MANIPULAREA, TRANSPORTUL ŞI DEPOZITAREA PRODUSELOR ÎN INDUSTRIA TEXTILĂ

Deplasarea produselor de la o fază de prelucrare tehnologică la alta, până la obţinerea produsului finit, constituie o necesitate obiectivă a procesului tehnologic de fabricaţie. De aceea, transportul intern trebuie considerat ca o parte organică a ciclului de producţie, fiind denumit uneori şi transport tehnologic. Reducerea duratei transportului intern determină reducerea ciclului de producţie, ceea ce echivalează cu posibilitatea ca pe aceleaşi suprafeţe de producţie şi cu aceleaşi mijloace de muncă să se obţină o creştere importantă a productivităţii. Calitatea produselor finite dintr-o întreprindere textilă este, într-o măsură importantă, determinată de condiţiile în care se realizează manipularea, transportul şi depozitarea – în cadrul procesului tehnologic de fabricaţie – a materiilor prime şi auxiliare, a semifabricatelor şi chiar a produselor finite. Petele de praf, ulei, colorant şi fire libere provenite prin agăţare, zone cu rupturi sau şifonate se datorează unor neglijenţe în manipulare şi transport, operaţii în care nu s-a asigurat securitatea necesară a acestora. În acţiunile de manipulare, transport şi depozitare a materialelor textile este necesar să se asigure protecţia produselor pe tot parcursul procesului tehnologic, precum şi protecţia personalului care realizează transporturile materialelor respective. Mijloacele de transport trebuie să fie curate şi foarte bine întreţinute. Pentru a asigura în timp calitatea materialelor şi produselor textile, în depozitarea acestora este necesar să se respecte următoarele: – temperatura şi umiditatea relativă a aerului în depozit să fie aproximativ constante şi să existe posibilităţi de aerisire; – rafturile (podeţele) să fie situate la minimum 15 cm înălţime de la podea; – rafturile (de obicei din lemn) să fie netede, fără aşchii sau asperităţi, cu muchiile rotunjite, eventual capitonate cu materiale textile moi; – în depozit să nu pătrundă raze directe de soare; – materialele textile să nu fie expuse acţiunii insectelor şi rozătoarelor; – materialele textile să nu aibă contact direct cu cabluri electrice şi nici cu ulei, ce pot favoriza autoaprinderea. Unul dintre obiectivele principale în domeniul transporturilor interne îl reprezintă dezvoltarea şi modernizarea acestora în concordanţă cu necesităţile unităţilor economice pentru a satisface la timp şi în bune condiţii toate cerinţele, cu minimum de cheltuieli sociale. În acest scop se urmăreşte realizarea unei repartizări judicioase a sarcinilor pentru diferitele sisteme de transport, eliminarea celor neraţionale şi încrucişate, extinderea şi

Manipularea, transportul şi depozitarea produselor în industria textilă

1235

mecanizarea operaţiilor de încărcare şi descărcare prin folosirea paletelor, conteinerelor şi mijloacelor mecanice de manipulare. Îmbunătăţirea activităţii în domeniul transporturilor din întreprinderile textile se bazează pe tehnologiile şi metodele moderne de organizare, pentru asigurarea unei eficienţe economice sporite şi diminuarea efortului uman.

X.7.1. Principiile organizării transportului intern
Activitatea de manipulare, transport şi depozitare reprezintă o parte integrantă a procesului de producţie, deoarece acesta nu se poate desfăşura fără deplasarea materialelor. Într-un proces de producţie materiile prime parcurg distanţe relativ mari până când devin produse finite. La acestea se adaugă şi transportul materialelor auxiliare necesare procesului tehnologic, precum şi al materialelor rezultate în urma prelucrării. Organizarea transportului intern în întreprinderi contribuie în mod nemijlocit la creşterea productivităţii muncii. Obţinerea unei cantităţi mai mari de produse în unitatea de timp, prin micşorarea timpilor afectaţi transportului intern, înseamnă reducerea cheltuielilor de muncă pe unitatea de produs. Raţionalizarea transporturilor determină, în final, scurtarea duratei ciclurilor de fabricaţie şi reducerea imobilizării mijloacelor circulante. Pentru a se cunoaşte căile şi factorii prin care transportul intern influenţează productivitatea muncii trebuie să fie analizat timpul necesar realizării producţiei. Din analiza timpului necesar transportului şi manipulării la o fabrică textilă, a rezultat că cca. 20% din timpul efectiv de lucru al muncitorilor este consumat pentru transportul şi manipularea obiectelor muncii, ceea ce reprezintă într-un an, pentru un total de 460 de muncitori, peste 230 000 de ore neproductive. Caracteristic manipulărilor şi transportului intern este faptul că acestea măresc preţul de cost al produsului, în timp ce valoarea de întrebuinţare rămâne aceeaşi. Studierea şi organizarea lor raţională constituie o cale importantă de reducere a preţului de cost. Nivelul de organizare a activităţii de transport în întreprinderile industriale exercită o deosebită influenţă, nu numai asupra indicatorilor economici, de producţie şi financiari, ci şi asupra activităţii de transport aerian, feroviar şi naval, deoarece timpii de staţionare a vagoanelor şi vapoarelor sunt condiţionaţi de buna organizare a încărcării şi descărcării mărfurilor. Costul manipulărilor şi al transportului intern, de obicei nu este evidenţiat separat în contabilitate. Se apreciază că, printr-o analiză sistematică a transportului şi manipulărilor în întreprinderi, s-ar putea reduce cheltuielile pentru transport intern în medie cu 15%. Transportul intern şi manipularea constau în ridicarea, aşezarea şi deplasarea materialelor sau mărfurilor (semifabricate sau produse finite) fie în vrac, fie în loturi. Pentru a reduce cheltuielile neproductive determinate de activitatea de transport şi manipulare, aceasta trebuie organizată corespunzător, mecanizată, automatizată şi chiar robotizată. În urma studiilor efectuate în diferite ramuri industriale s-a constatat că, în medie pe întreaga industrie, pentru fiecare tonă de produse finite se manipulează şi se transportă 48 t de materiale de la un sector la altul, de la un atelier la altul, de la un loc de muncă la altul etc. Cu alte cuvinte, materialele sunt transportate şi manipulate, în medie, de 48 de ori, o tonă de produse finite reprezentând 48 tone transportate. Acest raport variază între 10 şi 400, fiind în funcţie de complexitatea produsului ce se produce.

1236

MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – PROBLEME TEHNICE GENERALE

De exemplu, pentru obţinerea unui kilogram de ţesătură de lână se transportă şi se manipulează 300-350 kg (această cifră nu conţine transporturile şi manipulările secundare, cum sunt cele pentru aprovizionare şi pentru deşeuri). Existenţa unor transporturi şi manipulări inutile influenţează negativ producţia, împiedică folosirea raţională a muncitorilor productivi şi auxiliari. Transportul intern şi manipulările costă atât cât materialele, sau cheltuielile directe, sau cât asamblarea şi controlul împreună cu regia de fabricaţie. Mişcarea bunurilor materiale se face manual sau mecanizat, gradul de mecanizare al operaţiilor de transport influenţând direct asupra productivităţii muncii. Procesul de deplasare a obiectelor muncii, adică transportul uzinal, se caracterizează prin schimbarea poziţiei şi a locului de depozitare, timp în care forma şi starea acestora nu se schimbă. Transportul intern defineşte activitatea prin care materialele (o cantitate de materii prime, un lot de materiale pentru fabricaţie) parcurg distanţa care separă două locuri de muncă ce se succed în procesul tehnologic. Astfel, pot exista deplasări de la o zonă de recepţie la un loc de muncă, de la un loc de muncă la o zonă de depozitare, de la un loc de muncă la o zonă de expediţie, de la o zonă de expediţie la o zonă de recepţie etc. Rezultă, aşadar, că un transport intern comportă: – preluarea încărcăturii (încărcarea); – deplasarea propriu-zisă a acesteia; – depunerea încărcăturii într-un loc nou (descărcarea). Depunerea şi operaţiile tehnologice impun desfacerea (divizarea) încărcăturii. Preluarea şi depunerea sunt de fapt fazele cele mai greu de executat ale transportului. Termenul de transport intern se referă şi la deplasarea unui mijloc de transport fără încărcătură utilă sau cu conteinere goale. Prin urmare, există următoarele cazuri posibile: transport cu încărcătură, transport de conteinere goale; transport fără încărcătură. Manipulările sunt activităţile elementare, necesare, dar nu şi productive, care constau în mici deplasări în vederea alimentării şi evacuării locului de muncă, precum şi alte activităţi neproductive ale muncitorului, în depozit, la punctele de control etc. Timpii de manipulare la locul de muncă sunt incluşi în timpul necesar operaţiei respective de prelucrare sau de control. Executarea acestor manipulări nu impune o calificare înaltă, ca aceea a muncitorului productiv. Din această cauză, este neeconomic ca muncitorul calificat sau specializat să efectueze activităţi auxiliare de manipulare, acestea trebuind să fie executate de muncitori necalificaţi. Prin transport intern manual se înţelege activitatea de deplasare a obiectelor muncii cu ajutorul forţei omeneşti şi al unor unelte acţionate manual (de exemplu, transportul cu ajutorul cărucioarelor). Mecanizarea acestor activităţi dă posibilitatea ca forţa de muncă să fie îndreptată în măsură şi mai mare spre activităţile de transformare a obiectelor muncii. De asemenea, aceasta reduce durata timpilor neproductivi, mărind astfel productivitatea muncii. Mecanizarea transportului intern şi a manipulărilor constă în executarea acestora cu ajutorul unor mijloace mecanice. Prin mecanizare se accelerează deplasarea materialelor, micşorându-se întreruperile în producţie; se economiseşte spaţiu, datorită stivuirii fără efort la înălţimi mari; se măreşte securitatea şi se micşorează riscurile de avarii sau pierderi de produse; se reduce preţul de cost etc. În transportul intern mecanizat se folosesc, separat sau combinat, următoarele mijloace de transport: – instalaţii cu ajutorul cărora încărcătura este transportată datorită gravitaţiei (tobogane, transportoare cu role); – electrocare sau motocare; – instalaţii cu funcţionare continuă (transportoare cu bandă, conveiere aeriene, instalaţii de transport pneumatic etc.).

evitarea încrucişărilor şi a blocării circulaţiei. trebuie aplicate ori de câte ori este posibil şi întotdeauna când produc reducerea cheltuielilor de producţie şi contribuie la asigurarea calităţii produselor. – tehnic şi tehnologic. – social. – stabilirea unui flux rectiliniu cât mai simplu al materialelor. maşini şi instalaţii care să fie uşor de adaptat la necesităţile producţiei respective. în limita posibilităţilor. – evitarea ridicărilor. revenindu-i rolul de a regla dispozitive şi instalaţii automate. de aceea. care consumă mult timp şi multă energie. – începerea şi desfăşurarea ciclului de producţie. sunt următoarele: – eliminarea. analiza şi rezolva o problemă de manipulare şi transport intern se apelează întotdeauna la tehnicile şi metodele organizării ştiinţifice a producţiei şi a muncii. – uman. transportul şi depozitarea produselor în industria textilă 1237 Mecanizarea transportului intern şi a manipulărilor în industria textilă pune probleme de ordin: – economic. care se referă la conceperea şi realizarea de utilaje. promovarea unor relaţii de colaborare etc. . Prin automatizare omul este eliberat şi de aceste activităţi. el efectuează controlul şi conduce procesele tehnologice. Prin mecanizarea producţiei lucrătorul este eliberat de munca fizică istovitoare. – controlul automat al producţiei (calitativ şi cantitativ). care constau într-o mai bună utilizare a personalului de exploatare. fără intervenţia umană (musculară şi intelectuală). precum şi a problemelor la care ele trebuie să răspundă în vederea unei organizări raţionale a transportului intern. Înainte de a se trece la descrierea metodelor care se folosesc pentru analiza transportului intern şi a manipulărilor se iau în considerare principiile pentru organizarea acestor activităţi. pentru a defini. Principiile de bază ale organizării proceselor de deplasare a materialelor textile. Mai întâi se impune cunoaşterea cadrului în care vor fi aplicate aceste principii sau. – determinarea prin studiu a sistemului cel mai bun de deplasare a obiectului muncii. cointeresarea acestuia în muncă. care se referă la alegerea celor mai bune şi mai avantajoase metode şi mijloace. – utilizarea unor loturi unitare de-a lungul întregului proces de producţie. determinarea obiectului utilităţii lor. care constau în calificarea personalului de exploatare şi întreţinere a utilajelor. Atât mecanizarea cât şi automatizarea contribuie la micşorarea substanţială a timpului de transport şi manipulare. de a supraveghea sistemele automate şi a înlătura defecţiunile ce se pot ivi în funcţionarea lor. dacă aceasta nu influenţează negativ eficienţa activităţii şi calitatea produselor. Oricare ar fi mijloacele utilizate. precum şi a utilajului de transport adecvat pentru anumite condiţii date. depunerilor şi transporturilor inutile de materiale. deplasarea materialelor care nu poate fi eliminată sau redusă trebuie mecanizată.Manipularea. Automatizarea unui procedeu de fabricaţie implică automatizarea pentru fiecare maşină sau pentru fiecare loc de muncă a următoarelor faze: – alimentarea şi evacuarea. – reglarea maşinii pentru eliminarea defectului descoperit de către autocontrol. mai precis. a oricărui transport şi manipulare a materialelor ca funcţie separată. deosebit de preţioase în activitatea de elaborare a unui studiu de transport. Un proces de producţie (sau o operaţie) este automatizat atunci când se desfăşoară în ciclu repetitiv şi produce mereu aceleaşi efecte.

ce se face” şi. dar raportul de creştere este diferit în funcţie de sistemul aplicat şi nu este proporţional cu distanţa. – costul transportului şi manipulărilor de materiale creşte o dată cu mărirea distanţei parcurse. fără a fi împinse sau transportate. – importanţa relativă a diferitelor sisteme de transport şi manipulare a materialelor trebuie apreciată pe baza costului relativ pe unitatea de producţie realizată. – nu trebuie să se micşoreze numărul de muncitori destinaţi pentru transportul de materiale pentru ca manipulările să fie făcute de muncitorii cărora le revine sarcina de a executa operaţiile.manipulare sau transport intern”.. – trebuie reduse la minimum distanţele pe care materialele sunt manipulate. este neeconomic să se facă cheltuieli pentru efectuarea lor. – fiecare loc de muncă trebuie întotdeauna să aibă un număr suficient (minimum două) de cutii. Acesta . – materialele trebuie acţionate prin gravitaţie. prin sisteme de control eficiente. materialele trebuie să ruleze sau să alunece pe căi cu role de la un loc de muncă la altul. niciodată nu se vor aşeza materialele direct pe sol. Având în vedere că transportul intern măreşte preţul de cost al produselor şi nu adaugă nimic la valoarea de întrebuinţare. în funcţie de schimbarea debitelor. produselor sau amplasărilor. decât să se transporte fiecare dintre acestea manual. dacă răspunsul este . platforme sau recipiente pentru ca lucrătorul să poată lua piesele dintr-un recipient.. în aşa fel încât transportul şi transferul materialelor să fie realizate fără forţe de muncă suplimentare şi fără întreruperea procesului de producţie. ori de câte ori este posibil. – trebuie întotdeauna să se facă transporturi în cantităţi însemnate. pentru a se mobiliza economiile potenţiale maxime în domeniul transportului şi manipulării materialelor.1238 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – PROBLEME TEHNICE GENERALE – coordonarea cu celelalte activităţi ale întreprinderii. şi să le depună în altul. – sistemul de transport ales trebuie să fie uşor adaptabil. dacă mijloacele de manipulare blochează trecerile. Cele mai importante sunt: – întotdeauna trebuie să se găsească posibilitatea de menţinere a materialelor la înălţimea la care acestea vor fi prelucrate. Există un număr mare de principii care trebuie avute în vedere în organizarea manipulărilor.de ce se face?” Intenţia categorică trebuie să fie aceea de a suprima transporturile şi manipulările a căror necesitate nu este demonstrată sau nu se impune. cea mai bună rezolvare în materie de transport intern este aceea . – sistemul de transport intern şi manipulare trebuie corelat cu activitatea utilajelor de producţie. atunci când distanţele sunt relativ mari. Primul lucru care trebuie făcut atunci când se analizează o problemă de transport intern şi manipulare este acela de a se apela la studiul metodelor: . aceasta constituind o sursă gratuită de energie. – trebuie exploatat transportul gravitaţional. palete sau recipiente adecvate pentru fiecare loc de muncă. de a întreba în continuare: . de exemplu: mai bine să se aştepte încărcarea unui cărucior cu produse. devenind astfel obstacol. pe măsură ce ele sunt pregătite pentru prelucrare. ori de câte ori împrejurările ne permit. deoarece acest lucru influenţează negativ productivitatea muncii. Se va realiza o economie de timp ori de câte ori acestea nu vor fi ridicate sau vor fi aşezate cât mai puţin.. Se vor folosi platforme.fără transport intern”. – trecerile şi culoarele trebuie să fie eliberate.. – amplasarea utilajelor şi a locurilor de muncă trebuie să depindă în cea mai mare măsură de raportul dintre durata deplasărilor şi timpul total de fabricaţie. atunci când a terminat operaţia respectivă.

în cadrul acestei analize trebuie să se ţină seama de . X.) şi cu cât este mai bine organizat fluxul tehnologic. construcţiile disponibile. Prin organizarea fuxului se înţelege dispunerea maşinilor. oamenilor etc. Această problemă poate fi studiată în patru faze succesive: – în prima fază se analizează condiţiile locale de transport pentru secţia sau sectorul unde fluxul urmează să se reorganizeze. calitatea şi volumul producţiei. cum sunt: spaţiul. deoarece condiţionează aplicarea celor precedente. X. care constituie latura dinamică a procesului tehnologic. pe întregul circuit tehnologic.Manipularea. Prin organizarea fluxului se urmăreşte îmbinarea armonioasă a operaţiilor de transformare a obiectului muncii. mişcarea produselor este cu atât mai eficientă cu cât necesită mai puţine mijloace (persoane. În fiecare întreprindere există un anumit tip de organizare a producţiei. În cadrul producţiei şi repartiţiei.1): – organizarea amplasării.1. gradul de complexitate şi condiţiile impuse de utilaje. clădiri. – organizarea mişcării. transportul şi depozitarea produselor în industria textilă 1239 este unul dintre principiile cele mai importante. în vederea realizării unor costuri noi cât mai reduse. Când se construieşte o întreprindere nouă. Organizarea fluxului de producţie. produse în curs de fabricaţie. Alegerea unei anumite variante practice de organizare a producţiei este condiţionată şi de alţi factori. când are loc o schimbare importantă a planului. organizarea fluxului trebuie să fie în centrul preocupărilor cadrelor de conducere din întreprinderea respectivă.7. gradul de specializare. în cadrul procesului tehnologic. Organizarea fluxului cuprinde două laturi (fig. transportul intern şi manipulările etc. care este condiţionat de modul de organizare a proceselor de muncă. care constituie latura statică a procesului tehnologic. materialelor. Se poate face excepţie când executanţii efectuează manipulările în timpul funcţionării continue a maşinii pe care o deservesc. materii prime.7. cum sunt: efectele economice. instalaţii şi unelte de lucru etc. maşini. când se dezvoltă o secţie sau un atelier. în aşa fel încât să se asigure o deplasare a acestora cu cheltuieli minime. precum şi de alţi factori. nivelul de calificare a cadrelor. produse finite etc. cu mişcarea şi depozitarea materialelor. de modul de executare a sarcinilor de muncă. Fig.

Studiul transportului intern Studiul transportului intern constă din înregistrarea. obţinerea de economii.2. Scopul principal urmărit prin aplicarea metodelor moderne de organizare a transportului intern este creşterea productivităţii muncii. – în analiza fenomenelor să se aibă în vedere în mod sistematic cauzele. pe baza fluxului general de producţie se stabileşte poziţia secţiilor de fabricaţie. ferite de corpuri cu asperităţi. în raport cu procesul tehnologic de producţie adoptat. Între mişcare şi amplasare trebuie să existe o sincronizare perfectă. – să existe un echilibru între importanţa problemei analizate şi mijloacele necesare punerii ei în practică. – încorporarea transportului şi manipulărilor în operaţiile productive.. – modificarea şi simplificarea lor. Direcţiile principale de orientare ale unui studiu de transport intern sunt următoarele: – eliminarea transporturilor şi manipulărilor inutile. precum şi legăturile ce există între clădirile în care sunt amplasate secţiile sau sectoarele respective. – să se adopte şi să se ia o atitudine fermă şi combativă faţă de concluziile nefundamentate. şi nu efectele. deci a organizării producţiei în industria textilă. transportul semifabricatelor sau produselor finite etc. micşorarea efortului muncitorilor. X.7. iar orice opinie să fie verificată întotdeauna practic. Aplicarea studiului metodelor prin parcurgerea celor patru faze duce la optimizarea reţelei de mişcări şi a mijloacelor de mişcare.1240 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – PROBLEME TEHNICE GENERALE ponderea cheltuielilor care se fac pentru deplasarea muncitorilor. analizarea şi examinarea sistematică şi critică a circulaţiei materialelor în cadrul procesului de producţie. asigurarea unei securităţi sporite a muncii şi evitarea accidentelor. mişcarea materialelor. – în faza a doua se analizează amplasarea. astfel se poate obţine un flux optim al materialelor. Pentru obţinerea unor rezultate dorite în aplicarea studiului transportului intern trebuie să se respecte următoarele reguli: – în adoptarea unei decizii să se ţină seama de cercetarea şi analiza faptelor. – în faza a patra se analizează fluxul de materiale la nivelul fiecărui loc de muncă. Firele. . care să necesite un timp mai scurt şi un efort mai mic. – în faza a treia se analizează fluxul materialelor în interiorul clădirilor. şi nu de părerile nefundamentate. Prin efectuarea unui studiu de transport intern se urmăreşte adoptarea unor metode de transport şi manipulare mai bune şi mai economice. pentru evitarea fenomenului negativ de agăţare. materialele şi locurile de muncă să fie astfel amplasate încât să nu apară stagnări sau încrucişări în flux. precum şi din proiectarea unor parcursuri de circulaţie raţionale şi eficiente. în cadrul acestei analize se ţine seama ca toate utilajele şi instalaţiile. – mecanizarea şi automatizarea transporturilor. îmbunătăţirea calităţii produselor şi realizarea unei eficienţe economice maxime. semifabricatele şi produsele realizate din fire filamentare fine trebuie manipulate cu mare atenţie. în vederea eliminării soluţiilor fără o bază ştiinţifică. care se obţine numai prin organizarea raţională a transportului intern. alimentarea locurilor de muncă.

7. – micşorarea degradării materiilor prime. transportul şi depozitarea produselor în industria textilă 1241 Organizarea pe baze ştiinţifice a manipulării şi a transportului intern contribuie la: – menţinerea calităţii materiilor prime. ţinându-se seama şi de diversele procedee sau . în clădiri se realizează pe orizontală şi pe verticală. Interdependenţa dintre criteriile de ordin tehnico-economic şi uman. de la o întreprindere la alta. manipulări şi Alegerea studiului trebuie făcută cu mare operaţiile tehnologice. – reducerea dependenţei de forţa fizică a muncitorului a efectuării lucrărilor. semifabricatelor şi produselor. X. gaze etc. căldură. în funcţie de specificul producţiei. – eliminarea întârzierilor în livrări. – micşorarea timpului de încărcare şi descărcare pentru mărfurile care se aprovizionează şi care se livrează.2. fără o cheltuială de muncă sporită. semifabricatelor şi produselor. – eliminarea numărului accidentelor de muncă şi folosirea raţională a forţei de muncă. – mărirea cantităţii transportate şi manipulate.2). al sistemului de lucru sincron al conveierelor pe role sau al gravitaţiei pentru unele tipuri de lucrări. Transportul intern se efectuează atât la furnizor cât şi la beneficiar. de producţie şi de desfacere a produselor finite. – buna utilizare a spaţiilor construite. – îmbunătăţirea amplasării utilajelor şi locurilor de muncă în secţiile de fabricaţie şi în clădirile anexe etc. astfel: transportul produselor cu ajutorul benzilor rulante în procesul de confecţii.7. – accelerarea vitezei de rotaţie a mijloacelor circulante. ca urmare a folosirii de cutii sau palete cu încărcături în loturi unitare. de la pardoseală până la plafon. umezeală. – uşurarea inventarierii producţiei neterminate. – eliminarea transporturilor şi manipulărilor care se desfăşoară în condiţii necorespunzătoare (frig. transportului şi depunerii manuale a diferitelor materiale. Complexitatea studiului de transport intern se apreciază în funcţie de condiţiile de aprovizionare tehnico-materială. Se pot da nenumărate exemple referitoare la executarea activităţilor de prelucrare şi de transport intern în acelaşi timp. – reducerea oboselii prin eliminarea ridicării. – creşterea volumului producţiei. – reducerea volumului de muncă neproductivă şi îmbunătăţirea utilizării muncii calificate în scop productiv. transportul intern.). condiţii care diferă de la un sector de producţie la altul. X. Hotărârea de a accepta efectuarea unui anumit mod de transport intern trebuie luată numai după ce în prealabil au fost efectuate studii aprofundate. grijă. La analiză trebuie să se aibă în vedere Fig.Manipularea. – îmbunătăţirea stocării şi depozitării intermediare. provocată de deplasările şi manipulările repetate. În toate procesele de producţie transportul intern şi operaţiile de prelucrare se condiţionează reciproc (fig. fum.

cu mâinile întinse şi corpul drept. – să se reducă temperatura mediului ambiant sub limitele admisibile la eforturi fizice mari. însă această succesiune trebuie apreciată în raport cu situaţia concretă existentă. iar în final să se analizeze depozitul de produse finite. Fiecare muncitor care efectuează ridicări manuale trebuie să fie bine instruit asupra procedeelor corecte de executare a mişcărilor. sau de cele existente în literatura de specialitate.3 se dau câteva exemple de efectuare greşită şi corectă a unor transporturi şi manipulări. ritmul de muncă să nu fie condiţionat de celelalte locuri de muncă. – trebuie să se reducă la maximum manipularea obiectelor care necesită ridicări manuale. – pentru ridicarea obiectelor grele trebuie să se aibă în vedere următoarele: să se stea cu corpul aproape şi cu picioarele depărtate de obiectul ce urmează să fie ridicat. în alte sectoare. În ceea ce priveşte modul de efectuare a studiului. coborârea trunchiului trebuie să se facă prin genuflexiune. – organizarea lucrului trebuie să se facă în aşa fel încât ridicarea obiectelor grele să fie executată cu ajutorul unor dispozitive mecanice. să se elimine riscurile de alunecare sau împiedicare în timpul ridicării. – pentru ridicarea obiectelor grele trebuie folosit un număr corespunzător de muncitori. În figura X. – să se alterneze muncile fizice grele cu cele uşoare. În cele ce urmează se vor indica cele mai importante reguli ergonomice. iar la muncile grele (de precizie). – să se lucreze în ritm normal (propriu). iar productivitatea muncii poate să crească cu 10-15%. – ridicările obiectelor la înălţime micşorează capacitatea fizică a organismului şi accelerează apariţia oboselii. – să se evite ridicarea manuală a greutăţilor şi să se elimine pe cât posibil diferenţele de nivel la depuneri şi preluări. – să se elimine transporturile (manipulările) manuale prin ridicare şi depunere. iar ridicarea obiectului. – să se elimine vârfurile de efort din cadrul ciclului de muncă respectiv. manipulării şi depunerii obiectelor. folosindu-se mijloace de transport adecvate. apucarea obiectului să se efectueze cu mâinile întinse. ca durată. pentru muncitorii ce execută ridicări manuale. – să se evite ridicarea greutăţilor de la un nivel inferior prin aplecarea şi întinderea corpului înainte. fără ca muncitorul să depună eforturi suplimentare. . dar frecvente (pentru activităţi care necesită efort fizic). – să se asigure spaţiu suficient (corespunzător) pentru locurile de muncă. – pentru ridicarea şi manipularea obiectelor trebuie să se adapteze sisteme comode de prindere. care au fost aplicate cu rezultate bune în întreprinderi similare. – să fie acordate pauze raţionale – scurte. să se continue cu secţiile de fabricaţie. care trebuie să fie cunoscute şi respectate: – înălţimea optimă pentru organismul uman la care poate fi ridicat un obiect faţă de poziţia iniţială la care se află este de 70-80 cm pentru obiecte grele şi 80-110 cm pentru obiecte mai uşoare. Prin utilizarea unor procedee corecte pot fi reduse accidentale de muncă. să se evite torsionarea corpului la ridicările manuale de obiecte grele şi să se realizeze instruirea muncitorilor cu privire la o corectă tehnică de ridicare manuală a obiectelor. este logic să se cerceteze în primul rând depozitele de materii prime şi materiale. din punctul de vedere al activităţii de transport. Pentru diminuarea eforturilor este necesar să fie respectate următoarele cerinţe: – să existe o poziţie normală (confortabilă) de lucru şi o tehnică (metodă) de muncă raţională şi bine însuşită de către muncitori.1242 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – PROBLEME TEHNICE GENERALE metode asemănătoare.7.

7. . Sisteme manuale de transport.Fig.3. X.

şi în special pe aceia pe care-i afectează studiul respectiv. locurile de muncă. şi anume: – alegerea şi definirea problemei. care va fi supusă dezbaterii şi aprobării conducerii. . iluminat. transportul.). cercetarea posibilităţilor de îmbunătăţire. 1:1000). metoda observărilor instantanee). Calculul cheltuielilor anuale pentru transport şi manipulare poate fi realizat pe baza datelor obţinute din evidenţa contabilă şi prin observări directe (aplicând. ventilaţie etc. 1:200). critica situaţiei actuale. După ce au fost elaborate mai multe variante privind soluţiile de organizare trebuie să se aleagă cea mai bună. magazii. graficul aplicării variantei avizate şi planul privind urmărirea aplicării metodei îmbunătăţite. cuprinzându-se toate fazele: descărcarea. – planul de detaliu al zonei analizate (1:100. amplasarea stocurilor şi a locurilor de depozitare. Programul de elaborare a unui studiu de transport intern cuprinde: expunerea problemei. experienţa şi capacitatea necesare pentru a realiza îmbunătăţirile. corespunzător specificului ei. în care se va colora cu galben zona analizată. Această etapă se referă la întocmirea documentelor şi datelor statistice necesare. alegerea variantei posibile. Documentele şi informaţiile necesare sunt: – planul de situaţie al întreprinderii la o scară convenabilă (1:500. Persoanele care efectuează studiul trebuie să aibă pregătirea corespunzătoare. financiar şi uman. – examinarea critică a datelor. – planul de detaliu cu indicarea utilităţilor (energie electrică. – concluzii privind necesitatea unui studiu în vederea îmbunătăţirii transportului intern şi a manipulării. de preferinţă. Studiile de amplasare şi de transport intern se referă la: produse. analiza situaţiei actuale. care cuprinde o scurtă descriere de la înfiinţare şi până în momentul începerii studiului. la calculul cheltuielilor anuale pentru transport şi manipulare şi la examinarea diferitelor transporturi şi manipulări. secţii sau întreprindere. depozitarea şi încărcarea). să cunoască şi să înţeleagă oamenii. care poate fi adaptat oricărei fabrici textile. încălzire. – culegerea şi înregistrarea tuturor datelor referitoare la problema aleasă. Examinarea diferitelor transporturi şi manipulări constă din: – enumerarea transporturilor şi a manipulărilor (pe baza graficelor de circulaţie şi a graficelor de analiză detaliată se face analiza completă a transporturilor succesive de la intrarea în întreprindere şi până la ieşire. – studierea programului de producţie actual şi de perspectivă. Efectuarea unui studiu comportă mai multe etape. – evidenţierea dificultăţilor de ordin tehnic. Analiza situaţiei actuale. analizându-se mişcările ce trebuie să fie efectuate de către muncitori pentru fiecare operaţie executată şi fiecare loc de muncă în parte. Expunerea problemei. Această etapă constă din: – prezentarea situaţiei generale a întreprinderii. care cuprinde: amplasarea actuală a utilajului tehnologic. În cele ce urmează se va analiza întocmirea unui studiu de transport intern. – punerea la punct a celei mai bune metode de organizare a transportului intern.1244 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – PROBLEME TEHNICE GENERALE Transporturile şi manipulările trebuie să fie studiate pentru fiecare activitate. ateliere. – întocmirea unei fişe pentru fiecare tip de produs ce trebuie transportat sau depozitat.

factorul uman şi securitatea muncii.5 şi X. . care se consideră că ar corespunde cel mai bine factorilor tehnici.Manipularea. mecanisme şi accesorii). programul de aplicare. economici şi umani. Aplicarea metodei interogative specifice studiului de transport intern se face analizând şi urmărind fenomenele în mod succesiv. transportul şi depozitarea produselor în industria textilă 1245 – analiza transportului fiecărui produs. Graficele care se întocmesc pentru procesele de producţie sunt: graficul pentru analiza generală a desfăşurării procesului de producţie (fig. durata operaţiei. cantităţi). Varianta stabilită. X. mijloacele folosite (utilaje. Pentru aceasta se aleg două sau trei variante posibile. documentele şi statisticile ce au folosit analizei situaţiei actuale.6). Alegerea variantei posibile.7. Cercetarea posibilităţilor de îmbunătăţire. Examinarea mişcării diferitelor produse permite efectuarea unei critici sistematice şi amănunţite a situaţiei respective. Concluziile şi observaţiile variantei stabilite trebuie să se refere la expunerea succintă a studiului. prin reducerea eforturilor în timpul execuţiei şi prin eliminarea mişcărilor inutile. cu cele două laturi principale ale sale: studiul metodelor şi măsurarea muncii. calculul cheltuielilor şi al eficienţei economice pentru fiecare variantă şi alegerea soluţiei definitive. să se menţioneze inconvenientele situaţiei existente care au apărut în cursul analizei şi toate ideile de îmbunătăţire corespunzătoare. Transportul intern este foarte strâns legat de studiul muncii. conducerea va opta pentru alegerea variantei definitive). pe baza cărora se proiectează şi se aplică metode mai bune. pentru fiecare soluţie tehnic-valabilă se va calcula: – economia anuală la cheltuielile de transport. momentul şi frecvenţa. facilitarea transportului.4) şi graficul pentru analiza detaliată a procesului de producţie (fig. cu scopul de a se determina: locul acţiunii şi distanţa.7. enumerând soluţiile posibile şi reţinând pe cele care permit folosirea mecanismelor şi a mâinii de lucru cu un randament maxim. numărul de muncitori folosiţi. Critica situaţiei existente până în momentul începerii studiului. atunci când se stabilesc posibilităţile de îmbunătăţire. de calitate. toate inconvenientele legate de preţul de cost. prin eliminarea risipei de timp. printr-o scurtă prezentare a problemelor şi a elementelor care au condus la alegerea soluţiei. În scopul alegerii soluţiei definitive. multe dintre procedeele acestuia fiind folosite la întocmirea unui studiu de transport intern şi de manipulare. asigurându-se organizarea raţională a locurilor de muncă. Această parte a planului privind elaborarea unui studiu de transport intern constă din aplicarea metodei interogative. Prin studiul metodelor se urmăreşte raţionalizarea muncii aferente oricărei activităţi. Această parte a planului cuprinde analiza fiecărei variante. Studiul metodelor constituie acea latură a studiului muncii cu ajutorul căreia se cercetează în mod critic şi sistematic metodele de muncă. pornind de la o metodă iniţială şi ajungând la o metodă îmbunătăţită. tehnologia folosită (condiţii. livrări la termen. Aceasta cuprinde expunerea detaliată a soluţiei definitive.7. Această parte a planului se realizează prin aplicarea principiilor economiei de mişcări în transporturi. distanţa parcursă. adaptată la studiul transportului intern. persoana sau serviciul interesat. concluziile şi observaţiile colectivului ce a avizat studiul. deci implicit şi a transportului intern şi a manipulărilor. fiind recomandabil ca. X. – termenul de recuperare a cheltuielilor conform proiectului (în situaţia în care cheltuielile necesare pentru realizare sunt foarte diferite.

1246 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – PROBLEME TEHNICE GENERALE Fig. Reprezentarea grafică pentru analiza detaliată a procesului de producţie. asamblarea pieselor. aşteptarea liftului. imposibilitatea de a descifra unele cuvinte scrise cu creionul.4. O operaţie reprezintă o activitate ce indică transformarea pe care o suferă un obiect al muncii în ceea ce priveşte proprietăţile sau caracteristicile sale. Fig. X. Ca exemple de operaţii sunt: schimbarea formei unui obiect.7. Controlul reprezintă verificarea unui obiect al muncii din punct de vedere cantitativ sau calitativ. O aşteptare (întârziere) are loc numai când există o întrerupere în succesiunea operaţiilor sau controalelor. baterea unui cui. materiale finisate parţial. avem de-a face cu un control.5. introducerea detaliilor într-o comandă. dacă însă prin cântărire se verifică exactitatea greutăţii. Exemple de transport sunt: un om care merge sau aleargă. Un transport are loc atunci când se produce o mişcare a obiectului muncii sau a executantului. Scopul unei operaţii este de a îndeplini o sarcină. Operaţiile şi controalele nu trebuie să fie confundate între ele. darea de instrucţiuni. respectiv calitatea. în cazul cântăririi. control – simbolul controlului este un pătrat. .7. De exemplu. transport – simbolul transportului este o săgeată. numărare. ruperii curelei sau defectării războiului de ţesut. Scopul oricărui control este de a verifica sau controla cantitatea. baterea la maşină a unei litere. materiale ce curg printr-o conductă. care aşteaptă prelucrarea ulterioară. cântărire. prin citirea unui aparat de măsură şi examinarea unei înregistrări. X. Pot fi date numeroase exemple de întârzieri: un muncitor care aşteaptă materiale. aşteptare – simbolul aşteptării este litera D. Reprezentările grafice conţin o serie de simboluri: operaţie – simbolul operaţiei este un cerc. materiale care se transportă cu mâinile sau cu ajutorul diferitelor maşini. întârzieri din cauza arderii motorului. Ca exemple sunt verificarea prin măsurare. rezultatul predominant al activităţii în cauză fiind deplasarea. dacă prin această acţiune o parte este separată de întreg. atunci avem de-a face cu o operaţie. materiale care se deplasează cu ajutorul unui conveier. Reprezentarea grafică pentru analiza generală a procesului de producţie.

Câteva exemple de depozitare sunt: corespondenţa îndosariată şi păstrată în arhivă. materialele păstrate într-un depozit.7. Reprezentare grafică a analizei detaliate a unui proces de producţie. materialele păstrate într-o magazie de mărfuri.7. în conteinere.Manipularea. X. transportul şi depozitarea produselor în industria textilă 1247 depozitare – simbolul depozitării este un triunghi. O depozitare presupune oprirea obiectului muncii în mod voit. eliberarea materialelor făcându-se în acest caz pe bază de aprobare. Fig. Graficul procesului unei operaţii – model de formular. materialele depozitate în vrac. stivuite pe palete. până se obţine aprobarea ca acesta să fie prelucrat în continuare. X. o aşteptare de 24 de ore sau de peste 24 de ore este socotită o depozitare. atunci când se trasează grafic pentru procese în flux. În general.6. Simbolul pentru depozitarea temporară este frecvent folosit alături de celelalte cinci. depozitare temporară – un triunghi dublu indică o depozitare temporară. Fig. materialele finite. .7. Prin depozitare se realizează păstrarea obiectelor muncii.

iar tipul de grafic pentru materiale arată acele activităţi ce se execută asupra materialului în timpul procesului. cel care elaborează studiul poate preciza dacă este necesară sau nu o înregistrare mai detaliată. Numai după întocmirea şi verificarea acestui grafic.1248 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – PROBLEME TEHNICE GENERALE Exemple de depozitare temporară sunt: stocuri tampon păstrate pentru alimentarea urzitorului.8. folosirea şabloanelor pentru simboluri poate aduce mari economii de timp.7. Scopul unui grafic pentru analiza generală a procesului este de a realiza o reprezentare grafică generală a procesului de fabricaţie sau a unor părţi ale acestuia.9.9. Tipul de grafic pentru om consemnează activităţile muncitorului productiv în cadrul procesului. este prezentat principiul construirii întocmirea graficului de analiză unui grafic de analiză generală a procesului tehnologic de generală a procesului. Model pentru În figura X. X. De aceea. este foarte bine ca toate persoanele interesate să dispună de astfel de şabloane. .7. Graficul trebuie să înregistreze fie numai oamenii. Fig. un conveier aerian ce transportă foarte încet materialele şi care alimentează liniile de asamblare. La întocmirea oricărui tip de grafic. Fig. fie numai materialele.7. X. Reprezentarea grafică a trasării diagramei unui proces de fabricaţie. fabricaţie a unui produs.

10.11. X.12. X.7. X. Fig.7. Numerotarea operaţiilor şi controalelor adiţionale.7.Manipularea. Ordinea de numerotare a operaţiilor. transportul şi depozitarea produselor în industria textilă 1249 Fig. Ordinea de numerotare în cazul repetării unui grup de activităţi. X.13.7. Fig. Fig. Reprezentarea grafică a modificării materialelor în proces. .

7. X.14. Graficul analizei generale a procesului de producţie.1250 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – PROBLEME TEHNICE GENERALE Fig. .

... transportul şi depozitarea produselor în industria textilă 1251 În concluzie.. în cadrul analizei. se pot evidenţia tot prin grafice şi tabele alcătuite pe bază de observări directe.. Datele necesare analizei forţei de muncă sunt culese din evidenţa întreprinderii şi prin observări la locurile de muncă. Înregistrarea faptelor observate. Ele trebuie să înfăţişeze exact ceea ce se întâmplă.. Analiza deplasărilor executantului. analizarea şi stabilirea variantei optime de utilizare.15. coaserea.. luarea..Manipularea..... – analiza activităţii om-maşină. Locul de muncă Deplasări efectuate (tur şi retur) Punctul de Punctul de Distanţa. ..... Analiza se face pentru a raţionaliza organizarea lucrărilor pe care le efectuează muncitorul... pe rampe.40 D C 20 0.18 C D 20 0. strângerea datelor necesare. X..10 B A 8 0. Muncitorii direct productivi şi cei auxiliari efectuează numeroase transporturi şi manipulări în timpul executării sarcinilor care le revin. adică a stadiilor în procesul muncii.7. min A B 8 0.28 A 12 0. elaborarea de variante posibile pentru soluţionare. cum sunt: – analiza activităţii muncitorului individual sau a unei echipe.. fiind un suport pentru a scoate în evidenţă sistematic deficienţele şi totodată pentru punerea la punct a unor noi metode şi îmbunătăţirea acestora.15. Explicaţii (pentru ce se deplasează) Procesul de muncă se defalcă în elementele componente (stadii).. şi nu ceea ce se presupune că se întâmplă sau ceea ce am dori să se întâmple.18 C Fig. iar înregistrarea lor se face pe baza situaţiei constatate...07 A C 12 0. elaborarea de variante posibile în scopul reducerii muncii neproductive şi creşterii productivităţii muncii. se face pe o foaie obişnuită de observare sau pe un formular al cărui conţinut este dat în figura X. utilizând cele 6 etape din studiul metodelor (definirea muncii de studiat... – cronometrarea stadiilor din cadrul proceselor.. FORMULAR PENTRU ANALIZA DEPLASĂRILOR EXECUTANTULUI LUCRAREA Studiul.... iar manipulările care se realizează prin mişcări ale corpului şi mâinilor sunt înregistrate cumulat cu activitatea de transport..7.. Timp Observaţii plecare scădere m consumat. graficele de analiză detaliată şi de circulaţie sunt un mijloc util de cunoaştere a proceselor de producţie.. examinarea critică a datelor. depunerea fără întrerupere se înregistrează ca o singură acţionare).. Pentru raţionalizarea utilizării forţei de muncă. analiză critică.. utilizându-se: pentru fiecare unitate de produs din lot o singură înregistrare pentru aceleaşi transformări tehnologice (exemplu: pentru 10 piese din cadrul unui ciclu de muncă. în depozite etc. aplicarea şi urmărirea aplicării soluţiei). – observarea instantanee a proceselor. pentru fiecare categorie de muncitori trebuie parcurse următoarele faze: documentare. majoritatea considerate neproductive.. Aceste activităţi. Ele înregistrează numai metoda de lucru şi condiţiile actuale ale activităţii.

Ca şi la celelalte metode. pentru materiale în loturi unitare. . Activităţile de bază care se efectuează în cadrul proceselor de muncă se pot împărţi în trei categorii.1252 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – PROBLEME TEHNICE GENERALE În afară de graficul de circulaţie sau de diagrama cu fire. Clasificarea activităţilor. care se realizează pe un formular identic cu cel al desfăşurării detaliate a procesului. Aceste utilaje sunt deservite în procesul muncii fie de către un singur muncitor. dar în industrie se fac încă lucrări inutile. pentru materiale în vrac. Analiza activităţii echipei de muncitori (activităţi colective). În primul rând. îmbunătăţirii randamentului maşinilor şi creşterii productivităţii muncii. funcţionarea.3. utilizând acelaşi procedeu de reprezentare. trebuie pusă întrebarea: „De ce se face lucrarea ? Este ea necesară ?” Aceasta ar putea părea o întrebare fără sens. pe specialităţi sau funcţii (operatori.7. se obţine graficul situaţiei îmbunătăţite. Există patru categorii de utilaje de transport şi manipulare. Această primă întrebare trebuie să fie pusă întotdeauna. se culeg informaţiile necesare pentru examinarea critică şi elaborarea unei metode mai bune de muncă. Raţionalizarea activităţii echipelor de muncitori are ca scop reducerea ciclului şi îmbunătăţirea condiţiilor de muncă. – pneumatice. – transportoare suspendate. magazineri etc. fie de mai mulţi muncitori care concură la aceeaşi lucrare. c) activităţi de terminare – legate de întreruperea muncii şi curăţirea locului de muncă. X. Analiza activităţii muncitor-maşină. Examinarea obiectivă a datelor înregistrate. b) activităţi de pregătire – pentru activităţile de execuţie sau controale.). în vederea raţionalizării activităţii. se utilizează şi graficul activităţii detaliate a muncitorului. Aceşti muncitori asigură şi supravegherea. şi anume: a) activităţi de transformare – prin care se produc schimbări în proporţiile sau caracteristicile materialelor. îmbunătăţirii metodelor de muncă. al calculării preţului de cost etc. ambalatori. care să realizeze o echilibrare a sarcinilor lor şi un efort mai mic. Analiza activităţii utilajului şi a muncitorului care deserveşte acest utilaj impune urmărirea concomitentă a muncitorului şi a utilajului respectiv. Analiza forţei de muncă Aplicarea tehnicii de cronometrare pentru determinarea în mod corect a conţinutului de muncă al activităţii de transport intern şi manipulare şi a timpului de execuţie după o normă stabilită se face cu scopul înfăptuirii unei remunerări echitabile în raport cu efortul depus. transportând şi descărcând diferite mărfuri. reglarea. încărcând. hidraulice şi prin vibrare. atunci când se face analiza critică a situaţiei existente. şi anume: – mecanice. manipulanţi. Aceste grafice se întocmesc pentru un singur ciclu de producţie. Echipele de muncitori care lucrează pentru efectuarea unei lucrări îşi desfăşoară activitatea în formaţii – de doi sau mai mulţi muncitori –. prin stabilirea unor metode judicioase de lucru. – mecanice. timpul analizat corespunzând unui ciclu de activitate sau unui schimb de lucru. Soluţiile rezultate se transpun pe un nou grafic al activităţilor colective. ungerea şi curăţirea utilajelor.

Manipularea.7. . Graficul executant-maşină. transportul şi depozitarea produselor în industria textilă 1253 Fig. X.16.

1 Chestionar pentru analiza critică a metodelor de muncă existente Denumirea Scopul Locul Ordinea Persoana Întrebări principale Ce se face ? Unde se face ? Când se face ? Cine face ? Întrebări secundare Este necesară ? De ce ? Există şi alte soluţii ? şi dacă da. Combinări. . se cercetează posibilităţile de combinare a operaţiilor. de simplificare etc. Schimbarea ordinii de execuţie. (tabelul X..ce se face ?”.7. va rezulta că o parte din lucrările sau etapele muncii care se dovedesc a fi inutile pot fi eliminate şi aceasta va constitui un obiectiv important al studiului.7. de asemenea. Adesea se pot aduce îmbunătăţiri prin schimbarea succesiunii sau ordinii în care se efectuează operaţiile. care este cea mai bună ? De ce se face acolo şi de ce acela este cel mai bun loc ? În altă parte nu s-ar putea face ? De ce se face atunci. a locului şi/sau a persoanei. eliminate. întârzierilor şi a oricărei forme de depozitare între operaţii. răspunsurile la întrebările din chestionar trebuie să fie studiate pentru a ne conduce la posibilităţile de eliminare. combinare. urmează punerea la punct a modului cum trebuie să se execute lucrarea. conţinutul muncii este redus şi uşurat.unde?”. Tabelul X. În toate cazurile. Dar.7. atunci şi activităţile de pregătire şi cele de încheiere asociate lor vor fi.. schimbare a ordinii.. precum şi la redistribuirea mai raţională a diferitelor părţi sau operaţii din procesul analizat. la eliminări sau combinări. De asemenea. Aceasta este ultima fază a analizei şi are ca scop să stabilească un mod de execuţie cât mai simplu cu putinţă şi cât mai eficient. precum şi activităţile de transformare a obiectului muncii înscrise pe grafic. deoarece. dacă uneori ele pot fi eliminate. aceste îmbunătăţiri sunt sugerate prin modul cum se răspunde la întrebările: „unde ?” „când ?” „cine ?” Schimbarea ordinii de execuţie conduce şi ea. Pentru a pune la punct o metodă îmbunătăţită.2. este necesar să se examineze mai întâi acele activităţi (transporturi.când se face?”. Un tablou al întrebărilor utilizate de metoda interogativă pentru o analiză critică completă a transportului intern este prezentat în tabelul X. când s-ar mai putea face şi care este momentul cel mai potrivit ? De ce o face această persoană sau aceste persoane ? Cine ar mai putea să o facă ? Care este persoana (sau persoanele) cea mai indicată pentru a o face ? De ce se face aşa ? Cum ar mai putea fi făcută altfel ? Cum ar trebui să fie făcută ? Mijloacele Cum se face ? Acest chestionar trebuie astfel folosit încât fiecare detaliu al procesului să fie bine analizat şi să se creeze premisa ca toate elementele inutile să fie eliminate. Prin înlăturarea unor operaţii inutile. Ca răspuns la întrebările . După terminarea acestor trei etape. Schimbarea. Eliminări.1254 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – PROBLEME TEHNICE GENERALE Logic ar fi ca o analiză să înceapă cu prima dintre activităţi şi să continue în ordinea executării acestora. Ca răspuns la întrebarea . 3). . se vor analiza posibilităţile de eliminare a controalelor. întârzieri şi depozitări) care contribuie la creşterea cheltuielilor şi mai puţin la creşterea valorii de întrebuinţare. transporturilor. soluţia cea mai indicată este analiza în primul rând a operaţiilor. uneori.

... cu ajutorul cărora se investighează fiecare lucrare sau parte din lucrare........ ......... comune sau specifice diferitelor ramuri ale producţiei de materiale..2 Fişa de analiză critică Lucrarea este descrisă pe graficul nr...... total de fişe. Fişa nr.3 Obiectivele urmărite prin aplicarea metodei interogative Întrebarea CE ? UNDE ? CÂND ? CINE ? Obiectivul urmărit ELIMINĂRI COMBINĂRI SCHIMBAREA TIMPULUI LOCULUI PERSOANEI SIMPLIFICĂRI DE CE ? CUM ? Întrebarea dominantă X. cu care se execută deplasarea obiectului muncii pe fluxurile tehnologice respective.. Tabelul X...7.. atunci se va face analiza de mai jos: transportul-manipularea Analiza metodei actuale de transport intern Alegerea altor soluţii posibile Scopul Ce transport se face ? Este necesar să se facă ? Cu ce altceva s-ar putea face transportul ? Ce ar trebui să se facă ? Locul Unde se face transportul ? De ce acolo ? Unde s-ar mai putea face transportul ? Unde ar trebui să se facă ? Timpul Când se face transportul ? De ce atunci ? Când s-ar mai putea face transportul ? Când ar trebui să se facă ? Persoana Cine face transportul ? De ce acea persoană ? Cine ar mai putea face transportul ? Cine ar trebui să facă ? Mijloacele Cum se face transportul ? De ce aşa ? Cum s-ar mai putea face transportul ? Cum ar trebui să se facă ? Tabelul X..Manipularea...7...4... Nr... De ce oare se face Este necesară ? Dacă da. deci şi a transportului intern.7.. Pentru transportul în interiorul întreprinderii s-au construit numeroase mijloace de transport.. În cele ce urmează este prezentat un chestionar propus a fi utilizat pentru culegerea datelor din analiza critică a proceselor de muncă în ansamblu... transportul şi depozitarea produselor în industria textilă 1255 Există mai multe tipuri de liste memento care se folosesc în această etapă....... .... . Alegerea mijloacelor de transport intern Realizarea mijloacelor de transport mecanizate şi automatizate a permis să se înlăture treptat munca fizică grea în activitatea de transport şi să se mărească productivitatea muncii...........

1256

MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – PROBLEME TEHNICE GENERALE

Dotarea unităţilor economice cu utilaje şi echipament de transport intern adecvat exercită o influenţă pozitivă asupra indicatorilor economici. Datele statistice indică faptul că în prezent peste 3/4 din încărcătura transportată pe calea ferată este preluată de mijloacele de transport ale unităţilor economice. În condiţiile actuale de dezvoltare a tehnicii alegerea mijloacelor de transport celor mai adecvate trebuie să se facă cu ajutorul unor metode de mare eficienţă. Din punctul de vedere al caracterului activităţilor care se desfăşoară, al destinaţiei materialelor şi mai ales al locului unde se desfăşoară transportul, se deosebesc transportul extern, în exteriorul întreprinderii, şi transportul intern, în interiorul ei. Transportul extern asigură aprovizionarea tehnico-materială şi livrarea produselor finite. Transportul intern se poate desfăşura între secţii sau în interiorul secţiilor. Transportul extern se poate realiza pe cale ferată, pe sol, pe apă şi în aer. Transportul intern mecanizat se foloseşte pentru deplasarea încărcăturilor între secţii şi în interiorul secţiilor şi se efectuează cu: transportoare, monoraiuri, poduri rulante, conveiere, elevatoare, ascensoare etc. Alegerea corespunzătoare a mijloacelor de transport presupune o bună cunoaştere a acestora. Mijloacele pentru transportul intern şi manipulare sunt în general clasificate după o serie de criterii precum: – natura materialului manipulat (afânat sau în grămadă, în vrac, piese sau subansambluri, pachete, baloturi, cutii, butoaie etc.); – sistemul de mişcare şi direcţia mişcării; – domeniile de activitate deservite: industria extractivă, industria prelucrătoare, transporturi, construcţii etc.; – mobilitatea relativă a mijlocului de transport: pe traseu fix, cu deplasarea pe o suprafaţă limitată, cu deplasare pe suprafeţe mari etc.; – tipurile constructive de aparate şi mijloace de transport intern: elevatoare, transportoare, cărucioare, stivuitoare etc. Unele materiale din vrac sunt transportate în colete, saci, butoaie sau în alte ambalaje. Alte produse ambalate (piese, părţi de maşini etc.) sunt uneori deplasate cu transportoare cu bandă cu flux de aer etc., aproape în acelaşi mod ca şi cele în vrac. Mijloacele de transport se aleg pe baza avantajelor evidenţiate în următorul chestionar de verificare: – se reduce preţul de cost ? – se păstrează calitatea produsului şi se reduc pierderile ? – se înlocuieşte efortul fizic ? – se îmbunătăţesc condiţiile de muncă ? – se respectă condiţiile de tehnica securităţii şi de igiena muncii ? – se micşorează cheltuielile de întreţinere ? – în cât timp se recuperează investiţia ? – se îmbunătăţeşte moralul personalului ? Clasificările prezentate anterior servesc ca punct de plecare pentru alegerea mijloacelor şi a echipamentului de transport intern. Alegerea tipurilor celor mai adecvate de utilaje de transport şi manipulare pentru diversele condiţii şi faze ale procesului tehnologic şi integrarea acestora într-un tot unitar constituie o problemă dificil de rezolvat, având în vedere că în ultimii ani varietatea acestor utilaje a crescut aşa de mult, încât pe piaţa mondială sunt peste 300 de tipuri de astfel de mijloace. Unele dintre ele sunt comune pentru toate ramurile de producţie, iar altele, doar anumitor ramuri.

Manipularea, transportul şi depozitarea produselor în industria textilă

1257

Pentru alegerea celui mai eficient utilaj de transport trebuie să se ţină seama atât de factorii tehnici cât şi de cei economici. Dacă se are în vedere şi continua diversificare şi modernizare a proceselor tehnologice, precum şi varietatea mare a activităţii de transport şi manipulare, rezultă că problema alegerii optime a echipamentului de transport şi manipulare necesită o analiză competentă şi detaliată a unui număr mare de factori. Criteriile de alegere a mijloacelor şi echipamentului de transport intern se clasifică astfel: – criterii generale; – criterii specifice; – criterii economice. Criterii generale de alegere a mijloacelor de transport intern. Criteriile generale se bazează pe informaţiile şi datele statistice asupra mijloacelor de transport şi pe avantajele pe care le oferă un mijloc faţă de altul. Ca un exemplu de analiză în acest sens, să considerăm că pentru transportul de 2000 de cutii de 12 kg/buc la distanţa de 50 m, se pot utiliza patru metode diferite de transport şi manipulare: – transportarea fiecărei cutii cu braţele; – transportarea a câte 5 cutii deodată, pe un cărucior - liză; – transportarea a câte 20 de cutii deodată, pe un cărucior manual cu platformă; – transportarea şi manipularea a câte 40 de cutii deodată, cu un stivuitor cu furcă. Din tabelul X.7.4 rezultă că timpii de stivuire pentru cele 2000 de cutii sunt egali în cazul primelor trei metode (câte 180 cutii/h, adică în 11, 11 h). Reducerea timpului de la 72,22 h la 43,333 h şi apoi la 35,83 h se realizează prin reducerea numărului de curse de ducere şi de întoarcere, prin utilizarea a diferite mijloace de transport. Din tabelul X.7.4 rezultă că, datorită superiorităţii evidente, stivuitorul cu furci (metoda 4) se impune în faţa celorlalte mijloace de transport. Cifrele din tabelul X.7.5 permit compararea cheltuielilor realizate în cazul celor patru metode folosite. Admiţând că se plătesc pentru mâna de lucru 2 dolari/h şi, adăugând cheltuielile de amortizare pentru combustibil şi pentru întreţinerea utilajelor în cazul metodelor 2, 3 şi 4, cheltuielile totale pentru transportul celor 2000 de cutii pe distanţa de 50 m variază de la 144,44 dolari, în cazul metodei 1, la 24,39 dolari, în cazul metodei 4. Exemplul dat scoate în evidenţă avantajele economice la folosirea unui mijloc de transport modern faţă de transportul manual, ţinând seama de analiza unor factori generali. Experienţa a dovedit că nu se poate separa problema cunoaşterii metodelor de organizare a mişcării materialelor de problema cunoaşterii temeinice a caracteristicilor echipamentelor de transport şi a condiţiilor de integrare a acestora în fluxurile de fabricaţie. Criterii specifice de alegere a mijloacelor de transport intern. Acestea se referă la materialele de transport, la traseul pe care trebuie să se deplaseze în mediul înconjurător, la siguranţa în exploatare şi la amplasare. Materialul de transportat se analizează în ceea ce priveşte forma, caracteristicile tehnice şi cantitatea de transportat. Pentru cantitate se iau în considerare: unitatea [vrac (kg. t, m3, buc etc.), colete, saci etc.] manipulată, loturi unitare, cantitatea totală de unităţi de transportat în unitatea de timp, numărul de unităţi transportate, loturi unitare de material manipulat în unitatea de timp.

1258

MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – PROBLEME TEHNICE GENERALE Tabelul X.7.4 Timpul de stivuire în diferite metode de transport şi manipulare Metoda 1 Metoda 2 Metoda 3 Metoda 4

Operaţiile de transport şi manipulare Timpul de stivuire, în ore; – stivuirea la furnizor; – luarea din stivă şi aşezarea pe un mijloc de transport pentru deplasare; – stivuirea la beneficiar Timpul pentru transport, în ore: – cursă de ducere de la o stivă la alta; – cursa de întoarcere

11,11 (2000 cutii; 180 cutii/h)

11,11

11,11

11, 11 –

11,11 11,11

11,11 11,11 11,11 (pe paletă) 50 curse 0,375 min/cursă 0,315 0,315

Total om-ore

2000 curse 0,75 min/cursă 25,00 2000 curse 0,75 min/cursă 25,00 72,22

400 curse 0,75 min/cursă 5,00 5,00

100 curse 0,75 min/cursă 1,25 1,25

43,33

35,83

11,74 Tabelul X.7.5

Cheltuieli efectuate pentru diferite metode de transport şi manipulare Metoda 1 Cheltuieli Timpul de stivuire, în ore Timpul de cursă, în ore Total: Totalul costului forţei de muncă la 2 dolari/h. Totalul costului utilajului (amortizare, întreţinere, combustibili etc.). Totalul costului de manipulare. Costuri comparative. Economii faţă de metoda 2, în dolari. Economia faţă de metoda 2, în %. 22,22 50,00 72,22 144,44 33,33 10,00 43,33 80,66 33,33 2,50 35,83 71,66 11,11 0,63 11,74 23,48 Metoda 2 Metoda 3 Metoda 4

– 144,44 100% – –

0,02 86,68 60%

0,07 71,73 50% 14,95 17%

0,91 24,39 17% 62,29 71%

) transportate în unitatea de timp. Acolo unde materialele sunt grele şi manopera mare şi se foloseşte utilaj de producţie uşor. o influenţă destul de mare în ceea ce priveşte stabilirea mijloacelor de transport. gradul de utilizare a capacităţii portante. când materialele sunt în cantităţi mari şi se foloseşte un utilaj de producţie prin care trece continuu o cantitate mare de material. de asemenea. verticală sau asociată. De asemenea. gradul de folosire a utilajului. şi anume: volumul producţiei de transportat. Trebuie să se stabilească mai întâi dacă este mai economic să se aducă muncitorii la materiale sau să se ducă materialele la muncitori. schimb. Acestea se referă la: – parametrii de încărcare ai utilajului.).).Manipularea. în cele mai multe cazuri. – viteza (m/min. respectiv: ● cheltuielile cu forţa de muncă pentru fiecare mijloc de transport şi pentru manipulare. având în vedere mărimea echipelor şi calificarea necesară celor care deservesc fiecare utilaj. sincronizată. ceea ce va determina o folosire necorespunzătoare a acestora. transportul şi depozitarea produselor în industria textilă 1259 Pentru transportul materialelor este necesar să se cunoască: – direcţia de transport /orizontală. . Criterii economice de alegere a mijloacelor de transport. – forţa de muncă direct productivă şi auxiliară. – distanţa parcursă într-o cursă. – frecvenţa de deplasare (uniformă. Elementul esenţial în determinarea eficienţei economice îl constituie evaluarea cheltuielilor de transport şi manipulare. chimice şi speciale ale materialelor. determinarea vitezei comerciale medii. Importanţa acestor criterii este evidentă pentru stabilirea eficienţei economice şi pentru compararea variantelor posibile de adoptat. serioase dificultăţi. mai ales când acestea parcurg diferite medii corosive sau cu diferenţe mari de temperatură. Rezolvarea fragmentată a problemelor de transport intern conduce la situaţia achiziţionării unei cantităţi de utilaje de transport mai mare decât este necesară. nici în contabilitate. – economiile realizate. de obicei.) şi indirecte (modificări la clădiri şi instalaţii etc. Folosind aceste informaţii. montaj etc. în unele cazuri până la 10%. amortizarea şi alte cheltuieli. anexe. Astfel. deoarece nu se ţine o evidenţă separată a lor. – traseu (fix sau variabil). variabilă. dificultăţile de alegere a utilajelor se restrâng mult. încărcătura pentru o cursă. – forţa de muncă necesară la transport. – termenul de amortizare a investiţiilor. mai economic să se aducă materialul la muncitori. pe produs etc. cantităţile unitare (tone x metri etc. S-au conceput diferite criterii de alegere a mijloacelor de transport intern pe bază de tabele şi grafice. în ore de muncă necesare pe unitatea de timp (zi. ● investiţiile directe (utilaje. cheltuieli suplimentare nejustificate etc. la transport trebuie să se acorde atenţie deosebită caracteristicilor fizice. – cheltuieli anuale de exploatare. ● cheltuielile de funcţionare (pe oră. nici în secţiile de fabricaţie. combinată). este. – itinerarul parcurs. este mai economic să se ducă muncitorii la materiale şi produsele să fie fabricate în acel loc.). cheltuielile pentru întreţinerea şi funcţionarea echipamentului de transport.). Mediul înconjurător are. km/h etc. care poate fi uniformă. pe an. Stabilirea lor prezintă. lună etc. intermitentă.

de la orizontală la 45o. economici şi umani. cu care se pot transporta materiale înclinate cu un unghi de până la maximum 42o faţă de orizontală. este în mare măsură determinantă pentru proiectarea staţiilor de încărcare şi descărcare. deplasarea pe orizontală şi ridicarea pe verticală (factor care deseori este determinant). şi pentru elevatoare. din spate. pe baza dimensiunilor medii se determină rezistenţa pentru părţile utilajului în contact cu materialul. precum şi pentru alegerea tipurilor de utilaje necesare pentru aceste activităţi. Un alt factor important de care trebuie să se ţină seama la alegerea utilajului în funcţie de caracteristicile materialului este panta pe care trebuie să fie transportate materialele. este definită în unităţi Mohr. Temperatura materialului poate fi hotărâtoare în alegerea mijloacelor de transport. de la 45o până la verticală). cele cu pH = 5-7 sunt semicorosive şi cele cu pH peste 7 sunt în general necorosive. deoarece anumite materiale. . respectiv gradul de rezistenţă pe care îl opune materialul la sfărâmare. Acţiunea corosivă a materialelor care trebuie transportate este definită aproximativ prin indicarea pH-ului. Modul în care materialul este încărcat într-un mijloc de transport şi descărcat în altul constituie unul dintre factorii determinanţi la alegerea mijloacelor de transport. Specialiştii firmei Chain Belt Co.1260 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – PROBLEME TEHNICE GENERALE Pentru stabilirea celei mai economice soluţii. Astfel. din mai multe locuri intermediare cu cantităţi diferite. Din tabelul durităţilor după scara Mohr. respectiv viscozitatea. Capacitatea de curgere. Se disting patru grupe de probleme de analizat: unghiul de înclinare (pentru transportoare. În acest sens. Pentru materialele calibrate. se face apel mai întâi la criteriile de alegere a mijloacelor de transport. sunt corosive. din faţă. înclinarea maximă este de 16o. profilul transportorului şi caracteristicile materialului. trebuie să se fixeze dispozitive opritoare sau să se utilizeze tipuri speciale de bandă. dintr-un singur loc intermediar. atunci când se folosesc benzi de cânepă cauciucată. Pentru descărcarea din puncte intermediare sunt uneori necesare tipuri speciale de transportoare sau accesorii speciale ca: pluguri. Acest criteriu de apreciere a măsurii în care un material este corosiv este însă relativ. de exemplu soluţiile alcaline (cu pH = 7). s-au luat trei grupe de mijloace de transport posibil de folosit pentru o serie de materiale (vrac sau bucăţi) care trebuie deplasate pe un flux determinat. este necesară întocmirea unor grafice pentru alegerea diferitelor tipuri de utilaje. excavatoare cu cupe basculante etc. Dimensiunile materialului reprezintă prima caracteristică. Stabilirea cea mai judicioasă a echipamentului şi mijloacelor de transport se face numai pe baza analizei detaliate a factorilor tehnici. afirmă că grupele de materiale cu un pH de 1-5 sunt foarte corosive. reprezintă cea mai importantă dintre caracteristicile materialelor în vrac. Ca exemplu. se pot alege pentru construcţia mijloacelor de transport acele materiale care se uzează cel mai puţin în contact cu abrazivitatea produselor de transportat. măsură a abrazivităţii lor. La analiză trebuie să se aibă în vedere posibilităţile de transferare a materialului. Duritatea materialelor. Pentru descărcare există cinci posibilităţi: de sus. Friabilitatea. pentru pante mai mari decât aceasta. Profilul transportorului. pe baza căreia se alege mijlocul de transport. Modul de transferare a materialelor. deoarece generează cheltuieli ridicate în cazul în care se foloseşte un tip necorespunzător de utilaj. pentru încărcare sunt două posibilităţi de alimentare: comandat şi necomandat. Caracteristicile materialului. complexitatea (dacă parcursul este în linie dreaptă sau combinat). dimensiunile medii sunt publicate în cărţi sau cataloage. Pentru mărfurile ambalate. Acestea pot ridica probleme complexe la alegerea utilajului.

în alegerea dintre macarale şi benzi transportoare sunt de preferat macaralele suspendate. are caracter de unicate şi se desfăşoară pe un spaţiu foarte mare. de durata lucrării de executat. – oriunde este cu putinţă trebuie să se folosească gravitaţia. La alegerea mijloacelor de transport se au în vedere felul instalaţiilor (apă. – oricând. se foloseşte un utilaj ieftin. când fabricaţia se realizează în flux continuu. – starea clădirilor (permanente sau temporare). trebuie să se combine două sau mai multe unelte şi/sau stadii componente ale procesului. Problema de bază constă în a obţine o producţie maximă cu costuri minime. mobil. – muncitorii de la maşini trebuie să stea comod. Factorul preţ de cost influenţează în mod deosebit alegerea utilajelor. executat în întreprindere sau la terţi. variată. trebuie să se prefere utilajele de transport intern pe traseu fix. La toţi aceşti factori de primă importanţă trebuie să se adauge factorul forţă de muncă necesară pentru exploatarea mijloacelor de transport. Acest factor trebuie să fie luat în considerare o dată cu alegerea mijloacelor de transport. – felul şi rezistenţa pardoselilor. cunoaşterea utilajelor de transport intern şi a performanţelor acestora conduc la o alegere judicioasă a lor. când există asemănare între produsele fabricate şi când producţia se desfăşoară într-un spaţiu limitat. – uneltele şi materialele trebuie să aibă locuri bine stabilite. când sarcinile de producţie sunt constante şi producţia este continuă.Manipularea. De exemplu. care pot servi atât suprafaţa cât şi înălţimea clădirii. Dacă materialele ce se transportă sau produsul ce se execută variază de la un moment la altul – producţia neavând un caracter stabil–. pentru a avea certitudinea că acestea sunt folosite corespunzător de către un personal calificat. transportul şi depozitarea produselor în industria textilă 1261 Alegerea mijloacelor de transport. dacă este posibil. pentru clădirile lungi. Deoarece scopul studiului este acela de a stabili cea mai bună metodă de muncă în condiţii date. Efectuarea unui studiu metodic pentru eliminarea transporturilor şi manipulărilor inutile. de perioada de amortizare. – mişcările trebuie să fie simple. La stabilirea unei metode îmbunătăţite este util să se ţină seama de următoarele cerinţe: – mişcările trebuie să fie productive. mijloacele de transport mobile. în mare măsură. lungimea. Există uneori tendinţa de a se ajunge la unele măsuri provizorii. înălţimea şi lăţimea clădirilor sunt factori determinanţi la alegerea utilajului. Se pot stabili criterii generale pentru a determina când este mai avantajos să se folosească mijloace de transport mobile. mai puţin studiate. precum şi de factorii legaţi de instalaţii şi de condiţiile impuse clădirilor. Nucleul unei metode noi se obţine cu ajutorul întrebărilor ce se pun în cursul analizei critice şi al rezultatelor consemnate în chestionare. Însă. Alt factor de care trebuie să se ţină seama la alegerea mijloacelor de transport se referă la sistemul de mişcare. Întotdeauna este însă necesar să se verifice funcţionalitatea metodei propuse pentru a stabili variantele practice de aplicare. toate elementele restrictive (materiale şi umane) trebuie luate în considerare atunci când se pune la punct noua metodă. în timp ce benzile transportoare deservesc parţial suprafaţa şi sunt şi mai scumpe. Aceasta depinde. de aprecierea timpului de funcţionare a utilajului. Atunci când producţia este neuniformă. trebuie să se ia în considerare. – mişcările trebuie să fie ritmice şi echilibrate. în primul rând. Forma. – instalaţiile disponibile. şi când fixe. Pentru clădiri se va avea în vedere: – încărcarea admisibilă pentru structura de rezistenţă. .) şi condiţiile impuse clădirilor. lumină etc.

M. (American Society of Mechanical Engineers) cu graficul de circulaţie poate fi urmărit în figura X. marcate şi duse în depozit. care trebuie luate în considerare când se pune la punct o metodă mai bună.S.17.1262 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – PROBLEME TEHNICE GENERALE La stabilirea metodei îmbunătăţite trebuie avuţi în vedere toţi factorii de influenţă şi.7.E. bazat pe graficul de circulaţie şi de analiză detaliată a procesului privind primirea unor piese şi depozitarea lor. distanţele. fiind ridicat. Chestionarul ce urmează se referă la câteva aspecte mai semnificative pentru conturarea metodei îmbunătăţite: – De ce sunt stivuite lăzile. În acest punct. Direcţia. care este prezentată în figura X. sunt puse direct pe un cărucior manual. O analiză critică asupra graficelor. obiectul muncii este deplasat cu diferite mijloace (manual sau mecanic) pe drumuri diferite. În figura X. Ele sunt apoi transportate direct la locul unde sunt deschise. pentru a ajunge la depozit ? Pentru analiza şi definirea noii metode s-au consumat multe ore de muncă atentă. controlate. locurile de depozitare şi de control. şi se scoate afară nota de livrare. încălzirea şi ventilaţia.18.7. care vor fi trasate după aceleaşi reguli ca la situaţia existentă. dacă după 10 min ele trebuie să fie date jos din stivă şi deschise ? – Cum s-ar putea face altfel ? – De ce locurile de primire. mai ales: amplasamentul. iar după controlul calitativ al acestora sunt preluate pentru a fi depozitate. zgomotul. control calitativ şi cantitativ sunt atât de depărtate unul de altul ? – Ar putea fi aşezate în altă parte ? – Unde ar trebui să fie amplasate ? – De ce fiecare ladă trebuie să circule prin toată clădirea. transportat şi depus pe tot parcursul procesului. se întocmesc în continuare graficul de circulaţie şi cel de analiză detaliată a metodei noi. Un exemplu de reprezentare a fluxului prin combinarea simbolurilor A. utilizând metoda interogativă. . X. Noua metodă trebuie supusă aceleiaşi examinări critice ca şi situaţia existentă. În metoda nouă (îmbunătăţită). ceea ce permite o analiză rapidă şi clară a procesului şi dă posibilitatea de a urmări mai uşor activităţile ce se desfăşoară. culoarea. după ce au fost descărcate din camion.17) pe care s-au înscris şi simbolurile pentru diversele activităţi. fiecare ladă este depusă pe sol şi. după un timp scurt. poate fi urmărit în figurile X.7. chiar pe cărucior. şi anume: lăzile conţinând mai multe piese ambalate în cutii sunt descărcate din camion pentru recepţie.17 şi X. lăzile. Prima activitate este operaţia de descărcare a pieselor ambalate în cutii de carton.7. Traseul urmat de marfă de la punctul de predare până la magazia de depozitare este reprezentat printr-o linie groasă (fig. care a condus la schimbările propuse. cutiile sunt scoase din ladă şi piesele sunt numărate şi confruntate cu nota de livrare. Acestea sunt verificate. conduce la stabilirea metodei îmbunătăţite. iluminatul. În mod frecvent. După ce s-a conceput şi a fost pusă la punct metoda îmbunătăţită.18 se prezintă un alt procedeu de redare a circuitului de fabricaţie al unui produs.7. Un exemplu de utilizare a metodei interogative în cazul unui studiu efectuat în industria textilă. Trebuie să se acorde importanţa cuvenită tuturor acestor factori şi să nu se uite că există şi alte condiţii de acţionare sau de mediu ambiant.7. pentru a ne asigura că nu a existat vreun raţionament greşit.19. amănunţită şi metodică. locurile de prelucrare şi întârzierile sunt înregistrate şi amplasate exact pe trasee.

7. transportul şi depozitarea produselor în industria textilă 1263 Fig.17. Graficul de circulaţie pentru un studiu efectuat într-un depozit din industria textilă. X. .Manipularea.

7. . Reprezentarea fluxului cu ajutorul simbolurilor A.7.19.1264 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – PROBLEME TEHNICE GENERALE Fig.M. Fig. şi graficul de circulaţie.E.18. X. X.S. Circuitul de fabricaţie al unui produs.

transportul şi depozitarea produselor în industria textilă 1265 Fig. Organizarea producţiei cuprinde: determinarea operaţiilor şi controalelor necesare fiecărui proces de producţie. Organizarea transportului intern începe o dată cu lansarea în fabricaţie a unui produs şi se termină o dată cu expedierea acestuia. . X.7. pregătirea materială a producţiei. precum şi a altor elemente ale fluxului care se analizează sau se proiectează (fig. al controalelor.21). oferind în ansamblu un cadru concret pentru definirea îmbunătăţirilor necesare. întocmită în trei dimensiuni. prezentarea se face izometric ca în figura X.7. Reprezentarea izometrică (fig. Organizarea producţiei se realizează printr-o serie de activităţi tehnice şi organizatorice. indicând amplasarea maşinilor şi a echipamentelor. lansarea în fabricaţie.7.20. O altă formă de reprezentare grafică a fluxului de producţie are drept scop precizarea amplasării maşinilor.22. controlul tehnic al calităţii producţiei. Atunci când fluxul se desfăşoară pe mai multe etaje. depozitărilor şi aşteptărilor din flux. a forţei de muncă şi a mijloacelor de muncă necesare fiecărui loc de muncă. X. Reprezentarea grafică a fluxului de producţie. X. în aşa fel încât fluxul de producţie să fie realizat în minimum de timp şi cu cheltuieli minime de producţie.7.23). a suporţilor pentru piese şi a conteinerelor. serveşte ca mijloc intuitiv de reprezentare a legăturilor între operaţiile din procesul de producţie. urmărirea şi evidenţa producţiei. şi anume: pregătirea tehnică a producţiei. precum şi determinarea mişcării obiectelor muncii.Manipularea. Desenul oricărui circuit trebuie să fie reprezentat la scară pentru a se putea măsura lungimea pe grafic şi a se compara cu uşurinţă situaţia actuală cu cea proiectată (îmbunătăţită). programarea producţiei.

.1266 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – PROBLEME TEHNICE GENERALE Fig.7.7. X. Fig. Reprezentarea grafică a fluxului de producţie prin detalierea organizării locului de muncă. Reprezentarea izometrică a fluxului de producţie. X.21.22.

cea mai bună rezolvare a transportului intern şi manipulărilor este reducerea la minimum a acestora. Pentru organizarea modernă a producţiei. este necesar să se efectueze studii sistematice. Pregătirea tehnică şi materială a transporturilor defineşte procedeele şi modurile în care se va realiza mişcarea. mijloacele (mecanice. după cum se observă în figura de mai jos: În cadrul producţiei mecanizate şi automatizate această concordanţă se păstrează. cei trei factori principali: maşinile. adică o analiză a circulaţiei în cursul realizării procesului tehnologic de fabricaţie. Ansamblul de acţiuni necesare pentru efectuarea transportului constituie de fapt programul de transport intern şi de manipulare. transportul şi depozitarea produselor în industria textilă 1267 Fig. locul unde se face. Aceasta se poate realiza numai prin analiza drumului parcurs de fiecare produs în fluxul de fabricaţie. Reprezentarea izometrică a fluxului de producţie. automate). în deplină concordanţă. timpii de execuţie şi personalul. aplicându-se principiile organizatorice care duc la realizarea acestui scop. să existe reuniţi. în raport cu importanţa programului de fabricaţie. X. atelierelor etc. . de la prima operaţie şi până la ultima operaţie. În fluxul materialelor trebuie ca. Aceste diagrame servesc la precizarea tuturor legăturilor dintre operaţii. contribuind la creşterea timpilor productivi ai maşinilor.23. Este necesar ca prin analiza mişcării acestor factori. Organizarea raţională a fluxului constituie condiţia principală a funcţionării corecte a secţiilor. materialele şi oamenii. omul fiind acela care observă procesul şi îl supraveghează . să se organizeze fluxul în scopul reducerii la maximum a distanţelor şi a depozitărilor intermediare. indicând legăturile între operaţii şi secţii.7. optimizând astfel reţeaua de mişcări şi mijloacele de realizare a mişcării..Manipularea. manuale. programul de transport intern este mai mult sau mai puţin amănunţit. În acest sens. Ca şi programul de producţie.

termice. Determinarea materialelor de transportat.) se transportă în conteinere speciale. – stabilirea sarcinii fiecărui mijloc de transport şi semnalarea suprasolicitărilor temporare. contaminărilor exterioare etc. – fiinţele vii (animale. 10 pachete într-o cutie de carton şi mai multe cutii de carton într-o cutie colectivă. procedeelor. – lichidele şi semilichidele pot fi transportate în vase etanşe. Trebuie studiată multitudinea obiectelor muncii. lot unitar. necorosive sau când nu se alterează sub acţiunea luminii. Răspunsul la prima din întrebările de mai înainte este determinant. Caracteristicile principale ale materialelor pot furniza date privitoare la gradul de influenţă al acestora asupra deplasării (R = ridicată. În concluzie. Acesta este un factor de bază. – calculul preţului de cost al transportului intern şi stabilirea posibilităţilor de reducere a cheltuielilor de transport în unitatea de timp.. Caracteristicile materialelor. m = mică). protecţia împotriva amestecului cu materii străine etc. temperaturii. care trebuie precizat o dată cu planul de producţie. pe lângă redarea cantităţii. păsări etc. fizice. Ambalaje şi suporţi de transport. a naturii fizice. secundare şi de transport. Există două categorii mari de suporţi şi de ambalaje. mijloacelor de transport intern. dimensiunea şi greutatea materialelor respective. Anumite ambalaje folosite în timpul fabricării pot fi întrebuinţate atât în producţie cât şi în procesul deplasării produselor până la beneficiari. Un exemplu de acest fel este ambalarea ciorapilor. şi specificarea formei. Întrucât natura materialului care urmează să fie deplasat este primul factor care trebuie luat în considerare. solide). o atenţie deosebită trebuie dată caracteristicilor fizice şi chimice ale materialului. precum şi a timpilor de execuţie permite: – programarea transportului intern şi folosirea mijloacelor de transport adecvate scopului respectiv. temperaturii. pachete etc. fiind necesară cunoaşterea lor în ceea ce priveşte proprietăţile şi caracteristicile pe care le au: chimice. număr de unităţi. chimice şi a altor proprietăţi ale materialelor. Cunoaşterea materialelor.. semilichide. praf. bulgări). rezultă că fiecărui obiect al muncii îi este necesar un sistem propriu de transport. Operaţia de transport şi manipulare se efectuează mai uşor atunci când substanţele sunt inerte. caracteristicile materialelor şi cantitatea. unitate la timp. . specifice fiecărui obiect al muncii. mecanice.1268 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – PROBLEME TEHNICE GENERALE Factorii necesari a fi analizaţi pentru pregătirea tehnică şi materială a transportului şi manipulării se vor prezenta în cele ce urmează. care sunt puşi în pachete de 20 bucăţi.. cuşti etc. M = medie. Ambalajele pentru expediere constau din cutii ce pot fi: de contact. electrice. Transportul intern şi manipulările impun condiţionarea aerului. mărimea şi forma. Este important de cunoscut următorii factori de bază pentru fiecare material: starea fizică (gaze. în funcţie de forma. lichide. greutatea şi alte proprietăţi. Aceste date trebuie precizate în fişă pentru fiecare material analizat. deoarece de acesta depind celelalte elemente ale analizei. şi anume: cele folosite în fabricaţie şi cele folosite pentru transportul produselor la beneficiari. reglarea luminii. Factorul cantitate. deci reclamă metode diferite de transport. Exprimarea factorului .cantitate” în evidenţa întreprinderilor se face în: unitate. Deplasarea obiectelor muncii se face în funcţie de natura lor. – solidele pot fi transportate în vrac (granule. Astfel: – gazele pot fi transportate numai în vase etanşe sau în vase rezistente la presiune. dimensiunile. care implică.

la alegerea mijloacelor de transport. precum şi aşteptările şi depozitările. stabilindu-se un flux tehnologic care determină amplasarea maşinilor în ordinea succesiunii operaţiilor. Deplasarea pe distanţe cât mai mici a salariaţilor. de aceea. Amplasarea optimă a maşinilor. la soluţionarea acestei probleme trebuie să se aibă în vedere mai întâi produsele cu cele mai lungi cicluri de fabricaţie şi apoi să se treacă la stabilirea fluxurilor tehnologice pentru celelalte produse. Un rol important în reducerea accidentelor de muncă îl are rezolvarea optimă a condiţiilor de muncă. La acest tip de amplasare trebuie să se stabilească succesiunea optimă a operaţiilor. praf. transportul şi depozitarea produselor în industria textilă 1269 Deplasarea pe distanţe cât mai mici a materialelor şi a produselor. Folosirea raţională a spaţiului construit. utilajelor şi instalaţiilor în secţiile întreprinderilor se poate realiza după studierea a diferite variante. precum şi frecvenţa transporturilor. Pentru aceasta. adică în funcţie de produsul care se fabrică. În cazul adoptării principiului pe operaţii. precum şi a birourilor care au legătură directă cu producţia. distanţele de transport al materialelor şi produselor. excesul de suprafeţe măreşte inutil distanţele de transport. umiditate.. Obţinerea unor produse de calitate superioară. trebuie stabilite pentru fiecare produs cele mai raţionale fluxuri tehnologice posibile. În mod normal.Manipularea. sunt amplasate în funcţie de succesiunea operaţiilor pentru executarea produsului respectiv. Amplasarea pentru producţia în flux se bazează pe criteriul . utilajelor şi instalaţiilor din cadrul acestora trebuie să se aibă în vedere că locurile de muncă generatoare de trepidaţii. La amplasarea atelierelor şi a secţiilor. la stabilirea traseelor de deplasare şi la amenajarea drumurilor trebuie să se aibă în vederea posibilitatea de a se asigura transportul materialelor şi al produselor.obiect”. pot afecta calitatea produselor şi condiţiile de muncă. gaze etc. O amplasare corespunzătoare trebuie să permită reducerea distanţelor de deplasare a salariaţilor. fără riscuri de deteriorare sau degradare. Numai prin colaborarea dintre proiectanţi şi personalul tehnic care se ocupă de producţie se poate realiza un frux de producţie echilibrat între toate locurile de muncă şi se poate reduce la minimum transportul intern şi manipularea. piesele sau produsele se grupează în funcţie de asemănarea tehnologică. Pentru a realiza o amplasare corespunzătoare nu este suficientă cunoaşterea modului în care se conduce un studiu de amplasare. având în vedere că. O atenţie deosebită este necesar să se acorde amplasării birourilor din cadrul secţiilor şi sectoarelor. Suprafeţele de producţie trebuie folosite în mod raţional. de sortimente diferite. ci este necesară o competenţă tehnică şi tehnologică adecvate. precum şi a maşinilor. indiferent de operaţia pe care o realizează. Utilajele folosite la fabricarea unui produs. ele trebuie amplasate separat de celelalte locuri de muncă. între altele. De asemenea. Suprafeţele trebuie calculate în funcţie de necesarul de spaţiu pentru desfăşurarea în condiţii optime a activităţii de producţie şi în funcţie de perspectiva unor dezvoltări ulterioare. Economie de forţă de muncă. Pentru aceasta. Crearea unor condiţii de muncă corespunzătoare. pe cât posibil. trebuie să se reducă. Amplasarea bazată pe producţia în flux continuu (linii tehnologice) poate fi adoptată şi în întreprinderile care realizează o cantitate mare de produse. La stabilirea amplasărilor trebuie să se analizeze posibilitatea ca amplasarea să permită efectuarea tuturor activităţilor cu minimum de personal şi în timp cât mai redus. Nu este suficientă numai stabilirea principiului .

1270 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – PROBLEME TEHNICE GENERALE care se adoptă. După analizarea datelor obţinute (culese) se trece la altă etapă importantă a studiului de amplasare. şi anume la stabilirea fluxului de fabricaţie. pentru fiecare produs. sarcina amplasării şi reamplasării judicioase a locurilor de muncă. atelierelor şi serviciilor revine inginerilor şi tehnicienilor care lucrează direct în procesul de producţie. secţiilor şi serviciilor dintr-o întreprindere. astfel ca produsul să poată fi realizat în cele mai bune condiţii calitative şi cantitative şi într-un timp optim. secţiilor. atelierelor. Circulaţia produselor constituie un factor esenţial la stabilirea amplasării.7. în cele mai multe cazuri. Amplasarea nu este o problemă care trebuie rezolvată în exclusivitate de către proiectanţi. economie de spaţiu. Stabilirea variantei optime de amplasare este o problemă complexă: ea nu poate fi soluţionată decât pe baza unor calcule tehnico-economice. ca urmare.5. Prin studiile de amplasare se urmăreşte dispunerea judicioasă a locurilor de muncă. La analiza fluxului de fabricaţie se urmăreşte posibilitatea de eliminare a unor operaţii sau eventual de schimbare sau combinare a operaţiilor. Circulaţia personalului şi a materialelor trebuie să fie în orice moment liberă. Stabilirea amplasării Între transportul intern şi amplasare există o strânsă dependenţă. la care se pot ivi sarcini noi de producţie. amploarea şi mijloacele pentru transportul materiilor prime. Amplasarea spaţiilor productive şi neproductive din întreprindere trebuie să permită distribuirea suprafeţelor de lucru şi a instalaţiilor. Pentru stabilirea circuitelor produselor este necesară determinarea mişcării materialelor în cursul diferitelor etape ale procesului de fabricaţie. X. mai ales atunci când mişcarea materialelor reprezintă o parte importantă a procesului de fabricaţie . maşinilor şi activităţilor auxiliare în aşa fel încât producţia să se realizeze la un preţ de cost cât mai scăzut. întrucât printr-o amplasare judicioasă a clădirilor. Iniţial se culeg date tehnice şi tehnologice asupra obiectului de fabricaţie. amplasarea generală a sectoarelor de producţie. astfel ca legătura funcţională dintre ele să se facă pe drumul cel mai scurt şi într-un timp minim. fluxul tehnologic de fabricaţie şi. formei. Locul de muncă trebuie să aibă un spaţiu optim minim şi să permită executarea produselor şi repararea şi reglarea utilajelor şi a instalaţiilor. mai întâi se stabileşte numărul necesari de operaţii tehnologice şi ordinea de desfăşurare a lor. din care să rezulte eficacitatea economică a fiecărei soluţii în parte. Într-adevăr. economie de timp şi o importantă economie de forţă de muncă. materialelor. când este vorba însă de o întreprindere productivă. asupra restricţiilor spaţiului în care urmează a se amplasa utilajele precum şi ale spaţiilor auxiliare. amplasarea detaliată în interiorul acestora şi a serviciilor auxiliare şi anexe trebuie să fie rezolvată de un proiectant specializat în ramura de producţie respectivă. rapidă şi sigură. semifabricatelor şi produselor textile finite. materialelor şi instalaţiilor aferente acestora se realizează transporturi interne scurte. atunci când se proiectează o nouă întreprindere. ci trebuie determinate condiţiile concrete în care amplasarea optimă poate fi aplicată. pentru a se putea obţine o amplasare cât mai corespunzătoare. continuu şi fără întoarceri. Un circuit optim al produselor se obţine numai atunci când deplasările se fac pe drumul cel mai scurt. Pentru stabilirea fluxului de fabricaţie. volumului şi masei produselor de transportat. Amplasarea utilajelor impune. şi modul. utilajelor.

transportul şi depozitarea produselor în industria textilă 1271 sau când costurile de transport şi manipulare sunt mai ridicate decât costurile operaţiilor tehnologice. Pentru fiecare loc de depozitare trebuie să se determine: – cantitatea ce se depozitează. circuitele pentru serviciile auxiliare şi anexe. – producţia medie şi maximă. Pentru determinarea suprafeţelor necesare în vederea amplasării se parcurg următoarele etape: – stabilirea utilajelor şi a echipamentelor necesare. cantitatea lor. financiar-contabilă şi de personal din întreprindere. – factorul schimbare – se referă la adaptabilitatea multiplă. . de la materia primă până la produsul finit. – determinarea suprafeţelor necesare pentru fiecare compartiment.Manipularea. – stabilirea serviciilor auxiliare. – factorul construcţii – se referă la caracteristicile construcţiilor exterioare şi interioare şi ale instalaţiilor necesare pentru utilizarea lor. – frecvenţa transporturilor şi a manipulărilor. în aşa fel ca deplasarea materialelor şi muncitorilor să fie minimă. la flexibilitatea şi posibilitatea de dezvoltare în viitor a unităţii productive. precum şi la condiţiile de lucru necesare acestora. – activitatea desfăşurată la fiecare loc de muncă. precum şi manipulările pentru operaţii. a anexelor şi a schemei de organizare care va asigura îndeplinirea funcţiilor de producţie. – masa şi volumul materialelor depozitate. care pot fi clasificaţi în opt grupe. Amplasarea este influenţată de o serie de factori. La stabilirea fluxului de fabricaţie trebuie să se determine: – drumul parcurs de materiale pe flux pentru realizarea fiecărui produs. Se analizează. Pentru traseele dintre locurile de muncă se stabilesc: – cantitatea materialelor ce se deplasează (masă şi volum). – determinarea spaţiului total necesar şi confruntarea lui cu spaţiul disponibil. – factorul mişcare – cuprinde transporturile între secţii şi în interiorul lor. atât pentru producţie cât şi pentru serviciile auxiliare. depozitări şi controlul cantitativ şi calitativ. – factorul maşină – se referă la utilajul şi uneltele de producţie necesare. la personalul tehnico-administrativ. – echipamentul pentru transport şi manipulare. Pentru fiecare loc de muncă trebuie stabilite: – echipamentul necesar. – volumul stocurilor. – înălţimea de depozitare. caracteristicile lor fizicochimice. precum şi la aşteptarea pentru prelucrare sau control. – factorul uman – se referă la personalul direct productiv şi la muncitorii indirect productivi. – factorul servicii – cuprinde serviciile auxiliare şi anexe. aşteptări. succesiunea intrării în flux etc. În continuare se stabilesc relaţiile circuitelor produselor şi/sau activităţilor.. care se corelează cu circuitul produselor. – personalul de deservire. – factorul material – se referă la starea materialelor. comercială. de asemenea. – factorul aşteptare – se referă la depozitarea permanentă. – cotele de gabarit. – depozitările intermediare.

de obicei. Principalele probleme care trebuie avute în vedere şi care afectează şi protecţia muncii. Pentru stabilirea unui flux de fabricaţie raţional. în cazul unor modificări în procesul de producţie. Amplasarea se va face în aşa fel încât să poată fi adaptată cu cheltuieli minime unor noi cerinţe. acestea pot fi folosite ca normative pentru toate proiectele cu specific asemănător. în scopul folosirii judicioase a forţei de muncă. respectiv. de transport şi depozitare în cadrul întreprinderilor. – realizarea instalaţiilor de ventilare necesare. La întocmirea planului de amplasare a utilajelor şi instalaţiilor este necesar să se aibă în vedere posibilitatea de întreţinere şi reparare în condiţii corespunzătoare a tuturor mijloacelor fixe. – analiza informaţiilor şi elaborarea unor soluţii posibile. În general. ele au numai caracter orientativ şi. produsele şi circulaţia lor. – dimensionarea corespunzătoare a căilor de circulaţie şi acces să asigure deplasarea mijloacelor de transport şi a persoanelor în condiţii de securitate adecvate.1272 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – PROBLEME TEHNICE GENERALE Fiecare dintre aceste grupe de factori se analizează detaliat. desfăşurarea unui studiu de amplasare se realizează în trei etape principale: – stabilirea informaţiilor necesare şi obţinerea lor. în cazul fabricării de noi produse etc. amplasarea utilajelor trebuie astfel realizată încât să asigure o plasare raţională a posturilor de lucru în fluxul tehnologic pentru a se evita întreruperile şi întoarcerile în flux. – alegerea soluţiei optime şi detalierea lucrărilor necesare acesteia. Cu ajutorul ei se stabileşte foarte uşor intensitatea traficului de circulaţie. Normativul nu sunt universal valabile. precum şi a instalaţiilor pentru iluminatul artificial. – locurile de muncă ce prezintă pericol de incendiu şi explozie să fie izolate de celelalte locuri de muncă. în cazul schimbării nomenclaturii sau modernizării echipamentului tehnic. conduce la stabilirea unei scheme raţionale de amplasare. O dată stabilit spaţiul necesar pentru un utilaj sau pentru un echipament cunoscut. Atunci când într-o ramură de producţie se realizează mai multe proiecte de acelaşi tip. Prezentarea soluţiilor propuse se poate face cu machete sau alte metode vizuale. utilajelor şi instalaţiilor În cele ce urmează se expun succint obiectivele urmărite în problemele de amplasare şi. pentru a nu primejdui securitatea personalului. . sunt următoarele: – construcţia clădirilor să fie suficient de rezistentă. valorile fiind verificate în practică. Determinarea suprafeţei cu ajutorul normativelor de spaţiu. utilizarea de normative de spaţii este un mod practic de a determina suprafaţa. Ele permit în mod sugestiv analizarea amplasării utilajului şi a instalaţiilor şi definitivarea detaliilor de amplasare. trebuie puse în concordanţă cu condiţiile specifice ale spaţiului disponibil. utilajelor şi instalaţiilor să asigure o exploatare comodă. stabilindu-se pentru fiecare în parte toate elementele necesare pentru realizarea unei amplasări corespunzătoare. Tratarea într-un mod sistematic a informaţiilor şi datelor privind unităţile de producţie. – folosirea pe cât posibil a iluminatului natural. în special la locurile de muncă care necesită acest tip de iluminat. – amplasarea optimă a punctelor de prim-ajutor etc. – amplasarea maşinilor. fără pericol de accidentare a muncitorilor şi să permită mecanizarea lucrărilor de transport al materialelor şi produselor. La elaborarea planului general al întreprinderii trebuie să se ia în considerare şi posibilităţile de dezvoltare în viitor.

05 şi 3.5 . Este necesar să se ştie cât de repede trebuie să se producă mişcarea.0 1.6 Valoarea coeficientului K pentru diferite sectoare productive Tipuri de sectoare productive Sectoare cu fabricaţie în serie. – suprafaţa de gravitaţie Sg.7. pentru administraţie (birouri.1. Suprafaţa totală necesară St pentru fiecare utilaj. pentru depozite. să se sincronizeze mişcarea. Sg – suprafaţa utilizată de muncitor pentru deservirea locului de muncă. instalaţie etc. ateliere de întreţinere K 0. instalaţii şi mobilier. această suprafaţă se calculează prin înmulţirea suprafeţei statice cu numărul de părţi N pe care este deservită maşina de către muncitori: Sg = Ss·N. de asemenea. Valoarea coeficientului K pentru o serie de ramuri este dată în tabelul X.).0.25 0. pentru servicii auxiliare.2.6. cum ar fi de la o bandă transportoare la alta. Tabelul X. El reprezintă un raport între valoarea medie a cotelor de gabarit ale obiectelor deplasate şi de două ori valoarea cotei medii a utilajelor sau a mobilierului între care se face deplasarea personalului sau a mijloacelor de transport. Aceasta prezintă avantajul că permite să se stabilească optim suprafaţa de amplasare.Manipularea. ce urmează să fie amplasate se poate calcula prin însumarea a trei suprafeţe parţiale: – suprafaţa statică Ss.5 . la care se foloseşte conveierul Filaturi şi confecţii textile Ţesătorii şi tricotaje Finisaj textil şi mecanică fină Sectoare pentru producţie de unicate şi serie mică.7. ţinând seama de suprafeţele necesare unei unităţi productive noi sau care se retehnologizează pentru secţiile de fabricaţie.25 0.05 . Suprafaţa totală rezultă din însumarea celor patru categorii de spaţii menţionate. astfel ca produsele . Se – suprafaţa care trebuie să existe între locurile de muncă pentru deplasarea personalului şi pentru transport şi se calculează cu relaţia: Se = (Ss – Sg)K unde K este un coeficient a cărui valoare poate varia între 0. arhivă etc. ea cuprinde şi spaţiul pentru materialele necesare activităţii respective. ci numai suprafaţa statică şi de evoluţie. Aceasta se realizează detaliat. Pentru stabilirea suprafeţei necesare stocurilor din magazii sau ateliere nu se calculează suprafaţa de gravitaţie. cu relaţia: St = Ss + Sg + Se’ în care: Ss este suprafaţa ocupată de maşini. într-o formă simplă şi destul de eficace.0 2-3 Determinarea suprafeţei de amplasare prin metoda analitică. – suprafaţa de evoluţie Se. transportul şi depozitarea produselor în industria textilă 1273 Determinarea suprafeţelor de amplasare prin metoda Guercket.10 .0.

Viteza mijloacelor de transport şi timpul de producţie sunt elemente de bază pentru stabilirea numărului de unităţi ce se pot manipula în unitatea de timp. – electrostivuitoarele. De asemenea.6. sacilor şi lăzilor din vagoanele de cale ferată sau din autocamioane pe rampa magaziei. X. greutatea sarcinilor este de 60-300 kg. acolo unde nu sunt mijloace mecanizate. – transportoarele cu bandă (fixe sau mobile). Transportul în industria textilă X.7. în baloturi. – firele de lână şi bumbac. – cărucioare cu platforme mobile (transpalete). depozitarea intermediară poate fi eliminată pentru a asigura viteza necesară şi deci continuitatea operaţiilor. Folosirea muncii manuale în acest scop necesită ocuparea unui număr mare de muncitori. În afară de mijloacele mecanizate enumerate mai sus se mai folosesc pentru cantităţi mai mici de transportat. De asemenea. – lâna nespălată sau spălată.1. În magaziile din industria textilă. – firele de mătase şi sintetice. – palele de lână. în magazii sau în general în întreprinderile industriei textile sunt folosite pentru descărcarea şi manipularea diferitelor obiecte toate mecanismele de ridicat specifice sectorului.6. Viteza necesară sau dorită pentru mişcarea materialelor trebuie asigurată. – transportarea sarcinilor de pe rampă spre depozit şi stivuirea lor. . în cutii sau baloturi. Mijloacele de ridicat şi de transportat mecanizate folosite în magazii sunt: – electrocarele. în lăzi.1274 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – PROBLEME TEHNICE GENERALE de pe prima bandă să ajungă la timpul şi la locul stabilite pentru o altă operaţie sau control. – podurile rulante. în baloturi. următoarele mijloace de transport şi manipulare: – cărucioare manuale (lise. colectorii din ţară sau din import ambalate astfel: – bumbacul puf. – ascensoarele. – scoaterea baloturilor. în cutii sau baloturi. Transportul în filaturi Transportul intern în magaziile de materii prime. – cărucioare de stivuit (manuale şi cu ridicare hidraulică).). Materiile prime textile sosesc de la producători. sacilor şi lăzilor din stive şi transportarea lor în secţiile de fabricaţie. – transportoarele gravitaţionale. Operaţiile de manipulare şi de transport efectuate în magazii constau din: – descărcarea baloturilor. în saci şi baloturi. – transportoarele suspendate. folosirea neeconomică a spaţiilor şi deci un cost de depozitare şi transport ridicat. – fibrele liberiene. cărucioare cu trei sau cu patru roţi etc. – transportoarele cu plăci (fixe sau mobile).7. cu şi fără organ flexibil de tracţiune. – grinzile rulante.

7. X.7. – 1250 de baloturi la folosirea unui pod rulant special.24.24. Durata de transport şi de stivuire pe tona transportată este foarte mică în comparaţie cu efectuarea manuală a activităţii. c). b). după cum rezultă din exemplul din figura X. Astfel. Fig. Paralel cu creşterea capacităţii magaziei se realizează şi o productivitate a muncii mult sporită.7. X.Manipularea. X. Utilizarea suprafeţei magaziei în funcţie de mijloacele de transport.7. – 800 de baloturi la folosirea unui pod rulant special cu dispozitiv de stivuire (fig. .7.24. X. de transportat şi de stivuit folosite determină capacitatea de depozitare.24. transportul şi depozitarea produselor în industria textilă 1275 Mijloacele de ridicat.24. capacitatea acestei magazii poate fi de: – 500 de baloturi la folosirea unui electrostivuitor (fig. cu mecanism de stivuire telescopic (fig. a).

420 mm. 6% la transportul păturilor.6% – transportul urzelilor încleiate la năvădit. Criteriile economice care determină alegerea unui mijloc de transport se bazează pe necesarul de fonduri de investiţii şi pe posibilităţile de amortizare în exploatare.2% – transportul foilor de bătătură 18. in şi cânepă se transportă în general următoarele semifabricate: – suluri de pătură de la bătătoare.6% – transportul pretortului la maşinile de filat cu inele 14. 33% la transportul firelor şi 23% pentru transporturi diverse. cu greutatea până la 90 kg.5 kg. cu transport mecanizat 0. Din diferite comentarii şi observaţii asupra desfăşurării procesului tehnologic s-a ajuns la concluzia că 30-35% din salarii sunt consumate pentru transporturile interne.5% – transportul ţesăturilor crude de la maşina de ţesut la rampa de control 12% – transportul ţesăturilor la magazia de finite 2% Din totalul muncitorilor angajaţi ca transportori într-o filatură de bumbac.6% – transportul urzelilor la războaie 3. şi pături de format mare.7. semimecanizat 1.7) Tabelul X.6% – transportul firelor de urzeală la maşinile de urzit 2% – transportul urzelilor la maşinile de încleiat.7 Exemple de costuri de transport intern Costul fluxului total de materiale 10-14% 28-30% 16-35% Din care: costul costul de transportului depozitare 4-8 % 3-6% 11-16% 6-20% 7-17% 9-12% Referite la: Valoarea producţiei marfă Costul producţiei în filatură Costul producţiei în ţesătorie Pe operaţii principale.18. 8% sunt ocupaţi în magaziile de bumbac. 8% – transportul cănilor cu banda la maşinile de pretort şi între maşinile de pretort 5. În urma unor analize efectuate la mai multe filaturi şi ţesătorii de bumbac s-au stabilit procentajele costului fluxului de materiale (costul transportului şi al depozitării) raportate la valoarea producţiei marfă şi la costurile de producţie în filatură şi în ţesătorie (tabelul X. Criteriul economic este costul unei tone transportate: pe manoperă. materii prime şi materiale pe tona de produs finit în unitatea de timp. 30% la transportul semitortului. lungimea de 920 1000 mm şi greutatea brută de 14 . .7.8% – transportul cănilor de la carde la laminoare 5.1276 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – PROBLEME TEHNICE GENERALE Alegerea mijlocului de transport trebuie făcută pe baza unei analize a avantajelor şi dezavantajelor tehnice şi economice ale diferitelor soluţii posibile. În filaturile de bumbac. cheltuielile de transport în filaturi şi în ţesătoriile de bumbac se repartizează astfel: – transportul bumbacului de la magazie la secţia de bataj 26. cu diametrul de 350 .2% – transportul păturilor la carde 0. semimecanizat 1.4% – transportul de la desfăcătorul de baloturi la bătător.7% – transportul firelor de urzeală la maşinile de bobinat 5.

0 0.0 600×400 180 130. lungimea de circa 290 mm şi greutatea 0.030 16.5 250 250 6.5 kg. înălţimea de 900 mm şi greutatea brută de circa 6.6 1×8.5 2.6 .3 246 246 15×17 15×17 97. cu diametrul de 230 .0 100 9×11 135. kg 220.000 125×120 12.0 4.0 250 0.3 230 15×16 102. În tabelul X. kg buc.0 116.420 mm.5 97.8 4.3 6.0 780×1160× ×780 .3 65 5×13 91.Manipularea.0 10.5 950×600× ×700 1.145 mm.007 4.25 1×5 224.0 100 1×100 15.0 600×265 – – 15. mm 4.2 Materialul de Mărimea Unităţi de transportat (formate) × Masa de formatului Tara.0 250 0.0 1200×800 15.0 37.0 10.7.7.0 600×400 147 110.067 12.666 140×12 105.060 8.75 kg.0 0. transportat transporturi (vehicul) transportat (diametrul) buc.375 100×10 – 12.0. Tabelul X.75 0.5 18.5 5. – mosoare de flaier.0 5.15 1. cu greutatea de circa 0.030 0.375 1.0 5.5 Netă.375 100.5 6.2 4.0 8.065 kg.0 180.8 Materialele de transportat pentru realizarea unei tone de fir de bumbac cardat de fineţe medie Materialul de transportat Baloturi de bumbac Suluri cu pătură Căni de cardă Căni de laminor (trecerea I) Căni de laminor (trecerea a II-a) Mosoare de flaier (cărucior cu mosoare) Ţevi de fire Lădiţe pentru levată Bobine în cruce (cărucior pentru bobine) Lădiţe pentru transportul firelor (cărucior) Lădiţe pentru transportul firelor Lădiţe pentru transportul firelor Lădiţe pentru fire Greutatea unei unităţi Brută.0 17.0 9 1400×9 147. kg 224.250 50. transportul şi depozitarea produselor în industria textilă 1277 – căni cu bandă.666 – 1.375 1.3 2. cu diametrul de 110 .8 sunt date materialele ce trebuie transportate pentru realizarea unei tone de fir de bumbac cardat de fineţe medie. – ţevi cu fire.5 980×400 2.6 0.

folosite în prezent. control ţesături crude. încleiere.1278 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – PROBLEME TEHNICE GENERALE X. tricotarea. Mijloacele mecanice de transport comune sunt: – cărucioare manuale pentru pregătirea comenzilor. mijloacele de deplasare care efectuează transporturile între diferite operaţii şi utilaje fac parte integrantă din procesul tehnologic de producţie. X. – fire depuse pe canete. în funcţie de sistemul de organizare al întreprinderii şi de mărimea ei. lădiţe şi conteinere sau palete şi transportate cu mijloacele de transport mecanizat de la depozit în secţiile de fabricaţie. decât în mică măsură. a căror prelucrare urmează să aibă loc în secţia de bobinare a întreprinderii.3. ciclul de producţie se desfăşoară astfel: depozite materie primă şi materiale. finisarea şi confecţionarea. – cărucioare mecanice hidraulice cu pedală pentru butoaie. de cele folosite în celelalte sectoare ale industriei textile. . – deşeuri (mtr). – cărucioare de transport mecanizat al bobinelor. de tip 1 (fig. Transportul în ţesătorie În ţesătoriile de bumbac. ţeserea. – cărucioare cu motor pentru transport pe sol. cu muncitor ce acţionează manual sau mecanic.2. cânepă. Într-o întreprindere de tricotaje. – suluri pentru urzit. – ţesături finite. Transportul intern în industria de tricotaje Mijloacele de transport intern folosite în industria de tricotaje nu se deosebesc.7. pentru transformarea lor în ţesături şi tricoturi finite. lână. – ţevi de fire şi bobine. Mijloacele de transport mecanizat utilizate în ţesătorii.6. Firele din magazia de materii prime sunt transportate în secţia de bobinat cu ajutorul conteinerelor sau al unor cărucioare pentru bobine de urzeală. Într-o ţesătorie cu finisaj. Fibrele sunt depuse în lăzi. care se deplasează pe şine. mătase se transportă următoarele semifabricate: – fire depuse pe bobine în cruce şi solare.6. cu furci pivotante. – cărucioare de transport mecanizat al sulurilor goale. – lădiţe pentru transportul firelor pe canete. goale. sunt comune pentru secţie sau specifice. – cărucioare de transport mecanizat al sulurilor cu urzeală. De la secţia de bobinat la secţia de urzit. bobinele pot fi transportate cu ajutorul unui conteiner cu tije. În funcţie de condiţiile locale existente.25). finisarea crude. finisarea. – cărucioare cu motor cu braţ ridicător. – suluri pline cu material urzit. X. in.7. În cadrul procesului tehnologic de tricotare. ciclul de producţie se desfăşoară în următoarele secţii tehnologice principale: preparaţia materiei prime.7. năvădire şi canetare. preparaţie – urzire. firele pot fi aduse în magazie sub formă de bobine gata urzite sau sub formă de ţevi. – cărucioare mecanice cu muncitor purtat pentru palete. – ţesături crude. ajustarea şi ambalarea şi depozitarea produselor finite.

materialul.7.26. Conteiner cu tije. al unui cărucior cu platformă sau al unei transpalete. X. la secţia de control şi de repasat. Fig. tricotul pliat este transportat cu palete sau cu cărucioare cu platformă mobilă. scămoşare şi apretare) se transportă tot cu ajutorul paletei pentru ţesături sau al unei transpalete. X. cu ajutorul căruciorului pentru bobine de urzeală.25. de tip 1. Bobinele de urzeală sunt transportate la depozitul de urzeli şi mai departe la secţia de tricotat. În secţia albitorie tricotul se transportă sub formă de ştreang. calandrare. Materialul tricotat. Conteiner cu tije. de tip 2. sub formă pliată. transportul şi depozitarea produselor în industria textilă 1279 Fig. sub formă de tricot pliat.Manipularea. Pentru operaţia de vopsire.7. care circulă de la secţia control-repasat la operaţiile tehnologice următoare (ca: relaxare. Materialul obţinut sub formă de suluri cu tricot se poate transporta mai departe. în funcţie de condiţiile locale ale întreprinderii. cu ajutorul unei palete pentru tricoturi. se . având un caracter continuu în cadrul procesului tehnologic. De aici.

se foloseşte transportul vertical. cărucioare. a ambalajelor şi cutiilor la secţia de ambalaj şi a articolelor finite de la secţia de cusut la depozit. toate locurile de muncă să fie alimentate continuu. folosinduse pentru fiecare caz în parte mijlocul de transport cel mai potrivit. cu ajutorul unui electrostivuitor cu paletă. Pentru tricoturi obţinute pe maşini circulare şi interloc este indicată folosirea căruciorului cu platformă. În principiu. Pentru întreprinderile de tricotaje. sub formă crudă sau finită. de sortimentul produs etc. mese şi lăzi. pentru depozitarea şi transportul semifabricatelor. Folosirea celor mai indicate mijloace de transport depinde de organizare. la depozitele intermediare. în secţia de confecţii. de procesul tehnologic al secţiei de cusut. materialul. iar secţiile de producţie şi magaziile pot fi amplasate la niveluri diferite. transportul intern poate fi vertical şi orizontal. dimensiunile căruciorului. după care este transportat. precum şi pentru transportul articolelor finite la magazie. jgheaburi de alunecare şi transportoare cu benzi). În funcţie de ciclul de producţie. a pachetelor cu detalii croite de la secţia de croit la secţia de cusut. într-o conductă tubulară. Transportul pneumatic prin tubulatură se mai foloseşte în unele filaturi pentru materia primă fibroasă în cadrul procesului de cardare. Procesul de confecţionare a tricotului se compune dintr-o serie de operaţii. Transportul ciorapilor fini din fire sintetice de la maşina de tricotat la masa de control se face pneumatic. La alegerea ascensorului pentru secţia de cusut trebuie ţinut seama. între altele. cărucioarele se folosesc pentru transportul tricotului de la magazie la secţia de croit. La secţia pentru confecţia tricoturilor se folosesc atât instalaţii cu acţiune discontinuă (ascensoare. pe palete sau pe transpalete. transportul pneumatic constă în deplasarea materialului fibros. Pentru transportul tricotului se folosesc diferite tipuri de cărucioare. înălţimea uşii. pentru depozitarea şi transportul pieselor croite la secţia de cusut. executate pe diferite locuri de muncă. operaţiile de confecţie constituie un proces tehnologic separat. Din acest punct de vedere. modul de deschidere (uni sau bilaterală) a uşii. amplasate în clădiri cu mai multe niveluri. În întreprinderile de tricotaje sectoarele de confecţii sunt în continuă dezvoltare. în secţia de croit. el se desfăşoară între magazia de tricoturi pentru croit şi magazia de produse finite. sub acţiunea diferenţei de presiune între începutul şi sfârşitul conductei. Pentru o bună desfăşurare a procesului tehnologic s-a adoptat principiul ca. sub formă de pachete de piese croite. În cadrul procesului tehnologic. pe cât posibil. opririle. care se deplasează prin împingere) cât şi instalaţii de transport cu acţiune continuă (planuri înclinate. cu ajutorul ascensoarelor. amplasarea ascensorului în conformitate cu desfăşurarea procesului tehnologic etc. unde se depozitează. Fabricile de tricotaje pot fi amplasate în clădiri cu unul sau mai multe niveluri. este transportat cu un cărucior cu raft. după necesităţi. şi de următoarele date: dimensiunea şi capacitatea de încărcare a cabinei. numărul şi distribuţia lor fiind în funcţie de mărimea secţiei de producţie etc. . greutatea căruciorului gol şi încărcat. fapt ce contribuie la menţinerea constantă a unei productivităţi a muncii. Ascensoarele sunt utilizate la secţiile de tricoturi pentru transportul baloturilor de tricot la magazia secţiei de croit. cu ajutorul unui curent de aer. în raport cu căruciorul de transport. cuiere mobile şi conteinere de îmbrăcăminte. De la secţia de croit.1280 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – PROBLEME TEHNICE GENERALE transportă.

– alimentatoare cu sertare.27 este prezentat şi un cărucior pentru transportul furniturilor şi semifabricatelor. Cărucioare pentru depozitare şi transport. Pentru transportul tricotului de la maşinile de tricotat din urzeală se recomandă folosirea căruciorului-platformă.Manipularea. Căruciorul din figura X.27 este de asemenea recomandat pentru transportul tricotului. Acest sistem de transport se poate folosi în cazul alimentării dintr-un punct şi debitării în mai multe puncte. pentru instalaţiile de transport pneumatic. În figura X. care constau dintr-un tub peste care este îmbrăcat un al doilea tub.7. mai scurt. suprapresiunii şi mixt. Cărucioarele pentru depozitare şi transportul pieselor croite la secţia de cusut şi depozitarea şi transportul semifabricatelor trebuie să aibă forma unui cărucior ladă de construcţie uşoară. funcţionând pe principiul depresiunii sau mixt. Pentru alte materiale decât cele fibroase se folosesc sorburi. Dispozitivele de alimentare ale instalaţiilor de transport pneumatic se împart în: – guri de aspiraţie. instalaţiile de transport pneumatic sunt construite pe principiul depresiunii. funcţionând pe principiul suprapresiunii.27. alimentatoare elicoidale şi cu cameră dublă. .7. pentru instalaţiile de transport pneumatic. terminat cu o pâlnie în care se depune materialul. transportul şi depozitarea produselor în industria textilă 1281 După felul cum se realizează această diferenţă de presiune. culisant. X. deoarece este foarte practic. Gura de aspiraţie pentru materialul fibros textil este însuşi tubul.7. prin care intră aerul. Fig.

din procesul de confecţie. Masă de lucru şi planuri înclinate. Unghiul de înclinaţie al acestui plan este mai mic decât în cazul precedent. dacă maşinile sunt aşezate sub un unghi de 45 sau 70o faţă de fluxul articolelor prelucrate. pentru mişcarea pieselor de la un loc de lucru la altul. Planul înclinat (fig. la magazia de produse finite. Acest plan înclinat se foloseşte la producţia în flux. Fig. în cărucioare. lungimea ei fiind adaptată la necesităţile sistemului de producţie. iar marginile laterale sunt prevăzute cu borduri joase. pe lângă mesele de lucru obişnuite. rochii. de la locul de execuţie a ultimei operaţii.29 este reprezentat şi un alt tip de plan înclinat..28) se folosesc pentru transportul îmbrăcămintei exterioare lungi. ca mantale. X.7. de acolo. Cuierele mobile (fig.29. vestoane etc. .29) are lungimea de 750 mm şi lăţimea de 380 mm. Conteiner de îmbrăcăminte. X. Masa cu o singură direcţie de circulaţie se foloseşte la sistemul de lucru în flux. Îmbrăcămintea exterioară lungă. Piesele depuse pe aceste planuri înclinate alunecă de la maşină până la locul următor de lucru.7. la locul de călcat şi.27) şi conteinerele de îmbrăcăminte (fig.7.1282 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – PROBLEME TEHNICE GENERALE În secţiile de tricotat transportul articolelor finite şi în special transportul îmbrăcămintei constituie o problemă importantă. lăţimea 500 mm şi înălţimea 760 mm.7. Fig. se transportă pe cuiere mobile. Planul înclinat se aşază perpendicular pe maşină. Lenjeria şi produsele pentru copii se transportă la magazia de articole finite.28. de 760 mm. Sistemul de transport cu plan înclinat se foloseşte în principiu ca parte componentă a sistemului de lucru prod-sincron. X. fără pereţi mobili. În figura X.7. care are următoarele dimensiuni: lungimea 1300 mm. având partea superioară aşezată paralel cu pardoseala. partea frontală având înălţimea de 340 mm şi cea posterioară. X. ocupând o suprafaţă utilă de 620×880 mm.7. X.

Ele se bazează pe principiul unei suprafeţe de alunecare netede şi pe forţa de gravitaţie a obiectului.31.7. Astfel.30 este reprezentat un jgheab de alunecare. care au diferite utilizări. a pachetelor cu piese croite de la secţia de croit la secţia de cusut şi a pachetelor cu lenjerie sau articole de copii la magazia produselor finite. Formele şi dimensiunile jgheaburilor de alunecare sunt în funcţie de nevoile întreprinderii şi se execută din materiale refractare. În figura X.30.Manipularea. Fig. transportorul fiind montat sub plafon sau pe console. X. Transportoare: a – suspendat.7. În figura X. Acest sistem de transport se utilizează pentru coborârea baloturilor de tricot de la magazie la secţia de croit. la secţia de croit asemenea transportoare se folosesc la automatizarea parţială a transportului intern între magazia de tricot pentru croit şi secţia de croit. transportul şi depozitarea produselor în industria textilă 1283 Jgheaburile de alunecare se folosesc pentru transportul articolelor de la etajele superioare la cele inferioare. Restul de material rămas după croit se poate returna în magazie.7. În secţiile de croit. Cărucioarele cu care este prevăzut transportorul dirijează exact baloturile de tricot până la capătul mesei de croit.7. X.31. de cusut şi de finisat tricotaje se folosesc şi transportoare suspendate. b – automat. a b Fig.a este reprezentat un transportor suspendat. Jgheab de alunecare. .

În ultimul timp s-au introdus în industria de confecţii transportoarele cu benzi automate.1284 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – PROBLEME TEHNICE GENERALE Pentru a nu transporta manual foile de tricot.6. Pentru transportul pachetelor de semifabricate în secţia de croit se recomandă să se folosească un cărucior-platformă acţionat manual sau mecanic. etaj) şi de felul mijlocului de transport exterior (vagoane de cale ferată sau autocamioane). Această metodă de lucru permite folosirea transportului automatizat de la magazia de tricoturi până la magazia detaliilor croite. În vederea obţinerii unei productivităţi cât mai sporite. parte. ci şi cu cea a echipelor de cusut care lucrează la banda rulantă. după numărul rândurilor dispozitivelor de transport. Pentru ca maşina de croit să poată lucra continuu. din elemente distincte. În asemenea cazuri este indicat să se folosească planuri înclinate.4. tipurile de transportoare vor fi alese în funcţie de amplasarea acestora (subsol. cu care se realizează o precizie de până la 1/10 mm. X. având dimensiunile corespunzătoare. pentru a primi lotul următor. marginile foilor pot fi egalizate prin metoda fotoelectrică pe baza reflectării luminii. constă în aceea că fiecare bandă transportoare s-a constituit. cu ajutorul stelajului pe roţi. este necesar să se introducă o mecanizare cât mai corespunzătoare a transporturilor interne. Aceste benzi diferă între ele în funcţie de amplasarea locului de muncă şi a utilajului. unde are loc sortarea şi formarea pachetelor.7. se folosesc succesiv două transportoare. foile de tricot sunt conduse mecanic de la al doilea transportor până la maşina de croit. fiind aşezate pe o parte sau pe ambele părţi ale locului de muncă.7. Pe primul transportor se execută operaţia de spănuire. În acest fel. Viteza de transport a baloturilor poate fi sincronizată nu numai cu cea a capacităţii de prelucrare a secţiei de croit. transportorul are o viteză bine determinată. după calculele efectuate. Transportul intern în secţiile de confecţii textile În industria de confecţii s-au înregistrat succese importante în ceea ce priveşte organizarea. Pentru transportul şi aşezarea baloturilor de marfă în magazia de materii prime se recomandă folosirea unei palete pentru baloturi şi a unui electrostivuitor. masa pentru spănuire putând fi gata imediat. iar produsele ambalate în cutii se vor transporta cu cărucioare platformă. datorită nivelului tehnic din ce în ce mai ridicat. metodele de lucru şi procedeele tehnologice folosite în cadrul lucrărilor de confecţii. X.. s-au dovedit a fi mai rentabile. În magazii. Principiul fundamental al unui transportor cu bandă automat. manuale sau mecanice. cărucioare terestre. care au fost descrise în capitolele anterioare. care. .b). În acest caz.31. Piesele croite sunt transportate la magazia pieselor croite cu ajutorul transportorului automat (fig. folosit la confecţionarea cămăşilor. transportoare suspendate cu o singură grindă etc. iar după terminarea acestei operaţii tricotul poate fi transportat mecanic pe transportorul următor. terminându-se la expedierea articolelor finite. transportoare cu role. într-o unitate de producţie. În procesul tehnologic din industria confecţiilor se folosesc benzi rulante. În întreprinderile cu mai multe etaje se vor folosi ascensoare de materiale. Produsele confecţionate vor fi puse pe umeraşe şi transportate la secţia de finisaj şi de acolo la magazia de produse finite.

Sunt depozitate pe palete sau rafturi. Paletele cu ţesături sunt transportate cu stivuitoare. – sistemul de transport automat cu bandă. – sistemul de lucru prod-sincron. unde acestea se prelucrează. de forma unei benzi fără sfârşit. Prin aplicarea sistemului prod-sincron au fost eliminate o parte din deficienţele existente în cadrul sistemului de lucru pe bandă rulantă. iar debitarea se face pe role mari sau cărucioare. Conturul acestora este limitat de marginile benzii.Manipularea. depozitarea se face pe role mari (caole). Se primesc materiale textile în conteinere. Se formează loturi pe cărucioare prin pregătire manuală. La sistemul de lucru pe bandă rulantă. în foaie lată sau ştreang. – preţ de cost redus. . lăzi sau cutii cu fire. Se transportă cu ajutorul cărucioarelor acţionate manual sau cu stivuitoare. semifabricatele se transportă mecanic.6. după care se predau secţiilor de producţie. conteinere perforate (coşuri metalice) tractate manual sau grinzi rulante. procesul tehnologic este divizat pe operaţii. transportul şi depozitarea produselor în industria textilă 1285 În funcţie de organizarea procesului de confecţii se stabileşte metoda cea mai bună pentru transportul semifabricatelor până la locurile de muncă respective. Transportul în secţiile de finisaj Magazia de partizi. Port-bobinele şi portsulurile de urzeală sunt deplasate cu poduri rulante. Dintre sistemele mai importante de lucru se menţionează: – sistemul de lucru pe bandă rulantă. În cazul sistemului de lucru pe bandă rulantă.5. pe instalaţii specifice (adecvate). Mercerizarea ţesăturilor este asemănătoare albirii continue. ţesăturile în foaie lată (tricoturile) sunt transportate prin dispozitive proprii.7. în bazine de depozitare sau pipe. Transportoarele cu benzi folosite în procesul de confecţie-îmbrăcăminte au pe partea exterioară gabarite (cuiburi). executată din diferite materiale. de limitatoarele de lemn sau numai de o linie trasată. ştreangul de ţesătură. în funcţie de felul produsului. cu un transportor cu bandă. În procesele continue. Banda rulantă este o formă superioară a organizării producţiei de confecţii şi prezintă următoarele avantaje: – timpul de execuţie redus. Sistemul de lucru pe bandă rulantă. ţesături pe palete sau bucăţi. în care se depun pachetele cu piesele produsului care se transportă. în foaie lată. eventual se mercerizează. Fibrele şi firele se albesc şi se vopsesc. Sistemul de lucru prod-sincron. care sunt tractate cu avantrenuri manuale sau electrice. Ţesăturile se albesc prin procedee discontinue. Condiţiile introducerii sistemului prod-sincron în secţiile de confecţii au fost create de sistemul de lucru pe bandă rulantă. X. Albitoria. deoarece prin acest sistem s-a introdus diviziunea muncii pe operaţii şi executarea acestora în succesiune tehnologică. – producţie mărită. Ţesăturile depozitate (înfăşurate) pe role mari în vederea albirii la rece sunt transportate cu avantrenul electric la staţia de rotire. care stabileşte mărimea gabaritului. semicontinue (pod sol) sau continue. – calitate superioară a producţiei. În procesele discontinue şi semicontinue. camere de reacţie sau cărucioare. Transportul se face cu ajutorul cărucioarelor cu pereţi laterali.

răcoroase. Substanţele reducătoare (hidrosulfit etc. Materialele astfel prelucrate sunt depozitate pe cărucioare sau role mari. Depozitarea purtătoarelor de bobine sau suluri se face pe suporturi (cadre) de lemn. îngroşătorii sintetici se depozitează în spaţii ferite de căldură şi îngheţ. degajă clor gazos. amplasate pe şine suspendate. la sol. Transportul se face folosind electrocare sau cărucioare manuale. protejate cu grilaje speciale.) se vor depozita în spaţii uscate şi ferite de căldură. Lianţii. substanţele tensioactive) sunt transportate cu electrocarul. În continuare materialele uscate şi aşezate pe cărucioare sunt deplasate la apretură pentru apretare.1286 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – PROBLEME TEHNICE GENERALE Auxiliarii chimici principali (soda caustică. Firele sub formă de sculuri se vopsesc în aparate şi utilaje adecvate. Transportul se face cu avantrenuri acţionate electric sau manual. Manipularea coloranţilor şi chimicalelor necesită folosirea cizmelor. pentru fixarea coloranţilor pe fibre. preferabil din inox (coşuri). Imprimarea. care degradează apa oxigenată şi hipocloritul. Vopsirea. rolele sunt racordate la staţia de rotire. la vaporizare. termosolare sau spălare. Manipularea se face folosind ochelari de protecţie. Transportul recipientelor cu paste se face manual. ale căror gheare se introduc în interiorul valţului. cu ajutorul cărucioarelor. Ţesăturile ce se vopsesc în foaie lată sunt depozitate şi transportate pe role mari sau pe cărucioare. mănuşi. Ştreangul de ţesături se depozitează pe cărucioare de inox cu care se şi transportă.în picioare”. Pentru vopsirea la rece. Depozitarea se face în rafturi. Produsele pentru detaşarea petelor de ulei se manipulează de către operatori echipaţi cu mănuşi de cauciuc. Transportul acestora se face cu macaraua sau monoraiul. . mânuşilor de cauciuc precum şi ochelari. cărucioare sau cărucioare basculante manuale. Hipocloritul de sodiu. cu scopul prevenirii răsturnării. Ţesăturile şi tricoturile sunt rolate pe role mari.. Depozitarea necorespunzătoare poate duce la degradarea acestora şi uneori chiar la declanşarea autoaprinderii. care este toxic. Montarea şi demontarea în maşina de imprimat se fac cu ajutorul macaralelor diferenţiale. în contact cu substanţe acide. hipocloritul de sodiu. condensare. acidul clorhidric sau sulfuric. Solvenţii folosiţi prin pulverizare necesită rampe de control dotate cu dispozitive de aspirare şi exhaustare a gazelor rezultate. manipulate manual sau electric. Cele pe bobine sau suluri de urzeală se vopsesc pe aparate şi sunt transportate şi introduse în aparat şi manipulate. ele se pot aşeza . manipularea şi depozitarea se fac cu stivuitoare speciale. lipsite de influenţele luminii solare. în care se introduc conteinere. Manipularea se face manual. ce sunt deplasate manual sau cu avantren electric. în funcţie de situaţie. În cazul pulberilor se folosesc şi măşti de tifon. Valţurile de cupru sunt înfăşurate cu ţesătură groasă spre a fi protejate de lovituri şi degradări. iar transportul se face cu ajutorul cărucioarelor manuale. Pentru vopsirea fibrelor se folosesc recipiente din inox. Depozitarea se face în spaţii uscate. şi care încărcate cu fibre udate şi presate. atât la introducere cât şi la scoatere. în rânduri suprapuse. folosind cărucioare platformă. Depozitarea valţurilor se poate face în rafturi (rastele) speciale. Ţesăturile imprimate şi uscate se depun pe cărucioare şi sunt transportate manual. apa oxigenată. Chimicalele şi coloranţii sunt depozitaţi şi manipulaţi în aceleaşi condiţii ca şi la vopsire. şorţ şi cizme de cauciuc. pe rânduri. În acest caz. iar transportul. coloranţii pigmenţi. şorţului. sanforizare sau calandrare. cu podul rulant. De asemenea.

între operaţii. Cu transportorul cu bandă semiautomată de confecţii se pot efectua: operaţia de depunere. În ambele cazuri materialul va fi transportat cu un conteiner. încheierea. unde se manipulează pachetele de sculuri. Pentru ambalarea ciorapilor sunt necesare condiţii speciale în ceea ce priveşte poziţia şi mărimea conteinerelor de transport. Cărucioarele sunt tractate manual. operaţia de întors. În general. să existe un electrostivuitor cu furci. În acest caz. pentru piese deschise şi în formă de sac. metrate. transportul necesită un spaţiu deosebit de mare. În ambele se consumă un număr mare de ore de muncă. s-a constatat că în industriile cu un număr mare de operaţii de fabricaţie. În industria de confecţii se folosesc şi mijloace semiautomate de transport. operaţia de tivit. Bazat pe staţiile sistemului de cutii. operaţia de plisat norme. încheiat şi curăţat. În magazia de produse finite. se impune introducerea unei instalaţii de transport corespunzătoare. cu un cărucior cu raft. pe palete sau cărucioare. care să ducă la raţionalizarea fluxului de producţie. de ambalaj etc. ca unităţi de transport. În figura X. Prin acest sistem rezultă o mai mare variaţie de lucru. Pentru livrare se formează loturi. operaţiile de transport se execută de către muncitorii auxiliari sau de muncitoarele direct productive. ajustate şi ambalate.Manipularea. în industria de ciorapi s-au mecanizat transporturile pentru unele lucrări cum sunt: coaserea. ciorapii se ambalează în cutii şi se transportă la magazia de produse finite. formarea. etichetat şi ambalat. Acest mijloc de transport prezintă un mare avantaj pentru prelucrarea seriilor mai mici de produse. ciorapii aşezaţi pe mese vor fi transportaţi la sortare. palete pentru depozitare şi transport manual. folosindu-se în acest scop sistemul de benzi fără sfârşit. al transportoarelor cu bandă la confecţii. vopsitorie şi în secţiile de formare a ciorapilor. sortat şi împerecheat şi apoi la marcat. repasat vopsit.7. În ultimul timp. Materialele vor fi transportate de aici fie în secţia de vopsitorie şi apoi la secţia de bobinat. copsuri în lăzi etc. călcat. De aici se recomandă ca pachetele cu ciorapi să fie încărcate în conteinere şi transportate la albitorie. pe cărucioareplatformă.. Transportul se face cu transpalete sau manual. Paletele sunt deplasate cu ajutorul transpaletelor manuale sau electrice. montat pe un cărucior portconteiner De la secţia de tricotat. ambalare. materialele sunt depozitate în rafturi sau pe palete. Aici. ciorapii sunt transportaţi la secţiile de încheiat. cu ajutorul căruciorului-platformă. Se folosesc cărucioare. fie direct în secţia de bobinat şi mai departe în secţia de tricotat. De la secţia de formare.. La întreprinderile de şosete bărbăteşti se recomandă ca în magazia de materii prime. materialele finisate sunt controlate. . transportul şi depozitarea produselor în industria textilă 1287 În ajustaj. operaţia de cusut butoniere şi nasturi. la sistemul semiautomat s-au introdus. cum este cazul fabricării ciorapilor. o paletă sau o transpaletă. În continuare pachetele (fiecare pachet conţinând 10–20 perechi de ciorapi) se duc cu un cărucior-ladă. controlul etc. ce ar putea fi folosite în scopuri productive. dispozitive cu caracter de depozite. De aceea. Pentru ajustat şi ambalat se folosesc mese. la secţia de încheiat-repasat şi de aici la depozitul intermediar. Transportul şi ambalarea şosetelor bărbăteşti.32 este reprezentat un transportor suspendat pentru piese de confecţii. de tăiat şi de încărcare a depozitului.

paltoane etc.6. de-a lungul căreia glisează cârligul împreună cu obiectul. transportându-l astfel la locul de destinaţie. al căror lanţ circulă într-o ţeavă.7. X. confecţionată din PVC.7.) este prins de transportor. este de 6.7. Instalaţie de transport pentru curăţătorii chimice. care sunt preluate de nişte „degete”). inclusiv lanţul transportor. Într-o execuţie mai simplă.32. prevăzută cu o tăietură în lungul ei. pantaloni. fără a fi nevoie de amenajări speciale în colţurile clădirii. Greutatea proprie a acestui tip de transportor. Dacă se consideră pasul minim de 360 mm. Fig. Construcţia acestui transportor face posibilă amplasarea căii de rulare de-a lungul unei curbe.5 kg/m. în nişte cârlige simple.7. calea de rulare este prevăzută cu o bandă îngustă.6. în spaţiu. . X. X. Aceste degete fac parte din lanţul de acţionare al transportorului .1288 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – PROBLEME TEHNICE GENERALE Fig. acesta corespunde unei sarcini de circa 14 kg pe fiecare metru de cale de rulare. Transportor suspendat pentru piese de confecţii.33. Transportul în spălătorii şi curăţătorii chimice În spălătorii şi în curăţătorii chimice se pot utiliza transportoarele suspendate cu cale dublă (fig. În execuţia de mai sus transportorul este calculat pentru o sarcină de câte 5 kg pe fiecare cârlig.33). X. Materialul de transportat (sacouri.

Pe traseul spre locul de muncă (pentru care este destinat obiectul) unde urmează a se efectua operaţia următoare. transportul şi depozitarea produselor în industria textilă 1289 Pentru transportul pieselor. X. X.34.7. Transportorul poate fi echipat cu un dispozitiv de comandă pentru reglarea continuă a vitezei de transport. . sunt ambalate ca produse finite şi transportate la depozitul de produse finite. acesta primeşte un impuls de la memoratorul electromagnetic. Pentru transportarea unui obiect la locul de muncă necesar. care pot prelua un conteiner (recipient) (fig. printr-un sistem central de dispeceri sau de la diferite locuri intermediare de muncă de-a lungul căii de rulare. adică într-un raport de 1 : 20. macazului. se află un macaz. Finisajul confecţiilor textile constă în tratamente hidrotermice (prese cu sau fără aburi) şi.Manipularea.7. iar în cazuri excepţionale aceste raze pot fi de minimum 300 mm.. Transportor suspendat. sub forma unei bucle de oprire. după curăţirea de capete de aţă. Fig. fie la stânga. X. Comanda respectivă de transport este preluată de către un memorator electromagnetic.34). Obiectul trece astfel de pe traseul principal pe un traseu secundar.35). Conteiner.35. respectiv în sus sau în jos. pentru schimbarea Fig. Razele curbelor căii de rulare şi ale lanţului transportor.7. Transportorul suspendat poate fi înzestrat cu telecomandă. cu care este prevăzut transportorul. acesta se agaţă sub cutia de semnalizare şi se apasă pe butonul pe care este însemnat numărul locului de muncă la care piesa trebuie să fie transportată (fig. sunt de minimum 750 mm. X. a căror greutate depăşeşte 5 kg transportorul suspendat este dotat cu nişte cărucioare cu roţi. fie la dreapta. Când obiectul ajunge în dreptul macazului. 7. pete etc.

cu presiunea de 4-6 at. pentru ca drumul parcurs de obiect să fie cel mai scurt. Suportul colectiv poate fi manipulat uşor. Transportor suspendat cu traseu în formă ovală. şi sunt construite pentru devieri la dreapta sau la stânga a direcţiei de transport. de la care obiectele pot fi trimise la trei locuri de muncă diferite. pentru agăţarea a 10-12 obiecte de îmbrăcăminte pe umeraşe. Ele sunt acţionate cu aer comprimat. . Se apasă pe butonul automat de pornire al maşinii şi. Fig. X. transportorul se opreşte automat. Numărul macazurilor pentru devierea traseului poate fi infinit. care sunt prevăzute cu macazuri de deviere. Transportorul automat mai este prevăzut cu un anumit număr de suporturi colective. Suporturile colective pentru îmbrăcăminte şi conteinerele constituie elementele cele mai mici de depozitare şi de manipulare ale transportorului suspendat şi sunt prevăzute cu numere.36. Transportorul este dotat cu un dispozitiv pentru căutarea automată a obiectului de îmbrăcăminte sau a pachetului de lenjerie dorit.7. astfel încât obiectele de îmbrăcăminte pot fi transportate fără eforturi şi fără a fi şifonate sau murdărite. După ce obiectul a ajuns la destinaţie. într-o fracţiune de secundă. aparatul determină poziţia numărului căutat pe traseul lanţului de transport şi dă comanda automată în ce sens trebuie să se deplaseze lanţul de transport.1290 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – PROBLEME TEHNICE GENERALE De-a lungul traseului se pot amenaja puncte secundare de dispeceri.

7. Aceasta realizează prin stabilirea nomenclaturii cheltuielilor pe elemente primare. adică folosirea unor metode cât mai eficiente de urmărire şi analiză operativă a consumurilor de muncă vie şi materializată.). Analiza metodică şi operativă a cheltuielilor generate de transportul intern ar crea posibilitatea stabilirii ponderii lor în preţul de cost al produsului.7. Eficienţa economică a transportului în industria textilă Indicatorul sintetic care reflectă condiţiile în care se desfăşoară activitatea de producţie a întreprinderii este preţul de cost. Suporturile mobile pentru îmbrăcăminte (fig. prevăzute cu pereţi intermediari care pot culisa în sus. Fig.Manipularea. Stabilirea preţului de cost se face în funcţie de etapele desfăşurării producţiei. Suporturi mobile pentru îmbrăcăminte. de obiectul la care se referă cheltuielile de producţie şi de perioada la care se referă cheltuielile. .37) se pretează pentru acest scop. efectuării unui control sistematic al acestora. X. fapt care permite o aşezare a obiectelor în funcţie de mărimea şi de sortimentul lor.37. Pentru depozitarea pachetelor cu îmbrăcăminte sau cu lenjerie. Este necesară înregistrarea aparte în subconturi a cheltuielilor generate de transportul intern şi manipulare pentru cunoaşterea acestor cheltuieli în perioadele de activitate în care au loc.7. Pentru cunoaşterea reală a preţului de cost este necesară o delimitare în timp şi în spaţiu a cheltuielilor de producţie. X. transportul şi depozitarea produselor în industria textilă 1291 Transportorul suspendat este astfel construit încât există posibilitatea ca suportul colectiv să fie aşezat pe tijele cabinelor de depozitare ale căruciorului de transport. X. amortismente etc. evidenţierii cheltuielilor care pot fi reduse sau eliminate.7. pentru a se cunoaşte totalitatea cheltuielilor efectuate pentru munca vie (salarii) şi pentru munca materializată (materiale. transportorul este dotat cu conteinere în formă de cutii. Cu ajutorul lui se poate aprecia modul de utilizare a mijloacelor materiale şi băneşti dintr-o anumită perioadă de timp.

– salarii plătite muncitorilor ce nu sunt salariaţi ai întreprinderii pentru: încărcarea. semifabricat sau lucrare din secţia respectivă. ● diferenţa de tarif pentru încărcările expediate. ● contribuţii asupra salariilor. – combustibil. cutii. piese de schimb. lăzi. ● uzura obiectelor de inventar. la care se adaugă cheltuielile generale ale întreprinderii. transportul auto şi pe căi ferate. lize etc. cota de recuperare).. . descărcarea. fixarea încărcăturii în mijloacele de transport. ambalarea şi expedierea produselor. astfel: – uzura echipamentelor de transport şi manipulare (conteinere. – întreţinerea obiectelor de inventar şi a dispozitivelor de protecţie pentru transporturi. ● cheltuielile cu funcţionarea şi întreţinerea mijloacelor de transport şi a echipamentului de transport.). palete. descărcarea mărfurilor pe circuitul furnizorbeneficiar. următoarele categorii de cheltuieli: ● salarii: – salarii plătite muncitorilor întreprinderii utilizaţi exclusiv pentru transport şi manipulare. ● cheltuielile pentru ambalaje (de contact şi de transport. ● valoarea mărfurilor degradate din cauza transportului şi a manipulării. parţial pentru transport şi parţial pentru producţie. controlul cantitativ şi calitativ al produselor. ● cheltuielile efectuate pentru restituirea echipamentului de transport (palete. de asemenea. – preţ de cost de întreprindere. lubrifianţi etc.. precum şi a suprafeţelor de circulaţie din secţii şi depozite. ● valoarea locaţiilor şi penalizărilor din cauza transportului. care reprezintă preţul de cost de secţie. alte cheltuieli cu amortizarea etc. Programul preţului de cost al transportului intern cuprinde.). – taxe de verificare etc. mănuşi etc.). încărcarea. ● cheltuielile generale ale întreprinderii. – preţ de cost al unei secţii. personalului staţiilor pentru încărcarea acumulatorilor sau celor care se ocupă de repararea şi întreţinerea mijloacelor de transport etc. ● amortismentul mijloacelor proprii de transport şi manipularea clădirilor (cota-parte). direct productivi. există: – preţ de cost al unei operaţii. ● concediile medicale plătite pentru accidentele de muncă din cauza transportului. energie.1292 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – PROBLEME TEHNICE GENERALE În funcţie de etapele desfăşurării producţiei. care cuprind cota-parte aferentă transportului intern. lăzi.. cărucioare. încadraţi pe alte funcţii şi care fac transporturi şi manipulări (sortatorii). ● cheltuielile comune ale secţiilor de fabricaţie. anvelope. – întreţinerea staţiilor pentru încărcarea acumulatorilor. conteinere etc. platforme. ● cheltuielile cu întreţinerea şi repararea drumurilor uzinale. ● valoarea furturilor şi a lipsurilor din gestiune în timpul transportului şi al depozitării.. care cuprinde cheltuielile efectuate pentru obţinerea unui produs. în care se include şi cota aferentă transportului intern. – uzura echipamentului de protecţie şi de lucru pentru transporturi (50% din cost pentru salopete. care sunt recuperabile. şorţuri. care o parte din timpul de lucru transportă sau fac manipulări. din punct de vedere analitic. halate. nerecuperabile.

. elemente esenţiale pentru determinarea reducerii acestor cheltuieli neproductive. Analiza îndeplinirii programului de reducere a cheltuielilor de transport intern se face în scopul cunoaşterii în orice moment a realizării măsurilor tehnice şi organizatorice stabilite. pentru a se putea constata modul cum au fost realizate aceste cheltuieli şi analiza preţului de cost al transportului intern pe unitatea de produs. Prin metoda globală. analiza cheltuielilor pe elemente primare şi articole de calculaţie. preţul de cost al produselor fabricate obţinându-se prin împărţirea acestor cheltuieli la cantitatea de produse fabricate. Transportul intern şi manipularea trebuie să apară printre factorii determinanţi ai preţului de cost.). Pentru a se compara anul de bază cu perioada analizată este necesar să se stabilească programul cheltuielilor de exploatare a mijloacelor de transport intern şi totodată programul preţului de cost al transportului intern pe unitatea de producţie. în vederea înlăturării deficienţelor constatate. de durată. – metoda globală. diferite materiale şi piese de schimb etc. prin utilizarea economică a materialelor gospodăreşti. permanentizării şi generalizării metodelor noi de transport şi manipulare. – îmbunătăţirea activităţii de întreţinere şi reparaţii curente.Manipularea. În cadrul metodei pe comenzi. precum şi a măsurilor de reducere a lor şi folosirii cât mai raţionale şi cu maximum de eficienţă a mijloacelor puse la dispoziţia întreprinderii pentru realizarea sarcinilor de transport programate. asigurării îndeplinirii programului de producţie cu un volum redus de muncă neproductivă şi cu cele mai mici cheltuieli materiale şi băneşti. colectarea cheltuielilor de producţie şi calcularea preţului de cost se fac în primul rând pe fazele de fabricaţie şi apoi se trece la însumarea lor pe produs. Principalele aspecte urmărite prin această analiză se referă la modul cum s-a îndeplinit programul în perioada analizată faţă de anul de bază. colectarea cheltuielilor de producţie se face pe secţii sau pe întreprindere.. transportul şi depozitarea produselor în industria textilă 1293 Aceste cheltuieli se centralizează în vederea stabilirii volumului maxim de cheltuieli efectuate pentru transportul intern şi manipulare. de volumul şi structura producţiei. Prin metoda pe faze. Programul de reducere al preţului de cost va avea în vedere următoarele: – îmbunătăţirea utilizării intensive şi extensive a mijloacelor şi echipamentului de transport intern. Aplicarea uneia sau alteia din metode este determinată de specificul procesului tehnologic. – reducerea cheltuielilor în secţiile productive. influenţa exercitată de costul transportului intern asupra preţului de cost pe secţie. – evitarea amenzilor. ei condiţionând în mare măsură producţia. Se folosesc trei metode de calcul al preţului de cost: – metoda pe comenzi. energiei electrice şi evitarea mersului în gol al utilajului productiv şi reducerea corespunzătoare a amortismentului specific etc. acumulatori. – îmbunătăţirea utilizării forţei de muncă. Cheltuielile pentru transport şi manipulare se înregistrează global pentru fiecare comandă în parte. întreprindere etc. şi a schimbărilor survenite în structura producţiei. Prin analiză se evidenţiază rezervele interne şi se stabilesc măsurile concrete pentru mobilizarea acestor rezerve. colectarea şi repartizarea cheltuielilor se urmăreşte pe fiecare comandă în parte. – metoda pe faze. dobânzilor penalizatoare etc. anvelope. – reducerea consumurilor specifice (carburanţi.

Cu ajutorul acestor metode se separă cheltuielile de transport intern şi manipulare din preţul de cost total. pe operaţii. precum şi de volumul mare de lucrări pe care-l solicită. obiective. Fără . pe baza documentaţiei tehnice şi a standardelor de cheltuieli. aprovizionare. Totodată. stabilindu-se astfel preţul de cost normat. Metodele moderne de calcul al preţului de cost constituie un sprijin net în perfecţionarea şi operativitatea calculării costurilor de producţie. pe ateliere. – metoda costurilor standard. pe produs.). pentru care se stabilesc . pornind de la analiza detaliată a procesului care să cuprindă în mod organizat întreaga reţea generatoare de costuri pe secţii. executării unei operaţii sau pentru o activitate determinată (de exemplu. furnizează datele cu privire la abaterile de la regulile stabilite. Metoda costurilor standard presupune stabilirea anticipată a preţului de cost la fiecărui produs. procese economice (transport intern. compararea lor cu datele reale la nivelul locurilor generatoare de cheltuieli şi analiza abaterilor în vederea luării deciziilor pe plan tehnic şi comercial. nu poate exista un sistem raţional de evaluare a costurilor. – metoda tarif oră/maşină. care nu mai trebuie calculate de contabilitate. şi deci nici analizate. Standardele se referă atât la costurile directe de producţie cât şi la cheltuielile de regie. Preţurile standard o dată stabilite sunt considerate nu numai costuri previzionale. Aplicarea acestei metode se face folosind principiul bugetelor şi al controlului bugetar. ceea ce ridică valoarea ştiinţifică şi practică a metodei.. fiind prestabilite. . pe cauze şi locuri de consum. desfacere etc.1294 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – PROBLEME TEHNICE GENERALE Prin aceste metode. pe reper.standarde” realiste. costurile standard reprezintă mărimea determinată în prealabil pe baze ştiinţifice – statistice şi contabile – a costurilor de producţie. ceea ce defineşte previzional nivelul costurilor care poate fi atins în condiţiile de fabricaţie existente ale produselor. denumit preţ de cost standard. respectiv de transport intern. Metoda normativă asigură controlul operativ asupra cheltuielilor de producţie. Folosind această metodă. oferind conducerii posibilitatea de a cunoaşte aceste cheltuieli pe măsura efectuării lor şi de a lua măsuri operative de reducere. Aceasta permite luarea. Metoda normativă constă în determinarea anticipată a cheltuielilor fiecărui produs în parte pe baza normelor existente.. a celor mai bune măsuri în vederea îndeplinirii sarcinilor de reducere a preţului de cost din unitatea economică analizată. Costurile standard sunt costuri de producţie şi de transport intern stabilite apriori. Un alt neajuns al acestor metode este acela că aplicarea lor nu asigură informaţii operative şi complete cu privire la depăşirile sau economiile de cheltuieli pe parcursul procesului de fabricaţie. de calitatea şi exactitatea lor. cheltuielile de transport intern şi manipulare nu pot fi reliefate separat. precum şi în organizarea unui sistem corespunzător de urmărire operativă a abaterilor de la normă. în timp util. Deci. pornind de la o analiză a materialelor şi a muncii necesare fabricării unui produs sau reper. care cuprinde calcularea costurilor pe bază de standarde. transport intern). Aceste metode perfecţionate de calcul al preţului de cost sunt: – metoda normativă. aceste metode prezintă însemnate neajunsuri cauzate de întârzierea furnizării informaţiilor legate de preţul de cost. Ele se exprimă în cantităţi. servicii. preţul de cost realizat al produsului se compară cu preţul de cost normat. valori sau procente. ci şi costuri de producţie şi de transport intern.bugete de cheltuieli”. stabilindu-se abaterile în plus sau în minus.

a răspunderii şi a deciziilor ce trebuie luate. care să servească la determinarea direcţiilor principale de sporire a eficienţei economice. pentru transportul intern şi manipulare. evidenţiind separat transportul şi manipularea. Având în vedere importanţa deosebită a eficienţei economice a activităţii întreprinderilor. c) determinarea costurilor standard ale produselor. În concluzie. transportul şi depozitarea produselor în industria textilă 1295 Orice diferenţă sau abatere de la costurile standard este semnalată imediat şi poate fi analizată în mod complex. atât sub aspectul naturii abaterii. precum şi a preţurilor şi tarifelor acestora pentru transport şi manipulare. Astfel se asigură controlul cheltuielilor încă din stadiul desfăşurării procesului de producţie. – stabilirea procesului tehnologic optim de fabricaţie pentru fiecare produs şi a documentaţiei tehnologice necesare. cât şi sub aspectul delimitării responsabilităţilor şi al elaborării deciziilor de către conducere. – stabilirea metodologiei privind abaterile de la preţul standard. subansambluri şi produse. la întocmirea antecalculaţiilor pe produs. – om-ore pentru transport intern şi manipulare raportate la totalul orelor producţiei. – stabilirea normelor standard de consum pentru materiale şi salarii. – stabilirea volumului costurilor indirecte şi defalcarea acestora pe categorii de cheltuieli variabile şi fixe. evidenţiindu-se separat transportul intern şi manipularea. e) determinarea beneficiului întreprinderii în funcţie de valoarea producţiei la preţ de vânzare şi la preţ de cost standard. ansambluri. pe unitatea de producţie realizată. Principalii indicatori economici de transport intern sunt: – volumul de transport şi manipulări. Stabilirea preţului de cost efectiv pe totalul producţiei marfă se face pe baza preţului de cost standard şi a volumului abaterilor de la norme. a standardelor de materiale şi manoperă. d) stabilirea bugetelor de cheltuieli la nivelul întreprinderii. va da posibilitatea cadrelor de conducere şi specialiştilor din întreprinderi să analizeze indicatorii specifici activităţii de transport în funcţie de varietatea şi complexitatea situaţiilor concrete. Pentru introducerea metodei costurilor standard se parcurg următoarele etape: – stabilirea nomenclatorului reperelor. evidenţiind separat. b) stabilirea cheltuielilor indirecte şi elaborarea bugetelor acestora pentru transportul intern. se impune studierea atentă a acesteia şi desprinderea unei metodologii de analiză economică a transportului intern în întreprinderi. Fundamentarea ştiinţifică şi concretizarea acestei metodologii. – coeficientul de utilizare al mijloacelor de transport intern. precum şi al produselor ce urmează a se fabrica.Manipularea. a cauzelor. pe secţii. pe cele de transport intern. metoda costurilor standard pe total şi pe elemente combinate constă din: a) stabilirea pe bază de fişe tehnologice a costurilor standard pentru cheltuielile directe de materiale şi manoperă totale şi separat pentru transport şi manipulare. precum şi a preţurilor şi tarifelor. atât ca volum de cheltuieli cât şi pe oră de funcţionare. incluzând şi cheltuielile de desfacere. Contabilitatea nu trebuie să mai calculeze preţurile efective. locului şi produsului. În întreprinderi este necesară analiza indicatorilor de transport intern în funcţie de ponderea cheltuielilor de transport şi de caracteristicile echipamentelor de transport utilizate. subansamblurilor şi ansamblurilor ce intră în componenţa fiecărui produs. ci numai să înregistreze abaterile de la condiţiile normale de fabricaţie stabilite prin standarde. adaptată specificului diferitelor grupe de ramuri sau subramuri industriale. prin adăugarea sau scăderea la preţul de cost standard a acestei abateri. – stabilirea perioadei de valabilitate a standardelor de producţie în funcţie de frecvenţa modificărilor tehnologice. – stabilirea costurilor standard pentru materiale şi salarii pe repere. .

În acest scop. pe fiecare loc de muncă. Cheltuielile aferente transportului intern şi manipulărilor au o pondere însemnată în cheltuielile totale de producţie. ca. furnizând informaţii zilnice cu privire la abaterile de la norme. şi raportarea acestor cheltuieli la timpul planificat. urmărirea cheltuielilor efective făcându-se în acelaşi mod. pe unitatea de produs. prin stabilirea anticipată a unor limite maxime de cheltuieli la fiecare loc de muncă. – contribuie la aplicarea gestiunii economice proprii a secţiilor de producţie. pondere ce variază. evidenţa şi analiza preţului de cost al transportului intern. atât pentru calculul eficienţei la un moment dat cât şi pentru urmărirea concretă a reducerii costurilor. planificarea. în cele ce urmează se vor prezenta câteva consideraţii rezultate din practica elaborării şi urmăririi aplicării unor studii de transport intern şi depozitare în diferite întreprinderi industriale – asupra modului în care se pot evidenţia costurile aferente transportului intern şi manipulărilor. Prin planificarea preţului de cost al transportului intern se urmăreşte: – determinarea cheltuielilor de transport necesare pentru producţia prevăzută în program. – constituie un mijloc eficient pentru executarea controlului preventiv asupra cheltuielilor de producţie. structura activităţilor care generează cheltuielile de transport. Gruparea cheltuielilor în acest mod constituie punctul de plecare pentru calcularea. pe baza proceselor de fabricaţie. – scoaterea în evidenţă a rezervelor existente în întreprindere pentru reducerea cheltuielilor de transport intern. Prin această metodă se stabileşte tariful orar al fiecărui utilaj. – completează materialul necesar analizei preţului de cost. ca exemplu. – productivitatea muncii. În primul rând este necesar să se stabilească principalii indicatori specifici pentru această activitate. în funcţie de specificul producţiei. între 10 şi 30%. şi anume: – preţul de cost al transportului. respectiv de transport intern şi manipulare. prin fixarea şi urmărirea cheltuielilor de producţie. . informaţii ce stau la baza fundamentării măsurilor ce se iau pe parcursul desfăşurării procesului de producţie. pentru mobilizarea rezervelor interne şi stabilirea măsurilor ce trebuie luate în scopul reducerii continue a acestora.1296 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – PROBLEME TEHNICE GENERALE Metoda costurilor standard prezintă o serie de avantaje. Metoda tarif oră/maşină constă în stabilirea anticipată a cheltuielilor pentru fiecare maşină direct productivă sau auxiliară. măsurilor tehnicoorganizatorice şi indicatorilor cantitativi şi calitativi privind activitatea întreprinderii. pe kilometru sau metru liniar parcurs. prin stabilirea cauzelor care au condus la economii sau depăşiri de cheltuieli. de exemplu: – asigură un control operativ asupra preţului de cost al transportului intern.7. pe unitatea de produs. exprimată în unităţi de transport pe om/oră. Pentru stabilirea corectă a eficienţei economice ce se obţine prin raţionalizarea transportului intern şi a manipulărilor este necesară întocmirea unor evidenţe tehnicooperative şi contabile care să furnizeze datele necesare. În tabelul X. dând posibilitatea de a se analiza activitatea fiecărei secţii productive din întreprindere din punctul de vedere al respectării volumului de cheltuieli. – furnizează datele necesare întocmirii planului preţului de cost.9 este prezentată. – volumul orelor de transport şi manipulare. – preţul de cost.

7.9 Structura activităţilor care generează cheltuieli de transport Activităţile principale generatoare de cheltuieli de transport intern şi de manipulare Încărcarea şi transportul mărfurilor conform facturii furnizorului Manevrarea vagoanelor pentru descărcare Transportul de la gară la beneficiar Transportul şi manipularea pentru control Depozitarea temporară la locul de descărcare Transportul la punctul de folosire iniţială sau în depozit Transportul din depozit la locul de folosire iniţială şi pentru operaţii Manipulările şi transporturile pentru condiţionare şi preambalare Manipulările şi transporturile pentru ambalare Manipulările şi transporturile pentru expediere Încărcarea în mijloacele de transport Stabilizarea produselor în autocamioane şi vagoane Cheltuielile pentru ambalajul de transport Cheltuielile de regie aferente echipamentului de transport şi manipulare Amenzile şi locaţiile Diferenţa de tarife pentru încărcări şi expedieri Costul transportului conteinerelor.Manipularea. transportul şi depozitarea produselor în industria textilă 1297 Tabelul X. manipularea conteinerelor etc. Cheltuielile pentru suprafeţele construite. paletelor şi al celorlalte echipamente din întreprindere Cheltuielile pentru restituirea paletelor şi conteinerelor (furnizori externi) Uzura mijloacelor de transport.urilor Costul transportului şi manipulării ambalajelor Retransportările în depozite Alte cheltuieli Total Cheltuieli. utilizate pentru transport intern Costul transportului şi manipulării mtr. mii lei Efective Preliminate Diferenţa [%] .

problema preîntâmpinării accidentelor este deosebit de însemnată. în afară de cheltuielile efective pentru efectuarea transporturilor şi manipulărilor pe circuitul furnizor-producţie-beneficiar.transporturi ascunse”. Elemente de protecţie a muncii în activitatea de transport În cadrul transporturilor interne din industria textilă.7. la reducerea cheltuielilor de întreţinere şi reparaţii etc. inclusiv ambalarea sau echipamentul necesar pentru vehiculare precum şi pierderile şi deteriorările mărfurilor din cauza transportului.. Ele trebuie să fie cunoscute întotdeauna şi analizate. Statisticile arată că cele mai multe accidente se produc la transportarea şi depozitarea materialelor. cronometrări etc. nivelul productivităţii muncii. care. deoarece. constituind o sursă importantă pentru reducerea preţului de cost şi deci pentru creşterea eficienţei activităţii unităţilor economice. Este necesară programarea. evidenţa şi calculul cheltuielilor de transport intern şi a preţului de cost pe unitatea de produs.8.1298 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – PROBLEME TEHNICE GENERALE Aceşti indicatori se determină în comparaţie cu situaţia existentă. care se reflectă în îmbunătăţirea continuă a indicatorilor tehnico-economici de utilizare a mijloacelor de transport. stabilinduse astfel eficienţa economică a procesului de producţie în situaţia actuală. X. nivelul consumului specific de combustibil şi materiale. Acestea se evidenţiază folosind tehnici diferite de măsurare. calculându-se economiile specifice pentru locul de muncă respectiv. şi cheltuielile necesare pentru pregătirea mărfii pentru transport. Realizarea unui volum sporit de transport intern cu aceleaşi mijloace. duce la creşterea productivităţii muncii. indicatorii nu pot fi evidenţiaţi decât parţial. accidentele sunt foarte frecvente. Analiza preţului de cost al transportului pe unitatea de produs se efectuează prin compararea preţului de cost programat cu costurile realizate în situaţia existentă. pentru a avea posibilitatea de a trage unele concluzii referitoare la necesitatea aplicării măsurilor de reorganizare şi modernizare a transportului la locurile de muncă ce fac obiectul studiului. gradul de înzestrare tehnică etc. Nu se vor omite cheltuielile pentru . Fiecare element al preţului de cost al transportului intern este influenţat de o serie de factori specifici care reflectă modul cum sunt folosite mijloacele de transport. În cazul în care se analizează un atelier sau loc de muncă integrat într-un sector complex. Deci. ca: observări instantanee. În calculul preţului de cost al transportului pe unitatea de produs sunt cuprinse. dar foarte însemnată în cheltuielile totale. cheltuielile de transport intern şi manipulare au o pondere diferită. la micşorarea consumurilor specifice. care nu reprezintă altceva decât valoarea consumului de timp de muncă al muncitorilor direct productivi pentru transport intern şi manipulare. conform metodologiei de calcul. se grupează pe elemente primare de cheltuieli şi pe articole de calculaţie. Acest lucru se poate obţine numai printr-o organizare raţională a transportului şi prin aplicarea metodelor moderne de organizare a sa. mai ales în deservirea locurilor de muncă. . Indicatorii specifici ai activităţii de transport intern pot exprima situaţii reale atunci când obiectivul asupra căruia se face studiul formează o unitate distinctă.

7. X. Cărucior pentru transportul sulurilor de urzeală. cărucioarele sunt prevăzute cu diferite dispozitive speciale. se vor monta apărători.39). În acest scop. Aceste apărători îşi îndeplinesc cu siguranţă rolul. X. Lisele cu două roţi sunt prevăzute cu apărători (fig. Cărucior cu suporturi verticale. eliminându-se defecţiunile constatate. pentru asigurarea cănilor în timpul transportului.7. cu ajutorul urechilor laterale 3. se prevede o brăţară verticală fixă 1 şi o brăţară orizontală mobilă 2. transportul şi depozitarea produselor în industria textilă 1299 Această situaţie impune ca Ia proiectarea şi construirea mijloacelor de ridicat şi de transport şi la exploatarea şi deservirea lor să se acorde o importanţă deosebită normelor de securitate a muncii. pe cât posibil.7.41).39. X.7. permite o manipulare uşoară a recipientului.38. cu capete bifurcate. cu capete bifurcate 1 (fig. La proiectare se va asigura o dimensionare suficientă a elementelor portante ale instalaţiei de transport. iar la cărucioarele cu roţi proeminente. Faptul că brăţara 2 este mobilă permite o încărcare mai uşoară a cănilor.38). Fig. căruciorul destinat transportului sulurilor de urzeală este prevăzut cu suporturile 1 (fig. X. În bifurcaţii se introduce bara orizontală 2. toate mijloacele purtătoare de sarcini vor fi controlate din punctul de vedere al stării lor.7. atât la încărcare cât şi la descărcare. Forma capetelor bifurcate garantează securitatea transportului. roţi pe rulmenţi. La cărucioarele speciale (fig. având părţile concave astfel executate încât permit aşezarea capetelor axei sulului fără pericol de a aluneca de pe cărucior. pentru a feri picioarele lucrătorului. stabilindu-se coeficienţi de siguranţă corespunzători contra ruperii şi ţinându-se seama de toate influenţele ce pot apărea din cauza uzurii.40) care împiedică alunecarea balotului înainte. Majoritatea întreprinderilor textile întrebuinţează pentru transportul recipientelor cu coloranţi în secţiile de finisaj un cărucior cu suporturi verticale. când înălţimea lor este de cel puţin 1/4 din înălţimea balotului şi când unghiul dintre apărătoare şi platforma căruciorului nu depăşeşte l20°. Fig. X. care se pune în cazul transportului cu cărucioare. . este asigurarea sarcinii în timpul transportului. X. pentru transportarea cănilor de carde. pentru a uşura efortul omului. Norme de securitate a muncii la transporturile eu cărucioare. Astfel.Manipularea. O cerinţă de bază privind securitatea muncii. coroziunilor. intemperiilor şi altor condiţii locale de exploatare. Înainte de întrebuinţare.7. La toate tipurile de cărucioare se vor utiliza. pe care se agaţă recipientul.

7. În cazul întrebuinţării lanţurilor sau a cablurilor deschise.40. Unele benzi transportoare se folosesc la transportul de materiale de dimensiuni mari (cutii) şi se recomandă. benzile se prevăd cu apărători de protecţie. manipulării etc. Norme de securitate a muncii la benzile transportoare. pentru a nu exista pericolul căderii lor. trecerea de la un atelier la altul se face în multe cazuri prin coridoare cu diferenţe mari de nivel. Pentru a se elimina aceste neajunsuri s-a introdus transportul aerian cu transportoare suspendate.1300 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – PROBLEME TEHNICE GENERALE Fig. X. pentru antrenarea transportoarelor. se interzice montarea acestora. Cărucior special. În locurile de trecere din secţii. Pornirea şi oprirea benzilor transportoare se vor efectua numai de o persoană în mod În locuri vizibile se vor afişa instrucţiuni asupra încărcării. X. benzile transportoare necesită o serie de norme de securitate a muncii. în special în locurile frecventate de muncitori.41. revizia. folosirea de parapete care să aibă o înălţime egală cu cel puţin jumătate din înălţimea maximă a materialului sau a obiectelor transportate. Lise. acestea se îngrădesc cu apărători pentru a nu permite agăţarea sau prinderea de lanţuri sau cabluri a unor obiecte sau chiar a persoanelor ce lucrează la bandă. pentru a se exclude contactul persoanelor străine cu banda. Pentru aceasta trebuie amenajate podeţe. pentru a nu permite în timpul funcţionării transportorului curăţarea manuală a tamburelor de materialul depus. iar curăţarea benzii. Fig. . Urcarea muncitorilor pe benzile transportoare în timpul funcţionării sau traversarea acestora pot provoca accidente. Astfel. Posibilitatea accidentării este mai frecventă la angrenajele ce acţionează benzile transportoare. Apărătorile se folosesc şi la tamburele de acţionare şi de întindere. Norme de securitate a muncii la transportoarele suspendate. În scopul evitării accidentelor. În întreprinderile din industria textilă. Din această cauză. benzile transportoare îngropate vor fi acoperite cu capace de protecţie pe întregul traseu. transportării.7. transportul interior cu cărucioare obişnuite creează dificultăţi şi cere eforturi mari din partea personalului de deservire. reparaţia şi ungerea se interzic în timpul funcţionării. tragerea ei cu mâna.

în acelaşi scop se recomandă legarea la pământ a corpului instalaţiei de transport sau de ridicat. Cutia este prevăzută cu urechi pentru ridicare şi totodată cu roţi pentru a putea fi uşor mutată pe pardoseală. sistemul de acţionare manuală trebuie scos din funcţiune când se foloseşte sistemul de acţionare mecanică. pentru a nu exista posibilitatea accidentării unor persoane neinstruite. Pentru acelaşi motiv vinciurile hidraulice şi cele pneumatice trebuie să fie prevăzute cu dispozitive speciale (supapă de reţinere. Norme de securitate a muncii la maşinile de ridicat. cu angrenaj dinţat. bateriile de acumulatoare sunt în multe cazuri generatoare de accidente. Deoarece electrocarul circulă în săli de fabricaţie cu mult zgomot. pentru a nu prezenta pericol de electrocutare. iar vinciurile manuale. transportoare etc. el trebuie prevăzut cu semnalizatoare acustice puternice şi optice. Prin sudarea în cel puţin două puncte a şinei de rulare de instalaţia generală de legare la pământ a întreprinderii se pot preveni accidentele de electrocutare. De asemenea. în poziţia extremă superioară şi inferioară. Norme de securitate a muncii la transportul cu electrocare şi electrostivuitoare. cu şurub cu dispozitiv de frânare automată. pisici electrice. în cazul . mai ales în cadrul operaţiilor legate de încărcarea lor. folosită la tensiuni mai mari de 36 V. Nu se admite înnădirea cablurilor. din tablă sudată. Conductoarele aşezate la o înălţime mai mare se vor putea alimenta cu un curent electric de 127 V sau de 220 V. transportul şi depozitarea produselor în industria textilă 1301 Datorită faptului că în timpul funcţionării transportorul suspendat poate provoca accidente grave. în timpul ridicării sarcinilor. el este dotat cu anumite dispozitive de siguranţă. Vinciurile hidraulice şi cele pneumatice trebuie să aibă îmbinări etanşe. care să împiedice căderea lui de pe şina de rulare. Pentru a evita aceste accidente se recomandă păstrarea bateriei de acumulatoare în cutii speciale. Pentru ridicarea sarcinilor se folosesc în mod curent vinciuri şi cricuri. urmată de accidente. Tot pentru împiedicarea coborârii de la sine a sarcinilor. vinciurile manuale cu pârghii şi cricurile cu cremalieră trebuie să fie prevăzute cu dispozitive de siguranţă. Pentru împiedicarea coborârii de la sine a sarcinilor. la încetarea acţiunii. diafragmă). închise cu capace.5 m. trebuie să fie prevăzute cu o manivelă cu dispozitiv de siguranţă. şi invers. La părăsirea electrocarului. este necesar ca electrocarul să fie prevăzut cu un dispozitiv care să deconecteze curentul electric cu ajutorul unui închizător cu cheie.) aşezate la înălţimi mai mici de 2. se va alimenta cu un curent electric având tensiunea maximă de 36 V. care să împiedice coborârea forţată a pistonului. la încetarea acţionării pârghiei sau manivelei. La aceste mijloace de transport. care să nu permită curgerea lichidului sau a aerului din cilindrii de lucru. Instalaţia de alimentare cu energie electrică a instalaţiilor de transport (poduri rulante. trebuie să fie prevăzute cu un dispozitiv de deconectare automată a motorului. Conducerea electrocarelor trebuie încredinţată numai persoanelor bine instruite.Manipularea. iar lanţurile pot fi înnădite numai prin sudarea unor zale noi. La maşinile de ridicat cu acţionare manuală şi mecanică. deoarece se poate produce o coborâre nedorită. cricurile cu cremalieră. Tot ca o măsură de protecţie împotriva electrocutării este legarea la pământ. Este indicat să existe cel puţin o cutie de rezervă pentru a se putea înlocui uşor bateria descărcată cu una care a fost între timp încărcată. Vinciurile şi cricurile acţionate electric. atât cele fixe cât şi cele transportabile.

Din cauza pericolului mare de accidentare. troliile folosite pentru ridicat. Porţiunile vopsite cu dungi galbene şi negre sunt acelea unde există pericol de tamponare. acţionate manual. portalul macaralelor. amenajate chiar pe maşinile de ridicat. acestea se vor pune în funcţiune numai după ce macaragiul va verifica următoarele: – părţile componente ale instalaţiei. Ca o condiţie de deplină securitate a muncii la lucrul cu maşinile de ridicat este iluminarea tuturor suprafeţelor din jurul locurilor de muncă. trebuie să aibă o rezistenţă corespunzătoare forţei maxime. muchiile cabinei macaragiului). Nerespectarea sarcinii maxime admisibile. pe care-l prezintă maşinile de ridicat. dispozitivele de siguranţă. poate produce grave accidente prin ruperea organelor componente ale acestora. precum şi existenţa siguranţelor. . – starea îmbinărilor sudate şi nituite. aceştia trebuie să fie prevăzuţi cu dispozitive pentru autofrânare. Nu se admite lucrul cu macaraua dacă iluminatul la locul de muncă lipseşte sau este insuficient. în special limitatoarele şi frânele mecanismelor. cu dispozitiv de frânare cu clichet sau cu o frână în scop preventiv. La folosirea scripeţilor. iar suporturile fixe şi mobile (cârlige.5 :1 . respectiv combinat. personalul de deservire trebuie să fie bine instruit şi să respecte instrucţiunile interne referitoare la atribuţiile sale. Aceste dispozitive trebuie să asigure coborârea lentă a pistonului sau întreruperea completă a mişcării. nefiind destinate acestui scop. care. precum şi opritoarele de la capetele de linie. schele şi eşafodaje. cu acţionare automată. de care se suspendă scripeţii sau de care se fixează capetele cablurilor sau ale lanţurilor. La vopsire se va ţine seama ca raportul lăţimii dungilor galbene faţă de cele negre să fie de l :1 şi de 1. lovire sau cădere (organele pentru prinderea sarcinii. – starea şinei de rulare. traverse şi altele). Se interzice categoric suspendarea scripeţilor şi palanelor de diferite conducte. Dungile vor avea o înclinaţie faţă de orizontală de 55-60°. sau cu manivele. – existenţa lubrifianţilor în locurile de ungere. prin ruperea lor produc accidente grave. desigur. în timpul lucrărilor. – strângerea şuruburilor şi a piuliţelor. trebuie să fie prevăzute cu o frână de oprire a sarcinii. care acţionează asupra lor la ridicarea şi coborârea sarcinii. ce pot cădea. macaralele şi podurile rulante se vopsesc cu vopsea galben-închis. trebuind să menţină în mod automat şi sigur sarcina la orice înălţime. iar anumite porţiuni se vopsesc cu galben şi dungi negre. pentru a atrage atenţia într-o măsură mai mare. – legăturile punerii la pământ a şinelor şi a întregii instalaţii. – toate aparatele de comandă să fie puse la poziţia zero înainte de a conecta întrerupătorul din cabină. Datorită faptului că atât macaralele cât şi podurile rulante lucrează la înălţime faţă de sol. capetele grinzilor principale ale podurilor rulante. Pentru a atrage atenţia persoanelor din jurul maşinilor de ridicat asupra mişcărilor acestora. există pericolul lovirii persoanelor de organele acestor instalaţii sau de sarcinile transportate. indicată obligatoriu vizibil pe maşinile de ridicat. în scopul prevenirii accidentelor. deci culoarea galbenă va fi cel puţin egală în suprafaţă cu cea neagră şi aceasta.1302 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – PROBLEME TEHNICE GENERALE deteriorării ţevilor de alimentare şi de evacuare a lichidului sau aerului. iar lăţimea lor se alege în funcţie de mărimea şi înălţimea de montare a porţiunii vopsite. cu dispozitiv de siguranţă. Pentru diferite situaţii neprevăzute şi pentru eliminarea lor. chiar dacă încetează activitatea forţei de tracţiune. Întrucât defecţiunile maşinilor de ridicat pot produce accidente grave. cu ajutorul instalaţiilor de iluminat.

persoane etc. iar cele care lucrează în aer liber trebuie asigurate contra deplasării datorate vântului. electricieni şi mecanici calificaţi. instalaţiile şi mecanismele de ridicat trebuie să fie date în supravegherea unui responsabil tehnic competent. – revizia şi întreţinerea regulată şi raţională. compus din lăcătuşi. Ascensorul prevăzut să funcţioneze cu însoţitor trebuie deservit numai de persoane care au autorizaţie eliberată în condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare. lină şi fără smucituri a tuturor mecanismelor maşinii de ridicat. – funcţionarea sigură. transportul şi depozitarea produselor în industria textilă 1303 – starea şi fixarea cablurilor. montarea şi repararea ascensoarelor trebuie făcute numai de către întreprinderi specializate. Întreţinerea şi revizia periodică a macaralelor trebuie să fie executate de un personal specializat şi instruit în acest scop. De asemenea. să se decupleze întrerupătorul principal al reţelei de alimentare şi să se închidă cutia întrerupătorului. atât la cabină cât şi la locurile de urcare şi de coborâre sau încărcare-descărcare. cu practică de cel puţin un an în acest domeniu. Construirea. să deplaseze macaraua la locul de repaus. – întreprinderea constructoare. Supravegherea ascensoarelor este încredinţată unei persoane. pentru a evita posibilitatea lovirii cu alte mijloace de transport. să se încuie uşa cabinei. – greutatea maximă de ridicat. care răspunde de: – funcţionarea normală. Ascensoarele pentru materiale vor fi prevăzute la toate punctele de deservire cu următorul anunţ: Numai pentru materiale. Funcţionarea corectă şi sigură a maşinilor de ridicat reprezintă o condiţie esenţială de evitare a accidentelor. pe care să fie imprimat: – ascensor numai pentru materiale.Manipularea. În acest scop. este oprită urcarea persoanelor. ascensoarele trebuie să aibă dispozitive solide şi siguranţe de închidere a uşilor. Ascensoarele sunt supuse unui regim special de autorizare şi control tehnic. Dacă un ascensor a fost oprit din funcţiune mai mult de 15 zile. repunerea lui în funcţiune se va face numai după o verificare efectuată de întreprinderea însărcinată cu întreţinerea lui. uşa . de iluminat şi de încălzire. Norme de securitate a muncii la transportul cu ascensoarele. de asemenea. să ridice cârligul în poziţia cea mai de sus.. trebuie ca toate aparatele de comandă să fie aduse în poziţia zero. Ascensoarele de persoane sau de mărfuri nu vor fi date în exploatare fără a fi prevăzute cu o tăbliţă metalică indicatoare. Cu această ocazie se vor verifica toate sistemele de asigurare ale ascensorului. Tăbliţa trebuie fixată la loc vizibil şi în aşa fel făcută încât să atragă atenţia. – instalaţia de semnalizare. sau numărul de persoane. În acelaşi scop. în kg. După terminarea lucrului şi în timpul repausului macaragiul trebuie să descarce maşina de ridicat de orice sarcină. care dispun de mijloace tehnice corespunzătoare de executare şi de control şi sunt autorizate pentru instalaţii de ridicat. pentru ca în timpul deplasării cabinei să nu existe posibilitatea căderii persoanelor sau materialelor în casa ascensorului. – deservirea şi exploatarea în condiţii de siguranţă. datorită modului special de folosire şi de funcţionare a lor. uşile casei ascensorului trebuie să se zăvorască automat şi să nu se poată deschide decât atunci când cabina este oprită exact în dreptul uşii respective. să se deconecteze întrerupătorul din cabina macaralei.

în cazul manipulării greşite a materialelor. altfel. Datorită aceluiaşi motiv. pentru a nu permite introducerea piciorului. necesitând o gamă de măsuri de siguranţă şi în scopul îndeplinirii corecte a lor. iar operaţiile la care a fost supus ascensorul vor fi consemnate într-un registru special. Întreaga instalaţie a ascensorului va fi revizuită periodic. Casa ascensorului trebuie să fie prevăzută cu ziduri sau grilaje. în cazul în care una dintre uşile cabinei ascensorului sau uşa cabinei va fi deschisă. instalaţii electrice etc. Platforma trebuie să fie prevăzută cu un dispozitiv de oprire sigur. mecanismele de ridicare. pentru ca în cazul depăşirii cursei cabinei şocurile să nu fie puternice şi să producă lovirea persoanelor sau deteriorarea materialelor. pentru a se constata atât buna funcţionare cât şi buna stare a tuturor elementelor de tracţiune. semnalizatorul de alarmă să funcţioneze totuşi. automatele şi tabloul electric trebuie să fie închise sub cheie într-o cameră unde are acces numai persoana responsabilă cu întreţinerea. motorul cu transmisie. este interzisă executarea în camera mecanismelor a oricărui fel de lucrări străine de ascensor.1304 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – PROBLEME TEHNICE GENERALE cabinei se va zăvorî automat în momentul pornirii ascensorului şi nu se va deschide între etaje în timpul mersului. Alimentarea semnalizării de alarmă va fi independentă de sursa de alimentare a circuitelor de comandă ale ascensorului. să fie imposibilă. De asemenea. corpul de iluminat va fi protejat contra loviturilor. fiecare ascensor cu comandă din cabină trebuie să aibă un dispozitiv de semnalizare pentru alarmă. şocurile izbiturilor de fundul puţului ascensorului ar fi puternice. care să poată fi acţionat din cabină şi să poată fi auzit din afara puţului sau din camera mecanicului clădirii. la intervalele impuse de intensitatea funcţionării instalaţiei. pentru ca. gaze. pentru ca nimeni să nu poată pătrunde sau introduce mâna. precum şi orice alte reparaţii vor fi încredinţate numai persoanelor calificate şi autorizate. frână. comenzi de inversare. Pentru securitatea persoanelor sau materialelor. Cabinele vor fi iluminate electric dintr-un circuit independent de circuitul de alimentare al instalaţiei ascensorului. grinzi etc. precum şi folosirea acestei camere în alte scopuri. La ascensoarele de materiale. Distanţa între pragul etajului şi platforma cabinei trebuie să fie de 25-40 mm. iar la cele două extremităţi ale puţului ascensorului să fie prevăzute tampoane amortizoare de sarcini. deoarece. pentru a nu se produce spargerea lui. Revizuirea şi ungerea periodică a ascensoarelor. în cazul ruperii cablului de suspensie. care să acţioneze în cazul ruperii cablului. ci numai când cabina ascensorului este oprită în dreptul uşilor casei ascensorului. precum: încălzire centrală. . cabluri şi siguranţă contra căderii cabinei. Pentru cazurile de blocare a cabinei ascensorului între etaje. Pentru protecţia cabinei sau a platformei este interzisă executarea în casa (puţul) ascensorului a oricărei instalaţii străine de ascensor. tampoanele amortizoare nemaiavând efect. Pentru evitarea deteriorării sau dereglării şi deci a nefuncţionării lor totale sau parţiale. Instalaţiile de ascensoare trebuie să fie prevăzute cu limitatoare de cursă. pentru a nu permite depăşirea vitezei de coborâre sau de urcare. instalaţia ascensorului va fi astfel construită încât punerea în funcţiune. canalizare. va exista şi un limitator de viteză. în cazul defectării instalaţiei electrice de comandă. bare.

BIBLIOGRAFIE 1.-D. * * * Problem Manual for Plant Layout and Materials Handling. Implantation et manutentions. P. Paris. Rebedea. 2. Colecţia 1969-1972. M. 1958. V. A. H.C. I.. Caiet Selectiv.B. 1962. 10. I. Editura Tehnică.a. 1967. T. Transport intern uzinal. Michel. Textil Practics. 1966 . Conducerea activităţii economice. 4. Delfosse. 1971.D. * * * 18. . Paris. Editura Tehnică. Rebedea. 1968. 1964. * * * 21. 14. * * * 20. Londra. 1972. Colecţia revistelor: Industria Textilă.a. 7. Fernea. vol.T.. Organizarea transportului intern în întreprinderi. Bucureşti. R. Paris. Blănaru. Ştefănescu. Kettenwork praxis. New York. Pergamon Press. 1972. * * * 17. Muther. Materiels de manutention. ş. 12. Les implantations. Transportul intern în industria lemnului. Haynes. Methodes d’étude. * * * 16. Bucureşti. 3. 1967. Structura producţiei întreprinderilor din industria uşoară. Dunod. John Wiley and Sons. Paris. Editura Tehnică. Caiet selectiv. Manutention Stockage – Franţa. 1968. Transport intern şi depozitare. Paris. 1969. Maschen Industrie. Compagnie Française d’Edition. Bucureşti. Caiet selectiv. 15. 1963... 1973. 11. Transporturile uzinale în industria lemnului. . Magasinage et stokage industrielles. Eyrolles. Dunod. Industria Uşoară. 1962. IDT. 13. 8. C. G. Woodley. Apple. Petrescu. IDT. * * * 19. M. ş. L’organisation du travail. Editura Tehnică. P. O.. les manutentions et les stocks. Enciclopedia of Materials Handling. L’implantation rationelle de votre entreprise. Drăgan. Bucureşti. Paris. IDT-Bucureşti. 5. I şi II. 9. C. 1964. 1959. N. Aspecte economice-organizatorice ale transportului în întreprinderile industriale. Bucureşti. St. 1982. 6. Mainard. Leroy. Editura Tehnică. Organizarea producţiei.. Editura Tehnică.C. Entreprise Moderne d’Edition. 1959. Compagnie Française d’Edition. P. Bucureşti. Delorme. Manualul inginerului textilist. Bucureşti. Mecanizarea transporturilor în întreprinderile din industria uşoară.