P. 1
protectia anticoroziva

protectia anticoroziva

|Views: 333|Likes:
Published by Tase Andreea

More info:

Published by: Tase Andreea on Jan 11, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOCX, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/26/2015

pdf

text

original

PROTECTIE ANTICOROZIVA

1. Generalitati
Prin coroziune se intelege fenomenul complex de distrugere a materialelor, datorita reactiilor chimice sau electrochimice cu diferite substante prezente in mediul inconjurator. Atacul chimic direct este posibil la toate materialele folosite, in timp ce atacul electrochimic este posibil numai la metale, deoarece numai ele poseda electroni liberi. Materialele sintetice nu poseda aceasta structura, ele fiind degradabile numai prin atac chimic. Sub acest aspect se defineste : Coroziunea chimica se caracterizata prin aceea ca in timpul reactiei dintre un material si mediul coroziv nu apare un transport de sarcini electrice. Coroziunea electrochimica se caracterizata prin aceea ca in timpul reactiei cu mediul coroziv apare un transport de sarcini electrice. Ca efect al coroziunii se pierd permanent din economia mondiala cantitati importante de materiale. De exemplu, din productia mondiala de otel din ultimii 50 de ani, aproximativ 20 miliarde de tone, se apreciaza ca circa 44% s-au pierdut datorita coroziunii. Aceasta justifica pe deplin necesitatea luarii de masuri de protectie a metalelor impotriva agentilor corozivi si de aprofundare a studierii fenomenelor coroziunii.

2. Metode de protectie anticoroziva a metalelor

Metodele de protectie anticoroziva se impart in :
    2.1 2.2 2.3 2.4 Metode de prevenire a coroziunii. Utilizarea metalelor si aliajelor rezistente la coroziune. Metoda de actionare asupra mediului coroziv Metode de acoperire a suprafetelor metalice.

Metode de acoperire a suprafetelor metalice Protectia prin invelisuri anticorozive se realizeaza prin acoperirea metalului cu un strat subtire de material protector. iar din cea de a doua depunerile de straturi succesive din mai multe metale. Stratul protector trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii : sa fie compact si aderent. . Stratul protector poate fi metalic sau nemetalic.4.indepartarea gazelor (O2. combinate in asa .utilizarea inhibitorilor sau a pasivitorilor care micsoreaza sau reduc viteza de coroziune. interesandu-ne numai protectia anticoroziva. 2. Depunerile metalice se executa in doua variante : 1) Fara a tine cont de aspectul depunerii. etc. care in timpul coroziunii initiale se acopera cu o pelicula pasivizata sau se utilizeaza oteluri anticorozive cu Ni. deoarece adanciturile favorizeaza si accelereaza coroziunea. prelucrarea ingrijita a suprafetelor metalice. sa aiba grosime uniforma.1 Metode de prevenire a coroziunii Coroziunea poate fi prevenita prin: alegerea corecta a materialelor utilizate in constructia de masini/utilaje.protectia catodica (electroapararea) care consta in placarea suprafetei de protejat cu anozi metalici auxiliari. Straturile protectoare nemetalice pot fi organice sau anorganice folosind : lacuri. evitarea punerii in contact a unui metal cu altul mai electronegativ decat el. 2) Lunand in considerare si aspectul exterior. adica reglarea lui la o valoare convenabila pentru metalul protejat. .2 Utilizarea metalelor si aliajelor rezistente la coroziune Intrucat metalele si aliajele rezistente la coroziune sunt rare si scumpe. eloxarea. cadmierea. Metoda de actionare asupra mediului coroziv Uneori se poate actiona asupra mediului prin : .modificarea ph-ului. in practica se utilizeaza metale si aliaje autoprotectoare. pulverizare. sa fie suficient de elastic si plastic. Cr. Din prima grupa fac parte zincarea. CO2) care maresc viteza de coroziune. .3. care se corodeaza in locul metalului protejat. Depunerile metalice se realizeaza pe cale galvanica sau termica prin imersie. placare. cuprarea. 2. emailuri sau folii de masa plastica. 2.2. vopsele.

cu concentraţie mare. Fierul are o coroziune acceptabilă în acid fluorhidric (HFl).05 mm/an (fapt explicat de fenomenul de pasivare). În medii puternic alcaline fierul se corodează sub formă de feriţi iar în medii slab alcaline nu este atacat. aderenta. În acid sulfuric (H2SO4) diluat viteza de coroziune este aceeaşi cu cea din HCl. de temperatură. în timp ce în soluţii mai diluate coroziunea este mai intensă. atingând un maxim la 45% HCl. uniformitate. În general peliculele protectoare de pe fier sunt formate din oxizi şi hidroxizi de fier iar stabilitatea lor depinde de pH-ul soluţiei. Rezistenţa anticorosivă a fierului în soluţii de săruri.fel incat ultimul strat sa fie cel mai electronegativ si mai ieftin Cu+Ni. viteza este de 0. Sărurile de amoniu au o acţiune corozivă foarte puternică asupra fierului şi oţelului la temperaturi ridicate. Rezistenta anticoroziva creste cu grosimea stratului depus care este conditionata de lipsa de porozitate. de natura ionilor. Pentru a asigura aceste conditii suprafetele se curata de oxizi (decapare) si se confera o anumita rugozitate suprafetei pentru a obtine o buna aderenta a primului strat depus.1 Rezistenţa anticorozivă a fierului Fierul are caracter electronegativ moderat şi de aceea are tendinţa de a trece în soluţie în contact cu mediile acide şi neutre sub formă de ioni Fe2+. viteza de coroziune este de 50 mm/an. Rezistenţa anticorozivă a fierului în soluţii de acizi Viteza de coroziune a fierului în acid clorhidric (HCl) creşte logaritmic cu concentraţia acidului.Rezistenţa anticorozivă a metalelor şi aliajelor 3. . Grosimea depunerii variaza de la 3 μm la 60 μm. Depunerile nemetalice sau acoperirile cu materiale peliculogene se fac in scopul protectiei anticorozive. iar la concentraţii de peste 65%. În soluţii de cloruri alcaline aerate viteza de coroziune creşte odată cu concentraţia soluţiei până la o anumită valoare după care scade. de prezenţa gazelor dizolvate. Aceste depuneri se realizeaza prin pulverizare simpla sau in camp electrostatic. după care scade pentru ca la o concentraţie de 65% .125 – 0. peste 65%. 3. Cu+Ni+Cr. În acid azotic (HNO3) cu concentraţia de 32%. Fierul şi oţelul rezistă bine la amestecuri concentrate de H2SO4 şi HNO3 (acizi oxidanţi).100% HCl să apară fenomenul de pasivare. de viteza de curgere a soluţiei etc.

Aerarea. temperaturile înalte.1.2. de natura atmosferei. . Cr. suferind o coroziune localizată. Procesul constă în dizolvarea feritei  ( F ) din structura aliajului. . deoarece în apele dure este posibilă precipitarea unui strat protector de CaCO 3. Ni. În atmosferă uscată viteza de coroziune este foarte mică iar în atmosferă umedă de tip marin şi industrial. Coroziunea fierului în sol Aceasta depinde de compoziţia chimică a solului. 3. Soluţiile de 5% hidroxid de sodiu (NaOH) la temperaturi înalte sunt puternic corozive. 3. În solurile salinizate. Ca urmare apare o structură poroasă urmată de scăderea densităţii şi proprietăţile mecanice. prezenţa dioxidului de carbon şi a clorurilor în alcalii. de gradul de aerare. Cementita şi carbonul-grafit pot să accelereze coroziunea deoarece au un potenţial mai electropozitiv decât matricea metalică. După modul în care se prezintă.2 Rezistenţa anticorozivă a fontelor Rezistenţa anticorosivă a fontelor obişnuite (nealiate). de compoziţia mineralogică şi de umiditate. Coroziunea fierului în diferite medii corozive Coroziunea fierului în ape naturale Coroziunea fierului este mai accentuată în apele moi decât în cele dure. viteza de coroziune este apreciabilă. şi de compoziţia chimică a fierului. formate din matricea metalică şi cementită (Fe3C). creşte apreciabil viteza de coroziune. în timp ce grafitul rămâne intact. În apa de mare viteza de coroziune a fierului este de 25mg/dm3 zi şi deseori se întâlnesc forme de coroziune localizată. Rezistenţa la coroziune a fontelor este îmbunătăţită prin aliere cu: Si. Fontele nealiate conţin pe lângă carbon şi elemente însoţitoare: Si. formate din matricea metalică şi carbon sub formă de grafit. P. La temperatura camerei fierul are o rezistenţă anticorosivă bună în soluţii de hidroxizi alcalini.Rezistenţa anticorosivă a fierului în soluţii alcaline.Fonte albe. Mn.Fonte cenuşii. Cu. S. bine aerate. fontele se împart în : . Coroziunea fierului în gaze Fierul rezistă în clor uscat până la 200 oC. În solurile uscate coroziunea este mai redusă. însă nu rezistă în clor umed. fierul se corodează uşor. concentraţiile foarte mari. Coroziunea atmosferică a fierului depinde de tipul de contact al umezelii cu fierul. umede. în soluţii diluate de acizi sau în soluri ce conţin sulfaţi. Fontele cenuşii se pot coroda când sunt scufundate în apă sărată.

Fontele aliate cu 14% Si nu sunt stabile în acid clorhidric (HCl) şi se impune creşterea procentului de siliciu şi alierea cu molibden. Al. sunt stabile la acţiunea corosivă a acizilor oleic. Fontele cu 14. Fonte aliate cu crom Cromul este element alfagen.5% Si prezintă o mare rezistenţă la coroziune în acid sulfuric 30% adus la punctul de fierbere. (peste 3%). Fontele silicioase sunt rezistente la acţiunea acizilor organici de orice concentraţie şi de orice temperatură. şi la acid azotic de concentraţie 70%. Mo. Fontele cu 20 – 35% crom sunt foarte stabile la acţiunea acizilor oxidanţi. stearic. Sunt foarte stabile la acid sulfuros până la 80 oC. însă formează uşor carburi.fontele ce-şi păstrează proprietăţile de rezistenţă la temperaturi înalte Fontele aliate au la bază fonte cenuşi aliate cu siliciu. Când procentul de nichel este mai mare de 18% . acetic. însă sunt puţin rezistente la alcalii. La un conţinut de 16. Fontele silicioase nu rezistă la acţiunea acidului fluorhidric (HFl) şi a acidului sulfuros (H2SO3). astfel ele rezistă la HNO3 de toate concentraţiile la 20oC. Fontele rezistente la temperaturi înalte trebuie să fie insensibile la fenomenul de . fontele rezistă la acţiunea acidului azotic (HNO3) şi a acidului sulfuric (H2SO4) de orice concentraţie aduse la temperatura de fierbere. Ni.Rezistenţa anticorosivă a fontelor aliate În această categorie se deosebesc: a) Fonte rezistente la atacul chimic b) Fonte rezistente la temperaturi înalte a) Fonte rezistente la atacul chimic : Fonte aliate cu siliciu. în HNO3 rezistă mai puţin şi au aceeaşi comportare ca fontele nealiate. Fontele cu nichel rezistă la HCl şi HNO3 la 20oC. produse în diverse sortimente în funcţie de proprietăţile urmărite.fonte ce se oxidează greu la temperaturi înalte şi la fenomenul de creştere . Fonte aliate cu nichel Nichelul este un element gamagen întrucât tinde să crească proporţia de austenită în detrimentul feritei .5% Si. Siliciul este un element alfagen (ridică procentul de F din matricea metalică ) şi un element grafitizant (anitperlitizant). De asemenea rezistă bine la acţiunea apelor acide şi a apei de mare. Fontele aliate cu nichel sunt aliaje cu structură austenitică la 20 oC. Fontele austenitice cu nichel şi cupru sunt stabile la acţiunea acizilor oxidanţi medii. b) Fonte rezistente la temperaturi înalte (Fonte refractare): Se împart în : . la temperaturi înalte. la care se mai adaugă Cr. astfel încât ferita apare ca o ferită aliată cu crom. fiind comparabile din acest punct de vedere cu fontele silicioase. Fontele cu crom rezistă în acid fosforic 80% încălzit la temperatura de fierbere. fontele aproape că nu sunt atacate de hidroxizii alcalini.

Si. Mo. Fontele austenitice cu 18 % Ni şi 7 %Cu. se asigură reducerea vitezei de creştere. să reziste la şoc mecanic şi să se deformeze puţin la temperaturi înalte. . Concluzii Coroziunea este un proces de distrugere a materialelor metalice sub acţiunea chimică sau electrochimică a mediului înconjurător sau a substanţelor cu care acestea vin în contact. Procesele chimice şi electrochimice se desfăşoară la interfaţa metal-mediu agresiv. Si. mai bună decât celelalte fonte refractare. Cr. mediu aliate c.25%Cr şi 4 – 16 %Al. Ni se îmbunătăţeşte rezistenţa la coroziune 4. si la acţiunea vaporilor de apă încălziţi la 5500C . Ti. Cr2O3. compacte şi aderente. deci reacţiile sunt eterogene. aceste fonte se utilizează pe scară redusă din cauza fragilităţii ridicate.5% Si până la 4%. pasivitatea metalului (atunci când stare metalului în mediul dat nu se schimbă o perioadă îndelungată de timp). slab aliate b. Peste 3. Oţelurile inoxidabile sunt aliaje Fe -C ce conţin ca elemente de aliere Cr. rezistenţă anticorozivă. Al2O3 dense. Aceste elemente măresc rezistenţa la şoc termic al fontelor. Ni. Cantitatea de Cr. oţeluri carbon. 3. Oţelurile aliate au o rezistenţă la coroziune mult mai bună decât oţelurile carbon. Mo. Fonta aliată cu Cr. Fontele aliate cu Al au un conţinut în Al de la 6-7% până la 18 – 25%. 4%Cr. Noţiunea de rezistenţă la coroziune se exprimă adesea prin termeni echivalenţi : stabilitate chimică.oxidare şi la fenomenul de creştere. Aceste elemente formează carburi stabile la temperaturi înalte. aflat la diferite temperaturi). Ni se foloseşte până la 7500C. se mai numesc oţel inoxidabile. Fontele aliate cu Cr şi Al conţin 12. Aceste fonte au o rezistenţă mai bună la coroziune în gaze aflate la temperaturi înalte. înalt aliate Oţelurile carbon se comportă la coroziune ca şi Fe. Dacă se mai adaugă Mo. oţeluri aliate: a. rezistă în soluţii la oxidarea în gaze la 0 t = 820 C. Ti. Al au influenţă pozitivă asupra creşterii rezistenţei la oxidare pentru că formează pelicule de SiO2. V produc o scădere a fenomenului de creştere. 2. La un conţinut mai mare de 12%Cr capacitatea de pasivare a suprafaţa aliajului creşte mult. Nb în diferite proporţii în funcţie de scopul urmărit ( rezisistă faţă de un anumit agent corosiv de o anumită concentraţie .3 Rezistenţa anticorosivă a oţelurilor Oţelurile se clasifică în: 1.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->