Evanghelia lui Petru

EVANGHELIA LUI PETRU
I 1. Şi pentru că nici unul dintre iudei n-a vrut să-şi spele mâinile ­ nici Irod, nici judecătorii - Pilat s-a ridicat în picioare. 2. Atunci regele Irod a poruncit să-l ia pe Domnul zicându-le: "Faceţi totul precum v-am zis!". II 3. Acolo se afla şi Iosif din Arimateea, prietenul lui Pilat şi al Domnului. Ştiind el că au de gând să-l răstignească, s-a dus la Pilat şi a cerut trupul Domnului, ca să-l îngroape. 4. Pilat a trimis la Irod să-i ceară trupul. 5. Şi Irod i-a zis: "Frate Pilat, dacă nu l-ar fi cerut nimeni, noi înşine l-am fi îngropat, căci se apropie ziua sabatului şi în Lege stă scris că soarele nu trebuie să apună peste vreun cadavru". Aşadar l-au încredinţat poporului iudeilor cu o zi înainte de sărbătoarea azimilor. III 6. Iar aceştia, luând pe Domnul, îl tot înghionteau în fugă şi ziceau: "Să-l schingiuim pe Fiul lui Dumnezeu, căci toată puterea lui este acum în mâinile noastre!". 7. După aceea l-au îmbrăcat în purpură şi l-au aşezat pe scaunul judecătorului zicându-i: "Să judeci cu dreptate, Rege al Israelului!". 8. Cineva a luat o cunună de spini şi a pus-o pe capul Domnului. 9. Şi unii care se aflau acolo îl scuipau în ochi, alţii îl loveau peste faţă, iar alţii îl tot împungeau cu o trestie rănindu-i trupul. Câţiva îl biciuiau zicând: "Asta-i cinstirea ce i se cuvine Fiului lui Dumnezeu!". IV 10. Apoi au luat doi răufăcători şi i-au crucificat de-o parte şi de alta a Domnului. Iar Domnul tăcea, ca şi cum n-ar fi simţit nici o durere. 11. Şi ridicând crucea în picioare au scris pe ea: "Acesta este regele Israelului!". 12. I-au pus veşmintele în faţa crucii, apoi le-au luat unul câte unul şi le-au tras la sorţi. 13. Dar unul dintre cei doi răufăcători a strigat la ei certându-i: "Noi suferim chinurile morţii pentru relele pe care le-am făcut; cu ce v-a greşit însă Mântuitorul oamenilor?". 14. Atunci au prins şi mai cumplită ură pe El şi au poruncit să nu i se zdrobească picioarele, ca să moară în chinuri. V 15. Era în miezul zilei când întunericul a cuprins Iudeea. Atunci s-a stârnit o mare zarvă şi toţi se temeau să nu apună soarele, căci Iisus trăia încă. Doar în Lege stă scris că soarele nu trebuie să apună peste un cadavru. 1

dându-şi seama ce rău şi-au făcut singuri. Şi după ce le-au amestecat i-au dat să bea. Acesta văzuse tot binele pe care l-a făcut Iisus. 26. Atunci catapeteasma Templului s-a rupt în două. bătrânii s-au dus în grabă la Pilat şi l-au rugat: 30. VI 21. În ziua sabatului. 28. puterea mea. După aceea am ţinut post. s-a auzit un glas puternic în cer. cu toată durerea din inima noastră. Eu sufeream laolaltă cu ai mei. au început să se lovească cu pumnii în piept şi să se tânguie: "Vai de păcatele noastre. fariseii şi bătrânii căci auziseră că poporul murmură şi se loveşte cu pumnii în piept zicând: "Dacă la moartea lui s-au întâmplat atâtea minuni. ca să păzească groapa. Căci eram căutaţi ca răufăcători şi ca unii care vroiau să dea foc Templului. În noaptea de dinaintea duminicii. 19. VIII 27. Înspăimântaţi. "Dă-ne câţiva soldaţi care să păzească mormântul aceluia. 2 . Iar pământul s-a cutremurat şi spaimă mare s-a făcut. 20.Evanghelia lui Petru 16. Şi Domnul a strigat: "Puterea mea. acum m-ai părăsit!". Toţi cei de acolo. Doctorii şi bătrânii iudeilor i-au însoţit. să ştiţi că e un mare sfânt". dis-de-dimineaţă. bătrânii şi preoţii. ca să-l îngroape. Luând pe Domnul l-a spălat. Atunci unul dintre ei a zis: "Daţi-i să bea fiere cu oţet!". Când a ieşit soarele au văzut că era ceasul al nouălea. l-a înfăşurat într-o pânză de in şi l-a astrucat în propriul lui mormânt cunoscut sub numele de Grădina lui Iosif". 33. 22. 29. IX 34. pe când soldaţii făceau de strajă câte doi. se apropie judecata şi sfârşitul Ierusalimului!". Iudeii s-au bucurat foarte tare şi au dat trupul lui Iosif din Arimateea. Atunci s-au adunat doctorii. dar ne ţineam ascunşi. 24. 23. Zicând acestea a fost ridicat la cer. 18. împreună cu centurionul şi soldaţii. Atunci iudeii. iată. 32. au răsturnat o piatră uriaşă peste intrarea mormântului. pentru ca nu cumva ucenicii lui să vină şi să-i fure trupul iar poporul să creadă că el a înviat din morţi şi să se răzbune pe noi". După aceea au smuls cuiele din palmele Domnului şi i-au aşezat trupul pe pământ. VII 25. Pilat l-a trimis pe centurionul Petronius împreună cu mai mulţi soldaţi. Apoi au lipit pe ea şapte peceţi şi încropindu-şi un adăpost au rămas de strajă. o mulţime de oameni din Ierusalim şi din împrejurimi a venit să vadă mormântul pecetluit. 31. Au săvârşit de toate şi s-au umplut până peste cap de păcate. Mulţi umblau cu făclii aprinse crezând că s-a făcut noapte. 35. ne-am aşezat şi am jelit toată ziua şi toată noaptea până la sabat. 17.

de data aceasta trei bărbaţi ieşind din mormânt . 44. Văzând soldaţii una ca asta s-au dus şi i-au trezit pe centurion şi pe bătrâni. iată că din nou se deschid cerurile şi un om coboară şi intră în mormânt. Şi au auzit un glas de sus zicând: "Ai dus vestea celor adormiţi?". 42. pentru ca noi. şi asta numai de frica iudeilor 51. măcar să punem la intrare tot ce-am adus întru pomenirea lui şi să bocim lovindu-ne cu pumnii în piept pân-o trebui să ne întoarcem la casele noastre". să putem sta lângă el şi împlini cele de cuviinţă? 54. "căci. cei doi tineri au intrat în el. au alergat în toiul nopţii la Pilat şi i-au povestit tot ce văzuseră. "Am dus-o". descoperindu-se mormântul. 41. Dar se temeau ca nu cumva să le vadă iudeii şi ziceau: "Dacă n-am putut plânge şi jeli în ziua când l-au răstignit.doi dintre ei sprijinindu-l pe al treilea . 45. 47. ucenica Domnului ­ care nu făcuse la mormântul Domnului cele ce făceau de obicei femeile în amintirea morţilor dragi. 48. 39. XII 50. când iarăşi se arată. Şi răspunzându-le Pilat a zis: "Eu nu m-am pătat cu sângele Fiului lui Dumnezeu. a luat cu ea câteva prietene şi s-a dus la locul unde a fost aşezat trupul lui Iisus. Şi pe când discutau ei. însoţindu-i. Dacă nu vom reuşi s-o urnim din loc. 46. XI 43. 49. Şi piatra care fusese aşezată la intrare s-a dat singură la o parte. Iar la sfârşit au zis cu glas cutremurat: "Într-adevăr era Fiu al lui Dumnezeu". ziceau ei. Atunci toţi cei de faţă au început să se sfătuiască între ei dacă să meargă să-l înştiinţeze pe Pilat. Îndată cei din preajma centurionului au părăsit mormântul pe care-l păzeau. Tocmai le povesteau ce văzuseră. măcar s-o facem acum. atunci. După aceea s-au apropiat cu toţii şi l-au rugat stăruitor să poruncească centurionului şi soldaţilor să nu vorbească despre ce-au văzut. X 38. 37. 53. XIII 3 . 40. Voi singuri aţi hotărât aşa". Căci uriaşă mai era piatra aceea şi ne temem să nu ne vadă careva. 52. a venit răspunsul dinspre cruce. Cine însă ne va da la o parte piatra de pe gura mormântului.Evanghelia lui Petru 36. Iar Pilat a poruncit centurionului şi soldaţilor să nu vorbească. iar capetele primilor doi ajungeau până la cer în timp ce capul Aceluia pe care-l ţineau de mâini trecea dincolo de ceruri. la mormânt. În zorii zilei de duminică Maria Magdalena. mai degrabă să avem de ispăşit un păcat mare în faţa lui Dumnezeu decât să cădem în mâinile iudeilor şi să fim omorâţi cu pietre". o cruce.şi-n urmă. intrând. iar doi bărbaţi strălucitori ca soarele au coborât din ele şi s-au apropiat de mormânt. Şi au văzut cerurile deschizându-se.

îmbrăcat într-un veşmânt strălucitor. Noi. care le-a zis: 56. Iar eu. Şi când au sosit au găsit mormântul deschis. Sosi şi ultima zi a azimilor. Ne-am întors acasă zdrobiţi de cele întâmplate. Simon Petru. Căci a înviat şi s-a întors acolo de unde a fost trimis". (continuarea s-a pierdut) (Vezi şi alte Evanghelii apocrife: http://www. 60. cei doisprezece ucenici ai Domnului. aplecaţi-vă şi vedeţi că nu mai este pe locul unde a fost întins. Atunci femeile au fugit înspăimântate.) 4 . 57. căci sărbătoarea era pe sfârşite..com/people/documents/236910billydea . şi fratele meu. 59. am luat năvoadele şi ne-am îndreptat spre mare.scribd. cel pe care Domnul.r.Evanghelia lui Petru 55. n. Andrei. XIV 58.. Iar dacă nu credeţi. plângeam şi eram trişti. fiul lui Alfeu. Cu noi se afla şi Levi. S-au apropiat şi privind cu luareaminte înăuntru au văzut în mijlocul mormântului un tânăr minunat la înfăţişare. "De ce-aţi venit? Pe cine căutaţi? Pe Cel care-a fost răstignit? A înviat şi s-a dus. Mulţi începură să se întoarcă la casele lor.