Glosar

 abisală (zonă) - este o zonă a domeniului acvatic cu adâncimi mari caracterizată prin presiune mare, temperaturi constante, salinitate mare și lipsa luminei; plantele lipsesc iar fauna are adaptări specifice; abraziune - este un proces de eroziune a rocilor neprotejate de un covor vegetal realizat de apa mării sau de a lacurilor incărcată cu nisip sau gheață, este un proces activ la nivelul falezelor alcătuite din roci ușor de dislocat; alterare - reprezintă totalitatea proceselor care modifică starea fizică și chimică a rocilor în lac;poate fi alterare fizică – proces care desface roca în fragemente colțuroase și care pastrează alcătuirea chimică inițială;dezagregare sau alterare chimică reprezintă distrugerea rocilor prin transformarea elementelor chimice care alcătuiesc mineralele din care rocile sunt formate rezultând structuri chimice diferite de ale rocii din care au devenit; anticlinal – este o cută geologică cu zona axială ridicată în formă de baltă; antropic – proces și rezultat al manifestării activității umane fie prin acțiuni directe rezultând forme de relief specifice (cariere,mine,canale) sau indirecte influențând formarea altor procese natural (prin defrișare are loc degradarea terenului); aplatizare – este un proces complex de modelare în urma căruia se realizează nivelarea reliefului muntos, deluros, a movilelor din zona de câmpie sau a pietrelor din albia unui râu; azonalitate – este o lege geografică care exprimă distribuția unor elemente în funcție de condițiile locale de climă, pantă, se folosește frecvent pentru soluri si vegetație; avanfosă – depresiune tectonică de dimensiuni importante ce apare în ultimile stadii ale evoluției unui orogen (munte) între un edificiu montan și un podiș; aceasta va fi umplută cu sedimente ce pot fi cutate rezultând dealuri (Subcarpații) sau înălțării inegale (podișuri); banchiză – este o gheață de mare compactă, extinsă pe suprafața mării; barcană – acumulare de nisip (dune) în formă de semilună oriental cu partea convexă în direcția din care bate vântul; batială – este o regiune sau zonă din ocean sau mare care corespunde cu abruptul continental cuprinsă între 200 și 2500 de metri; benton – termen folosit pentru a desemna toate organismele fixate sau libere adaptate vieții in adânc; biom – este o zonă majoră de viață definită în general de macroclimă și care cuprinde un ansamblu de biotopuri și biocenoze (este unitatea fundamentală de studio ce reprezintă o comunitate complexă și unitară de plante și animale) brusă – este o formațiune vegetală din savana africană cu arbori înalți de 3-5 metri, arbuști țepoși și strat ierbos cu specii malente adaptate la două sezoane calde (umed și uscat);

 

 

    

structură. de la această linie pantele și scurgerea de suprafață se dirijează în sensuri opuse. . spulberare. defileu – este un sector lung de vale îngustă cu pereți aproape abrupți . curbă de nivel – este linia de pe o pantă care unește punctele cu aceeași înălțime. cuvetă – este o depresiune ocupată de regulă de apă sau de sedimente de origine marină sau lacustră. coriolis (forța) – reprezintă forța fizică rezultată în urma mișcării de rotație a Pământului. catenă – este un lanț muntos caracterizat prin înălțimi de peste 1000 de metri. deflație – este acțiunea vântului asupra reliefului prin procese de smulgere. cordilieră – termen folosit pentru desemnarea lanțurilor muntoase ridicate în urma unor orogeneze cu lungimi foarte mari. canion – este o vale adâncă formată într-o structură orizontală ce cuprinde straturi cu durități diferite. stă la baza modelării zonelor aride și semiaride. circuitul apei în natură – este o lege a hidrosferei cu un mecanism complex prin care apa trece sub formă de vapori din oceane și mări. și sortare a nisipurilor și particulelor dezagregate mai mici de 0. altitudinea. în lungul văilor. depresiune – este o formă de relief cu aspect de excavație cu altitudini mai joase decât terenurile din jur și au dimensiuni foarte mari.de pe uscat în atmosferă unde condensează . cumpăna apelor – este linia care delimitează două bazine hidrografice vecine.2 mm în diametru. conjuncție – este o poziție pe aceeași linie pe care o pot avea planetele Sistemului Solar și Luna în raport cu Pământul și Soarele. cheie – vale ingustă cu versanți abrupți. coroziune – este un proces chimic realizat de acid asupra elementelor de la suprafața rocilor. relieful. Colorado). sublinează și revine ca ploi sau vapori pe suprafața terestră. depunere aluvială – este reprezentată de depozitele formate în urma acumulării generate de apele curgătoare pe versanți. apă care sunt deviate spre dreapta în emisfera nordică și spre stânga în emisfera sudică. cuvertură – totalitatea depozitelor sedimentarea care acoperă un strat de rocă. coroziune – este un proces de roadere și șlefuire a rocilor prin intermediul particulelor de roci dure antrenal în mișcare de vânt. o asociere de culmi înguste și lungi desfășurate pe o direcție cu frecvente depresiuni tectonice. prezintă sectoare de luncă și terase înguste. în lunci sau la baza versanților. este importantă în deplasarea maselor de aer.poate fi sinonim cu termenul de coroziune atunci când intervine și procesul mecanic de șlefuire a rocilor de către vântul încărcat cu nisip și praf. ele se pot clasifica după poziție. chaparal – este o asociație vegetală de tip mediteranean format din tufișuri xerofile spinoase raspândite în preeriile din Texas și California. cuprinde o vale adâncă și adâncă (ex. geneză.                   caatinga – este o formațiune vegetală care face trecerea de la pădurile tropicale umede la savanele cu arbuști xerofili (adaptate la uscaciune) în America de Sud. apă și gheață.

au rezultat prin inundarea de către mare a unor văi glaciare adânci după topirea calotei glaciare care acoperea zona. foehn – vânt cald și uscat care se înregistrează în regiunile joase aflate în spatele barierei aragrafice prin descendența rapidă a maselor de aer care le traversează periodic. rozmarin. Patagonia. frigana – asociația vegetală prezentă în estul bazinului Mării Mediterane formată din arbuști. dorsală – formă de relief submarină specifică fundurilor oceanice. disiparea norilor. sare. sunt specifice peninsulei Scandinavice. localizat în sudul Franței. alterare și dizolvare. fliș – depozit sedimentar cu grosimi foarte mari alcătuite din straturi de gresii. marme. fragmentarea reliefului – gradul de îmbucătățire a reliefului dintr-o regiune de către rețeaua de ape cu scurgere permanentă și temporară. fosă – șanț tectonic cu lungimi de zeci sau mii de kilometri care străbate scoarța în diferite adâncimi. dolină – este o microdepresiune carpatică (formată în calcar) cu aspect de pâlnie formată prin dizolvare sau prăbușirea în masă a unor roci cum ar fi: calcar. a apei și a vântului. determină creșterea bruscă a temperaturii. palmier pitic. divagare – proces realizat de apele curgătoare în zonele de câmpie unde acumulările bogate determină desfacerea albiei minore în numeroase brațe și schimbarea direcției cursului principal. a viețuitoarelor. Tării de Foc. are aspect de creastă iar vârfurile uneori pot ieși la suprafață sub formă de insule. endocarst – totalitatea proceselor și formelor carstice localizate îninteriorul unui masiv calcaros. fiord – reprezintă un golf adânc care pătrunde ramificat în interiorul uscatului.                 dezagregare – este un ansamblu de procese fizice ce produc distrugerea rocilor prin sfărâmarea în fragmente de dimensiuni diferite fără a modifica compoziția chimică. scăderea umezelii și uscaciune. endoreic – termen referitor la regiuni traversate de râuri care ajung să se verse în cuvete lacustre cu regim temporar sau se pierd treptat ca urmare a evaporației. o peșteră. falie – este o dislocație în scoarță în lungul unui plan vertical sau înclinat. Noua Zeelandă. cimbru. rezultă două blocuri deplasate unul în raport de celălalt. . a înghețului și dezghețului. endemism – specie de plantă sau animal al cărei areal se limitează la un anumit loc. Algeria. are loc sub acțiunea variațiilor mari de temperatură. Spania. falie transformantă – falie pependiculară pe dorsalele medii oceanice care întrerup continuitatea reliefului. are fundul legat printr-un turn putând să comunice cu o zonă carstică subterană. gariga – formațiune vegetală xerofită pe soluri calcaroase alcătuită din arbuști cum ar fi: stejarul cârmâz. gips. diaclază – este o fisură fină în masa unei roci de-a lungul căreia se dezvoltă procese de dezagregare. Groenlanda. xerofite spinoase care cresc pe versanții stâncoși și pe soluri puternic erodate. argile care sunt cutate.

. există o zonare a speciilor de arbuști: Avicennia. conduce la formarea grohotișurilor. hamadă – este un podiș situat în regiunile tropicale modelat în formațiuni sedimentare dure de pe care vântul a spulberat elementele fine rămânând în loc blocuri de dezagregare de mărimi diferite. fistic. procesele se desfășoară pe versanții acestuia. stejar de stâncă etc. pe această formă se formează atolii de corali. procesele de vulcanism și cutări. guyot – formă de relief submarină cu aspect tronconic ce reprezintă o veche insulă vulcanică care a suferit o mișcare de lăsare. Rhizophora. determină o retragere a versantului paralel cu el însuși. limane – lacuri dezvoltate pe cursul inferior al unor râuri în spatele unor baraje de aluviuni create ce către un râu sau în spatele cordoanelor de nisip realizate de curenții litorali. dayke. intruziune – o magmă răcită și consolidată în partea superioară a scoarței terestre ce poate fi scoasă la zi prin eroziune și care este cunoscută sub denumirea de lacolit. interfluviu – formă de relief pozitivă cuprinsă între două cursuri de văi vecine. mirtul. mesetă – denumirea dată unei suprafețe structurale vechi tocite rămasă suspendată față de zonele superioare.tufărișuri permanent verzi dese dezvoltate pe coastele stâncoase ale Mării Mediterane (tipic pentru Corsica) în care intră măslinul sălbatic. hamsin – este un vânt fierbinte și uscat care bate dinspre deșertul Sahara către litoralul nordic al Africii. procesele de magnetism. filon. mangrove – formațiune vegetală tropicală alcătuită din arbori și arbuști cu rădăcini proptitoare și respiratorii caracteristice țărmurilor mlăștinoase marine și oceanice inundate în timpului fluxului. lagună – întindere de apă marină de mică adâncime care este separată de mare printr-un cordon litoral comunicând numai printr-o strâmtoare (portiță) îngustă. glacis – este o formă de relief cu pantă redusă aflată la marginea unui versant înclinat. aici sunt caracteristice subsidența activă care duce la acumularea unor sedimente. iarba neagră.                  gelifracție – este un proces fizic de fragmentare a rocii ca urmare a acțiunii de înghețdezgheț ce afectează apa din porii și fisurile rocii. . geosinclinal – este o depresiune tectonică alungită cu dimensiuni mari cu o mobilitate mare dezvoltată în zonele de subducție. graben – zonă depresionară rezultată din scufundarea unor porțiuni din scoarța terestră pe linii de falii. lapiezuri – microforme ale reliefului carstic cu aspect de șanț sau microdepresiuni rezultate în urma coroziunii calcatului de către apa încărcată cu dioxid de carbon. specific Spaniei și Mexicului. grohotiș – fragmente colțuroase de roci cu dimensiuni diferite provenite din dezagregarea rocilor ca urmare a fenomenului de îngheț-dezgheț. procesele de metamorfozare. Sonnerati. inselberg – un martor de eroziune rămas izolat dintr-un masiv muntos. maquis. horst – bloc înălțat al scoarței terestre deasupra regiunilor învecinate separat de falii.

fie de către o pânză de apă de ploaie încărcată cu particule de sol. morenă – formă de relief rezultată din materialele transportate de ghețari și depuse acolo unde gheața se topește. . cel puțin doi ani consecutivi. unii geografi considerând-o ca o formă de relief aflată în faza finală de evoluție.          mișcări orogenetice – mișcări tectonice care se produc în geosinclinal determinând cutarea rocilor acumulate și formarea de munți. pediment – suprafață de eroziune ușor înclinată și dezvoltată pe roci dure. pediplenă – relief rezultat din unirea a mai multor pedimente deasupra cărora se înalță martori insulari. permafrost – este un strat de sol și de rocă în care temperatura se menține sub 0 grade Celsius. piemont – formă de relief cu aspect de câmpie de acumulare dezvoltată la contactul unor munți înalți cu o suprafață de uscat netedă. peneplenă – câmpie sau suprafață apropiată de câmpie. monoclinal – un tip de structură geologică unde stratele de roci se înclină într-o singură direcție. se clasifică în fitoplancton și zooplancton. pluviodenudare – tip de eroziune exercitată fie de picăturile de ploaie care izbesc solul dezgolit de vegetație și dizlocă particulele mai fine pe care le împrăștie. plancton – totalitatea organismelor animale și vegetale ce plutesc liber pe suprafața mărilor și oceanelor. versant de formă convexă.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful