CURS ASF ŞI COPILULUI PROBLEME SPECIALE ALE MAMEI ŞI COPILULUI Distingem mai multe cazuri în care mama şi copilul

au nevoie de o ocrotire specială: A) Cazuri în care o gravidă sau o mamă nu au sprijinul unei familii normale; B) Cazuri în care copilul este totalmente lipsit de familie; C) Cazuri în care copilul prezintă probleme care depăşesc capacitatea de creştere şi educare a unei familii normale; D) Cazuri în care familia prezintă deficienţe care fac din ea un mediu contraindicate pentru creşterea şi educarea copiilor. a) Mame fară sprijin familial Un caz aparte îl prezintă tinerele aflate la prima sarcină, cu un copil conceput în afara căsătoriei, neavând o pregătire profesională, incapabile de a se susţine prin munca lor şi izgonite din propria familie. Asistentul social, împreună cu servicii de specialitate trebuie să ia o serie de măsuri de reglementare a situatiei sociale a familiei: din punct de vedere juridic,să stabilească filiaţia copilului din partea tatălui şi să-l oblige pe tatăl firesc să contribuie la întreţinerea lui. Din punct de vedere social, să:  transforme concubinajul într- o căsătorie legală  să obţină împăcarea mamei cu familia sa de origine  să dea o calificare profesională mamei şi să o sprijine la încadrarea unei loc de muncă  să fie sprijinită pentru a beneficia de toate serviciil şi prestaţiile de asistenţă socială prevăzute de lege

b) Copiii lipsiţi de familie Copiii „din flori”. Pe de o parte. găsiţi la un colţ de stradă sau în sălile de aşteptare ale gărilor. necesitând măsuri speciale de orcotire. readaptare la noile condiţii pe care le impune apariţia unei deficienţe.dificultăţile de micşorare -lungile perioade de spitalizare -imobilizarea la pat}. sunt luaţi în ingrijire de instituţiile de ocrotire specializate care se substituie familiei lor. În timp ce la adult problema va fi de reeducare. la copil se pune din plin problema educaţiei. Creşterea unui copil deficient senzorial. creşterea si educarea acestui copil. noţiunile lui despre lumea înconjurătoare se acumulează în mare parte din cărţi şi imagini. de pregătire a lui pentru viaţa socială. Existenţa unui copil deficient în familia are consecinţe şi asupra familiei (mai ales de natură economică). Vom prezenta pe scurt consecinţele ≠ categorii de deficienţe sub raportul formării copilului pentru viaţa socială: DEFICIENŢELE MOTORII ale copilului conduc la o limitare şi o deformare a relaţiilor cu lumea exterioară. întrucât ea limitează însăşi posibilitatea proceselor de educare şi instruire profesională. Intervenită în perioada copilăriei. dar esenţiale sunt consecinţele privind: dezvoltarea. motor sau cu grave tulburări de comportament poate depăşi posibilităţile normale ale unei familii. instruirii lui. . experienţa sa este limitată prin {. c) Copiii care prezintă probleme care depăşesc capacitatea de creştere şi educare a unei familii normale Există cazuri în care familia este depăşită de situaţiile speciale pe care le prezintă copilul. deficienţa are consecinţe deosebite faţă de instalarea ei la matur.

orgoliu si irascibilitate intelectuale: mai ales la surdo-muţi procesele de analiză şi sinteză sunt grav afectate-> întârzieri în dezvoltare. sunt deosebit de grave prin afectarea simţurilor care stabilesc relaţii cu mediul înconjurător. iar la surdomuţi. spiritul de observaţie şi stabilitatea atenţiei. tulburările grave : orbirea şi surdomutitatea / limitează mult posibilăţile de contact cu lumea exterioară. Această îngustare a câmpului relaţional are consecinţe: psihice: complexe de inferioritate. relaţiile sale sociale se limitează la un grup restrâns de prieteni şi aceste relaţii sunt deformate şi din cauza unui complex de inferioritate ce apare ca o consecinţă a deficienţei lui.se mult experienţa de viaţă a copilului Exceptând tulburările uşoare de vedere şi auz corebtabile prin aparate acustice şi ochelari. care în special la orbi trebuie să suplinească deficitul de informaţie despre lumea exterioară. sunt afectate şi dezvoltarea : psihică-intelectuală si capacitatea de integrare socială DEFICIENŢELE SENZORIALE cu consecinţe variate. izolare.simţul văzului se va dezvolta în mod deosebit.Pe de altă parte. DEFICIENŢELE NEURO-PSIHICE - . Urmare –îngustării şi deformării relaţiilor copilului cu lumea înconjurătoare. Astfel la orbi simţul tactil şi auditiv. memoria si la surdo-muţi. după natura lor. Există şi elemente pozitive care sunt folosite în procesul de instruire: în compensarea deficienţelor amintite se dezvoltă -la orbi. fiind necesară suplinirea pe alte căi a legăturilor care se asigurau prin simţul atins sau total afectat. alături de imaginaţie. îngustându.

ortopeo. ci prin măsuri speciale adecvate fiecărui caz în parte. . Procesul instructive. Asistenţa Socială trebuie să ţină seama de consecinţele tuturor acestor afecţiuni asupra creşterii şi educării copilului. reumatism. Unele măsuri sunt de ordin : medical si psiho-pedagogic. Dezvoltarea intelectuală cauzată de: defect de maturizare (întârziere mentală/retard) modificări organice de natură patologică (oligofrenie) Posibilitatea de instruire depinde de gradul de înapoiere.. Altă categorie de deficienţe.educative este dificil.cu tulburări grave de comportament sub aspectul relaţiilor sociale prin actele de violenţă caracteristice. aparate de corectare a deficienţei (proteze: auditive. fizioterapie. pentru a lua măsuri eficiente de integrare socială. urmărind ameliorarea : deficienţei însăsi si consecinţelor ei fiziologice –intervenţii chirurgicale.Afectează profund posibilităţile de educare şi instruire a copiilor. ! Normalizarea unui copil NU prin măsuri normale de educare. viaţa liniştită si limitarea eforturilor. BOLILE CRONICE (cardiopatii. paramotorii). ergoterapie si terapie. care predispun la delincvenţă.psihopatiile.TBC) ridică probleme privind: condiţiile de mediu.mai rare la copii (schizofrenii. ochelari).sprijină familia prin : consiliere familială si îndrumare conform legislaţiei pentru obţinerea drepturilor legale. Asistenţa socială.

şcoală. Informarea reciprocă. vor fi aduse la cunoştinţă şcolilor frecventate. familie. => munca asistentului social se duce nu atât direct cu copilul deficient. cazurile cunoscute de AS privind copiii din familii cu condiţii defavorabile. . Acţionare comună. La fel. d) Copiii. Colaborarea care trebuie să se manifeste prin sesizare reciprocă. . tot aşa cum pedagogul poate beneficia de informaţii privind cindiţiile de viaţă ale familiei şi grupurilor de tineri din cartier. prezentând dificultăţi în procesul de instruire şi educare din cadrul sistemului şcolar obişnuit.învăţare şi cu tulburare de comportament vor fi comunicate comisiilor de ocrotire a minorilor.E vorba de copii cu tulburări de comportament şi atitudini negative faţă de procesul instructiv.trebuie să înlăture din familie atitudinea de compătimire. de exagerată atenţie care dă o falsă concepţie despre relaţiile sociale pe care nu le va găsi într-o viaţă social normal.. Cazurile de copii prezentând deficienţe la şcoală în procesul de educare.AS trebuie să beneficieze de observaţiile pedagogului privind comportamentul şi situaţia la învăţare.urmărind un complex de măsuri atât ale asistenţei în familiei şi a pedagogului în şcoală pentru prevenirea apariţiei şi remedierea deficienţelor apărute în dezvoltarea copilului. ci mai ales indirect prin asigurarea sistemului de relaţii sociale ridicat de starea acestuia şi prin sprijinirea materilă a familiei conform legislaţiei în vigoare.educativ. Este necesară colaborarea : AS. datorate:  unor deficienţe personale ale copiilor  unor condiţii defavorabile din mediul familial sau grupului de prieteni ai copilului.

d) Cazuri în care familia prezintă deficienţe care fac din ea un mediu contraindicat pentru creşterea şi educarea copiilor. unor deficienţe fiziologice ale acestora. malformaţii de componenţă 2. asigurarea unui regim alimentar corect 2. Această carenţă priveşte în special prima vârstă de formare a caracterelor copiilor.deşi duc o viaţă normală. iar alţii. lipsa părinţilor sau adulţilor crescători din familie. Copilul poate fi influenţat şi de grupul de prieteni  în sensul desconsiderării şcolii  modificării comportamentului (capătă deprinderea de: a minţi. a vagabonda si de a comite acte de huliganism). Lipsa autorităţii părinteşti sau greşita autoritate părintească = sunt formele cele mai frecvente în care se manifestă carenţa educativă familială. a fura. cum ar fi ţinerea la distanţă a copiilor. după cum carenţele educative se datorează unor: 1. AS trebuie: să sesizeze din timp simptomele unor carenţe educative si să dea îndrumările necesare pentru remedierea situaţiei. asigurarea unor condiţii de odihnă optime 3. atitudini greşite pedagogice ale părinţilor 3. Unii părinţi încearcă să capete autoritate prin mijloace greşite. În mare se pot distinge trei catogorii de situaţii. părtinindu-şi copilul si judecând notele profesorului. => Atitudinea părintească faţă de copil = autoritatea educativă părintească. mergând până la amestecul în treburile pedagogului. influenţa familiei este decisivă. alţii sunt imorali. În prima copilărie. 2.Câteva din recomandările AS vizează: 1. 1. relaţiile dintre membrii familiei să fie pline de afecţiune şi echilibrate 4. atitudinea părinţilor faţă de procesul învăţării trebuie să-i sprijine eforturile Atitudinea părinţilor poate fi greşită şi dintr-un amestec excesiv în sarcinile şcolare ale copilului.nu pot să dea o .

creştere potrivită copiilor lor din nepricepere pedagogică (exces de dragoste răsfăţ. . falsă protecţie). Când autoritatea părinţilor este carenţată intervine autoritatea tutelară pentru luarea unor decizii privind ocrotirea minorului.