You are on page 1of 23

Notiunea etapele si genurile identificarii criminalistice

Identificarea criminalistică Identificarea în criminalistică : - activitatea prin care se constată atât însuşirile comune ale obiectelor, fenomenelor, fiinţelor cât şi însuşirile ce le deosebesc, ordonarea lor în tipuri, grupe şi subgrupe, apoi în vederea deosebirii fiecăruia în parte de toate celelalte cu anumite asemănări. Identitatea – rezultatul obţinut la sfârşitul procesului de identificare cuprinde acele însuşiri sau proprietăţi ale obiectelor, fenomenelor, fiinţei care îl fac să fie el însuşi. Scopul final al identificării: este stabilirea identităţii obiectelor, fenomenelor sau fiinţelor supuse examinării; prezintă interes, utilitate şi altă treaptă a determinării, în lipsa unor trăsături individuale: tip, grupă, subgrupă cât şi constatarea neidentiţăţii sale, obiectul fiind scos din câmpul cercetării. Tipuri de identificare: după memorie după descrierea trăsăturilor esenţiale după urmele lăsate – este mai frecvent în procesul de identificare Procesul identificării – urmează mai multe trepte, de la general la particular, tipuri, grupe, subgrupe, individualizare. Ex. urmele roţilor de autovehicule. Obiectele procesului de identificare: obiecte scop – care trebuie identificate obiecte mijloc – servesc la identificare ex. Impresiuni experimentale; condiţii identice - ex.înregistrări telefonice Examinarea se efectuează prin aplicarea analizei şi sintezei - analiza – examinarea obiectului scop şi a celui mijloc separat sinteza – stabilirea trăsăturilor comune Fazele procesului de identificare: delimitarea în tipuri, grupe şi subgrupe: utilitate înlăturarea obiectelor care nu au trăsăturile de grup respective şi orientarea atenţiei asupra unei sfere restrânse de exemplare identificarea obiectului – scop prin delimitarea de toate celelalte cu însuşiri comune Trăsăturile coincidente necesare identificării pot fi definite ca urmă: urmele de încălţăminte : 4-5 detalii urmele de mărimi : 10-17 caracteristici Metoda : examinarea comparativă a obiectelor scop cu fiecare din obiectele mijloc; se reţin mai întâi trăsăturile comune mai multor obiecte realizând identificarea de grup apoi se selectează caracteristicile care pot fi întâlnite numai la un singur obiect scop. Se explică apoi, raţional, coincidenţele şi necoincidenţele stabilite în raport de: claritatea caracteristicilor obiectului creator şi modificarea lor în timp.

Definitia fotografiei judiciare de la locul faptei si procedeele de realizare ale acesteia
Fotografiile de la locul faptei – fixează în faza statică a cercetării locul faptei şi împrejurimile, precum şi probele materiale existente în perimetrul său1. Sub aspect procesual ele constituie o

parte integrantă din procesul verbal de cercetare la faţa locului bucurându-se de aceeaşi valoare probatorie. Fotografia judiciară reprezintă şi un mijloc de probă distinct, reglementat în secţiunea “Înregistrările audio sau video şi fotografiile”, art.91/1 – 91/5 C.pr.pen. Fotografia de orientare cuprinde tabloul general al locului faptei şi împrejurimile. Ea poate fi: unitară efectuată dintr-o singură poziţie panoramică presupune fotografierea pe segmente a locului săvârşirii faptei, în două variante: - circulară, aparatul fiind rotit pe stativ într-un arc de cerc de 180 grade, spre a fotografia un loc întins, pe segmente; - liniară, care presupune deplasarea trepiedului pe o linie paralelă cu axa longitudinală a obiectului de fotografiat (ex. un teren deraiat) Fotografia schiţă oglindeşte locul săvârşirii faptei cu toate particularităţile sale, fără împrejurimi, având în prim plan obiectul central al cercetării criminalistice. Se realizează în faza statică a cercetării la faţa locului. Alegerea poziţiei de fotografiere - unitară – dintr-o singură poziţie - în serie – mai multe fotografieri din poziţii diferite - panoramică – această metodă a fazei de orientare - pe sectoare – se împarte locul în sectoare pentru realizarea fotografiilor - contrară – două poziţii diametral opuse - încrucişată – din patru extremităţi Problema iluminării uniforme, fără umbre puternice se va rezolva prin montarea a două surse de lumină dispuse în părţile laterale ale aparatului. 3. Fotografia obiectelor principale se efectuează în faza statică şi vizează obiectele corp-delict, cele care au suferit modificări de poziţie ori deteriorări, precum şi toate urmele create cu această ocazie; se fotografiază în corelaţie cu obiectele vecine, obiectivul aparatului trebuie să fie perpendicular pe zona de mijloc; nu se recomandă fotografierea de la un capăt sau altul (ex. cadavrul victimei). Cadavrele se fotografiază cel puţin din două părţi. Fotografia detaliilor se efectuează în faza dinamică, redă detaliile urmelor şi ale obiectelor fotografiate fiecare separat. (ex. fotografierea leziunilor cadavrului. Aparatul se fixează pe trepied, în poziţie verticală faţă de obiectul vizat care este iluminat, după caz, din spatele aparatului şi din lateral (ex. fotografierea urmelor de adâncime).

Definitia fotografiei de examinare si procedeele de realizare
Elaborează metodele şi mijloacele de studiere a probelor materiale precum şi de fixare a rezultatelor obţinute. Aceste metode se aplică numai în condiţii de laborator prin utilizarea unei aparaturi speciale de către experţii criminalişti. A. Fotografia sub radiaţii vizibile Fotografia de ilustrare este oglinda a trăsăturilor obiectului Fotografia de comparaţie se utilizează pentru identificarea persoanelor şi obiectelor prin studiu ştiinţific comparativ: compararea prin juxtapunere – ex. identificarea după desenul papilar

identificarea instrumentelor si a infractorului. caracteristicile microurmelor sunt urmatoarele: posibilitatea observarii lor numai sub microscop. Fotografia sub radiaţii invizibile se utilizează pentru fixarea invizibilului cu ochiul liber (raze ultraviolete. Microfotografia se realizează la microscoape speciale Definitia si clasificarea urmelor Definiţie – În sens restrâns. la cercetarea semnăturilor continuitatea liniară – ex. . prin aspectul ei general caracteristicile sale specifice sau poziţia sa este utilă cercetării criminalistice. buze.). Conform acceptiunii sus-mentionate. beta C. putand fi cercetate numai prin folosirea metodelor microanalitice. gamma.În sens larg – Urma reprezintă o modificare creată la locul şi în procesul săvârşirii infracţiunii prin mişcările fizice realizate în acel moment de persoanele implicate în activitatea respectivă2. pe suprafaţa sau în volumul obiectului cu care a venit în contact (urmele de reproducere fac obiectul traseologiei). instrumentele pe care Ie-a folosit si deprinderile in manuirea lor.compararea prin suprapunere – ex. metode de cautare si descoperire a microurmelor Prin examinarea urmelor/microurmelor se pot stabili: modul cum infractorul a patruns in campul infractiunii. etc. stare determinata de aglomerare (coeziune) a materiei. . infraroşii. urma este o reproducere a construcţiei exterioare a unui obiect. Roentgen etc. instrumente de spargere (priveşte doar urmele de reproducere) Cea mai utilă clasificare: urme de reproducere a construcţiei exterioare a obiectului urme formate ca resturi de obiecte şi materii organice şi anorganice urme de incendiu Precizati definitia si caracterele microurmelor. Modificarea produsă. Clasificarea urmelor Cea mai veche clasificare are în vedere natura obiectului creator: urme de mâini. la studierea urmelor sub formă de striaţii Fotografia de umbre Fotografia de reflexe se întemeiază pe deosebirea de reflexe Fotografia de contraste se bazează pe deosebirea de culoare. Fotografia sub raze ultraviolete Fotografia sub raze infraroşii Fotografia cu ajutorul razelor Roetgen. dinţi. Prin microurme trebuie sa intelegem acele particule de materie sau caracteristici mecanice invizibile ori slab vizibile cu ochiul liber. picioare. strălucire sau opacitate B. actiunile pe care Ie-a desfasurat si succesiunea acestora.

se poate spune ca microurmele sunt particule de materie care pot fi desprinse de suportul lor si care formeaza pe acest suport o caracteristica mecanica invizibila sau slab vizibila. Tinand seama de caracteristicile enuntate. fără zâmbete. compartimentul detectoarelor. procesul verbal de cerertare la fata locului Mijloace tehnico-ştiinţifice utilizate în cercetările criminalistice: În teren se utilizează laboratoare criminalistice mobile instalate în raport cu natura terenului pe: autoturisme. salvarea victimelor în viaţă. compartimentul filmului şi videofonogramei judiciare. elicoptere Compartimentele laboratorului : trusele criminalistice conţinând instrumente şi substanţe necesare cercetării. compartimentul magnetofonului. b) Selecţionarea martorilor asistenţi. Precizati masurile pe care organul judiciar trebuie sa le ia la locul faptei a) Verificarea modului de asigurare a pazei. microbuze. rezulta ca nu se considera. d)Repartizarea sarcinilor:procurorul – verifică starea victimelor. subgrupa si anumiti agenti din sangele uman. conduce activitatea de încheiere a procesului verbal. fixarea. Principalele elemente tactice.acestea nu pot fi observate cu ajutorul unor instrumente care amplifica vazul. compartimentul cu aparatul mini-compozitor sau identi-kit pentru întocmirea portretului robot. cu toate ca sunt invizibile. participă cu expertul criminalist la descoperirea. elemente chimice care apar in moleculele materiei. un scris efectuat cu o substanta scripturala care-l face invizibil. cantitati de substante sau de anumiti agenti care impreuna constituie o problema de materie si care pot fi stabilite numai prin cercetari microanalitice (de exemplu: grupa. etc). Cercetarea la faţa locului se poate efectua de la exterior spre interior sa invers iar când .necesitatea folosirii unor metode specifice in cursul cercetarilor. glume la adresa victimei etc. persoane capabile psihic şi fizic c)Obţinerea de informaţii generale referitoare la faptă prin discuţii cu fiecare persoană şi consemnarea în agendă. de natura sa orienteze activitatea echipei de cercetare la fata locului sunt: Efectuarea cercetărilor cât mai rapid după sesizare Cercetarea criminalistică şi fixarea urmelor se efectuează cu obiectivitate indiferent dacă confirmă sau infirmă versiunile Efectuarea cercetării amănunţite prin notarea tuturor particularităţilor indiferent de importanţa lor Respectarea cerinţelor morale. nu necesita insa dupa detectarea lor mijloace speciale de amplificare a organului vazului pentru observarea lor (de exemplu: reproduceri ale liniilor papilare pe hartie sau pe tesaturi. compartimentul fotografiei judiciare cu aparatură şi accesorii. şalupe. dacă a fost identificat şi reţinut autorul. etc). compartimentul schiţei. Definitia investigarii tehnico -stiintifice a locului faptei. ridicare si conservare a microurmeior este imperios necesar sa prezentam clasificarea acestora. intre altele. prinderea şi reţinerea infractorului. cată obiectele corp delict. In consecinta. dacă s-au identificat martori. înregistrarea pe magnetofon. organizează urmărirea. ridicarea urmelor. corpuri volatile si mirosurile . ca microurme urmatoarele tipuri: urme care. inainte de a vorbi despre metodele de descoperire. ele pot fi cercetate si comparate numai cu ajutorul unor aparate speciale. menţine măsurile privind starea neschimbată a locului faptei.

Soluţionarea împrejurărilor controversate (împrejurări negative). vopsea. Modalitatile tehnice de fixare sunt: executarea de schite. mâini puse pe obiecte acoperite de praf. Moteode de fixare a rezultatelor investigarii de la fata locului Fixarea integrala si obiectiva a rezultatelor cercetarii – dupa efectuarea cercetarii la fata locului se incheie un proces verbal. pe dermă există creste papilare. Se recomandă ca cercetarea criminalistică să se efectueze în două faze: statică şi dinamică Fazele investigarii criminalistice a locului faptei Faza statică : activităţi : orientarea de ansamblu pentru delimitarea locului faptei şi observarea topografiei stabilirea punctului de acces al infractorului în perimetrul infracţiunii. Definitia si obiectul de studiu al dactiloscopiei Sunt create ca urmare a activităţii umane. aliniate sub formă de creste despărţite de şanţuri.modalitati care sunt menite sa asigure evidenta probatorie si saconfere un plus de obiectivitate cercetarilor la fata locului. Consemnarile se vor limita strict la constatarile facute directde organul de urmarire penala. dar şi de stratificare. deinregistrari pe banda video-magnetica. ulei. Ex. ş. Ele apar în general ca urme latente. Ele sunt determinate de contrastul puternic între diferite categorii de urme.concise din care sarezulte ca nu a fost omis nici un amanunt. care se marchează cu jaloane. partea descriptivă.acesta constituie principalul mijloc proceduralde fixare a celor constatate de catre organul judiciar. deoarece transpiraţia şi substanţele secretate de piele sunt incolore. Corespunzător. sânge. Se produc prin contactul mâinii cu diferitele obiecte din mediu -sprijinire. omor – sinucidere (simulare).suprafaţa este întinsă se parcelează. împingere.precise.a. Reluarea şi respectarea cercetării criminalistice la faţa locului reluarea este o continuare a unei cercetări criminalistice întreruptă anterior repetarea se efectuează când prima cercetare criminalistică nu şi-a atins scopul (situaţii rare) Procesul verbal de cercetare criminalistică la faţa locului – în cuprinsul său se descrie întreaga activitate. Se vor folosi formulari clare. apucare. încheierea. Crestele papilare sunt străbătute de pori. noroi. Ele apar în general ca urme de suprafaţă de stratificare pe obiecte cu suprafeţe netede de pe mâini. . Relief papilar-formaţiuni coniforme din stratul dermic uman. inclusiv traseul împărţirea în sectoare a câmpului vast examinarea în detaliu a urmelor ameninţate cu distrugerea fixarea prin descriere şi fotografierea urmelor descoperite Faza dinamică – examinarea fiecărei urme sau obiect în parte micşorându-l. Tehnica modernă permite extinderea examinărilor la poroscopie. Nu este permisa consemnarea unor stari de fapt inexistente in mom. transpiraţie. fotografii. nici un element util stabilirii adevarului evitandu-se expresiile ambigue. 3 părţi: preambul. cercetarii.

Degetele sunt împărţite pe segmente. b) urme de suprafaţă-prin destratificare pe obiecte prăfuite sau pe suprafeţe vâscoase. dispariţia reliefului papilar presupune distrugerea stratului dermic -cicatrice de tip scleros cheloidian inform -de aici scăderea sensibilităţii tegumentare. Inalterabilitate-generată de fixitate. ex. noroi. -în faza dinamicăse vor evidenţia şi ridica urmele. Cercetarea locului faptei presupune metodicitate. La locul faptei. falangine. dar cel mai frecvent găsit la locul faptei este creat de palme. digito-palmară. Precizati proprietatile si structura desenelor papilare digitale Longevitate-apar aproximativ în luna a VI-a de viaţă intra-uterină şi există pâna la distrugerea dermei. mâna cu sânge sprijinită pe perete. care oferă şi cea mai elocventă abordarecriminalistică. Metode de cautare si relevare a urmelor de maini a) urme de adâncime-praf. Precizati care sunt detaliile desenului papilar si elementele particulare Relieful papilar este prezent atât pe palme cât şi pe talpa piciorului (pe suprafaţa plantară). se va executa deplasareaşi căutarea conform traseului. Unicitate-fiecărei persoane îi este propriu un anumit relief -posibilitatea de repetare este de 1 la 42 miliarde. Relieful persoanei creşte doar odată cu descuamarea pielii. apucarea victimei după înjunghiere). posibilitate de identificare după aceste cicatrice. -în faza staticăse va face descoperirea şi înregistrarea urmelor.a. Dactilogramelesunt fotografii ale impresiunilor digitale. . tenară şi hipotenară. Pentru examinarea comparativă -se ridică impresiuni digitale. Practic. Dată fiind transparenţa -cel mai adesea urmele de mâini sunt latente -se valorifica luminiscenţa în UV a substanţelor existente în substanţele de pe mâini prin contrast cu luminiscenţa diferită a obiectelor pe care există urma. 3. Palma umană este împărţită convenţional în următoarele zone: zona digitală. găsim: urme de degete şi mâini şi fragmente de urme. Căutarea urmelor se face utilizând la descoperirea lor mijloace de iluminat şi radiaţie UV. dar rămâne neschimbat din punctul de vedere al formelor şi structurilor.. 4.Urmele create de crestele şi relieful papilar de pe pielea omului: pe faţa interioară a palmelor şi pe tălpile picioarelor (mai rar) sunt studiate de DACTILOSCOPIE-care se ocupaă cu identificarea persoanelor după aceste detalii. pe mobile cu praf sau pe locuri mânjite cu sânge şi apoi atinse (ex. funingine. în: falangete. făină ş. Fixitate-nu are loc nici o modificare naturală.

balerin -unghi mare. atunci când se calcă cu pantof curat pe podele curate sau pe covoare. militar -pas egal. deprinderilor de mers (ex. pulbere magnetică. etc. în zăpadă se va turna sulf topit. în alte soluri mularea se va face cu gips. . negru de fum. dar pot fi şi sub formă de urme latente. -negrul de fum şi ceruza -pe aproape orice suprafaţă. Fotografierea se face cu aparatul perpendicular pe urmă. cărbune ş. -vapori de iod -pe hârtie. ciment dentar. apă. Acestea urme pot fi evidenţiate prin intermediul Fixarea urmelor de picioarese face prin: descrierea în procesul verbal şi fotografiere. Modul de a călca şi urmele pot indica eventualele profesii. Ridicarea urmelor de mâini -în special prin utilizarea foliilor adezive -compoziţia foliei (gelatină. Fixarea se face şi prin mulare. static).Evidenţierea-se face utilizând diferite substanţe chimice. Pot fi –statice. atunci când este necesar. Se creează în general ca urme de suprafaţă de stratificare. Se masoară de la nivelul tălpii. Sunt în general vizibile. Pot fi găsite şi ca urme de adâncime. seambalează atent şi se duc la laborator.a. După prăfurie se face ridicarea cu folia adezivă. larg. -argintoratul recomandat pt. Clasificare urmelor de picioare si metodele de fixare Aceste urme sunt inerente săvârşirii unei infractiuni. cioburi) pot fi ridicate cu urmele. Acestea se vor alege în funcţie de natura urmei (vizibilă. ex. (ex.. Metoda Causse -prin caroiaj -oferă posibilitatea stabilirii unor elemente particulare. sugativă). Se va curăţa urma de impurităţi. pentru surprinderea direcţiei mersului -de ansamblu. colodion. protecţie). se evacuează apa (pompă. transportul de greutăţi. b) Fotografierea -se face în asamblu. latentă) şi în funcţie de suprafaţa pe care se află -roşu sudan. Modul de aplicare: obiecte mici (sticle. pahare. suprafeţe lucioase. se va indica tipul (dinamic. şchiopătat. Acesta va fi diferit de cel normal. Cărarea de urme -este un ansamblu de urme care indică direcţia deplasării. Mersul invers-atenţie la modul de formare a urmei. boli fizice. Rareori sunt generate de picioare desculţe. psihice). -dacă sunt de adâncime –mulare -se curăţă de corpuri străine. Pentru urme de adâncime lăsate în nisip se face un mulaj cu serlac sau cauciuc siliconic. şi apoi de detaliu. create prin alunecare. Ridicarea prin mulare (dacă sunt de adâncime). a) Descrierea în procesul verbal -cu indicarea distanţei pe care se întind. Procedee de fixare si ridicare a urmelor de maini Atenţie la -prăfuire -nu se va îmbâcsi urma! Fixarea urmelor-menţiuni în procesul verbal şi realizarea de imagini foto. ale mersului normal sau dinamice. suport. se pot ridica urmele izolate cu peliculă adezivă. localizarea. deşi nu sunt întotdeauna căutate şi nici puse în evidenţă.. -galben lumogen -pe suprafeţe multicolore. argintorat. Ninhidrina şi alte substanţe chimice sunt utilizate la evidenţierea urmelor de mâini pe piele umană. târât picior).

Metode de cautare. violuri. în acest caz. pasului barbati mai mare cu 20 cm femei). -linia de direcţie a mersului -lăţimea pasului -unghiul pasului-deschiderea (în grade) între linia de direcţie şi axa tălpii. ungiul de mers masurat intre axa cararii de urme si axa longitudinala a talpii. orientarea lor pe cele două maxilare. Elemente care caracterizeaza o carare de urme: directia de miscare sau axa cararii de urme este linia mediana ce trece prin intervalul cuprins intre 2 siruri de pasi. inaltime. dar şi în cazul altor infracţiuni non violente când asemenea urme sunt lăsate la faţa locului în diverse produse alimentare muşcate (brânzeturi. fructe – mere. Neregularitatile aparute in mers pot indica nu numai o anumita strare psihica sau patologica. lipsa unor dinţi. uzura dinţilor. cu ajutorului mulajelor din gips dentar. tâlhării (atât pe corpul victimei. fixare si ridicare a urmelor de dinti Urmele de dinţi au o valoare importantă în identificarea persoanei. Obiectele uşor transportabile vor fi ambalate cu grijă şi trimise spre analiză la laborator. În cercetarea urmelor de dinţi prezenţa medicului stomatolog este indispensabilă.a) apte să păstreze cu fineţe detaliile desenului dinţilor. daca a stat la panda. pere ş. caracteristicile mersului. ca urme de adâncime – ridicarea lor făcându-se.Elemente -linia mersului-formată din dreptele ce unesc centrul urmelor de calcâi drept şi cel stang ==> o linie frântă. cât şi al agresorului). Se vor lua mulaje de comparaţie de la persoana bănuită sau se vor compara urmele găsite la faţa locului cu fişa dentară a persoanei suspecte (dacă suspectul nu este găsit). starea psihofizica (lung. . În procesul de identificare se vor avea în vedere unele trăsături sau anomalii ale dentiţiei: lungimea şi lăţimea dinţilor. ori ca urme de suprafaţă (de exemplu. dar chiar si incercari de derutare a cercetarilor (mersul cu spatele. eventuale defecte anatomice. Lungimea pasuluieste dată de distanţa dintre două urme consecutive. urmele de muşcătură de pe pielea omului) – caz în care urme vor fi fotografiate şi descrise în procesul verbal. distanţa dintre dinţi. Elementele cararii de urme de incaltaminte Cararea de urme constituie obiectul cercetarii atente la FL dat reflectarii unor caracteristici individuale ale persoanei care pot oferi indicii pretioase. cararea in spate a unei persoane ori a unei greutati). indicand directia de deplasare. pentru prima dată. Acestea pot fi întâlnite în special în cazul infracţiunilor de violenţă. Urmele de dinţi se pot prezenta ca urme statice sau urme dinamice. fiind utilizate în România. etc. linia mersului – o linie franta formata din segmentele care unesc intre ele partile din spate ale fiecarei urme. se mai poate stab daca pers cunostea locul. Cararea de urme contine date ref la directia de deplasare. latimea pasului luandu-se in calcul extremitatea interioara a calcaiului. daca a fol lumina pe timpul noptii. pentru rezolvarea cu succes a unui caz răsunător de ucigaş în serie – cazul Rîmaru (1971). lucrări protetice.

sânge. instrumentele corpdelict şi indică faptul că s-a comis o vătămare a integrităţii corporale a persoanei. Fixarea urmelor de buze se realizează prin fotografierea lor şi prin descrierea în procesul verbal. mânjituri. Fixarea şi ridicarea urmelor de sânge. desenul pe care acestea îl descriu. în special pe cele care sunt. Urmele de buze se formează. produse alimentare) astfel că în cercetarea acestora se analizează nu doar forma. lungimea şi grosimea papilelor. lungimea. instrumente stomatologice. roşii închis. corpul omului. anume poziţia. 25 – 150 cm picătura este rotundă cu margini dinţate.Metode de descoperire si evidentiere a urmelor de buze Urmele reprezentând conturul şi desenul buzelor pot oferi unele date utile identificării persoanei. de asemenea. Căutarea urmelor de sânge la locul faptei se efectuează pe subiecte. negre. Culoarea urmelor de sânge evoluează astfel: roşii. prin depunere de substanţe pe corpurile atinse (se depune salivă. şi metode optice de relevare a urmelor latente de buze.urmele de buze pot fi găsite la faţa locului pe diferite obiecte. Precizati care sunt urmele de sange si care sunt factorii care influenteaza aspectul acestora Procedeele de ridicare a urmelor de sange Urmele de sânge se creează pe obiectele de la locul faptei. Locul unde s-a comis infracţiunea se cercetează cu atenţie: încăperi. ruj. Se pot folosi. desenul buzelor. verzi sub efectul oxidării treptate. grosimea) cât şi trăsăturile individuale ale papilelor aflate la nivelul buzei (numite papile coriale). Ridicarea urmelor de buze se realizează cu ajutorul peliculei adezive sau chiar se ridică obiectul purtător de urme dacă acesta este comod transportabil. locul unde se află fiecare urmă în parte. dar se realizează şi o analiză a substanţei depuse de pe buze. pe corpul victimei. Relevarea urmelor latente de buze se realizează prin pudrarea cu ajutorul pensulei a unor pulberi de contrast sau prin afumare. forme. picături izolate sau în grup. Descrierea în procesul verbal se efectuează în 2 etape: aspectul general. culoare. formele. până la înălţimea de 25 cm. de regulă. duse la gură. Se vor analiza atât trăsăturile generale ale buzei (forma.pe pahare.. lenjerie de pat… Când urmele au fost îndepărtate prin spălare se caută zonele mai dosnice: sub duşumele sau parchet. peste 150 cm marginile dinţate sunt foarte pronunţate sub forma fasciculului de raze. după unghiul de incidenţă cu obiectul suport pot fi rotunde ori alungite. linguri. Căutarea şi descoperirea urmelor de buze . fluiditate. în mod obişnuit. . sub unghiile agresorului. Identificarea a persoanei după urmele de buze presupune analiza comparativă a urmei găsită la faţa locului şi cea obţinută în condiţii de laborator de la persoana bănuită. sticle. crăpătura mozaicului etc. Ele se prezintă sub formă de: dâre. corpul şi hainele persoanelor. dimensiuni etc. dar în egală măsură pot fi descoperite şi pe lenjeria de corp. picătura este rotundă cu margini netede. brune închis. . cenuşii. Cercetările realizate pe plan mondial în ultimii ani converg spre a dovedi că buzele umane prezintă un desen şi caracteristici apte a duce la identificarea persoanei. conturul. covoare.

având un rol important în masticaţie. vopsit). Expertul examinând sângele ne poate spune : dacă este de om sau de animal.3% substanţe organice şi 0.) şi ambalare. decuparea ţesăturii. tăiere. pe vehicule. om (ce parte a corpului).7% elemente celulare. instrumente de suflat. se poate produce în cele mai diverse moduri (ex. tamponare cu hârtie de filtru. pe lenjeria . potrivit constatărilor făcute de profesorul japonez K. Fixarea si ridicare urmelor de saliva Saliva este un lichid produs de glandele salivare situate în cavitatea bucală. Se va descrie în procesul verbal locul şi aspectul (fire. cazul Mihaela Nuţa -inclusiv grupa sanguină).. fumat (toxice). în plicuri. alte caracteristici. Recoltarea pentru comparaţie -prin pieptănare. Ridicarea -cu penseta. în mâinile acesteia. pe lenjerie. se fotografiază în detaliu. pe iarbă. ţigări. sub vehicule. complici -pe obiecte. prezenţa microbilor unor boli. Se determină cu precizie grupa sanguină iar determinarea cu certitudine a persoanei este posibilă prin stabilirea amprentei A. etc. smulgere. spălat.Fotografierea se execută în 2 faze: fixarea aspectului general în raport cu alte obiecte.. mai ales pe textile. Distincţia între părul de om şi animal se face în funcţie de grosimea peretilor. fără alte probe (ex.N. se va utiliza iluminat(şi UV). permanent. uneori partea corpului de unde provine. Studiul firului de păr oferădate despre obiceiuri alimentare. păduchi. Găsirea la locul faptei a unor fire de păr. în laboratoare de specialitate . Ridicarea urmelor se efectuează prin : ridicarea obiectelor mici (obiecte de îmbrăcăminte etc. Saliva umană este compusă din 99% apă. Urmele de salivă pot fi găsite pe obiectele care sunt atinse în mod obişnuit. 0. sex (lungime. fotografierea în detaliu cu iluminare adecvată. cu o pară de cauciuc. în eprubete sau borcane.). Pot apărea ca fire izolate sau smocuri. pahare. Firele de păr pot oferi o mulţime de elemente despre persoana de la care provin. răzuire. firele de păr pun probleme complexe atunci când sunt gasite la locul fapte. Este necesară o studiere atentă a lor pentru a decide din ce parte a corpului uman provin. provenienţa -animal. tăiat. smuls. dacă provin de la persoană de sex feminin sau masculin. Descoperire şi fixare -deoarece sunt mai greu de observat. cu gura (cu buzele) – batiste. pe corpul altor persoane -agresat. Studiul de laborator va curpinde cu necesitate stabilirea datelor privind: aspectul -rupt. grupa sanguină. Saliva . smocuri). vârsta (culoare). dacă nu sunt de animal.ca şi orice altă secreţie a organismului. Pot duce chiar la identificare. pe frunze). Urmele se introduc în borcane închise ermetic şi se păstrează la temperatura scăzută pentru a se evita degradarea. obiecte de cult. sub corpul victimei. timbre şi plicuri poştale. igienă (tunsoare.D. Yamakami – conţine elementele necesare stabilirii grupei sangvine. pe corpul victimei. Etapele examinarii de laborator a firelor de par Deşi sunt considerate uşor de examinat.

Atunci când sunt proaspete sunt incolore şi se ridică de la faţa locului cu ajutorul pipetei sau a hârtiei de filtru. grupa sangvină (dacă individul este de tip secretor). Ridicarea se face în functie de stare. cauzele tehnice ale unor accidente rutiere. a unor substanţe chimice (alcool. sau alte vehicole. Din analiza urmelor de salivă se poate stabili: dacă este sau nu salivă umană.uzuri avansate (desprinderea benzii de rulare. Cercetarea urmelor de spermă impune. prezenţa unor boli. Pe haine sau textile în general. Din analiza urmelor de spermă se pot stabili: dacă e lichid spermatic uman. obiecte.de pat. Nu prea e posibil. în mod necesar.a. Dintre aceste cauze menţionăm: . ruperea structurii metalice a anvelopei). spânzuraţi. haine. Fixarea şi ridicarea–proces verbal în care se face descrierea locului. Prin fotografiere -mai rar.. sunt importante pentru că indică grupa sanguină. profilul AND. boli sau anomalii ale spermatozoizilor Ele se pot datora unui act sexual. etc. grupa sangvină.intervenţia unor elemente aleatorii. vor fi transportate la laborator în vederea examinării. starea (uscat. Obiectele purtătoare de urme. permiţând identificarea numărului autorilor şi chiar stabilirea identităţii acestora.) Definitia. în situaţia unor boli sau în cazul sinuciderii prin spânzurare. pentru că se distrug spermatozoizii şi apar urme false. de mici dimensiuni. lasă un aspect grialb. urmele de spermă sunt cel mai des întâlnite în cazul infracţiunilor la viaţa sexuală. urmele de salivă au culoarea alb-gălbuie. . Se caută pe corpul şi hainele victimei. soluţionează probleme legate de tipul autovehicolului care le-a creat. proaspat). deoarece culoarea e puţin vizibilă în fotografii.a. !!! Nu se vor răzui. perversiunilor. inclusiv sol. Tot prin examinarea anvelopelor se vor putea stabili (pe calea unei expertize criminalistice). fluorescenţă la UV. apoi pe obiect sau sol. dacă provine de la una sau mai multe personae. sufocare). medicamente ş. iar apoi se va folosi hârtia de filtru. Examinarea anvelopelor va putea permite stabilirea avarierii acestora şi ca urmare a accidentului când derapajul datorat frânării bruşte este urmat de lovirea unei borduri cu roata şi de . Din punct de vedere criminalistic. tăieturi produse de cioburi care conduc la depresurizarea bruscă a pneului. Se pot găsi pe corp. ecartamentul acestuia. marca şi tipul anvelopelor cu care era echipat. vechimea aproximativă a urmei. urmate de pierderea cotrolului direcţiei şi iesirea de pe carosabil. direcţia de deplasare. . dar şi involuntar. Când sunt uscate. Cercetarea -se face de preferinţă la lumina zilei. prezenţa la locul faptei a medicului legist. în acelaşi timp. De exemplu. formele si aspectele de prezentare a urmelor de sperma Lichidul spermatic este produs de aparatul genital masculin şi poate fi expulzat în momentul comiterii actului sexual. Problemele pe care le clarifica interpretarea urmele mijloacelor de transport Urmele de anvelope ridică şi. Pentru ridicarea acestora urmele vor fi umezite cu apă distilată. poluţiei nocturne sau altor motive (ex. Prin umectare cu apă distilată sau glicerină şi hârtie de filtru. crustă solzoasă. pe corpul victimei ş.defecte tehnice (vicii de fabricaţie) ale anvelopelor. impact cu arbori. profilul AND.

create în procesul rulării normale a rotilor. apoi capătă o lăţime egală cu cea a anvelopei. ceea ce face ca urma să aibă aspect de urmă dinamică.). Clasificarea urmelor create de instrumentele de spargere se poate face după modul lor de formare. În cazul urmelor dinamice. O situaţie mai deosebită credem că este cea în care frânarea este controlată printr-un sistem ABS (sistem anti-blocant) cu care sunt dotate autovehicolele moderne. putând fi calculată lungimea urmei (deci circumferinţa roţii) prin măsurarea distanţei dintre două repere similare prezente pe urmă. topoare. praf. urme de frecare. chei. nu mai poate fi identificat desenul anvelopei. rezultate prin derapaj sau prin frânare. ş. .3 Urmele statice. ciocane. La acestea frânarea.în: urme statice şi urme dinamice. urme de apăsare.explozia camerei de aer a acesteia. acumulate în procesul frânării. cu mici depozite de pământ. derapaje. datele privind starea tehnică a pneurilor: uzuri. în aceste situaţii el lipseşte. deoarece. poate fi stabilită şi direcţia de deplasare. iar pe o porţiune scurtă. se face fără ca roţile să se blocheze şi să patineze.a. Tipul şi marca anvelopei vor putea fi stabilite după forma desenului antiderapant. Prin examinarea urmelor lăsate de roţi. vehicol de teren. Tot cu ajutorul urmelor anvelopelor se poate identifica generic tipul de autovehicol: autoturism. etc. zăpadă. pietre. urme de adâncime şi urme de suprafaţă. Începutul urmei de frânare este mai slab imprimat. accidente. Pentru deplasările rectilinii. s-a perforat un zid. este insuficient sau parţial imprimat. eventualele manevre ale vehicolului (ocolire. s-a deschis o casă de bani. răngi) sau sunt obiecte ori instrumente adaptate la operaţia pentru care au fost folosite (sfredele. Definitia si clasificarea instrumentelor de spargere În cercetarea infracţiunilor se întâlnesc adesea urme rezultate din folosirea diferitelor instrumente cu care s-a forţat un sistem de închidere. etc. camion.). Devine astfel mai dificil de apreciat forta şi distanţa frânării. neclară. Tot în funcţie de criteriul modului de formare mai putem clasifica urmele de spargere şi în: urme de tăiere. chiar violentă. case. etc. urmele create de roţile anterioare vor fi acoperite de cele create de roţile posterioare. redau mai multe elemente specifice ale desenului antiderapant. urma este groasă. urme de lovire. înainte de oprire. În general. defecte. inclusiv ecartamentul roţilor. maşină agricolă. reproducând toate detaliile acestuia. rezultând apoi pierderea controlului direcţiei şi impactul cu persoane. bări metalice. etc. Urmele de adâncime sunt mai frecvent întâlnite în unele cazuri de forţare. burghie. instrumentele de spargere sunt la origine simple unelte de lucru (şurubelniţe. etc. Se va putea să se stabilească şi viteza de deplasare la momentul frânării (în funcţie de lungimea urmei de franare). depăşire. întoarceri. etc. vehicole.

ştiinţifică. în vederea identificării armeicu care s-a tras şi ulterior a autorului infracţiunii Balistica interioară studiază toate fenomenele şi procesele care au loc pe timpul tragerii. bunurilor şi valorilor sau a transporturilor unor valori importante. arme de autoapărare-arme neletale scurte. 6. Clasificare armelor de foc dupa destinatie . sub forma de pulberi balistice. aproape instantaneu. 4. folosite pentru imobilizarea animalelor. în scop de autoapărare. mod de confecionare si construcia canalului tevii Clasificarea armelor din punct de vedere al destinaţiei 1. 10. arme de apărare şi pază-arme de foc scurte. documentară sau sentimentală deosebită. în scopul sacrificării ulterioare. piscicol. 7. 5. destinate să asigure apărarea vieţii.Definitia si ramurile balisticii judiciare Balistica judiciară este o ramură a tehnicii criminalistice. a muniţiilor acestora şi a urmelor împuşcăturii. aruncat sub un anumit unghi faţă de orizont. al protecţiei mediului şi protecţiei împotriva dăunătorilor. destinate unui scop industrial de uz civil şi care au aparenţa unei arme de foc automate. precum şi desfăşurarea de către societăţile specializate de pază a activităţilor de pază a obiectivelor. precum şi bunurilor aparţinând persoanelor fizice sau juridice. precum şi armele aflate sau nu în stare de funcţionare. special confecţionate pentru a împrăştia gaze nocive. 2. integrităţii şi libertăţii persoanelor fizice. arme militare-arme destinate uzului militar. omologate sau recunoscute în condiţiile prevăzute de lege. care constituie rarităţi sau care au valoare istorică. medico-veterinar. arme cu tranchilizante-arme utilitare destinate imobilizării animalelor prin injectarea de substanţe tranchilizante. de neutralizare şi proiectile din cauciuc. arme de vânătoare-arme destinate practicării vânătorii. Sursa de energie utilizată sunt combustibilii chimici. artistică. care elaborează metodele şi mijloacele tehnico-ştiinţifice de studiere a armelor de foc portative. arme cu destinaţie industrială-arme de foc utilitare. care folosesc muniţie cu glonţ sau/şi cu alice. 11. arme de colecţie-armele destinate a fi piese de muzeu. omologate sau recunoscute în condiţiile prevăzute de lege. . cu una sau mai multe ţevi. omologate sau recunoscute în condiţiile prevăzute de lege. arme de panoplie-arme de foc devenite nefuncţionale ca urmare a transformării lor de către un armurier autorizat. prin supunerea acestora la un şoc mecanic. arme de tir-arme destinate practicării tirului sportiv. iritante. care studiază legile mişcării unui corp greu. caracterizaţi de o mare cantitate de energie chimică. 8. arme utilitare-arme destinate să asigure desfăşurarea corespunzătoare a unor activităţi din domeniile industrial. semiautomate. 9.agricol. Balistica exterioară este o ramură a mecanicii. Tragereaeste un proces termodinamic şi gazodinamic complex şi rapid. arme de asomare-arme utilitare.

. pistoalele. revolverele etc. 13. de exemplu. arme de recuzită-arme special confecţionate. pistoalele mitralieră. după construcţia canalului ţevii. 3. Clasificare munitiilor. URMELE CREATE DE INTERIORUL ŢEVII ARMEI PE PROIECTIL Ca urmare a acţiunii mecanismului de dare a focului. 6. a cărui importanţă este relevată în procesul de identificare a unei arme folosite la comiterea infracţiunii. arme de foc automate-arme de foc care. arme cu aer comprimat sau gaze sub presiune-arme care. după fiecare cartuş tras. puştile mitralieră. urmele principale si secundare ale impuscaturii URMELE PRINCIPALE 1. 7. necesare activităţii instituţiilor specializate în domeniul artistic. pentru aruncarea proiectilului. 2. Proiectilele au diametrul mai mare decât interiorul ţevii armei. fabricate sau devenite inofensive ca urmare a modificării lor de către un armurier autorizat. arme de foc cu o singură lovitură-arma de foc fără încărcător. Urmare a acestui proces. arme de foc semiautomate-arme de foc care. dar nu pot trage o serie de mai multe cartuşe prin apăsarea continuă pe trăgaci. suprafaţa acestuia va întâlni opoziţia reliefului format de ghinturi. -arme cu ţeavă ghintuităsunt atât armele destinate vânătorii care au ţeavă ghintuită. armele sunt: -arme cu ţeavă lisă. se produce împuşcătura. 5. arme vechi-arme letale produse înainte de anul 1877 sau reproduceri ale acestora. însă. se degajă o mare cantitate de gaze. care au pereţii interiori ai ţevii netezi. având una sau două ţevi lise şi una ghintuită. după fiecare cartuş tras. pistoalele lansatoare de rachete. 4. arme militare de asalt cu ţeavă lisă. care este încărcată după fiecare tragere prin introducerea manuală a cartuşului în camera de încărcare sau într-un lăcaş special prevăzut la intrarea în ţeavă. Iniţial se aprinde încărcătura capsei care are o sensibilitate deosebită la acţiuni mecanice şi care aprinde pulberea de azvârlire. armede foc lungi-arme de foc a căror lungime a ţevii sau lungime totală depăşesc dimensiunile armelor de foc scurte. arme de foc cu repetiţie-arme de foc care. prin introducerea pe ţeavă a unui cartuş preluat din încărcător prin intermediul unui mecanism. Astfel. arme de foc scurte-arme de foc a căror ţeavă nu depăşeşte 30 cm sau a căror lungime totală nu depăşeşte 60 cm. arme de tir redus. se reîncarcă automat. cum sunt: arme de vânătoare cu alice. destinate să fie păstrate în colecţii. presiunea gazelor face posibilă expulzarea proiectilului pe canalul ţevii spre exterior. cămaşa proiectilelor fiind confecţionată din cupru sau alamă se taie în ghinturi. Clasificarea armelor din punct de vedere constructiv 1. după fiecare foc tras. umplând profilul canalului ţevii. La trecerea glonţului prin canalul ţevii. La această clasificare legală mai adăugăm un criteriu. -arme cu ţevi combinate. se reîncarcă automat şi trag o serie de mai multe cartuşe prin apăsarea continuă pe trăgaci. dar în special arme militare: puştile.12. folosesc forţa de expansiune a aerului comprimat sau a gazelor sub presiune aflate într-o butelie recipient. . arma drilling. se reîncarcă manual.

acţionează presiunea şi temperatura foarte mari create în momentul tragerii. se pot face aprecieri cu privire la modelul de armă cu care s-a tras tras glonţul respectiv. în momentul încărcării. Asperităţile canalului ţevii sub forma unor zgârieturi pe suprafaţa glonţului. care datorită temperaturii ridicate se sudează de canalul ţevii. va rămâne un spaţiu inexistent până acum şi care este urmare a acţiunii corozive a ruginii. început paralel cu urma glonţului. reprezentând unghiul de rotire al ghinturilor. alăturat mişcării de inaintare i se va imprima şi o mişcare spiralată. Lăţimea ghintului poate apărea pe glonţ aşa cum este ea în realitate. Proasta întreţinere a armei. este cea de lovire şi depunere. ea crescând după ieşirea din ţeavă. canalul ţevii suportă aceste presiuni şi temperaturi înalte. dar numai în situaţiile în care cu arma în cauză s-au tras puţine focuri. pot fi şterse prin însăşi acţiunea ghinturilor sau de o altă asperitate mai mare. sub forma unor striaţii vizibile cu ochiul liber. uneori vizibile cu ochiul liber. alteori numai la microscop. vom constata formarea următoarelor urme. Un glonţ cu diametrul mai mic decât diametrul canalului ţevii va avea mai puţine zgârieturi pe suprafaţa sa. dar datorită întrebuinţării repetate relieful canalului ţevii suferă modificări. suportând trecerea repetată a gloanţelor. este erodată. adică depunerea de particule metalice pulverilente. paralel cu axul.Glonţul intrând în ghinturi. spre dreapta ori paralele cu urmele create de ghinturi pe gloanţe. asociate cu date referitoare la calibrul. Apoi. vor avea o altă configuraţie. urmele de pe proiectil. datorită jocului şi impactului pe ţeavă. iar după producerea împuşcăturii evacuarea tubului tras. duce în mod inevitabil la ruginire. ci pe tubul cartuşului: . Asupra macro şi microreliefului canalului ţevii. ci întotdeauna înclinată ori spre dreapta ori spre stânga. iar temperatura variază între 2000°C si 3000°C. Apoi. Urma cea mai pregnantă ce va exista pe un asemenea proiectil. Rugina din canalul armei fiind îndepărtată prin trageri. apoi a percutării capsei. iar sensul şi unghiul de rotaţie precum şi lăţimea urmelor create de ghinturi. nu este niciodată dreaptă în raport cu axa glonţului. implicit urmele create de gloanţele trase. Privind însă înainte de realizarea percuţiei şi anume. suprafaţa glonţului va prezenta o serie de dâre. intervine metalizarea canalului ţevii. de această dată nu pe glonţ. URMELE CREATE PE TUBUL CARTUŞ Arătam la începutul acestui capitol. În al doilea rând. forma şi materialul glonţului. direcţia. Presiunea în canalul ţevii atinge valori între 1000 kg/cm2 şi 3600 kg/cm2. Zgârieturile de pe glonţ pot avea poziţii foarte variate în raport cu axul longitudinal al glonţului: spre stânga. Ţevile armelor de foc suferă un continuu proces de modificare datorat întrebuinţării. Deoarece numărul. Mişcarea de rotaţie a glonţului este foarte mică în canalul ţevii. înclinaţia şi lăţimea ghinturilor diferă de la un model de armă la altul. În general. că împuşcătura se produce ca urmare a acţiunii mecanismului percutor asupra capsei şi producând aprinderea încărcăturii de pulbere. 2. zgârieturi foarte fine. În primul rând pe glonţ se vor imprima ghinturile. Urma creată de ghinturi pe glonţ. nu vor fi reale. suprafaţa canalului ţevii. Prin trageri repetate spaţiul dintre ghinturi se măreşte datorită procesului de frecare la temperaturi înalte între gloanţe şi canalul ţevii.

cocoşul lovind direct capsa. Aceasta fiindcă. În orice obiect pe care-l traversează. care. Urmele formate în timpul extragerii tubului cartuş tras (urmele extractorului.orificiul de ieşire. tuburile cartuşelor de vânătoare se refolosesc şi în consecinţă prezintă importanţă doar capsa (care se înlocuieşte). proiectilul creând rupturi mari ale ţesuturilor cu care vine în contact. străpungere sau ricoşare. având forma unei nervuri longitudinale. este împinsă înapoi de reculul armei. care se formează în momentul în care acesta loveşte capsa. ale ejectorului şi ale ferestrei de evacuare). care se formează în momentul introducerii cartuşului în camera de explozie şi în momentul extragerii cartuşului. glonţul crează trei feluri de urme: -orificiul de intrare.urma închizătorului pe suprafaţa rozetei tubului cartuş. din camera de explozie după producerea împuşcăturii. când energia cinetică scade.. . împins de gaze. . B.urma ejectorului (de obicei la marginea rozetei). se imprimă o mişcare spirală. Cu cât energia cinetică este mai mare. în faza a doua. A.urmele lăsate de pereţii camerei de explozie pe corpul tubului cartuş. tubul sprijinindu-se pe un disc. este presat pe suprafaţa închizătorului. Zborul glontelui pe traectorie. Bunăoară. cu atât proiectilul va forma un orificiu cu diametrul apropiat de diametrul său. 3. urmele peretelui închizătorului şi urmele create de pereţii camerei de explozie). armele de vânătoare pliante nu au închizător. unde datorită acţiunii ghinturilor şi vitezei mari de deplasare. după ieşirea din ţeavă se poate solda cu: pătrundere. o serie de arme nu au ejector. URMELE CREATE DE PROIECTILE PE CORPUL VICTIMEI ŞI PE ALTE ŢINTE Datorită presiunii mari în camera cartuşului. După această prezentare se poate face o clasificare a urmelor existente pe tubul cartuşului. C. . Urmele formate în timpul producerii împuşcăturii (urma cuiului percutor.urma extractorului. unele revolvere americane vechi nu au cui percutor. datorită densităţii obiectului şi unghiului mic de incidenţă. . . proiectilul nu găseşte altă ieşire decât spre ţeavă. .urma extractorului pe rebordul razelor tubului cartuş. Urmele particulare care se crează pe tubul cartuşelor de vânătoare nu prezintă nici o importanţă pentru activitatea de identificare. Trecerea proiectilului prin diverse obiecte precum şi înfundarea sau ricoşarea au ca urmare crearea a o serie de urme. când prinde tubul de marginea rozetei şi îl trage înapoi. implicit şi în corpul omului. orificiul va fi mai mare şi de formă neregulată. La revolverele Hagan tubul este susţinut de un sabot. se formează în momentul împuşcăturii când tubul cartuşului. Urmele formate în timpul încărcării armei (la trecerea cartuşului din încărcător în camera de explozie). Diametrul şi forma orificiilor sunt condiţionate de valoarea energiei cinetice a proiectilului în momentul lovirii. la rândul său. . dându-i poziţia de evacuare din armă. Trebuie avut în vedere faptul că nu toate piesele enumerate mai sus există la orice tip de armă. formată prin blocarea tubului.urma cuiului percutor pe suprafaţa capsei. respectiv capul tubului.

.5 mm de la camera de explozie.inelul de imprimare relevă gura ţevii şi îl întâlnim la tragerile cu ţeava lipită. vor creea o serie de urme caracteristice şi anume: . Rupturile provocate de acţiunea mecanică a gazelor le întâlnim numai în cazul tragerilor de la mică distanţă (până la 10 cm). . iar mărimea acestora este în funcţie de armamentul şi muniţia folosită. însă la contactul cu ţesutul cutanat ele revin producând ruptura materialelor textile şi răsfrângerea marginilor rupturii în direcţia inversă sensului de inaintare al proiectilului. . Aceeaşi situaţie o întâlnim şi la tragerile cu ţeava lipită de cutia craniană. pulbere arsă incomplet şi pulbere nearsă. 1. Aceste produse încadrate în categoria factorilor suplimentari tragerii. datorită acţiunii reculuilui. O împrejurare demnă de semnalat este legată de forma rupturilor create de gaze. funingine. în funcţie de rezistenţa materialului în care s-a tras. pe lângă proiectil. . Acest fenomen se explică prin faptul că gazele pătrund uşor prin articolele textile. pe articolele de îmbrăcăminte. la pătrunderea proiectilului în oase. a particulelor aderente pe proiectil (uleiuri. Acţiunea gazelor este mai mare în cazul armelor care folosesc muniţie cu încărcătură de pulbere mare. inelul de metalizare îl întâlnim de obicei.rupturile provocate de presiunea gazelor. format prin desprinderea unor particule fine din compoziţia proiectilului (cămaşă) şi depunerea lor pe orificiul de intrare. UMELE SECUNDARE În momentul producerii împuşcăturii. La tragerile efectuate din apropiere asupra corpului uman. La armele cu ţeavă scurtă. reziduuri de pulbere arsă). unde presiunea atinge circa 2800 atm. parafină.afumările create de pulberea arsă. în zona orificiului de intrare se observă că.inelul de frecare format prin depunerea pe orificiul de intrare (margini) şi uneori pe canal.. .inelul de metalizare. prin orificiul creat de proiectil.arsurile provocate de flacără şi de temperatura înaltă a gazelor. ARSURILE Sunt urme secundare care sunt create de acţiunea flăcării şi se prezintă la marginile orificiului de intrare. rupturile provocate de gaze produc o răsfrângere în direcţia inversă sensului de inaintare a proiectilului a marginilor rupturii. La pătrunderea în corpul uman. ceea ce creează un volum mare de gaze.tatuajul creat de pulberea arsă sau arsă incomplet. RUPTURILE Sunt provocate de presiunea gazelor şi se prezintă sub formă de stea sau cruce. flăcări. . 2. acţiunea gazelor este mai mare datorită situării punctului de presiune maximă a gazelor la o distanţă – în principiu – de 64.canalul cuprins între cele două orificii. Trebuie cunoscut acest fenomen deoarece există riscul de a confunda orificiul de intrare cu acela de ieşire. gazele pătrund sub piele însă la contactul cu ţesutul osos revin şi produc ruptura ţesutului cutanat şi răsfrângerea marginilor acestuia în sensul arătat. . Prezenţa urmelor de funingine şi a arsurilor create de flacără indică însă cu certitudine că este vorba de un orificiu de intrare şi nu de ieşire. pe ţeavă mai ies şi alte produse din încărcătura cartuşului: gaze.

Cantitatea de funingine care se formează în urma arderii pulberii fără fum este mult mai mică decât a celei cu fum şi de o coloraţie mai deschisă (cenuşiu şi foarte rar verde). neaferentă de funingine. Pelea – prin deshidratare – va căpăta un aspect pergamentos.Această urmă apare cu precădere în cazul utilizării pulberii negre (cu fum) care nu arde complet în canalul ţevii aşa cum se întâmplă cu pulberea coloidală. Pe măsura ieşirii din ţeavă ele se răcesc. iar părul se adună în mănunchiuri. Cantitatea de funingine rezultată în urma arderii pulberii va fi mai mare sau mai mică după cum pulberea este cu fum sau fără fum. formând o cantitate de substanţe solide sub formă de săruri de potasiu. Acest fel de arsuri le intâlnim la tragerile efectuate cu o armă automată (deoarece sunt trase mai multe cartuşe succesiv) şi în cazul cartuşelor vechi. Distanţa de zbor a funinginii este. de “piele tăbăcită”. la fel şi articolele de îmbrăcăminte din lână. pe ţeavă va ieşi o flacără a cărei lungime depinde de cantitatea de pulbere din încărcătură şi din lungimea ţevii. Pulberea neagră arde mai încet decât cea coloidală. difenilamină. aceasta nu înseamnă că împuşcătura realizată prin folosirea ei nu ar produce arsuri. însă se poate vedea un strat intern mai dens şi unul extern mai puţin dens. În jurul plăgii. 3. ca la o distanţă de 10-20 cm flacăra să dispară. La tragerile cu ţeava lipită de piele. se pot deosebi cele două cercuri. uneori separate unul de celălalt printr-o porţiune liberă. evident. raza depozitului de funingine poate fi foarte mică sau poate să lipsească complet din jurul orificiului de intrare. de culoare neagră datorită conţinutului mare de cărbune. depunându-se pe pereţii săi interiori. În momentul tragerii cu o armă. AFUMĂRILE Sunt acele urme care se formează prin depunerea reziduurilor solide rezultate din arderea pulberii. . Depunându-se în jurul orificiului de intrare pe piele sau încălţăminte. deoarece particulele de funingine pătrund împreună cu gazele. dar pulberea fără fum conţine totdeauna diferite adaosuri (grafit.). a cărei încărcătură constă din pulbere neagră. Depozitul de funingine este neuniform. Aceste substanţe formează reziduuri solide care se depun în jurul orificiului de intrare. pâna la 30 cm. de obicei. derivaţi ai ureei. săruri de bariu etc. Funinginea nu poate produce în mod obişnuit leziuni mecanice datorită greutăţii foarte reduse a particulelor sale. O parte din aceste substanţe devin incandescente în canalul ţevii. deoarece punctul maxim de presiune a gazelor se deplasează spre gura ţevii. Funinginea produsă de pulberile cu fum formează un depozit în jurul orificiului de intrare. în canalul format de proiectil. formând un cerc a cărui consistenţă depinde de distanţa de la care s-a tras. Bumbacul şi alte ţesături se pot aprinde fie parţial. fie total. iar cărbunele şi sulful nu ard complet. Dacă pulberii coloidale nu-i este caracteristică formarea flăcării. Nitroglicerina şi piroxilina nu formează aproape deloc reziduuri solide. particulele incandescente vor provoca o arsură. ieşind şi afară. în condiţiile în care se trage de la distanţă mică. În cazul împuşcăturilor realizate prin folosirea pulberii coloidale arsurile se datorează temperaturii ridicate a gazelor. fiindcă pulberea arde neregulat.

fie din canalul ţevii. Dacă unghiul de tragere este drept. Uneori. pentru elucidarea împrejurărilor unei sinucideri. cele în formă cilindrică sunt propulsate mai departe decât cele lamelare sau în formă de bandă. reziduuri metalice şi substanţe aderente la glonţ. şi este importantă pentru stabilirea distanţei de la care s-a tras. în acest caz ea se depune pe obiectele întâlnite în cale (de pildă. Când inelul de frecare s-a format pe obiecte de culoare închisă. 5. TATUAJUL Este o urmă creată de pulberea arsă incomplet care se formează în jurul orificiului de intrare. ci sub formă de raze. Dintre pulberile coloidale. Distanţa până la care acţionează particulele de pulbere semiarse este de până la 80 cm la armele neautomate şi semiautomate. fie pe traiectul exterior (ricoşeu). mărimea şi forma particulelor de pulbere. funinginea se va extinde sub forma specifică urmei de afumare. pe lângă condiţiile menţionate este determinată şi de duritatea obiectului asupra căruia s-a tras. funinginea nu se depune într-un cerc închis. ci la suprafaţa unui al doilea strat care urmează.V. Această urmă secundară se formează prin depunerea de substanţe aderente la suprafaţa proiectilului. pe când un obiect dens nu va permite acest lucru. Astfel.Funinginea depusă formează un inel a cărei formă diferă în funcţie de unghiul tragerii. INELUL DE FRECARE Se formează la gura orificiului de intrare ori de-a lungul canalului de perforare. Depozitul de funingine se realizează nu numai prin efectul gazelor (care duc cu ele particule de funingine). În unele cazuri tatuajul se produce prin depunerea de către proiectil a particulelor rupte în timpul exploziei din pereţii tubului cartuş. iar obiectul asupra căruia se trage prezintă mai multe suprafeţe suprapuse. dacă direcţia din care s-a tras formează cu suprafaţa pielii un unghi ascuţit. Formarea tatuajului. Pe primul strat funinginea se depune sub forma unui inel îngust. reziduuri de pulbere arsă. Un obiect de consistenţă mare va permite particulelor de pulbere nearse complet să pătrundă. se poate scoate în . se va forma un oval sau elipsoid. 4. având dimensiuni şi densităţi variabile. Inelul de frecare este de culoare cenuşie si se observă uşor pe obiectele de culoare deschisă. afumarea nu apare la suprafaţa obiectului asupra căruia s-a tras. Această limită este depăşită la armele automate care au o cadenţă de tir foarte mare (peste 1000 lov. Pulberea neagră creează mai frecvent tatuaje datorită dimensiunilor mai mari ale granulelor şi caracteristicilor armelor de vânătoare. iar pe de altă parte. în funcţie de felul încărcăturii. În unele cazuri. funingine. Această urmă se relevă cu ajutorul lupei cu lampă U. Acest fapt se poate observa în cazul tragerilor cu arme la care viteza iniţială a proiectilului este foarte mare. distanţa de la care s-a tras. cum este cazul îmbrăcămintei. pe marginile orificiului de intrare. inelul va avea formă rotundă. Funinginea lovindu-se de piele sau de alte obiecte. particulele depunându-se numai la suprafaţa sa. ci şi prin acţiunea glontelui care depune funinginea de pe suprafaţa sa datorită frecării cu obiectul în care pătrunde. pe marginile orificiului de intrare (ca un inel de frecare) şi numai pe al doilea strat. ricoşează./min). lungimea ţevii. pe de-o parte.5-5 cm. mai ales la tragerile cu pulbere fără fum. parafină. Urma de frecare este formată din resturi de uleiuri minerale. aflat la o distanţă între 0. mâna care ţine arma).

făcând corp comun cu inelul de frecare. în inelul de frecare sunt depuse substanţe aderente la suprafaţa proiectilului provenind din canalul ţevii şi din diferitele corpuri pe care le-a străbătut sau din care a ricoşat (tablă metalică. . datorită temperaturii ridicate. şi anume la diferenţierea primului foc de cel de-al doilea foc. ceea ce determină o evaluare sub . a doua ţeavă la armele de vânătoare.imprimarea totală este aceea în care toate părţile proeminente ale ţevii sunt atât de bine imprimate pe piele.. încât permit recunoaşterea conturului acesteia.inel de contuzie”. Deosebirea dintre inelul de metalizare şi inelul de frecare constă în faptul că. Inelul de frecare al primului proiectil tras prezintă resturi de ulei şi mai puţină funingine. sticlă. recuperator de recul. în timp ce inelul de metalizare conţine numai particule din corpul proiectilului. caz în care se poate utiliza microsonda electronică. contrar regulii – adică în direcţia de unde a venit glontele. îmbrăcăminte etc. 7. lemn. pe când al doilea proiectil. Un proiectil pătrunzând în corpul uman.). va mării cantitatea de funingine din inelul de frecare. Această urmă poate reprezenta conturul complet al gurii ţevii sau numai o parte a acesteia. Imprimarea gurii ţevii va fi totală sau partială în funcţie de unghiul sub care a fost sprijinită ţeava de obiect: . iar inelul de metalizare apare numai la traversarea unui os plat.. gura ţevii se retrage.evidenţă prin relevarea funinginii cu hârtie fotografică sau prin relevarea stratului de grăsime cu ajutorul radiaţiilor ultraviolete. amortizor. 6. Operaţiile de colectare a reziduurilor sunt deosebit de migăloase şi cu rezultate neconvingătoare în 90% din cazuri. trase cu aceeaşi armă. cu rupturi orientate spre direcţia de tragere. determină formarea inelului de frecare pe îmbrăcăminte şi piele. ultimele din categoria urmelor secundare. prin desprinderea şi depunerea unor particule metalice din cămaşa proiectilului. Examinarea substanţelor care formează inelul de frecare ajută la stabilirea. Marginile orificiului vor fi zdrenţuite. Gura ţevii va crea aşa numitul . în parte. iar în unele cazuri pot fi imprimate şi unele piese din apropierea gurii ţevii sau montate în faţă (vârful superior al vergelei. Datorită reculului. Inelele de metalizare pot fi descoperite numai prin roentgen-grafie şi spectrografie. depunând mai puţine substanţe uleioase. datorită cantităţilor foarte mici de metal depuse pe ţintă. a ordinii tragerilor. revenind.). sunt rezultatul tragerii cu ţeava lipită de obiectul în care se trage. acestea vor crea sfârtecări ale ţesutului cutanat sau franjurări ale căror margini vor fi îndreptate invers raportat la direcţia de mişcare a proiectilului. în cazul tragerii cu gura ţevii lipită de obiect. cât şi independent de acesta când partea mai densă a obiectului perforat se găseşte mai spre interior sau când glonţul a străbătut succesiv mai multe obiecte. loveşte ţesutul cutanat provocând deshidratarea suprafeţei lovite. Datorită presiunii mari şi faptului că gazele nu au altă ieşire decât înspre înapoi.beneficiu de inventar” a acestor urme. INELUL DE METALIZARE Poate fi intâlnit atât la gura orificiului de intrare. este mai mare decât cel de ieşire. URMELE FORMATE PRIN IMPRIMAREA ŢEVII ARMEI Aceste urme. Orificiul de intrare. Este posibil ca inelul de metalizare să nu poată fi evidenţiat prin metodele sus menţionate. ascunzător de flacără etc.

manuscris. . începând cu marginile. amestecuri incendiare ori împrăştierea de gaze nocive. Dacă urmele principale au fost definite ca fiind un rezultat al acţiunii pieselor şi mecanismelor armei asupra elementelor cartuşului şi al acţiunii proiectilului în timpul zborului său pe traiectorie asupra diverselor obiecte întâlnite în cale. nu se fac îndoituri noi respectându-se vechile pliuri. Ea se întemeiază pe cele două proprietăţti fundamentale ale scrisului: individualitatea şi stabilitatea relativă. urmele secundare. Problemele pe care le clarifica expertiza grafoscopica GRAFOSCOPIA este acel domeniu al expertizei criminalistice prin intermediul căruia se poate identifica autorul unui scris. Cercetarea prealabilă ajută la formularea întrebărilor. schiţă. dactilografiat.). citirea textelor cifrate şi invizibile. în lumina celor expuse mai sus. arderea incompletă a pulberii etc. descoperirea falsului. Actele rupte: fragmentele se aşează cu penseta pe o sticlă plană. desen prin care se atestă starea civilă. determinarea vechimii. stabilirea materialului şi a substanţei cu care a fost scris. Cercetarea criminalistică a actelor scrise impune rezolvarea următoarelor sarcini: ridicarea actelor. În sensul legii. aprinse sau luminoase. declaraţii etc. când unghiul sub care s-a sprijinit ţeava a fost mai mic de 90°.semilună”. pregătirea şcolară ori profesională. sunt rezultatul factorilor suplimentari ai împuşcăturii (presiunea gazelor. Ridicarea şi conservarea actelor scrise se face în aşa fel încât urmele existente să nu fie distruse şi să nu se creeze altele noi: se ridică cu penseta sau cu mănuşi dacă ne interesează urmele de mâini. a textelor bătute la maşină. bucăţile se pot lipi ci poliacetat de vinil care prin evaporare se transformă într-o peliculă subţire transparentă. temperatura acestora. flacăra. încheierea de contracte.. Dacă nu ne interesează urmele de mâini. substante explozive.. este sistemul mecanic al cărei principiu de functionare are la baza forţa de expansiune dirijată a gazelor provenite din detonarea unei capse ori prin arderea unei încărcături explozive. identificarea persoanelor după scrisul de mână ori dactilografiat. cercetarea biletelor de bancă.imprimarea poate avea aspect de . Probleme ce pot fi lamurite prin expertiza balistica judiciara Principalele probleme ce se ridică domeniul balisticii judiciare sunt cele legate de identificarea armei de foc şi determinarea poziţiei agresor – victimă la momentul tragerii. iritante sau de neutralizare. Ridicarea actelor deteriorate şi conservarea lor. Arma de foc. nu se cos la dosar ci se introduc în plicuri. identitatea personală. până la reconstituire. Definitia scrisului si factorii care influenteaza caracterisiticele acestuia Sub denumirea de act scris sau de document în criminalistică se înţelege orice înscris tipărit. a timbrelor şi a monedelor falsificate. în măsura în care se regăseste în una dintre categoriile prevăzute în cuprinsul acesteia. Peste fragmente se aşează altă sticlă care se lipeşte la margini cu prima. arma reprezintă orice dispozitiv a cărui funcţionare determină aruncarea unuia sau mai multor proiectile.

Scrisul este examinat prin aceleaşi metode Caracteristicile generale si individuale ale scrisului de mana Identificarea persoanei după scrisul de mână Expertiza criminalistică (grafică sau grafoscopică) a scrisului de mână are drept scop identificarea scriptorului necunoscut prin cercetarea comparativă a unui înscris. Evoluţia grafică este dată de uşurinţa cu care scrie persoana. limba folosită. dimensiunile semnelor. etc. Pastele pentru stilourile cu bile sau cu fibre suport fabricate ca şi cernelurile după reţete variate. Numărul elementelor componente ce intră în construcţia semnelor grafice evidenţiază continuitatea scrisului persoanei. de experienţa acesteia. Substanţa utilizată la scriere permite stabilirea vechimii actului. elasticitate.Actele distruse prin ardere se ridică şi se conservă prin diferite procedee. filigranare. Se examinează în laborator. . forma liniei de bază etc. îndeosebi la scrisul evoluat. formele dialectale etc. sub radiaţii ultraviolete etc. adăugirilor şi altor falsuri: Cernelurile se deosebesc între ele prin nuanţa de culoare fiind preparate după reţete diferite. spectroscopic. Actul ars se pulverizează cu vapori de apă şi ulei de ricin. acoperirea cu un vas etc. Se referă la ideile expuse. Scrisurile cu cerneală se pot examina microscopic. Hârtia se ridică cu ajutorul unui curent de aer. substanţe minerale de diferite culori şi clei. direcţia rândurilor. apoi cu şerlac pentru protecţie. Prin analize de laborator se pot stabili nuanţele de culoare şi conţinutul chimic. se întrerupe arderea prin împiedicarea alimentării cu oxigen prin închiderea burlanului şi a gurii sobei. adresa. Scrisul poate fi: inferior. lemnul etc. Forma elementelor componente ale semnelor grafice priveşte modalităţile de bază sub care se realizează trăsăturile literelor şi ale cifrelor în ansamblul scrisului de mână. Caracteristici individuale Construcţia semnelor grafice vizează modul de realizare a fiecărei cifre sau litere. A) Conţinutul spiritual şi evoluţia grafică a scrisului. Caracteristicile topografice ale scrisului -priveşte plasarea unor categorii de elemente cum ar fi: titlul. nuanţa de culoare. pe o bucată de carton şi se ambalează într-o cutie cu vată. înclinarea. repartizarea scrisului. superior. mediu. data. El are numeroase caracteristici generale dar şi trăsături individuale. culoare. Se determină: greutatea specifică. Grafologia este ştiinţă distinctă. compoziţie chimică. gradul de apăsare a traseului. Creioanele negre şi cele colorate conţin mine din grafit şi caolină. în funcţie de măsura deteriorării lor: Când actul e găsit arzând. continuitatea. Nu se recomandă stropirea cu apă sau acoperirea cu cârpe ude. grosimea. Scrisul se formează de-a lungul multor ani de exerciţii devenind o deprindere. stilul. B) Caracteristicile grafice ale scrisului 1. semnătura. ea studiază scrisul de mână pentru descifrarea însuşirilor psihice ale persoanei. Caracteristici generale: forma. 2. Stabilirea materialului suport şi a substanţei folosite pentru scriere: Materialul suport este de obicei hârtia şi mai rar pânza.

Caracteristicile generale si individuale ale samnaturii Semnatura poate fi executată literal–completă. Cu toată specificitatea sa..-plasarea textului în pagină -la stânga. dar şi temporar. Există şi cazuri când persoane care nuştiu să scrie au învăţat să execute o anumită semnatură. oglindind personalitatea şi gradul de evoluţie al autorului din punct de vedere al scrierii. respectiv dacă ele au fost executate de titular sau de o altă persoană. Expertiza graficăare menirea de a stabili autorul unui scris sau al unei semnături. spre dreapta etc. se deprind în timp. prin evoluţie ca şi involuţie. semnătura are şi o reltivă stabilitate în timp. ca şi dacă cineva a contrafăcut o semnatură sau a executat un model fictiv. Semnaturaeste cea mai specifică structură de scriere a unei persoane. Rolul expertului este acela de a întreprinde un demers profesional bazat pe rigoare şi obiectivitate46. în limitele de variabilitate normală. . sau partial literal–indescifrabilă. Deosebit de importantă pentru succesul expertizei este alegerea materialului de comparaţie. Atât semnătura. dar se poate aprecia şi forma şi dimensiunea aliniatelor. dobândind personalitate şi identificabilitate. cât şi scrisul.