UNIVERSITATEA "DUNĂREA DE JOS" GALAŢI FACULTATEA de ŞTIINŢE JURIDICE, SOCIALE ŞI POLITICE SPECIALIZAREA: DREPT

ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE
Lect. univ. dr. ARAT GHEORGHE TEODOR drd. ARAT OANA MARIE

GALAŢI 2010

^AJITUO^

QAlAp

D.I.D.F.R.
FACULTATEA de ŞTIINŢE JURIDICE, SOCIALE ŞI POLITICE SPECIALIZAREA: DREPT 2010

CUPRINS PARTEA I CAPITOLUL I APARIŢIA Şl DEZVOLTAREA DISCIPLINEI RELAŢIILOR INTERNAŢIONALE ……………………………………………………………… 1 CAPITOLUL II SOCIETATEA INTERNAŢIONALĂ Şl RELAŢIILE INTERNAŢIONALE………………………………………………………………… 9 2.1. Relaţiile internaţionale şi subiectele acestora……………………………… 9 2.1.1. Societatea internaţională…………………………………………………… 9 2.1.2. Relaţiile internaţionale actuale……………………………………………..10 2.1.3. Subiectele relaţiilor internaţionale………………………………………… 11 2.2. Conexiunile relaţiilor internaţionale cu dreptul internaţional, diplomaţia şi politica externa…………………………………………………………………….. 12 CAPITOLUL III RELAŢIILE INTERNATIONALE CONTEMPORANE………. 15 3.1. Principiile relaţiilor internaţionale……………………………………………. .15 3.2. Trăsăturile caracteristice ale relaţiilor internaţionale actuale……………...19 3.3. Clasificarea relaţiilor internaţionale…………………………………………. 23 3.3.1. Relaţii politice……………………………………………………………….. 24 3.3.2. Relaţii economice…………………………………………………………… 25 3.3.3. Relaţii culturale…………………………………………………………….. 27 3.3.4. Relaţii juridice………………………………………………………………. 27 3.3.5. Relaţii diplomatice…………………………………………………………. 27 PARTEA A II-A CAPITOLUL I ASPECTE GENERALE PRIVIND ORGANIZAŢIILE INTERNAŢIONALE…………………………………………………………. 30 1.1. Consideraţii introductive……………………………………………………… 30 1.2. Elemente constitutive…………………………………………………………. 32 1.2.1. Definiţia………………………………………………………………………. 32 1.2.2. Actul constitutiv……………………………………………………………. 33 1.3.Personalitatea juridică a organizaţiilor internaţionale……………………… 35 1.3.1. Personalitatea juridică de drept internaţional…………………………….. 35 1.3.2. Personalitatea juridică de drept intern……………………………………. 36 1.3.3. Capacitatea juridică a organizaţiilor internaţionale………………………36 1.4. Membrii şi alţi participanţi la organizaţiile internaţionale…………………. 38 1.5. Reprezentarea statelor membre la organizaţiile internaţionale…………... 40 CAPITOLUL II STRUCTURA INSTITUŢIONALĂ A ORGANIZAŢIILOR INTERNAŢIONALE……………………………………………………………… 41 2.1. Structura instituţională…………………………………………………….. 41 2.2. Organe plenare……………………………………………………………. 42 2.1.1. Organe cu caracter restrâns………………………………………………. 42 2.1.2. Secretariat, sedii, funcţionări, buget……………………………………. 43 2.2. Sisteme de luare a deciziilor în organizaţiile internaţionale……………. 45

........ Liga Arabă………………………………………………………………….....2...3. Procedura Organizaţiei pentru Securitate şi cooperare în Europa……....2. 49 3..1.. Organizaţii internaţionale cu vocaţie continentală şi regională……….... Locul actelor adoptate de organizaţiile internaţionale între izvoarele dreptului internaţional…………………………………………………………… 96 5.3..4..2.. Organizaţia Statelor Americane…………………………………………… 85 4..... 76 4... 49 3.Valoarea normativă a actelor elaborate în cadrul organizaţiilor internaţionale…………………………………………………………………… 100 5.... 59 3..2. 76 4. Cadrul convenţional al reglementării paşnice a diferendelor internaţionale……………………………………………………………….. Organizaţii internaţionale cu vocaţie de universalitate……………………54 3.... Instituţii specializate din sistemul ONU……………………………………. Dispoziţii privind o comisie de conciliere a OSCE……………………… 93 4.. 79 4.. 91 4..6.88 4.1..2.1..Activităţi de control şi supraveghere a respectării normelor de drept internaţional………………………………………………………………………105 ....... Convenţia privind concilierea şi arbitrajul în cadrul OSCE…………….. Noţiunea de diferende şi situaţie………………………………………... Tipologia organizaţiilor internaţionale……………………………………..1.Competenta ONU în reglementarea diferendelor………………………...CAPITOLUL III PRINCIPALELE ORGANIZAŢII INTERNAŢIONALE……....3.6... 93 CAPITOLUL V CONTRIBUŢIA ORGANIZAŢIILOR INTERNATIONALE LA DEZVOLTAREA DREPTULUI INTERNAŢIONAL…………………………… 96 5..3.......2...... Consiliul de securitate……………………………………………………….4 Dispoziţii pentru concilierea dirijată…………………………………….6..4.6..... Competenţele organizaţiilor internaţionale în reglementarea paşnică a diferendelor dintre state…………………………………………………………... 81 4.1... 83 4..5.1..67 CAPITOLUL IV SOLUŢIONAREA PAŞNICĂ A DIFERENDELOR ÎN CADRUL ORGANIZAŢIILOR INTERNAŢIONALE…………….87 4..1.. Uniunea Africană.76 4.... Procedura de Ia La Valeta…………………………………………………91 4..6.... 80 4..1..

Bucureşti. studiul relaţiilor internaţionale constituie o prezenţă permanentă şi familiară în peisajul curricular al învăţământului universitar precum şi în mediul ştiinţific şi academic al lumii contemporane. a funcţionării sistemului internaţional. reprezintă disciplina fundamentală deoarece urmăreşte sintetizarea relaţiilor obţinute în acest domeniu. Ed. • Explicarea condiţiilor în care a apărut şi s-a dezvoltat această disciplină de studiu. 1967. 2003. teoria sistemelor politice comparate. din ce în ce în ce mai mult o perspectivă centrată asupra politicii mondiale şi o tratare a politicii interne în lumina relaţiilor şi problemelor externe – mai exact. În contextul globalizării (al apariţiei interdependenţelor multiple în cadrul unei virtuale lumi globale). politologia (studiul politicii) pare să reclame. Politologia aspiră la alcătuirea unui tablou general al vieţii politice. 7. International Politics and Foreign Policy. o afirmaţie pe care Stanley Hoffman o făcea în urmă cu mai bine de treizeci de ani are un suport real: rolul arhitectural atribuit de către Aristotel ştiinţei despre polis ar putea sau ar trebui să revină relaţiilor internaţionale care au devenit condiţia primordială 1 a vieţii noastre cotidiene . Toate acestea formează domeniul ştiinţelor politice. între care disciplina pe care o vom studia capătă astăzi o importanţă mai mare ca oricând. Apariţia şi dezvoltarea disciplinei relaţiilor internaţionale La începutul secolului XXI. 2 Adrian Paul Iliescu – Introducere în politologie. Collier-Macmillan. Ed. ______________________________________________________ 1 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . istoria doctrinelor politice ş.a. printre ele numărându-se şi relaţiile internaţionale 1 Stanley H. în întregul său. geopolitica.__________________________________________________ PARTEA I Cap. Politologia este. deci numai una din disciplinele care formează domeniul ştiinţelor politice dar într-un anumit sens. al organizaţiei 2 politice interne şi internaţionale . Evoluţiile din ultimul deceniul acreditează ideea că. p.Hoffman. al relaţiilor şi sistemelor politice. I APARIŢIA ŞI DEZVOLATEA DISCIPLINEI REALAŢIILOR INTERNAŢIONALE CONŢINUT Apariţia şI dezvoltarea disciplinei relaţiilor internaţionale OBIECTIVE • Identificarea raporturilor care formează domeniul relaţiilor internaţionale. Viaţa şi relaţiile politice fac obiectul studiului mai multor discipline: teoria politică. a fenomenelor politice. Sfera obiectivelor de interes ale politologiei este vastă. Londra. teoria relaţiilor internaţionale. The Long Road to Theory. ALL.

abia din anii ’50 ai secolului trecut încoace. Ruptura istorică produsă în evoluţia sistemului internaţional la sfârşitul anilor ’80 – dincolo de orice predicţie realizată pe terenul ştiinţei politice pare să fi sporit interesul pentru acest domeniu de studiu şi să lase în plan secund ori să înlăture eventualele semne de întrebare legate de credibilitatea teoretică 4 sau metodologică asociate disciplinei . începutul sec. Dar ştiinţele politice. explicarea şi rezolvarea de probleme. Ca urmare. O asemenea subliniere ţine seama de legăturile şi interferenţele nemijlocite existente în acest domeniu între perspectivele teoretice şi modelele sau viziunile formulate cu privire la funcţionarea sistemului mondial de interesele (obiectivele şi acţiunile) de politică externă şi. în cadrul comunităţii academice. descrierea. şi cu alte discipline dintre care sunt de menţionat: economia politică. deopotrivă.. Aceasta constituie doar o primă parte a adevărului. XX a formulat o adevărată schimbare pentru disciplina relaţiilor internaţionale. XXI a pus în termeni dramatici. ştiinţele administrative şi. În legătură cu acestea. P. sociologia politică. interpretarea. se poate vorbi de o configurare deplină a statutului său – ca domeniu autonom. în general. Istoriceşte vorbind ştiinţa relaţiilor internaţionale este relativ tânără. Aşezările politico-militare postbelice şi prăbuşirea comunismului – care marchează în mod convenţional sfârşitul sec. Acest statut a fost consolidat în ultimele decenii. Ad. lista întrebărilor şi cerinţelor de factură cu totul nouă cu care ne confruntăm în acest domeniu. mai ales. ______________________________________________________ 2 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . dreptul (dreptul constituţional. politologia presupune. care nu se situează doar la nivelul politicilor practice. dreptul internaţional public şi privat). presupune deci analiza teoretică dar şi elaborarea de indicaţii de ordin 3 practic . în ultima instanţă de evoluţiile şi reaşezările care au loc în politica internaţională (unipolarism sau pluripolarism al puterii). schimbările ce se înregistrează în viaţa internaţională din anii ’90 încoace. cit. Iliescu op. p. p. 10. istoria şi geografia.__________________________________________________ PARTEA I Cap. sunt înrudite (ori au relevanţă în studierea lor). 3 4 Ibidem. 3. Totuşi. I APARIŢIA ŞI DEZVOLATEA DISCIPLINEI REALAŢIILOR INTERNAŢIONALE (de cooperare sau de tip conflictual) geopolitica. distinct în câmpul ştiinţelor politice precum şi a individualităţii sale în programele universitare şi mai ales postuniversitare de pregătire. istoria generală a statului şi dreptului. diplomaţia şi negocierile internaţionale. instituţiile şi organizaţiile internaţionale etc. Dacă sfârşitul sec. XX – au conturat în mod evident numeroase probleme noi în spaţiul relaţiilor internaţionale. teoria managementului politic. având în spate ceva mai mult de jumătate de veac de existenţă de sine stătătoare. această nouă problematică are de a face în mod direct cu felul în care explicăm într-un cadru teoretic. teoria generală a dreptului.

cu funcţionarea sistemului global . Dincolo de aspectele teoretice pe care disciplina relaţiilor internaţionale le analizează şi explică. o ştiinţă americană. Problema securităţii – componentă centrală. Primul război mondial a însemnat prăbuşirea Concertului european. în sfera politicii mondiale. care. a se vedea lucrările Sumitului şefilor de state şi guverne de la New York. pot fi regăsite mai timpuriu. aspecte pe care noua etapă de evoluţie le amplifică. când disciplina relaţiilor internaţionale a devenit. ci de idealism. nu mai are şi nu mai poate avea aceeaşi înfăţişare. Începutul relaţiilor internaţionale nu este legat de fapt de realism.__________________________________________________ PARTEA I Cap. Gândirea politică este influenţată de contextul istoric în care este formulată.).. teoria descurajării etc. la rândul său. în zilele de 14 – 17 septembrie 2005. Mai mult decât oricare alte evenimente petrecute în ultimii ani. în secolul trecut. realismul sa dovedit a fi principala şcoală de gândire. cu fracturile politicii mondiale. cu 6 forma războiului şi. sau de altă natură (fie globale ori continentale sau regionale) ale funcţionării sistemului mondial. trebuie să menţionăm şi caracterul ei practic: astăzi decizia şi acţiunea politică externă nu mai pot fi concepute fără suportul evaluării ştiinţifice multiforme al analizei strategice realizate în universităţi. p. Fundamentarea ştiinţifică a guvernării în general a devenit o regulă 7 şi un mecanism de legitimare . militare. După al doilea război mondial. ______________________________________________________ 3 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . originile disciplinei ca instituţie academică independentă. În acest context analiza are de regândit o serie întreagă de răspunsuri pe care le-a oferit anterior în legătură cu comportamentul statelor. Cu toate acestea. economice. 4. centre de cercetare sau în aşa numitele thin-tank-uri în legătură cu problemele politice. de la care au pornit diferite orientări critice. privind reformarea Organizaţiei Naţiunilor Unite (n. Este evident că în momentul actual s-au prăbuşit câteva componente centrale ale eşafodajului teoretic la care ne-am raportat. Simpla intuiţie şi vechile metode folosite de cei care trebuie să ia deciziile cu privire la relaţiile statului în exterior s-au dovedit insuficiente şi abandonate în lumea dezvoltată. de fapt în întreaga istorie a sistemului modern de state (westphalian).a. În acest sens. Această caracterizare este valabilă şi pentru alte componente: teoria politicii externe. în ultima instanţă. în mare măsură. condusă de o diplomaţie 5 6 Ibidem. cu implicaţii multiple în analiza spaţiului internaţional. aceste acte ne 5 aruncă brutal în problematica unui alt secol. cu actorii scenei internaţionale.a. era o reacţie împotriva practicilor diplomatice din secolul al XIX-lea.) 7 Comunicarea dintre administraţie şi mediul academic a devenit caracteristica funcţionării acestui domeniu în aria euro-atlantică după anii ’50 (n. unei alte lumi . care se baza pe o politică a balanţei de putere. I APARIŢIA ŞI DEZVOLATEA DISCIPLINEI REALAŢIILOR INTERNAŢIONALE Există deja un nume şi o înfăţişare şocantă pentru acest început de secol – atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001 din SUA.

Principalii fondatori ai noii discipline. XIX şi de o transforma într-o teorie explicativă a relaţiilor internaţionale. 2000. ed. 11 Ansamblul termenilor cheie utilizaţi pentru desemnarea ideilor. Pe plan politic s-a produs un curent nou care schimba modul de gândire a clasei politice americane. E. Cu ajutorul raţiunii. ba chiar mai puternică decât în 1914. p. principiile universale pot fi înţelese şi se pot transforma în norme. iar pe de altă parte. Idealismul susţinea că pentru a depăşi starea de natură în relaţiile internaţionale. Teoreticienii idealişti ai acestei discipline au găsit cauzele conflictelor armate nu în înclinaţia inerentă către război a mediului internaţional. tezelor şi curentelor care aparţin unei ştiinţe (n.a) 8 8 ______________________________________________________ 4 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . singura naţiune care a ieşit din război neafectată. Bucure]ti. conceptelor. Realism şi relaţii intenarţionale. cel mai profund studiat. Perioada idealistă interbelică a relaţiilor internaţionale a fost marcată de emergenţa criticii realiste şi a disciplinei relaţiilor internaţionale. sfârşitul războiului însemna pentru SUA începutul exercitării unui rol internaţional important. deoarece reprezintă o încercare a readuce la viaţă cunoaşterea practică a diplomaţiei europene a sec.H. I APARIŢIA ŞI DEZVOLATEA DISCIPLINEI REALAŢIILOR INTERNAŢIONALE aristocratică . pe de-o parte pentru că. Carr şi Hans J. Ştefano Guzziuni. Noua diplomaţie susţinută de preşedintele Wilson atenta la independenţa tradiţională a politicii externe faţă de cea internă. Amploarea distrugerilor şi a crimelor din timpul primului război mondial. Morgenthau. prin modul în care înţelegea ceea ce s-ar putea numi cauzele “obiective” şi”subiective” ale războiului. 9 Ibidem. Dezbaterea dintre idealism şi realism este considerată prima dezbatere din relaţiile internaţionale şi este relevantă pentru multe din 10 dezvoltările ulterioare ale disciplinei . pune accentul pe un domeniu specific politicii. omul nu are nevoie decât de raţiune. 46. 10 Ibidem. p. legi şi comportamente individuale sau ale autorităţilor. p. Institutul European. Într-o vreme în care Europa nu mai era capabilă să-şi controleze destinul.________________________________________________ PARTEA I Cap. 46. ci în prăbuşirea iraţională a potenţialei comunităţi mondiale a naţiunilor. “Politics Among Nations” a lui Margenthau a devenit textul 11 paradigmatic al acestei ştiinţe sociale în formare. care diferă de diplomaţia tradiţională şi. Disciplina relaţiilor internaţionale s-a născut din această preocupare normativă pentru înţelegerea războiului şi a păcii. independent de celelalte investigaţii sociale (delimitând astfel observatorul şi practicianul legitim). Ea 9 redefinea înţelesul şi scopul politicii externe . mai târziu. au determinat regândirea din temelii a rolului diplomaţiei dar şi a războiului şi a cauzelor sale generale. Aceste precepte au determinat dezvoltarea unei concepţii aparte a relaţiilor internaţionale şi a politicii externe. aşa cum o cunoaştem astăzi. 46. de realism. reprezintă expresia clasică a acestui realism născut din antiidealism.

n-a fost capabilă să sancţioneze nici unul din actele de agresiune asupra unor membri ai săi. Conferinţele de dezarmare de la Geneva (1933 – 1934) au pus în evidenţa ineficienţa viziunii idealiste a relaţiilor internaţionale. identificate de curentul idealist. sunt una din principalele cauze ale războiului. nu sistemul ci guvernele sunt responsabile pentru izbucnirea războaielor. Organismul societăţii. 13 S. vezi “Diplomaţia secretă “-V. Conform criticii idealiste. sfidând întreaga societate internaţională a obţinut prin presiuni militare o parte din Cehoslovacia (1938). politica puterii urma să fie schimbată cu un sistem de securitate colectivă în care societatea internaţională în întregul ei urma să se opună şi să împiedice într-un mod mai eficient folosirea nelegitimă a forţei (agresiunea). Or. I APARIŢIA ŞI DEZVOLATEA DISCIPLINEI REALAŢIILOR INTERNAŢIONALE Cauzele obiective se referă la trăsăturile inerente ale naturii umane şi esenţa politicii: omul este potenţial bun şi ca atare. vechea diplomaţie este una dintre cele mai importante. Cu toate realizările sale. făcând ridicole marile puteri “garante” ale statelor abia formate după Pacea din 1919 . trebuie să existe posibilitatea unei armonii de interese. cu scopul de a transforma principiile armoniei universale în realitate. op. la nivel internaţional . destrămarea cooperării economice internaţionale. Sistemul s-a prăbuşit în întregime atunci când Germania. comise până la cea de-a doua mare conflagraţie a secolului XX. Totodată. Liga Naţiunilor. Casa European` 1992.) 12 Pentru detalii. Tot odată. această diplomaţie are defecte majore între acestea faptul că diplomaţii iau decizii peste capetele propriului popor. Aceasta presupunea în primul rând dreptul la autodeterminarea naţională ca o recunoaştere a rolului negativ pe care l-au jucat imperiile multinaţionale în declanşarea primului război mondial. Liga Naţiunilor. cit. Războiul poate fi evitat prin democratizarea politicii începând de la 12 nivel local până la cel naţional şi. La nivel internaţional. Idealismul a încercat să transpună în planul relaţiilor internaţionale unele principii ale regimurilor interne liberal-democratice. şi faţă de alte state prietene. Duculescu. era obligată să fie scena dar şi instrumentul diplomaţiei internaţionale. 13 neutre sau chiar aliate . 49 ______________________________________________________ 5 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . p. Prin urmare. Între cauzele subiective ale războiului.1920. Războiul înseamnă eşecul sau întreruperea comunicării raţionale pe care politica trebuie să o promoveze.________________________________________________ PARTEA I Cap. primatul politicii externe era motivaţia unor activităţi ce trebuiau să rămână secrete în mediul intern. un organism internaţional interstatal. sistemul şi politica internaţională din perioada interbelică nu păreau să se conformeze viziunii şi tiparelor idealiste: criza economică mondială (1929 – 1933) a condus la prăbuşirea sistemului monetar internaţional al acelei epoci (etalonul aur) şi drept consecinţă. Guzzini. Guvernele nedemocratice sau nelegitime. în sfârşit.a. mai ales în plan ideatic. 12 O astfel de teorie ar justifica perfect războiul din Irak: guvernul “democratic “ al SUA a dorit să “democratizeze” regimul politic existent în Irak în anul 2003 (n. Ed. politica externă trebuie să fie democratizată şi să corespundă voinţei şi aspiraţiilor poporului suveran.

Lucrarea sa Politics Among Nations. fie să răstoarne Vezi doctrina Bush jr. resursele naturale. Toţi realiştii sunt de acord cu privire la includerea conceptului de balanţă a puterii în teoriile lor căreia îi dau patru înţelesuri diferite faţă de faimoasa definiţie a lui Morgenthau. caracterul naţional. I APARIŢIA ŞI DEZVOLATEA DISCIPLINEI REALAŢIILOR INTERNAŢIONALE Strategia adoptată de democraţiile occidentale pentru a preveni un nou război cu Germania. Conciliatorismul nu la potolit pe Hitler ci i-a stârnit apetitul. populaţia. înţeleasă atât ca un control efectiv asupra mijloacelor coercitive. (n. războiul este un mijloc necesar al 14 politicii externe . Echilibrul 16 internaţional este caracterizat de lupta pentru putere care îi pune faţă în faţă pe cei care vor să păstreze distribuţia actuală a puterii şi cei care vor să o schimbe. Realiştii sunt şi ei motivaţi de dorinţa de a limita folosirea forţei şi mai ales războiul. Indivizi.a. Morgenthau a criticat vehement tendinţa generală de a aplica conceptele din sfera internă la cea internaţională. şi a neoconservatorilor care îl consiliază pe şeful Administraţiei SUA.în actualul mandat. Ordinea mondială are două trăsături principale: balanţa necesară puterii şi. XIX-lea – moderaţia. cât şi ca relaţie de autoritate bazată pe legitimitate. ci aşa cum spune teoreticianul lor. 14 ______________________________________________________ 6 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . Conciliatorismul a devenit cel mai evident simbol al păcii internaţionale interbelice. mecanismele normative. grupuri şi naţiuni luptă pentru putere. Guzzini. înmănunchea un set de axiome prin care el dorea să influenţeze şi să sfătuiască în materie de politică externă statul cel mai puternic dar şi cel mai puţin experimentat. Însuşindu-şi principiul care a stat la baza diplomaţiei sec. cit. apărută în perioada declanşării războiului rece. dată în 1947: aspiraţia spre putere a unora dintre naţiuni. a cărei ascensiune începe imediat după 1945. s-a dovedit a fi falimentară. idealismul a urmărit instituirea unui sistem de securitate colectivă pentru statele moderate. pregătirea militar`. Ideea de bază a cărţii lui Morgenthau este politica de putere sau mai bine zis.________________________________________________ PARTEA I Cap. 53. Realiştii definesc sfera politică prin relaţiile de putere şi autoritate. fiecare încercând fie să menţină. şi odată începută seria concesiilor. aceasta nu au făcut decât să amâne războiul şi chiar să-l agraveze. un “fapt 15 uman “ şi ” o necesitate logică” . op. pentru ca sistemul să funcţioneze în pace. 16 Puterea este fundamentată pe opt baze diferite: geografia. Morgenthau. Realismul a încercat să adapteze politica internaţională la fenomenul războiului total. moralul naţional şi calitatea. p. Pentru realişti. politica puterii nu este un “accident’ istoric. Învăţămintele trase în urma acestei politici falimentare vor alcătui o parte importantă a fondului de gândire a curentului realist. deşi susţin că uneori.) 15 S. capacitatea industrială. necesitatea unei asemeni politici.

Kaplan propune modele de sistem internaţional deci o perspectivă sistemică a relaţiilor internaţionale. Apar o serie de reacţii realiste şi neorealiste la criză (Keohane. politicile externe şi politica mondială sunt descrise şi explicate în termenii luptei pentru putere. se încearcă să i se opună concentrarea pe economia politică internaţională. Rămâne clar caracterul interdisciplinar a abordării – relaţiile internaţionale.________________________________________________ PARTEA I Cap. Alţi teoreticieni (Allison. al politicilor guvernamentale şi al proceselor cognitive. Realismul a contribuit la identificarea şi delimitarea relaţiilor internaţionale ca domeniu distinct. El a subliniat necesitatea unui model propriu şi unei teorii politice particulare cu privire la viaţa internaţională. specific al sferei politice şi al societăţii globale. Astfel. Aceste dispute teoretice conduc către o criză a abordării realiste a relaţiilor internaţionale. Acţiunea politică a început să fie judecată în raport cu consecinţele sale reale în planul puterii: este postulat primatul politicii în raport cu etica. Disciplina Relaţii Internaţionale se prezintă ca un teren de confruntare a unor şcoli de gândire. punând în evidenţă implicaţiile procesului organizaţional şi decizional. A transformat puterea într-un concept central al analizei relaţiilor dintre state. I APARIŢIA ŞI DEZVOLATEA DISCIPLINEI REALAŢIILOR INTERNAŢIONALE starea de fapt conduce la necesitatea unui constelaţii numită balanţă a puterii şi a unor politici care să-şi propună să o păstreze. Asistăm la cea de a doua dezbatere în domeniu. care limita agenda de cercetare prin revenirea la focalizarea pe stat şi înlocuirea ideii maximizării puterii cu cea a maximizării securităţii. Neorealismului sistemic al lui Waltz. pe fondul subminării distincţiei între intern-extern şi conexarea şi interacţiunea diferitelor nivele. cu abordări specifice diferite. în care se confruntă Bull şi Kaplan. aşa cum s-a arătat anterior este o interdisciplină deoarece ea manifestă o deschidere către ansamblul interacţiunilor. Steinbruner) subliniază impactul continuu şi masiv al politicii interne asupra celei externe. anii ’50-60 constituie o perioadă în care agenda de cercetare a teoreticienilor se extinde. Sunt elaborate teoria regimurilor şi teoria stabilităţii hegemonice. disciplina se află într-o fază de fragmentare a realismului abordărilor teoretice. Ideea modelului societăţii internaţionale după natura umană este înlocuită cu dilema securităţii ca punct de plecare a politicii internaţionale. – încercare de revitalizare a realismului şi de lărgire a agendei de cercetare / analiză a disciplinei. Se impune ideea nivelelor de analiză şi a unui model multicauzal. Primul reformează supoziţia anarhiei (societăţii) în contextul tradiţiei grotiene. ______________________________________________________ 7 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . Nye şi Waltz). Actualmente. fluxurilor care transgresează frontierele dintre state/naţiuni şi includ cercetarea şi analiza acţiunilor comportamentelor şi problematicii generate de existenţa altor actori ai vieţii internaţionale. Este eliminată separarea dintre politica mondială şi economia mondială. care are o individualitate proprie şi reguli proprii de mişcare (dezvoltare).

c) Franţa. R. b) harta politicii lumii. al XX-lea. în anii ’20 ai sec. relaţiile internaţionale se bazează pe: a) interesul naţional. I APARIŢIA ŞI DEZVOLATEA DISCIPLINEI REALAŢIILOR INTERNAŢIONALE Test de autoevaluare 1.c 2. R–c 5. Ştiinţa relaţiilor internaţionale este: a) ramură a politologiei. în viziunea realistă. după Revoluţia din 1789-1794. c) raţiunea.________________________________________________ PARTEA I Cap. ______________________________________________________ 8 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . b) ramură a dreptului internaţional public. b) războiul. c) legile şi obiceiurile războiului. b) Statele Unite ale Americii. R-b 3. Studiul relaţiilor internaţionale a început în: a) Marea Britanie. c) ştiinţă interdisciplinară. b) balanţa puterii. Care este instrumentul prin care se poate depăşi starea naturală din relaţiile internaţionale. în sec. XIX. Liga Naţiunilor şi-a propus să schimbe: a) politica de putere. R-a 4. c) situaţia internă a statelor. în viziunea idealistă: a) puterea.

o formă externă . Ed. Din cele mai vechi timpuri. a căror capacitate de a-şi asuma drepturi şi obligaţii internaţionale decurge din voinţa statelor. Relaţiile internaţionale şi subiectele acestora II. Z. anumite drepturi şi obligaţii în raporturile dintre ele. 1. o societate a statelor suverane. independente şi egale în drepturi. care îşi asumă în mod nemijlocit. 18 I. Floarea Darurilor. Conexiunile relaţiilor internaţionale cu dreptul internaţional. 2. 8. p. în esenţă. Apostu.este formată deci. naţiune care trăieşte în mod organizat într-un stat.Goangă. T. înţelegem totalitatea oamenilor care 17 trăiesc în mod organizat . M. dar şi din alte entităţi. • Să definească trăsăturile caracteristice ale diverselor tipuri de relaţii internaţionale 2. Relaţiile internaţionale şi subiectele acestora Când vorbim de societate.Marin. II SOCIETATEA INTERNAŢIONALĂ ŞI RELAŢIILE INTERNAŢIONALE CONŢINUT II. s-au dezvoltat sub imperiul evoluţiei nevoilor materiale şi spirituale. cele neguvernamentale. Aceste relaţii în formă primitivă. 17 • Studenţii să explice şi să dezvolte principiile de bază ale relaţiilor ______________________________________________________ 9 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . să conveţuească cu alte fiinţe asemenea ei. Gh. E. Dic\ionar explicativ şi enciclopedic al limbii române.2. purtătoare de suveranitate. statelor li se alătură şi alţi actori: organizaţiile internaţionale interstatale.1. chiar dacă ele diferă ca 18 mărime. Ciobanu. alte entităţi nestatale. 1. ALMA Galaţi.__________________________________________________ PARTEA I Cap. 2004. aşa cum vom arăta în continuare. care au luat naştere în mod obiectiv. diplomaţia şi politica externă OBIECTIVE internaţionale. 376. a simţit nevoia să se asocieze. Popescu. fiinţa umană nu a putut exista în mod izolat. în primul rând din state. până la forma elevată pe care o prezintă astăzi societatea umană. nivel de dezvoltare şi sisteme de valori . compusă din totalitatea statelor – naţiuni. Păun. p. 1997. În societatea internaţională contemporană. Ştefănescu. Arat.societatea internaţională. Societatea internaţională . Bucureşti. Societatea internaţională este însă.1. Prelegeri de Drept internaţional public şi privat. M. Ed. pentru a putea să-şi asigure şi perpetueze existenţa. ea se prezintă sub două forme: o formă internă cunoscută sub numele de popor.

care să le guverneze. juridice.__________________________________________________ PARTEA I Cap. Principala caracteristică a societăţii internaţionale constă în natura sa poliarhică. denumim ordine juridică internaţională. Bolintineanu. 2. În lumina acestor precizări putem defini relaţiile internaţionale ca fiind totalitatea legăturilor şi raporturilor politice. organizaţii internaţionale sau alte entităţi. denumite relaţii internaţionale. 1. II SOCIETATEA INTERNAŢIONALĂ ŞI RELAŢIILE INTERNAŢIONALE Spre deosebire de societatea internă în cadrul căreia puterea este 19 unică. cum se întâmplă în societăţile interne. Relaţiile internaţionale actuale . ______________________________________________________ 10 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . Nici o categorie de raporturi sociale nu poate exista în afara unui sistem de norme. în sensul că puterea este repartizată între diferitele state care o compun. Bucureşti. Drept internaţional contemporan. specific societăţii internaţionale este descentralizarea puterii . mai multe categorii de raporturi sociale. în primul rând organizaţiile interguvernamentale. p.de o mare complexitate şi cu o sferă atotcuprinzătoare a vieţii sociale. Societăţile Transnaţionale (STN). economice. Relaţiile internaţionale constituie un sistem. A. iar procesul constituirii şi aplicării acestor norme echivalează cu ceea ce în general. interacţiunea şi influenţa unei diversităţi de factori nestatali: mişcările de eliberare naţională. culturale. persoane juridice şi chiar persoane fizice. având ca trăsătură comună faptul că depăşesc limitele unui singur stat. Raporturile care se stabilesc în cadrul societăţii internaţionale sunt în general. diplomatice. sunt cadrul în care se manifestă acţiunea. oricât de simple. ideologice. şi anume: • raporturile dintre state şi raporturile dintre acestea şi celelalte entităţi participante la societatea internaţională. Această caracteristică se explică prin existenţa. 19 A. 1996. militare sau de altă natură. sisteme de state. organizaţiile profesionale şi obşteşti. inclusiv între forţele sociale care au capacitatea de a acţiona pe arena internaţională. potrivit căreia acestea nu se supun. unei autorităţi superioare. Noţiunea de relaţii internaţionale desemnează însă. din punct de vedere juridic. dintre state. M. complex şi dinamic. • raporturile la care participă persoane juridice sau fizice din diverse state. în raporturile juridice dintre ele. Of. a suveranităţii statelor. deoarece numai conceperea lor ca un sistem coerent. 17. Aceste norme juridice care guvernează relaţiile internaţionale fac obiectul dreptului internaţional public şi ale dreptului internaţional privat. 2. Ed. reflectă lumea contemporană în care statele sunt prinse într-un angrenaj global. organizaţiile internaţionale neguvernamentale. Năstase.

primordială. a unor forţe social-politice diferite.). În sfera relaţiilor internaţionale se manifestă. norme şi instituţii progresiste. ca exponente ale intereselor claselor şi grupurilor sociale din ţările în care fiinţează. tehnică. mişcări ş. ( de ex. aşa încât relaţiile internaţionale apar înainte de toate. structurală a relaţiilor internaţionale în condiţiile actuale. îşi manifestă poziţiile specifice şi participă la soluţionarea problemelor internaţionale în scopul înfăptuirii intereselor sale fundamentale.În definirea relaţiilor internaţionale se are în vedere faptul că existenţa şi acţiunea statului reprezintă o însemnătate majoră. rezolvarea problemelor actuale ale păcii. îşi manifestă influenţa în acest domeniu organizaţiile internaţionale interstatale. culturală etc. În special partidele politice dezvoltă legături cu alte partide. aflate în condiţiile luptei pentru eliberare naţională de sub dominaţia străină. ceea ce constituie o trăsătură esenţială. economică. la viaţa internaţională. la soluţionarea problemelor internaţionale. în vederea obţinerii independenţei statale sau chiar pentru constituirea într-un stat (ex.a. ca relaţii între state (interstatale).a.Democrată ş. securităţii şi cooperării internaţionale depinde de organizarea şi evoluţia raporturilor dintre state. naţiune) participă direct. influenţa şi a altor factori. Raporturile dintre state constituie componenta esenţială a relaţiilor internaţionale. de aceeaşi orientare politică. II SOCIETATEA INTERNAŢIONALĂ ŞI RELAŢIILE INTERNAŢIONALE 2. Internaţionala Creştin . care se configurează ca un ansamblu de principii. în cadrul autonomiei lor funcţionale şi a atribuţiilor stabilite de statele membre în tratatele constitutive. În strânsă legătură cu acţiunea internaţională a statelor. într-o măsură sau alta. militară. Popoarele şi naţiunile organizate politiceşte. de formele politico-juridice promovate şi de eficienţa acestora. fiind chiar grupate în diverse centrale internaţionale. beneficiind de personalitate internaţională. a unei comunităţi umane date (popor. statul îşi desfăşoară politica externă. Statul ca organizaţie politică a clasei aflate la putere. Forme de asociere permanentă a statelor în diferite domenii ale raporturilor lor de cooperare (politică. al creării unor condiţii favorabile (externe) realizării sarcinilor şi funcţiilor sale interne. Autoritatea administrativă palestiniană). Ca participant nemijlocit şi subiect principal al relaţiilor internaţionale.) ______________________________________________________ 11 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE .3 Subiectele relaţiilor internaţionale . Atât statele cât şi organizaţiile internaţionale se manifestă în relaţiile dintre ele în cadrul juridic creat de dreptul internaţional elaborat prin acordul lor de voinţă. formează o altă componentă a vieţii internaţionale. prin raporturile stabilite cu alte state. Mişcarea ecologistă.__________________________________________________ PARTEA I Cap. organizaţiile internaţionale participă. ca mod de organizare de sine-stătătoare. Internaţionala Socialistă. exercitând o influenţă majoră esenţială. exercită o influenţă puternică asupra relaţiilor internaţionale Relaţiile externe ale partidelor şi organizaţiilor politice naţionale. În acest sens se poate vorbi de statul – naţiune ca principal subiect al vieţii internaţionale.1.

conflictele şi să se realizeze concentrarea acţiunilor şi cooperarea paşnică între toate statele fără nici o deosebire? Experienţa demonstrează că în condiţiile unei astfel de complexităţi sporite. reprezentat de ştiinţa dreptului internaţional (doctrina). şi continental. Datorită evoluţiilor din cadrul societăţii internaţionale. în special cu alte state. 2. de către doctrină. poziţie. Orice organizare democratică a relaţiilor internaţionale la nivel global. Médicine sans frontiere. care prin analiza critică a situaţiei de fapt. tendinţele centrifuge. prin care statele realizează în mod oficial raporturile lor cu ceilalţi parteneri ai relaţiilor internaţionale. Politica externă reprezintă totalitatea obiectivelor. După cum se ştie. Rezultă clar că relaţiile internaţionale actuale prezintă o mare complexitate şi o diversitate de participanţi. există o relaţie de intercondiţionare reciprocă. uneori radicale. presupune utilizarea unui complex forme şi metode corespunzătoare la nivel bilateral. securitate. ale cărei caractere cunosc o serie de modificări. Comitetul Helsinki pentru Drepturile Omului. armonizând interesele lor cu cele ale societăţii internaţionale. diplomaţia nu este sinonimă nici cu politica externă a statelor. a anumitor segmente de relaţii internaţionale. este primordial de precizat că cele două noţiuni nu trebuie să se confunde.). conştientizează importanţa valorii raportului care se supune normării şi propune soluţii normative. Jurnalişti fără frontieră etc. de la nivelul structural pornesc o serie de impulsuri determinate de necesitatea protejării prin reglementare. In acelaşi timp. preluate ulterior de dreptul internaţional pozitiv. În ce priveşte raportul dintre diplomaţie şi relaţiile internaţionale. dezarmare sau protecţia mediului (ex. deosebiţi ca structură. statele reuşesc cu dificultate să găsească formele şi mijloacele necesare şi adecvate organizării raporturilor lor de cooperare. participând şi contribuind în moduri specifice la crearea unor curente pentru pace. Aceste impulsuri sunt fie direct receptate şi li se dau răspunsuri corespunzătoare la nivel normativ. securităţii şi cooperării internaţionale. Un astfel de complex îl constituie dreptul internaţional public. se poate pune fireasca întrebare: este posibilă organizarea relaţiilor internaţionale într-un sistem internaţional în cadrul căruia să se evite anarhia. scopurilor şi ______________________________________________________ 12 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . II. zonal. de armonizare a acţiunilor lor în cadrul sistemului internaţional. diplomaţia este activitatea desfăşurată de organisme de specialitate. putere de influenţă sau decizie. În aceste condiţii. diplomaţia şi politica externă Intre nivelul structural reprezentat de relaţiile internaţionale (în sens larg) şi nivelul normativ reprezentat de dreptul internaţional.__________________________________________________ PARTEA I Cap. II SOCIETATEA INTERNAŢIONALĂ ŞI RELAŢIILE INTERNAŢIONALE Organizaţiile profesionale şi obşteşti îşi fac simţită tot mai mult prezenţa. corespunzător cerinţelor păcii.. Conexiunile relaţiilor internaţionale cu dreptul internaţional. dată fiind valoarea deosebită pe care o au în ansamblul acestor relaţii. fie – de cele mai multe ori – sunt receptate la nivel conceptual. relaţie mediată uneori de nivelul conceptual.

Test de autoevaluare 1. organizaţii şi alte entităţi aflate în relaţii producătoare sau nu de efecte juridice. Din ce motiv relaţiile internaţionale sunt concepute într-un sistem? a) numai în acest mod reflectă lumea globală contemporană. le elaborează şi le aplică în relaţiile cu alte state. Ce reprezintă diplomaţia: ______________________________________________________ 13 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . R-b 4. II SOCIETATEA INTERNAŢIONALĂ ŞI RELAŢIILE INTERNAŢIONALE mijloacelor pe care guvernele sau forurile politice de conducere ale statelor. care este o emanaţie consensuală a statelor. religia? b) o entitate economică cu sedii. c) numai astfel este asigurată pacea şi justiţia universală. c) o comunitate de state. c) numai un singur subiect are ambele capacităţi. Caracterizează pe actorii relaţiilor internaţionale: a) capacitatea de a-şi asuma obligaţii şi corelativ. precum şi în definirea atitudinii lor faţă de problemele internaţionale. obiceiurile. b) depăşeşte limitele unui singur stat. Diplomaţia nu reprezintă decât instrumentul prin care statele îşi realizează politica externă. Dar. R – c /suveranitate/ 3.. R-c 2. Ce se înţelege prin societate internaţională: a) o comunitate umană care trăieşte pe teritoriul mai multor state şi are comună limba. forme instituţionalizate ale relaţiilor internaţionale. între politica externă a statelor. dreptul diplomatic şi dreptul internaţional există o strânsă conexiune: scopurile şi interesele naţionale trebuie atinse prin diplomaţie. izvorâte din ……. b) capacitatea de a conferi drepturi şi a stabili obligaţii internaţionale. Raporturile sociale care formează conţinutul relaţiilor internaţionale au ca trăsătură comună: a) izvorăşte din voinţa comună a subiectelor. norme care trebuie respectate întocmai în acţiunea de politică externă. drepturi internaţionale.__________________________________________________ PARTEA I Cap. filiale în mai multe state. R-a 5. b) numai în acest mod lumea poate fi guvernată. în poziţiile adoptate în cadrul organizaţiilor internaţionale interstatale. Rezultă că dreptul internaţional influenţează şi orientează politica externă a statelor prin normele sale regulatoare ale relaţiilor internaţionale. participă în mod organizat la raporturile internaţionale. c) sunt guvernate de normele dreptului internaţional public. respectând normele dreptului internaţional. Această politică se oglindeşte în tratatele pe care statele le încheie.

II. b) reglementarea anumitor segmente ale relaţiilor internaţionale.__________________________________________________ PARTEA I Cap. SOCIETATEA INTERNAŢIONALĂ ŞI RELAŢIILE INTERNAŢIONALE a) totalitatea obiectivelor. R-c ______________________________________________________ 14 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . scopurilor şi mijloacelor pe care guvernele le elaborează şi le aplică în relaţiile cu alte state. c) activitatea desfăşurată de anumite organisme prin care statele realizează oficial raporturile cu ceilalţi parteneri ai relaţiilor internaţionale.

corectitudine şi stabilitate. acelaşi demnitar american sublinia caracterul general valabil al principiilor fundamentale.1993.A. când dreptul la autoguvernare este salvgardat. pretutindeni în lume. există hotărârea de abţinere de la folosire forţei armate în urmărirea politicii şi voinţa de a reglementa disputele exclusiv prin mijloace paşnice. Statele întreţin astăzi între ele o mare varietate de raporturi economice. la 16 iulie 1937.. III. făcută de Cordell Hull . Trăsăturile caracteristice ale relaţiilor internaţionale actuale III. • Să definească trăsăturile caracteristice ale diverselor tipuri de relaţii internaţionale III. diplomatice.ed. tehnico . 3 Clasificarea relaţiilor internaţionale OBIECTIVE • Studenţii să explice şi să dezvolte principiile de bază ale relaţiilor internaţionale. Derularea acestor relaţii în condiţii de normalitate. este viitorul principiilor fundamentale N.Duculescu. egalitatea de tratament şi corectitudine”. Principiile relaţiilor internaţionale Ordinea juridică internaţională presupune existenţa unui cadru legal care să asigure desfăşurarea ordonată a relaţiilor dintre partenerii societăţii internaţionale. aplicabilitatea lor universală.I. menţionată expres în numeroase declaraţii guvernamentale.p.Secretarul de Stat al S.” ceea ce este înainte de toate în joc.. la 17 martie 1938.Bucureşti.. Un an mai târziu. Însemnătatea respectării universale a principiilor fundamentale ale dreptului internaţional a fost reliefată în diverse ocazii şi.1. V. Principiile relaţiilor internaţionale III. suverane şi egale în drepturi. pe existenţa unor principii fundamentale de conduită. Din multitudinea acestora exemplificăm: Declaraţia privind principiile fundamentale şi nevoia aplicării lor universale în relaţiile internaţionale. când toate naţiunile recunosc dreptul fiecăruia dintre ele de a-şi conduce problemele sale interne fără interferenţe din afară. inclusiv în documente bilaterale sau multilaterale.__________________________________________________ PARTEA I Cap. culturale. în care sunt evocate în substanţa lor. politice.143..U. militare şi de altă natură. totodată.ştiinţifice. bazată la rândul ei. când relaţiile economice sunt întemeiate pe beneficiul mutual. este condiţionată de respectarea legalităţii internaţionale. raporturi în care ele participă ca entităţi independente.Hyperion.2. în contextul deteriorării situaţiei internaţionale în Extremul Orient (invadarea Chinei de către Japonia). 20 ______________________________________________________ 15 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . Drept internaţional public. vol. 20 cea mai mare parte a principiilor actualmente în vigoare : “omenirea poate progresa numai atunci când libertatea umană este asigurată.1.Ecobescu. când în relaţiile dintre naţiuni se respectă cuvântul dat. RELAŢIILE INTERNAŢIONALE CONTEMPORANE CONŢINUT III.

din 1970 (Rezoluţia 2625/1970) referitoare “principiile dreptului internaţional privind relaţiile prieteneşti şi cooperarea dintre state. cit. pentru evidenţierea acestora. • Carta O. adică evoluează în concordanţă cu dinamica relaţiilor internaţionale. promovarea lor în sistemul normelor şi instituţiilor juridice care guvernează conduita internaţională a statelor şi mai ales protecţia acestora. III. pe care le vom prezenta în continuare. dar toate cuprind câteva esenţiale . Principiile dreptului internaţional reprezintă construcţii juridice în jurul unor valori considerate importante în relaţiile internaţionale. ca norme de bază ale relaţiilor internaţionale în societatea actuală. potrivit dreptului internaţional.au un caracter dinamic. pe temeiul legalităţii. Importanţa deosebită a principiilor. de rezolvare a oricăror diferende dintre state. numărul principilor variază de la 21 document la document.N. • Actul final de la Helsinki (1975) al Conferinţei pentru Securitate şi Cooperare în Europa. a se vedea I. • principiile configurează singura modalitate raţională şi legală.. T. . p.între principii nu se pot face ierarhizări. Aşa cum s-a subliniat anterior. este evidenţiată în special de următoarele trei aspecte: • principiile constituie norme imperative de conduită a statelor. 40. • principiile ghidează comportarea statelor în relaţiile lor mutuale.”. principiile care preced sunt legate între ele şi fiecare principiu trebuie interpretat în contextul celorlalte”(Rezoluţia 2625/1970). • Declaraţia Adunării Generale a O. de o manieră sintetică” relaţiile dintre state trebuie să fie guvernate de preceptele dreptului internaţional”. echităţii şi avantajului reciproc.U. op.N. în conformitate cu Carta O. care consacră principiile în textul articolului 2. RELAŢIILE INTERNAŢIONALE CONTEMPORANE care trebuie să constituie temelia ordinii internaţionale care se opune anarhiei internaţionale”.U. Gh.__________________________________________________ PARTEA I Cap. ______________________________________________________ 16 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . într-o ordine cronologică: • Declaraţia adoptată de cea de-a 8-a Conferinţă a Statelor Americane (Lima 1938). Alte documente internaţionale în care sunt reiterate principiile de bază ale relaţiilor internaţionale sunt. Apostu. Arat. se cuvine să facem următoarele precizări: . instaurarea unui climat propice păcii şi securităţii internaţionale. favorizează colaborarea şi înţelegerea între naţiuni. care prevedea .U. în esenţă: 21 Pentru amănunte. Înainte de a trece la enumerarea principalelor şapte principii care guvernează relaţiile internaţionale.N. . a raporturilor care le consacră.principiile sunt interdependente: ”în interpretarea şi aplicarea lor.

Recunoaşterea şi observarea permanentă a raporturilor internaţionale.__________________________________________________ PARTEA I Cap. presupune. Principiul soluţionării paşnice a diferendelor internaţionale. statele sunt obligate să se abţină de la folosirea forţei. dreptul internaţional a creat o interdependenţă irevocabilă în sensul că. Între principiul repudierii forţei şi ameninţării cu forţa şi principiul soluţionării paşnic a diferendelor internaţionale..U.pct. obligaţia fiecărui stat de a respecta drepturile suverane şi egalitatea în drepturi a oricărui stat. Principiul este consacrat în Carta O. Carta ONU şi numeroase alte documente internaţionale prevăd interzicerea folosirii forţei şi ameninţării cu forţa în relaţiile dintre state.) iar altele privesc suveranitatea externă (independenţa politică. în mod corelativ. în caz de agresiune. 4. Potrivit formulărilor Rezoluţiei 2625/1970 “ statele au drepturi şi obligaţii egale şi sunt membri egali a comunităţii internaţionale. III. atât directă cât şi indirectă pentru rezolvarea oricărei probleme internaţionale. care hotărăsc liber asupra problemelor şi politicii lor interne. 3. fundamentate pe existenţa unor entităţi suverane. a subliniat inadmisibilitatea oricăror forme de intervenţie în treburile interne sau externe ale statelor. politic sau de altă natură”.N. respectiv exercitarea dreptului de autoapărare individuală sau colectivă. a fost considerat un comportament licit în relaţiile internaţionale.N.7). integritatea teritorială). Egalitatea suverană a statelor . interzicerea forţei are drept consecinţă logica reglementare oricărui diferend prin mijloace paşnice. Nerecurgerea la forţă şi la ameninţarea cu forţa. RELAŢIILE INTERNAŢIONALE CONTEMPORANE 1. cu respectarea principiilor şi normelor dreptului internaţional. 2. implicit.U. Dezvoltând acest principiu în Rezoluţia 2131 din 1965 şi apoi în Rezoluţia 2625 din 1970. Acest principiu presupune. indiferent de deosebirile de ordin economic. decise de Consiliul de Securitate al ONU. Adunarea Generală a O. care statuează că “ nici o dispoziţie din prezenta Cartă nu va autoriza Naţiunile Unite să intervină în chestiuni care aparţin competenţei interne a unui stat şi nici nu va obliga pe membrii săi să supună asemenea chestiuni spre rezolvare pe baza prevederilor prezentei Carte”. Conform acestor dispoziţii. Secole de-a rândul amestecul (intervenţie sau imixtiunea) în treburile interne ale altor state.definită ca ansamblul drepturilor statului legate de soluţionarea problemelor sale interne şi a relaţiilor sale externe. Principiul neamestecului în treburile interne ale altor state. ______________________________________________________ 17 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE .. Egalitatea suverană are o serie de elemente dintre care unele privesc suveranitatea internă (de a-şi alege şi dezvolta liber sistemul politic. inviolabile în relaţiile civilizate dintre state. având la îndemână mijloace paşnice pentru soluţionarea diferendelor. (art. respectarea principiului neamestecului în treburile interne. de încălcare a păcii sau de ameninţare a păcii. Dreptul internaţional stabileşte în mod restrictiv cazurile când este legitimă folosirea forţei în raporturile internaţionale. social. a atitudinilor şi poziţiilor lor în viaţa internaţională.2.

__________________________________________________
PARTEA I Cap. III. RELAŢIILE INTERNAŢIONALE CONTEMPORANE Carta ONU în art. 2 (3) prevede că toţi membrii organizaţiei vor rezolva diferendele lor internaţionale prin mijloace paşnice în aşa fel încât pacea şi securitatea internaţională, precum şi justiţia să nu fie puse în primejdie. Totodată, un capitol special al Cartei (cap. VI) se ocupă de această chestiune, instituind atât obligativitatea cât şi mijloacele de reglementare paşnică a diferendelor. 5. Principiul cooperării internaţionale. Este un principiu formulat şi dezvoltat după adoptarea Cartei ONU, care, alături de alte documente internaţionale prevede îndatorirea statelor de a coopera între ele, în diversele domenii ale relaţiilor internaţionale. Acest principiu vizează toate statele lumii indiferent de mărime, sistem politic, nivel de dezvoltare, participare la alianţe sau organizaţii internaţionale. El include atât dreptul cât şi îndatorirea fiecărui stat de a lua parte la cooperarea internaţională. Respectarea acestui principiu nu are însă un caracter absolut, în sensul că statele trebuie să participe la toate acţiunile şi formele de cooperare, ci fiecare din ele este liber să participe la acele acţiuni şi forme pe care le consideră adecvate intereselor lor. In acelaşi timp, însă, principiul cooperării nu admite excluderea unor state de la cooperarea internaţională, ori discriminări pe baza unor considerente arbitrare. 6.Principiul respectarea cu bună credinţă a obligaţiilor internaţionale asumate . Este unul din cele mai vechi şi mai importante principii de drept internaţional, care a dus la dezvoltarea unor relaţii trainice şi ordonate între membrii comunităţii internaţionale. Cunoscut prin locuţiunea „pacta sunt servanda” care se referă la îndatorirea de a îndeplini cu bună credinţă obligaţiile internaţionale asumate, principiul a fost prevăzut expres în Convenţia de la Viena (1969) asupra dreptului tratatelor care prevede că orice tratat în vigoare obligă părţile şi trebuie să fie îndeplinit de ele cu bună credinţă. 7.Principiul respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Principiu relativ nou, consacrat prin Declaraţia Universală a Drepturilor Omului adoptată de Naţiunile Unite în 1948, el conţine o serie de reglementări coerente, unele cu caracter global, altele specifice pe plan regional, privind drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului. Multe din normele care consacră drepturile şi libertăţile omului sunt norme imperative în sensul că statele nu pot deroga de la asemenea norme în relaţiile lor reciproce. Chiar dacă unele norme specifice nu sunt acceptate de unele state, marea majoritate a normelor din acest domeniu sunt opozabile tuturor, ceea ce conferă caracterul de universalitate a principiului. Putem concluziona că principiile fundamentale ale dreptului internaţional guvernează relaţiile internaţionale, că acestea formează un ansamblu fiind strâns legate unele de altele, atât în ce priveşte conţinutul cât şi în procesul de aplicare: ele se completează şi se explică reciproc,; nici unul nu poate fi aplicat ignorând conţinutul celorlalte, iar membrii

______________________________________________________ 18 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE

__________________________________________________
PARTEA I Cap. III. RELAŢIILE INTERNAŢIONALE CONTEMPORANE comunităţii internaţionale nu pot invoca un principiu pentru a încălca un alt principiu. III. 2.Trăsăturile caracteristice ale relaţiilor internaţionale actuale Relaţiile internaţionale în sens larg, sunt relaţii care se desfăşoară între entităţi ce acţionează în cadrul societăţii internaţionale, în timp ce raporturile internaţionale, în sens restrâns, sunt acele relaţii normate de dreptul internaţional public, care au loc între subiectele de drept internaţional public. Unii autori, pentru a desemna ţrăsătura relaţiilor internaţionale lato sensu, folosesc termenul de comunitate internaţională.,care presupune ca liant, o serie de legături de ordin afectiv. Considerăm că este preferabil termenul de societate internaţională, pentru că descrie cu mai multă exactitate, stadiul actual al relaţiilor dintre entităţile ce se manifestă pe plan internaţional. Deosebirile dintre state, inegalitatea nivelurilor de dezvoltare economică şi politică, lipsa unei baze spirituale comune împiedică existenţa unei veritabile comunităţi internaţionale. Dacă în cazul comunităţilor umane ce formează naţiunile, amploarea şi ritmul schimburilor sunt mai lente, mai reduse şi chiar mai puţin vizibile uneori, în cazul societăţii internaţionale acestea sunt spectaculoase şi se desfăşoară cu o rapiditate care lasă, deseori, analiştii şi politologii fără o reacţie pe măsură, în unele situaţii. Relaţiile internaţionale actuale prezintă o serie de trăsături care le diferenţiază chiar de cele de acum 15-20 de ani. Ele sunt rezultatul schimbărilor petrecute în lumea contemporană în ce priveşte parteneri, raportul de forţe, problemele cu care se confruntă omenirea în momentul actual, oferind, totodată, premizele unor scenarii şi configurări ale societăţii universale viitoare. În lumina acestei caracterizări, generale, fără a putea afirma că aceste trăsături au fost surprinse în totalitate, societatea internaţională actuală ar prezenta următoarele caracteristici: a) Relaţiile internaţionale au dobândit astăzi un caracter mondial, universal. Dacă în sec. XIX şi în prima jumătate a secolului XX ele se rezumau la relaţiile dintre câteva zeci de state, aşa zis civilizate, subiecte principale ale politicii internaţionale (puteri şi mari puteri economice, politice şi militare), care decideau soarta celorlalte ţări şi popoare, obiecte ale politicii internaţionale, astăzi la viaţa internaţională, participă toate statele lumii, peste 360 de organizaţii interguvernamentale, circa 1300 de 22 organizaţii internaţionale neguvernamentale , numeroase grupuri de 23 presiune şi influenţă şi chiar persoane juridice şi indivizi. Relaţiile au angrenat atâţi actori şi au o sferă de cuprindere atât de mare, încât putem afirma că au o dimensiune globală.
22 23

R. Miga Beşteliu , Drept Internaţional public, Ed. All, Bucureşti, 1997, p. 36-37. De exemplu Grupul celor 77, Mişcarea de nealiniere ş.a. (n.a.)

______________________________________________________ 19 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE

__________________________________________________
PARTEA I Cap. III. RELAŢIILE INTERNAŢIONALE CONTEMPORANE

Se apreciază că fenomenul mondializării, care uşurează propagarea emoţiilor colective, va duce, în timp, la crearea unei veritabile reţele de interdependenţă planetară, care vă sfârşi prin apariţia comunităţii umane internaţionale, a statului mondial. b) Dilema puterii După 1989 mediul politic internaţional a suferit o serie de modificări atât de radicale şi de rapide încât societatea internaţională se află în prezent într-o dilemă a puterii. Încheierea perioadei de bipolarism – caracterizată prin existenţa unui echilibru dinamic la scară planetară, bazat pe confruntarea celor două sisteme şi pe încercarea de delimitare cât mai clară a sferelor de influenţă (ceea ce a determinat o anumită stabilitate a frontierelor în spatele cortinei de fier, absenţa fluxurilor migratorii, reglementarea şi controlul conflictelor regionale sau zonale de către cele două puteri), a dezechilibrat balanţa puterii. Dispariţia bipolarismului a readus în discuţie, la începutul anilor ‘90, teza clasică a multipolarizării centrelor de putere. Dar omenirea nu era atunci pregătită pentru această situaţie: comunităţile europene urmăreau încă numai integrarea economică şi financiară, URSS, făcuse implozie, China nu-şi alesese încă direcţia de dezvoltare, aşa încât, s-a instalat în realitate a polarismul, rolul de hegemon revenind SUA care îşi asuma în acelaşi timp rolul de judecător şi executor al oricărei probleme internaţionale, aceasta şi pe fondul unei pierderi rapide de autoritate a ONU. Ultimul deceniu al sec. XX şi primii ani ai sec. XXI au adus în prim planul politicii internaţionale câteva potenţiale puteri. Dacă anterior, puterea era bicentrată în jurul celor doi mari actori internaţionali, astăzi asistăm la o descentralizare a ei, mai bine zis la o disipare inegală între SUA, Uniunea Europeană, Japonia, China, 24 Federaţia Rusă şi India . De altfel, ca reflex al acestei situaţii este problema lărgirii Consiliului de Securitate al ONU cu noi membri permanenţi: Germania, India, Brazilia şi Japonia, care s-a pus şi la samitul şefilor de state şi de guverne din septembrie 2005, de la New York. Actualul echilibru fragil a puterii se menţine datorită efortului unicei supraputeri cu rol de hegemon (SUA) de a menţine ordinea internaţională, pacea şi securitatea mondială, conform propriilor interese, percepţii şi standarde, înglobate într-o strategie modificată după septembrie 2001. c) Globalizarea economică Globalizarea economică, este cel mai de seamă fenomen ce caracterizează etapa de după 1989. Fenomenul globalizării are în vedere atât economia dar şi ştiinţa, comunicaţiile şi schimburile comerciale; în egală măsură ea se referă şi la valorile, devenite universale ale democraţiei, vieţii şi drepturilor omului.
24

V. Paul, I. Coşcodaru, Centrele de putere ale lumii, ed. Ştiinţelor Sociale şi Politice, Bucureşti, 2003.

______________________________________________________ 20 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE

Uniunii Sovietice din statele africane Angola. Nordul este definit ca un ansamblu de ţări. planificată. Se constată tendinţa principalilor actori ai vieţii economice internaţionale (G. el cuprinzând insule de prosperitate (Coreea. de cele în care creşterea demografică este explozivă. Aşa se explică contestarea destul de vehementă din partea Sudului a politicii de globalizare. acelaşi respect pentru drepturile omului şi idealurile democratice. în principiu. caracteristică lumii bipolare din a doua jumătate a secolului XX a fost înlocuită cu competiţia / confruntarea Nord Sud. Filipine. Fondului Monetar Internaţional şi al Organizaţiei Mondiale a Comerţului (fost GATT). un ecuator demografic. Competiţia Est . aspect evidenţiat cu ocazia întâlnirilor lor anuale sau la forurile Crans Montana. în principal. Etiopia. o linie sensibilă. învecinate cu uriaşe spaţii de subdezvoltare şi mizerie (majoritatea statelor africane şi din Indochina). acces la puterea financiară. 25 Prin sud înţelegând tot ce a rămas în afara Nordului. care separă ţările unde reînnoirea populaţiei este stabilă.7+ Rusia) de a accentua fenomenul globalizării. în anii ’80 a politicilor neoliberale care preconizau. 25 Sudul . Singapore. o puternică integrare în comerţul mondial. Limita dintre Nord şi Sud este. Acest ansamblu reuneşte state din America de Nord. frontiera dintre Nord şi Sud a cunoscut o modificare datorită retragerii – a se citi pierderii interesului. nu urmăreşte progresul şi dezvoltarea acestora ci unii vectori folositori Nordului. cofondator al Clubului de la Roma.__________________________________________________ PARTEA I Cap. acestea din urmă fiind grefate pe fragilitatea politică şi economică a statelor aflate încă într-o prelungită tranziţie spre democraţie şi economia de piaţă. Afganistan. industrială şi militară. Tailanda). După prăbuşirea comunismului.Vest. ______________________________________________________ 21 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . odată cu schimbările geopolitice intervenite. dar este un interes selectiv. aceeaşi adeziune la idealul productivităţi economice. liberalizarea comerţului şi a circulaţiei capitalului. în primul rând printr-o creştere fără precedent a interdependenţelor din cadrul societăţii internaţionale. Mozambic. Se mai păstrează un anumit interes nordist pentru unele insule sudiste. “Noi suntem – constata Alexander King. dar care au un număr de trăsături comune: acelaşi profil demografic. aplicării cu consecvenţă. Globalizarea are unele efecte pozitive. mai mult sau mai puţin dezvoltate. datorită capacităţii din ce în ce mai reduse a statelor şi guvernelor de a găsi soluţiile necesare problemelor cu care se confruntă. unele ţări slave din fosta URSS. Australia şi Noua Zeenlandă. privatizarea întreprinderilor de stat. înlăturarea intervenţiei statului asupra jocului legilor cererii şi ofertei. în toiul unui proces lung şi penibil care duce la apariţia sub o formă sau alta a unei societăţi globale cu o structură probabilă imposibil de imaginat”. RELAŢIILE INTERNAŢIONALE CONTEMPORANE Globalizarea se explică. Europa. Japonia. III. Globalizarea se datorează în mare măsură. dar şi negative. nu este omogen. politici care au fost promovate de către oligarhia financiară mai ales prin intermediul Băncii Mondiale.

______________________________________________________ 22 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . după 1989 primatul politico-militar. indiferent de putere. de civilizaţii sau de altă natură. Această caracteristică s-a evidenţiat în cadrul societăţii internaţionale. care duce la dezmembrarea periferiei Europei şi încercarea membrilor acesteia de a se alătura centrului. Cehia. Iugoslavia şi Cehoslovacia.__________________________________________________ PARTEA I Cap. în timp ce politicul rămâne fragmentat.Sud stă sub semnul întrebării dacă în viitor va fi ceea ce a fost confruntarea bipolară Est . Acestui fenomen de resurecţie naţionalistă.) care au mărit gradul de incertitudine şi insecuritate. Conceptul de securitate economică devine mai puternic.Vest. SECI (Iniţiativa de Cooperare Sud . Aceasta a stat la originea reactivării unor stări conflictuale şi chiar izbucnirea unor confruntări armate (Iugoslavia.a. SUA. se reconsideră şi se erodează. spre deosebire de realităţile perioadei interbelică sau postbelică. Osetia ş. Existau unii autori care explică această caracteristică post 1989 prin teoria atracţiei centrului comunitar (Uniunea Europeană). îi corespunde în Vest fenomenul de integrarea. nu pot găsi soluţiile cele mai adecvate complexelor probleme cu care se confruntă. se formează mai degrabă blocuri economice şi zone regionale de comerţ liber. Ca reacţie la procesul de globalizare. într-o epocă în care interdependenţele vor face posibilă dispariţie oricăror feluri de confruntări politice.Est Europeana) etc. Chiar confruntarea Nord . ca urmare a faptului că realitatea a dovedit că statele şi guvernele. în timp ce ideea formării de alianţe militare este mai rar întâlnită. puterile care conduceau în cele două blocuri. e) Preeminenţa economicului asupra politicului. Economia şi politica nu mai sunt corelate. fundamentalist religioase şi integrarea europeană. împotriva globalizării) şi reîntoarcerea spre local sau regional: CEFTA (Acordul Central European de Comerţ Liber). corespondent la nivel european celui de mondializare. Destructurarea sistemului comunist a generat un amplu proces centifugal în statele multinaţionale din Centrul şi Sud .Estul Europei. în numele unor obiective politice apreciate ca superioare. Economic. RELAŢIILE INTERNAŢIONALE CONTEMPORANE d) Accentuarea înterpendenţelor. se înregistrează o evoluţie contrară: fenomene de respingere (manifestaţiile din Italia. prin eforturi individuale şi iniţiative particulare neconjugate cu cele ale partenerilor de relaţii. unde unele structuri unionale sau federale şi-au redobândit identitatea naţională. III. impuneau popoarelor lor unele sacrificii pe plan economic. lumea se orientează tot mai mult spre piaţa unică mondială. Dacă înainte de sfârşitul războiului rece. economice. demografice. dar opus acestuia. de destructurare şi decompoziţie statală specific unor state ca Uniunea Sovietică. Cecenia. f) Radicalizările naţionaliste.

complex şi ______________________________________________________ 23 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . prin lovitura de la 11 septembrie 2001 din SUA. ridică o nouă provocare pentru ştiinţa dreptului internaţional public. III. 3. Regionalizarea este o tendinţă ce se manifestă tot mai mult având drept suport resurecţia unor tradiţii culturale. în calitatea sa de jandarm universal. politicile locale şi apropierea etnică. Dilema securităţii pe care fenomenul terorist internaţional a amplificat-o la începutul mileniului. juridice. trebuie să subliniem faptul că acestea constituie un sistem deoarece numai conceperea relaţiilor internaţionale ca un sistem coerent. economice. Putem afirma că nu există stat naţional modern în care să nu se fi comis vreun act terorist de mai mică sau mai mare amploare. ca parte integrantă a construcţiei europene. culturale. considerării oricărei modalităţi de comitere a unui act terorist. în acest mod. între subiecte de drept intern care întreţin relaţii internaţionale. reglementării juridice universale. sisteme de state. Indivizii tind să se apropie de comunităţile locale şi să realizeze prin constituirea de asociaţii. ci şi la nivel substatal. este una din cele mai îngrijorătoare trăsături caracteristice ale societăţii internaţionale contemporane. Omenirea întreagă este îngrozită şi oripilată de terorism dar se încăpăţânează să se opună definirii acestea. definirea terorismului şi realizarea unei Convenţii Universale de reprimare a oricărei forme de manifestare a acestui fenomen. lingvistice. forţe sociale şi alte entităţi care au capacitatea de a acţiona pe arena internaţională. nu a reuşit (şi nici nu a încercat) să impună reuniunii jubiliare a şefilor statelor membre ale ONU. Lumea se confruntă de secole cu acte teroriste. forme de cooperare nu numai la nivel guvernamental. între comunităţi locale din state diferite (regiuni de dezvoltare. localităţi înfrăţite etc. Apar astfel. Deşi SUA. din septembrie 2005. Clasificarea relaţiilor internaţionale Definind relaţiile internaţionale ca fiind totalitatea legăturilor şi raporturilor politice. religioase. drept crimă contra umanităţii şi. nu este apărat şi ocolit de efectele acestui permanent război mondial neconvenţional. încurajate de autorităţi. ideologice şi diplomatice între state. oricât de puternic şi de dezvoltat ar fi el. antiteroristă. Dar lovitura de la 11 septembrie 2001 a dovedit că nici un stat. uniuni de tip regional. organizaţii. g) Dilema securităţii. posibilităţii sancţionării ei de către Curtea Penală Internaţională. ca reacţie contra globalizării. III.) Activitatea acestui tip de structuri transfrontaliere. RELAŢIILE INTERNAŢIONALE CONTEMPORANE În legătură cu fenomenul de mai sus se află şi tendinţa descentralizării statale caracteristică mai ales statelor membre ale Uniunii Europene. militare. a mobilizat şi a realizat o coaliţie aproape mondială. care a dezvoltat o veritabilă politică regională. sau organizaţii.__________________________________________________ PARTEA I Cap. probleme care au stat în “amorţire’ în perioada bipolară şi care sunt acum redescoperite.

precum şi poziţia şi acţiunea puterii de stat privitoare la grupurile respective. totodată. Bucureşti. Relaţiile internaţionale care reglementează problemele politice legate de menţinerea păcii şi securităţii internaţionale. 26 Prezentă în gândirea antică. Aceste tratate pot fi permanente (NATO) sau temporare (CENTO.__________________________________________________ PARTEA I Cap.1. începând cu Aristotel problematica relaţiilor politice a cunoscut de-a lungul vremurilor la diferiţi gânditori (Campanella. I. Din această categorie fac parte: * tratatele de alianţă. Expresie a luptei şi a alianţelor politice.). prin care statele îşi asumă obligaţia reciprocă de a acţiona în comun cu toate sau numai o parte din forţele lor armate. Indiferent de şcoala doctrinară şi de ideologia reprezentată. aşa cum este cazul relaţiilor politice internaţionale. 2002. SEATO). în scopul apărării. diverse interpretări şi concepţii. Tratat de Drept Internaţional . şi în relaţie cu documentele internaţionale care reglementează aceste raporturi. spre deosebire de relaţiile economice care se formează independent de voinţa şi conştiinţa oamenilor. Relaţiile politice sunt determinate de relaţiile economice. Grotius. Plecând de la definiţie putem realiza o clasificare a relaţiilor internaţionale în funcţie de domeniile în care ele se desfăşoară. generale sau speciale. în exprimarea unor poziţii şi acţiuni legate de putere. Ed. Relaţii politice Acestea sunt un tip de relaţii sociale care exprimă. se materializează în 27 principal în tratate politice . cât în interiorul unei organizaţii într-un cadru neinstituţionalizat sau instituţionalizat. p. în modul cel mai direct şi concentrat. bazate pe principiul interzicerii recurgerii la forţă. Machiavelli. ci faptul că ele se constituie trecând prin conştiinţă. Ed. Aceasta nu înseamnă că ele nu fac parte din sfera existenţei sociale. 3. Voltaire. Specificul lor constă în lupta pentru influenţă. sau la ameninţarea cu forţa. 49. Marx. atât pentru rezolvarea unor eventuale diferende şi în “scop preventiv”. Alianţele “ofensive” ar fi contrare normele dreptului internaţional . că ar fi doar un fapt de conştiinţă. 1924. RELAŢIILE INTERNAŢIONALE CONTEMPORANE dinamic reflectă lumea contemporană în care partenerii sunt prinşi într-un angrenaj global. III. Bucureşti. ______________________________________________________ 24 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . Anghel. Politica. relaţiile politice aparţin sferei relaţiilor sociale ideologice. Lumina Lex. 26 27 Aristotel. III. este unanimă concepţia potrivit căreia. alianţe ce au un caracter defensiv. relaţiile politice pot exista atât în cadrul unor clase sociale şi grupări politice ale acestora. interesele şi năzuinţele unui grup sau grupuri de oameni în raport cu alt grup sau grupuri.M. exprimând interese fundamentale ale claselor şi grupurilor sociale.a. prezentându-le. Cultura Naţională. Hegel ş.

Corelativ.a. de pace. Pactul Ribentrop . U. Relaţii economice Relaţiile economice internaţionale ca legături şi raporturi sociale.a.O ş. 52 din Carta ONU.(1982). fie neutralitatea în timpul unui război. tratatul de pace de la Brest-Litovsk dintre Rusia şi Puterile Centrale. se reglementează sau se instituţionalizează activităţi sau domenii de activităţi (Convenţii privind dreptul mării . Mica Înţelegere. * tratate de neutralitate. 3. * convenţii cu privire la demilitarizarea sau neutralizarea unor zone sau teritorii care prezintă interes pentru omenire (Ex. p. * tratate de pace. * convenţii prin care se organizează. a armelor chimice şi bacteriologice). III. 24. relaţiilor politice internaţionale le corespund organizaţii internaţionale interguvernamentale cu vocaţie universală. * convenţii cu privire la definirea agresiunii prin care s-au calificat juridic elementele esenţiale ale agresiunii armate (Convenţia ONU din 1973). prin care părţile se angajează să se abţină de la orice atac armat în relaţiile reciproce sau de la sprijinirea unui agresor (ex. * tratate cu privire la interzicerea unor activităţi care ar pune în pericol pacea şi securitatea omenirii (Tratatul de neproliferare a armelor nucleare. prin care se instituie fie neutralitatea permanentă (Tratatul de la Viena din 1955 privind neutralitatea permanentă a Austriei).1979 ş.__________________________________________________ PARTEA I Cap. ______________________________________________________ 25 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . All Beek. * acorduri regionale de asistenţă mutuală. în sensul art. Sunt acorduri între statele din aceeaşi regiune. Tratatele de pace din 1919 şi 1947 de la Paris. Tratatul de la Varşovia.). 2. multifuncţionale sub aspectul ariei de cuprindere a problemelor ce le gestionează.E. Tratatul asupra Antarcticii din 1959 sau Tratatul privind demilitarizarea ţărmurilor Mării Negre prin Convenţia de la Paris din 1856). prin care se pune capăt stării de război şi se stabilesc relaţii normale. continentală şi regională. Bucere]ti. Antanta Balcanică. 28 28 Dumitru Mazilu. Ed. prin care părţile se obligă să-şi acorde ajutor reciproc împotriva unei agresiuni (ex. Se deosebesc de acordurile regionale (NATO sau Tratatul de la Varşovia) care urmau să adopte acţiuni pe plan regional pentru menţinerea păcii şi securităţii internaţionale. desfiinţat în 1991). RELAŢIILE INTERNAŢIONALE CONTEMPORANE * tratate de asistenţă mutuale . Ele se bazează pe cutume şi pe norme de drept internaţional. . III. prin care statele se angajează să-şi acorde reciproc ajutor militar în cazul în care unul din ele este victima unui atac armat (ex. Tratat de drept internaţional. sunt deosebit de complexe. 2002.). care realizează ordinea economică internaţională în domeniile comerţului. * pacte sau tratate de neagresiune. Acordul asupra activităţilor pe lună şi celelalte corpuri cereşti.Molotov). între statele aflate în conflict (ex. din 1918).

29 Gh. Într-o formă generală.__________________________________________________ PARTEA I Cap. Politică Bucureşti. cum ar fi clauza naţiunii celei 31 mai favorizate . RELAŢIILE INTERNAŢIONALE CONTEMPORANE producţiei de bunuri. mai ales. noi probleme eminamente economice (industrializarea.) ______________________________________________________ 26 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . şi ar desemna schimbul de activităţi dintre state şi alte entităţi (nu neapărat subiecte de drept internaţional) în diferite domenii (comerţ.M. Conform domeniilor şi formelor de cooperare economică internaţională. constituie conlucrarea dintre două sau mai multe state sau dintre persoane juridice de naţionalitate diferită în vederea realizării în comun a 30 unor obiective sau interese economice . 1973. transporturi. financiar-bancar şi al transporturilor. tehnico-ştiinţific. Moca. Mariana Drăghici. 30 A. Relaţii şi organizaţii economice internaţionale. acorduri privind transporturile – de toate tipurile. ea desemnând ansamblul relaţiilor dintre state şi alte entităţi internaţionale. Acestea se realizează prin intermediul organizaţiilor. 29 relaţii financiare.).Marrakech). Universitatea Bucureşti. prin care statele îi acordă concesii speciale (n. tranzit şi depozitare de mărfuri. Realizarea ordinii economice mondiale şi a relaţiilor economice internaţionale este cu atât mai necesară. Asemenea convenţii prevăd o serie de clauze. acorduri privind protecţia mediului. ştiinţă şi tehnologie. 1994 . reglementările juridice se materializează în convenţii şi acorduri economice.T. acorduri sanitar-veterinare.a. III.N. serviciilor. conferinţelor şi tratatelor internaţionale. referitor la import. 1960). AELS.. de credit. generată de sporirea interdependenţei dintre participanţii la relaţiile internaţionale. 1983. Cooperarea economică şi tehnico-ştiinţifică.7 31 Clauza conform căreia un stat acordă altui stat condiţii comerciale la fel de favorabile ca oricărui stat terţ. fito-sanitare etc. p.C. are un caracter polivalent. vamal.D. cooperarea economică ca termen se poate asimila cu relaţiile economice internaţionale. ed. 32. poluarea) şi mai ales noi actori (S. tratate constitutive ale unor organizaţii economice (O. crizele energetice. Cooperarea economică internaţională.) . sau pentru prevenirea dublei impuneri. consacrată juridiceşte în instrumente şi forme juridico-economice de soluţionare a problemelor de interes reciproc. Într-un sens mai restrâns. export. sau un regim preferenţial. relaţiile de cooperare economică.p. epuizarea resurselor. de asigurări ş. între care distingem: convenţii comerciale – prin care statele îşi acordă reciproc un anumit regim politic – comercial.Albu. care au necesitat căutări şi soluţii pentru o nouă ordine economică internaţională.a. cu cât societatea internaţională a ajuns la un nivel de progres şi civilizaţie în care se manifestă noi tendinţe (globalizare). acorduri privind protecţia şi promovarea investiţiilor. În această categorie intră şi tratatele prin care se creează zone vamale ale liberului schimb (ex.

pe de altă parte. Relaţii culturale Acest tip de relaţii internaţionale privesc. biblioteci şi altele. asociaţii şi societăţi şi chiar personalităţi ale vieţii culturale. convenţii consulare. ştiinţifice. sociale şi sportive.a. penale. atât de diverse la ora actuală. în special cu statele. Relaţii juridice Acestea funcţionează datorită necesităţii soluţionării unor raporturi cu consecinţe juridice atât între diversele ţări cât şi între cetăţenii statelor respective. Întrucât vizează domenii în care activează categorii sociale deosebite. promovarea culturilor naţionale. alături de state şi organizaţii interguvernamentale. Relaţiile diplomatice se realizează în mod organizat. corolarul relaţiilor internaţionale. 5. acorduri pentru deschiderea şi funcţionarea de centre culturale. Ştiinţă şi Cultură (UNESCO) înfiinţată în 1946 precum şi de diverse forumuri cultural-ştiinţifice internaţionale specializate pe domenii. pe baza unor reglementări juridice internaţionale complexe (Drept diplomatic şi consular). servicii. institute. 3. 3. la relaţiile culturale internaţionale iau parte. de către structuri specializate ale statului.. 3. pe de o parte. ______________________________________________________ 27 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . Relaţii diplomatice Aceasta constituie. familiale. şi organizaţii neguvernamentale şi instituţii culturalştiinţifice. III. III. 4. În plan juridic relaţiile cultural-ştiinţifice se materializează prin: acorduri de colaborare tehnico-ştiinţifică. În principal ele se prezintă sub forma unor acorduri care cuprind: problematica asistenţei juridice în cauze civile. deoarece reprezintă activitatea prin care statele realizează în mod oficial raporturile lor (de orice natură) cu ceilalţi parteneri. convenţii de extrădare. acorduri de colaborare şi schimburi culturale. urmărind armonizarea intereselor naţionale cu cele ale societăţii internaţionale. acorduri privind scutirea de vize sau simplificarea acordării acestora. schimburile de date şi informaţii din domeniul ştiinţei şi tehnologiei iar. exploatarea în comun a unor resurse naturale ş. programe de schimburi culturale. în mod individual. Relaţiile culturale sunt coordonate de Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie. 3. ceea ce le oferă un înalt grad de stabilitate şi certitudine juridică.__________________________________________________ PARTEA I Cap. III. de fapt. III. RELAŢIILE INTERNAŢIONALE CONTEMPORANE acorduri bilaterale – privind schimbul de mărfuri.

124. O. al XIX-lea) s-a trecut la o formă superioară. economic. în anumite situaţii expres prevăzute în documentele juridice internaţionale. precum şi faţă de problemele care pun în pericol pacea şi securitatea internaţională.organizată. şi deci sunt relaţii reciproce. aceasta se manifestă în strânsă legătură cu cea politică şi se materializează prin poziţia adoptată faţă de apariţia şi dezvoltarea unor stări tensionale în relaţiile dintre unele state. Aşa cum s-a arătat anterior. O. III. În fine. persoane juridice sau chiar persoane fizice. să nu se desfăşoare haotic. în diverse zone geografice. care pot fi de drept internaţional public sau privat. după o primă perioadă când sa apelat la Congrese şi Conferinţe internaţionale (sec. organizaţiile internaţionale interstatale. relaţiile internaţionale pot avea caracter politic. 32 A se vedea I. după cum subiectele sunt statele purtătoare ale suveranităţii de stat. sub egida Organizaţiei Naţiunilor Unite după concepţia şi rezoluţiile Consiliului de securitate. precum şi alte entităţi recunoscute ca subiecte de drept internaţional. juridic etc. forma instituţională a organizaţiilor internaţionale. După cum se poate observa din această clasificare.__________________________________________________ PARTEA I Cap. Arat –op. Gh. Arat. relaţiile militare se desfăşoară în cadrul unor alianţe sau în cadrul organizat.p. Apostu.. în ce priveşte componenta militară a relaţiilor internaţionale. RELAŢIILE INTERNAŢIONALE CONTEMPORANE Marea majoritate a documentelor juridice prin care se materializează celelalte tipuri de relaţii internaţionale sunt rezultatul tratativelor desfăşurate în timpul şi pe baza relaţiilor diplomatice între 32 principalele subiecte de drept internaţional . Pentru ca relaţiile care se derulează între partenerii din societatea internaţională. Coşug. ______________________________________________________ 28 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . sau sunt organizaţii neguvernamentale. cit.

R-b ______________________________________________________ 29 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . R-c 2. R-a 5. cele prin care statele se obligă să-şi acorde ajutor reciproc împotriva unei agresiuni. c) folosirea forţei în scop preventiv.__________________________________________________ PARTEA I Cap. III. a) b) c) a) b) c) 4. activitatea prin care se realizează raporturile cu ceilalţi parteneri. instrumentul prin care se realizează politica externă a statelor. b) perioadele cu care se confrunta oricare dintre statele lumii c) radicalizările naţionaliste şi fundamentaliste. cele prin care statele se declară neutralitatea într-un conflict armat.Tratatele de neagresiune sunt: cele prin care statele se angajează să se abţină de la orice atac armat în relaţiile reciproce. Care dintre următoarele principii nu este aplicabil relaţiilor dintre state: a) buna credinţă în respectarea tratatelor. RELAŢIILE INTERNAŢIONALE CONTEMPORANE Teste de autoevaluare 1. b) creşterea fără precedent a interdependenţelor dintre state. R–c 3.Dilema securităţii se referă la: a) modificările survenite în mediul politic actual. b) neimixtiunea în treburile interne ale altor state.Relaţiile diplomatice reprezintă: poziţia adoptată faţă de apariţia unei probleme internaţionale. c) numărul de participanţi la relaţiile internaţionale. Caracterul universal al relaţiilor internaţionale este dat de: a) faptul că sunt gestionate de un stat hegemon.

cu respectarea autonomiei fiecăruia.__________________________________________________ PARTEA II Cap. în acest proces.1. 34 Stabilită prin Tratatul de la Paris din 1856. Dar. I. sau potrivit gândirii altor doctrinari. de asemenea. la 378 în 1985 – s-au constituit în legătură cu problematica comunicaţiilor pe fluviile internaţionale. Reprezentarea statelor membre în organizaţiile internaţionale OBIECTIVE I. au jucat. necesitatea colaborării dintre state sau interesele diverselor ţări. constituirea organizaţiilor internaţionale ar decurge din necesitatea organizării politice a societăţii internaţionale ca. 4. sub forma comisiilor 33 fluviale. cum ar fi: . ca proces de asociere de state într-un scop comun. Încercări de instituţionalizare a raporturilor dintre anumite entităţi organizate. Prevăzută în actul final al congresului de la Viena (1815) şi creată prin Convenţia de la Mainz din 1831.constituită în 1865 în urma utilizării telegrafiei electrice. Consideraţii introductive Aspecte incipiile relaţiilor internaţionale I. Membrii şi alţi participanţi la organizaţiile internaţionale I.Uniunea Telegrafică Internaţională . Consideraţii introductive Există opinii după care. reacţie la anarhia care rezultă din conflictele internaţionale şi la insuficienţa doctrinei echilibrului. create pentru favorizarea cooperării între state în anumite domenii.2.5. în vederea realizării unor interese comune. un rol important. pot fi identificate încă din antichitate. Primele organizaţii interguvernamentale – al căror număr a crescut de la 37 în 1909. Este cert că ambele abordări au avut o pondere mai mare sau mai mică în procesul constituirii şi dezvoltării organizaţiilor internaţionale. 33 ______________________________________________________ 30 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . 3 Personalitatea juridică a organizaţiilor internaţinale I. ar fi legată de transpunerea în plan internaţional a conceptului şi practicii federalismului.1. Elemente constitutive I. cum au fost Comisia Centrală a Rinului şi Comisia Europeană a 34 Dunării . ASPECTE GENERALE PRIVIND ORGANIZAŢIILE INTERNAŢIONALE CONŢINUT I. mai ales al marilor puteri. Acestora le-au urmat un grup de organizaţii internaţionale tehnice. Fenomenul prezenţei şi acţiunii organizaţiilor internaţionale în societatea internaţională ţină însă de perioada modernă şi contemporană a dezvoltării acesteia.

) şi Comisia Internaţională de Navigaţie aeriană.I. prin crearea condiţiilor unor cooperări mai eficace între state s-a conturat cu deosebită pregnanţă. care să permită prevenirea unor noi conflicte mondiale.M.1944).). În afară de F.R. prin acordurile încheiate cu O. .Fondul Internaţional de Dezvoltare Agricolă (F.I.I.P.I.Uniunea Internaţională a Telecomunicaţiilor (U. . – reorganizată în 1947 şi 1964).1946). I.P. ..I.Organizaţia Mondială a Sănătăţii (O. acestea sunt: .D. – filialaă a B.D.N. Uniunea Generală a Poştelor.I.descoperirea undelor herţiene şi generalizarea telegrafiei fără fir. Biroul Internaţional de Măsuri şi Greutăţi.D.).D. – 1945). . şi B. creată în 1948). .C.I.Organizaţia Mondială a Proprietăţii Intelectuale (O. . prin fuziune.D.J.I.M.F. – reorganizată în 1947).A.U. îşi coordonează activitatea cu aceasta.M.I.R. – 1945).U.O. – filiala B.P.N. .I.M. .I. B.S. – reorganizată în 1975 din vechea O. în 1874.I. Ştiinţă şi Cultură (U. .O.M.R. ideea necesităţii unei colaborări internaţionale. .Telegrafică Internaţională .Asociaţia Internaţională pentru Dezvoltare (A.).I.Organizaţia Internaţională a Muncii (O.N.M.). Imediat după război a fost convocată Conferinţa de la San-Francisco. . – 1967).I.I.I. – 1955).Societatea Financiară Internaţională (S.P. Curtea Permanentă de Justiţie Internaţională (C.R.M.Uniunea Poştală Universală (U.M.A.R.S. În timpul celui de-al doilea război mondial.U. Este vorba de Organizaţia Internaţională a Muncii (O. aceste două organizaţii s-au constituit în Uniunea Internaţională a Comunicaţiilor (U. fiind considerate instituţii specializate ale O.I. transformată în 1878 în Uniunea Poştală Universală (U.U. şi Conferinţa de Bretton Woods (1945).Organizaţia pentru Alimentaţie şi Agricultură (F.N. - ______________________________________________________ 31 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . deşi au personalitate juridică proprie. – 1946).__________________________________________________ PARTEA II Cap.E. împreună cu unele din organizaţiile preexistente şi cu altele nou constituite.. Perioada dintre cele două războaie mondiale este marcată de crearea şi activitatea primei organizaţii politice cu vocaţie universală Societatea Naţiunilor – ca şi a unor organizaţii a căror strânsă colaborare cu aceasta prefigurează constituirea după al doilea război mondial. Organizaţia Aviaţie Civile Internaţionale (O.Organizaţia Metereologică Mondială (O.C. .A.) şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (B.I.M. . – reorganizată în 1947).M.D.C.D. .T. care a adoptat Carta Naţiunilor Unite (la 26 iunie 1945). în urma căreia sau creat instituţii financiare internaţionale cu sediul la Washington: Fondul Monetar Internaţional (F.Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie. În 1932. ASPECTE GENERALE PRIVIND ORGANIZAŢIILE INTERNAŢIONALE Uniunea Radio .). – 1977).T. în 1875.I.Organizaţia Maritimă Internaţională (O. a Sistemului Instituţiilor Specializate O.U.

__________________________________________________
PARTEA II Cap. I. ASPECTE GENERALE PRIVIND ORGANIZAŢIILE INTERNAŢIONALE Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Dezvoltarea Industrială (O.N.D.I. – 1979); - Agenţia Multilaterală de Garantare a Investiţiilor (A.M.G.I. – 1988). În perioada de după război, O.N.U. a creat numeroase alte forme de cooperare, cum ar fi: Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică (A.I.E.A.), Fondul Internaţional de ajutorare a copilului (U.N.I.C.E.F.) şi Înaltul Comisariat al Naţiunilor Unite pentru refugiaţi (I.N.C.N.U.R.), cu funcţii tot atât de importante ca şi cele ale unei instituţii specializate. Tot în această perioadă s-au dezvoltat organizaţiile politice sau economice cu caracter continental, regional sau subregional din Africa, America Latină şi Asia, au luat fiinţă organismele de cooperare politică şi militară şi cele de integrare din Europa (N.A.T.O., C.A.E.R. şi Pactul de la Varşovia, Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (C.E.C.A.), Comunitatea Economică Europeană (C.E.E.), Consiliul Europei şi altele. Pe plan regional şi internaţional organizaţiile internaţionale interguvernamentale au acoperit astfel aproape toate domeniile politice, economice, tehnice, sociale şi culturale ale vieţii internaţionale. I. 2. Elemente constitutive O organizaţie internaţională ia fiinţă în temeiul exprimării acordului de voinţă al statelor membre, în scopul de a îndeplini anumite obiective şi funcţii în planul relaţiilor internaţionale. Planul de constituire a organizaţiilor internaţionale nu se confundă cu condiţiile constitutive ale statelor, ele nu au evident aceleaşi elemente caracteristice acestora (populaţie, teritoriu, guvern) şi nu se pot preleva de atributele suveranităţii. Întrucât organizaţiile internaţionale sunt rezultatul acordului de voinţă a statelor care le-au constituit, ele au fost calificate de obicei ca subiecte derivate ale dreptului internaţional, în raport cu statele, subiectele originare. I. 2.1. Definiţia Organizaţiile internaţionale sunt subiecte ale dreptului internaţional, fiind titulare de drepturi şi obligaţii în conformitate cu normele internaţionale. Spre deosebire de state, subiecte originare ale dreptului internaţional, organizaţiile internaţionale sunt subiecte derivate, instituite de state prin acorduri încheiate între ele. În afara organizaţiilor internaţionale guvernamentale au fost înfiinţate şi numeroase organizaţii neguvernamentale, care se constituie în conformitate cu dreptul intern al statului pe teritoriul căruia vor funcţiona. În lucrările Comisiei de drept Internaţional al O.N.U s-a propus următoarea definiţie a organizaţiilor internaţionale: o asociere de state, constituită prin tratat, înzestrată cu o constituţie şi organe comune şi posedând o personalitate juridică distinctă de aceea a statelor membre. Calitatea organizaţiei internaţionale de a fi o asociere de state (primul element constitutiv al său) are rolul de a se distinge de

______________________________________________________ 32 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE

__________________________________________________
PARTEA II Cap. I. ASPECTE GENERALE PRIVIND ORGANIZAŢIILE INTERNAŢIONALE organizaţiile internaţionale neguvernamentale, care sunt alcătuite din persoane fizice sau juridice de drept intern. Această asociere se face, de regulă, în baza unui tratat constitutiv (al doilea element constitutiv) ce poate purta diverse denumiri (Cartă, Constituţie, Statut, Pact) şi care prevede structura de organe ale organizaţiei (al treilea element constitutiv), precum şi faptul că organizaţia posedă o personalitate juridică proprie, distinctă de cea a statelor membre, ceea ce determină o anumită autonomie funcţională care caracterizează calitatea sa de subiect distinct (şi derivat) de drept internaţional faţă de statele componente. Faţă de cele de mai sus trebuie precizat că opinia mai veche potrivit căreia organizaţiile internaţionale constituie numai un mijloc de cooperare între state, neavând personalitate proprie, iar hotărârile adoptate sunt acte colective ale unui grup de state, nu mai corespunde realităţii. Potrivit unei alte abordări, organizaţiile internaţionale au personalitate juridică proprie, conform dreptului internaţional, şi împreună cu statele, sunt subiecte care creează ordinea juridică internaţională, aparţinând, în acelaşi timp, acestei ordini. I.2. 2. Actul constitutiv Tratatul multilateral este actul de naştere al unei organizaţii internaţionale. Acest instrument juridic, indiferent de denumirea pe care o poartă (Pact – pentru Societatea Naţiunilor, Cartă - pentru O.N.U., Constituţie – pentru O.I.M., Statut – pentru A.I.E.A., Act constitutiv – pentru F.A.O. etc.), reprezintă actul constitutiv al organizaţiei. În general, este un tratat de formă solemnă, dar o organizaţie poate lua naştere, cum 35 este cazul Acordul General pentru Tarife şi Comerţ (G.A.T.T.) ,şi în baza unui acord în formă simplificată. Actul constitutiv cuprinde dispoziţii privind scopul organizaţiei, structura şi competenţa acesteia, condiţiile primirii de noi membri, dispoziţii privind intrarea sa în vigoare etc. El are o dublă natură fiind, pe de o parte, un acord convenţional multilateral şi, pe de altă parte, un act constitutiv al organizaţiei, în baza căruia aceasta îşi desfăşoară activitatea. Această dublă natură imprimă actelor constitutive ale organizaţiilor internaţionale, ca tratate multilaterale, anumite particularităţi faţă de tratate în general, legate de elaborarea, revizuirea, interpretarea sau încetarea lor. Elaborarea actelor constitutive ale organizaţiilor internaţionale se realizează, de regulă, în cadrul unor conferinţe internaţionale, care pot fi 36 37 convocate de un singur stat , un grup de state sau o altă organizaţie 38 existentă .
G.A.T.T. a luat naştere la un simplu acord de servicii vamale între unele dintre ţările participante la conferinţa de la Havana din 1948, ca urmare a eşecului acestei Conferinţe de a crea o organizaţie mondială de comerţ. O asemenea organiza\ie, care înlocuieşte G.A.T.T., a fost creată cu începere de la 1 ianuarie 1895. 36 Italia, pentru Conferinţa din 1905, care a elaborat actul constitutiv al Institutului Internaţional al Agriculturii, din care s-a născut ulterior F.A.O.; Franţa care a iniţiat Conferinţa de la Paris în 1950, în urma căreia s-a creat C.E.C.A.
35

______________________________________________________ 33 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE

__________________________________________________
PARTEA II Cap. I. ASPECTE GENERALE PRIVIND ORGANIZAŢIILE INTERNAŢIONALE Atunci când o nouă organizaţie urmează să înlocuiască una veche, fiind vorba de schimbarea personalităţii juridice a unei organizaţii anterioare, se aplică procedura de revizuire prevăzută în tratatul anterior. Interpretarea actelor constitutive consacră adesea primatul acestora faţă de alte tratate, încheiate în statele membre sau de către organizaţie. Se urmăreşte prin aceasta a se îngrădi sau interzice statelor membre a revizui indirect actul constitutiv al unei organizaţii. Rezervele la tratatele multilaterale constitutive par inacceptabile, întrucât se consideră că ele ar putea afecta obiectul şi scopul tratatului; principiul aplicabil este acela al integrităţii tratatului. Totuşi, rezervele pot fi admise în următoarele situaţii: în condiţiile în care sunt prevăzute chiar de către respectivul tratat constitutiv; dacă au fost aprobate de un organ al organizaţiei. Când un tratat este un act constitutiv al unei organizaţii internaţionale şi nu dispune altfel, o rezervă impune aprobarea organului competent al acestei organizaţii (art. 20, alin. 3 al Convenţiei de la Viena din 1986 privind tratatele dintre statele şi organizaţiile internaţionale sau între organizaţii internaţionale). Revizuirea tratatelor multilaterale, acte constitutive ale organizaţiilor internaţionale, poate pare ca necesară în perioada de valabilitate a acestora, ca urmare a schimbării împrejurărilor şi a mediului internaţional în comparaţie cu situaţia existentă în perioada încheierii tratatului respectiv. Modificările sunt adesea opozabile şi statelor care n-au acceptat cerinţele în cauză. Dacă într-o perioadă rezonabilă de timp un stat din această categorie nu s-a retras din organizaţie şi nici n-a aprobat formal modificările propuse, se consideră că le-a acceptat tacit. În privinţa încetării valabilităţii actelor constitutive, reţinem că marea majoritate a acestora, nu sunt supuse unei limitări în timp. Din acest punct de vedere, organizaţiile internaţionale tind spre permanentizare. Aceasta le deosebeşte de conferinţele internaţionale care sunt reunite pentru perioade scurte de timp. În general, dizolvarea unei organizaţii internaţionale are loc când scopurile pentru care a fost înfiinţată au fost atinse sau când o altă organizaţie îi preia funcţiile. De regulă, actele constitutive nu prevăd decât în rare cazuri posibilitatea dizolvării unei organizaţii, fondatorii acesteia evitând, la înfiinţare, circumscrierea condiţiilor când poate avea loc dizolvarea sau înlocuirea. Când una din cele două alternative are totuşi loc, bunurile vechii organizaţii sunt transferate celei noi sau împărţite între statele membre conform cotei de contribuţie la bugetul organizaţiei. În

S.U.A., U.R.S.S., Marea Britanie şi China au convocat Conferinţa de la San Francisco, care a adoptat Carta O.N.U. 38 Adunarea General` O.N.U., care a determinat convocarea Conferinţei de la New York din 1956 [n vederea cre`rii Agenţiei Internaţionale pentru Energia Atomică (A.I.E.A.)

37

______________________________________________________ 34 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE

1.N. 1948. 3. totuşi unele opinii în doctrină care susţin că numai organizaţiile cu caracter universal ar avea o personalitate astfel opozabilă. în 1949. de a crea o entitate posedând personalitate juridică obiectivă şi nu numai una recunoscută doar de ele. în Avizul consultativ dat de C. cerându-le printre altele.U.) a recunoscut.. Irlanda şi Portugalia.N. Personalitatea juridică a organizaţiilor internaţionale Această autonomie din punct de vedere juridic pe care organizaţiile internaţionale o au ca subiecte ale dreptului internaţional se exprimă în faptul că organizaţiile internaţionale guvernamentale au propria lor personalitate juridică. p. sunt persoane juridice de drept internaţional. Curtea Internaţională de Justiţie (C. ASPECTE GENERALE PRIVIND ORGANIZAŢIILE INTERNAŢIONALE cazul în care unele state nu devin membre ale noii organizaţi.I. În cazul acestora ar fi necesar un acord tacit sau expres (o recunoaştere) din partea statelor nemembre. se arată că 50 de state.U.J. Această personalitate juridică are calitatea de a fi opozabilă erga omnies. atât în ordinea internaţională cât şi în ordinea internă din statul pe teritoriul căruia îşi are sediul organizaţia. personalitatea juridică internaţională a O. foste membre ale Societăţii Naţiunilor.U.__________________________________________________ PARTEA II Cap.N. într-o largă măsură. să sprijine şi să accepte hotărârile Consiliului de Securitate. spre exemplu. În acest sens. nedobândind calitatea de membru ale acesteia.U.U. I. conform dreptului internaţional. Sunt. • Curtea a definit poziţia statelor membre în raport cu O. la solicitarea Adunării Generale a O..N. îndeplinind sarcini speciale. Elveţia. în timp ce cele regionale nu.I. imediat după înfiinţare.. • Organizaţia exercită şi dispune de funcţii şi drepturi care nu pot fi explicate decât pe baza dobândirii. I.J.. reprezentând o largă majoritate a membrilor comunităţii internaţionale ( membri O. asupra prejudiciilor suferite în serviciul O. de exemplu.U.N.N. • organizaţia are o structură proprie.. 3. faţă de membri ei (Curtea a ajuns la concluzia că organizaţia este o persoană internaţională) invocând patru elemente în speţa privind repararea prejudiciilor suferite în serviciul Naţiunilor Unite (C. în anul 1946) au puterea. acestea 39 sunt despăgubite .J.. privilegii şi imunităţi.U.N. 39 ______________________________________________________ 35 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE .. au fost despăgubite de O. conferind organizaţiei capacitatea juridică. atribuirea personalităţii internaţionale este indispensabilă. I.I. 179): • pentru atingerea scopurilor O. • Finlanda. Rec. Personalitatea juridică de drept internaţional Organizaţiile internaţionale care au capacitatea de a acţiona conform dreptului internaţional.

6 al Convenţiei de la Viena privind dreptul tratatelor între state (1986) arăta: capacitatea unei organizaţii de a încheia tratate este reglementată de regulile organizaţiei. 4 din Tratatul Atlanticului de Nord etc. că toate organizaţiile internaţionale guvernamentale au o anumită personalitate juridică. Astfel. Astfel.). 3. 3. I. că personalitatea internaţională nu rezultă. deciziile şi rezoluţiile adoptate conform acestora şi practica bine stabilită a organizaţiei. direct sau indirect. ______________________________________________________ 36 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE .. În prezent se recunoaşte. C.N..__________________________________________________ PARTEA II Cap. de obicei. este următoarea: organizaţia se bucură pe teritoriul oricărui membru al său de capacitatea juridică care îi este necesară pentru îndeplinirea funcţiilor şi realizarea scopurilor sale (art. XII din Convenţia U. 2. I. a ajuns la concluzia că organizaţia este o persoană internaţională şi capabilă să posede drepturi şi obligaţii internaţionale.N. Formula folosită. pentru stabilirea personalităţii de drept intern a unei organizaţii internaţionale. 136 din Carta Statelor Americane. prin actul său constitutiv. 104 Carta O. precizat. Recunoaşterea personalităţii de drept intern a organizaţiilor internaţionale este consacrată.J. I. Capacitatea juridică a organizaţiilor internaţionale Conform aceluiaşi aviz consultativ din 1948. Deci. aceasta fiind necesară în scopul de a dobândi imobile şi bunuri mobile şi pentru a încheia acte juridice în planul dreptului intern al statului unde îşi desfăşoară activitatea. din existenţa personalităţii internaţionale a organizaţiei decurge în mod necesar existenţa capacităţii juridice internaţionale. 3. Conţinutul acestei capacităţi este însă precizat (şi limitat) prin acordul de voinţă al statelor membre. ea trebuind să fie conferită de statele membre. în general. care desemnează mai ales actele constitutive. art. Trebuie. Pot exista situaţii în care o organizaţie internaţională nu posedă. Personalitatea juridică a dreptului intern Întrucât organizaţiile internaţionale nu au teritoriu propriu. prin dispoziţii exprese. în cazul Comunităţii Economice Europene sau al Comunităţii Europene a Energiei Atomice sau al Autorităţii Internaţionale a Teritoriilor Submarine). 2.I. ASPECTE GENERALE PRIVIND ORGANIZAŢIILE INTERNAŢIONALE a unei personalităţi internaţionale şi a capacităţii de a acţiona pe plan internaţional. în privinţa capacităţii de a încheia tratate. art. ele îşi exercită activităţile pe teritoriul statelor membre numai prin dobândirea unei personalităţi juridice în dreptul intern. limitată la domeniile în care sunt abilitate să acţioneze. decât personalitatea juridică internă..O.U. însă. din calitatea de subiect de drept internaţional. automat. conform art. art. art. din faptul existenţei organizaţiei internaţionale.C.. prin tratatul constitutiv. marea majoritate a tratatelor constitutive prevăd că organizaţia are personalitate juridică sau are personalitate internaţională (ex.S. în actele constitutive ale acestora.E. exprimat în special.

printre altele. fiind. fiecare organizaţie internaţională poate stabili relaţii cu misiunile permanente ale statelor membre. Importanţa relaţiilor diplomatice dintre organizaţiile internaţionale şi statele reprezentate de acestea a determinat necesitatea codificării lor. cum este. uneori prin formulări cu caracter general. aşa cum arătam deja. Exemple de drepturi ce formează conţinutul capacităţilor juridice a organizaţiilor internaţionale: a) Încheieri de tratate Convenţia de la Viena din 1986 cu privire la dreptul aplicabil tratatelor încheiate între state şi organizaţiile internaţionale. la acordul de comerţ sau la cele referitoare la produsul de bază. I. în acest context. 176 din Convenţia de la Montego Bay privind dreptul mării. În această Convenţie este stipulată. ASPECTE GENERALE PRIVIND ORGANIZAŢIILE INTERNAŢIONALE Trebuie precizat. în acelaşi an. membru în Comisia Internaţională creată la Viena în temeiul acestei Convenţii (organizaţie interguvernamentală) exemplu inedit al unei organizaţii care este membru al alteia. că noţiunile de personalitate şi capacitate (juridică internaţională) ale organizaţiilor internaţionale nu se confundă. din 1982). cum ar fi acordurile referitoare la imunităţi şi la privilegii. În realitate. Convenţia Naţiunilor Unite privind reprezentarea statelor în relaţiile cu organizaţiile internaţionale guvernamentale. are capacitatea juridică ce îi este necesară exercitării funcţiilor şi atingerii scopurilor sale (art. ______________________________________________________ 37 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . Uniunea Europeană este parte contractantă la Convenţia de la Sofia privind cooperarea pentru protecţia şi folosirea durabilă a fluviului Dunărea (semnat la 29 iunie 1994 şi intrată în vigoare în octombrie 1998). Un mare număr dintre aceste tratate se referă la statutul organizaţiilor ca atare.. alături de state. Există situaţii în care organizaţiile sunt părţi la tratatele multilaterale. statutul sediului organizaţiei şi schimbul de informaţii între organizaţiile internaţionale. de exemplu. c) Dreptul de a prezenta reclamaţii internaţionale pentru pagube suportate. Conferinţa de la Viena din 1975 a adoptat. Autoritatea internaţională a teritoriilor submarine . totodată. conţinutul capacităţii juridice trebuie precizat în documentele mai sus amintite. De exemplu. b) Dreptul organizaţiilor internaţionale de a stabili relaţii diplomatice (dreptul de legaţie activ şi pasiv) În ceea ce priveşte dreptul de legaţie pasiv.__________________________________________________ PARTEA II Cap. care afirma că din simplul fapt al existenţei personalităţii internaţionale ar decurge o capacitate legală nelimitată în baza dreptului internaţional. cum este Kelsen. care sunt adevărate misiuni diplomatice acreditate pe lângă una sau mai multe organizaţii. Astfel. norma juridică potrivit căreia – capacitatea unei organizaţii internaţionale de a încheia tratate este cârmuită de regulile pertinente ale organizaţiei. cazul Uniunii Europene care şi participă. deşi sunt autori.

În acest mod. O competenţă a unei organizaţii internaţionale constă şi în capacitatea ei de a exercita controlul asupra navelor. în beneficiul organizaţiilor internaţionale. Organizaţiile internaţionale pot însă şi ele recunoaşte noi subiecte de drept internaţional. poate fi considerată mai importantă decât recunoaşterea de către un anumit stat. Organizaţiile internaţionale au dreptul de a avea un buget propriu. s-ar mai putea adăuga cel al protecţiei funcţionale a reprezentanţilor şi funcţionarilor săi.N. aflate în proces de dobândire a statalităţii. de asemenea. o competenţă decurgând din personalitatea internaţională a unei organizaţii. independent sau împreună cu statele membre. La aceste drepturi. e) Autonomia financiară a organizaţiilor. Membri şi alţi participanţi la organizaţiile internaţionale Calitatea de membri ai organizaţiilor internaţionale o pot avea statele. deoarece recunoaşterea de către O.U. I.) în hotărârea nr. exprimă poziţia de principiu a comunităţii internaţionale. decizia fiind luată de state în calitate de membre ale O. cereri de anchetă. Această recunoaştere nu poate fi privită ca recunoaştere de către state. după cum s-a menţionat în cauza invocată mai sus. independent de modul finanţării (contribuţii ale statelor sau resurse proprii). 4. I.U. admiterea unui stat ca membru cu drepturi depline în O.U. având vocaţia de acest drept. cea de respectare a dreptului internaţional. fără îndoială. d) Dreptul de a recunoaşte alte subiecte de drept internaţional. îndeplineşte un rol important în recunoaşterea noilor state. ca entităţi suverane şi independente. în baza unor împrejurări istorice particulare. protecţia funcţională a unei organizaţii faţă de funcţionarii săi poate fi considerată ca fiind întemeiată pe un principiu general de drept al funcţiei publice internaţionale.N. Obligaţia fundamentală generală a organizaţiilor internaţionale este. cel de a elabora norme şi reguli de drept intern al organizaţiei. Organizaţiile regionale au şi ele rolul de a recunoaşte un stat ca parte din regiune.I. ______________________________________________________ 38 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . În principiu.U. Astfel. aeronavelor sau vehiculelor spaţiale înmatriculate de o asemenea organizaţie. După cum a afirmat Tribunalul Administrativ al Organizaţiei Internaţionale a Muncii (O. Acest drept evidenţiază existenţa. O.N. a unei competenţe personale cu privire la funcţionarii lor.N. 70 din 11 septembrie 1964.M. ASPECTE GENERALE PRIVIND ORGANIZAŢIILE INTERNAŢIONALE Prin proteste.__________________________________________________ PARTEA II Cap. este o prerogativă a statelor. Cu titlul de excepţie. negocieri sau prin solicitarea folosirii unei proceduri arbitrale sau judiciare poate exercita. creatoare ale acestor organizaţii. s-a admis posibilitatea obţinerii calităţii de membru şi de către alte entităţi. Tratatele constitutive ale organizaţiilor internaţionale sunt deschise statelor. care se manifestă şi în acordarea de legitimaţii sau unele titluri pentru călătorii.

de asemenea Vaticanul este.U. I.) Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică (A.I. la rândul său. Uniunea Poştală Universală (U.U.P. Turcia. de exemplu.N. şi al statelor care doresc participarea la o organizaţie care impune condiţii speciale de admitere. Este cazul Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei. 2 din Pact (India a devenit membru a O. Drepturile şi obligaţiunile membrilor asociaţi. nu au drept de vot în adunarea plenară a organizaţiei respective şi nu pot fi aleşi în organele principale ale acesteia.E. încheiat în februarie 1993 şi ratificat de Parlamentul României prin Legea nr. în funcţie de statele cu care se încheie acordurile de asociere. 20/1993. fără a fi membră a O. a intrat în vigoare de 1 ianuarie 1995. cu drepturi depline. care le-a acceptat acest statut. Comunităţile Europene au deschis negocieri şi au încheiat cu şase ţări din Europa Centrală şi de Răsărit Acorduri Europene de Asociere. concepute ca etapă intermediară în vederea aderării. în cadrul organizaţiei. Acordul European de Asociere dintre România şi Comunităţile Europene. ______________________________________________________ 39 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . în principiu.T. Astfel. pe două căi: fie prin participarea la elaborarea (şi apoi intrarea în vigoare) a documentului constitutiv (este situaţia membrilor fondatori). de exemplu. unul din organele principale Naţiunilor Unite. în timp ce dominioanele sau coloniile care se guvernează singure puteau dobândi calitatea de membru al Societăţii Naţiunilor.I. Asociaţia reprezintă şi o modalitate de cooperare între Comunităţile Europene şi unele state terţe. şi state membre.N. 1 alin.A. participă la Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare şi alte programe O. Dobândirea calităţii de membru are loc.P. deşi are caracter supranaţional).) şi altele. fie prin aderare (cu îndeplinirea diverselor proceduri prevăzute în actul constitutiv). Caraibe şi Pacific (A.J. Este.P. ASPECTE GENERALE PRIVIND ORGANIZAŢIILE INTERNAŢIONALE În mod excepţional.).U. şi este parte la statul C. conform art.M. chiar înainte de dobândirea independenţei). ţările AELS. situaţia membrilor asociaţi (care nu îndeplinesc toate condiţiile de a deveni membri cu drepturi depline). După anul 1982. chiar mişcările de eliberare naţională pot fi membre.U. Comunităţile Economice Europene au încheiat acorduri de asociere cu ţări cum au fost Grecia. ţările mediteraneene.C. depinde de prevederile actului constitutiv. membri pot fi chiar unele organizaţii internaţionale (Uniunea Europeană. În afara membrilor cu drepturi depline ai organizaţiilor internaţionale şi solicitarea altor participanţi poate fi primită.N.) . care este membră a Ligii Arabe din 1965. Este cazul statelor dintr-o anumită zonă geografică care sunt interesate în activitatea desfăşurată de o organizaţie regională din altă zonă geografică. îmbrăcând aspecte specifice. Elveţia. În unele organizaţii internaţionale. membru în unele organizaţii internaţionale. În general. cum ar fi: Organizaţia Mondială pentru Proprietatea Intelectuală (O.I. Uniunea Internaţională a Transporturilor (U.__________________________________________________ PARTEA II Cap.). care se manifestă pe planul relaţiilor internaţionale ca o organizaţie internaţională. În multiplele raporturi pe care le poate angaja o organizaţie internaţională se întâlnesc şi situaţii în care acesta atrage în activitatea unora dintre organele sale. după cum am văzut. ca şi cu grupul ţărilor din Africa.

Pentru a obţine acest statut. al cărei raport se aprobă prin votul adunării plenare a organizaţiei. Reprezentarea statelor membre în organizaţiile internaţionale În vederea exercitării drepturilor lor decurgând din calitatea de membru.N. I. statele îşi trimit delegaţii la reuniunile organizaţiilor internaţionale care. dar care nu sunt membre ale unuia dintre organele cu compoziţie restrânsă ale acesteia. mişcărilor de eliberare naţională. Drepturile derivând din acest statut sunt mai mici decât cele decurgând din statutul de observator. pe lângă Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie. pot fi la nivel de şef de stat. printr-o scrisoare de depline puteri. o cartă constitutivă adoptată democratic şi să fie autorizată să vorbească în numele membrilor săi. pentru a se exercita controlul parlamentului asupra executivului. pe lângă Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale (O. la Montreal. Organizaţia desemnează o comisie de verificare a deplinelor puteri. Ştiinţă şi Cultură (U. pentru a participa la lucrările respectivului organ. Deplinele puteri pot fi emise de şeful statului.E. în care sunt identificaţi membrii delegaţiei.C. şeful guvernului sau ministrul de externe. ministerial sau mai puţin reprezentative. primesc o documentaţie limitată şi pot să se adreseze numai organelor subsidiare ale organizaţiei. de obicei cu o majoritate simplă. România are asemenea misiuni permanente pe lângă O.).A. statele membre pot stabili misiuni permanente pe lângă aceste organizaţii. Dacă regulile organizaţiei o permit. o organizaţie neguvernamentală trebuie să aibă un sediu. în delegaţii sunt incluşi membri ai parlamentului. I.S.O. Uneori.U. la New York.). Geneva şi Viena.__________________________________________________ PARTEA II Cap. 5. altor organizaţii internaţionale. Delegaţiile fiecărui stat trebuie să fie împuternicite în mod corespunzător. pe lângă Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare la Viena. la Paris. verificarea deplinelor puteri fiind considerată o problemă de procedură. ______________________________________________________ 40 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . ASPECTE GENERALE PRIVIND ORGANIZAŢIILE INTERNAŢIONALE Statutul de observator se poate acorda de către organizaţiile interguvernamentale: statelor membre ale organizaţiei. deplinele puteri pot emana şi de la o altă autoritate competentă a statului acreditar. statelor membre ale organizaţiei.N. în funcţie de importanţa reuniunii.I. Pentru a asigura o legătură permanentă cu diferite organizaţii şi a-şi apăra în mod corespunzător interesele.C. Statul consultativ se acordă unor organizaţii neguvernamentale a căror activitate este tangenţă cu cea a organizaţiilor interguvernamentale ce le acordă acest statut.

. Sisteme de luare a deciziilor în organizaţiile internaţionale OBIECTIVE • Reprezentarea organizării interne şi funcţionalitatea organismelor organizaţiilor • Înţelegerea modalităţilor prin care organizaţiile adoptă deciziile lor. Organele subsidiare care s-ar întrevedea necesare vor putea fi înfiinţate în conformitate cu prezenta Cartă. ne vom opri numai asupra clasificării structurilor organizaţionale din punct de vedere al reprezentării în aceste organe. o Adunare Generală. dintre care primele sunt cele prevăzute în actul constitutiv. notăm că. Structura instituţională Structura organizaţiilor internaţionale depinde de natura organizaţiei şi numărul membrilor săi. 7 al Cartei ONU se arată: se înfiinţează cu organe principale ale Organizaţiei Naţiunilor Unite. în care sunt reprezentate toate statele. procesul de luare a deciziilor şi alţi factori.1. Secretariat. sediu. Structura instituţională II. în scopul sintetizării cursului. buget II. cu participarea unui număr redus de state.3. de un secretariat cu funcţii administrative. şi organele restrânse.1. iar secundele. ______________________________________________________ 41 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . scopurile pe care le-au propus prin actul constitutiv. cele create de către un organ principal sau prin delegarea puterilor acestuia.1. II. În general. STRUCTURA INSTITUŢIONALĂ A ORGANIZAŢIILOR INTERNAŢIONALE CONŢINUT II. 1. distingem organe politice. În art.2. Organe plenare II. un Consiliu de Securitate.2. Cu precizarea că toate organizaţiile dispun ca organ principal. din punct de vedere structural toate organizaţiile internaţionale au organe plenare. administrative şi jurisdicţionale. Atunci când luăm în considerare funcţiile diverselor organe ale organizaţiilor internaţionale._______________________________________ PARTEA II Cap. un Consiliu Economic şi Social.Organe cu caracter restrâns II.1. Această clasificare ţine seama de gradul de participare a statelor la elaborarea orientărilor activităţii organizaţiilor şi în procesul decizional. Dacă luăm în considerare actele constitutive ale organizaţiilor. un Consiliu de Tutelă. putem distinge organe principale şi subsidiare. II.1. o Curte Internaţională de Justiţie şi un Secretariat.

cum ar fi de pildă. mai restrâns. de regulă. În aceste organe de conducere sunt reprezentate.T. 1. uneori. În organizaţiile închise. de obicei cu caracter mai tehnic. ale căror organe plenare poartă şi alte denumiri cum ar fi: conferinţă sau congres.I. etc. comitet executiv. 40 ______________________________________________________ 42 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE .N.S.N.I.O.M. până la sfârşitul lunii decembrie. O asemenea sarcină poate fi încredinţată unui organ restrâns. (OCDE) comitetul miniştrilor (Consiliul Europei).2.M.C.E. denumit.). de obicei. De regulă Adunarea Generală. şi O.O. organul suprem al organizaţiei poartă alte denumiri cum sunt: consiliu. care în general poartă numele de consiliu executiv. pregătirea lucrărilor adunării generale. Organe cu caracter restrâns Raţiunile pentru crearea unor organe cu participare restrânsă pot fi multiple. nu se întruneşte la intervale scurte de timp. ca organ suprem. reuniunile Adunării Generale sunt 40 anuale .1.S. care nu intră în atribuţiile adunării generale. cu posibilitatea ca. acest termen este folosit de organizaţiile cu caracter universal. ţin adunări generale odată la doi ani. consiliu director executiv. Organe plenare În această categorie intră adunările generale. între o cincime Începând cu a treia marţi a lunii septembrie. fiecare stat are posibilitatea să-şi promoveze interesele. Pentru simplificare. În activitatea organizaţiilor există aspecte de mai mică importanţă. lucrările sesiunii Adunării Generale să se prelungească în anul următor. a le înlesni dezbaterile şi a analiza diferitele probleme de pe ordinea de zi. La fel este cazul pentru O. La O. ele fiind convocate. care nu impun neapărat participarea tuturor statelor membre. pentru soluţionarea unor sarcini specifice ale organizaţiilor internaţionale.P. Adunarea Generală este organul suprem al unei organizaţii.A. Comisiile plenare sunt create ca organe ale adunărilor generale. 1. şi U. Asigurându-se participarea tuturor statelor membre la lucrările acestor comisii. iar altele la trei ani sau chiar la cinci ani (U. STRUCTURA INSTITUŢIONALĂ A ORGANIZAŢIILOR INTERNAŢIONALE II. de integrare sau cu un pronunţat caracter de specialitate. cu sarcina de a pregăti proiectele deciziilor finale pe care aceasta urmează să le ia. de la care emană orientările generale privind activitatea acesteia. să acţioneze pentru ajungerea la compromisuri satisfăcătoare şi să evalueze corect şansele adoptării diferitelor soluţii de către Adunarea Generală. II. consiliu guvernatorilor (FMI) etc. II.U. De regulă. Reuniunile speciale asigură de asemenea participarea tuturor statelor membre. comisiile plenare şi reuniunile speciale._______________________________________ PARTEA II Cap.. în timp ce F. folosim termenul generic de adunare generală. Activitatea curentă a unei organizaţii impune existenţa unui organ executiv. de regulă. comitet pregătitor.U. şi U.

Secretariat.U. funcţionari.D.I. şi B. II.N.A. nu poate fi numit dacă nu este acceptat de membrii permanenţi ai Consiliului de Securitate. 1. în prezent el se ridică la peste 75000. clasificate după alte criterii decât geografice (producători-consumatori. principalelor zece ţări industrializate.M. II.R. în Consiliul executiv al A. Rusia. pe bază permanentă de către organizaţie.. • principiul reprezentării echilibrate a intereselor diferitelor grupe de ţări. Recrutarea funcţionarilor internaţionali. impune o activitate permanentă şi mijloace materiale şi umane de realizare a acestora. Secretariat – Cea mai mare parte a organizaţiilor internaţionale au un secretariat propriu compus din funcţionari angajaţi. Funcţionarii – Proliferarea organizaţiilor internaţionale după cel deal doilea război mondial a condus şi la creştere spectaculoasă a numărului persoanelor angajate în serviciul acestor organizaţii.U. Acestea sunt prevăzute în actele constitutive sau în protocoalele separate. În cazul O. la posturile de conducere. potrivit actului constitutiv şi orientărilor statelor membre.I.A._______________________________________ PARTEA II Cap. ţări dezvoltate .. El trebuie să se bucure de încrederea statelor membre. Alegerea şi reprezentarea statelor în organele restrânse ale organizaţiilor internaţionale este un proces deosebit de complex şi nu este identic pentru toate organizaţiile. sediu.I. în calitatea sa de şef al secretariatului organizaţiei respective.ţări în curs de dezvoltare. Şeful secretariatului poartă denumirea de director general.. este rezultatul combinării şi aplicării a trei principii: • principiul unei reprezentări geografice echitabile. exportatori sau importatori etc. se face de către secretarul general al organizaţiei. Anumitor state care deţin un rol preponderent într-un domeniu sau altul. În general. • principiul accesului tuturor membrilor. a statelor cele mai avansate în tehnologia atomică. Marea Britanie şi Franţa. ca agenţi în serviciul exclusiv al unei organizaţii internaţionale. STRUCTURA INSTITUŢIONALĂ A ORGANIZAŢIILOR INTERNAŢIONALE şi o treime din numărul statelor membre. în comisiile directorilor executivi ale acestor organizaţii etc.M. Pentru a opera ca unităţi independente secretariatele au nevoie de anumite privilegii şi imunităţi. buget Funcţionarea eficace a organizaţiilor internaţionale.). prin rotaţie. prin serviciile de personal. Este cazul S. li se rezervă o prezenţă permanentă în anumite organe ale organizaţiei. cu luarea în considerare a două cerinţe: una profesională şi alta politică. în cadrul Consiliului Executiv al O. Criteriul profesional urmăreşte ______________________________________________________ 43 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . de regulă. Chinei. a principalilor deţinători de capital la F. Dacă înainte de război numărul acestora era aproximativ 1500. în cadrul Consiliului de Securitate a ONU. 3. în baza cărora statele membre trebuie să respecte independenţa secretariatelor şi a factorilor acestora.I. secretar general sau preşedinte şi este numit de organul plenar al Organizaţiei.E..

Baremul de contribuţii. în aşa fel încât nici un stat să nu plătească mai mult de 25% şi nici mai puţin de 0.AP. Multe organizaţii internaţionale cu caracter universal deschid birouri regionale sau au reprezentanţi în diverse ţări.U. au propriul lor sistem de securitate socială şi de pensii. care este revizuit periodic.C. Buget – Resursele financiare ale organizaţiilor internaţionale provin în principal din contribuţiile obligatorii ale statelor membre. faţă de contribuţia statelor membre. Deşi o repartiţie a sediilor organizaţiilor între diferite regiuni ale lumii este de dorit.) etc.).N.). Luxemburg şi Viena. Organizaţia Internaţională a Muncii. chirii simbolice etc.N. Fondul Naţiunilor Unite pentru Populaţie (P.U. organizaţiile internaţionale pot primi sprijin financiar. De asemenea. Pentru a li se garanta independenţa. Fondul Naţiunilor Unite pentru Copii (U.N. se fixează după criterii specifice. cea mai mare parte a acestora se află în oraşe ca. Organizaţia Internaţională pentru Migraţii.N. în statele pe teritoriul cărora îşi desfăşoară activitatea. prin Centrul de informare al Naţiunii Unite. sub formă de donaţie şi din surse private.N. inclusiv faţă de statul de origine.E.U. Bruxelles. Centrul European UNESCO pentru Învăţământul Superior (CEPES).U. iar cel politic are în vedere ca aceştia să provină ţările reprezentând toate zonele geografice.I.). Fondul Naţiunilor Unite pentru Copii (U. Întârzierea în plata cotizaţiei. Uniunea Europeană.). care oferă cele mai bune condiţii în domeniul infrastructurii (comunicaţii. pentru refugiaţi (U. Sediu – Organizaţiile internaţionale a căror activitate are un caracter permanent dispun de un local propriu în care este instalat secretariatul şi ţin reuniunile organizaţiei. STRUCTURA INSTITUŢIONALĂ A ORGANIZAŢIILOR INTERNAŢIONALE atragerea în serviciul organizaţiilor a celor mai buni specialişti din statele membre.E.E.I. de exemplu. funcţionarii internaţionali beneficiază în general. Geneva.N. Fondul Monetar Internaţional. Banca Monetară. Statutul juridic al funcţionarilor internaţionali este cuprins în regulamentele organizaţiilor. industrie hotelieră etc. pe care însă organizaţia evită să le aplice._______________________________________ PARTEA II Cap.N.F. În plus.D. În România sunt reprezentate următoarele organizaţii internaţionale: O.C. Contribuţiile voluntare din partea statelor membre constituie o altă importantă sursă de finanţare în cazul unor organizaţii internaţionale cum sunt: Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (P. şi al Înaltului Comisariat O. de imunitate fiscală.H. ______________________________________________________ 44 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE .01 % din totalul cheltuielilor ordinare ale organizaţiei. Programul Naţiunilor Unite pentru Mediul Înconjurător (P.E. atrage aplicarea de sancţiuni.I.N. în baza căruia organizaţia beneficiază de imunitate fiscală şi de jurisdicţie.).U.N. Programul Naţiunilor Unite pentru refugiaţi.C. Între statul – gazdă şi organizaţie se încheie un acord de sediu.) şi anumite facilităţi speciale (localuri corespunzătoare. dintre care venitul naţional pe locuitor se află pe primul loc. vamală şi jurisdicţională.F. cum ar fi suspendarea dreptului de vot sau suspendarea dreptului de reprezentare.R.). Ţara şi oraşul de sediu al organizaţiilor internaţionale sunt convenite de statele membre.F.C. Este cazul mai ales al U. în general de peste doi ani. II. Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BED).

altor organizaţii sau particularilor. este necesar votul afirmativ a nouă membri. II. servicii prestate statelor membre. Iniţial unanimitatea voturilor era regula de bază în organizaţiile internaţionale. ele rămânând dependente de contribuţiile obligatorii şi voluntare ale membrilor lor. ______________________________________________________ 45 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . neavând efect asupra rezultatului votului. de exemplu. Toate organizaţiile internaţionale obţin unele venituri din activităţi proprii de regulă. Sisteme de luare a deciziilor în organizaţiile internaţionale Cel mai vechi sistem de luare a deciziilor în cadrul organizaţiilor internaţionale este votul. decizia se ia cu votul afirmativ a nouă membri. pentru luarea deciziilor în probleme de substanţă.C. prin dreptul lor de veto. Votul are două modalităţi principale: unanimitatea şi majoritatea. Alt tip de unanimitate este cea fracţionată. Un alt tip de unanimitate (a membrilor permanenţi) este cerut. 2. potrivit căreia votul oricărui stat este egal cu votul oricărui stat. Pentru această regulă. Consiliul (de Miniştri) U. de către Consiliul de Securitate. are nevoie de unanimitate pentru a modifica o propunere a Comisie. care este în realitate o vădită excepţie de la principiul egalităţii suverane. Având în vedere că. Majoritatea poate fi la rândul său: simplă (jumătate plus unu) şi calificată (când pentru luarea deciziei este necesar votul a două treimi. care se practică la Consiliul Europei sau la O. absenţa sau ne participarea la vot nu sunt considerate a fi vot împotrivă. în timp ce problemele de fond. în Consiliul de Securitate al O. din statele prezente la votare). prin afectarea unor drepturi vamale şi a unui procent din taxa pe valoarea adăugată.E. ai cărui membri se bucură de dreptul de veto. II. S-a spus. astfel. Astăzi ea reprezintă o excepţie menţinută numai în cazul unor organizaţii închise. Unanimitatea universală este cea întâlnită atunci când.E. inspirat din principiul egalităţii suverane: fiecare stat membru are un vot._______________________________________ PARTEA II Cap.U. După cum se ştie. în afara subscripţiei statelor membre.D. s-a încercat a se furniza diverse explicaţii. orice astfel de decizie. în problemele de procedură. Este de menţionat faptul că sursele proprii de venituri au un rol minor în finanţarea activităţii organizaţiilor internaţionale. care pot bloca.N. cu un număr relativ mic de membri. oricare ar fi ei. STRUCTURA INSTITUŢIONALĂ A ORGANIZAŢIILOR INTERNAŢIONALE Sistemul constituirii resurselor bugetare nu este identic pentru toate organizaţiile internaţionale. toate voturile având aceeaşi valoare. dintre care cele cinci voturi afirmative ale membrilor permanenţi. Banca Internaţională pentru Reconstrucţii şi Dezvoltare şi Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare. că veto-ul s-ar putea justifica prin responsabilitatea mai mare pe care ar avea-o aceste state (membri permanenţi) pentru menţinerea păcii şi securităţii sau prin statutul lor de putere nucleară. îşi constituie fondurile prin împrumuturi obţinute pe piaţa financiară de capital. dar în care caz abţinerea. Uniunea Europeană îşi constituie resursele printre altele. de exemplu.. în privinţa acordurilor parţiale care nu leagă decât statele ce votează pentru. în timp ce pentru a o adopta sau respinge este suficientă majoritatea. trei pătrimi etc.

Germania şi Luxemburgul au un vot cu aceiaşi valoare în Adunarea Generală a O. are dezavantajul de a crea întotdeauna o minoritate (ce poate.U. mai multe voturi decât cele mici (de ex. STRUCTURA INSTITUŢIONALĂ A ORGANIZAŢIILOR INTERNAŢIONALE în conformitate cu articolul 108..E.U. deseori. II.C. să aibă rezerve faţă de decizia votată şi.I. (F. procedeul consensului a fost preluat şi răspândit în practica multor organizaţii internaţionale sau regionale. şi Banca Mondială). ______________________________________________________ 46 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . uneori. În acelaşi timp.M. în timp ce consensul este acordul unanim tacit rezultat din absenţa oricărei obiecţii. Dezvoltat cu precădere în cadrul oferit de CSCE.. privind reglementarea diferendelor (se poate iniţia o procedură de conciliere de către Consiliu sau Comitetul Înalţilor Funcţionari. În practică această modalitate de luare a deciziilor. Plecând de la definirea democraţiei ca fiind guvernarea de către popor sau de către cei aleşi de acesta. 1973). faţă de vot. este expresia principiului egalităţii suverane şi nu a unui principiu cu adevărat democratic. consensul este definit ca absenţa oricărei obiecţii exprimate de un reprezentant al unui stat participant şi prezentată de aceasta ca fiind un obstacol pentru adoptarea respectivei decizii (definiţie dată de recomandările finale ale Conferinţei de la Helsinki pentru pregătirea C. Tot în CSCE s-au propus şi unele evoluţii ale noţiunii: consensul minus unu a fost introdus în practica CSCE de reuniune de la Stockholm. în funcţie de populaţie. Din acest punct de vedere. şi reprezentanţii statelor la organizaţii ar trebui desemnaţi de popor şi nu de guverne a căror bază democratică este uneori sub semnul întrebării. Spre deosebire de vot. cu excepţia votului în unanimitate. fără acordul celor două state părţi la diferend). din decembrie 1992. Soluţia ar fi una asemănătoare cu cea folosită în Consiliul (de Miniştri) al U. Germania are 10 voturi faţă de Luxemburg care are 2 voturi). consensul. să o şi încalce). reprezentarea statelor în organizaţiile internaţionale şi voturile corespunzătoare acestei reprezentări ar trebui să se realizeze proporţional cu mărimea populaţiei. orice modificare a acestui regim trebuie să fie ratificată şi de membri permanenţi ai Consiliului de Securitate.S. Un alt tip de vot ponderat (de data asta nu în funcţie de populaţie. la fel ca unanimitatea. Deşi.E. reprezintă acordul tuturor participanţilor el se deosebeşte clar de aceasta prin faptul că unanimitatea este totalitatea voturilor pozitive. care. singura modalitate de democratizare ar fi o creştere a numărului de membri permanenţi.N. ci în funcţie de contribuţia financiară) este întâlnit la două organizaţii din sistemul O. care exclude supunerea la vot._______________________________________ PARTEA II Cap. se caracterizează prin negocierea unei propuneri până la momentul în care se ajunge la o soluţie de compromis accesibilă tuturor statelor participante. faptul că de pildă. de a permite evitarea izolării minorităţii prin disocierea în state care au votat pentru şi împotrivă. El are avantajul.N.. în care statele mai mari au.

Secretarul general al unei organizaţii este desemnat de: a) guvernul ţării în care organizaţia îşi are sediul.U.A. Marea Britanie. Votul ponderat este adoptat în funcţie de: a) puterea economico-financiară şi militară a statelor..: a) S.A. India. Marea Britanie._______________________________________ PARTEA II Cap. ______________________________________________________ 47 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . Care este ponderea statelor membre în cadrul organelor restrânse ale unei organizaţii internaţionale: a) între o zecime şi o treime. R-b 5.. c) consiliu permanent. R-a 4.N. China. R-b 2.A. II. b) secretariat. Care dintre următoarele organisme este comun tuturor organizaţiilor: a) comitet executiv. STRUCTURA INSTITUŢIONALĂ A ORGANIZAŢIILOR INTERNAŢIONALE Test autoevaluare 1..U. Care dintre următoarele grupări de state sunt reprezentate permanent în Consiliul de Securitate a O.U. b) guvernul ţării al cărei cetăţean este. b) S. c) S. b) între o cincime şi o treime c) între o zecime şi o jumătate din numărul membrilor organizaţiei. Germania. Rusia. China. Rusia. China. Marea Britanie. Rusia. R–c 3. Franţa.U. c) organul plenar al organizaţiei.

c) în funcţie de contribuţia financiară._______________________________________ PARTEA II Cap. R–b+c ______________________________________________________ 48 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . II. STRUCTURA INSTITUŢIONALĂ A ORGANIZAŢIILOR INTERNAŢIONALE b) în funcţie de mărimea populaţiei.

structura lor instituţională. singur Continentul asiatic. funcţiile acestora. În categoria organizaţiilor cu caracter continental se înscriu cele care grupează statele de pe fiecare din cele cinci continente populate ale globului. 1. Organizaţia Unităţii Africane pentru continentul african.Compoziţie. acţionând coordonat de ECOSOC. multe din ele constituite înaintea Organizaţiei Naţiunilor Unite.N. • Explicarea elementelor definitorii ale organizaţiilor internaţionale III. În prima categorie se înscriu organizaţiile din care pot face parte toate statele lumii – în care se regăseşte doar O. şi Oceania care cuprind statele cu o mai mare întindere ca suprafaţă şi cu cea mai numeroasă ______________________________________________________ 49 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . III.1. Cu titlu orientativ. modalităţilor particulare de adeziune a statelor. şi unele instituţii specializate din sistemul ONU.Tipologia organizaţiilor internaţionale III. dar polarizate într-un sistem. s-ar putea distinge câteva criterii de clasificare: compoziţia organizaţiilor internaţionale. PRINCIPALELE ORGANIZAŢII INTERNAŢIONALE CONŢINUT III. organizaţii cu caracter continental şi organizaţii regionale.____________________________________________ PARTEA II Cap.2. acestea ar fi Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa pentru continentul european. 1. Organizaţii internaţionale cu vocaţie universală III. Organizaţia Statelor Americane pentru cele două Americi.4. III.N. distingem organizaţii cu vocaţie universală. în cazul în care s-ar lua în consideraţie numai criteriul funcţionalităţii. organism principal al ONU. aceste instituţii sunt tot organizaţii internaţionale interguvernamentale.U. De fapt. 3 Instituţii specializate din sistemul O. Tipologia organizaţiilor internaţionale O clasificare corespunzătoare a organizaţiilor internaţionale este greu de realizat datorită diversităţii actelor lor constitutive.Organizaţii internaţionale cu vocaţie continentală şi regională OBIECTIVE • Identificarea tipurilor de organizaţii create pe plan internaţional. Potrivit criteriului compoziţional al organizaţiilor internaţionale. suprapunerea sarcinilor.U. întinderea diferită a responsabilităţii juridice internaţionale. Într-o ordine aleatorie.

Aceste capacităţi favorizează statele care le posedă într-o mai mare măsură. Pentru a aprecia caracterul universal al unei organizaţii trebuie observat dacă. Australia. în majoritatea cazurilor erau constituite în domenii limitate. organizaţie realmente continentală. întradevăr. Cu cât membrii efectivi ai unei asemenea organizaţii se apropie de acest caracter. este sau nu deschisă tuturor statelor. sau pe continentul african. respectiv ONU şi instituţiile sale specializate. politice de asemenea diferite. potrivit statului ei. III. b) Eterogenitatea. cu atât regulile unei asemenea organizaţii vor reuşi să se impună întregii societăţi internaţionale. organizaţiile internaţionale cu caracter universal declarat nu au reuşit să devină sub acest aspect. concepută în 1945. Organizaţii internaţionale interguvernamentale. Aşa se explică şi aprecierea ca prima organizaţie cu caracter universal a fost Societatea Naţiunilor. 2000. conferindu-le în cadrul organizaţiilor o influenţă politică direct proporţională cu ele. Totuşi. aprecierea ca regionale este discutabilă. nu dispune de o asemenea organizaţie. care grupează numai statele arabe mediteraneene din Africa şi care poate fi. ______________________________________________________ 50 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . deşi numărul statelor membre a fost doar de 61. Cele mai reprezentative trăsături care caracterizează organizaţiile cu caracter universal. PRINCIPALELE ORGANIZAŢII INTERNAŢIONALE populaţie (Rusia. în Europa şi Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare care numără toate cele 45 state europene. considerată organizaţie regională. dar este evidentă tendinţa spre participare universală.universale. militare. Miga Beşteliu. organizaţiile internaţionale sunt incluse în 41 grupa organizaţiilor internaţionale regionale deşi sub aspectul participării statelor doar după principiul contiguităţii geografice. Organizaţiile internaţionale universale cuprind state de dimensiuni diferite. Această distincţie „regională” îşi are originea în Carta ONU. ALL Beck.____________________________________________ PARTEA II Cap. În prezent nu mai corespunde realităţii şi compoziţiei societăţii internaţionale. Bunăoară. şi nu dacă toate statele au devenit membre. prin formele instituţionale de 41 R. sunt: a) Universalitatea. sunt calificate ambele ca organizaţii regionale. unde Organizaţia Unităţii Africane. India şi China). este asimilată în aceeaşi categorie cu Liga Arabă. În majoritatea cazurilor. când numărul organizaţiilor internaţionale era mic. având capacităţi economice. Ed. Dar caracterul universal al unei societăţi internaţionale poate fi dat nu numai de criteriul compoziţional sau spaţial ci şi de faptul că organizează şi coordonează cooperarea interstatală în toate domeniile vieţii internaţionale sau de interes pentru societatea internaţională. Multă vreme. şi Uniunea Europeană cu numai 27 de state.

C.____________________________________________ PARTEA II Cap. şi NATO s-au constituit ca reacţie la un ipotetic potenţial pericol a expansiunii comunismului spre Vestul Europei sau. în funcţie de gradul lor diferit de specializare. dar crearea lor a fost impulsionată şi de o serie de influenţe exterioare. care la rândul lor se pot diviza în mai multe subgrupe. se realizează scopul organizaţiei. Şi pe celelalte continente fenomenul este mai mult sau mai puţin pronunţat. 1991). singură A. PRINCIPALELE ORGANIZAŢII INTERNAŢIONALE adoptare a deciziilor. procesul de constituire a unor organizaţii regionale înregistrează totuşi existenţa: Asociaţiei Naţiunilor Asiei de Sud .S.E. şi chiar o bază religioasă .A. vecinătatea sau apropierea geografică sunt elemente de bază care conferă forţa organizaţiilor regionale şi cooperării între acestea. In multe cazuri. mărimea şi capacităţile diferite. Asociaţia americană de integrare (ALDI. Pe de altă parte datorită proliferării lor. Asociaţia nord . cum ar fi numărul. “tutelează” Grupul Andin (Carta de la Cartagena din 1969). U.N. ele (organizaţiile) s-au constituit pe baza unor interese comune sau apropiate ale ţărilor dintr-o anumită zonă geografică sau continent.E. În condiţiile luării în considerare a domeniului de activitate. Dintre acestea. De exemplu.A. Comisiei Pacificului de Sud (1947) sau Tratatului de asistenţă mutuală dintre Noua Zeenlandă.americană de liber schimb (NAFTA 1991). În doctrină există tendinţa de a le plasa în două mari grupe de organizaţii: politice şi tehnico-economice. în cadrul acestora şi prin intermediul lor. În ce priveşte organizaţiile continentale şi cele regionale şi acestea prezintă unele caracteristici comune.E. în cadrul căruia organizaţii precum U. respectiv o strânsă şi eficientă cooperare între statele membre ale organizaţiilor universale.Est (ASEAN. 1988). Australia şi SUA (ANZUS. 1951). mai exista faptic în anii ’90 ai secolului trecut.U. Domeniul de activitate. Clasificarea organizaţiilor după acest criteriu corespunde cu clasificarea făcută în legătură cu tipurile de relaţii internaţionale. În general. III.. în cazul Organizaţiei Unităţii Africane.E. s-au reunit în Uniunea Europeană. cel mai reprezentativ exemplu fiind cel european. 2.E. se observă tendinţa organizaţiilor internaţionale de a se constituie în “sisteme regionale” de organizaţii. ca de exemplu O.O.. C. acceptabile şi acceptate de toţi participanţii.O.E. un patrimoniu cultural comun. a apariţiei neocolonialismului. În general.A. 1967).. o bază economică şi sisteme economice asemănătoare sau complementare. Piaţa comună a Sudului (MERCOSUR.E. este dificil de susţinut că în câmpul de manifestare al organizaţiilor ______________________________________________________ 51 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . dar şi unele specificităţi. înfiinţată prin Carta de la Bogota din 1948. Mai puţin marcant în regiunile asiatice şi în zona Pacificului. aceste două tipuri de organizaţii se caracterizează şi prin gradul mai mare de omogenitate datorită unor sisteme politice asemănătoare sau compatibile.

la o întrepătrundere a activităţilor politice cu cele economice. Organizaţia Mondială a Comerţului) şi altele.____________________________________________ PARTEA II Cap. nu pledează în favoarea separării factorilor politici de cei economici sau tehnico-ştiinţifici. Categoria largă a organizaţiilor tehnico-economice. Organizaţia Meteorologică Mondială). sau organizaţii şi instituţii internaţionale în domeniul industriei. sunt de observat două aspecte. la protecţia drepturilor omului. cu excepţia celor care privesc domeniul militar şi pe care mai corect le-am putea denumi alianţe militare . Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţională). Este vorba de faptul că interdependenţa şi caracterul pluridimensional al cooperării internaţionale contemporane conduce. pentru organizaţiile politice sau militare. vom observa că organizaţiile politice. în grade diferite şi păstrând proporţiile. agriculturii şi comerţului (Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare Industrială. În cazul clasificării formale în funcţie de domeniul lor de acţiune. în cadrul căreia cele mai reprezentative sunt instituţiile specializate din sistemul ONU. a cărui competenţă nu se extinde asupra chestiunilor militare şi nici asupra celor economice. Organizaţia Mondială a Sănătăţii). instituţii financiar bancare (Fondul Monetar Internaţional. şi invers. întâlnim şi la organizaţiile internaţionale continentale şi regionale. PRINCIPALELE ORGANIZAŢII INTERNAŢIONALE financiare sau economice nu intră şi relaţii sau aspecte politice. instituţii exercitând acţiuni sociale (Organizaţia Internaţională a Muncii. Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare). Uniunea Internaţională a Telecomunicaţiilor). se pot implica în aproape orice domeniu de interes vital pentru omenire. Competenţe similare. ştiinţifice (Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică.ale căror atribuţii vizează domenii strict limitate. Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură. din domeniul transporturilor (Organizaţia Maritimă Internaţională. Interdependenţa şi caracterul pluridimensional al cooperării internaţionale contemporane. III. cuprinde organizaţii din domeniul comunicaţiilor internaţionale (Uniunea Poştală Universală. desigur. organizaţii exercitând activităţi culturale (UNESCO). care ar conduce la clasificări teoretice artificiale ale organizaţiilor internaţionale. ca şi natura raporturilor dintre participanţii la relaţiile internaţionale. Cel mai ilustrativ exemplu îl constituie Organizaţia Naţiunilor Unite a cărei sferă de acţiune se extinde de la problematica menţinerii păcii şi securităţii internaţionale. în mod firesc. şi de la dezvoltarea economică şi socială până la înlesnirea contactelor directe dintre state prin diplomaţia multilaterală. Cel mai tipic exemplu de organizaţie internaţională cu vocaţie pur politică este Consiliul Europei. Urmând criteriul de clasificare sus menţionat. ______________________________________________________ 52 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE .

CEEA). 3. Tot ca regulă generală. au caracter de recomandări a căror valoare juridică este doar intrinseacă. CEE. Ca atare. deciziile în cadrul organizaţiilor de cooperare se iau prin vot. impunând doar modalităţi de comportament pentru membrii organizaţiilor. Organizaţiile internaţionale. teoretic. fără cooperarea guvernelor naţionale. statele îşi păstrează exclusiv şi discreţionar. modul de luare a deciziilor şi natura hotărârilor adoptate. în mod independent. Din punct de vedere al structurii instituţionale. Datorită acestei poziţii. În general. În al doilea rând. Din acest punct de vedere organizaţiile sunt deci. Caracterul acestor organizaţii de cooperare. mai degrabă convenţională decât faptică. • • 42 Este cazul celor 3 comunităţi europene (CECO. cu respectarea principiilor suveranităţii de stat şi egalităţii suverane a statelor. în raporturile cu organizaţiile internaţionale. să aibă mijloacele proprii necesare impunerii deciziilor respective. să observăm că. ______________________________________________________ 53 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . când statele consideră că interesul naţional este afectat în vreun mod pot să-şi exprime rezervele la tratatele constitutive ale organizaţiilor. în această situaţie. să exercite funcţiile guvernamentale. şi competenţele cu care 42 statele le investesc. cărora li s-a transferat asemenea competenţe şi care impun statelor membre deciziile lor. deciziile lor să aibă forţa obligatorie pentru guvernele statelor membre şi locuitorii acestora. putem să distingem organizaţii internaţionale de cooperare şi organizaţii integratoare sau supranaţionale. nu au capacitatea de a acţiona peste voinţa statelor membre. PRINCIPALELE ORGANIZAŢII INTERNAŢIONALE Clasificarea apare. date fiind natura raporturilor dintre state în cadrul organizaţiilor internaţionale. să întrunească următoarele condiţii: • să dispună de organe proprii supranaţionale în măsură să ia decizii şi. mai ales. prin voinţa lor. deciziile organizaţiilor incluse în această categorie.____________________________________________ PARTEA II Cap. acestora nu li se transferă decât cu rare excepţii . Structura instituţională. III. în principiu lipsite de caracter obligatoriu. ori financiare sau de altă natură. Organizaţiile supranaţionale ar trebui. preponderent politice sau economice. Guvernele statelor nu pot fi obligate împotriva voinţei lor. Ele sunt constituite de state. dreptul de a aprecia angajamentele pe care şi le asumă şi urmările acestora. competenţe de tip guvernamental. astfel cum au fost ele exprimate prin atribuţiile conferite organizaţiilor în tratatele lor constitutive. Organizaţiile de integrare tind să impună deciziile lor guvernelor şi de aici reiese caracterul lor supranaţional. fiecare stat dispunând de un vot (expresia egalităţii suverane a statelor). Cea mai mare parte a organizaţiilor sunt organizaţii internaţionale de cooperare. este relevat de structura lor instituţională.

de la Saint-Germain (cu Austria). unele decizii ale organelor comunitare au forţa obligatorie în ordinea juridică a ţărilor membre. Principalele lor decizii reprezintă compromisuri realizate între poziţiile statelor membre. In virtutea acestei calităţi ele se angajează în raporturi cu alte state şi alte organizaţii internaţionale. Liga Naţiunilor. dar domeniile de aplicabilitate ale unor asemenea decizii sunt convenite prin negocieri între statele membre şi consemnate în actele constitutive şi modificatoare ale Comunităţilor. ______________________________________________________ 54 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . la 28 iunie 1919. PRINCIPALELE ORGANIZAŢII INTERNAŢIONALE dizolvarea sau modificarea lor nu se realizează fără consimţământul organelor supranaţionale. Scopurile proclamate în preambulul pactului erau: promovarea colaborării internaţionale şi realizarea păcii şi securităţii internaţionale prin acceptarea obligaţiei de a nu recurge la război. Ed. funcţionarea Comunităţilor Europene depinde de cooperarea dintre guvernele ţărilor membre. prin respectarea dreptului internaţional şi a obligaţiilor decurgând din tratate şi prin menţinerea justiţiei. de la Neuilly (cu Bulgaria). mai ales organizaţiile de integrare caută să se manifeste.____________________________________________ PARTEA II Cap. Aceste elemente nu se regăsesc însă. organizaţia cu cel mai înalt grad de integrare. la nici una din organizaţiile de integrare existente. care nu întotdeauna este desăvârşită. Odată constituite.p. limitându-se între primul şi cel de-al doilea război mondial. sub toate aspectele enumerate. III. Organizaţii internaţionale cu vocaţie de universalitate A. printre care şi România. 2. III. ca expresie a curentului de opinie pacifist. • 43 Stelian Scăunaş. tot mai frecvent. în cursul primului război mondial. Liga Naţiunilor a constituit prima încercare de a se făuri o organizaţie de state cu caracter general şi permanent. 43 de la Trianon (cu Ungaria) şi de la Sévres (cu Turcia) . ALL Beck. Existenţa acesteia a durat o perioadă de timp relativ scurtă. Ideea creării unei organizaţii de state cu vocaţie de universalitate. Pactul Ligii Naţiunilor a fost elaborat şi adoptat de Conferinţa de pace de la Versailles. ca entităţi autonome. prin dezvoltarea unor relaţii juste între naţiuni. organizaţiile internaţionale capătă calitatea de subiecte de drept internaţional. Acesta a constituit partea I a tratatelor de pace de la Versailles (cu Germania). Bucureşti. Puteau deveni membre ale Ligii statele semnatare ale tratatelor de pace. 2001. nu poate fi socotită o organizaţie supranaţională în înţelesul teoretic dat mai sus acestui termen. Este adevărat că în conformitate cu normele dreptului comunitar. a apărut în mai multe ţări. Membrii fondatori ai Ligii Naţiunilor au fost 31 de state. ca o reacţie faţă de sacrificiile şi dezastrele provocate de război. faţă de care. Drept interaţnional public. Chiar Uniunea Europeană.71. state invitate să adere la Pact ca şi “orice stat. Ca şi în cazul celorlalte organizaţii. în mod firesc.

s-au desfăşurat încă din primii ani ai celui de-al doilea război mondial. III. Dezmembrarea şi anexarea Cehoslovaciei de către Germania (1938-1939) şi Anschlussul impus de aceasta Austriei (1939) au marcat definitiva pierdere a autorităţii 44 Ligii Naţiunilor .S.U. Semnând la 1 ianuarie 1942 Declaraţia luptei comune împotriva ţărilor Axei. universalitatea nu a fost niciodată realizată. prin excludere pentru încălcarea pactului sau prin neacceptarea amendamentelor la pact. cu un preaviz de doi ani. şi Anglia s-a adoptat o declaraţie cu privire 44 Alexandru Bolintineanu. op. Putem conchide că Organizaţia Naţiunilor Unite a fost clădită pornind de la experienţa Ligii. pentru a asigura aplicarea normelor de drept aşezate la baza societăţii internaţionale. asistate de un secretariat permanent. dacă ofereau garanţii că vor respecta obligaţiile internaţionale şi reglementările Ligii privind forţele armate şi armamentele. pe baza respectării tratatelor şi a integrităţii teritoriale a statelor. Prin activitatea ei. Liga Naţiunilor nu a luat nici o măsură împotriva agresorului. România a manifestat o atitudine constantă în activitatea de organizare a securităţii colective.U. ______________________________________________________ 55 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . Astfel. Liga nu a reacţionat faţă de violările Tratatului de Pace de la Versailles de către Germania (în 1936 şi 1938) şi intervenţia Germaniei şi Italiei în războiul civil spaniol. cât şi prin mecanismele internaţionale pe care a încercat să le organizeze. de apărare şi consolidare a ordinii internaţionale. Titulescu de două ori consecutiv ca preşedinte al Adunării Naţiunilor a însemnat un omagiu adus meritelor excepţionale ale diplomatului român în domeniul acţiunii pătrunderii principiilor Ligii în realitatea vieţii internaţionale. cit. S. în 1931 şi 1937. dar a încetat practic odată cu izbucnirea celui de-al doilea război mondial. Liga Naţiunilor nu a putut preveni sau împiedica conflictele şi crizele grave ce au caracterizat viaţa internaţională în deceniul al 4-lea. Organizaţia Naţiunilor Unite Pregătirile pentru înfiinţarea O.PARTEA II Cap.. al secolului trecut. B. Mai târziu. atât prin promovarea unor norme şi instituţii juridice. la conferinţa de la Moscova a miniştrilor de externe ai U.S. Aceeaşi Ligă a Naţiunilor a contribuit la dezvoltarea dreptului internaţional. PRINCIPALELE ORGANIZAŢII INTERNAŢIONALE dominion sau colonie cu deplină autoguvernare” admise pe baza aprobării Adunării Ligii. Organele Ligii au fost Adunarea plenară şi Consiliul. 94. În octombrie 1943.A. Bogdan Aurescu. p. Adrian Năstase. denumire trecută apoi noii organizaţii internaţionale.N. reprezentanţii a 26 de state din coaliţia antihitleristă au folosit denumirea Naţiunile Unite spre a desemna această alianţă. Deşi într-un anumit moment dat al existenţei sale Liga a numărat 61 de state membre. Calitatea de membru putea înceta prin retragerea voluntară. în cazul agresiunilor japoneze împotriva Chinei.R. Liga Naţiunilor nu a dovedit capacitatea de a influenţa substanţial desfăşurarea evenimentelor internaţionale şi de a deveni un instrument adecvat apărării păcii şi securităţii internaţionale. alegerea lui N. Aflându-se printre membrii fondatori ai Ligii. care a durat formal până în aprilie 1946.

45 Raluca Miga Beşteliu. formulate în “Declaraţia de la Moscova”. umanitar şi încurajarea şi dezvoltarea respectului pentru drepturile omului şi libertăţile fundamentale pentru toţi. limbă sau religie. SUA şi Angliei au rezolvat problema procedurii de vot în Consiliul de Securitate (rămasă nesoluţionată la Dumbarton Oaks). 155. social. p. 4) prevedea că. prin unirea forţelor membrilor ei în vederea menţinerii păcii şi securităţii internaţionale. cultural. op. sex.După aceasta. Conferinţa din Crimeea (Ialta – februarie 1945) a şefilor de guverne ai URSS. PRINCIPALELE ORGANIZAŢII INTERNAŢIONALE la securitatea generală (declaraţie la care ulterior a aderat şi China). adoptându-se principiul unanimităţii membrilor permanenţi ai Consiliului de Securitate pentru problemele de fond. la care au participat 51 de state. folosind ca metode în vederea atingerii acestui obiectiv: măsuri colective eficace pentru prevenirea şi înlăturarea ameninţărilor contra păcii şi reprimarea actelor de agresiune şi a altor violări ale păcii. din decembrie 1943. Scopurile şi principiile noii organizaţii. la Conferinţa de la San Francisco. întemeiată pe principiul egalităţii suverane. Din preambul rezultă că scopul suprem al organizaţiei este de a feri generaţiile viitoare de flagelul războiului. care a avut loc între 25 aprilie 1945 şi 26 iunie 1945 (ziua semnării Cartei). în termenul cel mai scurt. scop care constituie în fond o altă expresie a măsurilor ce trebuie luate de organizaţie pentru menţinerea păcii şi securităţii internaţionale. SUA şi Angliei. au fost reafirmate în Conferinţa de la Teheran. rezolvarea pe cale paşnică. Scopurile organizaţiei sunt: menţinerea păcii şi securităţii internaţionale. SUA. fără deosebire de rasă. care să cuprindă toate statele mari şi mici. în conformitate cu principiile justiţiei şi ale dreptului internaţional a diferendelor ori situaţiilor cu caracter internaţional care ar putea duce la o încălcare a păcii. întemeiate pe principiul egalităţii în drepturi şi al autodeterminării popoarelor şi luarea oricăror alte măsuri potrivite pentru a întări pacea lumii. la care au participat şefii de guverne ai URSS. prin garantarea ca forţa armată nu va mai fi folosită decât în interesul comun. Carta a intrat în vigoare la 24 45 octombrie 1945. ______________________________________________________ 56 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . În sfârşit. şi prin stabilirea între state a unor relaţii de bună vecinătate şi de toleranţă. dată sărbătorită în fiecare an ca “Ziua Naţiunilor Unite” . Această declaraţie (pct. la care au participat reprezentanţii URSS. Primul proiect al statutului noii organizaţii a fost elaborat apoi la Conferinţa de la Dumbarton Oaks (lângă Washington). Angliei şi Chinei sub forma unor “Propuneri pentru înfiinţarea unei organizaţii internaţionale universale” .____________________________________________ PARTEA II Cap. cit. s-a adoptat Carta Naţiunilor Unite. realizarea colaborării internaţionale în rezolvarea problemelor internaţionale cu caracter economic. dezvoltarea de relaţii prieteneşti între naţiuni. III. va trebui înfiinţată o organizaţie internaţională universală. în perioada august-octombrie 1944.

Conform prevederilor Capitolului VII “Acţiuni în caz de ameninţări împotriva păcii. • reglementarea prin mijloace paşnice a diferendelor internaţionale. Marea Britanie. inclusiv pe cele ale celor cinci membri permanenţi. supravegherea teritoriilor sub tutela ONU. p. p. Principiile Cartei O. • îndeplinirea cu bună credinţă a obligaţiilor asumate prin Cartă. Franţa.U. Hotărârile de fond ale consiliului trebuie să întrunească votul un număr de membri. Consiliul Economic şi Social. cit. • neintervenţia în probleme care sunt esenţial de competenţa internă 47 a statelor . cit. China. Curtea internaţională de Justiţie şi Secretariatul. Rusia).N. Consiliul de Securitate – are răspunderea primordială pentru menţinerea păcii şi securităţii internaţionale. dar nici o acţiune de constrângere nu poate fi desfăşurată fără autorizaţia sa. precum elaborarea sistemului de reglementare a armamentelor. • dreptul popoarelor de a dispune de ele însăle. ONU are şase organe principale: Consiliul de Securitate. Principalele excepţii de la interdicţia folosirii forţei prevăzute de Cartă sunt: • măsurile de constrângere în caz de ameninţare a păcii. de violări ale păcii şi acte de agresiune “ (art. op. 156. PRINCIPALELE ORGANIZAŢII INTERNAŢIONALE asigurarea ca organizaţia să fie un centru în care să se armonizeze acţiunile statelor pentru înfăptuirea scopurilor 46 comune . În baza dispoziţiilor art. 158. Consiliul de Securitate pretinde şi indică statelor să-şi soluţioneze diferendele internaţionale pe cale paşnică. • abţinerea de la ameninţarea cu forţa şi de la folosirea ei împotriva integrităţii teritoriale ori independenţei politice a vreunui stat. Adunarea Generală. decise de Consiliul de Securitate şi aduse la îndeplinire de forţele armate ale statelor membre (cap. violări ale păcii şi acte de agresiune. 53 din Cartă. Este constituit din 15 membri. VII din Cartă) • autoapărarea individuală sau colectivă a statelor împotriva unui atac armat până când Consiliul de Securitate va fi luat măsurile necesare pentru menţinerea păcii şi securităţii internaţionale (art. luarea unor măsuri de constrângere pentru garantarea respectării deciziilor Curţii Internaţionale de Justiţie. dar poate aplica şi măsuri de constrângere. 39-51) din Cartă. Raluca Miga Beşteliu. 46 47 Raluca Miga Beşteliu. Consiliul de Tutelă. 51 din Cartă). op. chiar forţa armată. El mai îndeplineşte şi alte funcţii. constatând existenţa unor asemenea ameninţări. ______________________________________________________ 57 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . III. sunt: • egalitatea suverană a statelor membre. Consiliul de Securitate colaborează cu organismele regionale. dintre care 5 membri permanenţi cu drept de veto (Statele Unite. ca temelie a organizaţiei. recomandarea primirii de noi membri în ONU.____________________________________________ PARTEA II Cap.

Numărul statelor membre a ajuns la 195. ______________________________________________________ 58 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . Consiliului de Securitate sau membrilor organizaţiei şi Consiliului. CIJ este alcătuită din 15 judecători aleşi de Adunarea Generală şi de Consiliul de Securitate. Înaltul Comisariat al ONU pentru Refugiaţi. are o competenţă facultativă. 11 teritorii au fost plasate sub tutela ONU. numit pe timp de 5 ani. Operaţiunile ONU pentru Menţinerea Păcii etc. III. care se ocupă de regimul internaţional al tutelei asupra teritoriilor care nu se autoguvernează. Consiliul Economic şi Social – este alcătuit din 54 de membri aleşi de Adunarea Generală. dar toate au devenit independente. Acestea au fost organele principale ale ONU. formate din reprezentanţi ai statelor membre sau din specialişti. Funcţiile Secretarului general au un caracter internaţional şi de independenţă. Consiliul de Tutelă . Curtea Internaţională de Justiţie (CIJ) – este organul principal jurisdicţional al ONU.este organul principal al ONU. Secretarul general este cel mai înalt funcţionar al ONU. cu un mandat de nouă ani. Adunarea Generală poate discuta orice problemă sau situaţie care intră în sfera de competenţă a Cartei şi poate face recomandări membrilor săi. cu o competenţă delegată.este organul cel mai reprezentativ al organizaţiei. care este parte integrantă a Cartei ONU. Calitatea de membru se acordă tuturor statelor care sunt capabile să îndeplinească obligaţiile conţinute din Cartă. cu scopul de a contribui la îndeplinirea obiectivelor organizaţiei şi ale organelor principale. social şi respectarea drepturilor omului. ce funcţionează pe baza statutului său. Acesta este motivul pentru care Consiliul de Tutelă. competenţă. Aceste organe sunt înfiinţate de organele principale. eficienţă şi moralitate. Personalul Secretariatului este recrutat de Secretarul general pe criteriul geografic şi pe criterii de pregătire profesională. Ca exemplu. de asemenea. cu un rol deosebit de important în dezvoltarea dreptului internaţional public. Secretariatul ONU – este organul principal format din secretarul general şi personalul secretariatului. Ea poate judeca numai diferendele pe care i le supun statele şi hotărârile sunt obligatorii numai pentru statele membre. însă există şi organe subsidiare ale ONU. recomanda măsuri pentru menţinerea păcii şi securităţii internaţionale şi poate adopta rezoluţii. precum şi dacă le acceptă şi sunt dispuse să îndeplinească acele obligaţii. Ea poate. iniţierea şi elaborarea de studii şi transmiterea de recomandări adunării Generale. membrilor ONU şi instituţiilor specializate. De la înfiinţare. ca organ subsidiar al Adunării Generale a ONU. PRINCIPALELE ORGANIZAŢII INTERNAŢIONALE Adunarea Generală . şi-a suspendat activitatea. ea este formată din reprezentanţi ai tuturor statelor membre (cel puţin câte 5 din fiecare stat). contencioasă sau consultativă. Comisia de Drept Internaţional. alcătuit din 5 membri ai Consiliului de Securitate şi având ca conducător SUA. având ca atribuţii îndeplinirea obiectivelor ONU în domeniul economic.____________________________________________ PARTEA II Cap.

instituţiile specializate au în general următoarele caracteristici: sunt create printr-un tratat multilateral (statut sau constituţie). Instituţiile specializate sunt organizaţii internaţionale interstatale care.N. practic şi-a asumat rolul de conducător şi de condus. PRINCIPALELE ORGANIZAŢII INTERNAŢIONALE Rolul O.U. statelor membre şi Consiliului de Securitate. încheie acorduri cu O.N.U. cultural.N.U.N. social.U. 77. necoercitiv şi scopul lor – conservarea situaţiei existente.U. al sănătăţii şi în alte domenii legate de scopurile O.N. O. încercând – pe această cale – să menţină pacea şi securitatea internaţională. III. Funcţiile pe care le îndeplinesc instituţiile specializate privesc anumite domenii bine precizate. în primul rând. pe baza unor planuri ce ar fi trebuit să fie elaborate de Consiliul de securitate (art.N.U.N. care se ocupă de problemele dezarmării sunt organe de deliberare şi de negociere.N.____________________________________________ PARTEA II Cap..U. cu privire la dezarmare au un caracter limitat. au personalitate juridică internaţională funcţională şi personalitate de drept civil în cadrul ordinii juridice a statelor unde îşi au sediul. Deci în contextul internaţional actual. Mecanismele O.Instituţii specializate din sistemul O. în menţinerea păcii şi securităţii internaţionale. Aşa că O.U. 48 Ion Anghel. iar activitatea lor nu are limite geografice (se desfăşoară pe plan mondial). în timpul sesiunilor . de altfel au o structură organizatorică proprie şi funcţiuni în virtutea cărora stabilesc raporturi internaţionale. reprezentând practic toate zonele lumii şi toate culturile existente. potrivit actelor lor constitutive. ______________________________________________________ 59 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . operaţiile pentru menţinerea păcii se deosebesc de măsurile de constrângere cu folosirea forţelor militare prin caracterul lor consensual. Din punct de vedere juridic.U. Ele au calitatea de subiect de drept internaţional ca şi O. referindu-se la stabilirea unui sistem de reglementare a armamentelor. op. luându-se în considerare numărul foarte mare de membri ai O. cit. p.N. şi ratificată de peste 100 de state. Prevederile Cartei O. 3. servesc la dezvoltarea cooperării statelor membre în domeniul economic. conform unei convenţii din 1947.U. Organele de deliberare sunt. dar aceste organizaţii sunt destinate să cuprindă toate statele. Instituţiile specializate nu sunt organe ale O. N. U. asigurând echilibrul fragil între lumea ţărilor puternic industrializate şi lumea ţărilor în curs de dezvoltare.N. Adunarea Generală în plenul ei 48 şi comisia I.. Deşi prezintă fiecare trăsături specifice.U.. III.N. aprobată de Adunarea Generală a O. educaţional. reprezintă singura modalitate de comunicare eficientă între state. pe această bază. în care societatea internaţională pare a fi dominată de câteva mari puteri. iar problemele înarmării nucleare au trecut pe plan secund faţă de problemele legate de mediul înconjurător sau terorism. 26) şi de principii generale privind dezarmarea şi reglementarea armamentelor care să facă obiectul studiului Adunării Generale şi al unor recomandări ce le-ar adresa.

47. p. cu o compunere restrânsă. funcţiile instituţiilor specializate au un caracter de conducere şi coordonare.poate adera orice stat membru al ONU. un caracter normativ (elaborarea de proiecte de acorduri între ele sau cu statele etc. fiecare stat având în general un singur vot.). adoptată cu o majoritate de 2/3. Instituţiile specializate din sistemul O.. expansiunea economiei mondiale şi rezolvarea problemei subnutriţiei din lume. Marian Mihăilă. comitet executiv.U. cu sediul la Roma. op. uneori de control şi. Asia şi Orientul îndepărtat. din 1946. se bucură de privilegii şi imunităţi asemănătoare cu cele ale 49 O. a asigura posibilităţi egale în domeniul învăţământului şi pregătirii profesionale etc. cit. organul administrativ (executiv) denumit: consiliul.N. secretariat (birou) compus din funcţionari internaţionali şi condus de un secretar general. 55. a proteja mama şi copilul. ______________________________________________________ 60 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . urmărind ridicarea condiţiilor de trai ale popoarelor statelor membre. America Latină şi birouri de 49 50 Raluca Miga Beşteliu. Adunare. La O. directorat. cu scopul de a ocroti demnitatea muncitorilor. 54. a ocroti sănătatea muncitorilor.____________________________________________ PARTEA II Cap. precum şi state nemembre. care acceptă prevederile Convenţiei. PRINCIPALELE ORGANIZAŢII INTERNAŢIONALE adunarea lor generală (Conferinţa Generală.U. p. pentru activităţi operative. în general. Orientul Apropiat.N. a contribui la îmbunătăţirea condiţiilor lor de muncă şi la ridicarea nivelului de trai. p.I. A fost înfiinţată la 11 aprilie 1919. are birouri regionale pentru Africa. în temeiul unei hotărâri a Conferinţei Internaţionale a Muncii.I. România este 50 membră fondatoare a O. îmbunătăţirea condiţiilor de existenţă a populaţiilor rurale. Raluca Miga Beşteliu. Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO) – a fost înfiinţată la 16 octombrie 1945 şi este instituţie specializată a ONU.M.M. sunt următoarele: Organizaţia Internaţională a Muncii (OIM) – este o organizaţie interguvernamentală cu statut de instituţie specializată a O. structura organizatorică are un caracter tripartit cuprinzând: organul reprezentativ format din toate statele membre şi care se întruneşte în sesiuni periodice. organele reprezentative şi administrative alcătuite din state adoptă hotărârile cu majoritate de voturi (simplă sau calificată) ori prin consens. Congres) este alcătuită numai din reprezentanţi ai statelor. inclusiv 2/3 din delegaţii guvernamentale. sporirea randamentului producţiei şi repartiţiei tuturor produselor alimentare şi agricole. op. Ea are un caracter preponderent tehnic. III. consiliul guvernanţilor. a realiza bunăstarea economică şi folosirea deplină a forţei de muncă. cit..N.U. op. De asemenea. cit.

a intrat în vigoare în 1948. OMS are peste 150 de membri plini şi dispune totodată de o reţea de şase birouri regionale. Formele sub care FIDA furnizează mijloace financiare în vederea realizării scopului său sunt programele privind crearea şi dezvoltarea sistemelor de producţie alimentară. op. UNESCO îşi desfăşoară activitatea pe mai multe planuri: 51 Marţian Niciu. Fondul Internaţional de Dezvoltare Agricolă (FIDA) – cu sediul la Roma este o instituţie specializată a O. precum şi al drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale pe care Carta Naţiunilor le recunoaşte tuturor popoarelor. 77 52 Raluca Miga Beşteliu. Arad. stimularea politicilor naţionale ale statelor în acest domeniu. propune convenţii. fără discriminare de rasă. Ştiinţă şi Cultură (UNESCO) – este o organizaţie interguvernamentală cu statut de instituţie specializată. Bogdan Aurescu. Pentru atingerea acestui scop. Servosat.U. p. precum şi cu unele organizaţii internaţionale 52 neguvernamentale. op. cu sediul la Geneva. România este membră FIDA din 1977 . 55. Adrian Năstase. înfiinţată prin Conferinţa de la New York din 1946. 55. 1999. III.N. iar cererea lor a fost aprobată cu majoritatea simplă de către Adunarea Mondială a Sănătăţii. Sunt membre ale OMS statele care au semnat. Scopul organizaţiei este de a conduce popoarele la nivelul cel mai ridicat posibil de sănătate. p. 53 România este membră a OMS din 8 ianuarie 1948 . FIDA întreţine relaţii cu ONU şi cu instituţiile sale specializate. op. aderat sau acceptat în orice alt mod actul constitutiv al organizaţiei – Constituţia – precum şi cele care au solicitat admiterea în organizaţie. Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie. op. 47. OMS acţionează ca o autoritate conducătoare şi coordonatoare în domeniul sănătăţii. Ed.N. limbă sau religie.U. 63 Marian Mihălă. Constituţia ei. cu sediul la Paris. servicii epidemiologice. înfiinţează şi întreţine servicii administrative şi tehnice. cit. cultură şi comunicaţie. creată la 4 noiembrie 1946. p. cit. cit.. p. p. Scopul organizaţiei este acela de a contribui la menţinerea păcii şi securităţii internaţionale prin educaţie. cit. Pentru realizarea acestui scop. 53 Raluca Miga Beşteliu. ci un caracter social şi umanitar general._________________________________________ PARTEA II Cap. ştiinţă. România a devenit 51 membră a FAO în 1962 . acorduri şi regulamente referitoare la diferitele probleme internaţionale privind sănătatea etc. PRINCIPALELE ORGANIZAŢII INTERNAŢIONALE legătură pentru America de Nord şi Naţiunile Unite. Alexandru Bolintineanu. Drept internaţional public. ameliorarea sistemului nutriţional şi a condiţiilor de viaţă a celor mai dezavantajate ţări. Activităţile OMS nu au un caracter tehnic. Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) – este o organizaţie interguvernamentală cu statut de instituţie specializată O. sex. ______________________________________________________ 61 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . înfiinţată în ianuarie 1976 cu scopul de a mobiliza şi furniza surse suplimentare pentru finanţarea dezvoltării agriculturii ţărilor în curs de dezvoltare. deşi semnată la 22 iulie 1946. de a dezvolta colaborarea între naţiuni pentru a asigura respectul universal al justiţiei şi al legii.

în 1874 . Marian Mihăilă. cit. favorizarea utilizării şi extinderii raţionale a reţelelor de telecomunicaţii (telefon. precum şi statele a căror cerere de admitere a fost aprobată de cel puţin 2/3 din statele membre. . mai ales radiocomunicaţii. Ea a dobândit statutul de instituţie specializată la 1 iulie 1948 în urma reorganizării şi a acordului încheiat în 1947 cu O. a fuzionat cu Uniunea Internaţională Telegrafică (fondată în 1903) şi a căpătat denumirea actuală în 1932 prin Convenţia Telecomunicaţiilor de la Madrid.prin difuzarea de directive în domeniul educaţiei care să permită popoarelor din fiecare ţară să încurajeze valorile culturale şi naţionale şi conservarea moştenirii culturale. 48. ______________________________________________________ 62 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . UIT are ca obiective: reglementarea.____________________________________________ PARTEA II Cap. UIT a devenit instituţie specializată a ONU pentru telecomunicaţii. 56 Mar\ian Niciu . România a devenit membră a UNESCO 54 în 1956 . sub denumirea de Uniunea Poştală Generală. p.elaborarea de proiecte de convenţii internaţionale şi de rezoluţii pe care le propune statelor spre adoptare. aeronautice şi maritime.cu sediul la Montreal (Canada). după intrarea în vigoare a Convenţiei pentru Aviaţia Civilă Internaţională. în 1932. III. România 55 este membră a UPU de la înfiinţarea acesteia. este o organizaţie interguvernamentală creată la 9 octombrie 1874. op. precum şi încurajarea dezvoltării colaborării internaţionale în acest domeniu. radiocomunicaţii spaţiale. cit. 69. este o instituţie specializată a ONU care şi-a început activitatea la 4 aprilie 1947. p.prin acţiuni cu caracter normativ: . radiodifuziune şi televiziune).prin organizarea de acţiuni pilot. spre a spori randamentul serviciilor de telecomunicaţii şi a mări gradul lor de folosire de 56 către toate statele. PRINCIPALELE ORGANIZAŢII INTERNAŢIONALE . Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale (OACI) . cit. op. Uniunea Internaţională a Telecomunicaţiilor (UIT) – cu sediul la Geneva. Scopul declarat al OACI este acela de a dezvolta principiile şi tehnicile 54 55 Marian Mihăilă. Conform statutului său. revizuit în cadrul Congresului de la Paris din 1947. telegraf. spaţiale.. biblioteci) şi restabilirea legăturilor ştiinţifice şi culturale. . semnată la Chicago la 7 decembrie 1944. data la care a intrat în vigoare textul Convenţiei Poştale Universale.U. op. România este membră din 1975 . . La 1 ianuarie 1949. adoptată la 2 octombrie în cadrul Conferinţei de la Atlantic City.prin repunerea în funcţie a sistemelor de învăţământ dezorganizate în urma ostilităţilor. Membrii organizaţiei sunt statele care aveau această calitate la 1 iulie 1948. p. Uniunea Poştală Universală (UPU) – cu sediul la Berna (Elveţia).N. coordonarea şi planificarea tuturor formelor de telecomunicaţii internaţionale. care este revizuită periodic. în urma acordului încheiat cu ECOSOC. redeschiderea instituţiilor culturale (muzee. În perioada 1949-1953 Uniunea a fost reglementată apoi de Convenţia Internaţională a Telecomunicaţiilor. UPU urmărşte organizarea şi îmbunătăţirea diferitelor servicii poştale. s-a constituit în 1865 ca o Uniune Telegrafică a Comunicaţiilor care. 48.

care a intrat însă în vigoare în 1958. sunt plătite proporţional: o treime din mărimea cotei. organizaţiile internaţionale interguvernamentale. OMI se ocupă şi de unele probleme juridice referitoare la transporturile maritime internaţionale şi acordă asistenţă tehnică. 58 Marian Mihăilă. a ajuta la stabilirea unui sistem multilateral de plăţi în ceea ce priveşte operaţiunile curente între membrii săi şi la eliminarea restricţiilor de schimb care împiedică dezvoltarea comerţului mondial. printr-o rezoluţie a consiliului guvernator. F. Bucure]ti. adoptarea de către state a unor norme generale privind securitatea maritimă. Fiind o organizaţie deschisă. au fost aduse o serie de amendamente statutului FMI. 221. All Beck. În decursul existenţei sale. Crearea acestei organizaţii a fost decisă la Conferinţa monetară şi financiară a Naţiunilor Unite (Bretton Woods. a favoriza stabilirea schimburilor. cote. 57 România este membră a OACI din 1966 .S. Ed. 57 ______________________________________________________ 63 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . de circa 145 miliarde D. a menţine aranjamentele de schimb ordonate între membri şi a evita cursa deprecierii schimburilor. crearea şi exploatarea aeronavelor în scopuri paşnice etc. combaterea 58 poluării maritime etc. iar restul în D. Din anul 1975. ca urmare a unor amendamente aduse convenţiei. prin semnarea cu rezerva aderării urmată de aderare. a fost creat cu scopul de a avantaja cooperarea monetară internaţională şi expansiunea comerţului internaţional. a fost înfiinţată sub denumirea de Organizaţia Interguvernamentală Consultativă pentru Navigaţia Maritimă (IMCO) printr-o convenţie încheiată în 1948.T. op. protecţia mediului marin şi prevenirea poluării acestuia de către nave. România este membră a organizaţiei din 1965 . acordul de înfiinţare fiind încheiat la 27 decembrie 1945.I. promovarea planificării şi dezvoltării transporturilor aeriene internaţionale.T. cu sediul la Washington.se plăteşte în moneda naţională a ţării respective. OMI a elaborat numeroase convenţii privind securitatea şi facilitatea navigaţiei. p. asigurarea condiţiilor de securitate a zborurilor.uri sau în monedă general acceptată Raluca Miga Beşteliu. Amendamentele vizează adaptarea Fondului şi a operaţiunilor sale la condiţiile actuale. organizaţia şi-a schimbat denumirea în OMI. statele membre ale ONU pot deveni membre ale OMI prin semnarea fără rezervă privind aderarea..M. cit. Fondul Mondial Internaţional (FMI) – este instituţie specializată a ONU. măsurarea tonajului navelor. în acest domeniu. iulie 1944). Mărimea fondului. 49. p.____________________________________ PARTEA II Cap. (Drepturi Speciale de Tragere) este egală cu contribuţia ţărilor membre. prin aderare. propune măsuri de luptă contra inflaţiei. ţărilor în curs de dezvoltare. PRINCIPALELE ORGANIZAŢII INTERNAŢIONALE navigaţiei aeriene internaţionale. 2000. În 1976. Organizaţia Maritimă Internaţională (OMI) – cu sediul la Londra. Scopurile organizaţiei sunt: instituirea unui sistem de colaborare interguvernamentală în domeniile tehnice ale navigaţiei maritime comerciale.S. III. eficientizarea navigaţiei în problema salvării vieţii omeneşti pe mare. prevenirea abordajelor maritime. Aceste subscripţii. În aceste scopuri FMI vinde aur sau devize membrilor săi pentru a sprijini astfel comerţul lor internaţional şi acordă consultaţii guvernelor cu privire la problemele lor financiare.

Tranzacţiile FMI iau forma cumpărării valutelor altor ţări membre pentru volumul echivalent al 59 propriilor lor contribuţii valutare . cit. Astfel. SFI devine instituţie specializată ONU. Alexandru Bolintineanu. Aceasta este capitalul achitat direct băncii. Statul care primeşte asistenţă financiară plăteşte FMI echivalentul în moneda sa naţională. de a ajuta la eliminarea urmărilor războiului. În acest scop SFI recurge la investiţii directe în domeniul creării de întreprinderi industriale. care este în prezent. 79. Totodată. hotărâtă la Conferinţa de la Bretton Woods. România a aderat la FMI la data de 15 decembrie 1972. odată cu cel privind FMI. de 6% din contribuţia totală. p. PRINCIPALELE ORGANIZAŢII INTERNAŢIONALE (de obicei $). cit. În acelaşi timp se angajează ca întrun interval de 3-5 ani să-şi răscumpere propria monedă. al modernizării sau diversificării activităţilor existente. Ulterior. cu scutiri de la plată în primii 3-5 ani . op. Calitatea de membru în BIRD se dobândeşte după ce statul respectiv a devenit membru în FMI.____________________________________________ PARTEA II Cap. numai o mică parte din contribuţia de capital a fiecărui stat fiind plătită efectiv. acesta fiind majorat la intervale regulate. România a devenit membră a Băncii la 15 decembrie 1972. Fiecare ţară are un număr mic de voturi de bază care se multiplică proporţional cu mărimea cotei de participare. La 29 februarie 1957. Adrian Năstase. Bogdan Aurescu. la paritatea stabilită. locale sau străine (fără garanţii guvernamentale de rambursare) şi să asigure serviciile tehnice şi 61 administrative necesare executării unui proiect . Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BIRD) are sediul la Washington. pentru volumul de valută străină pe cere doreşte să-l cumpere. puterea de vot este semnificativ determinată de contribuţia financiară în cadrul FMI. op. III. p. Deciziile FMI sunt luate prin vot proporţional. SFI încearcă să asocieze la activităţile sale alte surse de investiţii. Scopul iniţial al creării BIRD a fost de a finanţa reconstrucţia şi dezvoltarea ţărilor membre (în număr de 27 atunci). Bogdan Aurescu. cit. extinderea comerţului internaţional şi menţinerea echilibrului balanţelor de plăţi prin stimularea investiţiilor internaţionale. plătind în aur sau într-o valută liber convertibilă acceptată de Fond. de asemenea. Creditele se acordă pe termene între 15-20 de 60 ani. p. promovarea activităţii străine particulare în materie de investiţii prin preluarea de garanţii sau participări. op. 233. SFI are ca obiect stimularea dezvoltării economice şi favorizarea progresului întreprinderilor particulare cu caracter productiv din statele membre. 59 60 Raluca Miga Beşteliu. 61 Alexandru Bolintineanu. iar acordul de constituire a intrat în vigoare tot în 1945. Sistemul de vot este similar cu cel al FMI. ______________________________________________________ 64 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . atribuţiile BIRD au fost lărgite prin investiţii de capital în scopuri productive. Societatea Financiară Internaţională (SFI) – este organizaţie financiară interguvernamentală creată în iulie 1956 ca filială a BIRD. Adrian Năstase. Banca poate cere oricând guvernelor să facă noi subscripţii pentru a-şi onora obligaţiile. comerciale. Fiecare stat membru contribuie cu capital la fondurile băncii. Crearea BIRD (s-au Banca Mondială) a fost. în special din cele în curs de dezvoltare. 79.

______________________________________________________ 65 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . agriculturii. în condiţii mai avantajoase – în general fără dobândă . 49. Scopul IDA este de a acorda împrumuturi ţărilor în curs de dezvoltare. Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare Industrială (ONUDI) – cu sediul Viena a fost creată de Adunarea Generală a O. devenind instituţie specializată după adoptarea în 1979 a actului constitutiv. energiei electrice şi învăţământului. serveşte drept forum de consultări şi negocieri între ţările dezvoltate şi cele în curs de dezvoltare şi de schimburi de informaţii industriale.U. Contribuţiile în monedă 62 naţională pot fi folosite numai cu acordul statelor care le plătesc . Organizaţia Meteorologică Mondială (OMM) – îşi are sediul la Geneva şi a fost înfiinţată în 1950.____________________________________________ PARTEA II Cap. p. naţional şi sectorial.U. p. coordonează activităţile O. ONUDI acordă asistenţă tehnică tuturor ţărilor în curs de dezvoltare. 63 România este membră a ONUDI din 1980 . Principalele ei scopuri sunt: stabilirea 62 63 Marian Mihăilă. sprijină sub diferite aspecte procesul de industrializare în ţările în curs de dezvoltare. în aceleaşi scopuri. Raluca Miga Beşteliu. cit. regional. devenind instituţie specializată în 1961. prin înlocuirea unei organizaţii particulare care funcţiona din 1878. sprijinirea instaurării unei noi ordini economice internaţionale.N. În realizarea acestor obiective. pe baza colaborării între funcţionarii din diferite state. încurajează elaborarea şi utilizarea tehnicilor de planificare. în acest domeniu. cit. OMM are un statut de instituţie specializată din anul 1959. op. III. iar cele din categoria a II-a (ţările în curs de dezvoltare). industriei. PRINCIPALELE ORGANIZAŢII INTERNAŢIONALE Asociaţia Internaţională pentru Dezvoltare (IDA) – Această instituţie de credit cu sediul la Washington a fost creată în 1960. Obiectivele organizaţiei constau în promovarea şi accelerarea dezvoltării industriale în ţările în curs de dezvoltare. Membrii asociaţiei sunt împărţiţi în două categorii: statele din categoria I (ţările dezvoltate) după contribuţia lor în monedă convertibilă. 274. op. a dezvoltării şi cooperării industriale la un nivel global.N.mai ales în domeniile transporturilor. cu 90% în monedă naţională. pe lângă BIRD. la 1 ianuarie 1967.

270. protecţia noilor varietăţi de plante etc. stabilirea de norme de securitate pentru protecţia persoanelor şi bunurilor împotriva pericolelor radiaţiilor ş. OMPI adună şi difuzează informaţii şi întreţine servicii pentru înregistrarea internaţională sau alte forme de cooperare administrativă internaţională între statele membre. luarea de măsuri pentru ca produsele. Principalele obiective ale organizaţiei sunt. este o organizaţie similară celor analizate mai sus. asigurarea cooperării administrative între state pentru punerea în vigoare a diverselor acorduri internaţionale privind mărcile de fabrică. 233. op. nu este considerată instituţie specializată dar prin relaţia sa specifică cu Adunarea Generală. Scopurile OMPI sunt. alte activităţi umane). România este semnatară a convenţiei de constituire a OMPI şi unul dintre primele 65 state care au ratificat-o .) – cu sediul la Geneva. cu ocazia conferinţei de la Stockholm. clasificarea mărfurilor şi serviciilor. a producătorilor de discuri şi a organismelor de radiodifuziune. Ea furnizează asistenţă juridică şi tehnică ţărilor în curs de dezvoltare.I. cit. OMPI încurajează încheierea de noi convenţii şi tratate internaţionale şi facilitează armonizarea legislaţiei existente.a. difuzarea de informaţii meteorologice. prin intrarea în vigoare a statutului adoptat la Conferinţa de la New York. pentru revizuirea Convenţiei de la Paris privind protecţia creaţiei intelectuale. PRINCIPALELE ORGANIZAŢII INTERNAŢIONALE unei colaborări pe bază mondială în domeniul operaţiilor şi serviciilor meteorologice.C.A. Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică (AIEA) – cu sediul la Viena (Austria). promovarea protecţiei proprietăţii intelectuale pe plan mondial. informaţiile şi aparatajul furnizate de agenţie să nu fie folosite în scopuri militare. protecţia denumirilor de origine. Marian Mihăilă. încurajarea cercetărilor ştiinţifice.________________________________________ PARTEA II Cap. cu sediul la Geneva. România 64 face parte din OMM din anul 1948 . favorizarea aplicării meteorologiei în diferite domenii (navigaţie aeriană şi maritimă. GATT a intrat în vigoare în 1948. încurajarea şi înlesnirea folosirii energiei nucleare în scopuri paşnice. efectuarea unor operaţii de intermediere la cererea statelor nucleare. 66 Raluca Miga Beşteliu. 49. oferă burse şi documentaţie ştiinţifică. Organizaţia Mondială a Proprietăţii Intelectuale (OMPI) – este organizaţie interguvernamentală creată la 14 iulie 1967. La 17 decembrie 1974 a devenit instituţie specializată a ONU. Organizaţia Mondială a Comerţului (O. p. op. cit. A. III. este organizaţie internaţională creată la 26 aprilie 1957. cit. ______________________________________________________ 66 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . Consiliul Securitate şi Consiliul Economic şi Social. Principiile sale de 64 65 Raluca Miga Beşteliu. prin favorizarea schimbului de informaţii ştiinţifice şi tehnice. care are raporturi de colaborare cu ONU. agricultură. serviciile. la 26 octombrie 1956. p. fără a fi însă instituţie specializată.M. organizează cicluri de studii. op.E. Singura organizaţie internaţională creată printr-un simplu acord de voinţă al statelor (sub numele de Acordul General pentru Tarife şi Comerţ încheiat la Havana în 1947). invenţiile industriale. a operelor literare şi artistice. este inclusă în sistemul Naţiunilor Unite. p. România 66 este membră AIEA din 1957 .

prezentat în cadrul Conferinţei de la Buenos Aires. precum şi cele cu caracter strict economic – aceste ultime organizaţii au. În 1994 la Marraksh a avut loc Conferinţa Mondială a Comerţului care a preluat. sunt susceptibile de a forma obiectul unor acţiuni cu caracter regional şi cu condiţia ca ele să fie compatibile cu scopurile şi principiile ONU.____________________________________________ PARTEA II Cap. potrivit competenţelor sale. Această Cartă a fost modificată în 1967 prin Protocolul pentru reforma Cartei OSA. actualizat şi amendat acordul GATT. 4. Consiliul de Securitate. transformându-l în actul constitutiv al Organizaţiei Mondiale a Comerţului. reglementarea pe cale paşnică a diferendelor între statele membre. A fost înfiinţată în 1948 la cea de a IX-a Conferinţă Permanentă de la Bogota (Columbia). Institutul American pentru Protecţia Copilului). op. industria naţională trebuie să fie protejată numai de către tarifele vamale şi nu alte restricţii cantitative şi alte măsuri neloiale. A. Scopurile OSA proclamate de Cartă sunt: menţinerea păcii şi securităţii pe continentul american. Comisia Internaţională a Femeii. în general. ca o consecinţă a procesului tot mai puternic de 67 Aleandru Bolintineanu. Pe lângă OSA funcţionează şi organisme specializate care au un statut asemănător cu instituţiile specializate ale ONU (ex. Institutul Indian Interamerican. aceste tarife trebuie să fie reduse prin negocieri multilaterale şi să fie fixe pentru a preveni creşteri ulterioare. organizaţiile regionale trebuie să fie compatibile cu scopurile şi principiile Cartei. poate uza de serviciile organizaţiilor regionale (acolo unde este cazul) pentru acţiuni de constrângere întreprinse sub autoritatea lui. prin eforturile comune. PRINCIPALELE ORGANIZAŢII INTERNAŢIONALE bază sunt următoarele. un caracter regional şi sunt în acelaşi timp specializate prin domeniile limitate care fac obiectul activităţii lor. comerţul trebuie să fie scutit de orice discriminare (clauza naţiunii celei mai favorizate). Carta ONU admite crearea unor acorduri sau organizaţii regionale în vederea rezolvării unor probleme precum menţinerea păcii şi securităţii internaţionale. Organizaţii internaţionale cu caracter politic. la promovarea şi extinderea cooperării internaţionale. implicit a Organizaţiei Mondiale a Comerţului. părţile contractuale trebuie să se consulte pentru a găsi soluţii problemelor comerţului etc. care a adoptat Carta Organizaţiei (Carta de la Bogota). a problemelor economice. 81. În toate cazurile. cele cu caracter exclusiv militar – blocurile militare. Bogdan Aurescu. p.Organizaţii internaţionale cu vocaţie continentală şi regională Această categorie cuprinde organizaţiile internaţionale cu caracter politic – cele care au ca scop principal menţinerea păcii şi securităţii internaţionale în anumite zone geografice. ______________________________________________________ 67 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . 3. rezolvarea. III. urmând ca el să cunoască în permanenţă modul în care se derulează aceste activităţi. cit. sociale şi politice ale statelor americane. să contribuie la asigurarea păcii şi securităţii internaţionale. 67 România este membră a GATT din 1971 . În prezent continuă să se manifeste tendinţa pentru reforma Cartei OSA.este formată din SUA şi statele latino-americane. Adrian Năstase. Organizaţia Statelor Americane (OSA) .

African.A. acţionează în baza următoarelor principii inspirate din Carta ONU şi din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului: egalitatea suverană a tuturor statelor membre. este şeful de stat al Uniunii Africane. social. (în număr de 21) şi Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei. pentru a asigura realizarea unor acorduri de pace şi de asemenea. U. în zona conflictuală Darfur. în Organizaţia Unităţii Africane. cu excepţia Marocului. respectarea suveranităţii şi integrităţii teritoriale şi a dreptului inalienabil la existenţa liberă. Scopul organizaţiei este acela de a asigura democraţia în Africa. crearea unei pieţi comune africane. pentru realizarea unei lumi a păcii şi a securităţii. neamestecul în treburile interne ale altor state. Liga Arabă transpune în viaţă aceste obiective printr-o serie ______________________________________________________ 68 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . respectarea drepturilor omului şi o economie care să beneficieze de dezvoltare durabilă. cuprinzând în prezent toate statele arabe. colonialismului şi neocolonialismului. reunind 53 de state membre de pe tot continentul african. III. cultural. Liga Arabă . o monedă unică şi un singur sistem integrat de apărare. de a promova conlucrarea pe plan internaţional în lupta împotriva imperialismului.A. în scopul protejării populaţiei de etnie tutsi. militar. PRINCIPALELE ORGANIZAŢII INTERNAŢIONALE afirmare a emancipării economice şi politice a statelor latino-americane de sub dominaţia economică şi politică a SUA. economic. U. cu ocazia Conferinţei la nivel înalt de la Addis-Abeba (Etiopia). în 1960 şi. creată la 25 mai 1963. specifice continentului şi perioadei de fondare a organizaţiilor anterioare. reglementarea pe cale paşnică a diferendelor dintre state şi altele. Preşedintele Parlamentului Pan – African. Uniunea Africană îşi are originea în Uniunea Statelor Africane. Ca şi organizaţia pe care a succedat-o. pentru atingerea scopurilor propuse. Uniunea dispune de o Bancă Africană de Dezvoltare. a intervenit militar în 2003 cu o forţă multinaţională de menţinerea păcii în statul Burundi. scop în care acţionează pentru închiderea tuturor conflictelor interafricane. cu ajutorul căreia implementează diverse proiecte de dezvoltare tehnico – economică şi sociale în statele membre solicitante. U.Liga Statelor Arabe a fost înfiinţată la 22 martie 1945 la Conferinţa statelor arabe de la Cairo. o federaţie fondată de liderul Kwane Nkrumah. amândouă fiind asistate de către Comisia UA. mai ales. Scopul Ligii Arabe este de a favoriza dezvoltarea relaţiilor şi cooperare dintre statele arabe membre. De asemenea. este succesoare prin contopire. de la fondare până în prezent._____________________________________ PARTEA II Cap. unde a avut şi sediul până în 2002. Fondată în iulie 2002 în Africa de Sud. din Sudan. care constituie unul din Secretariatele Parlamentului. Uniunea Africană (UA) – este o organizaţie internaţională interguvernamentală cu caracter continental. a Organizaţiei Unităţii Africane şi a Comunităţii Economice Africane (AEC).A. Uniunea Africană este condusă de Adunarea şefilor de state şi guverne din compunerea organizaţiei şi de Parlamentul Pan . de a reglementa eventualele diferende dintre ele. pe plan politic.

ca o manifestare nonprovocatoare a solidarităţii statelor din zonă împotriva unei iminente expansiuni comuniste în Vietnam şi pentru a preveni eventualele insurgenţe în propriile ţări Asociaţia s-a extins treptat prin aderări succesive a încă cinci state. în aprilie 1950 s-a încheiat un tratat de apărare colectivă şi de colaborare economică. îmbracă unele aspecte neîntâlnite la alte organizaţii internaţionale. după Summitul de la Bali din 1976. Japonia. Rusia. R. Pakistan. Chineză. Canada. cunoscute sub denumirea de Partenerii de dialog ASEAN. aceleaşi cinci ţări au semnat Tratatul de reducere a forţelor militare în regiunile de frontieră. Mongolia. Noua Zeelandă. iar din 1979 s-a mutat la Tunis. India . Concepută ca organizaţie politică. toate celelalte state au fost membre ale Grupului celor cinci de la Shanghai. În anul următor. după care în 1991. PRINCIPALELE ORGANIZAŢII INTERNAŢIONALE de mijloace adoptarea de rezoluţii. De asemenea. Organizaţia de Cooperare de la Shanghai (SCO) Organizaţia de Cooperare Shanghai este cea mai tânăra organizaţie în internaţională interguvernamentală. seminarii. Austria. ca de exemplu: include mai mulţi musulmani decât orice altă entitate geopolitică. (Shanghai Five). prin crearea de organe specializate şi încheierea de convenţii cu caracter tehnic. Pe lângă Ligă funcţionează şi un număr însemnat de instituţii specializate. Papua – Noua Guinee. Sediul Ligii Arabe a fost la Cairo. de către liderii Republicii Populare Chineze. Uzbekistanului şi Kârgâztanului. în prezent funcţionând în formula ASEAN.Est (ASEAN) Asociaţia naţiunilor din Sud – Estul Asiei a fost fondată de cinci state (Malaysia. Fondul Arab pentru Dezvoltarea Economică şi Socială etc. fondat în anul 1996. fondată la 14 iunie 2001. conferinţe. Participanţii la ARF sunt: ASEAN. Filipine şi Singapore) la 8 august 1967. P. Thailanda. Consiliul Uniunii Economice. ASEAN desfăşoară reuniuni anuale la nivel de vârf în scopul stabilirii de măsuri privind dezvoltarea economică şi culturală. SUA şi Timorul de Est. de la democraţie la autocraţie. care are în anexă şi un protocol militar. cuprinzând o paletă largă de stiluri şi metode de guvernare. în cadrul forumului regional ASEAN (ARF). Consiliul Aviaţiei Civile a Statelor Arabe. Rusiei. Coreea de Sud. convocarea de congrese. III. Asociaţia Statelor din Asia de Sud . iar problemele securităţii în zona ASIA – PACIFIC se susţin în mod regulat prin dialogul cu alte ţări (15). odată cu semnarea Tratatului de creştere a încrederii în cadrul activităţilor militare în regiunile de frontieră.____________________________________________ PARTEA II Cap. Coreea de Nord. Kazahstanului. organizaţia s-a angajat într-un program de cooperare economică care a cunoscut o perioadă de declin la mijlocul anilor '80. Vietnamul este primul şi singurul stat comunist membru al ASEAN din 1995. ______________________________________________________ 69 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . colocvii. urmând o propunere thailandeză de creare a unei „zone de comerţ liber” a cunoscut o revigorare. Uniunea Europeană. printre care amintim: Uniunea Poştală Arabă. Spre a se asigura apărarea colectivă. Cu excepţia Uzbekistanului. ASEAN include ţări cu regimuri politice diferite. Indonezia.

Similitudinile SCO cu UE şi NATO sunt evidente şi prima are de câştigat observând succesele şi eşecurile organizaţiilor europene de-a lungul celor 60 de ani de existenţă a acestora. structurile. ocazie cu care Uzbekistanul a fost admis în grup. India. înfiinţarea Consiliului Interbancar (Moscova – 2005). fondarea unei pieţe libere în aria SCO şi îmbunătăţirea traficului de bunuri în regiune. 325 ______________________________________________________ 70 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . cit. op. evenimentele au evaluat foarte rapid. festivaluri şi expoziţii de artă. precum şi punctele de vedere oficiale comune privitoare la aplicarea normelor dreptului internaţional. 68 T. În iunie 2002. sub aspectul consolidării organizaţiei. efectuarea unor unor exerciţii militare comune (Misiunea de Pace – 2005). bună vecinătate şi prietenie. procedurile de funcţionare şi mai ales cele de luare a deciziilor nefiind încă rodate. După semnarea Declaraţiei Organizaţiei de Cooperare Shanghai. Deşi instituţionalizarea organizaţiei este relativ fragilă. intensificarea schimburilor culturale. şefii statelor membre s-au întâlnit la SanktPetersburg. Funzeti.____________________________________________ PARTEA II Cap. Pakistan. eveniment epocal după răcirea completă a relaţiilor dintre ele timp de 40 de ani.a. ş. are drapel şi logo oficial. În viziunea conducătorilor ruşi. În privinţa aceasta liderii organizaţiei (China şi Rusia) au căzut de acord că SCO nu va primi noi membri până când nu se va face un studiu 68 aprofundat asupra consecinţelor extinderii organizaţiei . având ambiţii politice. SCO se poate transforma într-o structură cu un rol similar cu cel al NATO. membri permanenţi ale Consiliului de securitate al ONU şi fondatori ai SCO au semnat Tratatul de cooperare. SCO prezintă un mare interes în zonă. Limbile oficiale de lucru ale Organizaţiei de Cooperare Shanghai sunt rusa şi chineza. dovadă stând numărul statelor interesate să devină membre sau să obţină statutul de observator: Mongolia. Organizaţia pentru Cooperare de la Shanghai este o structură asemănătoare şi cu UE. în care sunt expuse scopurile organizaţiei. structurile principiile şi modul de operare. asumându-şi pe lângă funcţiile economice şi un important rol de securitate. ocazie cu care au semnat Carta organizaţiei. economic şi cultural. p. În iulie 2001 Federaţia Rusă şi China. SCO doreşte să aibă un rol mai important în Asia Centrală şi cea de Sud – Est. III. PRINCIPALELE ORGANIZAŢII INTERNAŢIONALE În anul 2001 reuniunea anuală ale Grupului a avut loc la Shanghai. prin intermediul căreia să poată fi contracarată influenţa SUA în regiune. Iran. Cele trei obiective principale de cooperare sunt în domeniul securităţii. Sub presiunea Rusiei. economice şi militare care exced statutul său regional. domenii în care se înregistrează câteva realizări notabile precum: înfiinţarea unui Centru Întrunit pentru Combaterea Terorismului (Shanghai – 2003) şi o Structură Regională Antiterorism (RATS – Taşkent 2004). acesta schimbându-şi denumirea în Organizaţia de Cooperare Shanghai (SCO).

PRINCIPALELE ORGANIZAŢII INTERNAŢIONALE Consiliul Asiei şi Pacificului (ASPAC) – este o organizaţie înfiinţată în 1966. Polonia Cehia.S. Consiliul de Miniştri şi Consiliul înalţilor funcţionari au competenţa de a lua măsuri în cazuri de conflict sau alte ameninţări ale păcii în Europa. p. funcţionează şi un Forum Economic. Bucureşti. în Londra de către 10 state: Belgia. pe baza Acordului de la Paris din 23 octombrie 1954 intervenit între ţările membre ale C. Nu s-a manifestat semnificativ în viaţa politică internaţională. un Centru pentru prevenirea conflictelor.E.E. Adrian Năstase.C. p. Au fost create. Bulgaria şi din cele trei state baltice au semnat. care sprijină aplicarea procedurilor din cadrul dimensiunii umane a relaţiilor internaţionale şi desfăşurarea de alegeri libere în statele din fostul lagăr comunist. se structurează treptat ca un organism continental cu competenţă generală. Consiliul Europei – a fost înfiinţat prin semnarea statutului său la 5 mai 1949. În acest sens. Norvegia şi Suedia. Între timp Dumitra Popescu. UEO succede Uniunii Occidentale. 51. la Viena. care urmăreşte mai ales îndeplinirea angajamentelor asumate de statele participante în domeniul reducerii forţelor armate şi armamentelor şi al măsurilor de încredere şi stabilitate.____________________________________________ PARTEA II Cap. Casa de editură şi presă Şansa SRL. un Secretariat cu sediul la Praga.C. cuprinzând 8 state din zona Asiei şi Pacificului. cit. Danemarca. 69 ______________________________________________________ 71 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . şi Marea Britanie. Irlanda. 70 Mariana Mihăilă.E. Din 1994 a devenit Organizaţie permanentă sub denumirea O. Olanda şi Luxemburg.C. Italia. Slovacia. în cadrul procesului mai larg de dezvoltare şi consolidare a raporturilor sale cu NATO. Aceasta cuprinde reuniuni ale şefilor de stat sau de guvern (din doi în doi ani). Membrii ai O.S. la 9 mai 1994 69 documentele de asociere la Uniunea Europei Occidentale.O. organizaţie cu caracter politico .S.militar. social şi cultural. Uniunea Europei Occidentale (UEO) – este o organizaţie politicomilitară înfiinţată la 6 mai 1955. Franţa. 70 sunt în prezent 53 de state europene . cu acordul părţilor aflate în conflict. economic. ca şi un Centru pentru drepturile omului şi instituţii democratice. Grecia şi Portugalia. Comunitatea Europeană şi Consiliul Europei. Drept interna\ional public. Obiectivul Consiliului este de a constitui un cadru de consultări între ţări pentru problemele de interes comun şi de a contribui la întărirea solidarităţii şi colaborării în domeniul politic. un Consiliu al miniştrilor de externe (care se reuneşte cel puţin o dată pe an şi oricând este nevoie) şi un Comitet Permanent. Ungaria. cu sediul la Viena. de asemenea. UEO a activat în strânsă legătură cu NATO în Europa. Spania. Olanda. Este formată din Belgia. III.E. miniştri de externe şi cei a apărării din România. În cadrul O. cu sediul la Varşovia. După evenimentele din 1989. 1999. Luxemburg. format din reprezentanţii statelor membre. în vederea realizării integrării statelor Europei Occidentale. România manifestă un interes crescând faţă de această organizaţie. având ca scop proclamat apărarea împotriva unei eventuale agresiuni din partea Germaniei. op. Marea Britanie. Germania Italia. Conferinţa pentru Securitate şi Cooperare în Europa (CSCE) – Din anul 1990.C. 73. mergând până la trimiterea de forţe de menţinere a păcii în zonele respective.

Ed. urmau să procedeze la consultări reciproce în problemele ce prezentau un interes comun. precum şi promovarea democraţiei şi respectarea drepturilor omului. Scopurile Consiliului Europei sunt: stabilirea unor legături mai strânse între statele membre în domeniile social. Israel şi Japonia statut de observator. OCDE are sediul la Paris. Norvegia şi Suedia. PRINCIPALELE ORGANIZAŢII INTERNAŢIONALE numărul acestora a crescut la peste 39 de state membre. 71 72 Florin Coman. Organizaţia Europeană de Cooperare Economică (O. între care se detaşează Convenţia europeană pentru protecţia drepturilor omului. semnată la Roma în 1950. există practic pe toate continentele. Drept internaţional public. p. ridicarea standardului de viaţă. Organizaţiile economice cu caracter mai larg sau mai restrâns. Reprezentanţii statelor componente a Consiliului Europei se bucură pe teritoriile statelor membre de imunităţile şi privilegiile necesare exercitării 71 atribuţiilor.este o organizaţie internaţională de cooperare economică creată în februarie 1952 de Danemarca.a fost creată în 1948. Organizaţia Pactului Balcanic (OPB) – a reprezentat o alianţă cu caracter politico . Japonia şi Canada. potrivit acordului din 1961. Islanda. juridic. Consiliul Europei tinde să includă toate statele europene şi să devină principalul mecanism european în domeniul drepturilor omului.militar prin care statele membre: Iugoslavia.. cit. ocupă locul central. dezvoltarea comerţului internaţional şi a economiei mondiale în general. ca organizaţie de cooperare. 53. p. 2001. în scopul aplicării planului Marshall de ajutorare economică a Europei. III. op. p. iar SUA. Bucureşti. Noua Zeenlandă.____________________________________________ PARTEA II Cap. Scopul Consiliului Nordic este de a promova cooperarea în toate domeniile de activitate cu excepţia relaţiilor externe şi 72 apărării .E. Finlanda. economic. iar ulterior şi Australia. OPB nu a funcţionat niciodată. În cadrul Consiliului Europei s-au adoptat peste 150 de convenţii. cultural. Cu toate acestea. ______________________________________________________ 72 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . şi administrativ. V73 Marian Mihăilă. Consiliul Nordic . op. inclusiv luarea unor măsuri militare comune.) . Sediul Consiliului Europei este la Strasbroug . Marian Mihăilă. Ţările din Europa Centrală şi de Est au iniţiat procesul de admitere a lor în 73 OCED .C. A fost înlocuită în 1961. de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE) în care au intrat şi SUA. 41. sunt: dezvoltarea economică a statelor membre. cit. Obiectivele urmărite. de 16 state vest europene. Organizaţii regionale economice. Prezintă un interes deosebit cele din Europa sau cele în care statele europene. Sylvi. alte trei având statutul de invitat special. Prin această convenţie s-a creat un mecanism care urmăreşte aplicarea ei şi soluţionează plângeri cu privire la eventualele încălcări:Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO). Grecia şi Turcia. obiectivul actual constând în analiza şi prognoza la nivel global. precum şi în cele care priveau securitatea lor.E. B. 52.

transportului etc. Astfel. iar în 1958 au adoptat taxe vamale comune în schimburile comerciale cu aceste produse. Scopul CECO era crearea unei pieţe comune a cărbunelui şi oţelului. o monedă unică. Estonia. Comunitatea tinde să ia tot mai mult atribuţiile unui stat. PRINCIPALELE ORGANIZAŢII INTERNAŢIONALE Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (CECO) – a fost prima comunitate europeană monopolistă cu caracter suprastatal. Comunitatea Economică Europeană (CEE) – cunoscută şi sub numele de Piaţa Comună. data intrării în vigoare a Tratatului de la Roma. Luxemburg şi Italia). a serviciilor şi capitalurilor. Dintre acestea. ea adoptă în următorii ani o politică de apărare unică. Acestora li s-au alăturat de la 1 ianuarie 2007 şi România şi Bulgaria lărgind la peste 450 de milioane de persoane numărul beneficiarilor pieţei unice. o dată cu Piaţa Comună. Olanda. a serviciilor şi a capitalurilor. care intră în vigoare în acelaşi an. semnat de şase state europene (Franţa. definit de tratat. Cipru şi Malta. Cei şase au instituit controlul practicilor respective în comerţul reciproc cu cărbune şi produse siderurgice. În urma Tratatului de la Maastricht din 1992. Slovenia. în care se va realiza desfiinţarea taxelor vamale şi a restricţiilor cantitative la comerţul dintre partenerii din CEE. Germania. începând de la 1 ianuarie 1958. este o grupare economică creată de statele membre ale CECO prin Tratatul de la Roma din 25 martie 1957. A fost creată prin Tratatul de la Paris din 18 aprilie 1951. ceea ce asigură circulaţia liberă a persoanelor. Lituania. se semnează la Bruxelles. În 1972. III. Letonia. fixarea unui tarif comun şi a unei politici comerciale comune faţă de terţi. energiei. pe data de 1 mai 2004 au intrat efectiv în Uniune alte zece state: Cehia Slovacia. Ele au încheiat acorduri individuale de asociere cu UE. Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (EUROATOM) – este o organizaţie creată la Roma. libera circulaţie a forţei de muncă. taxele vamale şi celelalte restricţii. Tratatul de creare a CECO a intrat în vigoare în august 1952 şi până în 1954 au fost eliminate treptat contingentările. Polonia. la 25 martie 1957. a mărfurilor. la sfârşitul anului 1993. Ungaria. comunitatea se extinde prin aderarea a încă 74 19 state. După intrarea în vigoare a tratatului de la Maastricht. şi crearea unei uniuni vamale prin liberalizarea şi aplicarea unui tarif vamal comun faţă de terţi. realizată în cinci state succesive . În prezent se manifestă tendinţa apropierii faţă de Uniune a unor ţări de pe continent din centrul şi estul Europei.____________________________________________ PARTEA II Cap. Tratatul de lărgire a Comunităţii. iar unele au cerut deja să fie primite membre. CEE evoluează spre o uniune economică a ţărilor membre. este crearea unei uniuni economice şi monetare la finele unei perioade de tranziţie de 12 ani. 74 Ibidem ______________________________________________________ 73 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . Belgia. CEE este denumită Uniunea Europeană. stabilirea unei politici comune în domeniul agriculturii. începând cu 1 ianuarie 1958. Scopul CEE. o politică socială şi economică unică. repartizarea judicioasă a producţiei şi creşterea productivităţii muncii.

ale statelor membre. 75 76 Augustin Fuerea. stabilirea în cadrul zonei a unui sistem vamal uniform prin reduceri succesive.Americană pentru Comerţ Liber şi Asociaţia Latino . ______________________________________________________ 74 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . precum Piaţa Comună a Africii de Vest (1962) şi Consiliul Antantei (1959). Banca Europeană de Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD) – a fost înfiinţată recent şi are menirea de a favoriza investiţiile publice şi mai ales private. aflate în perioada de tranziţie. Marea Britanie. EUROATOM are o structură organizatorică identică cu cea a CEE şi funcţionează pe baza aceloraşi principii. Există organisme economice şi pe alte continente. Asociaţia Europeană a Liberului Schimb (AELS) – a fost creată prin Convenţia de la Stockholm din 4 ianuarie 1959. p. Obiectivele EUROATOM sunt: înfiinţarea unei pieţe comune nelimitată pentru materialele şi produsele nucleare. aprovizionarea cu materiale fuzionabile. aşa încât în 1994 s-a realizat unirea acestei organizaţii economice cu comunităţile europene. PRINCIPALELE ORGANIZAŢII INTERNAŢIONALE printr-un tratat separat. III. Norvegia. în America Latină fiinţează Asociaţia Latino . A început să funcţioneze de la 1 ianuarie 1960. iar în Asia s-a înfiinţat în 1966 Consiliul Asiatic pentru Dezvoltare Industrială. pe baze comerciale. dar au o activitate mult mai restrânsă. de aceleaşi state semnatare ale Comunităţii Economice Europene. După aderarea majorităţii membrilor AELS la UE. Din 1961. înfiinţate prin Tratatul de la Montevideo (1960). Astfel. pentru a permite ţărilor din Europa de est. dând naştere Spaţiului 76 Economic European (SEE) . iar în 1973 şi Liechtenstein.Americană de Integrare. de asemenea. cit. op. dispunând de dreptul de control asupra activităţii statelor membre în domeniul său de activitate. de un centru comun de 75 pregătire a proiectelor de construcţie a centralelor atomoelectrice . precum şi asupra personalului şi întreprinderilor respective. Obiectivul urmărit a fost crearea unei zone de comerţ liber şi în acest scop. 77. în cadrul EUROATOM fiinţează un centru de informare şi documentare care dispune. SUA şi Asia. p. Elveţia. ca o reacţie la înfiinţarea CEE. De la 1 ianuarie 1961 a devenit membru asociat şi Finlanda. să se adapteze la economia de piaţă. cea dintâi şi-a încetat raţiunea de a fi. Danemarca. iar în 1970 prin desfiinţarea taxelor vamale dintre statele membre. Iniţial ea grupa şapte state: Austria. Portugalia şi Suedia. în Africa există uniuni vamale şi economice. coordonarea cercetărilor ştiinţifice şi a dezvoltării industriei nucleare. EUROATOM are un caracter supranaţional. acordând împrumuturi pe termen lung. Ibidem. 19.____________________________________________ PARTEA II Cap. Banca beneficiază de fonduri provenind din depuneri ale ţărilor dezvoltate din Europa.

R–c 5. 1947.: R–a NAFTA este o organizaţie internaţională regională cu caracter: 1. c) economic. 1944. b) militar.N. PRINCIPALELE ORGANIZAŢII INTERNAŢIONALE TEST DE AUTOEVALUARE Universalitatea unei organizaţii internaţionale interguvernamentale este reprezentată de: numărul şi compoziţia statelor care o compun. capacitatea de a organiza şi coordona cooperarea în toate domeniile vieţii internaţionale. caracterul deciziilor luate. b) Societatea Financiară Internaţională. R-b 3. a) b) c) a) b) c) ______________________________________________________ 75 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . c) Asociaţia Internaţională pentru Dezvoltare. în: a. Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale a devenit instituţie specializată a O. impunerea regulilor întregii societăţi internaţionale. 1966.____________________________________ PARTEA II Cap. a) poliţie. Ce diferenţiază organizaţiile internaţionale de cooperare faţă de cele de integrare: structura organizatorică.U. c. R – a+c 2. Care dintre următoarele instituţii specializate ale ONU. III. obiectivele urmărite. R-c 4. acordă împrumuturi fără dobânda ţărilor în curs de dezvoltare: a) Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare. b.

trebuie avută în vedere.N. 1. în concepţia Cartei. definit mai sus. Liga Arabă IV. De altfel. Procedura Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa OBIECTIVE • Cunoaşterea metodelor şi procedeelor de soluţionare paşnică a diferendelor în problema diferendelor interstatale • Identificarea compensaţiilor organizaţiilor internaţionale IV. prin mijloace paşnice. în scopul de a se lua măsuri ca aceasta să nu aibă o asemenea consecinţă. 1 al. că unul dintre scopurile organizaţiei este de a înfăptui. ca noţiune. de fapt. diferendul. Competenţa O. 2 din Cartă prevede.Oreganizaţia Statelor americane IV.U. În jurisprudenţa internaţională. deosebindu-se de conceptul de situaţie.1. IV. Curtea a subliniat că stabilirea existenţei unui diferend internaţional constituie o problemă care poate fi ______________________________________________________ 76 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . situaţiile au. Consiliul de Securitate poate ancheta orice diferend sau orice situaţie care ar putea duce la fricţiuni internaţionale sau ar putea da naştere unui diferend. Pentru menţinerea păcii.U.N. ____________________________________________ PARTEA II Cap.2. Adăugarea situaţiei în contextul reglementării paşnice a diferendelor internaţionale a fost uneori criticată în doctrină. 1. SOLUŢIONAREA PAŞNICĂ A DIFERENDELOR ÎN CADRUL ORGANIZAŢIILOR INTERNAŢIONALE CONŢINUT IV. 3 Organizaţia Uniunii Africane IV. 6.1. Cadrul convenţional al reglementării paşnice a diferendelor internaţionale IV. printre altele. în scopul de a stabili dacă prelungirea diferendului sau situaţiei ar pune în primejdie menţinerea păcii şi securităţii internaţionale. creând însă o împrejurare de natură să declanşeze un diferend. reglementarea paşnică trebuie să se aplice şi situaţiei care ar putea declanşa un dezacord între naţiuni sau ar da naştere unui diferend (art.5. un conflict de concepţii juridice sau de interese între două persoane. art.. aplanarea ori rezolvarea diferendelor sau situaţiilor cu caracter internaţional care ar putea duce la o atingere a păcii. Cadrul convenţional al reglementării paşnice a diferendelor internaţionale IV. 34 din Cartă). Reglementarea paşnică a diferendelor este unanim considerată ca principiu fundamental al dreptului internaţional. Noţiunea de diferend şi situaţie Potrivit articolului 34 din Carta O. 4. Dar rezolvarea unei situaţii care nu a ajuns să declanşeze un diferend. în reglementarea diferendelor IV. un caracter similar cu diferendul.. a fost definit de Curtea Permanentă de Justiţie Internaţională considerându-l ca o neînţelegere privind o problemă juridică sau. În acest sens.

la agresiune. să declanşeze un conflict armat. părţile la un difernd. Un element extrem de important al declaraţiei de la Manila. . cele pertinente pentru tranşarea litigiului. arbitraj. aplicarea echităţii. SOLUŢIONAREA PAŞNICĂ A DIFERENDELOR ÎN CADRUL ORGANIZAŢIILOR INTERNAŢIONALE determinată în mod obiectiv.____________________________________________ PARTEA II Cap. şi lor aplicându-li-se principiile esenţiale ale soluţionării diferendelor între state. dacă nu au ajuns la un acord prin unul dintre mijloacele de reglementare a diferendelor enunţate mai sus. statele-părţi la diferend trebuie să aplice cu bună credinţă acordurile încheiate între ele. principiile generale de drept. uneori. IV. Întrucât recurgerea la forţă. inclusiv. S-a considerat. că există o deosebire între diferendele cu caracter juridic şi cele cu caracter politic. Trebuie avut.aplicându-se. ci şi între state şi organizaţii internaţionale sau între asemenea organizaţii. este o crimă internaţională. la alegerea lor . Părţile trebuie să facă eforturi în scopul de a reglementa cu promtitudine diferendele internaţionale dintre ele prin negocieri. putând fi exploatate de state terţe în scopul de a influenţa politica externă sau internă a statelor aflate în litigiu. trebuie să continue să caute reglementarea diferendului prin alte mijloace asupra cărora au căzut de acord. Sunt încă vii în memoria oamenilor cele două războaie mondiale. Chiar în lipsa unui conflict armat. de asemenea. precum şi statelor terţe de a se abţine de la orice act susceptibil de a agrava situaţia care a generat diferendul. dacă este cazul. este definirea obligaţiei statelor-părţi la un diferend. potrivit Declaraţiei din 1970 privind principiile raporturilor prieteneşti dintre state şi Declaraţiei de la Manila. anchetă. iar recurgerea la forţă complică şi mai mult problemele şi îngreuiază reglementarea lor pe cale paşnică. recurgerea la organisme sau 77 acorduri regionale sau prin alte mijloace paşnice. 2625 a Adun`rii Generale a ONU ______________________________________________________ 77 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . Cadrul juridic al reglementării paşnice implică toate izvoarele dreptului internaţional – convenţiile internaţionale.dar diferendele internaţionale au întotdeauna un caracter politic. Un diferend internaţional se poate naşte nu numai între state. mediere. de cele mai multe ori. un diferend care nu este soluţionat la timp riscă. Aşa cum dovedeşte conflictul armat din fosta Iugoslavie. desigur. litigiile nerezolvate înrăutăţesc relaţiile dintre state şi împiedică cooperarea lor paşnică. chiar dacă unele dintre ele ar prezenta mai accentuat una dintre aceste caracteristici. distrugerile imense la care au fost supuse numeroase popoare prin pierderile de veţi omeneşti şi de bunuri de toate felurile. împărţirea lumii în 77 Rezoluţia nr. în vedere că obiectivul esenţial al oricărui proces de reglementare paşnică a diferendelor internaţionale este tocmai soluţionarea lor definitivă. cutumele. cele două părţi având în mod evident opinii opuse privind problema executării sau neexecutării unor tratate. reglementare juridică. De asemenea. cu condiţia acordului între părţi.

iar altele. Organizaţia Unităţii Africane.N. este pledoaria cea mai convingătoare pentru necesitatea fundamentală de a recurge numai la mijloace paşnice pentru rezolvarea oricărui conflict. în special cele apărute după cel de-al doilea război mondial. Organizaţiile internaţionale continentale şi regionale sunt încurajate prin Carta O. ca şi alte măsuri preventive pentru evitarea conflictelor. Organizaţiile internaţionale sunt competente să acţioneze în mod direct pentru soluţionarea diferendelor internaţionale. Africa şi alte părţi ale lumii.. În general. 33.). “să depună toate eforturile pentru rezolvarea paşnică a diferendelor locale prin intermediul unor astfel de acorduri sau organisme regionale înainte de a le supune Consiliului de Securitate” (alin. dar. care creează tensiuni şi crize în relaţiile internaţionale. op.S. 262. cit. Rezolvarea diferendelor în cadrul organizaţiilor internaţionale se face prin proceduri specifice. 3) . Carta O. IV. cu ajutorul 79 unor asemenea acorduri sau organizaţii regionale” (alin. I.U. Clo]că. să fie stopate. altele nu. 78 În Carta O. Existenţa noilor mijloace de distrugere în masă. prin dezvoltarea şi răspândirea armelor nucleare. iar acesta din urmă să încurajeze “dezvoltarea rezolvării pe cale paşnică a diferendelor locale. cauzate de numeroasele conflicte în Europa. Unele au succes. ci însăşi civilizaţia contemporană. se desfăşoară în diverse regiuni ale globului. iar în articolul 52.C. incipiente. p. Orientul Mijlociu. atât timp cât se negociază.N. în cazurile în care statutele acestor organizaţii prevăd asemenea proceduri. printre mijloacele de reglementare paşnică şi “recurgerea la organizaţiile regionale”.U. 2). precum şi numeroasele conflicte militare din diferite ţări ale lumii. fie din propria lor iniţiativă. Conferinţa pentru Securitate şi Cooperare în Europa (în prezent O. organizaţiile continentale şi regionale au competenţă generală. ______________________________________________________ 78 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . le este recomandat membrilor O. 1945. să contribuie la soluţionarea paşnică a conflictelor locale. de a nu-l lăsa să se acutizeze. fie la cererea părţilor diferendului. care ameninţă nu numai pacea şi securitatea universală.U.N.N. SOLUŢIONAREA PAŞNICĂ A DIFERENDELOR ÎN CADRUL ORGANIZAŢIILOR INTERNAŢIONALE “blocuri” politico-militare opuse.____________________________________________ PARTEA II Cap. cu obligaţia de a informa Consiliul de Securitate asupra acţiunilor întreprinse în acest sens.U. şi altele. Organizaţiile internaţionale. sunt enumerate. există şanse ca diferendele să fie aplanate. Negocierile sistematice şi perseverente. Astfel de funcţii intră în competenţa următoarelor organizaţii internaţionale regionale: Organizaţia Statelor Americane.E. au un rol important în acţiunea de soluţionare paşnică a diferendelor ivite între state. în prezent au loc distrugeri de vieţi şi de bunuri. 78 79 Art. exercită funcţii în domeniul apărării păcii şi securităţii internaţionale şi a soluţionării paşnice a diferendelor locale. după cel de-al doilea război mondial.

op. printre mijloacele de În Carta O. reglementare paşnică şi „recurgerea la organizaţiile regionale2. de a exercita funcţii în domeniul apărării păcii şi securităţii internaţionale şi a soluţionării paşnice a diferendelor locale. Rezolvarea diferendelor în cadrul organizaţiilor internaţionale se face prin proceduri specifice.____________________________________________ PARTEA II Cap. ______________________________________________________ 79 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . Organizaţiile internaţionale sunt competente să acţioneze în mod direct pentru soluţionarea diferendului. şi altele.U.S. în special cele apărute după cel de-al doilea război mondial. 262.). Organizaţia Unităţii Africane. cit. 52. le este recomandat membrilor O. 2. 2). 3) Organizaţiile internaţionale continentale şi regionale sunt încurajate prin Carta O.U.U. SOLUŢIONAREA PAŞNICĂ A DIFERENDELOR ÎN CADRUL ORGANIZAŢIILOR INTERNAŢIONALE În dezbaterile mondiale s-a demonstrat corelaţia existentă între acordurile şi organizaţiile regionale şi forumul mondial. 80 81 Ibidem I. care – împreună formează o construcţie armonioasă dedicată menţinerii păcii şi securităţii internaţionale.E.N. reprezentând un cadru adecvat soluţionării paşnice a diferendelor locale.N. cu obligaţia de a informa Consiliul de Securitate asupra acţiunilor întreprinse în acest sens. În general. reprezentând un cadru adecvat soluţionării paşnice a diferendelor locale. Cloşcă. 80 sunt enumerate. În dezbaterile mondiale s-a demonstrat corelaţia existentă între acordurile şi organizaţiile regionale şi forumul mondial. în cazurile în care statele acestor organizaţii prevăd asemenea proceduri. IV. Astfel de funcţii intră în competenţa următoarelor organizaţii internaţionale regionale: Organizaţia Statelor Americane. Competenţa organizaţiilor internaţionale în reglementarea paşnică a diferendelor dintre state Organizaţiile internaţionale.N. p.C. „să depună toate eforturile pentru rezolvarea paşnică a diferendelor locale prin intermediul unor astfel de acorduri sau organisme regionale înainte de a le supune Consiliului de securitate”(alin. să contribuie la soluţionarea paşnică a diferendelor locale.au un rol important în acţiunea de soluţionare paşnică a diferendelor ivite între state.1. IV. cu ajutorul unor asemenea 81 acorduri sau organizaţii regionale” (alin. care – împreună – formează o construcţie armonioasă dedicată menţinerii păcii şi securităţii internaţionale. iar în art. iar acesta din urmă să încurajeze „dezvoltarea rezolvării pe cale paşnică a diferendelor locale. organizaţiile continentale şi regionale au competenţa generală. Conferinţa pentru Securitate şi Cooperare în Europa (în prezent O. fie din propria lor iniţiativă.

N. . Congo. După 1945.N.U. retragerea trupelor sovietice din Afganistan.N. prin mijloace aflate la dispoziţia sa. organizaţia a reuşit să creeze condiţii favorabile negocierilor. războiul irakiano-iranian. O. IV. a activat intens în sensul facilitării soluţionării pacifice a diferendelor internaţionale. a realizat multe pentru naţiunile lumii. 83 agresiunea Irakului împotriva Kuweitului etc. Somalia. chestiunile care pot constitui ameninţări ale păcii. Menţinerea păcii şi securităţii în lume este. preocupările pentru atingerea obiectivelor în vederea menţinerii păcii şi securităţii internaţionale sunt realizate de două dintre organele principale ale O.este organul care studiază principiile de cooperare a statelor. Operaţiunile de menţinere a păcii au fost principala modalitate de acţiune a O.N. a marcat noua formă ca şi conţinutul relaţiilor internaţionale.U.U. şi mai mult chiar.U. 83 http/www. are în curs circa 20 de operaţii de menţinere a păcii. Adunarea Generală . Competenţa O.U.: Adunarea Generală şi Consiliul de Securitate. locale ce e drept. 2. Cipru.N..ro. În cei peste 60 de ani de activitate O. Un rol aparte îl are Consiliul de Securitate. de conştientizare a gravităţii problemelor de către statele membre.N. Consiliul de Securitate ia măsuri 82 Alte cazuri de notorietate pot fi. a supravieţuit. operaţiunile organizate în Kashmir._______________________________________ PARTEA II Cap. impun demararea procesului de reformare a organizaţiei. a accelerat procesul cooperării internaţionale şi. conform Cartei.N. competent să adopte măsuri necesare asupra celor vinovaţi.N. adesea plin de dificultăţi. organizaţia mondială a parcurs un traseu sinuos.N. războiul civil din Salvador. Kosovo etc. poate face recomandări cu privire la menţinerea păcii. Republica Dominicană. Prima 82 operaţiune de acest gen a fost organizată în 1948 în Palestina . Cu toate acestea.N. în final.U. în reglementarea diferendelor În cele peste şase decenii de existenţă. O. evitând în acest fel declanşarea unor conflicte care ar fi avut efecte dezastroase. a soluţionat numeroase conflicte.U. Există aproape unanimitate în a afirma că O. Bosnia-Herţegovina.U.U. Adunarea Generală fiind organ de dezbatere nu adoptă măsuri practice. la modul general. La sfârşitul mileniului doi. Yemen. SOLUŢIONAREA PAŞNICĂ A DIFERENDELOR ÎN CADRUL ORGANIZAŢIILOR INTERNAŢIONALE IV. fiind supusă la numeroase teste de rezistenţă şi confruntată cu modificări dramatice în conjunctura internaţională. Organizaţia internaţională a fost prezentă în rezolvarea unor evenimente precum criza rachetelor din Cuba. Această apreciere de ansamblu nu exclude însă anumite eşecuri şi neîmpliniri care. ______________________________________________________ 80 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . principalul domeniu de activitate al O. depinde foarte mult de gradul de înţelegere.marcela rad. Activitatea O.U. a contribuit la negocierea a peste 180 de soluţii paşnice care au pus capăt unor pericole reale de război sau chiar a unor conflicte deschise. În general. este foarte clar că O.

____________________________________________ PARTEA II Cap.N. 84 85 http/www. În unele cazuri Consiliul de Securitate poate adopta decizii privind aplicarea forţei armate în vederea desfăşurării operaţiilor pentru menţinerea păcii. Activitatea O.U. Consiliul de Securitate Consiliul de Securitate este principalul organ al O. Membrii Consiliului de Securitate se grupează în două mari categorii: membrii permanenţi şi cei nepermanenţi.N.U. Membrii nepermanenţi sunt aleşi pe o perioadă de doi ani de către Adunarea Generală a O. Aşadar. IV. prevede obligaţia părţilor într-un diferend ca. SOLUŢIONAREA PAŞNICĂ A DIFERENDELOR ÎN CADRUL ORGANIZAŢIILOR INTERNAŢIONALE care se pot aplica cu forţa. Sunt de acord cu aceste şi cei care pun la dispoziţie forţe armate. care fie le recomandă să recurgă la un anumit mijloc paşnic de soluţionare. Activitatea Consiliului de Securitate se desfăşoară permanent.U. sistemul decizional şi competenţele ce le exercită. Şeful misiunii permanente a statului respectiv pe lângă O.1. privind menţinerea păcii presupune şi unele activităţi umanitare la care participă şi persoanele civile.N. Pentru aceasta. fie propune o soluţie 84 de fond în vederea rezolvării diferendului . 2. Carta O.N.ro. răspunzător pentru menţinerea păcii şi securităţii internaţionale. Compoziţia Consiliului de Securitate trebuie să răspundă unei repartiţii geografice echitabile.N. 86 Aceasta este de regulă. acest organ este compus din 15 membri (5 sunt membri permanenţi şi 10 – 85 nepermanenţi ). Aceste operaţii au anumite trăsături caracteristice: • au caracter consensual. şi cei cărora Consiliul le-a recomandat să înceteze ostilitatea.U.U. • aceste operaţii au un caracter conservator – deoarece se păstrează situaţia pe care o găsesc acolo. • operaţiile de menţinere a păcii au un caracter necoercitiv. să îl supună Consiliului de Securitate. IV. fiecare stat membru al Consiliului desemnează câte un 86 reprezentant permanent la sediul organizaţiei mondiale .se limitează la un număr restrâns de membri. El poate trimite misiuni de observare şi comisii de anchetă care pot întocmi o serie de rapoarte.marcela rad.trebuie să includă în componenţa sa marele puteri aliate în cel de-al doilea război mondial. rezervat acestui organ în structura organizaţiei mondiale sunt relevate de compunerea sa. în situaţia în care nu reuşesc să-l soluţioneze. . • statul pe teritoriul căruia sunt trimise forţele armate este de acord cu aceste operaţii pentru menţinerea păcii. Modalitatea de compunere a Consiliului de Securitate răspunde în principal la două cerinţe: . Poziţia şi rolul deosebit. el se întruneşte nu pentru perioade determinate ci ori de câte ori este necesar. ______________________________________________________ 81 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE ..

dacă este cazul.U. pentru a le pune capăt şi. sau orice alt stat care nu este membru al organizaţiei cu condiţia ca acesta să fie parte la diferendul ce-l supune dezbaterii Consiliului şi să declare expres că va accepta obligaţia de reglementare paşnică prevăzută de Cartă. hotărârile se pot adopta chiar cu votul afirmativ a 9 membri nepermanenţi ai Consiliului. să intervină. În toate celelalte probleme (probleme de fond). În temeiul art. 33 din 87 Preşedinţia lucrărilor se asigură prin rotaţie. 24 al Cartei. Toate hotărârile se adoptă cu o majoritate calificată de 9 voturi. atunci când interesele lor sunt implicate. inclusiv acţiunile privind menţinerea păcii şi securităţii internaţionale. • Capitolul VIII – atribuţii în raporturile dintre O.p.N. cit.U. 27) fiecare membru al Consiliului dispune de un vot. aceasta conferă Consiliului de Securitate răspunderea principală în menţinerea păcii şi securităţii internaţionale. op. În domeniul soluţionării paşnice a diferendelor. • Capitolul VII – atribuţii în cazul unor ameninţări împotriva păcii.N. Se introduce însă o importantă distincţie între problemele de procedură şi toate celelalte probleme. Consiliul de Securitate poate să invite părţile la un diferend să îl soluţioneze prin unul din mijloacele paşnice de rezolvare a conflictelor. în general.. prevăzute în art. Potrivit Cartei (art. IV. În acest cadru atribuţiile Consiliului sunt grupate în Cartă în trei capitole distincte: • Capitolul VI – atribuţii în soluţionarea paşnică a diferendelor internaţionale. Fiecare membru permanent are drept de veto – drept ce le oferă posibilitatea să blocheze. 187. 88 R. 87 ______________________________________________________ 82 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . competenţele acestuia urmăresc să prevină izbucnirea unor conflicte. Carta prevede că votul afirmativ a minim 9 membri trebuie să cuprindă şi voturile concordante ale tuturor membrilor permanenţi ai Consiliului. cu sau fără folosirea forţelor armate. având ca obiect 88 menţinerea păcii şi securităţii într-o anumită regiune . SOLUŢIONAREA PAŞNICĂ A DIFERENDELOR ÎN CADRUL ORGANIZAŢIILOR INTERNAŢIONALE Consiliul se convocă de către preşedintele acestuia la cererea oricărui stat membru al O.____________________________________________ PARTEA II Cap. câte o lună de către fiecare stat membru al consiliului. şi organizaţiile ori acordurile regionale. încălcări ale păcii şi acte de agresiune care impun măsuri de constrângere. să dezamorseze crizele internaţionale. orice hotărâre a Consiliului. Miga Beşteliu. În primul caz.

să recomande părţilor la un diferend procedura sau metoda de soluţionare ţinând seama de natura diferendului. cu precădere.op. 188 91 R. . În practica Consiliului de Securitate s-a dezvoltat mecanismul de intervenţie pentru menţinerea păcii şi securităţii internaţionale.care vizează evitarea apariţiei unor diferende. Concluziile anchetei. sau. Miga Beşteliu. IV. cunoscut sub denumirea de operaţii de menţinere a păcii. care au tulburat frecvent starea de securitate a continentului. Principalele direcţii de acţiune ale OUA vizau întărirea unităţii şi solidarităţii statelor africane şi malgaşe. cit.N. edificarea unor structuri interne în măsură să asigure menţinerea soluţiilor politice a 91 conflictului . 89 ______________________________________________________ 83 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . etnice şi religioase latente sau în emergenţă. Lupta pentru abolirea tuturor formelor de colonialism din Africa. restabilirea păcii (peace-making) – care intervine după declanşarea unui diferend şi urmăreşte folosirea procedurilor de reglementare paşnică a diferendelor prevăzute în Capitolul VI (art. întreprinse de un organ subsidiar al 89 Consiliului . 90 R. anima toate cele 30 de state fondatoare.p. IV. constituie o primă etapă în stabilirea poziţiei Consiliului asupra diferendului a cărui natură urmează să o determine. cit. consolidarea păcii (peace building) – constă în acţiuni ulterioare încetării ostilităţilor şi urmăreşte. Cu toate acestea. prin măsuri sub incidenţa Capitolului VI din Cartă. 33). SOLUŢIONAREA PAŞNICĂ A DIFERENDELOR ÎN CADRUL ORGANIZAŢIILOR INTERNAŢIONALE Carta ONU. coordonarea şi intensificarea cooperării şi a eforturilor pentru a oferi popoarelor Africii condiţii mai bune de existenţă. s-a creat cea mai puternică structură de pace pe continentul african. de garantare a suveranităţii. independenţei şi integrităţii teritoriale. p. Uniunea Africană Odată cu înfiinţarea la 21-25 mai 1963 a Organizaţiei Unităţii Africane. identifică următoarele categorii de activităţi şi tipuri de operaţii pentru menţinerea păcii: diplomaţia preventivă . Secretarul general al O. 191. existau conflicte teritoriale. 3. în documentul ”Agenda pentru pace’ (1992).op.U. menţinerea păcii (peace-keeping) – presupune şi o acţiune militară coercitivă.Miga Beşteliu.__________________________________________________ PARTEA II Cap.o comisie . să le 90 recomande soluţii concrete . Această Comisie este formată din reprezentanţi ai statelor ori din personalităţi independente. să dispună o anchetă asupra unui diferend sau a unei situaţii care ar putea duce la fricţiuni internaţionale sau ar putea da naştere unui diferend. Astfel. la cererea acestora.

în 2001. p. Comisia era formată din 21 de membri aleşi de Adunarea şefilor de state. Consiliul a intrat în funcţiune la 26 decembrie 2003. În acest scop. a unor litigii teritoriale dintre Somalia şi Etiopia sau dintre Somalia şi Kenia. IV. Comisia de mediere. OUA a dat expresie voinţei statelor membre de a recurge la mijloace paşnice în soluţionarea problemelor litigioase. În martie 2004 au fost numiţi cei 15 membri şi s-au stabilit procedurile de lucru. Preferinţa statelor africane a mers spre negocierile diplomatice desfăşurate în cadrul unor Comisii ad-hoc. Consiliul s-a reunit de mai multe ori. pentru un mandat de 5 ani. conciliere şi arbitraj . având la dispoziţie Forţele Africane. Globalizarea securităţii. 92 Comisia a fost constituită în baza Protocolului Comisiei de mediere. înfiinţat cu ocazia Summitului de la Lusaka. 93 I. făcea parte 92 Comisia de mediere. Cloşcă. Frunzeti. alcătuite din şefii de state 93 neimplicate în diferend .ed. Pe linia acestei preocupări se înscriu contribuţiile pozitive înregistrate de OUA în aplanarea unor conflicte de frontieră precum cele dintre Algeria şi Maroc. Consiliul are în componenţă 15 membri. SOLUŢIONAREA PAŞNICĂ A DIFERENDELOR ÎN CADRUL ORGANIZAŢIILOR INTERNAŢIONALE Situând la baza activităţii sale rezolvarea paşnică a diferendelor interstatale. 268. După reorganizarea realizată în anul 2002 sub forma Uniunii Africane au apărut alte structuri şi instituţii. excluzând justiţia internaţională. Bucureşti 2006.____________________________________________ PARTEA II Cap. cit. din structura instituţională a organizaţiei. responsabili cu monitorizarea şi intervenţia în conflicte. conciliere şi arbitraj dispărând. estimate a fi mai grave . op. Sistemul de reglementare paşnică a diferendelor dintre statele membre ale OUA să baza pe o selectare a procedurilor manifestând preferinţă pentru mijloacele diplomatice. 317 ______________________________________________________ 84 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . dedicându-se găsirii de soluţii pentru opt conflicte de pe continentul african. după ratificarea Protocolului cu privire la Consiliului pentru Pace şi Securitate. p. Militară. un corp de armată multinaţional. Această instituţie este similară cu Consiliul de Securitate al 94 Naţiunilor Unite . a fost înlocuită de Consiliul pentru Pace şi Securitate. conciliere şi arbitraj. adoptat la 21 iulie 1964 la Cairo. De la constituire. 94 T.

respectarea şi îndeplinirea cu bună credinţă a tratatelor constituie norme de dezvoltare a relaţiilor paşnice dintre state. cit. Cu această ocazie. În acelaşi timp. art. În acest sens. privind acţiunile în caz de ameninţare a păcii.A. sunt conferite de o serie de norme şi principii stipulate de Carta O. Ca expresie a voinţei lor de a da eficienţă măsurilor de securitate colectivă. 1. op. 97 Pactul de la Rio poate fi considerat ca fiind echivalent cu prevederile Cartei O. statele americane au adoptat Tratatul Interamerican de Asistenţă Mutuală. au hotărât ca toate diferendele ce apar între statele americane să fie soluţionate prin proceduri paşnice. Organizaţia Statelor Americane Preocuparea statelor americane de a-şi constitui o organizaţie proprie îşi are rădăcini în lupta popoarelor latino-americane pentru independenţă. 279. nici un stat nu poate folosi sau stimula măsuri de constrângere cu caracter economic sau politic cu scopul de a influenţa voinţa suverană a altui stat şi de a obţine avantaje din acestea. ______________________________________________________ 85 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . pentru apărarea intereselor lor comune.A. 95 96 Carta O.N. este adoptată Carta Organizaţiei Statelor Americane (cunoscută şi sub denumirea de Carta de la Bogota)._______________________________________ PARTEA II Cap. SOLUŢIONAREA PAŞNICĂ A DIFERENDELOR ÎN CADRUL ORGANIZAŢIILOR INTERNAŢIONALE IV.S. În anul 1948. statele americane se obligă ca în relaţiile lor internaţionale să nu recurgă la forţă. de încălcări a păcii şi de acte de agresiune. D. pentru apărarea şi dezvoltarea existenţei sale nu-l îndreptăţeşte să săvârşească acte inechitabile împotriva altor state. Importante garanţii pentru menţinerea păcii şi dezvoltării unor relaţii paşnice în regiune şi întreaga lume. Statele membre ale O. Carta precizează că: statele sunt egale din punct de vedere juridic. cu excepţia cazurilor de apărare legitimă. semnat la Conferinţa de la Rio de Janeiro în anul 97 1947 . drepturile acestora fiind independente de forţa de care dispune respectivul stat.S. Astfel. drepturile ce sunt conferite fiecărui stat membru. ele au hotărât să considere orice agresiune a unui stat împotriva inviolabilităţii şi integrităţii teritoriale. IV. 4. sau împotriva suveranităţii sau independenţei politice a unui stat american. au fost înfiinţate numeroase organizaţii care aveau ca obiective principale solidaritatea popoarelor latino americane în lupta pentru libertate şi progres. dând naştere Organizaţiei Statelor Americane – creată în scopul “asigurării păcii şi echităţii. statele americane au căzut de acord asupra unui sistem de măsuri de securitate colectivă. întăririi solidarităţii şi colaborării lor pentru apărarea 95 suveranităţii.S. Mazilu. la Bogota.A.U. prin Cartă.. ca un act de agresiune împotriva tuturor celorlalte state americane şi să întreprindă 96 măsurile ce se impun în consecinţă . integrităţii teritoriale şi independenţei lor ”. p.

de către Guvernul respectiv. p. Rădăcini adânci a prins în acest continent. în limitele Cartei şi a acordurilor interamericane.. În organizaţie poate intra.Potrivit Cartei O. de interes comun statelor americane..a. Pentru a da avize organului consultativ. după cum consideră necesar Guvernul respectiv. Părţile într-un diferend au posibilitatea să apeleze la Consiliul permanent pentru a obţine bunele sale oficii – caz în care Consiliul are competenţă de a recomanda procedurile considerate adecvate în rezolvarea paşnică a diferendului. IV.A.S.S.A ş. statele respective au adoptat în anul 1948 un tratat special consacrat reglementării paşnice. Atribuţii importante în menţinerea păcii şi securităţii au fost stipulate 98 de către statele membre în sarcina Consiliului permanent . Consfătuirea consultativă a miniştrilor afacerilor externe – reprezintă un organ ce are în competenţa sa analiza problemelor cu caracter urgent. op. orice entitate politică nouă care ia naştere din unirea mai multor state membre. cuprinde în structura sa următoarele organisme: Adunarea Generală .S. precum şi reprezentanţii supleanţi şi consultanţi. bune oficii şi mediere).A. O. cu grad de ambasador sau de câte un reprezentant interimar. mecanismul de reglementare paşnică a diferendelor este foarte detaliat. În cadrul O.A.. Mazilu. a fost creat Comitetul consultativ de apărare. 282.S. de orice problemă dată în sarcină de către Adunarea Generală sau de Consfătuirea 99 consultativă a miniştrilor afacerilor externe . Acest Comitet este format din reprezentanţii militari superiori ai statelor americane care iau parte la Consfătuirea Consultativă. 99 D. fapt ce oglindeşte preocuparea constantă şi îndelungată a statelor respective pentru această instituţie. O caracteristică a Cartei O. printr-o notă adresată Secretarului general. după ratificare. care hotărăşte activitatea şi politica generală.A..care se ocupă. arbitrajul 98 Consiliul este alcătuit din câte un reprezentant al fiecărui membru numit special. cit.S. În afară de Carta O. în care să specifice că este dispus să accepte obligaţiile pe care le presupune calitatea de membru. Consiliile. SOLUŢIONAREA PAŞNICĂ A DIFERENDELOR ÎN CADRUL ORGANIZAŢIILOR INTERNAŢIONALE Orice alt stat american independent care doreşte să devină membru al organizaţiei trebuie să comunice aceasta.S. ____________________________________________ PARTEA II Cap.A. în problemele de colaborare militară care pot să apară în legătură cu aplicarea tratatelor speciale existente în probleme de securitate colectivă. care conţine un capitol special – al IV-lea – consacrat acestei probleme. Comitetul juridic interamerican. ______________________________________________________ 86 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . şi a Tratatului de reglementare paşnică se particularizează prin faptul că pun un accent special pe procedurile diplomatice (mai ales pe tratative. Conferinţele specializate. determină structura şi funcţiile celorlalte organe ale O.este organul suprem al organizaţiei. sunt membre ale organizaţiei toate statele americane care o ratifică.

A. 272. ca organism de cooperare şi apărare a intereselor statelor membre. p. cit. căruia i s-au adus unele inovaţii. Mazilu. 100 101 I. ______________________________________________________ 87 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . Cel mai important organ al Ligii. preocupându-se de toate problemele referitoare la statele 103 arabe şi intereselor lor . în lunile martie şi octombrie iar în sesiuni extraordinare la cererea a 2 membri. 103 D. Libanul. 102 Cererea – depusă Secretariatului general al Ligii – este supusă Consiliului la prima reuniune a acestuia. luând decizii cu privire la modul de soluţionare a lor. şi în general. Totodată. este organizată de state suverane care se găsesc în proximitate geografică. Irakul. IV. Cloşcă.S.. Liga are ca scopuri principale să asigure relaţii mai strânse între statele membre şi să coordoneze acţiunile lor politice în vederea unei colaborări intense între ele pentru salvgardarea independenţei şi suveranităţii lor. D. de fiecare dată când împrejurările o cer. Acesta este compus din reprezentanţii statelor membre. care are cele mai largi atribute în soluţionarea diferendelor şi. Mazilu. cit. O. Orice stat arab independent 102 poate să devină membru al Ligii în baza procedurilor prevăzute în pact . op. cit.internaţional. cu interese comune în regiune şi a cărei funcţie principală constă în soluţionarea pe cale paşnică a diferendelor între membrii săi. p.op. în promovarea şi menţinerea unor 104 relaţii paşnice în regiune. 104 Consiliul se reuneşte în sesiuni ordinare de 2 ori pe an. pentru menţinerea şi consolidarea păcii. Consiliul este conceput ca organ de analiză a tuturor problemelor Ligii. 5.p. implicit. iar Curţii de Justiţie i- ____________________________________________ PARTEA II Cap. Consiliul are sarcina de a stabili modalităţile prin care Liga va colabora cu organizaţiile internaţionale pentru a asigura pacea şi securitatea. 267. IV. conferindu-i-se caracterul unui mijloc principal şi obligatoriu de reglementare. ca şi multe alte structuri similare. este Consiliul . această structură regională este marcată de preocuparea de apărare a intereselor comune a statelor membre împotriva oricăror acte de agresiune. a avut loc în cadrul Conferinţei statelor arabe de la Cairo din 1945. aducând o contribuţie importantă la menţinerea şi consolidarea păcii. la care au luat parte Egiptul. În acelaşi timp. SOLUŢIONAREA PAŞNICĂ A DIFERENDELOR ÎN CADRUL ORGANIZAŢIILOR INTERNAŢIONALE au atribuit dreptul de a reglementa atât diferendele juridice cât şi 100 cele politice . op. Liga se compune din state arabe independente care se pronunţă şi acţionează pentru realizarea scopurilor şi principiilor convenite şi pentru 101 îndeplinirea obiectivelor stipulate în pact . Arabia Saudită şi Yemenul. Siria. 271. Liga Arabă Înfiinţarea Ligii Arabe. a chestiunilor de interes major pentru ţările arabe.

p. ci şi cu celelalte state ale lumii contribuind la menţinerea şi consolidarea păcii şi securităţii 106 internaţionale . p. ______________________________________________________ 88 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . Comitetul financiar-economic. pentru promovarea colaborării şi înţelegerii între acestea. IV. În practică. În general. IV. fiecare dintre ele îşi aduce aportul la evoluţia progresistă a elementelor sociale. Comitetul politic. În baza Pactului. 105 106 I. O altă importantă garanţie a păcii o constituie asumarea angajamentului fiecărui stat membru să respecte regimul politic existent în celelalte state membre. Mazilu. 274. statele membre nu au obligaţia de a căuta o soluţie diferendului.În cazul în care. acţionând pentru menţinerea şi dezvoltarea unor relaţii de cooperare şi înţelegere nu numai între statele din regiune. Pe parcursul anilor. cit. pentru soluţionarea diferendelor politice – la tratative diplomatice. op. D. într-o perioadă de timp.op. ca principal mijloc alături de mediere au jucat un rol important atât în cadrul Ligii cât şi în afara ei. 6. Comitetul cultural. fapt ce creează posibilitatea menţinerii unor diferende nerezolvate vreme 105 îndelungată . în Pactul Ligii arabe reglementarea paşnică a diferendelor este mai palid reprezentată. pactul stipulează că hotărârile Consiliului sunt obligatorii şi executorii în acest sens. Clo]că. mediere şi bunele oficii. în soluţionarea unor diferende dintre state şi chiar dintre state şi organizaţii politice (Iordania şi O. statele arabe au recurs mai des. cit.E. Liga şi-a dezvoltat şi perfecţionat continuu activitatea. considerându-l un drept exclusiv al statului respectiv. Celelalte organe componente ale Ligii sunt: ____________________________________________ PARTEA II Cap. Procedurile Europa Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în În Europa funcţionează un număr important de organizaţii regionale. Tratativele. statele litigante recurg la Consiliu pentru reglementarea unor diferende. structurale care corespund diplomaţiei preventive pe termen lung. Garanţii majore pentru menţinerea şi consolidarea unor relaţii paşnice între statele din regiune. Comitetul economic superior. în 1970). Comitetul militar. 268. constituie împuternicirea Consiliului să intervină şi să dea soluţii obligatorii şi executorii precum şi respingerea forţei în cazul unui diferend. În linii generale. SOLUŢIONAREA PAŞNICĂ A DIFERENDELOR ÎN CADRUL ORGANIZAŢIILOR INTERNAŢIONALE Secretariatul – organ care are atribuţii în pregătirea proiectului de buget al Ligii.P.

În 1994 se produce schimbarea C. Documentul fundamental care consacra concepţia şi modalităţile în care înţeleg statele europene să acţioneze pentru menţinerea păcii şi securităţii pe continent şi în lume. să depună toate eforturile pentru a reglementa în mod 109 exclusiv prin mijloace paşnice orice diferend dintre ele ş.S. . Astăzi.C. p. Conform Actului final de la Helsinki.măsuri de creştere a încrederii în domeniul militar. IV. 259. În acest scop. stabilind o serie de norme şi angajamente şi analizând periodic felul cum sunt implementate acestea. La început. în O.Conferinţa pentru Cooperare şi Securitate în Europa reprezintă o structură regională de pace care îşi câştigă treptat statutul de organism permanent al securităţii în Europa. .S.E. cuprinde 54 de state membre plus Iugoslavia – care a fost suspendată în 1992. (Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa) – care este reprezentată ca o continuare şi dezvoltare a mijloacelor C. C. în materie de prevenire a conflictelor. a funcţionat până în 1990.a. SOLUŢIONAREA PAŞNICĂ A DIFERENDELOR ÎN CADRUL ORGANIZAŢIILOR INTERNAŢIONALE fără structuri permanente.S. Statele membre ale O.E.C.S.o bază de cooperare în domeniul economic. a reprezentat un proces de consultare politică. cultural. ____________________________________________ PARTEA II Cap. este o organizaţie paneuropeană de securitate 108 care include toate statele europene .principiile fundamentale.hotărârea statelor membre de a continua examinarea şi elaborarea unei metode general acceptate pentru reglementarea paşnică a disputelor. Această organizaţie este concepută pentru a servi drept instrument de primă instanţă pentru avertizarea din timp şi prevenirea conflictelor.S. în capitala Finlandei. 107 108 Ibidem. destinate să stea la baza relaţiilor dintre state.C.C.S. s-a hotărât continuarea şi aprofundarea procesului C.Helsinki .S.măsuri privind respectarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. .C.E.E. gestionarea conflictelor şi reconstrucţia postconflict în Europa. la 30 iulie 1975.C.S.U. S. op. este Actul final semnat de statele 107 membre ale C.A.C. să ia măsuri efective în vederea dezarmării generale şi totale. – ca expresie a hotărârii lor de a acţiona pentru promovarea păcii şi întăririi securităţii în Europa – au convenit: de a se abţine de la folosirea forţei sau ameninţării cu forţa în relaţiile lor cu alte state. ______________________________________________________ 89 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE .S. sub forma unor reuniuni şi conferinţe.E.C.E.C.E. care încearcă să organizeze destinderea pe continent. O. un forum multilateral de dialog şi negociere.E. Canada şi fostele republici sovietice din Asia Centrală. 109 D. al ştiinţei şi tehnologiei. Actul final de la Helsinki reprezintă un document în care sunt stabilite: . O. cit.E. . Mazilu.

C.C. rezolvarea conflictelor şi revenirea la normalitate. pe care îl sprijină în toate activităţile destinate să ducă la îndeplinirea obiectivelor O. O.S.E.C.E. Secretarul general al O. sunt egalitatea membrilor şi consensul în adoptarea deciziilor. Curtea de Conciliere şi Arbitraj – prin care statele semnatare ale convenţiei.S. ministrul de externe a ţării desemnate.C. şi anume: misiunile de informare a raportorilor O. surmontarea unor deficite ale stării de securitate a statelor membre şi prevenirea unor noi destructurări ale acestora. Secretariatul mai include: Centrul de prevenire a conflictelor. îşi desfăşoară sesiunea anuală în luna iulie.C. prevenirea conflictelor locale.are un rol însemnat în semnalarea în timp şi prevenirea conflictelor interetnice. managementul crizelor.. Adunarea Parlamentară . reprezentanţii personali ai preşedintelui executiv desemnaţi a-l asista în rezolvarea unor situaţii ______________________________________________________ 90 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . dezbate teme de larg interes şi adoptă rezoluţii şi recomandări specifice profilului O. Departamentul de administrare şi operaţiuni. deţine întreaga responsabilitate a activităţii executive a organizaţiei.E.S. restaurarea stabilităţii şi readucerea păcii în zonele de conflict.C.C. iar prin recomandări şi rapoarte.S. asistat de precedentul şi următorul.E. vor supune atenţiei o problemă divergentă.C. prin promovarea unui sistem regional de securitate bazat pe cooperare.E. Biroul pentru Instituţii Democratice şi Drepturile Omului – joacă un rol important în monitorizarea alegerilor şi dezvoltarea de instituţii naţionale electorale sau de apărare a drepturilor menţionate. Coordonatorul activităţilor O. în domeniul economic şi al mediului. încurajează menţinerea unei politici a nonconfruntării. Înaltul Comisar pentru Minoritatea Naţională .C.S. SOLUŢIONAREA PAŞNICĂ A DIFERENDELOR ÎN CADRUL ORGANIZAŢIILOR INTERNAŢIONALE Consiliul permanent – format din reprezentanţii statelor membre ale organizaţiei. Preşedintele în exerciţiu al O.S. Consiliul se reuneşte săptămânal la Viena. bazate pe supremaţia legii. pentru a dezbate şi lua decizii în toate domeniile aferente O.E.C.S. IV. Organizaţia dispune de anumite instrumente în realizarea scopurilor sale.S.E.E. urmând ca aceasta să fie reglementată de Tribunalul de Arbitraj sau Comisia de Conciliere.S. – respectiv.E.Regulile de bază pe care se sprijină activitatea O.E. cuprinde în structura sa următoarele instituţii: ____________________________________________ PARTEA II Cap. misiunile sau alte activităţi similare în teren – ca instrument principal pentru prevenirea pe termen lung a conflictelor. Consiliul superior – dezbate periodic aspecte de natură politică. Consiliul ministerial – reprezintă reuniunea miniştrilor de externe. şi-a stabilit următoarele priorităţi: consolidarea valorilor comune ale statelor membre şi ajutarea lor în constituirea societăţii civile democratice.S.alcătuită din 300 de reprezentanţi ai tuturor statelor membre. O. – acţionează în calitate de reprezentant al preşedintelui în exerciţiu.

2. Documentul stabileşte un mecanism bazat pe intervenţia terţilor. 266. la care pot recurge statele membre ale OSCE. constituie un exemplu de organizaţie continentală care a elaborat mai multe sisteme de soluţionare paşnică a diferendelor. cit. SOLUŢIONAREA PAŞNICĂ A DIFERENDELOR ÎN CADRUL ORGANIZAŢIILOR INTERNAŢIONALE Structurile de pace şi securitate ce vizează menţinerea păcii şi întărirea securităţii pe continent. mecanisme pentru soluţionarea paşnică a diferendelor. ______________________________________________________ 91 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . De asemenea. precum şi diferendele referitoare la suveranitate. noile sisteme au un caracter subsidiar celor deja existente. ca organizaţie înfiinţată cu scopul conjugării eforturilor în vederea asigurării păcii. integritate teritorială şi apărare naţională.p. IV. nu cad sub incidenţa procedurii de la La Valettaa..E. nu sunt îndreptate împotriva nici unui stat sau continent şi trebuie să aducă o importantă contribuţie la pacea şi securitatea mondială. diferendul moldo –nistrean pentru soluţionarea căruia sunt implicate Ucraina şi Federaţia Rusă). adoptat în capitala Maltei în anul 1991 la uniunea experţilor asupra soluţionării paşnice a diferendelor.E. op. în sensul că statele nu sunt obligate să recurgă la mecanismele prevăzute de această procedură. securităţii şi cooperării pe continentul european. IV.C. Diferendele pe care părţile au încercat să le reglementeze prin consultări sau negocieri.S. grupuri de conducere – pentru îndeplinirea unor misiuni sau sarcini concrete în domeniul prevenirii conflictelor. O.1. s-a demonstrat că această organizaţie constituie un pas important în eforturile omenirii de a aduce 110 puţină ordine şi raţiune în viaţa internaţională .C. din decembrie 1992. Convenţia privind concilierea şi arbitrajul a fost adoptată la reuniunea Consiliului O. ceea ce presupune acceptarea recurgerii la o instanţă terţă. Cele patru proceduri. ____________________________________________ PARTEA II Cap. 110 D. elaborate în cursul negocierilor din anii 1991 şi 1992 sunt următoarele: IV. Procedura de la La Valetta Procedura de la La Valetta este expresia documentului cu acelaşi nume. în vederea soluţionări unui dferend (ex. Procedura are un caracter facultativ. Mazilu.C.S.survenite în diverse regiuni. Convenţia privind concilierea şi arbitrajul în cadrul O. 6.E. bazate pe următoarele principii: să se aplice (proceduriel0 litigiilor nereglementate pe căi diplomatice. acţiuni de menţinere a păcii. şi a intrat în vigoare în luna mai 1995 ca urmare a ratificării sale de către cel puţin 12 state participante.S. 6. cele pentru care există căi de regelemetare convenite. de la Stockholm.

aleg preşedintele Biroului Curţii. Organizarea Curţii de Conciliere şi Arbitraj Curtea se compune dintr-un număr de conciliatori şi arbitri. ____________________________________________ PARTEA II Cap. dacă a fost pus în mişcare sau s-a pronunţat deja un alt sistem ori mecanism jurisdicţional de soluţionare. Competentele cu care este investită Curtea vizează: adoptarea propriului regulament. şi sediul fixat prin Convenţia de la Geneva. iar în baza existenţei unui acord special procedura de conciliere poate fi aplicabilă şi diferendelor dintre statele membre ale O. Situaţia este identică în cazul arbitrilor. alegerea Biroului Curţii. pentru un mandat de 6 ani. Fiecare stat parte desemnează doi conciliatori (dintre care unul poate avea naţionalitatea altui stat). motiv pentru care concluziile finale sunt trase de consiliul OSCE. Competenţa comisiei se exercită doar asupra diferendului pe care este chemată să-l soluţioneze.. mai puţin cele coercitive. Elementele de permanenţă ale acestui nou mecanism instituţional sunt: Biroul. IV. desemnarea grefierului.C. Ea viza stabilirea în cadrul organizaţiei a unei Curţi europene de conciliere şi Arbitraj. Raportul Comisiei de Conciliere nu este obligatoriu.S. unul dintre ei putând avea naţionalitatea altui stat. reunite. Atunci când între state părţi la Convenţie apare un diferend şi acesta nu a putut fi rezolvat prin negociere sau alte modalităţi oricare din părţi poate să declanşeze unilateral această procedură. cele două proceduri neputând fi declarate – în vederea soluţionării unui diferend. atunci când soluţia propusă este acceptată. având în compunere o Comisie de Conciliere şi un Tribunal arbitral. Conciliatorii şi arbitrii formează două de categorii colegii. reînnoibil. fiecare parte contractantă putând desemna un arbitru şi un arbitru supleant pentru aceeaşi durată de timp. Grefa. adresându-se în acest sens grefierului Curţii cu o cerere pentru constituirea unei comisii de conciliere.E. nesemnatare ale Convenţiei de conciliere şi arbitraj. fie o declaraţie unilaterală făcută în prealabil de ______________________________________________________ 92 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . exterior Convenţiei cât şi pentru diferendele în legătură cu cel care părţile au acceptat deja să caute o soluţie. Examinarea diferendului de către Comisia de Conciliere se poate încheia prin semnarea de către părţi a unui rezumat al concluziilor sale.Elaborarea acestora a avut la bază propunerea franco-germană prezentată la reuniunea de la Praga a Consiliului miniştrilor de externe ai ţărilor membre ale O. care are prerogativa de a folosi mijloacele de presiune de care dispune. Arbitrajul Recurgerea la procedura arbitrală poate avea la bază fie un compromis încheiat între părţi pentru a supune un diferend acestei modalităţi de soluţionare. SOLUŢIONAREA PAŞNICĂ A DIFERENDELOR ÎN CADRUL ORGANIZAŢIILOR INTERNAŢIONALE Caracteristic noii convenţii este caracterul subsidiar. cel al conciliatorilor şi colegiul arbitrilor care.C.S.E. Fiecare colegiu alege din rândurile sale câte doi membrii ai acestui birou. în acelaşi mod fiind aleşi şi cei patru membrii supleanţi. Procedura de Conciliere Procedura de conciliere este obligatorie. sau a unui raport final. atunci când părţile nu se pronunţă imediat asupra acceptării soluţiei. determinat de numărul statelor părţi la Convenţie.

Un litigiu între statele membre ale O. 4. de asemenea. şi în baza căruia statul este autorizat să intervină într-o procedură de arbitraj dacă “consideră că are un interes juridic deosebit. mai ales pentru statele care nu sunt părţi la această convenţie. iar arbitri aflaţi în minoritate pot să alăture sentinţei opiniile lor separate. ale statelor interesate.C.S.. reciproce.. dacă această procedură a fost acceptată.S. în prealabil. care ar putea fi afectat de hotărârea tribunalului” şi dacă “dovedeşte existenţa unui asemenea interes”. atunci când ______________________________________________________ 93 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE .S.S.3.U. SOLUŢIONAREA PAŞNICĂ A DIFERENDELOR ÎN CADRUL ORGANIZAŢIILOR INTERNAŢIONALE Procedura arbitrală se desfăşoară conform principiilor clasice ale contradictialităţii şi egalităţii părţilor. el nu instituie o nouă cale de reglementare paşnică a diferendelor. Decizia privind primirea cererii de intervenţie aparţine Tribunalului arbitral. ci trimite părţile unui diferend fie să urmeze o procedură de conciliere bazată pe propunerea britanică. Iniţierea procedurii se poate face şi unilateral. Sentinţa tribunalului arbitral este definitivă şi obligatorie.C.C. Comisia de conciliere nu este un organism permanent. IV.E. prin declaraţii unilaterale. poate fi supus reglementării prin această procedură dacă statele convin astfel. În fapt.. Un aspect al procedurii de arbitraj este dreptul la intervenţie. de care dispune orice stat membru al C. Documentul cu acest titlu adoptat.S. 6. IV. fie să urmeze procedura de conciliere prevăzută în Convenţia privind concilierea şi arbitrajul în cadrul C.E.E. de către un stat. 6.E. apărarea şi independenţa naţională.părţile la diferend. Această procedură se aplică numai diferendelor opunând două state. Declaraţiile unilaterale oferă statelor posibilitatea de a exclude din competenţa Tribunalului arbitral diferendele ar căror obiect îl constituie suveranitatea teritorială. a avut la bază propunerea Marii Britanii de a “completa” procedura de la La Valetta dar şi ca o alternativă la procedura de conciliere instituită de Convenţia privind concilierea şi arbitrajul în cadrul O. în cadrul unui proces în două fazescrisă şi orală. de reuniunea de la Stockhlom din decembrie 1992 a Consiliului miniştrilor de externe ai ţărilor C.E.E.S. ____________________________________________ PARTEA II Cap. Dispoziţii privind o comisie de conciliere a O. Revizuirea sentinţei arbitrare se referă doar la cazurile în care se descoperă un fapt nou de natură să aibă o influenţă decisivă asupra sentinţei şi care nu a fost cunoscut Tribunalului sau părţilor. ea instituindu-se pentru fiecare litigiu aparte. ea trebuie să exprime opinia majorităţii arbitrilor.C.A.C.C. IV. Dispoziţii privind concilierea dirijată Documentul respectiv a fost prezentat şi susţinut de S.

de a se ocupa de orice litigiu. deoarece acestea pot cunoaşte mai bine atât situaţia diferendului (faptul generator.E sau Comitetul înalţilor funcţionari pot dirija părţile la un diferend ____________________________________________ PARTEA II Cap. competenţa Consiliului de Securitate al O.S. în sensul presiunii de a supune litigiul concilierii. IV. Eficienţa concilierii dirijate se bazează pe autoritatea de ansamblu a O. în nici un fel. apărarea naţională.: Consiliul miniştrilor afacerilor externe ai ţărilor membre O. pe considerentul că el priveşte integritatea teritorială. fără ca acestea să se poată opune. în cazurile în care respectivele state terţe au sprijinul celor două organe O. (Consiliul miniştrilor şi Comitetul înalţilor funcţionari).E.C. spaţiile maritime sau aeriene.U. soluţiile anterioare). cât şi poziţia părţilor: supunerea unor diferende organismelor regionale nu afectează însă.S. suveranitatea.E. În plus. Arat. ca organ care are ca 111 principală răspundere – menţinerea păcii şi securităţii internaţionale . op.S.S. * * * Se consideră că rolul organismelor regionale este mai semnificativ în soluţionarea diferendelor locale. cit. două părţi în litigiu nu pot scăpa nici intervenţiei unor state terţe.E.N.C. Şi acest document este aplicabil numai litigiilor opunând două părţi.C. În ce priveşte aplicabilitatea acestei proceduri. vechimea. sau au decis să sustragă unilateral litigiul de sub incidenţa acestei proceduri. 145.C. p. 111 I. SOLUŢIONAREA PAŞNICĂ A DIFERENDELOR ÎN CADRUL ORGANIZAŢIILOR INTERNAŢIONALE de a recurge la conciliere. Gh. Apostu.litigiul intervine între două state părţi la această convenţie. este de notat că dispoziţiile concilierii dirijate nu sunt aplicabile atunci când părţile în litigiu s-au înţeles să recurgă la un mijloc de reglementare în afara O. ______________________________________________________ 94 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE .

arbitraj. R–b 3. are caracter obligatoriu: tratative şi mediere bune oficii. Consiliului. coercitive. R–a 2. Care dintre următoarele proceduri de reglementare paşnică a diferendelor în cadrul O. R–b ______________________________________________________ 95 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . În cadrul Organizaţiei Unităţii Africane gestionarea şi soluţionarea paşnică a diferendelor revine: a) Adunării Şefilor de state şi de guverne. SOLUŢIONAREA PAŞNICĂ A DIFERENDELOR ÎN CADRUL ORGANIZAŢIILOR INTERNAŢIONALE Test de autoevaluare 1. În care dintre procedurile OSCE parţiale dintr-un diferend nu se pot opune dirijării de către organismele de conducere: a) Procedura de la La Valetta.S. b) sunt neconsensuale.U. c) sunt conservatoare.____________________________________________ PARTEA II Cap. Hotărârile cărui organism de conducere a Ligii Arabe. R-c 4. c) Consiliul Miniştrilor. IV. coercitive. conservatoare. c) Comisia de Conciliere. b) Concilierea dirijată. de menţinere a păcii au următoarele caracteristici: a) sunt consensuale.A. Măsurile O. au statut de ocupant. R–c a) b) c) a) b) c) 5. sunt obligatorii şi executorii: Comitetul politic. b) Consiliul pentru pace şi securitate. beligerante.N. Secretariatul Ligii. necoercitive.

Locul actelor adoptate de organizaţiile internaţionale între izvoarele dreptului internaţional După criteriul importanţei lor în apariţie şi consolidarea normelor. declaraţiile bilaterale şi unilaterale. Valoarea normativă a actelor elaborate în cadrul organizaţiilor internaţionale V. 112 Marian Mihăilă. p. Tratatele încheiate de către state. în funcţie de subiecţii participanţi. op. cu organizaţii internaţionale sau între două sau mai multe organizaţii internaţionale sunt guvernate de prevederile Convenţiei din 1986. existente. • Identificarea şi recunoaşterea mecanismelor prin care organizaţiile internaţionale controlează respectarea şi aplicarea normelor de drept internaţional. consecinţă directă a caracterului derivat al unuia dintre subiectele lor sau al ambelor. multilateral sau plurilateral. CONTRIBUŢIA ORGANIZAŢIILOR INTERNAŢIONALE LA DEZVOLTAREA DREPTULUI INTERNAŢIONAL CONŢINUT V.__________________________________________ PARTEA II Cap. încheiat în scopul de a crea. principiile generale de drept. Locul actelor adoptate de organizaţiile internaţionale între izvoarele dreptului internaţional V. încheiată la Viena. 3 Activităţi de control şi supraveghere a respectării normelor de drept internaţional OBIECTIVE • Cunoaşterea contribuţiei organizaţiilor internaţionale la dezvoltarea dreptului internaţional contemporan. hotărârile instanţelor judiciare şi arbitrale internaţionale. poate fi bilateral. izvoarelor de drept internaţional se împart în: a) izvoare principale – tratatul internaţional şi cutuma internaţională. Tratatul. V. modifica sau abroga normele de drept internaţional. cit.1. ______________________________________________________ 96 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE .2. Izvoarele principale Tratatul internaţional reprezintă acordul de voinţă dintre două sau mai multe state. 18.ci şi între celelalte subiecte ale dreptului internaţional public. b) izvoare auxiliare – rezoluţiile organizaţiilor internaţionale.1. Tratatul internaţional se încheie nu numai între state – chiar dacă această categorie de subiecţi este mai numeroasă . echitatea şi actele unilaterale ale statelor. doctrina dreptului 112 internaţional. Acestea sunt izvoare de drept cu caracter derivat. V.

inclusiv specialiştii români. Regula cutumiară este o regulă nescrisă. cit. 113 Marţian Niciu. 52. confruntată cu numeroase probleme care trebuie rezolvate prin colaborarea între state. Ele au fost adoptate în cadrul ONU şi a altor forumuri internaţionale. Majoritatea specialiştilor. Această participare se manifestă prin acte care.__________________________________________ PARTEA II Cap. precum şi al momentului apariţiei şi dispariţiei sale. În legătură cu rezoluţiile organizaţiilor internaţionale. opinează că. ele pot exercita totuşi o anumită influenţă. fiind considerate de o parte a doctrinei dreptului internaţional ca un izvor al acestuia. ştiinţific etc. în promovarea unor norme şi principii noi. Cutuma internaţională . Un fenomen nou în legătură cu formarea cutumei rezidă în participarea organizaţiilor internaţionale la acest proces. Nu orice practică a statelor poate constitui cutuma internaţională. economic. iniţiind procesul de emergenţă a acestora sau contribuind la afirmarea şi dezvoltarea lor. dar obligatorie pentru subiectele dreptului internaţional care au recunoscut acest caracter al ei. ______________________________________________________ 97 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . al conţinutului şi duratei sale. în legătură cu o largă varietate de probleme care necesită colaborarea statelor. concretizat în conduita. deloc neglijabilă. c din statutul Curţii Internaţionale de Justiţie ca putând fi aplicate în soluţionarea unor speţe deschise în faţa Curţii.este cel de-al doilea izvor al dreptului internaţional şi constă într-o practică generală. nu au fost exprimate în literatura juridică puncte de vedere contradictorii sau diametral opuse. 38 lit. în practica statelor. manifestat tot prin convingerea statelor că o anumită regulă respectată în mod repetat în practica lor are valoarea 113 unei norme juridice obligatorii . şi un element psihologic. ci numai aceea care are un element faptic. deşi rezoluţiile Adunării Generale a ONU şi ale altor instituţii internaţionale nu constituie un izvor independent de drept. Izvoare auxiliare Rezoluţiile organizaţiilor internaţionale – au înregistrat o dezvoltare vertiginoasă în epoca noastră. tratatele internaţionale au devenit principala formă juridică în care se concretizează această colaborare în variate domenii: politic. Incertitudinea care o caracterizează nu permite să se ajungă la o fixare clară a regulilor sale din punct de vedere al întinderii acesteia. relativ îndelungată. p. reprezintă în ultima analiză poziţia adoptată de către statele membre. op. V. Inconvenientele permanente ale dreptului cutumiar pe planul tehnicii juridice au fost deseori subliniate în doctrină. deşi emană de la organele organizaţiilor. Principiile generale de drept – sunt menţionate de art. CONTRIBUŢIA ORGANIZAŢIILOR INTERNAŢIONALE LA DEZVOLTAREA DREPTULUI INTERNAŢIONAL În condiţiile vieţii internaţionale contemporane. Este vorba de o nouă cale de manifestare a consimţământului statelor care îmbogăţeşte procesul cutumiar.

crearea de organe subsidiare. derivate ale dreptului internaţional. Hotărârile instanţelor judiciare şi arbitrale internaţionale – deşi sunt promovate în anumite cazuri concrete şi au efecte numai între părţi. de la caracterele şi importanţa unora dintre actele sale ( avem în vedere rezoluţii şi declaraţiile Adunării Generale). a rolului lor în formarea unor noi principii şi norme de drept internaţional. 114 Gheoghe Moca. Adunarea Generală poate face recomandări statelor. Se ştie. considerăm îndreptăţită opinia potrivit căreia ele ar putea constitui izvoare secundare de drept internaţional. prin conţinut şi structură. o atenţie deosebită o acordă doctrina actelor ONU. CONTRIBUŢIA ORGANIZAŢIILOR INTERNAŢIONALE LA DEZVOLTAREA DREPTULUI INTERNAŢIONAL Actele organizaţiilor internaţionale. dobândind caracterul unor izvoare principale în momentul încorporării lor într-un 114 tratat . Ca atare. op. d) a doua tendinţă are în vedere numai valoarea moral . considerându-se orice valoare justificată. de exemplu.__________________________________________ PARTEA II Cap. . În ultima vreme. Constantin Andronovici. deci a acelora ce nu privesc raporturile cu statele membre. nu pot fi izvoare ale dreptului internaţional. se aseamănă cu tratatele internaţionale. Pornind de la ceea ce reprezintă ONU. în principiu. Ed. prin natura lor. în îndeplinirea funcţiilor sale speciale (admiterea de membri. în general. 78. Pe de altă parte. decizii privind bugetul etc. cit. Este fundamentată ideea că actele lor. e) a treia opinie porneşte de la caracterul novator şi stimulator al rezoluţiilor Adunării Generale în formarea unor noi principii şi norme de drept internaţional şi le consideră izvoare secundare. prin importanţa lor. ar avea valoarea juridică a unor acorduri internaţionale. că în realizarea funcţiilor sale cu caracter general privind relaţiile dintre statele membre. Fireşte. politică Bucureşti. ______________________________________________________ 98 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . reprezintă relevanţă pentru determinarea surselor dreptului internaţional. Adunarea Generală a adoptat un număr impresionant de rezoluţii şi declaraţii care. în timp ce. Drept internaţional public. 1983. în textul unui tratat. V. Adunarea Generală poate adopta acte numai cu caracter de recomandare. nu pot fi obligatorii pentru statele membre.). fac recomandări statelor şi nu impun dispoziţii obligatorii pentru acestea. potrivit competenţei sale. p. poate adopta hotărâri obligatorii. Dispoziţiile Cartei ONU prevăd că. 66. trebuie avut în vedere conţinutul diferitelor acte pe care le poate adopta Adunarea Generală. În această privinţă trei tendinţe sunt dominante: c) prima consideră că unele rezoluţii – îndeosebi declaraţiile – adoptate de Adunarea Generală a ONU. Unele din rezoluţiile Adunării Generale au obţinut forţă obligatorie prin încorporarea lor ulterioară. p. ci organizarea şi funcţionarea organizaţiei. integral.politică a actelor Adunării generale.

doctrina are rol creator. puncte de vedere deosebit de utile clarificării sensului unor instituţii juridice sau acorduri internaţionale. Deşi nu este un izvor principal de drept internaţional. Asemenea acte sau decizii pot crea drepturi şi obligaţii pentru state şi respectiv organizaţii internaţionale. deci a unor norme existente. reprezintă posibilitatea acordată unui judecător internaţional de a judeca ex aequo et bono. ca şi participarea tuturor statelor la acţiunea respectivă. Ea poate să aducă o contribuţie însemnată la dezvoltarea dreptului prin analiza ştiinţifică a normelor sale. să consemneze. care au întocmit proiecte de codificare a dreptului internaţional. adoptarea de norme noi ţinând seama de noile cerinţe. decizii ale statelor privind fapte sau situaţii juridice. formând un ansamblu consensual sau de acte concordante şi repetate. în lumina principiilor şi a finalităţii. cu alte cuvinte. vin cu argumente împotriva activităţii de codificare.__________________________________________ PARTEA II Cap. pentru a pronunţa soluţii care să atenueze aplicarea riguroasă a dreptului. mărind credibilitatea şi lărgind baza de aplicare a dreptului internaţional. că s-ar interveni în procesul natural de dezvoltare al dreptului ______________________________________________________ 99 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . la spiritul de dreptate. cum ar fi juriştii anglo-americani. Echitatea – ca sursă de drept internaţional. desigur. că ar putea apărea noi controverse cu privire la normele de drept. cât şi pentru aplicarea practică a normelor juridice care guvernează relaţiile dintre state. Codificarea dreptului internaţional prezintă o importanţă aparte. să interpreteze sau să evalueze dreptul internaţional. atât pentru studierea. Codificarea stimulează discuţiile în domeniul dreptului internaţional cu o largă participare a teoreticienilor şi practicienilor şi atrage atenţia opiniei publice asupra acestui drept.se referă la lucrările specialiştilor care pot exprima puncte de vedere dintre cele mai variate în legătură cu diverse aspecte sau instituţii de drept internaţional. ele se pot înscrie. În această categorie se mai includ şi lucrările organizaţiilor ştiinţifice internaţionale ca Asociaţia de Drept Internaţional (International Law Association) şi Institutul de Drept Internaţional. Reprezentanţii unor şcoli. generale sau locale. Codificarea este importantă deoarece asigură precizia normelor de drept. spre exemplu. enunţată şi de Statutul Curţii Internaţionale de Justiţie. ele cuprinzând interpretări. V. De asemenea. Declaraţiile bilaterale şi unilaterale – sunt acte. CONTRIBUŢIA ORGANIZAŢIILOR INTERNAŢIONALE LA DEZVOLTAREA DREPTULUI INTERNAŢIONAL Cunoaşterea şi studierea acestor hotărâri este indispensabilă oricărui jurist care îşi desfăşoară activitatea în domeniul relaţiilor internaţionale. că ar putea fi folosită ca mijloc pentru a înlătura unele norme cutumiare. într-o serie de acte similare care devin tratate. prin care ele îşi pot asuma angajamente internaţionale. putând să constate. şi ţinând seama de cadrul de formare şi manifestare a dreptului internaţional. ci la bunul simţ. întărirea unităţii dreptului internaţional ca sistem coerent. Doctrina dreptului internaţional . care duc la formarea normelor cutumiare. de a nu recurge propriu-zis la lege. ele pot fi analizate ca acte de aplicare a dreptului internaţional.

Institutul de Drept Internaţional (înfiinţat la Geneva în 1873) a elaborat primele codificări parţiale care se refereau la condiţia agenţilor diplomatici şi consulari. în timp ce în alte domenii s-a procedat la codificarea ansamblului normelor. precedente sau opinii doctrinare. cit. Comisia este organ subsidiar Adunării Generale. eliminarea apatridei. CONTRIBUŢIA ORGANIZAŢIILOR INTERNAŢIONALE LA DEZVOLTAREA DREPTULUI INTERNAŢIONAL care în aceste condiţii ar fi privat de flexibilitatea sa. au impus acţiuni coordonate şi armonizate. impun recurgerea la reglementări 115 116 Stelian Scăunaş. în a căror pregătire şi materializare principalelor organizaţii internaţionale le revine un rol important. cit. imperativele cooperării dintre state. efectuată de organizaţii ştiinţifice internaţionale sau cercetători individuali. codificarea poate fi generală. În exercitarea competenţei sale de a încuraja dezvoltarea progresivă şi codificarea dreptului internaţional.. comisia a examinat şi pregătit numeroase proiecte în probleme cum sunt: drepturile şi îndatoririle statelor. De la crearea ei şi până în prezent. 41. Din punct de vedere al obiectului. trafic aerian. dreptul mării şi altele . 2. op. Cu toate acestea. organizaţii. pe o bază permanentă. cum ar fi mediul înconjurător ori explorarea spaţiului cosmic. p. apar tot mai evidente. activitatea de codificare a normelor de drept internaţional nu poate fi 115 umbrită . op. Din punct de vedere al aplicării geografice există codificarea regională. care vizează norme particulare ale acestuia cu aplicare la anumite regiuni ale lumii.__________________________________________ PARTEA II Cap. Codificarea poate fi oficială. realizată de state. definiţia agresiunii. jurisdicţia penală internaţională. În unele domenii s-a efectuat numai codificarea principiilor generale (dreptul cosmic). Valoarea normativă a actelor elaborate în cadrul organizaţiilor internaţionale Interdependenţa crescândă între naţiuni şi caracterul tehnic al unor domenii în care îşi desfăşoară activitatea anumite organizaţii internaţionale – telecomunicaţii. sau parţială. navigaţie maritimă etc. ______________________________________________________ 100 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . Acţiunile cu caracter global presupun un grad sporit de concertare la nivelul instituţiilor internaţionale. prin care a creat Comisia de Drept Internaţional şi a adoptat statutul ei. în alte domenii. V. p. cât şi faptul că. Adunarea generală a ONU a adoptat Rezoluţia 1714 (11) din 21 noiembrie 1947. ca subiecte ale dreptului internaţional. Marian Mihăilă. la nivel global. principiile Tribunalului de la Nürnberg. cuprinzând ansamblul normelor dreptului internaţional. în forme convenite de ele (conferinţe. V. un cod al crimelor contra păcii şi 116 omenirii. cu sarcina de a formula cu precizie şi a sintetiza regulile de drept internaţional în domeniile în care există o practică juridică considerabilă. reuniuni) sau neoficială. 123.

Organizaţiile internaţionale au fost astfel treptat angajate într-o acţiune normativă la scară internaţională. ca organ specializat al ONU în acest domeniu. actele unilaterale ale statelor. Adunarea generală are mandatul de a iniţia studii şi de face recomandări pentru a încuraja dezvoltarea progresivă şi codificarea dreptului internaţional prin CDI. cit. V. formularea mai precisă şi sistematizarea unor reguli de drept internaţional în domenii în care există deja o practică constantă a statelor. Temeiul juridic al activităţii unor organizaţii internaţionale în această privinţă. dintre care cinci în domeniul dreptului mării – între care se include şi cea mai completă dintre acestea. p. Cu toate acestea. sub rezerva oricărei reguli pertinente a 117 Organizaţiei . În afara activităţii normative desfăşurată de CDI. în Adunarea Generală a ONU sunt introduse rezoluţii prin care se adoptă. precedente şi opinii doctrinare (codificare). Ea nu este abilitată să impună membrilor ONU o convenţie ale cărei prevederi să aibă forţă juridică obligatorie. CDI urmăreşte. pe de o parte. rezervele la tratate. op. Printre temele care figurează actualmente pe agenda CDI.__________________________________________ PARTEA II Cap. Adunarea Generală a Naţiunilor Unite nu dispune de autoritate legislativă. pentru că rezoluţiile sale au caracter de recomandări. cit. în vederea codificării. ale cărei prevederi se aplică şi “oricărui tratat adoptat în sânul unei organizaţii internaţionale. pe de altă parte. dat de actele constitutive. trei în legătură cu relaţiile statelor cu organizaţiile internaţionale şi una privind reducerea 118 cazurilor de apatridie . în cadrul ONU se desfăşoară o impresionantă activitate normativă. imunitatea de jurisdicţie a statelor. elaborarea unor proiecte de convenţii asupra unor probleme care nu sunt încă reglementate în dreptul internaţional sau asupra cărora dreptul internaţional nu este încă suficient dezvoltat în practica statelor (dezvoltare progresivă) şi. CONTRIBUŢIA ORGANIZAŢIILOR INTERNAŢIONALE LA DEZVOLTAREA DREPTULUI INTERNAŢIONAL unitare. sa materializat în 14 convenţii adoptate. instrumente 117 118 Dumitra Popescu. Convenţia de la Montego Bay din 1982 – trei în domeniul dreptului tratatelor. ______________________________________________________ 101 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . Prin articolul 13 al Cartei. două referitoare la dreptul diplomatic şi consular. materializate în acorduri internaţionale. 122. pe care statele sunt libere să le pună sau nu în aplicare. p. Activitatea comisiei de Drept Internaţional. începută în anul 1949. pentru a căror elaborare unele organizaţii internaţionale sunt abilitate prin actele lor constitutive. ratificare sau aderare. Raluca Miga Beşteliu. utilizarea cursurilor de apă internaţionale în alte scopuri decât navigaţia. menţionăm: răspunderea statelor. se aprobă sau se deschid spre semnare. este reiterat şi extins de Convenţia de la Viena din 1969 asupra dreptului tratatelor. 168. op. Adrian Năstase. după caz.

decizii etc. şi în alte organizaţii internaţionale. crearea de organe subsidiare. putem cita: • Pactul Internaţional privind drepturile civile şi politice. Actele care privesc funcţionarea organizaţiei. Organizaţia Internaţională a Muncii adoptă convenţii şi recomandări. În afară de această activitate normativă. normative. vizând operaţiuni de salvare a vieţii omeneşti în largul mării. V. în funcţie de specificul obiectivelor lor. mecanismele sale interne.__________________________________________ PARTEA II Cap. ca structură instituţională autonomă. ca un ansamblu de norme internaţionale general acceptate. “regulamente” ori “norme”. printre altele. Organizaţia Maritimă Internaţională. ______________________________________________________ 102 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . declaraţii. protecţia mediului marin etc. Astfel. Altele sunt desemnate prin termeni diferiţi – rezoluţii. a căror aplicabilitate internaţională rezultă din acceptarea lor generală de către state.). pregătite în cadrul ONU. modul de 119 Raluca Beşteliu. actele organizaţiilor internaţionale produc efecte fie cu privire la funcţionarea organizaţiei. adoptarea bugetelor şi repartiţia cheltuielilor între statele membre. CONTRIBUŢIA ORGANIZAŢIILOR INTERNAŢIONALE LA DEZVOLTAREA DREPTULUI INTERNAŢIONAL internaţionale. unele dintre aceste acte purtând chiar această denumire. iar recomandările producând efecte juridice în măsura în care statele membre le dau urmare sub formă de legi naţionale sau în alt mod. este socotit. adoptat de această organizaţie în 1965. p. Acelaşi calificativ poate fi atribuit şi normelor vizând securitatea navigaţiei aeriene. 123. acordarea statutului de observator sau de membru asociat. primele devenind obligatorii după ratificare. de exemplu. Privite din punctul de vedere al urmărilor lor. cea mai mare parte a actelor organizaţiilor internaţionale au caracter de recomandare. din această categorie de instrumente. în afara convenţiilor elaborate de ea sau sub patronajul său (cu privire la securitatea maritimă. elaborate în cadrul OACI ori al regulamentelor de carantină. Activităţi normative se desfăşoară. sunt aplicate de către acestea.. 119 adoptate de OSM . adoptă. se adresează fie statelor membre. cit. op. fie unor organe subordonate ale organizaţiei şi au ca obiect probleme cum ar fi: primirea de membri. “coduri de conduită” care deşi. suspendarea sau pierderea calităţii de membru. • Tratatul asupra principiilor ce guvernează activităţile statelor în materie de exploatare şi utilizare a spaţiului extraatmosferic. nu obligă juridic statele membre. Cu titlu de exemplu. inclusiv Luna şi alte corpuri cereşti ş. materializată în convenţii cu forţă obligatorie ori în “coduri”. între denumire şi valoarea juridică a actului respectiv neexistând întotdeauna o legătură directă. Codul Internaţional de Semnale. fie referitor la conduita statelor membre. în scopul îndeplinirii obiectivelor pentru care organizaţia a fost constituită.a.

Actele organizaţiilor internaţionale. Uneori. 112. actele organizaţiilor internaţionale incluse în această categorie au caracter obligatoriu şi formează ceea ce în literatura de specialitate se numeşte ordinea juridică internă a organizaţiilor internaţionale. În marea majoritate a cazurilor. confirmată în multe cazuri şi de jurisprudenţă. de forţă obligatorie. Bogdan Aurescu. forma şi poartă denumirea de rezoluţie . deşi nu identice. în principiu.a. îmbracă. V. aceste acte. formate din reprezentanţii statelor membre. cât şi prin raport cu ordinea juridică internaţională generală. Astfel. validitatea deplinelor puteri ş. simultan. Cea mai mare parte a actelor organizaţiilor internaţionale privesc însă realizarea obiectivelor organizaţiilor şi se adresează statelor membre. care sunt astfel. Prevederi similare privind caracterul obligatoriu al hotărârilor conţin şi statutele unor instituţii financiare. Adrian Năstase. având caracter de recomandări. directivele şi deciziile acestora sunt obligatorii pentru statele membre şi chiar direct pentru unele subiecte 120 din ordinea juridică internă a acestor state . decurgând din calitatea de membru. cit. Florin Coman. De regulă. Aceste acte creează fie drepturi sau obligaţii concrete adresate unora sau altora din statele membre. autoritatea acestor acte este variată. reţine existenţa acestei ordini juridice. 165.__________________________________________ PARTEA II Cap. în general. în baza căruia regulamentele. în virtutea aceleiaşi calităţi. Actele din această categorie sunt. Doctrina. 120 121 Alexandru Bolintineanu. . Articolul 189 al Tratatului privind Comunitatea Europeană instituie un regim juridic particular actelor adoptate de organele comunitare. în organele lor deliberative. ______________________________________________________ 103 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . 25 al Cartei ONU. CONTRIBUŢIA ORGANIZAŢIILOR INTERNAŢIONALE LA DEZVOLTAREA DREPTULUI INTERNAŢIONAL desfăşurare a proceselor decizionale. diferenţierile rezultând din natura şi scopurile fiecărei organizaţii. fie reguli generale de comportament în raporturile dintre statele membre. 121 de regulă. potrivit art. Constituţia Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii ori a Organizaţiei Maritime Internaţionale. ori dintre acestea şi organizaţie. autori şi destinatari ai acestor acte. Din punct de vedere al valorii lor juridice. op. în problemele păcii şi securităţii internaţionale. Ele reprezintă recomandări adresate statelor membre. p. organizaţiile internaţionale îşi realizează obiectivele prin intermediul unor acte lipsite. care sunt libere de a le aplica sau nu. a căror punere în aplicare depinde deci de voinţa acestora de a le da curs. cum sunt multe dintre actele UNCTAD sau ale OIM. ai cărei principali actori sunt statele suverane. poartă chiar denumirea de recomandări. tuturor organizaţiilor internaţionale. distinctă atât prin raport cu ordinea juridică internă a statelor membre. altele doar valoare de recomandări adresate statelor. sunt adoptate prin consens sau vot. În cadrul ONU. Consiliul de Securitate poate adopta rezoluţii obligatorii pentru statele membre. însă. cit. recomandările Adunării Generale şi ale ECOSOC. comune. p. Unele pot avea caracter obligatoriu.

38 al Statutului Curţii Internaţionale de Justiţie.__________________________________________ PARTEA II Cap. de vreme de abţinerea nu reprezintă un vot negativ. privind soluţionarea paşnică a diferendelor îşi pot schimba ulterior acest caracter. pot fi considerate ca fiind obligate să respecte. în principiu lipsite de caracter obligatoriu. Atunci când. tot ca o obligaţie de comportament. în mod sistematic. iar cele care s-au abţinut. Luând în considerare. menţionate expres în art. prin recurgerea la mijloacele de constrângere prevăzute în capitolul VII al Cartei. În plus. de ordin general. se consideră că este ameninţată pacea sau securitatea internaţională. decizii etc. p. În al doilea rând. – aceste acte. se pot 122 reţine în acest sens următoarele aspecte : a) măsurile recomandate de Consiliul de Securitate prin rezoluţiile sale. programe etc. pentru realizarea obiectivelor acesteia şi. V. prin nerespectarea lor. Consiliul poate impune aplicarea măsurilor decise. cu titlu de exemplu. discriminarea rasială. recomandările organelor acesteia. actele organelor deliberative ale acestora sunt denumite hotărâri. nici un stat membru al unei organizaţii nu poate ignora. mergând până la utilizarea. declaraţii. CONTRIBUŢIA ORGANIZAŢIILOR INTERNAŢIONALE LA DEZVOLTAREA DREPTULUI INTERNAŢIONAL În alte organizaţii. conţin norme de comportament adresate ansamblului statelor membre ale ONU. în temeiul consimţământului tacit. în baza consimţământului dat. adoptate sub formă de declaraţii. decizii. b) unele rezoluţii ale Adunării Generale. a forţei armate. soluţionarea paşnică a diferendelor. calitatea de membru al unei organizaţii internaţionale determină o anumită solidaritate între membrii organizaţiei. în anumite condiţii. rezoluţiile respective devin obligatorii.rezoluţii. În afara unor asemenea obligaţii de comportament. rezoluţiile adoptate în cadrul ONU. op. recomandările organelor deliberative ale organizaţiilor internaţionale. cit. statele care votează în favoarea unei anumite rezoluţii adoptate cu majoritatea necesară de voturi. impun obligaţii de comportament. Din acest punct de vedere. drepturile omului. aceste declaraţii ar putea fi considerate ca mijloace auxiliare de determinare a regulilor de drept alături de hotărârile judecătoreşti şi doctrină. 126 ______________________________________________________ 104 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . cooperarea în punerea în aplicare a hotărârilor adoptate în acest scop. indiferent de denumirea pe care o poartă . 122 Raluca Miga Beşteliu. ca o consecinţă. În primul rând. au o valoare juridică intrinsecă. Dar. indiferent de denumirea pe care o poartă. odată adoptate. sau confirmă şi extind principiile generale ale Cartei în diverse domenii. cum sunt declaraţiile privind decolonizarea.

au un caracter novator şi stimulează dezvoltarea unui cadru juridic tot mai bine articulat al cooperării dintre state în aceste domenii. rezoluţii ale Adunării Generale pot dobândi ulterior adoptării un caracter convenţional şi. În acelaşi sens pot fi privite şi rezoluţiile Adunării Generale. CONTRIBUŢIA ORGANIZAŢIILOR INTERNAŢIONALE LA DEZVOLTAREA DREPTULUI INTERNAŢIONAL c) în unele situaţii. pot fi considerate ca reprezentând “etape” sau “acumulări” în procesul de formare a unor norme noi de drept internaţional. verificarea executării de către state a angajamentelor internaţionale asumate în mod formal. în primul rând. din acest punct de vedere. în acest sens. proiecte de tratate internaţionale elaborate în cadrul unor organisme ONU. d) rezoluţiile Adunării Generale prin care se adoptă “Declaraţii” al căror conţinut se particularizează prin prescrierea unor principii sau chiar a unor norme particulare de comportament. se poate aprecia că actele ONU au o anumită valoare normativă şi. o forţă juridică obligatorie. ca şi cele adoptate prin consens sau cu o mare majoritate de voturi. care. dacă părţile cărora li se adresează le acceptă formal şi le materializează în instrumente juridice corespunzătoare. acorduri). În lumina celor înfăţişate. din 13 decembrie 1963. doar pentru statele care au ratificat instrumentele internaţionale în cauză şi numai atunci când aceste state recunosc competenţa în materie a mecanismului care. Concluzia poate fi extinsă la actele organizaţiilor internaţionale. V. Declaraţia Adunării Generale privind regimul spaţiului cosmic. prin domeniile pe care le abordează. Se poate cita. ______________________________________________________ 105 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE .__________________________________________ PARTEA II Cap. potrivit instrumentelor respective (convenţii. se înregistrează şi o creştere a rolului acestora în supravegherea şi controlul punerii în aplicare a normelor astfel elaborate. sau pot contribui la îmbogăţirea conţinutului unor norme existente. prin care se prezintă statelor spre semnare. 3. în general. Controlul devine operaţional. pacte. V. ratificare sau aderare. rezultând din prevederile instrumentelor internaţionale la care au devenit părţi. este împuternicit să exercite controlul. Activităţi de control şi supraveghere a respectării normelor de drept internaţional Odată cu dezvoltarea activităţii normative în cadrul organizaţiilor internaţionale. joacă un rol semnificativ în influenţarea comportamentului statelor. deci. ale cărei principii au fost consacrate şi dezvoltate în tratatul din ianuarie 1967. Obiectivul acestei activităţi este deci. deci are caracter obligatoriu.

din partea guvernelor interesate. conferite prin Cartă Consiliului de Securitate. Pe lângă atribuţiile mai sus menţionate. independent de obligaţiile formale asumate de către state în aceste 123 domenii . în anumite situaţii. ______________________________________________________ 106 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . diferă de la o organizaţie la alta. care le 124 conferă atribuţii în acest sens . a combaterii poluării. p.înregistrări şi soluţionări de plângeri şi. în domeniul menţinerii păcii şi securităţii internaţionale. unele standarde în domeniul drepturilor omului. Sub egida aceluiaşi organ au mai luat fiinţă Comisia privind Condiţia Femeii şi Comitetul Drepturilor Economice. sociale şi culturale. Comisia Drepturilor Omului. limbă sau religie. ca şi cadrul în baza căruia este acceptat şi instituit controlul. de pildă. 127. fără deosebire de rasă. 62-65 din Cartă. Referindu-ne numai la acest ultim aspect. continental sau regional). În general. 97. în intervale regulate. din alte tratate internaţionale. în temeiul art. op. cit. supravegherea şi controlul exercitat de organizaţiile internaţionale se realizează prin promovarea şi punerea în practică a unor norme internaţionale de comportament. s-a înfiinţat în 1946 şi funcţionează sub egida ECOSOC. ca principal organ al acestuia în domeniu. care la rândul său. ele prevăd raportări. Subcomisia de Luptă Împotriva Măsurilor Discriminatorii şi Protecţia Minorităţilor. domeniul activităţii sale şi. din actele lor constitutive şi pe de altă parte. utilizării unor resurse partajabile. ale căror acte constitutive conferă structurilor lor atribuţii privind supravegherea şi controlul punerii în 123 124 Raluca Miga Beşteliu. în 1947. deşi mai puţin evident. anchete ori misiuni informative.__________________________________________ PARTEA II Cap. Dintre actele constitutive ale organizaţiilor internaţionale. Alexandru Bolintineanu. Bogdan Aurescu. Temeiul juridic al activităţilor de supraveghere şi control ale organizaţiilor internaţionale rezultă. reţinem pe acelea care revin Consiliului Economic şi Social în privinţa respectării universale şi efective a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale pentru toţi. ca o consecinţă. menţionăm că pentru asigurarea unei protecţii efective a drepturilor omului. pentru a analiza şi urmări măsurile luate de state pentru asigurarea drepturilor recunoscute în Pactul Internaţional relativ la drepturile economice. Ele depind de o serie de factori. Dintre instituţiile specializate. Sociale şi Culturale. creat de ECOSOC în anul 1985. ca şi limitele acestora. care nu prevedea un mecanism propriu de monitorizare. printre care compoziţia organizaţiei (dacă are caracter universal. sex. a înfiinţat. op. cit. pe de o parte. Diferite sunt şi procedurile de control. aspectele care urmează a fi supuse controlului. Sistemele de control. CONTRIBUŢIA ORGANIZAŢIILOR INTERNAŢIONALE LA DEZVOLTAREA DREPTULUI INTERNAŢIONAL În al doilea rând. V. de largă generalitate. Adrian Năstase. Carta ONU stă la baza unora dintre cele mai evidente mecanisme de supraveghere şi control.

ori din oficiu. a obligaţiilor asumate prin actele organizaţiei. Ele sunt comunicate tuturor ţărilor membre. aşa cum reiese din prevederile art. Obiectivul principal al acestei organizaţii constă în formularea de norme internaţionale privind raporturile de muncă şi urmărirea aplicării efective a convenţiilor intervenite între state. CONTRIBUŢIA ORGANIZAŢIILOR INTERNAŢIONALE LA DEZVOLTAREA DREPTULUI INTERNAŢIONAL aplicare. se adoptă cu majoritate de două treimi. Recomandările OIM. 125 b) proceduri bazate pe examinarea reclamaţiilor (plângerilor) . recomandările privesc acţiuni pentru care. Rapoartele sunt analizate în instanţele OIM (Comitete de experţi) şi. a) proceduri bazate pe examinarea rapoartelor. se numeşte o comisie de anchetă independentă. exprimă. care nu a reuşit să asigure respectarea efectivă a vreuneia din convenţiile la care este parte. statul reclamat poate face recurs la Curtea Internaţională de Justiţie. la un moment dat. organizaţiile patronale sau cele sindicale. au loc discuţii directe între reprezentanţi ai guvernelor interesate şi ai Directorului General al OIM. p. 19 al Constituţiei OIM. În unele cazuri. ca şi convenţiile. cel mai avansat sistem de control internaţional aparţine OIM. V. Consiliul OIM solicită observaţiile statului reclamat şi în cazul în care acestea sunt socotite nesatisfăcătoare. ______________________________________________________ 107 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . nu este posibilă adoptarea imediată a unei convenţii. în cazul unor divergenţe. adoptate în alte organizaţii internaţionale. op. asupra măsurilor întreprinse pe plan naţional pentru punerea în aplicare a convenţiilor la care au devenit parte. însoţite de o documentaţie pertinentă. care sunt obligate să întocmească periodic (anual sau o dată la doi ani. din punct de vedere al efectului juridic. Împotriva concluziilor şi recomandărilor acesteia. Primul tip de proceduri priveşte în primul rând state care au ratificat convenţiile adoptate în cadrul OIM. al căror număr. Plângerile în materie de libertate sindicală pot fi îndreptate şi împotriva statelor care n-au 125 Marţian Niciu. un grad mai înalt de angajare în comparaţie cu efectul hotărârilor purtând aceeaşi denumire. Termenul de recomandare. Activitatea de supraveghere şi control exercitată de OIM se realizează prin utilizarea a două tipuri de proceduri. În afara statelor membre. de către Consiliul de Administraţie al OIM. în scopul de a li se da urmare sub forma unor reglementări naţionale. 69. cit.__________________________________________ PARTEA II Cap. ca şi în recomandările adoptate în cadrul OIM în acest domeniu. pot prezenta reclamaţii împotriva oricărui stat membru. Plângerile pot fi declanşate de un stat împotriva altui stat. în cazul în care ambele au ratificat convenţia ce se pretinde că nu a fost respectată. după caz) rapoarte. de către statele membre. Procedura reclamaţiilor intervine în situaţiile de încălcare a convenţiilor. cumulat se ridică la peste trei sute.

Comitetul pentru eliminarea discriminării rasiale. din 1960). 126 127 Raluca Miga Beşteliu. nu pot lua decizii obligatorii pentru statele părţi. rezultând din alte tratate internaţionale decât actele lor constitutive. actul constitutiv – Convenţia UNESCO – prevede obligaţia de ordin general ca statele să prezinte rapoarte asupra îndeplinirii documentelor internaţionale adoptate de această organizaţie. Este vorba despre. op. În cadrul UNESCO. 17 al Convenţiei împotriva torturii şi altor pedepse sau tratamente crude. O trăsătură particulară o întâlnim în activitatea de control exercitată la AIEA. din 1954. cit. care a luat fiinţă în 1987 în baza art.__________________________________________ PARTEA II Cap. ori FAO. instrument complex care. şi Comitetul împotriva torturii. Convenţia şi recomandările privind lupta împotriva discriminării în domeniul învăţământului. p. iar procedurile folosite se încadrează în 127 schemele clasice în cadrul ONU . 127. 28 al Pactului privind drepturile civile şi politice. creat în baza art. constituit în aplicarea art. CONTRIBUŢIA ORGANIZAŢIILOR INTERNAŢIONALE LA DEZVOLTAREA DREPTULUI INTERNAŢIONAL ratificat convenţiile privind libertatea sindicală pentru că principiul libertăţii sindicale este consacrat în textele constitutive ale OIM. creat în baza art. aceste organe nu au atribuţii de tip jurisdicţional. 130 ______________________________________________________ 108 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . În general. sunt create mecanisme proprii de urmărire a aplicării acestora: comisar general neutru. Raluca Miga Beşteliu. Activităţi de supraveghere şi control desfăşoară şi OMS. 8 al Convenţiei Internaţionale privind eliminarea tuturor formelor de discriminare faţă de femei. 22 al Convenţiei Internaţionale din 1979. p. poate da naştere la obligaţii). în legătură cu “garanţiile” oferite Agenţiei. ori comitet privind convenţiile şi recomandările. V. inumane sau degradante. pentru normele alimentare cu caracter tehnic (ca de exemplu Codex-ul alimentar. care se realizează prin acorduri separate intervenite între 126 acestea şi statele membre . în anumite situaţii. op. Comitetul pentru drepturile omului. În cazul anumitor convenţii (de exemplu Convenţia pentru protecţia bunurilor culturale în caz de conflict armat. menţionăm organele create şi acţionând sub egida Adunării Generale ONU şi ECOSOC pentru punerea în aplicare a convenţiilor pertinente adoptate în această materie în cadrul ONU. cit. În legătură cu activităţile de supraveghere şi control al organizaţiilor internaţionale. cu acelaşi titlu. pentru convenţiile sau regulamentele adoptate (cum ar fi Regulamentul Sanitar Internaţional).

.G. Activitatea de control exercitată de AIEA este garantată de: a) apartenenţa Agenţiei la sistemul instituţionalizat al ONU.U. b) Comisia pentru Condiţia Femeii. V. Care dintre organizaţiile enumerate mai jos adoptă documente internaţionale cu forţa juridică obligatorie: a) Organizaţia Meteorologică Mondială. c) Comisia Drepturilor Omului.G. c) Organizaţia Mondială a Proprietăţii Intelectuale. R–b ______________________________________________________ 109 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . R-c 5. ECOSOC dispune pentru controlul respectării drepturilor minorităţilor de următorul organism: a) Comitetul Drepturilor Economice. R–b 3. c) Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie.__________________________________________ PARTEA II Cap. poate obţine forţă juridică obligatorie pentru membrii societăţii internaţionale: a) prin semnarea ei de către toţi membrii A. Cultură şi Ştiinţă. R–a 4. dacă sunt formulate de: a) Organizaţia Mondială a Sănătăţii. Codurile de conduită obligă juridic statele.N. b) Organizaţia Internaţională a Muncii. b) prin invocarea ei în cadrul unei proceduri judiciare. R–c 2. b) acordurile separate încheiate cu statele membre ONU c) prin prevederile Dreptului tratatelor. Culturale şi Sociale. Indicaţi modalitatea prin care o declaraţie a A. b) Uniunea Poştală Universală. /O. c) prin înserarea ei integrală într-un tratat ulterior. CONTRIBUŢIA ORGANIZAŢIILOR INTERNAŢIONALE LA DEZVOLTAREA DREPTULUI INTERNAŢIONAL TEST DE AUTOEVALUARE 1.

ALBU A.ARAT 0. DUCULESCU V. 2004. Dicţionar de istorie a secolului XX.. Univers Juridic. Institutul European. ALL EsentiALL. GEAMANU Gr.. Bucureşti. SCRIPTA. Saeculum. AURESCU B. Bucureşti. Bucureşti. MARCU V. NĂSTASE Ad. ed. Bucureşti. 2001. ed. BOLINTINEANU AL. 2002. SERVOSAT.Tratat de drept internaţional. ed. IVERNEL M. Bucureşti.Societatea anarhică. ECOBESCU N.D.Politica.~ Drept internaţional public. DIACONU N. 1993.S. Bucureşti. ed. Bucureşti.. Bucureşti. 1973..Drept internaţional public. . Casa Europeană. BOLINTINEANU AL. ŞTEFĂNESCU GOANGA Z. 1993. Lumina Lex. DUCULESCU V. 1996. 1982. ed. ILIESCU Ad. MIHAILA M. Bucureşti.Prelegeri de drept internaţional public si privat. IONESCU M. ALL BECK. 2001. Bucureşti. 1998. ed. Bucureşti. ALL. CIOBANU E. ed. Londra. Militară. FUEREA Aug. 1997. Bucureşti 1992. ed.. 1997. ANGHEL I.M.După hegemonie..Conflictele armate şi căile soluţionării lor. MACAROVSCHI . . Arad. ed. ALL. Ştiinţa. COMAN Fl.. PAUN M.. BEŞTELIU MIGA R. Cultura Naţională. 1924. ed. . Hyperion..Culegere de documente de drept internaţional public. ARAT GH.Elemente de drept internaţional public şi privat. . BULL H. . . ALL BECK.. Bucureşti. Chişinău.Cooperarea economica şi tehnico-ştiinţifică.Introducere în dreptul internaţional public. 2000. ed. Bucureşti.Drept Internaţional contemporan. Bucureşti. ______________________________________________________ 110 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . GUZZINI Ştefan . LOTH W. .. . . . 1997. 1997. Lumina Lex. PURDA N.Monitorul Oficial. GARIGUES I. Galati. 2000. . 2003. Floarea Darurilor. P. ARISTOTEL . ALL BECK.2005. ed.Drept internaţional public. . ed. Bucureşti.__________________________________________________ BIBLIOGRAFIE CONŢINUT APOSTU I. Collier MacMillan.COŞUG O.Împărţirea lumii. 2000.Realism si relaţii internaţionale. International Politics and Foreign Policy. ed. NĂSTASE Ad. POPESCU M.. . 1967. ed. NICIU M.Diplomaţia secretă. ed. ed.Introducere in politologie. Politică.Organizaţii internaţionale interguvernamentale. Bucureşti. . 1981... . Drept internaţional contemporan. ed. ed. Didactica si pedagogică. NICIU M. CLOŞCA I. ed.1999. .Dicţionar explicativ al limbii romane. . . ALMA. ed. Bucureşti. BEŞTELIU MIGA R. CAROL A. . ed.Drept internaţional public. ed . Bucureşti. ed. 2000. ed.The Long Road to Theory. HOFFMAN H. Sylvi. Bucureşti. Bucureşti.Manualul Uniunii Europene.E..

– Istoria doctrinelor politice. 1992. COSCODARU .. ______________________________________________________ 111 ORGANIZAŢII ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE . 2002. Bucureşti.. Bucureşti. ed. VOICULESCU M.PAUL V. SCAUNAS St. ALL BECK. Bucureşti. Ştiinţelor sociale si politice. Hyperion XX. ed.Drept internaţional public. 2003. Centrele de putere ale lumii. ed. .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful