Coordonatorul colecţiei: dr.

LEONARD GAVRILIU Redactor de carte: M ĂRIA STANCIU Concepţia grafică a copertei colecţiei: VENIAMIN & VENIAMIN Tehnoredactare computerizată: OFELIA COŞMAN

MICA BIBLIOTEC Ă DE PSIHOLOGIE

ALFRED BINET

DEDUBLAREA PERSONALITĂŢII SI INCONŞTIENTUL
Traducere şi note de MICHAELA BRÂNDUŞA MALCINSCHI Eseu introductiv de dr. LEONARD GAVRILIU

ISBN 973-98377-1-9

EDITURA IRI Bucureşti, 1998

CUPRINS

Conceptul de inconştient înainte de Sigmund Freud (eseu de dr. LEONARD GAVRILIU) .................... INTRODUCERE ....................................................... PARTEA ÎNTÂI PERSONALITĂŢILE SUCCESIVE I. Somnambulismele spontane..................................... II. Somnambulismele spontane (urmare)...................... III. Somnambulismele provocate .................................

© Les alterations de la personnalite par Alfred Binet, Felix Alean, fiditeur, Paris, 1892 Toate drepturile pentru traducerea în limba română sunt rezervate Editurii IRI

PARTEA A DOUA PERSONALITĂŢILE COEXISTENTE I. Insensibilitatea istericilor. Actele subconştiente de repetiţie . 85 II. Insensibilitatea istericilor (urmare). Actele subconştiente de adaptare ........................................................................................ 97 III. Insensibilitatea istericilor (urmare). Caracteristicile generale ale actelor subconştiente.......................................................... 105 IV. Insensibilitatea istericilor (urmare şi sfârşit). Pragul conştiinţei . . . .......................................................................................113 V. Distracţ ia.......................................................................................... 116 VI. Acţiunile voluntare şi cele inconştiente ............................ 126 VII. Scrierea automat ă la isterici.................................................... 147 VIII. Idei de origine subconştientă.................................................... 157 IX. Pluralitatea conştiinţelor la subiecţii sănătoşi................... 167

PARTEA A TREIA MODIFICĂRILE PERSONALITĂŢII ÎN EXPERIENŢELE DE SUGESTIE I. Personalit ăţ ile fictive create prin sugestie......................... II. Evocarea prin sugestie a vechilor personalităţ i ........... III.Sugerarea de acte motorii .................................................................... IV.Sugestiile cu punct de reper inconştient. Halucinaţiile.... V. Sugestiile cu punct de reper inconştient (urmare). M ăsurarea timpului................................................................................................ VI. Anestezia sistematică ............................................................... VII. Dedublarea personalităţii şi spiritismul................................ VIII. Concluzie...................'. . ' . . , ................................................................ Indice de nume ............................................................................................

187 195 201 206

CONCEPTUL DE INCONŞTIENT ÎNAINTE DE SIGMUND FREUD
Une conscience sans la conscience de la conscience. STfiPH ANE L UPA SCO

211 215 235 248 257

Primele abordări ale inconştientului au fost de ordin filosofic, „metafizic", filosofia precedând cu mult, în această privinţă, psihologia. După unii metafizica inconştientului 1 2 este multimilenară, coborând din Upanişade şi din Biblie , ca şi de la gânditorii mari ai antichităţii. Mircea Eliade găseşte chiar că „subconştientul (văsană) joacă un rol considerabil în psihologia si tehnica yogică, deoarece el este cel care condiţionează nu doar experienţa actuală a omului, dar si predispoziţiile sale native, precum şi deciziile sale voluntare din viitor"*. Cei mai mulţi, însă, îi acordă lui Platon cununa de strămoş al psihanalizei, referindu-se la faptul că el, cel dintâi, a declarat că isteria (hysteron înseamnă în greceşte uter) este o boală cu cauze sexuale, iar gândirea 4 nu ar fi decât un instinct sexual sublimat . De asemenea, întrucât filosoful elin susţinea că omul vine pe lume gata echipat cu idei implantate într-o existenţă anterioară, astfel încât cunoştinţele sale n-ar fi decât o chinuită aducere aminte (anamnesis), o scormonire în zestrea nativă, diferiţii exegeţi au posibilitatea să facă interminabile comparaţii 5 între Platon şi Freud . Deşi preocupările sunt atât de vechi şi fără a-1 uita pe Leibniz, cu ale sale „percepţii infinitesimale", noţiunea de inconştient a fost cu adevărat impusă, fie şi numai în filosofie, abia în a doua jumătate a secolului trecut, de către germanul Eduard von Hartmann (Philosophie des Unbewussten, 1869). Acesta îşi imagina, pe urmele lui Schopenhauer (1788-1860), o voinţă inconştientă, oarbă, „substanţă imaterială", răspândită peste tot în cosmos şi care, pătrunzând în organism, acţionează asupra rădăcinilor nervoase din creier, ca asupra clapelor unui clavir, comandând contracţii mus culare, de exemplu 6 pentru ridicarea unui deget . Von Hartmann îşi dă toată silinţa să facă distincţii subtile între „voinţă" ca substanţă universală şi

LEONARD GAVRILIU unică în lume (un fel de „noumen" incognoscibil) şi „actul de voinţă", care singur poate fi sesizat de conştiinţă (manifestare fenomenală). 7 Atari speculaţii , cu tot caracterul lor fantezist, mitologic, căutau totuşi să explice o realitate, astăzi în afară de orice îndoială, şi anume că psihicul nu este totuna cu conştiinţa, ci ascunde zone greu accesibile, adânci, ale căror manifestări stârnesc uimire, stupefacţie chiar, şi nelinişte. Numeroase fapte acumulate de-a lungul timpului vorbeau de altfel destul de elocvent despre existenţa unei activităţi psihice în afara perimetrului solar al conştiinţei. Psihologii au grupat la un moment dat în trei categorii aceste fapte de observaţie, în conformitate cu marile sectoare în care era divizat psihicul de către psihologia tradiţională. 1)Inconştientul în viaţa cognitivă: senzaţii infraliminale, ca şi faptul că în cea mai mare parte a timpului nu sesizăm atingerea hainelor, tic-tacul unui ceasornic, zgomotele menajere obişnuite etc; existenţa, de asemenea, a unor raţionamente care ne vin în minte gata făcute, asociaţii de idei şi de imagini care ne surprind prin exactitate sau prin inedit, iluminaţii subite, amintiri vagi cărora nu le putem găsi originea etc. 2)Inconştientul în viaţa afectivă: sentimente ignorate, cauze necunoscute ale dispoziţiilor psihice, ale stărilor noastre de spirit, ale unor preferinţe şi aversiuni obscure, valenţe afective inexplicabile la o primă abordare, sentimente ambivalenţe etc. 3)Inconştientul în activitate, în comportamentul motor: ticuri, reflexe rămase neînregistrate de conştiinţă, acţiuni total automatizate, acte imitate 8 involuntar şi neconştientizate etc. La toate acestea s-au ataşat observaţiile la fel de numeroase făcute în legătură cu comportamentul bizar al nevropaţilor, al somnambulilor, epilepticilor etc, în descrieri clinice realizate de medici şi neurologi ca Mac-Nish, Azam, Mesnet, Pitres, Bernheim, Charcot, H. Jackson, Braid, Kraepelin, J. Breuer, Morton Prince, Grasset, Wagner-Jauregg şi nenumăraţi alţii, precum şi cazurile senzaţionale de telepatie, telestezie, criptestezie, telekinezie, premoniţiune, spiritism, presentimente (Charles Richet, Osty etc). Terenul era pregătit pentru o operă monumentală, de cuprinzătoare sinteză. Când se vorbeşte, deci, despre Sigmund Freud ca despre un „Cristofor Columb al 9 Inconştientului", cum face Oscar Pfister , se comite o mare greşeală, nu el fiind descoperitorul acestui „continent", misterios sau nu, al vieţii sufleteşti a omului. încă în prima jumătate a secolului al XlX-lea, Karl Gustav Carus (1789-1869), medic la curtea regelui Saxoniei, dar şi pictor şi filosof, autor al unor Vorlesungen zur Psychologie (1831), spirit romantic goethean, anticipează miezul însuşi al teoriei psihanalitice, spunând

CONCEPTUL DE INCONŞTIENT ÎNAINTE DE SIGMUND FREUD în a sa Psyche: „Cheia cunoaşterii vieţii conştiente 10 se află în inconştient" . Freud a fost doar acela care, exploatând descoperiri făcute de alţii, le-a sistematizat şi, tot sistematizând, a pătruns şi mai adânc în pământurile virgine, construind, pe baza materialului clinic, o teorie care în scurt timp a eclipsat tot ce s-a făcut mai înainte în acest domeniu. Aşa 11 după cum am putut demonstra . Freud descinde nu numai din Charcot şi Bernheim, al căror discipol el se recunoaşte în mod deschis, ci şi din Theodule Ribot, la care am descoperit concepte similare acelora ale fondatorului psihanalizei. Trebuie deci dat precursorilor lui Freud ceea ce în mod legitim le aparţine. Alfred Binet (1857-1911), fost director al laboratorului de psihologie fiziologică de la Sorbona, cunoscut iniţiator al testelor de inteligenţă pe plan mondial (1905), dezvoltă, îndeosebi prin cartea sa Les alterations de Iu personnalite(\$92),o întreagă şi bine articulată concepţie asupra inconştientului şi se numără, neîndoielnic, printre precursorii de marcă ai psihanalizei lui Sigmund Freud. Cititorul se va putea convinge de lucrul acesta parcurgând textul cărţii de faţă, în traducerea doamnei Michaela Brânduşa Malcinschi. De aceea nu vom stărui aici asupra acestui autor. Vom prezenta, în schimb, alţi câţiva precursori, ilustrând astfel, prin unele nume mai puţin cunoscute, ceea ce pe drept cuvânt putem numi prepsihanaliză. 1. UN PRECURSOR SOLITAR: EDMOND COLSENET. Acest profesor de filosofie la universităţile din Aix şi Besancon, Edmond-Eugene Colsenet, care şi-a luat doctoratul cu o teză în limba latină, tratând despre conceptul de suflet la Spinoza (De mentis essentia Spinoza quid senserit, Paris, 1880), a fost şi cel dintâi psiholog abisal în deplina accepţiune a termenului. Ce-i drept, el îi citează cam prea des pe metafizicienii inconştientului, mai ales pe Leibniz şi pe von Hartmann, însă ia atitudine împotriva „ipotezelor neverificate sau neverificabile". El face remarca, semnificativă pentru anul 1879, când o semna, că „ investigaţiile în legătura cu viaţa inconştientă a spiritului, abia începute în zilele noastre, s-ar putea preta la dezvoltări infinite". Sub influenţa avântului ştiinţelor exacte şi a spiritului pozitivist al epocii, Colsenet ridică în termeni foarte clari problema determinismului psihologic (care îl va obseda pe Freud) şi a găsirii de legi psihologice, căutând chiar şi soluţii în această problemă. După părerea sa, determinismul în viaţa psihică este reprezentat de „producerea unui act ca urmare a unui fapt psihologic care reprezintă acel act şi care poate fi, de altfel, el însuşi psihologic, fiziologic, sau pur şi simplu 12 fizic" . Se deosebesc, arată el, două feluri de determinism: fatal şi voluntar. în cazul determinismului fatal, actele se produc în noi, însă fără noi şi chiar împotriva noastră, care asistăm ca nişte spectatori la succesiunea acestor acte. Dacă apare ideea (sau reprezentarea), apare în mod necesar şi actul. Există oare între aceşti doi termeni — se întreabă Colsenet

LEONARD GAVRILIU — un raport natural, constant, actul corespunzător trebuind să urmeze cu necesitate, în cazul în care condiţiile imediate nu se modifică, la fel cum încălzirea unui metal este imediat urmată de dilatare, dacă alte condiţii nu se opun? Răspunsul său este afirmativ, în sensul că lucrurile se petrec de la sine, fără intervenţia vreunei voinţe, „libere sau nu". Concluzia este apodictică: „Trebuie, aşadar, să consideram lege naturală, confirmată de experienţă, propoziţia: orice idee despre un act este în mod natural succedată de actul reprezentat, dacă nimic nu i se opune; la fel cum orice corp tinde să cadă la pământ, dacă nimic nu-lface să n devieze." Se aduc şi exemple de idei urmate de acte fizice (cei obsedaţi de ideea sinuciderii, a omorului sau a furtului sfârşesc prin a ceda, „după o rezistenţă inutilă"), idei urmate de acte fiziologice (ideea răului de mare provoacă greaţă, credinţa în eficacitatea unui leac poate să te şi vindece, teama de o boală te predispune la acea boală etc), idei urmate de acte psihice (ideea unei senzaţii provoacă acea senzaţie, ideea unei probleme a cărei soluţie ne scapă persistă în mintea noastră şi uneori se rezolvă ca de la sine etc.), acte de imitaţie (contagiunea râsului, a căscatului, a bucuriei, sau faptul că, fără a băga de seamă, reproducem vorbele şi gesturile unui orator). în cazul determinismului zis voluntar, intervine o „voinţă", element inefabil, care — susţine Colsenet — nu H este decât „une adhesion donnee ă l'idee qui passe" . O uşoară ceaţă metafizică se aşterne însă peste teoria colsenetiană a „determinismului voluntar". Două mari capitole (Determinations inconscientes dans Vanimal şi De'ter-minations inconscientes dans l'homme) sunt consacrate studierii „experimentale" a mecanismelor determinismului psihologic. Se descriu cu lux de amănunte experienţele lui Flourens pe porumbei, ale lui Pfluger şi Goltz pe „broaşte spinale", precum şi o experienţă a lui Huxley, care merită să fie rememorată. Broasca e aşezată pe o masă, iar între batracianul decapitat şi sursa de lumină se interpune o carte. Dacă i se dă un uşor impuls, broasca sare, însă nu izbindu-se de 15 carte, ci ocolind-o, la dreapta sau la stânga . Colsenet trage concluzia — vădit în marginea filosofiei inconştientului a lui Eduard von Hartmann — că există un element psihic în animal care nu se poate decupa cu scalpelul, care subzistă şi după ablaţia creierului, o „conştiinţă confuză" a centrilor nervoşi inferiori, cu alte cuvinte o conştiinţă inconştientă. Colsenet scrie: „Această acţiune specială a centrilor inferiori este în parte, fără îndoială, rezultatul deprinderilor pe care le-a primit de la centrul superior şi pe care ei le conservă şi după izolarea lor; idei sau imagini ale mişcărilor necesare vieţii animalului s-au fixat aici şi aceste reprezentări continuă să determine 1 răspunsul la excitaţiile din afară." . Astfel Colsenet dă, pe cale empirică, o explicaţie interesantă procesului de 10

CONCEPTUL DE INCONŞTIENT ÎNAINTE DE SIGMUND FREUD formare a deprinderilor, prin comutarea acţiunilor de la nivelul conştiinţei la nivelul centrilor automatici, în timp ce problema ca atare rămâne nerezolvată: prin ce simte, sesizează şi localizează broasca obstacolul? Trecând la analiza determinismului psihologic la om, Colsenet face importanta observaţie că activitatea psihică nu cunoaşte răgaz sau întrerupere, că somnul n-o aboleşte, ci cel mult o reduce. Există, afirmă el, „toate motivele să credem că gândirea nu se opreşteniciodată"^'. Visele, ca şi creaţia onirică, ştiinţifică sau artistică, probează acest fapt. Analizând in extenso cazurile unor somnambuli şi alcoolici (un portar irlandez, de exemplu, care pierduse un pachet pe când se afla în stare de ebrietate, nu 1-a putut găsi decât îmbătându-se din nou, starea aceasta permiţându-i să-şi amintească ce făcuse cu pachetul), cazul lui Condillac sau al servitorului lui Gassendi, ca şi faimosul caz al Felidei, reluat după aceea de Pierre Janet, F.W.H. Myers, Theodule Ribot, Alfred Binet şi de mulţi alţii, Colsenet ajunge să susţină că viaţa psihică nu se limitează la un cerc unic şi imuabil (ceea ce este perfect adevărat), ci este răspândită în întreg organismul şi amestecată intim cu viaţa fiziologică (ceea ce nu mai corespunde decât parţial adevărului, din moment ce autorul identifică Psyche cu Soma). „Ierarhia de conştiinţe" despre care ni se vorbeşte nu este, în realitate, decât o masivă piramidă a inconştientului, cu vârful abia luminat. Dominantă este, la Colsenet, ideea determinării inconştiente a tuturor actelor omului: „reprezentările determinante, devenite tendinţe, habitudini sau instincte — scrie el —, provoacă din străfundurile fiinţei noastre acte de care cu greu ne dăm seama; actele noastre conştiente sunt ele însele pregătite fără ştirea noastră prin influenţe secrete, iar emoţiile noastre ne revelează înclinaţii pe care nici nule 8 bănuim"^ . Abisalitatea psihologiei profesate de Colsenet este, prin urmare, evidentă. Cu titlu de curiozitate, vom reproduce două pasaje din care vom putea vedea că acest francez 1-a devansat pe Freud şi în privinţa concepţiei despre refulare, iar pe Jung în privinţa concepţiei despre arhetipuri (pe care o vom regăsi şi la Myers). Referindu-se la elementele inconştiente, determinante, ale emoţiilor, el scrie: „De aici indispoziţiile vagi, «ideile negre», langorile şi neliniştile fără motiv. Uneori există un asemenea contrast între cauza exterioară şi efectul produs în conştiinţa, încât trebuie să admitem cauze interioare şi ascunse, care transforma acţiunea provocată. La martirii şi misticii de care am vorbit, durerea este nu numai refulată, dar cauza însăşi a răului devine o 19 sursă de beatitudine . Carnea este sfâşiata, sângele curge, iar ideea de sacrificiu, acceptat şi oferit, umple conştiinţa de fericire."^ Iar mai departe: fiecare clipă rezumă viaţa noastră întreagă şi, de asemenea, 11

ca şi pe baza a ceea ce el denumeşte fenomene supranaturale. cu concursul „metodei ştiinţei moderne. procedeu care constă în a interoga natura fără patimă sau părtinire. nu mai rezultă o capodoperă. extaze etc). Pierre Janet. strigoi. emoţii). faptul explicându-se (asertează Myers. Dar cu totul meritorie este mai ales reuşita anticipare a teoriei moderne a actelor ideomotorii. apărută acolo în 1880.H. în „regiunea subliminală" asistăm la o subdiviziune analoagă: centri superiori. şi pe aceea a strămoşilor noştri. după H.M. Alfred Binet şi chiar pe J. în general. „Când centrii subliminali — scrie Myers —. spiritism. astfel." Fără a reabilita „arheurile" lui Van Helmont. cu ale lor Studien iiber Hysterie. După un număr de studii dedicate telepatiei (unele elaborate cu Gurney şi Podmore. aflat la Paris în anii 1885-1886. pe care a conjuga"t-o cu mecanicismul în vogă încă la finele secolului trecut. Breuer şi S. Myers se angajează să facă lumină şi în acest domeniu. Romanes. ci şi numeroase alte fenomene (senzaţii. care pot fi puternice. comunicarea interpersonală suprasenzorială. Autorul ne asigură că întreprinde un examen ştiinţific obiectiv.LEONARD GAVRILIU într-o oarecare măsură. asemănătoare cu acelea determinate de sugestia posthipnotică. considerând vrăjitoria o „experienţa psihopatologică gigantică ". a continuităţii vieţii sufleteşti într-o altă lume. Myers 2(> încearcă să descrie „structura intimă a omului" . centri inferiori. centri mijlocii a căror activitate determină mişcările musculaturii voluntare şi centri inferiori de care depind funcţiile automatice (respiraţia. scăpaţi de sub controlul centrilor superiori. 2i CONCEPTUL DE INCONŞTIENT ÎNAINTE DE SIGMUND FREUD Myers îşi întemeiază cercetările în exclusivitate pe ipoteza imortalităţii sufletului. adică tocmai de acele fenomene care. Nu este deloc exclus ca S. Freud. Edmund Gurney şi 22 alţii . Poet şi eseist. chinuită. apariţiile de fantome. autorităţile sale indiscutabile rămân Anton Mesmer şi Emanuel Swedenborg. întro cercetare pe care o proclamă fundamentată pe „axiome". alcătuind stratificări succesive. englezul Frederic William Henry Myers sa distins şi în domeniul atractiv al psihologiei. circulaţia sanguină etc). nu Madona Sixtina. cu răbdare şi în mod sistematic. 2. fapt posibil prin cercetarea fenomenelor psihice supranormale (telepatie. unde asista la judecăţi divine 25 etc. Adevărata conştiinţă. Barrett. Aşa după cum „artificiile" fizicii au permis extinderea în ambele direcţii a spectrului vizibil al luminii cunoscut de Newton. Schwelle). trebuie şi ea să extindă în toate direcţiile „spectrul conştiinţei" aşa cum l-au cunoscut Platon sau Kant. El distinge. Să facem un pas mai departe şi vom întâlni acele stări hipnotice în care . MYERS. ca Phantasms of the Living).W. altele noi. în „regiunea supraliminală" se disting centri superiori care prezidează gândirea complexă şi voinţa. ci imaginea capului 2& tăiat la ghilotină a lui Wiertz . ultimul (fiu al rectorului Universităţii din Uppsala) cunoscut pentru credinţa sa nestrămutată în supranatural şi pentru halucinaţiile sale mistice (viziuni ale lui Hristos. Colsenet le reactualizează totuşi. Sidgwick. psihologia modernă. susţinând că senzaţiile acumulate generaţii de-a rândul rămân asociate şi integrate în reprezentările complexe ale individului. idei. lucrând asiduu şi lăsându-ne o operă postumă cu caracter cvasitestamentar. de care însă nu întotdeauna suntem conştienţi. Freud. să fi cunoscut cartea lui Colsenet. îşi manifestă activitatea lor la omul de geniu. ipoteză căreia el încearcă să-i dea girul 24 ştiinţei. alături de J. ceea ce permite să se ghicească adevărurile cele mai profunde după indicaţii 23 adesea insignifiante" . pe lângă sublinierea rolului inconştientului în viaţa psihică. Charcot (1825-1893). Căutându-şi precursori şi mai îndepărtaţi. fiind membru activ al respectabilei Society of Psychical Research din Londra. unele arhaice. Colsenet a digerat incomplet metafizica abisalistă a lui von Hartmann. Pozitivă rămâne la el. F. Fiecare din cele două niveluri psihice are etajarea sa. spune Myers. prin experimentare minuţioasă şi înregistrarea rezultatelor. Sunt subliminale nu numai acele senzaţii slabe „pe care însăşi slaba lor intensitate le face să rămână scufundate". Astfel. extaze etc. voiajuri în „cer". ca învăţăcel al lui J.-M. Pe baza fenomenelor relevate de psihopatologie. Cu toate că el citează psihologi prestigioşi (între alţii. eludând de fapt o explicaţie autentică) prin „însăşi 21 construcţia fiinţei noastre" . hipnotism. care execută activităţi de inspiraţie misterioasă. dar care nu apar decât rar în curentul supraliminal al conştiinţei noastre. el îi găseşte în magicienii populaţiilor primitive.) . ci o operă stranie. sediu al unei activităţi rudimentare şi oculte. în clinica de la Salpetriere. având de descoperit „razele X" ale psihicului. Prin prisma acestei împărţiri este definită în prealabil noţiunea de „prag al conştiinţei" (limen. constituiau „un adevărat scandal în secolul nostru luminat". deosebit de intense. What nas science to say as to man's survival and death? devine pentru el întrebarea axială şi principiul director. Myers ambiţionează să realizeze o amplă sinteză a tuturor faptelor legate de manifestările atât de deconcertante ale inconştientului omului. un Eu empiric sau supraliminal şi o conştiinţă subliminala sau ultramarginald. centri mijlocii care reprezintă un fel de filmotecă a viselor. Henry Sidgwick. pe Theodule Ribot. încercarea de a-1 privi dintr-o perspectivă deterministă şi de a formula pe cale deductivă unele legi. telestezie. O SINTEZĂ EŞUATĂ: F. atenţia fiindu-i solicitată îndeosebi de „mesme-rism". se află dedesubtul acestui limen. 1895).

ideea devenită mai târziu freudiană a „investiţiilor" energetice (cathexis). avem posibilitatea când să lărgim. pe un teren şi într-un scop inapt pentru aceasta. şi aşa mai departe. din 34 anul 1896) . de asemenea. nevăzuţi. ciclul marţian. când prinţesă indiană din veacul al XV-lea. din care va bate monedă C. " Aşadar. ca totalitate. în starea de extaz şi în stările aliate. aşa cum în atacurile de epilepsie mişcările dezordonate ale picioarelor duc. alterna nu mai puţin de patru personalităţi subconştiente. când să ne îngustăm vederea asupra realităţii. este mărturisit de Myers însuşi. tentativa lui Myers de a descrie obiectiv structura psihicului şi de a explica cu ajutorul acesteia fenomenele psihice cele mai diferite a trezit mai ales interesul unor coreligionari. Sub forma de recapitulare." în lumina acestei concepţii. el demonstrează că Eul supraliminal suferă determinismul conştiinţei subliminale. pe când." De fapt. vor aparţine nivelului superior. Leonie. absolut explicit: „Deci — spune el — afirm existenţa la om a unui suflet care îşi trage puterea şi graţia dintr-un univers spiritual. găsim la Myers.. Jung. Pentru fiecare ipostază ea adopta manierele corespunzătoare. Miss Beauchamp etc). Când aceşti centri subliminali. în manie şi în epilepsie suntem lipsiţi de controlul centrilor supraliminali superiori de care depinde viaţa noastră raţională terestră. dintre care esenţial. întreaga istorie a vieţii pe pământ. ne vor revela %) adevăruri de nebănuit. în germene. pentru că e etern şi în directă comunicare cu Dumnezeu. la acea respiraţie însoţită de horcăituri a 29 stării de comă. nu vor da naştere decât la eroare şi la confuzie. cum chiar el şi-o califică. în calitatea sa de om de ştiinţă. păstra o atitudine de rezervă şi chiar de negare. La Myers găsim. Avem de-a face cu un weissmanism psihologic sui generis. pe care subiecţii le atribuie amestecului diavolului. întreaga psihologie analitică a lui Jung.. Rămâne totuşi apreciabilă integrarea în 14 personalitatea umană. făcută din experienţe ancestrale.. Cagliostro. Refăcând an de an biografia domnişoarei Smith (pseudonim ales 15 . ca în cazul sfinţilor. eşecul utilizării „metodei ştiinţei moderne". 3. Reiese că omul posedă două suflete. dar dacă. confuze. angajata unei case de comerţ din Geneva. o dată cu epuizarea centrilor mijlocii. a trebuit să se producă o deplasare continua a pragului conştiinţei. până când centrii mijlocii se epuizează la rândul lor şi nu ne mai aflăm decât în prezenţa unor manifestări psihice compatibile încă cu circulaţia sanguină cerebrală. a unor fenomene faţă de care psihologia stărilor de conştiinţă. D ar prin automatisme.LEONARD GAVRILIU CONCEPTUL FREUD DE INCONŞTIENT ÎNAINTE DE SIGMUND subiecţii aspiră cu deliciu mirosul de amoniac şi mănâncă cu poftă lumânări de seu. plăcându-i să-şi pună în inferioritate interlocutorii. afirm existenţa în univers a unui Spirit accesibil sufletului omenesc şi aflat în comunicare cu acesta. „Cercetările din ultimii ani — scrie Myers — ne-au arătat pe ce bază schimbătoare. pe când ca regină adopta atitudini maiestuoase. în sensul scufundării a ceea i2 ce altădată se găsea chiar la supra-faţă. A sa Helene Smith. Myers a conceput o structură a psihicului uman care s ă i faciliteze „demonstrarea" acestei legături de ordin supranatural. de la stadiul de embrion şi până la organismul maturizat. ca nobilă hindusă încerca să descifreze texte în limba sanscrită şi conversa cu încântare despre logodnicul ei. rezumat şi simbol. ba dispreţ ucigător la reuniunile mondene. noi parcurgem din nou. Theodore Flournoy a dat publicităţii o carte care a făcut vâlvă: Des îndes ă la Planete Marş. Louis V. şi." Formal. dimpotrivă. Etude sur un cas de somnabulisme avec glossolalie (1900). în cursul adaptărilor noastre la medii din ce în ce-mai vaste. Tam-tamul metodologic iniţial nu a făcut decât să sublimeze şi mai mult această eşuare. Myers este. motivaţia „ideologică" a construcţiei fiind şi ea aceeaşi. când regina MarieAntoinette. „Schiţă provizorie a unei sinteze religioase". deviem în viaţa noastră supraliminală o parte din curentul subliminal. geniul (indiferent de domeniul de manifestare) este „comunicaţie idiomatică" cu divinitatea. crezându-se când locuitoare a planetei Marte.într-o limbă total necunoscută.Freud Die Traumdeutung^. în această privinţă. însă. ciclul regal). Aceste două postulate sunt însă lipsite de bază ştiinţifică. La sfârşitul secolului al XlX-lea.G. dar mai ales ideea „inconştientului colectiv". prin care de fapt s-a instituit psihanaliza ca atare (termenul datează. Flournoy îşi pune problema determinismului acestor avataruri singulare. în fond. Myers se apără împotriva acuzaţiei de a acorda subliminalului o superioritate „intrinsecă" faţă de supraliminal. vestitul prinţ Sivrouka Nayaka. dar au fost de nenumărate ori formulate în istoria umanităţii 31 [. este cel subliminal. de asemenea. de milioane de ani. Astfel. clausi tenebris et carcere caeco — scrie el în Human Personality and its Survival of Bodily Death —. aparţin nivelului mijlociu. în simplismul ei. sau adoratorul acesteia. ca marţiană comunica cu semenii ei marţieni. o „mademoiselle" care în viaţa particulară se pasiona pentru spiritism. arătând ba mizericordie. „Noi oamenii. care influenţează starea noastră de veghe.] de toate religiile. sau acele mişcări automate. Cazul descris şi analizat cu minuţiozitate de acest psiholog elveţian venea să încununeze întreaga serie de cazuri celebre de psihopatologie date la iveală pe parcursul secolului trecut (Felida. UN ABISAL DUALIST: THEODORE FLOURNOY. cu doar câteva luni mai înainte de apariţia cărţii lui S. a acestor veritabile „romane somnambulice" pe care le trăieşte subiectul său de observaţie şi de experi mentare şi pe care el le grupează pe cicluri (ciclul oriental. se sprijină viaţa individuala a fiecăruia dintre noi. şi aşa mai departe. ba suverană indiferenţă.

faptul c ă în grupul de spiritişti din care f ă cea parte Helene Smith se conversa pe tema locuibilit ăţ ii planetei Marte. C. Semnificativ din din acest punct de vedere este faptul c ă . al ă turi de Myers. dacă avem în vedere un semnificativ pasaj din Des îndes ă la Planete Marş. amorf ă sau difuz ă («mind stuff». „Este greu — scrie autorul — s ă nu faci [. de altfel m ă rturisit ă . Această filosofie neagă orice raport de determinare între procesele conştiinţei şi procesele cerebrale corespondente. cele dou ă tră s ă turi nu sunt deloc independente una de alta. Aceasta pentru c ă şi oamenii cei mai pozitivi nu sunt niciodată 17 pentru a ascunde personajul real). cum chiar Flournoy admite)' . atomi psihici etc). Flournoy nev ă /. impulsionat de anumite condi ţ ii din exterior. c'est bien au panpsychisme que vont toutes mes inclinations"^. un simbol sub care percepem sau concepem conştiin ţ ele 41 celelalte'" întreaga orchestraţie a analizei psihologice a cazului domnişoarei Smith sugerează neaşteptata concluzie de mai sus. mineral. „dans Ies moments de loisir ouje m'uccorde le luxe de metaphysiquer. Acesta din urmă va explica tocmai prin ilustrele antecedente ale domnişoarei Smith curioasa sa impresie de dezr ă d ă cinare şi atitudinea de superioritate fa ţă de condi ţ iile înjositoare ale vie ţ ii sale prezente. joc de relaţ ii al elementelor imponderabile ale acestei structuri eterate. mentale.-A. Lucrurile se clarifică. Pierre Janet. psihologul va vedea chiar în aceast ă impresie originea naturală a grandioaselor ei personifică ri 35 somnambulice. în scrierile lui Flournoy sunt adesea cita ţ i Breuer şi Freud sau Freud singur. a unor raporturi cauzale suspendate în structura psihică imaterială. neagă orice comunicare între „corp" şi „suflet". aceea a „dualismului paralelist noninteracţionist". N ăscut. precum şi de indicarea viselor drept mijloc de sondare a „regiunilor necunoscute pe care le 31 presupune personalitatea noastră" . pe tema faimoaselor „canale marţ iene". care. const ă în fond din realit ăţ i imateriale. Numai c ă acest raport cauzal risc ă s ă apar ă exact invers în ochii psihologului empiric şi ai ocultistului metafizician. Dessoir sau Morton Prince. fie în stare înc ă diseminat ă . stări halucinogene. aşa cum se şi precizează într-o schemă comparativ ă conceput ă de Flournoy tocmai în inten ţ ia de a-şi defini cât mai exact punctul de vedere. conştiente. bazată pe „axioma eterogeneităţii psiho-fizice". şi nota oarecum megalomanic ă a romanelor sale sub liminale ulterioare. nemulţumire cronică faţă de starea social ă a propriei familii şi tendin ţa de evadare din acest mediu mediocru. corpul nefiind decât un aspect. emotivitate supranormală. Aşanumitul dualism paralelist este o pură mistificare.-A. panpsihismul rezolvă această problema admi ţ ând c ă totul se reduce la un schimb de ac ţ iuni şi reac ţ iuni pur psihice. psihologul elveţian definindu-şi propria concepţie. ci de importanţa dată psihismului infantil în explicarea unor deregl ări comportamentale ale adultului. cum şi mai edificator se exprimă însuşi Flournoy: „Panpsihismul este doctrina care respinge existen ţ a metafizic ă a lumii materiale ca materie şi care admite c ă întregul univers. fie sub formă individualizată. genereaz ă viziuni subconştiente abracadabrante. născut din efortul autorului de a obţine adeziunea cititorului pentru spiritism şi fenomenele supranormale: „Povestiţi — scrie el — despre unul şi acelaşi fenomen supranormal la mai mul ţi savanţ i la fel de iluştri şi de str ăini de metodele experimentale şi veţi vedea diferenţ ele lor de reacţ ie!. înainte de toate.ând deloc clar izvoarele psihicului în realitatea înconjur ă toare. ci legate printr-un raport de la cauz ă la efect.. Flournoy descoperă la aceasta o propensiune irezistibilă spre reverie (rămânea adesea imobilă într-un fotoliu. Se impune ideea c ă în ciuda — sau tocmai din pricina — contrastului lor aparent. psihice.. pe care îl socotea incompatibil cu dotarea ei intelectuală superioară." Psihologul gene-vez îşi explic ă deci fenomenele respective prin prisma unui determinism intrapsihic. se face referire directă la „psihozele 16 . aflată în discordanţă cu poziţia „oficială" a lui Flournoy. îşi face loc uneori în modul de explicare a fenomenelor psihice. în cele din urmă înţelegem c ă de fapt Flournoy îşi explică personalităţ ile multiple ale domni şoarei Smith prin metempsihoză. El postuleaz ă existen ţ a absolut ă a 6 unui F AI subliminal (tip Myers. Nu este însă vorba de preluarea ideii determinismului intrapsihic (care i s-a reproşat fără nici un temei părintelui psihanalizei). La un moment dat Flournoy declară că. mai mult sau mai puţin personal ă . Orientarea filosofic ă generală a lui Floumoy este însă cu totul stră in ă de freudism. care i-a împov ă rat destinul înc ă din copil ă rie. abia descoperite etc). în ceea ce îl priveşte.h afară de acestea. de vreme ce panpsihismul cultivă sistematic ideea fundamentală — cum ne-o spune unul dintre promotorii săi. C. construind himere).LEONARD GAVRILIU CONCEPTUL DE INCONŞTIENT ÎNAINTE DE SIGMUND FREUD de apărare" (Abwehrpsychosen) descrise de Freud şi la mecanismul refulării şi conflictul intern 38 că ruia îi d ă naştere refularea . ca şi animal şi vegetal. peste care îns ă psihologul trece cu mare uşurinţă (de exemplu... Sau. M. O cert ă influen ţă freudian ă . dimpotriv ă. din considerentele raporturilor suflet-corp şi din problema conexiunii acestora. prin reincarnarea succesivă a unuia şi aceluiaşi suflet şi prin realizarea de graţie a unor anamneze privilegiate. drept un „dualism paralelist noninter39 acţionist" . Strong.} o apropiere între aceast ă nuan ţă de emotivitate depresiv ă . Strong — c ă „orice fapt material ascunde înd ăr ătul s ău un fapt 41 psihic a cărui manifestare este" . un mod reprezentativ. cu importanţa pe care o acorda ea însăşi propriei personalităţi (grandomanie).

dar sună a adevăr într-o lume de fenomene reale. deşi unii îl socot ca atare. care funcţionează după legile rigide ale logicii matematice. deşi. nu depăşeşte o probabilitate care. 1903). dacă avem în vedere semnificaţia pe care i-am dat-o în 1889. care priveşte inconştientul (sau subconştientul. rolul jucat de subconştiinţa atât în starea normala. deoarece Jastrow. 4. când l-am propus spre utilizare.' Ceea ce poate suna bizar întrun cosmos panpsihist."** Rândurile acestea pot fi luate drept o excelentă depoziţie introspectivă. că — scrie el — „cuvântul subconştient. Pierre Janet nu pierde ocazia de a-şi expune. sub o formă rezumativă. Lucie etc. în prefaţa la care ne-am referit. îşi cultivă în taină mica lor grădină privata. de îndată ce depâşim datele brute şi imediate ale simţurilor. referinţele celui din urmă avându-i în vedere pe Myers. adevărul faptelor celor mai bine stabilite. în legătură cu fenomenele „supranormale" pe care le cerceta. în descrierea acestei structuri verticale. nonconştientul etc. îi conferă un alt înţeles. atât de complexe. însă. dar situată 46 „dedesubtul conştiinţei normale" . ci mai ales i se părea a corespunde mai bine unei realităţi faptice. Contrar concepţiei lui Janet. nu în spiritul lor filosofic. a personalităţii. dar. în mod paradoxal. iar în 1890 publicase Time Relation of Mental Phenomena. ne este cu neputinţă să-1 tratăm altfel decât ca pe un pseudoprecursor. Pierre Janet ţine să reamintească. Marele psiholog francez lansa însă un pui de cuc. plină toată de nostime vegetaţii metafizice. pe care nu-i agrea. ei sunt.) şi care îl făcea să admită că unitatea absolută a Eului este o vedere metafizică. îşi propune însă „să arate. ceea ce îi dădea nu numai posibilitatea de a-şi contura mai bine poziţia vis-ăvis de aceea a „filosofilor speculativi". care de altfel uzează foarte conştiincios de termenul „subconştiinţa". care asociază cuvântului „subconştiinţa" o serie de fenomene excepţionale. asupra vieţii. ei nutresc in petto vederi asupra lumii şi lucrurilor. voi. Freud îl citează în Die Traumdeuting (1900). aşa încât nici unul dintre aceşti doi psihologi nu reprezintă psihologia abisală. cu puteri oarecum dictatoriale în manifestările persoanei ca întreg. Din acest punct de vedere. într-o expunere sistematică a problemei. ca pe un element deosebit de valoros. New York. un pachet de patimi şi preferinţe. 28. Oricât am face apel la relativismul lucrurilor. Joseph Jastrow nu reprezintă propriu-zis un precursor al psihanalizei. CONCEPTUL DE INCONŞTIENT ÎNAINTE DE SIGMUND FREUD Prefaţând ediţia franceză din 1908 a cărţii lui J.) ca parte constitutivă primordială a psihicului. pentru Janet „subconştientul" este tot un gen de conştiinţă. 1. iar în următoarele ediţii cu Dreams and Their Meaning („Hampton Magazine". el ne avertizează încă de la început că intenţionează să risipească acele idei eronate ale publicului. abisurile constituind „cette autre cote de nous-meme". vizibilă în conduita bolnavilor psihici pe care îi studia (Leonie. niciodată nu este egală cu <Ai infinitul sau cu zero. Originar din Varşovia. este faptul că „subconştiinţa" este întotdeauna rezultatul unui proces patologic de disoluţie. după trei decenii. Cu alte cuvinte. ca şi propoziţiile respinse prin cea mai solidă argumentaţie. el se pronunţase în favoarea termenului de „subconştient" în loc de „inconştient". XIV. de dezagregare a conştiinţei. dimensiunea probabilităţii: „Necesităţile practice — scrie el — ne fac adesea să uităm că cunoaşterea lumii fenomenale nu atinge niciodată certitudinea absoluta. este greu să cataloghezi printre precursori pe cineva care s-a născut mult mai târziu decât Freud (în anul 1863) şi a murit cu cinci ani mai târziu decât el (în 1944). şi nu invers . unde s-a născut într-o familie de rabini. Freud se inspiră de la 45 Jastrow. că în 1888 el deja organiza un laborator de psihologie experimentală la Universitatea din Wisconsin. pe scurt un Weltanschauung pe care ştiinţa. cu clarităţi şi 19 18 . faptul de a fi admis. prin echilibrarea tensiunii psihice şi prin întărirea „bugetului spiritului"^. oricât de mare sau de infimă am presupune-o. cum se exprimă traducătorul francez. După cum este cunoscut. Jastrow The Subconscious (1906). nu întotdeauna absolut previzibile. prin definiţie. într-adevăr. cum vom vedea. Esenţial în concepţia janetiană. acesta fiind în realitate disociabil. probabil induşi în eroare de faptul că S. Concepţia lui Morton Prince despre „co48 conştient" etalează un punct de vedere similar. El. ca să nu spunem prejudecăţi. Trebuie totuşi să apreciem la Flournoy. aconştientul. încă în L'Automatisme psychologique (1889).LEONARD GAVRILIU simple maşini de raţionat şi de calculat. comportamentele stranii în care se complace „dublul Eului nostru" atunci când i se dă frâu liber. pentru a se vedea până la ce punct subconştiinţa cooperează 50 cu toate operaţiile noastre mentale" . Jastrow. cu toate că tinde spre aceasta şi câ. a avea „subconştient" este egal cu a fi bolnav psihic. la faptul că Jastrow s-a afirmat precoce. nu l-ar putea justifica. ele ne pun la adăpost de acuzaţia de -a fi forţat interpretarea. în orice caz. propria sa concepţie despre inconştient. în prima ediţie cu The Dreams ofthe Blind („New Princeton Review". Boala este curabilă şi se vindecă prin reinserţia părţii desprinse din totalitatea conştiinţei. cât şi în stările anormale. UN PSEUDOPRECURSOR: JOSEPH JASTROW. se limitează să rezume caracterele ieşite din comun pe care le prezintă observatorului anumite tulburări ale 49 personalităţii" . structura psihică are superficii şi abisuri. poate mai puţin decât omul de rând (şi nici măcar totdeauna mai puţin). 1888). pe William James sau Morton Prince. Potrivit concepţiei lui Jastrow. In spatele laboratorului lor oficial.1903) şi The status ofthe Subconscious („American Journal of Psychology".

venite din 59 partea unor „evenimente net psihologice" '. pentru discreditare. pe care însă Jastrow o leagă direct de activitatea materiei cenuşii a scoarţei 55 cerebrale ." Numai aşa se explică irupţiile inspiraţiei la creatorii de artă. cât şi de factorii conştienţi ai 58 spiritului. de interacţiune contradictorie. nu întotdeauna distractivă. dar şi propulsivă. J. Dar. dimpotrivă. LEONARD GAVRILIU NOTE Maurice Benassy. Paris. deseori. Probabil că în realitate nu există aşa-zisa „Inhibiţie corticală generalizată ". Gândirea şi visul intră în doze diferite în toate procesele şi elaboraţiile noastre mentale. ci adesea constructivă. 565. Mai marcată încă decât la Colsenet apare ideea activităţii neîntrerupte a spiritului. Jastrow ezită între discreditarea şi elogiul conştiinţei.. p. de Beethoven. Jastrow ni se recomandă ca un psiholog capabil să-şi definească judicios obiectul ştiinţei pe care o practică. la fel de judicios distribuite între introspecţie şi lucrările obiective de laborator.LEONARD GAVRILIU întunecimi. îmbracă o formă mai mult literară. Mendeleev şi 57 atâţia alţii . însă. mai uşor înghiţi inconştient un aliment oarecare. îşi îndeplinesc programul cu care au fost încărcaţi. ale cărui impulsuri fireşti sunt paralizate de o „exagerata conştiinţă de sine". de exemplu). 6-7. cu toate observaţiile sale penetrante asupra rolului subconştientului în viaţa psihică a omului. XX. Până la urmă se decide. 2 Eliane Amado Levy-Valensi. pe care apele i-l redau deformat. dar pulsaţiile sale sunt mult mai complicate ş i serviciile pe 56 care le aduce sunt mult mai variate. se recurge dezinvolt la metaforă: „Când marea conştiinţei este suficient de calmă. iar cu aceasta el îl anunţă într-adevăr pe Freud. 1 21 . " 20 CONCEPTUL DE INCONŞTIENT ÎNAINTE DE SIGMUND FREUD Admiţând că toate manifestările spiritul ui sunt legate intim de funcţionarea sistemului nervos. Analizând fapte banale (de exemplu. sarcinile specifice ale acesteia. între cele două extreme existând grade de tranziţie. 1967.F. marile descoperiri făcute de oamenii de ştiinţă. P 17. de felul acelora relatate. miliarde de neuroni „pulsează". Lab — constituie 61 adevăratul act de naştere al psihanalizei. care însă citează drept sursă pe Sânte de Sanctis 5i (Traumbewusstsein) . Jastrow lasă astfel impresia unui ansamblu de o armonie monotonă. mescalina. Curiozitatea sa nefiind satisfăcută. subliniind faptul că cunoaşterea de sine rămâne eminamente şi inevitabil psihologică (deci realizabilă cu mijloacele psihologiei. „Descoperirea unui conflict psihic la originea nevrozelor — arată P.] depinde atât de factorii subconştienţi. pare-se. în Bullelin de Psychologie. DR. Jastrow nu reuşeşte să dea o expresie ştiinţifică mai riguroasă constatărilor sale care. nu fără uimire. decât conştient o pilulă etc. Atât gândirea. care toată viaţa lucrează neîntrerupt. totuşi. sau în cazul unor leziuni ale cortexului cerebral. dar îndeajuns de aproape. după cum atunci 52 când vorbeşte despre „conştiinţa onirică" ne face să ne gândim la teoria concepută în termeni identici de Ion Biberi. destructurantă. Maudsley. între cele două elemente mari ale sistemului. Se trage concluzia dependenţei conştiinţei de „ integritatea substratului nervos ".. în trei schimburi. „Ca şi inima — spune el — creierul este mereu activ. dat fiind că fac parte dintr-un 60 sistem comun Z' Lipseşte însă ideea de conflict. printre primii care vorbeşte despre calitatea de sistem a psihicului: „Noi — scrie el — concepem subconştientul ca pe o funcţie care are raporturile cele mai strânse cu conştiinţa şi ca fiind supus aceloraşi influenţe ca şi ea.) şi făcând comparaţie între conduita plină de naturaleţe a copilului mic şi aceea plină de timidităţi şi de stângăcii a preadolescentului. ca şi de discipolii şi continuatorii săi. dar. Le dialogue psychanalytUiue. Musset. Ideea exprimată de Jastrow este. el este ispitit să apeleze la ajutorul vreunei zâne binevoitoare faţă de psihologi. psihologul îşi afundă privirile scrutătoare în sumbrele ei adâncuri. şi nu de puţine ori chiar structurile onirogene sunt conectate la această magnifică uzină. şi nu ale fiziologiei etc). care să-l transforme într-un fel de scafandru magic şi să-i îngăduie a se scufunda 51 sub apă pentru a vedea pe îndelete ce se întâmplă acolo. în timp ce ne facem somnul cu visele lui.U. " Acest scafandru miraculos este. nu-şi zăreşte decât propriu-i chip. P. „Probleme de l'inconscient". Psihologia lui J. absolut exactă. „Cultura — notează el. " Aşa se şi explică faptul că psihologia mai mult statică a prepsihanaliştilor va fi total submersată de valurile succesive ale psihologiei dinamice creată de Sigmund Freud. ca un freudian autentic — [. visul. punctată doar ici-colo de plăpânde „posturi de veghe " (Pavlov). ca şi metodele de cercetare. ci. psihanaliza. Totodată. el trage concluzia că 54 utilitatea conştiinţei în reglarea conduitei este limitată . 1962. cât şi visul au comun faptul că prelucrează aceleaşi materii prime. nu numai „pulsatilă". nu chiar în maniera brutală a „epifeno-meniştilor" (un H. el nu poate desluşi mare lucru din ceea ce se găseşte mai jos de suprafaţă.. din nefericire. cloroformul etc. Jastrow demonstrează relaţiile mutuale existente între funcţiile creierului şi conştiinţă. urmărind modificările suferite de aceasta din urmă în cazul administrării unor substanţe ca santonina. după părerea noastră. la/e/ de puternice cu ale drogurilor. Poincare. Ideea conflictului intrapsihic va domina. ne spune Jastrow. în schimb este. subliniind efectele.

.p .m A il n a n . P a r i s .i r i e B a i l l i e r e e . p . B u c u r e ş t i .. . îă s . P M c i t .e s în d e ă D s l a P l a n e l e Mpa r ş .a f o r c e e t l a f a i b l e s s e p s y c h o l o.LEONARD GAVRIUU 3 CONCEPTUL DE F R EU D IN C O N Ş TIEN T ÎN A IN T E DE S IG M U N D Eliade. 2 6 5 . .e a n . 1 9 0 X . 1 9 9 6 . 33 dominat prin asceză. s e s m a n i f e s t a t i o n s . c / f . c i t . „ Q u e lq u e s c o n si d e r a tio n s su r le p a n p s yc h is m e ". c i » .p . 1 9 3 2 . p p . c i t . P a r i s . 4 c o n 46 a c r a ş i o c a r T e e H o u s e t h a t F r e u d b u i l t ) . G a v34 i l i u . 1 4 8 . „ S w ed e n b o r g s re lig io s e K ri se u n d s e in T ra u m ta g e b u c h ". c i t . 1 3 . . . J a s t r o w n u n u m a ă c v a f a c e r e f e r i r i l a n i 1880. p . trad. 19 M o r t o n P r i n c T h e N a t u r e o f M i r u l a n d H u m a n A u t o m iapt psi m c o t t & e. D o m e c q .p p . p .p . t i o O p . 23 J .1 8 6 5 ) . c i t. l u . c i t . e se u in tro d u c tiv n o t a 426 . o . A s e v e d e a E . 29 O p .p. c i t . p p . E . . . . cit. 1909.A l e a n . Nemurire si libertate. F l o u r n o y . I t s R i s e .B . p u b lic a t în lim b a fra n c e z . e l a v i s l a d e s c o p e E id e t.p . 1 8 9 6 ( C fE . p . t O p .p . d in B r u x e lle s ... F i l 'l I n c o n ş t i e nP .p .p . la T h e o d u le R ib L o g ic a s e n tim e n te lorra d u c e r e .. s e t d u c o r p s " . 2 3 . J a s t r o w . 2 6 . 3 7 4 . p 3.a p s y c h a n a l y s e e t I e s n o u v e l l e s m e t h o d e s d ' i n v e s t i g a t i o n d e L 31 9 -320. t . P aris . 1 . i q u e e t i n c o n ş t i eFn tA l. i l o s o p h i e d e t ' i n c o n s c 1e. G a v r iliu . B e n T e te. în mod eronat. o t. o ct o b re .. p i c t o r b e l gă a n . c i t . la 1 5 a p r ilie .a s u b c o n s c i e n F . de altfel). 2 5 3 . 31 Eliade afirmă că. P a r i s . c i t . La psychologie des profondeurs. F l o u r n o y . d e c tr e ă 50 J . p. p . 3 8 1 . 1 9 9 3 . 1 9 0 3 . Editura 30 Humanitas. c i t . 55 O p . . P a r i s . e s î n d e s a la P l a n e t e M a r ş .C . p . 3 7 0 . E d it u r a IR I.p. p . C . 28 H a m S e l y e . 1 9 2 5 . D r ri i f A n t o i n e J o s e p h W i e r t z ( 1 8 0 6 . 6 8 . 1 9 6 8 . 32 deosebire de psihanaliză.p . . Yoga. 1 6 . P a r i s . 2 6 . a 52 20 O p . a s 56 O p . & C n e v e . C o ls e n e t f a c e a ic i r e f e r ir e la u n fa p t re a l. t T h . P a r i s . t . 2 7 7 . Mircea. e A . gMqaul e si n e . y c h o l o g i e d u c o n ş t i e n t e t d e l ' i n c o n s c i e n t . s (th |L O p . L e o n a rd G av rili u . n e m is t if ic a t d e n ic i u n C o „ 49P h i l a d e l p h i a . . W . p . . „T h eo d u le R ib o t. . 27 B ordeaux.T .3 7 5 . de Walter Fotescu. 9 -3 1 . 1 9 2 1 . ş i în t r. 1 9 0 540. i f O p . E g g i m a n n .1 5 6 . A 7l e a n . la 3 0 m a r tie 1 8 9 6 . D w e l s h a u v e r s . 1 9 3 1 .F . 351.u n a rt ic o l ă 4 Alfred Farau. C o l s e n e o. L a b L e c o n f l i t i n t r a p s y c h iPq. R u b en s.p . 17 P i e r r e J a n e L. o p Leon ard 43 T h . 13 F r e u d . Mircea O p . A m b e le a u fo s t e x p e d ia te d e F re u d n 5 Y v o n B r e sL. crea tor 59 O p . î n I m a g o3. a v e c %g l o s s o l a l iFe. F . 8X . 39 l ' i n c10o n ş t i e n F . Bucureşti. 47. F . O p . (1904 P ayo t. 22 B u c u re ş t i. 45 M a i t â r z i u . P ar is . e s e u in t r o d u c t iv ş i n o t e d e d r . t . . 1 9 6 9 . J a s t r o wL .. . . 1 3 3 . O p . J .p p . .tB a i l l i e r e e t C P a r i s . 1 9 0 0 . însă.2 . . W .t C t Lirra u Op. . P re faLe â u b co n s c ien c eJ ose p h Ja stro w . 1 8 8 5 . c i t . R ev u e s c ie n tijiq u e . c it. M y e ro p .1 1 6 . s u p r 24 n o r m a l eF . A .s y c h o l o g i e . 1953. L o n d o n . 2 6 1 . P a r i s . 61 P . 119. 1 9 6 8 . L i n. 1S p . . în v o i. a l u n o r i m p r e s i o n a n t e t a b l o u r i p e t e m e i săt o r i c e . d a r îi v a O p .p . c i t . adică dominarea T e r m e n up s i h a n a l ăza f o s t p e n t r u p r i m a ă of a lro s i t d e F r e u d î n t r . „Yoga crede că subconştientul poate fi O p . a p s y c h o l o g i e d e P l u Po U . d t . v o n W in te r ste in . A l e a n . M a n e .p. Herbert Schaffer. . 3 7 2 . . 7 0 . c i t . c i t . . 2 2 . 3 1 6 . E . 22 23 . H . P a r i s . 1 9 1 9 . c i t .2 7 .n la 5 f e b ru a r ie 6 E . p . 0 B rim le y Joh nso n . 49). 1 1 5 . C h a b a n e iLxe s u b c o n ş t i e n t c h e z I e s a r t i s t e s e t I e s e c r i v a i n s . W . e m u l l l u i i 58 J . L o nd on . 188. 2 9 .l a m m a r i o n . 3 7 1 . 41 11 C . c i t .p. 9 C f . u e. . m i l l a n . P a r i s . ăS P ie rr e Ja n et . J o n e s T h e L i f e a n d W o r k o f S i g m u n d F r e u d ) .p . p.p . . nh 1 9 7 54 . ca s de n e a m in tim d e r e a liz a r e a u n o r „ n a ş t e r i a n a lg e z i c e ". u r a Ş t ţ i n i ă i c . „S u r le p an p s yc h is m e c o m m e e x p lic a tio n d es rap p o rts d e l'â m e A p u d E r n e s t A e pPl i .1 0 6 . U d e v e n iăt m u z e u . c i l . d e a z i . 14 16 s u r I47e s f o r m e s i n f e r i e u r e s d e i a c t i v i t e h F . p rec u rso r al p s ih an a liz e i". . K i i n d i g . O p . 37. v o n H a r t m a nP h. M y e rLs a p e r s o n n a l i t e h u m a i n e . O p . S o c i e t y o f P s y c h i c a l R e s e a r c h . t . S a s u r v i v a n c e . p p .e . 5 9 . 3 . n i n . O p . o . p p . de iorigine p u b lic a t în lim b a ă n o s j o u r sP. a c e la ş i a n . s o m n a m b u l is m e g ie VI n c o n ş t i e n t . 12 lc 347. J a s t r o w . P ie r r e J a n e L ' A u t o p m a t is m e p s y c h o lo g iq u e . B u c u r e ş t i . S tr o n g . 8 J . 3 7 6 . 1 8 7 7 .1 2 2 . s. F . 1 3 3 . c 8 o b s t e t r i c a p s i h o s o măa t i c 51 O p . 1 2 1 . c i t . 35 p.u n l i o inconştientului. . c i t . P a r i s . 1 9 2 8 . 26 D r .1 . C o l s e n e o. p p . p .. 1 8 9 3 . p . P a r i s . 1 0 5 . 1 8 7 4 . p. G e n e v e . F lo u rn o y . 1993. E d i t u r a Şţ t i i n ăi f i c .p . U . şi chiar cucerit cu ajutorul tehnicii de unificare a stărilor de conştiinţă" Leonard (op. H . 1 9 6 0 . r Freud şi psihanaliştii preconizează acelaşi lucru. E . . F lo u r n o y. u a ee. 53 21 I B i b e r i V i s u l s i s t r u c t u r i l e s u b c o n ş t i eEndt iu luuria Ş t ţ i n i ă i c .I . 1 1 7 . .p .p p . i e t . p s t r a t e î n c a s a s a 60 O p .a v i e i n c o n ş t i e n t e d e l ' e s p b i t . M y e rSs c i e n c e a n d A F u t u r e L i faec. 1 .p . . L oux. 2 1 . î n v ooi n g r e s I n t e r n a t i o n a l d e P h i l o s o p h i)e. c i t . p. cit. b a ză t p e t e h n i c a a n e s t e z i e i p r i n s u g e s t i e . 1 2 1 . . . p r e a m b u l ş i n o t e d e d r . P r o g r e s s . a y o t . p . p. a r c e l C a t t i e r . F . C o l s e n e L. spre O p . E t u d e s u r u n c a s d e D 7 F i l o s o f i a i n c o n ş t i e n t u l u i e s t e p e l a r ă t r a t a t d e G . p p . . F . c i t . M 57 25 A s e v e d e a A .p. p . 1 448.p. 1 4 3 ..A . J . S ig m u n d F r e uIn. P a r i s . m i r a c o l .te r p r e ta r e a v is e lorra d u c e r e . B u c u r e ş t i. T h ..6 9 . P a r i s . . 1897. T h . g e r m aă . c i t . Ge 3 F l a m m a r i o n . 1 9 5 0 . E s s a i d e p s y c h o l o g i e e x p e r im e n ta l e t. 6 4 . c i t . 1 9 3 6 .. 1 . c i t . H . p . doar a rtic o l că tehnica este cu totul diferită (ca şi teoria. B a z a i Ml a ss.

Intenţia mea. au adunat o cantitate cu adevărat considerabilă de observaţii şi experienţe de toate felurile. toate fenomenele care deocamdată nu au fost observate decât de o singură persoană şi care nu pot fi alăturate logic la un ansamblu de fapte cunoscute şi acceptate. vreau să examinez în ansamblu toate rezultatele care au fost obţinute în studierea unei probleme. sunt principalele probleme care au fost examinate şi explorate profund. şi. Controverse regretabile. cercetări de psihologie patologică. modificările de personalitate. sugestiile în timpul stării de veghe şi în stare de hipnoză. din contra. pentru a vedea care sunt acelea care concordă şi pot fi grupate în acelaşi sistem. sunt constante şi chiar necesare în orice cercetare nouă. în loc de a opune experienţele mele celorlalţi autori. au aruncat oarecare îndoială asupra adevăratei valori a materialelor adunate. halucinaţia. s-a văzut chiar ridicându-se o şcoală împotriva celeilalte. în definitiv. în Franţa. nu numai că nu au fost de acord cu teoriile.INTRODUCERE Lui TH. Pe măsură ce cercetările se multiplicau şi se e xtindeau. dar fapte importante afirmate de unii au fost negate de alţii. dar care. între experimentatori s-au născut numeroase discuţii. Anglia şi în alte câteva ţări. de o parte. indiferent de scopul cercetării. scriind această carte. Voi reţine doar experienţele care se repetă în toate cazurile şi care duc la aceeaşi concluzie. fără să le judec. senzaţiile musculare. RIBOT profesor de psihologie experimentala şi comparata la Collige de France Sunt cincisprezece ani de când au început. nu este deloc de a continua tradiţia discuţiilor scolastice. 25 . voi pune. tulburările memoriei. sugestiile inconştiente etc. într-un timp foarte scurt. bazate pe studiul isteriei şi al sugestiei. paraliziile prin sugestie. ştim toţi cu ce ardoare psihologii şi filosofii s-au lansat în acest studiu nou.

în acest moment. se produc mai ă ţ ă multe conştiin e distincte. cât şi pe acelea ale altorautori. la aceast opera ie voi supune atât ţ ă ţ lucră rilemele. 1891 PARTEA ÎNTÂI PERSONALITĂŢILE SUCCESIVE . care nu-şi ă ţ propun ace laşi obiect de experien şi care uneori se ignor ţă ă profund. ne ă propunem ă expunem în s detaliu rezultatul acestor cercet ri ă recente asupra modific rilor personalit ii. constituie o ţ ţ modificare deosebit a personalit ii. ajung la acelaşi rezultat ă ă s ştie. un mare num r de observatori ă care nu apar in nici aceleiaşi şcoli şi nici aceleiaşiţă are ţ c ri. fiecare putând avea percep iile ţ ţ sale. o dedublare sau m ai ă ăţ degrab o frag ă mentare a Eului. iar acest f r ă rezultat la care se ajunge pe c i diverse. Ocazia mi se pare a fi favorabil pentru a încerca ă aceast opera deeclectism. m em oria sa şi ch iar caracterul s u m oral. unitatea normal a conştiin ei este distrus . se ă c produce un fapt foarte curios. ă ăţ Saint-Valery. nu experimenteaz pe acelaşi gen de subiec i. ă ci. bineîn eles. şi este esen a ă care ţ unei mul imi de fenomene ale vie ii mintale. Se constat ă c la un mare ă numă r de persoane.ALFRED BINET şi. plasate în condiţ iile cele mai diverse.

Observaţ ia domnului Weir-Mitchell. Adesea au fost numite somnambule persoanele care prezintă aceste alterări de personalitate. mărind numărul şi varietatea somnambulis-melor. dedublarea personalităţii sau mai degrabă formarea de personalităţi multiple la acelaşi individ. Somnambulismele. au complicat foarte mult problema. este nevoie ca el să fie în prealabil explicat. Observaţ ia domnului Pwust. întrucât nu i s-a dat întotdeauna un sens clar. Acest fenomen poate apărea la mai multe categorii de bolnavi. La fel. Dubla existenţa psihologica. să studiem un singur tip dintre aceste deformări. vise si diverse stă ri patologice. în perioada când a studiat-o Broca. iar cercetările recente. surditatea verbală şi multe altele încă. ele nu au fost pregătite îndelung şi într-o manieră inconştientă de către un autor care-şi avea opinia formată. când s-au descoperit şi analizat multe alte forme de boli ale limbajului... putea fi definită foarte simplu: pierderea vorbirii articulate.CAPITOLUL ÎNTÂI SOMNAMBULISMELE SPONTANE Fenomenele psihologice spontane. unde a fost mai bine studiat în ultimul timp. cecitatea verbală. Divizarea conştiin ţei la isterici. noi am păstrat termenul de somnambulism. Observaţ ii analoage in intoxica ţii. nu mai există o afazie. cum ar fi agrafia. cum am mai spus. noi îl vom examina în special în isterie. ci afazii. de aceea începem cercetările 1 noastre cu ele . Observaţia doctorului Dufay. nu ţin deci de nici o teorie preconcepută. I Interesul prezentat de fenomenele psihologice spontane este acela că ele au suferit o influenţă minimă din partea persoanelor care le observă. nu este cazul să le trecem pe toate în revistă. Observaţia domnilor Bourru si Burot cu privire la Louis V. nu există 29 . astăzi. Caracterele distinctive ale acestor doua existenţe. termenul de somnambulism trebuie să-şi lărgească semnificaţia. Doamna americana a lui Mac-Nish. Observaţia doctorului Azam referitoare la Fetida. Ne vom mărgini aici. O problema. Modificările personalităţii ce se pot produce la bolnavi prezintă un foarte mare număr de forme diferite. Problema este similară cu aceea a afaziei care.

avea o scriere foarte frumoasă. anume somnambulismul care se manifestă în timpul zilei. Mai bine de patru ani. pe lângă viaţa lor normală şi regulată. adorm şi a doua zi dimineaţa nu păstrează nici o amintire din faptul că s-au trezit în timpul nopţii. pe când în starea nouă scrierea îi era defectuoasă. Se mai admite. persoana care se scoală noaptea este foarte diferită de cea care este trează în timpul zilei. Trebuie să distingem. am văzut mai sus. ea nu ştie decât ceea ce a învăţat după primul său somn. caracterul specific al acestei stări secunde este acela că ea constituie o existenţă psihologică completă. dintre care un mare număr pot prezenta ceea ce se numeşte „automatism ambulatoriu". cea pe care o avusese dintotdeauna. în sensul vulgar şi popular al cuvântului. memoria sa nu păstrase nici o noţiune. dar ar fi prea puţin folositor să facem o analiză atentă a acestei situaţii. Aşa numea ea cele două vieţi. se culcă din nou. există un somnambulism fiziologic. pe caracterele pe care le prezintă. ea a uitat tot ceea ce ştia. practică o meserie sau rezolvă a problemă pentru care căutaseră în zadar până atunci soluţia. o altă existenţă psihologică. Dufay şi câtorva alţi medici. fără îndoială. în starea veche. această tânără doamnă a prezentat periodic asemenea fenomene. de exemplu. care s-a prelungit mai multe ore dincolo de timpul obişnuit. le vom studia dintr-un punct de vedere întrucâtva diferit faţă de cel abordat până acum şi poate vom izbuti să le înţelegem mai bine. ei sunt adesea foarte surprinşi să vadă terminat un lucru care la apusul soarelui era încă incomplet. progresele au fost rapide. în aceste fenomene putem vedea un exemplu de dedublare a personalităţii. stângace. ea a fost. ca veritabile curiozităţi patologice făcute pentru a ului mai mult decât a instrui. Autorii nu sunt încă cu totul de acord asupra naturii acestui noctambulism. într-o stare sau alta. bine educată şi de o bună constituţie fizică. pe care tocmai l-am definit. de asemenea. Printre somnambulii nocturni. îşi reiau munca din timpul zilei. o stare nervoasă identică mereu cu ea însăşi. sau vigilambulismul. După un timp destul de lung. s-a familiarizat cu persoanele şi obiectele din jurul ei. se tinde astăzi să se admită că este vorba de un ansamblu heteroclit de fenomene. aceste dedublări de personalitate ne apar acum ca o accentuare a unei dezordini mentale care este foarte frecventă în isterie şi în stările apropiate. apoi. nici un cuvânt. ei se îmbracă. fără vreo cauză anume. banale. ea nu avea nici o amintire despre dublul ei caracter. dar sperăm ca cercetările recente de psihologie experimentală asupra alterărilor de conştiinţă să adauge ceva nou la faptele vechi. a învăţat să citească. ea ignora noua stare. ci există somnambulisme. cuprinsă de un somn asemănător celui care a precedat viaţa sa cea nouă. sau. care continuau să apară izolat şi alternativ. Ne vom apleca în acest capitol asupra unei forme de somnambulism natural care ne oferă următoarele caracteristici: este vorba de bolnavii isterici care prezintă. Considerate de comun acord ca fenomene rare. de acesta ne vom ocupa în exclusivitate. Dar imensa majoritate a somnambulilor. aceasta 31 . Distincţiile de stabilit se bazează pe condiţiile deosebite în care aceste somnambulisme se produc şi. este dată de isterie. Aceste observaţii sunt astăzi foarte cunoscute. Alţii fac plimbări pe acoperiş şi manifestă o mulţime de excentricităţi. numim somnambulism natural starea indivizilor care se scoală noaptea şi execută gesturi automate sau inteligente. excepţionale. cum se spune. O persoană care nu este prevenită nu ar putea recunoaşte că subiectul este în stare de somnambulism. a fost cuprinsă deodată şi fără vreun avertisment prealabil de un somn profund. mai multe somnambulisme naturale sau spontane. care erau pentru dânsa ceva ce vedea pentru prima oară. o categorie aparte o constituie epilepticii. ca şi cum ar fi fost două persoane distincte care nu aveau habar de naturile lor. astfel. puţin câte puţin.ALFRED BINET un somnambulism. elementele de studiu în acest sens fiind foarte rare. La trezire. prin urmare. să scrie şi să numere. în timpul vechii stări. Una dintre observaţiile cele mai celebre este aceea a 3 pacientei americane a lui Mac-Nish . Cele mai bune exemple care se pot cita despre acest somnambulism. despre care ei nu păstrează nici o amintire când revin la starea normală. La trezire. o condiţie secundă. la fel se petrecea cu orice alt lucru. în perioada stării vechi. mai multe luni. are spiritul deschis la toate ideile şi la toate percepţiile 30 DEDUBLAREA PERSONALITĂŢII ŞI INCONŞTIENTUL şi el nu delirează. care se aseamănă doar în aparenţă şi care diferă prin natura lor. dar nu-şi amintea nimic din cele întâmplate în acest interval. s-a găsit exact în aceeaşi stare ca înainte de primul somn. subiectul trăieşte viaţa obişnuită. ea posedă toate cunoştinţele pe care le-a acumulat din copilărie până la tinereţe. se găsesc în observaţiile deja vechi ale lui Azam. oarecum infantilă. chiar dacă numai provizoriu. a trebuit să fie învăţat totul de la început. „O tânără doamnă instruită. este vorba de istericii în stare de criză. într-un cuvânt. că persoane sănătoase pot figura printre plimbăreţii nocturni şi că. Există o altă formă de somnambulism natural pe care o putem studia mai uşor. pentru că aceasta din urmă nu ştie nimic şi nu păstrează nici o amintire din cele întâmplate în timpul nopţii. în starea nouă. era obligată să o studieze şi să o recunoască în ambele sale stări pentru a-i fi pe deplin cunoscută. ele au fost publicate şi analizate într-o mulţime de antologii medicale şi chiar pur literare. Dacă o persoană îi era prezentată întruna dintre aceste stări. există două persoane la noctambuli. cu particularitatea că aceasta survine într-o 2 perioadă nocturnă .

în această stare ea îşi aminteşte perfect tot ce s-a întâmplat în timpul celorlalte stări asemănătoare precedente şi. aceasta dura o oră sau două. Ne vom opri mai mult timp asupra cazului Felida. accidente nervoase variate. singurul avantaj pe care-1 prezintă este că ne dă o idee sumară asupra modificărilor de personalitate pe care încercăm să le studiem.ALFRED BINET pentru că nu avusese nici timpul. deschizând ochii. de asemenea. dureri vagi. probabil suplimentare. tristă şi tăcută mai înainte. memoria specifică fiecărei stări este bine organizată şi coagulează toate părţile. mâinile îi rămân nemişcate şi atârnă inerte de-a lungul corpului. a început în 1858 şi încă durează. face vizite. ea a început să prezinte simptome care arătau o isterie incipientă. înţepătură sau pişcătură nu o fac să se trezească. vorba îi este scurtă şi. ea deschidea ochii. foarte 32 DEDUBLAREA PERSONALITĂŢII ŞI INCONŞTIENTUL inteligentă şi destul de instruită pentru starea ei socială. Totul pare diferit. îşi aminteşte ansamblul evenimentelor care ţin de această stare. fără vreo cauză cunoscută. doarme sau pare că doarme. dar e un somn special. nimeni n-ar putea găsi ceva extraordinar în felul ei de a fi. Această succesiune a fenomenelor a durat patru ani şi doamna X. Spre vârsta de patruzeci de ani şi jumătate. fizionomia." Este inutil să insistăm în analiza acestei observaţii incomplete. salută surâzând persoanele care o înconjoară. iar Felida revenea la starea obişnuită. ca şi cum acestea tocmai ar fi sosit acolo. ceea ce le distinge una de alta. iar fenomenele pretinsei sale nebunii deveneau tot mai neliniştitoare. ea intră în cea de-a doua stare a sa. îşi înalţă capul şi. Felida s-a născut în 1843. foarte minuţioasă. Curând accesele de isterie propriu-zisă s-au agravat. are o voinţă de nestrămutat şi o foarte mare ardoare pentru muncă. în clipa când se află într-una din stări. spontan. de la indiferenţă pentru toate devine sensibilă. circulă în oraş. câteva minute mai înainte. din părinţi sănătoşi. Felida a^ea convulsii. se întinde deci pe o perioadă mai mare de treizeci de ani. hemoragii pulmonare care nu se explicau prin starea organelor respiratorii. Domnul Azam a fost chemat s-o îngrijească în iunie 1858. Această stare dura aproape zece minute. chiar morocănos. Dacă o examinăm cu atenţie din punct de vedere intelectual. oricare ar fi. o credeau nebună. iar ţinuta şi veselia sunt acelea ale unei tinere fete. fără ca ceva să o poată preveni şi după o durere la tâmple mai violentă decât de obicei. a reuşit să se descurce destul de bine în raporturile cu familia sa. asemenea somnului. ceea ce le face să fie mai multe şi nu una singură. Spre vârsta de treisprezece ani. se luminează şi iradiază veselie. Harnică şi cu o inteligenţă dezvoltată. descris de domnul Azam (de la Bordeaux). în starea 1. Este de menţionat că întotdeauna a susţinut că starea. Te frapează în mod deosebit aerul ei sobru şi lipsa dorinţei de a vorbi. este subiectul a frecvente hemoptizii. altădată. când se află în starea 2. este mult mai lung. este prinsă de ceea ce ea numeşte „criza" sa. o făcuseră să sufere. fără vreo cauză cunoscută. acest fel de somn apare absolut brusc. uneori stăpânită de emoţie. pe urmă amorţeala şi somnul reapăreau. sau mai rar. ea lucra cu ziua la o croitorie. ideile şi conversaţia sunt perfect rezonabile. sau sub stăpânirea unei emoţii. Felida se trezeşte. de talie mijlocie. imaginaţia îi este mai exaltată. Se gândeşte tot timpul la starea sa maladivă. în opoziţie cu cealaltă. ea are înfăţişare de om trist. dar mai ales la cap. iată ce constata el în octombrie. găsim că acţiunile. care convenţional a fost numită starea secundă. O vom reproduce aproape in extenso*. la Bordeaux. pluteşte în grijile obişnuite ale menajului. nici mijloacele să şi-o perfecţioneze. constatând schimbările de atitudine din timpul acelui fel de viaţă secundă şi uitarea ei la trezire. pe care o numeşte criza sa. din cel mai neînsemnat motiv trece de la tristeţe la bucurie. răspunde la întrebări şi atât. persoana nu-şi aminteşte ceea ce s-a întâmplat în starea 2. uită starea 1. acelaşi an: Felida este brunetă. de fapt. dar nu mai este în aceeaşi stare intelectuală în care se găsea în momentul adormirii. care-i inspiră preocupări serioase şi suferă de dureri vii în mai multe părţi ale corpului. fredonând. vorbeşte puţin. Vedem chiar de la prima abordare că faptul care caracterizează fiecare dintre aceste personalităţi. în care se află în momentul în care i se vorbeşte. Dezvoltarea sa a fost normală. cu toate acestea. căci nici un zgomot. mai mult. Observaţia a fost îndelungată. întreprinde un lucru oarecare. iese. din tristă. continuă cusutul pe care îl începuse în starea precedentă. este o stare normală pe care ea o numeşte raţiunea sa. Felida simţea o durere în tâmple şi cădea într-o amorţire profundă. puţin după pubertate. este o stare particulară a memoriei. cu un obiect de cusut în mână. destul de robustă şi de proporţii obişnuite. părând că se trezeşte şi intra în a doua stare. Sentimentele afective par puţin dezvoltate. După acest timp. Dar caracterul ei este complet schimbat. şi. reciproc. simptomul denumit cui isteric (clou hyste'riuue) este la ea foarte dezvoltat. Aproape în fiecare zi. mersul îi este agil şi nu se mai plânge de durerile care. excesiv de sensibilă. 33 . în timpul vieţii normale. devine veselă şi vivacitatea sa atinge turbulenţa. se ridică. astfel încât persoana. capul îi cade pe piept. deodată. părinţii şi persoanele din anturajul său. Aceste accese se repetau la fiecare cinci sau şaze zile. sade. nici o excitaţie. cu seriozitate. După acest timp. El durează două sau trei minute.

mai tristă ca de obicei. într-un cuvânt. în loc să se trezească în starea normală. Trei până la patru minute se scurg şi ea deschide ochii pentru a reintra în existenţa sa obişnuită. bolnava a avut trei ani de stare complet normală. Felida a avut unsprezece sarcini la termen sau avorturi. Felida este alta. Un tânăr. Câteva minute mai înainte fredona o romanţă. o cunoştea pe Felida X. accesele au fost mai numeroase. crede că Felida juca o comedie. atât timp cât starea aceasta durează. mai sceptică. perioada acceselor care. îi descrie tabloul complet al unei sarcini incipiente. Felida spune: „îmi amintesc perfect ceea ce v-am spus. ea nu-1 recunoaşte şi îi trebuie un mare efort de gândire pentru a-1 înţelege. iar durata lor. dacă este întrebată ce romanţă anume. După un an. adoarme în modul deja descris şi. într-un interval de şaisprezece ani. dar vă mărturisesc pe şleau. şi multe alte lucruri pe care le ştia înainte de a fi bolnavă sau pe care le-a învăţat în timpul perioadelor sale precedente de stare normală. ca şi în cealaltă. în 1858. nici un fenomen deosebit nu s-a observat. este cu mult superioară celeilalte. ca ignoră faptul. De la douăzeci şi patru la douăzeci şi şapte de ani. Această stare pe jumătate delirantă durează puţin. extase etc. pe urmă a depăşit-o. în care durerea fizică nu se face simţită. Din acest moment şi până la vârsta de douăzeci şi patru de ani.ALFRED BINET DEDUBLAREA PERSONALITĂŢ II ŞI INCONŞTIENTUL în această viaţă.. susţine că nu a văzut pe nimeni. Felida a născut pentru prima dată şi. Uitarea se răsfrânge doar asupra a ceea ce s-a petrecut în timpul condiţiei secunde. încă din copilărie şi frecventa casa ei. sarcina nu o nelinişteşte şi Felida ia oarecum în glumă starea ei. început în perioada precedentă. de optsprezece sau douăzeci de ani. iată totul. sănătatea sa a fost excelentă. Cu toate acestea. 35 . foarte penibilă. Dar această neştiinţă nu putea dura. accese de letargie. ea îi cedează şi rămâne însărcinată. I se vorbeşte despre o vizită pe care tocmai o primise. habar n-are. pentru a ajunge gradat la starea actuală. cu o intensitate mijlocie. timp de şaisprezece ani. Felida. uşor să mă înţelegeţi. toate facultăţile ei par mai dezvoltate şi mai complete. Abia dacă se observă. Această a doua viaţă. că „boala se agravează. ea se găseşte într-o stare specială. Separarea celor două existenţe este foarte clară. ca apoi boala să reapară. în timpul condiţiei secunde. cel mai adesea este un lucru de croitorie. îl consulta asupra tulburărilor fiziologice ale sarcinii sale." în această a doua viaţă. facultăţile sale intelectuale şi morale. o a doua sarcină. este mai ales prin faptul că. nici o apreciere falsă. pe care o lua drept o boală. soţul ei nu a observat-o decât de vreo treizeci de ori: fiind în condiţia secundă. aproape cu îndârjire. începe să le depăşească. primele sale cuvinte sunt: „mi-e frică. că mijlocul i se îngroaşă şi că în fiecare dimineaţă are greţuri". Hemoragiile pulmonare au devenit mai frecvente şi de mai mare amploare. în timp ce în viaţa sa normală nu are nici o amintire despre ceea ce s-a petrecut în timpul acceselor sale. dar de asemenea de toată viaţa sa normală. v-a fost. Se poate spune că în această a doua stare. a devenit egală cu viaţa normală. accidentele au reapărut. după criză îi aminteşte brutal confidenţa. să scrie. tinerii. Felida îşi aminteşte nu numai de ceea ce s-a petrecut în accesele precedente. căci îşi continuă munca cu ardoare... cu lacrimi în ochi. mi-e frică". să coasă etc. obişnuită cu această stare. în viaţa sa normală. ca de obicei. La vârsta de şaptesprezece ani şi jumătate. familia. se leagă din nou de isterie. când îi acoperă aproape în întregime existenţa. cu hemoptizie şi accidente nervoase variate. Devenind însărcinată în timpul condiţiei secunde. care se caracterizează printr-o spaimă de nedescris. a crescut puţin câte puţin în du rată. nici o halucinaţie. brusc. Felida a suferit de paralizii parţiale. având unul 34 pentru altul o mare afecţiune.. După un timp variabil. a apărut o a treia stare. cred că sunt însărcinată. Domnul Azam nu a văzut această stare la ea decât de două sau trei ori şi. ca şi accesele de letargie care durau trei sau patru ore.. Condiţia secundă. nici o idee generală dobândită anterior nu-i este vătămată: ştie să citească perfect. în 1858 şi 1859 nu ocupa decât în jur de o zecime din existenţa ei. o vecină căreia i s-a destăinuit foarte clar şi care. ea îşi ignoră deci situaţia în timpul stării normale şi nu este conştientă de ea decât în celelalte stări asemănătoare. cred. cum o numeşte domnul Azam. chiar dacă diferite. în afară de tânărul bărbat care-i devenise soţ. capul îi cade pe piept şi ea recade într-o stare de toropeală. blestemându-şi nefericita situaţie. să numere. în următorii doi ani. veselia Felidei dispare. sunt incontestabil tefere: nici o idee delirantă. Spre nouăsprezece ani şi jumătate. continuă cum poate. care la început egala perioadele de stare normală. în această condiţie secundă. cum o demonstrează faptul următor. care nu este decât un epifenomen al accesului. îi spune medicului. o ajută să se pună la curent. Nu recunoaşte pe nimeni. Această descoperire a făcut asupra tinerei fete o atât de puternică impresie încât a avut convulsii isterice foarte violente. să croiască. şi-au promis să se căsătorească. în accesul care a urmat imediat. într-o zi.

iar uneori o bate gândul de a se sinucide. ghinionul de a ignora acest fapt în timpul perioadei de stare normală. la momentul obişnuit. Această perioadă de tranziţie şi-a diminuat puţin câte puţin lungimea şi. visează adesea abatoare şi măceluri. după ce a pierdut-o din vedere pe F61ida pentru mult timp. ea îl respinge cu oroare. a avut loc în timpul stării normale. spune ea. se revoltă în faţa autorităţii naturale pe care o are soţul asupra ei. este influenţat de dureri fizice. Felida este de o tristeţe care atinge disperarea. Recunoaşte că. mai indiferentă. să se trezească dimineaţa în criză. îi indicau sosirea acestor perioade. Copiii ei şi-au luat prima împărtăşanie în vreme ce ea se găsea în condiţia secundă. caracterul i se modifică mult: devine. numai că somnul ei este întotdeauna tulburat de vise sau de coşmaruri. simţi că se apropie perioada pe care o numea accesele sale (stare normală). deci. Or. Situaţia sa este de fapt foarte tristă. s-a întâmplat să ignore total împrejurările acestei morţi. Este o mare lacună ce nu poate fi acoperită. fireşte. însă mult mai sensibilă. Numai că aceste pretinse crize. mai preocupată de toaleta sa. Slăbise.ALFRED BINET în 1875. se vede 37 . cum ar fi presiunea de la tâmple. fără a părea bolnavă. 36 DEDUBLAREA PERSONALITĂŢII ŞI INCONŞTIENTUL trecea în cealaltă stare. ea a căzut pe stradă şi a fost ridicată de trecători. încât Felida a păstrat despre acestea cele mai urâte amintiri şi se temea că este considerată nebună. complet sau nu. După un timp. după un timp foarte scurt. a făcut-o să comită o mulţime de gafe. Manifestările afective nu au aceeaşi natură în ambele condiţii. Variaţiile de caracter sunt foarte pronunţate. se pare că în această stare are pentru cei din jur o mai mare afecţiune. spune ea. această pierdere era atât de completă încât într-o zi." în plus. adormind seara în starea sa normală. cu persoane care. iar aceştia. a regăsit-o ca mamă de familie şi conducând un magazin de coloniale. A intervenit o anumită particularitate în situaţia bolnavei. căci totul este uitat: afaceri. se puse la curent şi nimeni nu-şi dădu seama de ceea ce se întâmplase. în timpul somnului. ignorând cu totul pentru ce se afla într-un vehicul de doliu. Dacă este întrebată brusc referitor la data acelui eveniment. decât perioade de stare normală. pe care o ştia bolnavă. circumstanţe importante. Felida povesteşte anumite episoade care ne arată foarte bine motivul suferinţei sale. este mai arogantă. în acele momente. adaugă ea. Putea astfel să disimuleze ceea ce ea numea o infirmitate. Ea este foarte nefericită când se gândeşte la condiţia sa normală. într-o zi. în anturajul ei. aţipi pentru câteva secunde. de teamă să nu trec drept o idioată!" I s-a întâmplat de multe ori ca. „El declară fără încetare «aşa vreau eu». nu avea decât doi copii în viaţă. trăgea cu urechea: prin întrebări ocolitoare. chiar dacă în realitate eu nu am nimic de ascuns din viaţa mea. de parcă nu 1-a văzut niciodată: e un câine vagabond. nu au înţeles mai nimic din acea veselie exagerată. Absenţa amintirilor. încât Felida putea să le disimuleze. la urma urmei. nu1 recunoaşte. îşi ducea mâna la cap. chiar dacă pierderile de cunoştinţă erau complete. intrat din întâmplare la ea. Altădată Felida îşi pierdea în întregime cunoştinţa pe parcursul scurtelor perioade de tranziţie. cunoştinţele. nu aş putea să o fac. Avea mereu amnezii pe care le numea impropriu crize. „Fac greşeli asupra valorii mărfii când nu cunosc preţul de cost şi sunt obligată să recurg la mii de subterfugii. şi se înşală mereu cu câte o lună. Felida este indiferentă şi manifestă prea puţină afecţiune pentru cei ce o înconjoară. Ceea ce mă deprimă. Obişnuită cu asemenea situaţii. Din clipa când le simţea venind. când câinele vine să se gudure. revine o perioadă la viaţa normală. ea le-a mulţumit râzând. De unsprezece ori Felida a fost mamă. fără ca doamnele care erau cu ea în trăsură să observe şi se trezi într-o altă stare. Nu-şi aminteşte decât fapte care s-au petrecut în condiţii asemănătoare. în 1859. în orice loc s-ar fi aflat. După ce s-a trezit în cealaltă stare. Şi-a pierdut cumnata în urma unei lungi boli. avu. care nu sunt. se plângea de ameţeli şi. De asemenea. ele erau atât de scurte. care s-a obişnuit cu ea şi pe care-1 mângâie în fiecare zi. caracterul ei este mai sfidător. Această disimulare era atât de completă încât. după obişnuinţă. domnul Azam. în perioada crizelor sale de condiţie secundă. rea şi provoacă pe scena vieţii ei interioare momente violente. Ceea ce o supără în mod deosebit este incapacitatea relativă în care o aduc sincopele memoriei. Este sigur că într-o altă viaţă i-am spus tot ceea ce gândesc. când se întorcea în trăsură de la funeraliile unei doamne pe care o cunoscuse. lăudau calităţile unei moarte al cărei nume ea nu-1 ştia. mai ales când îi afectează comerţul. tranziţia a avut loc. Cred că într-o altă stare l-am lăsat să ia acest obicei. în raporturile cu vecinii. I s-a dăruit un căţeluş. ceea ce nu-mi convine. Chiar dacă aş vrea. fără ca ea sau soţul ei să aibă ştiinţă. ea avea treizeci şi doi de ani. numai la vederea hainelor de doliu ea recunoscu că cumnata sa. este faptul că îmi este imposibil să ascund ceva de el. lămuririle primite. Câteva semne cunoscute doar de ea. au devenit mult mai rare. ea caută în memorie. F61ida doarme ca toată lumea. în starea normală. în plus. întotdeauna acest act fiziologic de prim ordin. mai dintr-o bucată. este mai puţin laborioasă. de asemenea. singur soţul era la curent cu starea sa de moment. murise. care le caracterizau. în timpul celor câteva ore de stare normală. la trezirea din această viaţă.

La un moment dat. la aceeaşi oră. 39 . Sănătatea sa generală este deplorabilă. Cel mai adesea aceste simptome apar pe faţă. dar într-o bună măsură ea este altă persoană. care se DEDUBLAREA PERSONALITĂŢ II ŞI INCONŞTIENTUL în unele zile. într-adevăr. dovedind abilitate în a-şi disimula amnezia şi tulburările care o însoţesc. tot ce făcea. care-i anunţa viitoarea schimbare de transfigurează astfel. căci ignora absolut tot ce spunea. Croitoreasă şi mamă de familie. în 1877. Se ştie ce rol joacă obişnuinţele în existenţă. simţea în cap un fel de strânsoare. caz în care fenomenul este frapant. în pielea din regiunea occipitală. stare. Această înspăimântătoare secusă nu a schimbat nimic din starea ei. la o primă privire. Este vorba de congestii spontane şi parţiale. aş avea aerul unei imbecile în faţa clienţilor mei. fără o cauză anume. o singură dată. Felida are treizeci şi patru de ani. a lua masa în fiecare zi. dă măsura profunzimii separărilor care adâncesc absenţa amintirilor între cele două existenţe ale Felidei. dacă e întrebată despre acest act. Cum condiţia secundă constituie acum aproape toată viaţa Felidei. sunt perfect normale. căci suferă de nevralgii. survine o perioadă de tranziţie şi tânăra noastră femeie reintră în perioada secundă. ea îşi ascunde foarte bine o infirmitate de care îi este ruşine. vecinii au alergat şi au readus-o la viaţă. In acest caz Felida este morocănoasă. o senzaţie doar de ea cunoscută. nu diferă de acele perioade precedente decât prin caracter. După câteva ore. Un fapt special. o copleşeşte cu atenţii şi cu semne de prietenie. în 1878. Felida este. suferă prea puţin. picioarele au răsturnat o masă. este. paralizii locale etc. este personalitatea naturală care o caracteriza pe Felida la vârsta de paisprezece ani. am de lucrat după măsuri determinate. dacă nu aş şti dimensiunile exacte ale mânecilor şi corsajului pe care îl am de croit. spunea ea două zile mai târziu. Trăieşte în familie cu soţul ei şi cei doi copii. obişnuinţele acumulate în timpul condiţiei secunde? Domnul Azam a remarcat că în timpul scurtelor perioade de stare normală Felida uita orele meselor. Este vorba de durerile musculare obişnuite. dezolată. răspunde: „Cum să n-o fac. Atunci ea scrie. Dar măsurile pe care le luase au fost superficiale. înainte de a se fi îmbolnăvit. ea se simte atinsă de o infirmitate intelectuală deplorabilă şi simte o tristeţe care merge până la disperare şi până la dorinţa de sinucidere. ea este aproape ca toată lumea. dacă aş fi avut criza (astfel denumeşte ea scurtele perioade de viaţă normală). se spânzură. De o constituţie viguroasă. Veghea şi somnul sunt normale. pare a fi o obişnuinţă. Veselă şi fericită. inclusiv memoria. care nu ocupă astăzi decât a treizecea sau a patruzecea parte din existenţă. cel mai adesea când avea anumite supărări. F61ida a suferit o pirdere completă a cunoştinţei. inteligenţa şi toate funcţiile cerebrale. fie şi dacă aceasta durase doi sau trei ani.ALFRED BINET adesea pusă în lanţuri sau legată cu corzi care-i strivesc membrele. „Cât aş fi fost de fericită. or. întâlnindu-se cu acea femeie. ea se dezlănţuie în ameninţări împotriva acestei femei. o picurare de această natură a avut loc în timpul nopţii. atunci cu siguranţă că nu aş fi ştiut nimic de nenorocirea mea. care constituie aproape toată existenţa ei. la fel cu toată lumea. ea şi-a reluat vechea meserie de croitoreasă şi conduce un mic atelier. de altfel. Abia a închis ochii că şi-a şi revenit. atunci când pare a fi uitat totul. Se spânzurase în condiţia secundă şi tot în condiţia secundă şi-a revenit. se pot observa pe îndelete diverse fenomene isterice de o mare raritate. contracţii. această parte se umflă şi se roşeşte. spune domnul Azam. iar accidentele descrise surveneau indiferent de starea în care se găsea. în acest caz îşi consultă înscrisurile. nu este slăbită decât de dureri nervoase. cuprinsă de disperare. Perioada de tranziţie în care Felida intră în condiţia secundă este din ce în ce mai scurtă. Această altă viaţă este starea normală. soţul său a constatat." Curând. la cererea mea. este ca o prăpastie: în luna aprilie 1878. reproducând stigmate sângerânde." Ea o ignoră. pentru a nu comite erorile de care se teme. tot ce se petrecuse în timpul perioadei precedente. în urma unei împrejurări. această asemănare este atât de mare încât. în timpul perioadelor ce succedă stării normale. deodată. ceea ce eu constatasem mai înainte. foarte curajoasă. în ultima vreme. chiar în situaţia secundă. o dramă intimă. în timpul acelor scurte perioade de stare normală. dar atât de scurtă (o fracţiune de secundă) încât a reuşit să o disimuleze perfect. hemoragii. la fiecare trei sau patru zile. dacă n-aş scrie ce m-aş face? Sunt croitoreasă. continuându-şi lucrul deja început. fiind în condiţia secundă. Felida are certitudinea că soţul ei are o amantă. ea îşi îndeplineşte satisfăcător toate obligaţiile şi îndatoririle. atât de bine încât. de frecvente hemoragii pulmonare sau de altă natură. când durerile ei au o mai mică intensitate. cu toate că a devenit mult mai abilă în a disimula pierderea cunoştinţei. dar tegumentul extern este prea solid pentru a da loc la o exsudaţie sanguină. în condiţia secundă. Oare Felida păstrează. că ea era de multe ori absolut străină de orice acţiune exterioară. Felida simte o senzaţie de căldură într-un anumit loc de pe corp. Această perioadă.

Se pot reţine. în timpul căruia bolnava nu simţea nici o excitaţie. Această tristeţe. Nu ne rămâne în final decât să indicăm cu precizie problema psihologică ridicată de istoria Felidei. dar el tot rămânea o pierdere de cunoştinţă. încetul cu încetul. atât de penibile pentru ea. trecerea nu se făcea pe nesimţite. 41 40 . Caracterul îi era schimbat. precedate şi urmate de tranziţii imperceptibile. nu mai apare decât la intervale de cincisprezece zile la trei săptămâni şi nu durează decât câteva ore. în timp ce. care. După aceste legi. asociaţia de idei nu joacă nici un rol important. mai veselă. cu amnezia atât de caracteristică. care au acaparat viaţa ei aproape în întregime. iar ea era tristă. nici libertate de spirit. în acest moment memoria ei prezintă maximum de extensie. la un moment dat. la început. ci întotdeauna cu pierderea cunoştinţei. viaţa normală. iar sensibilitatea părea mai delicată (din nefericire. viaţa obişnuită a Felidei a fost tulburată de manifestări dureroase dintre cele mai penibile. condiţiile secunde. Este însă sigur că între cele două sisteme mentale. perioadele de tranziţie. iată două vieţi mentale care se derulează alternativ. morocănoasă în timpul condiţiei sale normale. două luni. fiecare din aceste existenţe consistă dinti-o serie de evenimente psihologice legate unele de altele. el este perfect organizat. Am avut adesea ocazia să repetăm această remarcă. în sfârşit. Felida avea în acelaşi timp nu doar două existenţe. formând cele două existenţe ale Felidei. La modificarea caracterului se adaugă modificarea memoriei. în stare să lupte împotriva primului Eu. care nu durau decât câteva minute. Din când în când. starea sa era aceeaşi ca în 1882. Se poate spune că cele două caractere s-au egalizat şi s-au contopit unul cu altul. Felida avea patruzeci şi patru de ani. Trebuie notat că nu au existat niciodată convulsii în momentul trecerii. ei îi este imposibil. acest punct important nu a fost examinat cu o atenţie suficientă). dar sunt de cele mai multe ori provocate de o supărare oarecare. accidental şi anormal. amintirile condiţiei secunde nu reapar în timpul condiţiei normale. perioadele de condiţie secundă erau caracterizate prin absenţa durerilor şi printr-o mare veselie. Felida a prezentat un număr atât de mare de fenomene isterice. convulsiile. Felida trăi aproape tot timpul în condiţia secundă. mai eficace. cel de al doilea Eu nu este deloc un Eu artificial. După cincisprezece zile. Nu s-a subliniat suficient. hemoptiziile. a făcut-o pe bolnavă să fie tentată sa se sinucidă. cum ar fi „cuiul". în acelaşi timp. crizele de letargie. bolnava trece din nou în prima stare. cu toate că Felida a avut în alte ocazii atacuri de isterie convulsivă. din contră. cât de contrară este această amnezie caracteristică ideilor primite prin asociaţii de idei. în schimb. ci două caractere absolut diferite. faptele următoare: schimbarea personalităţii prezentate de Felida este cauzată de nevroza isterică. apariţiile spontane au loc mai ales noaptea. încât nu avem nici o îndoială în această privinţă. de aşi regăsi amintiri legate de evenimente aparţinând stării a doua. dacă Felida se află în prima stare. toate amintirile pot reveni prin acţiunea analogiei şi contiguităţii. era tristă. devenea acum mai tandră. în 1887. chiar atunci când ar putea fi evocate de asociaţii de idei. Nu aducem ca dovadă decât acel căţeluş pe care Felida îl copleşeşte cu mângâieri în timpul vieţii secunde şi nu-1 recunoaşte în prima. ea reuşeşte să-şi amintească evenimentele din această stare. prezintă o pierdere de memorie cu totul curioasă: ea nu-şi poate aminti întâmplări aparţinând condiţiei sale secunde şi am văzut numeroasele consecinţe. putea să o disimuleze complet. Apariţia lor este uneori spontană. apăreau scurte perioade de viaţă normală. ea îşi regăseşte caracterul trist şi activitatea sa şi. fără să se confunde. fie din alte cauze. perioadele de viaţă normală sunt din ce în ce mai rare. care săpa o prăpastie între cele două existenţe. dimpotrivă. nu au mai prezentat nici veselie. survine brusc o nouă pierdere de cunoştinţă. Felida păstrează amintiri din toate stănle ei şi ale tuturor întâmplărilor aparţinând celor două existenţe. în rezumat. bolnava DEDUBLAREA PERSONALITĂŢII ŞI INCONŞTIENTUL era mai puţin activă. asemănătoare cu prima. se producea un somn profund. constituie acum centrul obişnuit al vieţii sale psihice. s-au redus la câteva secunde sau la un timp atât de scurt încât Felida. într-un cuvânt. vedem că aici aceste două forţe de asociaţie lipsesc. se poate spune chiar personalitatea. care dorea ca anturajul să-i ignore boala. alterările de sensibilitate. De ce? Această amnezie nu se explică deloc psihologic prin legi atât de bine studiate de asociaţiile de idei. bolnava îşi schimba condiţia mentală. pentru că noi vedem astăzi această bolnavă continuându-şi existenţa cu acest al doilea Eu. capabil chiar să-1 înlocuiască. în perioada condiţiei secundare. mai afectuoasă. Pe urmă. ale acestei amnezii periodice.ALFRED BINET în 1882. inventat într-o intenţie pur literară. fie sub influenţa anilor şi încercărilor vieţii. La început. Deosebirea dintre cele două condiţii mentale se bazează deci pe două elemente principale: o schimbare de caracter şi o modificare a memoriei. o lună. Trezindu-se în starea ei nouă. din observaţiile precedente. lucrul acesta este incontestabil. credem noi. bolnava devenea o altă persoană. chiar sumbră şi taciturnă. ci gravitatea şi seriozitatea oricărei persoane responsabile. mai puţin muncitoare. pentru a face impresie. în primii ani ai bolii. Inteligenţa îi era mai dezvoltată. acest somn s-a scurtat cu timpul. la un moment dat. fără ajutorul altora. aceasta face ca în Felida să fie cu adevărat două persoane morale şi ea să aibă cu adevărat două Euri.

Pe urmă.L. slabă. memoria devine extraoardinară. ba chiar se aşază în aşa fel încât lucrul ei să fie mai puţin în bătaia luminii lămpii. Se redresează după câteva secunde. Diferenţa dintre cele două feluri de a fi este cât se poate de marcată. conduce lucrul. cu o bună sănătate generală.L. mai târziu a intrat succesiv. visă că unul dintre fraţii ei tocmai căzuse într-un heleşteu din apropiere. ca lector sau ca domnişoară de companie. căci «trăsura aştepta».ALFRED BINET Domnul Dufay. Am extras informaţiile următoare din 6 lucrarea domnilor Bourru şi Burot . o prinse frigul. fie că faptele s-au petrecut în stare normală sau în timpul acceselor de somnambulism. aproape zilnică. nemaivand nevoie de lentile concave. domnişoara R. astfel ea zice: «când mine sunt proastă». î n urma acestui eveniment. Asta înseamnă: când nu sunt în somnambulism. în timpul acestui somn activ. fie provocată. Vom cita pasajele cele mai interesante din „Era în jurul anului 1845 când am început să fiu martorul acceselor de somnambulism ale domnişoarei R. rezistând mult timp persoanei care încearcă să o readucă la culcare şi plângându-se amarnic de «tirania căreia îi este victimă». cu care călătorea mult. Este un vis în acţiune început în timpul somnului normal şi care se termină printr-o trezire. s-a fost debarasat de personalitatea ei anormală în perioada menopauzei». nu fără a vorbi cu veselie. Vorbeşte lucrând. E fruntea ei care cade brusc pe marginea mesei. Copiez din notele mele: «Mama era subiectul cel mai frecvent al viselor sale. o confirmare a cazului Felida. într-o noapte.L.L. Inteligenţa. deja mai sus decât una obişnuită. ea se ridică din pat. şi ignoră în prima sa stare ceea ce a făcut cea de-a doua în starea secundă. din Blois. ea este conştientă de acest dualism. înlocuind pe eu cu mine. 43 . se miră găsindu-i în pat. dintre aceste amintiri. pe care somnambula mi le-a confesat. ajutată de ochelari şi de o lumină puternică. dar nu întotdeauna. aşa cum se observă destul de frecvent. Domnişoara RL. coboară repede scările şi nu se opreşte decât la poarta de la stradă. bărbat isteric. ca şi copiii. ba chiar ia parte activă. Restul descrierii nu mai prezintă interes. de Louis V.îşi scoate cu ciudă ochelarii şi-şi continuă munca pe care o începuse. ceea ce n-ar fi făcut decât cu mare greutate în starea normală. pentru a face cunoscută starea ei. de o susceptibilitate nervoasă excesivă. de la care s-a avut grijă să fie ascunsă cheia şi în preajma căreia se zbate. Iată somnabulismul. în mai puţin de o secundă. Iată debutul accesului».L. nu şi-ar fi schimbat felul de a vorbi din clipa când a intrat în somnambulism. sări în apă şi se apucă să înoate pentru a-şi salva fratele! Aceasta se petrecea în luna februarie. în aceşti ultimi ani. Primii ani şi i-a petrecut la ţară. în mai multe familii bogate. râdea sau plângea. puţin câte puţin. în sfârşit. iar o persoană care nu a fost martoră la începutul crizei nu ar remarca nimic. Aş putea umple un volum cu descrierea faptelor şi gesturilor făcute de Domnişoara R. la început rare. fie spontană." Se vede că domnişoara R. are două personalităţi. prin urmare. dacă domnişoara R. Visa vorbind cu voce tare..L. Dar. Domnişoara R. ieşi din casă. căutând umbra. la părinţi. bustul aplecându-i-se înainte. domnişoara R. şi mi s-a întâmplat adesea de a.L. dar nu-şi părăsea patul. fuge pentru a-şi lua rămas bun de la persoanele din casă. şi am avut timp de doisprezece ani ocazia. Tip de cincisprezece zile febra o reţinu la pat. Dacă are nevoie să bage aţa în ac. care a prezentat curioase succesiuni de personalitate. cotidiene. peregrinările nocturne reîncepură. mirare până la stupefacţie amintindu-i fapte complet uitate ale: fetei proaste. nu fără să plângă din abundenţă. se trezi cuprinsă de frică şi prinsă de un tremur care-i paraliza orice mişcare. a publicat o observaţie 5 despre o bolnavă asemănătoare cu precedenta . păr şaten. dezolată. înaltă. căci nu-şi aminteşte nimic despre ceea ce s-a întâmplat în timpul accesului». Copiez din nou: «Este ora opt seara. accesele de somnambulism au încetat pentru mai mulţi ani. pe când se afla încă la părinţi. prin a se reîntoarce în pat.. şi reuşeşte. poate să povestească cele mai neînsemnate evenimente cunoscute într-un timp oarecare. Mă voi mărgini numai la ceea ce este indispensabil. Dorea să plece în ţara sa.i provoca domnişoarei R. cele care se referă la perioada somnambulismului se estompează complet din clipa în care criza încetează. era somnambulă din copilărie. duce mâinile sub masă. Dar nu aceasta i se întâmpla cel mai adesea domnişoarei RL. ceea ce îi arată la trezire că nu a dormit liniştită. căci este o repetiţie şi. avea. mai mulţi muncitori lucrează în jurul unei mese pe care se află 42 DEDUBLAREA PERSONALITĂŢII ŞI INCONŞTIENTUL o lampă. îşi făcea bagajele în mare grabă. şi domnişoara RL. pe urmă tot mai frecvente şi. dobândeşte în timpul crizei o dezvoltare remarcabilă. cred. să introducă mătasea în urechea acului. Deodată se aude un zgomot. după expresia sa. Atunci ea vorbeşte stâlcit.L. Ea sfârşeşte. cel mai adesea fără a fi complet dezbrăcată. ar fi murit dacă nu ar fi primit ajutor. II A fost adesea vorba. pe atunci douăzeci şi opt de ani. cu toate că o miopie considerabilă le face necesare în starea normală. de a studia acest fenomen atât de bizar. apoi optează pentru o stare sedentară şi se consacră muncii cu acul. căci vorbeşte de cealaltă la persoana a treia.

Ocupat mai mulţi ani cu muncile agricole. Povesteşte istoria vieţii sale cu detalii amănunţite. nu ştie unde merge. După două luni. în perioada celor optsprezece luni de şedere în acest azil. a avut apoi o paralizie a membrelor inferioare. mama sa îl maltrata. alteori era aproape stupid şi imbecil. iar după el. este instalat la o masă. Astfel. ultimul loc fiind la Sainte-Anne şi. nu-şi aminteşte nimic. Nu are nici sentimentul că timpul a trecut. Chiar şi caracterul i s-a modificat. iar el a ajuns vagabond. fără să-1 muşte. V. luând lucruri şi şaizeci de franci de la un infirmier. Cât despre direcţia luată. îşi aminteşte bine că a fost trimis la Saint-Urbain. V. rămânem convinşi că V. la Bicetre. se resemnează şi crede. în martie 1880 a fost transferat la azilul din Bonneval (Eure-et-Loir). Se îmbolnăveşte. Trebuie pus la carceră. este primit succesiv în mai multe servicii. în urma căreia el nu mai era paralizat. părea vindecat. Domnul Camuset a relatat-o cel dintâi. revenit în colonie. devine furios. un caracter blând şi că se arată recunoscător pentru îngrijirea care i se acordă. pe urmă face câţiva paşi prin sală. la o revenire a isteriei şi se folosesc toate mijloacele pentru a-1 pune în contradicţie cu el însuşi.. Nu se lasă uşor arestat. spun ei. 45 . nu se ştie cum. atacuri convulsive. Nu-şi mai aminteşte nimic. Este dus în fiecare dimineaţă la atelierul de croitorie. în ziua de 12 februarie 1863. domnul Ribot. Nu-i plăcea vinul şi-şi dădea cu multă plăcere porţia tovarăşilor săi. unde. foarte plauzibilă după un puternic atac de isterie. După o lună de experienţe. domnul Richer. este deja cunoscută 7 în ştiinţă. chiar dacă este încă foarte stângaci. îi muşcă pe gardienii trimişi în căutarea sa. Se pare a fi avut încă din anii copilăriei crize de isterie însoţite de hemoptizii şi de paralizii trecătoare. observaţii. se zvârcoleşte pe jos. dar din acest moment există o lacună. toţi sunt mulţumiţi de progresele sale. îşi pierdu cunoştinţa şi avu crize. Atacurile s-au repetat. în timp ce se ocupa într-o vie cu strângerea curmeielor. nr. anestezii şi contracţii trecătoare. uneori fiind foarte puternice. la mama sa. ia poziţia clasică a membrelor inferioare paralizate şi contractate.ALFRED BINET DEDUBLAREA PERSONALITĂŢII ŞI INCONŞTIENTUL memoria nu-i revine. cedând instinctelor şi impulsurilor celor mai periculoase. de încercări de tot felul. cere să meargă cu tovarăşii săi la munca câmpului. în sfârşit. dar. Ne gândim la o stare de nebunie trecătoare. le pune pe seama abandonului. pentru furt la domiciliu. fără să fie prevenit. dar fără a se reuşi. unde intră la 31 august 1883. Este trimis în colonia Douaires. pe când acum o fură pe a lor. strigă. la un mare proprietar agricol. Se ia hotărârea să fie repartizat la o treabă compatibilă cu paraplegia. inteligenţa rămânându-i intactă. chiar hoţiile pe care le detestă şi decare-i este ruşine. vrea să se ridice. Este descoperit la cinci leghe de Bonneval în momentul când. ori survenind în serie. este apucat de o criză care a durat cincizeci de ore. în sfârşit. strada Jean-Bart.Voisin a făcut două importante comunicări despre acest bolnav. loveşte. la 9 septembrie 1881. pe urmă este trimis în împrejurimile oraşului Mâcon. pentru a se reîntoarce acasă. are aerul că ignoră locul unde se află şi afirmă că este acolo pentru prima oară. Se ocupă de grădină. lucrează cu zel. într-adevăr. Ajuns la atelier. gurmand şi răspunde nepoliticos. devine arogant: «Dacă am furat. V. a ieşit de la Saint-Georges la 28 aprilie 1883. râde cu un aer îndoielnic. în anumite cazuri nu a dat înapoi din faţa nici unei responsabilităţi. după ce-şi vânduse îmbrăcămintea pentru a cumpăra alta. ameliorat şi înarmat cu o patalama. îşi petrece câtăva vreme la Chartres. A avut un fior cumplit şi seara. Nu admite că a fost paralizat şi spune că este luat în derâdere. Readus la azil. o viperă i se încolăceşte în jurul braţului stâng. a prietenilor care l-au împins la rele. Jstoria lui Louis V. pe urmă îndreptat spre colonia agricolă din Saint-Urbain (Haute-Marne). în ziua de 23 octombrie 1871. se constată că bolnavul are o fizionomie deschisă şi simpatică. V. O dată îmbrăcat. alteori uşoare. în serviciul domnului J. în apropiere de Chartres. şi că nu ar trebui să reînceapă. într-o zi. la atelierul de croitorie. evadează. La trezire. Se merge alături de el. este condamnat. într-o zi. Născut la Paris. nici chiar pe medic şi pe infirmiere. Ştie să citească şi să scrie destul de bine. Iese din acest azil la 24 iunie 1881. dar timpul se scurge şi . a devenit certăreţ. nici pe camarazii de dormitor. V. Nu mai este acelaşi subiect. de care a profitat din plin. până la vârsta de optsprezece ani. continuă să prezinte câteva manifestări nevrotice. Când i se spune că a furat cândva. Regretă mult acest trecut şi afirmă că viitorul lui va fi onest. ştie să coasă foarte bine. având grijă să nu fie influenţat. Voisin. şi-a petrecut o parte din copilărie la Luysan. primeşte în acelaşi timp educaţia şcolii primare. unde rămâne din 27 septembrie 1873 până la 23 martie 1880. domnul 8 J. Ajunge la Paris. într-o zi. căci este ascultător şi inteligent. aproape de Bourg (Ain). ştiind cu abilitate să le acopere cu calitatea sa de nebun cu care se masca şi cu iresponsabilităţile materiale care rezultau din faptul că era internat într-un azil de alineaţi. Aici. cu infirmitatea sa. fireşte. Fireşte. paralizia picioarelor dispăruse. Pe perioada sejurului la Bonneval. a fost condus. nu are nici o amintire despre criza sa şi nu recunoaşte pe nimeni. ştie că în altă zi i-a fost frică de un şarpe. I se arată îmbrăcămintea pe care o făcuse pe vremea când fusese paralizat. îşi cere hainele şi reuşeşte să se îmbrace. din mamă isterică şi tată necunoscut. se pregătea să ia trenul de Paris. prezintă crize care nu aveau nici o regularitate. la detenţie într-o casă de corecţie. câteodată era exaltat ca un sifilitic. ne gândim la o simulare. Se vede imediat că se crede încă la Saint-Urbain şi că vrea să-şi reia ocupaţiile obişnuite. domnul Legrand du Saulle. am plătit pentru asta la închisoare». 6. rămâne o lună la Hotel-Dieu din Mâcon şi este transferat la azilul Saint-Georges.

această comparaţie este justificată din mai multe motive. după o scenă de somnambulism provocat. nu a prezentat nici un fenomen nou. fiecare având memoria sa proprie. Atacurile sunt tot mai frecvente. se angajează în infanteria marinei şi soseşte la Rochefort la 31 ianuarie. în definitiv. Se crede în 17 aprilie. Lucrează când are chef. cu paralizii alternative şi contracturi pe partea stângă şi partea dreaptă. în aceasta constă. Nu-şi aminteşte că a fost înţepenit pe partea dreaptă. V. atacurile sunt rare şi observate doar de supraveghetori. comite hoţii. dar rămâne paralizat şi insensibil pe întreaga jumătate dreaptă a corpului. dar această problemă a cifrelor nu are deloc o importanţă generală. La 30 martie. şi. iar pe 27 martie intră în observaţie. Contracturile nu reapar o singură dată. cu mâinile sub cap. în 17 ianuarie 1884 un nou atac foarte violent. Din luna august 1883 până în ianuarie 1884. sunt schimbări de stare psihologică marcante. ca atunci. A doua zi contractura dispare şi subiectul revine la starea primitivă. de altfel. el trece repede peste aceasta. se trezeşte şi cere infirmierului hainele. Se crede în 26 ianuarie (ziua apariţiei contracturilor sale). încă de la sosire. modificări senzi-tivo-senzoriale care sunt semnalul trecerii la o nouă stare. Vorbeşte la modul impersonal. Autorii au profitat de aceste variaţii ale sensibilităţii pentru a face o serie de cercetări experimentale pe subiecţii lor. 9 Domnul Proust a publicat recent un caz curios de automatism ambulator la un isteric. ca şi el. Iată observaţiile sale: „Emil X. contractura părţii drepte revine. umple deci o lacună importantă în cunoştinţele noastre. este cu siguranţă cea mai complexă şi mai bogată în detalii pe care o posedăm. în timp ce s-ar fi dorit un studiu metodic. în afara acestor perioade el este indisciplinat.Rămâne stupefiat când vede copacii cu frunze şi că în calendar este ziua de 17 aprilie. Vorbirea îi este normală. Trimis în faţa consiliului de război. aceste stări sunt mult mai numeroase la V. La 17 aprilie. este dominat de câteva idei delirante. Cazul lui Louis V. 2) starea caracterului. Este adus înaintea şefului serviciului. Un prim fapt care se desprinde este că la un moment dat Louis V. Starea nouă se distinge deci de pre cedenta prin trei semne principale: 1) starea memoriei. ceea ce până atunci nu s-a obţinut în aceeaşi măsură. Rămâne mai multe zile la pat. este normal ca facultatea de a percepe senzaţiile să fie şi ea atinsă. ceea ce ea ne-a adus nou. Este blând în perioada contracturilor. La 29 ianuarie 1885. urmată de un atac. 3) starea sensibilităţii şi mişcării. în lunile următoare este calm şi se plimbă prin secţie. Adoarme. de caracter şi de memorie. a trecut 47 . La 10 iunie. are o inteligenţă vie. la fel ca la evadarea de la Bonneval. au existat la Felida cel puţin trei stări distincte. V. Aceasta este ceva necesar. dorind să se ţină drept. Presiunea dinamometrică a mâinii drepte este mai slabă decât cea a mâinii stângi. care se repetă în zilele următoare cu crize de toracalgie. mamă nevrotică. în pofida utilizării altor metode. Picioarele îi sunt nesigure şi se clatină. El." Observarea lui Louis V. un somn liniştit. cu toate că ea conţine câteva părţi DEDUBLAREA PERSONALITĂŢII ŞI INCONŞTIENTUL obscure. Se miră când nu-şi găseşte hainele la picioarele pat ului său. în ceea ce o priveşte pe Felida. iar memoria îşi schimbă amplitudinea. care se disipează după două zile. cu corpul făcut covrig. contractura din partea dreaptă dispare. este dată o ordonanţă de neurmărire la data de 23 martie 1885. că personalul din serviciu s-a schimbat. ceea ce ne-ar mira ar fi contrarul. marele interes al acestei observaţii. tachinant. în urma lor. în starea în care se aflase din luna ianuarie până în luna aprilie. ei au reuşit să provoace într-o oarecare măsură la dorinţă una sau alta dintre personalităţile bolnavului lor. Vom reveni asupra chestiunii în acea parte a cărţii care este consacrată fenomenelor experimentale. După ce a studiat medicina câteva luni. la alţi isterici a căror istorie a fost relatată până azi nu s-au studiat deloc schimbările sensibilităţii care se raportează la schimbările stării psihologice. Ne rămâne să definim şi să clasificăm starea psihologică a lui V. Cât timp rămâne în cazarmă. Rămâne mai multe săptămâni la Paris. Vrea să meargă la lucru. în compania unui vechi tovarăş de azil pe care 1-a întâlnit. cum a arătat experimentul pe bolnav. fiul unui tată legitim beţiv. în timpul ultimelor şase luni ale anului 1884. iar asemănările sunt frapante. din contră. treizeci şi trei de ani. A făcut studii clasice şi chiar a avut succese la concursurile academice. (s-au numărat până la şase). Domnul Azam abia dacă face aluzie la aceasta. evadează de la Bicetre. în urma unei crize uşoare. Caracterul său s-a modificat. Dimineaţa. S-a comparat acest caz cu acela al Felidei. are o contractura a întregii părţi drepte. hoţ. logic: din moment ce caracterul se modifică. Acest ultim punct este unul dintre cele care constituie originalitatea observării acestui bolnav. probabil că el nu prezintă nimic excepţional în această privinţă şi că toţi bolnavii care au stări secunde trebuie să prezinte.. bolnavul are o serie de crize şi. fără îndoială. este cuprins de o serie de atacuri isterico-epileptice. crede că i-au fost ascunse în glumă. La 2 ianuarie 1885. Hemianestezia senzi-tivo-senzorială persistă.ALFRED BINET care-1 recunoaşte ca fiind pacientul domnului Camuset. tară să ştie ceea ce a făcut între Bonneval şi Bicetre. furând lucruri de îmbrăcăminte şi bani de la un infirmier. îşi pierde brusc amintirile referitoare la perioade importante din existenţa sa anterioară şi intră într-o nouă perioadă psihologică când îşi schimbă în întregime caracterul şi când distribuţia sensibilităţii şi mişcării se face în corpul său într-un fel cu totul diferit. iar hemianestezia îşi păstrează caracterul de stigmat de neşters. un frate mezin intrând în categoria retardaţilor.

a fost din nou acuzat de escrocherie. într-o zi. Două zile mai târziu. Dar ignoră ceea ce a făcut începând cu această dată de 23 septembrie şi până la mijlocul lunii octombrie următor." Observaţia domnului Proust se apropie mult de aceea a cazului Felida: schimbarea caracterului în timpul stărilor secunde şi apoi pierderea memoriei. El uită complet toată existenţa sa trecută. episcop in partibus în Haute-Marne. el primi pardesiul şi portmoneul cu 226 franci pe care-i conţinea. ca şi în observaţii similare. Altă dată. I s-a spus că a fost la preotul de la Villars-Saint-Marcelin. din contră. acţionează conform obiceiurilor vieţii obişnuite. de altfel mică. joacă etc. Când. în starea sa normală ignoră ceea ce a făcut în perioadele de automatism ambulatoriu.C. cum nu şi-a pierdut conştiinţa.C. ar fi rupt cărţi şi chiar manuscrise ale unchiului său. să-şi amintească cele mai mici amănunte ale peregrinărilor sale.. ignoră ceea ce făcuse în zilele care tocmai au trecut. să-1 replasăm în condiţia secundă pentru ca. se relevă. 1-a trezit. de motilitate etc. câţiva ani. adormind. 5. de la un funcţionar al Palatului de Justiţie. Cu titlu de informaţie suplimentară. călătoreşte cu trenul. în această ultimă perioadă. apoi. Trezit. Acţiunea judiciară a fost anulată când s-a aflat în ce condiţii a fost comis delictul. o viaţă nouă. Astfel. revine la prima condiţie. Era. Totuşi. o cunoştinţă de-a mea.25 şi am ajuns la Troyes la ora 5 şi 27 minute. în timpul acestei rupturi. la cafeneaua din piaţa Bursei. este că şi-a pierdut pardesiul şi portmoneul conţinând două sute douăzeci şi şase de franci. 49 . Este suficient ca să fixeze un punct în spaţiu. unde m-au trezit». El s-a oprit brusc. voi adăuga următorul detaliu: după ce am aflat de la bolnavul adormit locul unde şi-a lăsat pardesiul. cum spune Leibniz. Aceste obiecte. dezvăluie incidentele întregii călătorii. la 23 septembrie 1888. Mai recent. «apercepţia percepţiilor sale». iar aceasta cu toate că individul.. în timp ce pleda. «care 1-a găsit bizar». cumpără. M-am trezit a doua zi la ora 8. un nou Eu începe pentru el. să trăiască o impresie vie şi bruscă ca apoi. în special. o nouă memorie. sunt abolite. îl regăsim la Villars-Saint-Marcelin (Haute-Marne). Ce a făcut pe parcursul celor două zile? Habar nare. după ce s-a trezit. Emil X. i-am spus. are o altercaţie cu tatăl vitreg (cel de-al doilea soţ al mamei sale). am dejunat la M. Peste două zile. erau rătăcite de mai mult de şase luni. adormit. a fost condamnat de tribunalul din Vassy pentru escrocheria comisă în timpul perioadei automatismului ambulatoriu. şi cum pe toată durata acestui fel de stare de condiţie secundă — care se putea prelungi pe durata câtorva zile — el avea. Emil X. Dar asta nu este totul. Povesteşte tot ce a făcut la prietenul său preotul şi la episcop. El este puternic impresionat de această altercaţie. imediat. făcând uz de o falsă calitate. şi am petrecut la el seara până în jurul orei 9. Emil X. se afla într-o piaţă din Troyes. o continuitate între fenomenele de conştiinţă ale perioadei condiţiei secunde. am luat-o pe strada Paris şi m-am simţit bolnav. Imediat a adormit. în anumite momente. dar este suficient să-1 cufundăm în somnul hipnotic. Mirate şi speriate. să cadă în somnul hipnotic." în observaţia referitoare la Emil X. Pe urmă m-am dus la cafeneaua din piaţa Notre-Dame şi mam întors să iau dineul la ora şase şi jumătate. Tot ceea ce-şi aminteşte. există. preşedintele îl privi fix. toate amintirile. 2) Dacă se manifestă o discontinuitate între fenomenele de conştiinţă din perioada condiţiei secunde şi ale celei de viaţă normală. A aflat. Se privea în vitrină. Ceea ce ştie. şi că aici ar fi spart diverse obiecte. în care se găsea portmoneul. am descins la hotelul Commerce. că a fost dat în judecată la tribunalul din Vassy pentru acte de escrocherie şi că a fost condamnat în lipsă. L-am părăsit după dejun. Alt episod: la 22 mai 1889 dejuna într-un restaurant din Cartierul Latin. următoarele probleme: DEDUBLAREA PERSONALITĂŢII ŞI INCONŞTIENTUL „1) O ruptură în continuitatea fenomenelor de conştiinţă. se vede licenţiat şi. unde a fost trezit. unchiul său. care-i cunoştea infirmitatea. face vizite. a aflat după aceea din diverse surse din jurul său. El spune suma pierdută şi la ce joc. cele recente ca şi cele mai vechi. Pe urmă am vizitat un negustor. M-am întors pentru a mă culca. pe speteaza unui fotoliu. am luat o maşină şi am cerut să fiu dus la Gara de Est. a prezentat semnele cele mai vădite ale unei grave isterii (atacuri. că făcuse cinci sute de franci datorie în peregrinările sale. îşi pierde complet memoria. încât i-a păstrat amintirea foarte vie. revenindu-şi în fire. se duce şi vine. etc). Dă numele partenerului său. la Palatul de Justiţie. printr-un fel de trezire. adică la trei săptămâni după disputa cu părintele său. şi nu-şi putu relua pledoaria decât atunci când unul dintre confraţi. M-am adresat atunci unui agent de stradă. subit. M-am urcat în trenul de ora 1. spre marea sa mirare. persoanele cu care se găsea l-au dus la spitalul Charite. că a vizitat pe unul dintre unchii săi. El împrumutase o sumă. care m-a condus la comisariatul poliţiei şi de acolo la spitalul din Troyes. în acest caz el merge. El este aproape instantaneu hipnotizabil. camera nr.ALFRED BINET la studiul dreptului. nu ştie ce a făcut de la 23 septembrie la 15 octombrie. M. tulburări de sensibilitate. Dacă a cheltuit cinci sute franci este pentru că a jucat cărţi. în acest caz. Cum a trăit? Unde a fost? Nu ştie. în timpul somnului provocat el spune: «La 17 mai. să audă un zgomot nu prea tare. în raportul domnilor Motet şi Ballet o ordonanţă de neurmărire a fost dată în favoarea lui. la ieşirea din restaurant. iar bolnavul nostru ducea lipsă de bani. este înscris în asociaţia avocaţilor din Paris. Mi-am pus pardesiul. Uită chiar de el însuşi. l-am determinat. Aceleaşi lucruri apar şi în escapada la Troyes. Emil X. Emil X. să scrie la hotelul Commerce. imediat. Astfel. adică în perioada condiţiei secunde.

îşi dă seama că a uitat în totalitate existenţa sa anterioară. părinţii. acelea pe care le-am reprodus sunt. variaţiile încetară. la mulţi. care erau pentru ea golite de sens. aceasta nu înseamă că a fost spus totul despre aceste cazuri patologice. la care dedublarea este marcată de caracteristici atât de puternice încât au putut frapa spiritele neprevenite. nici zgomotoasă. se întâlnesc diviziuni analoage ale conştiinţei şi ale personalităţii.îndrăzneaţă până la temeritate: alerga prin pădure. a durat şapte sau opt săptămâni. adevărate reflexe de articulare. credem că este loc de a duce studiul mai departe şi avem bănuiala că starea secundă prezintă un foarte mare număr de caracteristici psihologice interesante. în afară de câteva divergenţe de detaliu. expansivă. totul pare redus la 11 acelaşi model. într-o oarecare măsură. de la o stare la alta. un punct interesant. cum spunea Lasegue. care s-a vrut aplicată acestor fenomene. Munca de reeducare. găsim în condiţii foarte diverse fragmente de viaţă psihologică care au ca trăsătură esenţială deţinerea unei memorii proprii. bolnava revine la prima ei stare. în legătură cu acest lucru. succesiunea personalităţilor distincte există. de o remarcabilă uniformitate. Un nou atac o face să revină la cea de-a doua stare. acest fenomen trebuie să se exprime nu prin simptome zgomotoase. La sfârşitul acestei perioade. acelea publicate de Weir-Mitchell. în prefaţa la cartea sa Les maladies de la personnalite. nici o amintire conştientă nu persistă din a doua stare. dar că reîntoarcerea la aceeaşi stare aduce amintirile manifestării anterioare şi că persoana îşi aminteşte toate lucrurile pe care le-a uitat în viaţa sa normală.. atrasă de pericolele ţinuturilor sălbatice în care locuia. melancolică. în treacăt. timidă. dar acest număr.. deoarece un mare număr de detalii lipseşte. Este de ajuns spre a înlătura expresia de dedublare a personalităţii. se găsesc. prin munţi. cel al Felidei . poate fi dedublare. A murit la şaizeci şi cinci de ani . dusă metodic. în afara acestei nevroze.ALFRED BINET DEDUBLAREA PERSONALITĂŢII ŞI INCONŞTIENTUL dar toate acestea ar trebui să fie studiate cu grijă. Uneori existenţa unei memorii proprii a acestor stări secundare se manifestă sub o formă întrucâtva diferită şi mai elementară. dar mai apropiată de cea secundă decât de prima.. puţine lămuriri despre acest lucru în observaţiile publicate până acum. trebuie răspuns afirmativ la întrebarea pusă. dacă ne gândim 50 bine. Notăm. Problema care se pune este de a şti dacă. a insistat asupra acestei idei. ca Felida şi ca Louis V. Poate că dacă am studia mai atent mai mulţi isterici. Ceea ce este excepţional este de a găsi subiecţi tipici. ea devenise veselă. în general. Bolnava a trecut succesiv. | Cartea a fost tradusă în 1 . vorbind de anestezie. Emil X. doi. gălăgioasă. nu era nici tristă. legându-se de anumite perioade ale existenţei. de mai multe ori. Caracterul ei suferise o schimbare tot atât de profundă ca şi memoria. o fire tristă. această persoană a fost cuprinsă de un somn care a durat mai mult de douăzeci de ore. din nefericire. nu are nimic constant şi nici fatidic şi nici nu este chiar atât de general pe cât se crede. o putem compara. Trebuie adăugate. haşiş etc. din contră. înţelegem prin aceasta că respectivele stări nu lasă deloc amintiri în timpul trezirii. Sunt aici simptome pe care trebuie să le căutam. la trezire. întotdeauna mai uşor de constatat cu precizie decât schimbarea caracterului. în patru personalităţi etc. îşi reia firea melancolică. Sunt convins că alternările şi succesiunile de personalitate la isterici nu sunt deloc fenomene excepţionale. şi care nu se întâlneşte în observaţiile precedente: adus în starea de somnambul ism hipnotic. în tot cazul. bolnava avea pe atunci treizeci şi şase de ani. Este vorba de o tânără în vârstă de douăzeci de ani. eter. ca în limbile semitice. ca şi o fărâmiţare în 12 trei. ţara. siste-matizându-se. la seria observaţiilor pe care tocmai le-am citat. iar cele pe care le-am putea adăuga aici nu ne-ar aduce nimic nou. cu fenomenele de conştiinţă care au însoţit-o şi prima dată. nebuniile circulare. ci prin amnezii şi schimbări de caracter care amintesc întrucâtva de cele ale Felidei şi ale lui Louis V. casa unde a locuit . aceste schimbări s-au repetat timp de şaisprezece ani. care părea să se fi agravat. observatorii nu au remarcat la bolnavii lor decât două condiţii diferite de existenţă. A fost nevoie să se reînceapă educaţia sa: a fost învăţată să scrie şi s-a remarcat. ele constituie o repetiţie interesantă a cazului Felida. ea trăi într-o stare mixtă. Vom încheia aici lista observaţiilor. se găsesc trei personalităţi la Felida şi un număr cu mult mai mare la Louis V. spune autorul. subiectul reîncepe totdeauna aceleaşi acte. Toţi bolnavii despre care v-am povestit sunt incontestabil isterici. intoxicaţiile cu alcool. faptul că ea scria de la dreapta la stânga. ea îşi aminteşte totul. Dacă se ia ca semn al acestei diviziuni starea memoriei. am întâlni alţii care să difere mult de precedenţii. Ne-am limitat până aici la isterie. epilepsie. pe care noi o credem foarte importantă. îşi regăseşte amintirile din starea secundă. Se întâlnesc exemple astăzi foarte cunoscute ale acestor particularităţi psihologice în vis. cu un copil la vârsta maturităţii. Nu cunoştea decât cinci sau şase cuvinte. Există chiar la unii epileptici o dublă viaţă psihologică prezentând aceleaşi 13 trăsături ca în isterie . timidă la maximum în prima ei fază. NOTE Domnul Ribot. ci lu rezonabilă. Apoi un nou somn se produce.

1889. caracterul psihologic al subiectului este. 212. publicat de domnul Mesnet . pentru un observator neavertizat. 8 J. astfel ele intră logic în cadrul acestui capitol. în împrejurări puţin diferite de acelea pe care le-am studiat. Philosophy ofsleep. Proceedings of the Society for Psychical Research. Discutarea opiniei domnului Huxiey asupra rolului conştiinţei. 12 S-a pretins că dedublarea personalităţii s-ar explica prin dualitatea emisferelor cerebrale. Archives de neurologie.Voisin. Paris. janvier 1882. Observarea sergentului din Bazeilles de c ă tre domnul Mesnet. par normali şi nimic nu ne spune că ei se găsesc într-o stare secundă. o lecţie a domnului Charcot. p. 27 marş 1890. subiectul nu mai trăieşte viaţa obişnuită. double conscience et alterations de la Personnalite. obiectele care1 înconjoară îl lasă indiferent sau nu sunt percepute într-un mod conştient. care imprimă întregii sale existenţe o orientare deosebită. nu delirează. dacă ele nu sunt raportate la preocuparea sa obişnuită. 10 Citat de William James. pe această temă. 383. în toate observaţiile pe care le-am reprodus până aici. sub titlul Patologia personalităţii. publicată în Gazette Med. . 15 juillet 1876. Vom reproduce pe larg această observaţie importantă. Rev. Ladame. în starea a doua. S-a observat că. starea secundă a subiectului are aspectele generale ale primei stări. 1830. el de chir. de med. Dar nu este întotdeauna astfel.ALFRED BINET limba română «le dr. considerată ca stare normală. I Somnambulismul spontan poate prezenta la isterici un caracter puţin diferit faţă de cele tocmai descrise. el este capabil să trăiască viaţa obişnuită. p. 22 marş 1890. Am văzut că în prima serie cazul tipic al observaţiilor este cazul Felida. 19. Se poate spune că această nouă serie posedă de asemenea un caz tipic. El nu înţelege ce i se spune atunci când cuvintele pronunţate n-au nici o legătură cu ideea sa fixă şi nu poate să o încorporeze în aceasta. 1887. Aceste fenomene constituie mai degrabă o alterare a personalităţii prin fracţionare spontană.. de Vhypn. 6 Changements de personnalite. 18. este acela 1 al sergentului din Bazeilles. Observaţiile domnului Charcot. Conştiinţa nu dispare in timpul crizei. Bucureşti 1996| (paranteza trad. Annales medico-psychologiques. Domnul Ribot a respins într-un mod care mi se pare definitiv această opinie foarte stranie. 4 Hypnolisme. Analiza acestei observaţii. Nici pomeneală. de domnul Blocq. 230. 3 Mac-Nish. Editura Ştiinţifică.. S-a remarcat de mult timp că subiecţii de acest gen. el este dominat de o idee sau de un grup de idei. Leonani GavrUiu. p. într-un cuvânt. p. 2 A se consulta. Opinia domnului Charcot asupra nosografiei somnambulismelor. septembre 1885. 53 Bulletin medical. cu totul diferit decât în starea primă. ' Tribune medicale. 7 Camuset. Psychology. 1887. Se pare că observaţia aparţine lui Mitchel şi Nott şi că a apărut pentru prima dată în 1816. 11 A se vedea o observaţie a domnului Myers. I. 13 CAPITOLUL II SOMNAMBULISMELE SPONTANE (URMARE) Sistematizarea activităţ ii psihologice. 5 Revue scientiftque.). 30 janvier 1888. subiectul are spiritul deschis la toate ideile şi la toate percepţiile. bine cunoscut astăzi.

Interesul pe care-1 prezintă acest bolnav se referă la faza patologică pe care o vom studia şi la tulburările care apar brusc în exerciţiul facultăţilor intelectuale. se opreşte la cel mai mic contact. fără să fie vreodată sătul. înghiţind tot ce-i cădea în mână. atitudinea calmă. i-are nu a lăsat până astăzi alte urme decât o uşoară slăbiciune a părţii drepte. Trecerea de la starea normală la cea de boală se face într-o clipă. şi au permis funcţiilor sensibilităţii şi mişcării. Sub ce influenţă se desfăşoară toate aceste acte? Sunt provocate de nevoi reale. Ce-a rămas. transportat în Franţa. se plimbă ziua. accesele nu au încetat să se manifeste. dacă însă îl vom plasa în alt mediu în care nu cunoaşte deloc locuitorii. mănâncă. deci. Mersul îi este uşor. se arată serviabil. cu o mişcare continuă de nystagmus dovedind o stare de rău. deoarece rana exterioară şi paralizia s-au vindecat aproape în acelaşi moment. începând cu această perioadă. care l-ar întâlni la plimbare. funcţiile instinctive şi apetitul se desfăşoară ca în stare de sănătate. fruntea şi sprâncenele încruntate. el prezentă tulburări de inteligenţă. fie că îl facem să-şi schimbe direcţia. iar funcţiile sale de sergent. venind. chiar după vindecarea de hemiplegie. a fost destul de norocos vindecându-se de acea paralizie. dovadă sigură 55 . Şase luni după aceea. de suferinţă la cap. el se loveşte cu uşurinţă de fiecare lucru. hemiplegia părţii drepte era completă. în timpul duratei acestor crize. se îmbracă. El a putut merge circa 200 metri. Tulburările nervoase pe care ne propunem să le studiem la F. F. fără discernământ. este un bărbat destul de 54 DEDUBLAREA PERSONALITĂŢII ŞI INCONŞTIENTUL inteligent pentru a avea grijă de nevoile sale. pupila dilatată. găsinduse la Mainz. Din clipa în care a intrat în serviciul meu. şi. Abia după trei săptămâni F. pe când era la regiment. sau se plimbă în locurile obişnuite şi chiar dacă cunoaşte dispoziţiile locale. se culcă la orele când era obişnuit să o facă. fizionomia paşnică. i-a făcut o rană de 8 până la 10 centimetri lungime. circa trei sau patru luni după rănirea sa. încă din timpul când bolnavul se mai afla la Mainz. astăzi? O simplă tulburare funcţionala. fie că îl încetinim.. aproape imediat. să-şi recapete echilibrul normal. în acel moment. un glonte care i-a fracturat parietalul stâng. prezintă două faze esenţial distincte: una normală. De patru ani. dacă glumim creându-i obstacole care să-i bareze drumul. lumea exterioară încetează să mai existe pentru el. o encefalită locală sau un abces în substanţa nervoasă. F. plimbând mâinile pe obiect. cealaltă patologică. a avut încă forţa de a lovi cu baioneta soldatul prusian care tocmai îl rănise. bea. şi nu a dat prilejul la nici un reproş important prin conduita sa. cu mişcarea automată a creierului său. îi caută contururile şi îl ocoleşte cu uşurinţă. îşi recapătă agerimea simţurilor. în vârstă de douăzeci şi şapte de ani. pe urmă piciorul drept paraliza la rândul său şi el şi-a pierdut complet cunoştinţa. cu diferenţa periodicităţii mai mult sau mai puţin întinse (în medie de la cincisprezece la treizeci de zile) şi durata acceselor mai mult sau mai puţin lungi (în medie: cincisprezece la treizeci de ore). şi o mestecare continuă din maxilare. unde fusese transportat de o ambulanţă prusacă. nu mai trăieşte decât exclusiv viaţa sa personală. au deci un punct de plecare material evident: o fractură de parietal cu distrugerea osului pe o întindere uşor de constatat încă şi astăzi şi. cântăreţ într-o cafenea de pe Champs-Elysees.ALFRED BINET „F. Glontele. manifestându-se prin accese periodice. abia sensibilă pentru bolnav. binevoitor cu ceilalţi bolnavi. cum o dovedeşte hemiplegia întregii jumătăţi drepte a corpului mai mult de un an. nu mai acţionează decât cu propriile excitaţii. ne arată anumite aptitudini care l-au făcut să fie remarcat de şefii săi. el acţionează cu toată libertatea pe care o are în viaţa obişnuită. o leziune a creierului în emisfera stângă. pentru a-şi câştiga existenţa. el mânca cu lăcomie. tras oblic. căci de fiecare dată când l-am văzut pe bolnav mâncând. Cu toate acestea. a fost purtat prin diverse spitale militare din Paris a şi rămas paralizat circa un an. se dezbracă seara. atât de mult timp anulate pe partea dreaptă a corpului. într-un mod insesizabil. făcând. dar. nu îşi va da seama de ciudăţenia fenomenelor pe care le prezintă acest bolnav. El a fost rândaş în diferite case. simplul rezultat al obiceiurilor din starea de veghe continuate în somn? Sunt dispus să accept această ultimă 3 interpretare . are ochii larg deschişi. acţionând ca şi cum ar avea simţurile şi inteligenţa în plin exerciţiu. cu ocazia acestei fracturi. fie că îl grăbim. viaţa lui F. Cu toate că nu mai primeşte nimic din afară şi că personalitatea îi este complet izolată de mediul în care este plasat. Care ar putea fi leziunea creierului? După toate aparenţele. abia mestecând alimentele. în starea sa obişnuită. sau poate sunt chiar şi ele automatisme. el se lasă dirijat ca un automat şi continuă mişcarea în direcţia pe care am vrut să i-o dăm. paralelă cu sutura temporală şi situată cam la doi centimetri dedesubtul acestei suturi. evidentă numai la dinamometru. Dacă merge. de senzaţii organice. în aşa fel încât o persoană neprevenită de starea sa. la spital. Nu prezintă nici o rezistenţă la mişcarea care i se imprimă. caracterizate mai ales prin ocluzia parţială a organelor de simţ şi printr-o activitate cerebrală diferită de cea din starea de veghe. Sănătatea nu-i lasă de dorit şi toate funcţiile îi sunt obişnuite. totdeauna asemănătoare. fumează. apărută în momentul când creierul era materialmente bolnav şi persistând chiar atunci când toate funcţiile 2 vieţii de relaţie sunt restabilite . Simţurile i se închid la excitaţiile externe. îi paralizează braţul drept şi este obligat să abandoneze arma pentru a scăpa de incendiu şi de obuzele care plouau peste satul Bazeilles în flăcări. în momentul în care i s-a cauzat această rană. după o perioadă de un an. în bătălia dată la Sedan. sergent în armata din Africa. primeşte. îl vedem mergând. el şi-a pierdut toată mobilitatea.

cu aparenţă de mister. Se poate introduce un corp străin în fosele nazale până la vălul palatului. pieptului. Tot timpul cât durează accesul este o fază a existenţei sale în care amintirea nu mai este prezentă pentru el. el sare de la una la alta fără să treacă prin estompările raţiunii. pe când F. vin quinquina. El se mişcă cu o libertate aparentă. cu toate că excitaţia electrică îşi arată efectul prin secusele bruşte şi foarte energice ale muşchilor. în plină stăpânire de sine. felul în care a ştiut să le atingă în miile de ocazii la care am asistat. Auzul. nici oţetul. complet închis. feţei. nu se manifestă decât prin crize sau accese de scurtă durată. mişcările. De asemenea. Văzul. care de fiecare dată se reproduce în aceleaşi condiţii şi pare scopul special al activităţii sale maladive: este atracţia pentru furt sau mai degrabă pentru sustragerea tuturor obiectelor care-i cad în mână si pe care el le ascunde de-a valma acolo unde se găseşte. căci. de o apăsare la frunte. pe care de fapt nu o are. locul. singurul care persistă şi-l pune pe bolnav în legătură cu lumea exterioară. apărut de la prima criză. pe când o numeroasă asistenţă îl înconjoară şi-l supraveghează. dar poate. Mucoasa foselor nazale este insensibilă în întregime. contururilor etc. El bea orice: apă. 4 assa foetida . fără ţipete. Toate actele pe care le face. diferite obiecte care-i aparţin: ceasul. vin. Mirosul. ele şi-au păstrat această periodicitate. de mai multe ori. mai puţin complet. nu mai este. cuţitul. chiar lucrurile cele mai neînsemnate. Sensibilitatea generală a pielii. izolat — care a apărut încă de la prima criză. după o clipă. fără să manifeste nici o impresie agreabilă. bun sau rău. încât. dar nu mai are decât o voinţă inconştientă şi neputincioasă de a se debarasa de cele mai mici obstacole care se opun mişcărilor sale. Bolnavul ni s-a părut. el se plânge încă de senzaţia de greutate în cap şi de amorţeli. Pipăitul este. atunci când era încă soldat. ele sunt întotdeauna asemănătoare între ele şi marcate de pecetea activităţii inconştiente. i se pare că vrea. Nevoia de sustragere şi de a ascunde este un fapt atât de dominant la acest bolnav. Nici un miros. există un act straniu — pe care-1 vom studia mai târziu. de asemenea. care le precipită revenirea. Bolnavul nu simte nici o senzaţie dacă. a devenit. în afară de câteva abateri de la regim sau câteva excese ale bolnavului. într-un mod insensibil.ALFRED BINET a satisfacerii nevoilor. se găseşte plasat este deci consecinţa unei tulburări considerabile în exercitarea funcţiilor nervoase. nici assa fbetida. în acea perioadă. pe toată întinderea. într-un fel. luând un ac sau o broşa. iar perioada intermediară. să înţepi pielea diverselor părţi ale corpului. bea tot ce i se dă. multe ore după. o subtilitate a acestor simţuri superioară mediei exerciţiului său în condiţiile normale ale sănătăţii. este un bolnav la care inervaţia cerebrală îşi pierde pentru moment atributele sensibilităţii generale şi speciale care-1 pun pe om în contact permanent cu lucrurile exterioare. a limbii este insensibilă la înţepături. nu este perceput de bolnav. ascunde. închis impresiilor exterioare. oţet. cu toate acestea. apă. insensibil la gâdilaturi şi la înţepături. în medie. Examenul sensibilităţii generale şi al sensibilităţii speciale a organelor de simţ arată o perturbare profundă. picioarelor. se poate. Trecerea de la sănătate la boală se face rapid. ale mâinilor. decât un instrument orb. şi. braţelor. Debutul crizei este precedat de o stare de indispoziţie. fără convulsii. nu mai are nici o idee despre timpul. responsabila. de cincisprezece la treizeci de zile. bolnavul este insensibil la acţiunea celor mai puternici curenţi asupra braţelor. Mucoasa gurii. care se regăsesc la ora când somnul trebuie să vină. dintre toate simţurile. dar senzaţia pe care o trezeşte în el nu-i dă decât noţiuni atât de confuze încât cere imediat să atingă obiectul pentru a-1 ajuta la cunoaşterea formei. Tulburările nervoase prezentate de F. volumului. De circa doi ani. uitarea este atât de completă încât el se arată foarte mirat dacă i se relatează ceea ce a făcut. Sensibilitatea musculară s-a conservat. Izolarea în care F. de a şi imagina. F. care fusese de cinci la şase zile la început. Este incapabil să înţeleagă şi. Separarea între cele două faze 57 . a nu fi deloc insensibil la efectele obiectelor strălucitoare. ele s-au rărit. referitoare la perioada intermediară. pe care bolnavul o compară cu strângerea unui cerc de fier. Pipăitul. dovedeşte o fineţe. ca şi celelalte simţuri. Oricum ar fi. Primul dintre aceste accese datează încă din prima 56 DEDUBLAREA PERSONALITĂŢII ŞI INCONŞTIENTUL lună a anului 1871. vin ordinar. cu toate că este singulară. Sensibilitatea generală este deci redusă la zero. un automat docil al activităţii inconştiente a creierului său. Văzul este. Canalul auditiv este. assa fbetida. Pentru el totul este bun de luat. fără a se produce nici gâdilaturi. iar dacă nu găseşte nimic pe masa vecinului său. Delicateţea cu care-şi plimbă mâinile pe obiecte. fără nici o reacţie din partea bolnavului. nu a încetat să se arate şi în accesele ulterioare. crizele se repetau la intervale mai scurte şi ele rămaseră aşa atâta timp cât rana de la craniu a fost deschisă. El nu înregistrează nici un semnal zgomotos care se produce în jurul lui. a muşchilor este complet moartă. investigaţiile al căror obiect a fost. pieptului. începând din această perioadă. La fel stau lucrurile dacă se foloseşte o puternică pilă electrică. i se străpunge derma şi i se adânceşte în profunzimea muşchilor. toată activitatea pe care o are în timpul crizei nu este decât repetarea obiceiurilor din starea de veghe. nici despre diferitele persoane care au asistat. El este atins de o tulburare funcţională care prezintă toate caracterele unei nevroze şi care. nici strănuturi. feţei. era încă prizonier în Germania şi hemiplegie de partea dreaptă. adică mai mult de un an. penibilă sau indiferentă. acelaşi lucru la sfârşitul ei. iar fiinţa conştientă. portmoneul etc. în câteva minute. excepţională în manifestările sale. Gustul nu mai există. nu este lipsită de precedente în istoria bolilor sistemului nervos.

el îşi continuă îngrijirile de toaletă. pe care tocmai le-am ascultat? Se auzea el cântând? Avea percepţia reală a vocii sale. marcând cu mâna o măsură perfect ritmată. căci punerea în scenă a romanţelor ar fi putut să fie un simplu gest automat. fără să-i creăm nici un necaz. oglinda. o simplă reminiscenţă. simte un dulap. care de obicei se afla pe una din mobilele din vecinătate. l-am văzut luându-şi batista şi ştergându-şi faţa. în buzunar. îi păreau familiare.ALFRED BINET DEDUBLAREA PERSONALITĂŢ II ŞI INCONŞTIENTUL face înconjurul încăperii. multe romanţe din repertoriul său. Ajuns la un mic birou. traversează curtea spitalului cu înfăţişarea unui om grăbit şi se îndreaptă spre poartă. Păru că nu este insensibil la strălucirea acestei lumini. într-o experienţă precedentă asupra simţului văzului. în acel moment. evident. el se îmbracă. îi iau acea scrisoare căreia el îi dă atâta importanţă. degajaţi. dorinţa de a scrie din nou. el cântă o a doua. Această indicaţie specială însemna. îşi perie barba. căci el se aşeză imediat vis-ă-vis de ea. apoi se îndreptă spre salonul în care sta încă de la intrarea sa în spital. Scena la care tocmai am asistat nu ne permite să rezolvăm problema. atinge fiecare lucru. fredona uşor o arie. îşi descheie vesta. pe biroul pe care-şi plimbă el mâinile. nu se afla la îndemâna lui. i-am aşezat paharul sub nas fără ca mirosul de oţet să ajungă până la el. o ia. o romanţă patriotică pe care noi toţi am ascultat-o cu plăcere. le priveşte. ca mai înainte. îl deschide. am constatat că vedea chibritul pe care-1 ţinea în mână şi rămânea absolut străin faţă de chibritul pe care i-1 prezentam eu. infirmierul îi pune între mâini propria sa redingotă. L-am lăsat să-şi termine scrisoarea. Ochiul îi este atras de strălucirea unei panglici roşii. câteva pene pe care degetele sale le întâlneşte şi care-i vor da. a jucat simţul auzului în executarea atât de perfectă a celor trei romanţe. pe rând. arătând multă nelinişte. Domnul Maury întoarce oglinda. şi adaugă: A fi trimisă printr-un comisionar. le ia. vede vin. dar pe care ne-ar fi fost imposibil să i-o sugerăm. într-un mod foarte plăcut. cu adresa domnişoarei X. puternic oţetit. pe urmă o a treia. trezindu-i o senzaţie adecvată ideii care-1 făcea să acţioneze. îi spune că trebuie să schimbe ora întâlnirii. pe pervazul ferestrei. îşi pieptănă părul. nu opune nici o rezistenţă. O pune în buzunar. îi barez trecerea şi îl întorc cu spatele spre poartă. 63 . Ce rol. Fără nici o îndoială pentru noi. luă de pe policioară pieptenele. o atinge. Coboară agil scara pe care umbla zilnic. romane-foileton. fără a găsi ceea ce căuta. dându-i impresia unui sul cu note muzicale. îşi cercetează butoniera. el se pregătea pentru o reprezentaţie teatrală. ca şi lupta înverşunată angajată între el şi soldatul prusac. îşi controla ţinuta. fără să protesteze. Unul dintre noi se dezbracă de redingota sa şi i-o pune în mână. Abia a făcut câţiva paşi în curte. Abia le-a atins că a şi luat un scaun şi începe o scrisoare adresată uneia dintre prietenele sale. nuanţând cu abilitate cântecul său. parcurgând cu ochii paginile pe care le răsfoia uşor. Cântase. în oglinda care nu-i mai arăta nici o imagine. deschisă spre locul în care ne găseam noi. le ia. că începu să fredoneze arii care. nu a fost decât o amintire în acţiune. desfăcu ruloul de hârtie pe care-1 avea în mână. în criza sa precedentă. vederea îi este impresionată de câteva obiecte strălucitoare aşezate pe o etajeră. dacă îi vorbeam. în loja portarului. Apoi. Din mers. fiind lucruri învăţate cu mult timp în urmă şi repetate de el de nenumărate ori. imediat o îmbracă. Ajuns la pat. procedând cu grijă la toate detaliile toaletei sale. Găseşte pe pat câteva cărţi. îşi aranja gulerul. care într-adevăr îi crea o iluzie vizuală. pe care nu-1 văzu. se ridică şi chiar în aceeaşi clipă. o rulez şi. pe urmă îşi reia mersul în noua direcţie pe care i-am impus-o şi intră. fără nici o subtilitate. o priveşte. Terminată această primă parte. îşi plimbă rapid mâinile pe scaun. căci imediat îşi ia bastonul şi traversează salonul cu paşi lenţi. Nu-şi dă seama de sustragere. îi satisfac dorinţa. când el nu o auzea nici pe a mea. soarele lumina cu o strălucire puternică o uşă de sticlă care închidea loja din cealaltă parte a curţii. i-am dat un pahar pe jumătate plin cu apă. nici zgomotele puternice şi variate pe care i le provocam la urechi? Tot astfel. Ce-ar fi putut el să caute? Poate pagini cu note muzicale. ar putea fi deci un episod din viaţa sa obişnuită. i l-am pus în mână şi îl bău fără să acuze vreo senzaţie neplăcută. Gesturile sale. am aşteptat deci ca o întâmplare fericită să-1 determine să cânte din nou. sper. Expresia de nemulţumire a bolnavului era foarte clară pentru fiecare dintre noi şi vedeam că îi lipseşte un articol de îmbrăcăminte în raport cu ideea pe care o urmăreşte. privindu-se. nuanţările de sentimente şi căldura pe care o exprimau cântecele sale. Ajuns aici. că el «cântă astă-seară la cafeneaua Champs-Elyseees» şi că nu va fi «acasă înainte de ora unsprezece». că această scrisoare avea pentru el o anumită importanţă şi că ţinea ca ea să ajungă fără întârziere. îl bea. cu toate că mâna mea i-a atins intenţionat pieptul şi braţul înainte de a ajunge la buzunar. le pune pe toate. vede panglica de la medalia militară şi pare satisfăcut. redingota. fără nici o precauţie. palpează câteva fiole. de altfel. O pune în plic. le examinează. căci nu aveam nici un mijloc de a-1 angaja pe această cale. în clipa în care s-a crezut înarmat cu o puşcă. Pe urmă începu să cânte cu voce puternică. Ia de pe pat îmbrăcămintea pe care a părăsit-o şi o aruncă imediat — era capotul de spital —. inflexiunile vocii. Arunc. Această lumină i-a dat probabil iluzia unei rampe. ţinuta. Termenii scrisorii ne-au făcut să ne gândim că bolnavul este într-o ordine de idei pe care noi am dorit mult să o aibă. tatonând. îl oprim pentru a-i lua haina ce o avea pe el. Iau una din acele cărţi. el se lasă. pe care le răsfoieşte rapid. punându-i-o astfel rulată în mână. în momentul în care amintirea vechii profesii de cântăreţ îi venea spontan în minte. perfect închis impresiilor din afară.

ne arată ora marcată pe cadranul unei pendule. de cealaltă stare printr-o schimbare de caracter şi mai ales prin acel impuls spre hoţie persistent. dar care nu le constituie. Acesta este unul dintre punctele de vedere cele mai interesante în această observaţie. dacă F. deci ne-am gândit că. în timp ce Felida. plim-bându-se în grădină fără să se sinchisească de numeroasele persoane care-1 urmau şi care-1 spionau. poate îndeplini acte care au caracteristicile inteligenţei? Conştiinţa este un lux al spiritului. care diferenţiază complet condiţia secundă de condiţia primă. Asemănarea constă în existenţa mai multor vieţi psihologice separate. Diferenţele constau în forma de activitate mentală pe care F. pe care plănuisem să i-o punem în mână. S-a comparat deci conştiinţa cu umbra care-1 urmează pe călător. Louis V. ideea de a scrie. se întreba el. îi prezentase altul aprins. un lucru inutil. în absenţa ei. dacă vrem să folosim acest termen. deoarece el avea obiceiul să folosească o vioară pentru a-şi studia romanţele. în tot ceea am arătat. A putut fi văzut parcurgând timp de două ore un spital întreg. poate. Această ipoteză — căci este o ipoteză — a fost reluată de un naturalist englez bine cunoscut. să se substituie conştiinţei. Aveam o mare dorinţă de a rezolva această nouă problemă printr-o experienţă decisivă.ALFRED BINET DEDUBLAREA PERSONALITĂŢ II ŞI INCONŞTIENTUL o expresie vocală inconştientă. sunând. ea marchează momentul sau ideea de concert în mintea sa. memoria şi caracterul. ca şi în cazul Felida. toate aceste senine exterioare.. care luminează procesele psihologice. mecanismul intern pe care ele îl revelau nu va funcţiona mai puţin la fel dacă prin hipnoză conştiinţa va fi suprimată. Din acea clipă şi până la realizarea ei. de judecată. făcându-1 să întâlnească un arcuş. şi tot pe calea impresionării pipăitului ne-am gândit să verificăm simţul auzului. ca urmare a unei răni la cap. între altele. că aceasta este o activitate inconştientă. venind de la autorul care a observat personal faptele. bolnavul revenit la viaţa sa normală nu-şi mai aminteşte ceea ce a făcut. care se distinge de viaţa sa normală şi constituie. le-a creat pe planul inervaţiei sale cerebrale. care nu permit alăturarea acestei observaţii la precedentele. deci. cum făceau şi mai înainte. este interesantă nu prin înlănţuirea faptelor care s-au succedat începând cu scrisoarea scrisă sub ochii noştri prietenei sale. o activitate psihică specială. îi vom sugera ideea de muzică.. este. Iată deci două elemente. şi chiar afirmă de mai multe ori. fără ca nimic să-1 poată distrage." Povestea sergentului din Bazeilles prezintă asemănări frapante cu aceea a somnambulilor isterici citaţi mai sus. asemănările dintre F. ideile se vor succeda. notând cu grijă rolul principal exercitat de pipăit asupra inteligenţei bolnavului său. Ştiam că prin contactul cu o pană trezim la F. închisă la toate excitaţiile şi nu are nici un raport cu ideea dominantă a momentului. cu toate că a lăsat să-i fie arse sprâncenele de flacără. Dar criza s-a terminat înainte ca noi să putem face această experienţă atât de simplă. pentru un timp. întrucât creierul. luând în mână hăţurile guvernării organismului şi producând o întreagă serie de acte complicate. Dar el a perceput pana de care s-a servit pentru a scrie şi hârtia pe care a scris o scrisoare. prezintă mai ales o dezvoltare sistematică. dar în acelaşi timp se pot releva diferenţe notabile. Domnul Mesnet admite. când simţise nevoia să fumeze. din contră. de imaginaţie. Această interpretare. în timpul crizelor sale. o vioară total dezacordată. care s-a servit de ea ca să lămurească teoria sa despre con ştiinţă ca epifenomen. se pare. şi ceilalţi bolnavi pe care i-am descris sunt remarcabile. în timpul crizei nici urmă de gândire conştientă. F. A fost deci. şi când domnul Mesnet. Am fi găsit în această experienţă o demonstraţie completă a exerciţiului sau a nonexerciţiului simţului auzului. creierul va continua să funcţioneze. La ce serveşte conştiinţa. prin accese. pur reflexă şi mecanică. totul s-a armonizat şi a concurat întru acelaşi scop. la un moment dat. el nu vedea aceste persoane pentru că prezenţa lor nu intra în cercul lui de idei. Această scenă. ca atâtea alte fapte care s-au petrecut sub ochii noştri. separarea celor două existenţe este făcută aici. pe care m-am străduit să o reproduc cu fidelitate. asistenţii care l-au înconjurat şi încercările la care a fost supus. lumina. Ceea ce domnul Mesnet a înţeles şi a descris foarte bine. prezintă o atât de mare garanţie de corectitudine încât mulţi psihologi nu au avut nici o dificultate în a o accepta. căci el arată foarte clar diferenţa esenţială care există între starea psihologică de somn şi vis şi condiţiile speciale pe care boala lui F. suprimaţi umbra. în acest scop. când putem foarte bine să ne lipsim de ea. admisă adesea ideea că la anumiţi bolnavi o activitate mentală inconştientă şi oarbă. care-1 face pe bolnav să apuce şi să ascundă toate obiectele pe care le întâlneşte. ca şi coridorul pe care 1-a traversat şi uşa pe care a deschis-o: toate aceste obiecte erau în raport cu ideile sale dominante. clopoţelul. iar judecăţile se vor coordona ta raţionamente. prezintă. cu lumina care iese din focarul unei maşini sau cu clopotul care. ceea ce a spus în timpul crizei sale. traversând coridoarele. şi ceilalţi arată. automată. o stare de condiţie secundă. în timpul 64 condiţiei secunde. o inteligenţă deschisă spre toate excitaţiile exterioare. domnul Huxley. care le revelează. 65 . mai ştiam că tutunul pus în mâna lui îi generează ideea de a fuma. încolo. nu a văzut nici unul dintre obiectele care nu aveau vreo legătură cu romanul interior pe care-1 trăia mergând. după ce-i stinsese chibritul. o manifestă în timpul crizei sale. ar fi putut să o reacordeze şi să se folosească de vioara sa cum o făcea de obicei. inteligenţa lui F. el nu 1-a văzut. Am pregătit. mai ales prin memorie. saloanele. un fenomen supraadăugat. Astfel activitatea mentală a lui F. el urmăreşte această idee timp de cel puţin trei sferturi de oră. Starea de criză diferă. Nu exista.

era un bărbat de o statură mijlocie. într-o seară. complet ruinat. i-am luat rapid foaia de hârtie pe care scrisese şi el manifestă un semn de surpriză. la el acasă. fără îndoială. el îşi face toaleta pentru a urca pe scenă şi caută o redingotă. Când s-a prezentat la noi. Pe timpul şederii la Marsilia. în alt moment. începutul acestor tulburări s-a produs fără o cauză cunoscută. pe când altele treceau complet neobservate.. este trimis la Marsilia de un jurnal parizian pentru a face reportaje cu ocazia călătoriei preşedintelui Republicii în Corsica. neînvăţând nici o meserie şi obligat să muncească pentru a trăi. a avut picioarele umflate şi prezenta tulburări destul de accentuate de memorie. în continuare. dar nu poate indica întotdeauna care din ele. cu un aspect nu prea robust. puţin palid. cu durere şi temperatură. Apăsarea pe acest punct. faptele care le servesc drept punct de plecare principal pot primi o cu totul altă interpretare. ce sunt toate acestea dacă nu semne ale conştiinţei? Şi nu sunt suficiente aceste câteva fapte pentru a ne îndoi foarte serios de ipoteza omului-maşină? Pe măsură ce vom avansa în subiectul nostru. greţuri urmate uneori de vomă. La toate acestea se adaugă tulburări de memorie. s-a vindecat. frisoane. Jumătatea dreaptă a corpului era sediul unei anestezii totale la contact. musculară şi articulară este complet abolită. La sfârşitul celor două luni de convalescenţă. în mai 1890. Nu avea nimic la inimă şi nici la plămâni. bine instruit. Dureri de cap. cu manifestări prodromale. relatări din tribunale. pe când era ocupat să scri e o scrisoare generalului său. pentru care a fost îngrijit la spitalul militar. pe urmă şi-a pierdut cunoştinţa. Să-1 privim. Toate organele îi funcţionau normal. el nu-şi găseşte hainele căutate şi dă semne de ne mulţumire. la Sal pe triere. Pierderea sensibilităţii musculare a acestei părţi nu este totală. în fosa iliacă dreaptă există un punct dureros. La vârsta de douăzeci şi patru de ani. nu a mai avut alte crize timp de opt ani. surpriză. Gustul este abolit II După publicarea memoriului domnului Mesnet. Cele mai importante dintre aceste noi observaţii sunt. a fost puţin surd. Acest fel de rău general a precedat aproape toate crizele sau seriile de crize care s-au produs în ultimul timp. pentru că resimţea din nou prodromul unei crize nervoase. teatre etc). Acum băgă el de seamă că era purtătorul unei hemianestezii drepte. La douăzeci de ani pleacă ca voluntar în serviciul militar de un an. prin regurgitare. pocnituri în tâmple. Mai mult. nemulţumire. numai apăsarea profundă. în vârstă de douăzeci şi nouă de ani. O iau dintr-o publicaţie foarte 5 interesantă a domnului Guinon . în tot cazul.ALFRED BINET Astăzi începe a se recunoaşte că aceste ipoteze sunt cu totul hazardate şi că. dar două luni mai târziu izbunesc primele accidente nervoase. el simte când i se mişcă degetul. ca husar. este chiar uimitor cum de s-a trecut cu vederea peste lucrul acesta. După ce şi-a reluat munca timp de o lună.. DEDUBLAREA PERSONALITĂŢII ŞI INCONŞTIENTUL tifoidă.. uită ce a făcut în ajun şi ce are de făcut mâine. după masă. în ziua de 21 octombrie 1890. dacă recitim cu grijă observaţiile pe marginea comportamentului său. pe post de secretar. Iată una dintre aceste observaţii. în clipa în care. A fost bine crescut. Este un bărbat care nu face parte din clientela obişnuită a spitalului. au apărut numeroase observaţii de acelaşi gen. mâna rătăcind în jurul său. nu-şi mai aminteşte absolut nimic. iar convulsiile sunt întretăiate de perioade de somnolenţă. în timpul convalescenţei. a simţit un nod care i se urcă în gât şi-1 sufocă. Timp de două sau trei ore se zbate. întâlnim în fiecare clipă semne de conştiinţă. Nu s-a demonstrat nicidecum că activitatea mintală a sergentului din Bazeilles în timpul crizelor sale ar fi fost una pur automată. aşa cum vom vedea mai departe. bacalaureat în litere. inapetenţă. de un tânăr băiat căruia îi dicta depeşele şi articolele sale. „Este vorba despre un bolnav pe nume B. jurnalist. Aceşti bolnavi prezentau toţi acea sistematizare exagerată a activităţii intelectuale care îi făceau să perceapă anumite obiecte cu un înalt grad de fineţe. în acest moment tremurul mâinii ajunse la maximum. Mai există un asemenea punct la nivelul condilului intern al femurului din partea dreaptă. pe care el a risipit-o de la optsprezece până la douăzeci de ani. Aici a avut o formă gravă de febră . cele care au fost culese şi publicate recent de domnul Charcot şi elevii săi. vom avea nu o dată ocazia de a arăta că conştiinţa nu abdică atât de uşor de la drepturile pe care le-a avut până acum şi că ea poate subzista în contextul unei activităţi psihologice rudimentare. vâjâituri în urechi). Aceste simptome erau mereu aceleaşi. care i-au confirmat exactitatea. dominat de amintirea meseriei de cântăreţ. departe de aceasta. senzaţii de cald şi de frig. Părinţii au fost rentieri şi i-au lăsat o oarecare avere. Sensibilitatea profundă. cu aerul unui om abătut şi trist. Domnul Charcot a avut amabilitatea să-mi arate bolnavii săi şi am găsit o asemănarea psihologică completă cu cazul descris de domnul Mesnet. el s-a prezentat la consultaţia de marţi. acea apăsare opreşte imediat atacul. dă naştere unor fenomene de aură (bule. se rostogoleşte pe podea. Avea deja de câtva timp un fel de tremur al mâinii drepte care-1 deranja mult la scris şi era însoţit. A fost ' reporter (fapte diverse. începe să practice ziaristica. el se surmena şi sfârşi printr-un atac de nervi.

în partea stângă. cum i se făcuse la Montpellier şi în alte locuri. manifestase de mai multe ori intenţia de a scrie câte ceva... i-am strigat în urechea dreaptă: «Soldaţi!» Bolnavul încetează recitarea din Horaţiu şi.. îl vor degrada. membrele inferioare erau apropiate unul de altul.. bolnavul ne-a rugat să-1 hopnotizdm. deschide ochii şi cu privirea fixă. cu ironie...» în bătaie de joc: «X. trăind de bine de rău din pana sa. cel DEDUBLAREA PERSONALITĂŢII ŞI INCONŞTIENTUL puţin pentru 500 rânduri de tipar!. deziluzionat şi toate ideile delirante sunt marcate de această pecete..» în acest moment.» Bătând în masă cu degetele. După două zile de la internare.. care se aplecase puţin pe spate. despre mizeria scriitorului care lucrează cu bucata. Vom merge să cântăm amândoi cântecul celor douăzeci de ani!» Se bat trei lovituri în masă. Aceasta cât priveşte partea profesională. După câteva secunde. Bolnavul. părea că urmăreşte cu o atenţie deosebită ceva ce se petrecea la o oarecare distanţă. Auzul este diminuat pe aceeaşi parte. în continuare. după ce a observat lucrurile şi oamenii din jurul său. Bolnavul. dar voma nu s-a produs.. începe să recite cu voce joasă versuri din Horaţiu. o nuvelă. cu nelinişte: «Foc!.. de bolnavi.. acest ultim tablou. gâtul întins. în ceea ce priveşte văzul... Vom vedea mai departe care este starea în care este adus bolnavul cu ajutorul acestui procedeu. imitând tonul funcţionarilor: «ChâteauChillonL. cum ar zice Sarcey. schimbând tonul. strigă cu voce tare. ducând mâna spre această parte. fără avere.» Se bat trei lovituri într-o masă. de medici. Bolnavul. cu o intonaţie de comandă: «înainte! Marş!. de unde a luat acest pieptar? Eu nu i-1 ştiam. cu piciorul în extensie forţată... bolnavul strigă cu nelinişte: «Oh! incendiu!... în stânga.. Bolnavul. şi zice: «Margareta intră în capelă.. bolnavul prezentă mişcări de deglutiţie şi de regurgitare foarte pronunţate: se credea că va voma. care era anesteziată în starea de veghe. în acelaşi timp.» După cum se vede.. din contră. domnişoarelor!..». este expoziţia de «Blanc et Noin>. îmi privesc prinţesa din spatele unui vitraliu... bolnavul. care-1 reprezintă pe comisarul guvernamental. el strigă: «Oh! muştele!.» întrebător: «Ce este acesta? Un vodevil?. nu mergem să facem plonjoane. cu degetele strânse. dialogul este molâu. Prin flancul drept!. El nu vorbeşte decât despre reportaje.. am repetat manevra pe care el ne-a spus că a mai folosit-o în acest scop: ocluzia ochilor cu o uşoară presiune pe globii oculari.. cu capul puţin înclinat spre piept. s-a produs sunetul unui clopot. teatre. cu admiraţie: «Oh! cât este de frumos!. Garderobiera o fi dichisit-o aşa. se constată pe partea dreaptă o restrângere a câmpului vizual cu 30°. concepţiile delirante poartă în cel mai înalt grad pecetea personalităţii bolnavului. care părea să exprime resemnarea.ALFRED BINET pe partea dreaptă a limbii. Pe urmă bolnavul este străbătut de câteva frisoane şi imediat membrele îi redevin suple şi el rămâne aşezat. ca şi cum s-ar fi adresat funcţionarelor care-1 grăbeau: «Ne îmbarcăm. cu ochii închişi.. bolnavul adoptă o atitudine mai calmă.» Apoi. i-am atras atenţia asupra acestui subiect. cu corpul înclinat înainte.. drept!. Bolnavul ne spune că este hipnotizabil şi că în serviciul spitalicesc unde a fost folosit ca subiect pentru diverse experienţe era hipnotizat cu ajutorul apăsării pe globii oculari. Omul acesta. el nu se dezminte deloc: este sceptic.. Câteva minute mai apoi. va merge la compania de disciplină. Se bat atunci câteva lovi turi de gong. Profitând de un moment când era într-o criză delirantă. cu tonul schimbat: «Iată.. vorbindu-şi lui însuşi. calm.. Bătând pe un magnet..cu tristeţe: «Este ceremonia unei execuţii. are tonuri de email.. imediat bolnavul ne dovedeşte că senzaţia a fost simţită făcând o grimasă.» îi sunt dechişi ochii şi i se arată un pahar colorat în roşu... după ce l-am aşezat pe un scaun........ se imită zgomotul tamburului. La câteva zile de la internarea în ospiciu. care nu exista în starea de veghe. el vorbea adesea.. Superb. ele erau întinse pe axa corpului.» Apoi... antebraţele în pronaţie forţată.. vorbindu-şi lui însuşi..» Apoi.. mica Elise.» şi. Mefistofel. i se înţeapă cu un ac partea dreaptă a feţei. schimbând tonul. La sfârşitul unei perioade de timp petrecute la Salpetriere. ascultând: «Iată uvertura... ca şi cum îşi vorbea lui însuşi. Curând membrele s-au încordat uşor. un «om de litere»..... uşor şi ritmic.. pumnul mâinii. care observase cu interes tot ceea ce se petrecea în jurul lui. după ce pronunţă printre dinţi cuvinte neînţelese. mirosul complet pierdut pe partea dreaptă. Braţele ridicate rămân în poziţia care li se dă.» I se prezintă un pahar albastru.. (un nume de artist) care valorează cât degetul mic de la piciorul lui Delaunay!» I se prezintă bolnavului un pahar colorat în albastru. strigându-i în urechi de mai multe 69 . pentru că el resimte o oarecare ameliorare după aceste somnuri provocate. întotdeauna cu acea notă sceptică şi deziluzionată. în ceea ce priveşte caracterul. de spital.. tot cu admiraţie: «Frumoasă trandafirie!. câmpul vizual este normal. în delirul său. îmbarcaţi-vă!» Schimbând apoi tonul... în plus. cu autoritate: «Pe scenă. Bolnavul. ca şi cum ar fi criticat piesa: «Iată scena de făcut.... în timp ce spionul de Nancy se va alege cu cinci ani de închisoare. pe un ton emfatic: «Ia te uită.. după câteva secunde. săracul nenorocit. cu ochii închişi.VeveyL. Membrele superioare erau apropiate de corp. Noi am răspuns cu plăcere cererii lui şi. se adaugă noi scene. având atitudinea unui om căruia îi este somn. un mic roman despre Salpetriere. După câteva secunde.. constatăm o anestezie. în acest moment. I se prezintă un pahar roşu. Acesta este un jurnalist.. bolnavul.... în spate şi în afară. tremolo la orchestră. sunt în The'ophile GautierL. acromatopsie şi poliopie monoculară. deloc?..» Schimbând tonul: «Ia uite. este lipsit de maiestate..

El îşi revine după câteva mişcări convulsive şi i se pune sub ochi manuscrisul pe care tocmai îl scrisese. observarea lui este mult mai instructivă decât cea a sergentului din Bazeilles. de marţi dimineaţa. personalitatea secundă poate deci să-şi conserve unitatea şi să rămână mereu aceeaşi. Observaţiile domnului Charcot înlătură toate îndoielile care ar mai fi putut exista încă cu referire la acest punct important. nu poate fi supus unui interogatoriu obişnuit. prezintă. urmând uzajul persoanelor care scriu pentru tipar. în susul paginii. jurnalistul are un delir cu care se poate intra în relaţie directă. de altfel. Aceste douăsprezece pagini au fost scrise în circa o oră. continuând pagina 19 bis. constituind un fel de prolog la romanul său. există două dovezi principale ale continuităţii memoriei: prima este mărturisirea conştientă a subiectului. hotărât. numerotând fără ezitare prima foaie: 21 şi scriind. deoarece halucinaţiile şi concepţiile delirante care i se comunică se dezvoltă fără a se lăsa conduse de fantezia experimentatorului. aceşti subiecţi au două personalităţi. el îşi reia lucrul exact din punctul în care îl întrerup-sese. iar pe ultima (foaia 19) nu a umplut-o decât pe jumătate. povestind emoţiile sale. îl lăsăm atunci douăzeci de zile fără să-i amintim de romanul său şi. ne furnizează această a doua dovadă şi. Crede că a făcut-o în timp ce «dormea». iar uneori picante. Jurnalistul B. cerneală şi hârtie. o nouă experienţă. Aşa cum am remarcat mai sus. apoi se opreşte la pagina 20.ALFRED BINET DEDUBLAREA PERSONALITĂŢII INCONŞTIENTUL ŞI ori: «La Salpetriere!» şi i-am pus la îndemână o pană. iar în susul paginii scrie ultimul 6 cuvânt din precedentul manuscris . îşi aminteşte ceea ce i s-a întâmplat în alte stări. şi alte diferenţe psihologice. şi. ştergând cuvinte improprii. Credem că este inutil de a mai insista. el nu leagă conversaţii cu experimentatorul şi este cu totul incapabil de a da explicaţiile care i se cer. dar starea sa intelectuală rămâne totuşi total diferită de aceea a somnambulilor hipnotici." Bolnavul observat de domnii Charcot şi Guinon diferă în principal de acela al domnului Mesnet prin mobilizarea unei mai mari activităţi senzoriale. cea care se manifestă în crizele succesive. douăsprezece foi de hârtie. A fost apoi trezit. Ia pana. din acest punct de vedere. când se găseşte într-una dintre aceste stări. a doua este repetarea sau continuarea unui act început în criza precedentă. Trei zile mai târziu. numerotează prima pagină: 13. îşi recunoaşte repede scrisul şi pare foarte mirat de a fi scris atât de mult într-o oră. bolnavul are practica utilizării cuvintelor şi lasă să-i scape cugetări adesea rezonabile. reîncepem experienţa. în afară de aceasta. acesta nu numai că nu vorbeşte. Să ne amintim că B. El descrise consultaţiile externe din ospiciu. . se plânge de exigenţa maistrului tipograf care nu are niciodată suficiente rânduri de tipar. înfăţişarea şi fizionomia numeroşilor bolnavi şi a personalului de serviciu. pipăitului i se acordă o mai mică importanţă. o numerotează cu 19 ter. neterminată. ca şi cum s-ar fi găsit cu un prieten în biroul redacţional al unui ziar. căci el nu a scris încă nimic asemănător în stare de veghe şi. lui i-au trebuit două ore bune pentru a scrie douăsprezece pagini aproape fără retuşuri. El începe să-şi numeroteze foile: 19 bis. dar nu înţelege nici ce i se spune şi prin urmare este inaccesibil sugestiilor verbale. cum era şi la somnambulii studiaţi în capitolul precedent. în crizele succesive de somnam-bulism. cea a stării normale şi cea a stării secunde. a început să scrie în perioada unuia dintre somnambulismele sale o nuvelă pe tema spitalului Salpetriere. căci bolnavul. Din când în când. bolnavul. trasând sus ultimul cuvânt al foii precedente. In această zi a scris şapte pagini consecutiv. în crizele sale succesive. după această perioadă. cu acelaşi caracter. pe de altă parte. Dar uneori însăşi forma delirului său sau actele care îl însoţesc pot să ne lămurească. îi atragem din nou atenţia asupra ace stui subiect. ultimele două cuvinte de pe ultima pagină scrisă cu douăzeci de zile în urmă. sistematic numerotate. îi vorbeşte acestui amic imaginar. căci el aude şi înţelege ceea ce i se spune. Bolnavul ia pana şi. somnambulismul subiecţilor precedenţi are drept caracteristică psihologică fundamentală delirul. Se extinse puţin şi asupra descrierii membrilor personalului medical. aceeaşi personalitate. cu toate că nu este lăsat să vadă foile deja scrise. el repetă în susul primei pagini ultimul cuvânt de pe pagina precedentă. o dată şi-a amintit ultimul cuvânt pe care-1 scrisese cu trei săptămâni în urmă. iar această a doua persoană este delirantă. din moment 70 ce demonstraţia ni se pare completă. fără a se întrerupe decât pentru a-şi aprinde câteva ţigări pe care i le-am oferit. făcând adăugiri şi trimiteri înapoi. Jurnalistul B. păstrează ea amintirea a ceea ce s-a petrecut în crizele anterioare? în multe cazuri este greu de ştiut. suflându-i-se în faţă şi apăsându-se pe un punct histerogen pe care îl are în partea stângă. căci văzul şi auzul sunt foarte active. fără ezitări. cerând câteva sfaturi. el este mai puţin concentrat în delirul său decât sergentul din Bazeilles. în starea de veghe. trecerea prin biroul de internări etc. în rezumat. Conştiinţa este deci prezentă la aceşti bolnavi pe parcursul crizei. este. După câteva momente. ca de obicei. deci. Stau la fel lucrurile în somnambulismul de al treilea tip? Cea de a doua personalitate. A doua zi. Am văzut că la somnambulii din primul tip diversele manifestări ale stării secunde sunt legate între ele şi unficate de amintiri. şi scrie o jumătate de pagină. cea delirantă. în timpul delirului. el începu să scrie şi umplu astfel. în următoarea zi el reîncepe şi. care ne arată foarte clar că el nu este un automat lipsit de conştiinţă.

într-un atac obişnuit. care. nu este nicidecum inconştient în timpul crizei sale. cum se produce. existenţa câtorva convulsii ale membrelor. CAPITOLUL III SOMNAMBULISMELE PROVOCATE Şansele de eroare în experien ţ ele de laborator. acela care se manifestă numai ca urmare a convulsiilor membrelor. cu toate că foarte detaliată. poate crea erori capitale asupra formei mişcărilor. care dintre toate ştiinţele biologice pare cel mai solid aşezată. este considerată un caz de isterie traumatică. reprezintă fazele mişcărilor tonice şi clonice care sunt atât de importante în celelalte atacuri de isterie. care falsifică adesea rezultatele. în ce consta el.) 5 Progres medical. Somnambulismid artificial. se dovedeşte a fi defectuos în mai multe privinţe. nr. Rolul psihologiei în studiul acestor probleme. se poate. atât de minunată în anumite cazuri. Experien ţ ele domnului Gurney. Progres medical. 1891. este perioada atitudinilor pasionale şi perioada delirului. Una dintre principalele cauze de neîncetate erori.în cazurile relativ complexe.ALFRED BINET Noi am folosit până acum cuvântul criză. nr. privind aceasta mai îndeaproape. încă din primele momente. şi nimeni nu se poate lăuda că nu a greşit. eminentul profesor s-a străduit să precizeze evenimentele fiziologice de care depind modificările de conştiinţă. a fost o explozie de entuziasm. Ar fi interesant de ştiut în ce condiţii precise se manifesta activitatea mentală a bolnavilor de felul lui F. entuziasmul s-a diminuat puţin. Dedublarea conştiinţ ei. la fiecare pagină pe care o începe. 6 „Se ştie că este obiceiul celor care scriu pentru tiparniţe să repete în susul fiecărei pagini ultimul cuvânt din pagina precedentă." 1 Părăsim aici istoria modificărilor spontane ale conştiinţei. ele reprezintă faza intelectuală a marelui atac. poate să se înşele şi să ia aparenţele drept realitate. (A se vedea G. Vom menţiona doar câteva cuvinte concise despre concluziile la care el a ajuns. iar observaţia domnului Mesnet.Guinon. Domnul Charcot admite că fenomenele somnambulice sau pseudosom-nambulice de ordinul celor pe care tocmai le-am studiat fac parte din marile atacuri isterice. dacă este folosit mai mult timp. NOTE De l'automatisme de la memoire ei du souvenir dans le somnambulisme pathologique. când studiul hipnotismului şi somnambulismului au fost repuse în drepturi de domnul Charcot. gesturile. 1891. este sugestia. asupra inteligenţei atât de subtile şi adesea atât de treze a persoanei pe care a adus-o în starea de somnambulism. în ciuda experimentatorului celui mai grijuliu şi mai prudent. Modifică rile memoriei. cu ajutorul scrierii automate. nu ne învaţă nimic. S-a rămas mult timp în incertitudine în legătură cu acest subiect. Ulterior.) 3 Vom arăta mai departe că această interpretare nu este probabil exactă şi că F. în textul original = bancnote împuţite. Modificările de caracter în somnambulisme. 21 et 23 juillet. Importanţa acestor experienţe şi mai ales valoarea lor psihologică au fost apreciate în mod complet diferit în aceşti ultimi ani. vom intra în domeniul faptelor provocate artificial. 20. s-a observat că aceste studii prezintă o mulţime de cauze de eroare. atitudinile şi chiar tăcerile sale. 4 în limba latină. se pare numai că sergentul din Bazeilles trăieşte o senzaţie de amorţeală şi alte câteva senzaţii subiective înainte de a intra în criza sa. Studiile domnului Charcot au fost făcute în principal cu intenţia de a repartiza fiecare dintre aceste fapte în cadrul lor nosografic. sunt în general puţin dezvoltate şi care prezintă aici o exagerare atât de considerabilă încât ele singure constituie aproape întreg atacul. însăşi anatomia. iar acest element convulsiv. metoda grafică. astfel. Supravie ţ uirea unei stâri somnambulice în starea de veghe. căci natura exclusiv psihologică a studiului nostru ne obligă să trecem rapid peste detaliile medicale. de altfel.) 2 Azi starea lui F. (Nota trad. Este treaba observatorului să vegheze. Bolnavul nostru nu ratează nici o ocazie de a face la fel. 20 et sq. trebuie s-o recunoaştem. se ştie. 73 . adică influenţa pe care operatorul o exercită prin cuvintele. (Union medicale. să se constate. orice procedeu de observaţie. Nu există în posibilitatea acestor cauze de eroare motive suficiente pentru a ne face să abandonăm o metodă fecundă. fără a-i acorda un sens bine definit. doua gândiri care coexista si care se ignora. oricât de redus. vom încerca să studiem fracţionarea personalităţii aşa cum apare ea în experienţele de laborator.

Psihologia hipnozei este ceea ce se cunoaşte cel mai bine. ba chiar s-a dorit să li se dea o explicaţie psihologică. Mijloacele eficiente de a provoca somnabulismul sunt foarte numeroase. de a ţine seama numai de observaţiile care se repedă şi se verifică la toţi observatorii. care par mai precise. să se explice modificările de conştiinţă prin experienţe dirijate asupra stării centrilor nervoşi. să se adauge la studiul funcţiilor psihice studiul funcţiilor fiziologice. caracterul. în general. iar subiectul adoarme. Ceea ce cunoaştem cel mai bine sunt modificările psihologice prezentate de subiectul hipnotizat. strălucitor sau nu. iar experimentatorul îl roagă să privească fix un mic obiect. dar cum aduce această idee somnambulismul? Este foarte ciudat că o persoană care nu a fost vreodată adormită şi căreia 1 se impune această idee de somn intră în această stare particulară care nu este deloc somnul normal şi despre care nu are nici o experienţă. ele valorează mai mult decât noţiunile false şi noi le preferăm ipotezelor fiziologice. A explica lucrul acesta prin sugestie înseamnă să te mulţumeşti cu o explicaţie 74 verbală. dar diversitatea lor. Modificările de caracter. pasele. să-i dea câteva sugestii. căci nu trebuie să ascundem faptul că toate aceste fenomene de conştiinţă pe care le descriem sunt adesea vagi. cum am mai spus-o. poate să ne ghideze în aceste cercetări. posedăm câteva reţete utile şi atâta tot. dar sunt în 3 realitate mult mai îndoielnice . Numai că este clar că această explicaţie nu merge prea departe şi că acei care afirmă că sugestia este singura cauză producătoare de hipnoză nu ne învaţă nimic despre mecanismul operaţiei. un jet de lumină electrică. de asemenea. căci. pot foarte bine să treacă neobservate. cum ar fi vertexul la isterici. nesigure. vederea se tulbură. faptul atât de caracteristic că la o persoană adesea hipnotizată totul. experimentatorii care plasează persoana în somnambulism au. Este probabil. absolut totul poate reuşi s-o adoarmă. observăm repede că el constituie pentru subiect un mod nou de existenţă. Adesea se poate întâmpla ca somnambulul să nu-şi abandoneze caracterul pe care 1-a avut înainte de a fi fost adormit. nimeni nu catadicseşte să studieze ceea ce este spontan în starea produsă. Mărturisim că ştim prea puţine lucruri despre aceste fenomene. Vechii magnetizori aveau dreptate când vedeau în somnambulism emergenţa unei a doua personalităţi. Nu examinăm aici această stare decât în raporturile sale cu teoria dedublărilor conştiinţei. observaţii la care se ajunge pe căi total diferite. apăsarea uşoară sau puternică pe o parte a corpului. atât de numeroase încât ne-ar trebui prea mult spaţiu pentru a da lista lor completă şi heteroclită. nu va fi inutil să reamintim în câteva cuvinte ce este somnambulismul hipnotic şi care sunt mijloacele de a-1 provoca. în ceea ce priveşte acest ultim punct. după câtva timp. incontestabil.ALFRED BINET DEDUBLAREA PERSONALITĂŢII INCONŞTIENTUL ŞI el trebuie să se îndoiască permanent de metoda sa şi de aparate. strângerea degetului mare. unde somnambulismul provocat a fost studiat în profunzime ca stare psihopatologică. înainte de a intra în materie. S-a încercat să se pună puţină ordine în aceste diverse procedee de hipnotizare. dacă ele există. Fără îndoială. Dacă rămânem la punctul de vedere psihologic pentru a caracteriza somnambulismul. Principala precauţie ce trebuie luată aici constă. toate aceste consideraţii ne fac să presupunem că tocmai cauzele psihologice joacă aici marele rol. Trebuie apoi remarcat că o modificare de caracter 75 . dar suntem obligaţi să ne mulţumim cu aceste noţiuni vagi. Unul dintre procedeele cele mai vechi cunoscute este acela al lui Braid. Mai întâi. la fel. Somnambulismul a fost provocat cu ajutorul sugestiei sau altfel? în ce constă această stare nouă? Prin ce diferă de starea de veghe? Ce transformări a suferit subiectul comandândui-se să doarmă? Va fi poate tot atât de greu de răspuns la această întrebare ca şi la precedenta. hipnotiza 0 persoană cu ajutorul unui zgomot monoton şi prelungit sau cu ajutorul unui zgomot violent şi neaşteptat. ba poate chiar sigur că aceste modificări au ca bază modificările materiale care se produc în centrii nervoşi ai somnambulului şi în alte părţi ale organismului său. subiectul asupra căruia se va experimenta stă aşezat. nu vom lua din descrierile 2 precedente decât ceea ce este esenţial . el constă în fixarea privirii. ar fi de dorit să se meargă mai departe. iar un spirit riguros nu poate fi satisfăcut de descrierea lor şi poate să declare că studiul lor nu are deloc un caracter ştiinţific. în sfârşit. adică alterările care se produc în inteligenţa şi sentimentele sale. pentru moment. cu un contur slab desenat. pleoapele se zbat şi tremură. Se mai poate. sunt tot atâtea mijloace care reuşesc. Cei mai mulţi dintre subiecţi adorm pentru că ştiu că se vrea ca ei să adoarmă: lucrul acesta este evident. un gest) şi. pentru a provoca somnambulismul hipnotic. la urma urmei. pe care-1 apropie de ochii săi în aşa fel încât să determine o convergenţă forţată şi obositoare pentru globii săi oculari. Pentru toate detaliile. se face linişte în jurul lui. uşurinţa excitaţiei necesare pentru producerea efectului (este suficient uneori un suflu. este singura flacără care. se poate apela la una din lucrările noastre 1 anterioare . Cauzele sunt multiple. dar ignorăm complet natura acestor fenomene pur fiziologice şi tot ce s-a scris despre acestea mi se pare a ţine de fantezie. pe care nu le vom mai reproduce. Personalitatea este constituită din două elemente fundamentale: memoria şi caracterul. poate că în somnambulismul provocat nu se distinge întotdeauna clar de cel din starea de veghe.

unele spun că se simt „caraghioase. în acest fel. punându-le pe o anumită cale. iar Braid a putut spune. încât este inutil să cităm nume. ceea ce memoria normală nu o face niciodată. Am văzut producându-se asemenea fenomene în dedublarea spontană a personalităţii şi în special în cazurile în care starea secundă durează timp de mai mulţi ani. 2) din contră. adus în starea de somnambulism. de asemenea. la trezire. atunci când intră pentru prima oară în viaţa somnambulică. subiectul nu-şi aminteşte de nimic. Să reţinem doar acest fapt curios că multe persoane. că somnambulismul artificial este o divizare de conştiinţă. S-a remarcat de mult timp că memoria este cea care furnizează principalul semn al noii stări şi permite să fie distinsă de starea anterioară. repetăm. şi care manifestă în afară o modificare importantă a organismului fizic. Două propoziţii rezumă principalele modificări ale memoriei. el îşi aminteşte. el este obligat să privească ce oră este pe o pendulă pentru a şti cât timp a fost lăsat în starea de somnambulism. există amintiri care uneori pot fi regăsite mai ales la anumiţi subiecţi care au un somnambulism uşor. continuitatea psihică a stării de veghe şi a somnambulismului este stabilită. când se află în starea secundă. căci foarte adesea acest răspuns este în mod clar dictat de sugestiile anterioare. Conform celei de a doua propoziţii stabilite de noi. pentru că ea îmbrăţişează simultan cele două existenţe psihologice. cufundaţi în somnambulism. Din nefericire. nu numai de somnambulismele sale anterioare. care are cel mai adesea o origine internă. Am găsit deja această superioritate a memoriei somnambulice în observaţiile somnambulismului natural. când este vorba să-şi amintească anumite particularităţi ale stării normale. O ultimă remarcă despre modificările personalităţii pe care le produc somnambulismele artificiale. în senzaţii inconştiente. de exemplu. Cartea vieţii somnambulice se închide la trezire. interogarea somnambulilor nu aduce întotdeauna un răspuns satisfăcător. nu-şi aminteşte nici un eveniment petrecut în timpul somnambulismului. Nu aşa stau lucrurile cu cel de al doilea element al personalităţii. ele găsesc că totul este schimbat. bolnave care afirmă că sunt în somnambulism. cu atât mai mult este posibil ca subiecţii să fie dirijaţi spre amintirile lor dacă li se dă o sugestie pozitivă de a-şi aminti totul la trezire. Somnambulul prezintă. pot să-şi amintească ordinul primit şi. o curioasă modificare în întinderea amintirilor sale şi se poate produce la el acelaşi fenomen obişnuit de amnezie ca şi în variaţiile spontane de personalitate. ei îndeplineau o acţiune comandată. am văzut că Felida. iar persoana normală nu poate să o citească. Ne grăbim să adăugăm că nimic nu este absolut constant în fenomenele acestea atât de delicate. Exactitatea primei propoziţii a putut fi verificată uşor de către toţi cei care au făcut experienţe sau au asistat la acestea. subiectul regăseşte într-un somnambulism nou amintirile primelor somnambulisme şi îşi aminteşte. altele. cât şi pe prima. Cel mai adesea. se favorizează trezirea din amintirile somnambulice. Se găsesc. tocmai în timpul somnambulismului memoria atinge maximum de extensie. care durează puţin şi sunt provocate de excitaţii uneori de o lejeritate extremă. bizare". starea sa de veghe. este lăsată în această stare timp de o oră şi chiar mai mult şi se foloseşte timpul pentru a se face pe ea o mulţime de experienţe. vorbind foarte clar. nefiind decât un element accesoriu. atunci. memoria. ajunge cu prisosinţă pentru a concluziona că somnambulismul provocat prezintă aceleaşi caractere de memorie ca şi somnambulismul natural. îşi aminteşte în acelaşi timp această stare. a căror exactitate. dacă i s-au prezentat persoane în timpul stării secunde. O modificare atât de radicală nu se produce în general în stările de somnambulism provocat. Se poate chiar sublinia că somnambulul.ALFRED BINET DEDUBLAREA PERSONALITĂŢ II ŞI INCONŞTIENTUL şi mai ales o modificare de tonus emoţional este un fenomen important. surprinşi asupra faptului în momentul trezirii ei pot să-şi amintească acţiunea pe care tocmai o executau. are mai multă memorie decât aceeaşi persoană trează. el nu le recunoaşte la trezire. dar chiar şi de evenimente care aparţin stării de veghe. chiar dacă i se arată o scrisoare pe care a scris-o în somnambulism. trăiesc un sentiment de mirare. Acest ansamblu de fapte. repetându-le. el poate să-şi recunoască scrisul. trezindu-i brusc în timp ce. a fost verificată de un atât de mare număr de autori. când se aduce o persoană în starea de somnambulism. ajutându-le puţin. într-adevăr. pe bună dreptate. Cu toate că ideea pe care un individ şi-o face despre personalitatea sa nu constituie această personalitate. ele repetă pur şi simplu ceea ce au auzit zicându-se. Dar acestea sunt artificii care nu diminuează exactitatea regulii puse. în starea sa de veghe. aşa cum în mod ingenios a procedat domnul Delboeuf. uitarea rămâne o lege în imensa majoritate a cazurilor şi aproape toţi observatorii sunt de acord să o recunoască. primele cuvinte dintr-o poezie care tocmai li s-a recitat. adică de starea normală. afirmă că nu mai sunt aceeaşi persoană 77 . de exemplu. Aşadar. care însoţesc somnambulismul hipnotic provocat: 1) subiectul. dar nuşi aminteşte să o fi scris şi nu poate spune nici un cuvânt din conţinutul scrisorii. este interesant de constatat cum anumite persoane plasate în somnambulism îşi reprezintă starea lor.

de exemplu. în această stare. cealaltă somnambulismul. ea nu-şi aminteşte nimic. prezenta foarte clar acest fenomen. planşeta. chiar dacă mâna şi braţul său nu sunt insensibile şi pot percepe presiunea şi înţepătura.Şi cum vă numiţi. să simtă mişcarea şi să-i ghicească natura. fără ca subiectul normal să aibă cea mai mică bănuială despre aceasta. dar nu le vorbeşte cu aceeaşi familiaritate ca în starea de veghe. în timp ce scrisul se derulează. s-a citat o cifră. Mâna subiectului scrie. nu este o uitare de complezenţă. Eul său normal este complet dezinteresat de cele ce se întâmplă. o conştiinţă distingându-se prin limbaj de celelalte personalităţi care coabitează în acelaşi individ. în ciuda promisiunii unui suveran — mijloc folosit de Gurney ca criteriu de sinceritate —. „La trezire veţi face asta sau asta. există chiar aici câteva probleme psihologice foarte interesante. ca de obicei. caracterul. mi-ar face o mare plăcere. emoţiile 78 . despre care n-am fi avut nici o idee citind. ele vorbesc de această persoană ca de una străină. subiectul nu percepe nimic. Vom lua un exemplu de la domnul Pitres: „O tânără femeie pe care am putut-o studia pe îndelete. trebuie să existe la bolnavii de acest fel. interpus. ne va arăta că un rest din viaţa somnambulică poate subzista în starea de veghe. subiectul pe care tocmai l-am trezit nu caută deloc să pună mâna pe planşetă sau să ia un creion. vă rog? . am întrebat-o într-o zi. Soţul său era soţul prieteniei sale Marguerite şi nu al ei. 79 II Experimentul. . am văzut că pe când viaţa normală se dezvoltă. care este în multe cazuri inferior observării faptelor spontane. care fac experienţa foarte puţin atractivă.Dar cine sunteţi. aici este o modificare a fenomenului care rezultă din faptul că subiectul îşi concentrează atenţia. nu simt niciodată nimic. este o uitare sinceră şi atât de profundă încât. spunea ea: nu este mulţumită. Ceva din toate acestea s-a petrecut aici. a fost contrariată. îi plăceau mult lichiorurile şi renunţa la ele pentru a nu-şi supăra mama. i se aşază un creion între degete sau i se pune mâna pe o planşetă specială prevăzută cu un creion şi i se ascunde mâna şi instrumentul cu ajutorul unui ecran mare.Nu ştiu." Vom avea destule ocazii să vedem. în condiţii diferite. pentru că i s-a interzis." El nu dă dovadă de nici o spontaneitate. orice ar face. In forma în care experienţa a fost făcută de Gurney. la primele experienţe. în mod pasiv. ea recunoaşte toate persoanele cu care a fost în relaţii zilnice. în mai puţin de un minut mâna se agită şi scrie. observaţiile despre somnambulii naturali şi care. este animată de o mişcare spontană şi îi antrenează mâna. Când era adormită. îşi lasă pusă mâna pe instrument şi. Una din experienţele care demonstrează cel mai bine lucrul acesta o datorăm lui 4 Gurney. totuşi. cum ar fi făcut cu siguranţă dacă ar fi reacţionat la o sugestie precisă. de asemenea. subiectul trăieşte o senzaţie subiectivă destul de bizară. uneori el reuşeşte. Daţi-mi repede un pahar». dar eu sunt liberă. toate amintirile din somnambulism sunt pentru moment şterse. el nu sesizează nimic şi există persoane care. iar el nu ştie că mâna sa scrie. nu vorbea despre ea decât la persoana a treia: «Marguerite este suferindă astăzi. Atunci. el permite să examinăm un fapt sub un mare număr de faţete şi face uneori să apară fenomene noi. după ce a fost hipnotizată. că instrumentul. Ce devine atunci acea existenţă supraadăugată în timpul acestei eclipse temporare? Ea avea amintirile. răspunse ea.Oh! da. condiţiile speciale în care se produce sunt încă şi mai curioase. iar ceea ce scrie sunt tocmai cuvintele auzite de subiect în starea de somnambulism şi pe care Eul său normal din starea de veghe nu le cunoaşte. Am văzut separaţia celor două existenţe psihologice care constituie una viaţa normală.ALFRED BINET din starea de veghe. s-a recitat o poezie în faţa unei persoane care este în somnambulism artificial. S-a spus un nume. dar o iubesc mult pe Marguerite şi când este necăjită asta mă întristează». nu i s-a dat nici o sugestie deosebită referitoare la cuvintele pronunţate.. Să mai adăugăm câteva detalii pentru a completa fizionomia fenomenului. subiectul nu poate regăsi nici un cuvânt din ceea ce s-a spus la urechile lui cu câteva momente mai înainte. este trezită persoana. cercetând mai în profunzime. în schimb. Marguerite X. Stăpânind stările somnambulice. Oare toate aceste activităţi somnambulice dispar atunci când viaţa obişnuită îşi reia cursul? Observaţia simplă nu ne spune nimic. . i se pare. i s-ar fi spus. Marguerite nu bea. de exemplu. prezintă totuşi un mare avantaj. experimentatorul. . Ea nu-şi mai tutuieşte părinţii. asupra cărora vom reveni când vom descrie un mare număr de fapte. i se ia mâna. mişcarea este uneori însoţită de senzaţii tactile dureroase. pentru a vorbi în numele Margueritei? . Rezultatul acestei experienţe este foarte curios. psiholog englez de mare talent . DEDUBLAREA PERSONALITĂŢII ŞI INCONŞTIENTUL ţi preocupările sale. spune el. multiplicând şi variind la infinit condiţiile observaţiei. trebuie să fie lăsată în pace.Sunt prietena ei. experimentatorii au reuşit să descopere câteva fenomene extrem de instructive. «Vreţi un pahar de lichior de anason? a fost întrebată. fără să ştie ce se vrea de la el. pe care observaţia pasivă le-ar fi aşteptat în zadar. cu puţin exerciţiu. s-a povestit un fapt. dacă.

pe urmă. Astfel. studiindu-i pe isterici. par Binet et Fere. în el sunt două persoane. Vom studia acum personalităţile coexistente. cele două conştiinţe trăiesc una altături de alta. şi alta care scrie. totuşi. Toate cazurile au în comun faptul că un ansamblu de fenomene psihologice. ci îţi poate spune că s-a folosit de planşetă şi că a scris cu adevărat acele cuvinte. este adevărat. ba chiar să-1 forţăm să facă calculul după trezirea sa etc. fără ca să aibă cunoştinţă. după cum pretinde el. spunem noi. deosebirea este neînsemnată şi. la somnambulii naturali. în unul şi acelaşi moment. un mic punct luminos alături de o mare vatră plină de lumină. Este o colecţie de fenomene psihologice care rămân izolate de conştiinţa sa normală şi care. 2 Somnambulismul pe care îl descriem nu diferă de somnabulismu! natural şi de somnambulismul de criză prin faptul că este provocat. Gurney s-a străduit mai întâi să arate că tocmai viaţa somnambulică supravieţuieşte în sânul vieţii normale restabilite şi în acest sens el a observat că dacă readucem subiectul în stare de somnambulism după experienţa scrisului el îşi aminteşte nu numai cuvintele scrise. Memoria leagă deci două stări şi demonstrează unitatea lor psihologică. fac corp aparte şi trăiesc în afara conştiinţei normale. Acest exemplu trebuia să ne servească drept tranziţie între studiile de care ne-am ocupat până aici şi acelea care vor umple cea de a doua parte a acestei cărţi. scrisul automat repetă fidel fraza spusă subiectului în timpul somnambulismului şi chiar dacă a fost strigat cu numele său. ele formează o mică conştiinţă alături de cea mare. care vorbeşte cu asistenţii. Nu are importanţă. persoane cu o perfectă sănătate. nu se şterge întotdeauna complet în momentul întoarcerii la starea de veghe. fără a i se da timp să termine calculul. de altfel. spunându-i-se fraza. ea şi-a regăsit Eul său normal. O altă preocupare a lui Gurney. dacă i se pune mâna pe planşetă. Cunoaştem succesiunea regulată a personalităţii. îl termină în stare de veghe. aceste conştiinţe secundare. Să ne oprim un moment în faţa acestei situaţii psihologice. vom cerceta subiectul în starea de veghe şi vom descrie procedeele capabile să releve diviziunile conştiinţei care au loc în el. numele va fi reprodus ca tot restul. dar folosirea anumitor artificii de experimentare arată partea inteligenţei în aceste fenomene de scriere. într-adevăr. un rest de viaţă somnambulică. a fost de a recunoaşte că fenome nul memoriei. dar este important să adăugăm că Gurney nu a studiat deloc în mod special şi exclusiv acest gen de bolnavi. vom vedea că această succesiune poate face loc unei coexistenţe. NOTE Le Magnetisme animal. Importanţa rezultatelor obţinute de Gurney este evidenţiată şi de faptul că acest savant a reuşit primul în Anglia să recunoască dedublarea personalităţii la hipnotizaţi şi că şi-a făcut cercetările fără să aibă cunoştinţă de cele care 5 aveau loc în Franţa aproape în acelaşi timp . în ea supravieţuieşte. pe care tocmai a depăşit-o. sunt dotate cu conştiinţă. Bibliotheque scientifique internaţionale. Caracteristica experienţelor lui Gurney consistă în explorarea memoriei unei persoane căreia nu i s-a adresat nici o sugestie specială. Am inclus observaţiile lui Gurney în acest capitol.de altfel. alternanţa în somnambulismele naturale şi în somnambulismele hipnotice. Prin procedeul delicat şi ingenios al scrierii automate. aceste stări pot supravieţui. Este o stare de dedublare. dacă este trezit brusc. Vom sublinia cu această ocazie DEDUBLAREA PERSONALITĂŢII ŞI INCONŞTIENTUL că istericii nu sunt pentru noi doar subiecţi de selecţie. pentru că este uşor de a li se recunoaşte exactitatea. Ei sunt foarte discreţi şi rezervaţi când vorbesc de pacienţii lor şi pare că se tem adesea să aplice diagnosticul de isterie persoanelor care au. diviziunea conştiinţei. câte litere se găsesc într-o anumită frază. aceasta este o afirmaţie pe care o fac adesea autorii englezi. prima nu se ocupă de ceea ce face a doua. unde nu este vorba decât de isterici. Abandonând precedentele cercetări asupra somnambulismului. condiţia secundă. condiţia secundă succede primei condiţii. rugându-1 să le adune. există o alternanţă. în general. putem provoca în mod artificial somnambulismul de criză şi somnambulismul 1 . la care se amplifică fenomenele pe care le vom regăsi întrun anumit grad la o mulţime de persoane care nu sunt nici atinse şi nici măcar suspecte de nevroză isterică. căci este pentru prima dată când o întâlnim: persoana pe care se experimentează a revenit la starea de veghe. psihologul englez a demonstrat persistenţa în starea de veghe a stărilor somnambulicilor. nu are deloc caracterul unei repetiţii mecanice şi neinteligente. Persoanele care sau supus experimentelor sale sunt. şi-a reluat şirul obişnuit al ideilor sale. poate fi întrebat. bine coordonate între ele şi care îşi sunt suficiente. una care este persoana normală. nu ajung în primul plan decât atunci când conştiinţa principală se estompează. care relatează aceste curioase experienţe.ALFRED BINET El nu acordă nici atenţie şi nici bunăvoinţă micii operaţii care are loc. Eul somnambulic. Se poate spune că în acest moment este într-o stare de dedublare. pot coexista cu gândirea normală şi pot să creeze fenomene complexe de divizare a conştiinţei. este posibil să i se dicteze subiectului în somnambulism mai multe cifre. atestat de scrisul automat. crize notorii de nervi. se apropie mult de ceea ce am studiat în capitolele precedente. de exemplu. el poate fi astfel determinat să facă calcule mult mai complicate.

Există. Soc. Psyhical Rersearch. mi-am modificat vechile opinii. fără îndoială. 1887. Pentru a evita confuzia. încă slab cunoscute. Psych. alte deosebiri. toate aceste probleme sunt departe de a fi elucidate. PARTEA A DOUA P E R S O N A LĂ Ţ IL E IT C O E X IS T E N T E . 5 Myers. p. Research. 369. The work of Edmund Gurney.ALFRED BINET natural. vom da somnambulismului experimental denumirea de somnambulism hipnotic. Proceeding Soc. în legătură cu acest aspect important. 295. 3 Cititorii care cunosc scrierile mele anterioare vor lua aminte că. 4 Proc. december 1888.

anterior epocii când faptele dedublării au putut fi observate direct. acelea. Anglia şi în alte părţi. Mişc ă rile de repeti ţ ie. Observa ţ ia domnului Taine. Rolul sugestiei. de teoriile care au fost emise de filosofi asupra micilor conştiinţe distincte şi asupra dedublării Eului.CAPITOLUL ÎNTÂI INSENSIBILITATEA ISTERICILOR. aici. Nu vom ţine seama. Dar există motive pentru a abandona această ordine a expunerii. urmând ordinea pe care am adoptat-o în primele capitole. ACTELE SUBCONŞTIENTE DE REPETIŢIE Istoria problemei. Repetarea inconştienta a unor mişcări voluntare. Corectarea unei greşeli de ortografie. bineînţeles. să clasăm faptele demonstrate sau demonstrabile şi să le distingem 85 . acelea care s-au manifestat în afara laboratoarelor. Aceste teorii. Mişcările inteligente pe care le putem provoca într-un membru anesteziat. o mare parte de adevăr. principalul motiv este acela că fenomenele spontane de dedublare simultană sunt fenomene ale spiritismului. în aceşti ultimi ani. Principalele sale caracteristici. Pericolele simulării: mijlocul de a le evita. Doua condiţ ii principale ale divizării conştiinţ ei: anestezia si distracţ ia. în definitiv. şi care au fost reluate şi analizate în ultimul timp. să descriem în primul rând fenomenele spontane. I Problema personalităţilor multiple şi coexistente a suscitat. Ar trebui. Cu toate că ar fi posibil să descurcăm «este iţe. totuşi această parte a fost în aşa măsură obscu-rizată de naivitatea unora şi de perfidia altora. nu pot figura în istoria unei probleme care nu a progresat decât în ziua în care ea a luat forma experimentală. căci acestea sunt fenomenele profunde. un mare număr de cercetări. Fatalitatea lor. în Franţa. Definirea mai multor specii de sugestie. dar istoricul problemei se reduce la foarte puţin. încât spiritele înţelepte au încercat întotdeauna un mare scepticism. este clar că dacă aceste fenomene conţin. adică mesele rotitoare şi invocările spiritului. caracterele lor. faia ştirea subiectului. după cum credem noi. Anestezia isterică. Caracterul tor psihologic. Or. Mişc ările de repeti ţ ie provocate de excita ţ iile tactile insensibile sau de excita ţ iile vizuale inconştiente. Mişc ă rile grafice. Bâlbâială scrierii. care datează din vremea lui Leibniz. pe care teoriile unei şcoli sau unui şef de şcoală le-au modificat cel mai puţin"şi care reflectă cel mai fidel adevărata natură a lucrurilor. durabile. Difuzarea mişc ărilor inconştiente.

auzul. dar căruia nu i s-a înţeles valoarea reală decât în aceşti ultimi ani. de exemplu jumătatea stângă. Principalele semne sunt coborârea temperaturii părţilor insensibile. examinaţi în stare de veghe şi în afara crizei lor convulsive. pot lua un caracter psihic şi constitui inteligenţe parazite. sub forma unei mici plăci pe piele. Autenticitatea anesteziei se demonstrează cu ajutorul unor trăiri variate. interesând în grade diferite sensibilitatea generală. datorită. fără a trezi nici cea mai mică senzaţie de 3 durere. dacă vreţi. vom arăta care sunt condiţiile cele mai frecvente în care putem observa coexistenţa celor două Euri distincte. sau gheara diavolului. eminentul autor a 1 publicat-o în prefaţa cărţii Despre inteligenţă . fraze întregi. totuşi. una despre care are conştiinţă. de exemplu. cum sunt văzul. de exemplu. vorbind. uneori ea năpădeşte corpul întreg. din primele pagini. când citeşte. multe altele. forma contracţiei musculare. dar acelea pe care le vom examina sunt singurele care au fost observate 2 până în prezent . ea a fost culeasă de domnul Taine. pe care l-am numit altădată marca posedaţilor. Textul se termină întotdeauna cu o semnătură. Ele sunt în număr de două. concentrarea atenţiei DEDUBLAREA PERSONALITĂŢ II ŞI INCONŞTIENTUL asupra unui punct unic. care poate să ne servească drept introducere la cercetările recente. cum se întâmplă în isterie. prelungirea timpului de reacţie şi. este insensibilitatea. cântând. şi poartă amprenta unor gânduri intime. Se găseşte la un mare număr de isterici. coexistând cu primul. Primul este insensibilitatea isterică. cu cauze organice. absenţa strigătului de durere sau a expresiei de surpriză când se excită brusc şi puternic regiunea insensibilă. fiecare având o operă. pe care autorul nu vrea să-1 divulge. ci este o atitudine deosebită a spiritului. adesea simple. dar uneori foarte complicate. a două voinţe. fără ştirea bolnavului. absenţa hemoragiei după înţepături. Există. una pe scenă. Mişcarea degetelor şi a creionului este rigidă şi pare automată. fără să-şi privească hârtia. Nici unul dintre aceste fenomene nu are valoarea unui semn constant. rezultă din această stare de concentrare că spiritul devine distrat pentru restul şi oarecum insensibil. Pentru a stabili de îndată planul expunerii noastre. mai mult. Sediul şi întinderea insensibilităţii isterice sunt foarte variabile. dar prezenţa unora este o serioasă garanţie pentru observator. Vom studia succesiv aceste două condiţii ale divizării conştiinţei. aceste acte pot fi de natură psihică şi să manifeste o inteligenţă care va fi prin urmare distinctă de cea a subiectului şi va constitui un al doilea Eu. simţul muscular şi simţurile speciale. scria. aceea a unei persoane moarte. fie de simplele absurdităţi. sinceritatea sa este perfectă. şi. „Manifestările spiritiste ele însele — spune domnul Taine — ne arată coexistenţa. carte care are mai mult de douăzeci de ani de la apariţie şi care. în acelaşi timp. a două acţiuni distincte. ba chiar şi fără a fi perceput contactul . noi nu putem începe aici. alta în culise. fără îndoială. nu este o alterare a sensibilităţii. la alţii. pipăitul. ciupi. dacă o parte a corpului unei persoane este insensibilă. de asemenea. a cărei distribuţie nu se explică prin nici o particularitate anatomică sau psihologică cunoscută. un studiu atât de dificil. lipsa oboselii. nu ne rămâne de semnalat decât o singură observaţie. complicându-se ca în cazul precedent. de aici rezultă că anumite acte. diminuarea forţei musculare voluntare măsurată cu dinamometrul. ea declară că la capătul paginii nu are nici o idee despre ceea ce a aşternut pe hârtie." Vom încerca acum să studiem mai îndeaproape şi în toate detaliile această curioasă situaţie psihologică a unei persoane în stare de dedublare. trăind cot la cot cu personalitatea normală. Suntem deci obligaţi de a amâna pe ceva mai încolo studiul spiritismului. mirosul şi gustul. fără să fie conştient de ceea ce scria. pe care o putem înţepa. iar celalaltă despre care nu arc conştiinţă şi este atribuită unor fiinţe invizibile. pot să se petreacă în corpul unui isteric şi fără ştirea lui. prin anumite semne fizice care le însoţesc frecvent. în acelaşi individ. pe de altă parte. prezenţa simultană a două serii paralele şi independente. a unui alt fundal mental. O a doua condiţie poate duce la divizarea conştiinţei. centrii nervoşi în relaţie cu această regiune insensibilă pot să continue să acţioneze. acest stigmat. Acest fel de a vedea . este mirată. este o observaţie foarte clară de dedublare mentală spontană. un stigmat cunoscut de foarte mult timp. uneori alarmată. ea ignoră ceea ce se petrece aici şi. Am văzut o persoană care. or. Această eliminare fiind făcută. a doi centri de acţiune sau. insensibilitatea. şi o operă diferită. Ne-am înşelat mult timp asupra adevăratei naturi a anesteziei isterice şi s-a comparat cu o anestezie obişnuită. arde şi excita în cel mai violent mod. în ochii mei. adesea nu ocupă decât o jumătate de corp. în sfârşit.ALFRED BINET fie de teoriile fără fundament. întreruperii nervilor conducători de impresii. conţine indicarea aproape a tuturor rezultatelor psihologiei contemporane. ceea ce deschide calea acţiunilor automate. se limitează la o mică regiune a trunchiului sau a membrelor şi se prezintă. iar aceste acţiuni. care nu le cunoaşte. Scrisul este altul decât scrisul său obişnuit. a două persoane morale juxtapuse în acelaşi creier. Cu siguranţă se constată aici o dedublare a Eului.

se execută la acest braţ. uneori pare să judece şi să raţioneze. nu la toţi. acelor oscilaţii care se observă uneori şi ale căror cauze sunt atât de greu de sesizat. iar astăzi ştim că anestezia isterică nu este o insensibilitate adevărată. să presupunem că avem sub ochi unul dintre aceşti subiecţi de elită şi să vedem ce se întâmplă. formele atât de complexe ale sensibilităţii tegumentelor sunt disociate. în starea de veghe. la curenţii electrici şi să rămână accesibilă la una singură dintre aceste excitaţii. Să începem cu mişcările de repetiţie. sau se animă un deget cu mişcări alternative de flexiune şi extensie. în membrul insensibil 4 mişcări inteligente . Din contră.ALFRED BINET DEDUBLAREA PERSONALITĂŢII ŞI INCONŞTIENTUL trebuie complet abandonat. abia dacă se redresează atunci când îl abandonăm. a te aşeza. sau dacă nu este cumva mai probabil ca ele să aparţină unei conştiinţe secunde. măsurându-i întinderea memoriei şi acuitatea percepţiilor. pentru a nu presupune nimic nici într-un sens. cu încetineală sau rapiditate. Lucrurile fiind astfel dispuse. o mişcare regulată. dar este destul de greu să studiem la un om normal activitatea inconştientă. în acest fel nu vom avea de supravegheat noţiunile care ar putea fi furnizate subiectului de un rest de sensibilitate. această activitate se arată a fi mai ales de rutină. se va vedea încetineala mişcării pentru un anumit timp. ci doar unora pe care vom învăţa mai târziu să-i recunoaştem. care variază în funcţie de subiect. Aceste modificări atât de numeroase ale sensibilităţii la isterici l-au făcut să creadă pe observatorul neprevenit că este o simulare. care de fapt nu există. prezentând o anestezie superficială şi profundă şi o pierdere a simţului muscular. de exemplu. anumite regiuni pot să nu-şi piardă în acelaşi timp sensibilitatea de contact la presiune. dar acestea sunt judecăţi şi raţionamente vechi. la braţul drept. sensibilitatea abandonează suprafaţa tegumentelor şi se păstrează în părţile mai profunde. la temperatură. la aceşti bolnavi. masa musculară. şi chiar mai mult. Nu este necesar să adormim subiectul. pumnul. executate involuntar şi inconştient. determinată pur şi simplu de faptul că personalitatea bolnavului este ştirbită. ea inventează puţin. Vom alege pentru aceste experienţe o femeie isterică la care constatăm o insensibilitate întinsă la un membru întreg. în tot cazul. Aceasta vrea să zică pur şi simplu că mişcările nu sunt cunoscute de subiect. este o insensibilitate psihică. pe care ea le repetă. din repetiţii. dacă nu suntem avertizaţi. cuvântul inconştient nu are decât un sens cu totul relativ. în general. sau se poate produce contrarul. în tot cazul. prin urmare. este uşor — sau cel puţin în anumite cazuri — de a provoca. în plus. Singurul dispozitiv al experienţei constă în a-i ascunde braţul anesteziat. inconştiente. prin dezagregare mentală. niciodată nu se poate spune că s-au luat destule precauţii. îl luăm în starea sa normală. Când se experimentează pe isterici. A merge. întreţinând o conversaţie cursivă. inconştiente pentru subiect. fără să-1 supunem nici unui fel de pregătire. sunt tot atât de inconştiente în ele însele şi pentru ele însele. articulaţiile îşi pierd sensibilitatea şi devin indolore când le apăsam cu putere. la alţi bolnavi. mişcările au fost numărate. este o insensibilitate prin inconştienţă. rămân ignorate de el şi. dacă aceste fenomene. acestea sunt cele mai simple şi poate cel mai uşor de produs. sau chiar complet dedublată. mişcarea este atât de uşoară şi atât de fugitivă încât. vom substitui termenului de inconştient pe acela de subconştient. Vom asista la apariţia unei inteligenţe inconştiente. supraveghindu-se cu destulă grijă. Pentru a simplifica lucrurile. Existenţa fenomenelor inconştiente la isterici nu ne miră. Vom spune imediat că tocmai a doua soluţie o vom prefera. a întoarce pagina unei cărţi sunt acte pe care le executăm fără să ne gândim la ele. nu se ridică la demnitatea unei personalităţi independente. va fi avantajos ca sensibilitatea bolnavului ales să prezinte o stare relativ fixă şi să nu fie supusă acelor schimbări. S-a dat adesea mişcărilor şi actelor care pot să se producă în condiţiile precedente numele de mişcări inconştiente. putem spune. mişcarea comunicată poate fi repetată de mai multe ori şi chiar noi am văzut isterici la care repetiţia are loc de ma i mult de o sută de ori. sau se roteşte antebraţul în jurul cotului. nu o remarcăm. printr-o altă complicaţie. pe care l-am închis şi deschis de mai multe ori mai înainte. nici în altul. după ce vom fi descris toate faptele experienţei. Condiţiile de studiu sunt cu atât mai favorabile cu cât ne adresăm unor subiecţi isterici. în consecinţă. pielea poate rămâne sensibilă. făcută din obişnuinţă. la unii mişcarea comunicată se prelungeşte foarte puţin. vom putea chiar să intrăm în comunicare cu ea şi să o dirijăm. căci fiecare dintre noi poate. Braţul insensibil al subiectului fiind ascuns de un ecran. vom avea grijă să alegem o bolnavă ale cărei braţe să fie complet şi total insensibile. fără ştirea bolnavului. vom examina. în timp ce ţesuturile subiacente. dacă se abandonează brusc membrul în mijlocul acestui exerciţiu. Frecvent. ca o mişcare de du-te-vino spre gură. 89 . să surprindă o serie de acte automate. Sau încă. rareori este vorba de o dezvoltare notabilă şi aproape niciodată. experimentarea practicată asupra acestui fenomen atât de banal al isteriei ne va permite să studiem mai îndeaproape un caz cu totul remarcabil de dezorganizare a personalităţii. într-un cuvânt. fără întrerupere. ducându-i-1 la spate sau utilizând un ecran. Numărul „o sută" nu este o metaforă.

Uneori repetiţia are loc imediat ce experimentatorul încetează să ţină mâna insensibilă. au mai multă memorie. dar dacă cuvântul este lung. se înşeală cel mai adesea. alteori se scurge un timp de repaus. Dacă ar trebui să folosim o comparaţie. uneori creionul trasează pe hârtie câteva linii uşoare. mâna bolnavului. ea continuă mult timp. Până aici. mâna cade pe partea în care o abandonăm. Fireşte. nu are cunoştinţă nici de mişcările pe care experimentatorul le imprimă mâinii sale. La subiecţii care nu reproduc nimic. rămâne în poziţia dată. în acest ordin de experienţe. pare că ezită. apoi mâna se pune în mişcare.ALFRED BINET Bineînţeles că aceste diverse mişcări rămân necunoscute subiectului. este interesant de supravegheat fenomenul repetiţiei. ţinând corect creionul. Astfel. se abandonează mâna bolnavului. de care va trebui să ţinem seama. în momentul în care mâna insensibilă ajunge la litera inexactă. cea mai delicată şi poate cea mai interesantă este repetiţia unor mişcări grafice. Alte mâini se arată mai inteligente. dar nimic nu se întâmplă. când subiectul ţine un creion în mâna sa insensibilă. cuvinte formate din mai multe litere şi chiar fraze întregi. spiritul său rămâne aproape complet străin de 5 experienţă . fie după câteva secunde. el răspunde aproape întotdeauna: „Nu ştiu". nu rareori se poate vedea mâna reproducând caracterele pe care subiectul se declară incapabil să le descifreze. în general. în plus. că deşi nu au percepţia conştientă a mişcării pasive. se percepe uneori un fin tremur în pumn şi în degete. nu o urmează pasiv pe aceea a experimentatorului. Apoi începe experienţa. istericii pot să o repete adesea cu mai multă exactitate decât un subiect normal. dar dacă este vorba de continuat o linie. uneori subiectul percepe uşoare zgomote produse de frecarea hainelor sale şi trage concluzia că i se atinge braţul sau că i se mişcă. nici de acelea pe care mâna sa le repetă cu docilitate. Există însă mari deosebiri de la un bolnav la altul. o adevărată mână de manechin. având grijă să se lase extremitatea creionului aplicată pe o foaie albă. 91 . în acest moment. să intervină senzaţiile inconştiente. cifre. oarecum la nesfârşit. Se poate reproduce acelaşi act de repetiţie provocând în membru contracţii faradice sau mişcări reflexe. aici se produce în acest caz ceva mai mult decât o repetiţie de mişcare. Cu ce grad de exactitate este reprodusă mişcarea? Dacă facem încercarea pe un subiect normal. se simte o senzaţie aparte de rezistenţă. o corectează şi restabileşte cuvântul cu ortografia sa exactă. în care se alterează voit ortografia. pe bună dreptate. la unele isterice. pentru ca imediat apoi creionul să reproducă toate acestea. atunci când se scrie cu mâna un cuvânt cunoscut. La fel. în timpul acestui act. de exemplu. o mişcare circulară. senzaţiile cutanate sunt traduse în echivalentele lor grafice. Nu la fel se întâmplă la isterici. ele sunt capabile să reproducă în aceleaşi condiţii semne luate din limbajul scris. dar el nu primeşte nici o impresie directă venind de la membru. aceste două degete se apropie pentru a strânge creionul. cu toate că este totdeauna subconştientă. a cărui mână este sensibilă. litere izolate. repetiţia ni s-a părut maşinală. ca şi cum ar ghici-o. din contră. Reproducerea se poate face nu numai cu ocazia mişcărilor grafice comunicate. mâna rămâne moartă şi inertă. ea nu are această flaciditate. din contră. iar mâna ia atitudinea necesară pentru scris. automată. ca şi cum ar începe să scrie. sau. dacă-1 întrebăm pe bolnav ce se întâmplă cu mâna sa. iar caracterele sunt mici. căci bolnavul colaborează la aceasta. ci şi prin alt procedeu. am spune că experimentatorul dirijează mâna bolnavului ca un cavaler care conduce un cal inteligent. ea rezistă puţin la anumite impulsuri. se imprimă creionului o mişcare oarecare. am văzut-o repetându-se o dată timp de un sfert de oră. nedistincte. care face. pe urmă sau trece mai departe. mâna devansează într-o oarecare măsură mişcarea. Degetele continuă să se strângă în jurul creionului 90 DEDUBLAREA PERSONALITĂŢII ŞI INCONŞTIENTUL şi mişcarea grafică ce li s-a imprimat este reprodusă fie imediat. reproducând eroarea. acesta reuşeşte să ghicească ce cuvânt s-a scris cu mâna sa. mai ales la acelea care determină o schimbare de direcţie. şi asta este totul. dar o dată ce această mişcare a fost reprodusă. aceasta nu a dat dovadă decât de memorie. dacă mişcarea este rapidă. Unii nu ştiu să repete decât mişcările grosiere. căci braţul său este anesteziat şi totdeauna ascuns de un mare ecran interpus. este suficient adesea să se traseze cu capătul bont caractere oarecare pe dosul mâinii. la altele. Din clipa în care se pune un creion în mâna insensibilă. ea se opreşte. mişcarea pe care reuşim să i-o comunicăm nu poate fi numită o mişcare pasivă. în probele la care am supus mâna anesteziată. el nu face nici un efort voluntar pentru a mişca mâna. cum ar fi buclele sau haşurările. adică o direcţie dată pentru a fi urmată. După comunicarea mişcării pasive. Dar la alţii mişcarea subconştientă este cu mult mai prezentă. Această senzaţie cu totul deosebită nu se simte de altfel decât atunci când avem de-a face cu o bolnavă care este capabilă să repete singură mişcările grafice comunicate. o operaţie mentală mai complexă. strecurându-1 între degetul mare şi arătător. Pe scurt. de asemenea. dacă se plasează subiectul isteric în faţa unei scări tipografice la o anumită distanţă. şi se poate spune. este o traducere. care este găsită prin tatonare şi la care el nu poate citi tabloul. se mai produc nişte lucruri. în acest caz. mai ocolit.

mâna sa continuă mişcarea şi se ridică oarecum singură până la obraji. Vom vedea mai departe că majoritatea modificărilor de mişcare. au tendinţa de a se generaliza şi adesea se extind la membrul simetric. mâna se opreşte şi nu mai scrie nimic. pe care tocmai I-am văzut la lucru. ea se rigidizează."' Vom termina descriind mai multe caractere comune mişcărilor inconştiente de repetiţie. trasată cu mâna dreaptă insensibilă ochii deschişi. se simte 93 . Nu este mai puţin interesant să vedem că mişcările inconştiente ale istericului pot presupune o substituţie analoagă şi că în acest caz operaţia inconştientă pune în joc nu numai mişcări. ci şi imagini vizuale şi asociaţii mentale între aceste diferite imagini. dacă se scriu cifre cu o mână. taie litera redublată şi reîncepe cuvântul ceva mai departe. este că uneori mâna dotată cu sensibilitate repetă mişcările comunicate de cealaltă mână. dacă ţine un creion. Repetiţia inconştientă se poate produce ca urmare a unei mişcări voluntare a subiectului. Uneori. Este deci posibil să se opereze o traducere a anumitor senzaţii vizuale inconştiente în echivalentele lor motorii. deoarece substituim unei imagini uzuale imaginea grafică corespunzătoare. se vede că bolnavul este obligat să scrie de mai multe ori la rând aceeaşi literă. 92 Fig 1 Scriere isterică. nu numai imagini motorii. în timp ce în condiţii obişnuite are flaciditatea unui membru atins de paralizie sau plasticitatea bulgărelui de ceară. Dacă se va încerca împiedicarea mişcării în timp ce ea se execută. Este posibil să reproducem experimental pe câţiva subiecţi aceste alterări ale scrisului. această mişcare inconştientă poate adesea fi oprită voluntar. menţinând degetele într-o poziţie fixă.. puţină atenţie ne permite să descoperim aici manifestarea acestor tulburări motorii. cu care obişnuinţa de a scrie ne-a familiarizat. fără nici un efort conştient de traducere. va trasa aceleaşi cifre ca prima. alteori. foarte mirat de această nesupunere neaşteptată a unuia dintre membrele sale. fie tot atât de delicată ca aceea a scrisului. bolnava îşi dă seama. ca pe urmă să se oprească. dacă m cu patru picioare şi n cu trei picioare nu ar indica clar contrarul. din contră. Bolnava a scris cuvintele următoare „Dragă Mana. după un timp cealaltă mână se agită şi. care se produc la un subiect isteric doar într-o jumătate de corp. acest portret pic pictat de o mână de maestru mai ales. Acestea sunt operaţii psihologice foarte simple. după repetarea voluntară de mai multe ori a acestui act. acestea sunt: 1) Difuziunea. dar şi ca urmare a unei mişcări pasive. Am reuşit să procurăm bruioane de scrisori scrise de subiecţi înaintea perioadei când îi examinăm. Mişcările precedente prezintă caracterul particular de a fi repetarea mişcărilor voluntare. când istericul vrea să se oprească.ALFRED BINET DEDUBLAREA PERSONALITĂŢII INCONŞTIENTUL ŞI dacă se măreşte şi mai mult distanţa dintre subiect şi tablou. vino să mă RCU (găseşti). mâna continuă să scrie fără voia lor şi adesea ei nu pot pune capăt obsesiei decât aruncând pana. dar uneori ea se execută în ciuda voinţei subiectului. iar pe urmă să atingă un punct de pe masă. devine dură la atingere. ceea ce este foarte curios. şi ea dă scrisului unor isterici un caracter cu totul particular. imită actul personajului conştient.. copiem. manifestă această tendinţă de generalizare. chiar şi atunci când are ca instrument un organ sensibil. mişcarea rămâne subconştientă. o pagină imprimată şi chiar nici nu remarcăm că o copiem. inconştientul. 2) O a doua caracteristică a mişcărilor inconştiente de repetiţie este fatalitatea lor. rugându-i să scrie de mai multe ori aceeaşi scrisoare. de exemplu să atingă un punct de pe obrazul său cu degetul arătător de la mâna anesteziată. ele nu rămân localizate într-un membru. aceasta este un fel de bâlbâială a mâinii (figura 1). Când mâna va repeta o mişcare comunicată. ceea ce nu s-a întâmplat în alte experienţe. aceeaşi mişcare. fără ca totuşi bolnavul să simtă mişcarea. fără să se oprească. cu toate că am neglijat sa să-ti ras ras răspund la buna w si încânfuwtătoarea ta scrisoare care chiar dacă n ai să mă cre^l m-a făcut să râd. pentru a-1 observa bine. nu-şi dă seama de nimic şi erorile ar putea fi considerate simple greşeli de ortografie. Cazul este poate mai rar decât precedentele. trebuie cerut istericului să execute de mai multe ori. Repetarea inconştientă a mişcărilor grafice voluntare este şi mai curioasă încă. când vor să se oprească.

prin urmare. Se înţelege cât este de complicată această experienţă. şi. La bolnavii la care se pot provoca contracţii prin excitarea muşchilor şi nervilor este greu să le provoci în momentul în care mâna. Se vede că există aici cazuri distincte şi că termenul sugestie nu ţine seama de toate fenomenele. mişcarea să reînceapă. sau o parte din subiectul său repetă un act care i se indică. Se poate da unei persoane treze sau în somnambulism ordinul. l-am criticat deja. nu este deloc aici vorba de obedienţă. credem. cum tocmai am văzut. dă acestui personaj inconştient ideea de a repeta actul. dacă încetează contractura. se face astfel încât să fie scrisă o scrisoare de către o mână anestezică. şi. Nimic nu este mai uşor decât să cauţi să le reproduci la un bolnav isteric care prezintă anestezie. se poate întâmpla ca la câteva clipe după aceea.ALFRED BINET DEDUBLAREA PERSONALITĂŢII INCONŞTIENTUL ŞI o mare rezistenţă. dar repetă întrebarea. de o sută de ori şi mai mult. ele se vor transforma în acte. Este ca o maşină montată. care nu ştie să se oprească. ca să raţioneze şi nu ştie să 6 facă decât un lucru: să imite . i se învârtesc mâinile una în jurul celeilalte. mişcarea este comandată de experimentator şi consimţită de subiect. alteori repetiţia este o problemă de imagini evocate. spre a face o demonstraţie clinică. care ştie ce face. fără să-şi piardă răbdarea. degetele continuă să facă în vid aceleaşi mişcări grafice. probabil amândouă explicaţiile sunt adevărate. Toate experienţele precedente au trăsătura comună că experimentatorul forţează subiectul. fără să obosească. fiecare pentru un subiect diferit şi pentru condiţii de experienţă diferite. într-adevăr. acest fenomen psihologic de o mare complexitate. Nu se obţine decât repetiţia ordinului pe care 1-a scris. aceste imagini nu sunt contrazise de nimic. care-şi dă seama şi care ascultă de această sugestie cum ar putea asculta de o sugestie privind un act mult mai complicat. dacă subiectul este docil la sugestie. sugestia neînţeleasă persistă 95 . Terminând enumerarea acestei serii de experienţe. ea va desena această buclă de douăzeci de ori. A fost determinat să scrie cu mâna cuvântul „tuşiţi!" Subiectul nu tuşeşte. continuarea unei mişcări poate să se facă fie prin obedienţă. în definitiv. se pare. Dar acest cuvânt. nu trebuie să ne mulţumim cu aceasta. Dacă facem în aşa fel încât mâna insensibilă să traseze o buclă. pentru comoditatea expunerii noastre. Dar în ce măsură anume intervine inteligenţa? Tocmai acest lucru trebuie precizat întrucâtva. nu le mai poţi opri". anumite experienţe dovedesc clar că unele mişcări de repetiţie nu sunt simple reflexe. tot prin mijlocul indicat. iar mişcarea se repetă. în sfârşii. poate fi verificată cu ajutorul procedeelor celor mai simple şi mai elementare. dar mâna sa scrie de mai multe ori cuvântul „tuşiţi". Nu pot spune care este explicaţia cea mai bună a fenomenelor de repetiţie descrise. mâna nu răspunde. Dar fiecare subiect merită de a fi examinat în el însuşi şi fiecare personaj inconştient are probabil starea sa mentală particulară. fără să se schimbe nimic. este vorba de acţiune morală. că în anumite cazuri repetiţia nu este decât un automatism de imagini. 94 care să ceară din partea sa operaţii intelectuale de un ordin mai elevat. de asemenea. se produce o serie de mişcări irezistibile. uneori repetiţia mişcării este un act de obedienţă inteligent. este deci inutil să formulăm reguli generale. deci prin sugestie. Ni se pare de prisos să demonstrăm că aceste acte sunt inteligente. mai elementar. adică şi că această repetiţie poate continua oarecum la infinit. zicându-i-se: „Mâinile tale se rotesc. Ceea ce mi s-a părut a demonstra. mişcarea acestei mâini provoacă undeva în spiritul inconştientului imagini motorii. aceasta produce adesea un anumit efect. încheind acest capitol. care ar fi inexacte. ceea ce este adevărat la unii este fals la alţii. rezultă că dezagregarea mentală. iar această imagine este o sursă de mişcare. când li se ia creionul. când se ajunge să se producă o contractare suficientă pentru a opri mişcarea. atingând mâna sau braţul. considerat drept un efect al sugestiei. Contracţia pumnului întârzie puţin mişcarea. Ceea ce este semnificativ este faptul că mulţi subiecţi nu pot primi în stare de veghe sugestia complicată prin intermediul scrierii inconştiente. care trebuie bine cunoscut. de către personajul inconştient. provenind de la un inconştient care a înţeles ceea ce i se cere şi care îl execută. îl forţează fără să exercite asupra lui violenţă fizică. trebuie remarcat că interesul constă în simplitatea lor. Să erijăm în personaj. lasă să se confunde multe lucruri distincte şi. Dar cei care au făcut un studiu aprofundat al sugestiei ştiu bine că unul şi acelaşi act poate fi executat în condiţii mentale cu totul diferite. ci de un fenomen psihologic mai simplu. însărcinată într-o oarecare măsură cu o mişcare pasivă. Suntem pregătiţi. că atunci când un inconştient nu pare să înţeleagă o sugestie complicată. Vom indica rapid diversele interpretări posibile ale fenomenului de repetiţie subconştient. se pune o întrebare. îl sugestionează. trebuie să amintim. el este vag. sugestia de a imita toate mişcările care sunt executate sub ochii ei. se descarcă reproducând ceea ce i s-a dat să scrie. vom spune că experimentatorul. inconştientul care repetă mişcările. sau să continue la nesfârşit mişcarea regulată imprimată unei părţi a corpului său. care este încă prea rudimentar ca să judece. şi cum actele repetiţiei inconştiente sau subconştiente sunt primele indicii de dezagregare mentală. „Cum vă simţiţi?" Mâna scrie: „Cum vă simţiţi?" Nimic nu a fost înţeles. sugestie. este foarte dificil să imobilizezi degetele. fie pur şi simplu pentru că o imagine a fost evocată în spiritul pacientului.

Interpretarea fenomenului. p. Să reluăm ultimul nostru exemplu: subiectul a fost determinat să scrie cu mâna un cuvânt oarecare. Actele de adaptare inconştiente. Cităm aici doar două studii critice extrem de interesante: Dus Doppel kh de Max Dessoir şi un articol remarcabil al dom nului Hericourt.t. se poate. Absenţ a tremurului. iar principalele mele articole au apărut în Revue philawphique (mai 1888. anterior. el o înţelege atât de bine încât dacă nu suntem avertizaţi nu vom şti cum se face că membrul rămâne ridicat când dorim să rămână ridicat şi recade când dorim să recadă. aici acesta se va dezvolta mai târziu. ' Se poate consulta. domnii Pierre Janet. care se va îndeplini în momentul în care persoana nu se va mai gândi la ea. trebuie abandonat brusc. 1887. luat mereu în stare de veghe şi cu dispozitivul ecranului. folosind o manevră specială. au expus deja o teorie a dezagregării mentale. renăscând într-o nouă stare psihologică. cu aceleaşi caracteristici. o excelentă broşură a domnului Pitres: Des Anesthesies hysteriques. Revue scientifique. ea va deveni punctul de plecare al unei sugestii tardive. Acest exemplu 97 . dar el a rămas în memoria inconştientului. în condiţii mentale echivalente. spre a cita doar pe principalii autori. Mă folosesc de acest prilej spre a adresa mulţumirile mele cele mai vii domnului Charcot. uneori el recade de-a lungul corpului cu greutatea unui membru atins de paralizie flască. braţul ridicat rămâne în aer. care a binevoit să-mi permită să lucrez ani în şir în serviciul său clinic de la Salpetriere 5 Fapt nu întru totul adevărat. bazată pe numeroase experienţe. dacă lăsăm brusc braţul. Myers şi Gurney. fiind înţeleasă. CAPITOLUL II INSENSIBILITATEA ISTERICILOR (URMARE). un excelent exemplu de mişcări subconştiente de adaptare. dacă vrem să nu cadă. ca el să recadă sau să se menţină ridicat. Bordeaux. 133). trebuie menţinut în poziţie timp de o secundă sau trebuie strâns puţin. Nu trebuie pierdută din vedere această posibilă cauză de eroare. Durata păstrării atitudinii. Electivitatea. II. Ridicându-i braţul insensibil. când a descris ceea ce el a numit Catalepsii parţiale'. p. Să ridicăm. va putea fi înţeleasă în acest caz pentru prima dată. Dacă în expunerea mea nu urmez ordinea istorică este pentru că socot că experienţele noastre sunt mai apte decât celelalte să facă o demonstraţie experimentală foarte simplă a dublei conştiinţe. iar la anumiţi subiecţi nici nu se ajunge la altceva. de exemplu. 31 aout 1889. dacă am luat măsuri de a i-1 ascunde. vom descrie aici acest fenomen aşa cum poate fi observat la isterici. ACTELE SUBCONŞTIENTE DE ADAPTARE /. cum vom vedea mai departe.. cu mult timp în urmă. 2 Autorii care au studiat în aceşti ultimi ani personalităţile coexistente sunt nume roşi şi vom face referire la ei în cursul acestei cărţi. ar putea să regăsească sugestia. 1 Lasegue a dat. „l'Activite inconsciente de l'esprit". să o înţeleagă şi să o execute. Pentru a provoca aceste două efecte opuse. Am continuat apoi singur cercetările. 1. 6 Faptele de repetare a actelor se întâlnesc în catalepsia hipnotică (a se vedea Magnetisme animal. ele constau în capacitatea istericilor de a păstra mult timp la un membru insensibil poziţia care i se dă. Scrierea automata spontana. de phys. octobre 1887). fevrier et avril 1889. calalepsia parţială poate fi observată în afara isteriei. cum vom vedea din exemplele date. iar această amintire. fără ca subiectul să simtă oboseală. 4 Cercetarea acestor disocieri a fost întreprinsă pentru prima dată de domnul Fere şi de subsemnatul (Arch. Dacă vrem să recadă. este suficientă o nuanţă. fără chiar ca el să perceapă poziţia membrului său. Este important de subliniat că.ALFRED BINET în stare de amintire. Acte de adaptare mai complicate. Cuvinte inconştiente. Membrul anesteziat pare să înţeleagă de minune dorinţa experimentatorului. acest cuvânt nu a fost înţeles. 16. O veche experienţ a a lui Lasegue. NOTE De nntelligence. Să presupunem că avem de studiat unul dintre aceşti ultimi bolnavi. pentru mai multe detalii. a efortului si a oboselii. Caracteristicile catalepsiei parţ iale. braţul insensibil al subiectului. fevrier et aout 1890). la alţii. Reacţ ii produse de excita ţ iile dureroase care^xu se simt.

Pitres etc. braţul drept întins orizontal şi avanbraţul uşor îndoit au avut nevoie de o oră şi douăzeci de minute ca să cadă. experienţa poate dura foarte mult timp. se va observa diferenţa care există la cele două părţi. dacă este să ne încredem în mărturisirea lui. subiectul DEDUBLAREA PERSONALITĂŢ II INCONŞTIENTUL ŞI declară că nu simte nici o oboseală. rotirea mâinii necesară pentru a pune în joc această plasticitate ne-o dovedeşte suficient. dar am constatat că la sfârşitul celor trei sferturi de oră extremitatea membrului superior drept. o tulburare notabilă. nu 2 s-ar putea exercita . ci de durere. într-un astfel de caz. precum şi în cazurile în care subiectul a asistat la experienţe similare pe alţi bolnavi. când se supune experienţei descrise. în sfârşit. membrul subiectului ne oferă numai uşoare oscilaţii care par a fi în raport cu mişcările respiratorii. Bolnavii disting clar această senzaţie de durere de senzaţia de oboseală.expresie 7 comodă care nu explică nimic. el rămâne în catalepsie sugestivă. nu simte deloc o senzaţie conştientă de oboseală. Nu vom fi de acord cu Lasegue că această durată este nesfârşită. simte o senzaţie nu de oboseală. Saint-Bourdin . în timp ce braţul insensibil rămâne încă în poziţie. ea prezintă semnul particular că are loc fără tremur. care a fost un strălucit iniţiator. Se pare că se admite astăzi. Am văzut bolnavi la care mişcările respiraţiei prezintă. Seglas şi Chaslin . păstrează pasiv atitudinea imprimată. La absenţa tremurului se adaugă absenţa semnelor care caracterizează efortul şi oboseala. în sfârşit. 4 5 6 Liebeault . dacă se vrea. de exemplu. flancul sau umărul din partea opusă. La unul dintre subiecţii noştri. Dacă se cere acestor bolnavi să păstreze poza în acelaşi timp cu braţul sensibil. amândouă braţele fiind întinse orizontal. Această durere poate cuprinde un punct al corpului destul de depărtat de membrul cu care se experimentează. cu tot mai multă dreptate. la alţi bolnavi. cu toate că ele vor fi mai slabe decât cele care se pot observa la aceeaşi subiecţi când braţul sensibil îşi păstrează poziţia. Prima este o problemă de interpretare: care este natura acestui fenomen de plasticitate cataleptică? S-a descris mult timp ca fiind un fenomen neuro-muscular şi i s-a plasat originea într-o stare de hiperexcitabilitate a centrilor nervoşi." Aceasta este supunere. în timp ce la un subiect normal va prezenta iregularităţi care ne arată oboseala şi efortul destinat să-1 mascheze. Binet şi Fere. în cazul în care inconştientul istericului este suficient de dezvoltat pentru a-şi da seama de gândirea operatorului. spune glumind că „experimentatorul oboseşte de atâta aşteptare înainte ca bolnavul să fi obosit de»atâta imobilitate". se pare că factorul 99 . dar o oboseală inconştientă şi atenuată. Păstrarea atitudinii nu este remarcabilă numai prin durata ei. „Pentru a pune un membru în catalepsie — spune domnul Bernheim — este suficient să ridici acest membru şi să-1 laşi câtva timp în aer. care cobora uşor. mă mulţumesc să retrimit cititorul care doreşte mai multe 3 detalii la articolele şi lucrările lui Lasegue. că psihologia are dreptul de a revendica aceste fenomene. dar nu compromite pe nimeni . coborâse abia cinci sau şase centimetri. poate fi vorba de regiunea precordială. a cărui voinţă sau putere de rezistenţă este slăbită. La o altă femeie. dacă ar încerca să se producă. aceea asupra căreia simularea. Este doar o vorbă goală. Caracteristica cea mai frapantă a fenomenului. Nu insist mai mult asupra studiului acestui fenomen.ALFRED BINET este cel mai şocant pe care-1 putem cita pentru a demonstra inteligenţa care poate exista în mişcările subconştiente ale istericului. şi. numai la sfârşitul acestui timp de poză cu adevărat considerabil cotul. iar explicaţia ni se pare corectă pentru toate cazurile în care fenomenul a fost produs de sugestia verbală. ceea ce a pus capăt experienţei. respiraţia îşi poate păstra ritmul său regulat. Aceste diferite semne fizice sunt departe de a fi constante. mai degrabă decât un om de cercetare aprofundată. Se observă uneori că subiectul. este durata păstrării poziţiei. dar. în acest timp. iar bolnavul va fi obligat să-1 aplece pentru a-1 odihni. Voi semnala numai două probleme deosebite. va obosi chiar foarte repede. cum ne putem asigura luând diagrama mişcărilor respi ratorii. experienţa nu a putut fi dusă la sfârşit. Lasegue. la nevoie să se afirme că acest membru nu mai poate fi coborât. mâna întinsă nu prezintă acele uşoare tremurături care se observă la indivizii normali obosiţi de pozare. bolnavul. o neregularitate şi o precipitare care sunt cu siguranţă sub influenţa oboselii. care era întins orizontal. fapt este că originea lor psihologică riu mai este îndoielnică la un mare număr de subiecţi. cu siguranţă. hipnotizatul. există oboseală. a ajuns să ia contact cu corpul. inconştientul nu lasă braţul ridicat să recadă pentru că a înţeles dorinţa experimentatorului şi vrea să i se conformeze. în alte condiţii. după un anumit timp. în ultimul rând. diagrama ne este martoră. braţul sensibil va obosi. credem că este sincer şi dezminţirea pe care i-o dă metoda grafică este foarte curioasă. dar nu trebuie uitat că păstrarea atitudinii poate avea loc din mai multe motive foarte distincte şi care fiecare este adevărat pentru un anume caz. spunem noi. se pare că este cu totul altceva. Urmează de aici că nu este decât o simplă sugestie? Da. într-adevăr.

(Nota trad. urm reşte un ă ă anume scop şi acest scop este adesea în eles cu mult ăfine e ţ ţ de mâna persoanei. mişcarea musculară capabilă să deranjeze bagheta. este curios de remarcat c flexiunea ă pumnului se repet ă mai bine decât flexiunea izolat ă unui a deget. ă Existen ţ sa. . în general. nici str ă lucirea aceluia al istericilor. dacă acest om caută ar şi dacă nu are ochii legaţi. o face s ă se oprească. atrag mai pu ţ in aten ţ subiectului decât mişc ă ia rile de flexiune şi extensie ale bra ţ elor. ăf r ă ă tr ă schimbare de direc ţ şi f ă ă s ă se opreasc ă se repet ă destul de bine. prin delicate ţ ea lor. într-adev r. acelea care reuşesc s ă fie executate dintr-o singur ă s ătur . fi ind legătura stabilită între ideea de vegetaţie abundentă şi aceea de apă. în rest. Nu ă ţ ţ este deloc un impuls mecanic. celelalte experien e ale noastre ţ ne-au înv ăţ existen a şi at ţ rolul inconştientului. f cându-le. de ordin absolut elementar. este adev ă rat. Ea r ă mâne. NOTE Aceste studii asupra reacţiilor subiecţilor sănătoşi comparaţi probl cu istericii ridică ne discutabile. apropo de aceasta. docil ă. pe care calcă. tendinţa la mişcarea ră cau manifestării fenomenului care îl preocupă. aceea pe care dom nul Gley a descris-o. se constat ă un fapt foarte m semnificativ. de ordinele tactile ale experimentatorului.ALFRED BINET dar este clar c ăacest personaj este departe de a avea aceeaşi dezvoltare ca la o isteric ă Dificultatea care se . Cu o simpl ă sare se ă ap ă ac ţioneaz ă asupra mâinii şi o facem s se mişte în oale direc iile. în unele circumstanţe. reia o persoan ăse crede a fi şi se g ă seşte într-adev ă complet treaz ă şi în posesia ei r îns ăşi. în timpul întregii experien ţ sugestionabil ă iar aceast ă sugestibilitate ne e. în toate condiţiile necesare. în textul original. o repet ă m. . Acest inconştient. iar tot ce noi am observat şi descris la isterici vine s ă pledeze în favoarea acestei opinii. deci. în mod cert constatat ă ne permite s ă a . Este dificil s ă explic ă diferen ţ dintre aceste m a ap ăs ări. de un gen diferit. Mişc ă rile grafice. dar dac ă o abandon ă sieşi. Memoria acestui inconştient este atât de pu in intens încât ţ ă nu este capabil ă a p stra amintirea mai de ă multor feluri de mişc ă ri. de exemplu problema raporturilor dintre isterie şi hipnotism. Dac o dirij m.) Ar fi de dorit să se construiască aparate speciale de înregistrare a mişcărilor tiente. mişcarea se deformeaz ărepede şi se transform ăîn bucle. Nimic nu este mai curios decât acest fel de hipnoz ăpar ial ă datorit ăc ă ţ . de un gen ceva mai diferit. cu o mic ă m împingere se accelereaz ămişcarea grafic . dar experimentatorul. Să examinăm bine modul în care mâna se comport ă în timpul experien ei scrierii automate. Aceste câteva detalii mi se par a fi suficiente pentru a demonstra posibilitatea de a trezi inconştientul la persoane sănătoase sau aproape sănătoase. Experimentatorul nu poate s ă imprime mişc rile la ă întâmplare. Când se deseneaz de mai ă multe ori cercuri." „des moteurs". fără a fi dată conştient. Aceste sugestii pot fi date cu ajutorul pip itului. „syntheses mentales". prevenit de ă experien ele ţ 182 DEDUBLAREA PERSONALIT ĂŢ ŞI INCONŞTIENTUL II mele anterioare asupra istericilor. o face s ă scrie. o imobilizeaz ă o alt ăpresiune. c utând ţ ă ă ă să ghicim mişcările sale. cu o uşoar ă ap ă sare o împiedic ă s ă scrie. ap ăsare. Caracterul cu totul rudimentar al inconştientului este bine marcat de uşurin ţ cu care i se imprim ă anumite a obiceiuri. m persoane s ă ă n toase. este un fenomen de divizare a conştiin ei şi nu un simplu ţ efect al puterii motorii a imaginilor. ri. dar este ceva ce deja exist . vederea unei (leterrr pajişti verzi.) . acestea totuşi pot fi repetate de inconştient şi. el este obligat s ăle aleag ăpe cele care-i reuşesc mai bine. ei aceste probleme de-o parte şi ne mulţumim să descriem o serie de experienţe. este mai curând o sugestie tactil ă Dac ă cu o ap ăsare se face mâna s ă se mişte. „înţeleg foarte bine că un om de bună-credinţă. am putut reg si în ă scrierea automat ă persoanelor s n toase anumite a ă ă tr ăs ături care nu las ă nici un dubiu. în timp ce mâna sa ascult ă. (Nota trad. De exemplu. nu are nici dezvoltarea. el poate s ă primeasc ă şi s ă execute câteva sugestii care sunt. ie r . în textul original. mâna se obişnuieşte cu aceast ă mişcare şi le reproduce cu uşurin ţă dac ă se vrea pe urm ă s ă se traseze haşur ă . nu el este acela care va scrie spontan scrisori şi confesiuni. ar putea tina în el. ar ăt ăm c ă scrierea automat ă aceea pe care o provoc ă la . nu vom vedea nimic. Inconştientul nu are numai memorie. mâna devenind ă imobil ă este suficient adesea . a cărui atenţie este în întregime asupra mişcării pe care o baghetă fixat ţinută în mâinile sale o poate lua dintr-o necunoscută lui va ă putea simţi. încearc ă când este f ă cut s ă repete mişc ă rile o dovedeşte. arat ă clar că un inconştient îi dirijează mişcările. o alt ă . de a o atinge pentru ca ea s ă reînceap ă s ă sene.

PARTEA A TREIA MODIFICĂRILE PERSONALITĂŢII ÎN EXPERIENŢELE DE SUGESTIE .

Problema psihologică pe care o studiem în această carte prezintă drept caracteristică principală aceea de a rămâne întotdeauna una. Opinia domnului Delboeuf. Ştim că personajul subconştient nu este altceva decât un personaj sumnambulic. Or. putem diviza sugestiile în două grupe: acelea care au drept scop şi drept efect direct crearea unei noi personalităţi şi acelea al căror scop. Experien ţ ele domnilor Ferrari. cea care va primi sugestiile şi le va pune în practică. fie după întoarcerea la starea de veghe. Plasându-ne din punctul de vedere particular al modificărilor de personalitate. Există fără îndoială relaţii foarte strânse şi 187 . Schimb ă rile de personalitate produse prin sugestie. Conciliere. dată prin procedee clasice. Am studiat până aici sugestiile comunicate personajului subconştient în timpul unei stări de distracţie sau anestezie. nu este greu de arătat prin ce legătură logică acest nou studiu se leagă de precedentele.CAPITOLUL ÎNTÂI PERSONALITĂŢILE FICTIVE CREATE PRIN SUGESTIE Sugestia: defini ţ ie. Vom căuta să găsim aici dovada. luată în condiţii întrucâtva diferite. în formele sale multiple. Trebuie să studiem în această a treia parte ceea ce se petrece în situaţia psihologică următoare: o persoană este pusă în mod regulat în stare de somnambulism artificial. Divizarea sugestii. Opinia domnului Hernheim. cu totul deosebit de celălalt. Experien ţ ele domnului Richel. prin analiza experienţelor. fiecare capitol nou nu face decât să aducă un aspect nou al aceluiaşi fenomen. această sugestie se realizează fie în timpul somnambulismului. He'ricourt si Kichet asupra modificărilor de scriere produse de schimbările de personalitate. Schimb ă rile de personalitate voluntare sau simulate. nu poate fi atins totuşi decât prin divizarea conştiinţei. ea a primit o sugestie. Schimbarea personalit ăţ ii are drept condiţ ie o amnezie. Scopul nostru este să dovedim. Un capitol distinct va fi consacrat fiecăreia dintre aceste categorii de sugestii. Discutarea experienţelor. că sugestia provoacă cel mai adesea o divizare a conştiinţei şi nu poate să se realizeze decât cu acest preţ. este deci aceeaşi persoană.

198 Camuset: 44 Caras. 210. J. 219. Bres. E. 195196.: 8-9.: 135 Barrett. Ernest: 22 Ampere.G.215. 99. 11.-E. 219 Biberi.: 23 Beaunis.T. 156. 13. C: 129 Bazaillas.: 109. J. 13. A.: 8. 29. 34. 195-196. 187. 173. 222. 225 Bertrand: 215. A.99.: 12 Bastian. 124.: 22 Breuer.M. 134. 156. 38. 81.H. Ion: 20. 43.: 168 Azam: 8. 146.: 22 Bernhardt: 135 Bernheim. 166 Bain. Alfred: 9. Maurice: 21 Bennet.INDICE DE NUME Aepli. 193.: 8 Chabaneix: 23 257 . 147. 16 Brewster: 210 Briquet: 129. H.: 146. F. 109 Boumeville: 197 Bourru: 29. 139. 220. 198 Braid: 8. 74. 215 Bird: 174-175 Blocq: 52. 43. 47 Babinski. 210-215. 112. Y. 31. 214 Beethoven: 20 Benassy. 23 Binet. Paul: 29 Broudet: 146 Burcq: 139 Burot: 29.203.201. A. 150. 139 Brissaud: 146 Broca. K.-M.

Berthelot şi România Andrei Avram .900 8.Ui t a r e a o m u lu i ş i o no a r e a z e il or Florin Constantiniu .Semnificaţia secolului nostru Mircea Rebreanu .Le g en ie f' ra n c.900 9.Mircea Rebreanu .000 10.9C 19.900 9.Optimismul nostru Mircea Rebreanu .900 27.000 lei lei lei lei lei lei L A E D IT U R IL E I R I Ş I U N I V E R S E N C I C L O P E D I C V O R A P Ă R E A : Larousse .Lo g os u l p la ton icia n Alfre d Bine t .Contribuţii etimologice 3. a is d a ns la mon d e 46.Gândirea filosofică română Album .91 32.Dialoguri ( t i r a j nou) Bric e Pa ra in .în spaţiul cultural al Carpaţiloi Mircea Rebreanu .D e dubla re a pe rs ona lit ăţ ii ş i inc onş t ie nt ul G e o rg e s D u m e z i i .Dic ţ ionar de p s i h i a t r i e Platon .D E X ( t i ra j n ou ) Mirc ea R eb rea n u . Com and ând prin poşt ă o cart e ap ăr ută la una din edit urile IRI sau UNIV ERS ENCI CLO .O istorie sincer ă a poporului român ( t i r a j nou) A c a de m ia R o m â n ă .

222 53 52. 222 54 20 ED ITU RA U NIVERS ENC IC LO P EDIC . România Tel: (401) 222 62 86. Bucureşti.PEDI C ob ţ i ne ţ i o redu cere de: 15 % Pentru comenzi cu o valoare mai mare de 60 000 lei obţineţi o reducere de: 20% Costul expedierii prin poşt ă e suportat de edituri Adresa: CP 33-2.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful