P. 1
51615372-Psihologia-multimilor

51615372-Psihologia-multimilor

|Views: 5|Likes:
Published by mary

More info:

Published by: mary on Jan 11, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

01/11/2013

pdf

text

original

Tradiţiile reprezintă ideile, trebuinţele, sentimentele trecutului. Sunt sinteza

copleşitoare a rasei.

Biologia se scrie altfel după achiziţiile din embriologie care au arătat imensă influenţă a
trecutului în evoluţia fiinţelor, şi tot aşa va fi transfigurata şi istoria când se va acorda
importanţă cuvenită tradiţiei. Mulţi oameni de stat împărtăşesc încă ideile teoreticienilor din
secolul al XVIII – lea care credeau că o societate poate să se rupă complet de trecut şi să fie
refăcută, “bucată cu bucată”, prin luminile raţiunii.
Un popor este un organism creat de trecut, şi, că orice organism, nu se poate modifica
decât prin lente acumulări ereditare. Tradiţiile sunt adevăratele faruri ale popoarelor şi, după
cum am repetat de multe ori, ele nu se modifica lesne decât în formele exterioare. Fără
tradiţii, adică fără “sufletul naţional”, nici o civilizaţie nu este posibilă. De când există, omul a
fost preocupat, pe de o parte să-şi creeze o reţea de tradiţii, iar pe de alta, să distrugă aceste
tradiţii când efectele lor benefice s-au tocit. Fără tradiţii stabile – absenţa civilizaţiilor; fără
eliminarea lor lentă – absenţa progresului! Dificultatea constă în aflarea unui echilibru între
stabilitate şi variabilitate – dificultate imensă. Când un popor se ataşează prea tare de
obiceiuri, timp de mai multe generaţii, nu mai poate să evolueze şi devine, aidoma Chinei,
incapabil de perfecţionări. În aceste cazuri, chiar şi revoluţiile violente rămân neputincioase,
deoarece fragmentele dispersate fie că se sudează la loc, şi atunci, intact, trecutul se întronează,
fie că dau naştere la anarhie şi, de aici, la decadenţă. Astfel, sarcina de căpătâi a unui popor
este de a-şi păstra instituţiile trecutului, modificându-le treptat. Grea sarcină! Aproape singurii
care au realizat-o au fost, în vechime, romanii şi, în timpurile moderne, englezii.
Elementul cel mai înverşunat, conservator şi susţinător al ideilor tradiţionale, care se
opune cu obstinaţie schimbării îl reprezintă masele, mai precis acele categorii de mulţimi care
formează castele. Am insistat deja asupra acestui spirit de conservatorism, arătând ca bună
parte dintre revolte nu conduc decât la schimbări “in termeni”. La sfârşitul secolului al XVIII-
lea, după distrugerea bisericilor, expulzarea sau ghilotinarea preoţilor, persecuţia generală în
sânul cultului catolic, s-ar fi putut crede că vechile idei religioase şi-au pierdut puterea. Cu
toate acestea, după numai câţiva ani se reclamă din toate părţile restabilirea cultului abolitx
.

Iată cel mai ilustrativ exemplu care arata puterea tradiţiilor în sufletul celor mulţi. Nu templele
adăpostesc cei mai înfricoşători idoli, nici palatele pe cei mai despotici tirani. Ele pot fi uşor
dărâmate. Stăpânii nevăzuţi care domnesc în sufletele noastre scapă însă oricărui efort şi nu
cedează decât lentei uzuri a secolelor.

PDF created with pdfFactory trial version www.pdffactory.com

Page 33 of 80

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->