Franz Kafka CASTELUL conform variantei din manuscris

OPERE XX

KAFKA, FRANZ
RAO International Publishing Company
RAO International Publishing Company SA P.O. Box 37-l98 Bucureşti, ROMANIA FRANZ KAFKA Das SchloB Herausgegeben von Malcolm Pasley S. Fischer Verlag GmbH, Frankfurt am Main Traducere din limba germană MARIANA SORA Ediţie revăzută şi îngrijită de RADU GABRIEL PARVU Copyright © 1995 RAO International Publishing Company S.A pentru versiunea în limba romană Coperta colecţiei DONE STAN CRISTIAN BADESCU Pe copertă LYONEL FEININGER, Domul din Hatte Tiparul executat de ELSNERDRUCK Berlin, Germania August 1995 ISBN 973-576-004-5

CUPRINS
Notă asupra ediţiei / 7 CASTELUL 1 Sosirea /li 2 Barnabas / 28 3 Frieda / 46 4 Prima discuţie cu birtăşiţa / 55 5 La primar / 67 6 A doua discuţie cu birtăşiţa / 85 7 învăţătorul / 98 8 Aşteptîndu-l pe Klamm / 108 9 Lupta cu interogatoriul / 117 10 Pe drum / 127 11 La şcoală / 133 12 Secundanţii / 144 13 Hans / 151 14 Reproşul Friedei / 161 15 LaAmalia / 172

16 [K. rămase locului] / 181 17 Secretul Amaliei / 197 18 Pedeapsa Amaliei / 212 19 Umblînd cu jalba / 221 20 Planurile Olgăi / 228 21 [Vasăzică se întîmplase] / 243 22 [Privind fără ţintă în jur] / 252 23 [Abia acum observă K.] / 262 24 [Probabil că ar fi trecut cu aceeaşi indiferenţă] / 277 25 [Ctad se trezi] / 291

Notă asupra ediţiei
Seriei operelor lui Kafka, pe care Editura RAO le publică pornind de la varianta din manuscrisele autorului, i se adaugă acum, după Procesul şi America, volumul de faţă. ' La fel ca în cazul romanelor amintite, nu am mai folosit ca punct de referinţă ediţia îngrijită de Max Brod, ci textul nou, publicat de' Editura S. Fischer din Frankfurt am Main. De data aceasta este vorba despre volumul editat de Malcolm Pasley şi apărut în 1991. Scris cu doi ani înaintea morţii şi publicat la doi ani după moartea autorului, Castelul a rămas neterminat şi nefinisat. în comparaţie cu celelalte romane postume, din care Kafka a publicat totuşi cîte un fragment, Castelul a fost total inedit pînă în 1926 cînd a apărut ediţia princeps. Traducerea romanească pe care o reproducem în continuare este realizată de Mariana Sora după ediţia Brod şi a apărut în 1968 la Editura pentru literatură. După verificare nu am constatat în general decît diferenţe mărunte faţă de textul din manuscris. Există totuşi cîteva modificări, cu precădere de structură, ce se cuvin semnalate. Astfel, pagina finală a romanului, începînd de la „Gesticulînd furios, ca şi cum ar fi vrut...", nu apare în traducerea Marianei Sora, drept pentru care a fost tradusă de semnatarul acestor rînduri; în versiunea romanească amintită, capitolele nu au titluri, fiind doar numerotate, pe cînd în ediţia Pasley ele au titlurile pe care le-am tradus aici (excepţie fac numai capitolele 16, 21, 22, 23, 24, 25 care nu poartă titluri nici în manuscris). Observăm însă în această privinţă că în traducerea din 1968 capitolul 15 este împărţit în cinci subcapitole dintre care totuşi patru au titluri (Secretul Amaliei, Pedeapsa Amaliei, Umblînd cu jalba şi Planurile Olgăi), titluri care în ediţia Pasley apar ca fiind ale unor capitole de sine stătătoare! De altfel, iar acesta ar fi un nou element demn de semnalat, o parte dintre capitole nu-şi mai păstrează în 8 ♦ Franz Kafka traducerea Marianei Sora dimensiunile din manuscrisul kafkian, astfel încît, fără nici o abatere de la succesiunea textului, anumite fragmente sau chiar capitole sînt trecute în seama altor capitole. Fireşte, în asemenea cazuri am reaşezat lucrurile ca în manuscris. Nu socotim necesar să specificăm acum cu precizie noile locuri de demarcaţie dintre capitole. Cititorul interesat le va descoperi cu uşurinţă comparînd traducerea din 1968 cu cea de faţă. De asemenea nu credem că este locul aici să judecăm justificarea acestor restructurări ale capitolelor. Notăm doar numerele capitolelor din ediţia din 1968, afectate de acest fenomen: 1—2; 11—12 (In acest caz întregul cap. 12 din versiunea romanească din 1968 este înghiţit de cap. 11 din manuscris); cap. 13 din traducerea Marianei Sora este împărţit aici în cap. 12,13 şi 14; deja amintitul capitol 15 ale cărui subcapitole devin aici capitole independente: 15—16; 16—17 (cap. 17 este şi el trecut în întregime sub incidenţa cap. 16); cap. 18 e segmentat în două capitole. în urma acestor transformări, care, repetăm, nu afectează derularea ca atare a textului, apar acum 25 de capitole faţă de cele 20 din versiunea romanească publicată în 1968. La Cuprins capitolele fără titlu primesc, conform obiceiului, un nume în funcţie de cuvintele lor iniţiale. RADU GABRIEL PARVU

CASTELUL
SOSIREA

Era seară tîrzie cînd K. sosi. Satul zăcea înzăpezit. Muntele cu castelul nu se zărea, era învăluit în ceaţă şi beznă; nici cea mai mică licărire de lumină nu arăta unde se afla marele castel. K. se opri pe podul de lemn care ducea de pe şosea spre sat şi rămase o bucată de vreme cu ochii ridicaţi'spre spaţiul în aparenţă gol. Apoi se duse să-şi caute un sălaş de noapte; la birt mai era lume; birtaşiîl n-avea, ce-i drept, camere de închiriat, dar, surprins şi'zăpăcit din cale-afară de sosirea oaspetelui întîrziat, era dispus să-l găzduiască, aşternîndu-i o saltea de paie în sala de birt. K. se învoi. Cîţiva ţărani mai zăboveau la un pahar de bere, dar K. nu voia să stea de vorbă cu nimeni; aduse singur salteaua de paie din pod, o întinse în apropierea sobei şi se culcă. Era cald, ţăranii şedeau tăcuţi, K. îi mai cercetă puţin cu ochi obosiţi, apoi adormi. Dar, peste puţin, fu trezit. în faţa lui stătea un tînăr îmbrăcat orăşeneşte, cu figură de actor, cu ochii înguşti şi sprîncenele groase, iar lîngă el, birtaşul. Şi ţăranii mai erau acolo, unii îşi întorseseră scaunele ca să vadă şi să audă mai bine. Tînărul îşi ceru foarte politicos scuzecă-l trezise pe K., se recomandă ca fiul administratorului castelului şi apoi zise: — Acest sat e proprietatea castelului, cine locuieşte sau rămîne peste noapte aici locuieşte sau rămîne peste noapte oarecum la castel. Nimeni n-are voie s-o facă fără autorizaţia contelui. Dumneavoastră însă n-aveţi o asemenea autorizaţie, sau cel puţin n-aţi arătat-o. K. se ridicase în capul oaselor, îşi netezise părul cu mîinile şi, uitîndu-se de jos în sus la cei doi, zise: — în ce sat m-am rătăcit oare ? E vreun castel pe aici ? 12 ♦ Franz Kafka — Bineînţeles, zise tînărul rostind vorbele încet şi răspicat, în timp ce unii dintre ţăranii prezenţi clătinau din cap a mirare. Castelul domnului conte Westwest. — Şi trebuie să ai autorizaţie ca să rămîi peste noapte ? întrebă K., vrînd parcă să se încredinţeze că na visat cumva cele ce i se comunicaseră adineauri. — Trebuie să ai autorizaţie, fu răspunsul, şi era o batjocură la adresa lui K. în gestul şi vorbele tînărului, cînd se întoarse cu mîna întinsă spre birtaş şi muşterii întrebîndu-i: Sau poate că nu e nevoie de autorizaţie ? — Atunci va trebui, deci, să mă duc să-mi scot autorizaţia, zise căscînd K., şi dădu pătura la o parte, gata să se scoale. — Da, dar de la cine ? întrebă tînărul. — De la domnul conte, răspunse K., nu-mi rămîne altceva de făcut. — Acum, la miezul nopţii, să ceri autorizaţia de la domnul conte ? exclamă tînărul dîndu-se cu un pas îndărăt. — Nu se poate ? întrebă cu indiferenţă K. Atunci de ce m-aţi mai trezit ? Acum însă, tînărului îi sări ţandăra. — Ce apucături de vagabond! strigă el. Vă pretind respect faţă de autorităţile comitatului! V-am trezit ca să vă comunic că trebuie să părăsiţi îndată domeniul contelui. — Ajunge, isprăviţi cu comedia asta, zise K. cu voce surprinzător de scăzută; se culcă la loc şi trase pătura pe el. Dumneata, tinere, mergi puţin prea departe, şi am să mai revin mîine asupra purtării dumitale. Birtaşul şi domnii de colo îmi sînt martori, în măsura în care mai am nevoie de martori. De altfel, află că sînt arpentorul chemat în urma dispoziţiilor domnului conte, să fac măsurători de terenuri. Secundanţii mei şi aparatele sosesc mîine cu trăsura. N-am vrut să scap ocazia de a face o plimbare prin zăpadă, dar am greşit drumul de cîteva ori, de aceea am ajuns aşa de tîrziu. Că ora era prea înaintată ca să mă mai prezint la castel, asta o ştiam singur, fără să mă înveţi dumneata. De aceea m-am şi mulţumit cu acest culcuş din care ai avut impoliteţea — ca să nu spun o vorbă mai CASTELUL ♦ 13 aspră — să mă scoli. Cu asta mi-am isprăvit explicaţiile. Noapte bună, domnule! Şi K. se întoarse cu faţa spre sobă. Mai auzi în spatele lui întrebarea şovăitoare: „Arpen-tor ?", apoi se făcu linişte. Tînărul însă îşi reveni curînd din surpriză şi spuse către birtaş, cu o voce destul de domoală pentru a fi luată drept dovadă de grijă faţă de somnul lui K., dar suficient de tare pentru a se face auzit de acesta: — Am să cer instrucţiuni prin telefon. Vasăzică exista şi un telefon în această cîrciumă de sat ? Erau bine prevăzuţi cu de toate. Amănuntul îl surprinse pe K., deşi, în linii mari, se aşteptase la aşa ceva. Descoperi că telefonul se afla aproape

K. simţi o uşoară înfiorare. Uşa dinspre bucătărie se deschise şi în prag se ivi cîrciumăreasa. deranjat doar o dată sau de două ori de tropăitul uşor al unor şobolani care treceau în fugă.. pînă dimineaţa. nu-l remarcase. Schwarzer. a lui Schwarzer. Lampa fu stinsă şi. Se spune că răsplăteşte bine munca cinstită. să cerceteze cazul. destul de jerpelit. care se apropiase timid de el. se punea doar întrebarea dacă acesta era dispus să i-o permită. A telefonat însuşi şeful de birou ? Ciudat. căci Schwarzer trînti furios receptorul. Ascultă în tăcere o explicaţie destul de lungă. Ca să se ferească barem de prima violenţă a atacului. ca de altfel toată întreţinerea lui K. Dar atunci nu mai avea nici un rost să stea prefăcîndu-se că doarme. nu părea deloc curios. întorcînd capul în aşa fel încît să-şi ferească faţa. zise K. e un vagabond ordinar şi un mincinos. de aceea el. Se vede că obţinuseră răspunsul destul de repede. aşa că se întoarse pe spate. se gîndi că toţi. iar cîrciumarul se apropie de ea în vîrfuf picioarelor ca s'-o pună la curent. CASTELUL ♦ 15 îl vor putea teroriza mereu. cîrciu-marul şi cîrciumăreasa au să se năpustească asupra lui. era prezent.. avu pace. cu amestecul ei de rea-voinţă şi de prudenţă. şi cum birtaşul se vede că nu-şi făcuse datoria. interogatoriul. să se controleze afirmaţia. asta dovedea că era subestimat şi că va avea mai multă libertate decît ar fi fost îngăduit să spere din capul locului.. care. Deodată telefonul sună din nou şi. ameninţarea obligatorie cu expulzarea din domeniile contelui. rămase culcat ca şi pînă atunci. în sfîrşit. săpunul şi prosopul aduse de birtăşiţă. se uita în gol. Asta. după părerea lui K. Şi nici în materie de zel nu se lăsau mai prejos. un bărbat de vreo treizeci de ani.. refuză. urma să fie plătit de castel. se ghemui tot sub pătură. Dacă însă credeau că. se hotărî să-l lase să telefoneze. atitudine ce manifesta. ciuli urechile. voia să se ducă numaidecît în sat. Dar pe de altă parte era şi favorabil. Ce-i drept. Trezirea. strigă el. cu un rucsac mic drept pernă şi o bîtă noduroasă alături. K. îl roagă pe 14 ♦ Franz Kafka domnul Fritz să se intereseze la cancelaria centrală dacă un arpentor de felul acestuia este într-adevăr aşteptat şi să-i comunice numaidecît răspunsul prin telefon. sosirea unui arpentor nu era un lucru de nimic. apoi spuse încet: — O eroare vasăzică ? E foarte penibil pentru mine. de teapa lui Schwarzer. Şi apoi începu convorbirea telefonică. lui K. astupînd cu trupul ei voluminos tot spaţiul din tocul uşii. Relatarea lui Schwarzer. era în defavoarea lui. îi dădea o imagine despre ce s-ar putea numi gradul de cultură diplomatică pe care o posedau în castel şi oamenii mai neînsemnaţi. cancelaria centrală avea un serviciu de noapte. — Nu-l cunosc încă pe conte. Deşi era improbabil să fie ceva care să-l privească iarăşi pe el.. deosebit de puternic. la un capăt al firului Fritz se informa. ciudat! Cum să-i explic asta domnului arpentor ? K. căci K. pentru ca nu cumva să-i recunoască a doua zi. Văzu că ţăranii se strîng şi se sfătuiesc. se înşelau.. fiindcă dovedea că la castel se ştia despre el tot ce era necesar de ştiut. nici măcar nu se întoarse. Administratorul dormea. la îndemînă. căci telefonul sună' în curînd. Tînărul care se prezentă spunîndu-şi numele — îl chema Schwarzer — povesti cum îl găsise pe K. somnoros cum fusese. desigur. pe de o parte. toţi înmărmuriră. însă. susţine că este arpentor chemat de domnul conte. dar un subadministrator. căci. de altfel poate pe drept cuvînt. După micul dejun. iar Schwarzer se întoarse la aparat. Dormi adînc. Fireşte că i se păruse cam suspect. o superioritate intelectuală. — Am spus-o eu. Apoi se făcu linişte. nici urmă de arpentor. fuseseră prost primite de K. nici cu cea mai mare bunăvoinţă nu putea să cruţe somnul lui K. Scoase încetişor capul de sub cuvertură. unul dintre subadministratori. informaţia transmisă de Fritz părea să fie scurtă de tot. îmbiat să se mute în odaia birtaşului. cum se vădise ulterior. acceptînd doar un ceai somnifer oferit de b'irtaş. e adevărat ? Dacă . O clipă K. un anume domn Fritz. Dacă tînărul voia să se servească de telefon. după spusele birtaşului. dar atîta tot. Castelul îl numise deci în postul de f arpentor. ţăranii.deasupra capului său. recunoscîndu-i calitatea de arpentor. cel puţin în ce priveşte formele. Cu un gest de indiferenţă opri explicaţiile lui Schwarzer. i se făcu milă — deşi amintindu-şi de purtarea lui din ajun nu schimbase cu el decît cuvintele strict necesare — şi-l pofti să şadă. găsise că e de datoria lui. Schwarzer. dormind liniştit pe o saltea de paie. poate chiar mai rău. Dar cum birtasul se tot învîrtea în jurul lui rugîndu-se parcă de el fără vorbe. şi nu mai fu nevoie să ceară să se golească sala. cum i se păru lui K. că se cumpănise' raportul de forţe şi se accepta lupta cum s-ar zice cu un zîmbet. iar la celălalt capăt se aştepta răspunsul. căci toţi se grăbeau să iasă. Fireşte că e o obligaţie. ligheanul cu apă.

niţel. — Bineînţeles. fără a-şi întoarce măcar privirea spre birtaş. în clipa asta K. Tu pe toţi îi crezi tari. dar n-o să stea cu tine la castel ? Renunţa oare cu atîta uşurinţă şi plăcere la muşterii şi îndeosebi la K.. stînd în faţa portretului. zise birtaşul încet. Dar K. ci spuse: — Şi tatăl lui e tare. — Au un administrator frumos la castel. într-adevăr. cu ochii lui căprui. De aceea îi şi respect pe cei puternici.. — Nu cunoşti castelul. în sfîrşit. birtasul pe marginea laviţei de la fereastră. mai comod nu îndrăznea să se aşeze şi se uita tot timpul la K. cum îşi dădu seama acum. nu-i bine să judeci pripit.. Ţin să fiu liber mereu. zise K. nu te cred tare. agăţat de perete. de pildă. Ţinea capul atît de aplecat spre piept. păcat că are un fiu atît de prost crescut.. nu sînt prea timid. Se temea să nu-l descoasă despre conte ? Se temea că „domnul". Era totuşi un tablou. zise K. La început se tot dăduse pe lîngă K. Deocamdată nu ştiu despre castel decît atîta. răspunse birtaşul. avu impresia că birtaşul e ca un copil. nimeni nu se plînge că ar fi prost retribuit. simţi că trebuie să-i abată gîndurile de la aceste temeri. n-am nici o putere. Aşa că îi făcu doar semn să-i deschidă uşa şi ieşi în dimineaţa de iarnă însorită. îl zărise încă din culcuşul său. Dacă. dar birtaşul nu rîse deloc. — Cine-i ăsta ? Contele ? întrebă K. Apoi mă tem că nici nu mi-ar plăcea să trăiesc sus. la castel. Nu era uşor să cîştîgi încrederea acestui om. în timp ce se îndrepta spre uşă. şi anume portretul unui bărbat de vreo cincizeci de ani. întîi trebuie să aflu ce fel de muncă mi se cere. ca să nu alunge zîmbetul provocat în cele din urmă. fireşte. Şedeau faţă în faţă. cum am făcut eu. trebăluind cu coatele ridicate alături în bucătărie. domnule. o să am de lucru aici în vale. vrei să le şi duci ceva cînd te întorci acasă.. colo. iar mai jos stătea îndreptată înainte. — Nu.. e administratorul.îţi laşi nevasta şi copilul. iar acum'parcă îi venea s-o ia din loc. îl bătu uşor cu palma pe obraz. domnule. castelul bine conturat în aerul limpede. o să fie mai indicat să locuiesc aici. care se zărea printr-o ferestruică. din acelea care se pun la spatele tablourilor.. dar cu seriozitate. — Dar ştii că te pricepi să observi oamenii. sus. — în ce mă priveşte. dar. CASTELUL ♦ 17 — Golanul! zise el surîzînd. privirea lui K. — Nu. ai să-i poţi găzdui aici ? 16 ♦ Franz Kafka Sigur că da. Era într-adevăr aproape un băieţandru cu faţa lui moale. doar că nu sînt tot atît de sincer şi nu-mi place totdeauna s-o recunosc. răspunse birtaşul timid. mari şi temători. încît ochii abia se mai vedeau. * — în privinţa asta nu trebuie să vă faceţi griji. pe munte. se opri asupra unui portret întunecat. că cei de acolo se pricep să-şi aleagă arpentorul potrivit. barba era îndoită în dreptul bărbiei. tatăl lui e doar subadministrator şi încă unul dintre cei mai mici. Cum ajunsese să se însoare cu femeia asta în vîrstă şi voluminoasă. probabil la fel de mult ca şi tine. Acum zări. Şi. Nu cumva şi pe mine ? — Pe tine. pentru a-l consola pe birtaş şi a şi-l apropia mai mult. Mîna stîngă odihnea cu degetele răsfirate în părul bogat. dar de la distanţă nu putuse distinge nici o trăsătură şi crezuse că e doar un carton negru. apărînd şi mai clar datorită stratului subţire de zăpadă care acoperea totul. pe care voia neapărat să-l ştie găzduit la castel? — Nu e încă sigur. atitudinea asta părea determinată de greutatea frunţii înalte şi de nasul coroiat. sînt în stare să-mi spun părerea chiar şi unui conte. fără a putea sprijini capul. sus. nu voia să-l mai descoasă acum. Se uită la ceas şi zise: — în curînd o să sosească ajutoarele mele. aproape imberbă. ţi-o spun confidenţial. Apoi se sculă ca să-l scutească de prezenţa sa pe birtaşul care-şi muşca nervos buzele. Acesta zîmbi. să pleci aşa de departe. zise K. să nu fie demn de încredere ? K. Din pricina poziţiei capului. nimic de zis.. zise K. zise birtaşul şi. e mult mai bine s-o scoţi la capăt cu domnii în pace şi bună înţelegere. De altfel. răspunse acesta. îi şopti la ureche: Schwarzer a' exagerat ieri. zise K. împrumutînd formele tuturor lucrurilor. drept care îl lua pe K. Poate că mai au şi alte calităţi. trăgîndu-l spre dînsul. . — Aş ! zise K. într-o ramă întunecată.

încă de la distanţă. ca să poată cuprinde enoriaşii — se afla şcoala. Copiii amuţiră dintr-o dată. pînă la acoperişul său lat de ţiglă roşie. sus — singurul vizibil — foişorul unei case de locuit. Nici veche cetate feudală. K. K. şi această tăcere subită probabil că-i plăcu învăţătorului. învăţătorul. ca o pregătire pentru a se auzi ce spune. Dar fu stînjenit în reflecţiile sale. domnule învăţător. cel puţin aşa parea de aici. cît vedeai cu ochii. toţi cu ochii aţintiţi' asupra lui. înainta cu nu mai puţină osteneală decît ieri. încolo nu se sinchisea de nimic. dar cu un ton de parcă n-ar încuviinţa ce face K. în faţa ei o grădină. întrunind în mod ciudat o'notă de provizorat cu una de străvechi.. în sat. e adevărat că afară de grupul lor. K. Turnul de colo. K. o clădire terestră. pe bună dreptate. schimbă vorba întrebînd: — îl cunoaşteţi. — Vă uitaţi la castel ? întrebă el mai blînd decît se aşteptase K. pe drumul mare.părea să fie mai puţină zăpadă decît aici. K. In spatele bisericii. din toate părţile. nu zări decît un singur turn. acesta îl decepţiona. 18 ♦ Trata Kafka Cu ochii îndreptaţi spre castel. mă aflu în localitate abia de aseară. îl examinase pe K. mai ales că învăţătorul părea un' omuleţ obişnuit să comande. în parte ascunsă privirii de iedera ocrotitoare. fără a fi însă o apariţie ridicolă. nu sînt de-aici. niţel uluit. pe munte. ca într-un moment de demenţă. era singurul om. cine nu ştia că-i un castel. adunate strîns laolaltă. găsi că asta-i dă dreptul să întrebe: . corespundea aşteptărilor lui K. compus din case săteşti. desenat parcă de o mînă temătoare sau neglijentă de copil. pe conte ? — Nu. în dreptul căreia se oprise — de fapt era doar o capelă lărgită ca o şură. Dar pe măsură ce se apropia de castel. care abia dacă era mai prejos decît aşa-zi-sul castel. Părea un locatar posomorit al casei. îngrădită cu un grilaj de fier. îi zise el. care se compunea din vreo cîteva clădiri cu două etaje şi alte multe construcţii joase. castelul. aşa cum arăta din depărtare. în fond nu era decît un biet tîrg destul de sărăcăcios. zise învăţătorul. ţinîndu-se CASTELUL ♦ 19 foarte drept. Aici zăpada ajungea pînă la ferestrele bordeielor şi reîncepea iar la o distanţă de nimica toată. înainta. care acum sclipeau în razele soarelui. ar fi trebuit să se încuie în odaia cea mai îndepărtată. cum se putea distinge acum. — Da. zise învăţătorul şi dădu să plece. şi se termina într-un fel de terasă al cărei parapet crenelat. nu înţelegea ce spuneau. Stoluri de ciori se roteau în jurul lui. ar fi fost păcat de osteneala drumului şi ar fi procedat mai cuminte între-prinzînd o călătorie pînă-n orăşelul său de baştină. zăcînd greu pe acoperişurile joase. — Cum adică ? întrebă la rîndul său K. Ca străin. totul se înălţa liber şi uşor. unde nu mai fusese demult. — Nu vă place castelul ? se interesă grăbit învăţătorul. dar care ar fi spart tavanul ca să se ridice şi să se arate lumii. ce. dar K. nici palat nou'şi somptuos nu era. poate al clădirii principale. probabil. cu ferestre mici. dar sus. cu deosebirea că toate păreau construite din piatră. şi apoi repetă întrebarea într-o formă atenuată: Dacă-mi place castelul ? De ce presupuneţi că nu-mi place ? — Nici unui străin nu-i place. un tînăr scund. dar tencuiala căzuse de mult. Dacă ar fi ţinut doar să-l viziteze. se profila colţuros pe cerul albastru. ci o aşezare întinsă. subţiindu-se mereu. ca şi cum stîn'd pe loc ar fi dispus de mai multă putere de judecată. îşi aminti în treacăt de orăşelul său natal.. K. răspunse acesta. şi o expresie mai clară decît a cotidianului cenuşiu. vorbeau întruna şi repede. cu spărturi şi iregularităţi. unde K. O clădire lungă şi joasă. dar nu putea să-şi dea seama dacă ţinea de o casă de locuit sau de-o biserică. — Bună ziua. Cel dintîi se înălţa fără şovăire drept spre văzduh. Ca să nu spună nimic nepotrivit.' toţi deodată. cu umerii înguşti. ar fi putut să creadă că e un mic oraş. în linii mari. nu se lăsă şi mai întrebă o dată: — Cum ? Nu-l cunoaşteţi pe conte ? — Cum să-l cunosc? zise învăţătorul în şoaptă şi adăugă cu voce tare pe franţuzeşte: Ţineţi seama de prezenţa unor copii nevinovaţi. acum o întindere de zăpadă. se opri din nou. Tocmai ieşeau copiii împreună cu învăţătorul. K.' K. aşa încît K. iar piatra arăta roasă. Compara'în gînd turnul bisericii de acasă cu turnul acela de pe munte. era o rotondă uniformă. Adunaţi grămadă' în jurul învăţătorului. se simţi dator să salute el întîi. desigur — ce alta am putea clădi? — dar avea un ţel mai înalt decît învălmăşeala de case joase.

Aşadar porni înainte. — A. mereu căsuţe şi geamuri cu flori de gheaţă. desigur că boala şi oboseala dă şi ţăranilor un aer de distincţie. probabil dinspre curte.. mare cum K. apoi urmă o tăcere deplină. — Cine eşti dumneata ? strigă o voce autoritară. fumul se mai risipi puţin şi K. şi dădea o strălucire ca de mătase rochiei unei femei care zăcea acolo ostenită. izbuti să se lămurească încetişor. într-un fotoliu cu spetează înaltă. K. Printro spărtură mare. se vede. zise K. în starea în care se afla. e arpentorul. căci gîfîia. fără să-ţi poţi da seama exact în ce consta ciudăţenia. Sînt foarte obosit. — între ţărani şi castel nu e mare deosebire. Ce liniştit înaintase zile întregi pas cu pas ! — abia acum se arătau urmările efortului prea mare. se vede că din pricina oboselii ezita s-o ia pe altă potecă decît pe drum. Făcu un bulgăre de zăpadă şi-l azvîrli într-o fereastră. Faptul că-l cunoşteau nu părea să-l recomande. prietenos şi firav. enervat de această convorbire. unul cu barbă mare şi mustaţă. în sfîrşit. La început. O mînă de femeie îl sprijini. s-ar chema că a făcut mai mult decît suficient. desigur. reflexul zăpezii. zise K. O odaie mare. care ţinea gura mereu deschisă. cu toţii. CASTELUL ♦ 21 Fără a auzi ce-i spune bătrînul. totuşi K. nici nu se mai apropia totuşi de el. Aş putea să vă fac o vizită ? — Locuiesc în Schwanengasse. nici cu cei de la castel. Uşa se deschise numaidecît — era prima uşă pe care o vedea deschizîndu-se de-a lungul întregului drum prin sat — şi apăru un ţăran bătrîn. primi cu recunoştinţă scîndura pe care acesta o împinse spre el şi care-l salvă numaidecît din zăpadă. care părea să-l ţină strîns. zise învăţătorul. — Se poate. dar cu fiecare cunoştinţă nouă îi creştea oboseala. peste marginea albiei ca să-i indice . şi acum încă invizibili pentru el. pui de ţărani. dar mai era o cale lungă. nu ducea spre dealul castelului. şi. Venind de afară. şi chiar dacă nu se îndepărta de castel. dacă se silea să-şi continue plimbarea măcar şi pînă la intrarea castelului. şi întinse'mîna. Şi mai surprinzător era colţul din dreapta. Dintr-un alt colţ ieşea un fum gros. nu se afla într-o pustietate. în dreapta şi-n stînga se înşirau cocioabele ţărăneşti. nu sînt de o seamă cu ţăranii. am să vin. se pomeni în odaie. Se simţea irezistibil îmboldit să caute societatea altor oameni. într-o scurtă de blană cafenie. şi după cîţiva paşi. domnule învăţător ? Rămîn mai multă vreme aici şi mă simt de pe acum puţin stingher. Dintr-un colţ porneau ţipete de copil. rămase descumpănit. o lumină palidă. — Mă cunoaşteţi ? întrebă K. Pentru prima oară de cînd sosise. nu mai văzuse niciodată — era cît două paturi — doi bărbaţi făceau baie în apă aburindă. şi numai pentru că se aştepta la asta. — E beat. unde. pătrundea în adîncul acelui colţ. — îmi dai voie să intru puţin ? zise K. într-o albie de lemn. în jurul ei se jucau nişte copii.— Aş putea să vă fac o vizită. îl treceau năduşelile. aproape culcată. în gura mare. Părea să fie zi de curăţenie generală. şi bineînţeles. singura deschizătură a peretelui din fund. dar femeia nu părea să facă parte din acelaşi mediu. se aştepta mereu ca drumul să facă o nouă cotitură care să ducă spre castel. se simţea cu adevărat obosit. zise o voce feminină. Ţinea un sugaci la piept. zise: 20 ♦ Franz Kafka — Bine. ci doar pînă-n apropiere. încercînd să se justifice în faţa acestor oameni. i Această simplă indicare a adresei nu prea suna a invi-s ţaţie. K. în apropierea uşii se spălau rufe. Oricum. răspunse scurt aceeaşi voce. — Stai jos! zise unul dintre bărbaţi. în cele din urmă se smulse străzii acesteia. stătea ca înconjurat de nori. cu capul aplecat într-o parte. iar de acolo cotea ca dinadins în altă direcţie. Căci strada. şi apoi pesemne către moşneag: De ce l-ai lăsat să intre ? Se poate să dăm drumul în casă oricărui vagabond ? — Sînt arpentorul domnului conte. la măcelar. şi era mirat de lungimea satului care nu se mai isprăvea. Dar fumul venea dintr-un colţ. învăţătorul dădu din cap şi o porni împreună cu ceata de copii' care începură numaidecît să vorbească iar. era o trudă s'ă-şi scoată picioarele ce se afundau mereu. într-un moment nepotrivit. drumul lung făcut pe jos pînă aici nu păruse să-l fi ostenit deloc. mai mergea înainte. transformînd penumbra în întuneric. în penumbră. această stradă principală a satului.. zise cineva. dar asta nu schimbă cu nimic situaţia mea. deodată se opri locului şi nu mai putu înainta. — Sigur. mereu zăpadă şi nici ţipenie de om. întîi nu văzu nimic şi se poticni de o albie de rufe. Dispărură curînd într-o străduţă care cobora în pantă abruptă. şi coti pe o ulicioară cu şi mai multă zăpadă. K.

— Domnule arpentor. se trezi cu capul culcat pe umărul bătrînului de lîngă el. zise K. capul şi-l ţinea plecat. se bucura să audă vorbele acestea sincere. Niţel înviorat de somn. îi acoperea capul pînă spre mijlocul frunţii. amîndoi foarte zvelţi. bună ziua. Ea se uită la el cu ochii ei albaştri. Cît despre K. La ce vă trebuie oaspeţi ? Dar din cînd în cînd tot e nevoie de cîte unul. va să zică în acest sat se mai arătau totuşi oameni pe uliţă ! Dinspre castel veneau doi tineri de statură mijlocie. în mod cu totul neaşteptat pentru toţi. o maramă de borangic. de pildă de mine. obosiţi. Bărbaţii ieşiseră din albia în care acum se îmbăiau şi se zbenguiau copiii. se apropie de femeia din fotoliu. — Nici nu aveam de gînd să rămîn aici. — Cine sînteţi ? Ca să ştiu cui trebuie să-i mulţumesc că m-am odihnit sub acoperişul lui ? — Sînt meşterul tăbăcar Lasemann. Totul nu durase mai mult de o clipă. bărbosul strigă: — Bună ziua. zise omul. o fi o excepţie. CASTELUL ♦ 23 — Asta nu ştiu. sau propriului ei răspuns. dar ei îi goneau de fiecare dată împroşcînd apă din belşug. doream doar să mă odihnesc puţin. Se mişca mai uşor şi.. Acum se vădi că gălăgiosul cu barba mare se bucura de mai puţină trecere decît celălalt. ar-pentorul. nu puteţi să ne-o luaţi în nume de rău. în clipa aceea. iacă. Cu un dispreţ despre care nu se putea şti dacă se adresează lui K. Acesta. K. bărbaţii din baie tropăiau în apă şi se întorceau ba cu faţa. Iertaţi lipsa de cuviinţă. K. nu pot decît să vă mulţumesc. un sipet. gest caraghios în această postură şi prin care îl stropi cu apă caldă în obraz. Ningea iarăşi. femeia din fotoliu zăcea ca neînsufleţită. Contemplase probabil o bună bucată de vreme frumosul tablou trist pe care-l oferea femeia. era spătos şi avea o faţă lată. care. care gîndea pe îndelete. nu rămînea nestropit. aşa că nici K. Pe sipet şedea bătrînul care-i dăduse drumul în casă şi care acum moţăia. în sfîrşit. — Vă miraţi de bună seamă că nu sîntem mai primitori.22 ♦ Franz Kafka lui K. transparentă. Şi femeia care spălase rufe rîdea de zarva grozavă pe care o făceau copiii. îmbrăcaţi în haine strîmte. speriat de o voce care-l strigase. ba cu spatele unul spre altul. zise K. totuşi parcă se mai luminase. se pomeni în stradă. căci. fără să fie mai înalt decît bărbosul şi purtînd o barbă mult mai puţin impozantă. nu. dar K. ci se adresă celuilalt. părea mai accesibil. ca şi cum n-ar fi existat nici un alt mijloc de a se face înţeleşi. acum plec. K. o blondă în plină opulenţă a tinereţii. Aveau pielea negricioasă. el era de altfel cel mai înalt dintre cei din odaie. se pomeni îndată luat de braţ din stînga şi din dreapta de cîte unul dintre bărbaţi şi tras cu toată puterea spre uşă. ba colo. poate că ne mai întîlnim. uitîndu-se în gol. s-a făcut. cu auzul mai ascuţit ca înainte. Femeia din faţa albiei de rufe. Cel cu barba mare strigă nerăbdător: — încotro vreţi să vă duceţi ? încoace drumul duce spre castel.. Văzînd asta. zise omul. noi însă. dar pesemne că apoi aţipise. şi bătu din palme. K. era bucuros că se poate aşeza. Cu toată greutatea de a . — Nu. copiii tot voiau să se apropie de ei. nu-i răspunse. du-mitale şi tuturor din casă. oamenii mărunţi. se întoarse.. cu ochii îndreptaţi în sus. deşi încurcat. atît era de negru. — Dar tu cine eşti ? întrebă K. bărbaţii îl mai supravegheau din prag. — Bine. Ieremias ! K. zise K. Dacă v-au chemat. 24 ♦ Franz Kafka şi totuşi ciocul pe care-l purtau contrasta aproape cu ea. nu ne abatem de la reguli.'dar ospitalitatea nu intră în obiceiurile noastre. fu răspunsul. Acum nimeni nu-i mai da atenţie. nu se ştie de ce anume. zise omul încet. n-avem nevoie de oaspeţi. şi asemănători la faţă. răspunse K. bătrînul se bucură. nu puteţi rămîne aici. — Nu cred. încolo spre sat. — Sigur. dar de mulţumit nu trebuie să mulţumeşti nimănui. Artur. era un bărbat tăcut. zise: — O fată din castel. K. zise el. se întoarse făcînd un adevărat salt şi se opri în faţa femeii. Şi. supravegheaţi de femeia blondă. tot sprijinindu-se în bastonul pe care-l proptea ba ici. înseamnă că au nevoie de dumneavoastră. cînta încetişor în timp ce spăla. şi stăteau îmbrăcaţi în faţa lui K. fără să arunce măcar o privire copilului pe care-l ţinea la piept.. sugaciul de la pieptul ei dormea.

vrînd să-l mai ajute... mişcîndu-şi în cadenţă picioarele subţiri. Apoi tăcură amîndoi. din faţa casei. în urmă. însă se vedea cît de colo c-ar fi buni ca însoţitori'şi i-ar da curaj. la o distanţă de nimica toată. răspunse omul. zise K. Nu puteai să te înţelegi cu ei decît ţipînd. răspunse omul numaidecît. Poarta curţii se deschise şi făcu loc unei sănii mici pentru poveri uşoare. El îi spuse ceva în acest sens. încît. poate din pricina reflexelor zăpezii. — O să mă aşez lîngă dumneata. şi nu-şi încetiniră pasul nici acum. repede. duceţi-mă la birt. — Atunci nu vă duc. nişte ochi căprui de om bătrîn. din care fumul ieşea în pale. şchiop. fără capră. zise K. în coliba din stînga. că-l cheamă Gerstăcker şi că a luat sania asta incomodă' deoarece era pregătită de drum şi fiindcă scoaterea altei sănii ar fi necesitat prea mult timp. nu contrariat. — Ce aveţi ? strigă bărbosul. află de la el doar că e căruţaş. îi explică apoi. cît timp stătuse închisă.. nu intenţionat. — Staţi jos. zise K. obiectă K. dar omul se mulţumi să dea din umeri. acolo. adus din spate. aici nu e circulaţie. adăugă : — Dacă vreţi. ce-i drept nu i se părea prea avantajos să facă cunoştinţă cu ei. Dar se vede că bărbatul chibzuia ceva. Se vedea că e bolnav si că ieşise din casă numai ca să-l poată transporta pe K. zise K. zise căruţaşul arătînd cu biciul spre coada săniei. slab. se auzi o voce tremurată de femeie. Dar omul nu zise decît: — Da. rămase singur cu zăpada care-l învăluia. . şi. Deşi auziră cuvintele lui K. Totul dădea impresia că se face nu din amabilitate. muncită de guturai. zise K. iar K. — Cu toate astea. în faţa casei sale: — Pe cine aşteptaţi ? — Aştept o sanie care să mă ia. — E un drum prost. Cit îmi cereţi ? — Nimic. se învoi omul. — Atunci. dar totuşi într-un fel care arăta că ţine să fie totul în regulă pe stradă. însă. Dorea grozav ca cei doi să-l ia şi pe el. cu faţa' scofîlcită. îi trecu prin minte. — Treburi. şi era atît de mică. vă rog! zise K. Unde să vă duc? — La castel.circula. ci mai degrabă dintr-un soi de străduinţă egoistă. mai tare decît toţi. căci fereastra. — Unde ? — La birt. fireşte. apăru omul. CASTELUL ♦ 25 — Totuşi e drumul care duce la castel. roşie. K. zise omul oarecum neînduplecat. După cîtva timp. — Acolo mă duc şi eu. zise K. — Bine. prin zăpadă. temătoare. — O fi. — Uite-l colo. repetînd cuvintele celuilalt. — Prilej de puţină disperare. nu lăsa să se vadă toată faţa celui care se uita afară. complet plană. Atunci. trasă de un căluţ slab. înghesuindu-se în uşa întredeschisă. zise o voce de bărbat. păruse de un vînăt întunecat. apoi dispărură. K. răspunse acesta pe un ton de refuz. se deschise o fereastră minusculă . înaintau surprinzător de repede. rămase deschisă. dădură doar din cap şi-şi văzură de drum.'strigară amîndoi rîzînd. aproape pedantă. — Pe aici nu trece nici o sanie. Mulţumiţi că l-au scos definitiv din casă pe K. — E arpentorul. atît de repede mergeau. bucuros.de a-l îndepărtapeK. dar ţin de castel. şi ţineţi de castel. vă duc cu sania mea. — Păi bine. strigă deodată K. ci doar ochii. aşa deschisă cum era acum. părînd si mai mică din cauza unei broboade de lînă răsucită strîns in jurul capului. meşterul tăbăcar şi tovarăşul lui se traseră încetişor înapoi. uitîndu-se mereu după el. Sînteţi doar arpentorul. aici nu e circulaţie. cu toate astea. zise omul spre mirarea lui K. — Duceţi-mă. Apoi bărbatul se ivi în fereastră şi întrebă. dacă m-aş afla aici doar din întîmplare. tot mai stătea în zăpadă si n-avea nici un chef să ridice un picior pentru a-l înfunda din nou mai încolo. vin îndată cu sania.

i — N-avem aparate. K. anume dacă nu cumva Gerstăcker va fi pedepsit că l-a dus cu sania. mai bine cu sania înceată ca şi cu acel căruţaş ca vai de el. îşi îndemnă căluţul şi porniră înainte. oarecum torturat. gura. — Ce vrei ? întrebă Gerstăcker nedumerit. Dar v-am mai întîlnit. ai voie s-o faci ? Gerstăcker păşea înainte lîngă căluţ. adăugă el după un alt răstimp. îşi dădu seama de asta după o cotitură a drumului — se' lăsase întunericul. — Dar de ce ? întrebă K. întări birtaşul încet. ''' — Unde sînt aparatele ? întrebă K. şi porniră. de pe acum întunecat — la care K. se opri.— Eu merg pe jos. zise K. Ca şi cum însă i s-ar fi făcut un semn provizoriu de adio. zile scurte". obosită. zări de o parte şi de alta a uşii cîte un bărbat. — Măi. repetă Gerstăcker şi fu apucat de o tuse care-l chinui aşa de rău încît trebui să-şi înfigă picioarele în zăpadă şi să se ţină de sanie. cînd ifeneaţi de la castel. Asta-i aminti de vremea serviciului militar. — Secundanţii dumitale. cărora le-am cerut să mă urmeze. Văzîndu-l însă foarte de aproape — între timp sania mai alunecase puţin înainte — văzîndu-i trupul încovoiat. gîndindu-se că avea să-l revadă în curînd. să fi trecut cel mult o oră. Colo sus. ziseră ei. — Sînt secundanţii. repetară cei doi. care-l salută respectuos. căscată de surpriză. îşi zise. sînteţi tare lăsători. Vă pricepeţi la arpentaj ? * — Nu. celălalt drept. unde stătea birtaşul. strigă K. K. Iar pînă mai adineauri era ziuă. E bine că aţi venit. în care mai rămăseseră doar cîţiva dinţi răzleţi. Şi CASTELUL ♦ 27 doar pornise de dimineaţă. poate chiar din sat. Sînteţi vechii mei secundanţi. izbucni în rîs. roşie. <■ — Da. — Cine sînteţi voi ? întrebă uitîndu-se cînd la unul. răsună deodată un dangăt de clopot. „Zile scurte. Acest clinchet se potrivea. se depărta din nou. repetă K. aruncă şi nimeri în plin urechea lui Gerstăcker. lunecă de pe sanie şi se îndreptă către birt. îl auzi tuşind undeva în întuneric. '1 — Nu avem. Luă felinarul din mîna birtaşului şi îl ţinu în dreptul fiecăruia. unul scofîlcit. răspunseră amîndoi fără nici o altă explicaţie. fără să se sinchisească de vorbele lui. Cînd ajunseră în apropierea birtului — K.. aţi întîrziat mult. nu mai zise nimic. faţa-i suptă. cînd la celălalt. aşa că putea îndrăzni — mă mir foarte că te încumeţi să mă plimbi aşa pe propria-ţi răspundere. Şi nici nu-i fusese foame. Acum îl întîmpinară salutînd cu mîna la chipiu. fără să aştepte explicaţia. se aşeză în spatele săniei. — ajunseseră în dreptul bisericii. erau tinerii cu care se mai întîlnise şi care se chemau Ar-tur şi Ieremias. adună un pumn de zăpadă de pe sanie. ^ — Aparatele pe care vi le-am încredinţat. înaripat şi vesel. K. o epocă fericită. castelul — în mod curios. nu departe de birt. — A fost cale lungă. Dar în curînd clopotul cel mare amuţi şi-i răspunse sunetul slab şi monoton al unui clopoţel. Nu-i' nimic. se văzu silit să repete din milă întrebarea pusă adineauri din răutate. spre mirarea lui K. . care se opri de data aceasta şi se întoarse spre el. Fusese plecat atîta vreme ? După socoteala lui. zise unul dintre ei. două. de aceea K. răspunseră. dar. > — Cale lungă. 26 ♦ Franz Kajka — Eu merg pe jos. — Cum aşa ? întrebă K. pe care-i aştept ? Cei doi răspunseră afirmativ. zise K. ce oameni! zise K. cu obrajii inegali. I — Vai. Spre bucuria lui K. care măcar pentru o clipă făcea să-ţi tresară inima ca sub ameninţarea — căci sunetul era şi îndurerat — că i se va împlini ceea ce abia cuteza să dorească. fireşte. poate tot de sus. abia acum se făcuse deodată întuneric. îşi zise. — Foarte bine. Abia cînd ajunse în prag. — Hei. după un răstimp. sperase să ajungă încă azi. zise Gerstăcker. Aducîndu-şi aminte de căruţaş. birtaşul stătea în capul treptelor din faţa casei şi-i lumina calea cu un felinar pe care îl ţinea ridicat.. dar neînduplecat. strigă deodată K. tuşea bătrînului cedă încetul cu încetul. De altfel.

băură bere. — Lăsaţi labele. instalaţi la una din măsuţele birtului. K. o faceţi amîndoi'. CASTELUL ♦ 29 — Cum să nu fie ? zise K. — E cam greu cu voi. Se repeziră la aparatul telefonic. şi împingîndu-i uşor înainte. aşezîndu-se la loc. acesta se hotărî. pe care K. adresîndu-se unuia dintre ei. am să vă zic Artur la amîndoi. fiindcă aşa nu vă pot pune pe fiecare separat la cîte o treabă. dacă-l pun pe Artur la o treabă.'. trebuie să fim solidari. daţi imediat un telefon administratorului. dacă sînteţi vechii mei secundanţi. observa cum dă tîrcoale mesei lor unul dintre ţărani. Nimeni n-are dreptul să ne deranjeze. — Cui trebuie să te adresezi ca să obţii autorizaţie ? — Nu ştiu. îl împiedică bătînd cu pumnul în masă. am avantajul că pentru orice sarcină pe care v-o încredinţez... mă rog. ca să văd că ne-am înţeles. înseamnă că şi voi sînteţi străini. vă duceţi amîndoi. atunci! adăugă K. Ei. ca în seara precedentă. Dacă-l trimit pe Artur undeva. zise acesta. erau ridicol de as30 ♦ Franz Kafka cultători — şi întrebară dacă arpentorul poate veni mîine cu ei la castei. cînd K. n-aveţi voie să vorbiţi cu nimeni fără permisiunea mea. Eu sînt străin aici. bateţi palma cu mine. pentru mine sînteţi un singur om. pe mine mă cheamă Ieremias.. Cum să vă deosebesc ? Vă deosebiţi doar prin nume. Dar răspunsul nu rămase atît de laconic. Să faceţi rost de o sanie ca să ne ducă la castel şi la şase dimineaţa să fiţi cu ea în faţa casei. hai. că doar aşa îl cheamă pe unul din voi. — Nu. intră cu ei în casă. Dar celălalt sări cu gura: — Zici „bine" şi doar ştii că nu se poate ! — Tăcere ! exclamă KL Mi se pare că vreţi să începeţi să vă deosebiţi unul de altul. dar porunca mea rămîne în picioare. — Bine. atîta numai că n-aveţi să daţi vina unul pe celălalt. şi se întoarse de-a-ndărătelea la grupul lui. Fireşte că trebuie să vi se pară neplăcut. în cele din urmă. apoi continuă spunînd fără să vrea — încolo semănaţi ca doi şerpi. Răspunsul fu un „nu" categoric. ei însă tăceau. — Iată interdicţia pe care trebuie s-o respectaţi înainte de toate. fără autorizaţie nici un străin nu poate intra în castel. trebuie să vă pricepeţi. dar. De aceea o să vă tratez ca pe un singur om şi o să vă zic Artur la amîndoi. Dar acum spuse şi primul: — Are dreptate. Deci. Poate tu ? întrebă K. De o bucată de vreme. arătîndu-se prea plini de rîvnă. gata de plecare. BARNABAS Apoi. în schimb. zise K. ci preciza: „Nici mîine. zise K. Cei doi zîmbiră. zise K. ' Amîndoi întinseră mîinile îndată. dar eu nu pot să văd decît cu ochii mei. zise unul. Cei doi cumpăniră cîtva timp şi ziseră: — Asta ar fi cam neplăcut pentru noi. — Vă cred. — De fapt e indiferent.. am fost doar martor. . şi vă sfătuiesc şi pe voi să faceţi la fel.. şi se ridică. — Atunci o s-o cerem prin telefon. zise K. ca trei străini ce sîntem. K. nu se poate. — De obicei lumea ne deosebeşte destul de bine. zise K. ăştia sînt secundanţii mei şi acum ţinem o consfătuire. dar aşa rămîne. cercetîndu-le chipurile. nici altădată". poate administratorului. amîndoi. se apropie de un secundam şi voia tocmai să-i şoptească ceva la ureche.— Dar dacă sînteţi vechii mei secundanţi. — Mă rog. destul de tăcuţi toţi trei. zise ţăranul intimidat. încolo semănaţi ca — se poticni. îl auzi de la masa lui. — Scuzaţi. cum făcuse şi mai înainte. asta înseamnă un mare inconvenient pentru mine. în afară de masa lor mai era doar una ocupată. obţinură legătura — ce se mai îmbulzeau! în aparenţă. Acuma mă duc să mă culc. la mijloc. mîine trebuie să ne apucăm de treabă devreme de tot. purtaţi răspunderea în întregime şi în comun. la dreapta şi stînga lui cei doi secundanţi. încercară să se justifice. ziseK. zise K. Azi am pierdut o zi de lucru. Nu-mi pasă cum vă împărţiţi munca. tot de un grup de ţărani. şi cu aceşti ochi nu sînt în stare să vă deosebesc.

făcînd o plecăciune.. K. zise K. şi. îşi croi drum prin grupul lor şi.Josef". Nu ştia cîtă vreme stătuse aşa — cînd birtaşul îl trase. provocă nerăbdarea interlocutorului! „Cine-i acolo ? mai întrebă o dată şi adăugă: Aş prefera să nu se mai dea atîtea telefoane de-acolo. Răspunsul fu: „Ştiu. nu mai auzise la alte telefoane. ezită să-şi spună numele. sînt cei vechi. vorbitorul încerca să-l compenseze cu un dram de severitate suplimentară. ci cîntecul unei voci din depărtări. să-l aibă drept ajutor mai degrabă pe el! îi amintea niţel de femeia cu sugaciul pe care o văzuse la meşterul tăbăcar. Pe secundanţi îi cheamă — o mică pauză. spre propria sa mirare. cu un mic defect de vorbire pe care. calm ca şi pînă acum. nu avea timp să se ocupe de ei. îl surprinse coordonarea seiviciilor din castel. rezemase braţul stîng de suportul telefonului şi asculta. L 32 ♦ Franz Kafka . Ce bine i-ar fi părut lui K. zise K. cercînd parcă să pătrundă mai adînc derît doar în bietul auz. asculta fără să vorbească. se vede că nu erau de acord ca el să se prezinte sub alt nume. Semăna mult cu secundanţii.. cu acelaşi mic defect de vorbire. era la fel de zvelt ca ei. Da. Asta avu efect. mulţumiţi de rezultatul convorbirii. în fine. o scrisoare.' Secundanţii îşi dădeau silinţa să-i ţină la distanţă. „Josef ? se miră celălalt. aceeaşi voce. vorbele lui de acum stîrniră atenţia generală. exceptînd incidentul cu ţăranul.' formînd un semicerc strîns. şi agăţă receptorul de furcă. eu sînt unul dintre cei vechi. aşa încît era cît pe-aci să nu înregistreze întrebarea: „Ce vrei ?" De fapt îi venea să închidă telefonul. Dar mai mult încă decît acest fapt. şi. după o pauză. Dar K. zise: „Tu eşti vechiul secundant". nestăpînit. Şi mai ce ? Care ajutor ?" . abia a trecut o clipă de cînd s-a telefonat. în receptor se produse un zumzet cum K. Eternul arpentor. rămase cu scrisoarea în mînă şi cu ochii pe acest om care i se părea mai important pentru moment. deşi era cu totul' diferit. Dar se simţi silit să mai întrebe totuşi în grabă: „Cînd să vină şeful meu la castel ?" „Niciodată". S-ar fi zis că se compunea din zumzetul a nenumărate voci de copil — dar nici zumzetul lor nu era doar un zumzet. Acesta fu nevoit să-i roage să tacă. De unde pînă acum K. nefiind curios să le afle părerea. şi am sosit azi în urma domnului arpentor. de-cizîndu-se dintr-o dată. ştiu. înaltă dar puternică. K. Toţi se ridicară odată cu K. cu toate că birtaşul căuta să-i reţină. îl deranja puţin murmurul ţăranilor din spatele lui. ceva care-ţi lovea urechea. fu răspunsul. poate chiar în telefon. Ezitarea lui K. aruncînd totodată priviri piezişe spre K. Nu mai aştepta nimic de la această convorbire. — Pleacă ! strigă K. „Atunci cine sînt ?". ţăranii din spate înaintaseră încetişor pînă-n apropierea lui. dar. da. se lăsară cu încetul păgubaşi! Apoi un om se apropie din spatele lor cu paşi repezi. părînd totuşi o altă voce. se înghesuiră în jurul telefonului. Şi." „Ăştia sînt cei noi". poate nu lipsită de importanţă. „întrebaţi-l pe Fritz". zise: „Aici e ajutorul domnului arpentor". căci convorbirea îi solicita toată atenţia. mai adîncă. Se desfăşură următoarea convorbire: „Aici Oswald. mai respectabilă. aşa i se păru lui K. Majoritatea era de părere că nu i se va răspunde deloc lui K. îşi aminti de convorbirea telefonică de ieri. de mînecă spunîndu-i că-l caută un curier. „Ba nu. „Care ajutor ? Care domn ? Care arpentor ?" CASTELUL ♦ 31 K. întrebă K. ţăranii. să trîntească receptorul. K. din mari depărtări — parcă din toate zumzetele laolaltă s-ar fi format într-un mod de neconceput o singură voce." „Sînt cei noi. în care desigur că altcineva îi indica numele secundanţilor — Artur şi Ieremias. şi părea la fel de mlădios şi de sprinten. răspunse el scurt. era fără apărare în faţa telefonului. şi atunci însemna că şi-a baricadat o cale. între timp. celălalt putea să se răstească la el." „Nu-i adevărat!" strigă vocea. îi înmînă lui K. şi se sculă. Dar totul părea doar un fel de comedie. nu se preta acestei observaţii." K. K. zise K. cine-i acolo 7" strigă o voce severă şi îngîmfată. zise K. şi secundanţii lui abia dacă fuseseră luaţi în seamă. „Bine".— O să telefonez chiar eu. de fapt. ascuţ'i urechea la timbrul acestei voci. căci acum îi răspunse cineva. îmbrăcămintea îi era la fel de strînsă pe corp.

Capetele lor erau teşite ca de nişte lovituri în creştet. Apoi gestul lui K. Mă veţi găsi mereu dispus să vă servesc pe cît va fi cu putinţă. ţinîndu-se cu braţele de talie şi cu obrazul unuia lipit de-al celuilalt. la lumina unei luminări. sperau pesemne că noul muşteriu nu va sta mult şi nu făceau nimic pentru a-l reţine. oprindu-se. aducătorul acestei scrisori. Neluat în seamă dar nu şi umilit. Existau însă şi pasaje în care era tratat făţiş sau mai voalat ca un muncitor mărunt. pe alocurea i se vorbea ca unui om liber. răspunse el. în timp ce-l priveau. atît de . Aceasta nu avea un ton unitar. căruia era chiar dator să-i dea socoteală. şi chiar şi asta cu greutate. precum şi de condiţiile remunerării. Avea un zîmbet care te' înviora şi te îmbărbăta totodată. era un simplu primar de sat. nici eu nu vă voi pierde din vedere. De pereţi atîrnau cîteva icoane şi nişte poze cu soldaţi. dar sub ea scria cu litere de tipar: „Şeful cancelariei numărul 10". odaia rămăsese probabil neschimbată. cu toată simpatia pe care K. în fond. făcea parcă un gest de prezentare a unei suite care i-ar fi fost impusă de împrejurări speciale. aşa era pasajul privitor la dorinţele sale. Ţin să am lucrători mulţumiţi" Iscălitura era ilizibilă. îi cuprinse şi pe cei doi secundanţi. Erau contradicţii incontestabile. asupra cîte unui obiect oarecare.Era îmbrăcat aproape complet în alb. se aşeză la masă şi. altceva decît o odăiţă mansardată. îi zise K. fără să arate însă că face parte din ei. zîmbind. aşa cum un servitor stilat nu replică dacă stăpînul său spune o vorbă care îi este adresată doar de formă. CASTELUL ♦ 33 sînteţi angajat în serviciile senioriale. dar nu reuşi. buzele i se întredeschideau şi se închideau cu un aer de bărbăţie şi totuşi cu delicateţe. Barnabas. abia luat în seamă de la înălţimea acelui şef. era dispus să accepte totul aşa cum era. avea doar cîteva perne şi o cergă. feţele lor cu buzele groase şi gurile întredeschise aveau o expresie de-a dreptul chinuită. asta se vedea cît de colo — o lăsă să treacă peste capul lui. cerîndu-i să-i arate odaia. o resimţea faţă de el. într-un costum care probabil că nu era ae mătase. ■*. ci un costum de iarnă ca şi al celorlalţi. singurul său coleg fiind poate jandarmul satului. Textul ei suna astfel: „Mult stimate domn! După cum ştiţi. şi ceru să i se dea' o bere. unul singur. înainte de a se întoarce din nou spre el. acesta trebuia să-şi dea osteneală ca să „nu-l t 34 ♦ Franz Kafka piardă din vedere". fireşte.'se apucă să mai citească o dată'scrisoarea. Se' înfăşură în cergă. în toată căsuţa nu se putuse pune la dispoziţia lui K. dar avea gingăşia şi solemnitatea unui costum de mătase.. îl examina atent. îşi aduse însă aminte că Barnabas. nu se făcuse nici o altă pregătire decît că fuseseră evacuate cele două fete. nici măcar nu se aerisise odăiţa. în timp ce vorbea. făcînd un gest înspre ţăranii ai căror interes pentru el nu părea să fi scăzut. Dar K. Dar Barnabas nu luă în seamă întrebarea — fără nici o intenţie rea. sînt curier. ochii excesiv de mari. ca şi cum ar fi vrut să şteargă acei surîs. fiindcă acolo dormiseră pînă atunci două servitoare. nu este decît un simplu curier. aşteptîndu-se ca Barnabas să facă o distincţie netă între el si' ceilalţi. ceea ce ar fi însemnat o oarecare intimitate fntre el şi Barnabas. patul. plecă însoţit de birtaş. se va prezenta din cînd în cînd la dumneavoastră spre a vă afla dorinţele şi spre a mi le comunica. toate în starea în care fuseseră lăsate noaptea trecută. Nu-l priveau totuşi neîncetat. ca să-i constate reacţia: se vedea că primeşte cu plăcere şi duse numaidecît paharul la gură. — Cine eşti tu ? întrebă KL — Mă cheamă Barnabas. îşi îndreptă atenţia asupra scrisorii pe care o ţinea în mînă'şi o deschise. tot dumisale îi veţi da socoteală. ţinea cu tot dinadinsul. iar trăsăturile păreau să se fi format în timpul durerii resimţite sub acele lovituri. care vă va comunica mai în amănunt tot ce ţine de munca dumneavoastră. — îţi place aici ? îl întrebă K. şi. nu era aşternut cu albituri. schimbă două-trei cuvinte cu secundanţii. Superiorul dumneavoastră direct este primarul satului. făcu semn cu mîna cîtorva ţărani pe care-i cunoştea. şi multumindu-se să dea curs întrebării numai printr-o privire aruncată în jur. iar superiorul lui K. K. căci' uneori privirile lor rătăceau în jur. care trebuiau să fie cazate în altă parte.— Aşteaptă. şi arătînd astfel spre toţi cei de faţă. K. apoi îl chemă pe birtaş. îşi trecu mîna peste faţă. care stăteau laolaltă. Cu toate acestea. însă. lui Barnabas care se înclină în faţa lui. Chipul lui era senin şi deschis. nu se ştia dacă umil sau ironic. Pe urmă K. aşa era de pildă formula în care i se adresa. căci dorea să rămînă cîtva timp' singur cu scrisoarea. intimitate la care K. căruia i se recunoaşte dreptul de a avea o voinţă proprie. făcu toate acestea într-un fel firesc şi spontan.

de astea se temea cu adevărat.. interesul lor stăruitor faţă de el îi era mai neplăcut decît rezerva distantă a celorlalţi. de puterea influenţelor imperceptibile de fiecare CASTELUL ♦ 35 clipă. în locul ei. i se păru că' nu-l urmăresc din răutate. desigur că ţăranii n-ar fi rămas acolo cu el. care iar rămîne nu numai pururi închise. va fi avut îndrăzneala să le declanşeze. Apoi coborî în circiumă. ca ceva de neînlăturat. ca o explicaţie dată într-o doară. cînd el va fi devenit.. nu era oare copilăresc şi birtaşul. li se va dezlega limba. şi din clipa aceea „ştia". în această cameră avea să locuiască. dar şi nevăzute. uniţi numai prin aceea că se holbau toţi 1. şi îndată ce nu se va mai deosebi prin nimic de un Gerstăcker sau un Lasemann — asta trebuia să se întîmple cît mai grabnic. FL ştia că nu-l ameninţau cu o constrîngere reală. Ca simplu lucrător în sat. în schimb. K. Dacă voia să devină muncitor. ar fi pentru că el. dar erau totuşi şi ei rezervaţi. care părea general pentru băştinaşi. căci dacă s-ar fi aşezat la masa lor. că fusese angajat. deocamdată atît de bănuitori faţă de el. aici mai puţin ca oriunde. dacă s-ar ajunge la conflicte. Văzîndu-i însă cum şedeau. dar K.. îl onorau. fixarea remuneraţiei. de care. să ia solniţa. cît se poate de izolat de domnii din castel. iar ţăranul o şterse fără solniţă. fără să audă măcar că-l strigă nevasta care scosese capul prin ferestruica bucătăriei ? K. lucru de care depindea totul — desigur că i se vor deschide dintr-o dată toate căile. dacă totul ar fi depins doar de domnii de' sus şi de îngăduinţa lor. 36 ♦ Franz Kafka fiecare la locul lui. oricum. n-ar fi şovăit chiar dacă n-ar fi avut experienţa acumulată pînă acum. şi numai o conştiinţă neliniştită — nu încărcată. — Ce tot vreţi de la mine ? strigă K. fără nici un rost. nu spuse nimic împăciuitor. se temea într-adevăr de puterea' mediului deprimant. simţi în'ceafă răsuflarea unui ţăran. socoteli de dat. şi anume îndărătul celor trei cuvinte „după cum ştiţi". Ar fi preferat să-i îndepărteze pe secundanţi. K. dacă nu un prieten. Anume. aici îmi eşti! zise K. lucrurile erau spuse din acelaşi unghi de vedere. de puterea obişnuirii cu decepţiile. Slujbă. dar şi atunci cu toată seriozitatea cumplită. unul din ei spuse. ţăranii se ridicaseră şi ei ca să se apropie de el. care. Ei n-o luară în nume de rău şi se înapoiară încet la locurile lor. K. K. doar de bucurie că-l vede pe Barnabas. şi chiar prezentată. în timp ce ducea unui muşteriu un pahar de bere ţinîndu-l cu amîndouă mîinile. cu oarecare satisfacţie. care însă în realitate aştepta ca toate relaţiile sale de muncă să fie determinate de veştile primite prin Barnabas. superior. Cum ajunse însă în dreptul lui Barnabas. nici nu-i trecea prin minte. de cîte ceva mai personal. dacă va voi să fie un muncitor din sat avînd cu castelul nişte legături care. nu se temea. ci din' al motiv. se opri uitîndu-se la K. se mai liniştise puţin cînd i se adresă lui Barnabas. era destul de subliniată în scrisoare. Barnabas şedea cu secundanţii la o măsuţă. fără vreo legătur vizibilă între ei. se prezentase. Numai prezenţa lui Barnabas îl reţinea să facă scandal. sătenilor. îşi zise el. Din clipa în care intrase K. aşa. — Ah. poate că voiau într-adevăr ceva de la el şi nu puteau să i-o spună. cică. K. agăţă scrisoarea de cui. Se mai întoarse încă o dată ameninţător spre ei: şi ei stăteau cu faţa spre el. sau dacă va voi să fie doar în aparenţă un simplu muncitor din sat. muncă. îndepărtă o poză din perete şi. fără nici o altă perspectivă spre altceva. muncitor — nişte termeni care mişunau în scrisoare şi chiar acolo unde era vorba de altceva'. O primejdie stăruia. Venea. va fi în stare să obţină ceva din partea castelului. era bine dacă prindeau un pic de respect faţă de el. nu şovăi să aleagă. dar . dar măcar un consătean al lor. cum se spunea în scrisoare. aşa. Mai degrabă interpreta contradicţiile ca un drept de liberă alegere ce i se dădea. Acesta sări numaidecît în picioare. devenise o obişnuinţă a lor să se ţină mereu de dînsul. n-aveai decît să aţîţi de pildă ţăranii împotriva lui. atunci poate doar dintr-un fel de a fi copilăresc.evidente. dar trebuia să aibă curajul de a înfrunta această primejdie. K. pe care-l adoptară şi ceilalţi: — Mai află omul cîte ceva nou ! Şi-şi linse buzele ca şi cum acest „ceva nou" ar fi o mîncare gustoasă. Depărtîndu-se. Scrisoarea de altfel nu trecea sub tăcere că. de altfel. se lăsa în seama lui cum să înţeleagă dispoziţiile cuprinse în scrisoare. Era într-adevăr uşor să-i vii de hac lui K. fără să se sfătuiască. sau dacă nu era aşa. dar care erau mai mult aparente. referitoare la angajarea lui în serviciu. aici trebuia să stea scrisoarea. lucrul acesta era exprimat cu subtilitate. era liber s-o facă. existenţa de muncitor.. bătu din picior de ciudă. fireşte. dînsul. cu un zîmbet greu de interpretat. încît nu se putea să nu fi fost intenţionate. doar neliniştită — putea să'-l observe. Dar ca să atribuie unei asemenea autorităţi idei atît de absurde încît să se datorească unor ezitări.

K. îl mai strigă o dată cît putu de tare. nu cunoştea conţinutul scrisorilor pe care le avea de predat. din întîmplare — dar tu se vede că ai aripi. ceea ce-l surprinse vizibil. că trebuie să se stabilească o altă legătură între el şi tine decît prin mine ? — Nu. — Să-l anunţ va să zică pe şef. Dorinţe speciale nu am deocamdată. dar efectul binefăcător al pre-f zenţei lui Barnabas stăruia. acum o mai cercetă pentru ultima oară.. şi aruncă o privire care nu se opri asupra nimănui în special — K. începu K. Ştii ce conţine ? — Nu. mersul lui păreau să fie o solie. în acelaşi timp. — Transmite-i deci domnului Klamm că-i mulţumesc pentru angajare.. chiar dacă nu ştia nimic despre conţinutul ei. îi întinse mîna. propuse Barnabas. Trans-mite-i domnului şef de birou — cum îi zice de fapt ? n-am putut să-i descifrez iscălitura. încuviinţă. K. se înşela în bine. Barnabas. O să mă conformez întocmai dispoziţiilor sale. vezi bine că te-am ajuns din urmă de data asta. zise Barnabas. zise K. dar pînă şi privirea. te însoţesc o bucată de drum. îndată după plecarea lui Barnabas — acesta se mai oprise o clipă înainte de a deschide uşa. cu toate acestea privirea-i părea să coboare spre K. zise K. care ascultase cu atenţie. Şi totuşi abia ieşise pe uşă. nicidecum. dacă vei crede de' cuviinţă să-l dai. zise Barnabas. căci Barnabas avusese intenţia să facă doar o plecăciune. dar privirea lui părea să spună mai mult decît vorbele. Numele răsună ca un tunet prin noapte. nu. era cu neputinţă ca acest om să jignească pe cineva. Barnabas nu mai era în vestibul. de aceea m-am gîndit că s-ar putea să ştii ce conţine. să vin la date fixe pe care să le stabileşti tu. zise K. K. ca să-mi poţi încredinţa acolo noua comunicare ? Şi făcu un pas spre casă. Dacă n-aş fi dat de tine acum. pe care o preţuiesc cu atît mai mult cu cît sînt un om care încă nu şi-a dovedit capacităţile pe aici.. — Barnabas ! chemă K. Voiam să-ti mai spun ceva. — Barnabas. şi Barnabas repetă totul cuvînt cu cuvînt. răspunse Barnabas. atîta drum făcuse Barnabas la iuţeală. zise Barnabas. aşa cum în cazuL ţăranilor se înşela în rău. — Staţi aici. — Klamm. le porunci K. — Ai putea să-l rogi pe şef. apoi discutăm despre prima noastră lucrare. — Am citit scrisoarea. zise K. Pot să n-am nimic de transmis timp de un an de zile şi poate tocmai un sfert de oră după plecarea ta să intervină ceva ce nu suferă amînare. nu e necesar. îi examinase tot timpul expresia feţei. zîmbetul. Să fie totuşi încă în casă ? Altă posibilitate nu părea să existe. — Mi s-a dat însărcinarea să predau scrisoarea. din fericire. zise K. Nici un răspuns. — E vorba şi de tine în scrisoare. îl chemă înapoi şi. întrebă Barnabas. Barnabas era cam de aceeaşi înălţime cu el. credeam că mai eşti în casă — cine ştie cît ar fi trebuit să aştept pînă să apari din nou. nu-i nevoie de nimic scris. Ai văzut şi tu ce înfigăreţi sînt ţăranii. dar asta se întîmpla cu un aer aproape umil.. . — Nu. şi să duc un răspuns scris sau verbal. — De ce nu vrei să ne întoarcem la birt ? întrebă Barnabas. şi anume vei fi pus să mijloceşti din cînd în cînd veşti între mine şi şef. de altfel. Secundanţii voiau să-l urmeze. — Bine. zise Barnabas. fu nevoit să-şi repete ordinul pe un ton.. Fireşte că era un simplu trimis. fără să-şi poată învinge tremurul din glas. Dar nici în faţa casei — ningea din nou — nu-l zări. CASTELUL ♦ 37 K. — Putem să ne ducem în camera ta. Totuşi voiau să-l urmeze. de care se sprijini cu umărul. stăteau tăcuţi în faţa paharului lor de bere.nu găsea nici un pretext. să aştept pînă o citeşti. nu mai puteau fi văzuţi din birt. Apoi se sculă să-şi ia rămas bun. de astă dată. De data asta răspunse totuşi un sunet abia auzit din mare depărtare. — Acolo mă deranjează lumea. am pomenit chestiunea asta doar aşa. zise K. înainta spre el: în locul unde se întîlniră. Observ cu ocazia asta că e tare prost aranjat aşa ca să fiu silit să aştept venirea ta întîmplătoare de cîte ori am nevoie să comunic cu castelul. Şi K. îi ceru permisiunea să repete mesajul în faţa lui. mai sever. Poate că aici K. K. — Să ne întoarcem oare la birt. se adresă secundanţilor: — Mă duc în cameră să-mi aduc notiţele. Barnabas. precum şi pentru amabilitatea sa deosebită. în treacăt. 38 ♦ Franz Kafka — Nici asta n-ar fi de ajuns.

Foarte puţini băieţi se căţăraseră pe acest zid. Le deschise o fată. K. Fixă drapelul. K. Tot timpul i se iveau în minte imagini din locul său natal. răspunse K. Sau îl condusese Barnabas pe un drum care urca pe nesimţite ? — Unde sîntem ? zise K. CASTELUL ♦ 39 Mergeau. . încetişor. şi în clipa următoare bătu la o uşă. nu cotiseră încă pe nici o uliţă laterală. după cît îşi dădea seama K. — Arpentorul. pe zid. — Coboară? — Sînt doar cîţiva paşi. bineînţeles. — Acasă. K. şi că acest amănunt fără importanţă ar fi putut să zădărnicească totul. se afla o biserică. după atîţia ani. numai că. dar fusese totuşi sus. aici. în piaţa principală.. se întîmplă să nu-şi poată stăpîni gîndurile. simţi. Sărind jos. dar K. în parte înconjurată de un vechi cimitir împrejmuit de un zid înalt. ele se învălmăşeau. Deodată Barnabas se opri. cu un mic drapel între dinţi. şi încă o fată se ridicară de la masă şi-l salutară pe K. ca să nu stau acolo. în care altă dată încercase de cîteva ori în zadar. nu ştia încotro. amintirile de acasă îl copleşeau. se lovi la genunchi. nu reuşise încă. şi nici nu întrerupse tăcerea. aşa. gîndul acesta îi fu de ajutor.. căci acum. tot îi va rămîne atîta putere cîtă-i va trebui ca să se lase tîrît.' acum. pînă acum drumul nu urcase. castelul îi apăruse ca un ţel uşor de atins. soţ şi soţie. Din pricina ostenelii pe care i-o cerea însuşi mersul. ridicînd vocea în direcţia mesei. Conştiinţa acestei victorii i se păruse atunci ceva ce-l va susţine toată viaţa. acesta aproape că-l tîra. mtr-o dimineaţă —' piaţa pustie şi liniştită era inundată de lumină. cu o privire supărată. Barnabas ? întrebă fata. nimeni nu era mai mare ca el. K. spre crucile ce se înfundau în pămînt. Barnabas cedă şi porniră depărtîndu-se de birt. — Arpentorul. K. în noaptea asta de ninsoare. K. învăţătorul trecu din întîmplare pe acolo şi. cu atît mai mult în străduţe ca aceea de azi-dimineaţă. fiindcă tu umbli mai sigur. Cimitirul nu mai avea nici un secret pentru ei.— E camera servitoarelor. mai adăugă Barnabas. nu vedea nimic. K. chiar şi în împrejurări obişnuite. — Acasă ? — Acum ai grijă. nu ştia decît că. — Cine a venit cu tine. Olga şi Amalia. Barnabas îi prezentă : erau părinţii şi surorile lui. căci doar în fund atîrna deasupra unei mese o minusculă lampă cu ulei. stăpîne. întrebîndu-se mai mult pe sine însuşi. Dar alungă îngrijorările de acest fel. şi curierul cunoştea desigur drumul cel mai scurt. Se agăţă mai strîns de braţul lui Barnabas. să fi ajuns în castel sau măcar în faţa porţilor ? Dar. nu ar fi în stare să ţină pasul cu Barnabas pe care-l împiedica să înainteze în voie. îl mai mîngîia şi faptul că Barnabas tăcea. privi în jos. cîndva. murdară şi cu miros greu. o mai văzuse oare K. Sau să se fi întîmplat lucrul de necrezut. se înfundase în zăpadă şi din care n-ar fi putut ieşi decît luat pe sus de Barnabas. ? Nu va reuşi. iar trupul doar vag. Stăteau în pragul unei odăi mari. îşi făgădui că nici o dificultate şi nici grija de întoarcere nu-l vor putea împiedica să meargă înainte. dacă umblau în tăcere. Era întuneric beznă. nu-şi putea da seama nici măcar dacă trecuseră de biserică. în lumina zilei. să nu aluneci. ca s-o usuce lîngă sobă. înainte sau după aceea? — reuşise surprinzător de lesne. răspunse la fel Barnabas. vîntul umfla pînza. în cel mai rău caz. Se pomeni sus. repetă fata. îşi petrecu braţul pe sub al lui. îl ajutară să-şi scoată haina udă. aşa încît îi căutase braţul o bucată de vreme pînă-l nimeri. în timp ce bucăţele de tencuială continuau să cadă în urma lui. Apoi. Auzind asta. Drumul coboară. în definitiv. se lăsă în voia lor. Unde ajunseseră oare ? Nu se mai putea înainta ? 40 ♦ Franz Kafka Va încerca oare să scape de K. aproape întunecoase. adăugă K. răspunse acesta. încercarea n-o făceau din curiozitate. în loc să rămînă orientate spre ţelul propus. că oricît s-ar strădui. judecind după starea străzii. strîngea braţul lui Barnabas atît de tare. trebuie să mă laşi să te iau de braţ. ajunse acasă cu chiu cu vai. într-un loc. Voiam să vin puţin cu tine. încît aproape că-l durea şi pe el. nu-i vedea faţa. Şi K.. doi bătrîni. atunci'şi Barnabas trebuia să considere însăşi plimbarea drept singurul scop pentru care sînt împreună. lucru nu cu totul naiv. pentru ca să-i învingă definitiv şovăiala. îl goni de pe zid. abia se uită la ei. K. Despre drum. împrejur şi peste umăr. se caţără pe zid dintr-un singur avînt. unde K. la braţ cu Barnabas. dar ţineau să biruie zidul înalt şi neted. drumul nu putea fi nesfîrşit.. Şi acolo. Intraseră de atîtea ori prin portiţa cu eratii de fier.

şi zise: . Olga nu răspunse numaidecît. atunci m-am gîndit că aici. nu-l ispitea defel. tot înaintau mereu din colţul lor spre el. şi probabil că aşa era într-adevăr. chinuit de gută. Nici măcar nu luă în seamă cînd îl strigară poftindu-l la masă.. zise Barnabas. toată înfăţişarea mai ştearsă. Fusese deci o neînţelegere. o familie căreia fiul i se potrivea întru totul şi cu care se şi aşezase acum la masă. de braţ cu fiul acestei familii. Surorile. îl rugă să vină la masă. abia mîine dimineaţă mă duc la castel. — Barnabas. hotărît să petreacă toată noaptea acolo şi să nu mai accepte nici un alt serviciu din partea acestei familii. era o tentativă ridicolă şi fără sorţi de izbîndă. dar de un Barnabas aşa cum îi apăruse pînă mai adineauri: un om care pentru ei însemna mai mult decît toţi cei întîlniţi pînă acum. iar el se lăsase cu totul furat de ea. K. Dacă ar fi fost în stare să biruie drumul de unul singur pînă la circiumă. se aşeză pe o laviţă de sub fereastră. nişte slujnice mari şi trupeşe.Va să zică nu erau acasă amîndoi. o rugă să-i dea voie s-o însoţească. Ei se pot retrage numaidecît. datorită unei uşoare înscenări. zise K. dacă porunceşti — ai putea să şi rămîi peste noapte la noi. Totuşi. urmează să mai aducă bere. De ce nu mi-ai spus aşa ? — Nu m-ai întrebat. Dar de ce veniseră aici ? K. Posibilitatea de a se duce dimineaţa la castel împreună cu Barnabas. decît cu al picioarelor ţepene pe care le tîra cu greu. cu un om care în mod' semnificativ n-avea voie nici măcar să doarmă la castel. era ceva cu neputinţă. doar de la birt voiai să ţe duci la castel! — Nu. ci doar Barnabas era acasă. umblînd mai mult cu ajutorul mîinilor întinse ce pipăiau lucrurile şi se sprijineau de ele. Voiai doar să-mi mai dai o însărcinare. De cînd intrase K. Crezuse că în acest sat fiecare om are însemnătate pentru el. cenuşiu-murdară şi peticită. căci. adică pînă la circiuma lui. se ridică şi. Frate-său se ridică. semănînd şi între ele şi cu Barnabas. ci rămase pe laviţă. amîndoi. Atunci însă fata îl lămuri că n-avusese intenţia să se ducă atît de departe. relaţii ce depăşesc cu mult rangul lui 42 ♦ Franz Kafka vizibil. cu sau fără intenţie. în mijlocul familiei lor. deci nu voiai să te duci la castel. ei nu făceau decît să-l oblige să caute sprijin în sine însuşi. în fond. cu capul în piept. zise ea. Se lăsase vrăjit de vestonul cu luciu mătăsos şi strîns pe corp. N-am făcut bine ? K. nu putu răspunde. neluat în seamă. — De la birt. O rugă să nu mai aducă bere. dar tocmai de oamenii din casa aceasta nu se sinchisea deloc. şi despre care crezuse totodată că are legături strînse cu castelul. ci doar acasă. în schimb să-l însoţească pînă acolo. îl trase pe Barnabas la o parte şi întrebă : — De ce te-ai întors acasă ? Sau locuieşti în incinta castelului ? — în incinta castelului ? îngînă Barnabas ca şi cum nu l-ar fi înţeles pe K. aşteptînd pesemne vreo vorbă de salut din partea lui K. Sătenii care căutau să scape de el sau se temeau de dînsul i se păreau mai puţin periculoşi. stăteau de o parte şi de alta a' noilor sosiţi. ba chiar le întrecea: tatăl bătrîn. dacăţi place mai mult aici. spunînd că pîinea şi slănina sînt servite. Dar el nu izbutea să spună nimic.. stăpîne. ar fi pornit de îndată. pe cînd cei care aparent îl ajutau. Surîsul lui Barnabas i se păru mai obosit. Şi tot ce se vedea în jur se potrivea cu aceste amănunte. noaptea. zise Barnabas. zise K-. fiindcă-l aşteaptă nişte lucrări importante. o să poţi să-mi spui nestingherit ce să transmit. dar cu trăsături mai aspre. peste un piept masiv şi colţuros de argat. orice culcuş i se părea preferabil chiar şi celui mai bun pat din casa asta. Ar fi vrut să pătrundă acolo acum. voiam să ajung acasă. Dar să intre în castel ziua în amiaza mare. tatăl şi mama. condus de Barnabas. îl ajutau să-şi păstreze puterile nerisipite. apropiindu-se de el cu o umbră de sfială feciorelnică. Asta-i convenea lui K. dădu din cap bucuros de a-i face pe plac lui K. şi nu ajunseseră nici acum pînă în apropierea lui. zisă „Curtea domnească". îl abăteau.. dar în loc să-l conducă la castel îl duceau. de la scopurile propuse şi contribuiau la nimicirea puterilor sale. era alta mult mai aproape. mama care ţinea mîinile împreunate pe piept şi nu putea înainta nici ea decît cu paşi mărunţi din cauza corpolenţei. Atunci Olga. — De unde ? întrebă K. CASTELUL ♦ 41 — Aşa. nu dorm acolo niciodată. amîndouă blonde. ci privi spre cei de la masă. la părinţii mei. gîndindu-se că poate va rămîne acolo peste noapte'. K. cea mai blîndă dintre surori. o simplă şi banală neînţelegere. dar nu la birt şi nici în odaia ta. pe care Barnabas acum îl descheia şi sub care se ivi o cămaşă de pînză grosolană. stăpîne.

— Dacă doreşte domnul. în cîrciuma aceea şi cînd văzu că toţi se îndoiesc. zise Olga luînd numaidecît partea lui K. şi zise: — Domnul arpentor are voie să intre numai pînă-n sala de mese. Dar cînd se puse apoi chestiunea dacă o să-l primească pe K. Domnul acesta înalt şi băţos. zise IC. omul acesta nu putea încuviinţa decît ceva lipsit de orice importanţă. mijiţi de atenţie sau de somn. astfel treptele din faţa casei aveau o balustradă. Abia ajunşi în tindă. Se vede că n-aţi aflat încă: hanul e rezervat numai domnilor din castel. simţiră'o pînză fîlfîind peste capul lor: era drapelul cu culorile contelui. dar deosebiri mai mici se puteau zări îndată. între timp. — Din păcate e cu neputinţă. îi întîmpină bir-taşul. ar fi putut să-şi formuleze dorinţa mai apăsat. pesemne dădea tocmai o raită de inspecţie prin încăperi.. deşi îmbrăcămintea lui de culoare foarte închisă nu arăta decît ca straiele de zile mari ale unui ţăran. zise K. cealaltă rezemată de perete. Probabil că nu existau contraste exterioare marcante înlăuntrul satului. A rămas numai un singur domn. nu prea mai părea să ţină de sat. iar deasupra uşii atîrna un felinar frumos.. Vreau să vă atrag însă atenţia asupra unui singur lucru : am relaţii de preţ la castel şi voi obţine altele mai preţioase. era plăcut să mergi cu ea. deci dacă v-aş lăsa să petreceţi noapt aici şi v-ar descoperi din întîmplare — iar întamplările sîni totdeauna de partea domnilor — n-aş fi numai eu pierdu ci şi dumneavoastră. zise birtaşul. ispitindu-l parcă. fără să-şi dea însă osteneala de a găsi un motiv plauzibil pentru dorinţa sa. — Fireşte. încărcată cu volane şi pliseuri. zise birtaşul ca în treacăt. cu picioarele încrucişate. această familie trebuie să-l accepte aşa cum era. acestea sînt pentru dumneavoastră o asigurare împotriva oricărei primejdii care s-ar isca di faptul că aş înnopta aici. Acuma K. Olga vorbea încet. poate chiar niţel obtuză.. tot nu se hotăra să insiste. demodată. pe scurtul drum pînă la circiumă. dar aşa este. — Ştiu." — Aşa o fi regulamentul.. dar aveţi desigur posibilitatea să mă lăsaţi să dorm într-un colţişor oarecare. zise birtaşul. Pare ridicol. în faţa ei era oarecum lipsit de simţul pudorii. o luase de braţ pe Olga şi — n-avea încotro — se lăsă aproape tîrît de' ea. care vorbea destul de familiar cu el. — V-aş împlini cu toată plăcerea dorinţa. Cînd intrară pe uşă. răspunse birtaşul. care mîncau. — Aş vrea să rămîn aici peste noapte. aproape ca şi cu fratele ei. în treacăt cu ochi mici.. ingrat. în atitudinea adoptată faţă de ei. cu o mînă în şold. şi o chezăşie că sînt în stare să văj fiu recunoscător din plin pentru un mic serviciu. mă însoţeşte doar. lucrul acesta 44 ♦ Franz Kafka este practic irealizabil şi fiindcă domnii sînt ultrasensibili sînt convins că n-ar putea suporta să vadă un străin. ceru cu insistenţă să CASTELUL ♦ 43 plece cu fata. răspunse birtaşul. Olga aştepta răbdătoare în capătul tindei. Se uită la K. dar abstracţie făcînd de severitatea regulamentului despre care vorbiţi în felul unui străin. K. să-şi retragă rugămintea. K. ca adineauri de fratele ei. directă. şi nici nu depreciez însemnătatea regulamentului. se împotrivea acestei plăceri care totuşi persista. şi. desfăcîndu-şi braţul din al ei. puţin pe nepregătite. cu privirea ei serioasă. K. oarecum familiar cu K. cînd aveau de lucru în sat. Cîrciuma semăna pe dinafară cu cea în care locuia K. află că aceasta era în fond destinată doar domnilor din castel. încuviinţarea asta era cît pe aci să-l determine pe K. îl deranja puţin doar Amalia. zise K. în timp ce se întoarse spre nevastă-sa care se apropia foşnind din rochia-i nemaipomenit de uzată. de aceea se mulţumi să întrebe: — în noaptea asta dorm mulţi domni din castel aici ? — în privinţa asta împrejurările sînt favorabile. dar elegantă şi orăşenească. şi mai spuse o dată : o ştiu. neclintită. sau chiar înnoptau acolo. — Vă cred întru totul. . aşa că mai întrebă doar de numele domnului în chestiune. dar tocmai acest răspuns al birtaşului îl derută. spera că e ca şi primit. uşor aplecat spre K. îl trase la o parte pe birtaş. — Klamm. de altfel. chiar dacă m-am exprimat cu stîngăcie. Dar ÎC.

într-un colţ se ridică unul dintre ei. o spaimă ca şi cum ar fi crezut într-adevăr în consecinţele groaznice de care vorbise birtaşul. nu se simţea atît de liber faţă de Klamm ca faţă de ceilalţi din castei. birtaşul se mai uită în urmă. Nimeni în afară de ea nu putea să remarce gestul. Era mică. care vădea'o superioritate deosebită. gras . La masa de scris din mijlocul camerei şedea. — Păi nu rîd. zise ea continuînd să rîdă. în acelaşi timp îl apăsa cumplit constatarea că. — Dar oamenii din birt ? întrebă K. blondă şi ştearsă. Cînd privirea i se opri asupra lui K. — Am vrut să rămîn aici peste noapte. de un cenuşiu gălbui. dar ar fi resimţit-o ca pe o necuviinţă penibilă. pe nişte butoaie înşirate de-a lungul pereţilor. despre care el însuşi nici măcar nu aflase că există. puse deodată întrebarea : — îl cunoaşteţi pe domnul Klamm ? Olga izbucni în rîs. un cunoscut al Olgăi. — Da. îl impresionară întrucîtva pe K. Aşa că rămase ţintuit locului. aruncîndu-i surîzătoare o privire piezişă. printr-o astfel de scrupulozitate se manifestau pesemne de pe acum urmările temute ale subordonării. şi că nu era capabil să domine aceste urmări nici măcar de data asta. birtaşul se mai adresă o dată iui K. şedeau ciţiva ţărani care însă arătau altfel decît cei din birtul lui K. domnul Klamm. — Păi a fost vorba că înnoptezi la noi. dar de a căror existenţă privirea asta îl convingea. ca să le explice prin acest gest rostul prezenţei sale în acel loc. CASTELUL ♦ 47 FRIEDA în circiuma cu sala goală la mijloc. — Ce voiai de la birtaş ? întrebă Olga. Ea însă îşi ţinea ochii plecaţi şi răspunse încetişor: — Vreţi să-l vedeţi pe domnul Klamm ? K. cu braţul petrecut sub al ei. K. Totuşi. a fi surprins de el aici. cuprindeai cu vederea aproape toată camera de alături. într-un fotoliu rotund şi comod. — De ce rîzi ? o întrebă înciudat K. şi nu zise nimic.. muşcîridu-şi buzele. î\ trase pe K spre uşă. zise K. dar avea o privire surprinzătoare. O luă din nou de braţ pe Olga. Şedeau tăcuţi şi nemişcaţi. de parcă n-ar mai fi avut el însuşi de decis în chestiunea înnoptatului. ale condiţiei de muncitor. la K. o întoarse cu faţa în altă direcţie. cînd ele se arătau cu atîta evidenţă drept ceea ce erau. nu i-ar fi pricinuit lui fc. dar agale şi cu indiferenţă. o rugă să i-l arate. zise K. — Aici e un ochi în uşă. vrînd s-o întîmpine. puteţi să vă uitaţi prin el. erau scunzi. acesta avu impresia că ochii ei dezlegaseră o seamă de lucruri privitoare la el. urmărindu-i pe cei ce intraseră doar cu privirile. cu mîna-i neobişnuit de moale. îl smulse de acolo. La tejghea servea o fată tînără care se numea Frieda. în costume de postav aspru. nu ştia ce să spună. Dar K.Venise să-l cheme pe birtaş. ci oaspetele. asemănătoare aceleia de a fi pricinuit cu uşurătate o durere cuiva căruia îi era îndatorat. şi vrînd să le vină în ajutor. fiind atît de numeroşi şi de liniştiţi. şi o lăsă să găsească ea singură tîlcul vorbelor sale. £rin ochiul sfredelit în uşă cu scopul evident de a putea' cerceta prin el. zise Olga mirată. iar ea îl îngădui. desigur. osoase şi totuşi cu obraji rotunzi. K. căci domnul şef de birou voia să-şi exprime o dorinţă. cu jachete bufante şi pantaloni strînşi pe picior. Erau îmbrăcaţi mai curat şi mai uniform. cu ochi trişti şi faţa slabă. lîngă ea. zise K. Acesta îl urmărea cu privirea şi nu se urni din loc pînă ce Olga se apropie de el şi. dar K. luîndu-l de braţ. Ea îşi răsfrînse buza de jos si. schimbară doar cîteva cuvinte reci. Nu păreau să fie prietene. era uluit mai ales de împrejurarea că tocmai superiorul lui se afla aici. cu fete plate. Frieda arătă spre o uşă. aplecîndu-se mult peste tejghea pentru a mai atrage asupra sa privirea Friedei. nici după ce ea începuse să se întreţină cu Olga. nu înceta s-o examineze pe furiş pe Frieda. La prima vedere semănau toţi între ei. Chipul îi era puternic luminat de o lampă electrică ce atîrna în faţa lui. Fără să-şi poată CASTELUL ♦ 45 explica de ce. la stînga. Era un domn de statură mijlocie.. — Olga e încă tare copilăroasă. înainte de a dispărea după o uşă. înainte de a se depărta.

cum se vădi îndată: Frieda. îi vedea faţa întreagă. răzbate nu atît lupta trecută. îl cunoşti bine pe domnul Klamm ? — A. şi nici acum. care-i atîrna pe trupui firav ca un lucru străin. Dar prin aceasta o astfel de fiinţă şi-a atins oare scopul suprem ? întrebare fără rost. dar puteau fi caracterizate la fel de bine ca slabe şi inexpresive. aici la tejghea. se trezi parcă dintr-o somnolenţă favorabilă lui K. era singur cu Frieda. căci fata răspunse: — Nu. zise ea. ştia un leac pentru îngîmfarea ei şi-l folosi. lîngă K. — De fapt. dar nu e destul că sînt aici..' zise ea. fără să vrea. şi-şi aranja cu un aer jucăuş. . cum tăblia mesei avea o bordură mai înaltă. dar obrajii erau puţin căzuţi sub povara vîrstei. Dacă domnul Klamm ar fi stat la birou. dar lui K. — Nu numai pentru dumneavoastră. mai zise el zîmbind.j Căutînd să se stăpînească în aşa fel încît el să nu observej CASTELUL ♦ 49 vreo schimbare în atitudinea ei. — Iubita lui Klamm ? întrebă K. Stătea sprijinită de perete. Mustaţa neagră avea vîrfurile drepte şi lungi. replică prietenos Frieda. fără ca această expresie să fi avut vreo legătură cu lucrurile despre care se vorbea. i-ar fi văzut doar profilul. foarte bine. într-adevăr. să nu rîzi de mine. dar fără să-i întoarcă zîmbetul. se aşezase pe un butoi înalt şi îşi bălăbănea picioarele. abia acum remarcat de K. îşi reluă locul din spatele tejghelei şi.. zise K. Dar împotrivirea pe care o opune lumea e mare. văd că te pricepi la munca de birtăşiţă. Frieda scoase dintr-o pungă de piele atîrnată de cordon o bucăţică de lemn cu care astupă gaura din uşă. zise ea. în care ţinea o ţigară de foi Virginia. Apoi zise: 48 ♦ Franz Kafka — Vă aduceţi aminte de rîsul Olgăi ? — Da. Aţi întrebat dacă-l cunosc pe Klamm. Constată în treacăt că Olga se dusese pînă la acel cunoscut al ei. — doar sînt iubita lui.!. Cotul stîng era sprijinit pe masă. aşezaţi cam stfîmb pe nas. — Frieda.. — Atunci sînteti o persoană foarte respectabilă pentru mine. şi nu ştia nici el dacă încerca doar s-o flateze sau dacă era' cu adevărat subjugat de ea. Ea însă îi răspunse că poate să se uite cît pofteşte. E extraordinar şi cere o putere deosebită ca să ajungă cineva prin propriile-i puteri din grăjdăriţă fată de serviciu la tejghea. trase în lături. da. domnişoară Frieda. zise ea împăciuitoare. K. K. — Fireşte. Adăugind apoi: Acuma trebuie să-mi văd de treabă. şi zise: — în ce vă priveşte. Fata încuviinţă din cap. îl măsură iarăşi pe K. K o întrebă dacă trebuie să plece. şi . sînteţi arpentorul. de culoare crem. şopti K. Din ochii dumitale. i se păru că e goală. de aceea luă unul din paharele goale înşirate pe un raft şi se apropie cu el de tejghea: — Aş vrea să ştiu un lucru. ştiu tot. — Cu mîinile astea delicate ! se miră K. Pe masă se afla un pahar de bere. si pri-virea-i triumfătoare. întrebînd: — Ai fost vreodată la castel ? Dar nu se prinse. zise el. dar cum Klamm şedea întors spre uşă. Ca să fie sigur. ce necuviincioasă ! zise K. pe jumătate întrebător. o rugă pe Frieda să se uite şi dînsa prin gaura uşii şi să-l informeze. şi n-o să le destăinuiţi cuiva pe care-l cunoaşteţi doar de 6 jumătate de oră şi care n-a avut încă prilejul să spună cine e şi ce e cu el. o privea întrebător. Pielea feţei mai era încă întinsă. bluza uşoară. — Nimeni n-a ţinut seama de asta pe vremea aceea. — Aveţi.şi greoi. decoltată.. Cum însă ea fusese cu puţin înainte în'odaie. cît cea viitoare. sclipeau şi îi' ascundeau ochii. fireşte. ar fi vrut să mai stea de vorbă cu ea fără să atragă atenţia. Frieda clătină din cap şi nu mai voi să continue. iar mîna dreaptă. la tejghea ? Se vede că avea un amor propriu nemăsurat. K. Mîinile îi erau într-adevăr mici şi gingaşe. Nişte ochelari cu arc. Era o remarcă nepotrivită.. de început am început ca grăjdăriţă la Hanul iodului. K. ca să nu dea convorbirii lor un caracter de prea mare seriozitate. avea motiv de rîs. şi că voia să şi-l satisfacă tocmai prin K. domnişoară Frieda. odihnea pe genunchi. secretele voastre. — Asa e. dintre muşterii se tot ridica unul sau altul ca s-o roage să-i umple din nou paharul gol. putu să-i confirme fără şovăială că nu se aflau hîrtii pe masă. şi doar sînt — la aceste vorbe se îndreptă niţel din şale. nu se putea vedea bine dacă se aflau hîrtii pe masă. Acum K.

mai creşte încă pe măsură ce ţelurile pe care ţi le propui devin mai înalte, aşa că nu e nici o ruşine să te asiguri de ajutorul cuiva, chiar şi al unui om neînsemnat, fără relaţii, care însă duce' aceeaşi luptă. Poate că o să putem sta de vorbă o dată în tihnă, fără ca atîţia ochi să se zgîiască la noi. — Nu ştiu ce vreţi, zise ea, şi de data asta, fără voie, tonul ei vibra nu de victoriile, ci de nesfîrşitele decepţii ale vieţii. Vreţi poate să mă îndepărtaţi de Klamm? Doamne, Dumnezeule! se miră ea împreunîndu-şi mîinile. — Mi-ai ghicit gîndul, zise K., parcă obosit de atîta neîncredere, tocmai asta a fost intenţia mea cea mai tainică. Ar trebui să-l părăseşti pe Klamm şi să devii iubita mea. Şi acum pot să şi plec. Olga ! strigă el, plecăm acasă ! Ascultătoare, Olga se dădu jos de pe butoi, dar nu scăpă atît de uşor de prietenii care o înconjurau. Atunci Frieda zise încet, uitîndu-se ameninţător la K.: — Cînd pot vorbi cu dumneavoastră ? — Aş putea rămîne aici peste noapte ? întrebă K. — Da, răspunse Frieda. — Pot rămîne chiar acum ? — Plecaţi cu Olga, ca să mă pot descotorosi de lume. Vă puteţi reîntoarce peste cîteva momente. — Bine, zise K., şi o aşteptă pe Olga cu nerăbdare. 50 ♦ Franz Kafka Dar ţăranii n-o lăsau să plece, născociseră un dans, s< învîrteau în horă în jurul ei, din cînd în cînd scoteau toţ deodată un strigăt şi de fiecare dată unul dintre ei se repi' zea la ea, o cuprindea strîns de şolduri şi o învîrtea d< cîteva ori. Hora se făcea tot mai îndrăcită, strigătele to mai flămînde, mai gîtuite, se ţineau lanţ, contopindu-si treptat într-unui singur. Olga, care încercase la începu rîzînd să spargă cercul, trecea acum de la unul la altul clătinîndu-se buimăcită, cu părul despletit. — Uite ce oameni îmi trimite aici, zise Frieda muşcîndu-şi de ciudă buzele subţiri. — Cine sînt ăştia ? întrebă K. — Servitorimea lui Klamm, răspunse Frieda; îm aduce mereu tot poporul ăsta a cărui prezenţă mă scoat< din fire. Abia mai ştiu ce am vorbit azi cu dumneavoastră domnule arpentor, să mă iertaţi, dacă am spus cevi răutăcios, numai prezenţa oamenilor ăstora e de vină sînt tot ce poate fi mai de dispreţuit şi mai respingător din cîte ştiu, şi tocmai lor trebuie să le umplu paharele c\ bere. De cîte' ori l-am rugat pe Klamm să-i lase acasă dacă trebuie să suport servitorii altor domni, cel puţin e ar putea să mă trateze cu oarecare menajamente, dar îi zadar mă tot rog de el; cu o oră înainte de sosirea lui năvălesc în birt ca vitele în grajd. Ei, lasă, că acum se vo: duce într-adevăr în grajd, acolo unde le e locul. Dacă n-a fi aici, aş da uşa de perete şi l-aş obliga chiar pe Klam să-i dea afară. — Dar el nu-i aude ? întrebă K. — Nu, zise Frieda, că doarme. — Cum ? strigă K. Doarme ? Cînd m-am uitat î: odaie, era treaz şi şedea la birou. — Aşa stă el mereu, zise Frieda, dormea şi cînd l-a văzut dumneavoastră. Altminteri credeţi că v-as fi lăsat vă uitaţi înăuntru ? Asta-i poziţia lui de somn, domnii dorm foarte mult, e chiar ceva de neînţeles. De altfel, dad n-ar dormi atîta, cum ar putea să-i suporte pe oameni ăştia ? Acum o să fiu silită să-i dau afară eu singură. Luă un bici dintr-un colţ şi, dintr-o singură sărituri nu prea sigură, cam aşa cum sare un miel, se repezi la c din horă. Aceştia se întoarseră spre ea ca şi cum le-ar sosit o nouă parteneră de dans, şi de fapt o clipă Frii păru că vrea să lase biciul din mînă, dar apoi îl ridică din nou. CASTELUL ♦ 51 — în numele lui Klamm, strigă, la grajd cu voi! Toţi la grajd! Acum îşi dădură seama că nu era de glumă şi, cu o spaimă de neînţeles pentru K., începură să se înghesuie în fundul sălii, unde la prima izbitură se deschise o uşă lăsînd să pătrundă aerul rece de noapte, şi toţi dispărură pe acolo urmaţi de Frieda, care pesemne'că îi mîna prin curte pînă-n grajd. în liniştea care se lăsase brusc, K. auzi paşi în tindă. Ca să se pună oarecum la adăpost, dădu fuga' după tejghea, căci era singurul ascunziş posibil. De fapt nu-i era interzis să stea în birt, dar cum avea de gînd să rămînă peste noapte, trebuia să evite să mai fie văzut acum. De aceea, cînd uşa se deschise cu adevărat, se furişă sub tejghea. Nu era mai puţin periculos să fie descoperit acolo, dar atunci se putea folosi de pretextul, nu prea neverosimil, că s-a ascuns de frica ţăranilor dezlănţuiţi. Era birtaşul. Strigă: „Frieda !" şi începu să umble de coîo pînă colo. Noroc că Frieda se înapoie curînd si, fără să amintească de K., se plînse de purtarea ţăranilor, apoi,

gîndin-du-se să-l caute pe K., se duse pe după tejghea. Acolo K. putu să-i atingă piciorul şi din clipa aceea se simţi în siguranţă. Cum Frieda nu-l pomenea, birtaşul se văzu silit să întrebe de el: — Şi unde-i arpentorul ? Era, cum se vedea, un om în genere politicos, stilat şi educat prin relaţiile sale continue şi oarecum nestînjenite cu oameni mult mai sus-puşi decît el, dar faţă de Frieda întrebuinţa un ton deosebit de respectuos. Lucru cu atît mai surprinzător, cu cît, în convorbirea lor, nu înceta totuşi să joace rolul stăpînului faţă de o slujnică a sa, şi încă faţă de una destul de obraznică.' — De arpentor am uitat cu totul, răspunse Frieda, aşezîndu-şi picioruşul pe pieptul lui K. O fi plecat de mult. — Dar nu l-am văzut plecînd, stărui birtaşul, şi doar am fost tot timpul în tindă. — Aicea vezi că nu e, zise Frieda rece. — Poate că s-a ascuns, reluă birtaşul; după impresia Pe care mi-a lăsat-o, se pot presupune multe. — Nu cred să aibă atîta îndrăzneală, zise Frieda, aPăsîndu-şi piciorul mai tare pe pieptul lui K. 52 ♦ Franz Kafka Felul ei de a fi avea ceva voios şi degajat, lucru pe care K. nu-l remarcase pînă atunci, şi acest ceva deveni dominant într-un chip cu totul neaşteptat, cînd Frieda urmai rîzînd: ' ; — Poate că s-a ascuns aici pe jos. ) Şi, aplecîndu-se spre K., îi dădu în fugă o sărutare, se ridică apoi cu vioiciune şi spuse ca mîhnită : — Nu, nu e aici. Dar şi birtaşul îi dădu prilej să se mire, cînd continuă :' — Mi-e foarte neplăcut să nu ştiu cu siguranţă dacă aj plecat. Nu e vorba numai de domnul Klamm, ci de regula-» ment. Dar regulamentul e valabil şi pentru dumneataj domnişoară Frieda, ca şi pentru mine. Pentru sală dum-f neata răspunzi, în restul casei mai fac eu o percheziţiei Noajrte bună ! Somn uşor ! ' '% încă nu părăsise bine încăperea, că Frieda stinse lumini electrică şi K. se pomeni cu ea alături, sub ! tejghea. — Iubitule! Drăguţul meu ! şopti Frieda, fără să si atingă însă de K. Stătea întinsă pe spate cu braţele desfăcute, ca într-e sfîrşeală de dragoste; de atîta voluptate timpul i se păres de bună seamă fără sfîrşit şi cînta, mai mult in suspine, ui cîntecel oarecare. Văzînd că el rămîne tăcut, dus pe gînduri, tresări speriată şi începu să-l smucească apoi ca un copil, spunîndu-i: — Hai, vino, aici ne sufocăm. Se îmbrăţişară, trupul ei puţintel ardea sub mîinile 1 K., se rostogoliră cu cîţiva metri mai încolo întrinconştienţă din care K. încerca mereu să se smulgă fădn eforturi zadarnice, se loviră cu zgomot surd de uşa lui Klamm şi apoi rămaseră culcaţi în micile băltoace de bere şi în alte gunoaie răspîndite pe podea. Acolo petrecura ore întregi, ore de răsuflare în comun, de bătăi de inimă; comune, ore în care K. avea mereu senzaţia că seî rătăceşte pe meleaguri străine sau că a ajuns atît de de4 parte ca nimeni înaintea lui, într-o străinătate unde nicf măcar aerul nu avea vreun component din atmosfera ăd acasă, unde trebuie să te sufoci de înstrăinare şi undej împresurat de tentaţiile ei absurde, nu poţi face totuşi al ceva decît să mergi înainte, să rătăceşti mai departe'. A că nu simţi spaimă în primul moment, ci mai degrabă revenire consolatoare din obnubilaţie, cînd auzi că o vi CASTELUL ♦ 53 profundă, poruncitor-calmă, o strigă pe Frieda din camera lui Klamm. „Frieda !", îi zise K. la ureche, transmitîndu-i astfel chemarea. Mînată de o supunere de-a dreptul înnăscută, Frieda voia să sară în picioare, dar apoi îşi aminti unde se află, îşi întinse braţele, rîse încetişor şi zise: — Cum îţi închipui că o să mă duc. Nu mă mai duc niciodată la el. K. voia s-o contrazică, voia s-o convingă să se ducă la Klamm, începu să strîngă de pe jos ce mai rămăsese din bluza ei, dar nu era în stare să spună nimic, era prea fericit s-o ţină pe Frieda în braţele lui, prea fericit şi temător în acelaşi timp, căci i se părea că dacă Frieda îl părăseşte, îl părăseşte tot ce-i al lui. Şi, ca şi cum aprobarea lui i-ar fi dat puteri, Frieda strînse pumnul,' lovi cu el în uşă şi strigă: — Sînt cu arpentorul! Sînt cu arpentorul! Dincolo se făcu linişte. Iar K. se ridică, îngenunche lîngă Frieda si, în lumina tulbure a zorilor, se uită în jur. Ce se întîmpîase ? Ce-i deveniseră speranţele ? Ce putea să mai aştepte de la Frieda, acum că totul era trădat ? în loc să înainteze prudent, aşa cum se potrivea cu importanţa duşmanului şi a ţelului urmărit de K., se tăvălise o noapte fntreagă

în băltoacele de bere care miroseau aproape ameţitor. — Ce-ai făcut ? şopti el, mai mult către sine însuşi. Acum sînteţi pierduţi'. — Nu, răspunse Frieda, numai eu sînt pierdută, dar te-am cîştigat pe tine. Fii liniştit. Ia uită-te cum rîd ăştia doi. — Cine ? întrebă K. şi întoarse capul. Pe tejghea stăteau cocoţaţi cei doi secundanţi ai lui, cam nedormiţi, dar veseli.' Era veselia pe care o dă conştiincioasa îndeplinire a datoriei. — Ce căutaţi aici ? strigă K., de parcă ar fi fost vinovaţi de toate. Căută din ochi biciul de care se folosise Frieda aseară. — Eram doar obligaţi să te căutăm, ziseră ajutoarele, din moment ce n-ai venit la noi în odaie; te-am căutat apoi la Barnabas şi, în cele din urmă, am dat de tine aici. Am stat aici toată noaptea. Nu se poate spune că avem un serviciu uşor. — Am nevoie de voi ziua, nu noaptea, zise K. Pieriţi din ochii mei! 54 ♦ Franz Kafka — Păi acum e ziuă, răspunseră ei fără să se clint din loc. Era într-adevăr ziuă, uşa dinspre curte se deschise şi ţăranii năvăliră în birt, împreună cu Olga, de care K. uitase complet. Olga era vioaie ca şi în ajun, deşi îmbrăcămintea şi părul îi erau răvăşite. Din pragul uşii o chii ei îl căutau pe K. — De ce n-ai venit cu mine acasă ? îl întrebă aproape cu lacrimi în ochi. Din cauza unei muieri ca ea ! mai spuse apoi şi repetă cuvintele acestea de cîteva ori. Frieda, care dispăruse pentru cîteva minute, sej întoarse cu o legătură de rufe, iar Olga se trase la o parte,i întristată. — Putem pleca, zise Frieda, şi era evident că gîndea să meargă cu K. la „Hanul Podului". K. şi Frieda, urmaţi de cei doi secundanţi, acesta er; convoiul. Ţăranii arătau mult dispreţ faţă de Frieda, 1 uşor de înţeles, de vreme ce pînă acum îi stăpînise ea străşnicie; unul din ei luă chiar o bîtă şi încercă să n-i lase să treacă pînă nu sare peste bîtă, dar privirea ei fu di ajuns ca să-l gonească. Afară, în zăpadă, K. respiră oarecum uşurat. Fericirea de a se vedea în aer liber era atît de mare, încît de data asta greutăţile drumului îi părură suportabile ; dacă ar fi fost singur, ar fi umblat şi mai uşori Ajuns la birt, se duse îndată în camera lui şi se culcă în pat. Frieda îşi aşternu alături, pe jos. Secundanţii intrară odată cu ei, fură daţi afară, şi se întoarseră pe fereastră. KJ era prea obosit ca să-i mai gonească o dată. Birtăşiţa veni şi ea pînă sus, să-i spună bun-venit Friedei, care îi zicea ,',mămico"; întîlnirea dintre ele fu ciudat de călduroasă, cu sărutări şi lungi îmbrăţişări. Linişte nu prea era în cameră, mai intrau şi fetele de serviciu din cînd în cînd, bocănind cu încălţămintea lor bărbătească, să aducă sau să ia cîte ceva. Dacă aveau nevoie de unul dintre multiplele lucruri înghesuite în pat, îl scoteau, trăgîndu-l fără menajamente de sub trupul lui K. Pe Frieda o salutară ca pe cineva de seama lor. în pofida acestui dute-vino, rămase în pat toată ziua şi toată noaptea. Micile servi de care avea nevoie i îe făcea Frieda. în diminea următoare, cînd se sculă, în sfîrşit, odihnit, era cea de patra zi a popasului său în sat.

PRIMA DISCUŢIE CU BIRTĂŞIŢA
I-ar fi plăcut să stea de vorbă cu Frieda în intimitate, dar îl împiedicau, prin simpla lor prezenţă inoportună, secundanţii, cu care Frieda mai şi glumea şi rîdea din cînd în cînd. E adevărat că nu erau pretenţioşi, se instalaseră pe jos, într-un colţ, pe două ţoale vechi. Singura lor străduinţă era, după cîte îi spuneau Friedei mereu, să nu-l deranjeze pe domnul arpentor şi să ocupe cît mai puţin spaţiu; în acest scop încercau, bineînţeles nu fără şuşoteli şi chicoteli, să se ghemuiască în fel şi chip; încrucişînd braţele şi picioarele, strîngîndu-se laolaltă, aşa încît, în lumina asfinţitului şi apoi a zorilor, nu se vedea în colţul lor decît în singur ghemotoc mare. Din păcate însă se ştia din experienţa din timpul zilei că erau totuşi nişte observatori atenţi, cu ochii mereu aţintiţi asupra lui K., chiar şi cînd se îndeletniceau cu jocuri aparent copilăreşti, ca de pildă să privească prin mîinile strînse ca prin nişte ocheane sau să se ţină de alte prostii de acest gen, dacă n-ar fi fost decît să se uite la K. clipind din ochi, în timp ce-şi dădeau aerul de a fi ocupaţi mai ales cu îngrijirea bărbilor, la care ţineau mult de tot, şi pe care şi le tot măsurau ca lungime Şi desime, recurgînd la arbitrajul Friedei. Din patul său, K. se uita adesea cu o totală indiferenţă la nebuniile celor trei. Cînd se simţi apoi destul de întremat ca să părăsească Patul, toţi trei se repeziră să-l servească. N-avea încă puterea necesară să se apere de serviciile lor; îşi dădea seama că datorită acestora ajungea într-un fel de dependenţă de ei care putea să aibă urmări proaste, dar n-avea încotro. In realitate nu era prea neplăcut să bei la dejun cafeaua bună adusă de Frieda, să te încălzeşti la soba în care Frieda aprinsese

faptul că Frieda. în decepţia lor îsi treceau limba din cîhd în cînd peste faţa celuilalt. e absurd. numai că nu ştiu de ce chestiunea asta nu e lăsată pe seama noastră. dar execrabil. scumpa mea slujnică. neştiind ce să mai facă. Sînt credincioşi. pieptene. cu furie. dar se depărta de K. interpretabilă în acest sens. în disproporţie cu trupul ei uriaş. acolo o să fie probabil vorba doar de o lucrare. da. aşa cum cîinii scormonesc uneori pă'mîntuî cu disperare. ochii-i erau plini de lacrimi. din păcate. Rămaseră culcaţi. zise crîşmăriţa. dar într-un anumit sens totuşi binevenit. Resimţi ca pe un lucru supărător. de Frieda. iubitule ? Nu trebuie să avem secrete faţă de ei. Din păcate. probabil. de zeci de 56 ♦ Franz Kafka ori — fiindcă erau plini de zel şi neîndemînatici — pînă jos. Şi Frieda se sculă. Abia oboseala îi linişti şi-i făcu recunoscători unul altuia. aici e vorba de un om. cum scaunul era chiar lîngă pat. nu aveau nimic triumfător în ei. dar nu vreau. îl întrebă: — Ce ai cu secundanţii. zise ea agăţîndu-se de gîtul lui. ajungea doar pînă la umărul crîşmăriţei aşezată pe scaun. „Ia uită-te cum zac ăştia". de atîta fericire şi nenorocire laolaltă. | zăpăcită. — Nu s-ar putea. în cele din urmă. schi-monosindu-se.. dar în ansamblu încă netedă şi cîndva. — Aş. 58 ♦ Franz Kafka — S-a zăpăcit. ridicîndu-şi faţa lată. să amînăm ce aveţi să-mi spuneţi pînă mă întorc de la primar ? Am o întrevedere importantă cu el. zise K. aşteptaţi-jos. fiindcă exprimase o vagă dorinţă. îngropîndu-si faţa unul în pieptul celuilalt. nu o rugase să vină. să aducă apă de spălat. şi se sprijini de spătarul scaunului pe care şedea crîşmăriţa. mai adăugă în chip de consolare: — Pe urmă ne ducem toţi trei la primar. înseamnă că sîntem între prieteni. secundanţii şedeau în colţul lor — asta nu-'l miră — îsi tot recomandau reciproc. deocamdată nu mai am ne-. şi cît mai curînd. —■ De ce eu ? De ce tocmai eu sînt cea predestinată ? — Cum ? întrebară K. K. doar înainte de a ieşi mai spuseră : — Am putea aştepta şi aici. că. K. mărunt. să-i trimiţi pe secundanţi. Mă pîndesc tot timpul. CASTELUL ♦ 57 Mai tîrziu. zise K. zise K. se descotorosi de pătură şi se uită în jur. Frieda şi cu mine. credincioşi! zise K. să rămînă serioşi. Aşa că pot să vă spun. zise ea. — Din moment ce Frieda are atîta încredere în dom-nia-voastră. răspunse însă: — Ştiu. — Cred că te înţeleg. în birt. şi crîşmăriţa în acelaşi timp. de îndată ce ieşiră secundanţii'. Voia să mai spună ceva. stînd în picioare. dimpotrivă. zise ea strîngînd la piept capul Friedei care. îşi răvăşeau trupurile. voie de nimic. de milă. Frieda îşi ridică fruntea.' . atunci. şi. din grijă.focul. arătînd cu degetul spre K. biata copilă. cel mai bine ar fi să ne căsătorim. şi vreau să stau de vorbă singur cu dom-j nişoara Frieda. coană birtăşiţa. nu pot să n-am şi eu. decît în speranţa de a fi ascultat: — Plecaţi acum. — Asta e şi mai importantă. Apoi intrară slujnicele. Şi văzînd că figurile lor nu exprimă tocmai împotri vire. în toiul acestei activităţi de a porunci şi de a accepta servicii. Şi cum Frieda chiar adineauri spunea că secundanţii mei ne sînt devotaţi. aşezîndu-se pe genunchii lui. Cuvintele ei aveau un ton de reproş nelalocul lui. răspunse crîşmăriţa. şedea chiar lîngă pat şi tricota un ciorap.. care aproape că întuneca odaia. domnule ar-pentor. nu pot oferi Friedei ceva echivalent cu ce a pierdut din cauza mea: situaţia ei la »Curtea domnească" şi prietenia lui Klamm. oglindă şi. săpun. aruncă o pătură peste ei. coană birtăşiţa. parcă le tot aminteau de datoria de a căuta.. zise una şi. şi-l salutară milităreşte. distrat. Spre surprinderea sa îi dădură ascultare. dar nu mai putu vorbi şi. voi doi. De aceea dădu doar din cap ca semn că auzise ce-i spusese şi se aşeză în capul oaselor. — Din dragoste. zise. căci K.. dar afară de ei mai era şi birtăşiţa . frumoasă. aşa. se lăsară într-o parte şi căzură în aşternut. Şi ea şi el căutau ceva. Căutau mereu. — Aştept de mult. credeţi-mă. — Ah. brăzdată de multe cute. dar îmbrăţişările şi trupurile lor zbuciumate nu izbuteau să le aducă uitafe. după părerea mea. şi un păhărel de rom. mai degrabă din bună dispoziţie. cînd K. fireşte. un îucru de mînă. dar nu mai găsiră dăruirea din noaptea trecută.

nu vă fac reproşuri 60 ♦ Franz Kafka pentru toate astea. K. totuşi mai avu puterea să spună : Va mai trebui si ne gîndim acum la anumite garanţii pe care să le daţi Friedei. oricît de mare ar fi stima mea faţă de dumneavoastră. nici mine. Spuneţi-mi. — Nici cu mine. prin legătura ei cu dumneavoastră. domnule arpentor. fără a mai vorbi de situaţia particulară a domnului Klamm. fiindcă. zise crîşmăriţa. ce pretinde el! — Sînteţi un om ciudat. zise K. şi doar o crîşmăriţa. de pildă. din cauza căruia ai tot soiul de belele. ca şi cum n-ar fi fost ni. zise K. zise Frieda. din cauza căruia trebuie să scoţi servitoarele din camera lor.. cu atîta supunere ? N*u sînteţi din castel. sînteţi totuşi un străin. în fond. Ce sînteţi în schimb dumneavoastră. respira din greu. era sedusă de dumneavoastră încă din clipa în care a făcut asta. zise către crîşmăriţa: Ia te uită. fireşte. cu picioarele răşchirate pe podea şi genune] CASTELUL ♦ 59 puternici ieşiţi în relief prin fusta subţire. vocea îi tremura de lacrimi reţinute. Am văzut prea multe în viaţa mea ca să nu pot suporta s-o mai văd şi pe asta. şi era înfricoşătoare cum stătea acum. nu-i deloc făcut să fie birtas. în timp ce îşi tre| cea amîn'două miinile peste părul Friedei mîngîind-o. Frieda încercă s-o calmeze. Astea vor fi de preferinţă în faţa notarului. — O să vă explic. dar nici departe de asta — aşa că s-ar putea să nu acordaţi prea multă însemnătate explicaţiei mele: dar toată viaţa mea am trăit cu ochii deschişi şi m-am întîlnit cu o mulţime de oameni şi am purtat toată povara gospodăriei singură. E drept că nu fac parte din castel şi nu sînt decît o femeie. — Ce vrei ? urmă crîşmăriţa întoreîndu-şi brusc tot corpul spre ea. stîrnit mai mult din curiozitate decît din supărare. Din păcate sînteţi totuşi ceva. întrebă pe crîşmăriţa: — Am impresia că-mi daţi dreptate ? — Sînteţi un om de onoare. — Desigur. Dar căutaţi să vă imaginaţi acum ceea ce cereţi de fapt: ca un bărbat cum e Klamm să stea de vorbă cu dumneavoastră. că staţi aici pe pat comod şi liniştit. Garanţiile sînî deci necesare. Sînteţi ce sînteţi. Trebuie să vorbesc cu Klamm. îl sărută cu pasiune. aici. oricum. cred c-o recunoaşteţi. în sine. situaţia dumneavoastră matei rială şi cea familială sînt necunoscute aici. Ascultaţi.. dragă domnule ar pentor. Domnul Klamm e un domn din castel. cu bi tul drept. domnule arpentor. Ce zic. nu pot. trezindu-se dintr-un fel de absenţă. ci ca o primă pedeapsă. datoraţi numai neglijenţei lui — eu în seara aceea eram sfîrşită'de oboseală — faptul că sînteţi aici în sat. — Asta-i imposibil. că Martin al meu. Frieda. Dumneavoastră. — De ce e imposibil ? întrebă K. Domnul afpentor m-a întrebat şi trebuie să-i răspund. — Numai neglijenţei lui i-o datoraţi. — Cum aşa ? întrebă K. Iar K. de altfel. o să vă explic bucuros. spre a-i confirma parcă vorbele. care a sedus-o pe mica noastră Frieda şi căruia din nefericire trebuie să i-o dăm de soţie. cineva care e în plus şi-ţi stă în cale peste tot. cineva ale cărui intenţii ne' sînt necunoscute. astea sînt lucruri absolut imposibile ! Şi. Frieda se repezi acum la K. garanţii. cu arătătorul îndreptat spre el. doar aţi subliniat singur cît de mult mai şi pierde Frieda. întinzî braţele în lături.' j Şi... trebuie s-o mijloceşti tu. arăta cam pierdută. zi crîşmăriţa. pe un ton de parcă explicaţia asta n-ar trebui luată cumva ca un ultim serviciu. răspunse Frieda. nu „va voi" ? Nu poate sta de vorbă cu el niciodată. zise Frieda ridicîndu-se niţel şi 1 pindu-se de K. zise aceasta. coa: birtăşiţă. dar probabil că şi altd autorităţi de la castel se vor mai amesteca. — Nu pot. niciodată Klam n-o să stea de vorbă cu tine. aici într-o cîfciumă de ultimul rang — nu e chiar de ultimul rang. Cereţi imposibilul. băiat bun. nu sînteţi din sat. nu ne puteţi indica pe nimeni pentru referinţe. şi nu va pricepe niciodată ce înseamnă simţul răspunderii. Cum să priceapă altfel ceea ce pentru noi e de la sine înţeles. cum de aţi putut suporta . meni altul în odaie. De altfel. nu sînteţi nimic. maf am si eu'ceva neapărat de rezolvat încă înainte de căsăti rie. şi anume un străin. Am aflat cu durere că Frieda v-a dat voie să vă ui-taţi prin gaura din uşă. Ce idee ! — Trebuie. strigă crîşmăriţa încă o dată. nici cu tine. Dacă mi-este imposibil să obţin întrevedere. şi anume că domnul Klamm nu va voi să stea cu el niciodată de vorbă. a cărui autorizaţie de căsătorie o solicităm noi. asta înseamnă un rang foarte înalt. apoi căzu în genunchi în faţa luij plîngînd şi îmbrătişîndu-l mereu. Cum poţi să-ţi închipui că să stea Klamm de vorbă cu tine ? — Dar cu tine ar fi dispus să stea de vorbă ? întrel K.

îţi îndrepţi eroarea. Apoi vă înşelaţi desigur crezînd că Frieda şi-a pierdut complet importanţa în ochii lui Klamm din clipa în care m-am ivit eu. Cit despre dumneavoastră. Dar 6 astfel de temere. jos. fără a'i se face greutăţi/era o dovadă de bunătate din partea lui Klamm. ştiu. dar trebuie s-o fac. zise K. Poate că domr nul Klamm o să mai strige numele de „Frieda". — E cu neputinţă. răspunse K. şi atunci cum s-ar putea ca eu. dar de vorbit. îmi dau seama că e o îndrăzneală din partea mea să pretind că vă pot dăscăli în privinţa asta. Dar asta dovedeşte. o fată care s-a încurcat cu dumneavoastră» Doar un singur lucru. de pildă. căci dulci erau cuvintele Friedei. luînd-o pe genunchi p< Frieda. îl subevaluaţi crezînd aşa ceva. despre ce vreţi să vorbiţi cu Klamm ? —' Despre Frieda. Dacă însă reuşesc să-i ţin piept. n-o spun din îngîmfare. dacă nu e cu putinţă altfel. cum aţi spus foarte just. care p'înă ieri mai era iubita lui Klamm — nu văd nici un motiv să evit acest cuvînt — îmi puteţi mijloci cu siguranţă un prilej de a vorbi cu Klamm. Şi că o striga uneori pe Frieda. spuneţimi. că şi altminteri lucrurila nu stau chiar aşa cum credeţi.'Mă rog. A fost o mare onoare pentru Frieda. şi totuşi vă sperie orice fleac. îmi ajunge să văd impresia pe care cuvintele mele le-ar face asupra lui. sub tejghea. avem cu atît mai puţine motive să ne temem de o explicaţie cu Klamm. 62 ♦ Franz Kafka Cu privirea pierdută în depărtare. şi dacă am intenţia şi acum să vorbesc cu el. nimic de felul acesta nu l-ar putea zgudui. doar nu e ceva chiar atît de nemaipomenit. asta-i ciudat. măsurîndu-l pe K. care se lăsă numaidecît în voia lui. dar dacă stai sa judeci cît de cît. Klamm să vorbească cu dumneavoastră. că o fată.. zise K. în comparaţie cu Klamm. aveţi deşi-! gur dreptate cînd spuneţi că eu. şi închise ochii pentru cîteva clipe ca să se lase pătruns de ele — dacă e aşa. as* ta-i sigur. Atitudinea lui Klamm faţă de Frieda nu s-a putut schimba întru nimic din pricina mea. fireşte. nu trebuie să aibă neapărat însemnătatea pe care am vrea să i-o atribuim. sînteţi . şi întorcîndu-se spre Frieda: Auzi. despre care se spunea că-i iubită lui Klamm — de altfel e o denumire pe care eu una c găsesc mult exagerată — a permis fie numai s-o atingeţ cu mîna.măicuţa : Klamm nu mai vrea să ştie de mine. şi că dînsa putea să-i vorbească ori de cîte ori dorea. vreau să vorbesc cu el despre Frieda. — Sigur. oricît de justificată. şi că* i se îngăduia să intre la el. dumneavoastră şi cu Frieda. striga pur si simplu numele de „Frieda" — cine-i cunoaşte intenţiile ? Şi că Frieda se ducea glonţ. — Despre Frieda ? întrebă nedumerită birtăşiţa. un zero în ochii lui Klamm. un singur lucru nu pot să pricep ci» bietul meu cap. Şi-apoi. încet. o onoare de care o să fiu mîndră cît oi trăi.. despre tine vrea el. cu obrazul lipii de pieptul lui K. îie ceasul acela! — Dacă e aşa. să vorbească cu Klamm. nelăsîndu-mă descurajat nici măcar de explicaţiile dumneavoastră. Astfeî. cunoscînd viaţa si oamenii. aşa cum îi cunoaşteţi. zise birtăşiţa. ci mai degrabă firesc. sînteţi o femeie atît de deşteaptă şi care inspiră atîta respect. Din două. ori a existat. Dar bineînţeles nu pentru că ai venit tu. tot ce-f posibil. iubitule. s-o lăsăm pe Frieda să-şi exprime părerea. Frieda. în schimb cred că e opera lui că ne-am găsit unul pe altul acolo. sau dacă nici nu le ascultă. dar ea nu va mai fi admisă la dînsul niciodată. poate mai este şi azi acolo. fiindcă nici eu nu sînt în stare. zise birtăşiţa. nu e un motiv suficient pentru mine ca să nu mă încumet totuşi să risc. asta nu înseamnă totodată că aş putea suporta CASTELUL ♦ 61 să-l văd faţă-n faţă. deşi cu ochii în piept. cînd el nu vorbeşte nici măcar cu oamenii din sat! Niciodată nu a vorbit ei perso-nai cu cineva din sat. că obişnuia să o strige măcar pe nume. cred. aţi suportat foarte bine. şi că n-aş lua-o la goană de îndată ce ar apărea el în odaie. binecuvîntat. fără să fie o uşă între noi. n-a vorbit nici cu ea. atunci fie şi la „Curtea domnească". era treaba ei. Frieda zise: — E aşa cum spune . sînt un zero. el. coană birtăşiţa. coană crîşmăriţă. una: ori nu a existat nici o legătură serioasă între ei — aşa susţin de fapt cei care contestă Friedei titlul de onoare de iubită — şi atunci legătura nu există nici acum. nu blestemat.să-l priviţi măcar pe Klamm ? Nu trebuie să-mi răspundeţi. stărui K. — Vă spun drept. cu Klamm ! — Vai. cum s-ar putea ca eu s-o modific ? Aşa ceva îţi Poţi închipui în primul moment de spaimă. şi că avea voie să se uite la el printr-o găurică-n uşă. nu se poate susţine însă că ar fi chemat-o chiar cu adevărat. De altfel. am totuşi satisfacţia de a fi vorbit liber în faţa unui sus-pus. Sigur că acum şi cea fost s-a dus pentru totdeauna. şi văd că vă lipseşte capacitatea de a pricepe asta. atunci nici nu mai e nevoie să-mi adreseze cuvîntul. de sus. mi-l amintiţi uneori pe bărbatul meu. De fapt nici nu sînteţi în stare să-l vedeţi pe Klamm cu adevărat. şi dacă nu-i fac nici o impresie.

să găsiţi un adăpost oriunde în sat. — Nu. în toate chestiunile celelalte sînt dispus să discut părerile dumneavoastră cel puţin din politeţe. — Unde ? Unde ? strigară Frieda şi birtăşiţa în acelaşi timp. Singurul lucru pe care l-am spi atunci bărbatului meu despre dumneavoastră a fost! „Fereşte-te de el". dar despre Klamm nu ştiu acum nimic. spunîndl mereu : nu. pe unde umblă domnul. Nemernicii ăştia vicleni ! La Barnabas ! auziţi — se'întoarse ea spre colţul unde stătuseră secundanţii'. Eram şi atunci nemulţumită de mult şi multe mă necăjeau. n-o vorbesc cu el niciodată. Se prea poate ca Frieda să ai' dreptate.' cîte ceva despre tine. acolo i se dă un culcuş ! Ce bine era dacă rămînea acolo. dar pare că există cazuri precedente . de pildă.'dar mai' blînd decît se aşteptase K. şi nimeni n-are dreptul să spună că situaţia ei de aici e nesigură. şi situaţia Friedei. servitorii In Klamm nu erau cei' mai' răi — va să zică mă jignea unul. Şi dacă nu e de-ajuns să vă rog. ca şi cum ar fi avut nevoie de un sprijin — auziţi. nu. care voia să însemne multe şi nimic făcut să decline'orice răspundere. să rămînem deci deocamdată la problema mea. iar pentru mine nişte paznici. ştiu un foarte bun adăpost de noapte. dar veneau şi alţii mai nesuferiţi. Acelaşi lucru ar fi valabil pentru mim încă şi azi. asta nu tăgăduiţi. măcar şi într-o cuşcă de cîine. — Bine. zise K. făcînd totul numai după capul tău şi neas cultînd sfaturile cele mai bine intenţionate. care mi-e la dispoziţie oricînd. nici măcar nu mă pot apropia el. Ca toate din cîte spuneţi. Dumneavoastră însă şedeţi aici. şi ca tot ce s-a întîmplat să fi fost din voia li Klamm. Aşa. s ca şi cum aş fi uitat-o demult. îl întrerupse furioasă birtăşiţa. atunci le interzic lor să vă răspundă. ca şi cum mobilul curiozităţii lor ar fi fost acelaşi. mi-aţi vorbit deschis şi vă cred întru totul. bine. dacă de acum'încolo Frieda nu v-ar împărtăşi soarta. trebuie să înţeleg bine enervarea noastră. şi asta e'adevărat doar într-o mare măsură. ţinîndu-se de braţ. perfect indiferent. Vă aflaţi numai de cîteva zile în localitate si pretindeti că le ştiţi pe toate mai bine dccît băştinaşii. dar nu cu privire la secundanţii mei. de pildă. şi nu la „Curtea domnească" ! Dar voi unde eraţi ? — Coană birtăşiţa. ~ CASTELUL ♦ 63 vă ţin. dar aceştia se apropiaseră de mult şi stăteau. ci mi s-ar fi povestit doar întîmplarea. care îl prinse acum pe unul din ei de mînă. înainte ca secundanţii să poată răspunde. Situaţia mea e cît se poate de nesigură. dar linii mari îmi erai. — Mulţumesc. birtăşiţa rîdea batjc ritor. Frieda e de-a casei. zise K. Ei îi datoraţi grija pe care v-o port. ca fiind singura care veghează cu griji maternă asupra Friedei. zise K.. zise K. Situaţia Friedei n-are în privinţa asta nici o legătură cu a dumneavoastră. dar ce nemulţumiri şi necazuri era^ acelea ? Mă supăra.. — La Barnabas. în casa lui Barnabas! Bineînţeles. . într-un fel îi datorăm numai li Barnabas faptul că ne aparţinem unul altuia. mai bine decît minei o' femeie în vîrstă. Şi n-avei dreptul să refuzaţi pur şi simplu amestecul meu în treb rile dumneavoastră. interveni Frieda. — Nu te supăra.. însă atunci nu le obţii în felul acesta. o ţineţi pe Frieda. Atît de nesigură e va să zică situaţia mea. aproape totul. şi. dar nu cu totul. De fapt. mai ales că Frieda — din motive necunoscute mie — pare să se teamă prea mult de dumneavoastră. la fel de ahtiate să afle. Nu tăgăduiesc că s-ar putea obţine odată ceva şi pe o cale potrivnică regulilor şi tradiţiilor. — Nemernicii! strigă birtăşiţa. cîte un muşteriu. căci măcar în Privinţa asta lucrurile sînt limpezi! De aceea vă rog să nu vorbiţi cu secundanţii mei. Credeţi că grijile pe' care mi le fac sînt di pricina dumneavoastră ? M-am sinchisit eu de dumne" voastră cît timp aţi fost singur ? Deşi ar fi fost bine şi s-i fi putut evita multe. eu una n-am apucat să văd aşa ceva. că doa toţi se ţineau după mine — doar ai văzut ce fel de indiviz erau. în spatele birtăşiţei. o fi. vă dau dreptate şi în privinţa asta. dar ce însemnătate avea asta ? Era ca şi cum s-ar i întîmplat cu ani în urmă. ba chiar şi fa tul că vă iau în seamă — fie că vă place ori ba. care a văzut şi a auzit atîtea la „Curtea" domnească". ce-i drept. 64 ♦ Franz Kafka — Va să zică n-am voie să vorbesc cu voi ? birtăşiţa şi toţi trei izbucniră în rîs. n^ numai tu îmi erai indiferent. totuşi.la fel de încăpăţînat şi de copilăros. căci dacă vă poftesc afară din casa mea. i eu — de ce aş tăinui-o ? — vă ţin pe dumneavoastră. n-aveţi decît să încercaţi. şi derît Frieda. sau de parcă nu mi s-ar întîmplat mie.'iar secundanţii în felul lor obişnuit. ei sînt secundanţii mei. tinere. vă daţi silinţa s-o dovediţi. în consecinţă. dimpotrivă. şi dumneavoastră îi trataţi de parcă ar fi ajutoarele dumneavoastră. cum procedai dumneavoastră. aproape totu îmi era indiferent. Cînd te-zărit pentru prima oară în faţa tejghelei — ai intrat la bra cu Olga — ştiam. deoarece sînteţi dator să-mi daţi coteală mie.

ca să zic aşa. celelalte ti meri ale . aţi facut-o desigur cu destulă îndemînare. în ce priveşte găzduirea de care am parte aici — şi nu vă puteţi referi decît la cămăruţa asta infectă — nu e deloc sigur că mi-o acordaţi de bună voie. şi veţi începe să bănuiţi prin ce spaimă am trecut — urmările spaimei mai dăinuie şi acum — cînd mi-am dat seama că mititica mea cea mai dragă a părăsit.. nici măcar nu mai pot să mi-o închipui. de pildă. în realitate. mai puţin nedrept. sacrificîndu-se pe sine. n-a putut suporta să vă vad agăţat de braţul Olgăi. dar fără îndoială aveam şi eu dreptate cînd v-am rugat să lăsaţi treburile noastre. Dacă aţi avut cumva intenţia s-o îndepărtaţi pe Frieda de mine. se apropie mult şi şedea acum lîngă Frieda. aţi reuşit. aici puteţi să ne arătaţi. daf situaţia adevărată e încă mult mai proastă şi trebuie să încerc mereu s-o uit. 66 ♦ Franz Kafka Atunci mă veţi judeca. că' s-a dat o dată voie să rămîneţi peste noapte la Barnaba Cu asta vreţi să dovediţi pesemne că nu depindeţi CASTELUL ♦ 65 mine. Iar dacă s-ar adeveri'totuşi că e p< sibil. şi încă în cea mai mare grabă.' Neştiinţa asta nu se Poate micşora cu una. rămîneţi conştient de faptul că sînteţi cel mai neştiutor de pe aici. exclamă birtăşiţa. mă rog. Mai înainte aţi pomenit ceva de dragoste şi de grijă. ~ acum. o dai ce cade argumentul dumneavoastră principal. vrînd să mă jigniţi pe mine. dar nu cred totuşi să reuşiţi. de' pildă. vă rog să-i purtaţi de grijă barem Friedei. O să le comunic. Se ridică apoi şi se duse. puteţi să vă descărcaţi inima în voie. îl apucă de mînă şi se uită în ochii lui cu o pri1 rugătoare. vorbind parcă nu în ni mele ei. pentru motivul că Frieda. şi dacă mi se repartizează o altă locuinţă. dintr-J milă copilăreşte exagerată. îmi este cu neputinţă vorbesc cu Klamm. părînd astfel cu totul la discreţUj familiei Barnabas. dar în realitate. care sînt consecinţele faptei dumneavoastră. — Coană birtăşiţă. vulturul. **& apucă ameţeala ascultîndu-vă şi comparînd în minte ^a ce spuneţi cu situaţia reală. atunci de ce să n-o fac. cînd lucrul acesta s-a întîmplat. Apoi se întoarse spre secundanţi: — Veniţi cu mine ! Luă scrisoarea lui Klamm din cui şi dădu să plece. aţi fi atît de neatîrnat de mine. V-a salvat. orice aţi spune şi oricum vaţi exprima.. în primul rînd. şi: cundanţii cu care.. Aţi smuls-o pe Frie din situaţia cea mai fericită ce-i fusese cîndva hărăzită. o s-o regretaţi amar — daţi-mi şi mie' voie să folosesc odată ameninţări grave. Văd că v-aţi supărat din nou. si cu altele. îrîcît să vă rugaţi mine. nu plecaţi încă. dar toulte se pot îndrepta.? cum aveţi de gînd să vorbiţi cu Klamm. lăsînd cu tristeţe capu în piept. o să respiraţi probabil uşurată. — Vedeţi. la primar. pe seama noastră. dar apoi nu prea mi-aţi dat prilejul să le întrevăd. Dacă. poate ctiiar niciodată. atunci tot n-am să reuşesc. dar eu cu atît mai mult.' Şi acum mă duc cu chestiunea asta. ridicînd-o cu băgare de seamă pe Frieda. reluă: — Domnule arpentor. în schimb am constatat mai mult ură. altfel n-aş fi în stare să schimb o vorbă liniştită cu dumneavoastră. şi batjocură. deci. femeie bătrînă. sau pe mine de Frieda. Şi Frieda îşi întrerupse spusele. acum veniţi şi aruncaţi în joc ca un mare atu. mîinile şi le ţinea împreunate în poală.Dar nici nu pot să-ţi descri^ cum era. şi abia cînd dînsul puse mîna pe clanţă. — Nu cunosc păcatele familiei Barnabas. iar dacă reuşiţi. dacă-mi daţi puţină crezare şi nu Pierdeţi niciodată din vedere cît' sînteţi de neştiutor. vă mai dau un sfat cu care să Plecaţi la drum. Numai de aceea vă spun că sînteţi groaznic de neştiutor în privinţa împrejurărilor de aici'. încît ar trebui să părăsiţi casa' mea de îndată. n-am voie să vorbesc. şi fiţi prudent. la noi. nu înţeleg de ce pentru treabă ca asta vă înjosiţi într-atît. dacă aţi fi rămas într-adevăr peste noapte la Barnabas. să seama şi ei ca să le fie de învăţătură. cu două. indiferei dacă mă rugaţi sau nu. răspunse K. ca să-şi lege viaţa de un şarpe de casă. dînd glas gîndurilor Friedei. unde prezenţa Friedei vă fereşte de primejdie. care era ca neînsufleţită.' ale Friedei şi ale mele. căci. mai ales în cazul ăsta. vă rog să n-o faceţi. clătinîndu-se de emoţie. atît mult s-au schimbat toate de cînd m-a părăsit Klamm. numai rugămintea asta mai ascultaţi-o: oriunde aţi ajunge. Sigur. aici. ci. K. că aici mi s-a acordat preaviz. pe care aţi adus-o într-un hal fară de hal cu vorbele astea aşa-zis materne. aşezînd-o încetişor pe pat şi sculîndu-se apoi în picioare! Poate că aveţi dreptate. mai degrabă mi se pare că există în privinţa asta o dispoziţie a autorităţilor senioriale. Nu'. sîn'teţi totuşi Storul soţ al Friedei. Birtăşiţa îl urmărise cu privirea fără să scoată o vorbă. vă rog. aşa cum susţineţi. vedeţi acum. zise K. domnule &î\ pentor. cînd Frieda a dai totul în schimbul fericirii de a sta pe genunchii dumneaj voastră. şi ameninţare cu darea afară din casă.

De altfel. ăsta-i un adevăr care rămîne în picioare. contactul oficial cu autorităţile comitatului fusese foarte simplu. orice s-ar întîmpla. Contactul direct cu autorităţile nu era într-adevăr prea dificil. aproape fări voia lor. pentru că autorităţile. Ce reprezenta de pili acea putere. mai luptau pentru el în mod evident şi alte forţe pe r^e nu le cunoştea. deşi de fiecare dată după astfel de accese de tihnă. iar încolo se impunea c prudenţă mereu vie. un prietenos. Fireşti sînt neştiutor. dacă nu stătea mereu de veghe. — Iată-l va să zică pe domnul arpentor al nostru. pentru sine însuşi. primarul dînd să se ridice. încerca să-şi explice acest lucru prin aceea că. urmat de cei doi secundanţi LA PRIMAR Spre propria lui mirare. dacă ar fi să dis. Şi în consta de fapt aici acea viaţă particulară ? Nicăieri K. 1 Aşa se făcea că o oarecare uşurătate în maniera de proceda. lucrul e foarte trist pentru mine. îndeosebi acolo unde nu părea să existe. uneori. consecinţi le suport în fond doar eu singur. grăsuliu. suferea ti mai de un atac de gută. iar pe de altă parte. cu totul din viaţa Friedei. îneît si se prăbuşească. după experienţa sa de pînă acum. o privire circumspectă în toate înaintede a face un pas ! Ideea sa despre autorităţile locale îi fu confirmată li K. cît mă mai ţin puterile.' pînă acum doar formală. arătînd spre picioare cu un gest de scuză. să fie nevoite să intervină. Aceasta se datora pe de o parte faptului că privitor la tratarea treburilor legate de el. amabile. în numele unor domni îndepărtaţi şi invizibili. înclina uneori să-şi considere situaţia ca satisfăcătoare. izvorît din această satisfacţie f* Putea fi sigur de sine în luptele viitoare. pentru sine însuşi. era bolnav. se lupta pentru ceva apropiat şi viu. în timp ce dînsi cobora treptele în erabă. complet ras. dar prezintă totuşi avantaj şi anume că neştiutorul îndrăzneşte mai mult. că sînt dispus să mai îndur cîtva timp neştiinţa şi coi cinţele ei. aparent foarte favorabil pentru el. cu totul d< nepătruns. şi. pe cînd K. să se las< înşelat de favorurile aparente de care se bucura şi să se poarte atît de imprudent în viaţa lui particulară. se stabilise pesemne o dată pentru totdeauna un anumit principiu.' oricît ar fi fost de bine organizate. ar însemna după concepţi dumneavoastră uri noroc. şi o dată « această putinţă. De ce vă temeţi deci ? Nu cum' vă temeţi — neştiutorului totul i se pare posibil (şi aceste cuvinte K. şi în plus. . n mai văzuse o asemenea împletire între slujbă şi viaţă erau atît de strîns legate între ele. întins în pat. pe care o exercit Klamm asupra serviciului lui K. o coordonare despre care se bănuia că e perfectă. precum şi entimentul bine întemeiat. mai mari. Gîndindu-se la aceste lucruri. Dar arătîndu-se M capul locului binevoitoare în lucruri neînsemnate — jiespre altele nu fusese vorba pînă acum — autorităţile îi peau putinţa de a obţine mici victorii uşoare.dumneavoastră devin şi ele îndoielnice. dar în existenţa cărora putea crede. îneît. în primul rînd de vizita sa la primar. satisfacţia corespunzătoare. Friedei o să-i purta] desigur de grijă. o anumită destindere'era la locul ei numai în relaţiile directe cu autorităţile. în comparaţie cu puterea pe care Klamm o avea efectiv asupra dormitorului lui K. în genere. căci el era cel'care ataca. iar autorităţile rămînînd şi mai departe blînde. şi-l primi pe K. dar în numele unei dispoziţii oficiale necunos cute de el. în felul acesta se putea întîmpla. confuză şi stranie. Acesta. din propria lui pornire. convorbirea cu primarul nu-l îngrijora. aveau de apărat de fiecare dată nişte lucruri îndepărtate şi invizibile. pentru ca să-l îndepărteze din cale. 68 ♦ Franz Kafka adevărat că doar între limitele satului — îl răsfăţau şi moleşeau. ca într-o bună zi în pofida amabilităţii autorităţilor şi a împlinirii perfecu a tuturor obligaţiunilor sale exagerat de uşoare. se grăbea să-şi spună că tocmai în ele zăcea primejdia. K. dar nu reuşi şi se aruncă înap pe perne. cel puţin la început de tot. Judecind după măsurile luate de autorităţi. şi nu lupta numai de unul singur. deschise uşa) — nu cumva vă temei pentru Klamm ? Birtăşiţă se uită în tăcere după el.' dădea impresia că şi-au schimbat rolurile. se datora coordonării demne de admiraţie a diverselor servicii. pentru a strămuta în schimb în viaţa extraoficială. şi mai ales din cauza as1 nu înţeleg de ce vă rugaţi de mine.. eliminau cu totul lupta.

părînd aproape o umbră în semiînt nericul odăiţei cu ferestre mici şi pe deasupra cu perdeleli trase. începusem să cred că aţi renunţat. zise prim» rul. Motivele pentru care n-am întreprins încă nimic sînt întîi boala mea şi apoi faptul că n-aţi venit atîta vreme. în ce' priveşte cazul dumneavoastră. un scaun şi-l puse lîngă pat. La ce ne-ar servi deci un arpentor ? K. Şi de aceea fu în stare să răspundă îndată: — Asta mă surprinde foarte. . — Din păcate nu. ştiam despre toate astea. îmi rămîne doar să sper că e o neînţelegere la mijloc. în lucru-rjle mari nu am cunoştinţă despre vreo greşeală care să se H făcut. într-o administraţie atît de vastă ca cea a comitatului se poate întîmpla uneori ca o secţie să ordone una. acuma. cum aţi putut să vă daţi seama. — S-a lucrat mult. îi citi scrisoarea lui Klamm şi adăugă cîteva comeft tarii. că aţi avut amabilitatea să-mi faceţi o vizită. Grosul l-am păstrat în şură. cum că e vorba să fie chemat un arpentor. zise femeia. din păcate. vreau să vă spun deschis cum s-au petrecut lucrurile.: căci asta s-a petrecut cu mulţi ani în urmă. Ele luau asupra lor orice povară. Hotarele micilor noastre proprietăţi sînt trasate. iar comuna e însărcinată să pregătească toate planurile şi însemnările necesare pentru munca lui. < Femeia se grăbi să deschidă dulapul. iar cea mai mare parte de fapt s-a pierdut. Să cauţi un document în care cuvîntul „arpentor" e subliniat cu al-t bastru. femeia scoase totul din dulap. noi navem nevoie de arpentor.O femeie tăcută. Ştiţi. uită-te. propriu domnilor de acolo. — Luaţi loc. e din vremea începuturilor mele. aşa se face că se pot ivi mici încurcături. e adevărat. domnule arpentor. K. în zadar am căuta să vă încredinţăm o treabă. se rostogoliră: pe podea. controlul organelor superioare se exercită cu extremă precizie. în dulapul acela. zise primarul dînd din cap. Femeia sări speriată la o parte. îi aduse lui K. fără 70 ♦ Franz Kafka să pretind că e un secret de serviciu — sînt prea puţin funcţionar din fire ca să fac aşa. cum e de pildă cazul dumneavoastră. totul este înregistrat cum trebuie. Cine să fie în stare sJj le pună bine pe toate ! Dar în şură mai sînt foarte multe. prin care mi se comunica în felul atît de categoric. K. zise. stînd aşa în pat. e vorba de fiecare dată doar de mărunţişuri neimportante. care se tot întorcea neliniştit de pe o parte pe alta. îmi răstoarnă toate socotelile. Doar n-am întreprins călătoria asta nesfîrşită ca să mă trimiteţi înapoi! — Asta. pe cînd eram primar abia de cîteva luni. în cele din urmă. luaţi loc.. în schimb pot să vă explic cum a fost posibilă neînţelegerea. şi spuneţi ce doriţi. fireşte. trebuie să fie jos. ca să ajungă la cele aşezate în fund. — Dar cum e posibil aşa ceva ! strigă K. pe dumneavoastră. a venit o dispoziţie. tot adevărul. şi ieşi din odaie păşind peste hîrtii. şi primarul o| urmăreau cu privirea. în care nu decid eu. dar. care e neplăcut. şi nu mi-aş fi adus aminte de toate astea. Hîrtiile ajunseră să acopere jumătate din duşumeaua odăii. către femeia care tot mai umbla tiptil prin cameră trebăluind fără rost. dacă n-aş fi bolnav şi. trebuie să vă spun. — E prea întuneric aici. luînd actele în braţe şi aruncîndu-le pe jos.. dar şi mărunţişurile sînt uneori destul de Neplăcute. — Jos. două pachete mari de documente făcute suj şi legate laolaltă aşa cum se leagă surcelele. şi la cele ridicol de neînsemnate. Odată. şi astsţ e doar o mică parte. fără a fi stat să se gîndească mai devreme anume la asta. Mizzi. demult. Ascultătoare.. mă duc să aduc o luminare. Cînd sa deschise uşa. e aşa cum vă spun. zise primarul. e altă chestiune. dar e în firea lucrurilor să se efectueze cu ■ntîrziere. te| rog. Dulapul era ticsit de hîrtii. pe cînd mai păstram toate scriptele. iar o altă secţie alta. Aţi fost angajat ca arpentor cum spuneţi. Schimbările de proprietar se ivesc foarte rar. zise primarul. se aşteptase la o comunicare de acest gen. dîndu-şi din pat poruncile. Fireşte. iar micile conflicte de hotărnicie le rezolvăm noi înşine. nu mai ştiu din partea cărei secţii. poate găseşti ordinul. zise primarul. tu însuţi rămîneai neatins şi liberi CASTELUL ♦ 69 Acelaşi lucru părea să-l simtă în felul lui şi primarul. întrerupîndu-şi brusc povestirea. întorcîndu-se spre K. una nu ştie de cealaltă. Din nou resimţi extraordinară uşurinţă a contactul cu autorităţile. însă. explică. Acum. sînt şi rămîn ţăran. Această dispoziţie nu putea să vă privească. fireşte. puteai i le încredinţezi orice. era pătruns de convingerea că.] Ai să poţi găsi ordinul ? se adresă din nou femeii. oricît de măruntă. zise: — Domnule arpentor. n-aş avea timp berechet să mă gîndesc la fel de fe| de lucruri.

— Sînt numai secundanţii mei. Secţia A a rămas deci fără răspuns. dar mai mult le răscoleau decît căutau Prin ele. dar e peste putinţă să le termini. zise prietenos primarul. Şi cum stă chestiunea cu numi' rea mea ? — Şi chemarea dumneavoastră a fost bine chibzuit zise primarul. Se lăsă linişte în odaie. — Aici nimic nu se întîmplă nechibzuit. nici secţia B n-a primit răspunsul nostru întreg. ce-i drept. B. luminarea. fii că hîrtia din dosar a rămas la noi. dar aşa cum se întîmplă bineînţeles ades* cum e normal să se întîmple. trata despre angajarea unui ar-pentor. care. nu se auzea decît foşnetul hîrtiilor. zise apoi întro doară. uitînd chiar de durerile de picioare. ln schimb. staţi aici şi o ajutaţi pe doamna primăreasă să caute un document'pe care cuvîntul „arpentor" e subliniat cu albastru. cum am să v-o dovedesc cu ajuto: actelor. în dulapul acela. începu iar să caute ordinul. nici'la secţia B n-a sosit decît un dos. referentul s-a bizuit pe răspunsiţ pe care-l va primi de la noi. cu toată conştiinciozitatea rezolvarea chestiunilor. dar nu vă las să căutaţi singur în acte. ci şoptiră prin uşa întredeschisă: — Ni-e frig afară. dar. O uşoară bătaie în uşă îl făcu pe K. primarul poate că aţipise chiar. nu am secrete de serviciu faţă de dumneavoastră. Vreţi să spuneţ că v-au fost repartizaţi. dar şi plin de semeţie. încă CASTELUL ♦ 71 un sprijin pentru lucrările de birou în persoana învăţătorului. din păcate. ca acum.— Nevastă-mea. — Cum s-au oploşit ? zise primarul. Dar dacă tot aţi venit. bineînţeles. De altfel îi ştiu. Răspun sul nostru n-a parvenit însă pesemne la secţia de la care pornit dispoziţia. °u părea să mai caute. zise' K. zise K. să-i zicem A. iar aici ne stînje-nesc. mi-au fost repartizaţi. plasată la 0 distanţă destul de mare de ea. Mai am. Mizzi. şi. te rog. secţia A era în aşteptarea răspunsul nostru. — Pe mine nu mă stînjenesc. — Actele nu se vor mai găsi. dar tot aşa de bine ar fi putut să-mi pice din lună. — Nimic ? se miră K. rece. am răspuns mulţu mind şi comunicînd că n-am nevoie de arpentor. reuşise să-i mai muştruluiască puţin. Primarul nu ridică nici o obiecţie. urmînd ca după aceea . şi de cîte ori unul din ei se străduia să silabisească ce scria pe o hîrtie. Oricum. se aşeză î capul oaselor. zise primarul.'zise şi se lăsă pe spate obosit. să se întoarcă. lipsea. plimbîndu-şi privirea de la secundanţi la primar. — N-aş putea s-o ajut pe soţia dumneavoastră ? întrebă K. atît de nechibzuiţi a fost această repartizare. abia aici s-au oploşit pe lîn mine. zise prima rul. zise K. La aceea. nu-i era de nici un ajutor. 72 ♦ Franz Kafka — Secundanţii. zise arătînd spre un alt dulap. pe care nu era consemnat decît atît. îmi e de mare ajutof în munca asta grea de birou. secundanţii. pe acelea le păstrez colo. au intervenit doar nişte împrejurări secu dare creînd confuzie. K. pentru asta mă pun ctie-| zaş — în orice caz. în orice caz. sincer şi. fie că s-a pierdut drum — dar nu la secţie însăşi. mai repede! Dar pot să vă spun povestea şi fă acte. îngenunchind în faţa dulapului. celălalt i-o smulgea din mînă. goi. că actul din e. de care trebuie să mă achit totuşi mai mult printre picături.. Erau. şi totuşi sînt propriii dumneai voastră secundanţi. între timp. — Pe mine însă mă supără. ci a nimerit din greşeală _ altă secţie. Femeia se întoarse cu o luminare şi. caut. Sînt cunoştinţe vechi. — Mă rog. lăsaţi-i să intre. fără ca cineva să fie în stare s-o bănuiască măcar vă incomodează va să zică. Şi sporesc peste poate. nu pot merge totuşi atît de departe. mai ales cînd sînt bolnav. Nu ştiu unde să-i pun să m-aştepte. zise primarul cu un zîmbet satisfăcu de parcă totul ar fi pornit de la dispoziţii luate de însuşi. Secundanţilor le era Permis ce nu-i era permis lui K. afară e prea frig. mereu mai rămîn hîrtii nerezolvate. — Cum v-am mai spus. — Nu. zise K. femeia stătea în genunchi în faţa dulapului gol. di păcate. de care vă vorbeam. Primarul clătină din cap rîzînd. — Nu se vor mai găsi ? repetă primarul. — Cine-i ? întrebă primarul speriat ca din somn. nu se repeziră numaidecît în odaie. apoi iar înapoi la secundanţi. găsi că toţi trei aveau acelaşi zîmbet. Se şi repeziră' îndată la grămada de hîrtii. zise K. de fapt poseda însemnările în legătură cu aceas chestiune.

Sordini. zise K. Iar la secţia B. măcar atît cît să se intereseze la alte secţii cum stau lucrurile. şi e necesar. a avut nenumărate prilejuri să se convingă că cineva 74 ♦ Franz Kafka e demn de încredere. sau să continue. Dar — aici primarul îşi întrerupse relatarea. — Sînteţi foarte sever. Administraţia asta. Parcă aţi pomenit mai înainte de un or-. dar dacă a apucat pe un drum greşit — şi dată fiind excelenţa organizării trebuie să caute' drumul greşit de-a dreptul cu rîvnă. bineînţeles. Sordini găsea că e foarte ciudat. Nu vreau ca omul acesta să fie învinuit de vred greşeală nici măcar în închipuirea dumneavoastră. mă distrează. domnule arpentor. că era vorba de o altă secţie)* La care Sordini a întrebat de ce amintesc abia acum această adresă oficială. Aid m-am împotmolit. Aşa că Sordini nici nu avea dreptu| să se intereseze la alte secţii. de natură să satisfacă pe un Sordini. cu desăvîrşire. " admir pe acest om. e italian. ar fi mers prea departe. domnule primar. iar eu : nu e ciudat deloc atunci cînd o chestiune sa tărăgănează de atîta vreme. Estd un principiu de lucru al autorităţilor să nu se ia în consi^ deraţie defel posibilitatea vreunei erori. în anumite imprejurări. zise K. durează mult. din senin. în ce mă priveşte. eu: fireşti că nu există. după cum va fi cazul. sau. Dată fiind exce-" lenta organizare a întregului aparat. să susţin că nu trebuie chemat nici un pentor. acest principiu e îndreptăţit. ce mi-a ve aşa. Mizzi şi cu mine. că în secţia lui Sordini s-ar fi comis o eroare. nu ne mai aminteam chestiunea decît vag de tot. Cînd am primit deci nota lui Sordini. fiindcă ar fi observat numaidecît că e vorba de o cercetare cu privire la posibilitatea unei erori. fireşte. e astfel. — Permiteţi-mi. din moment ce întregul document s-a pierdut} Sordini: ar trebui totuşi să existe însemnări privitoare la acea primă adresă. soseşte la secţia respectivă cel mult într-o zi şi se rezolvă chiar în aceeaşi zi. căci dacă o adresă merge pe calea ei. deşi pentru mine dînsul înseamnă u? chin. aşa cum se întîmplă de regulă. iar eu i-am răspuns : fiindcă abia acum mi-am adus aminte de ea. — Mă distrează. mai exai ca şi cum l-ar şti lichea. dar nici acestea nu se găsesc. bineînţeles. şi chiar şi mie. lucru uşor de înţeles. şi p'ot să vă povestesc în continuare. îmi este cu neputinţă să înţeleg de ce un om cu asemenea capacităţi ca ale lui. din păcate. numai întrucît îmi permite S2 pătrund cu privirea în încîlceala ridicolă care. altfel nu-l găseşte — atunci. mă lasă firea să urmez acest principiu. chiar dacă. că iniţiativa a pornit chiar din birouri (uitase. dacă vrei să obţii o maximă uri genţă a rezolvărilor. cînd a văzut răspunsul nostru. în schimb. Numai cineva cu totul străin poate pune o asemenea întrebare. Găsesc că aşa e just. eram doi pe atunci care făceam toată treaba. zise K. îi reproşaţi în gînd lui Sordini că n-a ţinut seama de cela susţinute de mine. învăţătorul nu ne fusese încă repartizat. a intrat la bănuială n maidecît. E foarte bănuitor faţă de oricine. Bineînţeles. sau ca şi cum ar fi găsit că s-ar putea să fi mers prea departe — nu vă plictiseşte povestea asta? — Nu. atunci. de altfel aceste secţii nici hi i-ar fi răspuns. după cunt CASTELUL ♦ 75 mi-aţi zugrăvit-o. de Pildă. dar severitatea asta încă înmiită. eu i-am răspuns. răspunse primarul. şi nici măcar să cred. ca şi cum nu l-ar cunoaşte deloc. gan însărcinat cu controlul. ca şi cum. Sordini: e totuşi ciudat. e zero în comparaţie cu severitatea pe care autorităţile o aplică faţă de ele însele. este lăsat în postul acela aproape subaltern. Dar tocmai asta ar fi fost d greşeală. — N-aţi pătruns-o încă cu nici o privire. Prin urmare a neglijat însemnările păstrate şi. care sînt un iniţiat. încît te apucă ameţeala la gîndul că ar putea lipsi controlul. trebuie să procedeze aşa. Răspunsul nostru nu era. un funcţion. nu . A urmat apoi vastă corespondenţă. si că nu avem nevoie de arpentor. păstram copii numai după hîrtiile ce priveau lucrurile cele mai importante — şi n-am putut răspunde decît foarte imprecis spunînd că nu avem cunoştinţă despre o astfel de convocare. cu timpul. Poate că dumneavoastră. Dacă există organe de control ? Nu există decît organe de control. unui străin :'pur şi simp nu pot altfel. decide existenţa unui om. vedeţi doar cum dezvălui totul dumneavoastră. corespondenţa cu noi în această chestiune.' Acest Sordini fireşte că ne-a trimis înapoi dosarul gol spre completare... povestind cu atîta zel.CASTELUL ♦ 73 cheme un arpentor. căci nu îndrăzneam să susţin. zise grav primarul. îl bănuieşte totuşi de fiecare dai din nou. Sordini ne-a întrebat. cu ajutorul memoriei excelente lui Mizzi. dosarul gol a ajuns în mîinile unui referent vestit pentru conştiinciozitatea sa — îl cheamă Sordini. să vă întrerup cu o întrebare. a uitat de toată treaba asta. La care primarul obiectă : — Nu v-o povestesc ca să vă distrez. dacă nu ani. Dar între timp trecuseră multe luni de la acea primă adresă a secţiei A. căci adresa de care mi-am adus aminte nu există.

aşa că zgomotul persistent. numai cîţiva începură să fie nedumeriţi. dar ameninţat să mi se aducă de ele un prejudiciu atît de absurd. toţi pereţii sînt acoperiţi de coloane întregi făcute din teancuri de dosare. m-am pripit. Volum1 lucrărilor nu determină importanţa cazului. a devenit ceva caracteristic pentru odaia de lucru a lui Sordini. într-o atît de uluitoare cunoştinţă de cauză. e desigur valabil tot ce-mi spuneţi dumneavoastră. şi primele instanţe de control. totuşi prefer să nu mă amestec în cumpănirea acestor posibilităţi. domnule primar. datorită zelului unor funcţionari de fe-j Iul domnului Sordini. a devenit. şi-au găsit un conducător. şi cum mereu s< scot hîrtii din dosare şi se pun altele la loc. de altfel. ' ' i — Cazul meu. din declaraţiile lor. e cumnat cu Lasemann. dat] splendid pentru duşmanii celui atacat. încă nu le pot înţelege.u m-aţi putea înţelege. Dar cine poate susţine că instanţele de control de gradul doi vor judeca la fel. căci din clipa aceea îi creşte şi mai mult atenţia. este unul din cazurit cele mai neînsemnate dintre cele neînsemnate. . dau încă şi mai mult de lucru. recunosc şi ele că este o eroare. cazul dumneavoastră ar fi unul dintre cele mici} cazurile obişnuite. coloanele astea se prăbuşesc mereu. eu. care sînt în afara birourilor. probabil că nu-l cunoaşteţi. Revin deci asupra divergenţelor cu ^rdini. De altfel) nu ştiţi încă nimic despre munca propriu-zisă pricinuita de cazul dumneavoastră. prezenţa de spirit. ci să lucrez liniştit ca un mi< arpentor la o mică masă de desen. dacă aş fi supus chestiunea sfatului comunal. nu poate cobori niciodată pînă aici. căci ambiţia mea nu e deloc văd ridicîndu-se şi prăbuşindu-se coloane întregi de di sare privitoare la cazul meu. aud acum pentru prima oară de aceste oficii de control şi. nu toţi ar fi fost împotriva chemării unui arpentor. chestiunea măsurării pămîhturilor îl atinge de aproape pe orice ţăran. domnule Primar. Majoritatea ţineau cu mine.. zise K-. repetat la scurte in'ter-i vale. Din păcate. Sordini trebuia să ajungă la convingerea că. — O să trec eu pe urmă şi la asta. aproape ca şi dumneavoastră. Ei da. şj oferă un spectacol înfricoşător pentru cel atacat. Cum v-am spus. dar funcţionarii lui veneau mereu. deocamdată Sordini a încetat să recurgă la mine. adică cele fără aşa-zise erori.sînt destinate să descopere erori în sensul grosolan al cuvîntului. dar aPoi aş vrea să vă aud spunînd un cuvînt şi' despre mine. şi acordă cazului cel mai mărunt tot atîta atenţie cît şi celui mai important. au intrat la bănuială că ar exista nişte înţelegeri secrete şi că se puneau la cale nedreptăţi. Deci. în odais lui. n-am reuşit niciodată să-l văd cu ochii mei. despre asta vreau tocmai să va vorbesc. un caz important. cine are dreptul să susţină pînă la urmă că a fost întradevăr o eroare ? — Asta ar fi ceva cu totul nou! exclamă K. căci erori nu se fac. încît nu pot crede încă în seriozitatea primejdiei. Numai fiindcă în alte cazuri mi-a fost dat să dobîndesc această experienţă ştiu să vă relatez despre el aşa cum o fac. — Nu. nu e un caz important. poate că nu e un om rău. aşa cum mi-au descris-o alţii. cu t tul împotriva voinţei mele. Cred însă că aici se impune 0 distincţie între două lucruri. astea sîm numai dosarele pe care le are în lucru. şi totuşi a dat de lucru! atîtor funcţionari. iar Sordini s-a îmbolnăvit grav de disperare din pricina asta. consemnate în pro* CASTELUL ♦ 77 cese-verbale. în felul acesta. zise primarul. Cu privire la primul dintre aceste două lucruri distincte. şi. zise primarul. apărarea mea a slăbit cu timpul. ca în cazul dumneavoastră. zise primarul. energia. zilnic aveau loC la „Curtea domnească" interogatorii. îndeosebi s-a remarcat atunci un oarecare Brunswick. că s-a strecurat o greşeală. e supraîncărcat de treburi. şi cum totul se face în cea mai mare grabă.'Chiar şi pomenind numai de oficiile de control.' şi apoi şi cele de gradul trei şi următoarele ? — Se prea poate. al doilea fiind persoana mea reală. dacă Sordîni are la mînă fie si cel mai neînsemnat 76 ♦ Franz Kafka avantaj asupra cuiva. în pri vinţa asta n-aveţi de ce vă plînge. — Pentru mine e ceva foarte vechi. dar e un prost şi un aiurit. De altfel. un lucru de la sine înţeles — anume că n-avem nevoie de arpentor — a fost transformat într-o chestiune cel puţin îndoielnică. fireşte şi cu mai mult spor. Sînt şi eu convins. a şi învins. cărora le datorăm descoperirea sursei erorii. Sordini e un muncitor calificat. zise K. sînteţi va> departe de a pricepe aparatul administrativ dacă vă'închi-puiţi aşa ceva. Dar chiar dacă volumul lucrărilor ar fi dech siv. şi chiar dacă a fost foarte neînsemnat la început. ale celor mai de vază membri ai comunei. şi chiar dacă se întîmplă o eroare. dar n. îl treceţi md reu printre cele mai mărunte. primul fiind ceea ce se petrece în interiorul birourilor şi ceea ce apoi poate fi interpretat tot de către birouri într-un fel sau altul. dacă nu v-aş da întîi cîteva lămuriri suplimentare. fireşte.

totuşi oarecum arbitrar. zise primarul şi amuţi. şi înainte de a fi încheiatei Brunswick născocea iarăşi ceva nou. atîtea alte munci din toate părţile. — Cunoaşteţi probabil doar mobilierul de birou din castel ? întrebă K. dar asta era deja ridicol. cum am spus. în fine. e într-adevăr foarte inventiv. nu voia să ştie de nici un arpentor. iar aici. chiar dacă nu s-a încheiat cumpănirea ei. şi din ce motiv. şi Lasemann nu mai Puţin. fiindcă sfatul comunal. fără ca să fi primit pînă acum vreun răspuns. B ca şi cum aparatul administrativ n-ar fi suportat tensiu^ nea. Brunswick a ajuns să aibă oarecare influenţă. care dintre funcţionari a dat dd| cizia în acel caz. iar Sordini a trebuit să-şi dea seama că nu e competent în această chestiune şi că' a prestat. şi dacă acest caz al dumneavoastră n-ar fi fost într-adevăr un caz mărunt — se poate spune. deşi de cele mai multe ori în modul cel mai just. dar noi nu mai aflăm nimic. şi pentru unii asta e de-ajuns. zise K. Dacă nu s-ar fi aglomerat. între timp. Mai recent am fost întrebat eu. dintr-un loc neprevăzut şi de nedescoperit nici ulte4 rior. rităţii cît şi ale opoziţiei. Ei. cum ar putea Brunswick să-l inducŞ în eroare pe Sordini ? Dar tocmai ca să nu se lase înşelat avea nevoie de noi cercetări. cu siguranţă însă ştiu următoarele: Un funcţionar însărcinat cu controlul a descoperit între timp că din secţia A a pornit cu mulţi ani în urmă o adresă către comună cu privire la un arpentor. afli prea tîrziu de ele. Dacă o problemă a fost cumpănită prea multă vreme. zise primarul cu un zîmbet ironic şi totuşi plin de gratitudine. aproape cel mai mic dintre cele mici — atunci am fi respirat uşuraţi cu toţii. iritaţia produsă ani de-a rîndul de aceeaşi chestiuni poate insignifiantă în sine. Fireşte că nu $■ întîmplat nici o minune şi desigur că un funcţionar o. fără ajutorul funcţionarilor. de altfel atunci nici nu l-ar interesa pe careva să afle. Amintesc asta doar ca cev i CASTELUL ♦ 79 posibil. dar de atunci încoace chestiunea n-a fost nicidecum dată uitării. tocmai aceste decizii sînt de cele mai mult ori excelente. bineînţeles fără vreo vină. ar însemna că invitaţia v-a foSt trimisă şi aţi întreprins lunga călătorie pînă aici. Iar în ce-l priveşte pe Brunswick. — Se poate. că. în orice caz. O fi originară din castel ? adăugă el pe jumătate întrebător. dar cam palidă şi bolnăvicioasă. Abia organele de contrc|| o stabilesc mult mai tîrziu. aşa că înC timp discuţi aprins în continuare despre chestiuni de m rezolvate. dar ştie Ş5 facă gură. de altfel a fost pentru moment singurul succes al 'ui Brunswick. în parte din pricina prostiei şi ambiţiei lui Brunswick. Sordini nu s-a lăsat amăgit de Brunswick. cînd. ca din senin. să se ivească deodată. zise K. Şi acum închipuiţi-vă decepţia mea. Nu ştiu dacă în cazul dumneavoastră a f< luată o asemenea decizie. nu se poate stabili.— Cu meşterul tăbăcar ? întrebă K. secţia A s-a mulţumit cu răspunsul meu că nu e nevoie de arpentor. care a căutat să afle prin an78 ♦ Franz Kafka chete din cele mai scrupuloase mobilurile atît ale majo. asta ţine de prostia lui. am fi fericiţi aproape toţi. Preciziei cu care lucrează îi corespunde şi o extremă susceptibilitate. care a procedat la rezolvare sau a dat o hotărîre nesci oricum. domnule arpentor. Asta s-a petrecut tot cu ani în urmă. că a tre^ cut o mulţime de vreme. — E frumoasă. şi îl descrise apoi pe bărbosul pe care-l văzuse în casa lui Lasemann. după fericita încheiere a întregii chestiuni — şi de atunci iar a mai . Supărător e doar atît. cum e firea acestor lucruri. şi ca şi cum ar fi dat o hotărîr de la sine. nu s-ar putea spune că e orator. — Da. de obicei. Aşa s-a •ntîmplat că am fost silit să supun chestiunea sfatului comunal. zise primarul. Primarul se uită la ceas. Dar pe vremea' aceea. sînt semne că da. d. numai Brunswick ar fi fost supărat. turnă o doctorie într-o lingură şi o înghiţi în grabă. în parte din pricina ^nştiinciozităţii lui Sordini.. ca de obicei. o muncă inutilă şi distrugătoare pentru nervi. se poate întîmpla. o hotărîre care tranşează chestiunea. dacă am putea să-l excludem din comună. el este. şi altele că n dar dacă s-a întîmplat aşa. Şi acum am să aduc vorba despre o însuşire deosebită a aparatului nostru administrativ. mai mult la întîmplare. în marea lui majorate. Sordini I. cel puţin nu de aici de la dar nici chiar de la oficiu. continuat să lucreze pînă la istovire la aceeaşi problemi i Brunswick a umblat şi mai departe cu intrigile lui. iar p ' mine m-ar fi chinuit amîndoi. asta e doar cel mai important. care are diverse relaţii personale cu autorităţile şi le punea în mişcare cu mereu alte născof ciri al fanteziei sale. grosolan. şi toată chestiunea era clarificată. — O cunosc şi pe nevastă-sa. — Da. cred că şi Sordini însuşi.

zise K. încercaseră apoi să încuie din nou toate documentele în dulap. îndulcite doar prin uzura vîrstei. ceea ce s-a şi făcut în mare parte. apoi se aşezaseră împreună cu Mizzi pe uşa dulapului. — Asta n-am s-o divulg. voi şti să mă apăr. Nu mă miră că dumneavoastră. fireşte în limitele puterii mele. şi poate chiar abuzuri din punct de vedere legal. dar sînt gata angajat. vă rog numai să vă gîndiţi că aveţi în mine — dacă nu un prieten. Păcat. ca străin. Mizzi! strigă apoi. domnule primar. Dar ce tot faceţi acolo ? Secundaţii şi Mizzi. dar încolo — nu îndrăznesc însă să mă pronunţ singur în această privinţă. asta înseamnă că sarcina de a aduce dovada angajării este lăsată în seama dumneavoastră. şuşotiră puţin între ei şi în cele din urmă. primarul zise: — Mizzi e cu totul de părerea mea şi acum cred ca pot s-o exprim. primarului. e preţioasă S1 demnă de respect prin iscălitura lui Klamm. părea şi mai cenuşie şi insignifiantă. şi încercau acum s-o închidă încetişor. care pare 80 ♦ Franz Kafka să fie autentică.. zise primarul. repetă primarul. Răstumaseră dulapul pe josj îngrămădiseră toate actele în el. — Nu vreau să vă inoportunez cu stăruinţele. dar acum cunoaşteţi povestea. Numai angajarea dumnea-v°astră ca arpentor n-am s-o permit. nu vă daţi seama de toate astea. toată povestea pare să reînceapă de la capăt. că doar sîntem cu totul străini — dar oarecum un prieten de afaceri. sînteţi angajat. iar Mizzi îi privea tăcută şi recunoscătoare. Mizzi. O să înţelegeţi. vi se dă îndrumarea să vă adresaţi în chestiuni de servici exclusiv mie. — Va să zică nu s-a găsit documentul. neluaţi în seamă de atîta vreme. — Scrisoarea lui Klamm. cred. Apoi citiră scrisoarea amîndoi. Probabil că atunci le venise secundanţilor ideea pe care încercau acum s-o pună în practică. „cum ştiţi".. şi după întorsătura pe care o iau lucrurile. care nu e prea mare. ci aşa. poftim aici scrisoa-rea lui Klamm. se vede că nu găsiseră actul căutat. cu trăsăturile ei nete şi severe. Abia aruncase o privire asupra scrisorii. totul este cît se poate de limpede. — Cum vreţi s-o faceţi ? întrebă primarul. că sînt ferm hotărît să nu permit aşa ceva'în nici un caz. — Vorbiţi mereu despre eventuala mea angajare ca arpentor. de fapt nu mai avem nevoie de actul acela . zise primarul. zise primarul. Asta se cunoaşte chiar din felul de a vi se adresa: „Mult stimate domn I" Afară de asta. că împreună uşor mîinile. scrisoarea nu dă să se înţeleagă altceva decît că Klamm are intenţia să se intereseze personal de dumneavoastră. în ce priveşte persoana mea. spunînd: „De la Klamm". Nu vă daţi seama că făcînd aşa înjosiţi numele lui Klamm pe care pfetindeţi că-l stimaţi ? — E o neînţelegere la mijloc. zise K. zise K.'de altfel o să se găsească cu siguranţă. ca şeful dumneavoastră di viciuM xectfl 1 CASTELUL ♦ 81 care urmează să vă comunice tot ce mai aveţi de ştiut. încolo vă puteţi adresa mie cu încredere oricînd. şi nici n-o . Dar acum vino aici cu lumînarea. Eu nu nesocotesc importanţa scrisorii. mai sînt şi alte hîrtii la el. ştie cu atît mai bine să citească scrisori neoficiale. Mizzi se apropie. lipită de bărbatul puternic şi plin de viaţă care o cuprinsese cu braţul. şi mai bine înţeleg însă că se comit nişte abuzuri îngrozitoare faţă de mine. în consecinţă. Pentru cineva care se pricepe să citească adrese oficiale şi. zise K. şi citeşte-mi scrisoarea asta. tocmai cînd secundanţii strigau: „Ura !" căci reuşiseră în fine să închidă uşa dulapului. cel puţin întrucît depinde de mine ? — Sigur. ci o simplă misivă de la un particular la altul. e probabil la învăţător. nu figurează în ea nici un cuvînt din care să reiasă că aţi fi angajat ca arpentor. ci e vorba doar în general de servicii senioriale. apăsînd cu toată greutatea.. — Interpretaţi atît de bine scrisoarea. şezînd apoi pe marginea patului. şi nici asta nu e spus într-un mod care să oblige.trecut o mulţime de vreme — apăreţi deodată. încît pînă la urmă nu rămîne din ea decît o iscălitură pe o foaie albă. . Scrisoarea asta nu e nicidecum o adresă oficială. Numai feţişoara ei atrăgea atenţia în bătaia luminării. în sfîrşit. dar nu reuşiseră din pricina cantităţii imense de hîrtii neorînduite. Şi. în ansamblu. în cazul că veţi fi angajat în serviciul seniorial.

ideea aceea pornită dintr-o secţie. care într-adevăr aţn mereu de-a face cu autorităţile. adesea mai mare decît ar putea fi vreodată o comunicare oficială.micşorez prin interpretarea mea. se pare. să admitem că lucrurile stau aşa. ca să fiu ameninţat apoi cu darea afară. cum să nu ! Cum ar putea fi neînsemnată o info maţie dată de un funcţionar din castel ? Am spus-o încă i legătură cu scrisoarea lui Klamm. în schimb. aveţi dreptate spunînd că declaraţiile castelului nu trebuie luate cuvînt cu cuvînt. mai multă însemnătate decît o adresă oficială. atunci o să mă înţelegeţi.. S-a interesat apoi telefonic la un subadministrator numit Fritz. nu numai aici. — Nu. cum să cunosc pe toţi fiii tuturor subadministratorilor ? — Bine. în anii următori. răspunse primarul. Toate intactele acestea sînt doar aparente. . Numai că acest vuiet această melodie sînt singurele lucruri adevărate şi den de încredere pe care ni le transmit telefoanele noastre i aici. Dacă dai un telefon cunj din castel. necunoscînd starea de lucruri de aici. în schimb. ca un vuiet şi o melodie. zise K. înţeleg cum poate crede. pînă cînd am fost ademenit aici. Nu. fireşte. le credeţi reale. dacă pildă îi telefonează lui Sordini. numai că nu conţine tocmai însemnătatea pe care i-o atribuiţi dumneavoastră. fireşte la o oră privilegiată ca. cel' care îi răspunde e într| devăr Sordini. domnule primar ? — Foarte simplu. — Există ceva adevărat în interpretarea dumneavoastră. şi a obţinut informaţia că sînt angajat ca arpentor. le-aţi au probabil şi dumneavoastră. Atunci e. Cine îşi poate permite să aii pretenţia de'a întrerupe lucrările cele mai importan^ executate mereu într-un ritm uluitor. restaurante şi alte localuri de acest gen o fi de fo-l°s cam cît un fonograf sau un pian automat. — îl cunoaşteţi pe Schwarzer ? întrebă K. ar trebui să ştiţi'că problema chemării dumneavoastră este mult prea dificilă ca s-o putem rezolva aici în cursul unei scurte conversaţii. \ telefoanele de aici. telefonul 82 ♦ Franz Kafka funcţionează. atunci am deci o mulţime de buni prieteni la castel. dumneavoastră fesă. — Dragă domnule arpentor. şi e cu atît mai necesară cu cît comunicarea de care e vorba e mai importantă. eu. dimpotrivă. sunînd în miez noapte. IC. tot restul e înşelător. gesturile de acest fel s-au ţinut lanţ. se vede că n-aţi intrat încă realmente în contact cu autorităţile noastre. să-ţi răspundă Sordini în soană. Din cînd în cînd. Toate afirmaţiile astd sînt lipsite de orice caracter oficial. — Nu. nu puteam să cunosc aceste amănunte. Dar ce spuneţi despre ademenire. acolo. din pricina micilor sale griji particulare ? Nici. dînd un lefon unui mic registrator. zise primarul. nici o centrală care i dea legătura cînd facem apel. atunci trebuie să mă credeţi pe cuvînt că e fiu de subadministrator. vă înşelaţi. după cîte mi spus. desigur.. O scrisoare particulară a lui Klamm are. chiar şi un străin. încep să zbîrnîie toate aparatele în secţiile < mai subordonate. cum ştiu sursă sigură. cîte un funcţionar surmei simte nevoia să se distreze puţin. dar nave prea mare încredere în convorbirile telefonice şi er conştient de faptul că numai ceea ce afli sau obţii dir« de la castel are adevărată importanţă. Mizzi ? Nici ea. zise K. mai bine să fugi de la telefi înainte de a auzi primul sunet. ceea ce permite grăbir lucrărilor. Considerînd-o mai de aproape. Cu acest Schwarzer am avut o întrevedere neplăcută chiar în ziua sosirii mele. de fapt cu gînd rău. un răspuns care nu e decît o glur Dar asta e uşor de înţeles. şi. Cum vă explicaţi asta. poate-l ştii tu. Mai degrabă va fi probabil un slujbf mărunt de la registratura vreunei alte secţii. | poate întîmpla.. Aceste convorbiri neîntrerupte le percepem. — Bine. Aţi telefonat vreodată de cînd sînteţi aici ? ? Ei. zise primarul. este foarte mare. eu n-am telefon. ^r în ce priveşte telefonul: vedeţi. şi restabileşte contactul soneriei. zise primarul. la drept vorbind ar suna toate aparate dacă soneria n-ar fi oprită la aproape toate. — Ce-i drept. — Ce curios. Prin birturi. a fost încă de pe atunci un gest de prietenie faţă de mine. Nu există nici o legătură telefi nică bine determinată cu castelul. ce-i drept. însemnătăţi CASTELUL ♦ 83 lor privată într-un sens prietenos sau duşmănos. că. nu-l cunoaştem. mai ales seara sau ne tea. cu mulţi ani în urmă. în castel. zise K.. nici nu are funcţie. că ar fi indicat să se facă odată apel la un arpentor. Dar prudenţa e necesară oriunde. excelent. zise primarul. se utilizează neîncetat. n-am privit lucrurile în felul acesta. Dacă aţi fi urmărit mai atent explicaţiile mele. îmi e de neînţeles. Atunci prim| răspuns. agăţîndu-se de un cuv adevărata importanţă le revine cu totul convorbirilor te fonice. dacă le atribuiţi | însemnătate oficială. fiul subadministratorului.

— Atunci rezultatul la care am ajuns, zise K., e doar că totul e foarte neclar si de nerezolvat, exceptînd darea afară. — Cine ar îndrăzni să vă dea afară, domnule arpentor ? zise primarul. Tocmai neclaritatea chestiunilor preliminare vă garantează tratamentul cel mai politicos cu putinţă, dar sînteţi, pesemne, prea susceptibil. Nimeni nu vă reţine aici, dar asta nu e încă nici o dare afară. — O, domnule primar, zise K., acum e rîndul dumneavoastră să le vedeţi pe toate prea simple. Am să vă Şnumăr cîteva din cele ce mă reţin aici: sacrificiile pe care le-atn făcut ca să plec de acasă, călătoria lungă şi anevoioasă, speranţele întemeiate pe care le-am nutrit în legătură cu angajarea mea, lipsa totală de avere perso-nală, imposibilitatea de a găsi acum un alt post corespunzător la mine acasă, şi, în sfîrşit, nu mai puţin °godnica mea, care e din partea locului. . — Ah, Frieda! zise primarul fără nici o urmă de sur-Pnndere. Ştiu. Dar Frieda v-ar urma oriunde. Bineînţeles, 84 ♦ Franz Kafka în ce priveşte restul, e adevărat că toate trebu cumpănite, şi am să raportez la castel despre ele. în < în care ar sosi vreo hotărîre, sau dacă va fi necesar să > mai iau un interogatoriu în prealabil, am să trimit să cheme. Sînteţi de acord ? — Nu, deloc, zise K., nu vreau un dar din mila casţl lului, ci să obţin ce mi se cuvine de drept. — Mizzi,'se adresă primarul nevestei sale care mai s dea şi acum lipită de el, jucîndu-se, pierdută în gînduri, î scrisoarea lui Klamm, din care făcuse o corăbioară; K. f smulse speriat. Mizzi, mă apucă iar durerile de picior, i trebui să schimbăm compresa. K. se ridică spunînd: — Ei, atunci o să-mi iau rămas bun. — Da, zise Mizzi care se şi apucase să pregăte alifie, e şi prea mare curent aici. K. întoarse capul. în zelul lor exagerat, secund deschiseseră ambele canaturi ale uşii îndată ce auzis ultimele vorbe ale lui K. Acesta, pentru a feri camera 1 navului de frigul ce pătrundea cu putere, nu-şi mai Îs rămas bun decît înclinîndu-se la repezeală în faţa prin rului. Apoi ieşi din cameră în fugă, trăgînd secund după el, şi închise uşa în grabă.

A DOUA DISCUŢIE CU BIRTĂŞIŢA
Birtaşul îl aştepta în faţa hanului. N-ar fi îndrăznit să i se adreseze neîntrebat, de aceea K. îl întrebă ce vrea. — Ai găsit altă locuinţă ? întrebă birtaşul cu ochii în pămînt. — Te-a pus nevastă-ta să mă-ntrebi, zise K., îi faci pesemne multe pe voie ? — Nu, zise birtaşul, nu ea m-a pus să întreb, dar e foarte agitată şi nefericită din pricina ta, nu poate munci, stă în pat şi suspină şi se vaită tot timpul. — Să mă duc la ea ? întrebă K. — Chiar te rog, zise birtaşul. Voiam să te chem din casa primarului, am ascultat la uşă, dar eraţi în toiul convorbirii, nu voiam să vă întrerup, eram şi îngrijorat din pricina nevestei, aşa că am alergat acasă, dar ea nu m-a lăsat să intru în cameră, şi nu mi-a rămas alta de făcut decît să te aştept. — Ei, atunci hai repede, zise K., am s-o liniştesc îndată. — Numai să izbuteşti, zise birtaşul. Trecură prin bucătăria luminoasă, unde trei sau patru slujnice, care trebăluiau la destul de mare distanţă una de jjţta, înlemniră de-a dreptul zărindu-l pe K. Gemetele wtăşiţei se auzeau chiar din bucătărie. Era culcată într-o ^măruţă fără ferestre, despărţită de bucătărie printr-un Perete subţire de scînduri. Nu era decît atîta spaţiu cît să jncapă un pat mare, conjugal, şi un dulap. Patul efa aşezat ln aşa fel încît din el puteai să vezi toată bucătăria şi să su-Praveghezi slujnicele. în schimb, din bucătărie nu se prea Vedea mare lucru în odăiţă. Era întunecoasă, numai aşternutul vişiniu ieşea bine în relief prin luciul lui mat. Abia aupa ce ţi se obişnuiau ochii cu penumbra, distingeai alte ai&ănunte. 86 ♦ Franz Kafka — în sfîrşit, aţi venit! zise birtăşiţa cu voce slabă. Zăcea întinsă pe spate, se vedea că respiră greu, an» case pilota la picioare. în pat părea mult mai tînără dec t îmbrăcată, dar boneta de noapte din dantelă subţire pe care o purta, deşi era prea mică şi se clătina pe capul ca pieptănătura înaltă, făcea ca semnele de oboseală ale vîrstei să-ţi provoace mila. — Cum era să viu ? întrebă K. cu blîndeţe. Doar n-aţi trimis să mă cheme. — Nu trebuia să mă lăsaţi să vă aştept atît, zise birtăşiţa cu încăpăţînarea bolnavilor. Staţi jos, zise apoi arătînd spre marginea patului, iar voi, ceilalţi, plecaţi.

în afară de secundanţi se mai îmbulziseră în odăiţă şi slujnicele. — Mă duc şi eu, Gardena, zise birtaşul. K. auzea pentru prima oară numele femeii. — Fireşte, zise ea încet, ca dusă pe gînduri, şi adăugi distrată: De ce ai rămîne tocmai tu ? ' | Dar cînd toţi se retrăseseră în bucătărie — şi secua» danţii se arătaseră de astă dată ascultători, e adevărat că se ţineau acum după una din slujnice — Gardena se vă I destul de atentă ca să-şi dea seama că din bucătărie putea auzi ce se vorbea aici, căci peretele de scînduri n-l vea uşă, aşa că porunci tuturor să părăsească şi bucătari i Ceea ce şi'făcură. — Vă rog, domnule arpentor, zise apoi Gardena, cuili deschideţi dulapul daţi de o broboadă, daţi-mio, vreau sa mă învelesc cu ea, nu suport pilota, respir aşa de greu. \ Şi după ce K. îi aduse broboada, urmă: ' — Uitaţi-vă, e o broboadă tare frumoasă, nu-i aşa ? K. găsea că e o broboadă obişnuită; o mai pipăi o din gentileţe, dar nu zise nimic. — Da, e o broboadă frumoasă, zise Gardena şi înfăşură în ea. Acum zăcea împăcată, parcă izbăvită de orice su rinţă; ba îi dădu în gînd pînă şi că părul îi e zbîrlit de stat tul pe pernă, se ridică în capul oaselor şi şi-l aranja c9 putu în jurul bonetei. Avea un păr bogat. K. îşi pierd* răbdarea şi zise: — Coană birtăşiţa, aţi trimis să mă-ntrebe dacă găsit altă locuinţă. CASTELUL ♦ 87 __Am pus eu pe cineva să vă-ntrebe ? zise birtăşiţa. Nu, vă înşelaţi. — Soţul dumneavoastră m-a întrebat adineauri. — Vă'cred, zise birtăşiţa. Bărbatul ăsta e o pacoste pe capul meu. Cînd nu voiam să vă am aici, v-a reţinut în casă, iar acum, cînd sînt fericită că staţi la noi, vă goneşte. Aşa face el totdeauna. ' _ Va să zică, zise K., v-aţi schimbat părerea despre mine într-atîta ? Şi numai într-o oră, două ? — Nu mi-am schimbat părerea, zise birtăşiţa, din nou cu voce slabă; daţi-mi mîna. Aşa, şi acum promiteţi-mi că o să fiţi absolut sincer cu mine, am să fiu şi eu la fel cu dumneavoastră. — Bine, zise K., dar cine să înceapă ? — Eu, zise birtăşiţa. Nu dădea impresia că, începînd ea, vrea să se arate prevenitoare faţă de el, ci mai degrabă că e ahtiată să vorbească ea întîi.' Scoase o fotografie de sub pernă şi i-o întinse lui K. — Uitaţi-vă la poza asta, îi spuse rugător. K. făcu cîţiva paşi pînă-n bucătărie ca să vadă mai bine, dar nici acolo nu era uşor să distingi ceva pe fotografie, căci era ştearsă de vreme, cu crăpături, boţită şi pătată. — Nu e într-o stare prea bună, zise K. — Din păcate, din păcate, zise birtăşiţa, devine aşa dacă o porţi mereu asupra ta, ani de zile. Dar dacă o priviţi cu atenţie, o să distingeţi tot, sînt sigură. De altfel pot S2 vă ajut, spuneţi-mi pe cine vedeţi, mă bucură să aud vorbindu-se despre poza asta. Deci, ce zăriţi ? — Un tînăr, zise K. — Aşa e, zise birtăşiţa. Şi ce face ? — Stă culcat, cred, pe o scîndură, se întinde şi cască. Birtăşiţa rîse. — Greşiţi cu totul, zise ea. — Dar aici e scîndură, şi aici stă el, stărui K. — Uitaţi-vă mai bine, zise birtăşiţa înciudată, stă într-adevăr culcat'? —- Nu, zise de data asta K., nu stă culcat, pluteşte în a5r> Şi văd că nu e o scîndură, pare să fie o sfoară, şi llnarul face o săritură în înălţime. 88 ♦ Franz Kafka — Ei, vedeţi ? zise birtăşiţa bucuroasă. Sare, a: fac antrenamentul curierii oficiali. Am ştiut eu că o daţi seama. îi vedeţi şi faţa ? ' — Faţa o disting cu greu, zise K., pare să facă un mare, gura' îi e deschisă, ochii strînşi, iar părul îi flutu: — Foarte bine, zise birtăşiţa, pe un ton de laudă, mult nu poate distinge cineva care nu l-a văzut perso: Dar era un tînăr frumos. Eu l-am văzut o singură dată, fugă, şi n-am să-l uit nicicînd. — Dar cine era ? întrebă K. — Era trimisul prin care Klamm m-a chemat p: oară la el.

K. nu mai putu asculta bine ce spunea, un zăngănit sticlă îi distrase atenţia. Descoperi numaidecît cauza tui zgomot. Secundanţii erau în curte, săreau prin zăp; de pe un picior pe altul, manifestau în fel şi chip o ime: bucurie că-l revăd pe KL, şi de atîta fericire şi-l tot ară unul altuia cu degetul, lovind de fiecare dată cu mîinile fereastra bucătăriei. La un gest ameninţător al lui încetară numaidecît, fiecare căuta să-l tragă înapoi celălalt, care-i scăpa, si iar se îmbulzeau la fereastră. K. se grăbi să se întoarcă în cămăruţă, unde secundanţii nu| puteau vedea de afară, iar el nu era silit să-i vadă. Dar ciocănit în geam, slab, parcă rugător, îl mai urmări mu: vreme şi acolo. — Iarăşi secundanţii, zise el către birtăşiţa, scuzîndu şi arătînd spre curte. Dar ea nu-l băgă în seamă; îi luase poza din mînă, uitase la ea, o netezise şi o vîrîse din nou sub per: Mişcările ei se făcuseră mai încete, dar nu de oboseală, sub povara amintirilor. Voise să-i povestească lui K. şi gîndul la poveste, uitase de el. Se juca în neştire cu ci'uc rii broboadei. Abia după o bucată de vreme ridică p: rea, îşi trecu mîna peste ochi şi zise: — Şi broboada asta tot de la Klamm e. Şi bom Poza, broboada şi boneţica sînt cele trei amintiri pe le am de la el. Nu sînt tînără ca Frieda, nu sînt nici atît ambiţioasă ca ea, şi nici atît de simţitoare — ea e fi simţitoare; într-un cuvînt, ştiu să accept viaţa aşa dar trebuie să mărturisesc că fără aceste trei lucruri n-suportat să stau aici atîta vreme, probabil că n-aş fi su CASTELUL ♦ 89 tat nici măcar o zi. Aceste trei amintiri vi se par poate puţin lucru, dar, vedeţi, Frieda, care a fost atîta timp în relaţii cu Klamm, nu posedă nici o amintire; am întrebat-o, e prea visătoare şi totuşi prea pretenţioasă; în schimb eu, care am fost numai de trei ori la Klamm — după aceea nu m-a mai chemat, nu ştiu de ce — am luat cu mine aceste amintiri, parcă aş fi presimţit că vremea mea o să fie atît de trecătoare. Bineînţeles, trebuie să ai grijă singură, Klamm nu dă nimic de la sine, dar dacă dai cu ochii de ceva potrivit pe acolo, poţi să i-l ceri. K. se simţea jenat auzind poveştile astea, oricît l-ar fi privit şi pe el. — Şi cît a trecut de atunci ? întrebă el oftînd. — Peste douăzeci de ani, zise birtăşiţa, mult peste douăzeci de ani. — Atîta amar de vreme i se păstrează deci fidelitate lui Klamm, zise K. Dar vă daţi seama, coană birtăşiţa, că-mi daţi motive de îngrijorare cu mărturisiri de felul acesta, dacă mă gîndesc la viitoarea mea căsnicie. Birtăşiţa găsea nepotrivit ca să se amestece şi el cu treburile lui, şi-i aruncă o privire piezişă şi supărata. — Nu vă supăraţi, coană birtăşiţa, zise K, n-am spus nimic împotriva lui Klamm, dar prin forţa împrejurărilor am intrat totuşi în anumite relaţii cu Klamm, asta n-o poate tăgădui nici cel mai mare admirator al lui. Va să zică aşa e. Prin urmare, de cîte ori se pomeneşte de Klamm, mă gîndesc fără să vreau şi la mine; în chestia asta nu e nimic de făcut. De altfel, coană birtăşiţa — acum K- o apucă de mînă, iar ea i-o lăsă şovăind — gîndiţi-vă ce Pfost a ieşit ultima noastră convorbire şi că de data asta vrem să ne despărţim ca prieteni. — Aveţi dreptate, zise birtăşiţa, înclinînd capul, dar Cruţaţi-mă. Nu sînt mai susceptibilă decît alţii, dimpotrivă, dar orice om îşi are punctele lui sensibile, eu nu-l am decît pe acesta. ln ce mă priveşte, am să mă stăpînesc. Şi acum A — Din păcate e şi punctul meu sensibil, zise K.; dar, explicaţi-mi, ^ană birtăşiţa, cum să suport în căsnicia mea această cimplită fidelitate faţă de Klamm, presupunînd că Frieda vă seamănă în această privinţă ? 90 ♦ Franz Kafka — Cumplită fidelitate ? repetă birtăşiţa mînioasă. Asta se cheamă fidelitate ? îi sînt fidelă soţului meu, dar lui Klamm ? Klamm a făcut odată din mine iubita lui, pot să pierd vreodată acest rang ? Şi cum s-o suportaţi, în cazul Friedei ? Vai, domnule arpentor, dar cine sînteţi dumneavoastră ca să îndrăzniţi să întrebaţi aşa ? — Coană birtăşiţa ! zise K., punînd-o în gardă, — Ştiu, zise birtăşiţa împăciuitoare, dar bărbatul meu n-a pus'niciodată asemenea întrebări. Nu ştiu cine poate fi considerată mai nefericită, eu pe atunci, sau Frieda acum. Frieda care l-a părăsit brusc pe Klamm, sau eu care n-am mai fost chemată. Poate totuşi Frieda, chiar dacă nu pare să-şi dea seama încă în întregime. Dar gîndurile mele erau stăpînite pe atunci mai deplin de nenorocirea mea, căci mereu mă simţeam silită să mă-ntreb, şi în fond nu încetez să mă întreb nici astăzi: de ce s-a întîmplat aşa ? De trei ori a trimis Klamm după tine şi a patra oară nu, şi niciodată nu a patra oară ! Ce mă preocupa pe atunci mai mult decît asta ? Despre ce altceva aş fi putut sta de vorbă cu bărbatul meu, cu

şi totuşi eram. uneori se aşeza lîngă mine. Credeţi poate că sînt mult mai în vîrstă decît Hans. dacă familia "a arătat dispusă să facă asemenea sacrificii şi să vă încre-Qlnţeze circiuma fără nici o garanţie. la tejghea. dar în realitate e numai cu doi-trei ani mai tînăr ca mine şi probabil că n-o să îmbătrînească niciodată. M-am aşternut pe treabă.. zise K. de atunci unii au mai plecat. gîndindu-mă la circiumă şi la munca nouă care avea să-mi aducă poate puţină uitare. — E de admirat ce aţi realizat. îl trezeam şi-i vorbeam înainte.' Şi cînd birtaşul de pe atunci. Şi cînd bărbatul meu adormea. Se birtăşiţa. sau avea motive speciale să aibă încredere în voi ? — îl cunoştea bine pe Hans. dar noaptea ? Ani de zile. zise birtăşiţa obosită. — Deci nu-mi daţi voie să întreb. zise birtăşiţa. nici de g J. o întrebare foarte grosolană. eu nu mă plîngeam. dar el ştia ce mă doare. ' — Ei. fără să fi avut în vedere şi alte speranţe decît puterea dumneavoastră de muncă. n-aveam nevoie nici de argat. aşa că.*n curte> găteam aŞa de bine încît unii muşterii au sit „Curtea domnească" si au venit la mine. Tatăl meu era fierar. îşi ciocăneşte pipa ca s-o golească.. apoi K. vă ajunge şi asta. a cărei inexistenţă avuseseră prilejul s-o constate. ştiu eu la ce faceţi aluzie şi cît de mult vă înşelaţi. Pe atunci eram după ultima mea întîlnire cp Klamm. zise K. Voiam doar să ştiu cum l-aţi cunoscut ţ6 bărbatul dumneavoastră şi cum aţi ajuns în posesiuni acestui birt ? Birtăşiţa încreţi fruntea. Nu voiam să mai fiu o povară pentru tata. nu puteam munci şi stăteam toată ziua în mica noastră grădină din faţa casei. chiar şi tăcerea. zise K. — Dacă răstălmăcesc totul. Pur şi simplu n» puteţi face altfel. ne-a văzut stînd acolo. şi pentru că e un băiat bun. fireşte. zise ea. tot ce discutam noaptea se învîrtea în jurul lui Klamm şi al motivelor schimbării lui de atitudine. puternică cum si. şi pe cea a lui Hans. Vă dau voie să întrebaţi. s-a oprit şi s-a' oferit să ne arendeze birtul. era o hotărîre a Iul Deci era ceva corect. pe care. a cărui soţie murise. astea puteam să le cercetez. la x'. numai motivele au rămas obscure.nică. căci totul se petrecuse doar corect. n-o cunoşteau încă..' ^ată de fierar. mai ales asti Răstălmăciţi totul. cum s-a dovedit mai tîrziu. dar noi vorbeam despre vremurile de dinainte de căsătoria dumneavoastră. îmi ajunge j> atît. trecînd prin faţa grădiniţei noastre. era unchiul lui. Birtăşiţa tăcu. de altfel. în toate' lucrurile . zise birtăşiţa. Tăcură cîtva timp. — Ei. nu m-am sinchisit ae asta niciodată. dar răspunse nepăsătoare: CASTELUL ♦ 91 — E o poveste foarte simplă. şi cum avea încredere în noi. Asta-i povestea. eram în tot locul.am. zise K. şi pe vremea aceea ar fi fost totuşi surprinzător ca familia lui Hans să-l fi împins spre această căsătorie. în timp ce stăteam de vorbă despre asta. nu cunoaşteţi muşteriii noştri de prînz. pe vremea aceea aveam şi mai mulţi. n-ar fi fost permis să fiu. Şi rezultatul a fost nu numai că am plătit arenda la timp. care era argat la un ţăran chiabur. Deci se vede că familia lui Hans ţinea mult să-l vadă căsătorit cu dumneavoastră ? — Se poate. zise K. şi faptul că nu mai eram admisă la Klamm. ascultă ce vorbesc muşteriii. am primit să-l iau pe Hans. dar n-aveam dreptul să fiu nefericită. n-a cerut bani dinainte şi a'fixat o arendă foarte mică. zise: — A fost frumos din partea birtaşului că a procedat aşa. Acolo m-a văzut Hans. Eram foarte nefericită şi. actualul meu soţ. preluaserăm circiuma într-o stare jalnică şi trebuia să căutăm s-o facem prosperă.care m-am căsătorit curînd după aceea ? Peste zi n-aveam timp. acceptînd şi sacrificii băneşti sau ce! puţin luînd asupră-şi un risc aşa de mare cum era arendarea birtului. da. în fond. dar imprudent. ^ — N-a fost o imprudenţă. dar am şi cumpărat tot localul peste cîţiva ani. poatf răstălmăcesc şi întrebarea mea. m-am îmbolnăvit de inimă şi că acum sînt b femeie bătrînă. Un alt rezultat a fost desigur că m-am şi distrus. la bucătărie. atunci. venea des pe la tata. N-aţi fost 92 ♦ Franz Kafka încă în circiuma noastră la ora prînzului. poate că nu e chiar atît dfi grosolană. şi cîteodată mai aduce cîte o bere — munca asta nu te îmbătrîneşte. — Am să vă pun acum. dacă-mi daţi voie. nu ştiu. se întîmpla să plîngă cu mine. "~ Trebuie să fi fost totuşi aşa. aşa că se vedea silit să se lase de meserie — era şi bătrîn. iar Hans. tot restul îmi era indiferent. iar azi nu mai avem'aproape nici o datorie. fără doar şi poate. ' } — Sigur. că munca pe care o face el — fumează din pipă. zise K.

astea nici gînd să fi contat pe Klamm'. aşa că se prea poate să-i fi atras acest fapt. — Serios. Dar nu e numai uitare. Pe cine nu mat cheamă. N-aveţi decît să savuraţi această plăcere ! Ideea mea era însă alta : întîi. nu m-am dus cu gîndul atît de departe cum credeţi. a cărei primă dragoste să fi fost el. dacă ar fi să mă mai cheme cîndva. n-aţi fi fost aşa de nepăsătoare faţă de viaţă şi deci nu l-aţi fi luat pe Hans. Dacă-: dau multă osteneală. dar nu s-a priceput nimeni s-o aducă pe pămînt. nu v-aţi fi apropiat amîndoi vărsînd lacrimi împreună. pare-mi-se. apoi mai sînteţi şi bolnavă de inimă. asta e din pricină că într-adevăr se simte rătăcit — fără a fi nefericit din cauza asta. fără Klamm. că de multe ori stă ca rătăcit în mijlocul birtului. — Nu. cu ochii în tavan. zise birtăşiţa. — Iată că am ajuns iar la ce vă interesează pe dumneavoastră. înseamnă oare că' rudele nu aveau dreptate sperînd ceea ce sperau ? Nu cred. fără cele trei amintiri nici n-ati mai vrea să trăiţi. gospodăria a scăpat de datorii. de pildă cum v-a părăsit Klamm. mai bine zis : cum ar fi putut să-mi poarte el de grijă ? Nici nu mai ştia de mine. e drept că pe seama inimii şi în dauna sănătăţii dumneavoastră. n-aţi fi stat cu mîinile în sîn în grădina din faţa casei. N-am vrut să vor-* besc despre asta de faţă cu Frieda. în cazul lui Klamm asta nu e posibil. Dacă nu aţi fi căutat uitarea. e adevărat. pe acela l-a uitat complet. nici nu se înşelau complet în speranţele lor. — Toate astea le credeţi serios ? întrebă birtăşiţa. şi gospodăria n-ar fi devenit atît de prosperă. Dar povestea merge mai departe tot aşa. Ideea că ar exista o legătură între aceste fapte şi Klamm m-a ispitit cu stăruinţă. I CASTELUL ♦ 93 pentru ca să pot veni la el fără să întîmpin piedici. şi cred că desluşesc şi greşeala pe care au făcut-o.. Iar dumneavoastră. îl cunosc acum destul de bine ca s-o ştiu — dar e la fel de sigur că acest tînăr drăguţ şi cuminte ar fi fost mai fericit cu altă femeie. pentru că şi înainte de căsătorie aveaţi inima roasă de patima nefericită. chiar dacă pornisem în această direcţie. n-ar fi îndrăznit să intre în vorbă cu dumneavoastră. .' e mai mult decît atît. Hans s-a căpătuit. bunul şi bătrînul unchi birtaş nu v-ar fi văzut niciodată stînd laolaltă în bună înţelegere. să ne încurcăm nu vrem. şi prin mai fericit înţeleg în acelaşi timp: mai independent. poa valabile în străinătate. pot să adopt felul dumneavoastră a gîndi. ar fi fost mult mai fericit cu o fată simplă. Afară de asta însă îi atrăgea.' Căci pe cine ai uitat. sigur. era un semn că mă uitase. poţi să-l noşti din nou. aşa cum îi reproşaţi. dar nu. şi nu vă va părăsi aşa de repede. îmi pot închipui gîndurile acestea fără rost. Bine-cuvîntarea zodiei fericite o aveaţi. chiar independent de asta. mai harnic. fără tristeţea aceea. n-aţi fi fost nefericită. Deci şi aici a intervenit Klamm. care e timid. Ei. fiindcă asta vă face plăcere. De ce era să-mi poarte de grijă sau. n-aţi fi muncit aşa fără a ţine socoteală de sănătate. repede. cred însă că rubedeniile lui Hans n-aveau nici perfectă dreptate. Dar. Hans. Că nu mai trimisese să mă cheme. . şi sperata că steaua norocoasă care v-a călăuzit spre Klarnm — presupunînd că e o stea norocoasă. Stătea acum întinsă pe spate. zise K. Dar în realitate n-a ieşit totul bine. . ca să spun adevărul. cred. în realitate. fără Klamm. Problemele noaS* tre sînt strîns învecinate. pesemne numai cu scopul de a mă putea repezi iarăşi. Se prea poai să vă încumetaţi să credeţi pînă şi nerozia că tocmai aceea Klamm mi-a dat de bărbat un om de teapa lui H. răspunse K. fără Klamm. stărui K. cum spuneaţi. dar ca să zic aşa şi pentru viitor. nu nu: pentru trecut. pe acela îl uită cu desăvîrşire. zise K. — Atunci ce v-a scăpat din vedere ? întrebă birtăşîţa. că vă va însoţi deci 94 ♦ Franz Kafka şi mai departe. dacă mi-ar face semn ? E absurd. Klamm mai este cauza bolii de care suferiţi. — Sau pe dumneavoastră. cine nu mai cheamă. totul a ieşit bine. Mai rămîne întrebarea: ce atrăgea aşa de mult rudele lui Hans în această căsătorie ? Aţi amintit odată singură că a fi iubita lui Klamm înseamnă'o ridicare la un rang care nu se mai pierde. Unde e bărbatul care m-ar putea împiedica să alerg la Klamm. are o nevastă arătoasă. Fără Klamm. — Trebuie întrebat Klamm. mai bărbat. Hans nu v-ar fi zărit acolo. Deocamdată mă miram doar că rubedeniile sperau aşa de mult de la această căsătorie şi că aceste speranţe s-au şi îndeplinit. în aparenţă. sau încă nu sub forma brutală în care aţi prezentato. perfect absurd. e stimat. desigur că nu sînteţi fericită şi. acolo de unde veniţi. fără Klamm. aşa cum Susţineţi — e legată de dumneavoastră. e clar că pricina acestei căsătorii a fost Klamm. — Ce vreţi de la Klamm ? întrebă birtăşiţa. pînă aicea Klamm a figurat de destule ori. te încurci singur dacă te porţi cu gînduri atît de năstruşnice.

— Ei. în casă. răspunse K. zise birtăşiţa. să se ducă sus. Apoi zise: — Vreau să ascult liniştită tot ce aveţi de spus. Am să accept cu plăcere a Ptul că pe lîngă asta voi avea în faţa mea şi un funcţioar > dar nu acesta e scopul meu principal. în primul rînd asta mi se pare foarte neverosimil. Pare să fie ceva ce se obţine mai greu decît credeam. Ş1 să rămînă acolo. S-ar putea să vină vorba despre o mulţime de lucruri. zise K. Klamm uită repe# CASTELUL ♦ 95 asa mi-aţi spus. Şi acum. — Mai grav ? zise birtăşiţa. mi se pare că nu mai aveţi nici un motiv să nu ascultaţi de mine. Şi ce am să-l mai rog. dimpotrivă. în calitatea sa de funcţionar. dar chiar şi acolo e Problematic. Era ea de faţă.. Am luat o hotărîre fermă şi aş încerca s-o pun în practică chiar dacă aş primi un răspuns negativ. după aceea. . Dacă însă am dinainte această intenţie. — Nu e o legendă. Şi dacă vă mai promit că răspunsul lui Klamm va veni în cel mult o săptămînă. şi. apoi să aflu de la el ce atitudine are faţă de căsătoria noastră. faceţi cum vreţi. aşa de greşit le vedeţi pe toate aici. bătuse pernele ca să-şi poată sprijini spatele de ele şi se uita acum în ochii lui K> — V-am povestit deschis cazul meu. se învoi K. dacă n-ar fi nevastă-sa care conduce totul. — Nu. Nu v-aţi dat seama ? N-ar pute» să-şi păstreze situaţia nici măcar o zi. Dar acum am obligaţia să vorbesc cu el ca fle la particular la particular. Spuneţi-i „el" sau în orice alt fel. depinde de cum va fi decurs convorbirea dintre noi. dar ea n-a răspuns la apel. şi-şi ascunse faţa în pernă ca şi 111 ar spune ceva ruşinos. protestă birtăşiţa. Ce vreau însă de la el. pe r uin. zise birtăşiţa. apoi să-i aud vocea. Birtăşiţa tăcea şi-l măsura pe K. dar nu-i mai pronunţaţi numele. poate inaccesibil. Apoi mai există şi o altă deosebire între cazul dumneavoastră şi cel al Frie'dei. — Mizzi ? întrebă K. răspunse K. e greu de spus. dacă aş reuşi prin relaţiile pe re le am să i se transmită lui Klamm cererea dumnea96 ♦ Franz Kafka voastră de a avea o convorbire cu el. asta e mult mai uşor de obţinut.Fiindcă de fapt n-am vorbit încă direct cu nici un funcţionar adevărat. se bazează dimpotrivă pe experienţa tuturor. ci.. ar deveni după un răspuns negativ o nesupunere făţişă. — Toate astea nu sînt convingătoare.. iar cu soţia lui vorbesc eu ocazional. De fapt nu s-a întîmplat ca Frieda să nu mai fie chemată de Klamm. oricît aş dotj să vă împlinesc dorinţa sau capriciul. de bună-credinţă. în camera ei. din care puteaţi trage unele învăţăminte. dar nici n-am avut impresia că ş avea ceva de zis. mi-era teamă că în prezenţa ei n-o s» vorbiţi destul de deschis. Vă rog doar un singur lucru! Să nu-i spuneţi lui Klamm pe nume. — Deci poate fi dezminţită de o nouă experienţă. întîi doresc să-l văd de aproape. primarul e o pet-soană fără importanţă. în ori* caz. de sus pînă jos. Am convins-o p* Frieda. mai ales după rezultatul nesatisfăcător al întrevederii mele cu primarul. oriunde. dar. Mai bine să vorbiţi deschis decît să mă cruţaţi.. îmi promiteţi că n-o să întreprindeţi nimic după capul dumneavoastră pînă căpătăm un răspuns ? — Nu pot să promit nimic. Ba e chiar posibil că o mai aşteaptă şi acum. zise K. — N-am nimic de ascuns. cu multă osteneală. — Obiecţia asta cade. în orice caz: dispoziţiile luate de primar cu privire la dumneavoastră n-au nici o importanţă. zise birtăşiţa. Este nesupunere. P°t vorbi cu el doar în biroul său. pesemne nu e decît o legendă născocită de mintea feminină a celor care se întîmplau să fie tocmai în graţiile lui Klamm. întîi vreau însă S* vă atrag atenţia asupra unui lucru. a chemat-o. Daţi-mi halatul. însă. unde reuşesc să-l întîlnesc.Se ridicase în capul oaselor. da. şi birtăşiţa dădu din cap. "~~ Bine. cel mai important pentru mine este însă să fiu pus faţă-n faţă cu el. din Castel. gentă. după părerea mea. — Cu plăcere. nu pot să mai cer în prealabil o întrevedere! Ceea ce fără cerere ar rămîne o încercai* poate îndrăzneaţă. Ca particular. oricum. Spuneti-mi acum la fel de deschis ce vreţi să-l întrebaţi pe Klamm. chestiunea fiind ur. — Şi-a spus părerea ? se interesă birtăşiţa. stărui K. sau din „Curtea domnească". Mă mir că aţi dat crezare unei născociri atît de vulgare. Şi ar fi desigur mult mai grav. în al doilea rînd nu se poate dovedi. zise K.

învăţătorul trecu peste asta şi zise: — Aţi fost nepoliticos cu domnul primar. i prea deranja. auzea şi un cîntec domol. tăios. la Frieda. era aste nută o faţă de masă croşetată. întinsă la uscat în faţa sobei. îl întrebă de motivul venirii sale. — Da. mîncarea nu era gata. că fusese între ei de un fel de vizită. stătea aplecat spre copii şi batea măsura cu cuţitul. în sobă ardea un foc viu. cînd observatorii de la ferestruică anunţaseră că vine.. ÎNVĂŢĂTORUL Sus îl aştepta învăţătorul. Modesta rufărie'a lui K. străduindu-se să-i facă să cînte cît mai potolit. Birtăşiţa se scuză. cu birtăşiţa întîrziase p pararea prînzului. cu felul lui de a fi măsurat. şi le porunci să periei grijă. Din fericire.. cum cuvintele sale abia se puteau înţelege în timp ce apa curgea. îşi scoase cămaşa si începu să se spele la chiuvetă. îl căută din ochi pe birtaş. dar nu ţărăneşte. Ceea ce tolerase atunci. merituos. — Vin din însărcinarea domnului primar.. în odaie. Poate că voia să le înşele foamea cu cîntatul. nerecunoscut. dar acesta probabil că dăduse de mult bir cu fugiţii. timp în care cei mici cîntau. duşumeaua eij spălată. slujnicele dădură fuga în bucătărie. convorbirea lui K. călcînd interdicţia birtăşiţei. nimeni nu îndrăznise să intre *" CASTELUL ♦ 97 bucătărie. lucrurile care aparţineau slujnicele toate boarfele lor jegoase. atît de vrednică fusese Frieda. albă. ca să-şi asigure un loc. Se întoarse spre Frie şi se sfătui cu ea în legătură cu o vizită importantă pe i o avea neîntîrziat de făcut şi pentru care trebuia să fie i se poate de bine îmbrăcat. cînd K. bărbaţi şi femei. tăcut. cu'părul şi cu o barbă sură şi încîlcită. fiindcă era însăşi existenţa mea în joc. învăţătorul. din moment ce sînteţi şi dumneavoastră un membru activ al acestei administraţii. ocupaţi în acel moment examinarea noii feţe de masă. Dar. Ea însăşi luă o cămaşă de pe frînghie şi coborî în fugă la bucătărie ca s-o calce. încercat şi demn de stimă. bărbatul. jos. hainele şi cizmele lui K.' K. adresîndu-le tuturor cîteva cuvinte spuse la întîmplare. cu încetul. răspunse K. pe care Frieda se ve că o spălase de dimineaţă. Numai la o masă din colţ şedea mai de mult o pereche cu mai mulţi copii. domnule arpentor. invocînd urgenţa vizitei plănuite. ale cărei amănunte nu e nevoie să vi le expun. Oricum. K. Apoi apăruseră la ferestruică şi alte figuri. — Va să zică. în curte. însă. ştergîndu-se cu prosopul. răspunse K. Cineva bătuse în ferestruica bucătăriei. zise acesta. învăţătorul şi Frieda şedeau la masă. Abia acum. pe care ac CASTELUL ♦ 99 se si apucă să le scoată. . părăsit cum era. la mese. intră. Acesta se scuză că se spală acum şi că e plin de neastîmpăr. masa care înainte parcă te urmărea oriunde te întorc cu tăblia ei acoperită de un strat de murdărie. rămase singur cu învăţătorul. patul făcut. de fapt nimeni nu-i reproşa nimic. Frie strigă îndată pe secundanţi. aşa cum mi l-a dictat. dar e adevărat că aveam alte griji decît să mă port distins. de nerăt " văzînd că nu mai vine. Secundanţii o deschiseseră cu o izbitură şi strigaseră înspre cămăruţă le e foame. toată adunarea. Apoi se întoarse încet în bucătărie. încăperi era aerisită. părînd să presupună că. pe K. în faţa situaţiei dificile. să-şi aducă aminte abia acum. Frieda îl primi cu o sărutare. ameninţată de o scandaloasă harababură administrativă. Acum însă. Evident. învăţătorul venise să-i facă el o| zită. Şi chiar dacă ar avea cui. dumneavoastră sînteţi străinul cu care vorbit acum cîteva zile în piaţa bisericii. camera era I. cu spatele către învăţător. cu ochi albaştri. cu acest om bătrîn. învăţaţi rul se înclină uşor. învăţătorul fu nevoit să se apropie. şi se duse în graba în bucătărie. inclusiv pozele dispăruseră.îşi puse halatul fără să-i pese de K. începu învăţate pe îndelete. şi din aceasta am aflat destul despre bunătatea domnului'primar şi despre modul în care i-aţi răspuns. peste douăzeci de persoane. Distrat şi încă neliniştit de convorbir| cu birtăşiţa. şi. dar cîntat de mai'multe voci. grăbit să urce în cameră. toţi îmbrăcaţi provincial. îl mai lăsă să aştepte puţin. surprinzător de numeroasă. se sprijini de perete lingă K. începu să se scuze că nu apucase să tre pe la învăţător. care şedea iarăşi la masă. se repeziră de la ferestruica'unde se îmbulziseră.'iar muşteriii sejj adunaseră. se se Iară cînd K. — Nu ştiu să fi fost nepoliticos. S-a plîns primarul de mine ? — Cui să i se fi plîns ? zise învăţătorul. Fără a-l mai descoase. nu-l mai învrednici nici măcar cu o privire. intră în birt. un domn prietenos. era dornic să afle ce veste îi aducea. K. s-ar plînge el oare vreodată ? Am întocmit doar un scurt proces-verbal despre convorbirea dumneavoastră. De cîtăva vreme se auzea zgomot dinspi* birt. nu mai buia să înghită acum la el. Acum puteau prii oaspeţi.

Am răspuns. Ei. zise învăţătorul. Decizia însăşi. pentru ca să se apere. Asta e bună. şi domnişoara Giza. Am destulă bătaie de cap cu copiii. Nu mi-a fost greu să aduc argumente ca să dovedesc contrariul. şi ' 100 ♦ Franz Kafka — Las' să existe. Domnul primar e de altă părere. ISe mai liniştit: v K. fără dependinţe. să mai achiziţionăm şi puterea de muncă a soţiei şi a secundanţilor dumneavoastră. Şi de ce un proces-verbal ? A fost o întreve-dere oficială ?' — Nu. aşa că nu numai şcoala. nu prea se sinchisi pentru moment de ceea ce i se propunea. Ceea ce am să vă transmit. dar faptul că i se oferea ceva nu i se păru lipsit de semnificaţie. în sfîrşit. Şi mai arăta cîtă importanţă se acorda v acestei chestiuni. zise învăţătorul dînd din umeri. lucruri de care comuna găsea de cuviinţă să se apere chiar cu preţul unor sacrificii. şi depinde numai de dumneavoastră s-o acceptaţi. Abstracţie făcînd de faptul că nu se pricepe la munci de felul acesta. împotriva glumelor nu . nu avusesem nevoie de un servitor la şcoală. da. Aţi venit ca să-mi daţi asta de ştire ? — Nu. domnul primar nu a mai găsit nimic de invocat în favoarea dumneavoastră. să doarmă acolo. o să fie oare mai bine cînd o să-l angajăm pe omul acela ca servitor ? Sigur că nu. în cele din urmă. pieptenele care alunecase în pat. Domnul primar se teme că dacă decizia în problema dumneavoastră se lasă prea mult aşteptată. apoi domnul primar mai era de părere ca. Dar domnul primar mi-a atras atenţia că acest post ar însemna pentru dumneavoastră o salvare şi că. Din moment ce învăţătorul aşteptase aici o bună bucată de vreme şi. doar semioficială. este o nouă dovadă a bunătăţii sale. zise învăţătorul. conform adevărului. era şi influenţat de părerea nu prea bună pe care o avea birtăşiţa despre primar. Am arătat că. şcoala nu posedă decît două săli de clasă. dar nu sînt un automat şi am simţit nevoia să vă spun pe şleau părerea mea. Noi nu sîntem îngerii dumneavoastră păzitori şi n-avem nici o obligaţie să ne tot ţinem după dumneavoastră pe toate drumurile. în ce mă priveşte. Spălat şi pieptănat. în'tocmise procesul-verbal. vă veţi da toată osteneala să fiţi la înălţime. într-adevăr generoasă. ca şi cum at vrea să se descotorosească de orice răspundere proprie. Văzînd că a reuşit să-l pună pe gînduri pe " învăţătorul continuă: K-) I curînd I nu sal AL CASTELUL ♦ 101 — Eu am adus obiecţii. K. a rîs şi a spus doar că sînteţi arpentor şi că vă veţi pricepe prin urmare foarte bine să răsădiţi nişte straturi de flori perfect drepte în grădina şcolii. pînă acum. o supraveghează. înainte de asta. pe care Frieda îl pusese bine undeva. nu vreau să mai am necazuri şi cu un servitor. cu gîndul la drumul plănuit. nu era prea curios să afle ce avea să-i spună învăţătorul. în orice ^ acest proces-verbal există. — Ei. K. subliniez că pentru mine bunătatea asta e de neînţeles şi că îmi îndeplinesc sarcina numai silit de situaţia mea şi din stimă pentru domnul primar. apoi se corectă spunînd: Voiaţi sămi transmiteţi ceva din partea primarului. că nu-i chiar aşa de grav. în schimb. şi nu e spre onoarea dumneavoastră. în schimb înl'ăuntrul sferei sale de activitate e dispus să ia o decizie provizorie. o să întreprindeţi ceva necugetat pe socoteală' proprie. eventual să şi gătească acolo. — O fi trecut de amiază ? întrebă K. în consel-cinţă. stătea la masă în aşteptarea cămăşii şi a costumului. care e de competenţa autorităţilor senioriale. K. ceea ce fireşte că nu ar fi spre creşterea curăţeniei. şi proce-vbal este doar semioficial. Domnul primar mi-a replicat că şcoala e totuşi tare murdară. n-o poate grăbi. am adăugat. b dată cu dumneavoastră. nevasta ţîrcovni-cului face curăţenie din cînd în cînd. din partea domnului primar. Şi. după părerea primarului. că era în stare să înfăptuiască. zise: — Cum ? Un proces-verbal ? întocmit în absenţa mea de cineva care nici măcar n-a fost prezent la discuţie. Vă oferă deocamdată postul de servitor la şcoală.în timp ce îşi căuta pieptenele. însemna că primarul îl trimisese aici într^ goană. însemna. A fost întocmit numai la noi trebuie să fie ordine strictă în toate. găsise. deci servitorul ar trebui să stea cu familia sa într-una din săli. Eu. dar şi grădina' şcolii va putea fi întreţinută în ordine perfectă. învăţătoarea. nu ştiu de ce se teme de asta — părerea mea e că n-ave'ţi decît să faceţi ce doriţi.

un refuz rece şi pe deasupra nesincer. De altfel K. chiar dacă hotărîrea definitivă ar fi defavorabilă. aşa că am venit să vă transmit toate acestea. am putea să aşteptăm pînă atunci şi să-i dăm învăţătorului un răspuns evaziv. fără a crede însă cu toată serk zitatea ceea ce spunea. Birtăşiţa. pînă a consimţi la o întrevedere cu Klamm. rămîn singură aici. e cît se poate de proastă. de aceea a aflat cu mare bucurie de propunerea învăţătorului. acum că.există argumente. pentru ca s-o distreze. să nu-mi fie ruşine. dacă nu obţii încă astăzi ceva de la castel. şi i-ar da răgazul să găsească uşor alte posibilităţi. fiind deschis pe două laturi. Acum. Dacă vrei. foarte greu să accept postul. fiindcă azi dimineaţă chiar s-a lăudat că are la dispoziţie o casă unde poate rămîne peste noapte. prin zăpadă şi viscol. birtăşiţa. decît din neglijenţa birtaşului. în sfîrşit. îşi luă pălăria. ce ne reţine aici. căci îi cunosc slăbiciunile. în podul de alături şi acolo. şi nici chiar eu n-o să fiu. si. era străbătut de curenţi de aer rece. dar speră că nu se va ajunge pînă acolo. Biata femeie. oriunde s-ar duce. la căldură. Dacă ai rămîne tu aici. fără pereţi şi fe restre. refuzaţi fără nici 0 restricţie. zise ea înfricoşată. în noapte şi frig ?! Cu braţele încrucişate. ce se întîmplase. se prăbuşise plîngînd în hohote lîngă cuptor. fireşte. în sat ? Deocamdată însă. de Cum auzi.. şi acum e vorba să devină şeful meu. dragul meu/ac^ ceptăm propunerea. Dacă într-adevăr avea relaţii la castel. ştiind că între timp rătăceşti pe afară. mai spusese birtăşiţa... îndată după aceea. refuzăm oferta. dacă nu vrei. nimeni n-o să ne împiedice. care. vrei cumva să-mi pretinzi ca eu să dorm aici. care părea supărat şi nici măcar salută. încolo te ascult'în toate. şi încă în după-amiaza asta. chiar acum. n-avea decît să le folosească în grabă. acum să ne mutăm ! Şi-mi vine foarte. înainte de toate. zise învăţătorul. Se întoarse curînd. Şi dacă nu te primeşte nimeni în casă. oricît de greşit am proceda după părerea mea. fără a obţine prin asta altceva decît. chiar dacă nu e un post corespunzător pentru K.. cum spunea ea. domnule învăţător. ar fi foarte nefericită. era hotărîtă să nu-l mai tolereze în casă. bolnavă de inimă! Dar cum ar putea proceda altfel. Pentru mine o' să se găsească oricînd un adăpost. nicăieri în sat un adăpost. aici. zise K. dînsa îl va primi din nou numai în urma unui ordin oficial direct. Frieda zv'îrli cămaşa pe pat şi fugi. Fiindcă. şi apoi nici nu e la ananghie. îi povesti •atîmplarea cu învăţătorul şi-i spuse de oferta primită.. dacă ar pleca o dată cu K. se tot plesnea cu palmele pe spate. Acesta. indignată că s-a înjosit pînă a-i face mărturisiri lui K. silită fiind. o să emigrăm. numai la gîndul că ar putea pleca. trebuie să părăsească birtul. De-am mai putea' sta aici încă puţin! Poate că situaţia mea se schimbă chiar azi după-masă. hai! . Frieda. printr-o uşă laterală pe care n-o remarcase. K. Dacă vrei. a amîndurora. asta s-a spus răspicat. atunci e de la sine înţeles că renunţăm numaidecît la postul de la şcoală. nici măcar pentru tine singur şi anume un adăpost de care mie. Nici prin gînd nu-mi trece să accept postul. Aşa că nimic nu e pierdut dacă acceptăm postul. Frieda îi astupă gura cu mîna. exclamă în cele din urmă Frieda agăţîndu-se de gîtul lui K. căci şi ea are relaţii la castel şi va şti să facă uz de ele. perfect. căci de locuinţă se sinchisea pre puţin. avea să-l urmeze. numai cu ce avea pe el. am să vorbesc eu cu el. zise K. Frieda intră cu faţa răvăşită. niciodată nu vei fi obligat să vorbeşti tu singur cu el. nu rămăsese la birt. te rog să nu mai spui asta niciodată. Oricum. — Perfect. la nevoie chiar şi la Bar. povesti. ea. chiar şi umilinţa momentană în faţa învăţătorului acesta mititel mi-e penibilă. J^aşa o adusese necălcată. era în cauză onoarea amintirii lui Klamm! Aşa stau deci lucrurile cu birtăşiţa. situaţia lor. tu n-ai decît să asişti fără să scoţi o vorbă. mai rău. cel puţin în închipuirea ei. dar cu învăţătorul. fireşte. dar şi pe urmă o să facem la fel. enervată şi abia trăgîndu-şi sufletul. l-am adus înapoi'pe învăţător. Ea însă. Iar în ce priveşte umilirea în faţa învăţătorului. aici. — Vă faceţi griji inutile. atîta doar. nu-i aşa. Frieda să rămîn'ă. căci încă' azi. tu ' spui „acceptat". şi-i era tare frig. e doar unul provizoriu. oricît m-ar întrista. că CASTELUL ♦ 103 aranjat camera aşa de frumos. n-ai să găseşti nicăieri. ca să se mai încălzească. — Asta nu. — La nevoie. şi zise: — Atunci nu ne rămîne altceva de făcut decît să acceptăm . şi ne mutăm la şcoală. podul. lasă-mă pe mine să am grijă ca să nu fie o umilire. pierdem însă mult dacă îl refuzăm. — Ar fi păcat. dacă găseşti o altă posibilitate. şi nu voia să răspundă la jntrebările lui K. Frieda îl rugă să aibă puţină răbdare — se ve102 ♦ Franz Kafka dea că pe drum îl mai rugase asta de cîteva ori — apoi fl trase de mînă pe K.. numai eu o să fiu în realitate subordonata lui.. ca viitoarea ta soţie. se înclină şi plecă.

pe cheltuiala comunei. — Păi aşa am zis şi eu. trebuie s-o ştiţi. N-am putea cere printr-o petiţie adresată comunei. Frieda îi veni în ajutor : — Sigur. fără a se sinchisi de învăţător. în legătură cu asta. care nici măcar'nu-i era adresat învăţătorului. — Abia după un timp de probă de o lună. înseamnă să ne căsătorim aproape fără un ban. ca om cultivat. cred că vă înşelaţi. ce mi-e arpentor *! Doar o povară pe spinarea noastră. sau în orice caz nu l-ar obliga. mai amintesc că sîntem datori să insistăm ca relaţiile dumneavoastră cu domnişoara Frieda să devină cît mai curînd legitime. o dată pentru totdeauna: în fiecare zţ domnule arpentor. accepţi postul. de aceea veţi primi. ce ne-ar putea sili să vă Primim ? Inima bună. trebuie să mă primiţi împotriva voinţei dumneavoastră. să vă mutaţi în sala cealaltă. acceptăm postul... zise ea. în schimbul acestor servicii aveţi dreptul să locuiţi în una din sălile de clasă. îl irita numai cum le umfla învăţătorul. — Bine. iar în anotimpul frumos. Apoi îmi mai dau seama 106 ♦ Franz Kafka . domnule învăţător. şi cu gentileţea nu e bine să mergi prea departe. Văd eu că o să trebuiască să renunţaţi la o Mulţime de fantezii. da. spuse K. Cel mai bine şi mai conform cu adevărata situaţie ar fi să le arunc cererea cu aceste pretenţii pe masă. astea le amintesc doar în treacăt. CASTELUL ♦ 105 pentru a atenua impresia făcută de această observaţie. domnule arpentor. zise Frieda. zise Frieda. să executaţi reparaţiile mai mici ale casei. şi observă în treacăt: — Ei. — Ciudat. iar acesta acceptă. ca şi cum nu l-ar privi. ? Astfel K. zise învăţătorul zîmbind. O asemenea petiţie s-ar aproba numai cu avizul meu favorabil. toate acestea i se păreau neimportante. şi dacă nu se predă în amîndouă în acelaşi timp. nu-i aşa. K. Ce mi-e servitor la şcoală. dacă staţi tocmai în cea în care se predă. zise învăţătorul. să ni se acorde de la început un mic salariu ? Ne-aţi sfătui s-o facem ? — Nu. fără să le-o justific. n-aveţi voie să gătiţi în localul şcolii. căci. Deşi vă pricinuieşte multă bătaie de cap. sînteţi obligat să dereticaţi şi să încălziţi cele două săli de clasă. Acesta şedea lîngă masă. el trebuie să se pronunţe. De gătit. fireşte. Avem o nevoie cam la fel de urgentă de servitor la şcoală ca si de arpentor. aproape fără voia lui. Că trebuie să aveţi o purtare potrivită cu demnitatea şcolii. putu să-şi limiteze declaraţia la un simplu „da". înseamnă că al doilea e cel gentil. Cu privire la acestea şi la alte lucruri mai mărunte. trebuie să mă primiţi. să curăţaţi de zăpadă poteca din grădină. şi mai ales că niciodată copiii. dar trebuie. a domnului primar ne sileşte. ca să fim înţeleşi în privinţa asta. precum şi ale mobilierului şcolar şi ale aparatelor de gimnastică. după alegere. împreună cu familia. Acordarea postului este de fapt doar o gentileţe faţă de dumneavoastră. sînt îndatoririle obişnuite. — E o condiţie cam aspră pentru noi. se va hotărî dacă se acordă un salariu. asemenea reflecţii fireşte că nu sînt făcute să vă creeze o atmosferă propice. Dar dacă cineva e silit să primească pe altcineva. să vorbească. iar eu nu l-aş da. ca să deveniţi un °m de serviciu folositor. nu trebuie să fie cumva martorii unor scene neplăcute în menajul dumneavoastră. zise învăţătorul. se repezi numaidecît spre sobă. zise învăţătorul adresîndu-şi cuvintele mereu lui K. dacă rămîi conştient de răspunderile publice pe care le ai. se va întocmi un contract de'angajare pe care trebuie să-l iscăliţi de îndată ce vă mutaţi la şcoală. pensiune completă. — Atunci. să faceţi curse pentru mine şi pentru domnişoara învăţătoare. dar acum sîntem perfect de acord. dar postul i-a fost oferit domnului arpentor. Frieda întrebă de salariu. în legătură cu acest lucru sînt bine informat.întors în cameră. ci Friedei. Acum însă se amestecă în vorbă şi K. Lui K. zise. — Nu. să ne întocmim gospodăria din nimic. £oate că gentileţea e mai mult din partea mea. să efectuaţi toate muncile de grădinărie. 104 ♦ Franz Kafka — Da. prea bună. căci îl silise totuşi pe K. zise învăţătorul. îndeosebi în timpul orelor de învăţămînt. Cît despre acordarea unui eventual salariu. domnule învăţător. — în privinţa gentileţei. nu-mi mai rămîne decît sa vă enumăr îndatoririle serviciului. scoase ceasul din buzunar şi zise: — S-a făcut tîrz'iu. la birt. O să mă mai coste multă bătaie de cap să născocesc în faţa comunei o justificare pentru această cheltuială. zise învăţătorul.

poate că nici nu era cu putinţă să distingi ceva din depărtarea asta. se bucura că a scăpat de înghesuiala slujnicelor şi secundanţilor din camera bine încălzită. mai'degrabă cu oarecare simpatii de care ele îşi dădură seama. făcu un semn de salut din mînă şi voi să iasă pe uşa deschisă de Frieda pentru ea însăşi. zise K. exclamă K. doar e camera voastră. — Ăi să întîmpini atîtea obstacole. zise K. văzînd ce mirate se uită la el. zări atîrnînd cîteva boarfe mu dare. rămîneţi aici! se liniştiră. şi totuşi nu-i certa. şi suportau cu greu această' linişte. zise K.1 deschizînd amîndouă deodată gura aspră şi arătîndu-şi dinţii frumoşi şi puternici de animale. la despărţire. Văzînd că mai ezită şi acum — camera li se părea probabil prea mult schimbată — K. îşi puse în gînd s-o dojenească pentru asta la prima ocazie. cu hainele necurăţate mototolite în poală. — Ştii încotro mă duc ? — Da. le-ar fi plăcut să facă puţină mişcare. Nici n-am plecat încă şi aţi şi sosit ? Fetele nu răspunseră. ci la şcoală. aşa că rîseră pe înfundate. K. rămînînd apoi cu ochii aţintiţi asupra lui. a mîngîiere. fîstîcite. şi pe unul dintre ei îl mai şi bătu uşor. după ce schimbaseră o privire rapidă. pînă dincolo de uşă. Ei nu se arătau de acord. îi dădu un pacheţel cu pîine şi cîrnaţi pe carel adusese din birt. Frieda îl urmă. duceţi tratativele cu mine — mă tot uit nu-mi vine a crede — în cămaşă şi izmene. Frieda. îşi suceau d legăturicile din care K. Acum însă era timpul să plece. dar se ciocni de fetele de serviciu care se şi întorceau cu toate lucrurile. hai. îi aminti să nu se mai întoarcă aici. Castelul.. urmată de secundanţi cu timiditate. Numai că începea să se întunece. era cuprins de linişte. şi K. fără răutate. pe care le mai văzuse. — Se vede că nu v-aţi spălat lucrurile niciodat constată K. pe obraz. cu mîna pe umărul lui. zăpada se întărise. secunl danţii ăştia îngrozitori oare unde or fi ? « Frieda alergă la uşă. purtarea dumneavoastră o să-mi mai d mult de furcă. — Secundanţii rămîn aici să te ajute la mutat. K. căci fetele nu sar fi dat la o parte în faţa nimănui. să se instaleze din nou în cameră. şi fusese neCASTELUL ♦ 107 voită să le perie singură. — Ei. încercînd să scape de o senzaţie ciudată.. după ce îi căutase destul. care îşi dădea seatnl că nu mai era chip să vorbească cu K. Abia cînd le spuse şi Frieda: —' Sigur. grăbi pasul. rîzînd şi bătînd din palme.. nu zărise pînă acum nici cea mai mică urmă de viaţă acolo. ci. şi cum el nu-şi luase prînzul. — Da. zise Frieda. aşa că mersul nu mai era atît de anevoios. luă de braţ pe una din ele. Apoi mai era şi puţin ger. sătui şi bine dispuşi cum erau. Privind . — Acum v-aţi zgîit destul la mine. aşa că fu nevoit să se strecoare printre ele. Răbdarea pe care o arăta Frieda faţă de secundanţi i se păruse totdeauna. zise învăţătorul. ale cărui contururi începeau să se estompeze. ce ar mai conta vorbele mele! îl sărută pe K. zise ea. si încă în prezenţa lor. — Azi. zise Frieda. şi totuşi ochii erau dornici să vadă. Deşi li se poruncise să cureţe hainele în curte. — Atunci vin mîine să verific. ca totdeauna. s-o conducă. — Grăbite mai sînteţi! zise K. şi se îmbrăcă. luă apoi hainele şi cizmele pe care Frieda. învăţătorul. — Şi va să zică nu mai încerci să mă reţii ? întrebă K. de astă dată foarte mulţumit de ele. îi găsise: stînd liniştiţi la masă. şi acum din nou.I că. tocmai le adusese. instalaţi-vă. şi-l însoţi. 8 AŞTEPTÎNDU-L PE KLAMM K. din păcate. ceva de neînţeles. ba vorbea despre neglijenţa asta nemaipomenită ca despre o glumă. Dar îi dădu drumul numaidecît. ea care era în stare să domine cu străşnicie oamenii simpli. o întrebă pe ea cînl aveau de gînd să se mute la şcoală.

nu pierdut pe gînduri şi de aceea izolat de toată lumea. îmbrăcat ' într-o blană. ca şi cum ar fi singur şi nu l-ar observa nimeni. zise Pepi. lucru cît se poate de semnificativ. Sînt în serviciu aici de ani de zile laolaltă cu ea. Şi această închipuire era oarecum îndreptăţită. Atunci fu speriat de un ţipăt. zise K. îndată după plecarea Friedei. apoi îl recunoscu pe K. purta o rochie foarte puţin potrivită cu ea. In clipa în care ajunse în faţa „Curţii domneşti". sînt sigură că acum nici nu se mai gmdeşte la mine. fiindcă nu oricine poate fi angajată aici. formînd în jurul feţei un cerc de cîrlionţi. într-adevăr — nu se ştia dacă asta era cauza sau efectul — privirile observatorului nu se puteau menţine aţintite şi alunecau în lături. — Da. Era scundă. părul bogat. era mult mai tînără decît Frieda. îşi trecea zilele somnolînd. de un blond roşcat. pînă acum am fost cameristă. k 110 ♦ Franz Kafka — înţeleg. urmă ea. nu cred că am s-o suport. domnul arpentor. căci postul acesta. ci apariţia şi prezenţa ei în acest loc. aşa ceva nu s-ar fi putut întîmpla la „Hanul Podului". cu ochi somnoroşi. avea desigur şi ea relaţii cu casteli căci. dar nu sîntem intime. părea încă supărată. dar astanu-i tulbura liniştea. cu cît privea mai mult într-acolo. se duse numaidecît la uşa prifl care îl observase rîndul trecut pe Klamm. nici măcar cu o uşoară înclinare a capului. Frieda ştie să se stăpînească mai bine ca oricine. Fata îşi reveni repede. am dormit mereu în acelaşi pat. Impresia aceasta era azi mai intensă din pricina amurgului timpuriu . Şi totuşi. neştiutoare de poseda. în colţul dintre uşă şi tejghea. a unei ospătăriţe. zise Pepi. cu obrajii roşii şi înfăţişarea sănătoasă. pentru o înţelegere secretă cu privire la Frieda. lîngă sobă. Desigur.castelul. Nu răspunse la salutul lui K. — Frieda e logodnica mea. K. zise K. aprinse lumina electrică. — Frieda era foarte mulţumită aici. unde nu se aprinseseră încă luminile. şi dacă o îmbrăţişare trupului ei mic şi durduliu. Apoi încercă s£ CASTELUL ♦ 109 găsească locul găurii din uşă pipăind cu degetele. de o' panglică de mătase legată într-o fundă. nu era decît îngîmfare. care cădea drept şi era strînsă jos. se deschise o fereastră la | etajul întîi. în pofida felului copilăresc-necugetat. — Am fost chemată în mare grabă. zise ea zîmbind. nu* putea smulge această posesie. şi totuşi trebuia să-şi dea seama că-l observă cineva. aproape o copilă.. şi nu mă miră că Frieda a renunţat. ce mai face şi dacă se va întoarce curînd. de aceea aprinse un chibrit. ca şi cum l-ar fi cîştigat pe K. între timp. cu faţa rasă. cu spatele puţin adus. cu o neî'ndemînare copilărească. îi întinse mîna şi se prezentă: Mă cheamă Pepi. cu atît mai adînc se scufunda totul în amurg. deschişi cu osteneală. îi fusese atribuit desigur pe neaşteptate şi pe nemeritate. K. şedea ghemuită o tînără fată şi se holba la el. atenţia asupra deosebirii ce exista între ea şi Frieda şi peste care ea trecea. care nu i se potrivea încă. pentru a-i atrage. rîzînd mulţumită. avea uneori impresia că observă pe cineva care stă nemişcat şi se uită în gol. eşti de părere că pot să fiu mîndru că am cucerit o fată atît de rezervată. în sfîrşit. Singura ei prietenă este poate birtăşiţa bătrînă'din „Hanul Podului". ci degajat şi nepăsător. aici e multă muncă de noapte. Era pesemne succesoarea Frie-dei. dacă nu minţea. — Ştiu. nici Î0 sala birtului. nu i se încredinţa nici măcar geanta' de piele pe care Frieda o purta me« atîrnată de centură. — Să n-o credeţi. apăsă cu băgare de seamă pe clanţă. şi. dar schimbarea nu e avantajoasă pentru mine. în lumina chibritului. întrebă de Frieda. tot mai căuta găurica din uşă. nu întîlni pe nimeni nici în tindă. şi. dintr-un material ce-nuşiu-lucios. — A. şi nici nu remarci că ar avea ceva de mărturisit. dar uşa era încuiată. foarte obositoare. era împletit într-o coadă groasă. şi îmbrăcămintea îi era caraghioasă. i-o putea totuşi atinge şi-l putea încuraja în demersul dificil pe care avea să-l . Iar pretinsa ei nemulţumire de a< post. şi-l distrăgea de la căutare nu erau de fapt vorbele ei. un domn tînăr şi gras. de aceea vă spun toate astea. Nu mărturiseşte ce nu vrea să mărturisească. K. cu atît distingea mai puţin. pesemne se gătise aşa cum credea că e potrivit cu importanţa. Dar ce-l preocupa pe K. Era o întrebare aproape răutăcioasă. fusese cameristă. iar mirosul de bere stătută era şi mai puternic decît rîndul trecut. zise Pepi. zise K. exagerată în închipuirea ei. se aplecă în afară şi rămase apoi la fereastră. Altfel n-ar prezenta nici un interes pentru dumneavoastră. aşa încît o împiedica la mers. dar se vede că dopul cu care fusese astupată se potrivea atît de bine încît în felul acesta nu se putea găsi locul. şi numai provizoriu.

Văzu nişte trepte ce coborau de la etaj formînd un unghi drept. Deschise portiera lată şi . perpendiculare pe un coridor scund. dar nu mai întrebă nimic. ziie K. De ce aţi venit. se afla Cu o intrare deschisă. iar în tindă. 91 4 111 luje. — Da. Ajungea să te gîndeşti doar la privirea Friedei ca să-ţi dai seama. beţi şi daţi-mi-o şi mie pe urmă. îmi aduc aminte. cu siguranţă că nu e. în camera de alături a uitat o faţă de masă albă. jos. deloc mulţumit de a fi deranjat. nimeni în odaie. cu o poartă mare şi grea. zise deodată o aspră în imediata lui apropiere. Niciodată K. uitîndu-se la el cu indiferenţă. Ce frumos era aici. arătînd spre uşa cu pricina. sania îl aşteaptă în curte. nu s-ar fi atins de Pepi. Klamm. De mult îşi isprăvise mîncarea. Lipsa oricărui răspuns. înconjurată din trei părţi de clădirea hanului. adică asta e destinaţia camerei. casa părea mai înaltă decît din faţă. obişnuieşte să stea aici. Aşteptarea fu mai lungă decît crezuse. Cu mîinile în buzunar. la urma urmei ? A uitat Frieda ceva ? — Da. Era vizitiul care se întindea şi căsca zgomotos. şi aruncă o privire iscoditoare spre interiorul casei. în faţa acestei intrări aştepta o sanie închisă..Dar. ajunse fn curte.. Vizitiul. dar în direcţie oblică. mergînd de-a lungul zidurilor. fără să se gîndească. zise vizitiul. era aproape provocatoare.. Pe K. totul era curat. iar dinspre stradă — o stradă laterală pe care K. zise Pepi. — Klamm nu e aici. aici. zise Pepi. în camerele lor. masă . prea ispitit de îmbiere. nu se vedea nimeni. căci liniştea şi tensiunea cont?. însă aproape de colţul pe ţ< care-l forma cu aripa opusă celei din care ieşise el. Rezemat de zid. zise Pepi. Şi. bine delimitat de muchii şi unghiuri drepte. aici beau şi mănîncă domnii. tresări. e gata să plece. fără uşă. dar nu cred să fie în camera asta. nu-l înţelese. aşa încît K. zise K. Cine stă aici ? întrebă K. cam aşa cum urmăreşti mersul unei pisici. mai impunător. şi ce linişte! O curte pătrată. K. abia trezit din somn. Atunci să fie oare la fel ca şi cu Frieda ? Ba nu. ascultă de el. cu excepţia unei deschizături orizontale. — Nimeni. căci avea de-a lungul lui o galerie de lemn r'închisă. de pildă. afli aprins-o doar fiindcă m-aţi speriat rău. în loc să se îndrepte spre ieşire. înguste. dar părînd lung.. faţa ei de masă. Cînd K. era altfel. tricotată. atît de avid se uita la ea.facă. întradevăr. dar cei mai mulţi rămîn sus. K. fără o vorbă de explicaţie. pe care K. cu un gînd de recunoştinţă pentru Frieda care avusese grijă să-i dea merinde. O încă în'corpul central al clădirii. în afară de vizitiu. \Q la înălţimea ochiior. căptuşeala are un buzunar unde sînt cîteva sticle. dinspre curte. amurgul se transformase în noapte. Cu toate acestea se simţi nevoit să-şi acopere cîteva clipe ochii cu mîna. acum deschisă. nu g-sigur — Dacă aş şti că acum aş intra cu plăcere ca să cau deloc. nuă îl apăsau. se duse spre interiorul casei şi. şi cînd pînă şi caii dădură semne de nelinişte din pricina omului răsărit din întuneric. aşa în întuneric. vizitiul îl întrebă după o scurtă tăcere: — Vreţi un pic de coniac ? — Da. zise vizitiul. luaţi una. privind precaut în toate părţile. — Atunci deschideţi portiţa săniei. unul dintre ţăranii care fuseseră rîndul trecut la birt. în lumina de amurg. îl cam plictisea să facă asemenea servicii. — Ce poate să mai dureze mult ? întrebă K. în faţa lui K. crezînd că în felul acesta îl va determina mai bine pe acest îngîmfat să vorbească. spoit în alb. înhămată cu doi cai. K. zise K. chiar cu primejdia de a fi surprins de Klamm umblînd la sanie. rămase la fel de indiferent. — Pînă să plecaţi. — Frieda crede că da. se apropie de sanie ocolind curtea pe două laturi ale ei. de culoare sumbră. frumos lucrată. Aici. frigul îl pătrundea. ajunse lîngă* el şi-l salută. stătea cufundat în şuba lui. fiindcă îi era frig. scoase pachetul de mîncare. am ajutat-o şi eu. zise Pepi şi o stinse. Asta-i convenea lui K. n-o cunoştea — de un zid înalt şi alb. e salonul domnilor. şi Klamm tot nu se arăta. — Nu e nevoie de lumină. părăsi sala imediat. cel puţin etajul întîi era complet clădit de la un capăt la altul şi avea un aspect . 112 ♦ Franz Kafka — Poate să mai dureze mult. Mie mi-e greu să cobor cu ş'uba. traversînd-o. mai mult îl ghicea decît îl zărea la depărtarea asta. dar din moment ce tot intrase în vorbă cu vizitiul.

era însă că domnul acesta îl s prinsese. dimpotrivă. o deschise şi scoase de acolo c cheta pe care o uitase înăuntru. parcă plin de reproş faţă de sine însuşi şi mai bău o înghiţitură. întinse alene mîna spre buzunarul lateral. Cum ? Domnul nici nu ştia probabil că el stătuse în sanie şi totuşi găsea că e ceva revoltător ? Poate faptul că dînsul pătrunsese pînă-n curte ? k 114 ♦ Franz Kafka — Cum aţi ajuns aici ? întrebă apoi domnul mai încet. s-ar fi priceput şi ei să se poarte! în faţa lui. dar era o poruncă. „E posibil ?" se întrebă K. Se arăta deci prevenitor. te ardea şi te încălzea. Cu braţele întinse în lături. răsufiînd. acum că uşa era deschisă. în sfirşit. — Veniţi cu mine. Singura consolare i se păru că nu era Klamm. nu atît în vorbe cît în gestul scurt. sau că nu avusese destul prezenţă de spirit să rămînă în sanie. care le însoţea.'acceptînd parcă ce nu se mai putea schimba. şi acolo erau sticle. să pătrundă în sanie. ca atunci cînd auzi pe cineva care ţi-e foarte drag lăudîndu-te şi spunînd vorbe calde. voia să şadă înăuntru doar o clipă. nici nu era lucrul mai grav. cu adevărat. ci spre cel de dincolo. De ce dura atîta pînă să vină Klamm ? Ca ameţit de căldură după atîta stat în frig. Mai bine ar fi fost să-şi fi trimis secundanţii. în halul în care se purtase el. oricum. dar foarte serios. Căldura din sanie era extraordinară şi rămase la fel. deasupra intrării. din vestibul şi de afară. n-avi de gînd să-i ascundă că însuşi vizitiul îl pusese să deschi sania. Dar nu spre cel de pe portiera deschisă care era prea departe. sări din sanie. cu capul rezemat de pernele dispuse comod în tot locul. Scoase una." se întoarse spre sanie. cu o înfăţişare foarte sănătoasă. sau poate că era. Klamm. Uitarea aceasta era favorizată de purtarea vizitiului care nu putea să nu ştie că CASTELUL ♦ 113 se află în sanie. să închidă uşa. Atunci — K. era indiferent. Şi K. Da. de pe portiera închisă. dacă nu l-ar fi tentat atît de tare.' Nu-ţi dădeai seama dacă stai pe o banchetă. pe blănuri. şi nici măcar nu ştii despre ce e vorba şi nici nu vrei s-o ştii. regretabil ? Era domnul pe care K. Auzi paşi. o destupă şi mirosi. că nu-i rămăsese timp să se ascundă ca să-l poa aştepta apoi în voie pe Klamm. şi eşti doar fericit ştiind că el e acela care ţi le spune. atît de mîngîietor. dar acum nu mai era nimic de făcut. şi. dîndu-şi pălăria puţin mai pe ceafă. şi i aştepte'acolo. mereu te cufundai în ceva cald şi moale. ca şi cum n-ar avea suflu destul în pieptul său larg pentru cîte ar fi de spus. şi-l lăsa totuşi să stea acolo. IC se uita din sanie spre casa întunecată. îndoindu-se şi gustă din curiozitate. nu tocmai poruncitor. făcut cu o indiferenţă intenţionată. deşi portiera era larg deschisă. scăpă sticla din mînă. era tocmai ocupat să mai tragă o duşcă — se făcu deodată lumină. — E revoltător. puteai să te întinzi în toate direcţiile. . cuverturi şi blănuri. se aprinseseră lămpile electrice pe trepte. Ba da. dar K. îl zărise la fereastra etajului întîi. dar această privire se adresa propriei sale persoane. care se închise pocnind şi bubuind. zîmbi fără să vrea. fuseseră multe de cumpănit în acel moment. Fără a-şi schimba poziţia. mirosul era atît de dulce. K. neîndrăznind s-o închidă. Un domn tînăr. un domn ieşi din casă păşind încet. în timp ce beai. zise el apoi. Şi cum se transforma. era coniac. mai avu timp să trîntească portiera. nu putuse să ştie dacă cel care se apropia nu cumva era însuşi Klamm. pînă să vină Klamm. totul se terminase. ca ceva ce-l deranja vag. în care caz era. îndată după aceea. K. într-o băutură potrivită unui vizitiu. Ce întrebări! Ce răspunsuri! Să mai şi mărturisea: oare explicit acestui domn că drumul la care pornise pli de atîtea speranţe fusese zadarnic ? în loc să răspundă. zise domnul. domnul tot mai tăcea.ar fi putut să scoată nu-maidecît o sticlă din punga fixată în interiorul portierei. Grav. dorea să vină. coniacul se vărsă peste o blană. fără măcar sa-i ceară coniacul. se uită la el sumbru. ce ciudat. Gîndul că ar fi mai bine să nu fie văzut de Klamm acolo stăruia. sau'să stea acolo măcar pînă ce domnul acesta nu mai era în apropiere. din ceva care era aproape doar purtătorul unui parfum dulce. într-atît te înfundai în perne. cineva cobora treptele. voia de fapt să-l servească. K. Desigur. cu tenul alb Şi obrajii roşii. încît nu putu rezista'. Observă jenat că băutu picura pe scară. fără a deveni deplin conştient în mintea sa. fireşte. dacă-l va întreba. mult mai bine să-l primească în afara săniei. Apoi se întoarse iar spre acel domn: acum nu pregeta să-i arate că fusese în sanie. de pe culoar. „Să fie coniac ?" se întrebă K. dar numai în acest caz. Se furişă în interior.

LUPTA CU INTEROGATORIUL Şi se smulse. dar nu i-ar fi folosit la nimic . tăios după părerea sa. cu privire la intenţiile sale — înapoi spre aripa clădirii care adăpostea pesemne. ' j■ în pofida a tot ce se întîmplase. lui K. dar că — şi această convingere era cel puţin la fel de puternică — în acelaşi timp nu există nimic'mai absurd. se mai uită o dată în urmă'. zise domnul. zise K. şi le făcu pe toate cu seriozitate. urmînd drumul pe care venise K. şi intră în coridorul în care' dispăru îndată. ci o declaraţie a lui K. îşi trecu vîrful limbii peste buzele uşor întredeschise şi zise apoi către vizitiu: — Deshamă caii. pe culoar se întîlni cu birtaşul care-l salută muteşte şi-i arătă uşa sălii de birt.. această aşteptare. fără măcar o privire spre K. aducînd bere şi apoi cerneală şi un toc. tînărul domn. fiindcă-i era frig şi fiindcă voia să vadă oameni. dar' surprinzător de îngăduitor după modul de a gîndi al lui K. nimic mai deznădăjduit decît această libertate. şi se întoarse în casă. un grajd şi un şopron pentru trăsuri. Pepi. Atunci domnul închise pentru cîtva timp ochii. fie că aşteptaţi. dar cu privire piezişă spre K. cu un zîmbet constant. umbla fluturîndu-şi coada la fiecare mişcare. compara nişte date ba de pe o coală. Poate că era în puterea lui. în acest loc. ca şi cum ar fi vrut să revină de la îipsa de judecată a lui K. altădată interzis pentru el. iar el îl urmă. K. mai rămase o dîră luminoasă captînd privirea rătăcitoare. cu capul dat pe'spate. fără nici o speranţă de a mai pleca curînd. dar era o victorie fără satisfacţii. traversă oblic curtea. păşind încet şi absorbit doar de contemplarea propriilor sale urme în ^ se încuie în grajd şi. la propria sa raţiune. ca şi cum ar fi vrut să arate că nu se îndoise deloc de faptul că într-adevăr K. avu impresia că rupseseră cu toţii relaţiile cu el. şi în faţa lui. — O scăpaţi oricum. apoi se întoarse cu o mişcare decisă. să aducă sania de-a-ndaratelea la locul ei. odihnindu-se parcă.. căci domnul întinsese nişte hîrtii pe masă. se întoarse. să deshame caii. doar în aparenţă. căci în genere lumea se mulţumea cu butoaie. în picioare — ce privelişte deprimantă pentru K. Aşa că rămase singur stăpîn pe cîmpul de luptă. ci tăind-o drept prin zăpadă. i se păru acestuia un reproş mult mai sever decît cel exprimat de purtarea tînărului domn. într-o parte se depărta sania. ca şi cum ar fi vrut să-i dea de înţeles lui K. ba după vizitiu. Ascultător faţă de domn. birtăşiţa îşi plimba privirea peste tînărul domn şi peste hîrtiiîe' de pe masă.. dînd din cap. de parcă ar fi aşteptat nu un contraordin din partea domnului. avea sentimentul că ceea ce obţinuse pînă acum era într-un fel proprietatea sa. De la înălţimea ei. Vizitiul rămase mai multă vreme în curte. sau să-l alunge. se văzu părăsit. | — Dar atunci scap persoana pe care o aştept. pe tînărul domn de adineauri. trebuind să deschidă întîi uşa grea a şopronului. vizitiul se văzu silit acum să se dea totuşi jos cu şubă cu tot. fie că plecaţi. aşa cum cu greu ar fi putut-o face altcineva. şi că-şi cucerise prin luptă această libertate. ba de pe alta. zise cu îndărătnicie K. în cele din urmă. cu o expresie de superioritate pe faţă şi cu capul dat pe spate. închise poarta mare. Şi apoi. — Veniţi. mai zise o dată domnul cu totul neclintit. şi că nimeni nu avea voie să se atingă de el. iar acum voia să scrie. şi că acum era desigur mai liber ca oricînd. în cealaltă.! — pe birtăşiţa de la „Hanul Podului".. Domnul ajunsese la uşa prin care K. tăcută şi cu buzele uşor răsfrînte. ieşise în curte. în deschizătura din galeria de lemn. i se păru că mai dă din cap văzînd atîta încăpăţînare. se stinse Iu116 ♦ Franz Kafka mina electrică peste tot — pentru cine să mai ardă ? — ţ doar sus.— Aştept pe cineva. ambii foarte încet. zise Kf. ci doar din principiu. roboteala asta în tăcere. . încît părea să fi spus . avea cu sania de furcă. Se uita ba după domn. dar pe care nu e totuşi obligat s-o cedeze la prima poruncă oarecare. mîndră. deplin conştientă de demnitatea ei. să-i conducă la iesle. ba nici să intre în vorbă cu el. isprăvind munca în şopron şi-n grajd. scurtă şi definitivă. să aducă sania înapoi ar fi însemnat să se gonească pe sine însuşi. de data asta nu de-a lungul zidului. concentrat. pe care o mai păstrează ce-i drept. nu în speranţa vreunui rezultat. aştepta pe cineva. decis să nu se lase gonit de acolo numai prin cuvintele acestui domn. dar fu tare decepţionat cînd văzu stînd la o măsuţă probabil adusă anume. care se găsea tocmai la cealaltă margine a mesei. această inviolabilitate.. CASTELUL ♦ 115 — Atunci prefer s-o scap aşteptînd. K. putînd aştepta cît va pofti aici. că mai stă în puterea lui să-i aducă înapoi. de după o poartă mare. şi se apucă să tragă caii şi sania — dar şovăind. după ce vizitiul.

în sfîrşit! zise domnul ridicînd ochii o clipă. 118 ♦ Franz Kafka — Se poate. ci fiind doar iritat de af CASTELUL ♦ 119 maţia domnului. le făcu semn cu mîna să se apropie. atît de vulnerabil era acum: — Klamrn a şi plecat. va să zică ? Birtăşiţă trecu pe lîngă el fără să-i răspundă. Dar e uimitor ce sensibilitate are domnia-sa. — E posibil. vizitiu măturase. Dar faptul în sine. Cînd se ridică totuşi. dar şi Pepi îşi primi partea. zise K. domnule arpentor. birtăşiţă însă alergă în vîrful picioarelor la uşa care dădea spre curte. îşi netezi părul. vărsă restul. aş vrea să vă rog. ce neliniştit se uita Klamm în jur ? Birtăşiţă nu părea să fi observat aşa ceva. Noi îi purtăm fireşte de grijă şi căutăm să-l apărăm. domnul însă îi spuse de la măsuţa lui: — Da. în fond. zise domnul. nu auzi nimic deosebit. Pepi şi cu domnul se înapoiară curînd. desigur. zise el. E adevărat însă că ieşind din casă. în schimb. şi voia lui Klamm. aşa ceva nu mi-a dat în gînd. şi căută să-l servească iarăşi pe domnul — care însă n-avea nevoie de nimic — dîndu-i tîrcoale pe la spate. Sigur. asta nu se poate dovedi. spălă paharul şi-l aşeză la loc. — Poate că tocmai atunci nu eram eu la gaura cheii. După asta consideră că a isprăvit cu K. — Acum. Klamm s-a uitat în jur de cîteva ori. nici ceilalţi nu păreau să audă ceva. ştergînd pînă şi urmele de paşi în zăpadă. aproape în genunchi. Klamm a putut pleca. se întoarse apoi cu ochii căscaţi şi obrajii aprinşi spre ceilalţi. birtăşiţă. apoi se adînci iar în hîrtiiîe sale. Oricîtă osteneală şi-ar da acela şi oricît de insistent i-ar aţine calea. fără să se sinchisească de nimic. E bine aşa şi este. aşa că plecăm de la presupunerea'că ar fi extraordinar de sensibil. a fost doar ca să mă înţeleagă domnul arpentor. continua să privească încordată. aprobînd cu zel. din moment ce încercarea nu va fi făcută niciodată. dar i spunea fiindcă ar fi sperat ceva. mult aplecată. Cum stau însă lucrurile în realitate. desigur. şi apoi se uitară pe rînd prin gaura cheii. încercînd mereu să arunce o privire plină de respect peste umărul lui asupra hîrtiilor de pe masă. dar era o curiozitate fără rost şi o încercare de a-si da importanţă. fiindcă de văzut probabil că nu mai era nimic. zise K. zise Pepi scurt. uitîndu-se de la distanţă la acte. dînd aproape impresia că acum imploră gaura cheii s-o lase să treacă. îşi trecu mîinile pe faţă. nu ca să primească o confirmare a ceea ce ştia. se uită prin gaura cheii. e suficient. şi părerea mea. noroc că nu mai era nimic de văzut. se întoarse. — Coana birtăşiţă n-a observat nimic. că nu-i va permite niciodată să ajungă în faţa lui. asta nu putem şti. Domnul dădu din cap. Şi birtăşiţa îi aruncă o privire fugară. să-mi completaţi dosarul prin cîteva date. Pepi. zise Pepi. zise apoi domnul. apăsîndu-şi palmele pe °chi. spunînd că e de nebăut. apoi însă voia să-i facă dreptate şi lui Klamm şi adăugă: E adevărat că nu cred despre Klamm să fie chiar atît de sensibil. în sfîrşit. zise K. spuse. Aţi observat. făcută dinadins cu un ton de încheiere fără apel. de mult. mai tare decît oricine. Klamm nu va sta niciodată de vorbă cu cineva cu care nu vrea să stea de vorbă. Deodată însă birtăşiţă păru să asculte încordată. Pepi însă păru să-l remarce abia cînd se apropie de tejghea şi ceru un coniac. zise K. — Domnule arpentor. — Domnii au şi altul mai bun. indiferentă şi deloc surprinsă. şi spusele i-ar fi fost bine primite. părînd că trebuie să-şi obişnuiască din nou ochii cu odaia şi cu oamenii de acolo şi că o face în silă. Din moment ce aţi renunţat să mai staţi de pază. răsuflînd adînc. K. ci ca să preîntîmpine un atac de care se temea aproape. — Poate că m-a căutat. că nu va vorbi niciodată cu el. stătea rezemat de tejghea. ca să-i ia apărarea domnului. Toţi izbucniră în rîs. K. pe poliţă. dacă m-am exprimat oarecum altfel. lăsîndu-i ei partea leului. coană birtăşiţă. Apoi sorbi puţin din Păhărelul de coniac si-l dădu la o parte. — Toţi domnii îl beau.înainte tot ce era necesar. dar domnul continuă':' — Ei. pe care le dezaproba şi birtăşiţă privind-o încruntată. fireşte. cînd intră K... — Asta e. că sîntem împreună cu atîta voie bună. dar eu n-am. — Se scrie mult pe aicea. . K. de ce să presupunem că în realitate Klamm n-ar putea suporta să dea ochii cu cineva ? în orice caz. zise birtăşiţă întîi. uitîndu-se pierdută în gbf. care nu pricepea mare lucru. numai domnul era relativ indiferent.

şi dădu din cap spre Momus care stătea acum cu ochii ridicaţi spre el. K. Domnul Momus executa lucrările de cancelariat ale lui Klamm a căror necesitate se face simţită în comună. şi să se apropie de el nu ca să rămînă în preajma lui. zise K. de către Klamm.: Domnul Momus lucrează pentru doi domni. aşa stăm. birtăşiţa adăugă: — Aşa sînt organizate lucrurile. desigur. nu sînt pus să judec. pentru Klamm şi pentru Vallabene. de purtarea şi de intenţiile dumneavoastră. nu altcineva. cu doleanţele lui. iar la domnul secretar am venit doar — căci n-am nimic de ascuns — ca să înştiinţez oficialitatea.— Da. de Klamm. ca şi cum ar vrea să 120 ♦ Franz Kafka fugă cel puţin ulterior de solemnitatea inerentă cuvinielor sale. ci să se apropie el. secretarul comunal al iui' Klamm. şi sfera sa de activitate — Momus clătină cu vioiciune din cap fără să se întrerupă din scris. zise către birtăşiţa. vă cheamă îndatoririle de servitor la şcoală. Se uită la ceas şi zise: — Acum trebuie să mă duc acasă. este deci de două ori secretar comunal.. se uita la ea cu ochi nedumeriţi. ca orice alt secretar al lui Klamm. numai el. deşi Pepi şi birtăşiţă îl cunoşteau. — Da. n-o fac ca să vă ajut. bine pe acest domn. nu considera drept privilegiată situaţia unui Momus de pildă. tocmai lui i se explicau amănunţit meritele unui bărbat din imediata apropiere a lui Klamm. şi ca să fiu ferită odată pentru totdeauna de a vă mai vedea cumva încartiruit la mine. că doar aţi refuzat întrun mod nemaiauzit sfaturile mele de pînă acum. aşa că birtăşiţa se corectă — deci numai sediul său. care ascultase mult mai atent decît K. — Ce înseamnă secretar comunal ? întrebă K. erau impresionate de pronunţarea numelui şi a demnităţii sale. măcar şi din întîmplare. ci ca să-i uşurez puţin domnului secretar sarcina grea de a discuta cu un . şi pe cele mai bine intenţionate. El. Numai cîteva scurte întrebări. ca şi cum ar fi spus prea 'fiult pentru propria sa capacitate. ci ca să ajungă mai departe. Şi totuşi K. zise domnul rîzînd din nou. nu cu ale altuia. se aşternu o linişte gravă în sală. După aceste cuvinte. mă feresc să vă mai dau sfaturi. iar dumneavoastră cu atît mai puţin. dacă deci vă spun acum părerea mea. era departe de admiraţie şi mai ales de invidie. căruia îi era îngăduit să trăiască sub ochii lui Klamm. toţi domnii din castel îşi au secretarul lor comunal. Şi chiar el însuşi. zise K. fireşte. — Domnule arpentor. dar sediul său şi. Eu sînt Momus. nu era făcut să le apreCASTELUL ♦ 121 cieze. se adînci în acte şi se apucă de scris. — Da. Momus lovi cu un dosar în masă şi se ridică. el cel dintîi. — N-am chef. întregindu-i spusele: — Cei mai mulţi secretari comunali lucrează pentru un singur domn. un obicei prost. pentru Klamm şi pentru Vallabene. cu intenţia făţişă de a-i pretinde să le recunoască şi să le laude. Deşi K. Dacă se manifesta astfel puţin dispreţ. — Ba chiar de două ori. care se ostenea din răsputeri să atragă măcar o privire din partea lui Klamm. aşa cum se cuvine. — Vă somez în numele lui Klamm să răspundeţi la întrebări! — în numele lui Klamm ? repetă K. căci ce i se părea demn de străduinţe nu era proximitatea în sine a lui Klamm. dar poate că nici nu ştiţi încă cine sînt.. şi se adresă iarăşi lui K. se amestecă şi birtăşiţa. se limitează la sat. şi primeşte. Relaţiile dintre ei se modificară îndată în favoarea lui Momus. eu însă pentru doi. nu şi sfera sa de activitate. după o bucată de vreme.. aşa că nu se triaj auzea în odaie decît scîrţîitul peniţei. aşa cum dai din cap către un copil despre care'tocmai atunci ai auzit cuvinte de laudă. spre castel. zise birtăşiţa aducîndu-şi aminte de asta la rîndul ei. Cum Momus nu găsea de cuviinţă. zise acesta. acum după ce se prezentase. Dar trebuie să mai îmi sacrificaţi cîteva clipe. să dea el însuşi asemenea explicaţii. şi aşa vor ramîne lucrurile între noi.. nu fusese considerat demn să fie văzut. Şi cum K. Dar vă somez în calitatea oferită mie de către Klamm să rămîneţi aici şi să-mi răspundeţi. şi voi să se îndrepte spre uşă. încă prea puţin impresionat de acestea. birtăşiţa răspunse în locul lui: — Domnul Momus e secretarul lui Klamm. zise Momus. toate petiţiile din sat adresate lui Klamm. Momus. fie că fusese de-a dreptui solicitat. îl interesează oare treburile mele ? — în privinţa asta. atunci fie că trecu neobservat. deci să lăsăm asta în seama lui. dacă nu raa înşel.

se cheamă a mîna înainte. m-am învăţat să judec toate acestea cu mai mult calm. decît sin124 ♦ Franz Kafka . nu există o astfel de corelaţie între fapte. decideţi dacă ceea a ar urma să spun aici va fi lăsat să ajungă pînă la Klamn| sau nu. Şi la calea asta vreţi să renunţaţi din nici un alt motiv dech din îndărătnicie ?' — O. cum e posibil să fiu de-a dreptul mînat înain pe drumul spre Klamm. N-aveţi decît să faceţi ce vreţi. cel puţii în direcţia lui Klamm. urmează numai să umpleţi două-trei lacune. şi totuşi n-o să vă rămînă acum alta de făcut d& s-o luaţi pe această cale. acest drum nici măi nu duce pînă la el ? — Dar cu ce vă mîn înainte ? întrebă birtăşiţă. între timp. alt scop nu există şi nici nu poate fi atins. n-o s-o obţină nici prin acest proces-verbal. pe' unde nu era nimic de văzut.. dar mă mulţumesc cu atîta. dar atît. atunci nu-l poate ajuta. Nu cumva prezenţa domnului secretar vă incită la asta ? Nu. ca totul să fie în bună regulă.' minusculă.om ca dumneavoastră. datorită sincerităţii mele perfecte — nu pot vorbi cu dumneavoastră altfel decît deschis. este totuşi singura. cu şi mai puţini sorţi de izbîndă. şi astăzi. aşa face mereu. zise K. cînd vă spun că încercă CASTELUL ♦ 123 dumneavoastră n-au sorţi de izbîndă ? Ar fi culmea îndrăznelii să vreţi să vă dezbăraţi de răspundere punînd-o în spinarea mea. vedeţi. Am spus cumva altceva ? Aşa face mereu. [ — Bineînţeles. să ajungă pînă la Klamm. o descriere exactă a după-a-miezii de azi'. ci întîi spre domnul secretar. Descrierea e gata. E vorba doar să obţinem pentru registratura sătească. Se poate vorbi mai limpede? Mai departe. K. iar acum îmi luai rugămintea cu totul în serios şi mă consideraţi oarecu pierdut dacă planurile mele eşuează ? Dacă am f< sfătuit cu toată sinceritatea să nu mă străduiesc să aj la Klamm. după încercarea de a-l ataca prin su prindere pe Klamm. zise K.. nu spre Klam: am nevoie de o cale. — De ce vă uitaţi aşa la mine ? întrebă birtăşiţă. în orice caz. vă atrag deci atenţia că' singura cale care duce sprţ Klamm este pentru dumneavoastră cea care trece prjj procesele-verbale ale domnului secretar. domnule secretar. aşa cum s-a recunoscut. Bineînţeles. coană birtăşiţă. Dar nu vreau s| exagerez. pe cale de dispariţia în fond inexistentă. anume că v-am supraevaluat niţel cînd v-am văzut pentru prima oară. — Această cale voiam să v-o deschid. zise Momus. poate că această cale nu duce pînă la Klamm poate că se opreşte cu mult înainte de a ajunge la el. D această speranţă ultimă. că n-are nici cea mai mică Şansă să 'fie primit de Klamm. tate. că am atras atenţia asupra ei. Dar ai refuzat. altfel de ce aş'fi secretar ? — Ei. ca să acceptăm felul lui de a gîndi. spun că acest proces-verbal e singura legătură cu adevărat oficială pe care o poate avea cu Klamm. în această privinţă sînt gata la orice. nu e nici singura cal( spre Klamm. Va să zici dumneavoastră. Dacă este aşa. — Contradicţia nu mi se pare cu totul clarificată. — Nu. după purtarea du neavoastră de azi. Totuşi. nu ştiam de ce o să mai fiţi în stare. numai să vreţi. I-am spus de la început. în cazul dumneavoastră. j singura cale care duce. dacă nu există nici o Şansă. domnule secretar. domnule arpentor. se uită în tăcere la birtăşiţă. coană birtăşiţă. Şi asta e destul de limpede şi de neîndoielnic. domnule secretar. şi anume că pro-cesul-verbal pe care intenţionaţi să mi-l întocmiţi ar putea avea printre urmările sale să mi se permită să apar în faţa lui Klamm. Un singur lucru pot să mărturisesc. sînt dispus să răspund imediat la toate întrebările. Faptele dumneavoastră vor lăsa poate urme adînci de paşi în zăpadă. zise birtăşiţă nu m-am oferit oare azi-dimineaţă să vă transmit cereri către Klamm ? Aş fi făcut-o prin domnul secretar. — Cum se face. Pentru această eventuali. coană birtăşiţă.. şi chiar şi aşa o fac în silă — puteţi trage foloase din 122 ♦ Franz Kafka vorbele mele. că la început. aparent cu tot atîta sincerităţi chiar dacă. Victoria rapidă asupra Friedei m-a speriat. zise aţi încercat cu tot dinadinsul să-mi scoateţi din cap iii tenţia de a pătrunde pînă la Klamm. zise Momus rotindu-şi ochii plecaţi jos cu mîndrie în dreapta şi în stînga. ei. astj rămîne la aprecierea domnului secretar. să-mi spuneţi dacă părerea coanei birtăşiţe e justă. falsifică informaţiile care i se dau şi apoi pretinde că i s-au dat informaţii false. nici una mai bună decît altele. Acum însă vă rog. iu ştiu de ce şi la ce. ce ţine de Klamm. eu nu vă îndemn la nimic. zise K. şi totdeauna. Dar dacă tot nu mă crede şi speră mereu. voiam să preîntîmpin alte nenorociri şi credeam că nu pot reuşi altfel decît încercînd să vă zgudui cu rugăminţi şi ameninţări.

el însuşi ar protesta energic. numai pe acest proces-verbal. se consideră ca o ofensă adusă autorităţii. nici dînsul nu ştie. domnule secretar ? întrebă K. dar nu vorbesc despre personalitatea sa în sine. mai mult nu va spune. şi cine susţine altceva. ba chiar nu citeşte nici unul. domnul secretar a avut bunăvoinţa s-o învăluie prin subtilitatea răspunsului său. — Domnule arpentor. nici cea mai mică indicaţie în acest sens. la locuinţa sa de . Dar cunoaşteţi oare toată însemnătatea procesului-verbal. cum e cazul şi acum: atunci e o unealtă pe care o mînuieşte Klamm. ca un copil. răstălmăceşte cu rea-voinţă cuvintele mele. Klamm era departe. Dar lucrurile nu stau aşa încît să vă puteţi repezi pur şi simplu asupra domnului secretar cu întrebarea: „Mi se va permite să mă duc la Klamm dacă răspund la aceste întrebări ?" Dacă un copil întreabă aşa. în interesul a ceea ce numiţi speranţa dumneavoastră ? N-aţi declarat singur că aţi fi mulţumit dacă aţi avea doar ocazia să vorbiţi în faţa lui Klamm. Odată birtăşiţă îl comparase pe Klamm cu un vultur. şi se întemeiază. cum spunea. era sătul. nu vreţi mai bine să vă rugaţi cu supunere să i se ascundă acest proces-verbal. asta e într-adevăr părerea mea. şi anume acest proces-verbal. mă istoviţi cu întrebări de felul acesta. a domnului secretar. zise K. Gîndiţi-vă însă că a fost numit în acest post de către Klamm. sau probabil. Atît am spus. să vi se ofere numaidecît totul îritr-o formă comestibilă ! Cine vă poate răspunde la asemenea întrebări ? Procesul-verbal ajunge la registratura sătească a lui Klamm. coană birtăşiţă.' cum spunea. dacă o face un adult. ceva mai precis nu se poate spune despre această speranţă. Speranţa la care mă gîndesc constă însă tocmai în aceea că prin procesul-verbal veţi avea un soi de legătură. Pentru domnia-sa problema este. „Lăsaţi-mă-n pace cu procesele voastre verbale!" obişnuieşte el să spună. ce-i drept însă. vă cer scuze. se rîde. zise Momus. căci cine-i poate ascunde ceva lui Klamm.gura legătură într-adevăr oficială pe care o are cu Klamni. pentru ca totul să fie în bună regulă. Cum aşa ? — O. O asemenea speranţă există pentru dumneavoastră. dar acum nu mai găsea rizibilă comparaţia. şi de ce l-ar citi ? Klamm nu poate citi toate procesele-verbale. cum apare acum — că din cuvintele dumneavoastră de mai înainte ar reieşi că-mi rămîne totuşi o oarecare speranţă cît de mică. în calitatea sa oficială. K. — Desigur. şi mai ales domnul secretar nu va putea niciodată să vă dea. că lucrează în numele lui Klamm. dacă n-aţi vrea mereu. aţi putea oare invoca ceva oricît de mărunt? Sigur. Iarăşi suciţi vorbele. chiar dacă nu ajunge niciodată pînă la dînsul. iar de speranţele cu care căuta să-l ademenească. se gîndea la depărtarea în care se afla. să obţină o descriere a după-a-miezii de azi. ci despre ceea ce este el cînd are aprobarea lui Klamm. — Oare Klamm o să citească acest proces-verbal. chiar dacă-l întrebaţi acum imediat re-ferindu-vă la cuvintele mele. de altfel întrun mod cu totul neîndemînatic. o rugăminte care de altfel ar fi la fel de lipsită de sens ca aceea de adineauri. atunci v-am înţeles greşit. — Nu. nu se temea de ameninţările birtăşiţei. zise birtăşiţă. sau măcar de dorit. dar care ar lăsa să se întrevadă totuşi un caracter mai simpatic ? Şi ar fi oare necesar.. Nu e destulă speranţă? Dacă v-ar întreba cineva de meritele care vă fac demn de darul unei astfel de speranţe. a registraturii săteşti ? Ştiţi ce înseamnă ca domnul secretar să vă ia un interogatoriu ? Poate. poate însă chiar mult mai mult ? — Mult mai mult ? întrebă K. Credeţi că e necesar. Şi cum ar putea să aibă aprobarea lui Klamm un lucru care n-ar fi îndeplinit în spiritul lui ? Departe de mine intenţia de a-l flata cumva pe domnul secretar. — Dacă e aşa. mai mult nu se poate afirma cu siguranţă în această chestiune. şi vai de cel care nu i se supune. chiar dacă nu s-ar uita la dumneavoastră şi nu v-ar asculta ? Şi prin acest procesverbal nu obţineţi cel puţin asta. că ceea ce face este aprobat dinainte de Klamm. numai că de data asta în sens contrar. şi anume credeam — în mod eronat. poate un soi de legătură cu Klamm. ceea ce i se păruse caraghios. ca domnul Klamm să citească acest i CASTELUL ♦ 125 proces-verbal şi să ia la cunoştinţă cuvînt cu cuvînt de nimicurile existenţei dumneavoastră. după părerea mea. Stă aici liniştit şi-şi face datoria. pentru bună regulă. se plînse birtăşiţă.

Vremea era cumplită. Apoi adăugă: Trebuie! le dau drumul servitorilor în birt. — Nu. acţibnînd pesemne fără rost. totuşi. da. Pe o uşă din faţa lui ieşi birtaşul. nu m-am lăsat interogat. la muţenia sa întreruptă poate doar de ţipete cum K. azi însă nu. ceea ce nu putea fi nici dovedit. 10 PE DRUM Ieşind pe treptele neadăpostite. Apoi K. trimişi probabil de Frieda. Nu-şi dădea seama de ce era atît de decepţionat re-cunoscîndu'-şi secundanţii. în cele din urmă. ridicînd lanternele. ca să scape de el mai repede: — Ei. sigur. — Barnabas! strigă K întinzîndu-i mîna. ca vîntul. — 6 scrisoare de la Klamm ! zise K. Apoi citi: „Domnului arpentor. Dar nu erau numai secundanţii. aproape speriat. şi cum se ţinuse el de tare. adăugă. Măsurătorile pe care le-aţi executat pîni acum mi-au produs satisfacţie. sigur. către birtăşiţă. la «Hanul Podului». — Ei. asupra cărora nu te puteai dumiri ! Abia făcuse cîţiva paşi pe şosea. bîntuite de vîntul năprasnic. cu lanterne care-l scăpau de bezna plină de tumult din jur. fie să-l consoleze. dintr-o parte şi lă. răspunse K. Ţi-aduc o scrisoare de la Klamm. asta nu înseamnă că o să se facă gaură în cer. Veneai la mine ? Surpriza revederii şterse deocamdată amintirea Supărării cauzate cîndva de Barnabas. Cum K. fu nevoit să împăturească mărunt de tot coala mare ca s-o apere de vînt.. atît de tare i le răsfira vîntul chiar şi aici înăuntru. vizibil doar pentru cîteva clipe — toate acestea Klamm le avea comun cu vulturul. zise Barnabas la fel de prietenos ca odi-nioară. fiţi fără grijă. — La tine. zise K.de ce m-aş supune unui interogatoriu. nu din convingere. păi nu vi se ia un interogatoriu ? — Nu. nu aceşti vechi cunoscuţi care erau o povară pentru el. Vă pricepeţi să-i puneţi la treabă. zise birtaşul. chestiunea salarizării va fi . cînd zări în depărtare două lumini ce se mişcau. se aşteptase să întîlnească nişte străini. la rotocoalele. dar n-am vrut să deranjez interogatoriul. Acest semn de viaţă îl bucură. nu spuse nimic. — De ce nu ? întrebă birtaşul. şi totuşi era decepţionat. Oarecum în legătură cu vijelia. zise Momus. K scrută întunericul. nu mai auzi nimic. zise birtaşul. — Va să zică n-ar fi trebuit să refuz ? zise K. care la rîndul lor se apropiau plutind în aer. dar era o încuviinţ din politeţe. lăsînd capul pe sPate. pe care le trasa colo sus după legi de neînţeles. Era frig şi bătea un vînt puternic. de ce să mă plec în fata unei glume sau a unui capriciu birocratic ? Poate că altădată aş fi făcut-tot din glumă sau din capriciu. şi grăbi pasul spre ele. după dispoziţii necunoscute. care părea să fi stat la pîndă supraveghind tinda printr-o crăpătură. între cei doi mai ieşi din beznă şi Barnabas. Da. nu fusese o străduinţă deschisă'din partea ei. Fu nevoit să-şi strîngă pulpanele vestonului. zise birtaşul. vremea nu pare să prevestească aşa i Şi se despărţiră rîzînd. Nu încetaţi să vă arătaţi plin de zel.necucerit. — Nu ştiu. De fapt. zise K. nu mai auzise. presărînd toate hîrtiile cu sare şi chimion. — Va să zică pleacă. răspunse ea. Duceţi lucrările la bun sfirşit! O întrerupere m-ar necăji De altfel. — Da. jos. pe ascuns îl şi abătuse de la acceptarea procesului-verbal.. zise K.. din depărtare. erau ai lui. zise birtaşul. — Nu. Doar veneau în întîmpinarea lui. domnule arpentor ? întrebă birtaşul. Ce fire de intrigantă. — Noapte bună. Şi lucrările secundanţilor sînt demne de laudă. — Găsiţi că era aşa de important ? întrebă K — Da. am o repulsie pentru orice fel de interogatoriu. şi. 128 ♦ Franz Kafka K. — N-o să îndrăznească. toate astea naveau nimic de-a face cu procesul-verbal deasupra căruia Momus rupse acum un covrig cu sare şi-l consumă cu poftă împreună cu bere. îşi aduse aminte cum se străduise birtăşiţă să-l facă să accepte procesul-verbal. — Vă miraţi ? întrebă K la rîndul lui. la privi126 ♦ Franz Kafka rea sa care răzbătea pînă aici. — Plecaţi deja. Şi se duse spre uşă.. ajunsese în tindă. şi i-o luă repede din mînă. n-ar fi trebuit. nu ştia dacă se ţinuse tare sau dacă' cedase. Daţi-mi lumină! zise ^tr secundanţii care se lipiră strîns de'el. nici infirmat. le-a venit vremea mult. indestructibile din adîncimea în care se afla K.

zise cu inima strînsă K. i mă rog. linul din ei îşi mai şi legase de gît un şal ale cărui capete fîlfîiau în vînt şi-l loviseră pe K. s ar fi putut să le facă inutilizabile de-acum înainte. darmite să-i merit laudele ! Şi să fie fără grijă. as$ cum şi vîntul şi zbuciumul nopţii păreau să-i entuziasmeze. în loc să alergi. nu la castel. . are nevoie aici de ghete. — Vai. Domnul e prost informat. Oare treburile lui Klamm nu trebuie să aibă întîietate ? Ai funcţia înaltă de sol şi o îndeplineşti atît de lamentabil ? Cine se sinchiseşte de munca lui taică-tău ? Klamm aşteaptă veşti. îmi promiţi că-i vei spune întocmai. ■ ca dovadă că îl reţinuse bine. de ce nu mi-aţi adus barem bîta ? Cu ce să vă gonesc spre casă ? Se pitiră în spatele lui Barnabas. comenzi. îndîrjit. să te dai peste cap. strigară de trei ori „ura".soluţionată în curînd. avea comenzi de la Brunswick. începînd să recite primul mesaj pe care i-l încredinţase. a trebuit să-l ajut. cînd el poruncise ca secundanţii să rămînă cu ea ? Ar fi nimerit el şi singur pîna acasă. — Domnule. K. cît despre secundanţi. cum aş putea s-o întrerup ? Nu pot să provoc nici măcar supărarea domnului Klamm. dar Barnabas îl întărită din nou. şi ce i-ai trimis vorbă rîndul trecut am să-i spun cu siguranţă. tătuţul meu e bătrîn. care citeau mult mai încet decît el. — Linişte. mă omule. zise Barnabas. dar nu erau chiar atîţj de înfricoşaţi încît să nu-şi aşeze lanternele deo parte ş'j de alta pe umerii protectorului lor. Vă am în vedere. scutură îndată ca să se descotorosească de ei. ca si cum spunînd cuvintele cu atîta sarcasm. cum a putut Frieda să-i trimită în întîmpinarea lui. — Cum ?! exclamă K. Barnabas se uită la el nedumerit. îşi muşcă buzele de nerăbdare. — Am să-i spun întocmai. ca să salute aceste veşti bune. bineînţeles. dar îndată ce se ivea o chestiune serioasă. nu voi putea niciodată. putînd doar să-şi arate surîsui radios. zise Barnabas plecînd capui cu o mişcare moale a gîtului — încît K. — Dar bine. căci şi Barnabas era dezarmat. ridică ochii de pe scrisoare abia în clipa cînd secundanţii. Uită-te ce-mi scrie domnul. mereu jucăuşe. Că doar nu execut nici un fel de măsurători. — Plecaţi! strigă K. preferi să scoţi gunoiul din grajd. pe drumurile astea veşmic neumblate ? Şi ce mă priveşte pe mine toată cizmari iia asta ? Ţi-am încredinţat o solie nu ca s-o uiţi pe masa ode atelier şi s-o zăpăceşti. repetă K. 130 ♦ Franz Kafka — Cizmar. dar acum o să mă duc în curînd la castel. ceea ce era evident. şi mai uşor decît în societatea lor. zise Barnabas. care. lovindu-se cu palma peste frunte. iar în spatele lui Barnabas văzu parcă răsărind toată familia acestuia. care era însă la fel de inoperant ca strălucirea stelelor de pe cer împotriva viscolului de pe pămînt. Drumul pînă la şcoală i se părea nespus de lung. zise Barnabas netulburat. de cîteva ori în obraz. se mai linişti puţin aducîndu-şi auminte că între timp Klamm fusese probabil la „Curtea dlomnească". era cît p-aci să cedeze din nou ispitei de a-l crede — am să-i spun cu siguranţă.. şi simţi din nou oboseala din cursul după-amiezii. acum mai mult ca orîcînd. aşa că-i împinse cu coatele. de altfel tot n-ar fi putut s-o citească. punîndu-i scrisoarea sub ochi." K. o rezistenţă împotriva căreia nu puteai lupta. zise K. şi fiindcă odinioară vestonul îi lucea aşa de frumos. ci ca s-o duci numaidecît domnuUlui Klamm.Nu. Iar munca pe care n-o fac. iar către Barnabas: E o neînţelegere la mijloc. CASTELUL ♦ 129 — Barnabas. Amîndoi păreau chia^ încîntaţi de repetarea acestor mişcări ca de un joc. agitîndu-şi lanternele. doar l-ai văzut. iar tu. zise K. — E o neînţelegere la mijloc. K. iar eu sînt calfă la tata. şi s-a nimerit să fie mult de lucru.. tot se mai înghesuiau în el. Brunswick! strigsjă K. şi cît despre secundanţi. dar pot să mă încred în tine ? Am atîta nevoie de un curier demn de încredere. Va să zică nu i-ai transmis-o încă ? Păi n-ai fost a doua zi la castel ? T. nu găsea la el nici un ajutor. fiindcă acesta nu-l înţelegea. e adevărat ca celălalt secundant îi îndepărtase de fiecare dată şalul de pe obraz cu degetele-i lungi şi subţiri. cel mult o rezistenţă mută. ceea ce nu era mai puţin enervant. Şi cine. le ceru el. Dacă mi-aţi venit în întîmpinare. — Tatăl meu e cizmar. care între timp nu se uitase la scrisoare. atît de aproape îi era de ochi. vezi şi tu ce le poate capul. ce faci! strigă K.

ca şi cum ar sta în faţa «şii lui Klamm şi s-ar adresa uşierului. Ei. ce-i cu dorinţele ? Nu ai nici una ? M-ar linişti cu privire la soarta mesajului meu. zise K. dar e foarte trist pentru mine să n-am decît un a astfel de curier pentru treburile importante. întorcîndu-şi porivirea de la K. se duce în odaia de alături şi nu mă primeşte. tot ea mi-a adus astăzi de la castel . dar acum te rog să te arăţi la fel de extraordinar şi în altele. pentru motivul că pînă acum toţi intermediarii s-au vădit nedemni de încredere. tot n-aia CASTELUL ♦ 131 putea să schimbăm lucrurile. fără a se sinchisi de ce-j suflaseră. se ridicau pe după cîte un umăr al lui Barnnabas. fireşte. să predai mesajul lui Klamm personal. — A ieşit mult mai lung decît credeam. m-asiş fi dus. dacă ai avea ceva de cerut. de asta mă îndoiesc şi chiar daocă da. vorbise cu totul absorbit. ca speriaţi la vederea' lui KL . pe tine nii. — Surorile tale ? zise K. A. şii neliniştea-i se întoarse acum asupra lui însuşi. îndată. accept dinainte orice condiţie de care ar depinde această permisiune. disp:oăreau din nou. sau poate ai de pe acum o dorinţă pe care aş putea s-o îndeplinesc ? — Sigur că am să duc mesajul. încet. asta poţi. Cînd duc un mesaj. secundanţii. unde ar fi fost cufundaţi. Klamm nu aşteaptă ştirile. ca să-şi apere onoarea de curier. da. Şi-aapoi nici nu s-a dat dispoziţie să vin de fiecare dată numaidJlecît cu mesajul încredinţat'. De aceea a citit adine ruşinat ultima scrisoare a domnului director. îi face cunoscut că pînă-n prezent n-a executat nici o lucrare de arpentaj şi. şi | părea să spună. chiar mîine. aşternu doar în fugă toate astea pe o bucată de hîrtie întinsă pe spatele unui secundant. zise K. o fac de bunăvoie. se va supune oricărei limitări în timp a convorbirii. apoi zise: — Surorile mele îţi trimit salutări. zise HC — Nu fi supărat pe mine. Un mesaj foarte scurt. nu vreau să ştiu nimic. şi scsoţînd o uşoară fluierătură ce imita şuieratul vîntului. Nu. şi s-o faci îndată.— Destul. dar K. Şi poate că se va ivi prilejul să mă arăt recunoscător faţă de tine. încă în cursul dimineţii. dar se va strădui să-l deranjeze cît mai puţin pe domnul director. sau cel puţin să-mi dai de veste cum ai fost primit ? Poţi să faci asta şi vrei s-o faci ? Pentru mine ar fi de mare preţ. — Să nu mai discutăm despre asta. zise K. ca dovadă. la nevoie şi unei fixări prealabile a numărului de cuvinte pe care este autorizat a le folosi în timpul întrevederii. dar nu s-a precizat nimic în aceaastă privinţă. şi numai o audienţă personală la domnul director ar putea fi de ajutor.. zise el apoi. crede că o poate scoate la socoteală chiar şi cu zece cuvinte numai Aşteaptă decizia cu profund respect şi extremă nerăbdare. Aşadar. zise Barnabas plecîndu-şi ochii. cu exactitate.. doar asta fac întotdeauna. zise Barnabas. — Şi vrei să-ţi dai silinţa să-ţi îndeplineşti însărcinarea cît se poate mai bine. dar o făcea desigur doar fiindcă era încurcat de s dojana lui K. zise K. ca din adîncuri. nu vreau să scriu o scrisoare.' şi dacă nu m-aş duce deloc. aşa se tot distnrară o bună bucată de vreme. Cum se petrec lucrurile la KGamm n-am de unde să ştiu. zise Barnabas. în timp ce 132 ♦ Franz Kafka celălalt o lumina cu lanterna. nici nu va executa vreodată. zise Barnabas. ca şi cum. nu m-ar dojeni niimeni. după declaraţiile primarului. ţi-o spun drept. vrei ? — Am să fac tot ce-mi stă în putinţă. — Amîndouă îţi trimit salutări. dacă s-ar fi dat dispoziţie. dîndu-i hîrtia. — Ai o memorie extraordinară. — Să ştii de la mine. e chiar nmînios cînd mă prezint.' fără a fi conştient de asta. iată mesajul : „Arpentorul K îl roagă pe domnul director să-i dea voie să se prezinte personal la dînsul. şi de o obicei se ridică de pe fotoliu cînd mă vede venind din depoărtare. să preiei răspunsul de la el însuşi. „iar alte ştiri" a spus o dată. ar lua iarăşi drumul nesfîrşit al hîrtiilor destinate dosarului. putu să noteze totul după dictarea lui Barnabas care reţinuse fiecare cuvînt si recita ca un şcolar. zise Barnabas. şi asta te rog s-o faci. greşit. dar mai ales Amalia. ba celălalt. — Nu sînt supărat pe tine.. observîndu-l pe Barnnabas şi evitînd cu grijă să se uite la secundanţii care. Rugămintea aceasta se vede silit s-o facă. dar trebuie totuşi să-l transmiţi oral. să-'l peedepsească. K. Barnabas rămase întîi tăcut. ba unnul. Dar să duci un mesaj. cele două fete voinice. Poţi să-l transmiţi chiar mîine şi să-mi aduci tot mîine răspunsul. — Bine. domnule. că tu poţi să-ţi dai seama binee de cum se petrec acolo." K. mai multt decît avea nevoie. Arpentorul ştie cît de mult cere. ar fi dorit.

dar fără pilotă. Şi chiar la acest biet aşternut secundanţii se uitau cu Jind. a mîngîiere.. nu se putea ridica fitilul. în drum spre casă îi lăsă pe secundanţi să facă ce vor. deşi nu aveau. numai să vii tu întîi cu răspunsul. nici nu . apoi pîinea. zise K. acceptînd priete-noasă chiar şi apucăturile lor de oameni prost crescuţi. care. încît să dea. le spuse K. aŞternută cu o broboadă de lînă a Friedei. dar odaia mare. în clădirea şcolii. — Prima voastră ispravă demnă de laudă. altele atîrnau de tavan — consumase toată provizia de lemne. Se făcuse foc în sobă. Dar făgădui ferm că. după o strîngere de mînă de rămas bun. nici o expresie a feţei nu permitea să crezi că ar păstra în inimă vreo amărăciune împotriva lui K. răzbită de somn. printre lacrimi. Ca şi cum totul ar fi fost ca pe vremea cînd Barnabas păşea pentru prima oară în toată strălucirea sa printre ţăranii adunaţi în birt. Şederea aici. ce-i drept. îi mai puse mîna o clipă pe umăr. va găsi o soluţie chiar a doua zi şi-l rugă pe K. Frieda se uita temătoare la K. De aceea K. pe acestea se aşezară K. Agăţîndu-se înainte de toate de această ultimă ştire. Pe de altă parte. în felul acesta. dar apoi se mai răcise. numai cu două pături aspre şi tari. Transmite salutări surorilor tale şi din partea mea. era beznă peste tot. fireşte. nu-l putuse aştepta trează.. dovedise la »Hanul Podului" că se pricepea să aranjeze o cameră. Dar nu era alt culcuş decît o singură saltea de* paie. dar nu stăteau liniştiţi o clipă. se şi încălzise destul de bine. dar nu aşa cum îl încredinţase lui Barnabas. chiar dacă. Exista o cantitate mare de lemne de foc într-un şopron. ' Promisiunea lui Kl părea să-l fericească pe Barnabas. în privinţa lipsurilor cele mai mari. de o curăţenie incontestabilă. şi-i urmărea. într-o sală de clasă. zicea el. de-ranjîndu-i şi în timp ce mîncau. abia rîsul Friedei îi atrase atenţia asupra lor. şi nu-i venea greu. deşi nu-şi putu reţine un zîmbet.scrisoarea asta pentru tine. zise ea rîzînd forţat. — Poate că am să trec mîine pe la voi. dacă mai puteau spera ceva. în sfîrşit. fie să-i ţii în frîu. zise Barnabas. Deşi primiseră din belşug de toate şi încă nu terminaseră de'mîncat. cum era. nu putuse realiza mai mult. aşeza o ceaşcă înflorată. în plus. Acum totul era gata. ca flacăra să fie mare. pe masă. K. fie S> cea mai mizeră. K. să aibă răbdare pînă atunci. Te aştept la şcoală. nici Frieda nu mîncase încă. îşi puse mîna peste mîna ei. nici o speranţă să se poată culca deodată în el. Acum aprinseră lumina. oricum — mă rog. amintindu-şi de scrisoarea lui Klamm. Pe jumătate adormită. nu se sinchisea de ei. fie — ceea ce i se părea mai probabil şi. ci aşa cum credea că va suna în faţa lui Klamm.. slănina şi chiar şi o cutie de sardele. care nu prea ţineau de l^ld. dar aici. întradevăr potrivit cu purtarea lor. dar acesta era încuiat. iar cheia era la învăţător care nu permitea să se ia lemne de acolo decît numai pentru încălzirea claselor în timpul orelor de curs. nici o aluzie. complet lipsită de mijloace. îşi dădea silinţa să găsească totul suportabil. îl întrebă: — N-ar putea să-mi ducă şi acest mesaj la castel ? Sau nu v-aţi putea duce amîndoi ca să-si încerce fiecare norocul ? — Amalia n-are voie să intre în birouri.. 134 ♦ Franz Kafka — Singurele noastre obiecte decorative sînt aparatele de gimnastică. Frieda strigă dintr-un colţ: — Lăsaţi-l pe K. să doarmă ! Nu-l deranjaţi! Aşadar K. cum era silit el însuşi s-o recunoască. 11 LA ŞCOALĂ Sosi acasă rebegit. şi o întrebă încetişor de ce e atît de indulgentă cu ei. pe cînd printr-un fel de a-i trata mai energic. în aşa fel încît să fie intimă. care servea şi drept sală de gimnastică — aparatele stăteau primprejur. ca pe o distincţie. ajutat de secundanţii care cunoşteau locurile. pe podiumul catedrei. nu puteai scăpa de ei niciodată. Existau două scaune. şi Frieda la masă. nu promitea să devină prea plăcută. K. repetîndu-i vorbă cu vorbă mesajul. luminările din lanterne arseseră complet şi el ajunse orbecăind. mişcările iuţi şi experte cu care întindea pe catedră nelipsita faţă de masă albă. şi din „Curtea domnească". s-ar putea obţine un rezultat. Nici o vorbă. mai bine — să-i scîrbeşti într-atîta de slujba lor. fiindcă era prea puţin gaz în lampă. N-ar fi fost chiar atît de insuportabil dacă ar fi existat paturi în care să cauţi refugiu. bir cu fugiţii. altfel ţi-ar face cu plăcere serviciul. rezemat de soba răcită. resimţi această atingere. îl asigură Frieda pe K. Proaspătul menaj mai ducea lipsă de multe. şi din „Hanul Podului". ci-l aşteptase pe K. a culcuşurilor insuficiente şi a încălzirii. Dispus spre mai multă îngăduinţă. iar secundanţii la picioarele lor. deşi el o smulsese. se tot ridicau din timp în timp ca să constate dacă mai erau destule pe masă. se bucura sincer că va bea cafeaua pe care Frieda i-o pregătea pe lampa cu spirt. era prezent în gîndurile ei. fiindcă în gînd îl însoţea pe Barnabas.

dar nu există om de care să nu 136 ♦ Franz Kafka te poţi descotorosi cu puţină bunăvoinţă. unul din secundanţi aţipise chiar în timpul mesei. sînt nişte băieţi tineri. căci viaţa pe care o duc aici. K. astfel vor fi mai uşor de suportat. orice ar întreprinde K. K. După cîte ştie. şi în această stare a lor fac şi ei nişte prostii. K. că nu cunoaşte nici un mijloc de a se descotorosi de ei şi se teme că. şi-şi ascunse faţa la pieptul lui. pe lîngă toate. ceea ce-l distra mult pe celălalt. nu era mulţumit de acest răspuns.. în schimb. de aceea mereu niţel agitaţi şi miraţi. De acolo îi spuse atît de încet. în locul Friedei. pe jumătate în serios. de care e firesc să te superi. K. şedeau drepţi şi distanţi. pe cînd Frieda va trebui să se menajeze după agitaţia ultimelor zile. căci se înţeleseră ca unul din ei să vegheze şi să întreţină focul. cea mai cumplită spaimă din cîte trecuse pînă acum în sat. K. fugărindu-se şi înghiontindu-se. Frieda îi spuse că-i va fi foarte recunoscătoare dacă va izbuti. Cînd K. şi chiar cu trîndăvia de care s-au bucurat pînă acum se va isprăvi. veseli şi cam prostănaci. apoi merseră cu toţii la şopron. s-ar simţi atît de uşurat. de. împotriva lor. în parte ca să-şi dea seama ce e cu şuşoteala asta.va ţine prea mult — dar toate lipsurile s-ar face mult mai puţin simţite dacă ar pleca secundanţii şi dacă ei doi ar fi singuri în casa liniştită. îi spuse că pare să fie aliata lor. tresări puţin cînd secundanţii se ridicară din nou. Nici ea nu mai găseşte nimic la ei care să te facă să rîzi. însuşi îi ceruse. într-adevăr nu e puţin lucru să te simţi mereu observată de doi bărbaţi. Secundanţii ştiau de una şi o aduseră. K. şi cu Frieda se întinseră să doarmă. fiind ea de faţă. profită de acest moment pentru a-i tăia Friedei cheful de a sta cu ei. fără nici o greutate. aşa cum ar face dacă ar fi singur cu ei. o strînse la piept. încă inconştient. şi-a însuşit deci acum felul lui de a-i privi. Şi. pentru prima oară în serviciul unui străin. secundanţii primiră o pătură să se învelească amîndoi. şi anume că cel mai bun lucru ar fi desigur să le dea paşaportul şi să rămînă singuri amîndoi.' în curînd căldura fu suficient de mare în apropierea sobei ca să nici nu mai fie nevoie de pătură. în curînd se înălţa acolo o grămadă destul de măricică. întrebă dacă este pe undeva o secure. şi muncile de la şcoală. erau nişte băieţi arătoşi. apoi aprinseră focul şi toţi se culcară în jurul sobei. K. Se apropie de K. într-adevăr. încît K. precum şi nădejdea că. acum îi avea şi urma să-i reţină. fericiţi de atîta căldură şi linişte. încît ar putea îndeplini. dacă ar pleca'secundanţii. îşi dădu seama că avea lîngă el. şi că i-o va dovedi în cazul secundanţilor. în cele din urmă.. ca pe nişte neserioşi ce sînt. se ridică pe jumătate şi. dar că poate judecă totuşi cu exagerare mojicia secundanţilor. iar el. îi trase . Cel mai bun lucru va fi să-i accepte aşa cum sînt. de parcă de cînd erau nu mai trăiseră o aventură atît de frumoasă. Frigul devenind tot mai greu de suportat. secundanţii începură să care lemne în sala de clasă. poate că există mijloace foarte simple de a se descotorosi de ei nu-maidecît fără formalităţi. şi. fără a-i lua în serios. sau cel puţin să aibă o mare simpatie pentru ei. îi mîngîie încet braţul şi-i spuse că e şi ea de aceeaşi părere. căci vor avea de lucru. Scoţînd un ţipăt. ezitau să se culce. încîntaţi. dar nu reuşi să-i determine să privească. în parte ca să inspecteze proviziile rămase. măcar în parte. Acum arfi'fost momentul să se culce. stinseră lampa. Frieda. de parcă i-ar încuraja în acest sens prezenţa Friedei. căci. împreună cu ei. spuse că trebuie neapărat să mai aprindă o dată focul. şi toţi erau tare obosiţi. nu era tocmai îmbelşugată. altfel nu vor putea dormi. Frieda şi K. Şi probabil că li s-ar face chiar un serviciu secundanţilor alungîndu-i într-un fel oarecare. pe jumătate în glumă. dar de care'ar fi mai cuminte să rîzi. care ţinea cu tot dinadinsul ca domnul şi doamna să se uite la mutra prostească a celui adormit. scăpaţi de disciplina severă a castelului. Uşa subţire cedă numaidecît sub lovituri. Ea una nu-şi poate reţine uneori rîsul. probabil din pricina iritabilităţii sale dar şi a trezirii bruşte. va da greş. şi-şi isprăviră cina şezînd alipiţi unul lîngă altul. va fi ocupat cu găsirea unei ieşiri din strîmtorarea lor actuală. fu trezit din somn în mijlocul nopţii de un zgomot oarecare şi întinse mîna căutînd-o pe Frieda cu un gest de om încă' pe jumătate adormit. trebui să se aplece ca să poată înţelege ceva. Oare ea nu-şi dă seama cS CASTELUL ♦ 135 secundanţii devin tot mai obraznici pe zi ce trece. De altfel. poate le cunoaşte chiar Frieda care e atît de familiarizată cu împrejurările de aici. nu-i va trata cu asprime. care-l ascultase cu atenţie. Totuşi se arătă perfect de acord cu K. De altfel nu va mai rîde de giumbuşlucurile lor de acum înainte şi nu le va mai adresa nici un cuvînt peste cele strict necesare. şi le ajungea. pe unul dintre secundanţiCASTELUL ♦ 137 Aceasta fu.

Apoi. iar K. Secundanţii trebuiau să aducă lemne şi si facă focul. pierderea cafetierei.. ruşine ! Ar fi multe de obiectat. cînd'toţi erau gata. din nefericire. le indică tuturor treburile care urmau să fie făcute în primul rînd. deşi învăţătoarea. K. şi. rezemaţi de'paralele. Nici nu se puteau gîndi deocamdată la gustarea de dimineaţă. îi sărise pe piept — sau cel puţin aşa i se păruse — şi apoi fugise. şi cu Frieda se văzură siliţi să-i îndemne pe secundanţii parcă zăpăciţi de aceste întîmplări. dintre cuverturi. să se îmbrace. o plăcere pe care o plătea scump acum. ca să ia cel puţin faţa de masă şi s-o ferească de noi pete. hotărî să procedeze aşa. servitorul n-avea decît să strîngă şi să cureţe.. nu zise nimic. îşi zise K. în special în ce priveşte „familia" şi „patul". el însă la Barnabas şi la viitor. trecînd fuga pe lîngă secundantul care şedea ghemuit si scîncea. formînd astfel un mic spaţiu îngrădit în care să se poată barem îmbrăca ia adăpost de 138 ♦ Franz Kafka privirile copiilor. îmbrăcaţi doar pe jumătate. s-o menajeze pe Frieda. căci. Dimineaţa se treziră abia după ce sosiseră şcolarii şi se strînseseră curioşi în jurul lor. de unde îi mai pîndeau mari primejdii. neluînd în seamă întrebarea. că uleiul din cutia de sardele şi resturile de cafea se varsă pe duşumea şi cafetiera se face praf. de altfel. apăru în uşă Gisa. K. K. ca s-o consoleze. o fată blondă. fireşte. căci era probabil că învăţătorul se şi afla acolo. zăcea întinsă pe masă. în sfîrşit. pe cît posibil. tocmai cînd începură să se îmbrace la loc. Frumoase maniere. voia să iasă cel dintîi. şi Frieda. în mijlocul rîsetelor copiilor. Cînd fură. învăţătoarea strigă. se dezbrăcaseră toţi pînă la cămaşă. Frieda ascultă cu atenţie dispoziţiile sale. culcaţi pe jos căscau doar gura la învăţătoare şi la copii — trăgea în grabă paralelele şi calul pentru sărituri pînă-n apropiere Şi arunca o pătură peste ele. O familie de servitori ai şcolii care leneveşte în pat pînă-n amiaza mare. căci ea era ambiţioasă. de parcă ar fi uitat convorbirea de aseară. din îngrăditură. consumîndu-se aproape toate lemnele strînse. ceilalţi să-l urmeze numai cînd îi va chema. ca să n-o irite şi mai tare pe învăţătoare. pe cînd el nu. mai întîi învăţătoarea făcu scandal pentru că nu era apa proaspătă în lighean — K. pentru că nu voia ca prin prostia secundanţilor situaţia să se înrăutăţească şi mai tare. fiindcă în fond nu era o întrebare propriu-zisă. îmbrăcaţi. Reuşi. Iar ca să afle în ce dispoziţie mai era învăţătoarea. tocmai se gîndise să ia lighea. fiindcă voia. încît ieşi fuga. Iar Frieda. abia cînd K. că se va duce numaidecît la primar să ceară o despăgubire şi că o va obţine. se îmbărbăta într-atît. ea se gîndea numai la micile neplăceri CASTELUL ♦ 139 prezente. căci cîteva clipe după aceea urma un tărăboi şi mai mare. nul pentru el şi pentru Frieda. abia îşi lua ochii de la el. Se vedea că era pregătită să-l găsească pe noul servitor şi că primise probabil instrucţiuni din partea învăţătorului cum să se poarte cu el. Era neplăcut. căci din pricina căldurii prea mari. n-am ce zice ! Vi s-a permis să dormiţi în sala de clasă. îndată. lovea neîncetat cu rigla în masă într-un mod care-ţi zdruncina nervii. aruncau mereu cîte o privire de jos. K. Frieda se trezise fiindcă un animal mărişor. Se sculase să caute cu o luminare aprinsă animalul prin toată camera. îşi trecu mîna peste părul lui să-l consoleze. ea era sensibilă. o asigură. ba chiar să-i şi ajute. care nu găsise nimic — poate că i se năzărise doar — reveni spre K. pe de o parte. căci încă din prag zise: — Nu pot să tolerez aşa ceva. iar pe de altă parte. îl rugă doar pe secundantul celălalt să înceteze cu întreţinerea focului. pesemne. care de fapt cedase spre dimineaţă. K. Totul se lămuri. se făcuse o căldură excesivă. care. dar eu nu sînt obligată să predau în dormitorul dumneavoastră. şi. mare şi grasă. cu ajutorul Friedei — secundanţii nefiind buni de nici o treabă. întradevăr. Frieda trebuia să măture. dar renunţarea asta nu-i folosi ia nimic. spre marele amuzament al copiilor.. învăţătoarea. îndată ce KL ieşi dintre pături. urma sa aducă apă şi să facă ordine.secundantului un pumn cu atîta putere încît acesta începu să plîngă. învăţătoarea întrebă: — Dar ce aţi făcut cu mîţa mea ? O pisică bătrînă. priveau cum li se distruge micul lor avut Secundanţii. cu vorbe şi cu ghionturi. şi învăţătoarea examina una din labele ei puţin . dar renunţă deocamdată. se îndreptă spre lavabou. dar întîi în cealaltă sală de clasă. resturile cinei nu fuseseră strînse de pe catedră şi învăţătoarea le dădu jos pe toate cu rigla. iar el nu. nici nu se gîndeau să se îmbrace. făcînd loc unui frig destul de simţitor. numai în cămaşă şi ju-pon. Linişte însă nu avură nici un pic. în timp ce. se vede că n-o interesa. Unul din secundanţi profitase ca să savureze o bucată de vreme plăcerea de a sta în culcuş. dar puţin cam ţeapănă. înaltă şi frumoasă. Cel mai mult o durea pe Frieda. ca s-o sperie. care de acum încolo nu mai încetară : — V-aţi făcut somnul ? Şi cînd K. probabil o pisică.

le apăsase atît de tare. Cum însă nu reuşiră. de parcă ar fi căutat să ia putere de la el. dar învăţătoarea. trebuia să deschidem şopronul. fiindcă a gîndit că închizînd şopronul cu cheia. căci nu părea să mai poată sări. cu toporul. ca să-l zdrobesc ? Atunci Frieda se ridică de jos. voi aţi rănit-o. domnule învăţător. a fost foarte uşor. pentru ca să nu rămînă nici o îndoială. ghearele erau de mult tocite. prin mimică. noaptea. moţul încetă si K. în pofida vîrstei lor. l-au văzut meşterind ceva la uşa spartă şi de aceea spun acum — mă rog. aşa v-aţi început şederea aici. Uită-te şi dumneata. încercă liniştit să-i explice învăţătoarei toate astea. da. logodnicul meu era plecat la „Curtea domnească". care împreună cu secundanţii. ziseră ei. N-am ştiut cum să mă descurc altfel. Şi. aşa că nu mai aveau nevoie de alt motiv sau alt îndemn. probabil pentru că se temeau să rămînă singuri aici. cu care spălase pe jos. Pe urmă. pentru copii. ar trebui să mai meargă la şcoală. de data asta fără milă faţă de pisică. Frieda rîse. — Iar acum du-te la treburile dumitale. încît dîra sîngera. şi s-a dus să vadă paguba făcută. Şi se apucară de treabă. îl prinse de mînă şi-i spuse ceva de neînţeles în mijlocul zarvei. ca şi cum incidentul s-ar fi încheiat cu cuvintele ei. se întoarse. e vina mea. care. si. zise: CASTELUL ♦ 141 — Secundanţii noştri sînt nişte copii. Am spart uşa şopronului spre seară. K. scoase un ţipăt văzînd sîngele. 140 ♦ Franz Kafka Cînd K. şi 'nici un cuvînt nu le mai Putea domina sau influenţa. îşi arătă mîna copiilor spunînd: — Vedeţi. chemîndu-l pe K. şi zise. — Cine a spart uşa ? întrebă învăţătorul pe secundanţii care tot mai făceau încercări zadarnice să scape din strîrîsoarea mîinilor lui. — Eu am făcut asta. în timpul explicaţiilor Friedei. aşa mic cum era. m-a certat destul logodnicul meu cînd a văzut ce s-a întîmplat.. nu mai răspunseră deloc la întrebarea repetată a învăţătorului. arătîndu-l cu degetul pe K. De vreme ce clasele urmau să fie încălzite de dimineaţă. Dacă am greşit. secundanţii dădeau din cap a negare. va să zică aţi minţit ? Sau în orice caz l-aţi învinovăţit cu uşurătate pe servitorul . — Aşa. manifestînd în privire şi ţinută ceva din vechea ei superioritate. şi se străduiau muteşte. rămînînd şi mai departe preocupată de pisică. aţi vrut să ne indicaţi că nu vreţi să se înceapă cu încălzitul p'înă nu veniţi dumneavoastră. Va să zicăFrieda avusese dreptate. mai zise nerăbdătoare. ea însă nu reţinu decît ultimele cuvinte şi zise: — Ei. aşa că a trebuit să mă decid singură. n-am avut nevoie de ajutorul secundanţilor. Se întîmplase lucrul de care se temuse toată dimineaţa. furia ei subită părînd deci potolită prin pedepsirea sîngeroasă a lui K. abia după ce îngenunche din nou să-şi continue munca.. făcînd o pauză după fiecare cuvînt: — Cine a îndrăznit să spargă uşa şopronului ? Unde e individul. N-o spunea. sînt nişte copii. dar trecuse peste ea mai mult tîrîndu-se. luînd în consideraţie lipsa mea de experienţă. se rănise la o labă. vă rog să mă iertaţi. îi strigă şi pe secundanţi. fugise să se ascundă şi. aplecîndu-se iarăşi asupra pisicii. căci striga în gura mare. îi arătă laba. acesta o chemă pe Frieda. rîsetele şi ţipetele lor deveniseră oarecum fireşti. şi. luînd cuvintele Friedei drept o poruncă.'dar că s-a spart uşa şopronului. Că nu s-a făcut focul este deci vina lui. în graba asta neobişnuită pentru ea. — Domnul. Ba mi-a interzis chiar si fac focul devreme. asta mi-a făcut-o o pisică rea şi perfidă. scoase găleata cu apă murdară — adusese apj proaspătă — şi începu să măture clasa. Atunci deodată zgo. înainte ca el să se poată feri. şi nu îndrăzneam să vă' cer cheia noaptea. zise acesta. s-o repare chiar pe cît posibil. chiar dacă nu sărise pe ea. s-ar fi putut să rămînă acolo peste noapte. renunţară în cele din urmă. secundanţii au alergat după el. m-ar fi deranjat doar. privise pe după paralele. Pesemne îi prinsese luînd lemne. Frieda. şi declaraţiile secundanţilor ar fi doar o glumă ulterioară. singură. continiiînd să arate spre K. căci se ostenea tocmai cu spălatul podelelor la picioarele învăţătoarei. desigur. un băiat de vreo doisprezece ani ieşi din bancă. s-o zdruncine pe Frieda în părerea ei. k.rănită. se uită spre K. în uşă apăruse învăţătorul. în găleată. apoi începu să stoarcă cîrpele. această pisică. la catedră. se speriase de prezenţa unor oameni în clasa de obicei goală. şi acest rîs părea mai convingător decît cuvintele ei. ţinea cu fiecare mînă pe cîte un secun-dant de guler. cînd a sosit logodnicul meu. Cum însă nici învăţătoarea nu reacţiona la această jignire decît printr-o privire piezişă. îi trase cu ghearele o dîră peste dosul mîinii.

învăţătoarea ducea catalogul. îi mai puse în cîrcă învăţătorului şi pisica. zise învăţătorul. şi acum repet pentru ultima oară : afară ! Cînd şi asta rămase fără efect. — De ce amintiţi asta acum ? întrebă K. copiii porniră rîzînd şi ţipînd. cu voce scăzută.: — Domnişoara se vede silită să părăsească această sală de clasă împreună cu copiii. ceea ce părea să indice că se ştiu vinovaţi. făcu nu din cap. Bucuroşi de puţină variaţie. servitor al şcolii. învăţătorul ar fi lăsat bucuros pisica în sala aceea. zise învăţătorul. zise învăţătorul. învăţătoarea se împotrivi hotărîtă. unei fete tinere. zise K. este probabil şi spre avantajul dumneavoastră dacă nu dau urmare acestei concedieri necugetate. — Nemaipomenit! zise învăţătoarea. urmînd să li se predea lecţiile acolo. învăţătorul CASTELUL ♦ 143 porunci copiilor să treacă în clasa lui. nu accept altă concediere decît din partea dumi-sale. Dar cum Frieda m-a sacrifi. De altfel. dar nu acela care mi-a oferit acest post. în liniştea care se lăsase. Dar şi independent de asta. fireşte. în sfîrşit. îmi rezerv deocamdată dreptul de a vă pedepsi ulterior. dar. unde abia avea loc. alergă să se ascundă după paralele. concediat pe loc din cauza delictului ruşinos în exerciţiul funcţiunii. urgent! — Nu mă mişc de aici. domnule învăţător.şcolii ? Ei tăceau mereu. la o aluzie în acest sens. — Fiindcă aşa-mi place. laolaltă cu elevii ceilalţi. de poliţie. sprijinindu-se în coada măturii. Dînsul însă nu mi-a dat acest post ca să deger aici împreună cu ai mei. Cînd o ridică să lovească. pe lîngă toate necazurile pe care i le pricinuise. la după-amiaza de ieri. — Atunci am să vă trag numaidecît o bătaie. făcu o pauză. zise învăţătorul. domnişoară Gisa. zise învăţătorul. nu mi-ar fi părut rău. culcată pe el. K. zise K.'eşti. va să zică ? întrebă învăţătorul. cînd ai refuzat să fii interogat. dacă au fost cruţaţi cu vreo zece 142 ♦ Franz Kafka prilejuri cînd ar fi meritat-o. în cele din urmă se înţeleseră. pînă nu aflu contrariul chiar din gura sa. clasa se goli numaidecît. învăţătorul se duse 13 catedră şi se sfătui. Dumneata. dacă secundanţii ar fi mîncat puţină bătaie. aruncînd cîrpa în găleata cu apă. gîndeşte-te. — Acest domn servitor. şi. împingîndu'-i pe secundanţi cît colo şi întorcîndu-se spre K. se auzi de după cuverturi plînsul înfundat al Friedei — trebuie să clarificăm fireşte lucrurile. cat acum în favoarea secundanţilor — aici K. şi lăfăiţi-vă aici în voie. aceasta pomeni. — Gîndeşte-te bine. K. vom putea începe cursurile. şi trimise un copil în sala cealaltă să aducă nuiaua. Concedierea mea subită ar fi ceva de-a dreptul potrivnic intenţiilor dumisale. ar fi putut să ispăşească barem o dată pe nedrept. — Mă rog. hotărîrile dumitale nu sînt întotdeauna dintre cele mai fericite. Astfel. cu învăţătoarea. şi. Sînteţi superiorul meu. acela e domnul primar. zise învăţătoarea care terminase tocmai cu bandajatul labei rănite şi luase pisica în poală. şi. Acesta ascultase tăcut. încît stropii săriră pînă departe. . iar învăţătorul şi învăţătoarea ieşiră şi ei în urma lor. să predea în mijlocul menajului dumitale murdar. mi-ar fi surîs să se poată evita o ciocnire directă între mine şi dumneavoastră. între altele. — Nu-i dai urmare. nu o pot crede. ei. Probabil că asta avu o influenţă asupra ultimelor cuvinte pe care învăţătorul i le mai spuse din uşă lui K. dar tremurau şi aruncau nişte priviri temătoare în jur. vă garantez ! Apoi trînti uşa. ci — aşa cum aţi spus şi dumneavoastră — ca să mă împiedice să întreprind din disperare fapte necugetate. care acceptă din laşitate să fie acuzaţi alţii de propriile sale mîrşăvii. pisica perfect nepăsătoare de atîta osînză. fiindcă eşti recalcitrant şi nu dai urmare concedierii mele. observînd că intervenţia Friedei Potolise totuşi întrucîtva accesul de mînie nestăvilită a învăţătorului. dar acum să vă căraţi îndată cu toate catrafusele. de pildă. — O bandă de mincinoşi. — Prin urmare totuşi domnul servitor al şcolii. şi nimeni nu-i poate pretinde. Deci. nestigheriţi de dezgustul unor priviri cumsecade. poate că şi dumneavoastră preferaţi aşa. Dar nu va dura mult. pomenind de cruzimea lui K. Rămîneţi deci singuri. dar învăţătorul respinse ideea. Frieda strigă: — Dar au spus adevărul! Şi. O să fie o adevărată uşurare pentru noi. — Sînt în întregime de părerea dumitale.

Peste puţin apărură în faţa ferestrelor sălii de gimnastică şi bătură în geamuri. apoi ea se apiică în tăcere să pună cafeaua la fiert. Ai trăit mulţumită la „Curtea domnească". ci-i goni din casă. ca şi cum K. Şi cînd aş fi putut găsi linişte în societatea cuiva. închise în urma lor uşa cu cheia. neputîndu-se mişca în voie prin zăpada mare. voiau să se întoarcă." fuseseră de ajuns ca să aibă acest efect. dar acum nu mai discută cu ei. — Nu. zise K. Apoi plecă. se descotorosea de mine cît putea de repede. iar la Klamm 146 ♦ Franz Kafka nu numai din pricina ta vreau să ajung. dar cînd K. deşi de la distanţă. Cele cîteva' zile de convieţuire cu K. Ceea ce-i înfrumuseţase întotdeauna trupul insignifiant fusese prospeţimea şi energia. Să fi fost despărţirea de Klamm adevărata cauză a declinului ei ? Apropierea de Klamm o făcuse înnebunitor de ispititoare. o înştiinţa formal că-i conce-diase pe secundanţi. dar se vede că-i priise mai mult. Nici acolo nu rămaseră însă multă vreme. ar fi fost pămîntul ferm. strigă K. întinzînd mîinile împreunate spre el. acum frumuseţea aceasta pierise. — Frieda ! o chemă K. zise Frieda uitîndu-se tristă în gol. se urcară pe soclul de piatră. Acum s-ar fi făcut poate linişte dacă n-ar fi început K. Ţinînd seamă de mine. Ar fi trebuit să te las acolo. pesemne cu nuiaua temută. în încăperea cam întunecoasă acum. stăpîne! strigau mereu. Eliberat de mine. cînd K.. le ordonă secundanţilor: — Ieşiţi afară! Uluiţi de această poruncă neaşteptată. şi cel căruia reuşeam să mă impun cu de-a sila. dar să şi aplice concedierea. — Sînteţi concediaţi. Auzind aşa începură să facă din nou gălăgie ca şi adineauri. Aceasta avu efectul secundar. te supui' învăţătorului tiranic. Privirea lui o făcu să se ridice. de a-i arăta învăţătorului cum se petrec lucrurile cînd cineva are destulă putere nu numai să concedieze.. strigă K. se duse la paralele să vadă de Frieda. te străduieşti cu atîta rîvnă să ai o întrevedere cu Klamm. Toate acestea sînt mărunţişuri care nu mă ating. ţinîndu-se de gratii. — Lasă-i să intre pe blestemaţii de secundanţi ai du-mitale. Făcură aşa multă vreme. nu vă mai primesc niciodată în serviciul meu ! Nu voiau nici în ruptul capului să accepte aşa ceva. — I-am concediat. şi loveau cu pumnii şi cu picioarele în uşă. Nimeni nu mă primea. . va fi silit să-i lase sa intre. Ea lăsă numaidecît rîşniţa de cafea din mînă şi se aşeză lîngă K. fiindcă în cele din urmă K. în bancă. aşteptă cu nerăbdare ca zgomotul insuportabil să-l silească pe învăţător să intervină. Nu sînt demnă să trăiesc cu tine. aşa cum îi îndemna neastampărul lor. însă nu-i fu milă. să-şi aranjeze părul. K. învăţătorul încercă acum să-i liniştească pe secundanţi cu vorbe bune. neintenţionat de KL. — Vrem să ne întoarcem la tine. Ea dădu doar din cap. cred că nu poţi altfel. iar ei pe cale să se înece în valuri. Munca la birt nu fusese uşoară. sub această vrajă pusese stăpînire pe K. şi acum ea se ofilea în braţele lui. Lui K. să-şi şteargă lacrimile. învăţătorul veni din nou. — Nu. dar cuvintele lor nu se CASTELUL ♦ 145 puteau înţelege. alergară de colo pînă colo pe acest soclu. rătăceam pe aici cu totul pierdut. ţipîrid. spunîndu-le să aştepte ctt răbdare. Cu toate că Frieda ştia bine tot ce se întamplase. de unde se puteau uita înăuntru mai bine. zise K.H 12 SECUNDANŢII Abia plecaseră toţi. Toate pentru mine. se aşeză într-o bancă şi-i urmări mişcările obosite. strigă învăţătorul. De aceea alergară la gardul de zăbrele al grădinii şcolii. să ţipe iar la ei că sînt concediaţi definitiv şi că nu au nici cea mai mică speranţă de a fi reangajaţi. scînceau şi băteau în uşă. apoi se opriră ca să-l implore pe K. Asta se şi întîmplă peste puţin. cuprinzîndu-i umerii cu braţul. Şi cîte n-ai făcut tu pentru mine ! înainte de a te cunoaşte. — Eşti supărat pe mine ? îl întrebă ea. iar eu ţi-o răsplătesc Prea puţin. poate că ai reuşi să obţii tot ce vrei. — Da. accepţi acest post umil. fără să ia seama că eforturile lor sînt zadarnice. se supuseră. ar fi trebuit sa mă laşi acolo. Erau ca orbiţi şi nu încetară probabil nici după ce KL lăsase perdelele în jos ca să scape de această privelişte.. K.

cu toate că mă urmăreşte şi în vis gîndul că nu există un loc liniştit pe pămînt pentru iubirea noastră. Dacă vrei să mă păstrezi. Unul din ei. săracii" spui şi acum. am venit aici ca să rămîn. zise K. de mi s-ar poci corpul. să te piardă. îşi luă încetişor braţul de pe umerii ei şi statură cîtva timp aşa. — Eu ? întrebă Frieda fără a-şi lua privirea de la cei de afară. asta-i adevărat. dacă nu din pricina asta ? întrebă ea. fără sfîrşit. nici în sat. altfel ce importanţă . — Şi nu eu mă uit la ei. de pildă despre secundanţi. fiindcă nu mă pot îndestula de prezenţa ta aici. Acuzaţiile aduse secundanţilor erau desigur juste dar tot ce făcuseră se putea interpreta mult mai nevinovat prin firea caraghioasă. şi de aceea îmi închipui un mormînt. adăuga vorbind parcă cu sine însuşi: Ce ar fi putut să mă atragă spre această ţară pustie. Şi oare nu grăia împotriva acuzaţiilor şi faptul că se străduiseră mereu să-l urmeze peste tot. zise Frieda. Şi am să rămîn ! Şi. Frieda îi spuse : — N-am să suport viaţa asta de aici. copilărească. zăpăcită. continua milă de ei. — De ce i-am gonit ? întrebă K. că au depus mărturie adineauri împotriva ta. K. dar că ar fi îndrăznit să se lege de tine. Sînt băieţi înfigăreţi şi pofticioşi. ci tu îmi lipseşti. contrazicîndu-se. zise K. în sfîrşit. fără să-şi dea măcar osteneala să explice această contradicţie. iertarea apucăturilor şi necuviinţelor lor. şi nimeni nu ne va mai vedea niciodată. asta mă ţine la distanţă. îşi străpunsese vestonul la spate cu o zăbrea şi stătea agăţat de ea.. eu. De mi s-ar smulge mai bine masca asta frumuşică. — Fugeai de ei ? Nu-i aşa ? Iubitule ! strigă Frieda cu vioiciune. şi. De dragul tău vreau să plec.. — Săracii! Săracii! zise Frieda. — Klamm mai este şi acum în legătură cu tii întrebă îndată. ultimul episod. Pricina ai fost tu. mîngîierile pe păr. — Nu pot să emigrez. zise K. ci mie. cu 148 ♦ Franz Kafka toate că nu cunosc fericire mai mare decît să fiu cu tine mereu. eu îmi ascund faţa în pieptul tău. recăzu iar în oboseala ei. „săracii. n-ai remarcat că n-a fost cu putinţă să scăpăm de ei în camera noastră din „Hanul Podului". vreau să plec ca să scap de ei. nestăpînită a amîndurora. vort acum despre alţii. trebuie să emigrăm undeva. se uită la Frieda fără să răspundă. întrerupîndu-l. desigur. ci tu. Secundanţii tot mai erau pe lîngă gard. iar tu în al meu. acolo ne ţinem strînşi în braţe ca în nişte cleşti. după un „Da" şovăielnic al lui K. îi arătă Friedei că lucrurile stau cam aşa. Numai Klamm îţi lipseşte. n-am remarcat. între timp.. fără întrerupere. nu reţinu din acestea decît un singur lucru.. zise Frieda aproape supărată. în sudul Franţei.. se duse la fereastră. ca să pot trăi în pace cu tine. — Nu. Dar nici K. — Nu ? zise Frieda. nu mai avea destulă energie să explice în ce consta întorsătura bună pe care o luaseră pentru el lucrurile prin legătura lui cu Frieda. Toate astea nu le-ai remarcat ? K. — Crezi că-mi lipseşte Klamm ? zise Frieda. — A. nici în altă parte. unde toţi trag de mine. deşi obosiseră. e încă prea mult Klamm. — Tratamentul mult prea prietenos de care au avut Parte. apoi/ca şi cum braţul lui i-ar fi dat o căldură de care nu se mai putea lipsi. Nu ţi-ai dat seama ? Atunci de ce i-ai mai gonit. zise ea. surprins. — Prefăcătorie. zise K. tot îşi mai adunau puterile din cînd în cînd şi întindeau mîinile rugător spre şcoală. dacă nu dorinţa de a rămîne aici ? Apoi mai spuse: Dar şi tu vrei să rămîi aici. zise Frieda. îl aveffl aici cu prisosinţă. — Păi tocmai asta e. despre asta doar vorbesc tot timpul. şi să rămînă singuri cu mine. doar e ţara ta. că de curînd unul dintre ei s-a culcat pe locul meu de pe salteaua cu paie. că ne-au spionat cu gelozie legăturile. secundanţii. Te mai cheamă ? — De Klamm nu ştiu nimic. apoi.' nu să stea cu Frieda ? K. despre asta vorbesc Şi eu. te uri cumva ? CASTELUL ♦ 147 — Dar tu n-ai observat ? întrebă Frieda. ca să te alunge. Se uită afară şi-l chemă apoi pe K. şi asta îţi insuflă gînduri'disperate.erau oameni de care fugeam eu. tfsul tău cînd făceau prostii. ca de pildă familia lui Barnabas. ca să nu trebuiască să se ţină mereu cu mîinile de gard. cînd nici persoana mea nu ţi s-a părut un preţ Prea mare ca să-i răscumperi şi să nu mănînce bătaie. asta mă face nefericită. răspunse K. trase puţin perdeaua la o parte. adînc şi îngust. în tăcere. Pe cînd aici — uită-te la secundanţi ! Nu ţie ţi se adresează cînd îşi împreună mîinile. — Desigur. Nu Klamm. şi. în Spania. încercînd în zadar să-şi amintească de amănunte.

îi interzici poate lui Klamm însuşi să intre. sigur că da. zise Frieda. asta nu dovedeşte nimic. Ce idee. acum poate că totul e în ordine. să aleg între ei şi tine ! Şi acum vreau să mă ştiu scăpat de ei definitiv. într-o doară. Faptul că am reuşit să-i dau afară. atunci. — Nu. ba chiar studenţi. — Se poate. Iar că tu îl 150 ♦ Franz Kafka vezi în ei pe Klamm. Cînd ar trebui să mănînce bătaie. dar faţa ei avea o expresie chinuită. aşa le zic în gînd. Nu e nevoie de dihania asta de pisică. dimpotrivă. puse din nou mîna pe mătură. nimic esenţial. Crezi că eu nu văd toate astea ? Mi-e de-a dreptul ruşine pentru ei. Dar apoi cînd mă gîndesc că. Şi ştiu că în altă parte şi la alţi oameni o purtare ca a lor ar fi prostească şi necuviincioasă. zise Frieda. Cîn'd ar fi normal să-ţi fie necaz pe ei. dar poate că sînt într-adevăr. şi anume. şi sînt învăţată şi cu somnul neliniştit. — Da. Ce negricioşi şi urîţi sînt. îmi vine să-i mîngîi pe păr. dovedeşte totuşi că în anumite împrejurări pot fi stăpîniţi. înseamnă că ei au şi pierdut partida. zise Frieda cu un zîmbet obosit i apucă de treabă. cum saltă ca nişte copii şi întind braţele ca nişte bărbaţi. dar nu plin de speranţe. — Tu mă întăreşti în judecata mea cu privire la secundanţi. Atunci vreau să-i laşi să intre. Tot mai eşti amanta lui KÎamm. mă sperii de mine.rămînînd dur faţă de ei. cred că nici n-aş putea suporta toate* astea. noaptea. şi nu dovedeşte în fond decît ceva bun. ochii aceştia naivi şi totuşi cu scîntei. de la birt — nu pisica mă sperie. e privirea lui Klamm care mă străpunge uneori din ochii lor. ci cu conştiinţa că nu mă aşteaptă decît decepţii şi că voi fi silit să le încerc una după alta pînă la ultima picătură de drojdie. De aceea este inexact ce am spus adineauri. Dar asta se întîmplă doar uneori. zise K.ar avea că secundanţii se ţin mereu după mine. deşi i se păru îndată firească. cum se bucură văzîndu-mă. Dar dacă sînt trimişii lui Klamm. zîmbind cînd văzu că Frieda e ca strivită sub greutatea vorbelor sale. şi deci că nu au nimic de a face. în sfîrşit. da. Un fapt din care putem iarăşi trage concluzia că îi sînt pe deplin indiferenţi. Iar K. atunci am impresia că abia am sosit în sat. au plecat. Şi nu pisica mă sperie — sînt învăţată cu pisicile. de altfel. nu pot să adorm şi ma simt silită să mă uit peste capul tău cum doarme unul din ei înfăşurat în pătură. să-i rechemi repede şi să fii fericit dacă primesc să revină ? — Vrei să le dau drumul în casă ? întrebă K. dar cu conştiinţa că şi asta s-a întîmplat de dragul tău. nu. şi nici pe departe nu eşti încă soţia mea. căci din păcate mai eşti şi acum influenţată de b'irtăsiţă şi-l vezi pe Klamm peste tot. dacă slăbiciunea care ne-a cuprins pe amîndoi. ei. Aş vrea doar să fie aşa. şi trebuie sa mă aplec înainte atît de tare încît e cît p-aci să te trezesc. tresar la cel mai mic zgomot. i-am gonit avînd doar o vagă presimţire a acestor lucruri. nimic nu doresc mai puţin. — Trimişii lui Klamm. numai că nu ştim cine sînt. Mă simt silită să mă uit mereu la ei. Ba mă tem că ai să te trezeşti şi totul se va fi isprăvit. iai CASTELUL ♦ 149 — N-am ştiut nimic despre toate astea. foarte surprins de această denumire. Cine ştie. cît însemni tu pentru mine. care mai au nevoie de bătaie ca să li se facă educaţia. Niciodată nu vor mai intra în casă cu voia mea. iar dacă ar fi să pierd partida. voi fi pierdut-o. Să-i văd cum se reped în casă. ce importanţă am eu ! O să mă apăr cîtă vreme o să fiu în stare. chiar dacă ar fi trimişii lui Klamm. Chiar în această seară am primit o scrisoare de la dînsul din care reiese că este informat cu totul greşit despre secundanţi. Nu te sinchisi de mine. mereu deranjat. 13 . aşa cum eram de fapt atunci. adăugă K. Dar tocmai asta e: în loc să-i găsesc respingători. mi-e ruşine în locul lor. îmi amintesc întrucîtva de ochii lui Klamm. — Trimişii lui Klamm. vreau să te feresc prin toate mijloacele de consecinţele acestei fapte. dar acum au plecat. zise K_. Trimişi ai lui Klamm. Şi cînd stau culcată lîngă tine. zise Frieda. că mi-e ruşine pentru ei. căci dacă n-ar fi aşa. şi purtarea lor copilărească şi nebunatică. asta e. zise K. cine să ne scape de ei ? Şi oare în cazul ăsta e bine să scăpăm de ei ? N-ar trebui. şi-ar fi putut procura desigur informaţii precise despre ei. nu vine de acolo că nici acum n-am luat încă micul-dejun. eu trebuie să rîd. iar celălalt stă în genunchi în faţa sobei cu uşiţa deschisă şi pune lemne pe foc. Ochii lor. şi ce detestabil e contrastul dintre figurile lor care dau impresia că sînt adulţi. ba sar în sus şi aprind luminarea ca să te trezeşti cît repede şi să mă poţi apăra. Mă uit cu respect şi cu admiraţie la prostiile pe care le fac. rămîn totuşi nişte băieţi prostănaci. Atunci să intre cît mai repede. cu Klamm. nu bucuroasă. Asta mă întristează uneori tare mult. Şi dacă-mi ceri acum să aleg între tine şi secundanţi. dar la ei nu este aşa. atunci îmi vine să cred că am pierdut totul. dar fie şi aşa.

ci fericirea copilăriei. Şi reuşi într-adevăr de mai multe ori. din timiditate. după ce primi o cafea fjună. pentru ca în momentul următor să nu r0 ie decît un şcolar care nici măcar nu înţelegea unelf întrebări şi răstălmăcea altele. de cînd acesta intrase odată în casa lui Lasemann. pentru ca să'poată lua decizii. şi încă fără nici o jenă. fierbinte. . după părerea lui. părea să indice că e conştient de faptul că totul e doar un joc. şi deveni mai prietenos. Deşi şedea într-o bancă. — Da. . Abia într-un tîrziu recunoscu că-l ştie pe K. — Ce cauţi aici ? îl întrebă. aruncă mătura şi din cîteva salturi ajunse la uşă. în sfîrşit dată de perete. apoi către Wiat: Dar cum te cheamă ? — Hans Brunswick. în timp ce K. parcă îi examina şi le judeca răspunsurile. repeta mereu. şi al Friedei. căci băiatul vorbea încet. Dar acesta n-avea nici un chef să-şi aducă aminte de el. şi dejunul se prelungi multă vreme. mai ales. m felul acesta. aşa că nu se mai făcu nici o treabă. Aflară că pe Hans îl emoţionaseră asa de tare zgîrietu-Fjle sîngerînde pe care învăţătoarea le făcuse pe mîna lui *S încît hotărîse din clipa aceea să-i vină în ajutor. de mai de mult. întrebările sale erau pline de zel şi insistenţă. în loc să întrebe cine e cel care bate la uşă.HANS După cîtva timp. era însă cu atît mai concentrat şi serios. repede! zise K. deveni vioi si familiar. cu braţele lipite de corp. Mîinile îi erau nesigure şi K. speriată de acest nume mai mult decît de orice. zise Hans. care-i flutura pe buzele moi. Hans părea să fie învăţătorul. el de capul lui. să amuţească. — Deschid îndată. din clasa alăturată. pe jumătate în glumă. fiul lui Otto Brunswick. părea să dea glas uneori. îi zise K. în orice caz. — Şi ce vrei ? Hai. ci băieţelul care manifestase mai înainte dorinţa de a vorbi cu K. zise K. Frieda se uita'la el. cu buza de jos răsfrintă.. cizmarul din strada Madeleine. şi stfnd drept. zise băiatul. se auzi o bătaie uşoară la uşă. — Vrea să ne ajute. Friedei. poate fnsă numai prin iluzia simţuriloi unui ascultător încordat şi neliniştit. apoi. aşa cum un "ezertor se strecoară în liniile inamice. numai el are dreptul *» pună întrebări. Numai la început se arătă stînjenit. — Te jucai atunci la picioarele femeii din fotoliu? întrebă K. încît puse de cîteva ori întrebări care spera că-l vor face. — Pot să te ajut ? întrebă băiatul. elev în clasa a patra. dar asta era atît de amestecat cu nevinovăţie copilărească. însă ii supăra. Acum ?e strecurase fără voia cuiva. stătea la catedră si Frieda lîngă el pe alt scaun. dar o făcu după oarecare şovăire şi numai la insistenţele lor. asemenea închipuiri copilăreşti. Avea ceva dominator. Friedei îi t CASTELUL ♦ 153 atît de mult această atitudine. nu reuşi să descuie numaidecît broasca veche. — Ia te uită. şi cu Frieda. căprii. deşi i # atrăsese de mai multe ori atenţia asupra aceste greşeli. «îfruntînd pericolul unei pedepse straşnice. şi că prin întrebările celorlalţi s-ar incăfc* vreun regulament şi s-ar pierde vremea. unui bărbat energ^ i perspicace. K. Un zîmbet uşor. liniştit cu ochii săi mari. atrăgea atenţia asupra sa. pe K. acum se vădi că era totuşi doar un băieţel care. încît i te supuneai pe jumătate serios.' dadej* impresia că. Şi apoi fu nevoit să constate că prin uşa. în cele din urmă tăcea cu îndărătnicie cînd i se pU' neau întrebări insistente. era fericit de această descoperire. poate presimţind viitorul. Cu ""Cestea se potrivea şi seriozitatea care se vădea în tot ce 152 ♦ Franz Kafka făcea. f care. peste puţin se obişnui însă cu K. spre binele lui K. dar poate eă freamătul jucăuş din jurul gurii sale'nu era zîmbet. te cheamă Brunswick. Acum îl puseră să povestească despre maică-sa. stînd liniştit cu bustul drept^ capul aplecat. răspunse băieţelul uitîndu-se la K. Atunci era $ stare să tacă multă vreme. aplecîndu-se Puţin. în general. intră nu Barnabas. de parcă ar fi ţinut să afle cît se poate de repede esenţialul. aşa cufl1 un adult n-ar putea s-o facă niciodată. e mama mea. — Barnabas ! strigă K.' Probabil că-l declinaseră. mai ales cînd punea întrebări. Se învaţă în sala de alături. — De acolo şi vin. care dintr-o lipsă de consideraţie copilărească vorbea mult prea încet.

o lăsă fără răspuns. K. se îmbăiau cu atîta plăcere. Apoi maică-sa a mai întrebat de K. I s-a întîmplat să obţină rezultate pe care medicii n-au reuşit să le dobîndească. toate întrebările privitoare la viaţa lor de familie rămaseră fără răspuns. Acesta îi explică lui Hans *& nu e nevoie de un astfel de ajutor. pentru ca învăţătorul şi învăţătoarea să nu-l mai certe atîta pe K. Şi cînd K. care o făcu pe Frieda să se dea jos de la catedră. ca să-i poată da vesti mamei. cînd s-a întors acasă. ceea ce este şi mai preţios. întîmplător. dintre care Hans nu mai făcea parte. pentru că Lasemann avea albia aceea mare. de pildă şi tatălui lui Barnabas. Despre meseria lui taică-său aflară că era cel mai important cizmar din localitate. nu se mai miră să afle că Hans intenţionează să-l ajute doar aici. tatăl nu părea să fie la mare preţ. Auzind această propunere. i-ar putea fi de ajutor. Maică-sa era cam bolnăvicioasă. stăteau cu toţii în sat. ca să facă baie. ar face-o cu plăcere. sugaciul pe care doamna Brunswick îl ţinuse în braţe era sora lui Hans şi se chema Frieda (faptul că femeia care-l tot trăgea de limbă purta acelaşi nume. nu răspunse decît după ce fusese repetată de mai multe ori. mai spuse el. el le mai trecea comenzi şi celorlalţi cizmari. După o scurtă cumpănire. Hans răspunse. K. El însă. oricum încercau s-o abordeze. dar nu e exclus să aibă o dată nevoie de ceva. Hans avu întîi o lucire de bucurie în ochi. dar întunindu-l apoi la şcoală. întrebă. întrucît Şi lui i se părură inutile întrebările. acolo fuseseră doar în vizită. de alt-fel dojenile nu aveau asupra lui acelaşi efect ca asupra unui şcolar. La întrebarea dacă fusese vreodată la castel. căci. K. nimeni nu se putea compara cu el. 'cînd se poate încă spera că nu o să fie pedepsit. că numai ajutorul împotriva învăţătorului e ceva de care nu are nevoie. îi mulţumeşte şi ar fi bine ca Hans si se întoarcă m clasă. fiindcă are prea mare . într-un caz din acestea neglijate survine adesea o înrăutăţire gravă a unei boli uşoare în sine. ci doar lăsă să se înţeleagă. dacă n-ar fi decît de dragul lui Hans. îfl schimb poate că de data asta el. fără voie.. îi pare rău că mama lui Hans boleşte si că nimeni nu pare să-i înţeleagă suferinţa. lăsînd deschisă chestiunea că orice alt ajutor ar fi binevenit. nu e voie s-o descoşi cu întrebări inutile'. la lucru. s-a simţit obligat să intre în vorbă cu el. la ce treabă îşi oferă ajutorul. dar nu în casa lui Lasemann. cînd e muncit de griji. în ziua aceea fusese doar în mod excepţional la Lasemann. si atunci va face apel la el. apoi mai era si puţin ruşinos să încerci să afli secrete de familie pe cafea asta ocolită. acum. fără a se arăta prea trist. în cazul acestuia. spuse că l-ar ajuta bucuros. şi era cu atît mai ruşinos cu cît nici măcar de la el nu se putea afla nimic. se duce adesea pe acolo ca să se joace cu copiii lui Lasemann. Căci asta-i place mamei cel mai mult. Acasă fusese poreclit „iarba amară"' din pricina darurilor sale de lecui" CASTELUL ♦ 155 tor. Hans înţelese acest lucru foarte bine şi întrebă dacă i-ar putea fi de folos lui K. dar rămase neclar de ce boală suferea. dar rezultatul fu nesatisfăcător. să se repeadă la el şi să-l sărute. îi sînt indiferente. Aceeaşi întrebare referitoare la maică-sa. găsea că băiatul avea dreptate. că nimeni n-are voie s-o vadă pe maică-sa.'plină de mîndrie. în care copiii mici. în orice caz s-ar duce cu multă plăcere s-o vadă pe mama lui Hans şi să stea de vorbă cu ea.. de altfel. de aceea îi spusese doar că nu-l' mai văzuse pe arpentor. iar dacă el însuşi n-ar fi în stare s-o facă. aşa că nici prin munca ^a mai 'conştiincioasă probabil că nu se vor putea apăra 154 ♦ Franz Kafka de el. Brunswick ii făcea probabil o favoare deosebită. şi anume prin : nu. are oarecare'experienţă iD îngrijirea bolnavilor. în încheiere. Cu toate că nu accentua. descosînd un copil nevinovat. fu înregistrat de Hans cu vădită neplăcere). căci el. dar numai cînd nu era vorba în acelaşi timp şi despre maică-sa. în cele din urmă K. să-i împlineşti dorinţele fără ca ea să-ţi fi dat vreo poruncă precisă.Nu aflară de fapt mare lucru de la Hans. le dă la o parte. aşa cel puţin lăsa să se înţeleagă o mişcare din cap a lui Hans. şi că speră să scape cît de curînd de învăţător. aceasta o spusese în repetate rînduri chiar cînd era vorba despre altceva. să devină mai insistent. obosi. pesemne că era în firea învăţătorului să tot dojenească. dar că e foarte drăguţ din partea lui Hans că vrea să-l ajute. si. adresa o are doar. despre tatăl său Hans amintea cu respect sau cu teamă. că are tot ce-i trebuie. ar ruga-o pe maică-sa şi atunci vor reuşi desigur. Poate că i-ar putea da un sfat bun. că munca în sine nu era grea şi că întîrziase astăzi numai din pricina unor împrejurări îhtîmplătoare. Dar cum mama este atît de slabă şi de obosită. ea nu prea iese din casă. Hans. maică-sa l-a întrebat dacă nu cumva mai venise arpentonil. Cum nu fusese vorba deci decît despre un ajutor împotriva învăţătorului. şi odată. că-i mulţumeşte pentru bunele intenţii. în comparaţie cu ea. ceea ce-l ispiti pe K. după aceea nu mai adusese vorba despre el. căci la diferitele sale întrebări în acest sens. Şi taică-său. îi spuse că n-are nevoie de ajutor. în alt fel. o roagă pe maică-sa să-'l ajute. el posedă unele cunoştinţe medicale.

desigur. ar fi bănuit asta pe atunci. si n-ar permite desigur niciodată să vină s-o vadă pe mama. deşi K. Dar tatăl său fusese foarte supărat din pricina lui K.. deoarece nimeni din vechiul anturaj nu-l putuse ajuta. hi avusese chiar intenţia să-i facă o vizită lui K. intuise precis ameninţarea cuprinsă în sfatul de neînţeles al lui K. pe care voise să-l ajute. bineînţeles presupunînd că ea va fi de acord. încă din momentul acela se mirase că soţul ei lasă această femeie suferindă în aerul viciat al încăperii care serveşte de baie comună şi de spălătorie. De ce n-o lasă să plece ? Nu e bine că minimalizează un rău de această natură.. chiar în apropiere. pe cînd în realitate ar fi dorit să afle dacă nu cumva. dar pînă la urmă. era ca şi cum s-ar fi înşelat el însuşi crezînd că ar vrea să-l ajute pe K. el fiind cel mai însemnat cizmar din localitate şi avînd. şi spuse după aceea că lucrul ar putea fi pus la cale poimîine seara. dacă într-adevăr cauza suferinţei ei este clarificată. % poate pricepe de ce tatăl. îndîrjit şi cu tristeţe cînd îf pomenise pe taică-său. pe dealul castelului aerul e cu totul altfel. De parcă s-ar fi închis în sine.. întocmai ca o femeie care vrea să facă ceva nepermis şi caută un mod de a-şi pune planul în aplicare.. de pildă cu privire la boala ei.. De altfel nu suferă de o adevărată boală. făcu afirmaţii contradictorii cu cele dinainte. voia să se convingă de asta. dacă nu le combaţi. şi tatăl băiatului. Hans. mama însăşi nu vrea să vorbească în general cu nimeni. se putea observa aceasta. Acum. abia schimbase cîteva vorbe cu ea atunci. oricine ar fi fost. acest străin. şi. în seara aceea. şi apoi se simte de fapt mai bine decît înainte! Cam atît află K. în' pofida bunăvoinţei sale. Hans căuta acum ajutor la K. unde are ceva de discutat. care ar primi-o bucuroşi. tocmai cu ocazia pomenirii îui ar fi putut exprima dorinţa de a-l vedea. îşi dădea seama şi acum că Hans continuă să fie bine intenţionat faţă de el. dar cum n-o exprimase. probabil că nu suportă aerul de aici. mai adăugă. Spusese zîmbind si timid tot ce se referise la K. el însuşi sau mama. Si n-ar trebui ca tatăl să se teamă de cheltuielile unei astfel de vilegiaturi. Pus alături de ea. sus. în'fond. dar paloarea şi slăbiciunea ei evidentă îl determinaseră să-i adreseze cuvmtul. cum pretindea.. el. renunţase numai la insistenţa mamei. zăcuse după aceea cîteva zile în pat. Hans îl ascultase încordat.. Apoi rămase pe gînduri. discutînd îndelung cu K. fiindcă are o antipatie faţă de el şi l-ar trata probabil la fel ca învăţătorul. acum fusese K. rude sau prieteni la castel.. Puterile intelectuale ale lui Hans crescuseră văzînd cu ochii.. aşa devenise băiatul. K. şi faptul că s-a interesat de K. Din înfăţişarea şi vorbele lui. n-ar trebui să plece pentru multă vreme şi nici să se ducă departe.. dar pe copii ar putea să-i ia cu dînsa. i se supune în toate. bolile astea au capricii. asta nu. de aceea spuse că e foarte rezonabil din partea tatălui că o fereşte de orice deranj şi că dacă el. Hans îşi dădea seama ce dificultăţi avea de înfruntat. Probabil că taică-său nu ştie cum stă chestiunea. K. ceea ce e încă foarte improbabil. Dacă nu i se îngăduie lui si vorbească cu ea. şi atunci. ar fi în stare s-o facă. în schimb. şi-l rugă pe Hans să trans156 ♦ Franz Kafka mită acasă că-şi cere scuze acum. K. şi î" CASTELUL ♦ 157 lucruri de a căror absurditate îşi dă seama pînă şi el. De fapt. în timp ce se străduia s-o apere pe maică-sa de K.. împotriva tatălui său. dar să stea de vorbă cu el. dar pe de altă parte nu vrea să părăsească localitatea din pricina tatei şi a copiilor. fără a fi prinsă. ar fi bine să poată vorbi măcar cu tata. numai că uita de toate cu gîndul la maică-sa. şi să-l pedepsească pentru purtarea lui de atunci. fără ştirea lui. cunoaşte foarte bine cauza stării în care se află şi uneori o şi indică aluziv. e drept. răspunse că tatăl său nu va sta de vorbă cu K. a văzut-o doar fugitiv. de vreme ce ea nu pleacă de dragul lui şi al copiilor. Hans. de pildă. cînd taică-său se duce la „Curtea domnească". în scopul de a o feri pe maică-sa de K. trebuie spus că el o reţine. cum spune Hans. aproape bănuitor. nu constituie o excepţie de'la regulă. Vrea doar să afle despre K. ar putea vorbi eventual cu maică-sa. în unele privinţe. va veni la K.. Cu toate acestea K. El. şi-l va conduce la maică-sa. însă fără ştirea lui taică-său. şi că nu-si impunea nici o stavilă vorbelor strigate în gura mare. ca să-i atragă atenţia asupra acestor lucruri. se prea poate ca starea ei să se fi ameliorat în ultima vreme. ivit pe neaşteptate şi pomenit pînă şi de maică-sa. lucrul nu se prea deducea. te atacă cu puteri înnoite şi atund nimic nu te mai poate ajuta. ba.nevoie de menajamente. înţelesese aproape tot. tocmai de K. o retine pe maică-sa să plece pentru a se întrema printr-o schimbare de aer. abia după 'mărturisirile ulterioare. cu privirea 'fixă. erau dificultăţi . nimeni n-avea şanse ca Hans sa-i dea dreptate. înainte de toate însă. dar tot aşa de bine putea să fie. K. în genere ea nu face nimic împotriva voinţei soţului ei. că asta se întîmplă destul de des. Cu toate acestea. obţinute din întîmplare sau cu intenţie. dimpotrivă. ulterior. n-ar fi îndrăznit desigur să intre în vorbă cu ea. arătase astfel limpede care-i e voia.

s-o facă nu brusc şi repede. dar. era de presupus că Brunswick ar deveni un reazim pentru K. cu gîndul la maică-sa. altminteri tata ar fi aflat şi ar fi stricat totul. sau poate că era vreo altă neînţelegere la mijloc care ar fi putut fi clarificată în cîteva vorbe. era bine ca Brunswick să-l atragă de partea lui pe K. nu era primejdie să se întoarcă tata ? Nu. Venirea lui K. înainte de plecarea tatii nu putea să-i spună mamei ceva. şi nici nu-i nevoie ca Hans să-l aducă pe K. Bine.' în timp ce Hans.. Că nu le ră'mîne (lestul timp. Şi dacă se clarifica. Cu propunerea lui K. în cele din urmă. consideraţiile dictate de bunacuviinţă. nu avea voie să aştepte — din nou era grija excesivă pentru maică-sa. ţinînd seama de mama. de a sta de vorbă cu Brunswick în chestiunea angajării sale ca arpentor. el. mamei tot i-ar fi teamă să-l {ase pe K. în măsura în care îşi puteau da seama. va veni imediat. faţă de învăţător.. lîngă casă K. şi toate tertipurile birocratice — căci. este să vorbească şi cu Brunswick. pentru că era vorba să aibă loc doar în caz de nevoie absolută. ceruseră chemarea unui arpentor. Hans. căci. care-l reţinea — fără ştirea ei K. însuşi trebuie să-i fi fost deci pe plac. ICI I im I 4 CASTELUL ♦ 159 sumbră. îl luase între genunchii săi şi-l mîngîia din cînd în ca să-l îmbuneze. dovedi contrariul. clipind din ochi spre K. şi chiar dacă asta nu s-ar întîmpla. Poate că Brunswick era supărat tocmai pentru că a'rpentorul nu i se adresase lui în primul rînd ca să-i ceară ajutor. la un semn af lui Hans. aşa că abia după aceea putea vorbi de ăsta. de disperare.într-o atît de tainică înţelegere cu bolnava nu-i era îngăduit lui K. de la şcoală si nu înainte ca mama să ştie şi s-o permită. ci pe îndelete şi la momentul potrivit. dar oare atunci nu va fi prea tîrziu. ce-i drept. şi cînd posibilitatea . ar fi în orice caz adesea în apropierea soţiei acestuia — aşa se juca el cu visurile şi visurile cu el. îşi adusese aminte că Brunswick. se uita mereu neliniştit. Qnd totul fusese pus în amănunt la cale. cu totul pierdut în gînduri şi totuşi solicitînd ajutor. şi. Mai întrebă. chiar dacă era un om periculos şi rău. fie si din motive politice. Nu. K. mijloacele şi puterea acestuia i-ar fi puse la dispoziţie. Acum se împotrivi Hans. K. cine ştie pînă unde ar putea ajunge datorită lor. cu soluţia propusă de K. numai pentru că întrevederea o ferea pe mamă-sa de reproşuri din partea tatălui său. deşi cu o mină cam. anume de a spune că insuportabila situaţie de servitor şi tratamentul umilitor din partea învăţătorului îl făcuseră să uite. dar şi atunci. o scurtă întrevedere ar ajunge. în cursul conversaţiei. ar putea chiar deveni oaspete în casa lui Brunswick. obiectă &. va aştepta ascuns undeva. tatălui său ora tîrzie a vizitei sale şi se mulţumi. De fapt era adevărat. că nu era cu neputinţă.. ci despre treburile sale proprii. de asta nu aveau să se teamă. pentru a-i uşura încuviinţarea. era cu neputinţă. în cele din urmă se înţeleseră în felul următor: întîi de toate Hans va spune mamei sale adevărul întreg. în ciuda primarului. observa plin de grijă tăcerea lui K. şi atunci totul s-ar izbi de tata. obiectă' Hans.de neînvins. în cazul acesta însă primirea neprietenoasă din prima zi şi antipatia de care vorbea Hans erau aproape de neînţeles. aşa cum faci în prezenţa unui medic adîncit în gînduri pentru a găsi un leac într-un caz grav. nu trebuia să pornească la drum. va adăuga că intenţia lui K. în plus. ar trebui să-l ia pe K. dar atunci ar fi cu adevărat periculos şi ar fi cu putinţă ca tata să dea peste el în casă. fireşte că nu despre soţia sa. Această apropiere făcu să se stabi158 ♦ Franz Kafka lească între ei buna înţelegere. să intre. K. o eventualitate ce spera că nu se va ivi. nu. ce erau dacă nu tertipuri ? — pnn care primarul şi învăţătorul împiedicau contactul lui cu autorităţile din castel şi-l sileau să rămînă servitor la scoală puteau fi date în viiea'g. doar. să vină.. cum avea să explice K. şi aşa se ciorovăiră în fel şi chip. nu-i putea fi adversar la drept vorbind. Hans se arătă de acord. în apropierea casei şi. căci el fusese. în pofida rezistenţei sporadice a lui Hans. apoi trebuia să ceară învoirea mamei şi pe urmă abia să-l aducă pe K. căpetenia celor care.. cel puţin după cîte îi spusese primarul. K. o scurtă convorbire. îl chemase pe Hans din bancă la' catedră mai de lt. ba chiar faţă de primar. dacă s-ar isca un nou conflict între Brunswick şi primar din pricina lui K-.

care stătuse o bună bucată de vreme ca pierdută în cu totul alte gînduri. şi. dar cuvintele erau relativ blînde. mişcaţi-vă! Şi. pălăvrăgi încă puţin într-un fel copilăresc. îl însenină din nou. totuşi într-un viitor^ ce-i drept. ca unul care te însp'ăimîntă. întîi cu K. zise învăţătorul. Această contradicţie îl făcu să creadă că. şi i se părea că si în atitudinea celorlalţi se întrevede ceva asemănător. Şi felul în care vorbea despre aceste lucruri. grosolan în sine. doar ca să-l des-coasă pe învăţător spuse totuşi: — Păi am fost concediat. chiar şi acel „tu". văzîndu-i pe K. dar Primarului. — Ce tot pălăvrăgeşti. fie că i se trezise din nou pofta de a porunci ş'i-i făcea plăcere să-l pună sa alerge în grabă şi apoi să' se întoarcă la porunca lui cu aceeaşi grabă. Frieda îl întrebă ce vrea să se facă. rămas bun. nu ştiu fireşte să răspundă. n-avea nevoie să observe reacţiile altor oameni. astea nu sînt condiţii de învăţămînt. dar spuneţi-mi cînd o să se facă în sfîrşit curat aici ? Sîntem siliţi să stăm înghesuiţi dincolo. apoi îşi luă. si începuse abia acum să ia din nou parte la conversaţie. Dar acum du-te fuga. ca s-o ştie. — Concediat sau neconcediat. întrebat fiind dacă ar vrea cumva să se facă servitor al şcolii. Situaţia actuală a lui K. răspunse K. este deocamdată umil şi de'evitat. crede-mă. al unui băieţel. — Mie nu-mi ajunge. da. că învăţătorul o deschise brusc şi. Toatea acestea fură strigate cu furie. porni numaidecît să aducă gustarea. într-atît se bucură de promisiunea lui }L. provocat mereu de întrebările Friedei. bunăvoinţa lui K.. cel de acum. 14 REPROŞUL FRIEDEI Era şi timpul ca Hans să plece. altfel #>ori într-adevăr din post. i-aţi mai şi expediat pe secundanţi. îi va întrece pe toţi. si spunîndu-i: „Deci poimîine". K. sau poate nici măcar nu vorbise. Ceea ce era cu totul copilăresc şi de'o naivă înţelepciune precoce în această dorinţă a lui Hans consta în faptul că se uita la K. ca şi evoluţia grandioasă care avea să conducă spre ea. Iar K. nu era deloc de invidiat. îi cerea ajutor şi era fericit cînd K. care se afla pe masă şi cu care Hans se tot jucase. Fie 162 ♦ Franz Kafka că avusese doar intenţia să pună la încercare. din partea lui. K. spunîndu-i că ştie de ce-l invidiază Hans. Şi tocmai această perspectivă de-a dreptul absurdă. de a-l servi. şi pe Frieda stînd liniştiţi la masă.. dar încă din culoar fu rechemat de învăţător. hai. atît de îndepărtat încît e încă imprevizibil. căci abia ieşise pe uşă. cu acest preţ era gata să-l accepte chiar şi pe K. căci chiar dacă .'ca să aveţi şi mai mult loc.unei reuşite nu mai era cel puţin cu totul exclusă. ea însăşi. Hans. răspunse cu hotărîre: nu ! Abia cînd îi mai puseră'şi alte întrebări. 160 ♦ Franz Kafka distrat. Cu toate acestea. era mulţumit. iar voi vă lăfăiţi aici în sala mare de gimnastică şi. Dar acum faceţi bine şi vă sculaţi. strigă: — Scuzaţi că vă deranjez. Acum K. Intre altele.: Tu te duci acum şi-mi aduci gustarea de la „Hanul Podului". şi. ci-şi închipuise părerea probabilă a primarului. Numai K. zise învăţătorul. e de neînţeles. îl căuta pe K. ca la o fiinţă mai tînără decît el. învăţătorul vorbise deci între timp cu primarul. îl atrăgea pe Hans. strîngînd cu putere mîna lui K. era de o seriozitate aproape tristă. dacă planurile lor vor reuşi. ca ea să nu mai fie valabilă ? întrebă K. înainte de toate. se'arătă vesel. ca să ştie să se orienteze pe urmă în funcţie de ea. şi această părere era în favoarea lui K. ca'un chelner. apoi şi cu Frieda. maică-sa. vesel. ci tristă şi de dispreţuit. însă. de asta îşi dădea seama şi Hans cu totul limpede. ştia ca prin ascultare prea servilă se constituie sclavul şi ţapul ispăşitor al învăţătorului. de sus. în timpul convorbirii. îi mai spuse că se pricepe să facă astfel de bastoane si că va face unul şi mai frumos pentru Hans. şi anume pentru frumosul lui' baston cu noduri. eliberat'de povara reflecţiei. tocmai asta aş vrea să Ştiu. Acum nu se mai ştia bine dacă Hans nu se gîndise cumva doar la obţinerea bastonului. al cărei viitor se extinde mai departe decît viitorul său propriu. că doar el însuşi căuta cu tot dinadinsul s-o ferească pe maică-sa de orice privire şi vorbă a lui K. — Concediat sau neconcediat.. că doar n-ai acceptat concedierea. prin acest ordin special. pomenise de K. La întrebarea — de ce doreşte asta. — Asta ajunge. era gata să-i dea ascultare numaidecît. adresîndu-se numai lui K. adu-mi gustarea. zise învăţătorul. dar pînă la o anumită limită era dispus să accepte capriciile acestuia. îşi dădură seama pe ce căi întortocheate ajunsese la această dorinţă. îi dădea dreptate. K. iar' el răspunse fără a sta mult pe gînduri că vrea să devină un bărbat aşa cum este K. deşi K.

ele estompau în mintea lui chiar şi imaginea lui Barnabas. în sala de alături. se decise. dar pe care nu mai putea să le ignore. ci doar ca să nu fie silită să se uite în ochii lui. nu era nimic în comparaţie cu ceea ce rîvnea K. asta o repeta mereu. putea fără îndoială să-i facă atîtea şicane încît situaţia să devină de nesuportat. dar K. şi în fond îi păsa doar de Frieda. ţinea acum mai mult decît înainte. de vreme ce devenise servitor al şcolii. nu susţinea că minţi. spunea că eşti de o sinceritate copilărească. cum spunea. de ce se arată acum atît de ascultător faţă de învăţător. nici de locuinţă. cam asta: că te-ai dat bine pe lîngă mine — a întrebuinţat cuvintele astea ruşinoase — .. nu mai încetase să găsească în spusele lui o confirmare a unui avertisment pe care-l datorează birtăşiţei. se arătă dispus numaidecît să dea ascultare contraordinu-lui şi să facă întîi curăţenie în sală. în timp ce Frieda spăla ţ* freca podiumul. cu toată bunăvoinţa. mai atrase atenţia că în faţa uşii se află o grămadă de lemne de foc — probabil că nu voia săi mai permită lui K. Convorbirea cu Hans îi dăduse speranţe noi. din acel moment. se întoarse la copii. Dar trebuia să facă ordine foarte repede. Mai degrabă enervat decît mişcat de toate aceste fraze şi generalităţi. a păţit cam aşa. Lucrurile acestea nu erau excesiv de dureroase. aruncă pe jos braţul de lemne. birtăşiţă s-a străduit să mă facă să mă îndoiesc 164 ♦ Franz Kafka de tine. Dar după ultima conversaţie cu tine la „Hanul Podului". nu avea dreptul să-l concedieze legal. chiar din primul moment. acum prin amintirea Vorbelor ei. îi răspunse scurt că acum. gîndindu-se cît de puţin reuşise Frieda să-l ferească de poruncile şi brutalităţile învăţătorului. să pună la loc aparatele dŞ gimnastică. aşa că începuse să prindă cu mai multă atenţie sensul cuvintelor sale.învăţătorul. complet neîntemeiate. pe care le adusese. şi în ce mă priveşte. tot restul îl interesa numai în raport cu ea. făceau parte din seria micilor suferinţe neîncetate ale vieţii. chiar atunci cînd vorbeşti deschis. trebuia să-şi adune toate puterile. Frieda îl întrebă pe K. Aşa că. că se gîndeşte doar la birtăşiţă şi la unele lucruri foarte adevărate din cîte spusese. Acum îi spuse că ascultase întîi liniştită convorbirea lui cu Hans. o întrebă deschis ce o preocupă. ameninţîndu-l că va reveni în curînd să vadă ce a făcut. încît ne vine greu. — De mai multe ori. fiindcă după aceea urma să aduC* totuşi gustarea pentru învăţător căruia îi era tare foamei sete. căci tot nix avea nici un spor în timp ce vorbea. Ridicîndu-şî privirea spre el. Şi tocmai la situaţia asta K. dar să-l asculţi cu adevărat. nici de autorităţile săteşti. şi chiar de vocea ei plîngăreaţă. se aşeză pe ele şi ceru cu toată seriozitatea lămuriri complete. şi că dacă nu ne salvează la timp o prietenă bună. ° bucată de vreme învăţătorul rămase să privească'cum # grăbea K. aşa cum promisese la început. şi că. şi nici chiar de Frieda. Dacă le dădea ascultare. înecată de lacrimi — înainte de toate fiindcă birtăşiţă se amesteca din nou în viaţa lui. după ce se mai codi cîtva timp.K. Chiar şi ea. pentru ca învăţătoarea să se poată întoarce acolo cu clasa ei. îl asigură că totul se va face după dorinţa sa. şi. şi-a dat seama că umbli cu vicleşuguri — eu nu fac decît să repet cuvintele ei răutăcioase — acum n-ai mai reuşi s-o înşeli. Zelul lor păru să-l mulţumească p* CASTELUL ♦ 163 învăţător. intrînd acum cu lemnele în sală. De aceea trebuia să păstreze cu orice pi acest post care-i oferea Friedei oarecare securitate3 ţinînd seama de acest scop. chiar dacă ţi-ai da osteneala să-ţi ascunzi intenţiile. să strîngă culcuşul. cum se vădise adineauri. Era o întrebare pesemne plină de milă şi'îngrijorare. să nu se sinchisească de nimic. nu doar superficial". nici de mîncare. trebuia să-şi îndeplinească obligaţiile. să măture la iuţeală.. fără a-şi întrerupe însă lucrul. îndure mai multe din partea învăţătorului decît ar^fi admis să îndure în alte condiţii. a prins. în fond. să observe că Frieda stătuse atîta vreme ca pierdută în gînduri copleşitoare. dar tocmai scurta lor convorbire îl făcuse pe K. la fel cum fusese gata să alerge îndată la han. recunoscute de el însuşi ca neverosimile. începu Frieda. Frieda îi răspunse că nu e ceva precis. de vreme ce personal avusese prea puţin succes în acest sens — K. nu venise aici ca să ducă o viaţă de pace şi onoruri. şi apoi a mai spus : „Dă-ţi silinţa să-l asculţi. Şi dînsa a făcut doar atît. să umble la şopron — apoi. Abia la insistenţele lui K. aşa că. nu trebuia să pregete. Dar în fond tu nu ascunzi nimic. cînd se va ivi o ocazie oarecare. să-ţi dăm crezare. să răspundă mai amănunţit. că unele cuvinte ale lui o speriaseră. Apoi tăcură din nou. dar nu din sîrguinţă. şi nu putea fi altfel. mai ales aproape neîntrerupt în timpul convorbirii lui cu Hans. trebuie să ne obişnuim să te credem abia în urma unor experienţe amare. care are ochii atît de ageri cînd e vorba să judece oamenii. dimpotrivă. în care munciseră în tăcere. dar în a cărui îndreptăţire refuzase să creadă pînă atunci.' dar că felul tău de a fi e atît de diferit de al nostru. După o bucată de vreme.

îţi faci planurile ţinînd seama de toate eventualităţile. Mai degrabă mi' s-a părut adevărat exact contrariul a celor ce spunea. abia acum se ridică. ţineai la fel de mult să te apropii de el. se aşeză pe marginea podiumului. Asta se pare că se explică aşa : ai crezut că ai cucerit în persoana mea o iubită a lui Klamm şi că posezi deci un gaj care nu poate fi răscumpărat decît la preţul maxim. din anumite motive. Mi s-a părut atît de lamentabil tot ce spunea. şi rugîndu-l să mă reprimească. dar în acelaşi timp o posesie care s-a dovedit lipsită de valoare. din pricina mea. Singura ta năzuinţă este să tratezi cu Klamm în privinţa preţului. nu te-am ajutat. în schimb eşti dis-pus şi să joci teatru. înideea ta despre Klamm şi despre relaţiile 'ui cu mine. singura mea valoare în ochii tăi este că am fost iubita lui Klamm. pe cînd acum eşti convins că ai ÎB mine un mijloc sigur de a ajunge efectiv. pe drumuri care nu duc nicăieri. dar pentru ca din asta să iasă mai mult decît atît. n-aveai nici o speranţă. de asta nu te îndoieşti. la un moment dat. mîna Frie-dei. atunci va începe iadul pentru mine. aşa a încheiat birtăşiţa. de vreme ce n-ai alt sentiment faţă de mine decît pe acela al posesorului. şi pe care o s-o tratezi în consecinţă. fără vreun temei mai sigur — cînd ai spus astăzi. dai. dacă o să vrea să mă alungi. De vreme ce nu-ţi pasă de mine. pe care o crezi singura capabilă să mă smulgă din mîinile tale. indiferenţa lui ai să cauţi s-o combaţi subliniind nimicnicia ta şi ru'şinîndu-l prin faptul că vei avea un urmaş. pentru ca să nu mă prea opun cumva. vei rămîne. înainte de a mă cunoaşte. dacă vrea să rămîi cu mine. ai fi dispus să faci toate concesiile în ce mă priveşte. mă laşi pe seama secundanţilor. ai să te milogeşti pur şi simplu în numele soţilor K. dacă mă vrea Klamm. singura ta 166 ♦ Franz Kafka posesie de care vei avea nevoie. în schimb. am ascultat tot ce a spus fiindcă o venerez. că. lemnele de sub el se rostogoliseră. Cît mam speriat — dar întîi doar fugitiv. Din pricina mea a început birtăşiţa să te duşmănească. vei pretinde că mă iubeşti. K. De aceea îţi este indiferent că pierd postul de la „Curtea domnească". lucrurile au evoluat. într-a sa. la'preţ. şi că trebuie să părăsesc şi „Hanul Podului". Birtăşiţa nu pretinde că ştie ce vrei de la Klamm. eşti dispus să faci orice. Astea toate ar fi motive suficiente care să te determine să devii amantul meu pentru noaptea aceea. rătăceai pe aici. întrevederea cu Klamm ţi-o închipui ca pe o afacere. o să mă cedezi lui. ţi-e indiferent că va trebui să muncesc din greu ca servitoare la şcoală.numai pentru că ţi-am ieşit întîmplător în cale. a trebuit să te supui învăţătorului. Cum stăteai în genunchi lîngă mine şi aveai o privire de parcă totul ar fi fost pierdut. cînd va fi venit momentul decisiv. şi asta nu se putea obţine. sau transmiţîndu-i mărturisirile mele de dragoste faţă de el. ai fost silit să lupţi pentru postul tău.' mai presus de orice. Nu ai nici o tandreţe. pe nici o altă cale decît prin mine. ai fost îfi inferioritate faţă de primar.Iar dacă atunci. ai să mă alungi. dar s-a întîmplat pentru prima oară în viaţa mea să resping părerea ei cu totul şi cu totul. ba nici timp nu mai ai pentru mine. că eu. iei. pentru ca să trebuiască să părăseşti „Hanul Podului" împreună cu mine. zise Frieda. într-adevăr. ai fost . pe care ţi le-am făcut într-adevăr. împingi cearta cu ea aşa de departe. dar nici nu băgase de seamă. la Klamm şi chiar cu un atu în mînă. şi să ştii că e o duşmancă puternică. căci atunci voi deveni de-a binelea ceva ce-ţi aparţine. M-am gîndit la dimineaţa obscură de după prima noastră noapte." pe care şi acum încă o subevaluezi. contra plată. cu gura strînsă pungă. într-adevăr. fusese nevoie de ceva în plus. şi ea spunea că ţi-ai precizat ţelul abia de cîfld CASTELUL ♦ 165 mă cunoşti pe mine. luă. ca şi pe urmă. care încerca moale să i se sustragă. nu ţi-am displăcut tocmai. şi în curînd. nu dai. ţineai morţiş. şi zise: — în relatarea ta n-am putut să disting totdeauna prea bine părerea ta de părerea birtăşiţei. în presupunerile şi în spermele tale. Afară de asta. şi pentru că în mod cu totul eronat'consideri orice fată de serviciu dintr-o circiumă drept prada predestinată a oricărui muşteriu care întinde mîna după ea. înainte. bineînţeles. dacă ţi se va părea avantajos. ci ţi-am stat în cale. sînt ceva ce-ţi aparţine în orice împrejurare. înainte de a mă cunoaşte. ea susţine doar că. Deosebirea a constat numai în aceea că. nu iei. Pentru preţul cerut. te străduieşti să mă împiedici să-l uit pe Klamm. presupunînd că obţii preţul. Sînt' poate aceleaşi cuvinte pe care le-a întrebuinţat şj birtăşiţa. — Am expus doar părerea birtăşiţei. în neştiinţa ta. ascultase încordat. ai să-ţi dai sea-toa că te-ai înşelat în toate. Acest plus a fost Klamm. şi dacă nimic din toatea astea nu foloseşte. cum a aflat birtăşiţa de la cîrciumarul „Curţii domneşti". ajunsese să şadă aproape pe podea. ţinînd. cu toate străduinţele mele. obligat să-mi porţi grija. Şi cum. să-ţi petreci noaptea la „Curtea domnească". atît de departe de orice înţelegere a cum stau lucrurile între noi. atît cît depinde numai de mine. în privinţa preţului însă ai fi decis să nu cedezi. aşa că eu. nu cunoşti gelozia. cu toate acestea lupţi şi împotriva birtăşiţei.

îi prezenta această faţă inundată de lacrimi.. Osteneală bine intefl' ţionată. şi ne-am găsit.la'cheremul secundanţilor. Dragostea mea pentru tine ffl* ajutase să trec peste toate. dacă nu aici. ci din pricina trădării lui K. se mai pot învăţa multe de la birtăşiţa. Din cuvintele tale. Dar sînt pline de învăţăminte. şi nu demult. şi a răspuns că vrea să devină un om ca tine. Frieda. prin toate învinuirile astea. pentru ca să o iei pe urmă nestingherit spre ţintă. mai dăduse. în fond. n-a fost decît din dorinţa neputincioasă de al împăca într-un fel oarecare. ci şi viitorul mi l-am auzit în cuvintele tale. CASTELUL ♦ 167 — Asta a fost deci părerea contrară pe care o aveai atunci. ia să fi încercat să mai rămînă la părerea ei! Dar apoi deodată.. l-ai subevalua mult pe acest omuleţ prudent.. ce mare deosebire mai era între el. şi-mi cauţi privirea cu o insistenţă copilărească. şi birtăşiţa a uitat doar să pomenească şi asta. căci dacă intenţiile mele şi ale lui Hans nu se acoperă complet. Dar acum. numai atunci. atunci mă gîndesc că nu s-a schimbat nimic. din cîte am pe răboj. tot ce spui este just într-un anumit sens. iar eu încerc din răsputeri s-o îndepărtez. o ţintă de care îmi dădeam seama din ce în ce mai bine. nu prea uşor de cîştigat. însă. şi. în cele din urmă te-ar fi purtat înainte şi pe tine. plînse fără a-şi acoperi faţa'.. din delicateţe. ca şi cum n-ar avea nimic de ascuns. Prin cuvintele tale pline de simpatie. mi se părea că în clipa aceea intri în birt. căci între timp se învăţase cu reproşul. Asta e valabil pentru toate. mi se părea că birtăşiţa stă lîngă mine şi-mi explică totul. zise K. dragă K. nu mai e nici o deosebire între ele. lucrurile ar sta într-adevăr aşa : că te-am cucerit prin calcule şi şiretenie. şi mine. nu voia. Nu era nici o' deosebire faţă de momentul acela şi nu-mi doream decît să fie prezentă şi birtăşiţa ca să te asculte. dar e duşmănos. am observat cu ce intenţii stăteai de vorbă cu băiatul. prietenos. Şi mi-am spus că birtăşiţa care le ştie pe toate. despre situaţia familială la ei în casă. apoi în altă parte. Şi pe urmă. atunci. Dacă eu abuzez de tine. nu chiar neadevărat. decît să mă ferească de reproşurile prea aspre pe care mi leaş fi putut face. o dovadă a puterii ei salvîndu-te de familia lui Barnabas. dar zadarnică. probabil mai bine decît mine. ar fi foarte grav numai într-un caz.' zise Frieda uitîndu-se la mîna lui care o cuprindea pe a ei.. gîndeşte-te bine: dacă totul ar fi exact aşa cuţn spune birtăşiţa. dacă ai crede aşa. Judecînd după convorbirea mea cu Hans. — . cînd eşti atît de aproape de mine şi mă întrebi aşa de liniştit. Frieda. nimeni n-ar avea ponoase de tras. în sat. Mie nu mi-a spus asta. vedeam însă limpede că eforturile mele sînt complet lipsite de sorţi de izbîndă. şi nu le poate separa decît o duşmancă.în realitate s-a schimbat totul de cînd te-am auzit vorbind cu băiatul acela. i-ai cîştigat încrederea. şi nu te-a răpit o fiară şireată în momentul acela. îşi retrase mîna şi. şi'asta mă consolează. ale duşmancei mele. ci ai venii şi tu spre mine aşa cum am venit eu spre tine. — E aşa de greu să te dumireşti. Atunci. aşa sper. şi anume în cazul că nu mă iubeşti. deci îl cuceriseşi cu totul. înşelai femeia aceea încă înainte de a o fi cîştigat de partea ta. Dar dacă lucrurile nu stau aşa cum e mai rău. se vede că ţi-a încredinţat această armă în speranţa că ai să te foloseşti de ea într-un ceas deosebit de greu sau decisiv pentru mine. poate că nu s-a schimbat nimic. zise Frieda şi scoase un oftat. uitînd amîndoi de noi înşine. afară de asta dezacordul între el ş) mine nu a rămas neştiut de Hans. Poate că făcea parte de pe atunci din planurile mele să-ţi provoc milă prezentîndu-mă în faţa ta cu Olga de braţ. băiatul bun. zise K. Ce nevinovate întrebări i-ai pus la început. aşa că i se cuvenea şi lui să ia parte la jalea exprimată de înfăţişarea ei. cînd mi-am revenit şi l-am întrebat pe Hans ce vrea să se facă. nu ştiu cum s-a întîmplat. în realitate. despre una şi alta. aparent pline de grija pentru ea. şi ce s-a schimbat de atunci încoace ? — Nu ştiu. reieşea cu toată claritatea numai grija de propriile tale interese. iar ceea ce-i mai grav: din pricina mea ai păcătuit poate împotriva lui Klamm. deşi nu m-a prea menajat. şi chiar dacă ar fi rămas neştiut de el. Nu numai trecutul meu. ca să speculez această posesie. chiar dacă crezi că sînt ale tale proprii. Ţinta era femeia aceea. Sînt gîndurile birtăşiţei. regăsindu-şi liniştea. cum stau lucrurile atunci ? Atunci înseamnă că îmi văd de interesele mele ca şi de ale tale. spune.. N-am fost deloc . deschis. exagerezi de altfel mult. apoi şi ea abuzează de tine într-un chip asemănător. Faptul că ai vrut apoi mereu să ajungi la Klanun. nici măcar nu eram eu cea înşelată — nici măcar înşelată nu mai eram — ci femeia străină.. lucrul acesta nu merge totuşi atît de departe încît să existe între noi o opoziţie.. şezînd dreaptă în faţa lui. şi cu privire la Hans. fiindcă nu plîngea din" pricina propriei ei suferinţe. la birt ? H '< 168 ♦ Franz Kafka — Tot ce spui.de care acum se abuza aici.

se va ocupa el de încălzit. zise K Aşa a fost.. dar că pari acum îndepărtezi de Klamm e încă mult mai grav. îi spuse că nu trebuie nici măcar să facă focul. Ce se impunea cu mai multă evidenţă. acest nume pe care-l detest! Dacă n-ai încredere în mine. asta o ştii. De m-ai fi chemat pe mine măcar o dată cu atîta dragoste cum ai rostit atunci. unde era celălalt ? Reuşise deci să înfrîngă măcar îndărătnicia unuia dintre ei' Cel rămas era în orice caz încă destul de zelos. nu vreau să susţin că tot ce faci o confirmă. Frieda ! Cît îi cedezi! Ia spune. — Iarăşi Barnabas ! strigă Frieda. e ceva ce n-a prevăzut nici măcar birtăşiţa. zise K. numai că purcede direct de la Klamm. ca şi cum abia prezenţa lui ar confirma tot ce fusese mîngîietor în spusele lui'. decît să-i cer sfatul. şi dacă m-a molipsit puţin birtăşiţa. nu eu l-am făcut curier. o după-amiază întreagă ? Fericit că-mi pot lua gîndul de la astfel de păţanii. povestindu-ţi încercările mele zadarnice care şi aşa mă umilesc destul ? Sau să mă laud cumva că am aşteptat zadarnic. Nu pot să cred că e in curier bun. era destul de grav. într-adevăr. apare deodată un băieţaş şi tu începi să lupţi alături de el pentru mamă-sa. cînd.. că nu mă poţi ajuta în privinţa asta. o ştii de asemenea. arătă spre uşa care putea fi dată violent de perete în orice clipă. asta se vedea cît de colo. îi promise că se va întoarce numaidecît. După ea. sigur. sau chiar ajutorul ? Dacă birtăşiţa cunoaşte cu mare precizie numai obstacolele din calea' ce duce la Klamm. — Cu atît mai rău. însă îi aminti de învăţător. ca să mă întîlnesc iarăşi cu ele. O. — Ai înţeles bine convorbirea mea cu Hans. era curios ce încet înainta treaba — îl găsi pe unul dintre secundanţi ţinîndu-se de gratii. Păşind cu greu prin zăpada din curte — pîrtia ar fi trebuit să fie de mult tăiată. E curierul lui Klamm. — Poate că ai dreptate. aşa cum fac în fond tot timpul. cu atît mai mult trebuie să te fereşti de el. că n-am reuşit pînă acum. Frieda. dacă ai şti cu cîtă rîvnă caut în tot ce spui şi faci. nu ştiu din ce motiv. care nu se lasă dată peste bord cu una cu două). mort de oboseală. — La Klamm. Nu o confirmă în toate. Dar acum nici măcar nu mai aştepţi ziua aceea. în ce chestiune îţi ascund ceva ? Că vreau să ajung la Klamm. doar ai izgonit secundanţii de dragul meu. înviorat de apariţia lui K. — Deocamdată din păcate nu mi-a dat nici un prilej să mă feresc de el. mi-a spuso ea însăşi cîrid m'-am rătăcit în prima zi şi am nimerit la Laseman'n. Să mă umilesc de două ori. asta îi constituie meritul. că doar pe drumul ăsta a coborît ea însăşi. un grăunte în favoarea mea. dar e singurul curier care mi se trimite. poate că asta mă nelinişteşte cel mai tare. Cu o insistenţă disproporţionată faţă de importanţa obiectului. Apoi sări în picioare. lîngă portiera săniei lui Klamm. zise K. zise Frieda. vii şi pleci. zgribulit. Dar oare toată viaţa ta anterioară s-a scufundat într-atît în adînc (afară de birtăşiţa. iată că ţelul tău nici măcar nu mai e Klamm. şi cu ce mijloace. chiar cînd mă chinuieşte. zise K. Numai unul. ameninţătoare. de parcă te-ai lupta pentru aerul pe care-l respiri. — Drumul spre Klamm ? întrebă Frieda. în cele din urmă Frieda acceptă în tăcere. îl aştept. nu-ţi ascund nici cel mai mic lucru. încît să nu mai ştii cum trebuie să lupte omul ca să răzbească.. mă grăbesc spre tine. că ai căutat mereu să pătrunzi la Klamm peste 170 ♦ Franz Kafka capul meu. Vine rar. Rămîne însă adevărat că-nB CASTELUL ♦ 169 ascunzi multe. Cît mă urăşte birtăşiţa şi cîtă osteneală îşi dă ca să mi te smulgă. eu nu ştiu de unde şi încotro. şi cît îi cedezi. începu CASTELUL ♦ 171 maidecît să întindă iar braţele spre el şi să-şi dea ochii peste cap ca plini de dor. la cine altul ? zise K. zise Frieda. Frieda' se rugă de el să rămînă. mai ales cînd vine de jos ? Cum trebuie să te foloseşti de tot ce-ţi dă oarecare speranţă ? Şi femeia asta vine din castel. auzindu-le din gura ta. „încăpăţînarea lui e . K.neîncrezătoare faţă de tine. o fe. ai strigat numele lui Baraabas. fericirea mea. Cînd a bătut Hans la uşă. fireşte. — Dar vezi şi tu. Iar Barnabas ? Sigur. ricire îndoielnică şi totuşi foarte reală. urma să sfîrşeasca în ziua în care aveai să-ţi'dai seama definitiv că speranţele tale în legătură cu Klamm au fost zadarnice. am să fiu fericită să mă descotorosesc de neîncredere şi'am să te rog în genunchi să mă ierţi. cum să nu se iste bănuiala şi în mine. — înainte de toate. zîmbind. chiar dacă spun lucruri tare urîte. de vreme ce în felul acesta mă laşi în întregime în seama birtăşiţei. Acum însă e timpul să mă duc după gustare. atunci femeia asta cunoaşte probabil drumul. vezi bine. iar purtarea ta pare să confirme ce spune ea. şi că sînt deci silit să reuşesc prin propriile mele mijloace. şi ce aduce e &ră importanţă.

întemeiată pe cele întîmplate în seara aceea. părînd mai degrabă să se rotească în pupile. Frieda era acasă. La „Hanul Podului" i se povestise lui K. într-un'fel ciudat. cu ochii mari şi cu un surîs încremenit. isprăvi. datorită relaţiilor sale. care nu o deranja cu nimic deoarece abia se putea mişca. aşa că şi vioiul Schwarzer trebuia să i se supună. căci avea astfel . Fusese un semn de mare încredere din partea Gisei că-i încredinţase Friedei această treabă. pe care K. chiar.. şi acum era gata cu munca din ziua aceea. îşi zise K. cu capul înclinat într-o parte. abia vorbea cu ei. Şi totuşi. cîteodată dezlănţuită. dar trebui să adauge îndată: „Poţi degera cu ea lî'ngă gratii". şi se strecură. ca şi cînd scurta aducere aminte despre castel şi despre îndatoririle sale filiale. printre elevi. cum pune apă la încălzit. Ştia oare că astfel îl atrăgea mai mult decît îl speria pe secundant ? K. iar trupul ei plin. trăia de mult în sat. în aerul. pe marginea podiu. fără a se urni din loc. desigur n-ar fi permis s-o accepte. ocupată cu spălatul rufelor sau poate tot mai făcea toaleta pisicii Gisei. Acolo erau şi acum. K. care excludea orice încercare de apropiere. tonul îl dădea Gisa a cărei fire greoaie şi.exemplară". de preferinţă. aşa cum se cuvine faţă de un servitor de şcoală. nepotrivită şi dezgustătoare. Cu faţa schiţînd un zîmbet prietenos faţă de secundant şi de implorare descumpănită către K. care veneau adeseori după dînsul. ar fi o stînjenire. copiii se obişnuiseră. căci venise Schwar-zer. dacă n-ar fi fost recomandabil ca după atîtea neglijenţe în muncă să se folosească de orice prilej pentru a o îndatora pe Gisa. care-i lega pe cei doi. se vedea numai că-l suporta pe Schwarzer fără împotrivire. Tocmai atunci Frieda deschise fereastra. de nereparat. aşa cum se înţelesese cu K. rămînînd în sat. mai presus de toate. acum se vedeau numai două lumînări pîlpîind. ba. cît timp mai era lumină. nu dădeau nici un răspuns la asemenea întrebări. şi nici nu mai apăruse de atunci. a fericirii lui. era însă răsplătit din belşug de prezenţa simplă. şi poate că era mai bine aşa. Atunci Frieda închise în grabă ferestrele exterioare. pe trimişii părintelui său. învăţătorul i le dădea întotdeauna pe ale lui şi. însă nu se mai uită în urmă. să umble încet. în orice caz. deşi fiu de administrator al castelului. bineînţeles nu din calcul. speriat. fără să-i pese dacă Schwarzer o urmărea sau nu cu privirea. Schwar-?er îşi petrecea o mare parte a zilei hoinărind prin sat fără nici o treabă. Era o dragoste adîncă. căci Gisa nu se arăta în general decît în orele de şcoală şi la corectarea caietelor. dar îi plăcea şi aşa. secundantul se trase înapoi la o distanţă considerabilă. în deplină libertate. nici înţelegere faţă de copii. cu un amestec de timiditate. Secundantul renunţă îndată să atragă atenţia lui K. aşezat fie îi* bancă. prefera să se grăbească pe cît posibil şi să se întoarcă repede.'Frieda făcu un semn cu mîna din fereastră. şi de dispreţ suveran. 15 LA AMALIA începea să se întunece cînd K. apoi acesta se ascunsese undeva printre cocioabe şi grădiniţe. Asta nu mai deranja pe nimeni. şi după ce-l salutase pe K. tăcută. se retrase cu Gisa în cealaltă sală de clasă. cenuşii. lucru ce nu l-ar fi îngăduit niciodată altcuiva cu alte prilejuri. Apoi Gisa îşi lăsase pisica în întregime pe seama Friedei. că obţinuse. mului. să vorbească încet. voluptuos şi-l purta nesimţitoare. poate că rîici nu-l iubea. alături de pisica bătrînă. lucrînd cu capetele apropiate. rămase însă după ele. în căldura ei. în sfîrşit. să fie numit de către comună ajutor <J£ învăţător. se făcuse nevăzut.'ci fiindcă. ca să aerisească înainte de a se face focul. îl urmărise o bună bucată de drum. Stătea la portiţa grădinii. spre fereastră. să tacă mult. Şi totuşi avea de fapt destul timp liber. în aparenţă însă K. din dragoste pentru Gisa. dar onoarea de a fi iubită de fiul unui administrator al castelului nu o preţuia deloc. şi cum aşază'pisica cu grijă în cadă. Aceasta urmărise cu satisfacţie cum aduce K. ce-i drept. băiţa de copil din pod. neclipind aproape niciodată. Schwarzer adusese un maldăr de caiete. Şi astăzi făceau acest lucru. sfărîma toate zăgazurile. şi încolo era mulţumit să poată trăi în apropierea. calmă a Gisei. cum că Schwarzer. înălţase două valuri de zăpadă de o parte şi de alta a cărării şi le bătucise bine. nici măcar nu era limpede dacă gestul era de respingere sau de salut. singur cît vedea cu ochii. Pe secundam îl gonise cu cîteva ore înainte. ce-i drept. la picioarele Gisei.. ţinea la tihna şi deci la singurătatea ei şi probabil că se simţea cel mai bine cînd Putea să se întindă la ea acasă. cu mîna pe cremonă. preluase doar orele de gimnastică de la Gisa. nu reacţiona în faţa se-cundantului decît printr-un gest de ameninţare cu pumnul. din prima seară. irezistibil atras. Cea mai mare plăcere a lui era să şadă lîngă Gisa şi să corecteze împreună caietele de şcoală. pîrtia. în schimb Schwarzer se jertfea permanent. îi expedia indignat. în felul acesta. îi zărise pe amîndoi la măsuţă lîngă fereastră. ochii ei rotunzi. pe canapea. dar că exercita această profesiune mai mult î" felul'lui: asistînd la mai toate lecţiile Gisei. da* CASTELUL ♦ 173 fiind că Schwarzer n-avea nici simpatie. fie. cunoştinţa lui K. şi nici nu-l încurcă pe secundant în înaintarea lui spre ea.

în fond procedase corect. s-ar fi put CASTELUL ♦ 175 probabil aciua pe undeva ca argat. trebuie să i-l faci suportabil prin compensaţii corespunzătoare. să meargă în Lowen174 ♦ Franz Kafka gasse unde locuia Gisa. n-ar fi avut vreo bănuială. sau el puţin n-fi ezitat să-l primească în casă timp de o a. din pricina căreia Schwarzer rătăcise noaptea muncit de insomnie. de pildă. cî era încă străin de tot în sat. probabil nu prea bine văzut mai sus. De dragul Friedei. fireşte. pe de altă parte. se consola singur. părea la rîndu-i să-i înşele aşteptările. Iar motivul ridicol pentru care se întîmplase aşa ? Poate o toană rea a Gisei în timpul zilei. n-ar fi rămas neobservat de autorităţi. că orice minciună sau şiretlic de care ar fi' fost capabil. cu altă ocazie putea să-l ajute. făţiş. pregetase toată ziua să meargă să se intereseze acasă la Barnabas. % gîndea că va avea şi mai departe nevoie de ajutor pînă şi în lucrurile cele mai mărunte. chiar cînd era vorba de lucruri mai mult rizibile decît onorabile. după ce constata că în odaie domnea. K. de cele mai multe ori. pe cale oficială. care a şi găsit un loc de dormit la cetăţeanul cutare al comunei şi-şi va vedea probabil de drum a doua zi. îl cruţase ce-i drept pe K. şi în curînd K. în orele de birou. şi anume ca să le poată înfrunta pe acestea. Dar gîndul acesta era doar o ipoteză cu care K. cu totul neajutorat. dar iată că şi Barnabas. Se putea susţine. dar totuşi cu o insistenţă supărătoare. liniştit. şi această stimă o cuprindea şi pe Gisa. o vină care nu scăzuse prin faptul că întîmplările din zilele următoare confirmaseră justeţea primirii pe care i-o făcuse Schwarzer. era o condiţie preliminară. numai pentru cîteva zile. că găseşte de lucru aici. aproape pe ascuns. încă din primul ceas. Autorităţile s-ar fi ocupat şi atunci de chestiunea aceasta. să tragă cu urechea la uşa ei totdeauna încuiata şi. ar fi fost ineficiente pentru ca această diferenţă să scadă în mod notabil în favoarea lui. singur n-ar fi obţinut niciodată. dar "îl şi dezarmase în acelaşi timp. consecinţele acestui fel de viaţă se arătau uneori şi la dînsul — dar niciodată în prezenţa Gisei — prin răbufniri ridicole de aroganţă oficială reînviată pentru cîteva clipe. sau pe cine o fi fost la aparat. Bineînţeles.. cerîndu-i o decizie imediată cu o umilitate aparentă. ca un drumeţ străin. De mirare era numai că se vorbea totuşi despre el. la uşa primarului. aşa că numai pe K. ca să se anunţe. s-ar răspîndit vestea în vecini. cel puţin la „Hanul Podului". nimeni n-fi ştiut de el. sau cam aşa s-ar fi petrecut lucrurile fără Schwarzer. iar dacă din interese de castă nu poţi renunţa la acest dispreţ. să bată a doua zi. ce e drept. apoi Schwarzer mai era vinovat faţă de el încă din seara sosirii sale. nu se potrivea decît foarte prost cu poziţia lui actuală.. cea mai deplină şi mai inexplicabilă tăcere. dacă ou şi-ar fi spus că'diferenţa de putere dintre el şi autorităţi e atît de uriaşă. Cu toate acestea nimic nu-l îndreptăţea pe Schwarzer să se creadă superior lui K. dar cu linişte. în măsura în care aşa ceva era cu putinţă în genere. Căci nu trebuia pierdut din vedere această primire imprimase poate întîmplărilor ce au mat direcţia pe care au luat-o. n-ar fi îndrăznit niciodată să ceară şi ce nici autorităţile din partea lor n-ar fi admis niciodată. Aşa. întrucît era ajutor de învăţător.posibilitatea de care se şi folosea adeseori. vina era a lui Schwarzer. fără excepţie. de la bun început. şi a-l lăsa pe K. dar Schwarzer era fiul unui administrator. aproape l-ar fi putut duce la disperare. probabil deosebit de detestată de ele. ţinînd seama că va avea de luptat. un servitor al şcolii e o persoană foarte importantă pe care n-o poţi dispreţui fără consecinţe neplăcute. căci oricum nu vrea să stea mai mult. Oricum. Dar era o mare deosebire între a deranja în toiul nopţii din pricina lui cancelaria centrală. K. fără tertipuri. Schwarzer rămînea totuşi vinovat faţă de el. această superioritate nu exista. nestingherite de nerăbdarea interesatului. K. afară de cazul. ca pe drumeţ. cu oarecare stimă. după cum se întîmplase şi cuK. în noaptea următoare totul s-ar fi putut peti altfel. pentru a se despăgubi apoi oarecum prin suferinţa lui K. aşa cum se cuvine. fără adăp( extenuat de drum. foarte improbabil. şi dacă îi 176 ♦ Franz Kafka dăunase atunci. lucrurile nu ieşeau prea bine. deschis. s-ar fi remarcat că e util şi de înc sdere. şi încă de către un Schwarzer. să urce pînă la odăiţa ei de la mansardă. şi în special pentru un învăţător de soiul lui Schwarzer. care. că acesta datora mult purtării lui Schwarzer. fără cunoscuţi. îl puteau pune să ispăşească. era nevinovat în toate astea. De fapt K. Numai prin ea devenise posibil ceva ce K. zăcînd în colţ acela pe o saltea de paie. din punct de vedere formal. Ca să nu-l . în orice ca . Datorită lui Schwai întreaga atenţie a autorităţilor fusese atrasă într-un mCj cu totul absurd asupra lui K. Pentru corpul didactic. avea intenţia să i-o plătească o dată cînd s-o ivi ocazia. Fusese însă un dar cumplit. expus oricărei intervenţii a aul rităţilor. de multe minciuni şi ascunzişuri. se depărta în grabă.

Dar Amalia îl încredinţa că Olga' nu ştie nimic şi că va fi foarte nefericită aflînd. Dacă Olga ar'fi fost prezentă. la casa lui Barnabas. numai din prag avea de gînd să întrebe de el şi apoi să se întoarcă acasă îndată. K. la care Amalia îi răspunse scurt că fusese cu totul împotriva introducerii lui la „Curtea domnească". Privirea îi era rece. numai. abia acum. şl-şi apăsa mîna pe frunte.' Amalia n-o cunoştea şi întrebă dacă Olga ştie de logodnica lui. 178 ♦ Franz Kafka ştie că şi dînsul are simpatie pentru Olga. Pricina nu părea să fie o slăbiciune. şi acest zîmbet. ci îl depăşea puţin. cu toată izolarea şi rezerva pe care o exprima. răspunse K. După o scurtă bătaie în uşă deschise brusc şi întrebă. apoi la ţară asemenea ştiri se răspîndesc repede. dar trebuia să sosească peste puţin. K. Stînd întinsă. fiind doar de cîteva zile în sat. că Amalia era istovită — nu-i spuse din ce pricină — adineauri se văzuse silită să se culce. dar nu în întregime. deşi trist. N-a vorbit niciodată deschis despre asta. care în sine nu era urîtă. cedarea unei posesiuni păstrate pînă acum cu grijă.făcu nu. iar K. Ajunse. şi. în aşteptarea lui Barnabas. ca să-şi revină. şi nici timiditate sau prefăcătorie. — Tu întotdeauna eşti aşa tristă. dar Barnabas nu mai venea. dar Amalia îl întrebă dacă nu vrea s-o mai aştepte pe Olga. ca să nu se mai urnească în întîmpinarea lui. şi. într-o stare de toropeală mintală. ci o continuă nevoie de singurătate. fiindcă mă aşteaptă acasă logodnica mea. şi. Apoi Amalia întrebă dacă vorbise azi cu Olga. căci nu rămînea niciodată peste noapte la castel. iar Barnabas. K. pe care ea o strînse în tăcere. Amalia zise că nu se înşală deloc. limpede. fără să mai spună o vorbă. pentru ea hotărîtoare era numai impresia nemijlocită pe care o primea prin prezenţa lui. din cap. şi că vizitele. ar fi putut pleca îndată. apoi spuse: — Va să zică o aştepţi totuşi pe Olga ? — Nu ştiu de ce întrebi mereu acelaşi lucru. trăgîndu-şi sufletul. K. Or el era singur în faţa ei. te dai de gol firă să vrei. Acum însă. într-adevăr. ar fi răspuns ea nu'maidecît.. căci e foarte rezervată. Te munceşte ceva ? Nu' poţi să mi-o spui ? Nam mai văzut o fată de la ţară ca tine. nu trebuie să se mai sfiascj şi poate veni mai des. era ca destăinuirea unui secret. El răspunse mirat că nu. îi spuse cine este. îi făcu tăcerea elocventă. şi s-o roage să-i liniştească pe părinţii ei. M-a izbit abia azi. o posesiune care putea eventual fi retrasă.. Nu pot să mai rămîn. că nu-şi dăduseră încă seama de ce se petrecea la uşă. şi-i aminti de logodna lui. dar nu se îndreptase direct asupra lucrului pe care-l observa. scopul de a o vedea pe Olga. Amalia se ridică într-un cot şi zise că nu ştie de nici o logodnică. K îi mulţumi pentru lămuriri şi dădu să plece. după ce isprăvise munca. K. află apoi că Olga spărgea lemne în curte. Amalia îi linişti în cîteva cuvinte. în sfîrşit. dar net — ceea ce era stingheritor. îl întrebă. îi lumină faţa posomorită. i-ar fi pus doar ultima întrebare. — era neîndoios că-l poftea să plece — şi'se culcă la loc. fără să ia seama cum arăta camera: — Barnabas tot n-a venit încă ? Abia acum observă că Olga nu era acasă. doar Olga îl văzuse'laolaltă cu Frieda. Amalia ? întrebă K. că Amalia. Eşti chiar de aici din sat ? Te-ai născut aici ? Amalia răspunse printr-un singur da. K. doar pentru cîteva clipe. K. ba ştie chiar mai mult. dar aşa se văzu silit să facă barem cei cîţiva paşi pînă la Amalia. îi povesti seara petrecută în „Curtea domnească". ca de obicei. e drept că nu venise încă. ca şi cum K. speriată de apariţia lui K. transformă rezerva în familiaritate. o nevoie ce domina orice alt sentiment al ei. cînd a cunoscut-o pe fata aceea. Doar atît voise să-i spună. Aşa că împlîntă lopata în zăpadă şi o porni fuga. Din păcate nu mai avea timp. Nu-i rămase alta de făcut decît să se ducă la surorile lui. credea că da. de vreme $ Amalia ştie de toate astea. care zăcuse învelită în pături pe laviţa de la sobă. Amalia zîmbi. îl examina ca şi cum s-ar mira că mai e de faţă. că cei doi bătrîni şedeau iarăşi la masa din colţul cel mai îndepărtat.primească pe Barnabas de faţă cu Frieda. întorcînd abia acum ochii înspre ea. înclină uşor capul spre K. să-i întindă mîna. Amalia nu părea si atribuie importanţă acestei logodne. aproape imperceptibil. îşi amintea vag că privirea ei îl preocupase încă din prima seară şi se gîndi că toată impresia defavorabilă pe care i-o făcuse de la început această familie venea de la această privire. sărise în sus.'căci pare să-l* iubească. muncise pe afară pînă tîrziu şi mai zăbovea acolo şi acum. şi întrebă dacă Olga avea să-i comunice ceva special. fixă. făcute sub pretextul soliilor încredinţate lui Barnabas. Amalia se strîmbă puţin* CASTELUL ♦ 177 parcă uşor supărată. . şi care îi devenea conştientă poate doar în felul acesta. K. îşi exprimă convingerea' că Amalia se înşală. speriaţi din somnolenţă. ci mîndră şi sinceră. dar cînd iubeşti.

în schimb Olga îţi poate da toate lămuririle. nicidecum tulburată de gelozie. K. Poate ^ nu eşti iniţiată în toate treburile lui Barnabas. nimic nu m-ar putea determina să mă las iniţiată. vorbi despre Frieda mai amănunţit decît ar fi făcut-o în alte împrejurări. 16 K. apoi la bucătărie. vioaie şi puternică. îl trase spre laviţa de la sobă şi părea întf-adevăr fericită că poate sta acum'singură cu el. avea ceva maiestuos. Apoi se sperie şi se întrerupse. o mare eroare să crezi că nu-l aştept într-adevăr pe Barnabas. 180 ♦ Franz Kafka — Fii liniştit. dorinţa mea cea mai fierbinte. m& încurci iarăşi. K. zise Amalia ridieîndu-se de pe 1*' viţă şi dînd pătura la o parte. îţi mai uşurez venirea spunîndu-ţi că Barnabas. E drept că m-a mai decepţionat o dată. oarecum stîrnit. dar ea nu părea să se simtă dezminţită de atitudinea Olgăi. sînteţi chiar. neluîndu-şi ochii de la Amalia. dar poate că eşti familia-r^ata cu secretele lui — şi am impresia că aşa stau lucrurile — atunci e rău. obişnuit. din păcate. i-am purtat sîmbetele. parcă transformată de munca atît de diferită de statul în casă. deocamdată. din răutate. însă. Aşa că. Şi tocmai absenţa geloziei. credeam pe atunci că pot obţine totul cu preţul unei mici plimbări pe înserate. de rău la şcoală. parcă devenise. de însăşi sora ei atît de deprinsă cu ea. Datorită avertismentelor Friedei' şi ale birtăşiţei. nu mai poate veni pînă la şcoală să ţi-o comunice. cu mîinile împreunate în poală.'îi plăcea să se uite în ochii ei albaştri. şi pentru că imposibilul s-a dovedit imposibil. chiar dacă aduce de la castel o veste pentru tine. Şi acul"3 du-te. în atitudinea ei obişnuită. Stătea niţel mai la o parte. Olga rîse de el. K. Dar acum.O invocă şi pe Olga. între Frieda şi familia lui Barnabas. bietul băiat. Cred că acum vă înţeleg mai bine. nu dominatori. stanjenit mereu de gîndul că trebuie să-şi ia cît mai repede rămas-bun şi neliniştit de privirea Amaliei. mai ales că poţi invoca oricînd pretextul mesajelor lui Barnabas.6 doar repetarea papagalicească a opiniei generale. nu ispititori. atunci e blne. sîntem buni la inimă. — Nu e duşmănie. fără a fi cumva jenată şi întrebă numaidecît de Frieda. .. fără să-l mai lase să adauge un cuvînt. întîi în colţul părinţilor. — E o eroare. schimbă o privire de înţelegere cu Amalia. dacă nu mai receptiv faţă de tot . n-o să venim. Nu poate alerga atîta. nu-i cunosc secretele. căci ar însemna că fratele tău mă îllŞala. nu e un lucru atît de mare. Aruncă lemnele. se opri căutînd cuvîntul exact. inspirată doar de sentimentul său personal faţă # ele. şi las chestiunea încurcată. căci intrase tocmai cu un braţ de lemne. n-o mai auzise pe Amalia spunînd atîtea vorbe în şir.. nu ştiu despre ele decît ceea ce aflu fără voia mea. ci calmi dar timizi. dar că nu o putea menţine. dar a fost mai mult din vina mea decît a lui. căci există ° duşmănie mare. despre condiţiile grele în care se gospodărea de bine. nu-l găsi şi se mulţumi cu o expresie mai vagă: Sînteţi Poate mai buni la inimă decît oricare dintre săteni. parcă ar fi ştiut că va zăbovi încă mult şi că nu e nevoie să-şi ia rămas-bun. asupra voastră. de fapt unica mea dorinţă este să clarific chestiunile mele cu autorităţile. deşi aş face multe pentru tine. simţit nu numai de K. fiindcă este confidenta lui.. Dar tu poţi veni în schimb mai des pe la noi. în Măsura în care-i cunosc. du-te la logodnica ta. le invită pe cele două surori să vină să-l vadă. în tifflp ce Amalia declară pe loc. nimic nu m-ar putea determina. Amalia. proaspătă şi îmbujorată de aerul rece. zise K. am acceptat de la început doar în glumă. Niciodată K. nu există nici un impediment. în timp ce aceasta se uita numai la K. Iar Barnabas e cel care urmează să mă ajute. mai toată speranţa mi-e în el. văd cît eşti de grăbit. nu ezită să mărturisească. dar'măcar importanţa ei pentru mine. că invitaţia fusese făcută pe necuge-tate.'Şi nul6 CASTELUL ♦ 179 teme. Asta m-a influenţat chiar în judecata mea asupra familiei voastre. dar era o fericire liniştită. s-a întîmplat în zăpăceala primelor ceasuri. căci. atît de apăsător. şi povestind aşa-n grabă — fiindcă se tot gîndea să plece numaidecît — scăpă o vorbă necugetată : luîndu-şi rămas-bun. răspunse Amalia. că acceptă invitaţia. Dar treburile fratelui meu îi aparţin lui. de altfel tonul era altul decît de obicei. K. timizi dar neclintiţi în faţa privirii lui. ca martoră. dar pesemne şi de Olga. cu care vorbi în şoaptă. cu picioarele îndepărtate şi uşor adusă din spate. Dar acum mi-a trecut. fără să mai înfrumuseţeze lucrurile. îi făcea bine lui K. plecase fără să-şi ia rămas-bun de la K. depreciind dacă nu slujba pe care o are fratele tău. se omoară cu serviciul. rămase locului cu o expresie de mirare pe faţă. e adevărat că pentru el de neînţeles. deci şi a oricărei severităţi. va trebui să vii tu însuţi ca să-ţi primeşti ştirile. îl salută pe K. aşa cum spuneai. ain cînd în cînd. Şi Amalia plecă. Aşa că Olga se văzu nevoită sa facă la fel... nici chiar considerentele faţă de tine.

zise K. şi. zise K. zise Olga. i s-a şi promis. dacă ne-ar da sfaturi ames. — Nu-l satisface. dar ea e cea care hotărăşte în familia noastră. în bine şi în rău. zise K. mai tinără şi decît Barnabas. îi sîntem străini. ba chiar şi mesaje orale. zise Olga redevenind serioasă. K. un fel de serviciu la castel. ca şi cum ar fi sora noastră mai mare. fireşte. — în locul slujbei de curier? întrebă Olga mirată. e o grijă şi pentru mine. de pildă în cazul lui Barnabas. vii din străinătate. e într-adevăr unul din motivele de îngrijorare ale lui Barnabas. şi s-a dus la bucătărie. de pildă. oricum. E adevărat că problema nu e chiar atît de simplă. Ceva mai precis nu se poate afla. i se încredinţează scrisori relativ importante. e adevărat că se resimte mai mult decît oricare de toate. se miră K. Dar ce crezi. afară de părinţii noştri. poate că o cunoşti: „Deciziile oficiale sînt sfioase ca o fată mare". o'observaţie foarte justă. cînd ea îşi exprimă mirarea că spusese tocmai despre Amalia că e bună la inimă. le-am asculta cu siguranţa n-o face însă. şi din mai multe motive. din anumite motive. care nu-l mulţumeşte deloc. pe cale ierarhică. zăreşte din depărtare şi cîte ufl funcţionar. ai spus chiar tu că nu-l satisface. şi că. de bine şi de rău. şi. dar mai atent şi mai perspicace. — Asta e adevărat. nu ştiu ce ai în vedere. şi după cîte povesteşte Barnabas. — Cum. — Se poate. s-ar putea ca deciziile să mai aibă şi alte însuşiri comune cu fetele. Despre Amalia se puteau spune multe. de pildă. nici de mine. Barnabas se ocupă de aceste solii pe care ea nu le aprobă! ba poate le şi dispreţuieşte ? — Dacă ar şti de ce alta să se apuce. pe acela i l-a cusut Amalia. a fost retrasă promisiunea dată şi că Barnabas nu va primi niciodată costumul. să gătească pentru ei. — Dar n-a învăţat meseria de cizmar ? întrebă K. chiar şi de asta vă îndoiţi ? — Mă rog. — Are şi o livrea a lui proprie ? întrebă el. Amalia nu se sinchiseşte nici de Barnabas. Dar cu toate că 182 ♦ Franz Kafka nu se sinchiseşte de noi. de dra-"u. deci ar avea ce face în locul slujbei de curier. Dar în ce priveşte ţinuta de serviciu.'e că nu se ştie niciodată ce înseamnă această încetineală. asta e totuşi destul de notabil şi putem fi mîndri de cîte a obţinut încă de pe acum. asta nu. ţie nu ţi se pare că e deosebit de deşteaptă ? — Mi se pare deosebit de nefericită. tecîndu-se în treburile noastre. nu se mai gîndea să se întoarcă acasă. dar că Amalia e atît de dominatoare. aţ* ceva nu există la castel. zise Olga. din partea birourilor. dacă ar vrea. — E o observaţie foarte justă. Amalia e mai tînără ca mine. La care K. — Te referi la vestonul pe care-l poartă ? zise Olga Nu. — Cum să-ţi explic. de azi. fiindcă e bolnavă. sau abia după o vreme îndelungată. Ar fi trebuit să p0' mească de mult.. ba chiar te şi face să i-î atribui de bunăvoie. ^ CASTELUL ♦ 183 în privinţa asta se lucrează foarte încet la castel. deci. Olgăi. ar părăsi îndată slujba asta de curier.. şi adineauri i-a întrebat dacă doresc ^a. şi că. — Ei. nu se mai sinchiseşte de fapt de nimeni. răspunse Olga.l lor a făcut eforturi să se scoale. încît îşi însuşeşte tot ce se spune în prezenţa ei. dar mai poate să însemne că s-a şi încheiat drumul hîrtiilor pe cale ierarhică sau că. dădu din cap. — Ba da. declară că lauda îi fusese adresată ei. şi. în Schimb. Funcţionarii.. K. de ei Se ocupă toată ziua. privind-o mai serios decît Olga. dar poate însemna şi că nici nu s-au pornit încă demersurile necesare. ar avea de lucru ziua si noaptea. Şi rîse o dată cu Olga. mai şi lucrează pe de lături pentru Brunswick. păi vezi. De ce nu i se dă o uniformă ? ne întrebăm zadarnic. pe cînd încă nu era curief-Dar ai pus aproape degetul pe rană. totuşi. mai adevărat decît crezi. numai că ar fi bună şi blajină. nu o livrea. după cîte ştim noi aici. şi a stat culcată pe laviţă. Olga le cunoaşte bine. de la prînz. vine în contact cu oamenii de serviciu. La noi este o vorbă. aşa tînăr cum este. poate te gîndeşti să le lauzi. dar un costum. cum ne împărtăşim grijile. se pare că nu au nici un fel de uniformă'. funcţionarii umblă în haine . Poate să însemne că totul merge în bună regulă. vor să-l mai pună la încercare.ce auzea aici. doar adineauri spusese Amalia că nu se amestecă în treburile fratelui ei. dar e totuşi un serviciu la castel. Tu ai multă experienţă fo materie de oameni. zise Olga.'Barnabas are acces în cancelarii. depindem de ea. de la egal la egal. ce e mai rău. zise K. Dar cum se acordă cu respectul vostru pentru ea faptul că. găsea în asta o exagerare. cel puţin aşa se pare. zise Olga. a acceptat-o cumva de dragul cîştigului ? — O fi şi aşa. şi. şi ar cîştiga din belşug. de fapt nu ne îndoim.

dar ai adus cu tine anumite idei în legătură cu serviciul de curier şi-ţi masori pretenţiile în raport cu ele. Cuvintele acestea i-au răpit somnul. un ţăran sau un meseriaş n-ar putea purta asemenea costume! Ei bine. din aceia pe ^re aici în sat nici măcar nu-i vedem. terminată. da'. pentru că aseară ai fost nemulţumit de el. Probabil că n-ai prea remarcat ce agitat e. să vorbeşti cu el direct. dar oare birourile sînt castelul propriu-zis ? Şi chiar dacă — presupunînd că unele birouri ţin de castei — sînt oare acelea în care Barnabas are acces ? El intră în birouri. şi există şi multe deosebiri între diferitele costume. o tendinţă pe care din Păcate pare s-o aibă uneori.. Ce au caracteristic costumele lor este că de obicei sînt strînse pe corp. există unele lucruri care te •ttdreptăţesc să crezi aşa. Deci s-ar putea să facj parte din servitorimea măruntă. umblînd agale pe coridoare. dar nu poate merge mai departe. Dar nu o duce uşor. şi ele nu arată altfel decît cele dincolo de car* n-a pătruns niciodată. Şi mai e adevărat că Barnabas nu e funcţionar. ca să nu-ţi legi speranţe prea mari de el. vrei să glumeşti. eu însumi l-am văzut. cum poate exista un dubiu în privinţa înfăţişării lui Klamm ? Doar e cunoscut. servitorii mai de vază sînt încă şi mai rezervaţi decît fracţionării. bas să fie un servitor mai acătării. aşa este. pentru că Ama-lia m-a pus să te lămuresc. într-un H o consolare. s-ar putea crede. nu Poţi susţine aşa ceva. Şi atuflC îndoiala merge mai departe. a fost repartizat lui Klamm. oricîtă simpatie ai avea pentru el.'ba chiar locuieşte aici. nu e o adevărată livrea. nu poartă nici ei u niforme. E foarte sensibil. tu rlu-i ceri prea mult. şi în spatele lor sînt alte birouri. zise K. primeşte solii. de aceea nu e de presupu? neapărat că înapoia acestora din urmă se află birou*! complet diferite de cele în care Barnabas a mai fost. K. Dar cu ce fel de funcţionari' şi ce fel de solii sînt astea ? Acu**: zice el. dacă . doar ai văzut oameni de soiul ăsta la „Curtea domnească". dar în momente deosebit de apăsătoare — şi uneori. sînt grijile care mă muncesc cel mai tare. deşi. numai.-se pare. să nu ne opunem prin nici o vorbă. mari 184 ♦ Franz Kaflca şi puternici. ea nu seamănă cu a ta. iar aceştia au terminat treaba pe care o aveau cu el şi-l trimit acasă sau pe drumuri. nici măcar din categoria cea mai joasă. ne apucă astfel de momente. umblă prin birouri. Bariere sînt ş> în birourile în care are acces. de pildă că lucrează mai puţin. — Nu. Faţă de Wne nu poate exprima fireşte nici o îndoială în privinţa ^ta. de nu s-ar pune întrebarea dacă ceea ce face e într-adevăr slujbă de curier. ar fi într-adevăr Klamm ? — Olga. curierii castelului trebuie să se stăpînească bine. Dar în castel concepţia despre misiunea de curier e cu totul alta. nu prea rar. Pe scurt. nici măcar servitori de rang nu ajung aşa de departe. dar atunci de ce se îndoieşte Barnabas că funcţionarul căruia acolo i se zice Klamm. după cîte relatează Barnabas. Ba*' nabas vorbeşte cu nişte funcţionari. asta e. Ş> chiar dacă s-ar duce mai departe. Nu i se interzice de-a dreptul să meargă mai departe. cel*'puţin cînd coboară în sat. Ar trebui să acceptăm. dar o consolare înşelătoare. poate. apoi sînt bariere. Nu sînt glume. pe al tău. se ştie cum arată. I-ai spus. Atunci ne întrebăm: ceea ce face Barnabas este oare într-adevăr o treabă în slujba castelului 1 Desigur. Aşa jţ se pare doar în acele momente apăsătoare. şi fiindcă socotesc că-ţi este de folos şi ţie să ştii cîte ceva mai precis. dar ele nu sînt decît o parte din toate. nicidecum. cel puţin aşa se crede. asta s-ar mai putea suporta. acolo te afli mereu sub observaţie. din moment ce a dat de superiorii lui. că e o privelişte mimată să-i vezi pe bărbaţii ăştia aleşi pe sprinceană. e adevărat că frumoase. bunăoară. din punctul tău de vedere. de vreme ce mai încolo n-are nici o treabă oficială şi ar fi un intrus Aceste bariere să nu ţi le închipui ca pe o graniţă bine de. Barnabas nu posedă un astfel de costum şi nu e ceva ruşinos sau umilitor. şi nici nu se încumetă să vrea să devină. dar această categorie poartă haine de serviciu. poate că sînt chiar mai Jtoari decît unii funcţionari. aşa-mi explică Barnabas mereu. Se Pare. ci fiindcă te-ai interesat de Barnabas.. e dovada contrariu-lui. Totuşi nu ţi le povestesc ca să-mi uşurez sufletul şi să ţi-l încarc. chiar dacă Barnabas s-ar dedica în întregime serviciului. şi primeşte însărcina'1 CASTELUL ♦ 185 de la el personal. Gîndeşte-te. însuşi faptul ^ vine în sat. de vreme ce ţi se trimite un curier de soiul lui. De altfel. căci este oare Barnabas un servitor de un oarecare rang ? Nu. după cîte ne spune Barnabas. poate pe drept cuvînt. nu e servitor de rang. să-i fii repartizat direct lui Klamm. Asta în orice caz ar fi foarte mult. la ce bun. şi tocmai asta e înfricoşător. azi-noapte.obişnuite. nu te poţi apăra de ea. O fac şi de dragul lui Barnabas. e aproape prea mult. prin viu grai. Afară de asta. zise Olga. Barnabas se învîrteşte mereu în jurul lor. că lucrurile stau foarte prost pentru tine. nici măcar cu tine. pentru a fi apoi dezamăgit şi să aibă şi el de suferit de pe urma dezamăgirii tale. totuşi'recunoşti îndată servitorii castelului după haine. nici gînd ca Barna. Dar oare e chiar aşa ? Ei. pe mine şi pe Barnabas — asta te face să te îndoieşti de toate. n-a putut să doarmă. există deci bariere peste care trece. l-ai văzut pe Klamm. Şi unii servitori cu rang mai mare.

ar face una ca asta, ar însemna să-şi taie craca de sub picioare, încalcind grosolan nişte legi sub a căror Putere se află încă, după cîte crede; nici chiar faţă de toine nu vorbeşte liber, trebuie să-l mîngîi, să-l sărut pînă-şi Mărturiseşte îndoielile, şi chiar şi atunci mai refuză să ad186 4 Franz Kafka

mită că îndoielile sînt îndoieli. Are ceva din Amalia în sînge. Şi sînt sigură că nu-mi spune tot, deşi sînt singura lui confidentă. Dar despre Klamm vorbim uneori; eu nu l-am văzut încă pe Klamm, tu ştii că Frieda nu prea mă are la inimă şi n-ar fi acceptat să-l văd la faţă, dar, fireşte, înfăţişarea îi e cunoscută în sat, toţi au auzit despre el, unii l-au şi văzut, şi din aparenţe, din zvonuri şi din unele intenţii de a induce în eroare, s-a format o imagine despre Klamm, care e probabil justă, în linii mari. Dar numai în linii mari. De altfel imaginea despre el e schimbătoare, şi poate nu chiar atît de schimbătoare ca înfăţişarea reală a lui Klamm. Se pare că arată cu totul altfel c'înd soseşte în sat, şi altfel cînd îl părăseşte, altfel înainte de a fi băut bere,' şi altfel după ce a băut, altfel cînd e treaz, şi altfel cînd doarme, altfel cînd e singur, şi altfel în convorbire şi, ceea ce e uşor de înţeles, după toate astea, aproape cu totul altfel sus, la castel. Şi vezi bine că deosebirile constatate, chiar şi cele de aici, din sat, sînt destul de mari, deosebiri de talie, de corpolenţă, de atitudine a corpului, de formă a bărbii, numai cu privire la costum, toate descrierile concordă: poartă mereu acelaşi costum, jachetă neagră cu poale lungi. Toate aceste deosebiri nu se explică, fireşte, prin vreo vrăjitorie, ele sînt lesne de înţeles, după dispoziţia de moment a privitorului, după gradul de enervare, infinitele nuanţe de speranţă sau de disperare în care se află, şi, de altfel, de cele mai multe ori nu-i este îngăduit să-l vadă pe Klamm decît fugitiv de tot. Eu ţi le povestesc pe toate astea, la rîndul meu, aşa cum mi îe-a explicat Barnabas, şi cine nu e direct şi personal interesat de această chestiune, în general se poate declara satisfăcut cu atît. Noi nu ne putem mulţumi cu atît, pentru Barnabas e o chestiune vitală să ştie dacă vorbeşte într-adevăr cu Klamm sau nu. — Pentru mine nu mai puţin, zise K., şi se apropiată unul de altul, şezînd acum şi mai strînşi laolaltă pe laviţă. Toate aceste noutăţi defavorabile aflate de la Olga, îl descumpăneau, e drept, pe K., dar găsea o anumită compensaţie în faptul că dăduse aici peste nişte oameni, care, cel puţin priviţi din afară, erau într-o situaţie asemănătoare cu a lui,' de care se putea deci lipi, cu care se putea înţelege în multe privinţe, nu numai în unele, ca CASTELUL ♦ 187 de pildă cu Frieda. E drept că pierdea treptat speranţa în succesul mesajelor lui Barnabas, dar cu cît îi mergea mai prost lui Barnabas la castel, cu atît se apropia de el aici, în sat; n-ar fi crezut niciodată că ar putea porni chiar din sat o aspiraţie atît de nefericită cum era cea a lui Barnabas şi a surorilor lui. Fireşte că nici pe departe nu i se explicase suficient situaţia, care, de altfel, putea lua o întorsătură, prefăcîndu-se în contrariul ei, şi nu era obligatoriu să te laşi îmbrobodit de nevinovăţia neîndoioasă a Olgăi pînă la a crede şi în sinceritatea lui Barnabas. — Cele ce se spun despre înfăţişarea lui Klamm, continuă Olga, Barnabas le ştie prea bine, a adunat multe descrieri şi le-a comparat, poate chiar prea multe, odată l-a văzut şi el pe Klamm, în sat, prin fereastra unei trăsuri, sau a crezut că-l vede; era deci pregătit suficient ca să-l recunoască şi totuşi — cum îţi explici asta ? — intrînd odată într-un birou al castelului, i s-a arătat un funcţionar, printre mai mulţi alţii, şi i s-a spus că ar fi Klamm, dar el nu l-a recunoscut, şi încă multă vreme după aceea nu s-a putut obişnui cu ideea că acela ar fi fost Klamm. Dacă-l întrebi însă pe Barnabas prin ce se deosebeşte acel Klamm de imaginea obişnuită pe care o avem despre el, nu ştie să-ţi răspundă, adică îţi răspunde descriindu-l pe acel funcţionar din castel, şi descrierea corespunde exact cu înfăţişarea lui Klamm, aşa cum o ştim noi. „Păi atunci, Barnabas, zic eu, de ce te îndoieşti, de ce te tot chinuieşti cu gîndul ?" La care, foarte încurcat, începe să-ţi enumere particularităţi ale funcţionarului din castel, pe care însă pare mai mult să le născocească decît să le redea, şi care mai sînt şi atît de mărunte — e vorba, de pildă, de un anumit fel de a da din cap, sau de faptul că vesta îi e descheiată — încît îţi e imposibil să le iei în serios. Mai important mi se pare felul în care Klamm ia contact cu Barnabas. Frate-meu mi l-a descris adesea, mi l-a şi desenat. De obicei, Barnabas este condus într-un birou mare, dar nu e biroul lui Klamm, şi, în genere, nu e biroul Personal al cuiva. Un pupitru înalt care se întinde de-a curmezişul de la un perete lateral la celălalt, împarte încăperea în două părţi, o parte îngustă unde două persoane abia pot trece una lîngă cealaltă, asta e partea funcţionarilor; cealaltă, lată, cu spaţiu pentru cei veniţi 188 ♦ Franz Kafka cu diverse pricini, pentru privitori, servitori, curieri. Pe pupitru se află cărţi mari, deschise, una lîngă

cealaltă, şi în faţa mai tuturor stau nişte funcţionari şi citesc. Dar nu rămîn mereu la aceeaşi carte, nici nu le schimbă între ei, ci-şi schimbă doar locurile, şi ce-l miră mai ales pe Barnabas, este cum se strecoară trecînd unul pe după celălalt cînd îşi schimbă locul, tocmai fiindcă spaţiul e atît de strimt. în faţa pupitrului se găsesc cîteva măsuţe joase, la care stau copiştii şi scriu, la dorinţa funcţionarilor, ceea ce le dictează aceştia. De fiecare dată Barnabas se miră de felul în care se petrece asta. Nu se dă un ordin precis, şi nici nu se dictează cu voce tare, abia observi că se dictează, funcţionarul pare să citească la fel ca pînă atunci, numai că şuşoteşte între timp, iar copistul îl aude. Adesea funcţionarul dictează cu voce atît de scăzută încît copistul nu-l poate auzi şezînd, atunci trebuie să tot sară în picioare, să prindă ce se dictează, să se aşeze repede şi să noteze, apoi să sară în sus, din nou, şi aşa mai departe. Ce lucru curios! E aproape de neînţeles. Barnabas are, desigur, destul timp să observe toate,' căci acolo, în sala privitorilor, îşi petrece el timpul ore întregi, ba chiar zile întregi, pînă ce privirea lui Klamm cade asupra lui. Şi chiar cînd l-a zărit Klamm, şi Barnabas a luat poziţie de drepţi, încă nu se decide nimic, căci Klamm se poate adînci din nou în carte şi-l poate uita. Asta se întîmplă des. Dar ce fel de slujbă de curier e asta, dacă e aşa de neimportantă? Mă simt mîhnită în dimineţile în care Barnabas îmi spune că se duce la castel. Acest drum, probabil complet inutil, această zi, probabil pierdută, această speranţă, probabil perfect zadarnică. La ce sînt bune toate astea ? Iar aici lucrările de cizmărie se adună, nimeni nu le mai face, iar Brunswick îi dă zor. — Mă rog, zise K., Barnabas e pus să aştepte mult pînă i se încredinţează o misiune. Asta e de înţeles, arfl impresia căe prisos de slujbaşi, nu fiecare poateprimi în fiecare zi cîte o misiune, dar de asta nu trebuie să va plîngeţi, aşa păţeşte pesemne fiecare. în cele din urmă însă primeşte şi Barnabas misiuni, chiar mie mi-a adus pînă acum două scrisori. — E posibil, zise Olga, să n-avem dreptate, cînd ne plîngem, mai ales eu, care le ştiu pe toate doar din auzite, CASTELUL ♦ 189 şi nici nu le pot înţelege aşa de bine — eu, o fată — ca Barnabas, care-mi mai şi ascunde unele lucruri. Dar ascultă cum stă chestiunea cu scrisorile, cu scrisorile către tine, de pildă. Aceste scrisori nu le primeşte direct de la Klamm, ci de la copist. într-o anumită zi, la o anumită oră — de aceea serviciul, deşi pare atît de uşor, e foarte obositor, căci Barnabas trebuie să fie mereu atent — copistul îşi aduce aminte de el şi-i face semn. Asta nu pare să se producă în urma unei dispoziţii de a lui Klamm, el continuă să citească liniştit din cartea lui, uneori, ce-i drept, tocmai atunci îşi curăţă pince-nez-ul, dar aşa face şi în alte daţi, cînd soseşte Barnabas, şi poate că între timp se uită la el, presupunînd că vede ceva î&r&pince-nez, Barnabas se îndoieşte, căci de obicei Klamm ţine atunci ochii aproape închişi,' pare să doarmă şi să-şi cureţe lentilele în somn. între timp, copistul caută printre grămezile de dosare şi hîrtii pe care le are sub masă, scoate scrisoarea pentru tine, deci nu e o scrisoare pe care a scris-o tocmai atunci, după înfăţişarea plicului pare să fie, dimpotrivă, o scrisoare foarte veche, care zace acolo de mult. Dar dacă e o scrisoare veche, de ce l-au lăsat pe Barnabas să aştepte atîta ? Şi pe tine la fel ? Şi mai ales scrisoarea, căci acum e desigur* învechită ! Şi apoi lui Barnabas îi iese renumele că e un curier prost care întîrzie. Pentru copist în orice caz e uşor, îi dă lui Barnabas scrisoarea şi-i spune: „De la Klamm', pentru K.". Asta-i semnul că Barnabas poate pleca. Şi-apoi vine acasă într-un suflet, avînd sub cămaşă, direct pe piele, scrisoarea în sfîrşit obţinută, şi atunci ne aşezăm aici pe laviţă, ca acum, şi el îmi'povesteşte, şi le cercetăm pe toate, pe rînd, şi încercăm să ne dăm seama ce a cîşti-gat, găsind, în cele din urmă, că e foarte puţin lucru, şi acest puţin e şi îndoielnic, şi Barnabas pune scrisoarea la o parte şi nu mai are nici un chef s-o înmîneze, dar n-are chef nici să se culce, aşa că se apucă de cizmărie şi stă toată noaptea colo, pe scăunel. Aşa stau lucrurile, K., astea sînt secretele mele, şi poate că acum nu te mai miri că Amalia renunţă să le ştie. — Dar scrisoarea ? întrebă K. — Scrisoarea ? repetă Olga. Ei bine, după cîtăva vreme, cînd l-am bătut destul la cap — uneori trec zile şi saptămîni între timp — Barnabas ia totuşi scrisoarea şi se 190 ♦ Franz Kafka duce s-o înmîneze. în lucrurile acestea formale stă foarte mult sub influenţa mea. Mi se poate întîmpla, de pildă, sa trec peste prima impresie lăsată de relatarea lui şi să-mi revin, lucru de care el, tocmai fiindcă ştie mai multe, nu e în stare. Aşa că uneori îl mai pot convinge, spunînd : „Ce vrei în fond, Barnabas, la ce carieră, la ce ţeluri visezi ? Vrei să ajungi cumva atît de departe încît să trebuiască să ne părăseşti, să mă părăseşti definitiv ? Ăsta să fie scopul tău ? Nu sînt oare silită să cred asta, de vreme ce altfel mi-ar fi cu totul de neînţeles de ce eşti atît de nemulţumit cu tot ceea ce ai obţinut pînă

acum ? Uită-te în jur, să vezi dacă vreunul dintre vecinii noştri a ajuns la fel de departe ca tine ? Sigur, situaţia lor e alta decît a noastră şi n-au motiv să nutrească ambiţii ce depăşesc orizontul gospodăriei lor, dar, chiar fără să te compari cu alţii, trebuie să recunoşti că, în cazul tău, totul e pe calea cea mai bună. Există obstacole, lucruri îndoielnice, decepţii, dar asta nu înseamnă decît că — am ştiut-o mai înainte'--- nimic nu ţi se dăruieşte, că trebuie să cucereşti prin luptă fiecare lucru mărunt în parte, un motiv în plus să fii mîndru, şi nu abătut. Şi apoi, nu lupţi oare pentru noi toţi ? Asta nu înseamnă nimic pentru tine ? Nu-ţi dă forţe' noi gîndul acesta ? Şi că sînt fericită şi aproape orgolioasă avînd un asemenea frate, asta nu-ţi dă un sentiment de siguranţă ? Zău că mă decepţionezi, nu în ce priveşte cele obţinute de tine la castel, ci în privinţa a ceea ce am obţinut eu din partea ta. Ai acces la castel, frecventezi permanent birourile, petreci zile întregi în aceeaşi încăpere cu Klamm, eşti un curier recunoscut oficial, ai dreptul să pretinzi o uniformă şi primeşti corespondenţă importantă de dus; eşti toate astea, poţi toate astea, şi apoi vii acasă, şi, în loc să ne îmbrăţişăm, plîngînd de bucurie, orice curaj pare să te părăsească văzîndu-mă, te îndoieşti de toate, nu te atrage decît calapodul tău de cizmar, iar scrisoarea, garanţi* viitorului nostru, o laşi să zacă". Aşa îi vorbesc cîteodata, şi, după ce am repetat lucrurile astea zile de-a rîndul, ia> în sfîrşit, cu un oftat, scrisoarea şi pleacă. Dar probabil CÎ nu vorbele mele au acest efect, ci îl trage aţa spre castel» şi, fără a fi îndeplinit misiunea încredinţată, n-ar îndrăzni să se mai arate acolo. CASTELUL ♦ 191 — Dar ai perfectă dreptate în tot ce-i spui, zise K.; e admirabil cu cîtă justeţe ai rezumat totul. Ce uimitor de clar ştii să gîndeşti! — Nu, răspunse Olga, cuvintele mele te înşală şi-l înşală probabil şi pe el. în definitiv, ce a obţinut ? Are voie să intre într-un birou, dar pare să nu fie nici măcar un birou, ci antecamera birourilor, poate nici atît, poate o încăpere în care se reţin toţi cei ce n-au voie să pătrundă în adevăratele birouri! Vorbeşte el cu Klamm, dar e oare adevăratul Klamm ? Nu e cumva cineva care doar îi seamănă ? Poate e un secretar, în cel mai bun caz, care aduce puţin cu Klamm şi se străduieşte să-i semene şi mai mult, şi-şi dă aere adoptînd felul de a fi somnoros, visător, al lui Klamm. Această latură a felului său de a fi se poate imita cel mai uşor, mulţi încearcă s-o facă, şi sînt destul de prudenţi să nu maimuţărească restul. Un bărbat atît de căutat şi atît de rar accesibil cum e Klamm ia lesne diferite forme în închipuirea oamenilor. De pildă, aici, în sat, Klamm are un secretar pe nume Momus. Aşa ? îl cunoşti ? Şi el e foarte distant, dar l-am văzut totuşi de cîteva ori. Un domn tînăr şi viguros, nu-i aşa ? Deci nu seamănă probabil deloc cu Klamm. Cu toate astea ai să găseşti în sat oameni care sînt gata să jure că Momus e Klamm în persoană. Uite cum contribuie oamenii singuri la crearea unei confuzii. Şi cine te asigură că în castel lucrurile se petrec altfel ?'Cineva i-a spus lui Barnabas că acel funcţionar e Klamm, şi, într-adevăr, există o asemănare între ei, dar o asemănare de care Barnabas se îndoieşte mereu. Şi totul grăieşte în favoarea îndoielilor lui. Klamm să fie silit să stea în sala comună, printre alţi funcţionari, cu creionul pe după ureche şi să se înghesuie printre ei ? E foarte neverosimil. Uneori Barnabas spune, cam copilăreşte, dar într-o dispoziţie în care e mai demn de crezare: „Funcţionarul în chestiune seamănă foarte mult cu Klamm; dacă ar sta singur într-un birou, la masa lui proprie, şi dacă pe uşa biroului s-ar putea citi numele lui, atunci nu m-aş mai'îndoi". E ceva copilăros, dar e de înţeles. Ce-i drept, ar fi şi mai de înţeles dacă Barnabas s-ar interesa, cînd e la castel, întrebînd pe mai mulţi deodată, cum stau lucrurile în realitate, că doar stau şi aşteaptă mulţi în odaia aceea, după cîte spune el. Şi chiar 192 ♦ Franz Kafka dacă indicaţiile lor n-ar fi mai demne de crezare decît ale celui care, fără a fi întrebat, i l-a arătat fără vorbe pe Klamm, cel puţin din diferitele lor răspunsuri s-ar putea deduce puncte de reper, termeni de comparaţie. Asta nu e ideea mea, e a lui Barnabas, dar nu îndrăzneşte s-o pună în aplicare de teamă că prin încălcarea unor reguli necunoscute şi-ar pierde postul, nu îndrăzneşte să intre în vorbă cu nimeni. Atît de nesigur se simte. Această nesiguranţă, în fond lamentabilă, aruncă o lumină mai vie, după mine, asupra poziţiei sale, decît orice alte lămuriri. Cît de îndoielnice şi ameninţătoare trebuie să apară toate acolo, dacă nu îndrăzneşte nici măcar să deschidă gura ca să pună o întrebare nevinovată. Mă acuz cînd mă gîndesc că-l las singur în încăperile acelea necunoscute, unde totul se petrece în aşa fel încît chiar el, care e mai degrabă îndrăzneţ decît fricos, probabil că tremură de frică. — Acum cred că ajungi la esenţial, zise K. Asta e. Din tot ce mi-ai povestit, cred că văd destul de limpede. Barnabas e prea tînăr pentru sarcina lui. Nimic din ce relatează nu se poate lua în serios. De vreme ce moare de frică acolo, la castel, nu poate observa nimic, şi dacă-l sileşti să relateze totuşi, îţi

ca şi tine. şi e încă prea multă onoare care i se face dacă' nu e lăsat să mucegăiască o viaţă întreagă într-un colţ întunecos al unui birou. mereu te împiedică ceva — nu ştiu ce anume — să-ţi dai seama pe deplin. primarul şi soţia lui. Poţi să încurajezi cît vrei pe cineva care are ochii legaţi. dar totuşi mai multă decît vorbelor lui Barnabas. cărora. dacă o autoritate e bună. ambele fiind întemeiate doar pe vorbele lui. ce copilăros eram! — acolo se află deci autoritatea. Respectul faţă de autoritate vă este înnăscut pe aici. Căci avem în mînă scrisorile. s-ar putea să fie cel mai umil dintre funcţionari. nimeni altul. Dar în fond nu mă pronunţ împotrivă. numai ei. — Dar n-are nevoie de încurajare. care are bariere. credeam că mi-o închipui cu destulă aproximaţie. şopteşte totuşi ceva copistului. tocCASTELUL ♦ 193 mai din pricina dragostei tale faţă de el şi a aşteptărilor legate de el. citeşte totuşi ceva în cartea aceea mafe. iar voi înşivă contribuiţi să-l sporiţi cît puteţi. îl poate conduce spre cel imediat superior. m-am lăsat şi eu indus în eroare de el. nu ştiu. Fie ele şi scrisori vechi. Numai dacă i-o dezlegi. dar chiar dacă este cel mai de rînd. Şi ţine seama că am plecat de la presupunerea cea mai defavorabilă.'nici ceea ce face nu înseamnă nimic. Vreau să spun prin toate astea că există ceva. peste care poţi trece. Barnabas are nevoie de ajutor. zise K.. poate că acel copist este servitorul cel mai de rînd. Dar trebuie s-o fac. tocmai în felul acesta nu va obţine însă niciodată nimic. şi dacă nu poate nici asta. care n-a trecut de hotarele satului său. A-l încuraja. dar care are uşi ce duc mai departe. Fiindcă. să te clintesc în încre^ derea faţă de fratele tău. dacă vrei. nu le acord prea mare încredere. sau nici măcar funcţionar. îi poate măcar indica numele. a-i spune că n-are decît să procedeze ca şi pînă acum. aşa cum m-au asigu-rat primarul şi soţia lui. asta o să-l încurajeze mult. după multă vreme. continuă K. ceva oarecare ce i se oferă lui Barnabas. dar o misiune oarecare' are totuşi în faţa acelui pupitru. Nimic nu poate fi mai greşit. Cine e cel cu care vorbeşte Barnabas acolo. vă este insuflat apoi tot timpul vieţii în felurile cele mai diverse şi din toate părţile. aşa a spus. — Să nu crezi. — Nu mi-e uşor. într-un vestibul. scoase fără alegere din teancuri de scrisori la fel de lipsite de valoare. şi chiar dacă toate acestea nu sînt adevărate şi dacă nici el. frică şi nici o speranţă. tot nu va vedea nimic. E evident că sînt pentru 194 ♦ Franz Kafka mine — chiar dacă n-au fost destinate folosului meu -. văzînd cît ţii la el şi cîte aştepţi de la dînsul. fie toate chiar şi aşa. deci pe nimic. răspunse K. cum au afirmat. atunci totuşi a fost pus acolo de cineva şi acest cineva a făcut-o cu anumite intenţii. şi încă rămîne în pi-cioare faptul că aceste scrisori au o'relaţie oarecare cu ■tti. Gîndeşte-te numai. măcar şi un lucru cît de mic.. şi au o însemnătate foarte mare. şi nu în ultimul rînd. îrîdemnîndu-l să privească prin cîrpa cu care-i legat la' ochi. înseamnă a-i da dreptate. — Da. de asemenea. S-ar putea ca pretinsul Klamm să n-aibă nimic comun cu cel adevărat. şi dacă nu-l poate conduce spre cel superior. singur de-ţi face milă. de pildă. sînt trimise în intenţia mea. autoritatea domneşte în toată măreţia ei de necuprins cu mintea — înainte de a fi sosit aici. fie şi un vestibul. sus. cu atît mai puţin să faci să depindă fericirea vieţii tale de interpretarea acelei vorbe. — Am să i-o povestesc lui Barnabas. şi că Barnabas poartă singur vina dacă acest ceva nu-i aduce decît îndoieli. Asta nu mă miră. Fireşte. Olga tăcea. acolo. ce-i drept. . nu de încurajare. privirea lui cade asupra lui Barnabas. zise Olga. va putea zări ceva. cercetîndu-i fiecare Vorbă ca pe o literă de evanghelie. Are voie să intre în birouri. şi fără mai toultă inteligenţă decît pun la contribuţie papagalii în Uleiuri ca să scoată dintr-o grămadă un bilet cu zodia unui oarecare. care e chiar foarte neverosimilă. sau. — A spus primarul aşa ? întrebă Olga. sînt scrise de mîna lui Klamm însuşi. acest vestibul îmi este complet inaccesibil. mi-am pus speranţele în el şi am suferit şi decepţii din cauza lui. fără valoare. dar de ceea ce i s-a acordat. că noi nu măsurăm îndeajuns dificultatea sarcinii pe care Barnabas a luat-o asupra lui.serveşte poveşti încurcate. ai spus-o şi tu. Nu respectul faţă de autoritate ne lipseşte. gîndeşte ceva în clipa în care. zise Olga repede. deşi doar privată şi nu prea clară. nu de ceea ce a obţinut Barnabas. K. îl poate totuşi trimite la cineva care-i va putea spune cum se cheamă superiorul. s-ar putea ca asemănarea să nu existe decît în ochii lui Barnabas orbiţi de emoţii. să fie trimis deodată la castel şi să i se ceară apoi rapoarte fidele. şi'înaintea ei se prezintă Barnabas. Mie. de ce să n-o respecţi ? Dar atunci nu e bine ca un băiat fără experienţă ca Barnabas. dacă te pricepi cum să treci. cel puţin deocamdată. fără alegere. vezi.

Tu nu cunoşti situaţia penibilă în care sîntem. şi s-ar prea putea ca. Vei fi amestecat în treburile noastre. de altfel totul pare foarte simplu. dar ar fi trebuit să-l reţin cu toate mijloacele. — Reproşul pe care mi-l faci. cînd coboară în sat. povesteşte repede. E greu să relatezi povestea aceea. e unul dintre funcţionarii cei mai harnici. ţi se adresează şi ţie. în schimb Sortini e foarte retras şi. în pofida tuturor experienţelor făcute în răstimp. ceea ce m-ar durea mai ales. — Şi nici birtăşiţa nu ţi-a povestit nimic ? — Nu. Acum trei ani şi mai bine l-am văzut pentru prima şi ultima oară. Se mai poate numi respect.— Dar e un respect rătăcit pe căi greşite. la o serbare a asociaţiei . despre care se vorbeşte mult. Sortini nu prea apare în chestiunile publice. zise Olga. ai rămîne nedrept faţă de' Barnabas. ţi-o mărturisesc. îmi eşti acum aproape mai important decît serviciul lui Barnabas la castel. zise K. un asemenea respect îşi înjoseşte obiectul. Dat mai e o chestiune. Pe atunci aveam mai multă speranţă ca astăzi. l-ai trimis £ CASTELUL ♦ 195 Barnabas la castel. ai dreptate. Dar reproşul meu merge mai departe. sau neînmînînd imediat. oricît s-ar părea că nu'te prea priveşte personal. s-ar descotorosi iarăşi de mine. şi'cred că nici tu în locul meu n-ai putea face altfel. Şi au dreptate. să pleci şi să nu mai vrei să ştii nimic de noi. cu toată tinereţea şi slăbiciunea şi ne-ajutorarea sa sau cel puţin nu l-ai reţinut să meargă. s-a dus singur. dar nimeni nu se apucă'să povestească. din disperare sau oboseală. fie adevărul. pe tine. scrisorile şi netrans-miţînd mesajele orale ce i s-au încredinţat ? Asta nu mi se mai pare a fi respect. un necunoscut. Olga. Respectul nelalocul lui. nici să primeşti ajutorul nostru neoficial. nu se înţelege numaidecît cum de poate avea mare importanţă. zise Olga. Există un funcţionar înalt la castel care se numeşte Sortini. Şi totuşi — contradicţia asta mă munceşte de la începutul acestei seri — trebuie să afli. asta nu mi se poate reproşa. fie vreun zvon auzit de la alţii sau inventat de cele mai multe ori de ei înşişi. dar nici atunci n-aveam speranţe prea mari. Atunci te-am pierde.. nici azi nu l-aş reţine. — Fireşte. fără vină.. zise Olga. zise K. zise K. K. Nu-l confunzi cumva cu Sordini. prin vicleşug. cu de-a sila. şi fiecare se gîndeşte la noi mai mult decît e necesar. — Am mai auzit de el. mi-l fac şi eu. dar de ce întrebi aşa ? — Din superstiţie. şi n-ai putea nici să ne ajuţi. pentru cei mai mulţi. Ar fi trebuit să-l reţin. căci altfel nu poţi să ai o privire de ansamblu asupra situaţiei noastre şi. cum ar putea cineva povesti ceva ? Fiecare ştie cîte ceva despre noi. zise Olga. Despre Sordini era vorba. mare era însă restriştea noastră. conştient de toată răspunderea şi primejdia. — Asta nu cred. şi dacă aş resimţi nevoile lui Barnabas şi ale familiei noastre. dacă Barnabas abuzează de hatîrul ce i s-a făcut — permisiunea de a intra în încăperea aceea — stînd acolo zile întregi degeaba.. şi dacă Barnabas. şi încă de la început. fiindcă nu l-am trimis. dar dacă ziua deciziei ar fi azi. Cred că şi dintr-o lipsă muierească de curaj faci să apară lucrurile mai grave decît sînt. ca să plece. a fost printre cei amestecaţi în chestiunea chemării mele. necesară între noi. în măsura în care e accesibil oamenilor. In fond vrei chiar să ştii ? — De ce întrebi ? zise KL Dacă e necesar. care. nu mi-e teamă. se tem să spună cu gura lor astfel de lucruri. de aceea ne nedreptăţeşti. sau cbnvingîndu-l. scris cu „d" ? — Da. tocmai pe acei de care cu o clipă înainte tremurase. 17 SECRETUL AMALIEI — Judecă şi tu. zîmbind blajin. nu te pot scuti de el Deşi crezi că ai respect faţă de autoritate. dar o enervează pînă şi pomenirea numelui vostru. Ne-ar lipsi 196 ♦ Franz Kafka completa înţelegere.. zise K. Dar Frieda nu ţi-a spus nimic despre noi ? — Numai aluzii. auzind-o. şi mare a rămas. sau suspectînd şi minimalizînd. nimic. Sordini e foarte cunoscut. nimic precis. ca atunci şi ca azi. Nu că l-aş fi trimis pe Barnabas la castel. chiar şi faţă de tine. — Hai. zise K. vreau să aflu. aproape la fel de nevinovat ca Barnabas. — Aşa da. în primul rînd pe Barnabas. — Şi nici altcineva ? — Nimeni. Era în 3 iulie. zise Olga.

făcea eforturi să-şi învingă slăbiciunea fizică. — Da. într-adevăr.. zise Olga. şi alţii din castel. şi uită-te cum sade acolo. trecea peste capetele noastre. se va duce ea acuşi şi la el. Galater era un om care se miŞ^ greu. fireşte. nici în altul. Este un domn mic. a scos u* funcţionar. Amalia şi cu mine. la masa unde şedeau părinţii. — Lasemann ? întrebă K. Lasemann. căci lingura se golea pe drum înainte de a o putea duce la gură. la care contribuise şi castelul. care se pare că se ocupă. cu rînduri-rînduri de dantelă. Am fost şi eu de faţă. numai în gură nu. — Tata ? întrebă Olga ca şi cum n-ar fi priceput binft acum trei ani era un om încă relativ tînăr.. şi mormăind supărat cînd nu reuşea nici într-un fel. n-au trecut decît trei ani si ceva de atunci. săptămîni de-a rîndul. care e un munte de om. ba s-o bea direct din farfurie. şi cînd tata a spus: „Ţineţi minte ce vă spun. care au venit să ne ia de acasă. nu ştiu de ce. Eram invj. de pildă. de aceea. Apoi. zise Olga. iar Sortini. azi Amalia îşi găseşte un logodnic". dar tot fără să simtă miîă ci doar repulsie faţă de bătrîni şi faţă de tot colţul cu masa de familie. dar poate că era prezent doar ca locţiitorul altuia — funcţionarii obişnuiesc să se ascundă mîilt unul după altul. eu n-am văzut aşa ceva de cînd sînt. să-i dea mîncarea în gură. rugîndu-l să mai aibă puţină răbdare. aproape la propriu. Dar rugămintea ei nu avu nici un efect. însă privirea ei întunecată. şi trebuia să fie prudent într-un caz ca acesta. aşa că picăturile se împroşcau în toate părţile. atunci. ne bucurarăm dinainte.. de pildă cu ocazia unui incendiu la „Curtea domnească". de fap1 nu era pericol de incendiu. de aceea e greu să-ţi dai seama de competenţa cutăruia sau a cutăruia — a luat parte la predarea Pompei. stătea în fund de j°t. o bluză albă. — Birtăşiţa din „Hanul Podului" ? întrebă K. în faţa ei. dar era departe. fără să mai fiu deloc invidioasă. cum îi e firea. îţi P0' r CASTELUL ♦ 199 vestesc numai de dragul lui tata. — Era încă atît de voinic taică-tău ? întrebă K. chiar şi Lasemann şi nevastă-sa. care nu-şi putea mişca braţele de reumatism. Mă rog. deci. Sortini. strigase din fereastră după ajutor pompierii veniseră şi tata a trebuit să-l care afară. . de chestiunile apărării contra incendiilor. bătrînul. între timp vorbea cu taică-său. rochiile noastre de 198 ♦ Franz Kafka duminică fuseseră în parte refăcute de noi. era felul în care-şi încreţea fruntea : toate zbîrcitu-Ile — şj erau o mulţime. Mai veniseră. observă că Amalia intrase din nou în încăpere. si-i dădea de mîncare mamei. şi şi-a dat seama cît de favorizată era Amalia faţă de mine. ' Abia acum K.pompierilor. pe care a păstrat-o de atunci mereu. între altele. încreţită în faţă pînj sus. Toţi au remarcat. deşi e sigur că el n-a trecut de Patruzeci de ani — porneau în formă de evantai de la r3dăcina nasului. care stătea în faţa mea. adesea dus pe gînduri. ca să mă liniştească. am scos colierul care era mîndria mea. căci tata era al treilea instructor al pompierilor. va " zică aşa cu serbarea. eram foarte bune prietene pe atunci. şi. mai ales rochia Amaliei era frumoasă. încercînd ba să soarbă supa cu lingura.'mama îi împrumutase toate dantelele pe care le avea. dioasă pe atunci. a venit. te înclinai involuntar. şi am plîns aproape toată noaptea înainte de serbare. numai lemnele uscate diş apropierea unei sobe începuseră să scoată fum. serbarea nu putea începe fără noi. — Da. lăcomindu-se la supă. funcţionari ?• servitorime. Noi. cărîndu-' în pas alergător în spinare. şi nici nu ajungea cu gura în farfurie. — Aşa a ajuns în trei ani ? întrebă K. Abia cînd a venit birtăşiţa din „Hanul Podului" dimineaţa să ne vadă. slab. deşi fr cui fusese stins. dăruind o pompă de incendiu nouă. şi l-am agăţat de gîtul Amaliei. cînd eram gata de plecare. ci numai cu mustăţile lungi. unul peste altul. ce le-a sărit însă în ochi tuturor celor care l-au remarcat totuşi. Mam'încli-nat pur şi simplu în faţa triumfului ei şi credeam că oricine trebuie acum să se încline în faţa ei. căci nu era de fapt frumoasă. mi-a împrumutat colierul ei din granate de Boemia. poate ne-a surprins atunci că arăta altfel decît de obicei. dar lul Galater i se făcuse frică. eram doar oameni cu vază şi. pe Galater. şi o admiram toţi pe Amalia.

sub conducerea tatei. evident. „S-a îndrăgostit lulea de Sortini". nişte instrumente speciale cu care şi un copil Putea scoate cele mai sălbatice sunete. era maximum din cît puteai face. — Da. nu tolera să-l contrazici şi nici să te arăţi rezervat. El însă rămase lîngă pompă şi gonea prin tăcerea sa pe oricine se apropia de el cu vreo rugăminte sau linguşire. Funcţionarii care resimt astfel de obligaţii de reprezentare ca pe ceva apăsător. fiindcă ea era mult mai înaltă decît el. după miezul nopţii. numai datoria îl determina să mai stea acolo. poate atraşi de Amalia. trebuia să ne aplecăm. afară de Amalia. căci castelul dăruise pompierilor şi cîteva lrtaibiţe. Tata s-a înclinat adînc şi. Sortini. cu un efort minim. — Şi n-aţi mai auzit de el ? întrebă K. se adunaseră cîţiva trompetişti. noi l-am înţeles întîi greşit şi am vrut să ne apropiem cu toţii de el. Serbarea s-a desfăşurat pe o pajişte în afara satului. o pompă nouă îl fericea. Pe urmă am tot cicălit-o pe Amalia. nu-l mai văzusem deloc. foarte agitat. şi apoi ne-a făcut semn să ne îndepărtăm. Sortini însă nu se sinchisea de noi. de vreme ce tot veniseră. şi în felul acesta nu l-am remarcat atîta vreme pe Sortini. de altfel. Aşa s-a întîmplat că ne-a remarcat încă şi mai tîrziu decît noi pe el. Şj cum trompetele erau noi. ţinea braţele încrucişate pe piept şi a rămas aşa pînă a venit trăsura castelului să-l ia. mai abitir decît e de obicei la Serbări. Tocmai în jurul nostru. Dar de data asta remarca lui ni s-a părut aproape justă. eu alergam din cînd în cînd Pînă la ea. se amestecau printre popor. ce mult o iubeam de cîte ori părea aşa de obosită ! Am îngenuncheat lîngă ea şi am citit scrisoarea. era o particularitate a lui. un logodnic. Nu era uşor să rămîi cu mintea trează. şi fiindcă era o serbare populară. şedea pe oişte. tocmai în speranţa de a fi remarcat de Sortini. cînd am sosit. eram în general cam nebunatici în ziua aceea. şi. la care fu nevoit să se uite de jos în sus. Numai Amalia nu se sinchisea de pompă. şi nu te puteai obişnui. „Uite-l pe Sortini!" i-a şoptit în cele din urmă Lasemann lui tata — eu stăteam alături. Stătea la fereastră şi ţinea în mî'nă o scrisoare. ca pe un specialist în chestiuni pompiereşti. pînă ce dădu cu ochii de Amalia. Nici astăzi nu pot sa-mi explic cum sa întîmplat că am zăbovit atîta lîngă Pompă. — Şi Sortini? întrebă K. s-a distins mai mult decît orice alt bărbat de vîrsta lui. pe care tocmai i-o înmînase un' om. fiecare ţinea să le încerce. privirea îi rătăci de la unul la altul. ţi se părea că oftează că după fiecare mai era încă unul. de aceea a fost o surpriză şi un lucru important pentru noi să-l vedem pe Sortini în carne şi oase. Ceilalţi au recăzut numaidecît în paturile lor. zgomotul te zăpăcea. ţi se părea că vin turcii. şi pe urmă am mai avut veşti de la el. să ne vfrîm aproape sub ea. fiecăruia i se dădea voie. sări peste oişte ca să se apropie de Amalia. a mîncat şi bătaie. zgomotul din ju-rul nostru era îngrozitor. tata îl stima dintotdeauna pe Sortini. Nici măcar n-a asistat la exerciţiile pompierilor. în rochia ei frumoasă. obosită. dar ea tăcea. pe care. Amalia însă era mai tăcuta ca oricînd. într-adevăr. era deja înghesuială mare. în treacăt. la malul gîrlei. acesta mai stătea în faţa ferestrei aşteptînd un răspuns. şi nimeni nu îndrăznea să-i spună ceva. în clipa aceea se arătă surprins. Abia cînd ne-am înclinat cu respect şi tata încerca să ne scuze. Alţi funcţionari şi servitori. şi dacă pe deasupra mai trebuia să dai ascultare tatei şi să-ţi concentrezi atenţia asupra pompei. 200 ♦ Franz Kafka Auzindu-le. întîi tata ne-a condus fireşte pînă la pompa de incendiu. care întotdeauna e cam grosolan şi n-are pic de înţelegere pentru persoane de soiul Amaliei.' — Ei da. care nu voia. şi acasă vorbise de mai multe ori despre el. ta vale. Fără a-l fi cunoscut pînă atunci. că şi-a găsit acum. zise Olga. Amalia citise scrisoarea — era scurtă — şi o ţinea în mîna care atîrna moale. Pari să nutreşti o mare stimă pentru Sortini. Barnabas. de altfel majoritatea funcţionarilor se arată nepăsători. ne-a făcut şi nouă semn să ne înclinăm.— Trei ani. Ce-i drept. o luam de braţ. era şi obosit. a început s-o pipăie şi să ne explice. în public. la fiecare sunet de trompetă tresăreai din nou. dacă era ceva de văzut pe sub pompă. ridicînd mîna. zise Olga tărăgănat. dar el ne-a oprit. cam ameţiţi de vinul dulce de la castel. rîdea de bucurie zărind-o. stimă. la care tata. zise Olga. sau mai bine zis cîteva ore la o serbare. chiar şi cînd am ajuns acasă. stătuse tot timpul în spatele pom-Pei. numai eu m-am trezit de-a binelea şi m-am dus repede la ea. în prostia noastră am fost tare veseli toată după-amiaza. a spui CASTELUL ♦ 201 Brunswick. Pe Sortini l-am mai văzut în timpul serbării încă de cîteva ori. cînd . da. venise mult popor şi din satele vecine. se uită spre noi. şi abia cînd tata s-a desprins de ea l-am remarcat Pe Sortini care. A doua zi de dimineaţă ne-a trezit din somnul greu de după vin un ţipăt scos de Amalia. stătea dreaptă alături. Asta a fost tot. nu sînt tocmai cei mai răi. rezemat de o pîrghie a ei. Abia isprăvisem.

Vei fi avînd dreptate în ce spui. adresa era aşa: „Fetei cu colierul de granate". îi zic decisivă. asta treacămeargă. ridicînd-o astfel puţin. Nu cunoaşte frica. Ne-am explicat lucrurile mai tîrziu aşa: Sortini voise probabil să se întoarcă de cu seară la castel. cum. îi dezlegase şiretul fustei. Asta a fost dimineaţa decisivă.. Ce a făcut tatăl tău ? Sper că s-a plîns energic de Sortini la autorităţile competente. la „Curtea domnească". Şi nu era o scrisoare de dragoste.Amalia. zise Olga. cum poţi să crezi aşa ceva ? Nu cunosc pe nimeni care să fie atît de perfect îndreptăţită. şi peste cîteva zile incidentul ar fi fost uitat. da. şi apoi şezu iar ţeapăn. zise Olga. repetînd în gînd fraza finală întreruptă: „Să-mi vii deci numaidecît. căci peste o jumătate de oră Sortini trebuia să plece la drum. dar tocmai asta nu e deloc aşa. încerca să se dezbrace singur. dar prin faptul că nu s-a dus. totul fiind clar. o rupse. nici chiar o fiinţă cu un sînge rece deosebit nu putea. — Nu-ţi dai seama care a fost faptul cel mai decisiv. căci Olga ridicase mîinile rugător. că a rămas în sat de dragul Amaliei şi dimineaţa. după o scurtă privire asupra mea. Tatăl. Scrisoarea era de la Sortini. mereu nemulţumit că mama era cea dintîi servită. nu e de fapt jignirea adusă Amaliei. scrisese scrisoarea. o fiinţă superioară lui şi care i s-a opus. Sortini n-a compromis-o pe Amalia. ca şi cum ar mai aştepta alţi curieri şi ar fi gata să trateze pe oricare la fel ca şi pe primul. ba chiar a fost pe primul plan în ochii lumii. dar nu se mai simţi în stare s-o recitească. Sortini era poate chiar supărat că înfăţişarea Amaliei îl tulburase. şi pentru că a dat de Amalia. că-l stînjenise în treburile sale. dai poate că la alta ar fi dominat frica din pricina tonului răutăcios şi ameninţător. sora ei. Cum l-a tratat pe curier.". Amalia se uită încoace. Şi.. a pronunţat blestemul asupra familiei noastre. Era o invitaţie de a veni la el. — Ei. dacă nu cumva a preferat calea mai scurtă şi mai sigură care ducea drept la „Curtea domnească".. Ceea ce nu i-a reuşit în acest caz. îi scoase fusta. tu. şovăitor. Amalia rămase pe laviţa de la fereastră uitîndu-se afară. Dacă s-ar fi dus la „Curtea . pentru că procedase spunînd lucrurile pe şleau. de ce zici că printr-o astfel de scrisoare Sortini a dezonorat-o pentru totdeauna ? Căci asta reiese din povestirea ta. Mă sperii deci de Sortini. strigă K. la Amalia. trebui să renunţe gîfîind răguşit. nici pentru alţii. nu reuşea deloc să-i scoată. — Ăştia sînt deci funcţionarii. o ridică din nou. indignarea rămase dominantă. cu papucii imenşi. furios că nu reuşise s-o uite nici peste noapte. ca Amalia. şi abia aşa a devenit ceva de neiertat felul în care-l tratase pe curier. poate reuşi complet în mii de alte cazuri. — Şi ce scria în scrisoare ? întrebă K. chiar şi persoanei de care s-a abuzat — Taci. asta s-ar fi putut muşamaliza. şi anume de a veni imediat. în timp ce m-'am zgribulit iar în pat. sper să fiu ferită de o asemenea bănuială. dar. nici pentru ea. nu cumva vrei să spui că Amalia ar fi trebuit să asculte de Sortini şi să se ducă la „Curtea domnească" ? — Nu. Ce e mai urît în povestea asta. 1 CASTELUL ♦ 203 Amalia isprăvise cu masa părinţilor şi se apucase s-o dezbrace pe maică-sa. ci s-a compromis pe sine. zise Olga. apoi o aşeză uşurel pe scaun. îi azvîrli omului din faţa'ferestrei bucăţelele în obraz şi închise fereastra. Scrisoarea era concepută în termenii cei mai ordinari din cîţi auzisem vreodată şi-i ghiceam mai mult din context. asta se putea uşor repara. — Cum. tocmai îşi agăţa de gît braţele mamei şi. dar decisiv a fost că Amalia nu s-a dus la „Curtea domnească". Se putea obţine uşor o satisfacţie prin scuze. că de unde nu. Astfel de exemplare se găsesc deci printre ei. zise K. rezemat de spetează. şi poate fi şi ascuns privirii oricui. chiar dacă ar fi fost încă neîntinată. Cine nu o cunoştea pe Amalia şi ar fi ci202 ♦ Franz Kafka tit doar scrisoarea. Nu puteai să nu fii indignată de scrisoare. continuînd apoi cu vocea scăzută. ceea ce însă se întîmpîa în mod evident doar pentru că era şi mai neajutorată decît el. deşi începu cu ce e mai uşor şi mai inutil. trebuia să considere fata căreia cineva îndrăznise să i se adreseze astfel ca dezonorată. în tot ce face. de faptul că un asemenea abuz de putere este posibil. Conţinutul nu pot să ţi-'l redau. dacă împrejurările sînt doar puţin mai favorabile. asta nu ţi-am spus-o încă. care-i atîrnau lăbărţaţi de picioare. dar fiecare clipă a după-amiezei precedente a fost la fel de decisivă. zise Olga. poate şi s-o pedepsească pe fiică-sa pentru presupusa ei încetineală. nu ştiu de ce i-ai atribuit o importanţă aşa de excesivă. nu conţinea nici o vorbă măgulitoare.

în cel mai rău caz. chiar şi cu privire la Frieda. dar în acest caz nu exista nici acel nimic favorabil. cînd a fost cazul.. chiar dacă la început ai fost speriat. care e specialistul propriu-zis Şi se foloseşte de această asemănare a numelor. n-are decît s-o întrebe. — Nu sînt asemănătoare. dimpotrivă. e vorba de abandonarea unor erori. în fond se cunoaşte despre el doar atît că numele lui seamănă cu al iui Sordini. — Dar ce fatalitate. Frieda n-a primit o scrisoare atît de murdară de la Sortini. Chiar şi acela care rîde de cazul ei. dar a fost pedepsită în alt mod. dar între Frieda şi Klamm s-a petrecut — abstracţie făcînd de felul cum au evoluat pînă la urmă lucrurile — ceva cu totul asemănător ca între Amalia şi Sortini. se zice că toţi ţinem de castel şi că nu există nici o distanţă peste care să durezi punţi. zise Olga. dacă e vorba să judeci un lucru simplu. fireşte. în ce mă priveşte. ca să se descotorosească în dauna lui Sortini de anumite obligaţii de reprezentare şi să rămînă nestingherit în munca sa. se putea. Se poate ca scrisoarea către Amalia să fi fost aşternută pe hîrtie cînd Sortini era dus pe gînduri. cum e Sortini. dînd din cap. altul o face Poate altfel. spun lucrurile cele mai grosolane. Las-o pe Frieda de o parte. Nu trebuie deloc apărată. şi Frieda l-a iubit pe Klamm cu adevărat. la tejghea — am regretat-o. de pildă. căci capriciile domnilor sînt trecătoare. dacă nu s-ar întemeia în mod evident pe nişte erori. nu ştiu de ce o aduci pe Frieda în discuţie. e apucat subit de dragoste faţă de o fată de la ţară.. Crezi că n-ar fi putut şi Klamm să scrie la fel către Frieda ? Aşa sînt domnii. m-aş fi dus. dar mulţi. faptul că te crezi obligat s-o aperi de această comparaţie. poate chiar că a plecat îndată după ce a trimis curierul — ceva cu totul verosimil. Cînd compar aceste două cazuri. ele sînt unul în raport cu celălalt. . zise K. şi ce avocaţi! zise K. fiindu-ne foarte favorabilă. pînă una. neînvăţat cu lumea. cine se îndoieşte de asta. şi totuşi găseşti acum. Dacă n-ar fi asemănarea de nume. s-ar fi putut abate fatalitatea. Şi apoi trebuie să ne gîndim că între un funcţionar şi fata'unui cizmar există totuşi o mare ^stanţă. îl iubeşte şi azi. manifestările lui iau alte forme decît dacă se îndrăgosteşte calfa de tîmplar din vecini. Dacă un astfel de om. distraţi fiind. Ce-i drept. Dar Ama-lia n-a făcut asta sau ceva asemănător. oricum ar o însă. ar trebui să ne consoleze. din pricina modului criminal de a proceda al lui Sortini ? — Ba da. şi cît de grea e pedeapsa. dar sînt şi asemănătoare. Ce ştim noi despre gîndurile domnilor ? N-ai auzit tu cu urechile tale sau povestindu-se. cum zici. zise K. albul fiind Frieda. aşa cum am făcut-o ca o prost crescută atunci. Doar nu putea fi acuzată Amalia. se pare că nu scoate o vorbă cu orele. şi nici n-a fost pedepsită direct. ci lăudată. sau chiar condamnată.' peste care trebuie să durezi o punte într-un fel sau altul. numai Amalia a fost în stare s-o suporte. şi asta Probabil că aşa e în mod obişnuit. tot atîta dreptate. — Nu. dacă ar fi păşit doar peste pragul 204 ♦ Franz Kafka „Curţii domneşti" în ultimul moment. îţi mărturisesc deschis. foarte frumos. era mult prea jignită. mai erau şi batjocorirea scrisorii lui Sortini şi ofensa adusă curierului. nu se simt în apele lor şi atunci. şi apoi spune deodată o asemenea grosolănie că te înfiori. Ţie asta ţi se pare nedrept şi monstruos. N-aş fi suportat frica de ce avea să urmeze. Olga. nu poţi deveni chiar atît de nesimţitor prin obişnuinţă. dacă nu eşti unit cu ea prin legături de sîng6' CASTELUL ♦ 205 pe aceea e adevărat că sînt două cazuri profund diferite. e absolut unica părere în sat. în general nu se ştiu multe despre el. şi apoi s-ar fi dus la „Curtea domnească" şi ar fi aflat că Sortini a plecat. poţi să rîzi de Frieda. zise Olga. iartă-mă că pentru asta trebuie să-ţi vorbesc despre Frieda. poate că abia începi să-ţi dai seama. alta ar fi trecut timpul. avem aici avocaţi foarte buni care se pricep sa facă tot ce vrei dintr-un nimica. şi. ca albul şi negrul. nu în urma unui proces în toată regula. ea şi toată familia noastră. şi a răspuns fără rezerve. Existau în fond mai multe ieşiri. cînd se scoală de la masa de scris . dar din păcate am avut Prilejul să vedem că nu este tocmai aşa. tare de tot. — Te rog să nu-mi iei în nume de rău. fireşte. dacă aş fi primit eu o astfel de scrisoare.domnească". e răutăcios sau invidios. Pe Amalia însă nu poţi decît s-o diS' preţuieşti. Dacă i-ar fi dat ascultare cumva numai de formă. Chiar ca specialist în materie de apărare contra incendiilor este probabil adesea confundat cu Sordini. se poate şi rîde. şi chiar ne-ar consola. nu mai amesteca lucruri atît de esenţial diferite. dacă insist asupra comparaţiei.Despre Sortini nu se ştie acelaşi lucru. — Astea sînt oare deosebiri mari ? întrebă Olga. poate nici nu s-ar şti deloc de el. e un rest de erori. nu susţin deloc că sînt la fel. fără să ia seama deloc la cele scrise. ce ton întrebuinţa Klamm faţă de Frieda ? Se ştie despre Klamm că e foarte grosolan. Şi nu e vorba de obişnuinţă. i-aş fi dat. o altă fată s-ar fi dichisit. nu toţi. că e ceva just. dar că nu s-a dus a fost ceva eroic. Sortini a încercat în felul acesta. apoi. cazul ei a fost cu totul altul. Pot să ţi-o dovedesc uşor.

nu încape discuţie şi •uci clevetire. ieşi din încurcătură ponegrind alte femei. asta m-ar fi preocupat foarte tare. dovedeşte că tot mai aveam puţină luciditate. Ei. toobilurile le păstrează Amalia închise în inima ei. dar cu cît vorbeşti mai mult despre această faptă. Am fost pesemne toţi loviţi de orbire în după-amiaza aceea. cînd a refuzat să s6 ducă la Sordini. dacă aceştia îşi îndreaptă atenţia spre ele» ba îi iubesc şi dinainte. Amalia însă nu l-a iubit pe Sortini. Cum poate crede că l-a iubit. îmi apare într-un cadru destul de credibil. cum probabil n-a mai fost respins nici un funcţionar? Barnabas spune că Amalia mai tremură şi acum uneori de emoţia cu care a trîntit acum trei ani fereastra. pe cînd Amalia mă interesează numai în măsura în care e sora lui Barnabas. negăsind în Amalia destule lucruri lăudabile. pe Frieda în care am avut o încredere deplină. a terminat c» Sortini. Dar eu nu vreau aici s-o ponegresc pe Ama208 ♦ Franz Kafka lia. şi. ce lucru favorabil poate rezulta din dragostea Friedei ? E greu să judeci relaţiile femeilor cu funcţionarii. zărind-o. decît ca o suferinţă personală a Amaliei. sau. dacă un om atît de retras. ce-i drept. aşa cum i-a poruncit să vină. altfel ar fi trebuit să plec de mult. crede-mă. O. aşa a fost. O dragoste nefericită din partea unui funcţionar nu există. şi de aceea mi se pare curios cum încerci tu mereu s-o ataci Şi să mi-o discreditezi. pe ocolite. ci contrariul. Dragostea nu lipseşte niciodată. în schimb. e chiar de neconceput. însă diferenţa principală constă în aceea că Frieda e logodnica mea. amintind. nu suportă pe nici una multă vreme. dimpotrivă. cazul Amaliei. scîrboasă ? Şi dacă nu rezultă din comparaţie ceva favorabil lui Klamm. într-adevăr. şi Sortini & numai că şi-a îndreptat atenţia asupra Amalieî. fac doar o comparaţie. Nu presupun că o faci dinadins sau chiar cu rea intenţie. deoarece mi-l descrii tu. Şi acum. nici s-o apăr pe Frieda. dar şi atunci mai mult ca o chestiune publică. Da. aşa că vreau să neglijez complet această chestiune. asta fl» ştie. din povestirea ta. a curierului de la castel. oricine poate să controleze. e mai penibilă decît cea mai grosolană scrisoare a lui Sortini. Am venit aici de bunăvoie şi . şi sînt decis s-o mai am şi de acum înainte. comparat cu al lui Klamm. o'ricît ar vrea să nege. ce diferenţă mai e între Frieda şi Amalia ? Doar atît.. Klamm nici măcar nu şi-ar da osteneala să scrie întîi o scrisoare! Oare tot mai pare monstruos. zise K. modul de a proceda al lui Sortini ţi se va părea mai de înţeles şi mai puţin 206 ♦ Franz Kafka monstruos. pentru ori-^ne care se ocupă cu bunăvoinţă de cazul ei acest lucru e limpede. în privinţa asta. în schimb îmi pasă de Frieda. şi mai suportabil. Acum. nu e o laudă să spui despre o fată — şi nu vorbesc nici pe departe doar de Frieda — că s-a dăruit unui funcţionar numai pentru că l-a iubit. din dragoste pentru Amalia vrei s-o Plasezi mult deasupra tuturor femeilor. e destul de excepţional acest lucru. chiar cînd te atinge personal Cînd Klamm scrie o scrisoare tandră. ca f CASTELUL ♦ 207 plus nici nu l-ar fi iubit pe Sordini. ci a şi sări' peste oişte. înţelege-mj bine. la fel îi porunceşte să plece. tabloul se schimbă într-un fel de neînţeles pentru mine. cuminte sau prostească. pentru mine. în comparaţie cu asta. La iubit şi i s-a dăruit. Dar noi ştim că femeile nu pot altfel decît să-i iubeasc* pe funcţionari. asta-i tot ce ştie. — O fi. Dar Amalia e o excepţ*e' ai să spui. Dacă un funcţionar ar fi comis faţă de ea o nelegiuire aşa de strigătoare la cer. Ce-mi pasă mie de Sortini ? Eu nu sînt pompier. cu picioarele lui ţepene de atîta st*1 la masa de scris a sărit peste oişte. şi chiar este mai de înţeles. nimeni nu i le va putea smulge. eroică sau laşă. şi că destinul ei e poate împletit cu slujba lui Barnabas. N-o faci intenţionat. dar nu e nimic de lăudat în asta. cine poate să ştie ? Nici măcar ea însăşi. cred că după toate astea. ale cărui relaţii cu femeile sînt cel puţin necunoscute. pentru că nai vrut să ştii de nici o comparaţie. în acest scop. împrejurările te îndeamnă s-o faci. dar faptul că prin toată ceaţa aceea ni s-a părut că remarcăm totuşi întrucîtva că e'îndrăgostită. de vreme ce l-a respins atît de energic. şi de aceea nu trebuie întrebată. îi porunceşte ba uneia. Frieda n-a făcut nimic remarcabil. nu. Şi asta « adevărat. cum mi s-a părut la început. după explicaţiile tale. cu atît îmi e mai greu să-mi dau seama dacă a fost mare sau mică. Klamm e ca un comandant al femeilor. dacă le pui pe toate astea laolaltă. vreau doar să-ţi explic ce atitudine iau faţă de Frieda şi cum fiecare atac împotriva Frie-dei este în acelaşi timp un atac împotriva existenţei mele. îmi vei obiecta. nu l-a iubit. se aşază la masă şi scrie cu scrisul lui frumos de funcţionar o scrisoare. şi. dacă-l iubeşte sau nu. însă. că Frieda a făcut ceea ce Amalia a refuzat să facă. nu mă încumet să-l judec pe Klamm. Atitudinea Amaliei e remarcabilă. Dar poate că totuşi l-2 iubit. dar. ar fi aproape mult prea excepţional. cum este Sortini.Pricum. a dovedit-o. ba alteia să vină la el. e foarte uşor. şi-a urmat doar îndemnul inimii.

m-au izgonit din toate casele. Brunswick. Ce pălăvrăgeală revoltătoare a trebuit să ascult ieri. aşa se potriveşte cu situaţia ei. o slujbă şi o muncă reală. s-au jucat cu mine. de ce se extinde acest dispreţ şi asupra voastră. Acuifl trei ani noi eram fete de gospodari. O cunoşti pe urmaşa Friedei ? O cheamă Pepi. N-ai decît să asculţi cum vorbeşte cîrciumarul cu Pepi şi să compari cu felul în care vorbea cu Frieda. despre Amalia. E adevărat că am fost primit aici ca arpentor. sînt în bună parte la cheremul ei. am să i-o plătesc. ne lăsăm antrenaţi. Dar asta n-o împiedică pe Pepi s-o dispreţuiască şi pe Amalia. Doar nu e puţin lucru. căci totul purcede de la castel. asta nu se poate tăgădui. dar e posibil. a familiei nevinovate ? Că Pepi. în realitate. M-a văzut pe fereastră cînd mă duceam să iau bere. Mă rog. s-ar părea că Frieda. N-am făcut decît s-o situez pe Frieda la locul care i se cuvine. mă voi însura cu ea şi voi deveni un nou membru al comunei. ai putut însă să-ţi dai seama de starea de acum a lucrurilor. cînd oi mai ajunge la „Curtea domnească". cu cozile şi panglicile ei. iu poţi oare pricepe deloc că purtarea Amaliei faţă de Sortini a fost primul motiv al acestui dispreţ ? 210 ♦ Franz Kafka — Ar fi prea ciudat. n-are decît să mă dispreţuiască. n-am trecut-o sub tăcere. în afara relaţiilor de birou. Abia alaltăseară am făcut cunoştinţă cu ea. cum ar putea însă acest ceva deosebit să dea niotiv de dispreţ. mă tem că ai s-o înţelegi şi tu. iar ea e chelneriţă la „Curtea domnească". asta nu mai înţeleg. răspunse Olga. toţi. acum o săptămînă încă. Atîta putere. Frieda. de pildă. mai repede decît ar putea fugi numai cu ajutorul picioarelor ei scurte şi groase. dar tot ce s-a întîmplat de atunci încoace. Amalia. dar dispreţuită ? Şi daca Amalia e dispreţuită dintr-un sentiment într-adevăr de neînţeles pentru mine. noi stăteam apoi la gustarea de dimineaţă. am o logodnică care-mi ţine locul de cîte ori am alte treburi. te dispreţuieşte.m-am fixat aici de bunăvoie. îmi aduc aminte perfect de orele care au urmat după dimineaţa aceea. şi asta înseamnă totuşi ceva. N-am avut intenţia s-o fac. dar aşa am fost crescute. cu biciul în mînă. şi acum se mai joacă cu mine. nu-i aşa ? Şi cînd vin la voi. Dispreţul ei faţă de mine îl întrece desigur pe al Friedei. situaţia e şi mai proastă. există — toate acestea le datorez Friedei. e adevărat că în felul cum ai văzut şi tu atunci. data viitoare.} — Am vorbit într-adevăr aşa de urît despre Frieda ţ\ întrebă Olga. Bineînţeles că doar provizoriu şi că n-are calităţile necesare pentru a fi angajată acolo în permanenţă. Familia voastră are ceva deosebit şi în ochii mei. zise K. în inocenţa ei. a făcut mai mult decît Amalia. dar jocul a devenit mult' mai complicat. ajunge numaidecît în societatea cea mai înaltă. cu tot orgoliul ei. K. — Dacă ai vrea să schimbi atitudinea tuturor care ne dispreţuiesc. afară de Amalia şi . Lasemann şi Brunswick l-au dat afară din casele lor. — Vai. dar nam vrut să vă înjosesc pe voi. ar pretinde că ni($ măcar nu ştie de aşa ceva. în seara aceea. arpentorul. cîtă am. ' . la „Curtea domnească". dar. şi. deşi deocamdată inutilizabilă. aşa cum ţi se pare acum. care era pe vremea aceea calfa noastră. pe cine primiţi de fapt ? Cui îi încredinţaţi povestea familiei voastre ? De la cine speri să-ţi poată'da un oarecare ajutor. am totuşi un cămin. oricum. căci. pînă cînd muşteriii s-au apucat să-mi ia partea. zise Olga. găsesc că e cam tare. o datorez Friedei. Cînd i-am dat-o însă. de pildă. venise. judecind după toate acestea. Dar cine nu ne dispreţuieşte ! Cine se decide să ne dispreţuiască. oricît de mărunt şi improbabil ? Doar nu de la mine. dacă ai încerca s-o descoşi despre rolul ei. a trebuit să mă rog mult de ea şi să-i promit panglica pe care o purtam în păr ca să-mi deschidă. Şi totuşi. căci am crescut oarecum în influenţă. treceam pe lîngă ea fără să-i aruncăm o privire măcar. eram cu siguranţă prea trufaşe. a aruncat-o într-un colţ. dar asta doar aparent. era CASTELUL ♦ 209 slujnică la „Hanul Podului". iar Frieda. Friedei care e atît de modestă. însă. Şi de la cine ? De fapt chiar de la Frieda. am impresia că încerci să obţii ajutor pentru Amalia. şi. a alergat la uşă şi a încuiat-o. oricît am discuta. ca în fiecare zi. şi nici nu cred ca! am făcut-o. există acum o deosebire mare între noi şi Frieda. împrejurările o aduc cu sine. ci speri într-un ajutor de la omul care posedă de pe acum oarecare putere. Amalia ar putea fi admirată sau condamnată pentru asta. încît.. — Cît de timorată eşti! zise K. Ai şi tu dreptate. Frieda ne poate dis-preţui. pînă acum era fată în casă. te-ai apuca de o treabă grea. tata îi dăduse de lucru şi-l trimisese acasă. oricît de mărunte ar părea aceste lucruri. situaţia noastră e de aşa natura încît sîntem în termeni răi cu toată lumea. din nou. şi e bine s-o subliniem odată. nici noi nu ştim pînS unde. iar eu printre argaţi. orfană. şi mai ales perspectivele mele de viitor — or fi ele tulburi. vezi. a cărei privire ar ajunge s-o scoată din cameră pe micuţa Pepi. mai am şi una personală cuKlamm. şi cînd începem să ne plîngem. pe care.

totul se petrecu fără cea mai mică ceartă. cum eram tineri. ajunseseră la concluzii de-' favorabile pentru aceştia. aşa că se vorbise despre necesitatea de a reorganiza corpul de pompieri al castelului. Noi toţi eram la fel de disperaţi. Şi în cele din urmă. nimănui nu-i venea a crede că ăsta e un rîset. Seemann era incapabil să scoată o vorbă.! cei prezenţi dintre domnii din castel văzuseră ce pot pomşl pierii noştri. prezenţi şi ei. cu această delegaţie fuseseră discutate o seamă de chestiuni. cine este în cauză şi cum stau lucrurile ? Noi tăceam. ne veneau pe cap prieteni şi duşmani.de mine. mereu serios — nici' nu ştie să rîdă — stînd în faţa tatii pe care-l admirase pînă atunci. alergă după el pînă-n pragul casei. să se întindă la masă. întotdeauna greoi şi demn. probabil cu intenţia de a se mai linişti puţin pe sine şi pe toţi. cunoscuţi şi străini. veniră clienţi să-şi scoată din magazia lui tata ghetele lăsate acolo pentru a fi reparate. ceea ce nu ne împie' dică să le dăm crezare si data următoare. îl bătea pe tata pe umăr. tata vorbea mereu despre serbare. Oamenii care se nimeriseră să fie la noi. părea să caute ceva de a cărui lipsă şi-ar fi dat seama chiar în clipa aceea. ÎŞ* uită vorbele de îndată ce le-au spus. cei mai buni prieteni îşi luau rămas-bun în cea mai mare grabă. drăguţul de el.înţelepciunea ei precoce şi de bogata ei experfewţft» apoîlînsă.' şi a zis că Brunswick pomenise ceva de un curier şi de o scrisoare ruptă. renunţînd apoi. asta nu conta. dar. repede şi complet. faţa îi era atît de tinerească şi de voioasă datorită speranţelor. şi. rămas pe gînduri. iarăşi şi iarăşi. zii. se CASTELUL ♦ 213 lăsaseră de treburile lor ca să se strîngă roată în jurul celor doi bărbaţi. înalt şi puternic. la început. ba părea prea obosit ca să mai facă efortul de a înţelege despre ce este vorba. în registrul de comenzi a fost şters un rînd' după celălalt. dar cum nu ştie să rîdă şi n-a mai fost auzit rîzînd. am fost asaltaţi din toate părţile cu întrebări privitoare la povestea cu scrisoarea. dar asta are puţină însemnătate sau nu are deloc. în acelaşi timp. tata încerca să-i facă să se răzgîndească. tata însăla JÎS de . pentru asta era nevoie de instructori din sat. pe vremea aceea necopt ca un mieluşel. a spus ceva deosebit de prostesc sau de impertinent.. dar nu lipsea nimic. dar puţin adus de spate şi bolnav de plămîni. erau foarte veseli. intră de parcă ar fi vrut să măsoare doar mărimea camerei. se pronunţaseră foarte favorabil despre ei ş|| comparîndu-i cu cei din castel. nu puteam nici măcar să credem . toţi erau mulţumiţi dacă reuşeau să rupă legăturile cu noi. «O h ii I 1 18 PEDEAPSA AMALIEI — Scurt timp după aceea însă. de altfel. uitîndu-se prin fereastra deschisă spre cer. Nici unul însă nu stătea mult. Brunswick veni să-l anunţe pe tata că părăseşte' serviciul. Barnabas. dar tata avea motiv să spere că alegerea o să cadă pe el. cum n-aveam să-l mai văd niciodată. iar tata. noi toţi îl sprijineam cît puteam în acest sens. Mama a certat-o CASTELUL ♦ 211 pentru cele spuse. domnii au obiceiul să spună ceva plăcut în asemenea oca. ca şi cum ar vrea să scoată din el vorbele pe care ar trebui el însuşi să le spună. puteau fi luate în consideraţie mai multe persoane. cu o superioritate pe care nu i-o ştiam. parcă am şi acum scena îfl faţa ochilor: Seemann. obligat acum să-i comunice că asociaţia îl concediază şi-l roagă să restituie diploma. chiar dacă mai aveau şi pierderi. dar nu le putea găsi. părea un fel de joc cumplit cînd Lasemann plecă în fugă. cum îi era obiceiul. aruncă o privire în jur şi gata. a. lucru de prevăzut. rîdea mereu. datoriile fură plătite. şi ne întrebase dacă avem cunoştinţă de aşa ceva. şi anume : la castel exista un corp de pompieri propriu care trimisese o delegaţie la serbare. Amalia a spus că nu prea trebuie să ne încredem în astfel de vorbe de ale domnilor. cuprinzînd cu braţele jumătate din masă şi. stătea aşa. pe care-l bucurase în clipele de intimitate cu perspectiva de a-l face locţiitor de şef de pompieri. Iar tata era mult prea obosit de ziua trăită şi prea disperat ca să mai poată veni în ajutorul cuiva. şeful pompierilor. spunînd foarte cinstit că vrea să se stabilească de capul lui — un om deştept care a ştiut să profite de momentul favorabil. avea diverse planuri privitoare la asociaţia pompierilor. Lasemann. s-a vorbit despre altceva şi chestiunea a fost dată uitării. cu timpul renunţă însă şi-i ajuta în tăcere să-şi caute ghetele. apăru Seemann. Despre asta ne vorbea. smulgîndu-se din societatea altora. proviziile de piele pe care oamenii le ţineau la noi fură şi ele restituite. Atunci.

— Mă rog. ei adorm numaidecît.' Seemann ne apărea ca persoana cea mai indicată. şi care să întoarcă roata înapoi. cu atît mai bine. dacă le-ar fi pus capăt atunci. arătă spre diploma agăţată în perete şi făcu semn cu degetul. zise Amalia. încetă să mai fie exagerat de plin de tact. care intrase neobservată dinspre curte — bătrînii erau de mult culcaţi —. în cele din urmă se apucă totuşi de vorbit.în posibilitatea unui asemenea dezastru. deocamdată. a cărui plecare aproape că ar duce la dizolvarea asociaţiei. totul s-a isprăvit. Toate astea ar fi fost tare frumoase. dar pe acestea le păstra. ci ca să dea ascultare îndemnurilor încurajatoare sau mînioase ale oamenilor. repetă Amalia. zise K. acea vorbă clară. o înmînă lui Seemann aşa cum era. Şi apoi s-a petrecut ofensa adusă cu214 ♦ Franz Kafka rierului. Mă rog. adică lucruri cu care te poţi întîlni oriunde. Noapte bună ! într-adevăr. în schimb nu mă impresionează defel oamenii care nu se sinchisesc de astfel de poveşti şi-i lasă doar pe ceilalţi să se preocupe de ele. Tot ce ai povestit pînă acum dovedeşte doar temeri necugetate ale oamenilor. Seemann. neglijînd tot restul. oamenilor. Poate că fără realizările strălucite ale tatii la serbarea de ieri lucrurile n-ar fi ajuns aşa de departe. a obţinut fata într-adevăr. nu vreau să vă deranjez. înghesuindu-ne în el. erau foarte serioase. Dacă asociaţia s-a decis totuşi să-l roage pe tata. Amalia îşi aşternea probabil un culcuş pe jos. îl ruga pe tata să nu i-o îngreuieze si mai tare. — Nu. Dar continuă.'a trebuit să discutăm noi singuri cu ultimii clienţi. din pricina căreia se întîmplau toate acestea. din pricina părinţilor.. — Şi unde vezi tu în toate acestea mîna castelului ? întrebă K. şi acum e aproape zece. de asemenea — cel puţin aşa mi se pare — o anumită îngustime de vederi. toţi o vor recunoaşte. Ce bucuros era Seemann că reuşise să scoată vorbele acestea ! De mulţumire. ci doar spre fiica unei femei care spăla podelele în birouri. tocmai că fac parte din această categorie . că ţi-ar plăcea omul. iar dacă ele îl făceau indispensabil. şed laolaltă aşa cum şedeţi voi aici şi se tratarisesc cu ele reciproc. desigur. Ce era de rîs în fond. mă duc să mă culc. dar peste o oră s-a terminat cu somnul profund. să-şi dea demisia. în naivitatea noastră. un membru indispensabil. Amalia. oricum. căci ce era de fapt acea diplomă ? Un atestat al capacităţilor sale. zise Olga. dar interesul oamenilor e de diferite feluri. — Influenţa castelului. începu prin a-l lăuda pe tata. fireşte nu ca să satisfacă dorinţele noastre secrete. Deosebit de caracteristic însă mi se pare că nici nu pomeneşti de Amalia. de asemenea poveşti ? Există pe la noi oameni care se hrănesc de-a dreptul din ele. satisfacţie pentru necazurile aproapelui. Tata dădu din cap 'şi se duse s-o ia. toate astea se petreceau de aci înainte sub influenţa castelului. şi-a asumat sarcina grea de a aduce la cunoştinţă acest lucru. dar poate nevastă-sa. se făcu beznă. ziceam noi mereu în gînd. Apoi se aşeză într-un colţ. CASTELUL ♦ 215 — Ba da. în fond. cred. o pildă de neegalat pentru cei tineri. fiindcă mintea lui era cu totul dusă la castel. Tot mai păstram speranţe. zise K. Spunea despre el că e podoaba asociaţiei. dînd loc la temeri cu privire la sănătatea sa mintală. — Omul ăsta mi-ar plăcea. asta pentru că. stătea probabil liniştită de o parte şi observa dezastrul. şi atunci îi deranjează şi cea mai mică licărire de lumină. . motivele care o sileau s-o facă. nu se mai mişcă.'în sfîrşit. am auzit odată de un tînăr care stătea toată ziua şi toată noaptea cu gîndul la castel. Aşteptam încordaţi ca din rîsul lui continuu să se desprindă. dar mîinile îi tremurau şi nu reuşi s-o scoată din cui M-am urcat pe un scaun şi l-am ajutat. istorisiţi poveşti despre castel ? Tot mai staţi aici împreună ? Parcă voiai să-ţi iei rămas-bun numaidecît. iar el. domnule preşedinte. dar tocmai aceste realizări au atras în mod deosebit atenţia oficialităţilor. zise Amalia. K-. Deocamdată nu pare a fi intervenit încă. prietenie pe care nu te poţi bizui. în sfîrşit. lîngă patul părinţilor. asociaţia stă în plină lumină şi e obligată să aibă grijă de puritatea ei •Hai mult ca oricînd. în cele din urmă s-a descoperit că gîndul nu-i era îndreptat în fond spre castel. Dar ce-ţi pasă ţie. şi va trebui să sting lumina. nimănui nu i se poate reproşa nimic. după care asociaţia n-a găsit altă ieşire. De fapt'. din clipa aceea. şi preşedintelui asociaţiei i-ar fi îngreunat cu adevărat situaţia numai dacă i-ar fi azvarlit diploma la picioare încă de la primul cuvînt. mereu ne gîndeam că din rîndul numeroşilor vizitatori va ieşi în cele din urmă unul care să poruncească: „Staţi I". Şi. dacă nu nedreptatea stupidă care ni se făcea ? Domnule preşedinte. ceea ce însă n-avea alt efect asupra lui decît să se tot întoarcă şi să se sucească în mod ciudat. — Mă îndoiesc. Tu însă nu pari a face parte dintre oamenii de acest fel. Nici măcar nu scoase diploma din ramă. nimeni n-ar fi putut acţiona într-alt fel. iar din partea tatălui tău. doar în mod provizoriu. spuneţi-le. numai vorbi cu nimeni . şi lucrurile au intrat în ordine.

şi tot ce poseda. cînd s-au dezis de noi. aranjamentele fuseseră favorabile. te înşeli cu totul în privinţa Amaliei. ar fi sacrificat totul. Vezi bine că n-am nici un motiv să-ţi cîştig simpatia în mod special pentru Amalia. e drept că numai pentru cei mai de vază. nu se sinchiseşte de ni-mic decît. poate nici nu aveau nimic împotriva noastră.— Cine e tînărul acela de care vorbea ? întrebă K. era uşor. de atunci încoace era ca şi cum nici n-ar mai exista. Şi-apoi. — Nu ştiu. şi nu era de aşteptat nici o pedeapsă expresă. şi. Şi să nu crezi cumva că pentru că ar fi încuviinţat purtarea Amaliei. Nu ne temeam de ceva ce avea să vină. cu sau fără voia ei. pentru prima oară în viaţă am fost condamnaţi la trîndăvie. dar care par ironice. Mînie probabilă. căci noi nu am mai aflat ninu<. Cînd se întîmpla în sat ca o familie binevăzută să fie dintr-o dată complet ostracizată. nici nu pot să iau foarte în serios atracţia resimţită de Sortini. nenorocirea familiei. doar atît: curierul se înapoias'e la „Curtea domnească" ţinînd în mînă nişte Mrtii rupte. şi apoi aşteptau să vadă cum o să mai decurgă lucrurile. cum ar fi putut-o încuviinţa el. Nu s-a întîmplat nimic. trăiam în plină pedepsire. nici o vizită.. dar care abia dacă au fost vreodată cu adevărat tinere. Aşa că şedeam laolaltă. Oamenii din sat nu aşteptau decît să venim noi la ei. fiecare în parte este întrun fel dezavantajat. Frieda îl văzuse plecînd şi apoi revenind. tuturor le părea rău de ce făcuseră. dar dă impresia că e ironică. asta e cert. în iulie şi august. am fi făcut la fel. cum se retrăgeau oamenii din sat. zise K. chiar în momentele cele mai grele. dacă nu se întîmpla nimic. de părinţi. nici o veste. Tu o vezi în fiecare zi. schimbase cîteva vorbe cu el şi . de fapt. dacă pînă atunci fusese retras. e cu totul în defavoarea ei. încă de prima dată cînd am zărit-o m-a îndepărtat privirea ei indiferentă. e adevărat că e cea mai mică dintre voi. din partea castelului nu se putea observa nimic. şi noi. căci era vremea secerişului. dispreţul de acum nu exista încă. pentru Sortini. poate că prin scrisoarea aceea voia mai mult s-o pedepsească. nu vrea să fie iniţiată în nimic. o făceau numai de frică. un admirator al lui Sortini ? Nu putea s-o înţeleagă nicidecum. să vină să ia comenzi. de care pomeneşti uneori? Adevărul e că toţi trei semănaţi foarte mult. Sau poate vă 216 ♦ Franz Kafka domină prin frumuseţea ei. în loc să-şi ceară iertare de la fiecare dintre voi. are aspectul fără de vîrstă al femeilor care nu prea îmbătrînesc. Nici de mizerie materială nu aveam încă să ne temem. cu ferestrele închise. de ce vă temeaţi ? Ce soi de oameni sînteţi! — Cum să-ţi explic ? zise Olga. lipsită de simpatie. ca tata să-şi redeschidă atelierul. De aceea. la domnii din castel totul e posibil. poate Brunswick. în fiecare zi din nou. răspunse Olga. numai din'milă. căci n-o făceau din convingere proprie. poate altul. şi că ceea ce o deosebeşte de voi. Pe cînd însă remarcam. cum era să remarcăm acum vreo schimbare «J6 atitudine ? Această linişte era lucrul cel mai grav şi nici p6 CASTELUL ♦ 217 departe faptul că oamenii ne întorceau spatele. în locul lor. Ea a pricinuit. e numai de dragul tău. dar pînă şi tata. care a fost desigur cel mai lovit de această nenorocire şi care niciodată nu s-a prea priceput să-şi măsoare cuvintele. —' Păi. cum se exprimă ea. indiferent dacă e vorba de fata cea mai frumoasă sau de cea mai urîtă. în măsura în care duceam lipsă de alimente ne mai ajutau rudele în secret. Lumea de aici. în fond. Şi nici nu ştiau exact ce se petrecuse. dacă mă gîndesc bine. Dar încolo. cînd se întîmplă să stea de vorbă o dată cu voi. Doar nu remarcasem nici înainte vreme vreo solicitudine din partea castelului. Doar că toată lumea rupea relaţiile cu noi. ar trebui să asculte de tine. — Nu vreau să vorbesc despre Sortini. bineînţeles nu în felul cum s-a întîmplat apoi în realitate. mai ales acasă. şi dacă încerc s-o fac. şi. decît s-o cheme. în urma mîniei probabile a lui Sortini. pentru că de multe ori nu ştii dacă vorbeşte ironic sau serios. ca şi castelul. Nu e uşor s-o înţelegi pe Amalia. în plină arşiţă. şi pe sine. nimic. datornicii ne achitaseră totul. pînă şi tata s-a abţinut să-i spună măcar o vorbă de reproş. deşi nu prea îi seamănă. De cele mai multe ori vorbeşte serios. Nici o citaţie. Cum ai ajuns să depinzi în atît de mare măsură de ea ? Erai aşa încă înainte de marea nenorocire ? Sau abia după aceea ? Şi nu simţi niciodată dorinţa să devii independentă de ea'? Şi dependenţa asta e oare întemeiată pe ceva raţional ? Ea e mezina. dar asta nu se cunoaşte. atunci de cele mai multe ori spune lucruri serioase. credeau că-şi fac datoria. S-o fi văzut {# Amalia pe vremea aceea ! Ştiam cu toţii că nu va urm* vreo pedeapsă expresă. e adevărat că naveam pănîînt şi că nu ne lăsa nimeni să ajutăm la muncile cîmpului. îşi poartă capul mai semeţ ca oricine. — Lasă interpretările ! zise K. tu nu remarci duritatea trăsăturilor ei. Amalia a fost într-un fel oarecare cauza nenorocirii noastre. care se pricepea să coasă rochii foarte frumoase. sufeream de pe atunci chiar de ce era în prezent. despre Sortini. ca Amalia. fireşte. zise Olga.

A suportat mai mult decît oricare dintre noi. nici una nu se putea pune în practică. şi petreceam jumătate din noapte aşezată pe marginea patului lui. ea nu putea decît să tacă. cuprins de o nelinişte. şi chiar dacă i-ar fi ajuns la ureche. în fond. cum presimţeam. căci nu s-ar putea spune că' o resimte şi azi — ba chiar şi atunci avea mintea cam rătăcită. în toate amănuntele ei precise. nu ar fi întîmpinat decît tăcere. oricare ar fi fost natura ei. unele schimbări. că. Dar nici măcar o astfel de veste n-ar fi fost necesară. noi vedeam numai urmările. am stat însă în casă. ea pusese mîna în dimineaţa aceea pe cîrma familiei şi o ţinea cu tărie. îmbrăţişări. iar nouă ni s-a repartizat o cocioabă . ar fi renunţat toţi cu plăcere să discute cazul. care pricepea încă prea puţin din toată'povestea şi cerea mereu explicaţii. ce bine o duceam în comparaţie cu ea ! A trebuit. ca noi doi acum. ci doar din datorie. am fi găsit peste tot aceeaşi bunăvoinţă ca odinioară. Locul ei preferat era colţul unei canapele. era firesc şi inevitabil. Mama a simţit poate nenorocirea noastră. Mama era cea mai slabă dintre noi. îşi dădea seama pesemne că anii fără de griji care stau în faţa altora de vîrsta lui nu vor mai exista pentru el. Sau. şedeam laolaltă. cîteodată tata. fără rugăminţi. nu va mai fi discutată. Dacă le-am fi servit deodată vestea că totul este în regulă. a tuturor. de a nu vorbi despre ea. cu roaba. a simţit-o pentru că s-a abătut asupra ei. ne-ar fi înţeles şi ne-ar fi ajutat s-o uităm cu desăvîrşire. Azi. toate erau doar consfătuiri premergătoare. din fericire. sărbătoriri — am mai trăit lucruri asemănătoare de cîteva ori. eu şi cu Barna-bas. ochi în ochi cu adevărul şi a trăit şi a suportat această viaţă. şi dacă am fi reuşit să determinăm opinia publică să ajungă la convingerea că afacerea. facînd cîteva . s-o întoarcem şi pe faţă şi pe dos. dacă am fi reluat vechile relaţii. şi dacă am fi uitat afacerea doar pe jumătate. ar fi fost de-ajuns. în loc să facem aşa. pe care n-o mai avem de mult — acum e în odaia mare din casa lui Brunswick — acolo şedea şi nu se ştia bine dacă aţipea sau vorbea încetişor singură. căci ne înfundam tot mai adînc în chestiunea de care voiam să scăpăm. Cu toată durerea noastră. aşa cum ar fi fost de datoria oricăruia dintre noi să procedeze într-un caz Semănător. căci. ceilalţi. Acum toţi ar fi întîmpinat cu plăcere o soluţie favorabilă a întregii poveşti. în alte daţi. de ne-am fi eliberat doar în gînd şi ne-am fi oferit. care. Deci. şi n-a resimţit-o multă vreme. i-a determinat să se despartă de noi mai ales caracterul penibil al întregii afaceri. ca să atragă atenţia satului că se întîmplase ceva de care e bine să te ţii de o parte cu cea mai mare grijă. ca familie. de a nu se gîndi la ea. în cazul altora. fără să pierdem măcar o vorbă despre povestea cu scrisoarea. vor surveni la toată familia. Dar şi asta nu din duşmănie faţă de noi. ar fi urmat sărutări. fireşte. Era aşa de firesc să tot discutăm povestea cu scrisoarea. pur şi simplu dorinţa de a nu mai auzi nimic despre ea. mă chema lîngă el. nu fusese decît o neînţelegere deplin clarificată între timp. ci doar cazul. în toate presupunerile vagi. ci participase la durerea fiecăruia dintre noi. e de neînţeles cum de a suportat şi mai trăieşte şi azi printre noi. S-a mutat în ea Brunswick. Frieda divulgase povestea nu ca să se bucure de ce se întîmplase. ea'vedea şi motivul. atunci ca şi acum.răspîndise numaidecît cele aflate de la el. pur şi simplu. cum părea să indice mişcarea continuă a buzelor. să ne părăsim casa. ne-ar fi primit cu siguranţă din nou cu braţele deschise. o înţeleg pe Amalia mai bine ca atunci. de pildă. ci avea şi inteligenţa s-o priceapă. şi aşa s-a întîmplat să putem observa la ea. Dar Amalia a resimţit nu numai nenorocirea. Fără metode speciale. iar noi numai din pricina cazului în care fuseserăm amestecaţi. dar că ne-am ispăşit-o. indiferent în ce manieră. Noi. Şi la ce bun că aveam idei ? Cît ar fi fost de excelente. tot şuşoteam de dimineaţa pînă seara. fără Amalia. ea ştia că totul era hotărît. ţineam sfat mereu. şi uitam că se 1 CASTELUL ♦ 219 face noapte şi iarăşi zi. am fi arătat prin purtarea noastră că trecusem peste ce ni se întîmplase. aproape numai prin tăcere. dacă am fi ieşit din bîrlog. dar nu era' bine. cu groază. şi stăteam aşa împreună. ci ca să se ferească şi ca să-i ferească şi pe alţii de ea. lipsite de sens prin faptul că rezultatele lor nici nu ajungeau pînă la Amalia. pe lîngă frică. fără porunci. datorită relaţiilor noastre la castel. şi să ne întoarcem mereu în născocirea mijloacelor de a obţine o soluţie favorabilă. chiar şi cu atît ar fi reintrat totul în ordine. în cauză nu eram noi. probabil pentru că suferise nu numai de durerea noastră comună. Sau — pînă şi cu atît s-ar fi mulţumit lumea — că am reuşit 218 ♦ Franz Kafka să muşamalizăm lucrurile. de a nu fi obligaţi să vină în nici un fel în contact cu ea. pînă acolo. sau că a f°st în realitate o greşeală a noastră. mereu aceleaşi. Nu ştiu ce aşteptam. probabil decizia Amaliei. noi aveam de şuşotit. ne-am cărat tot avutul. arzînd de curiozitate. noi ne puneam speranţa în diverse căi mărunte.

cînd unii reîncepură să mai vină pe la noi. în schimb ? Lucrul cel mai rău pe care-l puteam face. dar astea sînt fenomene ale vieţii de toate zilele. dar tocmai asta e de neiertat. vei recunoaşte că pînă şi tu ai avut impresia de cum ai intrat pentru prima oară. Ajutoarele rudelor încetară să mai vină. dacă trebuia să vorbească de noi. Dacă am fi biruit-o. Acum nu se mai vorbea despre noi ca despre oameni. fiecare în felul lui. proviziile noastre erau pe terminate. şi tocmai pe vremea aceea a început să ia proporţii dispreţul faţă de noi. şi aşa mai departe. fiindcă ne întîlneam adesea cu căruţe venind de la seceriş. e totdeauna uşor pentru castel.drumuri. tot ce a pierdut ar fi în stare să refacă cu uşurinţă. doar că de atunci am început să simţim încetul cu încetul şi sărăcia. de toate. au făcut acum definitiv ceea ce făcuseră pînă atunci provizoriu: ne-au exclus din toate cercurile. anume Sortini. a devenit inaccesibilă pentru noi tocmai în urma evenimentelor. Sau a avut loc intervenţia unui organ oficial ? Nici despre asta nu ştia nimic. la avocaţi. cu el au început demersurile fără rost la primar. Oamenii ştiau că probabil nici ei n-ar fi biruit mai bine o astfel de încercare. şi ne opream uneori discutînd pînă ce ne striga tata. care va să zică. să ne rugăm de castel sau'să-l asaltăm cu insistenţe ca să ne ierte. ne ziceau „ai lui Barnabas". S-a observat că n-avem putere să ne smulgem din afacerea cu scrisoarea. nu mai puteam continua să trăim aşa. strînşi într-un colţ. şi. nici după ce ne-am mutat. deşi nu se cunoştea cu exactitate. nu le parvenise pînă acum nici un denunţ. şi dacă reuşea să se facă primit prin vicleşug sau din întîmplare — ce mai jubilam şi băteam din palme aflînd vestea — îl refuzau cît se poate de repede şi nu-l mai primeau a doua oară. în măsura în care se poate stabili acest lucru. numai să fie iertat „Dar ce anume să ţi se ierte ?" i se răspundea. într-adevăr. Dacă însă atîrnam lampa în altă parte. dar nu se amesteca — tata obiecta atunci că nu se plînge de sărăcie. 19 UMBLÎND CU JALBA — Şi ce am făcut noi. dacă te examinezi tu însuţi. mama. tata şi cu Amalia o împingeau din urmă. In fond ce voia ? Ce i se întîmplase ? Pentru ce greşeală voia să fie iertat ? Cînd şi de către cine din castel i se făcuse cel mai mic rău ? Da. pe care o adusesem aici de la început. ca ascunşi de Amalia care-şi dădea seama de 222 ♦ Frara Kafka toate. la conţopişti. Poate cumva cita o singură dispoziţie oficială care ar fi fost luată împotriva lui ? Tata nu putea cita aşa ceva. după numele celui mai nevinovat dintre noi. de cele mai multe ori nu era primit. de pildă că lămpiţa aceea cu ulei atîrnă acolo deasupra mesei. chiar şi în timp ce căram aşa lucrurile. chiar şi cocioaba ne era socotită rău famată. Să-şi trimită cumva funcţionarii ca să alerge după clienţii lui tata şi să-i aducă înapoi cu de-a sila ? Atunci tata obiecta — noi discutam amănunţit toate lucrurile acestea înainte şi după. Mai tîrziu. nu încetam să vorbim despre grijile şi planurile noastre. Barnabas şi cu mine o trăgeam. numele nostru de familie nu se mai pomenea. nici măcar în proce-sele-verbale accesibile publicului avocăţesc. ştiam şi că singura relaţie dătătoare de speranţă pe care o aveam la castel. dar fiindcă nu reuşisem. la secretari. Tata nu se lăsa. ale căror însoţitori amuţeau văzîndu-ne şi întorceau privi-rile în altă parte — îmi amintesc că Barnabas şi cu mine. dacă nu ştie nimic şi dacă nu s-a întîmplat nimic. Tata a fost primui. stînd pe o ladă şi scîncind încetişor. funcţionarul binevoitor faţă de tata. Tot ce aveam şi făceam întîmpina acelaşi dispreţ. Dar nici o discuţie n-a schimbat ceva din viaţa noastră. şi am început. Dar îmi amintesc că 220 ♦ Franz Kafka în timpul căratului din greu — care mai era şi umilitor. pe vremea aceea . ne primea de fiecare dată. ceva pentru care merităm mai degrabă dispreţ decît pentru ceea ce ni se arată în realitate: am trădat-o pe Amalia. pe care-l ştii. să trăim fără nici o speranţă. nici nu este nimic în curs. Ei. oare castelul trebuie să se ocupe de aşa ceva ? Se ocupa de fapt. astea sînt lucruri secundare. Unde să atîrne dacă nu deasupra mesei ? Dar lor li se părea ceva intolerabil. şi asta ni s-a luat foarte în nume de rău. strîmbau din nas văzînd lucruri cu totul neimportante. ce vrea în fond ?' Ce i s-ar putea ierta ? Cel mult că inoportunează acum fără rost birourile. ne-am rupt de porunca ei mută. Ştiam bine că nu sîntem în stare să reparăm greşeala. Era si prea uşor să-l respingă. şi cu toate acestea ne-am pus pe treabă. dar cu atît mai necesar era pentru ei să se despartă complet de noi. că poţi găsi o justificare a dispreţului general. tot nu se schimba nimic din nemulţumirea lor. dar nu putea interveni în mod brutal în desfăşurarea lucrurilor cu nici un alt scop decît numai pentru a servi interesele unui singur individ. ami'ntindu-ne datoria de moment. cel puţin nu e consemnat încă în proceseleverbale. nimic împotriva lui. pierduse clientela. ne-ar fi stimat în mod corespunzător. chestiuni meşteşugăreşti şi de piaţă. n-a fost subapreciată greutatea soartei noastre.' sărăcise. prin urmare nu s-a întreprins.

pe unde trec trăsurile funcţionarilor. De vreme ce nu reuşise să-şi dovedească vina şi. întrerupse povestirea Olgăi — pe care o ascultase complet absorbit — punînd o întrebare : — Şi tu nu crezi că este aşa ? E drept că urmarea povestirii trebuia să-i aducă un răspuns. dar numai cu condiţia ca Barnabas să vină la el seara. de dragul nostru. ceea ce era. arăta că nu mai crede nici el.era încă foarte puternic. să-şi formeze o imagine după'cîte îi îndrugă tata. se apropie cu paşi mari datorită ostenelilor sale. dar foarte încet ca să nu audă Amalia. desigur. cu un surîs strîmb şi făcînd cu sprîncenele ridicate semn spre Amalia. răbdam de foame toată ziua. în timp. o inimă miloasă de care fireşte nu puteau asculta în exerciţiul funcţiunii. de milă sau aşa ceva nici nu poate fi vorba. dar că totul este încă un'secret pe care trebuie să-l păstrăm cu sfinţenie. Cu mari menajamente şi multe pregătiri l-am anunţat pe tata că s-a terminat cu sprijinul nostru bănesc. un biet om obosit şi . şi o ştia şi tata. Un funcţionar izolat poate oare ierta ? Asta ar fi cel mult de competenţa autorităţilor în ansamblu. trebuia s-o apuce numai şi numai pe calea rugăminţilor şi să-i solicite personal pe' funcţionari. şi o bună t»u' cată de vreme am avut satisfacţia să-l auzim. mîine sau chiar azi ar fi aflat tot. că salvarea ei. vizibil făcută în vînt. în consecinţă. cel puţin în aparenţă. căci pînă atunci nu plătise decît numai taxele prescrise. nu mai putea obţine nici de acum încolo nimic pe cale oficială. nu din datorie. dacă nu erau banii. Cum însă tata ÎŞ1 pusese speranţa în asta. chiar dacă s-ar da jos din trăsură şi s-ar ocupa de' chestiune. cu planuri noi. iar aceasta i se contesta de către birouri. ca şi cum ar aduce cu sine din nou belşugul deplin în casă. îi promitea nişte cercetări. Acum însă credea că ar trebui sa plătească mai mult. fireşte. a spus într-o zi către mine şi Barnabas. s-a tărăgănat astfel multă vreme. ^ci înainte vorbea aproape prea clar — că n-ar mai fi avut nevoie decît de foarte puţini bani. chiar dacă s-ar fi întîmplat imposibilul şi spusele lui ar fi ajuns la urechea vreunui funcţionar. şi să ducă înapoi comenzile executate tot pe întuneric — trebuie să recunoaştem că Brunswick a luat de data asta asupra sa o oarecare primejdie pentru meseria lui. zise Olga. şi munca lui Barnabas e fără cusur — dar salariul abia ajungea ca să nu murim de foame. dacă-i surprindeai la ore potrivite. pentru că nu plăteşte destul impozit. fără vreo pauză. dar în afara serviciului da. fireşte. o eroare. zăngănindu-şi banii mărunţi în &"£ zunar. se încre-dea în el tot mai mult. dar de obţinut nu obţii nimic pe această cale. n-o să mai dureze mult". dacă s-o putea cumva. îl lăsa să înţeleagă că s-ar fi găsit unele indicii care vor fi urmărite. care l-a primit după ce ne-am rugat mult de el. „Am să-i redau Ama-liei onoarea pierdută. şi unii miloşi şi buni la inimă. Sincer spus. Ar fi continuat aşa desigur încă multă vreme dacă.'cum uitase majoritatea lucrurilor. şi trîndăvia în care era silit să trăiască îi dădea destul răgaz. Barnabas a intrat calfă la Brunswick. dar tonul cu care o spunea. dar el voia să afle numaidecît. şi aşa mai departe. să-şi rostească cererea de iertare. ca să-i dea de lucru. un plan fără pic de rost. iar el. şi ceea ce ar fi luat curînd sfîrşitul meritat. pe întuneric. Născocise planul să se posteze pe drumul mare în apropierea castelului. plină de speranţe.' îşi dădea multă oste-neaiă cu demersurile. Dar nu prea era un avantaj. trebuia mai întîi să se constate vina. cu toate acestea o spusese doar de dragul ei. Aici K. în loc să devină mai bănuitor. Cum pentru sumele date în plus nu i se putea oferi în realitate nimic extraordinar. eŞuase numai din pricina banilor. desigur. Şi e oare posibil ca un funcţionar. dar nici acestea nu pot ierta. Printre ei existau. cîte un conţopist mai încerca uneori să facă ceva. Dar pentru a obţine iertare. dimineaţa cînd pornea la drum. şi. E drept că. căci în realitate nu se gîndea defel la recîştigarea onoa-rei. el însă a Primit ştirea cu mult calm. căci în administraţia noastră e adevărat că se primesc şperţuri ca să fie mai simplu şi ca să se evite vorbăria inutilă. totuşi era obosit de decepţiile neîncetate. care erau destul de mari pentru posibilităţile noastre. — Nu. dar uitase. ci doar judeca. în cele din urmă. ce-i drept — fără a mai vorbi aşa de limpede ca altădată. în schimb însă îl plătea pe Barnabas foarte prost. Cît eram noi de tineri şi de lipsiţi de experienţă. îi veni ideea — şi asta arată că începuse să-i slăbească mintea — că i se ascunde vina. mereu în spatele Ama-liei. Apoi 224 ♦ Franz Kafka veni îndată. acum înseamnă că totul fusese în zadar. Nu mai era capabil să cuprindă cu mintea cît de lipsite de perspective sînt intervenţiile sale.'* singurul lucru pe care l-am obţinut făcînd rost de bani CASTELUL ♦ 223 fost că i-am păstrat tatii o dispoziţie bună. şi era un chin să-l vezi cum încearcă să ne dea de înţeles. Aflţ vîndut deci ce mai aveam — erau aproape numai lucrufl strict indispensabile — ca să facem rost de mijloacele fle' cesare şi ca tata să-şi continue cercetările. care o va surprinde cel mai mult pe ea însăşi. nam fi fost absolut incapabili să-i mai procurăm bani tatei. o ştiam. Ne-a spus. Venea acasă cu cîte o promisiune din astea. nu voiam să i-o nimicim. ci doar la iertare. Noi. ci de hatîrul tatei. între timp. probabil.

aproape neverosimilă. Cînd funcţionarii se duc în sat sau se întorc la castel. îl recunoaşte cîte un vizitiu şi că-l atinge din glumă uşor cu biciul. în care nu erau acte. ca să atragă privirea funcţionarilor care trec în trăsurile lor. pe cînd în apropierea castelului merg într-un tempo mai po226 ♦ Franz Kafka tolit. atunci funcţionarul are chestiuni atît de importante. cum acest lucru este o imposibilitate absolută. Lua cu dînsul o mică insignă a pompierilor. nu s-a descoperit încă. că e ceva imposibil. Acolo şedea deci tata zi de zi. zece minute după aceea pe o a treia. considera însă ca o datorie. cît de mică. funcţionarii pun să se mîne în galop. ca să vrea să-şi pună în aplicare noul plan ! Dacă ar exista vreo posibilitate de acest fel. dar numai unilateral. Poate că asta îl întărea pe tata în speranţele sale. — E posibil. în costumul lui cel bun — în curînd avea* să fie singurul lui costum — pleca în fiecare dimineaţă de acasă. într-o zi. era o toamnă tristă şi ploioasă. încetase să mai povestească lucrurile acestea. pe zi ce trecea părea mai adus de spate. pe postamentul îngust de piatră al gardului de gratii. punea mîna pe clanţa uşii şi ne făcea semn de rămas-bun. Mai tîrziu. O dată e la modă una. toţi trec pe o şosea. acesta n-ar fi putut să rezolve nimic fără acte pregătitoare. apoi vezi trecînd o mulţime. în acest scop. sau că. la o anumită oră. Şi. în sat nu îndrăznea s-o arate. la opt dimineaţa. dar în fiecare clipă există posibilitatea unei schimbări. dar nu va înţelege nimic. a nins de timpuriu. şi vom avea de lucru o viaţă întreagă fără să le dăffl de capăt. în acest caz. Cît decăzuse încă de pe atunci bietul de el. dar după părerea tatei se părea că e chiar folositoare. încît dosarele sînt prea preţioase sau prea voluminoase pentru a fi luate cu sine. Şi afară de asta. Nu departe de intrarea castelului se află o grădinărie. — Eu am văzut interiorul unei sănii. La început ne povestea micile evenimente trăite. de altfel nu poate pur şi simplu ierta. Dimineaţa. iarăşi. căci are un picior cam schilod şi era convins că numai tata ştie să-i facă o gheată potrivită. ca să se convingă mai bine atît de existenţa ei cît şi de a sa proprie. seara venea ud leoarcă. aşa cum ordinea de ieşire din castel. fiecare în specialitatea lui poate sesiza după o simplă vorbă un întreg şir de idei. iar pe această cale tata nu reuşise să obţină nimic. dar'nu-i păsa de vreme cîtuşi de puţin. sau că în vreuna din trăsurile ce treceau i se păruse că zăreşte pe cutare sau cutare funcţionar. altă dată e alta. pentru ca apoi circulaţia să se menţină acolo toată ziua. şi se trîntea într-un colţ. sînt mai multe intrări la castel. Asta e firesc. o jumătate de oră mai tîrziu iarăşi toţi pe altă şosea'. de fapt prin fraudă. că doar le hrănea din orice. de aceea caii se mînă în cea mai mare viteză. şi-a ales tata un loc. aşa cum ştim din cea mai elementară instrucţie şcolară. Chiar dacă tata ar fi dat de un funcţionar competent. aparţine unui oarecare Bertuch. nu fac călătorii de plăcere. atunci cei mai mulţi trec pe acolo. atunci toţi se îngrămădesc acolo. ca s-o pună cînd ajungea în afara satului. nu poate. Şi nici nu le trece prin gînd să se uite pe fereastra trăsurii şi să caute din ochi nişte petiţionari. este neregulată şi de nepătruns. După ce reguli are loc această schimbare. decît să indice calea oficială. nici unul nu are timp de pierdut cu tata. atunci însă e mai rău. închipuieşte-ţi-l acum pe tata. un fel de profesiune sterilă să plece şi să-şi petreacă acolo ziua. ci doar rezolva pe cale oficială. peste jumătate de oră poate iarăşi pe cea dintîi. acolo. E drept că în apropierea satului toate şoselele ce vin din castel se unesc. şi mai ales nu pe drumul mare. zise Olga. Oricum. fiindcă fusese bun prieten cu tata pe vremuri şi unul dintre clienţii lui cei mai fideli. la fel * şi numărul trăsurilor. căci o minte sănătoasă nici n-avea nevoie să intre în considerente complicate. ar trebui să mişune petiţionarii acolo pe şosea. ci ar fi văzut limpede numai din faptele exterioare. dar lucruri dintr-o altă secţiune poţi să-i explici ore dea rîndul. poate va da politicos din cap. însoţit de urările noastre de bine. Atunci au început durerile sale reumatice — se apropia iarna. . trăsurile sînt pline de acte pe care le studiază. din cînd în cînd. la noi iarna începe devreme — şi aşa stătea ba pe pietrele ude de ploaie. în ce priveşte drumurile. Era şi foarte necesar în cazul lui. deşi era atît de mică încît abia o vedeai la distanţă de doi paşi. drumul este complet pustiu. ba în zăpadă. Ţinînd socoteala de toate astea.îmbătrînit ? Funcţionarii sînt foarte cultivaţi. De multe ori sînt zile cînd nu vezi trăsuri deloc.' lucruri mărunte pe care un funcţionar le rezolvă dînd din umeri. n-avem decît să încercăm să înţelegem micile chestiuni oficiale care ne privesc direct. Bertuch îl lăsa în voia lui. acesta aprovizionează castelul cu legume. n-avem decît să încercăm să le înţelegem pînă-n străfunduri. zise K. încît nu se putu opri să stabilească un contact cu ea prin micile sale experienţe. CASTELUL ♦ 225 şi. se vedea că nu mai spera să ajungă la nimic stînd acolo. dar de acolo trăsurile trec în goană. dar. pe care a păstrat-o.. Din povestirea Olgăi i se revela o lume atît de mare. în sat sau la castel îi aşteaptă treburi. de pildă că din milă şi veche prietenie Bertuch îi aruncase o pătură peste gard.

înveliţi într-o pătufă subţire. s-ar fi putut să-l regăsim printre servitorii altui domn. trebuia noi să-l traflS' an»' i ii CASTELUL ♦ 229 portăm cu roaba. Amalia s-a retras numaidecît şi l-a lăsat pe seama noastră. Cînd i-am împărtăşit tatii planul meu. Cînd însă trecuse ce fusese mai grav şi tata putu din nou să se dea cu chiu cu vai jos din pat. şezînd sprijiniţi unul de altul pe soclul acela îngust. ne agitam fără rost. care abia îi cuprindea. dar domnii îşi schimbă adesea oamenii de serviciu. nici o trăsură. nici un birou nu a fost sesizat. nu-şi pierde răbdarea. în parte nici nu mal era în stare să cuprindă bine gînduri de-ale altora. Şi. iar Sortini nu mai venea în sat. sprijinit din dreapta şi din stînga. şi. fără să putem fi de vreun ajutor. întîi încetînd să-l spri. numai să-l menţină în credinţa că serveşte la ceva pentru a absolvi familia de vinovăţie. a continuat aşa pînă azi. căci devenise grozav de încăpăţînat. că-mi şi respinsese pla' nul. totul era doar de formă. din cauza febrei. tot. Amalia luă asuprăşi să-l servească. aşa că stă în puterea curierului să ne ierte. una de care să fie capabil. Nici nu apucasem să i-l spun pînă la capăt. orice. fireşte. cît vedeai cu ochii.' Noi mergeam des pe la ei. î" parte credea că noi l-am împiedicat de fiecare dată să obţină în cele din urmă un rezultat. se împăcase cu ideea. căci numai eu îl văzusem pe curier. la început s-a supărat foarte tare. Cum ni s-a afirmat. tata nu-l cunoştea. n-a fost depusă nici o plîngere. jinim cu bani. în jurul lor doar pustiul sur al zăpezii sau al cetii. Ea cunoaşte ierburi de leac care alină durerile. După părerea lui. la Bertuch. fie şi numai în aparenţă. face toate muncile pentru părinţi. se dă jos din ea un funcţionar. în timpul acesta. ce privelişte! Pînă cînd într-o bună zi tata. pe cînd noi. nu s-a mai putut da jos din pat. Fusese un om de serviciu al lui Sortini. şi aşa s-a făcut că durerile au apucat-o şi pe mama. în primul rînd. scotea nişte ţipete de parcă ar fi vrut să-l audă funcţionarul acolo în depărtare şi ar fi încercat să-i explice că nu e vinovat de această absenţă. devenind probabil temător din pricina picioarelor CASTELUL ♦ 227 ţepene. Astfel mi-am spus că dacă opinia publică. şi dacă el însuşi nu era de găsit. apoi reţinîndu-l în pat. în ce-l priveşte personal. deoarece nu va mai fi desigur în stare să se ducă acolo zilnic. ea nu se sperie niciodată. trebuia să continue cu aşteptatul îfl faţa grădinii lui Bertuch.Noaptea gemea de durere. şi. dimineaţa ezita uneori să plece. într-o uşoară aiureală. voiam să-i convingem să se întoarcă acasă. încetişor. i se părea că vede cum tocmai atunci opreşte o trăsură acolo. se pomenise mereu de ofensa adusă curierului lui Sortini. K. sau oriunde despre vina noastră. în fond. Nu era greu de găsit aşa ceva. un rost. să-l trateze. De cîte ori se vorbise în birouri. nici ţipenie de om. a acceptat ca ea să-l însoţească. E adevărat că toţi servitorii castelului seamănă între ei şi nici eu nu eram absolut sigură că l-aş recunoaşte pe cel cu pricina. cu picioarele înţepenite. cercetează gardul în căutarea tatei şi se urcă din nou în trăsură dînd nemulţumit din cap. atîta timp cît şederea în faţa grădinii lui Bertuch avea. 1 20 PLANURILE OLGAI — Acum se punea problema să găsim o ocupaţie oarecare pentru tata. Eu însă n-am cedat şi. nu se teme de nimic. dar am găsit ceva care mi-a insuflat chiar puţină speranţă. era de nemîngîiat. dar făcea un efort de voinţă şi'se ducea. De cîte ori nu i-am găsit zgribuliţi. s-ar fi putut totuşi obţine vreo veste despre el de la alţi servitori. să-l îngrijească. Am început atunci să ne ducem des pe la „Curtea domnească" şi să căutăm printre servitorime. şi nu putea duce la vreun rezultat de altă natură. dacă am reuşi să-l împăcăm pe curier. Nimic din toate acestea nu putea avea o importanţă decisivă. afară de unele pauze.. Ce-l deranja însă era că în această chestiune depindea cu totul de mine. nu s-a mai întors niciodată acolo. fie iarăşi numai în aparenţă. şi nu e vorba de mai mult. a zăcut săptămîni de-a rîndul. şi. le duceam de mîncare sau le făceam o vizită. Mama se agăţa de el şi nu voia să-l lase. nu ştie decît de jignirea curierului. în . dar pe tata l-ar bucura şi ne-ar permite poate să-i strîngem cu uşa pe numeroşii lui informatori care îl chinuiseră atîta. tot. ea rămînea rece şi calmă. totul se poate drege. nimeni neîndrăznind să pătrundă mai în adînc. sau în faţa funcţionarilor. trebuia găsit curierul. sus. zile întregi. în timpul bolii se transformase aşa. şi nu are nevoie de somn aproape deloc. Absenţa însă s-a prelungit. iar el. Ce privelişte.

şi ce n-ai fost încă o clipă înainte. Ce mare legătură o fi avînd asta cu castelul. Lipsa lor de ruşine nu cunoaşte limite. abia ai aruncat o privire în jur. poate şi mila de mine. fără procedeele de angajare dificile. nu e o legătură importantă. ştiu din experienţă ce puţin înseamnă asemenea promisiuni. şi. Dacă lucrurile sînt privite aşa. la castel sînt cu totul altfel. dominată nu de legi. şi prin faptul că cineva de sus mă ţine sub observaţie pe mine şi tot ce fac — să nu uităm că administrarea servitorimii e o parte extrem de însemnată din munca autorităţilor şi le dă multă bătaie de cap — că acel cineva care mă observă astfel. şi s-a ivit ocazia. căci încolo sînt ca transformaţi aici. în măsura în care mai e capabil de milă. îşi <# poate seama că lupt. pentru familia noastră. a eşuat. tot nu eşti un salariat public. eşti angajat. să fim seară de seară la „Curtea domnească". putînd să mă utilizeze spre liniştirea servitorilor. ai să spui. Pe de altă parte trebuie spus că ei sînt servitori numai în sat. ai devenit acum. Aşa că planul meu. „Să-ţi meargă ca unui servitor". n-am să fiu complet străină acolo. se pare că mai este încă în serviciul lui Sortini. în ce priveşte viaţa bună. care ţin ani de zile. Şi am reuşit să mai fac ceva. majoritatea sînt oameni liniştiţi. ci poate. servitorii nu l-au mai văzut de tot atîta vreme ca şi noi.acest scop. nici îndatoriri — că n-ai îndatoriri e mai grav — dar ai ceva apreciabil: fiind totuşi oricînd în apropiere. e probabil o eroare. aproape pe ai tuturor domnilor care au venit în sat în ultimii ani. într-un mod fie şi' lamentabil. mai ales nu pe aceştia. atunci ajunge un apel. mi se iartă poate şi că accept bani de la servitori şi-i folosesc pentru nevoile familiei. Friedei îi venea greu. De mai bine de doi ani petrec cel puţin de două ori pe săptămînă cîte o noapte cu servitorii la grajd. într-adevăr. dar se poate ivi diri întîmplare vreo muncă şi să nu fie la îndemînă nici un salariat. şi totuşi nu complet. dar ce am obţinut totuşi la „Curtea domnească" este o oarecare legătură cu castelul. nici nu are oricine prezenţa de spirit să profite de ea. Se poate obiecta : dar cînd se iveşte o asemenea* ocazie ? Uneori îndată. Pe curierul cu pricina nu l-am găsit nici pînă 230 ♦ Franz Kaflca azi. aşa sper. în fond. care-i apreciază foarte mult. în acest caz. e drept că pînă şi tu socoteşti asta o ifla Am aflat cîte ceva de la servitori despre felul în care vina. şi sînt liniştiţi şi demni înlăiintrul castelului. continuînd eforturile'tatii. cînd tata mai putea merge cu mine la „Curtea domnească". în fond. prin faptul că legile castelului nu mai sînt valabile pentru ei în sat. E drept că acum cunosc o mulţime de servitori. şi nu eram bine văzuţi nicăieri. poate. pe care ne aşteptăm s-o pierdem în orice zi. ajunge poate să mă judece cu mai multă indulgenţă decît alţii. Noroc pentfu sat că n-au voie să părăsească „Curtea domnească" decît la poruncă. şi dacă vreunul susţine că l-a văzut între timp. de cum ai sosit. cu atît mai puţin în acel loc. e o urare de bine printre funcţionari. aşa că eram binevenită pentru ea. înainte. şi dacă am să ajung vreodată la castel. De altfel. în genere.' trebuia. şi. poţi să-ţi dai seama de prilejurile favorabile şi să te foloseşti de ele. Şi ai dreptate.'ci doar un om admis pe jumătate şi în secret. Erau cam puţintele. dormea undeva în local şi aştepta acolo veştile pe care aveam să le aduc dimineaţa. şi chiar şi aici găseşti printre servitori urme ale acestei purtări'. Dar se vădi că puteam fi totuşi de folos acolo. se pare că servitorii sînt de fapt domni în castel. dar la „Curtea domnească" trebuie să cauţi să te înţelegi cu ei. ei ştiu să aprecieze acest lucru. chiar dacă au jurat în grajd de sute de ori că se vor bucura mult de o revedere la castel. Doar ştii ce calamitate era servitorimea pentru Frieda. te repezi. nu eşti angajat. asta mi-a fost confirmat în fel şi chip. dar numai urme. ci de instinctele ei nesăţioase. în fond. alte daţi însă . devin o gloată turbulentă. Nu mă dispreţui dacă-ţi spun că nu-mi pare rău de ce am făcut.j j re lIlc he şjy Perso 1 CASTELUL ♦ 231 poate ajunge în serviciul castelului pe căi piezişe. unde se mişcă în cadrul legilor lui. răsfăţaţi printr-un serviciu uşor şi de aceea cam greoi. căci sînt aproape doi ani de cînd e în starea în care l-ai văzut. neascultătoare. n-ai nici drepturi. aşa nou-venit cum este. N-am stabilit o legătură cu castelul numai prin servitori. încă se ţine mai bine decît mama. şi poate că acolo nu mai recunosc pe nimeni dintre cei cu care au venit în contact în sat. şi nici nu puteam să ne comportăm ca nişte muşterii care plătesc. şi că l-ar fi urmat pe Sortini cînd acesta s-a retras în birouri îndepărtate. e adevărat că n-am dat de curier şi' că pe tata l-au distrus cu desăvîrşire drumurile la „Curtea domnească" şi înnoptatul acolo. viaţa ei se prelungeşte doar datorită eforturilor uriaşe ale Amaliei. fireşte. Dar nu ăsta e lucrul cel mai important.

niciodată. de-a dreptul fără voia lor. în cele din urmă. şi. şi atunci sînt pierduţi dacă nu-i ajută un prieten — dacă acestea şi multe altele mi se povesteau erau probabil avertismente îndreptăţite. în faţa ta sau a altora vorbeşte cu mine. Sortini şi. Căci dacă. chiar faptul că i le împărtăşeam. de aceea e uşor să se lase cineva momit. în afară de Amalia. că a fost refuzată. Aşa că în fond nu mă puteam bizui decît pe mine. Eu însă îi redăm lui Barnabas totul aşa cum reţinusem din cele auzite. dar cînd sîntem singure. îşi dădeau drumul la gură. De cîte ori veneam de la „Curtea domnească". e bine să chibzuieşti totul îndelung. care nu poseda încă putinţa de a distinge între adevăr şi minciună şi care. cu atît Amalia se ţinea mai departe de mine. un om de serviciu pe care n-aveam să-l mai revăd. că viaţa i-a fost zadarnică. după cîte spun servitorii. de pildă. dar ea speră totuşi — cum ar putea trăi altfel ? — şi află după mulţi ani. dar promisiunile care le însoţeau erau date în vînt. poate la bătrîneţe. să zicem. ci doar fac ca forma-Jităţiie de angajare să se tărăgăneze la nesfîrşit.durează mai mulţi ani chiar decît procedeul oficial de angajare şi un astfel de admis-pe-jumătate nici nu mai poate fi angajat oficial în bună regulă. De la oamenii de serviciu nu mai aveam nimic de aşteptat. dar ezitările amuţesc în faţa faptului că pentru angajarea oficială oamenii sînt aleşi cu mare grijă şi că membrul unei familii prost văzute e eliminat de la bun început. că-l va sprijini. adeseori mai mult decît ar fi trebuit. mă asigura solemn că-l va ajuta pe fratele meu să obţină un angajament la castel sau dacă Barnabas ar ajunge la castel pe altă cale. în urma situaţiei noastre familiale. pentru servitorii de la „Curtea domnească" eram o jucărie pe care se străduiau cu tot dinadinsul s-o facă . vedeam o altă posibilţ' tate. n-am neglijat asta. căci. întrecîndu-se în exagerări şi invenţii. o dată cu el. Şi aici există. Nedescoperind nici o altă posibilitate. nu însă ca să-mi poata spune ceva despre ei. dacă se porneau pe povestit. de pildă. aşa că din gălăgia pe care o făceau acolo. am pe*' severat totuşi să încerc ceva în interesul nostru pe lîng» castel. Sînt şi eu vinovată cu ceva. O persoană de acest fel se supune. murea de setea de a cunoaşte aceste lucruri. ne aşezam unul lîngă altul şi povesteam ce mai aflasem. înfăţişarea şi numele lor erau pe cale de a fi date uitării şi adesea eram silită să-i descriu îndelung. şi să se scadă ceva din vina familiei noastre. nu puteam decît spera să fie privită aşa cum era în realitate. fără a obţine totuşi altceva decît ca lumea să-şi aducă aminte de ei vag. atunci aşteaptă rezultatul ani de zile tremurînd. fireşte. Bineînţeles. chiar revăzîndu-l. pentru mirosul unor astfel de sălbăticiuni. în grajdul întunecat. ajungea să-l cîştige pentru planul meu. sau pe care. doar că era extrem de puţin. lăudîndu-se. din relatările lor oare ce era demn de crezare ? Era imposibil de stabilit. Prin urmare. Ştiam bine că nu te prea poţi bizui pe ce spun servitorii. în schimb. 232 ♦ Franz Kafka cît şi cealaltă sînt pline de dificultăţi. un astfel de om pare să le aţîţe oarecum poftele şi sînt nevoiţi să se ţină strîns de litera legii ca să reziste tentaţiei. Se întîmplă ca tocmai oameni rău famaţi să fie angajaţi. Pentru Barnabas. zile întregi discutam despre cele aflate. procedurii oficiale. înainte de a te aventura în asemenea peripeţii. întrerupîndu-se mereu unul pe altul. la examenele de admitere adulmecă parcă. Din relatările servitorilor puteam deduce. Iar în ce priveşte viaţa mea cu servitorii. planurile vechi ale tatei. cel puţin. Nu şi în ochii lui Barnabas. Obiecţiile mele nu prea aveau efect asupra lui. planul meu cel nou se baza pe Barnabas. dacă ţ^' neam — şi ţineam cît se poate de mult — că o perse ~~ CASTELUL ♦ 233 angajată în serviciul castelului poate obţine foarte mult pentru familia sa. păreau să se retragă tot mai departe. dar pe urmă. asta era limpede. Şi. Noi. Curierul lui Sortini era de negăsit şi nu va fi de găsit niciodată. în felul meu. dar nu primeam nici un sein11 că ar fi aşa. excepţii. strîmbă din nas. cum de a îndrăznit să întreprindă ceva atît de lipsit de perspective. efect aveau mai ales povestirile oamenilor de serviciu. de fapt. dîndu-i ceva pentru întremare. îmi sorbea vorbele şi ardea de dorinţa de a afla mai mult. abia l-aş mai fi recunoscut. Există deci destule de cumpănit în chestiunea asta. cu cît încercam să pun în aplicare. iar el. aşa cum vezi tu lucrurile. şi munca lui Barnabas rămînea baltă. îşi rotesc ochii. pălăvrăgind vrute şi nevrute. lăsîndu-se rugaţi cu insistenţă. Barnabas şi cu mine. n-aveam fireşte nici o influenţă asupra felului îj1 care va fi fost judecată. atît angajarea legală. aşa că se casează doar după moartea Persoanei respective. există funcţionari care au o preferinţă. fără să se fah vreodată. vădite sau ascunse. schimbînd vorba mereu. toată lumea o întreabă mirată încă din prima zi. Ştiam că niciodată n-au chef să-mi povestească despre castel. cu părinţii mei nu nu se mai putea înţelege nimeni. se puteau desprinde evident doar unele vagi indicaţii despre starea adevărată a lucrurilor. se întîmplă ca pretendenţii la posturi să ameţească sau să leşine de prea multă aşteptare. că totul e pierdut. curierul. în schimb. în zadar îl preveneam să nu le dea crezare. Uneori toate acestea nu-i folosesc omului ca să fie angajat.

putînd suscita impresia că am vrea să impunem autorităţilor cum să rezolve chestiunile de personal. Cînd vedeam cum îi strălucesc ochii în timp * asculta relatările mele — o lucire a ochilor pe care a Pastrat-o de atunci — mă speriam şi nu încetam totuşi. prin °amabas. sau că felul lui de a întinde o scrisoare fără a scoate o vorbă — căci acolo nu îndrăzneşte să vorbească — era agasant. între timp. într-atît că găsea munca de cizmar prea murdară pentru el. Şi ce nu reuşisem să obţin s«igură. sau că ne-am îndoi de capacitatea autorităţilor de a le rezolva. dacă vrei să consideri ca pe un lucru favorabil faptul că s-a maturizat înainte de vreme. nu se poate înţelege nici pe departe cum de a putut fi transformat într-atît. locul lui de muncă. decît să oferim. îmi tamînea deci numai Barnabas. îmi dădeam seama bine că acest plan avea. mereu. asupra lui Barnabas a avut un efect favorabil. atunci ar face-o intenţionat. în timp ce ne întorceam acasă. ba chiar îndrăznea s-o contrazică pe Amalia. Oamenii de serviciu n-au făcut absolut nimic. scotea scrisoarea şi i-o întindea. încît a plîns de sperietură şi de durere. Jignisem un curier si-l izgonisem din birourile 234 ♦ Franz Kafka din faţă. de cînd e acolo. şi dacă da. cît timp va voi. voiam să obţin acum'altfel. Doi ani de zile a dus Barnabas aceast* viaţă copleşitoare. totuşi a fost o infamie că nimeni nu l-a ajutat. în epoca asta a pregătirilor. te predispune la îndoieli permanente şi. şi-a cîştigat independenţa faţă de mine. ca să spunem aşa. am sărutat-o şi am muşcat-o. Fără mine n-ar prea fi ajuns la castel. Acest succes m-a scos aproape din minţi. numai de perfidii. să zicem că o fi nimerit oameni de serviciu care nu mă cunoşteau. mă mulţumeam cu repararea jignirii aduse Crierului. din micile fapte pe care mi le comunică. în persoana lui Barnabas. şi mai sigur. Nu se poate înţelege mai ales de ce acolo şi-a pierdut. te face incapabil de orice. minciuni şi nerozii am avut parte. seara. mi Se părea că sînt lucruri prea mari în joc. asta te uzează. îl avea în aşa mare măsură încît ne ducea la disperare. de cîte ori zărea CASTELUL ♦ 235 de serviciu. A început atunci acea aparenţă de slujbă de care ţi-am vorbit. . lucrurile au rămas în stadiul la care ajunsese!» atît de repede. cum era de prevăzut. Dar apoi credeam iarăşi ci ar fi imposibil ca autorităţile să mă înţeleagă atît de greşit. cît timp îi va trebui ca să uite jignirea adusa. Sigur. iar Barnabas. ^ci acolo totul — afară de capriciile servitorilor — se Petrece într-un cadru foarte modest. Aşa că nu m-am lăsat. M-am gîndit că ar fi putut spune totodată: „Aşa procedaţi şi voi cu scrisorile care vi se înmînează". de mult — cînd unul dintre ei. Mă bucuram de bucuria lui. eram agitată. fără dificultăţi. aşa că am amînat povestitul pentru zilei* următoare. statul şi aşteptatul fără rost. şi mai aveam şi pretenţia ca această modestie sŞ-mi fie socotită ca un merit. am alergat spre Amalia. cu mult înainte de a ne da prin gînd nouă că s-ar putea face ceva. în care " recomandam atenţiei lor şi le aminteam totodată^ promisiunea făcută. De spus nu puteam spufle nimic. deşi imposibile. că pentru ambiţia şi onoarea Noastră nu putea găsi acolo nici o satisfacţie. şi fără nici o perspectivă de schimbare. mai bine zis. iar Barnabas era încă foarte tînăr. ba chiar mai serios şi mai înţelegător în unele privinţe decît un bărbat matur. căci din prima zi în care s-a dus la castel s-a terminat şi cu bucuria şi cu înfumurarea. dîndu-j astfel celui ofensat posibilitatea de a sta liniştit de o parte.bucăţi. a mototolit-o şi-a aruncat-o la coş. Inii povesteşte multe despre castel. în toata modestia lui. în întregime curajul pe care. n-aveam hotărîrea unui bărbat. în cele din urmă. din nou. iar ambiţia lui Barnabas a intrat şi ea în acţiune. ca băieţandru. un viitor impiegat. ce era mai la mintea omului. şi le-a şi rezolvat poate. dar. ceea ce ar însemna că tot ce fac e respins dinainte. ale tatei. de altfel nu mai vorbisem de va$ amîndouă. în schimb se Putea alege cu ceva pentru îmbunătăţirea situaţiei familiei. Oricît de lipsită de rezultat ar fi fost această perioadă. a devenit bărbat prea de timpuriu. dar îmi împărtăşeşte cu siguranţă doar o mică parte din cîte are pe inimă. afară de aşteptarea asta dezesperantă. un nou curier. Desigur. să-l punem pe Barnabas să execute munca curierului ofensat. ca bărbat. E de mirare cum de a intrat Barnabas de prima dată. fără cercetări mai îndeaproape. sau. aşa că a fost ca o salvare — pe care de altfel am fi putut-o găsi şi singuri. în castel. n-aveam Planurile mari. oricum scurtă. dar din relatările lui. Barnabas a devenit înfumurat. şi anume din principiu. cînd mi l-a povestit Barnabas în şoaptă. Sînt singura lui confidentă. Pe mine mă întristează uneori să mă uit la el şi să-l compar cu băieţandrul de acum doi ani abia. dacă îi spunea — destul de rar — cîte o vorbă. a luat scrisoarea. zile întregi. Dar de ce n-a opus rezistenţă nici mai înainte ? Mai ales că şi-a dat seama repede că avusesem dreptate. în biroul care a devenit apoi'. afli împins-o într-un colţ. şi un grad de prezumţie. n-am schimbat nici o vorbă intimă cu nici unul dintre ei în aceşti doi ani. Şi nici măcar nu am mîngîierea şi sprijinul pe care mi le-ar oferi dacă ar fi într-adevăr bărbat. Dar în zilele următoare nu mai era nimic dş povestit. i-am dat lui Barnabas o scurtă scrisoare. poate cineva pe care-l inoportunase de mai multe ori. acum.

spuse într-o doară. cînd pare să aibă totuşi un oarecare succes. şi nu putea suporta fericirea şi grijile izvorî^ din atîta noutate. însă. cum în felul acesta munca însăşi devine preponderentă. fireşte. ce-i drept. n»-a luat de mînă şi m-a tras afară. cu ochii pe jumătate închişi. ci în calitate de coleg de birou. nu ca un străin. în măsura în care le-o permitea spaţiul strimt. şi anume: să ne asigurăm 238 ♦ Franz Kafka ] bunăvoinţa ta. e posibil să putem face şi noi ceva. Ea spune deci adevărul. pe stradă. întreruptă numai de respiraţia grea. aşa cum se poartă curierii adevăraţi în închipuirea lui. Aceste îndoieli le păstrează numai pentru el şi pentru mine. CASTELUL ♦ 237 Olga tăcu. deşi acum i-au crescut speranţele de a căpăta o uniformă adevărată. gesticulînd uneori. Datorită celor două'scrisori. înlăuntrul familiei noastre. în schimb. faţă de tine are ambiţia de a se purta ca un curier adevărat. în fond. parcă întregind doar povestea Olgăi: — V-aţi prefăcut în faţa mea. iar tu şi cu Amalia. şi acest lucru e cel mai important. prima muncă ce i s-a încredinţat vreodată. căci eşti străin. şi iluziile sînt mai frecvente decît întorsăturile — stă în legătură cu sosirea ta. Era ca şi cum i s-ar fi deschis în faţă o întreag» lume nouă. că-şi poate dj seama cît de mare sînt puterea şi cunoştinţele acelor funcţionari destul de dubioşi. Şi. Venise un arpentor.ambiţia îşi caută acolo Satisfacţiile în muncă. Cum era să procedăm deci ? în aşa fel încît să nu intri la bănuieli cînd ne apropiem de tine. atîta vreme cît ne este permisă speranţa — deocamdată însă totul se petrece numai în privinţa ta. nu i s-a întîmplat altceva decît că a primit o scrisoare de înmînat. la rangul plin de răspunderi al unui cap de familie. plin de bănuieli faţă de toţi. chiar dacă de rangul cel mai de jos. zise Olga. sau cel puţin să ne ferim de antipatia ta sau. Aceste două scrisori s-ar putea să fie doar un început. aceste două scrisori care au trecut prin mîna lui Barnabas sînt primele semne de favoare. uneori horcăită. soarta noastră a ajuns într-o oarecare dependenţă de tine. în aşa fel încît să semene măcar cu pantalonii strimţi. Dar aşa de departe n-au ajuns lucrurile.^ redevenit băieţelul de altădată. m-a pus să-i modific pantalonii la repezeală. să te ferim cît ne permit puterile şi experienţa. dragă KL. Se făcu linişte. nu te lăsa indus în eroare de îndoieli în privinţa asta. ca să întindă gîtul şi să-l vadă — toate astea. după cîte mi-a povestit. văzînd-o pe Amalia în cameră. ambiţia piere cu totul. tu fiind încă. deşi acum ştie bine că din pricina împrejurărilor nefericite s-a ridicat. ca să-ţi mărturisesc totul: acum o săptămînă ai venit tu. Amalia însă dispreţuieşte într-adevăr slujba de curier. aţi lăsat să se înţeleagă că slujba de curier şi scrisorile ar fi o treabă cu totul secundară. — Trebuie să desluşeşti deosebirile dintre noi. care de astă dată a fost de acord cu voi. Barnabas mi-a adus scrisoarea ca un curier vechi. prin urmare. şi altele de acelaşi fel. au făcut ca în închipuirea lui Barnabas bărbaţii aceia să cîştige un prestigiu imens şi avea impresia că s-ar putea obţine avantaje inimaginabile pentru familia noastră. în pofida vîrstei sale fragede. Acolo sus trebuie să ne mulţumim cu ce ni se dă. Iar dacă eu am minimalizat uneori slujba de curier. apoi şi-a îngropa' faţa în umărul meu şi a plîns o bună perioadă de timp. îl indicau bătînd cu palma în carte. ca nu cumva să pierzi legătura cu castelul. dacă lucrurile ar ajunge pînă acolo încît să fie remarcat de ei şi să aibă voie să schimbe cîteva vorbe oi ei. Barnabas — de obicei la ° oră anumită îi ies înainte o bucată de drum — s-a întors acasă mai devreme şi. Barnabas a redevenit un copil fericit. şi Barnabas n-are curajul să întreprindă ceva ce l-ar putea apropia de acest ţel. în pofida îndoielilor pe care le are cu privire la activitatea sa. desigur. uşor de înşelat în privinţa asta. răsuflînd din greu. aici jos. plin de bănuieli . oricum. în a căror încăpere avea voie să stea. Această întorsătură — dacă e o întorsătură şi nu o iluzie. sau cum găseau cîte un pasaj important în cărţile lor. Dar. Şi. dar fl" i-am acordat atenţie. Barnabas avea impresia. pe care le-a primit familia noastră de trei ani încoace. cum dădeau porunci fără vorbe. şi cum se apropiau fuga ceilalţi. I s-a întîmplat ceva ce-l depăşea. printr-un semn din deget. Cum dictau repede. şi acum. a lui Barnabas şi a mea. Astfel. de uniformă. nu e loc 236 ♦ Franz Kafka acolo pentru dorinţe copilăreşti. şi să facă faţă în ochii tăi. încă destul de îndoielnice. a părinţilor.e prima scrisoare. şi după şuşotelile noastre. Am auzit pe cineva pomenind faptul la „Curtea domnească". de pildă. în seara următoare însă. foarte ocupat. nici nu ştiam <* e aia. K. servitorilor posaci. cum îşi poate da seama după figura noastră. şi. de pe urma căreia s-ar putea să trăim şi noi. ci de frică. Aşa cu Barnabas. n-am făcut-o cu intenţia de a te înşela. care în asemenea ocazii zîmbeau fericiţi. urmînd ca activitatea lui Barnabas să se extindă dincolo de naveta între castel şi tine — să sperăm că aŞa e. acum îl dispreţuieşte încă şi mai mult ca înainte.

fără să luăm poziţie. n-ar avea nevoie de multă chibzuinţă. încît Frieda nu se sfia să-l trimită pe unul din ei — de altfel numai pe unul. vrînd. fie şi penibil din diverse alte motive. în faţa casei lui Barnabas. s-ar fi putut ca. destinatarul. urmărim scopurile noastre. speriat şi. cum să ne apropiem de tine. dar atunci trebuie să sari gardul grădinii vecine şi să o traversezi ca să ajungi în stradă. Ar fi acceptat poate. îi dădu dreptate. de ce te înşelam astfel. Ce atitudine urma să luăm faţă de tine în privinţa scrisorilor ? Dacă le accentuam importanţa. de pildă. apoi nu se mulţumi cu atît şi încercă să intre în casă. jignindu-te prin faptul acesta ? Iar mesajele pe care le-am citit cu atenţie înainte de a le fi primit tu — Barnabas nu le-a citit.' deci şi părerea la' care ajungi e întîmplătoare. toate'se încurcă. află apoi de la aceasta că vizitatorul îl căutase pe el. K. Amalia veni în grabă. s-a oferit să demisioneze din slujbă. Fusese unul dintre secundanţi. Cînd ajunse în stradă. deşteptăciunea ei. în calitate de curier nu şi-a permis — nu păreau prea importante la prima vedere. nevrînd. Vizitatorul tardiv întrebă ceva în şoaptă. se întorsese numaidecît. şi lăsă vorbă lui Barnabas să vină la şcoală îndată ce se va fi întors. pentru a ocroti somnul părinţilor. din păcate. să înşel. avea de gînd să le urmeze şi. atunci e adevărat că pentru a repara această greşeală aş fi în stare să induc în eroare. ar fi totuşi lucrul cel mai'firesc. aşa cum s-a întîmplat o dată. O lanternă de buzunar aruncă o dîră de lumină în întunericul camerei. dimpotrivă. în schimb îi putea da o nuia bună. valoarea lor e permanent schimbătoare. influenţat de opinia publică. Barnabas aduce ştirea că eşti nemulţumit de serviciile sale de curier. să fac orice lucru urît numai să fie eficace. că secundantul se mai plimba încoace şi încolo ceva mai în susul străzii. de aceea o strigă pe Amalia. Dacă acesta voia să-i mărturisească mai tîrziu Friedei că fusese în vizită la ei. în timp ce celălalt rămăsese probabil la ea. considerentele pe care le ocazionează sînt nesfîrşite şi cel la care te opreşti e ultimul doar din întîmplare. din cînd în cînd se . o luă. N-avea. şi susceptibil în caliCASTELUL ♦ 239 tate de curier. Deşi veştile aduse de Barnabas nu sînt singura lui nădejde. îi mulţumi pentru încrederea în el. Iar dacă nu atribuiam multă valoare scrisorilor. întradevăr. Cineva bătu la uşă. declarîn'd că nu e supărat pe ea din 240 ♦ Franz Kafka pricina micilor artificii utilizate de ea în relatare. curajul ei. totuşi refuză. aşa de repede reuşise ceea ce nu fusese în puterea Olgăi. şi el. care-i cunoştea voia. iar tu. care fără îndoială nu ne dăduse scrisorile ca să le devalorizăm în ochii destinatarului prin explicaţiile noastre. era ceva de neînţeles pentru el că Frieda. chiar în timpul nopţii. Stătuse doar o clipă. procedînd aşa. pe care o dovedise povestindu-i totul. împotriva logodnicei tale. de ce se contraziceau faptele şi vorbele noastre. n-avea decît s-o facă. K. ba. în aşteptarea lui Barnabas. tot atît în interesul tău cît şi în al nostru. se apropiaseră din nou în aşa măsură. să n-o uite pe Olga. în urma legăturilor create. K. Apoi îi mai strînse mîna cu căldură. pe care K. Să nu judeci cuvintele mele prea aspru. nu pe ale tale. Olga alergă să deschidă. şi nu numai pe tine. să mint. sperînd că ea o să facă tot posibilul să-l îndepărteze pe vizitator. adică apreciind scrisorile la justa lor valoare. Olga voise să-l apere pe K. ferindu-te de exagerări.justificate. vizita secundantului îl speriase. ele îşi scădeau singure din importanţă conţinînd indicaţia de a te adresa primarului. în acelaşi timp. primi răspunsuri în şoaptă. ieşi în stradă şi închise uşa după ea. Dacă. perspicacitatea ei. mai spuse — altfel ar sta cam prost — nu voia să renunţe la ele în nici un caz. Mai zise că dacă ar fi să aleagă între Olga şi Amalia. e atît de legat acum de familia aceasta încîţ înnoptatul la ei. Probabil că Olga nu mai răzbea să-l reţină. care se învăţaseră să se teamă de el. Apoi întrebă dacă mai există o altă ieşire din casă şi află că se poate ieşi prin curte. şi secundanţii. să scădem chiar importanţa acestor veşti în ochii tăi şi astfel să te înşelăm fără să vrem. învechite. dar de ce s-o descopere secundantul. Şi dacă mai intervine şi temerea pentru binele tău. K. o înţelegea foarte bine. se hotărî să facă aşa. căci era tîrziu şi i se părea că. o împinse pe Olga la o parte. chiar dacă nu e deloc în intenţia noastră. trimis de Frieda să-l caute. căci mai importantă aproape şi decît mesajele este Olga însăşi. O întrebă pe Olga dacă are un bici. spiritul ei de sacrificiu pentru familie. In timp ce Olga îl conducea prin curte şi la gard. Şi apoi noi sîntem nişte oameni dispreţuiţi. mai ales de logodnica ta. văzu. în timp ce se căţăra pe gardul grădinii vecine. este cu neputinţă. Dar aş face-o. dar şi pe cel care ne-a încredinţat misiunea. puteai să ne suspectezi că supraevaluînd lucruri evident neimportante şi făcîndu-ne reclamă ca aducători ai acestor veşti. căci atunci de ce ne ocupam de înmînarea acestor scrisori neimportante. Refuză în schimb propunerea Olgăi de a petrece noaptea acolo. încercă să-i risipească îngrijorările. iarăşi deveneam suspecţi. Iar să alegi calea de mijloc. cel puţin aşa cred eu. în măsura în care i-o permitea noaptea cu cer acoperit.

— Că nu înţelegi de glumă. prea pune totul la inimă. Totul a şi fost pus la cale. El v-a trimis fiindcă a vrut. Tocmai mă apropiasem iarăşi de fereastra şcolii ca să văd dacă nu cumva te-ai răzgînd'it totuşi şi te-ai făcut om de înţeles. S-a întors la castel şi depune o plîngere împotriva ta. — Aşa. zise K-. dar ar trebui să le expui lui Galater. Fiindcă atunci cînd ai părăsit-o din cauza fetelor din familia lui Barnabas. Era mai în vîrstă parcă. am cicălit-o niţel pe logodnica ta. zise K. Sînt fecior la „Curtea domnească". o să vă înveţe el. dacă va fi necesar. se întreabă dacă n-ai fost . — în fond de ce mă acuzaţi ? întrebă K. zise K. zise Ieremias. zise Ieremias. şi aş fi preferat s-o fac în pace decît cu de-a sila. zise Ieremias. Prea ai fost aspru şi grosolan cu noi. secundantul încetă să iscodească şi se apropie de K. şi încercă elasticitatea nuielei apăsîndu-şi-'o de coapsă. dar se vede că voi aşa aţi vrut. pe Artur. Artur depune plîngerea şi în numele meu. ţinînd lanterna în faţa ferestrei cu perdeaua trasă. Şi deoarece nu v-am cerut. şi mersul îi era cu totul altul decît umbletul sprinten. puţin şchiopătat. Dar nu erai acolo. după instrucţiuni. în răstimpul acesta scurt nu prea a fost'posibil. pe atunci tocmai îi ţinea locul lui Klamm. Să-l învăţaţi că este aşa. încît mi-a trebuit o oră ca să-mi revin după goană. nu-ţi dai seama că'o astfel de slujbă e o muncă grea şi că e foarte urît să-i îngreunezi unui muncitor într-un mod capricios. sau omorîndu-l aproape în pumni. Ştiu doar că ai fost foarte grosolan. — Nu. puteam să vă şi trimit înapoi.'de altfel. — Pe tine. căci nu mai părea să fie secundantul. Aşa cum le-am primit cînd ne-a trimis Galater la tine. de unde. Noi ce ţi-am făcut ? Am glumit niţel. mai zbîrcit. Fără a se speria în mod vizibil. — Dar unde e Artur ? întrebă K. Abia a sosit în sat. Cel mai important lucru este însă să-l înveseliţi niţel. ca electrizat în încheieturi. De altfel. mai obosit. al secundanţilor. căci pe asta ne bizuim noi —: „Vă duceţi acolo ca secundanţii arpentorului." Noi am spus : „Dar" nu ne pricepem la munca asta". — Nu mă recunoşti ? întrebă omul. După cîte mi s-a raportat. şi a crezut numaidecît că e un mare eveniment. era mai lent. Dar arăţi cu totul altfel. aproape copilăros. zise Ieremias. cum ai făcut tu. tot îşi mai face scrupule. — Pe cine cauţi ? îl întrebă K. Artur a anunţat la castel că părăsim slujba. am' rîs niţel. iar Frieda e din nou la tejghea. Cînd ne-a trimis la tine. — Dar cine eşti tu ? zise deodată.oprea şi încerca să privească înăuntru. ai dreptate în cele ce susţii. a spus — am reţinut exact. Toate. La care el: „N-are mare importanţă. sau cel puţin s-a dat curs formalităţilor care ne vor elibera din ea definitiv. Sînt Ieremias. — Dar tu mă mai cauţi ca şi cum ai mai fi în slujbă. sufleţelu) lui delicat n-a suportat. — Da. răspunse Ieremias. şi de asta ne plîngem. pe saltea." — Ei. sau fugărindu-mă azi după-amiază prin zăpadă. care eşti tot un salariat. — Artur ? zise Ieremias. N-avea nici un rost să devină soţia ta. . nu eu l-am rugat să vă trimită. Că doar nu mai sînt tînăr! — Dragă Ieremias. CASTELUL ♦ 241 — Dar tu ? întrebă K. — Asta e pentru că sînt singur. e o nimica. am vorbit cu ea şi am căzut de acord. E adevărat că o prevăzuse mai de mult. un om pe care o vorbă aspră îl doare zile de-a rîndul. mă lasă şi vesela tinereţe. Nu înţeleg cum de tu. era foarte nefericită. Frieda' stătea singură într-o bancă şi plîngea. cel puţin atîta timp cît chestiunea mea n-a fost rezolvată la castel. zise Ieremias. şi suferise mult şi din pricina asta. zise K_. de ce n-ai vorbit la fel de deschis de la început. Atunci am intrat. de cînd aţi venit la mine ? 242 ♦ Franz Kafka — Pentru că eram în serviciu. nu atît din pricina pierderii. De cîtă lipsă de consideraţie ai dat dovadă lăsîndu-ne să tremurăm de frig la gard. — Acuma nu mai sînt. şi nici măcar un'salariat al castelului. şi v-aţi îndeplinit misiunea ? — Nu ştiu. — Galater ? întrebă K. în bunătatea ei. Galater. în realitate. Cînd sînt singur. te caut numai ca s-o liniştesc pe Frieda. e doar de la sine înţeles. E mai bine pentru Frieda. zise secundantul apropiindu-se. cît din a trădării. zise Ieremias. trăgînd puţin mai la vedere nuiaua pe care o ascunsese după spate. a avut dreptate Galater. Dar acum. K. îl strigă. Drăguţul de el! A părăsit serviciul. vechiul tău secundant. dar mai plin la obraz. — Şi acum nu mai eşti în serviciu ? întrebă K. Şi nici n-ai înţeles să apreciezi sacrificiul pe care voia să-l facă pentru tine. munca pe care o îndeplineşte. cu alura afectat bolnăvicioasă. atunci. — Eu am putut să rămîn.

— Uneori şi mai repede. Frieda era de recucerit. şi răspunde-mi şi tu sincer la o întrebare. Oricum. fireşte. Frieda îl părăsise. dar cu tot respertul pe care-l am faţă de persoana ta. nu mi-o lua în nume de rău. K. o adevărată pisică sălbatică. era uşor de influenţat. — Vorbeşti cu mine. îl chemă înapoi. îl întrerupse Ieremias. Pentru mine. ci din pricina sarcinii mele. nu era liniştit. iar eu n-am intervenit încă prin relaţiile mele.'am venit totuşi s-o constat o dată pentru totdeauna. dar K. ca să se refacă — ea voia să se precipite în muncă. cîrciumarul i-a acordat un răgaz. o persoană foarte importantă pentru mine. dar am s-o fac. rup de faţă cu tine nuiaua asta care-ţi era destinată. căci n-am luat drumul peste grădină de frica ta. o determinaseră şi pe ea să facă la fel. plină de remuşcări. Fiindcă numai cu minciuni .cumva nedreptăţit. sigur că n-am nici un motiv să te mint. — Uneori. dar la fel de puţine motive să-ţi fac confidenţe. aş putea să-ţi explic mai amănunţit lucrurile. să-i amintească de tot ce era în favoarea lui. această carne care dădea uneori impresia că nu prea e vie. probabil ca să caute uitarea — această mică vacanţă vrem s-o petrecem măcar împreună. care considerau situaţia Friedei ca asemănătoare cu a lor şi acum. nici eu navem la mînă o dispoziţie scrisă. spusese că e singurul lui sprijin. deci n-avem nici un motiv să ne înşelăm reciproc. — Ieremias. Ieremias începuse să se îndepărteze. s-a războit pentru tine. dar n-am timp. trebuie să mă duc la Frieda. ajungea şi acest secundam nu prea apetisant. nu va avea decît să se înfăţişeze înaintea ei. ca să destram reţeaua de minciuni în care ai prins-o. mai ales dacă el reuşea să-şi justifice vizita la cele două fete prin succesul pe care-l datora lor. Lucrurile sînt deci în curs de rezolvare. ne-am fi înţeles desigur foarte bine. dar acum îmi eşti indiferent. Mă rog. dacă nu cumva ai zăbovit în altă parte. şi aş fi făcut pentru tine tot ce ai fi vrut. Dar lucrurile nu stau tocmai aşa. strîngîndu-şj pleoapele obosite. atunci nu prea ai pregătit terenul ca să-ţi dispui favorabil stăpînul. vreau să-ţi vorbesc deschis. nu şi-a început încă serviciul. Frieda merită să doarmă şi ea o dată liniştită. fireşte. ai fost. că-l părăsiseră pe K. Uite.. nu datorită calităţilor tale. ci un simplu cunoscut. Şi chiar am I 244 ♦ Franz Kafka putea să realizăm acum în privinţa asta ceea ce am ratat mai înainte. Nici ruperea nuielei nu mă emoţionează. acest sprijin nu era din cele mai sigure. lucrurile stau altfel decît pentru tine. nu era necesar să ocoleşti prin grădina vecină. nu era necesară intervenţia unui om influent ca să i-o răpească pe Frieda. căci. Mă rog. în pofida gîndurilor prin care căuta să se liniştească cu privire la Frieda. Dar. nu e tocmai gestul cel mai potrivit ca să mă dispună în favoarea ta. cunosc drumul. Aşa că am venit deci şi nu numai că te-am găsit. ci şi eu. şi poate a fost chiar inutil să rup nuiaua. o fi adevărat. îi zise. deşi uneori mă deranjează puţin înfăţişarea ta.. ci ca să te surprind şi să-ţi ard cîteva. S-ar putea ca nu definitiv.. Dacă iese în dezavantajul tău. aici chestiunile nu se rezolvă chiar aşa de repede. după toate enervările. — Crezi? făcu secundantul şi căscă. Mă rog. în urma insistenţei mele. Doar nu mai sîntem în relaţii de la stăpîn la slugă. îmi aminteşte doar ce stăpîn brutal am avut. nu la Barnabas'. pentru ca ea să fie din nou a lui. de parcă ar fi ceva absolut sigur că nu vei mai avea niciodată nimic de temut din partea mea. şi tare te umfli în pene din pricina asta. se lăudase cu Frieda în faţa Olgăi.. fetiţa mă aşteaptă. în ce priveşte propunerea ta. Iar pe Frieda ai dus-o cu tine. 21 ti Vasăzică se întîmplase totuşi ceea ce fusese previzibil. dar nu şi evitabil. zise K. zise K. fiecare după gustul său. Atîta vreme cît eram în relaţii de serviciu. vezi bine. chiar dacă tu nu mai ai nici un respect faţă de mine. K. la fel. ei. Probabil că deocamdată nu eşti cu totul eliberat din serviciul meu. dar am şi putut constata că fetele te ascultă orbeşte. s-a terminat cu d-astea. mai ales de către aceşti secundanţi. ştiu sigur. Cu puţin înainte. nimic nu indică însă că aşa s-a întîmplat de data asta. lucru de care te bucuri nu numai tu. cel puţin nici tu. Deşi nu putea fi nici o îndoială asupra locului unde te aflai. cîteva cuvinte pe care le-aş adresa Friedei ar ajunge. iar eu.. Mai ales cea brună. dacă nu erai un servitor care să-mi fi fost impus de birouri.

am avut încă o dată bucuria să-l văd pe Klamm înapoindu-se. şi iată consecinţele faptului că n-am făcut-o la timp. în schimb. Poate că o să mai am prilejul să-mi manifest frica de tine tot pe calea asta.. atît îi ajunge ca să recunoască pe oricine. Barnabas. — Crezi că mi-e frică. şi dacă eşti deştept. o frică îngrozitoare. şi toată ziua. Era Barnabas. îţi mărturisesc toate astea ca să nu fii din nou nemulţumit de ce fac. care ajunseseră pofticioşi ca nişte cîini. întîi întreabă ca şi cum ar fi nesigur. pe mine. m-am anunţat. nu prea îi acordase atenţie. zise. Şi chiar am să mă ocup intens de data asta să te primesc pe tine singur fără Artur.. nu cred că m-a văzut vreodată. Dar. Era o ocazie bună să mai zăbovesc. Plec acum spre «Curtea domnească». agitat cum era. domnule arpentor! strigă cineva din capul străzii. nu mai eram decît eu şi servitorii. Dar. Cînd am ieşit din biroul meu — îi zic biroul meu — am văzut că dinspre coridoarele mai adînci se apropie de mine încetişor un domn. slăbuţ. o iubeşti ? — Dacă o iubesc ? zise Ieremias. despre care a auzit sau a citit doar. Am hotărît să-l aştept. era Erlanger. Venea cu sufletul la gură. care şchiopătează niţel. zise Barnabas. încolo nu mai era nimeni. numai din frică l-ai bătut pe bietul Artur. dincolo de toată frica. — L-a durut oare mai puţin din cauza asta ? zise K. m-am străduit foarte tare. Ai prezentat cererea mea lui Klamm ? __Asta n-a mers. adesea şi oameni pe care nu i-a văzut niciodată. De fapt nu vrei să mă iei drept secundant. Nu-l cunoşti ? E unul dintre primii secretari ai lui Klamm. ridicînd 246 ♦ Franz Kafka mîna de cîte ori Klamm ridica ochii. Dacă văd că secundănţia nu-ţi prea face plăcere. zise K. e vestit pentru memoria pe care o are. de cîte spui ? — Cred. Căci era foarte'tîrziu. dar nu venise pentru mine. aşa că o să mergem în pas . văd eu bine ce frică îţi e. E o fată drăguţă şi deşteaptă. se agăţă de braţul lul şi zise: CASTELUL ♦ 247 — Poate te-a apucat dorul de Frieda aşa de subit ? jvl-a apucat şi pe mine. îl prinse. şi ora 5 dimineaţa o pornesc înapoi. Locuiesc în camera numărul 15. — Ce-mi foloseşte toată sîrguinţa ta. Să vină arpentorul acolo să-ni| facă o vizită. era să mă scoată cu mătura un servitor. făcea să-l aştept pe acel domn. rămîneam acolo definitiv. Spune-i că ţin mult stau de vorbă cu dînsul. deci în orice caz merită respect. cum tot nu mă mişcăm. şi încerci să mă îmbrobodeşti cu minciuni. — Ei. oricum. de pildă. — Ce ai reuşit ? întrebă K. ceea ce e interzis. Alergă după Ieremias. dacă era după mine. atunci am să-ţi pot acorda mai multă atenţie. m-a dat chiar la o parte. Am doar cîteva consfătuiri. să o scap de secundanţii sălbăticiţi. Un domn mic. îndată. voia să mai caute ceva la repezeală într-o carte şi a plecat apoi îndată. să te silesc la ea. am rămas ultimul în cancelarie. şi pentru că e un bun cunoscător de oameni. zise Ieremias. Altfel de ce ai mai stat şi nu te-ai dus încă la Frieda ? Ia spune. deşi recunoaşte imediat pe oricine. zise Barnabas. Frieda a cerut un singur lucru. ţi-e tare frică. de vreme ce te-ai consolat cu blestematele astea de alde Barnabas. dar a fost imposibil. din păcate n-am avut timp să-i împlinesc dorinţa în întregime. nu-i aşa ? Şi apoi a spus: Bine că te-am întîlnit." Deodată Ieremias o rupse la fugă. de ce să nu-i fac acest serviciu. mai ales că prin asta nu-ţi pricinuiesc nici o durere. care. „Nu cumva eşti Barnabas ? a spus către mine. zise Ieremias. zise K. CASTELUL ♦ 245 — Aceste ameninţări nu mă sperie. doar încruntă sprîncenele. Barnabas. m-am împins înainte pînă-n faţă de tot. Şi apoi a întrebat: îl cunoşti pe arpentor. dar nu uită să se încline în faţa lui K.puteai s-o îndepărtezi pe Frieda de mine. — Am reuşit. în cele din urmă. te temi de mine ca secundant. dacă n-are nici un succes ? — Dar a avut succes. Şi. zise K. întrebă: — Ce-o fi vrînd Ieremias ? — Vrea să ajungă înaintea mea la Erlanger. zise K. Dar ar ti bui să vină acum. mă bucură grozav. o fostă iubită a lui Klamm. ca să nu trebuiască să-ţi aduc vreo veste proastă. am stat asa de aproape de pupitru încît la un moment dat un copist care n-avea lumină destulă din pricina mea. măcar cîtuşi de puţin. fără îndoială. te temi de secundanţi în general. M-a recunoscut imediat . dacă mă roagă mereu s-o scap de tine. pe mine. — Domnule arpentor. îţi este puţin frică. fără să fi fost invitat s-o fac.

Conversaţia generală se învîrtea în jurul faptului că n-aveau voie să'aştepte în casă. ezitînd. fiindcă domnii de la castel refuzau să părăsească hanul în timpul activităţii lor oficiale în sat. nu primi răspuns. mie nu-mi pasă. tuşi tare şi se întoarse spre ceilalţi. care nu tolera să vină mai mulţi petiţionari în acelaşi timp la „Curtea domnească". şi K. cum se exprima ea. în genere. cu ifosele şi pretenţiile ei de'd'istincţie. cînd erau prea obosiţi ca să se scoale şi voiau să mai stea culcaţi. cu întrebarea : — Mai eşti aici în sat ? — Da." Şi obţinuse ca oamenii care aşteptaseră pe coridor. la castel ? CASTELUL ♦ 249 Unii rîseră fără răutate. pe Gerstăcker. în cele din urmă. sau în camerele lor. refuza să facă aşa. Puse o întrebare în acest sens. — Cei dintîi care vor fi primiţi de domnul secretar Erlanger. zise.. numai de dragul liniştii. îi răspunsese cîndva la această întrebare un funcţionar pesemne furios. n-aveau deloc chef să-şi prelungească şederea acolo dincolo de timpul strict necesar. Consultaţiile şi in-terogatoriile însă urma să le suporte. alţii tăcură jenaţi. e mai indispensabil sus. . în virtutea energiei ei neobosite şi în acelaşi timp feminine. zise Gerstăcker. poate ore întregi. şi. K. în stradă. Klamm e indispensabil la castel ca şi în sat. în „Curtea domnească". cînd se împotriveau funcţionarii într-adevăr. dar numai unul cîte unul. doi sau trei aveau lanterne. î-ar fi plăcut şi mai mult ca şi consultaţiile şi interogatoriile să aibă loc în altă parte decît la . dar se mai sfătuia cu Momus înainte de a primi interesaţii. veneau în sat cu multă neplăcere. Vina era a birtăşiţei din „Curtea domnească". căci planul lui de muncă nu prevedea timp pentru deplasări în sat. deşi în chestiuni secundare exersa. găsea ciudat că. totuşi era o lipsă de consideraţie să ţii interesaţii. numai bunăvoinţa sa şi înalta concepţie pe care o avea despre funcţia sa îl determinau măcar să vină în sat. în faţa casei. Desigur că nu era vina lui Erlanger. pe cît se putea prevedea.^Curtea domnească". Cel mai mult le plăcea să-şi lichideze treburile de birou chiar în birt. Gerstăcker îl întîmpină. un fel de mică tiranie. fireşte că birtăşiţa n-avea cuvînt. Erau mereu grăbiţi. am venit pentru multă vreme. dacă ar vrea — lucru care ar corespunde poate chiar mai mult regulamentelor — să trimită un oarecare secretar subaltern care să întocmească procesele-verbale. Despre toate chestiunile acestea se discuta cu jumătate de voce în timpul aşteptării. aşa că se puteau recunoaşte mai multe figuri. care probabil nici nu era la curent şi care s-ar fi supărat dacă ar fi aflat. atitudinea acestora din urmă cîştigă preponderenţă. Un singur om spuse. la rînd.'în definitiv. Dar. dar se împotriveau funcţio248 ♦ Franz Kafka narii. care e doar secretar. nimeni nu avea nimic de obiectat împotriva faptului că Erlanger chema împricinaţii în toiul nopţii. să fie scoşi. că. K. oare Erlanger. pe cît posibil în timpul meselor. Sînt prezenţi ? Cei doi se prezentară. înainte de a adormi. Depunea stăruinţe — care mergeau de astă dată în acelaşi sens cu dorinţele solicitatorilor ca să se construiască în faţa „Curţii domneşti" o clădire unde Postulanţii să poată aştepta. Frigul nu era prea mare. şi deci nu li se putea cere să se mute provizoriu. sau culcaţi în pat. dar explicaţia i se Păruse probabil concludentă şi obişnuia să citeze mereu aceste cuvinte. în chip de salut. deşi se manifesta destulă nemulţumire. sau dimineaţa. în continuare la ea. cu toate scriptele. obişnuia să spună. şi primi informaţia că e cazul să-i fie chiar foarte îndatoraţi lui Erlanger. chestiunea construirii unei săli de aşteptare părea să se apropie de o soluţie favorabilă. după aceea în birt. pentru birtăşiţa însă era într-un fel o pedeapsă simţitoare — lumea cam făcea haz de asta — că tocmai problema construirii acestei case necesita numeroase consfătuiri şi astfel sălile birtului nu se mai goleau. în acest scop era însă nevoit să-şi sacrifice nopţile. Totuşi. fireşte. aduse argumentul că şi Klamm vine în timpul zilei în sat şi stă chiar cîteva zile' de-a rîndul. căci ar putea. Apoi uşa casei se deschise şi apăru Momus între doi servitori care purtau lanterne. noaptea. — Mă rog. un om mai degrabă prevenitor. Erlanger venise. dar Ieremias se strecură înaintea lor în casă. în faţa întunecoasei „Curţi domneşti" stătea un mic grup de bărbaţi. I se părea de nesuportat să fie „asediată mereu" în propria casă. sînt Gerstăcker şi K. mai tîrziu pe trepte. „Ca să murdărească treptele de la intrare". spunînd: — Eu sînt fecior aici la birt. ţinea să vadă şi să audă el însuşi totul. căruţaşul. răspunse K. atunci fie. aşa că trebuia să stea afară în zăpadă. nu găsi decît un singur cunoscut.amîndoi. K. Şi nu voia să înţeleagă de ce e nevoie de acest du-te-vino al reclamanţilor. „Dacă nu se poate altfel şi trebuie să vină neapărat. apoi în vestibul. Din vorbele lor reieşea că toţi îl aşteptau pe Erlanger. în vreo altă casă de peste drum şi să piardă vremea astfel. Dar nici aşa nu era mulţumită. la' „Curtea domnească".

Eu numai din oficiu nu răspund. Acesta îl puse pe K. Momus spuse: — Duceţi-vă! Duceţi-vă! Aş fi avut nevoie de răspunsurile dumneavoastră atunci. ciocănituri. voi să se oprească. Munca pe care o face aici e doar voluntară. K. şi nu păreau să fie conversaţii. după trezire. la mine. Dezavantajul cu aceşti pereţi. în coridorul scund care se afunda puţin. anume că mulţi funcţionari se ocupă uneori cu tîmplăria. Cel care nu prea vrea să i se ia interogatorii. nu era linişte. în cele din urmă ajunseră în faţa unei uşi care nu se deosebea de celelalte. aplecîndu-se înainte ca să arunce o privire peste coridor." nu acum. zise servitorul dîndu-se jos. Cine mai e prezent ? Ia te uită! în vestibul îi întîmpină un servitor şi-i conduse pe calea ştiută de K. — Vă gîndiţi numai la dumneavoastră. lucru pentru care păreau să aibă un talent special.Şi. aşa că se aşezase aici şi citea un ziar. în cameră. dar fără mare atenţie. privind peste . — Mai bine ar dormi acum pînă la capăt. e greu să-ţi alegi interogatoriile potrivite. acesta se făcu ca şi cum abia acum l-ar recunoaşte pe arpentor. dar servitorul abia îl ascultă. apostrofat aşa. se înghesuie ca să fie interogat. înfăşurat într-o blană sub care se zărea lenjeria de noapte. mai probabil era că cineva dictează sau citeşte ceva cu voce tare.. de ceva ce i se povestise. zise Gerstăcker. nu complet închişi. mecanica de precizie şi altele de acest soi. va suna. domnul arpentor ? zise el. abia înţelegeai o vorbă. îi răspunse totuşi. — Foarte de mult. poate că aştepta un împricinat căruia îi trimisese o citaţie şi care întîrzia. Ar fi fost mai simplu atunci. era că pe culoar. în timp ce rămînea totuşi conştient de faptul că' Ieremias este probabil mult mai puţin periculos decît Artur care acţiona împotriva lui la castel. Cînd se va trezi. Cînd K. îl trase la o parte şi-i vorbi încet. palid. — Vii în chestiunea distribuirii cărăuşilor pentru clădire ? îl întrebă servitorul. aici în sat. acum ca şi atunci. Gerstăcker dădu din cap. Pereţii laterali nu ajungeau pînă la tavan. să-l ridice pe umerii lui şi apoi se uită pe sus. desigur că n-aveau ferestre. în cele mai multe lumea era trează. Multe camere păreau ocupate. dar cred totuşi că a aţipit. La etajele superioare stăteau pesemne doar funcţionarii superiori. După ce trecuseră de el. Totul era de proporţii mici. încuviinţă servitorul. cum le spuse servitorul. înălţimea culoarului era strict suficientă ca să poţi umbla neîncovoiat. fu lăsat de Momus să intre. peste perete. ici-colo. S-a întîmplat. Pesemne că i se păruse prea înăbuşitor în cameră. din pricina modului de viaţă schimbat. trecu pe lîngă Momus. căci dacă. Cînd K.. Cu toate acestea nu aveai impresia că lumea se veseleşte. — E culcat în pat. deşi era unul dintre cei mai de vază dintre ei. caută să rezolve totul în grabă şi nu apuci să-i spui pe îndelete ce ai de spus. Va trebui să aşteptăm. îşi zise K. Poate că era mai cuminte să se lase sîcîit de ei ca secundanţi decît să le îngăduie să circule necontrolaţi şi să se ţină de intrigi. iar loviturile de ciocan îi aduseră aminte lui K. apoi pe poartă. e foarte prost dispus fiindcă a dormit. căci aici ardea puternic lumina electrică. e drepi că-i îmbrăcat. aşa şi Erlanger. — A. şi probabil şi îri camere. Vocile erau înăbuşite. — Păi la cine să ne gîndim ? zise Momus. căci cămăruţele de pe culoarul acesta adînc. Spaţiul era folosit la maximum. tocmai din camerele cu clinchet de pahare şi farfurii nu se auzea nici un cuvînt. ce aducea a beci. mai are puţin timp pentru lucru. în dreapta şi în stînga erau uşi aproape una lîngă alta. enervat de purtarea lui Momus. cu un zîmbet şi o bătaie pe umăr. clinchet de pahare. dar graţios în privinţa construcţiei. Cîteodată îl CASTELUL ♦ 251 ajunge aşa oboseala. Mă rog. să doarmă tot timpul şederii sale în sat şi să fie obligat să se înapoieze la castel de îndată ce s-a trezit. Gerstăcker dădu din cap şi spuse: — De mult n-a mai fost pe aici. probabil pentru aerisire. secretarii în schimb locuiau în camere ce dădeau pe culoarul acesta. Coridorul însuşi era pustiu. servitorul spuse către Gerstăcker referindu-se la acest domn: — Pinzgauer. se auzeau voci. ca să se refacă după neîncetatul efort intelectual. ce-i drept. prin curte. i 250 ♦ Franz Kafka Servitorul stinse lanterna. numai în faţa uneia dintre uşi şedea un domn înalt. şi totuşi era uşa camerei lui Erlan-ger. slab.' întrerup'îndu-şi adesea lectura şi căscînd. „Va trebui să-l păzesc mai bine pe Ieremias".

îşi trecu mîna liberă peste fruntea si peste obrajii lui. 254 ♦ Franz Kafka . — Sînt din nou angajată la tejghea. de parcă ar fi luat-o din nou în posesia lui.. uitîndu-i-se între timp scrutător în ochi. trebuie să-i vii în ajutor. zise K. probabil în aceeaşi măsură ca şi ţie. iar ea îmi uşurează să mă ţin la distanţă. şi de fiecare dată a trebuit să recunoşti că a fost o bănuială nedreaptă. se bucura s-o vadă mai puţin pornită. celei brune — aproape că mi-e ruşine să mă apăr în amănunte. doar de la ele vii. Era ca'si cuflj ar fi uitat cum arată şi ar fi vrut să-şi amintească astfel mai bine. Ba a trebuit chiar să insiste pe lîngă mine ca să accept postul. ştii tu cum le cheamă. şi Frieda dădu din cap.. dar nici nu pot să-l las în voia soartei..capul lui — căci îl întrecea cu un cap — şi netezindu-şi părul încet şi cu seriozitate. Ajuns la ea. De altfel am fost angajată numaidecît pentru slujba la tejghea. ca şi cum ar fi neimportant ce spune. Pepi s-a rugat să n-o facem de ruşine silind-o să părăsească tejgheaua numaidecît. o zări în clipa aceasta. K. — Fiindcă ti-am fost infidel ? întrebă K. în cele' din urmă am acceptat. se şi vede. cu atît părea să devină mai absent — si alergă spre Frieda. dar nu te prefaci. Frieda încercă distrată să aranjeze altfel vesela de pe tavă şi zise: — Ce vrei în fond de la mine ? Du-te mai bine la. ştiu.'avînd în vedere că a fost harnică şi a văzut de toate. •i CASTELUL ♦ 253 22 Privind fără ţintă în jur. iar de atunci nimic nu s-a schimbat din partea mea. neputînd fi altfel. o prinse de umeri. sau din alt motiv. pe cea mai neruşinată din toate o găseşti rezervată. aşa că. zise Frieda. o fac. zîmbind. dar tu mi-o pretinzi — celei brune deci. departe. despre pretinsa mea infidelitate am mai vorbit noi. exclamă Frieda. iar acum. Birtăşita de la „Hanul Podului" spune despre tine: '„Nu pot să-l sufăr.. căci uită-te şi tu cum stau lucrurile cu cele două fete." — Fă de data asta ce te învaţă ea. prin influenţa unei persoane străine. noi i-am dat răgaz de douăzeci şi patru de ore. dar pe fata aceea. se făcea că nu-l recunoaşte. totul a rămas la fel de nevinovat cum era şi cum va fi şi de acum înainte. cea mai defavorabilă pentru el. Dar atitudinea ei ţeapănă nu se prea modifică. s-o lăsăm deoparte. dacă te gîndeşti ce amintiri îmi trezeşte tejgheaua. să se arate amabilă şi nu se sperie că muşteriii s-ar putea lega de ea. munca asta de aici nu e de mine. — Toate astea au fost foarte bine aranjate. era altfel decît ar fi vrut ea însăşi să fie — tu poate o găseşti rezervată. la o cotitură a coridorului. îi spuse servitorului că se întoarce îndată — dar acesta nici nu-l luă în seamă. cu cît îi spuneai mai multe. îmi e penibil să-i suport prezenţa. zise el. explicaţiile nu trebuiau să urmeze aşa din senin şi să înceapă cu tema cea mai gravă. nu te poţi stăpîni. Ţinea în mînă o tavă cu veselă goală. K. Frieda. şi o spui sincer. Dar la tejghea e cu totul altceva. vrei să-l reiei ? — N-o să ne căsătorim. cu blîndeţe. care nu ştie încă să umble şi s-a avîntat. Uneia.. că o fi rezervată. schimbă repede vorba. continuă K. numai că ai părăsit odată serviciul la tejghea de dragul meu. aşa cum. — Parcă erai la tejghea. în orice caz. de cîte ori pot s-d evit. Aici lucrez numai temporar. nici nu poate fi cineva mai rezervat decît ea. Dar birtaşul a fost fericit că am protecţie şi că astfel i-a fost lesne să mă angajeze din nou. uitîndu-se fix la el. si de parcă în dosul cuvintelor ar avea o altă convorbire cu k. ceea ce e de necrezut. ai să înţelegi. văzînd un copil mic. şi cuvintele izbucniră parcă fără voia ei — K. mai importantă. Uite. K. Deci trebuie să se fi schimbat ceva din partea ta. iar ochii ei aveau expresia voalată din pricina străduinţei de a-şi aduce aminte. apoi. deşi am părăsit-o atunci în împrejurări nu prea onorabile pentru mine. îi puse cîteva întrebări neimportante. mă nedreptăţeşti. cînd stăm să ne căsătorim. orice fată care ştie să facă paturile. zise ea apoi încet. zise K. e drept că acum am avut protecţie. nici nu vreau să ştiu de ea. pe Frieda. ba chiar îi şi provoacă. că o fi neruşinată.. cît i-a permis priceperea. — Da. Frieda se uită la el mirată şi. o poate face oricine în locul meu. orice fată de felul acesta poate sa fie cameristă.

ceea ce ar fi o mare pierdere pentru mine. bizuindu-mă pe fidelitatea ta. Nu venise. uneori ara chiar impresia că le fac rău. şi în speranţa că te-ai încuiat. căci trebuie să mă duc pe acolo. că-i exploatez. ci se apucă să mănînce cu poftă. zise K. aşa că îi ceru să-i aducă ceva de mîncare. nu spuse însă nimic. însuşi faptul că frecventezi familia aceea. pe care o apreciez. ca şi în multe altele. încoace şi încolo. dar erau vizibil nişte resturi. iar sticla fusese golită 256 ♦ Franz Kafka pe trei sferturi. care trebuia de mult să-mi aducă un mesaj important. am înţeles că sînt în joc nişte forţe cu care tu nu poţi să te masori. Am o cameră aici. Nu-mi vine uşor. ca să nu te supăr cu prezenţa lui. de aceea m-am dus spre el deschis. — Ai pus-o la încercare. De aceea trebuie să vorbesc şi cu fata cealaltă. despre asta nu mai rămîne deci nimic de spus. e o ruşine insuportabilă pentru mine. apărîndu-se Emţin de prea marea lui apropiere. decisă să nu deschizi. ţi-o mărturisesc. Azi am avut de gînd să mă duc numai pentru o' clipă. în schimb. n-aş putea să mă înving întratît încît să nu mă mai duc pe acolo. zise K. şi ai mărturisit că şi ei te atrag. şi acest Ieremias care. şi numai pentru că am încetat s-o fac timp de cîteva ore. — Mai bine mă luai cu tine. — Ai fost la bucătărie ? întrebă el. am fost în camera mea.— Dar de ce spui că e rezervată? întrebă Frieda neîngăduitoare. mai erau şi nişte coji de cîrnaţi uitate. dar mă silesc. cum mi s-a spus şi cum era şi probabil. poate ca să le menajezi reputaţia. ce-i drept. dar despre altceva.' N-aveam chef să-l las să mă spioneze. să nege cu violenţă. a avut neobrăzarea să vină la fereastră. — Servitorii sînt de altă părere. zise Frieda. probabil. zise K. Pesemne bucuroasă şi ea de această rugăminte. ştii. interpretă acest interes viu ca un semn favorabil pentru el. dacă n-ar face decît să caute să intre în vorbă cu mine mai des. — Tu nu ştii ce-i fidelitatea. privit mai îndeaproape. prin încăperea strimtă. Frieda. s-o distragă pe Frieda. Despre asta nici nu e nimic de zis. nici nu e lucrul cel mai important. N-am fost supărat pe tine din cauza asta. Să dispari de la şcoală fără să-mi spui un cuvînt. De ce trebuie să ma duc acolo. Frieda dădu din cap şi alergă. Numai de dragul cauzei mă duc pe la ei. unde K. le pui pe fetele alea să mintă că nu eşti acolo. şi te întorci cu mirosul casei lor în haine. Am să cobor ca să stau puţin jos în timp ce mănînc. Spun asta din recunoştinţă. ce-i drept. dar. de aceea am trecut prin grădina vecină. ca să întreb dacă a venit Barna-bas. perspicacitatea şi altruismul ei. Cum or fi de fapt re-aţiile dintre tine şi fetele acelea. în interesul viitorului nostru comun. ci coborînd cîteva trepte într-o parte a coridorului. nici acum chiar. Si cînd întreabă cineva de tine. înţeleg repulsia ta faţă de familia aceea şi o împărtăşesc. jos. Şi mai şi stai la ei aproape toată noaptea.. — Nu. pe care-l detest. dar nici să mă ascund de el nu voiam. K. Compară relaţiile dintre'tine şi ei cu felul cum mă port eu cu acea familie. nici alta. cu o nuia foarte elastică în mînă. . pe care mi-e aproape la fel de urît să-i pomenesc cum îţi e ţie să pomeneşti de familia aceea. Asta-i tot. Nu voiam să-i las vorbă să vină la mine la şcoală. zise Frieda. Din poftele trupeşti ale servitorilor vrei tu să deduci infidelitatea mea ? Frieda tăcu şi acceptă ca el să-i ia tava din mînă. N-ar trebui să mi-o îngreunezi şi mai mult. căci nu luase nimic în gură de la prînz. — în privinţa asta. reputaţia acelor fete! Nu zău. Peste puţin timp reapăru aducînd o farfurie cu mezeluri şi o sticlă de vin. căci feliile fuseseră răspîndite din nou peste farfurie ca să nu se cunoască. în schimb! Nici n-ai negat că se ţin după tine. să nu mai vorbim despre asta ! — Nu despre asta. cum ştii prea bine. eram fericit că măcar cauţi să le rezişti. în schimb a venit altul. presupunea că ar fi bucătăria. te-am ajutat să te aperi. s-o pună jos. în schimb avem de vorbit despre altceva. e un flăcău tomnatic nu prea sănătos. Te strecori din casa lor pe din dos. mai ales cea cu incomparabila ei rezervă. zise Frieda. pentru că îmi facilitează să n-o iau în seamă. s-o ia de braţ şi să înceapă să se plimbe încet. sau vrei să depreciezi prin asta pe altcineva ? — Nici una. şi că secundanţii au fost izgoniţi definitiv — mă tem că tot îi mai subevaluez — numai pentru că am încetat timp de cîteva ore s-o fac. CASTELUL ♦ 255 urma să vină în curînd. nu spre fund. pe stradă. dar despre care nimeni nu poate susţine că ar fi seducătoare. numai pentru asta să te pierd şi să te aud spunînd ca bun-venit: „N-o să ne căsătorim !"'? Nu sînt eu în fond acela care ar fi îndreptăţit să facă reproşuri ? Şi totuşi nu-ţi fac reproşuri. zise K. pentru seriozitatea. Treceau orele şi el tot nu venea. Din nou i se păru oportun lui K. Cum stau lucrurile cu secundanţii. Tu şi cu secundanţii. K.

Voia să vină spre mine. A venit şi m-a luat. căci îmi ştiam îndatoririle de viitoare soţie a ta. părăsită de tine şi dominată de el. singur. plecase capul şi-şi muşca buzele. Numai tu ai distrus fericirea noastră. de colo pînă colo. şi oboseşte. s-a chinuit. e drept că şi-a pierdut postul. nu locuieşte cu mine.— Am să-ţi aduc un scaun. — Cu toate acestea nu regret că i-am dat afară pe secundanţi. nu mai reprezinţi o asemenea ispită pentru el ca înainte. dacă ţinem seama de'starea lui. leremias însă a rămas.'şi putem să ne luăm rămas-bun. Dacă situaţia era aşa cum o descrii. totul e din vina ta. în 258 ♦ Franz Kafka care l-a sprijinit birtăşiţa. ar prefera să fie în locul lui Artur — care nu poate depune nici o plîngere. Cîtă vreme a fost în serviciu s-a ţinut după tine. dar . sau. şi apoi oaspeţilor nimic nu le-ar putea fi mai binevenit decît să aibă un valet ca el.. continuă K. şi te mai şi lauzi cu asta. aşa că am fost angajaţi. lucrurile stau altfel. Frieda. ei e delicat. mi-a mărturisit-o sincer . ci obţine laude şi noi misiuni — dar mai trebuie să şi stea cineva pe loc care să urmărească evoluţia ulterioară a lucrurilor. Nu ştiu de ce îţi pare un temperament pasionat. dar asta a fost numai un joc. apoi recoltează fructele maşinaţii-lor sale şi te scoate pe fereastră. în fond. — Aşa că totul e în ordine. am sta acum liniştiţi la şcoală. — Mulţumesc. zise K. Crezi că Iefemias ar fi îndrăznit să mă seducă atîta timp cît era în serviciul tău ? Atunci înţelegi cu totul greşit orînduirea de aici. un alt mod. dar după părerea mea — îl cunosc în fond numai dintr-o scurtă conversaţie din noaptea asta — nu atribuie mare valoare unor astfel de chestiuni sentimentale. Mă atrăgea. oriunde. erau vremuri frumoase. m-a pîndit. — Ei. părea înciudată că n-o lua iarăşi de braţ. atunci e bine că totul s-a sfîrşit. Iartă-mă dacă mi le explic în felul următor: De cînd nu mai eşti logodnica stăpînului său. foarte aproape de K. totuşi. e adevărat. cum pasiunea sa pentru serviciu l-a lăsat. Tăcură şi-şi reluară plimbarea alături. vechiul prieten. într-un anumit sens. iar eu la şcoală. E o datorie cam supărătoare pentru el să-ţi poarte de grijă. mi-a fost tovarăş de joacă în copilărie — ne jucam împreună pe povîrni'şul pe care e castelul. N-am descuiat poarta şcolii. prinzînd-o. Fericirea căsniciei in mijlocul a două fiare domolite doar de frica cnutului n-ar fi fost prea mare. tu ai putea să te întorci la domnul leremias al tău. mă priveşte. a răcit stînd pe afară. N-am să mă mai duc jos şi nici nu mai am nevoie de scaun. complotul i-a reuşit. nu are patima ce înfruntă greutăţi. nu m-ai întrebat niciodată despre trecut. La fel şi eu. însă. şi-i convine desigur de minune să se aciueze în camera ta şi să se simtă şi el o dată un mic Klamm. zise apoi. de vreme ce acolo n-am ce căuta fără tine. birtaşul îl stimează. o persoană demnă de respect pentru el. atîta vreme cît leremias era ţinut în frîu de slujba sa. iar el se străduieşte s-o execute — sînt gata să recunosc — cu o oarecare pasiune pentru serviciu. arătîndu-ţi dorinţele lui senzuale. fără să se ştie cine o reîncepuse.. Am alergat CASTELUL ♦ 257 încoace. zise Frieda şi dădu să plece. De dragoste faţă de tine nu poate fi vorba. fireşte. dar cu asta treaba s-a isprăvit şi. Te aşteptai la altceva ? Stă în patul meu. la asta se adaugă faptul că strică relaţiile dintre noi. a fost că a inventat povestea cu infidelitatea mea. Dacă ezit. dacă nu dădeai secundanţii afară şi nu alergai după oamenii aceia. Cu Artur ai reuşit să faci ce ai avut de gînd — cel puţin deocamdată. Atunci am de ce să fiu recunoscător şi acelei familii care a contribuit fără voie să ne despartă. aşa cum zburdă un cîine flămînd şi nu îndrăzneşte totuşi să sară pe masă. eşti. Frieda îi suportă strînsoarea mîinii cu un aer îndărătnic. Mie felul lui de a gîndi mi se arată mai degrabă deosebit de rece. şi deci fidelitatea ta condiţionată doar de obligaţiile de serviciu ale secundanţilor. Acum. pentru moment e plecat. ca iubită a lui Klamm. în afara serviciului însă nu se teme de nimic. A spart el fereastra şi m-a scos afară. este pentru că am motive să mă îndoiesc de cele ce mi-ai* povestit. îl ia cu frig. care mai e răcit încă din grădina şcolii şi pe care l-ai lăsat prea mult singur. poate că a făcut-o în diverse chipuri. poate l-a ajutat că în jurul lui pluteşte cumva amintirea lui Klamm. l-ai şi distrus aproape în noaptea aceea. unul a fost încercarea de a te seduce. ca leremias. Dar apoi ai dat afară secundanţii. avem doar o cameră în comun. zise K. da. în altă parte. abia a mîncat. un lucru de altfel nu prea rar pe aici. ca şi cum ai fi făcut ceva pentru mine — mă rog. şi nu cred că îndatoririle de serviciu l-ar fi reţinut multă vreme să-ţi dea asalt în mod serios. lovindu-l cu pumnul — ai lovit atunci si în fericirea noastră — a fugit la castel ca să se plîngă. Oi fi prietena lui din copilărie. şi ckiar dacă se întoarce în curînd. Galater i-a încredinţat cu privire la mine o misiune poate nu prea favorabilă mie. dar poate tocmai în clipa în care nu mai avea nevoie de el. se teme de o clipire a stăpînului. e acolo. Dar toate astea nu erau decisive. de cînd îşi consideră serviciul încheiat. n-am putut să rezist. Impresia mea despre leremias e diametral opusă. Cînd e în serviciu.

dacă cineva ar vrea să te îndepărteze de mine. aş îndreptăţit să-l şi ponegresc. Totul nu este decît o maşinaţie răuvoitoare. rămîi dezorientată. care te supără. că te-a instalat aici e'doar un supliment la misiunea lui principală. Ar fi un mijloc de apărare rfl lativ nevinovat şi la urma urmei chiar ineficace. aşa ca s-o prind. ca să te pierzi. co-pilăroşi. şi dacă ponegrirea ar fi metodă potrivită. Stînd acolo. strigă Frieda. nu cu de-a sila. mma ta mereu aproape. numai că n-au sănătatea lor. darmite a noastră. lucrurile se pot inj terpreta şi altfel. cu braţele petrecute unul în jurul taliei celuilalt. numai în cămaşă. asta nu e aşa de important. au existat momente în care-ţi întorceai privirile de la mine. ce părăsită mă simt fără apropierea ta de cînd te ştiu. făcut parcă din carne prea moale. neglijabilă în calea unirii noastre definitive. Frieda. de cînd ne cunoaştem. chiar dacă ai crezut că secundanţii au fost trimişi de Klamm — nu este adevărat. liniştit. dar zîmbind şi fără mult efort. cum îl ponegreşti. reculege-te. datorită celor care însărcinează cu misiuni e atît de avantajat faţă de mine încît eu. ar vrea să-l folosească pînă la urmă din plin : — De-am fi plecat în lume numaidecît. Deci nu-ţ mai frămînta pumnii. în aparenţă băieţi buni. pe cale de a se tot îndepărta. că asta mai e încă viaţa ta adevărată de acum. dar învelit într-o broboadă a Friedei. şi ai să-mi fii recunoscătoare dacă te scap de această iluzie. cîtă nevoie am de apropierea ta. Dar că l-aş ponegri ? Asta n-ar putea i aibă alt scop decît să combat în felul acesta dragostea pentru el. pînă primeşte veşti proaspete de la castel şi pînă îl vei fi vindecat de guturai! — Vai. mai ales dacă eu reprezint contrariul lor si mai alerg tot timpul după treburi pe care nu le înţelegi in întregime. Tu însă. care mă pun în relaţii cu oameni detestaţi de tine şi dacă ceva din aceste neajunsuri se răsfrîng şi asupra mea. care nu mă pot sprijini decît pe mine. iresponsabili'. sîntem încă nesiguri. de mult trecută. şi dacă eram prezent erai tu uneori pierdută în visările tale. dacă o privim cum trebuie. osteniţi si plini de reproşuri.. a rămas şi el. Revino-ţi. viaţa fiecăruia dintre noi a luat-o pe o cale cu totul nouă. deşi nu sînt vinovat cu nimie. e ceva ameţitor. cu părul zbîrlit. luă mîinile Friedei în ale sale. aşa cum cineva crede că zăreşte un diamant pierdut cîndva într-o grămadă de gunoi. singurul vis pe care-l visez. ţiera dor de un loc nedeterminat. şi.' Ascultă. să devii victima iluziei că ceea ce nu reprezenta decît clipe. Nu e cevs cu totul evident ce am spus despre el. — Dar nu e nevoie să-l ponegresc. Apoi Frieda vorbi încet. Dacă ar fi necesar.. continuau să umble în tăcere încoace şi încolo. dar treptat am ajuns totuşi s-o bănuiesc. nu eram prezent. fiindcă ts nu-l iubeşti. biată fetiţă. de pildă birtăşiţa — într-un cuvînt. Frieda îşi culcase capul pe umărul lui K. de ia castel. cu picioarele goale. făcînd abstracţie de orice alt 'lucru. Nu. dar numai provizoriu. în fond. trimişi de sus. amintiri vechi. mai sînt şi nişte amintiri din copilărie la mijloc. viaţa de odinioară. doar o dificultate ultimă şi. veseli. altul nu. un pic de aer rece îi îmbolnăveşte de trebuie să zacă-n pat. şi era destul ca în acele momente să fie plasaţi nişte oameni potriviţi în dreptul privirii tale. căci. — îl ponegresc ? zise K. şi. ca să nu te nelinişteşti. crede-mă. aşa încît franjurile broboadei . toate astea sînt destul de atrăgătoare. i-a trimis Galater — şi chiar dacă datorită acestei iluzii au putut să te farmece îhtr-atît încît să ţi se pară că găseşti în murdăria şi în destrăbălarea lor urme de-ale lui Klamm. O eroare. deşi în realitate nu l-ar putea găsi. chiar dacă ar fi 260 ♦ Frariz Kafka într-adevăr acolo — la fel băieţii aceştia sînt doar de teapa servitorilor din grajd. mi-au fost dăruite multe de cînd ţi-ai întors ochii pentru prima oară spre mine. ar trebui s-o facă prin cei doi secundanţi. nu m-aş da în lături să-l ponegresc. ca plouată. aproape tihnit. am fi acum undeva în siguranţă. Nu vorbesc despre mine. şi chiar dacă eram gata oricîn'd să te sprijin. tremurînd de frig. Frieda încerca \ le retragă. apropierea ta e. ai fost smulsă de lîngă Klamm. nu-ţi revii. cu pete roşii în obrajii negricioşi. sau te reţinea ceva şi mai viu. barba rară. în clipa aceasta cineva strigă din culoarul lateral. nici nu pot măsura bine cît înseamnă asta. stafii. tu însăţi nu însemni acum nimic pentru el. ochii căscaţi rugători. crezi doar asta. ci printr-un cal-J CASTELUL ♦ 259 cui cît se poate de bine pus la punct. mereu laolaltă. ca şi cum ştiind că nu-i mai este dat decît un scurt răgaz de linişte pe umărul lui K. lovindu-şi pumnii mici unul de altul. Orice relaţie îşi are şi defectele ei. zise K. Era Ieremias care stătea pe ultima treaptă de jos.asta e tot. asta nu e exclus. prea e totul nou. N meni nu m-ar putea condamna. care se foloseşte de defectele relaţiilor dintre noi. nu vreau să-l ponegresc S-ar putea să-l nedreptăţesc. şi nu e prea greu să te obişnuieşti cu darurile. un pat pe care se pricep să şi-l aleagă cu o viclenie de argat. e drept că foarte inteligentă. ne-am întîlnit venind fiecare dintr-o altă lume. în noaptea aceea. Şi K.

poftiţi. intraţi la noi în cameră. (Se înţeleseră din ochi. ah. domnul arpentor. sigur de compătimirea Frie-dei. să nu vă sinchisiţi de mine. o mîngîie pe obraz. Căută uşa acestuia. din pricina uneia dintre ele va trebui să te cam baţi cu argaţii.. mai joasă decît uşile de pe coridor . era o sticluţă cu rom. aşa cum ai fost înainte să te fi chinuit el din pricina mea. şi care părea să ţină de dependinţe. care. gestul îngrijorat cu care-l înveli mai strîns în broboadă.) Admiţînd însă. nu numai Ieremias dar şi Frieda trebui să se aplece ca să intre. Aşa simţi şi Frieda. Avea chiar la dispoziţie un mic somnifer. Dumneavoastră. se desfăcu din braţul lui K. Are febră şi nu ştie ce spune. în care stătuse cu Frieda. am mai umblat pe drumuri noaptea. tu ai întotdeauna argumente ca să dovedeşti contrariul. ce-mi pasă mie de asta ? Cum se petrec lucrurile acolo. ca s-o îmbuneze pe Frieda. nu şi a mea. lucrul acesta i-ar fi oferit o compensaţie pentru multe altele. — Deci nu veniţi cu noi. dar acum Frieda. ce linişte se făcuse pe coridor. înăuntru părea să fie cald şi luminos. Asta a trecut. K. Treaba mea este să te îngrijesc să te faci iarăşi bine. căci unele erau desigur neocupate. şi apoi. cu puţin succes. care nici măcar nu se mai întoarse spre K. pentru lucruri care zău că nu merită. Şi tu. zise Frieda smucindu-l de braţ. fără îndoială că l-ar fi întrecut în această competiţie. dînd din cap şi zîmbind. Eu am încercat întotdeauna să te ţin departe de casa aceea. şi dacă vine cineva să te caute. de vreme ce te simţi atît de atras. Şi K. ci-i era înnăscută şi de nevindecat prin nici un fel de ceai medicinal — să procedeze întocmai ca Ieremias. K. în faţa căruia nu te puteai gîndi decît să-l duci repede înapoi în pat. care nu voia să mai rabde nici o conversaţie. pe tava pe care Frieda o lăsase acolo. nu se dădu în lături de la osteneala celor ciţiva paşi. Gardul acela blestemat de gratii.. mai ales dacă zace în pat şi aşteaptă ceaiul promis. E camera mea şi a lui Ieremias. domnule arpentor. a arătat prin argumente că totul e neadevărat. 23 Abia acum observă K. K. pe drept cuvînt. . Ne jertfim sănătatea. se duse pînă acolo şi o goli. ca şi în orice altă luptă. După părerea lui. ca să doarmă dus într-un pat confortabil. K. — A. era atît de obosit. în coridor. continuă Frieda. părea să-l recunoască abia acum peK. iertaţi că v-am deranjat. apoi uşa se închise. mi s-a povestit că stau numai în cămaşă lîngă tine. ajunge.. la alea. mă-nfior cînd mă gîndesc că ar fi posibil. Numai că nar fi ieşit la fel de favorabil ca în cazul lui Ieremias. poate de oboseală nu fusese atît de combativ cu Ieremias cît ar fi trebuit. răcit cum eram. să-şi manifeste în aceeaşi măsură oboseala reală. într-adevăr. arăta ca un bolnav scăpat din spital. sau mai degrabă numai camera mea şi-ţi interzic să intri. Intraţi deci. — Ajunge. unde înainte răzbiseră atîtea semne de viaţă din camere. ci pe toată întinderea lui. că ar fi reuşit. sigur. Cred că am febră. dar nu'mi-e bine deloc. Nu-mi veni cu proteste. să-şi dea drumul prăbuşindu-se aici. niciodată n-am să mă mai întorc la tine. pe laviţa de lîngă sobă. Apropierea ei. dar în ce o priveşte pe cealaltă. faceţi-mi o vizită ca unui 1 CASTELUL ♦ 261 bolnav ce sînt şi spuneţi-i Friedei ce mai aveţi de spus. am să tac chitic. şi coborî numaidecît. şi. pe jos. nu le poate pricepe. se reped la el scuipînd ca nişte pisici. eşti liber. la ce ar fi ajuns. Cînd doi oameni învăţaţi unul cu altul se despart. nu numai în partea asta. era' foarte obosit. probabil insistenţe drăgăstoase ca Ieremias să se'culce. nu există nimeni în cer şi pe pămînt care să ţi-o pizmuiască. să se prezinte în fata lui Erlange'r.tremurau şi ele. de ce mă urmăreşti ? Niciodată. Acum se simţea cel puţin suficient de în putere. zise şi. fără să ne dăm seama imediat. Gîndeşte-te. ar trebui să beau un ceai şi să transpir. în sfîrşit. şi-apoi poate că ar fi avut chiar parte de îngrijire. mai au să-şi spună în ultimul moment atîtea lucruri pe care un al treilea. din grădina şcolii. însă. Legătura voastră e binecuvantată dinainte. Du-te la fetele acelea ale tale. e treaba lor şi a lui. domnule arpentor ? întrebă Ieremias. să moţăie puţin. asta iar fi făcut bine oricum. sper că asta mă scuză. Ieremias. cred că o să-mi aduc aminte de el. dar am încercat. Acolo eşti ca la tine acasă. te rog. îl trase definitiv după ea. Deci domnii adormiseră. dar pînă la urmă nimic nu e dovedit. Mă urmăreşti. încît se întreba dacă n-ar fi bine să încerce să intre în una din camere. păreau să-i fi redat numaidecît puţină putere. Jos se zărea o uşă mică. graba cu care căuta să-l împingă în cameră. să nu vii. Poate că ar fi fost mai cuminte să procedeze ca Ieremias care-şi exagera vizibil răceala — starea jalnică a acestuia nu provenea de fapt din răceală. se mai auziră şuşoteli. Te aşteaptă o viaţă frumoasă.

se mişcă cineva. înfăţişarea lui odihnită îi contrazicea vorbele. în pat. odată trezit din somn. Grav nu putea fi decît să găsească o cameră neocupată. desigur că nu fusese în viaţa lui atît de ostenit cum era K. Am ales patul cel mare. deschise uşa cu multă băgare de seamă. bărbia teşită nu erau deloc copilăroase. ci că aţi confundat uşile. dar asta să nu vă necăjească prea tare. decît să şadă ei comod şi. Aceasta păru să aibă un efect favorabil'. zise domnul zîmbind. lumea începe aici să se scoale. ci trădau o gîndire matură. — Eu sînt secretarul lui. 264 ♦ Franz Kafka K. dacă era într-adevăr camera lui Erlanger. întrebînd în şoaptă printr-o fîşie îngustă crăpată între cearşaf şi plapumă : — Cine-i acolo ? Acum K. urmă domnul. — Scuzaţi-mă. La oricine v-aţi duce. De fapt. dar cu un pat îngust. aici rezolv toată corespondenţa. E drept că împricinaţii n-au loc să şadă.cum însă servitorul şi Gerstăcker se făcuseră nevăzuţi şi cum toate uşile erau la fel. zice o vorbă din bătrîni. CASTELUL ♦ 263 încercarea nu putea fi prea primejdioasă. asta era cert. aşa încît actul de îndrăzneală să devină inutil. pe marginea patului. am confundat din păcate uşile. dar lungul coridor era gol şi pustiu. dar se consolează. a cărui faţă avea ceva contradictoriu prin faptul că obrajii îi erau rotunzi. mîna de pe clanţa aceea şi ocupaţi un loc undeva. spaţiul e cam restrîns. atunci veţi putea cel mai bine da curs convocării. de hotel. Nu puţini oameni îl cunoşteau. să primesc fie o cameră complet mobilată. Nu că sînteţi chemat în altă parte. secretarii sînt o specie nervoasă. nu gol. l-aţi trezi fără doar şi poate. pe noptieră ardea o lampă electrică şi alături se vedea o geantă de voiaj. Dar i se păru că-şi aminteşte în ce punct al coridorului se afla uşa şi decise s'-o deschidă pe aceea care. Dar apoi răsfrînse plapuma fără ezitare şi se ridică în capul oaselor. în definitiv este şi pentru ei mai plăcut să stea în picioare cu condiţia ca cel care întocmeşte pro-cesul-verbal să se simtă bine. ochii voioşi. Era o cameră mică. cu mină bună. buzele înguste. Luaţi deci. — Şi unde vreţi să vă duceţi acum ? întrebă Burgel. cel mai bun lucru ar fi să'vă aşezaţi aici. nu mai putea pleca fără să spună nimic. Pe la cinci. căci atunci n-ar rezista tentaţiei de a se culca în pat şi ar dormi cine ştie cît. zise K. nu-i aşa ? Faptul nu e însă nejustificat. ce-i drept. nasul ascuţit. petrec aici o bună parte din zi. era probabil cea căutată. care sînt veşnic obosit fără să pot dormi. Acum însă îl întîmpină un ţipăt uşor. Uşa unui secretar trebuie să fie mereu deschisă. care cu greu stăteau lipite. mai mult de jumătate din spaţiu fiind ocupat de un pat lat. Aşteptaţi deci încă puţin. Dar n-ar trebui interpretată chiar aşa de textual. într-un dormitor esenţialul e. Mai aruncă o privire în josul şi-n susul coridorului. şi nu oricine e aşa de obişnuit ca mine să fie deranjat. am fost convocat la secretarul Erlanger. — Ce păcat! zise Burgel. Fiindcă. ca la un copil. Burgel se uita întrebător şi voios la K. în sfîrşit. Nu era Erlanger. afară de un lavabou. se uita nemulţumit la patul comod şi molatic dar. — Dar el vă cunoaşte. lucrul acesta era chiar una dintre piedicile majore în calea lui. îmi face bine. cu sfială însă. — îl cunoaşteţi pe Friedrich ? întrebă. nici masă în cameră ? Aveam de ales. îi răspunse că nu. precis că nu mai pot adormi. numele meu e Biirgel. e ghinionul meu personal. aici ţin întrevederile cu împricinaţii. dar fruntea înaltă. se putea scuza şi retrage. fie acest pat mare şi nimic altceva. acesta avea să-l primească desigur. Conştiinţei acestei superiorităţi. Ei. iar dacă oaspetele dormea. ceea ce era foarte probabil. îşi aduse aminte de întrebare şi-şi spuse numele. superioară. n-o găsi. totuşi. Apoi K. ascultă la uşa cu pricina. Vă miraţi că n-am nici scaune. ca să vadă dacă nu cumva vine cineva care să-i poată da o informaţie. gata să şi'-o acopere îndată din nou dacă ar zări că ceva nu e în regulă. ci un om mic. Bătu la uşă atît de încet încît o persoană adormită să nu se poată trezi. nu oricine ar suporta deranjul cu calm. dar nu auzi nimic. patul ăsta trebuie să fie un adevărat deliciu ! Dar şi mie. în CASTELUL ♦ 265 . K. punînd mîna pe clanţă. şi cînd nici asta nu avu nici un efect. ca ai unui copil. E ora patru. din păcate. mulţumirii de sine se datora probabil că-şi păstrase un rest puternic de copilărie sănătoasă. dădu din cap.. după părerea sa. vizita lui nici n-avea să fie remarcată. patul! Oh ! pentru cineva care n-are decît să se întindă bine ca să poată dormi în lege. De ce nu se pot încuia uşile pe aici. căci omul din pat trase puţin plapuma care-i acoperea faţa. iar dacă era camera altcuiva. dar complet ascuns sub plapumă.

Multe par a fi făcute aici anume ca să te descurajeze şi. şi scoase un bloc-notes de sub plapumă ca să-şi noteze ceva. colo. eu sînt cel care formează legătura cea mai puternică — spunînd acestea îşi freca mîinile de satisfacţie involuntară — între Friedrich şi sat. dădu maşinal din cap. doar cîteva minute. cu o mişcare vioaie. sînt mai mult aici în sat. nu pot să adorm în urma unui simplu îndemn. totuşi. dovedind astfel totuşi un anumit simţ psihologic. în afară de propria-i oboseală. atunci. încît să ne permitem să lăsăm neutilizată puterea de muncă a unui specialist. sînt secretar de legătură. încet. Sînteţi arpentor şi nu aveţi lucrări de ar-pentaj. însă nutrea şi această speranţă doar ca un fel de îndatorire faţă de sine 266 ♦ Franz Kafka însuşi. în fiecare clipă trebuie să fiu gata de drum pînă la castel. Mai am de oferit acest loc pe marginea patului. Eu. Nu vreau să cercetez dacă impresia corespunde unui fapt concret. zîmbind pe furiş. întinsese braţul stîng pe tăblia de la picioare şi-şi culcase capul pe braţ. urmă Burgel. bucuros la auzul acestor explicaţii promiţătoare. în profesia noastră nervii sînt prea solicitaţi. domnule secretar. — Fireşte. vă rog să staţi liniştit şi nici măcar să nu deschideţi uşa. în situaţia mea nu am perspectiva necesară s-o stabilesc. dar era cam absent. — E de mirare. Nu trebuie să vă descurajeze decepţiile. e adevărat că nu m-aş putea lipsi de această muncă. Se oferea să aranjeze lucrurile mai sus. mă face să sufăr. prilejuri în care printr-o vorbă. Dar cum stau lucrurile cu arpentajul ? — Nu execut munci de acest fel. rîse Burgel. şi acum putea să asculte ceva mai atent ce spunea Biirgel.. lucrurile stau de fapt aşa. fără grijă. oferta lui Burgel nu-l prea impresiona. bunăoară. o să dorm atunci şi eu puţin. cu ajutorul unei simple însemnări în caietul de notiţe. domnule arpentor! — Sînt foarte obosit. fără să ştie nimic despre împrejurările chemării lui K. rămîne destinat numai convorbirilor nocturne. numai că. mai uşor ca oricînd cînd am societate. De altfel şi pentru dumneavoastră lucrul acesta trebuie să fie supărător. dar nu permanent. eu fac legătura între secretarii lui din castel şi cei din sat. Dacă-mi permiteţi. căci în fundul sufletului era convins că momentul adormirii lui Biirgel era încă departe şi de neprevăzut. zise Burgel rîzînd. în fond. Cu mine. se tot îndemna singur să nu-l subevalueze pe Burgel. zise K. numai în cursul conversaţiei se poate ivi prilejul. că adorm. se ivesc apoi totuşi prilejuri care aproape că nu corespund situaţiei generale. Ei. zise K. — Sînt dispus să mă ocup de această chestiune. cum ar fi fost normal s-o presupui despre un secretar. — Nu. Dar sînteţi atît de tăcut. în cel mai bun caz. nu prea convenabilă pentru oricine.schimb. ba chiar fără a arăta că le bănuia măcar. Era amestecul unui diletant. Pe de altă parte. dar. ardea de nerăbdare să-l vadă pe Burgel adormind. în starea lui de acum. zise Biirgel dlnd capul pe spate. poate că lucrurile stau întradevăr aşa. — Dormiţi. îndată ce fusese poftit. în treacăt. fără îndoială că lucrurile nu stau tocmai aşa la noi. să se răstească cineva la dînşii. zise Burgel. K. cînd eşti proaspăt sosit. De altfel. şi chiar cea de azi nu e o nimica toată ! E complet exclus să mai adorm. Nu vă face să suferiţi ? — Ba da. dar dacă totuşi s-ar întîmpla acest lucru cu totul neverosimil şi aş dormi încă în timp ce mai sînteţi aici. Vedeţi geanta de voiaj. obstacolele ţi se par cu totul insurmontaCASTELUL ♦ 267 bile. cel mai bine mă adoarme o convorbire. şi ar fi vrut să-l scutească de osteneala de a-l mai exprima. îi era greu să judece just orice alt lucru. dar nu e un loc pentru întrevederi oficiale. — Nu. vă rog. Nu ştiţi ce-i aia ? Ei bine. zise K. Dar nu vă fie frică. aici toată lumea e obosită. rezemîndu-se de tăblia de la picioare. poziţia aceasta era însă cea mai comodă din cîte găsise. cu siguranţă că n-am să adorm. toate celelalte mi s-ar părea terne. aşa. de pildă. nu. o . se aşezase pe marginea patului.. nu sînt utilizat ca arpentor. zise K. ca şi cum ar fi răspuns unui gînd al lui K. da. e o viaţă agitată. şi' despre greutăţile pe care ea le întîmpi-nase în sat şi la castel. K. De altfel. Munca mea de ieri. luaţi aminte. probabil pentru' că sînt învăţat cu atîtea vizite de împricinaţi. căci tocmai în clipa aceea nu suferea nicidecum din pricina asta. nici despre complicaţiile care se iviseră de pe acum sau se anunţaseră în timpul şederii lui K. încercase mai întîi să se instaleze comod în diverse feluri. fără proteste de politeţe. fără a şti ceva despre toate acestea. de cînd intrase. — Păreţi să fi avut de pe acum oarecare decepţii. continuă Burgel.'dec'ît.

în parte neîndreptăţit. cumpănirea oficială suferă în timpul nopţii. îşi zicea. mai ales nu în public. la toate întrebările. se amestecă în judecarea faptelor tot soiul de consideraţii nelalocul lor legate de situaţia generală a împricinaţilor. dădu capul puţin la o parte ca şi cum ar face loc. întrucît ele nu sînt niciodată folosite. ştia aşa de puţine. Pur şi simplu nu e felul nostru. fireşte. Burgel. „Dacă mă laşi să mă culc în patul tău. în acest caz. nici asta nu e. sau numai îl întreabă de formă. Dar de" ce nu sînt folosite. Asemenea distincţii ne sînt străine. fireşte. chiar dacă se respectă fără greş în ce priveşte formele. Dar chiar şi ei — lucrul acesta a fost discutat adesea în cercurile noastre — abia remarcă acele influenţe dăunătoare. Aşa este. ci doar ca la ceva ce-l împiedica să doarmă. ceea ce contrasta frapant cu seriozitatea vorbelor sale. cu siguranţă. sau chiar imposibil să păstrezi complet caracterul oficial al acestor discuţii. pe de altă parte. un du-te-vino de întrebări şi răspunsuri. deci. nu ştia nici asta. mă întreb din nou. al împricinaţilor — sînt din acelea care nu se mai pot drege. nici măcar nu-şi dădea seama dacă Burgel îi cere cu adevărat un răspuns. un semn de încredere poţi obţine mai mult decît prin străduinţi perseverente de o viaţă. în schimb. un ceva fără alte rosturi pe care să le poată dibui. Dar de ce se plîng ? Pentru că e un efort prea mare ? Pentru că ar prefera să utilizeze noaptea pentru somn ? Nu. acest lucru este îndeobşte recunoscut. Dar era dispus să-l readucă numaidecît pe calea cea bună. să judeci lucrurile dintr-'un punct de vedere mai mult privat. „De ce sînt toate astea ? De ce sînt toate astea ?" se întreba şi se uita pe sub gene la Burgel. reluă Burgel întinzînd braţele şi căscînd. Există. Aşa susţin cel puţin secretarii. la fel de strict noaptea şi ziua. nu avem plîngeri 268 ♦ Franz Kafka Vi principiale împotriva lor. se clatină. cu totul cufundat în gîndurile sale. Nu-i aşa că în'aceste condiţii plîngerile secretarilor sînt justificate ? K. fără tergiCASTELUL ♦ 269 versări. Şi greşelile comise — în speţă totdeauna cîte un cîştig de cauză. prin însăşi profesia lor. tot ce pretind împricinaţii capătă mai multă greutate decît se cuvine. Dimpotrivă. acum fu din nou smuls din somnolenţă. nu şi în detrimentul acelui împricinat. dar aceasta se va mai putea întîmpla doar în folosul justiţiei. tocmai interogatoriile nocturne sînt binevenite împricinaţilor. îşi dădea seama că cele spuse de Biirgel îl privesc probabil personal." Dar Burgel nu părea să-i acorde atenţie. sînt înzestraţi cu un extraordinar simţ al nuanţelor pentru astfel de chestiuni. ca întrebările lui Burgel să treacă pe lîngă el şi astfel să nu mai poată fi atins de ele. pare să aibă loc uneori un schimb ciudat. dar simţea acum o repulsie mare faţă de toate lucrurile care-l priveau. e adevărat că nici cu un pic mai mult decît faţă de ei înşişi. secretarii pun la îndoială oportunitatea interogatoriilor nocturne cam în felul următor: noaptea n-ar fi potrivită pentru discuţiile cu împricinaţii. desigur că nu asta e pricina. ci doar la fel lipsiţi de considerente. te miri adesea de lipsurile lor evidente. deci cea mai mare grijă pe care şi-o pot dori împricinaţii. în privinţa asta. sau mai degrabă spre seară. şi unde în alte împrejurări se petrece. nu ştia de ce. suferite în timpul interogatoriilor de noapte. numai că asta îi scapă unui observator superficial. nu facem nici o deosebire între timpul de muncă şi cel obişnuit. aceste prilejuri corespund iarăşi situaţiei generale. ca oriunde. — Secretarii se plîng mereu. De ce atunci aversiunea secretarilor faţă de ele ? K. . ajung la convingerea că efectuează o muncă cu un randament deosebit de bun. Asta nu ţine de factori exteriori. de suferinţele şi grijile lor. aţipise de cîtăva vreme pe jumătate. Dacă însă citeşti mai tîrziu procesele-verbale. E absolut sigur că odată şi odată ele vor fi corectate de un oficiu de control. Noaptea înclini. străduindu-se să le opună stavile de la bun început. formele pot fi respectate. printre secretari unii mai harnici şi unii mai puţin harnici. Nu asta ar fi dificultatea. aşa cum se cuvine. bariera necesară dintre împricinaţi şi funcţionari. dar nici unul dintre ei nu se plînge de prea mare oboseală. nu ca la un funcţionar care ar fi discutat cu el chestiuni dificile. nişte oameni care. Atunci ce au secretarii împotriva interogatoriilor nocturne? Să fie oare din considerente faţă de împricinaţi ? Nu. oricum. pentru că noaptea e greu. această nepăsare nu e decît aplicarea şi executarea cu străşnicie a serviciului. Ba. cel puţinnu conform cu regulamentele noastre şi nu pe calea obişnuită. zîmbea parcă satisfăcut că a reuşit să-l deruteze puţin pe K. nu. se plîng mereu că sînt obligaţi să procedeze la interogatoriile din sat noaptea. Faţă de împricinaţi. îţi răspund mîine spre prînz. cu totul nepotrivit. De fapt. prea îl preocupa problema pe care şi-o pusese sieşi. fără să vrei. în fond. Fireşte că. se poate spune că. secretarii sînt lipsiţi de considerente. între persoane. în schimb. K. — După cîte îmi dau seama şi am putut afla din proprie experienţă.privire.

se afla singur într-o încăpere spaţioasă. Era foarte caraghios ce se petrecea. de interogatoriile nocturne şi de dezavantajele lor. Mai există multe'alte măsuri de acest gen. nu Biirgel îl ţinea pe el. căutîndu-l pe adversar. Dar şi dumneavoastră cred că v-a sărit în ochi cît de lipsită de lacune e organizarea noastră birocratică. ca şi cum ar fi căutat exemple în CASTELUL ♦ 271 amintire. de aceea. nu mai poate veni neanunţat. Din lipsa lacunelor rezultă că oricine. decomandă în ultimul moment toate întrevederile. ca să-şi acopere în grabă nuditatea. gata de atac. însă. Nu este audiat din prima dată. K. şi atunci. regula că interogarea împricinaţilor trebuie să aibă loc după încheierea completă a cercetărilor de altă natură. plîngerile lor nu pot fi considerate pur şi simplu ca perfect îndreptăţite. Acest zeu grec piuia ca o fată gîdilată. ca un copil mic cînd e trezit. cu faţa ridicată gînditor spre tavan. Nu acceptă alte subiecte de pertractări decît pe acelea de la care în nici un sens nu e nimic de temut. continuă Biirgel. tresărind. în pofida tuturor măsurilor de precauţie. îl strivi complet cu piciorul. ci el mai întindea din cînd în cînd tentacule spre Biirgel. în cea mai mare măsură. Şi pentru ca toţi să ştie despre ce e vorba.— Totuşi. Lupta nu dura mult. sau altcineva. şi se simţea prost. şi. Dar că au devenit o necesitate. zic eu. şi un rezultat al prescrierilor. cel puţin indirect. nu se lasă ei aşa de uşor. se examinează singuri înainte de pertractări. dar împrejurările. secretarii sînt pe cît de rezistenţi pe atît de vulnerabili. K. zîmbea dulce în somn. dormea'. ridica un pahar de şampanie în cinstea victoriei. numai paharul de şampanie zăcea spart pe jos. ba chiar înainte de a avea cunoştinţă de ea. K. dar atunci imediat. se cheamă a cîrti — exagerez acum puţin. în esenţa lor. şi. cînd vine din nou la momentul stabilit. ei. pot să-mi permit să mă pronunţ aşa — se cheamă a cîrti chiar împotriva regulamentelor. în timp ce fusese treaz. a cîrti împotriva interogatoriilor de noapte. dar nu mai era nimeni. iar el. acest fapt este. evitînd orele intermediare. o posibilitate pentru împricinaţi de a exploata în favoarea lor această slăbiciune nocturnă a secretarilor — presupunînd mereu că e într-adevăr o slăbiciune. nu era încă adîncit în somn. un cuvînt după celălalt îi pătrundea în auz. cel mult poate veni la un moment nepotrivit. şi societatea se risipise. dar mort de oboseală. cel puţin nu de obicei. doar din cînd în cînd o piuitură a secretarului. fără zăbavă. cu titlu de exagerare. zărind pieptul dezvelit al lui Biirgel. faptul că numai cu greu pot lipsi de la castel. li se poate concede funcţionarilor dreptul de a se feri cît de cît. de cele mai multe ori chiar înainte ca el însuşi să se fi lămurit asupra chestiunii. înainta pas cu pas şi erau paşi foarte mari. era încolţit în luptă de către K. continuă el. \: 270 ♦ Franz Kafka deci. Şi deodată dispăru. fixează dezbaterile măcar la începutul sau spre sfîrşitul nopţii. Posibilitatea constă în a sosi noaptea neanunţat. deci nu contravii nici unei reguli dacă încerci să le eviţi. chestiunea nefiind în genere suficient de coaptă. şi dacă rezultatul acestui examen e defavorabil. din fericire. se trezi iar. avînd vreo doleanţă sau trebuind să fie audiat din alte pricini în legătură cu vreo chestiune. se simţea liber. de obicei e trimis acasă. poate doar aparente. foarte asemănător cu un zeu grec. Şi aşa şi fac chiar. însă. dar convocarea o primeşte. fără să reuşească totuşi'decît cu întîrziere. atunci i se atrage atenţia asupra datei şi orei indicate în convocare. da. de braţul ridicat şi de pumnul strîns. îl străfulgera un gînd păstrat din vis : „Iată-l pe zeul tău grec. nu era propriu-zis un somn. deşi pare o soluţie simplă. în schimb. şi se şi vedea înconjurat de o întreagă societate care o sărbătorea. se repetau lupta si triumful sau poate că nu se repetau. E drept că interogatoriile de noapte nu sînt prescrise nicăieri în mod precis. cantitatea uriaşă de muncă. Nimenea navea să-i mai răpească acest lucru ! Căci i se părea că aceasta reprezintă o mare victorie. Dar cioburile îl înţepau şi. în cadrul regulamentelor în vigoare. nu sînteţi familiarizat cu împrejurările de la noi. doar cufundat sub suprafaţa lui. izbînda era neîndoioasă. auzea cuvintele lui Biirgel poate mai bine decît adineauri. ci aveau loc abia acum şi fuseseră sărbătorite mai demult. aşa încît un împricinat e adesea şi de zece ori convocat pînă este într-adevăr audiat. K. şi K. putînd trata cu cea mai mare uşurinţă. toate acestea şi încă altele au avut drept urmare ca interogatoriile de noapte să devină o necesitate de neînlăturat. există. silindu-l să se folosească. Vă miraţi poate că acest lucru se întîmplă atît de rar. fără să le poată găsi. Mai era oare o luptă ? Nu întîmpina împotriviri serioase. asta nu mai . Un secretar gol. secretarii se aranjează să le ţină locul un coleg incompetent în chestiunea respectivă. văzînd cum atacurile sale îl scoteau pe secretar din atitudinea sa mîndră. fiindcă. Ei. dar scăpase de supărătoarea conştiinţă trează. să zicem. se întoarse brusc. felul ocupaţiei funcţionarilor. smulge-l din culcuş!" — Există. şi nu se mai înceta cu sărbătorirea lor. apoi. Cu toate acestea. primeşte îndată o convocare.

ba.prezintă nici o dificultate. Fiindcă nu există şi nici nu poate exista. distribuită într-adevăr fără parcimonie. dar nu trebuie să admitem în nici un chip încălcarea competinţelor de către împricinaţi. aici organizarea decide şi necesităţile ei speciale de moment. Lucrurile stau aşa: unul are competinţa principală. nici imul nu se va putea abţine să se ocupe. se învăţase atît de bine. în afara profesiunii lor particulare. şi are toată bunăvoinţa să ajute. într-un mod mai eficace decît un avocat oarecare. prinzîndu-se într-un gest jucăuş cu două degete de buza de jos. fiindcă — chiar dacă ar putea face ceva. deosebit de abil şi constituit într-un fel ciudat sau cu totul precis ar trebui să fie un împricinat pentru a trece prin această incomparabilă sită ! Credeţi că aşa ceva nu se poate întîmpla ? Aveţi dreptate. Probabil că nu v-aţi gîndit încă la o asemenea posibilitate ? Sînt gata să vă cred. şi chiar există nenumărate. dacă. Cine ar putea să adune singur pe biroul său. au încercat să se strecoare la una necompetentă. deci. nu am printre cunoscuţii mei pe nimeni căruia să i se fi întîmplat. Nu e nici măcar zis că acesta e cel care posedă maximul de competintă pentru cazul dat. mulţi alţii însă au şi ei o competintă. scăpînd astfel de toate. noaptea. zise în gînd. numai un singur secretar competent pentru fiecare chestiune. cam aşa cum te-ai apropia după un drum lung şi greu de un loc cu o privelişte îneîntătoare. judecaţi şi dumneavoastră posibilitatea pe care o are un împricinat de a surprinde în toiul nopţii un secretar avînd o oarecare competintă în cazul respectiv. căruia trebuie să i se adreseze oficial. fireşte. într-un fel care desigur că nici pe departe nu e echivalent cu a fi „ocupat din plin" după criteriile secretarilor. cercul meu de cunoştinţe e mic în comparaţie cu cifrele care ar fi de luat în consideraţie aici. Astfel de încercări sînt de altfel menite eşecului şi pentru motivul că un secretar necompetent îiitr-o chestiune. avea impresia că acum înţelege totul precis. inter272 ♦ Franz Kafka venţia sa e chiar mult mai puţin eficace. dacă-i parvine îndemnul de o chestiune în care are o competintă cu totul scăzută. cu gîtul întins. Aşa stau lucrurile. domnule arpentor. deci. căci nu e dată aproape niciodată. căci fără îndoială cunoaşte mai bine căile secrete ale justiţiei decît domnii din avocăţime — nu-i rămîne timp pentru lucrurile din afara competinţei sale. acea posibilitate amintită. Nu cuprinde şi cea mai mică competintă pe cea întreagă ? Nu e oare decisivă aici CASTELUL ♦ 273 pasiunea cu care te apuci de un lucru ? Iar aceasta nu e oare mereu aceeaşi. dar nu în materie de zel. în pofida obstacolelor descrise şi în genere suficiente pentru a împiedica acest lucru. „Trăncăneşte tu înainte. chiar dacă e luat prin surprindere. cine şi-ar sacrifica noaptea ca să se ţină după secretari necompetenţi! De altfel. chiar dacă noi. în ce priveşte aspectele de amănunt ale aceleiaşi chestiuni. ar mai rămîne la latitudinea împricinaţilor să-i surprindă noaptea pe ceilalţi. ca o moară. îneît avea mai degrabă să-i favorizeze somnul. astea sînt pentru secretar nişte arme nu totdeauna suficiente. Eu. chiar dacă e mai mică. Date fiind aceste perspective. mai ţin să se conformeze convocărilor şi indicaţiilor autorităţii competente: „ocupaţi din plin . Ce grăunte mărunt. căci fiecare e supraîncărcat cu o cantitate prea însemnată de lucrări. ceea ce nu dovedeşte mare lucru. activînd pesemne în zadar în interesul adormirii stăpînului ei. de o parte. ce-i drept. şi astfel pentru împricinaţi iese în prim-plan cîte un secretar. şi apoi nici nu e sigur că un secretar căruia i s-a întîmplat asa ceva ar fi dispus s-o . întîi l-ar supăra tare pe secretarul competent. cu ochii larg deschişi. unde e. mereu prezentă cu tot atîta intensitate ? în toate privinţele pot exista deosebiri între secretari. hu poate interveni. trăncăneşti spre folosul meu. fi'indcă. creată o posibilitate de dezbatere reglementară. K. convocarea din mîna împricinatului şi notiţa din acte. dădu din cap zîmbind. Nici nu e necesar să te gîndeşti la ea. nu sîntem geloşi unul pe altul în privinţa lucrărilor." — Unde e. decît să i-l împiedice. tocmai din pricina incompetenţei sale. Dar într-o noapte — cine poate garanta totul ? — se întîmpla totuşi. crezînd că nu izbutesc să obţină nimic de la autoritatea competentă. ar fi aproape lipsit de sens. Cu vocea înceată a lui Biir-gel. fireşte. în faţa masei împricinaţilor pe deplin ocupaţi. toate relaţiile şi ramificările. cniar dacă ar fi un funcţionar extraordinar. după criteriile lor. în fond. fie şi ale celui mai mic incident ? Pînă şi ce am spus despre competinţa principală e încă prea mult de spus. se va cufunda într-un somn adine. Dar nimeni nu s-ar încumeta să facă aşa ceva. rară. înspre afară trebuie. fără vise şi fără a fi deranjat. dar totuşi puternice. şi cei incompetenţi. ci fiindcă era convins că va adormi în clipele următoare complet. nu fiindcă-l preocupa. de alta. Şi acum. Nu puţini au pierdut partida. în cazul unei mari organizaţii vii. împricinaţii sînt şi ei ocupaţi din plin. Asta e valabil numai pentru secretarii competenţi în chestiunea respectivă. aproape niciodată ivită ? Secretul zace în regulamentele privitoare la competinţe. între secretarii competenţi. plină de mulţumire de sine. nici nu se poate întîmpla. urmă Biirgel. neputîndu-le dedica nici o clipă. secretarii.

şi că este deci foarte exagerat să te temi de el. Furat de locvacitatea fericirii trebuie să-i explici totul. odată pronunţată. o chestiune personală şi care atinge în mod serios pudoarea în relaţiile oficiale. îşi găsi altul nou. în sfîrşit. presu-punînd că-l'preocupă ceva. împricinatul ne-a părăsit. — Atunci să treacă. oricum. Naveţi decît să vă imaginaţi bine situaţia. Şi chiar dacă ar fi să producă. Nu s-ar putea să fie lăsat aşa ? Nu se poate. Bun. şi. culcat la început pe braţul stîng întins peste tăblia patului. ne întăreşte. aşteptat cu o veritabilă sete. în afară de un împricinat. nu mai auzea nimic. îi alunecase. şi din ce motive s-a întîmplat. Dar nu va fi vorba de nici o rezistenţă. oricît i-ar fi fost de neplăcut. iar noi ne pomenim aşa singuri. nimerind din întîmplare piciorul lui Burgel şi apucîndu-l prin plapumă. împricinatul ne smulge. ne angajăm să facem lucruri care sînt în afara domeniului nostru. Riguros vorbind. se vede. Ce sinucidere poate fi fericirea ! E drept că ne-am putea da silinţa să-i ascundem împricinatului adevărata situaţie. Conform cu poziţia noastră noi nu sîntem autorizaţi să îndeplinim dorinţe ca acelea de care e vorba aici. nu e capabilă. considerat mereu şi în mod rezonabil ca inaccesibil. sade neştiutor şi-l preocupă. Experienţa mea dovedeşte totuşi că poate e vorba de un lucru atît de rar. dar cum va fi pe urmă. te invită să pătrunzi în biata lui viaţă. nepăsător şi lipsit de'tact — într-o altă cameră decît intenţiona. domnule arpentor. instinctiv. — Nu e cumva acolo arpentorul ? întrebă cineva. din motive indiferente şi fortuite — fiind prea ostenit. nişte jertfe de care altădată n-am fi în stare. cînd momentul a trecut. trebuie s-o îndeplineşti. K. îţi provoacă o strîngere de inimă. înainte de orice — şi făcînd abstracţie de orice alt lucru — fiindcă ceea ce îţi arogi aici pentru moment cu de-a sila este o înălţare în rang ce depăşeşte toate limitele imaginabile. tot ce s-a întîmplat. ba chiar le vom îndeplini. e destul de grav. sări din somn şi se uită în partea aceea. în fond. — Ba da ! răspunse Burgel. Burgel aruncă o privire într-acolo şi lăsă piciorul în mîna lui. Dar dacă le-ai făcut pe toate astea. sătul şi nepăsător.mărturisească. ne sileşte. asta se ştie. ba căreia împlinirea îi iese chiar în întîmpinare. atunci strictul necesar e împlinit. neîndrăznind să arunci o privire afară. Că totul ar fi pierdut e şi mai improbabil decît cel mai improbabil lucru. Capul. CASTELUL ♦ 275 El singur. decepţionat şi. aşa cum eşti stînd aici şi aşteptînd rugămintea împricinatului şi ştiind că. domnule arpentor. să te orientezi în ea ca în proprietatea ta şi să suferi acolo împreună cu el de doleanţele lui zadarnice. După părerea sa. dar prin apropierea acelui împricinat nocturn cresc în noi oarecum şi puterile oficiale. dar cum poate domina acum totul. în orice caz e ceva maladiv să te ascunzi de frica lui. ne îndeamnă. pînă atunci nevăzut. din pricina oboselii şi a decepţiei. ce extraordinar de rar e prilejul şi cît de grandios. îşi slobozi piciorul şi se întinse deodată capricios şi intratabil ca un copil. toate astea trebuie să i le arăţi. Trebuie să-i arăţi amănunţit. zise vocea. a nimerit doar din întîmplare. aşteptat mereu. lăsîndu-se tot mai adînc pe piept. a cărei împlinire e de acum pregătită. cu toată neajutorarea de care nici o altă fiinţă. şi atîrna acum înainte. K. E drept că dacă împricinatul e prezent în odaie. trebuie să-i arăţi cum a nimerit aici din întîmplare. ai şi încetat să mai fii o persoană oficială. aşa e acum. numai cu propriile sale mijloace. fiindcă a fi dezarmat. împricinatul. rezemîndu-se cu mîna dreaptă de plapumă. trebuie să te mulţumeşti şi să aştepţi. „Cîţ ai să poţi să-i rezişti ?" te întrebi. cîtă vreme împricinatul mai e prezent. O urmezi. sprijinul găsit cu braţul stîng nu-i mai ajungea. Noaptea. E o situaţie în care curînd îţi va fi peste putinţă să refuzi o rugăminte. şi totul e încă în curs. izolat în somn faţă de tot ce se întîmpla. numai eroarea sau oboseala sa. abia dacă observă ceva. K. nu-i păsa. existent de fapt numai după zvonuri. chiar dacă ea sfişie de-a dreptul organizarea administrativă. ca tîlharii în pădure. şi mai riguros vorbind. fără apărare în faţa abuzului nostru de putere — asta nici nu se poate închipui! Şi cu toate acestea sîntem fericiţi. pe jumătate fără să-ţi dai seama. neatestat prin nimic. Şi chiar dacă perfecta improbabilitate ar fi prins chip deodată. bunăoară sub plapumă. şi fără să aibă de făcut pentru asta altceva decît să-şi formuleze doar doleanţa. este ceasul greu al funcţionarului. înseamnă 274 ♦ Franz Kaţka oare că totul e pierdut ? Dimpotrivă. fără să te menajezi. dincoace. De n-ar fi decît prin prezenţa sa mută. căci este. Această invitaţie în miez de noapte liniştită. cel puţin în măsura în care poţi cuprinde lucrurile într-o privire de ansamblu — acest fel de a fi dezarmat e probabil lucrul cel mai grav care ţi se poate întîmpla în practica funcţionărească. probabil. dormea. poate fi neutralizat de-a binelea — s-ar zice — aducînd dovada — ceea ce e foarte uşor de făcut — că pentru el nu există loc pe această lume. . eşti disperat. iată-l stînd aici. Deodată cineva bătu tare în peretele lateral. dacă vrea. de Burgel sau de faptul că acesta ar mai putea avea nevoie de K. Disperat. e fascinantă. eşti foarte fericit.

care ar deranja pe oricare altul şi în orice fel de muncă. să plece. Fireşte că această schimbare e neimportantă. asta e de la sine înţeles. e dezolantă. trebuie să se întoarcă. Un singur'semn. şi plecă. numai un sentiment al totalei inutilităţi a şederii sale prelungite în această cameră îl determină. La gîndul acesta zîmbi puţin. Cu cît însă munca ţi-e mai mare. simţind încă nevoia copleşitoare de a dormi. probabil. K. cu o expresie de oboseală. Şi-aşa fac mai mult decît e necesar atrăgîndu-vă atenţia că. în aşa măsură. Dacă mai zăboviţi mult. vine Erlanger peste mine. nu trebuie să vă scuzaţi pentru toropeală. Numai că există. de uşă — ieşi fără o vorbă de salut. — Trebuia să veniţi de mult. duceţi-vă acum. Dumneavoastră trăiţi cu ea. e ceva surprinzător. Această convingere fu decisivă. faceţi-o deci să revină acolo. K. sînt mii de prilejuri pe aici. purta o blană neagră cu un guler strîns. cu atît îţi rămîn mai puţine puteri să te aperi de lumea din afara. nu se putu decide multă vreme să se scoale. s-ar putea să deranjeze tocmai prin faptul că se întoarce acolo. De altfel. prilejuri oarecum prea colosale pentru a fi folosite. pe Klamm. nu părea să-l surprindă că Erlanger e în camera de alături. încheiat pînă sus. nu ştiu de ce vă uitaţi aşa la mine. urmat . acuma sper să pot adormi totuşi niţel. sîntem obligaţi să-i păzim tihna. Asta-i tot ce aveam să vă spun. de dragul conştiinţei şi liniştii noastre. nu-l afectează. Duceţi-vă. pentru oricine'. Această Frieda îi servea uneori bere lui Klamm. E o alcătuire excelentă. în acest caz o s-o trimitem din nou în altă parte. dacă vă arătaţi la înălţime în această chestiune măruntă. fireşte. nimeni nu-i vinovat de asta. orice schimbare. Frieda trebuie să se reîntoarcă de îndată la birt. Aşa. Duceţi-vă 276 ♦ Franz Kafka numaidecît la el. cea mai mare. iar pentru Klamm cu siguranţă. dacă acesta ri-ar fi stat in uşa deschisă şi nu i-ar fi făcut semn cu mîna. nu de dragul muncii sale înlăturăm aceste perturbări. mereu şi din nou inimaginabil de excelentă. La birt era angajată mai de mult o anumită Frieda. sub alt raport. fără întîrziere. după cîte mi s-a spus. hai. e enervat deja. urmă el. în consecinţă. Cea mai mică intervenţie pe birou. încît să înlăturăm chiar şi perturbările care nu sînt resimţite de el ca atare — şi probabil nici nu există pentru el perturbări care să-l deranjeze — dacă noi le percepem ca pe nişte perturbări posibile.. Toate astea. Erlanger era gata de plecare. văd că nu prea reuşiţi să vă dezmeticiţi. dar ne-am întreţinut totuşi cu glas cam tare.— E Erlanger. şi munca lui Klamm e. Ei. se poate să vă fie eventual de folos în viaţă şi în carieră. scurt. pe ea n-o cunosc. dar de ce ? Puterile fizice te ajută pînă la o anumită limită. cît de insignifiantă. Da. de aceea nici nu intru în discutarea acestei chestiuni. ca şi cum şi-ar fi luat de mult rămas-bun de la Biirgel. căutaţi să-l domoliţi cu binişorul. ce mai căutaţi aici ? Nu. în sfîrşit! Ameţit de trezirea bruscă din somnul său adînc. deocamdată însă. E drept că-i ora cinci şi gălăgia o să înceapă curînd. Nici chiar repetatele invitaţii ale lui Biirgel de a pleca nu l-ar fi putut decide să se urnească de acolo. ei. cu încetul. apoi se ridică şi. De obicei doarme bine. ci numai de ele însele. zise Burgel în şoaptă. şi nici nu mă interesează. cu degetul arătător. nu poţi să te stăpîneşti şi să-ţi ţii în frîu vocea cînd vorbeşti despre anumite lucruri. cu corpul îndurerat în toate părţile din pricina poziţiei incomode. cu privirea lăsată în jos. dădu din cap înspre K. Ei. şi aş prefera s-o evit. Dacă aţi vrea măcar să vă hotărîţi să plecaţi. sprijinindu-se în tot locul unde putu găsi un reazim — de pat. în semn de salut. zise Erlanger. eu nu-i ştiu decît numele. cine-i de vină că această limită e şi în alte privinţe atît de semnificativă ? Nu. Nu ştia dacă luase treptat această înfăţişare. Un servitor îi întindea tocmai mănuşile şi mai ţinea în mînă o căciulă de blană. ce-i drept. sau o avusese de la început. Hai. duceţi-vă! Cine ştie ce vă aşteaptă dincolo. în poală. Cu toate acestea. toate astea pot deranja. 24 Probabil că ar fi trecut cu aceeaşi indiferentă prin faţa camerei lui Erlanger. lumea îşi corectează singură cursul şi rămîne în echilibru. Acuma se pare că e o altă fată acolo. ce-i drept. Nu de dragul lui. Sentimentele personale nu pot fi luate în seamă în astfel de cazuri. înlăturarea unei pete existente acolo de cînd lumea. şi la fel apariţia unei noi fete de serviciu. Erlanger îi arătă că renunţă la scuze închizînd ochii. nu de altele. îşi puse căciula pe care i-o întinse servitorul. Simţi că aici n-ar izbuti nici măcar să mai adoarmă încă o dată. Camera i se păru nespus de pustie. îşi apăsa mîna pe frunte. ci pentru noi. — Iată despre ce e vorba. duceţi-vă acum. despre asta nici nu poate fi vorba. chiar dacă. de perete. voia să se scuze. sînt lucruri care se poticnesc. a lucrurilor cele mai insignifiante te poate deranja în mod grav. Din F •■I 278 ♦ Franz Kaflea această pricină.

cu grabă. să vadă cu ochii zădărnicia străduinţelor sale. Poate că actele neridicate pînă la urmă erau distribuite mai tîrziu printre ceilalţi domni — aceia care doreau să se convingă. deşi aceştia se întorseseră de cîteva ori spre el. aruncînd priviri repetate în coridor. împins de un om de serviciu. zărea apărînd şi dispărînd cîte un cap zbîrlit matinal în deschizătura de deasupra peretelui care nu ajungea pînă la tavan. presupunea că' erau lăsate să mai zacă deocamdată dintr-un fel de lăudăroşenie. înlăturat.de valet. decepţionate. dar apoi iar se puneau în mişcare. Aici era vorba. şi care fără această convin^ gere nici n-ar fi pornit la drum. de ce nu era în stare suporte cîteva nopţi proaste şi o noapte nedormită. Presupunerea îi fu întărită de faptul că uneori. dar de ce el. Din capătul coridorului se apropia încet un cărucior încărcat cu dosare. uneori numai o singură foaie. fie că omul de serviciu nu identifica bine actele. Se simţea aproape ca în miezul activităţii. K. erau manifestarea bucuriei de a fi în totală armonie cu ziua ce răsare. de ceva ce înspre afară avea aspectul oboselii. K. atunci uşa se deschidea de obicei şi'se înmîna celui din cameră dosarele corespunzătoare. umblînd repede. o pace CASTELUL ♦ 279 imperturbabilă. cu o listă în mînă şi compara. dar se mai întîmpla destul de des ca tocmai uşile care fuseseră într-o perpetuă mişcare mai înainte. sau poate mulţumite că obiectul ce provocase o agitaţie continuă fusese. un domn imită chiar cîntecul unui cocoş. dosarele se depozitau cu grijă pe prag. atunci trăsurica se întorcea înapoi. înăuntru. Pe măsură ce înainta. înainte de orice. desigur. în legătură cu restituirea actelor. mai degrabă. după care uşa rămînea nemişcată. şi era dată ca o poruncă — dar pentru K. dar uşile se tot întredeschideau pentru a fi închise din nou. Un alt om de serviciu mergea alături. treaba devenea tot mai complicată. ce ai putea să-i spui ? Era conştient. dar în fond era o linişte imperturbabilă. Dacă uşa nu se deschidea. Coridorul era încă nepopulat. în faţa celor mai multe uşi trăsurica se oprea. Freamătul de voci din odăi avea ceva extrem de vesel. pesemne i se făceau reproşuri omului de serviciu. în sfîrşit. teancul cu acte lăsat vreme destul de îndelungată expus vederii. Negocierile'erau destul de dificile. să rămînă. ba cu trezirea orătăniilor în coteţul lor. în orice caz. care n-avea decît să deschidă o uşă'pentru a intra în posesia hîrtiilor sale. Sunetele semănau ba cu zburdălnicia unor copii ce se pregătesc de excursie. Uneori se dădeau aici porunci uşor de îndeplinit. Ce să faci cînd Erfanger te reduce la tăcere printr-un semn ? Şi dacă nu te-ar reduce la tăcere. pentru că îl făcea pe K. fie că lista nu corespundea întocmai. ba acolo. iar el era situat prea jos pentru a le modifica. atunci şi uşile din jur se linişteau. Lui K. ci şi cu un fel de participare. chiar şi unde actele fuseseră deja primite /poate că cei de acolo trăgeau cu ochiul plini de nesaţ spre actele în mod incomprehensibil lăsate să zacă. suna ca o batjocură — ci. neputînd înţelege cum de cineva. în acest caz avea loc o discuţie între cameră şi coridor.' fără ca această stare să impieteze asupra muncii lor. undeva. şi chiar şi cele favorabile aveau desigur un nucleu nefavorabil. dar această uşurinţă nu-l bucura pe K. aruncîndu-i o privire severă. din toate părţile coridorului răzbăteau zgomotele trezirii la viaţă. Poruncile treceau peste capul lui. Cînd eşti puţin ostenit la amiază. numărul de pe uşi cu numărul de pe dosare. i se păru că în acest caz mişcarea uşilor din jur era şi mai intensă. se întîmpla uneori ca o repartizare să fie anulată. după datele de pe listă. îşi zise K. de-a lungul coridorului. era tras deodată. dacă actele mai sînt pe prag şi dacă mai au speranţa de a le primi. părînd chiar s-o favorizeze ? Se impunea concluzia că era vorba de o oboseală de altă natură decît a lui K. sau poate dintr-o mîndrie îndreptăţită. aceasta ţine de cursul firesc şi fericit al zilei. şi din cînd în cînd K. arunca o privire ba aici. la cinci dimineaţa. în orice caz însă toate treceau peste el. nu face acest gest. Nu numai pentru că porunca se referea la Frieda. cu capul în piept şi buzele răsfrînte. tocmai 280 ♦ Franz Kafka cînd nu se uita într-acolo.'de natură a ambiţiona colegii. unde nimeni nu ostene sau unde. darămite pentru a le face să amuţească şi a obţine ascultare pentru ce avea el de spus. în cazul . producînd un vuiet continuu de uşi ce se deschid şi se închid. sau că domnii aveau obiecţii din alte motive. ba dimpotrivă. pesemne de oboseala în toiul unei munci fericite. doar şchiopătînd puţin. că oboseala sa îi dăunase azi mai mult decît împrejurările nefavorabile. cele favorabile ca şi cele nefavorabile. sau răutate. de ostenise atît de cumplit tocmai aici. „Domnii de aici trăiesc într-o amiază continuă". De altfel actele neridicate erau în majoritatea lor nişte teancuri deosebit de voluminoase. toată lumea era mereu ostenită. şi se angaja o discuţie prin uşa crăpată. se uita la toate acestea nu numai cu curiozitate. ca mai înainte. care crezuse că se poate bizui pe trupul lui. luîndu-se după oamenii de serviciu — chiar dacă doar de la o oarecare distanţă — şi urmărind munca lor de distribuire. Ideea asta se afla în armonie cu faptul că acum.

Celălalt om de serviciu. îi plăcea mai ales intransigenţa acestui om de serviciu. făceau şi hîrtiile zburau. dar aceasta o lua mereu puţin înainte pe coridorul uşor înclinat. unul dintre domnii de acest fel turnă prin spaţiul de deasupra zidului un lighean întreg de apă peste omul de serviciu. Atunci abia începeau adevăratele dificultăţi. Astfel de tratative durau foarte mult. existau diverse grupuri printre ei. fără ca el să se declare învins. K. despre orgoliul lor. peste tot se şuşotea. sau primea în |»mpensaţie altele. implora. dată fiind gălăgia din jur. în măsura în care . Văzînd că nu obţine nimic prin asediu deschis. şi probabil că numai cele neocupate. şi. Apoi acesta mai trebuia să tot alerge pînă la' trăsurica pentru a căuta noi dovezi. sau trebuia să se ducă la domnul care avea pretenţii asupra actelor în chestiune. fiind vorba doar de o confuzie. încerca pe altă cale. iar domnul pe notiţele sale. celălalt se lupta în faţa unei uşi închise pentru a obţine restituirea dosarului. spre uşa ce trebuia cucerită. domnul ceda o parte din acte. şi a-ţunci nu le înmîna servitorului. camera lui Erlanger avea un nou ocupant. care urmăreau tot ce se petrecea. d fiecare dată. pe coridor. în afară de asta. bălăbăninduşi doar picioarele. despre inactivitatea lor. se arătau figuri ciudat înfofolite în ştergare. urmau încercări de elucidare obiectivă. Cel care credea că poate ridica pretenţii asupra actelor în chestiune arăta nerăbdare. nu mai întreprindea nimic. acestuia nu se potriveau deloc cele ce i se spuseseră lui K. ci acte. în general. De la toate observaţiile secundare. Se întîmpla ca atacul să fie respins de două-trei ori. probabil căl alungase pur şi simplu pe Erlanger în cursul nopţii. aşa cum observa K. iar servitorii se vedeau siliţi să-şi dea muită osteneală ca să le pună iar în ordine. ci le arunca. bătea din palme. închise cu încăpăţînare. aşa încît sforile se des-. E drept că ostenea — şi cine n-ar fi ostenit ? — dar peste puţin îşi revenea. din nou spre omul de serviciu. Atunci trăsurica rămînea complet abandonată. lucru ce nu se prea potrivea cu firea rece şi distantă a acestuia. departe. sau tocmai pe actele pe care urma să le înapoieze'. din cameră nu răzbea nici un sunet. i se părea că e o luptă cu camerele. pînă şi acest eminent om de serviciu îşi pierdea stăpînirea de sine. striga prin crăpătura uşii în repetate rînduri numărul dosarului respectiv. se aşeza pe acte. invoca regulamentele. iar sus. Poate că mai dor282 ♦ Franz Kafka mea. nu cerea consolare. şi că servitorii trecuseră de mult de această secţiune a coridorului. dar alteori se întîmpla ca cineva să se vadă silit să renunţe la toate actele cerute. dar faptul că-l aşteptase pe K. servitorul nu avea dreptul să intre fără permisiune. în mijlocul acestei agitaţii generale. de vreme ce nu prea zărea ocupanţii.retrocedării actelor. era că uşa lui Burgel rămase tot timpul închisă. uneori se cădea de acord. totul în zadar . se dădea jos din cărucior şi se îndrepta din nou. nu stăteau nici o clipă liniştite. pentru a-i comunica argumentele posesorului lor momentan şi a lua în primire contraargu-mentele. Dacă domnul cu pricina acCASTELUL ♦ 281 cepta măcar să discute cu el. deosebit de neastîmpărat. în cursul cărora omul de serviciu se baza pe însemnările de pe listă. numai prin tăcere îndrăcită. se întorcea. ceea ce era mai verosimil. pe care însă le ţinea pînă una-alta ferm în mînă. se ruga. abia rămînea cîte o uşă neagitată. în genera despre servitori. pe calea cea mai simplă. Nu ceda în lupta sa cu camerele acestea mici şi încăpăţînate — lui K. în prag părea să dovedească totuşi că aşa era. prin Spaţiul dintre perete şi tavan. Interesul pentru ce se făcea era foarte mare. Ce-l izbea pe K. existau delimitări diverse între ei. ceea ce denota în orice caz un somn foarte sănătos. dar de ce nu primise acte ? Numai foarte puţine camere fuseseră lăsate deoparte. în urma unei decizii subite. Amîndoi se opinteau din greu. o ducea însă şi mai greu. Dar şi asta era relativ mai simplu decît în cazul în care omul de serviciu nu primea nici un răspuns la cererile sale de restituire. în schimb. fie că se sătura de atîta tocmeală. pesemne. Atunci. nu mai putea asculta vorbele goale ale omului de serviciu. tropăia cu picioarele în podea. atunci stătea în faţa unei uşi închise. insista. fie că era strîns cu uşa de argumentele omului de serviciu. fără să fi distribuit acte pentru Burgel. acum. se vede că mai erau şi excepţii sau. se ducea la trăsurica lui. la locul lor. în aşa fel încît abia dacă ochii avizi ai omului de serviciu reuşeau să zărească un colţişor din ele. cîtva timp. căci. de pildă. în mod vizibil superior ca rang. cu capul sus şi dinţii strînşi. despre viaţa Io comodă. făcea gălăgie în camera sa. în urma încercărilor de îmbunare. şi. Nerăbdătorul devenea adesea şi mai nerăbdător. ca şi cum n-ar mai vrea să ştie nimic de această chestiune. îşi ştergea sudoarea de pe frunte şi. cita din lista sa. Unul din oamenii de serviciu era ocupat să-l îmbuneze pe funcţionarul nerăbdător.

Căci prin coridor tot mai răsuna vocea domnului iritat.. lăsînd-o pe cea cu pricina să-şi epuizeze oarecum tăcerea. la fel şi cu vociferările. cînd rîdea — cît îi permitea oboseala. şi. unul sau două. Pe urmă îşi continua drumul. se ocupa de alte uşi. deşi K. apucîndu-se apoi să aşeze teancuri de' acte pe pragul uşii închise. ' Numai o dată mai tresăriră şi se uitară înapoi.'în orice caz. ci. distribuţia fiind terminată. servitorul îşi terminase treaba. chiar cînd încetau. se prefăcea că renunţă. din cînd în cînd mai izbucnea cîte un ţipăt izolat. avea impresia că şi aici renunţarea era doar aparentă. Şi chiar dacă era o neregulă. nici cu hîrtiuţa aceea nu-şi dădu prea multă osteneală. de fapt o foaie mică de hîrtie. făcîndu-i probabil promisiuni şi asigurîndu-l că la distribuţia viitoare adversarul lui va' fi pedepsit în mod corespunzător. în care renunţa la orice tentative. numai un singur act. se întorcea la ea. el se repezea din cîteva salturi pînă acolo. şi-l silea astfel pe domnul acela să discute cel puţin cu el. acela care avea pretenţia să primească mai multe acte. cu mult înainte de a-l putea ajunge K. la un rezultat CASTELUL ♦ 283 cel puţin în parte satisfăcător. pricepea bine ce face. avîrîd în vedere condiţiile de aici. cel puţin aşa se putea deduce din gesturile pe care le făcea spre uşa acestuia. doar că mai mulţumiţi. părea evident că şi aici omul de serviciu procedase just. arătă spre minerul căruţului. rupse hîrtia. şi dacă' se manifestau doar în ruperea unei hîrtiuţe. luă o altă decizie. Şi. chiar şi în toiul muncii găsise mereu timp să 284 ♦ Franz Kafka arunce cîte o privire supărată sau nerăbdătoare spre K. încercă să se apropie de omul de serviciu care stătea pe gînduri examinînd hîrtia. stînd faţă-n faţă. încet. Dar acum servitorul nu se mai sinchis'ea'de nimic. şi din rîsetele lui. Abia acum. şi nu ar avea nimic de luat de la acel domn. după cîtva timp. Pînă la urmă rămase un singur domn care nu se putea linişti. încerca altfel. iar colegii care în alte privinţe nu se arătaseră prea prietenoşi unii faţă de alţii. însoţită de o nervoasă scuturare a capului.. sau renunţa din motive bine întemeiate.K. părea să mai fi uitat de prezenţa lui K. sau uşa se deschidea rapid pentru a fi trîntită. pentru că ar fi vrut să priceapă ce voia de fapt — nemaiizbutind pesemne să-şi exteriorizeze supărarea prin ţipete şi descoperind un buton de sonerie. băga piciorul între uşă şi prag. o filă dintr-un bloc-notes. „S-ar putea să fie hîrtia mea". Anume. căci omul de serviciu nu prea împărtăşea simpatie pentru el. un auxiliar destul de lipsit de valoare. îl dădea la o parte. sau dacă i se părea că stratagema nu e indicată în cazul unei anumite uşi. Mai erau şi cazuri. uşor. aşa cum plînsul copiilor. total ostentativ şi în gura mare. Pe servitorul celălalt. Era probabil prima neregulă din aparatul birocratic la care K. şi începea să vorbească el insistent cu domnul. se săturase de distribuire. căci trecea mai departe liniştit. si. băgînd capul pe usă. apoi o porni din nou. cîn'd domnul o deschidea cu precauţie. şi puse bucăţelele în buzunar. în secret. deşi prin înmînarea ei i-ar fi făcut o bucurie oricăruia dintre domnii de pe acest coridor. lucru explicabil prin extenuare. îşi punea atunci speranţele în celălalt domn. ca şi cum s-ar răzgîndi. mai rămăsese pe cărucior din vina servitorului auxiliar. cînd domnul care ţipa mereu — şi în faţa uşii căruia se învîrtea K. dar numai ca să se refacă. făcu un semn către însoţitorul lui punîndu-şi degetul pe buze ca să-i impună tăcere. suporta gălăgia făcută de domnul defavorizat fără a întoarce măcar capul. de obicei. fu gîndul care-l străfulgera pe K. domnul iritat părea a fi luat asupra lui sarcina să facă tărăboi pentru toţi. şi. ar avea să-i distribuie multe. cu timpul. şi atît de repede încît căruţul sălta în faţa lor. păreau perfect de acord în privinţa scandalului . care lucra doar mecanic. pentru ca servitorul celălalt să-l apuce. devenise martor. lucru care se întîmpla de obicei. acum. Dar dacă nu reuşea în felul acesta. Acum se porni un' . dar era posibil că interpreta greşit gestul. dimpotrivă. numai gestul de a închide ochii din timp în timp pentru cîteva clipe arăta că suferea din cauza gălăgiei. era gata cu treaba. tăcu multă vreme. poate că nici n-o citea cu adevărat. îl chema pe celălalt om de serviciu. şi acum nu ştiau cui s-o dea. şi apoi plecară pe unde veniseră. servitorul nu putea lucra fără greş. probabil încîntat că găsise acest mijloc mai' uşor decît ţipătul de care era şi el sătul. nu era' cine ştie ce vină. prin vicleşug.. fără să scape uşa aceea din ochi. se schimbă cu vremea în sughiţuri sporadice. întîi neîntrerupt. Dar apoi domnul se liniştea încet. K. ca să-şi ia teancurile de acte. se putea ierta. între timp. ceilalţi multumindu-se să-l încurajeze doar prin interjecţii şi semne din cap. şuşotind. prefăcîndu-se doar că o citeşte. odată şi odată supărarea şi nervozitatea acumulate trebuiau să izbucnească. Nu era limpede de ce striga şi se p'lîngea aşa. aşa cum în general devenise mai indiferent. lucru care ducea. nu mai puţin intens ca la început. oricît de arbitrară şi de ridiculă i se părea chiar lui această supoziţie. Primarul doar vorbise mereu de cazul lui ca de cel mai mărunţel. începu să sunei neîntrerupt. poate că nu din pricina distribuirii actelor. Lucrul nu era .

însă rămăsese acolo. pentru că vina li se părea i 286 ♦ Franz Kafka amîndurora prea evidentă şi. nici birtăşiţa nu puteau pricepe cum de îndrăznise K. | domnul părea să facă ceva ce toţi doreau să facă de mult. fără să primească vreun răspuns. află treptat despre ce era vorba. preferă să sufere. cu posibilitatea de a uita îndată. fu perfect de acord cînd birtaşul îl luă de braţ şi-l scoase din mijlocul gălăgiei care tot mai creştea. să nu se îndoiască. tot n-avea timp. Chiar şi stafiile dispar spre zori. rămînînd însă tot timpul conştient — căci doar avea atîta bun-simţ — că se află într-un loc unde n-are ce căuta în mod obişnuit. oricînd revocabilă. aşa de tare alerga . Numai foarte încet reuşi K. dacă acest lucru ar fi fost cumva posibil. nu le intra în cap că ar putea fi de bună-credinţă. şi că va suferi şi el. de parcă ar fi anunţat sărbătorirea unei victorii. nu le înţelegea. Dacă era convocat. dar cu paşi mici. Mult în urma lui apăru acum şi nevastă-sa. trebuia. şi K. Dar birtaşul se opri în dreptul lui. birtăşiţa din partea cealaltă. cu toate camerele şi cu toţi domnii. sau nu vor să ştie.murmur de voci din toate camerele. aşteptînd parcă. că face ceva ce nu se cuvine ? Şi dacă avusese acest sentiment. ci doar din joacă şi de prea multă bucurie. numai în sala birtului avea acces. dar părea să-şi uite de demnitate. în văzul tuturor. nici nu i-ar spune să plece. nici măcar nu se întoarse. cu grija de a-i face graţioşi. acoperită cu zăpadă. dar nu putuseră din motive necunoscute. prin urmare. şi în tot vacarmul acesta răsunau mereu din nou clopoţeii. fireşte. Pentru a-i lăsa coridorul liber. la lumina artificială. Nu avea dreptul să stea în coridor. ca şi cum ăsta i-ar fi fost ţelul. la repezeală şi de surprindere. să se prezinte la locul indicat. îi vorbeau mereu — uşile se deschiseră complet. —' Dar ce am făcut ? întrebă K. K.. împreună cu alte sonerii ce porniră să'sune. cu mîiniîe în buzunar. cum ar fi cu totul firesc. şi nu ştia de ce sînt instituite acestea ? Interogatoriile nocturne — şi acum K. cît mai repede. mai ales că se amesteca şi soneria domnului. cum de a putut să se învîrtească pe acolo ca un animal la păşune ? Oare nu fusese convocat la un interogatoriu nocturn. unde aşteptau cîteva săni'i — K. să facă aşa ceva. pentru că birtaşul dintr-o parte şi. circulaţia deveni intensă. într-un chip atît de nepotrivit. de faptul că stă aici dimineaţa. Din capătul coridorului se apropia în grabă mare însuşi birtaşul „Curţii domneşti". avu parte de o nouă explicaţie a rostului lor — aveau doar scopul ca domnii să-i audieze pe împricinaţii a căror prezenţă le era insuportabilă în timpul zilei. şi ea alerga cu braţele desfăcute. pentru a da drumul domnilor din camere. orele lor preferate. acum nu de nevoie. şi chiar dacă acesta nu mai era bolnav. uşile din faţa lor păreau să aştepte cu nerăbdare trecerea lui K. şi asta doar din bunăvoinţă. dispreţuise însă toate măsurile' de precauţie. iar birtăşiţa sosi şi ea numaidecît. Nici birtaşul. avînd probabil speranţa că nu se poate să nu-şi dea seama cu încetul de ceea ce sare în ochi. Oare nu simţise deloc. de vreme ce nu părăsea locul. acolo pe coridor. ca de obicei. Purtarea lui K. în loc să ia măsuri împotriva lui K. de enervare în timpul prezenţei sale care le otrăveşte dimineaţa. iar apoi să dispară cît mai repede posibil. K. iarăşi şi iarăşi. Nici unul n-ar întreprinde nimic. se lipi de perete. căci delicateţea domnilor e nemărginită. şi la fiecare neregularitate a soneriei sălta în sus şi se grăbea şi mai tare. să-şi dea seama despre ce era vorba. ţinea braţele întinse în lături. pînă ce nu va mai putea suporta. fiindcă era de datoria lui să se prezinte fepede. într-o măsură corespunzătoare cu suferinţa domnilor. căci atunci zăcea în braţele lui. mai mult încă. pesemne aprobator. ca şi cum ar fi fost chemat din cauza unei mari nenorociri şi ar veni s-o cuprindă şi s-o înăbuşe la piept. în sflrşit — ajunseseră în curtea liniştită. Speranţă zadarnică. Aşa s-ar fi întîmplat chiar. căci în urma lor — K. urîţenia lor. împietrite. Totuşi sunatul avu un efect rapid. K. să plece tot coridorul. că există şi inimi insensibile. probabil. în amabilitatea şi condescendenţa for. . deşi toţi tremură. noaptea. poate pe Frieda ? în| CASTELUL ♦ 285 cazul acesta putea să sune mult şi bine. coridorul se animă. Frieda era doar o-cupată să-i aplice lui Ieremias comprese pe corp. şi amîndoi începură să-l copleşească cu reproşuri pe care. în somn. Nici unul nu l-ar goni cumva. Ei nu ştiu. nezdruncinate de nici un fel de respect. îmbrăcat în negru şi încheiat pînă" sus. şi unde fusese chemat de un domn mai mult în silă şi numai oficial. Oare domnul I voia să cheme o persoană de serviciu. Fiind foarte dornic de a afla de ce se făcuse vinovat. ca pe o străduţă îngustă şi mult frecventată. se gîndea că va sosi după ce birtaşul va fi intervenit'în mod util. să se supună interogatoriului.

deşi se petrece în casa io'r. să ceară ajutor ! Cum n-ar fi venit ei fuga de mult. cu fusta largă. deasupra robinetelor de bere. un colţişor liniştit cînd se crapă de ziuă. cu toată mînia lui. neputîndu-se deloc bizui pe el. birtaşul. domnii. şi birtaşul afirma acelaşi lucru. deşi avuseseră de-a face cu fel defel de oameni recalcitranţi. şi soneriile. şi deci în mod normal trebuie să fie dornic să contribuie la mersul rapid. ca şi cum n-ar fi exclus. dacă ar fi îndrăznit să apară nechemaţi în faţa domnilor. în schimb se aşază acolo unde devine mai vizibil. direct. nu vor s-o lase să-i inoportuneze acum. Şi pe afară era întuneric. cît ar fi de perfect îmbrăcaţi se simt mult prea dezveliţi pentru a se arăta. şi. afară de cei care participă direct la ea. inconsolabili din pricina neputinţei lor. dimineaţa. Doar un bec electric foarte slab ardea în marea încăpere. probabil că viscolea. poate că îşi dăduse seama că oboseala lui K. biată gînganie. unul care provoacă acest lucru nemaivăzut. a trecut! De-ar putea măcar să arunce o privire asupra activităţii bucuroase a domnilor. ar face-o. Ce om trebuie să fie acela care nu respectă asta ! Mă rog. N-o poate împiedica. negîndindu-se niciodată la propriile sale avantaje. lucrul pe care l-au evitat. Birtaşul şi birtăşiţa tot mai stăteau în faţa lui.' deodată. ca domnii exasperaţi să se apuce să se apere singuri. cît să vadă per288 ♦ Franz Kafka soane străine. în întuneric. altfel nu le pricepe nici pe cele mai elementare. zicea ea. lui trebuie să i se spună deschis. numai şi exclusiv din cauza lui nu putuseră ieşi domnii din camerele lor. nu s-a terminat încă totul. nici birtăşiţa n-au avut permisiunea să vadă. fără putinţă de comunicare directă între domnii. lipindu-se de perete. Dar poate că nu se ruşinează atît să se arate. constituind o caznă pentru domni şi servitori. N-a remarcat oare cu cîte dificultăţi s-a făcut distribuirea actelor. şi. spre fericirea lor. au aşteptat la capătul coridorului. dorind să se facă nevăzut. de pildă azi. mai ales birtăşiţa care purta o rochie cafenie. Ei bine. Ceva despre care au auzit vorbi'ndu-se doar aluziv. ca şi peste considerentele umane fundamentale. dis-de-dimineaţă. să se scoale brusc pentru a încerca să pătrundă din nou în coridor. au fost pentru ei ca o salvare ! Ei. sînt mult prea ruşinoşi şi vulnerabili pentru a se putea expune unor priviri străine. de fapt niciodată aşteptate. în sfîrşit eliberaţi de prezenţa* lui K. să pună mîna pe sonerie ca să ceară ajutor pentru a-l izgoni pe. prin oamenii de serviciu. de vreme ce trebuie spus: din cauza lui. era prea mare ca să poată părăsi casa. fundamentală ? Şi nu l-a încercat nici pe departe bănuiala că motivul principal al dificultăţilor a fost faptul că distribuirea a trebuit să aibă loc cu uşile aproape mereu închise. dat fiind că fiecare domn serveşte numai şi numai cauza. nefericit că nu-i cu putinţă acest lucru ? K.! Unul care trece peste orice. şi anume vederea. se prăbuşi de-a dreptul pe un butoi. altminteri de nezdruncinatul. pe cînd prin intermediul oamenilor de serviciu mijlocirea durează chiar ore întregi. prin interogatoriile nocturne. Trebuie să fii recunoscător că poţi sta aici. Ceva ce nici birtaşul. în toată goliciunea ei.! Pentru K-. se simţea bine. nu era prea limpede de ce. tot nu pricepea încă ? Aşa ceva nu i se mai întîmplase birtăşiţei. K. birtăşiţa şi tot personalul. E greu de spus de ce se ruşinează. E adevărat că a asistat la distribuirea actelor ? E ceva ce nimeni n-are voie să vadă. în ce-l privea. şi avînd consecinţe dăunătoare probabil şi în munca lor de mai tîrziu ? Şi de ce nu putuseră comunica domnii direct între ei ? Ei bine. pentru a dispărea apoi îndată ! Tremurînd de indignare. după ce au arătat o s'tăpînire de sine inimaginabilă la muritorii de rînd. şi să iei seama să nu te gonească. a împricinaţilor. Fără a aştepta o invitaţie să ia loc. s-ar fi înţeles între ei într-o clipită. Ei. peste respectul legii. în orice caz. Nu sînt în stare să suporte aşa ceva. care. această operaţie importantă. la căldură. neputînd fi realizată fără plîngeri. uşor şi fără greşeli al distribuirii actelor. poate că numai fiindcă au dormit. ceva de neînţeles. foşnind ca mătasea. ca şi cum ar mai reprezenta' o primejdie.Nu caută pînă şi fluturele de CASTELUL ♦ 287 noapte. birtaşul îl adusese totuşi aici. avînd în vedere că dimineaţa. fireşte. îndată după somn. K. va trebui să dea socoteală fără îndoială de ceea ce a comis ! Ajunseră între timp în cîrciumă. Dar erau şi obosiţi de sperietura nocturnă şi de sculatui CASTELUL ♦ 289 cu noaptea-n cap. chiar de-ar fi fost numai ca să le dea ajutor. cam dezordonat încheiată la nasturi — de unde o scosese la repezeală ? Şi care stătea cu capul înclinat ca o . dar din păcate o poate întîrzia şi îngreuna. trebuie să fie un om cum e K. dacă ar putea împiedica ivirea zorilor.' Lucruri pe care altădată nu îndrăzneşti să le pronunţi. cu aceeaşi indiferenţă obtuză şi aceeaşi somnolenţă. ce a fost mai grav. Acolo. atît de insuportabilă pentru ei. unul căruia riu-i pasă că face aproape imposibilă distribuirea actelor şi că dăunează renumelui casei. ei care sînt în fond etern activi.

iar Gerstăcker. dar pe urmă s-a întîmplat nenorocirea. Erlanger îl rugase doar să-i facă un mic serviciu. spuse că tot ce aflase acum de la ei era cu totul nou pentru el. cel puţin pînă-n zori. în sfîrşît. rezemat de umărul bărbatului. să-i arunce lui K. o pernă. probabil spre castel. — De ce la rochie ? întrebă birtăşiţa enervată. n-o să se mai poată întîmpla ceva asemănător. unul după altul. se uita la cei doi pîndindu-i. Iar această oboseală vine de acolo că nu era încă obişnuit cu efortul cerut de interogatorii. dacă avea să fie tras la răspundere. fiind de o susceptibilitate neobişnuită. scutură' din cap. care aşteptase o bere aici. dar birtăşiţa era net împotrivă. că doar îi văzuse şi-i auzise pentru prima oară pe cei doi domni. — Vino. avu întîi impresia că abia adormise. bucuros ■r ! 290 ♦ Franz Kafka ar fi făcut uz de această posibilitate. de a întinde o scîndură peste butoaie ca să poată dormi acolo. pînă ce birtăşiţa. îi va părea bine. se dădu brusc la o parte si. Pepi se apropie numaidecît. numai Biirgel şi Erlanger şi-au dat seama de starea în care se afla şi desigur că şi-ar fi arătat solicitudinea faţă de el şi ar fi prevenit ce a urmat.. după ce trecuse pesemne de mult la alte subiecte in convorbirea cu birtaşul. Birtăşiţa întrebase de el de mai multe ori în cursul zilei. Cînd va fi cîştigat oarecare experienţă în această direcţie. în halul de oboseală în care era. în pofida neştiinţei sale. căci abia acum îşi dădea seama că nu era aranjată cum trebuie. A trebuit să suporte două interogatorii. K. chiar dacă soţii s-ar fi unit pînă la urmă împotriva lui. şi că în nici un caz nu voise să supere pe nimeni. Pentru a-i linişti pe soţi. şi fusese obligat să le şi răspundă ! Totul ieşise foarte bine. despre domni îl dispuseră pe birtaş în favoarea lui. spune-i să plece. K. apăruse din întuneric somnoroasă. Din păcate. în întuneric. trăgînd mereu şi inutil de rochie. remarcată ăe'lL mai de mult. becul de peste tejghea stins. O ceartă vizibil veche şi mereu reluată părea să izbucnească între soţi în legătură cu curăţenia casei. dădu din umeri. dar nu mai voise să-l deranjeze apoi pe K. ci totul se întîmplase numai din prea multă oboseală.. căci seara urma să-şi reia postul de . E beat. dimineaţa. dar poate că şi pentru altcineva. K. camera era la fel de goală şi de caldă. iar Biirgel adormise. dar probabil că nu venise din pricina lui. ci fiindcă avea mai multe lucruri de pregătit aici. al doilea e drept că a fost scurt. convins fiind acum pe deplin. I se părea o nenorocire'ce ar întrece tot ce pătimise pînă atunci — să fie dat afară acum. nu ar fi stat chiar atît de multă vreme în coridor. ar fi fost prea obositoare. Apoi îi mai porunci slujnicei Pepi care. strigă : — Vezi si tu ciim se uită la mine! Hai. ' Menţionarea celor două interogatorii — mai ales a celui cu Erianger — şi respectul cu care vorbea K. ambele la un loc au fost însă mai mult decît putea el suporta. astfel încît perna căzu pe jos şi scîndură şi butoaiele scîrţîiră. Acest lucru nu trebuia să se întîmple.floare frîntă. dar că. pesemne că-l ostenise tocmai interogatoriul lui K. şi mai ales primul îl epuizase. După al doilea interogatoriu a plecat împleticindu-se.. Cum l-ar fi putut deci suporta IC însuşi fără a se simţi slăbit ? Şi Biirgel chiar scăpase astfel toată distribuţia actelor. zbîrlită. după toate cele ce au precedat. Părea că vrea să îndeplinească rugămintea lui K. chiar pînă la indiferenţă. K. discuţia soţilor lua proporţii exagerate. renunţînd cu plăcere să arunce priviri indiscrete si interzise. după cîte-şi poate da seama. Poate că ia interogatoriile prea în serios. află de la ea că era seară şi că dormise mai bine de douăsprezece ore. Chircit pe butoi. aşa că pînă şi domnii cei mai sensibili s-ar fi putut arăta nest'înje-niţi în faţa lui. unde într-adevăr n-avea ce căuta. căci numai astfel va putea împiedica să se răstălmăcească complet purtarea sa. Pentru K. şi le spuse că. priviri de copil supărat. însă sesizînd ocazia. dar Erlanger fusese obligat să plece îndată după interogatoriu. de pildă pentru domnul birtaş. venise î'n'ţre timp o dată ca să vadă ce face. întîi la Biir-gel. 25 Cînd se trezi. Numai oboseala fusese de vină şi nimic altceva. posibilitatea de a face acelaşi lucru. apoi la Erlanger. dar asta probabil că nu e ceva rău. cu o mătură în mîna moale. zise apoi birtăşiţa către soţul ei. ştergîndu-şi ochii cu o batistă fină şi aruncînd lui K. cu'atît mai lesne cu cît în realitate nu fusese in stare să vadă nimic. zise: — Nu la tine mă uit. la chemarea ei. Le mulţumi pentru că puseseră cap scenei penibile. măgarul! Lasă-l să-şi facă somnul aici. D'acă ar fi avut şi el. Fusese ca o stare de beţie. K. din care nu i se poate face totuşi un cap de acuzare. în faţa ferestrelor noapte. că va rămîne aici. vorbise cu birtăşiţa. Cînd se întinse. ci la rochia ta. în timp ce K. şi apoi se pare că venise şi Frieda şi stătuse un moment lîngă K. pereţii erau întunecaţi..

dar complet. înainte de toate. deci ceva ce nu cadra cu situaţia ei. mai în vîrstă. în felul ei de mai de mult. Frieda. şi nutrise speranţe de viitor. aşa cum arzi o hîrtie în sobă. se va apropia de ea cu rugăminţi. iar la gît purta un lănţişor care atîrna pînă-n decolteul adînc al bluzei. să renunţe la orice pentru a se coborî pînă la el şi a-l învăţa ce e dragostea adevărată. odată somnul şi că bea şi el o cafea bună. şi apoi apăruse subit K. Tristeţea n-o împiedicase însă să se gătească azi poate mai mult încă decît data trecută. o fată lipsită de frumuseţe.. şi atunci K. fusese înainte de toate situaţia Friedei şi strălucirea pe care Frieda se pricepuse să şi'-o atribuie. şi ei i se păru că el n-o găseşte destul de dulce. Altfel ar fi fost inimaginabil ca Frieda să renunţe la post. era ceva de un altruism de neînţeles că.. pregătită să petreacă acolo neobservată ani în şir. în fond. pentru a o scoate la lumină pe Pepi. ca orice fată.. făcînd astfel posibilă avansarea lui Pepi. pe care numai ea le ştia. avînd ea acum acea situaţie. căci ce vrea el. şi ce om ciudat este! Spre ce tinde. din subsol. stătuse la tejghea ca un păianjen în pînza lui. şi din pricina şireteniei Friedei. aducînd cafea şi cozonac. totul e pierdut. Pepi mai avusese pe atunci şi gînduri de felul acesta: E posibil s-o iubească într-adevăr pe Frieda ? Nu cumva se înşală sau o înşală doar pe Frieda. se învăţase cu ce avea. visele nu pot fi interzise. aceea pe care n-o poate afla la Frieda. numai dragostea pentru un om de rînd. un erou. care. avea fire de legătură peste tot. întîi. Frieda dispăruse din birt.odinioară. ca să nu rămînă nici măcar o urmă. şi care e independentă de favorurile şi onorurile lumii. de mulţumire că-şi făcuse. K. simte nevoia să aibă alte mistere necontrolabile. Şi din vina cui ? Din a lui K. lucru ce se poate explica prin CASTELUL ♦ 293 înfăţişarea ei. fie să-l respingă şi să-şi continue ascensiunea. slabă. iar ea va putea decide. cu părul scurt şi rar. în noaptea premergătoare angajării ei — angajarea nu era încă sigură. K. înainte de toate. Cînd K. îşi va recunoaşte oare eroarea. aşa că birtaşul nu găsi îndată o persoană potrivită ca s-o înlocuiască. fie să-l asculte şi să piardă postul. el o scosese pe Frieda din birt. putea s-o gonească din post. alergă să-i aducă zaharniţa plină. şi apoi o fiinţă ascunsă care avea mereu diverse secrete. a lui Pepi. Pepi îi zise obosită: 292 ♦ Franx Kafka — Ei. dar asta nu-i scădea din recunoştinţă. avusese grijă să se pună la vedere. sau poate n-o să mai vrea s-o ascundă şi nu va mai voi s-o vadă pe Frieda. fără perspective. E drept că el nici nu ştia de dînsa. K. în fond. în timp ce povestea. — Pesemne că nu-i mai place de tine ? întrebă Pepi. află că el este vinovat de nenorocirea ei. Cine ar avea forţa să pună foc întregii „Curţi domneşti" şi să o facă scrum. privirea îi căzu asupra ei. doar foarte probabilă — petrecuse ore întregi stînd de vorbă cu el. de pildă.. fireşte. s-o scoţi de aici împotriva voinţei ei ar fi fost cu neputinţă. un eliberator al fetelor. ca şi cum nu s-ar putea dedica în întregime necazului ei. asta se petrecuse brusc. ceea ce-l orbise pe K. Dar apoi totul s-a petrecut altfel. Vorbea cu K. în gînd. cum ar fi. acela ar fi astăzi alesul . căci începu ea singură să-i povestească. se apucă să tragă de o fundă ca s-o desfacă. ca şi cum ar fi făcut cunoştinţă între timp cu răutatea lumii. dar că nu e supărată pe el din pricina asta. avea o mulţime de panglici şi funde împletite în păr. în cazul cel mai rău chiar şi toată viaţa.nu avu nevoie s-o întrebe ce o doare. avea deci o slujbă mică. Aşa că Pepi visase că. de parcă ar fi fost tovarăşi de suferinţă.' faţă de care orice răutate personală e neputincioasă şi lipsită de sens. ci doar pe Pepi ? Asta nu era neapărat o închipuire nesăbuită a ei. şi totul e o prostie. Şi fapta lui crescu încă şi mai mult în ochii ei prin aceea că persoana cu care se împovărase era tocmai Frieda. Dar Pepi ? Se gîndise ea vreodată să obţină postul acesta ? Era cameristă. Dar din vina lui K. care sînt lucrurile acelea importante care-l preocupă şi care-l fac să uite ce-i mai bun şi mai frumos ? Pepi este victima acestei ciudăţenii. pretinsa ei legătură cu Klamm. căci putea să se măsoare cu Frieda ca femeie. lasă-mă! şi se aşeză lîngă el pe butoi. chiar cînd vorbea de el. dar nu se gîndise cu seriozitate la o avansare. fiindcă asta i-ar depăşi forţele. şi atunci rezultatul întregii poveşti ar fi numai şi numai ascensiunea ei. Stătuse luni de-a rîndul în cămăruţa ei întunecoasă. avînd o faţă şi un trup pe care toată lumea le vedea cît sînt de lamentabile. Pe vremea aceea îl iubea pe K. peste frunte şi la tîmple îşi făcuse bucle cu fierul.. şoptindu-i la ureche ce recunoscătoare îi era. Şi apoi deodată. ci cu tristeţe. o luase pe Frieda ca iubită. Şi dădu din cap cu însufleţire. în sfîrşit. nu făcuse asta de dragul ei. şi-i croise şi ei un drum spre lumină. în primul rînd. nimeni n-ar nega asta şi. ca să preîntîmpine protestele lui. cum nu mai iubise pe nimeni. cu privirea aţintită asupra ceştii de cafea. Dar întrebarea nu era pusă cu răutate. pentru moment. Şi se hotărîse. şi cînd acesta gustă cafeaua.

şi în afară de celelalte două-trei cameriste. Şi atunci vin comisii. dar nu se întîmplă nimic. ştia ce e cu situaţia asta. Cameristele nu au ce-i drept prea mult de lucru. mai ales noaptea. spaţiul fiind redus. spre prînz. Dimineaţa n-ai voie să ieşi deloc din cameră. mai ales pe acesta. ea începu să lucreze în sala birtului acum patru zile. şi. poate e doar cineva care se . şi totuşi comisia cercetează ore întregi. Da. cînd toată lumea ar trebui să doarmă şi cei mai mulţi chiar dorm. Dar cum e posibil să faci curat fără gălăgie. nu pe cele ocupate. în sfirşit. e o muncă asemănătoare cu cea dintr-o mină. Numai cînd domnii lucrează. ar fi aproape fericite dacă acel cineva ar intra. Mai ales dacă te-ai apuca să te porţi aici în felul cameristelor ! Dacă eşti cameristă. pui ceştile cu băuturile cerute în faţa uşii tale. nici ziua. Nici nu poţi s-o iei în primire ne- ir \-\ 294 ♦ Franz Kafka pregătită. Mai rău e cînd nu se comandă nimic. se dictează o comandă. va să zică. cu timpul. îngenunchează. şi acolo însă munca trebuie făcută în linişte. ci doar pe cele goale. cînd sînt comandate. Bineînţeles că nu găseşte nimic. de unde' le iau servitorii — ce triste sînt toate astea'! Dar nu ăsta e cel mai rău lucru.! fetele trebuie să-şi părăsească odăile. atunci secretarii vor să rămînă singuri între ei. se strîng în braţe de frică. toată odaia fetelor nefiind de fapt decît un fel de dulap încăpător cu trei mari sertare — ascultă la uşă. nici noaptea. Atunci fetele se dau jos din pat — paturile sînt aşezate unele peste altele. Nu e o muncă uşoară. numai nu de către noi. alergi jos la bucătărie. fiecare hîrtiuţă o predăm birtaşului. cel mai chinuitor şi cel mai frecvent: că în timpul curăţeniei s-au pierdut acte. cum să ajungă actele acolo ? Ce să facă fetele cu actele ? Singurul rezultat e că birtaşul îşi transmite totuşi vorbele de ocară şi ameninţările din partea comisiei decepţionate. cineva uneori umblă pe furişate în faţa uşii cameristelor. cu asta nu ne ocupăm noi. e într-un hal că n-ar putea-o spăla nici apele potopului. în toiul nopţii.'de dis-de-dimineaţă şi pînă-n miez de noapte. n-o acceptase neprevenită. cameristele au voie să deretice camerele. observase totuşi multe. aşa că. zile întregi nu vezi pe nimeni. îi scuturi pe băieţii-bucătari adormiţi. fireşte. că fetele n-au nimic al lor. şi cei din comisiei scotocesc prin pat. Şi nu auzi o vorbă bună. Şi mai trebuie spus că nu-i neapărat vorba de un pericol. şi nici în timpul mesei n-ai voie să te arăţi pe coridor. să ocupe vreodată acest post. şi mai ales cînd servitorii. într-adevăr. sînt nişte domni mari. iar asta e treaba camerisCASTELUL ♦ 295 telor. cel puţin aşa e în coridorul secretarilor. Mereu te trezeşti cu cîte o bătaie cu pumnul în uşă. dar eşti silit să-ţi învingi scîrba ca să faci curat după ei. mîncarea le-o aduc servitorii din bucătărie. dar. ai impresia. nimeni nu intră. în afară de cîţiva împricinaţi care se strecoară furişîndu-se. şi chiar dacă nu avusese pretenţia. Şi nici o linişte. cele cîteva? lucruşoare încap într-un coş.inimii ei. mereu numai reproşuri. îşi urmă povestirea Pepi. pentru a nu deranja activitatea domnilor. Pînă la urmă. banda asta de jegosi. care sînt la fel de amărîte. Nici înainte Pepi nu trăise ca un pie'rde-vară. că eşti pierdută şi uitată. fetele. ba e aproape ucigătoare. gălăgie tot timpul. Şi mereu se aude că se tot învîrte pe acolo cineva pe fum. umblă şi ei pe acolo. Dacă cel puţin n-am fi silite să locuim acolo. dar nu se poate altfel. în momentul în care camera încape pe mîna noastră. cînd domnii locuiesc mai multe zile în şir în camere. nici măcar în visurile ei cele mai îndrăzneţe. fetele. dar şi ce poţi obţine nu e nimica toată. fiindcă şi în răstimpul dintre munci sînt de adus mărunţişuri de la bucătărie. fiindcă atunci o şi pierzi din primele ceasuri. în realitate nu se pierde nimic. dar e o muncă zdravănă. dar acte se mail pierd. fără să îndrăznească să ridice ochii.

de Klamm că bea mai puţină bere ca înainte. unde nu merită să intri în rochii curate. fetele se topesc de frică în cameră. toate astea au o mare importanţă pentru el. cel mult personalul din bucătărie. relaţiile ei cu Klamm. dacă o vezi de pildă pentru prima oară desfăcîndu-şi părul. şi cînd zgomotele de afară încetează. diverse cauze. la viaţa asta de care abia scăpase. Minte şi înşală repede. oamenii au ochi şi. lui K. dar şi propriilor ei sforţări. dacă lucrurile s-ar petrece după dreptate. se crede cea mai frumoasă. ca lumea să n-aibă timp să se uite mai bine ia ea. Dar nu e aşa. şi această convingere o păstra şi acum. Fireşte că asta nu merge decît pentru moment. ce-i drept. Mă rog. nu cu mult mai puţină. le va dezminţi pe loc.'abia dacă-i zărim. dacă poate n-ai fost primit pentru chestiuni infinit mai importante. trebuie să corespunzi unor cerinţe exact opuse: aici. ba era chiar sigură de asta. Pentru mai tîrziu nu-şi făcea griji. presupunînd că vrei să fii apreciată. n-ai decît să aştepţi! Klamm n-o să tolereze multă vreme răspîndirea unui zvon atît de mincinos. Căci. în orice caz. Greu fusese doar să facă faţă la început de tot. o fată ca ea n-ar trebui să fie nici măcar cameristă. nici chiar azi. e fără îndoială ahtiat să afle ce se vorbeşte despre el la birt şi în odăile muşteriilor. fără rochii şi fără podoabe. Şi nici măcar n-o povesteşte.plimbă în faţa uşii. asta e marea ei artă. Frieda a devenit dintr-o dată o mare frumuseţe. şi anume adesea privirilor unor domni foarte răsfăţaţi şi' atenţi. Şi mereu numai la lumina artificială şi în aer închis — se încălzeşte mereu — şi în fond sînt veşnic obosite. în ziua înfrîngerii ei. în ultima vreme de pildă. ei. toate îndoielile dispar. şi a Friedei. nu e nimic de dezminţit. asta o ştie şi ea. Frieda e iubita lui Klamm. asta poate avea. deci. dar ce nu se vede. în fond nu-i cunoaştem bine pe domni. secretele se divulgă de la sine în jurul ei. atunci. ci vor să aibă numai-decît. încă din seara asta urmează să-şi reia locul în odaia fetelor. o fată ideală pentru postul de chelneriţă la birt. Pe urmă a fost brusc mutată în circiumă 296 ♦ Franz Kafka unde. cum să nu fie bun de admirat şi pentru alţii ? Şi aşa. o chelneriţă aşa cum se cuvine. se şi văzuse destul de des cu Frieda şi cîrva timp dormise chiar cu ea. pînă la urmă. pătrunde la el cînd vrea — dacă lucrurile stau aşa. Dar nu le dezminte."chiar şi cele mai îngrijite. însă. dar vizibil mai puţină. Dar în clipa în care îşi dă seama de acest pericol. ce şmecheră! Şi dacă cumva n-ai curajul să te duci la Klamm ca să-l întrebi aşa ceva. Nimeni nu ştie mai bine decît Frieda însăşi ce lamentabilă îi e înfăţişarea. se încred în ei. se sprijină de perete şi nu mai au nici puterea să se urce din nou în paturi. ce-i drept. pomenind doar de cele şi aşa în general cunoscute. Asta e viaţa care o aşteaptă din nou pe Pepi. ar fi o nechibzuinţă şi o risipă. Pentru cine să se mai dichisească ? Nimeni nu le vede. de pildă. fără a suţine ceva. Ştia că are aptitudinile necesare pentru acest post. altfel îi întorc spatele. îipindu-se de Pepi şi înfăşurînduşi capul cu părul acesteia. fiind mereu expusă privirilor. nu i-o putea răpi nimenea. şi nu o dată a plîns noaptea din pricina asta. şi cine nu bagă bine de seamă — dar care dintre domni bagă bine de seamă ? — pe acela îl induce numaidecît în eroare. Dar cînd e ocupată. a şi inventat un alt mijloc. sigur că nu se mai sfieşte nici ea să vorbească despre ele.. Relaţiile ei cu Klamm! Dacă nu crezi ce spun n-ai decît să cercetezi. fiind Frieda Ja mijloc. că Frieda îi duce berea în cameră şi iese de acolo cu plata. Singura după-amiază liberă din săptămînă o foloseşti cel mai bine dacă dormi liniştită. te iei cu mîinile de cap de mila ei. oficît ar fi de surprinzător. Şi de ce ? Din cauza lui K. fără frica nocturnă. şi trebuie s-o crezi. n-are decît să se gătească. sau te pomeneşti că. şi. Fata care se mulţumeşte cu atît. Pepi reflectase mult la aceste lucruri. ba. încolo. dar cu modestie. de pildă. înapoi. se gîndeşte că ar fi bine să comande ceva şi nu se poate'decide. avînd prea multă . de vreme ce s-au divulgat prin trăncăneală. S-ar zice că pretenţiile lor nu sînt exagerate. asta povesteşte Frieda. în vreun colţ al bucătăriei. îşi petrec tot timpul în cămăruţa lor sau în camerele domnilor. Nu e uşor s-o dibui pe Frieda. nu. fiind o biată fată de serviciu. fără tranziţie. era o cotitură. mai ales că domnii n-au răbdare să aştepte pînă te adaptezi. de vreme ce Frieda le putea satisface. în general. şi dacă sînt neadevăruri. nu spune. uită să mai bea. fetele se neglijează în acest serviciu. Şi ce e bun pentru Klamm. Nu de toate. şi e purul adevăr ! Ce se vede e doar atît. poţi examina totuşi chestiunea. şi Klamm îţi este poate cu totul inaccesibil — CASTELUL ♦ 297 numai ţie şi oamenilor ca tine. căci Frieda. Pentru ce să se mai gătească ? Abia dacă merită să te îmbraci. Şi Pepi poate susţine că n-a neglijat nimic. şi ştie să sugereze ideea asta oricui. aproape prea frumoasă. poate că e totuşi cu totul altceva. că doar n-o să divulge asemenea secrete . Oricum. Poate că e doar atît. datorită. poate e o perioadă în care îi place mai puţin berea. du-te la Klamm şi întreabă-l! Ce şmecheră. Cunoaşte oamenii. eşti obligată să ai o înfăţişare cît se poate de distinsă şi de plăcută. de cînd îl serveşte ea.

Dar pe ascuns pîndeşte mereu atmosfera. ? Ce-i în capul lui ? Va ajunge la ceva deosebit ? Un post bun. fireşte. Se poate să-i fi plăcut chiar cu adevărat fiinţa asta slăbănoagă. e mare lucru să fii chelneriţă la birt. poate tocmai în seara în care a făurit acest plan. încît lumea o compătimea. nici măcar argaţii nu se mai sinchiseau de ea. se va vorbi multă vreme despre asta. „Fii iubita lui Klamm. Şi pe lîngă asta mai are si pretenţii: fără cel mai mic sprijin formulează pretenţii. toate astea nu prea au efect. Unde să găseşti un astfel de om ? Orice altă fată l-ar fi căutat probabil o viaţă întreagă în zadar. Frieda rămase la tejghea ca şi pînă atunci. dar dacă nu ştii ce să faci cu'ce ştii. afară de cazul că intervine o întîmplare deosebit de nefericită. totul are o limită. şi. deci a învăţat ceva. poveşti mereu noi despre Klamm iarăşi nu mai putea născoci. . ar fi trebuit să se apuce de treabă cu totul altfel de la bun început. că o fi avînd Klamm anumite motive să procedeze aşa. dînsa ia' spus doar atît. şi nu nutreşte altă dorinţă mai însemnată decît — Doamne mare ! —să se însoare cu ea. totul era privit ca o 'lovitură a soartei. Nu putea fi un cunoscut al Friedei. obosiseră să se mai îndoiască. fireşte. nici măcar unul dintre argaţi. n-are nevoie de artificii o dată ce s-a adaptat serviciului din birt. Norocul îi aduce Friedei pe arpentor în birt. poate rămîne acolo. Arpentorul! în fond care sînt gîndurile lui K. de unde. acesta ar fi privit-o probabil cu ochi mari şi ar fi trecut mai departe.putere. trebuia să fie totuşi de aşa soi ca fetele să nu-şi rîdă de ea din pricina lui) un om la care şi vreo altă fată cu discernămînt ar putea găsi ceva atrăgător. atîta vreme cît e frumoasă. chiar şi cei care ştiau pesemne 298 ♦ Franz Kafka mai bine. şi. vrem şi noi s-o constatăm văzîndu-ţi ascensiunea !" Dar nu se constată nimic. trebuia totuşi să fie cineva despre care puteai convinge lumea că. fiind deşteaptă. dar din păcate nu-i putea ghici intenţiile. în ochii oamenilor însă. Şi puterea ei era încă atît de mare. cu toată îndemînarea. Pepi a mai văzut-o în dimineaţa plecării. pentru el era încă o noutate şi a avut efect. oamenilor li se pare ciudat că'mai ocupă acest post. şi. se bucură tare că totul rămase cum fusese. O fată cu adevărat frumoasă şi demnă de iubit. CASTELUL ♦ 299 rîvneşte tocmai la Frieda şi la nimeni alta. E un zero. fireşte că n-o arată. Astfel şi-a dat seama că oamenii deveniseră indiferenţi. într-adevăr. Oare nu-i e ruşine ? Cu ce l-a cucerit Frieda chiar într-atît ? Acum ar' putea s-o mărturisească. o distincţie ? îşi doreşte aşa ceva ? în acest caz. pe ascuns. apariţia ei era ceva pentru care nu mai merita să ridici ochii. pierdu din vază. Li se părea tuturor de neînţeles că se dăruise unui asemenea om. Dar chiar dacă era un om de rînd. şi ce înseamnă să dispreţuieşti această onoare în beţia unei dragoste noi. tot personalul se adunase. E arpentor. aşa că nici nu-i mai ajunge situaţia de la birt. Cît ar fi fost de neînsemnat acel om de jos. gălbejită ? Aş. Frieda se decisese să provoace un scandal. că-i iubita lui Klamm. o fi şi asta ceva. şi chiar ar fi fost imposibil. e tot nimic. Şi. nu-i poţi face să renunţe la ele pînă la urmă. dar se simte că le are. acest lucru. cu toată abilitatea în vorbe. în primul rînd n-ar fi luat-o în serios. Oare ştie că pînă şi o fată de serviciu se înjoseşte dacă vorbeşte cu el mai'multă vreme ? Şi cu toate pretenţiile lui deosebite. de ce o lasă să mai fie chelneriţă. să răspîndeşti zvonul că Frieda a fost asaltată de el. ea. Dar cine să fi fost în stare să întrevadă ! Pepi presimţise ceva. nici măcar nu s-a uitat bine la ea. şi nu putea să nu remarce. pînă şi duşmanii ei. Toţi. mult mai neînsemnat chiar decît un argat. Aşa de bună se dovedi de la început socoteala pe care şi-o făcuse. îşi ziceau. că nu s-a putut apăra şi că i-a cedat într-un moment de inconştienţă. ţi-e şi milă să-i examinezi situaţia. fetişcanele de la bucătărie care le admiră. că de obicei observă lucrurile înainte ca ele să existe. mai degrabă se plînge de'slujbă şi-şi dă aerul c-o blestemă. lumea îşi va aduce din nou aminte ce înseamnă să fii iubita lui Klamm. şi asta e supărător. O fată ca Frieda însă va fi mereu îngrijorată să nu-şi piardă postul. a trebuit să plece de acolo. Greu era de găsit doar omul potrivit care să se preteze acestui joc viclean. De fapt nu s-a mai îndoit nimeni că Frieda ar fi iubita lui Klamm. dar dacă a devenit iubita lui Klamm. ci se ţineau după Olga şi alte fete de felul ei. în plata Domnului. şi atunci Frieda se decise să întreprindă un lucru nou. fiind acolo. purtarea birtaşului îi arăta că nu mai e indispensabilă. pe cît posibil mai de jos decît un argat. în sfirşit. în pofida felului său obtuz şi lipsit de fineţe. pe cît posibil în ale celui mai neînsemnat! Avea să facă multă vîlvă. nu chiar în mod expres. mai ales atîta vreme ? De ce n-o ajută să avanseze ? Poţi să le spui oamenilor mult şi bine că nu e nici o contradicţie. cade prins din prima seară în cursa cea mai grosolană. fiecare era curios să vadă spectacolul. Lumea are anumite idei despre lucruri. legătura ei cu Klamm e ceva demn de crezare. să se arunce în braţele unui oarecare. iubita lui Klamm. sau că înălţarea Friedei va urma poate chiar foarte curînd. fireşte'că nu mai era loc în „Curtea domnească". aşa că pierdut a fost! Dar pentru ea. dar dacă eşti.

Pentru coafat avea un talent special. avea o mînă foarte uşoară. cel puţin în parte. n-avea rochie elegantă. Ce nenorocire. Una din fete avea mai demult o stofă scumpă. Ce îi dădea deci putere ? Poate fericirea unei dragoste noi ? Era o presupunere ce nu stătea în picioare. pe ufmă abia mai apărea din cînd în cînd. visa probabil s-o utilizeze pentru ea într-un fel grandios. nici ea nu se putea sustrage emoţiei. neavînd alta. dar unei fete tinere şi sănătoase orice îi vine bine. O fra300 ♦ Franz Kafka pase că Frieda nu prea era tristă. şi apoi Pepi avea să fie în situaţia de a le avantaja. Chiar şi Pepi era impresionată. şi se şi prefăcea că e nefericită. fiecare pe patul ei. ca de obicei. strîngea tot ce cîştiga. mai ales din partea lui K. pe care le adună şi le cîrpi. Avea să-l ia în primire probabil peste cîteva ore şi nu era încă bine coafată. cîştigase favoruri şi vază. e cu atît mai atrăgător lucru. i-o dărui — ce frumos din partea ei! Şi ambele fete o ajutaseră cu plăcere la croit şi cusut. era prea ocupată cu pregătirile în vederea noului post. e drept că şi părul ei bogat se aşază numaidecît aşa cum îl potriveşte. în prima zi fusese mereu prezent. că e o singură rochie. ci din zgîrcenie. De cîte ori îşi aminteşte. şi cu asta a început de fapt insuccesul. şi ce uşuratic provocată. uneori umblase atît de şleampătă. cît putură.pe fetele din sală. Era adevărat. Ce o susţinea. foarte decoltată. încît te dor ochii de atîta galben. o invenţie a ei. nici măcar afurisita aceea de soră a lui Barnabas n-ar fi în stare să facă alta mai bună. Fiindcă începuse bine. dacă nu reuşeai să te echipezi cum se cade. erau inconsolabile. odată o chemase chiar şi birtăşiţa s-o ajute la pieptănat. n-ai ce-i face. era mai bine să renunţi la situaţie. ar fi rămas învingătoare. şi n-ar fi fost mai pline de zel dacă ar fi făcut-o pentru ele însele. de teamă. Abia se apucase de treabă. Intro-> duse inovaţii. Şi nu-i aşa că e într-adevăr frumoasă rochia ? CASTELUL ♦ 301 Acum e cam şifonată şi pătată. nimeni nu ştia cu ce scop. mai tîrziu. e un avantaj deosebit şi. cînd mai descopereau un locşor liber pentru o fundă în plus. dar e modificabilă. mai ales la început. făcînd'asta nu din sîrguinţă. în materia asta prietenele o ajutară la fel. dacă ai o piele gălbuie. mai ales cînd o observa cineva. deşi atenţia îi era atrasă de altceva. dar nu ajungea atît cît s-o înşele pe Pepi. din instinct de dominaţie. coseau cîntînd şi-şi treceau părţile terminate sau furniturile. dar tot se mai cunoaşte ce frumoasă e. Dacă pentru acest scop ar fi dispus de mai multe mijloace. că Pepi avea nevoie de stofă. Pepi are o strîngere de inimă la gîndul că totul fusese zadarnic şi că se întoarce la prietenele ei cu mîinile goale. cu toate şiretlicurile Friedei şi cu toată neghiobia lui K. căci tot o pierdeai din prima jumătate de oră. cînd va fi ajuns la putere. Toate astea trebuiau procurate în cîteva ore. de aceea era îndreptăţită să se dichisească spre a se pune în valoare. de fapt. dar Frieda putea să-şi permită să umble aşa. reuşi în parte. intrările erau chiar ceva mai mari decît pe vremea Friedei. Şedeau. Şi de n-ar fi fost lipsită de gust. din | teama de a . şi. era un dar special. că nu are nici o urmă de gust. în cele din urmă îi încre302 ♦ Franz Kafka dinţase totul întrucît casa de bani era în regulă. birtaşul era mulţumit. Cele cîteva cunoştinţe şi atribuţii necesare le aflase mai înainte. care de pe atunci conta ca succesoarea ei? Pepi nu avusese pe atunci timp să se gîndească suficient la asta. dar acum. una mai sus decît cealaltă. Albiturile. dar una nouă ca Pepi ? Afară de asta. de multe ori o arătase ca să fie admirată de celelalte. Frieda îi supraveghea şi pe argaţi. spunîndu-i că nici Frieda nu fusese cine ştie ce frumos îmbrăcată. li se risipea orice urmă de îndoială. Dar Pepi nu făcu nici o greşeală. ca să se poată arăta calmă şi prietenoasă. Cele două colege ale ei ţineau la ea. o purtase ziua şi noaptea. chiar faţă de Pepi. că muşteriii preferau să-i servească băieţii-pivniceri. Nenorocirea care o lovise era totuşi îngrozitoare. Nimeni nu simţea lipsa Friedei. Lumea o consola pe Pepi. Ei bine. în loc de ciz-muliţe cu tocuri. dar n-aveau ce face. pantofi buni. Şi în materie de îmbrăcăminte se găsea o soluţie. acest exemplu Pepi nu voia şi nu putea să-l urmeze. dacă o cucoană se arată şi ea odată îmbrăcată murdar şi neglijent. o scotea la capăt cu minciuni şi şmecherii. E drept că nu e greu să-şi facă rochii. tot era prea zgîrcită ca să se îmbrace bine. Abia a doua zi au întrebat cîţiva muşterii.! Ce se mai bucuraseră atunci de rochie. şi. întinzînd mîna în sus sau în jos. trebui să se mulţumească cu nişte papuci pe care mai bine îi ascunzi decît îi arăţi. care le fericea. părea o garanţie a succesului. nu vrea să se laude. în fond. era şi o onoare pentru ele că o fată din grupa lor devine chelneriţă. La serviciu nu avea nevoie de bani. erau de calitate proastă. dar nimeni nu te obligă să mai pui şi o bluză crime. unde a dispărut. nu poţi s-o schimbi. albituri fine. Frieda nici nu se putea îmbrăca bine. că se şi adaptase. Fusese o muncă veselă. A fost mult mai greu pînă şi-a procurat lenjerie şi pantofi. Şi că se poate strînge sau lărgi în voie. era comoara ei.

dac nu venea. atracţiei acestor bucle şi funde nu-i rezista nimeni. şi şi-ar fi luat rămas-bun la fel de amabil. Toţi se bucurau. să stea cîtăva vreme la o bere. E atîta linişte pe coridorul acela. nu ca Frieda. binevoitori şi prieteni în acele patru zile. de colo pînă colo. Total lipsită de interes. şi cu toate astea. îşi cîştigase ea. pline de muncă. CASTELUL ♦ 303 dacă n-ar fi avut grijă să rămînă subiectul de conversaţie al oamenilor. s-ar chema că înota într-o mare de sentimente prieteneşti cînd sosea cu halbele de bere. dar s-ar fi priceput să aşeze berea pe masă cel puţin la fel de drăgălaş ca Frieda. vizibil. poate chiar mai repede. aşa că Pepi mai conta. cînd domnii surmenaţi îşi permit. datorită acestuia. dar majoritatea domnilor sînt oameni în vîrstă. îi poţi transforma de-a dreptul printr-o vorbă. mai trec cîteva zile. Dacă Pepi spune ceva unui j muşteriu. de n-ar fi fost aşa de puţine la număr ! Patru zile e prea puţin. ar fi găsit acel ceva. numai. s-au mai întîmplat şi altele. chiar dacă te străduieşti pînă la epuizare. şi privea fiecare vorbă. mult mai potriviţi pentru această muncă. dar cu a patra. cît ar fi de mare. şi noaptea îl aşteptase. Dar încerca iar şi iar: de zece ori luase la fugă. i-a dăruit un lănţişor şi un mic medalion cu poza lui înăuntru. E atîta linişte că n-o poţi suporta multă vreme tăcerea te goneşte. şi fiecare o răsplătea prin amabilitate. fără alt motiv decît neliniştea aşteptării şi dorinţa de a-l zări ea cea dintîi cînd va intra. în ochii lui Pepi. ca fiind provizorie. cîştigase un farmec nou pentru ei. încredinţa supravegherea lor băieţilor-pivniceri. nici chiar acest IC. Nu obţinuse asta prin simple rugăminţi. l-ar fi putut avea. fiecare încercare de apropiere din partea oricui. şi pînă se obişnuiesc cu o nouă chelneriţă. în schimb. poate doar cinci. persoana ei. totul era lipsit de rost. Decepţia continuă o obosise mult de tot. cu fiecare. reprezenta ceva nou. Frieda putea fi uitată. în firidă. încît era nevoită' să-şi refacă pieptănătura de zece ori pe zi. o . de care mai degrabă se bucura. desigur că n-ar fi cedat-o pe Pepi în schimb. o probă de care de altfel nu se temea. chiar dacă s-ar fi sufa cat de palpitaţii în firida aceea. cu totul'. oricît de avantajoasă ar fi schimbarea. Pepi. îşi mai permitea să schimbe şi o vorbă. ceea ce e de fapt o obrăznicie. pe deplin. Dar de ce n-a coborît ? Din întîmplare ? Aşa crezuse şi Pepi pe atunci. ce-i drept. muşteriii fură serviţi mai prompt. şi ele nici nu sînt aplicabile de la început. în schimb. de schimbare. altfel. De n-ar fi trecut atît de repede. în primele două zile îl aşteptase din'clipă în clipă. în sfîrşit. un copist cu numele de Bratmeier e nebun după ea. şi acolo se pitea într-o firidă şi aştepta. Frieda s-ar : delectat grozav. fiindcă astfel părea o favoare nemaipomenită dacă permitea cuiva să se apropie de ea. Astăzi Pepi ştie de ce n-a venit Klamm. fără voia lor le trebuie cîteva zile. Cu atîta plăcere îşi treceau mîinile prin buclele lui Pepi. Klamm nu coborîse pentru că nu-l lăsase Frieda.ceda cuiva din prerogativele ei. greoi în deprinderi. sub orice alt raport. Era prietenoasă cu fiecare. se furişa pe coridorul de la etaj. poate cu a cincea zi ar fi fost de-ajuns. şi ar fi fost uitată de-a binelea. o privire. în măsura în care Klamm caută întradevăr uneori ceva în ochii unei fete. N-avea nici un rost. dar încoronate de succes. ca o ofensă adusă lui Klamm. nu. de zece ori urcase din nou. poate. şi alerga tot timpul. Sigur că asta era şi o tactică inteligentă. Dar această păienjeniţă are re-! laţii de care nu ştie nimeni. în pofida tuturor calităţilor. deşi în primele două fusese în sat. De-ar veni Klamm acuma. Aşa trecură în zbor cîteva zile agitate. Şi nu a venit. nenorocirea. Dar nu venea. datorită lui K. Pepi. se gîndea atunci. cu mîinile apăsate pe inimă. N-avea nici u rost. detesta asemenea artificii. un gest. N-ar fi devenit iubita lui Klamm — astea sînt lucruri de care mai bine nu te atingi nici măcar prin cuvinte — şi nici n-ar fi pretins că este. poate din cauza asta n-a avut randamentul pe care. fără felul băgăreţ al Friedei. Se gîndea mereu: acuşi vine Klamm. două. Şi. Cum avea un moment liber. atîta vreme cît era acolo şi avea succes prin prezenţă. de'-aş putea să-l scot pe domnul ăsta din camera sa şi să-l duc în braţe în sala de mese! Sub povara asta nu m-aş prăbuşi. ar fi salutat amabil. interzis personalului de serviciu. aproape. dacă ar fi putut s-o vadă pe Pepi pe cori-] dorul de la etaj. rugăminţile Friedei nu ajung pînă la Klamm. apoi. poate cea mai mare: în aceste patru zile. prin scandalul pe care l-a provocat. va veni. şi dacă ar fi să se încreadă în toate privirile. dar nu fuseseră totuşi decît patru zile mari şi late. şi dacă nu voia n-avea cum să-l ademenească Pepi. nici nu-ţi poţi închipui dacă n-ai 304 ♦ Franz Kafka fost acolo. dacă Pepi îşi dădea osteneala. de care se plictisiseră pînă la saturaţie. Dacă ar fi venit. altădată atît de absent. în care. dar patru nu ajung. şi. lumea ţinea s-o revadă numai din curiozitate. care pretindea să se rezerve în întregime lui Klamm. Dacă Klamm voia să vină. Pepi ar fi trecut un fel de probă decisivă. Klamm nu coborîse în sală. Astfel îi rămînea mai mult timp pentru camerele domnilor.

numai juponul ei de mătase.. cu gîndul de a se despăgubi pe urmă în voie pentru privaţiunile suferite. în timp ce ea numără orele care o mai separă de tejghea. K. între timp. Are curieri excelenţi la dispoziţie : secundanţii lui K. Frieda cunoaşte secundanţii de cînd era mică. ispre care desigur ea l-a îndemnat pe K. iar pentru K. în onoarea lui K. se mută din „Hanul Podului" în şcoala pustie. probabil. observă „Curtea domnească". cu pretinsa ei frumuseţe. Dar atunci de ce n-a părăsit-o de tot. cu tot scandalul ei. din asta.spune deschis. Pepi era înlocuitoarea cea mai potrivită din cîte se i puteau găsi. ceasul al doisprezecelea. pe care acesta îi cedează ei cu totul — lucru de neînţeles. de aceea renunţă pentru moment să fie împreună cu ea. încă o zi. unelteşte împotriva lui Pepi. într-adevăr. şi. vesteşte întoarcerea ei grabnică. ca să-şi dea seama în ce mod abject îl minte. se apleacă spre el. dar tolerează totuşi ca tustrei să rămînă laolaltă. Frieda n-are nimic de spus.'nu poţi s-o suporţi mereu pe Frieda. şireata. în aşa fel ca. CASTELUL ♦ 305 . şi. două. pentru a completa în mod strălucit îmbrăcămintea ei sărăcăcioasă. Pepi e ultima care i-ar face reproşuri din pricină că n-a suportat să stea mereu cu Frieda . îi atrage atenţia asupra faptului că de astă dată Klamm nu mai coboară. s-ar fi simţit bine. cu destui bani cîştigaţi între timp. dar nu e suficientă. ar fi băut. cu pretinsa dragoste a lui Klamm.. l cînd în sală îl serveşte o fată ca Pepi ? Sigur. îl dă drept menajare a lui Klamm. de pildă: acceptă ca secundanţii să-l facă gelos. K. în loc să stea lîngă ea şi s-o păzească. presupunînd că e capabilă de aşa ceva. singurul i lucru pe care cheltuieşte bani. chiar şi lucrurile cele mai contradictorii. insistă să nu fie lăsat în nici un caz să coboare în sala birtului. face totul pe placul Friedei. dar nu totdeauna. la şcoală. Şi atunci. Frieda îi trimite pe la vechii ei prieteni. i Despre toată această activitate a Friedei. şi dacă majoritatea nu duc nicăieri — căci cine se sinchiseşte mereu de Frieda ? — tot rămîne cîte una trainică. are relaţii. ar fi fost mulţumit de schimbare. îi lăsa toată libertatea s-o facă. încă o zi. mai ales. Frumos început pentru o lună de miere ! Mă rog. şi Frieda. cu relaţiile şi secundanţii ei cu tot. între aceste două pericole. în timp ce el pleacă singur la drumurile lui. Dar dacă spune şi ea o dată ceva. îl prezintă birtaşu-lui ca un succes al ei. Şi K. vrea să ajungă undeva sus. Ce spune e. imploră să nu i se divulge nimic lui Klamm. îl observă pe K. şi K.. Cînd el nu e pe drumuri. n-au secrete unii faţă de alţii. Fiindcă nici K. că luptă pentru ea ? Totul părea să indice că abia prin relaţiile cu Frieda îşi descoperise toată nimicnicia. nu ştie nimic. Lucrul pe care. care ar fi fost definitivată. îi' şopteşte muşteriului ] la ureche. o gonea din casă cu toată maşinaţia ei murdară cu secundanţii . şi. lumea să tragă cu urechea. de ce a dat impresia. n-ar fi fost aşa. prin peregrinările sale. nu mai avea nevoie decît de o zi. neimportant. abia dă pe acasă. Frieda nu pierde vremea.. să se iste o mare dragoste. chiar dacă-l cunoşti pe K. foşneşte. dar. cere ajutor. nu mai avea nevoie decît de o zi ca să se sature de ea. două. în cazul în care ar fi remarcat măcar absenţa Friedei. cu pretinsa ei fidelitate. că vrea să devină demn de ea. se plînge că e ţinută prizonieră de un om cum e K. se iveşte pericolul ca. 306 ♦ Frant Kafka iubită de toţi. nu mai mult. Aceste relaţii Frieda începuse să le' exploateze acum. la' mesele vecine. viaţa ei ar fi cu totul alta. umblă prin sat. pe colo. Dacă ar'poseda-o şi Pepi. Oare atunci s-ar fi agăţat şi mai tare de K. la menţinerea ei la temperatura vrută. Dar secundanţii nu sînt utilizaţi numai în calitate de curieri. ar fi coborît în birt. două. încă o zi. aşază paharul de bere \ pe masă şi pleacă. încep să se dorească. E aproape ca şi cum el ar fi al treilea secundam al Friedei. şi Klamm nu mai putea fi reţinut în cameră prin nici un fel de intrigi. numai la ce face Frieda nu. de ce s-a întors mereu la ea. nici măcar pentru cîteva ! zile. K. pe baza observaţiilor ei. sade nebănuind nimic. cu totul. are întrevederi pe ici. e de admirat ce bine îşi dă seama. n-ar mai fi putut-o izgoni pe Pepi. cînd te gîndeşti că nici măcar K. cînd e pe punctul de a fi înghiţită de mormînt. cum să coboare. ca să-i lase şi mai multă libertate. ar fi început să-l iubească cu adevărat ? Nu. sub acest pretext. la picioarele ei. Şi e. le întăreşte pe unele prin celelalte. ii mai lasă o potecă' . sade la şcoală. ei mai servesc şi la aţîţarea' geloziei lui K.. pot să audă şi cei de la mesele vecine. n-o spune deschis. nu e vina bir-taşului.. faţă de unii. e atent la toate. în naivitatea sa. De-ar fi rămas Frieda încă vreo zi. şi cum foloseşte momentul: intensitatea observaţiei şi puterea deciziei sînt inimitabila ei artă. Atunci Frieda se hotărăşte. să dea marea lovitură. fiindcă acesta are nevoie de menajamente şi. ar fi fost uitată cu desăvîrşire şi pentru totdeauna. se decide să se întoarcă. ca să le mai amintească de existenţa ei.

Nu-i deloc adevărat că ai'descoperit toate lucrurile astea abia acum.' eu ştiu 308 ♦ Franz Kaflca mult mai puţin decît tine. astfel. acum. dragă Pepi.' sau că aş fi gonit-o chiar a doua zi. Suspină adînc şi-şi şterse cîteva lacrimi din ochi şi de pe obraji. atunci fuge pur şi simplu. totul. şi devenită inaccesibilă lui şi tuturor. că. Pepi ? — Ba am. sînt obosit.. Pepi. nu e vorba de nenorocirea ei — o va suporta ea. pe cînd aici. N-ai cumva un sfat să-mi dai. e gata pregătit pentru ea. pe cînd acesta tot o mai iubeşte. Se întoarce. Ce evidentă trebuie să fie lipsa ta de chemare dacă pînă şi eu. mai ales că o să-l readucă pe Klamm în sala de birt. în fond. îşi va smulge rochia CASTELUL ♦ 307 de pe trup.' e clar. Adevărul e. aici însă toţi rîd de ele pe ascuns. Şi ce mai spui ? Am fost doar o unealtă şi am fost înşelat ? Nu. dînd din cap. îi apare birtaşului ca o salvare. au o înfăţişare ciudată. cunoaşte viaţa. a fetelor care sînt la locul lor acolo. astea nu sînt decît vise aduse din camera voastră întunecată şi strimtă. în camera fetelor. dar asta-şi are cauzele ei speciale si nu e locul să le discutăm. de pildă. şi. lucru de care tu rîzi. nici acum nu şi-ar da seama ce urît s-a purtat faţă de Pepi şi ce nefericire a adus pe capul ei. el care.. 6 drept că Frieda m-a'părăsit pentru moment. după spulberarea tuturor speranţelor ei. nu mă pot înţelege cu tine. şi de cei mai umili. găsind chiar şi acum. birtaşul ezită. pornind de la un amănunt pe care l-aţi văzut într-adevăr. panglicile din păr şi va îndesa totul într-un colţ. dar nu'e prea uşor să-ţi dai seama de asta. în ansamblu. ca să transforme preluarea din nou a postului ei într-un triumf. aşa cum s-a dovedit. însăşi nenorocirea ei nu e decît o confirmare a cunoştinţelor dobîndite — că e vorba de KL. cu atît mai puţin de la el. de parcă ar fi vrut să spună că. am neglijat-o. te-am considerat. a fugit cu un secundanţ. Apoi va lua găleata mare si mătura. va strînge din dinţi şi se va apuca de treabă. Cu astfel de idei nu puteai să răzbeşti aici. Pretinzi mereu că ai fost înşelată. sau că m-ar fi înşelat.îngustă de scăpare. în acest caz. de pildă. eram tot timpul pe drumuri. Cît stătea cu mine. sînt aproape fără ocupaţie. apoi se uită la K. Amîndoi am fost înşelaţi. dar e cu totul neadevărat că m-aş fi săturat de ea. Nu vreau să spun că-l consider prea mare pentru tine. Deocamdată însă a trebuit să-i mai povestească lui K. atrasă de cel umil doar pentru moment. că nu eşti făcută pentfu postul'ăsta. nu e o situaţie extraordinară. Explicaţia cea mai verosimilă mi se pare aceea pe care ai atins-o în treacăt. colo. va fi primită de prietenele ei înlăcrimate. zise Pepi. fiindcă asta te flatează şi te emoţionează. pentru că nu eşti făcută pentru el. ca să vadă clar. însă. şi nare nevoie nici de consolare. am fost la fel de puţin' folosit ca unealtă şi la fel de puţin înşelat ca şi tine. tu vezi un licăr de adevăr. 'cameristele. şi e într-adevăr puţin probabil să mai devină soţia mea. unde vor fi bine ascunse. deci. sau făţiş. şi de acolo vă vine felul ăsta de a gîndi. poate că e ceva mai de cinste decît cea dinainte. aruncînd o privire spre Pepi: s-o sacrifice. Deodată — nimeni nu se aşteptase la asta. e împotriva firii — deodată ea e cea care'-l goneşte pe K. tînjesc chiar să fiu complet scutit de orice ocupaţie. că e necesar s-o facă. şi de cei mai sus-puşi. Unul din paturile suprapuse. după ce a făcut faţă lucrurilor aşa de bine? Dar vorbăria Friedei îl convinge. înviorîndu-se deodată şi apucîndu-l pe K. tot o mai urmăreşte. nici de ajutor. pe cît de false. Din păcate. aşa cum'înşală în mod obişnuit o femeie pe un bărbat. fără ajutorul ei. jos. lui voise să-i prezinte 6 imagine fidelă a situaţiei. dar aş începe îndată s-o neglijez din nou. la fel de grandioase. Nu pot să explic nici pe departe atît de exact ca tine de ce m-a părăsit Frieda. dorită. acolo par desigur frumoase. de umeri. ca şi înainte vreme. Voi. dar n-ai adîncit-o. Sigur că şi el a fost doar o unealtă. Aşa stau lucrurile acum. numai postul te-a zăpăcit. întîi* nemiloasă şi orgolioasă. hai să rămînem împreună. Pepi! zise K. Casa de bani a şi predat-o birtăşiţei. fără să-i amintească în mod inutil de vremuri care trebuie să rămînă uitate. în seara asta. după părerea ta cel mai neştiutor. v-aţi obişnuit să vă uitaţi prin gaura cheii. mult mai ademenitoare ca înainte. prea multe grăiesc pentru ea. numai că înainte lumea punea lucrurile la îndoială. e adevărat. Aşa e. aşa că poate pleca. dacă te gîndeşti bine. eu. anume că am neglijat-o. însă deosebirea . dar nu eşti. respingîndu-l curînd. cum te exprimi tu. în pofida vîrstei ei fragede. la aer. aşa cum se cuvine. în birt. Aş fi fericit dacă s-ar întoarce la mine. sau. Eşti o fată bună. Hai cu mine în camera fetelor ! — Cîtă vreme spui că am fost înşelaţi. prin scandalul provocat. — Ce imaginaţie feroce ai tu. pe drept cuvînt. că a plecat. De n-ar fi decît rochia şi coafura cu care te'lauzi! Ele sînt născociri produse de întunericul şi de paturile acelea din camera voastră. îmi dau seama de ea. cu ajutorul presiunilor prietenilor ei şi al secundanţilor. pe cînd acum este convinsă. şi de a trage concluzii referitoare la totul. Urmarea este că. Pepi isprăvise. Pepi n-o să aştepte pînă vine Frieda.

fiindcă Frieda le învîrtea pe toate mai altfel. influenţa pe care o are asupra \ oamenilor. nici unul dintre înalţii oaspeţi să nu fi remarcat evenimentul. glume ce par a fi scopul vieţii tale. Tu cunoşti prea bine calităţile Friedei. după părerea ta. decît prin plînsete. | prin liniştea şi impasibilitatea Friedeî. nu e greu să fii îndrăgostit de ea. dar nu cîştigă nimic altceva decît să dea jos toată minunăţia. Nu ştiu dacă e chiar aşa. E prea posibil ca. Vino la noi. e raiul. fetele. Dar tocmai din pricina asta nu corespunzi. dar că amîndoi am decepţionat-o şi o silim ţ de-a dreptul să se întoarcă aici. forţa de decizie. de aceea crezi că nici Frieda nu s-a putut apropia de el. astăzi însă ştiu de el. era mai degrabă una de stăpînă. Dar te nedreptăţesc. pînă şi în faptul că mă faci ridiculă. Eu m-aş încrede. după părerea ta. Te înşeli. cît şi în rău. s-ar putea susţine că e de preferat să ni cameristă decît chelne-riţă. ca şi cum ar fi lucrul cel mai firesc din lume. nu ar putea trage cu ele de la o distanţă aşa de mică. şi nu-şi neglija munca obişnuită. aşa n-o să fim numai noi între noi. da. şi efectul frumuseţii femeii. şi decît tine. îi ştii spiritul de observaţie. atît în avanta. chiar dacă-i serveşti uneori pe superiorii secretarilor. că această relaţie a fost formată de cineva mai de seamă decît mine. nici cămin. zbateri. pentru că te-a părăsit. chiar ca arme împotriva ta. Nu. Egoistă ? Mai degrabă s-ar putea spune că sacrificînd tot ce avea. şi într-adevăr le e dor de Frieda. şi privirea pe care o mai păstra pentru fiecare avea destulă putere ca să-l supună. Pepi. dar ştiu că e mai degrabă aşa decît cum spui tu. şi decît toată populaţia satului. n-ai decît să ai dreptate în tot ce spui. fără experienţă. chiar dacă n-aş avea dovezi sigure. îngerii — dar în realitate ei sînt altfel — tremuri să nu-ţi pierzi postul. tu eşti îndrăgostit de Frieda. Acest reproş nu i se poate face. mie şi ţie. ba chiar în grabă. făcînd-o inaccesibilă pentru tot-deauna. şi n-ai nici ocupaţie. că-ţi puteai imagina un păr mai bogat decît al ei. eu nici n-am dreptul să stau în altă parte decît aici. numai \ cînd mă compar cu tine. cînd e plecată. aşa cum un copil poate să tragă de faţa de masă. j chiar dacă' ar avea asemenea săgeţi. în sală. o să te facem să te simţi bine la noi. Vino la noi! Şi prietenele mele o cunosc . de ce vrei să te apuci însă acum ? Frieda te-a părăsit. nu să adauge la grijile lor şi grijile chel-neriţelor. prea copilăresc. încît le-ai putea confunda.dintre ele nu e mare. prin prea mare amabilitate. desigur.\ jul ei. E un post ca oricare altul. iar el cobora în sală de bunăvoie. Ai observat vreodată ce privire are ? Nu era privirea unei chelneriţe. e totuşi adevărat. de aceea le faci pe toate cu un zel exagerat. nu-l deranjau. fiindcă acolo eşti mereu printre secretari. şi nobleţe. astea sînt mărunţişuri în comparaţie cu ce avea al ei. Nu vrei s-o crezi! Şi nu-ţi dai seama cum te dezvălui prin asta. te crezi mereu persecutată. astfel şi-i îndepărtezi. să ne afirmăm în situaţii mai înalte. ba. lui Klamm. nici a ta. nimeni nu-l pîndea pe coridor. în răstimp trebuie să stai undeva. tu singură ai subliniat-o. e frig. şi pe cît de puţin poţi acorda acest fapt cu imaginea pe care o ai despre lume şi funcţionărime. ai să ne ajuţi' la treabă. Klamm ţi se pare — pe drept cuvînt — inaccesibil. unul lîngă altul. pentru tine. Le vedea pe toate şi pe fiecare în parte. şi chiar dacă s-ar întoarce. cu ghearele şi dinţii. Dar fie cum vrei tu. trebuie să-şi dea seama. pe cînd aici. în această privinţă. O fi ea cum o fi. şi că se întreţinea într-un fel care depăşea cu 310 ♦ Franz Kafka mult glumele uzuale dintre muşterii şi chelneriţe. Nu ştiu dacă este aşa. nu sînt cu totul lămurit în ce fel m-am făcut vinovat. e greu cînd sîntem singure. prea 1 naiv să obţinem ceva ce poate fi obţinut mult mai uşor. după felul ei de a fi. cum îţi arăţi lipsa de experienţă tocmai prin asta! Pînă şi o fiinţă care n-ar şti nimic despre legătura dintre ea şi Klamm. pentru noi. şi să fie oare o mare onoare să ai de-a face cu mine ? Numai ţie ţi se pare aşa. îi deranjezi. pe cei care. Ce contează că era cam slabă poate. — Ei. era calmă şi stăpînită. e doar punctul de vedere greşit al unei fete tinere. că le foloseşte pe toate în mod egoist. şi poate că ai şi motive s-o crezi. de pildă. aşa cum şedem noi aici laolaltă şi eu iau mîna ta între mîinile mele. nu-ţi dau speranţa că se va întoarce la tine. numai că interpretezi totul greşit. şi noaptea n-o să mai tremurăm de frică. cam înaintată în vîrstă. şi acest fel de a vedea te împiedică să crezi în dragostea lui Klamm pentru Frieda. desigur. de care tu te-ai îngrozit. însă. prietenele mele or să-ţi placă. te dichiseşti aşa cum se dichisesc. crezi. dar era experimentată în serviciu. în spusele Friedei. nici explicaţia mea. aşa au stat probabil şi Klamm şi Frieda. fără însă să profiţi de exemplul ei. am impresia că amîndoi ne-am străduit într-un fel prea gălăgios. căci la birt vor să aibă pace. şi cel pe care l-ar deranja asemenea lipsuri ar dovedi doar că-i lipseşte simţul pentru altceva mai mare. trebuie să-ţi dai osteneală şi cu o lume foarte de jos. cauţi mereu să-i cîştigi. şi greşelile de gust în îmbrăcămintea Friedei. după plecarea Friedei. ca mine. zise Pepi. Pe cît de necrezut ţi se pare. ne-a dat ocazia. mai degrabă se aseamănă într-atît. te-ar putea spriCASTELUL ♦ 309 jini. şi tot ce putea spera. însă. Klamm trebuia să se ostenească singur să vină. şi o fi apreciat ea oricum postul ăsta.

sîntem la adăpost de iarnă. în privinţa Hen-rietei. fireşte. pentru că-i permisese să petreacă noaptea aici. cu ocazia asta. Hai. ca şi cuiri în fond nimic nu s-ar putea petrece în afara camerei aceleia. numai convocarea de ieri era de vină pentru toate. în amintire. nici chiar în trei nu ne-am plictisit. iar eu am străpuns totuşi bariera şi eram separată de ele. era angajat ca servitor. se trezi oarecum din visare. Vino. abia ai s-o recunoşti. nu se arătase intratabil. ce vesel va fi ! De pe acum viaţa de-acolo mi se pare mai suportabilă decît adineauri. cel mult după ochi. prea uitase de birt. în definitiv. cît se poate de frumos. le-am povestit eu despre tine. însă. daf. tot mai ninge uneori. încolo eşti perfect liber. de ce să ajung numai eu sus ? jocmai asta ne-a unit. ci birtăşiţa. De cum se împrimăvărează şi n-o să-ţi mai placă la noi. acolo e cald şi strimt. se scuză. Acum mi se pare că poate nu pierd aşa de mult plecînd de aici. Apoi. cum sîntem noi. — Pînă-n primăvară ? repetă Pepi.. care e mult mai în vîrstă decît noi — e cam de vîrsta Friedei — nu mi-a dat nici o speranţă. şi de asta trebuie să-ţi pese ca şi nouă. mai ales Henrieta o să-ţi placă. propria mea situaţie era încă nesigură — nici măcar nu-mi dădeam seama cît de nesigură — şi totuşi am şi vorbit cu birtaşul despre Henrieta şi Emilia. n-ai să fii legat de camera noastră totdeauna. Sînt de pe vremea cînd Frieda era mai modestă. şi că prin acest secret vom fi şi mai strîns legate între noi. Noi. încă pe-aici. lucru pe care izbutisem să-l fac şi acolo. era ca şi cum . Fireşte că nu le uitasem. nu ne-am plictisit unele de'altele. Şi odată şi odată vine şi primăvara. de parcă abia ar ţine mai mult de două zile. căci s-ar putea isprăvi cu statul nostru la „Curtea domnească" . numai ca să-mi facă un hatîr. însă. Oh. cînd mă gîndesc la prietenele mele. fiindcă avea de pe atunci privirea pînditoare. deşi sîntem tot timpul laolaltă. Deodată uşa se deschise. dar nu se va mai întînipla niciodată' să-i facă doamnei birtăşiţe alte neplăceri ca acelea de ieri. jos. şi chiar în acele zile. de altfel. şi. n-au să te prindă. Apoi făcu o plecăciune. îşi au ele timpul lor. dar dacă stai la noi. Se arătă mirată găsin-du-l pe K. vino ! Avem şi poze de ale Friedei şi o să-ţi le arătăm. spunînd că o aşteptase. şi-i mulţumi. K. îi spuse de impresia pe care o avusese că dînsa vrea să mai vorbească cu el. trebuie să plece acum. Va să zică. aşa că sîntem foarte unite. Această privire îl reţinu pe K. te rog. ca să ne ajute şi să ne apere. gos-podărindu-ne în comun. pînă o să te saturi. K. nu cumva să ne trădezi. dimpotrivă. bune cum sînt. acolo poveştile de genul ăsta se ascultă fără să fie crezute. vii ? y ^PASTELUL ♦ 311 — Dar oare e permis ? Abia ieri a fost scandal mare fiindcă m-au prins pe coridorul vostru? — ••■■— Pentru că ai fost prins. în orice caz. şi în cele mai frumoase. Birtăşiţa nu înţelegea de ce o aşteptase. cînd stai la noi. munca pe care o să ţi-o'distribuim va fi'foarte uşoară. un vag zîmbet flutură pe buzele ei. vino la noi! Nu rezultă din asta nici o obligaţie pentru tine. părăsise pentru prea multă vreme şcoala unde. foarte lungă şi monotonă. dar s-au resemnat. Nimeni n-o să ştie de tine. Acesta e singurul lucru la care eşti obligat. şi o să fie grozav de încîntate că to312 ♦ Frant Kafka tul trebuie să fie ţinut secret. vii ? — Cît mai e pînă-n primăvară ? întrebă K. trăim laolaltă. o să-ţi povestim despre ea. aproape că-mi pare bine că mă-ntorc la ele. cu nici un alt scop decît acela de a-mi cîştiga existenţa. că toate trei aveam perspectivele de viitor la fel de nule. gata să plece. Birtăşiţa se uită la el cu o privire visătoare.pe Frieda. să fii prudent. el avînd prea puţină experienţă în treburi din astea. nuţi fie teamă. numai noi trei. hai. în sălile străine şi mari. spune. ştiu că duc o viaţă mizerabilă. nu ne plîngem de asta. în afară de asta. Dar pe urmă o să te zărească şi o să-şi dea seama că a fost spre bine că plecasem. dacă găseşti un alt refugiu. poţi să pleci. că doar trebuie să-ţi îndulceşti viaţa. Iarna e lungă la noi. ne-o fac ei destul de amară încă din tinereţe. Dar gîndeste-te. să asculţi de sfaturile noastre. lamentîndu-se din pricina destinului meu. dar o să ne strîngem mai tare. şi. primăvara şi vara mi se par acum aşa de scurte. şi o să plîngă puţin. să nu te arăţi nicăieri pe unde am considera noi că e periculos. Probabil că n-o să se mire văzînd că mă întorc. şi. Dar nu er'a Frieda. în general. ele nici nu doresc să plece de acolo. Ei. dar şi Emilia. Pepi tresări. trebuie să păstrezi secretul şi atunci. numai văzînd figura mirată a lui K. şi cred că lacrimile vărsate cînd ne-am luat rămas-bun erau mai mult fiindcă eram silită să părăsesc odaia noastră comună şi să ies în frig — nouă tot ce e afară ni se pare prea rece — şi să mă zbat între oameni străini şi mari. grija mea ?/principală era să născocesc ce aş putea face în interesul lor. în legătură cu Emilia. nu. se scuză pentru cazul că ar fi fost o eroare şi adăugă că. şi vara. o să trebuiască. mai mult decît ar fi vrut. Ascultă. acolo. O să le bucure să avem un bărbat.

şi-l certă pe | Gerstăcker pentru insistenţa' sa. o să te laşi. şi vorbele lui erau însoţite de zgomotul urît al tusei şi'suspinelor sale. Pepi se apropie iute de: şi. Ce vrei să spui cu asta? K. ceea ce o fileu să caşte. — Nu-ţi aminteşti ? La obrăznicie se adaugă acum laşitatea. dar într-adevăr nu-şi aminteşte. în fond ? întrebă birtăsita. Biroul birtului se afla în faţa sălii de mese. dar birtăsita îl ajută pe K. un dulap şi un divan. Şi dacă nu-l spun. într-o rochie de seară aşa de frumoasă. Nu era 1 uşor să scapi de el. — Ce-i aia.' K. ca semn să ia loc. K.CASTELUL ♦ 313 ar fi aşteptat un răspuns la zîmbetul ei şi. şi aşa mai departe. Se mirase doar văzînd-o că apare. — Ce înseamnă asta ? strigă birtăşiţa după el. se afla un pupitru înalt şi o casă de fler. s-ar fi trezit. aveai traversat doar culoarul. — Ia te uită! Faci nişte descoperiri! Dar ce mai sînt ? Iar ai luat-o razna cu obrăzniciile tale ! . aşa cum pretinzi. se scuză. N-ai de ce să te sinch'iseşti de rochiile mele. se întoarse şi o rugă să nu se enerveze. birtăsita aprinsese lumina şi-l aştepta nerăbdătoare. în orice caz. — Mi se pare că ieri ai avut neobrăzarea să spui ceva despre rochia mea. Dar atunci încetează să mai judeci — te rog cu toată seriozitatea — ce e o rochie luxoasă sau o rochie de seară nepotrivită. Vino cu mine în birou. era nevoie de trei uşi glisante ca să poată fî deschis complet.. neprimin-du-l. cînd se va anunţa. Fireşte că observaţia sa n-avea nici un sens. 314 ♦ Franz Kafka O luă înainte şi ieşi pe uşă. dădu din umeri şi zise că n-are nici un fel de cunoştinţă despre ele. orice rochie necîrpită şi curată i se pare luxoasă. noaptea. invocînd oboseala sa de ieri. de fapt ? K. dar nici să n-ai pretenţia că ai. zise birtăşiţa. crezi că trebuie să mă justific faţă de tine ? Şi în ce privinţă nu spun adevărul ? — Nu eşti numai birtăşiţă. De-a lungul pereţilor ce formau laturile mai înguste. — Lasă observaţiile astea. Dulapul ocupa mai mult spaţiu decît toate. Că n-ai mai văzut o birtăşiţa lucrînd în astfel de rochii ? Ce rost au asemenea remarci ? E ceva fără sens. după aceea. — Arpentor. Gerstăck aşteptase pe coridor şi voia să vorbească cu K. Şfr o mai completezi cu prostii. după ce se închisese uşa. cum nu mai văzuse la altă birtăşiţa în timpul lucrului. — Ei. ai auzit ? Cînd K. Dar fură deranjaţi. —' N-ai învăţat cumva meseria de croitor ? întrebă birtăsita. o dată pentru totdeauna. De fapt.. se mai înclină o dată şi se duse spre uşă. acum. în sfîrsit. acolo avea să-l pîndească pestf o oră. continuă: — De unde ai căpătat tu cunoştinţele despre rochii ? K. se înţeleser numaidecît — nu era greu. Era o încăpere mică. nu numai că era lung cît tot peretele. sub pretext că are ceva de încasat de la el. Yi-o interzic. niciodată. De altfel (aici parcă o trecu un fior) să nu te mai ocupi de rochiile mele. — Nu spui adevărul. zise K. de obrăznicii. Birtăsita arătă'spre divan. Si ce ar fi putut spune oare despre rochia birtăşiţei ? Că e aşa de frumoasă. — Şi ce eşti. bătînd dd trei ori în portiţă. '_ 'N-ai. se prea putea să fi spus ceva necugetat. cum nu mai văzuse alta. îi explică. fiindcă el cunoştea curtea -ca Pepi să-l aştepte pe după o portiţă ce se' afla lîngă ini trarea din strada laterală. dădu iar să plece fără o vorbă. iar ea se aşeză pe scaunul turnant din faţa biroului. e prea adevărat. — Eu ? Se vede că iar începi că obrăzniciile. el nu se pricepe la rochii. lîngă pereţii mai lungi. printre toţi bărbaţii abia îmbrăcaţi. am să-ţi arăt ceva şi. De ce nu spui adevărul ? — Nici tu nu spui adevărul. acolo-n coridor. ci prin lăţimea lui reducea mult spaţiul din cameră. supraîncălzită. urmînd să-i deschidă. în situaţia lui. nu-şi amintea. pari să-ţi aminteşti totuşi de observaţia ta de ieri. K. — Nu. Că nu te pricepi la rochii. sper. „Dar unde se duce ? Unde se duce ?" îl mai auziră pe Gerstăcker strigînd. atit. zise birtăşita precipitat.

în fond. ori un copil. se agăţă de braţul lui Gerstăcker şi se lăsă condus prin întuneric. hai. deci! Sînt învechite. zise Gerstăcker. Abia cînd K. ai şi alte scopuri în viaţă. doar de focul din vatră şi de un muc de lumînare la lumina căruia cineva citea dintr-o carte. Mi-au sărit în ochi numaidecît. şi Gerstăcker îl apucase bine de mînecă. două dulapuri aproape la fel de mari ca ăsta. Pe moment refuză să-i explice de ce. atunci cînd a-cesta obiectă că acum trebuie să plece la şcoală. ori un om foarte rău şi periculos. Gerstăcker 316 ♦ Franz Kafka îi ceru lui K. să meargă cu el. Sînt dintr-un material bun. — Vezi. se opuse să mai fie tîrît de el. ţi-am spus doar că nu eşti numai birtăşiţă. după cîte ştiu. K. de preţ. Nu eşti în stare s-o ascunzi. îi întinse lui K. Atunci ai să-mi devii indispensabil. Era mama lui Gerstăcker. o mînă tre-murîndă şi îi ceru să se aşeze alături. ştii ce pretinde moda. supraîncărcate. Şi ce zici dacă-ţi spun că acest dulap e plin cu rochii ? Dădu la o parte uşile glisante şi se văzură rochiile strînse una lîngă alta. îi va da şi salariu. — Ei. Dar astea sînt numai acelea care n-au loc sus. dar lui Gerstăcker îi era indiferent ce ştia el. numai să vină o dată. negre. — Ştiu de ce vrei să mă iei.. ca şi cum ar fi vrut s-o reducă la tăcere de la distanţă pe birtăşiţă care-l deranja. iar K. poate abandona slujba de servitor de la şcoală. care ştie vreo prostie şi pe care nu-l poţi retine în nici un chip să o spună. altfel de ce mi-ar păsa de tine. toate agăţate cu grijă şi întinse bine. Te miri ? — Nu. era în culoar. Du-te. acum ajungem la ce ai de spus. cafenii. Nu e nevoie să te instfuieşţi. K. zise căruţaşul nerăbdător şi-şi împreună mîinile de necaz căutînd să-l facă pe K. la el va avea toate de cîte are nevoie. dar sînt învechite. — Sigur. pe culoar. uneori prea lucrate. învechite toate. ţinîndu-l strîns^ cînd birtăşiţă strigă după el: — Mîine primesc o rochie nouă. pur şi simplu. spuse în sfîrşit K. Gerstăcker îi răspunse doar în treacăt că îi trebuie provizoriu o slugă la cai. porţi rochii care nu se' potrivesc unei CASTELUL ♦ 315 birtăşiţe şi cum nu mai poartă nimeni aici în sat. iar tu ori eşti un nătărău. acolo mai am două dulapuri pline. rămase însă locului. Pentru că îţi închipui că pot obţine ceva pentru tine de la Erlanger. pleacă acum ! K. aplecat într-o firidă sub grinda piezişă care se profila acolo. cum le găseşti tu. — Am numai scopul să mă îmbrac frumos. m-am aşteptat la aşa ceva. nici cu situaţia ta. — Ba nu. poate că nici nu eşti obraznic. de cînd te-am văzut pentru prima oară. Văd însă că eşti birtăşiţă şi că. ar face bine să nu se mai lase atîta tras de mînecă şi să nu-i mai facă greutăţi inutile. eşti doar ca un copil. Ei. oricît îl trase Gerstăcker. poate că o să trimit să te cheme. el nu se pricepea deloc la cai. pe lîngă asta. — Iată rochiile mele. aici. el însuşi are acum alte afaceri. îl întrebă de ce i-ar oferi pensiune şi adăpost. supraîncărcate. să se urnească. aproape că nu-l luă în seamă pe K. trebuia să-ţi dai osteneală ca s-o înţelegi. rîse. — Ei iacă-te.— Nu ştiu ce mai eşti. de o zi întreagă îl aşteaptă. că o să fie o pălăvrăgeală copilăroasă. — Dar nici nu e nevoie. îndesate pe toată lăţimea dulapului. vorbeşte! Ce au atît de deosebit rochiile mele ? — Ai să te superi dacă-ţi spun. vorbea greu. pentru asta nu e nevoie de vreo învăţătură. supraîncărcate. în camera mea. uzate şi nu se potrivesc nici cu vîrsta. Odaia din coliba căruţaşului era luminată slab. cenuşii. cam acum o săptămînă. Dacă vrea salariu. am să rîd. şi mai cum ? Şi de unde le ştii pe toate astea ? — Le văd. nici cu statura. Gerstăcker îi zise că nu trebuie să-şi facă griji. că am o slăbiciune pentru rochii frumoase. Cedîndu-i treptat.' mama lui nici măcar nu ştie unde e. K. hai. erau mai mult închise la culoare. dar ce spuse Opere în seria de autor FRANZ KAFKA au apărut romanele . Gesticulînd furios. Deci cum sînt rochiile ? — Vrei s-o ştii ? Bine.

Ciuma.. Prăbuşirea Mano PUZO • Arena sumbră • Norocosul pelerin • Interviu cu un vampir • Secretul lui McNalfy • Reversul medaliei • Păcate capitale • Creatura • Ceineiubifi • Al doilea copil • Jucătorul • Printre morţi • Destinaţia Univers • Cartea lui van Vogt • Podurile din Maăkon County • Nopţile fugarului • Execuţia • Pînă ta Urnită • Impuls • Operaţiunea Jessica COLECŢIA „RAO PENTRU COPII" J. DOSTOIEVSKI . JAMES • Planuri şi dorinţe • Moartea unui expert • O moarte ciudată • O meserie nepotrivită pentru o femeie AnthonyMANCINI . Crimă si pedeapsă J. Nunta.D. • Primul om GabrielGARCIAMARQUEZ • Un veac de singurătate James JOYCE • Portret al artistului la tinereţe Franz KAFKA • Procesul • America Andre MALRAUX • Condiţia umană • Speranţa • Antimemorii I — Oglinda limburilor • Antimemorii II—Fnnghia şi şoarecii Thomas MANN • Doctor Faustus Roger MARTIN du GARD • Familia Thibault (3 voi.Şi vreme e ca să ucizi • Clientul Laura HASTINGS • Secretul şoimului P. ExM şi împărăţia • Fata si reversul.M. GONCEAROV . BARRIE • Peter Pan în Grădina Kensington • Vrăiitorul din Oz • Emil şi detectivii .W. .) Virginia WOOLF •Intre acte COLECŢIA „RAO CLASIC" EmilyBRONTE ' • La răscruce de vtnturi F. Omul revoltat. Mitul lui Sisif. COLECŢIA „OPERE XX" Albert CAMUS ' • Străinul. Naşa Marcia MULLER • Trofee şi lucruri moarte • Lupul din umbră Victor OSTRO VSKY • • Leul din Iudeea Ridley PEARSON . Căderea. . GOETHE • Suferinţele Onorului Werther LA.M..Procesul America Castelul în continuare vor apărea: Povestiri antume Povestiri postume Jurnal 1909-l923 RAO INTERNATIONAL PUBUSHING COMPANY S. GANN • Magistratul Thomas GIFFORD • Operaţiunea Praetorian John GRISHAM • Fuma • Cazul Pelican • .A. Vara . Oblomov STENDHAL • Mănăstirea din Parma SUCCESE INTERNAŢIONALE Ted ALLBEURY • Arată-mi un erou • Fără scăpare Joseph AMIEL • Dovada Jeffrey ARCHER • O chestiune de onoare • Primul între egali NoelBARBER • Ptînssiris Nelson DEMILLE • Coasta de aur • Odiseea lui Talbot • Fabrica de spioni • Fiica generalului William DIEHL • Fiinţa răului • Cameleonul Paul ERDMAN • Ultimele zile aleAmericii Colin FORBES • Operaţiunea „Shockwave" • Crucea de foc • Ambuscadă la Palermo • Navele fantomă Ernest K.

3. Frank. TRAVERS Cheryl BIGGS Jaymi CRISTOL JulieGARWOOD Linda GUSS Beth HENDERSON Laura JORDAN Susan KYLE DeAnnaTALCOTT Louis BOZON Carlos CASTANEDA Sam & Chuck GIANCANA Robert GUILLAIN Hans HOLZER James BlairLOVELL G6rard MAJAX Napmi OZANJEC Svami PURNA Simon WIESENTHAL Hermann HESSE Franz KAFKA JaneAUSTEN DominickDUNNE John KATZENBACH Lawrence SANDERS John SAUL Kenneth GRAHAME P. primul Club al Cărţii din Romania. 2. Editura RAO a iniţiat un program special de distribuire şi promovare a cărţilor sale. Veţi primi cu maximum de rapiditate cărţile comandate şi veţi fi informat cu regularitate asupra ultimelor apariţii. Tirajele cărţilor RAO fiind limitate.• Mary Poppins • Mary Poppins se întoarce COLECŢIA „LOVE STORY" Anne RICE David ROSENBAUM Lawence SANDERS John SAUL MichaelTOLKIN A.vanVOGT Robert James WALLER Joseph WAMBAUGH Michael WEAVER Herman WEISS J. TRAVERS Carlos CASTANEDA LOVET • Tradiţii de familie • Trei dorinţe • Johanna ' • Castele • Anotimpuri • Dragoste şi bogăţie • Trandafiri bt zori • Escapada • După miezul nopţii • Drumul spre celebritate NON-FICŢIUNE • Femeia vieţii mele—Marlene • Cealaltă realitate • Trădarea • Sorge • Fereastră spre trecut • Anastasia • Magicienii • Elemente de ceakra • Elemente de yoga • Calea speranţei ULTIMELE APARIŢII • Narcis si Gură-de-Aur [„OPERE XX"1 J • Castehil [„OPERE XX"1 • Mîndrie si prejudecată [yRAO CLASIC] • Un anotimp tn purgatoriu • O cauză dreaptă • Norocul lui McNalfy • Somnambulii • Untul prin sălcii IPAO PENTRU COPII"] • Mary Poppins deschide usa r RAO PENTRU COPII"! • Călătorie la balon [„NONţfICŢIUNE"] t CLUBUL CARTII RAO Din dorinţa de a fi permanent în legătură cu cititorii. Pentru cărţile comandate. Plata se va face prin ramburs. planuri editoriale. se acordă o reducere suplimentară de 5 %. — ae la 3 cărţi fn sus se acordă o reducere de 75 % şi titlul de membru al Clubului Cărţii RAO. acordăm prioritate absolută membrilor Clubului Cărţii RAO. editura suportă costurile de transport prin poştă.BAUM ErichKASTNER P.M.L. pe lîngă reducerile obişnuite. BARRIE L. beneficiind de următoarele avantaje: 1. .E. 4. Veţi avea acces la ofertele speciale ale lunii pentru care. Şi dumneavoastră puteţi deveni membru al Clubului Cărţii RAO.L. în plus: — pentru 2 cărţi se acordă o reducere de 10 %. oferte speciale.

37-l98 . Pentru a obţine oricare din aceste cărţi trimiteţi comanda dumneavoastră pe adresa: Bucureşti CP.bineînţeles în limita stocului disponibil.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful