C I O C Â R L I A

adaptare după piesa lui JEAN ANOUILH

Personaje: 1. IOANA D`ARC 2. CAUCHON, episcop al oraşului Rouen, care va conduce procesul 3. WARWICK, mare gentilom englez 4. MARELE INCHIZITOR 5. REGELE FRANTEI CAROL AL VII-LEA 6. REGINA FRANTEI 7. REGINA YOLANDA, mama reginei Franţei 8. AGNES SOREL, iubita regelui 9. TATĂL IOANEI 10. FRATELE IOANEI 11. CRONICARUL 12. ARHANGHELUL MIHAIL 13.ARHIEPISCOPUL 14. MAREŞALUL

Ioana D`Arc. deci. S-a născut în satul Domremy din Lorena în 1412. care sunt şi călăii ei. numită Ioana D`Arc. mari personalităţi ecleziastice. e aruncată într-o carceră şi în fiecare zi e interogată de către judecătorii săi. dar teama de englezi şi dorinţa de a parveni au fost mai puternice decât imboldurile generoase ale inimii sale. Ea a auzit despre nenorocirile Franţei. O fecioară. mare gentilom englez. Monseigneure. Şi acum să începem prezentările. francez vândut englezilor. în sala procesului. Sărmană păstoriţă păzea oile părinţilor săi. Apropie-te de noi. nemuritoare Ioana ! Un alt personaj al acestui celebru proces a fost André Cauchon. ale poporului său invadat de englezi şi într-o zi Voci cereşti – Arhanghelul Mihail şi Sfintele Margareta şi Ecaterina – i-au poruncit să plece pentru a elibera ţara de răul ce se îmbuibase în ea. Singura sa arma era curajul său şi inima sa dreaptă şi vitează. să vă prezentaţi! 2 . Ioana era un suflet plin de sensibilitate. Fecioara Franţei. care a eliberat Regatul Franţei. Nu uitaţi.I. mereu îndrăgostit. care face să tremure de milă şi revoltă inimile tuturor oamenilor ce merită să poarte acest nume. care va prezida acest istoric proces. dragi prieteni. Excelenţă. episcop de Rouen. şi salutaţi publicul ! Şi iată un altul! E contele de Warwick. Ioana. De aceea amintirea sa va fi blestemată peste secole. Veniţi.şi au şi ars-o în ziua de 30 mai 1431. de o compasiune nesfârşită pentru cei sărmani. Ei au închis-o în închisoarea din Rouen şi au aranjat un proces de vrăjitorie pentru a o putea arde . Vă prezentăm personajele acestui episod al istoriei Franţei. a fost arestată de către englezii care o urau. (fiecare prezentare e însoţită de un sunet de trompetă). că ne aflăm în plin Ev Mediu. plictisit la culme din cauza acestui proces care-l face să piardă vânătorile de la curte şi femeile frumoase. (Apare cronicarul-trubadur care cântă un cântec vechi şi apoi povesteşte şi prezintă personajele piesei şi ale procesului Ioanei D`Arc:) Suntem în 1431 la Rouen. Se povesteşte cum alerga până în celălalt capăt al satului pentru a duce hrană vreunei cerşetoare bolnave şi sărmane. E grăbit să o judece pe Ioana şi să o ardă. Poate că în fundul inimii sale o preţuia şi o iubea pe Ioana. căci îi învinsese pretutindeni. – Faceţi-ne plăcerea. Iatăne. ţărani din acel sat. elegant şi rasat. în vârstă de 19 ani. cea mai mare eroină a Franţei şi una dintre cele mai mari ale omenirii. în luna ianuarie.

puţini soldaţi. o femeie lipsită de farmec dar plina de pretenţii. plină de autoritate şi de simţ politic. dar laş şi nehotărât. cu atât va fi mai bine. Şi pentru toată lumea. obsedat de simţurile-i înlănţuite. Şi acum curtea Franţei: Regele Carol Al VII-lea. pe această ciocârlie care se va ridica pe cerul Franţei spre soarele de aur al Libertăţii. cu respiraţia tăiată. un prinţ inteligent. mama reginei. torturat de ura sa monstruoasă împotriva tuturor celor ce au mândria de a fi ei înşişi. Francezii voiau un rege din neamul lor. mare canonic spaniol. marea aristocraţie. fermecător. cu toată autoritatea sa politică. Cu cât va fi mai repede judecată şi arsă. Cauchon şi Marele Inchizitor se aşează la masă. Atunci să începem cât mai repede acest proces. Prezentaţi-vă.Suntem cu toţii prezenţi? Bine. A fost cel mai înverşunat duşman al Ioanei în timpul procesului. un prostănac fără importanţă. care au jucat şi ei un rol în această istorie: Tatăl Ioanei. Agnes Sorel. elegant şi rasat) . O îndoială obsedantă îi lua orice curaj de a lupta pentru moştenirea sa: era el cu adevărat moştenitorul coroanei regale sau.Şi iată-l în sfârşit pe inchizitor. Tot din curtea Franţei fac parte: Arhiepiscopul şi Mareşalul La Tremouille – două personaje care reprezintă unul biserica. Se aştepta. Tribunalul inchiziţiei cu Warwick. iubita regelui. dar voinţa poporului se manifesta prin el. frumoasa Agnes. Ceilalţi se retrag în umbră. pur şi simplu.) WARWICK – (tânăr. Poftiţi. un om simplu şi mărginit şi Fratele ei. 3 . celălalt. mai puternică decât regele. un bastard ? … Avea puţini bani. Atunci apăru Ioana d`Arc. înălţimile voastre! Printre atâtea personaje ilustre se strecoară cu modestie ţăranii din satul Domrémy. Ioana stă ghemuită într-un colţ. cochetă şi superficială şi Regina Yolanda. Şi acum procesul: (Personajele îşi ocupă locurile. pe un scăunel. Arhanghelul Mihail va fi solul împărăţiei cereşti şi cel care va inspira direct pe această umilă păstoriţă. Majestate ! Mai existau şi femeile de la curtea Franţei: Regina . ca un miracol să salveze Franţa.

am strigat din toată inima că sunt mică. bine călcată şi două mari aripi albe. să fii bună şi cuminte şi să mergi des la biserică. dar apoi am aflat că era Monseignorul Arhanghel Mihail. aud o voce care-mi spune: „. Dumnezeu este bun cu mine şi mă ocroteşte alături de părinţii mei. ard şi violează ţara. când încă eram mică. Viaţa sa scurtă.Ioana. va trebui să jucăm toată povestea: Domrémy. Şi deodată el a vorbit: .” Eram bună şi cuminte şi mergeam la biserică. stindardul. Totul era tăcere în jurul meu şi aveam Franţa pe umeri. Nu va fi prea lung. COUCHON – Pe cine ? IOANA – Părea un înţelept. fără a socoti munca la fermă şi pe tatăl meu care nu glumeşte deloc.„Dar bine. eu nu sunt decât o sărmană fată. (se întoarce spre Ioana) – Ioana? (ea îşi ridică privirea înspre el) – Poţi să începi! IOANA – Pot să încep unde vreau ? COUCHON – Da ! IOANA – Atunci să încep cu începutul. în timp ce soldaţii englezi jefuiesc. dar o am în mâini. A doua oară mi s-a întâmplat în plină zi. Acea flăcăruie. (rămâne ghemuită în acelaşi loc. Avea o haină minunată. iar eu mă simt fericită. poate chiar la Londra. Era deja seară şi aproape că nu mai era lumină. Pe câmpul unde-mi păzeam oile şi unde am auzit prima dată Vocile. am luat-o la fugă spre casă şi apoi am revenit să-mi iau turma. M-am speriat. Suntem după ce clopotele de seară au sunat de rugăciune. Monseignore. Atunci am izbucnit în suspine. 4 . nici să conducă soldaţii…„ Dar vocea a insistat. prea curând stinsă. Ungerea regelui … WARWICK – Mascaradă! Asta-i poveste pentru copii! Frumoasa armură albă. Şi deodată. Dar ei sunt departe. Deocamdată am în mâinile mele vrăjitoarea. care nu ştie călări. personajele care nu au nimic a face cu această scenă se retrag. dulcea şi aspra fecioară războinică! Da. Domnule. Sunt încă mică. Începuturile sunt întotdeauna tot ce poate fi mai frumos. Vocile.„Ioana. aşa o să-i facem nişte statui mai târziu. Ne-a costat cam scump Franţa de data aceasta! (o atinge pe Ioana cu vârful bastonului de fildeş) Ne-a costat enorm. Înaintează doar tatăl şi fratele). În casa tatălui meu. am spus că există căpitani şi soldaţi pentru aceasta dar nimeni nu m-a ascultat. după clopotele de prânz. Chinon. du-te în ajutorul regelui Franţei şi redă-i regatul!” . Mai port cosiţa pe spate şi nu mă gândesc la nimic. Monseignore.COUCHON – Dar. De data aceasta l-am văzut. ca şi cum cineva mi-ar fi atins umărul. Mă aflu pe câmp cu oile. o strălucire de nebiruit. o judec şi o ard ! COUCHON – Nu chiar aşa de repede! Ioana are o viaţă întreagă de jucat în faţa sa. Nu mi-a spus în acea zi cum îl cheamă.

de parcă ar avea pe dracul în ele! INCHIZITORUL – (ridicând un deget) Cuvântul a fost pronunţat. 5 .” „Oare poate Dumnezeu să se înşele. Vrăjitorie în faşă. dar m-am întors. prostănacule. FRATELE –Vai. TATĂL – Fetele sunt pure ca nişte copii. copacul zânelor! CAUCHON – Dar. aveam o întâlnire. Puştoaicele astea ştiu de toate. tată. TATĂL – (scuturându-l) De ce nu mi-ai spus până acum. INCHIZITORUL – (ridicând din umeri) Trebuia să-ţi faci cruce! IOANA – Păi. desigur că v-aţi înşelat asupra mea. la vârsta ta. crac – fug. priveşte drept în faţa ei. bine călcată şi-mi repeta cu vocea lui gravă: „Ioana. IOANA – (surâde cu blândeţe) Da. visează sub Copacul Zânelor. INCHIZITORUL – La 15 ani o fată e deja mare. Auzi. există pretutindeni în Franţa arbori ai zânelor. în propriul nostru interes. nu ceva. nefericitule ? Mai crezi. N-o s-o scutesc de nimic în cursul acestui proces. domnilor! Superstiţie. Ioana?” (Ioana se întoarce spre judecători) Doar nu era să-i răspund că da. E ora şase. TATĂL – (continuând) Taci din gură! Tu nu ştii nimic. Visează. asta-i. Am văzut-o când m-am dus după taur. că fetele visează ? Ea aşteaptă pe cineva. Ioana! Ce mai aştepţi? E mare nenorocire pe regatul Franţei!” „Mi-e teamă. Vă spun că are un drăguţ. de parcă ar aştepta ceva şi nu-i prima dată când o văd aşa. doar ştii bine că Ioana e pură ca un copil. privindu-mă ţintă în ochi în timp ce clopotul suna. Ioana nu are decât 15 ani. Daţi-mi bâta! Mă duc eu s-o caut şi dacă are vreo întâlnire îi bat pe amândoi. o haină frumoasă. dar iubitul meu avea două aripi mari şi albe. şi încă de tatăl său.(Tatăl care se învârtea de colo-colo explodează deodată:) TATĂL – Ce face fata asta ? FRATELE – E la câmp … TATĂL – Şi eu am fost la câmp. seara îţi întind fruntea să le binecuvântezi şi apoi. dar înţeleg să-i trec cu vederea zânele de fetiţă … (apoi adaugă cu fermitate) Şi apoi eu sunt cel ce conduce dezbaterile! (Inchizitorul se înclină mânios şi tace) TATĂL – (explodând din nou) Şi ce face ea sub copacul zânelor ? FRATELE – (cu un aer prostesc) Du-te şi o întreabă! Uite aşa. te mint. Ce face ea acolo? FRATELE – (întrerupându-se un moment în a-şi scobi nasul) Ioana? Păi. INCHIZITORUL – (din fundul sălii) Copacul Zânelor ! Vă rog să notaţi. am făcut-o şi Arhanghelul cu mine. Ioana noastră. CAUCHON – Ioana era nespus de pură şi de simplă atunci. domnule Inchizitor. Trebuie să lăsăm fetiţelor câteva zâne. domnule! Nu sunt decât o sărmană fată. într-o zi. Daţi-mi bâta.

căci era atât de frumos ! INCHIZITORUL – (explodează de furie) Bineînţeles. Vă rog să nu mai amestecăm diavolii fiecăruia. nesuferito! Aha! Ai pierdut şi noţiunea timpului acum? Dea Domnul să nu fi pierdut şi altceva. ce n-ai curajul să spui! … (o scutură îngrozitor) Cine te-a făcut so pierzi. ci să continuăm procesul. domnule … (deodată se înalţă plină de mânie)Minţi. te ţii de prostii şi mai şi minţi! Las` că-ţi arăt eu ţie. mai luminoasă. TATĂL – (o scutură urlând) Aha! Nu ştiai că e aşa târziu. te omor cu mâinile mele. destrăbălato? Aşa va să zică?! În loc să te măriţi cu un băiat serios. domnule! Nu putea fi diavolul. sau te bat ca pe un sac! (îi trage o palmă) IOANA – Cu Sfântul Mihail. Tatăl în scenă! TATĂL – (înaintând cu bâta ridicată se precipită spre Ioana şi o prinde cu brutalitate de mână) – Ce faci aici? Spune! Să-mi răspunzi imediat ce făceai aici. diavolul alege noaptea cea mai dulce. diavolul e frumos! IOANA – Oh. când masa e servită şi mama ta e neliniştită ? IOANA – (se bâlbâie ruşinată de a fi fost surprinsă. nu mă mai ispiti!” IOANA – (strigând) Dar era Sfântul Mihail. mai îmbălsămată. insuportabil de frumoasă … CAUCHON – (intervenind cu asprime) Canonice! Vă rătăciţi! Iată-vă foarte departe de diavolul Ioanei. dezbrăcate. când îţi va veni vremea. şi că tot ce e frumos e opera lui Dumnezeu! INCHIZITORUL – (ricanând) Ar fi prea uşor! (apoi adaugă:) Şi prea prostesc! Crezi tu că diavolul e prost? E de mii de ori mai inteligent ca mine şi ca tine. afurisito! 6 . nu mai face pe proasta! Diavolul înţelege franţuzeşte. neruşinato! Când am venit aici. latineşte! INCHIZITORUL – Lasă. luaţi împreună! Când vrea să ispitească un suflet. Domnule. TATĂL – (aiurit şi înfuriat) Ia te uită! Ai început să-ţi baţi joc de tatăl tău! Deci ai avut o întânire cu Sfântul Mihail. Satana!” IOANA – Dar nu ştiu. într-un gest de copil) Nu ştiam că e aşa târziu. cu sânii îmbietori. strigai. dacă o fi văzut unul. crezi că se prezintă ca o pisică cu dosul împuţit. ca o capră hidoasă sau un licorn înspăimântător? Asta în poveşti.INCHIZITORUL – Trebuia să-i strigi: „Vade retro. spune. îşi ridică mâna pentru a-şi proteja faţa. Am pierdut noţiunea timpului. dar ştiu că diavolul e urât. vorbeai cu cineva. mai înşelătoare din an … El ia trăsăturile unei fete frumoase. Trebuia să-i strigi: „Afară. diavol puturos. dar … în realitate. Cu cine vorbeai? Răspunde. canonicule! Nu sunt aşa de savantă ca tine.

În fond ne puteam înţelege cu el şi ne-ar fi costat mai ieftin. WARWICK . Facă-se voia Lui! (îşi face semnul crucii) TATĂL – (care şi-a pierdut orice măsură la auzul unei asemenea perspective) Să salvezi Franţa? Să salvezi Franţa! Şi cine-mi va păzi vacile în timpul acesta? Crezi că te-am crescut. Ele îmi spun că trebuie să merg la Chinon unde se află delfinul Franţei. răspunzând furtunii de insulte) Tată. că am făcut toate sacrificiile pentru tine. Un bun serviciu de informaţii ar fi trebuit să ştie tot: şi apariţia acestei iluminate şi existenţa tatălui. N-am făcut nimic rău. (apoi deodată tristă) Apoi se va întâmpla cu mine ce va vrea Dumnezeu. îţi jur că însuşi Sfântul Arhanghel Mihail mi-a vorbit. 7 . ca iluminat de o înţelegere bruscă) Aha! încep să te înţeleg. Un alt lucru mă surprinde însă şi mă nemulţumeşte – carenţa serviciului nostru de informaţii. să-l încoronez pe rege la Reims şi să-i arunc pe englezi în mare ! TATĂL – (ocărând-o şi luând-o în bătaie de joc) Aşa! Dar de ce ţi-ar vorbi ţie Sfântul Mihail? De ce nu vorbeşte cu mine care sunt soţ. Intervine cronicarul care opreşte această scenă) CRONICARUL – Opreşte-te. în loc să mă loveşti şi să strigi. opreşte-te. să eliberez Orléans-ul. Acum e prea târziu. până voi reuşi să salvez această ţară oropsită. tată. Eu însumi am primit odată o bătaie soră cu moartea.IOANA – (calm. acum că ai în sfârşit vârsta de a fi utilă la fermă? Las` că te învăţ eu să salvezi Franţa! (începe s-o bată. Ele îmi spun mereu acelaşi lucru: că trebuie să merg să salvez regatul Franţei de la pieire. şeful familiei sau cu preotul nostru din sat (apoi deodată. şi. mai bine încearcă să mă înţelegi. Aceasta formează caracterul. suntem în timpul procesului şi zelul tău e suficient ! CAUCHON – (intervenind şi întorcându-se spre Warwick) – Cam dezagreabilă această scenă de familie. tată! E destul. dar iată că sunt bine şi sănătos. în mijlocul săgeţilor şi armelor. Nu mai pot lupta cu aceste voci. fără a privi măcar odată în urmă. Dar să dăm cuvântul cronicarului. înainte. ca să pleci cu soldaţii sub pretext că salvezi Franţa. neruşinato! Vrei să mergi cu soldaţii ca ultima dintre femei? IOANA – (surâzând misterios) Nu. Sunt atât de singură şi de mică şi totul e atât de greu pentru mine. cu adevărat. tată! Ca prima.De ce? Şi în Anglia suntem partizanii pedepselor corporale.

articolele noastre de modă e tot ce mai pot vinde englezilor. şi de Agnés Sorel. cu o bonetă din anul trecut! Asta ar fi direct scandalos! REGINA – Şi regina ta. Inteligent. dacă nu şi-ar trimite emisarii la noi. în Franţa. tolera aşa ceva? CAROL – Mai întâi nu sunt regele Franţei. E absolută nevoie ca la această serbare să se vadă că doamnele de la curtea Franţei sunt cele mai bine îmbrăcate din lume. fără să mai vorbim de metresa cardinalului de Winchester! Ei. că ele o să aibă bonete înaintea noastră? Dar toată lumea ştie că nu te poţi îmbrăca bine decât la Bourges. un zvon care-l fac să circule. dragă. face parte din domeniul vărului meu. iubita ta. asta aproape ar echivala cu o victorie … CAROL – (rânjind) O victorie care nu-i va împiedeca să ne şterpelească Orléans-ul. iată una care e întotdeauna admirabil îmbrăcată! AGNÉS – Tu crezi.I I. de mama acestei femei. Carol. cu astea mai avem un oarecare prestigiu în străinătate! REGINA YOLANDA – Acest prestigiu. înconjurat de cele două regine şi de Agnés Sorel. REGINA – Parcă le aud pe astea de la curtea Angliei. personal. Carol trăia la Chinon. să se joace cu „bilboque-ul” său. Dar. Moda de la Bourges şi bucătăria noastră. e o nuanţă… În fine. Şi iată-ne la curtea regelui Carol al VII-lea. totuşi. pentru a ne copia modelele. AGNÉS – Dar bine. cu excepţia oraşului Bourges… Ori. ceea ce este foarte exact. aliatul său şi să-l determine să-i dea o armură şi un cal şi-apoi s-o însoţească la Chinon. Cu inteligenţă şi perspicacitate a ştiut să facă din Baudricourt. în timp ce mareşalul – La Trémouille – şi arhiepiscopul conduceau de fapt ţara. după ultimele veşti. singurul care ne mai rămâne. Pe nevasta lui Bedford şi a lui Gloucester. O bonetă nouă şi de un nou model. Carol?! Regina Franţei? Ce se va spune ? CAROL – (continuă să se joace cu bilboque-ul şi stă răsturnat pe tron)Se va spune că regele Franţei n-are un şfanţ. Cele trei bonete înalte se agită în jurul lui). Carol al VII-lea se mulţumea să nu facă nimic. CRONICARUL – Ioana a făcut totul pentru a da ascultare Vocilor. E doar aşa. acest lucru este inadmisibil! Nu mă poţi lăsa să apar la acel bal îmbrăcată în halul acesta! … Gândeşte-te. micuţele acestea au dreptul să-l apere. mamă-soacră! … De fapt. pe care celelalte n-o s-o aibă. Nimic nu rezistă în faţa perseverenţei sale şi a credinţei în ideal. iubita inimii sale. la curtea regelui. un căpitan grosolan al regelui. Orléans-ul nu e al meu. cum poţi. eşti regele Franţei. sunt liniştit nu mai pot să-mi ia nimic. pot să tot contraatac cu lovitură de bonetă … 8 . Aş vrea să le văd cum ar fi îmbrăcate. Carol. înconjurat de regină. am pierdut şi Orléans-ul … Şi-apoi. dar fără curaj şi voinţă. eu. Carol. (Carol e în sala palatului. care trecea nebăgată în seamă. regina Yolanda.

9 . iată. CAROL – (sărind în sus) – Şase mii de franci! Şi de unde ai vrea să iau şase mii de franci. comandaţi-vă bonetele.dar mai ales metresa cardinalului. Dacă nu-mi dai boneta.. pisicuţelor! Dacă i-aş avea aş putea plăti jumătate din oamenii lui Dunois.. asta-i o adevărată capodoperă! O.AGNÉS – Tu nu-ţi dai seama. Dar vă avertizez că n-am habar de unde le voi plăti. Carol. Carol.. te asigur că nu vor mai avea nici un moment de odihnă. pe nimic . care e cea mai elegantă dintre toate.. AGNÉS – Vezi. dar nu ţi-l recomand. sărmană idioată ? REGINA – (cu blândeţe) Douăsprezece mii. Mă faci să râd! Cât or fi costând bonetele astea ale voastre ? AGNÉS – Şase mii de franci bucata. . Şi doar nu asta urmăreşti ! CAROL – Douăsprezece mii de franci! Visaţi. se vor îmbolnăvi! Închipuieşte-ţi că vom lansa boneta de 12 degete. şi pe nimic! CAROL – (mormăind) – Pe nimic. şi încă cu coarne! adică exact contrarul liniei bonetei de acum. Doar n-ai vrea ca nevasta să-ţi fie mai prost îmbrăcată ca amanta. ce zarvă vor produce coarnele acestea la toate curţile Europei.. când mi-am dat seama că ţi-ar fi necesară. ca să se gândească la Orléans! (şi adaugă solemn plină de înţelepciune) – Dacă ai poftă de victorie. dumneata care eşti un cap atât de solid. Iar cardinalul. dat fiind faptul că sunt în întregime brodate cu perle. ele nici n-o să poată dormi. Carol. putem să le vindem din nou unui evreu şi vom avea ceva bani pentru armată.. dată fiind poziţia ei. dragă. să nu uiţi.. mă voi îmbolnăvi vreo 8 zile şi ai să te plictiseşti îngrozitor… CAROL – (învins) Bine. REGINA YOLANDA – Tocmai de aceea o fac. cât poate fi de periculoasă o lovitură de bonetă în ochii unei femei … Îţi spun că nevasta lui Bedford şi a lui Gloucester.. E pe nimic. Am fost eu vreodată contra ta. şi totuşi eu am fost aceea care ţi-a prezentat-o pe Agnés. Dar e o adevărată revoluţie ! REGINA – (exclamând) Şi apoi micul pliseu de la spate ! AGNÉS – Cât despre micul pliseu.. Bedford şi Gloucester. mamă-soacră. mai există un model mai simplu. Tu nu-ţi poţi imagina. CAROL – (cu braţele spre cer) – Douăsprezece mii de franci! Femeile astea-s complet nebune! AGNÉS – Şi bagă de seamă.. Când boneta se va demoda. Carol. dragul meu. Şi perlele înseamnă un plasament. Nu înţeleg de ce le încurajezi. pentru că suntem două. micuţul meu Carol. că ai mare nevoie de mine. deci. Ai rata tot efectul psihologic asupra acestor imbecile de englezoaice. când a fost vorba de binele şi măreţia ta? Am dat eu vreodată dovada de îngustime de spirit? Sunt mama reginei tale. una. dar scumpul meu... cărora le datorez şase luni de soldă.

Mereu avem câte o mare victorie. De-atunci nu se vorbeşte decât despre ea. am un chef nebun să-i joc o farsă micuţei acesteia! O să deghizez pe unul din pajii mei cu o mantie regală . le-am comandat acum o lună. CAROL – (sărind în sus) Cum? Sunt deja gata? AGNÉS – Dar. nu am nici o curiozitate.cea mai puţin găurită. O oră mai târziu. Ea i-ar fi zis: „Faci rău că înjuri pentru că în curând vei apare în faţa Domnului”. semnătura mea nu valorează nimic. Carol. dacă o vezi! CAROL – (plictisit) În sfârşit. Vai. Se zice că vine să elibereze Orléans-ul. eu personal. dragă Maiestate. va fi cea mai ridicolă scenă din câte s-au văzut! (râde înveselit) Să intre toată lumea! 10 .. Ca să le avem pentru serbare. Nu pierzi nimic. o frică imensă.. O preferi pe cea roz sau pe cea verde? Cred că la tenul meu ar merge mai bine rozul. apoi îl voi aşeza pe tron. ce mutră vor face londonezele! Va fi o mare victorie pentru Franţa.. Când veţi înţelege cu toţii că nu sunt decât un oarecare Valois. O voi vedea pe această iluminată. Dar să ştii că sunt obositori până la urmă. poate ultima întâmplare cu ea. Carol! (ele pleacă trimiţându-i bezele) CAROL – (se reaşează pe tron fluierând) – Mă fac să râd cu victoriile lor. Ce vrei iarăşi să-mi ceri. fără valoare. Dacă nu. (se întoarce spre regina Yolanda) – Nu vrei şi dumneata o bonetă. mamă-soacră. Oricum. Deja în popor nu se vorbeşte decât despre ea şi se aşteaptă cu mari speranţe ca s-o primeşti. Haide. hai să le încercăm. REGINA YOLANDA – (apropiindu-se) La vârsta mea. acum de când a sosit la Chinon. dacă poporul vrea . curajul e o treabă prea periculoasă în lumea aceasta de brute în care trăim. Vreau să fiu un rege bun şi să-mi satisfac poporul. atâta timp cât mai sunt aici? Nu te jena. ceva care va fi desigur deasupra forţelor mele? REGINA YOLANDA – Să o primeşti pe această fecioară. toţi oamenii aceştia care vor să facă din mine un mare rege. ştiu. ah. chiar dacă ar fi doar pentru a o face de ruşine. am renunţat la bonete. Vino. dragule. marile victorii ca şi restul. aici la Chinon. să ştii.. micuţul meu. şi că ar fi nevoie de un miracol ca să se schimbe ceva. CAROL – (plictisit) –Da. dar e simplu! Vei semna un bon pentru Vistierie. Discursul trimisei lui Dumnezeu în faţa micului meu paj. să faci din mine un rege mare. imbecilul. din nebăgare de seamă a căzut într-un puţ şi s-a înecat. iar eu o să mă ascund în mulţime. dar astăzi totul se cumpără. Dar dacă dumneata o vrei . . bineînţeles. De altfel. Se zice că un soldat ar fi tratat-o fără respect. Altceva vreau eu de la tine. Şi apoi trebuie să ştii că mi-e frică. Ai auzit. unde desigur va avea o mutră mai acătării decât mine.AGNÉS – O. Carol. am să ţi-o povestesc. . de tot şi de toate.

faţă de Înălţimea Voastră care sunteţi regele nostru ! CAROL (tulburat) – Cine ţi-a spus că eu sunt regele tău? Ce. parcă eu am figură de rege … IOANA . se ridică roşie şi se uită ţintă la paj.Nu te mişca. micuţo! (Ioana se întoarce spre ea înnebunită.(Curtenii intră cu reginele. Ea merge până la Carol. Vreau să fiu lăsat singur cu ea. . . . domnişoară. în mijlocul armurilor şi bonetelor înalte… Toată lumea se dă la o parte. într-un costum simplu. . Ea merge până lângă el. purtând mantia regală şi coroana voastră. deodată. care e şi Regele Franţei! CAROL (stingherit) – Eh! . dar după câte ştiu eu Reims e la englezi. apoi deodată prinzând curaj) – Pe mine m-a recunoscut. fetiţo! CAROL . bineînţeles! Vom începe cu Orléans-ul. apoi vom merge la Reims. care încearcă s-o evite şi când vede că-l va ajunge. Cum o să ajungem acolo? IOANA – (tot în genunchi) Bătându-i. apoi se uită la Ioana şi îşi revine) Sunt singurul judecător al faptelor mele. înaintează în tăcere prin mulţimea care se dă la o parte.) REGINA YOLANDA – (îi spune la ureche) – Trebuie să te prosternezi în faţa regelui. Şi ştie să vorbească. Ioana intră singură. apoi. prin tatăl şi bunicul tău şi prin toată suita de regi. cu forţa. dar ea îl găseşte şi cade în genunchi în faţa lui) IOANA – Nobil Delfin. Prin tatăl şi bunicul meu (trage cu ochiul la Ioana) şi prin acea lungă suită de regi . apoi ezită. nobile Delfin. Ar fi foarte bine. Vreau s-o interoghez chiar eu prima dată. . am zis! (o opreşte pe Ioana. să fii locotenentul Împărăţiei Sale! ARHIEPISCOPUL (apropiindu-se de Ioana şi schimbând priviri cu La Trémouille) – E isteaţă fata. Vino cu mine. (se întoarce spre ceilalţi. Regele Cerurilor vă transmite prin mine că veţi fi uns şi încoronat în oraşul Reims şi veţi fi locotenent al Regelui Cerurilor. această creatură pe tronul vostru. pentru a o lăsa să se apropie de tron. CAROL – (o priveşte tulburat şi apoi întreabă deodată) Cum de m-ai recunoscut? Doar n-aveam coroana … IOANA – Nobile Delfin. un paj ocupă tronul. o priveşte cu o expresie aproape dureroasă. este Cel care te-a desemnat dintotdeauna. securitatea voastră. micuţă şi cenuşie. Nobile Delfin. îi priveşte pe toţi aceşti oameni care o spionează.(interiorizat) – Dumnezeu. domnilor! Regele ordonă ! 11 . Mie mi s-a adresat. vrea să se prosterneze. în timp ce Carol se strecoară în mulţime. ARHIEPISCOPUL – Dar Alteţă. se vedea cât colo că e o nimica toată. numele meu e Ioana fecioara. imperturbabil) Ieşiţi. . CAROL (la acest cuvânt parcă se teme. începe aproape să alerge şi să se ascundă în spatele celorlalţi.

. Nu mă duci uşor de nas. dar eu ştiu multe. El te-a făcut rege şi ţi-a pus pe umeri ceva greu de purtat. de bine.(se întoarce surprins) – Ia te uită. n-am deloc încredere în ei . IOANA – (cu severitate) El ţi-a dat altceva. de rău. De ce nu mi-a dăruit şi mie puţin curaj? Ar fi putut foarte bine s-o facă. Iată de ce. . Ştii tu. ceva mare .A ieşit! Să ştii că eşti o fată grozavă! E prima dată când mă fac ascultat! Bine. Şi-apoi eu sunt puternică. CAROL . pentru a te apăra în fiecare zi. CAROL (gemând) – Dar nu ţi-am spus că mi-e frică de tot . Carol. . fără să-l mai spui şi altora. Carol. Carol. mai stau pe micul tron din Bourges! IOANA – (punându-i mâna pe braţ) – Voi fi aici. Ştii. CAROL – Asta înseamnă că pe mine nu mă iubeşte deloc. de ce mareşalului tău La Trémouille nu-i e frică de nimic? CAROL – Pentru că e puternic. Şi-acum precis ai să începi să mă plictiseşti şi tu. 12 . aşa pe nimic ? IOANA – Da. oamenii dezinteresaţi. o să-ţi dăruiesc trucul meu. CAROL – (suspinând) – Ai noroc! IOANA – Te voi învăţa şi pe tine să nu-ţi fie frică de nimic.. Ştii. . CAROL – (neîncrezător) – Cum. Dumnezeu e întotdeauna de partea celor care au cel mai mult curaj. Trebuie să ştii să te aperi şi singurul mijloc de a ieşi din orice încurcătură e de a fi mai inteligent ca ei. şi în fiecare zi.. . CAROL – Poate mi-l vinzi mie. dar aş putea să-ţi fac un bon pentru Vistierie . El nu-i iubeşte pe cei cărora le e frică. . asta-i! IOANA – Ei bine. Nu mă tem de nimic. . Ai să începi să-mi spui că trebuie să fiu un rege mare. CAROL – (se închide deodată în sine) – Atunci nu-i bun. eu nu sunt prea bogat. că trebuie . IOANA (se apropie de el) – O să te învăţ. IOANA – (cu blândeţe) – Da. CAROL – Crezi ? IOANA – Da.(Ies toţi înclinându-se. Ţi-a dat gândirea şi libertatea de a face din tine ceva bun. Carol. mă tutuieşti? Azi se vede că e o zi a caraghioslâcurilor! Ştii tu ce-mi lipseşte mie? Curajul. Şi să nu fii prea inteligent. Mai întâi – să nu spui însă la nimeni – şi mie mi-e frică de tot. CAROL (se apleacă spre ea cu interes) – Cunoşti un truc ? IOANA – Da. . începând de azi vei avea curaj. IOANA – O să ţi-l dăruiesc. (aruncă bilboque-ul şi izbucneşte) – Ştii ceva? Am luat obiceiul să fac pe imbecilul ca să fiu lăsat în pace. Carol îşi păstrează atitudinea nobilă până ies apoi pufneşte în râs) . Nu te plânge! E modul Său obişnuit de a se ocupa de o persoană.

că am tremurat destul. Nu există miracole. şi tu treci mai departe. CAROL – Adică să chemăm Arhiepiscopul şi pe La Trémouille şi să le spunem că îţi încredinţez comandamentul armatelor şi să vedem ce mutră fac? IOANA – Da. care era plin de gânduri rele… Crezi că mie nu mi-a fost frică? Mi-a fost frică tot timpul. Dar asta-i treaba mea. Şi să ştii că are palma grea! A trebuit s-o fac să plângă pe mama. englezii vajnici. Asta nu priveşte pe nimeni. ţi-a fost frică mai întâi. Dumnezeu vine în întâmpinarea ta.IOANA – Nu. să mergem!” Şi ceilalţi vor fi atât de uimiţi că ţie nu ţi-e frică. pentru că. nici taurilor. Dar asta-i destul. şi sunt mai puternici. să fie chemaţi. CAROL (înspăimântat deodată de îndrăzneala sa) – Mâine. şiacum. încep ei să tremure. care e de la El. De aceea omul e mai puternic ca brutele. CAROL – Şi cum te-ai descurcat? IOANA – Ca şi cum nu mi-ar fi fost frică. Nu ştiu nici o vrăjitorie. Pentru mine totul a fost şi mai complicat. N-ai decât să încerci o dată. Mi-e teamă de ei. El i-a aşteptat şi i-a sugrumat unul după altul. încât pe loc. IOANA – Dar nu mâine. căci credea că vreau să mă înhăitez cu soldaţii. Mi-e frică. un mic braconier. să-l conving pe Baudricourt. fiind inteligent. Am văzut odată în satul meu. IOANA – (surâzând) – Nu. Tu treci. au puşti şi tunuri mai multe. Iată tot secretul. îţi spui – „Bun. care m-a bătut. Continuă. să am timp să mă pregătesc. Mor de frică în acest moment. să-ţi refac regatul şi să vin aici. CAROL (visător) – Şi crezi că este un truc care reuşeşte întotdeauna ? IOANA – Întotdeauna. CAROL . pentru că e prost. Eşti pregătit. Fie.Dar mi-e teamă. urmărit de doi câini mari. 13 . El nu-şi poate imagina nimic. CAROL – (decepţionat) – Asta-i tot ? IOANA – Tot. Numai să aibă puţină încredere în acea mică scânteie din sufletul lui. Miracolul e să te învingi pe tine însuţi. CAROL (după o tăcere) – Crezi că ar fi bine să încerc şi eu trucul tău ? IOANA – Bineînţeles că trebuie să-l încerci. A trebuit să explic tatălui meu. şi având mai multă imaginaţie. care voiau să-l muşte. CAROL – Eu credeam că ştii o vrăjitorie. Dumnezeu nu cere nimic extraordinar omului. Chiar azi şi numaidecât. Şi dacă vezi în faţa ta ceva ce ţi se pare de neînvins. (apoi adaugă) – Numai că vezi cum e El. Porcilor mistreţi nu le e frică de nimic. ei sunt mai numeroşi. Îţi spui: „Bine. mâine. săgeţi. De rest are grijă Dumnezeu. niciodată. de exemplu. Trebuie ca omul să încerce întotdeauna. Îi place ca omul să facă primul pas. În momentul în care ţi-ai golit toată teama şi te opreşti pentru a face faţă pericolului.

Arhiepiscopule. Ai un enorm avans asupra lor. prezentă aici. Monseigneure. surâde şi zice: „Totuşi acest micuţ Carol. în timp ce arhiepiscopul le dă maşinal binecuvântarea.) 14 . ceea ce a fost mai greu s-a făcut. Am luat o hotărâre. Dumnezeu te priveşte. micuţule Carol! Vezi ce simplu era! Priveşte-le capetele!… Mor de frică acum! (izbucneşte în râs. Ca să vezi. cât poţi de tare! CAROL – (clănţănind) – Mai tare nu pot! IOANA – Atunci am câştigat. domnule de La Trémouille. Alteţă ? CAROL (după o ultimă privire aruncată Ioanei) Da. În opt zile vei recuceri Orléans-ul. îi cheamă. acum. Dau comandamentul suprem al armatei mele regale Fecioarei. tu vei fi terminat. Doamne ! CAROL (le strigă în timp ce îngenunchiază şi el) – În genunchi. Ceea ce nu trebuie. (La Trémouille şi arhiepiscopul se opresc pietrificaţi) IOANA (bătând din mâini) Bravo. atunci când ei vor fi aici. surprinşi) ARHIEPISCOPUL – Ne-aţi chemat. se bate peste coapse de nu se mai poate opri. bătând din picioare.Atunci e bine. fiule !” (intră arhiepiscopul şi La Trémouille. domnule La Trémouille. Totul e să-ţi fie frică primul şi înaintea bătăliei. Când o să înceapă lor să le fie frică. în genunchi şi tu. Sunteţi arestat. IOANA . e să-ţi fi rămas o urmă de frică. Ţie. Ţi-e frică atât cât poţi de mult ? CAROL – (care se ţine de burtă) – Crăp de frică. domnule La Trémouille. vă rog să-mi predaţi imediat sabia. (merge spre fundul scenei şi îi cheamă) Monseigneur Arhiepiscop. Monseigneur Mareşal! Monseigneur-ul Delfin vrea să vă vorbească! CAROL – (strigă. O hotărâre care vă priveşte de asemenea. deşi îi este frică. în timp ce arhiepiscopul şi La Trémouille s-au prefăcut în două statui de piatră) IOANA (cade în genunchi strigând) – Mulţumescu-ţi. (începe să strige) – Dacă nu sunteţi de acord. cuprins de panică) Vai. Carol e cuprins de o veselie nebună. dă-ne repede binecuvântarea ! Nu avem un minut de pierdut! Acum am tremurat destul cu toţii. ce frică mi-e ! Vai ce frică mi-e ! IOANA – Dă-i drumul.IOANA – Atunci. Mă duc să-i chem. să mergem degrabă spre Orléans! (La Trémouille cade aiurit în genunchi. Carol.

dar din când în când. în timp ce se trage asupra ei. trebuie să acceptăm că există în evenimente o parte de imponderabil. deasupra noastră a tuturor . Pagina triumfală a fost jucată. n-o să mă dezic niciodată. lovindu-se cu bastonul peste cizme. Adeseori omorâm ceea ce iubim mai mult. Orléans. face semn la doi soldaţi care o duc pe Ioana. Capcana s-a închis. Vom cântări greşelile tale. în sfârşit. cum spui tu de Dumnezeu. doar reneagă tot ce-ai făcut.. WARWICK – (care izbucneşte în hohote de râs. de secături. mă încredinţez pe de-a-ntregul Bisericii. ceea ce e mai bun în ea. Nu. Iubesc din tot sufletul Franţa! CAUCHON – (încet) – Da. 15 . Troyes.) În sfârşit. de incapabili. ca toate ţările. faptul că eşti trimisă. Este această mică ciocârlie care cântă pe Cerul Franţei. toată lumea te-a abandonat. Acest cântec vesel şi curajos al unei mici ciocârlii. nu pot spune că e negru. Aceasta-i Franţa ! (adaugă) Sau. Ea şi-a încoronat şi regele la Reims. Reims. în iulie 1430. Încredinţează-te mamei biserici. regele ca şi ceilalţi. vine din fundul scenei şi se îndreaptă spre Cauchon) E cu adevărat minunată. ea există! E acel lucru pe care statele-majore şi oamenii nu-l pot prevedea niciodată.I I I. deşi reţeaua noastră de fortificaţii era teoretic de neatacat. Din acea zi am început să fim bătuţi. Vocile. Numiţi-o cum vreţi: Hazard. Să o judecăm. clar şi răspicat) – În ceea ce priveşte credinţa. orice ar fi. încredinţează-te fără rezerve nouă. Dumnezeu! E acelaşi lucru. Carol şi curtea sa vor părăsi mica ciocârlie. Căci ea are. . să o ardem şi cât mai repede posibil. nemişcată în plin soare. . măsura sa de imbecili. Providenţă. Ioana. îţi vei face pedeapsa grea sau uşoară. se ridică pe cerul ei o ciocârlie care-i spală toate murdăriile. Ioana. Dar dacă ceva e alb. mica ciocârlie a fost prinsă. În ceea ce priveşte tot ce am făcut şi ce-am auzit. Ioana voastră. (apoi dur. toate miracolele la care ţii atât de mult! IOANA (după o tăcere grea. Ai rămas singură. de imprevizibil. Si am fost bătuţi pretutindeni împotriva tuturor legilor strategiei. de aceea trageţi în ea! WARWICK – Ce să-i faci! Omul e făcut din contradicţii. Mai e cineva care vrea să spună ceva ? CAUCHON – Vreau să vorbesc acuzatei.

va trebui să-l învăţăm pe om să spună „da”. Aş vrea să fie vorba de diavol! Doar el e aliatul nostru. Adevăratul sfârşit al istoriei Ioanei. acel sfârşit fără sfârşit. el face faţă torturii.(Mişcare în asistenţă. o ciocârlie minunată care zboară pe cerul omenirii! Ioana d`Arc e o istorie ce se sfârşeşte cu bine.. domnilor! Povestea nu s-a sfârşit. insultele şi ura sa. plin de ură. jocuri de lumină. prieteni. Cronicarul intervine în acel moment cu fermitate) CRONICARUL – Nu. dragi prieteni.. 16 . pe ruguri. în toată splendoarea gloriei sale … adevăratul sfârşit al Ioanei d`Arc e apoteoza. pe eşafoade. surâzând Cerului ca într-o icoană. dezarmat. a fost un vechi înger. suntem în pericol. nu mă voi dezice niciodată!” Aceste cuvinte pe care ei toţi le-au spus. Omul. Ioana apare purtând stindardul Franţei în mâini. cu aceeaşi neruşinare. Ea nu se poate sfârşi astfel. Ioana! – Imploră? Se umileşte? Nu... un om care va zice „nu” fără să-şi plece ochii.. (Se aşează în tăcere.. Orgi triumfale. La urma urmelor. neuitată pentru toată omenirea! E istoria Curajului şi a Libertăţii! (Toată lumea îngenunchează. abandonat de toţi ai săi şi totuşi sigur de el – nu-i aşa. ca reflexele vitraliilor unor catedrale. care se va povesti de-a lungul secolelor. De aceea cer pentru Ioana excomunicarea. de precise şi subtile vor deveni organizaţia noastră şi poliţia – sub ce nume vor reapare – va exista întotdeauna un om pe care-l vom vâna undeva. nu este acesta. Cortina cade peste acest decor feeric). oricât de dure.. cu rugul. Asta-i singurul şi adevăratul lui Dumnezeu (Inchizitorul repetă contorsionat de ură) – „Pentru ceea ce am făcut. privind-o pe Ioana) – Rasă neruşinată! (apoi se întoarce spre tribunal) – Ei bine. Inchizitorul se ridică de pe scaun şi izbucneşte) INCHIZITORUL – Îl vedeţi. căci vânătoarea de oameni nu se va termina niciodată . cuvinte pe care le vor spune din nou de-a lungul secolelor. acolo în fundul camerelor de tortură. Cu toate blasfemiile. dreaptă. Atât timp cât va mai exista un singur om care să nu-şi îndoaie spinarea în faţa noastră. punerea ei în afara bisericii şi supliciul pe rug. umilirii.. (tună). face totuşi un act de credinţă. Oricât de puternici am deveni într-o zi. pe omul care îşi înalţă fruntea? Vă daţi seama acum pe cine judecaţi? V-au asurzit acele voci cereşti! Vă încăpăţânaţi să descoperiţi nu ştiu ce diavol în spatele lor. (şuieră printre dinţi. Priviţi-l înlănţuit. omul transparent şi liniştit mă înspăimântă de mii de ori mai mult. este Ioana de la Reims. oricât de scump ne-ar costa acest lucru. în mizeria sa de animal hăituit la Rouen: e ciocârlia în plin cer. O tăcere de moarte domneşte. loviturilor şi-apoi îşi întoarce ochii spre acea unică imagine de neînvins a sa .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful