You are on page 1of 16

C I O C Â R L I A

adaptare după piesa lui JEAN ANOUILH

Personaje: 1. IOANA D`ARC 2. CAUCHON, episcop al oraşului Rouen, care va conduce procesul 3. WARWICK, mare gentilom englez 4. MARELE INCHIZITOR 5. REGELE FRANTEI CAROL AL VII-LEA 6. REGINA FRANTEI 7. REGINA YOLANDA, mama reginei Franţei 8. AGNES SOREL, iubita regelui 9. TATĂL IOANEI 10. FRATELE IOANEI 11. CRONICARUL 12. ARHANGHELUL MIHAIL 13.ARHIEPISCOPUL 14. MAREŞALUL

Nu uitaţi. Apropie-te de noi. în vârstă de 19 ani. Şi acum să începem prezentările. nemuritoare Ioana ! Un alt personaj al acestui celebru proces a fost André Cauchon. – Faceţi-ne plăcerea. care a eliberat Regatul Franţei. numită Ioana D`Arc. De aceea amintirea sa va fi blestemată peste secole. Ioana D`Arc. ţărani din acel sat. E grăbit să o judece pe Ioana şi să o ardă. care va prezida acest istoric proces. mare gentilom englez. Se povesteşte cum alerga până în celălalt capăt al satului pentru a duce hrană vreunei cerşetoare bolnave şi sărmane. mari personalităţi ecleziastice. că ne aflăm în plin Ev Mediu. să vă prezentaţi! 2 . în sala procesului. plictisit la culme din cauza acestui proces care-l face să piardă vânătorile de la curte şi femeile frumoase. dragi prieteni. Ioana. (fiecare prezentare e însoţită de un sunet de trompetă). Monseigneure.I. ale poporului său invadat de englezi şi într-o zi Voci cereşti – Arhanghelul Mihail şi Sfintele Margareta şi Ecaterina – i-au poruncit să plece pentru a elibera ţara de răul ce se îmbuibase în ea. Excelenţă. şi salutaţi publicul ! Şi iată un altul! E contele de Warwick. Vă prezentăm personajele acestui episod al istoriei Franţei. de o compasiune nesfârşită pentru cei sărmani. Singura sa arma era curajul său şi inima sa dreaptă şi vitează. care sunt şi călăii ei. cea mai mare eroină a Franţei şi una dintre cele mai mari ale omenirii. Ea a auzit despre nenorocirile Franţei. (Apare cronicarul-trubadur care cântă un cântec vechi şi apoi povesteşte şi prezintă personajele piesei şi ale procesului Ioanei D`Arc:) Suntem în 1431 la Rouen. francez vândut englezilor. Ioana era un suflet plin de sensibilitate. în luna ianuarie. elegant şi rasat. e aruncată într-o carceră şi în fiecare zi e interogată de către judecătorii săi. deci. a fost arestată de către englezii care o urau. dar teama de englezi şi dorinţa de a parveni au fost mai puternice decât imboldurile generoase ale inimii sale. mereu îndrăgostit.şi au şi ars-o în ziua de 30 mai 1431. Poate că în fundul inimii sale o preţuia şi o iubea pe Ioana. Sărmană păstoriţă păzea oile părinţilor săi. S-a născut în satul Domremy din Lorena în 1412. episcop de Rouen. Ei au închis-o în închisoarea din Rouen şi au aranjat un proces de vrăjitorie pentru a o putea arde . Fecioara Franţei. căci îi învinsese pretutindeni. Veniţi. Iatăne. O fecioară. care face să tremure de milă şi revoltă inimile tuturor oamenilor ce merită să poarte acest nume.

Ioana stă ghemuită într-un colţ. Ceilalţi se retrag în umbră. A fost cel mai înverşunat duşman al Ioanei în timpul procesului. dar voinţa poporului se manifesta prin el. puţini soldaţi. înălţimile voastre! Printre atâtea personaje ilustre se strecoară cu modestie ţăranii din satul Domrémy. Şi pentru toată lumea. Francezii voiau un rege din neamul lor. Atunci să începem cât mai repede acest proces. Atunci apăru Ioana d`Arc. cu toată autoritatea sa politică. pe această ciocârlie care se va ridica pe cerul Franţei spre soarele de aur al Libertăţii.Suntem cu toţii prezenţi? Bine. Majestate ! Mai existau şi femeile de la curtea Franţei: Regina . Şi acum procesul: (Personajele îşi ocupă locurile. un prostănac fără importanţă. fermecător. dar laş şi nehotărât. iubita regelui. marea aristocraţie. Tribunalul inchiziţiei cu Warwick. pur şi simplu. o femeie lipsită de farmec dar plina de pretenţii.) WARWICK – (tânăr. un bastard ? … Avea puţini bani. pe un scăunel. Tot din curtea Franţei fac parte: Arhiepiscopul şi Mareşalul La Tremouille – două personaje care reprezintă unul biserica. Cauchon şi Marele Inchizitor se aşează la masă. un prinţ inteligent. mai puternică decât regele. Arhanghelul Mihail va fi solul împărăţiei cereşti şi cel care va inspira direct pe această umilă păstoriţă. frumoasa Agnes. care au jucat şi ei un rol în această istorie: Tatăl Ioanei. Poftiţi. mama reginei. cu respiraţia tăiată. cu atât va fi mai bine. Şi acum curtea Franţei: Regele Carol Al VII-lea. ca un miracol să salveze Franţa. celălalt. cochetă şi superficială şi Regina Yolanda. mare canonic spaniol. Prezentaţi-vă.Şi iată-l în sfârşit pe inchizitor. Cu cât va fi mai repede judecată şi arsă. elegant şi rasat) . Se aştepta. obsedat de simţurile-i înlănţuite. Agnes Sorel. torturat de ura sa monstruoasă împotriva tuturor celor ce au mândria de a fi ei înşişi. plină de autoritate şi de simţ politic. 3 . un om simplu şi mărginit şi Fratele ei. O îndoială obsedantă îi lua orice curaj de a lupta pentru moştenirea sa: era el cu adevărat moştenitorul coroanei regale sau.

Sunt încă mică. Pe câmpul unde-mi păzeam oile şi unde am auzit prima dată Vocile. când încă eram mică. va trebui să jucăm toată povestea: Domrémy. Viaţa sa scurtă. du-te în ajutorul regelui Franţei şi redă-i regatul!” . am spus că există căpitani şi soldaţi pentru aceasta dar nimeni nu m-a ascultat. fără a socoti munca la fermă şi pe tatăl meu care nu glumeşte deloc. Chinon. o strălucire de nebiruit. Dumnezeu este bun cu mine şi mă ocroteşte alături de părinţii mei. Nu mi-a spus în acea zi cum îl cheamă. dar apoi am aflat că era Monseignorul Arhanghel Mihail.„Dar bine. am strigat din toată inima că sunt mică. bine călcată şi două mari aripi albe.” Eram bună şi cuminte şi mergeam la biserică. Mai port cosiţa pe spate şi nu mă gândesc la nimic. Înaintează doar tatăl şi fratele). M-am speriat.„Ioana. Şi deodată. Dar ei sunt departe. Suntem după ce clopotele de seară au sunat de rugăciune.COUCHON – Dar. În casa tatălui meu. stindardul. Totul era tăcere în jurul meu şi aveam Franţa pe umeri. după clopotele de prânz. aud o voce care-mi spune: „. Ungerea regelui … WARWICK – Mascaradă! Asta-i poveste pentru copii! Frumoasa armură albă. aşa o să-i facem nişte statui mai târziu. (rămâne ghemuită în acelaşi loc. Era deja seară şi aproape că nu mai era lumină. ca şi cum cineva mi-ar fi atins umărul. am luat-o la fugă spre casă şi apoi am revenit să-mi iau turma. în timp ce soldaţii englezi jefuiesc. nici să conducă soldaţii…„ Dar vocea a insistat. poate chiar la Londra. o judec şi o ard ! COUCHON – Nu chiar aşa de repede! Ioana are o viaţă întreagă de jucat în faţa sa. Vocile. Avea o haină minunată. eu nu sunt decât o sărmană fată. dulcea şi aspra fecioară războinică! Da. să fii bună şi cuminte şi să mergi des la biserică. Nu va fi prea lung. (se întoarce spre Ioana) – Ioana? (ea îşi ridică privirea înspre el) – Poţi să începi! IOANA – Pot să încep unde vreau ? COUCHON – Da ! IOANA – Atunci să încep cu începutul. personajele care nu au nimic a face cu această scenă se retrag. A doua oară mi s-a întâmplat în plină zi. Atunci am izbucnit în suspine. Monseignore. COUCHON – Pe cine ? IOANA – Părea un înţelept. Acea flăcăruie. iar eu mă simt fericită. De data aceasta l-am văzut. 4 . Domnule. Monseignore. Începuturile sunt întotdeauna tot ce poate fi mai frumos. prea curând stinsă. Şi deodată el a vorbit: . ard şi violează ţara. dar o am în mâini. Deocamdată am în mâinile mele vrăjitoarea. Mă aflu pe câmp cu oile. care nu ştie călări. Ne-a costat cam scump Franţa de data aceasta! (o atinge pe Ioana cu vârful bastonului de fildeş) Ne-a costat enorm.Ioana.

INCHIZITORUL – La 15 ani o fată e deja mare. domnilor! Superstiţie. asta-i. TATĂL – Fetele sunt pure ca nişte copii. Daţi-mi bâta. am făcut-o şi Arhanghelul cu mine. Daţi-mi bâta! Mă duc eu s-o caut şi dacă are vreo întâlnire îi bat pe amândoi. domnule! Nu sunt decât o sărmană fată. Ce face ea acolo? FRATELE – (întrerupându-se un moment în a-şi scobi nasul) Ioana? Păi. nefericitule ? Mai crezi. TATĂL – (scuturându-l) De ce nu mi-ai spus până acum. prostănacule. priveşte drept în faţa ei. dar iubitul meu avea două aripi mari şi albe. dar m-am întors. într-o zi. de parcă ar avea pe dracul în ele! INCHIZITORUL – (ridicând un deget) Cuvântul a fost pronunţat. există pretutindeni în Franţa arbori ai zânelor. Trebuie să lăsăm fetiţelor câteva zâne. Ioana noastră. Visează. INCHIZITORUL – (ridicând din umeri) Trebuia să-ţi faci cruce! IOANA – Păi. IOANA – (surâde cu blândeţe) Da. aveam o întâlnire.” „Oare poate Dumnezeu să se înşele. şi încă de tatăl său. Vă spun că are un drăguţ. E ora şase. Puştoaicele astea ştiu de toate. visează sub Copacul Zânelor. tată. CAUCHON – Ioana era nespus de pură şi de simplă atunci. Vrăjitorie în faşă. de parcă ar aştepta ceva şi nu-i prima dată când o văd aşa. seara îţi întind fruntea să le binecuvântezi şi apoi. la vârsta ta. N-o s-o scutesc de nimic în cursul acestui proces. crac – fug. copacul zânelor! CAUCHON – Dar. TATĂL – (continuând) Taci din gură! Tu nu ştii nimic. în propriul nostru interes. INCHIZITORUL – (din fundul sălii) Copacul Zânelor ! Vă rog să notaţi. că fetele visează ? Ea aşteaptă pe cineva.(Tatăl care se învârtea de colo-colo explodează deodată:) TATĂL – Ce face fata asta ? FRATELE – E la câmp … TATĂL – Şi eu am fost la câmp. bine călcată şi-mi repeta cu vocea lui gravă: „Ioana. Auzi. FRATELE –Vai. desigur că v-aţi înşelat asupra mea. dar înţeleg să-i trec cu vederea zânele de fetiţă … (apoi adaugă cu fermitate) Şi apoi eu sunt cel ce conduce dezbaterile! (Inchizitorul se înclină mânios şi tace) TATĂL – (explodând din nou) Şi ce face ea sub copacul zânelor ? FRATELE – (cu un aer prostesc) Du-te şi o întreabă! Uite aşa. te mint. 5 . privindu-mă ţintă în ochi în timp ce clopotul suna. o haină frumoasă. doar ştii bine că Ioana e pură ca un copil. nu ceva. Ioana! Ce mai aştepţi? E mare nenorocire pe regatul Franţei!” „Mi-e teamă. Am văzut-o când m-am dus după taur. Ioana?” (Ioana se întoarce spre judecători) Doar nu era să-i răspund că da. domnule Inchizitor. Ioana nu are decât 15 ani.

te omor cu mâinile mele. nesuferito! Aha! Ai pierdut şi noţiunea timpului acum? Dea Domnul să nu fi pierdut şi altceva. destrăbălato? Aşa va să zică?! În loc să te măriţi cu un băiat serios. Satana!” IOANA – Dar nu ştiu. crezi că se prezintă ca o pisică cu dosul împuţit. insuportabil de frumoasă … CAUCHON – (intervenind cu asprime) Canonice! Vă rătăciţi! Iată-vă foarte departe de diavolul Ioanei. dar ştiu că diavolul e urât. TATĂL – (o scutură urlând) Aha! Nu ştiai că e aşa târziu. nu mai face pe proasta! Diavolul înţelege franţuzeşte. căci era atât de frumos ! INCHIZITORUL – (explodează de furie) Bineînţeles. sau te bat ca pe un sac! (îi trage o palmă) IOANA – Cu Sfântul Mihail. Tatăl în scenă! TATĂL – (înaintând cu bâta ridicată se precipită spre Ioana şi o prinde cu brutalitate de mână) – Ce faci aici? Spune! Să-mi răspunzi imediat ce făceai aici. diavolul e frumos! IOANA – Oh. diavolul alege noaptea cea mai dulce. Am pierdut noţiunea timpului. spune. dar … în realitate. şi că tot ce e frumos e opera lui Dumnezeu! INCHIZITORUL – (ricanând) Ar fi prea uşor! (apoi adaugă:) Şi prea prostesc! Crezi tu că diavolul e prost? E de mii de ori mai inteligent ca mine şi ca tine. te ţii de prostii şi mai şi minţi! Las` că-ţi arăt eu ţie. vorbeai cu cineva. Trebuia să-i strigi: „Afară. domnule! Nu putea fi diavolul. cu sânii îmbietori. dezbrăcate. Cu cine vorbeai? Răspunde. diavol puturos. dacă o fi văzut unul. Vă rog să nu mai amestecăm diavolii fiecăruia. strigai. mai luminoasă.INCHIZITORUL – Trebuia să-i strigi: „Vade retro. ca o capră hidoasă sau un licorn înspăimântător? Asta în poveşti. ce n-ai curajul să spui! … (o scutură îngrozitor) Cine te-a făcut so pierzi. afurisito! 6 . mai îmbălsămată. când îţi va veni vremea. într-un gest de copil) Nu ştiam că e aşa târziu. luaţi împreună! Când vrea să ispitească un suflet. neruşinato! Când am venit aici. domnule … (deodată se înalţă plină de mânie)Minţi. când masa e servită şi mama ta e neliniştită ? IOANA – (se bâlbâie ruşinată de a fi fost surprinsă. canonicule! Nu sunt aşa de savantă ca tine. ci să continuăm procesul. TATĂL – (aiurit şi înfuriat) Ia te uită! Ai început să-ţi baţi joc de tatăl tău! Deci ai avut o întânire cu Sfântul Mihail. Domnule. îşi ridică mâna pentru a-şi proteja faţa. mai înşelătoare din an … El ia trăsăturile unei fete frumoase. latineşte! INCHIZITORUL – Lasă. nu mă mai ispiti!” IOANA – (strigând) Dar era Sfântul Mihail.

Un bun serviciu de informaţii ar fi trebuit să ştie tot: şi apariţia acestei iluminate şi existenţa tatălui. opreşte-te. tată! Ca prima. (apoi deodată tristă) Apoi se va întâmpla cu mine ce va vrea Dumnezeu. îţi jur că însuşi Sfântul Arhanghel Mihail mi-a vorbit. în loc să mă loveşti şi să strigi.De ce? Şi în Anglia suntem partizanii pedepselor corporale. Acum e prea târziu. Eu însumi am primit odată o bătaie soră cu moartea. în mijlocul săgeţilor şi armelor. să eliberez Orléans-ul. ca iluminat de o înţelegere bruscă) Aha! încep să te înţeleg. răspunzând furtunii de insulte) Tată. Dar să dăm cuvântul cronicarului. înainte. fără a privi măcar odată în urmă. Sunt atât de singură şi de mică şi totul e atât de greu pentru mine.IOANA – (calm. că am făcut toate sacrificiile pentru tine. N-am făcut nimic rău. Nu mai pot lupta cu aceste voci. Facă-se voia Lui! (îşi face semnul crucii) TATĂL – (care şi-a pierdut orice măsură la auzul unei asemenea perspective) Să salvezi Franţa? Să salvezi Franţa! Şi cine-mi va păzi vacile în timpul acesta? Crezi că te-am crescut. Un alt lucru mă surprinde însă şi mă nemulţumeşte – carenţa serviciului nostru de informaţii. acum că ai în sfârşit vârsta de a fi utilă la fermă? Las` că te învăţ eu să salvezi Franţa! (începe s-o bată. Intervine cronicarul care opreşte această scenă) CRONICARUL – Opreşte-te. mai bine încearcă să mă înţelegi. dar iată că sunt bine şi sănătos. neruşinato! Vrei să mergi cu soldaţii ca ultima dintre femei? IOANA – (surâzând misterios) Nu. şi. să-l încoronez pe rege la Reims şi să-i arunc pe englezi în mare ! TATĂL – (ocărând-o şi luând-o în bătaie de joc) Aşa! Dar de ce ţi-ar vorbi ţie Sfântul Mihail? De ce nu vorbeşte cu mine care sunt soţ. 7 . tată! E destul. până voi reuşi să salvez această ţară oropsită. suntem în timpul procesului şi zelul tău e suficient ! CAUCHON – (intervenind şi întorcându-se spre Warwick) – Cam dezagreabilă această scenă de familie. tată. ca să pleci cu soldaţii sub pretext că salvezi Franţa. În fond ne puteam înţelege cu el şi ne-ar fi costat mai ieftin. Ele îmi spun că trebuie să merg la Chinon unde se află delfinul Franţei. Aceasta formează caracterul. WARWICK . cu adevărat. şeful familiei sau cu preotul nostru din sat (apoi deodată. Ele îmi spun mereu acelaşi lucru: că trebuie să merg să salvez regatul Franţei de la pieire.

cu astea mai avem un oarecare prestigiu în străinătate! REGINA YOLANDA – Acest prestigiu. Carol al VII-lea se mulţumea să nu facă nimic. aliatul său şi să-l determine să-i dea o armură şi un cal şi-apoi s-o însoţească la Chinon. singurul care ne mai rămâne. Carol?! Regina Franţei? Ce se va spune ? CAROL – (continuă să se joace cu bilboque-ul şi stă răsturnat pe tron)Se va spune că regele Franţei n-are un şfanţ. Carol. am pierdut şi Orléans-ul … Şi-apoi. un zvon care-l fac să circule. Cu inteligenţă şi perspicacitate a ştiut să facă din Baudricourt. înconjurat de cele două regine şi de Agnés Sorel. Aş vrea să le văd cum ar fi îmbrăcate. micuţele acestea au dreptul să-l apere. şi de Agnés Sorel. după ultimele veşti. mamă-soacră! … De fapt. Inteligent. de mama acestei femei. în Franţa. E doar aşa. Moda de la Bourges şi bucătăria noastră. Orléans-ul nu e al meu. Nimic nu rezistă în faţa perseverenţei sale şi a credinţei în ideal. cu excepţia oraşului Bourges… Ori. personal. Dar. în timp ce mareşalul – La Trémouille – şi arhiepiscopul conduceau de fapt ţara. sunt liniştit nu mai pot să-mi ia nimic. O bonetă nouă şi de un nou model. pot să tot contraatac cu lovitură de bonetă … 8 . totuşi. eu. ceea ce este foarte exact. acest lucru este inadmisibil! Nu mă poţi lăsa să apar la acel bal îmbrăcată în halul acesta! … Gândeşte-te. Carol trăia la Chinon. eşti regele Franţei. Cele trei bonete înalte se agită în jurul lui). cu o bonetă din anul trecut! Asta ar fi direct scandalos! REGINA – Şi regina ta. Carol. regina Yolanda. (Carol e în sala palatului. care trecea nebăgată în seamă. fără să mai vorbim de metresa cardinalului de Winchester! Ei. AGNÉS – Dar bine. iubita ta. Şi iată-ne la curtea regelui Carol al VII-lea. că ele o să aibă bonete înaintea noastră? Dar toată lumea ştie că nu te poţi îmbrăca bine decât la Bourges. E absolută nevoie ca la această serbare să se vadă că doamnele de la curtea Franţei sunt cele mai bine îmbrăcate din lume. face parte din domeniul vărului meu. dacă nu şi-ar trimite emisarii la noi. articolele noastre de modă e tot ce mai pot vinde englezilor. Carol. REGINA – Parcă le aud pe astea de la curtea Angliei. dragă. iubita inimii sale. cum poţi. pe care celelalte n-o s-o aibă. Pe nevasta lui Bedford şi a lui Gloucester. un căpitan grosolan al regelui. pentru a ne copia modelele. e o nuanţă… În fine. să se joace cu „bilboque-ul” său.I I. la curtea regelui. tolera aşa ceva? CAROL – Mai întâi nu sunt regele Franţei. iată una care e întotdeauna admirabil îmbrăcată! AGNÉS – Tu crezi. înconjurat de regină. dar fără curaj şi voinţă. asta aproape ar echivala cu o victorie … CAROL – (rânjind) O victorie care nu-i va împiedeca să ne şterpelească Orléans-ul. CRONICARUL – Ioana a făcut totul pentru a da ascultare Vocilor.

asta-i o adevărată capodoperă! O. REGINA YOLANDA – Tocmai de aceea o fac. Doar n-ai vrea ca nevasta să-ţi fie mai prost îmbrăcată ca amanta. Carol. E pe nimic.. se vor îmbolnăvi! Închipuieşte-ţi că vom lansa boneta de 12 degete. Am fost eu vreodată contra ta. când mi-am dat seama că ţi-ar fi necesară.dar mai ales metresa cardinalului. . că ai mare nevoie de mine. ele nici n-o să poată dormi.. putem să le vindem din nou unui evreu şi vom avea ceva bani pentru armată. Mă faci să râd! Cât or fi costând bonetele astea ale voastre ? AGNÉS – Şase mii de franci bucata. dar scumpul meu. ca să se gândească la Orléans! (şi adaugă solemn plină de înţelepciune) – Dacă ai poftă de victorie. şi totuşi eu am fost aceea care ţi-a prezentat-o pe Agnés. Dar e o adevărată revoluţie ! REGINA – (exclamând) Şi apoi micul pliseu de la spate ! AGNÉS – Cât despre micul pliseu. dragul meu. dar nu ţi-l recomand.. Carol. şi pe nimic! CAROL – (mormăind) – Pe nimic. 9 .. Carol. Tu nu-ţi poţi imagina. te asigur că nu vor mai avea nici un moment de odihnă. să nu uiţi. mai există un model mai simplu.. sărmană idioată ? REGINA – (cu blândeţe) Douăsprezece mii. şi încă cu coarne! adică exact contrarul liniei bonetei de acum. Carol. cărora le datorez şase luni de soldă. Şi perlele înseamnă un plasament. pisicuţelor! Dacă i-aş avea aş putea plăti jumătate din oamenii lui Dunois. dumneata care eşti un cap atât de solid. mamă-soacră.. Nu înţeleg de ce le încurajezi. AGNÉS – Vezi. Dacă nu-mi dai boneta. una. ce zarvă vor produce coarnele acestea la toate curţile Europei.. comandaţi-vă bonetele. Dar vă avertizez că n-am habar de unde le voi plăti. mă voi îmbolnăvi vreo 8 zile şi ai să te plictiseşti îngrozitor… CAROL – (învins) Bine. CAROL – (cu braţele spre cer) – Douăsprezece mii de franci! Femeile astea-s complet nebune! AGNÉS – Şi bagă de seamă.AGNÉS – Tu nu-ţi dai seama.. Şi doar nu asta urmăreşti ! CAROL – Douăsprezece mii de franci! Visaţi. dat fiind faptul că sunt în întregime brodate cu perle. deci. micuţul meu Carol. iată. CAROL – (sărind în sus) – Şase mii de franci! Şi de unde ai vrea să iau şase mii de franci. Când boneta se va demoda.. Bedford şi Gloucester. când a fost vorba de binele şi măreţia ta? Am dat eu vreodată dovada de îngustime de spirit? Sunt mama reginei tale. Iar cardinalul. care e cea mai elegantă dintre toate. pe nimic .. cât poate fi de periculoasă o lovitură de bonetă în ochii unei femei … Îţi spun că nevasta lui Bedford şi a lui Gloucester. dată fiind poziţia ei. Ai rata tot efectul psihologic asupra acestor imbecile de englezoaice.. dragă.. pentru că suntem două.

. Când veţi înţelege cu toţii că nu sunt decât un oarecare Valois. atâta timp cât mai sunt aici? Nu te jena.. am renunţat la bonete. aici la Chinon. Nu pierzi nimic. să faci din mine un rege mare. Carol. dacă o vezi! CAROL – (plictisit) În sfârşit. o frică imensă. iar eu o să mă ascund în mulţime. dragule. dar e simplu! Vei semna un bon pentru Vistierie. Deja în popor nu se vorbeşte decât despre ea şi se aşteaptă cu mari speranţe ca s-o primeşti. ce mutră vor face londonezele! Va fi o mare victorie pentru Franţa. dragă Maiestate. O oră mai târziu. De-atunci nu se vorbeşte decât despre ea. . ah. eu personal. dacă poporul vrea . Ca să le avem pentru serbare. imbecilul. Carol! (ele pleacă trimiţându-i bezele) CAROL – (se reaşează pe tron fluierând) – Mă fac să râd cu victoriile lor. curajul e o treabă prea periculoasă în lumea aceasta de brute în care trăim. (se întoarce spre regina Yolanda) – Nu vrei şi dumneata o bonetă. toţi oamenii aceştia care vor să facă din mine un mare rege. mamă-soacră.AGNÉS – O. De altfel. micuţul meu. fără valoare. O preferi pe cea roz sau pe cea verde? Cred că la tenul meu ar merge mai bine rozul. Dacă nu. nu am nici o curiozitate. Ce vrei iarăşi să-mi ceri. CAROL – (plictisit) –Da.. ceva care va fi desigur deasupra forţelor mele? REGINA YOLANDA – Să o primeşti pe această fecioară. Dar să ştii că sunt obositori până la urmă. REGINA YOLANDA – (apropiindu-se) La vârsta mea. din nebăgare de seamă a căzut într-un puţ şi s-a înecat. Ai auzit. marile victorii ca şi restul. să ştii. Vreau să fiu un rege bun şi să-mi satisfac poporul. de tot şi de toate. Şi apoi trebuie să ştii că mi-e frică. Vino. va fi cea mai ridicolă scenă din câte s-au văzut! (râde înveselit) Să intre toată lumea! 10 . Vai. unde desigur va avea o mutră mai acătării decât mine.cea mai puţin găurită. hai să le încercăm. şi că ar fi nevoie de un miracol ca să se schimbe ceva.. le-am comandat acum o lună. poate ultima întâmplare cu ea.. Ea i-ar fi zis: „Faci rău că înjuri pentru că în curând vei apare în faţa Domnului”. Se zice că un soldat ar fi tratat-o fără respect. Oricum. Altceva vreau eu de la tine. CAROL – (sărind în sus) Cum? Sunt deja gata? AGNÉS – Dar. Dar dacă dumneata o vrei . am să ţi-o povestesc. Haide. apoi îl voi aşeza pe tron. Discursul trimisei lui Dumnezeu în faţa micului meu paj. semnătura mea nu valorează nimic. am un chef nebun să-i joc o farsă micuţei acesteia! O să deghizez pe unul din pajii mei cu o mantie regală . dar astăzi totul se cumpără. ştiu. bineînţeles. O voi vedea pe această iluminată. Carol. chiar dacă ar fi doar pentru a o face de ruşine. Se zice că vine să elibereze Orléans-ul. Mereu avem câte o mare victorie. acum de când a sosit la Chinon.

purtând mantia regală şi coroana voastră. .(interiorizat) – Dumnezeu. apoi ezită. apoi. începe aproape să alerge şi să se ascundă în spatele celorlalţi. domnilor! Regele ordonă ! 11 . dar ea îl găseşte şi cade în genunchi în faţa lui) IOANA – Nobil Delfin. se ridică roşie şi se uită ţintă la paj. Ea merge până lângă el. vrea să se prosterneze. nobile Delfin. să fii locotenentul Împărăţiei Sale! ARHIEPISCOPUL (apropiindu-se de Ioana şi schimbând priviri cu La Trémouille) – E isteaţă fata. îi priveşte pe toţi aceşti oameni care o spionează. pentru a o lăsa să se apropie de tron. Mie mi s-a adresat. este Cel care te-a desemnat dintotdeauna. deodată. Vreau să fiu lăsat singur cu ea. Ea merge până la Carol. o priveşte cu o expresie aproape dureroasă.Nu te mişca. această creatură pe tronul vostru. fetiţo! CAROL . am zis! (o opreşte pe Ioana. dar după câte ştiu eu Reims e la englezi. Cum o să ajungem acolo? IOANA – (tot în genunchi) Bătându-i. apoi vom merge la Reims. micuţă şi cenuşie.(Curtenii intră cu reginele. Ar fi foarte bine. CAROL (la acest cuvânt parcă se teme. în mijlocul armurilor şi bonetelor înalte… Toată lumea se dă la o parte. . un paj ocupă tronul. . prin tatăl şi bunicul tău şi prin toată suita de regi. . înaintează în tăcere prin mulţimea care se dă la o parte. numele meu e Ioana fecioara. în timp ce Carol se strecoară în mulţime. Prin tatăl şi bunicul meu (trage cu ochiul la Ioana) şi prin acea lungă suită de regi . Şi ştie să vorbească. care e şi Regele Franţei! CAROL (stingherit) – Eh! . Ioana intră singură. care încearcă s-o evite şi când vede că-l va ajunge. Vino cu mine. ARHIEPISCOPUL – Dar Alteţă. CAROL – (o priveşte tulburat şi apoi întreabă deodată) Cum de m-ai recunoscut? Doar n-aveam coroana … IOANA – Nobile Delfin. micuţo! (Ioana se întoarce spre ea înnebunită. cu forţa. Nobile Delfin. Vreau s-o interoghez chiar eu prima dată. apoi se uită la Ioana şi îşi revine) Sunt singurul judecător al faptelor mele. se vedea cât colo că e o nimica toată.) REGINA YOLANDA – (îi spune la ureche) – Trebuie să te prosternezi în faţa regelui. domnişoară. bineînţeles! Vom începe cu Orléans-ul. securitatea voastră. (se întoarce spre ceilalţi. parcă eu am figură de rege … IOANA . . într-un costum simplu. faţă de Înălţimea Voastră care sunteţi regele nostru ! CAROL (tulburat) – Cine ţi-a spus că eu sunt regele tău? Ce. . Regele Cerurilor vă transmite prin mine că veţi fi uns şi încoronat în oraşul Reims şi veţi fi locotenent al Regelui Cerurilor. apoi deodată prinzând curaj) – Pe mine m-a recunoscut. imperturbabil) Ieşiţi.

. Ai să începi să-mi spui că trebuie să fiu un rege mare. Şi-acum precis ai să începi să mă plictiseşti şi tu. (aruncă bilboque-ul şi izbucneşte) – Ştii ceva? Am luat obiceiul să fac pe imbecilul ca să fiu lăsat în pace. El nu-i iubeşte pe cei cărora le e frică. eu nu sunt prea bogat. aşa pe nimic ? IOANA – Da. Nu te plânge! E modul Său obişnuit de a se ocupa de o persoană. Carol. CAROL (se apleacă spre ea cu interes) – Cunoşti un truc ? IOANA – Da. IOANA – (cu blândeţe) – Da. . oamenii dezinteresaţi. Nu mă tem de nimic.. CAROL – (se închide deodată în sine) – Atunci nu-i bun. Trebuie să ştii să te aperi şi singurul mijloc de a ieşi din orice încurcătură e de a fi mai inteligent ca ei. ceva mare . de bine. că trebuie . mă tutuieşti? Azi se vede că e o zi a caraghioslâcurilor! Ştii tu ce-mi lipseşte mie? Curajul. IOANA (se apropie de el) – O să te învăţ. CAROL – (suspinând) – Ai noroc! IOANA – Te voi învăţa şi pe tine să nu-ţi fie frică de nimic. asta-i! IOANA – Ei bine. şi în fiecare zi. o să-ţi dăruiesc trucul meu. Carol. Ştii. Mai întâi – să nu spui însă la nimeni – şi mie mi-e frică de tot.. fără să-l mai spui şi altora. . Ştii. Ţi-a dat gândirea şi libertatea de a face din tine ceva bun. de ce mareşalului tău La Trémouille nu-i e frică de nimic? CAROL – Pentru că e puternic. Nu mă duci uşor de nas. Carol îşi păstrează atitudinea nobilă până ies apoi pufneşte în râs) . n-am deloc încredere în ei . . Carol. El te-a făcut rege şi ţi-a pus pe umeri ceva greu de purtat. Ştii tu. CAROL – Crezi ? IOANA – Da. CAROL – Asta înseamnă că pe mine nu mă iubeşte deloc. . de rău. Iată de ce.A ieşit! Să ştii că eşti o fată grozavă! E prima dată când mă fac ascultat! Bine. mai stau pe micul tron din Bourges! IOANA – (punându-i mâna pe braţ) – Voi fi aici.(Ies toţi înclinându-se. Dumnezeu e întotdeauna de partea celor care au cel mai mult curaj. De ce nu mi-a dăruit şi mie puţin curaj? Ar fi putut foarte bine s-o facă. IOANA – O să ţi-l dăruiesc. . IOANA – (cu severitate) El ţi-a dat altceva. CAROL . CAROL (gemând) – Dar nu ţi-am spus că mi-e frică de tot . 12 . dar eu ştiu multe. CAROL – Poate mi-l vinzi mie. pentru a te apăra în fiecare zi. . Carol. dar aş putea să-ţi fac un bon pentru Vistierie .(se întoarce surprins) – Ia te uită. Şi să nu fii prea inteligent. începând de azi vei avea curaj. . Şi-apoi eu sunt puternică. CAROL – (neîncrezător) – Cum.

13 . Dar asta-i treaba mea. urmărit de doi câini mari. Porcilor mistreţi nu le e frică de nimic. au puşti şi tunuri mai multe. care voiau să-l muşte. CAROL – (decepţionat) – Asta-i tot ? IOANA – Tot. îţi spui – „Bun. nici taurilor. Şi să ştii că are palma grea! A trebuit s-o fac să plângă pe mama. Am văzut odată în satul meu. încât pe loc. Dumnezeu vine în întâmpinarea ta. Iată tot secretul. care era plin de gânduri rele… Crezi că mie nu mi-a fost frică? Mi-a fost frică tot timpul. Numai să aibă puţină încredere în acea mică scânteie din sufletul lui. De aceea omul e mai puternic ca brutele. care m-a bătut. CAROL – Eu credeam că ştii o vrăjitorie. Îţi spui: „Bine. că am tremurat destul. A trebuit să explic tatălui meu. Dumnezeu nu cere nimic extraordinar omului. IOANA – Dar nu mâine. CAROL – Şi cum te-ai descurcat? IOANA – Ca şi cum nu mi-ar fi fost frică. şi tu treci mai departe. În momentul în care ţi-ai golit toată teama şi te opreşti pentru a face faţă pericolului. să-ţi refac regatul şi să vin aici. Nu există miracole. CAROL – Adică să chemăm Arhiepiscopul şi pe La Trémouille şi să le spunem că îţi încredinţez comandamentul armatelor şi să vedem ce mutră fac? IOANA – Da. Eşti pregătit. IOANA – (surâzând) – Nu. pentru că e prost. şi având mai multă imaginaţie. să-l conving pe Baudricourt. Nu ştiu nici o vrăjitorie. să fie chemaţi. Miracolul e să te învingi pe tine însuţi. Mi-e frică. (apoi adaugă) – Numai că vezi cum e El. De rest are grijă Dumnezeu. Tu treci. El i-a aşteptat şi i-a sugrumat unul după altul. niciodată.Dar mi-e teamă. CAROL (după o tăcere) – Crezi că ar fi bine să încerc şi eu trucul tău ? IOANA – Bineînţeles că trebuie să-l încerci. englezii vajnici. Trebuie ca omul să încerce întotdeauna. Asta nu priveşte pe nimeni. Chiar azi şi numaidecât. fiind inteligent. pentru că. care e de la El. El nu-şi poate imagina nimic. N-ai decât să încerci o dată. şi sunt mai puternici. Mor de frică în acest moment. căci credea că vreau să mă înhăitez cu soldaţii. Dar asta-i destul. Mi-e teamă de ei. Îi place ca omul să facă primul pas. săgeţi.IOANA – Nu. încep ei să tremure. să am timp să mă pregătesc. Continuă. să mergem!” Şi ceilalţi vor fi atât de uimiţi că ţie nu ţi-e frică. CAROL (înspăimântat deodată de îndrăzneala sa) – Mâine. şiacum. Fie. de exemplu. mâine. Pentru mine totul a fost şi mai complicat. ţi-a fost frică mai întâi. ei sunt mai numeroşi. un mic braconier. Şi dacă vezi în faţa ta ceva ce ţi se pare de neînvins. CAROL . CAROL (visător) – Şi crezi că este un truc care reuşeşte întotdeauna ? IOANA – Întotdeauna.

Mă duc să-i chem. Monseigneure. Carol e cuprins de o veselie nebună. (La Trémouille şi arhiepiscopul se opresc pietrificaţi) IOANA (bătând din mâini) Bravo. Când o să înceapă lor să le fie frică. Ceea ce nu trebuie. atunci când ei vor fi aici. să mergem degrabă spre Orléans! (La Trémouille cade aiurit în genunchi. Dau comandamentul suprem al armatei mele regale Fecioarei. domnule La Trémouille. Carol. în genunchi şi tu. Ţi-e frică atât cât poţi de mult ? CAROL – (care se ţine de burtă) – Crăp de frică. domnule de La Trémouille. e să-ţi fi rămas o urmă de frică. O hotărâre care vă priveşte de asemenea. Ca să vezi. surprinşi) ARHIEPISCOPUL – Ne-aţi chemat. domnule La Trémouille. În opt zile vei recuceri Orléans-ul. Monseigneur Mareşal! Monseigneur-ul Delfin vrea să vă vorbească! CAROL – (strigă. IOANA . Am luat o hotărâre. Doamne ! CAROL (le strigă în timp ce îngenunchiază şi el) – În genunchi. cuprins de panică) Vai. Ţie. surâde şi zice: „Totuşi acest micuţ Carol. prezentă aici. bătând din picioare. Alteţă ? CAROL (după o ultimă privire aruncată Ioanei) Da.Atunci e bine. tu vei fi terminat. dă-ne repede binecuvântarea ! Nu avem un minut de pierdut! Acum am tremurat destul cu toţii. micuţule Carol! Vezi ce simplu era! Priveşte-le capetele!… Mor de frică acum! (izbucneşte în râs. (începe să strige) – Dacă nu sunteţi de acord. se bate peste coapse de nu se mai poate opri. Dumnezeu te priveşte. vă rog să-mi predaţi imediat sabia. deşi îi este frică. cât poţi de tare! CAROL – (clănţănind) – Mai tare nu pot! IOANA – Atunci am câştigat. Arhiepiscopule. acum. Totul e să-ţi fie frică primul şi înaintea bătăliei. în timp ce arhiepiscopul şi La Trémouille s-au prefăcut în două statui de piatră) IOANA (cade în genunchi strigând) – Mulţumescu-ţi. în timp ce arhiepiscopul le dă maşinal binecuvântarea. Ai un enorm avans asupra lor. îi cheamă. (merge spre fundul scenei şi îi cheamă) Monseigneur Arhiepiscop. ce frică mi-e ! Vai ce frică mi-e ! IOANA – Dă-i drumul. ceea ce a fost mai greu s-a făcut.) 14 . Sunteţi arestat.IOANA – Atunci. fiule !” (intră arhiepiscopul şi La Trémouille.

) În sfârşit. ceea ce e mai bun în ea. Vom cântări greşelile tale. ea există! E acel lucru pe care statele-majore şi oamenii nu-l pot prevedea niciodată. de secături. orice ar fi. deasupra noastră a tuturor . Reims. Orléans. în timp ce se trage asupra ei. Si am fost bătuţi pretutindeni împotriva tuturor legilor strategiei. faptul că eşti trimisă. îţi vei face pedeapsa grea sau uşoară. ca toate ţările. Din acea zi am început să fim bătuţi. Nu. toată lumea te-a abandonat. Providenţă. de incapabili. Este această mică ciocârlie care cântă pe Cerul Franţei. de imprevizibil. clar şi răspicat) – În ceea ce priveşte credinţa. Încredinţează-te mamei biserici. deşi reţeaua noastră de fortificaţii era teoretic de neatacat. Dar dacă ceva e alb. Adeseori omorâm ceea ce iubim mai mult. . În ceea ce priveşte tot ce am făcut şi ce-am auzit. Troyes. să o ardem şi cât mai repede posibil. vine din fundul scenei şi se îndreaptă spre Cauchon) E cu adevărat minunată. încredinţează-te fără rezerve nouă. doar reneagă tot ce-ai făcut. Acest cântec vesel şi curajos al unei mici ciocârlii. Ioana. Aceasta-i Franţa ! (adaugă) Sau. Iubesc din tot sufletul Franţa! CAUCHON – (încet) – Da. nemişcată în plin soare. toate miracolele la care ţii atât de mult! IOANA (după o tăcere grea. WARWICK – (care izbucneşte în hohote de râs. . Să o judecăm. Carol şi curtea sa vor părăsi mica ciocârlie. Ea şi-a încoronat şi regele la Reims. în sfârşit. în iulie 1430. regele ca şi ceilalţi.I I I. Căci ea are. se ridică pe cerul ei o ciocârlie care-i spală toate murdăriile. Ai rămas singură. nu pot spune că e negru. Vocile. (apoi dur. lovindu-se cu bastonul peste cizme. Numiţi-o cum vreţi: Hazard. Ioana. măsura sa de imbecili. Ioana voastră. Capcana s-a închis. Pagina triumfală a fost jucată. de aceea trageţi în ea! WARWICK – Ce să-i faci! Omul e făcut din contradicţii. Dumnezeu! E acelaşi lucru. dar din când în când. 15 . mă încredinţez pe de-a-ntregul Bisericii.. cum spui tu de Dumnezeu. Mai e cineva care vrea să spună ceva ? CAUCHON – Vreau să vorbesc acuzatei. trebuie să acceptăm că există în evenimente o parte de imponderabil. face semn la doi soldaţi care o duc pe Ioana. mica ciocârlie a fost prinsă. n-o să mă dezic niciodată.

Oricât de puternici am deveni într-o zi. Cronicarul intervine în acel moment cu fermitate) CRONICARUL – Nu. ca reflexele vitraliilor unor catedrale. de precise şi subtile vor deveni organizaţia noastră şi poliţia – sub ce nume vor reapare – va exista întotdeauna un om pe care-l vom vâna undeva.. căci vânătoarea de oameni nu se va termina niciodată . Adevăratul sfârşit al istoriei Ioanei. cu aceeaşi neruşinare.(Mişcare în asistenţă. Cortina cade peste acest decor feeric). De aceea cer pentru Ioana excomunicarea. loviturilor şi-apoi îşi întoarce ochii spre acea unică imagine de neînvins a sa . cu rugul. nu este acesta. face totuşi un act de credinţă. O tăcere de moarte domneşte. pe ruguri. Cu toate blasfemiile. neuitată pentru toată omenirea! E istoria Curajului şi a Libertăţii! (Toată lumea îngenunchează. în toată splendoarea gloriei sale … adevăratul sfârşit al Ioanei d`Arc e apoteoza. suntem în pericol. Asta-i singurul şi adevăratul lui Dumnezeu (Inchizitorul repetă contorsionat de ură) – „Pentru ceea ce am făcut. acel sfârşit fără sfârşit. prieteni. surâzând Cerului ca într-o icoană. Ioana! – Imploră? Se umileşte? Nu. oricât de dure. Inchizitorul se ridică de pe scaun şi izbucneşte) INCHIZITORUL – Îl vedeţi. Atât timp cât va mai exista un singur om care să nu-şi îndoaie spinarea în faţa noastră. Ea nu se poate sfârşi astfel. La urma urmelor. o ciocârlie minunată care zboară pe cerul omenirii! Ioana d`Arc e o istorie ce se sfârşeşte cu bine. este Ioana de la Reims. privind-o pe Ioana) – Rasă neruşinată! (apoi se întoarce spre tribunal) – Ei bine.. Priviţi-l înlănţuit. oricât de scump ne-ar costa acest lucru. el face faţă torturii. dreaptă.. un om care va zice „nu” fără să-şi plece ochii. abandonat de toţi ai săi şi totuşi sigur de el – nu-i aşa. dragi prieteni. Orgi triumfale. pe omul care îşi înalţă fruntea? Vă daţi seama acum pe cine judecaţi? V-au asurzit acele voci cereşti! Vă încăpăţânaţi să descoperiţi nu ştiu ce diavol în spatele lor. a fost un vechi înger. va trebui să-l învăţăm pe om să spună „da”.. jocuri de lumină. cuvinte pe care le vor spune din nou de-a lungul secolelor.. domnilor! Povestea nu s-a sfârşit. dezarmat. (şuieră printre dinţi. Ioana apare purtând stindardul Franţei în mâini. acolo în fundul camerelor de tortură. (tună).. 16 .. omul transparent şi liniştit mă înspăimântă de mii de ori mai mult. plin de ură. nu mă voi dezice niciodată!” Aceste cuvinte pe care ei toţi le-au spus. care se va povesti de-a lungul secolelor. pe eşafoade. Omul. Aş vrea să fie vorba de diavol! Doar el e aliatul nostru. umilirii.. (Se aşează în tăcere. insultele şi ura sa. în mizeria sa de animal hăituit la Rouen: e ciocârlia în plin cer. punerea ei în afara bisericii şi supliciul pe rug.