Control Numeric ____________________________________________________________Ioan P.

MIHU
_____________________________________________________________________ 1



1. Ce este decibelul?

Istoria utilizării acestei unităţi de măsură este legată de proprietăţile fiziologice ale
sistemului auditiv uman. Spre exemplu (figura 1), dacă se aplică unui difuzor un semnal cu o
putere de 1 W el va crea o anumită presiune acustică iar aceasta va produce ascultătorului un
anumit nivel al intensităţii auditive. Dacă repetăm experienţa şi aplicăm difuzorului o putere
de 100 W, în aceleaşi condiţii de ascultare şi randament al difuzorului, nu se va crea o
senzaţie auditivă de 100 ori mai puternică ci doar de aproximativ 20 ori (!), adică egală cu
logaritmul raportului celor două puteri.


1 W 100 W


Figura 1. Referitor la intensitatea senzaţiei auditive

Rezultatul este în concordanţă cu legea Weber-Fechner, care arată că "intensitatea unei
senzaţiei (exemplu cea auditivă) este proporţională cu logaritmul stimulului (puterea
acustică)". Aşa cum se observă din figura 2, aceleaşi diferenţe ale intensităţii senzaţiei sonore
sunt cauzate de diferenţe diferite ale stimulului la nivele diferite de intensitate.


Intensitatea
senzatiei
Pragul
durerii
Putere
acusticã

Figura 2. Referitor la legea Weber-Flechner.

Nu doar în domeniu intensităţii, ci şi în perceperea frecvenţelor, auzul uman este tributar unei
scări logaritmice. Astfel dacă diferenţa dintre 100 Hz şi 200 Hz este percepută ca o octavă, la
fel ca şi diferenţa dintre 1000 şi 2000 Hz este percepută tot ca o octavă.
De aceea este adecvat a utiliza ca unitate de măsură pentru mărimile destinate a fi percepute
auditiv sau vizual, decibelul, aşa cum va fi definit în continuare.
Există două modalităţi în care el este definit şi folosit: ca unitate de măsură relativă sau
unitate de măsură absolută.


Control Numeric ____________________________________________________________Ioan P. MIHU
_____________________________________________________________________ 2

1.1. Decibelul - unitate de măsură relativă.

Decibelul [dB] reprezintă de regulă logaritmul zecimal al raportului dintre puterea de
ieşire şi puterea de intrare a unui circuit, multiplicat de zece ori.

[A ] =10 log
P
P
=10 lg
P
P
P dB 10
2
1
2
1
(1)

Pentru amplificarea în tensiune, exprimarea ei în decibeli va fi:

[A ] = 20 log
U
U
= 20 lg
U
U
U dB 10
2
1
2
1
(2)

Spre exemplu dacă considerăm un amplificator a cărui tensiune de intrare este de 10 mV iar
cea de ieşire este de 10 V, câştigul în tensiune al amplificatorului, exprimat în decibeli va fi :
[A ] = 20 lg
U
U
= 20 lg
10
10
dB
U dB
2
1
- 2
= ⋅ = 20 3 60

În decibeli se poate exprima şi atenuarea introdusă de un circuit. Atenuatorul poate fi privit
ca un amplificator cu câştig subunitar. De exemplu, la un atenuator care are la intrare o
tensiune de 1V iar la ieşire o tensiune de 0,01 V, atenuarea va fi:

[a ] = 20 lg
U
U
= 20 lg
10
1
dB
U dB
2
1
- 2
= ⋅ − = − 20 1 20 ( )

1.2. Decibelul - unitate de măsură absolută.

În multe puncte de măsură ale unor circuite interesează de obicei valorile absolute ale
tensiunilor sau puterilor. Pentru a putea exprima valoarea absolută a acestor mărimi în
decibeli, trebuie aleasă o mărime de referinţă, faţă de care se vor raporta mărimile de măsurat.
• Prin convenţie, în domeniul electric se consideră de referinţă, puterea de 1 mW, pe o
sarcină de 600 Ω, pe care tensiunea va fi 0,7745 V iar curentul prin ea va fi de 1,29 mA
(P=I
2
⋅R).

Referinta:
P mW
R

U mV
I mA
0
0
0
0
=
=
¦
´
¹


=
¦
´
¹
1
600
0 775
1 29 Ω
,
,
(3)

• În domeniul acustic, nivelul de referinţă este considerat prin convenţie, presiunea sonoră
de 2⋅10
-4
µbar. Astfel atunci când se afirmă că zgomotul produs de o instalaţie este de 100
dB, puterea acustică ce îl generează are valoarea P:

100 dB=10 lg
P
P
=10 lg
P
2 10
0
- 4


⇒ P=2⋅10
6
µbar

Avantajul folosirii acestei unităţi de măsură (decibelul), este în primul rând acela că
exprimarea proprietăţilor de amplificatoarelor sau atenuatoarelor sunt mult mai aproape de
percepţia umană, precum şi faptul că atunci când avem lanţuri de transmisie a unui semnal,
amplificarea globală se obţine adunând amplificările fiecărui etaj.
Control Numeric ____________________________________________________________Ioan P. MIHU
_____________________________________________________________________ 3

2. Caracteristici Bode.

Comportarea circuitelor la semnale de frecvenţe diferite (analiza în domeniul
frecvenţă), reprezintă unul dintre cele mai importante instrumente de analiză ale ingineriei
electronice.

Această comportare este complet descrisă de funcţia de
transfer a circuitului analizat.
Astfel, pentru reţeaua liniară din figura 3 în ipoteză că este
alimentată de o tensiune sinusoidală, funcţia de transfer
poate fi scrisă ca produse de polinoame de gradul 1 sau 2,
atât la numărător cât şi la numitor:
Figura 3.

∏ ∏
∏ ∏
|
|
¹
|

\
|
+
|
|
¹
|

\
|
⋅ ⋅ +
|
|
¹
|

\
|
⋅ + ⋅
|
|
¹
|

\
|
+
|
|
¹
|

\
|
⋅ ⋅ +
|
|
¹
|

\
|
⋅ + ⋅
⋅ = =
n n
2
n m
p
k k
2
k i
z
1
2
1
ω
s
2
ω
s
)
s
(1 s
1
ω
s
2
ω
s
)
s
(1 s
K
U
U
H(s)
ζ
ω
ζ
ω
m
i
(4)

Caracteristica de frecvenţă se obţine din relaţia (4) făcând s = jω. Ea este o mărime
complexă, dependentă de frecvenţa semnalului de intrare. Exprimarea sub formă de produse
de polinoame de gradul unu şi doi atât la numărător cât şi la numitor pune uşor în evidenţă
rădăcinile polinoamelor de la numărător şi numitor. Rădăcinile numărătorului se numesc
zerouri iar rădăcinile numitorului poli. Caracteristica de frecvenţă poate fi scrisă sintetic ca în
relaţia (5):


) jω ( H arg j

e ) jω ( H ) s ( H ) jω ( H ⋅ = =
= s
(5)

Analiza dependenţei caracteristicii de frecvenţă de frecvenţa semnalului se poate face cu
ajutorul caracteristicilor Bode.



[ ]
( )

0 ω pt. , ) jω ( H arg
0 ω pt. , ) jω ( H lg 20 ) jω ( H
H
dB
¹
´
¦
≥ =
≥ ⋅ =
ϕ
(6)

Cele două grafice mai poartă denumirea de "caracteristică de amplitudine " respectiv "
caracteristică de fază ". Aşa cum se observă din relaţia (6), modulul funcţiei de transfer se
exprimă în decibeli.
Cu ajutorul câtorva reguli uşor de aplicat, caracteristicile Bode pot fi lesne trasate şi deşi
"aproximative", ele reprezintă un instrument simplu, rapid şi util pentru analiza comportării
circuitelor în domeniul frecvenţă .



Circuit liniar
(R, L, C)
I
1

I
2

U
1
U
2




Caracteristica Bode
Este o reprezentare grafică a modulului şi fazei caracteristicii de frecvenţă în care:
• frecvenţa este reprezentată în coordonate logaritmice;
• graficul modulului şi fazei sunt aproximate cu segmente de dreaptă;
• valorile modulului sunt calculate în decibeli.
Control Numeric ____________________________________________________________Ioan P. MIHU
_____________________________________________________________________ 4

Tip funcţie Factor Caracterisici Bode
1 Constantă k

2
Zero simplu în
origine
s
3
Pol simplu în
origine
s
1

4
Zero multiplu
în origine
s
n

5
Pol multiplu în
origine
n
s
1

ϕ
|H|
dB

- n 90
0

1
-n20 dB/dec
ω
ω
ϕ
|H|
dB

- n 90
0

1
+n20 dB/dec
ω
ω
ϕ
|H|
dB

-90
0

1
-20 dB/dec
ω
ω
ϕ
|H|
dB

+90
0

1
+20 dB/dec
ω
ω
ϕ
|H|
dB

0
0

1
20 lg k
ω
ω
Control Numeric ____________________________________________________________Ioan P. MIHU
_____________________________________________________________________ 5

6 Zero simplu
0
ω
s
+ 1

7 Pol simplu
0
ω
s
+ 1
1


8 Zero multiplu
n
0
ω
s
+ 1
|
|
¹
|

\
|


9 Pol multiplu
n
0
ω
s
+ 1
1

|
|
¹
|

\
|


10
Zerouri
complexe
conjugate
1
ω
s
2
ω
s
0
2
0
+
|
|
¹
|

\
|
⋅ ⋅ +
|
|
¹
|

\
|
ζ

ω
0

ϕ
|H|
dB

+180
0

ω
+40 dB/dec
20⋅lg(2ζ)
ω
5
-
ζ
⋅ω
0

5
ζ
⋅ω
0

ω
0

ϕ
|H|
dB

-n90
0

ω
-20 n dB/dec
0,1⋅ω
0
ω 10⋅ω
0

ω
0

ϕ
|H|
dB

+n90
0

+20 n dB/dec
0,1⋅ω
0

10⋅ω
0

ω
ω
ω
0

ϕ
|H|
dB

-90
0

-20 dB/dec
0,1⋅ω
0

10⋅ω
0

ω
ω
ω
0

ϕ
|H|
dB

+90
0

+20 dB/dec
ω
ω
0,1⋅ω
0
10⋅ω
0

Control Numeric ____________________________________________________________Ioan P. MIHU
_____________________________________________________________________ 6

11
Poli
complecşi
conjugaţi

1
ω
s
2
ω
s
1
0
2
0
+
|
|
¹
|

\
|
⋅ ⋅ +
|
|
¹
|

\
|
ζ


Tabelul 1. Caracteristici Bode (sinteză)


Alte detalii despre caracteristica Bode:

• Reguli simple pentru a memora uşor forma caracteristicii Bode:
o În dreptul unui pol simplu, caracteristica de amplitudine se frânge cu 20
dB/dec în jos, aidoma „frângerii unui băţ pe genunchi”,
o Datorită unui pol simplu, caracteristica de fază se schimbă în intervalul [0 ÷ ∞]
cu -90
0
, în dreptul polului, graficul având orientarea „în jos”.
o Pentru zerouri, este invers.
o Pentru, poli multipli sau zerouri multiple de ordin n, efectele sunt amplificate
de n ori.
• Decada reprezintă intervalul de frecvenţă de la 10
n
Hz, până la 10
(n+1)
Hz. Toate
decadele se întind pe acelaşi spaţiu (cm) pe axa frecvenţelor .
• Sintagma des întâlnită „+20 dB/dec” are semnificaţia din figura de mai jos, unde se
observă că într-un interval de frecvenţe de o decadă, (de la 10
n
Hz, până la 10
n+1
Hz),
amplificarea creşte cu 20 dB.


Figura 4. Creştere de 20 dB/dec.


• Graficul exact al caracteristicilor de amplitudine şi de fază = asimptotic la segmentele
de dreaptă (linia punctată). În dreptul unui pol sau al unui zerou, diferenţa dintre
valoarea exactă şi aproximaţia Bode este de 3 dB.
ω
i

ϕ
|H|
dB

f
+20 dB/dec
10
2
10
2
10
2
10
1

[Hz]
10
2

20
40
60
80
decadă
20 dB
ω
0

ϕ
|H|
dB

-180
0

-40 dB/dec
-20⋅lg(2ζ)
ω
ω
5
-
ζ
⋅ω
0

5
ζ
⋅ω
0

Control Numeric ____________________________________________________________Ioan P. MIHU
_____________________________________________________________________ 7

• Pentru situaţia descrisă la punctul 10 din tabel (zerouri complex conjugate),
caracteristica are un minim dacă 0 < ζ < 0.707. În acest caz, caracteristica de
frecvenţă reală este asimptotică la cele două segmente de dreaptă, dar trece prin
punctul de minim (marcat cu steluţă în desen), ca în figura de mai jos. Ordonata
punctului de minim are valoarea -20 lg(2ζ).


Figura 5. Creştere de 20 dB/dec.


• Pentru situaţia descrisă la punctul 11 din tabel (poli complex conjugaţi), caracteristica
are un maxim dacă 0 < ζ < 0.707. În acest caz, caracteristica de frecvenţă reală este
asimptotică la cele două segmente de dreaptă, dar trece prin punctul de maxim (marcat
cu steluţă în desen), ca în figura de mai jos. Ordonata punctului de minim are valoarea
+20 lg(2ζ).


Figura 5. Creştere de 20 dB/dec.

• În electronică se mai foloseşte noţiunea de octavă. Octava este o unitate de măsura
relativa a frecventei sau a lărgimii de banda si exprima un raport intre frecvente de
2:1, respectiv o lărgime de banda ce acoperă un raport de frecvente de 2:1, nu de 10:1,
cum este la decadă. Spre exemplu un interval de frecvenţă cuprins intre 1 kHz si 16
kHz acoperă 4 octave, şi anume: [1kHz ÷2KHz], [2kHz ÷4KHz], [4kHz ÷8KHz], şi
[8kHz ÷16KHz].

f
-40 dB/dec
10
2
10
2
10
2
10
1

[Hz]
10
2

-40
-20
0
20
+20⋅lg(2ζ)
ω
0

|H|
dB

f
+40 dB/dec
10
2
10
2
10
2
10
1

[Hz]
10
2

-20
0
20
40
-20⋅lg(2ζ)
ω
0

|H|
dB

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful