despre flori. 1972. Rarişte. 1. 1970. Bucureşti. Legendele păsărilor. în Ion Creangă. ed. la Târgu Mureş (19721976). 1968. ?). reporter şi redactor la Radioteleviziunea Română. în Vatra. Bucureşti. în 2. 1978.1907. Poet. 2. în Junimea literară. în 7. A. Ov. nr. Boca. P. Burada. Andrucovici. jud.1907. D. în Junimea literară. 3. 3. Neagotă. Morariu. Dobre.introducere.ed. îngrijită de M. 6. 1996 (1999). Cluj-Napoca. Junimea literară.. I. 1993.1907. 6. Datcu. nr. nr. 2. 1995. Vrabie. Lupescu. 7. Bucureşti. nr.introducere de Maria Luiza Ungureanu. P. I. nr. R. licenţiat al Facultăţii de Filologie (19671972) şi al Facultăţii de Filosofie (19721977) a Univ. nr. în 7. Ilişiu. jud. Basme populare româneşti. îngrijită de M. Vrabie. 1907. Istoria literaturii române din Bucovina (17751918). REFERINŢE CRITICE: B. în 7. Florica Cărăuşu. Cromatica poporului român. în FătFrumos. bibliografie şi dosar de I. în 7. Folclorişti şi folcloristică românească. nr. 19.1907. în FătFrumos. 11. Bucureşti. în Convorbiri literare. în Analele Academiei Române. M.1919. 9 dec. N. 6. Marienescu. Al. 6. IV. nr. pref. farmece şi desfaceri. de Ileana Benga şi B. C. nr. pref. 1994. 1907. Basme din Ţara de Sus. nr. n. Fiul lui Lazăr Marica şi al Mariei (n. 1968. Iaşi. în Junimea literară. 16. 1994. L. I. de P. Datcu. 4. nr. A. Bârlea. 4. Simion Florea Marian. Bucureşti. Duicu. Mironescu.1995. 1995. 1996. Hasdeu. Vrăji. Datcu. Cărăuşu şi P.1960. Junimea literară. D. Dan. nr. 6.. Foiletoane. în Luceafărul.1957. vol. 1994. ed. C. 1900. nr. FloreaRarişte. Il. 12. Suceava. în Luceafărul. Sibiu. în Lucrări ştiinţifice. 1975. Loghin. Mitologie românească. 1958. IV.) MARICA Valentin. Leu. C. în 7. 1926. 1995. în Steaua. 1986. Botanica românească. în Mitropolia Moldovei.1907. şi note de P. 1994. 1926. în Junimea literară. 2001. ed. Sărbătorile la români. Şeuleanu. în Junimea literară. Bucureşti. 6. Bârlea.ed. Studioul teritorial din 47 MARICA . nr. Vulcănescu. M. 1979..1907. ed. V. 6. [Bucureşti]. satul Zoreni. în 7. 1988. 2000. Iorga. 8. Etnologia. D. Nistor. Florea6. ed.1907. Tofan. 2. Florea2. Anghelescu. text stabilit de T. Ornea. Simion Florea Marian şi corespondenţii săi. 18871888. în Steaua. C. Mureş (19631967). 1968. nr. tom. Ene. P. nr. 1996.1907. 7. insecte şi păsări. nr. în Arhiva. Şerb şi I. Junimea literară. 1977. nr. Ctitorul etnografiei române. nr. Bădiliţă. nr. Z. 1977. 4. 1971. în Revista de etnografie şi folclor. 5. 1973. şi note de P. Bucureşti. Datcu. nr. de E. din Cluj. (I. nr. nr. Florea. nr. în 7. Studii şi comunicări: 5. 67. Cărăuşu şi O. 4. 7. X. 1975. 2000. Chendi. nr. Morariu. 1967.. III. V. II. în Anuarul Muzeului judeţean Suceava. Puşcariu. com. în Revista de folclor. nr. nr. Fochi. Elena NiculiţăVoronca. 1975. Trilogia vieţii. Junimea literară. Al. Gorovei. Folclorişti români. în Analele ştiinţifice ale Universităţii din Iaşi. nr. Legendele Maicii Domnului. Teaha. Leu. Junimea literară. 6. în 4. L. (V. At. în România literară. 1967. nr. I. Datcu. Cărăuşu. G. critică de T. 2003. cuvânt înainte şi note de Antoaneta Olteanu. Viaţa Românească. în Revista de folclor. Junimea literară. în Manuscriptum. Junimea literară. Marian. Nuvele şi amintiri. 1957. Cărăuşu. Leu. Oameni cari a fost. de I. 2002. nr. BistriţaNăsăud. 1974. Folcloristica română. ibidem. 7. 1925. Froicu. 2. N. Dimitriu şi P. Jula. folclorist şi etnograf. V. F. 7. L. Bucureşti. N. ibidem. 2000. 6. 1991. 910. Brânduşa Steiciuc. nr. M. nr. nr. în Revista de folclor. Craiova. A. ed. I. nr. ed. Şcoala elementară la Zoreni (19561960) şi Sânmihai de Câmpie (19601963). 1989. [1977]. Constantinescu. Ioan Urban Jarník. 3. Istrati. BogdanDuică. Junimea literară. 12. M. 6. Sânmihai de Câmpie. N. Leu. Moise. Gh. Legendele păsărilor noastre. 17. Negruzzi. Descântece poporane române. I. 3. îngrijită şi pref. nr. nr. Furtună. L. FătFrumos. D. I. V. vol. 1. I. I.) Chiţimia. I. de I. în Şezătoarea. în colab. Simion Florea Marian.

1998. II. 1997. în filologie al Univ. Târgu Mureş. Poesia popurala. Cultul păgân şi creştin. Federaţiunea. remarcându. în Cuvântul liber. 2001. Educatorul. I. Columna lui Traian. trad. 3. în drept. Gazeta de Transilvania. consilier la Direcţia judeţeană Mureş. Folclorist. Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional (20002002). Târgu Mureş. Opinca. tom. Târgu Mureş. 1999. Poesia popurala. Secantă la ochiul mimozei. publicistică. până în 1862.dat a şi pe Atanasie Şandor. 7/20 ian. Astra. Debut editorial cu vol. Transilvania. A. Dr. 11. Seran şi Zoran (1872). Vicenotar în Caraş (1862). folclorice. Poesia popurala. din Cluj cu teza Thanatosul ca ipostază a tragicului în literatura română (2003). În paralel. după 48 MARIENESCU care urmează. n. Viena. Dr. „Dimitrie Cantemir” din Târgu Mureş. la Vatra. Bârlea). OPERA: Doi foscari. 1859 (republicat în Poezii populare din Transilvania. versuri.drept „cel dintâi folclorist însemnat se din Transilvania” (Ov. Balade culese şi corese (1867). Mureş. N. 1861. Laguna umbrei. Detorinţele noastre. Colab. de V. Învăţătorul şi poporul. 231. judecător supleant la „tabla regească” (tribunalul suprem) din Budapesta (18801885) şi judecător la Oradea (18851900). Şandor). Transilvania. Almanahul Societăţii de Lectură „Petru Maior” din Budapesta. În naosul râului. Târgu Mureş. Gazeta poporului. 2000. la care răspunde laudativ V. Silvia Chirilă. 20 mart. Aurora română. Sărbătorile şi datinile romane vechi (1884). Pesta. folclorul. 1915. S. Sibiu. Colinde culese şi corese (1859). 2001. Debutează cu poezia Mila păcii publicată în Amicul poporului (1848). Învaţă la „şcoalele române” din Lipova. istoria. Naţionalul. „ambele cursuri advocaţiale”. I. 1999. Pesta. nr. Cronica. Fiul lui Ioan Mărian. Cruci în deşert. din aceeaşi familie care l. Despre bunăstarea materială şi propăşirea spirituală. ”. versuri. (A. studii gimnaziale la Arad. 1851. nr. Foaie pentru minte. I. Membru corespondent al Acad. Bucureşti. versuri. Aluviuni/Alluvia. 1859). Ethnographia. „a abordat aproape toate ramurile umanisticei: literatura. Române (1877) şi membru activ la Secţia istorică a Acad. Telegraful român. economia politică etc. versuri. bilingvă românoengleză. inimă şi literatură. Pe lângă unele lucrări de interes lingvistic şi istoric. versuri. ClujNapoca.1998. lector la Acad. 1999. Târgu Mureş. comerciant. în Revista română (Iaşi). membru fondator şi director al Editurii Cezara (19962002). realizator de emisiuni la Studioul regional de radio (19902002). 2002. Târnava etc. secretar literar al Teatrului Naţional din acelaşi oraş (19851990). de versuri Metanii (1997). Foişoara Telegrafului român. 2002. 166. principele Moldovei (1862). Mileşan. I. şi al Persidei (n. 1858. Târgu Mureş. Vecernii. Colinde culese şi corese. nr. prof. Balade culese şi corese (vol. I. în Cuvântul liber (Târgu 12. la preparandia din Arad. . OPERA: Metanii. Doi feţi cotofeţi sau doi copii cu părul de aur (1871). Orizont. Sibiu. asesor de tribunal în Lugoj (18621869). unele cu un nedisputat primat cronologic pentru Transilvania (baladele). ed. pentru Cultură. Târgu. Calendarul diecezan. Ziua canonului. Familia. ba chiar pentru întreaga ţară (colindele): Poesia popurala.Târgu Mureş (19761985). Mureş). 1971). Premiul Filialei din Târgu Mureş a Uniunii Scriitorilor (2000). Târgu Mureş. un discurs popular închinat preoţilor şi învăţătorilor români (retipărire din foişoara Albinei). Lipova.) MARIENESCU Atanasie Marian. Colab. Analele Academiei Române. în Steaua. Arad – m. etnografia. versuri. nr. Luminătorul. Steaua Magilor sau Cântece la Naşterea Domnului Isus Cristos (1875). de Artă Teatrală şi la Facultatea de Jurnalism a Univ. Timişoara. la Albina. 1858. Luceafărul. cu discursul de recepţie: Viaţa şi operele lui Petru Maior. Timişoara şi Pesta. M. Tribuna. Linia de contur. Ethnologische Mitteilungen aus Ungarn. „Polihistor notoriu”. Oraviţa (18691876) şi Timişoara (18761880). Române (1881). tipăreşte nuvela Petru Rareş. pe care le absolvă în 1842. jud. Dâmboviţa. etnograf şi prozator. versuri. studii universitare la Facultăţile de Drept din Pesta şi Viena. Stanciu. Romänische Revue. publică succesiv mai multe col. 2002. REFERINŢE CRITICE: Laura Lazăr. Amicul şcoalei. 1859 (ed. Concordia. Urechia. versuri. Băciuţ. Balade culese şi corese. 1830. încheiate în 1856. Poesia popurala. 2000. Debutează în Cronica (1970).

căreia îi adaugă însă o înfrigurare crispată care e. 1973. îngrijită de E. în Studia Universitatis BabeşBolyai. Blăjan. Steaua Magilor sau cântece la Naşterea Domnului Isus Cristos. D. 1886. 1875. Intrarea în pădure. Însemnări de vacanţă. pref. 1939. Poezii. Revista Fundaţiilor Regale etc. Sibiu. Cercetări etnografice şi de folclor. şi al Mariei (n. I. I. Bucureşti. V. tâmplar. Urechia. ed. Tocilescu. REFERINŢE CRITICE: T. versuri. 16 mai 1944. Poveste poporală. V. 1945 (republicat în Studii de literatură română şi comparată. cu o introducere. Cinci ani înaintea Academiei Române. (Pe baza astronomiei şi a mitologiei poporale. Cipariu. 1970. Viena. apoi Şcoala Militară de ofiţeri de infanterie. în România literară. Urga Murga. Pesta. de E. Blăjan. II. Sublocotenent. 1909. Materialuri folkloristice.V. Bucureşti. 49 MARIN . Poet. Intrarea în pădure. Editorial. 2001. învăţători şi cătră literaţii români. Series Philologia. 1973. Epistola deschisă catra ddnii protopopi. Mitologia. Poveste poporală română. iar după vindecare e trimis la Şcoala Superioară de Război. Premiul Acad. 1910. Comentarii critice (1942). Braşov. F. în Cronica. I. profesori. Breazu. Timişoara. Însemnări despre lume. 18981904. Novăceştii. Pesta. Adăscăliţei. I. IIII. Suciu. 1970). Marin Negrea şi Luciu Marin. 1971. Novăceştii. Serilă. pe care o termină în 1944 şi pleacă din nou pe front. Ene.. Arghir şi Ileana Cosânzeana. Bucureşti. Diaconu. 1970 (republicat în Poezii populare din Transilvania. Spiroiu). A. Iorgovan. 25 apr. Literatura bănăţeană de la începuturi până la Unire (15821918). 1963. Bradul mortului. ed. ed. Lazăr” din Bucureşti. în Analele Universităţii din Timişoara. Istoria română naţională pentru tinerimea română (retipărită din Amicul şcoalei). Blăjan. 6. 1872. OPERA: Lumini. Dumnezeu după basmele române. ed. debutează cu vol. în C. Novelă istorică originală. 1994. E rănit. 41. 1937.) Obiect de compoziţiune de cântare şi muzică pentru concert ori teatru. pref. 1938. A semnat şi cu pseud. poveşti populare şi studii de folcloristică. Pesta. Miazănoapte şi Zorile. 1873. Poveşti poporale. 2002. Bârlea.republicat în Poezii populare din Transilvania. Versuri. I. G. III. la Braşovul literar. I. I. şi bibliografie de E. 1862. 1860. Folclorişti români. 4.) MARIN Aurel. Novăceştii. Bucureşti. Bucureşti – m. Gr. R. Versurile lui M. 1883. Grădina în poveştile româneşti.unitate de o vânători de munte. 1971). versuri. Oprişan. ca ofiţer activ. la Braşov. Bucureşti. Buzaşi. (Yodler. 1935. I. Pagini literare. Pesta 1871. 1971). preoţi. Gh. Pesta. 1971). prieteni şi moarte (1940). Gândirea. Bârlea. Redactor la rev. 1892. Petru Rareşiu. timp de doi ani. Convorbiri literare.. Lugoj. Cantonieru şi M. de E. Viaţa şi operele lui Petru Maior. pe care le adună în vol. Front literar. Vremea. 1971). urmează. Folcloristica română. 1874. Două poveşti poporale prelucrate şi prevăzute cu explicaţiuni prea interesante pentru popor şi pentru învăţaţi. Fiul lui Apostol Marin. Dialectul românbănăţean. BisericaAlbă. Buzdugan. 1902. 1942 etc. L. 1908. ed. 1870. Colaborează la Gazeta Transilvaniei cu cronici literare. 1971. în timpul războiului (1941). Alte colab. Lanuri. Muşlea. 1936. Adunat şi organizat din poezii populare. Sibiu. Seran şi Zoran. Folklor din Râmnicul Sărat. Suciu. I. o metonimie a morţii. Basm.) îşi trag miezul din lirica naturistă şi sentimentală. L. Istoria filologiei române. Arghir şi Ileana Cosânzeana. 1968. Balade culese şi corese. 1977. Sara. Facultatea de Litere şi Filosofie. în Revista de istorie şi teorie literară. Vrabie. 2. fascicula 2. Muşlea. Poesia popurala. Art. Moare în mai 1944. Sonete. Sibiu. Doi feţi cotofeţi sau doi copii cu părul de aur. Române pentru vol. ca ofiţer de Stat Major. Bucureşti. 1994. 1884. Sibiu. 1933. Gaster. lui 1883. Literatura populară română. n. 1861. Istoria folcloristicii româneşti. Ov. Mezilă şi Zorilă. 1867 (republicat în Poezii populare din Transilvania. 1900. lângă Roman. nr. Fragment de epopee naţională. Discurs de recepţiune şi răspunsul D. 1940. I. 1934. metrică şi versificaţiune. Bucureşti. nr. Debut în Gazeta copiilor (1924). în fapt. Şcoala primară şi Liceul „Gh. îngrijită de E. de Ov. Diaconovici. Gând românesc. I. Frize. Sărbătorile şi datinile romane vechi. partea I. D. Chirnoagă (19341935). principele Moldovei. II. Folklorul revistelor „Familia” şi „Şezătoarea”. Enciclopedia română. 1974. Ov. Învăţătorul şi poporul. Yodler. Viaţa Românească. I. Bucureşti. de versuri Lumini (1933). I. 1965 (republicat în I. Blăjan. 1935. nr. Ţara Bârsei. Cultul păgân şi creştin. Poezii populare din Transilvania. Bârlea. Ţara Severinului sau Oltenia. E înmormântat în cimitirul bisericii din Braşovul Vechi. Blăjan. Bucureşti. în Revista de etnografie şi folclor. nr. alături de N. (V. Jurnalul literar. Elemente de poetică. M. în 1932 e repartizat într. Urieşul cu ochi în frunte. În acelaşi oraş. Şăineanu.

nr. Manolescu. în Orizont. 8. R. în Familia. Braşov. nr. 1982. Fiica lui Anghel Marin. în Tribuna. nr. din Bucureşti (lector. 1942. L. 19. în filologie (1980) cu teza Geneza conştiinţei critice. nr. G. 2002. M. Şcoala primară şi liceul la Turda (bacalaureat în 1955). 17. Bogdan Lefter. Moraru. în Vremea. D. 3. Nicola). nr. Bucureşti – m. 1. în România literară. Braşov. I. 1983. 284. 14. versuri. I. Enescu. V. 6. 19781991. funcţionară. nr. Ion Bogdan Lefter şi Alexandru Muşina. M. A predat literatura . la Borcea. Perian. 1939. 1983. nr. 1940. Şuluţiu. N. 1938.. 10 febr. REFERINŢE CRITICE: Al. Constantinescu. Absolventă a Facultăţii de Lb. Convingeri comuniste (1976). 1984. M. nr. 12. B. în România literară. în Contemporanul. condus de N. T. 1942. în Familia. La întretăierea drumurilor comerciale. 1980. 1944. Manolescu. 1. a ideilor. – Romulus Bucur. Ţeposu. O. Bucureşti. 1982. O. în Amfiteatru. 1975. Gh. Dana Dumitriu. 2003. 1938. Atitudini critice. iar din 1972 la Catedra de literatura română a Univ. nr. nr. Felea. Simion. nr. în vol. Gh. 2003. în Vatra. jud. în Revista Fundaţiilor Regale. nr. 159. în Familia. Versuri. 10. 1942. la Univ. suplinitor la Bucureşti. Zestrea de aur. Fântâneanu. în Convorbiri literare. 163. „Spiru Haret” din Bucureşti. 1987. nr. 1937. Călinescu. 31 mart. 4. 1985. 1986. 1942. REFERINŢE CRITICE: P. (R. Viaţa în munţi. 1987. Manea. (M. nr. prof. R. în Familia. Bucureşti. Călinescu. Niţescu. în Amfiteatru. 1999. 1982. nr. din Bucureşti (1980). I. Debut cu versuri în rev. nr. Pop. Braşov. 2. nr. 15. Neculce” din capitală (19711975). Bucureşti. 1936.MARIN versuri. Braşov. 1936. 1991. Steinhardt. nr. şi literatura română. nr. Al. 1936. Manual de poezie. nr. Cernăuţi. Coşovei. 1982. impregnată de biografie şi sensibilă la contextul unei epoci dominate de minciună şi impostură. Centrală Universitară din acelaşi oraş (19861988). Vremea. versuri. în Viaţa Românească. în România literară. P. M. 1987. Şuluţiu. Şiugariu. în Universul literar. Melopoetica. şi a Ioanei (n. 1933. N. N. 1985. Moartea lui Pan. N. Mincu. apoi bibliotecar la Bibl. din 2001. în România literară. 1987. 11. 1940. Bucureşti. Micu. Antonescu. 1982. din Cluj (licenţa în 1959). Scriitori uitaţi. în Gândirea. nr. 1987. G. nr. în Viaţa Românească. Sonete. 5.2000. nr. specialitatea lb. 1991. Braşov. 1941. 53. Prof. 30. Drajna şi Gruiu. Comentarii critice. (I. versuri. în vol. Facultatea de Filologie a Univ. 5. nr. nr. în 4. Însemnări de vacanţă. Iscru). 527. în Convorbiri literare. Ulici. Constantinescu. C. conceptelor şi a terminologiei literare în cultura românească. Bucureşti. în România literară. Şuluţiu. 7. prof. în Observator cultural. În 1986. Istoria. după absolvire. C. O. Târgu Mureş. nr. a publicat vol. nr. N. în Familia. Manolescu.1938. G. 17. Grigurcu. I. conferenţiar.. 1990. M. prieteni şi moarte. Grete Tartler. Un război de o sută de ani (1981). 4. Asistent. Cistelecan. 1982. în Viaţa Românească. tensionatconfesivă. 7. 1991-2001). Bucureşti. debut editorial cu vol. Soviany. Aripa secretă. Critica la persoana întâi. nr. Poetă. Chirnoagă. 1987. versuri. 10. 172. 1937. 1940. Călăraşi (19801983). „Gândirea” şi gândirismul. 1981.). 1939. n. Aripa secretă.. 1982. şi Literatura Română a Univ. colectiv Cinci (1982). Braşov. Mihăieş. Manolescu. în Steaua. Prezentă cu ciclul de poeme La întretăierea drumurilor comerciale. A. Bogdan Ghiu. Lefter. 2003. prieteni şi moarte. Sfidarea retoricii. n. E. în Viaţa Românească. 18. nr. 2000. în România literară. nr.) Diaconu. Critic şi istoric literar. T. supus unei cenzuri foarte severe din cauza accentelor socialpolitice care marcau o poezie nonconformistă. Atelierele. 1983. Cărtărescu. Poezii. clujeană (19641971). În anii studenţiei a fost membră a Cenaclului de luni. Bucureşti. 2. tehnician. alături de alţi camarazi „lunedişti”. Papadima. 1956. 9. 1. O. Braşov. Dr. colectiv Cinci. 17 sept. Însemnări despre lume. 1992. în Universul literar. nr. la Univ. 11. 31.) MARIN-CURTICEANU Valentina. 6. Urmează Liceul „I. 50 OPERA: Un război de o sută de ani. Braşov. O. nr. P. în Familia. MARIN Mariana. N. 1993. Fiica ofiţerului Toma Marin şi a Olimpiei (n. A doua carte de însemnări despre lume. Ţ.

Contemporanul. Silvestri. Timişoara. cu un studiu despre V. D. în Tribuna. lector la Facultatea de Litere a Univ. Vlad. critic şi istoric literar. în 51 MARINEASA . colective O enigmă care împlineşte şapte ani. Drumul cel mare (1985). S. Piru. instrumente. 12. 1987. Forum studenţesc (19781989). 1996). S. cu D. roman. cu D. 31. Litera albă. şi al Liviei (n. Timişoara 19891996 (1997). Colab. nr. Editura Facla. Debut editorial în vol. Deportarea în Bărăgan. Vighi şi Otilia Hedeşan. Şoşdea. în com. Târgu Mureş. de Vest din Timişoara. 1979. În pasaj. Colab. nr. Tomis (1996). Rotariu). 1992. S. în România literară. jud. Coştei. Itu. Ciocârlie. Familia. în vol. Însemnări critice. nr. 2001. nr. 2 sept. Timişoara. nr. 45. proză scurtă. 1978. în Cronica. Călinescu. 1. nr. Vighi şi V. Cahiers roumains d’études littéraires etc. 1. Jagellone din Cracovia. în colab. cu Permanenţă şi modernitate (1977). Prozator. Andreea Rădulescu. nr. săptămânalul cultural Suplimentul de marţi. 1982. 1994. Premiul ASPRO (1995). Destine. Micu. din D. În pasaj. la lucrări colective: Dicţionar de sinonime (1972). în Transilvania. 1986. Experimentul literar românesc postbelic (1998) şi Romanian Fiction of the ‘80s and ‘90s (1999). Bucureşti. OPERA: Permanenţă şi modernitate. Dicasterial. Fahrplan für die Sixties. Bursă de specializare la Univ. Timiş. 1998. n. Al. Bucureşti.română la Institutul de Romanistică a Univ. 45. E. Bucureşti. 2000). 1986. com. în Steaua. D. Premiul Filialei din Timişoara a Uniunii Scriitorilor (1982. 1995. Al. 1983. cu D. Catrinel Popa. 1986. în Luceafărul. 1986. Studii literare. Lingua e letteratura. nr. 6. Prozatori şi poeţi timişoreni din anii ’80 şi ’90 (1997) şi Generaţia ’80 în proza scurtă (1998). 1992. liceul în aceeaşi localitate (19581959). 1999. Critica şi modelul (1986). Vighi. : Originile conştiinţei critice în cultura română (1981). nr. codirector. satul Ţipari. în Contemporanul. 1986. reportaje. 1982. Ariergarda (1998. Alecsandri (1958). Tolcea. Dicţionar de literatură (1979). în Limbă şi literatură. Stuttgart. Al. consilier editorial la Editura Marineasa (1993). M. România literară. colectiv de proză al Editurii Facla. 1994. Prof. 11 407. 1944. iar în vol. în Luceafărul. din Timişoara. Vighi. proză scurtă. 2. 1990). Orizont şi la ziarul Timişoara. Bucureşti. Debutează în Familia (1972). metodist la Casa de cultură a studenţilor (19731990). 1977. REFERINŢE CRITICE: L. licenţiat al Facultăţii de Filologie a Univ. al rev. Bucureşti. (I. O cedare în anii ’20. nr. nr. Introducere în cultura şi civilizaţia poporului român. Autor a două antologii: Zona. Fiul lui Vasile Marineasa. Colab. 1998. O cedare în anii ’20. Bercea. în Scânteia. editat de cotidianul Realitatea bănăţeană (19951996) şi suplimentul cultural (Alt supliment) al ziarului Timişoara (19961997). A colaborat la vol. 1992. Fragmente din deportarea în Bărăgan. instrumente. Euphorion. 38. D. A. liberă din Bruxelles (1977). II (1988). proză scurtă. CaraşSeverin. 2003. Critic şi istoric literar (1998). Vaida. în Astra. 1988. Sahia. Lovinescu. Piteşti. în colab. nr. Braga. arme. Avram. Cracovia (1999) etc. nr. secţia românăgermană (19621968). Boerescu. Originile conştiinţei critice în cultura română. L. în Familia. Contrapunct. cu D. A îngrijit ed. A coordonat suplimentul science fiction (Paradox) al rev. şeful departamentului cultural la ziarul Realitatea bănăţeană (19951996). 1990. Debut în Buletinul cercurilor ştiinţifice studenţeşti (Cluj). 1998) şi romane (Litera albă. Analele Universităţii Bucureşti. Timişoara. 1. cu M. 1981. redactor la rev. apoi la Timişoara (19591962). la Limbă şi literatură. Tribuna. redactorşef şi director al Editurii de Vest din Timişoara (19901993). 1988. din 1997. Editor. 1987. Lovinescu. în Redeşteptarea. în România literară. 10. Polonia (1996-1997). Vatra. Premiul rev. documente. în Amfiteatru. OPERA: Unchiul. în colab. Unelte. 1996. roman. Maria Vodă Căpuşan. Bucureşti. IV. 35. Rusalii ’51. arme. în Flacăra. Vol. la săptămânalul Accent (19901991). 23. E. I. 1985. la Orizont. Piru. notar. Critica şi modelul. Dicasterial. Studii elementare la Lipova (19511958). din 1990. 19511956 (2001). Publică proză scurtă (Unelte. 1995. prozăeseu.) MARINEASA Viorel. Sămânţă. R. REFERINŢE CRITICE: Al. colectiv Drumul cel mare. Pătraşcanu. Inclus în antologiile Chef cu femei urâte (1997). nr. 1978. Dilema etc. nr. 1986. Timişoara. jud. Viaţa Românească. 34. nr. I. Carte cu Ion Dumitriu (1999) şi Deportaţii în Bărăgan. proză scurtă. 1979. 5. Mircea Popa.

Cristian Moraru. Satul prin a care mă plimbam rasă în cap. nr. până în 1980. în Luceafărul. 2003. Prezentă în câteva antologii de poezie românească apărute în străinătate (în engleză. 15. Dobrescu. cu întreruperi din cauza bolii) cursurile Facultăţii de Medicină şi Farmacie din Cluj. nr. 1989. Poeme de sus în jos (2003). 1993. 1998.1998. G. 1985. D. Al. Poetă. nr. Grete Tartler. în Familia. nr. 1981.manieră o paroxistică. 1984. ibidem. Îmi mănânc versurile. Skanderbeg. La noapte. 1997. Bucureşti. iar editorial. Bucureşti. Fugi postmoderne. 1974. 12. 10. Jurnal scris în a treia parte a zilei. Arad. Al. Fiica lui Marius Marcovici. Niţescu. Structura nopţii. Colab. S. nr. nr. Bucureşti. (1991). 4. Simuţ. 52. nr. 1981. Ungureanu. ibidem. 1980. 1971. 24. 1991. 1983. Blues. ca psiholog. Bucureşti. 1974. Milea. Ungureanu. I. Poezii (1974). 1981. 1998. 1985. în Tribuna. în Vatra. Bucureşti. I. Raicu. C. 5. Poeţi.. Flămând. Bucureşti. OPERA: Sânge albastru. nr. II. n. nr. A mai publicat vol. în România literară. Cistelecan. 1997. Premiul 52 Uniunii Scriitorilor pe 1996 şi 2001. nr. Simion.ascuns în tăietură. D. nr. Cornel Moraru. în Convorbiri literare. Blindajul final (1981). versuri. 1969. 1997. apoi într. nr. M. Bucureşti. Flămând. e pensionată medical (suferă din copilărie de tuberculoză pulmonară). în cadrul Spitalului CFR din Bucureşti. Un poet printre critici. Manolescu. dar şi. Parcul. 1980. pe Strada S. 1989. . fără să le încheie.. nr. 2003. postfaţă de D. Bucureşti. 1981. V. D. Parcul (1997). 23. Provincie şi valoare. Gh. Şcoala generală în cadrul Liceului „Ghiba Birta” din Arad (19481956). nr. Poezii. nr. nr. Satul prin care mă plimbam rasă în cap (1997). a cărei licenţiată este (1972). 1986. Un an de poezie. Existenţa poeziei. Eseu despre textul poetic. în România literară. 1970. Al. funcţionar superior la prefectura oraşului Arad. iar din 1983 din nou pensionată medical. La început în forme provocatoare. nr. în Vatra. Cocoşul s. L. M. M. Parcul. în Echinox. Poeme albe. Bucureşti. 25. 1969. 1990. 1997. urmează (19631969. 1988. în Amfiteatru. semnat Basaraba Matei). Bucureşti. Dobrescu.) MARINESCU Angela (pseud. Iorgulescu. Morariu. Evanghelia după Toma – o interpretare posibilă. Silviu Boerescu. Munteanu. versuri. M. Poezia. I. 2000. Bucureşti. în Vatra.. în Tribuna. dusă până la denunţul de sine. BasarabeiAngela Marcovici). nr. în Steaua. 12. Între 1980 şi 1983 e asistentă medicală la Institutul oncologic din Bucureşti.. în Orizont. D. în România literară. Faptul de a scrie. Bucureşti. 1993. 9. 1979. Gh. 1977. 19. Ştefănescu. Manolescu. 1996. 12. nr. 2003. Doamnei. I. 1974. 6. N.. după care. L. sporadic. nr. 1990. Cocoşul s. Fugi postmoderne (2000). Mincu. 28. cu poeme. (A. 1997. în Orizont. versuri. în România literară. 1979. Alboiu. Skanderberg (1998). Printre contemporani. 41. Cristea. nr. Pop. în Tribuna. Cornel Moraru. Boldea. 1969. Blindajul final.MARINESCU Orizont. 1979.ascuns în a tăietură (1996). II. cu vol. A debutat. 1996. Mihăieş. 1980. Var. în Luceafărul. D.. 12. Parcul. poloneză). Îmi mănânc versurile (2003). 1986. Condeescu. statornice la Vatra. 43. antologie. 1978. 31. Bucureşti. nr. D. cultivă confesiunea inclementă. 1979. în Amfiteatru. Cristea. în 1969. Bucureşti. 1981. germană. nr. nr. versuri. Poezia. timp de şase luni.imaginar un sanguinic. nr. 24. Jurnal scris în a treia parte a zilei (2003). Enescu. Al. în România literară. Grigurcu. 1994. Al. exersând o lecţie de anatomie a spiritului într. Bucureşti. C. Ulici. 26 apr. : Ceară (1970. Grigurcu. Papahagi. în România literară. D. în România literară.. Poeme de sus în jos.. Cristea. E. I. 10. Piru. 1971. în România literară. 1996. În 1973. Blues. Holban. 10. I. Literatura română contemporană. Între 1969 şi 1971 îşi dă examenele de diferenţă la Facultatea de Psihologie a Univ. 23. Martiş). Structura nopţii (1979). în Luceafărul. 1986. 4. Ruja. Evanghelia după Toma – o interpretare posibilă (1997). Poeme albe (1978). 7. D. în Transilvania. Gh..Boerescu. din Bucureşti. C. în Tribuna (1965). nr. După absolvirea Liceului „Moise Nicoară” (19561962) din acelaşi oraş. nr. Ceară. în Familia.. Pop. Scriitori tineri. al cărui potenţial atroce împinge textele spre implozie. 1984. R. R. Grigurcu. Bucur. Modernitatea ultimă. 8 iulie 1941. REFERINŢE CRITICE: M. 23. poeme. Melopoetica. Sânge albastru. Bucureşti. poezia Angelei M. 1979. Bucureşti. M. Parte din întreg. nr. 1998. 1978. 9. Var (1989). Felea. lucrează. 5. Alex. la alte reviste. N. 46. şi a Mariei (n.

2000) şi O contribuţie la istoria exilului românesc (1999). Cuvântul românesc (Hamilton. istoric şi teoretician literar. până în 1953. dec. Canada). Debut în Jurnalul literar (1939) cu un art. Familie de orig. Bucureşti. ClujNapoca. I şi III.. Colaborează la B. macedoromână. Buzatu. În 1975 se stabileşte în Statele Unite. Seminarul Pedagogic (19391941) şi Facultatea de Litere (19411943) din acelaşi oraş. România liberă (Suplimentul Aldine) etc. 1996. peste o lume care a fost. din 1957 până în 1958 este pontator la ICIAP (Întreprinderea de construcţii şi instalaţii a aeroportului Băneasa). Luceafărul românesc (Montréal. Liceul Internat (1938). Mă aplec peste ani (1998). altul cu caracter istoric (Înainte şi după Dictatul de la Viena. nr. arestat în 1951. După punerea în libertate. Adrian. Critica ideilor literare G (1974) marcând trecerea. (Buletinul informativ al românilor din exil. Între 1949 şi 1950 este referent tehnic la Restaurantul „1 Mai” din Bucureşti. (Al. Sanielevici. 2001.. obţinut sub îndrumarea lui G.definitivă. alţi şase ani (19571963). Înainte şi după Dictatul de la Viena. Îşi continuă studiile la Facultatea de Litere a Univ. I. nu mai este şi nu va mai fi niciodată. unde solicită azil politic. 1921. Liceul „I. Geo Vasile. Cuvântul românesc (Hamilton. referent tehnic la Trustul 3 construcţii din capitală (19531956). Lumea liberă românească (New York). Liceul Militar din Iaşi (19331937). Arestat în 1949. în acelaşi an frecventează câteva luni. satul Lăteşti. R. fiind din nou eliminat). ?). Lumea şi Naţiunea. Călinescu. de memorialistică.) MARINO MARINO Adrian. Dreptatea românească (Detroit. Mă aplec peste ani.MARINESCU Aurel-Sergiu. Membru în Foreign Press Association din New York.1998 (interviu). Dicţionar de idei literare. n. OPERA: Prizonier în propria ţară. 21 sept. despre H. Cs. fără să beneficieze de amnistia din 1964. în Cotidianul. 2000. A. a absolvit două clase întrun an). 2000. A mai publicat un vol. 283. Fiul inginerului Nicolae Marino şi al Ecaterinei (n. C. Fiul lui Toma Marinescu. n. va rămâne în detenţie până în 1969. în Curierul românesc. În 1966. 1999. A. Facultatea de Istorie din capitală. Doctorat în litere cu o teză despre Viaţa lui Alexandru Macedonski (1947). Opera lui Alexandru Macedonski. Sasu. 7. Canada). al cărui asistent la Catedra de istoria literaturii române moderne a fost (19451948). S. Bucureşti. Bucureşti. în 5. modernism. operator chimist la ICECHIM. Exilul solidar (New York). Sava” (19461947. vol. 2005. IIII.(1973). a se autorului de la exegeza literară propriuzisă la 53 . din Bucureşti (licenţiat în 1945). Dicţionarul scriitorilor români din Statele Unite şi Canada. jud. Gh. 5 sept. ca „reacţionar”. merceolog la cooperativa „Constructorul” din Bucureşti (19691974). Bucureşti. 1929. vol. A mai colaborat la Revista Fundaţiilor Regale. Michigan). 1998. 1999. e deţinut politic la închisoarea din Aiud. O contribuţie la istoria exilului românesc. Bucureşti. Iaşi – m. şi al Teodorei (n. 1997. 2002. Zimnicea. (A. semnate M. Memorialist. I şi III. cu un cuvânt înainte de Gabriel Ţepelea. Paris). Şcoala primară la Zimnicea (19361940). (I. apoi Colegiul Naţional „Sf. Teleorman.) memorialistică. 4. iar în 1967. Canada). în Contemporanul. II din trilogia Prizonier în propria ţară (1996.) E. II. comerciant. modernitate (1969). Revine în publicistică cu apariţii sporadice în Limba română şi Lumea. 12 febr. REFERINŢE CRITICE: Ilie Traian. 1997). nr. 3. vol. În 1958 este pentru a doua oară arestat şi. În 1974 pleacă la rudele din Franţa. Introducere în critica literară (1968) e urmată de alte trei titluri: Modern. Viorica Moisiuc. apare Viaţa lui Alexandru Macedonski. nr. Brătianu” din Piteşti (19401946). e deţinut politic până în 1957. pare. Debutează editorial cu vol.. Critic. 17 mart. Zadig). sept. 2000. Urmează (19471949) Facultăţile de Drept şi de Filosofie din Bucureşti (în 1949 este eliminat. DudeştiCioplea (19561957). cuvânt înainte de Barbu Cioculescu. apoi deportat în Bărăgan.

). Comparatisme et théorie de la littérature. Critica ideilor literare. Paris. unde e tipărită şi următoarea lucrare redactată direct în lb. 1995).1991VI. Albany (Statele Unite). Olé! Espańa. 1982. trad. 2001. 1971. Elveţia. : Clasicism. Creaţie şi ideaţie (în colab. 1965. moderizam. Cultură. Carlton. A. din franceză de M. Luceafărul. Craiova. tradusă în lb. sunt vol. Hermeneutica ideii de literatură. Colocviu critic (1971). reţinut din lecţia călinesciană. A. Clasicism.: Olé! Espańa (1974). Spania. Étiemble ou le comparatisme militant (1982). Este autor al mai multor vol. precum şi la publicaţii străine: Tribune de Genve. densitatea contactelor intelectuale personale. Politică şi cultură. apoi critica în genere. Paris. Madrid. franceză (1977). Budapesta. La critique des ides littéraires. 1981. 1971. Bucureşti. I. Este coautor al vol. Cluj. Gouillard. 1996. o veritabilă „instituţie” culturală şi o activă prezenţă intelectuală europeană. la Colocviul asupra expresionismului (Strasbourg. franceză. Introducere în critica literară. Macedonski. Literatura în actualitate (în colab. Bucureşti. 1987. ClujNapoca. Al treilea discurs. Evadări în lumea liberă. Paris. Craiova. Innsbruck. Danemarca. OPERA: Viaţa lui Al. Internaţionale de Literatură Comparată (între 1976 şi 1982 în comitetul de coordonare). Bucureşti. fac din M. critică a Operelor lui Al. Aspecte ideologice şi culturale. 19681969) etc. 1995.Bucureşti. Bucureşti. 1998. ale cărei forme jurnalistice le detestă. de ~. 1969. Bruxelles. 1995. colaborând la România literară. ideologie şi politică în România. Iaşi. Étiemble ou le comparatisme militant. Stanciu and Ch. II. 1996. eficienţa imediată şi îndepărtată a consultării lucrărilor sale. Literatura în actualitate (1971). 1982. al Asoc. Bucureşti. Ungurean. translated from Romanian by V. autorul adaugă ambiţia afirmării europene. Tot în 1982. Comparatism şi teoria literaturii. Premiul „B. The Biography of „The Idea of Literature”.aplicat a exemplar prin monografiile despre Macedonski. 1976) etc. New Literary History. Membru al Asoc. Internaţionale de Literatură Comparată (MontréalOttawa. Olanda. Colocviu critic (în colab). Bucureşti. Moderno. baroc. P. 1978. Revenirea în Europa. Ca şi Critica ideilor literare. Macedonski (IVIII. în colab. domeniu în care poate fi socotit un fondator nu numai pe plan naţional. 1976. Beograd.. 19912000. 1991. de aspect intern şi internaţional. 1980. antologie şi pref. 1994). baroc. ClujNapoca. Carnete europene (1976). Finlanda. s. 2000. Comparative Literature Studies. ClujNapoca.construcţia teoretică. 1967. M. 1996. Criova. A întocmit. Mircea Eliade et la sécularisation de la littérature. Dicţionar de idei literare. Publică apoi Hermeneutica ideii de literatură (1987) şi Biografia ideii de literatură (I. 1971. după ce i s. 1973. Bucureşti. Baroque. Biografia ideii de literatură. 1974. 1997. Teoria della letteratura. Iaşi. 1993. Prezenţe româneşti şi realităţi europene (1978). 1996. Pentru o nouă cultură română.. Pentru Europa: integrarea României. Cronica („Cronica ideilor literare”. Idei şi controverse româneşti: 19901995. ClujNapoca. Hermeneutica lui Mircea Eliade. 19661993). (1968). Portugalia etc. romantism (1971). traduit du roumain par J. A participat la congrese şi colocvii ale Asoc. Carnete . Carnete europene. 1978. Iaşi.). 1974 (ed. de lucrări proeuropene şi proliberale (Pentru Europa. la Congresul asupra iluminismului (Pisa. şi Hermeneutica lui Mircea Eliade (1980) va apărea (în 1981) în franceză la editura pariziană Gallimard. Părăsind istoria literară.). modernost. 1996). Creaţie şi ideaţie (1971). Antohi. Bucureşti. romantism (în colab. 1973. Littérature roumaine/Littératures occidentales. Contemporanul. Bologna. 1988. ed. Anglia. IVI. apare şi culegerea de studii Littérature roumaine/Littératures occidentales. Steaua. Cahiers internationaux du symbolisme.consacrat hermeneuticii ideilor a literare. How to Write the Biography of the Idea of Literature. 1990. Modern. Iaşi. Schiţă istorică introductivă. ambele lucid cultivate: competenţa multiplă. Iaşi. 2000). 1994. M. 1979. Politică şi cultură. Internaţionale a Criticilor Literari şi în Modern Language Association of America. Tribuna. Neohelikon. Cenzura în România. 1982. 1981). Opera lui Al. 1980. Bucureşti. Revenirea în Europa. a fost mai mulţi ani coordonatorul rev. G. 1968. Hasdeu” al Acad. Cahiers roumains d’études littéraires (19731980). desele călătorii peste hotare. L’Herméneutique de Mircea Eliade. Premiul Uniunii Scriitorilor (1969. modernitate. Bucureşti. Diogne. La îndemnul spre 54 MARINO „monumental”. 1971. Rod al unor numeroase călătorii de studii în Franţa. Marino în dialog cu S. modernism. Macedonski. 1979). Bucureşti. M. From the Antiquity to the Baroque. Montpellier. Les genres littéraires.

în Referatedienst zur Literaturwiessenschaft. 16. în Convorbiri literare. 12. Martin. 34. 2. Delpech. I. Călinescu. Atitudini critice. 4. REFERINŢE CRITICE: Al. nr. Al. ibidem. 1976. Martin. în Viaţa Românească. Raicu. nr. iul. 1.. M. L. Viena şi Berlin. N. în Transilvania. 1986. 1984. nr.. G. 1969. Braga. în România literară. 5. M. 1973. în Observator cultural. M. 46. în România literară. 1981. 1976. nr. Marcea. 17. 47. nr. Daniel Oster. în La Nouvelle Revue Française. Rita Schöber. Ornea. nr. Călinescu. ian. Călinescu. 1993. nr. nr. 2001. nr. Zamfir. Papahagi. Popa. M.1982. Manolescu. în Tribuna. nr. Bucureşti. nr. nr. nr. 1974. 52. 9. D. nr. Ungheanu. Al. 1978. Popescu. 1969. 1981. Perry. 1980. Étiemble. 2000. George. în Convorbiri literare. M. 2. nr. nr. Gh. 1978. V. nr. 1998. nr. în Cronica. Volovici. 45. 1976.1999 (cu Bibliography 2. idem. în New International Journal of Romanian Studies. Monica Gheţ. nr. agricultor. Al. S. Noica. în World Literature Today. în Viaţa Românească. Monica Gheţ. nr. 9. M. Perspective critice. în Complexe. Eva Behring. S. în România literară. nr. Z. 1982. C. 1997. 61. 1985. 12. în Amfiteatru. 139. ibidem. M. 25. nr. 25. 4. Buduca. în Colóquio/Letras. în România literară. în Synthesis. 1985. Machado. oct. 1987. Al. Fanache. în Luceafărul. M. nr. 1999. 2001. Ş. nr. în Tribuna. nr. nr. în Adevărul literar şi artistic. Papahagi. 1986. 1987. în Dialogue. 565. C. B. 5. Hermeneutica lui Adrian Marino. Perry. 1982. 25. P. Căsătorită cu 55 MARINO-MOSCU . (M. 1978. H. nr. 2001. 20 sept. în Familia. nr. Ştefănescu. Monica Spiridon. 12. 1987. N. 8. B. 1973. în Tribuna. Popa. în Les Nouvelles littéraires. 17. M. nr. M.) MARINO-MOSCU Constanţa. 1969. 1940. nr. nr. 1978. nr. Al. 1977. 9. în România literară. 1. Şcoala primară la Paşcani. 1988. 1981. 27. Al. nr. M. 564. Studiază pianul la Paris. Al. nr. nr. în Orizont. 30. în Amfiteatru. Cursuri liceale la pensionul „Dodun de Perires” din Iaşi. 1969.. Fiica lui Panait Marino. iul. Gh. 1974. Agapia. Călinescu. 1996. nr. în Neohelikon. 40. P. 12. nr. cu un postscriptum al autorului. M. Catanoy. în România literară. Rachieru. şi a Anei (n. Martin. 1994. în Valóság. 1983. în România literară. Călinescu. 1983. în Steaua. în Luceafărul. nr. în Gazeta literară. A. nr. L. nr. 1976. nr. Anghelescu. în România literară. Adrian Marino. 26. nr. 1969. nr. 1. L. nr. I. Monica Spiridon. C. 1980. 2003. Al. S. Al. 22. T. nr. Cimpoi. 1996. nr. 1977. 1987. 20. 1987. S. M. 2002. în Luceafărul. 1973. 4. în Orizont. M. 1997. nr. M. 33. 1987. nr. M. în Tribuna. 4. Thomas A. 12. Cistelecan. în Convorbiri literare. 1969. Interpretarea fără frontiere. în România literară. Bucureşti. Poantă. Ungheanu. M. jud. VIII. Fragmente despre critică. M. 6. nr. Al. Munteanu. nr. în Revue roumaine. I. Culcer. Ungureanu. 26. M. nr. 1979. 22. and Review of His Books. P. nr. în România literară. Winter. Călinescu. Holban. 1983. 1979. în Contemporanul. 1976. 15. 2. Oana Fotache. 6. 1973. în Observator cultural. Cioculescu. Ruprecht. nr. Thomas A. Concordanţe şi controverse. Monica Spiridon. A Selection). în Convorbiri literare. Z. R. ibidem. 2003. 1997. 1978. Alternativa Marino. 26. D. Ungureanu. 1978. 1980. nr. 10. n. C. nr. în România literară. în Ateneu. în Books Abroad. E. idem.europene: însemnare a călătoriei mele făcute în anii 19691975. 1980. 1989. nr. nr. 44. 5. C. 67. 1976. 1974. 26. nr. Martin. în România literară. 26. în Contemporanul. 1974. I. 1973. 23. Maxim. –dec. Constantinescu. 2002. Martin. M. Marcea. 2001. V. 1978. 20. Anghelescu. nr. Alex. Monica Spiridon. Grigurcu. în Beiträge zur Romanischen Philologie. în Observator cultural. Ornea. 3. 1995. Prozatoare. M. Papahagi. 11. Titel. în World Literature Today. ibidem. nr. nr. 2. 1980. 10. Enescu. în România literară. în Vatra. M. în Iaşul literar. Martin. Grigurcu. Ov. 35. 1983. A. în Revista de istorie şi teorie literară. P. în Orizont. ibidem. Simion. 7. Vilmos. nr. 1985. în România literară. 26. Biblioteci. R. 7. în Luceafărul. în Contemporanul. idem. Martin. Când sensul acoperă semnul. Grigorescu. Antohi.) Lefter. în România literară. nr. Gh. 17 apr. 1980. idem. nr. 1973. 2001. Gáldi. nr. 11. în Contemporanul. 1988. în Orizont. Grigurcu. 3. Alexandrescu. în Convorbiri literare. Monica Spiridon. 186. 7. nr. M. în Familia. 32. nr. în Canadian Review of Comparative Literature. D. A. nr. 42. André Helbo. Duţu. 47. 20. în Le Monde. Neamţ – m. Călinescu. Crohmălniceanu. în Vatra. Andriescu. Corbea. Iorgulescu. (I. 1875. nr. Zamfir. Popovici). 24. 1978.

. Făclii în noapte. 1930. Sofocles.. în Viaţa Românească. Colaborează la presa intervenţionistă. jud. 19201925. Şi. Bucureşti. Revista cursurilor şi conferinţelor universitare. „România Jună” lui Titu Maiorescu. 1916. Metrica greacă. Lovinescu.. D. de nuvele Ada Lazu (1911). Călinescu. Bucureşti. REFERINŢE CRITICE: C. Timpul. Creangă şi Sofocle. Prof. Acad. Epoca. nr. Viaţa Românească (Amintirile Caterinei State) şi Adevărul literar şi artistic (Din zilele şi gândurile mele). 1919. nuvele. A debutat publicistic în 1910 în vol. Compoziţia poetică a Iliadei şi Odiseii. Nataliţa. Suceava – m. Limba română. Începuturile literaturii elene: Homer. III. (1915). 1915. Prof. schiţe şi nuvele. A.. Studiu istoricliterar (1939). Traduceri: Horatius Flaccus Quintus. secundar la Cernăuţi şi Câmpulung Moldovenesc. Bucureşti. Lectura pentru toţi. cu caracter memorialistic publicate în rev. MARMELIUC 56 „România Jună” din Viena (19111912). Opera publicistică şi ştiinţifică a fost editată în broşuri şi vol. Cernăuţi. 1916. Bucureşti. : Figuri istorice româneşti în cântecul poporal al românilor (1915). Tulburarea. cu I. Sofocles. Liteni. director al Teatrului Naţional din Cernăuţi. A prefaţat ed. şi studii la Analele Academiei Române. 1941 (litografiat). Elev al liceului din Suceava (bacalaureat. apoi la Bucureşti. nuvele. Lamura. din I. 1923. cu I. Orpheus. Bucureşti. În afară de nuvelistică (Tulburarea. în Studii . 1970. urmând cursurile Şcolii de Ofiţeri de la Botoşani. 20 oct. Aias-TrachiniileAntigona. A condus numeroase asoc. n. România. şi în cadrul Soc. G. A tradus din Horaţiu Scrisoarea către Pisoni. Codrul Cosminului. Istoric literar şi folclorist.. Neamul românesc. 1961. a. 1911. Bucureşti. Bucureşti. A jucat un rol proeminent în unirea Bucovinei cu România. Făclii în noapte. 7. Metrica greacă (1942). Sburătorul. 1906). 1942 (litografiat).(1920–1925). despre arta poetică. În 1916 se înrolează voluntar în armată. de Studii Clasice. Floarea soarelui. Cernăuţi. în Studii şi cercetări de istorie literară şi folclor. Studii clasice. Cercetări cronologice. colaborând la Dicţionarul limbii române. Micu. în Adevărul literar şi artistic. Adevărul literar şi artistic. Pleacă pe front. G. Omagiu prietenesc şi camaraderesc. în litere al aceleiaşi Univ. două conferinţe (în colab.) MARMELIUC Dimitrie. Otilia Cazimir. Început. fiind angajat la Bibl. Călinescu.. 492. 1943 (litografiat). Universul. A fost secretar de stat al Apărării Naţionale. la Catedra de lb. din Viena (1912) şi dr. 1942 (litografiat). Eroului de la Cireşoaia [Ion Grămadă].. Scrisoare către Pisoni. Bucureşti. Compoziţia poetică a Iliadei şi Odiseii (1943). Debutează publicistic cu nuvela Nataliţa. Fiul lui Nistor Marmeliuc şi al Floarei (n. Revista Fundaţiilor Regale. iar editorial cu vol. ţărani. 1886. (M. Sofocles. 1911. AiasTrachiniileAntigona. omagial). preşedinte al Ligii Culturale din Bucovina. REFERINŢE CRITICE: Lui D. Omagiu prietenesc şi camaraderesc. studiu istoricliterar. 1936. 1966. Pe drumul idealului: făuritorilor României Mari (1919). Naţionalul. Bucureşti.. 9. Colaborează la Viaţa Românească. 1970. Izabela Sadoveanu. Ciclul epic (1942). în Viaţa Românească (nr.. Eroului de la II Cireşoaia [Ion Grămadă]. nr.magistratul Gheorghe Moscu. Andrieşescu (1936). din Cernăuţi. 1923.multiplicat unele cursuri a universitare: Tragedia greacă (1941). Începuturile literaturii elene: Homer. Sofocles. I. Cernăuţi.. Adelina Piatkowski.. OPERA: Ada Lazu. nuvele. Marmeliuc (vol. Andrieşescu). despre arta poetică (1916). nr. fiind rănit în luptele de la Mărăşeşti şi decorat. şi instituţii socialculturale: preşedinte al Soc. 1 nov. 1908). Sevastos. 4. Cuget românesc. a scris pag. 1939. A colaborat cu art. ?). preşedinte al Ligii Antirevizioniste din Bucovina ş. Glasul Bucovinei. Cernăuţi. Istoria. în colab. OPERA: Figuri istorice româneşti în cântecul poporal al românilor. 1936. activează la Institutul de Lingvistică al Acad. Tragedia greacă. În 1915 trece în România. Pe drumul idealului: făuritorilor României Mari. Cercetări cronologice. şi literatura elină la Univ. Ciclul epic. primar al Cernăuţiului. E. M. 1930). Bucureşti. licenţiat al secţiei studii clasice a Facultăţii de Litere şi Filosofie a Univ. senator şi deputat. Prietenii mei scriitori. Istoria. După pensionare (1947). Amintiri de la „Viaţa Românească”. Junimea literară. 1930. V. Bucureşti. 1960.

la început redactor principal la Editura Politică (19631968). în România literară. pe D. nr. Popovici (1972). După absolvire. 3. 1969. Iorgulescu. H. Pro Patria (1974). I. Jibou. 1981. Traduceri: Mihail Alekseev. Arghezi (1977). în Tribuna. Al. N. 21. Dicţionarul folcloriştilor. Viaţa militară. 1972. Continuă să publice la Almanahul literar. Debut editorial cu vol. nr. 1994. nr. în Steaua. Vlad. urmează apoi Facultatea de Litere şi Filosofie a Univ. Eminescu (1970. 12. – m. D.prof. II. XIII. 1974. nr. Poeţi contemporani. nr. nr. Acolade (1977). I. Metonimii (1974). C. 15 mai 1926. Şt. 1976. 1977. Luceafărul (până în 1967) şi la Gazeta literară (19631967). P. 1974. un Szász János. 1957. PopCorniş. apoi redactor. Soldaţii. nr. 1972. nr. Sălaj (19451946). Viaţa Românească. Z. Sângeorzan. (S. ed. Jebeleanu (1981. în Orizont. Metonimii. în România literară. 3. New York. 1978. Delavrancea (1954. REFERINŢE CRITICE: N. Ştefana VelisarTeodoreanu (1969). a. avându. M. 1957). Bucureşti. Călinescu. 1980. nr. nr. Continuităţi. Ov. în Contemporanul. în Cronica. (C. D. 1971. 1975. 1973. nr. Bucureşti. un Cina de onoare. jud. Iorgulescu. 4. n. 1971. e redactor la Almanahul literar din Cluj (19501951). nr. nr. II (1971). a. a. PopCorniş. Lector la Institutul Pedagogic din Bucureşti (19541958). I (1967). Gagyi László. Capacitatea de sinteză a istoricului literar îşi găseşte un teren optim de manifestare în activitatea editorială. Steaua. funcţionează ca învăţător rural în jud. Bucureşti. în Contemporanul. 20. din Cluj (19461950). 28. roman. C. 50. Metonimii. Bora). Dobrescu. 1981). Pervain. 23. Filimon (1964). La umbra cărţilor în floare. M. Ungureanu. Manolescu. M. Datcu. Sângeorzan. nr. Poezie şi critică. Paranteze (1981). 1982. I. Sütö András. Tânărul scriitor. 19671971. din operele lui B. 1985) ş.act. Bârlea. com. Paranteze. F. M. Eminescu” (19511952). Poantă. revine în redacţia rev. I. Filimon (1973). a debutat cu critică. 1974. Fiul lui Teodor Martin. de Grigore Tatus şi ~. Ornea. în Orizont. 1975. nr. E. în România literară. în Viaţa Românească. România literară. 15 mai 1993. După o perioadă de detenţie politică. Bucureşti. A mai publicat: Introducere în opera lui N. 1974. 1962. în Convorbiri literare. După absolvirea Şcolii Normale din Blaj (1945). în România literară. Publicistic. plutonier-major de jandarmi. I. 1982. 1972. la absolvirea căreia e numit preparator la Institutul de Istorie Literară şi Folclor al Acad. de unde e trimis la Şcoala de Literatură „M. 4. 1978. Luceafărul. i Breazu. Zincă. A îngrijit şi prefaţat clasice. II. în România literară. 1978. M. lucrând în preajma şi sub îndrumarea lui G. Felea. nr. Băileşteanu. I. 1977.Bucureşti. I. 1979. II. Bucureşti. Z. în Steaua. redactor (în paralel) la Viaţa militară (19521954). Bălan. 1974). Istoria folcloristicii româneşti. în coloanele ziarului Lupta Ardealului din Cluj (1949). Gazeta literară.) ed. redactorşef adjunct la Tânărul scriitor (19541957). cu scopul mărturisit de a realiza un „corpus” al creaţiei româneşti clasice şi moderne. Rusu. 1979). 6. M. Săndulescu. C. nr. 1973. Z. 13. de la înfiinţarea acesteia (finele anului 1969) până în 1989. comedie într. M. Şase băieţi şi o fată. Premiul Uniunii Scriitorilor pe 1974. 11. Romanian Literature. Popovici. Utopica. D. Acolade. A colaborat la coordonarea generală a Micului dicţionar enciclopedic (1972. în Ateneu. 1961. 1962. Bucureşti. 20. Intră tot atunci în sistemul editorial. 1967: M. pentru vol. comedie într. şi al Anei (n. Livescu. 52. redactor la Luceafărul (1958). 5. I. Sălaj. 43. Mihu Dragomir (1965. în România literară. Introducere în opera lui N. Bucureşti Istoric şi critic literar. nr. 1972). I. Filimon. în Steaua. 1986. N.) MARTIN 57 . 1977. 1974. 1976. Liviu Rusu ş.MARTIN Aurel. Bolintineanu (1965. Zaciu. Stroescu. Pro Patria. 1981. Bucureşti. nu te pripi. T.act. Manu. 1974. Artă şi ideal.trad. (19521954). 1976. 1975. V. Bucureşti. Regman. 1982. Dragoste. urmat de vol. 1967. OPERA: Poeţi contemporani. Tribuna ş. 27. R.la Editura Enciclopedică (1968şef 1969) şi director al Editurii Minerva. E. moment dramatic. Al. Bucureşti. Datcu şi Sabina C.

Dr. Al doilea suflu. IV. 12 apr. 1983. Al. Fiul funcţionarului Ion Martin şi al Aureliei (n. 1984. 1940. art. idem. Scriitori români de azi. Negoiţescu. Al.. G. O parte din cronicile literare tipărite între 1966 şi 1969. Amfiteatru (cronica literară între 1966 şi 1969). Bucureşti. 2001. jud. Ţepeneag. Aspecte ale creaţiei româneşti (Blaga. 1978. Călinescu). P. nr. 7. CristeaEnache. Bucureşti. Bouson~o. A . Iulia Popovici. Bucureşti. Din 1962. 2002. Gh. Dicţiunea ideilor (1981) este consacrat unor probleme şi personalităţi ale criticii şi teoriei literare (Valéry. cu un argument al autorului şi o postfaţă de N. Introducere în opera lui B. de Umbre pe pânza vremii (1985). Luceafărul. cronici. în Limbă şi literatură. L. 2003. 43. 1985. P. Colaborări (19591962) cu recenzii la Contemporanul. Marino. M. II. Pe contur. Retroproiecţii literare (1973) şi. Bucureşti. Viaţa Românească. L. 1973. nr. Debut editorial cu romanul Adolescenţii din Braşov (1936). Raicu. C. cu teza G.MARTINESCU 58 MARTIN Mircea. Cu cărţile pe masă. între 1957 şi 1962. din Bucureşti. 1984. Vianu etc. Manea. Picon. Dicţiunea ideilor. Reflexe condiţionate. D. eseul G. Lecturi fragmentare. M. nr. G. Steaua etc. Fundoianu (1984) este primul studiu de sinteză consacrat scriitorului. ibidem. A. Viişoara. G. Sunt frate cu un fir de iarbă (1941). Călinescu. D. Municipală din capitală (19351942). Grigurcu. 2000). M. Singura critică. Zaciu. Scriitori tineri contemporani. Bucureşti. tot acolo urmează Liceul mixt (19541957). Fundoianu. Director al Editurii Univers.) MARTINESCU Pericle. N. M. 1983. 1986. 1983. 1981. Grigurcu. Fragmente despre critică. 1911. 1989. Fundoianu. Premiul Uniunii Scriitorilor (1969. în Adevărul literar şi artistic. dar adăugită. art. 19721973). Lancea lui Ahile. secretar de presă la Direcţia de Presă din Ministerul Propagandei Naţionale (19421944).mai profesat nici o altă meserie. Recenzii. E. Între critici. la peste un deceniu. de teoria literaturii în România literară. nr. 11 febr. II. nerevăzută. Papu. Ţîrlea. aşezat programatic sub formula „generaţiei de creaţie” a lui Tudor Vianu. 1974. Pop. idem. I. Manolescu. Introducere în opera lui B. 1977. Raymond. Călinescu şi „complexele” literaturii române. Bucureşti. com. Identificări. reţinut la Catedra de teoria literaturii şi literatură comparată. în Contemporanul. în România literară. Ciocârlie. 2005. Luceafărul (rubrica Situaţia poeziei. 1994. Crohmălniceanu. Critici români de azi. 1980. C. n. B. 1969 (ed. (I. Prozator. 1981 (ed. 1981. I. adunate în vol. la aceeaşi Univ. n. Neagu). A beneficiat de o bursă de studii în Elveţia. M. 1981. Picon. 1999. Argeş. 159. Manolescu. Din 1952. Bucureşti. I. 2002). Fiul lui Lică Martinescu şi al Gherghinei (n. eseist şi traducător. Privire teoretică. Critic literar. Vianu) sunt analizate în Identificări (1977). G. Absolvent al Facultăţii de Litere şi Filosofie a Univ. Piteşti. Adina Diniţoiu. 1978. în 1980. 21 dec. S. Papahagi. portrete critice (E. 3. apoi la aceeaşi direcţie din Ministerul Informaţiilor (19441952). din Bucureşti (1935). Brunetire. D. nr. revelându. Fundoianu. Pop). OPERA: Generaţie şi creaţie. Şcoala primară în oraşul natal. REFERINŢE CRITICE: Gh. T. în Observator cultural. programatice. Critică şi profunzime. Cronica. 1977). Idei şi forme critice. vizează o definiţie a actului critic ca „identificare infinit repetată” cu conştiinţa operei. în Singura critică (1986). 1989. urmat de vol. i Critică şi profunzime (1974) cuprinde studii despre SainteBeuve. Reşiţa. Generaţie şi creaţie (1969).„coerenţa semnificativă”. Debut în revista Contemporanul (1959). Richard. Raymond. lucrând sub îndrumarea lui Michel Raymond. n. M. 2003. Ov. a trăind exclusiv din scris. 1994. Debutează în Floarea soarelui (1932). Simion. Scriitori români contemporani. Vol. 602. Piru. J. Facultatea de Filologie la Univ. Referent la Bibl.). Bucureşti. N. Critici şi metode. Autor al unui studiu monografic despre Costache Negri (1966). Călinescu şi „complexele” literaturii române (1981) oferă o analiză nuanţată a operei călinesciene. Călinescu critic şi istoric literar. Iorgulescu. Valéry. Constanţa – m. vol. interviuri. Gheorghiu. eseuri.

1961. trad. 1952.. Cauza pe care o slujeşti. Bucureşti. de A. I. II. Iuri Gherman. Theodore Dreiser. nr. 1936. în Jurnalul literar. 19641984. Crohmălniceanu. nr. V. 2003. Lundkvist. trad. nr. Theodosia Ioachimescu şi Emma Beniuc. Felea. de Leon Leviţchi şi ~. O. JeanJacques Rousseau. Iuri Gherman. Georgescu. Bun cunoscător al literaturii universale. Opere. trad. 16012.Rousseau ş. Jianu. Stanislav Lem. de ~. Activitatea eteroclită a lui M.. Vitrina cu amintiri. Bucureşti. 1942. Honoré Daumier. 1954 (alte ed. nr. nr. Sub steagul libertăţii. a. Hristos răstignit a doua oară. Bucureşti. Bucureşti. trad. Bucureşti. 2000. Scurtu. Aczél Tamás. Lundkvist. în Raza literară. Pârvulescu. 1954. 1966. 1959. 2001. trad. trad. Gustaw Morcinek. trad. Retroproiecţii literare. P. Pablo Picasso. Gafton. 8. Ov. 1936. Bucureşti. 1946. G. Lem. Constanţa. Insula Okinawa. E. Bucureşti. K. Constanţa. Al. 1964. trad. în Manucriptum.. 1963. 1998. Umbre pe pânza vremii. de Gleb Bocunescu şi ~. 1965. Ileana Corbea. trad. de ~. trad. Boz. Figuri în filigran. în România literară. S. trad. 2. Pogonul lui Dumnezeu. O tragedie americană. Yasunari Kawabata. I. 1983. Costache Negri. 4. OPERA: Adolescenţii din Braşov. Jurnal intermitent. şi al memorialisticii (7 ani câte 70. Ornea. nr. Bucureşti.. 1936. trad. D. Călinescu... 1936. N.colaborat la principalele rev. 1985. Bucureşti.. Feuchtwanger. Păsări rătăcite. A. Al... în România literară. 2001). de ~. de ~ şi Igor Block. 1964. Bucureşti. de Erik Valentin Frimu şi ~. III. Bucureşti. Balzac. Sunt frate cu un fir de iarbă. Kawabata. trad. cu P. Al. Bucureşti. Şerban. 1967. 2000). Opere. Sasu – Mariana Vartic. Dumas. 5. 1994). portrete. nr. Bering. Figuri în filigran: portrete şi evocări literare. nr. Oameni şi mlaştini.). a dat roade mai ales în domeniul trad. 1985. Bucureşti. 1973 (altă ed. 9. Vezuviul. conspectări. nr. Bucureşti. 2001. M. 1997. 1948. Constanţa. George. Emmanuel Robls. Bucureşti. V. în România literară. REFERINŢE CRITICE: E. Existenţe şi creaţii literare. în Lanuri. Al. Dyson Carter. Florea şi ~. Ţ. Solomon şi M. Libertate sau moarte (Căpitan Mihalis). Şuluţiu. 679. Bucureşti. Dreiser. 1956. Th. nr. Papadima. Datcu. Confesiuni. 1936. 1966. E. trad. de ~ şi Petre Solomon. 1999. ibidem. în Adevărul literar şi artistic. 1965. 2002. Bucureşti. 2. MARTINESCU 59 . de ~ şi Ioan Halianis. trad. Constanţa. nr. M. Nikolai Ciukovski. Bucureşti. 800. 1999. în Facla. din Balzac. I. Constanţa. Vicontele de Bragelonne sau Zece ani mai târziu. I. Odiseea editării „poeziilor” lui Eminescu în prima sută de ani: 18841984. de Ion Timuş şi ~. Călinescu. în Luceafărul. Caldwell. în Tomis. reprezentanţii cei mai activi şi mai entuziaşti ai mişcării literare interbelice. Féval.trad. Nikos Kazantzakis. Bucureşti. 1965. 22. de ~ şi Igor Block. 1973. A. L. Excursie în Ciclade. Şerbu. Al. Ivan Melez. 2001. 1936. : 1961. Carter. Vuietul muntelui. Retinschi. 1961. Bucureşti. Portretul lui Dorian Gray. 1987. trad. Bucureşti. A fost unul din J. Bucureşti. de Tamara Gane şi ~. N. în Familia. 1998. 9. idem. în Adevărul. 2001. George. Viitorul e cu noi. singur sau în colab. în colab. 1971. în Cuvântul liber. de ~. 1968. roman. 1974. de Constantin Gâdei şi ~. 1966. Bucureşti. 1546. (R. Balzac. Istoria. trad. trad. nr. 1964. Bucureşti. N. 1936. de Viorica Hamagic şi ~. Stol de păsări albe. Bucureşti. de ~. 2. 1969. Secţiuni. A. A. Ionescu. Astronauţii. Visul cavalerului. Omul meu drag. Traduceri: Oscar Wilde. în Luceafărul. Continentul vulcanic. nr. 3. 1997. Ioana 10. Kazantzakis. în Adevărul literar şi artistic. Ciukovski. 1973. Romanul românesc. trad. . O. nr. Literatura. nr. Bucureşti. Caldwell. Bucureşti. Bucureşti. G. G. Existenţe şi creaţii literare: evocări. 7 ani câte 70: pagini de jurnal (19481954). 37. nr. în Gândirea. 24.. trad. L. 12. Antonina Valentin. Bucureşti. Bucureşti. Schileru. Jurnal intermitent: 19451947. S. de ~. Roblés. 1962. Z.1998. Balzac. O. Mihail Gherman. E. Bucureşti. Săndulescu. trad. Seiji Shimota. 1996. N. de ~. G. Femeia părăsită. Dumas. de ~. 1996. Popa. de ~ şi Al. Y. de Igor Block şi ~. a tradus şi prefaţat. interbelice. nr. 2001. 1962. J. Răzmeriţă în Sud. Gorki. I. trad. nr. trad. 2002. 1936. 1941. 8. de ~. 1936.. Bucureşti. Nikos Kazantzakis. de ~ şi Yadwiga Georgian.

Licenţiat al Facultăţii de Drept din Bucureşti (19431948). I. la închisoare (19471952) şi domiciliu forţat (lângă Bucureşti). 1934. la rev. A dus. 40. OPERA: Cocktail. apoi . Ştiri despre Victor Valeriu Martinescu. Avangarda în literatura română. Grigurcu. prozator şi traducător. 1992. Ultima plachetă tipărită – amplul poem România mea (1945) – elogiază. Bucureşti. în Caiete de dor. Reporter. II. Bucureşti. Hunedoara. Debut editorial cu romanuleseu Cocktail (1933). Bucureşti. 24 iul. Petru şi Pavel” din acelaşi oraş (19351941). 1942). care. 10. Bucureşti. Mincu. Reviste progresiste româneşti interbelice. la 33 de ani. Viaţa Românească etc. antologie şi pref. valorile spirituale româneşti şi deschiderile sale spre universalitate. nr.el însuşi. Rânduri pentru tinereţea lui Theodor Hodoşan. Şcoala primară la Ploieşti (19311935). Gh. Prof. Alexandrescu. în 1930. 1924). Bucureşti. 16 sept. I. Neafiliat nici unei grupări de avangardă. Studii la colegiul iezuit din Craiova. 7 ţâţe pergamute. din Bucureşti. I. Meridian. 2005. versuri. 1983. Gazeta literară. 1910. sub pseud. 1995. România agricolă. în România literară. 1990. 1935. de I. 12 dec. Craiova – m. Limba română (director: Vl. Am un pătrar de veac. nr. M. Cruciada românismului. continuat la „Andrei Şaguna” din Braşov (19411943). REFERINŢE CRITICE: V. n. Avangarda literară românească. ed. sub porecla „Marele Contemporan”. Ierunca. Pop. condamnat. Dellombra). Bucureşti. 1994. idem. (I. Ţara reală şi ţara legală. v. a fost o vreme administrator al moşiei Marghioalei Cantacuzino. II.) MARTINOVICI Iv (prenumele la naştere: Iulius). Poet. Confesiuni literare. 1938. de avangardă Şiş (19321935. 1946. în România literară. Liceul „Sf. (19481955). 1995. 1983. versuri. Români din România uniţivă. la 33 de ani. romaneseu. în România literară. 1972. 1943). 1946. nr. nr. versuri. după executarea pedepsei. Observatorul. Cele dintâi ştiri despre Victor Valeriu Martinescu. 3 nr. m. M. militând pentru o poezie a „sincerităţii subversive”. Ierunca. 1992. III. 1944. Grigorescu). poetul ilustrează totuşi 60 MARTINOVICI atitudinile caracteristice acestei mişcări. O nouă detenţie (19581964). în Adevărul literar şi artistic. 1990. Pop. 147. n. de versuri Cele dintâi ştiri despre Victor Valeriu Martinescu. Absolvent al Facultăţii de Drept a Univ. a o A editat rev. în Familia. plecată după 6 martie 1945 la Paris. Praful de pe tobă. pe care şi. ca şi în celelalte cărţi (7 ţâţe pergamute. redactor (19341935) la săptămânalul Reporter. Colab. Astăzi v. pasiune şi viaţă organică”. Am un pătrar de veac. 23. Zodiac. până la sfârşit. în Viaţa Românească. 1933 (ed. 1936. prezentate de V. P. nr. cât mai apropiată de „tot ce e puls. idem. m. Geo Dumitrescu. Şerbu. 1933 (ed. Fiul funcţionarului Victor Martinovici şi al Elisabetei (n. în mediile cafenelei literare bucureştene a epocii. Cunsocut. 1993. M. Revista Fundaţiilor Regale. Bucureşti. nr. Poet şi prozator. Bucureşti. Bucureşti. v.). 1. Fiul lui Nicolae Martinescu şi al Anei (n. Caiete de dor. 1971. Bucureşti. II. Simuţ. 1947). 13 mai 1924. 1934. după această tentativă. Aici. idem. se defineşte ca spirit nonconformist. Ştefan Baciu. 1956. ar fi intervenit ca poetul să fie inclus în lotul celor ce urmau să părăsească clandestin ţara în 1947. nr. versuri. 10. Vitrina cu amintiri. Dragostea la oameni. Redactorşef. Debut cu versuri în Revista învăţătoarelor şi învăţătorilor (Caracal. 1937. România mea. Bucureşti. Din acelaşi an datează vol. versuri. 1996. 1944). Limba română (unde a semnat cu pseud. 11. Ploieşti – m. După război. 1945 (ed. Haiduc). la Democratul. 1946. Bucureşti. Eftimiu). Corbasca).dat.MARTINESCU Victor Valeriu. 1973. Oradea. ***. în rev. a refuzat angajarea ca redactor la Fundaţia România. în patetice accente whitmaniene. Imanenţa şi primatul adevărului absolut. 1935. întrucât acolo fusese „recuperat” N. o existenţă marginală şi boemă. Crainic. datorită scrierii unor texte anticomuniste – poeme şi însemnări „direct antiguvernamentale” – expediate spre publicare în Franţa (vor apărea în 1956. Astăzi v.

1935.) MASSOFF Ioan. Director fondator al rev. Bucureşti.. I. P. roman. 3. Debut editorial cu vol.sub specia se ritualităţii lirice. nr. Grădinarul. Al. Bucur. Pietre albe. (1973). 1975. Spre Delphi (1986). 4. 2001. 1979. I.. în România literară. Se afirmă ca prozator prin notele de călătorie din vol. 1974. Maria Ventura. 1949. Visul din pavilionul roşu. Bucureşti. Ochii şi ploile. 1979. Bucureşti. 1979. Fiul lui Henry Massoff. Popescu. 2. Pierre Reverdy. trad. 1961. Vol. de Ileana HogeaVelişcu şi ~. 1934. versuri. mic industriaş. 1974). Viaţa lui Tănase. 1935. Întoarcerea la Nausicaa. de Ileana HogeaVelişcu şi ~.. selecţie şi trad. 1989. de versuri Cercul de aur (1966). (1935) şi anecdotele din Actorul de la miezul nopţii (1974). 1979. 27. Covaci. 27 ian. 61 MASSOFF . 37. Bucureşti. Regman. 1975. 44.. 1970.consilier juridic la combinatul Siderurgic din Hunedoara (19551984). – aceasta constituind latura cea mai notabilă a activităţii sale literare – e ceremonioasă şi abstractmelancolică. Cântecul de dragoste şi moarte al păsării Iv. M. Amintirile din teatru ale lui Const. la Steaua. iar în creaţia orig. din literatura populară şi cultă chineză. Bucureşti. Cao Xueqin. 1986. versuri. versuri. în Orizont. trad. cuvânt înainte. Ion Iancovescu sau neliniştea unui actor. R. iar în colab. versuri. cu Tatiana Nottara). Eterna auroră... Am lăsat graurii să zboare. Piru. Euridice (1976). Familia etc. dar este cel mai bine ilustrat de vasta abordare istorică din Teatrul românesc (19611981). nr. 1973. REFERINŢE CRITICE: Fl. în Orizont. 1969. Eupalinos (1995. Petre Liciu şi vremea lui. în Luceafărul. Arieşanu. 1976. 43. Din 1934. Bucureşti. I. Teatrul românesc acum o sută de ani (în colab. Licenţiat al Acad. A. în Orizont. 1979) sau ale unor personalităţi ale teatrului liric (Tenorul Ion Băjenaru şi vremea lui. Tribuna. Bucureşti. Cariatide (19911992). (I. versuri. 1937. în colab. 1985. 1939. Regman. de Ileana HogeaVelişcu şi ~. romanul Fard. versuri. secretar al Teatrului Naţional din Bucureşti. versuri. roman. Traduceri: R. I. În mai multe rânduri are delegaţie de inspector general al teatrelor. de interviuri Despre ei şi despre alţii. Am lăsat graurii să zboare (1976). Iorgulescu. 1904. Fard. note de călătorie. până la pensionare (1964). Timişoara. 1973. Bucureşti – m. Vieru. nr. Debutează cu poezii în Gazeta Transilvaniei (1943). 1975. nr. Bucureşti. Nu numai despre critici. A tradus din Fr. basme populare din China. de la Motte. 1976. cu o scurtă întrerupere. 1998). versuri. P. M. OPERA: Londra 1933. Viaţa lui Tony Bulandra. n. în Astra. trad. 1999. Istoria Teatrului Naţional din Bucureşti. Bucureşti. 6. şi al Rachellei (n. 1970. 10. nr. Manolescu. cu vol. roman. Bucureşti. Londra 1933 (1934). Bucureşti. C. Bucureşti. 1938. Cântecul de dragoste al păsării Iv (1999). Eterna auroră (1981). în România literară. Arhivele iubirii. 1982. urmat de Ca să fii stea (1969). unde lucrează până la suprimarea publicaţiei (1938). Pierre Reverdy. de ~. Poantă. Albastrul flamingo. 1981. 1990. Debut editorial cu trad. Student fiind.. Bucureşti. Ca să fii stea. Colab. cu Carmen Demea. 1947. în România literară. 1969. Davicion Bally – Revoluţionarul de la 48. (2001). Întoarcerea la Nausicaa (1979). cu G. e anagajat redactor la ziarul Rampa (1924). de ~. Debutează în Rampa (1924). nr. 1972. 1999. Adania). C. 4 iun. Bucureşti. Baiculescu). 1. Qu Yuan. Orizont. România literară. Albastrul flamingo (1979). nr. Eupalinos. 1995 (altă ed. Devotamentul exemplar faţă de fenomenul teatral a marcat puternic toate cărţile lui M. Romane: Pe sub arcada porţii negre (1972). Deva. în Astra. roman. C. biografie. în colab.. 50. nr. substanţa ei ţinând de reverie şi manifestându. Arhivele iubirii.. Pasărea fericirii. Avatar. Tagore. Spre Delphi. nr. 18771937. nr. OPERA: Cercul de aur. 1998). în Viaţa Românească. Consilier la Ministerul Artelor sub ministeriatul lui Ion Pas (1946). Londra 1933 (1934). trad. din poezia lui R. Bucureşti. Nottara (în colab. nr. Grădinarul (1961). Bucureşti. Poezia lui M. Bucureşti. 1972. 1971. Euridice. Bucureşti. versuri. Ochii şi ploile (1972). versuri. Bucureşti. Tagore. Teatrolog şi prozator. 1986. Aimatov. 1966. Poeme. Arieşanu. 1987. Bucureşti. Bucureşti. Pe sub arcada porţii negre. Glorioasa existenţă a tenorului Grigore Gabrielescu. Avatar (1999). Bucureşti. de Înalte Studii Comerciale şi Industriale. în Steaua. Al. München. 1966. 1979.) ale marilor actori (Matei Millo şi timpul său. Autor al mai multor biografii (realizate independent sau în colab.

OPERA: Mărturia artei.1997. Ecologice din Bucureşti. din 1996. IVIII. cu R. Bucureşti. în România literară. Introducere în estetica informaţională. nr. 1972. Traduceri: Boris Romaşov. Bucureşti. 1987. 33. Ekhardt). Bucureşti. Teatrul românesc. nr. 1977. biografie. director al Centrului Cultural din Viena (19951996). Nenişor). nr.. în Revista de filosofie. Arta viitorului (1979). B. nr. Niculescu.) 32. 1. Bucureşti. Friduş. profiluri. nr. o serie de antologii: Esteticăinformaţieprogramare (1971). dialog între generaţii (1978. Arta naivă. 7. biografie. la Facultatea de Jurnalism a Univ. Matei Millo şi timpul său. 1973. Bucureşti. 1974. Onu. Bucureşti. (din Pius Servien. 1977. nr. Ş. Debut editorial cu Mărturia artei (1972). 1952. 1972. 1980. (A. biografie. Bucureşti. în Cahiers roumains d’études littéraires. Mihăilescu. 1947. 16. 1. 1983. 1987. 2002. în Arta. nr. 1979. n. în care se află Naşterea tragediei a lui Nietzsche). Ionescu de la „Iunion”. şi al Hedwigăi (n. 1964. în Cronica. nr. în Luceafărul. Arta viitorului. Dialog între civilizaţii. eseu care tratează fenomenul artistic dintro perspectivă gnoseologică integratoare. Fl. Fiul lui Carol Maşek. De la Apollo la Faust. Pariul cu teatrul. 1965. Ş. Cioculescu. 6. 1972. 1998. 1974. în Filosofie (1971) cu o teză intitulată Introducere în estetica informaţională. Arta – o ipostază a libertăţii. Redactor la Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică (până în 1989). Designul şi calitatea vieţii. 1979. cuvânt înainte de J. economist. nr. 8. 9 sept. 1981. Nottara” şi prof. 13 ian. la Acad. (Şt.. expert principal la Centrul Special de Perfecţionare a Cadrelor din domeniul culturii. Artă şi matematică. M. Creaţie şi ideaţie (1971). nr. I. 19611981. 1939. A publicat. Mancaş. 15. Bucureşti. Despre ei şi despre alţii. Fl. în Transilvania. 1973. în Luceafărul. Şcoala primară şi liceul la Bucureşti. cu Gh. Tenorul Ioan Băjenaru şi vremea lui. nr. PaulBoncour. Bucureşti. 1971. I. 1972. Bucureşti. Spiru Vergulescu. nr. Monografia familiei Şaraga. Teatru. I. nr. Petre Liciu şi vremea lui. Estetica filosofică şi ştiinţele artei (1972). Bejan. Bucureşti. în Familia. Eseu despre cunoaşterea prin artă. 1978. 1949. T. Doina Uricariu. Strădania a cinci generaţii. în Cahiers roumains 8. album. Viaţa lui Tony Bulandra. REFERINŢE CRITICE: Ileana Berlogea. Estetica 1975). Artă şi realitate (1972). 1985.) MAŞEK Victor Ernest. editată ulterior sub titlul Artă şi matematică (1972). Şef al sectorului de cercetare ştiinţifică din cadrul 62 MAŞEK Muzeului Literaturii Române (19751980). apoi director al Teatrului „C. Bucureşti. Al. mărturii. în Viaţa Românească. D. 1977. unde urmează şi Facultatea de Filosofie (absolvită în 1965). Cr. I. Actorul de la miezul nopţii. 1978. Arta de a fi spectator. Arta viitorului. 1989. 1964 (ed. 1978. în Cultura naţională. Între viaţă şi teatru: portrete. Pleşu. 3. Bucureşti. 1970. Bucureşti. Contribuţie la istoria teatrului liric din România. nr. Tănase (în colab. 1977.1980. 24. A mai colaborat la lucrări colective: Artă şi comunicare (1971). Bucureşti. Bucureşti. . Estetician şi traducător. I. Cercetător ştiinţific la Sectorul de estetică al Institutului de Filosofie din Bucureşti (până în 1975). 7. II. Bucureşti.Bucureşti. S. Bucureşti. în Contemporanul. Arta şi civilizaţia spectacolului. C. De la Apollo la Faust. 1938. 1983. în Luceafărul. Eminescu şi teatrul. biografie. memorialistică şi anecdote. 31. Bucureşti. Bucureşti. nr. Debut cu poezie în Gazeta literară (1959). biografie. REFERINŢE CRITICE: A. în Transilvania. Popescu. Literatură şi existenţă dramatică. Dr.. C. 1941. 12. Arta – o ipostază a libertăţii (1977) cercetează în continuare teza lucrării de debut. 19. vol. 1973. Coşman. de asemenea. Cioculescu. Ion Iancovescu sau neliniştea unui actor. Bucureşti. Bucureşti. Bucureşti. Bucureşti. Oameni şi întâmplări din lumea teatrului de altădată. 48. biografie. Viaţa lui Tănase. Bucureşti. 1937. Dicţionar de estetică generală (1972). Tănase). biografie. 9. prof. 1974. 1966. Bucureşti. 1. Maria Ventura (în colab. Mihăilescu. Vieru. Ianoşi. în Teatrul. de Teatru şi Film. biografie. 1988. Bucureşti – m. I. nr. Bucureşti. 1970). 1977. Ianoşi. 2000. 1985. I. în România literară. Bucureşti. 1977. interviuri. d’études littéraires. Bucureşti. Bucureşti. Bucureşti. nr. E. Glorioasa existenţă a tenorului Grigore Gabrielescu.

Debut editorial cu vol. în Luceafărul. 1974. Iorgulescu. nuvele. Bucureşti. Cea mai înaltă tensiune a acestui gen de proză o aflăm în amestecul de reproş mocnit şi melancolie. corespondent judeţean. Prima verba. Steaua. 1975. Locul de trecere (2001). Un tânăr în pragul organizaţiei UTC. D. revine în aceeaşi funcţie la Consiliul Culturii. 1973. 35. Bucureşti. roman. director la Editura Eminescu (20002002). Crihană. din Bucureşti. soră medicală. Rostogolirea. P. 1. Stănescu. Poantă. 1992. Lahovary” (19371949) la Râmnicu Vâlcea. roman. Bucureşti. Manolescu. un organism dinamic. 1979. nuvele. Locul de trecere. 1972. 38. ştie să creeze încordare narativă. M. Bucureşti. nr. Bucureşti. instructor la Direcţia literaturii şi publicaţiilor în cadrul Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste (19771982). Jurnal de lectură. L. din Bucureşti (19551960). în Trei călătorii (1985). 1973. 1991. G. 1996. 1997. Casa părintească (2003). Uneori. jud. MATEESCU Constantin. redactor la Institutul Român 63 MATEESCU . director al Bibl.. de se nuvele Locul (1973). Flacăra (1965). Bucureşti. 1980.MATALĂ Dumitru. M. directorul Casei de filme nr. 1988. Bucureşti. Bucureşti. Locul al doilea. Fiul lui Constantin Matală şi al Milevei (n. 1979. 1936. A colaborat cu reportaje. apoi Facultatea de Filosofie a Univ. Ulterior. roman. roman. proză şi art. Vatra. 3 (19821985). Iorgulescu. cu poezia Prinos (1955). I. Locul posibil. M. M. Locul. între 1960 şi 1962. Jurnal de lectură.). în culegerea Pagini dunărene. de propagandă politică la Scânteia tineretului. nr. din 1985. n. mai târziu. în Scânteia tineretului. 1978. Iorgulescu. abstracţionism şi austeritate. a abandonat poezia. redactorşef. 1975. Împărţirea la trei (1996). A debutat ca poet în culegerea Oltenia literară. apoi Facultatea de Filologie a Univ. Bucureşti. ofiţer. Romanul românesc contemporan. Şcoala primară (19351939) şi Liceul „Al. Prof. Locul de la răscruce. 1976. 1973. Georgescu). Ungheanu. Stanilovici). Bucureşti. Cele patru puncte cardinale. Trei călătorii. Trecere pentru pietoni (2003). 30 aug. în Tribuna. Fiul lui Iulian Mateescu.prozei. Alte romane: Locul posibil (1991). M. roman. 1981. Râmnicu Vâlcea. Stănescu. Ulici. perspectiva analitică este discret deghizată în radiografie etică şi ideologică. în România literară. OPERA: Organizaţia UTC. nr. 2001. iar ca prozator. N. raionale Tecuci (19621965). (19501952). Rachieru. Prozator. 1929. Argeş. Bucureşti. I. 1988. 26 iul. Trecere pentru pietoni. Bucureşti. terminată în 1953. Prozator. unde lucrează până la sfârşitul anului 1989. 7. Bucureşti. eticist şi teoretizant. cu schiţa Începutul (1963). A. Durata partidei. C. 1987. continuat şi în Cele patru puncte cardinale (1974) ori. nuvele. Cosma. 31 ian. în linia analismului psihologic şi eticist. şef de secţie. Tribuna. roman. şi al Olimpiei (n. Prozator cu înclinaţii reflexive. 2003. precum în Rostogolirea (1978) ori Durata partidei (1984). n. 38. Împărţirea la trei. Casa părintească. un colectiv militant. roman. nr. 1978. publicist comentator la ziarul Parlamentul (19921994). apoi expert parlamentar la Compartimentul pentru presă al Senatului (19942000). dar vlăguieşte adesea proza de prospeţime epică din pricina abuzului de demonstrativism. 2003. Turnu Severin. România literară. 1985. Bucureşti.. Legea căderii frunzelor. Scriitori. Familia etc. Bucureşti. Rochia cu anemone (1966). 1977. doi ani de medicină (19471949) la Bucureşti şi Cluj. de lb. roman. Liceul „Traian” din oraşul natal (19501954). Debut editorial cu o culegere de nuvele şi schiţe. Debut în rev. Galaţi. C. 1984. consacrându. Critică şi angajare. în Porto Franco. în România literară. Munteni. Efecte secundare. roman. A. Comitetul UTC convoacă adunarea generală. REFERINŢE CRITICE: M. redactorşef adjunct şi publicist comentator la Scânteia tineretului (19661976). precum în finalul romanului Legea căderii frunzelor (1987).. nr. Ţ. Referent ştiinţific la Institutul de Istorie şi Filosofie al Acad. şi literatura română în com. 1986. Contemporanul. Redactor la Editura Eminescu (19901992). (R. Bucureşti.

Lermontov. Fiul preotului Mihail Mateevici şi al Nadejdei (n. 1980. literatură pentru copii şi tineret. 1972).. 1977. Walhalla. nr. (A. roman. de istorie literară (Drumurile lui Anton Pann. în Romanul. 1978. 38. în România literară. cu versuri orig.. Coline în soare. 25.. 1994. Fumul bunicului. Câinele andaluz. volume de critică literară (Memorial de lectură. nr. 1981. Autoportret cu bască. 2003. 7. nuvele. Lăncrănjan. Craiova. Scriitorilor din Craiova (1980. REFERINŢE CRITICE: V. Cioculescu. 1993. membru activ al Soc. 28. Bucureşti. 1984). Tolstoi. 1994. 2003). Bucureşti. roman. S. în Contemporanul. povestiri. 46. de I. K. Râmnicul. 1973. 1975. 1997V. Toamna. G.) Nadson. Derjavin. I. 1968. nuvele. Căinari. Bucureşti. 1973 (ed. în România literară. eseu biografic. nuvele. prof. N. Luminătorul. Colab. Sânziana Pop. povestiri. 1967. romane (Noaptea şi ziua. nr. Bucureşti.. Pe urmele lui Nicolae Filimon. nr. Preot şi prof. nr. S. (S. 1997). 33. pref. 2002. OPERA: Rochia cu anemone. 1972. şi traduse (din Al. (V. 10. 1978. A. 1980. 1976. Micu. 1973. eseu. nr. A. Bucureşti. Fantezie pentru trompetă solo. 25. 1982. Bucureşti. B. Bucureşti. la Flacăra. de etnografie şi folclor. 1975. E. 1981. 1973: Fantezie pentru trompetă solo. Bucureşti. în colab. Bucureşti.) Mihăilescu. Negrici. Jurnal. 13 aug.. Bucureşti. 1976. II. 1985). I. 1981. Ş. jud. Îşi desăvârşeşte studiile la Acad. Cioculescu. 1989. Memoria Râmnicului. Râmnicu Vâlcea. 1966. Urmează cursurile Şcolii Duhovniceşti (18971902) şi ale Seminarului Teologic din Chişinău (19021910). Râmnicu Vâlcea. Bal la Casa Ofiţerilor. 1978. istorie . 2. B. Drumurile lui Anton Pann. nuvele. Sasu – Mariana Vartic. păsările. Cuibul de barză. nr. 34.2001. Povestiri de la Rond. dar şi cu notabile studii şi art. 1888. în România literară. Jurnal. nr.. roman. nuvele. 1983). nr. 36. 1996. nr. de lb. II. Raluca Dună. Avionul de Cluj. Bucureşti. în Romanul românesc. Firan. 1966. Bucureşti. 2001. Râmnicul…. Zborul de probă. S. România literară. 1970. în România literară. Teologică din Kiev (19101914). După amiaza unui faun. nr. Râmnicu Vâlcea. 1974. Titel. în Luceafărul. roman. M.Râmnicu Vâlcea. Titel. 1985. nr. Dupăamiaza unui faun. 22. Viaţa Românească etc. Deaconu. Gh. Marele şlem. Bucureşti. 22. Bucureşti. 4. Bucureşti. Ramuri. 1999. Noaptea şi ziua. Viaţa Basarabiei.1997V. 8. Bucureşti. nr. 1977. nr. 1980. păsările. Bucureşti. F. ibidem. Auroaica. povestiri. A publicat nuvele (Walhala. Bucureşti. Bucureşti. D.) Puşkin). nr. nr.. Negrici. memorialistică. Râmnicu Vâlcea. Bucureşti. Premiul Comitetului de Stat pentru Cultură şi Artă (1970). cu Al. 1985. povestiri. 1970. 1981. C. 50. în România literară. Cuibul de barză. I. Grigurcu. 24. Titel. la NucetDâmboviţa (19591961) şi la Liceul „Dumitru Moţoc” din Bucureşti (19611987). Chişinău. 2003. (D.1998. Tighina – m. 1969. Manolescu. roman. Cioculescu. Premiul Asoc. 1993. Anonim flamand. în România literară. 1982. Jurnal în 64 MATEEVICI libertate (19901993). Cristea. în Revista 8. Memorial de lectură. în Jurnalul literar. în România literară. C. n.. 38. 1984 (ed. II. memorialistică (Râmnicul de odinioară. nr. descendenţi ai unor vechi familii preoţeşti. schiţă din viaţa basarabeană) la gazeta Basarabia (1906). Bucureşti. în România literară. 13. 1971. 1975. greacă şi teologie la Seminarul din Chişinău. nuvele şi povestiri. 1979. de teatru. O partidă de bile. 1976. Pe urmele lui Nicolae Filimon. piesă în trei acte.) MATEEVICI Alexie. lucrare de licenţă: Concepţia religioasă şi filosofică la Fechmenner. Bucureşti. S. S. Balotă. în Jurnalul literar. 1989. Anonim flamand. Autoportret cu bască. 1970. roman. Debutul literar cu proză tradusă (din A. 1968. în Gazeta literară. Câinele andaluz. în Ramuri. Colaborează la rev. Neaga). 2001. în Contemporanul. Al. Luceafărul. Poet. 1979). 40. Cosma. Umbrele timpului. Cehov) şi originală (Toamna. O partidă de bile. Coline în soare. Pagini de lectură. în De la Macedonski la Arghezi. Bucureşti. nr. Tribuna. 5. Râmnicu Vâlcea. 1967. jurnal indian.. N. Toamna. 36. eseu biografic. 1989). nr. com. memorialistică. 1917..pentru Relaţiile Culturale cu Străinătate (19541958). E. 1999. I. nr. Bucureşti. 17. Piru. 16 mart. Bisericeşti de Istorie şi Arheologie. Râmnicul de odinioară. Povestiri de adormit Ancuţa. 1966. 2002. Minciuna. R. Cuvânt moldovenesc etc. 1971. 1975. Jurnal în libertate. 1967. 1980. 1983. 5. 2002. nuvele. nr. Mitru.

. de I. studiu introductiv. 1969. Papiu Ilarian. 1938.. moare. ea a dobândit o înaltă valoare de simbol. Poezii/Carmina. cu titlul Povestire pe o scurt despre neaşteptata cădere din domnie a lui Şerban vodă. alcătuire. REFERINŢE CRITICE: N.. note şi comentarii de V. A semnat şi cu pseud. Sfaturi către Alexandru Iliaş) va fi şi versiunea ultimă a cronicii. Al. versuri. Cartojan. de P. G. care cuprinde o adevărată pag. ed... dar are ambiţia propriilor metamorfoze (al doilea vol. Istoria literaturii româneşti de la origini până în zilele noastre. cu o pref. Literatura. Levit şi S. ţărani. şi adăugând la sfârşit 40 de versuri. întreaga sa operă este scrisă în limba greacă. Matei Albastru. Patria libertăţii (1979). Vine în Ţara Românească prin 16031605. Scrisă într. în timpul lui Radu Şerban Basarab. Facultatea de Filologie. revelatoare pentru disponibilităţile sale cărturăreşti. Mihăilă şi D. Poezii.tipografie grecească din Veneţia. Nuţă. Cardaş. Fiul lui Ioan Matei şi al Irinei (n.. lit. în Analele Academiei Române. Ivaşcu. Trimis ca preot militar pe front (1915). Mai târziu amplifică această pref. Iorga. În 1605 este hirotonisit ca Mitropolit al Mirelor (provincie din Asia Mică). 1966 (ed. tabel cronologic. pref. Manuscripte din biblioteci străine relative la istoria românilor.. (M. 1971. îngrijită. Ciurunga. Scrieri alese. Corbu. dedicând. 1936). Iaşi. 1919. Grecia – m. 65 . (M. 1924. Hropotinschi. probabil 1550. este. variante şi bibliografie de I. Opere. cu modificări. Se impune în istoria literaturii române prin memorabila poezie Limba noastră. Vartician şi F. Pagini alese. Pogoniani. III. prieten grec. de istorie. 11. De altfel. critică de I. Pânzaru. Harega. publicat de Al. II. de L. Tot în versuri (ca şi altă operă a sa. N. Chişinău. Bucureşti. Epir. accesibilă cărturarilor români. II. Cluj. oct. jud. OPERA: În Tezaur de monumente istorice pentru România.. 1988. 1917) şi publicată concomitent în Cuvânt moldovenesc. 1862. 1971. XX şi XXI. rom. Între floare şi fruct (1974). Ist.lui Radu Mihnea. Istoria. intitulată de această dată Istoria celor întâmplate în Ţara Românească de la Şerban vodă până la Gavril vodă. Pe urmele lui Orfeu. Dabija. o a fost tradusă şi. Icoanele vremii. N..... în Revue des études sudest européennes. Nazar. Debut editorial cu vol. Protosinghel şi arhimandrit al Patriarhiei din Constantinopol. nr. pref. începută la Cluj şi terminată la Bucureşti (1967). la o 1638. cu o pref. 1937. presupusul autor al versiunii greceşti a Învăţăturilor lui Neagoe Basarab. Menţiuni. a intrat în compilaţia lui Stoica Ludescu. Bucureşti. Călinescu. 1624. amintit). I. de H. note.. 1977).) MATEI al Mirelor. Iorga. Istoria.. Steaua nebunului (1982). ed. I. Compunând o slujbă lui Grigore Decapolitul. de versuri: Pur (1971). adaugă o pref. I. Glorie. Chişinău. Literatura română veche. care îi încredinţează egumenia mănăstirii Dealu. la numai 29 de ani. 1943. Chişinău. 1969.. ed. M. Alte vol. Nuţă. Chişinău. T. Scrieri. Chişinău. Pană Pepanos. Săliştea Nouă. Redactor la Almanahul Scriitorilor (1972). 1968. T. V. Levit. V. ajungând la Moscova şi Lemberg. Istoria. P.) MATIUŢ MATEI Gavril.. de A. com. Poet şi prozator. Zamfirescu. F.. 1926 (ed.bisericească. Liceul la Cluj (absolvit în 1962). 1989. 1989. îngrijită şi pref. 1996. din 1995. Boga. va publica cronica lui M. Istoria literaturii româneşti. Autor al romanelor Împărăţia (1972) şi Noaptea definitivă (1978). Germania (19771981). 1988. de versuri Un copil loveşte cerul (1968). OPERA: Un copil loveşte cerul. G. în România literară. care domneşte acum. Piru. împreună cu cea a lui Stavrinos. IV. Publică relativ puţin. într.. n. Scrisă cu prilejul inaugurării cursurilor pentru învăţători (iun. ed. versiune latină de V. Bucureşti. G. Goga). II. Chişinău. REFERINŢE CRITICE: N. e semnat cu pseud. N. Bucureşti. redactor la Lceafărul (19741991). Glorie. versuri. Limba noastră. Pr. Haneş. în anul absolvirii publică primele versuri în Tribuna. director al Editurii România Press. Crainic. 1985. n. Bursier al Institutului „Goethe” din Freiburg. răpus de febră tifoidă. Colindă prin Europa şapte ani. Perpessicius. după unii. A.. filosofie şi teologie etc.lb. OPERA: Poezii. Istoria celor întâmplate în Ţara Românească. 1993. Târgovişte. 1966. Haneş. întocmită de prea sfinţitul mitropolit al Mirelor chir Matei din Pogonia şi Închinată prea slăvitului boier chir Ioan Catargi şi întregită cu o plângere a căderii Constantinopolului. Gh.

din Bucureşti. liceul la Arad (19801984). nr. apoi Liceul „Unirea” din Focşani (19391947). Gh. 2. Fiica lui Anastase Mavrodin. Premiul Uniunii Scriitorilor pe 1981. ClujNapoca. Parasca). 1996. Debutează cu două poeme în vol. Punctul central. 12 iun.2002. 12. Noaptea definitivă. Priviri. în Steaua. eseu despre romanul francez modern. Spaţiul continuu (1972). Poetă. Debut editorial cu Poeme (1970). Iv. urmat de Umbre (1999) şi Priviri (2003). Modalităţi. din Iaşi cu teza Nathalie Sarraute et le Nouveau Roman (1971). versuri. 1987. 1973. 1971. Copac înflorit (1978). Spaţiu continuu. în Poesis. Poussin. Bucureşti. Romanul poetic. Stendhal – scriitură şi cunoaştere (1985). Proust. 1979. Bucureşti. colectiv O sută de poeţi (1967). V. Tribuna. Dana Dumitriu. Gh. Bucureşti. Poietică şi poetică. Arad. 1981. Oradea. S. şi Literaturi Străine. limpezi cuvinte (1971). versuri. Umbre. 1979. Familia. Mocuţa. eseuri. 2003. 1996. Bucureşti. 1982. Bucureşti. 18 dec.) Pur. Bursieră în Franţa (19861987. Între floare şi fruct. versuri. REFERINŢE CRITICE: I. 1978. sunt admirabile prin fidelitate şi supleţea transpunerii. 1981. 1956. C. versuri. versuri. Bucureşti. Secolul 20.) MAVRODIN 66 MAVRODIN Irina. Arad. Fl. Bucureşti. Popescu). Catedra de lb.. Premiul Filialei din Arad a Uniunii Scriitorilor (1997). Din 1990. din Craiova. în 2. Constantin. 1979. Copac înflorit. 1972. Aloysius Bertrand ş. Bucureşti. Cruceanu. roman. România literară etc. Poietică şi poetică (1982). limpezi cuvinte. Roşioru. Poveşti auzite de la bunicul meu. n. asistent (19551968). Bănescu. Bucureşti. 11. prof. Preparator (19541955). Gide. Romanul poetic (1977). Vatra.. 1976. Ateneu. P. versuri. şi literatura franceză. Observator (München). şi literatura franceză (19491954). 2001. 1985. Licenţiată a Facultăţii de Filologie a Univ. în Tomis. 1972. Bucureşti. Şcoala primară la „Emanoil Gojdu” din Oradea (19351939). Poantă. secţia lb. versuri.. nr. 12. Picătura de ploaie. Picătura de ploaie (1987). Mihaiu. Observator (München). prof. la Facultatea de Litere şi Istorie a Univ. 1994. 1. 1997. în filologie al Univ. Mişca (19621970). Cronica. Poezie cerebrală în vol. (I. 1982. şi a Mariei (n. Române (1995). C. în Semenicul. precursori ai clasicilor (1982). Modernii. 1929. în Tomis. Colab. 1998). precursori ai clasicilor. (A. 2001. 1992. nr. roman. Ada D.. dovedind o bună cunoaştere a noilor metodologii critice. M. 2. Al doilea rond. Bucureşti. Punctul central (1986) sunt studii riguroase. Orizont. medic.. Spre o poietică a . Arca (din 1997). Patria libertăţii. la Tribuna. Montherlant. nr. Mâna care scrie. Dr.1998. II. Trad. 1978. 1995. nr. Mocuţa. Martinovici. Stendhal – scriitură şi cunoaştere. Muşchetarii Câmpiei de Vest. Debut editorial cu vol. 1999. 1974. Studii elementare în com. Fiul lui Samoilă Matiuţ şi al Ecaterinei (n. Bucureşti. Steaua nebunului. Premiul rev. Transilvania. Piru. Convorbiri literare (2003). Liceul de fete. Bucureşti. 2000). Poezia. n. lector (19681985) la Facultatea de Lb. director al Editurii Mirador (din 1990) şi redactor al rev. Bucureşti.. Prezent în vol. Iorgulescu. Colaborează la Steaua. versuri. 5. din Camus. 1971. Luceafărul. 1977. Poet. ChişineuCriş. O antologie a scriitorilor arădeni de astăzi (2000) şi Şapte poeţi români/Şapte poeţi englezi (1998). Reci. Bucureşti. 1989. Arad. versuri. Tehnician la Întreprinderea de Vagoane din Arad (19801991). 1999 şi 2001. 4. 3.1998. eseistă şi traducătoare. Vălureanu. 1986. 1. Pe aceeaşi Arcă. Arca etc.. 1970. Modernii. Gazeta literară.MATIUŢ Ioan. Arad. Premiul Acad. Împărăţia. album. A. Reci. jud. Bucureşti. REFERINŢE CRITICE: P. OPERA: Poeme. nr. în Transilvania. Transilvania. 9. versuri. 1983. Bucureşti. Debutează în Tribuna (1988). versuri. a. 1982 (ed. în România literară. dedicate mai ales literaturii franceze. nr. nr. Flaubert.2000. de versuri Stâlpi de sare (1996). OPERA: Stâlpi de sare.

hazardului, Bucureşti, 1994 (ed. II, 2002); Vocile, versuri, Bucureşti, 1998: Uimire şi poiesis, eseuri, Craiova, 1999; Punere în abis, versuri, Bucureşti, 2000; Cvadratura cercului, eseuri, interviuri, Bucureşti, 2001; Capcana/La pige, versuri, ed. bilingvă, Bucureşti, 2002; Centrul de aur, versuri, Craiova, 2003. Traduceri: Madame de Staël, Scrieri alese, trad., studiu introductiv şi aparat critic de ~, Bucureşti, 1967; Henry Perruchot, Viaţa lui Seurat, urmată de cronologia completă a celor şapte vol. din seria „Artă şi destin”, în româneşte de ~, Bucureşti, 1968; Albert Camus, Exilul şi împărăţia, eseuri şi nuvele, trad. şi pref. de ~, Bucureşti, 1968; Albert Camus, Mitul lui Sisif, trad., pref. şi note de ~, Bucureşti, 1969; Madame de Sévigné, Scrisori, trad., pref. şi note de ~, Bucureşti, 1971; André Gide, Amintiri de la Curtea cu juri. Sechestrata din Poitiers, trad. şi pref. de ~, Bucureşti, 1972; Étienne Drioton şi Pierre de Bourget, Arta faraonilor. O istorie completă a artei egiptene. Faraonii, cuceritori ai artei, I- trad. de ~, pref. de Radu II, Florescu, Bucureşti, 1972; Francis Ponge, De partea lucrurilor, trad. şi pref. de ~, Bucureşti, 1974; John Rewald, Istoria impresionismului, vol. I- trad. de II, ~, Bucureşti, 1974; Henry de Montherlant, Cazul Exupre, roman, trad. şi pref. de ~, Bucureşti, 1975 (ed. II, 2003); Aloysius Bertrand, Gaspard de la Nuit. Fantezii în maniera lui Rembrandt şi a lui Callot, urmate de scrisorile lui Aloysius Bertrand către David d’Angers, trad. de ~ şi Pan Izverna, Bucureşti, 1977; Elie Faure, Istoria artei, I- în V, româneşte de ~, cuvânt înainte de Dan Grigorescu, Bucureşti, 1977; Eugne Delacroix, Jurnal, I- trad., II, antologie şi pref. de ~, Bucureşti, 1977; Gérard Genette, Figuri, selecţie, trad. şi pref. de Angela Ion şi ~, Bucureşti, 1978; Maurice Blanchot, Spaţiul literar, trad. şi pref. de ~, Bucureşti, 1980; Marcel Proust, Eseuri, trad., pref. şi note de ~, Bucureşti, 1981; ...Elixirul de viaţă lungă, I- proză fantastică III, franceză, antologie, pref. şi prezentări de ~, Bucureşti, 1982; Gustave Flaubert, Opere, III, Bouvard şi Pécuchet. Dicţionar de idei primite dea gata străbătând câmpii şi ţărmuri, trad., note de istorie literară, comentarii de ~, Bucureşti, 1984; Paul Ricoeur, Metafora vie, trad. şi cuvânt înainte de ~, Bucureşti, 1984; E. Jebeleanu, Hanibal, poezii/Hanibal, poésies, trad. de ~, pref. de A. Martin, ed. bilingvă românofranceză, Bucureşti, 1985; Pierre Chaunu, Civilizaţia Europei în secolul

luminilor, trad. şi cuvânt înainte de ~, Bucureşti, 1986; Marcel Proust, În căutarea timpului pierdut, I- trad., pref., note şi comentarii, tabel cronologic III, de ~, Bucureşti, 19871989; Elie Faure, Istoria artei. Arta antică, trad. de ~, Bucureşti, 1988; idem, Istoria artei. Arta medievală, trad. de ~, Bucureşti, 1988; idem, Istoria artei. Arta Renaşterii, trad. de ~, Bucureşti, 1988; idem, Istoria artei. Arta modernă, I- trad. de ~, Bucureşti, 1988; E. Cioran, Tratat de II, descompunere, Bucureşti, 1992 (ed. II, 1996; ed. III, 2002); M. Proust, Sodoma şi Gomora, Bucureşti, 1994; E. Cioran, Căderea în timp, Bucureşti, 1994 (ed. II, 1997; ed. III, 2002); G. Bachelard, Apa şi visele, Bucureşti, 1995 (ed. II, 1997); A. Cohen, Cartea mamei, Paris – Bucuresti, 1995; Nina Beberova, Acompaniatoarea. Trestia revoltată. Boala neagră, Bucureşti, 1996 (ed. II, 2003); V. şi Danielle Elisseff, Civilizaţia japoneză, în colab., Bucureşti, 1996; G. Bachelard, Aerul şi visele, Bucureşti, 1997; P. de Mandiargues, Marginea, Bucureşti, 1998; M. Proust, Prizoniera, Bucureşti, 1998; G. Bachelard, Pământul şi reveriile voinţei, Bucureşti, 1998; J. Cocteau, Scrisoare către americani, Paris – Bucureşti, 1999; idem, Pământul şi reveriile odihnei, Bucureşti, 1999; M. Proust, Plecarea Albertinei, Bucureşti, 1999; M. Proust, Indiferentul, Bucureşti, 1999; A. Cohen, Frumoasa Domnului/Belle du Seigneur, Paris – Bucureşti, 2000; M. Proust, Timpul regăsit, Bucureşti, 2000; E. Cioran, Evreii – un popor de solitari, Bucureşti, 2001; Y. Apperry, Diabolus în muzică, Târgovişte, 2001; P. Rambaud, Bătălia, Paris – Bucureşti, 2001; P. - Courier, Pamphlet de pamphlets/Pamfletul L. pamfletelor, ed. bilingvă, Paris – Bucureşti, 2002; C. Laurens, Carnet de bal, Târgovişte, 2003; H. de Montherlant, Un asasin îmi e stăpân, Iaşi, 2003. REFERINŢE CRITICE: C. Ciopraga, în Cronica, nr. 47, 1970; Alex. Ştefănescu, în Luceafărul, nr. 39, 1971; D. Culcer, în Vatra, nr. 5, 1972; Veronica Porumbacu, în Viaţa Românească, nr. 1, 1972; V. Igna, în Steaua, nr. 3, 1972; Al. Călinescu, în Cronica, nr. 1, 1973; S. Titel, în România literară, nr. 1, 1973; Al. Piru, în Ramuri, nr. 6, 1975; P. Miclău, în Cronica, nr. 24, 1977; A. Sasu, în Steaua, nr. 8, 1977; S. Titel, în România literară, nr. 1, 1977; Doina Uricariu, în Cahiers roumains d’études littéraires, nr. 3, 1978; L. Ciocârlie, în România literară, nr. 41, 1982; Dana Dumitriu, în România literară, nr. 26, 1982; Gh. Grigurcu, în Familia, nr. 6, 1983; (D. C.)
67

MAXIM

MAZILESCU

Mihăilescu, în Steaua, nr. 7, 1983; Fl. Mihăilescu, în Contemporanul, nr. 15, 1983; Magda Ciopraga, în Analele Universităţii „Al. I. Cuza”. Literatură, 1984; M. Papahagi, în Tribuna, nr. 43, 1985; A. Marino, ibidem, nr. 32, 1986; Al. Călinescu, în Cronica, nr. 8, 1988; M. Papahagi, în Tribuna, nr. 12, 1988; M. Tupan, în Luceafărul, nr. 29, 1993 (interviu); Adriana Bittel, în România literară, nr. 20, 1993 (interviu); Gh. Grigurcu, Peisaj critic, 1993; Monica Spiridon, în România literară, nr. 13, 1995; D. Cristea, în Luceafărul, nr. 8, 1995; M. Mincu, în Contemporanul, nr. 9, 1999; D. Mănucă, în Convorbiri literare, nr. 7, 2003. (A. S.) MAXIM Ion, n. 1 iul. 1925, com. Tihău, jud. Sălaj – m. 16 dec. 1980, Timişoara. Critic, poet şi prozator. Fiul lui Augutin Maxim şi al Mariei (n. Vaida), învăţători. Absolvent al Liceului „Sf. Vasile” din Blaj (1943). Debut în rev. şcolară Mlădiţe (1941). Tot la Blaj debutează editorial cu vol. de povestiri fantastice Simfonia neterminată (1942), semnat cu pseud. Doctor Coppelius. În 1944 participă la luptele de pe frontul din Transilvania şi Ungaria: versurile din Însemnări pe scut (1968) şi jurnalul Oameni în alb (1970) evocă aceste momente. Termină studii de Filosofie la Univ. din Cluj (1948). Redactor la ziarul România viitoare din Sibiu (19441946) şi la Lupta Ardealului din Cluj (19461948). Prof. la Zalău (19481949), contabil la Timişoara (19641966), apoi psiholog în acelaşi oraş. Dr. în filosofie cu o teză despre formarea problemei cunoaşterii în filosofia presocratică (1971). Publică în Orizont, Familia, Neue Literatur, Lumina, Tribuna ş. a., unde semnează cu pseud. Iosif Mirescu. Se afirmă, tardiv, în critică, paralel cu o reluare a preocupărilor de prozator: Atitudini critice (1973) ambiţionează conturarea unui tablou al criticii actuale; romanul Umbra de la Cozia (1980) evocă un moment din istoria medievală românească. Mai profund, în proza reflexivă (Pe malul Styxului, 1980) şi în eseul filosofic, în linia explorării documentului psihologic (Popas în

Afrodisia, 1978) sau în cea istorică, dedicată filosofiei eline (Orfeu, bucuria cunoaşterii, 1976). OPERA: Simfonia neterminată, povestiri, Blaj, 1942; Cântecul stelelor, poem dramatic, Blaj, 1945; Interferenţe, versuri, Bucureşti, 1968; Însemnări pe scut, versuri, Bucureşti, 1968; Frumuseţe amară, nuvele, Bucureşti, 1969; Oameni în alb, Bucureşti, 1970; Atitudini critice, Timişoara, 1973; Orfeu, bucuria cunoaşterii, Bucureşti, 1976; Popas în Afrodisia, Bucureşti, 1978; Pe malul Styxului, roman, Bucureşti, 1980; Umbra de la Cozia, roman, Timişoara, 1980. REFERINŢE CRITICE: G. Dimisianu, Valori actuale, 1974; V. Ardeleanu, Opinii, 1975; C. Ungureanu, în Orizont, nr. 46, 1978; T. L. Birăescu, în Orizont, nr. 48, 1980; L. Ciocârlie, în Orizont, nr. 48, 1980; M. PopCorniş, în Orizont, nr. 48, 1980; A. Martin, în România literară, nr. 52, 1980; E. Todoran, în Steaua, nr. 11, 1980; Al. Tănase, în Cahiers roumains d’études littéraires, nr. 3, 1980; V. Andru, în Viaţa Românească, nr. 3, 1981; R. Ciobanu, în Transilvania, nr. 10, 1981; E. Manu, în România literară, nr. 18, 1981; M. PopCorniş, în Orizont, nr. 4, 1981; V. Nistor, în Steaua, nr. 4, 1981; C. Mircea, în Orizont, nr. 27, 1985; A. Sasu – Mariana Vartic, Romanul românesc..., II; C. Mircea, în Luceafărul, nr. 27, 1995; C. Ungureanu, în Luceafărul, nr. 17, 1998. (M. Mt.) MAZILESCU Virgil, n. 11 apr. 1942, Corabia, jud. Olt – m. 13 aug. 1984, Bucureşti. Poet şi traducător. Fiul contabilului Sabin Mazilescu şi al AureiLili (n. Rădulescu). Şcoala primară în com. Cuşmir (19481950), la Turnu Severin (19501951), Târgu Jiu (19511952), Drăgăşani (19521957); Liceul „Spiru Haret” din Bucureşti (19571959); Facultatea de Lb. şi Literatura Română a Univ. din Bucureşti (19591964). Prof. de lb. şi literatura română în com. Geaca, jud. Ilfov, între 1964 şi 1966; bibliotecar la Bibl. municipală din Ploieşti (19661968), secretar al cenaclului literar al Uniunii Scriitorilor, condus de M. R. Paraschivescu (19681970); după 1970, redactor al rev. România

68

literară. Debutează în Povestea vorbii, suplimentul literar al rev. Ramuri, girat de M. R. Paraschivescu (1966); debut editorial cu Versuri (1968; premiul rev. Luceafărul), urmat de Fragmente din regiunea de odinioară (1970), ambele reunite în Va fi linişte va fi seară (1979). A publicat singur sau în colab. trad. din Jean Amila, Jack Schaefer, Fernand FournierAubry, Willa Cather. Poet cu deprinderi livreşti, dintre cei ce conservă inocenţa prin ironie, M. e, înainte de toate, un tehnician al discursului poetic. OPERA: Versuri, Bucureşti, 1968; Fragmente din regiunea de odinioară, Bucureşti, 1970; Va fi linişte va fi seară, postfaţă de E. Negrici, Bucureşti, 1979; Guillaume poetul şi administratorul, Bucureşti, 1983; Asketische Zeichen. Gedichte, ClujNapoca, 1988; Întoarcerea lui Immanuel, poeme, pref. de Gh. Grigurcu, Bucureşti, 1991; Poezii, Bucureşti, 1996; Little Bones in Winter, poeme, translated by Th. C. Carlson and D. R. Popa, Bucharest, 1996; Asketische Zeichen: Gedichte aus dem Rumänischen übersetz von R. - Mormont, F. ClujNapoca, 2001. Traduceri: Jean Amila, Luna la Omaha, Bucureşti, 1970 (1992); Jack Schaefer, Generalul Pingley. Povestiri din vestul îndepărtat, trad. de Ştefania Deleanu şi ~, Bucureşti, 1973; Willa Cather, Cazul din Grover Station, trad. de Ştefania Deleanu şi ~, Bucureşti, 1978; Fernand FournierAubry, Don Fernando, I- trad. de II, Ştefania Deleanu şi ~, Bucureşti, 1978; Charles Portis, Adevăratul curaj, trad. de Eugenia Antonescu şi ~, Bucureşti, 1979; Henri Delacroix, Psihologia artei. Eseu asupra activităţii artistice, trad. de Victor Ivanovici şi ~, pref. de O. Barbossa, Bucureşti, 1983. REFERINŢE CRITICE: M. N. Rusu, Utopica, 1969; I. Constantin, Despre poeţi, 1971; V. Cristea, Interpretări critice, 1972; P. Poantă, Modalităţi…; V. Felea, Secţiuni, 1974; idem, Aspecte ale poeziei de azi, III, 1984; D. Cristea, Un an de poezie, 1974; Al. Piru, Poezia…, II, 1975; M. Mincu, Poezie şi generaţie, 1975; M. Iorgulescu, Scriitori...; L. Raicu, Printre contemporani, 1980; C. Regman, în Viaţa Românească, nr. 6, 1982; L. Antonesei, în Convorbiri literare, nr. 2, 1982; E. Simion, Scriitori…, III; C. Pricop, în Convorbiri literare, nr. 2, 1984; D. Mureşan, în Vatra, nr. 4, 1984; N. Manolescu, în România literară, nr. 10, 1984; E. Negrici, Introducere…; D. Flămând, Intimitatea

textului, 1985; M. Mincu, Eseu despre textul poetic, II, 1986; Al. Cistelecan, Poezie şi livresc, 1987; I. Negoiţescu, Scriitori contemporani, 1994; L. Ulici, Literatura română contemporană I, Promoţia ‘70, 1995; C. Ţoiu, în România literară, nr. 13, 1998; Nora Iuga, ibidem, nr. 16, 1999; V. Mureşan, în Familia, nr. 2, 2001; Gabriela Ursachi, în România literară, nr. 16, 2002; A. Porumboiu, în Luceafărul, nr. 30, 2003; Alex. Ştefănescu, în România literară, nr. 24, 2003. (Al. Cs.)

MAZILU

MAZILU Dan Horia, n. 20 apr. 1943, Piteşti. Istoric literar. Fiul lui Constantin Mazilu şi al Ioanei (n. Niculescu), funcţionari. Studii elementare la Piteşti (19501957); Liceul „Nicolae Bălcescu” din acelaşi oraş (19571961); Facultatea de Lb. slave a Univ. din Bucureşti (19611966). Cadru didactic la Catedra de filologie slavă a Facultăţii de Lb. Străine: preparator (19671970), asistent (19701975), lector (19751982), conf. univ. (19821990), prof. din 1991. Dr. în filologie cu Opera umanistului Udrişte Năsturel în contextul relaţiilor culturale românoslave (1972). Lector de lb. şi literatura română la Univ. „Kriment Ohridski” din Sofia (19721974); visiting professor la Institutul de Romanistică al Univ. din Viena (1993); bursier în Bulgaria (1988; 1989). Debut în rev. Argeş (1969), iar în vol. cu monografia Udrişte Năsturel (1974). Colab. la Revista de istorie şi teorie literară, Limba română, Studii şi cercetări lingvistice, Romanoslavica, Fonetică şi dialectologie, Limbă şi literatură, Analele Universităţii din Bucureşti, România literară, Luceafărul, Argeş. A mai publicat: Barocul în literatura română din secolul al XVIIlea (1976), Cronicari munteni (1978), Varlaam şi Ioasaf. Istoria unei cărţi (1981), Literatura română în epoca Renaşterii (1984), Proza oratorică în literatura română veche, III (19861987); Vocaţia europeană a literaturii române vechi (1991), Recitind literatura română veche, I- (1994III 2000), Literatura română barocă în context european (1996), Cronicarii moldoveni,

69

MAZILU

antologie (1996), Introducere în opera lui Dosoftei (1997), Noi despre ceilalţi (1999), Introducere în opera lui Antim Ivireanul (1999), O istorie a blestemului (2001), Noi printre ceilalţi (2003). A publicat ed. din N. Cartojan, Şt. Ciobanu, M. Eminescu, D. Cantemir, Gr. Ureche, antologii din cronicari moldoveni, munteni şi brâncoveneşti etc. Trad. din I. Hrihurko şi V. Zemljak. Premiul rev. Argeş (1985); Premiul Acad. Romrne (1994); Premiul Centrului Internaţional pentru dialog ecumenic (1996); Premiul Asoc. Scriitorilor din Bucureşti (2001). Slavist remarcabil, continuator al direcţiei ilustrate de Şt. Ciobanu la Univ. din Bucureşti, aduce în analiza erudită a textelor vechi sensibilitatea şi gustul unui modern trecut printro întinsă cultură. OPERA: Udrişte Năsturel, Bucureşti, 1974; Barocul în literatura română din secolul al XVIIlea, Bucureşti, 1976; Cronicari munteni, Bucureşti, 1978; Varlaam şi Ioasaf. Istoria unei cărţi, Bucureşti, 1981; Literatura română în epoca Renaşterii, Bucureşti, 1984; Proza oratorică în literatura română veche, I- Bucureşti, 1986II, 1987; Vocaţia europeană a literaturii române vechi, Bucureşti, 1991; Recitind literatura română veche, IIII, 19942000; Literatură română barocă în context european, Bucureşti, 1996; Cronicarii moldoveni, Bucureşti, 1996; Introducere în opera lui Dosoftei, Bucureşti, 1997; Noi despre ceilalţi. Fals tratat despre imagologie, Iaşi, 1999; Introducere în opera lui Antim Ivireanul, Bucureşti, 1999; O istorie a blestemului, Bucureşti, 2001; Un „Dracula” pe care Occidentul l- ratat, Bucureşti, a 2001; Dimitrie Cantemir – un prinţ al literelor, Bucureşti, 2001; Voievodul dincolo de sala tronului. Sane din viaţa privată, Iaşi, 2003; Noi printre ceilalţi sau Despre literatura peregrinilor, Bucureşti, 2003. Traduceri: Ivan Hrihurko, Canalul, roman, Bucureşti, 1979; Vasil Zemljak, Stolul de lebede, roman, trad. şi pref. de ~, Bucureşti, 1985. REFERINŢE CRITICE: M. Iorgulescu, în România literară, nr. 46, 1974; N. Manolescu, în România literară, nr. 30, 1976; D. Micu, în Contemporanul, nr. 40, 1976; M. Ungheanu, în Luceafărul, nr. 27, 1976; M. Zamfir, în Luceafărul, nr. 41, 1977; V. Drăgan, în Cronica, nr. 23, 1977; M. Zamfir, în Viaţa Românească, nr. 6, 1977; Al. Duţu, în Luceafărul, nr. 12, 1978; (D. C.) Mihăilescu, în Luceafărul, nr. 16, 1978; P. Dugneanu, în
70

Luceafărul, nr. 35, 1978; E. Papu, în Luceafărul, nr. 37, 1978; M. Iorgulescu, Scriitori...; S. Mătăoanu, în Argeş, nr. 1, 1982; I. Poiană, în Luceafărul, nr. 40, 1982; Al. Piru, în Flacăra, nr. 28, 1984; Vl. Udrescu, în Rumänien heute, nr. 11, 1984; M. Ungheanu, în Luceafărul, nr. 29, 1984; S. Mătăoanu, în Argeş, nr. 2, 1985; M. Ungheanu, Exactitatea admiraţiei, 1985; T. Vârgolici, în Adevărul literar şi artistic, nr. 326, 1996; Doina Curticăpeanu, în Steaua, nr. 4- 1996; idem, în 5, Familia, nr. 6, 1998; idem, ibidem, nr. 3, 1999; (I. B.) Lefter, în Observator cultural, nr. 137, 2002; T. Vârgolici, în Adevărul literar şi artistic, nr. 623, 2002. (D. C.) MAZILU Dumitru, n. 29 nov. 1922, Broşteni, jud. Vrancea – m. 12 iul. 1981, Bucureşti. Traducător. Fiul învăţătorului Dionisie Mazilu şi al Matildei (n. Georgescu). Liceul „Mihai Viteazul” din Bucureşti (19331941); licenţiat al Facultăţii de Drept a Univ. din Bucureşti (1945). Între 1941 şi 1943 urmează doi ani şi la Facultatea de Litere. Lucrează ca bibliotecar, avocat, redactor la ESPLA, redactorşef la Editura Univers şi apoi lector principal la serviciul de sinteză şi coordonare tematică al Centralei Editoriale. Debutează editorial în 1954, cu o trad. din Howard Fast. A transpus în româneşte nenumărate titluri din literaturile engleză şi americană, excelând în special în trad. romanului american modern. OPERA: Spre culmile Carpaţilor, însemnări de călătorie, Bucureşti, 1955 (în colab. cu O. Maniţiu). Traduceri: Howard Fast, Calvarul lui Sacco şi Vanzetti, trad. de ~, Bucureşti, 1954; idem, Cina cea de taină, trad. de ~, Bucureşti, 1956; John Steinbeck, Căluţul roib, trad. de ~, Bucureşti, 1957; Jack London, Martin Eden, trad. de ~, Bucureşti, 1958; idem, Călcâiul de fier, trad. de ~, Bucureşti, 1960; John Steinbeck, Fructele mâniei, trad., pref. şi note de ~, Bucureşti, 1963; Erskine Caldwell, Jenny, trad. şi cuvânt înainte de ~, Bucureşti, 1965; Ernest Hemingway, Pentru cine bat clopotele, trad. de ~, Bucureşti, 1965; Charlotte Brontë, Jane Eyre, trad. de ~ şi P. B. Marian, Bucureşti, 1966 (ed. II, 1970; ed. III, 1972); Oscar Wilde, Portretul lui Dorian Gray, trad. de ~, Bucureşti, 1967 (ed. II, 1969); Ernest

Hemingway, Fiesta, trad. de ~, Bucureşti, 1968; Herbert Read, Semnificaţia artei, trad. de ~, Bucureşti, 1969; G. S. Feves, Povestiri dintro rezervaţie indiană, selecţie, cuvânt de întâmpinare şi trad. de ~, Bucureşti, 1971; Richard Llewellyn, Ce verde era valea mea, trad., cuvânt înainte şi note de ~, Bucureşti, 1971; Jack London, Martin Eden, trad., cuvânt înainte şi note de ~, Bucureşti, 1971 (ed. II, 1976; ed. III, 1984); E. H. Gombrich, Artă şi iluzie. Studiu de psihologie a reprezentării picturalei, trad. de ~, Bucureşti, 1973; Charlotte Brontë, Shirley, trad. de ~, Bucureşti, 1974 (ed. II, 1986); John Steinbeck, Păşunile raiului, trad. de ~, Bucureşti, 1975; Francis Parkman, Pe calea Oregonului, trad. şi note de ~, Bucureşti, 1978; Gordon Landsborough, Vulpile deşertului, trad. de ~, Bucureşti, 1979. REFERINŢE CRITICE: L. Călin, în România literară, nr. 29, 1981; D. Grigorescu, în Contemporanul, nr. 30, 1981. (V. S.) MAZILU Teodor, n. 11 aug. 1930, Bucureşti – m. 18 oct. 1980, Bucureşti. Dramaturg, prozator şi poet. Fiul lui Teodor Mazilu, muncitor, şi al Mariei (n. Mureşanu). Liceul la Bucureşti (19401945). Absolvent al Facultăţii Muncitoreşti. Redactor la Tinereţea (19461947), Tânărul muncitor (19471949) şi Scânteia tineretului (19491956). Din 1959, redactor la Gazeta literară. Elev al Şcolii de Literatură „Mihai Eminescu”, debutează cu poezie în Flacăra (1949). Debut editorial cu Insectar de buzunar (1956), culegere de foiletoane şi schiţe satirice, nu fără o vervă absolut personală, vizibilă mai bine în culegerea din 1957, Galeria palavragiilor. Colab. la Contemporanul (unde deţine cronica sportivă), Flacăra (unde semnează o rubrică de foiletoane satirice), Luceafărul (cu eseuri pe teme morale), România literară. Publică schiţe (Galeria palavragiilor, 1957; Vara pe verandă, 1966; Doamna Voltaire, 1979), nuvele (Înmormântare pe teren accidentat, 1973), romane

(Bariera, 1959; Aceste zile şi aceste nopţi, 1962; Într- casă străină, I- 1975; O singură noapte o II, eternă, 1975), teatru (Acordeonistul, 1974; Frumos e în septembrie la Veneţia, 1973; Mobilă şi durere, 1981), poezii (Cântece de alchimist, 1972), eseuri (Ipocrizia disperării, 1972). Trad., în colab., din Massimo Azeglio, Marti Larni, Carlo Manzoni. Premiul Uniunii Scriitorilor pe 1969 şi 1978; Premiul Asoc. Scriitorilor din Bucureşti pe 1975; Premiul „Ion Creangă” al Acad. pe 1960. OPERA: Insectar de buzunar, Bucureşti, 1956; Galeria palavragiilor. Audienţe. Schiţe. Portrete, Bucureşti, 1957; Bariera, roman, Bucureşti, 1959 (ed. II, 1961; ed. III, revăzută, 1970); Aceste zile şi aceste nopţi, roman, Bucureşti, 1962; Acordeonistul, comedie într- act, Bucureşti, 1964; un O plimbare cu barca, proză satirică, Bucureşti, 1964; Vara pe verandă, schiţe, Bucureşti, 1966; Necunoscutul şi iubirea, comedie într- act, un Bucureşti, 1968; O sărbătoare princiară, comedie întrun act, Bucureşti, 1969; Proză satirică, Bucureşti, 1969; Teatru, Bucureşti, 1971; Cântece de alchimist, Bucureşti, 1972; Fotbalul n- fost a creat de diavol, Bucureşti, 1972; Ipocrizia disperării, Bucureşti, 1972; Pălăria de pe noptieră, Bucureşti, 1972; Pâinea la loc fix, Bucureşti, 1972; Este corida o luptă cu moartea?, Bucureşti, 1973; Frumos e în septembrie la Veneţia, Bucureşti, 1973; Înmormântare pe teren accidentat, nuvele, Bucureşti, 1973; Într- casă străină, roman, I, Bucureşti, o 1975; Iubiri contemporane, Bucureşti, 1975; O singură noapte eternă, roman, Bucureşti, 1975; Elegie la pomana porcului, Bucureşti, 1976; Fugiţi, vin clienţii!, piesă într- act, Bucureşti, 1979; un Doamna Voltaire, schiţe şi scene comice, Bucureşti, 1979; Pelerinaj la ruinele unei vechi pasiuni, Bucureşti, 1980; Mobilă şi durere, comedie în trei acte, Bucureşti, 1981; Soarele şi ambianţa, schiţe şi nuvele, pref., note, selecţie de L. Raicu, tabel cronologic de I. Mazilu, Bucureşti, 1983. REFERINŢE CRITICE: M. Petroveanu, Pagini critice, 1958; S. Bratu, Cronici, 1958; I. Vitner, Prozatori contemporani, 1962; S. Damian, Direcţii şi tendinţe în proza nouă, 1963; M. Novicov, Literatura şi viaţa, 1965; D. Săraru, Teatru românesc şi interpreţi contemporani, 1966; V. Silvestru, Prezenţa teatrului, 1968; V. Cristea, Interpretări critice, 1970; G. Dimisianu, Prozatori de azi, 1970; N. Ciobanu, Critica în primă instanţă,
71

MAZILU

1974; idem, Incursiuni critice, 1975; V. Ardeleanu, Opinii, 1975; V. Cristea, Domeniul criticii, 1976; L. Raicu, Critica – formă de viaţă, 1976; G. Dimisianu, Nouă prozatori, 1976; C. Ungureanu, Proză şi reflexivitate, 1977; Ecaterina Oproiu, în Contemporanul, nr. 6, 1979; V. Silvestru, în România literară, nr. 12; 40; 51, 1979; Ov. S. Crohmălniceanu, în România literară, nr. 43, 1980; I. Vartic, în Familia, nr. 12; 24, 1982; L. Raicu, în România literară, nr. 17, 1982; Val Condurache, Fantezii critice, 1983; R. Diaconescu, Dramatugia românească contemporană, 1983; Fl. Faifer, Dramaturgia românească, între clipă şi durată, 1983; M. Ghiţulescu, O panoramă...; E. Simion, Scriitori..., III; I. Cristoiu, Lumea literaturii, 1986; V. Silvestru, Umorul în literatură şi artă, 1988; Ioana Pârvulescu, în România literară, nr. 44, 1996; A. Sasu–Mariana Vartic, Dramaturgia românească..., III; B. Ulmu, în Convorbiri literare, nr. 8, 2002; Cristina Ionică, în România literară, nr. 36, 2002, Alex. Ştefănescu, ibidem, nr. 4, 2002; Ana Marinescu, în Luceafărul, nr. 29, 2003. (E. S.)

MAZILU-CRÂNGAŞU

Carcera cu oglinzi (1997); Cămaşa de sare (2000), Trianglu (2001) şi Măştile luminii (2002). OPERA: Carcera cu oglinzi, versuri, Bucureşti 1997; Cămaşa de sare, versuri, Bucureşti, 2000; Trianglu, versuri, Bucureşti, 2001; Măştile luminii, versuri, Bucureşti, 2002. REFERINŢE CRITICE: Victoria Milescu, în Universul cărţii, nr. 5, 2000; Geo Vasile, în Contemporanul, 22 iun. 2000; Mariana Ionescu, în Universul cărţii, nr. 8- 2001; Victoria Milescu, 9, ibidem, nr. 8- 2002; T. Georgescu, în Flacăra, nr. 9, 24, 2002; Fl. Popescu, în Economistul (Supliment literar), nr. 220, 2003. (A. S.) MĂCIUCĂ Constantin, n. 13 oct. 1927, satul Drăguţeşti, com. Iaşi, jud. Gorj. Istoric literar şi eseist. Fiul lui Sebastian Măciucă, subofiţer, şi al Marinei (n. Negrea). Şcoala primară în com. natală (19341938); continuă studiile la Liceul „Gh. Lazăr” din Sibiu (19381943), apoi la Liceul „Tudor Vladimirescu” din Târgu Jiu (19431946); licenţiat al Facultăţii de Filologie a Univ. din Bucureşti (19461950). Asistent la aceeaşi Facultate (19501952); redactor la Editura pentru Literatură şi Artă (19511955); redactorşef la Editura Tineretului (19551964); director al Editurii pentru Literatură Universală (19641968); director coordonator la I. S. C. E., Cartimex (19681969); director al Centralei editoriale (19691971); director al Direcţiei de spectacole artistice la Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste (19711982); redactor principal la Editura Eminescu (19821987); director artistic al Teatrului Naţional din Bucureşti (19901993). Prof. asociat la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografie (19731977), la Univ. „C. Brâncoveanu” din Brăila (19921994) şi la Univ. Ecologică din Bucureşti (19971998). Colab. la Contemporanul, Gazeta literară, Luceafărul, România literară, Secolul 20, Viaţa Românească, Cahiers roumains d’études littéraires etc. A editat, în colab. cu M. Gafiţa, Scriitori români despre frumuseţile patriei (1954). Debutează în Viaţa Românească (1958). Debut

MAZILU-CRÂNGAŞU Ioan (numele la naştere: Mazilu), n. 15 febr. 1938, Bucureşti. Poet. Fiul lui Nicolae Mazilu, ospătar, şi al Sofiei (n. Marinescu). Şcoala primară (19441948), apoi Liceul „Gh. Şincai” din Bucureşti (19481955); studii întrerupte la Facultatea de Filologie a Univ. din Bucureşti (19551958; în anul III este exmatriculat pentru „atitudini nonconformiste” şi deferit Comisariatului militar pentru încorporare). Corector la Editura de Stat pentru Literatură şi Artă (19601962); artist liric la Ansamblul C. C. S., Teatrul de Stat de Operetă şi Teatrul de Operă şi Balet (19621969); a lucrat în domeniul industrial (serviciul de aprovizionare) şi la Întreprinderea Cinematografică a municipiului Bucureşti. În 1985 se stabileşte în Statele Unite (se repatriază în 1996). Colab. la Luceafărul, Flacăra, Lumea liberă românească (New York, Statele Unite), Românul liber (Londra, Marea Britanie), Romanian Morning Star (Canada) etc. Debutează cu versuri în Amfiteatru (1961). Publică vol. de poezii
72

editorial cu monografia Dimitrie Cantemir (1962), urmată de studii şi eseuri teatrale (Viziuni şi forme teatrale, 1983; Motive şi structuri dramatice, 1986; Teatrul şi teatrele, 1989). Ed., studii introductive şi pref. la vol. de I. Ghica. B. P. Hasdeu, I. Slavici, V. Eftimiu, D. Cantemir, I. Al. Odobescu, I. HeliadeRădulescu, V. Alecsandri etc. Premiul „I. L. Caragiale” al Acad. Române (1990). OPERA: Dimitrie Cantemir, monografie, Bucureşti, 1962 (ed. II, 1973); Viziuni şi forme teatrale, eseuri, Bucureşti, 1983; Motive şi structuri dramatice, eseuri, Bucureşti, 1986; Teatrul şi teatrele, eseuri, Bucureşti 1989. REFERINŢE CRITICE: P. Teodor, în Steaua, nr. 2, 1963; Fl. Mugur, în Scânteia, 14 apr. 1964; E. Manu, în Viaţa Românească, nr. 9, 1966; idem, în Săptămâna, 18 mai 1973; Fl. Mihăilescu, în Viaţa Românească, nr. 9, 1973; V. Silvestru, în România literară, nr. 16, 1984; idem, ibidem, nr. 37, 1986; M. Popescu, în Flacăra, nr. 5, 1986; V. Silvestru, în Tribuna României, nr. 397, 1989. (A. S.) MĂDUŢA Ilie, n. 22 mai 1927, com. Dezna, jud. Arad. Poet şi prozator. Fiul lui Ilie Măduţa, fierar, şi al Rozaliei (n. Palade). Şxoala primară în com. natală (19331938); Liceul teoretic „Moise Nicoară” din Arad (19381946); licenţiat al Facultăţii de Filosofie a Univ. din Cluj (19461950); studii neterminate de drept. Inspector în Ministerul Industriei Uşoare (19501951); achizitor şi referent tehnic la Prodexport Timişoara şi Arad (19521962); normator la cariera de piatră Brănişca (19611963); bibliotecar la Şcoala profesională „Vasile Roaită” din Arad (19631964); prof. la Şcolile generale din com. Dezna (19641966) şi Mişca (19671970), apoi la licee din ChişineuCriş (din 1970). Colab. la Scrisul bănăţean, Orizont, Familia, Tribuna etc. Debutează în Scrisul bănăţean (1956). A publicat vol. de versuri Corabia autohtonă (1969), Măşti de zăpadă (1975), Tărâmul de flacără (1976), Paloşul strămoşesc (1977), Privighetoarea albă (1979), Nălucile de aur (1980), Voicu şi craiul şerpilor

(1980), Albastra putere a lirei (1984), Aur şi scrum (1987) şi romanul Orarul păstrăvului şi al mierlei (1982). Premiul Filialei din Timişoara a Uniunii Scriitorilor (1969); Premiul Uniunii Scriitorilor (1982). OPERA: Corabia autohtonă, versuri, Bucureşti, 1969; Măşti de zăpadă, versuri, Timişoara, 1973; Vacanţa perpetuă, versuri, Bucureşti, 1975; Tărâmul de flacără, versuri, Timişoara, 1976; Paloşul strămoşesc, versuri, Bucureşti, 1977; Privighetoarea albă, versuri, Bucureşti, 1979; Nălucile de aur, versuri, Bucureşti, 1980; Voicu şi craiul şerpilor, versuri, Bucureşti, 1980; Orarul păstrăvului şi al mierlei, roman, Bucureşti, 1982; Albastra putere a lirei, versuri, Timişoara, 1984; Aur şi scrum, versuri, cuvânt înainte de Şt. Aug. Doinaş, Bucureşti, 1987. REFERINŢE CRITICE: M. Iorgulescu, în Luceafărul, nr. 19, 1974; Al. Ruja, în Familia, nr. 3, 1974; L. Alexiu, în Orizont, nr. 45, 1075; E. Barbu, în Luceafărul, nr. 13, 1976; V. Mazilescu, în România literară, nr. 42, 1976; Al. Cistelecan, în Familia, nr. 1, 1980; Gh. Grigurcu, în Viaţa Românească, nr. 9, 1980; Şt. Aug. Doinaş, în Familia, nr. 8, 1986; Gh. Grigurcu, Existenţa poeziei, 1986; idem, în România literară, nr. 41, 1989. (A. S.) MĂINESCU Tudor (prenumele la naştere: Constantin), n. 23 febr. 1892, Caracal – m. 15 mart. 1977, Bucureşti. Poet, prozator şi traducător. Fiul lui Vasile Măinescu, funcţionar la poştă, şi al Theoniei (n. Dobritescu). Clasele primare şi gimnaziale la Craiova, Bucureşti şi Mizil, iar liceul la Ploieşti şi Galaţi. Urmează un an la Facultatea de Medicină din Bucureşti, altul la Conservatorul de Artă Dramatică (clasa C. I. Nottara), apoi Facultatea de Drept, începută la Bucureşti şi terminată la Iaşi (licenţa în 1923). Intră în magistratură (1924), ca ajutor de judecător la Celari, apoi judecător la Tribunalul din Slatina, urcând ulterior toate treptele ierarhiei, până la cea de consilier la Curtea de Apel din Bucureşti.
73

MĂINESCU

MĂLĂNCIOIU

Debutează cu versuri satirice la rev. Scena (1916). Remarcat de G. Topârceanu, este prezentat şi publicat în rev. Însemnări literare (1919). Debut editorial cu vol. de versuri O picătură de parfum... (1929), bine primit de Al. A. Philippide, T. Arghezi, D. Botez, ş. a. Publică apoi epigrame (Surâs..., 1931), versuri (O fată mică se închină, 1935), schiţe şi povestiri (Întâmplări vesele pentru oameni trişti, 1943) şi colaborează intens la Viaţa Românească, Gândul nostru, Adevărul literar şi artistic, Vremea, Universul literar, Bilete de papagal, Curentul literar, Universul, Veac nou etc. După 1944, scriitorul devine mai prolific, publicând noi vol. de versuri (Flori şi ghimpi 1956; Florile prieteniei, 1959; Versuri clare, 1961; Florile vieţii, 1962; Soare cu dinţi, 1972), satire, fabule şi epigrame (Muzică uşoară, 1961), schiţe satirice şi povestiri (Schiţe oarecum vesele, 1966; Curăţitorii de pete, 1974), cărţi pentru copii (Bagaje uşoare, 1961; Azi, Neptun şi Nicuşor vor să facă un vapor, 1965; Păţaniile fraţilor ChiţChiţ, 1965; 3 şi cu Roşcatu 4, 1968; Dana, Dan şi Roboţel, 1976). Colaborează la Gazeta literară, Steaua, Iaşul literar, Orizont, Tribuna, Albina, Tânărul scriitor, Familia, Presa noastră, Cravata roşie, Luminiţa, Arici Pogonici, Urzica etc. A prefaţat şi îngrijit o ed. din epigramele lui Cincinat Pavelescu (1966). Traduce din O. Ceciotchina, G. Boiko, V. Hugo, A. Seghers, P. Antokolski, S. Marşak, Racine, Marţial, La Fontaine, Vl. Ciocov, M. Aymé, St. Leacock, Juvenal ş. a. OPERA: O picătură de parfum..., versuri, Bucureşti, 1929; Surâs..., versuri, Bucureşti, 1931; O fată mică se închină, versuri, Bucureşti, 1935; Întâmplări vesele pentru oameni trişti, schiţe şi povestiri, Bucureşti, 1943; Flori şi ghimpi, versuri, Bucureşti, 1956 (ed. II, 1967); Florile prieteniei, versuri, Bucureşti, 1959; Bagaje uşoare, cronici rimate, ghicitori, epigrame, Bucureşti, 1961; Muzică uşoară, satire, fabule, epigrame, Bucureşti, 1961; Versuri clare, Bucureşti, 1961; Florile vieţii, poezii, cuvânt către cititori de D. Botez, Bucureşti, 1962; Azi, Neptun şi Nicuşor vor să facă un vapor, Bucureşti, 1965; Păţaniile fraţilor ChiţChiţ (pe muzică de M. Neagu, cu desene de Clelia Otone şi Fl. Obreja), Bucureşti, 1965; Schiţe oarecum vesele, Bucureşti, 1966; 3 şi cu Roşcatu 4, Bucureşti, 1968; Soare cu dinţi, versuri, cuvânt înainte de F. Băileşteanu, Bucureşti, 1972; Curăţitorii de pete, nuvele, Bucureşti, 1974; Dana, Dan şi Roboţel, Bucureşti, 1976. Traduceri: Olga Ceciotchina, China eliberată,
74

trad. de P. Bandrabur şi ~, Bucureşti, 1951; G. Boiko, Vom fi mineri, în româneşte de ~, Bucureşti, 1954; Victor Hugo, Mizerabilii, roman, trad. din lb. fanceză de Lucia Demetrius, ~ şi I. Costin, I- Bucureşti, V, 19541955 (altă ed., I- 1993; I- 2003); Anna V, III, Seghers, Nuntă la Haiti, nuvele, în româneşte din lb. germană de ~, Bucureşti, 1955; Pavel Antokolski, Pe- ulicioară dincolo de Arbat, poem, în româneşte o de ~ şi A. Antonescu, Bucureşti, 1956; Victor Hugo, Marion Delorme, dramă în cinci acte, în româneşte de ~, Bucureşti, 1957; Racine, Teatru. Fedra, în româneşte de ~, pref. de Elena Vianu, Bucureşti, 1959; G. Boiko, Surorile ştrengăriţe, în româneşte de ~, Bucureşti, 1960; S. Marşak, Despre un hipopotam. Cum să te porţi. Poveste despre doi pisoi, trad. de ~, Bucureşti, 1960; Marcus Valerius Martialis, Epigrame, trad. de ~, note de T. Costa, Bucureşti, 1961: La Fontaine, Fabule, trad. de ~, Bucureşti, 1961; Vladimir Ciocov, Versuri, în româneşte de ~, Bucureşti, 1964; Marcel Aymé, Omul care trece prin zid, schiţe, trad. şi cuvânt înainte de ~, Bucureşti, 1965; Stephen Leacock, Povestiri umoristice, trad. de ~ şi Michaela Ghiţescu, pref. de ~, Bucureşti, 1965; Juvenal, Epigrame, în româneşte de ~ şi Al. Hodoş, pref. de I. Fischer, Bucureşti, 1967; A. P. Flaccus, D. I. Juvenal, (M. V.) Martialis, Satire şi epigrame, în colab., Bucureşti, 1967. REFERINŢE CRITICE: Al. A. Philippide, în Adevărul literar, nr. 463, 1929; T. Arghezi, în Ramuri, nr. 1011, 1929; D. Botez, în Viaţa Românească, nr. 1112, 1929; E. Jebeleanu, în Dimineaţa, 20 ian. 1936; I. Oarcăsu, în Steaua, nr. 9, 1956; D. Costea, în Iaşul literar, nr. 10, 1956; M. Petroveanu, în Gazeta literară, nr. 32, 1956; Al. Hanţă, în Tânărul scriitor, nr. 7, 1957; C. Baltag, în Gazeta literară, nr. 28, 1959; Gh. Ciompec, în Luceafărul, nr. 13, 1959; M. Tomuş, în Steaua, nr. 12, 1961; L. Ulici, în Contemporanul, nr. 51, 1965; E. Manu, în Luceafărul, nr. 20, 1968; Perpessicius, Opere, IV- 1971V, 1972; Al. Raicu, în România literară, nr. 12, 1977; N. Gheran, în Adevărul literar şi artistic, nr. 671, 2003. (I. R.)

MĂLĂNCIOIU Ileana, n. 23 ian. 1940, com. Godeni, jud. Argeş. Poetă. Fiica lui Petre Mălăncioiu şi a Elenei (n. Dumitrache), agricultori. Liceul la Câmpulung-Muscel (bacalaureat în 1957); urmează apoi Şcoala Tehnică Financiară din Bucureşti (1960), după care se înscrie la Facultatea de Filosofie a Univ. din Bucureşti (licenţa în 1968). Dr. în filosofie (1977). Din 1980, redactor la Viaţa Românească. Adebutat cu versuri în Luceafărul (1965). Alte colab. la România literară, Viaţa Românească, Steaua, Tribuna, Amfiteatru ş. a. Debut editorial cu vol. Pasărea tăiată (1967), de inspiraţie aparent „tradiţionalistă”; în realitate, M. propune de pe atunci o poezie care, pornind de la evenimente obişnuite, banale, dezvoltă în jurul nucleului narativ o atmosferă de ritual şi magie. Dacă abandonează cadrul rustic iniţial, în favoarea unui univers emblematic, de sursă livrescă, cu elemente biblice, folclorice sau de ev mediu stilizat, cărţile următoare – de la Către Ieronim (1970) şi Inima reginei (1971), la Peste zona interzisă (1979) şi Sora mea de dincolo (1980) – accentuează, în schimb, caracterul riualic şi de invocaţie al discursului liric. Erosul şi moartea, adesea în strânsă comunicare, rămân temele mari ale acestei poezii. Lirismul ei conturează un univers halucinant, populat, ca la unii romantici (Poe, Eminescu), de fiinţe situate la limita dintre realitate şi vis, proiecţii ale unei mari tensiuni afectivspirituale. Teama şi cutremurarea metafizice se deplasează tot mai mult (Linia vieţii – 1982; Urcarea muntelui – 1985; Poezii – 1996), către timpul şi spaţiul istoriei: angoasă în faţa represiunii generalizate, a lipsei de libertate, a golului existenţial, ce- caută compensaţia în patosul şi apelului la regenerarea morală. Ţinuta de personaj tragic a subiectului liric aflat în situaţiilimită rămâne pregnantă, într- poezie cu structură frecvent o parabolică şi atmosferă expresionistă, care prelucrează creator şi un număr de motive lirice bacoviene. Remarcabile prin fineţea analizei şi largul orizont culturalfilosofic sunt eseurile din vol. Vina tragică (1978), consacrate tragicilor greci, lui Shakespeare, Dostoievski, Kafka. Publicistică literară şi de atitudine civică în Călătorie către mine

însămi (1987) şi Crimă şi moralitate (1993). Premiul „M. Eminescu” al Acad. pe 1973; Premiul Uniunii Scriitorilor (1979; 1993) şi al Asoc. Scriitorilor din Bucureşti (1982); Premiul naţional de poezie „Mihai Eminescu” (1995); Marele premiu pentru poezie „Lucian Blaga” (1997). OPERA: Pasărea tăiată, versuri, Bucureşti, 1967; Către Ieronim, versuri, Bucureşti, 1970; Inima reginei, versuri, Bucureşti, 1971; Poezii, Bucureşti, 1973; Crini pentru domnişoara mireasă, versuri, Bucureşti, 1973; Ardere de tot, versuri, Bucureşti, 1976; Vina tragică, eseuri, Bucureşti, 1978 (ed. II, revăzută, Iaşi, 2001); Peste zona interzisă, versuri, Bucureşti, 1979; Sora mea de dincolo, versuri, Bucureşti, 1980 (ed. II, 1992); Poeme, cuvânt înainte de L. Raicu, Bucureşti, 1980 (ed. II, 1992); Linia vieţii, versuri, Bucureşti, 1982; Peste zona interzisă/A travers la zone interdite, ed. bilingvă, trad. fr. de Annie Bentoiu, pref. de E. Negrici, Bucureşti, 1984; Urcarea muntelui, Bucureşti, 1985 (ed. II, necenzurată şi adăugită, 1992); Peste zona interzisă/Across the Forbidden Zone, trad. de D. Dumitrescu, pref. de V. Cristea, Bucureşti, 1985; Călătorie spre mine însămi, publicistică, Bucureşti, 1987 (ed. II, revăzută şi adăugită, Iaşi, 2000); A vorbi într- pustiu, Bucureşti, 1987 (ed. II, Iaşi, 2002); un Ardere de tot, antologie lirică, Bucureşti, 1992; Crimă şi moralitate. Eseuri politice, Bucureşti, 1993; Poezii, Bucureşti, 1996; Cronica melancoliei, publicistică, Bucureşti, 1998; Linia vieţii, versuri, cu o prefaţă de N. Manolescu, Bucureşti, 1999; Recursul la memorie. Convorbiri cu D. CristeaEnache, Iaşi, 2003. REFERINŢE CRITICE: P. Poantă, Modalităţi...; Al. Paleologu, Simţul practic, 1974; M. Petroveanu, Traiectorii lirice, 1974; Al. Piru, Poezia..., I; V. Cristea, Domeniul criticii, 1976; M. Niţescu, Poeţi contemporani, 1978; Gh. Grigurcu, Poeţi români de azi, 1979; L. Raicu, Printre contemporani, 1980; idem, în România literară, nr. 41, 1982; C. Regman, în Viaţa Românească, nr. 2, 1983; N. Steinhardt, Critica la persoana întâi, 1983; C. Tuchilă, Cetăţile poeziei, 1983; E. Simion, Scriitori..., III; Al. Călinescu, în Cronica, nr. 11, 1985; I. Em. Petrescu, în Steaua, nr. 5, 1985; E. Negrici, Introducere…; D. Micu, Limbaje moderne...; R. C. Cristea, în Familia,nr. 3, 1988; V. Popovici, în Orizont, nr. 9, 1988; Gabriela Melinescu, în România literară, nr. 28, 1996; Ioana Pârvulescu, ibidem, nr. 30, 1997; A. Popescu, în Steaua, nr. 11- 1997; G. Dimisianu, în 12, România literară, nr. 25, 1998; C. Ungureanu, în
75

MĂLUŢ

Orizont, nr. 2, 1999; Irina Petraş, în Contemporanul, nr. 40, 2000; G. Dimisianu, în România literară, nr. 2, 2001; (M. V.) Buciu, în Contemporanul, nr. 4852, 2002; D. CristeaEnache, în Adevărul literar şi artistic, nr. 633, 2002; I. Constantin, în România literară, nr. 40, 2003; D. CristeaEnache, în Adevărul literar şi artistic, nr. 689, 2003; M. Morariu, în Familia, nr. 1, 2003; C. Stănescu, în Adevărul literar şi artistic, nr. 697, 2003. (I. P.) MĂLUŢ Mircea (preud. lui Marcel Seserman), n. 9 iul. 1963, Beclean, jud. BistriţaNăsăud. Poet şi eseist. Fiul lui Grigore Seserman, muncitor, şi al Rafilei (n. Seserman). Studii elementare în satul natal (19701978); Liceul pedagogic din Năsăud (19781982); licenţiat al Facultăţii de Matematică a Univ. din Cluj (19831987). Prof. la Şcoala generală Stupini (19871989), Şcoala generală Bichigiu (1989), Liceul electrotehnic din Bistriţa (19901991) şi Şcoala generală Tărpiu (19911993); din 1993, bibliotecar la Bibl. judeţeană BistriţaNăsăud. Colab. la Astra, Steaua, Dacia literară, Minerva, Mişcarea literară etc. Debutează în Steaua (1989). Autor a două vol. de versuri: Exilul lacrimii (1992) şi Fragmente din monografiile imperiului (2002). A îngrijit ed. Generaţia amânată de L. Valea (2002). Premiul rev. Steaua (1989); Premiul Muzeului Literaturii Române din Iaşi (1991). OPERA: Exilul lacrimii, versuri, ClujNapoca, 1992; Fragmente din monografiile imperiului, versuri, ClujNapoca, 2002. REFERINŢE CRITICE: A. Horvath, în Steaua, nr. 8- 1993; Al. Cistelecan, în Luceafărul, nr. 23, 9, 1994; O. Nuşfelean, în Tribuna, nr. 5, 1994; Gh. Grigurcu, în România literară, nr. 29, 1999; idem, Poezia română contemporană, II, 2000; idem, în România literară, nr. 43, 2002; I. Pintea, Admiraţii ortodoxe, 2003. (A. S.)

MĂNESCU

76

MĂNESCU Theodor, n 16 oct. 1930, Bucureşti – m. 11 mai 1990, Bucureşti. Dramaturg. Fiul lui VirgilAtanase Mănescu, ziarist, şi al Elisabetei (n. Ionescu). Şcoala primară „Mântuleasa”, Liceul „Spiru Haret” (19371945) şi Liceul „Ion Neculce” din Bucureşti (19461949). Absolvent al Facultăţii de Filosofie a Univ. din Bucureşti (19491954; licenţa în 1972). În 1947 face parte din brigada „Horia, Cloşca şi Crişan” care editează, în Iugoslavia, ziarul Borba za omladinskai Pruz (Lupta pentru linia ferată). Redactor, apoi şef de secţie la Editura Tineretului (19491952); muncitor necalificat la Uzinele „23 August” (1952); corector (19521953); liber profesionist (19531955); angajat la Casa Centrală a Creaţiei Populare (19551972), în Direcţia teatrelor din cadrul Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste (19721978); din 1978, redactor- adjunct al rev. şef Teatrul. Debutează, în 1953, cu piesa Simion Albac (în colab. cu Silvia Andreescu). Alte piese de teatru: Nepotrivire (1956), Vecinii (1962), Unde- marile s iubiri?, Cine aşteaptă flori? (1967), Epoleţii invizibili (1969), Iubitul meu fără nume (1969), Podul sau Curierul special (1977), Excursia (1977), Noaptea pe asfalt (1981). Premiul II la Festivalul Mondial al Tineretului şi Studenţilor pentru piesa Comoara (1953). Piesa Unde- marile iubiri? a fost s radiodifuzată la Radioteleviziunea franceză (1970). OPERA: Elevii utemişti în lupta pentru însuşirea culturii şi ştiinţei, Bucureşti, 1951; Nepotrivire, piesă într- act, în colab. cu Silvia Andreescu, un Bucureşti, 1956; Vecinii, piesă într- act, în colab. un cu Silvia Andreescu, Bucureşti, 1962; Undes marile iubiri?. Cine aşteaptă flori?, Bucureşti, 1967; Epoleţii invizibili, Bucureşti, 1969; Iubitul meu fără nume, Bucureşti, 1969; Drame şi comedii, în colab. cu Silvia Andreescu, Bucureşti, 1972; Podul sau Curierul special, comedie dramatică într- act, Bucureşti, 1977; Excursia, piesă în două un părţi, Bucureşti, 1977; Noaptea pe asfalt, Bucureşti, 1981; Politica, teatru comentat, Bucureşti, 1986. REFERINŢE CRITICE: C. Paiu, în Cronica, nr. 24, 1971; Al. Popovici, în Teatrul, nr. 10, 1973; Margareta Bărbuţă, în Contemporanul, nr. 42, 1973;

C. Paraschivescu, în Teatrul, nr. 1, 1974; D. Săraru, în Săptămâna, nr. 291, 1976; I. Lazăr, în România literară, nr. 7; 29, 1976; R. Diaconescu, în Ramuri, nr. 2, 1977; V. Silvestru, în România literară, nr. 39, 1978; I. Lazăr, ibidem, nr. 28, 1979; V. Silvestru, ibidem, nr. 38, 1980; I. Horea, ibidem, nr. 46, 1980; M. Ghiţulescu, în Steaua, nr. 10, 1983; idem, O panoramă...; D. Kivu, în Contemporanul, nr. 23, 1986; idem, în Teatrul, nr. 7- 1986; C. Stănescu, în 8, România literară, nr. 10, 1987; Ileana Popovici, în Teatrul, nr. 3, 1990. (D. C. M.) MĂNIUŢIU Mihai, n. 30 oct. 1954, Cluj. Prozator şi eseist. Fiul lui Valer Măniuţiu, pilot, şi al Martei (n. Bărbat), coristă de operă. Şcoala elementară şi liceul la Cluj; absolvent al Academiei de Teatru şi Cinematografie din Bucureşti (1978). Regizor la Teatrul Naţional din Cluj (din 1978). A colaborat cu mai multe teatre din ţară, punând în scenă spectacole precum Emigranţii de Slavomir Mrozek (1978), Perşii de Eschil (1979), Afară în faţa uşii de W. Borchert (1979), Labirintul de Arrabal (1980), Macbeth de Shakespeare (1982), Cu uşile închise de Sartre (1983), Viaţa e vis de Calderón (1984), O, ce zile frumoase de Beckett (1985), Îmblânzirea scorpiei de Shakespeare (1986), Burghezul gentilom de Molire (1987), Antoniu şi Cleopatra de Shakespeare (1988 – Premiul ATM pentru cel mai bun spectacol al anului) etc. A publicat vol. de proză scurtă (Un zeu aproape muritor, 1982; Istorii pe care n- să le scriu, 1998; am Spune Scardanelli, 2001; Autoportret cu himere, 2001; Omphalos, 2001), eseuri (Redescoperirea actorului, 1985; Cercul de aur, 1989; Act şi mimare, 1989; Cercul de aur, 2003), aforisme (Exorcisme, 1996) şi poeme (Scene intime, scene de masă, 2001). OPERA: Un zeu aproape muritor, proză scurtă, Cluj, 1982; Redescoperirea actorului, eseuri, Bucureşti, 1985; Cercul de aur, eseuri, Bucureşti, 1989; Act şi mimare. Eseu despre arta actorului, Bucureşti, 1989; Exorcisme, aforisme, ClujNapoca, 1996; Istorii pe care n- să le scriu, proză scurtă, am Bucureşti, 1998; Spune Scardanelli, proză scurtă, ClujNapoca, 2001; Autoportret cu himere, proză

scurtă, Bucureşti, 2001; Omphalos, proză scurtă, ClujNapoca, 2001; Scene intime, scene de masă: miniaturi şi hieroglife, poeme scurte, Bucureşti, 2001; Cercul de aur, eseuri teatrale, Bucureşti, 2003. REFERINŢE CRITICE: A. Gurghianu, în Steaua, nr. 6, 1983; V. Bugariu, în Luceafărul, nr. 2, 1983; (D. C.) Mihăilescu, în Contemporanul, 22 apr. 1983; C. Livescu, în Cronica, nr. 26, 1983; Maria Vodă Căpuşan, în Tribuna, nr. 14, 1986; Mircea Ghiţulescu, în Steaua, nr. 7, 1986; M. Popescu, în România literară, 29 ian. 1987; I. Ceuca, în Steaua, nr. 1, 1990; (M. V.) Buciu, în Contemporanul, nr. 11, 2000. (C. B.)

MĂNUCĂ

MĂNUCĂ Dan, n. 20 mai 1938, com. Dolheştii Mari, jud. Suceava. Critic şi istoric literar. Fiul lui Mihai Mănucă, preot, şi al Teodorei (n. Manoliu), învăţătoare. Studii primare la Şerboieni, jud. Argeş, continuate apoi la Iaşi (1946-1949); Liceul Internat „Costache Negruzzi” (19491955) din acelaşi oraş. Licenţiat al Facultăţii de Filologie a Univ. „Al. I. Cuza” din Iaşi (19551960). Dr. în filologie al Univ. din Iaşi cu teza Critica literară junimistă. 18641885 (1973). Traducător la Biblioteca Judeţeană „Gh. Asachi” din Iaşi (1960); zilier la Arhivele Statului, Filiala Iaşi (1960); prof. la Şcoala generală din com. Podu Iloaie, jud. Iaşi (19611963); din 1963, cercetător ştiinţific la Institutul de Filologie română „Al. Philippide” al Acad. Române, Filiala Iaşi (director, din 1990). Prof. la Facultatea de Litere a Univ. „Al. I. Cuza” (din 1994). Burse de studii în Germania (1971; 1983; 1986; 1990; 1991; 1992; 1993; 1994) şi Franţa (1974). Debutează în Iaşul literar (1959). Debut editorial cu vol. Scriitori junimişti (1971). Alte vol. : Argumente de istorie literară (1978), Pe urmele lui Mihail Sadoveanu (1982), Lectură şi interpretare (1988), Analogii (1995), Liviu Rebreanu sau lumea prezumtivului (1995), Introducere în opera lui I. Al. Brătescu Voineşti (1997), Perspective critice (1998), Pelerinaj spre fiinţă (1999), Opinii literare (2001). Colaborează la Anuar de lingvistică şi istorie literară, Convorbiri
77

literare, Ateneu, Cronica, Luceafărul, Ramuri etc. Tipăreşte vol. de Documente literare junimiste (1973). Ed., în colab. : Scrisori către Ibrăileanu, I (1966) şi I. Negruzzi, Jurnal (1980), în trad. din lb. germană a lui H. Fassel. Coordonator, împreună cu Gabriela Drăgoi, F. Faifer, Al. Teodorescu, L. Volovici şi R. Zăstroiu, al Dicţionarului literaturii române de la origini până la 1900 (1979). Premiul „B. P. Hasdeu” al Acad. pe 1975, pentru Critica literară junimistă. OPERA: Scriitori junimişti, Iaşi, 1971; Documente literare junimiste, Iaşi, 1973; Critica literară junimistă, Iaşi, 1975; Argumente de istorie literară, Iaşi, 1978; Dicţionarul literaturii române de la origini până la 1900, Bucureşti, 1979 (coautor şi coordonator); Pe urmele lui Mihail Sadoveanu, Bucureşti, 1982; Lectură şi interpretare. Un model epic, Bucureşti, 1988; Analogii. Constante ale istoriei literare româneşti, Iaşi, 1995; Liviu Rebreanu sau lumea prezumtivului, Iaşi, 1995; Introducere în opera lui I. Al. Brătescu Voineşti, Bucureşti, 1997; Perspective critice, Iaşi, 1998; Pelerinaj spre fiinţă. Eseu asupra imaginarului poetic eminescian, Iaşi, 1999; Principiile criticii literare junimiste (18641885), Iaşi, 2000; Opinii literare, Bucureşti, 2001. REFERINŢE CRITICE: N. Balotă, în România literară, nr. 38, 1971; Al. Piru, în România literară, nr. 13, 1972; M. Zaciu, în Manuscriptum, nr. 3, 1974; L. Leonte, în Cronica, nr. 39, 1975; Al. Duţu, în România literară, nr. 49, 1979; A. Sasu, în Cronica, nr. 41, 1981; V. Codrescu, în Convorbiri literare, nr. 10, 1982; V. Cuţitaru, în Convorbiri literare, nr. 11, 1982; M. Ungheanu, în Luceafărul, nr. 24, 1983; Ş. Cioculescu, în România literară, nr. 1, 1983; L. Volovici, în Cronica, nr. 3, 1983; M. Iorgulescu, în România literară, nr. 38, 1988; N. Manolescu, ibidem, nr. 53, 1988; L. Leonte, în Cronica, nr. 41, 1988; I. Holban, în Ateneu, nr. 11, 1989; N. Busuioc, Oglinzile cetăţii, II, 1994; I. Simuţ, în Familia, nr. 2- 1996; idem, Critica de tranziţie, 1996; Şt. 3, Dumistrăcel, în Cronica, nr. 8, 1998; I. Constantin, Lecturi împreună, 1998; M. Cimpoi, în Convorbiri literare, nr. 10- 1998; Doina Curticăpeanu, în 11, Familia, nr. 1, 2000; I. Boldea, în Vatra, nr. 1, 2001; C. Munteanu, Lecturi neconvenţionale, 2003. (A. S.)

MĂRĂŞANU

78

MĂRĂŞANU Nicolae Grigore (numele la naştere: Necuale Grigore), n. 6 dec. 1937 (în acte, 7 dec. 1937), com. Măraşu, jud. Brăila. Poet. Fiul lui Bunea Grigore Chiriţă, agricultor, şi al Elenei (n. Moraru). Şcoala generală în com. natală (19451952), după care urmează Şcoala siderurgică din Brăila (19521954); liceul la Galaţi (19601964); licenţiat al Facultăţii de Drept a Univ. „Al. I Cuza” din Iaşi (19641969). Studii postuniversitare la Facultatea Politică şi de Conducere din Bucureşti (19771980). Jurist la Scânteia, prin repartiţie (1969), după numai un an e obligat să părăsească redacţia şi să plece la Brăila, corespondent judeţean (în 1973 e îndepărtat de la ziarul Partidului, între altele şi fiindcă se opune demolării Casei Perpessicius). Lucrează şase luni la Muncitorul forestier, apoi la Flacăra (unde va parcurge toate treptele redacţionale, de la redactor la redactorşef adjunct). După 1990, aderă la mişcarea ecologistă din România şi fondează împreună cu T. G. Maiorescu, rev. Eco, Ecomagazin şi Ecosofia; din 1991, redactor la Viitorul românesc; şef de secţie la rev. Parlamentului (din 1992) şi expert parlamentar la Camera Deputaţilor (19941998). Este primvicepreşedinte al Fundaţiei Europene de Educaţie şi Cultură Ecologică. Colaborează la Luceafărul, Amfiteatru, Tomis, Ateneu, România literară, Contemporanul, Familia, Ramuri, Literatorul etc. Prezent în antologiile Poezia ieşeană contemporană (1968), E scris pe tricolor unire (1988), Cartea Dunării (1997), Antologia poeziei religioase (2002), Cinegetica (2003) etc. Debutează cu poezie în ziarul Viaţa noastră din Galaţi (1963). Debut editorial cu vol. de versuri Insula (1973). Alte culegeri lirice: Corabia de fosfor (1976), Umbra fluviului (1979), Enisala (1980), Distanţa dintre mine şi un iepure (1983), Capriciu pentru cele patru vânturi (1986), Îngeri şi banjouri (1998), Marţea canonului (2001) şi Sufletul cânta despre sine (2002). Autor al unui vol. de proze, Geamandura (1985). Premiul Uniunii Ziariştilor din România (1983). OPERA: Insula, versuri, Bucureşti, 1973; Corabia de fosfor, versuri, Bucureşti, 1976; Umbra fluviului, versuri, Bucureşti, 1979; Enisala, versuri, Bucureşti, 1980; Distanţa dintre mine şi un iepure, versuri,

Bucureşti, 1983; Geamandura, proze, Bucureşti, 1985; Capriciu pentru cele patru vânturi, versuri, Bucureşti, 1986; Îngeri şi banjouri, versuri, Bucureşti, 1998; Marţea canonului, versuri, Bucureşti, 2001; Sufletul cânta despre sine, versuri, Drobeta Turnu Severin, 2002. REFERINŢE CRITICE: D. Laurenţiu, în Scânteia tineretului, 28 sept. 1973; D. Al. Condeescu, în Luceafărul, nr. 39, 1979; V. Mazilescu, în România literară, nr. 42, 1980; D. Laurenţiu, în Luceafărul, nr. 42, 1980; R. G. Ţeposu, în Flacăra, 5 febr. 1983; H. Cândroveanu, Singur printre poeţi, 1983; C. Crişan, în Steaua, nr. 10, 1983; L. Ulici, Prima verba, 1985; Alex. Ştefănescu, în Flacăra, nr. 9, 1987; A. M. Buricea, Arhivele cerului, 2001; M. Mincu, în Luceafărul, nr. 39, 2002. (A. S.) MĂRCULESCU Sorin, n. 19 nov. 1936, Bucureşti. Poet, eseist şi traducător. Fiul lui Nicolae Mărculescu, avocat, şi al Elenei (n. Niculescu). Cursuri elementare la Liceul „Sf. Iosif (cl. I, 19431944), şi la Scoala de băieţi nr. 8 (cl. IIVII, 19441951); Liceul nr. 13 băieţi (19501954). Licenţiat al Facultăţii de Filologie, secţia franceză, a Univ. din Bucureşti (19541959), cu o teză despre arta sonetului la Ronsard şi Du Bellay. Lucrător zilier la depozitele exterioare ale Bibl. Acad. (1960); traducător tehnic la Institutul de Cercetări Chimice, Bucureşti (nov. 1960 – dec. 1964); redactor (19641966) şi şef de secţie critică literară (19661969) la Editura pentru Literatură Universală; şef de secţie, apoi redactor principal la Editura Albatros (oct. 1969 – iun. 1970); liber profesionist (iun. 1970 – apr. 1972); redactor la Editura Cartea Românească (apr. 1972 – iun. 1990; între 1975 şi 1977, normă împărţită cu Al. Paleologu); redactor- (iun. 1990 – ian. 1993), şef apoi consilier editorial la aceeaşi editură (ian. 1993 – dec. 1996, când se pensionează). Bursă DAAD (19841985); bursă acordată de Ministerul Afacerilor Externe spaniol (Madrid, mart. iun. 1995). Debut publicistic în Familia (1966), cu poezie, iar editorial cu vol. de versuri Cartea

nunţilor (1968), urmat de Locul sâmburelui, 1973; Carte singură, (I- II: Fluviul întâmplător), II, 19821985; Lumină de seară (Carte singură, V), 2000. Trad. remarcabile, din spaţiul spaniol (Cervantes, Calderón de la Barca, Baltasar Gracián, Dámaso Alonso, Luis MartínSantos), francez (V. - Saulnier, BernardL. Philippe Groslier, Boris Vian) şi anglosaxon (T. S. Eliot). Premiul pentru trad. al Asoc. Scriitorilor din Bucureşti, pentru vol. Romancero. Vechi balade spaniole (1976); Premiul pentru trad. al Uniunii Scriitorilor, pentru Poezie spaniolă. Încercare de metode şi limite stilistice, de Dámaso Alonso (1977); Premiul pentru trad. al Uniunii Scriitorilor pe 1981; Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor pe 1985; Premiul rev. Poesis pe 2000, pentru vol. Lumina de seară. Un vol. de eseuri, Semne de carte (1988) precum şi numeroase pref. şi studii introductive, la vol. traduse. OPERA: Cartea nunţilor, versuri, Bucureşti, 1968; Locul sâmburelui, versuri, Bucureşti, 1973; Carte singură, cu o postfaţă de Dan C. Mihăilescu; vol. II, Fluviul întâmplător, versuri, Bucureşti, 19821985; Semne de carte, eseuri, Bucureşti, 1988; Lumina de seară (Carte singură, V), Bucureşti, 2000. Traduceri: Luis MartínSantos, Vremea tăcerii, roman, postfaţă de ~, Bucureşti, 1967; Jean Cassou şi colab., Istoria ilustrată a picturii, de la arta rupestră la arta abstractă, Bucureşti, 1968 (ed. II, 1969); Boris Vian, Spuma zilelor, roman, pref. şi cronologie de ~, Bucureşti, 1969; Pedro Calderón de la Barca, Viaţa e vis, Bucureşti, 1970; Miguel de Cervantes, Teatru, în colab. cu Ileana Georgescu şi T. Balş, pref. şi note introductive de Ileana Georgescu, Bucureşti, 1971; T. S. Eliot, Patru cvartete (ed. bilingvă), introducere de ~, Bucureşti, 1971; BernardPhilippe Groslier, Templele din Angkor. Oameni şi pietre, fotografii de Jacques Arthaud şi de autor, Bucureşti, 1971; Katharine Everett Gilbert, Helmut Kuhn, Istoria esteticii, ed. revăzută şi adăugită, pref. de T. Mocanu, Bucureşti, 1972; Vicente Aleixandre, Umbra paradisului, notă introductivă şi selecţie de ~, Bucureşti, 1972; V. - Saulnier, L. Literatura franceză, I- Bucureşti, 1973; Erwin II, Panofsky, Renaştere şi renaşteri în arta occidentală, pref. de Gr. Popa, Bucureşti, 1974; Baltasar Gracián, [I] Oracolul manual şi arta prudenţei. Criticonul ([partea]I); [II] Criticonul ([partea]I continuare, II); [III] Criticonul ([partea]
79

MĂRCULESCU

III), vol. I- pref., tabel cronologic şi note de ~, III, Bucureşti, 1975; Romancero. Vechi balade spaniole, antologie şi note de ~, Bucureşti, 1976; Dámaso Alonso, Poezie spaniolă. Încercare de metode şi limite stilistice, pref. de ~, Bucureşti, 1977; Wladyslaw Tatarkiewicz, Istoria esteticii, I- pref. de T. Mocanu, Bucureşti, 1978; B. II, Fundoianu, Imagini şi cărţi, ed. de V. Teodorescu, studiu introductiv de M. Martin, Bucureşti, 1980; Rudolf Wittkower, Sculptura. Procedee şi principii, Bucureşti, 1980; Miguel de Cervantes, Muncile lui Persiles şi ale Sigismundei. Istorie septentrională, pref. şi note de ~, Bucureşti, 1980; Miguel de Cervantes, Nuvele exemplare, studiu introductiv, note şi comentarii de ~, Bucureşti, 1981; Nathan Knobler, Dialogul vizual. O introducere în aprecierea artei, I- Bucureşti, 1983; Heinrich II, Zimmer, Introducere în civilizaţia şi arta indiană, introducere de I. Frunzetti, Bucureşti, 1983; Baltasar Gracián, Criticonul. ed. îngrijită, pref., cronologie, note şi comentarii de ~, Bucureşti, 1987; Leszek Kolakovski, Religia, Bucureşti, 1993; Jean Filliozat, Filozofiile Indiei, Bucureşti, 1993; Baltazar Gracián, Cărţile omului desăvârşit. Eroul. Politicianul. Discernătorul. Oracolul manual. Cuminecătorul, pref. şi note de ~, Bucureşti, 1994; J. Evola, Metafizica sexului, Bucureşti, 1994 (ed. II, revăzută, 2002); H. Zimmer, Mituri şi simboluri în civilizaţia indiană, Bucureşti, 1994; Ioan Paul al II- Să trecem pragul speranţei, Bucureşti, 1995; lea, J. Ortega Y Gasset, Studii despre iubire, Bucureşti, 1995 (ed. II, revăzută, 2002); J. Duquesne, Iisus, în colab. cu P. Cretia, Bucureşti, 1995; J. Ortega Y Gasset, Spania nevertebrală, trad., note şi cuvânt înainte de ~, Bucureşti, 1997; idem, Tema vremii noastre, trad. şi pref. de ~, Bucureşti, 1997; C. S. Lewis, Despre minuni. Patru iubiri, Bucureşti, 1997; B. Gracián, Acţiunea şi arta ingeniozităţii, trad., pref., note şi comentarii de ~, Bucureşti, 1998; F. Savater, Eseu despre Cioran, Bucureşti, 1998; J. Ortega y Gasset, Ce este filosofia? Ce este cunoaşterea?, Bucureşti, 1999; idem, Câteva lecţii de metafizică, Bucureşti, 1999; Miguel de Unamuno, Jurnal intim, trad. şi pref. de ~, Iaşi, 1999; J. Ortega y Gasset, Dezumanizarea artei şi alte eseuri de estetică, trad. şi pref. de ~, Bucureşti, 2000; Y. Kawabata, Întristare şi frumuseţe, Bucureşti, 2000; P. Coelho, Veronica se pregăteşte să moară, trad. sub pseud. Pavel Cuilă, Bucureşti,
80

MĂRGĂRIT

2000; G. Arpino, Parfum de femei, Bucureşti, 2000; U. Eco, Minunea Sfântului Baudolino, Bucureşti, 2000; J. Ortega y Gasset, Omul şi mulţimea, Bucureşti, 2001; Th. A. Sebeok, Semnele: o introducere în semiotică, Bucureşti, 2002; P. Coelho, Diavolul şi domnişoara Prym, trad. sub pseudonimul Pavel Cuilă, Bucureşti, 2002; J. Ortega y Gasset, Europa şi ideea de naţiune şi alte eseuri despre unele probleme ale omului contemporan, trad. şi note de ~, Bucureşti, 2002; P. Coelho, La râul Piedra am şezut şi- plâns, trad. am sub pseud. Pavel Cuilă, Bucureşti, 2002; Cervantes, Muncile lui Persiles şi ale Sigismundei, trad., studiu introductiv, note şi comentarii de ~, Piteşti, 2002; P. Coelho, Manualul războinicului luminii, trad. sub pseud. Pavel Cuilă, Bucureşti, 2003; idem, Unsprezece minute, trad. sub pseud. Pavel Cuilă, Bucureşti, 2003. REFERINŢE CRITICE: C. Baltag, în Gazeta literară, nr. 6, 1968; N. Manolescu, în Contemporanul, nr. 9, 1968; Şt. Aug. Doinaş, în Ramuri (suplimentul Povestea vorbii), nr. 3, 1968; I. Oarcăsu, în Tribuna, nr. 12, 1968; Şt. Aug. Doinaş, în Luceafărul, nr. 5, 1969; idem, Lampa lui Diogene, 1970; M. N. Rusu, Utopica, 1969; Gh. Grigurcu, Teritoriu liric, 1972; Dana Dumitriu, în România literară, 4 oct. 1973; P. Poantă, în Steaua, nr. 20, 1973; F. Mihăilescu, în Luceafărul, 17 nov. 1973; Al. Piru, Poezia..., II, 1975; I. Negoiţescu, Engrame, 1975; M. Iorgulescu, Al doilea rond, 1976; idem, Scriitori..., 1978; M. Niţescu, Poeţi contemporani, 1978; Gh. Grigurcu, Poeţi..., 1979; Roxana Sorescu, în Literatura română contemporană, I. Poezia, 1980; D. Dimitriu, Singurătatea lecturii, 1980; R. Petrescu, Părul Berenicei, 1981; MariaAna Tupan, în România literară, nr. 6, 1982; Natalia Cantemir, în Cronica, nr. 9, 1998; Luminiţa Marcu, în România literară, 5 sept. 2000; D. CristeaEnache, în Adevărul literar şi artistic, nr. 554, 2001; G. Dorian, în Convorbiri literare, nr. 2, 2001; I. Mircea, în Ziarul de duminică, 29 aug. 2002; C. M. Spiridon, în Convorbiri literare, nr. 5, 2003 (interviu). (A. S.)

MĂRGĂRIT George, n. 27 ian. 1923, com. Tomeşti, jud. Iaşi – m. 29 aug. 1961, Bârnova, jud. Iaşi. Fiu de învăţător. Studii secundare la Liceul Internat din Iaşi, după care urmează Facultatea de Litere din acelaşi oraş (19411945), luânduşi licenţa în 1946. Îndată după absolvire, prof. la Liceul Internat, apoi la Liceul „Aug. Treboniu Laurian” din Botoşani (până în 1950). După 1955, prof. la Şcoala generală din satul Coarnele Caprei, jud. Iaşi. Redactor la rev. Iaşul literar (19521955). A mai lucrat în diverse redacţii (la ziarele Victoria, Moldova liberă, Lupta Moldovei; la rev. Contemporanul). Colaborează, pe lângă publicaţiile unde a lucrat, şi la Jurnalul literar, Tribuna poporului, Naţiunea, Flacăra, Gazeta literară ş. a. Debut în Revista Fundaţiilor Regale. Risipindu- scrisul şi existenţa în varii direcţii, M. şi lasă imaginea unui boem nepăsător la convenţii ca şi la propriile- virtuţi. Unicul său vol., Vulturii amiezii i (1970), apare postum. Structural liric, M. vădeşte şi în art. critice „intuiţie fantastică şi expresie amănunţit plastică”, după aprecierea lui G. Călinescu, care i- patronat scurta carieră literară. a OPERA: Vulturii amiezii, poezii, ed. îngrijită de L. Dumbravă şi H. Zilieru, Iaşi, 1970. REFERINŢE CRITICE: G. Călinescu, Istoria..., compendiu, 1945; Al. Piru, Varia, 1972; F. Murgu, în Steaua, nr. 12, 1980; L. Daniel, în Cronica, nr. 40, 1981; J. Popper, în Steaua, nr. 10, 1993; E. Manu, în Vatra, nr. 8, 1998. (Al. P.)

MĂRGEANU Nicolae (pseud. lui Nicolae Marghetici), n. 20 sept. 1928, Mehadia, jud. CaraşSeverin – m. 15 sept. 1994, Bucureşti. Prozator. Fiul lui Ioan Marghetici, funcţionar, şi al Adei (n. Emsenco). Liceul la Timişoara (19391947) şi Facultatea de Filosofie a Univ. din Cluj (neterminată). Redactor la Banatul din Timişoara (19461947), Flacăra (Bucureşti, 19481950), secretar general de redacţie între 1957 şi 1960 la Viaţa militară şi corespondent pentru Bucureşti, după 1965. Debutează în Vremea –

Timişoara (1945). Colab. la Steaua, Orizont, Astra, Scânteia. Debut editorial cu vol. Focul din pădure (1949). Autor de nuvele şi romane de aventuri (Noapte înstelată, 1952; Compania a treia, 1952; Umbra pământului, 1956; Bătălia nevăzută, 1957; A treia noapte fără lună, 1961; Fuga lui Valeriu, 1962; Cercul magic, 1965; Sângele negru, 1965; Ceasul lucid al amiezii, 1966; La Ciuta, într- vară, o 1968; Romanul care ucide, 1970; Noapte cu visuri şi arme, 1973; Ploaia şi cei doi cascadori, 1979; Reversul medaliei 1979). OPERA: Focul din pădure, nuvelă, Bucureşti, 1949; Noapte înstelată, nuvelă, Bucureşti, 1952; Compania a treia, nuvelă, Bucureşti, 1952; Umbra pământului, Bucureşti, 1956; Bătălia nevăzută, roman, Bucureşti, 1957 (ed. II, 1962; ed. III, 1964); A treia noapte fără lună, Bucureşti, 1961; Fuga lui Valeriu, roman, Bucureşti, 1962; Cercul magic, roman, Bucureşti, 1965 (ed. II, 1966); Sângele negru, Bucureşti, 1965; Ceasul lucid al amiezii, nuvele, Bucureşti, 1966; La Ciuta, într- vară, o nuvele, Bucureşti, 1968; Romanul care ucide, Bucureşti, 1970; Noapte cu visuri şi arme, Bucureşti, 1973; Ploaia şi cei doi cascadori, Bucureşti, 1979; Reversul medaliei, Bucureşti, 1979; Lumea ca reprezentaţie, roman, Bucureşti, 1982; Alte aventuri ale căpitanului Vigu, roman, Bucureşti, 1983; Lebedele negre, roman, Bucureşti, 1988; Scrisul ca ritual: însemnări despre Eminescu şi alte eseuri, ed. de N. Bota, Reşiţa, 1999. REFERINŢE CRITICE: I. Lungu, în Tribuna, nr. 48, 1960; Z. Ornea, în Gazeta literară, nr. 31, 1962; S. Titel, în România literară, nr. 52, 1980; V. Bugariu, în Orizont, nr. 38, 1981; D. Micu, în Contemporanul, nr. 2, 1986; A. Sasu – Mariana Vartic, Romanul românesc..., II. (A. C.)

MĂRGINEANU

MĂRGINEANU Ion (numele la naştere: Mărginean), n. 28 oct. 1941, satul Lopadea Veche (Românească), jud. Alba. Poet şi prozator. Fiul muncitorului Ioan Mărginean şi al Palaghiei (n. Popa). Cursul primar în satul natal, şcoala elementară
81

în com. Mirăslău (1951-1954), liceul la Aiud (1957), studii univ. de filologie la Bucureşti (absolvite în 1963). A fost, succesiv, prof. în oraşul Sebiş, jud. Arad, (19641968), director adjunct la Casa Creaţiei Populare (Arad), redactor la Cuvântul nou, jud. Covasna (19701971), inspector principal la Casa Creaţiei Populare din jud. Alba (19711978), inspector principal la Comitetul de Cultură Alba (19781990); inspector principal (19901994) şi director (19941996) al Inspectoratului pentru Cultură al jud. Alba; din 2001, director al Direcţiei pentru cultură, culte şi patrimoniu al jud. Alba. Debut în rev. Familia, cu poezie (1965), urmat de colab. la Tribuna, Steaua, Transilvania, Orizont, Argeş, Convorbiri literare, Astra, Vatra, Ateneu, Contemporanul, Luceafărul, Flacăra, Albina, Cronica, precum şi la diferite ziare judeţene. Debut în vol. cu Asfinţit de vise (1971), versuri. Alte culegeri de poezie: Stele în munţi (1976), Cântecul inimii (1980), Cu faţa spre iubire (1981), Scrisori din Apuseni (1982) etc. Vol. Iubire doar pentru iubire (1983), Ca floarea soarelui, iubirea (1986), Lumea dintre două inimi (1989) stau sub semnul erosului. A mai publicat o piesă de teatru (Frida, în colab. cu Vitalie Munteanu, 1971) şi romane (Muntele cu făclii, 1979; Candoarea speranţei, 1996; Oameni nelocuibili, 1996). A înfiinţat, condus şi editat anuarul de cultură Poarta inimii (Alba Iulia), editând şi o antologie cu acelaşi nume (1975); a editat şi folclor, a publicat două vol. (Document de piatră şi Întipărite brazde) despre creatorii populari etc. Premiul Asoc. Scriitorilor din Sibiu pe 1981. OPERA: Asfinţit de vise, versuri, Bucureşti, 1971; Stele în munţi, versuri, Bucureşti, 1976; Muntele cu făclii, roman, Timişoara, 1979; Cântecul inimii, versuri, Bucureşti, 1980; Cu faţa spre iubire, Bucureşti, 1981; Scrisori din Apuseni, versuri, Bucureşti, 1982; Iubire doar pentru iubire, versuri, Bucureşti, 1983; Ca floarea soarelui, iubirea, versuri, Bucureşti, 1986; Ţara dintre cetăţi şi râuri, reportaje, Bucureşti, 1986; Lumea dintre două inimi, versuri, ClujNapoca, 1989; Iancule, soare trudit, poezii populare despre A. Iancu, selecţie, şi cuvânt introductiv de ~, Bucureşti, 1992; Iamă cu tine, versuri, Sibiu, 1994; Lancrăm, un sat pentru eternitate, Alba
82

MĂTASĂ

Iulia, 1994; Alba Iulia, cea mai frumoasă poveste, Alba Iulia, 1995; Civilizaţia are dureri de cap, versuri, Iaşi, 1996; Candoarea speranţei, roman, Sibiu, 1996; Oameni nelocuibili, roman, Alba Iulia, 1996; Stânca de foc Detunata, povestiri, Alba Iulia, 1997; Ceasul care nu apune, memorialistică, Alba Iulia, 1998; Prinţesa Oaşa, povestiri, Alba Iulia, 1999; Degustător de nuduri, versuri, Alba Iulia, 1999; Cerneala în doliu, versuri, Alba Iulia, 1999; Muntele cu nume de fată, povestiri, Alba Iulia, 1999; Lucian Blaga – amiaza focului, Alba Iulia, 1999; Castelul roşu, povestiri, Alba Iulia, 2000; Omul microb de lux, versuri, Alba Iulia, 2000; Horia, munte al vrerilor noastre, antologie, Alba Iulia, 2000; Alba Iulia, răscruce de veghe, antologie, în colab. cu Mircea Popa, Alba Iulia, 2000; Doar între cuvinte limba este fiară, versuri, Alba Iulia, 2001; Iancu, soarele trudit al românilor, roman, Alba Iulia, 2001; Mai văd prin laptele de mumă, Alba Iulia, 2001; Bucuraţivă, oameni, Iisus s- născut, versuri, a Alba Iulia, 2002; Moaştele cuvântului, versuri, Alba Iulia, 2003; Bădia, eseu, Alba Iulia, 2003; Iosif Pervain sau cultul exactităţii, eseu, Alba Iulia, 2003; Pe mâini e numai răni cuvântul, versuri, Alba Iulia, 2003. REFERINŢE CRITICE: L. Ulici, în Contemporanul, nr. 10, 1981; T. Popescu, în Transilvania, nr. 5, 1981; idem, ibidem, nr. 12, 1982; Carmen Blaga, în Orizont, nr. 32, 1982; I. Buzaşi, în Steaua, nr. 6, 1983; V. Niţă, în Flacăra, nr. 18, 1984; N. Stoie, în Astra, nr. 12, 1987; Mariana Lazăr, în Steaua, nr. 8, 1987; A. Goci, în România literară, nr. 5, 1988; Mircea Popa, în Tribuna, nr. 48, 1994; C. Cubleşan, în Steaua, nr. 4- 1995; I. Buzaşi, în România literară, nr. 37, 5, 2003. (A. S.)

MĂTASĂ Elena, n. 6 apr. 1903, com. Viişoara, jud. Neamţ – m. 1989. Prozatoare. Fiica preotului, arheologului şi scriitorului Constantin Mătasă şi a Anei (n. Constantiniu). Liceul la Piatra Neamţ („Petru Rareş”), absolvit în 1924; urmează apoi cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie a Univ. din Bucureşti (19241928). Prof. la Şcoala Ortodoxă din Bucureşti; consilier la Casa Şcoalelor; redactor la rev. Albina şi la ESPLA (până în 1964, când se pensionează). Premiată la concursul „Femina” cu nuvela Mama, debutează în Universul literar (1934). Debut editorial cu vol. de schiţe Oropsiţii (1938), prefaţat de L. Rebreanu. Un alt vol. de nuvele, Semnele duşmanului (1947), continuă linia realistă a debutului. După un intermezzo cu povestiri pentru copii, revine cu nuvela Mălina (1957), tratând în mod convenţional conflictele satului contemporan. Autoare a unor cărţi pentru copii (Puiul de cerb, 1950; Zile de vară, 1951; Voinic înflorit, 1975 etc.) şi a unui amplu reportaj, Hora titanilor (1960). OPERA: Oropsiţii, proză scurtă, Bucureşti, 1938; SoareRăsare, basme, Bucureşti, 1940 (ed. II, 1943); Semnele duşmanului, nuvele, Bucureşti, 1947; Cartea prietenilor mei, Bucureşti, 1948; Nodul pământului, roman pentru tineret, Bucureşti, 1949; Puiul de cerb, Bucureşti, 1950; Raza de lumină, Bucureşti, 1950; Zile de vară, Bucureşti, 1951; Mălina, nuvelă, Bucureşti, 1957; Hora titanilor, reportaj, Bucureşti, 1960; Cântecul Bistriţei. Legende şi povestiri, Bucureşti, 1961; Lacul omului, Bucureşti, 1975; Voinic înflorit. Legende şi povestiri despre Ştefan cel Mare, Bucureşti, 1975; Muntele de aramă, nuvele, Bucureşti, 1982; Traduceri: Hans Christian Andersen, Poveşti, trad. de ~, Bucureşti, 1945. REFERINŢE CRITICE: O. Şuluţiu, în Naţiunea, nr. 703, 1948; Al. Piru, Panorama... (I. C.) MĂTCAŞ Nicolae, n. 27 apr. 1940, com. Crihana Veche, jud. Cahul, Basarabia. Poet. Fiul Lui Gheorghe Mătcaş şi al Anei (n. Boghean), ţărani. Studii elementare (19471950), gimnaziale

(19501954) şi liceale (19541957) în com. natală; licenţiat al Facultăţii de IstorieFilologie a Univ. din Chişinău, secţia lb. şi literatura română (19571962); studii postuniversitare de doctorat la Univ. din Leningrad (19641967); dr. în filologie (1967). Asistent la Univ. din Chişinău, Catedra de lb. română (19621964); conferenţiar şi decan (19671970), conferenţiar dr. docent (19701980), şef al Catedrei de lb. şi literatura română (19801987), prof. (19871993) la Facultatea de Litere a Institutului Pedagogic de Stat „Ion Creangă” din Chişinău; cercetător ştiinţific la Institutul de Lingvistică al Acad. de Ştiinţe (19791985); Ministru al Ştiinţei şi Învăţământului din Republica Moldova (19901994); prof. invitat la Univ. din Bucureşti (1994); redactor la rev. Limba română din Chişinău (19941995); expert la Camera Deputaţilor, Parlamentul României (19951996); din 1996, expert la Serviciul Românii de Pretutindeni, la Direcţia Generală pentru Integrare Europeană şi Relaţii Internaţionale şi la Ministerul Educaţiei şi Cercetării (Bucureşti). Colab. la Literatura şi arta, Limba română, Contemporanul, Familia etc. Prezent în antologiile Eterna iubire (1999) şi Iubirea de metaforă (2000). Debutează în ziarul Calea spre comunism, Cahul (1956). Debut editorial cu vol. de versuri Surâsul Giocondei (1997). Autor a numeroase manuale, cursuri universitare, studii şi sinteze în domeniul foneticii, morfologiei, lexicografiei, sintaxei şi lingvisticii generale. OPERA: Coloana infinită a graiului matern, în colab. cu I. Dumeniuk, pref. de I. Ciocanu, Chişinău, 1990; De la grotesc la sublim, note de cultivarea limbii, Chişinău, 1993; Surâsul Giocondei, versuri, Bucureşti, 1997; Trenul cu un singur pasager, versuri, Bucureşti, 1998; Român mi- neamul, românesc mi- graiul, publicistică, e e Chişinău, 1998; Româna corectă, în colab. cu Flora Şuteu şi Elisabeta Şoşa, Bucureşti, 2000; Câtes visele de multe..., versuri, Bucureşti, 2002; Azur, versuri, pref. de T. Opriş, Timişoara, 2003; Coloana infinitului, versuri, postfaţă de T. Opriş, Bucureşti, 2003. REFERINŢE CRITICE: I. Ciocanu, în Patria tânără (Chişinău) nr. 42, 1995; Gh. Vodă, în Glasul naţiunii, nr. 39, 1995; L. Bordeianu, în Limba română (Chişinău), nr. 5, 1998; Tatiana Orlov, în Literatura şi arta, nr. 2, 1999; Gh. Vodă, în Ţara, nr.
83

MECU

Caragiale (O scrisoare pierdută. Dan. 1902. Literatura română (1979). Critic şi istoric literar. D. Dicţionar de opere (2003). 35. Lăudat. 2003). nr.MEHEDINŢI 16. Poezia (1980). licenţiat al Facultăţii de Lb. Limbă şi literatură. din Bucureşti cu teza Iacob Negruzzi (1998). Manuscriptum. jud. Fl. I. n. ibidem. nr. Argeş. Călineşti. nr. Coşbuc (Poezii. secretar ştiinţific între 1994 şi 1997). T. Marian. critice din I. Fl. număra mai mulţi clerici. publicată de S. S. Postcolonialism şi postmodernism (2001). Învăţător şi director la Şcoala primară din Blidaru. În vreme de război. în Tribuna învăţământului. 38. Redactor (19831990) şi secretar general de redacţie (19912003) la Revista de istorie şi teorie literară. conferenţiar (2000) şi prof. nr. Săndulescu. jud. G. 686. între 1757 şi 1763. I. Negruzzi (Scrieri. în Limbă şi literatură. 1968. Cronica. 48. „îndreptător al şcoalelor domneşti. 2002). nr. Intrat de copil la mănăstirea Putna. în România literară. A. Creangă (Opere. la Cahiers roumains d’études littéraires. urmat de studiul monografic Iacob Negruzzi sau vocaţia comunicării (1999). 1715 – m. com. nr. Ş. Familia. Copist. ibidem. publicată de S. Căturar activ şi prob. Mănucă. Călinescu (G. de factură tradiţională. în filologie al Univ. c. 1985. în colab. Titu Maiorescu comentat de… (1996).1998IV. A colaborat la vol. Bucureşti. A. Cioculescu. croitor. în Literatura şi arta. 46. prof. Marian. lector (1996). 1996). „Sapientia” din Miercurea Ciuc. I. Dicţionarul scriitorilor români (II. Suceava. episcopeşti şi mănăstireşti”. OPERA: Titu Maiorescu comentat de…. I. Domnia lui Ştefan cel Mare şi a lui Ştefan Tomşa. 2. Călinescu şi contemporanii săi. Fl. din Bucureşti şi la Facultatea se Ştiinţe Umane a Univ. 2003. 1984). Condica mănăstirii Solca. traducător şi compilator de opere didactice şi religioase.1980II. 1999. com.1987. Ogradă). Dâmboviţa (19641965) şi Izvorul 84 (Zâmbreşti). Cobia. 1996. Arhimandritul Vartolomei Măzăreanul. apoi la Solca. 1975). Opere. Române (din 1972. 19441984). 1904. com. Dr. România literară. Bălu. I.1984II. Munteanu. Şcoala primară în satul natal (19521956). şi va fi numit. 1780. Fiul lui Virgil Mecu. asociat la Facultatea de Litere a Univ. ibidem. Viaţa Românească. I. 1889. Literatura română contemporană. 1987. Arhimandritul Vartolomei Măzăreanul. 1999. jud. Ornea. continuată în com. colective Caietele Mihai Eminescu (III. 17 mai 1945. la Institutul Teologic RomanoCatolic din Bucureşti (secretar ştiinţific între 2000 şi 2003). 1987. Rachieru. redactor responsabil al rev. (M. satul Gorganu.1982III. Iacob Negruzzi sau vocaţia comunicării. Cercetarea literară azi (2000). pentru că el conducea acum un seminar mănăstiresc la Putna. Istoria literaturii române vechi. Colab. Călineşti (19561959). Al. inclusiv. OPERA: Condica mănăstirii Voroneţul. Călătoreşte la Kiev în 1758 şi la Petersburg (17691770). publicată de S. D. Urechia. originară din jurul Câmpulungului Moldovenesc.) MECU Nicolae. Observator cultural etc. Debut editorial cu vol. D. Dâmboviţa (19651966). Şcoala Normală de Învăţători din Câmpulung Muscel (19591965). A. Familia. Istoriografia literară românească. 1998. şi Literatura Română a Univ. (A. tatăl său. va fi egumenul ei cu intermitenţe. Hasdeu şi contemporanii săi români şi străini. I. din Bucureşti (19671972). Premiul Salonului Naţional de Carte. nr. REFERINŢE CRITICE: D. G. Ed. univ. c. 37. 1900. sub Grigore Ghica. în Adevărul . 19932002). Cluj (1998). Suceava. online Dialog spiritual (2003). de unde aduce cărţi şi daruri pentru mănăstirile moldoveneşti. Opriş. Călinescu” al Acad. Vişina. L. Argeş (1985). Z. Debutează în Revista de istorie şi teorie literară (1973). Suceava. Marian. IIV. şi al Filoteiei (n. REFERINŢE CRITICE: V. 2000).. Dicţionar enciclopedic român (I. titlul probabil onorific.) MĂZĂREANU Vartolomei. redactor (20002001) şi redactorşef adjunct (20012003) al Caietelor Institutului RomanoCatolic. Bucureşti. III. 2002). 2002. P. 1983). 1911. G. Dicţionar cronologic. cercetător ştiinţific la Institutul de Istorie şi Teorie Literară „G. 25. se pare. B. Convorbiri literare.1993V. I. Premiul rev. n. 1987.

Cornelia Ştefănescu. Năzuinţa. filosofie. . Bucureşti. Optimismul lui Eminescu. 1920 (ed. V. se Doctorat la Leipzig cu teza Über die kartographische Induktion (1899). câteva luni. revăzută şi adăugită. Vârgolici. Bucureşti. Armata. Politica de vorbe şi omul politic. Grăsoiu. în Luceafărul. 1919. Universul şi la publicaţii de specialitate. ed. Schifirneţ. engleză. 1923. mult preţuit de T. temelia tuturor reformelor şcolare. 16 oct. Ce este Transilvania?. Focşani şi Bucureşti. 1940 (versiuni în lb. Sămănătorul.) MEHEDINŢI Simion. 1943). 1939. specializându. Bucureşti. Şcoala şi viaţa. 1920 (ed.. din Bucureşti (licenţiat în 1892. studiu introductiv şi note de C. 1507. 1912 (ed. Oameni de la munte. 1914). 1929. Cercetător – erudit – savant.serie de cărţi de specialitate o printre care: Terra. Şcoala. în România literară. în lb. în Orizont. 2002. III. cu titlul Politica de vorbe şi omul de stat. 1930.Rousseau J. Fl. V. în Cronica. 1921. 13. şcolile pregătitoare şi seminariile normale. n. S. 1913 (ed. 616. II. 1928). Primăvara literară.. III. Introducere în geografie ca ştiinţă. Ornea. etnografie. agregat universitar (1901). Z. îşi continuă studiile la Paris. Al. L. Fiul lui Neculai Mehedinţu. M. Ruja. din Bucureşti (1900). nr. 1927 (ed. Bucureşti. M. Bursier la Şcoala Normală Superioară. 30 mart. 1918. cu o întrerupere de doi ani şi jumătate). Dumineca poporului (19141933). Ca îndrumător literar (Primăvara literară. 1913. Studiile primare la Soveja şi Vidra. 1913. „foaie săptămânală pentru ridicarea norodului”. ed. 1939). istorie. ed. Maiorescu. Le pays et le peuple roumain.. 1999. 1936. matematică. S. ed. Faifăr. 1940. Prof. A fost mult preocupat şi de problemele şcolii şi ale educaţiei maselor. teoria artei. nr. Academia – instituţie etnopedagogică.. şi S. D. S. medicină. II. IV. Ofensiva naţională. Institutul – organizare 85 MEHEDINŢI . Bucureşti. Ce aşteptăm de la românii de peste vechile hotare. 1942. Bucureşti. 1921. I. A semnat şi cu pseud. Soveja. VI. fizică. nr. germană. T.. urmează cursurile Univ. 2000. Biserica. Profesorul. al XIXlea. concretizată într. Bucureşti. Cuvinte către studenţi. Bucureşti.1930. 1925. Soveja (lucrările literare) şi cu iniţialele S. 1920. Vrancea – m.în geografie. 1939. 1962. A mai colaborat la Milcovia. geografie. 1868. şi germană. 1922. 1939. Şcoala muncii. numeroase studii şi recenzii pe teme foarte variate: literatură română şi străină. discursul de recepţie trata despre Caracterizarea etnografică a unui popor prin munca şi uneltele sale. II. Geografice Române (1932). Şcoala. 1914. Convorbiri literare. M. 1938. Titu Maiorescu. 3. cu titlul Către noua generaţie. 1928). Bucureşti. politică internă şi externă. (A. Şcoala poporului. ed. Patru cuvântări pentru eforiile şcolare. Berlin şi Leipzig (18921899. Între 1907 şi 1920 a fost director al rev. Viaţa. şi scriitor (Oameni de la munte. în Adevărul literar şi artistic. 1919. la Liceul Internat din Iaşi (1899). suplinitor la Catedra de geografie de la Facultatea de Litere şi Filosofie a Univ. 2002. Bucureşti. ed. asupra educaţiei).literar şi artistic. începutul secolului al XXlea. Bucureşti. 2000. Bucureşti. 13. şi al Voicăi (n. Guriţă). nr. III. 1996). În Convorbiri literare a publicat. Ştiinţa. estetică. şi franceză. biologie. Cu aplicări la poporul român. definitiv (19031938). Tineretul. prof. Bucureşti. OPERA: Către noua generaţie. agricultor. Poporul. II. nr. A desfăşurat o serioasă activitate ştiinţifică (fiind întemeietorul geografiei noastre moderne). Membru al Acad. Vicepreşedinte al Soc. probleme de cultură şi educaţie etc. literare şi povestiri. Geografie şi geografi la II. 14 dec. Ministru al Învăţământului (1918). prof. Trilogia ştiinţei. liceale la Roman. Prozator. Director al rev. cu o teză despre Ideile lui J. pledând pentru apropierea pedagogiei de viaţă şi pentru întemeierea procesului de formare a personalităţii pe munca productivă. 2000. orientată spre folclor şi literatura de inspiraţie naţională a sfârşitului sec. 1919 (ed. ambele cu titlul Poporul. Bucureşti. pe lângă art. Altă creştere. Bucureşti.. Trilogii. 47. Caracterizarea etnografică a unui popor prin munca şi uneltele sale. 1920) ilustrează direcţia tradiţionalistă. II. promovând o cvasiidentificare între etic şi estetic. O. jud. O. economie politică şi finanţe. nr. 2001. în România literară. Române (1915). 2002). 1943).

jud. (din 2001) la Facultatea de Lb. a absolvit liceul din Bacău în 1955. Bucureşti.. Altă creştere – şcoala muncii. 1946. consacrate cu precădere celei de a doua jumătăţi a sec. Simion Mehedinţi. „Convorbiri literare” şi spiritul critic. Eminescu. Tufescu. în Studii şi cercetări de istorie literară şi folclor. Civilizaţie şi cultură. „Stendhal” din Grenoble. 1994. şi Literatura Română a Univ. Luceafărul. Geană. Bucureşti. pref. 1997. 1980. 1941. Z. colectiv Eminescu. în 1973. La ceas de taină: discursuri şi conferinţe. Focşani. suplinitor în com. 2000. 1947.(1974). Optimismul lui Eminescu. E. Focşani. cu o pref. Istoria. Iaşi.. şi Literatura Română a Univ. Adaos la caracterizarea etnografică a poporului român. 1999). Bucureşti. Neaga. Bibliografie. 1927. 2000). Focşani. Tufescu. 1999. cu o teză despre Traian Demetrescu. C. C. M. 1994. Geograful Simion Mehedinţi. Norcross. de Gh. 2000. Dimitriu. com. 1939. Viaţa şi opera. Conferinţe. 1987. sub redacţia lui V. De senectute. Franţa (19901995. metodist la Casa raională de cultură din Târgu Ocna (19581960). 1943. Lector la Univ. I. Tradiţionalism şi modernitate în deceniul al treilea. Critică. poezia invocaţiei (1999) şi Polemici implicite (2003). Premise şi concluzii la Terra: amintiri şi mărturisiri. 1972. o Traian Demetrescu (1983). Politica de vorbe şi omul de stat. Analele Universităţii Bucureşti. 2002). Eminescu şi Goethe. Bucureşti. Discursuri.serie de studii. în colab. s. Licenţiat al Facultăţii de Lb. Opere complete. 1969. Mehedinţi. Bătrâneţea în cadrul muncii pentru cultură. nr. REFERINŢE CRITICE: E. Bucureşti. lea Centenar Eminescu (1989) şi a îngrijit vol. G. Ornea. 3. 1998. cu o cronică literară la romanul Plecarea Vlaşinilor de Ioana Postelnicu. ed. V. LuiziCălugăra. S. III... 1992 (altă ed. Gânditor social politic şi pedagog. Discursuri parlamentare. 1939. Bârzu). Sămănătorismul. sumar bibliografic.ed. Ornea. Şi. Petrovici. Gordon. vol. A. OPERA: Traian Demetrescu. Z. din Bucureşti. Amintiri universitare.. II. Bucureşti. partea 1 şi 2. în filologie al aceleiaşi Univ.M. Junimea şi junimismul. Brătescu. Lecturi geografice. I. Bucureşti. 1967.a. natală (19561958). Cernica f. Maiorescu şi posteritatea lui critică. Opere alese. conf. apoi preparator (19651968). Creştinismul românesc.. şi în vol. univers deschis. Synopsis: scrieri alese. Preocupările sale de istoric literar.făcut a studiile elementare (19451951) în comuna natală. Creştinismul românesc. de V. Simion Mehedinţi. 1975. Focşani.. Eforiilor Şcolare. A colaborat la vol. Revista de istorie şi teorie literară. 1973. Istoric literar. 1983. pref. (19912001) şi prof. 1971. 2000.. 1995 (altă ed. Călinescu. 27 febr. Premise şi concluzii la Terra. lector (19751991). de V. Eminescu. 1943. colective Comentarii macedonskiene (1971). Legea II. Simion Mehedinţi. f. univ. Adaos la Caracterizarea etnografică a poporului român. Episcopul Melchisedec. T.concretizat au într. Marcea. Dr.. Şandru. Focşani. univers deschis (1987). G. Dragomirescu. după susţinerea examenelor de diferenţă. Bucureşti. Amintiri şi mărturisiri. note şi indice de nume de Gh. Limbă şi literatură. „Luceafărul” – centenar (1984). 1961. I. Reviste literare româneşti în ultimele decenii ale secolului al XIX.MELIAN internaţională. Eminescu. Icoane vechi şi icoane nouă (1975) şi Drumuri şi zări. Bâldescu. Geană. 2003.) . 86 MELIAN Alexandru. asistent (19681975). publicate în rev. A mai colaborat la Adevărul literar şi artistic. Craiova. selecţie de texte. GA (Statele Unite). Focşani.. Istoria. Bucureşti. Lovinescu. Bacău. Mihăilescu.. (G. Tufescu.a. V. Terra: introducere în geografie ca ştiinţă. A funcţionat ca prof. idem. P. 2002. de V. Bucureşti. apoi Şcoala medie tehnică de drumuri şi poduri din Bacău (19511952) şi Centrul şcolar mediu de energie electrică şi electrotehnică „Iosif Rangheţ” din Bucureşti (19521954). Fiul lui Vasile Melian şi al Alexandrinei (n. ed. îngrijită de C. ed. Eminescu. Lovinescu. Bucureşti. Parabole şi învăţături. Călinescu. A îngrijit. antologie a prozei de călătorie (1982). Vâlsan. al XIXlea. A debutat în 1956 în Contemporanul. Amintiri. I. VIII. I.. Bucureşti.. 1941. Scădere şi adaos. n. învăţători. 2001. 20022003). 1994. 1986 (altă ed. ed. ed. din Bucureşti (19601965). G. Pagini din istoria geografiei moderne româneşti. I.

nr. Împotriva celui drag (1975). prozator şi autor didactic. apărute în periodice şi manuale şcolare. urmează cursurile Institutului Pedagogic (1960-1963). Femina. Cârlugea. au rămas în ms. Jakobs 87 MELINESCU . Tatăl. la Bucureşti (bacalaureat în 1960). 1983. 32. România literară. 1895. Z. în Adevărul literar şi artistic. Vârgolici. nr. şi Literatura Română a Univ. R. Istoria. însemnări de scriitor. În vol. Din 1856 predă mitologie. L. Melidon. Bobinocarii (roman fantastic. A mai publicat vol. de poezie Fiinţele abstracte (1967). trăieşte în Suedia. T. Irod naţional (1895). Femeia şi Luceafărul (19671975). n. Îngânarea lumii (antologie. I. Bucureşti. 18551862. Timişoara. Profesorul Gh. în Luceafărul. Al. Iaşi. poezia invocaţiei. Poet. Irod naţional. Viaţa cere viaţă (1974). sapa. Regule scurte de versificaţie română. din Lamartine. 12 Revelaţii (1972) şi reportaje (în colab. I. roman. 1856. Epure. după care se înscrie la Facultatea de Lb. a. Viaţa studenţească. Naţională din Iaşi. Poetă. 3. 13 mart. 18541862 şi Chestiuni politice. REFERINŢE CRITICE: A. 16 aug. Regule scurte de versificaţie română (1858). A ocupat importante funcţii administrative în învăţământ: şef de secţie şi apoi director general al şcolilor din România (18621864). 5. nr. 1864. N. „unul din luptătorii Unirei”. Gazeta de Moldavia. Dicţionarul contimporanilor. 1876. 1897. (S. 1969).. inspector şi primul director al Şcolii Normale de Învăţători din Bucureşti. 1875. sapa. casa şi mintea românilor prin toate timpurile şi locurile (1876). pentru copii:Catargul cu două corăbii (1969).. Colab. Crăciun). 1858 (reeditate fragmentar în Poetici româneşti. Şincai”. Bucureşti. Lucrează ca redactor la rev.. Bucureşti. Syvenska Dagbladet. Bucureşti. din Bucureşti (licenţa în 1967). Boala de origine divină (1970). D. Memoriu de ~. Pumnul. Secolul etc. Roman – m. menţionate în broşura Irod naţional. la Stockholm. inimă şi literatură. (G. şi a Mariei (n. cu o trad. înfiinţată în 1867. Halifax. Altele. Budau. nr. Carte de lectură. I. Gr. dar şi în suedeză. Ceremonie de iarnă (1965). D. 1972). Kyrkans Tidning. arma. Lamartine şi A.) MELINESCU Gabriela. prozatoare şi traducătoare. Relaţiune statistică de starea şcoalelor în Moldova (1862). 1874. Relaţiune statistică de starea şcoalelor în Moldova. Jurământul de sărăcie. Lepturariu românesc. la rev. Ariel. Fiica lui Ioan Melinescu. III. A fost. Foaie pentru minte. A fost membru al Soc.Eminescu. Interiorul legii (1968). Colectorul social pentru ambe sexe. Iorga. R. în Almanah „Convorbiri literare”. în Ateneu. 2000. E. 1988. şi broşuri a publicat: Prietenul tinerimei (1856). şi ziarele Dagens Nyheter. Debutează publicistic în gazeta Zimbrul din Iaşi (1851). în Contemporanul. A mai colaborat la Almanah de învăţătură şi petrecere. Debut cu versuri în rev. Iaşi. A. Istoria naţională pentru popor sau Neamul. 1943. casa şi mintea românilor prin toate timpurile şi locurile. OPERA: Prietenul tinerimei. Foiletonul Zimbrului. Istoria naţională pentru popor sau Neamul. Rosetti. Şcoala elementară şi Liceul „Gh. Poissonier. Expressen. II. ebenist.) Mihăilescu. Manualul învăţătorului sau Elemente de pedagogie practică în uzul şcoalelor populare. Tribuna. arma. urmat de vol.. Luceafărul (1959). n. A studiat la Acad. 1999. castitate şi supunere (1972). debut editorial cu vol. 502. Polemici implicite (2003). Iaşi. Scrie în continuare în română. Mănucă. 11 mai 1897. V. Conspect asupra literaturei române şi scriitorilor ei de la început şi până astăzi în ordine cronologică. C.). Pop.) MELIDON George Radu. Luceafărul. Steaua ş. Din 1975. ca Memoriile Unirei. 1831. Manualul învăţătorului sau Elemente de pedagogie practică în uzul şcoalelor populare (1874). A tradus versuri şi proză din Schiller. 2000. 1942. 1862. la rev. retorică şi poetică la Gimnaziul Academic din Iaşi. dascăl la şcoala de pe lângă Episcopia Romanului. Roman. IV. Incerte sunt Scrieri literare. 1979. în urma căsătoriei cu editorul René Coeckelberghs. tot în capitală. REFERINŢE CRITICE: (D. colab. Almanah pentru români. ed. îngrijită şi introducere de Olimpia Berca. cum mărturiseşte singur. Etnografice din Paris şi decorat cu ordinul „Steaua României” şi medalia „BeneMerenti”. 1976).

versuri. 1993. 2000. . 1998). 1982). Stockholm. 513. Regina străzii. 1982). Grete Tartler. 1968. nr. trad. antologie de Ileana Mălăncioiu. 1993. 1987). trad. 2. nr. idem. Stockholm. Izvoare. 2001. Bucureşti. Stockholm. în Jurnalul literar. versuri. gravuri. B. versuri. Rusu. 1999. Recviem pentru neodihna catargelor. Jurământul de castitate. Bucureşti. Tatăl minciunii (roman. 1977). Arborele în vânt (roman. 3. 33 de Revelaţii. şi pref.stege. Premiul Uniunii Scriitorilor pe 1973 şi 2000. Jurnalul unui egoist solitar (jurnal. 1999. Vrăjitorul din Gallipoli. III. de ~. 1986). Bucureşti. Premiul Salonului de Carte. Lupii urcă în cer. cu 10 serigrafii originale după desenele autoarei). ibidem. Albastru. idem. roman. M. 1997). versuri. îngrijită de M. în Convorbiri literare. A editat. D. 1. jurnal 2. Bucureşti. castitate şi supunere. 2629. 2002. Recviem pentru neodihna catargelor (1999). 1998. Fals tratat de psihologie a succesului. Ov. 1977. 1975. 1981. 1969. pref. Schimbarea de pene. Bucureşti. în România literară. Inferno. Traduceri: E. Martin. Stockholm. nr. Lumină din lumină. Stockholm. nr. Studie Kamraten. Generaţie şi creaţie. M. Suedeze (1990 şi 19981999). Birgitta Trotzig. (M. 1993. 12. poeme. Publică în ţară vol. roman. 1998). în Dilema. Cuvinte nou născute (2002). 2000. Bucureşti. P. Oglinda femeii. Trotzig. 1993). în Luceafărul. prezentare şi note de ~. Regina străzii (roman. vol. Bucureşti. Jakobs stege. nr. Stockholm. 1995. Omul pasăre. versuri. în Contemporanul. 1967. Bucureşti. Legende. 1998) şi 33 de Revelaţii (eseuri şi însemnări de scriitor. nr. Crohmălniceanu. Argo (Bonn). Stockholm. Bucureşti. A beneficiat de Bursa Fredrik Ström (1989). 1979 (ed. Poezii (antologie. OPERA: Ceremonie de iarnă. Lumină din lumină (poeme.. Dimisianu. 20002002. Apostrof. Cluj (1997). în România literară. Casa de fum (poeme. 41. 1997). Stockholm. nuvele. în anii exilului. nr.. desene. Bucureşti. roman. 2002. 2001. Copiii răbdării (roman. antologie lirică. II. 2. Oglinda femeii (poeme. Vatra. trad. trad. 1988). 1986. castitate şi supunere. Utopica. roman. 1998). Jurământul de castitate (1975). 1972. în România literară. 88 MERA Bucureşti. Bucureşti. Iaşi. Casa de fum. Lungu. Copiii răbdării. Cristea. 10. Bucureşti. Suedeze). ilustraţii de carte (patru expoziţii de pictură şi gravură în Elveţia şi Suedia). 712. de ~. Stockholm. 2003. versuri. Jurământul de sărăcie. 9. Martin. 1991. 6. V. nr. 1981). 1982. M. Cristea. a. Fiinţele abstracte şi alte poezii. Fiinţele abstracte. Arborele în vânt. prestigiosul premiu „De bio” (Fondul Acad. şi antologii (Ariel. 1997. Dora Pavel. roman. Zeul fecundităţii (1977). După 1989 este corespondentul României literare pentru Suedia (din 1993) şi colaborează la rev. 10. 1999. Bucureşti. este şi o apreciată artistă plastică. Tatăl minciunii. M. („Foreign Press Association of Sweden”). 2001. Jurământul de sărăcie. ibidem. 1982. Aura Christi. Călinescu. Bucureşti. Lyrik vännen ş. Îngânarea lumii. Munteanu. 1997. 1998. 1965. 1988 (ed. text revăzut de autoare. N. de poezii de Ileana Mălăncioiu şi Al. S. Swedenborg. Bursa Acad. 1993. 1997). de D. 1970. 1986. cu 10 serigrafii originale după desenele autoarei. Simona Şora. Zeul fecundităţii. 35. Poezii. Vieţi duble. a. A. 1975. Revista mea (Israel). trad. Stockholm. 2002. A tradus din suedeză în română (Swedenborg. Lyrik Vännen ş. 1998. în 1989. 2002. Schimbare de pene (nuvele. şi pref. Regina străzii (roman. A. 1971. Bucureşti. Marcu. Damian. versuri.). Boala de origine divină. în Curierul românesc. castitate şi supunere (1993. M. Omul pasăre (nuvele. roman. Cartea de vise. este membră a „Sveriges Författarförbundet” (Uniunea Scriitorilor din Suedia) şi a F. Jurnal suedez (III. 1995. Singur. şi note de ~. de Diana Alexandru. Jurnal ocult. Copiii răbdării (roman. Bucureşti. Vrăjitorul din Gallipoli (jurnal.) Buciu. Lupii urcă la cer (1992). 1972. II. Urcarea lupilor la cer (roman. poeme. Jurnal suedez. 1987. alţi scriitori români. A. Poeţi contemporani. roman. Interiorul legii. versuri. S. 1986). Stockholm. 2003. autoare a numeroase picturi. Stig Dagerman). Urcarea lupilor la cer. Strindberg. 1991). Stockholm. August Strindberg. nr. nr. Împotriva celui drag. 1979). nuvele. Cuvinte nou născute. poeme. 1998. 2. Regina străzii. versuri. În Suedia. Bucureşti. iar din română în suedeză vol. Marcu Luminiţa. nr. Jurnalul unui egoist solitar. R. REFERINŢE CRITICE: M. Stockholm. Bucureşti. ed. Secolul 20. Jurământul de sărăcie. 1997. Bucureşti. G. Fiinţele abstracte (2001). în rev. 1969. 1977. versuri. Bucureşti. 26. 20002002). Bucureşti. antologie alcătuită de Ileana Mălăncioiu. pref.

Bucureşti. în Zburătorul. N. I. Întâlnire pe pod. din Iaşi (19601965). Bucureşti – m. n. 1994. ?). 1913. Bănuit de activităţi antiotomane. nr. jud. OPERA: Schiţefilme. jud. Prof. A mai colaborat la Convorbiri literare. roman. Note de călătorie.MERA Iuliu Traian. liceul la Timişoara şi la Braşov şi Facultatea de Medicină din Viena (18801886). prof. Fiul lui Atanasie Mera. licenţiat al Facultăţii de Filologie a Univ. Centenarul Societăţii Academice Literare „România jună” din Viena. 1861. Contaminat de junimism la Braşov. agricultor. Eseuri în vol. Iaşi. după absolvire. Ist. Antiteze. 2003. Editează rev. lit. 51. com. Familia. S. Ales membru în Comitetul Central al Partidului Naţional Român care a elaborat Memorandumul. În vacanţe era un animator al mişcării artistice a diletanţilor din Şiria şi din împrejurimi. Iaşi. versuri. II.) 10. G. 20012002) şi la rev. n. Vânători. şi al Elenei (n. Din lumea basmelor (1906). 20 iun. versuri. 1906. antum. BucureştiSakkarah. 1938. Fiul lui Kevork Mestugean. Arad – m. 13 oct. Bucureşti. la Ateneu. Povestitori ardeleni şi bănăţeni până la Unire. 1992. cont. preot ortodox. Homescu. OPERA: Vânătoare princiară. 5. Repere literare şi stilistice. Ierusalim. Note biografice cu prilejul aniversării a 70 de ani a (i) (M.) MERTICARU Mihai. Prozator. 1916. Regina noastră. română Ararat (19241942). Bucureşti. şi al Mariei (n. Scriere cuneiformă (1997) şi Întâlnire pe pod (2003). 1971. A debutat la Telegraful român. culturală armeană în lb. în 1881. P. prof. în Viaţa literară. Foaia ilustrată. Chişinău (1992). 1978. antologie. Din 1920. 1942. 1913 (reeditat fragmentar în Călători români în Africa. A fost medic la Karlsbad. În 1899 revine la Bucureşti. „România Jună” din Viena în anii când se sărbătorea victoria „Junimii” şi apărea celebrul Almanah (1883). Arad. 18711971. Prozator. Rediu (19501953). Neamţ (19651967). Z. Literatura şi arta etc. prof. Spiridon. în Steaua. Rediu.. Viena. iubitor de artă şi natură. 15 aug. 1906. autor de literatură de călătorii. a devenit membru şi apoi preşedinte al Soc. Bucureşti. Iaşi. urmat de alte trei culegeri lirice: Catedrală de azur (1994). Scriere cuneiformă. jud. de A. Română cu premiul „Năsturel”. 1983). poveşti populare. la Şcoala generală din Nemţişor. cunoscător a şapte limbi. Bucureşti. Alui Gheorghe. 1993. MESTUGEAN Vartan. com. Inclus în antologiile Poezia pădurii (1999) şi Sprijinit pe o carte înflorită (2001). Din ţări străine. Iaşi. IX. Breazu. Bucureşti. unde va fi redactor şi apoi subdirector la Universul. V. memorial de călătorie. 1911 (ed. unde editează un ziar armenesc. redactor al Universului literar.1996. Bucureşti.) (19451949). versuri. Iaşi. (A. se refugiază la Varna. Debutează în Literatura şi arta. Convorbiri literare. 4. 1937. la care rămâne ca prof. 1909. 1914. Colab. gimnaziul în com. 1914. 1869. Neamţ. 1995. Chelaru). Învaţă la Şcoala armeană din Constantinopol. În acelaşi an publică vol. încununat de Acad. pref. Getta. la Piatra Neamţ (19752001). Catedrală de azur. S. unele apărute în „Biblioteca poporală a Tribunei” şi în singurul său vol. Repere literare şi stilistice (1996). director al Şcolii armene din Bucureşti. I. nr. REFERINŢE CRITICE: Mihaela Ursa. Spirit cultivat. Bucureşti. în I. de versuri Vânătoare princiară. Moisescu. versuri. în Ziridava. Iorga. 1996.. a făcut numeroase călătorii cu urmări literare (vol. 16. 2001). între 1913 şi 1916. (S. n. REFERINŢE CRITICE: Gh. postum Din ţări străine. R. eseuri. 1997. redactor la ziarul Ceahlăul (19681975. com. Cluj. Prelucrează poveşti populare. Fiul lui Vasile Merticaru. Dumbravă. 89 MICHAILESCU . Foiletonist alert. director al Şcolii armene din Bucureşti. a fost inculpat în celebrul proces de la Cluj. A urmat şcoala primară la Şiria. 24 aug. Şiria.testat averea „pentru scopuri a culturale româneşti”. Şi. nr. OPERA: Din lumea basmelor. Mitru Dascălul. Cronica. Isachi. Şcoala primară în satul natal (M. satul Beţeşti. la Şcoala profesionala de ucenici de pe lângă Fabrica de postav Buhuşi (19671968). nr. Poet şi eseist. în Luceafărul. 1911). 10 febr. Tribuna (Sibiu) şi Tribuna (Arad).) Reginei Elisabeta.

Bucureşti. Poet. Frontul. Colab. Ramuri. Galeria etc. Dr. Signes poétiques. 1910.. Cuşca sufleurului: însemnările unui impresar. de gimnastică. apoi lucrează. română la Sorbonna – Paris (19871988) şi maître de langues la Institutul Naţional de Lb. 1970). 1985. 1977. Aplauze. Preparator (1954). Romanice. o Leonard – soldatul de ciocolată. Tratat de lingvistică generală (1971). din Montpellier. Tomozei. dirijor şi autor de manuale de muzică. Cortina. prima carte despre Ion Brezeanu. Libertatea. Naţionalul. Studii de stilistică. Studii liceale la Craiova. Pt. în Rampa. jud. apoi conferenţiar asociat (19681970) la Univ. Franţa. decan (19941995) şi rector (19951997) la Şcoala Superioară de Jurnalism. Mai publică Amintiri. 1970. Franţa (19651966). poezie (Punte întru text. apoi prof. cursul de „estetică literară” al lui Mihail Dragomirescu şi Conservatorul. O mie de ani într. 1986.) MICHAILESCU Gaby (prenumele la naştere: Gabriel). La francophonie. prozator şi semiotician. urmată. (I.. CaraşSeverin. Limba română. Mioriţa. în Ramuri. Vagonul de turneu. România literară etc.MICLĂU Traduceri: Mică antologie de poezie armeană. Micşa). 1992. agricultori. Ion Iancovescu. română (19661968). România literară. Craiova. 1971. A cunoscut şi a colaborat îndeaproape cu mari figuri ale scenei româneşti: Ion Brezeanu. Însemnările unui impresar. Bucureşti. apoi. poetică. n. Informaţia. Le pome moderne. colective Probleme de lingvistică generală (1959). 1984. în Flacăra. umoristică bucureşteană Încotro?. Culise şi reflectoare (1935). după un lung interval. în filologie al Univ. clasa Ion Manolescu. 19721976).birjă. prodecan. Tempo. de proză (Ulysse. 1990. 1935. n. din Bucureşti.. 1934. satul Comorâşte. Leonard– soldatul de ciocolată (1984). Colaborează cu cronici dramatice şi însemnări despre viaţa teatrală în Zorile. Liceul „General Dragalina” din Oraviţa (19421950). Debut editorial cu vol. 1993. 1931. cursuri de excelenţă la Grenoble (1966) şi Nancy (1967). A. Bucureşti. (M. poetică şi semiotică (1980). . Cronicar dramatic şi memorialist. şi Civilizaţii Orientale din Paris (19881991). conferenţiar (1969). REFERINŢE CRITICE: Ş. A colaborat la vol. Însemnările unui impresar (1986) şi Cuşca sufleurului (1990). Capitala. pe rând. Cahiers de sémiotique. România de azi. com. din Montpellier cu o teză de lingvistică generală: Le signe linguistique (1968). 1984. 1983. A publicat lucrări de lingvistică generală şi poetică (Semiotica lingvistică. Gh. Urmează. Este corector la rev. Bursă de specializare la Sorbonna. Forotic. Le signe linguistique (Paris. Petre ŞtefănescuGoangă. Bucureşti.. 1939. 1986. vol. Bucureşti. secţia franceză (19501954). I. ville lumire.) 90 MICLĂU Paul. asistent (1955) şi lector (1960) la aceeaşi Facultate (prodecan. prof. semiotică. Ion Brezeanu – Amintiri. Sémiotique roumaine (1982). Şcoala primară în satul natal (19381942). Cursuri de vară la SaintMalo (1963) şi Dijon (1966). OPERA: Culise şi reflectoare. stilistică (1992). Diculescu). vinurile mele pritocite de Gaby Michailescu (1939). Iancu Brezeanu. O mie de ani întro birjă (1984). Maria Ventura. Bucureşti. 1996). cu o cronică dramatică. licenţiat al Facultăţii de Filologie a Univ. 12 apr. lector de lb. Lingvistică. Semantică şi poetică (1981). la Analele Universităţii din Bucureşti. şi Literaturi Străine a Univ. 2001). lector de lb. de monografia Iancu Brezeanu. Fiul lui Elie Michailescu. decan al Facultăţii de Lb. Cioculescu. Cronica.. 14 dec. Bucureşti. 1987). şi al Mariei (n. Fiul lui Ion Miclău şi al Cătălinei (n. vinurile mele pritocite de Gaby Michailescu. în redacţia ziarelor Naţionalul nou. Cahiers roumains d’études littéraires. 1984. Paris. (din 1972) la Facultatea de Lb. decan. Cahiers roumains de linguistique appliquée. Vagonul de turneu. 1977. Maria Tănase. Debut editorial cu vol. Introducere în lingvistică (1965). Grigore VasiliuBirlic etc. Flacăra. prof. Clasice şi Orientale (şef de Catedră. La Roumanie francophone (1993) etc. Debutează în presă la 16 ani. din Bucureşti (19771986). 1994.

Racines écloses. în Contrafort. în Reflexe. 1977. proză. Paris. Bucureşti. cu Ştefan Micle. Bucureşti. REFERINŢE CRITICE: Maria Carpov. 4. mănăstirea Văratec. Pop. bilingvă. Flora. Timişoara. I. în Dialogues francophones. Margareta Gyurcsik.cunoaşte la Viena. Bucureşti. 1997. R. 6. 7. 1889. Nasta. Martinet. M. 1998. Poezii. 1981. T.. Jonquet şi Balzac. Todorov. Paris. Jeunes potes roumains. de L. Roumains déracinés. 1992. 1850. Au bord du temps. O mare dragoste o va lega până la moarte de poetul Mihai Eminescu. Ghincea.2003.Sonnets. Varenne. păianjen veninos. de I. în colab. în colab. Paris. Poezii/Posies. T. Elemente de lingvistică generală. Dumbrăveanu). Dor nemângâiat. Bucureşti. ed. L. Dumbrăveanu. Delia Badea. 1995). sub îngrijirea lui I. 1998. Aug. ClujNapoca. sonete. Timişoara. 1999. C. Premiul Uniunii Scriitorilor (1982. în 9. Bucureşti. şi l căruia îi sunt dedicate majoritatea poeziilor publicate în Columna lui Traian. Bulger. unde Veronica urmează cursurile Şcolii primare şi ale Şcolii Centrale. ed. Paris. N. 1970. 1995. Poezii/Poésies. ed. T. Ulysse. 1887. Galaţi. Convorbiri literare. 1994. Nadir latent/Nadir latent. proză. 2003. Gh. Poetă şi prozatoare. Balzac. Muşlea. Semiotica lingvistică. 1991. Timişoara. Bucureşti.) 4. de R. Paris. în 1872. M. 1971. Barbu. Z. integrală. pe care.. de Aug. Libertate/Liberté. Arghezi. Bucureşti. Timişoara. 1993. 22 apr. ed. Sous le trésor. Ana Câmpeanu trece în Moldova. 1996. în 1864. Maiorescu. Bucureşti. versuri. sonete. Bucureşti. 1909. T. 1978. 1993. 1994. S. I. ed. M. Z. în colab. 3. ed. bilingvă. 1914. 5. C. 1990. A. ed. Dialogues francophones.. Bucureşti. bilingvă. Nădejde. OPERA: Le signe linguistique. Galaţi. Signes Poétiques. autoficţiune. Dislocaţii. Bucureşti. A tradus din A. cu Andreea DobrescuWarodin. 1975. Punte întru text. Pop. 1986). cu o pref. 1985. (A. 2002) şi autoficţiune (Comoara. Todorov. în România literară. T. ?). I. luptător în revoluţia de la 1848. T. cu D. 3 aug. bilingvă. I. Bucureşti. Gramatica Decameronului. pref. 1983. Căsătorită. Poezii. cu două nuvele semnate Corina. M. 1994. Poezii/Pomes. nr. versuri. din Iaşi. Premiul european acordat de Association des Ecrivains de Langue Française (1996). proză. Eminescu. Flora. 1985. 1997. I. 1992. II. 1997. V. ed. Timişoara. M. C. G. Blaga. Muşlea. Belgia. în colab. 1970. de Şt. bilingvă. 1989. Dincolo de sunet/Audelà du son. A. Voiculescu. 22 iun. Voiculescu. n. Familia etc. Mihaela Pasat. Bucureşti. Fiica cizmarului Ilie Câmpeanu (Câmpan). Bucureşti. N. Ţara himerei/Pays de la chimre. 1999. 2003. I. Bucureşti. Corespondenţa: Mihai Eminescu – Veronica Micle. Comoara. Dislocaţii. Au bord du temps. Iaşi. sonete. Bucureşti. Corespondenţă. Munteanu. Nedelcea. Poezii. Bucureşti. nr. I. 2002. Proscrişii şi alte povestiri din Comedia Umană. M. Zamfir. 1985. 1969. Chişu. I. ed. 1991. absolvită în 1863. 1979.. Le pome moderne. autoficţiune. Traduceri: A. Doinaş. de fizică şi chimie. şi note de Aug. Mioriţa. eseuri. ed. Maiorescu. Bucureşti. pref. Constanţa. Poezii şi corespondenţă. Duverger. Bucureşti. Bucureşti. bilingvă. 4. Blaga. ed. Deleanu. Mugur. o vreme rector al Univ. 1999. 1996. T. 1989. 2002. şi adunate în placheta Poezii (1887). cu Anca Măniuţiu. Când team văzut Verena… Mihai Eminescu – Veronica Micle. 9. Bucureşti. Poeme alese/Pomes choisis. şi a Anei (n. La francophonie. în Limbă şi literatură. Poezii. Eminescu. Bucureşti. nr. stabilindu. I. nr. M. în Noul Curier român. 1991. ville lumire. V. Române (1978). în colab. Martinet. 2001. Iaşi. Timişoara. în colab. bilingvă. Premiul „Timotei Cipariu” al Acad. Sous le trésor. S. Sonnets. Duverger. MICU MICLE Veronica (numele la naştere: Ana Câmpeanu). Icoanele pe sticlă şi xilogravurile ţăranilor români din Transilvania. 1995. 1979. Poésies. Racines écloses.la Târgu se Neamţ şi apoi la Iaşi. Bucureşti. de T. T. 1991. Guţu. Mygal. Pomes. Poetica. 1992.autoficţiune. Varenne. Poemele luminii/Les pomes de la lumire. 91 . G. 1991. Bucureşti. 1999. 1995. prof. Trad. proză. Jonquet.2001. îngrijită şi pref. A debutat în 1872. pref. Năsăud – m. Barbu. OPERA: Poezii. Roumains déracinés. nr. ed. Eminescu. Rămasă de timpuriu văduvă. Europa de la Atlantic la Delta Dunării. Craiova. în franceză din autori români (L. Arghezi. 6. Bucureşti.

Din oct. ed. corespondenţă inedită Mihai Eminescu – Veronica Micle. Z. 1951). de Simona Cioculescu. Colab. Chişinău. Pe urmele Veronicăi Micle. Dulcea mea Doamnă – Eminul meu iubit. N. 14. Veronica Micle. germană. Aug. Din vasta producţie editorială a criticului şi istoricului literar se detaşează următoarele titluri:Romanul românesc contemporan (1959). SomeşOdorhei. 1981. Mosaic (New Delhi). Veronica Micle. Prin cumul. şi al Anicăi (n. ed. în 1947 (vacanţa estivală) şi 1948. invitat) la Univ. L. Bârsa. Tribuna. Z. nov. teza susţinută abia în 1962. Voprosî literaturî (Moscova). R. Rosetti la G. Din nov. Mărturii. conferenţiar. 19561970. Redactor la Lupta Ardealului din Cluj. Minar. Din 1962. cu broşura Sensul etic al operei lui Sadoveanu. din Cluj (19481951) şi din Bucureşti (19511952). rubrică: „Jurnal de lectură”). G. 1949. Gazeta literară şi România literară (19541970. 11. Opera lui Tudor Arghezi (1965). în ştiinţe filologice. Manolescu. O. Ion Creangă. intermitente de durată: Steaua. 2001. Vatamaniuc. nr. G. 1950iun. 1967. Un veac de nemurire: Mihai Eminescu. A. Călinescu. III. 1. la Bonn şi Marburg. Aug. 1952 până spre sfârşitul lui 1953. Limbaje lirice contemporane (1987). la Cluj. Literatura română de azi (împreună cu N. în Literatorul. Facultatea de Filosofie a Univ. în calitate de GastProfessor (prof. 1965: prelegeri de literatură română. Sălaj. Mărturii. 1989. Gană. Student al Şcolii de Literatură şi critică literară „Mihai Eminescu” din Bucureşti (oct. Din 1956. 9. Morariu. ţăran.2000. titular. consultant. Între 1953 şi 1956. 1942. Debutul editorial: 1955. gimnaziul maghiar din Cluj (19411943). În anul şcolar 19701971. literare. D. R. Călinescu (1979). (G. redactor la Almanahul literar. Colab. în Viaţa Românească. Alex. în Tomis. 1985). Scurtă istorie a literaturii II. Piru. prof. Alex. Eminescu. tvös Loránt din Budapesta. în Viaţa Românească. Luceafărul.2000. Veronica Micle. L. ibidem. Tehnică din Berlin.1999. 1999. 11. Amfiteatru. D. 2000. 1928. asistent la acea şcoală (Catedra de teoria literaturii) şi 92 MICU inspectorşef în Comitetul de artă de pe lângă Consiliul de Miniştri (aug. prof. 1976. Bariţiu” din Cluj (19441945). Contemporanul (19521953. Şcoala elementară din Bârsa (19361940) şi Jibou (19401941). Veronica Micle. Tânărul scriitor (19511954). com. de Christina ZarifopolIlias. Ştefănescu. Colab. nr. aspirantura (doctoratul) la Bucureşti. Început de secol. 1992. lector. 19751977. Director al Editurii Minerva: 19901991. Mănucă. rubrică:„Cronica ediţiilor”). licenţa în 1953. „Gândirea” şi gândirismul (1975). Pop. române (IIV. Viaţa Românească (19541984). Bucureşti. N. După absolvire. cu versuri. 8 nov. Dragoste şi poezie. Minar. Eminescu. ed. Analele Universităţii Bucureşti. Dr. n. bacalaureat. Aug. 13. Irina Petraş. jud. 12.scrisori de dragoste. În căutarea autenticităţii (I. nr. – 31 dec. nr.1992).) MICU Dumitru (numele la naştere: Chiş). Modernismul românesc (I. 1951). Ştefănescu. Ornea. nr. 1942. Iaşi. 19941997). Almanahul literar. A. conferinţe la Univ. 1968. 2. Lazăr). în Studii de istorie a literaturii române. 1989.1984II. şi literatura română la Univ. Oeuvres et critique (periodic al Seminarului de romanistică din Tübingen). G. Din ian. De la C. Caiete critice (19901998. susţinute la periodice din ţară: Tribuna nouă. ibidem. nr. 1948. REFERINŢE CRITICE: O. 1914. 1972. în Tribuna Ardealului (Cluj). 1998.. 10. oct. Lyon II. Al. Cluj (19451948). la reviste străine:Inostranaia literatura. în lb. rubrică:„Sine ira et studio”). redactor la Contemporanul (secţia literară). Lucian Blaga: . Fiul lui Gheorghe Chiş. Scânteia. 8. Aspirant cu frecvenţă (scoatere din producţie): 19531956. nr. Liceul „Inochentie MicuKlain” din Cluj (19451948). 2000. 1992. lector de lb. Lirica lui Lucian Blaga (1967). Veronica Micle. Limbă şi literatură şi Limbă şi literatură pentru elevi (19601995). Veronica Micle. dec. asistent (din 1954) la Catedra de istoria literaturii române. Florea. rubrică:„Cărţile săptămânii” – Poezia). în România literară. 1998. N. Curente şi scriitori (1970). Pop. Estetica lui Lucian Blaga (1970). Pop. Literatorul (19911997. Limbaje moderne în poezia românească de azi (1986). 10. Din 1969 până în 1998. Bucureşti. Z. I. idem. Sanda. în Convorbiri 11. Liceul „Gh. Critic şi istoric literar. Debutul în presă: 5 nov. Z. 1968). Redactor la Scânteia (19571960).

cap. 1974. în Poesis. Ov. Poporanismul şi „Viaţa Românească”. Bucureşti. N. Orientări în literatura contemporană. Critica. Piru. Perpessicius. de opere: Coşbuc. 11. Ciobanu. Reconstituiri subiective. I. Gh. 1996.1996. G. Bucureşti. cu N. 1970. 1986. Volume. 1995. 1978. Pop. 1981. Fl. engleză). Studii (1979. Manu.) MICU 93 . M. A. Mihuţ. 1980. vol. D. 1994. Prelegeri de literatură română contemporană (în colab. Bucureşti. 1967. 1965. în România literară. Georgescu. 1993. în Steaua. Marin Brustur. Bucureşti. Fundoianu. Curente şi scriitori. Estetica lui Lucian Blaga. Literatura română de azi. Crohmălniceanu. 1955. Fragmente automitologice. în Literatorul. ClujNapoca. Colocvial. germană. Moscova. nr. Bucureşti. Gh. Manolescu. „Gândirea” şi gândirismul. Grigor. 2001. E. Ipostaze. Bucureşti. 1972. Georgescu. 1981. 1956. Lecturi şi păreri. 2001 (interviu). Bucureşti. M. Simion. Literatura română la începutul secolului XX. 1971. nr. 1970. Dicţionar de literatură română (1979). Lirica lui Lucian Blaga. însemnări de călătorie. Mihăilescu. Bucureşti. 1992. Bucureşti. 583. Bucureşti. 2000. Arghezi. 1964. Caraion. Timpuri zbuciumate. Scriitorilor din Bucureşti. poeme. 2000. nr. la Berlin). nr. Lucian Blaga. în Revista de istorie şi teorie literară. în Contemporanul. 1995. 1975. Fata morgana. C. Ov. Poeţi şi critici. E. Bucureşti. Istoria literaturii române de la creaţia populară la postmodernism. 1965 (în lb. Rumänische Literatur der Gegenwart (în colab. nr. Istoria poporului român (1970. nr. P. De la Baical la Atlantic. 1978. Ştefănescu. 17. 1994. Început de secol. 1992. OPERA: Sensul etic al operei lui Sadoveanu. Bucureşti. I. Fl. 1978. în Viaţa Românească. II (1986). 1997. Bucureşti. Cărţi cu ieşire la mare. 1959. RumänischDeutsche Interferenzen. 1979. în Literatorul. M. Heidelberg. Romania and America: CrossCultural Perspectives. Bucureşti. Mircea Eliade. 19001918. Scurtă istorie a literaturii române. 1976. 22. Utopica. Rău etc. Critica în primă instanţă. 1974. Studii introductive la ed. 1983. München. A semnat şi cu pseud. Între Apollo şi Dionysos. Periplu. 1992II. nr. Istoria literaturii române. Poezia criticilor.). 2001. Literatura română în secolul al XXlea. Tudor Arghezi. M. 1965. în Literatorul. Akten des Bukarester Kolloquiums über Literatur und Geistesbeziehungen zwischen Rumänien und dem deutschen Sprachraum von 13. 1965. Bucureşti. 5. 1968. Istoria literaturii române. Tudor Crişan. opera ca viaţa. 2.autofăurirea prin Logos (2003). I. 1980. în Literatorul. Scriitori români. N. Jurnal I. 1969.1964II. Eliade. Dicţionarul scriitorilor români. Limbaje moderne în poezia românească de azi. CristeaEnache. Spânu. Bucureşti. cap. L. Dimisianu. Dan Milcu. 1961. 2003. M. nr. 2000. Bucureşti. Bucureşti. maghiară). Opinii literare. 1999. Bucureşti. Lecturi intermitente. Bucureşti. Al.Okt. Cesereanu. 2003. 4. Dionisie Mirea. reviste. 42. A Symposion held act the American Library. Literatura). George Coşbuc. Popescu. O carte de poeme: Fragmente automitologice (1974) şi însemnări de călătorie: De la Baical la Atlantic (1999). Viaţa ca operă. D. autofăurirea prin Logos. Coautor la Dicţionarul enciclopedic român (19621966.). 1974. Bucureşti. 1986. Bucureşti. 102. München. Sălăjan. formă de viaţă. 1965. XX). Poezia Mariei Banuş. pentru Romanul românesc contemporan (1959) şi al Asoc. Rumanien und 15 die deutsche Klassik. 23. G. în Luceafărul. Bucureşti. Bucureşti. T. Bucureşti. 1971. Bucureşti. Sorescu. I. Bucureşti. Eseu despre vârstele interioare. Concert de deschidere. Începutul sec. 1995. Barbu. Critici români de azi. Bucureşti. Manolescu. Alex. Păreri literare. Meseş. Dorina Grăsoiu. în Tribuna. 1996. Mircea Eliade. nr. 1974. Bucureşti. Opera lui Tudor Arghezi. M. opera ca viaţa (2003). nr. roman. 1976. Al doilea suflu. nr. Ghidirmic. Dicţionar (1980). A. Glodeanu. 3. Scriitori. 2001. A. Bucureşti. Modernismul românesc. Viaţa ca operă. III. 1978. Istoria literaturii române de la început până azi. Premiul Acad. M. 1. pentru Modernismul românesc.1994IV. În căutarea autenticităţii. nr. S. idem. C. (C. Macedonski. 1980. 1970. Stănescu. I. Limbaje lirice contemporane.Bucureşti. 15. apărut şi în lb. 12. nr. Bucureşti. 1972. idem. 19841985. REFERINŢE CRITICE: P. George Coşbuc. Călinescu. 1989. 1979. Raicu. N. Romanul românesc contemporan. Grigurcu. 2001. D. 2003. 1964. Rusu. Tudor Arghezi. 1987. 1966. 1963 (în lb. cărţi. Prezenţe în culegeri din străinătate: Aktualnîe problemî stranitelvo izmenia literatur soţialisticeskih stran (Probleme actuale ale studierii comparative a literaturii din ţările socialiste. în Adevărul literar şi artistic. Bucureşti. 1968). în colab. Regman.

1973. roman. în Săptămâna. P. 1745. Ardeleanu. parodii. M. Radiografii. nr. inclus alături de Umbra în Semnul şarpelui (1974). Istoric. Teama de oglinzi (1971). 52. nr. 26. 1979. Miere şi fum. Arad. 1975 şi 1977. 1982. Iorgulescu. Frumuseţile zilnice (1967). V. 1937.ziua le (1976) şi La munte şi la mare (1980). Scriitorilor din Bucureşti pe 1972. Valori actuale. nr. 42.. Aspecte ale poeziei de azi. Mircea Popa. 1970. 1974. filolog şi traducător. Versuri pentru copii în: Şoapte (1970). H. nr. 1975. în Flacăra. Întâmplări vesele cu scriitori trişti. M. fiind apoi inspector-şef la Inspectoratul de Cultură. Bucureşti. Poeme pentru Mama. nr. Bucureşti. Manu. Patima. Ungheanu. Sibiu – m. 2002. Dimisianu. Fiu al protopopului Stoia şi al Anei (n. Vânătoarea de seară. Bucureşti. parodii. în Steaua. nr. 1980. Debutează în Scrisul bănăţean (1955). 13 mai 1806. Felea. Ţară de dor (1973).ziua. parodii. versuri. Şcoala primară în satul Grăniceri. prof. 6. Parodii de la „a” la „z”. Bucureşti.asumare conştientă a o deziluziei. Manu. Bucureşti. reprezentată pe scena Teatrului Naţional din ClujNapoca (1978). com. Ţ. Frumuseţile zilnice. Sad. 2002. 1984. Zalis. în Luceafărul. Ulici. în România literară. Ascuns în lacrimă. 1989. Popescu. . Ciobanu. Barbu. Vărşand. 2002. 1976. Fănuş Neagu. 5. 1981. în Transilvania. 1979. 1967. Secretul doamnei de zăpadă.. sub titlul Patima). 1979. Poet şi prozator. V. Avram Iancu. 1984. Singur în Mongolia. dramă istorică în trei părţi. Fiul lui Ioan Micu. Pituţ. M. în Flacăra. Bucureşti. G. A scris şi o piesă de teatru. 1975. versuri. 1987. în Observator cultural. M. Memoria pergamentelor (1971). V. Deşi nu e un spirit ironic autentic. nr. Gh. Bucureşti. cenzurată însă printr. versuri. Povestiri. E. Critica în primă instanţă. Scriitori. Vânătoarea de seară (1975). idem. Bucureşti. Bucureşti. în Luceafărul. La munte şi la mare. 1982. Memoria pergamentelor. : 1978. I. 1989. 1969. Ţeposu. nr. N. 1971. 1977. 1975. 1984. ofiţer.. în esenţă. 1979. n. în Cronica. Tania Radu. G. 1984. în România literară. 21. nr. 1974. 6. jud. conduce rev. versuri. suplinitor la Şcoala de surzi din Şiria (19571967). 1980. din jubilaţia ardelenească în faţa teluricului. în Flacăra. ibidem. nr. nr. Tania Radu. III. Bucureşti. totuşi. în Contemporanul. Poeme pentru Mama (1984). în Luceafărul. 1999. versuri. 7. Alboiu. 1962. 1972 (alte ed. OPERA: Izvorul. 31 ian. Nopţile risipitorului (1969). Avram Iancu. în Contemporanul. Bucureşti. 2002. ClujNapoca. 1985. versuri. 1975. apoi la Asoc. 1985.. Bucureşti. 1983. 444. Teama de oglinzi. n. nr. Bucureşti. 19791982. Semnul şarpelui. urmează un an Liceul „Moise Nicoară”. Bucureşti. Bucureşti. 1982. apoi se înscrie la Şcoala pedagogică din acelaşi oraş (19521956). Poezia lui M. Opinii. publicată în 1981. Autor al vol. în Tribuna. cu o potenţare a atmosferei şi misterului. sept. E. G. Ungheanu.. Bucureşti. nr. Felea. director al ziarului Cronica română. derivă.. 31. G. Cu inima în palmă (1981). jud. 16.MICU 94 MICU Mircea. Secţiuni. 2. 7. 2003. 1971. povestiri. a dat. Bucureşti. Aspecte ale poeziei de azi. de poezii Izvorul (1962). Poeme pentru Mama. Ungheanu. Felea. 1974. Bucureşti. 1999). 28. 31. Viaţa în pijama. le parodii. 14. 1981. absolvent al Institutului pedagogic din Timişoara. 1989 (ed. Întâmplări cu scriitori. versuri. în Luceafărul. REFERINŢE CRITICE: N. 1984. versuri. Debut editorial cu vol. Alboiu. Cu inima în palmă. 1974 (1978. Ţară de dor. nr. 1980. Bucureşti. 1978. nr. MICU Samuil. Autor al unui Dicţionar sentimental de poezie (2002). din 1992. 1991). frumosul nebun al marilor metafore. Bucureşti. Chivu.). Parodii de la „a” la „z” (1975). 40. 1981. versuri. Întâmplări cu scriitori şi alte năluciri. Buda (Ungaria). Şoapte. 1981. M. şi al Ecaterinei (n. Cetiţi. L. 47. Bucureşti. nr. V. Bucureşti. Ghiţulescu. de poezii: Izvorul (1962). După 1990. Murind pentru prima oară. de parodii spirituale. E. Bucureşti. 2003. Cândroveanu. Bucureşti. Viaţa capitalei. 157. Bucureşti. Bucureşti. Premiul Asoc. în Flacăra. funcţionar la Fondul Literar (19681972). Arion. G. (R. 1980. patru vol. Cetiţi. Nopţile risipitorului. Bucureşti. Dracul verde. Proză în tradiţia slaviciană. G. Arhipeleag de semne. II. Poantă. Scriitorilor din Bucureşti (până în 1989). O panoramă. H. Redactor la Studioul de radioficare din Arad. nr. R. Handra). Ascuns în lacrimă (2002) şi al romanului Patima (1972). nr. 1972. nr. T. Iaşi. în genere după contemporani: Dracul verde (1972). 7. 1981. în 1950 se mută în Arad. 1999. Murind pentru prima oară (1980). roman. ceea ce duce la o manifestare lucidă a sensibilităţii. Bucureşti. Dicţionar sentimental de poezie.

scriind în cele mai diverse domenii: teologie şi teologie morală. L. ithica şi politica sau filosofia cea lucrătoare. Propovedanie sau învăţături la îngropăciunea oamenilor morţi. Om al „luminilor”. teologul. în Vatra. Bucureşti. Legile firei. în România literară. I. M. Pervain... studiu introductiv şi ed. N. Ivaşcu. Elementa linguae dacoromanae sive valachicae. 1996. 1780. trad. din Viena (17661772). Studii de literatură română. Sfânta Mânăstire Bistriţa. 1779. 29 nov. 1784. Scrieri filosofice. înglobează în personalitatea sa toate sentimentele şi idealurile care definesc Şcoala Ardeleană. Cluj.) MIHADAŞ Teohar. Popovici. 1799. adecă partea cea cuvântătoare a filosofiei. Cunduiani). Şcoala Ardeleană. Sibiu. Dictionarium valachicolatinum. Studii. Dissertatio canonica de Matrimonio juxta disciplinam Graecae Orientalis Ecclesiae. publicat postum. apoi ca prefect de studii la „Sfânta Barbara” (17771783). G. 1801. critică de P. S.. 1861. fragmente în Instrucţiunea publică.. D. Cartea a doao a theologhiei moraliceşti. 1966. 1780 şi 1805).. 1784. I. se consacră muncii cărturăreşti. lit. 1993. Prof. 1957. 1918. 1995. 1986. 9 nov. Blaj. al primului curs superior de filosofie din Blaj (1772). Budapesta. continuate (19351939) la Liceul „Timotei Cipariu” din MIHADAŞ 95 . Istoria. 2001. Viena. literatură (A lui Lucian Samosateanul a istoriei ceii adevărate.. 1782. Poet şi prozator. I. III. E.. Densusianu. Pr. (Acathist sau carte cu multe rugatsuni pentru evlavia fiestequarui creştin. 1944. n. nr. Teodor. Viena. 1944). participant la mişcarea politică şi la elaborarea Supplexului. Theologhia moralicească sau bogosloviia. Loghica. Theologie dogmatică şi moralicească despr taine peste tot. când debutează cu Carte de rogacioni (1779). filosofie (Loghica. Bucureşti. Duicu. de C. Theologhiia moralicească sau bogosloviia. Pe urmele lui Samuil MicuClain. în Cultura creştină. 1963. com Turia (Grecia) – m. 1800). Gândirea românească din Transilvania în secolul al XVIIIlea. II. 1796. (M. P. Bucureşti. I. OPERA: Carte de rogacioni pentru evlavia homului creştin. După primele studii la Blaj. I. 1801). A lui Lucian Samosateanul a istoriei ceii adevărate. Alex. 1971. studiu introductiv. adecă partea cea cuvântătoare a filosofiei. Ist. în Observator cultural. R. 1980. II. ibidem. Blaga. Istoria bisericească. Blaj.. Historia dacoromanorum sive valachorum. Acathist sau carte cu multe rugatsuni pentru evlavia fiestequarui creştin. Dictionarium valachicolatinum. Patru clase gimnaziale la Liceul român din Grebena (Grecia). după Lucian din Samosata. ithica şi politica sau filosofia cea lucrătoare. Ştefănescu. nr. XVIII. Sibiu. ed. Blaj. trad.. Mladin. Legile firei. XXII. 1801. Vlad şi Al. 11. 2000. I. 6. 1805). 1972.. Literatura. 1796. II. nr.. filologie şi lexicografie (Elementa linguae dacoromanae sive valachicae. 70.. Scurtă cunoştinţă a istorii românilor. I. studiu introductiv. Pavel. Micle. Blaj.Maniu). 1796. M. Cursul primar la şcoala românească din com. 1942) şi în special istorie care. Ghişe şi P. 1782. nepot al Episcopului I. Moisiu. REFERINŢE CRITICE: N. Fragmentarium iluminist. 1978. note şi glosar de V. 1993. Dissertatio canonica de Matrimonio juxta disciplinam Graecae Orientalis Ecclesiae. Duicu. a cunoscut doar fragmentar lumina tiparului. Viena. Samuil Micu Clain. prin a cărui grijă familia e înnobilată sub numele „Klein”. Iorga. L. Istoria românilor. introducere şi îngrijirea ed. . Istoria.. 1. Iorga. Inochentie Micu. Samuelis Klein. rom.. S. Teodor. ed. Biblia adecă Dumnezeiască scriptură a legii vechi şi a celei noao. Zdrenghea. Teodor şi D. exceptând Scurtă cunoştinţă a istoriei românilor (1963).. Câmpeanu. princeps după ms de I. absolvite în trei ani (19321935). publicată postum. devenit bursier al Institutului Pázmány. el asistă la experimentul iozefinist şi receptează ideile novatoare ale eclectismului filosofic austriac. nr. 1780 (ed. Ca student. 1800. Ov. Chindriş. transliterare după ms original paleografic. Fiul păstorului aromân Dumitru Mihadaş şi al Vasilenei (n. Lungu. Ghişe. natală. 47.1942. Blaj. Propovedanie sau învăţături la îngropăciunea oamenilor morţi. Sibiu.. 1799. D. urmează teologia şi filologia la Univ. 1795. N. Chindriş. Elementa linguae dacoromanae sive valachicae (facsimil după ed. textelor şi note de M. Buda. 1966. 1993. Sub semnul luminilor: Samuil Micu.

F. 3. 1993. versuri. 1969. L. în Steaua. 1941. 1972.) 6. nr. versuri. în Tribuna. jud. în Astra. 1968. nr. Botsli di Didindi. Din 1964. în Tribuna. în Luceafărul. Între 1956 şi 1960. nr. A. 1994. bacalaureatul la Blaj (1939). 1969. în România literară. Fl. nr. Urmează clasele primare în oraşul natal. nr. la Cluj. În lumina înserării. în Steaua. Nimburi. română şi lb. L. 1993. de filosofie. Între 1939 şi 1943. M. nr. nr. ClujNapoca. în Steaua. Catrene. Bucureşti. nr. 1990. 1980. Pe muntele Ebal (1990). Nimburi. 1980. în România literară. 5. 96 1991. Simion. Prezenţe poetice. ClujNapoca. nr. nr. Pâinile punerii nainte. 1979. ClujNapoca. 31. 1. Taşcu. şef de coloană hipo (toate în Bistriţa sau în împrejurimi). E. E. ClujNapoca. Reminiscenţe. 1993. 1993. în Astra. în Luceafărul. în Familia. la rev. nr. ClujNapoca. 28. 1983. Poantă. Raicu. 1990. I. V. 1993. L. 1980.MIHAIL Dumbrăveni. New York. în Echinox. 4. 5. prof. 1994. 1991. P. Elegii. Ulici. Cândroveanu. nr. nr. Crepuscularele vitralii. Bacalaureatul la liceul din Râmnicu Vâlcea (1942). Poantă. iar ultimele trei clase la Liceul „Ioniţă Asan” din Caracal (19381942). Bucureşti. 1975. 28. 11. Scriitorilor din ClujNapoca). nr. ClujNapoca. Orfica tăcere.misiunea poetică în temeiul şi unei viziuni orfice a creaţiei. Fiul micului funcţionar Mihail M. Trecerea pragurilor. I. 1977. de proză memorialistică Tărâmul izvoarelor (1968). săpător de fântâni. Înstelatele oglinzi. Chemări spre nicăieri şi niciodată. nr. 47. 1986. nr. 51. Alfabet liric. Sultana Craia. în Tribuna. Înaltele acele vremi. revalorificând structurile prozodice ale tradiţiei literare şi asumându. I. lăsat la vatră. 1988. nr. 24. 1985. Bucureşti. Mincu. Micu. română şi lb. 1975. nr. Debutează în 1938 cu o poezie în Universul literar. 1968. prof. OPERA: Ortodoxie păgână. paznic. nr. ClujNapoca. e un poet cu dicţiunea solemnă. nr. nr. Manolescu. memorialistică. Steinhardt. 2. Radiografii. mai intense după 1964. 1991. Marcoş. ClujNapoca. în Astra. Grigore. Şcoala de ofiţeri de rezervă (Bacău. Raicu. în Luceafărul. în Steaua. 1983. Crepuscularele vitralii. 1968. 11. roman. precum şi de vol. Pop. ClujNapoca. 1972. 1982. Anna Kakassy). În colţ lângă fereastră. M. 19. 1977. 12. Simion. 1984. redactor principal la rev. din Bucureşti (licenţiat în 1943). 12. 1969. Sava” din capitală. P. 1967. unde lucrează la diverse întreprinderi ca muncitor. P. 5. în Steaua. D. 1987. colab. 1978. 1979. 1982. M. după luptele din toamna lui 1944 pe Criş (Gurahonţ). Papahagi. 1984. 1. ClujNapoca. D. MIHAIL Nicolae-Paul. în Luceafărul. L. Bucureşti. 1991. 1969. în Luceafărul. 1969. de lb. 1985. Reminsicenţe. Muthu. în Familia. 1979. N. (D. 1979. Reîncadrat în învăţământ (după o lungă absenţă) – dar numai pentru trei luni – în 1956. din 1961. Prozator. în Tribuna. Bucureşti. 1944). Pinii de pe Golna. nr. Bucureşti. Frumoasa risipă. secretar literar girant la Teatrul Naţional din Cluj. Ţărâna serilor. roman.1998. V. 1972. Felea. 41. 1969. 1969. Pe muntele Ebal. M. în Steaua. Pinii de pe Golna (1993) şi În colţ lângă fereastră (2000). H. Manolescu. Mihail şi al Anei (n. 5. ClujNapoca. Iaşi. 1967. Bucureşti. confecţioner de lăzi. nr. în Cronica. nr. lb. franceză la liceul din Bistriţa (19451947). Tihan. Igna. student la Facultatea de Litere şi Filosofie a Univ. literare clujene. 1941) e urmat de culegerile de versuri: Ţărâna serilor. 43. ca bursier (19341938). 2000. Frumoasa risipă (1980). Poantă. Iorgulescu. H. M. Moldovan. Tărâmul izvoarelor. munci sezoniere şi de ocazie: culegător de zmeură. 1975. 12. Urmează Şcoala Militară de Ofiţeri (19421945) din Bucureşti şi Facultatea de Drept din acelaşi oraş . idem. 1982. Poantă. 41. 1975 (Premiul Asoc. Sângeorzan. 1984. în Tribuna. 6. Cândroveanu. nr. culese de pe dealurile Clujului. Oarcăsu. 2. până la pensionare (1973). manipulant de mărfuri. nr. Monica Lovinescu. nr. Trecerea pragurilor. Bucureşti. (Ortodoxie păgână. 13. V. 10. nr. Cesereanu. Syracuse. în Steaua. Referent de presă la Departamentul Naţionalităţilor (19441945). Z. 1923. Ulici. în România literară. nr. Steaua. n. N. în Jurnalul literar. 3 iul. Elegii. în Contemporanul. În lumina înserării. om de serviciu etc. Sibiu. nr. 1993. P. Popescu. în România literară. Critice. Pâinile punerii nainte. 16. 4. 1974. 1996. 6. Chemări spre nicăieri şi niciodată (1996). 9. Debutul în vol. din 1970. istorisire. în Steaua. P. nr. 1986. în Tribuna. A. Primele cinci clase secundare le face la Liceul „Sf. 1977. Caracal. Steaua câinelui. REFERINŢE CRITICE: N. 1977. 12. latină la liceul din Năsăud (19471948). T. 1972. Steinhardt. nr.

) MIHAIU Virgil. În colab. în România literară. Jazzorelief (1993) şi Jazz. JazzForum (Polonia). Bucureşti. Din 1992. România literară. La roata norocului. nr. Între 1958 şi 1962. roman satiric de aventuri. Fiul medicului Virgil Mihaiu şi al Lucreţiei (n. Mutaşcu. Din 1959. Încântări şi descântări clujene (1996). după care se dedică scrisului. nr. proză extrasă din experienţa militară (Postul clandestin. cinéroman. art. Barbu. Down Beat (SUA). Zdanje (Polonia). 1992). Convorbiri literare. apoi (19621970) Liceul „Emil Racoviţă” din Cluj. 1985. Debutează în Steaua cu versuri (1970). 1971. 1975. După absolvire. Tribuna. iniţiator şi titular al cursului de estetica jazzului la Acad. Gaja). Vatra. Echinox. Membru fondator al Soc. 1974. lector la Acad. Cronica. Paradis pierdut în memorie (1993). Cursuri de perfecţionare în Anglia (1972). Săptămâna (din 1976. Galaţi. Sub aripa vântului de noapte. Bucureşti. nuvele. Titel. Barbu a realizat scenariile filmelor Haiducii (1966). Chicago (din 2001). 1984. Cahiers roumains d’études littéraires. o rubrică de pretexte plastice). Viaţa Românească. cu E. Transilvania. 1974. ilustrează literatura de divertisment. 28 iun. cofondator (1994) şi membru al grupului de jazzpoetry Jazzographics. Bucureşti. 191. roman. Cluj. 1974. Poeme (1986). Barbu. în colab. trad. proză pentru copii. Recensământ de epifanii. Întâmplări ciudate la miezul nopţii. Colaborează la Luceafărul. N. cu E. REFERINŢE CRITICE: S. Demascarea lui Turnesol. nr. Întâmplări dintr. care. 32. în Luceafărul. de Muzică din Cluj. redactor la rev. 1971. E. Bucureşti. bursier al Institutului Camoes din Portugalia (19992000). 2000. E. 1979). roman. ms ZigZag (19631969). Jazzografii pentru îmblânzit saxofonite (2001). nr. Bucureşti. 1972. 24. o Bucureşti. Între 1971 şi 1983. din Cluj. Războiul undelor. Manu. Postul clandestin. Elveţia (1993). roman. Fondator şi realizator al emisiunii Eseu Jazz la Radio Cluj (19801995) şi la CD RadioNapoca (din 1996). Bucureşti. bucureşteană Humorul (1945). prof. A publicat vol. Dima” din Cluj. Baltag. lucrând în turism până în 1969. OPERA: Femeia cibernetică. Ateneu. în colab. Barbu. 1970. de jazz Down Beat. 1970. precum şi la Podium (Austria). Poet şi eseist. din Cluj cu teza F. Dispariţia profesorului. şcoala primară în lb. prof. cu E. de versuri: Legea conservării adolescenţei (1977). în filologie al Univ. Sub aripa vântului de noapte. R. 1969. 1974. roman satiric de aventuri. în Echinox. Până în 1953 este ofiţer activ la Corabia. 1972) şi nuvele (Dispariţia profesorului. germană. la Liceul „AdyŞincai” din ClujNapoca. 1979. nr. Teodoru. 1974). (I. Bucureşti. nr. colaborând ulterior cu poezii. Eseuri despre jazz în Cutia de rezonanţă (1985). Steaua. în colab. se stabileşte la Sinaia. 614. nuvelă. A debutat în rev. precum şi cinéromanul Războiul undelor (1974). 1993.(19421946).. Viaţa militară. Indicaţiuni pentru balerina din respiraţie (1981). Connections in Portugal (2001). iar editorial cu vol. Sighişoara. ed. Craiova. fondator şi realizator al emisiunii Jazzorelief la TVR Cluj (din 1994). D. Cooptat în redacţia rev. Facultatea de Filologie a Univ. 259. E. în Săptămâna. Trandafirul galben (1982) şi ale serialelor TV Urmărirea (1971). Medalia Amicus Poloniae a 97 MIHALAŞ . 49.lume neobişnuită. despre literatură şi muzică (mai ales muzică de jazz). Un august în flăcări (1974). Astra etc. Neue Literatur. în Săptămâna. de Muzică „G. Femeia cibernetică (1969). Bucureşti. pensionat pentru invaliditate cu gradul de căpitan. Familia. Aventurile unui soldat de plumb. Premiul pentru debut al Editurii Dacia (1977). Piatra Olt. Suedia şi alte stări de spirit (1980). Germania (1978. roman. Dr. A scris cărţi pentru copii (Demascarea lui Turnesol. împreună cu romanele Potirul Sfântului Pancraţiu (1971) şi Damenvals (1974). secţia englezăgermană (19701974). 1982. Ramuri. Drumul oaselor (1980). 1975. 1951. bilingvă (1999). în Săptămâna. culturale „Marius Bunescu” din Caracal. Damenvals. Scott Fitzgerald – a Writer of Our Time (2002). În perioada studiilor şcolare a editat rev. n. Bucureşti. Opriş. Amfiteatru. cu M. Potirul Sfântului Pancraţiu. în Săptămâna. cu schiţele Deferendul şi Nasul.

1977. 19 mai 1967. Sorkin. Dana Dumitriu. Gh. nr. Fiul lui Antonie Mihalaş. Scott Fitzgerald: Between the Jazz Age and Postmodernism. A publicat diverse eseuri şi comentarii critice. 1985. antologie lirică bilingvă. Simion). Indicaţiuni pentru balerina din respiraţie. nr. Încântări şi descântări clujene. E. în Amfiteatru. 1987. 1985. în România literară. în Echinox. nr. nr. jud. Simion. în România literară. Facultatea de Chimie Industrială a Politehnicii din Bucureşti MIHALE (19541959). în Familia. Premiul Filialei din Cluj a Uniunii Scriitorilor (1994. Al. Liceul la Bucureşti. F. nr. 1987. Raicu. 44. nr. în Cronica. Fiul lui Ignat Mihale. 6. 5. N. îngrijită şi pref. ed. 1. Pop. Connections in Portugal. M. Al. ClujNapoca. în Amfiteatru. nr. Debutează în rev. Grigurcu. Scriitori. Din 1965. în Steaua. D. ClujNapoca. în Steaua. nr. în Tribuna. nr. este un poet al inefabilului şi există în poemele lui. Eseuri despre jazz din perspectiva culturii actuale. 1980.. 13 dec. 9. versuri. idem. 4. 10. Zamfir. 1999. 18. Interpretări critice. Herbert (1976. 31. Poeme. nr. 1967. D. activează în învăţământul superior. 1986. 3. Şt. Bucureşti. V. 1991. în Vatra. V. în România literară. Alex.. Oprea. Paradis pierdut în memorie. 7. Bucureşti. 1981. şi al Elenei (n. apoi la „Danubiana” din Bucureşti. Prozator. în Tribuna. Raicu. 1922. formă de viaţă. J. Papahagi. Pintescu.. Iorgulescu. D. 2001. 1967. Ulici. nr. 1981. în Familia. 1989. 9. nr. în România literară. 2003. 1982. Moldovan. în Cronica. 2003. Debut editorial cu vol. versuri. scriitori şi ziarişti. P. nr. Bacalaureatul la Chişinău (1942). Poet. a. Poezia poeziei de azi. Timişoara. A tradus din Z. 45. Cutia de rezonanţă. Cistelecan. Ţeposu. I. ClujNapoca. nr. economist. ClujNapoca. 5. 7 aug. absolvit în 1954. 2001. în Luceafărul. Flămând. Manolescu. 1985. Ioana Bot. în Steaua.1994. 3. 50. A. N. 1980. nr. Concentrat la Constanţa (1944). Călăraşi. REFERINŢE CRITICE: A. în România literară. din Bucureşti. nr. apoi la România literară. 2. I. 1982. apoi combatant pe frontul din Cehoslovacia. R. Ulici. 12. M. nr. M. Dimisianu. 1987. nr. M. în România literară. 1976. nr. 1993. 1987. 1. 1987. Al. Flămând. 10. Didier Decoin (1983) ş. Piteşti. G. 1978. nr. în România literară. Premii pentru trad. Recensământ de epifanii/Census of Epiphanies. 1996. 24. „M. Critica. I. 1980. Comitetul de Stat pentru 98 . II. în Familia. com. nr. 6. 8. 1993. în Viaţa 11Românească. ClujNapoca. nr. Funcţii de conducere în Uniunea Sindicatelor de artişti. Suedia şi alte stări de spirit. (M. în Amfiteatru. Regman. Bucureşti. în Poesis. (I. L. engleză de A. în România literară. nr.. Negoiţescu. ibidem. Autor al scenariului pentru filmul de animaţie Geneză (1975). L. 2001. L. 1978. tr. al Asoc. 1982. 19. 1997. în România literară. 15 aug. Adriana Bittel. Sighişoara. 6. 29. în Tribuna. nr. Între 1949 şi 1954. în Contemporanul. ed. C. Jazzorelif. M.Ministerului Culturii din Polonia (1984). Al. Cristea.1994. renunţă la cariera tehnică şi devine redactor la Gazeta literară. Dimitriu. versuri. 2. 6. Inginer la Uzinele Chimice din Buciumani. în Echinox. 49. Bucureşti. nr. Nume (1967). 36.) MIHALE Aurel. ibidem. în Convorbiri literare. nr. 1937. Mitu). în Steaua.1994. după care urmează şcoala de ofiţeri de rezervă (19421944). 1987. Cistelecan. versuri. Felea. Lazăr. nr.) MIHALAŞ Marcel. 43. n. Papahagi. Uniunea Scriitorilor. Spanţov. Respirări. Tighina – m. 1980). 2. 1991.. Scriitorilor din Bucureşti (1976) şi al Uniunii Scriitorilor (1983). şi al Valentinei (n. Cristea.. desprinse de asperităţile materiei. Scriitori. 1970. 1978. după debutul cu poezie în cea dintâi (1964). Stănescu. 1990. nr. versuri. 1985. agricultor.12. în Vatra. Corbea. 12. 17. Jazzografii pentru îmblânzit saxofoniste. OPERA: Legea conservării adolescenţei. Popescu. o figură a purităţii şi a imponderabilului” (E. nr. Taşcu. de V. 5.1978. 13. L. Hartea). Gh. V. Bucureşti. G. nr. Urmează simultan (19451947) Facultatea de Filologie şi Facultatea de Drept a Univ. Borbély. eseuri. Bucureşti. nr. 1. Dacia rediviva (1943) cu lirică antirăzboinică. nr. I. 1997). 1978. Bucureşti. Bucureşti. nr. n. 1982. Călinescu. 1978. OPERA: Nume. Întoarcerea la cuvinte. 1987. Jazz. 1997. 1997. Ştefănescu. REFERINŢE CRITICE: N. Z. Grigurcu. I. 1980. Pop.

I. Micu. Casa de piatră. Şcoala primară la Drăgăşani (19011905). 1894. La insistenţele tatălui. Focul alb. Bucureşti. nr. Bucureşti. 1950. 1978. 1982). Bucureşti. scenariu TV. Slatina (19061907). 2000). 1955. E. nuvele. Bucureşti. Cronică de război. nr. Bucureşti. 1971. 1985. roman. Scrie povestiri (Nopţi înfrigurate. 1954. 1984. Fuga. 1978. 1969. povestiri. R. 1977. 1978. roman. Destin. în doi ani. Pământ însângerat (vol. Batalionul doi. 1959. 1955. Bucureşti. III din Cronică de război). 1961. Doina Uricariu. Ştefănescu. nr. Fiul lui Ion MihăescuStegaru. 1984. Îngerul negru. Ceauşescu). Floarea vieţii. lui Gheorghe I. Bucureşti. roman. Bucureşti. 1961. Bucureşti. 1969). Podul de aur şi Flamura purpurie). trei luni. nr. Focurile. 1963. 1975. schiţe. 1972. Bucureşti. I. Bucureşti. I. Bucureşti. nr. Ogoare noi.1977III. pe care o întrerupe. Bucureşti. Bucureşti. 1967. Zalis. în România literară. 1960. Nopţi înfrigurate. în 1916. Primăvara timpurie. 1952. 1952. În pragul primăverii. Muntean. Îngerul negru. F. în Luceafărul. 1973. 23. Bucureşti. Focurile. Somnul de veghe. Forţa ascunsă. Bucureşti.1967. I. Încercări critice. 1978. Fuga. 1955. 1935. în Contemporanul. Bucureşti. Studiile secundare şi liceul la Craiova (19051906). Poartă şi drum. din Bucureşti.. în Transilvania.. E mobilizat în toamna anului 1916 şi urmează. 1973). 1974.. în Contemporanul. 1953. Am fost şaisprezece. 1964. 1957. trilogie formată din: Focul negru (versiune revăzută şi adăugită a romanului Fuga). jud. Destin (ed. din cauza războiului (oricum. în România literară. Acţiunea „Hildebrand”. 1964. În pragul primăverii. scenariu cinematografic. 1983. 1960. Bucureşti. în România literară. A doua carte cu prieteni. 43. Itinerar critic. Mihăescu). 23 apr. Şase nopţi şi şase zile. II. Cronică de război (trilogie formată din Nopţi înfrigurate. 1963. alături de boală şi durerea pierderii unui frate (1907) explică rezultatele mediocre la învăţătură şi numărul mare de ani petrecuţi de viitorul scriitor pe băncile şcolii. 1986. stagiunea 19601961. Bucureşti. Alte opere: Primăvara. tânărul student nu reuşise să treacă nici un examen). nuvelă. Vatra.) MIHĂESCU Gib. schiţe (Ultimul asalt. Titel. nr. Drăgăşani. Şase nopţi şi şase zile. Focul roşu (versiune revăzută şi adăugită a romanului Primăvara timpurie). Scrisoarea. scenariu TV. I.adjunct (1953şef 1954) la Viaţa Românească. scenariu literar. 1954. 1981. Puterea. Primăvara III. Nottara”. nuvele (Vin apele. Prozator şi dramaturg. în 1914 se înscrie la Facultatea de Drept a Univ. Alte menţiuni. Acţiunea „Hildebrand”. Ultimul asalt. 1974. Hotărârea. 1982. 1977. 11. 1974. 1991. 39. 10. D. în Contemporanul. 20. 2002. Lungu. Perpessicius. o şcoală de ofiţeri la Botoşani. 1953. Hotărârea. timpurie. 1980. I. 1973. nr. 4. roman. povestiri. G. n. Bucureşti. 1984) şi romane (Ogoare noi. Nimeni nu moare singur. 1955. II din Cronică de război). Poartă şi drum. 1981. roman. 1979. Bucureşti. Bucureşti. IIII. Focurile. Participă la luptele de la Mărăşeşti şi Muscel. Georgescu. povestiri din război. Chipul luptătorului comunist în proza contemporană. REFERINŢE CRITICE: P. Simion. Alertă în munţi. 1978 (ed. prezentat la Teatrul „C. Redactor. roman. Bucureşti. Dezinteresul faţă de carte şi prof. Bucureşti. Bucureşti. roman. Vatra. 40. 34. Sarmiza. nr.Cultură şi Artă. 19 oct. schiţe. 1970. Bucureşti. M. Bucureşti. Bucureşti. 1952. Bucureşti. Ungheanu. M. 1957. OPERA: Vin apele. Prozatori contemporani. II. Bucureşti. 11074. Neagu. 9. redactorşef la Luceafărul (19581959) şi Gazeta literară (1962). Bucureşti. Bucureşti. I. Nimeni nu moare singur. 1965. 1972.. Vâlcea – m. Bucureşti. povestire. 1971. 1977. avocat. 1969. nuvele. nr. Bucureşti. nuvele. Somnul de veghe. poem dramatic. Podul de aur. şi al Ioanei (n. Floarea vieţii. I. Râmnicu Vâlcea (19081909) şi din nou la Craiova (19091914). 1964. 1950. N. Adam. Georgescu. Judecata. I. (I. Facem şi noi o întovărăşire. roman. 1978. 1977. H. Un mesaj de dincolo de mormânt. 1974. în Luceafărul. 1952. (pseud. Aleră în munţi. Vitner. Flamura purpurie (vol. Bucureşti. Alex. Bucureşti. 1963. fiind 99 MIHĂESCU . nr. Forţa ascunsă. nuvele. Însemnări despre activitatea unor gospodării agricole de stat. 1960. revăzută a romanului Floarea vieţii). 1979. S. Fiecare moare cum vrea. 1971. 1969. în Scânteia. 1957. nr. Novicov. N. Manolescu. în Contemporanul.

roman. 1942. Gândirea. roman. Nistor. 1967. Papahagi. îngrijită şi postfaţă de C. ed. o scurtă perioadă de timp la Chişinău. având. 1929. 1990. 1987. Bucureşti. Nistor. 1982. III. piesă în trei acte. Baconski. Bucureşti. Bordeiul pe Nistru al locotenentului Ragaiac. Cu scriitorii prin veac. Mihăescu. Gândirea etc. 2003. 1967. ed. 1971. roman. roman. 2003. Ichim. Însemnări pentru timpul de azi.. E. I. 1995.. Renunţă la gazetărie şi profesează avocatura. Ulysse. tabel cronologic şi referinţe de T. Vârgolici. pref. 1973). Mangiulea. Donna Alba. Baconski. Scriitori în lumina documentelor. Arta. Voinţa. nuvele. ed. Femeia de ciocolată. roman. Bucureşti. Boabe de grâu. roman.. pref. 1998. Bolnav de tuberculoză. 1935 (alte ed. Bucureşti. 1968. cu o postfaţă de Al. Debutează în rev. Rusoaica. S. Opere. unde împreună cu Cezar Petrescu şi Adrian Maniu fondează rev. O. pe care o părăseşte în 1920. Piru. Zilele şi nopţile unui student întârziat (1934) şi Donna Alba (1935). Vârgolici. de L. Visul. 1985. indirect. îngrijită de Al. 1984. studiu introductiv.. 1979. de C. Oprea.decorat pentru faptele sale de arme. Craiova. OPERA: La „Grandiflora”. Craiova. G.. e demobilizat şi se retrage un an la Drăgăşani pentru îngrijirea sănătăţii. Femeia de ciocolată. pref. tabel cronologic şi crestomaţie critică de Alexandra Nataşa. Mihăescu. 1974). Craiova. Rusoaica. cu povestirea Linia întâi. Al. Andriescu. text stabilit. II. repere istoricoliterare de Aurora Slobodeanu. ClujNapoca. 1968. se înrudeşte cu Camil Petrescu şi. Andriescu. 1975. Pagini. REFERINŢE CRITICE: Perpessicius.. În 1928 obţine un răsunător succes dramatic pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti cu piesa Pavilionul cu umbre. Menţiuni. Literatura. îngrijită. 1986. Nuvele. îngrijită. nuvele. 5 procese literare. Călinescu). de Cezar Petrescu. 1998. 1967. Istoria. I. între timp. 1938. Bordeiul pe Nistru al locotenentului Ragaiac. 1983. antologie. îngrijită şi pref. intră în redacţia ziarului Ţara nouă. cu ajutorul unor prieteni. Bucureşti. îngrijită de Al. Vremea. Viaţa Românească. Craiova.. roman. nuvele. Sburătorul. Vedenia. la Viaţa literară. I. II. Istoria. II.. Linia întâi. I. I.. Vianu. Luceafărul (1919). cu toţi scriitorii români. Vl. Zilele şi nopţile unui student întârziat. În 1918. I. Popescu. 1973. I. şi tabel cronologic de N. ed. 1988). Bucureşti. Lovinescu. nuvele.. Craiova. Nuvele. Femeia de ciocolată (1933). ed. şi curriculum vitae de T. Teatru. Popescu. 1983. nuvele. postfaţă. după care predă educaţia civică şi legislaţia muncitorească la o şcoală de ucenici din Drăgăşani (19261929). II. Nistor. e numit funcţionar la Direcţia Presei şi Informaţiilor din Ministerul Afacerilor Străine. 1973. Pe margini de cărţi. Donna Alba. E reprimit la Facultatea de Drept (fusese. îngrijită şi pref. nuvele. Şuluţiu. Streinu. Nuvele regăsite. 1969. Călinescu. 1933. Braţul Andromedei. G. 100 MIHĂESCU Manolescu. Oprescu. Călinescu. când pleacă la Cluj. 1984. de M. urmat de Vedenia (1929). de Fl.. 1993. 1989. 19761985. 1996. Craiova.ed. postfaţă de M. Zilele şi nopţile unui student întârziat. îngrijită şi bibliografie de I. Bucureşti. roman. cronologie. Bucureşti. ed. 1991. Pavilionul cu umbre. Valerian. Romane. 5 prozatori iluştri. transferat apoi la Bucureşti. Timişoara.. în defavoarea lui. În 1919. la şase ani de la înscriere. note. Bucureşti. moare în acelaşi an.pref. La „Grandiflora”. Debutează editorial cu vol.. Braţul Andromedei. exmatriculat) şi dă primul examen în 1920. ClujNapoca. .. 1930 (ed.. Ov. T. V. 1970.în rolul principal pe Maria o Ventura. Ghiţă. Bucureşti. Nuvele. Bordeiul pe Nistru al locotenentului Ragaiac. de I. Adevărul literar şi artistic.. Donna Alba. Donna Alba. Bucureşti. roman. ClujNapoca. I. studiu şi note de Diana Cristev. „Gib. cu toată deosebirea de cultură şi de mobilitate intelectuală. Chişinău. Bucureşti. Rusoaica (1933). Chişinău. I Donna Alba. A publicat romanele Braţul Andromedei (1930). Bucureşti. ed. 1999. Gib. prin acea psihologie acută apriori a oamenilor fără existenţă exterioară” (G. se internează la spitalul „Martin Luther” din Sibiu (1935). H. de Diana Cristev. Flacăra. Bucureşti. II Braţul Andromedei. Cluj. Hiena. Bucureşti.. cu o pref. Nuvele.. 1995. Iaşi. Revine la Bucureşti (1922) şi susţine examenul de licenţă în drept (1923). Colab. În 1930 se stabileşte la Bucureşti şi. ed. Troiţa. Bucureşti. 1928. de altfel. Zilele şi nopţile unui student întârziat. ed. 1928. repere istoricoliterare alcătuite în redacţie de Suzana Carmen Dumitrescu.. note şi variante de Al. roman. Bucureşti. ed. Vedenia. 1973. îngrijită şi pref. Crohmălniceanu. şi postfaţă de L. ed. postfaţă şi bibliografie de L. Andriescu. pref. repere critice şi bibliografie de I. ed. Vedenia. Ulici.. îngrijită. Rusoaica. 1990. de nuvele La „Grandiflora” (1928).. 1934 (ed. nuvele.

Bucureşti. nuvele. jud. Georgescu. Studii liceale şi universitare la Bucureşti.. Ştefănescu. 1947. 1938). Al. Gib. 31. Constantinopol. iscoditor. n. nr. Bucureşti. Gura Sărăţii. Ecce poetae. 1999. Dr. Vieaţa nouă. R. nr. 1906. Spiritual. Humorul englezesc. în fond. T. comedie i 101 MIHĂIEŞ ... apoi inspector şcolar. 2000. Bucureşti.) MIHĂESCU Valentin F. Gh. 1912. 14. Perpessicius. Wit and Humour. II. Ce zice englezul despre români. Bucureşti. 1900. 1908. Giurgiu. Unde duce socialismul. 1974. 1912. 1985. Bucureşti. Doctrina vieţii unui. Jurnalul unui lucrător. Bucureşti. de critică literară Timp şi mod (1983). nr. Catifea aurie. nr. (A. teatru. Adevărul literar. -N. Intim şi Carmen Sylva. Vârgolici. F. diplomat în ştiinţe sociale şi politice. Teoria supremaţiei. în Steaua. 3. 1983). Ghiţă. V. 1871.în publicistică şi eseistică (Doctrina se vieţii unui. Bucureşti. Războiul. Anghelescu. Theyre Smith.). P. S. T. Romanul românesc.. III. Bogdan. Mihăilescu). H. Gib. Licenţiat al Facultăţii de Lb. nr. din G. 1911.. nr. 1999. Petria. pice en trois actes. Filosofia socialismului. SLAST. Mihăescu. poveşti pentru copii. 1911. 1900. roman (În apele oglinzilor. idem. redactor. Bucureşti. com. 1986. la Universul literar. Mihăescu). Traduceri: E. în Contemporanul. eseuri. Bucureşti. 41. 1912). Paris.M. Bucureşti. 1983. Bucureşti. Sherand. Bucureşti. 1983. Prof. 1995. 1901. Din grozăviile Parisului. 1996. 11 nov. 1904. 1980. Gib. 1992 (ed. nr. Londra. în Luceafărul.din amândouă.. Bucureşti. Viciu nepedepsit. Marin Sadoveanu (Taurul mării. n. Mihăescu. proză. 1984. a. M. Ţeposu. II. Bucureşti. Bucureşti. Şarlatanii ştiinţei. M. 2003.act un (în colab. Merei. la Şcoala generală nr. Tene. versuri. Zmeul. 1912 ş. Debutează în Luceafărul (1975). Ed. 1912. roman. Bucureşti. 1983.. Alex. f. Manolescu. în Adevărul literar şi artistic. 1906). Revista română. din Bruxelles. A scris în diverse domenii. a. Mihăescu. în memoriale de călătorie (Londra. Fiul unui mic arendaş. I. 1994).. Care. ibidem. lui Valentin Feurstein-Mihăescu). Beţia morţii. 7 din Feteşti (19741977) şi redactor la Luceafărul (1977-1978). un diletant în accepţiunea originară a termenului. Buzău. Poet. 1996. de liceu la Ploieşti. Premiul rev. R. Bucureşti. nr. Zalis. Luceafărul (1975. în Flacăra. Bucureşti. Bucureşti. 1895. memorial de călătorie. Z. prozator şi eseist. Fiul lui Feuerstein Zoltan şi al Ştefaniei (n. Scriitori şi cărţi. Aprecieri critice. S.a. Prosan). în litere şi filosofie al Univ. ed. 1925. Debut editorial cu vol. H. 41. 1901. Spânu.. Arta. Viaţa lui Oscar Wilde. OPERA: Despre reforma calendarului. de poezii Astrale (1901). S. Prof. nr. 1987). OPERA: Timp şi mod. 1940) şi încercări dramaturgice (L’Aveu. 1908. 1983. 1912.a. ibidem. Bucureşti. eseuri. La Roumanie à l’Exposition universelle de 1900. 1973. comentator publicist şi redactor-şef la Redacţia publicaţiilor pentru străinătate. Debut în literatură cu vol. 1903. din 1978. N. Tihan. în România literară. piesă într. Colab. nebun. Ineluş. 1912. În apele oglinzilor.. 7. S. eseuri. 1916. 1912. Bucureşti. A scos rev. 1903. Colab. Noua revistă română etc. Ideal şi anarchie. Ornea. (A. poezii. I. L’Aveau. (pseud. e. 3. Buzău – m. nr. 1989. Floarealbastră ş. Sasu–Mariana Vartic. 5003. Bogdan. Bucureşti. 31. Dramaturgia românească. în România literară. Bucureşti. nr. Bucureşti. în Cronica. în Româna literară. nr. a condus ziarul conservator Ordinea (19051906). eseuri critice. Buzău. 1906. nr. cu Petre N. 35. Coşovei. risipindu. Bucureşti. nuvele. nebun. Humorul englezesc. Cartea cu minuni (în colab. Azi literar. Tr. I. Richter. Convorbiri literare.. Şuluţiu. Diaconescu. Şarlatanii ştiinţei. nuvelistică (Cavalul fermecat. 1912. 1951. 667. Critic literar şi poet. Bucureşti. A. 1995. la Luceafărul. Fl. Cârnat). Ce zice englezul despre români. mereu în căutarea unor noi forme de afirmare. Cavalul fermecat. Călinescu (Poezie. Lăzărescu. Din grozăviile Parisului. 1935. 1940. de Marcela Chiriţă şi Mioara Neagu. 26 nov. 12 prozatori interbelici.remarcat şi a ca epigramist de reală virtuozitate. 23. şi Literatura Română a Univ. G. 2000. M. Bibliografie selectivă. 45. Romanul de analiză psihologică în literatura română interbelică. Ţoni). 1938. 21 mart. eseuri. cu D. 1916. în Adevărul literar şi artistic. 1983. f. I. I. apoi redactor principal. Rostirea românească. REFERINŢE CRITICE: N. din Bucureşti (1974). Astrale. 1985) şi I. Câmpulung. Constantinopol. Ungheanu. Grigore Mihăescu şi a Stanei Ilie (n. T. memorial de călătorie. O. 1996.. 1906. 1916. în Luceafărul.) MIHĂESCU-NIGRIM Nicolae (numele la naştere: Nicolae Gr.

câteva luni e decorator la Teatrul Naţional din capitală. sportiv. Debutează în Orizont (1979). nr. nr. Mihăilescu. Alex. În 1984. A mai publicat în rev. Studii gimnaziale şi liceale la Arad. Traduceri: A. în Convorbiri literare. f. Dicţionar de pseudonime. Amfiteatru. Orizont din Timişoara. Masca de fiere. nr. nr. 16. cu Adriana Babeţi. Epigramişti români de ieri şi de azi. istoric literar şi eseist. 1995. Bucureşti. în Flacăra. Cartea eşecurilor: eseu despre rescriere. România literară. (C.. 1989. 1991. Dialog. 1977). în Canada. D. idem. 1975. Totul despre Nicolae Manolescu (1996). secţia românăitaliană (19771981). 33. 6. pe Mircea Martin. la Bucureşti. Radu Călin Cristea. Papahagi. 1989. Bihor (19801981). Straje. Caiete critice etc. Iaşi. jud. secţia englezăfranceză. Nicolae Manolescu între oglinzi paralele. 16 dec. 1999. 2003. 1989. 1954. prof. f. Masca de fiere (2000). 1989. în Observator cultural. Bucureşti. Fiul lui SebastianMihai Mihăilescu.act. îi are prof. R. în Viaţa studenţească. Naipu. în acelaşi an (1987). Ion Stratan. jud. nr. 14. secundară nr. Sântana. 18. nr. Totul despre Nicolae Manolescu. ibidem. Mihai Pop şi Mihai Zamfir. Ungureanu. Michnik. Western Mystical Literature after . 1996. în Adevărul literar şi artistic. Atlanticul imaginar (2002) şi Scutul lui Perseu (2003). Alexandru Vlad şi Rodica Zafiu. în Cronica.într. Cristian Teodorescu.) MIHĂILESCU Călin-Andrei. în Steaua. secţia de lb.) MIHĂIEŞ Mircea. Familia. M. Theodorescu). Sistemul un meu. 1989. Balul mascat. n. 1976iun. nr. Prof. 1990. Timişoara. nr. 13. nr. locuieşte o scurtă perioadă de timp la München (până în apr. Bucureşti. apoi îşi satisface stagiul militar la o unitate necombatantă din acelaşi oraş (febr. (R. com. în Orizont. Călinescu. 1989. spaniolă (19711975). Horia Patapievici. 2002. în Tribuna. Structuri ficţionale în jurnalul intim (1995). Müller. N. Opinia studenţească. în România literară. 1938. 2002. în Viaţa Românească. Ruxandra Cesereanu. 1996. Şcoala primară nr. Cristea. Structuri ficţionale în jurnalul intim.. Nicolae Iliescu. a Univ. Crăciun.a. Critic. 621. 15. Bucureşti. nr. Giurgiu (19811984). jud. Florin Iaru. Munteanu. Timişoara. Scrisori din închisoare şi alte eseuri. 102 MIHĂILESCU Al. nr. 1987) şi se stabileşte apoi. 3. Iaşi. R. ?). : De veghe în oglindă (1989. Z. I. Secolul 20. Licenţiat al Facultăţii de Litere a Univ. 7. Scutul lui Perseu. şi al Mariei Casandra (n. Prof. nr. pamflete. 24 (19671971) şi Liceul „Iulia Hasdeu”. Între alţii. străine în com. Ştefănescu. 1989. P. (19891992). din Timişoara (1980). Eseist şi critic literar. în Familia. Gh. Tismăneanu. 6. cu o lucrare de licenţă despre Retorica metaforei (sub îndrumarea lui Ion Coteanu). Liviu Papadima. Viaţa Românească. M. Cărţile crude (1995). Cistelecan. CristeaEnache. REFERINŢE CRITICE: C. Timişoara. în România literară. funcţionari. 11. Spiridon Monica. Iaşi. 153. 1989. 1996. nr. 1997. Pleacă în Germania (1986). specialitatea literatură comparată. în Tribuna. 4. e coleg de generaţie cu Mircea Cărtărescu. nr. engleză la Şcoala generală din com. iar din 1981 redactor la rev. 2001. Buduca. După absolvirea liceului. 7. n. Atlanticul imaginar. 1989. Predescu. C. din Bucureşti. 2000. Vol. Bucureşti. Arad. OPERA: De veghe în oglindă. 1956. Scriitorilor din Timişoara). Mihai Nasta. de română şi lb. 1995.1997. Bucureşti. E. Ioana Bot. Doctorat la aceeaşi Univ. B. REFERINŢE CRITICE: L. Bucureşti. în Vatra. Val Condurache. nr. Revista de istorie şi teorie literară. antrenor de volei. Cartea eşecurilor (1990). 1973. K. 28 (19631967). de lb. Florin Manolescu. Crevedia. în colab. 622. 1991. ibidem. Scriitorii români. Absolvent al Facultăţii de Filologie. Premiul pentru critică al Asoc. 2003. Cărţile crude: jurnalul intim şi sinuciderea. 16. 1989. Fiul lui Mihai Mihăieş şi al Floarei (n. Simion. Al. 7.. Fl. fiindcă solicită plecarea din ţară e concediat. Vârciorog. 1 ian. Master of Arts în literatură comparată la University of Toronto (19871989).a. Balul mascat (1996). cu teza High Nights. un dialog cu Vl. nr. 22. nr..

Trent. 15631714 (conducător: Wlad Godzich, prof. de literatură engleză şi literaturi emergente la Univ. din Geneva). Teaching assistant la Victoria College, University of Toronto (19891991), lector (19921996) şi conferenţiar (din 1996) la University of Western Ontario (London, Canada), Departamentul de lb. moderne. Postdoctoral fellow (Social Sciences and Humanities Research Council of Canada) între 1991 şi 1993; Metcalfe postdoctoral fellow la Victoria University din Toronto (19921993); visiting scholar la „Northrop Frye Center”, University of Toronto (19941995); visiting professor la Univ. din Bucureşti (1993) şi la University of Toronto (1995). Director al programului World Literature and Culture de la aceeaşi Univ. şi redactorşef la Literary Research/Recherche littéraire, rev. a Asoc. Internaţionale de Literatură Comparată. Membru fondator (1990) al Asoc. pentru Democraţie în România (organizaţie caritabilă) din Toronto (Canada). Debutează cu eseuri şi cronică literară în Viaţa studenţească şi Amfiteatru (1977). Colaborează cu studii de literatură comparată, eseuri filosofice şi comentarii critice la Caiete critice (O analiză la „Psalmul de taină” de T. Arghezi, nr. 3, 1980; Ipostaze ale erosului în poezia lui Petre Stoica, nr. 10, 1982), Revista de istorie şi teorie literară (Pentru o retorică a limbajului poetic: metafora, nr. 3, 1981; Convertiri, nr. 3- 1992), 4, Cahiers roumains d’études littéraires (Les crepuscules bacoviens, nr. 3, 1981; Le Sommelier. Sur Ion Luca Caragiale, nr. 3, 1983; Shrinking from Reality: A Study in Camil Petrescu’s Narrative, nr. 3, 1985), Lupta, Paris (Interjecţia profetică, nr. 65; 67; 70, 1986; nr. 72; 75, 1987; Dor şi ironie, nr. 86, 1987), Agora, Philadelphia (Complexul lui Aurelian, nr. 1, 1987; Tetra Anghelicul, nr. 2, 1988; Spiritul zilei şi spiritul treaz, nr. 1, 1989), Curentul, München (Utopia română, nr. 5986; 5987, 1987), Dialog, München (Ficţionalitatea ca problemă a unei soluţii, nr. 3- 1988; Prim şi ultim Caragiali, 4, nr. 1- 1988; Hrană de neînţeles, nr. 9- 1989; 2, 10, Metafore vii şi metafore cu care trăim, nr. 78, 1989), Amfiteatru (Heidegger, Paul de Man şi nazismul, nr. 5, 1990; Erotizarea României, nr. 7, 1990), Contrapunct (Avort şi patafizică, nr. 22; 23, 1990; Critica raţiuni cinice, nr. 28, 1990), Style (Mind the gap: Dystopia as Fiction, nr. 2, 1991), Synthesis (Nada: St. John of the Cress’s „Spiritual Canticle”, nr. 4, 1993), Dilema (Money’s Worth, nr.

36, 1993), România literară (Hipnoteze despre utopie, 14 iun. 1993), Texte (Mêmme – L’Érosion de la théorie, nr. 1718, 1995), The Canadian Journal of Rhetorical Studies (A Taste for Conceptos: Gracián Rhetoric, 1996), Revista canadiense de estudios hispanicos, Ottawa (Teresa „in nucce”, 1997), Antioch Review (Julian the Administrator. Knowledge Displaced in the Academia, 1997), The Comparatist, Richmond (Ritual and the Birth of Kitsch, 1997), Canadian Review of Comparative Literature etc. După 1986, a colaborat la BBC (Utopia română, în douăsprezece emisiuni, apr. iul. 1987), Europa liberă (Generaţia cu năut, în trei emisiuni, mart. 1987) şi Canadian Brodcasting Corporation. A colaborat la mai multe vol. colective: Ceasuri de seară cu Agârbiceanu (1982; eseul: Mici tablouri pământeşti), Dicţionarul scriitorilor români, IIV (19952002), Dialog şi libertate. Eseuri în onoarea lui Mihai Şora (1996), The Encyclopedia of the Essay, editor Tracy Chevalier, Londra, (1997), Dictionary of Literary Biography, series on Eastern European Writers, Columbia, SC (1998), L’époque de la Renaissance (2000), Cercetarea literară azi (2000), Religion, Fiction, and History (2002) etc. A editat vol. Fiction Updated. Theories of Fictionality, Narratology and Poetics (Toronto, 1996), editor al nr. special (Ars Rhetorica) din The Canadian Journal of Rhetorical Studies (May, 1996). A publicat, cu aparat critic şi postfaţă, This Craft of Verbe de J. L. Borges (2000; ed. II, 2002). Debutează în Viaţa studenţească (1977). Autor al vol. Renaştere, manierism, baroc (2002), Ţară europsită (2002), Calendarul după Caragiale, în colab. (2002), Don Global suit pe cal (2003) şi Călindar de noapte (2003). Membru în The Canadian Association for Comparatist Literature (din 1988), Modern Language Association of America (din 1991), American Association of Teachers of Spanish and Portuguese (din 1992) şi Canadian Association of Hispanists (din 1993). Premiul „John Charles Polanyi” pentru literatură (1994/1995); Premiul Asoc. Editorilor Români (2003). OPERA: Fiction Updated. Theories of Fictionality in Contemporary Criticism, vol. editat şi introducere de ~ şi W. Hamarneh, Toronto, Canada, 1996; Renaştere, manierism, baroc, trad. (revăzută de autor) de Corina Tiron şi Mihnea Gafiţa, Bucureşti, 2002; Ţară europsită, pref. de H.
103

MIHĂILESCU

MIHĂILESCU

- Patapievici, Bucureşti, 2002; Calendarul după R. Caragiale, în colab. cu L. Papadima şi R. Zafiu, Bucureşti, 2002; Don Global suit pe cal, povestiri pentru copii, în colab. cu Ilinca şi Andrei Mihăilescu, Bucureşti, 2003; Călindar de noapte, Bucuresti, 2003. REFERINŢE CRITICE: I. Negoiţescu, în Vatra, nr. 7, 1990; V. Nemoianu, în România literară, nr. 3, 1991; H. - Patapievici, Zbor în bătaia săgeţii, R. 1995; Andreea Deciu, în România literară, 29 apr. 1998; A. Sasu, Dicţionarul scriitorilor români din Statele Unite şi Canada, 2001; I. Stratan, în Contrapunct, dec. 2002; M. Vasilescu, în Dilema, nr. 510, 2002; R. P. Gheo, în Orizont, nr. 2, 2003. (A. S.) MIHĂILESCU Dan C., n. 12 dec. 1953, Bucureşti. Critic şi istoric literar, eseist. Fiul lui Constantin Mihăilescu şi al Petruţei (n. Cristea), funcţionari. Studii elementare (19601968) şi liceale (19681972) în Bucureşti. Licenţiat al Facultăţii de Lb. şi Literatura Română a Univ. din Bucureşti (1976), într- promoţie literară foarte bună, din care mai o făceau parte Tania Radu (soţia lui M.), M. Coman, M. Scarlat, Dan Arsenie, C. Crăciun etc. Prin repartiţie, devine referent de specialitate (traducător) la ICE Mecanoexport Bucureşti, unde profesează până în 1980, când devine cercetător ştiinţific la Institutul de Istorie şi Teorie Literară „George Călinescu” din Bucureşti. În această calitate, exercită funcţia de secretar de redacţie al Revistei de istorie şi teorie literară, între 1983 şi 1986. Editează suplimentul cultural Litere, arte, idei al ziarului Cotidianul (19911996; serie nouă, din 2002). Din 1999, realizatorul emisiunii „Omul care aduce cartea” la PROTV. Debutează în rev. Liceului nr. 39 din Bucureşti, Pe un picior de plai, în 1969. Debut editorial cu vol. Perspective eminesciene, în 1982 (Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor, Premiul C. C. al U. T. C. şi al Festivalului „Mihai Eminescu” de la Ipoteşti). Histrionic cu miez, refuză eticheta reductivă de

104

„critic eminescian”, care i se lipeşte de stilou după debut, publicând în 1984 un substanţial studiu dedicat Dramaturgiei lui Lucian Blaga (rescriere, de fapt, a lucrării de licenţă). În 1988, culegerea de eseuri Întrebările poeziei (cu un profil teoretic mai pregnant, dar şi cu inserţii existenţiale indirecte) sintetizează o meditaţie de ansamblu asupra actului poetic, într- perimetru tehnic vast, situat tematic un între ludic şi melancolie, cu foarte bune interpretări particulare pe texte de M. Eminescu, G. Bacovia, L. Blaga, V. Voiculescu, I. Barbu, E. Botta. Coautor la Bibliografia I. L. Caragiale (I- 1997); colaboII, rator la Dicţionarul scriitorilor români (IIV, 19952002) şi la Dicţionarul esenţial al scriitorilor români (2000). Premiul Uniunii Scriitorilor (1999); Premiul rev. Ateneu (1976), Luceafărul (1977), Tribuna (1981) şi Transilvania (1984); Premiul Consiliului Naţional al Audiovizualului (2002). O menţiune specială se cuvine acordată participării la redactarea foarte căutatei antologii Atitudini şi polemici în presa literară interbelică, litografiată în tiraj restrâns de către Univ. Bucureşti şi Institutul „George Călinescu” (1984): aici, M. semnează studiul Disputa dintre raţionalism şi iraţionalism, axat pe ideologia literară a marii generaţii interbelice tutelate de către personalitatea lui M. Eliade, selectând texte reprezentative din E. Cioran, M. Florian, H. Rosenberg, C. RădulescuMotru. Studiul marchează decantarea incipientă a unei fascinaţii, anunţând, totodată, perimetrul predilect al unor specializări viitoare. Alte vol. : Stângăcii de dreapta (1999), Scriitorincul (2001) şi Bucureşti: carte de bucăţi (2003). Ed., pref. /postfeţe la opere de S. Mărculescu (1982), F. BruneaFox (1985), S. Puşcariu (1987), E. Cioran (1990), N. Steinhardt (1996), I. L. Caragiale (1999; 2000), M. Eliade (2000; 2002), I. P. Culianu (2002) etc. OPERA: Perspective eminesciene, eseu, Bucureşti, 1982; Dramaturgia lui Lucian Blaga, ClujNapoca, 1984; Întrebările poeziei, eseu, Bucureşti, 1988; Stângăcii de dreapta, ClujNapoca, 1999; Scriitorincul, ClujNapoca, 2001; Bucureşti: carte de bucăţi, Bucureşti, 2003. Traduceri: J. - Revel, Cunoaşterea inutilă, F. Bucureşti, 1993; idem, Revirimentul democraţiei, Bucureşti, 1995; E. Ionescu, Teatru complet, IV, Bucureşti, 19941998; A. Dewerpe, Spionul, Bucureşti, 1998.

REFERINŢE CRITICE: I. Alexandru, în Flacăra, nr. 45, 1982; M. Scarlat, în România literară, nr. 53, 1982; C. Ungureanu, în Orizont, nr. 37, 1982; Al. Călinescu, în Convorbiri literare, nr. 12, 1982; I. CheiePantea, în Limbă şi literatură, nr. 1, 1983; idem, în Orizont, nr. 40, 1984; N. Antonescu, în Transilvania, nr. 10, 1984; Cristian Moraru, în România literară, nr. 39, 1984; V. Popovici, în Familia, nr. 10, 1984; M. Papahagi, în Tribuna, nr. 25, 1989; I. Pop, în Steaua, nr. 7, 1989; M. Mihăieş, în Orizont, nr. 20, 1989; N. Manolescu, în România literară, nr. 12, 1989; Gh. Grigurcu, în Familia, nr. 5, 1989; Al. Cistelecan, în Amfiteatru, nr. 5, 1989; M. Dragolea, în Vatra, nr. 7, 1990; Z. Ornea, în România literară, nr. 34, 1994; Alex. Ştefănescu, ibidem, nr. 27, 1999; M. Platon, în Convorbiri literare, nr. 11, 1999; M. Mincu, în Luceafărul, nr. 14, 2002; M. Iorgulescu, în Revista 22, nr. 26, 2002; Al. Călinescu, în Ateneu, nr. 3, 2002; D. CristeaEnache, în Adevărul literar şi artistic, nr. 683, 2003. (Şt. B.) MIHĂILESCU Florin, n. 9 aug. 1937, Slatina. Critic şi istoric literar. Fiul juristului Luca Mihăilescu şi al JosefineiElena (n. Ionescu). Şcoala primară, gimnaziul şi Liceul „Radu Greceanu” în oraşul natal (19441954). Facultatea de Lb. şi Literatura Română a Univ. din Bucureşti (19541959). Prof. în jud. Olt (19591960); metodist cultural la Casa de cultură din Drăgăşani şi prof. la liceul din localitate (19601962); asistent universitar la Institutul Pedagogic din Bucureşti (19621972); lector (19731991), conferenţiar (19911996) şi prof. (din 1996) la Facultatea de Litere a Univ. din Bucureşti. Lector de lb., cultură şi civilizaţie românească la Univ. AixMarseille I (Provence) din Franţa (1979; 1989). Director al Direcţiei pentru imaginea României din cadrul Departamentului Informaţiilor Publice (19911992). Dr. în filologie al Univ. din Bucureşti cu teza E. Lovinescu şi antinomiile criticii (1971). Debut în Scânteia tineretului (1956). Colab. la Gazeta literară, Contemporanul, Viaţa

Românească, Luceafărul, Ateneu, Orizont, Argeş, Transilvania, Revue Roumaine, Era socialistă, Limbă şi literatură etc. Debut editorial cu E. Lovinescu şi antinomiile criticii (1972), urmat de Introducere în opera Hortensiei PapadatBengescu (1975), Conceptul de critică literară în România I- (1976II 1979), Introducere în opera lui Mihai Ralea (1997), Extemporale critice (1998), Critica şi metacritica (1999), De la proletcultism la postmodernism (2002) şi Optimus princeps (2003). În colab. cu G. G. Ursu, a publicat un vol. de Analize şi interpretări literare (1975); a îngrijit antologii de critică: E. Lovinescu interpretat de... (1973); Tradiţie şi inovaţie. Idei şi atitudini literare (1975); Semnificaţiile criticii contemporane. Perspective ideologice (1976); N. Iorga interpretat de... (1979); a prefaţat vol. de Gr. Alexandrescu, G. Bacovia, N. Tăutu, Pierre Daix ş. a. Critica lui M. e caracterizată de un stil sobru al ideilor şi de caracterul solid al cercetării. OPERA: E. Lovinescu şi antinomiile criticii, Bucureşti, 1972; Introducere în opera Hortensiei PapadatBengescu, Bucureşti, 1975; Analize şi interpretări literare (pentru bacalaureat şi admitere în facultate), Bucureşti, 1975 (în colab.); Conceptul de critică literară în România, Bucureşti, III, 19761979; Hortensia PapadatBengescu, trad. în lb. maghiară de Biró Béla, Bukarest, 1986; Introducere în opera lui Mihai Ralea, Bucureşti, 1997; Extemporale critice, Bucureşti, 1998; Critica şi metacritica, Bucureşti, 1999; De la proletcultism la postmodernism, Constanţa, 2002; Optimus princeps, Bucureşti, 2003. REFERINŢE CRITICE: P. Georgescu, Printre cărţi, 1974; Al. Piru, Varia, II, 1974; Ileana Vrancea, Confruntări în critica literară a deceniilor IVVII, 1975; Al. George, În jurul lui Lovinescu, 1975; N. Manolescu, în România literară, nr. 21, 1975; E. Simion, în Luceafărul, nr. 41, 1976; N. Manolescu, în România literară, nr. 31, 1979; I. Vlad, în Tribuna, nr. 38, 1979; Fl. Potra, în Viaţa Românească, nr. 11, 1980; Gh. Lăzărescu, în Revista de istorie şi teorie literară, nr. 1, 1982; Z. Ornea, Înţelesuri, 1994; C. Cubleşan, în Steaua, nr. 11- 1995; T. Vârgolici, în Adevărul literar şi 12, artistic, 14 ian. 1996; M. Chivu, în România literară, nr. 4, 2003; C. Trandafir, în Viaţa Românească, nr. 3- 2003. (A. S.) 4,
105

MIHU

MIHULEAC

106

MIHU Achim, n. 12 iun. 1931, Cluj. Sociolog, antropolog, eseist. Fiul mecanicului auto Alexe Mihu şi al Mariei (n. Istrate), casnică. Şcoala primară la Cluj (19381940; familia se mută în urma cedării Ardealului de Nord), Alba Iulia (19401941) şi Sebeş Alba (19411942); Liceul comercial la Sibiu (19421945) şi Cluj (19451951). Absolvent al Institutului de Ştiinţe Economice din Bucureşti (1955). Dr. în filosofie (cu o temă de sociologie) al Univ. din Bucureşti (1970). Asistent universitar la Institutul de Educaţie Fizică şi Sport din Bucureşti (19551956), asistent universitar la Institutul MedicoFarmaceutic din Cluj (19571959), de unde trece la Facultatea de Filosofie a Univ. „BabeşBolyai” din urbea someşană (asistent, 19581960; lector, 19601971; conferenţiar până în 1978, apoi prof.). Debutează cu o recenzie în Studia Universitatis BabeşBolyai, Cluj (secţiunea PhilosophiaOeconomia), în 1960. Primele sale texte sunt, în covârşitoarea lor majoritate, dedicate sociologiei sau analizelor antropologice de teren, M. lansând apoi, în anii ’70, rubricile Viaţa sociologiei şi Sociologia literaturii – Cronica ideilor, ţinute continuu, consecvent, în rev. clujene Steaua, respectiv Tribuna. Debutează editorial cu eseul critic Sociometria (1967), urmat de Sociologia americană a grupurilor mici (1970), ABC- investigaţiei ul sociologice (I, 1971; II, 1973) şi Wright Mills şi marxismul (1976), vol. erudite, cosmopolite, fundamentate teoretic cu prilejul stagiului de bursier Fulbright în sociologie şi antropologie culturală, de care autorul a beneficiat la Cornell University (19671968), el repetând experienţa de bursier Fulbright, în sociologie, la University of Minnesota, între 19781979. Un studiu schematic, Marxismul şi esenţa umană (1978), prefaţează prin contrast temeinicele vol. de eseuri Meandrele adevărului (1983) şi Maestrul şi iedera (1988), dedicate, prioritar, relaţiilor literaturii cu domenii conexe (sociologie, epistemologie, psihosociologie), dar şi unor dezvăluiri documentare frapante. După 1990, publică o Introducere în sociologie (1992), Sociologia dreptului (1992), Antropologia culturală (1999), Sociologia generală (I- 2002), eseul II,

Lucian Blaga – mioriţa cultă a spiritualităţii româneşti (1995) şi romanul Judecata din urmă (1995). Moderator şi consultantorganizator al tuturor celor 20 de ed. ale Festivalului „Lucian Blaga” de la Sebeş Alba, M. s- aflat în relaţii cordiale cu C. a Noica, Vasile Iliescu (de la München) sau N. Steinhardt, de care l- legat şi o îndelungată a corespondenţă. A redactat (împreună cu T. Cătineanu) „caietul documentar” Umanism şi libertate (1977); a coordonat, împreună cu D. Ghişe şi Andrei Marga, vol. Marx, contemporanul nostru (1983). A colaborat la editarea Micii enciclopedii politice (1977); a semnat pref. la vol. de Traian Herseni (1982) şi Rácz Gyözö (1984). Spirit erudit, temeinic pregătit în univ. americane, M. a contribuit substanţial la consolidarea învăţământului sociologic şi antropologic clujean, fiind, totodată, un martor adesea incomod al vieţii literare clujene. Investigaţiile sale de arhivă privind „comprimarea” lui Lucian Blaga de la Univ. (1948) şi vicisitudinile existenţiale ulterioare ale filosofului (incluse în vol. Maestrul şi iedera) sunt de neocolit, invitând la completări. OPERA: Sociometria. Eseu critic, Bucureşti, 1967; Sociologia americană a grupurilor mici, Bucureşti, 1970; ABC- investigaţiei sociologice, I ul (Prolegomene epistemologice), Cluj, 1971; II (Elemente de logică şi metodologie), Cluj, 1973 (trad. maghiară sintetică, în acelaşi an, editată la Budapesta, i se datorează lui Tordai Zádor); Studentul şi societatea (anchetă sociologică, în colab.), Cluj, 1973; Wright Mills şi marxismul, Bucureşti, 1976; Marxismul şi esenţa umană, ClujNapoca, 1978; Meandrele adevărului, ClujNapoca, 1983; Maestrul şi iedera, ClujNapoca, 1988; Introducere în sociologie, ClujNapoca, 1992; Sociologia dreptului, ClujNapoca, 1992 (alte ed., 1994; 1996; 2000); Judecata din urmă, roman, ClujNapoca, 1995; Lucian Blaga: mioriţa cultă a spiritualităţii româneşti, Bucureşti, 1995; Antropologia culturală, ClujNapoca, 1999 (ed. revăzute, 2000; 2002); Sasul Michael Lutsch, ClujNapoca, 1999; Sociologia generală, I- ClujII, Napoca, 2002. REFERINŢE CRITICE: A. Marino, în Tribuna, nr. 51, 1983; P. Pânzaru, ibidem, nr. 52, 1983; N. Băciuţ, în Vatra, nr. 5, 1984; I. Maxim Danciu, în Steaua, nr. 2, 1984; V. Gogea, în Astra, nr. 3, 1984; N. Manolescu, în România literară, nr. 3, 1984; A. D. Rachieru, în Orizont, nr. 8, 1984; D. Pavel, în Amfiteatru, nr. 8, 1988; Mircea Popa, în Steaua, nr. 9,

1988; M. Ungheanu, în Luceafărul, nr. 34, 1988; C. Ungureanu, în Orizont, nr. 34, 1988; A. Teodorescu, în România literară, nr. 12, 1990; V. - Dâncu, în S. Tribuna, nr. 1, 1993; T. Vârgolici, în Adevărul literar şi artistic, nr. 297, 1995; P. Ursache, în Convorbiri literare, nr. 5, 2002. (Şt. B.) MIHULEAC Cătălin, n. 17 iun. 1960, Iaşi. Prozator. Fiul lui Ion Mihuleac, asistent medical, şi al Auricăi (n. Creţu), învăţătoare. Absolvent al Liceului „G. Ibrăileanu” din Iaşi (1979); licenţiat al Facultăţii de GeografieGeologie (1985) şi al Institutului de Ştiinţe Economice, Univ. „Al. I. Cuza” din acelaşi oraş (1992). Geolog la mina Rodna (1985-1988); între 1988 şi 1991 lucrează la Direcţia apelor Prut; redactor la Timpul, Evenimentul zilei, Expres magazin şi Monitorul (1991-1997); realizator de emisiuni la Radio Nord-Est, Iaşi (din 1997). Debutează în Timpul (1995). Debut editorial cu vol. de proză satirică Garsonieră memorială confort trei (1996). OPERA: Garsonieră memorială confort trei, proză satirică, Bucureşti, 1996; Dispariţia oraşului Iaşi, roman, Iaşi, 1998; Titlu neprecizat, proză scurtă, Iaşi, 1999; Noapte bună, tâmpitule!, Iaşi, 2003. REFERINŢE CRITICE: Alex. Ştefănescu, în România literară, nr. 1, 1997; H. Gârbea, în Cronica, nr. 6, 1998; Georgeta Drăghici, în România literară, nr. 5, 1999; (D. C.) Mihăilescu, în 22, nr. 4, 2000; D. Şt. Pocovnicu, în Convorbiri literare, nr. 7, 2000; Iulia Alexa, în România literară, nr. 22, 2002. (A. S.) MILCU Nicolae, n. 23 sept, 1903 Craiova – m. 21 sept. 1933, Craiova. Poet, prozator şi dramaturg. Fiul lui Ioan Milcu şi al Anetei, funcţionari. Urmează cursurile primare la Şcoala Evanghelică din Craiova; primele două clase medii la Liceul „Carol I” din acelaşi oraş; clase III şi IV, în particular, la Roman; termină liceul în 1923. Absolvent al Facultăţii de Litere şi Filosofie a Univ. din Bucureşti (19231927). Din 1927, prof. la Liceul „Carol I” şi la Şcoala

Militară din Craiova; prof., din 1930, la Seminarul şi la Şcoala Comercială din Câmpulung Muscel. În 1933, se reîntoarce la Craiova şi, bolnav de ftizie, moare la Sanatoriul Lemnea. Debutează, cu poezii, în rev. Tinerimea şcolară (1919). Debut editorial cu vol. de povestiri Din taina sufletului (1919). Frecventează cenaclul Elenei Farago, sporadic şi pe cele ale lui E. Lovinescu şi M. Dragomirescu. Un timp este redactor al rev. Ramuri din Craiova. Premiat pentru activitatea poetică şi dramatică de Institutul de Literatură din Bucureşti şi de Comitetul de lectură al Teatrului Naţional din Craiova. A colaborat la Adevărul literar şi artistic, Viaţa literară, Bilete de papagal, Universul literar, Convorbiri literare, Cetatea literară, Sburătorul etc. Tonalitatea dominantă a poeziei sale (Grădina de sidef, 1926; Fluierul lui Marsyas, 1927; Versuri, 1934) este melancolia delicată, cu sugestii muzicale şi vagi nelinişti provocate de obsesia morţii. OPERA: Din taina sufletului, povestiri, Craiova, 1919; Grădina de sidef, versuri, Bucureşti, 1926; Fluierul lui Marsyas, versuri, Craiova, 1927; Versuri, Craiova, 1934; Căciuliţa Roşie. O poveste în pădure, cu pitici şi cu o fetiţă (în colab. cu R. Gyr), Bucureşti, 1937. REFERINŢE CRITICE: N. Iorga, Ist. lit. cont., II; Şt. Metzulescu, Literile în Ţara Banilor, 1936; G. Călinescu, Istoria...; Perpessicius, Opere, II, 1967; F. Firan, De la Macedonski la Arghezi, 1975; I. Pătraşcu, Poetul craiovean Nicolae Milcu, 1977; N. Antonescu, Scriitori uitaţi, 1980; C. Ciopraga, în Convorbiri literare, nr. 12, 1987; Fl. Faifer, în Convorbiri literare, nr. 1, 2002. (R. Z.) MILEA Ioan, n. 11 mart. 1958, Turda, jud. Cluj. Poet, eseist şi traducător. Fiul lui Gheorghe Milea, magaziner, şi al Valeriei (n. Ilea), vânzătoare. Studii elementare (19651973) şi liceul (19731978) la Turda; licenţiat al Facultăţii de Filologie a Univ. din Cluj, secţia românăitaliană (19791983). Prof. de lb. şi literatura română la Oradea (19831989); redactor la
107

MILESCU

Tribuna (febr. – mai 1990) şi Apostrof (mai 1990 – nov. 1991); din 1991, cercetător ştiinţific la Institutul de Lingvistică şi Istorie Literară „Sextil Puşcariu” din Cluj, Secţia de istorie literară. Colab. la Tribuna, Echinox, Steaua, Familia, Vatra, Apostrof, Poesis, Calende, Contrapunct etc. Prezent în antologia haikuului românesc (Umbra libelulei, 1993); a colaborat la Dicţionarul scriitorilor români (I- 1995IV, 2002). Debutează cu versuri în Tribuna (1980). Debut editorial cu Lecturi bacoviene şi alte eseuri (1995), urmat de Seară cu Dante şi alte poeme (1996) şi Sub semnul poeziei (1999). A tradus din R. Otto, G. Tucci, B. Pascal, J. Evola, T. Špidlík şi M. I. Rupnik. Premiul Salonului Naţional de Carte, Cluj (1996); Premiul ASPRO (1996). OPERA: Lecturi bacoviene şi alte eseuri, Bucureşti, 1995; Seară cu Dante şi alte poeme, Târgu Mureş, 1996; Sub semnul poeziei, eseuri, Piteşti, 1999. Traduceri: R. Otto, Sacrul, ClujNapoca, 1992; G. Tucci, Teoria şi practica mandalei, Bucureşti, 1995; R. Otto, Despre numinos, în colab. cu Silvia Irimie, ClujNapoca, 1996; B. Pascal, Misterul lui Iisus, în colab. cu Simona Şuta, ClujNapoca, 1998; J. Evola, Tradiţia hermetică. Simbolismul ei, doctrina şi „Arta Regală”, Bucureşti, 1999; T. Špidlík, M. I. Rupnik, Credinţă şi icoană, ClujNapoca, 2002. REFERINŢE CRITICE: I. Boldea, în Vatra, nr. 4, 1996; I. Moldovan, în Familia, nr. 4- 1996; Al. 5, Cistelecan, în Luceafărul, nr. 24, 1996; A. Pantea, în Apostrof, nr. 6, 1996; Diana Adamek, în Tribuna, nr. 43, 1996; I. Pop, în Vatra, nr. 6, 1996; Ruxandra Ivăncescu, Nicoleta Cliveţ, în Vatra, nr. 11, 1999. (A. S.) MILESCU Nicolae (Spătarul), n. cca. 1636, probabil Mileşti (Vaslui) – m. 1708, în Rusia. Traducător, autor didactic, călător şi diplomat. Fiul sulgerului Gavril, dintr- familie de origine o grecească stabilită de mai mult timp în ţară, înrudită cu Racoviţeştii şi Movileştii. Urmează probabil şcoala de la Trei Ierarhi şi, poate, colegiul catolic din Iaşi; la Constantinopol, mai târziu, va fi elevul lui Gavril Vlasios, dar nu la Şcoala mare a Patriarhiei. Spătar sub Gr. Ghica, în 1659, se află la Constantinopol între 1660 şi 1664, când intră în legătură cu orientaliştii Paul Rycaut şi Thomas Smith. În 1666 era la Stettin la curtea lui Gheorghe

MILICESCU

108

Ştefan din exil, de unde pleacă la Stockholm, apoi la Paris. În 1668 revine în Moldova, unde se plasează şi episodul ipotetic al „crestării nasului” (de unde porecla de „Cârnul”). În 1671 este trimis la Moscova de Patriarhul Dositei şi este angajat ca tălmaci la Posolski Prikaz; între 1675 şi 1677 călătoreşte în China ca trimis oficial şi lasă un jurnal şi o descriere, cunoscute şi apreciate în Apus pentru informaţiile inedite. Vol. : Siberia şi China (1956), Jurnal de călătorie în China (1956), Aritmologhia (1982), De la Tobolsk până în China (1988). Compilator, traducător şi autor al unor lucrări de incontestabilă erudiţie, M. este un cărturar de tip baroc, interesat de literatura oraculară, interpretări simbolice şi de sensurile ascunse sub metaforele ermetice. OPERA: Siberia şi China, trad. de V. Solovoi şi A. Kidel, Chişinău, 1956; Jurnal de călătorie în China, trad. şi pref. de C. Bărbulescu, Bucureşti, 1956; Descrierea Chinei, trad., pref. şi note de C. Bărbulescu, Bucureşti, 1975; Aritmologhia, Etica şi originalele lor latine, ed. critică, studiu monografic, note şi indici de P. Olteanu, Bucureşti, 1982; Jurnal de călătorie în China, trad., postfaţă şi bibliografie de C. Bărbulescu, Bucureşti, 1987; De la Tobolsk până în China, trad. de George Sion, Bucureşti, 1988; Enchiridion sive Stella Orientalis Occidentali splendens/Manual sau Steaua Orientului strălucind Occidentului…, ed., introducere, text stabilit, trad. textului latin, note şi comentarii de Tr. S. Diaconescu, Iaşi, 1997. REFERINŢE CRITICE: (P. P.) Panaitescu, Nicolas Spathar Milescu, 1925; Const. C. Giurescu, Nicolae Milescu Spătarul. Contribuţiuni la opera sa literară, 1927; V. Cândea, Raţiunea dominantă, 1979; Ş. Cioculescu, Itinerar critic, III, 1979; Şt. Gorovei, în Anuarul Institutului de Istorie „A. D. Xenopol”, 1984; idem, ibidem, 1985; M. Moraru, în Revista de istorie şi teorie literară, nr. 1, 1985; P. Cernovodeanu, în Biserica Ortodoxă Română, nr. 3- 1971; (P. P.) 4, Panaitescu, Nicolae Milescu Spătaru, 1987; Zoe DumitrescuBuşulenga – I. Sava, Muzica şi literatura, II, 1987; Şt. Ciobanu, Istoria literaturii române vechi, 1989; R. Cernătescu, în Luceafărul, nr. 10; 11; 12; 14; 1999; N. A. Ursu, în Cronica, nr. 9, 1999; A. Z. Cerbu, în Jurnalul literar, nr. 1320,

2002. (M. A.)

MILICESCU Emilia Şt., n. 6 apr. 1908, com. Bechet, jud. Dolj – m. 1990, Bucureşti. Istoric literar. Fiica grefierului Paul Sadoveanu şi a Marianei (n. Stoian). Licenţiată în litere şi filosofie a Univ. din Bucureşti (1929); dr. în filologie (Iaşi, 1965); conf. univ. (Braşov, 19651969); prof. univ. (Sibiu, 19691972). Debutează cu poveşti în ziarul Lumea românească (1938). Publică (şi sub. pseud. Simina Calomfir, Otilia Florin, Tanţi Mili) nuvele, versuri şi art. în Licurici, România literară, Viaţa Românească, Steaua, Tribuna, Iaşul literar etc. Singurul vol. de literatură publicat este Dă- o fărâmă de lumină mi (1942), versuri. Editează opera lui Delavrancea (10 vol., 19651979), scriitor căruia îi închină două monografii (1940; 1975), şi publică o monografie Gheorghe Lazăr (1982). A îngrijit ed. din Gh. Stoian Ogrineanu şi Mărgărita MillerVerghy. Premiul Asoc. Scriitorilor din Braşov pe 1969 şi 1979. OPERA: Delavrancea, om, literat, patriot, avocat, Bucureşti, 1940; Dă- o fărâmă de lumină, poeme, mi Bucureşti, 1942; Delavrancea. Biobiliografie, Bucureşti, 1958 (ed. II, 1959); Delavrancea, ClujNapoca, 1975; Gheorghe Lazăr, ClujNapoca, 1982; Pe urmele lui Delavrancea, Bucureşti, 1986. REFERINŢE CRITICE: P. Dugneanu, în Luceafărul, nr. 37, 1975; Al. Săndulescu, în Viaţa Românească, nr. 9, 1975; Ş. Cioculescu, în România literară, nr. 51, 1979; M. Anghelescu, în Transilvania, nr. 5, 1980; I. N. Vlad, în Luceafărul, nr. 42, 1982; Cella Delavrancea, Dintr- secol de viaţă, 1987. (I. Em. P.) un MILITARU Vasile, n. 21 sept. 1886, satul Dobreni, com. Câmpurelu, jud. Giurgiu – m. 8 iul. 1959, Ocnele Mari, jud. Vâlcea. Poet. Fiul lui Ghiţă Militaru şi al Tincăi (n. ?). Autodidact. Începe să scrie versuri la vârsta de 15 ani, debutând însă în 1904 la rev. Literatură şi

artă română; vol. de debut, două piese: Ilinca. Harul busuiocului (1917). Când apare rev. Flacăra, publică aici poezii epigonice de factură tradiţionalistă, reunite ulterior în vol. Stropi de rouă (1919), reeditat de patru ori. Este încurajat de Vlahuţă şi Delavrancea, graţie cărora obţine, de altfel, un post la Ministerul Lucrărilor Publice, post care îi va prilejui broşura Un capitol din istoria culturală a ţării. Începutul Ateneelor populare din capitală (1927). Se face cunoscut mai ales prin „cugetările în versuri” publicate în ziarul Universul (19271930), strânse în vol. Vorbe cu tâlc (1931), şi prin trei vol. de fabule; I. Fabule (1928); II. Viermi şi stele (1936); III: Curcubeie peste veac (1937), reeditate şi acestea de mai multe ori. În 1933 tipăreşte Psaltire în versuri (dovedind, ca şi G. Coşbuc, o reală uşurinţă de versificare), pentru care va lua Premiul Acad. Române. Răspunzând unui comandament social imediat, Cântecile crinului (1936) aveau menirea, după declaraţia autorului, „să contribuie la propaganda împotriva alcoolismului care face atâta prăpăd la noi”. Colaborează la Convorbiri literare, Luceafărul, Flacăra, Adevărul literar şi artistic, Drumul drept etc. Tot ale lui M. sunt şi versurile din rev. (iscălite Radu Barbă), care vor intra şi în sumarul vol. Chiot către neamul meu (1936) şi Temelie de veac nou (1938), precum şi „poemele arabe” din BenHamar cântă (1937) – versificare a unei poveşti de dragoste dintre beduinul BenHamar şi frumoasa Leila. Scriitor răsfăţat de public în timpul vieţii, dar aspru judecat de critica literară (Dragomirescu, Lovinescu, Călinescu), M. a intrat ulterior în conul de umbră al interesului literar, devenind un „scriitor uitat”. OPERA: Ilinca. Harul busuiocului, două piese de teatru sătesc, în versuri, Bucureşti, 1917; Stropi de rouă, versuri, Bucureşti, 1919 (alte ed., 1934; 1940; 1943; Bruxelles, 1988); Graur cel nesocotit, Bucureşti, 1924; Cântare neamului, poemă în versuri, Bucureşti, 1925; Icoane scumpe, Bucureşti, 1924; Un capitol din istoria culturală a ţării. Începutul Ateneelor populare din capitală, Bucureşti, 1927; Doina, poemă în versuri, Bucureşti, 1927; Fabule, I, Bucureşti, 1928; II, Viermi şi stele, Bucureşti, 1936 (ed. III, revăzută şi adăugită, 1943); III, Curcubeie peste veac, Bucureşti, 1937; Vorbe cu tâlc, Bucureşti, 1931; Psaltirea în versuri, Bucureşti, 1933; Chiot către neamul meu, Bucureşti, 1936; Cântecile crinului, Bucureşti, 1936; BenHamar
109

MILLE

cântă, poeme albe, Bucureşti, 1937; Temelie de veac nou, versuri, Bucureşti, 1938; Merele de aur, basm, Bucureşti, 1941; Împărăţia lui Isus, Bucureşti, f.a.; Treziţi- români!, Bucureşti, f.a. (semnat Radu vă Bardă); Divina Zidire: sinteză biblică în versuri, Bucureşti, 1993; Şoaptele îngerilor şi Poemele nemuririi, cugetări în versuri, Bucureşti, 1995; Poemele nemuririi, ed. şi pref. de T. Nedelcea, Craiova, 1995; A venit aseară mama, versuri, Craiova, 2000. REFERINŢE CRITICE: M. Dragomirescu, în Convorbiri literare, nr. 7, 1907; M. G., în Viaţa Românească, nr. 1, 1920; ***, în Viaţă nouă, nr. 11- 1920; E. Lovinescu, Istoria...; G. Călinescu, 12, Istoria...; Sanda Radian, Măştile fabulei, Bucureşti, 1983; Olimpia Berca, în Limbă şi literatură, nr. 34, 1995. (I. R.) MILLE Constantin, n. 20 dec. 1861/1 ian. 1862, Iaşi – m. 14 febr. 1927, Bucureşti. Poet şi prozator. Fiul spătarului Costache Milea, boier scăpătat, ajuns funcţionar mărunt, şi al Mariei (n. Tăutu), coborâtoare dintr- cunoso cută familie de boieri moldoveni. M. a fost socrul lui N. D. Cocea. Orfan de timpuriu, e admis ca semibursier (1869), apoi ca bursier, la Institutul Academic din Iaşi, absolvind în 1878. Studii la Facultatea de Litere a Univ. din Iaşi (18781881); exmatriculat în 1881. M. e printre iniţiatorii primei greve studenţeşti din România (oct. 1880, Iaşi); face parte din cercul socialist de la Iaşi, organizat de „doctorul Russel” (N. K. Sudzilovski, refugiat politic rusopolonez), cerc implicat în reverberaţiile politicodiplomatice ale asasinării la Petrograd (1 mart. 1881) a ţarului Alexandru al II- Între 1881 şi lea. 1884 studiază dreptul la Bruxelles; transferă aici, de la Paris, redacţia rev. Dacia viitoare (1883), preluată de el, împreună cu V. G. Morţun, de la Vintilă C. A. Rosetti. În 1882, un semestru, e la Paris (unde îi cunoaşte personal pe Friedrich Engels, Jules Guesde, Paul Lafargue şi alţi lideri socialişti, ca şi pe fiicele lui Karl Marx). Stabilit la Bucureşti (1884), practică avocatura şi ziaristica: redactor la Românul lui C. A.
110

MILLER-VERGHY

Rosetti (1884), cofondator al ziarului socialist Drepturile omului (1885; seria a II- 1888), redactor a, la Lupta lui G. Panu (1886), la publicaţia socialistă Munca (1890), devenită (din 1893) organul oficial al proaspăt înfiinţatului PSDMR, şi la noul cotidian al partidului, Lumea nouă (18941895). Proprietar şi director al ziarului Adevărul (18951916; 19191920), directorfondator al ziarelor Dimineaţa (19041916; 19191920) şi Lupta (19211927); în aceste publicaţii a semnat şi cu iniţialele C. M. şi E., precum şi cu pseud. Camil, Chiţibus, Dinu, Emil, Gh. Copăcianu, Gheorghe Dinu, Gheorghe Frunză, T. Al. Maciu, Vântură ţară. Ziarist şi avocat bucureştean de renume, participă la organizarea mişcării socialiste româneşti, pe care o reprezintă la două congrese ale Internaţionalei a II- (Bruxelles, 1891; Zürich, 1893). a Membru fondator al PSDMR (1893), fruntaş al conducerii sale, ulterior deputat, M. este exclus în 1895 din partid din motive disciplinare, dar şi de orgoliu personal (refuzase să renunţe la conducerea Adevărului, de curând cumpărat, intrând astfel în conflict cu Ioan Nădejde, şeful partidului). Părăseşte Adevărul şi Dimineaţa (în 1920) doar pentru a fonda un alt ziar, Lupta, în ale cărui pag. rămâne activ până la sfârşitul vieţii. Refuzat de mai multe ori la Convorbiri literare, M. a debutat cu versuri în Femeia română (1880), publicaţie de orientare socialistă; în perioada iul. sept. 1881 publică versuri în Contemporanul. Poeziile sunt adunate în vol. Versuri (18781883), 1883 (debutul lui M.). Nuvelele şi schiţele sunt cuprinse în vol. Feciorul popii (1887) şi reeditate în Rochia Catiţei (1910); romanul autobiografic Dinu Milian (I, 1897; II, 1914) e opera sa literară cea mai importantă, având un model declarat în Jacques Vingtras de Jules Valls (18321885). O parte din publicistică e strânsă în Letopisiţi, 19041906, I- (1908); alte opere: Scrisori II către ţărani (1892), Scrisori către iubită (1897). A tradus din Émile Zola, Th. Hood, Sauter Lauman, Béranger, Louise Ackermann, C. Hugues, N. A. Nekrasov. OPERA: Versuri (18781883), Iaşi, 1883; Feciorul popii, publicistică, Bucureşti, 1887; Dinu Milian, Bucureşti, 1887 (alte ed. antume: 1904; 1909; 1913); Scrisori către ţărani, Bucureşti, 1892; Scrisori către iubită, Bucureşti, 1897; Letopisiţi, 19041906, I- publicistică, Bucureşti, 1908; II, Rochia Catiţei, nuvele, Bucureşti, 1910; Dinu Milian, II – O viaţă, Bucureşti, 1914; Versuri şi

proză, ed., pref. şi bibliografie de G. C. Nicolescu, Bucureşti, 1953; Scrieri alese, ed. de V. Ene, pref. de G. C. Nicolescu, Bucureşti, 1961. Traduceri: Émile Zola, O cuşcă de fiare sălbatice, în Contemporanul, nr. 19, 1883; Thomas Hood, Cântecul cămeşei, în Contemporanul, nr. 2, 1883; Sauter Lauman, Pierre Jean de Béranger, Louise Ackermann, C. Hugues, N. A. Nekrasov, în vol. Versuri, Iaşi, 1883. REFERINŢE CRITICE: G. Călinescu, Istoria...; Al. Nora, Un om uitat: Const. Mille, 1945; S. Bratu şi Zoe Dumitrescu, „Contemporanul” şi vremea lui, 1959; G. C. Nicolescu, Curentul literar de la „Contemporanul”, 1966; T. Avramescu, Constantin Mille. Tinereţea unui socialist, 1973; Amintiri literare despre vechea mişcare socialistă (18701900), 1975; Z. Ornea, Curentul cultural de la „Contemporanul”, 1977; idem, Actualitatea...; T. Vârgolici, Aspecte ale romanului românesc din secolul al XIX- 1985; V. Ene, în Contemporanul, lea, nr. 48, 1986. (C. R.) MILLER-VERGHY Mărgărita, n. 1865, Iaşi – m. 31 dec. 1953, Bucureşti. Prozatoare, autoare dramatică şi traducătoare. Fiica Elenei MillerVerghy, care a ţinut pension la Bucureşti. Tatăl, prof. de lb. străine la Iaşi, mort subit prin 1872, se trăgea din contele polon Millewski, stabilit la Paris. Studii în ţară, în pensionul mamei sale, şi la Geneva (filosofia şi ştiinţele politice). Dr. în filosofie la Geneva (1895). A funcţionat ca prof., iar din 1900 ca directoare la Şcoala Normală „Azilul Elena Doamna” din Bucureşti. Colab. la Sămănătorul, La Patria, Patria, La Roumanie, L’Independance roumaine, Le Moment, Flacăra (19111916), Viaţa Românească, Timpul, Timpul familiei, Dreptatea. A condus instituţia „Maison d’art” şi Revista scriitoarelor şi scriitorilor români. Membră a SSR (1941). Pseud: Ariel, Dionis, Mama Lola, Mărg. M- Ilie Cambrea, Ion Pravilă. S- remarcat ca V., a prozatoare: romanele Théano (1910), Cealaltă lumină (1944, Premiul Acad. în 1946), Prinţesa în

crinolină (1946) şi vol. de nuvele Umbre pe ecran (1935); romanul Blandina a apărut postum, tradus din franceză. Dintre numeroasele piese de teatru, doar câteva i s- reprezentat pe scenă (Prinţul cu au două chipuri, prelucrare a unui basm, s- jucat pe a scena Teatrului Naţional Bucureşti, 1937; GardenParty, Teatrul Naţional Cluj, 1938; După bal, 1939; Afin şi Dafin, Teatrul Tinereului Bucureşti, 1951; Căluţul cocoşat, trad. din lb. rusă, Teatrul Ţăndărică Bucureşti, 1951). Altele sau difuzat la radio (Derbyul, 1939; Ramuncio, 1943; Străinul, 1947; Gura lumii, 1949; Frédéric Chopin, 1953; Piotr Ilici Ceaikovski, 1953). Pentru copii şi tineret a scris Copiii lui Răzvan (1912, marele premiu Alina Ştirbey) şi Sanda, Anca şi Mihai (1923). I- mai fost premiat vol. Izvoade strămoşeşti a (1911), la recomandarea lui N. Iorga. A tradus din engleză (Shakespeare, Robert Browning, Elisabeth Barret Browning, Tagore, Galsworthy, Somerset Maugham), din franceză, germană, spaniolă, rusă. I- tradus în franţuzeşte pe Eminescu, Vlahuţă, a Duiliu Zamfirescu şi, în româneşte, pe regina Maria (toată opera). În ms inedit, Ţarul foame şi mai multe nuvele. Prozatoare orig., de formaţie intelectuală aleasă, M. -V. a contribuit neîndoios la emanciparea scrisului feminin românesc modern. OPERA: Manual pentru învăţarea limbii franceze. Culegere de bucăţi din clasicii francezi. Pentru uzul claselor superioare de licee şi externate, Bucureşti, 1900; Organizarea lucrărilor practice în Şcoala normală din „Azilul Elena Doamna”, Bucureşti, 1907; Théano, roman, Bucureşti, 1910 (semnat Dionis); Izvoade strămoşeşti, Bucureşti, 1911; Copiii lui Răzvan. Carte de lectură pentru şcolile secundare, Bucureşti, 1912; Théano, roman, în lb. franceză, Paris, 1920; Sanda, Anca şi Mihai, carte pentru tineret, Bucureşti, 1920; Evoluţia scrisului feminin în România (în colab. cu Ecaterina Săndulescu), Bucureşti, 1935; Umbre pe ecran, nuvele, Bucureşti, 1935; Anna RothCobilovici, 40 de ani de activitate artistică, Bucureşti, f.a.; Cealaltă lumină, roman, Bucureşti, 1944; La dynastie roumaine, par ~, Bucureşti, f.a.; Velniţe vechi, Bucureşti, f.a.; Blandina, roman, trad., pref., îngrijire de text şi note de Emilia Şt. Milicescu, ClujNapoca, 1980; Traduceri: Robert Browning, Milred (O pată pe blazon), trad. de ~, Bucureşti, f.a.; M. Eminescu, Quelques poésies de ~, traduites par ~, Bucureşti,
111

MILLIAN-MINULESCU

f.a. (ed. II, 1910); W. Shakespeare, Regele Lear, tradus de ~, Bucureşti, 1911; Maria, Regina României, Visătorul de vise. Fantezie, trad. de ~, Bucureşti, 1914; R. Tagore, Grădinarul, trad. după versiunea engleză de ~, Bucureşti, 1914; Elisabeth Barret Browning, Sonete portugheze, trad. de ~, Bucureşti, 1915; Maria, Regina României, Ilderim. Poveste în umbră şi lumină, trad. de ~, Bucureşti, 1915; Edgar Wallace, Asociaţia secretă „Broscoiul”, roman, trad. de d- ~, Bucureşti, ra 1933; J. E. Esslemont, Buha’ u’llah şi era nouă, trad. de d- ~, Bucureşti, 1934; Maria, Regina ra României, Povestea vieţii mele, I- în româneşte III, de ~, Bucureşti, 19341936 (ed. II, 1936); M. Eminescu, Poésies, traduites par ~, Bucureşti, f.a.; Ursula Parott, Lisbeth, trad. de ~, Bucureşti, 1946; George Meredith, Rhoda Fleming, trad. de ~, Bucureşti, 1947. REFERINŢE CRITICE: E. Lovinescu, Memorii...; M. Chirnoagă, în Universul, nr. 16, 1944. (C. M.) MILLIANMINULESCU Claudia, n. 21 febr. 1887, Bucureşti – m. 21 sept. 1961, Bucureşti. Poetă. Fiica inginerului de origine greacă Ion Millian şi a Mariei (n. Negoescu). Studii primare şi liceale la Bucureşti şi Ploieşti. În capitală urmează apoi Şcoala de BelleArte (19061911) şi Conservatorul de Artă Dramatică. Prof. de desen în Bucureşti (19181940). Debut publicistic în 1906 (în rev. Lumina, Ploieşti) şi editorial în 1914 cu vol. Garoafe roşii. Alte vol. : Cântări pentru pasărea albastră (1922), Întregire (1936). A fost căsătorită cu publicistul Christea N. DumitrescuCridim; după divorţ, s- recăsătorit (11 apr. 1914) cu poetul Ion a Minulescu. Pentru merite în promovarea relaţiilor culturale românofranceze a fost decorată cu „Palmes académiques”. OPERE: Garoafe roşii, Bucureşti, 1914; Cântări pentru pasărea albastră, Bucureşti, 1922; Întregire, Bucureşti, 1936; Despre Ion Minulescu, Bucureşti, 1968; Cartea mea de aduceri aminte, ed., pref. şi
112

MILLO

note de M. Gafiţa, Bucureşti, 1973; Cartea a patra, versuri, pref. de M. Gafiţa, Bucureşti, 1974; Cântări pentru pasărea albastră, versuri, ed., pref. şi fişă biobibliografică de Elena Piru, Bucureşti, 1975; Vreau să trăiesc, piese de teatru şi cronici dramatice, ed., pref. şi bibliografie de Nina Stănculescu, Bucureşti, 1983. REFERINŢE CRITICE: Vl. Streinu, în Cugetul românesc, nr. 8- 1922; O. Densusianu, în Vieaţa 9, nouă, nr. 11, 1923; E. Isac, în Adevărul literar, 4 febr. 1923; Lucian Blaga, în Adevărul literar, nr. 111, 1923; P. Păltănea, în Mercure de France, IIV, 1925; Ion Pillat – Perpessicius, Antologia poeţilor de azi, II, 1928; E. Lovinescu, Ist. lit. cont., III, 1927; M. Ilovici, Claudia Millian, 1938; G. Călinescu, Istoria...; C. Ciopraga, în Cronica, nr. 28, 1974; I. Buduca, în Amfiteatru, nr. 8, 1977; Adriana Iliescu, Poezia simbolistă românească, 1985. (M. S.) MILLO Matei, n. 24/25 nov. 1814, com. Stolniceni-Prăjescu, jud. Iaşi – m. 9 sept. 1896, Bucureşti. Dramaturg. Fiul lui Vasile Millo şi al Zamfirei (n. Prăjescu). Nepotul poetului Matei Milu. A studiat cu prof. particulari în casă, apoi la pensionul Cuénim (18331834) şi la Acad. Mihăileană (18351836) din Iaşi. Între 1840 şi 1845 face studii dramatice de specialitate la Paris, luând lecţii particulare, urmărind pe maeştrii vremii (Lemaâtre, Got, Bouffé, Ravel) şi jucând, probabil, roluri episodice în trupe franceze. În 1846 îşi începe activitatea de organiaztor al teatrului românesc, mai întâi la Iaşi (până în 1852), apoi la Bucureşti. Între 1864 şi 1866 e prof. la Conservator, iar în 1877 alcătuieşte „Trupa artiştilor asociaţi”. A făcut, începând din 1851, numeroase turnee în provincie şi la românii din Transilvania şi Bucovina. Repertoriul său, în care comediile lui Alecsandri au stat mereu pe primul plan, şi stilul de interpretare, comic realist, nu lipsit, totuşi, de unele îngroşări, l- făcut să fie foarte au îndrăgit de public. A compus şi o serie de trad., localizări şi piese orig., făcând astfel faţă acutei penurii de repertoriu din teatrul românesc al epocii. A publicat şi câteva vol., între care: Un poet romantic

(1850), Baba Hârca (1851), Masca pe obraz sau Hai să râdem (1862), Apele de la Văcăreşti (1872) ş. a. OPERA: Un poet romantic, Iaşi, 1850 (altă ed. 1896); Baba Hârca, Bucureşti, 1851; Masca pe obraz sau Hai să râdem, Bucureşti, 1862; Iluziuni şi realităţi..., f. 1., f.a.; Apele de la Văcăreşti, Bucureşti, 1872; Chiriţa la espoziţia de la Viena, f. 1., f.a., Primii noştri dramaturgi, antologie, studiu introductiv şi note biobibliografice de Fl. Tornea, Bucureşti, 1956. REFERINŢE CRITICE: I. Massoff, Matei Millo şi timpul său, 1939; G. Călinescu, Istoria...; I. Massoff, Teatrul românesc, I- 1961II, 1966; N. Barbu, M. Millo, 1966; M. Vasiliu, Matei Millo, 1967; I. L. R., II, 1967; V. Brădăţeanu, Comedia în dramaturgia românească, 1970; V. Mândra, Incursiuni în istoria dramaturgiei române, 1971; idem, Clasicism şi romantism în dramaturgia română, 1973; V. Brădăţeanu, Profiluri, I, 1973; V. Mândra, Istoria literaturii dramatice româneşti, I, 1985; I. C. Miclescu, în Anuarul Institutului de Istorie „A. D. Xenopol” din Iaşi, 1992; Alina Boboc, în Familia, nr. 2, 2003. (G. A.) MILU Matei, n. 21 ian. 1725 sau cca 1750, Spătăreşti, jud. Suceava – m. 3 oct. 1801. Poet. Fiul lui Enăcache Milu (Milo sau Mile), staroste de Cernăuţi, şi al Saftei (n. Roset). Bunicul lui Matei Millo. Şi- făcut studiile în casă, învăţând franceza a şi greaca modernă, şi la Petersburg, unde îşi însuşeşte şi lb. rusă. Reîntors în ţară, urcă în ierarhia boierească, fiind pe rând vătaf de aprozi, vel sluger, vel stolnic, ispravnic, vel ban şi vel spătar. Poeziile sale s- păstrat, fragmentar, într- caiet manuscris au un comunicat de I. Tanoviceanu, în 18971898. Ele nu se deosebesc în mod esenţial de cele scrise în aceeaşi perioadă de poeţii Văcăreşti, fiind îndeosebi erotice sau satirice şi interesând, dincolo de pitorescul limbajului, mai ales ca document de epocă. OPERA: [Poezii], în I. Tanoviceanu, Un poet moldovean din veacul XVIII: Matei Milu, în Analele Academiei Române. Memoriile Secţiunii literare, tom. XX, 18971898; Primii noştri poeţi, pref. de N. Manolescu, Bucureşti, 1964; Poezia română clasică (De la Dosoftei la Octavian Goga), I, ed. îngrijită de Al. Piru şi I. Şerb, cuvânt înainte de Al. Piru, Bucureşti, 1970.

REFERINŢE CRITICE: I. Tanoviceanu, în Analele Academiei Române. Memoriile Secţiunii literare, tom. XX, 18971898; N. Iorga, Istoria... XVIII, II; O. Densusianu, Literatura română modernă, II, 1921; G. Călinescu, Istoria...; I. L. R., II, 1967; Al. Piru, Istoria literaturii române, II, 1970; I. Rotaru, O istorie..., I; D. Popovici, Studii..., I; G. Sorescu, în Ramuri, nr. 6, 1977; M. Scarlat, Istoria poeziei româneşti, I, 1982. (G. A.) MILOŞ Alexandru Cristian, n. 23 sept. 1952, Bistriţa. Poet şi prozator. Fiul lui Virgil Miloş, militar de carieră, colonel, şi al Florinei (n. Hopârcă), învăţătoare. Şcoala generală în Oradea (1966); absolvent al Liceului „Liviu Rebreanu” din Bistriţa (1971); studii de medicină întrerupte, la Facultatea de Medicină Generală din Cluj (19711974). Pedagog la Liceul mecanic din Bistriţa (19751977); corector la ziarul judeţean Răsunetul (19901992). Colab. la România literară, Luceafărul, Viaţa Românească, Contemporanul, Steaua, Tribuna, Convorbiri literare, Cronica, Vatra, Familia, Origini, Poesis etc. Prezent în antologiile Un sfert de veac de poezie (1998), Poezia pădurii (1999), Patruzeci de poeţi bistriţeni contemporani (2001) etc. Editează rev. de literatură SF Univers 1 şi Univers 2 (1995); membru fondator al Editurii Răsunetul; autor al Manifestului şcolii de cosmopoezie (Cosmopoezia şi astropoetul, 2000). Debutează în Luceafărul (1976). Debut editorial cu ciclul de poeme Casa poetului, în vol. colectiv al Editurii Albatros (Cântec pentru zorii de zi 1987). Publică vol. de poezie (Stele amintite, 1994; Fiinţe de lumină, 1994; Nume din cer, 1995; Sertarul astral al profetului, 1996; Poemele omului electric, 1998; Poemele planetelor, 1999; Prinţesa zburătoare valahă, 2000 etc.) şi proză scurtă (Închisoarea timpului/Drumurile cerului, 2000). Premiul Filialei din Târgu Mureş a Uniunii Scriitorilor (1996; 1999; 2000). OPERA: Casa poetului, în vol. colectiv Cântec pentru zorii de zi, Editura Albatros, Bucureşti, 1987; Stele amintite, versuri, Târgu Mureş, 1994; Fiinţe de lumină, versuri, postfaţă de T. Mihadaş, Bistriţa, 1994; Nume din cer, versuri, Târgu Mureş, 1995; Sertarul astral al profetului, versuri, ed. bilingvă românoengleză, trad. de Gabriela Rusu, Târgu Mureş, 1996; Poemele omului electric, versuri,
113

MINAR

MINCU

ClujNapoca, 1998; Poemele planetelor, versuri, pref. de Gh. Grigurcu, Bucureşti, 1999; Prinţesa zburătoare valahă, versuri, Târgovişte, 2000; Închisoarea timpului/Drumurile cerului, povestiri SF şi cosmopoeme, Bistriţa, 2000; Timpul Babilonului albastru, versuri, Bistriţa, 2001; Naţiunea cosmică, antologie de poezie de R. Săplăcan şi C. Ivănescu, pref. de Gh. Grigurcu, Iaşi, 2002; Cartea Oceanului G, astropoeme, ClujNapoca, 2002; Copiii cosmici/Noua rasă, versuri, Iaşi, 2003. REFERINŢE CRITICE: N. Manolescu, în România literară, nr. 35, 1987; L. Ulici, în România liberă, nr. 1237, 1994; Alex. Ştefănescu, în România literară, nr. 18, 1994; Al. Pintescu, în Poesis, nr. 7- 1997; (M. A.) Diaconu, în 8, Convorbiri literare, nr. 8, 1997; G. Dorian, ibidem, nr. 5, 1997; Rodica Mureşan, în Luceafărul, nr. 30, 1999; L. Ulici, Mitică şi Hyperion, 2000; D. Corbu, Generaţia poetică ’80, 2000; P. Scutelnicu, în Ateneu, nr. 10, 2002; Amalia Voicu, în Poezia, nr. 1, 2003. (A. S.) MINAR Octav (pseud. lui Octav Popovici), n. 8 nov. 1886 – m. 1965 (?). Istoric literar, prozator şi dramaturg. Licenţiat în Drept al Univ. din Iaşi şi dr. în litere şi filosofie al Univ. din Bucureşti. Prof. şi avocat. A colaborat la numeroase periodice: Adevărul literar şi artistic, Cele trei Crişuri, Cosânzeana, Curierul judiciar, Dimineaţa, Facla, Gazeta Transilvaniei, Luceafărul, Lupta, Rampa, Revista idealistă, Românul, Scena, Tribuna, Universul, Viaţa literară şi artistică. A scos publicaţii ocazionale: Eminescu comemorativ. Album artisticliterar (1909), Pentru Alecsandri. 18901915, număr festiv (1915). Autor a numeroase broşuri şi vol., în care dă la iveală şi comentează documente literare, multe inedite, uneori însă de o autenticitate suspectă: Filozoful Conta. Viaţa şi opera (1910), Caragiale (1913), Veronica Micle, muza lui Eminescu (1914), Eminescu în faţa justiţiei (1914), Delavrancea apărând pe Caragiale (1923), Veronica Micle.

114

Dragoste şi poezie (1923), Caragiale. Omul şi opera (1926), George Coşbuc. Biografia şi opera poetică (1933), Eminescu. Aspecte din viaţa şi opera poetului (1935), Artistul reginei [Grigore Manolescu] (f.a.), Cum a iubit Eminescu (f.a.). În domeniul beletristicii a dat câteva dramatizări: Umbra lui Christ (1914), Quo vadis (1915) şi O făclie de Paşte (în Teatru inedit, 1926, în colab.), o prelucrare după Molire (Molire povestind copiilor, 1929) şi romanul Simfonia veneţiană (1936). A realizat o culegere de Idei şi gânduri din numeroşi autori români (f.a.), a îngrijit mai multe ed. din Caragiale, V. Conta, G. Coşbuc, Delavrancea, Eminescu şi a scos singur sau în colab. publicaţii cu destinaţie didactică. A prezentat Critica literară în secolul al XIXlea (1926) şi Pinacoteca naţională din Iaşi (1926). A mai semnat O. M. şi Omin. OPERA: Filozoful Conta. Viaţa şi opera, Iaşi, 1910; Caragiale, Bucureşti, 1913; Veronica Micle, muza lui Eminescu, Bucureşti, 1914; Eminescu în faţa justiţiei, Bucureşti, 1914; Umbra lui Christ, dramatizare, Blaj, 1914; Quo Vadis, dramatizare, Bucureşti, 1915; Veronica Micle. Dragoste şi poezie, Bucureşti, 1923; Delavrancea apărând pe Caragiale, Bucureşti, 1923; Teatru inedit, Bucureşti, 1926 (în colab. cu I. L. Caragiale şi Petre Liciu); Caragiale. Omul şi opera, Bucureşti, 1926; Pinacoteca naţională din Iaşi, Bucureşti, 1926; Critica literară în secolul al XIXlea, Bucureşti, 1929; Molire povestind copiilor, prelucrare de ~, Bucureşti, 1929; Introducere în filosofie, manual pentru bacalaureat, Bucureşti, 1932 (în colab. cu Petre IonescuTomis); George Coşbuc. Biografia şi opera poetică, Bucureşti, 1933; Eminescu. Aspecte din viaţa şi opera poetului, Bucureşti, 1935; Simfonia veneţiană, roman, Bucureşti, 1936 (altă ed., 1991); Artistul reginei [Grigore Manolescu], f.a.; Cum a iubit Eminescu; Bucureşti, f.a.; Idei şi gândiri, culegere de ~, f.a. REFERINŢE CRITICE: A. ContaKernbach, În chestiunea volumului „Opere complecte” de „Filosoful Conta”, 1915; Gh. BogdanDuică, în Buletinul Mihai Eminescu, nr. 8, 1932; G. Călinescu, în Viaţa Românească, nr. 34, 1932; S. Alexandrescu, în Revista de istorie şi teorie literară, nr. 2, 1964; M. Anineanu, în Revista de istorie şi

MINCU Marin, n. 28 aug. 1944, Slatina. Poet, prozator, critic şi teoretician literar. Fiul lui Druţă Mincu, muncitor, şi al Anicai (n. Voica). Absolvent al Liceului „Radu Greceanu” din oraşul natal (1962) şi al Facultăţii de Filologie a Univ. din Bucureşti (1967). Carieră universitară începută la Institutul de învăţământ superior din Constanţa (mai 1968); doctoratul la Univ. bucureşteană cu lucrarea Opera literară a lui Ion Barbu (1971, editată în 1990); lector de literatura română la Univ. italiene din Torino şi Milano (19741978); conferenţiar la Institutul constănţean (1979); prof. titular, ulterior, la Facultatea de Litere şi Filosofie din Florenţa (19791994). Fondator al Univ. „Ovidius” la Constanţa şi decan al Facultăţii de Litere, în cadrul acesteia. M. a debutat cu poezie în rev. Luceafărul (1966) şi cu critică în Gazeta literară (1964). Apublicat în toate rev. din ţară, deţinând periodic rubrici în Tomis, Amfiteatru, Luceafărul, România literară. Mai colaborează la rev. italiene Strumenti critici, Nuova Rivista Europea (din al cărui comitet internaţional face parte), Il Ponte, Inventario, Alfabeto, La fiera letteraria, Il cavallo di Troia, Uomo e cultura etc. A debutat editorial cu o culegere de poeme, Cumpănă (1968), urmată imediat de prima carte de critică, intitulată maiorescian Critice (1969). Alternează, în continuare, vol. de poezie (Calea robilor, 1970; Eterica noapte, 1972; Văile vegherii, 1974; Discurs împotriva morţii, 1977; Pradă realului, 1980; Proba de gimnastică, 1982; Despre fragilitatea vieţii, 1987) cu vol. de critică literară (Critice II, 1971; Poezie şi generaţie, 1975; Ion Barbu comentat, 1975; Repere, 1977; I canti narativi romeni. Analisi semiologica, 1977; „Luceafărul” comentat, 1978; I mondi sovrapposti. La modellizzazione spaziale nella fiaba romena, 1978; Ion Barbu – eseu despre textualizarea poetică, 1981; La semiotica letteraria italiana, 1982 – în româneşte, 1983; Lucian Blaga comentat, 1983; Avangarda literară românească,

teorie literară, nr. 4, 1967; Aug. Z. N. Pop, în Veronica Micle, Corespondenţă, 1979. (S. I.)

1983; Eseu despre textul poetic II, 1986). Ca prozator scoate Intermezzo în anul 1984 (vol. II în 1989, iar vol. IV, Jurnalul florentin, în 1996). Un succes deosebit a întregistrat Il diario di Dracula (romanzo), editat la Bompiani, Milano (1992). În Italia au mai apărut vol. In agguato (antologie după Pradă realului), 1986; Mitofiabacanto narativo. La transformazione dei generi letterari, 1986; Nuovi poeti romeni (în colab. cu Marco Cugno), 1986; Mircea Eliade e l’Italia (în colab. cu Roberto Scagno), 1987; 11 elegie, 1987; I poemi della luce (în colab. cu Sauro Albisani), 1989; Lucifero (în colab. cu Sauro Albisani), 1989; Genio desolato, 1989; Fiabe romene di magia, 1989. Traduceri: D’Arco Silvio Avalle, Modele semiologice în Commedia lui Dante, 1979 (în colab. cu Ştefania Mincu); Poesia romena d’avanguardia,1980 (în colab. cu Marco Cugno); Poeţi italieni din secolul XX. De la Giovanni Pascoli la Mario Magrelli, 1988. Scrierile sale au fost traduse în Italia, Iugoslavia, Ungaria. După 1989, a înfiinţat, la Constanţa, Editura Pontica şi scoate rev. Paradigma. Este membru al Asoc. Italiene de Semiotică şi al Asoc. Internaţionale de Studii Semiotice. Programul literar al lui M. implică traversarea simultană a mai multor genuri, autorul afirmându- cu egală îndreptăţire ca poet, critic, se teoretician literar, prozator şi traducător, ilustrând spiritul heliadesc în varianta modernă, teoretizată într- studiu din tinereţe. Premiul Asoc. Scriitorilor un din Bucureşti, 1981; Premio Internazionale „Eugenio Montale”, Roma, 1989; Premio Letterario „Carlo Betocchi”, Città di Piombino, 1992; Premio Nazionale di Narrativa, Bergamo, 1994; Premiul „Poesis”, Satu Mare, 1994; Premiul „Herder” (1996). OPERA: Cumpănă, Bucureşti, 1968; Critice I, Bucureşti, 1969; Calea robilor, Bucureşti, 1970; Critice II, Bucureşti, 1971; Eterica noapte, Bucureşti, 1972; Văile vegherii, Bucureşti, 1974; Poezie şi generaţie, Bucureşti, 1975; Ion Barbu comentat, Bucureşti, 1975; Discurs împotriva morţii, Bucureşti, 1977; Repere, Bucureşti, 1977; I canti narrativi romeni. Analisi semiologica, Torino, 1977; I mondi sovrapposti. Le modellizzazione spaziale nelle fiaba romena, Torino, 1978; Pradă realului, Bucureşti, 1980; Poesia romena d’avanguardia (în colab. cu Marco Cugno), Milano, 1980; Ion Barbu – eseu despre textualizarea
115

MINCU

poetică, Bucureşti, 1981 (altă ed., 2000); Proba de gimnastică, Bucureşti, 1982; La semiotica letteraria italiana, Milano, 1982; Avangarda literară românească, antologie, studiu introductiv şi note bibliografice de ~, Bucureşti, 1983; Lucian Blaga comentat, Bucureşti, 1983; Semiotica literară italiană, Bucureşti, 1983; Intermezzo I, Bucureşti, 1984; Pradă realului, antologie lirică cu o postfaţă de L. Ulici, Bucureşti, 1985; Eseu despre textul poetic, I- Bucureşti, 1986; In agguato (a cura e II, con una glossa di Alfredo Giuliani con nota di Mario Luzi), Milano, 1986; Mitofiabacanto narrativo. La transformazione dei generi letterari, Roma, 1986; Nuovi poeti romeni (in collab. con Marco Cugno), Firenze, 1986; Despre fragilitatea vieţii, Bucureşti, 1987; Mircea Eliade e l’Italia (in collab. con Roberto Scagno), Milano, 1987; Nichita Stănescu, 11 elegie (a cura di ~), Milano, 1987, Intermezzo II, Bucureşti, 1989; Lucian Blaga, I poemi della luce (in collab. con Sauro Albisani), Milano, 1989; Mihai Eminescu, Lucifero (in collab. con Sauro Albisani), Milano, 1989; Mihai Eminescu, Genio desolato (a cura di ~), Bergamo, 1989; Fiabe romene di magia (a cura di ~), Milano, 1989; Opera literară a lui Ion Barbu, Bucureşti, 1990; Mihai Eminescu e il romanticismo europeo (a cura di ~ e Sauro Albisani), Roma 1990; Il diario di Dracula (romanzo), Milano, 1992; Textualism şi autenticitate, Constanţa, 1993; Paul Celan, Scritti romeni (a cura di –,), Udine, 1994; Convorbiri cu poeţi italieni, Constanţa, 1995; Intermezzo IV (Jurnalul florentin), Constanţa, 1996; Mihai Eminescu, Constanţa, 1996; De ce scriu poezie... (interviuri cu poeţi), Constanţa, 1996; Despre fragilitatea vieţii (antologie), cu o postfaţă de V. F. Mihăescu, Bucureşti, 1997; Am visat că visez că sunt înger, Bucureşti, 1997; Poezia română actuală. O antologie comentată, I- Constanţa, 1998III, 1999 (ed. II, I- 1999); Vis fragil, Bucureşti, 2000; II, Paradigma eminesciană, Constanţa, 2000; Poeticitatea românească postbelică, Constanţa, 2000. Traduceri: Silvio d’Arco Avalle, Modele semiologice în Comedia lui Dante, trad. şi pref. de ~ (în colab.), Bucureşti, 1979; Poeţi italieni din secolul XX: De la Giovanni Pascoli la Valerio Magrelli, trad., pref. şi note introductive de ~, Bucureşti, 1988; Umberto Eco, Pendulul lui Foucault, trad. şi postfaţă de ~ (în colab.), Constanţa, 1991; Umberto Eco, Insula din ziua de
116

MINULESCU

ieri, trad. de ~ (în colab.), Constanţa, 1995. REFERINŢE CRITICE: D. Micu, în România literară, nr. 6, 1969; N. Manolescu, în Contemporanul, nr. 14, 1969; D. Laurenţiu, în Luceafărul, nr. 14, 1969; Al. Protopopescu, în Tomis, nr. 5, 1970; Şt. Aug. Doinaş, Lampa lui Diogene, 1970; C. Ungureanu, în Orizont, nr. 12, 1971; H. Bădescu, în Steaua, nr. 5, 1971; Hr. Cândroveanu, în Cronica, nr. 50, 1971; P. Georgescu, în Viaţa Românească, nr. 2, 1972; Gh. Grigurcu, Teritoriu liric, 1972; N. Manolescu, în România literară, nr. 50, 1972; D. Dimitriu, în Convorbiri literare, nr. 1, 1973; Mirela Roznoveanu, în Tomis, nr. 1, 1973; N. Manolescu, în România literară, nr. 38, 1975; Al. Dobrescu, în Convorbiri literare, nr. 11, 1975; M. Ungheanu, în Luceafărul, nr. 6, 1979; N. Ciobanu, în Tomis, nr. 3, 1979; Alex. Ştefănescu, în Tomis, nr. 3, 1981; E. Manu, în Contemporanul, nr. 23, 1981; L. Alexiu, în Orizont, nr. 31, 1981; Al. Condeescu, în Flacăra, nr. 36, 1981; V. Cristea, în România literară, nr. 37, 1981; M. Iorgulescu, în România literară, nr. 15, 1981; Z. Sângeorzan, în Cronica, nr. 18, 1981; M. Muthu, în Tribuna, nr. 41, 1981; F. Băileşteanu, în Luceafărul, nr. 37, 1981; L. Ulici, în Contemporanul, nr. 39, 1982; Tania Radu, în Flacăra, nr. 51, 1982; Al. Condeescu, în Luceafărul, nr. 19, 1982; I. Buduca, în Amfiteatru, nr. 12, 1982; C. Pricop, în Convorbiri literare, nr. 6, 1983; P. Dugneanu, în Luceafărul, nr. 15, 1983; L. Raicu, Fragmente de timp, 1984; R. G. Ţeposu, în Viaţa Românească, nr. 2, 1984; idem, în Flacăra, nr. 16; 49, 1985; Vl. Bălănică, în Tomis, nr. 3, 1985; I. B. Lefter, în Viaţa Românească, nr. 12, 1985; E. Papu, în Luceafărul, nr. 39, 1986; Maria Corti, în Alfabeta, nr. 84, 1986; G. Popescu, în Ramuri, nr. 6, 1987; R. C. Cristea, în Familia, nr. 5, 1987; H. Alexandru, în Luceafărul, nr. 26, 1987; I. Pop, în Steaua, nr. 9, 1987; Al. Cistelecan, în Vatra, nr. 7, 1988; R. IvăncescuAlbu, în Astra, nr. 2, 1988; Şt. Aug. Doinaş, în Viaţa Românească, nr. 9, 1985; Cornel Moraru, în Vatra, nr. 3, 1986; M. Braga, în Transilvania, nr. 1, 1990; Monica Spiridon, în Ramuri, nr. 5, 1990; T. T. Coşovei, în Contemporanul, nr. 16, 1992; D. Mureşan, în Vatra, nr. 7, 1995; A. Marinescu, în România literară, nr. 4, 1996; Cornel Moraru, Obsesia credibilităţii, 1996; V. Baghiu, în Vatra, nr. 9, 1998; N. Coande, în Vatra, nr. 6, 1999; I. Moldovan, în Familia, nr. 2,

2000; C. Ciopraga, în Dacia literară, nr. 37, 2000; I. Roşioru, în Convorbiri literare, nr. 3, 2001; Geo Vasile, în Contemporanul, nr. 47, 2002; O. Soviany, Experiment şi angajare ontologică. Eseu despre opera lui Marin Mincu, 2002; M. Iovănel, în Adevărul literar şi artistic, nr. 656, 2003; M. Ianuş, ibidem, nr. 666, 2003; D. CristeaEnache, ibidem, nr. 671, 2003. (C. M.) MINULESCU Ion (numele la naştere: Ion Theodor Minculescu), n. 6/7 ian. 1881, Bucureşti – m. 11 apr. 1944, Bucureşti. Poet, prozator şi dramaturg. Fiul comerciantului Tudor Minculescu şi al Alexandrinei (n. Ciucă). Studii liceale la Piteşti şi Bucureşti (bacalaureatul în 1899). Debutează cu poezia Gândului în rev. Povestea vorbei (1897). Între 1900 şi 1904 se află la Paris, unde frecventează boema artistică. Întors în ţară, participă la lupta dintre „modernişti” şi „tradiţionalişti; din 1907, frecventează „sâmbetele literare”, organizate de M. Dragomirescu şi colaborează la Convorbiri critice, fiind remarcat de I. L. Caragiale. A dirijat două rev. de orientare simbolistă: Revista celorlalţi (1908) şi Insula (1912). Şef al biroului de presă şi director de cabinet în Ministerul de Interne (19141919); director general în Ministerul Cultelor şi Artelor (19221940). Ia iniţiativa deschiderii primului Salon oficial de pictură (1923). Director al Teatrului Naţional din Bucureşti (1926). În 1928, i se decernează Premiul naţional pentru poezie. Vol. Romanţe pentru mai târziu (1908) reprezintă un moment crucial în evoluţia liricii româneşti prin practica versului liber, regenerarea lexicului poetic şi impunerea simbolismului. Cu vol. Strofe pentru toată lumea (1930) şi Nu sunt ce par a fi (1936) se observă o tot mai accentuată înclinaţie către grotesc. Vol. Casa cu geamurile portocalii (1908), Măşti de bronz şi lampioane de porţelan (1920) şi Cetiţile noaptea (1930) cuprind povestiri de atmosferă simbolistă ori decadentă, adeseori cu implicaţii fantastice. Romane: Roşu, galben şi albastru (1924), Corigent la limba română (1928), 3 şi cu

Rezeda 4 (1933). Având intuiţia unor forme teatrale moderne, M. scrie „grotesca tragică” Omul care trebuie să moară (jucată în 1924 şi publicată în 1939 sub titlul Ciracul lui Hegesias) sau foloseşte scheme pirandelliene în Manechinul sentimental (1926), Allegro ma non troppo (1927) şi Amantul anonim (1928). OPERA: Romanţe pentru mai târziu, Bucureşti, 1908; Casa cu geamurile portocalii, Bucureşti, 1908; De vorbă cu mine însumi, Bucureşti, 1913, Măşti de bronz şi lampioane de porţelan, Bucureşti, 1920; Pleacă berzele, Bucureşti, 1921; Lulu Poppescu, Bucureşti, 1921; Roşu, galben şi albastru, Bucureşti, 1924; Manechinul sentimental, Bucureşti, 1926; Spovedanii, Bucureşti, 1927 (ed. bibliofilă, 1997); Allegro ma non troppo, Bucureşti, 1927; Corigent la limba română, Bucureşti, 1928; Amantul anonim, Craiova, 1928; Strofe pentru toată lumea, Bucureşti, 1930; Cetiţile noaptea, Bucureşti, 1930; Bărbierul regelui Midas, Bucureşti, 1931; Porumbiţa fără aripi, Bucureşti, 1931; 3 şi cu Rezeda 4, Bucureşti, 1933; Nu sunt ce par a fi..., Bucureşti, 1936; Nevasta lui MoşZaharia, Oradea, 1937; Ciracul lui Hegesias, Bucureşti, 1939; Când doi se ceartă, Bucureşti, 1940; Versuri, Bucureşti, 1943; Cine- autorul i acestui roman senzaţional?, Bucureşti, 1943; Scrieri, I- Bucureşti, 1966; Bucureştii tinereţii II, mele..., antologie de Mioara Minulescu, pref. de E. Manu, Bucureşti, 1969; Banchetul meu, ed. îngrijită de E. Manu, Bucureşti, 1971; Cetiţi- noaptea, le proză, Cluj, 1973; Mărturisiri literare, Bucureşti, 1973; Opere, I- ed. îngrijită de E. Manu, pref. de IV, Mihai Gafiţa, Bucureşti, 19741983; Corigent la limba română, Bucureşti, 1974; Versuri, antologie, postfaţă şi bibliografie de Gabriela Omăt, Bucureşti, 1975 (ed. II, 1977); Într- bazar sentimental, un antologie şi cuvânt înainte de M. Braga, ClujNapoca, 1977; Versuri, repere istoricoliterare alcătuite de Aurora Slobodeanu, Bucureşti, 1981; Romanţe pentru mai târziu. versuri, ed. îngrijită de Marcela Radu, Craiova, 1984; Versuri, ed. îngrijită, postfaţă, tabel cronologic şi crestomaţie critică de S. Mioc, Timişoara, 1985; Proză, postfaţă de I. D. Bălan, Bucureşti, 1986; Versuri, ed. îngrijită de E. Manu, repere istoricoliterare de Aurora Slobodeanu, Bucureşti, 1986 (ed. II, 1989); Corigent la limba română, ed. îngrijită, pref. şi tabel cronologic de Mircea Popa, ClujNapoca, 1989;
117

MINULESCU

Cetiţile noaptea, ed. îngrijită de Simona Cioculescu, Galaţi, 1991; Roşu, galben şi albastru, ed. îngrijită de Tr. Radu, Bucureşti, 1991; Poezii, ed. îngrijită şi tabel cronologic de E. Manu, referinţe critice de V. Râpeanu, Galaţi, 1993; Opere, I, ed. îngrijită, tabel cronologic şi note de E. Manu, studiu introductiv de V. Râpeanu, Galaţi, 1995; Romanţe pentru mai târziu, poezii, Craiova, 1995; Roşu, galben şi albastru, ed., pref. şi curriculum vitae de T. Vârgolici, Bucureşti, 1998; Să ne iubim fără ruşine, Timişoara, 1998; Poezii, ed. îngrijită de Em. GalaicuPăun, Chişinău, 1999; Versuri, Chişinău, 2000. Traduceri: M. Maeterlinck, Sora Beatrice, miracol în trei acte, Bucureşti, 1914. REFERINŢE CRITICE: N. Davidescu, Aspecte..., I; Camil Petrescu, în Cetatea literară, nr. 3, 1926; E. Lovinescu, Critice, VII, IX; Perpessicius, Menţiuni..., I; G. Călinescu, Istoria...; Ş. Cioculescu, Aspecte lirice...; T. Vianu, Figuri şi forme literare, 1946; E. Sperantia, Amintiri din lumea literară, 1967; M. Tomuş, 15 poeţi; Maria Bădescu, în Argeş, nr. 1, 1968; P. Constantinescu, Scrieri, IV; D. Micu, Început...; C. Ciopraga, Literatura...; O. Şuluţiu, Scriitori şi cărţi, 1974; E. Manu, Sinteze şi antisinteze literare, 1975; I. Vartic, Spectacol interior, 1977; E. Manu, I. Minulescu şi conştiinţa simbolismului românesc, 1981; I. Pop, în Steaua, nr. 1, 1981; Al. Piru, în Ateneu, nr. 1, 1981; N. Carandino, în Astra, nr. 2, 1981; Ş. Cioculescu, în România literară, nr. 3, 1981; V. Fanache, în Steaua, nr. 12, 1981; M. Zaciu, în Steaua, nr. 12, 1981; F. Aderca, Contribuţii..., I; C. Cubleşan, Teatrul între civic şi etic, 1983; P. Marcea, Concordanţe şi controverse, 1983; D. Dimitriu, Introducere în opera lui Ion Minulescu, 1984; D. Micu, Modernismul...; M. Scarlat, Istoria poeziei româneşti, II, 1984; Adriana Iliescu, Poezia simbolistă românească, 1985; Mioara Minulescu, Amintiri despre Ion Minulescu, 1985; I. Pop, Jocul...; G. Ivaşcu, Confruntări literare, II, 1986; Sina Dănciulescu, Poetica minulesciană: interpretări critice, 1986; A. Sasu – Mariana Vartic, Romanul românesc..., II; R. Boureanu, Văzuţi în oglinda timpului, 1987; I. Negrilă, Însemnări despre scriitori, 1987; C. M. Popa, Clasici şi contemporani, 1987; F. Aderca, Contribuţii..., II; I. D. Bălan, Repere critice, 1988; D. Caracostea, Scrieri alese, II, 1988; S. Mioc, Anamorfoză şi poetică, 1988; M. Vasile, Conceptul de originalitate
118

MIOC

în critica literară românească, 1988; Ş. Cioculescu, Itinerar critic, V, 1989; Gh. Grigurcu, De la Mihai Eminescu...; Perpessicius, Scriitori..., IV; A. Sasu – Mariana Vartic, Dramaturgia românească..., III; Georgeta Onişcu, Ion Minulescu (18811944). Biobliografie, 1994; Nina Apetroaie, Ion Minulescu, 1996; O. Soviany, în Contemporanul, nr. 27; 28, 2002. (I. V.) MIOC Simion, n. 4 febr. 1931, com. Giulvăz, jud. Timiş. Critic şi istoric literar. Fiul lui Simion Mioc, muncitor ceferist, şi al Sofiei (n. Periatu). Studii liceale la Timişoara (terminate în 1951) şi licenţa în filologie la Bucureşti (1955). Carieră universitară: conf., apoi prof. la Facultatea de Filologie din Timişoara. A fost şi lector de lb. română la Univ. din Dijon (19741977). Debutul în Orizont (1964). A mai colaborat la Tribuna şi Analele Universităţii din Timişoara. Editorial debutează cu Opera lui Ion Vinea (1972), o monografie de tip clasic universitar, documentată exhaustiv, sistematizând mai toate ideile modernismului în legătură cu creaţia lui Vinea şi a contemporanilor acestuia. Structuri literare (1981) conţine câteva exegeze parţiale de poezie, proză şi critică, axate pe autori interbelici reprezentativi, părăsind monografismul pentru o hermeneutică a ideilor critice moderne, fără a ignora însă textul literar. Urmează Anamorfoză şi poetică (1988); Modalităţi lirice interbelice (1995), Telecordii şi ludisme (1998), Lecturi (ne) canonice (1999). M. e un spirit speculativ şi erudit, capabil de construcţii critice temeinic elaborate. OPERA: Opera lui Ion Vinea, Bucureşti, 1972; Structuri literare, Timişoara, 1981; Anamorfoză şi poetică, Timişoara, 1988; Modalităţi lirice interbelice, Timişoara, 1995; Telecordii şi ludisme, Timişoara, 1998; Lecturi (ne)canonice, Timişoara, 1999. REFERINŢE CRITICE: M. Iorgulescu, în România literară, nr. 40, 1972; M. Niţescu, în Viaţa Românească, nr. 12, 1972; V. Popovici, în Orizont, nr. 27, 1981 Alex. Ştefănescu, în România literară,

MIRAN Alexandru (pseud. lui Mircea Alexandru Pop), n. 1 oct. 1926, Deda, jud. Mureş. Poet şi traducător. Fiul lui Traian Pop, medic, şi al Hortensiei (n. Suciu). Liceele „Al. Papiu Ilarian” din Târgu Mureş (19371940) şi „Sf. Sava” din Bucureşti (19401945). Absolvent al Facultăţii de Medicină din Bucureşti (19451951). Medic la Spitalul de copii din Tecuci (19511956); din 1956, asistent, apoi şef de lucrări la Institutul de Medicină şi Farmacie din Bucureşti (clinica de pediatrie). Debutează cu trad. din Euripide (Medeea şi Ciclopul) în vol. Tragicii greci (1958), sub numele Alexandru Pop. Debutul ca poet în rev. Ramuri (1968). Debut editorial cu vol. Adevărata întoarcere (1969), urmat de: Locul soarelui (1970), Moartea Penelopei (1971), Alegerea lemnului (1974), Cronică, III (19771979), Casa de lemn (1983), Poezii (1998) şi Focul şi apa (2000). Trad. din literatura greacă (Aristofan, Epictet, Eschil, Euripide). Premiul Uniunii Scriitorilor pe 1976. OPERA: Adevărata întoarcere, Bucureşti, 1969; Locul soarelui, Bucureşti, 1970; Moartea Penelopei, Bucureşti, 1971; Alegerea lemnului, Bucureşti, 1974; Cronică, III, Bucureşti, 19771979; Casa de lemn, versuri, cu o pref. de N. Manolescu, Bucureşti, 1983; Poezii, Bucureşti, 1998; Focul şi apa, versuri, Bucureşti, 2000. Traduceri: Euripide, Medeea şi Ciclopul, trad. de ~, în vol. Tragicii greci, Bucureşti, 1958; Euripide, Bacchantele, trad. semnată Alexandru Pop, Bucureşti, 1965; Aristofan, Adunarea femeilor, trad. de ~, Bucureşti, 1974; Euripide, Ifigenia în Aulis, trad. de ~, Bucureşti, 1975; Eschil, Orestia, trad., pref. şi note de ~, Bucureşti, 1979; Eschil, Rugătoarele. Perşii. Şapte contra Tebei. Prometeu înlănţuit, trad., pref. şi note de ~, Bucureşti, 1982; Euripides, Fenicienele. Rugătoarele. Ion, Bucureşti, 1992; idem, Rhesos. Troienele. Andromaca, Bucureşti, 1996.

nr. 51- 1998; Doina Curticăpeanu, în Familia, nr. 52, 5, 1999; A. Alui Gheorghe, în Convorbiri literare, nr. 16, 1999. (C. M.)

REFERINŢE CRITICE: N. Manolescu, în Contemporanul, nr. 51, 1969; P. Poantă, Modalităţi...; E. Dorcescu, în Orizont, nr. 39, 1979; N. Manolescu, în România literară, nr. 41, 1979; E. Simion, în România literară, nr. 22, 1983; C. Tuchilă, Cetăţile poeziei, 1983; E. Simion, Scriitori..., III; N. Manolescu, în România literară, nr. 24, 1985; Al. Cistelecan, în Familia, nr. 5, 1987. (A. S.)

MIRCEA

MIRCEA Corneliu (prenumele la naştere: Corneliu-Petru), n. 23 ian. 1944, Timişoara. Poet şi eseist. Fiul lui Lazăr Mircea, medic pediatru, şi al Rozaliei (n. Todor). Şcoala elementară nr. 3 (1950-1957), Liceul „C. Diaconovici Loga” (1957-1961) şi Institutul de Medicină din Timişoara, Facultatea de Medicină Generală (1961-1967). Medic intern (1966-1969), apoi medic secundar psihiatru la Clinica de psihiatrie din Timişoara (1969-1972); medic specialist psihiatru (1972-1990; din 1973, şef de secţie) şi medic primar psihiatru (din 1990) la Spitalul de Psihiatrie Gătaia, jud. Timiş (director între 1997 şi 2003). Prof. asociat la Facultatea de Litere, Filosofie şi Istorie a Univ. de Vest din Timişoara (1993-1998) şi la secţia de teologie a aceleiaşi Facultăţi (din 1999). Prof. invitat la Univ. din Poitiers, Franţa (1997). Dr. în medicină (psihiatrie) al Institutului de Medicină din Timişoara cu teza Structură şi derapaj (1997); dr. în filosofie al Univ. din Bucureşti cu teza Gândirea categorială – de la mitic la filosific (1997). Colab. la Orizont, Luceafărul, Transilvania, Contrapunct, Ramuri etc. A colaborat la vol. Dialoguri despre fiinţă/Dialogues sur l’être (1995), Timp şi melancolie (1997), Despre Logos (1998) şi Orizontul sacru (1998). A coordonat Atelierul de metafizică de pe lângă Soc. „Timişoara” (19911997). Debutează în Orizont (1976). Debut editorial cu eseul Cumpăna dorului (1978). Premiul Filialei din Timişoara a Uniunii Scriitorilor (1984; 1993). OPERA: Cumpăna dorului, eseu, Bucureşti, 1978; Inter-comunicare, eseu, Bucureşti, 1979; Cartea Fiinţei, eseu, Bucureşti, 1980; Fiinţă şi

119

Şi Întoarcerea lui Nicolaie Coşoiu (1956) a stârnit entuziasmul criticii oficiale a momentului. Ana lui Manole şi alte povestiri. apoi la Viaţa Românească şi Scânteia tineretului (19531954). cu E. Romanul de debut. S. Steinhardt. sau cel de reportaje. 1976. 1966. 6. nr. 1953. I. 1990. în Steaua. D. 43. de povestiri pe teme de război. II. eseu. nr. 2001. 22. 1993. Steaua. în Ramuri. 1966. 1952 (ed. D. (D. Rădăcini. în Viaţa Românească. 1978. reportaje. în redacţia Tribunei. 1980. N. nici vol. dar MIRCEA cărţile ulterioare întâmpină multiple rezerve (Această parte a pământului. S. 5. Bucureşti. nr. Bucureşti.readucă în actualitate. Todoran. nuvele şi povestiri. în Tribuna. C. 1966. 24. S. Tribuna. chemat de Ioanichie Olteanu. 6. 2002. 42. 1955. V. Preşedintele Comitetului de Cultură şi Educaţie Socialistă Cluj (19701972). nov. 1966. 1985. 582. Bucureşti. în Orizont. În zilele mari. în Contemporanul. la Cluj. Cesereanu. 5. Abia l vol. Bucureşti. 1986. C. din 1974. obţine Premiul de Stat.) MIRCEA Dumitru. 1966). Lucaci. nr. Oameni şi pământuri. 1991. Vârgolici. în Tribuna. Fiul lui Petru Mircea şi al Susanei (n. Flacăra. Examenul. 1955. povestiri. Cluj-Napoca. Damian. 1998. Bucureşti. Bucureşti. P. Facultatea de Filologie a Univ. Sărmăşanu). în Viaţa Românească. 15. în Vatra. C. 1994. în Gazeta literară. nr. Bucureşti. versuri. Probleme şi opere contemporane. Scânteia. 31. în Ateneu. Cristea. 1987. nr. ClujNapoca. Muncim pentru culturalizarea maselor. V. în Steaua. Sorianu. 1981. Ana lui Manole. Popescu. Bucureşti. Fiinţă şi extaz. Cluj-Napoca. Bucureşti. Drumaru. 1984. 2. 24. Martin. roman. 1. OPERA: Pâine albă. povestiri. Această parte a pământului. 1995. 6. Ţagu.) 12. A. V. jud. 1955). nr. în Lupta de clasă. ibidem. nr.) Mihăilescu. Bucureşti.conştiinţă. 1956. Bucureşti. 1953. în Orizont. Prozator. 10. 1979. urmat de colab. 1984. Boldea. nr. nr. 1987. Matca. eseu. Bucureşti. 2000. 1955. nr. 1952. ibidem. A. Debut în Unirea poporului (Blaj) cu o schiţă (1943). Redactor la Almanahul literar din Cluj. M. la Lupta Ardealului. nr. Jianu).1998. Bucureşti. eseu. D. Urme pe apă (1976). 1954. 1952. 1981. 1966. Rău. nr. în Almanahul literar. R. Povestiri. 1924. Facerea: tratat despre Fiinţă. nr. BistriţaNăsăud – m. 1987. nu izbutesc să. povestirie (în colab. nr. director al Filarmonicii de Stat din ClujNapoca. Bucureşti. 1966. în Orizont. 12. ţărani. În zile mari (1969). Lăzărescu. în Familia. Iosifescu. n. nr. nr. roman. Întoarcerea lui Nicolaie Coşoiu. în Tribuna. Sfat preţios. Pp. în Luceafărul. Timişoara. 1980. Mihaela Ursa. Un flăcău pe plac. P. nr. Bucureşti. Pâine albă (1952). în Luceafărul. Probleme ale literaturii noi în R. nr. REFERINŢE CRITICE: S. 11. Bucureşti. 1952. eseu. Recviem. Urme pe apă. 6. 16. 1952. nr. Georgescu. 20 nov. 1966. nr. roman. 2001. corespondent special al Scânteii tineretului şi al Satului socialist (19721974). Bucureşti. revine. de povestiri Inocenţii (1987) şi romanul Rădăcini (1990) anunţă o oarecare schimbare de registru. în Adevărul literar şi artistic. Todoran. C. Ciobanu. Cubleşan. Viaţa Românească etc. 29. nr. schiţă. Barbu. T. ClujNapoca. nr. 33. povestiri. precum şi la Gazeta literară (19541957). Ştefănescu. Originarul. portrete. Maxim. Şcoala de Literatură „Mihai Eminescu” (19501951). Şcoala Normală de învăţători din Blaj (absolvită în 1945). publicistică.. E. 1960. com. din Cluj (19461950). Marga. 1952. T. 1. din 1957. A. 8. REFERINŢE CRITICE: I. I. Tânărul scriitor. Bucureşti. Iosifescu. 1966. 120 . nr. E. 1969. Cubleşan. în Tânărul scriitor. (M. 1953. 1995. 12. eseu. Discurs despre Fiinţă. în Orizont. 31. N. Inocenţii. redactorşef între 1959 şi 1970. idem. Etica tragică sau despre nebunia colectivă. Maxim. 1956. nr. (A.

2002. G. Tomis etc. Ungureanu. 1980. 1975. 36. 1972. de versuri Istm (1971). Radiografii. 1990. ibidem. pentru vol. 28. Regman. 1975. Tobele fragede. Modalităţi. P. 1984. 1989. 1999. cu poezia Pescuitorul de perle (1966). 1978. nr. Debutează în Transilvania. membru în Consiliul de administraţie „CopyRo” (din 1999). 16. Scriitori contemporani. Cumpănă şi semn. în România literară. 5. Poeţi. Şocul oxigenului. 1972. Amfiteatru. în România literară. 1 sept. (I. Bucureşti.între şef 1990 şi 2000). 1997. Premiul UNITER pe 1998. Alex.) MIRCU 121 . 9. Poezii. 12. pentru vol. Pavel Dora. D. nr. 6. Regman. 1987. M. C.. jud. Cluj. nr. 1. Licenţiat al Facultăţii de Litere a Univ. Poezie şi generaţie. Const. 2629. REFERINŢE CRITICE:I. Ursu. Iaşi 2000. Pop. Luceafărul. V. nr. –G. Piramida împădurită. Grigurcu. Autor al unui vol. liceul (19611965) în aceeaşi localitate. 1994. versuri. în Orizont. 1972. 1973. în Ramuri. versuri. Flămând. E. Traduceri: G. Copacul cu 10000 de imagini. Fiul lui Ioan Mircea. Explorări în actualitatea imediată. nr. 5. versuri. U. Frevert. Şcoala generală la Sărmaş (19541961). Mureş. L. Alte piese (Pereche în căutarea unei inimi.. 1971. Transilvania din Sibiu (din 1973). 2003 (interviu). Copacul cu 10 000 de imagini. nr. Noe care ne străbate memoria e o femeie. în România literară. Adam. 2000. P. Piramida împădurită (1989). nr. A publicat o antologie în lb. Steaua. 8. versuri. Cavallo. nr. Negoiţescu. Ramuri. 20. 39. nr. Simion. 1984. şi Premiul Uniunii Scriitorilor pe 1985.. M. 1947.M. în Contemporanul. 2002. în Echinox. nr.. 1984. Luceafărul. 1971. Debut editorial cu vol. Colab.MIRCEA Ion (prenumele la naştere: Ioan). Premiul Asoc. 7. în Luceafărul. Poantă. Explorări în actualitatea imediată. Premiul Asoc. Poantă. Ulici. maistru gaz metan. Omul bizantin. 1999. Haupt. 3. nr. D. Grigurcu. în Ateneu. nr. Premiul întâi de poezie la Colocviul Naţional Studenţesc de Literatură (1969). 2002. redactor la rev. titlul de „cel mai popular poet român al anului” acordat de rev.. Omul secolului al nouăsprezecelea. 13. Premiul Uniunii Scriitorilor pe 1997. în Transilvania. teatru. ClujNapoca. Gh. H. Iisus Nazarineanul) au fost jucate la Teatrul Naţional Radiofonic pentru Copii. Alboiu. în Luceafărul. OPERA: Istm. Bucureşti. 1989. 3. Viaţa Românească. nr. C. secţia românăitaliană (19651971). România literară. 1996. Aspecte ale poeziei de azi. antologie lirică. 85. nr. n. Îndrumător la Muzeul „O. versuri. membru în Consiliul Uniunii Scriitorilor (19982000). N. Bucureşti. 1977. Felea. Iaşi. Scriitorilor din Sibiu pe 1978. versuri. Catrinel Popa. trad. din Cluj. Bucureşti. nr. Goga” din Ciucea (19711972). 1989). 10. nr. Grete Tartler. Die Würde der Rose/Demnitatea trandafirului. Melopoetica. în România literară. în Curentul. Cluj. în Contemporanul. în Convorbiri literare.. M. Mincu. 35. Mureşean). 23. Ulici. de Reimar Alfred Ungar. 1999. Amfiteatru şi Viaţa studenţească. M. Copacul cu 10000 de imagini (1984). Iorgulescu. I. în Luceafărul. Sărmaş. Transilvania. L. Premiul special de poezie al rev. 2003. şi al Susanei (n. lui Reimar Alfred Ungar. S. Ivănescu. în trad. Gh. Felea. Ml. nr. germană (Die Würde der Rose/Demnitatea trandafirului. V. Manolescu. urmat de alte culegeri lirice: Tobele fragede (1978). Morariu. Bucureşti. preşedinte al Centrului European de Poezie şi Dialog Cultral EstVest „Constantin Noica” din Sibiu (19952000). 1978. 1984. Poezii (1996) şi Şocul oxigenului (2003). 1978. Secretar al Filialei din Sibiu a Uniunii Scriitorilor (19902000). de teatru (Noe care ne străbate memoria e o femeie). în Tribuna. Poemul Corabia lui Noe a fost pus în scenă în regia colectivă şi interpretarea Companiei „Thespis” din Timişoara în cadrul Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu (1997). în Luceafărul. Poet. 2003. C. 1999. 1984. nr. 1984. Cristea. 1978. nr. L. redactor. Scriitorilor din Bucureşti pe 2003. nr. Papahagi. M. în Familia. Popa. Tobele fragede. Ştefănescu. la Echinox.

Argeş. cu reportaje. OPERA: 24 de ore în jurul lumii. Trimis special. Bucureşti. Ce sa întâmplat cu evreii în şi din România. 1934. prelucrări. Contribuţie la istoria încercării de exterminare a evreilor. Vlădescu. reportaj. Traduceri: Charles Dickens. Absolvent al Facultăţii de Drept a Univ. în 1947). Povestea minunată a lui Shirley Temple.. în 1945). 1975. povestiri pentru copii. Nam descoperit America!. 1927. nr. Din amintirile unui ziarist. Progromul de la Iaşi. lui Alexandru Zissu Saltman). Peste cincizeci de ani. prietenul oamenilor. Un roman care exploatează aceleaşi date biografice. Facultatea de Litere şi Filosofie (1945. Extraordinara odisee a reporterilor (1941). Ziarul ştiinţelor şi călătoriilor. Bucureşti. şi al Simeliei (n. Vlădescu). 5 iun. 1938. va publica alte broşuri despre destinul evreilor. Bucureşti. I. Naţiunea. n. Văzduhul ne cheamă (1936). 1981. neterminată) şi Facultatea de . (I. Bucureşti. Rango. 9 iunie 1909. 1979. vremii. M. 1974. Şcoala generală şi liceul la Bacău. Fiul lui Alter Gherşin Marcus. Bucureşti. Amintirile unei studente. 1996. cu o pref. 1945. 11 iun. Începe colab. 1947. ed. Răscoala din junglă. Încă şapte momente. amplificate. Mai târziu. Bacău. din Bucureşti. Premiul „Iacob Groper” (Israel).. reportaj. Progromurile din Bucovina şi din Dorohoi. şi un volum de proze umoristice. n. Bucureşti. 1977. 46. Să împiedicăm războiul? (1938). 9 pentru eternitate (1977). Povestea minunată a lui Shirley Temple. 1996. croitor. adaptări. 1977. 1974. nr. 1967. jud. Bucureşti. Curentul etc. 1947). roman. Croitorul din Bark. Mircu). 1945. II. Piru. Paul Valéry şi poezia pură (1934). Liceul teoretic evreiesc (Buiu) (19401944) şi Liceul „Matei Basarab” din Bucureşti (ultima clasă. M. Programurile din Bucovina şi Dorohoi. Dosar Ana Pauker.MIRODAN 122 MIRCU Marius. f. În 1947 îi apare o carte pentru copii. reportaj.. Pt. urmată de un Album Shirley Temple (1938). Bucureşti. Bucureşti. şi Netty (n. 1991. Liceul „Principele Carol” (19371940). 1940. sub semnătura scriitorului G. Stoian. Bucureşti. Bucureşti. Mam născut reporter. Bucureşti. de M. în Trimis special. Evenimentele vieţii sale aventuroase sunt relatate în Peste cincizeci de ani (1967). M. Bucureşti. Progromurile din Basarabia şi alte câteva întâmplări. Realitatea. Amintirile unei studente (1939). Adevărul literar şi artistic. la rev. Bucureşti. Alte şapte momente. 1937 (adaptată sub titlul Povestea minunată a unui copil din zilele noastre. Bucureşti. Atlantinia. 1939.precum şi a. a 8. Dramaturg şi critic literar. de data aceasta editate în Israel (Şapte momente din istoria evreilor din România. Bacăul şi Bacovia. Studii în Franţa. Herşcovici). de Lucreţiu Pătrăşcanu. în Luceafărul. în România literară. com. 1945. nr. bacalaureatul – 1945). 5. Reporter.a. compilaţii de cultură generală. roman. Revista cultului mozaic. O noapte de Crăciun (Marius I. Boroboaţe de Sărbători. însemnări. reluată sub nume propriu cu titlul Bingo!. Dana Dumitriu. reportaj. Oameni de omenie în vremuri de neomenie. Rango. Cristea. pe 1981. 1979. prietenul oamenilor (1942. în România literară. 1945. 1932.. 1979. Bucureşti. Scrie asiduu la Universul copiilor. Budeasa. Frate cu prozatorul Marcel Marcian şi cu matematicianul Solomon Marcus. Extraordinara odisee a reporterilor. Prozator şi reporter. 1941. Al. REFERINŢE CRITICE: V. Din amintirile unui ziarist (1974) şi în romanul autobiografic Mam născut reporter (1981). Gh. contabilexpert. este şi Croitorul din Barck (1979). Thierer).. reportaje (neatestate documentar): 24 de ore în jurul lumii (1932). Ordinea. Bistriţa–Bacău. 1942 (semnată G. Progromurile din Basarabia şi alte întâmplări. 1944. Despre câţiva copii (1942)..) MIRODAN Alexandru (pseud. Bingo! Povestiri din junglă. Rampa. 1977. însemnări de călătorie. încă din anii de şcoală. Părinţii: Hermann Saltman. reportaj. Pătrar.Israel. Vlad. În 1937 îi apare prima carte – Nam descoperit America! Scrie despre situaţia evreilor alte câteva broşuri: (Progromul de la Iaşi. Publică nenumărate broşuri – povestiri. Bucureşti. 42. D. Vremea. în Ramuri. I. 1980). colaborează şi la vol.

în româneşte de ~ şi M.) şi premii: Premiul a Ministerului Culturii pentru piesa Ziariştii – 1957. A semnat şi cu pseud. 1973. 123 MIRON . India. de ~. Premiul Acad. G. din nou Gazeta literară (19591960). un Bucureşti. 19861997. Teatrul. 1976). 1982. Tel Aviv. Bucureşti. A scris.V. 1964. teatrul lui L. 1965. 1972. împreună cu Henri Colpi. de publicistică şi critică literară: Replici sau dincolo de fileu (1969). 1975. scenariul la Steaua fără nume. Tinereţea (19451946). Bucureşti. 1964. S. Bulgaria. Grecia. 1971. 1977. Tovarăşul feudal şi fratele său. Debutul în vol. 1977. P. de atunci nu va mai fi salariat nicăieri. Scânteia. URSS. Debutul în publicistică în Tinereţea (1945). Bucureşti. A scris. Bucureşti. regizorul filmului.. Micu – N. Manolescu.surâs un şi Dicţionarul neconvenţional al scriitorilor evrei de limbă română. participă. la înfiinţarea Teatrului de Comedie din Bucureşti. Iugoslavia. Primarul lunii şi iubita sa (1969). Scene (1975). eseuri. de asemenea. 1956 (ed. rev. a III. 1976). Cultural” cl.Filosofie a Univ. precum Cerul nu există. dramaturgie română contemporană. 1969. apoi Scânteia tineretului (19491953). Tânărul muncitor (19471948). după piesa lui Mihail Sebastian (coproducţie românofranceză). 1993. 1969. Ocolul pământului într. Germană. Bucureşti. critică teatrală. Este prezent în numeroase antologii de T. A imigrat în Israel în dec. 1975. 1962. Traduceri: C. Ocolul pământului într. 1970. reprezentate pe scenă sau radiotelevizate în Austria. Bucureşti. Bucureşti. Teatru de păpuşi. trad. 1950. Bucureşti. Transplantarea inimii necunoscute (1969). idem. Polonia. piesă în patru acte. Bucureşti. Ziariştii. Teatru. Într. un Bucureşti.) – Bucureşti. Prima anchetă a lui Maigret. Barbu. Cele cince cercuri. Contract special de închiriat oameni. redactor la secţia culturală (19561957). Minimum (1975). Evreica din Toledo (dramatizare după romanul lui Lion Feuchtwanger. a. în vol. Italia.Ordinul „Meritul a. Viaţa Românească etc. în româneşte de ~. Contract special de închiriat oameni (1971. Replici sau dincolo de fileu. 1959. vol. I. în regia lui Mihai Iacob. 1960. director al rev. primredactor. piesă pentru teatrul de o păpuşi. În Israel: Premiul „Agenţiei Evreieşti”. Piesele sale au fost editate. Turcia. Cineva trebuie să moară (1958). Andreev. Vitanidis. Celebrul 702 (1960). R. (E. Bucureşti. Ziarist în presa de tineret. OPERA: Tito duşmanul de moarte al tineretului jugoslav. redactor (19571958). în culegerea un Festivalului Naţional „Cântarea României”. Daninos. 1965.). Bucureşti. Primarul lunii şi iubita sa. în acelaşi an. II. dinţii şi. 1980. Cărţile sunt mincinoase].zi de primăvară. Minimum. piesă de teatru. III. Despre jocurile olimpice. Scene. 1961. piesă într. A tradus din teatrul lui Balzac. o comedie într. Cazul Louise Laboine. Tel Aviv. Vietnam. Unele lipsuri. Din 1986. Bucureşti. Carnetele maiorului Thompson. de ~. comedie. pentru Celebrul 702 – 1962. lucrează până în 1963. În continuare: Gazeta literară – secretar de redacţie (19541956). Camuflaj. Funcţionar la Secţia de documentare a Muzeului Diasporei din Tel Aviv (19781986).surâs. se retrage. cu piesa de teatru Ziariştii (1956. Bucureşti. Popescu. Premiul „Sion”. Trei simple texte antifasciste [Cineva trebuie să moară. eseuri.etc. trad. 1969. Simenon. Zidarov. Pasiune plus raţiune sau temă de luptă. Bucureşti. când demisionează. refuzată). de ~. un Cineva trebuie să moară etc. Ungaria. Pasiune plus raţiune sau temă de luptă. prozele lui Pierre Daninos şi Georges Simenon. Contract special de închiriat oameni.act. piesă în trei acte. 1966. Cuba. Bucureşti.metodă. Câteva distincţii (Medalia „Eliberarea de sub jugul fascist”. Piesele Celebrul 702 şi Şeful sectorului suflete au fost transpuse pe ecran. II (D–F).act. neajunsuri şi deficienţe în domeniul dragostei (1971). a III. Premiul „Iacob Gropper” (toate după 1978) etc. Tovarăşul feudal şi fratele său (1975).(1986II 1997). Minimum. : Pix şi M. Noaptea e un sfetnic bun (1963). reprezentată la T. Cehoslovacia. fiind un „drogout”). Teatru. Alte piese de teatru: Cerul nu există (1957). Sportul. Bucureşti. Rafael. respectiv Gh. trad. Flacăra. Dicţionar neconvenţional al scriitorilor evrei de limbă română. I (A–C). „Ordinul Muncii” cl. Bucureşti. Jean Anouilh (în colab. Honoré de Balzac.act. care au fost transmise la radio. un Tel Aviv. Bucureşti. Cipru. Bucureşti. Celebrul 702 sau Autorul moare azi. Camuflaj (1968). Câteva vol. Blocada. împreună cu Radu Beligan. Bucureşti. se joacă. teatrul lui Roger Boussinot ş. Teatrul. 1975. Şeful sectorului suflete (1962). la Teatrul Naţional din Bucureşti). D. câteva piese într. În 1961.surâs. REFERINŢE CRITICE: D. A colaborat la Contemporanul. Ocolul pământului într. R. piesă în trei acte. Literatura română de azi. Piese de teatru. devenind „freelance”. din Bucureşti (1946.

Oprea. V. Tiktin (München. 1994. Eminescu (ed. nr. 1960. Tr. în Luceafărul. Iorgulescu. filologice monumentale din vechile Biblii româneşti: Monumenta Linguae Dacoromanorum. română din Köln (1952). nr. 1994. nr. Premiera de aseară. nr. După război. u. în poezia Exil din Revista Scriitorilor Români. 1971. Caligrafii pe cortină. În 1963 publică la Paris („prin presiunea lui Horia Stamatu şi I. C. Şelmaru. nr. nr. 1959. în România literară. şi în germană din Creangă. Matei Călinescu ş. 3. dedicată ecumenismului şi apropierii dintre scriitorii din exil şi cei din ţară. Silvestru. . Manolescu.). 2. Sprijinit şi cu colab. (1974) la Univ. 5. nr. 1998. Baia (Moldova de Nord). dramaturg. II. de proză (Fata călăului şi alte povestiri. Elev al lui E. Moraru. precum şi al ed. nr. în Teatrul. ClujNapoca. face studii unviersitare filologice la Bonn (19471949. în Viaţa Românească. Silvestru. în Jurnalul literar. Eminescu”. din Bonn cu o teză despre structura tipologică a lb. apoi Liceul militar la Iaşi. 8. în Cronica.). V. Înfiinţează lectoratele de lb. din Freibrug. 1960. M. 1926. Heidegger. Der Wortschatz Dimitrie Cantemirs. din care au apărut zece numere (19611970). în Gazeta literară. nr. Ilisei. 1996. 50. nr. ibidem.MIRON Paul. 1994. C. 13 iun. R. III. nr. Târgul şaradelor. 1964. M. Stuttgart. în România literară. Călinoiu. nr. ibidem. Goleşti. 1977.). 1999. 51. idem. 1. Ulmu. Fiul lui Vasile Miron. în Cronica. „ein Hörbild über rumänische Schriftsteller im Exil”. 2. 1972. Bern. nr. Faifer. Paralel cu activitatea didactică şi cu producţia sa ştiinţifică. 1985. a. (C. mai ales cea din Iaşi. Ornea. 2. Freiburg im Breisgau (1964). apărut la München din 1973. 1963. Băleanu. cât şi română. dr. eseuri şi proză. în colab. Solomon. de versuri Rodul ascuns. nr. M. nr. atât în lb. şi al Elenei (n. 19511954) şi la Paris (19491951). Studii elementare începute la Fălticeni. nr. 124 Beligan. a dicţionarului lb. Bonn (1954). Danielescu). 3. Fălticenii – mon amour. Diaconu. Fondator şi animator al Soc. Potra. Al. în Vatra. primgrefier la Curtea de Apel din Iaşi. româneşti din Franţa. traduce în română din Angelus Silesius. 4. 2000) şi teatru (Idoli de lut. Mira Iosif. prozator şi eseist. Editor al noii serii a anuarului filologic şi literar Dacoromania. M. cu Elsa Lüder) şi coordonator al unei ed. OPERA: Rod ascuns. nr. 1997). în Teatrul. ca scriitor român în exil. A. Wechselwirkungen in der deutschen und rumänischen Geisteweit am Beispiel M. 6. Iaşi. 1975. 1998. Mândra. germană. Paraschivescu. 1994. 19961999. 1975. 51. Poet. versuri. desfăşoară o foarte variată activitate literară. în Iaşul literar. C. ibidem. Culturale Deutschrumänische Studienvereinigung „M. integral revăzute. C. în Viaţa Românească. 46. Magul. Sorescu. nr. N. şi texte despre autorii români. Sorescu. ClujNapoca.) MIRONESCU româneşti. V. Caragiale. în Luceafărul. teatru. 1998. 1968. 1963 etc. române (1954. 1964. Paris. 1968. III. 1974. realizată în colab. Fl. în Teatrul. care pun foarte devreme în discuţie însăşi situaţia exilatului (în textul dramatizat Literatur in der Verbanung de pildă. 1977. D. nr. Spania şi Germania cu versuri. Curtius. Nietzsche. 1998. Barbu. ibidem. Colaborează la multe sinteze şi dicţionare cu art. Cuşa”) vol. nr. este autor al unor studii savante precum Aspekte der lexicalischen Kreativität im Rumänischen (1973) sau Der Wortschatz Dimitrie Cantemirs (1977). 3. B. Prodromos. emigrat din ţară. n. 15. Tr. 1972. în România literară. 1972. 1964. 47. în colab. Ochean. lui Pierre Emmanuel. Isac. 1961. în Contemporanul. Idoli de lut. 1963. Z. 1970. Pretexte şi subtexte. în litere la Univ. 6166. nr. la care au colaborat din ţară N. cu filologi ieşeni (1989 ş. 1975. Fata călăului şi alte povestiri. 1973. 3. Şelmaru. Robescu. cu Gr. Docent şi apoi prof. Filolog specializat mai ales în lexicologie şi stilistică. difuzată la radio în 1961. în 1976. Mai puţin ca perfectul. jud. Ochean. nr. Poştalionul din vis. apărută în 1959 în Acta Philologica din Roma: Zur Typologischen Struktur des Rumänischen). com. 1963. din Pierre Emmanuel sau Paul Evdokimov. Publică în continuare vol. M. Fl. colaborând la rev. M. Hölderlin. 25. Iulia Moldoveanu. în Scânteia. iniţiator neobosit al mai multor proiecte de colaborare ştiinţifică cu univ. noi. editează el însuşi (împreună cu Ion Cuşa de la Paris) o „foaie de gând şi apropiere creştină”. idem. 910. 1963. române vechi al lui H. 46.

roman. nr. Ulmu.. P. G.. 1995. Ruth. prof. Destrămare. în Convorbiri literare. I. nr..a. de Panait Istrati. ?). Bucureşti. Debut publicistic în ziarul Credinţa (1935). 1939. Ileana Mironescu Sandu. REFERINŢE CRITICE: H. la Însemnări ieşene. 2000. 1920. Regman. B. în Fapta. Tazlău jud. Prozator. roman. Valea lui Iosafat. 1970. în Convorbiri literare. Holban. Bucureşti. 1999. 1938. OPERA: Oamenii nimănui. 14. şi câteva lucrări filosofice. 1973. 1935. I. Bucureşti. în filosofie al Univ. idem. ştiinţifice. Omul şi opera. 1999. Poeme filocalice. 22 iul. 1028. Ziduri între vii. nr. 19001904). 1946. Bucureşti. 34. idem. nr. 2003. Mironescu). Certitudine şi adevăr. Magul. şef de clinică şi membru în mai multe soc. Medic la Iaşi. Muthu. Bucureşti. Este autorul mai multor manuale şi tratate de chimie organică. A tradus din A. nr. şef de lucrări la Univ. Târgul şaradelor: o povestire tridimensională. nepublicată. Ungureanu. în Dacia literară. Bucureşti. Perpessicius. în România literară. Într. postfaţă de C. Carmelia Leonte. 1978. nr. Anghelescu. nr.) singurătăţii. 4.MIRONESCU Alexandru. Revista Fundaţiilor Regale. 2002. 38. Azi. în Credinţa. Însemnări literare etc. roman epistolar. n. Sava”. iar editorial cu romanul Oamenii nimănui (1937). Opere. 1937. Bucureşti. 2003 .[oan] I. Neamţ. 1903. Fiul lui Victor Mironescu şi al Elenei (n. Al. 1939. 3. Bucureşti. Propuneri pentru o reformă a învăţământului. Stamatu. în Ateneu. A. nr. Gide. Zurich. Din 1921. unde îl are prof. Bucureşti. licenţiat în chimie şi filosofie al Univ. Caravia. 52. Liceul „Dimitrie Cantemir”. Poştalionul din vis. nr. ClujNapoca. ibidem. trad.„colţ de rai”. 1883. f. în Viaţa Românească. piesă în patru acte. 2002. 10. Bucureşti. I. 1936. 7. Ungureanu. nr. nr. f. Bucureşti. 2. (M. Scrieri. (numele la naştere: Eugen I. în Viaţa Românească (1906). Călinescu. în germană şi introducere de Elsa Luder. 2003. Limitele cunoaşterii ştiinţifice. jud. Ţara noastră. ClujNapoca. Popescu. 2003. Redactor la ziarul Semnalul.) MIRONESCU I. G. Din 1929. secţia clasică (1896. în România literară. Holban. nr.. Iaşi. Bucureşti. 1999. Chişinău şi Slănicul Moldovei. Honcu). Al. Bucureşti. Timişoara. 1. la Colegiul „Sf. Dr. Neamţ – m. Floarea de foc. Slobozia. Roznov. 2003. REFERINŢE CRITICE: Erasm. Călinescu. când pleacă la Berlin. VII. Istoria. IV. în Jurnalul literar. Alte colab. 1968. Şcoala primară la Tazlău (18891894). în Credinţa. Fiul învăţătorului Ioan Mironescu şi al Sofiei (n. Ibrăileanu.. roman. Colaborează la Evenimentul zilei. Şt. O grămadă de arbori/Eine Menge Baume. 1939. (altă ed. versuri. Bucureşti. nr. 1997. 23 iul. 1916. 1999. în Convorbiri literare. Debutează cu schiţa La cumătrie. 646. în Jurnalul literar. 1936. 1937. 20 ian. dr. 1998. M. Traduceri: A. 386. A mai scris romanul Destrămare (1939). Mai puţin ca perfectul: istorioarele lui Policarp Cutzara. C. 19961999. la Liceul Naţional (1894) şi la Liceul Internat din Iaşi. Catiheţii de la un 125 MISSIR . Kairos: eseu despre teologia istoriei. Fapta. Oameni şi vremuri. din Bucureşti. unde obţine doctoratul). 1996. din cauza deselor îmbolnăviri. 1930. Studii frecvent întrerupte. nr. 17. Contribuţia ştiinţelor experimentale la problema epistemologică. Absolvent al Facultăţii de Medicină din Iaşi (19051911.a. Membru fondator şi colaborator al Vieţii Româneşti. 1996. 1944. 1994). Spiritul ştiinţific. 2. din Bucureşti. din Bucureşti şi prof. Bucureşti. (M. V. în medicină şi chirurgie (specializare la Berlin). Vremea. M. C.1998. 13 iun. în Tribuna. la Facultatea de Medicină din Iaşi. nr. Coborâţi la prima?. 1998. F. n. Prozator. VIII. P. 1997. în Credinţa. Tecuci – m. 1999. Serile nuvele. Mironescu). 2001. în ştiinţe la Sorbona şi dr. Iaşi. 2001. 1999. R.. nr. Ivaşcu. Tazlău. 17. Calea inimii: eseuri în duhul rugului aprins. Din scrierile sale literare (Sandu Hurmuzel. 18. Bucureşti. Bucureşti. cu o pref. 1964. piesa de teatru Joc în umbră. în Fiinţa românească. pe G. Moştenirea astrelor. Mironescu (19032003). desfăşoară o bogată activitate ştiinţifică şi de practician (lucrările de specialitate sunt semnate E. Constantinescu. Familia. Claude Bernard. 1995. 1940. Întoarcere din Rusia. Gide.

nr. Amintiri. originară din Fribourg ei (Elveţia). note. L. Pe marginea cărţilor. consumat în mare parte oral. o vreme.. ed. Istoria. povestiri. 1880. REFERINŢE CRITICE: N. Oameni şi vremuri. ed. Ibrăileanu. 1920. Papuc. 1999. 1938. 1970. Projet de codification du droit international privé. Stoica. I. Pp. Z. Gh. Micu. New York (SUA) – m. Marchand). Iorga. Bucureşti. unde îşi ia doctoratul (1879). II. Iaşi. Sevastos.(n. povestiri. M. Remarque. Fata Moartă (1937). Ornea. Face parte din echipa de junimişti ce adună fonduri pentru Eminescu.anume sens. REFERINŢE CRITICE: O. în Dacia literară. Şcoala primară şi liceul la Botoşani (18971909). I. Profira Sadoveanu. Critic literar şi publicist. Tulie Radu Teacă. Într. idem. Membru onorific al Acad.. Botez. replică. Scriitori. 1961. 1930. prof.. N. Din 1890. M. Dan. apoi Facultatea de Drept din Bucureşti. élaboré par la conférence de la Haye. I. II. 5. Iaşi. Angelescu. Scrieri alese. Oameni şi vremuri. Amintiri de la „Viaţa Românească”. Dan. Bucureşti.. apărută în cinci ed. Bucureşti. Voiculescu. în România literară. îngrijită.. încununată cu premiile Acad. nr. cu un cuvânt înainte de M. 1938) se reţin câteva schiţe de un umor popular autentic (ecou al unui talent de povestitor de snoave.. I. A. Experienţa frontului constituie substanţa unicei sale cărţi.familie de o negustori armeni. Rotaru. 1944. o cronică de tulburătoare autenticitate a primului război mondial. 1945. Botez. pref. nuvele. Viaţa lui Al. Iaşi.. III. Bucureşti. D. OPERA: Fata Moartă. Scrieri. 1967. 1982. N. 1888. cu o pref. Avocat şi membru al „Junimii”. Prozator. 24.) MISSIR Ioan. 1894. Antonescu. ibidem. 1890. IV. Dan. ed. 1938. 1977).. 1967. Bucureşti. 1966. 34. Sasu – Mariana Vartic. 1972. IV. 1987. 1937 (ed. Sadoveanu. Bucureşti. V. 8 oct. Botoşani. la Univ.. 126 MITROI ed. ed. 34. 1944). I. Scriitorilor Români.. Vârgolici. de T. din Bucureşti. M.) MISSIR Petru Th.. din Iaşi din 1884. OPERA: Partizile politice sub regimul reprezentativ. 1941. Marino. 1983.. Române şi Soc.. Iaşi. îngrijită şi prefaţată de I. 31. Mobilizat şi trimis ca sublocotenent pe frontul din Carpaţi (1916). până în 1945.. 30. într. D. Vârgolici. A. Bucureşti.. Literatura. G. părinţii se reîntorc în ţară (1890). scriitori medici. III.. „România jună”.. pref. potrivit mărturiilor contemporane).Humuleşti. Medici scriitori. 1885. în Luceafărul. (M. Călinescu. 1942. absolvit în 1873. de P. din Viena. 10 iun. Ciopraga. 1980. Iaşi. 1978. nr. Române (din 1926). Bălan. îngrijită şi postfaţă de I. Dreptul de succesiune al străinilor la imobilele rurale în România precedat de un studiu asupra raportului juridic dintre dreptul constituţional şi legile ordinare. 1956. membru şi secretar al Soc... E.. C. în Transilvania. Provine dintr. Romanul românesc. primar al oraşului Botoşani.„colţ de rai”. ibidem. 37. Tot restul vieţii a profesat avocatura. Muşchetarii literaturii române moderne. C. Contribuţii.. Istoria. Săteanu. Fiul lui Bogdan Missir şi al Cécile. Furtună veteranul. 1923.. cu pref. 1929. 35. Bucureşti. de Sanda Radian.. Dan. Emigranţi în SUA. Memorii. În 1913 intră în partidul lui Take Ionescu. G. D. Rezoluţiunile conferinţei de drept internaţional privat ţinută la Haga în 1893. glosar şi bibliografie de I. 1959. 1939. Oameni cari au fost. ed.) . a fost. de drept natural şi dreptul ginţilor la Univ.1998. Lovinescu. Bucureşti. participant la Congresul de Drept internaţional de la Haga (1893). II. REFERINŢE CRITICE: T. nr. 1938. la Pe frontul de vest un nimic nou de E. Regimul reprezentativ. n. roman. Gane. Bucureşti. 1940 (altă ed. 1856. Student al Facultăţii de Drept a Univ.. ed. Început. (D. Marcea. Poporanismul. Bucureşti. Redactor al săptămânalului Era nouă (18891900). 35. 1968. O istorie. Bucarest. 1916. un Catiheţii de la Humuleşti. Roman – m. membru în comitetul de redacţie al Revistei române (1902). nr. OPERA: Sandu Hurmuzel. Mironescu. 1899. n.. Bucureşti. luptă vitejeşte până la încheierea armistiţiului (demobilizat cu gradul de căpitan în rezervă). (R. Z. Prof. 1964. Macedonski. reeditare. 1953. 1939. student în Drept la Berlin.. C. M. antologie de Sanda Radian. Tulie Radu Teacă. Liceul Naţional din Iaşi. 32. nouă.

din Bucureşti (1940). I. Palatul de argint. Roland. la Ramuri. prelucrări din mitologia grecolatină (Isprăvile viteazului Heracle. Găina cu ouăle de aur. 19601962. Eroii. Din marile legende ale lumii. com. 1956. cuvânt înainte de M. de O. 1957. Săgeata căpitanului Ion. Beniuc. A îngrijit. Copiii muntelui de aur. În ţara legendelor. Premiul „Ion Creangă” al Acad. 1976.. la Liceul „Gheorghe Lazăr”. Poveşti despre Păcală). I. 1957). (M. Alte poveşti cu tâlc. 1914. Fiul educatoarei Angela Pârăianu. V. Alte poveşti cu tâlc. Liceul „Vasile Roaită” din Râmnicu Vâlcea (19541962). din 1983. unde a condus. Niţescu. Cneazul Igor. O istorie. În ţara legendelor. de basme (Copiii muntelui de aur. Bucureşti. în 1988. Bucureşti. Scriitori. aproape două decenii. Bucureşti. Lirismul său vitalist cunoaşte acute intensificări imagistice mai ales în redarea unor stări frenetice. II. ed. 1970. Bucureşti. Siegfried şi Crimhilda. Debutează în Luceafărul (1966). 127 MIU . 1957. Poveşti cu tâlc.. Barbu. 1944. Dolj – m. Mateiaş gâscarul. Vulturii de foc. n.. 1967. I. Iorgulescu. 1984. 1981). Vulturii de foc. Colab. Palatul de argint. Bucureşti. 1970. Gazeta literară etc. Poveşti cu tâlc (cuprinde vol.. Vol. cuvânt înainte de Gh. cursuri juridice. din 1973 şi 1983. Albumul de geografie. 1954. jud. 1954 (ed. Felea. Flacăra. cursurile Facultăţii de Ştiinţe (19331935). Arthur şi Cavalerii Mesei Rotunde. 1956.ca prof. 19631965) şi povestiri pentru copii şi tineret (Păpuşa. Isprăvile viteazului Heracle. 1966.. Urmează. cenaclul „Luceafărul”. poezii. Debutează. Zeii. Bucureşti. Licenţiat al Facultăţii de Litere şi Filosofie a Univ. Bucureşti. în 1932. Aspecte ale poeziei de azi. Bucureşti. Studiile secundare la Liceul Central şi Liceul „Fraţii Buzeşti” din oraşul natal. 1969. Papadima). Bucureşti. În ţara legendelor. 1956. Doancă). cu o pref. de versuri Rugăciune către Efemera 1969). 1960. V. Giurgiţa. cu nuvela Păpuşa. Române pe 1968. la Bucureşti. M. Legendele Olimpului. Bucureşti. Sabia de foc. ed. de Alain Guillermou şi postfaţă de O. 1965. Cidul. 1932. Flori pentru Mihaela. 1971. Debut editorial cu vol. 1964. şi a Mariei (n. Bucureşti. Bucureşti. avându. Barbu. nov. Basmele mării. Săgeata căpitanului Ion.. Bucureşti. OPERA: Păpuşa. cu o pref.1998). B. 1959. Fiica lui Ion Mitroi. unificată a celor două vol. 1961. Universul literar. 1963. Basmele mării. Albumul de geografie. crescut de familia Francisc şi Antonela Hunel. Gudrun. Barbu. o ed. Bucureşti. 1978. Bucureşti. II. II. Bucureşti.. 1932. 1961. Bucureşti. Botez. Bucureşti. Viteazul în piele de tigru. proprietar de moară. 12 mai 2002. 1967. 1973. Bucureşti. Avionul de Cluj. Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor pe 1969. întrerupte. studiu introductiv de N.) MITRU Alexandru (numele la naştere: Alexandru Pârăianu). 1957. 1974). Bulgăr. Bucureşti. Poveşti cu tâlc. Basmele mării. Scriitorilor din Bucureşti pe 1976.MITROI Florica. sub titlul Muntele de aur. OPERA: Rugăciune către Efemera. În ţara legendelor (cuprinde vol. Bucureşti. I. studiu introductiv de N. 15 febr. În 1976 i se conferă „Placheta Premiului European pentru întreaga operă şi merite deosebite în literatura pentru copii şi tineret”. Poveşti despre Păcală. Legendele Olimpului. 1963. Bucureşti. Lumea copiilor. versuri. Bucureşti. Palatul de argint). Premiul Uniunii Scriitorilor pe 1967. I. Papadima. Între cer şi pământ. din Bucureşti (19621963). cu o pref. Domnul din Vladimiri.. Prof. Întoarcerea lui Neghiniţă. Bucureşti. ed. Publică puţin. Tristan şi Isolda. Bucureşti. 1951. versuri. din 1973. Bucureşti. 1989. Craiova – m. 1964. Bucureşti. Diapazon. din câteva romane ale lui Mihail Sadoveanu. Flori pentru Mihaela. n. Guillaume d’Orange. 1977. Poetă. Poeţi contemporani. M. 1962. de geografie pe prozatorul l Ion Dongorozi. Joc. reuşind să dea măsura unei reale capacităţi de invenţie metaforică în Diapazon (1973) şi în Între cer şi pământ (1976). 1959. piesă pentru teatrul de păpuşi. altă ed. Premiul Asoc. 1967. 6 nov. Dansez cu tine. REFERINŢE CRITICE: E. Bucureşti. 1968 (ed. 1951. la Univ. 1962 (în 1966. Din marele legende ale lumii. 1969. de D.

1956. ClujNapoca. Bulgăr. Teleorman. versuri. 1995 (alte ed. în Flacăra. 2001. 1990. 1996. 404. Craiova.. în România literară. Craiova. Numele oglinzii. Rostire în gând. specialitatea românălatină. în Contemporanul. Poveşti cu tâlc. C. 1987. 1979. 1989. versuri. redactor la publicaţia militară La datorie (19801982). Bucureşti. 1987. Bucureşti. Joc. Craiova. Bucureşti. 1978. Bucureşti. Bucureşti. Gh. în Ramuri. nr. Goci. Bucureşti. 1975. nuvele. în Săptămâna. S. A. 1972. Din marile legende ale lumii. Pasărea de sidef (1990). 1999. redactor al rev. Bucureşti. 1995. în . 1970. Liceul la Roşiorii de Vede (19661970). 1981. Călătoriile lui FătFrumos. în România literară. 1976. 44. 1997). Jocuri în piatră. 33. versuri pentru copii. Bastonul cu mâner de argint: însemnări dintrun jurnal de vacanţă. Iaşi. reunite parţial în vol. 1976. Scarlat. Craiova. Domnul din Vladimiri. Luceafărul de ziuă. Craiova. Raicu. 1978. Craiova. Bucureştii în legende şi povestiri. Alte vol. antologie de Albrecht Zweier. în Luceafărul. Craiova. secretar general de redacţie la ziarul Gazeta de Sud (19951997). 1981. Lanul de grâu. 1976. 3. Iosifescu. 1998 (altă ed. publică şi art. în Amfiteatru. 1988). (I. 1989). Bucureşti. 36. 1975. Negru de fum. Urme de fluturi (1993). OPERA: Jocuri în piatră. Grădina soarelui. Bucureşti. 1980. 1951. Poveşti despre Păcală şi Tândală. Acasă la Macedonski. 1974 (ed. 5. idem. în com. Bucureşti. Licenţiat al Facultăţii de Lb. nr. 1981 (ed. Bucureşti. versuri. Luceafărul. 1990. 1975. Bucureşti. 1976. Vieţile apocrife (1999) şi Negru de fum (2003). Contemporanul. S. revăzută. 1981. în România literară. 1974. Ramuri (1999). III. 1975. Craiova. Bucureşti. Al. jud.. Lanul de grâu. Lucrează ca prof. 1970. R. Memorie. povestiri. Premiul rev. a. nr. de R. în Flacăra. versuri. 1999. cu C. Micu. Premiul Filialei din Craiova a Uniunii Scriitorilor (1983. 9. Bucureşti. A fost crescut de bunicii din partea mamei (Grigore şi Nicula Miu). 38. Portretul dragostei. 1972. Traduceri: Poveşti populare săseşti (din Transilvania). 1977. în româneşte de V. Colaborează cu versuri la România literară. 1973. în România literară. 47. 1986. REFERINŢE CRITICE: A. N. 1978. Craiova în legende şi povestiri. nr. II. roman.piesă în trei acte (în colab. II. nr. 1974. 1982. 1987. nr. versuri. Craiova. idem. 1972. Din rădăcini de legendă şi baladă. 2001). nr. Din 2002. Aradul în legende şi povestiri. 13. Sporadic. 1986. REFERINŢE CRITICE: N. 1989. 1984. nr. nr. versuri. Autografe. Vântul suflă liber peste câmpuri. Ramuri ş. 1983. versuri. Cuvinte şi spaţiu. 33. interviuri. 1993. 1983. în Luceafărul. din Bucureşti (19711975). Bulgăr. Bucureşti. Bucureşti. Vieţile apocrife. Silvestri. redactor la Editura Scrisul Românesc (19821991). Teodorescu şi ~. Bucureşti. Iaşii în legende şi povestiri. Iaşi. Dansez cu tine. Bucureşti. II. 6.) MIU-LERCA 128 MIU Florea. Urme de fluturi. 27 nov. 27. 1972. Gh. 1989. D. M. 1978. Păuşeşti. şi Literatura Română a Univ. Purcaru. Numele oglinzii. versuri. Bucureşti. 2000. pref. Bucureşti. Bucureşti. Balotă. redactorşef la Curierul Primăriei Craiova (19972002). nr. G. 37. Titel. Poveşti populare româneşti şi săseşti. poveşti. 1982. nr. D. Legendă valahă. Vulpe. apoi la cotidianul Cuvântul libertăţii (19911995). 2003. Gh. de versuri: Rostire în gând. Iaşi. de critică literară. nr. Memorii. Mateescu). în Amfiteatru. 1977. Bulgăr. Craiova. Ulieru. jud. în România literară. nr. Bucureşti. Strălucitoarea sabie. Debut editorial cu vol. 2000). 1983. Ramuri. 1986). nr. Poet. I. 45. 1985. 1979 (ed. Lumini din vremuri. Ciachir. Vedea. Familie de ţărani. nr. Pasărea de sidef. 1972. Cântecul Columnei. 1971. nr. Şcoala generală în satul natal. în România literară. Semne. Debut publicistic în Teleormanul literar (1969). Popescu. versuri. tălmăcire de ~. Vrancea (19751976) şi Craiova (19771980). legendă valahă. Semne (1983). Fiul natural al Elenei Miu. n. Sorescu. 45.

Istoria literaturii române. Clasicism şi romantism în dramaturgia românească (1973). jud. în filologie al Univ. este redactor al pag. cu Sus stele. 1960. nr. (E.. Amintiri. 18. M. 1971. Teatrul. De la Gh. 7. Demetrian. 48. Sus stele. nr. poezii. Bucureşti. În 1936 publică vol. P. 1978. com. Bucureşti. 1983. 1987. Unde concentrice (1975) şi Pajura cu două capete (1978). Popa. Langhaus). 36.. O istorie. 5 mai 1927. C. nr. Băileşteanu. 1985. Jocul situaţiilor dramatice (1978).. în Argeş. 1908. Cronica etc.). între 1946 şi 1947. 1977. Timişoara. 2000. din Bucureşti (1972). nr. de Ov. 5. L. de poezii Biblice (1932). (C. D. în Ramuri. F. Bucureşti. Evoluţia literaturii dramatice de la începuturi până în 1918 (1977). Sebastian şi V. nr. lector (19521984). Efemerele anotimpuri. 32. 19301970. Însemnări despre literatură şi teatru (1958). Literarni Mesicnik. 1985. 2. Popa. 1983. în Ramuri. în 129 MOCANU . Dr. Ileana Berlogea. C. Asistent (19501952). Lucrări dedicate literaturii dramatice: Incursiuni în istoria dramaturgiei române. Bucureşti. 1936. Cruceană. din Bucureşti. B. Şerbănescu. Pajura cu două capete. Crina Zărnescu. A. nr. 1976. Mile. 1978.. 1984. Grădinari. Gazeta literară. Papadima. N. în Argeş. 1987. (19911994) la Facultatea de Litere a Univ. 12. unde. 4. 1987. Cipu). redactor principal la Scânteia tineretului (19491951). OPERA: Însemnări despre literatură şi teatru. Redactor la rev. 1958. din M.. 11. 1941. De la începuturi până la 1890.) MÎNDRA Vicu (numele la naştere: Lewis Mendelovici). Rotaru. Jebeleanu. 1984. versuri. Timişoara. I. Debut editorial cu vol. 8. 8. Ţirioi. nr. Poet. Colab. nr. poezii. Incursiuni în istoria dramaturgiei române. Prof. 1984. Teatrolog. M. Clasicism şi romantism în dramaturgia românească. Jocul situaţiilor dramatice. Debutează în 1946 la Tinereţea. în Luceafărul. (A. Victor Ion Popa. Premise literare. Doi ani de studii politehnice. Revine târziu la poezie. Viaţa Românească. 1981. nr. Unde concentrice. poezii. 1975. D. 1986. nr. nr. A îngrijit ed. 1988. Consideraţii asupra artei ţărăneşti din Banat. Fiul lui Pan Miu şi al Mariei (n. nr. Mihăescu. Debutează în ziarul Vestul din Timişoara (1932).1991. Contemporanul. Popescu. II. Bucureşti. Studiile elementare (19331937) şi Liceul „Cultura” (19371945) în Bucureşti. Istoria literaturii române. n. nr. REFERINŢE CRITICE: I. C.) MIU-LERCA Constantin. Bucureşti. 11. ibidem. Piteşti. în Cahiers roumains d’études littéraires. CaraşSeverin – m. Debut editorial cu vol. Victor Ion Popa (1975). Asachi la Camil Petrescu (1971). De la Gh. I. Bulandra. Fiul lui Iosif Mendelovici. apoi Institutul de Perfecţionare a Cadrelor Didactice I. în Luceafărul. jos stele (1971). cuvânt înainte de Al. 10. (M. literare. O. Timişoara. Asachi la Camil Petrescu. în Orizont. în Luceafărul. Timişoara. la Revista literară. I. şi al Fridei (n. 1983. jos stele. 3. 1973. la Piteşti. Silvestri. Evoluţia literaturii dramatice de la începuturi până în 1918 (curs universitar). n. 1932. REFERINŢE CRITICE: Lucia S. Tinereţea (19471949).) Popa. Absolvent al Facultăţii de Litere şi Filosofie (19451949). OPERA: Biblice. 1978. Bucureşti. 1978. Colinde (1941). redactor şef la Editura Tineretului (19521954) şi redactorşef adjunct la Gazeta literară (19551962). A semnat şi: Coasta Oana. 15 aug. V. S. Timişoara. N. 1. Luceafărul. C. M. Bucureşti. nr. nr. Ghidirmic. urmat de vol. tipograf. amintiri.Ramuri. cu o pref. 1971. 1975. Colinde. ţărani. în Orizont. Bucureşti. idem. Bucureşti. M. conferenţiar (19841991) şi prof. în Ramuri. Consideraţii asupra artei ţărăneşti din Banat. Istoria literaturii dramatice româneşti. Ţirioi. în Luceafărul. F.

Secretar ştiinţific de redacţie la rev. jud. prof.) MOCANU Titus (prenumele la naştere: Titus Vasile).) MOCANU Nicolae (prenumele la naştere: Nicolae-Teodor). Bursier la Udine. C. 32. Poantă. clujene (în refugiu la Sibiu). Brăila. 1995. H. (20002003) corespondenţa dintre Al. Piru. în trei vol. jud. la o şcoală de acelaşi profil. ClujNapoca. în fosta regiune Galaţi (1953-1955. la Institutul de Arhitectură „Ion Mincu”. Avram). L. 42. la rev. Poet. Ulici. Brăileanu. la Bucureşti (19541959). Neagra. Cercetări de lingvistică (19721993) şi Dacoromania (din 1994). cu domiciliu obligatoriu. Ed. natală. Steaua etc. ed. în România literară. Premiul Acad. Alarhos (1975). N. A. P. Cluj (19521954). Al. italiană şi română. Bălcescu”. paralel. Şcoala elementară la Bumbăcari. com. Prof. Zannier. Petruşe). Rosetti şi Alf Lombard. 130 trilingvă: spaniolă. Brăila (bacalaureatul în 1943). Toate aparţin unei sensibilităţi muzicale de sorginte blagiană. Manolescu. C. Poantă. Urmează. Fiul agricultorului Gheorghe Mocanu şi al Paraschivei (n. la Steaua. Gociman etc. Este inclus în antologia de poezie tânără Eu port această fiinţă (1972). în România literară. A absolvit Liceul „Horia. Plantă sălbatică. 1984. clasele liceale la „N. Fiul lui Teodor Mocanu. 1986. 1947). din Cluj (1969) cu o teză Despre sublim (publicată în 1970). clasele IVVII (19561960). Din 1969. 1982. Coautor la Noul atlas lingvistic român pe regiuni (IIII. În 1979 se stabileşte în Germania. Facultatea de Filosofie a Univ. e urmat de Scutier al iluziei (1980). 1987. nr. în această localitate). REFERINŢE CRITICE: P. în România literară. cercetător ştiinţific la Institutul de Lingvistică şi Istorie Literară din ClujNapoca. Prima verba. nr. italiană şi română) Poezie friulană din Renaştere până în zilele noastre (1993) şi. Vis de lună şi luni. n. Viaţa Românească. Colab. apoi conferenţiar şi prof. nr. familia fusese deportată. G. Asistent la filosofie (curs de logică la Facultăţile de Filosofie şi Drept). nr. la 1 nov. la Univ. ClujNapoca. Din 1990. 1985. ClujNapoca. versuri pentru copii. doctorat în filosofie. ClujNapoca. ed. Contemporanul. Todoran. 1983. C. M. Vol. Traduceri: D. 1978. în Transilvania. L. Revista de filosofie. (I. Reintegrat în învăţământul superior în 1964: lector la Institutul Politehnic Bucureşti (curs de istoria ştiinţelor. 8. 19801998). 1978. (D. titular al Catedrei de estetică (19651979). studii de matematică. Cercetări de lingvistică etc. V. de debut. Spuse fratele nostru (1984). 1995. de matematică şi fizică la Şcoala elementară de 7 clase din com. versuri. 14. liceului din Brăila. nr. de matematici şi „director de studii” la Şcoala Medie Tehnică şi de Instalaţii. Arta. II. 19601962. 19641965). II. nr. italiană şi română. Scutier al iluziei. Radiografii. Taşcu. Tribuna. şi al Alexandrinei (n. din T. după care se consacră studiilor de estetică şi fenomenologia artei: . trilingvă: friulană. Debutează cu poezie în Steaua (1969). după reforma comunistă din 1948. Prahova). OPERA: Alarhos. prof. 1986. între 1947 şi 1948. R. Contemporanul. Italia (1993).MOCEANU Contemporanul. 1997. 1980. Române (1993). lector. Scărişoara. scos din Univ. M. 8 iul. din Cluj (1969). (filiala Cluj). colab. Membru al Uniunii Artiştilor Plastici (secretar al Secţiei de critică). Spuse fratele nostru. Şcoala primară în oraşul natal (19311935). conductor-arhitect. Premiul Filialei din Cluj a Uniunii Scriitorilor (1995). A debutat în 1942 cu eseu în rev. Forum. versuri. ClujNapoca. Debuturi.) Mihăilescu. n. între 1948 şi 1952. între 1943 şi 1947 (licenţa la Cluj. director al Editurii Clusium din ClujNapoca. 12. în Contemporanul. în com. Bădescu. devine cercetător ştiinţific la Institutul de Istorie şi Filosofie al Acad. (D. Marele dresor. 1946. Publică antologia trilingvă (friulană. Zof. 1923. Ulici. Debut editorial cu romanul Stăpânii (1964). Starchiojd (jud. 22. Poezia poeziei de azi. 1981. ClujNapoca. Popescu. Alba (19551956) şi în com. 1985. Alba. versuri. Cloşca şi Crişan” din Abrud (1964) şi Facultatea de Filologie a Univ. Radiografii. 1975. 1986.

) MOCUŢA Gheorghe. 2001. 2000 şi decan al Facultăţii de Litere. Debutează în Tribuna (1969). OPERA: Stăpânii. 10. 2003). nuvele. Prozator. 17 febr. Visul şi literatura. N. 2002). Poesis. 2002) şi eseuri (Experienţa lecturii. Morfologia artei moderne. Literatura română veche. Contrafort. Sensuri fundamentale. patru ed. nr. 1983. 2003. Premiul Filialei din Cluj a Uniunii Scriitorilor (1994). 1999. Literatura română la începutul secolului al XXlea. BistriţaNăsăud). E. S. com. eseuri. 47. OPERA: O privire spre Ioan. 1980). Literă şi duh. din Timişoara (1976). Piteşti. C. la The Southwestern Journal of Philosophy (SUA. 1. 1989). de nuvele O privire spre Ioan (1983). Cătina. Arhipelagul prozei. Moraru. (din 2003) la Univ. nr. Colab.în com. 681. 2002. roman. Muncitor necalificat şi funcţionar la MODOLA 131 . nr. eseuri. Fiul lui Simion Moceanu. roman. Simion. curente şi direcţii literare. Muthu. II. la Şcoala generală nr. Monologul polifonic. până în 2002). Zanc. Dicţionar de poezie românească (1992). M. la Astra. M. emisiuni la radio „Europa Liberă” etc. în filologie al Univ. Andrei Şaguna vs. Petrescu. jud. Despre sublim. jud. Morfologia artei moderne (1973). 2002. 16. S. Piteşti. Braşov. Colab. liceul la Arad. A colaborat la Dicţionar de personaje literare (1987. Portret de grup cu Ioana Em. (D. Debut editorial cu vol. Duicu. Benţea. conferenţiar (1999) şi prof. de Artă din Düsseldorf. După stabilirea în Germania. Gr. nuvele. 26. Literă şi duh. Prof. Ordinul Bunei Speranţe. eseuri. Steinhardt. în Vatra. cercetător ştiinţific la Acad. 1973. licenţiat al Facultăţii de Filologie din Cluj (19661971). 1986. 1949. Obsesia credibilităţii. M. A publicat romane (Fii binevenit. natală. din Braşov. 1989. 12. 2003. Teologie şi filologie. 6 (19711978) şi nr. 2. liceul din Lupeni. 1997. Dr. L. I. Teologie şi filosofie. Experienţa lecturii. 1971. Istoria didactică a literaturii române (1998) şi Istoria literaturii române din perspectivă didactică (2000. Bulboacă). I. ClujNapoca. Crohmălniceanu. nr. REFERINŢE CRITICE: Ov. Cluj. 19001918. 4. nr. Curtici. 1995. studii de istorie literară (Literatura română veche. 1986. 1996. jud. 1986. Cluj. nr. 23. în Tribuna. şi al Mariei (n. Macavei). 1998. 1986. Tribuna. satul Copru. Aspiraţia către sublim şi spiritul epocii contemporane. „Transilvania” din Braşov (prodecan al Facultăţii de Ştiinţe. Gazeta de Transilvania. REFERINŢE CRITICE: S. nr. 1971. Ordinul Bunei Speranţe. Literatura română la începutul secolului al XXlea (19001918). 2002). 8. în Familia. Reviste. călătorule. 1998. din Cluj cu teza Literatura şi visul (1997). Fiul lui Gheorghe Mocuţa şi al Elenei (n. Bucureşti. Visul şi împărăţia. în Steaua. n. în Steaua. nr. A. n. Poet şi critic literar. călătorule. Fii binevenit.1994. ClujNapoca. Steaua. Cariatide etc. Petrescu (1991). 27 (19781991). 1991. Clasele primare în satul natal (19551959). agricultori. în România literară. Studii elementare în com. 1994. licenţiat al Facultăţii de Filologie a Univ. Budeşti. Ion Heliade Rădulescu. 1994). Visul şi literatura. Braşov. 1997. 5 iunie 1953. în Viaţa Românească. a. Vlad. Piteşti. Simuţ.2001. Hunedoara (19621966). Premiul Filialei din Braşov a Uniunii Scriitorilor (1993). idem. 1999 (ed. Braşov.Despre sublim (1970). roman. 1971.) MOCEANU Ovidiu. 2. 1989. jud. Visul şi împărăţia. 7. O teologie a visului. în România literară. nr. nr. Bucureşti. com. (A. critic şi istoric literar. Vatra. Împăratul iubirii. ClujNapoca. Piteşti. în Adevărul literar şi artistic. agricultor. 1970. Bursă de studii în Franţa (1992). 2003. proză scurtă (Împăratul iubirii. 1994. nr. 2003. 1964. Anghelescu. Roxana Răcaru. Arad. ClujNapoca. de la înfiinţarea acesteia în 2002). ClujNapoca. în România literară. în Steaua. şcoala generală la Lupeni (clasa a VI. 2002. 2002. Dicţionar de proză românească (1991). lector (1991).

Lucian Blaga şi teatrul. Constanţa Buzea. Onu. Ruja. din 1990. 2000. Insurgentul (1999). 6. REFERINŢE CRITICE: M. 2001. din opera lui Adrian Maniu (Lupii de aramă. Poesis. primar la Curtici (19901992). Debut editorial în 1983 cu vol. în Luceafărul. Popescu. Lucian Blaga şi teatrul. 5. I. 3. Timişoara. 2001. Palimpsest. Debut editorial cu ciclul de poeme Câmpia secretă. I. nr. (A. Ramuri. perspective. Pregătiri pentru marea călătorie. 36. Corector la Editura Dacia. Semnează ed. E. critică literară. 1992. la Orizont. Arad. 1995. Corbu. Lucia Cuciureanu. în Euphorion. redactor la rev. La răspântia scriiturii. lirică românească contemporană (1994). 1992. V. 1992. nr. 1987. Arad. II. în 132 . Ulici. Facultatea de Artă Scenică. prof. Pe aceeaşi arcă. Mic tratat asupra naufragiului. Mihăescu. 1983. nr. Semiotică şi poetică. 4. prof. Lucian Blaga şi teatrul: riscurile avangardei. Premiul Filialei din Arad a Uniunii Scriitorilor (1992. Pe aceeaşi arcă. Silviu Boerescu. Prezent în antologiile Streiflicht. cu studii şi art. 1999. în Calende. 7. 2002) şi critică literară (La răspântia scriiturii. Colab. OPERA: Câmpia secretă. Dr. Botoşani. 4. Arad. ClujNapoca. M. 1994. n. Mihăescu (2002). 9. Arad. Dramaturgia românească între 19001918. 2002. 2002). în Arca. nr. S. Viaţa Românească etc. Parte din întreg. Lefter. în vol. ClujNapoca. colectiv de poezie Argonauţii. română pentru străini a Facultăţii de Filologie din Cluj (19741981). nr. în Amfiteatru. română pentru străini editate de Univ. în Convorbiri literare. Chioaru. 1984. 2001. I. 1990. în Observator cultural. în vol. 40 de poeţi contemporani (1995). asistentă la Catedra de lb. nr. 1998. 2001. Arad. Casa Faunului. Istrate. Omul de litere/viaţa de hârtie. Bănescu. valori. nr. versuri. 1998. S. 1999. 1999. Dima” din Cluj. poetică şi semiotică (1980). O antologie a literaturii arădene de azi (2000) şi 7 Romanian and 7 British Poets of Today (2000). Din 1995. Debutează în 1971 cu cronici teatrale. Al. nr. Zăpada anului unu. nr. nr. I. Editura Facla. 160. 1993. I. A. Prezentă în vol. Pantea. Arca din Arad. 2. Cistelecan. în Vatra. 8. Dorian. Tomis etc. D. critică literară. Liceul „Nicolae Bălcescu” (1957-1964) şi Facultatea de Filologie a Univ. Drei Dichter aus Rumanien Lyrikantologien (1999). nr. Ruja. Cluj. 2002. Cronica. în Poesis. Lucian Blaga şi teatrul: riscurile avangardei (2003). D. nr. la Academia de Muzică „Gh. Actori pe scena lumii. 3. în Convorbiri literare. în Tribuna. G. Giurgiu). România literară. Dumitrescu. Pregătiri pentru marea călătorie. Cluj (19701974). nr. B. Familia. ClujNapoca. nr. 2003. Acumulări. 7 ian. R. Seducătorul şi umbrele. 3. Fl. postfaţă de V. Şcoala primară „Bob” (19531957). „BabeşBolyai”. 1984. 1996. 14. nr. 1994. 8. la Steaua. Hortensia PapadatBengescu. C. G. antologie de autor. Vatra. 3. 1947. 1998. România literară. Al. 2002. în ArtPanorama. Seducătorul şi umbrele. A publicat vol.„Romtrans” Curtici (19721973). 1994. Tribuna. 1975). în România literară. Bârsilă. Cubleşan. 1986. Colab. versuri. versuri. Luceafărul. Arad. 2003. din Cluj (19651969). REFRINŢE CRITICE: L. I. 1984. în Luceafărul. (1984). Critic de teatru şi teatrolog. Muşchetarii Câmpiei de Vest. Duicu. Coautoare la manuale de lb. Barbu Ştefănescu-Delavrancea (Teatru). versuri. Al. 1984. Debutează în Orizont (1975). 1996.2002. Vulturescu. cercetător ştiinţific la Institutul de Lingvistică şi Istorie Literară (19811995). nr. colective: Studii de stilistică. 2000. 21. avocaţi. OPERA: Dramaturgia românească între 19001918. colevtiv Argonauţii (1986). Zăpada anului unu. Parte din întreg. Îngerul ridică lespedea. 1994. în Transilvania. în litere (1981) cu o teză despre Modalităţi şi forme în dramaturgia românească. Mic tratat asupra naufragiului. versuri. franceză la Bârlad. 1984. Bucur. Transilvania. de lb. Bucureşti.) MODORCEA MODOLA Doina. urmat de Actori pe scena lumii (1990). Gib. Insurgentul. 1986. Teatrul. Bucureşti. de poezie (Îngerul ridică lespedea. în Steaua. 2001). în România literară. Omul de litere/viaţa de hârtie. Sânmărtin şi Curtici. Gib. Fiica lui Ioan Modola şi a Doinei (n. Tribuna. Gheorghiţă. D.

Bucureşti. roman. roman. M. Băieţii de bani gata. 15 piese de teatru. 2. nr. 2001. 1984. Cioculescu. Mesalina sau Despre păcat şi purificare în Ţara Sfântă. 1996. Magul călător sau Speranţa în viaţa şi opera lui Mihai Eminescu. Monica 133 MOHANU . eseu. în Cronica. T. eseu. 1999. 2000. în Cronica. L. Mort după America sau Despre Înviere. Suchianu. 1994. 1970). 4. teatru. Există. roman. 1.) MODORCEA Grid (prenumele la naştere: MiticăPuiu). 1996. Bucureşti. Perspectivele creaţiei. Mesalina. Baricada. Urmaşii Moromeţilor sau Despre lauda de sine. Holban. 1990. Rudele. dramaturg şi eseist. în Flacăra. I. Bucureşti. Convorbiri necenzurate cu D. Sophia sau Despre înţelepciune. Noi băieţi de bani gata. din Bucureşti (19651966). Sfânta Treime a poeziei româneşti. Barbu. Prof. 1998). 1986. Arta speranţei. teatru (Fără violenţă. Bucureşti. Carmen Mihalache Popa. roman. Bucureşti. În continuare a publicat romane (Paznic la Turnul Babel. Bucureşti. Bucureşti. Bucureşti. 1998. 1994. 1993. 1978. amor. 2002) şi interviuri (Literatură şi cinematograf. 1986. nr. Debutează cu piesa de teatru Zidul (Amfiteatru. Fără violenţă. 9 ian. Chirilă. S. roman. 1984. Kivu. Noi băieţi de bani gata. eseu. Bucureşti. 1997. Încotro?. 1995. roman. 20. 2001. Suchianu. Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I. Bucureşti. 2001. eseu. memorialistică. 1999. Rudele. Ov. Măştile lui Caragiale. 5. 2001. eseuri. 1974. Bucureşti. 7. 1995. satul Grid). psalmi. 24. 2000. Studii la Facultatea de Matematică a Institutului Pedagogic din Galaţi (19601963). Teatrul respiraţiei. nr. eseuri (Perspectivele creaţiei. nr. I. Corina Şuteu. Bucureşti. 1984. roman. Premiul rev. Chilia sau trăirea nemijlocită. Premiul Fundaţiei „Evenimentul” (1994). în arte al Univ. teatru. n. 1990. 1995. 1986. eseualbum. C. Bucureşti. Lumea fără oglindă. 1982. în România literară. din 2002. Sfânta Treime a poeziei româneşti. OPERA: Derută în paradis. în România literară. 1999. eseu. 1982. Ghiţulescu. 1997. Lumea fără oglindă. Teroriştii din turn sau Despre laşitate. Stănescu. 1996). Ulici. Ş. Arta speranţei. Teatrul respiraţiei. 1992. Paznic la Turnul Babel. 1990. Galaţi. Bucureşti. apoi la Centrala Româniafilm (19831988) şi la Studioul Sahiafilm (19881990). redactor la Casa de filme nr. 1992. Bucureşti. Şcoala generală (19511955) şi Liceul „Vasile Alecsandri” din Galaţi (19561960). Bucureşti. în Contemporanul. 1998. Încotro?. 1993. Bucureşti. N. Caranfil. 21. Şobolanii în Italia. redacţia „Viaţa spirituală” (19942002). Dana Dumitriu. 1981. 1944. 1997. realizator la TVR. 1993. REFERINŢE CRITICE: D. Poet. Răstignit în America sau Despre eroare. Răstignit în America. Masca lui Eminescu. nr. Caragiale” din capitală (19701974). 1985. roman. nr. Bucureşti. prostie. Convorbiri cu D. Bucureşti. 1999. Bucureşti. Bucureşti. Literatură şi cinematograf. prozator. bibliotecară. 3 (19741983). Argeş (1987). Crohmălniceanu. Tinereţe. 1985. L. Fiul lui Grigore Modorcea. Chilia sau trăirea nemijlocită. mecanic pe vapor (originar din Ţara Făgăraşului. nr. 17 oct. 1981). ibidem. Urmaşii Moromeţilor. 2002. Debut editorial cu romanul Derută în paradis (1978). Băieţii de bani gata. memorialistică (Mort după America. 5. roman. 2003. 1. Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti cu teza Actualitatea ca mijloc de comunicare (1991). 1981. Fetele de bani gata. la Galaţi şi Tecuci (19671968). 2002. memorialistică. în SLAST. eseualbum. Puiu). 5. nr. Bucureşti. memorialistică. Istoria gândirii estetice româneşti de film. Apocalipsa după Brâncuşi. 1994. 2002. 2003). 5. (I. şi al Sofiei (n. eseu. 1978. 1985. 1996. nr. nr. Fetele de bani gata. Bucureşti. 1987. în România literară. roman. în Contemporanul. Expres Magazin şi Tineretul liber (19901994). nr. Bucureşti. Brâncuşi înainte de Brâncuşi. Şobolanii în Italia. nr. Galaţi. Actualitatea şi filmul. continuate la Facultatea de Matematică a Univ.Ramuri. în Teatrul. în Luceafărul. 28. Bucureşti. Magul călător. 1985. redactor la publicaţiile Eco. 1995. 1992. 2001. 1979. 1996. Bucureşti. 1986). 47. în Ateneu. 1969. Bucureşti. nr. Bucureşti. Elisabeta Pop. nr. nr. Dr. D. redactor principal la Arhiva Naţională de Filme. 2000. Bucureşti. 36. În căutarea absolutului. I. în Familia. Pt. Bucureşti. Bucureşti.

1. Colab. publicistică teatrală. Şah la regizor (2003). apoi Facultatea de Lb. Premiul Uniunii Scriitorilor (2003). Nasture). Alex. din Bucureşti (1993-1997). nr. 1992. 2003. satul Bumbuieşti. critice din V. A colaborat la vol. P. 2. nr. Al. Debut editorial cu vol. Boişoara. P. Ispirescu ş. Căliman. Bicentenar Anton Pann. V. Hasdeu” din Buzău (1989-1993). România literară. Ştefănescu. Adriana Iliescu. Debutează cu proză în suplimentul cotidianului Azi (1992). 1979). din Bucureşti cu teza Jean Bart (Eugeniu Botez). M. Dilema. 2001). Membru în colegiul de redacţie al rev. 1988. Flacăra. 1983). Redactor la Editura de Stat pentru Literatură şi Artă (19581960). în 3. în Luceafărul. licenţiată a Facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării a Univ.1974II. studiu etnofolcloric. Bucureşti.1996/1997. şi al Marioarei (n. în Tribuna. Adevărul literar şi artistic etc. economist şi a Elenei Lucreţia (n. 1997. 1990. 1998. OPERA: Şah la regizor. (A. nr. Hasdeu. III. redactor coordonator şi şef de redacţie la Editura Minerva (19701996. nr. I. J. Livres roumains (19771982). Scena etc. Clasele primare în satul natal (19401945). IXVIII. Opere. în România literară. 19731987. Mc. I. 33. 20012003). 1972. I. în 9. Voiculescu. Manuscriptum. şi Literatura Română a Univ. Meşterul Manole. 22 sept. 17. între 1973 şi 1980. în Convorbiri literare. V. nr. A publicat mai multe antologii şi crestomaţii de critică literară (Nuvele şi povestiri istorice. Viaţa şi opera (1988). Cubleşan. Cronica. REFERINŢE CRITICE: M.) MOISE 134 MOHANU Constantin. 1974. Folclor din Ţara Loviştei (1970). învăţător. Ştefanelli (Amintiri despre Eminescu. S. A publicat vol. Adevărul literar şi artistic. 2003. Autor a două studii monografice despre Victor Eftimiu (1999) şi Jean Bart (2001). din Bucureşti (19531958). 1995. în filologie al Univ. 7. jud. Mioriţa. Nicolae). nr. 9. Ed. nr. Ghica (Scrisori către V. contabilă. P. Luceafărul. Pref. în Rampa şi ecranul. 2002). OPERA: Obiceiul colindatului în Ţara Loviştei. 51. Reporter la cotidianul Azi (1994-1997). Balade populare româneşti. Fiica lui George Modreanu.1998. 6. Alex. Fiul lui Ionel MohanuVălceleanu. Râul. a. 2000. ramul…. Fabule. T. n. 2003. Buzău. Poezii populare din Ţara Loviştei (1975). 1 (1985-1989) şi Liceul „B. 19691996). nr. 1996. Manuscriptum (1982). Bart (Scrieri. Premiul rev. redactor principal la Editura pentru Literatură (19611969). nr. Ghiţulescu. 1977. Vâlcea. 1970 (extras din . Ghiţulescu. nr. Bucureşti. în 52. C. Critic de teatru şi eseistă. din 2003. redactor (1997-2000). Lettre International. 1974. (N. nr. Fântâna dorului. redactor-şef adjunct la Adevărul literar şi artistic şi realizator TV pentru TVR Cultural. Ştefănescu. V. în Convorbiri literare. la Rampa.1996. Scrieri. la Gazeta literară. la scrieri din B. Gimnaziul unic „Ţara Loviştei” din Boişoara (19451948). Odobescu. Dr. Cântece bătrâneşti. I. în Contemporanul. România literară.1993. apoi şef departament cultură la Adevărul (din 2001). Şcoala generală nr. detaşat la Direcţia editorială din Consiliul Culturii şi la Centrala editorială). în Tribuna. co. România literară. Debutează în Luceafărul (1962). idem. 1990. Teatrul azi. I. 37.) MODREANU Cristina (prenumele la naştere: Cristina Genoveva). VIIXIV. Ştefănescu. Alex. Alecsandri. 2. IV. 40. M. Alecsandri. 1933. Colab. n. Ioan Slavici interpretat de…. Ghiţulescu.Gheţ. C. 21 aug. Eftimiu (Opere. Slavici (Opere. Balade populare româneşti. Agârbiceanu. 1997. Dicţionar de ghicitori. umrează Şcoala Pedagogică din Sibiu (19491953). Istoric literar.

M.. atrăgând muşteriii mai mult prin spiritul său vioi..) MOISE Ion (prenumele la naştere: Ioan). Zalis. 1883 (ed. Bucureşti. Apropourile lui ~. 1861. T. Cilibi Moise ca filosof popular. Bucureşti. 1982. 2. redactor la ziarul Ecoul din Bistriţa (19711974.. Georgescu. Prof. din nou redactor la Ecoul (Răsunetul. 1870. Anul nou 1869. 3. 1861. Bucureşti. 2. cursuri postuniversitare de ziaristică la Bucureşti (19731974). Gaster. în Contemporanul. Păcăliturile lui Tilu BuhOglindă împreună cu o parte din Testamentul lui ~. Practica lui ~. în Adevărul literar şi artistic. 1978. nr. 6). 1868). înţelepciunea bătrânească. Craiova. cuvânt înainte. Răducăneni. Visul de 48 nopţi al lui ~. în Cronica. nr. vestitul din Ţara Românească. G. 6. bibliotecar la Bibl. 1862. 32. nr. vestitul din Ţara Românească. Bucureşti. 1869. în Transilvania. zeţarului (Diata lui Cilibiu Moisi vestitul.. Visul de 48 nopţi al lui Cilibi Moise. 1858. (A. 2003. vol. 1901. 2000. 1976. în Luceafărul. Practica lui ~. nr. Fiul lui Ioan Moise. 1883. nr. 2002. n. Apropouri. Anecdote şi poveţe din reflexiele lui ~. Bulgăr. nr. exprimată sub forma unui umor sfătos. Practica şi apropourile lui ~. Gh. 29. adunate şi aranjate după materii şi precedate de biografia lui Cilibi Moise de M. nr. Bulgăr. Ş. 1993. Dianu. în Convorbiri literare. Jean Bart (Eugeniu Botez). Fl. 1867 etc. N. Anghelescu. 4.neştiind să scrie. III. Mănucă. 1868. nr. Călinescu. din Cluj (19581963). nr. note şi indice de I. III. în Orizont. Liceul „Al. S. REFERINŢE CRITICE: M. Vârgolici. Studii elementare la Fălciu.) MOISE Cilibi (supranumele lui Moise Froim. Istoria. N. 1867. 1883. Poezii populare din Ţara Loviştei. V. G. nr. Ursache. Prozator.). de etnografie şi folclor. H. 9. Ivaşcu. nr.. studiu monografic. 1985. Bucureşti. Viaţa şi proverbele lui Cilibi Moise de la 1859 decembrie 5. Bucureşti. culegere monografică. pare. Istoria. gestionară. Practica şi culegeri ale lui ~. nr. Gândurile a 40 de nopţi ale lui ~. Bucureşti. Viaţa şi opera. Florea. 1977. 1884. II. 1999. nr. 17. Viaţa şi proverbele lui ~ de la 1859 decembrie 5. 1915. Bucureşti. note. 1975. Crea oral şi spontan şi.Rev. bunătatea şi solidaritatea cu cei în necaz. Fântâna dorului. şi postfaţa de T. Practica şi culegeri ale lui Cilibi Moise. Gândurile a 40 de nopţi ale lui Cilibi Moise. Vereş). D. Anecdote şi poveţe din reflexiele lui Cilibi Moisi. Târgu Mureş. nr. Focşani – m. şi al Corneliei (n. în Universul cărţii. V.. 135 MOLDOVAN . 7. 516. Practica lui ~. Papiu Ilarian” din Târgu Mureş. Ele cuprind o filosofie populară balcanorientală.. decât prin calităţile de comerciant. lăcătuş mecanic. din 1985. dar adesea destul de înţepător. Autor de maxime. Bucureşti. 1936). Zaharia. Bucureşti. 1865. nr.3. în Contemporanul. (G. 5. directorul Şcolii generale din Viişoara (19741975). 19751982). Practica lui ~. 1870. ed. ***. Bârlădeanu. în România literară. ed. 1. Bucureşti. Bucureşti. la Liceul „Bogdan Vodă” din Vişeu de Sus (19631971). 38. 1865. Victor Eftimiu. Ş. 16. Bucureşti. 1964. 1866. comentarii. 1983. îşi dicta maximele direct se. P. Bucureşti. Gh. 1866. De origine modestă. în Steaua.2003. Bucureşti. REFERINŢE CRITICE: I. Cioculescu. poreclit „Cilibi”. nr. 1975. Schwarzfeld. IV. 1862. OPERA: Diata lui Cilibiu Moisi vestitul. 14 mai 1938. 1812. 1864). 1859. sa îndeletnicit cu negoţul ambulant. în Convorbiri literare. în România literară. de la turcescul „înţelept”). în Limbă şi literatură.. Lunca Banului. Mihăilescu. 31 ian. Goldstein. 1858. Bucureşti. Cioculescu. 1863 (ed. Practica lui Cilibi Moise. în Viaţa Românească. Bucureşti. 1982. 52. 2000. Bucureşti. Practica şi apropourile lui Cilibi Moise. Literatura populară română. Datcu. 2002. Huşi. judeţeană Bistriţa (19821985). pref. n. 170. A. 1968. 7. Tătărani (19461953). Bucureşti. licenţiat al Facultăţii de Filologie a Univ. Mariana Ionescu. Gândurile de 40 de nopţi ale lui ~. glosar şi indici de ~. 1862 (alte ed. Bucureşti. continuat la Liceul „Petru Maior” din Reghin (19531956). 2001. în Adevărul literar şi artistic. 4. 1862. 1863. 1859. antologie.

1989. Ploaia nopţii de iunie. Bariţiu” din acelaşi oraş (19671971). S. din Oradea. REFERINŢE CRITICE: I. redactor la ziarul Ecoul şi Răsunetul din Bistriţa. ***. la Echinox. Din 1989. Cluj. Transilvania (1984). în Poesis. . com. 1990. Premiul „Liviu Reabreanu” acordat de Ministrul Culturii şi Inspectoratul pentru Cultură BistriţaNăsăud (2000). În perioada 19671971. (A. 1996. Bucureşti. Director al Editurii Europress din Bistriţa. 1. Poesis. Licenţiat al Facultăţii de Filologie a Univ. în Steaua. Poet. A urmat Şcoala tehnică de construcţii din Cluj (absolvită în 1962) şi Facultatea de Ziaristică din Bucureşti (1976). lector la Univ. A. Minerva. 1988. redactor (redactorşef din 1990) la rev. Arta răbdării (1993). prezentare de V. Romanul românesc. V. Familia. Ceramică de iarnă (1997) şi Boeme (2002). 19. liceul la Năsăud (absolvit în 1960). versuri. Mişcarea literară etc. roman. omule (1990) şi Ploaia nopţii de iunie (1999). Colab. apoi prof. 8. Premiul rev. OPERA: Orologiul. 1982. 1997. redactor şi secretar general de redacţie la rev. 25. Inclus în Almanahul „Clujul literar” (1983). O. Fiul lui Ioan Moldovan şi al Anei (n. din Cluj (secţia românălatină. în Minerva. jud. Debutează cu schiţa Soarele. consilier la Inspectoratul pentru Cultură al jud. Al. C. 1995. Poantă. 17 oct. din 1997. 1998. 1972. Boeme. Recolta de vise. O uitare de texte (1999) şi Interioarele nebune (2002). Debutează în Tribuna (1966). din Cluj (1971). ClujNapoca. versuri. în 2. Vatra. de Al. 19721976). 2001 (ed. nr. Echinox (19731976). membru fondator al rev. Cronica. Ştefănescu. la Cavnic (19761979). colectiv de poezie. în Steaua. Ruxandra Vrânceanu. Debut editorial cu vol. ClujNapoca. 1989. nr. versuri. cu versuri. Nuşfelean. Alex. Fapte din trecutul odăii (1995). în Steaua. Cosma. Tribuna (1985).1996. 20 mart.) MOLDOVAN Gavril. satul Cociu. tehnician la Şantierul II instalaţii din Câmpia Turzii. în România literară. căruia i. S. în Familia. Alte două romane: Numai cu tine. Transilvania. Şintereag. OPERA: Eu port această fiinţă. Gârbea. în Luceafărul. În anii studenţiei. n. 2002. Mureşenii de Câmpie. Moldovan. pref. jud. roman. (A. omule. I. nr. 6. Cluj. Avantajele insomniei (1997). ţărani. Târgovişte. Astra etc. Baia Sprie (19791980) şi Baia Mare (19801989). vol. Premiul C. Fiul lui Pompei Moldovan şi al Ilenei (n. 1989. A colaborat la Tribuna. şcolară Zimbrul a Liceului „Bogdan Vodă” din Vişeu de Sus (19681971). 1999. colectiv Eu port această fiinţă (1972). Editura Dacia. roman. Debut. jud.după 1990). A publicat patru culegeri lirice: Recolta de vise (1989). Ştir. BistriţaNăsăud. Imbuzan). Vatra. Insomnii lângă munţi (1989). Premiul rev. ClujNapoca. nr. REFERINŢE CRITICE: P. Pârvu. 9. Luceafărul. în Tribuna (1968). Transilvania. Steaua. licenţiat al Facultăţii de Filologie a Univ. Şcoala primară la Cluj (19591967). la Mărişelu şi Iuriul de Câmpie. Steaua. Pintescu. Luceafărul. Zorile a liceului (1969) şi în suplimentul literar Preludiu al ziarului Scânteia tineretului (1970). în rev. Gh. în România literară. Viaţa fără nume (1980). Tratat de oboseală (1999). Blaga). Grigurcu. Debut editorial cu romanul Orologiul (1982). Antologia de poezie „Alpha” (1984) şi Antologia 136 MOLDOVAN Cenaclului literar „George Coşbuc” (2001). Minerva (19911996) şi Mişcarea literară (20022003) din Bistriţa. Tribuna. Bistriţa. Căprariu. 1990. Luceafărul. nr. 36. Din 1971. 1941. nr. nr. Prof. versuri. Studii elementare în satul natal şi la Beclean. Viaţa Românească.) MOLDOVAN Ioan. în România literară.urmat Exerciţii au de transparenţă (1983). 2003). nr. Ceramică de iarnă. Familia din Oradea. ţărani. 10. ClujNapoca. A editat rev. 18. 1992. nr. Dicţionar al viselor. Debut editorial în vol. Poet. n. I. 1999. 1982. 1990. Liceul „G. ClujNapoca. nr. H. Fapte din trecutul odăii. Târgovişte. România literară. nr. Numai cu tine. 1952. 25. 1991. 18. Cluj. Taşcu. Bihor (19972000). bilingvă românoengleză.

1894. nr. nr. C. Ţeposu. T. nr.3. Moldovan. Pop. Sibiu. 1981. 1913). 1923.) MOLDOVAN Silvestru. nr. 2. 1923). Sibiu. în Luceafărul. nr. în Almanahul Presei Române. antologie de autor. nr. poveste. Folclorist. 1911. 1918. 1984. 10. idem. versuri. 2002. Punga cu noroc şi căciula fermecată. C. REFERINŢE CRITICE: A. 31 mai 1915. VII. Agârbiciu. Exerciţii de transparenţă (1983).1994. Insomnii lângă munţi. III. 1912. 1928). I.) Mihăilescu. 7. nr. Sibiu. 1935.1981. 1919). 6. 4. ClujNapoca. 9. 1887. Istoria şcoalelor centrale române gr. Îndărătnicul. în Contemporanul. Avantajele insomniei. în 1911 a fost director al Gazetei Transilvaniei. 2003. în Familia. 1886 (ed. versuri. 1907. Poveşti. în Apostrof. literară. Dicţionarul numirilor de localităţi cu popolaţiune română din Ungaria. Pantea. OPERA: Viaţa fără nume. pentru vol. Ţinuturile de pe lângă Murăş. Articoli reproduşi din Foaia Poporului. ed. Telegraful român. în 5. 1999. Bârseanu. 1886. în Cuvântul. în Almanahul scriitorilor de la noi. 4. Povestiri istorice. 4. 1909. 1981. 1981. III. Alegorie populară. 1999. în Familia. VI. 8. III. în Orizont. Sibiu. Al. Momente noui din revoluţiunea lui Horea. II. ed. 8. Ţara noastră. Arta răbdării. 1984. Botoşani. (D. Premiul Filialei din Cluj a Uniunii Scriitorilor pentru vol. Cristofor. Edip nenorocitul rege din Teba şi alte întâmplări din vechime. V. nr. L. în Tribuna. (V. 1908 (ed. 1885 (ed. 7. C. compus la încredinţarea Asociaţiunei pentru Literatură Română şi Cultura Poporului Român de Silvestru Moldovan şi Nicolau Togan. Interioarele nebune. 1906). 1896. ed. . (M. 1894 (ed. Şir nesfârşit. 1981. An împărat şi fetele lui. nr. nr. or. Al. nr. Povestire istorică. II. Arta răbdării (1993). Tratat de oboseală. Sibiu. Borbély. prof. Poesis şi al rev. Livescu. Braşov. Sibiu. Perian. 1898. M. jud. Un mic capitol din viaţa foilor române din Ungaria. Ardealul. II în Ţara noastră. II [recte III] Sibiu. 49. Cluj – m. Ţinuturile de pe Olt. Sibiu. Sibiu. în Vatra. Breazu. 1999. S. 1993. n. 8. 1944. în Transilvania. II. anecdotă.2002. Povestire istorică. în 2Steaua. 2000. ClujNapoca. 1907.) 137 MOLDOVEANU . ClujNapoca. 8. Al. cu o pref. nr. Sibiu. în Steaua. 1896). I. II. în Apostrof. Sibiu. Sibiu. Cistelecan. Braşov. 1998. Sibiu. Cr. Bucureşti. 1905. II. A. 1. A. 1904). nr. Gh. O uitare de texte. 1981.al U. 1885 (ed. R. Grete Tartler. Cistelecan. Agârbiceanu). 1885 (ed. Bucureşti. 1913). 1997. 1994. Şt. 7. Mureşan. în Discobolul. P. Mormintele marilor noştri bărbaţi de la 18481849. nr. Descrierea părţilor Ardealului de la Murăş spre miazăzi şi valea Murăşului. Bucureşti. 1990. nr. 1893). în Ziua 8. de geografie. Cluj. III. 1994. istorie şi lb. Premiul rev. 1901 (ed. Perian. II. G. I. Povestea lui Ignat. 1990. 1906. 1861. în Familia.) Osvadă. 19111912 (ed. amplificată cu trei adaosuri: Negri. în Observator cultural. nr. Facultatea de Filosofie din Cluj şi Viena absolvită în 1884. Sibiu. Între 1885 şi 1887. Cistelecan. nr. 1984. maghiară. Timişoara. 1990. Zarandul şi Munţii Apuseni ai Transilvaniei. 1981. 3031. 9. 8. 1892 (ed. Unu (1997). poveste. Sibiu. E. nr. nr. România literară. Sighişoara. 5. în Echinox. Petrea Dascălu (I. com. G. În Panteon. 1913. Cistelecan. II. nr. Gh. A. Dr. Mihăieş. 1905). I. apoi publicist şi redactor la Tribuna. Sibiu. 1895. II. (M. 9. (I. Mugur. 1987. 2003. 1980. în Amfiteatru. ?). 31. în România literară. 2. Lumea proştilor. în Echinox. Literatura Transilvaniei. 35. în Astra. 1906. M.din Braşov. Micul prietin al copiilor adecă Carte pentru învăţarea scrierii şi cetirii.) Diaconu. Din vitejii poporului românesc: Nichita Balica. 122. versuri. 1981. nr. Exerciţii de transparenţă. Sibiu. antologie de autor. 1. 1. Sibiu. în Vatra. Braşov. 2002. 1902. Bodiu. II. editând el însuşi Femeia şi familia (1893) şi Rândunica (18941895). ed. Sibiu. în România literară. nr. Sibiu. 1984. nr. nr. 1989. Grigurcu. Sibiu. Studii gimnaziale la Cluj şi Braşov. 1915. 1983. Anecdote şi poveşti. 7. Fl. Grigurcu. 1929). I. Al. nr. poveste. nr. Gh. REFERINŢE CRITICE: Constanţa Buzea. nr. Milea. OPERA: Păcală şi Tândală. ed. Fiul lui Simion Pop Moldovan şi al Mariei (n. 1908 (ed. în Vatra. de I. Poveste orientală prelucrată. 1926. Noi – şi ceilalţi români. Istoria Ungariei în legătură cu istoria universală pentru şcoalele poporale. în România literară. 1987. 1905 (ed. Irina Petraş. Din trecutul omenirii: Ulisse regele din Ithaca. Foaia poporului. Ulici. Melopoetica. Fiica a nouă mame. Raţiu şi Măcelaru. ed. Simion. Gh. Lazăr.

Eu şi Europa. 1912. prozator şi dramaturg. Istoria. 1913. Bucureşti. I. Al. Romanul românesc. II. D. 1970. 1921. II din Maupassant. Sorbul. Fiul lui Dumitrache. Panorama. Cântarea cântărilor. pref.. Luceafărul etc.roman. Ciopraga. 1966. Universul. Fluturii. cu M. note şi indici de Julieta Moldovanu. Corneliu Moldovanu în corespondenţă. Bucureşti.. Bucureşti. Prelucrare în versuri după Biblie. Călinescu. jud. Crohmălniceanu. 1982. Bucureşti.) .. Neguţătorul de arome. 1952. Bucureşti. 1917 (ed. Convorbiri critice. Majestatea morţii. Sbor peste ape (1939). A absolvit Şcoala Normală de Învăţători din Cluj. Sămănătorismul. jud.. com. Ornea. M. Bucureşti. note şi indici de Julieta Moldovanu. 1910. Ist. îngrijită. OPERA: Sbor peste ape.. Director al Teatrului Naţional din Bucureşti şi director general al teatrelor (19241926. Purgatoriul. Bucureşti. al cărei preşedinte a fost (19211923 şi 19331935). 1977. scoate ziarul Românul. 1907 (ed. Prezent în Antologia învăţătorilor în literatură. pref. (E. Literatura. Jordan (1938). O privire asupra artei dramatice. Istoria. Cetatea Soarelui şi alte poeme. I. 1908. Lovinescu. Iaşi. 19271928). iar din 1911. Goga. M.. apoi „Liceul Internat” din Iaşi (absolvit în 1902). Sasu – Mariana Vartic. II. Săvădisla.. Bucureşti.) MOLDOVEANU Ion. nr. Autor al romanului Purgatoriul. Debutează în Epoca literară şi Floare albastră (1899). Poet. Membru fondator al Soc. 1908. N. V. Rădulescu. Bucureşti. 1982. Symposion. la Iaşi (1917). Poet. Menţiuni. E. Colab. Autor al unui singur vol. Săndulescu. Varia. REFERINŢE CRITICE: Perpessicius. 1921). Premiul Naţional de poezie (1933). II. B... 1921. de versuri. Bucureşti. însemnări şi fantezii. 1916. G. Bucureşti. Noua revistă română. Artă şi literatură română.. Vatra. 17 mai 1939. întocmită de B. Dragomirescu. Cluj. Ordinul Naţional al Legiunii de onoare a Franţei (1927). de D. ed. ed. 1910. Rampa. Purgatoriul. 1972. conf. Din 1904. 1883. D. 1942). Debutează în 1933. Rotaru. Poezii. 1920. în colab. n. Vol. C. 2 sept. Fiul lui Gheorghe Moldovan. com. 1939. Colab. de poezii (Flăcări. Istoria literaturii române în secolul XX.. din Bucureşti (1904). Bucureşti. 1940. Lanuri. îngrijită de Julieta Moldovanu. Autori şi actori. Venus şi Gioconda.. (M. Răşcanu). în rev. O. 1909). L. Licenţiat al Facultăţii de Litere şi Filosofie a Univ. 138 MOLNAR-PIUARIU Sărbătoarea pâinei. Flacăra. Delavrancea. 1907. Cluj. n. Hyperion. Corneliu Moldovanu în corespondenţă. poezii. Bucureşti. 1983. Cursul primar la Bârlad.. 1934. M. BistriţaNăsăud – m. Tributar opticii sămănătoriste. 1914. şi în antologia Poeţi tineri ardeleni de E. 1922 (ed. Sbor peste ape. N.(1922). Împreună cu M.. univ. 15 aug. Cluj. are o activitate diversă. Poezii. Bucureşti. B. Bucureşti.. Vasiliu.. Cetatea Soarelui şi alte poeme. Z. Giurgiuca (1940). Gând românesc. a. şi al Susanei (n. Bârlad – m. şi al Ruxandrei (n.. Şt. 1924. Sămănătorul. II. Literatura. Bucureşti. ed. Fanache. II. 1918.. în România literară.. Bucureşti. Flăcări (1907).. lui Corneliu Vasiliu). cont. comedie în versuri. Povestiri. REFERINŢE CRITICE: Fl. de V. ed. Istoria literaturii române. 10 ian. 1918).MOLDOVANU Corneliu (pseud. Debut editorial cu vol. I. pref. Bucureşti. roman. 1910). Corneille. I. la Epoca literară. IV. Povestea vistierului Statori şi alte povestiri. 1970. Iorga. Naţiunea română. Jucan). 1918. Minulescu ş. Barbu. 1924) şi proză (Neguţătorul de arome. susţinută şi de o cultură notabilă. I.act în un versuri. A. îngrijită de D.. Poezii. OPERA: Flăcări. 1970. Peaicea nu se trece. Ov. Povestiri. Dem. Poezii. II. la Hyperion. 1916 (ed. Poem eroic într. secretar al Conservatorului de Muzică şi Artă Dramatică. Căderea Rinului.. I. O istorie. S. Bucureşti. II. negustor. III. lit. Momente din istoria teatrului românesc. Sadoveanu.. Piru. şi antologie de Al. 1938). Trad. 24. Lechinţa. Manolescu. 1912. Freamătul şcoalei. Danciu. Evenimentul literar... Bucureşti. Murăraşu. Scriitorilor Români (1 sept. Munteano. 1921. Povestiri trăite şi închipuite. Micu. IV. Revista modernă. agricultor.

1980. A făcut memorii în favoarea şcolilor. 1858. 1785. Retorică adecă învăţătura şi întocmirea frumoasei cuvântări. apoi student la Facultatea de Filologie (lb. Pp. Mircea Popa. Sibiu – m. Istorie universală adecă de obşte. 1957. Turnu Măgurele. 1789). de schiţe şi povestiri Rebarbor (scos din librării). Iorga. de istorie (Istoria universală a lui Millot). ***. După terminarea studiilor liceale. n. REFERINŢE CRITICE: T. 1781. 1939. Fiul vestitului Popa Tunsu. V. 139 MORAR . Obţine diploma academică de magistru în oculistică la Univ. M. Pavel Berariu. care cuprinde în sine întâmplările veacurilor vechi. Paraenesis ad auditores chyrurgiae in Lyceo Regio Academico Claudiopolitano. la 1792. Medic al săracilor la Sibiu. a înfiinţat. Sibiu. t. Neamţu. Elementa Grammaticae latinae.. în Bucovina. I. din Bucureşti (1972). DeutschWallachische Sprachlehre. al primei soc. Bucureşti. 1823). al Şcolii de Chirurgie şi Medicină din Cluj. la Iaşi şi Bucureşti. 1788 (ed. Sad. schiţe şi povestiri. OPERA: Ode Entru pomenirea Muterei tsei dja pururja a Augusztei Marjej Theresjej. Buda. Ursu. Istorii vechi. Filolog şi traducător.) MONCIU-SUDINSKI Alexandru. fiind în toate domeniile pe care lea abordat un excelent precursor. Licenţiat al Facultăţii de Filosofie a Univ. a contribuit la editarea Supplexului (1791) şi a unor cărţi religioase (minee. III. medic al minerilor din Zlatna.. Retorica literară românească. Fapte şi oameni din trecutul medicinei în patria noastră. 1808. apoi practicantmedic la Jupalnic (Banat). Niculescu. Sibiu. 1749. 1798 (ed. Sibiu. Ocna Sibiului şi Dej. S.... Studii şi cercetări. 1822. din Viena (24 oct. 1815. Lupaş. Lucrează ca redactor la rev. Caractere. Cloşca şi Crişan. 17951915). este pedagog la o şcoală profesională din Dragalina (19621963). 1976. Istoria medicinei. şi al Patrasiei (fiica unor Ioan şi Dobra). luptător pentru drepturile politice şi religioase ale românilor transilvăneni. studii de perfecţionare în chirurgie la Viena (1778). Bucureşti. gramatici (DeutschWalachische Sprachlehre) şi o retorică celebră (1798). strajnice). ed. promotor al dezvoltării învăţământului românesc. E. 1962. 16 mart. 1944. pentru dezvoltarea reţelei sanitare şi înfiinţarea de manufacturi. Prozator şi reporter. 1939. Înştiinţarea Societăţii Filosofeşti din Ardeal. Formarea terminologiei ştiinţifice româneşti. N. A. com. Cipariu. Al. 1793. 1810. Economia stupilor acum întâi izvodită şi dată de Ioan Molnar doftorul de ochi în marele Principat al Ardealului. Retorică românească. II. ClujNapoca. 13 iul. A fost înnobilat. Bologa şi S. Caracter (1973) şi Biografii comune (1974). În 1971. 1798. 1971. L. Viena. bucurându. 1976. Wörterbuchlein Deutsch und Wallachisches. Iară acuma întâia dată tălmăcită în limba românească. A. -P.de o mare consideraţie se în epocă. Sibiu. o fabrică de postav. (M. urmat de două vol. slave) a Univ. A. N. Se bucură de o faimă europeană ca oculistchirurg şi dă consultaţii sau operează la Viena. de Aurel Sasu. din Bucureşti (19631964). de reportaje şi interviuri. Doctorul Ioan PiuariuMolnar. Ioan Molnar Piuariu. 1971. II. prof. pedagog la Piatra Albă (19641965).. academice româneşti (Soc. iniţiator al celui dintâi proiect românesc pentru editarea unei gazete în lb. 1962. Izsáck. Filosoficească din Marele Prinţipat al Ardealului. Sasu.MOLNAR-PIUARIU Ioan. povestiri. naţională (Foaie românească pentru sătean. 1822. Argeş (19731974). protomedicus al Marelui Prinţipat al Ardealului (1777). A tradus lucrări de medicină (obstretrică. cu predicatul „de Müllersheim”. Ioan Piuariu Molnar. ginecologie. Sibiu. Studii la şcoala „grecească” şi la liceul german din Sibiu. 1976). Principia de limbă şi scriptură. autor de studii economice şi manuale de retorică: un iluminist cu preocupări multilaterale. Şcoala ardeleană şi limba română. 1800. Povăţuire cu praxis cătră sporirea stupilor. 1774). de apicultură (Economia stupilor). Buda. întocmite prin signor Millot commembrul Academiei frânceşti din Lyon. a redactat dicţionare (Vocabularul nemţesc şi românesc). Istoria. Viaţa şi opera lui. n.expatriat în Suedia. îngrijită şi pref. a încercat o mediere a păcii cu răsculaţii lui Horia. a OPERA: Rebarbor. Sibiu. I. la Sad. jud. Debutează în presă în 1964. Începuturi temeinice ale istorii de obşte. Sibiu. de la înfiinţare. în vol. îi apare vol. a fost un mare medic oculist. Sibiu. 1795. pentru tratarea sifilisului). autor al primei lucrări de medicină publicate în româneşte. Sibiu.

în Luceafărul. Popovici. Sasu – Mariana Vartic. 1966. I. V. 29. 31.) MONDA Virgiliu (pseud. în România literară. de versuri Fântânile luminii (1923). Între 1949 şi 1966. Biografii comune. nr. Lefter. la România literară. 1969. 1956. roman. Bucureşti. G. 2003. Facultatea de Medicină din Bucureşti (doctorat în 1924). în Luceafărul. Tinereţea unui artist. Al. versuri. G. Premiul Uniunii Scriitorilor (1984). 1999. Statuia. roman. Zalis. 1974. Gazeta literară. Viaţa Românească. Manolescu. 1971.. 2002. Corabia pe uscat. George. (A. Iorgulescu. 1989. 1991. ibidem. de versuri Îmblânzitorul de metafore (1981). roman. Pt. 1948. Bucureşti. 1981. Traduceri: I. Ciobanu. Colab. nr. de memorii. Bucureşti. Fiul lui Zeilic Moscovici. în Orizont. OPERA: Fântânile luminii. La nord de Nerej. roman. n. roman. în continuare. versuri. 1974. (I. 1898. 1948. 1975. în România literară. nr. I. Şcoala primară la Ploieşti. roman. Luceafărul ş. Ivasiuc. 1923. şi al Ghizelei (n.. La nord de Nerej. 2003. nr. Statuia. Memoriile unui scriitor. A publicat. Vremea. 1975). Bucureşti. Practică medicina la Bucureşti. versuri. 1974. Iorgulescu. nr. 1975. Dimisianu. Azi. REFERINŢE CRITICE: A. Vară indiană. nr. Simion. 47. Cei care au ales noaptea. Debut editorial cu vol. Stănescu. în Flacăra. roman. Debutează în Orizont (1976).. Al. în Contemporanul. 1982. Manolescu. 1946. 5. -M.. în Adevărul literar şi artistic. Bucureşti. 1975. Bucureşti. Călinescu. nevarietur. 2002. 1982. I. REFERINŢE CRITICE: I. Ierunca. Săraru. în Luceafărul. C. Monica Lovinescu. 23 dec. Ulici. V. Licenţiat al Facultăţii de Filologie a Univ. 1985. V.. Convorbiri literare etc.. D. Ardeleanu. nr. Timişoara. Bucureşti. 1971. nuvele. Autor al unui vol. Urechea lui Dionys. nr. Via şi rodul. 43. în România literară. Urechea lui Dionys.. versuri. B. Scriitori. Bucureşti. Adevărul literar şi artistic. 40. 2003. Ploieşti – m. nr. Bucureşti. nr. 42. L. Trubendal. C. Ţeposu. Bucureşti. nr..1973. Ungureanu. versuri. roman. Rouart. 1974. Şovăiala. Bucureşti. Bucureşti. a.) MORAR Ioan T. Ungheanu. Ov. 1946 (alte ed. nr. : 1968. în Tribuna. 3. nr. Aurul. 2001. 11. jud. nr. Prezent în antologia Nouă poeţi (1984). Fiul lui Teodor Morar şi al Mariei (n. nr. 1984. Bucureşti. cu o postfaţă a autorului. 2003. Studii de specializare la Paris (1925). ed. 1975. pictor. Debut cu poezii în Literatorul (1918). Istoria literaturii române contemporane. Munteanu. în Luceafărul. Viaţă şi vis (1986). 1986. Arad. nuvele (Femeia şi maimuţa. 1934. ?). povestiri. n. reportaje. II. 24.. nr. Sburătorul. Bucureşti. din Timişoara (1981). 1934. Bucureşti. versuri. Literatura. idem. A. 1974. 3 apr. 1971. 1994. 182. 1970.. roman. în Orizont. 1933.. Timişoara. Istoria. R. REFERINŢE CRITICE: E. M. Redactor la Academia Caţavencu. Serile oraşului. Serile oraşului. 1987. 1986. 1972). 684. 1974. 1971. Crohmălniceanu. în Familia. M. OPERA: Îmblânzitorul de metafore. nr. în România literară. 1975. MORARIU 1935. 32. Colaborări la Literatorul. Poet. Unde scurte. Bucureşti. călătorii de studii artistice în mai multe ţări europene (19191936). în România literară. M. Premiul rev. Opinii. în Observator cultural. Prozator. medic al Uniunii Scriitorilor şi al Policlinicii Institutului de Artă din capitală.. H. Cistelecan. Testamentul domnişoarei Brebu. Lovinescu. Fumul şi spada. S. 25. Al. în Orizont. 27. 2. Hora paiaţelor. nr. E. Femeia şi maimuţa. N. în Contemporanul. Steaua. Bucureşti. Neruşinarea. Via şi rodul. 13. nr. Semnul mirării. Tinereţea unui artist. 1969. nr. 1976. 34. Debut editorial cu vol. 1900–1937. Bucureşti. R. C. în colab. România literară. Braunstein). Brumaru. nr. 5. Corabia pe uscat. 2 mai 1991. Liceul la Bucureşti (absolvit în 1916). 1970) şi romane (Testamentul domnişoarei Brebu. Timişoara. Ungureanu. Romanul românesc. 5. C. 1985. IV. Trubendal.. lui Zeilic Moscovici). Orizont (1985). G. 1933.. N. Bucureşti. Şeitin. în Săptămâna. 1937. roman. 276. 1966. în 140 . 1992. 1995. Amfiteatru. Viaţă şi vis.

şi pref. 1984. Casa dintre portolaci (1976). Caiete. de ~. trad. Debutul în rev. de ~. Bucureşti. 15 apr. Marcel Brion. Jurnal (18871910). Albert Ayguesparse. Bucureşti. 1974. şi cuvânt înainte de ~. 1992. Bucureşti. n. şi note de ~.trad. 5. de ~. 1989. Anghel. Ovăzul sălbatic. trad. de ~. 1966. Fiul lui Alexandru Morariu. o selecţie. trad. Secolul 20. 1965. 2002). Jules Renard. Bucureşti. nr. 1974. Un vol. Bucureşti. OPERA: Ion Gheorghiu. Bucureşti. pref. trad. Jules Renard. 1966. A mai colaborat la numeroase publicaţii din ţară şi străine: Tribuna. de ~. Mai vastă e opera de traducător. 1977. 1971. Orizont. nr. Bucureşti. Itinerarii. Bucureşti. trad. Luceafărul. Albert Camus. 1979. Koraci (Iugoslavia) ş. printre care se numără mitropolitul Silvestru (al Bucovinei şi al Dalmaţiei). Eugen Fromantin. Dorian. Scrisori către Pauline. a. Între relativ şi absolut. 1971. J. Simota). nr. versurile şi le. Bucureşti. 2000. Bucureşti. 1978. de eseuri: Între relativ şi absolut (1979) şi Itinerarii (1987). şi antologie de M. Omul precar şi literatura.) MORARIU Modest. în româneşte din textele lui Cioran scrise în exil: Eseuri (1988). pref. Malraux etc. pref. 1929. A publicat prima trad. Culorile adevărului. împreună cu Ruxandra Berindei. şi pref. 1985. 2003.. al Uniunii Scriitorilor pe 1977. de ~. nr. antologic. 11 aug. Petroşani. de ~. 1971. Întoarcerea lui Ulise. G.adunat în a vol. Stendhal. 1968. al cărei redactor. 1982 (ed. trad. Maeştri de odinioară. Bucureşti. 1990. şi pref. şi pref. eseist. Florin Pucă. Petrişor. Parazitul. Bucureşti. Bucureşti. Studii medii începute la Liceul Militar „Ştefan cel Mare” din Cernăuţi. Camus. Literatur und Kritik şi Podium (ambele din Austria). Antoine Watteau. Goya – capricii. Bucureşti. pref. Bucureşti. trad. Bucureşti. în România literară. Spectacol de pantomimă. Bucureşti. Barrault. din Bucureşti. coleg şi prieten cu Eminescu la Viena. Eseurile au ca pretext pictura (premiul de critică al Uniunii Artiştilor Plastici pe anul 1975. de schiţe ironic suprarealiste. România literară. după un stagiu de redactor la publicaţia La Roumanie Nouvelle şi altul de corector la Gazeta literară. II. Deva. Albert Camus. 16. ultimul an în particular. 1964. Bucureşti. Bucureşti. şi note de ~. Spectacol de pantomimă (1971). Al. Bucureşti. André Malraux. de ~. şi pref.Flacăra. cu Ruxandra Berindei). Bucureşti. Sunt un om de teatru.. 1966. Petrişor. Jurnal. Rousseau le Douanier. 1958 (alte ed. 1989. în România literară. pref. şi pref. Bucureşti. Stendhal. Bucureşti. Bucureşti. Jean Grenier. Memoriile unui turist. Bucureşti. 1975 (ed. selecţie antologică. Bucureşti. trad. trad. continuate la diverse licee civile din Slatina. Cistelecan. Bucureşti. şi note de ~.. cuprinzând şi poeme inedite. trad. 1969. 1990). şi note de ~. apoi Constantin Morariu. Vasile Morariu. şi literatura franceză (1954). Urian. şi note de ~. Frescele din Tsilli. trad. trad. Naşterea nostalgiei. de ~. Marcel Brion. 1976III. de ~.devine din 1969. 1968. Traduceri: Jules Renard. Leviatan. Julien Green. 1972. Bucureşti. Stendhal. Bucureşti. Din 1959. Povestire cu fantome. pentru Capul de obsidian de André Malraux. 1975.. prozator şi traducător. fiul acestuia. 1976. trad. şi pref. 1971. Henri Lhote. Marcel Brion. trad. 12. este Naşterea nostalgiei (1984). Ovăzul sălbatic (1974). Steaua (1958). 1998. şi al Teofilei (n. franceză. trad. 1976. de M. Bucureşti. 1975. Eseuri. Bucureşti. Arta fantastică. Cernăuţi – m. Bucureşti. Morcoveaţă. Leca Morariu etc. Bucureşti. Casa dintre portolaci (în colab. secţia lb. 1984. 1987. A absolvit Facultatea de Filologie a Univ. 1979). şef Este prezent cu poezii în antologii străine (în engleză. premiul pentru trad. 141 MORARU .. 46. Bucureşti. 1980. L. nr. Simion.. „Hyperion”. Vol. prof. Ateneu. cu predilecţie din franceză.). 1974. S. 1980. T. Bucureşti. cu Rousseau le Douanier) sau dezvoltă însemnări de lectură pe marginea operelor traduse (despre Stendhal. Capul de obsidian. pref. 1979. II. apoi romanul Întoarcerea lui Ulise (1982) – premiul pentru proză al Uniunii Scriitorilor. Bucureşti. Pictura romantică. Poet. Arta şi problemele ei. 42. Viaţa lui Henri Brularad – Amintiri egotiste. 1988. ToulouseLautrec. E. în Familia. de ~. trad. A scos un vol. Eseuri. apărut în col. Descinde dintro veche familie de intelectuali bucovineni. greacă). Povestire cu fantome (1968). Stendhal. Gheorghe I. în Convorbiri literare.. Concomitent cu ultimul an de liceu şi un an după aceea. pref. 1966. I. de ~. lucrează ca reporter la ziarul judeţean Steagul roşu din Petroşani. André Malraux. Poezii. de ~. (A. Bucureşti. 2000. începe să lucreze ca redactor la Editura Meridiane. trad. trad.

M. Poeţi români din secolul XX. în colab. Marcea. REFERINŢE CRITICE: I. A. P. Contrapunct. M. Assistant professor de literatură americană şi teorie literară. nr. University of Illinois. 1980. inginer. nr. Cioran. P. Poetica reflectării. 6. M. idem. 11. 1983. 1968. Dana Dumitriu.. nr. nr. în România literară. Muthu. 1988. Ateneu. în Luceafărul. nr. O cetate asediată. din Bucureşti (19901993). T. în Steaua. 1990. 16. Anatomia imaginii. Cristea. Faţa şi reversul. Rewriting: Postmodern Narrative and Cultural Critique in the Age of Cloning. Ciucă. Dr. Andreescu. P. 1990. în Contemporanul. Lector la Facultatea de Litere a Univ. Poantă. Colab. 1997) cu studiul Escaping Monstrosity: On Desfiguring and Refiguring Europe (în colab. Călinescu. 1982. American Comparative Literature Association. la vol. OPERA: Ceremonia textului. în România literară. În anii studenţiei a participat la Cenaclul „Universitas”. 1984. în colab. 1971. de ~. 1971. antologie. Ispita Occidentului. Amsterdam/Philadelphia. Ţepeneag. Este editor asociat al rev. 1986 (ed. nr. A. din Bucureşti (1984). M. şi organizaţii profesionale: Modern Language Association. Bucureşti. 40. postfaţă şi note de ~. Anatomia imaginii (1988). 1960. V.Julien Green. M. International Nabokov Society. Felea. urmat de Proza lui Alexandru Ivasiuc. în Familia. 1982. Euphorion. Tudoran. The Society of Utopia Studies etc. şi al Silviei (n. D. Poetica reflectării. Încercare în arheologia mimezei (1990) şi Rewriting: Postmodern Narrative and Cultural Critique in the Age of and Cultural Critique in the Age of Cloning (2001). V. 1982. nr. în Steaua. 1977. V. nr. Omul revoltat. în Luceafărul. 17. 52. trad. din Heidelberg. 7. 1979. 1998. tipărite în ţară sunt semnate Cristian Moraru. 1996). educatoare. Taşcu. Vol. n. Malraux. la România literară. Octavian. Theory and Practice (editori Hans Bertens şi Dowe Fokkema. Jurnal. Bucureşti. Chicago (nr. nr. Bucureşti. Greensboro. 1986). 42. Al. . nr. nr. 1996). 1988) şi Henriette Yvonne Stahl (Fratele meu. condus de Mircea Martin. Journal of Narrative Technique. în Viaţa Românească. I. 9. 3. Cândroveanu. Cornel Moraru. M. D. iar după stabilirea în Statele Unite la The Comparatist. 1989). nr. Jean Delumeau. nr. V. cu Jeffrey R. 9. Coman. 328330. 1968. nr. E. M. 1976. 1971. cu D. II. Transilvania. International Postmodernism. în engleză şi literatură comparată al aceleiaşi Univ. Southern Comparative Literature Association. în Steaua. Proza lui Alexandru Ivasiuc. H. la Univ. Simploké. 42. nr. în România literară.. Nunta. Bursier al Institutului „Goethe” din Germania (1989). în Luceafărul. Nichita Stănescu (Poezii. Moţatu). I. în România literară. Masterat în literatură comparată (1995) şi engleză MORARU 142 (1996) la Indiana University. în Luceafărul. Iorgulescu. 44. 1985. 1974. Caraion. Rachieru. Eseist şi critic literar. 20. 39. Frica în Occident (Secolele XIVXVIII). 1968. Un capitol din Poetica reflectării a apărut în vol. Amfiteatru (1983). 6. 42. Camus. Simploké. al Fundaţiei pentru Întrajutorare Intelectuală Europeană (1990) şi bursier Humboldt. Caiete critice. (C. (1998). M. M. Încercare în arheologia mimezei. Bucureşti. Membru în mai multe asoc. 1979. Stoica. în Ramuri. în România literară. colectiv The Play of the Self (1994). Departamentul de engleză. 1979. M. Aspecte ale poeziei de azi. Bloomington (Statele Unite). în Manuscriptum. Ungheanu. în Steaua. în Secolul 20.) 4. nr. nr. nr. 1982. American Studies Association. 12. 1994 (ed. Micu. D. Ceremonia textului (1985). Absolvent al Facultăţii de Litere a Univ. 1976. Germania (19921993). Albany. 2001. Textul şi realitatea. II. Poeţi şi poezie. în Cronica. Studies in the Novel. A publicat ed. 1982. Bucureşti. Di Leo) şi comentariul critic International Postmodernism: Global Mode and Local Modes. cu un eseu despre Dinu Flămând. nr. Bucureşti. 1982. nr. nr. Bucureşti. şi cuvânt înainte de ~.1993. 1979. în Luceafărul. International Association of Philosophy and Literature. 1988. în Transilvania. Dialog. trad. omul. Debut editorial cu vol. nr. Mitul lui Sisif. trad. Râpeanu. 37. 12. nr. 1984. 2002). Tomuş. Debutează în rev. din opera lui Lucian Blaga (Poezii. 1974. În 1994 se stabileşte în Statele Unite. Colaborează la rev. Canadian Review of Comparative Literature etc. Cahiers roumains d’études littéraires. 27. A. la University of North Carolina. în România literară. Constantin. Simuţ. Bucureşti. V. Ivănescu. 45. nr. 12 sept. 1988. 3. în Contemporanul. în Gazeta literară. 1979. Eseuri. 12. nr. Fiul lui Spiru Moraru. 1. Bucureşti. Amfiteatru. Petrişor. MORARU Christian.

A. 1984. în România literară. în Orizont. Titu Maiorescu. Braşov. în Steaua. nr. 11. nr. 14. 6. 32. nr. în 1984. 2001 (interviu).) MORARU Cornel. Constantin Noica. 10. 3. nr. urmat. 1985. Liceul „Alexandru Lahovari” din Râmnicu Vâlcea (19571961). Man). Contemporanul. nr. Secţionări critice convergente. 1996. 1944. Fiul lui Tudor Moraru. Vatra. Critici şi metode. Mihăilescu. 1985. 1986. în Tribuna. 1985. 24 oct. 1984. Grigurcu. Tania Radu. la Liceul „Radu Negru” din Făgăraş (19661979).) MORARU MORARU Iustin (prenumele la naştere: Iustin Anton). 16. com. Dr. A colaborat la Dicţionarul scriitorilor români (IIV. Dan C. 17. în România literară. în Vatra. cultural. univ. 2003. (Al. nr. Bucureşti. M. în Luceafărul. ridicând foiletonul la demnitatea sintezei şi deducând „unicităţi” printr. 1989. Bucureşti. I. în Familia. nr. I. 11. I. 1985. nr. nr. nr. 11 mart. Luceafărul. critici şi eseişti contemporani. 37. Publică (în colab. nr. Bursier al Institutului „Ezio Aletti” din roma (1995). jud. iar după aceea al rev. apoi în com. 1984: P. în Tribuna. în Astra. 5. nr. în Vatra. în Flacăra. 31. preot. Nicolae Manolescu. 1996. Fragmente despre critică. nr. 2000). în Familia. 1996. Coman. jud. din Bucureşti (19671974). 1996. şi al Iulianei (n. agricultor. în Transilvania. Între 1993 şi 2001. 14. 16. 5. nr. nr. în Luceafărul. Premiul rev. în Orizont. conf. urmează Facultatea de Filologie (19621964). univ. în Argeş. 1981. Braşov. Cs. 56. colaborând apoi statornic şi la Flacăra. 2. Gh. Raluca Alexandrescu. REFERINŢE CRITICE: A. în filologie al Univ. Pietrari. Bucureşti. Sasu. nr. Mircea Mihăieş. Piru. 6. 1981. C. Al. Vasile Popovici.) vol. n. Viaţa Românească. 11. în Orizont. M. apoi conf. nr. 30. 10. 1984. 27. 1989. Licenţiat al Facultăţii de Litere (19611966) şi al Facultăţii de Filosofie a Univ. Doina Curticăpeanu. (A. curs postuniversitar de ziaristică la Acad. I. n. 20. Fiul lui Iustin Moraru.(din 1983) al rev. Critic şi istoric literar. Itu. în Steaua. Debut editorial cu Semnele realului (1981). Nistor). Culcer. 2003). la Univ. Piru. nr. Sângeorzan. Dicţionarul scriitorilor români din Statele Unite şi Canada. Culcer. din Cluj cu teza Convergenţe metafizice în opera lui Lucian Blaga (1999).2001. 1984. 1984. Al. Facultatea de Electrotehnică din Cluj (19641971). Prof. B. S. în Amfiteatru. Cristian Moraru. 1984. Arca (1995) şi Discobolul (2000). Din 2000. Teaca (19551957). 2000. pune rigoarea în slujba lecturii participative. Textul şi realitatea. 19952002) şi la Dicţionarul esenţial al scriitorilor români (2001).analiză calmă şi acută. Poantă. Un spartan al comentariului. com. Lefter. 1990. ibidem. lector. Călinescu. în Amfiteatru. Obsesia credibilităţii (1996) şi două eseuri monografice (Constantin Noica. şi al Mariei (n. Şcoala elementară din Pietrari (19501957). A. nr. 2001. 1989. 1984. D. Ion Pop. Titu Maiorescu. 1989. I. 2000. nr. Bogdan Lefter. la Univ. OPERA: Semnele realului. Mureş. nr. D. Marian Papahagi. A debutat în Vatra (1972). apoi Institutul Politehnic. Un destin istoric: Biserica Română Unită (2001). 1989. Marian Papahagi. în Cronica. Fl. Milaş. o Premiul Filialei din Târgu Mureş a Uniunii Scriitorilor (1985. în Contemporanul. BistriţaNăsăud. nr. satul Schit. nr. Liceul „AdyŞincai” din Cluj (19571962). nr. Vatra din Târgu şef Mureş. 9. în Cronica. Z. Al. 41. „Ştefan Gheorghiu” din Bucureşti 143 . nr. „Petru Maior” din Târgu Mureş. de Textul şi realitatea. satul Orosfaia. în Vatra. Obsesia credibilităţii: prozatori. Cistelecan. Cosma. Holban. N. 15. în Observator 3. „Transilvania” din Braşov (19922000). 1985. 1990. în Tribuna. 36. 1986. Vasile Popovici. 1984. Vâlcea. nr. Ungureanu. Boldea. Cosma.REFERINŢE CRITICE: Al. 48. consilier al Inspectoratului pentru Cultură al jud. în Flacăra. nr. 1994. nr. 1984. Între 1974 şi 1979 a fost cronicarul literar al rev. 2001. în Cronica. redactor (din 1979) şi redactor. Premiul „Eminescu” pentru critică (1990). Mihăilescu. nr. Oprea. 1991. Flacăra. 7. Poet şi prozator. Studii elementare în satul natal (19511955). 1943.

nr. S. în Transivlania. Leonov (1967). REFERINŢE CRITICE: L. la Târgu Ocna şi Doftana conduce seminarii literare ale celor închişi. 1950). în Transilvania. 1976. Viaţa Românească (19481950). Galaţi şi Cernăuţi (19321934). Vina. 29. al (P. 1 aug. T. A prefaţat/postfaţat trad. din Balzac (1948). T. C. C. (A. 1980. versuri. Ulici. în Luceafărul. L. a primit.) Cernâşevski (1949. secretar al Comitetului Artelor din Secţia Centrală de Educaţie Politică a C.(19711972). Târgu Ocna. în Contemporanul. nr. când a colaborat la Vitrina.rază. 1984. roman.) Puşkin (1949. Cehov (1949). al (P.) MORARU Nicolae. Kataev (1958).al rev. membru în primul comitet de redacţie al noii serii a rev. 11. şef serviciu în Ministerul Comerţului şi Turismului (1990). Ulici. L. Din 1992. Părinţii abstracţi. Poezia lui M. Ostrovski. Ulici. al (P. nr. roman. Târgu Jiu). cu Aurel Baranga. A. Premiul de Stat. F. 40. Văcăreşti. Mihăescu. 1978. Păreri libere. Fuik (1960). Premiul C. din Bucureşti. A colaborat la aproape toate ziarele şi revistele centrale (19441984). succesiv sau concomitent. redactorşef al tuturor publicaţiilor româneşti pentru străinătate (19501980). 1980. în Contemporanul. nr. 4. L. pentru romanul Vina (1981). Trăind într. C. în Contemporanul. Doftana. V. G. C. 1946. reluată ulterior şi sub titlul Anii negri). Autor al o romanelor Vina (1980) şi Părinţii abstracţi (1983). I. 1953. . Prin ţara vulturilor. în Steaua. la Bucureşti şi Iaşi (19301932). J. la Ploieşti. D. 1972. A. adjunct al şefului secţiei de propagandă din C. Andrei Vălescu a semnat în Scânteia şi La Roumanie d’aujourd’hui. Mircea. C. al U. ci doar pentru a le conferi o anumită demnitate a discreţiei. G. V. 1976.) R. În timpul celor 10 ani (19341944) de închisoare (GalataIaşi. S. 1976. După război este. nr. 1946. (I. 23. Tighina (Bender).rază (1982). 1982. 3. OPERA: La poarta pietrelor. În lumea contrastelor. Piesa de teatru Pentru fericirea poporului (1951. Bucureşti. nr. şeful Catedrei de estetică a institutelor de artă din Bucureşti (19481968). Basarabia – m. Belorusă. 22. literară Lumina şi traduce romanul Aşa s. Redactor la Scânteia tineretului (19691976). fiind arestat (1934) în urma activităţii ilegale desfăşurate ca secretar U. versuri. 19441945). A a debutat publicistic prin 19351937. 18 febr. nr. A publicat vol. Prut (1948). 1980.) R. n. redactorşef adjunct la România pitorească (19821990). V. versuri. Panova (1949). de versuri La poarta pietrelor (1972). 1912. (1947). Clasele primare (19191923) şi cele gimnaziale (19231927) în satul Căuşenii Noi. Studii şi eseuri. Autoturism (19761982). Debutează în Tribuna din Cluj (1962). 1986. 1958). în Luceafărul. Bucureşti. I. D. dramaturg şi prozator. L. P. 1948. univ. secretar general la Ministerul Artelor (19481950). director al Radiodifuziunii Române (19451946). 1952). Atlas.) R. E. 1977. nr. (N. Bucureşti. Ciobanu. 1998. C. 1983. 1976. de critică literară (Realismul în literatură. Fiul medicului Simion Moraru şi al învăţătoarei Clara (n. prof. note de călătorie (Prin R. 1983). scrisă în colab. urmat de Desprinderea fiului (1976) şi Trăind într. OPERA: Vremuri noi – ţară nouă. în 1952. redactor la ziarul Dimineaţa (1990). Falic). cultivă limpezimea expresiei întrun registru în care interogaţia existenţială îşi colorează elegiac accentele. 1972). agent imobiliar asociat (19911992).călit oţelul de N. firmă proprie (agenţie imobiliară). redactor politic la România liberă (sept. C. secretar general de redacţie la rev. Criza. director general al postului de radio „România liberă” (19461948). Debut editorial cu vol. 15. 144 MORĂRESCU Întrerupe studiile universitare începute la Facultatea de Drept a Univ. nr. Bucureşti. S. o Bucureşti. N. nr. Manu. Tighina. Md. în România literară. redactor. 36. Critic literar. este instructor al C. Rupea. N. Dimitriu. la Târgu Ocna scoate sporadic rev. jud. 1957. Iugoslavia azi. nuvele (Conştiinţe curate. Cu pseud. Liceul „Ştefan cel Mare” din Tighina (19271930). 1950). text politic. Cluj. V. roman (Scurtcircuit. C. Desprinderea fiului. (19461948). preşedinte al Uniunii Ziariştilor (1947).. Nistor. în Convorbiri literare. Viaţa Românească (1950şef 1953) şi Veac nou (1953). iar reflexivitatea controlează emoţiile nu pentru a le discredita. 11. Bucureşti. Bucureşti. Tolstoi (1951). unde activează în cenaclul literar „Ion Heliade Rădulescu”. C. Kojevnikov.. 1985.

Debut editorial cu placheta Litere. în Luceafărul. 22 ian. 1972. în Bucureşti. 1996. nr. 1999. 2003. N. 1958. în colab. IV (1997) şi Poezia pădurii. 2001. şi al Margaretei (n. 4546. 1959). alcătuind albume cu case memoriale. 10. Convorbiri literare. M. pref. La malul Snagovului. în A. 1999. 1945. 20 sept. Bucureşti. în Luceafărul. 1954). ziarist. Prezent în antologiile Poezia artelor frumoase (1981). 1923. în Gazeta literară. Macarie. piesă în trei acte (şapte tablouri). în Scrisul bănăţean. OPERA: Litere. Corabia de purpură. Scurtcircuit. Mîndra. 2002. 1995. Bucureşti. I. gravuri originale etc. Traduceri: Actele acuză. Cununi. de versuri Pasărea vădastră (1980). A urmat Facultatea de Bele Arte (19441947) şi Facultatea de Arhitectură (19441949. Enaxor. lb. III (2001). 1958. pe baza vechiului mandat. Velea. 1958. nuvele. Grigorescu. 1953). nr. Bucureşti. În lumea contrastelor. Culegere de documente privitoare la atrocităţile monstruoase săvârşite de autorităţile germane pe teritoriile sovietice vremelnic ocupate. Corabia de purpură (2001). note de călătorie din Albania. expert contabil. sub titlul Anii negri. Tribuna. versuri. 2002. refăcută şi reluată. 1955. Bărbuţă. 2003. Pasărea vădastră. Bucureşti. Bălăcescu. Iorgulescu. Vatra. L. Bucureşti. Bucureşti – case memoriale. 1958. 1958. Teatru. 40. M. Bucureşti. Urma alege. 51. vol. lb. nr. Euritmii în jurul florii cu nimb. roman. 1951. Bucureşti. 1948. Cizeluri. R. Bucureşti. nr. A publicat vol. reluată sub acelaşi titlu. Baranga. Enaxor (2002) şi Cununi (2003). Bucureşti. Grăsoiu. 19641969). în Scânteia. Bucureşti. în culegerea colectivă Teatru. REFERINŢE CRITICE: S. 1979. Codreanu). Lucia Dem. album. 1974. Lumini dobrogene. Prin Republica Sovietică Socialistă Belorusă. idem. 28. lb. Viaţa Românească. Cizeluri (1996). chineză (Beijing. 16 ian. 1951 şi în A. nr. audient la Catedra de istoria artei a Facultăţii de Litere (19441947). în Viaţa Românească. Văleanu. A debutat în arta plastică la Salonul artelor decorative (1943). I. evocare. 6 oct. 1954). Studii şi eseuri. în Amfiteatru. arhitect la Institutul de proiectări metalurgice (19511956. nr. cu P. 1981. Este inclus în importante lucrări de referinţă ale artiştilor români contemporani.Realismul în literatură. versuri. Din 1949. în Luceafărul. cu A. Bucureşti. 7. Manu. MorărescuAdria. franceză (Bucureşti. în Vatra. 1951). REFERINŢE CRITICE: E. Prin ţara vulturilor. I. Bucureşti. nr. Bucureşti. maghiară (Bucureşti. Manu. Libret pentru un magic balet. Bucureşti. Bucureşti. vers şi imagine. Jurnalul literar. 41. în Tribuna. nr. Manuscriptum etc. 1953. engleză (Bucureşti. Bucureşti. 142. (C. 1974. Lizica Codreanu şi avangarda pariziană. piesă în trei acte (şapte tablouri). Studii elementare (19301934) şi liceale (19341942). 2003. nr. Poeme pentru o himeră. Din ţara constructorilor comunismului. rusă (Moscova. lb. Grăsoiu. E. I. Versuri 19712001. 1951. Bucureşti. de Asea şi N. Tr. Gherla şi Aiud. Bucureşti. 1. Pentru fericirea poporului. L. 2002. 1958. Teatru. Bucureşti. Orizont. 1983.) MORĂRESCU Dragoş (numele la naştere: MorărescuAdria). 1950. ibidem. Bucureşti. Generaţia literară a războiului. 1999. Bucureşti. încadrat la diferite întreprinderi de construcţii. Gheorghiu. nr. trad. tradusă în lb. în Scânteia. Versuri 19581987. 2. absolvă Şcoala de pictură bisericească (19441947) şi obţine titlul de pictor bisericesc (1957). Steaua. 1951 (în colab. Mladovenau. Bucureşti. O istorie desenată a literaturii române. A. 1982. în Dimineaţa. în Almanahul literar. la Luceafărul. M. vers şi imagine (1974). Cristoiu. Bucureşti. România literară. Colab. Oprea. nr. 1972. 2000. 1996. a desenat portretele a zeci de scriitori români. Moraru. 1953). 6 iun. arhitect diplomat. Poeţi după gratii. vol. 9. Conştiinţe curate. 145 MORŢUN . Baranga. Piteşti. Tomis. Bucureşti. Bucureşti. în Contemporanul. arestat din nou (1958). album. note de călătorie din Brazilia şi Argentina. nr. 1953. Condamnat „pentru participare la organizaţii interzise” şi deţinut (19421944) la Jilava. reprezentată la Teatrul Naţional din Bucureşti în 1956. 1957. n. de I. 37. 1953). 1980. în Gazeta literară. album. Fiul lui Ştefan Gh. Birăescu. piesă de teatru. Inima satului. va fi graţiat abia prin decretul de amnistie politică din 1964. V. Baranga. L. idem. Origini.

Calendarul pozitivist.) MORŢUN Vasile G. poezii. 22 iul. 1969. trecut în 1899 la partidul liberal. Dostoievski. politice. 1891) şi a făcut şi câteva trad. poeme. Revista democraţiei române. Glasul Bucovinei. Rosetti. în Croncia. de I. nr.. 6. 23. de muzică pe Alexandru Bogza. iar apoi senator. Manu. ca prof. (A. publicaţiilor periodice). 373. de Graţian Jucan). proză. 8. Bucureşti. Drepturile omului. răzbate stăruitor şi la suprafaţa prozei în Vârsta neuitării (1973) sau în Punte peste ani (1984). A îngrijit şi o ed. Întoarceri în biografia mea. de română. Lumea nouă. Munca. 1911.printre l. C. A înfiinţat şi condus. A. Nădejde. iar în 1934. S. 1919.MOŞANDREI MOROŞANU George. N. 1934. Bucureşti. Şi. Deşi s. 30 nov. Bucureşti. Iarba stelelor (1968). 2003. 1935. în care publică şi câteva postume. de Octav Botez.avut ca a prof. la Facultatea de Litere şi Filosofie. 1882). Din 1947 locuieşte la Ploieşti. Câmpulung Moldovenesc – m. când fiu al Câmpulungului Moldovenesc (figurând întro antologie a locului. Înainte! Din 1885 e redactor pentru partea literară al Contemporanului.stabilit a după război în Prahova. Bucureşti. a publicat şi proză poematică (rămasă în pag. Almanahul socialdemocrat. 1976. Eminescu: Proză şi versuri (1890). Tolstoi. Puşkin. Zulniea Hâncu. Ploieşti. A colaborat îndeosebi la rev. avându. 1997. în Iaşul literar. în Viaţa Românească. Cuget clar şi Luceafărul. Rodica. nr. Mille şi Vintilă C.) evocări. şi pe G. Prof. Vol. cătunul Bodea. 1891. Ed. (rămase în pag. în 1935. 1860. în Ateneu. pref. 2.făcut studiile liceale a la Institutul Academic din Iaşi şi la Colegiul „Sainte Barbe” din Paris. Pagini culturale. 217. Cernăuţi. Muncitorul. Contemporanului). ministru al Lucrărilor Publice şi ministru de Interne. în Adevărul literar şi artistic. jud. Momentele marmorei (1976) oferă un acord poematic final. 1984. Iarba stelelor. Bucureşti. şi localizări după J. a fost în numeroase rânduri deputat. Roman – m. Literatură şi ştiinţă. Telegraful român. Vârsta neuitării. Broşteni. în Contemporanul. Între anii 19231931 e elev la Liceul „Dragoş Vodă” din Câmpulung Moldovenesc. M. numeroase gazete şi rev. Revista socială. Se trage dintr. Întoarceri în biografia mea. Momentele marmorei. idem. în Ecart. 1968. Debutează în 1930 în rev. roman. Evenimentul literar. În editura acesteia îi apare al doilea vol. de poeme. O retrospectivă a activităţii sale poetice e vol. cu o pref. de stânga Manifest. Autor dramatic şi prozator. alţii. 1991. filosoful. Aceeaşi temă a memoriei. H. după o îndelungată pauză editorială şi publicistică. Popescu. nr. Punte peste ani. Neamţ. Viaţa Românească. Iaşi. fratele lui Geo Bogza. . PopescuSireteanu. împreună cu Ghedeon Coca şi Victor Măgură. nr. (I. 6 nov. Vremea. Fl. 1887) şi piese de teatru (Ştefan Hudici. nr. 146 2003. Pe lângă art. Popescu. Ziarist şi militant socialist. Alfa. Viaţa socială. Voitin şi alţi tineri. La Iaşi întemeiază în 1933. rev. frecventând apoi cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie la Paris şi Bruxelles. Lumea nouă ştiinţifică şi literară. n. pref. poeme. Flacăra. împreună cu Al. a fost considerat în continuare când fiu al Iaşilor (figurând în antologia din 1968. Piatra Neamţ. unde îi apare şi primul vol. Gondinet. fără a obţine însă licenţa. Oprea. A mai colaborat la Adevărul. Ţugui. OPERA: Ştefan Hudici. 1973. care înseamnă şi o discretă revenire a autorului. 1976. singur sau în colab. realizată în 1979. În perioada 19311935 e student la Iaşi. rev. Ibrăileanu.bogată familie o boierească din Moldova. REFERINŢE CRITICE: I. Lermontov. realizată de Ion PopescuSireteanu). la Cernăuţi. unde l. nr. Poezia ieşeană contemporană. franceză şi latină la licee din Iaşi. E. 20 iul. Evocări literare. preşedinte al Camerei deputaţilor. Ciocoiul. 1988. predominantă în poezii. n. Critica socială. 1969. Bucureşti. Iaşi. în 1934. Poet şi prozator. art. 1989. de poezii. S. de Marthold (Pascal Fargeau. cu I. de Octav Botez. de dezbatere şi doctrină teatrală (Chestii teatrale. OPERA: Dezacord. Generaţia nouă. : Dacia viitoare. Dezacord.

Alt cer (1983). Bucureşti. Raicu. Convorbiri literare. 1975. Mîndra. Bucureşti. în Argeş. Călinescu. Menţiuni. Istoria literaturii dramatice româneşti. 10. genealogia şi albumul familiei Morţun. versuri. Antonescu. roman. 1983. 1985. Bucureşti. Clasele primare la Piteşti. Însemnările unui vânător. 1978. Gând românesc. 9. Limba română. II. publicistică şi memorialistică în Evocări literare (1989). Al. 1984. Cioculescu. Bucureşti. Amintiri literare. 31. în Argeş. P. Literatura română contemporană. Debutează l în Ramuri (1921). III. versuri. 1974. cu o pref. Găteala ploilor. B. I. Depărtata amintire. ed. remarcată şi comentată atent de marii critici ai epocii. Evocări literare. N. 1891.. în 147 MOTOC . Deputatul pălmuit. A. bacalaureat în 1915. Profile literare. unei dezinteresate şi statornice pasiuni literare. Bucureşti – m. Lysimac. Premiul rev. N. E. de versuri Găteala ploilor (1932). 1940. Licenţă în drept la Bucureşti (1921). S. Ramuri. 1944. Traduceri: J. Nanu). Opere. I. VI. Manolescu. Ş. demisionează şi se stabileşte ca avocat la Câmpulung Muscel (1931). Sburătorul. Bucureşti. Bucureşti. REFERINŢE CRITICE: I. Lovinescu. Fl. Lazăr” la Bucureşti. 1970. în Argeş. 1983. Magistrat în capitală (19281931). se poate dedica. Viaţa Românească. 1973. în Steaua. Opere. I. Ofrandă muzelor (1940). Alt cer. Pascal Fargeau. Cioculescu. 1891. 1975. N. II. în Săptămâna. Pagini din tinereţe. Revista română. Manu. 1882. Cioculescu. Iorga. 1989. şi al Mariei (n. OPERA: Păuni. VII. 1929. Bratu. 1971. proză lirică în Lysimac (1944). versuri. File de istorie literară. astfel că absenţa din capitală nu. 1977. în România literară. Sava” şi Liceul „Gh.. 1986. retrospectivă Cărare printre ani (1971). E. 1. idem. 1985. Bucureşti. Iorga. Manu. 1972. doctorat în ştiinţe politice şi economice la Paris (1926). 1930. nr. în vol. 1983. Z. 24. Perpessicius. Curentul cultural de la „Contemporanul”. Bucureşti. IV. Demetrescu. 1896. versuri inedite în plachetele Plecarea rândunelelor (1978). N. colaborează la Universul literar. Bucureşti. nr. 1978. 1971. 1937. I.vor afla şi anii senectuţii. 29 ian. 1980. Gherea. 1933. Bucureşti. I. S. nr. [autor neidentificat]. în „tihna provinciei”.. 1924.. apoi administrator al „Casei Pădurilor” din capitală. eseuri în Prezenţa Pegasului sau Plimbări lirice în jurul poeziei (1933). REFERINŢE CRITICE: Perpessicius. Aviator în al doilea război mondial. 1959. 1978. Perpessicius. nr. Istoria literaturii române contemporane. cu poezia Templierul. Nădejde. Scrieri. Găteala ploilor (1932). 19001937.Zulniea Hâncu. Ornea. Prezenţa Pegasului sau Plimbări lirice în jurul poeziei.împiedică să fie o prezenţă l apreciată în viaţa literară interbelică. Singurătăţi. Al.. Alte vremuri. Studii critice.. IV. Cărare printre ani. Lovinescu. inginer silvic la Câmpulung Muscel şi Piteşti. Adevărul literar. Fiul lui Mihail Tănăsescu-Moşandrei. Ofrandă muzelor. 4. apoi gimnaziul „Sf.. Istoria. G. Ov. După placheta de debut. Scrieri. 1971. versuri. O revistă aşa cum a fost. Poet şi eseist. Vremea. în Luceafărul. în Argeş. Biografia lui. nr. II. mai publică vol. versuri. de Marthold.) MOŞANDREI Mihai. Cruceană. piesă. 1978. Constantinescu. 1972. 38. Gh. Premiul SSR pentru vol. Câmpulung Muscel. 1971. 1936. nr. I. 1932.. Perpessicius. Tr. cont. Zoe Dumitrescu. Argeş (1984). artilerist. poeme. 1891. Bucureşti. G. Bucureşti.. A. Premiul pentru poezie al rev. I. E. Revista Fundaţiilor Regale. nr. în Argeş. 1882. Liber profesionist. V. Plecarea rândunelelor. Morţun. E. Literatura. 1973. versuri. Hanţă. roman. proză „desenată după natură” în Însemnările unui vânător (1985). nr. Contemporanul şi vremea lui. lit. Cătană. Voiculescu. nr. Autografe. Bucureşti. Voluntar în primul război mondial. Opere. 3. Popa Argeşanu. proză lirică.. unde. Crohmălniceanu. V. 1993. de Ş. Între anii 1930 şi 1944. versuri. sora poetului Dimitrie Nanu. I. Depărtata amintire (1984). 1968. V. nr. 1. (G. n. Contemporanul (18811891). eseuri. Azi. în Flacăra. Gorovei. Singurătăţi (1936). Adam. Argeş pentru culegerea Cărare printre ani (1971). Ist. Păuni (1929). 6. I. decorat cu „Crucea de război”.

.. 1974. Luca). Versuri în Ceasul umbrei (1969). 1920.MOŢ România literară. Literatura. Îşi publică majoritatea versurilor în Flacăra. n. Premiul Filialei din Constanţa a Uniunii Scriitorilor pentru vol.act şi un un prolog (în colab. antologie de C.) 148 MOŞOIU Alfred.. Feteşti. Regman. Menţiuni. Sonete (1910). E. Referent literar la Casa Şcoalelor. Poezii. Tatăl.bacalaureatul şi la Liceul „Mircea cel Bătrân” (1964). 1 febr. Colab. Universul literar. Prin jertfă. Poet şi prozator. în maniera lui Camil Petrescu – Golful sălbatic (1977). Gheorghe. Doina Sălăjan. 1920). Const. 1969. cuvânt înainte de C. 1932. Sava”. Bucureşti. 1921. Şt. Bucureşti. gimnaziul (19451948) şi. Luceafărul.. Senzaţii (2002) şi un roman de dragoste. n. Traduceri: Racine. Studii de drept la Paris.) . Bucureşti. la Unire!.. România literară. Elementele (1974). I. Marieta.. unde urmează şcoala primară (19411945). Marieta. Bucureşti. Opera sa cuprinde o poezie de atmosferă. 1986. 1927. 1922). fantezie în versuri într. 1921. studiile liceale (19481964). Botezatu). comedie eroică întrun act şi două tablouri. Jocul apelor. la Unire!. Viaţa Românească. Istoria. Paris. poeme. Poezii. Fragilităţi (1996) şi Provocări imergente (2000). 1918. un act în versuri. 1912. 1910. prozator şi dramaturg. Porumbescu) – Secvenţe marine (1966). cu versuri la Ramuri.. C. 1935. Prodan. Şcoala primară la Galaţi şi Bucureşti. a sugestiei simboliste (Sonete. 8 oct. 1918. 1930.. poezii. REFERINŢE CRITICE: P.. nr. Tomis (19662000). unde semnează.. (C. Gh. Bucureşti. comedie în trei acte. Se înrudea cu Andrei Mureşanu. 1912. O toamnă. era magistrat şi autor dramatic. Barbu Paris Mumuleanu şi Ion HeliadeRădulescu. Poem scris pe suflarea pământului (1975).. versuri şi proză. Bucureşti. Rampa. 1924. 1890. 1986. Porumbescu şi ~. Galaţi – m. Teatrul românesc contimporan 19201927. 1981. nuvele. 1923. Bucureşti. nuvele. (R. versuri. I. Bucureşti. Şăineanu. cu M.. Fragilităţi (1996). 1927. Poet. unde va deveni redactor (19601966). Ceasul umbrei. OPERA: Sonete. nr. Striana (1926). îngrijită de M. Pagini alese – Alfred Moşoiu. Redactorşef adjunct şi secretar general de redacţie al rev. Dem. ed. Luceafărul. Istoria. Doina Ciurea. Debutează în Gazeta Transilvaniei (1907). alături de alţii. idem. 1926. Al. Piru. Săptămâna. jud. luându. Ialomiţa. Anamorfoze (1983). Jocul apelor (1921). Striana. iar editorial cu o antologie din creaţia poeţilor şi prozatorilor dobrogeni de azi (în colab. cronica literară. în versuri. 1927). Elementele. Britannicus. Sufletul grădinei. şi al Facultăţii de Filosofie a Univ. Fiul marinarului Zaharia Motoc şi al Stanei (n. Bucureşti. sept. Prin jertfă. Labiş. 1922.. Raicu. L. I. teatru în versuri (liric şi feeric) şi în proză (realistsentimental): O noapte la Mirceşti (în colab. Cosaşu. practicând arta suspensiei. O toamnă. 1910. G. Ion Moşoiu. 1. 4. Bucureşti. Provocări imergente (2000). Z. Călinescu. Bucureşti. IV. tot la Bucureşti urmează Liceul „Sf. Toader nebunul. în Manuscriptum. Lovinescu. Noi recenzii MOTOC Nicolae. Rădulescu). Săvoiu. III... 1986.. Bucureşti.. Istoria literaturii române de la începuturi până azi. dar colaborează şi la Sburătorul. (1921). R. fiind coleg de promoţie cu N. Ciopraga. R. Bucureşti. Bucureşti. 6. Tomis etc. Dimineaţa nuanţelor (1989). 1920. nr. 1920. cu M. nuvele (Toader nebunul. O noapte la Mirceşti. Îşi petrece copilăria şi adolescenţa la Constanţa. în Viaţa Românească. Debut editorial cu vol. A. Bucureşti. Lucrează (având un „statut incert”) la ziarul Dobrogea nouă (19571960). Perpessicius. din Bucureşti (19641970). Erezii marine (1980). 1966. Poem scris pe suflarea (19261929). Mugur. Fl. Moldovanu. Absolvent al Şcolii de Literatură „Mihai Eminescu” (19521954.. cu întreruperi. Sufletul grădinei. de graţie şi senzualitate difuză. Debutează cu versuri (Trec printre frasini) la Tânărul scriitor (1953). poem liric în versuri. OPERA: Secvenţe marine. Tomozei.

Simion. pref. Studenţii îi dedică Eucharisterionul (1632).. din 2000. 18. 1627). După moartea tatălui. poeme. 2000. în Tomis. debutul unei strânse prietenii. 1983. în Luceafărul. Târnova. şi al Anei (n. la Şcoala generală nr. Elvira Iliescu. din Cluj cu teza Mitul interior în poezia lui Mihai Eminescu (1984). 1990. n. 11. Dezna. Apare. I. D. Orizont. Prof. nr.) de regele Sigismund III al Poloniei. nr. domn în Ţara Românească (16001602) şi în Moldova (16061607). Poet şi eseist. OPERA: Tineri poeţi. Prin hrisovul dat în „biserica moldovenească” Adormirea Maicii Domnului din Lvov (15 iun. în România literară. 46. C. Anamorfoze. la Familia. nr. care. în Orizont. L. în România literară.aduce din partea lui i Miron Barnovschi ms Octoihului de la Mănăstirea Neamţ. apoi Acad. Ştefănescu. Tuchilă. 1983. 1977.) MOŢ Mircea (prenumele la naştere: Teodor Mircea). 2002. nr. 1970. Alex. 1989. 1996. 1997. R. Raicu. 1991. 1 din Hunedoara (19731984). 1974. (I. Hirotonisit Mitropolit al Kievului (Lvov. în România literară. în România literară. versuri. Colab. Poezie şi generaţie. 1633). 14. nr. Arad (19651969). E. Golful sălbatic. Simion. Bucureşti. G.. Lvov (1630). 1996. disciplinare a vieţii călugăreşti. Vatra. M. funcţionar. prof. Bucureşti. bunelor obiceiuri şi al artelor liberale”. Palade). în Luceafărul. 39. versuri. 1980. Bucureşti. 1647. de E. în 5. ibidem. în Luceafărul. text de bază pentru ed. nr. 22 mart. Bucureşti. Liturghierul (1629). în România literară. 1998. nr. Debutează în Familia (1967). Ciobanu. liceul la Sebiş. la Colegiul Naţional „Andrei Şaguna” din Braşov. 17. 1969. Gh. poeme. Hunedoara (19841991) şi. M. Steaua. în Steaua. Dobândeşte primele învăţături în casa părintească. 1629). 1974. unde va fi hirotonisit Arhimandrit (6 sept. Micu. nr. reforme de ordin structural în planul vieţii religioase şi bisericeşti. Teolog şi cărturar umanist. 7. Fiul lui Terentie Moţ. Barbu. Arad (19571965). Energică activitate de organizare. 4. 1978. Ospeţia lui Varlaam (3 aug. vol. participă alături de hatmanul Hodkiewicz la expediţia poloneză contra turcilor la Hotin (1621). Fiul lui Simeon Movilă. După ce Miron Barnovschi Movilă ajunge domn. 1978. E. nr. L. Arad. Chişinău. Braşov. (A. nr. Fragilităţi. concomitent. REFERINŢE CRITICE: D. Constanţa. 20 (19911999) şi Colegiul Naţional „Dr. Ungureanu.1998. Constanţa. Dimineaţa nuanţelor. nr. Bucureşti. C. 1986. Însemne ale modernităţii. 2003.. 1950. şi al Margaretei Movilă. versuri. nr. Titu Maiorescu. în Tomis. Dignidad. 1979. nr. nr. transformă şcoala mănăstirii kieviene în colegiu. versuri. 2002. Constanţa. 4.) MOVILĂ Petru. nr. 1980. P. 1975. S. nr. în prezent. părăseşte de tânăr Moldova. cu explicaţii după izvoare greceşti. Mureşan. 1631). Provocări imergente. idem. la Inspectoratul Şcolar al jud. Poantă. Raicu. colectiv. renunţă la planurile sale şi intră în cinul monahal la marea Lavră Pecerska din Kiev (1625). Kiev. întărire a prestigiului mănăstirii. 15. Şcoala generală în com. nr. 31 dec. licenţiat al Facultăţii de Filologie a Univ. de educaţie „în spiritul credinţei. Prezent în antologia Tineri poeţi (1970). Iorgulescu. Titel. apoi la Şcoala generală nr. Mincu. Breviar. Senzaţii. eseuri. 1597. Erezii marine. 1983. Braşov. n. în „Ateneul Movilean” iau naştere ideile şi iniţiativele de consolidare a ortodoxiei răsăritene. 24. jud. 28 apr. Raicu. Despre Bacovia. Laurenţiu. roman. în Luceafărul. dus de către mama sa în Polonia. 1975. 1. A fost formulată şi ipoteza studiilor în Occident (Olanda. 1969. 2. Nutreşte dorinţa dea ocupa tronul Moldovei şi. 1976. Radiografii. S. roman. N. Bucureşti. 1981. II. Piru. Dana Dumitriu. 5. Rusu. nr. în Tomis. Puiu. Poezia. E. 1975. în Steaua. dotare a tipografiei cu litere latineşti (1633). inspector de specialitate la Inspectoratul Şcolar al jud. Astra etc. 4. D. 1974. jud. Al. din Cluj (19691973). Studiază la Şcoala Frăţiei Ortodoxe din Lvov şi la Colegiul Zamoiski din Zamos. 21 dec.pământului. Suceava – m. 1998. 8. Grigurcu. 27. 17. alegere confirmată (29 nov. lucrare omagială cei simbolizează personalitatea prin Helicon şi Parnas. în filologie al univ. în speranţa unei victorii creştine propulsatoare. Convoacă soborul în MOVILĂ 149 . Dr. împreună cu fraţii săi. Ioan Meşota” din Braşov (19992000). în Luceafărul. Franţa). în România literară. nr. Aici. jud. 9. L. Editura Tineretului.

Remarcabile eforturi de propăşire a meşteşugului şi artei tipografice. Studii secundare şi liceale la Piteşti (19111919). Bucureşti. 1954. C. în Analele Academiei Române. 1691. (P. în Mélanges de l’École Roumaine en France. I. T. (D. 1941. Nomocanonul. Ştefănescu. Sofia din Kiev (8. 1942. când asistă la căsătoria fiicei domnitorului Vasile Lupu cu marele hatman al Lituaniei Jan Radziwill şi rosteşte o „cuvântare duhovnciească” – cea mai veche oraţie nupţială din literatura noastră. a fost confirmată de cei patru Patriarhi ai Răsăritului. Fiica lui Ion Ionescu. ed. T. Evanghelia cu învăţătură (1637). 1996. com. 7 ian. întreaga bibliotecă. Zamfirescu. 1640). apărător al ortodoxismului. Petru Movilă şi Sinodul de la Iaşi. nr. – 20 oct. Dragomir. 1974. Gorovei. H. 1901. în Analele Academiei Române. Ortodoxos omologia. condus de fostul rector al Colegiului Movilean. Memoriile secţiunii istorice. 9. text îngrijit de (N.sept. Mazilu. II. V. comentată şi aprobată vestita Mărturisire ortodoxă. ed. Prefaţă dedicată lui Vasile Lupu (Mowa duchowna. P. de Renaştere culturală. Malvy. Licenţiată a Facultăţii de Litere şi Filosofie. Métropolite de Kiev. în Biserica Ortodoxă Română. 1969. I. Bucureşti. (1629). obiecte de preţ. veşminte.190010. Mărturisirea ortodoxă a apostoliceştei şi catoliceştei biserici de Răsărit. de Tit Simedrea.. Iaşi. şi a Mariei (n. M. 5. Mazilu. Buzău. Influenţa polonă şi rusă în vechea cultură a românilor. Poetă şi prozatoare. Moisescu. Analizată şi aprobată de sinodul de la Iaşi (15 sept. Literatura română în epoca Renaşterii.) Panaitescu. 11. Tipografia Mănăstirii Neamţ. Mărturisirea ortodoxă a credinţei universale şi apostolice a Bisericii Orientale. introducere. (P. 1844. Triodului ales. Cerbu. D. Mihăilă şi D. Vizitează Moldova (febr. Gh. XII. în Literatura română veche (14021647). 1645). jud. 1990. tom. şi note de T. Petru Movilă. în Biserica Ortodoxă Română. (P. e sesizabilă influenţa occidentală (a graficii germane). de Gh. s. Métropolite de Kiev (16331646). 1631). Alcătuieşte lucrarea polemică Lithos (1644). 1999.) Panaitescu. Popescu. M. Lungu. nr.) Popescu şi Gh. Petrovici. 1942. specialitatea franceză. C.) Popescu. Kiev. Niculescu). Umanist cu personalitate complexă. P. Govora (1637) şi e deschis colegiul şi tipografia de la Trei Ierarhi (1640). de Filaret Scriban. bilingvă românolatină. REFERINŢE CRITICE: M. II. Bucureşti. Diaconescu. Petru Movilă. a Univ. mitropolitul Chievului. Antologhionul (1636). 2001. Funcţionară la Ministerul Instrucţiunii Publice. 19111912. în Mitropolia Moldovei. Memoriile secţiunii istorice. de G. beneficiarul unei situaţii înalte în ierarhia bisericii ucrainene. şi Gh. Pravoslavnica Mărturisire a săborniceştii şi apostoleştii besericii Răsăritului. Mihălcescu. crucea de mitropolit. 1984. redactată în latină: Orthodoxa Confessio Fidei Catholica et Apostolica Ecclesiae Orientalis. Cu ajutorul său iau fiinţă tipografiile româneşti de la Câmpulung (1635). Argeş – m. în format şi decoraţie. Erbiceanu. XXXIV. II. St. din greceşte de Radu Greceanu. în Biserica Ortodoxă Română. Viller. Moisescu. Sofronie Poceapski. Debutează cu poezia . P.) Panaitescu. pref. 910. Sprijin multilateral pentru voievozii români. 1926. Soţia lui Felix Aderca. Petru Movilă. 18891900. Sfântul Ierarh Petru Movilă. din Bucureşti (1924). H. în Crestomaţie de literatură română veche. Vornicescu. 8. 1639). tom. Moisescu.. mic negustor. nr. 1941. 1645). trad.1948. Lasă prin testament acestui Colegiu 81 000 de zloţi polonezi. Bucureşti. ed. A. T. N. Mariei IonescuAderca). trad. L. trad. Mărturisirea ortodoxă. S. 5. unde 18 e prezentată.) MOVILĂ Sanda (pseud. Bulat. I. Scrie predosloviile pentru Slujbenice (1629. 1970. 2001..implicat în atragerea culturii a româneşti în sfera unor importante iniţiative cărturăreşti cu urmări în consolidarea climatului spiritual al Răsăritului ortodox şi în deschiderile spre umanismul occidental. 1642). G. 1969. 150 M. Botez. 1989. 1944. n. în Literatura română veche (14021647).MOXA catedrala Sf. prinţ de Moldova. în Magazin istoric. vol. unde. Ionescu. Udrişte Năsturel. La vie et l’oeuvre de Pierre Movila. 1900. 13 sept. nr. (N. I. D. Iaşi. vol. 1927. în La Confession orthodoxe de Pierre Moghila. a patra parte a argintăriei. 1943. Kiev. OPERA: Sfaturi către Moise Movilă (pref. nr. M. 19321933.

Z. Pe văile Argeşului. 1947. Lovinescu. Nălucile. Marele ospăţ. Desfiguraţii. REFERINŢE CRITICE: N. E. III. Stancu. în Revista de istorie şi teorie literară. Viaţa în oglinzi. Bucureşti. în Viaţa Românească. 1975. 1943. Bucureşti. Alternând poezia (Crinii roşii. XVI – m. versuri. 1962) şi romanele (Desfiguraţii. 1970. roman. Cultură şi literatură română veche în context european. Popescu). Bucureşti. Bucureşti. revăzută de autoare. roman. (M. Bucureşti. Gaidar (Timur şi băieţii lui). şi C. Versuri. nr. povestiri.. Micu. 1975. Eugenia Tudor.antirăzboinică 8 octombrie. Bucureşti. pref. Vremea. Bucureşti. S. prof. România literară. D. Liceul „George Bariţiu” din Cluj (19651973). critică. IV. 2. Georgian. eseistă şi traducătoare. L. 1947. 1970). 1950. nr. 1954. Viaţa în oglinzi. Câte se petrec pe mare. 3. studiu introductiv şi note de G. Cuvente den bătrâni. Sburătorului (1921). Compilatorul primei „cronici” păstrate în lb. Lovinescu. Prof. nr. povestiri. Câte se petrec pe mare. 1904. A. P. OPERA: Cronica (fără titlu). şi pref. G.. apare în Sburătorul literar (1922). Cronica universală. Bucureşti. 2002. 7 nov. 1958. O. 1962. probabil. în româneşte de ~ şi Iosif Wulin. Bucureşti. Iorga. jud. M. Lev Abramovici Kassil. la Ceanu Mare – Boian. roman. prima jumătate a sec. 1946. 1968. 1945. din Cluj (19731977). Viaţa Românească. trad. 1958. Viaţă. în Oltenia. NicolaescuPlopşor. roman. 1948. Trad. S. roman. Aurelia Batali. S. Bun ştiutor de carte slavonă. Călătorii. Timur şi băieţii lui. în Scânteia tineretului. nuvele. Nălucile. A. tom. 1879 (reeditată de G. Bucureşti. 1970. nr. Zapolska (Imagini). Mihăilă. III. 1965. Bucureşti. Debut editorial cu vol. 1925. Cluj. în româneşte de ~ şi Natalia Radovici. Veac nou. Cluj (19771978). Nu se cunosc nici un fel de date despre familie. Buzilă. 1935. de D. licenţiată a Facultăţii de Filologie a Univ. în Magazin. poezie. Turdeanu. 6634. nr. 1966. Călinescu. Bucureşti. de V. 1970. Bucureşti. şi apariţia în pag. G. medic. Bucureşti. Versuri 1966). colorată şi fluentă. Călugăr la mănăstirea Bistriţa (Oltenia). Hasdeu. Istoria. XVII. Neuitatele călătorii.) MOXA Mihail.. Cărăuşu şi ~. Leconte de Lisle (L’Épiphanie). nr. Prozatoare. OPERA: Crinii roşii. Pe văile Argeşului. Centkiewicz. Desfiguraţii. A Sasu – Mariana Vartic. 1981. Bucureşti. în B. 1950 (ed. Prima scriere în proză. Traduceri: Arkadi Gaidar. îi datorează pseud. în Memoriile secţiei de ştiinţe filologice. Cupa gladiatorului. REFERINŢE CRITICE: E. roman. 11. 1979. 1950. Mihăilă. 1968). de Eugenia TudorAnton. versuri. 1957. de poezii Crinii roşii (1925). Ornea. Istoria. Bucureşti. Bucureşti. Gabriela Zapolska. IV.. Adevărul literar şi artistic. n. 1967. Istoriograf şi traducător. Oameni pe banchiză!). G. Mihăescu. Alina Centkiewicz şi Czeslaw Centkiewicz. 1971. traducător de texte religioase. 1947. Fruct nou. (D. a fost. Lumea copiilor. Fruct nou. B. 19821983.sicle et e sa diffusion dans les Pays Roumains. în Viaţa Românească. 663. 643.. şi a Elenei (n. Gânduri. română. Z. Petre. Luceafărul ş. Viaţa în oglinzi. 1965. povestirile (Neuitatele călătorii. a doua jumătate a sec. Lev Kassil (Cupa gladiatorului). A. proză. La Littérature bulgare du XVI. unde trecutul trăieşte în limpezimi de acuarelă. 5152.. 1990.. Istoria literaturii religioase a românilor. II. roman. 1925. 1946. a. în România literară. opera scriitoarei valorifică virtuţile imaginaţiei decorative în evocări vii. I. 1948. Revista Fundaţiilor Regale.. tom. ed.. nr. din Verlaine (Les Fêtes galantes). în Universul (1916). C. Literatură şi arte. cu transcriere şi note). Stancu. nr. O. Sanda Diaconescu. Colaborează la Curierul artelor. în Adevărul literar şi artistic. O vară la Şipotul fântânilor. Deletant. Călătorii. 1989. Marele ospăţ. Romanul românesc. unde mai publică Viaţa. 1970. 1945. ed. 1990.. Michaelei Cristina Ţiclete). singură sau în colab. D. 1. Bucureşti. Imagini. versuri. Remarcată de E. Nălucile.) MUDURE Mihaela (pseud. Fiica lui Vasile Ţiclete. (S. Flacăra. Cel din urmă vis. în Argeş. Mihăilă în 1983. în româneşte de ~ şi J. Pata de umbră. traducător cu o lb. Bucureşti. 1935. Bucureşti. Oameni pe banchiză. C. Z. oltean. la Liceul „Petru Maior” din Gherla (19781990) şi la Liceul 151 MUGUR . n.

nr.Pedagogic „Gh. . n. Bucureşti – m. OPERA: Cântecul lui Philipp Müller.2000. 45. Studiile gimnaziale şi liceale la Şcoala de la „Sf. când este redactor la diferite publicaţii şi la Radiodifuziunea Română. Cartea prinţului. ClujNapoca.2001. versuri. 10. idem. 1973. literare din ţară. ziarist. Spectacol amânat (1985). versuri. Poesis etc.pe cei intervievaţi şi reuşind să obţină de i la ei informaţiile cele mai surprinzătoare. Debut editorial cu placheta Cântecul lui Philipp Müller (1953). 2002. versuri. nr. supliment al ziarului Tânărul muncitor (1948). lui Legrel Mugur). tablete. nr. Dr.spaţiu tensionat de un dorinţa şi deziluzia împlinirii lăuntrice. în două sate din jud. Bucureşti. Debut edeitorial cu vol. 2000. Iosif” şi la Colegiul „Sf. 2001. Colab. Roman (1975). inocent şi culpabil. 1972. 11. proză. Bucureşti. Prof. asistent titular (19911996). Ispitiri. Poezia lui M. Cartea numelor. evoluând într. Vârstele raţiunii.) MUGUR Florin (pseud. Tatăl. Portretul unui necunoscut (1980). eseuri. Lazăr” din Cluj (19901991). Bucureşti. Bucureşti. A colaborat la vol. în Familia. Serile din sectorul Nord. Gen şi educaţie (1997). M. Profesiunea de scriitor (1979). Culture of the Time of Transformation (1999). Cartea regilor. Viaţa obligatorie (1983). nr.lirică autentică de o vibraţie afectivă dominată de sentimentul compasiunii şi al participării la destinul. REFERINŢE CRITICE: Ileana Galea. versuri. apoi în capitală (19611968). Convorbiri cu Marin Preda. Rosa (n. 1991. Dimensiunea europeană (1994). 2002. afirmă cu obstinenţă încrederea în nobleţea dramatică. Aproape noiembrie (1972) şi romanul Ultima vară a lui Antim (1979). S. Steaua. Bucureşti. a creaţiei spiritului. Absolvent al Facultăţii de Filologie a Univ. Rilă Iepurilă şi cărăbuşul cu aripioare de aur. Poet şi prozator. versuri. Vol. Patetismul şi sentimentalismul sunt contrapunctate de ironie şi. în Tribuna. 2002. 1934. versuri. 1959. University of Edinburg (1992) şi Statele Unite. al fiinţei umane. versuri. Aproape noiembrie. 1970. cu o întrerupere de doi ani. Construction of Identity (2000). creaţia lui M. 6. 25. în Steaua. trecute vremi. în România literară. ClujNapoca. Ea se constituie într. Autor al vol. Coveting Multiculturalism. mama. Burse de studii în Marea Britanie. 24. Firea lucrurilor (1988). Destinele intermediare. 2001. în România literară. din Bucureşti (1960). Bucureşti. Dansul cu cartea (1981). Bucureşti. Argeş. la Caietele Echinox. uneori tragică. Deşi nu are vervă. Bucureşti. Debutează în rev. Roxana Răcaru. germană în 1988. Visele de dimineaţă (1961). A colaborat cu poezie. Bucureşti. Debutează cu poezii în Brigadierul. ClujNapoca. Visele de dimineaţă. Zorile a Liceului „George Bariţiu” din Cluj (1970). 9 febr. 1956. este mânat de o mare curiozitate. Convorbiri literare. Bucureşti. eseuri. de versuri: Romantism (1956). 7 febr. A fost MUMULEANU 152 redactor la Editura „Cartea românească”. 1960. 2000. Bucureşti. Premiul Uniunii Scriitorilor pe 1973 şi 1977. colective Studies in English Language and Literature (1990). Leon Mugur. Katherine Mansfied: Plucking the Nettle of Impressions. proză. de interviuri Convorbiri cu Marin Preda (1973). interviu etc. Marele premiu la Festivalul Internaţional de Poezie de la Sarajevo (1968). apare în trad. Cartea prinţului (1973). Istorie şi literatură. 1967. Cartea regilor (1970). OPERA: Feminine. Sava” din oraşul natal (19441954). comentariu literar. nr. proze scurte şi eseuri. Vol. 1973. Thau). Convorbiri cu Paul Georgescu (1982). din Cluj cu teza Katherine Mansfield: From Realism to Impressionism. (A. asistent suplinitor (19901991). de proză: Serile din sectorul Nord (1964). Bucureşti. Tribuna. Piatra palidă (1977). 1961. versuri. Bucureşti. a libertăţii acestuia mereu ameninţate şi agresate. uneori. University of Arizona. eseuri. Mituri. Mituri (1967). Bucureşti. eseuri. Doina Curticăpeanu. O selecţie din creaţia lirică a lui M. de proze scurte şi eseuri Feminine (2000). reportaj. în filologie al Univ. 1953. Encyclopedia of Postcolonial Studies (2001) etc. deopotrivă solitar şi solidar. iscodindu. 1965. Tucson (19931994). 2000. Iulia Alexa. de sarcasm. 1964. ClujNapoca. Casa cu ferestre argintii. ClujNapoca. lector (19962002) şi conferenţiar (din 2002) la Catedra de engleză a Facultăţii de Litere din Cluj. 1968. la majoritatea rev. Romantism. Unde e oraşul de argint?. 28.

Al doilea rond.. Ştefănescu. 1980. Redactor la rev.. nr. Slatina – m. 1983. prin concurs. Vârstele raţiunii. 1979. D. Iorgulescu. Profesiunea de scriitor. P. 1975. în Familia. Densusianu. 1980. critic şi istoric literar. Printre cărţi. Oprea. Cistelecan. 3 din Bilca (19391946). Romantismul românesc. 1975. P. versuri. Bucureşti. Portretul unui necunoscut. Contemporanul (19591968). N. Utopica. Ultima vară a lui Antim. Bucureşti.. 153 MUNTEANU . 1982.. Caracteruri.. 1978. N. Pflichtleben. 1986. în B. 3. Firea lucrurilor. M. 1991. Conachi şi clasicii Hesiod. trad. 1976. 1993. Rusu. nr. Vârgolici. şi pref. 5.Mumuleanu. dar şi din Biblie. Elena Tacciu.Bucureşti. Holban. Alex. Bucureşti. Clasicismul românesc. Păcurariu. 1974. Faptul de a scrie. Bucureşti. Rondul de noapte. Scriitori. 592. 1981.. 1988.. între 1974 şi 1979. 1985. Idei şi forme literare până la Titu Maiorescu. Bucureşti. Gh. 1969. Poezie şi generaţie. Calea de acces. Bucureşti. din Bucureşti. în Steaua. 1991. Gh.. Îşi petrece tinereţea în casa lui C. publicată de Institutul de Istorie şi Teorie Literară „G. Poet. următoare (Caracteruri. L. la Institutul de Istorie Literară şi Folclor al Acad. Iorgulescu. Poeţi. Bucureşti. 1985. nr. Din 1955. Raicu. Popovici. în Adevărul literar şi artistic. Roman. idem. interviuri.. Piatra palidă. Istoria.Bucureşti. pref. Bucureşti.al Revistei de istorie şi teorie şef literară. idem. . 1794. Ov. în Viaţa Românească. M. II. N. Plângerea şi tânguirea Valahiei. Scrisori de la capătul zilelor. Între 1954 şi 1955. Convorbiri cu Paul Georgescu. D.) MUMULEANU Barbu Paris. 3. Poesii. versuri. 36. Bucureşti. OPERA: Rost de poezii adecă stihuri. 1825. A. Bucureşti. Georgescu. Bilca. Bucureşti. T.. 1970. Iorgulescu. n. cu versurile lui Lamartine. Literatura română modernă.. Mincu. 4. nr. Practica scrisului şi experienţa lecturii. de unde familiarizarea lui M. M. Petroveanu. Dansul cu cartea. 1973.. 1985.. C. 67. 1837. 1997. Păcurariu. devenind cercetător ştiinţific. Debut cu Rost de poezii adecă stihuri (1820). Cornea. în sens estetic. un an la Şcoala Normală de Băieţi din Siret (19461947). Vârgolici. Ovidiu. Constantin. Şcoala primară Nr. Viaţa obligatorie. 1990 (interviu). pe care o absolvă în 1959. 1971. Polemos. Georgescu. Bucureşti. 2004. 1980. ed. Popescu. Istoria. P. Mitologie romantică. Traiectorii lirice. Plângerea şi tânguirea Valahiei asupra nemulţemirii streinilor ce au derăpănat. versuri. Aspecte ale poeziei de azi. G. ţărani. Simion. 1972. versuri. Bucureşti. 1978. Spectacol amânat. 1825. M. Istoria literaturii.. P. T. Felea. A. 1979. Grigurcu. Bucureşti. ibidem. Iorga. 1837. I. Baltag. 1985. o. Suceava – m. Piru. Gedichte. Folclorist. 1978. N. 1973. E. Grigurcu. Clasicism şi tendinţe clasice în literatura română. Ivaşcu. Bucureşti. Opere. Raicu. Md. com. 1980. 6. REFERINŢE CRITICE: M. M. idem.. nr. 26.1991. Filipescu. Studii literare. 1977. nr. Bucureşti 1977. student la Facultatea de Filologie a Univ. de Rodica Rotaru. 1985. care militează pentru cultura naţională. Grigurcu. 1979. 1972. nr. 5. Poesii. apoi Liceul „Eudoxiu Hurmuzachi” din Rădăuţi (19471953). Fiul lui Tănasă Muntean şi al Varvarei (n. Existenţa poeziei. Bucureşti. Al. REFERINŢE CRITICE: I. în Vatra. ed. 1982. acestea îmbină o poetică a clasicităţii cu intuiţii romantice. Iorgulescu. L. nr. nr. Însoţeşte vol. Lecturi din Anacreon şi Hristopoulos. Stănescu. T. Volume. (E. Preludiu. 1975.. 2001. Anghelescu. 1974. nr. Gh. I. Preromantismul românesc. Al. Cristea. 4.. Raicu. Ştefănescu.) MUNTEAN George. Călinescu. urmează Şcoala de Literatură „Mihai Eminescu”. versuri. 17 nov. redactor. I. M.. n. 2001.. C. Poantă. versuri. Printre contemporani. 1825) cu pref. P. şi note de M. în Transilvania. 1 iun. Scrieri.. N. Al. IV. Istoria literaturii române. Poeţi şi critici. Bucureşti. 1932. nr. Hanţă. 1820. 1987. în România literară. în Cronica. versuri. 2002. Un an (19531954) este student la secţia de regie a Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti. roman. de Helmut Britz. 1982.. Modalităţi. V. Călinescu”. (I. 1974. 2003. Gh. bun cunoscător al poeziei europene. Călinescu. 2. Debutează ca folclorist în rev. Elena Tacciu. 1972. Grigurcu. 1975. ibidem. D.. HeliadeRădulescu. G. Romantismul românesc. de unde este exmatriculat.. Tărâţă). 1973. „Omir”. 21 mai 1836. 1971. Hugo şi Byron. L. 1988. Poezie şi livresc. În 1960 intră. Barac. VI. jud. I. 2003. nr. Ceara şi sigiliul. 2. ibidem. 1984. Al. poeţii Văcăreşti. în Argeş. D. Ursu. condus de G. Viaţa poetului. 1825. Originile romantismului românesc.

nr. Magazin şi Luceafărul. 30 mai 2005. Fl.2001. Dobrescu. Debutează în Viaţa Românească (1965). Radu Enescu. pentru vol. Scânteia. Al. Columbia University. Mircea Iorgulescu. roman. 2001. în Tomis. 1968. 1983. Zalis. Ornea. Al. Singuri. în Ramuri. 1983. 1970. Al. în trad. în România literară. 50. Papadima. versuri pentru copii etc. nr. nr. Mihai Ungheanu. D. 1. este ambasador al României la Washington. cules de ~ de la Varvara Muntean. când îi apare primul art. Din această vastă producţie literară. Philippide). nr. 1969. nr. Al. nr. Mirela Roznoveanu. reprezentant permanent al României la ONU. Teodoreanu. 4. 1971. în Cronica. în Viaţa Românească. Alecsandri. I. Liviu Petrescu. în Contemporanul.). în Gazeta literară. Anghel. G. 3. Premiul „Nicolae Bălcescu” al Acad. Începând din 1956. nr. Bucureşti. Opera şi destinul scriitorului. S. în Ramuri. a alcătuit doar două vol. nr. Streinu.: Contemporanul. nr. Debut editorial cu Folclor din Suceava (1959). 15. nr. BudaLăpuşna. Gherasim. 13. World Press Institute. 1972).. folclor. Mecu. Basarabia – m. în Viaţa Românească. 1982. 51. Albina etc. românească a lui H. Beneficiază de două burse în Statele Unite. Mănucă. D. Mircea . Marile iubiri. studii în tratate şi vol. 1983) şi a coordonat. Z. împreună cu I. 1970. 1970. Cercetări literare. Arta şi literatura în slujba independenţei naţionale (1977). Mircea Iorgulescu. ambasador. despre „folclorul nou”. în Contemporanul. 10. n. publică în diverse ziare şi rev. 5. REFERINŢE CRITICE: Valeriu Cristea. 1970. nr. nr. (I. 1993). O. Gabriel Dimisianu. pagini din istoria gândirii teatrale româneşti. Asistent la Institutul Pedagogic din Oradea (1964-1967). 1977) şi un volum de eseuri (Opera şi destinul scriitorului. Bucureşti. 43. apoi la România literară. M. Drumur.Albina şi Cultura poporului (1954). Viaţa Românească. în Viaţa Românească. 3. în România literară. 1982. S. nr. Ecaterina Ţarălungă. 3. Ov. Bădăuţă. din Cluj (1964). 1969. Iaşi. 10. REFERINŢE CRITICE: Ov. nr. 1967. Streinu. în 1968 (Multiregional Program. colectiv Independenţa României (1977). nr. A alcătuit Antologia Unirii: 19181983 (în colab. Crohmălniceanu. 1969. R. roman. Paul Georgescu. nr. New York (19901991). Macalister College. OPERA: Dupăamiază neliniştită. Special Program. Între 1992 şi 1994. 19891990). Piru. A scris pref. M. 1970. A scris pref. în România literară. 8. : Cercetări literare (1969). nr. 12889. redactor la Contemporanul (din 1968). volumului Oraş în profil de Iacob Sternberg. eseuri. 1969. 2. nr. în Tribuna. Autor al unor antologii (de proverbe. în România literară. Kojevnikov. 1969. Călinescu. în Convorbiri literare. Licenţiat al Facultăţii de Litere a Univ. 16 ian. Bucureşti. 1967. H. 1983. nr. Mihuţ. în România literară. San Paul University) şi în 19801981 (School of Journalism. 1967. Mihăilescu. 1984. G. în Romanian Review. nr.) MUNTEANU 154 MUNTEANU Aurel Dragoş. 1984. reportaje. care cuprinde studii dedicate în exclusivitate folclorului. 9. 1983. Al. New York (Statele Unite). Ov. 52. 2001. Călinescu. 1969. 8. România literară. 1972. 2. Preşedinte al Radioteleviziunii Române Libere (dec. 1968. în Familia. 4. Pillat. nr. V. cules de la mama sa. Săndulescu. în Convorbiri literare. Frunzetti. 52. (Vl. Interpretări şi repere. 1970. colective. Crohmălniceanu. G. în Revista de istorie şi teorie literară. în Ateneu. povestiri. 1942. roman. Debut editorial cu volumul de povestiri Dupăamiază neliniştită (1967). Marile iubiri. vol. În 1994 se stabileşte în Statele Unite. 1969. V. 1959. 3. Al. Literatura şi arta (Chişinău. D. N. în Scânteia. 1977. 11. 1969. Premiul rev. 27. A publicat în continuare trei romane (Singuri. în Viaţa Românească. în Argeş. Andronic şi Andrei Roman (1983). Bucureşti. 10. Prozator şi eseist. 6. T. nr. Nicolae Manolescu. nr. Bucureşti. nr. OPERA: Folclor din Suceava. Scarabeul sacru. nr. 1970. Revista de istorie şi teorie literară. 1969. Bucureşti. ed. în Luceafărul. Iordache. Bucureşti. New York). nr. Scarabeul sacru. şi Interpretări şi repere (1982). de istorie literară şi folclor. incluzând art. la cărţi semnate de Vl.

2. 1999.. Deva şi Chişinău.) MUNTEANU 155 . 1978. din Suceava (19781982).. 21. Lecturi neconvenţionale. Critic şi istoric literar. din G. 2000.. 18.2003. Brăila. Dan Cristea. Răcari. 20012003). imagini reuşite sunt puse în umbră de locuri comune şi de un abundent retorism. Dragomirescu. Sibiu. 8. În cele câteva vol. Gândirea (din 1930). L. Z. Glodeanu. Bisericuţa neamului. 5. Odorhei. (R. în Cronica. din Cluj cu teza Pamfletul ca literatură (1997). în Jurnalul literar. nr.. 3. Solstiţiu (19901991) şi Pleiade (19911992). Gabriela Negreanu. 45. simbolistă Pleiada (două nr. licenţiat al Facultăţii de Filologie a Univ. Bisericuţa neamului. nr. apoi. nr. 1982. Atitudini critice. 1909. 2001. 1979. Licenţiat al Facultăţii de Drept. Mirea. OPERA: Aripi negre. idem. Bazargic. Liceul pedagogic „Horia. 3. Sămănătorism. Laurenţiu Fulga (2001) şi Lecturi neconvenţionale (2003). Gh.. Polifonia unei Iorgulescu. rev. criticism. ibidem. Studii elementare la Blaj (19631971). 1978. (A. 1973. com. în România literară. Tătar). poeme în sonete. Bucureşti. 2001. Viaţa Românească. N. Lovinescu. Bucureşti. Aripi fantastice. în Convorbiri literare. Eonul Blaga. 26 iun. C. Bucureşti. 1995). nr. 1886. Micu. 1934. 1943). Târgu Mureş. Marian Popa. în Familia. Colaborează la Literatorul. Sasu – Mariana Vartic.. în Amfiteatru. III. 18. Magistrat la Piatra Neamţ. Laurenţiu Fulga. în Limbă şi literatură. Pamfletul ca discurs literar (1999). Cetatea de Baltă. Debutează în Limba şi literatura română (1975). 2001. Însemne ale realităţii. la Consiliul Legislativ. Câmpulung Muscel. 9. n. Ungheanu. prof. şi al Eugeniei (n. 4. Fascinaţia iubirii (1996). Mănucă. nr. Readactor la rev. la Steaua. în 1904. Istoria. în Convorbiri literare. M. în Luceafărul. Mircea Iorgulescu. jud. Alba (19761978). 1925. 2. Bucovina literără etc. Romulus Guga. poezii. nr. Lector invitat la Univ. de versuri apărute la intervale mari (Aripi fantastice. (A. (?). Arhipelag de semne. Galaction (La Vulturi. Florin Faifer. Poesis. Simfonia vieţii. 1998. Bucureşti. S. Marin Preda.MUNTEANU Cornel. 4 (19821989) şi la Liceul „Doamna Stanca” din Satu Mare (19901991). în filologie al Univ. Întâiul veac (1997). Ed. Consilier. 1972. Fiu de învăţător. în Luceafărul. 1973. nr. Fascinaţia iubirii. 1. S. în Luceafărul. Iaşi. 1943. în Steaua. eseuri. jud. A. urmat de Romulus Guga. M. M. până în 1945. România literară. 2001. Convorbiri literare. A. nr. 2003. Micu. 1983. Nicolae Manolescu. Scoate. Petrescu. Scriitori români şi străini. Ciopraga. Din 1937 trece în Ministerul Justiţiei ca director general al penitenciarelor (până în 1938). 1943. Cloşca şi Crişan” din Abrud (19711976). Miu. A colaborat la vol. D. Tribuna. Simfonia vieţii. nr. Învăţător la Făget. în Tomis. 1925. Sasu. Convorbiri critice (începând din 1907). Colab. 1975. din Suceava (19911992). 1943. Bucureşti. Familia. Debutează în Forţa morală a lui Macedonski (1901). Dr. când se pensionează. nr. 1973. Poet. 1975.1998.) 4. nr. Alba. Romanul românesc. Debut editorial cu vol. Polifonia unei voci (1998). Bucureşti. poezii. jud. 18. Nicolae Manolescu. la Liceul industrial nr. idem. C. Debut editorial cu vol. 19. nr. D. Dâmboviţa – m. 2001. Dicţionarul scriitorilor români din Statele Unite şi Canada. sonete.). 1720. ClujNapoca... D.. 1956. Literatura. Ciobanu. ClujNapoca. REFERINŢE CRITICE: E. 1977. nr. în România literară. Glodeanu. 3. lector la Facultatea de Litere a Univ. nr.2000. poporanism. G. n. lector (19921999) şi conferenţiar (din 1999) la Facultatea de Litere a Univ. MUNTEANU Donar (prenumele la naştere: Dimitrie). REFERINŢE CRITICE: Gh. nr. în Jurnalul literar. Fiul lui Ioan Muntean. ecourile romantice coexistă cu motive simboliste. 9 apr. Aripi negre (1909). ELTE din Budapesta (19941999. nr. „Gândirea” şi gândirismul.) voci. II. OPERA: Marin Preda. de Nord din Baia Mare. 1978. Niţescu. 10. Pamfletul ca discurs literar. 1996. 1973. tinichigiu.

Gomboş). Prozator şi scenarist. E luat prizonier de război de către trupele germane (sept. 1954. T. Roşcovanul. Bucureşti. Dimisianu. pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti.depăşească epoca. Dincolo de ziduri. 2001. Romanul românesc contemporan. 1968 şi 1979. 1972. 29. Hunedoara – m. nr. 1. Hotel Tristeţe. II. trad. II. 1971. Opinii. funcţionar. Bucureşti. Prinţesa din Şega. 1993. Scriitor de primplan în deceniul şase. 1957. febr. Dacă toţi copacii ar fi la fel. Filiera Prahova. Dacă toţi copacii ar fi la fel. marinar pe Dunăre (1944). 1955. Bucureşti. trad. în 1950. În căutarea comunismului pierdut. C. dar incapabil să. Patru zile fierbinţi. Dobrescu. N.MUNTEANU Francisc. (I. 1959). 1959. Nuvele de ieri şi de azi. maghiară. 1955. Bucureşti. croitoreasă. Al. Sonata în re major. Mai stăpân pe schiţă şi nuvelă (Mecanicul şi alţi oameni de azi. I. Hoţul. roman. rusă. 1963). roman. 23. schiţe. 13 apr. Bucureşti. Ardeleanu. în colaborare cu Titus Popovici (1950). 1980 – foste scenarii cinematografice). Moscova. Oameni. Scrisori din Calea Lactee. V. se lasă total absorbit. Încotro?. Fericitul negustor. 1983. Bucureşti. 1924. maghiară. 1966. 1980. 1971. Bucureşti. roman. 1959). Hotel Tristeţe. 1959. Ciocârlia. muncitor la o fabrică de ciocolată (1940). de cinematografie. 1981. Debut în proză. Bratu. Bucureşti. fapte. După război. Bucureşti. nr. Statuile nu râd niciodată. trad. Bucureşti. nr. Bucureşti. Micu. 1958 (trad. Ungureanu. nuvele. I. Bucureşti. roman. Bucureşti. A venit un om. 1982. trad. Pagini de critică. 1985. Stanomir. 1955. în România literară. germană. Mitchievici. Budapesta. 16. ajutor într. Popovici. trad. 1985. 1957 (trad. 1964). Bucureşti. Debut. roman. sârbă. Moscova. revăzută. Nuvele. 1983. 1980. 1944) şi apoi de către cele sovietice (ian. Bucureşti. II. amintiri. în Orizont. 1956. I. 156 MUNTEANU germană. 1957. cu Titus Popovici). muncitor în piaţa Obor (19511953). Prozatori contemporani. Lenţa. trad. I. Balada carpatină. 1984. P. Reîntoarcerea. nr. Bucureşti. Bucureşti. Oameni. 1986. II. Bucureşti. roman. OPERA: Mecanicul şi alţi oameni de azi. în Luceafărul. este regizor la Studiourile Cinematografice „Buftea”. în Literatorul. 1964. dec. la fel de spectaculos: redactor la rev. Oprea. Din 1954. Al. Profesorul de muzică. 1957. revăzută. 1966. Veţel. P. Moscova. din 1939. Bucureşti. 1962. Strada semaforului. 1961. redactor la ziarul Patriotul din Arad (19471949). Bucureşti. 1962). 1980). 1962 (trad. 2001. G. Ciobanu. 1959. Bucureşti. Simuţ. 1964. Olimpia Radu. 1962. trad. 1959. ed. 1955 (trad. 1962. 1972. II. 15. Cocorii zboară fără busolă. urmează alt periplu al existenţei. 1988. Ciocârlia. Bucureşti. roman. Bălu. 1977. nuvele şi povestiri. Bucureşti. Bucureşti. roman. Georgescu. Cronici. 1959. Bucureşti. 1957. Filiera Prahova. 1976 şi 1981. Fiul lui Francisc Munteanu. revăzută. Bucureşti. 1945). e nevoit săşi asigure singur existenţa. 1965. 1977. 1967. roman. Profesorul de muzică. Hoţul. nr. Manolescu. cu schiţe. 5. cu piesa Sabotaj. n. Terra di Siena. roman. fapte. Cernat. 1982. Prietenul meu Adam. ed. Bucureşti. 1956 (ed. Roşcovanul. trad. 20. Orizonturi noi din Arad (1945).) . 1956. Bucureşti. maghiară. III. II. Bucureşti. Scrisoarea. 1981. 1957. A doua carte cu prieteni. Hotel Tristeţe şi alte povestiri. este şi autorul a numeroase romane conformiste (În oraşul de pe Mureş. Fericitul negustor. Vitner. Bucureşti. Povestiri de război. Bucureşti. 1984. rusă. ca dramaturg. 1968. Bucureşti. S. În oraşul de pe Mureş. 1975. 1979. A. ed. Bucureşti. Bucureşti. jud. Bucureşti. Bucureşti. 1957 (ed. Bucureşti. 1967. roman. Schiţe de critică. Moscova. 1958). 1958). Povestiri de război. roman. Bucureşti. Încotro?. vol. ClujNapoca. 1972). 1989 (ed. 1970. Bucureşti. 1954 (ed. Bucureşti. Profesorul de muzică. maghiară. roman. Ardeleanu. Păreri literare. fiind totuşi prezent în librării cu reeditări sau romane pentru adolescenţi (Pistruiatul. şi În plină carieră literară. 1970. 1994). ca şi Titus Popovici. 9 apr. Bucureşti 1979. Ucenic lăcătuş la Reşiţa (19391940). roman. şi al Iuliei (n. roman. 1961. REFERINŢE CRITICE: S. Pistruiatul. rusă. Statuile nu râd niciodată. Bucureşti. I. 1954 (ed. 1983. Neagu. D. 1976 (ed. 1985. F. rusă. 1987. în Convorbiri literare. Nuvela şi povestirea contemporană.atelier de firme la un Budapesta (19401942). com. în Steaua. 1979. Barajul. 1957. 1985. muncitor la o ţesătorie din Arad (19461947). maghiară. Testamentul şi alte povestiri. 1951 (în colab. V. 1951. Însemnări despre proză. Bucureşti. amintiri. Cerul începe la etajul 3. Nuvele. nr. roman. Bucureşti.1993. Lenţa. După primele clase de liceu. 1982). 1979). inspector general în Direcţia teatrelor din Ministerul Artelor şi Informaţiilor (19491951). M. Reîntoarcerea. În 1954 îi apare nuvela Lenţa şi romanul În oraşul de pe Mureş. 1967.

la Univ. 1963. Critic. 42. Explorări în actualitatea imediată. publicând apoi vol. în România literară. Viaţa lui Eminescu (1973). siderurgist. istoric literar şi comparatist. M. în Viaţa Românească. Sub semnul lui Aristarc. 1983. Bucureşti. Fiul lui Romulus Munteanu. 1984. 1989. Dr. L. Prof. M. nr. Martin. Iorgulescu. G. Bucureşti.1999.2002. jud. Tot în sfera eminescologiei se integrează şi vol. Şcoala Normală de Învăţători la Cluj. Eminescu şi eminescianismul: structuri fundamentale. Viaţa lui Eminescu. Opinii literare. Eminescu şi eminescianismul: structuri fundamentale (1987). Luceafărul. Scânteia etc. 1999. M. 1975). OPERA: B. Hyperion. este şi director al Editurii Univers (19711989). studii de sinteză şi culegeri de eseuri despre producţia literară universală şi fenomenul literar românesc (Bertolt Brecht. I. a. şi Literatura Română din Bucureşti (19601989). 1. 1966. urmează şcoala primară în comuna Batiz (19331938). Lector de lb. Vieţ). în filologie (1973) cu teza Hyperion (Viaţa lui Eminescu). univ.MUNTEANU George. Th. 1975. 1973. în Limbă şi literatură. 1987. Marcea. Colaborează la România literară. 1924. M. preparator. din Beijing (China). 18 mart. publică monografii. nr. Orhei – m. asistent la Catedra de literatura română. V. Hasdeu (1963). Prodecan al Facultăţii de Filologie din Bucureşti (19611966).2000. P. ţărani. Bravicea. Buduca. apoi lector (19591960) la aceeaşi Facultate. apoi conf. în Steaua. nr. condusă de D. Fiul lui Simion Munteanu şi al Xeniei (n. titular de literatură comparată din 1970. lector de lb. 1987. 1989. Codreanu. nr. 1975. I. asistent. prof. Epoca marilor clasici (1980). Mecu. Grăsoiu. Ruja. Călanul Mic. Critic şi istoric literar. G. 2. „Hyperion” (19902001). la cărţi de V. Bucureşti. 1980. nr. Dr. în Orizont. MUNTEANU MUNTEANU Romul. din Cluj (19461950). studii la Facultatea de Litere şi Filosofie a Univ. Felea. 14 apr. Lector. Atitudini. P. 1969. nr. nr. perioadă în care debutează editorial cu Contribuţia Şcolii Ardelene la culturalizarea maselor (1962). Neculce ş. Contribuţia sa cea mai însemnată o reprezintă Hyperion. I. Concordanţe şi controverse. Bucureşti. 1968. în Cronica. Contemporanul. Mihăilescu. Mircea Popa. 1. Bucureşti. Eminescu. 1968. 1966. inspector pentru sectorul filologic la Ministerul Învăţământului (19541956). Asistent (19511958). Th. 18 bis. în Luceafărul. 1926. B. Redactor la Steaua (19561960). nr. C. Hunedoara. de art. Hasdeu” al Acad. Ungheanu. Epoca marilor clasici. I. com. 1995.) 2. 1966. în Amfiteatru. P. V. 1976. 1984. Regman. n. Eminescu şi antinomiile posterităţii. jud. 43. din 1956. A scris pref. Ardeleanu. ibidem. (Atitudini. Caracostea. Alecsandri. şi literatură română la Institutul de romanistică din Leipzig (19571961). Bucureşti. Introducere în opera lui Ion Creangă. 4. română la Univ. Între 1987 şi 1988 a predat lb. REFERINŢE CRITICE: V. Noul roman francez. şi al Mariei (n. 2001. nr. nr. Opinii. Şcoala Normală la Deva (19381946). (I. 6. nr. P. N. 1978. Hasdeu. Generaţie şi creaţie. 8. Bolliac. din Leipzig cu teza Aspectele şi dimensiunile luminismului românesc (1960). după examene de diferenţă la Liceul „Sf. Eminescu şi antinomiile posterităţii. Române (1973). 1980. în Luceafărul. Bucureşti. 3. lector la Institutul Pedagogic din Bucureşti (19531956). conferenţiar la Catedra de literatură română a Facultăţii de Filologie din Bucureşti. nr. Codreanu. pentru care i se va acorda Premiul „B. Debutează editorial cu studiul B. M. la Facultatea de Lb. P. idem. 1998. Sava” din Bucureşti îşi ia bacalaureatul în 1946. Călinescu. 1978. R. 6. Fl. 1973. 1976. 8 nov. Sub semnul lui Aristarc. 4. al Univ. Reflexii critice. Bucureşti. Al. nr. Hasdeu. o Introducere în opera lui Ion Creangă (1976) şi cursul universitar Istoria literaturii române. Fanache. şi literatura română la Univ. în Luceafărul. 1998. Stratan). I. Popovici (19501951). 2. Creangă. Drăgan. 11. unde urmează şi Facultatea de Litere şi Filosofie (licenţa în 1950). din Montpellier (19691971). nr. în Steaua. în Steaua. Dimisianu. C. D. Farsa 157 . 36. Istoria literaturii române. apoi la Contemporanul (19601968). Tribuna.

1989). în Tribuna. nr. Bejan. 1986. Romanian Review ş. Alexiu. 13. Jurnal de cărţi. C. M.1981.) . în Orizont. în Steaua. nr. A. Convorbiri literare. în Contemporanul. Preludii la o poetică a antiromanului. M. 1996. Crohmălniceanu. Bertolt Brecht. Bucureşti. în Amfiteatru. 34. în Familia. M. în Steaua. ibidem.) Mihăilescu. 1998). I. în Tribuna. Literatura europeană în epoca luminilor. Ov. Dana Dumitriu. Dinu Rachieru. în România literară. Cărţi cu ieşire la mare. Ileana Verzea. în Orizont. în Familia. OPERA: Contribuţia Şcolii Ardelene la culturalizarea maselor. 1988). littérature européene. Ivănescu. o viaţă visată. E. 1985. 10. Goethe. 7. Jurnal de cărţi. M. 1968. Manu. 1974. Spiridon. 1996.nr. Lecturi şi sisteme. 4. 4. Dur. 1983. M. 2. 3. nr. cu titlul Cultura europeană în epoca luminilor. Bucureşti. O viaţă trăită. 401. Bucureşti. Şcoala Ardeleană. Bucureşti. 1972. în Gazeta literară. în România literară. Irina Mavrodin. 1985. nr. Iorgulescu. România literară. Ştefănescu. 1971. T. şi aporturi teoretice decisive. 1. în Viaţa Românească. în Săptămâna. Adam. 1973VI.Bucureşti. Metamorfozele criticii europene moderne. 1974. în Luceafărul. 1999). în România literară. M. 1985 (ed. A. 2003 (interviu). Bucureşti. nr. vol. nr. 1998. în Viaţa Românească. nr. 1982. Papu. Profiluri literare.2001. 1977. 12. Preludii la o poetică a antiromanului. 1996. T. 1995 etc. nr. 1971. Premiul Uniunii Scriitorilor pe 1971. în România literară. Bucureşti. Tupan. în Orizont. în România literară. Popescu. neoumanismul german. 14. 4. 1972. Grăsoiu. 1981. Alexandrescu. Bucureşti. din Erich Auerbach. Gh. 32. I. 1995. 1979. în Săptămâna. D. N. 1970. Profiluri literare. 1975. Martin. în Steaua. nr. Literatura europeană modernă. eseist. Tr. Bucureşti. George. 1970 (ed. Metamorfozele criticii europene moderne. M. Noul roman francez. 1988. 1. III. în Transilvania.tragică. 1968. în Viaţa Românească. 3. I. Mihăieş. 1976. nr. M. 172. 1986. în Contemporanul. Bucureşti. versiune germană. în Orizont. Petrişor. în Cahiers roumains d’études littéraires. Felea. M. Bucureşti. Preludii la o poetică a antiromanului. Bucureşti. Bucureşti. 2000. Revista de istorie şi teorie literară. 1996. 1976. în Luceafărul. 1973. 1978. Felea. 7. Al. 1971. 1966. Colab. nr.C. 1967. Premiul „Menelaos Ludemis” (Atena. Dana Dumitriu. Noul roman francez. la rev. Iluminismul şi romantismul european. 1981. 1978. 11. nr. 1974. în Luceafărul. Samuel Beckett. Tr. III. Premiul Asoc. nr. în România literară. 12. 1979. Balotă. a. Bucureşti. nr. 31. 1996. Olteanu. nr. G. Timişoara. 35. 1973. 1968. nr. Mt. nr. L. Luminiţa Zaharia. V. 3. G. în România literară. Liviu Birăescu. C. IIII. 1972. IVI. nr. D. Sturm und Drang. 1973. 21. 1968. 5. Dimisianu. nr. II. Bucureşti. V. 1976. 25. S. 1983.. REFERINŢE CRITICE: S. L. 3. nr. Introducere în literatura europeană. 1975 (ed. aduce. în Steaua. Ungureanu. idem. istoric literar şi editor de prestigiu. nr. Scriitorilor din Bucureşti pe 1979. 12. II. Eternitatea spiritului românesc. nr. în Ramuri. M. La civilisation des livres. C. Petrişor. nr. Clasicism şi baroc în cultura europeană din secolul al XVII. 1. şi ziare din ţară: Luceafărul. nr. 1976.) Iniţiază prestigioasa colecţie de Studii a Editurii Univers şi prefaţează trad. (M. preromantism. 1970. (D. Bucureşti. 1986. Voiculescu. ibidem. nr. Novăceanu. C. în Revista de istorie şi teorie literară. 1978. 13. 1986. 27. Prezenţa criticii. 7. nr. 1981lea. 1983. nr. E. 37. nr. 15. 1971. Popescu. în Luceafărul. 1980). Bucureşti. 12. 1966. 1978. Steaua. Crişan. 1980. Martin. nr. 28. 158 MUNTEANU nr. 2003. Studii literare. Ioana Creţulescu. 1. Alex. nr. nr. Bucureşti. 5. ibidem. 1988. în Luceafărul. în România literară. Arion. nr. în Transilvania. ed. nr. nr. Moraru. Gheorghiţă. Literatura europeană în epoca luminilor. 7. 5. II. 4. 1962. în Cronica. 38. Farsa tragică. 2001 (interviu). nr. Constantinescu. nr. în Luceafărul. Bucureşti. ed. nr. nr.Bucureşti. idem. Marian Popa. I. II. Sigmund Freud etc. nr. 2003 (interviu). 1974. ClujNapoca. M. 21. Papahagi. nr. Liviu Birăescu. 19731996. pe o arie de largă interferenţă între ideologiile literare europene şi româneşti. 15. în 8. în Tomis. M. în Viaţa Românească. 4. în Ateneu. nr. 9. nr. Bucureşti. T. G. 23. 1996. nr. nr. Matală. 6. în Steaua. 45. II. Premiul rev. nr. P. 1978.I. Ramuri. în Transilvania. 1998. Marino. Poantă. 1971 (ed. 1976. 1970. Reprezentant al criticii universitare. 1976. 1997. în România literară. Valori actuale. I. 5. Ivănescu. 12. 1974. Iluminism. M. nr. Sorescu. 13 ian. nr. nr. nr. Grigurcu. în Convorbiri literare. 1972 şi 1976. 1986. în acelaşi timp. Littérature roumaine. IV. 1998. M. C. Mircea Popa. 1970. 2000 (interviu). Flacăra pentru critică literară pe 1987. altă ed.

1963 (ed. Analele Universităţii din Timişoara. agricultori. Pref. Orizont etc. Şcoala elementară în satul natal (19581966). Munteanu şi al Mariei (n. com. 1988. colective Petre Botezatu. Rosetti la 70 de ani (1965). agricultori. 1920. V. cu specială privire la expresivitatea poetică (1968). cu V. G. Doina Babeu şi Gh. Dacoromania. „Al. din Timişoara (prorector. Şcoala elementară în com. nr. în Orizont. Limba română artistică. „Al. Debut editorial cu vol. Debutează în Ateneu (1994). din Iaşi cu teza Filosofia indiană şi creaţia eminesciană (1997). nr. Cuza” din Iaşi (19821987). Dascălu. Introducere în stilistica operei literare. în Cronica. conferenţiar la Univ. director. Prof. în 4. Macrea. Cuza” din Iaşi. 2000 (ed. Timişoara. din Bacău.1995. Iorgovici. Colab. la Liceul industrial nr. Fiul lui Petru Munteanu şi al Engliterei (n. Colab. Premiul „B. 2003. nr. în colab. Introducere în stilistica operei literare (1995). D. 2000. Popovici. în Orizont. E. Alte două vol. 1995. Cernăuţi. literară a elevilor din Cernăuţi (1940). Analele Universităţii din Timişoara (redactor. 5 mart. A colaborat la vol. M. 1989. ClujNapoca. la Facultatea de Filologie a Univ. 8. în colab. Opţiuni şi perspective. Limbă şi lingvistică română. Liceul „Aron Pumnul” din Cernăuţi (19331940). II. 3. în Steaua. 16. Fiul lui Gh. Timişoara. I. Timişoara. 4 (19801990) şi la Liceul „Vasile Alecsandri” din Bacău (19911993). Taşcu. Plaiul Cosminului. OPERA: Istoria limbii române literare. Stilistician. 1982. 1995. colective Omagiu lui Al. 1979. în colab. Privire generală. din Timişoara cu teza Probleme ale cercetării stilului. V.) MUNTEANU . Graur. „George Bacovia” din Bacău. în filosofie al Univ. licenţiat al Facultăţii de Filosofie (19761980) şi al Facultăţii de Drept a Univ. Filosofia indiană şi creaţia eminesciană 159 cultură. Texte de limbă literară. la Ateneu. Prof. Ţepelea. de P. „Al. D. 1973. Piteşti. A colaborat la vol. com. Dr. lector (19931997) şi conferenţiar (19982000) la Univ. C. Timişoara. Hasdeu” al Acad. la vol. 19751985). 2001. lector. jud. Limbă şi cultură (2000) şi Scrieri alese (2003). Puţină gramatică. Munteanu). Scrisori vieneze (1992) şi Scrisori din Vindobona (2000). 1951. Bădărău. A mai publicat Picături de filosofie (1997). 2001. în Limbă şi literatură. conferenţiar şi prof. Limbă şi literatură (membru în colegiul de redacţie. Scrisori vieneze. Bucureşti. II. 1968). Scrisori din Vindobona. 1968. 1992. Bulgăr. Bucureşti. P. (A. Itinerarii logicofilosofice (1996) şi Ştefan Lupaşcu: un gânditor pentru mileniul trei (2001). Studii de lingvistică şi stilistică. Adochia). Studii literare. cu V. în filologie al Univ. în Convorbiri literare. Micu. inspector la Inspectoratul Şcolar Bacău (19901991). 19571960). Buletinul ştiinţific al Univ. Dr. ibidem. Limbă şi MUNTEANU Ştefan. 19681974. Găiceana. nr. natală. 19711972). S. la Liceul „Eudoxiu Hurmuzachi” din Rădăuţi (19451946) şi la Liceul „Mihai Viteazul” din Alba Iulia (19461960. 1979. Şt. Debutează în Mioriţa. Ţâra). I. 1. Studii. Analele Univ. nr. Eseist. 1981. Cum vorbim. licenţiat al Facultăţii de Litere şi Filosofie a Univ. 3.. rev. II. nr. urmat de Limba română artistică (1982). (1974). Studii şi cercetări lingvistice. Ţâra. Giosu. Studii de lingvistică şi stilistică (1998). la Limba română. Cuza” din Iaşi. 2002. Bacău. Analele Univ. satul Huţu. Istoria limbii române literare (1963. din Bacău. 1982. Colţun. Al. Gh. 3. Scrieri alese. Liceul „Vasile Alecsandri” din Bacău (19721976). Revista de filosofie. Dimensiuni ale spiritualităţii indiene (1997). apoi o Şcoală profesională la Grupul Şcolar Profesional şi Tehnic din Bacău (19661969) şi o Şcoală de maiştri militari de radiolocaţie la Braşov (19701972). REFERINŢE CRITICE: D. In memoriam Ion Coteanu (2000). Borcilă. Debut editorial cu vol. Bucureşti. Omagiu lui Ion Gheţie la 70 de ani (2000) şi la Volumul omagial Valeria Guţu Romalo (2003).MUNTEANU Ştefan. 1998. G. n. 19781984). continuat la Liceul „Ştefan cel Mare” din Suceava (19401941). nr. secţia filologie clasică (19411945). Ileana Oancea. Crestomaţie românească. 2002). „George Bacovia” din Bacău etc. seria Ştiinţe filologice. n. din 2000. I. 6.. 18 apr.

5 dec. 3. REFERINŢE CRITICE: Venera Cojocariu. Sorianu. expert la Conferinţa de pace de la Paris (1946). Bacău. Fiul lui Alexandru Munteanu. 1911. critic şi istoric literar căruia i se datorează. 11. de poeme Viori de lut (1937). D. din Şt. D. nr. Paris. prof. 1 corector în tipografie (19451962) şi dispecer la Editura Didactică şi Pedagogică (19621969). Poet. Acad. Enache. din Bucureşti (19401946). Covurlui – m. Z. 2001. 1997. în Ateneu. L. poeme. Franţa şi sufletul autohton în concepţia lui Ovid Densusianu. Meri domneşti. 1997. Filosofia indiană şi creaţia eminesciană. n. Clement. Ramuri. Bucureşti. (A. 1944). Panorama de la littérature roumaine contemporaine. 2002. cuvânt înainte de Al. Un vizionar al latinităţii. Furtuni potolite (1972) şi Năzdrăvanul Mâţulache în vacanţă (1982). 1938 (trad. De la metodă la cunoaştere literară.(1997). 1999. română şi portugheză). Bucureşti. Premiul „I.. director adjunct al Şcolii române de la Fontenay. Sandu Crivăţ. T. poezii pentru copii. 1972. 19231924). 1938. după care urmează (19241932) Seminarul Teologic „Episcop Melchisedec” din Ismail (Basarabia) şi Facultatea de Teologie din Cernăuţi (19321936). 12 dec. I. ed. . nr. Evanghelia naturii. 1945. Alte picături de filosofie. în Sinteze.) MUNTEANU Vasile (Bazil). Vianu). în litere al Univ. Picături de filosofie. Cubleşan. 1972. şi al Ştefaniei (n. biobibliografice. jud. Domenii ale filosofiei. Astra etc. Fiul lui Ion S. 1939. C. Albina. I. italiană. Bucureşti. eseuri. sublocotenent de artilerie în 1917 (coleg cu T. 1988. nr. din Bucureşti în 1939 şi din acelaşi an membru corespondent al Acad. agricultor. Philippide. Vl. OPERA: Le problme du retour à la nature dans les premiers ouvrages de Senancour. 2003). Scriitori români. în Bucovina literară. REFERINŢE CRITICE: I. Secretar de redacţie la Convorbiri literare (1 ian. ibidem. Literatura noastră cea de toate zilele. Bucureşti. A semnat şi cu pseud. (R. Scriitori căzuţi pe front (1944). 1998. urmat de Meri domneşti (1940). Colaborează la Universul. Bacău. idem. Paris. Paris. Noi picături de filosofie. engleză. Autor al unor pag. IV. agricultor. Th. autor al unei celebre Panorame a literaturii române (1938) traduse în mai multe lb. poeme. Întâmpinări. Codreanu. Bucureşti. Fulguraţii eminescologice (2000). cercetător la Centre National de la Recherche Scientifique (1948). Petrovici” al Acad. Bacalaureat în 1916. Furtuni potolite. Murăraşu.. 1944. com. Radu Stoianovici). Zeletin (Nirvana. Latinitatea. Controverse eminesciene. 1946. 2000. 29. A îngrijit două ed. 1997. Bucureşti. nr. Munteanu. Predescu. Debut editorial cu vol. Codreanu. 160 MUNŢIU Damian Codru. 2000. Bucureşti. OPERA: Dimensiuni ale spiritualităţii indiene. Vremea. Scriitori căzuţi pe front. Smulţi. Istoria literaturii române. istoric literar şi comparatist. Toader de la Smulţi şi Talm.) MUNTEANU Teodor Al. Noi picături de filosofie (1999). n. 8. Române (1997). Clasele primare în com. 1997. 2001. Critic. orizontul criticii. OPERA: Viori de lut. Gânduri despre lume şi viaţă. în Tribuna. din Bucureşti în 1920. 1937. Bacău. S. În 1969 se pensionează medical. 9 nov. versuri. Române. secretar de redacţie la Reuve de littérature comparée (1952). Debutează cu schiţa Bolnava. 2003. Bacău. 1940.sept. 1997. şi al Sandei (n. Tacu). Eminescu în 32. natală. Bacău. Bucureşti. germană. licenţiat „magna cum laude” în filologie modernă (franceză) al Univ. de literatură franceză la Univ. Comparatist de talie europeană. Fulguraţii eminescologice. Alte picături de filosofie (2001) şi Domenii ale filosofiei (2001). Brăila – m. Dr. Bucureşti. în Cultura poporului (1930). 1941. 2000. Bucureşti. Vidam. bursier al Şcolii române de la FontenayauxRoses (19231925). 1982. 1 iul. 2001. 1897. Th. 1997.2000. Năzdrăvanul Mâţulache în vacanţă. Bibliotecar la Bibl. cunoaşterea literaturii române în străinătate. 13 oct. în mare măsură. 1924 (extras din Mélanges de l’Ecole Roumaine.

Goci. de Vlad Alexandrescu. nr. 1995. Lozovan şi Ruxandra D. M. (M. 10 oct. 12. Cluj. Odangiu.. A. Chipul cioplit.) MURĂRAŞU Dumitru. 1994. Planeta copilăriei. de E. 1946. 1896. 1975. 10. 1967. Corespondenţe: O. versuri. Debutează. D. Pământul din statui. ed. scrie o poezie interogativreflexivă. Paris. 1978. Bucureşti. asistent la seminarul lui M. versuri. 1975. 1977. 1997. 21. Raicu. Bucureşti. ClujNapoca. Istoric literar. REFERINŢE CRITICE: L. Cărpiniş. Vârsta cunoaşterii. H. Blazonul. în Luceafărul. funcţionar. versuri. din Bucureşti (19681972).) MUNŢIU Adrian. dr.. Bucureşti. în Luceafărul. în Ateneu. n. 1984. 1970. E. Stemă de ţară. 1972. Bucureşti. REFERINŢE CRITICE: M. 1970. R. Ţugui. Grăsoiu. Arlechiniada. Dragomirescu (19231925). şi o termină abia în 1921. 1967. 1988. jud. Popa). 24. 1995). 1967. Bucureşti. L. 1985. Arieşanu. nr. 1967. Manu. Gheorghiu). iar editorial în placheta colectivă Trei zboruri (1960). Studii filologice la Institutul Pedagogic din Bucureşti (19631967) şi la Univ. Iepuraşul Iepurilă. 1985. în Familia. Bucureşti. în 1960. în Contemporanul. Bucureşti. Fiul preotului Haralamb Murăraşu şi al Profirei (n. Cârneci. Shelden Cleveland. Memoria tăcerii. 1968. E. 1979. XIIIXIV. Caii de la bicicletă. Poet şi prozator. 1972. V. nr. 20. trad. în România literară. 1997. 1977. 1975. Turdeanu. Bucureşti.199552. 1987. Constantes dialectiques en littérature et en histoire: problemes. Fiul lui Mircea Laurenţiu Munţiu. în Viaţa Românească. (M. 5 aug. Lozovan şi Ruxandra D. nr. OPERA: Trei zboruri. 1975. în Revue des études roumaines. D. 1997. Paris. 24. 1984. Alexiu. roman. 1998. nr. Caii de la bicicletă. 10. 1970. 1971. 1975. secundar la Reghin (19211923). 18. Cleveland – Bucureşti. nr. 2. nr. 23. 1971. Redactor la Televiziunea Română. Chipul cioplit. 3. Din 1962. Bucureşti. Bucur. 1971. MUREŞAN 161 . Bataillon. Bucureşti. Circul. 1974. Prof. Planeta copilăriei. nr. 1979. în ultimele vol. Val zglobiu. Fantezii panteiste. Istoriografia. perspectives. Bucureşti. 1975. versuri. întrerupe studiile la Facultatea de Litere începută la Bucureşti. 51. Bucureşti.. Corespondenţa Vasile Băncilă – Bazil Munteanu. M. la Luceafărul. versuri. Bucureşti. nr. 1973. de preferinţa pentru expresia conceptuală. 1936. Bucureşti. 1970. B. L. Cel mai mare spectacol. licenţiat în franceză şi română. 14. versuri. recherches. Boitoş…. Bucureşti. 1997. nr. Singur între două milenii. Textul şi realitatea. publică alternativ versuri (Vârsta cunoaşterii.. Blazonul. bursier la Şcoala Română de la FontenayauxRoses (19251929). Alba. 1984. 1998. 1962. 1996. idem în România literară. Vârsta cunoaşterii. 1967. Şcoala jucăriilor. în Orizont. pentru a lua parte la război ca sublocotenent pe front. colectiv). Bucureşti. în România literară. 1971. Blaga. Dim. 2003). 1962. în Orizont. Shelden. Anghelescu. 1984. Bucureşti. Bucureşti. vol. Circul. poeme. Cleveland. Ringul. Lozovan şi Ruxandra D. şi al Elenei (n. Bucureşti. roman. 1978. Corespondenţe. L. n. 1971. 1978. în Cronica. Până la Iov. ed. 22. com. M. Singur între două milenii. 1981. Faţa a doua. Faţa a doua. roman. M. nr. Micu. 2003. literatură pentru copii (Iepuraşul Iepurilă. 1960 (vol. 1996. Bucureşti. nr. Panorama literaturii române contemporane. E. 1996. O. 1975. Bacalaureat în 1915. de E. Munteanu.Permanenţe franceze. Stemă de ţară. Rachici. Grăsoiu. Până la Iov. Mt. 26 nov. nr. nr. în Orizont. nr. de E. în Convorbiri literare. în Literatorul. Pământul din statui. 1978) şi romane (Ringul. Shelden. în Luceafărul. Paris. în Revue de littérature comparée. nr. Băncilă. Papu. 1993. 1974. Mazilescu. Rachici. al cărei patetism e temperat. I. Şcoala jucăriilor. nr. Ante saeculum. Memoria tăcerii. Receptiv la mutaţiile estetice din literatura română interbelică. Solitude et contradictions de JeanJacques Rousseau. Botoşani – m. La Sibiu urmează şcoala medie (19501954) şi liceul teoretic (19541957). 26. A. 1962. Permanenţe româneşti. Arlechiniada. 31. Bucureşti. Discursuri şi portrete. L. 9. ed. 1968.

1944. f. M. versuri. 1. 1999.) Freund. Călinescu. Darul vremii. Comentarii eminesciene. 2. Lilioară.. Câmpia Turzii. pe l scriitorul Al. Madrid. B. agricultori.. 1944. Naţionalismul lui Eminescu.). I. în Revue d’histoire littéraire de la France. Pagini de critică. a. versuri. Colaborează la Luceafărul. conf. Universul literar. proză.. Ape de munte. 1932 (ed. Istoric literar de factură tradiţionalistă. studiu introductiv şi comentarii de H. Anghelescu. Istoria. la Liceul „Aurel Vlaicu”. 1940 (ed. în româneşte de ~. ed. 2 sept. recenzii ş. Fanache. Din poemele lui Ady (1948). Glose. cu Poezii (1920). I. nr. Bucureşti. din Cluj (19181919). 1969. Călinescu. 1973. 1941. Ornea. a Poeziilor lui Eminescu în trei vol. Tinerimea română. Ape de munte (trad. Avram Iancu. din Arany János (1961). 1923. Tribuna ş. în colab. 1973. Unul din animatorii vieţii literare din Transilvania interbelică.. Breazu. Viaţa şi faptele lui de vitejie. litere şi filosofie la Univ.. Călinescu. jud. Bucolice. 1924. în vol. P. Poemul naturii. Pădure. Istoriografia. Apostol Popescu. Bucureşti. 1967. (M.în litere în 1932. A mai semnat şi cu pseud. Naţionalismul lui Eminescu. II. Din 1931. română la liceul din Turda. 594. nr. Bucureşti. Lilioară (1938). Ciura. 1943. Lumini suflate de vânt. ed. între care şi pe Pavel Dan. Gândirea. Istoria literaturii române. ci şi fragmente de proză. din Budapesta (19121916). la Seminarul Pedagogic Universitar şi prof. 1926. REFERINŢE CRITICE: E. Mihai Eminescu. proză. 1925. Principala sa realizare este o excelentă ed. 41. 1932. a. în România literară. Din 1941. nu numai poezie. Bucureşti. Cluj. Eneida. 1925. Brateş. V. A. trad. Lilioară. culese şi prelucrate de Eminescu.. 1932. V. la Acad. Viata şi opera.) MUREŞAN 162 MURĂŞANU Teodor.. Vergiliu. I. IV 1946. Turda. nr. Paris. o nouă ed. Arad.. Braşov. pensionat în 1957. Z. A publicat vol. Scriitori uitaţi. 1983.. şi prelucrări). Bucureşti. Chiot câmpenesc. Guţu. n. de Înalte Studii Comerciale din Bucureşti. prof. II. ed. Eminescu şi clasicismul grecolatin. 1938. Bucureşti. Nationalismul lui Eminescu. Cronici literare şi recenzii. 1967. 1891. Cluj. Gând românesc. M. Debut cu versuri în Unirea din Blaj (1906).. în Adevărul literar şi artistic. 1948. se face cunoscut în ţară ca un laborios cercetător al textelor eminesciene. Lovinescu. şi a Literaturii populare. REFERINŢE CRITICE: Pierre Jourda. în româneşte de ~. Literatura Transilvaniei. Zaciu. OPERA: La poésie néolatine et la Renaissance des lettres antique en France (15001549). în Buletinul Societăţii de ştiinţe filologice pe anul 1985. 1970. în România literară. Pagini literare (19341943) la Turda. III. R. încurajând scriitorii tineri ardeleni ai epocii. pref. Bucureşti. 1959). completate la Univ. 1956. Bucur. 1920. Premiul Acad. îngrijită de L. A iniţiat şi a condus rev. art. Societatea de mâine. Lumini suflate de vânt (1923). 2000. Ţara noastră. Istoria. Chinezu. 1980. G. 1979. ajungând prof. ed. I. ClujNapoca. Hyperion. în româneşte de T. 1966. Georgice. Oameni din Ardeal. unde. Arad. cu o teză despre Naţionalismul lui Eminescu.. 1942. Ion Codrin. de St. Urmează apoi facultăţile de teologie. anastatică de (M. . Traduceri: Lucreţiu. redactor la rev. Stoleru. Fum de jertfă. Danciu). N. Afirmat ca cercetător al poeziei Renaşterii franceze. Turda. 1991. Turda. Ilin.. cronici. Demetrescu. Fum de jertfă (1925. funcţionar la Fabrica Pipera. Literatura ardeleană nouă. unde a profesat până la pensionare. 1928. reeditată de două ori. şi prelucrări. G. M. Antonescu. A mai tradus. Mihăescu. 1944. Tolba cu notiţe. G. 1981. III.are prof. Sighişoara. I.. G. 1982. OPERA: Poezii. de lb. Studii liceale la Blaj (19041912). Cluj – m. Poet. 1994. 19 iul. R. M. Naum şi ~. 1992). Cioburi de oglindă. Turda. Bucureşti. Chiot câmpenesc (1926). 1947). Silviu Bardeş. 31. versuri.. „Gând românesc” şi epoca sa literară. nr.. Fiul lui Vasile Murăşanu şi al Dochiţei (n. Însemnări critice. după 1948. ed.. 1934 (altă ed. Bucur. 1929. Bucureşti.

nr. 9. Facultatea de IstorieFilosofie (secţia Filosofie) a Univ. Borbély. nr. Redactor. în România literară. Cluj. Fiul lui Vasile Mureşian şi al Ecaterinei (n. P. Cornel Moraru. I. Melopoetica. apoi director al Casei Creaţiei Populare a jud. 1984. REFERINŢE CRITICE: Al. Între anii 1962 şi 1968. B.. nr. în anii studenţiei. Moraru. Orologiul din oglinzi. Lirismul său cunoaşte o condensare continuă. G. M. 42. OPERA: Nebuloasa crabului. Simion. Debut în Tribuna. 1981. Iorgulescu. în Contemporanul. jud. în Steaua. C. nr. 1981. când devine redactor al rev. 40. C. n. Târgu Mureş. de istorie la Şcoala generală din satul Strâmbu. evoluând de la notaţia unor impresii (Nebuloasa crabului. Cornel Moraru. 2000. Debutează cu un grupaj de versuri în Gazeta literară (1964). în Steaua. 1982. 1981. prof. Bucium. 39. nr. Tribuna. Prof. 1618. R. Perian. R. Cartea de iarnă (1981). în Vatra. nr. în Amfiteatru. nr. Luceafărul. I. Tribuna. 1982. 1994. Grete Tartler. 13. Debut editorial cu vol. nr. Textul şi realitatea. nr. până în 1972. Lira meditativă. 1994. în Jurnalul literar. în România literară. cu versuri (1971). 8. nr. Regman. 1981. în Tribuna. V. versuri. 1994. Târgu Mureş. 1955. ibidem. 6. Mihăieş. 1999. Lefter. Z. Ioana Pârvulescu. 38. în România literară. Tribuna. redactor la rev. nr. Din 1988. 1994. învăţători. diversificată tematic (Despre melancolie. A. 10. G. 1. Vultureni. 1998. Bucureşti. în Tribuna. Corbu. nr.) MUREŞAN Ion. nr. Familia etc. 1998. promoţia 1981. 10. E. N. (M. în Viaţa Românească. din Cluj (fără examenul de stat). 1981. 9. 1998. nr. 6. 1981. I. L. în România literară. povestiri. nr. Bucureşti. Poet. nr. P. 1968. 4. din Cluj. Pop. nr. V.. 7. 1985. Mincu. Contemporanul. Cartea pierdută: o poetică a urmei. nr. 1981. Tulcea. în Contemporanul. la rev. 1941. 20. versuri. nr. M. nr. 2. Simuţ. Podoabă. 1975). 2324. 11. 1975. Fiul lui Ilie Mureşan şi al Martei (n. Radiografii. Vatra. la o atitudine elegiacă (Orologiul din oglinzi. Felea. 1992. 4548. C. 1981. 1981. Colab. Aura Christi. 1.) MUREŞAN Dumitru (numele la naştere: Dumitru Tică Mureşian). Ţeposu. Coşbuc” din Cluj. 24. 1998. Chiuieşti. în Luceafărul. 1968). Lefter. 172.1994. Poantă. 9 ian. 31. în România literară.) MUREŞANU 163 . Steaua. Studii: Facultatea de Matematică şi Fizică a Univ. B. 1984. Duminica turbării. 6. Raicu. Alba. Colaborează cu poezii şi recenzii la Tomis. I. 6. nr. în 40. 1987. în Vatra. Scriitori. nr. I. nr. jud. nr. 1981. Despre melancolie. în Vatra. Şt. nr. 1998. A. în Convorbiri literare. jud. ClujNapoca. Napoca universitară şi Echinox (19791980). versuri. Amfiteatru. Vatra. n. 1998). nr. distinsă cu Premiul Uniunii Scriitorilor. Bucureşti. 1978. com. nr. 1993. REFERINŢE CRITICE: M. Marş verde în Ramadan. Irina Petraş. în Familia. M. Absolvent al Liceului „G. Vatra. Cistelecan. 9. Poet. în România literară. în Tribuna. de matematică în Jurilovca. B. 2003. în Vatra. la rev. versuri. 1983. nr. Bucureşti. Pantea. D. OPERA: Cartea de iarnă. Cristea. Cluj (19811988). România literară. (M. 1987. 1998. R. Diana Adamek. 11. în Convorbiri literare. 21 ian. în Observator cultural. Georgeta Drăghici. 1982. ţărani. ClujNapoca. 1993. Casimcea.Pârvu. Curt). Danilov. (I. Bistriţa. Manolescu. în Orizont. Clim). 1984. Ţeposu.. nr. N. 3. 1986. Oradea. Gh. în Familia. Lira meditativă. Poemul care nu poate fi înţeles. 1999. în Vatra.

R. a contribuit la explicarea şi popularizarea unor noţiuni de estetică. Grigurcu. meditaţii intime şi mai ales patriotice. şi al Vioricăi (n. la Liceul industrial Jibou (19821987) şi la Şcoala gimnazială „Lucian Blaga” din aceeaşi localitate (din 1987). com. G. note şi glosar de Livia Grămadă. Biblioteca de os. 5. Mocuţa. REFERINŢE CRITICE: Constanţa Buzea. apocaliptic. versuri. Debutează în Amfiteatru (1972). ClujNapoca. în România literară. 1862). Steaua. Romanian Poets of the ’80s and ’90s (1999) şi Poezia pădurii (1999). Bucureşti. ClujNapoca. 3. Poezii. Antologia poeziei române de la origini până azi (1998). în Vatra. meşteşugar (ţinea în arendă o moară de scoarţă de argăsit) şi al Eftimiei (n. Sibiu. nr. pref. O. Din poesiele lui Andreiu Murăşanu (Braşov. de versuri Scrisori din muzeul pendulelor (1982). ed. Poezii. în satul Lemnu.. ed. română la locotenenţa chesarocrăiască transilvană (18541861) din Sibiu. 1963. cu Tr. Familia. monografie. 28. ed. Transilvania.1999. Păcurariu. Ramele Nordului. în Amfiteatru. 1982. Premiul rev. Liceul teoretic din CehuSilvaniei. Şt. Steinhardt. versuri. ClujNapoca. licenţiat al Facultăţii de Filologie a Univ. Eremitul (Eremitul din Carpaţi) şi. Studii în casa părintească cu dascălul Dănilă Doboş. antologie. I. Al. îngrijită. cu asteronim şi cu pseud. Luceafărul. (A. Sălaj (19791982). Soviany. Maramureş. 1920. al unei monogtafii despre Leonid Dimov (2000). Apostrof. jud. Bistriţa – m. Gazeta de Transilvania (cărora le este şi „redactor secundar”) şi Telegraful român. îngrijită şi pref. 1863. bilingvă românofranceză. Fiul lui Victor Mureşan. Euphorion etc. în Euphorion. Bucureşti. 1991. în Observator cultural. în Steaua. inimă şi literatură. ClujNapoca. Ţeposu. nr. A. 1984. 11/23 oct. 1997. O parte din scrierile sale au apărut în vol. 1991. Sereţeanu). Maramureş. poate. nr. în colab. nr. Oradea. Urziceanu. 2. 1995. Leonid Dimov. destul de diverse ca tematică (erotice. jud. Bucureşti. nr. în Tribuna României. Pop. Viaţa şi opera lui Andrei Mureşanu. Prezent în Antologia poeziei generaţiei ’80 (1993. Colab. mai ales. 164 MUREŞANU Poeţi optzecişti (şi nu numai) în anii ’90. nr. ClujNapoca. 2. 1983. din Cluj (1979). 1 apr. 1993. 1953. 1982. Braşov. Braşov.) MUREŞANU Andrei. Prof. 2000. Arad. de D. II. în colab. Buzaşi. A mai publicat în vol. dar. Traducere (fără indicarea autorului) în Foaie pentru minte. Oros). Ulici. Articole. Autor. continuată la seminarul din Blaj (18321838). 8.MUREŞAN Viorel. Poezii şi articole. Pietrele nimicului (1995). Perian. 1998. Amfiteatru. satul Vicea. în Poesis. Borbély. jud. Tribuna. nr. în Convorbiri literare. urmat de Biblioteca de os (1991). 2002). 1983. postfaţă şi bibliografie de I. Ştef. nr. 11. OPERA: Din poesiele lui Andreiu Murăşanu. Gh. A semnat şi cu iniţiale (în diverse combinaţii). în România literară. Mureşan. Prof. Poet şi ziarist. nr. Cistelecan. Braşov. apoi la Şcoala Normală săsească (18251826) şi la gimnaziul călugărilor piarişti (18271832) din Bistriţa. n. S. R. 1982. în Vatra. se numără printre cele mai bune scrieri atunci în Transilvania. Pagini transparente. N. Fiul lui Toader Mureşanu. 1862 (ed. nr. Ca gazetar a abordat probleme socialeconomice şi pedagogice. postmodernism. nr. 2003. română la guvernul militar şi civil al Transilvaniei (18501854). Ruxandra Cesereanu. 2000. Reflexii. în Contemporanul. Textualism. 3. 9. Lumina absentă. apoi „concipist gubernial” şi translator pentru lb. Colaborator la Foaie pentru minte. n. 28. 1982. Piteşti. Traduceri: Icoana creşterii rele cu mijloace de a o face şi mai rea. D. versuri. Sălaj. a lucrării pedagogice de popularizare Icoana creşterii rele cu mijloace de a o face şi mai rea (1848). versuri. prof. translator pentru lb. Ulmeni. 19 nov. 11. 5. 1881). Dumitriu. agricultor. istoria artelor şi teorie literară. la Echinox. jud. după principiile renumiţilor bărbaţi . 2000. Bodiu. 1988. 8.1991. fabule şi anecdote versificate). Poet. inimă şi literatură în 1838. în Familia. 2000. Gh. A debutat cu o poezie. L. la Şcoala Normală din Cetate (18381840) şi la gimnaziul romanocatolic (18401850) din Braşov. Debut editorial cu vol. Poeme/Pomes. nr. OPERA: Scrisori din muzeul pendulelor. Ramele Nordului (1998). Bucur. Albion. 2000. Pietrele nimicului. Gh. com. 1988. nr. Poesis. Poeme/Pomes (1999) şi Lumina absentă (2000). D. 1999. 4. Poeziile sale. Poesis (1995). 1816. 2000.. Vatra. şi o trad. Letca. 1977. Studii elementare în satul natal şi în SomeşUileac. 9.

2001. 1997. Debutează în ziarul Patriotul din Arad (1948) cu publicistică. 1991. (din 1996) la Catedra de lb. din Bucureşti cu teza Techniques de la prose chez Gérard de Nerval (1982). Iaşi. 1998. în Adevărul literar şi artistic. Viaţa şi operile lui Andrei Murăşanu. Albina. tradusă şi prelucrată pentru români de ~. Branişte. prof. „Al. România literară. şef de Catedră). A. Iaşi. O istorie. F. Istoria. Montangero şi J. III. Chevalier dans l’Ordre „Palmes Académiques”. I. I. de versuri pentru copii: Niculaie clop de paie. 1992. Scânteia. R. 1955. J. versuri. în Adevărul literar şi artistic. 1992. referent literar la Centrala Cărţii (19621963). I. I. I. 1957. Franţa (19921994). debutul literar în Scrisul bănăţean (1952) cu poezie. Fiica lui Octavian Ionescu. II. Tanco. A colaborat la vol. apoi iarăşi redactor la publicaţii militare. Nelu Mititelu..Gr. şi a RicăiCecilia (n.. O. OPERA: Eminescu şi intertextul romantic. 2. Contemporanul. 1957. Bucureşti. versuri. Istoria poeziei româneşti. Elveţia (2001) şi Spania (2003).. Fiul lui Loghin Mureşan. 1. Lector de lb. nr. Montangero.Klinkenberg. Poet. licenţiată a Facultăţii de Filologie a Univ.. 1954. generală. Argeş etc. 1982. un discurs mediat. Arad – m. 1891. M. lector (19801990). nr. Debut editorial cu vol. M. 1961. (G. învăţător. în filologie al Univ. Iaşi. Burse de studii în Franţa (1975. 9 febr. Belgia (1999). Păiuşeni. Terminologie poetică şi retorică (1994). I. G. Andrei Mureşanu. J. (A. A tradus din J. conferenţiar (19901996) şi prof. Dialogue (Franţa) etc. 1996. n. Tomis. Andrei Mureşanu contra biografilor. Bucureşti. Munca. 1964. Călinescu. Direcţii în critica şi poetica franceză contemporană (1983). Steaua. S. Rotaru. prof. Premiul „Lucian Blaga” al Acad. A. şi civilizaţie românească la Univ. Ipostaze ale iluminismului românesc. 511. 1992. şi al Barbarei (n.) MUREŞANU IONESCU Marina. Densusianu. N. 2002. jurist. Degres (Belgia). Mureşianu András. Rău. Eseistă şi traducătoare. Creaţia Eu. Şcoala de Literatură „Mihai Eminescu” din Bucureşti (19521954).. şi literatra franceză a Facultăţii de Litere din Iaşi (din 1992. univ.. în Literatorul. din 1983). directă. Vis şi cogniţie. Bucureşti. Tânărul scriitor.. Synthesis. Literatura. 2003. Debutează în Cronica (1968). Cronica (1995). Buzaşi. 648. Anglia (1998). La marginea câmpiei (1957). cu unele accente de sentimentalitate sinceră. Cuza” din Iaşi (19671972). 2003. 2000. Mic tratat de semiotică M. A venit un cocostârc. Iaşi. Al. Mihuţ). în România literară. 34. 1973 ş. nr. Niculaie clop de paie. 2001). 2002. OPERA: Puiul de moţ. Traduceri: Grupul ě?.. Bucureşti. L. La littérature... Femeia. I. Ţichindeal” din Arad (absolvită în 1952). Redactor la Gazeta literară (19541957). nr. Réception de la litterature franşaise en Roumanie (1988) şi Journées de la francophonie. Cercetări literare.. poem. în Viaţa Românească. 1949. Dr. Colab. Eminescu şi intertextul romantic (1990).. nr. 1900. Buzaşi. Amiezile veacului (1961). 2003. Scarlat. Studii elementare şi liceale la Liceul „Mihai Eminescu” din Iaşi (19561967). Convorbiri literare. la Gazeta literară. Alte cărţi de versuri: Coboară munţii (1955). Raţiu. eseuri. Aventurile lui Singur. La marginea câmpiei. Holban. rămâne în limitele discursivităţii şi ale entuziasmului festiv. Luceafărul. la Viaţa militară (19581959). nr. Române (1990). Iorga. REFERINŢE CRITICE: A. I. Gabriela Duda. Salţmann şi Carol Han. . 636. Klinkenberg. T. 1848. Istoria. în Cronica. Ivaşcu. versuri pentru copii. şi ed. 1932. Premiul rev. Bucureşti. REFERINŢE CRITICE: Irina Mavrodin. Un an (1955) student la Facultatea de Filologie a Univ. Retorica poeziei.. Istoria. jud. Colab. la Cronica. Ramuri.1968. 1988. transferat la Craiova (19631967). la Radiodifuziunea Română (19601962). Voisin). I. ibidem.G. lirică a lui M. Numeroase vol. Piru. Coboară munţii. Asistentă (19721980). 1975. I. Iaşi. 1990. I.(1996V 2000).) MUREŞANU Rusalin. Liceul „Moise Nicoară” (19441948) şi Şcoala Normală „D. Bucureşti. din Angers. Braşov. nr. Ţară de doină (1976) etc. un modle triadique. 1887 (v. V. 29. I. univ.. Cartea cu prieteni. Buzaşi. Era incandescenţei (1963). eseuri. 29 iul. idem. 1996. 1995. acordat de Republica Franceză (1997). a. 2000. Andrei Mureşanu în răsăriturile magicului. Papadima. 1991. Debut editorial cu placheta Puiul de moţ (1954). 165 MURGEANU . n.

în Contemporanul. 1988. nr. Viaţa Românească etc. IonuţPetruţ la bunici. versuri pentru copii. Spiridon. Amurgul furtunilor. versuri. 28 nov. Sibiu. A. Turnu. 1978. 1985. Era incandescenţei. Amiezile veacului. versuri. în Orizont. 1976. Iaşi. versuri. 1963. 19751987). ClujNapoca. în Orizont.1998. jud. nr. n. 32. Viziune cu porumbei călători (1988). 11. Bucurii de la părinţi pentru cei ce sunt cuminţi. Poantă. povestiri. 1993. inspector al Comitetului Regional de Cultură şi Artă Suceava (19651968) şi vicepreşedinte al Comitetului Judeţean de Cultură şi Artă Suceava (19681972. director adjunct artistic al Teatrului Naţional „Vasile Alecsandri” din Iaşi (19871990). Poet şi prozator. în Contemporanul. Am fost de faţă (1993). învăţătoare. Matineu (1985). S. 1988. versuri. versuri. D. Aventurile lui SingurEu. 10. satul Poieni. A. Hărţuire textuală. Bucureşti. Versuri de vacanţă. 2002. nr. licenţiat al Facultăţii de Filologie a Univ. L. 19731975. 18. 23. Studii elementare în Şemlacul Mic. 4. 2002. Pregătit pentru a greşi. Bucureşti. Bucureşti. Bucureşti. în Convorbiri literare. nr. Pe adresa copilăriei (1969). Vatra. Rusu. Bucureşti. (A. în Tribuna. nr. OPERA: Pe adresa copilăriei. Matineu. Capriciile săgetătorului. Bucureşti. 2002. versuri pentru copii. 2001. Bucureşti. 1989. 78. apoi director al Liceului din aceeaşi localitate (19631965). Scrisori către prieteni. versuri. versuri. ClujNapoca. 2001. Gătaia. 1976. în Bucovina literară. în Scânteia tineretului (Suplimentul literarartistic). nr. în Orizont. 1989. 1997. Memoria lui Orfeu. V. 15. I. 35. 10. nr. 5. Mircea Popa. în Tribuna. inspector al Inspectoratului pentru Cultură Cluj (19961997). 1968. ClujNapoca. 1985. între 1997 şi 2001. Pregătit pentru a greşi (2003) etc. învăţător şi preot.) . Irina Petraş. 1976. nr. de Irina Petraş. nr. România literară. în România literară. maxime. 1973. 1961. com. ClujNapoca. Ulici. Cistelecan. pref. V. în Steaua. 1. Brotăcel şi Roşioara. versuri pentru copii. versuri. 2003. versuri pentru copii. Debut editorial cu vol. 166 MURGU Debutează în Tribuna (1957). 1965. Bucureşti. Cartea cu prieteni. Cubleşan. şef de secţie la ziarul Zori noi din Suceava (19721973) şi redactor responsabil al rev. (M. Cel din urmă. la Casa de Copii din Prundul Bârgăului (19611963). 1970. Md. postfaţă de P. Viziune cu porumbei călători. Călător cu insomnii (1991). Amurgul furtunilor (1983). 36. Feminitatea limbii române. jud. din Cluj (19551960). nr. 1961. Cluj (19501952). V. Liceul teoretic din Huedin (19521955). versuri. versuri pentru copii. E. nr. Ramuri. 38. Familia. nr. Premiul Filialei din Cluj a Uniunii Scriitorilor (1998). Steaua. Cristofor. de Irina Petraş. 1985. la Tribuna. în Luceafărul. Am fost de faţă. Rachieru. pref. Bucureşti. 1985. A. ClujNapoca. Bradea). versuri. Călător cu insomnii. Colab. în România literară. Ţară de doină. 1938.) Diaconu. 12. 1974. nr. Şarpele casei. nr. Monede şi monade. (M. proză scurtă. 2003. 1991. 1964. 1969. nr. Pagini bucovinene (19811990). (I. REFERINŢE CRITICE: M. Scrisori către prieteni (1978). Moga. Suceava. Cluj.) Diaconu. 1992. Al. ClujNapoca. 1998. Irina Petraş. 1985. Cel din urmă (1974). versuri. 2000. Schimb de întuneric. 1985. Suceava. Prof. Nelu Mititelu. Severin. Bucureşti. REFERINŢE CRITICE: C. 1973. Ştefănescu. Timişoara.) MUREŞEANU Marcel. versuri. 1998. Z. 43. Cluj. Cubleşan. Bucureşti. consilierşef (19901994) şi consilier-şef adjunct (19941996) al Inspectoratului Judeţean pentru Cultură Suceava. Capriciile săgetătorului (1997). în Contemporanul. director la Teatrului de Păpuşi „Puck” din ClujNapoca. versuri. 1983. Timiş (19451950) şi în Morlaca. Bucureşti. 1991. şi al Mariei (n. Timişoara. 1957. A venit un cocostârc. inspector. Sângeorzan.Bucureşti. Fiul lui Gheorghe Mureşeanu. urmat de Versuri de vacanţă (1973).

pedeapsă comutată în 4 ani de închisoare. Descoperirea complotului îl obligă să plece în Banat. critice la Contemporanul. A. Urmează filosofia la Seghedin. Bucureşti. îşi reia activitatea politică (deputat în Parlamentul din Pesta). versuri. Din 1996. e avocat. Turnul onoarei. n. 28 dec. în Tribuna. Printre cărţi. nr. Rudăria. V. OPERA: Repaose. 1987. unind rafinamentul baroc cu o simplitate ce derivă din folclorul românesc. lingvist şi filolog. 1848). în Contemporanul. Iisus. respins de guvernul lui L. Timişoara. Suciu. 1999. Este numit l prof. eseu. Sava” (18371839). Grama). predă lecţii particulare de filosofie. în Analele Universităţii Timişoara. nr. Ţârcovnicu. apoi la Pesta. Cronica.) MURGU Eftimie. Poeme europene (1980). D. unde termină şi Facultatea de Drept (1830). 1999. în România literară. Bolliac etc.MURGEANU Ion. Bucureşti. de versuri Confesiunea (1970). 1969. Istoria gândirii sociale şi filosofice în România. Chemat la Iaşi. redactor la ziarul Clopotul (19671969). terminate în 1956. 1940. notar şi jurat la Judecătoria Supremă din Ungaria. REFERINŢE CRITICE: G. România liberă. OPERA: Scrieri. antologie de autor. Viaţa Românească. Confesiune patetică (1976). de logică şi drept roman la Colegiul „Sf. Călinescu. Paul Georgescu. Steaua. 3. Ştefănescu. condamnat sau apărat. Al. activist cultural la Suceava (19631967). Sturdza. Publică romanele Edenul (1980) şi Via (1984). e din nou închis.. Filipescu. Alex. editează suplimentul cultural al ziarului Meridianul românesc din Statele Unite. Tr. şi al Cumbriei (n. 1986. 1976. Studii liceale la Bârlad şi Vaslui. Bucureşti. Filosof. Oradea. 1938. Revenit în viaţa politică (1861).. versuri. Turnul onoarei (1984).. 1972. Bucureşti. Galaţi (19591961). Repaose (1969). Confesiunea. nr. 1983. 1964. 1973. jud. se mută la Bucureşti. la constituirea unei organizaţii clandestine revoluţionare din care au făcut parte şi Bălcescu. Fiul lui Simu Murgu. Poezia. Al. Topliceanu. ed. avându. Via. L. Formulează proiectul înfiinţării armatei naţionale. versuri. nu se mai bucură de popularitatea din timpul revoluţiei. Darul (1997) şi Confesorul (1999) aparţin unei structuri poetice complexe. 30. 1805. 12 mai 1870. Bucureşti. 45. Bălcescu. Mihăileană. CaraşSeverin – m. Metea. versuri. 1987. 1970. Bucureşti. Debutează cu poezie în ziarul Flacăra Iaşului (1959). rămâne un luptător consecvent. în România literară. Tribuna României etc. 7. 49. nr. Curierul românesc. Colab. Ulici. ofiţer întrun regiment grăniceresc din Banat. n. Fiul agricultorilor Vasile Murgeanu şi Maria (n. unde susţine programul de revendicări naţionale şi sociale ale românilor. Debut editorial cu vol. C. 1980. cu o introducere şi note de I. Tribuna României. Bucureşti. poezii. alături de J. Bucureşti. Convoacă şi prezidează adunarea românilor de la Lugoj (15 iun. 7 iun. 1962. cu poezie. îngrijită. Asachi şi domnitorul M. ed. roman. 1984. Eftimie Murgu. Piru. Pungilă). versuri. Ştiinţe 167 MURNU . 1980. com. roman. în România literară. Vaillant şi D. Vol. versuri. 1997. 1970. inaugurează cursurile de filosofie în limba română la Acad. devotat cauzei revoluţionare. Confesiune patetică. versuri. În urma unor disensiuni cu Gh. Adriana Iliescu. Curs de filosofie ţinut la Academia Mihăileană (18341835. BogdanDuică. Hulit sau admirat. Poet şi romancier. com. Nemoianu. I. După înăbuşirea revoluţiei. Kossuth. (1834). 1982. Vaslui. Confesorul. Zorleni. Poeme europene. 1937. Aur şi flacără. nr. Bucureşti. M. Edenul. îngrijită şi studiu introductiv de V. condamnat la moarte prin spânzurătoare şi confiscarea averii. Darul. Este închis (18451848) pentru activitatea sa revoluţionară şi propagarea ideii unirii. 51. Eliberat. (I. proză şi art. Timişoara. Budapesta. Gazeta literară. nr. După obţinerea diplomei de dr. REFERINŢE CRITICE: G. 1985.elev pe N. II. Geo Vasile. în România literară. nr. 18351836). Oradea. Tribuna. în Viaţa Românească. 1987. În 1840 participă. Eftimie Murgu. 1999. Tratatul despre spini şi alte poeme (1982). 1996. jud. 3. Datoria. Tratatul despre spini şi alte poeme. Luceafărul. Bucureşti. Aur şi flacără (1996). Învăţător la Vaslui (19561959). Datoria (1972). 1969. România literară. Cristofor. Bucureşti.

este numit conf. Viaţa Românească. OPERA: Studiu asupra elementului grec antefanariot în limba română. cu care. Sofocle. 17 nov. cel puţin în parte. precum şi din poezia lirică antică şi modernă (Poeme străine. Sava. Vatra. (L. Bucureşti. 1 ian. 1910. Roma. în 1913. este şi autorul unui Dicţionar aromânromânfrancez. 1934. Alme sol. prof. 1913 ş. I. latină şi franceză. Monumente antice din Roma. Isocrate. Bucureşti). cu un prestigios doctorat în filologie. apoi prof. Bucureşti. până la urmă. număr de număr. cum dădea iniţial semne. în Orizont. După un semestru la Univ. Atena şi ruinele ei. univ. nr. după ce începuse cu exerciţii şcolăreşti de versificare în greceşte. la Arhiva (Iaşi). Seminarul „Costache Veniamin”.format. 1868. Afirmarea. 1990.filologice. Ţară nouă (iul.). lucrat sub îndrumarea ilustrului bizantinolog Karl Krumbacher. Ritual pentru tine. avându. studiază istoria şi filologia la Univ. univ. nr. din Bucureşti. Bucureşti. alte stagii de 168 MUSCALU studiu – la Atena. Bair di cântic armânescu. . Veria (azi în Grecia) – m. Cele mai frumoase doine ale poporului român. membru al Acad. Rumänische Lehnwörter im Neugriechischen. unde la terminat (1888). nr. M. în 1923. energia lui spirituală s. 19111912) când în Convorbiri literare. Vlahia Mare (9801259). 1925. şi conferinte. A. 1924). Sava”) şi Iaşi („Liceul Naţional”. Bucureşti.) MURNU George. 1898. Colab. Vieaţa. Altare. din perioada directoratului lui Ioan Bogdan. Ritmuri macedonene. 1908. 1907. cu observaţii istorice preliminare). Acad. Luceafărul (Budapesta). de elină la Bucureşti (Colegiul „Sf. director de liceu la Xanthi (azi în Grecia) şi de gimnaziu la Bitolia (azi în Republica Macedonia). Istoria românilor din Pind. mit historischen Vorbemerkungen (Împrumuturi lexicale româneşti în neogreacă. G. Fiul lui Ioan Georgiade Murnu şi al Ecaterinei lui Mihu Smiceianul. II. 1902. 5. nepublicat.ca l director pe Ioan Murnu (m. Bucureşti.. ca bursier. Bucureşti. (Iliada.familie de păstori o aromâni din Munţii Pindului. cu Marele Premiu „Herescu Năsturel” al Acad. 1908. 1913. Convorbirilor literare. München. poeme. 1931. lui M. 1916. Din 1910 director al Muzeului de Antichităţi. în Manuscriptum. Bucureşti. în măsură decisivă. Bucureşti. I. din Budapesta. Cosma. a. A îngrijit şi prefaţat o ed. Berlin. în Contemporanul. 1971. 1. 1925. Doi ani de studiu la München. 1992. Ioan Murnu. 1887). după diferite colecţiuni. Bucureşti. de elină. 1921. aşezată în cătunul Selia (Călive) din apropierea orăşelului Veria (Veroia) aflat pe atunci sub stăpânire turcească. Pe lângă multele studii filologice. în 1901. Ales. art. 1931. Ritual pentru tine. Monumente antice din Roma. istorice şi arheologice (Studiu asupra elementului grec antefanariot în limba română. Iaşi. a. în rev. au fost anii lui de apogeu (încununaţi. grecească. ca şi la Bitolia. 1977). Pe linie maternă. tânărul M. Ritmuri macedonene. 1957. de poezii (Gânduri şi vise. reluat în 1943). 1934. poezii. cariera academică şi deloc neglijabilul prestigiu literar antum (sensibil rarefiat postum) şi le datorează M. 1902 (ed. Alme sol. în trad. la Bitolia. 9801259. care îşi cucerise de curând independenţa şi un gimnaziu românesc. a Poeziilor lui Eminescu (1929). 1928. Bucureşti. mai ales (19021906). tălmăciri din Eschil. Descriere şi impresii. 1898. Vlahia Mare. lucrare de licenţă. (de la 1 ian. apoi paroh al bisericii grecomacedonene din Budapesta (18891912). 1902).deversat în albia culturii româneşti şi nu în a a celei neogreceşti. cuprinde vol. Odiseea. ascendenţa lui M. a unde a început cursul liceal. Xenofon. Mihăescu. Rumänische Lehnwörter im Neugriechischen. Gânduri şi vise (18871897). pare a fi fost. Istoria românilor din Pind. când a făcut şi el parte din comitetul de redactie al rev. Studiu iconografic din arheologia clasică. fiind apoi (18931898) prof. Flacăra ş. 1970. azi păstrat la Bibl. Bucureşti. tatăl poetului. Portretul elin. M. Dacă.. teză de doctorat. cu studii la Atena. la Xanthi. opera lui M. Tropare. Anii (19001905. Chindriş. Descătuşare. mai vechi. Activitate politică şi diplomatică pentru cauza românilor. Grecesc a fost şi mediul cultural în care s. cânt după cânt. titular la Catedra de arheologie a Univ. Întors definitiv în tară în 1908. din Bucureşti (18891892). Coborâtor dintr. semnează poemul Pindul către Carpaţi. apărea Iliada. 1910. se soldează. 1894. alături de marile trad. debutează în româneşte sub pseud. 1928. Române. 1894. Studiu istoric după izvoare bizantine. 34. 1922. Bucureşti. n. facsimilată. şi adaosuri de H. Bair di cântic armânescu. Alpindor di Selli (Selia). Poet şi traducător. ce se voia omagiu şi ecou la Balcanul şi Carpatul (1877) a lui Vasile Alecsandri.). 1934. Aşa se face că. pref. 1940) şi. decisiv a fost scurtul interval (18821883) când. Institutul „Humpel”). în afară de liceul grecesc. a funcţionat pe spezele statului român. Atena şi ruinele ei.

traduse de ~ şi C. 1928. 1982. Pippidi. Lovinescu. Mt.. Secţia de istorie literară. Odiseea. Electra.) MUŞAT MUSCALU Florin. cânturile IXII. Soflocle. 2001. ed. 1948. comunicare academică. Hotin – m. definitivă cu modificări „introduse în ultimii ani ai vieţii sale”. T. nr. 1995. 1943. Litzica. Bucureşti. Cuza” din acelaşi oraş (1970). culese şi publicate în tomul XIII din Documentele Hurmuzaki (1909) de A. în Convorbiri literare.Tanasoca. (C. jud. Bucureşti. 1985. 1973. Colab. Homer. (M. n. Bucureşti. în Cronica.) Pippidi. poeme. în Contemporanul. Iaşi. 1938. Turtureanu. 1906. Amanolesei). 1916 (alte ed. 1910. Redactor la TV din Focşani. M. 1970. I. 3 aug. Lehliu. România şi Elada. 1928 (ed. 503. n. Din 1970. Studiu istoric după izvoare bizantine. 1946.Altare. pref. în Adevărul literar şi artistic. Poetă. Licenţiată a Facultăţii de Filologie a Univ. ed. Bucureşti. poeme. 1959. nr. Puterea Lunii. N.. pref. Budapesta. 2000). Chipul şi asemănarea.. Holban. şi note de (D. Traduceri: Din Nichita Acominatos Honiatu. 2002. nr. în Ateneu. 1970. Bucureşti. Dicţionarul scriitorilor şi publiciştilor vrânceni de la origini până în anul 2000. Naum. cânturile XIIIXXIV. 2000. ale Iaşi. Poet. T. în vol. privitoare la istoria românilor din anii 15921837. Din comoara de înţelepciune antică. M. 1987 sau Chipul şi asemănarea. şi a Valeriei (n. Eschil. în Convorbiri literare. 1967. Philippide”. Rotaru. Fiica lui Ilie Şuiu. Bucureşti. Viaţa şi vremea. 27 sept. 1998.. 1999. Iaşi. Orestia. O istorie. nr. Poeme. Un veac de poezie aromână. şi note de D. I. nr. Lascu. Bucureşti. Poeme străine. Ciopraga. II.. Jurământ pe apa vie. V. Absolvent al Liceului din Focşani. 1967. D. 12. Bucureşti. 10. 1984.) Pippidi. „Al. 1914. Istoria S.. 39... 1937.. 15 apr. Iaşi. Românii din Bulgaria medievală. Franga. 1943. pref. Viaţa şi vremea. Opere. Homer. 1955. în Tribuna. 2000. Uricaru. 1985. 2003. N. 1977. în Contemporanul. 1957. IV. comunicare academică.. Sorianu. II. F. Studii istorice cu privire la trecutul românilor de peste Dunăre. Valahia Mare: 9801259. III. Iliada. pref. 1976. OPERA: Ţara bătrânului fotograf. 43. Bucureşti. 10. Bucureşti. părţilor privitoare la Istoria Asanizilor (introducere: Istoriografia bizantină). 2001. LipnicOcniţa. REFERINŢE CRITICE: I. Bucureşti. Iaşul literar. Bucureşti. note şi glosar de L. I. învăţătoare. Bucureşti. Oedip rege. 1965.. idem. ed. III. Hâncu. Bucureşti. 36. Trad. ibidem. 1984. Poeme străine antice şi moderne.) MUŞAT Aura (pseud. G. 690. nr. economist. Contribuţii. 1979. 169 . cercetător ştiinţific la Institutul de Filologie „Al.. 1974. note şi glosar de (D. în România literară. 1973. studiu introductiv de (D. în Adevărul literar şi artistic nr. 1981. revăzute tacit: 1920. R. Beldeanu. de Adelina Piatkowski. la Cronica. Murăraşu. Bucureşti. Liceul „Mihai Eminescu” din Iaşi (19581965). 1923. 1934 (ed. 23. Săndulescu.. 1985. 1934. 27.) Pippidi. Bucureşti. Ritual pentru tine). 1940). definitivă cu modificări „introduse în ultimii ani ai vieţii sale”. în care respiraţia provinciei aglutinează motive de extracţie livrescă pe linia unui fantezism modern. 1971. Clasicii antici în România. M..mierlei. E. 1912. 1942. 1985. nr. şi studiu introductiv de N. Focşani. Antologie românească. Homer. 1906. Isocrate şi Xenofon. nr.. 1943). 1934. ed. Vianu. nr. Călinescu. 1985. de versuri (Puterea Lunii. Iulia Murnu. Iulia şi Ecaterina Murnu. 10. Lupoaica albă. glosar de Sanda Diamantescu şi R. Focşani. 2000). Homer. Ulici. Iliada. 1940 (include şi vol. 1923. în România literară. Al. 1985. I. 1998). Papahagi. text integral. nr. În hainele scumpe. E. Bucureşti. 11. 1947. Georgescu. 1922. O. 37. nr.. 1956. Istoria. REFERINŢE CRITICE: T. 1959. Matilda CaragiuMarioţeanu. urmează cursurile Institutului Pedagogic din Constanţa. 1966. 1924 (alte ed. Istoria literaturii române. Const. românilor din Pind. De la debutul editorial din 1970 (Ţara bătrânului fotograf) şi până la ultimele vol. Bucureşti. George Murnu – poetul homeric. în Luceafărul. Literatura. 1985. Tropare. L. 2001. Bucureşti. nr. Soviany. Iliada. 1998. 1987. N. Bucureşti. . revăzute tacit: 1940. Scrieri şi documente greceşti.. RodicăiGeorgeta Şuiu). M. Aderca. pref. Sofocle. 1943. Papadopoulos Kerameus. Istoria. cultivă o poezie de factură elegiacă şi fluidă.

Agricole. nr. este crescut de bunicul său. Opinia publică. (I. R. 4. Simionescu. Roşioru. la încorporare. jud. I. Al. 13. Puck umple cu stângăcie paharul (1982) şi Fantasma greierului (1996). M. 1983. 2002. urmat de alte trei culegeri lirice: Tâlcuitorul (1977). M. în Tomis. nr. Debut editorial cu vol. nr. în Scânteia tineretului. S. Rex Daciae. Luca. 1999. Tribuna. 1979 (coautoare). Ardelean. Demobilizat în 1919. Premiul rev. în Steaua. în timpul războiului absolvă celelalte două clase liceale în particular. 1998. III. devine bursier la o Şcoală de agricultură a Acad. Rex Daciae (vol. în Orizont. Craiova. Iaşi. versuri. 49. 1972. unde urmează cursurile Acad. nr. Al. în Astra. 12. ClujNapoca. deputat (19441948). Busuioc. Vălureanu. Popovici). Al.[imoftache] (pseud. Stânga. n. Premiul Asoc. nr. 2002. 1952. N. în România literară. în Ateneu. Iaşi. D. Podul Turcului. Puck umple cu stângăcie paharul. 27 sept. 1983. în România literară. Tribuna. OPERA: Răscoala iobagilor. Bărbulescu. 6. REFERINŢE CRITICE: C. 19821984. Timişoara. mic funcţionar rural. 4. nr. 6. Bucureşti. în Cronica. care va fi dezvoltat în Războiul iobagilor (3 vol. constelaţia mea. în Cronica. 1977. Poetă. Ion Dimoftache. Lazăr. R.MUŞATESCU Convorbiri literare. C. 1974. L. în România literară. Prefect al jud. 1. Cluj. romanul de aventuri şi spionaj Misiunea H. broşura de popularizare pe tema stingerii incendiilor Povestirile sergentului Negoiţă (1960). M. 1985. n. 1956. I. Iaşi. Lazăr. nr. Dimitriu. Române. nr. roman. Fantasma greierului. Orion. I. 1978. Premiul „Timotei Cipariu” al Acad. de versuri Până la asfinţit (1972). S. debutează la gazeta săptămânală Adevărul (1920). nr. se stabileşte la Cluj.Bucureşti. Române pe 1979. Dialog. nr. Debutează cu versuri în rev. 15. Clopotul. şi autoarea unor . 1984. Scriitori şi publicişti ieşeni contemporani. Ramuri. I. moaşă comunală. com.[oan] D. roman. 1. După terminarea claselor primare. Debutează în Iaşul literar (nr. 1982. nr. Ardealul economic. Gazeta ceasornicarilor etc. 1985. în Viaţa Românească. Al. 8. 1956). 1984. România literară. (I. pentru vol. idem. Grăsoiu. 6. 1979. 1983. Popa.ClujII. 1983. eseistă şi istoric literar. (1957). Ţion. V. în Cronica. nr. E. Publică romanul istoric Răscoala iobagilor (1951). în Viaţa Românească. Napoca. 1957. 7 ian. în Tribuna. Dicţionarul literaturii române de la origini până la 1900. Saprind luminile în sat. Ardealul. Puck umple cu stângăcie paharul. 1982. D. 1983. roman. 4. nr. L. nr. lucrează doi ani ca ucenic întrun 170 atelier de potcovărie. 1957. 6. Rămas orfan de mic copil. nr. 5. Utunk ş. lui Ioan Dimoftache). 1972. Scriitorilor din Iaşi pe 1983.. Bacău – m. În 1916. Povestirile sergentului Negoiţă. 1965). S. Horea. nr. nr. 1972. a. P. în Convorbiri literare. Victoriei Ghinju). 1960. Tribuna. 1997. Tâlcuitorul. Prozator. 10. Editează gazeta Manifestul plugăresc şi săptămânalul Lectura copiilor şi a tineretului (19421945). Foiletoane 3. P. Bucureşti. nr. 1948. Convorbiri literare pe 1981. 1951. Misiunea H. Gafiţa. în Tomis. Bucureşti. Urian. 7. Turtureanu. Taşcu. 43. nr. 1952. OPERA: Până la asfinţit. Graţie prof. N. Bucureşti. 1974. Microromanul doamnei Stastok. 17 mart. roman istoric. Scriitori ieşeni contemporani. în Luceafărul. roman. Turtureanu. N. în Tribuna României. în Orizont. I. 1983. Lungu. N. N. iar editorial în 1976 cu vol. 1984. 23. Duţu. Busuioc. cântăreţ bisericesc. Atras de publicistică. şi al Emiliei (n. 1972. nr. Aurora. urmat de Ars amandi (1980) şi De faţă cu desăvârşirea (1983). 1984). Este (micro)monografii sobre. colaborând apoi la presa democratică: Cuvântul liber. 1 apr. 1983. 1978. Fiul lui Gheorghe Dimoftache. 1982. Leonte. versuri. Poezia poeziei de azi. Mătrăguna dulce. Manolescu. Magda Ursache. Dobrescu. nr. în Cronica. Este coautoare la Dicţionarul literaturii române de la origini până la 1900 (1979). 1. versuri. în Cronica. 1951. versuri. Colab. era absolvent al acestei şcoli şi a şase clase de liceu. Turda (19451946).. 1898. Creţu. Ciopraga.) MUŞAT Virginia (pseud. Războiul iobagilor. T. Ateneu etc.) MUŞAT I. II. 40. Redactor la Ţară nouă. 139. REFERINŢE CRITICE: M. Microromanul doamnei Stastok (1974) şi Horea. 1996. vol. Bucureşti. N. la Ţară nouă.

1945. Fiul lui Alexandru Muşatescu. în 19161918 se află în refugiu la Iaşi. N. 1978). A murit Bubi. Bucureşti. tragicomedie în trei acte. piese într. 1970. reprezentată la Bucureşti. în România literară. şi avocat. 1969. 1929. comedie în trei acte. Ciorbagiiski. Vasile Cârlova. Inspector general al teatrelor (19301940). OPERA: Orion. Maiakovski. pref. Armont şi Gerbidon. Câmpulung Muscel – m. Scurtă vreme prof. Carlo Roti. 1978. Călugărul din vechiul schit. Teatru. 1963).vina!. Bucureşti. 1978. prozator şi poet. piesă în trei acte. de schiţe umoristice (Nudul lui Gogu. f. Dragoste pe note. f. A tradus singur sau în colab. Bucureşti. „Teatrul Nostru”. OPERA: Teatru: Focurile de pe comori. 4 nov. 1969–1990). Bucureşti. Bucureşti. comedie în trei acte şi patru tablouri. Fodor László etc. Vlădescu).act: un 171 MUŞATESCU . T. Burtă Verde. 1925. Birlic ş. A. Bucureşti.act. Director al unor companii teatrale: „Teatrul din Sărindar” (1940. Scrieri.Escu. în Steaua. Bucureşti. l Miss România. comedie în trei acte. comedie în şapte tablouri. : I. două acte în versuri. Bucureşti. Stere – scriitorul (1978). constelaţia mea. Teatru. a. 1969 – 1990 (teatru în vol. 1925. versuri. Karel apek. C. Mihail Sadoveanu. postfaţă şi note de M. Goci. Bucureşti. Piru. Domnişoara Butterfly. a. 10. Rosetti”. 1928.. iar în 1919 termină Liceul „Sf. Primăvara. 1978. Ale vieţii valuri.. Bucureşti. povestitor şi corespondent de război. 1984. nr. Bucureşti. 1976. piesă. „Teatrul Tudor Muşatescu” (19411942).a. reprezentată în 1937. Mouezy–Eon şi J. 1970. comedie în trei acte.un copil i pribeag. Sava” din Bucureşti. şi al Elenei (n. Trenurile mele. Licenţiat în litere (franceză şi latină) al Univ. 1981. 1970. reprezentată în 1935.. Licuricii. „Teatrul din C. 1966. Bucureşti. cu Sică Alexandrescu (Blockhnaus. 1968 (în vol. trei acte. Adevărul literar ş. 1932. Chestiuni familiare (Familia Ionescu). comedie în trei acte. Membru în comitetul de conducere al Soc. Vasiliu.. reprezentată în 1933. teatru pentru şcolari. 1903. Clasele primare şi trei clase secundare la Gimnaziul „Dinu Golescu” din Câmpulung Muscel.. 1977.. Ars amandi. Cuplete şi scenete umoristice. Bucureşti. 1978. Elena Tacciu. scriitor şi corespondent de război (1978).documentate. vodeviluri. 1958. comedie în trei acte. comedie în trei acte şi patru tablouri. reprezentată în 1940. Bucureşti. Antonescu. Vasile Cârlova (1981). Bucureşti. Bucureşti.. Al optulea păcat. comedie în trei acte. Volume de teatru: Opere complete. Guitton. IV. neatestată documentar. din Bucureşti (1924). neatestată documentar. Dumnezeu să.. I. Ulici. 1958. în România literară. Doresc ca micile mele rânduleţe. 1981. 1952. Scrieri IIX.) şi cu V. dramă în trei acte. piesă în lb. reprezentată la Paris. Bucureşti. gazetăriei şi boemei. 1978. reprezentată la Bucureşti. 1970).). Piese într. Teoria cocoşului. Mi s. 1977 (publicată sub titlul: Întâmplări din capitală). Titanic Vals. împreună cu Maria Filotti). IX. Bucureşti. Papagalul în colivia lui. I. Mihail Sadoveanu. 1970. 1945. Fiecare cu părărea lui. nr. Figura de la Dorohoi. nepublicate. Pt. REFERINŢE CRITICE: L. 1928. Bucureşti. V. Aşa începe dragostea ş. 1945. bat. corecte: C. „Teatrul Colorado” (19431944). D. 1923. versuri. Panţarola. Profesorul de franceză. 22 febr. Bucureşti. 1978. II. A publicat vol. reprezentată la Craiova. Adaptări şi localizări după D’Ennery şi Cormon. Gataldi. Coana Chiriţa. de versuri: Vitrinele toamnei (1926) şi romanul: Mica publicitate (1935). 1939. Datoria. piesă în trei au acte. Domnul cu camelii. tragicomedie în trei acte.ierte. Bucureşti.. în colab. 1970). 1980.) MUŞATESCU Tudor. reprezentată la Craiova. prof. reprezentată la Bucureşti. apoi succesele repurtate ca autor dramatic îi vor permite să se dedice exclusiv literaturii. neatestată documentar. reprezentată în 1946. reprezentată în 1947. Madona. Unchiul Temistocle. A scris mai multe piese. versuri. 1977. Cetatea literară. Gustaw Morcinek. 1936. Teatru. reprezentată în 1942. 1970. Săptămâna muncii intelectuale şi artistice.. Bucureşti. Autorilor Dramatici Români (1945). f.a. comedie în trei acte.. La iarbă verde. Bucureşti. n. Geamandura. 1981. G. Amoru. 1983..a. 17. Ilf şi Petrov. A. scenete şi cuplete (Opere un complete. II. 6. precum şi a unor vol. 1932. Visul unei nopţi de iarnă. Bucureşti. Dramaturg. Bucureşti. Bucureşti. Sosesc deseară. R. . T.. Bucureşti. I.deschis ochii. franceză. Autor a zeci de comedii. Bucureşti. 1958 (altă ed. o a. 1945.Bucureşti. Colaborează la Rampa. 1978. (I. Bucureşti. comedie în trei acte. Sinaia la domiciliu. Timuş (Primăvara. Vl. nr. de Al. comedie în patru acte şi şapte tablouri. 1977. din Molire. Teatru. 1977. Prima verba. De faţă cu desăvârşirea. Stere – scriitorul.

Micu. f. III. Bucureşti. La sud de lacul Nairobi.v. Bucureşti. 1975. Mihail. Holban. un comedie într. în Ateneu. Gazeta literară. 1983. Secretar al Editurii „A. Memorii. 1983. Versuri: Vitrinele toamnei. Craiova. Mica publicitate. G. W. Cronin. De. B. roman umoristic. Cristina Modreanu. G. 1999. Studii la Liceul Militar din Craiova (19331936) şi la Liceul Militar din Chişinău (19361939). Literatura subiectivă. O. Opinii şi atitudini. idem. II. Glasul roţilor de tren. 1993. redactor la ziarul Înainte. idem. Maria Alexandrescu. 1942. VI. 2003). R. ed. 1.. redactor la Editura de Stat (19481953). C. III. De. 1990). Craiova.) . Permanenţe în dramaturgie. în România literară. La sud de lacul Nairobi. de T. Fiecare cu părerea lui. Zvoniştii. 1987. Bucureşti. 1978. Titanic Vals. Bucureşti. 1981. ” (19411945). Mărturii în contemporaneitate. 1999. IV. nr. II. C. 1996. obţinut prin parodierea tipologicului şi prin subminarea ostentativă a perspectivei auctoriale. Conan l Doi: De. 1944. Tg. I. 12. Opere.bâza (1977). 1970. Bucureşti. 1942. Autori.filme.. D. în Luceafărul. comedie întrun act – trei tablouri. V. 8.. 1926 (ed. Un deceniu teatral. ibidem. 1982. O crimă celebră. Bucureşti. Ale vieţii valuri. Kalustian. în Manuscriptum. Arici Pogonici. Extravagantul Conan Doi.bâza. Gaboriau. nr. 172 MUŞINA MUŞATESCU Vlad. Teatrul între civic şi etic. f. IIII (19811983). 1989. 1948. Ale vieţii valuri. Bucureşti. Radu. nr. 1984. 1984. 1980.. idem. 1929 (altă ed. Debutează cu proză pentru copii: Bobby Felix FătFrumos şi motocicleta B. E. redactor tehnic şi artistic la rev. OPERA: Bobby Felix FătFrumos şi motocicleta B. 5. Visul unei nopţi de iarnă. Z. Isac. 19. Banii lui Celibidache. 1965. 1968. P. 4 mai 1922. Contratimp. 4. Viţelul de aur. 1945 (alte ed. 1995. 1978. Bucureşti. Bucureşti. Ileana Dalea.. 19001937. IV. Notorietatea literară îi este adusă de seria de romane poliţiste. idem. a reeditate sub titlul comun Extravagantul Conan Doi (1978). 1997. REFERINŢE CRITICE: E. Teodorescu. Comedia în dramaturgia românească. IV. Ov. 1990. A. Ilf şi Petrov. fără bacalaureat. în colab.. a tradus din Paul Féval. VII. 1970. 12 scaune. nr. 1972. Craiova. (1942) şi Magdalena şi Târţoi (1942). roman. III. 1928. Doamna cu garoafe. Scurtă istorie a literaturii române. Amintiri despre Tudor Muşatescu. 1974. comedie într. în Adevărul literar şi artistic.Bucureşti. Bucureşti. nr. Bucureşti. Munteanu. Menţiuni. C. Unchiul Andi „detectivul” şi nepoţii săi. 1976. 1952. Bucureşti. Flacăra (19541973). n.babaa oarba (1976). 1982. în România literară..ascunselea (1974). avându. 1989. roman umoristic.puiaa gaia. Gaston Leroux. Istoria literaturii române contemporane. S. 1993. I. W. Bucureşti. 1972. Câmpulung Muscel. 12 scaune. Dinulescu. Douăsprezece scaune. Bucureşti. A publicat romanul Contratimp. Cioculescu.Ca. III. Jiu.. 1942. Marincu). Bucureşti. Piteşti – m. în registru parodic.act. nr.a. II. De. în Scrieri. 1982 (ed. Prozator. cu I. Brădăţeanu.. 1932. Bucureşti.a. Gustaw Moscinek. I. Cele şapte ceasornice ale groparului Joachim Rybca. Viţelul de aur. Craiova. 1956. Istoria. V. N. Silvestru. roman. II. Gabriela Ursachi. 1970.. De. Volume de proză: Nudul lui Gogu. redactor la Editura „Europolis” (19461948)..puiaa aţi a gaia (1975). M. Cinema. în colab. A. Bucureşti. V. 19701975.va aţi ascunselea. mart. Lovinescu. Vil Lipatov. Târâiebrâu. Râpeanu. Holban. III. 1995. De. altă ed. 1944. M. Bucureşti. 1990). în România literară. idem. Simple note.act. Carandino. 1977. nr. 19811983. 1974. 2003. Sfântul Gogu. Doresc ca micile mele rânduleţe. nr. II. Ornea. de V. Aventuri aproximative.. roman. în Convorbiri literare. Ş. Karlov. revăzută.babaa oarba. Ilf şi Petrov. III. II. Cubleşan. M. 1946. Magdalena şi Târţoi. D.. 1935 (ed. în Scrieri. 2002. Literatura. al armatei (19451946). 2003. Cei trei veseli năpârstoci. de ~ şi Mircea 2001.a. Gâsca. definitivă. 1962. 1984). 1973. comedie într. 19. Crohmălniceanu. Sasu – Mariana Vartic. Dramaturgia românească.. idem. nr. Ivanov. piesă în trei acte. în Teatrul.. Bucureşti. Constantinescu. I. pensionat în 1973.. trad. De. 3. cu T. nr. pref. ed. Monumentul lui un Petrache. 1950. Bucureşti. Perpessicius. Bucureşti.. cuprinde scrieri în registru comic. 1942. 1937. 1987. Scrieri. Scrieri.Bucureşti. Oameni de bună credinţă. Zamfirescu. Traduceri: A. 1975). L.ca personaj pe Al. Fiul contabilului Eftimie Muşatescu şi al Olgăi (n. 1988. Literatura lui M. V. (C. Bucureşti. n un Teatru la domiciliu. 31. V. Doresc ca micile mele rânduleţe… Omagiu. De. 1971. E. Traduceri: Adolphe Philippe Dennery şi Cormon. piese şi spectacole. 1991). Bucureşti. 1969 (altă ed. Zola. Bucureşti. II. Cluj. 1954.act. 639. Bucureşti. a Bucureşti. f. 1999. Holban. idem. I. Expediţia „Misterul 2”. J. Bucureşti. Camil Petrescu. Bucureşti. Bucureşti. Bucureşti.

Livescu. Flucuş). 1993. Misterele Londrei. nr. de ~. în Convorbiri literare. Debut editorial în vol. trad. din Bucureşti cu teza Poetica explorării în lirica secolului XX (1995). 1975. 10. de ~ şi L. 2002. P. 1983. 1993 (ed. 2326. Fiul lui Alexandru Muşina. în România literară. I. 1982. Mircea Streinul şi ~. Paradigma poeziei moderne. 10. Perian. 2002). Ştefănescu. trad. Chişinău. Motanul Epifan. absolvit în anul 1973. Titel. OPERA: Cinci. Crohmălniceanu (19741978). Piteşti. G. Al. nr. 2001. Popescu. Bucureşti. 11. 1950. 1977 (altă ed. Braşov. Bucureşti. Ivanov. 11. G. îndrumat. de ~. nr. II. Mariana Marin. în România literară. Tomografia şi alte explorări. A participat şi la Cenaclul „Junimea”. V. 1984. Paris. nr. 3. de N. Strada Castelului 104. Olaru. versuri pentru copii. Cristea. E.1992. Bucureşti. 49. 1986. 12. 173 MUTAŞCU . Cistelecan. 656. Braşov.. 1995. în România literară. Budila-Express. Premiul ASPRO (1995). Bucur. II. Braşov. Bucureşti. Gheran. Atitudini critice. Karnauhova.. 35. 1996. Călinescu. E. B. Poeme alese (1975-2000). N. Leroux. Manolescu. nr. Bucureşti. în România literară. Bucureşti. trad. Manolescu. Cassvan. Strada Castelului 104. în Jurnalul literar. 1994). S. cu o pref. Caldwell. E. J. G. versuri. Misterul camerei galbene. Gaboriau. Niţescu. nr. Debut cu versuri în rev. (P. I. Nedelciu. Lerroux. Lefter. Ulici. nr. Sibiu. 1994. 1982. de ~.2002 (interviu). în România literară. 36. Cinci (1982). versuri. apoi cultivator şi vânzător de flori (19871989). director al Editurii Aula din acelaşi oraş. Dimisianu. trad. Sinapse. E. şi Literatura Română a Univ. 2003. nr. Povestiri hazlii. 1985. Bucureşti. REFERINŢE CRITICE: Al. REFERINŢE CRITICE: S. Alex. Temniţa profesorului. în Vatra. Din 1997. 1975. Tania Radu.. Poet. 1956. Bucureşti. Critica la persoana întâi. de Pena Zabunov şi ~. 1949. Braşov. Se lasă noaptea. Constanţa. II. 51. 11. Paul Féval. N. în România literară.Streinul. cu R. Bucureşti. şi al Vioricăi (n. 1983. Baltă. în Transivlania. Ion Bogdan Lefter. n. 1986. 1954. 1979. Bucureşti. M. I. versuri. 1992). 1984. Cearuşin. 1943 (altă ed. Poesis (1996). 1993. C. şi la Facultatea de Lb. M Mincu. Romains. R. 1997. L. Povestiri despre albi şi negri. 1948. 1992. Steinhardt. 1984. Bucureşti. trad. Sfidarea retoricii. 1985. D. i sa tipărit în 1984. nr. Botoşani. 42. T. trad. versuri. Poetica explorării în lirica secolului XX. 7.. alături de Romulus Bucur. N. 1982. Gh. în ibidem. din Bucureşti (19741978). Tea. Bucureşti. 2002. nr. Poeţi moderni despre poezie. Iurezanski. 1982. Şcoala curajului. de ~ şi Pena Zabunov. Omul învinge. 1984. Fantoma de la operă. 1994. trad. Introducere în poezia modernă. 48. R. în Amfiteatru. ospătar. 2003. lector (1992) şi conferenţiar (din 1996) la Facultatea de Litere a Univ. 42.) Polosuhin. Bucureşti. 1997. trad. 12. 2001. 44. Bucureşti. Şi animalele sunt oameni. Stăpânii apelor. 1 iul. în colab. în 52. (R. 1982. în Echinox. Vârgolici. Cu ştreangul de gât. 29. MUŞINA Alexandru. 1964). 1987.1992. 23. M. „Extravagantul” Vlad Muşatescu. A lucrat ca prof. Bogdan Ghiu. E. N. în Flacăra. eseuri. Huruba. Bucureşti. Titel. Antologie de poezie modernă. 1949. Cr. de ~. Zola. nr. 1984. în Viaţa Românească.). Braşov. Bucureşti. Aleea Mimozei nr. E. trad. 34. 1998. în România literară. 1996. T. Antropologie culturală şi folclor. membri ai Cenaclului de Luni. Eseu asupra poeziei moderne. Mirela Roznoveanu. M. 1991. Premiul rev. Personae. 1984. Braşov. nr. Braşov. de criticul Nicolae Manolescu. Interval (1990-1992). Adevărul literar şi artistic. condus de Ov. Gervaise. 1987. V. Gaboriau. nr. în România literară. C. Cărtărescu. Ţ. nr. Simion. Bucureşti. Studii la Liceul „Andrei Şaguna” din Braşov. 1992). G. nr. în Vatra. 1943) altă ed. de ~. 1986. de Al. Bucureşti. Târgu Mureş. din Braşov. Dr. Kipling. Lucrurile pe care le-am văzut (1979-1986). de ~. Vl. 1976. nr. în România literară. 11. nr. 1982. în Cronica. 1949. din 1977. Bucureşti. S. nr. Jack London. nr. Regman. Bucureşti. Galaţi. 1969 (altă ed. de liceu la Întorsura Buzăului (19781989). ClujNapoca. 1992. Hinterland. Trenul blindat 1469. Unde se află poezia. 1994. în filologie al Univ. trad. Bucureşti. 52. 1995. Afacerea Boiscoran. 2003. 1996. versuri. versuri. 1951 (ed. vânzătoare. nr. Galaţi. Redactorşef al rev. versuri. 2. în România literară. 1991). România literară (1978). nr. Bucureşti. în Familia. Prima carte individuală. Antologia poeziei generaţiei ’80. 1943. Timişoara. nr. nr.

A organizat şi condus Arhiva de Folclor a Acad. Gh. Pitiş. 1941. Perian. Cluj.(1972). în Demos. Pop. 1973. 1994. Constantinescu. Cercetări etnografice şi de folclor. dar mai ales etnografiei şi folclorului: Obiceiurile junilor braşoveni (1931). 1012. Transilvania. Datcu şi Sabina C.1966. I. Tipologia folclorului din răspunsurile la chestionarele lui B. Bucureşti. Darul vremii. 1935. învăţător. 1968) şi la Volkskundliche Bibliographie (Berlin. Fiul lui Candid Muşlea. Poet şi prozator. în Gând românesc. 29 sept. Între 1963 şi 1966 urmează Facultatea de Filologie a Institutului Pedagogic din capitală.1994. Colab. dedicate istoriei culturii. N. Datcu. Debut editorial cu Substratum (1970). P. Borbély. Facultatea de Litere la Bucureşti şi Cluj (19181922). cu O. din Bucureşti. O. 1974. Convorbiri literare.1999. Bârlea. Studii de istorie literară şi folclor. N. 1966. Ţara Bârsei. I. Redactor principal la rev. biblioteconomiei şi bibliografiei. nr. Bârlea. Studii liceale la Braşov. şi al MarieiVergilia (n. Cercetări folklorice în Ţara Oaşului. Icoanele pe sticlă şi xilogravurile ţăranilor români din Transilvania. Debutul în Gazeta Transilvaniei (1912).) MUTAŞCU Dan. I. Viaţa Românească. în Familia. Viaţa Românească. 7. 4. în colab. introductiv. Fiul lui Traian Mutaşcu. Pavelescu. Din istoria unei cărţi vechi româneşti. Iorga). Bârlea). Publică numeroase . Cronica. Lectura textului folcloric. Bibliografia folclorului românesc: 19301955. nr. Bucureşti. registrul corespondenţei de specialitate. O. nr. 1995. Studii de literatură română şi comparată.MUTHU MUŞLEA Ion.1994. Grigurcu. Bibliotecar şi director al Bibl. Colab. A îngrijit şi prefaţat ed. Oprea. 1998. 2003. (I. în România literară. Centrale Universitare din Cluj (19361947). Şezătoarea. Cluj. 1944. Dr. nr.. Boitoş. 1939. „Pâinea pruncilor” (Bălgrad 1702). Hasdeu (în colab. Contribuţiuni la cunoaşterea bibliotecilor româneşti ale oraşelor din Transilvania (până la Unire).). Debutează în Ramuri (1966). Braşov – m. 1987. Şcoala şi viaţa. 10. Cluj. Breazu. şi al Ecaterinei (n. Slatina. 22 dec. Revista de folclor. Licenţiat al Facultăţii de Filologie a aceleiaşi Univ. Istoria folcloristicii româneşti. Olt. P. la Anuarul Institutului de Istorie Naţională. (S. 8. bibliografie. Bucureşti. Şcoala elementară (19511958) şi Liceul „George Coşbuc” (19581962) în Bucureşti. folclorist şi etnograf. Gând românesc. nr. în Apostrof. Stroescu. indice de I. II Alexici. (19301948) şi a editat Anuarul Arhivei de Folclor (şapte vol. Mélanges de l’École Roumaine en France.ed. cu studiu II. Societatea de mâine. Contribuţiuni la cunoaşterea bibliotecilor româneşti ale oraşelor din Transilvania (până la Unire) (1935). 1970. I. 1932. FătFrumos. George Pitiş. Dicţionarul folcloriştilor. Dacoromania. Anuarul Universităţii „Regele Ferdinand I”. nr. ofiţer. Berlin. 1979. Tipologia folclorului din răspunsurile la chestionarele lui B. Boabe de grâu. A scos broşuri şi vol. Flacăra. de I. N. 1972. Studia Universitatis „BabeşBolyai”. Cercetări etnografice şi de folclor. Hasdeu (1970. Bucureşti. Amfiteatru. Luceafărul. 2001. Steaua. 1899. apoi Facultatea de Filosofie (19661968) a Univ. O. REFERINŢE CRITICE: Gh. Moraru. ibidem. Bârlea. 3. la Ramuri. Taloş. I. Pauleti şi G. II. 13. Paralel a lucrat la Muzeul Etnografic al Transilvaniei. 1931. în etnografie şi folclor (1927). 2. 1996. în Familia. Membru al Şcolii Române din Franţa (19231925). în Omagiu profesorului Ioan Lupaş. Gh. nr. Probleme de bibliologie. I. din Gh. 1986. n. A fost colaborator la Bibliografia generală a etnografiei şi folclorului românesc (I. În ultimii ani a fost cercetător şi şef de secţie la Institutul de Lingvistică şi Istorie Literară din Cluj. ed.) Roboşanu. 5. ibidem. Române. Anuarul Muzeului Etnografic al Transilvaniei. Patria. 27 iul. nr. Lumea universitară. Moldovan. 12. nr. îngrijită. În 1947 a devenit membru corespondent al Acad. Bucureşti. Săptămâna (19701984). 19281962. între 1932 şi 1945). cu intermitenţe). 3. P. I. C. n. 1968. Progresul cultural al Transilvaniei după Unire. Pitiş). (1975). studiu de folklor. Folclorist. Cluj. Revue internationale des études balkaniques. 2. în Vatra. 1942. O. Lucrările Institutului de Geografie al Universităţii din Cluj. Steaua. OPERA: Obicieurile junilor braşoveni. Efigii. Bucureşti. Tribuna. A mai semnat şi Ion 174 Şt. jud.

1973. Oglinda lui Cagliostro. Călătoriile lui Sindbad Marinarul.. repere.. Jules Romains. Ţara ca meditaţie. 1973. 1979. Mureş. la toate rev. Al. versuri. Timişoara. Căsătorie din dragoste. 1975. din Cluj (1976). Ochiul lui Zamolxe.. M. Amalgam (1976). 1. Dinspre SudEst (1999). Problema cititului (1997).Européennes. Scrisori bizantine. Bucureşti. Poezia. Cluj. Ţara ca meditaţie.. Lumea ca literatură (1979) adună eseuri şi art. Bucureşti. Radu Stanca. T. roman. Bucureşti. Paul Zarifopol între fragment şi construcţie (1982). 1977. 1982. Bunul cetăţean Arhimede. Bucureşti. 1980. 10. nr. Premiul „Mihai Eminescu” al Acad. 1975.. A îngrijit ed. Lucian Blaga – dimensiuni răsăritene (2000). în Contemporanul. avocat. 1980. în Jurnalul literar. Mic dicţionar (1978). 1972. Esenţe. Katrina. 1 ian. 175 . Levky. prof. M. versuri. Bucureşti. cu o temă de balcanologie. Timişoara.) 2. Colab. (1975). Bucureşti. Clipe şi regi. 1981) ce mizează pe pitorescul balcanic. est La marginea geometriei (1979). 1984.(2002). „BabeşBolyai” (19962002).. 1970. 1985. Bucureşti. 1978. 518. 1982) şi povestiri (Ipoteca şi alte povestiri. Absolvă Liceul teoretic „Timotei Cipariu” din Dumbrăveni (1961) şi Facultatea de Filologie. Bucureşti. Scrisori bizantine. versuri. Premiul C. Al. Dans sub spânzurătoare. Vol. Căsătorie din dragoste. C. 1972. Lector de lb. 1975. Vara şi iarna. conferenţiar (19901993) şi prof. asistent (19721984). Sălcud. în româneşte de ~. Liviu Rebreanu. Stema din inimi. Modalităţi. Eugeniu Sperantia. Bucureşti. prin care autorul îşi precizează opţiunile estetice. Ochiul lui Zamolxe. Membru titular al Asoc. nr. Traduceri: S. Ruja. 1974. prof. 1984. Autor de romane (Bunul cetăţean Arhimede. Bucureşti. 34. eseuri. Henri Jacquier. Mincu. Fastele oglinzilor. 1972. Poezie şi generaţie. din SaintEtienne şi Univ. M. I. Bucureşti. schiţe. Al. opţiuni. Tuchilă. Bucureşti. Valori lirice actuale. Decan al Facultăţii de Litere (19921996). Preparator (19681972). Cerbul din oglindă. secţia română a Univ. Balcanologie. suplinitor în com. 1979. MUTHU Mircea (alt prenume la naştere: Cristel). rector interimar (1999). Lunea cea mare. 1972. 1981. Liviu Rebreanu sau paradoxul organicului (1993). Iernut. „Blaise Pascal” Clermont Ferrand. Romanul politic. versuri. 1987. 1972. dominate de fantezism şi calofilie. (din 1993) la Catedra de literatură română comparată şi teorie literară a Facultăţii de Litere din Cluj. Poantă. Mirii cei trişti. SouthEst East Monitor etc. 1981. Dima. C. (I. 1973. roman. Colaborează la vol. Alchimia mileniului (1989). în Luceafărul. 1975. roman. Franţa (19761979). Piru. 1972. Sorescu. 1984. în Săptămâna. al U. Bucureşti. 1974. Synthesis. Lunea cea mare. Stema din inimi. din Cluj (1967). 1979. 1979. Balcanismul literar românesc. jud. Scriitorii. 1975. Études Balkaniquea. Călcâiul lui Delacroix (1996). roman. Călătoriile lui Sindbad Marinarul. Liviu Rebreanu după un veac (1986). Mureş. 1974. şi al Olimpiei (n. Lupşa). roman. colective: Scriitori români. Comparatist şi critic literar. Gândirea românească în estetică (2003). Mirii cei trişti. M. poeme (1993). Iorgulescu. Franţa (din 1978) şi la Association Internationale des Études Sud. Felurite III (1973).european (1976). Ipoteca şi alte povestiri. prorector al Univ. mit viu (1991). Constantinescu. Clipe şi regi. Fiul lui Emil Muth. Bucureşti.vol. Între 1960 şi 1961.. Cântecul lui Leonardo (1995). Dans sub spânzurătoare. Salminen. lector (19841990). 1984. Fastele oglinzilor. Bucureşti. versuri. M. 1978.1998. 1944. nr. la care se adaugă Byzantinoslavica. Revue des Études Sud. publicate: Orientări critice (1972). de versuri: Oglinda lui Cagliostro. Contemplaţie şi creaţie estetică (1997). roman. C.Européennes (din Est 1987). Vara şi iarna. Odangiu. 1977. Dr. importante din ţară.. Permanenţe literare româneşti din perspectivă comparată (1986. Literatura română şi spiritul sud. şi civilizaţie românească la Univ. C. n. Bucureşti.. 1973. 1980. Premiul Uniunii Scriitorilor). Studii literare. I (2002). Debut în Tribuna (1967). versuri. jud. Săptămâna (1975). Muthu. : Anton Pann. Din istoria presei literare româneşti (1987). Lumea ca literatură. Premiul rev. C. REFERINŢE CRITICE: P. versuri. 1984. versuri. Levky. 1987. al Univ. pe 1975. Bucureşti. Cerbul din oglindă. versuri. OPERA: Substratum. Babel. versuri. versuri. nr.

nr. în Apostrof. Petrescu. 4. est ClujNapoca. 1989. nr. ClujNapoca. în România literară. Taşcu. Bucureşti. Irina Petraş. FătFrumos şi „vremea uitată”. Balcanologie. 20 mai 2001. Scriitorilor din Cluj pe 1993. 1996.european. Permanenţe literare româneşti din perspectivă comparată. Scarlat. I. ClujNapoca. 2002). nr. nr. Bucureşti. nr. II. C. Bucureşti. Apropierea de imaginar. Esenţe. poeme. nr. Mănucă. 5. nr. Oradea (1998. 2001.europene. 1987. I. Călcâiul lui Delacroix. nr. 1987. 1988. Dinspre SudEst. 1979. 40. L. A. II. 1996. 2000). 1977. nr. 1982. 1986. 1993 (ed. OPERA: Orientări critice.Cultură şi societate (1991). L. în Contemporanul.1987.1994. 1994. 6. Permanenţe literare sud. C. 32. I. în Orizont. nr. Alchimia mileniului. 1986. în Steaua. nr. M. 1995. 1993. nr. 24. 1999. Cluj. Etapele istorice ale conceptului. nr. 1977. est La marginea geometriei. în Convorbiri literare. 4. nr. Avram. CheiePantea. 2. Dicţionarul esenţial al scriitorilor români (2001) etc. I. 1998. Braga. Al. Bucureşti. nr. nr. M. în Luceafărul. Ungureanu. în 4. Contemporanul. nr. nr. 5. nr. Zoe DumitrescuBuşulenga. 1989. Grigurcu. nr. în Luceafărul.. 1983. R. Antonescu. în franceză de Rodica Baconsky. Literatura română şi spiritul sud. Liviu Rebreanu sau paradoxul organicului. 1983. C. 1997. 1986. în Apostrof. 1986.. 1989.Européenes.2003. REFERINŢE CRITICE: Al. Borbély. 3. 2002. 28. Paul Zarifopol între fragment şi construcţie. 37. Balcanismul literar românesc. (C. I. în Tribuna. în Mozaic. Bucureşti. în Luceafărul.. în Revue des Études Sud. Est 176 Tihan. 1972. Între critici. nr. 12. în Contemporanul. în Luceafărul. Piteşti. Balcanitate şi balcanism literar. Moraru. în România literară. Ungureanu. L. 3. Dana Dumitriu. 3. 1998. 20. Munteanu. 5. în Vatra. C. Bucureşti. 1977. nr. 45. nr. în Steaua. Anghelescu. Voci ale literaturii. în Convorbiri literare. 1973. în Transilvania. 25. 2. 1976. 9. A. 13. 44. Marino. 32. 1972. în Tribuna. Premiul de critică literară la Salonul Internaţional de Carte. I. N. 1983. Dicţionarul scriitorilor români. 2000. în Steaua. 2003.(1998IV 2003). Iorgulescu. III. nr. 21. 49. Gh. M. în Transilvania. nr. Burlacu. Cluj-Napoca. 43. în Orizont. Mincu. 5. 51. în Amfiteatru. 12. în Vatra. Zub. 5. Ungureanu. Marino. Boldea. 12. ClujNapoca. 1. nr. Mircea Popa. M. Şt. 32. 1988. în Revue des Études SudEst Européenes. Cioculescu. Premiul Uniunii Scriitorilor pe 2002. 1998. . 1972. Cântecul lui Leonardo. 2. nr. nr. nr. Du coté du SudEst. 1999: Lucian Blaga – dimensiuni răsăritene. M. 1998). Ulici.) 6. 1987.) Popa. Scriitori. cu Mariana Muthu. B. Cubleşan.(1995IV 2002). II. T. Micu. în Jurnalul literar. Cătălina Velculescu. în Familia. în Steaua. G. 2000 (ed. Papahagi. nr. 1982. 2002. nr. 1977. B. Bucureşti. 4. Petrescu. Titel. D. în Revista de istorie şi teorie literară.1994. în Anuarul Institutului de Istorie Iaşi. în Tribuna. Premiul Asoc. Bucureşti. nr. C. Doina Curticăpeanu. V. D. nr. 1. în Tribuna. Dobrescu. M. D. 3. M. 1976. 1979.1996. 1989. 1979. ClujNapoca. nr. nr. nr. în Orizont. C. V. în colab. 1987. (C. trad. Dicţionar analitic de opere literare româneşti. în Orizont. 44. Papahagi. S. Alexandra AnastasiuPope.

. 1972. în România literară. REFERINŢE CRITICE: N. I. Sibiu. I. 28. la Teatrul „Bulandra”. desconsiderării. 2003. A semnat şi cu pseud. Familia. Gazeta literară. 1932. Barajul la prima vedere (1979). nr. începând din toamna lui 1970. 1971 – că autorul prezintă intelectualul ca având o condiţie precară. 6 nov. R. Bucureşti. Eseist şi prozator. Autostop. Din 1996. Teatru. Bucureşti. Astra. Hans Eder. nr. Celula poetului 175 . presiunii unor forţe brutale. 1971. Bucureşti. Iaşi. din Bucureşti (1968). ibidem. Dramaturg şi poet. Satu Mare. la Teatrul „Nottara” din Bucureşti.”. 1972. Braşov. Alte vol. O zi pentru podoabe. Astra etc. Contemporanul. Debutează în Luceafărul (1959).. V. Pana de gravitaţie. Cămaşa lui Nessus. Tribuna. 12. nr. tâmplar. la Luceafărul. dedicate problemelor generale ale esteticii (A trăi arta. 7. Dr. 4. Masa de la fereastră (1982). „Steaua” şi „Progresul” (1948-1958). nr. nr. Bucureşti. OPERA: Lawrence Olivier. sub titlul Gluga pe ochi. Colab. nr. după 60 de reprezentaţii: „. 1975. Şcoala primară şi Liceul „Sfântul Andrei” la Bucureşti. N. n. 1972. Debut editorial cu monografia Lawrence Olivier. (D. 1973. redactor. Alex. reunind şapte texte. 2001. În 1969. Scriitorilor din Bucureşti). Radu Olimpia. Iorgulescu. A. România literară. Mureş. la Teatrul de Comedie. 1975. Alte piese îi vor fi puse în scenă la Teatrul Naţional „I. ca şi la teatre din Tg. Bucureşti. 2 febr. Vatra. cursuri de grafică şi artă decorativă. în Astra. album. Până în 1975. în Ateneu. 10. Negru. tot la Teatrul „Bulandra”. Timişoara. Bucureşti. 37.NADIN Mihai. Bucureşti. roman. nr. Pictori din Braşov. apoi grafician (1959-1968) la Întreprinderea „Decorativa” din capitală. în Cronica. Publică vol. Debutează în rev. cu A. Reîntoarcerea la zero. Piesa va fi interzisă în iun. piesa Într-o singură seară (Premiul Asoc. 16. Fiul lui Iosif Naghiu. Aventură în universul lui Shakespeare (1968). Barca e plină (1984). 37. de asemenea. album. 1938. supusă în permanenţă imixtiunilor. Misterul Agamemnon (1981). Tribuna. Aventură în universul lui Shakespeare. Baschetbalist la „Flamura Roşie”. Silvestru. Ateneu. Brumaru).. Balotă. de teatru: Într-o singură seară (1975). 1971. apoi redactor-şef al rev. 1973. 11 mart.. Baroti). Bucureşti. Debut în teatru cu piesa într-un act Celuloid (1968). de teatru. Bucureşti. Astra. Cronica. În 1969 îi apare primul vol. Revista de filosofie etc. A colaborat la România literară. 1971.nu este greu de descifrat – scria Nicolae Dragoş în articolul incriminator din Scânteia. Ştefănescu. nr. în România literară. roman.) N NAGHIU Iosif. 22 iun. Cămaşa lui Nessus. 1973). 1972. Contemporanul. L. Debut editorial cu vol. 1971. 3. Caragiale”. Teatrul. Licenţiat al Facultăţii de Electronică (1960) şi al Facultăţii de filosofie a Univ. 1973. nr. 1975 (în colab. În 1975 i se joacă. în filosofie (1971). Bugariu. Secolul 20. între care şi piesa Întunericul. Dana Dumitriu. şi al Amaliei (n. în Luceafărul. 1968. 1973. Literatură şi cunoaştere. de poezii Teama de păsări (1968). Ardeleanu. Autor al romanelor O zi pentru podoabe (1971) şi Pana de gravitaţie (2001). unde urmează. n. Elemente de metaestetică. V. 1973. Absenţa este reprezentată la Teatrul „Giuleşti”. Piatra Neamţ. Milea şi Ana Mihai. În 1959 este absolvent al Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti. 1971. Execuţia nu va fi amânată (1993). Aceasta din urmă va fi reprezentată. A trăi arta. M. secretarul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti. în Astra. în Argeş. Bucureşti – m. 1974. Pionierul (1952).

1975. M. Dramaturgi români contemporani. nr. în Contemporanul. 2003. Bucureşti. Autostop. poezii. trad. 1975. 1992. Silvestru. trad.) 176 NANU NANU Dumitru G. Copilul care se întoarce. nr. trad.. Vartic. 1926. 2. în Familia. Bucureşti. 2000. 237. teatru. Debut editorial cu vol. Fedra. Iorgulescu. personalitatea – caracterizată prin discreţie. în România literară. Bucureşti. P. nr. Ştefan.) din Shakespeare. Teatru scurt. 1984. 12 febr. 1975. 1997. în România literară. 1930. teatru. Bucureşti. L. . Bucureşti. nr. 1924. 50. Arad. 1929 (altă ed. Bucureşti. Lebrun). 614. Bucureşti. 6. Mâneca vântului. Iolanda Malamen. de Musset ş. Maurice Renard. 1943. trad. Cubleşan. Câmpulung-Muscel – m. în Săptămâna. Titel. 1931). teatru. (D. Armurierul Cehov. 30. REFERINŢE CRITICE: I. de ~. teatru. Andromaca. 1934). Kessel. 1931. Teatru. ibidem. Gluga pe ochi. demnitate. Bucureşti. Bucureşti. Bucureşti. Popescu. Bucureşti. Misterul Agamemnon. Orleanu. în România literară. în Tribuna. mai mult decât opera. I-III. Guy de Maupassant. Racine. 1923. H. (I-III. de ~. Armurierul Cehov (1997). 1968. de C. nr. secundar de franceză la Bacău şi Bârlad. trad. nr. nr. OPERA: Adopţiunea. 2002. Ghiţulescu. Bucureşti. Bucureşti. A tradus (singur sau în colab. 1994. teză. Julieta Ţintea. Nocturne (1900). Bucureşti. nr. 1987. Racine. 12. M. 1873. Racine. Voiculescu). O panoramă. 1975. 1930. 41. T. Poliect.. 11. Spaima. Poezii. Selma Lagerlöf. Barajul la prima vedere. 5. OPERA: Teama de păsări. M. 5. Poezii. Bucureşti.a. Întâlnirea sinistră. teatru. Bucureşti. 1969. teatru.dispărut (1994). Guy de Maupassant. 1983. a cultivat îndeosebi lirica de meditaţie religioasă şi filosofică. de ~ şi Paul Valy. nr. Bucureşti. Teatru. de ~. 1984. Manolescu. N. 51. 1925. în Luceafărul. 47. 1993. J. D. 12. 1974. f. trad. Bucureşti. Hristodos). Şt. Robescu. modestie. A scris scenarii de film (Luchian) şi televiziune (Capul de zimbru. Bucureşti. A treia caravelă.a. 1971. Şcoala primară la Câmpulung. 1982. 1914. Carandino. din Bucureşti. Premiul Uniunii Scriitorilor pe 1981. 2001. Teatru. 1928. Bucureşti. idem. 1900. sămănătoristă Paloda literară. de ~. 10. în româneşte de ~. 1997. 1977. Doi prieteni. în România literară. Celula poetului dispărut. după V. în româneşte de ~. Diaconescu. Premiul Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste pentru teatru scurt (1968. versuri. Bucureşti. nr. în Contemporanul. Bucureşti. 7-8. S. 1900. bibliotecar. Bucureşti. Bucureşti. Fereastra. 1982. P. J. nr. 2002-2003). nr. literare ale epocii. nr. în România literară. S. 26 oct. 1984. Ştefănescu. Bucureşti. M. Poet tradiţionalist. 1994. J. 1977. C. teatru. 1970. dramă în cinci acte în versuri. 186. tad. 6. 1925. Teatrul – între civic şi etic. nr.. Grup de orbi într-o sală de cinema (1999). trad. Alex. Poet şi traducător. 2. nr. Misterul A. în România literară. La „Mielul alb” (în colab. V. Sava”). 46. nr. idem. M. Bucureşti. teatru. 39. 1982. Bucureşti. 1908. Contemporanii îi apreciau. nr. de ~. ibidem. nr. nr. Morariu. 1994. Constantinescu. 1986. Într-o singură seară. Bucureşti. 1983. Colaborează intens la rev. 1906. Spitalul special. Bucureşti. Villiers de l’Isle Adam. Bucureşti. Bucureşti. Bourget. Băleanu. Corneille. studii liceale la Bucureşti (la „Matei Basarab” şi „Sf. Ghiţulescu. 1970. 1999 (interviu). proză poetică. nr. Licenţiat al Facultăţii de Drept a Univ. Mancaş. Masa de la fereastră. Aug. în România literară. ibidem. n. C. ibidem. Titel. 1979. Laureat al Premiului Naţional de poezie pe 1937. 1981. Pentru sceptru. Mişcarea de la Biserica Sf. Debutează în Lumea ilustrată (1891). în Ramuri. Ulici. Kessel. 2002-2003. Tutungiu. Bucureşti. Maupassant. în Adevărul literar şi artistic.. 52. C. 1934. A. 1974. 15. de ~ şi G. teatru. O. în Tribuna. Săraru. Nocturne. 1929. Misterul eşafodului. Bucureşti. Prof. 24. Bucureşti. Execuţia nu va fi amânată. 1921. Bucureşti. La Bârlad scoate în 1904 (ian. Barca e plină. nr. antologie. 1969). 2000. Corneille.. trad. 1930. trad. La focul Rampei. Bucureşti. Între dragoste şi moarte. N. teatru. Isus vă cheamă. P. M. Doinaş. Păcatul Astridei. 1981. de ~. în Teatrul. Margareta Bărbuţă. În căutarea lui Cehov. nr. Yvetta. Gârbea. cu Ch. 1970. Bucureşti. în Săptămâna. nr. teatru. R. nr. Traduceri: François Coppée. M. 1984.) rev. 1900. de ~. 2000.. Moldovanu şi ~. Visul românesc şi omul revoluţiei prăbuşite. Fiul lui Gheorghe Nanu şi al Zoiei (n. în Viaţa Românească. Guy de Maupassant. în Teatrul. A.-dec. 7-8. Grup de orbi într-o sală de cinema. puternic influenţat de Eminescu (Nocturne. A urmat şi cursurile Şcolii veterinare. Ispitirea de pe munte. 1999.

n. nr. Poet. Istoria. com. nr. Bucureşti. Bucureşti. Autor al vol. versuri. nr... Studii liceale de filologie clasică la Bucureşti. Densusianu. 40. Aderca. în Săptămâna. în Limbă şi literatură. (P. Următorul vol. continuate la Secţia de filologie clasică a Facultăţii de Filologie din capitală (absolvite în 1955).. 1981. în învăţământul liceal din capitală (1976-1989).. 1933. Ciopraga. (R. Băicoianu). Eseist şi filolog. 1980. 2 nov. Premiul „Mihai Eminescu” al Acad. Contribuţii. Avocat la Colegiul avocaţilor Ilfov (1940-1950). eseist şi traducător. Poet. Dragomirescu. III. C. Al. trad. Traduceri: I. I. idem. Istoria. cu poezii. Cândroveanu. 1981. 1985. 1985. Emil Botta. de poezii Căderea zilei. nr. Jeunes počtes roumains. jurisconsult (1952-1970) şi consilier juridic la Ministerul Agriculturii (1970-1975). în ştiinţe juridice al Univ. 1912.) Mihăilescu. 4. pe 1985.. 1987. franceză Jeunes poètes roumains (1985). Jalons. 1967.. dec. 1985. nr. 31. Absolvent al Liceului „Nicolae Bălcescu” din Bucureşti (1970). Sanielevici. Debut editorial cu vol. G. Săvoiu. E. pentru vol. Caiete critice. P. jurist. 2 aug.?). Lovinescu. (D. de Sonete (1981). în Ramuri. 37. Vinea şi E.. din Bucureşti (1936) şi al Facultăţii de Drept a Univ. Ml. România literară. Ora de poezie. Prof. 1985. Opere. 1996... licenţiat al Univ. Debutează cu poezii în rev. Cahiers roumains d’études littéraire etc. Fiul marelui ftiziolog Marius Nasta şi al Luciei (n.. Călinescu. al aceleiaşi Univ. în Amfiteatru. Manu. M. Aici. Încercări critice. Preparator la Catedra de filologie clasisă a aceleiaşi 177 NASTA . Micu. (I.. Fiul lui Ioan Nasta şi al Ecaterinei (n. Armaname.. Şcoala elementară în com. Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor pe 1982. IV. 1986. din Cernăuţi (1940). Colab. Tomis şi publicaţii în dialectul macedoromân. A tradus în franceză din poezia lui I. natală. Călinescu. Un veac de poezie aromână. pref. 1924. Memorii. Bucureşti. Bucureşti. 44.. 1996. 1985.. cu eseul Saint-John Perse et la découverte de l’ętre (1980). la România literară. nr. 3-4. în Vatra.. n. 1986. Valerian. 8. Paris IV – Sorbona (1974). De la misticism la raţionalism. REFERINŢE CRITICE: E. V. D.. Început. 1986. I. Amfiteatru (1967). nr. 1930. n. Ramuri. Ov. Botta. Debut în vol. 2003. 1951. în România literară. Grămăticova (Grecia) – m. ibidem. OPERA: Saint-John Perse et la découverte de l’ętre. Constantinescu. Dana Dumitriu. nicăieri (1987). 7 iul.) NASTA Atanasie. Popescu). Bucureşri. Aderca. F. Astra. nicăieri. nr. în Cronica. Bucureşti. Cu scriitori prin veac. Bucureşti. C. din Cernăuţi (1939). cineast. Dr.. 1985. de H. 1903. Revue Roumaine. H. versuri. Licenţiat al Facultăţii de Litere şi Filosofie a Univ. versuri. studii liceale la Liceul românesc de comerţ din Salonic. Colab.: Ora de poezie (1985). Dr. Holban. REFERINŢE CRITICE: E.) NASTA Mihail (prenumele la naştere: Mihai). 1977.. I. Revista de istorie şi teorie literară. nr. 18. 2. Şt. de versuri Căderea zilei (1985) şi Aici..REFERINŢE CRITICE: H. Ora fântânilor/L’heure des fontaines. 1982. 1987. în Convorbiri literare. în România literară. 1983. ibidem. Bucureşti. A publicat antologia în lb. 1985. 12. Barbu. Borbély. I. studii de etnografie şi antropologie culturală. nr. Paris. P. Cândroveanu. Literatura. C. Viaţa Românească. după stabilirea în România (1926). Rusu. În dceniul ‘80 a fost mentorul Cenaclului literar „George Murnu” al aromânilor din Bucureşti.) NASTA Dan Ion. A.. Bucureşti 1985. Scrieri. Căderea zilei. Fiul lui Atanasie Nasta. III. 7. Bucureşti. din poezia greacă şi bulgară modernă şi contemporană la Gazeta literară. nr. şi al Paulei Gabriela (n. F. OPERA: Sonete. Vinea. Mărturia.. apoi la Liceul teoretic din Bazargic. Cavalerul cu melc de aur/Le chevalier à l’escargot d’or. Simion. armaname. 1985. Luceafărul. Bucureşti. idem. Z.

A.NASTA facultăţi (1955-1956). Padova. licee clasice. Tomis. I-II. OPERA: Eschil. cu Sorin Alexandrescu). Probleme de stilistică. Alcătuirea „Odiseii”. Studiu introductiv la vol. clasice şi orientale a Facultăţii de Lb. vol. Antichitatea. Iliada (materia epică. Dialog despre bătrâneţe.. Bucureşti. Michaele Nasta. Byck: Studii de lingvistică şi filologie romană (trad. Bucureşti. Pindar. MCMLXXII. 1962. Bucureşti. 1975. Proza istorică greacă. 1979. Bucureşti. Bucureşti. despre Pythagora şi vechiul pythagorism) în Filosofia greacă până la Platon. membru fondator al „Soc. Debut cu o recenzie în Gazeta literară (1957). 1977 (colab. Italia. Übersetzungs problemen Antiker Tragödien. 1962. Homer. Acta Conventus omnium gentium Ovidanis studiis fovendis. Bucureşti. Le fonctionnement des concepts dans un texte inedit de Castelvetro. studiul introductiv Chorodia şi graiul din adâncuri şi Comentarii). I. şi urm. Bucureşti. la rev. partea 1 şi 2. în vol. Niculescu. Bucureşti.. Georgescu). şi note). L’analyse de langage et la représentation des performances du discours chez Denys d’Halicarnasse. în vol. 1970. Străine din Bucureşti. Les rites d’immortalité dans la religion de . 1978. Cap. Adelinei Piatkowski: Curs de istoria literaturii greceşti. Bucureşti. în vol. şef de cabinet (1956-1958). 1968. de un studiu de mai mare întindere în Analele Univ. o meditaţie antropologică asupra imaginarului. coresponsabil al „Cercului de poetică şi analiză textuală” din cadrul Univ. lector la Catedra de lb. Defradas: Literatura 178 elină. Din problematica limbilor de contact. Léthargie de la parole. în Scriitori greci şi latini. Eugenio Dobroiu. text dactilografiat. Ode. Bucureşti. redacţia lui Al. To honor Roman Jakobson. nouă şi comentariu). în vol. The Hague-New York. 1969. 1978. 1979. 1970. R. sub forma unui metatext.). On translating Greek tragedy-problems of poetic equivalents. Manual de lingvistică romanică. în secţiunea Antologie greacă. manual pentru anul IV. Bucureşti. Ode. Colab. în vol. Oedip-rege. Eschil. 1974-1977 (la care mai asigură controlul ştiinţific al ed. Arte poetice. studiu introductiv la vol. 1967). Despre muzică şi Dionis din Halicarnas (trad. Alexandru. Poetică şi stilistică. 1976. 1979. II. de mitologie (literele M-Z şi revizia întregului sector) în Dicţionarul Enciclopedic Român.. în vol. la Congresul „Eirene”. Dionysios din Halicarnas. Bucureşti. din Bucureşti. Situaţia unor cuvinte-rimă în poetica lui Tudor Arghezi. 1978. Frenkian. II. Arithmo-magicul şi armonia (cap. şi note de ~). Actes du X-e Congrès International des Linguistes. Bucureşti. Graeca in latino. Jakobson. Bucureşti. în vol. în ştiinţe filologice (1978) cu Imitaţie şi stil în doctrina lui Dionis din Halicarnas. Apollodoros. Bucureşti. urmat... începând din 1969. internaţionale Ovidianum” (din 1972). III. 1960. Membru fondator al „Cercului de poetică şi stilistică” de sub egida Acad. I-IV. Bucureşti. în româneşte de I. Limba elenă. Art. Studiu introductiv. 1965. Curantibus Nicolae Barbu.. din elină şi Note). asistent (1958-1963). Dr. Berlin. literare şi de specialitate din ţară şi la unele prestigioase publicaţii străine (Germania. în vol. părintele tragediei.. lector suplinitor (1963-1969) şi. în toamna aceluiaşi an. din Bucureşti. şi note de ~. 1975 (în colab. cu revizia trad. La matrice générative des rythmes et les structures verbales de la phrase poétiques. Stasimonul IV şi VI. 1967. Les déterminants de la fonction poétique et le problčme des Monades. Alexandru. Pindar şi constelaţia liricii. 1972 (în colab. I-II-III. desfăşurarea conflictului. în româneşte de I. Pagini alese (trad. Odiseea. teză de doctorat. Orientări moderne.. III. Bucureşti. Bucureşti. Micromonografie. cu specială aplicaţie asupra riturilor dionisiace şi a complexului complementar orfic. Anatomia suferinţei (1981) propune. 1964. J. III. Art. Plutarh. în vol. 1977. revizia trad. Pindar. publicată ca anexă la vol. secretar general adjunct al „Asoc. Olanda etc. în vol. 1969 (lucrarea are la bază coraportul prezentat de N. 1963. lui J. Görlitz. trad. Actes de la XII-e Conférence internationale „Eirene”. cu C. Bucureşti. Lingvistica şi poetica (trad. Sofocle. 1967. Amsterdam-Bucureşti. The Hague (Olanda). A Semiotic Landscape. întemeiată însă pe un difuz fond autobiografic şi memorialistic: o alianţă întru totul inedită ce conferă acestei cărţi valoarea unui unicum în literatura noastră. Herodot. eroi. Bucureşti. Bucureşti. Perşii. Omagiu lui Alexandru Rosetti. Imitaţie şi stil în doctrina lui Dionis din Halicarnas. Cei şapte contra Tebei. prima monografie pe plan mondial dedicată acestui subiect. Scrisă într-o manieră retorică specială (dar cu atât mai personală). de studii clasice” (1969).) în vol. în vol. note şi comentarii). sub.

Poet. când se pensionează. apoi. în vol. Actes du II-čme Congrès International de thracologie. integral). versuri. licenţa în filosofie (1937). Cluj-Napoca. Şt. (Şt. Povestea vulpei. 1980. nr. face parte din grupul suprarealiştilor români – alături de Virgil Teodorescu. frecventează cursurile Facultăţii de Litere de la Sorbona şi Collège de France. Borbély. În 1935. Bucureşti. Române (1887). of Kansas. Iaşi. Membru al „Junimii” din 1872. 1980. 1973. Studii la Iaşi şi Paris. Bucureşti. 11. (I. Iar ca sentiment un cristal. în Vatra. e un clasicizant. şi al Mariei (n. Membru corespondent al Acad. Neamţ şi Iaşi. Mobilizat pe front ca ofiţer de cavalerie (1940-1945). Şcoala Militară şi Şcoala Normală „Vasile Lupu” din Iaşi. V. După moartea lui Vârgolici (1897). n. Chénier. Esop. de Musset ş. Traduce din Boileau (Arta poetică. epopee comică. După război. de istorie şi franceză la Institutele Unite. Călinescu. 1980. Babrios. Roman.. C. franceză la aceeaşi Univ. 1971. la Jocurile Florale de la Forcalquier). Primul pătrar. Istoria. Paul Păun. 1982. Iaşi. Bucureşti. colaborează constant la Convorbiri literare cu poezii orig. Cârlova şi Grigore Alexandrescu. Iaşi.a. Mythos şi textualitate. Bucureşti. Fiul poetului Andrei Naum. cu trad. în vol. 1875. Cu răspunsul d-lui Titu Maiorescu. Boileau. Bucureşti. 1. 4. Versuri. Angela Minicucci. Vârgolici) la Catedra de istoria literaturii moderne (neolatine) de la Univ. Scriitori junimişti. De la debut (1934) N. în 1865. Studiu introductiv şi note de ~. 29 sept. Cuvânt de primire. Între 1868 şi 1871 a fost revizor al şcolilor din jud. intră în învăţământul liceal. titular (1893). şi trad. Facultatea de Litere şi Filosofie a Univ. Bucureşti. 1829. Studii aristotelice. poetică. 1902). 1890. Anatomia suferinţei. REFERINŢE CRITICE: A. 1982. Aegri somnia (1876). Iaşi. Traduceri: La Fontaine. între 1858 şi 1865. M. Iaşi – m. 1874. 1978. Hugo. poreclit „pudicul Naum” pentru modestia şi rezerva sa. 2. în linia lui Mumuleanu. A. Traduceri. suplinitor (în locul lui Şt. Povestea vulpei. În poezie (Aegri somnia. Călinescu. Natura şi artefactele. 1894. 1981. nr. Filemon şi Baucis. de lb. în România literară. Odysseas Elytis. Debut editorial cu vol. D. Ponsard. transferat ca prof. ambii de origine aromână. Zamfir. la vol. 1 aug. în Cahiers roumains d’études littéraires.. 1897. Mănucă. Familie de origine aromână (bunicul e din Ohrida). Al. USA). 1890. 1875. Fiul lui Theodor Naum. în Respublica litterarum (Univ.) NAUM Anton. Gautier. Cluj-Napoca. Versuri. 5. D. Cel mai în vârstă dintre junimişti. 1980.Zalmoxis: syncrétisme et/ou contamination. Cursurile Acad. 1979. 1878-1890. 27 aug. e premiat. REFERINŢE CRITICE: G. Mistral (pentru transpunerea în româneşte a primului cânt din poemul Miréio. Traduceri. Arta poetică. N. Studii de stilistică. în vol. Suceava. Marino. Trost. 1890. prozator dramaturg şi traducător. e titularizat pe postul de prof. Nactu). şi al Zamfirei (n. 1915. 17 ian. ieşeană. Bucureşti – m. Ghica). nr. Fr. Fr. lucrează o vreme (1950-1952) la Catedra de pedagogie a Institutului Agronomic din Bucureşti. Poet şi traducător. Mihăilene. Liceul Central. Iaşi. n. Documente literare junimiste. A. 1876. După efectuarea stagiului militar (1938) îşi continuă studiile la Paris (Sorbona) pentru doctorat în filosofie (1938-1939). În oct. Întors în ţară. B. Gherasim Luca.) NAUM Gellu. Bucureşti. comerciant mărunt şi arendaş. Debutează în Convorbiri literare (1872) cu poezii. mort la Mărăşeşti. Tatăl filologului Teodor Naum. funcţionând până în 1907. nr. din Bucureşti (1933-1937). OPERA: Aegri somnia. unde lucrează până în 1892 ca prof. 1876. 1982. redactează 179 NAUM . Şcoala primară (1922-1926). nr. Colab. apoi Liceul „Cantemir” din capitală (1926-1933). Iaşi. Th. Fabule. semiotică. receptiv la influenţele retoricii preromantice şi romantice. dar continuă să ţină cursuri încă doi ani (1909). Botoşani. 1903. în 1882. 1981.. Iaşi. 2001. 1917.. în Convorbiri literare.

S. 1980). . de Nerval. al cărei succes determină continuarea din A doua carte cu Apolodor. cu L. Bucureşti. 1970. 1952. poem. cu M. Şolohov. ambele reeditate în 1979). şi pref. 122 de cadavre. Poetizaţi. Hugo. Despre un an şcolar. 1960. Alarmă în strada fierarilor. Bucureşti. Bucureşti. Th. Bucureşti. Zenobia. Bucureşti. Cel mai mare Gulliver. ilustrată de autor. Vasco de Gama. Întrebătorul. roman pentru tineret. bilingvă româno-franceză. Bucureşti. Soarele calm. Andrič. 1955 (în colab. 1970. Maynial. poetizaţi (1970). povestiri. Bucureşti. 1956-1957. Spectrul longevităţii. idem. R. Cărţile cu Apolodor. Ceasornicăria Taus. Prişvin. Tatăl meu obosit. 1961. 1944. postfaţă de Ioana Pârvulescu. proză. Pop).. cu P. I. proză. 1998. Bucureşti. Mustăciosul vărgat. cu Virgil Teodorescu (Spectrul longevităţii. Amedeu – cel mai cumsecade leu. Bucureşti. 1945. de versuri: Drumeţul incendiar (1936). aparent abandonată în anii ‘50 (când N. Stendhal. urmate (şi parţial reluate) mai târziu de Poetizaţi. de Simona Popescu.. 1964. Bucureşti. Descrierea turnului. Pentru cei mici. Bucureşti. povestiri. Casa pisicii. 1957 (în colab. Rezác. 1945. Craiova. între care Aşa-i Sanda. Bucureşti. versuri. Gautier. Cărăuşu). Bucureşti. urmat de Avantajul vertebrelor. 180 NAUM 1959. Opera lui N. E un pod pe Drina. Descrierea turnului. 1979. Verne şi mulţi alţii. Bucureşti. Bucureşti. Teribilul interzis (1945) şi Castelul orbilor (1946). 1958 (în colab. 1961). Al. 1999). 1945 (în colab.000 de leghe sub mări. Roth). cu A. 1979. 1957 (altă ed. cuvânt înainte de Ov. Dumas. 1960 (în colab. Bucureşti. Bucureşti. Bucureşti. 1974. 1958 şi. Culoarul somnului. apărută între 1934 şi 1945). Filonul. Calea şarpelui. Prăvalul.împreună cu Virgil Teodorescu. cu V. 1956. Bucureşti. 1988. Diderot. Carpantier. 1968 (Copacul-animal. Şase de unu. 20. Foarte bogată activitate de traducător din Balzac. Dramaturgia poetului e adunată în vol. Vasco de Gama (1940). Marşak. 1972. Roşu şi negru.. înainte!. Beckett. 1955 (în colab. ed. cu A. poeme. V. Cartea cu Apolodor. 1958. Libertatea de a dormi pe o frunte (1937). Hugo. Teribilul interzis. Marşak. Bucureşti. Popp). poeme. roman. Jen-Sen. 2002. inaugurată de Athanor. poezii pentru copii. 1980 şi 1995. mai ales. Copacul-animal. versuri. Bucureşti. 2000.. Fabre. Bucureşti. dincolo de orice modă sau manieră. a cărei valabilitate estetică o dovedeşte. Bucureşti. Contele de Monte-Cristo. Cel mai mare Gulliver. Timp. Dumbravă). Char. Culoarul somnului. Gorbatov. D. 1955. urmat de Malul albastru. Apolodor: un pinguin călător. 1936. Bucureşti. 1956 (în colab. 1937. 1979. Premiul Uniunii Scriitorilor pe 1964. 1996 (altă ed. Berindei). 1953. Poate Eleonora. versuri. 2000. Viaţa lui J. Bucureşti. Bucureşti. 1960 (în colab. Teodorescu). V. Ceasornicăria Taus. de identificare. Partea cealaltă. Traduceri: S. V. Bucureşti.. Partea cealaltă. 1956. teatru. poeme. Ivanovschi). marcată şi de colab. 1964. ed. rev. 1989). 1985).. 1990. Bucureşti. 1975. Bucureşti. (1944) se înscriu în direcţie suprarealistă. Bucureşti. J.. 2003.. Drumul împăratului. J. Zenobia. Piteşti. Bucureşti.. Fata şi suprafaţa. Păun şi V. 1971. 1956. Marşak. Bucureşti. Poate Eleonora. Cartea cu Apolodor. S. Tatăl meu obosit. H. Stendhal. versuri.. Insula. 1956. Copacul – animal. 1975. 1960. Primele vol. V. Bucureşti. Bucureşti. E. Prişvin. Teodorescu). Tânăra generaţie. Ei au luptat pentru patrie. 1946. Bucureşti. versuri. Piteşti. Donea Sadoveanu. 122 de cadavre. Crohmălniceanu. Tabăra din munţi. Bucureşti. Neînfrânţii. Poem despre tinereţea noastră. Bucureşti. Castelul orbilor. versuri. Fabre. Şolohov. Interesantă proză suprarealistă în Medium (1945). Poeme alese. Medium. Bucureşti. 1960. reluată însă prin seria de vol. 1961 (în colab. 1961. Premiul Acad. J. Aşa-i Sanda. A. Bucureşti. G. M. 2003. cu formula poetică suprarealistă. Al. poeme. pentru poezie pe 1975. Opere alese. Bucureşti. 1946). 1971. Dumas. M. Bucureşti. 1969. Poeme alese. Soarele calm. Partea cealaltă/L’autre coté. Verne. OPERA: Drumeţul incendiar. Kafka. cu I. poetizaţi. A doua carte cu Apolodor. 1946 (în colab. Diderot. altă ed. M. Omul care râde. J.. Critica mizeriei. e o demonstraţie de consecvenţă. Bucureşti. Bucureşti. trad. M. Malul albastru. Prévert. şi în anii ‘60 (Poem despre tinereţea noastră. 1959. Bucureşti. 1945). H. 1972. 1994. colaborând şi la alte publicaţii ale vremii (între care la rev. sau cu acesta şi Paul Păun (Critica mizeriei. de Annie Bentoiu şi Andrée Fleury. Ascet la barca de tir. B. 1980. publică mai multe cărţi pentru copii. Gellu Naum în dialog cu Sanda Roşescu. 1959. Meridian. Despre interior-exterior. Bucureşti. cu M. cu T. Bucureşti. Libertatea de a dormi pe o frunte. 1985. Bucureşti. proză. 1988. Bucureşti.. 1940. cu L. Bucureşti. Insula. S. Kataev. Cluj-Napoca.

nr. 1975. 1972. cu R. 34.. V. nr. în Luceafărul. 1964 (în colab. 12. 1992. Domnească din Bucureşti. note şi prezentări de ~. unde începe să redacteze Adunarea hronologiei domnilor ţării noastre. Poezia contra literaturii. Cristea. Bucureşti. nr. în Viaţa Românească. cu T. Fedin. Gh. Cronicar şi traducător. Naudin. 5-8. Pop. jud. 1995. 1966 (în colab. D. Gh. Bucureşti. 5. J. Grigurcu. W. de Balzac.. 1995. nr. 2003. Bucureşti. Avangardismul. influenţat de ideile iluministe. probabil în 1838. trad. Bucureşti. Lampa lui Diogene. 1980. Stendhal. Despre dragoste. Davičco. Diderot. 1964. 1974. 1967 (trad. traduce Istoria bisericească după Meletie din Arta. Verne. Goana după meteor. nr.. 1970. Bucureşti. Dumbravă). egumen la Biserica Sfinţii NAUM 181 . Traiectorii lirice.. I. în Observator cultural. Dramaturgi români contemporani. Gh. H. Notre-Dame de Paris. trad.. Bucureşti. în 1802. C. Naghibin. J. 27 nov. 2003. Şt. Despre suprarealism şi Gellu Naum. 42.Bucureşti.. Seber). 1965. Gabriel Pârvu. 26. Bucureşti. Oarcăsu. I-II. în 1784. L. Grigurcu. F. La hotarele raţiunii.. 30. Poeme. Bucureşti. Kafka. în Viaţa Românească. V. Gh. După ocuparea Ţării Româneşti de către austrieci (1788) pribegeşte împreună cu Filaret şi Dionisie Eclesiarhul în Transilvania şi Banat. Mihăieş. Scriitori.. REFERINŢE CRITICE: I. jud. Iahtul lui Donald. 2003. III. nr. 1968. I.) NAUM Râmniceanu. Pop. 1968. Pop. 1965. 1985). Cernica. I. Bucureşti. în România literară. Lefter. idem. Roşu şi negru. Simona Popescu. Învaţă la Acad. Salvarea speciei.. 2002. (R. Bucureşti. Bucureşti. Structuri literare. 1972. 31. Argeş – m. I. nr. M. R. nr. 1963. de Nerval. Opera şi destinul. nr. Gautier. care-l hirotoniseşte diacon (1780). nr. 7. Ghiţulescu. Gillès. A. 1985. F. Bucureşti. viitorul Episcop de Râmnic. Bucureşti. Atlantida. Krleza. Goana după meteor. n. nr. trad. 1992). în Viaţa Românească. prof. 9. Fiul lui Bucur. Se întoarce la Râmnic (1795). 1970. 1996. nr. Bucureşti. Hugo. 1993 (altă ed. nr. Bucureşti. Povestea cu elefantul vizirului. 1985. D. Pop. D. P. M. Bucureşti. Bucureşti. Raicu. la biserica Panaghia din Ploieşti. Vl. 2. Doinaş. K. Scrieri literare. 11-12. Pagini. Gellu Naum. Gloria lui Jacques Fage. cu I. E. Berindei). 1983. 9. în România literară. Bucureşti. 10. 1985. Verne. 1995. trad. Împărăţia lumii acesteia. Scrieri despre artă. Crohmălniceanu. Donald la Polul Sud. 1983.. 1962 (în colab. J. M. Bucureşti. 1994). Cuponul 44. Stendhal. D. în Contemporanul. Bucureşti. în Cronica. Al. B. Grigurcu. P. M. Streinu. Marcian. Bucureşti. în Luceafărul. Bucureşti. Ţărmul Syrtelor. 1970 (în colab. I. Char. Nepotul lui Rameau. nr. în România literară.. Romane. 1969 (în colab. 1980. Compilează şi compune în greceşte Izbucnirea şi urmările Zaverei dân Valahia. Poeţi. Andriè. Cântăreţ la biserica Sf. Spiridonică. 1961 (în colab. Simona Popescu. V. Critica în prima instanţă. Opinii despre poezie. 1963 (în colab. R. Grigurcu. 39. 1969. 1963 (în colab. Bucureşti. 1974. 1965. Se călugăreşte la Hurezi. precedat de un Cuvânt înainte. D. Verne. Petroveanu. Corbii-Muscel. Bucureşti. în România literară. Benoît. V. unde şi deschide o şcoală (1818-1821). 1993. Jaques fatalistul. Întâmplări neobişnuite. Ciobanu. 2001. Uimitoarea aventură a misiunii Barsac. cu V. 1995. Ov. Poeme alese. 1995. 1973. Jetoane de prezenţă. Bucureşti. Diderot. Bucureşti. Gămulescu). 10. Louise Miche. Notre Dame de Paris. J.. Simion. 1986. Bucureşti. O. 1967. Insulele pierdute. V. Bucureşti. nr.1982. 1970. Domeniul criticii. Grigurcu.. În 1776 este luat în grija lui Filaret. Munteanu. în Steaua. N. 28. A. Popescu. S. Beckett. Nistor). 1981. Prévert. Căpitanul Fracasse. cu T. M. Fiicele focului. Teatrul între civic şi etic. 1963. Craiova. Călugăriţa. Gracq. 2000. protopop originar din satul Jina de lângă Sibiu. Aşteptându-l pe Godot.. Carpantier. în Luceafărul. I. II. J. Avangarda în literatura română. cu I. Gh. II. cu D.. 1992. 1963 (altă ed. 84. Spiridon. cu D. I. L. Procesul. Literatura. Radimac). Bucureşti.. Kafka.. 1963. Episcopul Costandie din Buzău îl face protosinghel. în Viaţa Românească. 3-4. Aug. versurilor). Diderot.. Stoianovici). Mihaiu. Cristea. B. în colab. Cubleşan. Ilfov. D. 1969. 1764. Muza departamentului. Diaconescu. în România literară. S. nr. Th. Bucureşti. Diderot. G. V. Ivanovici. Z. Ecoul. V. Disney. Bucureşti. D. Bucureşti. 1989. 1965 (alte ed. în Viaţa Românească. 1974. Danielsson. 1967. G. 1994). Poezia. Rugul. Călinescu. 2001. 6. cu A. Nepotul lui Rameau. Raluca Dună. şi note de ~. 1967 (altă ed.. Hugo. nr. 1965. Raicu. Ioachimescu). Procesul. Existenţa poeziei. revăzută şi adăugită de R. Rozenzweig. Nicolae din Şelari (1814). D.. 1990.

REFERINŢE CRITICE: N. Române. Istoria literaturii române de la origini până la 1830. idem. Iorga. nr. trad. Bucureşti. nr. 1965 (cu o pref. în Steaua. de Tudor Vianu). Propilee literare. XVIII.) NAUM Teodor. 1977. 1926. Balmuş. 1980 (extras).. de ~.NAUM Apostoli din Bucureşti (1822). 1957. 1922 (ed. 19 mart. funcţionează la Seminarul Pedagogic din Iaşi (1914). 3-4. nr. 1926. C. de ~. Varia. 1927 (ed. 1943. îngrijită şi introducere de Şt. (M. revăzută. Cluj-Napoca. Vergiliu ş. 1900. în Revista istorică. După moartea acestuia. 1971 (extras). Bibliografia Vasile Bogrea. 4. Vergiliu. valoroase din patrimoniul clasicismului antic. trad. Studii. 1936. în Transilvania. Catullus. trad. din Idilele lui Theocrit). Bucureşti. Cluj-Napoca. semnele iluminismului contemporan coexistă cu neînţelegerea mişcărilor revoluţionare ale timpului. din 182 Cluj (din 1926). titular. de ~. de ~. Piru. I. iar între 1929 şi 1951 ca prof. Bucolice şi Georgice. 1888. Eneida. trad. Istoria. D. trad. E. nr. REFERINŢE CRITICE: C. Viaţa şi activitaea literară a protosinghelului Naum Râmniceanu. Naum. 1891. 1967). şi studiu introductiv de ~. în Cronicarii greci carii au scris despre români în epoca fanariotă. din Iaşi (1913). OPERA: Vergiliu. la Univ. Cornea. Duţu. 1980. (M. Al. Bucureşti. N. R. Originile. Colaborează la Sânziana. Teodor Naum şi clasicismul antic. 1960. studii şi mai ales trad. în Steaua. 1972). 5-6.. n. Bucureşti. precum şi a altor lucrări de interes naţional. I. Transilvania. OPERA: Despre originea românilor şi Cronicul protosinghelului ~ de la 1768-1810. Dr. de ~. P. 1980. Şt. cu art. din Cluj. se retrage la mănăstirea Cernica (1833). Poezii. Catul. Iaşi – m. 1899-1900. în Muzeul de Istorie al Transilvaniei... Bucureşti. de asemenea Sentimentul naturii în scrisorile lui Pliniu cel Tânăr (1927). Licenţiat al Univ. Lascu. 1980 (extras). magna cum laude în filologie clasică la Univ. Erbiceanu. Theocrit. Teodor A. Bucureşti. Reprezentant de seamă al filologiei clasice româneşti. Ovidiu. Bucureşti.. în versuri. nr. debutează în 1911 în Cultura română (cu art.a. 1937. Viaţa şi opera poetului Publius Vergilius Maro. Sav. Cluj – Sibiu. Prof.. trad. Horaţiu (1936) rămâne un studiu fundamental consacrat poetului latin. Catul. 2. apoi ca prof. în Acta Musei Napocensis. Poemul naturii. Face parte din gruparea filologilor de la Muzeul Limbii Române. N. Lascu. 1-3. 1 sept. 1936. Lucreţiu. în Tribuna. nr. Despre utilitatea studiilor clasice) şi în Convorbiri literare (cu două trad. Şchiau. Bucureşti. 1969). Absolvent al Liceului „Costache Negruzzi” din Iaşi (1910). I. moşteneşte de la tatăl său admiraţia pentru cultura antichităţii romane. Idile. română (1956-1958) până la pensionare. nr. Germania lui Tacit. Naghiu şi N. nr. 1968. trad. Premiul Acad. Bucureşti. Cronica inedită de la Blaj a protosinghelului ~. 8. Opere. 1925. Drum drept. Fiul junimistului Anton Naum. 1927. V. Bucureşti. Bucureşti. în Tacitus. O. 1944. idem. Theocrit. Bucureşti. Sentimentul naturii în scrisorile lui Pliniu cel Tânăr. 1980. Filolog şi traducător. 1980. 1957 (ed. Lascu. Idilele rustice ale lui Teocrit. în Viaţa Românească. 1963). revăzută în Vergiliu. G. Mt. unde Sextil Puşcariu îl asociază la elaborarea Dicţionarului Acad.. 1979. Mt. Scrisori din exil. Ovidiu. Bucureşti. II. de ~. Bucureşti. a îmbogăţit literatura şi cultura noastră cu trad. Bezdechi. elogiată de către Vasile Bogrea. Lucrările ştiinţifice şi literare ale prof. Coordonate ale culturii româneşti în secolul XVIII. unde se şi stinge în jurul lui 1838. Române pentru Idilele lui Theocrit (1927) şi Germania lui Tacit (1943). Bucureşti. ed. 1965. Istoricul zaverei în Valahia. de ~. Cronicar întârziat al ultimei perioade fanariote. N. 14. în C. nr. este cărturarul cleric în ale cărui scrieri preponderent compilative. de liceu în Piatra Neamţ. 1943 (ed. Erbiceanu. trad. Bucureşti. Izbucnirea şi urmările Zaverei dân Valahia. 11. Iorga. trad. R. N. Naum. 1969. Horaţiu. de excepţie din Tacit. III. fără harul literar al lui Dionisie Eclesiarhul. în Studii şi cercetări de istorie literară şi foclor. Teodor A. de ~. partea I. 1999. cu lucrarea Idilele rustice ale lui Theocrit (1925). Bucolice. Speranţia. I. funcţionează ca prof. 1926. Bucureşti.. trad. 2-3.) . Revista clasică etc. 1971. în Biserica Ortodoxă Română.. Carmina. II sub titlul: Despre originea şi ţara germanilor. Bezdechi. Popovici. Al. Călinescu. Este încadrat la Catedra de lb.

Universul. domnul Moldovei. romane: Patimi (1903). roman. Mîndra.. Edmondo de Amicis. Andreev. O istorie. idem. V. 1895. dramă. Bucureşti. Edmondo de Amicis. trad. Scrieri. Învaţă latina acasă. Schiţe cu cărbune (Natură şi viaţă). n. Visuri înstelate. Mîndra. I. [1912]. Din chinurile vieţii. de ~. Fulda. în Manuscriptum. Craiova. 1893. Patimi. Mérimée. A.. V. Băssărăbeanu. Vae victis! Vai de învinşi. 1942). folosind ca manual De imitatione Christi. Mérimée. Bucureşti. N. Fără credinţă.) NĂSTUREL Udrişte. Visul unei nopţi de dragoste. nr. Gorki. cu nuvela Două mame (an IV. de ~. cultivă „arta cu tendinţă” teoretizată de C. de ~. Bucureşti. Lumea nouă. Ornea. descendent al unei vechi familii boiereşti din Fiereşti. H. Demetrescu. Traduce din Jules Verne. Părinţi şi copii (1907). 14 sept. 1899. 2. L. probabil. Tr.R. trad. trad. Bucureşti. Bucureşti. trad.a. Dobrogeanu-Gherea. roman. Bucureşti. Dickens. Omorul. trad. II. bacalaureatul la Iaşi. text stabilit. dramă. Fără noroc (1898). 1977. aparţine grupării prozatorilor de la Contemporanul. de ~. Gorki. Clasicism şi romantism în dramaturgia românească. S. 1921. nr. Iaşi.. P. I-III. M. Bucureşti. Flammarion. Vişinescu. Prin foc şi sabie. greaca. trad. L. Din chinurile vieţii. 1907). 11 iun. Bratu şi Zoe Dumitrescu. trad. Saiwa-Tjalem. debut editorial cu Nuvele (1893). Ghica Vodă. Vişinescu. de ~. Z. P. 1983. 1913. Viaţa la sate. roman. Rotaru. trad. H. Fiecare la rândul său. I. III. Adevărul. Sienkiewicz. Soţia lui Ion Nădejde şi sora pictorului Octav Băncilă. 1916 (ed. trad. în slavonă. 1898. 1909-1910. Fiica negustorului Vasile BăncilăGheorghiu şi a Pulheriei (n. Matilde Serao. OPERA: Nuvele. Vişinescu. [1926]. este consilierul său tainic. 1973. M. domnul Moldovei (1899). Botoşani – m. Bujor. Bacalbaşa. Bucureşti. Cursurile primare şi pensionul de fete la Botoşani. Părinţi şi copii. Neculce). Fiul lui Radu Năsturel şi al Calei (n. Robia banului. 1908. povestiri: Din lume pentru lume – Povestiri din popor (1909).. studiu introductiv şi bibliografie de V. Membră a Cercului socialiştilor din Iaşi. A. C. nuvele.. C. Albina. dramă. trad. Romancieră. Andreev. Cuore (Inimă). Karl May. 1856. text ales şi stabilit de V. n. Bucureşti. A. Vişinescu. studiu introductiv. Bucureşti. 1968. nr. L. în Convorbiri literare. Călinescu. În 1628 este diac la curtea lui Alexandru Iliaş. 1903 (ed. II. 1908. Istoria. Iaşi. Bucureşti. idem. Reluând în planul literaturii ideile şi preocupările din publicistică. versiunea în slavonă a celebrei De imitatione Christi) 183 NĂSTUREL . Debut literar în Contemporanul. 1909. 48. 20. 1911. Flammarion. Fără noroc. în România literară. Prostul. Noua revistă română. dramă. 1972. Ghica Vodă. Bucureşti.) şi din Turgheniev. 1895. în Contemporanul. din Cartea despre urmarea lui Hristos (1647. P.. Bucureşti. latina şi. Ştie perfect slavona. 1978. trad. A. Vişinescu. Munteanu. trad.. V. Drepturile omului. 1909. 1659. Don Juan. Minunile şi grozăviile Indiei. de ~. [1912]. Scrie schiţe şi nuvele: Din chinurile vieţii. Fiecare la rândul său (1895). Sofia Nădejde. REFERINŢE CRITICE: G. Iubire pierdută. drame: O iubire la ţară (1895). Şt. Asemenea lui C. 3. cuprinse în Molitvenicul din 1635. 2002. Karl May. Cumnat cu Matei Basarab. Mille. Calomfirescu). de ~. Bucureşti. 1946. Theuriet (scrieri apărute în vol. Pr. Sienckiewicz.. I. Matilde Serao. Arta ş. de ~. de ~. de ~. Lumea nouă ştiinţifică şi literară. Bucureşti. Bucureşti. Conduce rev. Robia banului (1906). Vae victis! Vai de învinşi (1903). 1596 – m. Ch. Bucureşti. nr. Theuriet. Dimineaţa. iar în 1632 – vtori-logofăt. de ~. Bucureşti. Bucureşti. precum şi o predoslovie slavonă pentru Antologhionul de la Câmpulung din 1643. Prăpastia. Contemporanul şi vremea lui. 1908. 1978. 1959. trad. Traduceri: Jules Verne. de ~. omul de încredere trimis în solii dificile.. Este autorul primelor versuri „la stemă”. 1915.. Nekrasov ş. 1904). Bucureşti. II.L. O iubire la ţară. 1981. (M. V. trad. cu un prof. stihuri care slăvesc dinastia Basarabilor. Mai scrie versuri. militează printr-o activitate publicistică intensă pentru emanciparea socială şi politică a femeii. I. Matilde Serao. Evenimentul literar (1893) şi colaborează la Femeia română. Elena Zaharia-Filipaş. autoare dramatică şi traducătoare.a. 1906 (ed.NĂDEJDE Sofia (numele la naştere: Sofia Băncilă). 1903. Istoria. Bucureşti. Strofele din propriile tălmăciri. 1973. Curentul cultural de la Contemporanul. de ~. V. Contemporanul. 1907. Bucureşti. I. Literatură şi ştiinţă. de ~. Bucureşti. Prăvălia la doi crapi.. 1884/1886). Bucureşti.

în Luceafărul. I. Debutează în Gazeta literară (1964). Năsturel. Texte. G. nr. S. 1642. Sat fără bărbaţi. 1-2. Maria de zăpadă.. 1983. Premiul. N. precum şi cea care însoţeşte Triodul. cartea de reportaje Un 184 NEACŞU bucureştean în trecere prin Bucureşti (1979). M. Piru. 1649. proză scurtă. 1966. Capcană pentru îngeri. N. Lihonosov.. Mazilu. D. îngrijită şi pref. Traduceri: F. de ~ şi Petre Unghianu. 1971. S. 6. reportaje. 1643. scrisă într-o slavonă plină de retorisme rafinate. Bianu şi N. H. Viaţa sfinţilor Varlaam şi Ioasaf. trad. nr. posibil. Sergiu Selian şi Ludmila Vidraşcu. închinate Doamnei Eliana. nr. Cartojan. Rusu. de Adriana Cartejan şi ~. 1980. Lb. nr.şi din Triodul penticostar din 1649. Mazilu. sunt socotite ca primele poezii de factură barocă din literatura noastră. N.. N. F. 8. BA Jin. şi Precuvântare la Antologhion. OPERA: La prea luminata stemă a milostivilor domni Basarabi. trad. A tot binecinstitoarei stăpânei noastre. jud. Stihuri în stema domniei Ţării Rumâneşti. 1987. în România literară. în Flacăra. Bucureşti.. Bucureşti. Fiul lui Nicolae Neacşu şi al Mariei (n. de ~ şi N. printre care mai importante cea la Cartea despre urmarea lui Hristos. Ulieru. Iorga. Barocul în literatura română. Albina. Ionescu. pref.. 1635. pref. (M. nr. 13 dec. C. REFERINŢE CRITICE: N. Predoslovie. Semenovici Leskov. redactor la Viaţa studenţească. 1968. versuri. în Evanghelie învăţătoare. în Antologhion. de povestiri Ora exactă (1996). 1972. Un bucureştean în trecere prin Bucureşti. 1969. M. Cronici literare. Niţă. V. Bucureşti. I. Ştefania Coşovei. 1980. 1976. în care afirmă „ânrudirea latinei cu româna”. în Flacăra. Arhipelag de semne. Bucureşti. nr. 1979. Intrarea în castel. 1996. Ora exactă. Mihăescu. 45. V. Günter de Bruyn. de P.. Arion. 1979. Debut editorial cu vol. nr. Natalia Stroe. 1941. în Luceafărul. II. 2002. n.. Istoria.. româneşti i-a dăruit o excelentă trad. în Limba română. Iskander. 1644. Radev. Lady Macbeth în Siberia. de poezii Maria de zăpadă (1987) şi Capcană pentru îngeri (1995). vol. Utopica. Stănescu. 1980. REFERINŢE CRITICE: M. T. de proze scurte Iarna când e soare (1966). Hrant Matevosian. Semne. Radev. ed. 1996. Flacăra. Doi prieteni. în Carte despre imitarea lui Hristos. din Günter de Bruyn. dovedind frecventarea gânditorilor clasici. în Triod-Penticostar. Hodoş. Liceul „Mihai Eminescu” din Bucureşti (1956-1959). V. 47. inspector la Comitetul de Cultură şi Educaţie Socialistă. Prozator. 1970. funcţionari. Un ţăran trece strada. de N. Gazeta literară. trad. 39. lit. romanul Un ţăran trece strada (2001) şi vol. Ist. Bucureşti. 1904. scrise într-o slavonă savantă şi complicată. V. Ivaşcu.. I. 1970. Manolescu. Voinovici. ultimele încercări chiar un joc etimologic. 1988. Predoslovie la Cartea despre imitarea lui Hristos. 19. a Învăţăturilor lui Neagoe Basarab şi Vieţii lui Nifon. 1971. roman.. L. Balotă. Trad.) . 1984. 1971. de ~. Noi şi munţii noştri. Buzău.) NEACŞU Iulian. Bucureşti. 26. Iorgulescu. 1995. în Literatorul. Bucureşti. M Ungheanu. de ~ şi M. Bucureşti. Bucureşti. D. H. Zodia Kozloturului. 1987. trad. M. 2001. Păruş). în Luceafărul. nr. S. în Scânteia. Bucureşti. şeful Secţiei de cultură la publicaţiile pentru străinătate „România”. Predoslovie la Molitvenic. rom. Sâmbătă seara. C. com. Victor Lihonosov. Xenia Stroie ş. 1647. 1635. La prealuminata stemă a prealuminatei case a măriilor lor domnilor Basarabi. Vl. H. Vasiliev. Glasuri în linişte. 1979. Apocrife.. I. Literatura. a romanului popular Varlaam şi Ioasaf şi. 1973. trad. Köhl. 1974. de ~ şi Vl. 11849. Prof. trad. 1986. 1643. Insul. Bibliogrfie românească veche. OPERA: Iarna când e soare. în Molitvenic. nr. în Contemporanul. 1975. nr. Podgoria. trad. Leskov. Amfiteatru. Bucureşti. nr. G. Chebeleu. trad. în Evanghelie învăţătoare. (A. de ~ şi Laura Baz-Fotiade.. Chişu. Predoslovie cetitorului. Damian. A.a. în româneşte de ~. Compune mai multe Predoslovii.. de N. povestiri. versuri. Istoria. N.. Bucureşti. N. 1985. Epigrama şi Predoslovie. absolvent al Facultăţii de Lb. Dragoş. Stănescu. 1968. 1980. Bucureşti. Nopţi reci. Bucureşti. Al. în Luceafărul. urmat de Insul (1968). 12. Alexandru. 1647. Udrişte Năsturel. de ~ şi Eleonora Mircea. Silvestri. şi Literatura Română din Bucureşti (1964). Bucureşti. Bucureşti. Lilli Promet. 9. Labirintul. Vladimir Voinovici. 1995. Bucureşti.

în ciuda jandarmilor împărăteşti pe care această provocare mută nu întârzie să-i supere”. vizitează România (cel însărcinat să-l însoţească pe durata vizitei va fi Aron Cotruş). rămâne doar un an. Debutează în rev. With Six Reproductions of Surrealist Paintings. pe care o părăseşte la sfârştiul primului semestru din 1891. Paleolog). L’Europe. 1932). Kingston. 7 nov. A Book of Short Stories. 1935. 1934. continuă un an studiile la Acad. Bucureşti. fostul coleg mai mare de la Şcoala Naţională de Arte Frumoase din Bucureşti. ed. Paris. Prozator. trad. În 1903. interzis în Statele Unite de către autorităţile americane până în 1934 (întâmplarea e povestită în A Time to Keep. de Ionel Jianu. din englezeşte de Profira şi Teodora Sadoveanu. II a versiunii româneşti. de Sever Trifu. 1975). În timpul celui de-al doilea război mondial lucrează la Biroul de Informaţii al Armatei (Office of War Information). La Crapouillot. 1906). 1940). că purta în aceşti ani. There is My Heart. n. publicată în Adevărul literar şi artistic (nr. 1936. London. edited with a foreword by ~. La sfârşitul primului război mondial se expatriază. secţia română a Departamentului de presă şi radio. Pe lângă diferite îndeletniciri ocazionale. unde. With an Introductory Letter by Eugene Jolas. romane: Easter Sun. Paris. The New British Weekly etc. Paris. Paris. A tradus din Maxim Gorki (Vagabondul şi Tovarăşul meu de drum. latină şi ebraică. după doi ani petrecuţi în Germania. galbene şi albastre. G. 1932. New York (Statele Unite). în 1939. povestiri. versiunea românească: Vifor. 28 oct. trad. A Novel. Paris. ed. Recits traduits de l’anglais par Victor Llona. Naţională de Arte şi la Asoc. Übersetzt von Jeska Loehr. A publicat în continuare schiţe şi povestiri: Winning a Wife and Other Stories (1935). la Blaj. Colaborează la The New Review. versiune germană: Ileana aus Aciliu. Wien und Berlin. părăseşte ţara „fără învoirea părinţilor” şi. 1932 (altă ed. 1932. în 1898. Brâncuşi (versiunea românească. „un brâu ţesut din fire roşii. The Hague. Brâncuşi. de Ioan A. 1934. din patriotism. în acelaşi timp. 1934 (alte ed. Odorhei – m. şi cursuri de filosofie la Univ. 1960. se reîntoarce în Statele Unite. The Hague. Scriitorilor Români. III.. la invitaţia Soc. în 1937. Contact. 185 NEAGOE .. Mengel). 1938). 1905). începând cu anul şcolar 1889/1890. James Joyce şi Gertrude Stein. studenţilor în artă din marea metropolă americană. După 1891. 1938. Brâncuşi spune că era „un fel de contabil pe la o întreprindere particulară sau la o bancă”). Postum apare The Saint of Montparnasse (1965). 1936 (în româneşte: Drumuri cu popas. lângă Sibiu. unii (Ioan A. după toate probabilităţile. Autor al eseului What is Surrealism (1932) şi al unei antologii de poezie şi proză (Americans Abroad. Fiul lui Petru Neagoe. autorul e acuzat de obscenitate şi vol. Popa. Americans Abroad. 1935. 952. What is Surrealism. versiune franceză: Tempęte. Se pare că a urmat. Transition cu povestirea Kaleidoscope (1928). Pentru această perioadă sursele documentare sunt la fel de vagi (C. 1934. 1934 (în româneşte: Soare de Paşti. După încheierea conflagraţiei. îl reîntâlneşte tot aici pe C. În capitala Franţei îi cunoaşte pe Ezra Pound. New York. alţii (V. Paris. Arhiva scriitorului se află la Universitatea din Syracuse. culorile drapelului român. Îşi petrece copilăria în satul Aciliu. se dedică scrisului. 1881. angajat la Policlinica Roentgen-Bayer. „om iute din fire”. No Time for Tears (1958) şi memorialistică: A Time to Keep. informaţiile sunt puţine şi contradictorii. greacă. tradus în româneşte (Vifor) de Profira şi Teodora Sadoveanu. Debut editorial cu vol. 1939). În 1900 (dacă luăm în calcul mărturisirile scriitorului. 1932. Leipzig. OPERA: Storm. Aflăm dintr-o autobiografie. de Jul. Sfântul din Montparnasse. de proză scurtă Storm (1932). „la vârsta de şaptespreze ani”) trece munţii şi se înscrie la Şcoala Naţională de Arte Frumoase din Bucureşti. romanul vieţii lui C. Basel. şi al Barbarei (n.NEAGOE Peter (prenumele la naştere: Petru). traduit de l’anglais par Paul Genty. 1939). la Paris (o scurtă perioadă de timp locuieşte şi la Mirmande. Din cauza povestirii Sfântul satului. Les Cahiers du Sud. Urmează. împreună cu alţi scriitori de peste Ocean. Eastern Sun. Drône). Giurgea. 1977). versiune franceză: Ileana la Possédée. trad. 1949 (în româneşte: Timp de neuitat. New York. 1949). An Anthology. la München. pleacă în Statele Unite (ajunge la New York în ian. Popa) susţinând continuarea studiilor la Sibiu. cunoscător al lb. Story. cursurile primare la „Şcoala săsească” din acelaşi oraş. În 1933. notar.

16. Eudaimonia. satul Tănătari. Syracuse University Library. V. G. 1939 (autobiografie). 952. de Jurnalistică din Chişinău (1972-1975). Dinu Gheorghe. 1943). Philadelphia and New York. Gând românesc. versuri. în româneşte: Timp de neuitat. Bucureşti. şi note de Ioan A. C. Bilciurescu. trad. 1949 (altă ed. 1937). proză scurtă. Toronto. în Gazeta literară. prozator. pref. de Sever Trifu. pref. director al Muzeului Literaturii din Chişinău (1989-1991). Al. în Ardealul. Debut editorial cu vol. nr. în Manuscriptum. (A. 2 mart. versuri. Puncte de sprijin pentru suflet. Mircea Popa. 1934. Emil Giurgiuca. Popa. 1964. Popa. A Time to Keep. Recviem pentru inimă de zeu. P. idem. 1938. Cistelecan. 1999. Giurgea. nr. versuri. Tolstoi. din lb. şi pref. Antologie comentată. 1978 (teză de doctorat). în Rampa. 1905. versuri. S. Arranged with notes by John S. nr. VI. apoi Univ. 8-10. Mayfield. Chişinău. Glasul naţiunii etc. Harold Strauss. 6 apr. 1934 (o autobiografie a lui ~. 1936 (alte ed. Giurgea. Cartea Babilonului. Peter Neagoe. în Familia. Diana Cristev. I. No Time for Tears. în germană: Hier ist Meine Welt. Ţeposu. 1936. 1937. n. Popa. Bucureşti. roman. 29 iun. versuri. 1945. Poet. nr. A Selection of Stories by ~. nr. The Saint of Montparnasse. C. 1972. Winning a Wife and Other Stories. 1935. Povestiri. 1938. An Essay and Some Bibliographical Notes. Bucureşti. S. O’Brien. nr. alcătuită de Florea Firan şi Constantin M. trad. în Studia Universitatis „Babeş-Bolyai”. nr. Ochiul luminos. în Timpul. în Viaţa literară. de Al. Sasu. Harvey. scriitor român de limbă engleză. Popa. Adevărul literar şi artistic. nr. Peter Neagoe. 1958. 1965. nr. 8 aug. Bereichtigte Uebersetzung von Georg Anton Kern. 1972. G. trad. de lb. Unamuno etc. în româneşte: Drumuri cu popas. 1987. în Dimineaţa. New York. şi Studiu introductiv de Ioan A. în Eu şi Europa. 1. Ioan A. franceză în satul Buda. raionul Căuşeni. de O. 2 iul. fasciculus 2. 1117. versuri. 1934. Paleolog. reprodusă în Buletinul Institutului American din România. versuri. 1994. Victor Eftimiu. trad. Arcane majore. Syracuse. în Steaua. Series Philologia. Mireasa Domnului sau Schimbarea la faţă. versuri. Cluj. Popa. OPERA: Poteci răzleţe. 10. de ~. 38. 14 apr. 1937. Fântâneru. 1999. în Contemporanul. Aron Cotruş. I. 2. „Prietenii Cărţii” (1980-1084). Valerian. Bucureşti. 1935. în Star (Minneapolis. 1937. în Eu şi Europa. 7. 910. nr. There is My Heart.. engleză de Ionel Jianu. 1952. 1974. Soviany. eseist şi traducător. vol. Chinezu. New York. Čapek. Cioculescu. urmează trei ani la Univ. în Limbă şi literatură. Balaci. II a trad. Literatura diasporei. Ion Corbuţiu. 24 mart. 2001. 24. Vorbirea care vede. N. Lermontov. Leipzig und Wien. Bucureşti. 1961. 1999. Învăţământul public. 1977). Vagabondul şi Tovarăşul meu de drum. 1938.NEAGOE în româneşte: Soare de Paşti. 283. româneşti. 1939. A Novel. nr. Bucureşti. 9-10. editor la Editura Literatura artistică din Chişinău (1978-1980) şi redactor la Soc. 15 oct. nr. Cluj-Napoca. Bucureşti. 1969. 1973. Bucureşti. Şcoala medie în localitatea natală (1969). A. nr. Sturtevant. 2001. în ABC (Polonia). 17 aug. nr. Coenaesthesicon.. (A. pref. pref.) . Rep. Tinereţea 186 lui Brâncuşi. 1940. New York. 2003. 1937. 1949. Corespondent la rev. Popa. Dicţionarul scriitorilor români din Statele Unite şi Canada. Prof. în New York Times.. Cluj-Napoca. nr. pref. REFERINŢE CRITICE: Dragoş Protopopescu. Chişinău. John S. şi Prezentare de Jul.. Trad. de nuvele Poteci răzleţe (1987). Bucureşti. Statele Unite). nr. 1965 (în româneşte: Sfântul din Montparnasse. 1967. versuri. With an Introduction by Edward J. Bucureşti. 1996. A Novel based on the life of C. New York. literare şi pedagogice: Literatura şi arta. Apostol Popescu. 1973. Doctorand la Univ. 1990. 1975). Memoria cuvintelor. 1970. Chişinău. O. în Universul literar. ibidem. 1945. I. London. Ş. în Gând românesc. 1938.) NEAGOE Vlad. Jul. Comarnescu. Şuluţiu. 1 mai 1937. 1940). 1989. L. trad. în Steaua. Pedagogică „Alecu Russo” din Bălţi. George Popa. de Radu G. 11. Bucureşti. în Ideea europeană. Donald F. Traduceri: Maxim Gorki. de Ioan A. 510. trad. New York. Al. 1967. Virgil Carianopol. din F. 1938. în Adevărul. 1999. 9-10. Aurel Călinescu. 12. Bucureşti. Brâncuşi. din Bucureşti (1992-1995). ed. 2002. 1934. 1. în Timpul. în Ecoul Târnavelor. raionul Călăraşi (1977-1978). Aionios. 91. 1934. 2001. de Al. pref. Dostoievski. nr. nr. nr. 1922. 2000. ***. Ioan A. în România literară. în Tribuna. Căprariu.

Bucureşti. Micu. Bucureşti. 1997.. 1973. Ţara hoţilor de cai. Studii universitare de filologie la Bucureşti (1954-1957. Amantul marii doamne Dracula. din acelaşi an. Bucureşti. Fiul lui Vasile Neagu şi al Paraschivei (n. Echipa de zgomote (1970) şi Scoica de lemn (1978). Vântul de seară. Bucureşti. 1968 (alte ed. Dincolo de nisipuri. Liceul militar la Iaşi (din 1944). postfaţă de E. Bucureşti. nuvele. mai ales. 1989. Râpeanu. 1994. Pierdut în Balcania. Scaunul singurătăţii. 1976 (altă ed. Insomnii de mătase.: 1969. 1968). grefează pe o realitate autohtonă o idealitate romantică. Grădiştea-de-Sus. 2002.. 187 NEAGU . Popovici). Bucureşti. Proza lui N. Bucureşti. II. suplinitor de lb. de Ov. Bucureşti. cu o postfaţă de autor. 1994. continuat la Câmpulung Muscel şi absolvit la Iaşi (1948). II. Membru corespondent al Acad. Bucureşti. Ţara hoţilor de cai (1991). Simion. 1979). Cantonul părăsit (1964). Cronici afurisite (1977). Largu. Dincolo de nisipuri. Premiul Uniunii Scriitorilor pe 1964. Bucureşti. Bucureşti. Amfiteatru. 1980 (ed. Pierdut în Balcania. remarcabile prin inventivitatea metaforică şi pitorescul lexical. 1979. A mai jucat în filmul Crucea de piatră (scenariul de T. Convorbiri cu M. Popescu. D. Bucureşti. Bucureşti. A prefaţat diverse cărţi cu profil sportiv sau turistic şi câţiva debutanţi. 1987. 1987. prefaţă de N. Vitner. 1994 (altă ed. Punţi prăbuşite. Somnul de la amiază. La umbra crailor de ghindă. Bucureşti. 1971 (altă ed. 1979. ţărani. 1967 (ed. Bucureşti. 2001. Craiova. 5 apr. Punţi prăbuşite (2002). 1986. Frumoşii nebuni ai marilor oraşe. 1975. Caii albi din oraşul Bucureşti. a publicat Cronici de carnaval (1972). Şcoala elementară în comuna natală (19391944). Casa care se leagănă. Ardeleanu. Şcoala pedagogică la Bucureşti (1949-1951) şi Galaţi (1951-1952). N. de povestiri şi nuvele Ningea în Bărăgan (1959). roman. România literară. la Teatrul Naţional din Bucureşti şi Timişoara. n. cu romanul Îngerul a strigat (1968). 2002. Bucureşti. Autor de scenarii de film. director general al Teatrului Naţional din Bucureşti. Debut în rev. Ghidirmic. 1962. trad. postfaţă de V. În urma activităţii de cronicar sportiv al rev.NEAGU Fănuş (prenumele la naştere: Ştefan). Poeme răsărite-n iarbă. 1974. 1981. Bucureşti. Prozatori contemporani. Bucureşti. cu V. jud. Bucureşti. raionul Făurei (1953-1954). ediţie critică şi pref. 1967. Echipa de zgomote. Ispirescu. O corabie spre Bethleem (1997). Române (1993). teatru. Bucureşti. Cantonul părăsit. Fântâna. Traduceri: G. Prozator. Dincolo de nisipuri (1962). 2001). Bucureşti. N. teatru. Zagrebelnâi. 1984). cunoaşte deplina consacrare. 1970. şi literatura română în com. Bucureşti. II. În 1993 i se joacă. Debut editorial cu vol. Cronici afurisite sau poeme cântate aiurea. 1971. REFERINŢE CRITICE: I. Bucureşti. Prof. Miroslav). 1991. O corabile spre Bethleem. reprezentată la Teatrul Nottara (1979). Năluca. 1972. Povestiri din drumul Brăilei. nuvele. unde ia contact cu cenaclul din localitate. piesa Casa de la miezul nopţii sau Paiaţa soseşte la timp. V. Alte vol. Întâmplări aiurea şi călătorii oranj. Brăila. Ca actor a debutat în filmul Casa de la miezul nopţii. a dat piesa Apostolii (1973) iar singur. roman. Literatura română de azi. Redactor. 1932. Bucureşti. Bucureşti. 1976 şi 1977. 1960. Cartea cu prieteni. 1968. 1985.. A doua carte cu prieteni. P. 1970. OPERA: Ningea în Bărăgan. Balotă. A fost redactor la rev. Manolescu. Bucureşti. stilistic. Luceafărul. de proză ce punctează devenirea scriitorului după această dată sunt romanul Frumoşii nebuni ai marilor oraşe (1976) şi nuvelele (sau povestirile) din Insomnii de mătase (1981) şi Pierdut în Balcania (1982). Cursant la Şcoala de Literatură „Mihai Eminescu” (1952-1953). Vară buimacă. Vol. În văpaia lunii. În colab. 2000). Rodenbach. urmat de mai multe culegeri de proză scurtă: Somnul de la amiază (1960). Cronici de carnaval. la Scânteia tineretului (1954-1956). 2002). II. Bucureşti. Galaţi. Tânărul scriitor (1954). Casa de la miezul nopţii.: Scaunul singurătăţii (1987). com. Bucureşti. O partidă de pocker. Bucureşti. nuvele. 1964 (ed. 1988). Bucureşti. de ~ şi Florica Dulceanu. titlu de referinţă al prozei româneşti postbelice. 1962. Îngerul a strigat. cu nuvela Duşman cu lumea. Ornaru. fără examen de licenţă). 2001. Bruges. 1997. 1959. notă bibliografică de C. Bucureşti. roman. a doua moarte. În văpaia lunii. 1982. 1970. 1965. 1977. precaritatea realului e sugerată prin opulenţa metaforică şi trăirea exuberantă. Cu Vară buimacă (1967) şi.

nr. Negrici. 157. 1973. M. nr. jud. nr. 1983. George. D. M. nr. V. 1966. 21. I. Cristea-Enache. 1995. în Adevărul literar şi artistic. Holban.). Herinon. 1982. colectiv. Preludiu. Proza românească de azi. Marian Popa. Lumea literaturii. 1970. Panoramic. Stănescu. Moartea şobolanului. Nouă prozatori. 2002. a „iubi”. Universul…. Labirint. 24. studii postuniversitare de organizarea muncii. E. în România literară. 1967. Zece prozatori (1986). nr. Pietre pentru templul lor. frumosul nebun al marilor metafore. G. 2001. Fănuş Neagu. 1996. Olimpia Radu. Dialogul în proza artistică actuală. N. Din 1973. nr. 1974. Schiţe de critică.. Valori actuale. Mişcarea prozei. nr. Romanul românesc. Luceafărul etc. 2002. M. Cubleşan. Eugenia Tudor. Z. E. 1977. I. nr. 1971. I. Prozatori de azi. Oprea. A. Gazeta vrânceană (1995). G. Pagini de critică. D. Lectura textului folcloric. Steluţa Suciu. Ştefănescu. Atitudini critice. proză scurtă. 1989. A. I. 1949. n. Prozatori contemporani. V. Al. 38. G. L. în România literară. Ţ. Vrancea. 1993. în Adevărul literar şi artistic. Ştefănescu. C. nr. 2002. 40. în psihiatrie . Ungureanu. Roxana Sorescu. membru fondator şi redactor al Revistei V (1990-1993). Ştefănescu. S. Confort Procust. Focşani. 1971.. 3. Leonte. Pretexte critice. în Luceafărul. nr. 1980. P. Grigor. Editura Albatros. Cristea. urmează Institutul Silvic postliceal din Brăneşti. L. asistent la Catedra de istoria medicinii din cadrul facultăţii. Cristoiu. Regman. Dimisianu. lui Neagu Mihai Nicolae). nr. 4. vol. 1979. nr. 1974. 1981. Constantinescu. Prof. 4. C. la Bucureşti. 1977. Miniaturi critice. E. (R. 1. Silvestru. Al. roman. A. 2002 (interviu). 188 NEAGU Micu. Vocaţia sintezei. 1969. Rachieru. Ţeposu. I. proiectant la Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice. Bucureşti. Bălan. Cronica.. Regman. 13. Cruceru. 1982. în Teatrul. în România literară. 1984. toate din Focşani. 1972. jud. Bucureşti. în Observator cultural. Neamţ. A „urî”. 2002. Profesiunea de scriitor. nr. R. Rodica Drăghici. Dimisianu. 1978. 1980. Fănuş Neagu şi Brăila. 1985. în România literară. 1970. Chivu. Trifeşti. Sfidarea retoricii. în Cahiers roumains d’études littéraires. 597. tendinţe. Între 1971 şi 1973. Martin. Sasu–Mariana Vartic. Mugur. Prim-plan.. Literatura…. II. Fănuş Neagu 70. Leonte. M. la Ateneu. M. 1982. NEAGU Gheorghe. Cristea. nr. pref. Martin. Galaţi. nr. 1986. G. 1985. intern al spitalelor din Bucureşti. (A.. Bucureşti. C. Orizontul rustic în literatura română. 1. M. Raicu. 611. Tarantula. 1988. în Luceafărul. 1983. 4 sept. Balotă. Prozatori contemporani. în Viaţa Românească. Selecţie din selecţie. Simion. 1985. Arme şi lopeţi. 4-5. Practica scrisului şi experienţa lecturii. L. Ardeleanu. G. şi al Virginiei (n. C.. Dimisianu. 1974. 17. în România literară. Alex. Nasta. Colab. V. 8. în Convorbiri literare. nr. com. Dimisianu. Familie de medici. Dramaturg. Dimisianu. Scriitori…. n. Micu. în Steaua. „Al. Oglinda Moldovei (1999) şi Oglinda literară (2001). 1995. M. L. Metonimii. 1966. 1986. 1995. D. Liceul „Gh. nr. V. în România literară. Regman. 1983. roman. 13. Focşani. 2001. N. 2002. în Orizont. 1967. ofiţer. Z. apoi Facultatea de Ştiinţe Economice a Univ.) NEAGU BASARAB Mihai (pseud. D. 1982. Sângeorzan. 1970. Generaţie şi creaţie. Ghiţulescu. de M. Fănuş Neagu. Interpretări critice. Debut editorial în vol. Neamţ. Sângeorzan. suplinitor în com. satul Sofroceşti. Prozator. A. Contemporanul. ?). 1982. Cronici literare. 1992. 2003. în România literară. Ciobanu. 14. Viaţa şi opiniile personajelor. N. Niţescu. Ungheanu. Sultana Craia. Pildeşti. 2003. 1998. inspector la Direcţia muncii. nr. 1974. Periplu. C. 1986. Lazăr” din Bucureşti (absolvit în 1964) şi Facultatea de Medicină Generală în acelaşi oraş (absolvită în 1971). 1983. Martin. 3 mai 1946. 1980.Însemnări despre proză. 1972. Debutează în Ateneu (1970). 1969. Fănuş Neagu. Alex. D. autori. Membru fondator şi director al publicaţiilor Jurnalul de Vrancea (1993). roman. Ungureanu. C. G. în Steaua. C. Iorgulescu. Oglinda vrânceană (1997). Alex. 1987. nr. Şcoala generală de muzică şi liceul la Roman. 1985. Poantă. I. Iorgulescu. G. Dimisianu. Fiul lui Andrei Neagu. Rondul de noapte. Dr. Focşani. Conversaţii critice. G. 1997. O panoramă. 1980. Fl. 3. Templul iubirii. C. Balotă. Cuza” din Iaşi. Cărţi. N. 1995. 1981. OPERA: Zece prozatori. Ulici. M. M. Simion.

1977. 39. între 1973 şi 1975. în maghiară. Amfiteatru. Bucureşti. 1989. Luceafărul. dich brauchen wir 1985). nr. 1980). 1991. 1983. medic de circă în raionul Vedea. 1981. Negoiţescu. Bucureşti. versuri. 1981. România literară. 1989. 1974. Române (1996). Ninsoarea care ne trebuie. în urma căruia deprinde scrisul cu mâna stângă. Din 1960. Ninse colinele în amurg. Bucureşti. 1962. 1979. subofiţer de jandarmi. versuri. seara. nr. 1986. 12. Inima. versuri. Adriana Popescu. de Vajnovszki Kazmer. ştiinţă popularizată (Butoiul lui Diogene şi Mica publicitate. versuri. jud. În oraşul Poc-în-plic. Bucureşti. 1985). La „Gura Leului”. Cu mâna stângă (versuri. 1985). 1983. M. în 1967. jud. pentru În oraşul Poc-în-plic (1986) şi pentru Iubirea ca o mânză neagră (1996). 1977). 21. reg. Nevrozele şi turismul. Hibernale. cu publicistică. 99 poeme de toată mâna. în lb. Bucureşti. Somnul. Scriitorilor din Bucureşti pentru Ninsoarea care ne trebuie (1980). Schnee. telapó. Iorgulescu. seara (roman. Bucureşti.. Fiul lui Gheorghe Neagu. 1981. Bucureşti. Astra. copii şi cuburi. Premiul Asoc.. Bucureşti. roman. Autor prolific în variate genuri: teatru. Lampa lui Aladin. Anonimul de-aproape (roman. 1973. Suvenire. Medici despre geniu. Paracelsus.. 1977. Inima (roman. 1979 (trad. Schnee. 1987). 1931. Bucureşti. Hol a hó. Ninse colinele în amurg (1973).) NEAGU Nicolae. 1971. Soarele meu. roman. Poeme rococo. versuri. Bucureşti. Ioneşti. Bucureşti. Bucureşti. 1983). Ninsoarea care ne trebuie (proză poetică. proză. Facultatea de Medicină Generală din Bucureşti. Bucureşti. versuri. ibidem. 1979). versuri. 1989). Cabinet de familie. 1969. OPERA: De-a soarele. cursurile secundare la Liceele „Ienăchiţă Văcărescu” din Târgovişte şi „Octavian Goga” din Găeşti. Bucureşti. la Albina. povestiri. În 1985 suferă un accident cerebral cu hemipareză dreaptă. călătorie neîntreruptă. 1971. Erezii (1970). inima mea. versuri. Scurtă poveste cu un suveran zănatic. Spitalul Bolintin Deal şi policlinica Bolintin Vale (din 1997). Săptămâna. Bucureşti. absolvită în 1956 (medic generalist adulţi). Printre cărţi. Bucureşti. Viaţa militară. 1985). Bucureşti. proză poetică. 1974. Teatru. 1974. Poet şi prozator. roman. Bucureşti. La „Gura Leului”. călătorie neîntreruptă. 2001) etc. Luceafărul. OPERA: Butoiul lui Diogene şi Mica publicitate. 1971. Printre cărţi. 1976. de poezie Echilibru până în ploaia din octombrie (1969). 1971. şi în germană.medico-legală (1978). Colab. Erezii. Ulici. 1986). Purpura şi iarba (versuri. Exerciţii de-a muri. inima mea (versuri. Bucureşti. 1967. 1971. rubrici filatelice etc. 1985. Bucureşti. Întoarce-te să mai vezi. Bucureşti. teatru. germană. Bucureşti. Magazin. Dâmboviţa. 1984. Medicina de voiaj. între 1956 şi 1959. 1988. Din 1959. Doiceşti. Echilibru până în ploaia din octombrie. în Teatrul. Purpura şi iarba. Bucureşti. versuri pentru copii. Iubirea ca o mânză neagră (roman. 1982). télapó. 1969. nr. 1969. În oraşul Poc-în-plic (versuri pentru copii. Poeme rococo (1969). A tradus din teatrul lui Tristan Bernard. Doi (versuri. Exerciţii de-a muri (versuri. roman. Premiul Acad. în România literară. 18 iul. n. Cu mâna stângă. şef al serviciului de radiologie după 1975). 1970. versuri. Bucureşti. 1983. Suvenire (versuri. Bucureşti. în rev. Frânghia de rufe a familiei. 1979. Înţelesul de pierdere. Cabinet de familie (versuri. Debutează cu poezie în mart. Paracelsus. 1985. A debutat cu proză în Preludiu (supliment cultural al Scânteii tineretului). 1980. Bucureşti. medic secundar în radiologie la Spitalul „Vasile Roaită” din Bucureşti (medic specialist din 1960). 1995). şi al Dumitrei (n. 1981). Constantin). Argeş. Medic şef de unitate nucleară la policlinica „Alexandru Sahia” din Bucureşti (1977-1996). Bugariu. Frânghia de rufe a familiei. 1984). Bucureşti. medic radiolog la Policlinica Spitalului „Alexandru Sahia” din Bucureşti (medic primar. de versuri De-a soarele (1967). 1989). şi în lb. 1991). 1976. Anonimul de-aproape. Bucureşti. Bucureşti. versuri pentru copii. Soarele meu. L. 1983. de Sevilla Răducanu-Baer. Scurtă poveste cu un suveran zănatic. maghiară. versuri. urmat de vol. 1982. 1986. Scriitori. trad. medic radiolog la Spitalul „Avérroès” din Casablanca. Somnul (roman. Debut editorial cu vol. Şcoala primară în com. 1969. Maroc. 1987. Teatru. Înţelesul de pierdere. Dâmboviţa. Bucureşti. com. copii şi cuburi (versuri pentru copii. dich brauchen wir. versuri. C. Bucureşti. Hibernale (1977) şi Întoarce-te să mai vezi (povestiri. V. Hol a hó. REFERINŢE CRITICE: I. 189 NEAGU . (A.

al Facultăţii de Litere şi Filosofie (Cluj-Sibiu). Alezan. 20. dar lipsite de personalitate. Iubirea ca o mânză neagră. Oameni (1936). în Contemporanul. Ciobanu. 1970. documentate. Oameni. 82. greoaie şi hibridă. 6. Bucureşti. ibidem. în Tribuna. T. 1995. Fiul avocatului Ioan Neamţu şi al Elvirei (n. povestirile şi nuvelele prozatorului redactate de-a lungul câtorva decenii. nr. A scris două eseuri. n. O. E. Ulici. nr. 1982. 1946.) NEAMTZU Ionel (numele la naştere: Ioan Neamţu). 2000. în România literară. roman. (L. în Luceafărul. 37. 1970.a. nr. 27 ian. Sibiu. În acelaşi an este angajat la Steaua. lipsită de stil şi de consistenţă epică. nr. Arion. 6. în România literară. Nouă luni cu Lelia. 38. Argeş ş. OPERA: Farmecul gotic. în România literară. Trandafiri în grădina cu iarnă. 43. din Cluj. nr. Şt. Zalis. roman. 2003. nr. sâc. 45. din Iaşi. Bucuresti. Sibiu. Elena Tacciu. în România literară. 28. proză scurtă. Proza lui N. Făgăraş – m. 23 apr. nr. în România literară. 2002. REFERINŢE CRITICE: Fl. apoi subdirector la Oficiul de studii din Ministerul Economiei Naţionale. 1985. 1978. Prozator. nr. 1937. 6. cuvânt înainte de N. G. a colaborat în mod susţinut la rev. nr. Între 1951 şi 1953 urmază secţia rusă a Facultăţii de Filologie a Univ. nr. prof. Orbitus. 25. Bucureşti. Gândirea. 1982. 17. 30. 1991. Blajul. roman. Ulici. Ulici. 47.. 1997. Doinaş. f. Bucureşti. roman. Doi. 1977. 1991. G. Părtaş la domnie. Pagini literare. 1980. la Familia. Ete. H. 1977. germană la Bucureşti. în Luceafărul. Bucureşti. versuri pentru copii. L. Tinereţea (Bucureşti). de versuri . 1988. aug. Bucureşti. Cintea). 25. 23. în Litere. L. versuri. de către A. Fanache.a. intermitent. Grăsoiu. 1999. versuri. nr. 1977. Craiova. 1980. Bucureşti. N. nr. în Contemporanul. povestiri pentru copii. A rămas în ms romanul Trenul refugiaţilor. 1997. Antonescu. Întâmplări din pădure. în România literară. Gând românesc. în Acţiunea. N. nr. V. 20. Originea sociologică a artei. Cluj. L. Vol. Viaţa literară. 22. nr. (R. Universul literar. în Luceafărul. 2002. pe urmele lui Taine şi Guyau. până în 1938. 190 NEAMTZU de lb. n. pentru o „sociologie estetică”: Originea sociologică a artei (1942) şi Introducere în estetică (f. Panov). Avocat. continuate. Pp. Clasele primare la Vişeu (19411945) şi gimnaziul la Sighet (1945-1949). Iorgulescu. liceul la Făgăraş şi Blaj. L. Cluj-Napoca. Bucureşti. 26 aug. Ţincu. roman. Ulici. 1993. Ion N. 1907. 2001. Harap Alb şi Harap Gri. Soviany. Atenţie mărită. în România literară. Bucureşti.a.). prof. Bucureşti. Cristea. Îşi începe activitatea literară în preajma grupării „Thesis” din Sibiu. L. iar editorial cu vol. După 1952. în 1942. în Contemporanul. Manolescu. Bucureşti. Atenţie mărită (1946). 2001. Poet şi prozator. M. 1987. 15.Bucureşti. Ţ. 1942. M. Începe studiile juridice la Cluj. Interiorul căderii. 1934. până la licenţă. 1982. Ulici. 1934). nr. teatru. L. la Facultatea de Drept a Univ. S. apusul stelei. nr. Bucureşti. nuvele. în România literară. versuri. 1977. Fiul protopopului Vladimir Neamţu şi al Ecaterinei (n. nr. N. A semnat şi cu pseud. 2001. 1936. 1935. iun. roman. 1980. Pentru o femeie. în Flacăra. Curţile dorului (Sibiu). f. nr. Soroca – m.. Întâmplări din pădure (1977) adună schiţele. Debutează cu poezie în Almanahul literar (1952). Aug. Frunze sub copaci nebuni. Rusu.). Baconsky (mentorul spiritual al scriitorului). REFERINŢE CRITICE: B. Şcoala primară la Făgăraş. 1980. 15. 2. urmat de Pentru o femeie (1937) şi Oraşul nordic (f. Sibiu. Tania Radu. 1978. mânzul Poc şi băiatul fără foc. Luceafărul (Sibiu) şi. Doina Uricariu. Debut absolut cu romanul Farmecul gotic (1928). 1997. versuri. în Contemporanul. Oraşul nordic. la Sibiu.. în Contemporanul. roman.). în Contemporanul.a. Blaj. NEAMŢU Leonida. 1981. Mara Nicoară. 1996. 28 oct. nr. Bucureşti. Flacăra.. Bărbulescu. nu e decât o naraţiune prolixă. 1999. Dana Dumitriu. până la pensionare. 1998.a. în Amfiteatru. licenţiat. nr. în care pledează. 1928 (altă ed. nr. Bucureşti. Iarba verde. Introducere în estetică.

I. în Tribuna. în Tribuna. nr. Poet şi prozator. Norii de diamant (1974). şi al Anei (n. C. Bucureşti. roman. Coman. în Steaua. Moartea e ca o floare de „Nu-mă-uita” (1970). nr. roman. 1984. 1973. Acolo unde vântul rostogoleşte norii (1966). 1973. Cluj-Napoca. în 1976). nr. 1970. roman. R. Frumuseţea pietrei nevăzute. 1960. versuri. 7. inevitabilul…. roman.. 1973. Sferele infinitului (1990). 1984. Celălalt prezent. Tomuş. Poantă. Teroare pentru colonel (1971). Bucureşti. Un roman cvasimemorialistic este Legenda cavalerilor absenţi (1984). Orhidee pentru Marifelis. în Steaua. 1966. idem. Bucureşti. În 1987 se stabileşte în Franţa. Bucureşti. Ardeleanu. Bucureşti. 11. Ştii. Naraţiuni detective într-un tempo clasic. Cuţitaru. Bucureşti. „Scorpionul”). roman. 1985. 1971. 1986. Micu. Bucureşti. Acoperiş cu demoni. Acolo unde vântul rostogoleşte norii.. Bucureşti. Cluj-Napoca. şi Literatura română a Univ. roman. Balada Căpitanului Haag (1984). Steaua. Tihan. 1975. Frumuseţea pietrei nevăzute (1965). Bucureşti. 1937. Premiul „Pana de aur”. 1969. 14 febr. povestiri. 1966.. monoton (1978). 1973. Bucureşti. Sferele infinitului. roman. 1971. Iaşi. roman. ibidem. Lavinia. nr. Fiul lui Alexandru Necula. Blondul împotriva umbrei sale. în Iaşul literar. M. 1964. Toporul de argint (1964. 11. de profil („Aventura”. Cluj. Aventură şi contraaventură. Bucureşti.. 1964 (ed. în România literară. T. Cluj-Napoca. Moartea e ca o floare de „Nu-mă-uita”. roman. roman. Orhidee pentru Marifelis (1986). 1965. Înotătorul rănit (1969). Toporul de argint. roman. 1968. 1967). (1970). Speranţă pentru Marele Vis (1975). Comoara locotenentului Balica (1975. roman. 1970. redactor la Viaţa Românească. 1978. în Tribuna. Balada Căpitanului Haag. roman. Cubleşan. monoton. „Cutezătorii”. Bucureşti. Cluj. 1979. Casa Isolda sau cutremurul. Naraţiuni detective într-un tempo clasic. cele patru caiete şi contrajurnalul. 1980.. Marcoş. Deodată. 1974. n. O meserie de premiant (1977). II. Bucureşti. 1975. 1990. nuvele. I-II. I-II. Facultatea de Lb. 1969. Bucureşti. Cluj-Napoca. 1967. 1988. Ochii. Scriitorul se consacră apoi romanelor poliţiste şi de aventuri. Bucureşti. nr. REFERINŢE CRITICE: V. caracatiţele. multe apărute în col. Frumuseţea pietrei nevăzute (1965). 1965. 21. 1966). 1977. 2. Bucureşti. Cluj. Înotătorul rănit. Curbura dublă a infinitului. Comoara locotenentului Balica. La Goulue dansează cu Chocolat. II. Chirie pentru speranţă (1968). Acolo unde vântul rostogoleşte norii (vol. Strania poveste a „Marelui Joc”. Speranţă pentru speranţă. Febră de origine necunoscută (1967). Curbura dublă a infinitului (1988). căruia îi urmează placheta Ochii (1962). Tribuna. După absolvirea liceului (1954). Luceafărul etc. 23. Cutezătorii. 1966. 1970. Legenda cavalerilor absenţi (1984). nr. 18. Ştii. în Steaua. Când moare inamicul cel mai bun (1977). Câteva titluri sunt dedicate copiilor: Întoarcerea focului (1964). povestiri. 1962. Casa Isolda sau cutremurul (1973). de D. Chirie pentru speranţă. acordat de rev. nr. Strania poveste a „Marelui Joc” (1982). idem. pref. cele patru caiete şi contrajurnalul (1971). Febră de origine necunoscută. roman. La Goulue dansează cu Chocolat (1979). 9. Din 1965. 2. 4. 191 . Bucureşti. Legenda cavalerilor absenţi. P. 1982. 1977. Acoperiş cu demoni (1973). 1973. 1990. inspector comercial. prin cele peste treizeci de cărţi. Cluj-Napoca. din Bucureşti (1960-1965). 23. Bucureşti. unul dintre cei mai prolifici autori ai generaţiei sale: Celălalt prezent (1965). Aventură şi contraaventură (1966). OPERA: Cântecul constelaţiei. 1974. în România literară. A colaborat la Tânărul scriitor. Blondul împotriva umbrei sale (1973). Jurnalul oficial al misiunii Scorbowsky. roman. Dana Dumitriu. 1977. Almanahul literar. Bucureşti. Teroare pentru colonel. versuri. nr. 1968. ed. în Transilvania. roman. 1978.) NECULA NECULA Damian. Lavinia. roman. „Fantastic club”. 11. Bucureşti. Bucureşti. 1967. Bucureşti. Întoarcerea focului. Deodată. V. roman. roman. Terr-Orr. 1967). Terra-Orr (1969). Când moare inamicul cel mai bun. Speranţă pentru speranţă (1980). Bucureşti. M. Bucureşti. caracatiţele. devenind. 1969. Bucureşti. e tehnician topograf în Bucureşti (19541960). O meserie de premiant. Comoara locotenentului Balica (1975). Norii de diamant. (I. nr.Cântecul constelaţiei (1960). Bucureşti. inevitabilul… (1990). Jurnalul oficial al misiunii Scorbowsky. roman. 30. Racoviceanu). Debutează în Gazeta literară (1962). nr. nr. roman. „Sfinx”. Speranţă pentru Marele Vis.

1997. 1745 (?). D. nr. 1976. Călinescu. V. Bucureşti. I. legendele au consolidat faima lui N. Familia. tatăl. Bucureşti. Maşina timpului. de poezii Bărbaţii acestui pământ (1967). (A. Ivaşcu. 46. 1972. 1996. Frumos – m. . Ardeleanu. 1975). Colaborează la Luceafărul. se pare tot grec de origine. Sărbătoare continuă. 1979. 1974. Reîntoarcerea verii. în Contemporanul. III. 10. Bucureşti. 44. Velicu. nr. nr. REFERINŢE CRITICE: O. 1976. Bucureşti. N. nr. Micu. nr. V. în urma unei incursiuni poloneze care distrusese conacul. 2003. ed. roman. Ion Neculce. Al. 1968. Ruxăndoiu. text selectat şi prelucrat pentru copii.. Andriescu. 12. 1996. 30. G. Bucureşti. rămâne o operă de seamă a literaturii române şi. Anton.a. prin excepţionalul talent de povestitor al autorului. Cioculescu. 2001). Operă mai mult de memorialist. nu te opri. 1979. Damian. 1898. Soviany. Ursu. cuvânt înainte de G. G. va ocupa. Scriitori. Istoria literaturii româneşti. Ardeleanu. în Steaua. Kogălniceanu. Ispita într-o dimineaţă ploioasă. şi glosar de Oana Popescu. Menţiuni. Sărbătoare continuă. Letopiseţul Ţării Moldovei de la Dabija Vodă până la a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat. 1. nr. OPERA: Bărbaţii acestui pământ. povestiri. roman. Opere. o piatră de temelie pentru formarea lb. M. notă asupra ed. Bucureşti. Letopiseţul Ţării Moldovei şi O samă de cuvinte. I-real. Pământul făgăduinţei. Iaşi. postfaţă de Elvira Sorohan. Catrina. Pământul făgăduinţei. 1966. 1926. Întors în Moldova. ILR. Tg.. II. 1977. Prigoreni. 1731) şi. N. REFERINŢE CRITICE: Florenţa Albu. în Contemporanul. 192 NECULCE Hatman în timpul celui din urmă. Iaşi. în Viaţa Românească. Istoria critică a literaturii române. este nevoit să pribegească în Rusia după lupta de la Stănileşti (1711). Iorgulescu. «popular». glosar. în Luceafărul. Şt. 16. 26. M. nr. D. Sultana Craia. Memorialistica în opera cronicarilor. roman. 45. al discursului. Munteanu. prin caracterul firesc. se întoarce în ţară (1720). 1990. Repus în drepturi. Iorgulescu. în Contemporanul. versuri. începe să-şi scrie cronica. versuri.. aproximativ din 1733.. în Limbă şi literatură. 1970. P. Cronicar. 1996. 7-8. Bucurându-se de o largă circulaţie şi fiind un permanent izvor de inspiraţie pentru scriitori. Frica. II. Mama. critică şi studiu introductiv de Gabriel Ştrempel. Literatura. OPERA: M. nr. 1955. Densusianu. 1967. D. povestiri (Aleargă. abia după nouă ani – doi petrecuţi în Rusia şi şapte în Polonia– şi numai cu firman de iertare de la Poartă. Bucureşti. 1976. N. 15. 2001). Letopiseţul Ţării Moldovei. 1976. pref. nr. 1996. II. roman. nr. V.) NECULCE Ion. nr. Istoria…. 1970) şi romane (Frica. 1990. Iordan. 1979). G. I-real: o felie de pepene foarte rece. şi tabel cronologic de I. în România literară. Al. cu glosar. moare de timpuriu. Letopiseţul este precedat de 42 de legende istorice (O samă de cuvinte). în România literară. n. 1979 (ed. indice şi o introducere de Iorgu Iorgan. Istoria. Varietăţi critice. Dar cronica. 1997. unde rămâne timp de patru ani (1886-1890). Simion. Istoria. Cristea. în Luceafărul. se refugiază în Ţara Românească. O.Debut editorial cu vol. V. Ş.. 1997. 1978. 1969. în Viaţa Românească. 1976. nr. «om nou». în Viaţa Românească. Rodica Mureşan. Manolescu. diverse dregătorii (mare vornic în prima domnie a lui Grigore Ghica. Neculae Vistiernicul. Iorga. Bucureşti.. în Luceafărul. nr. Ciobanu. în Luceafărul. Orizonturile…. 1979. Scriitorilor din Bucureşti pe 1978. 1845. versuri. C. Bucureşti 1982. 30. Stanca. S. Secolul 20 ş. nu te opri. România literară. Istoria literaturii române. în Steaua. 1975. text stabilit.. Bucureşti. Chifor. nr. 1947. Premiul Asoc. Ispita într-o dimineaţă ploioasă. Maşina timpului. Eugenia T. Bucureşti.. Bucureşti. în întregul ei. îngrijită. nr. a căror rudă devenise prin căsătoria cu nepoata lor de soră. Ulici. nr. 1976. 1672 (?). Letopiseţul Ţării Moldovei precedat de O samă de cuvinte. în Dacia literară. Istoria literaturii române vechi. 1969. Piru. 4. de versuri (Anul soarelui calm. 1976. era fiica marelui boier Iordache Cantacuzino.. se află rareori în primul plan al vieţii politice. ed. noastre literare. 2001. A publicat vol.. Letopiseţul Ţării Moldovei şi O samă de cuvinte. Cartojan. Bucureşti. G. roman. 8-9. E. reprezentând prima culegere de folclor românească. 42-45. până la sfârşitul vieţii. Doina Curticăpeanu. la rudele cantacuzine. Anul soarelui calm. excepţie fac domniile lui Antioh şi Dimitrie Cantemir. 1977. L. 2002. N. Aleargă. Dana Dumitriu. 1998. Introducere în opera lui Ion Neculce. O samă de cuvinte. Prudent. 1980..

Bucureşti. Th. 1987. Interferenţe 193 . Bucureşti. Fiul lui Iancu Nedelcea. (cu o notă biobibliografică de B. arhivist la Arhivele Statului Dolj (1970-1972). 2002. Luceafărul. 1959. sub titlul Spre ţărmul dreptăţii. Lumea nouă literară şi ştiinţifică ş. f. 1954 (ed. cu o pref. 1962. Spre ţărmul dreptăţii. de Al. jud. OPERA: Spre ţărmul dreptăţii. pref. 1981. precum şi câteva art. 17 oct. 1904. Bucureşti. 1957). se ridică cel puţin la valoarea producţiei medii a vremii. Mehedinţi. n. Vitner. 1945. Micu. 1994. cu o pref. îngrijită de Mihu Dragomir. Viaţa şi opera lui D. 1993. Spre ţărmul dreptăţii. Şcoala generală în comuna natală (1952-1959). ed. Spre ţărmul dreptăţii. cercetător ştiinţific la Institutul de Cercetări Socio-Umane „C. câteva elemente sau accente noi: N. Bucureşti. 1956. N-a urmat decât două clase primare. 1985-1988) şi director (1974-1985) al Bibl. 1950. REFERINŢE CRITICE: I. aducând. din Bucureşti cu teza Genza ideilor social-politice şi filosofice în literatura română până la D. se simte tovarăş cu toţi cei în suferinţă şi îndeamnă la revoltă şi credinţă în viitor. Militant socialist. Început. de Ion Roman.. din Bucureşti (1964-1969). Vărzaru. cu privire la literatură. com. 1859. (M. îngrijită de Gh. redactor (1988-1992) şi redactor-şef (1992-1997) al Editurii Scrisul Românesc. revăzută. 1907. I.. Neculuţă (1859-1904). În Icoana vremii a publicat şi două scrieri în proză. judeţene Dolj. 1996. 1994) şi eseuri (Geneza ideilor social-politice şi filosofice în literatura română veche. D. 1979).. II. Liceul „Traian” din Turnu Severin (1959-1963). 1959). satul Valea Ursului. n. melancolia. 23 mart. de proză (Povestiri despre Mihai Viteazul. cititor pasionat şi îndrăgostit de muzică.. Bibliotecar (1969-1970. 1995. Ciopraga. în filologie al Univ. Spre ţărmul dreptăţii. Spre ţărmul dreptăţii. Coşbuc şi M. ed.NECULUŢĂ Dimitrie Th. pe lângă temele curente (suferinţa din dragoste. Tâmna. Provine dintr-o familie de ţărani săraci. România muncitoare. şi-a format o frumoasă cultură de autodidact. II. 1995. grefier. a. Târgu Frumos – m. fără vreo valoare artistică deosebită. preşedinte al Fundaţiei „Scrisul Românesc” (din 1996). Poeţii „Contemporanului”. în parte inspirate de G. 1965). Dr. Bucureşti..) 1960 (ed. Debut editorial cu Publicaţii periodice din Oltenia. 1-2. istoricul. III. de Maria Banuş. 1998. II. la Ramuri. D. Caiete critice. Icoana vremii. Tupan). Literatură şi artă etc. Constantinescu.. Poeziile unui muncitor. 20 sept. România literară. exprimând crezul său de poet militant. A mai colaborat la Lumea nouă. vibraţia în faţa naturii). Debutează în Ramuri (1970). Fiul lui Toader Neculuţă şi al Zamfirei a Ciubotăriţii. ed. şi note de V. 1991. învăţând meşteşugul cizmăriei. Th. Moglescu. cu un studiu introductiv de Maria Banuş. II. Poet. Colab. Revista arhivelor. Niculescu. lector la Facultatea de Litere a Univ. Începând de la vârsta de zece ani a fost silit să-şi câştige singur existenţa. Pasărea măiastră. Eminescu împotriva socialismului. Vlad Ţepeş Dracula. S. Eminescu. sub semnătura D. Mihuţ. Neculuţă. (G.) NEDELCEA NEDELCEA Tudor. notiţe critice şi bibliografice de N. Catalog (I. Civilizaţia cărţii. apare postum. Poeziile. C./3 oct. după „trădarea generoşilor” a rămas credincios grupării marxiste condusă de I. 1976. Spre ţărmul dreptăţii. lector la Direcţia generală a presei şi tipăritulirlor (1972-1974). 1945. dar. Lăzăreanu). culegere. pref. Literatura. A debutat în 1894 în rev. din Craiova (1993-2000). Eminescu. şi note de I. C. Bucureşti. Bucureşti. Bucureşti. T. Singurul său vol. A. Eminescu – apărătorul românilor de pretutindeni.-prezentare.a. licenţiat al Facultăţii de Filologie a Univ. Frimu. II. Bucureşti. Vocaţia spiritualităţii. A publicat vol. Cantemir (1983). Prozator şi eseist. cu o pref. Eminescu şi cugetarea sacră. cu o pref. Lazu. 1950. Viitorul social. ed. Spre ţărmul dreptăţii. 1953 (ed. Bucureşti. în 1907. Nicolăescu-Plopşor” (din 1999). şi al Elenei (n.

Craiova. Barbu. lector de lb. M. Şi ieri va fi o zi (proză scurtă. Craiova. şi al Mariei. 1987. Craiova. 1998. Catalog. în 1973. Ilfov – m. Chişinău. 51. în Limba română. Negreanu. 1993. După vol. Silvestri. Pasărea măiastră. făcând parte din grupul de prozatori şi poeţi (toţi de la filologia bucureşteană) care editează rev. Craiova. Bucureşti. Siomonescu. Craiova. Trăind printre cărţi. Controverse eminesciene. În perioada studenţiei şi după absolvire este membru activ al Cenaclului „Junimea” condus de Ov. Contrapunct.spirituale. Bucureşti. Civilizaţia cărţii. Eminescu în perspectivă critică. Luceafărul (sept. Anghelescu. din Bucureşti. Fiul lui Ştefan Nedelciu. Geneza ideilor social-politice şi filosofice în literatura română veche. Th. în Argeş. pe rând. REFERINŢE CRITICE: M. redactor la rev. 1989). ghid ONT. Debutul editorial are loc în 1979 cu vol. Crohmălniceanu. I. 1979. în Literatorul. preşedinte al Asoc. Eliade. nr. Colaborează cu proze scurte. 1976-1979. în colab. nr. Povestea poveştilor generaţiei ‘80 (1998).) .. 1999). şi literatura română la Univ. 8. Cubleşan. Debutează publicistic în rev. C. 1997. 1983). O. în Luceafărul. proză. eseuri. M. 11. Nuvela românească în deceniul opt (îngrijită de C. roman scris împreună cu Adriana Babeţi şi M. nr. Femeia în roşu. publică vol. 2002. 23. 1986). 2000. Este prezent cu proze traduse în antologii în lb. Eminescu împotriva socialismului. (A. 1991. 1994 (ed. 1996. 2002. Craiova.. culturale româno-franceze „Euromedia”. Tratament fabulatoriu (roman. II. în colab. Bucureşti. de opinie la majoritatea rev. în Viaţa Românească. Bisericile Craiovei. Arhivele Olteniei (1922-1943). 1983). nr. I. 1995. în Mesagerul. eseuri. 1-6. absolvă. nr. S. 1983. Iorgulescu. Simonescu. 1-2. Monografia Bibliotecii „Aman”. album istoric. Sorescu. Literatura şi arta (1999. A. V. I. nr. de proză scurtă Aventuri într-o curte interioară. 1988. Craiova. 1984. 1977) cu proză scurtă. fragmente de roman. Craiova. eseuri. 1983). 12 iul. 26. Cimpoi. Craiova. texte teoretice şi art. 1978. 1995. Mihăieş (1990). 70 de trepte. nr. G. 1999. Arhipelag (îngrijită de M. Craiova. 2002. Facultatea de Filologie (secţia românăfranceză) a Univ.. jud. 1989. Craiova. 2001. Germania. Craiova. 1998. I. 1996. 1995. ms Noii. I. 1983). Până în 1989 este. Zmeura de câmpie (roman. Craiova. Povestiri despre Mihai Viteazul. proză. 1980. 1998. „Paul Valéry” din Montpellier. Ungaria. pref. bibliografie. Carte cu olteni. 1993 (ed. 25. 2. nr. 1988. idem.. M. Vlad Ţepeş Dracula. 1977. Efectul de ecou controlat (proză scurtă. 39. în Naţiunea. prof. Purcaru. 1994 (ed. 1987. Amendament la instinctul proprietăţii (proză scurtă. Cezar Petrescu. Polonia. Al. 2000. 4. V. Eminescu şi cugetarea sacră. B. album. din M. 1991. Eminescu etc. II. Premiul rev.. literare şi culturale din ţară şi la publicaţii din Franţa. Hasdeu. 1992. Creangă. I-II. în colab. I. Purcaru. Mihai Viteazul – 400. proză. 1981). Doljul în războiul pentru independenţă. 1877-1878. agricultor şi funcţionar CEC. Exerciţii de recunoaştere. istoricul. 1991. C. Craiova. Ghidirmic. 194 NEDELCIU NEDELCIU Mircea. Manuscrise şi cărţi vechi. Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (2002). S. Premiul „Marin Sorescu” al Acad. ibidem. în Viaţa Românească. 1994. de D. Regman. Xenopol” din Iaşi. nr. II. Craiova. Vocaţia spiritualităţii. P. S. de debut. Rusia. Române (2002). Catalog. Crohmălniceanu. 1999). M. Eminescu. 2000). 150 de ani de la Revoluţia Română din 1848. 1950. Eminescu – apărătorul românilor de pretutindeni. Militaru. pref. în colab. com. Ed. în Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie „A. Barbu. D. eseuri. studii.. 2002). n. 1981). nr. în Luceafărul. Craiova. Mihăescu. Este prezent cu proză scurtă în antologiile: Desant ‘83 (îngrijită de Ov. de D. După studiile liceale urmate la liceul din Brăneşti. Prozator. Zub. în colab. eseuri. librar la librăria editurii „Cartea Românească”. Interferenţe spirituale. 1997. eseuri. nr. 12 nov. Dur. OPERA: Publicaţii periodice din Oltenia. Chiţimia. funcţionar la Uniunea Scriitorilor. După 1990 este secretar al Uniunii Scriitorilor. Fundulea. F. în Mitropolia Olteniei. Codreanu. 2001). M.

39. Cristea. în colab. În 1970 publică prima carte. în Tribuna. al cărei lider s-a impus cu autoritate. în Ramuri. nr. Lefter. M. 2002. M. în Vatra. proiectat numai câteva zile. Publică trilogia anunţată cu titlul Moştenitorii: Fără vâsle (1972). Mihăieş. S. n. Simona Popescu. I. 10. N. ibidem.. muncitor la Întreprinderea de construcţii hidroenergetice. Stoiciu.. Zodia scafandrului. I. 1979. de Sanda Cordoş. Bucureşti.. 1985. ca redactor-şef. REFERINŢE CRITICE: D. în România literară. 1981). Cochilia sau melcul sau Fericirea interzisă. 43. I. destinându-l Arhivei de filme de la Jilava şi nemaiputând fi vizionat decât în 1990. Cumpănă şi semn. în Viaţa Românească. L. N. 11. Manolescu. nr. 1987. nr. Eminescu. Ulici. rusă. Române şi al altor numeroase premii. 1984. Cristea. Gh. în Viaţa Românească. OPERA: Aventuri într-o curte interioară. nuvele. Bucureşti. 4. Scriitori români postmoderni. Ţepeş). nr. în urma unei vizionări de vacanţă la mare. 18. al premiului „Ion Creangă” al Acad. 2003. 12. 141. Th. nr. Steinhardt. pentru că. engleză. 1986. N. Membru fondator al Asoc. În 1982 termină romanul Al doilea 195 NEDELCOVICI . Mihăieş. V. cu un fragment de roman. nr. 1986. 30. 1999. Muthu. Amendament la instinctul proprietăţii. nr. Bicaz (1960-1963). şi de editarea Almanahului literar. 1983. România literară. nr. Mircea Nedelciu. Zmeura de câmpie (roman împotriva memoriei). Aventuri într-o curte interioară. 51. Secretar al secţiei de proză a Asoc. Bucureşti. în Luceafărul. în Orizont. Cărtărescu. romanul Ultimii. nr. R. în România literară. Colaborează cu proză. nr. Prozator. Este deţinătorul mai multor premii ale Uniunii Scriitorilor din România (1979. Facultatea de Drept a Univ. în România literară. Piteşti. 2000.. Liceul „I. 1980. Caragiale” din Ploieşti (1946-1953). 1999. în Contemporanul. 1981. Gh. E silit să practice alte ocupaţii profesionale: merceolog la Întreprinderea Regională de Electricitate. Andru. sârbă. 5. 1986. Fereastra criticului. Marian Popa. C. 41. 1979. M. Regman. nr. Ciobanu. B. 1979. fiind nevoit să o părăsească. nr. 1984. 33.. Alex. este arestat şi condamnat la opt ani închisoare pentru delict de opinie. Exercită o scurtă perioadă (19581959). 1998. în Familia. 1979. Bucureşti. Culcer. Vlad. Ungheanu. Simion. nr. franceză. nr. economist la Întreprinderea de Electricitate.maghiară. Mihăieş. în România literară. 1982. Negrici. Bucureşti (1963-1968). Papahagi. M. 2002. Crăciun. Noaptea (1974) şi Grădina Icoanei (1977). 1984. ulterior numită Somnul vameşului (3 vol. 1936. intrigat de sensul său subversiv şi acuzator la adresa regimului. 1980. Braşov (1959-1960). 1990 (altă ed. la începutul anilor ‘80. 1983 (altă ed. însuşi N. în Steaua. 1986 (ed. Ionescu. Bucureşti. 8. reportaje. reeditare. L. se face cunoscut ca un deschizător de drum şi anunţă „desantul” unei noi generaţii de prozatori. L. Ungureanu. profesiunea de avocat în Baroul Ploieşti. E. L. Şi ieri va fi o zi. Debutează în 1968 în Gazeta literară.. IV. nr. N. 1983. 22. din Bucureşti (1953-1958). nr. V. Romanul Zile de nisip (1979.1986. nr. 1990). V. 1999. 11. 2001. E. (C. Literatura…. Titel. Bucureşti. în Luceafărul. Monica Spiridon. 2003. nr. C. pref. 2002. Contemporanul. Bucureşti. proză scurtă. roman inedit. M. nr. Bucureşti. 1996). în Orizont. Bucureşti. Lefter. M. în Contemporanul. M. nr. 1999. germană. 1991. Muşina. 28. 1984. Bucureşti. Ulici. fost membru al Partidului Liberal. II. 1996. critică de teatru şi de film la Luceafărul. Efectul de ecou controlat. 1983. antologie de autor. 1993) este adaptat cinematografic de către autor în filmul Faleze de nisip (1981). Femeia în roşu. B. nr.) NEDELCOVICI Bujor. în Luceafărul. 8. Al. în România literară. se ocupă. în Tribuna. 1979. 10. nr. I. 39. I. 13. 1990. Perian. 16 mart. 1999). Scriitorilor Profesionişti din România – ASPRO. nr. ofiţer. Ştefănescu. Babeţi şi M. Încă de la primele sale scrieri. 1981. 3. în România literară. Doi într-o carte. apoi se consacră literaturii. Proză scurtă. Lefter. Cristea. cu A. nr. nr. 35. M. 2001. şi al Marcelei (n. Bârlad. 1984. Povestea poveştilor generaţiei ‘80. Al. 6. Scriitorilor din Bucureşti în intervalul 1982-1985. eseuri. Fiul lui Grigore Nedelcovici. Ceauşescu îl interzice. B. în Steaua. 16. Postmodernismul românesc. 1981. Tratament fabulatoriu. Scriitori. Crăciun. C. Papahagi. 1989. în Observator cultural. întrucât tatăl său. 1997). Gh. în România literară.

persecuţiile politice nu întârzie: interogatorii. Gh. Alex. în Le Monde. II. nr. Petrescu. roman. roman. 1991). ibidem. 1993). româno-americane de arte şi ştiinţe (1992). 1989). Carmen Ligia-Rădulescu. 1994. de Alain Paruit. O. Holban. 2000). va apărea abia în 1991). Iorgulescu. Jurnal infidel. 10. Aici şi acum. Bucureşti. 2001. 1970. Bucureşti. Cartea lui Ian Înţeleptul. în franceză Crime de sable. 1996. Scriitorii… III. 1-6. în Tribuna. Îmblânzitorul de lupi. nr. Premiul Acad. 1999. 17. 1980. 1985. Le second Messager. Carmen-Ligia Rădulescu. Grădina Icoanei. 1994. nr. Simone Arou în Magazine littéraire. 1. I. Somnul vameşului. Piteşti. Bucureşti. o utopie negativă scrisă în deplină libertate de conştiinţă. Bucureşti. 1990. 1. 1972. în România literară. 1987-1993. Le Matin d’un miracle (1992). Critică şi angajare. 1989. L. în trad. I-III. în Jurnalul literar. 14. Gh. 45. Iarba zeilor. Scriitorilor din Bucureşti. roman. Domeniul criticii. în România literară. 1985. 1992 (în româneşte Dimineaţa unui miracol. Între da şi nu. Pentru apariţia în străinătate a unei cărţi interzise în România. 1989. 42. pref. Ştefănescu. nr. nr. 2002. în România literară. roman. Manolescu. în România literară. trad. Alex. în Tribuna nr. V. de Alain Paruit. 1981. 2002). 1991. Oratoriu pentru imprudenţă. Bucureşti 1977. M. eseuri. Paris. Grigurcu. Bucureşti 1972. în România literară. de nuvele Oratoriu pentru imprudenţă. Scriitorilor din Bucureşti (1974). Salonul refuzaţilor. M. 2002. nr. Un tigru de hârtie: Eu. 1972. I se publică. Firescul ca excepţie. Manolescu. 1993). Mai publică vol. OPERA: Ultimii. Scriitori români şi străini.. nr. Două scenarii şi o piesă de teatru. Jurnal infidel: ieşirea din exil. 26 feb.. 1992. 7. Bucureşti. roman. 1985. Zile de nisip. în L’Express. nr. 1976. îl trimite clandestin la Paris unde apare tradus de Alain Paruit şi primeşte Premiul Libertăţii. I. II. Bujor . 2002. A. nr. definitivă.. 2003. cuprinzând experienţa exilului. M. 1998. Paris. 1974. apostolul din golful îndepărtat. nr. 1984. 1973. 1985. 1982. Bucureşti. Raicu în România literară. Bucureşti. Michel Crépu. dar modelată de responsabilitatea morală. (reeditat în 1993. în La Croix. 1998). Lucreţia Bârlădeanu. 19. Ştefănescu. Grigurcu. nr. Negoiţescu. 37. Unde scurte III. 1997. 1995. nr. înfruntă prezentul cu o conştiinţă încărcată de trecut. Nica şi Securitatea. Le Dompteur de loups (1994). în Luceafărul. nr. 2. roman. Fără vâsle. 21 dec. I. Manolescu şi o postfaţă de autor. Bucureşti. 47. Simion. Rondul de noapte. 42. Cella Minart. Provocatorul. Ardeleanu. Bucureşti. Le Matin d’un miracle. de Alain Paruit. Monica Lovinescu. 1996 (altă ed. Premiul Asoc. În 1986 încearcă să publice vol. III. 36. Soviany. (în româneşte Al doilea Mesager. Iorgulescu. în Convorbiri literare. Bucureşti. idem Est-etice. Prezent. Marino. Gh. nr. 1998. şi romanul Cartea lui Ion Înţeleptul (2003). Michel Crépu. e din nou refuzat (vol. Monica Lovinescu. în Luceafărul. Unde scurte IV. Singura şansă rămâne exilul. de Alain Paruit. 1997. 1970 (ed. 1992-1997. în Luceafărul. N. la sfârşitul anului 1986 pleacă la Paris.. Carmen-Ligia Rădulescu. Scriitori contemporani. 9 apr. Grădina icoanei. Personajele lui N. 2001. Carmen Ligia-Rădulescu. Grigurcu. trad. destituire din funcţia de secretar al secţiei de proză a Asoc. 1994. în Luceafărul. 1979. Premiul Uniunii Scriitorilor (1979. Paris. în Steaua. idem. nr. un Jurnal infidel (1998. în franceză Le Dompteur de loups. 1995. nr. Esprit. Jean-Paul Franceschini. 15 dec. 1973. Paris. 43. Posteritatea contemporană. Fără vâsle. Bucureşti. nr. Sanda Cordoş. acordat de PEN Clubul francez. 2003. 1991 (ed. în Le Monde. M. în Jurnalul literar. roman. dec. 1995. cu o postfaţă a autorului. 1999. Bucureşti. 1981 (ed. Reichmann. eseuri: Cochilia şi melcul (2002). I. de N. trad.NEDELCOVICI Mesager. 5 ian. lui Alain Paruit. Un tigru de hârtie (2003). alte trei romane: Crime de sable (1989). în Contemporanul. în La Croix. publicistică. 2+1. 1974. REFERINŢE CRITICE: L. Ileana Corbea. 33. 1973. 1993. I Vlad. 1996. II. Din 1987 lucrează la rev. 44-45. Iorgulescu. Holban. 1979. 47. 1-6. roman. Bucureşti. mart. Noaptea. supraveghere. Bucureşti. E. 2003. V. în România literară. 2001). 1992. Véronique Soule în Libération. nuvele. 1985. 13 iul. Cochilia şi melcul sau Fericirea interzisă. revizuită. L. E. 1998. Bucureşti. 6. roman. de nuvele Iarba zeilor (1998). eseu. Cristea. Noaptea. în Dialogue (Montpellier). 2003. nr. unde cere azil politic. 1994). trad. Reichmann. Ulici. E. Scriitori. nr. cenzura şi editurile româneşti îl refuză. Bucureşti. 2003. Pagini 196 din exil. Iorgulescu. N. în Esprit. 1997.

Visiting Scholar la Vanderbilt University. Romanul românesc. nr. Putineiu. Veac. Prietenii Mioarei. 1970. Bucureşti. Îndoiala. 1973. Manu. Ce-i mai de preţ în lume. 1970. 1950.. Cavalerii dreptăţii. Scânteia satelor. 1978. roman. în România literară. REFERINŢE CRITICE: D. Bucureşti. ?). roman. Salba de aur. Bucureşti. vreme de doi ani. apoi. Din 1949. 1911. Între 1939 şi 1940 editează la Giurgiu rev. Bucureşti. Interesat cu precădere de lumea rurală. S. Cavalerii dreptăţii. N. nr. Literatura română de azi (1944-1964). 1968. Damian. prof. povestiri. 1981. nr. Bucureşti. Bucureşti. 1961-1964. 10. 1965. 8. 1950. în Contemporanul. 1964. tipăreşte în vol. Bucureşti. Frontul plugarilor. Colegii. 1978. Drum deschis. 1976. A. Bucureşti. Inima omului. Colegii. lucrând ca ziarist la publicaţii precum Vestea satelor. Bucureşti. Furtuna stârneşte valurile. povestiri. Bateria albastră. şi al Ilenei (n. 1975. Bucureşti. 1959. 2003. Oamenii din Zorleni. OPERA: Întovărăşirea. 1964. 1973. 1976. roman. Tunarul lui Avram Iancu. Simuţ. Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii (1953-1958). preot. I-II. Dania chiaburească. Învăţătorii. 1981. Vlaşca. 5. Prozator. 12. Bucureşti. în România literară. 1960. Meridian. Nashville. Ulici. roman. Prozator. Fiul lui Stan Nedelcu şi al Dumitrei (n. 1970. roman. 1950. Raicu. Insurecţie în cetate. sora haiducilor. 1983. 1973. Popescu). Insurecţie în cetate. în Gazeta literară. se dedică publicisticii. Bucureşti. Apele revărsate. jud. nuvele (Îndoiala. Bateria albastră. Dan căpitan. 1955. din 197 NEGOIŢĂ . Învăţătorii. 1936. lucrează ca învăţător rural până în 1944. asociat de Teoria Sistemelor la Facultatea de Cibernetică din cadrul Acad. nr. Urmează Liceul „Mihai Viteazul” din capitală (1946-1953). Bucureşti. 1967. Prietenii Mioarei. Micu.C. roman. un număr mare de romane. Viaţa nouă. nr. N. Tennessee (1982) şi Visiting Professor la Univ. Fapta. Bucureşti. pentru copii şi tineret alcătuieşte naraţiuni cu aventuri inspirate din istorie sau din universul adolescenţilor. Destin. Oprea. 1960. în Contemporanul. Bucureşti. şef de laborator la Institutul de Informatică din Bucureşti (1973-1982) şi prof. 1981. I-II. Sasu–Mariana Vartic. I. Al.) NEDELCU Şerban. Romanul românesc contemporan. Salba de aur. 1978. 1957. 21.. nuvelă. Bucureşti. Georgescu. Furtuna stârneşte valurile. e secretar al Comitetului judeţean P. Fiul lui Athanasie Negoiţă. 2. 3 febr. Ilfov – m. în Gazeta literară.R. Dan căpitan. Bucureşti. Bucureşti. Dudică. Absolvent al Şcolii Normale (1929). S. publicând ulterior proză scurtă în Azi. Moara-Săracă. (E. 1957. Pe marginea Dunării. II. 15 mai 1982. roman. n. Bucureşti. 1970. Pe marginea Dunării. D. (I. nr. G. la Facultatea de Teologie. 1983. Bratoloveanu. Manolescu. L. 1970. roman. Oamenii din Zorleni. Bucureşti. Dudică. nr. în Familia. 2003. 1960. 13 febr. Dania chiaburească. Ce-i mai de preţ în lume. 1983. Rada. în Viaţa Românească. Inima omului. sora haiducilor. Bucureşti. nr. 1950. 1960. roman. Utopia realităţii şi realitatea ficţiunii. în România literară. licenţiat al Institutului Politehnic din Bucureşti. Apele revărsate. Rada. 1981.. com. roman. Tunarul lui Avram Iancu.. 1986. roman.Nedelcovici. 29. Agricultura nouă. 31. Debutează în Cuvântul liber (1935). E. Drum deschis. Micu. roman.) NEGOIŢĂ Constantin Virgil. povestiri. 1950. 1968. Bucureşti. 1965. 1950. 1981. scriitorul îl va substitui treptat pe ziarist. povestiri. Destin. 1973. 1978. n. nr. Lucrează la Oficiul de Stat pentru Invenţii (1959-1965) şi la Consiliul Cercetării Ştiinţifice (1967-1973). roman. începând cu nuvela Întovărăşirea (1949). de Studii Economice din Bucureşti. 1983). Bucureşti. Bucureşti. 1962. Bucureşti. Al. Viaţa nouă. 1961-1964. Bucureşti. 1955. 1967. roman. scriitorul ilustrează cu mijloace literare modeste viziunea oficială asupra destinului ei la mijlocul secolului XX. 1975. povestiri. 1968. Prozator prolific. roman. În 1972 e Visiting Scholar la Atlas Computer Laboratory din Oxford (Anglia). 8. Moara-Săracă. 1965. L. 1949. Munteanu. P. 1982.

de C. S. Citind scriitori români la New York. n. febr. 1994. apărută iniţial în româneşte. institute şi soc. Fuzzy Sets. tradusă în japoneză. Colăcel. nr. Fragmente din Connections au apărut în Contemporanul (2 oct. prof. Ştefan Stoenescu. Arizona. Redactor principal la Soc. Sasu. română de Antuza Genescu. în vol. Cybernetic Conspiracy. 1982). Ovidiu Vuia. în Contemporanul. 1982). 48. jud. Cosana. 22. pentru publicaţiile în domeniul logicii fuzzy şi al ciberneticii şi pentru dezvoltarea teoriei algebrice a sistemelor fuzzy cu aplicare la sistemele expert”. 1988. Buzău. în Tribuna. Fiica lui Oliviu Negoiţă. în Origini/Romanian Roots (Norcross. 1994 (interviu). fragmente de operă. (A. nr. 6. Mihaela Albu. Scriitori români la New York. Kybernetes (Anglia). Premiul IEEE (Institute of Electrical and Electronic Engineers) pe 1985 pentru „contribuţiile în domeniul sistemelor vagi. 1993. 11-12 (41-42). În acelaşi an se stabileşte în Statele Unite. Turnul cailor albaştri (1987). iun. 15 Young . New York. Andrei Manolescu. American Institute for Decision Sciences. sub titlul: Mulţimi vagi şi aplicaţiile lor. Membru al mai multor asoc. Scenă de conversaţie (1986). urmat de Roza şi închipuirea (1976). New York. în vol. în trad. REFERINŢE CRITICE: Constantin Macri.. trad. 1994) şi a trei romane (Pullback. 1982). Simulation. 1944. Knowledge-Based Computing and Fuzzy Statistics (1987) şi Cybernetics and Applied Systems (1992). Constantin Negoiţă este unul dintre cei mai cunoscuţi specialişti în domeniul teoriei sistemelor fuzzy (sistemelor vagi). Editor al rev. Gabriel Pleşea. Debutează în rev. susţinut la Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii a Institutului Politehic din Bucureşti.Mexic (vara. din Bucureşti (1967). Vizitator. realizator de emisiuni la Soc. 1978. Gara de Est (2003). 1998. Augustin Frăţilă. Memoirs of a Visiting Scholar. prof. şi a Elenei (n. Mind over Matter. A Novel. 2000. 198 NEGOIŢĂ New York. N. A. OPERA: Pullback. Post Modern Logic. în Curierul românesc. nr. Romană de Radio (1967-1981). Phoenix. Geo Săvulescu. 9 sept. Society of General Systems Research. semnalările criticii. în New York Spectator (New York). Dicţionarul scriitorilor români din Statele Unite şi Canada. Manea şi Maria-Camelia Manea. Română de Televiziune (1981-2003). Connections. Duca). 48. nr. Applications of Fuzzy Sets to System Analysis (1975. 1986 (trad. Maria Irod. 1987. Implications. de Poeme (1973). 1988. 1974. în lb. Vizitator. 1999. roman. cu teza Sisteme de clasificare în regăsirea informaţiilor. Interviuri. Cluj-Napoca. nr. 1990 (trad. cărora le dedică o importantă lucrare în 1985 (Expert Systems and Fuzzy Systems). Breaza. în Kybernetes (Anglia). O. American Association for Artificial Intelligence). Georgia). şi chineză. 1986. Arizona. ştiinţifice nord-americane (New York Academy of Sciences. în Contemporanul.) NEGOIŢĂ Lucia (prenumele la naştere: Lucia Carmen). Piteşti. la Departamentul de Computer Science. Memoirs of a Visiting Scholar. 2002). 2002). învăţătoare. Doctorat în informatică (1970). lui Ion Alex. 1970). 2001. 2003. 1987. 2002. Tempe. Muşlea. 2003). ian. 1987. Tempe. în lb. Este prezentă în vol. Contemporanul (1966). Management Applications of System Theory (1979. Tratează probleme de inteligenţă artificială în Information Storage and Retrieval (în româneşte: Sisteme de înmagazinare şi regăsire a informaţiilor. 1992). 1993). Absolventă a Facultăţii de Litere a Univ. 1990. Fuzzy Systems (1981). Fuzzy Sets and Systems (1977) şi membru în colegiul de redacţie al rev. în Cuvântul românesc (Hamilton. City University of New York. 2000 şi Post Modern Logic. Hunter College. în Luceafărul. George Pietraru. română de Antuza Genescu. în trad. Arizona. Duminică spre luni (1980). 2003. 27.. Din 1983. autor de literatură pentru copii. Ontario. 2000 (în româneşte: Vag. nr. în România literară. Poetă. în Romanian Journal (New York). Ion Alex. Şerban Andronescu. în Buletinul Casa Română (Statele Unite). Autor a trei volume de eseistică filosofică (Cybernetic Conspiracy. 1987. Muşlea. Cluj-Napoca. Connections. Fuzzy Sets. lui Augustin Frăţilă şi în Tribuna (nr. 2002. Cazemata de rouă (1983). iun. 2001. Dan Ralescu. 2003). Canada). 6. Implications. Mind over Matter. Şcoala elementară (1951-1958) şi Liceul „Iulia Hasdeu” din Bucureşti (1958-1962). iar editorial cu un vol. 21 iul. 2 oct. tradusă în rusă. 1992.

nr. încearcă. versuri. clujene la matcă. Cluj . cu o laconic contorsionată topică. D. 1986. 1973.. Moartea unui contabil (1972) şi Viaţa particulară (1977). versuri. Vol. 25.. „Europa liberă” şi „Deutsche Welle” cu texte politice (adunate. versuri. Bucureşti. n. în ms Poeţi români (precedat de o Teorie a poeziei şi încheiat cu o Antologie. Revine în actualitatea critică prin vol. în Orizont. masiv epurată de cenzură. Proză de tip decadent. Bucureşti. în Ramuri. în Luceafărul. în Luceafărul. 1974. Angelescu” din Cluj (1940). în Tribuna României. 1984. tipărită de Oficiul de publicaţii Radio TV. 1974. nr. Debutează cu versuri în Naţiunea română din Cluj (1937). 1977. conţinând corespondenţa sa.m. în Germania. Premiul Uniunii Scriitorilor (2002). 10. Se stabileşte definitiv la München. nr. Nicolescu. 1981. 1987. cu Radu Stanca. 1987. Lidia Vianu. 1977. 1976. Poet. la care colaborează Blaga şi grupul cerchist propriu-zis. Bibliotecar la filiala clujeană a Acad. 15 ian. ulterior. Ungureanu. Fiul avocatului Ioan Negoiţescu şi al Lucreţiei (n. (I. 1975.Romanian Poets (1983). Scriitori contemporani (1994) şi care reprezintă NEGOIŢESCU 199 . e deţinut politic la Jilava. Facultatea de Litere şi Filosofie. Coordonează Caietul de literatură al rev. poeme. să lanseze aici rev. A condus Revista Cercului Literar de la Sibiu (1945). (1948-1952). D. I. 9. mai ales. Piru. în consecinţă. 1968 şi al cărei prim volum. Bucureşti. unde se întrevede metaforismul fastuos-serafic al viitoarei sale exegeze eminesciene. nr. în 1946. Al. în care se militează pentru autonomia esteticului. cu personaje crepusculare în vol. în Luceafărul. Bucureşti. 1921. În 1947 i se conferă „Premiul scriitorilor tineri” al Editurii Fundaţiilor Regale pentru vol. 1984. Publică Povestea tristă a lui Ramon Ocg (1941). în vol. ermetic-estetizante. 1974. M. Pt. Dimitriu. nr. cu pseud. 1983. Colaborează constant la posturile de radio „BBC”. cuprinzând perioada 1800-1945. cu o bursă de cercetare asupra operei lui Dostoievski. versuri. Versuri. 1980. Literatura română contemporană (1950-1975). în România literară. Absolvă Liceul „C. critic şi istoric literar. eseist. nr. strânse apoi în vol. Iorgulescu. în România literară. Ulici. nr. Duminică spre luni. Scriitori moderni (1966). în 1980. dar în 1958 este acuzat de estetism şi „demascat” în Scânteia pentru tentativă de „subminare a bazelor literaturii socialiste”. unde se află şi teoria euforionismului. 5. Engrame (1975) şi Analize şi sinteze (1976) – reprezintă.. Locuieşte la Köln şi ţine un curs de literatură română la Universitatea din Münster (1982-1983). în vol. 1990) şi. Bucureşti. Cotuţiu). În cunoştinţă de cauză. Liliana Ursu. cu sinteze critice şi cronici literare. „caiet de critică şi poezie editat de Cercul Literar”. L. a apărut în 1991). este arestat şi anchetat în localul Securităţii din Calea Rahovei. Bucureşti. OPERA: Poeme. Pleacă. Dialog de la Dietzenbach. Manifestul Cercului Literar. terminată în 1946. Al. Poezia. Roza şi închipuirea. 21. Melopoetica. mic roman suprarealist. Redactează. la Sibiu şi Cluj. Scenă de conversaţie. la sugestia lui Radu Stanca. 30. 6. 1993. În 1978 îi apare Un roman epistolar.) NEGOIŢESCU Ion. textul fiind apoi difuzat prin postul de radio „Europa liberă”. Gara de Est. Scriitori. urmând. apărută postum în 1997). Literatura română contemporană. A alcătuit culegerea de mărturii Revista literară radio (1976). În 1956 revine în publicistica literară. 1984. D. Euphorion. Balduin de Tyaormin (1969). Însemnări critice (1970). versuri. Turnul cailor albaştri. L. În 1968 publică Poezia lui Eminescu (scrisă încă din 1953 din perspectiva „criticii profunzimilor”). şi semnează. Prima verba. Damian Silvestru. Tudoran. La 3 martie 1977 adresează o scrisoare de adeziune către Paul Goma. sale de critică – în special Scriitori moderni. 2003. 1975. Papadima. M. de fapt. nr. Iorgulescu. în Convorbiri literare. Lovinescu şi publicat în Viaţa (13 mai 1943). nr. fragmente din proiectata Istorie a literaturii române (al cărei plan a fost publicat în Familia. 10. 10 aug. Sabasios (1968). Eliberat în 1964. Cazemata de rouă. Ruja. REFERINŢE CRITICE: C. nr. Grete Tartler. L. devine redactor la Luceafărul (1965-1967) şi Viaţa Românească (1968-1971). adresat lui E. 11. După întoarcerea Univ. 1984.. Bucureşti. 1980. aforisme şi trad. 6 febr. München. Ulici. în Luceafărul. Arestat în 1961. 2.

A tradus din Andersen. Bucureşti. Utopica. II. 1970. 1982. OPERA: Povestea tristă a lui Ramon Ocg. Piru. Negoiţescu – R. Bucureşti. Explorări în actualitatea imediată. Gh. 17 iun. Bucureşti. 2002. 1979. Scriitori moderni. Grigurcu. jud. 1973. România literară etc. 1975. Raicu. Nemoianu. Bucureşti. Confruntări în critica deceniilor IV-VII. Craiova.. Cluj. L. Tomuş. I. Comşa). 1981. 1971. nr. Pâinea noastră cea de toate zilele. Viaţa Românească. Alte însemnări critice. Poantă. Lampa lui Aladin. Ileana Vrancea. rev. Şora. S. P. 1999. M. Milea. Doinaş. Critici români de azi. Abel Plenn ş. A colaborat la rev. 1981. Ciocârlie. Moartea unui contabil. Studii liceale la Făgăraş. E. S. Cluj-Napoca. Steaua. Poemele lui Balduin de Tyaormin. M. în româneşte de ~. Pagini de jurnal. Zaciu. 2001. ed. 1977. Stanca. Aruncând mănuşa. 1. n. I-II. 1976. Bucureşti. 1948.. Piteşti. Teodorescu. 1943. Regman. de V. îngrijită de I. Bucureşti. în Familia. în Baroul din Cluj (1937-1940). 2003. 1969. M. Lovinescu. Rusu. Scriitori contemporani. Cluj. ed. Poezie şi modă poetică. a tradus antologiile din poeţi americani contemporani. 1971. Corespondenţă I. 1968. Heitmann. 1969. Braşov – m. Un roman epistolar: I. ed.. 1969. 1968. în România literară. Eminescu plutonic (col. 1998. Fiica lui Ioan Şandru. S. Structuri literare. 1997. Sârbu. nr. Bucureşti.a. în 1994). 1966. 3-4. Bucureşti. Dinspre „Cercul Literar” spre „Optezecişti”. Fr. Traversarea cortinei.. memorialistică. nr. Damaschin. Departe. Ivăncescu. 2000. 10 aug. Scrisori căre S. Damaschin. Aug. 1978 (altă ed. Damian. universitatea (Facultatea de Drept) la Cluj. 2000. 1913. urmărind programatic să se dezvăluie fără nici un fel de rezerve mentale: „În Autobiografie voi spune totul despre mine. C. Bucureşti. 1999. 2001. în Contemporanul. Dürrenmatt. 1991 (altă ed. Scriitori moderni. 2003. Damaschin. Mari corespondenţe. Revista Fundaţiilor Regale. Cercul Literar de la Sibiu. cântcele şi proverbele indienilor din America de Nord. 1994. Crohmălniceanu. Despre mască şi mişcare. Poezia lui Eminescu. 2000). N. Piteşti. 1970. Cercul literar de la Sibiu. Cluj. 1969. Prin clauză testamentară. în Observator cultural. Doinaş. Bucureşti. C. I. Între Scylla şi Charybda. 1972. Bucureşti. L. Damian. 1975. Istoria literaturii române. în Vatra. Caietul albastru. 1994 (ed. Abel Plenn. aproape. Bucureşti. V. Regman. Bucureşti. Primăvara elveţiană şi alte proze. apoi la Bucureşti. Sibiu. 1996-1997. F. de nuvele Am ucis albatrosul (1943). 1941 (alte ed. Timişoara. în româneşte de ~. Însemnările unui cosmopolit. 2002). 1970. 1998. O antologie a poeziei române. în Viaţa Românească. Adina Diniţoiu. 1998. Bucureşti. Damian. 1991.). Poezia 200 criticilor. Ov. îngrijită de D. versuri. nr. I-II. ed. 14. Viaţa particulară. Traduceri: Jo Mihály. Împreună cu V. Straja dragonilor. E. L. pref. 1973. ed. De la Dosoftei la Ştefan Aug. 1972. Crohmălniceanu. al Istoriei literaturii române. Copăcel. 1998). Martin. oct. poeţi canadieni de lb. REFERINŢE CRITICE: Al. Sabasios. Ch. Cluj-Napoca.) NEGOŞANU Petronela (numele la naştere: Petronela Şandru). I. Bucureşti. 1999. nr. funcţionar. îngrijită de C. Manea. Cluj. I. Păzitorul fratelui. îngrijită de D. 2000). 1972. al doilea. nr. com. 1998. Sibiu. 1948.. V. OPERA: Am ucis albatrosul. Grigurcu. N. 1997. Analize şi sinteze. Dialoguri despre tăcere: scrisori către S. Ov. Bromfield. Regman. Generaţie şi creaţie. Modelul şi oglinda. 1981. Panorama. Symposion din Cluj (1939. Ora oglinzilor. ed. Niţescu. K. M. îngrijită de D. 1980. Poeţi români de azi. Piteşti. Şt. ed. În 1992 scrie primele două capitole ale autobiografiei sale. Carnet critic. îngrijită de I. chiar şi cele mai inconfortabile lucruri”. Bucureşti. Debut cu proză în rev. Ruxandra. 1999. Argeş). Dialoguri după tăcere. (I. Vartic. 1997. 4-5. S. M. Bucureşti. Lovinescu. nescris. M. Vremea. Însemnări critice. Straja dragonilor (apărută postum în vol. 1944. Balotă. franceză. Texte politice. 1994. Engrame. Damian. D.. Boldea. 1997. nr. 2001. N. Gh. 1990. Vântul printre măslini.. Debut editorial cu vol. 1971. Negoiţescu. Nemoianu. şi a Mariei (n. Prozatoare şi traducătoare. Bucureşti. Cluj-Napoca. Despre E. V. Bucureşti. 4. În cunoştinţă de cauză. . Jurnalul său poate fi publicat la treizeci de ani după moartea sa. Vartic. Scrieri (III). 1978. îngrijită şi note de D. Dickens. 1995. Nemoianu. Damaschin. Bucureşti. unde îşi dă şi doctoratul (1937) cu o teză despre Basarabia în lumina dreptului internaţional. Avocat. Solacolu. Cluj-Napoca. epistolar şi alte texte cu caracter confesiv. I (1800-1945).NEGOŞANU materialul preliminar al vol. Lovinescu. Manolescu. 1. 26. 1971. Calmul valorilor. Destinul unui artist: Theodor Aman. Sabasios.

studii de filosofie. 6. în Săptămâna. 1984. pref. în româneşe de ~. 1984. în Luceafărul. pref. Printre poeţi. Noaptea iniţiaţilor. la Luceafărul. nr. 1981. 1987. n. semnată Gabriela Vasilache. nr. f. prezentări şi antologare de V. Timişoara. 22 oct. Viziune cu logofagi (1994). în România literară. Amprimoz. din 1996. versuri. şi note de ~. trad. în 201 NEGRESCU . întrerupte. Poveşti de Crăciun. Gh. Steaua marilor lacuri. Poeme. 1985. în Luceafărul. Bucureşti. Dana Dumitriu. Jurnal. Manea Gheorghe-Belduganu). şeful Catedrei de lb. 1979. 45. Elena Tacciu. Aventurile lui Mototol-Rostogol la prima lui ieşire din ocol. în Familia. în Familia. în româneşte de ~. II. 11. L. versuri. Teodorescu şi ~. 1981. contabili. de o luciditate extremă. Incinte (1988). G. Nicolescu. 32. 1979. de V. 26. România literară. Memoria unui creier (1995). nr. Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor pe 1978. în Orizont. Viziune cu logofagi. Maria-Gabriela Vasilache. Traduceri: P. din Bucureşti (1970). Oraţie pentru o re-naştere. 6 iul. trad. A folosit şi pseud. în România literară. pref. Bucureşti. antologie. Al. Ezra Pound. 1944. Alex. Antologie a poeţilor canadieni de limbă engleză. 8. Bucureşti. Ungheanu. 23. Macnair cel orb. Delta sălbatică.) NEGRESCU Dan Nicolae. versuri. Istoric al culturii. 1995. Bucureşti. Bucureşti. prin căsătorie. de Vest Timişoara. urmat de vol. Piru. Andrei. 1980. Mircea. A scris romanul pentru copii.. clasice a Facultăţii de Litere a Univ. 1947. Sântimbreanu. Andersen. trad. Incinte. Maxim.a. P.a. 1978. Bucureşti. Teodorescu şi ~. Autoare a unei poezii cerebrale. 1953. Teodorescu şi ~. 1979. de versuri: Decorul şi prezenţa (1979). în Adevărul literar şi artistic. Bucureşti. Negreanu). Bucureşti. H.. 1979. şi postfaţă de V. Furău). nr. Partea omului (1987). 1979. Dr. REFERINŢE CRITICE: Ov. Existenţa poeziei. 1987. Bucureşti. Lirică americană contemporană. M. Partea omului. nr. Echinox etc. Teodorescu şi ~. Boldea. 1983. Debut editorial cu vol. Recviem pentru romanul poliţist. Memoria unui creier.. nr. versuri. Bucureşti. Cândroveanu. OPERA: Paul Valéry şi modelul Leonardo.. Poetă şi eseistă. Inspector la Inspectoratul Şcolar judeţean Timiş (1990). Ştefănescu. H.. 1949. 1966 (ed. nr. Bucureşti. 292. Cândroveanu. REFERINŢE CRITICE: I. note de V. Stănescu. la Univ. din Bucureşti (1971-1973). muncitoare. Din 1970 este lector la Editura Albatros. în România literară. Bucureşti. Bucureşti. 5 iul. (V. în Revista Fundaţiilor Regale. nr. de V. Bucureşti. Debutează în Luceafărul. Jurnal. Bucureşti – m. nr. şi cuvânt înainte de V. 1981. Colombo.. C. şi pref. 451. Bucureşti. 1996. Elegii pentru sufletul înflorit. versuri. în „prozoversuri”. M. Eul peregrin (1984).) NEGREANU Gabriela (numele la naştere: Gabriela Vasilache. Teodorescu şi ~. în româneşte de ~. Povestiri canadiene. Bucureşti. Licenţiată a Facultăţii de Lb. Cantos. 11. ibidem. 1980. Swift. Ch. din Timişoara (1972-1976). 5. dar şi o bună eseistă. nr. ibidem. nr. 1968). Fiica lui Constantin Vasilache. M. 1995. Bucureşti. Teodorescu şi ~. Aventurile lui Mototol-Rostogol la prima lui ieşire din ocol (1981). licenţiat al Facultăţii de Filologie a Univ. 1985. Bucureşti. (I. Chr. 1977. 1995. în Flacăra. Joachim. Liceul la Botoşani şi Călăraşi (1960-1965). 1983. cu poezia Dunăre (1963). 45 poeţi canadieni de lb. 1989. antolofie. Colab. de ~. 1982. 1988. F. Cânt solar. traducător şi prozator. în româneşte de V. 1994. John R. nr. 1983. 4. n. Bucureşti. Făgăduiala. pref. Povestea lui Moş Ene. franceză. roman pentru copii. Şcoala generală (1960-1964) şi liceul (1964-1972) la Timişoara. Bucureşti. în Luceafărul. Al. Ţeposu. Înţelegând zăpada. Călătoriile lui Guliver.H. J. Elegii pentru sufletul înflorit (1981). I. nr. C. A alcătuit o antologie din opera lui Paulin Joachim (1988). 1995. Dickens. Decorul şi prezenţa. Eul peregrin. versuri. versuri. Vasile. trad. nr. 1995. Constantinescu. f. Iaşi. Noaptea iniţiaţilor (1995). R. Ramuri. 1995. 5. 1987. 1970. Paul Valéry şi modelul Leonardo (1978). trad. şi Literatura Română a Univ. 7. şi trad. Grigurcu. şi a Mariei (n. Bucureşti. 1982. Bucureşti. Fiul lui Constantin Negrescu şi al Elenei (n. R. în româneşte de ~. trad. Dürrenmatt. 1986. tehnician confecţii. Bromfield. M. Bucureşti.

1997. 1998) şi Cetatea creştină (Craiova. Motica. C. Breviar despre cerşit. din Bucureşti (1983-1987). 1998. idem. Candela din Dunăre (Eşelniţa. versuri. N. Toma 202 d’Aquino. Bucureşti. 2002. Timişoara. 2002). 1998.. Lexicon juridic latin-român. Debut editorial cu vol. trad. Orizont. Vlăduţescu. Spinoza. Debutează în Forum studenţesc (1975). nr. A colaborat la vol. 26 oct. note şi biografie de ~. 1997. locuri. Gh. trad. proză. O mitologie timişoreană. Timişoara. 7. Bucureşti. Trilogie imperială. Soliloquia şi Sermones. Ruja. 1998. coordonator E. 2002. Cristea-Enache. Bucureşti. Timişoara. Bucureşti. Bucureşti. 2001. 2000. Descartes. Poet. Raţionamente sau 900 de teze. nr. Astra (1997). Autori creştini. la Familia. nr. cai şi îngeri. Autoportrete epistolare. cântăreţ bisericesc. 2001. fiul şi spiritul uman. în Arca. 1994. Bucureşti. nr. Bucureşti. în Sfântul Ambrozie. Colţescu. versuri. Bucureşti. Publică proză (Epistolar imperial. trad. n. Biserică şi societate. Toma d’Aquino şi Sf. proză. trad. colective (G. de versuri Clopotul de rouă (1995). Eugen Todoran – in memoriam (1998) şi Timişoara între paradigmă şi parabolă (2001). 1-3. Oameni. nr. trad. proză. cu R.. partea II. în Luceafărul. Altarul Banatului. 20 febr. Imnuri. şi al Ilincăi (n. 1994. Astra. Bucureşti. Colab. Vatra.. Debut editorial cu vol. Timişoara. . 1995. proză. Premiul Filialei din Timişoara a Uniunii Scriitorilor (2003). Premiul rev. Bucureşti. fiul şi spiritul uman. Sf. Analele Universităţii din Timişoara etc.?). Drobeta Turnu Severin. proză. Expunere despre metodă. Statele Unite) etc. Despre bărbaţii ilustri şi alte scrieri. O mitologie timişoreană. în România literară. nr. 433. P. Mehedinţi.. Isar. Abelard. 1998. în Orizont. Sfântul Ieronim. de N. Piteşti. proză. 85. Respiraţia ploilor. Oameni. Fericitul Augustin. jud. 1999. Bucureşti. 2000. 1996. 2002) şi mai multe lucrări de specialitate (Cultură şi civilizaţie latină în cuvinte. trad. 1960. Ramuri. 7-9. şi note de ~. Ecouri bizantine în literatura română veche. 1995. Augustin. introducere şi note de ~. Dialog împotriva luciferienilor. Bucureşti. 1996. Sfânta Maria (Turnu Severin. 1999. Paralela 45. Literatură latină. trad. Debutează în Familia (1987). 1999. Lumină lină (New York. Cultură şi civilizaţie latină în cuvinte. Bucureşti. Spinoza. 1998. Ruja. în colab. 2001. N. Traduceri: Picolo della Mirandola. Timişoara. Do ut des.. Mocuţa. Autor al scenariilor de film TV Dunărea sacră (2000) şi Mânăstirea de sub ape (2000). şi note de ~. Al. Despre Fiinţă şi Esenţă. 11. colective Operaţie pe cord deschis (2001) şi Secunda zero (2000). 12. 1995. Husnicioara. ibidem. Breviar despre cerşit. trad. redactor-şef al rev. cai şi îngeri. Mitropolia Olteniei şi Cetatea creştină. Fiul lui Ion Negrescu. Luceafărul. în Paralela 45. şi note de ~. idem. nr. Epistolar imperial. Apostolica et Patristica. în Adevărul literar şi artistic. versuri. Heloise şi Abelard. de V. în Connaisance des Peres de l’Eglise. Smerenia cuvintelor. Timişoara. 7-9. Însemnările Sfântului Renatus. Popescu. 1986. nr. 2000. Ieronim. D. 1999. Trad. Ambrozie. Tatăl. Trilogie imperială.NEGRESCU filologie cu teza Invariante clasice în poezia română modernă (1992). la Forum studenţesc. introducere şi note de ~. nr. 2003. trad. dactilografă. Studii de literatură română şi comparată. 2001. studiu introductiv şi note de ~. 1997). 2002). 1992. 2002. Despre demnitatea omului. 1995. 1995. Morar. Spânu. studiu introductiv de Gh. Al. Neaga. 2001. urmat de Smerenia cuvintelor (1997). 1999. Apostolica et Patristica. Însemnările Sfântului Renatus. 1992. 1991. P. 1998. 1996. Tratat despre îndreptarea intelectului. 20. din Pico della Mirandola. Strigături în şoaptă. Tatăl. 2001. De la Troia la Tusculum. locuri. Premiul „Filocalia” al Patriarhiei Române (1991). 1996. Bucureşti. şi note de ~. OPERA: Clopotul de rouă. pref. Bădiliţă. introducere şi note de ~. Bucureşti. 1. REFERINŢE CRITICE: L. Do ut des. Autori creştini (1996). Respiraţia ploilor (2001) şi Strigături în şoaptă (2003).) Tohăneanu – 70 (1995). A colaborat la vol. Colab. versuri. Scrieri. în Viaţa Românească. 1999. nr. Timişoara. Descartes. Franga. în Orizont. 1998. Grete Tartler. şi note de ~. 1999. Timişoara. Paroh al parohiei ortodoxe Eşelniţa-Mehedinţi (din 1987) şi consilier cultural al Mitropoliei Olteniei (din 2001). Bucureşti. I. în Altarul Banatului. Etica. Craiova. trad. S. 1997. (A. Licenţiat al Facultăţii de Teologie a Univ. Membru fondator al rev. Al. Sfântul Ambrozie. com.) NEGRESCU Sever. 27. pref. Abelard. Bucureşti. OPERA: Literatură latină. 1994.

călătorind prin Austria. După lovitura de stat din 11 febr. e şeful delegaţiei moldovene de pe lângă Conferinţa de la Viena (1855). nr. nr. textelor. N. Viaţa lui Costache Negri. studii filologice la Univ.REFERINŢE CRITICE: Alex. Negri. în tinereţe. Bogdan. Gh. studiu introductiv. dar şi la România literară. G. Boldan. Autor ocazional. Popescu). 50. 31. 1989. V. Bucureşti. unde. Cuza şi C. 1877. 1966. 1911.. Corespondenţă. Xenopol”. În 1832 pleacă în străinătate. D. şi le-a continuat la pensioanele franceze ale lui Mouton din Iaşi şi Repey din Odesa. Negri. 1980. 28 sept. Scrieri social-politice. proză. D. Teleor. Poet şi prozator. în Steaua. B. nr. în Ateneu. scrisori. Scrieri. 28 nov. n. Pârcălab de Galaţi şi ministru al Lucrărilor Publice în timpul domniei lui Grigore Ghica. Istoria. Steaua Dunării ş.. G. 1865. o serie de poezii i-au apărut postum în Revista nouă. Partea cea mai interesantă a moştenirii sale literare o alcătuiesc scrisorile. I. Horvath. Iaşi – m. 1986. la realizarea solidarităţii acestei generaţii. 1. 5. Irimia.a. M. apoi agă. În clipe de linişte. 49. Misail. I. 1909. Germania. în România literară. Bucureşti. Călinescu. a susţinut materialiceşte. D. Din începuturile diplomaţiei româneşti moderne. pentru care avea. 1941. într-o românească plină de pitoresc arhaic şi moldovenesc. Boldan. Berindei. nr.. 1909. Ion Ghica şi Nicolae Bălcescu. deputat în divanul ad-hoc din 1857 şi în Adunarea electivă din 1858. 1-2. Târgu Ocna. între 1859 şi 1866. Boldan.. I-II. Costache Negri. Baligot de Beyne. text ales. comentarii şi indice de E. se străduieşte pentru recunoaşterea dublei alegeri a lui Al. Oamenii mari ai României: C. (G. 1876. contribuind. Fiul ofiţerului Nicolae Negrici şi al Mariei (n. Cistelacan. antologie. 2003. Rămasă văduvă. cu tactul şi frumoasele sale calităţi intelectuale şi sufleteşti. I. având foarte multe şanse de a fi ales domnitor. mai rar. 1966. 1978. Agent al Moldovei. o adevărată predilecţie. Bucureşti. Constantinopol. 1995. Munteanu-Bârlad. E. P. Costache Negri. Viaţa şi vrednicia lui. Opera literară şi social-politică a fost adunată postum în câteva ed. în 1823. trad. în Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie „A. apoi pentru rezolvarea dificilei chestiuni a secularizării averilor mănăstirilor închinate. adresate fiicei. 1965. Petraşcu. note şi comentarii de E. Păltănea. Iaşi. 1938.. Teore-tician şi critic literar. stabilit. Râmnicu-Vâlcea. eforturile politice şi propagandistice ale emigraţiei şi s-a numărat printre cei mai statornici şi eficienţi luptători pentru Unirea Principatelor. şi-a început studiile în casă. G. cu un studiu asupra vieţii şi scrierilor sale de E. Şcoala generală şi Liceul teoretic în Râmnicu Vâlcea (1948-1959). în Credinţa neamului. mart. studiu introductiv şi note de E.) NEGRICI Eugen. (A. devine un fel de mentor al ceva mai tinerilor paşoptişti. nr. 1866. Al.. N. Istoria. text ales şi stabilit. Bucureşti. N. REFERINŢE CRITICE: Gh. D. note şi studiu introductiv de E. în Luceafărul. Burghele. Franţa şi mai ales Italia. A luat parte activă la pregătirea mişcării revoluţionare de la 1848. 1934. Ploscaru. P. Gârleanu. din Bucureşti (1959-1964). 1985. Boldan. 1927. A. în 1828. OPERA: Mémoire avec pičces justificatives présenté à la Commission internationale pour les couvents dédiés. şi al Smarandei (n.) NEGRI Costache (prenumele la naştere: Constantin). Bobescu. cu poetul Costache Conachi. 1995. studiu introductiv. D. ipotecându-şi bunurile din ţară. a părăsit definitiv viaţa politică. Icoane de lumină. N. II. Versuri. apoi şi al Ţării Româneşti la Constantinopol. A.. cinste pe care însă o refuză. cu dascăli particulari. I. Martinescu. 9. prietenilor sau având un caracter oficial. Iorga. Zaharia. Fiul lui Petrache Negre (sau Negrea). n. unde debutează în 1844 cu un text în proză intitulat Veneţia. nr. Donici). Ştefănescu. S. a colaborat la Foaia ştiinţifică şi literară (Propăşirea). 1929. scriind mai mult la îndemnul amicilor. G. 43. redactate într-o franceză mânuită cu îndemânare sau. mama sa se va recăsători. 2001. 1996. Al. Stan. 1812. Costache Negri. în Dacia literară. Corespondenţă cu Alexandru Ioan Cuza şi Costache Negri. nr. 1996. Prieten cu Vasile Alecsandri. D. Cuza şi a Unirii. NEGRICI 203 . Costache Negri. selectarea şi trad. vistiernic. note. Autrefois et aujourd’hui..

Şagu.. 1995: Poezia medievală în limba română. nr. com. jud. jud. prof. Steaua. univ. Scriitori. în Luceafărul. 1999. Poezia unei religii politice. 1-2. Tripticul Expresivitatea involuntară (1977). Familia. 12 (1981-1982) din Arad. 204 1981. Vatra. REFERINŢE CRITICE: Mircea Iorgulescu. din Bucureşti. în Cruceni. 23. 2003. OPERA: Antim. 1936. Bucureşti. Pâinea noastră cea de toate zilele. Debut . prof. 1985 şi 1996. Tribuna. din Bratislava (1974-1976).) NEGRILĂ Iulian. Prof. D. 22. la Şcoala generală nr. Lector de lb. Scriitorilor din Craiova (1972). nr. logos şi personalitate (1971). (M.. Bucureşti. nr. la Facultatea de Litere a Univ. C. Amfiteatru. 1978. satul Spătaru. 10-24 ian. susţinută în acelaşi an la Univ. Sistematica poeziei. 19 nov. 2003. la Ramuri. apoi în com. Mt. logos şi personalitate. 2. Cristea-Enache. 2002. Vasilescu. Bucureşti. N. Şcoala primară în satul natal (1943-1947). C. 1977 (altă ed. Ungureanu. Literatura română sub comunism. Bucureşti.. 1996. 2003). II. el va fi continuat cu Naraţiunea în cronicile lui Gr. Crohmălniceanu. C. din Bucureşti cu teza Presa literară românească arădeană (1869-1944). Oprea. director al Editurii Eminescu (1990-1991). Facultatea de Filologie a Institutului Pedagogic de trei ani (1961-1964) şi Facultatea de Filologie a Univ. S. N. 1981. 6. în filologie al Univ. Călinescu. Literature and Propaganda in Comunist Romania. Ulici. Mănăştur.) Mihăilescu. Poezia I. factor poştal. Din 1991. 1982. Literatura română sub comunism (I. Brădăţan. în Luceafărul. Arad (1959-1960). urmează Institutul Pedagogic de Invăţători (1956-1958). în Mozaicul. Bucureşti. Grigurcu. I. nr. 1985. Poezia I. Arc. II. în Familia. Culcer. 2002. şi decan al Colegiului Universitar Pedagogic al Univ. susţinută în 1993. Literatura română contemporană. Bucureşti. română la Univ. gimnaziul în com. 1983. Între critici. 1996. Simuţ. 2003. 1978. Figura spiritului creator (1978) şi Imanenţa literaturii (1981) impune una dintre cele mai originale critici româneşti din perspectiva receptării. Premiul Uniunii Scriitorilor pe 1978. Bucureşti. la Orizont.. 2002-2003. Dr. liceul teoretic la Râmnicu Vâlcea (1951-1954). Bucureşti. 1981. Olt. Albeşti (azi. 1995. L Ciocârlie. nr. Papahagi. Carmen Ligia-Rădulescu. Al. contribuie decisiv la definirea conceptului de „literatură involuntară”. 697. Poezia medievală în limba română (1996). Lică). 2003. vol. din Bucureşti. moaşă. I.. în Ziarul de duminică. Cungrea). Bucueşti. nr. Ungureanu. Grigurcu. 35. I. din Craiova (decan între 1983 şi 1988). Grigurcu. în România literară. şi al Alexandrinei (n. 14 sept. 13 ian. Debutează editorial cu Antim. preparator (din 1964) la Institutul Pedagogic de trei ani. Simuţ. (D. Monica Spiridon. Gh. iniţial teză de doctorat. Serii şi grupuri. 691. Craiova. D. com. 34. inspector la Inspectoratul Judeţean Arad (1991-1994). 1988 (ed. Alte vol. în Adevărul literar şi artistic. II. Tribuna. Buzerea. România literară. Ştefănescu. După absolvire. 1997. Imanenţa literaturii. II. M. C. Colab. Examenul poetic şi tipologic al structurilor lirice din Introducere în poezia contemporană (1985) şi Sistematica poeziei (1988) rotunjeşte imaginea unui analist remarcabil. în Limbă şi literatură. Proza. 29. Proza. de Vest „Vasile Goldiş” din Arad. Introducere în poezia contemporană. Premiul Asoc. Cungrea (19481951). 1998). Fiul lui Nicolae Negrilă. în Orizont. Poet şi istoric literar. Naraţiunea în cronicile lui Grigore Ureche şi Miron Costin. 1996. Colab. având în acelaşi timp meritul de-a elabora şi ilustra o modernă teorie a lecturii. inspector şi director la Casa de cultură a raionului Arad (1963-1965). L. Gh. apoi la Facultatea de Filologie a Univ. 5. I. nr. 1972 (ed. Fragmente despre critică. ce inaugurează seria lecturilor moderne din literatura noastră veche. din Timişoara (1965-1969). Critici români de azi. prof. 1996. Jurnalul literar etc. în România literară. nr. în Ziua literară. Ov. Figura spiritului creator. 2000). în Adevărul literar şi artistic. 1994. Viaţa Românească ş. 1999. Alex. Arad (1960-1961). a. Perspective critice. 2 (1965-1977) şi la Şcoala generală nr. Expresivitatea involuntară. despre Slavici în Gazeta literară (1964). Bucureşti. 1971 (altă ed. 1997). din 2000. Ureche şi Miron Costin (1972). n. 2003.NEGRILĂ Debutează cu un art. 2003. M. 1998). nr. Gh.: Poezia unei religii politice (1995). jud.

Scriitori români în corespondenţă. în Steaua. Anton Ilica. trad. Mistreţul de 205 . versuri. 2002. Însemnări despre scriitori. 1921). în Orizont. Istoria literaturii române. 5 dec. D. Aimard (Robinson Alpinul). Ora plecării. se naşte fiica lor Corina. Fabiola sau biserica din catacombe. Bulgăr. în Orizont. S. Însemnele natale (1989). Arad. Duicu. Wisemann (Fabiola). 2000. Poetă şi prozatoare. Tudor Arghezi – teme poetice. V. nr. 1987. Junimea literară. 1982. 1988. 1995. Wisemann. Ardelean. Helianta – Două vieţi stinse. Membră fondatoare a Soc. 1983. OPERA: O primăvară. Scriitorilor Români. 1998. Arad. Ch. OPERA: Păuliş ‘944. Timişoara. Profiluri feminine (redactează cronica literară). basm dramatizat după Harieta Harkon. eseuri. Revoluţia europeană de la 1848 reflectată în presa arădeană. 3. H. Timişoara. Literatura pentru copii. H. Studiază Literele şi îl cunoaşte pe St. Traduceri: André Theuriet. coordonator. eseuri. cântece. Arad. Gh. eseuri. 1939. Arad. 10. Presa literară românească arădeană (1869-1944). Al. Arad. în Tribuna. 1925. 40. 1997. Arad. Califul Barză. O. traduce din Andersen (Lebedele şi alte povestiri. Debut poetic în Tribuna (1975) şi debut editorial cu vol. 1981. Minerva literară ilustrată. un poem dramatic (Legenda. în 1905. nr. O primăvară (1909). 1996. I. Mureşan. 1997. Ruja. 3. Desenuri de Marioara Vaile T. trad. 1989. (A. de ~. mărturisiri. jud. Fundaţiei Universitare. în Astra. Privighetorile timpului. 1986. versuri. în Arca. Bucureşti. Dimitrescu. Publică. pe atunci custode la Bibl. nr.. în Săptămâna. în Orizont. Poem antirăzboinic. Vintilescu. trad. Arad. Povestea vieţii mele). Lebedele şi alte povestiri. 1921. I-au urmat vol. Bucureşti. Scrie poezii adunate în vol. 1998. Cheie-Pantea. Dor albastru (1991). Bucureşti. trad. 1869-1944 (1999). în Familia. Presa literară arădeană şi Marea Unire. 13-14. Istoria presei. 1984. Poem antirăzboinic (1981). Limba română la prezent. Viorile luminii. 1999. Arad. 1997. Helianta. Bucureşti. 49. Ziarul „Românul” şi Marea Unire (1988). nr. 10-12. 1983. Cesereanu. Fiica învăţătorului Avram Negru şi a Elenei (n. Păuliş ‘944. 1909. 2. Arad. Mărturisiri. Istorioare pentru copii. de ~.publicistic în Flacăra roşie din Arad (1964). REFERINŢE CRITICE: I. Andersen. Anghel. sinteze dedicate presei locale: Scriitori tribunişti din perioada arădeană (1983). nr. în Tribuna. Bucureşti. Ziarul „Românul” şi Marea Unire. un basm dramatizat (Califul Barză. 27. nr. Revoluţia europeană de la 1848 reflectată în presa arădeană (1985). I. 1909. nr. în Ramuri. Fl. Galaţi – m. 1904 şi. 2001. Semnează primele scrieri Natalia Iosif. 1983. nr. Bucureşti. de ~. Însemnele natale. 39. Poem dramatic de ~. nuvele. versuri. versuri. de ~. Regină-n cumpănă de noapte (1999) etc. D. Ruja. 1985. 1983. în Ramuri. Premiul Filialei din Arad a Uniunii Scriitorilor (2000). de poezii Ora plecării (1982). Mérimée (Colomba). Versuri. în colab. 2000. 1921). M. Bucureşti. Baia Mare. Cungreanu. Colaborează la Cumpăna. 1913. nr. Robinson alpinul. V. H. 1921. 1996. 1983. Theuriet (Mănunchiul de rugioare). Ch. 1930. Amazoana – Femeia prin veacuri. 1925-1929. 1913. 1921). Se căsătoresc în iul. Regină-n cumpănă de noapte. Povestea vieţii mele. Bucureşti. versuri. După divorţ. Dor albastru. 1989. Viorile luminii (1993).) NEGRU NEGRU Natalia. 1962. Protase. 4-5. Al. Tecuci. versuri. 1989. Bucureşti. Presa literară arădeană şi Marea Unire (1993). proză memorialistică (Mărturisiri. Presa literară românească arădeană. 4-5. curs. 48. Timişoara. 1994. 43. Bucureşti. Iosif. Semnează şi cu pseud. Dumitrescu). nr. Bucureşti. trad. S. nr. Ch. 1930. Arad. se recăsătoreşte cu D. de Natalia Iosif. n. Însemnări despre scriitori (1987). Bucureşti. 1985. Bucureşti. I. Scriitori tribunişti din perioada arădeană. Lungu. Mănunchiul de rugioare. Popeangă. com. P. Dicţionarul scriitorilor arădeni de azi. 1993. Buciumeni. Bucureşti. Sibiu. Andersen. idem. 1982. 2 sept. nr. I-X. 1981. Arad. Gustave Aimard. 1999. Bucureşti. 2. I. Mircea Popa. 1921. Arad. Legenda. nr. 1882. în Familia. în paralel. de ~. în Vatra. în Tribuna. 1993. Literatura română contemporană. nr. 1984. 1911. Bucureşti. nr. Andersen. trad. 1991. Bucureşti. Bănescu.

„anecdot istoric în versuri” (1837). Alecsandri. Iaşi. 1909. 1969. cu o introducere de V. Hugo. Scrisoarea VI). 1823 la satul Şărăuţi din raiaua Hotinu. împreună cu M. Moare în urma unui atac de apoplexie. Poveşti. Iaşi – m. familia se refugiază la moşia Şărăuţi în ţinutul Hotinului. agă. Dim. paternă. nouă Cluj. în Cronica. traducător din V. Balade. Sprijină Unirea Principatelor („Noi voim Unirea. Istoria. Aprodul Purice. şi al Sofiei (n. 6. Propăşirea ş. O dorim şi o vom cere totdeauna rostribus et unguis”). Asachi. răzeş ajuns paharnic. membru al „Societăţii Filarmonice”. În timpul mişcării eteriste (1821). Posteritatea va recunoaşte în N. 1994. în Viaţa Românească. 4. traduce din Voltaire (Memnon) şi Marmontel. 2oo de reţete cercate pentru bucate şi alte treburi gospodăreşti. pe creatorul nuvelei româneşti: sobrietatea construcţiei. Eşi. Craiova. tradusă din franţozăşte de căminarul C. 1808. I. apoi la Chişinău (1822). Al. colaborează la Albina românească. 1922. Kogălniceanu. 1841 (ed. Proza din „scrisori”. iar rev. Începe învăţătura în casa părintească cu dascăli particulari de greacă şi franceză. la Gazeta Teatrului din Bucureşti. scoate în tipografia Albinei. 1857. poemul Aprodul Purice. (I. I). Negruzzi. M. Byron. 1822. S. I-III. în urma căreia e numit de Al. Anghel etc. La 17 ani îşi începe cariera administrativă ca diac (copist) de vistierie. . împărţită gratuit în mediul rural. În acelaşi an. tradusă de C. Bucureşti. O. Moore). şi M. după Victor Ducange şi M. N. 1837. Alecsandri şi P. Angelo. anecdot istoric în versuri. doborât de boală. n. Iaşi. nuvela istorică Alexandru Lăpuşneanu (în Dacia literară. Scrierile lui Constantin Negruzzi. Negruzzi din Victor Hugo. vigoarea conflictului îi acordă o necontestată clasicitate. În 1846 publică.. Codirector al Teatrului Naţional ieşean. Cuza director al statisticii centrale. ajungând şi prezident al Eforiei (primar al Iaşiului. 1872-1873. E. corespondenţă cu Heliade. intră în mişcarea cultural-literară a vremii (colab. Ştefănescu. Ocupă diverse funcţii: spătar. traduse de C. Iaşi. Bucureşti. S. Câmpeanu. a. cu tălmăciri din franceză şi greacă (Mme de Genlis. Editează primul său vol. Negruzzi. D. 1. Literatra. de C. 1995. evocate în Cum am învăţat româneşte. în Viaţa Românească. Iosif. Eliade. poet şi dramaturg. 1845. în Viaţa Românească. St. V.. Începuturi literare modeste. jud. Hugo. 2. C. melodramă în trii zile. 1835 (ed. Th. 1840-1843) şi director al Vistieriei (1843-1848).). Le Sage. Păcatele tinereţelor. Păcatele tinereţelor (1857). 1981. 8. mai modernă. 1972). vornic. Academice Române (1867). nr. tom. conţinând idei luministe despre „monarhia stâmpărată”.bronz. Vraja. publică prima lucrare. 1863). 206 NEGRUZZI Dinaux.. vodevil naţional într-un act. 1992. nr. Triizeci ani sau viaţa unui jucătoriu de cărţi. Alături de M. Dumas. G. unde publică nuvela Toderică. Alăuta românească. Membru al lucrărilor Soc. Eşi. Bucureşti. 24 aug. II. Bucureşti.) NEGRUZZI Costache. la Braşov. 1868. elogiază totuşi eroismul Anei Ipătescu. TrifeştiiVechi. K. N. Maria Tudor. Iaşi. În 1853 scoate publicaţia pentru ţărani Săptămâna (46 nr. Prozator. Întors la Iaşi (1823). În 1835. Lovinescu. nr. Jukovski.. Piatra înţelepciunii. broşura Elemente de dreptul politic. Bogdan-Duică. Corespondenţă (Natalia Negru. (L. 1837. postelnic. 1913. Negruzzi din V. Fără a fi implicat direct în evenimentele de la 1848. Dacia literară. REFERINŢE CRITICE: G. de Victor Hugo. Moartea tatălui (1826) îi creează mari dificultăţi financiare. idem. suprimată. efor al şcoalelor. 1837. Ciopraga. Curierul de ambe sexe. îl cunoaşte pe Puşkin (cf. Aprodul Purice. Propăşirea (1844). Hermeziu). unde N. Izabela Sadoveanu. com. Braşov. caracterizată prin discursul mobil.. îl recomandă drept un precursor al „foiletonului” impresionist. Despre mai mulţi autori de un filo-român. cu o scrisoare de I. tiranul Padovei. nr. Fiul lui Dinu Negruţ. nu poate participa. 1909.). Kogălniceanu. Gh. OPERA: Triizăci de ani sau viaţa unui jucătoriu de cărţi. pregnanţa caracterelor. Doi ţărani şi cinci cârlani. De asemenea. Doi ani mai târziu. 1851. în Luceafărul. C. în urma căreia e surghiunit.. nr. plin de vervă stilistică. idem. este unul dintre animatorii rev. lecturi din bogata bibl.. tradusă de C. Iaşi. Sprijină apariţia Albinei româneşti a lui Gh.). În 1840 îi apare opera capitală. ministru interimar de Finanţe (1861). Darvari) inserate într-un „caiet”: Zăbăvile mele din anii 1821. spontan.

Ciuchindel. Timişoara... 1958. G. Din clasicii noştri. 1957. de P. 1868. ed.. II-a. C. pref. Vianu. de Mariana Badea. Istoria. 1908. pref. III. îngrijită de P. Varia romantica. de L. E. cu o pref. Dvoicenko. D. Negruzzi. comentarii şi variante de L. idem.. 1996. Puşkin şi România. proză. Povestitori de ieri şi de azi. I. Bucureşti. Leonte. Popa.. Gr. postfaţă şi bibliografie de I. seria II. Pricop.. Bucureşti. L. Bucureşti. Negruzzi (necrolog). cu o introducere de N. Popovici. G. repere istorico-literare de Ruxandra Niculescu. Bucureşti. Kogălniceanu şi C. ed. 1918. 1934. Marinescu. I. nr. Amalgam. Bucureşti. ed. idem. cu o introducere de Il. 1975. N. Arhondologia Moldovei. E. şi tabel cronologic de Elvira Sorohan. Leonte. Bucureşti. Viaţa şi opera lui. tabel cronologic. 1905. 1937. Originile romantismului românesc. Bucureşti. 1997 (altă ed. L. V. Opere necunoscute ale lui C. Negruzzi. Manolescu.. Iorga. Varia. Fragmente istorice. 1952. Leonte. ed. Proză. 1909. 1908. Lovinescu. 1925. Leonte. nr. ed. Primele încercări literare ale lui C. de E.. Bucureşti. Păcatele tinereţelor. scrisori. II. Ghiacioiu. I. 1982). tabel cronologic şi aprecieri critice de T. Păcatele tinereţelor. Aderca. E. Bucureşti. 1971. 1892. în Steaua. III. M. 1985. I. Craiova. ed. Cluj-Napoca. 1937 (ed. Păcatele tinereţelor. îngrijită de Il. Contribuţii. Bucureşti. 2002. tabel cronologic.. G. Ov. Vl. 1913. P. 1983. Zaciu. Opere alese. Nuvele. Bucureşti. Carcalechi. 1923. Bălan. Bucureşti. Alexandru Lăpuşneanu şi alte scrieri. Bucureşti. în Dacoromania.. Păcatele tinereţelor. Grămescu. antologie. 1972. M. Alexandru Lăpuşneanu. 1972. 1992. 1976 (ed. tabel cronologic şi crestomaţie critică de Felicia Moşoianu. Bucureşti. I-III. Păcatele tinereţelor. Introducere în opera lui Constantin Negruzzi. I-III. Alexandru Lăpuşneanu.. 207 NEGRUZZI . 1922.. Cornea. Leonte. Păcatele tinereţelor. 1983. 1998. Al. G. Fragmente istorice. D. Cioculescu. 1986. Densusianu. 1954. Negruzzi şi prototipurile lor greceşti. cuvânt înainte. Les écrivains réalistes en Roumanie comme témoins du changement de milieu au XIX-e sičcle. 1959. N. 1969. antologie. 1998. Piru. 1980. nr. antologie şi pref. Alexandru Lăpuşneanu. 1996. cu o pref. 1933. T. Conspect asupra literaturei române. 1911. îngrijită de L. 1997. referinţe critice şi glosar de E. Al. V. în Analele Academiei Române. Bălan.. 1981. Nuvela în literatura română. 1900. Literatura română modernă. 1982. îngrijită de L. în Omagiu lui T. Traduceri în proză. Bucureşti. C. sint. de M. E. Bucureşti. I.. Piru. Opere complete. de H. Iorga. 1. de Ileana Manole. Chişinău. Lovinescu. Păcatele tinereţelor şi alte scrieri. G. Negruzzi. 1928. de Zoe Dumitrescu. Bucureşti. bibliografie. Lecturi şi zile.. N. 2002. ed. Bucureşti. postfaţă şi bibliografie de N.. tabel cronologic şi bibliografic de C. în Studii şi cercetări de istorie literară şi folclor. Grimm. Bucureşti.. Alexandru Lăpuşneanu. Iacob C. Romantismul românesc. Cristea. Vârgolici. Apostolescu.. 1943. C. Ortiz. Istoria. pref.. Ţara omeniei. Studii de literatură română. prăjituri şi alte trebi gospodăreşti. Bucureşti. 1935. Oameni cari au fost. tabel cronologic. îngrijită de L. Bucureşti. Alexandru Lăpuşneanu. cu studiu introductiv. Dimisianu. ed. note şi bibliografie de Antoneta Macovei. Ciobanu. de N. Bucureşti. Ţugui. Chendi şi E. N. Negruzzi interpretat de. 1977. în Convorbiri literare. Oamenii începutului de drum. Iorga. în România literară. 1909. N. Alexandru Lăpuşneanu. 1975. 1988. 1950. Poezii.. Negru pe alb. C. ed. II. 1909. 1977. ed. 1983. Scrisori. V. Ibrăileanu. 1974-1986. Vianu. Bucureşti. critică. Blăjan. Iorga. de T. D.. îngrijită şi comentată de V. Alexandru Lăpuşneanu. N. 1976. I. Memoriile Secţiunii Literare. I-III. 1963. P.. cu o introducere de C. Preromantismul românesc. 1. Călinescu. ed. Negruzzi.. Iaşi. Scrieri alese. Leonte. Papu. Spiritul critic în cultura românească. N. Streinu. Bucureşti. 35. 1922-1923. 1894. Alexandru Lăpuşneanu. 1996. R. C. 7. Bucureşti. Proză. Arta. 1910. 1966. Chendi. 1993. T. Opere. Carte de bucate boiereşti: 200 de reţete cercate de bucate. M. Bucureşti.. Alexandru Lăpuşneanu. Craiova. pref. P. Rebreanu. Săndulescu. Leonte. Evolceanu. Eduard. 1908. ed. 1998. Negruzzi..Lăpuşneanul. Haneş. nuvele şi povestiri. ed. 1914. Istoria. 1995. Iaşi.. nr. Păcatele tinereţelor. Cum am învăţat româneşte. Ş. 1942): Scrieri alese. îngrijită de L. N. Anghelescu.. Iorga. Camariano. Intr. 1875. Călinescu. F. 1998). idem. I. în Contemporanul. Bucureşti. Negruzzi. studiu introductiv şi repere critice de L. pref. Haneş. Bucureşti. 1909-1910. Pagini alese. Iorga. 1928. C. cu o pref. Poezii şi teatru. 2002. I. Maiorescu. Pop. I. Sion. Maiorescu. Bucureşti. ed. 1979. Bucureşti. Ist. Nuvele istorice. Bucureşti. L’Influence des romantiques français sur la poésie roumaine.. Scrieri istorice. I. REFERINŢE CRITICE: T. 1974.

în Convorbiri literare. în Transilvania. în Limbă şi literatură. Poet şi prozator. Sultana Avram. 1988. 1985. Aspecte ale romanului românesc din secolul al XIX-lea. Săndulescu. în Foaia Soţietăţii pentru Literatura şi Cultura Română în Bucovina (1866). Hoţii. de Dan Mănucă. Istoria. Fiul lui Constantin Negruzzi şi al Mariei (n. nr. Ioana Pârvulescu. de Scrieri complecte. în Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie „A. 1980. 1977. în Limbă şi literatură. N. Cuconul Pantazachi. 7.. 1923. cu Poezii (1872). 1871. 1980-1983. Literatura română modernă. cu D. 1943. I-II. începând cu 1910. 4. I. în România literară. Pe malul mărei. în Convorbiri literare. pref. Anghelescu. Mecu. nr. Lovinescu. şi doctoratul. (M. Fiesco. Scrieri complecte. Xenopol”. III. 2. nr. Anghelescu. Prin alţii spre sine. 24. Constantin Negruzzi. Călinescu. de N. Iaşi. Bucureşti. 1873. Craiova. Între 1853 şi 1863. A tradus mai multe piese de Schiller (Hoţii. Julien Green şi strămătuşa mea.. P. L. Zaciu. Vianu. nr. 1886 (în colab. în Revista bibliotecilor. romanul Mihai Vereanu (în vol. 1999. nr. O. Romantismul românesc. G. Densusianu. 1986. Noi epistole către prieteni. acestea incluse în Poezii. debutase în presă cu o scenetă. în Transilvania. 1986. Cabală şi amor. Idei şi forme literare până la Titu Maiorescu. 1842.. Vl. Descoperirea cunoscutului. II. Călinescu. Bucureşti. M. şi trad. Bucureşti. de ~. Iosifescu. REFERINŢE CRITICE: G. 1987.. 1874. Jurnal. Bucureşti. 7. Anghelescu. Opere. Se numără printre fondatorii Junimii. D. în Revista de istorie şi teorie literară. Bucureşti. Istoria. E. Bucureşti. Steinhardt. 7. OPERA: Schiller. deşi redactate începând cu 1889. pref. 1984. 1981. Craiova. Ana-Maria Boariu. în Manuscriptum. . Al. germană de Horst Fassel. Manolescu. 1982. 1981.) NEGRUZZI Iacob. în România literară. Z.. Elena Tacciu. Al.. Amintiri din Junimea. Al. şi după mutarea la Bucureşti (1885) şi nu abandonează munca redacţională decât zece ani mai târziu. iar Don Carlos şi Maria Stuart sunt incluse în ultimul vol. Mihai Vereanu. 1983. Un drum la Cahul. trad. Scrieri alese. 2. 1984. 1985. în Convorbiri literare. Fl. preşedinte. Dobrescu. Muntean. Nazat!... 1874). Viaticum.M. 1984. ed. 1932.. Carieră universitară la Iaşi (1864-1884) şi Bucureşti (din 1885 până la pensionare. Actualitatea. iar în vol. 1996. în 1863. nr. al cărei secretar devine în 1868. Cluj-Napoca. Dimisianu. ed. Actualitatea. La Convorbiri scrie recenzii. unde îşi dă. 1924. Cabală şi amor apar în vol. nr. T... Ş. de A. G. 1982. I. A avut un rol covârşitor ca redactor al Convorbirilor literare cărora le-a asigurat. studii liceale şi universitare (Facultatea de Drept) la Berlin. note etc. 1873) şi inaugurează o spirituală rubrică de „Corespondenţă” (probabil prima „Poştă a redacţiei” în adevăratul înţeles al cuvântului din publicistica noastră). Bucureşti. 1980. Cňpii de pe natură. Nestorescu şi N. 1986.. în România literară. Z. X. Clasici români din secolele XIX şi XX. pref. apoi senator. îşi publică prozele din Cňpii de pe natură (în vol. 1970. idem.. nr. M. Georgeta Antonescu. Teatrul românesc în versuri şi izvoarele lui. B. Bucureşti. Bucureşti. Marcea. nr. investind o imensă energie şi făcând mari sacrificii (chiar şi materiale). apariţia regulată. Gane). „Alexandru Lăpuşneanu” de Costache Negruzzi.. Cioculescu. 14. S. 1. M. 1985. nr. Anghelescu. în 1871. 1893-1897). T. nr. I-VI. Lectura operei. unde va fi ulterior secretar general şi. 208 NEGRUZZI Amintirile din „Junimea”. Analogii. Ungheanu. 1872. ed. 1893-1897. 1986. 1984. N. Scrieri. 1985. În 1881 e primit la Acad. Poezii. Exactitatea admiraţiei. Mănucă. nr. îngrijită şi prefaţată de Corneliu Simionescu. Bucureşti. Al. N. 1980. R. Vârgolici. 4. din lb.. Hanţă. în Viaţa Românească. 1965. în 1897). 3. I-VI. 1883. 1968.. Ornea. D. Mecu. Coroiu. 1981. 1905. 6. Făt-Frumos şi cele 12 fete de împărat. I. 1977. 1921. 6 ian. Rotaru. Iaşi – m. Iaşi. Cioculescu. 1995.. ca şi din poezia romantică franceză (Hugo) şi germană (Schiller. nr. D. R. Streinu. 1883. Bucureşti. în două rânduri. Carieră politică: deputat din 1870. Z. idem. Manolescu. III. Fiesco. apar abia în 1921. C. n. M. D. în Revista de istorie şi teorie literară. Se ocupă de rev. Ciorănescu. Ornea. I-II. Al. 1986. 1. 2001. Eroul fără voie. XXIII/2. 1872. Fecioara din Orléans în Convorbiri literare. Zamfirescu şi marele său roman epistolar. Mănucă. Heine). Rosetti). 1985. N. 31 dec. 1891. M.

Studii elementare (1947-1950) şi Liceul „I. OPERA: Nopţile albe ale oraşului. 1934 (trad. intitulat Nopţile albe ale oraşului şi vădind un retorism destul de conjunctural. Oraşul lui Pintea. Bucureşti. Licenţiat al Facultăţii de Lb. Orizont. Start spre viitor (1966-1985). 22 ian. versuri. idem. Paris. Aeroportul alb (1975). Cine eşti? (1982). pentru copii Cutezătorii.. Desfrunzirea uitării în vântul auriu de septembrie (1979). cel care prezintă Adunării Generale a O. A.U. n. [1943]. (Al.a. în Dacia literară. Ceremonie în albastru (1975). în Revista de istorie şi teorie literară. 1957. la Viaţa Românească. 1952. Nimic (în colab.) NEGULESCU Mihai (prenumele la naştere: Mihail-Constantin). Rapsodie în Oaş. I. Poartă de pe Mara (1972). de care autorul nu se va debarasa cu totul nici ulterior. Papuc. Miclescu). Racheta cutezătorilor. 1974). Redactor la Viaţa militară (1954-1958). Konya. (M. versuri. 10. Holban. Între 1991 şi 1997 (când se pensionează) secretar general. Poet. desfăşoară o nobilă activitate de informare despre tragedia ţării sub ocupaţia rusească: el este. Absolvă Liceul Internat din Iaşi (1916) şi. 209 NEGULESCU . Pinacoteca unei lire (1971). Echinox (1972).. Negruzzi şi al Luciei (n. Jocul soarelui. Le Politicien. Mircea Eliade. 5.) NEGRUZZI Leon. nr. M. Familia etc. din Bucureşti (1955-1959. 1930 (trad. Premiul Asoc. Paris. în Contemporanul. nr.Mecu.) Spiridon. Existence. 1967. 17 aug. Cl. funcţionar. Şcoala de Literatură „Mihai Eminescu” (1952-1954). Dumitrescu). Fiul lui Ion Negulescu. prozator şi traducător. Neodihna de a fi om (1973).N. Facultatea de Drept a Univ. Bucureşti. [Paris]. Caragiale” la Ploieşti (1950-1952. consilier şi redactor-şef la Agenţia Naţională de Presă – Rompres. este şi un bun traducător de proză românească în lb. 31. Tribuna.a. Fântânele. (C. L. L. semnat de mai mulţi scriitori între care Aron Cotruş. 1899. România literară. în Convorbiri literare. romane şi poezii. ibidem. Isopescu. Bucureşti. Lozovan ş. 1998. nr. 1962. versuri pentru copii. REFERINŢE CRITICE: A. 1963. 1998. şi al Ioanei (n. C. versuri. f. Puterea acestui pământ (1986). Colab. Ceramică regăsită. Silvestri. În 1962 îi apare primul vol. Publică memorii de călătorie. 2000. Ţine minte zăpada (1976). Paris. ibidem. bacalaureatul în 1955).A. Bucureşti. N. Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste. Luceafărul. corector. Ploile au venit târziu (1965). şi Literatura Română a Univ. Paris. redactor-şef la rev. jud. 3-4. Mânzul. 2002. n. Bucureşti. Scriitorilor din Bucureşti (1982). 1980. din Iaşi. nr. E. Alte culegeri lirice: Jocul soarelui (1963). 30. cursuri postuniversitare de ziaristică (1980). Balans de zodii. redactor-şef şi publicist comentator la rev. Tânărul scriitor (1953). Bucureşti. Bucureşti. 1933. nr. 1992. Papuc. licenţa în 1960). 1936. versuri. Ceramică regăsită (1967). colaborator al Editurii Albin Michel. 1987. I. Bucureşti. 1987. II. Debut în rev. povestiri. 3. Ploile au venit târziu. 1934). Gang. 1966. Prozator de spiţă voltairiană şi observator fără iluzii al umanităţii. 10. 39. un Mémorandum des refugiés roumains adressé a l’Organisation des Nations Unies. de versuri. OPERA: Flâneries en U. franceză. nr. Wiener Neustadt (Austria) – m. 6 oct. Poet. 2002. Sava. Les Aventures extraordinaires de Rodolphe Durant. 1967. După al doilea război mondial. apoi redactor la Luceafărul (1959-1967). apoi Ministerul Culturii (1986-19991). poeme. ibidem. 1963. I. Paris. cu Mihail L. 1965. Balans de zodii (1969). după război. între altele. Le Tour du monde d’Hippolyte-Louis Dupont-Lafaisse. Prahova. Stabilit în Franţa după 1925. Drumul spre casă (1984). Fiul generalului Mihail L.S. L. nr. Bucureşti. românească de E. în Cronica. nr. la 5 febr. Secundă în milenii (1977). com. Negruzzi). Iaşi. românească de Ben Corlaciu şi Dana Konya-Negruzzi. Nepot de frate al lui Iacob Negruzzi şi strănepot al lui Costache Negruzzi. 28. pentru Aşezămintele culturale.

4. 1948. în România literară. I-II (1997-1999). Trifa.A. Bucureşti. Bucureşti. 1972. În America la „Vatra Românească” (2001). The Romanian-Americans in World War I. I. Aspects Regarding the Romanian-American Jouth Between the Wars. Bucureşti. DC şi Maryland. 1999). Jackson. Z. nr. nr. Începând cu 1995 susţine în rev. n. Drumul spre casă. 1998). abordează probleme ale vieţii culturale şi spiritual-istorice ale grupului etnic românesc din America). Colaborează cu art. 31. Muzeul naţional şi Mitropolia Banatului. 1969. 20. Debut editorial cu vol. în România literară. Origini. nr. D. Hamilton. Almăjul. versuri. Ohio. 1984. în România literară. 1976. organizarea şi tradiţiile românilor-americani în Information Bulletin (The Effort of the Romanian-American Press to Guide Its Readers. Bucureşti. Sângerozan. Licenţiat al Facultăţii de Istorie a Univ. A. 29 apr. Bucureşti. bilingv englez-român History of the „United Romanian Society”/Istoria societăţii „Unirea românilor” (1995. şi publicaţii periodice din ţară (Tribuna. 22. Bucureşti. eseuri culturale. Bucureşti. 1972. Întâmplări şi vise (2002) şi Tărâmuri (2003) adună eseuri şi art. nr. în colab. Stănescu. 13055. Boldea). Jackson. 1972. 1996 . New York. Puterea acestui pământ. versuri. 1998. Michigan. 6. 1979. 1968. 2. în Viaţa Românească. Bucureşti. (I. 3. Bucureşti. 1997. 2. analize politice şi contribuţii documentare la rev. Titlul lucrării de licenţă: Banatul sub ocupaţia austriacă în veacul al XVIII-lea. în Cronica. Manu. Tribuna din Cluj rubrica permanentă „Corespondenţă din S. în Iaşul literar. Echinox. nr. Ceremonie în albastru. New York. Cine eşti?. Romanian-American Opinions About The Process of „Americanization” in the Twenties. 1997. art. 4. 1973. A. 5. eseist şi memorialist. Altarul Banatului). D. Romanian-American Parishes in 1925. Ontario). versuri. 1977. nr. în România literară. Istoric literar. şi rapoarte arheologice în Revista de istorie. 30. în Tribuna. nr. idem. 40. 3. editor asociat la Information Bulletin. E autorul unei monografii sentimentale a satului . Pinacoteca unei lire. nr. 1996. nr. 6. Bucureşti. este mai întâi arhivist. Solia. Rad-Nandra. Din 1984. Romanian-American Printers at the Beginning of the Century. nr. Până în 1984 ocupă diferite funcţii ocazionale în Washington. avocat. 32. Michigan. 1986. Cleveland. 1982. nr. nr. Micu. Arcul de miazănoapte. Bucureşti. A publicat studii. 475. 1974. L. Buletinul Academiei Româno-Americane de Arte şi Ştiinţe.” (majoritatea art. Davis. Caragiale” din capitală (1959-1966). 1980. apoi istoric al Centrului de Studii şi Documentare „Valerian D. Desfrunzirea uitării în vântul auriu de septembrie.nr. cu Eugene S. L.U. Iorgulescul. în Săptămâna. 1980. Norcross. nr. California. 1974. Goci. în Contemporanul. Şcoala elementară (1955-1959) şi Liceul „I. nr. Dana Dumitriu. 210 NEMOIANU se stabileşte în Statele Unite. 1977. nr. Poartă de pe Mara. Statele Unite (America. din Bucureşti (1966-1971). nr. În 1982. Lumea liberă românească. versuri. risipite în presă despre istoria şi prezenţa grupului etnic românesc în Statele Unite. versuri. C. în Gazeta literară. versuri. Raica (The History of the „United Romanian Society” of Detroit. T. Fiul lui Virgil Kamil Nemoianu. 1991. 1984. de istorie a comunităţii românilor-americani. Aeroportul alb. Din 1998. Călin. versuri. Bucureşti. Drăgan. în România literară. E. M.versuri. Bucureşti. Cuvinte despre românii-americani. Publică importante contribuţii cu privire la instituţiile. Trifa” (Valerian D. versuri. nr. Ţine minte zăpada. Michigan. Goci. 1996. în România literară. 1986. 1972. versuri. Vâjeu. The Characteristic of the Romanian-American History. 6. Un spaţiu al iubirii. 1973. Bucureşti. versuri. Orizont. 1972. Ml. 4.) NEMOIANU Alexandru (prenumele la naştere: Alexandru Toma). 1988. Neodihna de a fi om. 1976. în Scânteia. 1975. În aceeaşi publicaţie apare versiunea engleză a sintezei culturale scrisă în colab. 36. 1966. Bucureşti. Micromagazin. nr. nr. 1975. Secundă în milenii. Micu. şi al Victoriei (n. Muzeograf (1971-1978) şi muzeograf principal (1978-1981) la Muzeul Naţional de Istorie din Bucureşti. 4. Raica). Bucureşti. 1986. RomanianAmerican Heritage Center) din Jackson. nr. Rapsodie în jad. cu Eugene S. reportaje. Michigan (nr. versuri. 4. REFERINŢE CRITICE: M. 6. nr. versuri. Bucureşti. Georgia) şi Canada (Cuvântul românesc. 1971. 1969.

În 1975 se stabileşte în Statele Unite. ci controlul”). În toţi aceşti ani. bilingvă româno-engleză. Întâmplări şi vise. Catedra de literatură engleză şi comparată (1979-1993). îmi spuneam orgolios. memorialistică. Catedrele de studii slave şi est-europene şi de literatură comparată (1975-1978).”. simbol aproape mitic al unei solidarităţi spirituale exemplare. memorialistică. Florescu. cu Eugene S. Puccini 4 şi împrejurimi (2000). 1997-1999. Între 1961 şi 1962. eseuri. povestit cu umor în Arhipelag interior. Bucureşti. 2000.. Titlul tezei. nr. nr. La întoarcerea în ţară. lichidează casa şi se retrag în satul Borloveni. 1. la Ministerul Învăţământului (1972-1973). Catedra de literatură engleză şi comparată (1978-1979). Caragiale” (fost „Titu Maiorescu”) în 1956. Revenirea la Bucureşti e resimţită ca „o desprindere de trunchi” şi „un început de drum spre adevărata individuare”. 1994 („Întreaga familie a fost zdrobită de durere şi de umilinţă. e asistent. Puccini 4 şi împrejurimi. ibidem. DC. Alături de noii proletcultişti (Mihai Novicov şi Vicu Mândra). duşmănos sau agreabil”. Southfield. „Propria mea familie este cea care m-a silit să mă supun celui mai riguros antrenament pentru vicisitudinile şi multiplicităţile universului mare. cum nu-mi plăcuse. redactor la secţia externă a Contemporanului (1962-1964). şi literatura engleză a Univ. (A. Zoe Dumitrescu-Buşulenga. „Obligaţia mea principală era să citesc ziare şi reviste în toate limbile străine pe care le ştiam şi să livrez succint note culturale.) NEMOIANU Virgil (prenumele la naştere: Virgil Petre). Michigan). Veritabilele mele studii. 1995. L. Anii 1969-1971 reprezintă „perioada americană a doctoratului” la University of California din San Diego. 2002. Cluj-Napoca. în colab.. În America la „Vatra Românească”. Dicţionarul scriitorilor români din Statele Unite şi Canada. la aceeaşi univ. Tărâmuri. e numit consilier pentru lectoratele din străinătate. fiind „războiul. Michigan. eseist şi traducător. Băjenaru. Continuă studiile elementare la Şcoala 31 Floreasca (1949-1953). şi civilizaţia românească la University of London. 6. Împreună cu Mihai Zamfir şi Toma Pavel. Cluj-Napoca. prin transfer admis de Ministerul Învăţământului. Boldea). 2003. pe Tudor Vianu. Leon Leviţchi. 2001. condus. asociat pentru studii doctorale (1989-1991). la Catholic University of America.. avocat. Cluj-Napoca. Cluj-Napoca. Vera Călin. la care locuia. OPERA: History of the „United Romanian Society”/Istoria Societăţii „Unirea Românilor”. Critic. REFERINŢE CRITICE: Vasile Haţegan. 1999. străine la Editura Acad. Ana Cartianu şi Dan Duţescu. apoi lector (până în 1975) la Catedra de lb. Florescu. din Bucureşti. frecventează „Cercul de universală”. 1998. nr. lector la University of Cincinnati.. în fond. erau lucrul independent. 3. susţinută în 1971:The Growth and Uses of the Idylic Model in Literature (England. E asistent universitar la Universiry of California. Urmează primele trei clase primare la Caransebeş (1946-1949). cauza plecării din capitală. ed. 2001. Se întoarce. cum nu aveau să-mi placă nici studiile doctorale. Din 1993. S. apoi prof. conferenţiar. director al Programului de literatură comparată (1979-1994) şi prof. eseuri. ibidem. apropierea frontului şi apoi ocupaţia rusească”. ajunge cu notele aceluiaşi examen de admitere la Facultatea de Litere a Univ.. de Edgar Papu.Borloveni din Banat (1999). secţia germană-engleză (1956-1961).. 1996. Cititor în exilul creator. i-a avut prof. G. condus de mine însumi numai”. Washington. nici liceul. 1999. şi al Victoriei (n. Berkeley. în Convorbiri literare. dinBucureşti. Edgar Papu. 1940.”). France. „Mărturisire despre un timp” este şi volumul Bucureşti. 2000. Traian Lascu. 2. ibidem. Germany). când bunicii din partea mamei. Borloveni. Colegiul Trinity Hall (1973-1974). nr. Începând cu 1964. în Information Bulletin (Jackson. După insuccesul de la Medicină. eseuri. 12 mart. până la arestarea din 1960. Gh. Raica. e 211 NEMOIANU . Fiul lui Virgil Kamil Nemoianu.. eseuri. Facultatea de Studii Slave şi Est-Europene. 2001. Bucureşti. şi la Cambridge University. e redactor de lb. filosof al culturii. Gheorghe I. 1. 1999. Lector de lb. Vasile Haţegan. Absolvă Liceul „I. n. Cuvinte despre românii-americani. Bucureşti. Sasu. „Nu mi-a plăcut facultatea. e martorul nesfârşitelor şedinţe de incriminări şi demascări ale unor importante personalităţi culturale (rolul instituţiei de învăţământ „nu era cunoaşterea. nr. A. Cluj-Napoca. în 1944. I-II.

colaborează la: Southeastern Europe (Romanian Literary Histories. John Benjamins Publishing Company. Edgar Lee Masters. International Journal of Romanian Studies (Development Models and Social Value Choices in the Romanian 1940’s: The Case of „Cercul Literar” in Sibiu. cu Marius Ghica). Washington. Georgia Review. D C. din 1969). România literară. Calmul valorilor (1971). Colaborează la rev.deţinător al Catedrei „William J. Byron Distinguished Professor of Literature”. Vol. Curierul românesc. Dilema. teorie literară. Essays in Cultural Intertextuality. Debut editorial cu un studiu (şi antologie) despre Structuralism (1967). Teatrul (1961). The Speculations of Theory and the Experience of Reading. ARA Bulletin (Naming the Secret:Fantastic and Political Dimensions of Charles Williams and Eliade’s Fiction. Wrestling with Time:Nobokov’s and Eliade’s Later Prose. Social Change in Romania. de engleză şi literatură comparată la School of Arts and Sciences. Albany. A Theory of the Secondary (1989). University Park. Utilul şi plăcutul (1973). Studii de literatură universală (1967). Astra. mai sofisticat şi mai complex”). Mimesis in Contemporary Theory. pentru tot restul vieţii. din Thomas de Quincey. 1980). 1998). Essays on Literary Play. Princeton Encyclopedia of Poetry and Poetics (1993). Synthesis. A tradus. Bern and New York (1992). Ramuri. A colaborat la vol. 1860-1940. Pennsylvania (1996) şi Momentul adevărului (1996). The Comparatist (Biedermeier Cultural Intertextuality in Transylvania. Ion Pillat. urmat de mai multe vol. Cunoaştere lirică şi modele ideologice la Ştefan Aug. Durham and London (1995). Viaţa Românească. Debutează în rev. un eseu despre cadouri. Contrapunct. prof. J. şi studii introductive la trad. Paris (1989). Este „guest-editor” la vol. Oliver Goldsmith. 1983). Columbia. Romantic Drama. Exemplară rămâne. Review of Metaphysics (Mihai Şora ant the Traditions of Romanian Philosophy. Tradiţie şi libertate (2001). Stanford French Review. nr. New Literary History. The Taming of Romanticism (1984). Literature. London. Religion. Visiting Professor la Univ. cu Peter Jay. cu o recenzie despre mişcarea teatrală din R. din ţară: Analele Universităţii din Bucureşti. Play. Comparative Literature Studies. Le Genie de l’Autriche-Hongrie. Înţelepciunea calmă (2002). New Catholic Encyclopedia (1988). (1994). World Literature Today (Subjectivity as Social Response: American and Romanian Criticism. Realities (1996) şi Review of National Literature/Comparative World Report: Romanticism and Its Modern Aspects (1998). Secolul 20. D. In Honor of Anna Balkian. State University of New York Press. A îngrijit ed. cu Robert Royal) şi Traversarea cortinei. Johannes Urzidil şi Thornton Wilder. prietenia cu membrii Cercului Literar de la Sibiu („deschidere spre un întreg nivel de existenţă. Familia. Amsterdam and Philadelphia (1984). Philadelphia and Amsterdam (1994). Language Quarterly etc. Adevărul literar şi artistic. Anvil Press Poetry and Iowa International Writing Program. Tribuna. în nr. Editura de Vest.: The Hospitable Canon. 1994 (în colab. După stabilirea în Statele Unite. Philadelphia and Amsterdam (1993). Jocurile divinităţii (1997). S. Interpreting Goethe’s „Faust” Today. planul unui eseu despre cruciade – la unsprezece ani – şi vreo două-trei duzini de poezii nu prea bune. A publicat mai multe pref. A editat vol. la Catholic University of America. Orizont etc. mărturiseşte autorul în Arhipelag interior:„nişte notaţii filosofice. 1977. 1985). Revista de istorie şi teorie literară. în colab. din poezia lui Ştefan Aug. România şi liberalismele ei: atracţii şi împotriviri (2000). Micro-Harmony (1977). and Popular Pressures. Arhipelag interior (1994). Doinaş (1994). 212 NEMOIANU Berkeley (1978). nr. C. Beyond Poststructuralism. Doinaş (Alibi and Other Poems. A . dar la care ţineam foarte mult” (toate pierdute în drumul spre America. Poetics Today. Luceafărul. Timişoara. Fall 1977). Philadephia and Amsterdam. Comparative Literary History as Discourse. Cultural Participation Through the Ages. 22.: Multicomparative Theory: Definitions. 1992). 1. Contemporanul. din Amsterdam (1995). Portrete lirice (1969). literatură comparată şi memoralistică: Simptome (1969). Canadian Review of Comparative Literature. IX din A Comparative History of Literature in European Languages. de eseuri. 5-12. 1973). Apostrof (corespondenţa cu I. Surâsul abundenţei. cu Robert Royal). Germană. Fall 1989). 1. 1991 (în colab. 1992 (în colab. Până atunci „nu scrisesem mai nimic”. Negoiţescu. Don Quichotte (The Current Relevance of Aesthetic Epistemology: The Case of Lucian Blaga. colective: Studii de stilistică şi poetică (1966). The Uses of Literary History. Annuario de letterature comparate. Catholic University of America. Scholarly Choice. March 1990).

The Growth and Uses of the Idylic Model in Literature. 1986. Bucureşti. 1994. Internaţionale de Literatură Comparată. Cluj. 2000. S. 1990. Doinaş şi ~. Bucureşti. în Dialog. 1986. 5. Bucureşti. 1989. A Theory of the Secondary. de Livia Szasz Câmpeanu. de Şt. Simptome. nr. 1995). 30. Progress and Reaction. Th. Bucureşti. tabel cronologic şi indice de Ştefan Aug. nr. Eseuri memorialistice (1940-1975). Ică Jr. N. 1973. antologie şi pref. Bucureşti. 1971. în Modern Language Notes. 2003). I. S. în România literară. Călin Andrei Mihăilescu. Utilul şi plăcutul. A predat cursuri şi a conferenţiat pe teme de istorie. Lindenberger. 1971. Bucureşti. de specialitate din Statele Unite. Premiul Acad. trad. Ziua a opta. Poantă. nr. nr. în România literară. T. de Manuela Cazan şi Gabriela Gavril. Poeme. 5. Eliot. G. 1986. îngrijită de Ioan I. Metzger. pref. Bucureşti. H. nr. J. 1971. K. trad. L. 1966. Fall. Bucureşti. Doinaş. de Wolf Aichelburg. G. 1985. Membru în Comitetul coordonator (1986-1994) şi secretar general (din 1994) al Soc. II. Jocurile divinităţii. nr. B. Cluj.. 3. Lazu. 1993. Angress. 40. A semnat şi cu pseudonimul Peter Gregor. ed. P. membru în conducerea secţiilor pentru studii romantice (1986-1991) şi relaţii literare europene (din 1994) ale Asoc. Las Vegas. în Canadian Review of Comparative Literature. 27. Micro-Harmony. trad. progres şi reacţiune. Utrecht. nr. nr. Thornton Wilder. 1995. 4. Literatura europeană şi epoca Biedermeier. în România literară. Chesterton. în Orizont. Bucureşti. Fall. A. Iorgulescu. 1990.. pref. Iaşi 2000). 1969. 1975. Moartea lui Empedocle. trad. 1992. nr. Tradiţie şi libertate. Black. European Literature and the Age of Biedermeier. Germania). Brezianu şi N. nr. Cambridge. 1997 (ed. 1979. Bucureşti. Vartic. 1974. eseuri. Eliott. Belgia şi România (Bucureşti. cuvânt introductiv de ~. Marino. Winter. Ungureanu. Negoiţescu şi ~. 1990. Membru în Consiliul editorial a peste douăsprezece rev. în Echinox. 22. în German Quarterly. 1985. R. în Tribuna. trad. 1973. în Curentul (München. Massachusetts and London. 1977. Felea. II Imnuri şi ode. Gotfried Benn. G. 1994. Gillespie. Româno-Americane pentru vol. 33. 3. Doinaş. critică şi teorie literară. în World Literature Today. libertate şi religie la sfârşit de mileniu. 1998). 1984 (versiunea românească: Îmblânzirea romantismului. în româneşte de Ştefan Aug. Moraru. în Wordsworth Circle. nr. Iaşi. Poezii. 1969. I De la Bacon la Goldsmith. pref. Surâsul abundenţei: cunoaştere lirică şi modele ideologice la Ştefan Aug. C. Steinhardt). OPERA: Structuralismul. Olanda. Doinaş şi ~. nr. Domnica Spăriosu. în româneşte de Ştefan Aug. Bucureşti. Friedrich Hölderlin. Premiul Uniunii Scriitorilor din România pe 1994. prezentări de Andrei Brezianu. în româneşte de Ştefan Aug. nr. literatură engleză şi universală. II De la Lamb la Huxley. I. 1989 (versiunea românească: O teorie a secundarului. 1973. 1967. Gândire. 13. T. 1. 2001. Balotă. în România literară. şi note de ~. 1979. Spăriosu. eseuri. K. Eseul englez. membru al conducerii Şcolii Interuniversitare de Studii Critice. Chesterton. Firedrich Hölderlin. Dezvoltarea şi utilizarea modelului idilic în literatură. 4. în Canadian Review of Comparative Literature. England. Timişoara. Baltimore and London. 1971. I. în Vatra. N. România şi liberalismele ei: atracţii şi împotriviri. Doinaş. Bucureşti. Cu o culegere de texte traduse de Gabriela Rădulescu şi ~. Literature. 1975 (eseurile sunt traduse de Anca şi Virgil Nemoianu. nr. trad. Germania şi India. Iaşi. în Tribuna. Doinaş. Spring. pentru vol. altă ed. de Anca şi ~. 213 NEMOIANU . 32.tradus din W. în România literară. în Contrapunct. 47. de ~. V. mai 1990. de Wolf Aichelburg. Olanda. în România literară. nr. H. Bucureşti. 1985. Arhipelag interior (1994). 1990. Thomas Pavel. Friedrich Hölderlin. 1977 (versiunea românească: Micro-Armonia. de Limbi Moderne din Statele Unite. România. nr. în Yearbook of General and Comparative Literature. 1997). Balotă. Aug. 1971. Calmul valorilor. 1994. S. Bucureşti. 1973. Monica Spiridon. Pater. Manolescu. în Philosophy and Literature. C. Fleischmann. de Alina Florea şi Sanda Aronescu. N. REFERINŢE CRITICE: Ov. din Statele Unite. 1994. Grigurcu. Doinaş şi ~. M. Timişoara. Marcel Cornis-Pope. în Stanford Literature Review. Bucureşti. Literatură. Traduceri: W. 29 oct. A. în Jurnalul literar. 1987. Bucureşti. 1986. nr. trad. W. Olanda (din 1996). de Şt. 2002. Gotfried Benn etc. B. A Theory of the Secondary (1989). Arhipelag interior. Crohmălniceanu. Comentarii asupra literaturii şi culturii. 5. Aug. Pater. Gh. I Hyperion.. Mariana Şora. membru în Academia Artium et Scientiarum Europae (din 1993). selecţie. Zolkowski. The Taming of Romanticism. în The European Studies Journal. Bern and Frankfurt am Main. 1. M. H. 1976. 1977. Eseuri literare. Germania. 1996. interviuri. Înţelepciunea clamă: dialoguri în cyberspace cu R. culturală creştină şi literatură comparată la Univ.

Antologie. în Poetics Today.) NEMŢEANU Barbu (pseud. Bucureşti. din H. nr. Micu. versuri. Cristea-Enache. Larkin.. 7-8. Belgia Orientului. 668. 1966. Monica Spiridon. urmat de O călătorie în lumea albinelor (1911). de orientare 214 NEMŢEANU socialistă. Romanian Postmodernism Before and After 1989. în The Wordsworth Circle. 1911. 13. Poezia simbolistă românească. 1990. versuri. de M. Ştef. Istoria. Al.. nr. Facla. 8. 1926.. 43. 12. Istoria. (A. D. în Ramuri. în România literară. funcţionar.. şi din Schiller. al rev.) NENIŢESCU Ioan S. 4. Diana Adamek. luându-şi bacalaureatul la Iaşi. art. în Revue de Littérature comparée. în Contrapunct. reporter (la ziarul Tribuna liberală. G. din Berlin. 2002. nr.. Debut editorial cu Poezii alese (1910). Stropi de soare (1915). Tr. S. în Adevărul literar şi artistic.a. nr. 13. unde frecventează. D. 2. 19. 33. idem. trad. Xenograme. Borbély. în România literară. 1991 (interviu). II. Scena etc. 619. 34. Reflexe şi interferenţe. Urmează o şcoală de ofiţeri şi participă ca voluntar la Războiul de independenţă. în 1908. în România literară. proză.. nr. Bertens. 1990. idem. 610. 15. Ioana Pârvulescu. nr. lui Benjamin Deutsch). Zaharia). 1998. Perpessicius. prin moartea timpurie a tatălui. V. Lenau. pref. Heine. soldată cu un amplu . nr. fiind rănit la Griviţa. Fiul lui Ştefan Vasiliu. III. în România literară. 1901. Numeroase trad. 14. antologie. Nicolae Cosana. în Adevărul literar şi artistic. S. Grigurcu. O. Lovinescu. Viaţa socială. şi recenzii. 5-6. 1994 (interviu). n.. nr. Floare albastră. 1854. ca audient. şi inspector şcolar la Bucureşti. I. I. f. Absolvent al Şcolii Comerciale „Alexandru Ioan I” din Galaţi. cursurile Facultăţii de Litere. 2001 (interviu). C. Fiul lui Iacob Deutsch şi al Saninei (n. 2001. ibidem. Şoitu. I. Gh. G. Povestea unei idile. Călinescu. trad. în România literară.. D. Dumineca.. 565. Ioan Vieru. Întreprinde o călătorie în sudul Dunării. cu versuri orig. 1973. Bucureşti. Istoria. Galaţi). Devenit. Mircea Mihăieş. la suplimentul umoristic al ziarului Adevărul (sub pseud. Bucureşti). 1973. Galaţi – m. Stropi de soare. 1993 (interviu). Pagini libere. Dragomirescu. H. Menţiuni. 1985. nr. acestea din urmă fiind adunate pentru prima oară în vol.. În 1887. cu o pref. nr. 1915. Scarlat. 666. Galaţi. Traduceri: Melodii ebraice. O călătorie în lumea albinelor. Galaţi – m. nr. Viitorul social. D. OPERA: Poezii alese. D. Monica Spiridon. Spring. nr. Lefèvre.. în Comparative Literature Studies. Gabriela Adameşteanu. 11 apr. nr. D. 1999. ilustrând lirica sentimental-ironică ce face trecerea dinspre simbolism spre modernism. n. Poet şi dramaturg. REFERINŢE CRITICE: E.. care-l situează printre poeţii „trubaduri şi umorişti”. în Convorbiri literare. ?). Marcel Cornis-Pope. nr. 74. S. 1-2. de M.. Gh. Tuberculos. 4. oct. 1998. Grigurcu. nr. 1995. Bălan. Bucureşti. 1974. îşi ia doctoratul la Leipzig. Adriana Iliescu. ocupă. 1997. 28. în Viaţa Românească. nr. 1995. Baudelaire. Literatura. Ciopraga. Al. 646.. Antologie. 2002. Flacăra. 2000. în Familia. Hurduzeu. 1926). Monica Spiridon. 2001 (interviu). nr. nr. Dragomirescu (B. Bucureşti. manufacturier. Fall. Şt. Mariana Şora. Summer. Stropi de soare.. 2003. 1992. 1919). Îşi continuă studiile la Facultatea de Filosofie a Univ. nr. 23 febr. 1993 (interviu). Editor. 31. 1993. în Orizont. Hugo etc. 1919. în 22. Bucureşti. succesiv. The Unfinished Battles. 1996 (interviu). Convorbiri critice. Noua revistă română. nr. Nemţeanu. în Tribuna.. idem.McHale. ibidem. P. Gross. în Literary Research/Recherche littéraire. 3. nr. 1973. funcţiile de practicant de birou. nr. în România literară.. în Apostrof. Barbu Exoticul şi Germanicul Galitiensis). Piru. şi bibliografie de I. 1887. Tănase.. P. World Literature Today. (I. Buzău. îşi petrece ultimii ani din viaţă în diverse sanatorii (Lausanne. Goethe. 2003. învăţători. D. 30 mai 1919. 1910.. Sudii liceale la Galaţi. A. 1990 (interviu).. 12. A debutat în hebdomadarul gălăţean Înainte (1904). ibidem. 32. nr.. nr.. cu o teză despre Spinoza. idem. din Heine (Melodii ebraice.. Bucureşti. Poet. şi al Elisabetei (n.. nr. 30. 1991. în Observator cultural. Gibescu. Colab. îşi completează studiile liceale. nr. 1996. Bălan. în Limbă şi literatură. 41. nr. Bucureşti. 1. în 22. Piru. A funcţionat ca prof. în Contrapunct. 12. 1997. Început. Cristea-Enache. unicul susţinător al familiei. 1973. M.. 2002 (interviu).

nr. Elemente de estetică. 5. 1925. 1897. Literatura. Radu de la Afumaţi. Lovinescu. III. I. din Croce. Bucureşti. S. (Elemente de estetică. Călinescu. poezii eroice şi naţionale. 1975. 1986. 1895 (ed. Istoria artei ca filosofie a istoriei. 1891. REFERINŢE CRITICE: O. Bucureşti.. la Gândirea. 1985). lit. Die Affektenlehre Spinoza’s. Micu. 1922). din Bucureşti. Din 1924 colab. Docent în estetică. 5-6. 1925 (ed. Ode italice. antologie de Dinu Pillat. (M. 20. în româneşte de ~. 1887. etică şi sociologie. Istoria. 1880 (ed. Şoimii de la Războieni. la Univ. de poezii. Poezii. „Gândirea” şi gândirismul. Demetrescu. Bucureşti. 1919. 1894 (ed. Bucureşti. Philippide. Bucureşti. Mt. (S. versuri. 1973. Ş. nr. Bucureşti. Trei mistere. Tatăl nostru în câteva istorioare pe înţelesul tuturor. 1981. 1897. Cioculescu. a publicat doar drama Radu de la Afumaţi (1897). a publicat numeroase poezii în Convorbiri literare. Membru fondator al PEN Clubului Român. Crohmălniceanu. a. univ. 2003). de Iustina Burci şi Elena-Camelia Zăbavă. II. 1926. Perpessicius. Bucureşti. Mandragora. creând astfel lirica intelectualizată a unei naturi eminamente clasice. Bucureşti.) NERSESIAN 215 . oct. A mai deţinut funcţii politice şi administrative: deputat de Covurlui şi prefect al jud. A publicat un tratat de Istoria artei ca filosofie a istoriei (1925). Ca poet şi critic de artă. urmat de poemul Şoimii de la Războieni (1882) şi vol. Pui de lei. 1911. Itinerar critic. Scriitorii clasici şi armata română. 1925). Denii (1919) e urmat de Vrajă (1923). antologic Ani (1973).. Ideea europeană. OPERA: Denii.„studiu etnic şi statistic asupra aromânilor” (De la românii din Turcia Europeană. proces reprezentat de vol. G. E. 1925. Oprescu. Ziarul presei ş. Vârgolici. II. Bucureşti. Românul literar. va urma linia unei progresive ermetizări a versului. Iorga. ce include şi textele scrise în anii ‘40-’50... N. Tulcea. Călinescu. Universul literar. I-III. Pui de lei (1891). Bucureşti. Române (1896). 1919. Amicul copiilor. şi Ode italice (1925). Editorial. Bucureşti. Revista nouă. II. Un vol. conf. Între 1884 şi 1888. Repertoriu critic. Machiavelli. cont. Teoria criticii. B. de pedagogie.. trad. Masca şi obrazul. cuvânt înainte de Al.. din Galaţi. Debutează în Noua revistă română (1915) cu un art. Bucureşti. Dintre încercările teatrale. Măştile fabulei. versuri. I. dramă istorică în cinci acte. Machiavelli. Bucureşti -m. Viaţa Românească. 1983. Traduceri:Luigi Chiarelli.. Ov. Frecventând „Junimea”. primul vol. Secretar de presă. II. Vremea. 1895). n. Ornea. teatru. Arta plastică ş. Poet şi estetician. Sanda Radian. 1923. N. G. (Mandragora. D. Istoria. Craiova. din Bucureşti. versuri.. Bucureşti. în româneşte de ~. unde publică mai ales studii şi art. 1979. despre Shakespeare... 1891. în româneşte de ~. Şezătoarea. îngrijită şi studiu introductiv de D. 1934. Ecouri literare ale cuceririi independenţei naţionale. Bucureşti. nr. 1897.) NENIŢESCU Ştefan I. debutează cu vol. 1922. 1986.. Croce. 1922. Densusianu. ed. 1922.a. Leipzig. De la românii din Turcia Europeană. Bucureşti. Ştefan). Bucureşti. Adevărul. în Vieaţa nouă. A mai colaborat la Albina. T. mai semnează la Convorbiri literare. apoi consilier economic la legaţia română de la Haga. 1889). poem. Ani. 1882. în Revista de filosofie. Profile literare. Fiul poetului Ioan Neniţescu şi al Elenei (n.. 1926) etc.. 1976.. Studii universitare la Roma (din 1920) şi la Facultatea de Litere şi Filosofie a Univ. Ist. 1973. după ce îşi făcuse debutul la Gardistul civic. de teatru: Trei mistere (1922). 8 oct. Vrajă. de versuri Flori de primăvară (1880). Cultivând la început o poezie discursiv-religioasă în nota curentului de la Gândirea. Bucureşti. scoate la Bucureşti Ţara nouă. REFERINŢE CRITICE: T. N. III. D. Matei. II. Istoria. în România literară. idem. OPERA: Flori de primăvară. A fost membru corespondent al Acad. studiu etnic şi statistic asupra aromânilor. Z.

A publicat romanul Parfumul rochiei (1994). Iorgulescu. Bucureşti. Facultatea de Istorie a Univ. Prozator. M. Singurătatea spectacolului. versuri. G. nr. în Convorbiri literare. Bucureşti. 2003. S. Salcia. Debutează în vol. jud. roman. 36. ţărani. Alesul. 34. Terase de apă (1991) şi Cu faţa la zid (1996). 2003. G. 1998. nr. Bucureşti. nr. şi a Wilmei (n. 1998. M. nr. 1991. 11. Bucureşti. nr. Bucureşti. liceul în aceeaşi localitate (1965-1969). Bucureşti. Personalia. Anaïs N. 1997. în Tribuna. 6. Alte romane: Marele necunoscut (1995). Debut editorial cu vol. I. inspector la Inspectoratul Silvic judeţean Ialomiţa (1978-1982). 12. Înstrăinatul solstiţiu (1987). Alte vol. Bucureşti. n. 1996. şef la Ocolul silvic Feteşti. Ialomiţa (1982-1985). Bucureşti. Vremuleţ. Apostolescu. Cântăreţul de sticlă (1973). REFERINŢE CRITICE: C. H.. Gârbea. (A. Terase de apă. Sigiliul trecerii. Bolta glisantă. 1980. 1996. nr. Privire clandestină. 44. Poezia lui N. III. avatarurile transfigurării şi ale marilor combustii interne. 2001. în Convorbiri literare. 2002.) 216 . Scrisori din Ialom (1979). Cele mai bune povestiri (1999) şi Unsprezece prozatori din sud (2001). în ArtPanorama. Natură moartă cu statuie. Singurătatea spectacolului (1983). Roşioru. Balanţă solară. Bucureşti. 1997. 1950. 11. Bucureşti. Bucureşti. roman. 1980. în Tomis. 1975. Călăraşi. 1980. 1982. Traduceri: Cântece ale trubadurilor armeni. jud. 22 martie 1937. Privire clandestină (1996). Csiki). Scurtu. Poetă.. Fiul lui Iancu Neşu şi al Constantinei (n. Scriitori. 194. 1984. în Curentul. Alb şi negru (1982). jud. Înstrăinatul solstiţiu. Bucureşti. roman. în Tribuna literară şi artistică. reprezentativ pentru câteva himere lirice. 7. Prezent în vol. în Luceafărul. Lazăr” din Bucureşti. roman. frumos caligrafiate. G. în Luceafărul. Liceul „Gh. D. Aspecte ale poeziei de azi. Sigiliul trecerii (1978). Contemporanul etc. Bolta glisantă (1986). nr. Prima verba. Neagu. Ţ. la Amfiteatru. 1986. în tonalitate elegiacă. Stampe lirice. Silviu Boerescu. roman. Bucureşti. poezii. Proza românească între milenii. Inginer la Ocolul silvic Slobozia. Colab. Steaua. Anaïs Ner.. Zi de toamnă cu cal. roman. 2001. terminat în 1954. 1973. 1995. 1987. contabil. pref. n. V. ibidem. Proză scurtă în Zi de toamnă cu cal (1998). Codrin. Slobozia. colective Scriitori din Ialomiţa (1999). din 1986. Felea. radiografiază. versuri. nr. versuri. nr. Naciu). Redactor principal la Bibl. D. în Porto-Franco. Parfumul rochiei. Naţională din Bucureşti (1961-2000).: Stampe lirice (1975). jud. Fiica lui Petre Nersesian. 1978. nr. Alla Aner. NEŞU Ioan. versuri. din acelaşi oraş (1957-1961). nr. Teleorman (1957-1965). Ulici. în rev. Dram. Alb şi negru. 2002. Colab. 11. Natură moartă cu statuie (2000) şi Alesul (2002). Tânărul scriitor (1954). pref. Geo Vasile. 1980. Balanţă solară (1980). Vremuleţ. versuri. OPERA: Un pumn de iarbă. Vasile. Şcoala generală în com. A publicat şi sub pseud. nr. (R. 1997. ArtPanorama. Debutează cu poezia Evocare. nr. Titus. 1994. Turnu Măgurele. Cu faţa la zid. Bucureşti. Armenii în istorie şi cultură. Gârbea. 34. Gazeta literară. Galaţi. Limba română (Chişinău) etc. 1998. 1994. OPERA: Cântăreţul de sticlă.). Don Quijote. Ialomiţa (1974-1978).NEŞU NERSESIAN Anaïs. la Luceafărul. studii. de M. 1997. în România literară. Călător în Arcadia (2000). N. I. de C. Bucureşti. Bucureşti. Sultana Craia. 1982. Felea. C. Bucureşti. traduse şi prelucrate de ~. 2000. 1 iul. 1996. a urmat Facultatea de Silvicultură din Braşov (1969-1974). 3. Marele necunoscut. Tomis. jud. 1998. Iorgulescu. versuri. REFERINŢE CRITICE: L. V. versuri. proză scurtă. Ş. în Luceafărul. versuri. H. 22. prostituata şi alte personaje. şeful Staţiunii silvice Bărăgan. 1983. Debut editorial cu romanul Un pumn de iarbă (1994). Teleorman. Bucureşti. 1975.

Figuri ardelene. August Treboniu Laurian. O zi din istoria Transilvaniei – 1 Decembrie 1918. Pe drumul unităţii naţionale. antologie de ~. 1977. în istorie al Univ. Din 1963. Bucureşti. 1940. Îndreptar pentru cercurile culturale. 1970. 1971. apă lină. Pentru Transilvania. Vatra). cu E. 1938. Viaţa şi opera lui Gheorghe Bogdan Duică. Bucureşti. Iorga” din Bucureşti (1963-1975). Liga culturală şi Unirea Transilvaniei cu România. Murăş. Reghin. Ion Gorun. Murăş. I. 1971. secundar la Bucureşti (1946-1959). vol. 1935. Miron Pompiliu. Bucureşti. în colab. Bucureşti. Take Ionescu. Bucureşti. 1940. Murăş. 1944. Bucureşti. Reghin. Spre unitatea statală a poporului român. La Bucureşti. Studii şi evocări. 1947. Studii şi evocări istorice. 1938. folcloristică (Murăş. A debutat cu versuri în rev. Constantin Romanu-Vivu. 1939. Il. 1937. 1943. 1975. I-II. Bucureşti. Dacia rediviva. Bucureşti. n. St. în colab. Vasile” din Blaj (1932-1933). Bucureşti. Cluj. 217 NICHITA . Universul literar. A. Memorialist şi istoric literar. istorie culturală (Conştiinţa literară a epocii. C. Bucureşti. O. 1972. 1979. 1970 (altă ed. Ţara Oaşului. memorialistică (în rev. Şcoala Normală din Târgu Mureş (1923-1931) şi Liceul „Sf.S. De la Petru Maior la Octavian Goga. de Mircea Maliţa. 1975. Premiul Acad. 1942. Activitate bogată. Ion Pop Reteganul. apă lină. Tăslăuanu. Mureş – m. în colab. De la Petru Maior la Octavian Goga. Ion Pop Reteganul. C. Nicolae Titulescu. 1966. crăişorul ţăranilor. Ion Simionescu. Legături politice şi culturale între anii 1859-1918. Bucureşti. Din contribuţia învăţătorimii române la dezvoltarea culturii naţionale.. Istoria memorandumului românilor din Transilvania şi Banat. A îngrijit ed. biobibliografie. scrisori. 1936. 1933 (în colab. 1 febr. Îndemnul a liceului „Al. Alecsandri. şezători. George Bariţiu (1966).. I. Conştiinţa originii comune a unităţii naţionale în istoria poporului român. Rosetti. August Treboniu Laurian (1970). „Cartea refugiatului ardelean” sau ca animator de publicaţii (redactor responsabil al rev. în 1926. Târgu Mureş. Române (1944). a dus o amplă campanie publică în favoarea drepturilor noastre politice. 1974. Onigaş). 1942-1944). Literatură populară din regiunea Mureşului de Sus. Cluj-Napoca. Sub stindardul Astrei. cu o pref. Cursurile primare în oraşul natal (1918-1923). Iosif. Nicolae Iorga. 1935. redactor la Revue roumaine d’histoire.). 1968.. Licenţiat al Facultăţii de Litere şi Filosofie a Univ. 1947. Ardealul. Bucureşti. Oct. Reghin. Târgu Mureş. Iaşi. Arad. 1970 (în colab. Lupta românilor din Transilvania pentru libertate naţională (1848-1881). Patria etc. de I. Credinţa. 1969. Profesorul Ioan Lupaş (1940). Iosif. din Bucureşti.. 1990). Carmen saeculare valachicum. Nicoară. Iosif (1941). cu teza George Bariţiu (1948). Bucureşti. Nicolae Titulescu (1969). Bucureşti. Interviuri literare. art. Ion Pop-Reteganul. Bucureşti... 1980). Noi contribuţii la cunoaşterea vieţii şi activităţii lui Visarion Roman. 1977. jud. OPERA: Figuri mureşene. Învăţător la Târgu Mureş şi prof. O. Viaţa şi opera lui Gheorghe Bogdan Duică (1940). Transnistria. 1978. pref. Deda. Agârbiceanu. Rosetti (1970). Pe drumul unităţii naţionale. din V. Târgu Mureş. Bucureşti. antologie de ~.. Colaborează la Vremea. broşuri scoase în col. Figuri ardelene. din Bucureşti (1946). St. 1936). Bucureşti. George Bariţiu. Pe urmele lui Iosif Vulcan. Viaţa şi activitatea sa. Studii pedagogice la Cluj (1939-1940) şi Bucureşti (1940-1941). prin conferinţe. Papiu Ilarian” din Târgu Mureş. 1946. cu E. 1977). 1991. C.NETEA Vasile. Este istoria Transilvaniei un studiu inutil?. de M. Bucureşti. Ieronim Bariţiu. St. mai ales în anii Diktatului de la Viena.S. Nicolae Iorga (1971). Chendi. Patriarhul dr. 1940. Bucureşti. Maliţa. prefectul legiunii a XII-a în anii 1848-1849. 1877. 1871-1940. Miron Cristea. Sibiu. Profesorul Ioan Lupaş. A. cu o pref. Progres şi cultură. Ion Pop Reteganul (1938). Jar şi slovă. I-II. Autor al unui vol.. 1934. Târgu Mureş. Bucureşti. 1944. Fiul lui Grigore Netea şi al Lucreţiei (n. Dr. 1943. Sibiu. 1912. Nicoară). Bucureşti. Documente. Unirea Transilvaniei cu România. 1943. Reghin. în mai multe domenii: istorie (Figuri mureşene. Bucureşti. Transilvania. Bucureşti. Munţii Apuseni – muzeu istoric şi pantheon al poporului român. 1941. de Interviuri literare (1972) şi al mai multor studii monografice: Constantin Romanu-Vivu (1937). 1940. Traian Moşoiu sau a prefaţat altele. agricultori. Conştiinţa literară a epocii. cercetător ştiinţific principal la Institutul de Istorie „N. Pentru Transilvania. 1946.P.. Bucureşti. O. Horia. 1933. 1941. Viaţa.

) NICOARĂ Mara. Scoate. 7-8. nr. Petroliere TitanNădrag-Călan. OPERA: Destrămare. teatrală (1928-1929). B. Z. maistru. 1976. nr. Existenţa poetului (1982) şi Vara pierdută (1989). în Bucureştiul interbelic. ibidem. G. Bucureşti. Grigurcu. devine inspector în Ministerul Muncii. M. în Vatra. Lovinescu. Provine dintr-o familie de mari proprietari de pământ. A doua carte cu poeţi. Sbârcea. A absolvit Liceul Internat din Iaşi.) NICHITA George. Istoria. I. nr. Opriş. poezii. 1974. cu dese călătorii în străinătate. Fost ofiţer. com. Între 1969 şi 1974 urmează. Rus). 1972. nr. 1979. nr. Existenţa poetului. Literatură pentru copii: O poveste de-o zi (1990). 1998. 1984.Bucureşti. nr. 1927-dec. A publicat vol. în Familia. 1988. Bucureşti. 1980. Iorgulescu. Bucureşti. fiind apreciat şi simpatizat de E. Bucureşti. 1980. n. 1926. (A. Săptămâna literară. Ţara de Jos ş. Muntean. Şăineanu. Lovinescu. Îngerul alb (1976). III. şi Literatura Română a Univ. Lirică modernă (nu fără efort programatic). Poet. Vasilescu. ezitând între vitalism şi intelectualizare. ibidem. 3 dec. 1972. care i-a creionat un portret savuros în Memorii III: „Un Des Esseintes bucureştean: un om de societate aservit pasiunii de a părea american. 5. iar după 1944 consilier în Consiliul de Administraţie al Soc. 1936. n. Micu. N. Recenzii. 1972. 1937. poezii.a. REFERINŢE CRITICE: C. 5. V. nr. nr. Prozator. Bucureşti. Sultana Craia. 2. 1948. 1968. 1986. Tanco. Boala crinilor. 1926-1927. L. 1987. Secretar de redacţie la Sburătorul. Obiectele verii. în Luceafărul. 10 oct. jud. REFERINŢE CRITICE: Al. Boala crinilor (1980). Ulici. conduce rev. 1972. 1927. Tutova – m. Gh. Evadări (1927). 11-12. figură curioasă şi enigmatică. 1928). M. S. 1982. din Bucureşti. 1980. ibidem. Poantă. Poezia românească contemporană 1950-1970. ibidem. Colab. 1972. împreună cu G. Bucureşti. Inorogul alb. Preşedinte al Consiliului de Administraţie al Băncii Vultur şi al Soc. 1975. 1978. în România literară. lui Nicolae Ioanidi). G. Mai mult pasăre decât înger (1978). Biciul albastru. 1936. nr. idem. în Tribuna. 1982. Sinteza (apr. Evadări. Metea. Cluj. Facultatea de Lb. Poezia. Taşcu. III. 27. Vara pierdută.: Cuvintele. Bucureşti. F. com. nr. membru al cenaclului lui E. Iorgulescu. 1987. la Sburătorul. (R. Liceul „Al. Georgescu. Bucureşti. I. în Familia. Bucureşti. Debut editorial cu vol. Pp. Bucureşti – m. 1886. Memorii.. Agent de relaţii bancare. Convorbiri literare. nr. 1900. O. (M. în România literară. Existenţa poeziei. Jacquard (ţesătorie). în Luceafărul. frumoase flori (1972). 49. Obiectele verii (1980). 18 iun. 12. Mai mult pasăre decât înger. nr. O. A mai publicat încă o plachetă. rev.. în Orizont. Herseni. St. 32. Pop. D. 9. în Gazeta ilustrată. de poezii Destrămare (1926). A frecventat cenaclul „Sburătorul”. N. 11. Lefter. 50. Redactor la Contemporanul. Debutează cu versuri în ziarul Steaua Roşie din Târgu Mureş (1962). OPERA: Cuvintele. 1989. ibidem. T. ibidem.” De la reportajul pe tema O plimbare pe Olt (1930) trece la povestea 218 . Scriitori. în Dacia literară. n. 51. în Sociologia românească. făcea.. nr. 1981. Cozma. Mureş. 1980. Lovinescu. 1982. nr. 1972. Poptămaş. frumoase flori. Călinescu. la secţia fără NICOARĂ frecvenţă. Papiu Ilarian” din Târgu Mureş (absolvit în 1966). versuri. în Viaţa Românească. Fiica ofiţerului Vasilică Nicoară şi a Eugeniei (n.. Jud. Poetă. I. Soţia scriitorului Ion Lilă. în Steaua. Conştiinţa originii comune a unităţii naţionale în istoria poporului român. Papadima. versuri.. G. 1972. Apariţie yankee în inima uliţei autoctone. în Buletinul Societăţii de Ştiinţe Filologice. Piru.) NICODIN Dinu (pseud. D. D.. Biciul albastru (1974). M. 28. Neagu. 37. Universul literar. 1985. Ţepelea. Bucureşti. Antonescu. 1948. Micu. P. Literatura română contemporană. nr. II. plastică. REFERINŢE CRITICE: T. Bucureşti. E. Floreşti.

S. poematică. 1992. 1941. 1988. apoi muncitor cu înaltă calificare şi fotograf principal la Centrul de documentare medicală din Bucureşti (1958-1959). Perpessicius. 1970. nr. Who’s Who in Romanian America. schiţe. Floresco. New York) etc. 1992. Germania). 1930. nr.. Canada). dialoguri. în Steaua. 1989. IV. în Lumea liberă românească (New York). G.. ibidem. tehnician în antibiotice la Fabrica Chimică nr. Romanul românesc. Ohio). 1937. 21. relevând puternice convulsii sociale şi politice în Franţa anului 1789. Dan Costescu. Bucureşti. 15. 1980. 15. A donat o foarte importantă colecţie de carte rară şi de numismatică Bibl. fotograf la spitalul clinic „I. 1993. ***. A. Cleveland. în România pretutindeni (New York). Statele Unite). Bârna. 1943 (ed. Proza sa artistică recurge la frazarea savantă. Engrame. E. R. 10. 1930. 21. în Micromagazin (New York). reportaj. Vacuum (Colocviu de abis)/Void (Dialogue Amidst the Ruins). 6. New York. New York. Rendez-Vous sau Întâlnire cu mine însumi. în 1979). nr. 1972. 1981. nr. Fotoreporter la Agenţia Română de Presă „Agerpres” (1950-1951). I-II. Aghan. la Univ. 1987. OPERA: Self Encounter. Lupii. în Acţiunea românească (New York). P. Revoluţia. Simuţ.. 1940. 1979. Acţiunea românească (New York). 1987. idem. Bucureşti. Pravoslavnica ocrotire. Ten Oneiric Sketches. Colaborează cu proză. 2. Alexandru Nemoianu. în Acţiunea românească (New York). 5. în Romanian Convergences (London. Lovinescu. jurnal literar. 9. 1987). oct. Anglia). 158-163. Bucureşti. Bucureşti. 1982 şi Pagini din „Jurnal întrerupt”. P. Andronescu. 193-194. povestiri. Memorii. com. Săptămâna müncheneză (fragmente din vol. absolvit în 1939. în România literară. Rhode Island). America (Cleveland. În 1969 se stabileşte în Statele Unite. Lovinescu. I. nr. Pe portativul vieţii. urmat de Ten Oneiric Sketches (1980). Dan Costescu. 1981. 1932. 1984. New York (serialele Comunismul fără mască. Între 1956 şi 1957 este laborant principal la Centrul de cercetări chimice al Acad. la referinţe aglutinate snob şi la stilul preţios şi afectat. 31. Ov. 1988 (versiunea românească a fost publicată pentru întâia oară la Detroit. Studii de Drept. 1989. III. 11-12. II.vânătorească din Lupii (1932) şi poemul ritmat Aghan (1940)... bilingvă româno-engleză. din Bucureşti. ed. de I. Ohio (1969). 1984). II. 2 din Iaşi (1953-1955). memorialistică. S. 1975. ibidem. Jurnal literar (1992). Meridiane (Elmhurst. Vl. Introduction: Victor Eftimiu. Fiul lui Dumitru Nicolaescu-Stroe şi al Valentinei (n. Compiler Şerban C. nr. jud. n. roman. îngrijită şi pref. nr. OPERA: O plimbare pe Olt. în Săptămâna müncheneză (Germania). Simuţ. Martinescu. În 1972 participă cu peisagii şi pictură figurativă expresionistă la expoziţia de artă în aer liber (Spring Show in Greenwich Village) din New York. Vacuum (Colocviu de abis)/Void (Dialogue Amidst the Ruins). în Information 219 NICOLEANU . Rendez-Vous sau Întâlnire cu mine însumi (1987). Sasu–Mariana Vartic. 1987. 1982. neterminate. Opere.. în Familia.. Cantacuzino” din capitală (1959-1968). Scrieri. nr. E fotograf liber profesionist şi pictor. Rendez-Vous sau Întâlnire cu mine însumi. eseuri şi comentarii politice la Micromagazin. 1990. 25 sept. B. Istoria. ***. 1979. Române şi Institutului de Arheologie din Bucureşti. Nicholas Catanoy. în Lupta (Providence. Debutează cu proză scurtă în ziarul America. nuvele. Debut editorial cu vol. Prozator. Lupta (Providence. nr.. New York. bilingvă româno-engleză (1988) şi Pe portativul vieţii. 1987.. povestiri. Acad. nr. Constantin Eretescu.) NICOL Dominik (numele la naştere: Dumitru Nicolaescu). ***. Vâlcea. Liceul „Alexandru Lahovary” din Râmnicu Vâlcea. nr. Scrieri. oct. 2000). 1994. Erudiţia istorică se desfăşoară liber pe o imensă pânză epică în romanul Revoluţia (1943). Păuşeşti-Măglaşi. A semnat şi Dumitru Nicolaescu (în unele enciclopedii şi lucrări de referinţă scriitorul e înregistrat cu acest nume). nr. IX-X. Constantinescu. în Tricolorul (Toronto. Călinescu. 1.. Negoiţescu. nr. Vl. nr. 31. de povestiri Self Encounter (1979). 92. roman. Bucureşti. Bârna. ed. fotograf la Ministerul Afacerilor Interne (1951-1952). REFERINŢE CRITICE: ***. New York. cu un Cuvânt înainte (Foreword) de Peter Conrad. REFERINŢE CRITICE: E. Literatura. Translated from Romanian language by Radu A. învăţători. nr.. (I.