UNIVERSITATEA DE ŞTIINTE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ „ION IONESCU DE LA BRAD” IAŞI FACULTATEA DE AGRICULTURĂ

Prof. dr. Aurel CHIRAN Conf. dr. ELENA GÎNDU

BURSE (material de studiu I.D.)
Specializarea : Inginerie economică în agricultură; Anul de studiu : IV

Iaşi, 2009

Burse

CUPRINSUL
Introducere ……....…....... ..……………………..............……………5 Capitolul 1 – Bursa..................................................................................7 1.1. Scurt istoric al evoluţiei bursei..........................................7 1.2. Concept, clasificare, funcţii.............................................12 1.2.1. Concept.......................................................................12 1.2.2. Rol, importanţă, scop, obiectiv, cotaţii......................15 1.2.3. Clasificarea burselor...................................................16 1.2.4. Funcţiile bursei...........................................................18 1.3. Instituţia bursei................................................................19 1.4. Membrii bursei...............................................................21 1.5. Managementul bursei......................................................23 Capitolul 2 – Bursa de mărfuri ......................................................... 26 2.1.Concept, obiectul tranzacţiilor şi structura funcţională a bursei de mărfuri......................................................................26 2.2. Conducerea bursei de mărfuri .........................................30 2.3. Bursa Română de Mărfuri ...............................................38 Capitolul 3 - Bursa de valori................................................................49 3.1. Caracteristici, organizare şi conducere.............................49 3.2. Agenţii de schimb.............................................................52 3.3 Piaţa de capital ..................................................................55 3.3.1. Activele.....................................................................55 3.3.2. Titlurile financiare.....................................................58 3.3.2.1. Titlurile primare..................................................60 3.3.2.1.1. Acţiunile........................................................60 3.3.2.1.2. Obligaţiunile..................................................64 3.3.2.1.3. Profitabilitatea şi riscul valorilor mobiliare...66 3.3.2.2. Titlurile derivate...............................................72 3.3.2.3. Produsele sintetice............................................73 3.4. Bursa de Valori Bucureşti................................................73 Capitolul 4 – Operaţiunile (tranzacţiile) bursiere .............................79 4.1. Ordinele de bursă............................................................79 4.2. Tranzacţii bursiere .........................................................89
3

Burse

4.2.1. Tranzacţii cu titluri primare......................................90 4.2.2. Tranzacţii cu mărfuri.................................................93 4.3. Piaţa secundară...........................................................104 Capitolul 5 – Cotaţiile bursiere şi hedging-ul ................................. 108 5.1. Cotaţiile (cursurile) bursiere ......................................108 5.2. Protecţia contra riscurilor variaţiilor de preţ.............. 112 5.2.1. Hedging-ul de vânzare ...........................................119 5.2.2. Hedging-ul de cumpărare............. .........................124 5.3. Operaţiuni de bursă la termen ...................................129 5.3.1. Câştiguri prin operaţiuni speculative .....................132 5.3.1.1. Tipuri de speculatori la bursă .........................133 5.3.1.2. Tipuri de operaţiuni speculative.......................136 5.3.1.3. Contractul la termen, tipurile de operaţiuni şi piaţa de acţiuni......................................................................................147 Capitolul 6 – Indicii bursieri .............................................................152 6.1. Caracteristici, tipuri şi rolul indicilor bursieri ...........152 6.2. Tranzacţii futures pe indici bursieri...........................157 6.3. Contracte cu opţiuni pe indici bursieri................….. 160 Bibliografie.......................................................................................... 163

4

Datorită alocării unui spaţiu destul de redus. realizarea deprinderilor privind folosirea operaţiunilor bursiere. formarea unor specialişti capabili să îmbine pregătirea tehnică cu cea economico-financiară. atât din activitatea burselor din România. – cotaţiile bursiere şi hedgingul (cap. clasificarea. 5). 6 ). – bursa de valori (cap. din cadrul sistemului de Învăţământ la zi şi la Distanţă. cursul îşi propune realizarea mai multor obiective. Tinând seama de caracterul de iniţiere şi formare. ordinele şi cotaţiile la 5 .Burse Introducere Cursul de „Burse” vine în întâmpinarea cerinţelor actuale privind formarea şi perfecţionarea continuă a pregătirii profesionale a studenţilor anului IV. Sunt dezvoltate o multitudine de aspecte teoretice. astfel încât prin intermediul instituţiei bursei. să se poată influenţa dezvoltarea şi consolidarea firmelor agricole şi/sau agroalimentare. de la Facultatea de Agricultură. 3). Cursul are în structură o introducere. Exemplele concrete abordate se referă la o diversitate de aspecte. autorii abordează numai aspectele de bază ale instituţiei bursiere şi anume: – bursa (cap. care privesc evoluţia instituţiei bursei în România şi pe plan mondial. – operaţiunile (tranzacţiile) bursiere (cap. dintre care menţionăm : însuşirea principalelor elemente definitorii ce vizează obiectul tranzacţiilor la bursă. 4). 6 capitole şi bibliografia. 2). – bursa de mărfuri (cap. cunoaşterea mecanismului de organizare şi funcţionare a burselor de mărfuri şi de valori. strategiile tranzacţionale desfăşurate la bursă. din cadrul unor prestigioase burse din lume. specializarea Inginerie economică în agricultură.1). dar mai ales. tranzacţionate la bursă. a ordinelor de bursă şi a tipurilor de contracte pentru mărfuri şi hârtii de valoare. managementul şi membrii bursei. funcţiile. dar se prezintă şi numeroase exemple concrete. – indicii bursieri (cap. în condiţii de eficienţă economică maximă.

Burse bursă. insistând asupra particularităţilor anumitor categorii de burse. Autorii 6 . Prin dimensiunile limitate ale cursului. prin operaţiunile de bursă. în care raportul cerereofertă va fi determinant. inclusiv a celor agricole. practica bursieră americană şi operaţiunile speculative etc. care urmează a se dezvolta şi a contribui la stabilitatea nivelului cursurilor. tipurile de opţiuni şi strategiile tranzacţionale cu opţiuni. autorii abordează mai în detaliu problemele fundamentale care caracterizează instituţia bursieră.

cu mare amploare în secolul XIX. După căderea Imperiului Roman. a trecut peste un mileniu până la reapariţia ideii de realizare a unor întâlniri permanente în cadrul marilor târguri de mărfuri. să fie livrate la un anumit termen. au apărut „tichetele de orez”. în Anglia. care erau documente de depozit. care aveau drept scop facilitarea şi asigurarea siguranţei schimbului „valorilor negociate”. ca şi în Nordul Europei (Amsterdam. cu hârtiile de valoare. mai ales pentru nevoile armatei. cât şi în Imperiul Roman. care constă în „tranzacţii cu mărfuri viitoare”. În Japonia. cunoscut sub numele de Emporium. pe lângă uzanţele de vânzare cu livrarea imediată a mărfii şi plata preţului. ce se aplica fiecărei recolte de orez. începând cu secolele XVI şi XVII. în Franţa. Originea acestor tranzacţii cu mărfuri viitoare se regăseşte în secolul al XII-lea. dezvoltarea unor oraşe stat în nordul Italiei (Genova. 7 . Hamburg). au putut fi asimilate cu banii de hârtie. care presupunea ca mărfurile – care nu existau în momentul tranzacţiei. Atât în Grecia. în Agora. În Grecia antică. Începând cu secolul al XI-lea. Tichetele de orez care aveau acoperire reală în produs fizic (orezul). negustorii şi comercianţii realizau tranzacţiile într-un anumit loc . care era obţinut prin renta în natură.Burse CAPITOLUL 1 . apare o nouă practică. care erau concentrate în acelaşi loc.1. Veneţia). de o anumită calitate şi la o anumită dată. Orezul recoltat era depozitat în marile oraşe. în secolul al XVII-lea. respectiv. Mai târziu. SCURT ISTORIC AL EVOLUŢIEI BURSEI Dezvoltarea schimburilor comerciale a condus la necesitatea stabilirii unor reglementări stricte privind uzanţele de comerţ. Europa şi America. Tichetul de orez cumpărat. în baza cărora se vindea orezul de către proprietarii de teren. Florenţa. unde vânzareacumpărarea se realiza pe baza acestor tichete.BURSA 1. Asemenea practici au fost utilizate şi în Asia. Brugge. se extind schimburile de mărfuri pe baza eşantioanelor. a influenţat creşterea schimburilor şi apariţia unor elemente de bază ce caracteriza piaţa bursieră. dădea dreptul posesorului de a primi o anumită cantitate de orez.

La Brugge.U. de preferinţă. prin transmiterea către un terţ creditor. la Paris. a emis pentru prima dată un împrumut public pentru finanţarea războiului cu milanezii. producătorii de cereale din zona Chicago. în oraşele stat din nordul Italiei. l-a constituit apariţia împrumuturilor de stat. în această perioadă a apărut şi cambia. în Belgia. La început. Francois I. Cambia era folosită atât pentru amânarea unei plăţi. a căror titluri se negociau încă din secolul al XIV-lea. Apariţia burselor s-a datorat faptului că oamenii de afaceri au căutat să se întâlnească între ei. în care erau sculptate trei pungi cu bani. s-au dezvoltat şi agenţii de schimb. care se caracteriza prin rentă perpetuă şi rambursare progresivă. unde se concentrase viaţa comercială. negustorii din majoritatea ţărilor tratau aici afacerile lor. 8 . care îi stimula pe speculatori să realizeze vânzările în avans. real. care le revindeau unor angrosişti din Chicago la un preţ fix. Aceştia stocau produsele cumpărate şi le revindeau apoi abia primăvara.. întărit şi prin existenţa biletelor de bancă (bacnotele de hârtie) şi a bonurilor de tezaur (titluri ale datoriei publice). În secolul al XV-lea. târgurilor locale şi internaţionale.Burse În cadrul schimburilor comerciale. Banii de hârtie fără valoare intrinsecă. în anumite locuri determinate şi la anumite ore stabilite. În S. încă din anul 1141.A. cu toate că nu deţineau mărfurile la data vânzării. cât şi pentru realizarea unor fonduri în numerar sau pentru tipărirea unor obligaţii de plată. prin trageri la sorţi anuale. având spaţii speciale unde îşi desfăşurau activitatea. în secolele XVIII şi XIX. vindeau produsele lor comercianţilor locali. dar având funcţii băneşti (apăruţi în China în secolul al IX-lea) au avut un rol economic determinant. a iarmaroacelor. Toate aceste practici au condus la instituţionalizarea bursei. Un alt moment important în evoluţia burselor. într-o casă. pentru a trata şi negocia anumite operaţiuni comerciale. Apare astfel. a crescut frecvenţa tranzacţiilor care aveau ca termen de livrare clauza „la sosirea vasului”. care era ornată pe unul din pereţii exteriori cu o piatră. care apăruseră în Franţa. De asemenea. ca o necesitate a operativităţii tranzacţiilor realizate. iar locul în care era amplasată purta numele de Beurs sau Burs. În acelaşi timp. aceste operaţiuni se desfăşurau în cadrul bâlciurilor. Această casă aparţinea unei familii de patricieni (bancherul van der Bursen). regele Franţei. tot mai frecvent un comerţ pe hârtie şi nu unul efectiv.

se înfiinţează burse în mai multe oraşe din Europa. cea de la Bordeaux. precursor al ştiinţei economice). despre nivelul tranzacţiilor de mărfuri. În anul 1695. care se interesau de desfăşurarea afacerilor. în adevăratul sens al cuvântului a fost Bursa din Anvers (Belgia). la Amsterdam a avut loc binecunoscuta „tulipomanie”. în anul 1554. Expansiunea colonială a condus la apariţia primelor companii şi societăţi pe acţiuni. Mai târziu. Madrid (1831). iar în anul 1571. se înfiinţează Bursa de la Londra (iniţiată de Thomas Gresham. fenomen care a determinat accelerarea procesului de dezvoltare a operaţiunilor de bursă. New York (1792). Prima bursă internaţională. iar ulterior şi a mărfurilor. dintre care cităm următoarele : Veneţia. fiind adoptată apoi şi la Anvers (Belgia). Varşovia (1817). cunoscută sub numele de „Royal Exchange” până în anul 1773. etc. cât şi acţiuniule Companiei Olandeze a Indiilor Orientale. Budapesta (1864). acestea se schimbau în cantităţi mari. În anul 1549. Florenţa şi Amsterdam. Ca urmare a apariţiei posibilităţii ca acţiunile să poată fi retransformate în bani. inaugurată în anul 1531. În anul 1608. Mai târziu. s-au derulat primele tranzacţii cu titluri de stat ale Băncii Angliei şi cu acţiuni ale Companiei Engleze a Indiilor Orientale. Bucureşti (1882) etc. Iniţial. după care ia numele de „Stock exchange”. Iniţial. apar bursele din Lyon şi Toulouse. La bursa de valori din Amsterdam se tranzacţionau atât titlurile datoriei publice. despre organizarea târgurilor şi capacitatea de credit a comercianţilor. iar preţurile oscilau în funcţie de raportul cerere/ofertă. Geneva (1850). apoi. bursele funcţionau în porturi. Aici negustorii obţineau informaţii pentru cererea şi oferta de transport din alte ţări. la banca Royal Exchange din Londra. Genova. numele de bursă s-a generalizat în toate centrele urbane unde aveau loc asemenea reuniuni. care reprezenta contractele cu bulbi de lalele.Burse De la această familie de patricieni şi de la casa respectivă se presupune că a rămas numele şi noţiunea de Bursă – loc de reuniune a negustorimii. se înfiinţează alte burse în următoarele localităţi : Basel (1699). Roma (1827). Tokio (1855). Bruxelles (1801). Chicago (1848). De asemenea. unde se întâlneau comercianţii. obiectul principal al bursei din Anvers a fost negocierea tratelor şi a monedelor. care s-a menţinut în secolele XV şi XVI. în perioada 1699 – 1882. În anul 1563 se înfiinţează bursa de la Paris. 9 . de plecarea şi sosirea vaselor.

a condus la dezvoltarea pieţelor financiare din Europa. În aceeaşi perioadă. negociindu-se noi valori la bursă (transportul pe calea ferată. În prima parte a secolului al XX-lea.Burse Bursa din Londra s-a remarcat şi prin faptul că a întărit victoria banilor de hârtie fără valoare (bacnote de hârtie). În această situaţie. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea. gazul metan. piaţa a devenit suprasaturată. extinzându-se afacerile de anvergură cu hârtii de valoare (acţiuni. asupra pieţei financiare din Franţa o influenţă deosebită a avut-o şi Revoluţia franceză din anul 1789. După prăbuşirea sistemului. ş. din care peste 25 %. sfera de cuprindere a bursei din Paris s-a extins. De asemenea. economia franceză se dezvoltă. bursa a fost închisă. de către investitorii particulari. ca urmare a apariţiei mai multor bănci şi a pătrunderii capitalurilor străine. în curtea Palatului de Justiţie. s-a înregistrat o creştere de 10 ori a numărului de societăţi industriale şi comerciale. industria siderurgică şi a cărbunelui. FF. care a determinat creşterea inflaţiei şi degradarea monedei naţionale. iar efectul final s-a concretizat în scăderea cererii de titluri de valoare. variaţiile conjuncturale şi speculaţiile bursiere hazardante au condus la scăderea cotaţiilor şi la crahuri bursiere de mare anvergură. industria automobilelor şi aeronautică. preţurile nu au putut acoperi cheltuielile. Spre exemplu. iar în 10 . contrabandă şi speculaţii asupra minelor îndepărtate. Acţiunile la purtător aparţinând Companiei Indiilor Orientale se negociau public. Totuşi. în comerţ maritim. în anul 1720. numeroasele falimente determinând reducerea drastică a ofertei de capitaluri.a. datorită creşterii accelerate a cursurilor şi a ratelor dobânzilor. care a decăzut datorită prăbuşirii Imperiului colonial şi a declinului lirei sterline. începând cu anul 1847 s-au investit în construcţia căilor ferate circa 1100 mil. au fost introduse o serie de reglementări legale. O altă etapă importantă în evoluţia burselor de valori este marcată la începutul secolului al XIX-lea. în decurs de 20 de ani. activităţile industriale au determinat creşterea ponderii la bursele europene. cheltuielile au crescut. plasându-se pe primul loc în evoluţia pieţei financiare. determinate mai ales de falimentarea a numeroase bănci. când importante sume de bani au fost investite în acţiuni. la Londra. activitatea bancară. în Franţa. iar datoriile publice au fost doar parţial rambursate. Apariţia societăţilor anonime pe acţiuni. Cu toate acestea. Spre exemplu. iar marii investitori şi-au schimbat orientarea spre investiţiile funciare. Fenomenul a fost resimţit mai întâi pe piaţa fianciară engleză.). obligaţiuni).

Bursa de acţiuni de la New York s-a dezvoltat deosebit de rapid. ajungând la valoarea minimă de 41. determinată de reglementările fiscale şi monetare.V. care după o perioadă. care avea drept scop asigurarea protecţiei complete a investitorilor şi prohibiţia fraudelor cu titluri financiare. falimentele au avut o frecvenţă ridicată până în anul 1932. a adoptat o reformă radicală. s-a declanşat criza bancară. crahul din 1929 a stat la baza declanşării marii crize economice mondiale din perioada 1929-1933. După al doilea război modial. cunoscută drept centrul celei de a treia pieţe bursiere din lume. Au apărut însă primele semne ale recesiunii. datorită loturilor de teren. datorită tendinţei de creştere economică. intrând într-un proces de modernizare după modelele din Europa occidentală (după anul 1970). punându-se bazele şi unei deschideri internaţionale a bursei Tokio Stock Exchange (TSE). Piaţa americană s-a dezvoltat.U. care se afla în plin progres. iar indicele Dow Jones a scăzut accelerat. iar odată cu scăderea cursurilor. Bursa din Londra. s-a realizat şi o creştere a capitalizăii bursiere. După majoritatea specialiştilor. În acest context au fost atrase peste 1.. Un reviriment important s-a manifestat şi pe piaţa japoneză. 11 . ecoul acestui fenomen s-a concretizat în adopatarea Legii titlurilor financiare (27. deţinând supremaţia pe piaţa financiară.5 mil. propulsând-o în centrul „europieţelor” şi constituind baza tranzacţiilor internaţionale. În S. în special. iar indicele Dow Jones a scăzut la valoarea de 198 puncte.2 puncte. cu toate că.Burse Franţa. înaintea celui de al doilea război mondial. după care . în momentul retragerii de pe piaţă a fondurilor europene. În consecinţă.A. Declinul pieţei financiare din Europa a avut ca efect orientarea investitorilor spre economia americană. care au avantajat pe deţinătorii de titluri financiare. s-au redeschis şi s-au reorganizat pe principii noi. brokerii au intervenit pentru asigurarea unor garanţii suplimentare în bani gheaţă. în sectorul industrial se regăseau circa 66. datorită conservatorismului pronunţat. marcată de sfârşitul celui de al doilea război mondial. astfel că. Astfel.1933). dar şi prin titlurile din domeniul căilor ferate. Efectul a fost negativ.17 puncte. persoane şi o multitudine de firme industriale care acordau împrumuturi. a rămas întipărită în conştiinţa omenirii prin efectele devastatoare pe care le-a produs în octombrie 1929.6 % din emisiunile de acţiuni şi 40 % din emisiunile de obligaţiuni. indicele bursier Dow Jones a ajuns la o valoare de 381. până în anul 1986. când bursele japoneze au fost închise. s-a remarcat printr-un caracter al unui „club închis”.

1. marile pieţe bursiere se caracterizează printr-un grad ridicat de organizare şi fiabilitate. care a condus la noţiuni similare utilizate în diferite ţări. ş. CONCEPT. una dintre priorităţile ţărilor din Europa Centrală şi de Est. Plecând de la acest deziderat major. cât şi a controlului exercitat asupra operaţiunilor speculative. generate şi de tendinţa de internaţionalizare a pieţelor de capital. În acest sens. termenul de bursă este folosit şi ca bursă de studiu. FUNCŢII 1. acest proces s-a manifestat în toate ţările ex-comuniste. În limbajul comun. a fost reprezentată de înfiinţarea societăţilor private pe acţiuni şi a pieţelor necesare pentru tranzacţionarea acţiunilor acestora. care îşi are originea etimologică în “săculeţul” folosit în Evul Mediu pentru păstrarea banilor.1. În consecinţă. aflate într-un proces de tranziţie spre economia de piaţă liberă. la bolso (limba spaniolă). cel mai edificator exemplu îl reprezintă Bursa din Varşovia. De altfel.Burse Şi piaţa bursieră franceză. ca urmare a unor reglementări mai precise privind derularea tranzacţiilor. Tokio. Un moment de referinţă a fost marcat de cunoscuta ”lunea negră” de la bursele occidentale din 19 octombrie 1987. care apar odată cu formarea economiei de piaţă şi care constituie un indicator de evaluare a nivelului de transpunere în practică a obiectivelor reformei.a. Londra. a avut o evoluţie pozitivă datorită reconstrucţiei industriale. În prezent. care a beneficiat de ajutorul puterii publice. dar şi de sprijin internaţional. au avut loc scăderi importante la bursele de valori din New York. constituind astfel un mijloc important de atragere a capitalurilor naţionale. Hong Kong. a unor garanţii mai mari din partea investitorilor şi a brokerilor. CONCEPT Etimologic.2. după o cădere generată de concurenţa industrială. trebuie să se bazeze pe reînfiinţarea burselor. dezvoltarea unei pieţe concurenţiale libere în cadrul economiei acestor ţări.2. cum ar fi : la bursa (latina medievală). CLASIFICARE. 12 . la bourse (limba franceză). După căderea Zidului Berlinului. criză care a evidenţiat faptul că fenomenele negative se pot repeta chiar şi la dimensiuni mai mari. între care se înscrie şi România. termenul byrsa este de origine greacă. la borsetta (limba italiană) etc. deschiderea graniţelor şi reapariţia inflaţiei (1960). care se află în tranziţie spre economia de piaţă liberă.

În categoria mărfurilor fungibile intră produse agroalimentare (grâu. carne). trebuie să aibă un grad redus de prelucrare. ceea ce permite executarea efectivă a tranzacţiei la o anumită dată de la încheierea contractului de bursă. pieţele bursiere erau generale. asigurări. De asemenea. metale preţioase sau efecte de comerţ. valute etc. o instituţie specifică economiei concurenţiale. omogen. bonuri de tezaur. deoarece aici se tranzacţionează în principal titluri rezultate din operaţiuni 13 . numărare sau cântărire. Bursele de valori sunt centre ale vieţii financiare unde se fac tranzacţii de hârtii de valoare (acţiuni. care se individualizează prin măsurare. în sensul că marfa poate fi împărţită pe loturi omogene.). adică pot fi înlocuite unele prin altele. cacao. identificarea şi circulaţia mărfurilor realizîndu-se în afara acestei pieţe.). care consacră dreptul de proprietate asupra mărfii şi constituie imaginea comercială a acesteia (o anumită cantitate de marfă de o anumită calitate). produse tropicale (cafea. Bursa este. sunt mărfuri fungibile. obligaţiuni. apte de a fi livrate la executarea contractului încheiat la bursă. Bursele de valori sunt prin esenţa lor pieţe simbolice. acţiuni. Bursele de mărfuri sunt centre ale vieţii comerciale. Bursele de valori reprezintă un indicator general al climatului de afaceri din spaţiul economic. zinc etc. redevenţe. individualizate şi prezente ca atare la locul contractării (ca în cazul licitaţiilor clasice). metale (cupru.). dar se pot realiza şi operaţiuni cu valute. tranzacţionându-se atât mărfuri. au caracter standardizabil. bilete la ordin. navluri. soia etc. Mai târziu s-a realizat o separare între bursele de mărfuri şi bursele de valori. produse de origine minerală (petrol). ca o condiţie a menţinerii caracterului de produs de masă. cât şi pentru diferite tipuri de hârtii de valoare. Aşa cum s-a arătat. nediferenţiat. aluminiu. bursa este o piaţă.Burse Bursele reprezintă locuri de concentrare a cererii şi ofertei pentru mărfuri.). privată sau de stat. unele produse cu un grad mai mare de perisabilitate (ouă. înfiinţată prin lege şi supraveghetă de stat. Bursele sunt pieţe special organizate de către stat sau de asociaţii private. naţional şi internaţional. porumb. în care acestea îşi exercită influenţa. orez. pot fi depozitabile. în cadrul cărora se pot încheia tranzacţii de mărfuri. zahăr etc. ci pe baza unor documente reprezentative ("hârtii). o piaţă dematerializată unde se încheie contractul dintre părţi. obligaţiuni. La bursele de mărfuri nu se negociază bunuri fizice. În primele etape de funcţionare a burselor. pieţe unde se tranzacţionează bunuri care au anumite caracteristici generice. bonuri de tezaur etc. trate. cât şi hârtii de valoare.

cum l-a numit părintele ştiinţei economice.excluzând orice intervenţie extraeconomică sau orice tendinţă provenită din afara sau din interiorul pieţei. nu pot fi tranzacţionate la bursă decât acele mărfuri sau valori pentru care există o concurenţă liberă. care asigură stabilirea contactului între cererea şi oferta ce se manifestă pe piaţă. să se asigure transparenţa informaţiilor privind piaţa. asigurând formarea cursurilor pe baza raportului ce se stabileşte între cerere şi ofertă şi reflectând în permanenţă realitatea economică. trebuie să fie îndeplinite mai multe condiţii: ofertă mare. constituind un reper pentru toate tranzacţiile care se realizează cu diferite mărfuri sau valori pentru care reprezintă piaţa organizată. Deci. preţurile (cursurile) să nu fie influenţate de măsuri administrative de control. cerere solvabilă şi relativ constantă. norme şi reguli cunoscute şi acceptate de participanţi. atragerea unui împrumut. 14 . garanţia de seriozitate pe care o oferă tuturor participanţilor la tranzacţii. astfel încât să nu apară posibilitatea unor manipulări ale cursului. Prin reglementările prevăzute se asigură condiţiile pentru desfăşurarea concurenţei libere. contracte futures pe indici de bursă etc. Tranzacţiile bursiere se realizează întotdeauna prin firme specializate (societăţi de bursă) şi prin intermediul unui personal specializat (agenţii de bursă).Burse financiare (spre exemplu : mobilizare de capital. de garantare a caracterului liber şi deschis al tranzacţiilor comerciale şi financiare. prin esenţa sa. "mâna invizibilă" . unde tranzacţiile se realizează pe baza unor principii. respectiv un număr suficient de mare de ofertanţi şi clienţi. Bursele sunt pieţe libere. De asemenea. care să cuprindă un număr suficient de mare de ofertanţi. prin reglementare se urmăreşte de fapt asigurarea uneia din condiţiile esenţiale ale viabilităţii bursei : credibilitatea acesteia. Bursa este mecanismul care se apropie cel mai mult de modelul teoretic al pieţei pure şi perfecte. Bursa este o piaţă organizată. În acest sens. Adam Smith . de a manipula variabilele pieţei.). în sensul că asigură confruntarea directă şi deschisă a cererii şi ofertei care se manifestă în mod real în economie. Scopul bursei este de a pune în valoare jocul liber al forţelor pieţei. în principal a cursului. pentru ca o marfă sau o hârtie de valoare să poată face obiectul tranzacţiilor de bursă. ideii de monopol. Bursa este o piaţă reprezentativă. bursa fiind opusă.

. reprezentând relaţii de schimb care se sustrag normelor legale privind actele şi faptele de comerţ. 1. Bursa are un local propriu. la nivel mondial. bursa constituie locul unde se concentrează un mare volum de informaţii cu caracter economic. în sens larg.. SCOP. participanţii la activitatea de bursă sunt interesaţi să obţină toate informaţiile în legătură cu perspectivele dezvoltării economice. bursa contribuie la orientarea fondurilor de investiţii sau a capitalurilor spre cele mai eficiente domenii de activitate etc. titluri. de titluri de credit etc.. financiar.aşa-numitul curs al bursei . unde se concentrează cererea şi oferta unor mărfuri. sintagmă ce exprimă ideea de piaţă care funcţionează clandestin. pe baza cărora se stabilesc cotaţiile pentru diferite categorii de valori şi bunuri. în sens larg. prin negocieri între parteneri determinaţi.2. se vând şi se cumpără cereale nerecoltate etc. În practică se întâlneşte şi noţiunea de “bursa neagră”. respectiv. economiile investitorilor transformându-se în capital. dintre care menţionăm : bursa. bilete la ordin. în baza unui program de lucru al acesteia. cât şi pe diverse domenii. valute etc.2. în funcţie de aceste informaţii. sau în cazul marilor burse. ROL . deţinătorii unor efecte sau titluri 15 . este de piaţă secundară. asigurâd astfel un suport pentru piaţa primară. se poate ajunge la o opţiune în ceea ce priveşte folosirea resurselor financiare.. OBIECT. COTAŢII Rolul şi importanţa burselor au crescut mult în ultimul timp. trate. în ansamblu.element esenţial pentru toate tranzacţiile comerciale sau operaţiunile financiare care se desfaşoară la nivelul unei ţări. valori. ca depuneri la bancă sau pentru cumpărarea de acţiuni. datorită mai multor cauze. rolul definitoriu al bursei. la bursă se pot negocia mărfuri care nu au fost încă produse.Burse La bursă se stabileşte preţul pentru mărfurile sau valorile negociate . are rolul de legătură între excedentul de fonduri neutilizate şi necesităţile economice.. politic etc. IMPORTANŢĂ. au loc tranzacţiile. bursa oferă posibilitatea transformării imediate a hârtiilor de valoare în bani lichizi. navluri. Bursa se deosebeşte de tranzacţiile particulare efectuate întâmplător. unde.

CLASIFICAREA BURSELOR Diversitatea instituţiei bursiere a condus la necesitatea clasificării burselor. Oslo. părţile contractante încheie operaţiunile lor prin intermediul agenţilor de schimb. organizate şi administrate de societăţi pe acţiuni sau asociaţii ale comercianţilor sau camere de comerţ. cei care fac strigările la bursă sunt numai agenţii oficiali ai bursei. deosebim două categorii de burse: 1. Bursele din New York. lână etc. operaţiuni ajutătoare şi cu caracter general. 1. Astfel. organizate şi administrate de autorităţile guvernamentale. La bursă. Scopul bursei este de a realiza tranzacţii comerciale fără prezentarea. contractele pentru operaţiunile negociate la bursă se întocmesc pe baza unor formulare tip. asigurări sau închirieri de vase. ci mostre ale acestora : grâu.burse private. bursele private se întâlnesc mai ales în ţările anglosaxone. Montreal. se schimbă numai mărfuri fungibile. norme de calitate şi pot fi schimbate cu altele de acelaşi fel şi cu aceeaşi cantitate). sunt asociaţii bursiere fără scop lucrativ. Deşi mărfurile şi valorile negociate la bursă sunt ale proprietarilor. în momentul tranzacţiei fiind prezente nu mărfurile respective. 2. . bumbac. ele figurând pentru deschidere. fondate. Obiectul tranzacţiilor la bursă poate fi: mărfuri fungibile (care pot fi identificate prin număr. Tokyo. La bursă. pot să le vândă prin bursă şi să încaseze suma convenită înainte de scadenţă. flori. în Franţa. astfel că.. valorile mobiliare. mătase. valutele şi devizele. Cotarea la bursă sau cursurile de bursă sunt preţurile înscrise pe liste oficiale publicate. înfiinţate. tutun. – burse de stat. deoarece funcţionează pe baza legilor ţărilor pe teritoriul cărora sunt instituite. carne. predarea sau plata concomitentă a obiectului tranzacţiei. volum. partenerii nu se cunosc între ei.Burse etc. dominante fiind bursele constituite ca societăţi pe acţiuni. deoarece operaţiunile se negociază pe baza ordinelor de cumpărare sau de vânzare primite în acest sens. fructe. închidere şi încheiere efectivă a afacerilor. după forma de constituire.3. totuşi. 16 . Spre exemplu. folosind în acest scop criterii specifice. greutate. Ele mai poartă şi denumirea de burse organizate. Toronto.2.

tutunul. Bursele specializate se diferenţiază pe trei categorii : a. bursa zahărului (Londra. unde se tranzacţionează anumite mărfuri fungibile.Burse autoritatea publică este reprezentată de un comisar al guvernului. iar agenţii de bursă (brokerii). unde se tranzacţionează o gamă strict precizată de mărfuri sau valori şi care. titluri de proprietate sau devize. bursa pentru bumbac (New York). animalele. fiind consideraţi funcţionari publici. După sfera şi importanţa tranzacţiilor. Din această categorie menţionăm următoarele burse : bursa pentru animale (Chicago). Paris. Lima. Rotterdam. În Elveţia.a. Bombay. Chicago. Din această categorie se pot cita bursele din New York. mătasea brută. ş. Acest tip de burse este cunocut şi sub denumirea de burse “futures” sau marché à térme. Londra). Londra. Amsterdam. 2) burse de importanţă naţională. Singapore. metalele. bursa pentru cacao (New York. care concentrează activitatea comercială specifică bursei dintr-o anumită ţară. New York. la care participarea la tranzacţiile bursiere cuprinde întreaga lume. deosebim trei categorii de burse: 1) burse de interes local. Amsterdam. Sao Paolo. care este delegat în conducerea bursei. Tokyo. zahărul. bursa tutunului (Harrare) etc. cafeaua. bursele sunt fără scop lucrativ. Rio de Janeiro. Paris. New Orleans. bursa pentru cauciuc (New York. B – burse specializate. create prin decret regal şi sunt administrate de o persoană juridică de drept public. New York. Sidney. bursa pentru mătase brută (New York). Santos. se pot delimita două categorii de burse: A – burse generale. Alexandria. ş. bursele funcţionează parţial ca instituţii publice. În Belgia. Londra. Hamburg. Chicago. bumbacul. au menţionat în denumirea lor şi specificul activităţii pe care o desfăşoară. bursa pentru cafea (New York. Rotterdam. Rotterdam). New York). Viena. 17 . bursa pentru metale (Londra. Amsterdam. guvernate după legea din cantonul respectiv. dar după modul de operare sunt companii private. care vizează schimburile de mărfuri şi de valori dintr-o anumită zonă geografică. cauciucul. ş. După obiectul tranzacţiilor. Londra. unde se tranzacţionează o diversitate de mărfuri. Züric. Londra. de regulă. 3) burse internaţionale. cum ar fi : cerealele. Singapore).a. Bradford). – burse de mărfuri. deţin monopolul tranzac-ţiilor.a. asemenea burse se întâlnesc la Amsterdam.

Paris. alcătuind pieţele futures comerciale. burse cu participare nelimitată. burse cu acces limitat.4. b. Tokyo. valute. bonuri sau note de tezaur.Burse Contractele futures negociate la bursele de mărfuri. unde la tranzacţii pot participa numai membrii bursei şi persoanele care au obţinut de la conducerea bursei autorizaţii speciale de participare. 18 . în condiţii de concurenţă. unde se tranzacţionează operaţiuni de asigurări şi navluri. se referă la următoarele: funcţia de centralizator al tranzacţiilor. obligaţiuni. în sinteză. Yokohama etc. 2. New York.rolul acestei funcţii a crescut odată cu progresele înregistrate în domeniul comunicării. titluri financiare sintetice (indici bursieri) şi valute. 1. obligaţiuni. titluri financiare (bonuri de tezaur. certificate de depozit. Cea mai mare bursă de asigurări este la Londra (Lloyd’s Londra). Melbourne. depozite în eurodolari). care permite accesul direct şi continuu la informaţiile de piaţă şi asigură concentrarea ordinelor de vânzare şi de cumpărare în vederea formării. C – burse pentru operaţiuni comerciale auxiliare. iar burse de navlosire se întâlnesc la Pireu. Cele mai importante burse de valori se întâlnesc la New York. care. au la bază diferite active. care constă în legăturile ce se stabilesc prin intermediul bursei între diferite pieţe ale produselor fizice şi financiare. care formează pieţe futures financire.2. FUNCŢIILE BURSEI Bursa îndeplineşte şi anumite funcţii. cum ar fi: acţiuni. a preţurilor bunurilor şi valorilor tranzacţionate. Londra. cambii şi alte hârtii de valoare (titluri financiare). regulamentele de funcţionare a burselor stipulează excepţia interzicerii accesului la tranzacţiile bursiere pentru persoanele care au comis delictul de înşelăciune. deosebim două categorii de burse: 1. materializându-se într-o varietate de tipuri de tranzacţii. cum ar fi: mărfuri fizice. unde accesul se face gratuit sau pe baza unei taxe de participare. Amsterdam. funcţia de releu între surplusul şi nevoia de mărfuri şi fonduri. După criteriul de admitere la tranzacţii. unde se negociază diferite valori mobiliare. – burse de valori. Rotterdam etc.

Instituţia bursei este deci o persoană juridică. în general. 1. întrucât ea reprezintă tranzacţia în genere. concentrează cererea şi oferta.Burse funcţia de motor al vieţii economice. lumea economică şi lumea politică şi pentru opinia publică este realizată de bursă. bursa este un simbol al economiei de piaţă. la cei care au nevoie de ele. reorientarea şi restructurarea economiei prezente şi viitoare. care completează funcţia de releu întrucât bunurile şi valorile ajung de la cei care dispun sau le prisosesc. în primul rând. INSTITUŢIA BURSEI O instituţie presupune reguli stricte de conduită pentru cei care folosesc serviciile ei. în special. funcţia de barometru al vieţii economico-financiare dintr-o ţară sau la nivel mondial se realizează de bursă prin modul de organizare şi sistemul de funcţionare. permiţând realizarea unor proiecte investiţionale care contribuie la dinamizarea economiei. prin faptul că ea este deţinătoarea de informaţii din cele mai variate domenii. iar rezultatele propriei activităţi. 19 . prin obiectul său de activitate. organizare şi funcţionare. întrucât asupra bursei acţionează o multitudine de factori. creând condiţii pentru concurenţă. care. astfel că preţurile bursiere capătă un rol însemnat în menţinerea. forma juridică. prin specificul ei. cel mai mare fiind interesul pentru sfera afacerilor. au repercursiuni în cele mai neaşteptate domenii. echitate. rezultă faptul că. funcţia de simbol al economiei concurenţiale este realizată de bursă prin efectul celorlalte funcţii menţionate mai sus. care aigură în permanenţă cunoaşterea şi tendinţa ce o are economia mondială. şi economia unei ţări. de obicei anarhice şi greoaie. transparenţă. funcţia de simbol a economiei este dată deci de capacitatea bursei de a simplifica şi uniformiza practicile comerciale. profesionalism şi disciplină. reguli bazate pe justiţie. apoi pentru viaţa economică şi politică. tranzacţiile bursiere se deosebesc de tranzacţiile particulare efectuate întâmplător. bursa.3. prin negocieri între parteneri determinaţi. adică a tranzacţiilor. nivelul de interes al acestei funcţii este diferit. funcţia de obiect de interes pentru lumea de afaceri. bursa măsoară starea vieţii economico-sociale şi prognozează perspectiva pe termen scurt a economiei şi a societăţii umane în domeniul afacerilor. se autoregle-mentează şi se autoguvernează.

atribuţiile Camerei sindicale de pe lângă bursă. activitatea desfăşurată de agenţii oficiali şi numirea acestora. fie ca asociaţii ale persoanelor fizice şi juridice. Spre exemplu. precum şi a suplinitorilor. atribuţiile Adunării generale sau a Asociaţiei bursei. frecventarea burselor. condiţiile menite a garanta profesionalismul şi corectitudinea tranzacţiilor bursiere sunt detaliate prin Regulamentul bursei. fie ca sectoare cu activităţi distincte în cadrul Camerelor de comerţ. acţiuni şi schimb. fie ca asociaţii comerciale. să-şi stabilească modul de organizare şi funcţionare. tranzacţiile anuale fiind de circa 2 miliarde dolari. prin elaborarea şi adoptarea Statutului şi a Regulamentului bursei. 20 . instituţia bursei este organizată fie sub formă de societăţi pe acţiuni. din experienţa internaţională contemporană. în anul 1882 s-a înfiinţat în cadrul Camerei de Comerţ din Londra. ca în limitele legii. plumb şi zinc. unde se negociază patru metale: cupru. drepturile şi obligaţiile participanţilor. în funcţie de cadrul legislativ general. statutul juridic al instituţiei şi rolul pe care aceasta trebuie să-l aibă în viaţa economico-financiară. Bursa de metale din Londra (The London Metal Exchange – LME). se poate desprinde un model general al instituţiei bursei. modul de stabilire a cotaţiilor la bursă etc. reprezentând 70 % din schimburile totale mondiale la aceste mărfuri.Burse Principiul autoreglementării dă dreptul instituţiei bursei. Regimul juridic al burselor constituie forma sub care aceste instituţii se organizează. reprezintă actul de constituire a instituţiei bursiere care cuprinde: obiectul negocierilor din cadrul bursei. dar şi în rândul publicului. atribuţiunile Comitetului bursei. modul de alegere a Comitetului de conducere a bursei. atribuţiunile Comisiei de Arbitraj. adoptarea hotărârilor în cadrul Adunării generale sau a Asociaţiei bursei. cositor. Este cea mai mare bursă de metale din lume. secretariatul bursei şi atribuţiile acestuia. Statutul bursei (Charter sau Constitution). Pentru a crea baza de credibilitate a acestei instituţii în rândul masei mari de investitori. Totuşi. Principiul autoguvernării se realizează diferit de la o ţară la alta şi chiar de la o bursă la alta. Conform practicii internaţionale. sindicatul bursei de efecte. modalitatea de admitere a membrilor asociaţi în cadrul bursei.

procedura tranzacţională. deţinerea unei firme proprii sau prestarea unei anumite activităţi.). De exemplu. Membrii bursei diferă de la o bursă la alta. conduită etc. cum ar fi : frecventarea anterioară a bursei în decursul unei perioade. 21 . modul de înregistrare al tranzacţiilor. se detaliază fără echivoc.  regulile privind activitatea agenţilor de bursă etc.  modalitatea de executare a contractelor încheiate la bursă. riguros stabilite şi respectate. diferenţele minime de preţ şi limitele zilnice de variaţie a cursului. opţiuni etc. prin sistemele de tranzacţii acceptate la bursă sunt cuprinse tipurile de tranzacţii prin definirea operaţiunilor (cash. regulile privind cotarea la bursă. depunerea unei garanţii. obligaţii. respectiv ordinea de desfăşurare a activităţilor în sala de negocieri. Obţinerea calităţii de membru al bursei are în vedere o serie de condiţii. sunt precizate condiţiile pentru admitere la bursă în funcţie de obiectul de activitate.).4. futures. sunt persoanele care se asociază sau sunt autorizate în vederea constituirii unei burse. MEMBRII BURSEI Membrii bursei. unitatea de tranzacţie. regulamentul stipulează tipurile de preţ. programul de lucru al instituţiei bursei.  regulile legate de diseminarea (răspândirea) informaţiei bursiere. De asemenea. taxele pentru tranzacţii etc. recomandarea din partea unor membri ai bursei şi garantarea acestora pentru solicitant. Regulamentul bursei cuprinde şi cerinţele privind activitatea agenţi-lor de bursă (categorii.  modul de primire şi executare a ordinelor de bursă. 1.  tipurile de operaţiuni care se realizează la bursă.Burse În acest sens. În procesul de operare la bursă. respectiv condiţiile pentru cotare şi taxele pentru cotare. apoi ordinele de bursă în sensul conţinutului şi valabilităţii lor. în funcţie de specificul bursei şi reglementările legale din diverse ţări. calitate din care decurg apoi o serie de drepturi şi obligaţii. materializate în prospectul pentru cotare şi în informaţii de natură permanentă pe care firmele cotate la bursă trebuie să le furnizeze instituţia bursei. înregistrare la bursă. Regulamentul bursei prevede detalii privind următoarele aspecte :  sistemele de tranzacţii acceptate.

având şi drept de vot în problemele respective. la nevoie.M. membri asociaţi. aceştia pierd calitatea de membri afiliaţi. Calitatea unui membru al bursei nu este personală. Ei au dreptul să participe la Adunarea Generală a Bursei. Cotizaţiile se plătesc la începutul anului calendaristic. aceasta se bazează pe un număr redus de membri (maxim 30). cumpărare. prin moştenire. iar în cazul neachitării. 22 . aceştia îşi pierd calitatea de membri afiliaţi ai bursei. în termen de o lună nu se achită cotizaţia. Membrii afiliaţi pot fi şi diverse companii sau firme străine. Ei sunt propuşi de un membru plin al bursei. care are 1366 de membri (locuri). membrii bursei sunt direct responsabili de executarea contractului.E. livrarea mărfurilor. membrii bursei sunt foarte numeroşi. Membrii afiliaţi nu au drept de vot şi nu pot beneficia de avantaje băneşti. ci este deţinută de firma pe care o reprezintă diferite persoane împuternicite legal. care poate fi modificată. numărul membrilor este limitat. iar accesul la calitatea de membru a unui terţ este condiţionată de obţinerea unui loc din partea unui titular. întrucât prin intermediul membrilor bursei se poate încheia un număr nelimitat de afaceri. În acest sens. Dacă Comitetul bursei aprobă cu majoritatea simplă. stipulat de Regulamentul bursei. La bursele deschise. Fiecare membru afiliat al bursei plăteşte o cotizaţie anuală. În cazul burselor închise. În cazul burselor fără Casă de Clearing. închiriere sau în alt mod. se poate exemplifica Bursa din New York (NYSE). dar în practică numai un număr limitat au loc la burse. secretariatul notifică în scris admiterea firmei în rândul membrilor afiliaţi străini. Un număr de doi membri afiliaţi pot să fie prezenţi la orice adunare a Comitetului bursei. de regulă. iar membrii bursei se împart. numărul de locuri este nelimitat. În cazul bursei de metale din Londra (L. Casa de Clearing are un rol de organism central şi garantează toate cheltuielile contractuale şi organizează. stabilită de Comitetul bursei. diverse reguli şi legi. – London Metal Exchange). în două categorii: membri fondatori. Dacă după sesizarea secretariatului bursei. Membrii afiliaţi plătesc o taxă fixată de Comitetul bursei. Membrii bursei pot fi plini şi afiliaţi. când ordinea de zi cuprinde probleme legate de condiţiile contractuale. fără a afecta negativ volumul tranzacţiilor.Burse În cadrul burselor cu Casă de Clearing.

la bursa zahărului din Londra. dreptul de a participa la administrarea instituţiei bursei. Comisioanele pe care membrii bursei le percep pentru aceste operaţiuni reprezintă venituri rezultate direct din calitatea de membru al bursei. care poate fi controlat de membrii plini ai bursei. 1. Taxa este. noul membru afiliat străin semnează o declaraţie de recunoaştere a regulilor şi legilor bursei. Evidenţa membrilor afiliaţi se ţine de către secretarul bursei întrun registru special. încheierea şi executarea tranzacţiilor bursiere. mai mare faţă de cea a membrilor afiliaţi din ţară. cu condiţia ca noua firmă să fie admisă ca membru. De asemenea.Burse După plata taxelor legale. care diferă de la o bursă la alta. cu toate modificările ce se vor face ulterior. în funcţie de natura şi mărimea afacerilor pe care le desfăşoară şi să prezinte garanţiile prevăzute de lege şi Regulamentul bursei. Drepturile membrilor bursei constau în următoarele: dreptul de a participa la elaborarea şi modificarea Statutului şi Regulamentului bursei. Membrii afiliaţi pot face tranzacţii comerciale la bursă prin intermediul membrilor plini ai bursei. de a alege şi a fi ales în organele de conducere ale acesteia. de 23 . prin modalităţile şi volumul stabilit prin Statutul şi Regulamentul bursei. de regulă. afiliat la bursă.5. prin vânzare sau pe alte căi. să respecte toate obligaţiile stabilite prin lege şi Regulamentul bursei privind negocierea. Spre exemplu. MANAGEMENTUL BURSEI Managementul instituţiei bursei constă în organizarea. Un membru străin. Avantajul de a avea calitatea de membru al bursei constă în posibi-litatea de a efectua direct tranzacţii la bursa respectivă. dreptul de a fi prezent direct sau prin reprezentanţi şi de a efectua tranzacţii bursiere pe cont propriu sau/şi pentru terţi. să contribuie la fondurile băneşti. în funcţie de cadrul legislativ general. conform statutului şi să plătească taxele stabilite. Obligaţiile membrilor bursei constau în următoarele: să dispună de un volum minim de capital. numărul maxim de membri străini afiliaţi este limitat la 10. El poate să transfere calitatea de membru afiliat. se prevede şi o limită numerică a membrilor afiliaţi străini. conducerea şi administrarea burselor şi se realizează diferit de la o ţară la alta şi de la o bursă la alta. poate fi suspendat pe motiv de faliment.

supravegherea şi controlul general al activităţii bursei. prin angajaţi cu funcţii de răspundere şi prin funcţionari cu rol operativ. o serie de servicii funcţionale. desemnarea organelor de conducere permanentă şi a comitetelor de bursă. Există. numirea şi aprobarea cadrelor de conducere. în cazul asociaţiilor bursiere fără scop lucrativ. În principal. patru tipuri de comitete: 24 . în cazul burselor constituite ca societăţi pe acţiuni sau Asociaţia bursei. Aceste organisme au atribuţii permanente sau speciale. de analiză şi cercetare-dezvoltare. de execuţie. care include patru tipuri de organisme: de decizie. Principalele departamente operative sunt organizate în funcţie de modul de derulare a tranzacţiilor şi anume: pentru cotaţii. prin specialişti şi experţi. organele de conducere ale instituţuei bursei şi se numesc generic comitete. în general. aceste organe de decizie au în cadrul obiectului de activitate următoarele activităţi: elaborarea şi modificarea Statutului şi Regulamentului de funcţionare a bursei.Burse regulamentele proprii şi caracteristicile pieţei în care instituţia bursei activează. Literatura de specialitate conturează un model general al managementului bursei. de relaţii cu publicul. informativ. au rolul de a asista şi consilia. de supraveghere a pieţei. de asemenea. Pentru atribuţiile permanente funcţionează. 1) Organele de decizie cuprind : Adunarea Generală a Bursei. de consultanţă. 2) Organele de execuţie urmăresc desfăşurarea normală a activităţii curente a bursei. de control. de clearing. de relaţii internaţionale. administrativ. cum ar fi : pe probleme tehnice. secretariat etc. de personal. 3) Organele consultative.

2. Personalul de control este format din specialişti. Ce reprezintă mărfurile fungibile ? 7. Care sunt categoriile de burse „după obiectul tranzacţiilor” ? 12. 20. Atribuţiile speciale se referă la informatizarea şi aranjarea bursei din punct de vedere funcţional şi ambiental. pentru etică bursieră. pentru operaţiuni cu produse noi bursiere. Care sunt organismele ce alcătuiesc managementul bursei ? 19. 4) Organele de control lucrează în colaborare cu comitetul de supraveghere şi cel de etică şi răspund în faţa Adunării generale a bursei. Care este structura organelor de execuţie la bursă ? 21. Prezentaţi structura şi principalele activităţi ale organelor de decizie la bursă. Unde şi când a apărut prima bursă internaţională ? 3. pentru membri. 13. Prezentaţi scopul bursei şi obiectul tranzacţiilor la bursă ? 10. Care sunt drepturile şi obligaţiile membrilor bursei ? 18. 14. Exemplificaţi câteva burse apărute în Europa în perioada 15491882 ? 4. Care sunt categoriile de burse „după forma de constituire” şi „după sfera şi importanţa tranzacţiilor” ? 11. experţi sau cenzori. 16. Teste de verificare a cunoştinţelor 1. Când s-a înfiinţat Bursa de acţiuni de la New York şi care a fost evoluţia acesteia ? 5. Prezentaţi istoricul apariţiei burselor. fie dintre membrii organismelor şi instituţiilor financiare centrale. Care este etimologia noţiunii de bursă şi ce reprezintă bursa ? 6. Care sunt atribuţiile permanente şi speciale ale organelor consultative şi de control la bursă ? 25 . Ce reprezintă instituţia bursei ? 15. Ce condiţii trebuie să îndeplinească o marfă sau o hârtie de valoare pentru a fi tranzacţionată la bursă ? 8. Prezentaţi categoriile de burse clasificate „după criteriul admiterii la tranzacţii” . Prezentaţi rolul şi importanţa bursei . Prezentaţi funcţiile bursei . 9. Prezentaţi conţinutul Statutului şi al Regulamentului bursei.Burse de supraveghere. aleşi fie dintre membrii bursei. ca reprezentanţi ai statului. Ce sunt membrii bursei şi ce condiţii trebuie să îndeplinească pentru obţinerea acestei calităţi ? 17.

OBIECTUL TRANZACŢIILOR ŞI STRUCTURA FUNCŢIONALĂ A BURSEI DE MĂRFURI Literatura de specialitate prezintă mai multe definiţii ale bursei de mărfuri. într-o anumită sală. sub supravegherea unei autorităţi. motivate atât de nevoi reale. Bursa de mărfuri este piaţa în cadrul căreia au loc tranzacţii organizate cu drepturi şi titluri de mărfuri fungibile. potrivit unui program prestabilit. dintre care menţionăm: Bursa de mărfuri reprezintă o piaţă caracteristică economiei capitaliste. în prezenţa vânzătorilor şi a cumpărătorilor sau a reprezentanţilor acestora. după o procedură specială. Fac obiectul tranzacţiilor la bursele de mărfuri următoarele bunuri : 26 . după o procedură specială. unde se tranzacţionează mărfuri fungibile înrudite calitativ. într-un loc cunoscut. substituibile şi perfect conservabile. fiind atribuit acelui lucru sau bun care poate fi înlocuit cu altul de acelaşi fel. Ce se comercializează prin bursele de mărfuri ? Prin bursele de mărfuri sunt comercializate produse care trebuie să îndeplinească următoarele condiţii indispensabile: a) să se preteze la o standardizare precisă sub aspectul calităţii şi omogenităţii pentru a exista garanţia că ceea ce s-a negociat în contract şi ceea ce se va livra şi recepţiona sunt două lucruri identice. de aceeaşi calitate şi aceeaşi cantitate.Burse CAPITOLUL 2 – BURSA DE MĂRFURI CONCEPT. în prezenţa vânzătorilor şi a cumpărătorilor sau a reprezentanţilor acestora. unde se desfăşoară curent tranzacţiile de vânzare-cumpărare. Bursa de mărfuri este o piaţă caracteristică ţărilor cu economie de piaţă. care se desfăşoară potrivit unui program prestabilit. Termenul „fungibil” este specific ştiinţelor juridice. o mare parte din cererea şi oferta mondială de anumite produse. Bursele de mărfuri sunt pieţe caracteristice ce concentrează în acelaşi loc şi în acelaşi timp. după o procedură specială care se desfăşoară. unde se cumpără şi se vând mărfuri fungibile. cât şi de intenţii speculative. în cazul când formează obiectul unei obligaţii.

întrucât fiind vorba de o marfă fungibilă. placaj. cartofi (albi. combustibili casnici şi industriali (benzină. de pui. ci numai documentele care să ateste existenţa acesteia. seminţe de sorg. toate calităţile acesteia. propan). vânzătorilor şi cumpărătorilor. motorină. – bunuri de origine minerală: aur. făină. platină. ş. roşii). ovăz. de curcă). ulei de palmier. lemn. cupru. soia boabe. citrice. – contractul „futures” (promisiuni pentru viitor). vite. orez (alb. nichel. zinc. existând mici deosebiri în privinţa unor reglementări interne cuprinse în Statutul sau Regulamentul bursei. ci prezintă numai un document prin care face dovada că este posesorul ei. alte cornute). ouă. adică să creeze o piaţă ce atrage atenţia speculatorilor. zahăr brut şi rafinat. cafea. de vită. etc.. suc de portocale congelat. Cumpărătorul nu pretinde să vadă marfa. cacao. argint. unt. – bunuri de origine animală: animale vii (porci.a. aluminiu. 27 . Vânzătorul nu-şi etalează marfa. întrucât aceste variaţii de preţ apăreau de cele mai multe ori imprevizibil. brun).Burse – bunuri de origine vegetală : grâu. bază pentru câştiguri din tranzacţii cu astfel de mărfuri. paladiu. carcase congelate de porc. rezultate din variaţia mare a cererii şi a ofertei. porumb. cherestea. ş. carne (de porc. bumbac. ele păstrând cadrul şi formele funcţionale ale burselor clasice. c) mărfurile trebuie să fie comercializate în condiţiile unei concurenţe libere (fără a se putea influenţa preţul de către una din părţile participante). seminţe de floarea soarelui. lână. Asemenea oscilaţii mari de preţ au determinat şi apariţia riscurilor. e) să fie o marfă atractivă. plumb. prin oscilaţii mari şi frecvente ale preţurilor.. au putut fi făcute diferenţierile corespunzătoare între tipurile de contracte practicate: – contractul „spot” (la vedere).a. Influenţa diferiţilor factori au determinat reglementarea şi conturarea tot mai precisă a uzanţelor privind comerţul cu mărfuri la bursă şi în acelaşi timp. – contractul „forward” (la termen). ulei. Structura organizatorică a burselor de mărfuri este asemănătoare în aproape toate ţările unde sunt organizate asemenea burse. cositor. cauciuc. d) nu este obligatoriu ca marfa să existe fizic în momentul efectuării tranzacţiilor. piei brute. b) produsele trebuie să se depoziteze cel puţin pe perioada în care au loc tranzacţiile. cunoaşte cu exactitate din documentaţie.

cu executarea contractului la o dată viitoare. Contractul „futures” reprezintă o înţelegere între două părţi. pe bază de contracte standardizate. fără a avea la bază un contract standardizat sau obligaţia de a face cunoscute preţurile negociate. în general. preţul fiind unul singur pentru un anumit moment. această posibilitate). în funcţie de tipul de piaţă în care funcţionează. respectiv de a cumpăra o anumită marfă. În această situaţie. condiţionat de legi şi regulamente. care a evoluat în timp şi care prin intermediul Casei de Clearing colectează zilnic garanţiile. ea având responsabilitatea efectuării plăţilor. de a vinde. în cazul contractelor „futures” nu există decât posibilitatea tranzacţionării prin bursă. Asemenea tranzacţii se pot încheia la bursă sau în afara ei. existând o diversitate de modalităţi de plată (de la ordin de plată. de cel al livrării şi plăţii. marfa se găseşte în depozit şi preţul nu se modifică. Contractul „forward” se realizează prin vânzări şi cumpărări de mărfuri cu livrare ulterioară. Tranzacţiile au loc numai pe ringul bursei. standardizate (fără a exclude. unde se concentrează cererea şi oferta pentru anumite categorii de mărfuri. iar riscurile cu care se confruntă o parte contractantă depind în întregime de cealaltă parte. conform opţiunilor părţilor contractante. contra plată în numerar (cash). Contractele „spot” nu sunt. contractele forward sunt contracte spot. disponibile pentru livrarea imediată sau la o dată foarte apropiată.Burse Contractul „spot” presupune cumpărarea sau vânzarea de mărfuri fizice. deci plata în avans – la cash sau acreditiv). se diferenţiază din punct de vedere al structurii organizatorice. constituindu-se „în cealaltă parte”. un titlu financiar sau un instrument monetar. de momentul încheierii contractului. iar în vederea protejării contra efectelor nerealizării unor prevederi contractuale. însă. prin negocierea preţului. să-şi respecte obligaţiile asumate prin contractele „futures”. fiind făcut public. Bursele de mărfuri fiind pieţe caracteristice. respectiv. ambele părţi depun garanţii. în care momentul livrării este rupt în timp. Statutul şi Regulamentul vor cuprinde în mod diferenţiat regulile şi uzanţele ce caracterizează respectivele tranzacţii. în baza unui mecanism specific. În cazul contractelor „spot”. în sensul că preţul este marcat periodic (de obicei zilnic) la bursă. astfel că determină vânzătorul şi respectiv cumpărătorul. Tranzacţiile „futures” se încheie centralizat. Există un sistem. Dacă contractele „spot” şi „forward” se pot tranzacţiona sau nu prin mijlocirea unei instituţii bursiere. momentul încheierii tranzacţiei este legat direct. 28 . în timp. iar valoarea acestuia este variabilă. Contractul „futures” este întotdeauna standardizat. la un preţ stabilit.

în principal. sub forma societăţilor pe acţiuni. unităţi economice productive din oraşul. care sunt interesate în operaţii bursiere. care joacă rolul de intermediari profesionişti la realizarea operativă de vânzarecumpărare a mărfurilor de bursă. denumite certificate. b. depunerea unei sume de bani cu titlu de cauţiune. mari bănci şi instituţii financiare. Încheierea afacerilor este o funcţie a membrilor bursei. în Comisia de Arbitraj sau în alte structuri organizatorice ale bursei. specializaţi în derularea operaţiunilor bursiere. Membrii bursei efectuează tranzacţii de vânzare şi/sau de cumpărare de mărfuri pentru a-şi realiza nevoile de profit sau de aprovizionare proprii. de regulă specializate în comerţul cu produsele ce fac obiectul de activitate al bursei. stabilit prin statut. este împărţit într-un anumit număr de acţiuni. Între drepturile de membru al unei burse de mărfuri se înscriu. Capitalul social al bursei este format din contribuţiile membrilor. 29 .Burse Întregul sistem organizatoric este astfel conceput încât să creeze instituţiei bursei o bază juridică solidă. Bursa nu încheie afaceri de vânzare-cumpărare în numele său. respectarea prevederilor din Statutul şi Regulamentul bursei. dar în acelaşi timp. Dintre principalele obligaţii ale membrilor bursei de mărfuri evidenţiem câteva: a. două atribute: a. fiecare membru având în ringul bursei un reprezentant numit broker. Membrii bursei sunt persoane fizice sau juridice. în general. care sub diferite forme efectuează tranzacţii la bursă. b. dreptul de a frecventa bursa şi a face tranzacţii bursiere. însă obligaţiile şi drepturile lor sunt în general asemănătoare. în funcţie de prevederile statutare şi regulamentele acestora. ca intermediari profesionişti. Membrii burselor diferă de la o bursă la alta. mari companii comerciale. Pot fi membri ai bursei. prezentând dări de seamă publice. dreptul de a alege şi a fi ales în Comitetul bursei. materializate în certificate şi din alte contribuţii stabilite prin Regulamentul şi Statutul bursei. pot acţiona şi la ordinul altor firme partenere. iar capitalul social. Fiecare membru al bursei trebuie să posede cel puţin un astfel de certificat. zona sau ţara respectivă. c. achitarea cotizaţiei anuale şi a celei speciale pe care o plăteşte odată cu obţinerea calităţii de membru al bursei. Bursele sunt constituite. pentru garantarea obligaţiilor rezultate din tranzacţiile pe care le efectuează la bursă.

în concordanţă cu amploarea activităţilor desfăşurate la bursă. Dealerul. prin intermediul brokerului. courtiers în Franţa. părţile contractante fiind numai cumpărătorul şi vânzătorul. în legătură cu Comitetul bursei. 50 % pentru membri plini ai bursei. sunt definite cu claritate în contractul tip al fiecărei burse. care mai poartă şi numele de jobber (uneori cu înţeles de speculant la bursă). Brokerii acţionează la bursă în funcţie de ordinele primite de la membrii bursei sau de la persoane din afara bursei (clienţi ai firmelor de brokeraj) şi rolul lor se încheie odată cu perfectarea tranzacţiei. Câştigul brokerului constă din comisionul pe care îl încasează în urma tranzacţiei efectuate şi se numeşte „brokerage”. Brokerul execută ordinele primite telefonic şi comunică tot telefonic îndeplinirea lor. Conducerea bursei de mărfuri este asigurată de Comitetul bursei. În general. 30 . Pentru activitatea de brokeraj se încasează comisionul integral pentru nemembrii bursei. 2. iar membrii Casei de Clearing sunt scutiţi de plata comisionului. operaţiunile bursiere se realizează prin intermediul agenţilor de bursă. În Anglia. dar şi acesta poate fi redus până la jumătate din nivelurile stabilite iniţial. în Germania. brokeri şi dealeri. el fiind de regulă. brokerul este un mandatar care primeşte ordine de la persoane din afara bursei. nivelul comisioanelor este mai mic. care se alege anual din cadrul membrilor bursei. Comitetul bursei are în atribuţii următoarele activităţi legate de organizarea şi funcţionarea administrativă a burselor: – respectarea uzanţelor stabilite prin Statutul şi Regulamentul bursei. ei nu figurează ca parte în contractul încheiat ca urmare a tranzacţiei bursiere. Brokerii nu au independenţă decizională. reprezentând aproximativ 5 – 7 % din profitul potenţial. în urma negocierii cu brokerii.2. Toate aspectele legate de comision (nivel. ei neavând nici posesia şi nici controlul privind mărfurile asupra cărora s-a negociat. mod de percepere). care au denumiri specifice: Borsenmakler. câştigul realizându-l din diferenţele de curs. deci şi de la bănci. unde băncile nu au acces la burse. Comitetul bursei alege un preşedinte şi mai mulţi vicepreşedinţi.Burse Efectiv. CONDUCEREA BURSEI DE MĂRFURI Organele de conducere ale bursei de mărfuri sunt stabilite în Statutul şi Regulamentul bursei. încheie operaţiuni pe cont propriu. dar mai ales.

poate fi un departament în cadrul bursei sau o instituţie asociată bursei. nucleul majorităţii burselor îl reprezintă Casa de Clearing („Clearing House” sau „Clearing Association”). Asociaţia bursei (bursa) şi Casa de Clearing au obligaţia să protejeze interesele membrilor bursei. care desemnează un director şi o serie de comitete consultative. – constatarea şi publicarea cursurilor oficiale. Casa de Clearing sau cum mai este numită Casa de compensaţii. – numirea salariaţilor bursei. care are sarcina să se ocupe permanent de buna funcţionare a bursei. în „cealaltă parte”. Comitetul pentru stabilirea cotaţiilor (preţurilor) la bursă. ci Casa de Clearing. – reprezentarea bursei faţă de terţi. garantând îndeplinirea necondiţionată a tranzacţiilor încheiate la bursă. Casa de Clearing are un rol esenţial în derularea operaţiunilor bursiere. societăţi de transport şi alte firme cu prestigiu în domeniul respectiv. – convocarea şi conducerea adunărilor generale ale membrilor bursei. în timp ce. atât pentru vânzător. cumpărător sau vânzător nu mai este brokerul care a confirmat contractarea pe ring. – administrarea fondurilor bursei. guvernele îşi rezervă dreptul de a interveni în afacerile bursei şi de a verifica dacă sunt respectate interesele părţilor. Plecând de la acest aspect. din bănci. alcătuită dintr-o parte din membrii bursei (cei cu cel mai mare renume şi poziţii importante în cadrul instituţiei bursei). procurarea materialelor informative şi comunicarea de informaţii instituţiilor oficiale. la încheierea 31 . Conducerea zilnică a bursei de mărfuri se face de către Administraţia bursei. cât şi pentru cumpărător. întrucât ea se constituie. societăţi de asigurare.Burse – fixarea programului de funcţionare a bursei. Mecanismul de funcţionare şi de percepere a garanţiilor de către Casa de Clearing este următorul :  fiecare membru al bursei are obligaţia să depună o rezervă de bani în contul Casei de Clearing. dintre care mai importante sunt următoarele : Comitetul tehnic. Funcţionari de specialitate care nu au calitatea de membri ai bursei. – numirea Comisiei de Arbitraj. condiţia de bază fiind ca acestea să aibă o bonitate financiară certă. În structura organizatorică a bursei de mărfuri. În acest caz. guvernele au obligaţia de a proteja interesele marelui public.

32 . De exemplu. Spre exemplu. la Bursa zahărului din Londra. Dacă situaţia depozitelor în garanţie („deposits”). diferenţe denumite „margins” sau „margins deposits”. în cursul zilei. nivelul comisioanelor este relativ mic. respectiv toţi cei care au vândut pe ring au drept cumpărător Casa de Clearing şi toţi care au cumpărat pe ring au drept vânzător aceeaşi Casă de Clearing. pentru orice tranzacţie efectuată în cadrul bursei se percepe un comision a cărui mărime este stabilită prin Regulamentul de funcţionare a bursei. Casa de Clearing mai îndeplineşte şi funcţia de distribuire a ceea ce se numeşte „notices of delivery”. Dacă o marfă a fost vândută la un preţ de 300 £. se prezintă la un moment dat ca în tabelul 1. dacă valoarea unui lot de marfă cumpărat este de 280 mii £. la care se adaugă şi fondurile de garanţie depuse la înfiinţarea bursei. veniturile Casei de Clearing se completează şi din taxele percepute pentru serviciile prestate. atunci diferenţa de depozite în garanţie ce va fi solicitată de către Casa de Clearing va fi de 40 £. Casa de Clearing va solicita „margin” (diferenţa) de 10 mii £. Casa de Clearing devine partener şi garant pentru toate operaţiunile efectuate la bursă.Burse     contractului pentru fonduri de garanţie numite „deposits” şi zilnic pentru soldul operaţiunilor încheiate. la sfârşitul zilei. care rezultă astfel: (60 – 20) sau (255 – 215). iar preţul ei curent este de 350 £. având în vedere mărimea sumelor de bani care intră în jocul bursei. atunci diferenţa („margin”) cerută de Casa de Clearing va fi de 50 £. În practică. toate tranzacţiile făcute de membrii bursei sunt confirmate la sfârşitul şedinţelor şi sunt trimise membrilor Casei de Clearing care le mai verifică încă odată. de 10 £ pe contract (un contract este o tranzacţie de 50 de tone de zahăr). în consecinţă. în toate tranzacţiile în „cealaltă parte”. Casa de Clearing se substituie. iar preţul curent al acestei mărfi este de 270 mii £. denumite şi „original margins”. prin care vânzătorii îşi fac cunoscută dorinţa de a livra marfa către acei cumpărători care notifică aceleiaşi Case de Clearing şi care îşi exprimă intenţia de a prelua cantitatea de marfă cumpărată. respectiv pentru diferenţa dintre valoarea contractelor de cumpărare şi a celor de vânzare încheiate. comisionul este fix.

În situaţia în care unul dintre membrii Casei de Clearing nu poate să onoreze obligaţiile realizate din tranzacţiile încheiate. se apelează la contribuţia membrulu ibursei la fondul de garanţie. dacă nici în acest mod deficitul nu a fost acoperit. depuneri iniţiale de fonduri de rezervă.Burse Tabelul 1 Situaţia depozitelor în garanţie (original margins) Luna calendaristică Neacoperite Vânzări Cumpărări Vânzări Martie Iunie Septembrie Decembrie Total 60 40 80 35 215 115 20 80 40 255 20 20 Cumpărări 55 5 60 În caz de faliment al unui membru al bursei. trebuie să depună în bani lichizi la Casa de Clearing. se încheie aranjamente scrise. membre ale bursei. Firmele de brokeri. Funcţionarea Casei de Clearing se bazează pe puterea financiară a firmelor componente şi pe garanţiile depuse de fiecare membru al bursei. se recurge la rezerva membrului bursei falimentar. sunt obligate să depună fonduri de rezervă în contul operaţiunilor efectuate (de exemplu. 4. se iau succesiv mai multe măsuri în următoarea ordine: 1. 25 % din soldul operaţiunilor zilnice). Pentru facilitarea decontărilor dintre brokeri şi clienţii lor. dacă banii rezultaţi din lichidarea contractelor nu sunt suficienţi. fondul de rezervă şi modalitatea de decontare finală. 33 . membrii Casei de Clearing se constituie în consorţiu. prin instituţii specializate în verificarea corectitudinii afacerilor. 2. în timp ce. unindu-şi forţele pentru a acoperi şi minimiza pierderea. aşa cum s-a arătat. În general. 3. în care se stabileşte când şi cum se va plăti comisionul. pretind la rândul lor din partea clienţilor. mai întâi se lichidează toate contractele deţinute de membrul bursei în cauză. dacă nici această sumă nu este suficientă. Comitetul bursei şi Casa de Clearing apără interesele membrilor bursei. alături de comisioane. se foloseşte restul fondului de garanţie. obligaţia protejării intereselor marelui public revine guvernului. Firmele de brokeri.

care poate fi o singură marfă (zahăr. execută şi raportează executarea ordinelor. cereale. până la cele mai mici amănunte. În general. al cărui acronim este INTERCOM (International Enquiry Response System for Commodity Markets). cum ar fi. Literatura de specialitate arată că. Întreaga problematică privind structura organizatorică şi funcţională a bursei este reglementată în termeni precişi prin Statutul bursei şi este detaliată apoi. preţurile şi cantităţile contractate. stabilite pe produse. Acest sistem are şi un motto „Când şi Unde” (When and Where) este nevoie de informaţii. la care aderă în mod obligatoriu şi necondiţionat toţi membrii bursei. Obiectul de comercializare sau obiectul tranzacţiei. respectiv „On Line Clearing System”. în vederea îndeplinirii ireproşabile a rolului său în conducerea şi derularea operaţiunilor la burse. seminţe) sau mai multe produse. prezintă comentarii şi evaluări oficiale ale pieţei. 2. deşi valabile exclusiv pentru bursă. – operatorii. în Regulamentul de funcţionare al bursei. 34 . în ultimii ani. care primesc. cacao. Cele mai importante elemente structurale ale funcţionării operative a unei burse de mărfuri sunt următoarele: – preşedintele de pe ringul bursei. În practica comercială s-a observat că o serie de uzanţe stipulate în Statutul bursei. care transpun pe ecranele sistemelor video ofertele şi contraofertele. guvernele îşi rezervă dreptul de a interveni în operaţiunile bursei şi de a verifica dacă sunt respectate interesele părţilor. cazul Bursei de metale din Londra.Burse Plecând de la această raţiune. cafea. Dintre Agenţiile guvernamentale cu drept de control la burse menţionăm următoarele : „Commodity Futures Trading Commission”. uleiuri comestibile. care în operaţiile bursiere se constituie în unităţi fizice. are în vedere pe lângă rolul de a crea credibilitate şi scopul de a institui o bază juridică solidă acestei instituţii de bază a economiei concurenţiale. statutul unei burse de mărfuri cuprinde următoarele prevederi : 1. Unitatea de măsură. spre exemplu. ale tranzacţiilor încheiate şi ale oscilaţiei preţurilor (cotaţiei).3 sesiuni zilnice (timp destinat strigărilor). Statutul bursei de mărfuri. care în cele 2 . sunt preluate şi pentru reglementarea de ordin general a unor legături comerciale. în Marea Britanie. în SUA şi „Bank of England”. numite contracte sau loturi şi diferă de la o bursă la alta. a înfiinţat un sistem de clearing direct. International Commodity Clearing House. – brokerii.

conţinând clauze standard privind marfa.Neconcordanţa privind calitatea mărfii livrate se soluţionează de Casa de Clearing prin experţi autorizaţi care stabilesc în ce măsură marfa întruneşte sau nu condiţiile calitative cerute. Drepturile şi obligaţiile participanţilor la bursă. inclusiv modalitatea de cotare şi procedura de lichidare a operaţiilor.Burse Spre exemplu. Folosirea contractului tip simplifică la maximum activitatea bursieră. cacao şi zahăr. este de regulă moneda ţării de pe teritoriul căreia se găseşte bursa. cotaţiile se stabilesc la cafea. cotaţiile sunt date în unităţi monetare (lire sterline. în baza standardelor stabilite de societăţile profesionale de specialitate. se stabilesc şi rabaturi de preţ. Unitatea de măsură pentru care se face cotaţia este definită prin Statutul bursei şi diferă între bursele din Europa şi cele din S. Unitatea de măsură pentru cantităţile tranzacţionate în baza contractului de bursă are scopul de a uniformiza şi facilita negocierea.A. condiţiile de livrare. Calitatea mărfurilor. 5. în cenţi pe bushel.U. iar la cereale. care ia în considerare numai unitatea de măsură sau un multiplu al acesteia. la bursa din Londra este de 10 tone. un lot este de 50 de tone zahăr. – la porumb : 1 bushel este egal cu 25. 8. care este un element statutar clar. Moneda în care se stabileşte preţul şi se încheie tranzacţiile. 3. un lot de cacao boabe. 35 . sfera de acţiune.A. Se permit uneori anumite abateri de la calitatea standard.40 kg. 9.52 kg. calitatea. de transport şi de asigurare. inclusiv modalitatea de admitere a acestora la bursă. dar în acelaşi timp. Constituirea Comitetului bursei. La bursele din Europa. Euro) pe tonă.22 kg. termenul şi limita de preţ. Drepturile şi obligaţiile membrilor bursei. un participant la bursă nu trebuie să indice brokerului decât cantitatea pe care vrea să o vândă sau să o cumpere. 6. în cenţi pe livră. Contractul de vânzare-cumpărare. modalităţile de exercitare a prerogativelor acestuia. metodele de verificare. iar la cafea este de 5 tone. în timp ce.U. 4. care este un contract tip. principiile de lucru. în timp ce. Reguli economice. precizat alături de metodele de verificare ale acesteia. – la ovăz : 1 bushel reprezintă 14. administrative şi de conduită etică a membrilor bursei şi a participanţilor la tranzacţiile bursiere. astfel că. 7. în funcţie de specia de cereale : – la grâu : 1 bushel este egal cu 27. la bursele din S. Greutatea unui bushel este diferită. la bursa zahărului din Paris.

în general. De asemenea. în incintă fiecare categorie de personal trebuie să poarte o haină de o anumită culoare :  membrii bursei – roşii. intervale de câteva secunde „pot să însemne posibilităţi de profit ori riscuri de pierdere de ordinul a mii de dolari”. – comportamentul vulgar ori gesturi şi expresii ce pot intimida. În norme se precizează că îmbrăcămintea trebuie să fie „curată. – consumul de alimente sau băuturi. este motivată de tradiţia bursieră – de club profesional sau elevat – precum şi de preocuparea fiecărei burse de a promova în rândul publicului o imagine de seriozitate şi austeritate. Totodată. Principalele calităţi de care trebuie să dea dovadă brokerii sunt reacţia rapidă şi capacitatea de a lucra bine în condiţii de stress. orice abatere fiind sancţionată cu amenzi. se interzice orice comportament.a.  funcţionarii bursei – albastru deschis. reguli foarte stricte privesc conduita în incintă a personalului. se află în clădiri special construite în acest scop. totul în sprijinul credibilităţii acestei pieţe. cel mai adesea. exprimare sau acţiune care pot aduce : – atingere intereselor sau bunului nume al bursei. jocul de cărţi. – şederea pe trepte sau pe podea. Sediul burselor de mărfuri şi. 36 . Spre exemplu. prezentabilă şi în ton cu atmosfera de afaceri din sala de negocieri”. fie prin livrarea efectivă a mărfii la expirarea poziţiei. călcată. aceasta deoarece. – mişcarea cu viteză prea mare în incintă. jigni sau pune în pericol terţii. care merg uneori până la detalii amuzante („bărbaţii trebuie să poarte ciorapi care acoperă glezna”. fumatul. Accesul la bursă este permis numai cu un ecuson special şi în urma prezentării de către broker a legitimaţiei.  supraveghetorii – albastru închis. – fluieratul.Burse Orice vânzare la bursă se poate lichida fie prin cumpărarea unei cantităţi egale pe aceeaşi poziţie. unde se desfăşoară activitatea propriu-zisă a bursei. Severitatea regulilor. al burselor. Parterul clădirii cuprinde o sală suficient de mare.  angajaţii firmelor membre (cu funcţii auxiliare în procesul supravegherii) – galbene. pantaloni scurţi. ş.. „rochiile şi fustele nu trebuie să fie mai scurte de doi inci deasupra genunchiului”). – purtarea de blue-jeans. etc. – aruncarea tichetelor de ordine sau a oricărui alt material.

U. Tranzacţiile de la bursa din Chicago interesează pe toţi cei ce se ocupă cu producţia şi comercializarea produselor agroalimentare din întreaga lume.Burse Negocierile au loc în perimetrul acestei săli. fiind dotată ultramodern cu panouri electronice. întrucât are de obicei forma circulară. iar combinaţiile degetelor ţinute pe orizontală semnifică diferite valori băneşti etc. parterul reprezintă o sală imensă cu şapte ringuri. orez. cu înfăţişare istorică. Sediul bursei Chicago Board of Trade se găseşte în cartierul financiar al oraşului. porumb. care negociază cu voce tare sau prin semne ale mâinii şi transmit ofertele sau îşi fac cunoscute confirmările. agenţii de bursă ocupă locuri pe trepte.30 . Activitatea se desfăşoară într-un vacarm greu de descris. care a fost construită alături de vechiul local. pe strada La Salle (în amintirea exploratorului francez care a cucerit fluviul Mississippi – Louisiana). ovăz etc. într-o clădire cu coloane. În general. şi a celei mondiale. acesta ridică mâna cu palma îndreptată spre corp. care poate fi împărţită în mai multe spaţii de negociere. apelându-se la harta meteorologică a S. La cea mai mare bursă de mărfuri din lume. Spre exemplu. care funcţionează concomitent. Când agentul de schimb doreşte să cumpere.A. Sediul administrativ al bursei este situat într-o clădire modernă cu 45 de etaje. agentul vinde.  informaţii privind evoluţia vremii. bursa din Chicago. sunt grupaţi în ringuri pe principalele produse tranzacţionale : grâu. îmbrăcaţi în jachete bej. o mână ridicată cu palma în afară.  rapoarte despre diferite evenimente politico-sociale. Pumnul stâng echivalează cu un cent. Sălile anexe ale celei de tranzacţii cuprind dotări moderne pentru diverse servicii de informare :  rapoarte despre situaţia recoltelor. semnifică faptul că. în conformitate cu luna pentru care negociază tranzacţia. 37 . Sala în care au loc şedinţele de bursă este de dimensiunile unui stadion.13. În interiorul fiecărui ring. soia.15. În ring se află brokerii. fiecare spaţiu fiind destinat unui produs şi care se numeşte ring. secară. timp de cinci zile pe săptămână. între orele 9. staţii de telecomunicaţii şi aparatură birotică. diametrul ringului este de cca 10 metri şi cuprinde cca 40 de brokeri. Mai mult de 600 de agenţi de bursă.  rapoarte despre evoluţia conjuncturii economice. care în zilele cu activitate normală derulează cu mare rapiditate sute şi mii de contracte. iar limbajul bursei este completat de gesturi simbolice ale mâinilor.

Cei care deţin 20 de acţiuni au dreptul la un loc de broker. fiind recunoscută în întreaga lume. cu valoarea unei acţiuni de 250. speculaţie).Burse În general. iar contul discreţionar. Contul individual poate fi mânuit numai de o anumită persoană. toţi membrii bursei ce activează pe piaţă trebuie să fie înscrişi la aceste organizaţii de monitorizare a activităţilor bursiere. să poată participa la negocierile şi tranzacţiile din cadrul bursele americane în timp real. de la „contul individual” până la „contul discreţionar”. participanţi şi mişcarea preţurilor.A. Aceste organizaţii au menirea de a urmări în mod permanent activitatea agenţiilor şi ordinele clienţilor sub aspectul legalităţii bursiere. cunoscut şi drept cont controlat sau condus. inclusiv comentariile oficiale cu privire la tranzacţii. reprezentând totodată autoritatea supremă ce acordă posibilitatea altor burse din afara S. în Statele Unite. clienţii se adresează unor organizaţii specializate în plasarea acestora către agenţiile bursiere. oferă posibilitatea clientului de a desemna o anumită persoană pentru a realiza operaţiunile ordonate de acesta. organizaţiile conlucrează cu organele justiţiei pentru identificarea ilegalităţilor şi cu organele legislative ale statului pentru reglementarea şi supravegherea activităţilor bursiere. volum. 38 . de brokeri. să-şi conecteze sistemele electronice de tranzacţionare la sistemul electronic folosit de bursele din Statele Unite ale Americii şi astfel. dealeri. Organizaţia de monitorizare din Statele Unite poartă denumirea de Commodity Futures Trading Commission (CFTC). prin sisteme performante de telecomunicaţii aparţinând unor agenţii de presă specializate. BURSA ROMÂNĂ DE MĂRFURI Bursa Română de Mărfuri Bucureşti este organizată în temeiul Legii nr. la dispoziţia publicului fiind puse şi sursele proprii de informaţii ale burselor. Structura bursei de mărfuri asigură ca întreaga activitate bursieră.U. să poată fi urmărite tot timpul de membrii bursei. În acest scop. Practica americană oferă mai multe moduri în care un client poate deschide un „cont” împreună cu brokerul ales. 31/1990 şi funcţionează ca o societate pe acţiuni nominative.000 lei. Pentru realizarea acestui deziderat. de clienţi şi de către marele public. fiecare bursă sau agenţie având propriile regulamente şi mecanisme pentru aceste conturi. Un cont comun duce la gestionarea afacerilor de către toţi cei ce deţin cotă parte din acest cont. Oricare din aceste conturi poate fi utilizat pentru întreaga gamă de operaţiuni bursiere (hedging.

cu podium pentru şefii de licitaţie. Membrii Bursei Române de Mărfuri Bucureşti pot fi : – membri fondatori. singurul abilitat de client să-l reprezinte. Bursa Română de Mărfuri Bucureşti şi-a dezvoltat o logistică performantă.  55 % societăţile cu capital de stat.000 lei. Dat fiind volumul operaţiunilor bursiere. care deţin cel puţin 50 acţiuni.750. – membri cu drepturi speciale. cu un sistem electronic modern : 39 . competitivi în plan internaţional. nu trebuie să i se adreseze acesteia. posedând mai mult de 20 de acţiuni. Nucleul. pentru lucrul în ring. care sunt membrii bursei. care deţin cel puţin 10 acţiuni (ei nu beneficiază de borker). ceea ce conferă calitatea de membru plin.I.Burse Acţionarii. contra unui comision. acţiunile sunt purtătoare de dividende. brokerii ca persoane reprezintă doar angajaţi.7 % din capitalul social al bursei.  mari producători de stat din industrie şi agricultură. Un client care doreşte să tranzacţioneze la Bursă. care la înfiinţare a fost de 948. care. nici un acţionar nu poate deţine mai mult de 2. maxim 100 voturi valabile în Adunarea Generală. Pentru a putea funcţiona la parametrii optimi. ci să-şi aleagă un Agent de Intermediere Bursieră.  de societăţi comerciale private. – membri acţionari. Pentru asigurarea concurenţei. Ponderea capitalului social al Bursei de Mărfuri Bucureşti a fost dominat de societăţile cu capital de stat:  17 % societăţile bancare. pot deţine maxim 5 locuri de broker şi corespunzător. ai Asociaţiilor de Interme-diere Bursieră (A. aflaţi în curs de privatizare.  28 % societăţile cu capital particular. cu locurile pentru brokeri. depuşi de 89 de acţionari. pot să desfăşoare acţiuni de brokeraj. Ca în orice societate comercială.B. constituit din ringul propriu-zis. aşa cum se practică în întreaga lume. Principalul avantaj al acţionarilor Bursei Române de Mărfuri este acela că. persoane juridice şi anume :  bănci comerciale.). – membri asociaţi cu drept de fondatori. – membri onorifici. într-o marjă de preţuri confidenţială. indiferent de numărul de acţiuni pe care le posedă. – membri persoane fizice. a complexităţii acţiunilor impuse de reprezentarea unui număr mare de clienţi. În ring se acţionează numai prin broker. îl va reprezenta în ring.

Acest lucru presupune că marfa există şi poate fi livrată teoretic imediat după contractare. În funcţie de numărul de oferte şi de volumul tranzacţiilor.Burse tabela de afişaj. Bursa Română la Mărfuri implementează trei tipuri de piaţă. indispensabilă contractelor la termen. strict algoritmice. O economie de piaţă nu poate funcţiona fără un sistem bancar. după specific bursier. Într-o economie aflată în tranziţie. bazat pe două reţele de calculatoare. cu marfă „la vedere”.  identificarea şi punerea în contact a partenerilor comerciali. în acelaşi timp. un număr redus de mărfuri fungibile. Până la constituirea Casei de Clearing (Compensaţii). dar se dezvoltă. Bursa poate genera şi orientări spre sfera productivă. dintre care o parte aparţine Bursei în sine. dar de cea mai mare circulaţie. cabine telefonice pentru fiecare agent de intermediere bursieră. în asigurarea de personal înalt calificat.  refacerea unor bucle economice întrerupte.  lichidarea soldurilor. camere de luat de vederi ce înregistrează şedinţa. prin care să poată stabili o legătură operativă între broker şi sediul său. nu numai prin funcţia sa majoră de formare a preţurilor corecte. Bursa Română de Mărfuri îşi anunţă tipurile de piaţă şi ringurile care vor fi găzduite în fiecare zi. funcţionând astfel şi activ. 40 . ca un regulator. Bursa Română de Mărfuri asigură contracte tip SPOT. cât şi cele proprii oricărei instituţii sunt cuprinse într-un vast sistem informatic. monitoare color care preiau tabela spre a o face vizibilă din orice colţ al sălii. Bursa Română de Mărfuri poate contribui decisiv la dezvoltarea activităţilor. atât cele care ţin de specificul pur bursier. dar şi prin efecte subsecvente:  deblocarea financiară. o bogată şi foarte importantă bază de date. iar altă parte – brokerii – Agenţiilor de Intermediere Bursieră. se negociază. Mai importantă decât logistica este infrastructura aferentă Bursei Române de Mărfuri. spre a putea fi judecate eventualele situaţii litigioase. În piaţa întâi. vitale activităţii economice. Ea constă într-un flux operaţional şi decizional care transpune în practică regulamentul de Organizare şi Funcţionare. Cel mai spectaculos este însă faptul că. practic în maximum 5 zile de la semnare. toate segmentele de activitate. Se asigură astfel rapiditatea şi corectitudinea operaţiunilor. primele două cu ringuri specifice şi distincte.

a 5. pentru fiecare marfă există o scală de declasări. Brokerii negociază la bursă un anumit număr de contracte şi nu cantităţi din mărfurile respective.Burse Pentru ca marfa să fie fungibilă şi deci să nu-i fie specific furnizorul. este o piaţă de licitaţie. brokerii trebuie să prezinte şi caracteristicile acestora. Dacă la livrare. după specific bursier. a 1. preţul nu se schimbă.000 $. pe această piaţă. În piaţa a doua. mărfurile. clienţii sunt reprezentaţi tot de brokeri. ci cantităţi.000 $. în care. deşi nu se mai poate respecta specificul pur bursier. mărfuri agroalimentare. materiale de construcţii etc. produse chimice. care coincide cu preţul de deschidere. marfa nu se încadrează în condiţiile de calitate standard. ea trebuie să fie. care corespunde unei cantităţi de marfă corespunzătoare valorii băneşti minime admise la bursă. Corespunzător. care nu prezintă însă aceeaşi continuitate tranzacţională. în cadrul acestui tip de piaţă. omogenă şi standardizabilă. Valoarea contractului minim în primele două pieţe este la nivelul echivalentului în lei. Piaţa a treia. tranzacţiile se execută separat. Se pot tranzacţiona toate mărfurile necuprinse în primele două pieţe. un număr mare de mărfuri fungibile. fire şi fibre textile. după cotele înregistrate de anumite caracteristici. Pentru a putea fi operativ tranzacţionate şi a uşura anunţurile. produse chimice şi petroliere. Se poate tranzacţiona. materiale de construcţie etc. Este o licitaţie numai cu vânzare. Fiecare dintre aceste mărfuri admite standardizare şi pe subclase. Dintre mărfurile negociate în piaţa a doua menţionăm : mărfuri agroalimentare. faţă de cele de pe prima piaţă. pentru calităţi substituibile. cu preţ de rezervă anunţat. De această dată. iar şedinţa este condusă de un şef de licitaţie. În acelaşi timp. cunoscută şi de vânzător şi de cumpărător. aceste mărfuri sunt codificate. la cursul zilei. având o mare diversitate tipodimensională. metale. se negociază. 41 . Contractul reprezintă o cantitate specifică fiecărei mărfi şi este stabilit de bursă. precum şi servicii. brokerii nu mai negociază contracte. în primul rând. În acelaşi timp. iar pentru piaţa a treia. produse metalurgice.

 cursuri şi testări de personal.Burse Bursa Română de Mărfuri asigură nu numai operaţiunile specifice care-i revin de drept. Începând din anul 1992. În al doilea rând. În primul rând. în România s-a relansat fenomenul bursier. Hârtiei şi Materialelor de Construcţii Piatra Neamţ. Bursa Română de Mărfuri Bucureşti vine în sprijinul clienţilor prin următoarele activităţi :  asistenţă. spaţiul geografic. Bursa Agricolă şi de Mărfuri Generale Arad. Bursa Maritimă şi de Mărfuri Constanţa. între comercianţii şi producătorii români şi străini. realizarea unor convenţii. La Bursa Monetar-Financiară şi de Mărfuri Sibiu se tranzacţionează contracte futures pe valute. atât în expertizarea mărfurilor. pe indici bursieri. în domeniul funcţional. atât în ţară. al sistemului informatic şi al serviciilor de consultanţă. în economia mondială. În acelaşi timp. acelea al agenţiilor bancare. 42 . cum sunt. urmăresc atât un câştig de informaţii. Bursa Universală Braşov. participarea la întruniri specifice de branşă. Bursa Română de Mărfuri Bucureşti. organizându-se următoarele burse de mărfuri : Bursa Transilvană din Cluj-Napoca. întrerupt după al doilea război mondial. Bursa Monetar-Financiară şi de Mărfuri Sibiu. implicate în tranzacţiile curente). Bursa Română de Mărfuri este interesată. De altfel. Bursa Română de Mărfuri contribuie astfel la reintegrarea României în structurile continentale. Bursa Moldovei din Iaşi. cât şi în mijlocirea depozitării lor temporare.  expertiză. punându-le la dispoziţie date (mai puţin cele confidenţiale. firesc de propria sa dezvoltare. Bursa de Mărfuri Generale Brăila. cu diferite grade de prelucrare. Bursa Lemnului. ci se implică autorizat şi operativ.  studii de piaţă. cât şi în străinătate. prin deschiderea de filiale locale. cât şi medierea relaţiilor comerciale în ambele sensuri. pe rate ale dobânzilor şi se preconizează realizări de contracte futures pe diverse mărfuri şi produse. prin realizarea unor instrumente rafinate. prin stabilirea unor relaţii de colaborare cu instituţii similare. Bursa de Mărfuri Timişoara.

departamente. El se concretizează în broker. Bursa Română de Mărfuri Bucureşti dispune de agenţii. se înregistrează la bursă şi îşi desfăşoară activitatea prin brokeri. care în marja unor indicaţii stricte de preţ. care funcţionează în diferite localităţi din ţară şi a analizat stadiul activităţii bursiere promovând mai multe aspecte şi anume : – posibilitatea specializării burselor din România pe anumite pieţe. – crearea posibilităţii ca bursele existente să poată cota diferite mărfuri şi astfel să se obţină o imagine reală a preţurilor pe piaţa românească. Brokerii. 43 . reprezentate de bursele de mărfuri. Uniunea Burselor din România a înaintat Guvernului României un pachet de propuneri privind dezvoltarea tranzacţiilor comerciale prin instituţii specializate. comandate de client. – Comisia de arbitraj. dezvoltate de membrii acţionari plini. trebuie să aibă vârsta minimă de 21 ani şi să fie încadraţi la o singură Agenţie bursieră. în funcţie de specificul zonei în care funcţionează. operaţiunile pot fi algoritmate. în personalul cărora sunt incluşi şi brokerii. trebuie să-i obţină acestuia contractul intim. – Comisia de planificare strategică şi financiară. Ele asigură un fond permanent de garanţie de minim 10 %. formând Uniunea Burselor de Mărfuri din România. – Comisia de disciplină şi etică. la nivelul Bursei Române de Mărfuri Bucureşti funcţionează următoarele comisii : – Comisia de supraveghere a operaţiilor de bursă. angajaţi şi plătiţi de acestea. până în ring. din acel moment debutează zona fierbinte în care factorul uman nu mai poate fi înlocuit. – Consiliul de administraţie. Agenţiile bursiere. – Comitetul directorilor executivi. după care se încheie contractul scris.Burse Toate aceste burse s-au reunit. De asemenea. – Comisia de cenzori. care cotează efectiv în ringul bursei. – Comisia pentru membri. Tranzacţiile bursiere au loc prin strigare sau în sistem computerizat. în scopul realizării unei unităţi de gândire şi activitate. Dacă. secţii etc. Conducerea Bursei Române de Mărfuri Bucureşti este asigurată de următoarele organisme : – Administratorul general al acţionarilor..

E. Un agent economic care intenţionează să tranzacţioneze în Bursa Română de Mărfuri Bucureşti trebuie mai întâi să contacteze un Agent de Intermediere Bursieră (A.I. Înainte de tranzacţionare. pentru piaţa a treia.I.I.B. cel puţin 10 % din valoarea contractului pe care intenţionează să-l realizeze prin bursă. care se cifrează la 0. clientul. Bursa.-ului care îl reprezintă. dacă se doreşte o colaborare de durată. se vor forma inevitabil preţurile reale.C. Pe de altă parte.C.).B. plafonul ei putând fi un element concurenţial în câştigarea clienţilor virtuali.25 %.B.. fiind conştient de riscurile specifice activităţii bursiere.C. fie el vânzător sau cumpărător. reprezentând atât oferte de vânzare şi cereri de cumpărare ale aceleiaşi mărfi. Prin contractul de reprezentare. Ea va furniza însă ritmic sinteze care vor reflecta volumul tranzacţiilor înregistrate prin Bursă de fiecare şi categoriile de mărfuri existente. prin statutul ei. identificat cu A. Plata poate fi făcută prin C..-ul.R.B. generate de necesitatea economică.M.-ul. că-l respectă şi-l consideră obligatoriu. deschis la B. Odată ales A. trebuie să depună într-un subcont al Bursei Române de Mărfuri Bucureşti S. purtând răspunderea pentru erorile comise de reprezentantul său în ring (broker-ul). uşurând astfel opţiunile.R.A.Burse Prin confruntarea unor brokeri. El înglobează şi comisionul Bursei.B.B.2 % din valoarea tranzacţiei. 44 . în numele A. pentru primele două pieţe şi 0. se semnează un contract cadru de reprezentare a clientului de către acesta. presupuşi de forţe aproximativ egale. este echidistantă şi nu poate recomanda clienţilor A.I. O altă posibilitate particulară este aceea de a depune o sumă „cash” direct la serviciul de resort al bursei. faţă de totalul garanţiilor sale însumate „cash” şi valoarea corespunzătoare în subcontul de garanţii al Bursei Române de Mărfuri Bucureşti. transmisă prin telex la B.. membrul Bursei Române de Mărfuri Bucureşti. Valoarea comisionului perceput de A.M. – S. să-l anunţe prompt la îndeplinirea lor. – S.I. Un Agent de intermediere bursieră nu poate tranzacţiona într-o zi o valoare mai mare de 10 ori.I. se obligă să respecte instrucţiunile clientului. clientul trebuie să declare că şi-a însuşit Regulamentul Bursei Române de Mărfuri Bucureşti. este negociabil cu clientul şi nu este impusă de Regulamentul bursier.B. –uri.B. dispoziţie de plată sau scrisoare de garanţie bancară. de orice filială bancară din ţară. corespunzător pagubelor provocate.

cu 3 zile înainte de tranzacţionare.R. nu este grevată de nici o altă obligaţie (gaj. Cererile de cumpărare complementare ofertei publicate nu mai trec prin serviciul de avizare şi. atât timp cât cererea sa se află în derulare la Bursă. 45 . Sumele corespunzătoare garanţiilor sunt blocate de Bursa Română de Mărfuri Bucureşti. dacă nu poate fi vândută şi fragmentat (parţial) şi atât timp cât aceasta funcţionează.B. sub semnătura autorizată. confirmă efectuarea contractului.B-urilor deschise tot la B. În cazul în care clientul urmăreşte operaţiuni de vânzare. trei apariţii în presă. elemente care nu sunt cunoscute nici de bursă.B. premergătoare şedinţelor bursiere. că marfa respectivă este în proprietatea sa.I.I. În momentul publicării. nu va recurge la o astfel de grevare şi nu o va înstrăina pe perioada cât oferta se află în derulare la bursă.I. – S.I. sunt considerate confidenţiale identitatea A.B. dacă beneficiază de susţinerea garanţiei financiare..B.C. – S. dar unde pot fi restituite integral clienţilor sau folosite parţial pentru achitarea comisionului. că afacerea a fost încheiată. cumpărătorul depunând o declaraţie pe propria răspundere. Taxa acoperă. oferta va fi publicată în presă.M.-ului care îl reprezintă.B. identitatea clientului şi preţul de vânzare.I. În acel moment. în şedinţa de tranzacţionare corespunzătoare.). Vânzătorul va trebui să ofere şi un certificat al calităţii. sub semnătură autorizată. că nu va cumpăra marfa de la/sau prin altcineva. din momentul în care a fost înştiinţat de A.I. În baza unei taxe de înscriere. agreat de Bursa Română de Mărfuri Bucureşti. Tot prin contractul de reprezentare. clientul se obligă să execute prompt contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu cealaltă parte implicată în tranzacţie.R. el va trimite comanda în scris A. sechestru etc. pot fi anunţate direct în ring. Ordinul va fi însoţit de documente. sistemului informatic al bursei. până când cele două A..C. Acesta o va înainta ca ordin spre avizare serviciului Băncii Române de Mărfuri Bucureşti.Burse Aceasta din urmă este confirmată în fiecare dimineaţă bursieră de către B. achitată de A.B. care să reflecte pe propria răspundere a clientului.-uri. Se specifică însă. complementare într-o tranzacţie..M.B. Cererea sa se publică de aceeaşi manieră.-ului. în cazul în care oferta nu este adjudecată în ring şi este menţinută de către client. ele sunt deblocate de Bursa Română de Mărfuri Bucureşti şi alimentează subconturile pentru operaţiuni bursiere ale A. Desfăşurarea etapelor este similară în cazul unui cumpărător care solicită achiziţionarea unei mărfi neprogramate pentru tranzacţionare. adaosul comercial (sub sau peste 15 %).

Înaintea perioadei tranzacţiilor libere. pentru a obţine o clasificare a anunţurilor. şeful de licitaţie va începe să numească. unul vânzător şi altul cumpărător. moment în care. Pentru primele două pieţe. Pentru o categorie de marfă. Şeful de licitaţie consemnează acest fapt. conform înţelegerii părţilor. poziţie cu poziţie. şeful de licitaţie va parcurge succesiv fiecare categorie de mărfuri care a fost programată pentru negociere în ringul respectiv. Brokerii următori. cererile-ofertele publicate. iar în cazul în care nu au preţuri mai bune. dispar două elemente de confidenţialitate: A. reprezintă o tranzacţie încheiată.B. în limitele stabilite de Regulamentul bursei. Este la latitudinea şefului de licitaţie să dedice o perioadă de timp numai unei categorii de marfă. mai mari la cumpărare). împreună cu membrii Bursei care îi reprezintă (A. iar clienţii. 46 . În cursul deschiderii.Burse Ofertele de vânzare complementare cererii vor trece însă. care se afişează împreună cu cantitatea acestora. Dacă în urma acestor anunţuri. brokerii pot anunţa. pentru a le fi certificate proprietatea şi calitatea mărfii. Dacă doi brokeri. caz în care. anunţă la rândul lor preţurile. au ajuns la o coincidenţă a preţurilor. ei se pot abţine. doresc să vândă sau să cumpere în numele clienţilor lor. O ofertă şi o cerere formulate pentru aceeaşi marfă. până în ziua tranzacţiei. care trebuie să fie mai bune decât cele anterioare (mai mici la vânzare. anunţă preţul cerut. vor trebui să semneze contractul propriu-zis. prin serviciul de avizare. poziţiile respective dispar de pe afişaj. ei pot anunţa acest lucru. îmbunătăţiri ale preţurilor la orice categorie de marfă. există brokeri care. dacă se observă o efervescenţă tranzacţională în jurul ei. adjudecând contractul. la acelaşi preţ.B.-ul şi preţul. ziua (şedinţa) de tranzacţii corespunzătoare unui ring conţine trei părţi clasice:  deschiderea. În perioada tranzacţiilor libere. Anunţurile pot conţine doar îmbunătăţiri ale preţurilor de vânzarecumpărare active la momentul respectiv de timp. Livrarea va avea loc imediat sau la o dată apropiată.I.  închiderea. pentru a putea participa la această fază. ori de câte ori doresc. brokerii pot anunţa pentru respectiva categorie de marfă cereri-oferte nepublicate.-urile). dacă au atins cantitatea maximă anunţată. contractul se adjudecă şi poziţiile lor.  perioada tranzacţiilor libere. Brokerul. complementar. se şterg de pe afişaj.I. care reprezintă cererea-oferta.

Dacă acest lucru nu se întâmplă. Chiar şi în perioada de închidere pot să apară anunţuri de cumpărare din partea unui broker care nu a participat la celelalte două faze.B. În toate perioadele şedinţei. Teste de verificare a cunoştinţelor 1. Brokerii au ultima ocazie ca. Bursa Română de Mărfuri Bucureşti îşi rezervă dreptul să modifice mecanismele operative de funcţiune şi Regulamentul bursei. brokerii au posibilitatea. prin intermediul rundurilor. Sunt parcurse succesiv toate categoriile de mărfuri. total sau parţial. la preţurile la care au ajuns după perioada tranzacţiilor libere. Ei sunt răspunzători de ratarea contractului. să realizeze contractul. După confirmarea executării contractului de către cele două A.-uri implicate. de regulă. mecanismul de tranzacţionare este asemănător cu acela de licitaţie. când prin scăderea preţurilor de vânzare şi creşterea preţurilor de cumpărare. Ce categorii de bunuri se comercializează prin bursa de mărfuri ? 3. pe care sunt obligaţi să le respecte cu stricteţe. determină apropierea preţurilor. dacă realităţile concrete o vor impune. să informeze A. când a existat un anunţ complementar în plaja de preţuri care le era emisă. Perioada de închidere repetă procedura perioadei de deschidere. Definiţi bursa de mărfuri. prin îmbunătăţirea preţurilor anunţate. Bursa comandă deblocarea garanţiilor financiare. după eventuala consultare a clienţilor. urmând apoi coincidenţa acestora.B. inclusiv modul de desfăşurare a tranzacţiilor.Burse Această perioadă de negociere specific bursieră. Prima coincidenţă acţionează. Livrarea mărfii este considerată franco depozit furnizor. Ce rol îndeplineşte Casa de clearing ? 5. Care sunt organele de conducere a bursei de mărfuri ? 8. Ce sunt brokerii şi ce atribuţii îndeplinesc la bursa de mărfuri ? 7.-urile de evoluţia preţurilor şi să primească de la aceştia. ca o pârghie pentru centrarea celorlalte în vecinătatea sa. noi ordine de scădere/creştere a preţurilor. Care sunt tipurile de contracte ce se tranzacţionează la bursa de mărfuri şi prin ce se caracterizează fiecare ? 4. pentru următoarea şedinţă de negocieri.I. Care sunt obligaţiile şi drepturile membrilor bursei de mărfuri ? 6.I. poziţie cu poziţie (cele care nu au fost total adjudecate). ei au posibilitatea să menţină oferta. cu preţ de pornire anunţat. 2. Ce atribuţii îndeplineşte Comitetul bursei de mărfuri ? 47 . Pentru piaţa a treia.

Cum se realizează accesul la bursă şi care este vestimentaţia obligatorie a personalului din incinta bursei de marfuri ? 13. ce poate fi deschis de un client la bursa de mărfuri ? 16. Care sunt tipurile de piaţă întâlnite la Bursa Română de Mărfuri Bucureşti şi prin ce se caracterizează fiecare ? 21.Ce activităţi şi servicii nespecifice oferă clienţilor Bursa Română de Mărfuri Bucureşti ? 22.Când a fost reînfiinţată Bursa Română de Mărfuri Bucureşti şi ce statut juridic are ? 17.Care sunt principalele prevederi ale Statutului bursei de mărfuri ? 12.Care sunt principalele elemente structurale ale bursei de mărfuri ? 11. Care sunt etapele obligatorii pe care trebuie să le parcurgă un agent economic pentru a tranzacţiona la Bursa Română de Mărfuri Bucureşti ? 25. Ce tipuri de membri întâlnim la Bursa Română de Mărfuri Bucureşti ? 19.Ce categorii de acţionari putem întâlni la Bursa Română de Mărfuri Bucureşti ? 18.Burse 9. Care sunt regulile de conduită a personalului din incinta bursei de mărfuri ? 14.Care sunt părţile clasice ale unei şedinţe de tranzacţii şi prin ce se caracterizează fiecare ? 48 .Ce reprezintă contul individual şi contul discreţionar . Ce cuprinde sistemul logistic al Bursei Române de Mărfuri Bucureşti ? 20. 23. Care sunt principalele spaţii destinate activităţilor desfăşurate la bursa de mărfuri ? 15. Cine asigură conducerea zilnică a bursei de mărfuri ? 10. Care sunt comisiile care funcţionează la nivelul Bursei Române de Mărfuri Bucureşti ? 24. Nominalizaţi categoriile de burse reînfiinţate în România după anul 1992 .

o bursă de valori este organizată pe mai multe niveluri: 49 . bilete la ordin). are un Statut şi un Regulament propriu. în baza unor garanţii materiale. concentrează cererea şi oferta de titluri financiare. denumite şi „pieţe interdealeri” sau „la ghişeu”. pe baza unor reguli ferme. bursa de valori mobiliare devine locul unde prin acţiunea cererii şi ofertei se determină cursul titlurilor de valoare sau unde acestea se pot specula. efecte comerciale (trate. efecte publice (rente. persoane fizice sau juridice. În principiu. prin tranzacţii bazate pe licitaţie publică. organizează contractarea şi executarea contractelor în mod deschis. La bursa de valori se negociază o gamă largă de operaţiuni legate de valute. ORGANIZARE ŞI CONDUCERE Bursa de valori este o piaţă secundară pentru titluri financiare. Bursa de valori este o instituţie care se caracterizează prin următoarele : deţine un patrimoniu propriu pentru desfăşurarea tranzacţiilor cu titluri financiare. Agentul de schimb poate atrage sumele necesare garanţiei. Tranzacţiile la bursa de valori se realizează prin intermediul agenţilor de schimb (de bursă).1. asigură personalul specializat pentru negocierea titlurilor financiare. care sunt destul de mari. Bursele de valori mobiliare sunt constituite din: – acţiuni. CARACTERISTICI. înscrisuri. cu care va împărţi profiturile rezultate din operarea la bursă. obligaţiuni.Burse CAPITOLUL 3 . – părţi de fondator. de la un comanditar. iar în unele cazuri şi metale preţioase (aur. – obligaţii ale societăţilor. alături de pieţele de negocieri (OTC). Deci. instalate în funcţie pe cale administrativă. în calitate de comanditat. argint). bonuri de tezaur).BURSA DE VALORI 3. reglementate prin lege şi Regulamentul bursei.

investitorii nu au acces direct la bursă. acest curs este preluat în ziarele de mare tiraj. o brokerii – agenţi. cel mult firmele mari pot avea un brokeragent care le poate deservi exclusiv. o brokerii – specialişti. Casa de Clearing garantează vânzătorilor că vor primi banii iar cumpărătorilor că vor primi titlurile de valoare solicitate. ţin legătura permanent în timpul activităţii bursei cu clienţii lor. care au calitatea de angajaţi ai bursei şi fac legătura între investitori şi brokerii – specialişti. investitorii beneficiază de serviciile bursei. sunt cei care au acces direct pe ringul bursei. determinând cererea şi oferta de titluri de valoare. – gestionează portofoliul propriu de acţiuni şi obligaţiuni (fiecare fiind specializat pe anumite hârtii de valoare). o Comisia Oficială a Bursei este constituită dintr-un grup de specialişti în domeniul bursier. – informaţiile valutar-financiare. care decid în ultimă instanţă cursul titlurilor de valoare. în concordanţă cu precizările formulate de Comisia Oficială a Bursei. 50 . comenzile lor sunt transmise prin intermediul brokeriloragenţi care pot fi angajaţii bursei. bănci. se iau în considerare: – comenzile de vânzare-cumpărare şi cursurile solicitate (eventual) primite de brokerii – specialişti. care pot fi reprezentaţi de firme. cărora le comunică cursurile publicate şi executarea comenzilor primite. brokerii-agenţi preiau comenzile de vânzare-cumpărare de hârtii de valoare. Brokerii – specialişti au următoarele atribuţii: – participă la stabilirea cursului titlurilor de valoare împreună cu Comisia Oficială a Bursei. negociind comenzile primite de la brokerii – agenţi.Burse o cumpărătorii şi vânzătorii de hârtii de valoare (investitorii). persoane fizice etc. cursul la care s-a efectuat o tranzacţie este înregistrat şi afişat pe tabela electronică. în acest scop. economice şi politice internaţionale primite de la un serviciu specializat al bursei. după care. – atmosfera şi „psihoza” la bursă. – execută ordinele de vânzare-cumpărare primite de la brokerii-agenţi. portofoliul propriu de titluri de valoare deţinut sau fondurile alocate pe fiecare broker–specialist are rolul de tampon şi este utilizat astfel încât să se asigure tranzacţiilor la bursă continuitate şi stabilitate. o Casa de Clearing are rolul de garantare şi echilibrare a tuturor tranzacţiilor încheiate într-o zi la bursă..

deoarece vânzătorii şi cumpărătorii nu se cunosc între ei. Ţine adunări generale de două ori pe an (de regulă. Dacă această condiţie nu s-a realizat. Adunarea Generală extraordinară se convoacă de către Comitetul bursei. periodic se poate actualiza. care. îşi pot pierde calitatea de membri afiliaţi ai bursei. calitate deţinută de firma pe care o reprezintă diferite persoane împuternicite legal. Membrii afiliaţi nu au drept de vot şi nu pot beneficia de avantaje băneşti. Asociaţia bursei. Adunarea Generală a Bursei de valori are următoarele atribuţii : – alege un preşedinte şi unul sau mai mulţi vicepreşedinţi. ei au dreptul să participe la Adunarea generală a bursei. Spre exemplu. care va fi valabilă cu orice număr de membri prezenţi. Administrarea bursei de valori se realizează de către Asociaţia bursei şi Comitetul bursei. Membrii afiliaţi plătesc o cotizaţie anuală. cuprinde numărul de membri ai acesteia. care împreună cu secretarul bursei. iar în caz de neplata acesteia. În acest caz. la 51 . atunci se convoacă o nouă Adunare Generală după maxim 10 zile. – alege membri delegaţi în Comitetul bursei. iar un număr de doi membri afiliaţi pot să fie prezenţi la orice adunare a Comitetului bursei. cu excepţia Adunării Generale de constituire a bursei. în cazul când ordinea de zi cuprinde probleme legate de condiţiile contractuale. cei doi membri afiliaţi au drept de vot. Membrii afiliaţi plătesc o taxă fixată de Comitetul bursei de valori. cu o vechime de cel puţin un an în Asociaţia bursei şi care au cotizaţia plătită la zi. la Bursa zahărului din Londra. – rezolvă şi soluţionează orice alte chestiuni privind organizarea şi funcţionarea bursei de valori. La Adunarea generală au drept de vot numai membrii plini. Membrii bursei de valori pot fi plini şi afiliaţi.Burse rolul Casei de Clearing este foarte important. formeză Biroul de Conducere al Adunării Generale. la cererea a ¼ din membrii săi sau a Comitetului bursei. Adunarea Generală extraordinară se convoacă în conformitate cu prevederile din Statutul bursei de valori sau în Legea de organizare şi funcţionare a burselor din ţările respective. stabilită de Comitetul bursei. Pentru aceste situaţii. cât şi diverse reguli şi legi. Adunarea Generală a Bursei de valori este legal constituită cu ½ din numărul membrilor Asociaţiei bursei. Totuşi. deciziile se adoptă cu majoritatea absolută a celor prezenţi. în martie şi septembrie) şi ori de câte ori este nevoie. – alege membri care formează listele de arbitri ce judecă diferendele în Camera de arbitraj de pe lângă bursă.

în care trebuie să se specifice şi obiectivele (scopul) convocării adunării generale. agenţii oficiali depun jurământul în faţa preşedintelui bursei.  La intrarea în funcţie. ziua. persoana propusă trebuie să îndeplinească următoarele condiţii : – să satisfacă legea recrutării. acţiunilor. Această propunere se face prin vot secret şi se adoptă cu majoritate de voturi. Negocierea acestora se face din ordinul şi pe socoteala clienţilor. atunci cei care au semnat cererea pot convoca ei înşişi Adunarea Generală extraordinară. 3.2. – să aibă un titlu de doctor sau licenţiat în ştiinţe economice sau comerciale şi să fi îndeplinit 2 ani funcţiunea de suplinitor pe lângă un agent oficial sau să fi lucrat într-o bancă 2 ani ca 52 . Conform Codului comercial. – să aibă vârsta de 30 de ani împliniţi şi exerciţiul drepturilor civile şi politice. ora şi ordinea de zi – care se înmânează membrilor plini – care sunt îndreptăţiţi să-l primească. acţiuni şi schimb se numesc agenţi oficiali. acesta nu poate cere anularea Adunării generale extraordinare. Operaţiunile încheiate prin mijlocirea agenţilor oficiali fac deplină dovadă în justiţie. Ulterior. – să prezinte certificarea din partea a 10 membri ai Asociaţiei bursei.Burse cererea scrisă şi semnată a cel puţin 12 membri ai bursei.  Agenţii de schimb au în atribuţiunile lor negocierea efectelor publice. Dacă Comitetul bursei nu anunţă convocarea Adunării generale extraordinare în termen (stabilit prin Statut). din care să rezulte că se bucură de o bună reputaţie. obligaţiunilor. Nici o probă nu se poate invoca în contra agenţilor oficiali până la înscrierea în fals. asistat de secretarul acesteia. agenţii oficiali se numeau numai dintre persoanele recomandate de Comitetul bursei la propunerea Camerei sindicale a agenţilor oficiali. Dacă un membru al bursei refuză să primească anunţul. devizelor. AGENŢII DE SCHIMB Pe lângă fiecare bursă de efecte. Numărul agenţilor oficiali se stabileşte pentru primii 4 ani prin Regulamentul şi Statutul bursei. Termenul de convocare a Adunării Generale extraordinare este de 7 – 12 zile. Pentru a fi numit agent oficial. În anunţul pentru convocarea Adunării Generale Extraordinare este obligatoriu să se precizeze locul. numărul acestora poate fi mărit sau micşorat în funcţie de volumul operaţiunilor la bursă şi a altor cauze. monedelor.

– condamnaţii pentru delicte penale (delapidare. – să răspundă material pentru angajamentele asumate cu garanţia depusă sau chiar cu averea sa.  Agenţii oficiali sunt obligaţi să depună o garanţie financiară la dispoziţia bursei. – să garanteze vânzătorului sau cumpărătorului solvabilitatea clientului său. – agenţii oficiali care au fost destituiţi etc.  Agenţii oficiali pot cere Comitetului bursei să li se admită câte un suplinitor. care să-i ajute şi să-i înlocuiască la nevoie pe aceştia. Persoanele care îşi însuşesc fără drept calitatea de agent oficial sau fac operaţiuni care intră în atribuţia acestora se pedepsesc ca uzurpatori de titluri şi funcţii publice. Suplinitorii se propun de către agenţii oficiali şi se numesc de către Comitetul bursei. Agenţii suplinitori trebuie să îndeplinească aceleaşi obligaţiuni care se cer pentru numirea agenţilor oficiali. Agenţii oficiali şi suplinitorii lor au dreptul să negocieze la bursă. cu excepţia garanţiei băneşti şi a limitei de vârstă.Burse procurist. abuz de încredere. fals în acte publice). acesta i se substituie fără a avea dreptul să cumpere titlul vândut de client sau să cedeze clienţilor un titlu de valoare care-i aparţine. care este de 25 de ani. Constatarea acestor infracţiuni se face de către agentul administrativ şi al poliţiei.  Nu pot deveni agenţi oficiali. jurământ mincinos. Agenţii suplinitori lucrează pentru agenţii oficiali. înşelăciune. – dacă clientul nu-şi îndeplineşte obligaţiile contractate prin agentul de bursă. suplinitori şi remizieri: – persoanele care au suferit o stare de faliment. corupţie. care sunt puşi la dispoziţia bursei. în secţiunea specială de operaţiuni de bursă sau să fi exercitat chiar el comerţul de bancă timp de 2 ani. – agenţii interzişi şi puşi sub atenţia consiliului judiciar. escrocherie. Agentul de bursă deţine monopolul asupra tuturor operaţiunilor cu titlurile de valoare admise la bursă şi are următoarele obligaţii: – să păstreze în secret identitatea clientului pe contul căruia lucrează. Sumele respective împreună cu alte venituri se prevăd în Statutul Camerei sindicale. pe răspunderea acestora şi încheie operaţiuni la bursă în perioada când agenţii oficiali lipsesc. Procesul verbal de constatare a infracţiunii poate să facă deplină probă în justiţie şi nu poate fi infirmat decât prin înscrierea în fals. furt. 53 .

care sunt aleşi pe o perioadă 54 .  După numirea lor în funcţie. – să execute sau să înregistreze operaţiuni încheiate în afara bursei.  Curtajul (comisionul) şi taxele de timbru sunt datorate de părţile contractante. ci ca o obligaţiune impusă de lege şi de la care partenerii de afaceri nu se pot sustrage sub cuvânt că au încheiat operaţiunea în mod direct. operaţiunile de bursă ce le sunt încredinţate. iar asupra borderourilor schimbate între agenţii oficiali se aplică numai timbrul Camerei sindicale. Remizierii sunt mandatarii agenţilor oficiali la care sunt angajaţi şi nu pot să îndeplinească alte însărcinări decât cele primite de la agenţii oficiali. nu ca echivalentul unei prestaţii sau al serviciului de tranzacţie. în contul lor. cu diligenţă. Camera sindicală a agenţilor oficiali de schimb este administrată de un comitet compus din 3 agenţi oficiali. care au recurs la mijlocitorul oficial. pe motiv că nu şi-au respectat obligaţiunile. – să facă operaţiuni fără să aplice timbrele cerute de lege. agenţii oficiali se constituie într-o asociaţie cu răspundere solidară. iar amenzile se încasează în folosul bursei şi nu se pot restitui. Remizierii pot fi folosiţi de agenţii oficiali pentru executarea operaţiunilor de bursă.Burse  Agenţii oficiali sunt datori să execute singuri sau prin suplinitorii lor. – să-şi ofere serviciile vreunui comerciant sau procurist reprezentant de afaceri sau să figureze ca membru în Consiliul de administraţie sau ca cenzor în Societăţile anonime sau în comandită. sub denumirea de Camera sindicală a agenţilor oficiali de schimb de pe lângă bursa respectivă. Constatarea contravenţiilor se face de către Comitetul bursei sau de către organele fiscale. Remizierii nu pot încheia operaţiuni la bursă sau în afara acesteia. – să ia angajamente pentru persoane incapabile. Timbrele de bursă se plătesc de cumpărător. – să se învoiască pentru un curtaj (comision) mai mic decât cel stabilit sau să facă bonificaţie din acesta. direct sau indirect. Agenţilor oficiali le este interzis: – să facă comerţ cu operaţiuni de bursă pentru ei înşişi. – să dea garanţii speciale pentru îndeplinirea operaţiunilor cu care sunt însărcinaţi. discreţiune şi bună credinţă. – să facă operaţiuni pentru faliţii nereabilitaţi sau pentru cei excluşi din bursă. – să se asocieze cu alţi agenţi oficiali pentru executarea în comun a tuturor sau a unei părţi din operaţiunile de mijlocire.

Agenţii şi mijlocitorii oficiali. echipamente.3. noţiunea de activ este prezentată din mai multe puncte de vedere şi anume : în plan juridic.3. drepturi de creanţă. În componenţa activului intră: 1. utilaje.a.  Comitetul bursei fixează prin Regulamentul interior al bursei registrele auxiliare şi modul de înregistrare a operaţiunilor. vechimea firmei. aflate în proprietatea unei persoane fizice sau juridice. bunuri necorporale.  Operaţiunile care se negociază zilnic la bursă de către agenţii oficiali trebuie să se înscrie în ordinea efectuării lor.a. Înscrierile inexacte (ca cifre sau nume). ş. activul reprezintă o parte a bilanţului ce exprimă mărimea mijloacelor de care dispune o firmă pentru desfăşurarea activităţii sale. obiecte) sau necorporale (resurse fără existenţă fizică).  Agenţii oficiali primesc pentru operaţiunile încheiate un curtaj (comision).). conform procedurilor prevăzute în Codul comercial. semifabricate. stocuri materiale.  Agenţii oficiali nu pot absenta mai mult de 3 şedinţe fără autorizarea Comitetului bursei.Burse de un an. clădiri. care se fixează pe baza Regulamentului şi Statutului burselor. îşi au domiciliul în localitatea unde funcţionează bursa. PIAŢA DE CAPITAL 3. bunuri corporale. mărci de comerţ. 55 . 2. ACTIVELE În literatura de specialitate.1. numite şi active intangibile (brevete. Activul patrimonial cuprinde: 1. numite şi active tangibile (pământ.). drepturi reale asupra unor bunuri corporale (lucruri. iar reprezentantul Sindicatului bursei face parte de drept din acest comitet. ş. ca noţiune contabilă. imaginea firmei. iar totalitatea datoriilor sau a altor obligaţii care se pot evalua în bani constituie pasivul. 2. în registrul jurnal. se consideră fals în înscrisuri de comerţ şi atrag urmărirea penală şi destituirea acestora. produse finite. 3. care conferă titularului (creditorul) dreptul de a pretinde unei persoane determinate (debitorul) efectuarea unei prestaţii. activul reprezintă totalitatea drepturilor cu conţinut economic. făcute de agenţii oficiali.

Burse

3. drepturi patrimoniale, formate din titluri de valoare (cambii, obligaţiuni, acţiuni); 4. alte drepturi băneşti, în numerar sau în cont. După destinaţie, activele bilanţului se clasifică astfel: 1. active fixe, numite şi imobilizări sau active de capital, care au un caracter de permanenţă în cadrul firmei (termen lung); 2. active curente sau circulante, care se consumă în cursul unui ciclu de afaceri (convenţional un an calendaristic). Elementelor înscrise în activ le corespund, în pasivul bilanţului, sursele de finanţare a activităţii firmei. Astfel în pasiv se înscriu: a. capitalul propriu, compus din: totalitatea aporturilor proprietarilor (asociaţilor), care reprezintă capitalul social; fonduri reţinute din profit. b. capital de împrumut, respectiv, totalitatea fondurilor atrase de firmă, de la terţi, sub următoarele forme: împumuturi pe termen lung; împrumuturi pe termen mediu; împrumuturi pe termen scurt. c. în sens economic, activul evidenţiază un bun care are valoare pentru deţinătorul său. Prin bun se înţelege orice element al patrimoniului unui agent economic, cum ar fi : obiecte fizice, resurse necorporale, drepturi băneşti sau bani. Activul, în sens economic, poate reprezenta:  o valoare de schimb, atunci când bunul, analizat ca marfă, serveşte la obţinerea unui alt bun (exemplul tipic este banul utilizat în actul cumpărării);  o valoare de investiţii sau valoare-capital, atunci când bunul este folosit nu pentru consum curent, ci pentru valorificare, respectiv pentru producerea de venituri în viitor (banul utilizat pentru a aduce bani). Din cele expuse, rezultă faptul că, activul este un bun care are capacitatea de valorificare în timp, aducând venituri după o anumită perioadă, cum ar fi: bunurile de echipament, numite şi bunuri de capital (maşini, utilaje, instalaţii), care contribuie la realizarea producţiei şi determină, prin vânzarea acesteia, obţinerea de profit; pământul, care prin utilizare aduce rentă; locuinţele, care prin închiriere aduc venituri ( chirii);
56

Burse

bonurile de tezaur, care produc dobânzi; acţiunile, care dau dreptul la dividende. În funcţie de natura procesului de valorificare, activele pot fi: a) reale, atunci când sunt constituite din bunuri corporale (tangibile) sau necorporale (intangibile) şi care, integrate în circuitul economic, generează venituri în viitor sub formă de profituri, rente, chirii; b) financiare, care sunt materializate în înscrisuri (hârtii ori înregistrări în cont), care consacră drepturile băneşti ale deţinătorului lor, precum şi drepturile acestuia asupra unor venituri viitoare, rezultate din valorificarea activelor respective (dobânzi, dividende). În economia financiară, circuitul banilor, numit şi „lubrefiantul vieţii economice”, se realizează între cei care oferă fonduri şi cei care le utilizează, primii plasând banii în vederea valorificării lor, prin investiţii. Cei care au nevoie de bani, mobilizează fonduri pentru a finanţa propria activitate economică, realizându-se în acest fel, transferul resurselor băneşti de la cei care au disponibilităţi, către cei care au nevoie de fonduri pentru iniţierea afacerilor. În economiile capitaliste dezvoltate, transferul procesului de valorificare, concomitent cu transferul de profit sau risc, are loc în cadrul unui sistem financiar, numit şi industrie financiară. Se apreciază că, în prezent, în S.U.A., industria financiară (inclusiv asigurările şi avuţia reală) reprezintă circa 1/6 din PNB, respectiv de 7 ori mai mult decât agricultura, silvicultura şi piscicultura la un loc. La sfârşitul anului 2000, peste 6 % din forţa de muncă americană, îşi desfăşura activitatea în industria financiară. Activele financiare se clasifică în active bancare şi active nebancare. Activele bancare, rezultă din operaţiunile specifice băncilor şi institutelor asimilate. Specific pentru aceste active care produc dobânzi este faptul că, ele nu au caracter negociabil, dar prezintă un grad ridicat de siguranţă. Activele nebancare, rezultă din operaţiunile de investiţii (plasament), concretizându-se în titluri de valoare, numite şi titluri financiare, care au caracter negociabil. În această categorie se includ : activele de capital; activele monetare.

57

Burse

Activele de capital, rezultă din plasamente pe termen lung şi dau dreptul la obţinerea unor dobânzi sau dividende, în condiţiile asocierii deţinătorului la riscul afacerii. Ele sunt negociabile pe piaţa de capital; Activele monetare, rezultă din plasamente pe termen scurt şi sunt negociabile pe piaţa monetară. Specific acestui tip de active este gradul ridicat de lichiditate, respectiv, posibilitatea transformării operative şi permanent, în fonduri băneşti. În practica afacerilor, cele două mari categorii de active financiare nu sunt întotdeauna strict delimitate. În cadrul pieţei bursiere se întâlnesc şi active hibride, care îmbină caracteristici ale activelor financiar-bancare, cu trăsături ale activelor financiare nebancare. În această categorie se includ certificatele de depozit (CD). Principalele titluri care se tranzacţionează la bursă sunt : acţiunile, obligaţiunile, indicii bursieri şi alte titluri financiare (titluri participative, bonurile de subscriere, waranturile, drepturile de atribuţie sau subscriere). 3.3.2. TITLURILE FINANCIARE Titlurile financiare reprezintă modul de existenţă a activelor nebancare, prezentând mai multe caracteristici. Astfel, titlurile financiare sunt exprimate fie într-un înscris, sub forma materială (document scris), fie ca înregistrare electronică, ambele forme atestând existenţa unei relaţii contractuale între emitent şi deţinător, garantând drepturile posesorului lor. În literatura anglo-sexonă titlurile financiare sunt cunoscute sub denumirea de „securities”. Din acest punct de vedere, titlurile financiare fac parte din titlurile de valoare (de credit), având următoarele trăsături: formalism, adică existenţa înscrisului este de esenţa acestor titluri, iar acest înscris este constitutiv de drepturi, prin el însuşi; liberalitate, adică întinderea drepturilor şi obligaţiilor deţinătorilor se precizează în scris şi există numai în această măsură; caracter autonom al obligaţiei, care se consemnează în titlu; caracter negociabil, adică pot fi transmise în mod operativ unor terţi prin andosare (transfer al unui titlu de valoare).
58

produse de activele financiare. optând pentru valorificarea în acest fel a fondurilor sale. în mod curent. de veniturile viitoare ale investiţiei. numită piaţa capitalurilor. Titlurile de capital permit transformarea unor active imobiliare prin esenţa lor (pământ. Acesta a achiziţionat titlul în schimbul unei sume de bani.Burse În literatură economică se face distincţie. cum ar fi recipisa de depozit sau pentru mărfurile aflate pe vas. adică de profiturile probabile. în literatura franceză. între titlurile comerciale şi cele necomerciale. Valoarea de piaţă a titlurilor financiare se formează. în cadrul titlurilor de valoare. dobândite de cumpărătorul titlurilor la achiziţionarea acestora. conosamentul. anticipările lumii de afaceri în legătură cu performanţele 59 . Circulaţia titlurilor. în funcţie de cererea şi oferta pentru titlurile respective şi reflectă estimările. dar incerte. Titlurile financiare au o anumită valoare (de aici şi denumirea din limba germană „wertpapiere”. în valori imobiliare prin natura lor (acţiuni. De altfel. Din acest punct de vedere titlurile financiare sunt drepturi sau pretenţii asupra unor venituri viitoare. clădiri. utilaje). În cadrul titlurilor comerciale se includ următoarele categorii: a) titluri care exprimă un drept real asupra mărfii aflate în depozite. asumându-şi un risc corespunzător. obligaţiuni). adică hârtii de valoare). titlurile financiare sunt denumite „valeurs mobilieres”. cu tendinţa de autonomizare a mişcării „capitalului de hârtie” în raport cu „capitalul real” şi de diversificare deosebită a tipurilor de active şi titluri financiare. care suplineşte imobilitatea factorilor de producţie (în speţă a activelor reale fixe) se realizează pe o piaţă specifică. Această piaţă a cunoscut un proces progresiv de dezvoltare. Titlurile financiare pe termen lung (acţiunile şi obligaţiunile) au un rol deosebit în circuitul economico-financiar. b) titluri care constată o creanţă comercială a deţinătorului (efecte de comerţ). Deţinătorul unui titlu financiar se află în poziţia de investitor. În cadrul titlurilor necomerciale se includ titlurile de valoare care rezultă din operaţiuni financiare pe termen scurt (instrumente monetare) sau pe termen lung (instrumente de capital). Valoarea intrinsecă a titlurilor financiare se determină prin calcul şi este funcţie de rezultatele plasamentului.

3.2.1. 3) titluri sintetice. asigură mobilizarea de capital pe termen lung de către utilizatorii de fonduri. intră obligaţiunile. ACŢIUNILE Acţiunile sunt titluri financiare emise de o firmă (societate comercială. Totalul acţiunilor emise de o firmă constituie capitalul social. În categoria instrumentelor de proprietate intră acţiunile. Investitorul este astfel asociat direct la profitul şi riscul afacerilor utilizatorului de fonduri. TITLURILE PRIMARE Titlurile primare.1. La emiterea acţiunilor. la numărul total de acţiuni emise. ele se împart în trei mari categorii: 1) titluri primare. este înscris în certificatul de acţiuni.2. 3.3.1. creşterea sau restructurarea capitalului propriu. ale firmei emitente sau ale activităţii economice subiacente titlului. acestea au o anumită valoare nominală sau paritară. care rezultă din împărţirea capitalului social. pe de o parte. Din punct de vedere al modului în care acestea sunt create. Numărul de acţiuni deţinute de o persoană fizică sau juridică. un număr de identificare a titlului (asociat fiecărei acţiuni). numărul acţiunilor emise. Pentru o firmă. 2) titluri derivate. iar. emisiunea de acţiuni reprezintă o principală cale de mobilizare a fondurilor proprii. pe de altă parte . iar în cea a instrumentelor de datorie. denumite şi titluri financiare sunt cele emise de utilizatorii de fonduri pentru mobilizarea capitalului propriu (cunoscute şi sub numele de instrumente de proprietate – equity instruments) şi cele folosite pentru atragerea capitalului de împrumut (care poartă numele de instrumente de datorie – debit instruments). numele companiei emitente. care trebuie să conţină următoarele informaţii: valoarea nominală. 60 . companie) pentru constituirea.Burse acelor active. dau deţinătorilor lor drepturi asupra veniturilor băneşti nete (cash flow) ale emitentului. Caracteristica de bază a titlurilor primare este aceea că. 3.

61 . care poate fi transferat în totalitate sau în parte. cum ar fi : Registrul Acţionarilor. două elemente:  dreptul de acţionar.Burse un număr de înregistrare dat de organul de control al pieţei financiare. care exprimă drepturile deţinătorului (numit şi acţionar) asupra societăţii emitente. cât şi dreptul la dividend. ca unitate a dreptului acţionarului din capitalul social al firmei emitente. Bursa de Valori. dacă acţiunile sunt nominative. iar în caz că firma înregistrează pierderi. În literatura de specialitate anglo-saxonă. acţiunile se împart în două categorii: comune. respectiv. care este indivizibilă. care sunt mai cunoscute şi dau deţinătorului lor legal dreptul la vot în Adunarea Generală a Acţionarilor. se asociază acţiunii. care este reprezentat prin „certificatul de acţionar” (stock certificate). care are menirea de a împiedica falsificarea certificatului de acţiuni. în raport cu suma subscrisă. Dintre drepturile patrimoniale menţionăm următoarele : dreptul de proprietate asupra unei cote valorice din capitalul social. În Occident. NASDAQ (Sistemul Automat de Cotare al Asociaţiei Naţionale a Comercianţilor de Titluri – piaţa OTC din SUA). Din punct de vedere al drepturilor pe care le conferă. Deţinătorii acţiunilor beneficiază de o serie de drepturi patrimoniale şi nepatrimoniale. numărul de acţiuni la care se referă certificatul. semnătura persoanei autorizate din partea firmei emitente. numele persoanei fizice sau juridice care poate utiliza certiticatul de acţiuni. care dau dreptul la un dividend fix. preferenţiale. data. dar nu asigură drept de vot deţinătorului. un desen greu de reprodus. prin vânzareacumpărarea acţiunilor pe piaţa bursieră. adică să nu mai existe sub forma unui înscris. o parte din acestea se suportă de către deţinătorii acţiunilor.  acţiunea. care se va plăti înaintea dividendului pentru acţiunile comune. Dreptul de proprietar se poate referi la una sau mai multe acţiuni. la o parte din profitul societăţii. certificatul de acţiuni tinde să se denaturizeze. ci sub forma unei înregistrări electronice la o instituţie naţională specializată.

62 . un acţionar ar trebui să deţină peste 50 % din numărul total al acţiunilor societăţii. emis în drept. un original. acţiuni neemise. dreptul de a primi o parte proporţională din activul social rămas după lichidarea societăţii. dreptul de control şi informare. reprezentând potenţialul de autofinanţare al societăţii. dreptul de a alege şi a fi ales în organele de conducere ale societăţii. care reprezintă numărul maxim de acţiuni aprobate de a fi emise de societatea respectivă în perioada existenţei sale. sau care se află în procesul distribuţiei primare. societatea poate cere autorizaţia de a emite un număr suplimentar de acţiuni. acţionarii având dreptul de custodie şi control al rapoartelor conducerii şi de a primi raportul financiar. dreptul de preemţiune sau de menţinere a poziţiei de proprietar în funcţie de mărimea capitalului investit. reprezintă partea din numărul total de acţiuni autoarizate. Practic. reprezintă numărul de acţiuni autorizate emise şi comercializate.Burse dreptul de a participa la împărţirea profitului. datorită unui mare număr de mici acţionari dispersaţi. care nu au fost încă emise pentru comercializare. Dintre drepturile nepatrimoniale. sub forma dividendelor. care este specificat şi în Statut. enumerăm următoarele : dreptul de a primi un înscris. acţiuni emise. dreptul de a dispune liber de acţiuni (vânzare/donaţie). pentru care societatea încă nu plăteşte dividende şi a căror contravaloare trebuie să fie încasată. acţiuni puse în vânzare. s-a dovedit că. sunt reprezentate de acţiunile emise şi aflate în procesul vânzării iniţiale. Pentru a avea dreptul de a conduce şi administra activitatea unei societăţi pe acţiuni. acţiunile pot trece prin mai multe stadii : acţiuni autorizate. în cazul dezvoltării economice. După nivelul atins în îndeplinirea rolului de autofinanţare. poziţia de control se poate obţine şi cu un minimum de 1/3 din totalul drepturilor de vot ale unui emitent. dreptul de a participa la adoptarea deciziilor. care atestă statutul de proprietar colectiv al acţionarului.

clauze ale emitentului. cu plusurile şi minusurile de active latente ce revin pe o acţiune. 63 . În cazul acţiunilor. semnătura şi ştampila emitentului. societatea plăteşte dividende. se mai înscriu şi alte clauze : clauze de revocare sau răscumpărare. Valoarea de rentabilitate a unei acţiuni se poate exprima prin valoarea financiară şi valoarea de randament. Valoarea financiară a unei acţiuni este dată de raportul dintre dividendul acţiunii şi rata medie a dobânzii de piaţă. Activele latente sunt reprezentate de provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli care nu au apărut în exerciţiul contabil încheiat şi care nu s-au soldat prin conturile de venituri. seria şi numărul înscrisului. În practică. întâlnim şi valoarea patrimonială a acţiunii. care se află în posesia acţionarilor şi pentru care. acţiunile pot fi : materializate (reprezintă un înscris). valoarea nominală. pe care societatea le răscumpără de pe piaţă. reprezintă o parte dintre acţiunile emise şi vândute.Burse acţiuni aflate pe piaţă. clauze de protejare a investitorului. Valoarea nominală a unei acţiuni rezultă prin divizarea capitalului social la numărul total de acţiuni emise. care se expimă prin valoarea contabilă şi valoarea intrinsecă. numele şi adresa emitentului. data emisiunii. Valoarea contabilă a acţiunii este egală cu partea din activul (patrimoniul) net ce revine pe o acţiune. pentru a fi revândute când preţul lor va creşte. De asemenea. Valoarea de randament a unei acţiuni exprimă raportul dintre profitul net ce revine pe o acţiune şi rata medie a dobâzii de piaţă. acţiuni de trezorerie. numărul autorizaţiei de funcţionare. se înscriu pe faţa acţiunii. sub forma unor clauze şi menţiuni : tipul acţiunii. După forma de prezentare. sunt acele acţiuni proprii. clauze de convertibilitate. Patrimoniul (activul net) al unei societăţi este reprezentat de acea parte din activul real al societăţii neafectat de datorii. Valoarea intrinsecă a unei acţiuni reprezintă patrimoniul net al societăţii. principalele drepturi şi obligaţii ale părţilor implicate. dematerializate (sunt înregistrate în cont).

2. o piaţă. în ţara emitentă.1. o bancă sau un sindicat bancar. Creditorul. Obligaţiunea are. un serviciu. regia autonomă). este cel care a cumpărat obliga-ţiunea şi poate fi indicat nominal (obligaţiune nominală sau obligaţiune la purtător). în general prin tragere la sorţi. ce urmează să fie plătită în mod regulat deţinătorului obligaţiunii. la care se adaugă prima de emisiune. necesar realizării anumitor obiective de stat sau particulare.2. beneficiar al prestaţiei. profitul pe o acţiune. cum ar fi . OBLIGAŢIUNILE Obligaţiunile. societatea comercială. care să se ocupe cu rambursarea eşalonată în timp. Pentru obţinerea unui împrumut pe bază de obligaţiuni sunt necesare realizarea mai multor condiţii: emisiune de obligaţiuni în sume standard. următoarele menţiuni: rata cuponului. sunt titluri de credit cu venit fix şi constituie un instrument de mobilizare a capitalurilor pe termen lung. Obligaţiunea este o hârtie de valoare pe baza căreia emitentul (statul. 3. evidenţiază capacitatea emitentului de a realiza profit şi se determină ca raport între profitul net total şi numărul total de acţiuni existente pe piaţă. Valoarea de piaţă a unei acţiuni este reprezentată de preţul la care se realizează vânzarea acţiunii şi poartă denumirea de curs bursier. pe un termen specificat. Evaluarea financiară a unei acţiuni se determină pe baza unor indicatori financiari. se obligă la o anumită prestaţie. care să preia această emisiune şi să o plaseze în rândul celor care au capitaluri disponibile. unde obligaţiunile să fie negociate şi cotate. în general în bani. 64 .Burse Valoarea negociată sau preţul de emisiune a unei acţiuni cuprinde valoarea nominală a acţiunii.3. rata de distribuire a dividendului. a capitalului investit. reprezintă o cotă procentuală din valoarea nominală a obligaţiunii. exprimă partea din profitul exerciţiului financiar care se distribuie acţionarilor şi se calculează ca raport procentual dintre valoarea dividendelor nete şi profitul net. de regulă.

semnătura persoanei autorizate de emitent. În funcţie de modul în care sunt garantate. Se poate aplica şi o rambursare „supra pari” (superioară valorii nominale. reprezintă un preţ de subscripţie inferior (de exemplu. de regulă. obligaţiuni retractibile. obligaţiunile pot fi: obligaţiuni ipotecare. egală cu valoarea nominală. care reprezintă o creanţă pe ansamblul activelor emitentului. constituindu-se astfel o primă în favoarea deţinătorului. care vor putea fi răscumpărate. obligaţiuni generale.Burse scadenţa. formate din cota anuală din valoarea obligaţiunii la care se adaugă dobânda aferentă. două sau trei imprimări speciale. adică la sfârşitul perioadei de împrumut. În acest caz. când se oferă un avantaj investitorilor. care sunt garantate cu titluri asupra unor terţi. când preţul corespunde cu valoarea nominală. obligaţiunile se pot răscumpăra astfel : periodic. sub pari. Valoarea de rambursare este. caz în care se aplică preţul „ad pari”. reprezintă suma de bani pe care deţinătorul obligaţiunii o va încasa la scadenţa împrumutului. Preţul emisiunii. situaţie în care emitentul alimentează periodic un fond din care va răscumpăra la scadenţă obligaţiunile respective. obligaţiuni asigurate. fie prin tranşe anuale egale. de exemplu. În principiu. rambursarea se poate face global (în fine). deţinute de emitent şi depuse la un garant. începând cu o anumită dată. de către firma emitentă. poate fi: ad pari. prin tragere la sorţi. pentru a împiedica falsificarea. 65 . 80 %). ca anuităţi. valoarea nominală. fără determinarea ca garanţie a unui activ particular. reprezintă paritatea de 100 %. obligaţiuni cu fond de răscumpărare. când împrumutul este garantat cu ipotecă pe activele firmei emitente. care precizează momentul expirării împrumutului şi al retragerii obligaţiunii. respectiv preţul la care se oferă o obligaţiune. numele beneficiarului (în cazul obligaţiunilor nominale). la scadenţă. 110 %).

investirea aceluiaşi capital în cumpărarea unor acţiuni prezintă un risc mult mai mare privind realizarea în viitor a unei profitabilităţi mai mici de 6 % sau de faliment şi de pierdere în totalitate a capitalului investit. în condiţiile unei volatilităţi sporite a valorilor mobiliare în raport cu variaţiile pieţei de capital. costuri totale (Ct) = 1. impozitul estimat pe profit (rata impozit) = 16 %. care pot fi preschimbate.3. D – dividendul. dividendul (gdPn) = 50 % din profitul net. De aici rezultă şi faptul că. Profitabilitatea unei acţiuni se poate determina folosind următoarea relaţie de calcul : r p1 / 0 D1 P1 P0 P0 * 100 . P – preţul de piaţă al acţiunii. în raport cu preţul ei de achiziţie.000 mil.2.1. l – perioadă curentă. Spre exemplu. cifra de afaceri (CA) = 2. Aplicaţie: Să se determine profitabilitatea unei acţiuni la firma _____________. prin investirea de capital în achiziţionarea unor obligaţiuni cu dobândă de 6 % se realizează o profitabilitate scăzută. creşterea valorii de piaţă a acţiunii. la opţiunea deţinătorului. ceea ce determină o relaţie directă între profitabilitate şi risc. Interesul investitorului de a cumpăra o acţiune. PROFITABILITATEA ŞI RISCUL VALORILOR MOBILIARE Profitabilitatea trebuie să constituie o preocupare obligatorie. imediat după emiterea ei. În schimb. Ron (în anul curent). 66 . cu acţiuni ale emitentului. în care : rp1/ 0 – rata profitului unei acţiuni. o profitabilitate mare este însoţită de un risc mai mare şi invers.Burse obligaţiuni convertibile. număr acţiuni (N) = 500000. 0 – perioadă de bază. dar cu un risc minim.000 mil.800 mil. Ron. este motivat de următoarele elemente: dividendul net pe care-l aduce această acţiune. 3. cunoscând următoarele date: capital social (CS) = 20. Ron (în anul curent).3.

000 40 . 000 40000 Ron / actiune Preţul de piaţă curent : P1 P0 * I 1 / 0 P 40 . 000 . partea de risc specific se reduce corespunzător. 000 * 100 12 . 000 . 000 * 1. parte care determină riscul sistematic. fenomen cunoscut sub denumirea de „avantaj al diversificării titlurilor deţinute”. numit şi risc nediferenţiat. 000 . Riscul sistematic nu este dominant în influenţarea variaţiilor de curs ale acţiunilor. risc specific ramurii industriale de care aparţine societatea emitentă. 000 )(1 500 . 000 . o pondere de circa 33 %. determinat de modificări în comportamentul economic al societăţii care a emis-o sau în comportamentul deţinătorilor acestor acţiuni. 000 * 100 30 . pe măsură ce se diversifică portofoliul de valori. 800 . în cazul 67 . 000 .Burse preţul de piaţă curent a crescut cu 30 % faţă de perioada de bază (I1/0P). 30 52 . ocupând. 000 0 .84 * 0 . 000 rimp ) g d Pn ( 2 . În opoziţie cu riscul de piaţă. 000 40 .50 200 . în medie. 168 40 .16 ) * 0 . parte care determină riscul specific sau diferenţiat. acesta se mai numeşte risc nesistematic sau individual. 000 500 . b) o parte determinată de influenţa caracteristicilor specifice fiecărei acţiuni. Din practică a rezultat faptul că.50 Rata profitului unei acţiuni: r p1 D1 P1 P0 P0 * 100 168 52 . Rezolvare: Valoarea nominală a unei acţiuni: P0 CS N 20 . 000 * 0 . 000 Ron / actiune Dividendul în perioada curentă: ( CA D1 C t )(1 N 168 Ron / actiune 500 . 000 . Riscul specific se poate diviza astfel: risc specific fiecărei acţiuni. 42 % Variabilitatea totală a profitabilităţii unei acţiuni se divide în două părţi: a) o parte determinată de influenţa pieţei bursiere. 000 1 .

 stabilitatea monetară etc. valoarea de rambursat. naţionale. ţine cont de posibilitatea de fructificare a unei sume disponibile azi.  comportamentul managerilor. ce va fi cumpărată azi şi pe care vrea să o vândă peste „n” ani. 30 %. în funcţie de:  gradul ei de îndatorare.  activitatea economico-financiară a societăţilor emitente.  structura costurilor. fiind egal cu: Pn C1 l r (l C2 r) 2 . fiecare societate răspunde în mod diferit la mişcările pieţei. Interesul pentru deţinerea unei obligaţiuni este dat. Pe de altă parte. de următoarele elemente: valoarea actuală a încasărilor succesive (anuale) de cupoane (dobânzi) şi a sumei de rambursat (suma de revânzare a obligaţiunii). care uneori este superioară valorii nominale sau valorii de emisiune a obligaţiunii pentru a o face mai atractivă pe piaţa de capital.  psihologia acţionarilor. este necesară o analiză aprofundată care vizează următoarele elemente:  piaţa bursieră.  poziţia ei pe piaţa concurenţială.Burse valorilor mobiliare franceze.  poziţia aprofundată în ansamblul economiei naţionale. prin plasarea la o anumită rată a dobânzii pe durata de viaţă a obligaţiunii. în ordine.  caracteristicile interne.  sistemul legislativ din ţara de origine a societăţii. Pentru a urmări şi previziona fluctuaţiile bursiere ale valorilor mobiliare. mărimea dobânzilor acordate.  stabilitatea profiturilor.. în cazul celor americane şi 41 %. Acest echivalent în bani.. în care îşi desfăşoară activitatea societatea. ale pieţei financiare.  structura portofoliului de titluri.  condiţiile regionale. Valoarea actuală a obligaţiunii este echivalentul de azi al unor sume de bani ce vor fi primite într-un număr de ani. în care : 68 . pentru cele din Marea Britanie. (l Cn r) n R (l r) n . în funcţie de maturitatea obligaţiunii.

prezintă o mare dificultate legată de evoluţia şi influenţa factorilor pieţei de capital. Mărimea cupoanelor anuale este. peste n ani. r – factorul de actualizare asimilat ratei dobânzii la care poate fi plasată (pe piaţa de capital) o unitate monetară. relaţia de calcul a profitabilităţii determină modificarea preţului de cumpărare al obligaţiunii Pn : 69 . La cealaltă extremă se situează obligaţiunea ipotetică fără cupon. Fenomenul de variaţie a cursului bursier al obligaţiunii în funcţie de variaţia ratei dobânzii de piaţă poartă numele de volatilitatea obligaţiunii. când profitabilităţile diferitelor tipuri de investiţii financiare tind să se egalizeze.Burse Ci – cupoane succesive (dobânzi). determinarea preţului de piaţă Pn. rata profitabilităţii actualizate. Obligaţiunea perpetuă este însă un caz extrem. Când valoarea de rambursat sau cea de revânzare este mai mare decât valoarea nominală sau cea de cumpărare. de aceea. pentru care nu se plăteşte nici un cupon până la rambursare. În condiţiile unei pieţe libere de capital. O posibilitate de depăşire a acestei dificultăţi o reprezintă calculul valorii actuale a unei obligaţiuni cu dobândă perpetuă (n ). În acest caz. deci fără termen de rambursare. valoarea actuală a unei obligaţiuni va depinde direct de rata profitabilităţii de piaţă şi anume: Pn C r . de regulă. în care : R . va fi mai mare decât rata nominală sau decât rata de cupon.valoarea de rambursat. în funcţie de mărimea primei de rambursare sau de mărimea diferenţei de curs bursier. Diferite organisme specializate calculează în mod curent ratele de profitabilitate actualizate pe ansamblul obligaţiunilor şi le transmit abonaţilor prin reţele de calculatoare şi prin publicaţii periodice. Valoarea actuală Pn a acestei obligaţiuni este: Pn R (l r) n . Variaţia preţului unei obligaţiuni perpetue este egală cu variaţia în valoare relativă (şi nu absolută) a ratei dobânzii pe termen lung. când n Şi pentru obligaţiunile rambursabile se poate demonstra că rata profitabilităţii actualizate este egală cu rata dobânzii nominale sau cu rata de cupon. R – valoarea de piaţă a obligaţiunii. cunoscută şi adesea constantă (pentru obligaţiunile cu dobândă fixă). egală cu suma cupoanelor anuale.

ratele de profitabilitate se modifică în raport cu modificarea ratei dobânzii de piaţă. Se disting. factorii conjuncturali ai pieţei de capital. Această rată trebuie să fie aceeaşi. totuşi. mediu şi lung). caracteristicile obligaţiunii. la un moment dat. atractivitatea pentru cumpărarea acestui titlu financiar se va declanşa. la momente diferite. ratele de profitabilitate. pentru toate obligaţiunile care au aceeaşi maturitate. obligaţiunea în valoare nominală de 20. exprimă stări ale randamentului plasamentului în obligaţiuni. va trebui să se schimbe pe un preţ mai mic (18181. astfel încât rata de profitabilitate pe care o furnizează să urmărească evoluţia ratei dobânzii de piaţă. iar rata dobânzii de piaţă este de 55 %. Preţul de cumpărare al obligaţiunii va fi: 55 % 10 .82 Ron Pentru a atrage cumpărătorii.000 Ron este de 50 %. oferind astfel o profitabilitate corespunzătoare celei de piaţă. 000 Pn Pn 10 .000 Ron. rata profitabilităţii = 55 %. Cursul bursier al obligaţiunii se va ajusta. ceea ce determină obţinerea unor coeficienţi diferiţi de volatilitate. ceea ce face posibil să se exprime matematic acest proces al variaţiei preţului unei obligaţiuni. Unele tipuri de obligaţiuni reacţionează în mod diferit la variaţia ratei dobânzii de piaţă. 000 0 . 70 .82 Ron). Rata „r”. atunci când rata profitabilităţii acesteia va fi tot de 55 %. De asemenea. situaţie care este influenţată de mai mulţi factori: poziţia economică şi financiară a emitentului.000 x 50 % = 10. cuponul anual = 20. După cum s-a demonstrat anterior.Burse r C Pn Presupunând că rata perpetuă a unei obligaţiuni de 20. în care : valoarea nominală a obligaţiunii = 20.55 18181 .000 Ron .000 Ron . reprezintă profitabilitatea certă realizată din plasament în aceste titluri dacă obligaţiunea este deţinută până la maturitate. exprimând o funcţie a preţului obligaţiunii în raport cu rata dobânzii de piaţă : P f (r ) Această funcţie este continuă şi derivabilă. Dacă luăm acest exemplu. diferenţieri în funcţie de caracterul maturităţii (pe termen scurt.

faţă de relaţia volatilitatematuritate. O altă regulă a pieţei obligaţiunilor este relaţia invers proporţională dintre volatilitate şi taxa de cupon. dacă gestionarul prevede o creştere a ratei dobânzii de piaţă. În consecinţă. schimbarea guvernului. el va reduce la maximum volatilitatea portofoliului său obligatar. În consecinţă. În exemplul anterior. volatilitatea obligaţiunilor. pot fi utilizaţi în două modalităţi: dacă gestionarul portofoliului prevede o scădere a ratei dobânzii de piaţă. 71 . atunci volatilitatea unei obligaţiuni sau a unui portofoliu. prin creşteri cât mai mari ale cursurilor bursiere ale obligaţiunilor. Această relaţie este însă secundară. dar în rate descrescătoare. la o dublare a maturităţii nu va determina o dublare a volatilităţii. Fluctuaţia dobânzii de piaţă determină o volatilitate mai mare a obligaţiunilor în raport cu maturitatea. Volatilitatea acestei obligaţiuni. spre exemplu de 25. deşi s-a dublat maturitatea (de la 5 la 10 ani).26 %. coeficientul de volatilitate fiind D. pentru a rentabiliza la maximum această scădere a dobânzii.26 %). va conduce la o modificare proporţională a profitabilităţii obligaţiunii. Volatilitatea nu depinde liniar de maturitate şi. maturitatea obligaţiunilor. coeficienţii de volatilitate D. volatilitatea a crescut cu 60. el va avea ca obiectiv creşterea volatilităţii portofoliului obligatar. O schimbare a ratei dobânzii de piaţă ( r). în scopul protejării contra scăderii cursurilor bursiere ale obligaţiunilor. Din această cauză. modificarea cadrului legislativ. volatilitatea unui portofoliu obligatar nu este determinată de maturitatea medie a acestuia. Dacă nu există posibilitatea previziunilor asupra evoluţiei ratei dobânzii de piaţă. se înscrie în regula generală de creştere a coeficientului de volatilitate în raport cu maturitatea obligaţiunii. va însemna diminuarea riscului acestui tip de plasament. ca urmare.28 % la 25. este denumit durata obligaţiunii (plusvaloarea la capitalul investit) corespunzătoare unei scăderi a ratei de piaţă cu 1 %.61 % (de la 15. Investiţia în obligaţiuni necesită o bună cunoaştere a factorilor care influenţează valoarea unui astfel de plasament şi anume: rata dobânzii de piaţă. volatilitatea este mai mică pentru maturităţi cu scadenţă apropiată.Burse Coeficientul de volatilitate D.

la bursă. Contractul „futures” este o înţelegere între două părţi de a vinde. în condiţiile stabilite prin contracte. cum ar fi : titlurile financiare.3. ci asupra unor active diverse. unde se fac contracte „futures”. până la scadenţă. posibilitatea modificării climei (secetă. Natura de titlu financiar a acestui contract este dată de următoarele considerente: obligaţiile părţilor sunt concretizate într-un document care are un caracter standardizat. TITLURILE DERIVATE Titlurile derivate sunt produse bursiere care rezultă din contractele încheiate între emitent (vânzător) şi beneficiar (cumpărător) şi care dau cumpărătorului drepturi asupra unor active ale emitentului.  să vândă contractul. opţiunile (options). Debitorul obligaţiei contractuale poate să-şi onoreze obligaţia în natură sau să-şi acopere poziţia de debitor prin cumpărarea aceluiaşi tip de contract. contractele „futures” pot servi unor scopuri de plasament.2. creditorul obligaţiei contractuale are de ales între două alternative:  să accepte executarea în natură.2. ele poartă numele de titluri derivate. care se împart în două mari categorii: 1.). unui terţ. prin preluare efectivă a activului care face obiectul acelui contract. 72 . Titlurile derivate nu poartă dreptul asupra veniturilor monetare nete ale emitentului. cei care le cumpără sperând – pe durata de viaţă a acestora – într-o creştere a valorii lor. la o anumită scadenţă. la scadenţă. 2. ploi etc.Burse declanşarea unui conflict regional. Datorită faptului că existenţa şi valoarea de piaţă a acestor produse bursiere depind de activele la care se referă. privatizarea unor agenţi economici (sau naţionalizarea lor). titlu financiar sau instrument monetar). titlurile valutare. 3. Contractul este negociabil pe piaţa bursieră. cu executarea contractului la o dată viitoare. adică valoarea de piaţă a acestora se modifică în funcţie de raportul dintre cererea şi oferta pentru acel tip de contract. Ca şi acţiunile şi obligaţiunile. la un preţ stabilit. respectiv de a cumpăra. mărfurile ş. Contractele sunt zilnic „marcate la piaţă”.a. contractele viitoare (futures). un anumit activ (marfă.

3. contractele la termen care nu au piaţă secundară (de tip forward) nu pot fi incluse în categoria titlurilor financiare deoarece ele nu sunt standardizate. încât să rezulte un produs bursier standardizat.Burse Ele servesc însă şi altor scopuri. Spre deosebire de contractele „futures”. care au la bază o selecţie de titluri financiare primare. în condiţiile contractului. opţiunile pot fi: 1. După natura dreptului pe care-l conferă. Opţiunile sunt titluri financiare derivate deoarece ele pot fi negociate la bursă. În ultimile două decenii. drept obţinut în schimbul plăţii către vânzător a unei prime.3. atunci când cumpărătorul dobândeşte. titlu financiar sau instrument monetar).2. dată de cererea şi oferta de opţiuni şi dependentă de valoarea activului la care opţiunea se referă. Produsele sintetice pot fi realizate prin combinarea de contracte „futures” de vânzare-cumpărare. combinate în aşa fel. O categorie aparte de active artificiale o reprezintă titlurile financiare de tip „coş” (basket securities). de vânzare (put options). dreptul de a vinde activul.3. ele constituind un sector deosebit de atractiv şi dinamic al pieţei financiare. de cumpărare (call options). de opţiuni „put” şi „call”. PRODUSELE SINTETICE Produsele sintetice rezultă din combinarea de către societăţile financiare a unor active financiare diferite şi crearea pe această bază a unui instrument de plasament nou. atunci când dau dreptul de a cumpăra activul. negociabile şi nu au valoare de piaţă. care dau acestuia din urmă dreptul. cum ar fi obţinerea unui profit din jocul de bursă sau acoperirea riscului la activele pe care titlurile respective se bazează. numărul şi complexitatea acestor produse bursiere au crescut foarte mult. dar nu şi obligaţia de a vinde sau a cumpăra un anumit activ (marfă. având zilnic o valoare de piaţă. 2. 73 . până la o anumită dată viitoare. precum şi prin combinaţii între diferite tipuri de contracte „futures” şi opţiuni. Cele mai cunoscute titluri de acest fel sunt contractele pe indici de bursă. Opţiunile sunt contracte între vânzător (writer) şi cumpărător (holder).

încercând să întrevadă evoluţia României în noul context politic. unde s-au desfăşurat primele tranzacţii.5 mil.Burse 3. ca urmare a slabelor performanţe economico-financiare ale societăţilor aflate în ringul bursei.04. lei. studii ale raportului dividend-capital investit iniţial. BURSA DE VALORI BUCUREŞTI Bursa de valori Bucureşti a fost înfiinţată în baza legii nr. predominând ofertele de vânzare. interesul firmelor s-a deplasat asupra pieţei OTC.52/1994 – Lege privind valorile mobiliare şi bursele de valori. care îşi depuseseră anterior certificatele de proprietate la diverse societăţi comerciale.  a existat o lipsă de transparenţă şi de informaţii financiare pertinente privind valorile mobiliare şi societăţile cotate. lei. Începând cu luna mai 1996. caracteristica dominantă a pieţei bursiere a fost trendul descrescător (de la 409 mil. mai ales din partea noilor acţionari. 1996).  posibilitatea ca. dar fără prea mare influenţă datorită disponibilităţilor reduse de capital autohton şi străin. deşi au existat semnale pentru un reviriment:  creşterea numărului de societăţi cotate la bursă. nu s-au înregistrat evoluţii deosebite. Până la sfârşitul anului 1996. lei. La sfârşitul lunii octombrie 1996.  criza traversată de piaţa OTC.  lipsa economiilor populaţiei în faţa dobânzilor bancare real pozitive. au dus la pierderea încrederii în piaţa de capital. În prima etapă. noii proprietari să obţină dividende. câştigurile din 74 . în 30. Introducerea treptată de noi societăţi la cotare la bursă nu a adus schimbări esenţiale. prin cumpărarea de acţiuni la sfârşitul anului. pe o perioadă de mai multe luni. în 28. au arătat că faţă de o dobândă medie anuală. vânzările şi cumpărările neputându-se efectua rapid.  numărul redus al societăţilor aduse în ringul bursei pentru a fi înscrise la cotare.  în timp. cursurile au fost scăzute.05. Factorii dominanţi care au generat această evoluţie a tranzacţiilor bursiere se referă la următoarele aspecte :  marii investitori instituţionali s-au lăsat aşteptaţi.  SVM-urile au încercat să susţină piaţa bursieră şi să evite căderea preţurilor acţiunilor.  SVM-urile nu s-au implicat în tranzacţionare în nume propriu.4. la 28.  tranzacţiile de pe piaţa RASDAQ nu au fost stimulative pentru cele din cadrul bursei de valori.  acţiunile au fost caracterizate prin lipsă de lichiditate. au apărut şi carenţele sistemului legislativ care.1996. întărite de lipsa sprijinului politic. volumul tranzacţiilor realizate înregistrând valori sub 100 mil.

au apărut aceleaşi neajunsuri ca şi în anul anterior:  lipsa informaţiilor. Acest fapt a generat scăderea capitalurilor disponibile pentru investiţii pe piaţa bursieră şi. care examinează rentabilitatea pieţei bursiere). 75 . Preferinţa pentru câştigurile sigure din dobânzi a generat o scădere artificială a cursurilor care nu a ţinut cont de calitatea activităţii firmelor cotate. investitorii au fost motivaţi în deciziile lor.  creşterea ratei dobânzii a determinat reacţia firească a deţinătorilor de capitaluri temporar disponibile. luna martie 1997. situaţia s-a modificat pozitiv. ca atare. ceea ce a confirmat faptul că. în primele zile.1 puncte. Astfel. înregistrându-se creşterea volumului de activitate. După publicarea rezultatelor financiare ale societăţilor cotate la bursă.  interesul investitorilor manifestat îndeosebi pentru câştigurile speculative din tranzacţii şi nu pentru cele reale din dividende. ca urmare a programării acordării dividendelor aferente exerciţiului financiar 1996. într-o mare măsură. înregistrând nivelul de 651. investitorii orientându-se spre societăţile care se previzionau profitabile.A.”. tranzacţiile stabilizându-se la nivelul de circa 2 miliarde lei în fiecare şedinţă. numai în luna ianuarie 1997. primirea de noi societăţi la cotare (ajungându-se de la 17 la 20. astfel că. lei. în funcţie de cerere sau ofertă. De asemenea. la data de 20 februarie 1997) a fost de natură să sporească concurenţa în ring. în depozite. de stimuli macroeconomici.  ruperea legăturilor dintre evoluţia economică a societăţilor şi cota acţiunilor acestora. datorită slăbiciunilor emitenţilor. optimismul a fost redus ca urmare a creşterii dobânzilor (120 – 130 % anual). pozitiv a fost şi faptul că acţiunile tuturor societăţilor au fost tranzacţionate. suferind modificări în plus sau în minus. În această perioadă. tranzacţiile au ajuns la peste 25 miliarde lei. scăderea volumului tranzacţiilor şi a indicilor bursieri neoficiali. ridicând cursul acţiunilor acestora. a fost caracterizată printr-o evoluţie controversată. După un an de experienţă. Primele luni ale anului 1997 s-au caracterizat printr-o schimbare a trendului. În schimb. Spre sfârşitul lunii martie 1997. valoarea acţiunilor tranzacţionate la bursă a depăşit suma de 400 mil. indicele VAB-BX (indice neoficial calculat de SVM „Vanguard S.  subevaluarea acţiunilor. de a le investi în condiţii de siguranţă.Burse plasamente în valori mobiliare au fost de 5 până la de 20 ori mai mici.

76 . Valoarea iniţială a indicelui BET a fost stabilită la 1000 de puncte. la 7 miliarde lei. cu obţinerea unor preţuri avantajoase. iar cele ale Agenţiilor de Intermediere (membrii bursei). Acest indice bursier are un număr fix de acţiuni. din punct de vedere al volumului tranzacţiilor intrarea în „coş”. De aseemenea. de afluxul de capital străin.Burse Trendul crescător s-a menţinut în luna aprilie. introducerea indicelui BET reprezintă un reper important pentru viitoarele contracte la termen. făcând să îi sporească gradul de relevanţă. pe de altă parte. Începând cu luna mai 1997. Apare evident faptul că. din partea cumpărătorului. pe de o parte. la sfârşitul lunii iulie 1997. care exprimă evoluţia celor mai lichide 10 acţiuni. În plus. care nu a putut fi oprită nici de lansarea de către stat a primei oferte publice de vânzare de acţiuni. interesele clienţilor se îndreptau spre efectuarea tranzacţiilor. în comisionul perceput. s-a ajuns la concluza că evoluţia capitalizării bursiere. Creşterea în timp a capitalizării bursiere şi a numărului de societăţi cotate la bursă. Indicele BET a putut fi considerat ca un prim ajutor oferit investitorilor pentru constituirea unui portofoliu proporţional cu ponderea acţiunilor în „coş”. capitalurile disponibile au fost orientate mai puţin spre bursă şi Piaţa OTC. lipsa titlurilor la vânzare. de la categoria I. urmărită de indicele BIG Index a fost influenţată mai puţin de evoluţia ratelor dobânzilor acordate pentru depozite şi mai mult de modificările cursului valutar. coroborată cu creşterea ofertelor de cumpărare. fenomen generat îndeosebi de investitorii de portofoliu şi de speculatori. La începutul lunii septembrie 1997 a avut loc o cădere radicală a cursului acţiunilor. Pentru anul 1997. prevestind intrarea pieţei sub semnul „ursului”. reprezentant al vânzătorului şi un al doilea. au dus la ridicarea preţurilor acţiunilor. Având în vedere posibilităţile de câştig mai mari şi accesul mai uşor al marelui public la speculaţiile valutare. Această scădere drastică a cursului acţiunilor nu a influenţat pozitiv introducerea indicelui bursier oficial BET (Bucharest Exchange Trading) cu începere de la 15 septembrie 1997. fiecare operaţiune finalizată indicând un membru al bursei. GELSOR etc. de scăderea dobânzilor la bănci şi. până în acel moment existând numai variante neoficiale: VAB. care vor avea în vedere evoluţia acestuia. a condus la necesitatea introducerii unui indice oficial al Bursei de Valori Bucureşti. precum şi la acumularea de pachete mari de titluri (în bloc). tranzacţiile au scăzut constant ajungând. a altor acţiuni. BIG. fiind susţinut.

Burse Teste de verificare a cunoştinţelor 1. Ce sunt titlurile de capital şi unde se realizază circulaţia titlurilor de capital ? 24. Care sunt trăsăturile titlurilor financiare ? 21. Ce cuprinde activul patrimonial al unei firme ? 12.Ce structură are activul patrimonial ? 13.Unde se înregistrează operaţiunile bursiere şi ce primesc agenţii oficiali pentru operaţiunile efectuate la bursă ? 11. 29. 25. Prin ce se carctrizează o bursă de valori ? 2. Care este organul colectiv de conducere a Bursei de valori şi cine administrează Bursa de valori ? 4. Ce condiţii trebuie să îndeplinească o persoană pentru a fi numit agent oficial la bursă ? 7. suplinitori sau remizieri la bursă ? 8. Prezentaţi conţinutul acţiunilor comune şi a celor preferenţiale. Ce persoane nu pot deveni agenţi oficiali. Ce sunt titlurile primare sau financiare ? 26. Prin ce se caracterizează activele bancare şi cele nebancare ? 18. Ce drepturi nepatrimoniale au deţinătorii de acţiuni ? 77 . Care sunt condiţiile pentru convocarea Adunării Generale extraordinare a Bursei de valori ? 6. Ce cuprind titlurile comerciale şi cele necomerciale ? 22. Care sunt drepturile patrimoniale ale deţinătorilor de acţiuni ? 30. Ce reprezintă activele reale şi cele financiare ? 17.Ce reprezintă titlurile financiare ? 20. Ce atribuţii are Adunarea Generală a Bursei de valori ? 5. Ce reprezintă din punct de vedere economic activul unei firme ? 16.Ce informaţii cuprinde un certificat de acţiuni ? 28. Ce reprezintă acţiunile ? 27.Cum se clasifică activele bilanţului ? 14. Care sunt elementele organizatorice ale Bursei de valori şi prin ce se caracterizează fiecare ? 3. Care sunt principalele titluri care se tranzacţionează la Bursa de valori ? 19. Ce activităţi le sunt interzise agenţilor oficiali la bursă ? 10. Ce cuprind titlurile financiare pe termen lung ? 23.Ce cuprinde pasivul unui bilanţ al firmei ? 15. Ce obligaţii are un agent oficial la bursă ? 9. Definiţi valoare intrinsecă şi valoarea de piaţă a titlurilor financiare.

Ce menţiuni cuprinde o obligaţiune ? 35. Cum se determină valoarea actuală a unei obligaţiuni ? 41. Ce reprezintă volatilitatea unei obligaţiuni ? 43. Ce sunt obligaţiunile ? 34. Care sunt stadiile prin care pot trece acţiunile după nivelul atins în îndeplinirea rolului de autofinanţare ? 32. Ce reprezintă coeficientul de volatilitate şi care sunt modalităţile de utilizare ? 45. 39. Ce reprezintă valoarea nominală. valoarea de rentabilitate. 47. dividendul unei acţiuni.Burse 31. preţul de piaţă curent al unei acţiuni. valoarea intrinsecă. valoarea contabilă. Prezentaţi conţinutul opţiunilor şi categoriile de opţiuni negociate la bursă. 48. Ce este cuponul unei obligaţiuni ? 42. rata profitului unei acţiuni. Prezentaţi conţinutul unui contract futures . valoarea financiară. Ce este indicele VAB-BX şi indicele BET ? Referat : Piaţa de capital . Cum se determină profitabilitatea unei acţiuni ? 38. Cum se determină preţul de cumpărare al unei obligaţiuni ? 44. Ce sunt produsele sintetice ? 49. Prezentaţi modalitatea de calcul a următorilor indicatori : valoarea nominală a unei acţiuni. Când a fost reînfiinţată Bursa de Valori Bucureşti şi în baza cărei legi ? 50. valoarea de randament şi valoarea de piaţă a unei acţiuni ? 33. Ce reprezintă riscul nediferenţiat şi riscul diferenţiat al profitabilităţii unei acţiuni ? 40. Care este preţul unei obligaţiuni la ofertare şi care este valoare de rambursare ? 36. Ce sunt titlurile derivate şi cum se clasifică ? 46. Cum se clasifică obligaţiunile după modul de garantare ? 37.acţiunile şi obligaţiunile 78 .

ordinul „ la deschidere”.  ordin „limită de preţ”. la un preţ limită.  ordin „limită de timp”.  ordin „în închidere”. în funcţie de programul de funcţionare a bursei : ordinul „la cel mai bun preţ”. valabil până în momentul revenirii. Ordinul „la cel mai bun preţ” este un ordin de vânzare sau cumpărare pentru o cantitate de marfă stabilită la cel mai bun preţ posibil.  ordin „stop”.  ordin „ îndeplinit la nivel”. respectiv a revocării ordinului. ordinul „ la închidere”. în funcţie de ceea ce urmăreşte clientul sau de felul cum şi-a construit strategia. Ordinul „valabil până la revocare” este dat pentru o cantitate nedefinită.  ordin „îndeplinit sau anulat”.1. ORDINELE DE BURSĂ Operaţiunile la bursele de mărfuri sunt cunoscute sub numele de tranzacţii bursiere şi se realizează pe baza ordinelor ce sunt transmise brokerilor pentru execuţie. care poartă denumiri legate de modul şi momentul în care sunt aduse la îndeplinire în timpul şedinţei de negociere:  ordin „la piaţă”. ordinul „creşte/micşorează”. Există o varietate de ordine folosite pe piaţa bursieră.  ordin „ în anulare”.  ordin „în deschidere”. ordinul „ valabil până la revocare”. O primă grupă de ordine cuprinde acele instrucţiuni legate de cantitatea de marfă şi perioada de executare a ordinului. Ordinele care se transmit brokerilor pentru execuţie sunt de mai multe feluri.  ordin „limită de stop”.Burse Capitolul 4 . 79 .OPERAŢIUNILE (TRANZACŢIILE) BURSIERE 4.

Ordinul „la închidere” se aplică atunci când se cere brokerului să execute o tranzacţie în ultimele 30 de secunde ale programului de lucru. De asemenea. Acest tip de ordin poate fi atât pentru vânzare. Ordinele „stop” sunt folosite în mod normal pe piaţa bursieră pentru „lichidarea poziţiilor deschise”. ce face obiectul tranzacţiei. de obicei. ordinul se autoanulează. limitarea preţului acţionează în sens contrar riscului. Ordinul stop riscă să fie declanşat de mişcările temporare ale preţului. un ordin „ stop” de vânzare devine operabil atunci când preţul contractului futures este inferior sau la nivelul „ preţului stop”. Ordinul „la deschidere” se aplică atunci când investitorul cere agentului de bursă executarea unei tranzacţii la preţul aplicabil la deschiderea bursei iar în situaţia că nu s-a executat la momentul indicat. datorită altor ordine plasate anterior. în vederea stopării pierderilor sau în scopul protejării profitului. Ideea cantităţii precizate este pentru a se tranzacţiona într-o formă eşalonată (în scară). dar numai după ce piaţa a atins valoarea specificată de client. Un ordin „stop” nu este dus la îndeplinire până când preţul pieţei nu atinge un anumit nivel. Ordinul stop reprezintă o dispoziţie de executare a unei tranzacţii la preţul pieţei. cât şi pentru cumpărare şi are valabilitate de la o zi până la 6 luni. brokerul nu garanzează executarea ordinului în acest interval de timp. fiind invers ordinului „ la cel mai bun preţ ”.Burse Ordinul „creşte/micşorează” este dat pentru o cantitate precizată. numită şi preţ stop. deci să se execute la câteva puncte mai mici sau mai mari decât preţul stop. dacă se mai doreşte operarea cu acest tip de ordin este necesar a fi reînnoit. 80 . Un ordin „stop” de cumpărare devine operabil atunci când preţul contractului futures. reprezintă subdiviziunea minimă a unităţii sau subunităţii monetare în care se exprimă preţul la bursă (cent pentru dolar. O altă categorie de ordine bursiere sunt ordinele de întrerupere cunoscute sub denumirea engleză de „stop loss order” sau ordine „stop”. dacă preţul este exprimat în $/tonă. după care. o sutime de cent pentru cent etc.). De aici rezultă faptul că. adică a cotaţiei de bursă cu 900 de puncte înseamnă o majorare a preţului cu 9 $/ tonă. De exemplu. după cum scopul este de a vinde sau a cumpăra. în funcţie de creşterea sau scăderea preţului. Particularitatea acestui ordin constă în aceea că. Punctul. o creştere a preţului. la un preţ în scădere sau în creştere. este superior sau la nivelul preţului definit prin ordin ca „ preţ stop”.

Scopul acestui tip de ordin este de a proteja un câştig potenţial sau de a limita pierderile în cazul unui bun sau titlu cumpărat la un preţ mai mare... protejând astfel. Ordinul „vinde stop . Ordinul „cumpără stop la . stop . Astfel. De exemplu. dacă preţul limită şi cel stop nu sunt identice. Ordinul „cumpără ... După declanşare. a descoperit o anumită marfă la 3000 unităţi monetare: limitarea pierderii cu 400 unităţi monetare.. ordinul se declanşează şi devine ordin limită.... ordinul devine „cumpără limită 401 unităţi monetare”. executată la un preţ al pieţei situat după declanşarea preţului stop specificat. devine ordin limită. Un al treilea tip de ordine sunt ordinele limită. Caracteristic acestui ordin este faptul că. cumpără 400 ..... la un preţ mai bun decât cel specificat de preţul limită. un ordin de vânzare la 2600 unităţi monetare „ stop”. La preţul stop. limită .Burse De exemplu. ceea ce înseamnă că se execută după ce preţul pieţei a ajuns la valoarea de 299 unităţi monetare. Ordinul „stop . dar numai după ce atinge preţul limită. Ordinul „vinde stop la .”. un câştig dintr-o vânzare anterioară fără acoperire.. Spre exemplu. cu cele două variante (de vânzare şi de cumpărare) nu este admis la toate bursele. ordinul protejează un profit sau limitează o pierdere. ordinul „vinde stop 300 unităţi monetare. 81 . limită”. dar după ce piaţa atinge preţul stop. executată atunci când preţul pieţei depăşeşte preţul stop. constituie o dispoziţie de cumpărare a unei mărfi.. limită. dat pentru limitarea pierderilor poate avea următoarea semnificaţie dacă operatorul care a cumpărat anterior. Acest tip de ordin.. dar numai după ce preţul stop a fost atins şi depăşit.. ordinul se declanşează. dar numai după ce a fost atins sau depăşit preţul stop.. reprezintă o dispoziţie prin care i se cere brokerului efectuarea unei tranzacţii de mărfuri.. care se referă la preţ şi timp: ordinul „limită la . limită 299 unităţi monetare” are următorul înţeles : când preţul pieţei în scădere atinge valoarea de 300 unităţi monetare.”. reprezintă o instrucţiune prin care agentul de bursă este autorizat să vândă un lot de mărfuri la preţul pieţei. reprezintă o dispoziţie de cumpărare a unei mărfi. acest ordin devine tip limită...”. asigură vânzarea ce urmează să se execute la un preţ mai bun decât preţul limită. Când preţul pieţei atinge preţul stop de 400 unităţi monetare. unele burse nu admit asemenea ordine. preţul de tranzacţie va fi mai mare sau mai mic decât preţul stop. stop. limită”. 401 .. Dacă se execută imediat după preţul specificat. prin natura sa.

se execută.Burse ordinul „cumpără limită la . Ordinul „vinde limită la . ceea ce presupune că trebuie realizată imediat executarea ordinului. în cadrul sesiunii de negocieri.”. Ordinul „alternativ”. ordinul „procentual”.”. iar clientul estimează că preţul va evolua într-o direcţie favorabilă. Ordinele vizând limita de preţ se caracterizează prin aceea că limitează preţul la care poate fi îndeplinită cererea clientului. Acest tip de ordin poate fi îndeplinit la un nivel fix al preţului sau la un nivel mai bun. Ordinul „cumpără limită la .. atunci când..”. trebuie realizate în perioada de timp stabilită. Acest tip de ordin are două variante (de vânzare şi de cumpărare) şi două faze: de aşteptare şi de declanşare.. este exclusiv de vânzare sau exclusiv de cumpărare şi permite agentului de bursă ca. Ordinul este lansat pe o perioadă de o zi. De altfel. Dacă piaţa nu atinge preţul indicat prin ordin. se referă la dispoziţia de efectuare a tranzacţiei de vânzare pornind de la preţul limită specificat sau mai bun. iar dacă în registrul expertului există ordine de tranzacţii anterioare. ordinul „vinde limită la . la un anumit preţ sau la un preţ mai bun. ce vizează timpul... până la 6 luni. va accepta riscul ca tranzacţia solicitată să nu fie executată. Faza de aşteptare. nu este executat. durează până când preţul pieţei atinge limita specificată.. între două situaţii de evoluţie a pieţei să ia o decizie privind încheierea unei tranzacţii. devenind ordin de tranzacţie la piaţă. iar faza a doua se declanşează. În practica bursieră a apărut o variantă a acestui tip de ordin în înţelesul de „îndeplinit sau anulat”. altă categorie de ordine se referă la instrucţiunile care însoţesc ordinele tip limită sau tip stop. Ordinul „ordin limită la .”.. Dacă ordinul nu a fost realizat în această perioadă..”. 82 . după care se autoanulează. reprezintă o dispoziţie de cumpărare a unei mărfi la un preţ specificat sau mai mic. se va anula în mod automat. Un ordin de „îndeplinire la limită” este executat numai atunci când preţul atinge un anumit nivel definit ca „preţ limită”.. în caz contrar operaţiunea este anulată. se referă la executarea unei tranzacţii cu titluri de mărfuri. de natura „limită la timp”. dintre care menţionăm următoarele : ordinul „alternativ”. ordinul „bun toată luna”.. uneori. Ordinele limită.

fără a preciza mărimea acestuia. cere brokerului să cumpere imediat un lot de marfă. la preţul pieţei. de încheierea prealabilă a altor tranzacţii specificate de client. imediat ce acesta a atins o valoare indicată de client. ordinul „cumpără la piaţă”. Acest tip de ordin deţine prioritatea în execuţie faţă de ordinele de tranzacţie interne. ordinul „ordine pereche”.Burse ordinul alternativ este o combinaţie a unui ordin de vânzare la limită şi a unui ordin de vânzare stop. ordinul „nu ţine”. la bursă prin acţiunea expertului de a contrabalansa ordinele din registrul său. ordinul „dacă piaţa atinge . ordinul nu este executat. Ordinul „bun toată luna” sau „bun în această lună”. este un ordin de tranzacţie formulat în afara bursei de către clienţi şi comercianţi. Prin acest ordin. care condiţionează executarea unei tranzacţii. nespecificând valabilitatea ordinului până la sfârşitul lunii în curs. Ordinul „vinde la piaţă”. brokerul încheie imediat o tranzacţie cu mărfuri. clientul doreşte cel mai bun preţ posibil al pieţei. Ordinul „la piaţă”. În baza ordinului „la piaţă”. la cel mai bun preţ posibil al pieţei. Ordinul „procentual”. prin intermediul brokerului.. executate de membrii bursei pe cont propriu. A cincea categorie de ordine poartă numele de „ordine de piaţă” sau „market order” şi cuprinde următoarele tipuri de ordine: ordinul „la piaţă”. are două variante : de vânzare şi de cumpărare. se referă la situaţia prin care clientul lasă la latitudinea brokerului momentul şi preţul de executare a tranzacţiei. Ordinul „dacă piaţa atinge . este un ordin exclusiv de tip limită sau stop.. în vederea 83 ..”. A şasea categorie de ordine de bursă se referă la procedura tranzacţiilor în mod general şi cuprinde : ordinul „din afară”. Ordinul „cumpără la piaţă”. dat de investitor. Deşi considerat a fi un „ordin la piaţă”.. este o instrucţiune care însoţeşte un ordin de tip limită sau stop. autorizează brokerul să vândă imediat un lot de marfă. la preţul pieţei. Ordinul „din afară”. Ordinul „nu ţine”. reprezintă o dispoziţie de cumpărare a unei mărfi ce se execută la preţul pieţei. dacă brokerul consideră că preţul sau momentul ar putea să-i dezavantajeze clientul. ordinul „vinde la piaţă”. Ordinul „ordine pereche” se aplică în două modalităţi : – într-o primă formă.”.

devenită operaţională din anul 1975 şi care are rolul de a interzice practicile frauduloase. cât şi pe piaţa cash. Comerciantul. constând în copierea tranzacţiilor anterioare pentru a stimula o piaţă activă. Să presupunem că un comerciant din S.1 kg = 2. brokerul întocmeşte un borderou cu rolul de decont ce cuprinde confirmarea scrisă a tranzacţiilor şi ordinele primite şi executate. respectiv rezultanta acestora : profit sau pierdere. brokerul.U.2046 lb. în limbaj bursier se numeşte „P and S” (purchase and sale = cumpărare şi vânzare) şi prezintă situaţia contului celui ce a emis ordinele şi în care sunt prezentate ambele laturi ale tranzacţiei. atât pe piaţa futures. bumbacul este sub control guvernamental. va solicita clientului său (ordonatorul) să se supună reglementărilor privind separarea fondurilor utilizate în comercializarea la bursă a unor asemenea mărfuri.000 livre (lb). reprezentând numărul maxim de contracte deţinut de un participant pe aceste pieţe şi obligativitatea raportării poziţiilor în cazul atingerii şi a depăşirii unui anumit nivel. cât şi CFTC. deci 10 contracte sunt echivalentul a 227 tone. La încheierea tranzacţiilor. Datorită faptului că. hotărăşte să cumpere 10 contracte (un contract = 50.. va proceda la deschiderea unui cont cu care poate să opereze brokerul ales pentru executarea ordinului. posibilitatea de a verifica dacă preţurile la care au fost executate ordinele sunt corecte şi competitive. Aceste reguli sunt emise de către Comisia pentru Tranzacţii Futures cu Mărfuri (CFTC – The Commodity Futures Trading Commission). Principalul instrument utilizat în atingerea acestui scop este controlul secvenţial („audit trail”) al ordinelor primite şi al executării acestora. Penalizarea manipulărilor şi încercărilor de manipulare revine acestei comisii (CFTC). constatând că preţurile pentru bumbac sunt scăzute. Acest document bursier sub formă de memorandum. respectiv 1 lb= 0. în scopul asigurării executării ordinelor clienţilor în mod corect şi în condiţiile competitive ale unei pieţe eficiente.A. control care asigură atât burselor de mărfuri. – în cea de-a doua formă. într-o primă fază. cunoscând faptul că. De asemenea. 84 .Burse reducerii discrepanţei preţurilor şi a impulsionării tranzacţiilor. prin manipularea pieţei. care solicită stabilirea de limite ale poziţiilor în tranzacţiile futures.4535 kg). posibilitatea de a se crea poziţii de monopol şi deci de a manipula piaţa este relativ uşor de realizat prin achiziţionarea unor poziţii apreciabile asupra mărfii respective. în practică s-a demonstrat că numărul contractelor futures tranzacţionate este într-o cantitate mult mai mare decât oferta reală existentă pe piaţa fizică a mărfii respective.

Deoarece atmosfera din ringul bursei este tensionată. pentru mai multă siguranţă au fost elaborate şi o serie de semne convenţionale executate cu mâna sau cu capul. În contractul tip se stabileşte procedura privind comisionul. are loc într-un limbaj cu adevărat telegrafic. când operaţiunea de cumpărare a fost lichidată sau când vânzarea a fost răscumpărată. ci numai la livrarea mărfii. respectiv. corespunzătoare cerinţelor CFTC. în ordinea strict cronologică şi evidenţiată ca atare în desfăşurarea operaţiunilor. preţurile fiind preluate şi raportate instantaneu. brokerul.Burse Această verificare este posibilă datorită mecanismului înregistrării. a etapelor tranzacţiilor. Astfel. convorbirea prin care brokerul primeşte un ordin. ceea ce permite efectuarea unui volum mare de afaceri într-un timp foarte scurt. Înţelegerile orale prin aceste coduri sunt confirmate apoi în scris printr-un formular de dimensiunea unui sfert de coală A4. Brokerul va cere clientului să semneze o proformă. va propune semnarea unui „margin agreement” şi depunerea de fonduri în garanţie. Executarea ordinului are loc în spaţiul destinat tranzacţiilor („trading floor” sau „Cotton Pit”) din incinta bursei de bumbac din New York. Vânzările sau cumpărările se fac prin strigări pe „ringul” sau în „pitul” bursei. între comerciant şi broker nu au existat anterior relaţii de afaceri. Cumpărătorul de bumbac la termen (futures) nu plăteşte nici un comision la cumpărare. considerate adevărate coduri bursiere . După deschiderea unui cont curent sau depunerea de fonduri în garanţie. cantitatea minimă care se poate cumpăra sau vinde la bursă. printr-un circuit telefonic particular. Datorită condiţiilor uniforme (standard) ale contractelor de bursă. În situaţia când. unde brokerul cumpără şi vinde continuu bumbac la termen. de regulă. cu privire la segregarea fondurilor utilizate în comercializarea la bursă a mărfurilor aflate sub control guvernamental. se transmite brokerului ordinul de cumpărare a 10 contracte de bumbac. Comisionul este facturat ordonatorului operaţiunii. înainte de a executa ordinul. de către brokerii de incintă. respectiv la scadenţă. cu următorul conţinut: 85 . direct în „camera telegrafică”. tranzacţiile sunt simplificate.

.. în general. Se substituie Casa de Clearing. În funcţie de fluctuaţiile de pe piaţă............ Această capacitate deosebită pe care o are Casa de Clearing..................... brokerul va solicita adiţional diferenţele necesare şi va repeta aceasta în funcţie de nivelul fluctuaţiilor adverse..... Casa de Clearing a reuşit să evite şi cele mai mici pierderi în perioadele de mari fluctuaţii pe piaţă...Burse Bursa de bumbac New York Vânzător ..... clientul (ordonatorul) poate cere brokerului să-i transmită profitul realizat.. Vânzător ... în sensul de a se evita riscurile prin menţinerea sub un control eficient şi a oscilaţiilor de preţ.......... constă în puterea financiară şi în mecanismul flexibil şi operant de percepere a depozitelor în garanţie („deposits”) şi a diferenţelor („margins”).. fără a fi însă obligat să-şi lichideze tranzacţia...... În general. astfel că.............. Toate aceste confirmări de contracte se înregistrează pe fişe centralizatoare de tipul: Marfa Data .........2008 Semnătura ........... Cumpărat Vândut Contractele înregistrate după acest sistem sunt verificate la Casa de Clearing şi sunt acceptate pentru „cealaltă parte” (în exemplul dat – cumpărător)... iar în situaţia că tranzacţia generează profit.......................... . reprezintă 10 – 20 % din valoarea totală a mărfii tranzacţionate.... Numărul de loturi : Suma de livrare:____ $ Preţul : $/lb sau tonă New York Data: ...... care devine partea ce garantează executarea ireproşabilă a obligaţiilor asumate de către părţi prin contractele încheiate la bursă............... 86 . depozitul iniţial poate să devină insuficient şi în acest caz...... depozitul iniţial în garanţie ce trebuie să-l depună investitorul (cel ce transmite un ordin la bursă)... Cumpărător ............. Pentru a realiza atractivitatea pieţei...

cu livrare în luna septembrie. cu livrare în luna decembrie. un contract de bumbac (50. Comerciantul îşi propune să cumpere 50. în sumă totală de 2000 $. adică fluctuaţia în puncte („points”) este egală cu o sutime dintr-un cent (1 cent/lb). la care se adaugă comisionul de 75 $. fluctuaţiile zilnice sunt limitate prin stabilirea unor niveluri minime şi maxime. Să considerăm că un comerciant de grâu are deja un cont la unul din membrii bursei din Chicago. Astfel. fluctuaţia minimă este de o sutime de procent.01 cenţi x 50. Comisionul pentru cumpărare.000 de livre. În ipoteza că speculatorul ţine contractul până în luna septembrie şi că până la această dată preţurile au crescut de la 80 la 90 cenţi/livră. de la Bursa de bumbac din New York. la preţul de 80 de cenţi/livră. acesta se va hotărî să vândă la acest preţ. diferenţele adiţionale corespunzătoare declinului înregistrat de 10 cenţi. iar pierderea totală cash va fi de 5000 $. În acest caz. aceasta echivalează la contractul de bumbac cu 100 de puncte. O altă variantă este situaţia în care piaţa a scăzut. Fluctuaţia minimă la un asemenea contract este de un punct sau o sutime dintr-un cent. În acest caz. iar oscilaţiile de un cent/lb sunt egale cu 500 $/contract. un punct este egal cu 5 $ (0. la care cantitatea minimă este de 50. la Bursa de bumbac din New York. la un contract de bumbac. Speculatorul va realiza un profit de 10 cenţi/livră sau 1000 puncte. respectiv vânzare. Un alt exemplu se referă la transmiterea ordinelor pentru o tranzacţie de grâu la Bursa de cereale din Chicago (Chicago Board of Trade). Dacă un speculator cumpără în luna ianuarie. circa 5 % din valoarea contractului. Acest ordin recepţionat de membrul bursei este retransmis operatorului său ce se află în „ringul” bursei împreună cu alţi brokeri. Dacă fluctuaţia este de un cent întreg.Burse la marea majoritate a burselor de mărfuri. respectiv 5 $/punct sau un profit brut de 5000 $. transmite telefonic membrului bursei din Chicago un „ordin de piaţă” pentru cumpărarea a 10 contracte.000 lb = 500 cenţi = 5 $). respectiv cu 500 $. iar speculatorul va fi solicitat să depună cash. având depusă o sumă de bani ce poate fi folosită drept „depozit în garanţie”. adică 10 contracte (un contract = 5000 busheli) şi ca atare.000 livre). pierderea speculatorului va fi de 50 cenţi/livră.000 de busheli de grâu. prin brokerul său. va trebui să depună fonduri în garanţie numite şi „original margin”. 87 . în loc de 20 cenţi profit. respectiv. rezultând un profit net de 4925 $. este de circa 75 $. respectiv 5 $.

88 . sunt de +/-10 cenţi/bushel. preţul. fluctuaţiile limită zilnice pentru grâu sunt de +/. Cel care vinde şi a fost reperat pe ring.000 busheli de grâu şi deci va emite un ordin de vânzare la cel mai bun preţ. ce definesc limitele zilnice ale fluctuaţiilor. respectiv electronice. din care se deduce comisionul brokerului pentru executarea ordinului de cumpărare-vânzare de 220 $. de +/. s-a constatat faptul că. Totodată.4 cenţi/ bushel. rămânând un profit net de 9780 $ (10000 – 220 = 9780 $). cantitatea. comerciantul va da brokerului ordinul de închidere a operaţiei obişnuite de piaţă. care va parcurge aceeaşi filieră. profitul comerciantului va fi de 10. la bursele de mărfuri din Chicago şi Mineapolis.000 $). care sunt urmate de modi-ficări bruşte de preţ şi unele dereglări în funcţionarea bursei. în care sunt menţionate numele (sau numărul) brokerului vânzător. Ordinul trebuie executat imediat. la puii congelaţi sau proaspeţi. printr-un operator central. În noua tranzacţie. primeşte de la brokerulcumpărător. brokerul de pe „ringul bursei” fiind obligat să vândă la cel mai ridicat preţ al zilei.000 busheli x 20 cenţi/busheli = 10. în câteva minute informaţia privind contractul încheiat este la dispoziţia celor interesaţi din lumea întreagă. este înregistrat preţul la care s-a încheiat tranzacţia şi este imediat transmis în sute de aparate telegrafice. social sau politic. semn că a recepţionat semnalizarea acestuia şi este pregătit pentru tranzacţie. la cel mai bun preţ ce se poate obţine pe piaţă şi ca atare brokerul va repera pe „ring” pe cel care oferă şi va semnaliza prin semne gen coduri. astfel că. De exemplu. brokerul marchează pe ordinul de piaţă. comerciantul va decide vânzarea celor 50. Pentru ameliorarea acestor efecte şi în scopul prevenirii demoralizării participanţilor la tranzacţiile busiere. precum şi timpul cât a durat pentru executarea ordinului. iar peste o lună se constată că preţurile au crescut cu 20 cenţi/bushel. În acest moment brokerul-cumpărător face o notă. la porumb.Burse Prin intermediul unui ceas-pontator. la cafea.000 $ (50. fluctuaţiile şi oscilaţiile de preţ depind nu numai de raportul dintre cerere şi oferă. data şi ora când a primit ordinul. instituţia bursei a adoptat norme şi reguli precise. Dacă preţul la care s-a încheiat tranzacţia este de 2.2 cenţi/livră etc. ci şi de alţi factori. Din experienţa practică acumulată la bursă.20 de cenţi/bushel (faţă de nivelul închiderii din ziua precedentă). de +/.15 $/bushel. inclusiv apariţia unor ştiri sau evenimente nepre-văzute de ordin climateric. Pentru finalizarea tranzacţiei de grâu la Bursa de mărfuri din Chicago. componente ale limbajului propriu burselor.

respectiv 50. care va trece prin aceeaşi filieră. de către intermediari autorizaţi (agenţi de bursă) şi în conformitate cu regulamentul şi uzanţele bursiere. care consideră operaţiuni de bursă. Ordinul recepţionat de membrul bursei a fost transmis brokerului din „ringul bursei” care l-a executat. Din modul cum s-a desfăşurat tranzacţia. 3. cu lichidare pe bază de angajament.200 $. preţ înregistrat printr-un operator central şi transmis prin mijloace specifice de telecomunicaţii. În concluzie.2. 5. cu condiţia de a înregistra operaţiunea la bursă. comerciantul a realizat un profit net de 12.200 $. În situaţia în care.500 $. „în marjă”. pe bani gheaţă. peste o lună.000 busheli grâu x 25 cenţi/bushel = 12. contractele ce sunt încheiate în incinta bursei în timpul şedinţelor oficiale. ordinul de închidere este un ordin de vânzare. din care se scade comisionul brokerului în sumă totală de 300 $ : 12. – limitele de acţiune a brokerilor. 89 . cu lichidare normală. de către persoane abilitate. TRANZACŢII BURSIERE În literatura de specialitate se apreciază că există două orientări în definirea tranzacţiilor bursiere şi anume: 1. pe pieţele de tip american: 1. să presupunem la 2. ordinul de bursă dat în vederea tranzacţionării la bursă precizează următoarele: – direcţia tranzacţiei – vânzare/cumpărare. – ideea de preţ. 4. concepţia prohibitivă. Rezultă faptul că. care include şi operaţiunile încheiate în afara bursei. concepţia restrictivă. 2.000 de busheli de grâu. la cel mai bun preţ posibil. comerciantul constată că preţurile au crescut cu 25 cenţi/bushel. care a rezultat din următorul calcul: 50.500 – 300 = 12. dar cu condiţia ca acestea să fie realizate între membrii bursei.Burse Considerăm că a trecut o lună de la transmiterea telefonică a unui „ordin de piaţă” pentru cumpărarea a 10 contracte de grâu (un contract = 5000 busheli) cu livrare în luna decembrie. brokerul de pe „ringul bursei” având obligaţia să vândă la cel mai bun preţ al zilei. el poate să decidă închiderea operaţiunii prin vânzarea celor 10 contracte. cu lichidare imediată. 2.20 $/bushel. 4. Principalele tranzacţii cu titluri financiare primare (acţiuni şi obligaţiuni) sunt: a.

Burse 6. cele cu lichidare normală. Deci. b. la vedere. în acest caz. termenul este de câteva zile. TRANZACŢIILE CU TITLURI PRIMARE a) Tranzacţiile pe bani gata. De asemenea. 4. primind contravaloarea integrală a acestora în contul său. brokerul acordă clientului său. În primul caz. vânzările scurte. b) Tranzacţiile în marjă. El este obligat să depună. cel mai frecvent.1. în care se vând şi se cumpără societăţi. trebuie să predea titlurile contractate în cadrul aceluiaşi termen. operaţiunile condiţionale. După scopul tranzacţiilor bursiere se întâlnesc următoarele tipuri de operaţiuni: a) speculative. se fac pe baza contului cash deţinut de client la firma broker. cu respectarea unor reguli stricte. Spre deosebire de tranzacţiile pe bani gata. predarea/plata titlurilor se realizează chiar în ziua încheierii contractului de bursă. Termenul de executare diferă la contractele cu lichidare imediată. În acest caz. la termen sau „cu reglementare lunară”. vărsând suma respectivă în contul său la broker. În ultimele două decenii. în termenul prescris pentru lichidarea normală (de regulă 7 zile bursă) numai o anumită „acoperire” sau marjă (margin). la bursele europene: 1. c) de acoperire. reprezintă cumpărări efectuate prin intermediul contului de marjă deţinut de client la firma broker. diferenţa până la valoarea 90 . investitorul care dă ordin de cumpărare a unui volum de acţiuni. 2. în raport cu Regulamentul bursei. b) de arbitraj. un credit pentru realizarea operaţiunii bursiere. nu trebuie să achite firmei broker cu care lucrează întreaga contravaloare a acestora. iar în al doilea caz. d) cu caracter tehnic. În practica bursieră se întâlnesc din ce în ce mai mult şi tranzacţii cu firme. un avânt deosebit au luat tranzacţiile cu titluri derivate cunoscute sub numele de contracte futures şi cu opţiuni. un investitor poate cumpăra titluri financiare cu condiţia să plătească integral contravaloarea acestora.2. în anumite limite. clientul care vinde cash. respectiv. 3.

clientul rămânând dator faţă de broker cu titlurile respective. în aceste operaţiuni nu se poate lucra „descoperit”. până în momentul în care se va acoperi (va cumpăra titlurile şi le va restitui brokerului).În esenţă. La vânzările „scurte” se face livrarea titlurilor printr-un împrumut. executarea contractului (predarea titlurilor. Pe de altă parte. Ca atare. trebuie să depună titlurile vândute. nici în ceea ce priveşte titlurile. diferenţele negative de preţ fiind suportate de client. de lichidităţile necesare. urmând a fi executate (lichidate) la o dată fixă. clientul care dă un ordin de cumpărare trebuie să depună contravaloarea cash a titlurilor. Vânzările „scurte” se realizează prin intermediul unui cont în marjă deschis de client la broker. Tehnica vânzărilor „scurte” se deosebeşte de cea a vânzărilor „lungi”. 91 . d) Tranzacţiile cu lichidare imediată presupun ca decontarea între părţi să se realizeze imediat după ce tranzacţia a fost încheiată. numită ziua lichidării. Practic. titlurile neplătite sunt revândute de către agentul de bursă. nici în ceea ce priveşte plata. reprezintă „orice vânzare a unor titluri de care este executată prin livrarea unui titlu împrumutat de către vânzător (sau în contul lui)”. În caz contrar. Acest tip de tranzacţie. În acest din urmă caz. începând de la un singur titlu. titlurile proprii existente în momentul încheierii tranzacţiei în contul său de broker. iar titlurile nelivrate sunt cumpărate de pe piaţă. e) Tranzacţiile cu lichidare lunară se încheie la bursă într-o anumită zi. redarea titlurilor vândute trebuind să se facă în intervalul de timp stabilit pentru lichidarea normală a unui contract bursier. se poate face pentru orice cantitate. fără să dispună de ele atunci când au angajat operaţiunea. în termenul prescris pentru lichidarea normală. cumpărătorii pot să achiziţioneze titluri fără a dispune la momentul încheierii contractului. iar vânzătorii pot să le cedeze. Ca atare. clientul livrează. în fiecare lună. operaţiunea constă într-o vânzare executată cu titluri împrumutate. Deci. plata preţului) trebuie să o facă trei zile de la încheierea operaţiunii.Burse contractului constituind-o împrumutul pe care clientul îl obţine de la broker pentru tranzacţia respectivă. cel care dă ordin de vânzare. c) Vânzarea scurtă.

g) Tranzacţiile cu stelaj reprezintă un contract condiţional. precum şi de scadenţa contractului şi tendinţa estimată a pieţei. f) Tranzacţiile cu primă dă dreptul cumpărătorului la lichidarea contractului (în ziua strigării primelor).  riscul asumat de operator. fie să abandoneze (rezilieze) contractul. Totodată. fie vânzător al acţiunilor la preţul mai mic. atunci când lucrează „descoperit” şi care este limitat la mărimea primei. când cumpărătorul stelajului se declară vânzător de titluri. Prin urmare. el poate da garanţie titlurile a căror livrare efectivă se face în momentul tranzacţiei scadenţei pentru acel tip de contract. vânzătorul stelajului trebuie să livreze titlurile la preţul mai mare. adică să facă livrarea. numit şi preţul de exercitare depinde de cursul acţiunii (căreia i se asociază trei prime. pe care cumpărătorul se angajează să o plătească la scadenţă. când cumpărătorul stelajului se declară cumpărător de titluri. plătind vânzătorului prima (abandonarea primei). Mărimea primei se numeşte „dont” şi este fixată de Consiliul Burselor. ţinând seama de două preţuri stabilite prin contract. Pentru una şi aceeaşi primă. Cumpărătorul unui stelaj pe acţiuni se poate declara fie cumpărător al acţiunilor la preţul mai mare. Preţul de cumpărare într-o operaţiune cu primă este mai mare decât preţul dintr-o operaţiune cu lichidare lunară. apar două elemente particulare:  marja (acoperirea) contractului. respectiv plata (ridicarea primei). în care cumpărătorul are dreptul să aleagă sensul operaţiunii.Burse De asemenea. Preţul contractului. pentru fiecare din scadenţele titlurilor). constituită din mărimea primei (prima reprezentând suma de bani convenită de la început. numite bornele stelajului. În schimb. respectiv preia la preţul mai mic. care are alternativele amintite. deoarece cumpărătorul. 92 . fie să ceară executarea contractului. cel care a cumpărat este proprietar din momentul în care a încheiat contractul şi dobândeşte dreptul la dividende. trebuie – prin diferenţă de preţ – se compenseze acest avantaj pe care îl acordă vânzătorul (diferenţa respectivă se numeşte „ecart”. în cazul în care nu execută contractul). preţul este cu atât mai ridicat cu cât scadenţa este mai îndepărtată.

a1. 93 . între care mai importanţi sunt : – dimensiunea cererii. care se mai numesc şi preţuri „spot”. 2. cât şi plata contravalorii lor. presupun că atât livrarea mărfurilor. a2 – la termen. Predarea mărfii vândute contra plată poate să nu fie. ci la o dată apropiată datei încheierii operaţiunii la bursă. – uşurinţa stabilirii cantităţii şi calităţii mărfii respective. proces ce ia în calcul costurile aferente depozitării. care trebuie să se caracterizeze prin amploare şi continuitate. transferul titlului de proprietate asupra mărfii să fie urmat de livrarea efectivă a bunului negociat la bursă şi plata cash. respectiv acoperirea unor nevoi reale. Operaţiunile „spot”. – aprovizionarea cu mărfuri.2. pe baza preţurilor negociate.Burse La Bursa de la Paris. care practic este livrabilă la 5 zile de la semnarea contractului . materializate prin acceptarea riscurilor în aşteptarea profiturilor. Operaţiunile care se încheie în cadrul burselor de mărfuri urmăresc în principal trei scopuri: 1. Spre exemplu.2. – eficienţa păstrării stocurilor. stelajul contând pentru luna curentă şi următoarele 5 luni de lichidare. care la rândul ei este condiţionată de o serie de factori interdependenţi. presupun ca marfa fizică să existe fie în stoc la vânzător. tranzacţionată la bursă. Acest tip de operaţiuni presupun lichiditatea pieţei. întrucât aceste operaţiuni bursiere precizează faptul că. TRANZACŢII CU MĂRFURI Acoperirea unor nevoi reale ale cumpărătorilor prin aprovizionarea cu mărfuri se realizează prin două tipuri de operaţiuni bursiere : a1 – la disponibil sau spot. 3. are loc imediat după încheierea contractului (anexa 1). riscul de deteriorare a calităţii. Operaţiunile la disponibil sau spot sau pe bani gata (cash) sau la vedere. – câştiguri prin operaţiuni speculative. modul de finanţare a stocurilor şi riscul schimbărilor de preţ. Bursa Română de Mărfuri Bucureşti asigură contracte tip „spot” cu marfă „la vedere”. fie în depozitele bursei. existenţa şi costul serviciilor de asigurare. în toate cazurile imediată. – protecţia contra riscurilor rezultate din fluctuaţiile foarte mari de preţuri. 4. unitatea tranzacţională pentru stelaj este de 100 de titluri.

la un preţ stabilit şi cu executarea contractului la scadenţă (la o dată viitoare).  18 luni. cealaltă parte având astfel interesul de a nu efectua sau accepta livrarea mărfii. la cartof. operaţiunile tip „forward” prin bursele de mărfuri nu au o pondere însemnată. la zahăr şi cafea. ci la o dată stabilită în viitor. 94 – . în momentul semnării contractului. faţă de contractele cash. întrucât riscurile cu care se confruntă o parte contractantă depind în întregime de cealaltă parte. – calitatea serviciilor de telecomunicaţii. între momentul încheierii contractului şi efectuarea livrării mărfii. în funcţie de specificul mărfii. fie pentru cumpărător. Tranzacţionarea acestui tip de contracte se poate sau nu realiza prin intermediul bursei. respectiv a cumpăra o anumită marfă. un titlu financiar sau un instrument monetar. care să asigure facilitatea transferului mărfii şi a titlului de proprietate asupra ei. livrarea şi plata urmând să se efectueze la o dată ulterioară (anexa 2). caz în care se vor supune regulilor de funcţionare a bursei. rezultat al raportării costului transportului la valoarea produsului. Contractele forward. ca urmare a faptului că. fie pentru vânzător. Contractul tip futures.  36 luni. cum ar fi:  3 luni. De asemenea. dreptul de proprietate asupra mărfii respective nu este transferat în momentul semnării contractului.  6 luni. preţul acesteia se poate modifica. a2 Operaţiunile la termen presupun livrarea mărfii la o dată ulterioară încheierii contractului. plata are loc la o dată posterioară negocierii. este o înţelegere între două părţi de a vinde. se caracterizează prin aceea că.Burse eficienţa transportului mărfii. la cauciuc natural etc. – contracte futures. determinând o evoluţie a valorii contractului favorabilă. la metale. În general. Preţul la care urmează a se efectua transferul mărfii este însă stabilit de comun acord de către vânzătorul şi cumpărătorul mărfii. Contractele tip „forward” se încheie pentru vânzarea-cumpărarea unei cantităţi determinate dintr-o marfă la un preţ stabilit în momentul încheierii contractului. Operaţiunile la termen se realizează cu ajutorul a două tipuri de contracte: – contracte forward.

respectiv de depunctare. 3. Pentru caracteristicile superioare standardului. în esenţă. numit „short”. de la o singură caracteristică pentru o livrare sau la mai multe caracteristici pentru aceeaşi livrare. contractul mai cuprinde: – scala de punctare. Denumirea mărfii. În esenţă. În funcţie de tipul de marfă. Mărimea contractului. Practic. se angajează să livreze cumpărătorului. în care momentul livrării este rupt. – limitele între care se pot înscrie caracteristicile pentru care se admit derogări. preţul de livrare se majorează conform scalei de punctare. cele „forward” sunt contracte spot. o anumită marfă. în funcţie de derogările de la standardul de calitate admis prin contract. exprimată în unitatea de măsură caracteristică. „forward” şi „futures”.Burse Deci. realizarea contractului se depersonalizează. iar marfa şi lichidităţile necesare realizării contractului sunt asigurate. Dacă primele două tipuri de contracte („spot” şi „forward”). 4. în cantitatea şi de calitatea specificată. contractul tip futures exprimă acordul de voinţă dintre un vânzător şi un cumpărător. numit „long”. un contract „futures” cuprinde următoarele elemente: 1. Analizând cele trei tipuri de contracte: „spot”. dacă până la scadenţă debitorul obligaţiei nu şi-a închis poziţia pe care o deţine în bursă. Operaţiunile „futures”. în cadrul contractelor „futures” nu există decât posibilitatea tranzacţionării prin bursă. sunt tranzacţii bursiere care generează obligaţia părţilor de a livra sau a plăti o marfă la un anumit preţ şi la un termen viitor stabilit în contract. Lunile pentru care se tranzacţionează. iar pentru caracteristicile inferioare standardului. 2. preţul se micşorează. se observă faptul că. pe care bursa o pune la dispoziţia clienţilor pentru preţul de livrare efectivă a mărfii. la o dată fixată în viitor şi la un preţ stabilit în momentul semnării contractului. prin care vânzătorul. prin care odată o cerere sau ofertă acceptate prin contract „futures” asigură aderarea automată la o casă de compensaţie (Casa de Clearing). se pot tranzacţiona sau nu prin intermediul bursei. contracte „forward” standardizate. de momentul încheierii contractului. Caracteristicile de calitate acceptate de bursă (specificaţie). în baza unui mecanism specific. care cuprinde cantitatea de marfă ce face obiectul contractului. iar contractele „futures” sunt. 95 . care devine partenerul fiecărei părţi în contract. elemente esenţiale conform unui standard acceptat şi pentru care nu se admit derogări. în timp.

dacă nu s-a convenit altfel Mijloc de transport ___________________________________ CERTIFICAT DE CALITATE ŞI EMITENT ___________________________________ ALTE CONDIŢII ACCEPTATE _____________________________________________ ________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________ ÎN CAZUL NERESPECTĂRII CLAUZELOR CONTRACTULUI.. Preţul. LA EXPIRAREA TERMENULUI CONVENIT PRIN PREZENTUL CONTRACT. Modalităţile de desfăşurare a tranzacţiilor spot prin strigare liberă pe ringul Bursei Maritime şi de Mărfuri Constanţa sunt reglementate de prevederile Regulamentului de Organizare şi Funcţionare adoptat de Adunarea Generală a Acţionarilor la 17 decembrie 1993 şi amendat ulterior. MODEL Anexa 1 CONTRACT VÂNZARE-CUMPĂRARE TIP SPOT NO _________ Denumire/Nr. SUMA RĂMASĂ SE VA VIRA DE CĂTRE B.M. DUPĂ DEDUCEREA COMISIOANELOR DATORATE BURSEI. PARTEA ÎN CULPĂ VA FI PENALIZATĂ CU 10 % DIN VALOAREA TRANZACŢIEI.C.C. la data de 14 iulie 1995.Burse 5.C. modalitate de plată) ____________________________ CONDIŢII DE LIVRARE:Locul mărfii ________________________________________ Data livrării ________________________________________ Nu mai târziu de 5 zile de la data semnării prezentului contract. În termen de 60 de minute de la terminarea tranzacţiei în ring. Agenţie Bursieră Adresa Cont/Banca Cod Fiscal Înmatriculat Of. ÎN CONTUL PĂRŢII PĂGUBITE. Având în vedere prevederile legale în vigoare şi necesitatea adaptării la condiţiile specifice de comercializare a diferitelor mărfuri. rămân valabile prevederile exprese adoptate de Bursa Maritimă şi de Mărfuri Constanţa. Comerţului Reprezentat prin broker/cod BROKER Denumire/Nr. cotaţia – în ce monedă şi în ce unitate de măsură. Comerţului Reprezentat prin broker/cod BROKER ÎN CALITATE DE: VÂNZĂTOR CUMPĂRĂTOR SE ÎNCHEIE PREZENTUL CONTRACT PENTRU URMĂTOARELE MĂRFURI: DENUMIREA MĂRFII (+ specificaţii) TO DATA TRANZACŢIONĂRII PIAŢA CANTITATE CONTRACTATĂ CONTRACTE PREŢ lei VALOARE CONTRACT lei CONDIŢII DE PLATĂ (Termen.M. În cazul în care brokerii nu convin asupra modificărilor. VÂNZĂTOR Agenţie BROKER/COD B. CUMPĂRĂTOR Agenţie BROKER/COD 96 . câteva clauze din contractul tip spot se pot negocia între brokeri.M. DACĂ PĂRŢILE NU AU CONVENIT ALTFEL. CONFORM REGULAMENTULUI . Agenţie Bursieră Adresa Cont/Banca Cod Fiscal Înmatriculat Of. respectiv. OBLIGAŢIILE PĂRŢILOR REZULTÂND DIN ACESTA SE ANULEAZĂ. OPERATOR CONTRACT Precizări: 1. ORICE DISPUTĂ CARE AR APĂREA ÎN LEGĂTURĂ CU ACEST CONTRACT VA FI SUPUSĂ COMISIEI DE ARBITRAJ A B.M.M. 2.M.

6. pentru cantitatea contractată.B. se recomandă ca circa 10 % din cantitatea totală să fie livrată însăcuit pentru mărirea siguranţei transportului. ( 5 % la opţiunea cumpărătorilor) Conform uzanţelor internaţionale. 4. luându-se în considerare cursul oficial de schimb din data încheierii contractului. dacă marfa nu a fost livrată. odată făcute publice.Burse 3. sugerează negocierea normei de încărcare şi recomandă: o norma de încărcare: ……………………….MTS/WD – SILEX UUIUAATUTCAL 97 . fără plata taxelor. BROKERI: ………………………………………………………………………………. (B. MODEL Anexa 2 CONTRACT FORWARD (TIP) PENTRU LIVRĂRI F. costul operaţiunii de însăcuire cade în sarcina vânzătorilor. în portul ………………………… 5.. o preţul este valabil în condiţia de livrare F. Valoarea contractului se calculează.M. MARFA ÎN VRAC …………………………………………………………………….C. Comisionul brokerilor se achită în 7 zile lucrătoare începând cu data semnării conosamentului său. CUMPĂRĂTORUL: reprezentat de ……………………………………………………………………………….O. Strigările se fac la preţuri libere de taxe. 5. în afara cazului în care neîndeplinirea se datorează vânzătorului sau unor situaţii de forţă majoră. inclusiv mărimea comisioanelor şi garanţiilor practicate în bursă.G.. CARACTERISTICI DE CALITATE ………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………….. 7.... rujat conform INCONTERMS 1990. până cel mai târziu în a 30-a zi consecutivă de la ultima zi de livrare stabilită prin contract.C. au semnat astăzi ……………………………………….O.R. Vânzătorii sunt îndreptăţiţi să primească avizări (N.M. orice alte detalii cu privire la marfă.M. România). Chiar dacă preţurile se strigă în valută.B. COMISIONUL BROKERILOR ………………% din preţul acestui contract va fi plătit de ………………………….. Cumpărătorii nu au dreptul să refuze livrarea dacă marfa este de calitate superioară celei convenite prin prezentul contract. ATESTAREA CALITĂŢII Calitatea va fi atestată prin certificate emise de organismul convenit de părţi.) aproximative ale navei de 7/5/3 zile calendaristice înainte de data sosirii în port şi definitive de 4x24 ore. respectiv ………………………………………………………………………………………………. la solicitarea analistului de resort din cadrul departamentului tranzacţii. brokerul va anexa specificaţia mărfii introduse la tranzacţionare şi va oferi. clienţii se vor adresa agenţiilor de brokeraj (bursiere) înscrise la bursă. fie că acest contract a fost sau nu executat.. pentru anumite categorii de marfă. recomandă S. DE CEREALE ÎN VRAC NOTĂ: Parte din clauze conform GAFTA NO 64/01 decembrie 1990 VÂNZĂTORUL: …………………………………………………………………………. LIVRAREA Perioada de livrare a mărfii este ……………………………………………………………. CANTITATEA …………………………………………………………………………. La înregistrarea ordinului.. în cazul în care s-a contractat un caric complet. calculul valorii contractului şi plăţile efective se fac în lei.. reprezentat de ………………………………………………………………………………. un contract de vânzare-cumpărare cu următoarele clauze şi în condiţiile şi legislaţia specifică ţării de origine a mărfii: 1. cu condiţia ca acestea.S. de origine …………………………………………………………………………………… 2. să nu ducă la identificarea clientului agenţiei bursiere. Cumpărătorii se obligă să prezinte nava gata de încărcare în acelaşi interval. PREŢUL …………………………. (în cazul în care se utilizează standarde de calitate.O. Pentru orice alte amănunte. dacă nu se convine altfel (B.M. o per tonă sau per lbs (conversia pentru prezentul contract este de 2240 lbs echivalentul a 1016 kg). 4. Nava va fi încărcată în conformitate cu prevederile vamale şi cu normele uzuale în portul de încărcare. inclusiv extremele. se admit doar standardele româneşti în vigoare la data semnării contractului) 3. Plăţile efective (inclusiv comisionul bursei) se fac incluzând aceste taxe./ VALOAREA ………………………………….

Constanţa De exemplu..: Bill of Lading.. din ţara de origine sau pe teritoriul unde se situează portul de încărcare a mărfii vor fi în contul vânzătorilor. IMPOZITE ETC. TAXE VAMALE LA EXPORT. 98 .. în $/tonă. PE MARFĂ Orice taxe vamale la export. 9.Burse o demarrage/despach …………………. VICII ASCUNSE – nu se garantează faptul că cerealele nu au defecte care nu sunt evidente la o examinare rezonabilă realizată de S. Fluctuaţia maximă de preţ ( ) admisă zilnic.M.M. în baza următoarelor documente: ………………………………………………. Pasul – cât / unitatea de măsură. pentru cupru. pentru făină de soia. toate cheltuielile pentru depozitare. cuprinzând zilele şi programul zilnic.A. impozite etc.M. în cenţi/bushel.S.M. Factură. 12.M.S. preţul este cotat în cenţi/uncie./organului abilitat conform legii în cazul în care nu s-au prevăzut penalizări exprese în contract. 17. irevocabil./zi . Se admit penalizări numai dacă sunt prevăzute în contract sau dacă există o hotărâre a Comisiei de Arbitraj a B.D. Contractul se încheie în câte un exemplar pentru fiecare parte contractuală. în cenţi/galon. Ultima zi de tranzacţionare – semnificând ziua din luna anterioară lunii pentru care se tranzacţionează. telefon etc. cu condiţia de a aviza cel târziu cu 48 ore înainte de expirarea termenului de livrare. 8. LICENŢĂ DE EXPORT – se obţine de către vânzător.C. România): Acreditivul devine operaţional după depunerea de către vânzător a unui „performance bond” de 2 % din valoarea contractului.G. 14. România.U.M. Buletin de analiză emis de S. comparativ cu cotaţia zilei precedente. taxe generale. 15. cât / contract. Orarul de tranzacţionare. PENALIZĂRI ……………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………….). 13. 16.prorala. În acest caz.M. prezente sau viitoare. 7.S. H.M. la bursele de mărfuri din S. pentru contractul „futures” cu argint.C. o arbitrajul. confirmat (transferabil).. plus un exemplar valid pentru B.G. PLATA – prin acreditiv documentar. 10. Certificat de origine. 8. URMĂTOARELE CLAUZE SUNT CONFORME CU CELE DIN CONTRACTUL TIP PENTRU LIVRĂRI SPOT AL B. TAXE GENERALE. ASIGURARE – asigurarea mărfii până la momentul încărcării cade în sarcina vânzătorului: din momentul încărcării (data conosamentului) asigurarea cade în sarcina cumpărătorului. în cenţi/livră. o falimentul. plătibil 100 % la vedere. 6. pentru cereale. EXTINDEREA PERIOADEI DE LIVRARE La solicitarea cumpărătorilor. 9. Certificat fitosanitar.W. pentru păcură. perioada de livrare stipulată în contract poate fi prelungită cu o perioadă suplimentară de 21 zile consecutive. asigurare şi alte cheltuieli normale care apar în această perioadă vor fi suportate de cumpărători. (propunere B.T. iar pentru ţiţei. CÂNTĂRIREA – vânzătorii şi cumpărătorii şi/sau reprezentanţii lor au dreptul să supravegheze cântărirea. 11. adică în care se mai pot efectua tranzacţii. în $/baril. Certificat de calitate. AVIZĂRI – pentru avizări conform şi în afara contractului se vor folosi doar mesaje confirmate (telegrame şi telex). dobânzi. NU se admite avizarea prin facsimil. CERTIFICAT DE ORIGINE – va fi emis de Camera de Comerţ şi Industrie de la domiciliul vânzătorului. CONSTANŢA: o forţa majoră.

respectiv. clientul este obligat să depună noi sume până la reîntregirea marjei. după următoarea regulă : cei care câştigă primesc. în special cumpărător. Casa de Clearing marchează fiecare contract. iar dacă disponibilul depăşeşte marja. urmează procedurile Casei de Clearing. după o modalitate specifică fiecărei burse. poate tranzacţiona suplimentar. cumpărătorii aflaţi în poziţii 99 . iar celor care pierd. Termenul de livrare. în care sunt înscrise condiţiile tranzacţiei. urmând ca decontarea să se facă la lichidarea contractului. li se diminuează marja. în situaţia în care disponibilul din cont scade sub marjă. Trebuie reţinut faptul că. deşi la prima vedere. reprezentând un anumit procent din valoarea totală a ordinului. trecând diferenţele în conturi.Burse 10. clienţii adresează ordinul Agenţiei de Brokeraj. Regula este că. Între preţul contractului de la o zi la alta pot exista diferenţe sau nu. care sunt angajaţi ai Agenţiilor de Brokeraj. clientul. La sfârşitul fiecărei zile de tranzacţionare la bursă se stabileşte un preţ al contractului. în scopul efectuării tranzacţiei. depunerea garanţiei pare a fi o imobilizare de fonduri. etc. clientul poate retrage diferenţa sau poate deschide noi poziţii. După reglementările de la marile burse de mărfuri din lume. începând cu prima zi a lunii pentru care s-a tranzacţionat. Condiţia de livrare. clientul va vira. CIF. în termenul INCOTERMS (FOB.). materializate în comision pentru serviciile prestate. iar aceasta îl execută în baza unui contract. o garanţie. specificându-se în câte zile lucrătoare. denumită şi marjă. după cum urmează : – zilnic. fiecare bursă îşi are contractul tip standardizat. dacă valoarea contractului creşte. pe baza preţurilor stabilite pe ring. în realitate. Odată încheiate operaţiunile de tranzacţionare „futures” pe ringul bursei. care are un rol esenţial în derularea şi urmărirea tranzacţiilor. în contul Agenţiei de Brokeraj deschis la Casa de Clearing (de compensaţii). prin imobilizarea unei sume mici de bani lichizi. adică a contractelor ce urmează a fi tranzacţionate. inclusiv obligaţiile financiare ale clientului. operaţiunile bursiere de tip „futures” se derulează după cum urmează : tranzacţiile se efectuează numai pe ringul bursei şi numai de către brokeri. poate tranzacţiona mărfuri echivalând cu o mare sumă de bani. 11.

membrul preia marjele nemembrului. în cazul în care are loc lichidarea poziţiei care înseamnă că. Casa de Clearing le va îndeplini în locul acestora. cel care a cumpărat un contract se situează pe o poziţie deschisă „long”. – să-şi închidă poziţia. devine cumpărător . compensarea tranzacţiei. dacă este „long” . – Casa de Clearing procedează la regularizarea. plata mărfurilor. iar dacă cumpărătorul nu are bani să cumpere marfa.pentru cumpărător. – poziţiile rămase deschise presupun livrarea de marfă şi respectiv. respectiv. câştigă când preţul se află în creştere. rezultă că. 100 . Odată tranzacţionate prin bursă contractele „futures”.În situaţia în care. adică să o lichideze.să cumpere. ceea ce înseamnă că. iar un vânzător aflat în poziţie „short”deschisă. Aceasta înseamnă că dacă marfa nu există. una din părţi nu-şi poate îndeplini obligaţiile. Celor care pierd şi care în caz de diminuare a valorii contractului sunt vânzătorii. respectiv. atunci va încheia o înţelegere cu o altă Agenţie de Brokeraj membră. dacă vâzătorul consideră că preţul va fi în creştere îşi va lichida poziţia pentru a reduce pierderile şi va cumpăra noi contracte. dacă doreşte să speculeze. situaţie de altfel destul de rară.să vândă şi dacă este „short” . în „cealaltă parte”. aceasta este cumpărată de către Casa de Clearing.cumpără şi cel care cumpără . un cumpărător aflat în poziţie „long” deschisă. adică devine solidară cu părţile. În această situaţie Casa de Clearing se transpune. câştigă când preţul se află în scădere. Astfel. li se aplică procedura inversă. în sensul că poate prelua obligaţiile acestora. iar cel care a vândut pe o poziţie „short” şi pot adopta una din următoarele situaţii: – să-şi menţină poziţia deschisă până la termen. respectiv să efectueze o operaţiune de compensare în sens contrar. Casa de Clearing va trebui să o pună la dispoziţie. cel care vinde . în baza căreia. se deduce din marjă o sumă determinată în acelaşi mod.Burse deschise sunt avantajaţi şi primesc în contul de la Casa de Compensaţie diferenţa dintre preţul zilei curente şi cel al zilei precedente. ceea ce va duce la lichidarea contractului prin livrarea efectivă a mărfii şi efectuarea plăţii.vinde.pentru vânzător şi vânzător . – dacă o Agenţie de Brokeraj nu este membră a Casei de Clearing. Rezultă faptul că. iar dacă preţul scade.

2) schimbul de contracte futures pentru mărfuri fizice. un cumpărător şi un vânzător. Între condiţiile ce reprezintă clauza contractului futures la bursa new-yorkeză amintim: puritatea argintului de cel puţin 0.4 %. dacă un comerciant cu poziţie „long” nu mai are nevoie de marfa respectivă. menţionarea existenţei argintului într-unul din depozitele acceptate de bursă. se înregistrează un număr mare de poziţii contractuale short şi long. Livrarea fizică este un proces greoi care necesită o serie de cheltuieli suplimentare. 101 . în funcţie de cererea acestora. ocupă o pondere redusă (sub 2 %). Livrarea fizică standard este ilustrată printr-un exemplu de contract futures pentru argint (un comerciant. ceea ce presupune efectuarea unor cheltuieli suplimentare. În practica bursieră americană putem întâlni următoarele situaţii: A.000 uncii de argint cu o toleranţă de +/. prin livrări fizice. Agenţiile de Brokeraj înregistrează fie o poziţie netă „long ” a clienţilor. ca la operaţiunile „futures” să se apeleze mai ales în intenţia de protecţie contra riscurilor şi în scop speculativ. cum ar fi : de depozitare. la care se adaugă comisioanele de brokeraj. faţă de volumul total al tranzancţiilor. deoarece pentru acelaşi contract tranzacţionat. de transport. Aceste situaţii şi modificări de scop şi interese ale comercianţilor au determinat în timp. în acelaşi timp.999. În plus. prelucrat în lingouri. cântărind fiecare între 1000 şi 1100 uncii). Operaţiunile bursiere la termen pe bază de contracte de tip „futures”. Poziţia netă reprezintă diferenţa dintre numărul poziţiilor „long” şi numărul poziţiilor „short”. cu tendinţa de egalizare a acestor poziţii de sens diferit şi pentru care evidenţa Casei de Clearing trebuie să fie echilibrată. se pot întâlni trei variante: 1) livrarea fizică standard.efectuate în vederea acoperirii unor nevoi reale ale cumpărătorilor prin aprovizionarea cu mărfuri. fie o poziţie netă „short”. care înregistrează doar o poziţie netă. acesta va fi obligat să o revândă. În cazul livrărilor fizice de mărfuri. care deţine o poziţie short materializată în obligaţia de a efectua livrarea a 10. confirmată de analiza de laborator. există. Nu aceeaşi situaţie este în cazul Agenţiilor de Brokeraj. de asigurare. 3) procedura alternativă de livrare. Rezultă că.Burse De regulă.

Burse

existenţa ştampilei firmei ce l-a prelucrat, care, trebuie să facă parte din unităţile agreate de bursă. Presupunem că luna de livrare este decembrie 2004 şi o primă operaţiune este cea de nominalizare („nomination process”) care, potrivit regulamentului bursier, cere ca la începutul lunii de livrare („delivery month”), în exemplul dat, luna decembrie, în zilele stabilite de bursă ca zile de avizare („notice day”), toţi comercianţii cu poziţii deschise pentru contracte decembrie 2004 să informeze firmele lor de brokeraj că au intenţia de a efectua sau accepta livrarea fizică în cursul lunii decembrie, în ce zi şi în ce cantităţi sunt oportune aceste livrări. În acelaşi timp, pe baza acestor notificări, Agenţia de Brokeraj comunică Casei de Clearing intenţiile clienţilor lor, care la rândul ei leagă poziţiile long cu poziţiile short, de obicei, celei mai vechi poziţii short opunându-i cea mai veche poziţie long şi în acest fel, toate cantităţile short vor avea un corespondent long. Avizarea privind livrarea este adusă la cunoştinţă Agenţiei de Brokeraj respective şi tuturor părţilor, indicându-se fiecăreia informaţiile necesare privind cantităţile ce trebuie livrate, când, unde şi cui. Regulamentul bursei stipulează plata de penalităţi mari de către partea care nu-şi îndeplineşte obligaţiile contractuale. La finalizarea livrării este anunţată Casa de Clearing care stinge obligaţiile membrilor clearing şi care, la rândul lor, sting obligaţiile clienţilor respectivi. Schimbul de contracte futures pentru mărfuri fizice (EFP) se realizează ca o excepţie de la regula generală, care presupune ca toate tranzacţiile futures să aibă loc la bursă, pe baza executării ordinelor în condiţii de concurenţă. Excepţia rezidă în faptul că, o tranzacţie EFP presupune vânzarea unei mărfi în afara bursei, de către deţinătorul poziţiei „short” către deţinătorul poziţiei „long”, în condiţii şi la un preţ reciproc avantajos. Motivul excepţiei şi implicit al operaţiunii EFP, este marea flexibilitate ce este permisă cu regulile impuse de burse asupra unei livrări fizice standard. Spre exemplu, în situaţia că un comerciant „short” poate identifica un alt comerciant cu o poziţie „futures long” corespunzătoare, îl poate aborda pe acesta în scopul realizării obligaţiilor contractuale, iar dacă comerciantul „long” îşi exprimă acordul de a accepta livrarea, atunci cel ce deţine poziţia „short” poate trece imediat la livrarea fizică, în loc să aştepte expirarea contractului. De asemenea, dacă cele două părţi sunt de acord, chiar dacă marfa livrată poate fi total diferită faţă de cea specificată în contractul futures, de regulă, aceasta se poate substitui, situaţie nepermisă de regulile stricte ale bursei privind livrarea fizică standard.
102

Burse

Având în vedere acest aspect, în cazul tranzacţiei futures cu argint, un comerciant cu o poziţie „long” poate permite comerciantului cu o poziţie „short” în acelaşi contract, livrarea de monede de argint în loc de lingouri de argint. ADP – procedură alternativă de livrare (Alternative Delivery Procedure), presupune faptul că, cele două părţi („long” şi „short”), convin de comun acord să accepte şi să efectueze livrarea în alte condiţii decât cele din Regulamentul bursei, având însă obligaţia de a anunţa Casa de Clearing despre încheierea unei astfel de tranzacţii (ADP), pentru ca obligaţiile lor să fie anulate (stinse) din evidenţa Casei de Clearing. Tranzacţiile ADP se iniţiază şi se desfăşoară după expirarea unui contract futures şi după ce Casa de Clearing a echilibrat poziţiile „short” cu poziţiile „long”, în scopul efectuării livrării fizice. B. Plata în numerar este o tehnică relativ nouă pentru lichidarea poziţiilor futures şi este aplicabilă numai pentru contractele futures, care indică în mod expres această modalitate de stingere a obligaţiilor contractuale, ceea ce înseamnă că, pentru aceste contracte livrarea fizică nu este permisă. În acest caz, un asemenea contract futures nu poate fi utilizat în scopul achiziţionării efective de marfă. Bursele au adoptat plata în numerar pentru a evita dificultăţile pe care comercianţii pot să le aibă în achiziţionarea mărfii la momentul livrării, din lipsa de dispobilităţi pentru livrarea fizică, fie a unei oferte scăzute pe piaţa respectivă. În acelaşi timp, prin această metodă, bursa împiedică crearea unei crize artificiale pe pieţele fizice ale mărfurilor, întrucât plata în numerar face dificilă manipularea şi posibilitatea ca un grup restrâns de interese să influenţeze pieţele futures. În esenţă, mecanismul acestei tehnici este relativ simplu şi constă în următoarele: la închiderea tranzacţiei, preţul contractului futures este egalizat cu preţul cash din momentul respectiv şi orice sumă cuvenită fie poziţiei „short”, fie poziţiei „long” este transferată prin Casa de Clearing şi Agenţiile de Brokeraj, care operează de la poziţia ce datorează suma respectivă, către poziţia îndreptăţită să o primească. C. Compensarea se utilizează în majoritatea covârşitoare a tranzacţiilor futures efectuate pe plan mondial (circa 98 %) şi se realizează oricând, în intervalul de timp prevăzut până la scadenţa contractului. Aşa cum s-a arătat, livrările fizice sunt doar de 2 % din totalul tranzacţiilor futures, iar în cadrul acestora, varianta a 2-a (EPF)
103

Burse

reprezintă cea mai folosită formă, după cum rezultă din statistica bursei New York Mercantile Exchange din perioada 1984 – 1988. În anul 1994, New York Mercantile Exchange a fuzionat cu Commodity Exchange Inc., formând o singură bursă NYMEX/COMEX, unde se tranzacţionează contracte futures cu ţiţei, păcură, benzină, gaze naturale, aur, argint, cupru, platină, ş.a În derularea tranzacţiei de compensare, Casa de Clearing are un rol esenţial. Mecanismul compensării este relativ simplu. Astfel, cumpărătorul iniţial „long” îşi lichidează poziţia prin vânzarea unui contract futures identic cu cel iniţial şi devine astfel „short”, având aceeaşi marfă şi aceeaşi lună de livrate şi în mod similar, vânzătorul iniţial „short” îşi lichidează poziţia prin cumpărarea unui contract futures identic, devenind astfel „long”, iar după executarea acestor tranzacţii şi raportarea lor la Casa de Clearing, obligaţiile ambilor parteneri sunt stinse. În practică se pot întâlni situaţii în care cei doi comercianţi care au iniţiat poziţiile futures sunt aceiaşi care le şi lichidează prin compensare sau se pot întâlni situaţii în care numai comerciantul „long” iniţial urmăreşte să-şi lichideze poziţia şi pentru aceasta va trebui să găsească un alt cumpărător pentru poziţia sa. În acest scop, el poate fi obligat să-şi vândă contractul futures la un preţ mai mic, iar când noul cumpărător este găsit, această nouă poziţie long se substituie poziţiei long iniţiale din evidenţa Casei de Clearing. În aceste condiţii, Casa de Clearing continuă să înregistreze în evidenţele sale o obligaţie „long” şi o obligaţie „short”, iar volumul total al poziţiilor deschise este în continuare, de un contract, având ca obiect o aceeaşi marfă, care nu a fost lichidată prin nici o metodă. Fiecare poziţie deschisă corespunde unei perechi vânzător-cumpărător, dar în numărul de poziţii deschise, numai una dintre acestea este reprezentată.

4.3. PIAŢA SECUNDARĂ
Pieţele bursiere, după natura lor , se împart în două mari categorii de pieţe : pieţe de aucţiune ; pieţe de negocieri. Bursa de valori se încadrează în categoria pieţelor de aucţiune, care mai poartă denumirea şi de pieţe de intermediere (agency market). Un exemplu de o astfel de bursă, este Bursa din Tokio (TSE), la care ordinele sunt prelkuate de către firmele saitori, iar încheierea contractelor se realizează de către agenţii acestor firme.
104

Se poate folosi şi contractarea prin licitaţie închisă. bursa de valori va publica următoarele cursuri : de deschidere. pe care le aduc la cunoştinţă celorlalţi concurenţi în momentul când „piaţa este strigată”. diferenţa dintre aceste preţuri reprezentând sursa de câştig pentru creatorul de piaţă. pe cale verbală.A. Piaţa este „strigată”. 105 . rolul central îl are „creatorul de piaţă” (market maker). Potrivit acestui sistem. Pieţele bursirere continue (continuous markets) se caracterizează prin aceea că ordinele de vânzare/cumpărare de titluri se pot plasa în toată perioada cât bursa este în funcţiune.). unde se concentrează o multitudine de comercianţi de titluri (dealeri). Pieţele bursiere intermitente (call markets) se utilizează la bursele cu un areal mai restrâns. care „ţin piaţa”. Belgia. În această categorie putem da ca exemplu bursele din Austria. iar agenţii de bursă contractează direct. ci la preţuri care se modifică în timpul şedinţei de tranzacţionare. care „ia poziţie” pe titlurile cu care lucrează. Tranzacţiile bursiere se diferenţiază în funcţie de modalitatea de funcţionare a pieţelor bursiere : pieţe bursiere intermitente.U. iar contractarea se face continuu. în scris. care reprezintă cel mai mic preţ pe care firma îl cere pentru vânzarea titlului.Burse Pieţele de negocieri sunt pieţe interdealeri (OTC). care este un funcţionar al bursei şi care urmăreşte stabilirea unui preţ reprezentativ. Israel. Tranzacţiile nu se încheie la un curs unic. de unde şi denumirea de piaţă intermitentă. iar până în anul 1988 ţi Bursa din Paris. O piaţă intermitentă operează în ascelaşi timp cu oferte de vânzare/cumpărare. pieţe bursiere continue. Negocierile au loc sub conducerea unui şef de licitaţie. Agenţii de bursă centralizează în carnetele de ordine toate ordinele primite. Piaţa funcţionează în paşi succesivi şi nu în mod continuu. Regula presupune întotdeauna superioritatea preţului ask faţă de preţul bid. devenind „cealaltă parte” în procesul tranzacţional cu clienţii pieţei bursiere : vânzători sau cumpărători. în funcţie de raportul dintre cererea şi oferta de titluri care se manifestă pe piaţa bursieră.care este cel mai mare preţ oferit de firmă pentru cumpărare şi ask (de vânzare). Acest tip de pieţe este cunoscut şi sub denumirea de pieţe de dealeri (exemplu : pieţele NASDAQ din S. care să asigure maximizarea tranzacţiilor. dar cu o poziţie relativ conservatoare. cursul minim şi cursul de închidere. În mecanismul tranzacţional. iar negocierea titlurilor se face prin licitaţie deschisă. pieţe bursiere mixte. Creatorul de piaţă prezintă două categorii de preţuri : bid (de cumpărare). cursul maxim.

cunoscut sub numele de Sistemul de Tranzacţionare Asistat de Calculator. prin anunţarea publică a ordinelor (la bursele din Zürich şi Budapesta). Ce reprezintă „punctul” în cadrul tranzacţiilor bursiere ? 5.Burse Pieţele bursiere mixte se caracterizează prin aceea că se utilizează concomitent sau succesiv. Care sunt elementele care permit efectuarea de către brokeri a tran-zacţiile bursiere ? 2. foarte aglomerat. 3. electronică (primul sistem electronic instituit la Bursa din Toronto. Sydney. într-un spaţiu special amenajat din incinta bursei . Negocierea contractelor la bursă se realizează după mai multe modalităţi. 9. Executarea contractelor se poate realiza pe baza a două sisteme : prin lichidare directă (cash and carry). în 1977. Singapore).a. 8. 4. Teste pentru verificarea cunoştinţelor 1. Prezentaţi tipurile de ordine bursiere care se referă la instrucţiunile ce însoţesc ordinele „tip limită” sau ordinele „tip stop”. prin lichidare centralizată (prin clearing ). Prezentaţi tipurile de ordine „de piaţă”. 6. Bursa de la Tokio. Prezentaţi tipurile de „ordine stop” . 7. Prezentaţi tipurile de ordine „din afară” şi „ordine pereche”. Prezentaţi tipurile de „ordine limită”. scrierea cu creta pe tablă a primelor două preţuri de vânzare şi de cumpărare – cele mai bune – la bursele din Hong Kong.la NYSE formează aşa numita „piaţă de sus”). pe blocuri de titluri (în afara sălii principale de negocieri la bursă. prin înscrierea pe tablă (tabel electronic – la Bursa din Toronto. Cum se realizează controlul tranzacţiilor la burse şi ce instrumente se folosesc ? 106 . În această categorie se încadrează Bursa de la Viena.CATS). Bursa de la Geneva. procedura de negociere intermitentă şi cea continuă. ş. unde stau agenţii de bursă şi îşi strigă preţurile de vânzare/cumpărare). „în groapă”(un spaţiu semicircular. care sunt înscrise în Regulamentul de funcţionare a bursei : pe bază de carnet de ordine . Prezentaţi tipurile de ordine la bursă după criteriul „cantitatea de marfă tranzacţionată şi perioada de executare a ordinului”.

23.Care sunt elementele componente ale unui contract tip futures ? 22.Care sunt categoriile de pieţe secundare şi prin ce se caracterizează fiecare ? 28.Care sunt orientările privind definirea tranzacţiilor bursiere ? 13. Care sunt modalităţile de negociere a contractelor la bursă ? 107 .Arătaţi în ce constau operaţiunile bursiere „la disponibil sau spot”.Detaliaţi conţinutulu unui contract futures. 20.Burse 10.Care sunt categoriile de cheltuieli suplimentare pentru livrarea fizică a mărfurilor la bursă ? 25.Care sunt variantele de livrare fizică a mărfurilor la bursă şi prin ce se caracterizează fiecare ? 26. Ce rol îndeplineşte Casa de Clearing şi care sunt situaţiile privind fluctuaţia preţurilor pe piaţa bursieră ? 12. ecartul.Arătaţi în ce constau operaţiunile bursiere „la termen” şi care sunt tipurile de contracte utilizate ? 19.Ce tipuri de tranzacţii cu titluri financiare se realizează la bursele din Europa ? 15. 21.Prezentaţi derularea operaţiunilor bursiere ale unui contract futures .Care sunt procedurile de lichidare a poziţiilor futures la bursă şi prin ce se caracterizează fiecare ? 27.Ce proceduri foloseşte Casa de Clearing în derularea şi urmărirea tranzacţiilor bursiere ? 24.Care sunt fazele unei tranzacţii bursiere şi cine le execută ? 11.Ce tipuri de tranzacţii cu titluri financiare se realizează pe pieţele bursiere de tip american ? 14. dontul şi preţul de exercitre ? 16.Detaliaţi conţinutulu unui contract forward. 18.Ce scopuri îndeplinesc tranzacţiile la bursele de mărfuri ? 17. Ce reprezintă marja unui contract .

momentul publicării. indicându-se cotaţiile medii pe baza cărora s-au încheiat tranzacţiile în ziua respectivă. fără a se face referire la cantităţile tranzacţionate. publicându-se în ziare de largă circulaţie.Burse Capitolul 5 . întrucât cotaţiile sunt considerate preţuri de bază pentru un număr foarte mare de mărfuri în jurul cărora gravitează stabilirea preţurilor tranzacţiilor ce se încheie în afara burselor. cât şi în buletinele oficiale de cursuri. COTAŢIILE (CURSURILE) BURSIERE Sub denumirea de cotaţii sau cursuri bursiere se înţeleg preţurile la care se încheie tranzacţiile la bursă. reglementează unitatea monetară. pe tablă sau pe panouri electronice în localul bursei.COTAŢIILE BURSIERE ŞI HEDGING-UL 5. cât şi pentru cele „la termen”. cotaţiile bursiere se împart în trei categorii şi anume : – medii. atât pentru tranzacţiile „la vedere”. în funcţie de situaţia conjuncturală se stabileşte preţul pentru livrările ce se vor face în următoarele 3 – 18 luni. Clauza referitoare la modul de cotare. Cotaţiile bursiere se clasifică după anumite criterii ce caracterizează structura acestora şi anume: modul de calcul. în care se exprimă preţul pe contract sau pe lot. a ţării pe teritoriul căreia funcţionează bursa. fiind importante atât pentru tranzacţiile ce se încheie în cadrul burselor. – de lichidare. realizarea tranzacţiilor. Publicarea cotaţiilor cuprinde o listă a mărfurilor tranzacţionate la bursă. În cazul tranzacţiilor „la termen”.1. cât şi pentru întreaga situaţie a preţurilor de pe pieţele de mărfuri. După modul de calcul. – limită. Nivelul cotaţiilor se stabileşte zilnic. pe diverse pieţe. Înregistrarea şi transmiterea cotaţiilor zilnice are o dublă semnificaţie. de regulă. 108 . Cotaţiile bursiere se stabilesc zilnic pentru toate categoriile de tranzacţii şi se afişează public.

– ultimul preţ la care s-a încheiat un contract în cadrul unei sesiuni. Cotaţiile limită reprezintă. – cel mai mare preţ la care s-a încheiat un contract. din lipsă de cerere sau ofertă. diferenţe de cursuri din tranzacţiile la termen. Cotaţiile de lichidare se stabilesc pentru finalizarea tranzacţiilor la termen şi sunt publicate de Casele de Clearing sau de Oficiile de decontare. Din punct de vedere al realizării tranzacţiilor la bursă. Cotaţiile nominale se stabilesc pentru acele mărfuri care cotează curent la bursă. Ele servesc ca bază de decontare a tranzacţiilor la termen. Cotaţiile limită se calculează ca medii ale preţurilor minime (limite minime) sau ale preţurilor maxime (limite maxime) din perioada luată în calcul.Burse Cotaţiile medii se determină ca medie zilnică sau pe sesiuni de tranzacţii (de dimineaţă şi de seară). influenţând sensibil şi preţul altor mărfuri. se folosesc următoarele cinci metode : – preţul la care s-au încheiat cele mai multe tranzacţii. 109 . după analiza contractelor semnate. Cotaţiile de lichidare se calculează de către Casa de Clearing potrivit unor metodologii complexe şi reprezintă. cotaţiile se clasifică în două categorii: – cotaţii efective. – preţul stabilit de o comisie specială a bursei. pentru care nu s-au încheiat tranzacţii. media preţurilor maxime iar pe de altă parte. dar. Cotaţiile medii reprezintă media preţurilor unei mărfi pentru care s-au încheiat tranzacţii la bursă sau media preţurilor cu care mărfurile au fost oferite sau solicitate. Ele stau la baza stabilirii preţului mondial la mărfurile de bursă. media preţurilor minime ale mărfurilor tranzacţionate la bursă. având întotdeauna un caracter oficial. Cotaţiile efective se stabilesc pe baza tranzacţiilor efective încheiate în cursul zilei sau într-o perioadă dată sau a tranzacţiilor selectate pentru caracterizarea situaţiei pieţei. într-o perioadă de cel mult câteva zile. Cotaţiile de lichidare se stabilesc diferit de la o bursă la alta. Dacă absenţa tranzacţiilor pentru o marfă este de numai 1-2 zile. pe de o parte. se porneşte de la ultimul nivel de încheiere a cotaţiei. pe baza preţurilor efective ale tranzacţiilor din perioada respectivă. de regulă. – media artimetică ponderată a preţurilor la care s-au încheiat contractele într-o sesiune. de regulă. – cotaţii nominale.

preţul realizat pe „ring” să devină oglinda pieţei produsului la nivel naţional şi respectiv. iar în unele ţări şi ziarele cotidiene. cât şi de indicator. 110 . Rolul de indicator al cotaţiei bursiere rezultă din faptul că aceasta indică care este raportul viitor al cererii şi ofertei de marfă privit prin prisma a ceea ce se cunoaşte şi a intenţiilor dintr-un anumit moment anterior. dacă se întrezăreşte o curbă descendentă. – neoficiale. Cotaţia bursieră indică o previziune. cât şi tendinţa bursei privind evoluţia viitoare a preţurilor. ceea ce se întâmplă în „ringul bursei”. atât pentru protecţia contra riscurilor. constantă sau de menţinere (constant). în raport cu volumul tranzacţiilor de pe „piaţa spot” (la vedere). Tendinţa bursei. dacă nu se prevede o modificare a cursului. Acestea servesc ca puncte de referinţă pentru încheierea tranzacţiilor pe termen lung. internaţional. cât şi cu intenţii speculative. Această cerinţă este realizabilă numai dacă volumul tranzacţiilor încheiate pe „ring” este suficient de mare. publică atât cotaţiile menţionate mai sus. Pentru a fi semnificativă. arătând ce se va întâmpla în viitor pe piaţa unui produs la nivel naţional sau internaţional. aspecte ce sunt utilizate pentru a construi diferite operaţiuni bursiere. poate fi: solidă ( strong) – dacă sunt perspective de creştere a preţurilor. care reflectă raportul cerere-ofertă din „ringul bursei” este obligatoriu să reflecte şi raportul cerere-ofertă de pe „piaţa din afara ringului”. pe lângă ultimul nivel de încheiere. în limbaj tehnic. respectiv raportul cerereofertă în cadrul tranzacţiei succesive. Cotaţia bursieră este instrumentul prin care se exprimă cel mai bine.Burse În situaţia când perioada de inactivitate este mai mare. se ia în considerare şi tendinţa manifestată la mărfurile similare care au cotat în acea perioadă. După momentul publicării. Presa de specialitate. cotaţiile bursiere pot fi : – oficiale. Cotaţiile oficiale sunt publicate după încheierea sesiunii de dimineaţă şi sunt calculate pe baza preţurilor din sesiunea de dimineaţă. Cotaţiile neoficiale sunt publicate după încheierea sesiunii tranzacţiilor de seară şi constituie elemente de referinţă pentru tranzacţiile din ziua următoare. Rolul cotaţiei bursiere este dublu : atât de instrument. moale sau slabă (weak). o cotaţie bursieră. astfel că. respectiv o scădere a preţurilor.

asigurării şi transportului acesteia. Acest sistem de înscriere în conturi a câştigurilor şi pierderilor acţionează asupra părţilor. Relaţia dintre preţul cash sau spot şi preţul „futures” a oricărei mărfi este dată de următoarea formulă denumită ecuaţia „cost of carry”: 111 . agenţii de brokeraj). cu cât acest interval de timp este mai mare. Operaţiunile „futures” reprezintă sursa principală în formarea preţurilor pentru mărfurile respective în celelalte tipuri de tranzacţii spot şi forward. ceea ce înseamnă că. iar pe măsură ce termenul de livrare se apropie. întrucât. a încheierii poziţiei iniţiale. Mărimea diferenţei dintre preţurile spot şi preţurile futures este determinată de aşa numitul „cost of carry”. un raport relativ dezechilibrat al cererii şi ofertei se reechilibrează prin migrarea participanţilor dintr-o poziţie în alta.Burse Evoluţia cotaţiei bursiere şi mai ales previziunile asupra evoluţiei acesteia determină participanţii la tranzacţiile bursiere să adopte o anumită poziţie. preţul „futures” va converge. Mărimea costului finanţării este rezultanta produsului calculat prin înmulţirea sumei necesare cumpărării mărfii pe piaţa „spot” cu rata dobânzii aferente intervalului de timp în care marfa este păstrată. inevitabil. Aceste cheltuieli includ costul aferent finanţării cumpărării mărfii şi costurile aferente depozitării. preţurile „futures” sunt mai mari decât preţurile spot. întrucât această diferenţă este în mare parte determinată de timpul rămas până la scadenţa contractului „futures”. la sfârşitul fiecărei sesiuni de tranzacţii. cu nivelul cotaţiei din sesiunea respectivă şi trece diferenţele în conturile participanţilor (membrii bursei. respectiv să-şi analizeze poziţiile nefavorabile prin adoptarea unora favorabile. cu atât această diferenţă este mai mare. atât timp cât contul rămâne deschis sau atât timp cât una din părţi nu adoptă o poziţie contrară în scopul compensării şi deci. Adoptarea pentru compensare a poziţiei contrare se materializează în situaţia în care vânzătorul cumpără. Aceasta este practica obişnuită. În acest fel. iar cumpărătorul vinde. Cost of carry cuprinde chetuielile aferente achiziţionării şi păstrării unei mărfi pe parcursul unei perioade de timp determinate. câştigă diferenţa (şi invers dacă preţul este mai mic). De regulă. clienţii. după următoarea regulă generală : – un vânzător care a vândut la un preţ mai mare decât cotaţia. iar cotaţiile au tendinţa de a se stabiliza într-o măsură mai mică sau mai mare. spre preţul „spot”. Casa de Clearing (de compensaţie) compară preţul la care a fost încheiat fiecare contract rămas deschis (necompensat). iar un cumpărător care cumpără la un preţ mai mic decât cotaţia câştigă diferenţa (şi invers dacă preţul este mai mare).

reprezintă preţul cel mai înalt şi cel mai scăzut înregistrat în întreaga perioadă de tranzacţionare a contractului respectiv. – „Low”. fiind edificator în cazul perioadelor scurte de timp. înseamnă preţul cel mai înalt înregistrat pentru o tranzacţie din timpul zilei respective. semnifică numărul de poziţii futures deschise (cele ce nu au fost lichidate). variaţia faţă de ziua precedentă. deci preţul de deschidere. deci limitele de preţ înregistrate pe durata de viaţă a contractului (lifetime). – „Open Interest”. Exprimarea „preţurilor futures” diferă de la un contract la altul şi sunt diseminate pe plan internaţional. preţul futures preţul cash PROTECŢIA CONTRA RISCURILOR VARIAŢIILOR DE PREŢ (HEDGING-UL) Hedging-ul este definit în mai multe variante: – procedură de protecţie destinată să minimizeze pierderile ce ar putea rezulta în timpul processing-ului şi marketingului datorită unor evoluţii adverse de preţ. înseamnă diferenţa dintre preţul de regularizare al zilei respective şi preţul de regularizare al zilei anterioare de tranzacţii.Burse costul costul păstrăfinanţării unei = + + rii unei unităţi unităţi de de marfă marfă Preţul futures. – „Lifetime high and low”. respectiv. astfel calculat. reprezintă numărul total al contractelor futures tranzacţionate în ziua respectivă. – „High”. – „Settle” reprezintă preţul de regularizare stabilit de Comitetul de Regularizare al bursei respective şi are ca scop indicarea valorii corecte a contractului futures la închiderea zilei de tranzacţii. utilizându-se următorii termeni privind cotaţiile: – „Open”. tranzacţie ce are loc în intervalul de timp desemnat ca deschidere a pieţei (opening call). adică preţul maxim al zilei. – „Volume”. Preţul de regularizare nu este neapărat şi ultimul preţ al zilei de tranzacţii. luând în calcul rata dobânzii simple. Open interest arată volumul poziţiilor deschise pe fiecare lună. 112 . existent la închiderea zilei precedente de tranzacţii. – „Change”. semnifică preţul aferent primei tranzacţii a zilei. poartă denumirea de „preţ futures full-carry”. este preţul cel mai scăzut înregistrat pentru o tranzacţie din timpul zilei respective sau preţul minim.

poate fi previzibilă. De aceea. în mod firesc. dar opuse pe piaţa „futures”. De asemenea. un producător. – evenimente naturale cu impact social. întrucât chiar această stabilitate se sprijină pe jocul speculaţiilor. deşi este mare. cum ar fi seceta. alte calamităţi naturale. Intr-o economie în tranziţie. cotaţia bursei apărând ca un indicator relevant. întrucât fluctuaţiile determinate sunt reduse fiind consecinţa stabilităţii generale a pieţei. fiind foarte dificil de a estima cât mai exact această creştere. poate constata atunci 113 . fie reorientări ale consumului industrial şi al populaţiei. Într-o economie stabilă. Fluctuaţiile preţurilor se întâlnesc atât într-o economie stabilă. – metoda practică de compensare a riscului evoluţiei preţului. cutremurele. – modificări în politica comercială a diverselor ţări ce pot viza fie politici de redresare a balanţei comerciale şi de plăţi. preţurile prezintă creşteri sau scăderi frecvente. influenţat de o serie de factori. inundaţiile. – situaţia generală a unei economii reflectată prin evoluţia indicelui inflaţiei sau prin raportul în care se plasează moneda naţională în raport cu alte monede. în scopul reducerii sau eliminării pierderilor ce ar rezulta din aceste fluctuaţii de preţ. contează pe recuperarea cheltuielilor şi obţinerea unui anumit profit din valorificarea producţiei. aceşti factori pot fi previzionaţi şi chiar cuantificaţi. – nivelul cererii curente.Burse – asigurarea preţului pe baza principiului „alunecării” sau „mutării” riscurilor. – situaţia politică internă şi internaţională. tendinţa obiectivă a preţurilor este de creştere. cât şi consumatorilor o protecţie împotriva fluctuaţiilor excesive ale preţurilor. fie modificări în nivelul taxelor vamale. – o tranzacţie la termen al cărui scop este de a oferi atât producătorilor. internaţionale). spre exemplu. care investeşte azi pentru realizarea unei producţii pe care o va vinde în următoarele 6 – 12 luni şi care. – speculaţii masive pe pieţele de mărfuri sau de valori. regionale. fie trecerea de la liberalizarea totală la protecţionism sau invers. influenţa speculatorilor. prin luarea unei poziţii egale. cum ar fi: – nivelul producţiei (locale. inerent pe orice piaţă „cash”. cât şi într-o economie în tranziţie. Operaţiunea este denumită şi de „acoperire” şi constă în îmbinarea de către un producător sau comerciant a unor tranzacţii de sens opus „la disponibil” şi „la termen”. Într-o economie stabilă.

De asemenea. într-un loc prestabilit. stabilit într-o anumită zonă şi preţul futures al contractului privind marfa respectivă. poartă denumirea de „basis” şi are în vedere următoarele: – tranzacţiile de pe piaţa cash implică achiziţionarea şi vânzarea de mărfuri fizice la preţuri concurente. cât şi mai ales într-una în tranziţie. atât într-o economie stabilă. rezultă faptul că. recondiţionare. Diferenţa dintre preţul cash al mărfii. De exemplele prezentate. Cunoscând diferenţa dintre preţul cash şi preţul futures. una din cele mai importante funcţii economice ale pieţelor la termen este managementul riscului.Burse când preţurile cresc mai puţin decât a previzionat. ş. decât să-şi protejeze investiţia. vor fi preocupaţi de faptul că preţul mărfii respective se poate modifica înainte ca ei să vândă sau să cumpere aceste mărfuri.a. în situaţia în care acest preţ creşte la un nivel superior celui previzionat. care îşi programează producţia în funcţie de nivelul preţului de pe piaţa spot a materiei prime. mizând pe relaţia dintre preţul cash şi preţul futures al mărfii respective. că este în situaţia de a pierde. hedgerul se poate asigura contra riscului fluctuaţiei preţului. 114 . De exemplu. În acelaşi timp. în cazul cerealelor se suportă influenţele ulterioare achiziţionării mărfii. Un hedger experimentat va folosi metoda de hedging pentru a nu rata oportunitatea oferită de piaţă de a realiza câştig. influenţa jocului speculativ pe o piaţă futures dintr-o economie în tranziţie este deosebit de greu a fi anticipată şi cuantificată. Acelaşi efect apare şi pentru un cumpărător de materie primă. speculatorii pot produce modificări însemnate. astfel încât. costul creditelor. care sunt înţelegeri standardizate de a accepta sau livra o anumită marfă. În cadrul unei pieţe în tranziţie. costul depozitării şi al operaţiunilor de păstrare (uscare. deci din afara ringului bursei. fiind greu de anticipat pe o perioadă de 6 – 9 luni costul şi problemele transportului mărfii până la destinaţie. preţul de bază al mărfii tranzacţionate pe o piaţă futures suferă şi alte influenţe. înţelegând că este mai important să-şi stabilească drept obiectiv pe piaţă mutarea riscului. unele destul de importante şi care fac ca modul de acţiune al participantului pe piaţa futures să fie condiţionat de o analiză profesională extrem de atentă şi cuprinzătoare. costul asigurării. raportul cerere-oferă manifestat în ringul bursei să nu se mai coreleze cu raportul cerere-oferă din economie. – tranzacţiile de pe piaţa futures implică achiziţionarea şi vânzarea de contracte futures. tratare). ceea ce înseamnă că hedgerii ce deţin sau au prevăzut că vor deţine fizic o anumită marfă.

O asemenea situaţie este apreciată ca fiind anormală şi piaţa futures pe care se întâlneşte se numeşte „piaţă inversă” sau „inverted market”. poartă şi denumirea de preţ futures full-carry. preţul cash şi preţul contractului futures prezintă tendinţa de convergenţă.Burse De regulă. se regăsesc în preţurile futures pentru diferitele luni de livrare. faţă de preţul futures care apare doar în punctele unde funcţionează bursa. Costul de moment al contractului futures cuprinde pe lângă costul de întreţinere şi garanţiile iniţiale. a căror mărime este direct proporţională cu trecerea timpului. este calculat sau estimat conform factorului cost-of-carry şi ca atare. diferenţa (basis) fiind astfel pozitivă. basisul este egal cu zero. Raţiunea hedgingului derivă din faptul că preţurile futures şi cash ale unei mărfi sau ale unor mărfuri corelate (de exemplu grâu – făină) au tendinţa să reacţioneze în faţa aceloraşi factori economici şi odată cu apropierea de data expirării. denumiri ce pornesc de la ideea că preţul futures. pentru calcularea diferenţei (basis). de asigurare şi dobânda capitalului investit. în mod normal. dacă acestea există. Cunoscând nivelul basisului. Datorită acestui fapt. ca şi preţul cash de care este legat. se ia în calcul preţul futures pentru luna cea mai apropiată: basis = preţ cash – preţ futures Basisul poate fi atât pozitiv. cererile de garanţie. Dacă preţurile cash şi futures sunt egale. Piaţa contango este denumirea dată pentru situaţia în care. cât şi negativ depinzând de preţul cash care poate fi mai ridicat sau mai scăzut decât preţul futures. se întâlneşte şi situaţia când nivelul preţului contractului futures cu scadenţa cea mai apropiată depăşeşte nivelul preţului contractului futures cu scadenţă mai îndepărtată. Interesant este de observat faptul că basisul. are o mulţime de localizări în cadrul unui areal. întrucât ele adiţionează costurile de stocare. preţurile futures sunt mai mici decât preţurile cash. 115 . diferenţa dintre preţurile futures şi cele cash este determinată numai de factorul cost-of-carry. Piaţa backwardation este denumirea dată pentru situaţia în care. În practică. hedgerul poate înlocui riscul generat de unul dintre preţurile futures sau cash cu riscul generat de basis. preţul contractului futures cu data de scadenţă cea mai apropiată este mai scăzut decât preţurile celorlalte contracte ce au date de scadenţă mai îndepărtate. Practica bursieră mai utilizează şi termenii de piaţa contango şi piaţa backwardation. Costurile de întreţinere ale unei mărfi. cât şi costurile tranzacţiei.

de alţi factori decât cost of carry. În cazul când pe piaţa fizică a mărfii apare o criză. Din punct de vedere economic. cel care participă la hedging trebuie să dea imediat ordin brokerului să lichideze operaţiunea la termen pentru a nu se expune unui risc nou de preţ. diferenţa (basis) fiind în acest caz negativă. marfa se negociază pe piaţa cash la un preţ sub cel al pieţei futures. atunci deţinerea mărfii respective până la momentul livrării devine profitabilă şi rezultă faptul că marfa este preţuită la un nivel mai înalt decât cel din contractele futures.când riscul este eliminat. odată cu creşterea timpului rămas până la expirarea contractului futures. iar contractele futures cu termenul cel mai scurt se negociază la un preţ mai ridicat. Diferenţa dintre preţul de pe piaţa cash şi preţul contractului futures cu data de livrare cea mai apropiată. dar mai mic decât preţul futures full-carry. o piaţă contango este caracteristică situaţiei în care preţurile futures cresc progresiv odată cu creşterea timpului rămas până la expirarea contractului futures. adică un venit determinat de simpla deţinere sau păstrare a mărfii respective. întrucât el este dat de faptul că se menţine cota de piaţă : spre exemplu. care nu este neapărat un venit pecuniar sau direct cuantificabil. 3) . o piaţă backwardation este generată de situaţia când preţurile spot cresc rapid. preţul futures este mai mare decât cel cash. Pentru a compensa această pierdere. În aceste situaţii. diferenţa de preţ poartă denumirea de primă. Dacă costurile întreţinerii mărfii sunt pozitive. iar o piaţă backwardation reprezintă situaţia în care preţurile futures scad progresiv. existând o criză pe piaţa fizică a mărfii.calculul final este necesar să evidenţieze atât rezultatul operaţiunii „la disponibil”. Aceste situaţii se regăsesc atunci când preţurile futures sunt influenţate parţial sau în totalitate. Aceste situaţii au impus următoarele trei condiţii pentru obţinerea unui rezultat satisfăcător într-o operaţiune hedging : 1) . În cazul când costurile întreţinerii mărfii sunt negative. atingând niveluri foarte înalte. consecinţă a unui nivel al ofertei mult scăzut faţă de nivelul cererii. 2) . cât şi pe cel al operaţiunii „la termen”. Raportând la variabila timp.cantitatea implicată în operaţiunea de hedging trebuie să fie egală cu cea supusă riscului. atât timp cât se deţine marfa se vor înregistra în mod constant pierderi. 116 .Burse Acest termen este uneori utilizat şi în cazul când. Atât timp cât aceste câştiguri cresc şi perioada de deţinere creşte. capacitatea unei firme de a-şi folosi stocul pentru aprovizionarea fără întreruperi a clienţilor. marfa în sine posedă un „randament convenabil”. ce constituie activul de bază al contractului futures. poartă denumirea de discount.

care practic înseamnă trei variante ale operaţiunilor de hedging: vânzarea la termen de materii prime cu preţ fix. atunci acesta este un vânzător. pe baza diverselor informaţii ce se acumulează la bursă. atunci tranzacţiile bursiere devin adevărate arhitecturi de inginerie economico-financiară. „pentru a se pune la adăpost” (cuvântul hedger înseamnă în limba engleză cel care se pune la adăpost).speculativ. Corelând scopul acoperirii riscurilor generate de oscilaţiile preţurilor cu scopurile derivate. el poate atât să cumpere. cât şi să vândă contracte pe piaţa futures. acoperirea riscului de preţ la vânzarea unor produse în al căror preţ extern ponderea hotărâtoare o deţin cheltuielilor cu materii prime încorporate în acestea. deci un „short hedger”. să fie acoperită prin câştigul de la operaţiunea la termen. Scopul acoperirii riscurilor generate de oscilaţia preţurilor este determinat la rândul lui de alte trei scopuri derivate.de acoperire a riscurilor generate de oscilaţia preţurilor. În situaţia în care prima poziţie a hedgerului determină vânzarea de contracte futures. care urmează să acopere pierderile ce ar rezulta ca urmare a deteriorării preţului extern al materiei prime. b) . convenabil celui ce iniţiază 117 . având în vedere acelaşi contract şi care mai poartă denumirea de offset. practica bursieră a creat o serie de strategii de hedging. materii prime al căror preţ poate să crească apreciabil în momentul achiziţionării. Când la aceste operaţii se adaugă şi intenţiile speculative. în momentul executării livrării mărfurilor. pentru ca eventuala pierdere care ar rezulta din creşterea preţurilor pe piaţă. – în etapa a doua se va proceda la închidere propriei poziţii înainte de expirarea contractului. protejarea unui stoc de materie primă destinată realizării unor produse ce urmează a fi exportate. Procedura de hedging se realizează în două etape: – în prima etapă. în funcţie de poziţia hedgerului pe piaţa cash.Burse Operaţiunea de hedging se tranzacţionează la bursă în baza contractelor futures în două scopuri: a) . în care marfa şi banul se transformă în simboluri de câştig. care utilizează tipul de hedging de vânzare (short hedging) cu scopul de a „bloca” un preţ de vânzare. închidere ce se realizează prin adoptarea unei poziţii opuse cu prima. prin care concomitent cu operaţiunea de vânzare de mărfuri fizice se încheie o tranzacţie la termen de sens contrar.

cu scopul de a „bloca” un preţ de cumpărare. hedgingul se va realiza astfel : 118 . „short hedger”. atunci acelaşi declin se va realiza şi la contractele „futures”. conform practicilor bursiere. b. cât şi informaţii adecvate şi multă pricepere. Dacă presupunem că preţurile la marfa disponibilă în loc să scadă au crescut. profitul ce se realizează pe piaţa fizică este anulat de pierderea înregistrată la cumpărarea contractelor „futures” la preţuri superioare celor vândute. Comerciantul care vinde se dispensează de marfă şi este denumit. care are drept scop acoperirea riscului de creştere a preţului la produse primare sau semifinite necesare în viitor firmei producătoare şi pe care firma intenţionează să le achiziţioneze la o dată ulterioară. care are drept scop protejarea valorii mărfii din stoc sau a producţiei viitoare împotriva unei scăderi a preţului pe piaţă. În practică se utilizează două tipuri de hedging: a. se numeşte „long hedger”. de a fi în măsură să alegem preţurile de vânzare convenabile şi să realizăm ceea ce se numeşte deschiderea unei operaţiuni de hedging. Dacă în decursul acestor 10 luni are loc un declin al preţurilor pe piaţa fizică. orice operaţiune de hedging porneşte de la ideea de a fi protejat împotriva riscurilor de preţ la o anumită marfă. deci o protecţie a valorii ei de inventar pe o perioadă de 10 luni.Burse hedgingul. ne creăm un caz favorabil. – cel de vânzare sau „scurt” – short hedging. cu livrare peste 10 luni. iar dacă prima poziţie determină achiziţionarea de contracte futures. atunci acesta este un cumpărător. deci un „long hedger”. în acest caz. În situaţia în care vindem cantitatea de marfă disponibilă prin contracte „futures”. Deoarece. atunci. Profitul ce se înregistrează la bursă prin cumpărarea la un preţ mai scăzut a contractelor anterioare de vânzare este aproximativ egal cu pierderea pe piaţa fizică pe care o neutralizează. Să considerăm ipoteza că deţinem o cantitate importantă de marfă de bursă şi ne propunem să-i asigurăm protecţie faţă de o posibilă reducere a preţului. În esenţă.preţurile dintr-un contract „futures” fluctuează în paralel cu cele de pe piaţa fizică. deoarece acumulează sau adaugă ceva. pe o perioadă determinată de timp. care utilizează tipul de hedging de cumpărare (long hedging). întrucât aceste tranzacţii nu se fac la întâmplare. Iniţierea unei operaţiuni de hedging presupune în egală măsură deţinerea de cunoştinţe de specialitate privind piaţa. convenabil celui ce iniţiază hedgingul. Comerciantul care cumpără. – cel de cumpărare sau „lung” – long hedging. la aceeaşi marfă.

producătorul vinde de fapt la 4. el îşi va compensa pierderea de la marfa fizică din câştigul obţinut la cotaţia bursieră din aprilie 2007 : Luna Aprilie Piaţa de marfă fizică (cash) Producătorul estimează că recolta sa va fi de 20.1.90 $ x 20. Potrivit estimărilor sale.20 $/bu. în luna aprilie 2007. la preţul de 420 cenţi/bu. Preţul său de vânzare la recoltare trebuie să fie de 4.2.. producătorul respectiv va vinde „futures” în luna iulie patru contracte de grâu la Chicago Board of Trade-CBOT : 4 contracte x 5000 bu = 20.A. În condiţiile în care. întrucât la preţul din 119 . preţul cash este de 390 cenţi/bu.000 bu. pentru a-şi acoperi cheltuielile şi a obţine un profit convenabil.Burse – fie prin vânzarea unuia sau mai multor contracte „futures”. care evaluiază. în scopul eliminării sau cel puţin diminuării riscului de reducere a valorii mărfii deţinute pe piaţa fizică. în vederea eliminării sau cel puţin diminuării riscului unei posibile creşteri a valorii mărfii nedeţinute încă. deşi până la livrarea mărfii fizice. Se observă că. 5. piaţa a ajuns la 3. Piaţa futures Vinde patru contracte grâu în luna iulie. Producătorul vinde recolta pe bază de contract spot.90 $/bu.U.20 – 3.50 $/bu profit) .20 $/bu (3.000 de busheli. – fie prin cumpărarea unuia sau mai multor contracte „futures”. data efectuării hedging-ului.90 $/bu. rămânând cu o pierdere de 6000 $ : (4. piaţa grâului scade şi în luna iulie. când producătorul dispune de grâu pentru vânzare.70 $/bu (cost) + 0.20 $/bu Preţul cash a ajuns la 3. pentru luna recoltării – iulie.000 bu. grâul (ce se va obţine în luna iulie) cotează la bursă în luna aprilie la 420 cenţi/bu. adică încă din aprilie. cultivator de grâu. ar trebui să vândă grâul după recoltare la un preţ de 4.000 bu ). Dacă în perioada aprilie – iulie 2007. câştigând 6000 $ : (420 – 390) cenţi x 4 x 5000 bu) Iulie Analizând acest tip de hedging observăm că rezultatul final înseamnă „fixarea” preţului de vânzare a grâului după recoltare. dar care urmează să fie contractată în mod cert. că recolta sa de grâu ce o va obţine în luna iulie 2007 va fi de 20. HEDGINGUL DE VÂNZARE – SHORT HEDGING Ne vom referi la un fermier din S. Lichidează poziţia short la bursă la 390 cenţi/bu.

fermierul ar fi vândut cei 20. Se constată faptul că. prin intermediul contractului forward. să presupunem 4. Dacă în exemplul dat.000 busheli unui comerciant la un preţ fix. prin contractul de hedging. ponderea producătorilor de cereale din S. care poate fi un speculator sau un alt hedger şi care. El va încheia deci. În situaţia în care piaţa „cash”ar fi crescut.000 busheli de grâu.U.90 $/bu) se adaugă profitul de la poziţia short (420 – 390 cenţi/bu).30 $/bu (450 – 420). O altă situaţie de utilizare a short hedging-ului este în cazul unor tranzacţii încheiate în scopul eliminării sau cel puţin a reducerii riscurilor ce ar rezulta din fluctuaţiile adverse de preţ pe perioada stocării mărfii. iar o altă parte a fermierilor. preţul pe piaţa grâului poate scădea brusc. la rândul său.Burse contractul cash (3. Hedgingul încheiat de comerciant se aseamănă cu hedgingul efectuat de producător. dar pierderea de la bursă. atunci comerciantul este acela care îşi asumă riscul scăderii preţurilor în perioada până la recoltat şi el va încerca să-şi acopere aceste riscuri printr-o operaţiune hedging pe piaţa „futures”. este parte contractantă în operaţiuni la termen. consideră că este mai convenabil să încheie contracte „forward” la preţuri fixe cu comercianţii locali sau cu cooperativele de achiziţionare a cerealelor. care le transferă la rândul său pieţei „futures”. de 0.25 $/bu. În acest fel.50 $/bu. riscurile de preţ ce ar fi revenit producătorului sunt transferate către comerciant. de data aceasta proprietarul silozului nu intenţionează să acţioneze ca un speculator şi că se mulţumeşte cu profitul ce-l realizează din operaţiunile curente. i-ar fi anulat acest profit suplimentar la marfa fizică.25 $/bu a rezultat deducându-se din cotaţia bursei din Chicago de 4. producătorul ar fi putut vinde cu 0. Se observă că operaţiunea de hedging a însemnat mutarea riscului potenţial la altă persoană. cât şi alte costuri.00 $/bushel în luna iulie. la bursa din Chicago. de exemplu la 4. Să presupunem că. care practică hedgingul pe piaţa „futures” fiind de circa 5 %. Deşi hedgingul construit de producătorul agricol este simplu de realizat. proprietarul unui siloz cumpără de la un fermier cantitatea de 10. fermierii aşteaptă până după recoltare. Se consideră că la data de 1 august. la preţul de 4. Preţul de 4. costurile de transport şi de manipulare la siloz. Până când proprietarul silozului revinde grâul (acesta se situiază în poziţia speculatorului).30 $/bu peste preţul său normal. el nu se practică pe scară largă.A. de regulă. două contracte „futures” de vânzare pentru cantitatea 120 .50 $/bu.

În aceeaşi perioadă însă preţurile „futures” la Bursa din Chicago. dar doreşte să-şi valorifice producţia de soia la un termen mai îndepărtat.70 $/bu. În acelaşi timp. spre exemplu.90 $ Fermierul şi-a realizat preţul de 11. în luna decembrie. în primăvară. pentru luna decembrie au scăzut.40 $/bu. În cazul în care.30 – 11.30 $/bu. este al unui producător. prin cumpărarea propriului contract.000 de busheli şi offsetează poziţia de pe piaţa futures (offsetting este operaţiunea de compensare pe piaţa futures). pierderea este tot de 2000 $. adică protecţia valorii stocului de marfă achiziţionat.000 busheli grâu depozitat în silozul său. faţă de situaţia când grâul ar fi fost vândut la preţul pieţei de 4. plus un profit de 0.00 + (12. Producătorul speră să obţină o producţie de 40. prin închiderea operaţiunii de hedging. pe piaţa cash. pierderea ar fi fost de 20 de cenţi/bu x 10.00 $/bu. când estimează că preţul va fi mai bun. care nu are spaţii de depozitare. pe piaţa futures preţul fiind de 12. adică asigurat.50 $/bu îi poate aduce acum.90 – 11. În momentul în care a realizat o astfel de vânzare „futures”. care anulează pierderea de aceeaşi dimensiune de pe piaţa fizică.80 = 0.80 $/bu. atunci se înregistrează un câştig cash de 20 de cenţi/bu x 10000 busheli = 2000 $. pe piaţa futures şi 11. cu 20 de cenţi pentru fiecare bushel.000 busheli soia în luna septembrie. la un preţ de 4.40) = 11. iar pe piaţa cash forward.000 busheli de grâu. proprietarul silozului vinde unui morar cantitatea de 10. producătorul doreşte să se asigure că este acoperit de fluctuaţiile adverse de preţ şi concepe un hedging.10 $/bushel (11. vânzarea în acoperire la bursă la preţul de 4. Deci.80 $/bushel pe care l-a protejat. întrucât prin tranzacţia bursieră s-a urmărit un hedging.000 = 2000 $. Preţul este acum de 11.50 $/bu. Presupunând că pe 20 martie el apelează la bursă pentru a începe un hedging. Dacă proprietarul silozului nu ar fi încheiat operaţiunea de hedging. un profit de 20 cenţi/bu. Calculele ne arată următoarele rezultate: 11. Un alt exemplu de short hedging. La data de 1 octombrie. dar la bursă. Pe 10 octombrie. în perioada 1 august – 1 octombrie preţurile pe piaţă cresc cu 20 de cenţi/bu. el este „hedged”. dar la această dată preţurile pe piaţă au scăzut cu 20 de cenţi/bu.10). preţul este de 11.Burse de 10. fermierul livrează cei 40. cu livrare. de asemenea. 121 . În acest caz poziţia „futures” s-a lichidat prin cumpărarea propriului contact.

dar a realizat şi un profit. Preţurile obtenabile în această lună abia dacă ating 5 $/bu.40 11.00 +0.40 $/bu Rezultatul : – Preţul cash de achiziţie – Câştigul/pierderea înregistrată pe piaţa futures – Preţul net de achiziţie Basis 0. fermierul şi-a protejat preţul.000 busheli porumb. cu livrare în luna octombrie.000 $.000 busheli la Cumpără opt conun preţ de 11.90 11. Semnificativ în acest sens este următorul exemplu : un producător de porumb. La bancă.Burse Fişa de calcul a fermierului va arăta astfel: Piaţa Cash Futures 10 martie Estimează un preţ de Vinde patru con11. 122 . cât şi pe piaţa externă.00 $/bu tracte futures în octombrie la 11.000 $ şi va vinde printr-un contract „futures” cantitatea de 10.90 $/bu Acţionând ca un short hedging.000 $. fermierul va încasa numai 50. are nevoie pentru campania de însămânţări din luna martie. fermierul va demonstra care sunt posibilităţile sale de rambursare a creditului.50 0.000 busheli porumb.000 $. Vânzând cele 10.000 $. de un credit de la bancă de 60.30 $/bu 10 octombrie Vinde 40.80 $/bu ca fiind tracte futures în acceptabil noiembrie la un preţ 12.000 busheli porumb. Să presupunem că în luna octombrie preţurile pe piaţa fizică înregistrează o scădere importantă datorită producţiei foarte mari şi cererii scăzute. cu care nu va putea să-şi achite integral împrumutul contractat de 60. Nedorind să-şi asume riscul scăderii preţurilor pentru perioada până la obţinerea recoltei. fermierul va contracta un împrumut de 60. valorează 80. Operaţiunile de acoperire sunt diverse. care la nivelul cotaţiilor pentru luna octombrie de 8 $/bu. atât pe piaţa internă. mizând pe o producţie de 10. tehnica hedgingului fiind utilizată şi în cazul în care se urmăreşte contractarea prin bancă a unui credit ce se doreşte a fi garantat cu producţia realizată (cu ajutorul creditului de la bancă) şi pentru care hedgingul asigură protecţia faţă de riscul scăderii preţului producţiei şi implicit al rambursării creditului. la preţul de 8 $/bu.

000 busheli. în cazul în care preţul pe piaţă se reduce.000 busheli porumb – la termen. cu scadenţă în octombrie la 8 $/bu (două contracte futures).000 $. va fi de 30.000 $ (sumă cu care nu poate stinge împrumutul) Pierderea este de : (. În sinteză.000 $ Bursa Producătorul vinde la bursă 10.000 bu. ceea ce semnifică diminuarea valorii mărfii fizice a deţinătorului. 123 . împotriva unei scăderi a preţului pe piaţa fizică. cu câştigul înregistrat la bursă. Martie Octombrie Exemplele de hedging de vânzare menţionate mai sus au avut ca obiectiv protejarea valorii producţiei viitoare sau a valorii mărfii din stoc (sau a protejării garanţiei pentru un credit). prin inversul ei. poziţie deschisă odată cu contractarea împrumutului la bancă: o o posibilitate este livrarea la scadenţă a celor 10.000 busheli porumb. Pierderea de la marfa „cash”. fermierul va avea două posibilităţi pentru închiderea poziţiei de vânzare. S-a observat faptul că. adică în luna octombrie. dar cumpărând-o la 5 $/bu obţine un surplus de 30. = .000 busheli porumb către bursă.Burse Pierderea totală faţă de valoarea estimată a producţiei de 80.3 $/bu) x 10. această operaţiune de hedging realizată prin tranzacţii pe piaţa fizică şi la bursă prin contracte futures se prezintă astfel: Piaţa fizică Producătorul estimează o recoltă de 10. Fermierul înca-sează pentru cele 10.000 $/total contracte. adică prin cumpărare : vinde marfa la 8 $/bu. deoarece are deschisă o poziţie „short”. = 30. o a doua posibilitate este de a-şi închide poziţia deschisă. 50. realizând un câştig de 3 $/bu. La scadenţă.000 $.000 $. Cumpără propriile contracte la 5 $/bu. Câştigul este de : 3 $/bu x 10. în situaţia în care preţul pe piaţă a scăzut.000 $ (inclusiv dobânzile) Preţul obtenabil este de 5 $/bu. Producătorul de porumb a aplicat o politică de acoperire încheind un contract de hedging (vânzare la termen) pentru întreaga sa recoltă. acesta câştigă din contractul futures. fie total.000 bu. Acest surplus compensează pierderea înregistrată pe piaţa fizică. Contractează un împrumut la bancă în sumă totală de 60.30. se compensează astfel fie parţial.

cât ar putea el oferi în condiţii de profitabilitate. câştigul de la bursă îi compensează această pierdere.1500 $ Piaţa futures Cumpără 3 contracte în luna septembrie la 95 $/UM (un contract = 50000 uncii) Vinde contractele sale (închide poziţia long) la preţul curent de 105 $/UM câştigând : (105 – 95) $ x 150000 = 1500 $ Prin urmare. speculatorului) care a estimat.000 uncii paladiu. în activitatea sa de bază 15 septem. Cumpărătorul va face următoarea analiză: apreciază că plecând de la faptul că.2. dacă va cumpăra un contract în luna septembrie la 95 $/UM. De aceea. operaţiunea hedging-long se prezintă astfel: Piaţa de marfă fizică (cash) 15 iunie Constructorul are nevoie de paladiu în luna septembrie la circa 90 $/UM. contrar intenţiei celui care a făcut acoperirea. profitul pe care l-ar obţine la marfa fizică. el trebuie să cumpere în septembrie la 100 $ faţă de 90 $. 124 . în mod normal.2. profitul obţinut la bursă este transferat altei persoane (spre exemplu. cumpărătorul ar fi înregistrat o pierdere la marfa fizică în lipsa acoperirii la bursă. HEDGINGUL DE CUMPĂRARE – LONG HEDGING Să considerăm cazul unui constructor de instrumente de precizie care.Preţul cash ajunge la 100 $/UM. 5. în condiţiile în care preţul futures la contractele pentru luna septembrie la Bursa din New York (New York Mercantile Exchange – NYMEX) este de 95 $/UM. La 15 iunie. atunci el va fixa un preţ de aproximativ 90 $/UM. deoarece a avut o poziţie long şi preţul a crescut. are nevoie în activitatea sa de paladiu (metal alb argintiu din familia platinei). înregistrând o pierdere faţă de estimările sale: (90 – 100) $ x 150000 = . situaţie în care. preţul „futures” pentru luna septembrie va fi cu circa 8 $/UM mai mare decât preţul cash şi ca atare. În acest caz. asumându-şi însă riscul scăderii acestuia.Burse În schimb. o firmă de construcţii decide să cumpere 150. în cazul unei creşteri a preţului. este anulat de pierderea suferită la contractul „futures”. deoarece în intervalul iunie-septembrie preţul pe piaţă a crescut. brie Firma cumpără paladiu la acest preţ. că preţul pe piaţă va creşte. În schimb. pentru a obţine profit.

fiecare firmă. spre exemplu la 70 $/UM. Pentru a se proteja. indiferent de cum va evolua piaţa: dacă aceasta creşte. Acţionând ca un long hedging. dacă piaţa scade. 0. Hedgingul nu are formule stereotipe.00 – 3. unde preţul a ajuns la 4.70 $/bushel. în funcţie de scopul urmărit şi de evoluţia şi modificările ulterioare ale pieţei.65 $/bushel.20 = 0. atunci profitul său din evoluţia favorabilă a conjuncturii comerciale de 20 $/UM ar fi fost anulat de pierderea suferită la poziţia „futures” (-20 $/UM). cu data scadenţei în luna mai.70 – 3. În acest caz.20) este recuperată prin offsetarea poziţiei de pe piaţa futures. În ultimă instanţă însă. Diferenţa (3.15). Managerul firmei este preocupat de faptul că preţurile ar putea creşte în perioada noiembrie – aprilie. pe piaţa cash preţul este de 3. va cumpăra la 70 $/UM (preţul cash din luna septembrie). Să considerăm că o unitate de morărit are în plan să cumpere 10. 125 . În luna aprilie. pierderea la bursă fiind de 20 $/UM (70 – 90). de sens contrar poziţiei de pe piaţa cash.35.000 busheli de grâu în luna aprilie. intenţionând să realizeze un hedging.15 $/bushel : (4. managerul firmei apelează la un broker de pe piaţa unei burse de mărfuri. În momentul respectiv. managerul va proceda la achiziţionarea de pe piaţa cash locală a cantităţii de grâu dinainte stabilită. în scopul asigurării continuităţii activităţii sale.00 $/bushel. preţul fiind de 3. fiecare om de afaceri îşi construieşte într-o anumită manieră la bursă operaţiunile de hedging. vânzând contracte futures pentru grâu. profitul de la bursă este de 10 $/UM (100 – 90).50 $/bushel iar preţul pe piaţa futures este de 3. preţul „cash” ar fi scăzut. el hotărăşte să facă uz de cunoştinţele sale în domeniul bursier. cumpărătorul şi-a fixat un preţ de 90 $/UM. el îşi deschide o poziţie pe piaţa futures.Burse În cazul când.65 = 0. Astfel. va cumpăra la 100 $/UM (preţul cash din luna septembrie). el nu numai că a protejat preţul.50 = 0.35 – 0. dar a realizat şi un profit de 0.

50 $/bushel în luna mai la un preţ de 3. cumpărând la bursă în luna martie.35 $ 3. fabricantul deschide o operaţiune de hedging. fabricantul închide poziţia de cumpărare. la preţul de 50 $/tonă. Să considerăm situaţia în care o rafinărie vinde în luna februarie benzină unui comerciant. Contractul pentru fulgi de porumb încheiat la preţ fix urmează să fie protejat împotriva creşterilor de preţ la porumb. când riscurile sunt cele mai mari. 126 . vânzând cantitatea contractată la preţul de 45 $/tonă. Reuşind să vândă fulgii de porumb la un preţ fix de 55 $/tonă şi întrerupând pierderea la 10 $/tonă.35 $/bu Se presupune că se doreşte să se efectueze hedgingul exact pentru aceeaşi marfă şi perioadă pentru care a efectuat şi producătorul-fermier. constatând o tendinţă de creştere a preţurilor.70 din luna mai la preţul de $/bushel 4.Burse 1 noiembrie 15 aprilie Calculul managerului va arata astfel: Piaţa Cash Futures Preţul actual la grâu este Cumpără două contracte de 3. rezultatul net al hedgingului nu este nici profit nici pierdere. respectiv pentru perioada între semănat şi recoltat. deschisă la bursă.65 $/bushel Cumpără 10.70 $ -0. la preţ fix (55 $/tonă de fulgi de porumb) şi cu termen de livrare noiembrie-decembrie. Ceea ce a reuşit totuşi fabricantul este asigurarea împotriva riscurilor de preţ pe perioada aprilie – august. cu livrare în luna mai. La rândul lui. Interesant este şi cazul privind construcţia unui long hedging pe bază de marfă complementară sau derivată : petrol – benzină. creştere ce poate afecta într-o mare măsură câştigul scontat.00 $/bushel Rezultatul va fi următorul : – Preţul cash de achiziţie – Câştigul/pierderea înregistrată pe piaţa futures – Preţul net de achiziţie 3.000 busheli Vinde cele două contracte de grâu la preţul de 3. În luna august. cu livrare în luna septembrie. înregistrând o pierdere de 5 $/tonă şi stopând alte pierderi. fabricantul încheie cu o reţea de supermarketuri un contract. 5000 tone porumb. De aceea.

30 $/tonă. preţ corespunzător termenului de livrare – luna februarie. morarul va cumpăra la bursă. de aceea. inclusiv pentru bănci şi alte instituţii financiare. Alte exemple de operaţiuni de hedging create pe o „piaţă inversă” (backwardation).80).30 $ : (8. finanţate privat.000 tone = 2. a pornit de la preţul de 8.000 cenţi = 25. efectul îl constituie o pierdere de 25. pe care-l revinde unui industriaş din_____________. respectiv 8. câştig ce reprezintă diferenţa dintre preţurile curente de 7. ceea ce înseamnă înregistrarea unei pierderi : 50 cenţi x 50. vizează situaţia pieţei când preţul futures este mai mic decât preţul spot. Corespunzător obligaţiilor asumate prin contractul de vânzare a benzinei.50 = 7. în condiţia stabilirii preţului la sosirea mărfii în port. În practică. respectiv. majorate cu 25.000 de $.500. că în loc de creştere. Când rafinăria a calculat preţul benzinei. cu livrare în luna mai. se practică stocarea mărfurilor respective şi vânzarea prin contracte „futures” a unor cantităţi identice cu cele depozitate. preţurile au crescut cu 50 de cenţi/tonă.Burse Pentru a putea executa contractul. de regulă. acest hedging prezintă o atracţie mai mare. 600 tone de cupru la preţul de 1800 $/tonă. morarul a evitat orice pierdere legată de costurile materiei prime prin construcţia unui long hedging. Un comerciant din _____________ cumpără. Într-o astfel de situaţie. apar mari stocuri de marfă.80 $ şi cel luat iniţial în calcul. inclusiv pe piaţa metalelor. cu un comision de 5 %. cea mai întâlnită tehnică de hedging numită „Inventory or Carry Hedging” utilizată de către comercianţi şi industriaşi. suportarea unor costuri pentru materia primă. rafinăria are nevoie de 50.000 tone petrol. în scopul revânzării. În acest fel. în contrast cu stocurile – tampon administrate public sau de către Acorduri internaţionale de mărfuri. Să presupunem că în momentul în care rafinăria începe producţia de petrol. În acest caz. 127 . cu livrare în luna mai. mai mari decât rata dobânzilor şi. care se compensează cu câştigul realizat pe piaţa fizică. Această pierdere este anulată prin vânzarea „futures” a cantităţii de 50. cantitatea de 50.000 tone petrol cumpărate la bursă. Pe piaţa unor mărfuri ce sunt depozitate în scopul rafinării sau înnobilării. Câştigurile realizate prin această formă de hedging sunt.000 $. presupune deţinerea unei mărfi în stoc şi încheierea de contracte „futures” pentru a proteja valoarea stocurilor. cantitate de marfă pe care nu o deţine încă. Să admitem în continuare.30 – 0.000 tone petrol. preţurile au scăzut cu 50 de cenţi.000 $.

Comerciantul va face o operaţiune inversă faţă de prima tranzacţie (de cumpărare pe piaţa fizică). care le-au folosit în construcţia strategiilor de dezvoltare. Vânzând cele 600 tone de cupru la preţul de 1800 $/tonă şi cumpărând la 1600 $/tonă. preţurile de vânzare ale firmei cu cele de la bursă? care au fost efectele operaţiunilor anterioare de hedging asupra preţurilor de vânzare şi asupra profitului? 128 . fapt ce-l determină pe comerciant să recurgă la deschiderea unei operaţiuni de hedging. la preţul de 1800 $/tonă. ceea ce a condus la transformarea acestor tranzacţii în instrumente utile managementului societăţilor comerciale. decât să încheie contracte „forward” cu un comerciant. manufacturieri. După trei luni. va vinde la bursă peste 3 luni. Din exemplele prezentate se observă existenţa mai multor situaţii ce implică operaţiuni de hedging. folosind piaţa futures (operaţiunile de hedging). decât orice altă procedură. Strategiile de „long hedging” sunt utilizate şi de fabricanţii de produse alimentare care consideră necesar a compensa pierderile evaluate pe piaţa fizică a materiilor prime. care îi va anula pierderea de 125 $/t. pe cât posibil riscurile. Strategiile de hedging pot fi utilizate de firme mici sau corporaţii multinaţionale. Din punct de vedere comercial. respectiv 1600 $/tonă. comerciantul se va confrunta cu o piaţă inversă. fermieri. cu câştigurile obţinute pe piaţa la termen şi invers. respectiv.Burse Peste 3 luni. s-a observat faptul că. apreciind că este mai avantajos să devină „long hedger”. operaţiunea de hedging oferă o protecţie mai mare faţă de fluctuaţia pieţei. deschisă la bursă. înregistrându-se o pierdere de 75000 $ : 1800 – 1600 = 200 $/tonă – 75 $/tonă (comision) = 125 $/tonă x 600 t = 75000 $. cantitatea de 600 tone cupru. Eficienţa operaţiunilor de hedging poate fi evaluată pe baza răspunsurilor la următoarele întrebări: în ce măsură preţurile la mărfurile ce vor face obiectul vânzării sau cumpărării depind de fluctuaţiile pieţei? care va fi impactul acestor fluctuaţii asupra profitului net? în ce raport se află. exportatori. în sensul că preţul la termen va fi mai mic decât preţul spot. comercianţi en gros sau en detail. comerciantul va obţine un câştig de 200 $/t. Această pierdere va fi compensată total prin închiderea operaţiunii de hedging. adică să cumpere contracte la termen. de regulă. depăşind comisionul de 5 %. comerciantul şi-a protejat poziţia în operaţiunea deschisă la bursă. rămânându-i comisionul de 75 $/t. Şi în acest exemplu. reducând. preţurile pot scădea.

În a doua categorie. de regulă.Burse Pentru a lua decizii cu privire la întrebarea „ când şi unde trebuie iniţiată o operaţiune de hedging” trebuie să fie realizate cel puţin două condiţii:  marfa vândută sau cumpărată pe piaţa „cash” trebuie să facă obiectul comercializării la una din bursele de mărfuri sau să fie înrudită cu o marfă ce se negociază la bursă. OPERAŢIUNI DE BURSĂ LA TERMEN Preţul mărfurilor (metale. a apărut o categorie distinctă de operaţiuni de bursă şi anume. pot intra companii sau persoane fizice care. Persoanele care fac operaţiuni la termen la bursă pot fi încadrate în două categorii : cei care fac operaţiuni de hedging (operaţiuni vizând evitarea riscurilor contractuale decurgând din modificarea raporturilor de schimb dintre diferite valute sau operaţiuni vizând evitarea riscului de escaladare a preţului în cazul achiziţiilor de mărfuri). Operaţiunile speculative cu mărfuri se fac în principal la bursele de mărfuri. se obţine atât siguranţa dobândirii mărfii dorite.  preţurile pe piaţa fizică să se coreleze cât mai mult cu cele de la bursă şi să oscileze în contratimp. În prima categorie.3. 129 . produse agricole vegetale şi animale etc. se includ persoanele care fac operaţiuni la termen din motive speculative. 5. operaţiunile la termen. cei care fac operaţiuni speculative. – forţele aproape necontrolate ale cererii şi ofertei la scară globală pot determina modificări foarte rapide ale preţurilor. încheie un contract de cumpărare a unor mărfuri în scopul de a avea garanţia obţinerii acestora la un preţ dat. Din această cauză. cât şi protecţia împotriva fluctuaţiilor preţului la marfa respectivă. În acest fel. ca de altfel şi cel al valutelor. tinde să fluctueze de la o perioadă la alta. Există cel puţin două motive care justifică interesul tot mai mare pentru operaţiunile speculative la bursele de mărfuri : – profituri (dar şi pierderi) foarte mari se pot obţine cumpărând pe credit cu plata unui avans minim.).

Dacă de exemplu.A. fapt ce sporeşte oportunităţile pentru operaţiuni speculative. circa 85 % înregistrează pierderi.U. pot fi cumpărate pe credit. apar pe piaţă. Comisia Naţională pentru comercializarea mărfurilor la termen a impus o serie de reguli ceva mai stricte decât în trecut. Trebuie precizat faptul că. Contractele pentru mărfuri la termen. la fel ca şi acţiunile. acest cumpărător poate plăti contravaloarea şi poate prelua marfa. Cei care câştigă bani în acest fel sunt cel mai adesea comercianţi profesionişti. achiziţia acestora este doar o tranzacţie scriptică (pe hârtie). preţul bumbacului scade cu 3 cenţi/kg într-o zi şi o persoană are un contract standard de 50. în cazul mărfurilor este suficient un avans de doar 10 – 20 % din valoarea contractului. dar cel mai mare centru pentru operaţiuni la termen cu mărfuri este Chicago Board of Trade.Burse În S. banii. 130 . Diferenţa constă în aceea că.. În situaţii conjuncturale favorabile. pe o piaţă aflată în declin nu există cumpărători. în conformitate cu Legea federală din anul 1974.000 kg. deoarece intenţia cumpărării contractului este de a-l vinde altcuiva. pierderea sa în ziua respectivă va fi de 1500 $. aceste cifre se motivează prin faptul că se înregistrează un număr mic de mari câştigători şi un număr mare de persoane care pierd. preţurile cresc. provenind din economii sau alte tipuri de investiţii. În această situaţie. În practică. de regulă. atunci când se previzionează o creştere a preţurilor. Riscurile operaţiunilor la termen sunt mari deoarece o mică modificare a preţurilor poate influenţa în mod radical profiturile sau pierderile înregistrate. S-a estimat că din totalitatea micilor cumpărători care intră pe această piaţă. majoritatea cumpărătorilor nu au însă nevoie de o cantitate atât de mare de cacao şi nici r nu dispun de spaţiu de depozitare. Pieţele de mărfuri şi hârtii de valoare constituie o parte vitală a sistemului economic american. există numeroase astfel de burse. De multe ori.000 kg cacao. – o altă opţiune este ca acea persoană să preia marfa şi să o vândă altcuiva. versaţi în a interpreta evoluţia pieţei. Sistemul operaţiunilor de bursă la termen funcţionează în felul următor: – să presupunem că o persoană cumpără un contract standard pentru 30.

Burse Uneori. piaţa nu mai poate susţine acest fenomen speculativ. tendinţa devine cea de a vinde şi preţurile încep să scadă. Cumpărarea unor acţiuni sau mărfuri în speranţa că preţurile vor creşte. prin creşterea sau scăderea sumelor ce trebuie plătite ca avans la cumpărarea pe credit. dar şi fonduri din Japonia şi Europa occidentală care sunt investite în acţiuni pe piaţa americană. speculatorii îndeplinesc anumite funcţii utile pentru ansamblul economiei. În cazul când. se remarcă sume foarte mari provenite din încasările din vânzarea petrolului ţărilor arabe. rezolvarea lipsei de mărfuri de pe piaţă ar lua mai mult timp. În mod similar. În cursul acestui proces. În acest moment „urşii”. ei vor vinde contractele la termen pentru acea marfă şi astfel preţurile vor scădea înainte ca surplusul să determine acest lucru. se amorsează o reacţie contrară. Dacă modificarea preţului ar întârzia până la apariţia reală a unei lipse de mărfuri pe piaţă. Un nou factor semnificativ pe aceste pieţe îl constituie mărimea fondurilor externe care sunt investite pe piaţa americană. de asemenea. accelerează procesul de echilibrare a pieţei şi încurajează intrarea pe piaţă a unor furnizori. dacă riscurile de înregistrare a unor pierderi sunt atât de mari ? Răspunsul este acela că. piaţa poate fi controlată într-o anumită măsură de Federal Reserve Board. în care se manifestă „taurii”. deoarece investitorii consideră că astfel pot obţine profituri mai mari decât folosindu-le în alt mod. ca urmare a activităţii Comisiei pentru Acţiuni şi Burse (Securities and Exchange Commision – SEC). dar în prezent. În trecut. la o anumită marfă. cei care obţin profituri din scăderea preţurilor sunt în câştig. Din analiza celor prezentate se poate pune întrebarea : „de ce se permite efectuarea de operaţiuni speculative” . Accelerarea vânzărilor şi cumpărărilor poate. urmează o perioadă de speculaţii. În acelaşi timp. 131 . cei care obţin profituri într-o piaţă caracterizată de creşterea preţurilor. asemenea fenomene erau relativ frecvente. În acest sens. atunci fluctuaţia preţurilor ar fi mult mai bruscă şi de o amploare mai mare. crea tentaţia pentru agenţii de bursă de a influenţa piaţa unei anumite mărfi sau acţiuni. astfel de situaţii apar mult mai rar.

vinde scump. obţinând profituri nemeritate. – „Orice activitate destinată profitării de variaţiile prevăzute ale pieţei. o primă regulă a profitului în afaceri: cumpără ieftin. durabilă. a determinat un anumit tip de operator la bursă numit în jargon „taur”. cumpărând o cantitate de produse cu ofertă limitată. Speculaţia are adesea ca efect echilibrarea pieţei. Odată cu constituirea burselor. cu asumarea unor riscuri mai mari decât în cazul unor investiţii”. 132 . având acces rapid la informaţii. O piaţă bursieră caracterizată prin cursuri în creştere. iar diferenţa realizată să devină profit. prin realizarea pe cât se poate de rapid a unui profit. este profitabil să închei un contract la termen în care cumperi. lărgind-o totodată”. în vederea obţinerii unui profit din fluctuaţia cursurilor acestora”. cei implicaţi într-un astfel de comerţ se orientează spre acele categorii de operaţiuni speculative. deşi riscantă. speculaţia este admisă fiind definită astfel : – „Tehnică de cumpărare şi de revânzare a bunurilor sau a valorilor. Tranzacţiile speculative se bazează pe strategii de hedging. folosind avantajul primului venit pe piaţă. vânzări în absenţă.1. intră în tranzacţii înaintea clienţilor. intră în tranzacţii imediat. iar acţiunea acestuia. „bull”. potrivit căreia preţul va creşte şi deci. în speranţa creşterii preţurilor.Burse 5. la care riscul nu este niciodată mai mare decât şansa profitului. Speculantul sau speculatorul este persoana care. Deşi nu există metodologii care să conducă în mod sigur la câştiguri din operaţiuni speculative la bursă. Speculaţia bursieră. CÂŞTIGURI PRIN OPERAŢUNI SPECULATIVE În cadrul tranzacţiilor bursiere.3. mizând ca la un anumit moment să realizeze offset. mizând că la termenul de livrare o va vinde la un preţ mai ridicat. Operaţiunea speculativă se numeşte „à la hausse” şi vizează situaţia când cumpărătorul achiziţionează o marfă. a devenit atractivă. realizând acelaşi gen de profit. lansare de ordine stop. este o piaţă sub semnul taurului şi se numeşte bull market sau bulish. contracte futures sau options. Speculatorii cumpără contracte. Această regulă are la bază un prim tip de previziune asupra evoluţiei preţului. s-au format şi speculatorii care au transferat în practică şi în propriul interes.Acest termen este aplicabil şi consultanţilor care. Prin aplicarea în practică. astfel încât atmosfera ce o creează oferă oportunitatea realizării de câştiguri. apoi revânzându-le la un preţ cât mai mare. – „Tranzacţii efectuate de o persoană în scopul obţinerii de profit. întrucât valoarea sa intrinsecă va creşte odată cu preţul.

a poziţiilor deschise şi a altor date. Speculatorii sunt acei participanţi pe piaţă care aduc „lichidităţile” necesare desfăşurării unor activităţi reale de compensare (clearing).  după modul de acţionare pe piaţă. Operaţiunea speculativă se numeşte „à la baisse” şi priveşte situaţia când se urmăreşte obţinerea de profit prin tranzacţii cu mărfuri. De aceea. După modul de previzionare a preţului viitor. 5. speculatorii foarte rar deţin fizic o marfă care să facă obiectul contractelor futures. Dacă perspectiva este de scădere a preţurilor. numai în condiţiile în care preţul lor pe piaţă va scădea. care practică analiza tehnică. în jargon. speculatorii vând contracte pentru ca la un anumit moment să realizeze „offset”. ce presupune studierea preţurilor de bază prin utilizarea volumului de tranzacţii înregistrat în trecut. dar numeroase iar pierderile generate de un volum mare de tranzacţii pot deveni foarte mari. TIPURI DE SPECULATORI LA BURSĂ Speculatorii la bursă pot fi clasificaţi după două criterii:  după modul de previzionare a preţului viitor. denumirea de „urs”.1. Acest tip de acţiune se numeşte „bear” iar tipul de operator are la rândul lui.1. speculatorii contribuie la formarea prin bursă a preţurilor reprezentative. speculatorii încearcă să realizeze profituri prin achiziţii şi vânzări de contracte. Folosind funcţiile contractelor futures. în nume propriu. prin cumpărarea aceluiaşi contract la un preţ mai mic. speculaţia mai este definită ca fiind reversul hedgingului.3. realizând astfel profit. analiza tehnică foloseşte diagrame şi grafice pentru a urmări simultan mişcările preţului. profiturile sunt mici.Burse Al doilea tip de previziune asupra evoluţiei preţului este acela care se bazează pe o scădere anticipată a preţului. acţionându-se după a doua regulă a profitului în afaceri : vinde scump la termen şi vei putea achiziţiona ieftin la scadenţă. utilizând tehnica obţinerii de profituri imediate pe baza fluctuaţiilor minime de preţ. Speculatorii sunt negociatori profesionişti ce tranzacţionează. întrucât speculatorii acceptă riscul în aşteptarea profitului. în general. Anticipând „direcţia mişcării preţurilor”. Faţă de hedgeri. oferind hedgerilor posibilitatea de a-şi „transfera” riscul. volumul şi 133 . speculatorii se diferenţiază astfel : o speculatori tehnicieni. astfel că.

respectiv pe durata sesiunii de tranzacţionare. cu livrare în luna decembrie.35 $/bushel (2. Pe 20 martie. factorii economici care contribuie la creşterea ofertei sau la scăderea cererii duc invariabil la scăderea preţului.70 = 0. La începutul lunii februarie.95 $/bushel. preţul futures al porumbului a crescut la 2. program care va duce la reducerea suprafeţei însămânţate cu porumb. pe parcursul mai multor ani. ca urmare a lipsei ploilor asupra culturilor de porumb. speculatorii fundamentalişti pleacă de la ideea de bază că orice factor economic ce contribuie la scăderea ofertei sau la creşterea cererii duce invariabil la creşterea preţului şi. care folosesc analiza fundamentală care urmăreşte factorii care generează cererea şi oferta. rareori deţinând poziţii pentru a doua zi. pe 10 februarie achiziţionează contracte futures. pe care le păstrează pe anumite perioade (zile. modalitatea de acţionare a speculatortului: un speculator urmăreşte constant piaţa porumbului şi constată că preţul de pe piaţa futures a rămas redus de mai mul-te luni. o speculatori fundamentalişti. astfel că.70 = 0. bazându-se pe o creştere de preţ. În acest sens. Speculatorul se decide să facă un „offset”. Dacă ar vinde acum contractul futures. guvernul se implică în problema porumbului cu un program guvernamental.70 $/bushel. previzionând că preţul a atins nivelul maxim şi realizând astfel un profit de 0. iar pe plan mondial. cererea de porumb se află în continuă creştere.25 $). pe baza unui exemplu.05 $/bushel. speculatorul îşi reevaluează poziţia şi constată apariţia secetei.05 – 1. astfel că.25 $/bushel (1.Burse mişcările poziţiilor deschise în mod curent. care este lansat pe piaţă şi imediat preţul porumbului pe piaţa futures se ridică la 1. speculatorii pot fi : o speculatori „de poziţii”. care iniţiază poziţii pe piaţa futures. el anticipează faptul că. 134 . În luna iulie.35 $).95 – 1. care deţin poziţii numai pe durata unei zile. guvernul va iniţia un program agricol ce va avea ca obiect porumbul. După modul de acţionare pe piaţă. va decide să cumpere contracte futures de porumb. Vom analiza. săptămâni sau luni). la preţul de 1. în mod invers. o speculatori „de o zi”. ar câştiga 0.

Burse

Rapoartele despre starea vremii indică mari căderi de ploi pentru următoarele două săptămâni, care se suprapun cu perioada de recoltare la cote maxime a grâului (vârf de campanie). Speculatorul, care recepţionează această ştire, previzionază o creştere a preţului grâului şi decide să achiziţioneze contracte futures pentru grâu, la preţul actual de 2,65 $/bushel. Rapoartele asupra vremii se dovedesc a fi exacte şi, ca urmare, preţul futures ajunge la 2,80 $/bushel, depăşind previziunea, dar speculatorul nu vinde, previzionând noi creşteri ale preţului. Deşi piaţa creşte fără un motiv evident, ea scade brusc la 2,55 $/bushel, rămânând constant o anumită perioadă. Speculatorul intuieşte că a ratat un potenţial profit atunci când preţul ajunsese la 2,80 $/bushel şi nedorind să rateze din nou, trece la offsetare, profitul său fiind de 0,10 $/bushel : (2,65 – 2,55 = 0,10 $). Speculatorul îşi construieşte tranzacţiile comerciale cu contracte futures, urmărind să acţioneze la standarde ridicate de profitabilitate, vizând realizarea unui raport cât mai avantajos între suma de bani proprii imobilizaţi şi valoarea afacerii. În prezent, în lumea modernă, afacerile se realizează în totalitate sau, în bună măsură, nu cu bani proprii, ci cu bani împrumutaţi, pe principiul „afaceri mari, cu sume proprii imobilizate reduse”. În cazul contractului futures, operatorii au obligaţia să constituie doar o garanţie de bună execuţie a contractului, numită uneori şi marjă. Această garanţie poate varia, valoric, pe parcursul vieţii contractului futures şi, de cele mai multe ori, nu depăşeşte 10 % din valoarea contractului. Pe baza acestui considerent, sunt atraşi numeroşi doritori să încheie contracte futures, care în scurt timp, au devenit cele mai atractive şi profitabile elemente de speculaţie la bursă. Acest sistem, cu efect multiplicator, poartă numele de efect de levier sau acţiunea de ridicare, fiind atractiv pentru speculatori, prin posibilitatea ce o crează de a pune la dispoziţie avantajul de a controla întreaga valoare a contractului futures cu ajutorul unui capital minim. Capitalul cerut ca o garanţie de conjunctură nu este o sumă achitată imediat pentru un contract futures, ci, de regulă, este vorba de conturi de garanţii în vederea asigurării îndeplinirii clauzelor stipulate în contract. Dacă piaţa suferă modificări în avantajul unei poziţii speculatorii, atunci contul speculatorului va creşte proporţional cu micşorarea garanţiilor.
135

Burse

Dacă piaţa se modifică în dezavantajul unei poziţii speculatorii, atunci speculatorul este obligat să facă depuneri adiţionale în contul de garanţii. Operaţiunile speculative contribuie pe termen lung la apropierea nivelurilor cererii şi ofertei, însă pe termen scurt, conduc la destabilizarea preţurilor. Fenomenul nu trebuie supraestimat, pentru că se produce pe perioade foarte scurte de timp, de obicei câteva zile sau câteva săptămâni în decursul a câţiva ani, în timp ce, influenţa stabilizatoare are un caracter continuu. Mecanismul bursier favorizează din plin pe cei care deţin informaţii complete şi elaborează strategii corecte. Persoanele care au informaţii inexacte, de regulă elaborează previ-ziuni eronate, iar mecanismul bursier îi conduce la înregistrarea de pierderi. De fapt, bursa permite un schimb al riscurilor şi al costurilor, care se plătesc pentru acest schimb şi care, în termeni economici este un „joc cu sume zero”. În privinţa pierderilor, în literatura de specialitate, nu s-a conturat un punct de vedere comun. În general, speculatorii au sisteme şi strategii bine puse la punct pentru fiecare oportunitate ce apare pe piaţă, astfel că, acestea s-au generalizat şi s-au format tipologii adecvate situaţiilor existente pe piaţă şi scopurilor urmărite, respectiv, obţinerea unui profit din diferenţa de curs ce poate să apară între diferite pieţe sau între diferite termene. 5.3.1.2.TIPURI DE OPERAŢIUNI SPECULATIVE Între cele mai cunoscute operaţiuni speculative amintim: I. tranzacţii „spreading” sau „răspândirea” sau „desfăşurarea”; II. tranzacţii speculative cu primă numite şi reziliabile şi un-ori se generalizează termenul de opţiuni (options). Tipurile de operaţiuni speculative „spread” şi „options” utilizează în multe situaţii aceleaşi genuri de tehnici de lucru, combinând atribute ce le conferă contractul futures sau elementele componente ale unei opţiuni, realizând în acest fel o varietate de operaţiuni speculative. 5.3.1.2.1.TRANZACŢII „SPREADING”, „RĂSPÂNDIREA” SAU „DESFĂŞURAREA” Acest tip de tranzacţii este în acelaşi timp şi operaţiuni de hedging, dar reprezintă şi o speculaţie uzuală.
136

Burse

Termenul anglo-saxon „spread” semnifică întindere şi este utilizat pentru a indica diferenţa între cerere şi ofertă sau diferenţa de curs sau alte diferenţe. Spread, în limba engleză şi ecart, în limba franceză, semnifică operaţiunea bursieră ce constă în cumpărarea şi vânzarea simultană de contracte la termen (futures) pentru acelaşi activ, contractele având scadenţe diferite sau cu aceeaşi scadenţă, dar pe pieţe diferite. În cazul tranzacţiilor speculative „spread” sau „răspândirea” se realizează o operaţiune de cumpărare şi vânzare simultană a minim două contracte futures diferite. Consecinţele economice ale acestor tipuri de operaţiuni se regăsesc în faptul că, pe de o parte, aduc pe piaţă lichidităţi, iar pe de altă parte, „răspândirea” plasează preţurile într-o relaţie apropiată de cea normală, după ce această relaţie a suferit distorsiuni. Speculatorii, care se bazează pe metoda „răspândirii”, urmăresc piaţa analizând cele mai mici amănunte ce apar pe piaţă şi anume : – preţurile cash şi futures ale aceleiaşi mărfi; – relaţia dintre preţurile contractelor cu diferite termene de scadenţă; – preţurile contractelor asupra aceleiaşi mărfi, la diferite burse; – preţurile unor contracte cu termene diferite de scadenţă sau pentru diferite mărfuri, dar aflate într-o anumită relaţie (soia – ulei de soia; grâu – porumb; floarea soarelui – şroturi de floarea soarelui etc.). Dacă situaţia pieţei este normală, se constată în fiecare caz, că între aceste mărfuri există relaţii normale. Dacă aceste relaţii se modifică, „spreaderii” se grăbesc să vândă pe o piaţă cu suprapreţuri sau să cumpere pe o piaţă cu subpreţuri. Ordinul de răspândire inserează preţul la care poziţia long sau short poate fi iniţiată sau la acel nivel al diferenţei de preţ, operaţiunea de răspândire trebuie iniţiată. Atunci când se iniţiază o „răspândire” se urmăreşte cu toată atenţia, mai ales relaţia dintre preţurile contractelor şi mai puţin nivelul absolut al preţurilor. Pe baza acestei analize, este achiziţionat contractul care este definit în acest mod ca mai ieftin, în timp ce, contractul mai scump este vândut. Dacă preţurile se modifică în direcţia previzionată de speculator, atunci acesta va realiza un profit, ce rezultă din modificarea relaţiei dintre cele două preţuri. Din două motive, speculatorii fac apel la mecanismul „spread” apreciind că acestea sunt importante pentru scopurile ce le urmăresc :
137

O „răspândire” intrapiaţă se realizează la aceeaşi bursă. intrapiaţă sau interlivrări (interdelivery spread). decât preţul contractului futures pe luna noiembrie. depăşeşte preţul futures al contractului cu data de expirare cea mai apropiată. atunci când preţul contractului futures pe luna iulie. cu date şi preţuri de livrare diferite. ambele contracte vizând aceleaşi mărfuri. aceasta reflectă o aprovizionare 138 . atunci când preţul contractului futures pe luna iulie. numită „bull market”. răspândirea se realizează cu aceeaşi marfă. au un mare efect asupra preţurilor futures. metale). preţul contractului peluna noiembrie rămâne neschimbat. ceea ce face ca practic să existe patru scenarii: a) – pe o piaţă în urcare.Burse primul se referă la faptul că. creşte mai repede decât preţul contractului futures pe luna noiembrie. în timp ce. interpieţe sau intermarket spread. spre exemplu. Costurile depozitării. în cazul mărfurilor ce pot fi stocate (cereale. 1. adică achiziţia şi vânzarea are loc pe aceeaşi piaţă şi duce la realizarea de profit pe baza diferenţei dintre preţurile celor două contracte cu luni de livrare diferite. scade mai încet. numită „bear market”. Răspândirea intrapiaţă sau interlivrare presupune achiziţionarea unui contract futures. cel puţin din punct de vedere teoretic. pe perioada dintre cele două date de expirare. vizează nivelul atractiv al garanţiilor. iari al doilea. 2. Astfel. cu livrare într-o anumită lună şi vânzarea simultană a unui contract futures.preţul contractului pe luna noiembrie scade. 3. c) – preţul contractului futures pe luna iulie rămâne nemodificat. O „desfăşurare” (răspândire) interlivrări se realizează cu contracte futures ale unei mărfi. Deci. Răspândirea se poate realiza în trei feluri: 1. Relaţia dintre cele două preţuri se bazează pe costurile întreţinerii mărfii respective. mizând pe o piaţă în scădere sau „bull” previzionând o piaţă în creştere. cu o sumă egală cu costul întreţinerii mărfii pe perioada dintre cele două date de expirare. d) – preţul contractului futures pe luna iulie creşte. însă contractele au luni diferite de scadenţă. indiferent dacă se acţionează de pe poziţii „bear”. intermărfuri sau intercommodity spread. în timp ce. respectiv până la scadenţă. spre exemplu. profitul rezultând din diferenţele de preţ ale mărfii la cele două date de livrare. cu o altă lună de scadenţă. operaţiunea prezintă un risc scăzut. b) – pe o piaţă în coborâre. preţul futures al contractului cu data de expirare mai îndepărtată. Analizând o asemenea relaţie pe o piaţă agricolă futures normală.

preţul cerealelor este mai scăzut decât în restul anului. a. „Răspândirea fluture”. inclusiv pe pieţele financiare: a. preţul primului contract. în perioada în care aprovizionarea nu face faţă consumului. Potrivit relaţiilor de bază. defineşte cazul când un speculator ce acţionează de pe poziţia „bear”. „răspândire vândută” (spread short). preţul ultimului contract va depăşi preţul primului contract. Procedeul „răspândire cumpărată”. Procedeul „răspândire vândută”. următoarele trei sunt mai des utilizate. să depăşească preţul celui de al doilea contract. În cazul produselor agricole. tot pe piaţa futures. achiziţionarea recoltei pe piaţa futures într-un an şi vinderea acesteia. c. privind cererea-oferta. „răspândire cumpărată” (spread long). achiziţionează contractul cu scadenţa cea mai îndepărtată şi vinde contractul cu scadenţa cea mai apropiată. iniţiind o răspândire. defineşte cazul în care un speculator ce acţionează de pe poziţia „bull”. achiziţionează contractul cu scadenţa cea mai îndepărtată.Burse adecvată cu o cerere şi capacităţi de depozitare suficiente. iniţiind o răspândire. Răspândirea fluture presupune desfăşurarea dublă de 139 . livrarea fiind centrată pentru ambele răspândiri. este larg utilizată şi implică iniţierea a două răspândiri interlivrare în direcţii opuse. b. în aceeaşi lună. răspândirea intrapiaţă face posibile mai multe procedee. b. în speranţa că în viitor. ceea ce înseamnă că se află într-o relaţie bine definită : preţul futures al contractului cu scadenţa cea mai apropiată şi preţul futures al contractului cu scadenţa cea mai îndepărtată. o „răspândire” interlivrări cu frecvenţă ridicată este cea numită „răspândire” interrecoltă sau „răspândirea” recoltă veche-nouă. preţul futures al contractului cu data de scadenţă cea mai apropiată depăşeşte preţul futures al contractului cu data de scadenţă mai îndepărtată generând situaţia de „piaţă inversă”. deci şi preţul futures al contractelor asupra noii recolte este mai scăzut. decât preţul futures al contractului asupra vechii recolte. c. În practică. în speranţa că în viitor. între care. cu scadenţa cea mai îndepărtată. Practic. care implică în strategia ei. în anul următor. în perioada recoltării. „răspândire fluture” (butterfly spred). cu scadenţa cea mai apropiată. reflectând intrarea pe piaţă a unei cantităţi mari de marfă.

iar dacă se fac operaţiuni la termene diferite. la termenul de vânzare. dar cu legătură între ele. Arbitrajul la termen constă în cumpărarea şi vânzarea simultană a unei cantităţi de marfă. cât şi consumul. dar la termene diferite. în favoarea uniformizării vieţii economice. ceea ce presupune că pot fi interschimbabile sau prezintă caracteristici de aprovizionare sau consum asemănătoare. Arbitrajul vizează obţinerea de profit prin tranzacţionarea simultană a unor mărfuri care au preţuri diferite. se va numi arbitraj la termen. prin care speculatorul cumpără două contracte şi concomitent. se va numi arbitraj de piaţă. Profitul rezultă din diferenţa dintre nivelurile de preţ la termenul de cumpărare şi respectiv. având ca obiect aceeaşi marfă pe două pieţe identice. Alegerea operaţiunilor în aşa fel încât să se obţină un profit se numeşte arbitraj.). Răspândirea intermărfuri se realizează aşa cum arată şi numele. Profitul se obţine din diferenţa de preţuri care trebuie să acopere şi toate cheltuielile de comercializare.Burse contracte futures. vinde alte două contracte din aceeaşi clasă. ce constă în aceea că se realizează o minimizare a diferenţelor dintre preţurile aceleiaşi mărfi. la bursa din altă ţară. dar cu preţuri şi date de scadenţă diferite. Cea mai comună răspândire intermărfuri este „răspândirea grâu – porumb”. care se realizează prin achiziţionarea de 140 . grâu şi porumb etc. Dacă acesta se obţine din operaţiuni pe pieţe diferite. cu scopul de a profita din schimbarea corelaţiei dintre preţurile lor (de exemplu: aur şi argint. omogenizând în acest fel atât producţia. mai scump. pe pieţe diferite. se referă la achiziţionarea şi vânzarea simultană de contracte futures. la două burse diferite şi constă în a cumpăra o cantitate de mărfuri mai ieftine la bursa dintr-o ţară şi a o revinde concomitent. 3. 2. transport etc. Răspândirea interpieţe sau operaţiunea de arbitraj. Arbitrajul între pieţe se bazează pe diferenţa de preţ la aceeaşi marfă. Acest gen de tranzacţii îndeplineşte un rol necesar în economie. pe baza a două mărfuri diferite. Tendinţa de egalizare pe plan mondial a cotaţiilor de bursă determină scăderea ponderii operaţiunilor de arbitraj pe piaţă. dar în două burse diferite. în general. de asigura-re. practicate în zone diferite. Acest gen de desfăşurare se realizează cu două mărfuri înruidite. de expediţie.

15 $/bushel. au preţul fixat la nivelul de 3.până la data la care lansează pe piaţă. Managerul va acţiona conjugat pe piaţa futures. respectiv. acţionând short . se realizează „inversarea răspândirii de prelucrare” când piaţa se inversează. fapt ce-l va determina să procedeze astfel: În luna mai : a) vinde un contract futures pentru grâu pe luna decembrie la preţul de 3. Cele două mărfuri au în comun caracteristici legate de metodele recoltării şi stocării şi consumul lor prin prelucrare. pentru porumb. la vânzare. care presupune achiziţionarea de materii prime la un preţ aflat sub preţul de vânzare al produselor rezultate din prelucrarea acestora. Răspândirea prelucrării realizată cu soia este frecvent utilizată de firmele prelucrătoare. sperând ca modificarea preţului porumbului să fie mai mare decât modificarea preţului grâului. va realiza un alt hedging. ce au scadenţa în luna decembrie.15 $/bushel. construind o strategie formată din două operaţiuni de hedging : va realiza un hedging acţionând long până la data la care achiziţionează de pe piaţa cash cantitatea de soia necesară procesului de prelucrare şi totodată. 141 . este necesar ca soia să fie achiziţionată la un preţ aflat sub preţul de vânzare al uleiului de soia şi al alimentelor pe bază de soia. de exemplu. În acel moment. când preţurile produselor finite sunt mai scăzute decât al materiilor prime. în luna mai. Diferenţa de preţ se mai numeşte şi marja de profit. care intenţionează să-şi minimizeze stocurile generate de creşterea continuă a preţurilor pentru soia şi/sau declinul preţurilor pentru produsele rezultate din prelucrarea soiei ( uleiul şi alte produse alimentare). va achiziţiona contracte futures pentru soia şi va vinde contracte futures pentru ulei şi alimente pe bază de soia. În sens invers „răspândirii de prelucrare”. Un gen special de răspândire este „răspândirea prelucrării”. managerul firmei agroalimentare ce procesează soia. uleiul de soia şi alte produse alimentare. datorită distorsiunilor apărute între preţul de bază pentru materii prime şi preţul produselor finite. rezultate în urma procesării. Încercând să determine o relaţie favorabilă între aceste preţuri.15 $/bushel. contractele futures.Burse contracte futures asupra celuilalt. În continuare ne vom referi la următorul exemplu : Un speculator hotărăşte. Pentru a realiza un profit din prelucrarea soiei. pentru grâu şi la 2. să realizeze o „răspândire” grâu-porumb.

1. b) Sintetizând datele culese vom obţine „răspândire”: Luna Grâu rezultatul operaţiunii de Rezultat răspândire Mai Vinde un contract pe Cumpără un contract 1.55 x 5000 bucheli 0. 142 .3. îşi rezervă dreptul de a rezilia (abandona) contractul la termen. În felul acesta. Diferenţa este de 1. în situaţia în care. la termenul de închidere a poziţiei deschisă la bursă.15 pe decembrie la 2. Rezervarea dreptului de reziliere de către unul sau de către fiecare operator se face pe baza unei prime depusă la Casa de Clearing (de compensaţie).65 x 5000 bucheli = 3250 $ Porumb 5. Diferenţa este de 0.2.15 $ $/buchel $/bushel Noiem.2.10 x 5000 bucheli 0. denumită primă. fie cumpărătorul.60 decembrie la 2. poate renunţa la contract. Operaţiunile cu primă se mai numesc şi reziliabile pentru că.35 brie pe decembrie la 2.25 $/buchel $/buschel $/buchel Rezultat 0. b) vinde un contract futures pentru porumb pe decembrie la preţul de 2. în schimbul plăţii unei penalităţi fixate dinainte.00 $/bushel.00 decembrie la 3.Cumpără un contract Vinde un contract pe 0. reprezintă „ o tranzacţie bursieră în care una din părţi (cumpărătorul). în momentul încheierii tranzacţiei. TRANZACŢII SPECULATIVE CU PRIMĂ (REZILIABILE) Operaţiunea cu primă.Burse cumpără un contract futures pentru porumb peluna decembrie la un preţ de 2.35 $/bushel.65 = 2750 $ = 500 $ $/buchel Câştig net: 0. nu au fost realizate intenţiile speculative. fie vânzătorul. În luna noiembrie: a) cumpără un contract futures pentru grâu pe decembrie la preţul de 2.60 $/bushel. pierderea celui care renunţă se va limita numai la prima pe care o cedează în favoarea partenerului său.15 $/bushel.25 $/bushel. Plătitorul primei poate fi vânzătorul sau cumpărătorul.

Termenul de opţiune. partea care şi-a rezervat acest drept. dar nu şi obligaţia de a cumpăra sau de a vinde o marfă determinată. o anumită sumă în devize. ceea ce înseamnă că va cere rezilierea contractului. o anumită cantitate de metal preţios sau un număr de loturi de marfă”. opţiunea expiră şi cumpărătorul ei pierde banii. După Dicţionarul bursier opţiunea reprezintă „ dreptul contractual de a cumpăra sau de a vinde. Prin plata primei. în vederea intrării în posesia dreptului de opţiuni poartă denumirea de primă. De subliniat este faptul că. dobândeşte. participanţii la tranzacţie îşi limitează pierderea până la nivelul primei. Caracterul negociabil este dat de primă. Opţiunea. care dau posibilitatea limitării pierderilor sunt aşa numitele opţiuni (options). de regulă. într-o perioadă determinată şi la un preţ fixat dinainte. care este singura variabilă conţinută de contractul de opţiune. care dă dreptul cumpărătorilor să cumpere sau să vândă la o dată precisă şi la un preţ fix. 143 . speculatorii preferă acele categorii de operaţiuni la care riscul nu depăşeşte niciodată şansa câştigului. dreptul. De asemenea. Preţul de exercitare întâlnit în literatura de specialitate. Suma plătită de cumpărător vânzătorului de contract pe piaţa futures de opţiuni. desemnează o piaţă futures în care cumpărătorul are dreptul de a opta. are un caracter negociabil. Mărimea primei se stabileşte în cadrul negocierilor dintre vânzătorul şi cumpărătorul contractului. depinzând. este deci un contract prin care una din părţi. în cadrul pieţei de opţiuni. Opţiunea.Burse La o anumită dată. un anumit număr de acţiuni. să cumpere o marfă la un anumit termen şi în anumite condiţii. numită ziua lichidării. în schimbul plăţii unei prime. dacă acest drept nu este exercitat într-o perioadă de timp specificată . utilizarea opţiunilor nenegociabile întâlnindu-se foarte rar. provine din expresia engleză – exercice price sau strike price – şi constituie preţul la care deţinătorul unei opţiuni poate să-şi exercite dreptul de cumpărare sau de vânzare. de volumul cererii şi al ofertei la acea dată. Astfel de tranzacţii speculative cu primă. la un preţ de exercitare şi până la o anumită scadenţă. în limitele contractului. cumpărătorul opţiunii. în cea mai mare măsură. termenul de opţiune se referă şi la un contract standardizat. trebuie să declare dacă se retrage. Mărimea primelor variază între diferitele pieţe de mărfuri şi în funcţie de modificarea condiţiilor de piaţă. De aceea.

la un preţ predeterminat şi la un termen de livrare specificat în orice moment între data contractării şi data exprimării opţiunii. – opţiunea europeană. deoarece cel care contractează dreptul de a fi „long”.Burse Printr-o asemenea tranzacţie. realizarea de profituri din operaţiuni de speculaţie fiind limitată de situaţia în care preţurile nu oscilează suficient de mult petru a acoperi cel puţin valoarea primei. Atracţia pentru speculaţie la contractarea unei opţiuni rezidă în faptul că indiferent de oscilaţiile preţurilor pe piaţă. în situaţia în care fluctuaţiile de preţ se cuprind între limitele de 200 – 300 $. contractantul dobândeşte dreptul de a vinde sau de a cumpăra într-o perioadă de timp stabilită prin plata unei prime. depăşind mult prima. deţinătorul opţiunii nu are obligaţia de a face depuneri în garanţie de sume care să acopere oscilaţiile de preţ. profitul potenţial poate fi limitat. deci oricând înaintea datei de scadenţă. dacă opţiunea este exercitată de cumpărător. ca în schimbul unei prime plătite. Din acelaşi motiv. cu cât se previzionează variaţii mai mari ale preţurilor. prima diminuează profitul şi ca atare. până când nu dă curs opţiunii. Operaţiunile cu primă sunt cu atât mai atractive. nu este nici „long” şi nici „short”. în situaţia în care prima este de 120 $/tonă şi fluctuaţiile de preţ sunt între 95 $ şi 150 $. deţinătorul opţiunii nu poate fi forţat să-şi lichideze operaţiunea. dreptul de a cumpără semnifică dreptul de a fi long iar cel de a vinde de a fi short. Contractarea unei opţiuni îi dă dreptul cumpărătorului. să fie „long” sau „short” la o marfă. adică să cumpere sau să vândă. respectiv dreptul de a cumpăra sau a vinde. data exercitării coincide cu data cumpărării. profitul potenţial apare atunci când fluctuaţiile de preţ depăşesc considerabil mărimea primei. prima plătită nu se restituie. Spre exemplu. opţiune care poate fi exercitată numai la scadenţă. opţiune care poate fi exercitată oricând ]n timpul duratei sale de viaţă. Momentul exercitării opţiunilor diferă în funcţie de modelul ales. atunci profitul potenţial va fi mult mai mare. Dar. 144 . existând două variante: – opţiunea americană. În cazul acestor tranzacţii. În acest caz. Indiferent dacă în termenul stabilit contractanţii acestor operaţiuni îşi exercită drepturile prin vânzări sau cumpărări de contracte la termen. În limbaj tehnic.

Burse Denumirea variantelor este improprie. iar în ultimul timp au apărut pe piaţa opţiunilor. Datorită flexibilităţii termenului în extercitarea dreptului cumpărătorului. într-o perioadă determinată şi la un preţ fixat dinainte. Dacă creşterea aşteptată nu se realizează. în situaţia în care. Opţiunea call este avantajoasă pentru speculatorii care se bazează pe pe creşterea cursului. iar altele în stil european. cele două tipuri de opţiuni sunt definite astfel: – „Opţiunea Call” – termen american care desemnează o opţiune pentru cumpărarea de acţiuni. După Dicţionarul de termeni şi expresii utilizate în tranzacţiile de bursă. pe toată durata de viaţă a contractului. iar altă parte. de devize sau alte valori. bucurându-se de contribuţia statului şi a celor mai importante bănci din Statele Unite ale Americii şi având ca obiect bonuri de tezaur emise de trezoreria naţională. Acest drept de vânzare este negociabil pe toată durata lui şi pierde orice valoare după împlinirea termenului convenit. – Opţiunea Put” – termen american care desemnează o opţiune pentru vânzarea unui număr determinat de acţiuni sau de bonuri de participaţie ale aceleiaşi societăţi. Contractele de opţiune pentru operaţiuni futures au fost introduse experimental în anul 1982 pe piaţa bursieră de la Chicago Board of Trade. o parte dintre specialişti susţin că sunt două tipuri de opţiuni: „call” şi „put”. cele două tipuri de opţiuni sunt caracterizate astfel : 145 . Opţiunea „call” permite asigurarea unei poziţii de scădere. calculată pe durata de viaţă a opţiunii. numai la scadenţă. existând unele diferenţieri de ordin formal. mai adaugă un al treilea tip „double option”. După Dicţionarul bursier. anumite contracte să aibă exercitarea în stil american. Spre deosebire de opţiunile americane şi europene. într-o perioadă fixată dinainte. În mod practic. prin intermediul plăţii unei prime de opţiune. fondurile angajate sunt pierdute. Opţiunea put este avantajoasă pentru speculatorii care se bazează pe scăderea cursurilor. pot exista situaţii când la o aceeaşi bursă. dar poate să servească şi garantării unei poziţii de creştere. numit primă de opţiune. opţiunile asiatice au la bază media valorii mărfii. În ceea ce priveşte opţiunile. pentru că pe plan internaţionl se tranzacţionează ambele stiluri de opţiuni. opţiunile de stil american au o valoare mai ridicată decât cele europene. toate celelalte caracteristici sunt identice. opţiunile asiatice.

Se folosesc trei variante de opţiuni: „call option”. care conferă dreptul de a cumpăra (de a fi „long”). Prin urmare. la un preţ de exercitare determinat. indici şi valute. care îi dă dreptul de a fi „long”. prin care. mărfuri sau futures. prin care cumpărătorul achită un premiu vânzătorului. prin care cumpărătorul achită vânzătorului un premiu. în orice moment al valabilităţii opţiunii: dacă se optează pentru creşterea preţurilor. indici. cumpărătorul opţiunii dobândeşte dreptul ca la o anumită scadenţă. valută. dacă se previzionează o scădere a pieţei. respectiv. la un preţ de exercitare determinat. „double option”. să vândă la un preţ de bază specificat în momentul contractării. într-un timp determinat şi la un preţ de exercitare prestabilit. dar se doreşte să se limiteze pierderea în situaţia că piaţa va evolua în defavoarea sa. respectiv. valută titluri). într-o perioadă dată. În cazul opţiunilor double şi prima de opţiune va fi dublă. obţinând dreptul de a cumpăra un lot de titluri financiare sau un contract standard de mărfuri. prin care. să vândă vânzătorului opţiunii un anumit activ (marfă. futures. atunci speculatorul va alege tipul de „opţiune call”. cumpărătorul opţiunii dobândeşte dreptul ca. între data cumpărării opţiunii şi data expirării ei. 146 . care conferă dreptul de a vinde (de a fi „short”). să cumpere la preţul din contract. atunci speculatorul va opta pentru tipul de „opţiune put”. – „Put” – opţiune de vânzare.Burse „Call” – tip de contract Options. să cumpere de la vânzătorul opţiunii un anumit activ (marfă. titluri). oricând. la un preţ de exercitare prestabilit. la orice dată de la data contractării până la scadenţă. „put option”. „Put” – tip de contract Options. contractând o opţiune înseamnă că speculatorul îşi obţine dreptul de a cumpăra şi/sau vinde la un preţ convenit. Glosarele ce completează literatura în această materie explică cei doi termeni în felul următor: „Call” – opţiune de cumpărare. la o anumită scadenţă. prin care se dobândesc ambele posibilităţi. care îi dă dreptul de a fi „short”. pentru a obţine dreptul de a vinde un contract standard de titluri financiare.

Burse

dacă se doreşte să se obţină profit, indiferent de sensul în care evoluează piaţa, atunci speculatorul va opta pentru o „opţiune double”, care îi dă dreptul să fie „long” şi/sau „short”. Funcţionând în ambele sensuri, şi valoarea primei va fi, de regulă, dublă, faţă de prima ce se plăteşte în cazul opţiunilor call sau put. În practică, diferitele situaţii ce apar pe piaţă determină a nu fi posibil întotdeauna să se contracteze tipul de opţiune dorit. De aceea, pentru speculatori a devenit deosebit de importantă cunoaşterea posibilităţilor de conversiune a tipurilor de opţiune uşor obtenabile în tipuri de opţiuni dorite. Astfel, opţiunile double pot fi convertite în call şi put. La rândul lor, fiecare din aceste opţiuni, put şi call, pot fi convertite în double. În felul acesta, se pot construi diferite strategii ale tranzacţiilor cu opţiuni. Pentru fiecare cumpărător de opţiune call, respectiv put, există şi un vânzător de opţiune call, respectiv put. Un contract de opţiune, poate fi exercitat în orice zi, până în ziua anterioară zilei de expirare a acestuia. Exemplu: Un importator doreşte să cumpere un produs la bursa din Rotterdam – la preţul bursei. Acesta se va adresa exportatorului olandez care îi va indica ca preţ, un preţ mai mare decât preţul bursei, format din preţul bursei + o primă,– pe care producătorul o fixează la un anumit nivel, să presupunem 150 + 30 = 180 $. 5.3.1.3.CONTRACTUL LA TERMEN, TIPURILE DE OPERAŢIUNI ŞI PIAŢA DE ACŢIUNI Încheierea contractului la termen – îl pune la adăpost pe importator faţă de creşterea preţului şi a primei, pe o perioadă de cel puţin un an. Tendinţa preţurilor – se realizează de către Institute de Conjunctură – prin analize şi studii – comandate de firmele interesate. Spre exemplu, Firma Metra, în Franţa, are o reţea de salariaţi (corespondenţi) în ţările sale de baştină, care furnizează firmei la cerere, informaţii de ordin statistic etc. Operaţiunile la termen pot fi: – cu termen ferm; – cu opţiune. Ele presupun mai multe etape: 1. La termenul fixat prin contract, cumpărătorul preia titlurile şi efectuează plata;
147

Burse

2. Lichidează diferenţele de curs : a cumpărat 30 acţiuni cu preţul de 150 $/buc., la 1 octombrie, cu termen ferm de plată la 31 octombrie; la 25 octombrie vinde cele 30 de acţiuni la preţul de 160 $/buc., cu termen ferm la 31 octombrie. Astfel, se va realiza o diferenţă pozitivă de 300 $. Poate exista şi situaţia în care cumpărătorul prevede o scădere drastică a preţului acţiunilor la termenul fixat (31 octombrie) şi pentru a preveni o pierdere, hotărăşte să vândă cele 30 de acţiuni, înainte de 31octombrie, tot în pierdere, dar la un preţ ceva mai mare decât cel prevăzut la termenul ferm de lichidare (spre exemplu 140 $, faţă de 130 $ prevăzuţi la scadenţă). Pierderea, în acest caz va fi de 300 $ : (4200 $ - 3900 $ = 300 $). 3. Operaţia de report, intervine când previziunile operatorului la bursă privind termenul de lichidare nu se adeveresc, optând pentru un nou termen favorabil (spre exemplu 30 noiembrie). Dacă, la termenul fixat (31 octombrie), valoarea de cotaţie a acţiunilor este de 130 $, speculatorul va putea vinde, la 31 octombrie, la vedere, cele 30 de acţiuni, obţinând 3900 $, deci cea mai mare parte a sumei necesare pentru a achita la termen tranzacţia pentru care se angajase (4200 $). Speculatorul iniţiază o prelungire a termenului de plată sau reportul afacerii sale. El răscumpără cele 30 de acţiuni pentru următorul termen de lichidare (30 noiembrie), când le va prelua efectiv şi plăti, dar la un preţ ceva mai mare faţă de cel vândut la vedere (135 $/acţiune). Răscumpărarea la 135 $ va fi satisfăcătoare, atât pentru intermediarul care a acceptat să mijlocească reportul, cât şi pentru operatorul de bursă, care speră ca la noul termen de lichidare (30 noiembrie) să poată vinde în câştig acţiunile cumpărate cu 135 $. Câştigul imediat al operatorului de bursă, constă din diferenţa dintre cursul de vânzare la vedere al acţiunilor (130 $) – denumit curs de compensaţie şi preţul la care le va răscumpăra de la intermediar (135 $), în aceeaşi zi, dar cu un nou termen de plată (30 noiembrie), ca operaţiune de report. Valoarea de report a acţiunilor se stabileşte astfel: 1. Dacă la 31 octombrie, numărul speculatorilor interesaţi în operaţiuni de report este mai mare decât numărul celor care acceptă să mijlocească operaţiunea, cursul la termen va fi mai mare faţă de cursul de compensaţie, cu o diferenţă numită report (în exemplul dat : 135 – 130 = 5 $/acţiune). 2. Dacă la 31 octombrie, numărul speculatorilor interesaţi în reportare este egal cu cel al mijlocitorilor, cursul la noul termen va fi egal cu cotaţia de compensaţie (130 $);
148

Burse

3. Dacă la 31 octombrie, numărul speculatorilor interesaţi să prelungească termenul de lichidare este mai mic faţă de cel al mijlocitorilor operaţiunii, cursul la termen va fi inferior cursului de compensaţie, cu o diferenţă numită deport (spre exemplu : 125 $ - 130 $ = - 5 $/acţiune). Piaţa de acţiuni funcţionează pe baza încrederii unui agent de bursă (broker) în alt agent de bursă. Agenţii de bursă se bazează pe încrederea clienţilor pe care îi reprezintă. Principiile care stau la baza funcţionării pieţei de valori sunt cele specifice pieţei în general. Astfel, pentru fiecare cumpărător satisfăcut, trebuie să existe un vânzător satisfăcut. În cazul când oferta este mai mare decât cererea, preţurile vor scădea, iar când cererea va fi mai mare decât oferta, preţurile vor creşte. În pagina financiară a oricărui cotidian mai important se prezintă indicatorii financiari pentru acţiunile marilor firme şi tendinţa acestora. De asemenea, în ziare sunt prezentate pentru fiecare companie, numărul de acţiuni comercializate în ziua precedentă, preţurile maxime şi minime, precum şi preţul de închidere al zilei precedente. În fiecare an, fiecare deţinător de acţiuni primeşte un raport cu privire la activitatea companiei în care a investit. Raportul cuprinde grafice uşor de interpretat şi rezumate cu date amănunţite pe o perioadă de 10 ani. O firmă de contabilitate, independentă, garantează corectitudinea datelor cu privire la situaţia financiară a companiei. În plus, personalul cu funcţii de conducere în companie, este obligat să declare cât deţine din acţiunile companiei. De asemenea, există un organism al statului, însărcinat cu supravegherea acţiunilor şi burselor. Din profiturile obţinute, firmele plătesc o parte (circa 50 %) deţinătorilor de acţiuni sub formă de dividende. Spre exemplu : dacă o companie are un profit anual de 20 mil. $ şi are 5 mil. acţiuni, va aloca 10 mil. $ pentru plata dividendelor, revenind 2 $/acţiune. Dacă o persoană deţine 100 acţiuni, va primi un dividend total de 200 $. Dacă acţiunile se vând pe piaţă cu 40 $, rata de recuperare a capitalului pe acţiune va fi de 5 %. Acţiunile care fac obiectul vânzării-cumpărării sunt, de regulă, înregistrate la Bursa de acţiuni. Operaţia de vânzare-cumpărare a acţiunilor este în principiu foarte simplă:
149

U. Ce cuprinde preţul futures ? 8. Cel care doreşte să cumpere. Ce reprezintă noţiunea de „basis” ? 12. pe baza unor modele standard care se aprobă de către Comitetul bursei. la preţul curent. Ce tendinţă poate avea bursa şi ce rol îndeplineşte cotaţia bursieră ? 6. respectiv. Cei doi agenţi vor telefona ordinele lor la bursă (să presupunem bursa din New York). Ce reprezintă „cost of carry” ? 7. 4. pentru care cineva s-a arătat dispus să vândă. cu cel mai bun preţ posibil. va telefona agentului său de bursă dându-i instrucţiuni să vândă imediat. în acelaşi timp. o altă persoană. iar informaţia este transmisă electronic la toate agenţiile de vânza-re-cumpărare de acţiuni din S. Deoarece ambii agenţi doresc să obţină preţul cel mai bun se ajunge la un compromis de 65. iar cel mai redus preţ. Va telefona agentului său de bursă şi îi va da instrucţiuni să cumpere cele 100 de acţiuni. Teste pentru verificarea cunoştinţelor 1.Burse – dacă o persoană doreşte să vândă 100 de acţiuni. care doreşte să-şi investească economiile. Care sunt termenii prin care se exprimă preţurile futures ? 9. Spre deosebire de practica obişnuită.75 $. La bursa de acţiuni din New York. cumpără 100 de acţiuni de la aceeaşi companie. Ce sunt cotaţiile sau cursurile bursiere şi cum se clasifică „după modul de calcul” ? 2.25 $. 5. Operaţiunile care se negociază la burse se execută pe bază de contracte. tranzacţiile se desfăşoară în mod public. iar agenţii oficiali (specializaţi) vor negocia tranzacţia. Prezentaţi cotaţiile efective şi cotaţiile nominale. Care sunt factorii care influenţează fluctuaţia preţurilor într-o economie stabilă ? 11.A. a fost de 65. aceste contracte de bursă sunt încheiate standard. va întreba : „Cât trebuie să plătesc pentru 100 de acţiuni ?“ Să presupunem că cea mai mare ofertă de cumpărare a fost de 65. Ce reprezintă hedging-ul ? 10. Care sunt metodele prin care se stabilesc cotaţiile de lichidare ? 3. Prezentaţi cotaţiile oficiale şi cotaţiile neoficiale. Ce este „piaţa contando” şi „piaţa backwardation” ? 150 .50 $/acţiune.

17. Care sunt condiţiile pentru a obţine un rezultat favorabil într+o operaţiune hedging ? 14. Ce este un contract de hedging ? 18.Care sunt categoriile de persoane care fac operaţiuni la termen la bursă ? 20. Ce este un „short hedger” şi un „long hedger” ? 16. Prezentaţi categoriile de speculatori la bursă după criteriul „modul de acţionare pe piaţă”. Exemplificaţi o operaţiune de short hedger şi o operaţiune de long hedger. Detaliaţi răspândirea intrapiaţă sau interlivrări. Ce reprezintă speculantul sau speculatorul la bursă ? 22. Prezentaţi categoriile de speculatori la bursă după criteriul „modul de previziune a preţului viitor”. 35. Ce reprezintă opţiunile la bursă ? 37. 29.Burse 13. Prezentaţi „răspândirea interpieţe” sau „operaţiunea de arbitraj”. „put” şi „double option” ? 39. Care sunt criteriile de evaluare a eficienţei operaţiunilor de hedging ? 19. 28. În ce constă tranzacţiile spreading ? 31. Prin ce se caracterizează o piaţă sub semnul taurului şi ce denumire poartă ? 26. În ce constă operaţiunea bursieră „à la hausse” ? 25. Prin ce se caracterizează opţiunile : „call”. Prin ce se caracterizează operatorul de tip „taur” şi acţiunea de tip „bull” ? 24. Care este prima regulă a profitului în afaceri bursiere ? 23. 32. Care sunt scopurile operaţiunii de hedging şi care sunt etapele de realizare a procedurii de hedging ? 15.Cum se stabileşte valoarea de report a acţiunilor pe piaţa de acţiuni ? Referat : Cotaţiile bursiere şi operaţiunile la termen 151 . 34. Care este a doua regulă a profitului în afaceri bursiere ? 27. În ce constau „tranzacţiile speculative cu primă sau reziliabile” ? 36. 38. Care sunt etapele operaţiunilor la termen ? 40. Prezentaţi opţiunea americană şi opţiunea europeană . Prezentaţi „răspândirea intermărfuri” . În ce constă efectul de levier sau acţiunea de ridicare ? 30. Care sunt procedeele utilizate în răspândirea intrapiaţă şi prin ce se caracterizează fiecare ? 33. Ce reprezintă speculaţia în cazul tranzacţiilor bursiere ? 21.

deoarece normele de contabilizare sunt diferite de la o ţară la alta. Indicele bursier este semnificativ numai pentru bursa respectivă. dar continuă. o capitalizare de 10 ori. cursul acţiunilor (valoarea indicelui) poate să crească de la 1 la 3. fenomen ce evidenţiază faptul că. luând în considerare randamentul fiecărei întreprinderi. evidenţiind o evoluţie stabilă.5. la o creştere reală a profiturilor de la 1 la 1. a cursurilor. determină creşterea lentă. Indicii bursieri se determină pe baza unui eşantion de întreprinderi selecţionate (ce se menţine în timp). Indicele bursier generalizat exprimă preferinţa medie a deţinătorilor de capital. de angajare în activitatea economică. de creştere economică.1. de peste 20 de ori. ponderea lor fiind determinată de capitalizarea bursieră. Indicele Dow Jones. fapt ce determină scăderea generală a cursurilor. nefiind posibile comparaţii internaţionale. 152 . 20 societăţi de transport şi 15 acţiuni ale unor întreprinderi prestatoare de servicii. CARACTERISTICI. se consideră în anii de depresiune. iar în perioada de avânt. expertul financiar Jones şi sintetizează variaţia în timp a preţului mediu. la o anumită bursă. rezultat din tranzacţia la bursa din New York a 30 acţiuni industriale. în cazul indicelui Dow Jones. pe o perioadă de 3-4 ani.INDICII BURSIERI 6. respectiv. În literatura de specialitate se evidenţiază caracterul convenţional al alcătuirii indicilor bursieri. Spre exemplu. Coeficientul de capitalizare a rezultatelor are ca bază de calcul profiturile nete pe acţiune. de coeficientul de capitalizare a rezultatelor. Preponderenţa celor care cumpără asupra celor care vând. manifestându-se prin predominanţa celor ce vând asupra celor ce cumpără. se calculează pe baza unei metode lansate în anul 1889 de ziaristul american Henry Charles Dow.Burse Capitolul 6 . normele de impozitare diferă. iar metodele de camuflare a profitului sunt o practică generală. exprimând raportul între cererea şi oferta de capital. TIPURI ŞI ROLUL INDICILOR BURSIERI Indicii bursieri reflectă evoluţia cursurilor bursiere pe o anumită piaţă. perfecţionată de asociatul său. respectiv măsura în care proprietarul poate fi remunerat.

Mai semnificativi sunt indicii bursieri din generaţia a II-a. cel mai semnificativ. institutuit în anul 1950. prin tradiţie. cunoscut şi utilizat. Indicii bursieri din generaţia a II-a s-au construit având la bază respectarea anumitor cerinţe : selectarea eşantionului de firme incluse în structura indicelui bursier. în Franţa sau DAX.). CAC 40.. sunt consideraţi lipsiţi de relevanţă. cu 15 firme). informatizarea cotaţiilor bursiere pentru valorile mobiliare. grad foarte mare de dispersie a valorilor mobiliare în rândul deţinătorilor. pentru transport. Spre exemplu. cât şi prin importanţa şi repre-zentativitatea societăţilor incluse în calculul acestor indici. cu 30 mari întreprinderi industriale. care. Indicele Dow Jones Industrial a rămas. care cuprinde numai 30 valori.A. 153 . în Germania. indicele Dow Jones nu cuprinde nici o companie bancară şi de asigurări şi nici o întreprindere de comunicaţii.U. În S. alegerea datei de referinţă pentru care indicele bursier se 100. atribuirea unei anumite importanţe. indicele Dow Jones a avut mai multe ipostaze (pentru industrie. pondere mai mare a titlului care are dividendele pe acţiuni mai mari. se foloseşte indicele Financial Times. sunt excluse din sfera lor unele sectoare destul de importante. Cele mai importante criterii de selectare a valorilor mobiliare ce intră în alcătuirea indicilor bursieri sunt următoarele: grad de capitalizare bursieră ridicat. datorită numărului mai mare de societăţi cuprinse. datorită faptului că. în ultimii 10-15 ani a înregistrat creşteri accelerate. 1000 sau 10000 puncte. pondere egală cu capitalizarea bursieră. care cuprinde 225 societăţi. Acelaşi lucru se poate spune şi despre indicii bursieri. respectiv. în funcţie de reglementările pieţei. În Japonia. legătura structurală dintre Cota oficială a titlurilor bursei şi valorile mobiliare ce alcătuiesc indicii bursieri. cu 20 firme. În Anglia. Indicii bursieri din prima generaţie. a rezervelor etc. prin: pondere egală pentru toate valorile mobiliare din structura indicelui bursier. pentru utilităţi.Burse dar diferită pentru fiecare ţară (umflarea amortismentelor. se utilizează indicele Nikkei.

indicele bursier. indicele TOPIX (cuprinde 1165 acţiuni). Astfel.. unde la începutul anului 1990. indicele DAX etc. $). de la 150 %. la bursele din Paris şi Frankfurt. de la 6 mil. pentru piaţa Germaniei. NYSE (New York Stock Exchange) şi Composite Index. în Germania. pentru piaţa Japoniei. Nomura. va încheia în momentul respectiv. indicele SBF (sau CAC general). o crah bursier în Brazilia. 154 . un agent economic care are un portofoliu de deţineri de acţiuni incluse între valorile indicelui bursier şi care se aşteaptă la scăderea cursului acestora. indicele CAC 40.Burse Se pot exemplifica mai mulţi indici bursieri ce fac parte din generaţia a II-a : pentru piaţa S. indicele bursier a scăzut brusc. în Franţa. plecând de la o bază dată (100). se încearcă reprezentarea la o scară unitară între diverse burse de către Morgan Stanley Capital sau International Perspective and International Finance Corporation . Spre exemplu. Aceste evoluţii sunt semnificative pentru dezvoltarea economică a fiecărei ţări. Spre exemplu. În ultimul timp.A. indicele DAX (cu 100 acţiuni) etc. în perioada iunie 1989 – mai 1990 s-au înregistrat următoarele situaţii : o creşteri ale cursurilor cu 50 %. în S. un contract de vânzare la termen (în valoare. Yamaichi. la începutul perioadei şi exprimând evoluţia ulterioară. pentru piaţa Franţei. Standard and Poor 100.a. cu 239 acţiuni. o scăderi de până la 20 %. proporţional. indicele Financiar Times 100 (cu 100 acţiuni). Se apreciază faptul că. În funcţie de evoluţia indicilor bursieri se încheie numeroase contracte de vânzare-cumpărare. bazate pe indicii Standard and Poor 500. pentru piaţa Angliei. Yamanouchi ş. de exemplu. Aceste contracte specifice speculaţiei bursiere.A.U. În Anglia. la 50 %. aşa cum au procedat băncile de afaceri japoneze : Nikko. se foloseşte indicele Financiar Times 100. iau ca bază de creştere sau de reducere a sumelor angajate. la bursele din Tokio şi Taiwan. indicii bursieri de generaţia a II-a vor avea o utilizare tot mai amplă.. la bursele din Mexic. o creşteri cu circa 100 %.U. indicele băncii de afaceri Standard and Poor 500. se practică contracte la termen.

pentru 25 % din deţinători. se folosesc o serie de indici bursieri internaţionali. gestionarii (investitorii) sunt tentaţi să dea propriului portofoliu de deţineri aceeaşi structură ca cea pe care o are un indice bursier dat.1993. în ceea ce priveşte negocierea de acţiuni pe un principal segment al pieţei. Indicele FT Stock Exchange 100 (FT-SE 100). într-o structură orientată să optimizeze veniturile obţinute din dividende. provenind din reducerea cursurilor acţiunilor.XII. În acest fel. ca urmare a scăderii indicelui bursier (a cursului acţiunilor). constituie elementul de bază pentru încheierea contractelor futures. însăşi „moartea pieţei“. care se orientează în plasamente după profilul indicelui bursier.5 mil. Se produce de fapt. lipsa condiţiilor de orientare liberă. FT-A). Diferenţa de 0. fapt ce determină dispariţia funcţiei de gestiune.. care a fost introdus pentru a satisface nevoia unui indice bursier al acţiunilor. când valoarea acestuia a fost de 1000 puncte. cu preponderenţă pentru contractele „options”. reprezintă standardul general utilizat de presă şi 155 . calculându-se în fiecare moment al zilei bursiere.U. Societăţile de investiţii. care reprezintă cel mai vechi indice bursier din Marea Britanie şi cuprinde 30 acţiuni tranzacţionate intens (blue chip). eliminarea ideilor proprii. Indicele Dow-Jones (Dow-Jones 30-Share Industrials Average). de angajare şi fructificare a capitalului. alcătuit din circa 670 acţiuni.A. respectiv. care se negociază la Bursa Valorilor Mobiliare Derivate din Londra. De asemenea. care se calculează pe piaţa Londrei la ora 1700 a fiecărei zile lucrătoare. indicii bursieri acţionează şi în structura deţinerilor investitorilor instituţionali. cum ar fi : Indicele FT-30 (FT Ordinary Share Index). au ca funcţie principală. investirea în acţiuni a capitalurilor.5 mil. Indicele FT actuarial al tuturor acţiunilor (Financial Times Actuaries all Share Index. Se apreciază că în S. se creează premisele unor identităţi între profitul deţinerilor investitorilor instituţionali şi profitul indicelui bursier. are ca bază de referinţă 31. la o sumă mai redusă (5. denumit şi „footsie”. care sunt divizate în 6 grupe principale şi 35 subsecţii. care îi poate acoperi (integral sau parţial) scăderea valorică a deţinerilor sale. reprezentând peste 90 % din capitalizarea pieţei bursiere din Marea Britanie.Burse La termenul stabilit. cu deosebire a societăţilor de investiţii. $ reprezintă un câştig pentru deţinător. Ca urmare a internaţionalizării pieţei bursiere. acelaşi agent economic va răscumpăra contractul respectiv. $).

şi reprezintă circa 98 % din piaţa valorilor mobiliare din S.. reprezintă un grup de indici concepuţi pentru a măsura performanţele pieţelor din S. este divizat în indicii Russell 1000 şi Russell 2000. cuprind trei indici şi anume: Indicii MSCI (Morgan Stanley Capital International).U. Indicele TOPIX.U. Canada. care poate fi întâlnit şi sub denumirea de Nikkei Dow. este un indice bursier ponderat cu capitalizarea bursei.Burse alte mijloace de informare pentru a măsura progresul pieţei S. are în structură 225 acţiuni din prima secţiune a bursei din Tokyo. este indicele bursier al primei secţiuni a bursei din Tokyo şi cuprinde toate acţiunile companiilor care cotează în prima secţiune a bursei din Tokyo (circa 1200 tipuri de acţiuni). reprezintă 80 % din valoarea acţiunilor tranzacţionate la bursa din New York (NYSE). Indicele Nikkei (Nikkei Stock Average).U.. Indicele Mondial (World Index).A. se calculează ca medie aritmetică ponderată a acestora şi se modifică în mod egal pentru fiecare schimbare a cursului acţiunilor. care sunt cotaţi la fiecare 15 secunde. pentru a exprima cea mai bună imagine a pieţei Japoniei şi de calculează la fiecare 60 de secunde. Indicele Frank Russell.A. se bazează pe cotaţiile 156 .U. cuprinde cele mai importante 3000 de acţiuni cotate în S. care se tranzacţionează la bursa din New York (NYSE). Indicele TSE 2 (Tokyo Stock Exchange Second Section Index). nu sunt incluse în acest indice companiile cotate pe pieţele locale şi pe piaţa OTC. este alcătuit din 500 acţiuni selectate de Compania Standard and Poor şi este cotat în fiecare minut al zilei de tranzacţionare bursieră. acest indice stă la baza cotaţiilor pentru contractele “futures”. Mexic. cât şi a contractelor “options”. de asemenea. are cea mai largă bază de calcul. indiferent de capitalizarea bursieră.A. neincluse în indicele TOPIX. Europa. Australia şi Orientul Îndepărtat (Asia de SudEst) şi pe cea a grupurilor industriale internaţionale. valoarea de piaţă totală a acţiunilor din structura acestui indice.tranzacţionate la bursa din Chicago (Chicago Mercantile Exchange). şi are în structură cele mai importante 30 de acţiuni din ramura industriei.A. Indicii mondiali (internaţionali). care are în structură acţiunile cotate la bursa din Tokyo (circa 750 acţiuni). Indicele Standard and Poor's 500.

400 valori mobiliare individuale. fiind asemănătoare cu FT Actuaries World Index. reprezentând aproximativ 60 % din valoarea agregată a pieţelor din 20 de ţări. pentru a permite o evaluare a impactului componentei valutare pentru investitorii din ţări diferite. Indicele Global Solomon-Russell (Solomon Brothers – Frank Rusell Global Equity Index). la un preţ prestabilit din momentul încheierii contractului şi cu lichidarea la o dată viitoare. pe piaţa bursieră.000 acţiuni ale unor companii din 23 de ţări. indicele Europa 13. care. 6. Indicele Mondial FT–Actuarial (Actuaries World Index). indicele Pacificului şi Orientului Îndepărtat. timp în care urmează să aibă loc lichidarea. numită şi unitate de tranzacţii. Indicele mondial FT-Actuarial este un agregat al indicilor naţionali şi regionali. termenul de executare. reprezintă un grup de indici care au aceeaşi dată de referinţă şi evidenţiază separat fiecare din cele 23 de ţări. Caracteristicile unui contract futures sunt următoarele: condiţiile contractului sunt standadizate. TRANZACŢII FUTURES PE INDICI BURSIERI Un contract futures. în ceea ce priveşte natura activului suport şi cantitatea contractată. are în structură circa 45. Indicii internaţionali au următoarele denumiri : indicele nord-american.477 acţiuni. sunt excluse din componenţa acestui indice. indicele Europei. companiile care nu sunt disponibile pentru investitorii străini sau care sunt foarte puţin lichide. Noii Zeelande şi Orientului Îndepărtat (EAFE). este un acord de voinţă pentru a vinde sau cumpăra o cantitate determinată dintr-un activ financiar. este o lună. 9 regiuni grupate geografic. 36 grupuri clasificate în funcţie de ramurile industriale şi şapte sectoare economice luate în considerare. fiind reprezentat de 2.2. Australiei. Toţi aceşti indici sunt compatibili şi comparabili. 157 .Burse a 1. de obicei. în care se poate investi oriunde în lume (globaly investable): se calculează zilnic şi separat în monedă locală. în dolari americani şi în lire sterline.

cei cu poziţii long vor plăti pe cei cu poziţii short. prin procedura specifică de negociere şi contractare a acestei pieţe organizate. care pot fi lichidate şi prin livrarea efectivă a activelor pe care este construit contractul. Contractul futures pe indici de bursă reprezintă un titlu. fiind expresia raportului dintre cererea şi oferta pentru fiecare contract standardizat. decât prin plata unei sume de bani. respectiv o compensare. fie prin lichidarea poziţiei printr-o operaţiune de sens contrar. Dacă valoarea indicelui bursier este superioară preţului futures. livrarea se face printr-o lichidare cash. în valoare egală cu produsul dintre multipli-catorul pieţei şi diferenţa dintre multiplicatorul pieţei şi diferenţa dintre valoarea indicelui din ultima zi de tranzacţii a contractului şi preţul contractului futures. reprezintă vânzarea sau cumpărarea indicelui bursier la cursul futures al bursei şi cedarea/primirea la scadenţă a unei sume cash. În caz contrar. valute şi titluri de datorie. prin intermediul Casei de Clearing (de compensaţii). construit artificial. actualizarea zilnică sau „marcarea la piaţă”. ori pe o marfă sau un activ financiar (ca în cazul titlurilor derivate) şi nu poate fi lichidat la scadenţă. iar reglementarea cash dă rezultate similare prin livrarea efectivă a tuturor acţiunilor cuprinse în indicele bursdier. pe baza unui multiplicator specific. dacă valoarea indicelui bursier este sub preţul futures. atrage după sine transformarea modului de exprimare a indicelui bursier din număr de puncte. spre deosebire de contractele futures pe mărfuri. astfel încât pierderile uneia din părţile contractante sunt transferate ca venituri celeilalte părţi. 158 . în cazul contractelor futures la care executarea nu se poate realiza prin predarea unui activ fizic sau a unui titlu financiar (contractele pe indici de bursă). care nu se bazează pe un flux viitor de venituri (ca în cazul titlurilor primare). dând contractului o valoare variabilă. Operaţiile futures pe indici de bursă. în unităţi monetare ale pieţei de referinţă. care face obiectul contractului. Contractele futures sunt marcate pe piaţă în fiecare zi.Burse preţul contractului futures se stabileşte la bursă. fie prin predarea/ primirea activului. Operaţiunea futures evită însă operaţiunile şi costurile pe care le presupune executarea în natură. Folosirea indicilor bursieri ca elemente de referinţă în contractele la termen. cei cu poziţii short vor plăti pe cei cu poziţii long. lichidarea contractului se poate realiza.

9. 2.creştere/descreştere 150 puncte.3 % 10. Lunile de livrare o Caracteristici o o 3.000 yeni indicele la încheierea zilei anterioare. 1. sub 2. 5.).000 yeni) 1 punct faţă de preţul pieţei.000 yeni TOPIX (de exemplu pentru TOPIX – 1.2. Stock Price Index) ciclul martie. Contract 2.creştere/descreştere 200 puncte.000 contractul se face pe 1.Burse Un contract futures pe indicele bursier TOPIX.000 puncte creştere/descreştere 100 puncte. Tabelul 2 Caractertisticile unui contract futures pe indicele TOPIX Nr. tranzacţionarea unui nou contract lunar începe în ziua de bursă. decembrie în orice zi de bursă se poate face cumpărarea indicelui TOPIX pentru cinci luni viitoare 10. TOPIX (Tokyo.000 – 4. prezintă următoarele caracteristici (tab.000 – 3. Limita zilnică de preţ 7. 3. limitele zilnice de variaţie (tick): +/. peste 4. iunie. imediat următoarei ultimei zile de tranzacţii a treia zi de bursă care urmează celei de-a doua zile de vineri a lunii de livrare minim 25 % din valoarea tranzacţiei sau 6 milioane yeni minim 20 % din preţul de închidere al primei zile de tranzacţionare pentru fiecare contract lunar 159 o o o o o o o 6.400 * 10. septembrie. creştere/descreştere 250 puncte ziua de bursă care precede a doua zi de vineri a lunii de livrare. Unitatea de tranzacţie Variaţia minimă de preţ Valoarea mişcărilor minime o 4.000 puncte.000 puncte. Detalii crt. Ultima zi a tranzacţiei o 8.000 puncte. 10. Data lichidării Marja obligatorie pentru clienţi Marja obligatorie pentru membri o o .

000 yeni. deşi indicele se construieşte plecând de la o selecţie de acţiuni. Elemente care caracterizează un contract cu opţiuni pe indicele bursier TOPIX. indicele bursier.Burse 6. Tipul exercitării intervalul dintre momentul când a fost cumpărată opţiunea şi data expirării) o 0. ca fluctuaţie a valorii contractului) 160 . iulie. 3): Tabelul 3 Caracteristicile unui contract cu opţiuni pe indicele TOPIX Nr. sunt următoarele (tab.5 puncte de indice (sau 10. Valoarea contractului se determină prin înmulţirea nivelului indicelui un un multiplicator specificat de bursă. utilizabil în scopul reducerii riscului de piaţă. lichidarea contractului se face dacă poziţia pe opţiuni nu a fost compensată. Detalii Caracteristici crt. iunie. diferenţa dintre preţul de exercitare şi nivelul curent al indicelui înmulţită cu multiplicatorul specific pieţei reprezintă câştigul sau pierderea operatorului. aprilie. ca şi pentru diversificarea oportunităţilor de investiţii. înmulţind nivelul cotat al primei (ca preţ al opţiunii) cu multiplicatorul. Durata de viaţă a) ianuarie.000 yeni x 7. decembrie Unitatea de o multiplicatorul este nivelul indicelui 4. preţul de exercitare al operaţiunii la care se aplică multiplicatorul respectiv reprezintă suma de plată în cazul exercitării opţiunii. CONTRACTE CU OPŢIUNI PE INDICI BURSIERI Opţiunile pe indici sunt contracte care au ca activ de bază un produs sintetic şi anume. necesitând posibilitatea livrării acţiunilor din care este compus indicele. b) martie. Prima se determină. La exercitarea opţiunii.3. numai prin intermediul unor fluxuri băneşti (lichidare cash). Suportul contractului nu se referă la un număr de acţiuni.5 = 5. Aşadar. octombrie. o Este un contract cu opţiuni put şi call de 2. exercitare 50 puncte de indice o american (poate fi executat oricând în 6. septembrie. tranzacţie TOPIX (10. Fluctuaţia minimă 0. La opţiunile pe indici de bursă. Opţiunile bazate pe indici asigură investitorului un instrument suplimentar.000 yeni TOPIX) Preţul de o 5 preţuri de exercitare la un interval de 5. de asemenea. Contractul tip american pe indice TOPIX o 4 luni consecutive de exercitare: 3.

în care: Marja obligatorie 12. PE – preţul de exercitare. 10.00 – 11.00 şi 12. Când luna exercitării a expirat. în care: 11.000 yeni .000 yeni. p – prima opţiunii. N – numărul de contracte de opţiuni. suma necesară lichidării cash se calculează astfel: Exercitarea şi (PE – TOPIX) * 10. CORES – F tranzacţionare 8. 15. Data expirării lunii). lichidarea PE – preţul de exercitare al opţiunii. TOPIX – valoarea indicelui TOPIX la închiderea zilei de exercitare sau „preţul special de lichidare” o 9.30 – 15. începe tranzacţionarea unei noi serii de opţiuni pe patru luni (în ziua următoare celei de exercitare) Ultima zi a o ziua lucrătoare dinaintea celei de-a doua 10. iunie.Burse aceeaşi ca şi la contractele futures pe TOPIX o ziua de bursă anterioară celei de-a doua vineri a lunii.000 yeni. pentru membri TOPIX – nivelul curent TOPIX (cursul de închidere al bursei). Orele de tranzacţii cu excepţia opţiunii care expiră în martie. Prima opţiunii cu cotaţia primei o exercitarea opţiunilor pe indici se lichidează prin plata cash şi nu prin livrarea titlurilor. decembrie) Sistemul de o licitaţie prin sistemul de tranzacţionare 16.000 yeni dacă această sumă depăşeşte 6 Marja obligatorie milioane yeni. pentru clienţi V – valoarea contractului de opţiuni. septembrie şi decembrie (când opţiunile expiră în a doua zi de vineri a 9. N – numărul de contracte de opţiuni o se determină înmulţind multiplicatorul 13. cu excepţia lunilor: martie.multiplicatorul o egală sau mai mare cu o sumă calculată astfel: (p + 20 % TOPIX) * N*10. în care: 14. tranzacţiei vineri a lunii o 6 milioane yeni sau o sumă calculată după formula: (V+25 % PE) * N* 10. o Limita zilnică de preţ 161 .10 (ora 15 a ultimei zile de tranzacţionare din lună. iunie. septembrie.

Care sunt caracteristicile unui contract futures pe indicele TOPIX? 7. reprezentând câştig sau pierdere. Ce reprezintă indicii bursieri ? 2. 4. excluzând orice mişcare în portofoliul de valori mobiliare. 3.Burse Lichidarea contractelor pe indici bursieri generează numai în fluxuri în numerar. Teste pentru verificarea cunoştinţelor 1. Prezentaţi indicii bursieri internaţionali. Care sunt caracteristicile unui contract futures pe indici bursieri ? 6. Daţi exemple de indici bursieri din generaţia a II-a utilizaţi în alte ţări. Care sunt caracteristicile unui contract cu opţiuni pe indicele TOPIX ? Referat : Indicii bursieri 162 . Prezentaţi indicele Dow Jones. 5.

nr. Dunod. 163 . 3. 12. Elena. Didier. 1991 – Negocierea titlurilor de valoare.Negruş. Mariana. Editura Humanitas.. Bran. Paul -Jacques. A. Humanitas. Gh. Anghelache. Cristina-Aurora. 2. Bucureşti.. 7. 1995 – Pieţe financiare primare şi secundare şi operaţiuni de bursă. Bucureşti. 1991 – Acţiunile şi cursul lor. 8. Bucureşti. 15. Bucureşti. F.Pieţe de capital şi tranzacţii bursiere. 1995 – Risc şi incertitudine în economia contemporană. Bucureşti. 1997 . Bucureşti. nr.Negoescu. Sabina. 17. 1994 . Abil. PUF.. Bonciu. Drăgoiescu. Gh. Gh. Galaţi. Mihaela. 1997 – Bursa de mărfuri şi de valori. 10. 1992 – Economie – regulile jocului.. Dăianu.Micu.Negoescu. P. D. Bucureşti. Gabriela... Editura Zigotto. Bucureşti.Gradu. 3. Funar. 23. Bucureşti. Ed. 1993 – Echilibrul economic şi moneda. Editura Ceres. 1995 – Pieţe de capital şi burse de valori. Editura Economică. Bucureşti. 16. Bucureşti. 11. 1990 – Les indices boursiers. B. Mariana. Bucureşti.Gobry. 1998 – Bursa de mărfuri. Editura Economică. 4. 13. Silviu. Bucureşti. I şi II.. Revista Tribuna economică.Burse BIBLIOGRAFIE 1. Revista Tribuna economică. Lucia. 1991 – Pieţele de valori şi de mărfuri. 14. vol. 6.– Banii şi creditul în economiile contemporane. Drăgoescu. 1984 – Relaţii valutar-financiare internaţionale. M. Galaţi. Editura Economică. 18. 1991 – Le bource de Paris. 1995 – Dicţionar bursier. Editura Enciclopedică. 9. Cerna.Negruş.. Editura Zigotto. Editura Mesagerul. Revista Tribuna economică. Pascal. Editura Economică. 1997 – Bursa de valori. 5.Lehman. Editura Didactică şi Pedagogică. Galaţi.Negoescu. Editura Alter Eco Cristian.. nr. 1995 – Tranzacţii bursiere. Bontaş. 6.

40. I şi II. nr..15.Popescu.. acţiuni şi schimb. 1994 – Legea nr..A. 8. 210. 2001 – Funcţionează bursele agroalimentare în România ? Revista Tribuna economică.Popa. Bucureşti.. 1991 – Conceptul de bursă şi apariţia ei. vol.***. 1995 – Bursa. Editura Clubul Român. 52/1994 – Legea privind valorile mobiliare şi bursele de valori.Olteanu. nr.. 164 . Bucureşti.Petrache. 1991 – Agenţii oficiali la bursele de efecte. 1993 – Bursa. Regulament de organizare şi funcţionare. Bucureşti. nr. nr. Editura Adevărul S.***. 28. Buletin economic legislativ.Olteanu. 27. A. 2000 – Oportunitatea înfiinţării burselor de produse agricole pentru România.A. I. I. I. Bucureşti. Revista Tribuna economică. partea I-a. 23..***. Editura Adevărul S. Monitorul Oficial nr. 20. 3. A..Popa. 1995 – Bursa de valori Bucureşti. 21. 24. Bucureşti. 22. Revista Tribuna economică. 1992 – Bursa şi tranzacţiile cu titluri financiare. Bucureşti. 27.. 1996 – Valorile mobiliare şi reglementarea tranzacţiilor cu valori mobiliare. 26.Burse 19. Bucureşti. nr.. I. Revista Tribuna economică.Petrache. 25. Bucureşti. Bucureşti. V.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful