Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Facultatea de Teologie Ortodoxa „Dumitru Staniloae” IASI

Descoperirea Sfintei Treimi în Sfânta Scriptură
Lucrare de seminar la Noul Testament

Student: Amariei Cosma Sorin

2009 INTRODUCERE După învăţătura Bisericii Ortodoxe, Dumnezeu este Unul în Fiinţă, este întreit în Persoane: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Învăţătura despre Sfânta Treime exprimă caracterul personal şi întreit al lui Dumnezeu. Cele trei Persoane se deosebesc întrucât, deşi Fiecare dintre Ele este Dumnezeu întreg, şi toate însuşirile dumnezeieşti sau atributele, sunt comune lui Dumnezeu-Tatăl, lui Dumnezeu-Fiul şi lui Dumnezeu-Duhul Sfânt şi nu sunt totuşi trei dumnezei, nici nu se amestecă sau se contopesc laolaltă. Tatăl se deosebeşte de celelalte Persoane întrucât Naşte din vecie pe Fiul şi Purcede pe Duhul Sfânt. În acelaşi timp cele trei Persoane sunt unite şi se înconjoară reciproc şi locuiesc Una în Alta, neamestecându-Se, Tatăl în Fiul şi în Duhul Sfânt, Fiul în tatăl şi în Duhul Sfânt şi Duhul în Tatăl şi în Fiul. Aceasta este pe scurt învăţătura Bisericii despre Dumnezeu în Treime. Ea se cuprinde în vechile Simboluri de credinţă ale Bisericii care mărturisesc credinţa „în Dumnezeu Tatăl, în Hristos Iisus şi în Duhul Sfânt”. Ea reprezintă cuprinsul esenţial al Sfintei Scripturi şi al Evangheliei în special şi evidenţiază specificul credinţei creştine despre Dumnezeu. Credinţa în Sfânta Treime delimitează învăţătura creştină despre Dumnezeu de alte învăţături şi concepţii, în sensul că numai o astfel de dumnezeire este singura mântuitoare ca bază a comuniunii de iubire cu noi în veşnicie. Ea ne fereşte de a confunda pe Dumnezeu cu lumea, cum o face panteismul sau de a-l considera ca neavând după creare nici un raport cu creaţia în general şi cu omul în special, cum greşit susţine deismul. Mai mult credinţa creştină în Sfânta Treime ne arată că Dumnezeu este transcendent şi imanent în acelaşi timp, că este mai presus de lume, dar este şi în lume şi mult mai mult El coboară la creaţia Sa cu una dintre Persoanele
-2-

7).. (v..14).. zicând că Fiul este cel ce -3- ..3). CAPITOLUL I DESCOPERIREA SFINTEI TREIMI ÎN VECHIUL TESTAMENT Pornind de la mărturia Sfântului Apostol Pavel că Vechiul Testament este „umbra celor viitoare” (Coloseni II.. la acestea răspunzându-se: „Şi s-a făcut lumină” (v.6).. „Să se adune apele”. o mărturisire ce exprimă puterea eficientă şi creatoare.9)..(v..11).. Alţi Sfinţi Părinţi se exprimă şi mai limpede în această direcţie. etc. „Şi a făcut Dumnezeu tăria cerului” . În acest dialog... (v. adică la comuniune cu El... ori de câte ori este vorba de a se da viaţă în mod special fiinţelor din natură şi a organiza elementele create primordial revin des cuvintele „Şi a zis Dumnezeu: „Să fie lumină” (Fc.Sale.. „Să scoată pământul fiinţe vii” .. (v. „Să fie tărie” (v. (v. „Şi pământul a odrăslit pajişte verde”.. 17) şi „că Legea ne-a fost călăuză spre Hristos” (Galineni III.”. Se apropie la maximum de oameni pentru a le da posibilitatea de a urca la cer. „Să fie luminători.24) etc. Astfel. În persoana care zice „Să fie tăria .” Sfântul Vasile cel Mare vede vocea cauzei prime. Moise istorisind creaţia o redă sub forma unui dialog despre care Sfinţii Părinţi zic că are loc între Dumnezeu si Cuvântul Său. indicii despre o pluralitate de persoane în Dumnezeu avem chiar de la început în Sfânta Scriptură.. 1. „Să odrăslească pământul iarba verde”.20).3). „Să mişune apele de sumedenie de animale cu viaţă” . (v.”.. 24) Sfinţii Părinţi au găsit în Legea Veche mai multe texte pe care le-un interpretat drept urme ce mărturisesc existenţa Sfintei Treimi încă din cele mai vechi scrieri. iar în răspunsul firesc dat acesteia: „Şi Dumnezeu a creat tăria .

ci pluralul: „Să facem om”. ci întrebuinţează pluralul „să facem”. anul XII. Modul de a vorbi al Creatorului se schimbă. iar aceştia sunt Fiul şi Duhul Sfânt. Moise istoriseşte puţin diferit crearea omului de crearea celorlalte fiinţe şi lucruri. pagina 502 -4- . 22) şi „Haidem dar să ne pogorâm şi să amestecăm limbile lor” (Facerea 9. sfatul lui Dumnezeu în cele trei feţe şi egalitatea celor trei persoane treimice: Tatăl. Pluralul „Să facem” le sugerează acestora Sfânta Treime completă. urmărind situarea lui deasupra celorlalte creaturi de pe suprafaţa pământului.1 Deşi Sfinţii Părinţi ne vorbesc destul de convingător despre acest dialog dintre Tatăl şi Fiul.7).26). 26). totuşi sunt unii care se îndoiesc de prezenţa unei a doua persoane în sânul Dumnezeirii. după cum spunea Sfânta Scriptură prin intermediul Cuvântului lui Dumnezeu. Fiul şi Duhul Sfânt. „Să facem om după chipul nostru şi după asemănarea noastră” (Facerea 1. de magistrand Mircea Basarab. Şi deci. Teofania de la stejarul Mamvri a stârnit interes în rândul Sfinşilor Părinţi şi comentarilor Sfintei Scripturi.a pronunţat cuvintele: „Lumină s-a făcut pentru că totul s-a făcut”. după cum am văzut mai înainte „să fie”. Domnul se adresează egalilor săi. În cuvintele „Să facem om după chipul nostru şi după asemănarea noastră” (Facerea 1. Deci la crearea omului nu se mai întrebuinţează formula la carea ne-am fi aştepatat: „Să fie om”. dar această îndoială va dispărea continuând lectura primului capitol din Facere. care implică cel puţin un sfătuitor. Părerile lor în ceea ce priveşte arătarea celor trei bărbaţi lui Avraam sunt împărţite. 26) mulţi dintre Sfinţii Părinţi văd în acest citat nu numai pe Tatăl şi pe Fiul ei şi o a treia persoană a Sfintei Treimi. Sfinţii Părinţi şi teologii văd în genere în cuvintele: „Iată Adam s-a făcut ca unul dintre noi” (Facerea III. octombrie-decembrie. un caz similar cu cel din (Facerea 1. nr. Bucureşti 1986. iar alţii. fiind creat ultimul pentru ca să le aibă pe toate la dispoziţie şi să le stăpânească. Unii spun că s-a arătat Sfânta Treime. pe Duhul Sfânt. că bătrânul patriarh n-a văzut decât pe Fiul lui 1 Ortodoxia. El nu mai zice. la creaţie. “Dogma Sfintei Treimi în Vechiul Testament”. 4.

Un indiciu despre existenţa unei a doua persoane în sânul Sfintei Treimi ne sugerează textul din Ieşire II. identitatea de substanţă acelor trei persoane. Avraam ca un profet a văzut cu secole înainte ce trebuia să se întâmple: adică naşterea Fiului lui Dumnezeu care trebuia să ia trup omenesc. La această arătare vorbeşte Dumnezeu însuşi. să vieţuiască cu oamenii. sunt Fiul şi Duhul Sfânt.Dumnezeu însoţit de doi îngeri. să mănânce şi să ia jugul lor. adică Fiul Său. Sfânta Scriptură istoriseşte arătarea astfel: „Şi Dumnezeu s-a arătat iarăşi lui Avraam. El care fusese trimis spre a îndeplini voia Tatălui în judecarea Sodomei şi Gomorei. 15). sau mai bătrân. Sfânta Scriptură ne-a insinuat aici. 16 care istorişeste viziunea lui Moise din rugul cel aprins în care i s-a arătat îngerul Domnului spre a vesti eliberarea poporului Israel din robia egipteană.” (Facerea 18. iată trei bărbaţi stăteau înaintea lui” (Facerea 18.. Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob” (Ieşire III. 24-26) a fost pusă în 2 Ibidem -5- . egalitatea şi unitatea Sfintei Treimi.2). În această teofanie. sau mai puternic. cu ajutorul unei creaturi vizibile. Fericitul Augustin comentând capitolul al XIX-lea din Facere ajunge la concluzia că cei doi îngeri trimişi la Sodoma şi Gomora şi care stau de vorbă cu Lot..2 Cel ce s-a arătat lui Moise în chip de înger şi s-a identificat cu Dumnezeul patriarhilor este o persoană distinctă de Dumnezeu Creatorul. Porunca lui Dumnezeu dată urmaşilor lui Aaron referitoare la binecuvântarea poporului: „Domnul să te binecuvinteze şi să te păzească! Domnul să lumineze faţa Sa spre tine şi să te miluiască! Domnul să-şi ridice faţa Sa către tine şi să-ţi dăruiască pace” (Numeri VI. recomandându-se lui Moise ca „Domnul Dumnezeul strămoşilor voştri: Dumnezeul lui Avraam. pentru că lui Avraam i s-au arătat trei bărbaţi şi nici unul din ei nu era mai mare. 22 – III.1) şi apoi adaugă imediat: „Şi ridicându-şi ochii şi privind.

ne istoriseşte viziunea profetului Isaia. expresie care în alte locuri ale Sfintei Scripturi. deci sfânt este Tatăl. un îndemn la reîntoarcerea spre Dumnezeu. Profetul Isaia numit şi „Evanghelistul Vechiului Testament” rezolvă aproape toate problemele pe care le pune dogmatica Legii Vechi. acest lucru fiind arătat de expresia „Duhul gurii Lui”. Întreitul „Sfânt. plin este tot pământul de mărirea Lui” (Isaia VI. sfânt este Fiul. iar „Domnul Savaot” desemnează unitatea fiinţială a Acestui Dumnezeu. sfânt” indică un Dumnezeu întreit în persoane. sfânt. 13). căci Domnul m-a uns să binevestesc săracilor” (Isaia 61. Întreita binecuvântare din Vechiul Testament. se aplică şi Cuvântului. 3). Cuvintele acestea sunt un imn de laudă adus Sfintei Treimi de către cele mai pure fiinţe şi o profeţie pentru noi muritorii. în care acesta a văzut pe Domnul Savaot şezând pe tron înalt înconjurat de serafimi care zburau în jurul Lui strigând: „Sfânt.legătură cu binecuvântarea din Noul Testament: „Darul Domnului Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi” (II Corinteni XIII. sfânt Domnul Savaot. Capitolul VI al cărţii. precum şi asemănarea ei cu cea din Noul sugerează teologilor ideea existenţei unui Dumnezeu întreit în persoane încă din Legea lui Moise3. pentru ca să se înţeleagă că Mântuitorul şi Duhul Lui cel Sfânt sunt din Tatăl. căci ele anunţă bunurile care trebuie să inunde omenirea. Ideea tripersonalităţii lui Dumnezeu reiese şi din Psalmul 32 (v. reprezentând un îndreptar de viaţă morală. în care Sfinţii Părinţi văd urme ale dogmei Sfintei Treimi. 1) este pusă în lumină realitatea persoanelor Sfintei Treimi. Ele ne redau o icoană a teofaniei de la botezul lui 3 Ibidem -6- . sfânt şi Dumnezeu Duhul. sfânt. 6): „Prin cuvântul Domnului cerurile s-au întemeiat şi prin Duhul gurii Lui toată podoaba lor” în care Sfinţii Părinţi au văzut participarea la creaţie a Fiului şi a Duhului. Cele trei persoane divine care i-au parte la creaţie sunt de o fiinţă. Prin cuvintele: „Duhul Domnului este peste mine.

din tine va ieşi Stăpânitor peste Israel” (Miheia 5. După primirea botezului. 21). Editura Institutului Biblic şi de misiune al Bisericii Ortodoxe Române. Evanghelia ne istoriseşte că Iisus s-a întors în Nazaret unde a intrat în sinagogă şi. După lectura textului din Isaia 61. Mai clar este conturată personalitatea Duhului în Psalmul CXLIII. date clare şi precise în Scriptura Vechiului Testament. dintr-o fecioară: „Iată Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuel” (Isaia 7. dându-I-se cartea Isaia. Fiul lui Dumnezeu ca principiu şi putere de viaţă este născut din veci din Tatăl. El care este Soarele dreptăţii. Slava Domnului. 2). Dumnezeu. deşi eşti mie între miile lui Iuda. 10 la Zaharia (VII. va fi lumina lumii: „ Poporul care locuia întru întuneric va vedea lumina mare” (Isaia 9. 12): „Şi şi-au 4 Îndrumări misionare Bucureşti. Domn. şi este numit după cum am văzut. El este primul născut al Tatălui. pagina 109. Dacă este Fiul putem spune că ave. Acestuia Dumnezeu I se adresează ca unui fiu: „Fiul meu eşti Tu.1).7) 4. Eu astăzi Te-am născut!” (Psalmul 2. când Duhul Sfânt în chip de porumbel S-a coborât asupra Mântuitorului.Iisus în Iordan. Cuvânt etc. care lucrează de la sine „Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor” (Facere 1. Despre El se ştie că se va naşte în Betleemul Iudeii: „Şi tu Betleeme Efrata. după obiceiul iudeilor. dat totuşi se găsesc în Vechiul Testament multe texte care ni-l prezintă pe Duhul Sfânt atât de personificat. 1986. preot şi rege după rânduiala lui Melchisedec: „Tu eşti preot în veac după rânduiala lui Melchisedec” (Psalm 109.14). despre Duhul Sfânt nu putem spune că întruneşte calităţile unei persoane distincte.1 a zis mulţimii care-L asculta: „Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta în urechile voastre” (Luca 4. Fiu. s-a ridicat în picioare ca să citească. Înţelepciune. ci o persoană independentă. 4). încât foarte uşor putem ajunge la concluzia că El nu este numai un atribut al puterii dumnezeieşti. dar va muri în floarea vârstei jertfindu-se pe sine ca să aducă jertfă curată.1). Înger. -7- . are un rol deosebit în crearea lumii şi mai târziu în economia mântuirii omului.

38). CXLIII. vărsa-voi Duhul Meu peste tot trupul. Şi-l va umple pe Duhul temerii de Dumnezeu.. LI.. Epoca venirii Mesiei este prezisă ca o epocă de bogăţie spirituală şi dărnicie divină „ . Duhul este prezentat ca sursa sfinţeniei (Ps. La profetul Isaia bunăoară. bătrânii voştri visuri vor visa. M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită. nu şi tuturor credincioşilor. iar tinerii voştri vedenii vor vedea. 1): „Duhul Domnului este peste mine”. la început imperfectă. duhul sfatului şi al tăriei. Credinţa în Duhul lui Dumnezeu. că Domnul M-a uns să binevestesc săracilor. Şi va judeca după înfăţişarea cea din afară şi nici nu va da hotărârea Sa după cele ce se zvonesc” (Isaia 11. Acest Duh este împărtăşit numai aleşilor lui Dumnezeu. şi fiii şi fiicele voastre vor profeţi. iar harurile acordate drepţilor din Vechiul Testament n-au fost decât prototipuri ale revărsărilor din Noul Testament. cum este cazul lui Iosif. prin „Plinitorul Legii”. „Duhul Domnului este peste Mine. al întelegerii. Mult mai târziu. să propovăduiesc celor robiţi slobozire şi celor prinşi în război libertate. 12+13. Şi se va odihni peste El Duhul lui Dumnezeu. acest raport dintre Mesia si Duhul Domnului este destul de accentuat: „O Mlădiţă va ieşi din tulpina lui Iezei şi un Lăstar din rădăcina lui va da. care este plin de Duhul lui Dumnezeu (Facere XLI. se îndreaptă spre Mesia şi perfecţiunea care va veni prin El. duhul cunoştinţei şi al bunei – credinţe. -8- . 1-3). 1-2). 10). Cu toate acestea Duhul nu apare ca o persoană distinctă de Iahve. duhul înţelepciunii. ca o putere ce vine asupra omului din afară şi care poate pătrunde în om pentru o perioadă mai scurtă sau pentru totdeauna. Să dau de ştire un an de milostivire al Domnului şi o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru” (Isaia 61. Această profeţie prezice legătura intimă dintre Duhul şi Mesia şi prezintă pe Duhul ca un dar mesianic. Ps.învârtoşat inima ca diamantul. Chiar şi peste robi şi peste roabe voi vărsa Duhul Meu” (Ioil 3 1-2). şi să nu asculte legea şi cuvintele pe care le-a trimis Domnul Savaot prin Duhul Lui” şi (Isaia 61.

nr. preaînţelept fără de patimă.5 Dogma Sfintei Treimi însă este o dogmă proprie creştinismului. înclinaţi cum erau ei la nelegiuirile Egiptului. şi iată pentru ce. prin ea deosebim categoria de păgânism şi iudaism. Continuând această apropiere. în Revelaţia naturală. nepământesc. se găsesc în cărţile lor sacre şi chiar 5 Ortodoxia. să aibă o cunoştinţă cu totul lămurită despre Sfânta Treime. anul XII. cu multe laturi. ea reprezintă adevărul ce nu-l putem cunoaşte decât pe cale supranaturală. Dumnezeu. de la început dogma trinitară. pagina -9- . când ei începuseră a simţi dezgust pentru mulţimea zeilor. Vechiul Testament fiind însă o umbră a Noului. conţine doar tipuri ale Revelaţiei creştine. deoarece Dumnezeu. Duhul este prezentat ca unit cu înţelepciunea „se află un duh de înţelegere. 4. sfânt. Aceasta a fost una din cauzele pentru care Dumnezeu m-a descoperit Israelului. n-a voit ca evreii. Din istoria lui Israel este bine cunoscută înclinaţia lui spre politeism şi idolatrie – Moise abia plecase din mijlocul poporului şi acesta şi-a ridicat un viţel de aur pentru ca să-l adore. religia mozaică este monoteistă prin excelenţă şi ideea existenţei unui Dumnezeu unic a fost accentuată de la început şi până la sfârşit în Scriptura Veche. după captivitatea babilonică. octombrie-decembrie. fără pereche. Datele pe care ni le oferă numai Vechiul Testament sunt prea puţine pentru a putea susţine un astfel de lucru înainte de întruparea lui Hristos. pentru ca să nu găsească aici un pretext pentru a se închina la mai mulţi zei. Bucureşti 1986.în înţelepciunea lui Solomon. Apoi. pătrunzător. ager. neîntinat. de magistrand Mircea Basarab. concepţia Duhului evoluează dezvoltându-se spre o personificare accentuată. iubitor de bine. neoprit. “Dogma Sfintei Treimi în Vechiul Testament”. O mărturisire completă asupra acestui adevăr găsim în Noul Testament. binefăcător” (Înţelepciunea lui Solomon 7. de cunoştinţă şi voinţă. 22) şi câteodată identificat cu ea. ca să ajungă persoană bine definită abia în Noul Testament. în nesfârşita Sa înţelepciune. ne apare peste tot în unitate de natură. ascuţit.

profane. terenul pentru dogma Sfintei Treimi. care se revelează deplin în Noul Testament. necontenit le aminteau profetii că este numai un Dumnezeu şi nu mai este altul. De aceea. Ei zic aceasta nu pentru a respinge pe Fiul. ar fi decăzut în greşeala de mai înainte. privitoare la persoanele divine.10 - . locuri mai numeroase şi mai clare decât inainte. Dacă abia dezbrăcaţi de politeism ar fi auzit vorbindu-se de un Dumnezeu şi încă de altul. Deci. ci pentru a-i vindeca de slăbiciunea lor şi a-i sustrage de la politeism.6 6 Ibidem . Vechiul Testament pregăteşte doar prin monoteismul li iniţial şi apoi prin predicarea Fiului.

este necesar pentru mântuire şi desăvârşire. Fiul întrupându-se. conform dumnezeieştii socotinţi. 11) şi este trimis de la Tatăl în .11 - . ca cel ce crede în El să nu piară. încât pe Fiul Său cel Unul-Născut L-a dat. se prezintă pe Sine ca Fiul lui Dumnezeu. pentru că m-am pogorât din cer nu ca să fac voia Mea. 16-17). ci să aibă viaţă veşnică. trimis în lume s-o mântuiască: „Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea. Despre cele trei persoane ale Sfintei Treimi trebuie să spunem de la început că noi. în Noul Testament. alteori relaţiile celor trei Persoane divine între Ele (ad intra) şi faţă de lume (ad extra). Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea. cât şi unitatea dumnezeirii. adică atât cât. îşi mărturiseşte ca şi om dragostea de Fiu faţă de Tatăl. Fiul lui Dumnezeu întrupat. Adevărul despre Sfânta Treime este descoperit prin Însuşi Fiul lui Dumnezeu întrupat. dar o dragoste ascultătoare: „ Tot ce-Mi dă Tatăl va veni la Mine. şi pe cel ce vine nu-l voi scoate afară. Este exprimată în general atât Treimea ipostasurilor divine. Hristos. n-am fi ajuns niciodată cu puterile noastre omeneşti. să ne dăm seama de existenţa lor. dacă Bunul Dumnezeu n-ar fi binevoit să nil descopere. ci voia Celui care m-a trimis” (Ioan 6. Însuşi Iisus Hristos. ci să se mântuiască prin El lumea” (In. în mod clar şi nuanţat pentru mântuirea omului. 37-38) sau Îl revelează oamenilor pe Tatăl ca aceştia să-l iubească tocmai ca pe Tatăl: „Credeţi Mie că Eu sunt în Tatăl şi Tatăl în Mine” (Ioan 14. oamenii.CAPITOLUL II DESCOPERIREA SFINTEI TREIMI ÎN NOUL TESTAMENT Sfânta Treime se descoperă clar şi deplin. 3.

Duhul Adevărului. Facerea vorbeşte de „Duhul lui Dumnezeu” (Facerea 1.12 - . ci câte va auzi va vorbi şi cele viitoare vă va vesti” (Ioan 16. adică împreună existenţa şi sinergia ). 30). Siniparxia ţine de unitatea de fiinţă a persoanelor divine şi se manifestă în unitate desăvârşită a persoanelor divine: „Trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl. Care de la Tatăl purcede. iar în Noul Testament se vorbeşte despre „Duhul Tatălui” (NT 10. 2). pe Care-l va trimite Tatăl în numele Meu. Duhul Sfânt a fost trimis în lume şi de către Tatăl. Persoanele Divine au următoarele două însuşiri fundamentale: siniparxia (σ ι ν ι π α ρ ξ ι α (σ ι ν ε ρ γ ι α ). vă va călăuzi la tot adevărul. adică împreună lucrarea. 7). 6). „Eu şi Tatăl Una suntem” (Ioan 10. iarăşi las lumea şi Mă duc la Tatăl” (Ioan 16. iar Fiul are toate câte le are Tatăl: „Iar când va veni Acela. Acela vă va învăţa toate şi vă va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus” (Ioan 14. 7). ci va face prezent şi va mărturisi pe Hristos luând din ceea ce are Fiul. Duhul Adevărului. purcede şi va purcede pururea din Tatăl: „Iar când va veni Mângâietorul pe care Eu îl voi trimite vouă de la Tatăl. Acela va mărturisi despre Mine” (Ioan 15. care a purces. Duhul Sfânt. 7 Indrumări misionare. pagina 108 . iar ca orice lucrare divină. Dar tot Fiul vorbeşte despre a treia Persoană care este Duhul Sfânt. trimiterea Duhului Sfânt în lume nu este exclusivă Fiului. Editura Institutului biblic şi de misiune al BOR. căci nu va vorbi de la Sine. 26). 1986. Bucureşti. Cuvântul şi Duhul Sfânt şi aceşti trei Una sunt” (I Ioan v. 28)7. 20). 13). 38). 11). Purcederea este actul de ipostaziere a Duhului Sfânt. şi de către Fiul: „Iar Mângâietorul. „Duhul Fiului” (Galineni IV. Acesta va călăuzi la tot adevărul şi nu va vorbi de la Sine.lume: „Ieşit-am de la Tatăl şi om venit în lume. 26). „Duhul lui Hristos” (I Petru 1. Trimiterea este lucrarea Fiului de trimitere a Duhului Sfânt în lume. „Duhul lui Iisus” (Fapte 16. „Tatăl este în Mine şi eu în Tatăl” (Ioan 10.

spre ascultare şi stropirea cu sângele lui Iisus Hristos: har vouă şi pacea să ne înmulţească!”. naşterea Fiului şi purcederea Duhului Sfânt fiind caracteristicile ipostasurilor divine nu au împărţit fiinţa divină8. întru sfinţirea Duhului. Textele trinitare ale Noului Testamentexprimă trinitatea persoanelor şi unitatea fiinţei lor. Bucureşti. Deci. învăţându-i să păzească toate câte v-am poruncit vouă. încă o dovadă că este vorba de cele trei Persoane. 2. ianuarie – februarie 1974. Cuvântul Sfântul Duh pus alături de cele două indică. pagina 45 9 Îndrumări misionare. pagina 111 . cele trei Persoane divine au o singură autoritate. Iar expresia „în numele” (ε ι σ τ ο ο ν ο µ α singură fiinţă. Aceste texte arată împreună lucrarea celor trei Persoane divine pentru mântuirea şi sfinţirea omului9. pe care numai Dumnezeu le poate săvârşi. cu numele. 1986. 1920). Un text clasic exprimânr aceasta este cel care cuprinde mesajul Mântuitorului dat apostolilor când îi trimite la propovăduire: „Mergând. Alte texte care exprimă trinitatea Persoanelor şi unitatea Lor sunt: „ Harul Domnului Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi” (II Corinteni 13. toate cele trei Persoane ale Sfintei Treimi. 2) „Aleşi după cea mai dinainte ştiinţă a lui Dumnezeu Tatăl. precum şi o Studii teologice anul XXVI – numerele 1. Cuvintele Tatăl şi Fiul înseamnă întotdeauna persoane. învăţaţi toate neamurile. Editura Institului biblic şi de misiune al BOR. de asemenea. Expresia „în numele” nu se foloseşte decât pe lângă persoane. Ps. Şi iată Eu sunt cu voi în toate zilele până la sfârşitul veacului” (Matei 28.Neoriginarea Tatălui. o persoană.13 - . botezându-le în numele Tatălui. Lucrarea proprie a fiecărei 8 ) singular arată că. 13) şi (I Petru 1. În acest text sunt amintite de Hristos Însuşi. al Fiului şi al Sfântului Duh. Romul Grecu “Despre Sfânta Treime”. înseamnă că cele trei Persoane sunt Dumnezeu însuşi. Botezul săvârşindu-se în numele Lor şi având ca efect iertarea păcatelor şi renaşterea spirituală.

reale şi deosebite între Ele este reliefată. Arhidiacon Prof.Persoane dumnezeieşti nu trebuie gândită ca petrecându-se separat de a celorlalte Persoane. în primul rând. Editura Renaşterea. Pr. Isidor Todoran. îndată-ce a ieşit din apă. adică deşi acţiunea externă este produsul voinţei celei una şi neîmpărţită a lui Dumnezeu. pe cele trei Persoane. Prof. Şi iată. ca şi cum Persoanele ar lucra fiecare izolat. totuşi fiecare Persoană îşi are contribuţia personală prin lucrările proprii. cum s-a notat mai sus. Botezul Domnului în Iordan de la Ioan Botezătorul prilejuieşte arătarea Persoanelor distincte ale Sfintei Treimi: Fiul care Se botează în Iordan. Textul indică. Dr. Şi cu toate acestea. Fiul lui Dumnezeu se va chema” (Luca 1. botezându-Se Iisus. pogorându-Se ca un porumbel şi venind peste El. manual pentru seminariile teologice. întrucât toate sunt lucrări ale aceleiaşi voinţe a lui Dumnezeu. iată cerurile I s-au deschis şi a văzut Duhul lui Dumnezeu. 35). pagina 114 . Existenţa a trei Persoane. 16-17) „Şi îndată. ieşind din apă. 11). Ioan Zăgrean. Dr. prin cuvintele îngerului rostite către Sfânta Fecioară la Buna Vestire: „Duhul Sfânt Se va pogorâ peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri. precum şi iconomia fiecărei Persoane. Eu voi face. întru Tine am binevoit” (Marcu 1. Şi glas s-a făcut din ceruri: Tu eşti Fiul Meu cel iubit. De Mă iubiţi. 10 10- Teologia dogmatică. În cuvântarea de rămas bun către apostoli: „Dacă veţi cere ceva în numele Meu. pentru aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine. Duhul Sfânt care se coboară în chip de porumbel şi Se odihneşte peste El şi Tatăl care dă mărturie despre Fiul Său întrupat lumii. Cluj-Napoca. Şi Eu voi ruga pe Tatăl şi alt Mângâietor vă va vorbi vouă ca să fie cu voi în veac” (Ioan 14. a văzut cerurile deschise şii Duhul ca un porumbel coborându-Se peste El. păziţi poruncile Mele. cum reiese din textul: „Iar.14 - . ci ca împreună lucrare. deci comună Persoanelor divine. în mod distinct. 6)10. în toţi” (I Corinteni 12. căci: „Acelaşi Dumnezeu lucrează toate. glas din ceruri care a zis: Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit” (Matei 3.

Bucureşti. dar aceasta se datoreşte imposibilităţii exprimării omeneşti de a afirma astfel de principii a SfintEI Treimi. Acela va mărturisi despre Mine” (Ioan 15. 1986. Arhidiacon Prof. „Iar când va veni Mângâietorul pe Care Eu îl voi trimite vouă de la Tatăl. 16).14-16). Persoanei Tatălui i se atribuie raţiunea: „Că după toate acestea se străduiesc neamurile. iubire „Că Tatăl iubeşte pe Fiul şi-I arată toate câte face El şi lucruri mai mari decât acestea va arăta Lui. 17)12. Ioan Zăgrean. pagina 117 . deşi este Născător şi Purcezător: „Mă sui la Tatăl Meu şi la Tatăl vostru” (Ioan 20. 15). 17). 20). Dr. 32). Acela vă va învăţa toate şi vă va aduce aminte toate cele ce v-am spus Eu” (Ioan 14. Care de la Tatăl purcede. 26). căci El naşte pe Fiul şi purcede pe Duhul Sfânt. Tatăl slavei” 11 (Efeseni 1. 26). pagina 112 12 Teologia dogmatică. Îndrumări misionare. pe Care-L va trimite Tatăl. Prof. Tatăl neavând întâietate existenţială faţă de Fiul şi de Duhul Sfânt. Hristos vorbeşte despre Tatăl.15 - . despre Fiul şi despre un alt Mângâietor. voinţă „pentru că nu caut voia Mea. sunt altele multe în care este amintită fiecare persoană în parte11. trimis în lume de Tatăl şi de Fiul şi Care în numele Fiului va învăţa toate. Duhul Sfânt. de aceea. manual pentru seminariile teologice. „Toate câte are Tatăl ale Mele sunt. Care purcede de la Tatăl. în numele Meu. Editura Renaşterea. Editura Institului biblic şi de misiune al BOR. ci voia Celui care M-a trimis” (Ioan 5. Isidor Todoran. Duhul Adevărului. „Dar Mângâietorul. În afara acestor locuri scripturistice care vorbesc deodată despre cele trei Persoane ale Sfintei Treimi. „Dumnezeul Domnului nostru Iisus Hristos. am zis că din al Meu ia şi vă vorbeşte vouă” (Ioan 16. Persoana Tatălui este evidenţiată prin cuvintele: „Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri” (Matei 5. 30). ştie doar Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de ele” (Matei 6. ca voi să vă miraţi” (Ioan 5. Cluj-Napoca. Dr. Duhul Adevărului. Pr. Uneori textul Sfintei Scripturi poate da impresia că Tatălui I se atribuie o întâietate în Sfânta Treime.

sunteţi voi în Hristos Iisus. să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Miai dat” (Ioan 17. Care pentru noi S-a făcut înţelepciune de la Dumnezeu şi dreptate şi sfinţire şi răscumpărare” (I Corinteni 1. precum vam iubit Eu” (Ioan 15. Tatăl Îl numeşte „Fiul Meu iubit” (Matei 3. având aceeaşi fire dumnezeiască: „Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui.. dar.Persoana Fiului Întrupat este indicată prin însăşi numirea de Fiu născut din Tatăl. Dumnezeirea Fiului este afirmată în multe locuri. 27). pe Tatăl nu-L cunoaşte nimeni decât numai Fiul . jertfindu-Şi chiar viaţa pentru ei „Din El. dumnezeirea Fiului ca Persoană deosebită de Tatăl se afirmă atribuindu-I-se însuşiri dumnezeieşti ca atotputerniciei „Toate prin El s-au făcut şi fără El nimis nu s-a făcut din ce s-a făcut” (Ioan 1. la Botez. 24).. 64). „Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară. 28). precum cinstesc pe Tatăl . Apostolul Toma îl numeşte „Domnul Meu şi Dumnezeul Meu” (Ioan 20.. precum şi prin proprietăţile care I se atribuie. ci să aibă viaţă veşnică” (Ioan 3. 20) şi I se cuvine adorare dumnezeiască „Ca toţi să cinstească pe Fiul. întrucât cunoaşte desăvârşit pe Tatăl „ . 3).. 30).. slavă ca Unuia-Născut din Tatăl . 16). în faţa lui Caiafa.. Direct.14). pentru că scris este: Blestemat este tot cel spânzurat pe lemn”. Indirect. are voinţă „Părinte voiesc ca unde sunt Eu. omniprezenţa „Că unde sunt doi sau trei. Duhul Sfânt purcede din Tatăl şi este trimis de Tatăl şi de El în lume.. fie direct. Hristos se recunoaşte ca Fiu al lui Dumnezeu „De acum veţi vedea pe Fiul Omului şezând de-a dreapta puterii şi venind pe norii cerului” (Matei 26. 17). Persoana Sfântului Duh amintită de Mântuitorul Hristos însuşi care ne arată că. . fie indirect. 12) şi lucrează mântuirea lor. 23) şi altele.” (Ioan 1. iubeşte pe oameni „Să vă iubiţi unul pe altul. „Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii. făcându-Se pentru noi blestem.” (Matei 11. Astfel se spune că are raţiune.16 - .” (Ioan 5. adunaţi în numele Meu.. acolo sunt şi Eu în mijlocul lor” (Matei 18.

ca: Tatăl. Astfel. Editura Institului biblic şi de misiune al BOR. dar există şi altfel de înşirare. În Sfânta Scriptură. şi prin sfinţirea de către Duhul. Dumnezeirea Duhului Sfânt este afirmată cu claritate. după Înălţarea la cer a Domnului. Fiul şi Duhul Sfânt. Duhul nu va spune nimic deosebit de spusele anterioare ale Domnului. egal fiind cu Tatăl şi cu Fiul. 2). Fiul şi Tatăl: „Darurile sunt felurite. pagina 112 . fiind Duhul Adevărului „Duhul Sfânt vă va învăţa chiar în ceasul acela. „fiindcă Duhul toate le cercetează. 13). 16). Şi lucrările sunt felurite. Duhul are însuşiri dumnezeieşti este „alt Mântuitor” (Ioan 14. ci va vorbi ce I s-a spus” (Ioan 16. chiar şi adâncurile lui Dumnezeu” (I Corinteni 2. este atotştiitor. Dacă în unele texte se pare că s-ar nega dumnezeirea Duhului Sfânt: Duhul Sfânt „nu va vorbi de la Sine.în numele Lui ca să mărturisească despre El şi să călăuzească la tot adevărul. obişnuita înşirare a Persoanelor dumnezeieşti este: Tatăl. Fiul. 3-4). dar este acelaşi Dumnezeu care lucrează toate în toţi” 13 Îndrumări misionare. învaţă „toate” (Ioan 14. 13). Duhul Sfânt şi Fiul: „Aleşi după cea mai dinainte ştiinţă a lui Dumnezeu-Tatăl. participând la creaţie „Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor” (Facerea 1. 2). 10). după voinţa dumnezeiască. 16). dar acelaşi Domn. ci lui Dumnezeu” (Facerea 5. „celui ce va huli împotriva Duhului Sfânt nu i se va ierta” (Luca 12. spre ascultare şi stropirea cu sângele lui Iisus Hristos” (I Petru 1. ce trebuie spuneţi”13 (Luca 12. 5). tocmai pentru că are atotştiinţa. Tatăl şi Duhul Sfânt: „Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi” (II Corinteni 13. ci că. 1986. direct sau rezultând din context. 10). Duhul Sfânt. Cine minte Duhul Sfânt nu minte „oamenilor.17 - . 12). Bucureşti. este atotputernic. aceasta nu înseamnă că Duhul Sfânt nu este atotştiitor. Şi felurite slujiri sunt. dar acelaşi Duh. prin Duhul Sfânt vine mântuirea prin naştere „din apă şi din Duh” (Ioan 3.

Cluj-Napoca. având unitate de fiinţă. Aşa şi cele ale lui Dumnezeu nimeni nu le-o cunoscut decât Duhul lui Dumnezeu” (I Corinteni 2.18 - . fără să o împartă cumva. în sensul că la activitatea externă a unei persoane divine (creare. 4-6). manual pentru seminariile teologice. Pr. Bucureşti. întrucât atributele ţin de fiinţă şi toate trei au o activitate externă comună. Dr. Toate trei au aceleaşi atribute (naturale.(I Corinteni 12. 30) sau: „Tatăl este în Mine şi Eu în Tatăl” (Ioan 10. Iar unitatea fiinţei Sfântului Duh cu a Tatălui se vede în cuvintele: „Căci vine dintre oameni. pagina 113 . De aceea. Isidor Todoran. de atribute. fiindcă ipostaziază aceeaşi unică fiinţă dumnezeiască. Fiinţa lor este unică. cele trei Persoane sunt un singur Dumnezeu. pagina 118 15 Îndrumări misionare. intelectuale şi morale). Editura Renaşterea. Dr. Arhidiacon Prof. mântuire. 38). Ioan Zăgrean. fiind şi această înşirare un indiciu asupra egalităţii Persoanelor dumnezeieşti14. Prof. 1986. 11). pentru că orice lucrare a lui Dumnezeu perneşte dintr-un singur principiu şi este manifestarea unicei voinţe a lui Dumnezeu15. ştie cele ale omului fără numai duhul omului care este în el. neîmpărţită sau nemultiplicată în Persoanele Sfintei Treimi. Unitatea fiinţei Fiului şi a Tatălui o arată Hristos Însuşi când afirmă „Iar Eu şi Tatăl Meu una suntem” (Ioan 10. etc. CONCLUZII 14 Teologia dogmatică.) participă şi celelalte două persoane. de activitate. Dar fiecare dintre Ele este Dumnezeu adevărat. Textele trinitare ale Noului Testament mai exprimă unitatea în trinitate a celor trei Persoane. Editura Institului biblic şi de misiune al BOR.

BIBLIOGRAFIE . strigăm şi noi împreună cu smeritul şi anonimul cântăreţ de la utrenia Naşterii Născătoarei de Dumnezeu: „Pre Trei fără de început mărim. Pre Trei împreună veşnici întru o fiinţă propovăduim. întemeindu-se prin credinţă. De aceea. ea nu poate fi pătrunsă sau cuprinsă de cugetare omenească prin raţionament filosofic. în întreg cuprinsul ei. Prin urmare. Trei Sfinţiri lăudăm. de dincolo de orice început.19 - . adevărul cel mai plin de mister din învăţătura creştină şi.Dogma Sfintei Treimi este. Persoanele divine există din eternitate. în consecinţă. Căci Unul în Tatăl şi în Fiul şi în Duhul se măreşte Dumnezeu” (Slava de la peasna I).

Dr. Cluj-Napoca. magistrant Basarob „Dogma Sfintei Treimi în Vechiul Testament”. 2. 3. 1974. I. în rev. Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. Petreuţă „Manual pentru Facultatea Teologică”. Ioan. Isidor Todoran. Prof. 1997.Biblia sau Sfânta Scriptură. Prof. numerele 1-2. Arhid. Dr. Zăgrean. Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. ianuarie-februarie. Lucrări „Îndrumări Misionare”. Periodice 1. Cluj-Napoca. Prof. Prof. Pr. Editura Renaşterea. Bucureşti. Isidor Todoran „Teologia Dogmatică manual pentru Seminariile Teologice”. CUPRINS . 2. octombrie-decembrie. Bucureşti. Pr. Chiţescu. Mircea. 1991. volumul I. Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. Nicolae. an XXVI. Prof. Dr. 1986. Pr. Pr. Bucureşti. „Ortodoxia”. 2000. Bucureşti. Dumitru „Teologia Dogmatica Ortodoxă” volumul I. Bucureşti. 2005. Grecu „Despre Prea Sfânta Treime” în rev. prof. an XII.20 - . numărul 4. Romul. 1960. Stăniloaie Pr. Manuale 1. „Studii Teologice”.

......................................................................19 Bibilografie .........................3 Capitolul II: Descoperirea Sfintei Treimi în Noul Testament.................................................................................20 ..................11 Concluzii ..................... Introducere ....................Pag......................................21 - ..................2 Capitolul I: Descoperirea Sfintei Treimi în Vechiul Testament.......................................................

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful