V.

3
BAZELE STRUCTURII ŞI PROIECTĂRII TRICOTURILOR

V.3.1. Definirea noţiunilor specifice structurilor tricotate
Tricot – produs textil, format din ochiuri, dispuse sub formă de şiruri şi rânduri. Ochi – cea mai mică unitate a structurii tricotului, cu caracter de repetabilitate; se obţine prin buclarea firului; Şir de ochiuri – succesiunea ochiurilor pe direcţia longitudinală a tricotului; se numerotează de la stânga la dreapta, în direcţia rândurilor (de exemplu, şirurile 1, 2, 3, fig.V.3.1 şi fig. V.3.2). Rând de ochiuri – succesiunea ochiurilor pe direcţia transversală a tricotului; se numerotează în direcţia şirurilor, în ordinea formării (exemplu: rândurile I, II, III ş.a.m.d, fig.V.3.1 şi fig. V.3.2) Tricot din bătătură (simplu) – tricotul obţinut prin buclarea succesivă a unuia sau mai multor fire alimentate în paralel organelor producătoare de ochiuri; firul (firele) evoluează pe direcţie transversală (de exemplu, tricotul reprezentat în fig. V.3.1). Denumirea sugerează evoluţia firului pe direcţia rândurilor de ochiuri, direcţie specifică dispunerii firelor de bătătură. Tricot din urzeală – tricotul obţinut prin buclarea simultană a unuia sau mai multor sisteme de fire de urzeală (fig.V.3.2). Năvădire – corespondenţa dintre succesiunea firelor de urzeala şi cea a pasetelor. Punct de legare – zona în care două porţiuni de fir vin în contact, cu realizarea unor unghiuri mari de înfăşurare, contribuind la consolidarea elementelor structurii (fig. V.3.3); rezultă din trecerea „peste” şi „sub” a porţiunilor de fir care se leagă. Ochi normal de tricot din bătătură – ochiul format din buclă de ac, flancuri şi buclă de platină (fig.V.3.4). Pentru formarea unui ochi normal, se realizează patru puncte de legare, două în partea inferioară, în zona „piciorului ochiului” şi două în partea superioară, în zona „capului” ochiului (fig.V.3.3). Ochi normal de tricot din urzeală – ochiul format din buclă de ac, flancuri şi segment de legătură (fig.V.3.5). Bucla de ac este reprezentată de partea superioară a ochiului (porţiunea de fir 2–3, fig.V.3.4 şi fig. V.3.5).

Bazele structurii şi proiectării tricoturilor

91

Bucla de platină este partea inferioară a ochiului, care uneşte corpurile a două ochiuri din şiruri vecine (porţiunea de fir 4–5, fig. V.3.4), sau semibucle de platină (porţiunea 1’–1 şi porţiunea 4 – 4’, fig. V.3.4). Segment de legătură – porţiunea de fir care uneşte două ochiuri, din rânduri diferite (porţiunea 4–5, fig. V.3.5). Fiecărui ochi îi corespunde un segment de legătură de intrare (porţiunea 1'–1, fig. V.3.5) şi un segment de legătură de ieşire (porţiunea 4–5, fig. V.3.5). Amplitudinea segmentului de legătură – mărimea dintre punctul de legare inferior şi cel superior, exprimată în număr de paşi de ochi, a sau de ac. Flancuri – porţiunile de fir care fac legătura între bucla de ac şi buclele de platină, respectiv segmentele de legătură (flancul stâng – porţiunea 1–2; flancul drept – porţiunea de fir 3–4, fig. V.3.4 şi fig. V.3.5). Flancurile împreună cu bucla de ac formează corpul ochiului. Ochi cu aspect faţă este ochiul care prezintă în prim plan flancurile, acoperind buclele de ac şi de platină, respectiv segmentele de legătură (fig.V.3.6, a). Ochi cu aspect spate este ochiul care prezintă în prim plan buclele de ac şi de platină, respectiv segmentele de legătură, acoperind flancurile (fig.V.3.6, b). Ochi închis – ochiul de tricot din urzeală, la care segmentul de legătură de ieşire vine în contact (se întretaie) cu segmentul de legătură de intrare. Ochi deschis – ochiul de tricot din urzeală la care segmentul de legătură de ieşire nu se întretaie cu segmentul de legătură de intrare. Ochi cu segmente de legătură unilaterale – ochiul de tricot din urzeală la care segmentul de legătură de intrare şi cel de ieşire sunt de aceeaşi parte a axei verticale (tabelul V.3.1). Ochi cu segmente de legătură bilaterale – ochiul de tricot din urzeală la care segmentul de legătură de intrare şi cel de ieşire sunt situate de o parte şi de alta a axei verticale (tabelul V.3.1). Legătura (sinonim cu evoluţia firului) este definită de modul de înlănţuire a ochiurilor, respectiv poziţia spaţială a firului în structură. Structura tricotului este dată de modul de dispunere a elementelor componente (exemplu: ochiuri normale, ochiuri reţinute, ochiuri duble etc.), în cadrul sistemului tehnic pe care îl reprezintă tricotul; este determinată de legătură şi de desen . Desen – acea componentă a structurii care reprezintă un motiv artistic (geometric, floral, liber etc.); se poate obţine prin diferite tehnici, în cele ce urmează sunt abordate numai cele obţinute prin tricotare, caz în care se disting: desene de culoare, desene de legătură şi desene combinate. Desenul de culoare se caracterizează prin ochiuri normale, realizate din fire cu caracteristici diferite, în principal de culori diferite. Desenul de legătură presupune modificarea evoluţiei specifică ochiurilor normale sau introducerea firelor suplimentare; toate ochiurile sunt din fire de aceeaşi culoare (aceleaşi caracteristici). Desenul combinat este realizat prin îmbinarea elementelor caracteristice celor două tipuri de desene. Raport – acea zonă din tricot care are caracter de repetabilitate; dimensiunile raportului (lăţimea şi înălţimea) se pot exprima în număr de şiruri (b) şi, respectiv, în număr de rânduri de ochiuri (h) sau în milimetri, (bR), (hR). Raportul legăturii este dat de numărul de şiruri şi rânduri de ochiuri (numărul de milimetri) după care se repetă evoluţia. Raportul desenului este dat de numărul de şiruri şi rânduri de ochiuri (respectiv, numărul de milimetri) după care se repetă desenul.

92

MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST - TRICOTAJE

Structuri fără desene – structuri cu legături de bază sau derivate la care toate ochiurile sunt normale, realizate din fire cu aceleaşi caracteristici. Structuri cu desene se realizează cu legături de bază sau derivate, în cuprinsul cărora se identifică ochiuri din fire cu caracteristici diferite sau/şi evoluţii modificate, inclusiv fire suplimentare. Structuri modulate sunt structurile în cuprinsul cărora se identifică subrapoarte, care se constituie în module, caracterizate printr-o unitate din punct de vedere structural. Noţiunile care caracterizează un tricot, prezentate din punct de vedere structural, determină o subordonare a acestora, de la simplu la complex, aşa cum rezultă din schema prezentată în fig. V.3.8. Adesea, nu se face distincţie între noţiunile tricot şi structură, iar când lipseşte desenul, între structură şi legătură. Schema din fig. V.3.7 poate fi parcursă şi în sens invers, dacă tricotul este supus unei operaţii de deşirare, pentru a fi transformat în fire. Prin tragerea de fir (fire), tricotul se deşiră pe direcţia de tricotare şi anume: tricotul din bătătură, în direcţia rândurilor, cel din urzeală, în direcţia şirurilor, în sensul invers celui de tricotare.

Fig. V.3.1. Tricot din bătătură (simplu).

Fig. V.3.2. Tricot din urzeală.

Fig. V.3.3. Punctele de legare ale unui ochi normal

Fig. V.3.4. Ochi normal de tricot din bătătură

5.3. Fiecare din aceste elemente poate fi caracterizat. raport de legătură şi. − grupa şi subgrupa de utilizare.2. − funcţiile pe care trebuie să le îndeplinească articolul. Ochi cu aspect faţă (a). V. desen. prin: • destinaţie: − utilizarea propriu .3. eventual. b) Fig. raport de desen). Proiectarea tricoturilor În activitatea de proiectare a produselor tricotate sunt puse în legătură trei elemente: destinaţie – tricot – maşină de tricotat. V.3. • tricot: − materia primă. − structura (legătură. Fir (fire) Ochiuri Legătură • tip ochi Structură • legătură (raport legătură) • desen (raport desen) structură) Tricot • materie primă • formă • structură (parametrii de structură) Proprietăţi DESTINAŢIE Fig.7. V. Ierarhizarea noţiunilor legate de structura tricoturilor.3.Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 93 a) Fig.6. V. .zisă (articolul). şi ochi cu aspect spate (b). în principal. Ochi normal de tricot din urzeală.

Valorile parametrilor de structură sunt dependente de caracteristicile materiei prime din care este realizat tricotul şi. eliminând astfel pierderile de timp şi de material.94 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST . Proiectarea funcţională (structurală) a tricoturilor se referă. consumul specific.TRICOTAJE − parametrii de structură. în ipoteza că secţiunea firului este circulară. − obţinerea unor tricoturi cu proprietăţi prestabilite. prin care se evaluează caracteristicile tehnice de utilizare. III – proiectarea rentabilităţii. prin care. − viteza de lucru. această etapă presupune şi o activitate de creaţie. finisare şi eventual coasere.3. la calculul parametrilor de structură şi este necesară pentru: − conducerea judicioasă a proceselor de tricotare. Parametrii de structură ai tricoturilor Parametrii de structură reprezintă mărimi variabile. − caracteristicile tehnice. − forma obţinută prin tricotare. cu respectarea unor limite tehnologice. de calitate şi economice ale produsului proiectat. se aleg materia primă. în raport cu destinaţia tricotului. − alegerea variantei optime din punctul de vedere al unor indicatori de eficienţă. structura şi forma. V. în concordanţă cu destinaţia. de grosimea firului. sub formă de date tehnice. − respectarea corespondenţei dintre desenul creat şi cel realizat. randamentul. în baza căreia se stabileşte procesul tehnologic. de aceea calculul parametrilor are ca primă etapă stabilirea valorilor acesteia.2. a necesarului de fire. . sunt folosite pentru aprecierea comportării tricotului sau pentru reproducerea lui. Pentru proiectarea produselor tricotate se parcurg trei etape: I – proiectarea funcţională. capacitatea de producţie. parametrii acestora stabilindu-se şi în funcţie de caracteristicile materiei prime şi ale structurii. din compararea acestor caracteristici cu cele impuse de destinaţie se formulează concluzii legate de oportunitatea introducerii în fabricaţie a produsului proiectat. − estimarea consumului. după care se calculează parametrii de structură şi unele caracteristici fizico-mecanice ale acestuia. II – proiectarea tehnologică. − proprietăţile oferite de produsul tricotat. înainte de a se produce tricotul pe maşină. − dispozitivele şi mecanismele speciale. a producţiei şi chiar a preţului de cost.1. capacitatea de producţie. randamentul. • maşina de tricotat: − construcţia de bază pentru realizarea ochiurilor din tricot. în principal. în special. − parametrii tehnologici. se adoptă utilajul şi se calculează parametrii tehnologici. pentru obţinerea structurii tricotate. estetice. − posibilităţile tehnologice. pentru alegerea raportului desenului de culoare şi/sau de legătură. în alegerea utilajului apar restricţii legate de dotarea existentă sau de posibilităţile de achiziţionare a unor utilaje. specifice fiecărui tricot care.

54 1.32 1.25 1. F.30 1.58–0.70–1.30–1.92 1.50 1.19 1.14 1.1 Valorile densităţii şi ale coeficienţilor c1.54 1.50 [g/cm3] fibră 1.75 ≤0.75 ≤0.19 1.Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 95 Diametrul firului în stare liberă.54 1.75 0.38–1.70 c2 0. considerat a avea fineţea egală cu suma fineţelor firelor alimentate în paralel.70 0.38 1.91 1.10 1.67 0. 2 π⋅ρ este coeficientul firului.6 (V.48 1.00 1.90–0.39 0.07 1.30–1.50 0. c2 Natura materiei prime Bumbac In filat din câlţi Lână cardată Lână pieptănată în amestec Lână merinos pieptănată Mătase Mătase naturală crudă Viscoza Bemberg (cupro) Acetat Poliamidice normale Relon . [mm] este diametrul secţiunii firului.39 1.65–0.67 0.60–0.75–1.30 1.10 1.10 0.92 1.37 1. (V.58–0.13–1.97 0.05 0. omogen de densitate ρ [g/cm3].80 0.58–0.14–1.03–1.00 1.80 0.45 1.70 0. se poate deduce relaţia de calcul a diametrului firului: F= 2 ⋅ Ttex 1000 ⋅ π ⋅ ρ = c1 ⋅ Ttex 31.14–1.6 = c1 Nm . Ttex i : Ttex s = ∑ Fs = c1s ⋅ Ttex s .36 1.27 1.14 1.8–0.38–1.97 0.30–1.00 0.64–0.3) i Tabelul V.70 1.14 1.64–0. Pornind de la relaţia de definiţie a fineţii firului în tex.30 1.64–0.96 0.75–1.52–1.3.32 1. considerat ca un corp cilindric. 31.67 0.80 1.30 1.04 1.25–1.00 0.25 .3.36 1.33 1.10 0.capron Nylon Poliamidice supraelastice Poliesterice normale Poliesterice voluminoase Polietilenice Polipropilenice Poliacrilnitrilice normale Poliacrilnitrilice voluminoase Polivinilice Densitatea Fir 0.00 1.32 1.14 1.00–1.30–1.2) unde: ∑ c1 ⋅ Ttex c1s = i ∑Ttex i i i .1) unde: c1 = prime.70 0.30–1.3.16 1.50 1.32 1.75 c1 1.60–0.97 0.00 0. Fs (mm) este diametrul unui fir echivalent.68–0.37 1.96–1.92–0. a cărui valoare depinde de densitatea materiei Diametrul sumar al firelor alimentate în paralel. (V.46–1.3.83 1.60–0.

3. cu masa specifică influenţată de forţa de întindere.TRICOTAJE Diametrul firului obţinut din amestec. cu masa specifică influenţată de proporţiile amestecului. (fig. Se calculează cu relaţia generală (V.1 sunt prezentate valorile densităţii aparente şi ale coeficienţilor c1 şi respectiv c2 pentru principalele tipuri de fire folosite în tricotaje. reprezintă numărul de rânduri de ochiuri cuprinse în unitatea de lungime de 50 mm. (mm) este diametrul firului.4) 100 Diametrul firului în stare întinsă. a cărui valoare depinde de densitatea materiei prime. Pasul ochiurilor. de pe aceeaşi parte a tricotului. Fa. Înălţimea ochiurilor. considerat ca un corp cilindric omogen. V. În tabelul V. reprezintă diametrul secţiunii firului. f (mm). pe o parte. c1 fiind înlocuit cu coeficientul firului în stare întinsă.3. Dv (r/50mm).1). A [mm]. Do’. Do = Desimea pe verticală sau în direcţia şirurilor de ochiuri. . coeficientul firului în stare liberă. corespunzătoare stării întinse a firului. pi (%). reprezintă numărul real de şiruri de ochiuri cu aspect faţă cuprinse în 50 mm. c1a = i ∑ c1 ⋅ pi i Fig. considerat ca un corp cilindric omogen. Între desimea pe orizontală şi pasul ochiurilor există relaţia: 50 .3.3.8.96 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST . respectiv pe partea cealaltă a tricotului. Do [ş/50mm].3.5) A Desimile pe orizontală pe cele două părţi ale tricotului. Parametri de structură ai tricoturilor. dat de relaţia: .8). este distanţa dintre centrele a două ochiuri vecine sau dintre tangentele la buclele de ac sau de platină a două ochiuri vecine.8). (V. reprezintă numărul de şiruri de ochiuri de pe o parte a tricotului cuprinse în unitatea de lungime de 50 mm. Do”. în care coeficientul c1 se înlocuieşte cu c1a. Desimea pe orizontală sau în direcţia rândurilor de ochiuri. c2. B (mm). este dat de distanţa dintre axele a două şiruri de ochiuri vecine. Relaţiile de calcul sunt similare celor de mai sus. măsurată în direcţia rândurilor de ochiuri (fig. se calculează pentru structurile la care acele lucrează într-un anumit raport. V. măsurată în direcţia şirurilor de ochiuri.3. (V. V.3.

reprezintă lungimea de fir corespunzătoare diferitelor elemente de structură. se poate scrie formula generală pentru calculul masei M. n unde ni reprezintă numărul de ochiuri de tip i din raport. se calculează cu o relaţie de forma: M = 0. este necesar calculul lungimii medii pe raport. V. l (mm). l3-4 ). flancuri (l1-2 . Ttex i . fiecare de lungime li . lon. .fineţea firului în tex. masa unităţii de suprafaţă. lm = i ∑ ni ⋅ li (V. Având în vedere faptul că pe unitatea de suprafaţă se cuprind un număr de NR rapoarte. Pentru tricoturile din urzeală. Ri – raportul de năvadire pentru bara i. V. respectiv segment de legătură: lon = l1-2 + l2-3 + l3-4 + l4-5 (V.3.lăţimea raportului (mm). bR .titlul în tex al firelor de la bara i.7) A⋅ B Lungimea firului din ochi.8) Do ⋅ Dv ∑ Ri liTtexi10 −3 . Deoarece tricoturile nu sunt abordate şi din punctul de vedere al formei.numărul total de ochiuri din raport.lungimea medie a firului din ochi corespunzătoare evoluţiei i.3. (g/reper).1).3.8) În cazul structurilor la care în cuprinsul raportului de legătură se identifică mai multe tipuri de ochiuri. (g/panou). li . lungimea firului din ochi. i (V.10) unde: LR este lungimea de fir consumată pentru realizarea unui raport (mm). fiecare de masă MR . (g/m2) tricoturilor din bătătură: L ⋅T M = R tex . Ttex .8. este dată de suma lungimilor elementelor componente: bucla de ac (l2-3). bucla de platină (l4-5 ) – fig.Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 97 Relaţia care există între desimea pe verticală şi înălţimea ochiurilor este: 50 Dv = . În cazul ochiurilor normale (fig. (V.9) Masa unităţii de suprafaţă sau de produs. cu o relaţie de forma: . bR ⋅ hR (V. M (g/m2).11) în care: Do şi Dv reprezintă desimile pe cele două direcţii.3.3. n .3. în cele ce urmează calculul masei se va face pentru suprafaţa de 1 m2. în dispunerea liberă a tricotului.înălţimea raportului (mm). (V. M (g/m2). Ds (o/2500mm2).4(o.3.6) B Desimea de suprafaţă. ca medie ponderată. reprezintă numărul de ochiuri cuprinse în unitatea de suprafaţa de 2500 mm2 şi este dată de relaţia: 2500 Ds = Do ⋅ Dv = . (g/produs). reprezintă masa firului necesar sau consumat pentru realizarea acelei suprafeţe sau a produsului.3. hR .

valorile raportului sunt subunitare. Valorile reduse semnifică o densitate mare pe direcţia rândurilor de ochiuri şi. Coeficientul liniar de acoperire. este dat de raportul dintre volumul firului din ochi şi volumul ochiului. ceea ce permite următoarea interpretare: cu cât valorile coeficientului δs sunt mai apropiate de unitate. valorile mari caracterizează un tricot mai puţin dens în direcţia respectivă. Dv A K A (V. Având în vedere că suprafaţa ocupată de fir este mai mică decât cea ocupată de ochi. δl . se calculează ca raport între lungimea firului din ochi şi diametrul firului: l δl = .3.3. adică: . desimea pe verticală: reprezintă raportul dintre desimea pe orizontală şi C= Do B K B = = . Relaţia care se poate scrie este de forma: B KB = . este raportul dintre suprafaţa ocupată de fir. KB. şi suprafaţa ocupată de ochi.13) F Coeficientul înălţimii ochiurilor prezintă valori limită specifice fiecărei grupe de structuri.3. So: Sf . (V. F. δv . un tricot mai puţin dens în această direcţie. invers. Sf .12) KA = . este coeficientul care indică numărul de grosimi de fir cuprinse în înălţimea ochiurilor.14) Coeficientul desimilor prezintă interval de variaţie specific fiecărei legături în parte şi serveşte la calculul unuia din parametrii A sau B. (V. δs . Conform definiţiei de mai sus. cu atât capacitatea de acoperire a suprafeţei este mai mare. Între coeficientul pasului ochiurilor şi grosimea firului. specifice fiecărei legături. Valorile mici caracterizează un tricot dens pe direcţia şirurilor de ochiuri. Coeficientul desimilor. Coeficientul superficial de acoperire.16) δs = So Suprafaţa ocupată de fir este dată de proiecţia firului în planul tricotului. Coeficientul înălţimii ochiurilor. indică numărul de grosimi de fir care se cuprind în pasul ochiurilor. C.98 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST .3. iar valorile către limita superioară înseamnă densitate mică de suprafaţă.15) F Valorile coeficientului liniar variază între anumite limite.TRICOTAJE Coeficienţii parametrilor de structură Coeficientul pasului ochiurilor. KA. Valorile către limita inferioară semnifică densitate mare de suprafaţă (valori reduse pentru pasul şi înălţimea ochiurilor). (V.3. coeficientul desimilor este în relaţie directă cu înălţimea ochiurilor şi în relaţie inversă cu pasul ochiurilor. există relaţia: A (V. Coeficientul volumetric de umplere. F Coeficientul pasului ochiurilor prezintă valori limită specifice fiecărei grupe de legături. iar valorile mari. iar suprafaţa ochiului este dată de produsul dintre pasul şi înălţimea ochiului.

Lungimea de consum. Totodată ea se constituie ca un parametru de control. Coeficientul intrării în urzeală. Wv .18) K = tex . Lungimea de consum serveşte aşadar şi la verificarea parametrilor tehnologici şi implicit a reglajelor maşinii. precum şi coeficienţii lor.3. este dat de raportul dintre lungimea firului din ochi şi înălţimea ochiurilor: l (V. determinându-se practic pe maşină cu ajutorul unor echipamente ataşate sau existente în dotarea maşinii. Factorul Kover.17) unde gt reprezintă grosimea tricotului (mm).3. Parametrii de structură. raportul lor este subunitar. K (tex1/2 /mm). δv = = = A ⋅ B ⋅ gt 4 ⋅ A ⋅ B ⋅ gt Vo π⋅ (V. Lungimea de consum are legătură directă cu lungimea firului din ochi şi poate fi considerată un parametru de structură complex.3. La tricoturile din bătătură. Acest coeficient se calculează pentru tricoturile din bătătură şi are valori specifice fiecărei legături. coeficientul reprezintă lungimea de fir necesară realizării unui ochi cu pasul de 1 mm. a compactităţii: cu cât valorile sunt mai apropiate de unitate. este dat de raportul dintre lungimea firului din ochi şi pasul ochiurilor: l Wo = . Coeficientul intrării în lăţime. Iu. Lci. Wo. pot fi grupaţi în: simpli (depind de o singură variabilă) şi complecşi (depind de mai multe variabile). aşa cum rezultă din tabelul V.Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 99 F2 ⋅l Vf π ⋅ F 2 ⋅l 4 . fiind utilizat la calculul lungimii urzelilor. l: T (V. pentru un rack (480 rânduri de ochiuri).3. lungimea de consum se stabileşte pentru un anumit număr de ochiuri (realizate la o rotaţie sau un sens de deplasare). consumată în cadrul evoluţiei i pentru realizarea unui anumit număr de ochiuri. Se menţionează că valorile lungimii de consum pot varia funcţie de condiţiile de tricotare. . este definit ca raportul dintre radicalul fineţii firului (în tex) şi lungimea firului din ochi. Acest coeficient constituie o expresie a capacităţii de umplere. Volumul firului din ochi fiind mai mic decât volumul ochiului.19) A În sens fizic.2. B Coeficientul este semnificativ pentru tricoturile din urzeală şi are valori specifice fiecărei legături.3. (V. iar la tricoturile din urzeală. în mm. No.20) Iu = . cu atât compactitatea tricotului este mai mare. de unde rezultă şi o interpretare inversă a valorilor factorului Kover în corelaţie cu densitatea de suprafaţă a tricotului. l Factorul Kover este în relaţie inversă cu coeficientul liniar de acoperire. Este cunoscut şi sub denumirea de coeficientul intrării în lungime. necesare pentru asigurarea lungimii de fir stabilită în proiectare. reprezintă lungimea de fir.

3. În literatura de specialitate. ≥ 1.2 Parametrii de structură ai tricoturilor Nr. 2. crt. existând cazuri când desimile se apreciază pe 1 cm sau pe 10 cm. când se preciza numai limita inferioară. conform prevederilor STAS 5903-93.TRICOTAJE Relaţia dintre parametrii de structură şi consumul de fir este un factor de primă importanţă pentru planificarea producţiei. coeficienţii δs.100 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST . faţă de primul caz. unitatea de lungime este de 50 mm. Pentru exprimarea desimilor nu se foloseşte aceeaşi unitate de lungime. Relaţia de calcul KA⋅F sau B/C KB⋅F sau C⋅A 50 / A sau 10 / A 50 / B sau 10 / B 2 mm mm ş / 50 mm ş / 10 mm r / 50 mm r / 10 mm o / 2500mm o / 100 mm2 mm g / m2 D Parametrii complecşi 5 6 7 8 9 Desimea de suprafaţă Lungimea firului din ochi Masa D S DO ⋅Dv Nol(m)⋅Ttex10-6 A/F B/F Do / Dv sau l M Coeficienţi ai parametrilor simpli K Coeficientul pasului ochiurilor A Coeficientul înălţimii ochiurilor KB Coeficienţi ai parametrilor complecşi Coeficientul desimilor Coeficientul liniar de acoperire Coeficientul superficial de acoperire Coeficientul volumetric de umplere Factorul Kover Coeficientul intrării în lăţime Coeficientul intrării în urzeală (în lungime) C tex1/2/mmδv = 10 11 12 13 14 15 16 δl δs δv K Ws Iu B/A sau KB/KA l/F S / So f π⋅ F2 ⋅l 4 ⋅ A ⋅ B ⋅ gt Ttex / l l/A l/B Observaţii: 1.M. în cele de mai sus s-a optat pentru această variantă deoarece intervalul de variaţie a valorilor coeficienţilor este bine delimitat (0 – 1]. Tabelul V. δv se definesc ca raport invers. pentru estimarea necesarului de fire şi chiar pentru aprecierea costului producţiei înainte de producerea tricotului pe maşină. în ţara noastră. 1 2 3 4 Parametrul de structură Simbol Parametrii simpli Pasul ochiurilor Înălţimea ochiurilor Desimea pe orizontală Desimea pe verticală A B D O V U. .

Mărimea şi dispunerea spaţială a ochiului. Forma stabilă a ochiului este o curbă spaţială. a dispunerii elementelor structurii.3. V. de aceea. Metode de calcul şi determinare a parametrilor structurii Ochiul. pe maşină. pe un anumit utilaj. valorile parametrilor structurii sunt dependente. sunt influenţate de un mare număr de variabile. Acest fenomen este însoţit de modificarea geometriei ochiurilor. Forma tridimensională a ochiului. Fig. − parametrii tehnologici ai procesului de tricotare. − structură (legătură.3. proprietăţi elastice).3. − regimul de finisare aplicat (operaţiile procesului de finisare şi parametrii acestor operaţii). de fineţea maşinii şi valorile parametrilor tehnologici. care determină valorile parametrilor tricotului. valorile parametrilor structurii se modifică. pentru a-l transforma în ochiuri. tind să devină minime. de la realizarea tricotului pe maşină şi până la utilizarea sa ca produs. raportate la starea anterioară relaxării. În timpul relaxării.9. V. ochiurile fiind orientate pe direcţia de tragere.Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 101 V. în timpul formării ochiurilor. aşa cum rezultă şi din fig. − utilaj (caracteristici tehnice. valorile parametrilor pot fi particularizate pentru o anumită structură. . procedee de tricotare). realizată dintr-o anumită materie primă şi eventual. care este elementul de bază al structurii tricotului. dependentă de: − materia primă (natură.2. tricotul se relaxează pe o durată de minimum 48 de ore. lungimea firului din ochi se diminuează cu alungirea elastică a firului şi se redistribuie între elementele structurii (firul migrează dintr-un element în altul). are formă tridimensională. particularităţi de dispunere a elementelor structurii). − starea tricotului. în principal. [34]. tratamente. După realizarea tricotului pe maşină. iar ochiurile caută să ocupe o poziţie caracterizată prin energie potenţială minimă. fineţe.2. în stare liberă. În urma relaxării tricoturilor.9. Astfel. nivelul şi sensul de variaţie depinzând de mai mulţi factori. tricotul este în stare tensionată (în domeniul elastic). razele de curbură să se mărească. În această situaţie. tensiunile introduse în fir. Valorile parametrilor de structură caracterizează o anumită stare a tricotului.

torsiunii şi energiei totale. a configuraţiei ochiurilor. − calculul lungimii elementelor ochiului. nu corespund pe deplin realităţii şi de aceea presupun un anumit nivel al erorilor relative. − stabilirea forţelor şi momentelor care acţionează în punctele de legare.Munden. nefinisat). − calculul curburii. Grosberg. apar modificări în dispunerea elementelor structurii în stare liberă. fără a ţine seamă de forţele şi momentele din punctele de legare.TRICOTAJE Gradul de manifestare a acestor efecte este specific fiecărui tricot în parte şi depinde de caracteristicile materiei prime. Metodele geometrice au la bază modele care permit calculul parametrilor de structură în următoarele ipoteze: − elementele ochiului sunt dispuse sub formă de segmente de dreaptă şi curbe în plan sau spaţiu. de lungimi dependente de parametrii simpli (de bază) ai tricotului. Modelele geometrice. − stabilirea intervalelor de variaţie pentru fiecare parametru independent. . deci pentru o anumită destinaţie. − stabilirea variantei optime. [13]. Ele presupun parcurgerea următoarelor etape: − stabilirea formei ochiului. [34]. umiditate. dintre care se enumeră: Dalidovici. − stabilirea ecuaţiilor de echilibru. încovoiere. Metoda experimentală presupune parcurgerea următoarelor etape: − stabilirea variabilelor independente (parametri tehnologici). Au elaborat modele mecanice: Postle . cu precizarea centrului intervalului şi a pasului. neglijând forţele de frecare. sau dependente de dimensiunile organelor producătoare de ochiuri.Postle. au elaborat diferite modele geometrice de proiectare. agenţi chimici). compresiune). Pentru calculul parametrilor de structură se cunoscut metode: − geometrice. tricotul este supus unor operaţii care presupun nu numai solicitări mecanice pe diferite direcţii. [20]. dar şi acţiunea unor factori fizici şi chimici (temperatură. presiune. În cadrul structurilor cu evoluţie modificată (desene de legătură). care determină modificări ale formei ochiurilor şi deci ale parametrilor de structură. comparativ cu dispunerea teoretică. În timpul procesului de finisare.102 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST . starea tricotului (finisat. Metodele experimentale permit obţinerea de tricoturi cu caracteristici prestabilite pe baza programării experimentului. Modelele mecanice sunt laborioase şi complexe. atât la elaborare. Jong . la o anumită structură. ca urmare. oricât de complexe ar fi.Peirce. R. Aceste modele se referă la o anumită materie primă. cât şi la aplicare. Metodele geometrice urmăresc stabilirea geometriei suprafeţei. Numeroşi autori [4]. având până în prezent caracter de cercetare fundamentală. − elementele ochiului rezultă din intersecţia de corpuri geometrice cu forme şi ecuaţii cunoscute. precum şi de dimensiunile ochiurilor. Budulan. Vekassy. când energia este minimă. Metodele mecanice ţin seama de solicitările firului în timpul prelucrării (întindere. de structură. de aceea sunt greu accesibile. Chamberlain . − experimentale. tensiunile introduse în fir pentru a-l transforma în ochiuri sunt şi mai mari şi. la un anumit utilaj. − mecanice. de forţele şi momentele care se dezvoltă în punctele de legare cu care interacţionează ochiul.

coeficientul intrării în lungime şi coeficientul intrării în lăţime se calculează cu relaţiile generale.3. Valorile coeficienţilor nu se calculează pentru tricoturile cu modificări de evoluţie (desene de legătură) la care nu are semnificaţie lungimea medie pe raport. 7. − prelucrarea statistică a rezultatelor şi stabilirea variantei optime. În cazul modificărilor de evoluţie (de exemplu. iar altele au caracter de generalitate.3. Calculul masei unităţii de suprafaţă se face particularizând elementele care intervin în relaţiile (V. Algoritmul de calcul cuprinde următoarele etape. . În legătură cu modele întâlnite în literatura de specialitate.3.14). din punct de vedere funcţional. Calculul desimii pe verticală are la bază relaţia (V. aşadar KB ≥ 2. unii autori au elaborat mai multe modele. În cazul în care şirurile de ochiuri vecine de pe aceeaşi parte a tricotului sunt deplasate pe verticală. C şi KB se recomandă să se adopte valori către limita inferioară a intervalului de variaţie. sau folosind modele proprii de calcul. Când buclele de ac ale ochiurilor vecine de pe aceeaşi parte sunt tangente. Calculul lungimii firului dintr-un ochi reprezintă o problemă complexă.13) sau (V. aplicând corecţii.3. − urmărind obţinerea unor relaţii care să conducă la rezultate cât mai apropiate de realitate. − unele relaţii permit stabilirea lungimii firului dintr-un ochi în anumite condiţii (o anumită materie primă. o anumită stare a tricotului). comportarea elastică. C. Calculul lungimii firului din ochi se face pe tipuri de ochi cu relaţii recomandate de literatura de specialitate.5). 1. elaborate în anumite ipoteze de dispunere. se calculează înălţimea corespunzătoare fiecărui tip de ochi. este specific fiecărei legături şi va fi precizat ulterior. Adesea. ceea ce presupune adoptarea unor valori pentru coeficientul înălţimii ochiurilor sau pentru coeficientul desimilor. având în vedere multitudinea factorilor de influenţă şi de aceea sunt greu de stabilit relaţii de calcul general valabile. Calculul desimii pe orizontală se face cu relaţia (V. deci: KA ≥ 4. pasul este minim şi cuprinde patru grosimi de fir. sau analiza experimentală. fiind aplicabile fără restricţii.Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 103 − realizarea experimentului.6). în care se înlocuieşte.11). 2. Pentru un ochi normal. lm . se fac următoarele observaţii: − modelele care au stat la baza stabilirii relaţiilor iau în considerare analiza geometrică.3. Calculul pasului ochiurilor care are la bază relaţia (V. este necesar şi calculul masei pe culori.10) sau (V.3.14). cu ajutorul relaţiilor stabilite în baza modelelor geometrice.3. 3. tricoturile se proiectează. 4. Pentru obţinerea unor tricoturi cu desimi mari. coeficientul pasului ochiurilor poate avea valori mai mici decât 4. 6. − măsurarea răspunsurilor prin reproiectarea tricoturilor şi determinarea variabilelor dependente. în cazul coeficienţilor KA . În cazul tricoturilor cu desene de culoare sau combinate.3. Intervalul de variaţie a valorilor coeficientului desimilor. volumetric de umplere. Calculul înălţimii ochiurilor se poate face cu una din relaţiile (V. lungimea l cu lungimea medie pe raport. înălţimea minimă este de două grosimi de fir. 5. se calculează desimea cu medie ponderată a înălţimilor. factorul Kover. anumite particularităţi structurale. superficial de acoperire. dacă e cazul.12) sau relaţia (V. Coeficienţii liniar de acoperire. ochi reţinut sau ochi dublu). Dacă într-un şir sunt ochiuri de diferite înălţimi.

valori mai mici decât cele limită şi aceasta datorită modificării secţiunii firului în punctele de legare. Clasificarea proprietăţilor Proprietăţile materialelor textile pot fi împărţite în patru grupe. − masa unei suprafeţe de dimensiuni determinate. − coeficientul desimilor. 4 – proprietăţi definite în raport cu acţiunea proceselor la care pot fi supuse materialele textile (tabelul V.3.6) În legătură cu clasificarea prezentată.3. prin măsurători. 3 – proprietăţi definite în raport cu acţiunea singulară a unor factori fizici. în calcule se introduce un indice de strivire. − lungimea de fir corespunzătoare unui anumit număr de ochiuri sau de rapoarte. conform STAS 5903-93.50. chimici sau biologici (tabelul V.TRICOTAJE Determinarea parametrilor de structură. Astfel. Conform prescripţiilor normelor specifice se determină: − fineţea firelor extrase din tricot prin deşirare (direct.1. Valorile obţinute se centralizează într-un tabel. definite de geometria produsului textil (tabelul V. Solicitările mecanice sunt însoţite de deformaţii. − desimile pe cele două direcţii (în unele cazuri. pentru fire PES texturate. ceea ce conduce la valoarea masei pe 1 m2. problema deformabilităţii se poate pune în cazul oricărui tip de solicitare. De regulă.3. Proprietăţile tricoturilor V.3. iar ceilalţi se calculează folosind relaţiile de legătură. presupusă a fi circulară. în urma determinărilor. − coeficientul liniar. se fac următoarele precizări: a. . În cazul unui tricot dat. comportarea materialelor textile încadrându-se în domeniul mecanicii mediului continuu deformabil.3.4). − coeficientul pasului şi coeficientul înălţimii ochiurilor. coeficientul înălţimii ochiurilor sau pentru grosimea tricotului.5). datorită aplatizării firului.3. coeficientul superficial de acoperire şi coeficientul volumetric de umplere (mai puţin în cazul tricoturilor cu desene de legătură şi distribuţie neuniformă). 2 – proprietăţi mecanice. astfel [11]: 1 – proprietăţi fizice.104 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST . folosind metoda micrometrică. se determină şi grosimea tricotului. determinate de acţiunea diferitelor solicitări (tabelul V.. care constituie fişa tehnică a tricotului. pe cele două părţi). Uneori. ceea ce permite stabilirea valorii medii a lungimii firului din ochi.3. − desimea de suprafaţă. necesară calculului coeficientului volumetric de umplere În baza acestor determinări. În acest caz. sau ca raport dintre masă şi lungime). istr. V. se calculează: − pasul şi înălţimea ochiurilor. valoarea indicelui de strivire este cuprinsă între 0.3).3.45 şi 0. experimental s-a stabilit că. o parte dintre parametrilor de structură se determină practic. a cărui valoare este specifică fiecărui tip de fir. conform STAS 6040-77. este posibil să se obţină pentru coeficientul pasului ochiurilor. conform SR 13262-1995 sau a lungimii de consum pe raport.

relaxare (solicitare ciclică) Proprietatea mecanică Rezistenţa şi alungirea la tracţiune Rigiditatea la încovoiere Rezistenţa la compresiune Rezistenţa şi alungirea generale Rezistenţa şi alungirea la străpungere. 1 2 3 4 5 6 7 Tipul solicitării Tracţiune Încovoiere (flexiune. Tabelul V.M. insecte Rezistenţă la microorganisme Simbol Lt lt gt U. îndoire) Compresiune Întindere bidirecţională Întindere multidirecţională Frecare Întindere .3.5 Proprietăţi în raport cu acţiunea unor factori Proprietate Factor de acţiune Permeabilitate la apă Apă (vapori) Higroscopicitate Hidrofilie Aer Permeabilitate la aer Conductibilitate termică Căldură Capacitate de izolare termică Termostabilitate Temperaturi extreme Rezistenţă la temperaturi extreme (înalte / joase) Stabilitate la temperaturi extreme Rezistenţă la apridere Flacără Viteză de prapagare a arderii Rezistivitate electrică Curent electric Capacitate de izolare electrică Rezistenţă la lumină Lumină Transparenţă. 1 2 3 4 5 6 7 Proprietatea fizică Lungimea Lăţimea Grosimea Densitatea aparentă Voluminozitatea Compactitatea Porozitatea Proprietăţi mecanice Nr.Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 105 Deformabilitatea este proprietatea materialelor prin care se modifică distanţa dintre două puncte şi/sau unghiul dintre două direcţii. impurităţi Capacitate de atragere a prafului Substanţe chimice Rezistenţă la diferite substanţe chimice Miros Capacitate de a absorbi mirosul Microorganisme.3.3.4 . efectul Pilling Rezistenţa la oboseală Tabelul V.3 Proprietăţi fizice Nr. crt. opacitate Luciu Sunet (zgomot) Capacitate de izolare fonică Intemperii Rezistenţă la intemperii Praf. m m mm g/cm cm3/g % % 3 ρa V Ct P Tabelul V. crt. Rezistenţa şi săgeata la plesnire Rezistenţa la frecare.

inclusiv a tricoturilor şi poate fi utilă în activitatea de proiectare a articolelor. mecanici Proprietatea Rezistenţa la spălare Viteza de uscare Rezistenţa la călcat Rezistenţa la curăţire chimică Rezistenţa la putrezire Capacitatea de filtrare. umiditate. apreciată a fi foarte complexă. iar pe de altă parte. În denumirea proprietăţilor enumerate intervin frecvent noţiunile „stabilitate”. reliefează comportamentul elastic al materialelor.3. clasificarea prezentată oferă o imagine de ansamblu asupra proprietăţilor materialelor textile. temperatură Temperatură. presiune. durată Substanţe chimice. Tabloul proprietăţilor poate fi completat şi cu alte caracteristici de aspect. detergenţi Umiditate. b. Apă. fizici. Astfel: Stabilitatea este proprietatea materialelor textile de a-şi păstra în timp forma şi dimensiunile. crt.6 oferă avantajul evidenţierii tipurilor de solicitări. sol. chimici. în cazul articolelor tricotate pentru domeniul tehnic.TRICOTAJE Tabelul V. pe baza observaţiilor şi a determinărilor efectuate se poate aprecia comportarea materialului pentru . când condiţiile de exploatare sunt dintre cele mai diverse. permite stabilirea principalelor proprietăţi care trebuie investigate.3 –V. pe de o parte. microorganisme Particule. − efectuarea unor încercări pe modele cu ajutorul simulatoarelor de procese. Determinarea proprietăţilor tricoturilor se poate face prin: − calcul.3. Capacitatea este proprietatea materialelor textile de a produce un anumit efect sau de a suferi o anumită transformare. viteză aer Temperatură. „rezistenţă”. este posibilă. „capacitate”. solicitări. substanţe chimice Factori biologici. precizarea cerinţelor impuse de utilizare. − efectuarea unor încercări de laborator. Rezistenţa este proprietatea materialelor textile de a nu se rupe şi de a nu avea deformaţii exagerat de mari. Elasticitatea este proprietatea materialelor de a se deforma sub acţiunea forţelor exterioare şi de a reveni la forma şi dimensiunile iniţiale o dată cu încetarea acţiunii lor. a acţiunii factorilor şi proceselor. factori sau procese. se exprimă prin raportul a două mărimi de aceeaşi natură.3. 1 2 3 4 5 6 7 8 Tip proces Spălare Uscare Călcare Curăţire Putrezire Filtrare Sterilizare Procese biologice Factori Apă. Astfel. precum şi cu proprietăţile corespunzătoare acestora.6 Proprietăţi în raport cu acţiunea unor procese Nr. temperatură. al căror sens trebuie precizat pentru a înlesni înţelegerea proprietăţii definite. temperatură. în etapa proiectării funcţionale. temperatură. presiune. separare Capacitatea de sterilizare Capacitatea de a interacţiona cu organismul uman Rigiditatea este proprietatea materialelor de a se opune deformabilităţii.106 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST . Gruparea proprietăţilor suprafeţelor tricotate prezentată în tabelele V. − testarea şi experimentarea materialelor în condiţii reale de lucru.

Structura poate conduce la obţinerea unor tricoturi „modelate”. Proprietăţi fizice Lungimea tricotului. Lăţimea tricotului. parametrii de structură şi forma tricotului.21) unde: Nr este numărul de rânduri. în mm. Pentru tricoturile metraj. se poate aplica relaţia: lt = NR ⋅ bR ⋅ 10-3 [m]. de la forme plane până la tridimensionale şi tubulare. Lungimea tricotului este dependentă de structură. − regimul de finisare aplicat. De cele mai multe ori. lt. este dimensiunea suprafeţei tricotate pe direcţia şirurilor de ochiuri şi se calculează cu relaţia: Lt = Nr ⋅ B ⋅ 10-3 [m]. un tricot din bătătură se caracterizează printr-o elasticitate mai mare în direcţia rândurilor de ochiuri. tricoturile trebuie să prezinte o serie de proprietăţi. de la „deschise” până la „închise”. parametrii de structură precum şi de forma tricotului. bR – lăţimea raportului. datorită acţiunii complexe a factorilor de mediu şi responsabilităţi implementării. în mm. În cele ce urmează se prezintă metodologia generală de calcul pentru unele mărimi fizice şi mecanice ale căror valori se pot stabili în etapa de proiectarea funcţională a tricoturilor. realizate în condiţii de comparabilitate. Modificarea geometriei suprafeţei are consecinţe asupra comportării diferite a materialului supus la solicitări mecanice.3. B – înălţimea ochiurilor. (V. este dependentă de articol. fără a fi necesară realizarea lor practică. Astfel. până la elastice. încercările sunt de lungă durată).3. ea depinde de structură.3. valorile rezultate din calcul sunt orientative şi aceasta datorită ipotezelor de dispunere şi calcul mult prea simplificatoare. V. lungimea maximă este dependentă de capacitatea maşinii de înmagazinare a tricotului. unde: NR este numărul de rapoarte ce se cuprind în lăţimea respectivă.3. la acţiunea unor factori sau procese. de la stabile.22) . este dimensiunea suprafeţei tricotate pe direcţia rândurilor de ochiuri. Evoluţia firului (firelor) pe o anumită direcţie conferă tricotului proprietăţi elastice specifice. Proprietăţile tricoturilor sunt dependente de: − materia primă. Metodologia de calcul a proprietăţilor fizice şi mecanice ale tricoturilor Pentru a corespunde într-o măsură cât mai mare cerinţelor impuse de destinaţie. prin elasticitate mai mare în direcţia şirurilor de ochiuri. Pentru calculul lăţimii tricotului.Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 107 destinaţia aleasă (este cazul geotextilelor şi al articolelor medicale implantabile la om la care. iar un tricot din urzeală. iar pentru tricoturile în panouri sau în bucată. (V.2. Lt. unele dintre acestea putând fi stabilite încă din faza de proiectare. − structura şi parametrii de structură.

în fir se introduc tensiuni care. Coeficientul modificării suprafeţei poate avea valori nule. deoarece razele de curbură ale elementelor structurii tind să se mărească.3. (V. ale pasului şi respectiv. Voluminozitatea tricotului. Grosimea tricotului. Densitatea aparentă a tricotului. după relaxare. volum care include. gt – grosimea tricotului. la scoaterea tricotului de pe maşină. şi volumul aerului din porii capilari.3. reprezintă masa unităţii de volum. Prezenţa modificărilor de evoluţie. În timpul procesului de tricotare. Acest fenomen este însoţit de modificări dimensionale.TRICOTAJE Modificări dimensionale. în g/m2. o creştere a grosimii tricotului. gt ≥ 4F.27) . gt ≥ 2F. Ai (V. Bi . Cs . Stabilizarea tricotului din punct de vedere energetic şi dimensional impune aşadar o perioadă de relaxare. iar pentru tricoturi realizate pe maşini cu două fonturi. Va. Pentru evaluarea modificărilor dimensionale se pot calcula coeficienţii modificărilor în lungime. ceea ce determină în general o creştere a lăţimii tricotului şi o reducere a lungimii. Pentru reducerea modificărilor dimensionale se recomandă introducerea în structură a firelor suplimentare şi realizarea unor tricoturi cu desimi mari.3. Modificările dimensionale sunt mai accentuate în primele 24 de ore de la scoaterea tricotului de pe maşină. înălţimii ochiurilor. V (cm3/g). Cl şi ai modificării suprafeţei. în mm.23) A f − Ai ⋅ 100 [%]. Ai.24) Cs = A f ⋅ B f − Ai ⋅ Bi Ai ⋅ Bi ⋅ 100 [%].108 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST . este dată de numărul maxim de grosimi de fir dispuse într-un plan perpendicular pe planul tricotului.valorile iniţiale ale pasului şi înălţimii ochiurilor. ρa (g/cm3). gt (mm). Va g t (V. pe lângă volumul firului. în lăţime. în condiţiile în care valorile coeficienţilor modificărilor dimensionale pe direcţiile principale sunt diferite de zero. Bf reprezintă valorile finale. reprezintă volumul specific. (V. în general.3. fiind inversul densităţii aparente [37]: V g V = a = t ⋅ 103 .26) unde M este masa unităţii de suprafaţă. Pentru tricoturi realizate pe maşini cu o fontură. Se poate calcula cu relaţia [21]: ρa = M M = ⋅ 10 −3 . CL . tricotul ocupând o poziţie caracterizată prin energie minimă. M M (V. a firelor suplimentare determină. cu relaţiile de mai jos: CL = Cl = B f − Bi Bi ⋅ 100 [%]. tind să se elibereze.3.25) unde: Af .

În aceste ipoteze. m. Pl.31) α reprezintă unghiul format de elementele structurii cu direcţia de solicitare. Ct . variabile pe parcursul solicitării. Caracteristicile materialului înregistrate în momentul ruperii oferă informaţii despre valorile limită până la care materialul poate fi solicitat. când forţe aplicate axial determină deformarea corespunzătoare a materialului pe direcţia respectivă.30) Pl = unde lăţime. necesară ruperii unei epruvete de dimensiuni stabilite. sarcina la rupere reprezintă forţa de tracţiune.28) ρr Porozitatea tricotului. pentru a se evita apariţia fenomenelor distructive. n . P (%). δ . reprezintă raportul dintre densitatea aparentă. k =1 n (V. ∑ p fk ⋅ cos α k .3. prin calcul. În timpul solicitării cu forţe crescătoare până în momentul ruperii. respectiv în . Se calculează cu relaţia: ρ − ρa P= r ⋅ 100 [%]. ρa şi densitatea reală. rezistenţa la rupere în lungime. se calculează ca sumă a proiecţiilor eforturilor pf în direcţia considerată: PL = ∑ p fi ⋅ cos αi . Proprietăţi fizico . i =1 m (V. Valorile acestor eforturi. Calculul forţei de rupere prin tracţiune. ρr (V. În conformitate cu STAS 6143-85. Ipotezele de calcul se referă la distribuţia uniformă a efortului aplicat asupra elementelor structurii şi neglijarea forţelor de frecare dintre fire [9].3.mecanice Rezistenţa şi alungirea la rupere prin tracţiune. Dintre solicitările mecanice ale materialelor textile. depind de poziţia elementelor structurii în raport cu direcţia forţei de tracţiune şi de mărimea forţelor de frecare din punctele de legare. raportată la dimensiunea iniţială şi se exprimă în procente. (V. cât şi în spaţiile libere din tricot. ρr: ρ Ct = a ⋅ 100 [%].Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 109 Compactitatea tricotului. se pot stabili. Dacă forţa de tracţiune creşte continuu până la ruperea materialului. respectiv în lăţime (pe direcţia rândurilor de ochiuri).3. Comportarea materialului la întindere are un caracter complex şi. pentru simplificare. este apreciat momentul ruperii [9]. în anumite ipoteze de dispunere a elementelor structurii. se modifică dimensiunea longitudinală şi materialul se alungeşte. PL. este creşterea dimensiunii epruvetei măsurată în momentul ruperii. cele mai des întâlnite sunt solicitările de întindere. reprezintă procentul de aer inclus atât în fir. Alungirea relativă la rupere. Forţa de tracţiune aplicată asupra unui tricot este echilibrată de eforturile pf care apar în elementele structurii. această mărime reprezintă forţa necesară ruperii. valorile alungirii şi sarcinii la rupere.numărul de elemente care participă la solicitarea în lungime. Prin modelarea comportării tricotului la întinderea în lungime (pe direcţia şirurilor de ochiuri).29) Porozitatea şi compactitatea se află în relaţie inversă. respectiv în lăţime.3. în newtoni.

se atribuie tricotului valoarea minimă a deformaţiilor.3. gt . Astfel. Amax . Deformaţiile relative la rupere în lungime. în mm4. şi se redistribuie între elementele structurii. F.34) R = E · Iz. B Amax − A ⋅ 100 [%]. − secţiunea firului în punctele de legare nu se modifică (această ipoteză introduce cele mai mari erori). definită matematic de relaţia: (V. Evident. de aceea.grosimea tricotului. cu atât rigiditatea tricotului este mai mare. cu cât produsul E⋅Iz are valori mai mari. Iz – momentul de inerţie. Aşadar. asupra capacităţii de modelare. caz în care se manifestă şi rigiditatea la încovoiere. Pentru a fi transformat în ochi. respectiv lăţime. − diametrul firului se modifică de la diametrul firului în stare liberă. ceea ce poate avea consecinţe asupra prelucrabilităţii tricotului. Rigiditatea la încovoiere. A (V. 12 (V. diferitele evoluţii din structură se deformează diferit şi. Valorile calculate sunt mai mari decât cele determinate.3. pentru structurile tricotate considerate ca având secţiune dreptunghiulară. la diametrul în stare întinsă. momentul de inerţie se calculează cu relaţia: unde l ⋅ g3 Iz = t t . δL. Calculul alungirii la rupere prin tracţiune. momentul de inerţie depinde de formă.TRICOTAJE Pentru efectuarea calculului se parcurg etapele: − stabilirea secţiunii critice de rupere. în mm. f . Bmax şi pasul maxim. în N/mm2. δl se calculează cu relaţiile: δL = δl = Bmax − B ⋅ 100 [%]. − calculul unghiurilor pentru fiecare tip de element din secţiunea critică. E – modulul de elasticitate longitudinală. în mm. datorită ipotezelor simplificatoare de calcul. .33) Înălţimea maximă. R este rigiditatea la încovoiere.35) în care lt este lăţimea tricotului. firul este solicitat la încovoiere. caracterizată printr-un număr minim de elemente care preiau efortul. în N· mm2.32) (V. funcţie de direcţia solicitării.3. în următoarele ipoteze: − lungimea firului dintr-un ochi se majorează cu alungirea la rupere a firului. − elementele structurii se deformează în timp proporţional cu unghiurile formate de direcţiile lor cu direcţia efortului care determină deformarea.3. δf. În timp ce modulul de elasticitate este o caracteristică de material. se pot stabili pe baza unor relaţii deduse în funcţie de structură şi dispunerea elementelor în stare întinsă.110 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST .

Tot forţa Q tinde să tragă firul din ochiul 1 în ochiul 2. care teoretic sunt deşirabile. Momentul de încovoiere a firului prin buclare. (V. expresia rigidităţii la încovoiere a firului devine: Iz = .3. La ruperea firului din ochi.3.3. (V.36).10. în flancurile alăturate ochiului rupt apare forţa Q. deci o dată cu creşterea grosimii firului. transformând ochiul 1 în flotare pe direcţia rândului. Proprietăţi specifice tricoturilor Deşirabilitatea. V.10. Considerând ochiul 1 încastrat la mijlocul buclei de ac (fig. momentul de inerţie se calculează cu relaţia: π⋅ F4 . Mî. definită de capacitatea tricotului de a fi transformat în fire.3. apare deşirarea ochiurilor.38) = ρ R Rezultă că pentru a obţine ochiuri cu raze de curbură mici (desimi mari).Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 111 Rigiditatea la încovoiere se poate calcula şi pentru fire. Ffr: Ffr =µ ⋅ Q. când forţele exterioare depăşesc forţele de frecare din punctele de legare. R. Dacă tricotul este tensionat cu o forţă PdL. în urma acţiunii forţei Q. .3. unde: µ este coeficientul de frecare fir – fir. Între raza de curbură a firului încovoiat.3. datorită evoluţiei simultane a unuia sau mai multor sisteme de fire. între bucla de platină a ochiului respectiv şi bucla de ac a ochiului următor apare o forţă de frecare fir-fir.3. trebuie aplicate momente încovoietoare mari.36) 64 Cu relaţiile (V. momentul încovoietor. ρ.3. (V. Fenomenul de deşirare a ochiurilor încetează atunci când forţele care o produc sunt echilibrate de forţele de frecare din punctele de contact ale elementelor ochiului. prin tragerea capetelor firului rupt din ochiurile adiacente (fig. V. Deşirabilitatea. există relaţia: 1 M . determinării unor parametrii ai structurii (lungimii firului) sau recuperării firului.1) şi (V. Pentru fire. Deşirabilitatea accidentală. depinde în primul rând de tipul tricotului. având în vedere faptul că prin tricotare ele sunt buclate (încovoiate). R = E⋅ 4 2 π ⋅ c1 ⋅ Ttex V. care tinde să le transforme în segmente orizontale.3. (V. Considerând firul un corp cilindric.3.39) Mî = W ⋅ σ.3. modulul de rezistenţă la încovoiere este π⋅F3/32. în scopul analizei structurii.37) 64 ⋅ 10 6 Relaţia de mai sus pune în evidenţă faptul că rigiditatea firului creşte o dată cu majorarea valorilor fineţii exprimată în tex.3.a).40) unde: W este modulul de rezistenţă la încovoiere σ – tensiunea normală de încovoiere. Deşirarea voită se poate face în cazul tricoturilor din bătătură. M şi rigiditatea la încovoiere. considerate a avea secţiunea circulară. este: (V.b). iar practic se deşiră mai greu. tricoturile din bătătură se deşiră mai uşor decât cele din urzeală.

42) π ⋅ F 3 ⋅ σ i µ⋅α ⋅e .V. iar ochiurile sunt mai mici. momentul de încovoiere se scrie şi sub forma: Mî = Q ⋅ d . p f ≥ F fr ⋅ e µ⋅α ≥ µ ⋅ . − flexibilitatea şi elasticitatea firului şi a tricotului. pe care l-a împărţit în două faze: − deşirare primară. − tratamentele de finisare aplicate.3. Deşirabilitatea tricotului din bătătură.10.TRICOTAJE a) b) Fig. Dar. Rezultă: Q= π⋅ F3 ⋅σ . cu micşorarea lungimii firului din ochi. − prin diferite efecte de relief (ajur ananas). V. 32 ⋅ d (V.3.10. Coquay a urmărit fenomenul deşirării accidentale. Cercetătorul F. − deşirare secundară. − coeficientul de frecare fir-fir.3.b. (V.3. − prin creşterea coeficientului de frecare. când se deşiră ochiurile pe direcţia şirurilor (verticală). 32 ⋅ d π ⋅ F 3 ⋅ σi . Deşirabilitatea scade: − o dată cu creşterea desimii tricotului. Deşirabilitatea accidentală este considerată un fenomen negativ.41) F fr = µ ⋅ (V. când se deşiră ochiurile adiacente din acelaşi rând. care afectează calitatea tricotului şi depinde de: − tipul tricotului. conform desenului din fig.112 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST .43) 32 ⋅ d Relaţia de mai înainte scoate în evidenţă faptul că forţa care provoacă deşirarea este cu atât mai mare cu cât diametrul firului şi coeficientul de frecare sunt mai mari.3. − structură şi parametrii de structură.

torsiunea firului. Deşirabilitatea accidentală a tricoturilor patent este mai redusă decât cea a tricotului glat. elasticitatea. De exemplu. deşirarea în direcţia şirurilor de ochiuri are loc în ambele sensuri. în cazul structurilor glat şi lincs. tricoturile realizate din fire de lână prezintă o tendinţă mai puternică de rulare a marginilor decât unul realizat din bumbac. Pentru diminuarea acestui fenomen negativ tricoturile glat sunt supuse tratamentului de finisare umidotermică sau de termofixare. Intensitatea acestui fenomen este dependentă de: − structură. V. tratamentul de finisare aplicat. − starea tricotului. Rularea marginilor tricotului. Aceasta se datorează pozitiei simetrice a punctelor de legare în zona buclelor de ac (prin desfacerea punctelor de legare se eliberează bucla de ac. punctele de legare nemaifiind simetrice. respectiv a unghiurilor mai mari de înfăşurare.Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 113 Este de evidenţiat faptul că. în zona buclelor de platină patent.11. b) a) Fig. deşirarea are loc numai în sensul invers celui de tricotare. În stare liberă. iar ochiurile caută să ocupe o suprafaţă cât mai mare. ceea ce determină răsucirea marginilor tricoturilor. . parametrii de structură − natura. firul buclat în ochiuri are tendinţa de a se îndrepta.3. datorită poziţiei spaţiale a buclelor de platină. Rularea marginilor tricotului glat. În direcţia şirurilor de ochiuri. ceea ce determină deşirarea în sensul invers celui de tricotare) şi în zona buclelor de platină (prin eliberarea buclei de platină. este favorizată deşirarea în sensul de tricotare).

Datorită suprapunerii axelor verticale. semicercuri. Reprezentarea structurală (analitică) reproduce fidel evoluţia firului (firelor) din tricot. La tricoturile lincs 1:1 nu este prezentă tendinţa de rulare a marginilor. deşi sunt aruncate în gol. − reprezentare simbolică a secţiunii rândurilor de ochiuri.3.114 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST . iar buclele de ac şi de platină. pe cele două părţi. poziţia sa în cadrul raportului. Prezenţa marginilor răsucite determină dificultăţi în procesul de confecţionare. La tricoturile de rapoarte neregulate mari (exemplu: 4:1.3. În ultimul timp. Elementele ochiului se trasează în funcţie de legătură şi de aspectul tricotului. au diferite arii de utilizare. Răsucirea marginilor tricotului glat este mai puternică în cazul unor desimi mari. din fire cu aceeaşi culoare sau din fire de culori diferite. În cazul dispunerii teoretice.4. egale ca număr.12. se utilizează următoarele metode: − reprezentare structurală (analitică). V.11. conform STAS 8257-79. În fig. − reprezentarea aspectului desenului.4. − unele indicaţii tehnologice. pe plan mondial. în dispunerea teoretică un tricot interloc 1:1.11.b).1. prin rularea marginii este împiedicată deşirarea ochiurilor din ultimul rând. realizate pe maşini cu o fontură (glat) sau în cazul tricoturilor din urzeală cu un singur sistem de fire. Metode de reprezentare şi de analiză a structurii tricoturilor din bătătură Reprezentarea grafică a structurii tricotului constă în transpunerea prin desen a poziţiei firului şi a formei elementelor componente (ochiuri normale. elemente cu evoluţie modificată.3. În ţara noastră. tensiunile interne din elementele ochiurilor fiind echilibrate prin înclinarea în sensuri opuse a corpurilor ochiurilor. caz în care este socotită un neajuns. pentru a evidenţia evoluţia firelor s-a . V.3. flancurile şi segmentele de legătură se consideră segmente de dreaptă. − desenul şi raportul desenului. Dintr-o reprezentare grafică trebuie să rezulte: − evoluţia firului (firelor).a). Pentru reprezentarea grafică a tricoturilor din bătătură (simple) se folosesc mai multe metode care.a–c este reprezentată structural. iar marginile laterale invers spre partea de spate (fig. Tricoturi din bătătură V. răsucirea marginilor tricotului glat a fost valorificată la realizarea unor elemente decorative ale produselor. − reprezentare prin semne convenţionale. Această metodă permite reprezentarea structurii tricotului în diferite variante de dispunere: teoretică şi reală. fire suplimentare).TRICOTAJE Fenomenul de rulare a marginilor este întâlnit la tricoturile cu ochiuri de acelaşi aspect.3. Tricoturile patent de rapoarte regulate nu prezintă marginile răsucite şi aceasta datorită echilibrului forţelor elastice înmagazinate în şirurile de ochiuri cu aspecte diferite. Rularea se manifestă astfel: marginile de sus şi de jos se rulează dinspre partea de spate spre partea de faţă a tricotului (fig.5:1) marginile laterale se rulează spre partea cu număr mai redus de şiruri de ochiuri. V. 1. V.

parametrii de structură. în dispunerea liberă apar modificări ale poziţiei ochiurilor dificil de redat întocmai prin desen. . Elementele structurii prezintă particularităţi de dispunere.3.13.V. dependente de: caracteristicile de structură. V. firul buclat are o anumită grosime şi nu este reprezentat printr-o linie.13) se urmăreşte nu numai reprezentarea poziţiei firului. Pentru a uşura executarea reprezentării structurale teoretice.3. Reprezentare structurală în rezultate din analiza structurii tricotului realizat. caracteristicile materiei prime. Faţă de situaţia teoretică. se poate utiliza hârtie marcată cu semicercuri desenate echidistant şi care reprezintă buclele de ac ale ochiurilor tricotului. b) a) Fig. sugerând dispunerea lor în stare liberă.3. înclinare şi/sau rotire a corpurilor ochiurilor). V. ci şi cea a ochiurilor. această variantă are la bază observaţiile de dispunere Fig.Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 115 recurs şi la varianta de reprezentare mărită a ochiurilor de pe partea de faţă şi micşorată a celor de pe partea de spate.12. Pentru a evidenţia modificările de poziţie faţă de situaţia teoretică (deplasare pe verticală a corpurilor ochiurilor cu dispunerea oblică a buclelor de platină. dispunerea reală. Modalităti de reprezentare structurală c) În cazul dispunerii reale (fig. procesul de finisare.

în rândul respectiv de ochiuri (fig. V.3. Punctele (uneori. împreună cu buclele ochiurilor vechi (fig. utilizată în mod curent şi la noi în ţară (tabelul V.14. ° – pentru buclă.a). ca modalitate simplificată şi mai rapidă în raport cu prima.TRICOTAJE Reprezentarea analitică este cea mai laborioasă. pentru fiecare element component propunându-se câte un simbol. Metoda este considerată simbolică. b). Reprezentarea prin semne convenţionale constă în reprezentarea prin anumite semne a structurii tricotului. V. V. Metoda prezintă avantajul că oferă informaţii şi despre modul de realizare a tricotului (număr de fonturi. dintre care cea utilizată la noi în ţară are la bază semnele: x – pentru ochiul cu aspect faţă. prima variantă se consideră a fi mai riguroasă.3. o – pentru ochiul cu aspect spate. b) a) Fig.3. Poziţia firelor faţă de ace şi reprezentarea simbolică. deoarece nu este reprezentată o secţiune tehnică a rândului de ochiuri.3. oferind cele mai multe informaţii despre structura tricotului. · – pentru flotare. Neajunsul acestei reprezentări este că sugerează o încrucişare a flancurilor ochiurilor.7 sunt reprezentate. Metoda cunoaşte mai multe variante. prin cele trei metode. metoda constituie reprezentarea simbolică a evoluţiei firului. .3. În literatura de specialitate.14. 2. poziţia relativă a acelor. raportul în care lucrează acele). dar este cea mai completă. principalele elemente de structură ale tricoturilor din bătătură. simbolică sau convenţională. − cealaltă. linii) reprezintă acele şi sunt plasate în funcţie de aşezarea lor în fontură. cu semnele: ⏐ – pentru ochiul cu aspect faţă.116 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST . ceea ce nu corespunde realităţii şi.14. de aceea. bare. metoda este întâlnită în două variante: − vederea de sus a evoluţiei firului pe ace. − – pentru ochi cu aspect spate.7). Prin analogie cu reprezentarea schemei grafice a evoluţiei firului de la tricoturile din urzeală şi prin analogie cu semnificaţia termenului (“Fadenlauf”) din literatura de specialitate [12]. Reprezentarea simbolică a secţiunii rândurilor de ochiuri constă în transpunerea pe hârtie a poziţiei firului (firelor) faţă de ace. ocupă cel mai mult spaţiu. fără ochiuri vechi. Literatura de specialitate [49] recomandă şi metoda RGT (Raprezentazione Generali Tremelloni). În tabelul V.

3.7 (1) .Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 117 Tabelul V.

118 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST .3.TRICOTAJE Tabelul V.7 (2) .

3.Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 119 Tabelul V.7 (3) .

7 (4) .120 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST .TRICOTAJE Tabelul V.3.

3.7 (5) .Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 121 Tabelul V.

7 (6) .122 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST .TRICOTAJE Tabelul V.3.

3.7 (7) .Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 123 Tabelul V.

TRICOTAJE Tabelul V.3.7 (8) .124 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST .

Legătura derivată rezultă din combinarea a două legături de bază de acelaşi tip. Desenele de culoare se pot obţine prin: − evoluţia succesivă a firelor cu caracteristici diferite (în principal. în cazul tricoturilor din bătătură. . aplicare sau brodare. microscop) a tricoturilor din bătătură. Structura şi parametrii de structură sunt elemente definitorii în cazul tricoturilor. Grupa desenelor de legătură. Pe un caroiaj de dimensiunile raportului. − deşirarea succesivă a evoluţiilor.4.2.Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 125 Pentru structurile cu desene de culoare sau combinate. cuprinde următoarele tipuri de modificări de evoluţie: − ochiuri reţinute. Pentru a avea mai multe informaţii despre structura tricotului. Structuri tricotate pe direcţie transversală. Analiza structurii tricoturilor presupune stabilirea legăturii /raportului legăturii. aceasta trebuie însoţită şi de o altă reprezentare grafică. numai o zonă din raport. fără a fi distruse. − structuri cu desene jacard. de culori diferite). − structuri vanisate cu desene prin flotare. − fire suplimentare. în ordinea inversă tricotării. − ochiuri duble. Metode de analiză a structurii tricoturilor din bătătură. Metodele de analiză se bazează pe: − vizualizarea cu ochiul liber sau prin intermediul mijloacelor optice (lupă. − evoluţia în paralel a firelor cu caracteristici diferite (în principal de culori diferite). numită sector). precum şi a desenului/raportului desenului. conform desenului. Exemple reprezentative În cazul tricoturilor din bătătură sunt acceptate următoarele definiţii: Legătura de bază este formată din ochiuri normale. − structuri cu desene Wickel. fără desen. se recomandă ca acesta să fie reprezentat în întregime prin una din metode (care se consideră mai rapidă). de rapoarte mari. realizate pe maşini cu două fonturi. iar prin celelalte. − ochiuri transferate.3. − ochiuri încrucişate. la care un rând de ochiuri este realizat într-o singură etapă (la o singură zonă de tricotare numită sistem). necesară în scopul reproducerii sau stabilirii caracteristicilor produselor din tricot. concretizată prin reprezentarea structurii. sau în dreptul ochiurilor unei legături se dispun ochiurile celeilalte legături. sau cu o poziţie strict determinată în structură. V. se dispun ochiurile din diferitele culori. astfel încât între. se recomandă a se utiliza şi reprezentarea aspectului desenului pe partea de faţă. analiza lor reprezentând o etapă esenţială. Cazuri particulare ale tricoturilor din bătătură cu desene combinate: − structuri cu desene intarsia. un rând de ochiuri se realizează în două etape (fiecare legătură la câte o zonă de tricotare. Dacă raportul are dimensiuni mari. renunţându-se la a reprezenta şi partea de spate.

Links (R .8.4. − maglia unita. reprezentate în fig.15.1. caz în care se defineşte legătura lincs (fig. sau se realizează ochiuri de diferite mărimi.d).L). . − succesiunea de şiruri de ochiuri cu aspecte diferite. fig. se constată că anumite elemente ale ochiului au o poziţie strict particulară.3. Deoarece. V. situată în planul tricotului.15. Tricotul cu legătura glat are un aspect neted. în limba engleză. V. caz în care se defineşte legătura glat.15. Legătura glat Denumiri: − single jersey (plain jersey). Elementul caracteristic de apartenenţă este considerat bucla de platină. Legăturile de bază ale tricoturilor din bătătură. se disting patru situaţii posibile. Dacă se raportează un ochi la cele vecine (în mod convenţional. în limba franceză. ceea ce constituie elementul caracteristic de apartenenţă. ochiul respectiv este denumit după legătura pe care o defineşte. care.126 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST . se mai foloseşte şi denumirea de „tricot cu o faţă”. în condiţiile respectării definiţiei de mai sus.3. În scopul obţinerii „desenelor”. ceea ce constituie legătura lincs cu desene lincs (fig.a-d şi anume: − înlănţuirea în ambele direcţii a ochiurilor cu acelaşi aspect (faţă. V.b).2. a) b) c) d) Fig.TRICOTAJE V. − gladi. în limba rusă Denumirea din limba română poate avea legatură cu cea din limba rusă. în limba italiană. V. la ochiurile plasate în şirul următor şi în rândul următor).3. în germană. Valori orientative ale parametrilor de structură pentru tricoturi glat sunt prezentate în tabelul V. întrucât orice suprafaţă are două feţe.3. [21]. iniţial.3. − succesiunea de rânduri de ochiuri cu aspecte diferite. într-un anumit raport. V. termenul este impropriu. Asadar. − jersey. − înlănţuirea de ochiuri cu aspect faţă şi spate conform unui desen. semnifică „neted”. sau cu noţiunea de „glatt”.c).15. V.3. Legătura glat se realizează pe maşini de tricotat pe ace din acelaşi suport (fontură). Legăturile de bază ale tricoturilor din bătătură După modul de înlănţuire a ochiurilor cu aspect faţă şi spate. se scot ace din lucru. uniform. la produsele în structură glat apărea la exterior acea parte cu ochiuri cu aspect faţă. ochiul glat are toate elementele în planul tricotului. specifică legăturii. în limba germană. − Rechts . ceea ce caracterizează legătura patent (fig.a).15.3.15.3.

Bazele structurii şi proiectării tricoturilor

127

Legături patent Denumiri: − double jersey (rib), în limba engleză; − Rechts - Rechts (R -R), în limba germană; − côte, în limba franceză; − maglie a costa, în limba italiană; − lastic, în limba rusă. Tricotul patent este format din şiruri de ochiuri cu aspect faţă şi şiruri de ochiuri cu aspect spate, într-o succesiune oarecare, ceea ce determină raportul legăturii patent. Denumirea legăturii este însoţita şi de cifre, care indică succesiunea şirurilor de ochiuri faţă – spate din raport (de exemplu 1:1, scris uneori şi 1x1 sau 1+1 sau 1/1); convenţional, prima cifră din raport semnifică ochiuri cu aspect faţă. Datorită prezenţei în structură a ochiurilor cu aspect faţă şi spate, realizarea tricoturilor patent nu este posibilă decât pe maşini cu două fonturi. Poziţia acelor celor două fonturi, caracteristică obţinerii tricoturilor patent, este cea intercalată. Corpurile ochiurilor cu aspect faţă – spate sunt plasate în planele paralele, P1, respectiv P2, pe când buclele de platină care le unesc sunt situate în planele S1 şi S2, care formează unghiurile ϕ1 şi respectiv ϕ2 (fig. V.3.16). Astfel, bucla de platină este dispusă într-un alt plan decât cel al tricotului, ea constituind elementul caracteristic de apartenenţă ce defineşte ochiul patent. În stare liberă, datorită tendinţei elementelor structurii de a ocupa o poziţie caracterizată prin energie potenţială minimă, bucla de platină patent caută să se dispună întrun plan perpendicular pe planul tricotului (fig. V.3.17), deci unghiurile ϕ1, respectiv, ϕ2 tind spre 90°. La tricotul patent, datorită poziţiei specifice a buclelor de platină, şirurile de ochiuri cu aspect faţă acoperă parţial sau total şirurile de ochiuri cu aspect spate, în funcţie de raportul legăturii, de unde şi denumirea de „tricot cu aspect faţă pe ambele Fig. V.3.16. Dispunerea elementelor legăturii patent. părţi”. De fapt, la o uşoară întindere a tricotului în lăţime, sunt vizibile şi şirurile de ochiuri cu aspect spate. Această poziţie caracteristică a buclelor de platină patent conferă tricoturilor elasticitate în lăţime.

a)

b)

Fig. V.3.17. Vedere de sus a firului cu evoluţie patent 1:1.

128

MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST - TRICOTAJE

Alternanţa diferită a şirurilor de ochiuri faţă - spate determină existenţa mai multor legături patent, care au ca element comun prezenţa buclelor de platină patent, dar se deosebesc prin lăţimea raportului (înălţimea raportului fiind întotdeauna de un rând de ochiuri). Din acest punct de vedere, raportul poate fi: − regulat, dacă cifrele care îl definesc sunt identice, de exemplu 1:1 sau 2:2 sau 5:5; − neregulat, dacă cifrele sunt diferite, de exemplu 2:1 sau 1:4; − amestecat, dacă pentru exprimarea raportului se folosesc mai mult de două cifre (întotdeauna în număr par de cifre), de unde rezultă că se „amestecă” mai multe subrapoarte, de exemplu 1:1; 2:3 sau (1:2)×3; 2:1. Pentru realizarea legăturii patent 1:1 pot lucra toate acele din cele două fonturi, sau se „aleg” acele, aşa cum rezultă din fig. V.3.18.

a)

b)

Fig. V.3.18. Legătura patent 1:1 pe ace alese şi pe ace în poziţie interloc.

Şi în cazul tricotului patent 2:2, în stare liberă, se constată apropierea între ele a şirurilor de ochiuri cu acelaşi aspect. Figura 3.19 pune în evidenţă dispunerea teoretică (fig. V.3.19,a) şi în stare liberă (fig. V.3.19,b) a elementelor legăturii patent 2:2, când se observă o rotire a buclelor de platină patent în jurul unor axe longitudinale.

a)

b)

Fig. V.3.19. Dispunerea elementelor legăturii patent 2:2 în secţiune transversală.

Pentru structurile patent de raport regulat sau neregulat, numărul de ochiuri patent din raport este întotdeauna egal cu doi, iar numărul de ochiuri glat, ng, este dat de relaţia: ng = b – 2, (V.3.44) unde b este lăţimea raportului legăturii, în număr de şiruri de ochiuri. În cadrul raportului amestecat se identifică minim două subrapoarte, regulate sau neregulate, de unde rezultă că nu se pot evidenţia elemente deosebite. Legăturile patent de raport amestecat stau la baza obţinerii tricoturilor cu efect de tip „armonic” sau cu efect plisé [33]. Realizarea acestor efecte de dispunere are la bază scoaterea acelor din lucru, alternativ, din cele două fonturi, ceea ce determină, în stare liberă, o încovoiere a tricotului faţă de axa longitudinală, cu formarea de falduri (pliuri) egale sau inegale.

Bazele structurii şi proiectării tricoturilor

129

Un efect „armonic”(în secţiune transversală, „dinţi de ferăstrău”) se obţine de exemplu cu legătura patent (1:1)x3;1:4;(1:1)x5;4:1. Succesiunea şirurilor de ochiuri arată că sunt scoase din lucru, alternativ şi echidistant, grupuri de trei ace, ceea ce va determina încovoierea tricotului pe direcţia şirurilor de pe o parte spre cealaltă şi invers. Raportul are lăţimea de b=26 şiruri de ochiuri; numărul total de şiruri de ochiuri faţă este egal cu cel al ochiurilor spate. Legătura patent (1:1)x3;1:3;3:1, b=14 poate conduce la un efect simplu plise; pentru realizarea acestui raport se scot din lucru câte două ace din fontura spate, apoi din fontura faţă. Un efect asemănător se obţine cu legătura patent (1:1)x5; 2:2. Un efect dublu plise se obţine dacă în cadrul raportului se scot din lucru succesiv ace din aceeaşi fontură. Un astfel de exemplu este legătura patent (1:1)x5; 1:3; (1:1)x2;3:1; (1:1)x4;3:1; 1:3, când nu lucrează ace din fonturile faţă – spate – spate – faţă, (b=38 de şiruri). Valori orientative ale parametrilor de structură pentru tricoturi cu legătură patent 1:1 şi patent 2:2 sunt prezentate în tabelele V.3.9 şi V.3.10.
Legături lincs Denumiri: − purl fabric, în limba engleză; − Links - Links (L - L), în limba germană; − mailles retournées, în limba franceză; − rovesciata, în limba italiană; − dvuhiznanocinaia gladi , în limba rusă. Se deduce că denumirea din limba română provine de la cea din limba germană. Legătura lincs se caracterizează printr-o alternanţă de rânduri de ochiuri cu aspect faţă, cu rânduri de ochiuri cu aspect spate, alternanţă ce determină raportul legăturii. Întrucât în acelaşi şir se identifică ochiuri cu aspect faţă şi ochiuri cu aspect spate, pentru realizarea tricoturilor lincs, maşina trebuie să aibă două fonturi, cu posibilitatea de transfer fie a acelor (echipată cu ace cu limbă cu două capete şi canalele în prelungire, maşină lincs), fie a ochiurilor (maşini patent). Pentru reprezentarea structurilor lincs se consideră soluţia clasică. Flancurile ochiurilor au poziţii diferite în puncte de legare inferioare şi superioare, ceea ce are ca efect dispunerea lor într-un alt plan decât cel al tricotului. Aşadar, elementul caracteristic de apartenenţă care defineşte ochiul lincs în constituie flancurile, plasate întrun plan ce formează un unghi oarecare cu planul tricotului. În stare liberă, tricotul are înmagazinată o energie de deformaţie care tinde spre o valoare minimă, astfel că generează forţe care măreasc razele de curbură şi la care se opun forţele de reacţiune. Datorită poziţiei lor caracteristice, flancurile ochiurilor cu aspect faţă se înclină într-un sens, iar flancurile ochiurilor cu aspect spate, în sens contrar, astfel că buclele de platină plasate în acelaşi plan tind să se atingă. Din această cauză, în dispunerea reală, rândurile de ochiuri cu aspect faţă sunt mai puţin vizibile, fiind acoperite de rândurile de ochiuri cu aspect spate, la care buclele de ac şi de platină apar în prim plan; de aici şi denumirea de tricot cu aspect spate pe ambele părţi, aşa cum sugerează şi denumirile din limbile germană, italiană, rusă. Între legăturile lincs şi patent se pot găsi similitudini legate de tipul raportului, prezenţa ochiurilor glat şi calculul numărului de ochiuri glat din raport. Şi pentru legăturile lincs de raport regulat sau neregulat, numărul ochiurilor lincs din raport este 2, iar numărul de ochiuri glat se poate stabili aplicând relaţia: ng = h – 2.

c). Toate ochiurile prezintă atât flancurile.b). − lincs cu lincs.3. − patent cu patent. datorită raportului legăturilor patent constituente. din limba franceză.20. cât şi să existe posibilitatea acţionării independente a acelor. Fig.3. denumite ochiuri glat derivat. V.a).3. Legăturile care se combină fiind de acelaşi fel. dar cu bucla de platină majorată.20.TRICOTAJE Legături lincs cu desene lincs. V. V. Ele se constituie ca un caz particular al tricoturilor cu legături lincs. − în structură se pot identifica pe lângă ochiuri glat. În cazul dispunerii ochiurilor normale cu aspect faţă şi spate conform unui desen. ceea ce conduce la legătura patent derivat (fig.3.20. având în vedere următoarele argumente: − structura care se formează conţine numai ochiuri normale. patent şi ochiuri lincs. apreciat la jumătate din înălţimea ochiurilor. rezultă următoarele posibilităţi de combinare: − glat cu glat. Tricoturile patent derivat se prezintă într-o gamă largă. Cea mai răspândită structură lincs cu desene lincs are raportul minim b=h=2 şi este cunoscută sub denumirea comerciala „bob de orez”. „grain de riz”. cu formarea legăturii glat derivat (fig. maşina trebuie să îndeplinească acele condiţii precizate în cazul legăturilor lincs. astfel că între ochiurile legăturilor apare un decalaj pe verticală. − pentru realizarea acestor structuri. Legăturile derivate ale tricoturilor din bătătură Un rând complet de ochiuri al legăturii derivate se realizează în două etape (fiecare legătură constituentă la câte un sector de tricotare). cât şi buclele de platină dispuse în alte plane decât cel al tricotului de unde şi denumirea dată acestora de ochiuri lincs cu bucle de platină patent. rezultă structura lincs cu desene lincs.20.2. trebuie să fie îndeplinite condiţiile de realizare a legăturilor de bază (număr de fonturi). caz în care se defineşte legătura lincs derivat (fig. V.130 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST . Legăturile patent derivat şi interloc. Legături derivate. respectând definiţia dată. Pentru obţinerea acestor structuri. deci este o legătură de bază. V.3.2.4. precum şi modului de lucru al . în structură se identifică ochiuri normale.

Astfel. poate fi de raport regulat. în acea zona cu şiruri lipsă se vor realiza ochiuri numai pe acele uneia dintre fonturi.V. Caz particular.3. fineţe. într-un mod asemănător cu cel prezentat în cadrul legăturilor patent de raport amestecat. caz în care se defineşte legătura interloc cu şiruri lipsă (interloc cu ace trase). h=1. ci unul în dreptul celuilalt. pe fontura faţă acele lucrează în raportul 4:2. legătura derivată care se formează este denumită interloc. Tricotul interloc prezintă pe cele două părţi.22. grad de matisare (mate – lucioase). cu formarea ochiurilor glat derivat. V. b = 6. rezultă desene de culoare sub formă de: − dungi transversale. numai ochiuri cu aspect faţă. Rezultă că axele verticale ale şirurilor de ochiuri faţă . Variante de legături patent derivat 2:2. neregulat sau amestecat În afară de acestea.21. Legătura interloc cu şiruri lipsă. V. Dacă în cazul legăturii patent derivat acele celor două fonturi nu sunt plasate intercalat.a -c se ilustrează aceasta prin prezentarea variantelor de lucru a acelor în cazul legăturii patent derivat 2:2.21.3. contracţie (supraelastice – normale) etc. mai există şi posibilitatea să nu lucreze toate acele celor două fonturi. În fig. În cazul evoluţiei succesive a firelor de culori diferite.spate coincid. ca urmare. în această clasă de desene fiind incluse nu numai tricoturile realizate din fire de culori diferite. cu raportul b=8. chiar la întinderea tricotului în lăţime nu sunt vizibile şirurile de ochiuri de celălalt aspect. Legătura interloc. Fig. − dungi longitudinale.3. . V. Tricoturi din bătătură cu desene de culoare Noţiunii de desen de culoare i se atribuie un sens mai larg. şirurile de ochiuri fiind plasate „spate în spate”.3. în fig.22 este reprezentată o structură interloc 1:1 cu şiruri lipsă. Fig. ca şi legăturile patent care se combină. − combinaţii de dungi tranversale şi longitudinale. Structurile interloc cu şiruri lipsă stau la baza obţinerii efectelor plise.Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 131 acelor. ci şi din fire cu alte caracteristici cum ar fi: natură. În timp ce pe fontura spate lucrează toate acele.

3.132 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST .8 (1) .TRICOTAJE Tabelul V.

8 (2) .Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 133 Tabelul V.3.

134 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST .TRICOTAJE Tabelul V.3.9 .

3.10 .Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 135 Tabelul V.

în prim plan pe partea de spate a tricotului. B. cu o poziţie relativă strict determinată. ca urmare a depunerii lor sub unghiuri diferite (firul de vanisare. de înălţimea rândurilor de ochiuri. Tricoturi cu dungi transversale şi longitudinale se obţin numai în cazul legăturilor derivate. Tricoturile cu dungi longitudinale sunt tricoturile cu legături derivate. firul de vanisare. sunt determinate de raportul legăturii şi de pasul ochiurilor. hR (mm). decât firul de fond). firul de fond. V. sub un unghi mai mic. determinată de numărul de tipuri de fire utilizate.23. În cazul tricoturilor melanj. A. cât şi firul de fond (la ochiurile cu aspect spate). F. ca urmare a realizării fiecărei legături constituente din fire de culori diferite. deoarece nu se păstrează în timpul procesului de tricotare o aceeaşi poziţie unul faţă de celălalt (celelalte). Cele mai utilizate structuri vanisate sunt cu legăturile glat şi patent. hR (mm).b) datorită alternanţei şirurilor de ochiuri faţă . în structura cărora se identifică un desen sub formă de dungi verticale. pe fiecare parte a tricotului. În cazul structurii glat (fig. Raportul desenului de culoare este identic cu cel al legăturii. A. − lăţimea raportului desenului. apare în prim plan pe partea de faţă. Dimensiunile raportului desenului de culoare. respectiv. iar firul de fond. Desenul de culoare nu are caracter de repetabilitate. B. Tricoturile cu dungi transversale sunt tricoturile cu legături de bază sau derivate în structura cărora se identifica un desen sub forma unor dungi orizontale. vor prezenta în prim plan. V. − tricoturi vanisate. prin combinarea principiilor de mai sus Dimensiunile raportului desenului sunt : − lăţimea raportului desenului.3. determinată de numărul de culori diferite alimentate succesiv. . F. bR (mm).23. firele de culori diferite alimentate în paralel au o apariţie în prim plan pur întâmplătoare. de către numărul legăturilor constituente. atât firul de vanisare (la ochiurile cu aspect faţă). determinată de numărul legăturilor constituente şi pasul ochiurilor. bR (mm). unul sau mai multe rânduri complete. de numărul de rânduri de ochiuri realizate din fiecare culoare şi de înălţimea ochiurilor. Tricoturile vanisate în structură patent (fig. pe când cealaltă legătură constituentă formează ochiuri din altă culoare. Condiţia de obţinere a dungilor transversale în cazul legăturilor derivate este ca ambele legături constituente să fie realizate din fire de aceeaşi culoare. V.TRICOTAJE În cazul evoluţiei simultane a firelor de culori diferite se obţin: − tricoturi melanj. dungile longitudinale se pot obţine numai în cazul legăturilor derivate: glat derivat.a). şi firul de vanisare. bR (mm). 3. − înălţimea raportului desenului. determinată de lăţimea raportului legăturii şi pasul ochiurilor. de numărul de rânduri de ochiuri realizate din fiecare tip de fir şi de înălţimea ochiurilor. hR (mm). Aşadar. Dimensiunile raportului desenului de culoare sunt: − înălţimea raportului desenului. Numărul culorilor este limitat la două.spate. În structura tricoturilor vanisate (simplu) evoluează în paralel două fire. patent derivat (interloc).136 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST . Tricoturi melanj şi vanisate. Ochiurile unei legături sunt formate dintr-o culoare. funcţie de desen.

este ochiul a cărui buclă de ac nu se dispune la nivelul rândului în care s-a format. rezultă că în dreptul ochiului reţinut se dispun una sau mai multe flotări. ca de exemplu: poliester – bumbac. O altă grupă o constituie structurile vanisate cu desene prin schimbare. la care firele cu evoluţie în paralel îşi modifică poziţia relativă. b) Denumirea de ochi vanisat (maille vanisé . ci în rânduri ulterioare. numărul de etape în care acul nu intră în lucru.în limba franceză. maglie placcate – în limba italiană) semnifică acoperirea unui fir de către celălalt. . patent. raportul desenului este diferit în general de cel al legăturii şi se alege în etapa de proiectare.23. Primele sunt fire de vanisare care conferă aspect deosebit suprafeţei. platingd stitch – în limba engleză. fir de vanisare. în funcţie de posibilităţile tehnologice ale utilajului. Deoarece acul care reţine ochiul format într-un ciclu precedent staţionează şi nu se ridică pentru depunerea firului. determină şi indicele de reţinere al ochiului. În afară de fire de culori diferite. S–I–B. i. corespunzător indicelui de reţinere. ca urmare a faptului că acul respectiv a staţionat un anumit număr de cicli de tricotare.Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 137 a) Fig. Structuri vanisate.3. V. se pot adopta şi fire de naturi diferite. păstrând ochiul format anterior. − indicele de reţinere: de indici mici (i = 1. lână – bumbac. firul de vanisare devenind fir de fond şi firul de fond. În acest caz.2 ). Tricoturile cu ochiuri reţinute se pot caracteriza în funcţie de: − legătură. ambele fire pot să apară în prim plan. frecvent se utilizează legăturile glat. mătase – bumbac. pentru celelalte ace. de indici mari (i > 3). S pentru unele ace. − caracterul distribuţiei ochiurilor reţinute în cadrul raportului uniformă (dacă se găseşte o lege de distribuţie a acestor modificări de evoluţie. Ochiul reţinut. conform unui desen. Tricoturi din bătătură cu desene de legătură Tricoturi cu ochiuri reţinute. neuniformă. plattierte Maschen . conform unui desen. cu formarea unor rapoarte de desen de dimensiuni reduse) sau. cele din urmă sunt fire de fond care contribuie la asigurarea senzaţiei de confort. definit în contextul structurii. concomitent cu traiectoria staţionare închidere – buclare. La tricoturile vanisate cu desene prin schimbare. Tricoturile cu ochiuri reţinute se realizează pe maşini de tricotat care au posibilitatea asigurării traiectoriei staţionare. sau interloc. ceea ce are consecinţe asupra caracteristicilor tricotului. conform unui desen conturat.în limba germană.

apariţia defectelor (valoarea limită a indicelui de reţinere este dependentă de caracteristicile firului. care nu pot fi cuantificate tip pentru structuri matematic. Tricoturile cu ochiuri reţinute se prezintă într-o diversitate foarte mare şi. Din numărul mare de structuri cu ochiuri reţinute. se apelează la criteriul evoluţiilor tip pentru o legătură dată şi anumite lăţimi de raport. datorită Fig. b 4 − indicele de reţinere are practic valori limitate. Numărul tipurilor de evoluţii este dat de posibilităţile de combinare a ochiurilor şi flotărilor. Un caz particular al structurilor patent cu ochiuri reţinute îl constituie tricoturile overnit. numărul total de structuri cu ochiuri reţinute: 2 3 4 14 15 S = C15 + C15 + C15 + .. Tricoturi cu ochiuri duble. numărul buclelor netransformate în ochiuri determină indicele ochiului dublu. iar în anexă sunt prezentate cele mai utilizate structuri cu ochiuri reţinute.24.. cunoscute şi sub diferite denumiri comerciale. prin deformaţii reduse în lăţime. . puţin o dată. cum ar fi: patent cu ochiuri − pe înălţimea raportului fiecare ac trebuie să lucreze cel reţinute.138 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST . rezultă tipurile de legaturi reprezentate în fig. Ochiul dublu este ansamblul constituit dintr-un ochi reţinut şi una sau mai multe bucle netransformate în ochiuri. în principal.3.3. din combinarea cărora se pot obţine structuri cu ochiuri reţinute de diferite înălţimi de raport. Numărul variantelor de structură se majorează dacă se iau în considerare şi cazurile când pe înălţimea raportului se identifică de mai multe ori aceeaşi evoluţie tip (legătura se repetă). S’ = 1. astfel. într-o succesiune specifică tipului de overnit. în cele ce urmează. V. ca sumă de combinări. cum ar fi i = 20. este de evidenţiat faptul că unele combinaţii vor conduce la tricoturi identice din punct de vedere structural (datorită simetriei sau antisimetriei evoluţiilor pe orizontală sau verticală). pentru a evidenţia aceasta. caracterizate prin proprietăţi asemănătoare cu cele ale ţesăturilor. se dau câteva exemple. Evoluţiile unor restricţii de ordin tehnologic. precum şi faptul că unele combinaţii sunt incompatibile. în locul flotării (flotărilor) formându-se bucla (buclele). pentru a se evita suprasolicitarea firului. pentru a nu se modifica lăţimea.V.TRICOTAJE Dezvoltarea bazei de materii prime şi perfecţionările aduse maşinilor de tricotat au făcut posibilă realizarea de structuri cu ochiuri reţinute de indici foarte mari.C15 + C15 = 32752 . Rezultatul pune în evidenţă numărul mare de variante de tricoturi cu ochiuri reţinute care se pot obţine pentru o lăţime de raport de patru şiruri de ochiuri şi o înălţime de până la 15 evoluţii. în cazul unei anumite lăţimi de raport [3]. În cazul b = 4. Totuşi. de construcţia şi reglajele maşinii). Între ochiul reţinut şi ochiul dublu există similitudini. la una din evoluţii.3076743·1012.24. Structurile overnit presupun alternanţa legăturilor patent 2:1 cu legăturile glat derivat . Pentru o înălţime de raport de maximum 15 legături s-a calculat. care se dispun în paralel cu bucla de ac a ochiului reţinut.

V.Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 139 Pentru obţinerea buclelor netransformate în ochiuri.b).In . modificările de evoluţie fiind realizate după formarea rândului respectiv.3.. (fig. Ochiul dublu se poate obţine şi cu ajutorul acelor cu cârlig. a) b) Fig. V.25. − indicele ochiurilor duble. caracterizate prin aceeaşi alternanţă de ochiuri duble . obţinută prin închidere neterminată şi cea rezultată din eliminarea aruncării (fig. la evoluţiile tip. în al doilea caz. V. de a crea noi structuri cu chiuri duble.Ea. − caracterul distribuţiei ochiurilor duble pe suprafaţa tricotului.I . Din grupa structurilor glat cu ochiuri duble de indici mici şi distribuţie uniformă se pot delimita tricoturile „Lacoste” şi "micromeş".3. sesizabile şi în tricot. bucla netransformată este de mărimea unui ochi.26). V.ochiuri normale. uniform sau neuniform – conform unui desen. la ochiuri normale. acul respectiv trebuie să parcurgă traiectoria de tipul staţionare .închidere neterminată .a) există diferenţe de dispunere. Între bucla netransformată în ochi. pentru fiecare legătură. Tricoturile cu ochiuri duble se pot caracteriza în funcţie de: − legătura de bază sau derivată. posibilităţile de migrare a firului în ochiurile duble sunt limitate. ca şi în cazul tricoturilor cu ochiuri reţinute.buclare.25. Criteriile de clasificare – caracterizare relevă marea diversitate a structurilor cu ochiuri duble şi tratarea lor sistematică este posibilă numai apelând. în şirurile vecine. chiar şi la indici mici. − numărul de şiruri pe care se dispun buclele netransformate în ochiuri (ochi dublu de un şir. astfel încât unui ochi dublu să corespundă. prin eliminarea presării. . când ochiul reţinut constituent al ochiului dublu nu se poate alungi conform indicelui. dar deplasate pe verticală. considerate reprezentative din punct de vedere structural.25.3. chiar dacă nu sunt realizate prin eliminarea aruncării. S .B sau staţionare – închidere – eliminarea aruncării. S . faza buclării fiind prealabilă. ceea ce determină o alungire a ochiului normal ulterior ochiului dublu. lungimea buclei este mai mică (se apropie de pasul acului). Metoda oferă şi avantajul valorificării posibilităţilor practic nelimitate. Dintre diferitele combinaţii posibile se exemplifică câteva structuri.3. de două sau trei şiruri – fig. Dispunerea elementelor structurilor cu ochiuri duble. Diferenţe între dispunerea teoretică şi cea reală apar şi în cazul ochiurilor duble de indici mari.

întrucât. spaţii libere. Fig. oricare element al ochiului poate fi transferat: bucla de ac. Ca urmare a transferului şi tendinţei de creştere a razelor de curbură. de regulă. Cele mai utilizate legături pentru realizarea tricoturilor cu ochiuri transferate sunt glat. în structură se creează. Tricoturi cu ochiuri transferate. bucla de platină sau flancurile. patent şi uneori lincs sau lincs cu desene lincs. se pot realiza combinaţii între diferitele tipuri de modificări de evoluţie. Teoretic. Denumirea de ochiuri transferate este generică. unde sunt prezente bucle de început şi ochiuri transferate. cum ar fi ochiuri duble şi ochiuri reţinute. desenele obţinute fiind denumite şi ajur. Tricoturi cu desene ajur obţinute prin transferul complet al buclei de ac.3. în unele cazuri.TRICOTAJE Tricoturile „thermal”sunt în structură patent 2:2. plasate pe verticală la distanţe egale. este necesară şi prezenţa unor organe specializate (de exemplu platine cu umeri de extindere). Tricoturile cu ochiuri transferate prezintă în structură elemente ale ochiului transferate în şirurile vecine. Pentru realizarea acestor modificări de evoluţii. − transferul incomplet al buclei de ac. în realitate. Analizând această categorie de tricoturi se disting două situaţii: − când se transferă un singur ochi. În scopul obţinerii unor efecte de suprafaţă.V. semifang sau fang. este necesară îndeplinirea condiţiilor de transfer (după realizarea rândului respectiv) sau. Din grupa structurilor interloc cu ochiuri duble se evidenţiază tricoturile pique. Evoluţiile tipice ajur se caracterizează prin: − transferul complet al buclei de ac. orificii. conform unui desen.26. − când se transferă un grup de ochiuri. cât şi pe partea de spate a tricotului.140 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST . Structură cu ochi dublu de trei şiruri. . − transferul unilateral al buclei de platină. cu ochiuri duble de două şiruri de ochiuri. nu se transferă ochiuri în întregime. − transferul bilateral al buclei de platină. ci numai elemente ale ochiului. atât pe partea de faţă. Un caz particular al tricoturilor cu ochiuri transferate îl constituie structurile patent de raport variabil (cu şiruri incomplete).

deci în rândul următor nu se va mai forma o buclă de început. Tricoturi cu desene ajur obţinute prin transferul incomplet al buclei de ac. se preferă cea de-a doua variantă din următoarele considerente: − efectuarea mai multor transferuri afectează productivitatea. Dacă se urmăreşte obţinerea unui orificiu de dimensiuni mari. desenul cere transferul la fiecare rând. Desenele specifice sunt sub forma de romburi. în rândul următor se formează o buclă de început.27. bucla de ac rămâne şi pe acul pe care s-a format. de acelaşi aspect (fig. înclinată în sensul în care se face transferul. totuşi.3. atunci se pot transfera ochiurile pe buclele de început. În acest caz. alături de bucla de ac a ochiului pe care se transferă şi cu care evoluează în paralel. . ceea ce presupune reducerea treptată a numărului de ochiuri antrenate în transfer. Astfel. este plasată lateral grupului de ochiuri înclinate. ci un ochi normal. − există pericolul agăţării şi distrugerii structurii. numai unul (cel lateral) este perceput ca fiind transferat (evoluează alături de ochiul pe care se transferă). caz în care se evită dispunerea singulară a buclei de început. Deoarece. în şirul vecin se vor dispune atât ochiul care se transferă. corpul ochiului capătă o nouă poziţie. a) b) Fig.Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 141 În primul caz. V. În cazul transferului unui grup de ochiuri.27.a). Desenele specifice sunt simetrice cu dispunerea în diagonală a buclelor de început. buclele lor de ac evoluând în paralel. în urma transferului ochiului. Spre deosebire de transferul complet. care contribuie la crearea orificiului. Structuri cu bucla de ac transferată complet. Practic. bucla de ac este extinsă şi în şirul vecin. V. în diagonală sau pe verticală. Bucla de început.3. mai ales la dispunerea în diagonală a acestor modificări de evoluţii. formată pe acul eliberat. în sens opus ochiului transferat. fie la două sau în anumite rânduri. celelalte ochiuri au numai o poziţie înclinată. Astfel de modificări de evoluţie se pot face fie la fiecare rând.b). atunci se pot aplica transferurile ochiurilor vecine în sensuri opuse. Deşi sunt înclinate corpurile mai multor ochiuri dintr-un rând.27. sau de aspect diferit (fig. acul respectiv s-a eliberat. Rezultă că orificiul creat este de dimensiuni mai reduse decât în cazurile precedente. bucla de ac a unui ochi este transferată complet într-un şir vecin. Astfel de modificări de evoluţie se pot face la fiecare rând sau în anumite rânduri.3. cât şi ochiul pe care se transferă. buclele de ac ale fiecărui ochi aparţinând grupului se transferă pe acul vecin. o dată cu ruperea firului în zona buclei de început. Dacă. V. fiind valabile observaţiile anterioare.

3. iar scoaterea acului din lucru este precedată de transferul ochiului în şirul vecin.28.28). Tricoturi cu desene ajur obţinute prin transferul bilateral al buclei de platină.29. iar maşina de tricotat să fie specializată (să fie echipată cu platine cu umeri de extindere). V. pentru a evolua în paralel cu buclele de ac ale ochiurilor vecine. (fig. Astfel de desene se realizează frecvent pornind de la legătura glat. a) b) Fig. Tricoturi patent de raport variabil sunt tricoturile la care raportul legăturii patent variază pe direcţia şirurilor de ochiuri. Tricoturi cu desene ajur obţinute prin transferul unilateral al buclei de platină sunt tricoturile la care bucla de platină este transferată numai într-un singur şir adiacent. fie de lungimea şirurilor incomplete. exceptând legătura patent 1:1. În cazul acestor desene de legătură (fig. Structuri ajur cu transfer bilateral al buclelor de platină.TRICOTAJE Există şi cazuri când. În cel din urmă caz. Condiţia de bază pentru realizare acestor modificări de evoluţie este ca bucla de platină respectivă să fie situată iniţial în planul tricotului. Desenul este dat fie de dispunerea modificărilor de evoluţii (buclă de început. În acest scop se introduc şi se scot din lucru ace. Bucla de platină transferată unilateral va evolua în paralel cu bucla de ac a ochiului pe care se transferă. Orificiul creat are dimensiuni mai reduse decât în cazul transferului complet. se aplică ambele tipuri de modificări de evoluţii. la scoaterea acului din lucru şi buclă de început. pentru obţinerea desenelor ajur. la introducerea acului în lucru).3. Legăturile utilizate la realizarea desenelor ajur prin transferul bilateral al buclei de platină sunt în principal glat şi patent de diferite rapoarte. V.a). bucla de platină este extinsă. percepute în tricot ca transfer de bucle de platină. stânga sau dreapta.3. Apartenenţa acestor tricoturi la grupa ochiurilor transferate este justificată de prezenţa în structură a elementelor specifice (buclă de ac transferată complet. V.3.b).142 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST .28. având aceeaşi poziţie în structură. ochi transferat). Pentru mărirea orificiului se pot acumula mai multe bucle de platină şi apoi transferate într-un rând ulterior (fig. V. Introducerea acului în lucru are ca efect formarea unei bucle de început. conform unui desen. datorită faptului că . în schimb există avantajul realizării lor pe oricare tip de maşină cu două fonturi şi posibilitatea de transfer a buclelor de început.

.a). Tricoturi cu ochiuri încrucişate. Elementul extins şi reţinut se constituie în buclă de început cu rol în fazele de formarea a ochiurilor şi astfel există condiţii pentru apariţia unui nou şir. V. − prin deplasarea fonturii. caz în care se obţin desene aran. În funcţie de modalitatea de realizare a modificărilor de evoluţii şi desenul obţinut. ele prezintă şi avantajul unei mase a unităţii de suprafaţă mai reduse. V. orificiul creat nu este conturat şi vizibil. executată după realizarea rândului respectiv de ochiuri. cu aspect faţă. poziţia lor în dispunerea liberă sunt determinate de structură. Valorile unghiului de înclinare a axei ochiurilor.Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 143 cele două elemente de structură nu sunt asociate şi datorită tendinţei şirurilor de ochiuri de acelaşi aspect de a se apropia (specifică legăturilor patent). ceea ce determină desene de tip torsadă.29. incomplet. în funcţie de mărimea încrucişării. Desenele de tip torsadă rezultă în urma schimbării reciproce a poziţiilor ochiurilor cu acelaşi aspect (fig. Frecvent. V. desenul rezultând din dispunerea şirurilor incomplete. determină un desen asemănător unei funii răsucite (fig. reţinute sau duble) a căror axă nu este verticală. ci formează un unghi oarecare cu direcţia rândurilor de ochiuri. V. Structuri patent de raport variabil. − unor ochiuri singulare. Piciorul ochiului încrucişat este poziţionat conform evoluţiei normale a firului. se disting diferite tipuri de structuri cu ochiuri încrucişate: − prin transferul: − unui grup de ochiuri. repetate după un anumit număr de rânduri de ochiuri. aceste modificări. parametrii de structură şi procedeul de realizare a modificărilor de evoluţii. Tricoturi cu desene de tip torsadă. de unde şi denumirea de torsadă (Zopf – în limba germană. O altă variantă de structură patent de raport variabil se poate realiza prin transferul incomplet al bucle pe un ac care nu a lucrat în ciclul anterior (aparţinând celuilalt suport). se produc tricoturi patent de raport variabil şi cu ochiuri reţinute pe partea de faţă.30.29.30.b). Acest mod de realizare a structurilor patent de raport variabil are la bază tehnica split şi conduce la structuri la care orificiile sunt foarte reduse (fig. a) b) Fig. pe când capul ochiului este plasat între alte şiruri de ochiuri. comparativ cu cea a tricotului patent.3. când rezultă desene prin deplasare.3. În structura tricoturilor cu ochiuri încrucişate se identifică ochiuri (de înălţime normală. Cable – în limba engleză).3.b).3.

Ochiurile care se încrucişează pot fi minimum două sau se pot constitui în grupuri.144 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST . Ochiuri încrucişate de tip torsadă 3:3. b) Frecvent.3. . încă din faza de proiectare este necesară adoptare unei soluţii care să conducă la crearea unei rezerve de fir. lincs cu desene.TRICOTAJE a) Fig. 3x2 etc. • transferuri repetate.3.3. • depunerea de bucle pe acele celeilalte fonturi şi aruncarea lor în gol. cu realizarea torsadelor 2x2. V. deplasarea fonturii şi readucerea lor în noua poziţie. astfel de modificări de evoluţie se realizează cu legătura glat. Fig. lungimea firului din ochi se majorează. 3x3.31. Deoarece în urma încrucişării.30. • reţinerea grupurilor de ochiuri implicate în realizarea torsadei. V. Soluţiile se referă la: • scoaterea din lucru a acelor vecine celor care realizează torsada. V. Realizarea torsadelor presupune transferul ochiurilor pe fontura opusă. patent sau lincs. Etape de realizare a torsadei 3:3.31). într-o succesiune specifică schemei de lucru adoptate (fig. pentru evitarea suprasolicitării firului şi a organelor producătoare de ochiuri.

32. Dintre aceste modalităţi ce asigură un surplus de fir. Fig. Tricoturi cu desene de tip aran. V. Torsadă 2:2 cu ochiuri reţinute (varianta 2). − la care flotările apar în prim plan pe cele două părţi ale tricotului. ca urmare a transferului lor pe acele vecine din acelaşi suport. Desenele aran se realizează în structură patent sau lincs cu desene lincs.3. ochiurile din prim plan au aceeaşi orientare. În rândurile pare. torsadele cu ochiuri reţinute se prezintă în două variante (dependente de succesiunea etapelor tehnologice): − cu dispunerea flotărilor în prim plan pe partea de spate a tricotului (varianta 1. Torsadă 3:3 cu ochiuri reţinute (varianta 1). ceea ce sugerează răsucituri de tip „S” sau „Z”. În dispunerea liberă a tricotului. fig. Din punct de vedere structural. ceea ce se constituie într-o torsadă 1:1. . plasate în acelaşi suport (fig. Se caracterizează prin prezenţa în structură a desenelor rombice.33). • combinaţii ale celor de mai sus. această poziţie a ochiului încrucişat induce o înclinare în sens invers a corpurilor ochiurilor vecine cu aspect spate.32).3. În acest sens se deosebesc două situaţii: − când la fiecare schimbare de poziţie. ca urmare a transferului ochiurilor dintr-un rând în sensuri contrare. pe ace care nu au lucrat.3. − când ochiurile din prim plan au orientări diferite. aceleaşi două grupuri de ochiuri îşi schimbă reciproc poziţiile. cu plasarea grupurilor de ochiuri în plane diferite (varianta 2. iar cele normale cu aspect faţă se orientează şi ele pe direcţia de înclinare. Fig. dacă încrucişarea se realizează cu alt grup vecin de ochiuri.33. axele ochiurilor cu aspect faţă sunt înclinate. V.V. cea mai des întâlnită constă în realizarea torsadelor cu ochiuri reţinute pe înălţimea mai multor rânduri de ochiuri.34). fig. V.Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 145 • modificarea adâncimii de buclare la tricotarea rândurilor de ochiuri ce urmează a fi încrucişate. Un alt aspect se referă la identificarea unei reguli privitoare la apariţia în prim plan a ochiurilor încrucişate în cadrul raportului desenului de legătură (dependentă de schema de lucru aleasă). De regulă.3.3. V. În structură se identifică şi schimbarea poziţiei reciproce a două ochiuri vecine. rezultă o dispunere în diagonală a torsadei în cadrul raportului de desen.

34. Structură cu desen aran. Tricoturi cu desene prin deplasare.3. Fig. ochiurile cu aspect faţă se încrucişează cu ochiurile cu aspect spate şi aceasta ca urmare a perechilor de forţe (componente ale forţei de deplasare).TRICOTAJE Fig.146 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST . care rotesc ochiurile vecine din acelaşi rând în sensul opus deplasării.35). În cazul structurii patent 1:1 (fig.3. V. Patent 1:1 cu desen prin deplasare Fig. Modificarea direcţiei şirurilor de ochiuri de pe o parte se realizează şi prin deplasarea uneia din fonturi spre stânga sau spre dreapta. în dispunerea liberă. prin deplasarea unei fonturi într-un sens şi în celalalt.3.36. V. Legătură patent 1:1 pe ace alese şi deplasată. .35. Efectul deplasării este mai pronunţat dacă se utilizează deplasări succesive ale fonturii într-un sens. dar poate fi şi mai mare. urmate de deplasări succesive în celălalt sens.3. V. V. Mărimea deplasării este de regulă de un pas de ac pentru un rând. Desenele prin deplasare se obţin numai în cazul legăturilor patent sau interloc.

3.b). în cazul structurii patent 2:2.3. se realizează tricoturi patent cu ochiuri duble şi desene prin deplasare.37. V. permite obţinerea unui tricot la care alternează pe orizontală zone cu şi fără desen prin deplasare. deplasarea trebuie să se facă în sensul invers celui de orientare a buclei de platină patent normală (fig. În structura tricoturilor cu ochiuri încrucişate se pot identifica şi alte desene de legătură. − se fac deplasări succesive.Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 147 La structuri patent 1:1 pe ace alese. în dispunerea liberă a tricotului. de aceeaşi mărime în cele două etape de formare a ochiului dublu şi.38. caz în care numai ochiul reţinut. Deşi se deplasează toate acele unei fonturi. pentru a obţine desenele este necesară corelarea sensului de deplasare cu poziţia acelor scoase din lucru.V. fig.37).c). Structură patent cu desen prin deplasare.3. Frecvent. pentru a obţine efectul scontat.3. aspectul tricotului pe cele două părţi este identic. în urma deplasării cu un pas de ac. Utilizarea unei legături patent de raport 1:1 pe toate acele şi 1:1 pe ace alese. V. în rândul următor de ochiuri se formează legătura patent 1:1 pe anumite ace (fig. ca urmare. V. se disting trei situaţii: − deplasarea fonturii se face înainte de depunerea buclei. numai ochiurile cu bucle de platină patent sunt încrucişate. bucla având o dispunere normală (fig.V. − deplasarea fonturii se face după depunerea buclei. numai bucla este înclinată (ochiul reţinut revine în poziţie normală. caz în care întreg ansamblu ochi dublu este deplasat (fig.38. constituent al ochiului dublu este deplasat. în sensuri contrare.3.36).a).3.38. V. c) .3. a) b) Fig. Ochiuri duble şi deplasate. cum ar fi ochiuri reţinute sau . ochiuri duble. Astfel. În cazul structurilor patent de alt raport decât 1:1 (care presupun ace scoase din lucru în cele două fonturi). V. Fig. Dacă se corelează deplasarea cu etapele de obţinere a ochiului dublu.38. prin modificarea poziţiei relative a acelor se modifică şi raportul legăturii patent de la o evoluţie la alta.

sau prin dispunerea lor între cele două legături constituente. Fig. conform unui raport. cu realizarea unor bucle de ancorare de evoluţia de fond.3.3. − de adăugare (suplimentare) a unor evoluţii. cu formarea unui desen în relief).39. orientate pe direcţia şirurilor de ochiuri şi care au rolul de a reduce deformaţiile în lungime. Tricoturi cu fire suplimentare. se reduc deformaţiile în lăţime. Traiectoriile acelor sunt similare celor de obţinere a buclelor netransformate în ochiuri. patent. constituente ale ochiurilor duble. bucla de ancorare din firul de căptuşeală evoluează în paralel cu bucla de ac a ochiului vechi şi realizează puncte de legare cu buclele de platină ale ochiului nou format. • după mărimea şi raportul de ancorare: . de a creşte compactitatea tricotului. în cazul legăturii interloc. alături de cele de fond (fire de căptuşeală. două sensuri: − de introducere în structură a unor elemente tipice ţesăturilor (fire de bătătură. dată de evoluţia perpendiculară a firelor de urzeală şi a firelor de bătătură. Ideea de bază constă în aceea că firul (bucla) de căptuşeală ajunge în final pe tija acului.40). fire pluş sau smocuri de fibre). V. particularităţilor constructive ale maşinilor de tricotat. Structură glat cu fire de urzeală şi fire de bătătură. cresc rezistenţa în lăţime şi compactitatea tricotului. evoluţii tubulare). precum şi la unele articole de corsetărie. Tricoturile cu fire suplimentare de căptuşeală se pot grupa după mai multe criterii: • după structură (glat. Tricoturile cu fire de bătătură se caracterizează prin prezenţa în structură a unor fire care nu formează ochiuri. V. Astfel de structuri se utilizează la bordurile ciorapilor. alături de structura tricotată. Noţiunea de fire suplimentare are.148 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST . În cazul structurii glat (fig. Tricoturile cu fire de urzeală şi cu fire de bătătură prezintă o reţea similară structurii ţesute.3. se pot obţine diferite efecte de suprafaţă (dispunerea în zigzag a şirurilor de ochiuri şi/sau a rândurilor de ochiuri. medicinale. în cazul legăturii glat. Tricoturi cu fire de căptuşeală. firele suplimentare se dispun între buclele de platină şi flancurile ochiurilor. orientate în direcţia rândurilor. fire de urzeală). Firele de bătătură pot fi introduse la fiecare rând sau numai în anumite rânduri. glat derivat. Consolidarea firelor de urzeală se face prin dispunerea lor peste şi sub buclele de platină. Tricoturi cu fire de urzeală se caracterizează prin prezenţa în structură a unor fire care nu formează ochiuri.39). Ca urmare. Principiile şi metodele de obţinere a acestor tricoturi sunt specifice procedeului de tricotare. în acest context.V. într-un anumit raport (fig. alături de ochiul vechi şi împreună parcurg celelalte faze. caz în care firele de bătătură sunt pe bază de elastomeri.TRICOTAJE Prin corelarea modului de lucru a acelor cu indicele ochiurilor duble şi sensul de deplasare. Tricoturile cu fire suplimentare de căptuşeală prezintă în structură fire care evoluează pe direcţia rândurilor de ochiuri.

fie partea de spate a tricotului. dezavantaj ce se elimină în cazul tricotului glat vanisat cu fir de căptuşeală (fig. Tricoturi pluş şi înlocuitori de blană. La utilizarea tricoturilor cu fire suplimentare de căptuşeală. 1:3 etc. echipate cu platine de pluşare sau tije. fire de efect.40. deoarece nu se asigură lungimea de fir de căptuşeală necesară. − bucle de ancorare de două sau mai multe şiruri. senzaţia de confort la contactul cu pielea. nu se recomandă rapoarte mici de ancorare. când firul suplimentar realizează puncte de legare numai cu firul de fond. datorită în principal voluminozităţii. luând în considerare elementele menţionate mai înainte. comparativ cu structura de bază. structura cea mai utilizată prezintă un raport de ancorare de 1:3. a) Fig. − deşirabilitatea accidentală este diminuată. cu rol în formarea buclelor pluş. − capacitate de izolare termică. Structuri cu fir de căptuşeală. se caracterizează prin: − stabilitate dimensională bună pe direcţia rândurilor de ochiuri (nu se manifestă fenomenul de rulare a marginilor tricotului. de firele de efect.). în diferite rapoarte (de exemplu 2:1. F. borduri elastice. . Din aceste considerente. care determină formarea unor bucle de platină foarte mari. lenjerie copii. moliciune. Tricoturile pluş se realizează în general pe maşini specializate. În cazul în care se doreşte scămoşarea părţii de spate a tricotului (în principal a firelor de căptuşeală) pentru îmbunătăţirea proprietăţilor funcţionale. 2:2). firul de căptuşeală este vizibil pe faţa tricotului. decalat. chiar şi în cazul legăturii glat). în diferite rapoarte (de exemplu 1:1. În punctele de legare. Structurile cu fire de căptuşeală (constituite de fire mai groase. fire elastomere) se pot întâlni la tricoturile pentru îmbrăcăminte sport şi timp liber. • după numărul de fire de căptuşeală introduse în fiecare rând: − cu un fir de căptuşeală. pe lângă evoluţia normală a firului de fond. cu înălţimea raportului de două rânduri de ochiuri. V. la exterior poate să apară fie partea de faţă a tricotului (când. capacitate de absorbţie a apei. Tricoturile din bătătură cu fire suplimentare de pluş se caracterizează prin evoluţia unui fir (sau a două fire). − cu două fire de căptuşeală. V. P.3.40.Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 149 − bucle de ancorare de un şir de ochiuri. numite bucle pluş. Tricoturile cu fire de căptuşeală.3. în general.b). de regulă. b) Pe baza evoluţiilor tip se pot concepe diferite structuri cu fire suplimentare de căptuşeală. uneori. se aplică o operaţie de scămoşare părţii de spate a tricotului). caracterizată printr-un desen dat de raportul de ancorare a firelor de căptuşeală şi.

pe când la tricoturile pluş cu desene. prin caracteristicile lor. − două fire pluş (pluş pe ambele părţi). fie în timpul procesului de finisare. Procesul de finisare cuprinde operaţii de tăiere (a buclelor pluş). iar la cele din urmă se aplică un strat adeziv (latex) pe suprafaţa fără strat fibros. lincs cu desene lincs şi interloc.41. În cazul structurilor pluş simplu. tundere. Pentru o bună consolidare a firelor sau fibrelor. • numărul de fire pluş: − un fir pluş (pluş pe o parte).3. V. Tricoturile înlocuitori de blană se realizează în două variante. adesea. • dispunerea buclelor pluş: − simplu (toate buclele din firul P sunt pluş). periere Tricoturi din bătătură cu desene combinate. V.150 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST . − cu desene. • tipul tricotului pluş: buclat sau tăiat. Fig. forma şi dimensiunile desenelor fiind dependente de posibilităţile tehnologice ale maşinilor pe care se realizează.3. Oricare combinaţie între subclasele desenelor de culoare şi subclasele desenelor de legătură poate să conducă la obţinerea desenelor combinate.42. raportul desenului este identic cu cel al legăturii. Pentru obţinerea tricoturilor pluş tăiat se practică secţionarea buclelor pluş fie direct pe maşina de tricotat. • poziţia firului pluş în corpul ochiului: normală sau inversă. corespund definiţiei: prezintă desen de culoare şi modificări de evoluţii. când din firul P se formează bucle pluş şi bucle normale. desfibrare. structura de fond este din fire contractabile. Tricoturile cu desene combinate se produc frecvent cu legaturile glat.Legarea în zona buclelor de platină. patent. glat derivat). În grupa tricoturilor cu desene combinate sunt incluse şi structuri care. Desen intarsia cu patru câmpuri de culoare.TRICOTAJE Structurile pluş se pot caracteriza în funcţie de: • legătură (glat. forma şi dimensiunile desenelor pluş sunt dependente de posibilităţile tehnologice ale maşinilor pe care se realizează tricoturile respective. . pluş simplu şi cu smocuri de fibre înglobate în structură. Fig.

unde evoluţia firului conduce la formarea unor segmente de legătură.3. Pentru legarea corpurilor ochiurilor aparţinând câmpurilor vecine. Sunt tricoturi la care. V. Modificările de evoluţie au loc în zona buclelor de platină.3.45. V.3.43. în cuprinsul unui rând. Fig. cu două sau mai multe câmpuri de culoare. cu formarea unor câmpuri de culoare (fig. Legarea prin segmente.44. uneori patent. Fig. Legarea prin bucle şi ochiuri vanisate. Fig. există următoarele modalităţi: . Desenele intarsia se realizează frecvent cu legătura glat. Zona de trecere de la un câmp de culoare la celălalt.46. de la un rând la celălalt presupune realizarea unor elemente de legătură. Fig.Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 151 Tricoturi cu desene intarsia. se identifică evoluţia succesivă a firelor de culori diferite. V. V. ceea ce justifică includerea desenelor intarsia în grupa desenelor combinate.3.41). Legarea prin ochiuri vanisate. V.3. Legarea prin bucle realizate de unul din fire.

c – segmente de legătură între ochiurile din rânduri succesive realizate din aceeaşi culoare (fig. se utilizează combinaţii între modalităţile de mai sus. dimensiunile ochiurilor de margine realizate din firul Wickel se reduc. respectiv spre segmentele de legătură de amplitudine mare.45). − în anumite rânduri. la evoluţii în anumite şiruri şi/sau rânduri. Jumberca. conform unui desen.3. • poziţia rândului − în fiecare rând. Uneori.TRICOTAJE a – puncte de legare între firele de culori diferite. V. De asemenea. Fig. Mărimea „trecerilor” de la un rând la celalalt (amplitudinea segmentelor de legătură) este în general de un pas de ochi. V. Mayer & Cie şi altele. aplicată şi dezvoltată la maşinile circulare de către firmele Camber. Tricoturile cu desene intarsia prezintă avantajul obţinerii unor tricoturi cu desene (uneori de dimensiuni mari). Evoluţia Wickel împreună cu cea de fond completează câte un rând de ochiuri. sau din ambele fire de culori diferite). în condiţiile reducerii consumului specific. V. se identifică evoluţia combinată pe orizontală şi verticală a unor fire. V. − în sensuri contrare. d – ochiuri vanisate cu segmente de legătură intrare – ieşire din culori diferite (fig. în acest sens. V. Tehnica Wickel.42). Structura cu evoluţie Wickel În primul exemplu (fig. în cuprinsul raportului de desen. nici nu se ancorează de acestea. nu se dispun în paralel cu firele de fond.43. se recomandă legarea prin bucle şi ochiuri vanisate. Tricoturile cu desene Wickel se pot caracteriza după următoarele criterii: • numărul de şiruri în care formează ochiuri − într-un singur şir.46). denumite Wickel (ca şi tehnica ce stă la baza obţinerii acestor structuri). În cazul evoluţiei în mai multe şiruri şi depuneri în acelaşi sens. . b – bucle de ancorare pe ace care realizează ochiuri din cealaltă culoare (bucle formate de unul din fire.3. − în două sau mai multe şiruri alăturate sau la distanţă. există limite legate de mişcările conducătorului de fir Wickel şi de amplitudinea mare a segmentelor de legătură. fig. ceea ce asigură o mai bună conturare a desenului intarsia (fig. Tricoturi cu desene Wickel. permite obţinerea de tricoturi destinate în principal articolelor de îmbrăcăminte. V. depunerea firului este mereu în acelaşi sens.152 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST . V. se folosesc pentru articole de îmbrăcăminte exterioară. Sunt tricoturi la care.3.3.47).3. firul Wickel formează din două în două rânduri. Firele Wickel au o evoluţie independentă. • sensurile de depunere − în acelaşi sens. în zona buclelor de platină (fig.44). legătura de bază formează ochiuri în şirurile în care nu formează firul Wickel.3. prin migrarea firului spre flotări.47.3. un număr diferit de ochiuri vecine.

3.50. firul de vanisare. Fig. aplicare. Tricot vanisat cu desene prin brodare.3.3. brodare. în general este redusă.48).48. se disting tricoturi vanisate cu desene prin: flotare. În funcţie de modul de evoluţie a firului de vanisare. firul de vanisare (numit şi fir de aplicare) are o evoluţie combinată. pe direcţie transversală (pentru formarea ochiurilor vanisate dintr-un rând) şi pe direcţie longitudinală (pentru realizarea legăturii dintre corpurile ochiurilor de margine. brodare. V. Fig. cu o evoluţie pe direcţia rândurilor de ochiuri. aplicare. V. V. pentru a se evita posibilitatea agăţării acestora. flotează în dreptul ochiurilor realizate numai din firul de fond (fig.Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 153 Tricoturi vanisate cu desene prin flotare. V. Prezintă în structură un desen obţinut din dispunerea ochiurilor vanisate şi a ochiurilor realizate numai din firul de fond.49). Tricot vanisat cu desene prin flotare. .3. Lungimea flotărilor. Tricot vanisat cu desen prin aplicare. În cazul tricoturilor vanisate prin flotare. La tricoturile vanisate prin aplicare (fig.49. situate în rânduri succesive). Fig.3. V.

ceea ce permite o grupare în: − tricoturi jacard clasice (standard. 2 – după tipul alimentării în vederea obţinerii desenului de culoare.TRICOTAJE Dacă firul sau firele de vanisare formează un singur ochi într-un rând. 5 – după modul de evoluţie a firelor. denumite şi mecanisme jacard. trei sau patru culori. Acestea. care necesită prezenţa mecanismelor jacard. Luând în considerare elementele principale care participă la realizarea tricoturilor cu desene jacard.50). mecanismele desenatoare (cu cartelă perforată. . pe toată înălţimea raportului de desen. − cu desen de culoare obţinut prin alimentarea succesivă a firelor de diferite culori. bandă film sau electronice). uniform sau neuniform). caracterizate prin rapoarte de desen de dimensiuni mari şi foarte mari. în special la cele vanisate. permit acţionarea fie a organelor principale de formare a ochiurilor. Urmărind evoluţia tricoturilor jacard. − tricoturi jacard neconvenţionale. reducerea deformaţiilor în lăţime. Caracteristicile de structură sunt determinate de evoluţia firului în cadrul raportului şi. în scopul obţinerii desenelor sau pentru efectuarea unor operaţii tehnologice. Există şi cazuri în care se întâlnesc evoluţiile simultane (identice sau diferite) a mai multor fire de brodare pe lăţimea raportului de desen. convenţionale). 6 – după modul de dispunere a desenului jacard (numai pe o parte a tricotului sau pe ambele părţi). „z”. cu consecinţe asupra aspectului suprafeţei (caracter regulat sau neregulat. Tricoturi cu desene jacard. * Caracterul de regularitate al unui tricot jacard este dat de respectarea a două condiţii: − păstrarea schemei de alimentare a firelor cu caracteristici diferite. fie a organelor auxiliare. − cu desen jacard pe o singură parte. de aceea. cu discuri sau tamburi desenatori. 3 – după tipul modificărilor de evoluţie (desenului de legătură). se pot evidenţia următoarele criterii de clasificare: 1 – după legătura de bază sau derivată utilizată la obţinerea desenelor jacard. ce evoluează pe înălţimea raportului desenului de legătură şi care se constituie într-o schemă de alimentare.154 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST . − în două. − cu ochiuri reţinute. conduc la ideea că. cel care a inventat mecanismul cu cartele perforate pentru comanda individuală a firelor de urzeală în procesul de formare a rostului de la războaiele de ţesut. în cele ce urmează se consideră identice noţiunile tricot cu desen jacard şi tricot jacard. În prima grupă pot fi incluse tricoturile jacard: − pe bază de glat sau patent 1:1. Tricoturile cu desene jacard se constituie ca un caz particular al tricoturilor cu desene combinate. se constată o dezvoltare a acestora în direcţiile enumerate mai sus. transpuse în planul procesului de tricotare. − evoluţia complementară a firelor aparţinând unei scheme de alimentare. Denumirea de jacard provine de la numele inventatorului francez Joseph Marie Jacquard. Prezenţa firelor de vanisare în structură determină creşterea compactităţii tricotului. 4 – după numărul culorilor. 3. structura se numeşte vanisat prin brodare (fig.

V.52). Fig. Fig.51. pentru a evita pericolul agăţării lor în timpul utilizării tricotului.3. V.3. faptul că el variază în limitele precizate. Din punct de vedere al indicelui de reţinere. V. regulat.3.3. V.51 corespunde dispunerii teoretice. Reprezentarea structurală din fig. Deşi indicele de reţinere nu este acelaşi pentru toate ochiurile din structură. standard) Tricoturi glat jacard regulat. Legătura patent 1:1 stă la baza obţinerii tricoturilor cu desene jacard pe una din părţi şi poate conduce. cu formarea unor rânduri complete din cele z fire (de culori diferite). al căror indice ia valori în intervalul: i = 0 ÷ 2⋅(z–1). Ochiurile tricoturilor au un caracter uniform. determină un aspect al suprafeţei relativ uniform. fiind îndeplinite condiţiile de regularitate: pe verticală firele evoluează mereu în aceeaşi ordine a culorilor. Tricoturi patent 1:1 jacard. La proiectarea desenelor jacard se recomandă limitarea lungimii flotărilor. Structură glat jacard cu bucle de ancorare. În realitate. Tricoturile glat jacard neregulat sunt tricoturi la care nu sunt îndeplinite una sau ambele condiţii de regularitate. în principal. toate ochiurile dintr-un rând fiind la acelaşi nivel. ele realizându-se în etape diferite.52. la: . sunt decalate pe verticală. Restricţiile privind plasarea ochiurilor de aceeaşi culoare într-un rând (lungimea flotărilor) sunt eliminate prin realizarea unor bucle de ancorare (fig. Raportul desenului de legătură este format dintr-un ochi de o culoare şi (z–1) flotări din celelalte culori.Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 155 Tricoturi jacard convenţionale (clasice. Structură glat jacard regulat în două culori. tricoturile jacard regulat conţin ochiuri reţinute.

Structură jacard plin în două culori. V.3.53 şi V. Pe partea de spate a tricotului.54). este sugerat desenul de pe partea de faţă. iar pe partea de faţă. Ca urmare a alimentării negative. − structuri jacard prin aplicare. V. conform succesiunii lor. Fig. .53. corespunzătoare etapei în care este introdus în lucru.54. prin mărimile diferite ale ochiurilor. • Tricoturile jacard regulat plin se caracterizează prin aceea că fiecare fir formează rânduri complete pe partea de spate. fiecare ac va prelua lungimea de fir. Structură jacard regulat plin în trei culori. ceea ce constituie şi raportul desenului de legătură (fig.TRICOTAJE − structuri jacard plin sau neplin. a) b) Fig. din cele z culori.3. V. desenul nu cere evoluţia uneia dintre culori pe partea de faţă). Forma şi dispunerea ochiurilor în stare liberă sunt influenţate de etapa în care acul lucrează.156 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST . conform desenului. rezultă z rânduri de ochiuri cu aspect spate şi un rând complet pe partea de faţă. precum şi succesiunea evoluţiilor pe partea de spate (uneori. La stabilirea numărului de culori trebuie să se ia în considerare câte fire participă la realizarea unui rând complet pe partea de faţă şi nu culoarea ca atare (unele fire din schemă pot avea culori identice).3.3.

În raport cu această structură. iar altele.55.57).56. pentru obţinerea unor structuri echilibrate. aspectul fiind amestecat.3. − firele de fond formează ochiuri pe partea de spate în raportul 1:1. Pentru tricoturile jacard neplin în trei culori. V. − ordinea lor de evoluţie (succesiunea firelor fond-aplicare din schemă).Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 157 • Tricoturile jacard regulat neplin se deosebesc de cele jacard plin prin aceea că fiecare fir evoluează pe partea de spate într-un anumit raport. Structurile jacard prin aplicare se prezintă într-o mare diversitate.3. Tricoturi jacard prin aplicare Prezintă în structură două tipuri de evoluţii: unele care formează ochiuri atât pe partea de faţă.V. Ochiurile de pe partea de faţă realizate din firele de fond şi aplicare se dispun conform unui desen. − modul de evoluţie pe partea de faţă (caracter regulat sau neregulat). iar pe partea de faţă. V.55) sau z = 4. două etape (pentru raportul de evoluţie 1:1) determină formarea unor flotări din cealaltă culoare cu care completează rândul.3.3. ordinea de alimentare a firelor se păstrează. Dintre diferitele combinaţii posibile. Dacă firele fond şi aplicare sunt de aceeaşi culoare. la formarea a două rânduri de ochiuri cu aspect faţă corespund trei rânduri cu aspect spate (fig. care conţine două fire de fond şi patru fire de aplicare (fig. de regulă 1:1. conform desenului. desenul fiind conturat de mărimea şi dispunerea ochiurilor. se fac următoarele precizări: − ordinea de evoluţie a firelor este f1 – a1 – a2 – f2 – a3 – a4 . Structură jacard neplin în două culori. în fiecare şir de pe partea de spate se identifică ochiuri din cele trei culori. Fig. pe partea de spate.aplicare din schema de alimentare. Structură jacard neplin în trei culori. iar din cele z culori rezultă un rând complet de ochiuri cu aspect faţa. numai pe partea de faţă (fire de aplicare). În cazul z = 2 (fig. tricotul se numeşte jacard în relief. . V. cât şi pe partea de spate (numite fire de fond).56). „pestriţ”.3. în cele ce urmează se exemplifică cea mai utilizată schemă. într-o aceeaşi succesiune Realizarea rândului de ochiuri de pe partea de spate în Fig. V. ceea ce conduce la un caracter regulat al structurii jacard. afirmaţie justificată de: − numărul firelor fond . ochiurile din cele două culori au o dispunere inversă.

− număr mai mare de culori.TRICOTAJE – două câte două fire de aplicare au evoluţii identice (a1 cu a2.158 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST .58. a firelor pluş. a3 cu a4) şi complementare cu firele de fond.3.57. Rezultă pe partea de faţă ochiuri din firul de fond de înălţime de două ori mai mică decât pe partea de spate. Structură jacard tubular.3. Fig. Structură jacard prin aplicare 2f – 4a. V. − desene jacard pe ambele părţi ale tricotului. transferate. s-a conturat grupa tricoturilor jacard neconvenţionale. Tricoturi jacard neconvenţionale Ca urmare a diversificării structurilor jacard. . V. caracterizate prin: − evoluţia în paralel a mai multor fire (jacard vanisat prin flotare): − utilizarea structurilor patent cu un alt raport de evoluţie pe partea de spate: − introducerea în structură a ochiurilor duble. iar din firele de aplicare. de două ori mai mică decât cea a ochiurilor din firele de fond pe partea de faţă. Fig. încrucişate.

Bazele structurii şi proiectării tricoturilor

159

În fig. V.3.58 este reprezentat un tricot cu desen jacard în două culori, identic pe cele două părţi ale tricotului, dar în culori inverse; la fiecare rând, cele două fire au evoluţii complementare, ceea ce conferă un caracter regulat. Ca faţă comercială a produsului poate fi utilizată oricare parte a tricotului. O analiză comparativă a structurilor jacard plin, neplin şi tubular, realizate în aceleaşi condiţii de comparabilitate (materie primă, maşină, desen jacard) a permis formularea următoarelor concluzii: cea mai mare masă a unităţii de suprafaţă cea mai mare grosime, dar şi cea mai bună capacitate de acoperire a suprafeţei sunt specifice tricotului jacard tubular, urmând tricotul jacard neplin. Un alt exemplu de structură jacard neconvenţional este reprezentat în fig. V.3.59. Tricotul este un patent de raport variabil, deoarece se identifică şiruri incomplete cu aspect spate (bucle de început, ochiuri transferate). Acest tip de structură a fost creat ca o alternativă la tricoturile jacard cu legătura glat, pentru a limita sau chiar a evita formarea flotărilor.

Fig. V.3.59. Structură jacard patent de raport variabil.

Dispunerea şirurilor incomplete pe partea de spate determină formarea unui alt desen, influenţat de cel de pe partea de faţă. Dintre caracteristicile tricotului se mai evidenţiază grosimea variabilă şi masa unităţii de suprafaţă, mai redusă decât în cazul tricoturilor jacard cu legătura patent 1:1. Dintre proprietăţile tricoturilor jacard se menţionează: rezistenţe mari şi deformaţii reduse, grosimi mari, deşirabilitate redusă, stabilitate dimensională bună. Posibilitatea obţinerii unor rapoarte de diferite dimensiuni, de la minijacard, până la rapoarte foarte mari, conform tendinţelor modei, a determinat lărgirea utilizării tricoturilor jacard.

160

MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST - TRICOTAJE

V.3.4.3. Modele geometrice pentru calculul parametrilor de structură ai tricoturilor din bătătură
V.3.4.3.1. Particularităţi de calcul în cazul tricotului glat
Calculul lungimii firului din ochiul glat. Structura glat, considerată cea mai simplă legătură de tricot din bătătură (are raportul format dintr-un singur ochi), a fost intens cercetată şi modelată matematic în vederea optimizării proiectării. Modelul A.S. DALIDOVICI [4],[21] Calculul lungimii firului din ochi în ipoteza dispunerii plane. Considerând flancurile ca fiind segmente de dreaptă de lungime B, iar bucla de ac şi de platină, semicercuri de diametru d=A/2 + F (fig.V.3.60), lungimea firului din ochi va fi egală cu:

l = π(A/2 + F) + 2B = 1,57 ⋅ A + 2 ⋅ B + π ⋅ F .
78,5 100 + + π⋅F . Do Dv

(V.3.45)

În funcţie de desimi, aplicând relaţiile (V.3.5) şi respectiv (V.3.6), relaţia devine:
l=

(V.3.46)

Fig. V.3.60. Modelul Dalidovici.

Calcul lungimii firului din ochi în ipoteza dispunerii spaţiale. Se presupun următoarele ipoteze: − buclele de ac şi de platină se dispun sub forma unor semicercuri de diametru d’, cu proiecţiile în cele două plane, d şi respectiv F/2; − flancurile sunt considerate segmente de dreaptă în spaţiu cu proiecţiile F, B, F/2. Expresia de calcul a lungimii firului din ochi este:

Bazele structurii şi proiectării tricoturilor

161

l'= π

A2 + A ⋅ F + 2F 2 + 2 B 2 + 2F 2 4

Modelul J. CHAMBERLAIN - F.T. PEIRCE [20],[21]

Modelul Chamberlain (fig.V.3.61) presupune că elementele structurii se apropie până la tangenţă. Rezultă că pasul ochiurilor este An = 4F, iar înălţimea ochiurilor, B’n, se calculează din triunghiul dreptunghic MNL, în ipoteza că MN = 4F: B’n =

(4 F )2 − (2 F )2

= 2 3F .

(V.3.47)

Buclele de ac şi de platină se dispun sub forma unor semicercuri cu diametrul, d = 3F, iar flancurile sunt segmente de dreaptă cu proiecţiile F şi respectiv B’n.

Fig. V.3.61. Modelul Chamberlain.

Ca sumă a lungimilor elementelor componente, relaţia de calcul a lungimii firului din ochi este:
ln = π ⋅ 3F + 2 2 3 F

(

)2 + F 2

= 16,64 F.

(V.3.48)

Se stabileşte astfel o relaţie directă între lungimea firului din ochi şi diametrul firului. Peirce acceptă concluziile la care a ajuns Chamberlain şi elaborează un model (fig.V.3.62) la care pasul şi înălţimea ochiurilor se majorează în funcţie de diametrul firului, astfel: (V.3.49) A = An + 2aF B = Bn + bF. Creşterea lungimii firului din ochi devine: ∆l = A + 2B – (An +2Bn). Deci: l = A + 2B + 6F. (V.3.52) (V.3.50) (V.3.51)

3.3. V.3.62.162 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST . lungimea firului din ochi este: l = 4R⋅ ϕ = 4r (π/2 + α).5A/2r = A + 2F (V. rezultă că: A=4r-2F B = 2r ⋅ sin α A . (V. b) Din desenul prezentat în fig.53) a) Fig. Modelul Korlinski. V.V.54) (V.3.TRICOTAJE Fig. ϕ .[21] În ipoteza dispunerii elementelor componente sub formă a patru arce de cerc egale. cos α = 0.63. Modelul Peirce.unghiul sub care se dispun elementele componente. unde: R este raza cercului format de elementele structurii.55) .3.3. Modelul KORLINSKI [20].63 b.

3. Fig. Modelul A. F1 şi F2. VÉKASSY [28] În cazul modelului spaţial de calcul a lungimii firului din ochi. Modelul Vékassy.Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 163 Lungimea firului din ochi devine: ⎛π ⎞ l = ( A + 2F ) ⋅ ⎜ + α ⎟ . de rază r. iar axele cilindrilor F1 . cilindrii F şi F1. F2 sunt plasaţi la distanţe egale faţă de axa cilindrului H. . F. F1 şi F2 ( care determină flancurile ochiului). tangente la generatoarele cilindrilor F. ⎝2 ⎠ (V. rezultate din intersecţiile unui cilindru circular drept. V. V. H de rază R şi axa paralelă cu Ox. se admite că elementele structurii se dispun după forma unor curbe în spaţiu (fig. cu: − trei cilindri circulari.3.3.56) Aceste formule de calcul a lungimii firului din ochiul glat prezintă dezavantajul că se referă la proiecţia unui ochi imaginar şi relaţiile stabilite nu au caracter de generalitate. F2 sunt la aceeaşi distanţă faţă de axa cilindrului F. cu axele paralele cu Oz (curba buclei de ac. a semibuclelor de platină). respectiv. − planele S şi S1.64).64. Conform modelului.

60) 2b Suprafaţa ochiului în stare liberă va fi: S= (l − c ⋅ F )2 2a ⋅ 2b C= . Dacă se compară rezultatul obţinut în baza modelului spaţial cu cel stabilit de Chamberlain (l = 16.TRICOTAJE Lungimea firului din ochi este: (V.3.33 F.5 F. a . autorul consideră r = 1. între lungimea curbei în spaţiu şi lungimea curbei în plan. care l-au condus la l = 17. a şi b.72 F . Se presupune că lungimea firului din ochi.64F).16%. b Particularizând. S.164 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST .3.59) 2a l −c⋅F B= . În stare liberă. datorită creşterii razelor de curbură a elementelor structurii. ochiurile tricotului ocupă o suprafaţă maximă.3. Prin anularea derivatei I rezultă valorile pasului. Etapele de calcul sunt: − scrierea ecuaţiilor corpurilor de intersecţie. R. Calculul coeficientului desimilor în ipoteza că ochiul ocupă o suprafaţă maximă. b = 3 a = 3 3 F . Formula de calcul pentru a afla lungimea firului din ochiul glat. R = 5.62) π/2 = 0. pentru care funcţia prezintă un punct extrem (de maxim. în vederea eliberării tensiunilor acumulate. relaţia de mai sus. (V. devine: − modelul Dalidovici (varianta dispunerii plane): C= (V. este o funcţie continuă şi derivabilă. − calculul lungimii curbelor spaţiale. este: l=− + + 2⋅r 3 ⋅ R2 ⋅ 3 2 ⋅ R 2 + 4 2 ⋅ r 2 + 6r ⋅ a + 6 2 ⋅ a 2 + ( ) 2 ⋅ r R2 − a2 − r 2 2⋅ R 1 2 2 ( ) ln 2 − 2 2+ 2 − 4 ⋅ r2 ⋅ a R 2 ln 1 + 2 (V. (V. este constantă şi suprafaţa unui ochi. A şi înălţimii ochiurilor. − scrierea sistemului de ecuaţii parametrice şi a derivatelor parţiale.785 ≅ 0.3. l = aA + bB + cF. R+a⎠ ⎝ b⋅ r +b 2 Pentru a calcula expresia sunt necesare valori pentru mărimile r. rezultă o diferenţă de 4. 2 .58) R−a⎞ ⎛ ⋅ ⎜ 4 ⋅ a ⋅ r 2 + 2 ⋅ a ⋅ b 2 − b 2 ⋅ R ⋅ ln ⎟.3. (V.61) Coeficientul desimilor devine.8. B.57) l = 4 (lA1-B1 + lB1-C1). a = B/2 = 3 F . conform modelului Vekassy. − stabilirea coordonatelor punctelor de intersecţie.3. pentru diferite modele. Ţinând seama de proiecţia plană a ochiului. derivata de ordinul II fiind negativă): l −c⋅F A= .

În acest scop. pentru tricotul glat se obţine: M = c ⋅ C ⋅ Ttex 2 (a + b ⋅ C )Ttex ⋅ Dv + ⋅ Dv . . Calculul coeficientului liniar în cazul modelului Dalidovici.2 ⇒ α = 44°30’ şi C = 0. δl = 16. unghiul α este dependent de raportul F/A (egal cu 1/KA).491. − modelul Chamberlain: C = 0. F În cazul modelului Chamberlain. (V. Pentru un tricot glat dintr-un anumit tip de fir. valoarea coeficientului liniar reprezintă valoarea minimă reală. Variaţia masei în funcţie de desimea pe verticală. de unde rezultă: δl = 1. în relaţia de calcul a masei se înlocuiesc cu expresiile analitice ale lungimii firului din ochi.Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 165 − modelul Peirce: C =1/2 = 0. conform relaţiei: α = arccos A = arccos A + 2F 1 1+ 2 F A . în practică se modifică frecvent desimea pe verticală. F/A = 0.64) Se menţionează că C este coeficientul desimilor. 2500 50 (V.3.45) pasul şi înălţimea ochiurilor cu valorile minime (A=4F şi B=2F).865. un anumit coeficient al desimilor şi cu lungimea firului din ochi descrisă de expresia generală. datorită lungimii minime a firului din ochi. ce depăşesc valoarea minimă.65) Se desprinde astfel concluzia că.3. iar a. masa unităţii de suprafaţă variază în funcţie de desimea pe verticală după o lege parabolică. Cercetările experimentale au arătat că valorile coeficientului liniar variază practic între 17 şi 30. F/A = 0.63) Dacă: F/A = 0. b.3. relaţia de mai sus poate fi scrisă şi sub forma: y = k1⋅x2 + k2⋅x.4 .5. valoarea minimă teoretică se obţine dacă se înlocuiesc în relaţia lungimii firului din ochi (V. c sunt coeficienţii care intervin în exprimarea geometrică a lungimii firului din ochi.333. Sens fizic are numai ramura care corespunde valorilor pozitive ale desimii pe verticală. În urma efectuării calculelor.3 ⇒ α = 48°10’ şi C = 0.1 rezultă α = 33°40’ şi C = 0. pasului ochiurilor şi înălţimii ochiurilor.3.558. Deoarece. (V.57 ⋅ A + 2 ⋅ B + π ⋅ F = 13. 4 ⋅ r ⋅ cos α 2 Dar. este util de cunoscut modul de variaţie a masei. majoritatea tricoturilor pentru lenjerie au coeficientul liniar egal cu 20. − modelul Korlinski: C= 2 ⋅ r ⋅ sin α 1 = tgα .4.

2. ale căror bucle de ac se ating).[9]. Do. b −1 2 (V.5) nu se regăseşte în tricot decât în cazul legăturii patent 1:1(pasul ochiurilor fiind definit ca distanţa dintre axele a două ochiuri vecine. de pe aceeaşi parte.3.TRICOTAJE Fig. respectiv. datorită faptului că nu lucrează toate acele. b −1 a . relaţia (V. a – numărul de şiruri de ochiuri cu aspect faţă. În cazul structuri patent de alt raport.4.65.67) ' Do " Do = unde: b este lăţimea raportului în număr de şiruri de ochiuri. c (V. D’o.3.166 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST .3. se identifică desimile .68) . c – numărul şirurilor de ochiuri cu aspect spate.3.3. D”o. Pentru structurile patent de raport regulat.[4].3.3. D’o. Desimea pe orizontală.66) devine: ' " Do = Do = b Do ⋅ . Relaţiile de legătură care conduc la calculul desimilor pe cele două părţi ale tricoturilor patent de raport regulat sau neregulat sunt: ' " Do + Do = b ⋅ Do .66) (V. V. V. respectiv. Particularităţi de calcul în cazul tricoturilor patent Calculul desimilor pe orizontală pe cele două părţi ale tricotului.3. Reprezentarea unei porţiuni din curba spaţială a ochiului. calculată cu relaţia (V. D”o.

Fig. Secţiune pentru calculul lungimii buclei de platină. relaţiile de calcul având forma: . D”o. D”oi şi lăţimile corespunzătoare. bRi. pentru fiecare subraport i.3.Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 167 Fig. Desimile tricotului. se determină mai întâi desimile parţiale pe cele două părţi.67. se calculează ca medii ponderate ale desimilor parţiale cu lăţimile subrapoartelor.66. Modelul Dalidovici.3. V. V. În cazul structurilor patent de raport amestecat. D’o şi respectiv. D’oi.

modelul Dalidovici: (V.39 F . dacă se aplică relaţia (V. exprimând lungimea de fir consumată pentru un raport regulat sau neregulat şi suprafaţa raportului. relaţia devine: l = 1.3.3. B şi F/2 rezultă o relaţie similară cu cea pentru ochiul glat. rezultă: (V. bR ⋅ B (V. se scrie: M = [(b − 2)lg + 2 ⋅ l p ]⋅ Ttex .p. iar pentru bucla de platină diametrul este: π lb.71) (V.57⋅ gt – πF.10) devine: M = (ng ⋅ l g + n p ⋅ l p )Ttex . Dacă se particularizează numărul de ochiuri cuprinse în unitatea de suprafaţă. relaţia de calcul este: l = 1. cu proiecţiile F. Modelul Dalidovici are la bază următoarele ipoteze: buclele de ac şi de platină sunt semicercuri cu diametrul (A–F) şi respectiv.168 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST .57 A + 2B + 3. . (b − 1)A ⋅ B (V.4(D’o + D”o)⋅ Dv⋅ lm⋅ Ttex⋅10-3.3.73) l = 1.TRICOTAJE '( ∑ Doi") ⋅ bRi n ' Do(") = i =1 n ∑ bRi i =1 .78) unde bR este lăţimea raportului (egală cu suma lăţimilor subrapoartelor). iar flancurile sunt segmente de dreapta în plan sau spaţiu. 2 (V. Pentru gt ≅ 4F . 2 2 Relaţia de calcul a lungimii firului din ochi.57 A + 2B + 1. = (3F )2 + F 2 = π F 10 .3.3. consideră aceeaşi relaţie pentru calculul lungimii firului din corpul ochiului ca şi modelul Dalidovici. (V.39 F.69) unde: n este numărul de subrapoarte. luând în calcul şi proiecţia pe direcţia grosimii tricotului.3.75) Calculul masei unităţii de suprafaţă. Calculul lungimii firului din ochiul patent. se ajunge la următoarea formulă de calcul: M = 0.10).57 A + 2 B 2 + 2 F 2 + π ⋅ F . relaţia (V.3.57 A + 2 B 2 + 2 F 2 + 3. Modelul Hagiu [9].3.57 A + 2B + πF.3. Dacă se presupune că A = 4F.76) Sau. Relaţia de calcul este: l = 1.72) În varianta dispunerii flancurilor sub forma unor segmente de dreaptă în spaţiu. este: l = 1. în varianta simplificată. în cazul acestui model. (V. (gt–F).3. M (g/m ).3.74) Sau.70) l = 3πF + 2B. (V.3.77) Pentru tricoturi patent de raport amestecat. (V. dacă se consideră flancurile ca fiind segmente de dreaptă în spaţiu.

3. δl = 21 ÷ 22.Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 169 Calculul coeficientului desimilor. V.68. Particularităţi de calcul în cazul tricoturilor lincs Pentru tricoturi lincs realizate din fire tip bumbac.3. patent 1:1 C = 0. [9]. Înălţimea ochiurilor. [20]. Fig.3. • îmbrăcăminte exterioară. iar flancurile ochiurilor sunt segmente de dreaptă în spaţiu cu proiecţiile B.68). Model pentru calculul lungimii firului din ochiul lincs. patent 1:1: C = 0.69 ÷ 0. fiind aceeaşi cu cea de la tricotul glat.75 ÷ 0. cu cât diametrul firului şi desimile tricotului sunt mai mari. 69. δl = 22 ÷ 23. Determinările experimentale au evidenţiat următoarele intervale de variaţie a coeficientului desimilor şi coeficientului liniar de acoperire: • fire tip bumbac. Înclinarea flancurilor ochiurilor este cu atât mai mare. 2F şi F. dedusă în baza modelului Dalidovici. V. V. Calculul lungimii firului din ochi. iar pentru cele din fire tip lână.3. KA = 4 ÷ 5. B. C = 0. este mai mare decât cea proiectată în plan vertical. C = 0. KA = 5 ÷ 6. între care se formează unghiul γ (fig. [21]. va conduce la aceeaşi valoare a coeficientului desimilor.3. B”. se scrie relaţia: de calcul a lungimea firului din ochiul lincs: .71). δl = 23 .8.66. în cazul în care ochiul ocupă o suprafaţă maximă. Relaţie de calcul a lungimii firului din ochiul patent (V.785. • fire elastice.62 ÷ 0.3. patent 2:2 C = 0. δl = 21 ÷ 23. În ipoteza că semibuclele de platină împreună cu bucla de ac formează un cerc de diametru 2R (similar structurii glat).6 ÷ 0.24. 865.4.

V.6 – pentru tricoturi din fire tip bumbac.80) h⋅ A⋅ B ( ) Pentru coeficientul desimilor. au fost stabilite următoarele intervale de 0.3. Particularităţi de calcul în cazul tricotului glat derivat Pasul minim al ochiurilor. (V.5 ≤ C ≤ 0.3. În baza desenului din fig. V. Deci.79 ) Calculul masei unităţii de suprafaţă. (V.4 ≤ C ≤ 0. 0.4.3.170 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST . de unde rezultă: Amin = 3. (V. Având în vedere faptul că buclele de platină unesc ochiuri din şiruri nealăturate. va fi majorată cu încă o grosime de fir: Bmin = 3F.3. experimental. înălţimea minimă a ochiurilor normale (2F).81) Fig.3.5. KA ≥ 3.3.5 F. valori: V. Pentru tricoturi lincs de raport regulat sau neregulat: n g ⋅ l g + 2ll Ttex M = .82) . Înălţimea minimă a ochiurilor. conform particularităţilor legăturii respective. se scrie: 2⋅Amin = 2 F + 3 F + 2 F = 7 F. Desen de calcul pentru structura glat derivat. Parametrii de structură ai tricoturilor lincs cu desene lincs se calculează în funcţie de ponderea majoritară a tipurilor de ochiuri.3.3. KB ≥ 3.TRICOTAJE l= π A + 2 B 2 + 5F 2 + π ⋅ F . 2 (V.4.69. întocmit în condiţii de tangenţă a şirurilor de ochiuri [9].5 – pentru tricoturi din fire tip lână.69.

Ţinând seamă de relaţia (V.86) . • Pentru tricoturi din fire tip mătase: − pasul ochiurilor: A = 3⋅ F + F ⋅ δl ⋅ 8 Nm .82).85) (V.15. pe baze experimentale. coeficientul desimilor rezultă C = 0.3.81) şi relaţia (V. 33 (V.32 A + 2 B + π F. gt = 7. în baza unor cercetări a stabilit următoarele relaţii empirice: − pasul ochiurilor: A = 3.3.4. 28 (V. DALIDOVICI propune.3. MIHAILOV [20].5. exprimate de relaţia (V.3 Nm (V.89) Conform relaţiei (V.84) δl = 18 – 40.87) δl = 16 – 37. (V.75 A. (V.88) . V.[28]: • Pentru tricoturi din bumbac: − pasul ochiurilor A = 3⋅ F + F ⋅ δl ⋅ 8 Nm . stabilită în baza modelului Dalidovici se adaugă l7-8 = 0.3.62). Din condiţiile de minim. Modelul K.160.9.3.62). se deduce: C = B/A ≅ 0.90) .3.3 F + 0. (V.86.3.3.3.3. − lungimea firului: l = 1.S.[20]. următoarele relaţii empirice de calcul [4]. Particularităţi de calcul în cazul tricoturilor interloc Modelul A.3.D.4.6 F.8 A + 2 B + 1.83) Coeficientul desimilor. − lungimea firului: − grosimea tricotului: l = 1. 2 Nm (V. rezultă C = 1.5 F.3.8 A + 2 B + 3. se obţin expresia: l = 2. Dacă la relaţia de calcul a lungimii firului din ochiul glat. − grosimea tricotului: gt = 4.3.Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 171 Calculul lungimii firului din ochiul glat derivat.

3.3. (V.7F + 0.91) Fig. cu axele (A-0.15 ÷1. F.3l + 2. sunt segmente de dreaptă în spaţiu cu proiecţiile pe cele trei direcţii B. 4-5. Pentru cazul când se cunoaşte lungimea firului din ochi.3. δl = 29 ÷ 31.93) (V. pasul şi înălţimea ochiurilor se pot calcula cu relaţiile: A = 0.3.17. (V.172 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST . E2. − bucla de ac.5F).TRICOTAJE − lungimea firului: l = 2.70. (3F).08. 1-2. . V.92) B = 0.3. − bucla de platină. F/2. 2-3. 3-4. În fig. E1. este tot o semielipsă.V.5F + 0.20.2 A + 2. C = 1. considerând următoarele ipoteze: − flancurile. Model pentru calculul lungimii firului din ochiul interloc. se dispune sub forma unei semielipse.70 se prezintă un model pentru calculul lungimii firului din ochiul interloc. dar cu axele (2F) şi (gt − 2 ⋅ F )2 + [A − ( A − 3.2 F.8 B –2.5 ⋅ F ) − F ]2 .05l + 2.

relaţia de calcul a lungimii firului din ochiul interloc devine: π l = 2 B 2 + 2 ⋅ F 2 + ( A − 0.3. realizându-se o gamă foarte largă de articole tricotate pentru domenii greu de imaginat în trecut. Astfel. rezultă: l = 2.95) Sau. (V. pentru legătura glat. dacă se înlocuieşte gt = 5F.8 ⋅ F . Modelul HAGIU [9].3. π⎛ ⎜2⋅ F + 4⎝ (gt − 2 ⋅ F )2 + [A − ( A − 3.4. (V.96 F + 0. pentru calculul lungimii firului din ochiul interloc.18 F (V. Etapele care trebuie parcurse sunt similare cu cele de la modelul spaţial Vekassy.98) Sau.3. aplicată în cazul modelului Kudrivin . pentru tricoturi realizate din fire tip bumbac. Lungimea firului din ochiul interloc se poate calcula după un model spaţial în care se admite că formele de dispunere a elementelor structurii rezultă din intersecţia unui cilindru eliptic cu un cilindru circular drept şi cu două plane.5F.99) Relaţia (V. dacă se înlocuieşte gt = 5F. cu depăşirea domeniilor clasice de utilizare.3.3.36 A + 2 B + 2. conduce la valoarea: C = 2.97) Grosimea tricotului interloc variază între 4F şi 5F şi depinde de natura materiei V.94) Dacă se consideră grosimea tricotului egală cu 4F. (V. Tendinţe privind dezvoltarea structurilor tricotate din bătătură [3] În domeniul producerii tricoturilor.3.785 ⋅ A + 2 B 2 + 2 ⋅ F 2 + 7.5 ⋅ F + 3 ⋅ F ) + 4 + obţine: l = 0.4 ⋅ F .18 F. după efectuarea calculelor se (V. iar relaţia (V. .785 ⋅ A + 2 B 2 + 2 ⋅ F 2 + 6.36 A + 2 B + 1.18.Şalov. − bucla de ac este un semicerc cu diametru d = A – 0. − bucla de platină este o semielipsă cu axele (A–0. pe lângă o creştere importantă a performanţelor utilajelor şi o diversitate nebănuită a structurilor.62). (V.5.97) devine: l = 2.(gt -F). pentru tricoturi din fire tip mătase.96) Modelul KUDRIAVIN – ŞALOV [21]. Relaţia de calcul a lungimii firului din ochi este: l = 2. dotate cu echipamente de programare şi automatizare.36 A + 2 B – 1.5F).5 ⋅ F ) − F ]2 ⎞ ⎟ ⎠ .3. gt =4F. ia în considerare următoarele ipoteze: − flancurile sunt segmente de dreaptă de lungime egală cu B. ceea ce a permis.79 gt.3. pe plan mondial se remarcă realizări deosebite privind concepţia maşinilor de tricotat.Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 173 Înlocuind lungimile corespunzătoare. relaţia devine: l = 0.36/2 = 1. prime.3.

comparativ cu celelalte materiale textile. şi în baza ultimelor realizări ale firmelor constructoare de utilaj se pot contura următoarele direcţii de dezvoltare a structurilor tricotate din bătătură. • Diversificarea efectelor obţinute prin deplasarea fonturii. a criteriilor de clasificare. datorită eliminării restricţiilor legate de încrucişarea ochiurilor. datorită avantajelor oferite. • Extinderea gamei structurilor cu ochiuri transferate şi cu ochiuri încrucişate. Ca o trăsătură majoră a producţiei materiale şi în special a celei textile. unele s-au extins la scară industrială. • Creşterea numărului de ochiuri antrenate în realizarea torsadelor. • Obţinerea de desene din dispunerea buclelor netransformate în ochi. Domeniul structurilor tricotate a înregistrat progrese în toate aceste direcţii. − optimizarea articolelor existente. Este de menţionat faptul că nu există unitate în denumirea structurilor.174 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST . ochiuri duble). care sunt în exclusivitate produse tricotate. în cazul ochiurilor duble de indici mari. a termenilor de specialitate. problema consumurilor (altădată prioritară) ocupând un loc secundar. în cazul legăturilor de bază sau derivate. • Extinderea utilizării transferul în grup al ochiurilor şi a transferului unilateral al buclei de platină. inconvenientul este eliminat dacă se folosesc metodele de reprezentare grafică a tricoturilor. a unor efecte similare modificărilor de evoluţie (desene tip torsadă. tip aran). • Valorificarea efectului de relief. se remarcă atenţia deosebită acordată calităţii produselor. . transferul ochiurilor.TRICOTAJE Tendinţele de dezvoltare a materialelor textile urmăresc: − găsirea unor noi aplicaţii în care să fie utilizate cu succes. a metodologiei de proiectare. în scopul obţinerii unor efecte de relief (specifice dispunerii libere a zonelor cu ochiuri de aspect diferit). Din informaţiile oferite de literatura de specialitate. prin alegerea raportului de lucru al acelor. În ceea ce priveşte structura. sisteme integrate. corelată cu introducerea altor modificări de evoluţie (ochiuri reţinute. fie a desenelor ajur. Structurile tricotate pe direcţie transversală au cunoscut o dezvoltare deosebită şi s-au impus. precum şi prin procesul de finisare. posibilă şi datorită perfecţionării mecanismelor maşinilor de tricotat (fonturi auxiliare. Lipsa unităţii creează probleme de comunicare între specialişti. • Realizarea de tricoturi cu ochiuri reţinute sau duble de indici mici şi distibuţie uniformă în scopul dirijării proprietăţilor. • Extinderea utilizării legăturilor lincs cu desene lincs. • Utilizarea structurilor patent de raport variabil. bărbaţi şi copii). sau prin realizarea de ochiuri de diferite dimensiuni. Din multitudinea structurilor tricotate. prin realizarea de ochiuri reţinute de indici foarte mari (cum ar fi i = 20). a structurii şi parametrilor de structură. în cazul maşinilor circulare). sau conturarea altor desene. devenind cunoscute sub diferite denumiri comerciale (vezi anexa). Diversificarea tricoturilor este realizată prin alegerea materiei prime. din analiza comparativă a producţiei de articole tricotate pe direcţie transversală. • Obţinerea unor efecte de dispunere sau desen şi. − conceperea unor noi tipuri de structuri cu efecte de suprafaţă deosebite sau cu proprietăţi îmbunătăţite. în acest sens se exemplifică producerea ciorapilor (pentru femei. fie în scopul obţinerii unor desene cu şiruri incomplete.

Tricoturi din urzeală V.V.3. V.3. Metode de reprezentare a structurii tricoturilor din urzeală Conform STAS 8257-79. două tricoturi: legătura trico (fig. Spre exemplificare. − schemă grafică a evoluţiei firului (firelor).3. c) d) . în cazul raportului 1:1 decalat se obţine un efect similar legăturii pânză a ţesăturilor. sunt reprezentate structural.b) şi tricot din urzeală file (fig.Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 175 • Diversificarea tricoturilor cu fire suplimentare de căptuşeală. • Diversificarea structurilor jacard prin utilizarea evoluţiilor în paralel din fire cu caracteristici diferite (pluş jacard. vanisat prin flotare jacard). ochiuri vanisate sau fire suplimentare. − schemă numerică a evoluţiei firului (firelor). Reprezentarea structurală a tricoturilor din urzeală are la bază aceleaşi considerente prezentate în cadrul paragrafului V. de exemplu.5. • Extinderea gamei structurilor cu desene combinate. din realizarea de bucle pluş de diferite înălţimi.1.3. a. o dată cu valorificarea posibilităţilor tehnologice ale maşinilor moderne de tricotat. cu legarea prin bucle. • Obţinerea de forme tridimensionale pe bază de structuri stratificate.72.71.4. care au la bază tehnici speciale (intarsia. Reprezentarea legăturii trico. a) b) Fig. a. vanisare prin aplicare sau brodare).5. • Dirijarea proprietăţilor structurilor jacard prin modificarea evoluţiei firelor pe partea de spate. a dimensiunilor raportului şi a posibilităţilor de conturare a desenelor. • Extinderea structurilor modulate cu obţinerea unor efecte de suprafaţă dintre cele mai diverse. prin creşterea numărului de culori. Wickel.71. • Realizarea de structuri jacard neconvenţionale prin introducerea altor modificări de evoluţie decât ochiuri reţinute. pentru tricoturile din urzeală se folosesc următoarele metode: − reprezentare structurală (analitică). în dispunerea teoretică şi reală.1. V.3.3. referitor la tricoturile din bătătură. V. • Obţinerea de structuri pluş cu desene în relief.b). prin alegerea raportului de ancorare.

Dacă nu se ţine seamă de tipul maşinii de tricotat pe care a fost sau va fi realizat tricotul.TRICOTAJE Schema grafică a evoluţiei firului (firelor) constă în reprezentarea simplificată a evoluţiei firului (firelor) în cadrul fiecărui rând din raport.3. de jos în sus.71. Deoarece toate firele aparţinând unui sistem au evoluţii identice.176 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST . Reprezentarea unui tricot cu desen file. c) d) Schema numerică (cifrică) prezintă. V. în cadrul unui ciclu de tricotare.c se completează reprezentările cu schemele grafice de depunere. de regulă.72. caz în care se dispune pe verticală. Acele din fontură (fonturi) sunt reprezentate prin puncte (în cazul a două fonturi se folosesc semne distinctive) şi se ţine seamă că. În figurile V.c şi V. Schema numerică însoţeşte. este suficient să se reprezinte evoluţia unui singur fir din acel sistem. Intervalele dintre ace se numerotează în mod convenţional. pentru un fir dintr-un sistem. cât şi prin spatele acului (diferenţa între prima cifră a unui rând de ochiuri şi ultima cifră a rândului anterior).3. . a) b) Fig. schema numerică este formată din două cifre pentru fiecare rând. intervalele parcurse de pasetă pentru depunerea firului. de la dreapta la stânga sau invers (în funcţie de poziţia mecanismului deplasărilor laterale) şi din unitate în unitate sau din 2 în 2 (pentru maşinile cu două fonturi). pentru fiecare rând din raport. pasetele (firele) au mişcări de oscilaţie printre ace şi de deplasare laterală prin faţa şi spatele acelor.72. schema grafică a evoluţiei firului. de unde rezultă atât mărimea deplasărilor laterale prin faţa acului (diferenţa dintre cifrele corespunzătoare unui rând).3. în sensul de realizare a tricotului.

segmente unilaterale Ochi deschis. segmente bilaterale Evoluţie köper Ochi vanisat .3. segmente bilaterale Ochi deschis. segmente unilaterale Ochi închis.Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 177 Tabelul V.11 Principalele elemente de structură ale tricoturilor de urzeală Tipul evoluţiei 1 Reprezentare structurală Aspect FAŢĂ 2 Aspect SPATE 3 Reprezentare prin schemă grafică şi numerică 4 Ochi închis.

.5. plin şi x – pasetă fără fir.178 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST .d şi V.TRICOTAJE Tabelul V. Structuri tricotate pe direcţie longitudinală. Năvădirea fiecărui sistem de fire este precizată ca succesiune de plinuri şi goluri sau. în intervalul dintre ace.3. În tabelul V.3.11 (continuare) 4 1 2 3 Evoluţie tip urzeală Evoluţie tip bătăttură Evoluţie tip bătătură depusă cu presa căzătoare Pentru tricoturile exemplificate anterior se prezintă şi schemele numerice (fig.71. la care amplitudinea segmentelor de legătură este 0 sau 1.3.2.3.11 sunt reprezentate prin cele trei metode principalele elemente de structură întâlnite în cazul tricoturilor din urzeală. Exemple reprezentative din punct de vedere structural Legăturile de bază sunt formate din ochiuri normale de tricot din urzeală.72.3. în cadrul schemei grafice. gol).d). folosind simboluri distinctive corespunzătoare (exemplu l – pasetă cu fir. V. V.

năvădire plină. Legăturile de bază şi derivate.Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 179 Legăturile derivate sunt formate din ochiuri normale de tricot din urzeală. − tricoturile cu ochiuri duble. Legătura atlas (fig. Legăturile de bază şi derivate se obţin cu un singur sistem de fire. amplitudinea segmentelor de legătură fiind tot 1. când bara cu pasete îşi schimba sensul deplasărilor laterale). de amplitudine 1.3. la care amplitudinea segmentelor de legătură este mai mare sau egală cu 2.73. de unde rezultă ochiuri cu segmente de legătură unilaterale. − tricoturile cu fire suplimentare.75) prezintă o evoluţie a firului în mai mult de două şiruri vecine (alăturate). Legătura atlas conţine ochiuri cu segmente de legătură unilaterale. − tricoturile cu desene file. Fig. În cazul tricoturilor din urzeală.74. Legătura trico. deschise sau combinaţii de ochiuri închise şi deschise şi se pot realiza pe maşini cu o fontură sau cu două fonturi. Legătura trico (fig. cu ochiuri închise.74) se caracterizează prin evoluţia firului în două şiruri vecine (alăturate). Din grupa desenelor de legătură fac parte: − tricoturile realizate cu două sau mai multe sisteme de fire. Legătura atlas poate fi simplă sau compusă. − tricoturile cu evoluţii în doua şiruri (Koper). Legătura lănţişor. dacă pe înălţimea raportului se realizează două şi respectiv mai multe rânduri cu ochiuri cu segmente de legătură unilaterale („de întoarcere”.3. desenele de culoare se obţin prin utilizarea năvădirii pline.3. Datorită lipsei punctelor de legare între şirurile de ochiuri. V. . V. cu formarea de ochiuri a căror amplitudine este zero. − tricoturile cu ochiuri reţinute.3. a) b) Fig. V. dar şi cu segmente de legătură bilaterale. realizate pe maşini cu o fontură Legătura lănţişor (fig.3.73) se caracterizează prin evoluţia firului în unul şi acelaşi şir. V. dar într-un raport de culoare. legătura nu conduce la formarea unei suprafeţe (tricot). V.

76) rezultă din evoluţia firului în două şiruri nealăturate.77. b) . b-compus).76.3.3.3. În dispunerea liberă a tricoturilor cu legăturile trico şi atlas. corpurile ochiurilor au tendinţa de a se înclina şi roti în jurul axei lor. V. V. Legătura atlas. astfel încât planul ochiului este perpendicular pe planul tricotului şi aceasta datorită unghiurilor diferite de încovoiere a firului în punctele de legare. V. Legături atlas derivat (a. Legătura trico derivat (a=2).180 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST . amplitudinea segmentelor de legătură este 2 sau mai mare decât 2.3.TRICOTAJE Fig. Legatura trico derivat (fig. a) Fig.75.simplu. V. Fig.

Prezintă în structură evoluţia independentă a două sau mai multe sisteme de fire. ca legătura să fie derivată.3. pe două fonturi. în cazul legăturii trico (fig. Se menţionează faptul că. Este suficient ca un singur segment de legătura din raport sa aibă amplitudinea mai mare sau egala cu 2. legăturile de bază şi derivate realizate pe maşini cu două fonturi păstrează caracteristicile celor realizate pe o fontură. în a doua etapă.a. V.78.79). Se menţionează că poziţia . acoperind toate celelalte segmente ale sistemelor II. Tricoturi din urzeală realizate cu două sau mai multe sisteme de fire (fig. V. din care două aparţin unei fonturi.d. ci în trei şiruri. poate fi simplă sau compusă. V. ochiurile cu aspect faţă şi.m. firul (firele) nu evoluează în două şiruri (nu ar rezulta tricot). Legătura trico. cu formarea uneia din legăturile de bază sau derivate. celeilalte fonturi.3. depus de bara I apar în prim plan pe partea de spate.Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 181 Legătura atlas derivat (fig.3. cu năvădiri pline sau nepline.77. III ş.a. Din punct de vedere structural. V. cele cu aspect spate. cu formarea unor segmente de legătură de amplitudine mai mare sau egală cu 2. Se realizează pe maşini de tricotat din urzeală cu o fontură sau cu două fonturi. iar flancurile realizate prin evoluţia firelor de la sistemul I apar în prim plan pe partea de faţă a tricotului.. Fig. Deşi numerotarea barelor cu pasete nu este aceeaşi la cele două grupe mari de maşini de tricotat din urzeală – raşel şi rapide – se consideră că segmentele de legătură ale sistemului I de fire. realizate pe maşini cu două fonturi. iar cel din mijloc. ca şi legătura atlas. cu precizarea că un rând complet se formează în două etape: într-o primă etapă.b) prezintă o evoluţie a firului în mai mult de două şiruri nealaturate.78) şi trico derivat pe două fonturi. Legăturile de bază şi derivate. Legătura atlas derivat. decalat cu jumătate din înălţimea ochiurilor.3.

182 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST . închise. − amplitudinea segmentelor de legătură. în cazul legăturilor derivate. ceea ce a condus la realizarea depunerilor şi pe mai mult de două ace alăturate. cu unul sau mai multe sisteme de fire (din care numai unul sau mai multe au evoluţie Koper).79. Evoluţia caracteristică poate fi lănţişor (dacă firul evoluează pe aceleaşi două ace alăturate). − năvădirea barelor cu pasete (plină sau intr-un anumit raport). cu formarea a două ochiuri într-un rând. − tipul ochiurilor.3. în cazul a două sisteme de fire. năvădiri pline sau nepline (de regulă. deschise sau combinaţii. O astfel de evoluţie conferă tricotului elasticitate deosebită în lăţime. legătura Koper se socoteşte a fi derivată.TRICOTAJE segmentelor de legătură este certă. Fig. două câte două alăturate) sau atlas (dacă firul formează câte două ochiuri alăturate în mai mult de trei şiruri). V. − poziţia în structură a diferitelor evoluţii. determinată fiind de poziţia barelor cu pasete faţă de ace. 1 plin. Tricoturi din urzeală cu evoluţii în două şiruri sau mai multe şiruri –Koper (fig.80). − sensurile de evoluţie a unor sisteme în raport cu celelalte. În aceasta grupă sunt incluse o mare varietate de tricoturi. Se exemplifică în acest sens că. . trico (dacă firul formează ochiuri în trei şiruri. cum ar fi starea de tensiune a firelor pe maşină. 1 gol). Rezultă prin depunerea firului pe două ace vecine. modificându-se numai tipurile ochiurilor şi sensul de depunere pe ace. se obţin 32 de variante de structură. năvădiri pline şi cu evoluţiile trico-trico.3. V. legate prin bucle de platină. Tricot realizat cu două sisteme de fire cu evoluţiile TD(a=2) – T. Dacă segmentele de legătură au amplitudinea mai mare sau egală cu 2. Se realizează pe maşini de tricotat din urzeala cu o fontură. care se pot deosebi prin: − numărul sistemelor de fire şi evoluţia fiecărui sistem. − dimensiunile raportului şi tipul legăturii atlas (simplu sau compus). în timp ce situarea flancurilor realizate de diferite sisteme de fire este influenţată şi de alţi factori.

De regulă.82). ochiurile care delimitează orificiile sunt formate dintr-un singur fir.3.81. Prezintă în structură orificii. în dispunerea liberă a tricotului şi conturarea orificiului sub formă ovală. hexagonală.80. Se realizează cu unul sau mai multe sisteme de fire. ceea ce determină o înclinare a corpurilor ochiurilor. V.3.81) sau cu două fonturi (fig.3. Tricoturi din urzeală cu desene file. ca urmare a lipsei punctelor de legare între şirurile de ochiuri pe înălţimea unuia sau mai multor rânduri de ochiuri. Tricot din urzeală cu desen file. rombică etc.Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 183 Fig. . pe maşini cu o fontură (fig. năvădiri nepline. cu evoluţii identice şi în sensuri contrare sau cu evoluţii diferite. V. Legătura Köper trico. V.3. Fig. V.

82.3. Tricot din urzeală cu fire de urzeală. În primul caz.3. Se caracterizează prin prezenţa în structură a ochiurilor reţinute. pe înălţimea unuia sau mai multor rânduri de ochiuri. V. care nu se pot alungi pe distanţa indicelui de reţinere fapt ce determină dispunerea în relief a ochiurilor normale învecinate.184 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST . ochiurile reţinute au indici diferiţi. Tricoturi din urzeală cu ochiuri reţinute.3. V. Frecvent. V.83. fig. Tricot din urzeală cu ochiuri duble deschise.3. Fig. V.84. V. Tricot din urzeală cu ochiuri reţinute.85.83). se utilizează evoluţia atlas. Tricot din urzeală cu desen file. corelată cu profilul presei desenatoare (maşini rapide. rezultate ca urmare a năvădirii nepline. . realizat pe două fonturi. Fig. Fig.TRICOTAJE Fig. sau ca urmare a scoaterii din lucru a uneia din fonturi.3.

3.85) conţin în structură sisteme de fire care nu formează ochiuri. V. − tricoturi din urzeală cu fire de bătătura cu puncte singulare de legare.Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 185 Tricoturi din urzeală cu ochiuri duble. Indicele ochiului dublu este dat de numărul succesiv de cicluri în care este eliminata faza presării.3. se pot face următoarele precizări: − sistemele de fire care formează ochiuri au. Tricoturile din urzeală cu fire de bătătură prezintă în structură fire sau segmente de fire care nu formează ochiuri.87. orientate în direcţia rândurilor de ochiuri. Tricot din urzeală cu fire de bătătură cu zone de întoarcere În prima grupă sunt incluse tricoturile din urzeală cu firele de bătătură dispuse între corpurile ochiurilor şi segmentele de legătură ale evoluţiilor de fond.3. − numărul segmentelor de bătătură dispuse în dreptul unui ochi este determinat de năvădirea sistemului de fire şi amplitudinea deplasărilor laterale. dacă provin dintr-o depunere de ochi închis sau deschis. V. V.87).3.3. Tricoturile din urzeală cu fire de urzeală (fig. V. prin alternarea acţiunii presei şi a eliminării ei. de regulă.86. Tricot din urzeală cu fire de bătătură depuse pe întreaga lăţime Fig. − sistemele de fire de bătătură pot avea năvădiri pline sau nepline. ochiul dublu este format dintr-un ochi normal şi una sau mai multe bucle care evoluează în paralel cu bucla de ac (fig. . Buclele netransformate în ochiuri pot fi închise sau deschise.86). se disting: − tricoturi din urzeală cu fire de bătătură cu puncte multiple de legare. caz în care se deosebesc: − tricoturi din urzeală cu fire de bătătura depuse pe întreaga lăţime (fig. orientate pe direcţie longitudinală. Se realizează pe maşini rapide de tricotat din urzeală. Firele suplimentare pot fi de urzeală sau de bătătură. năvădiri pline. După modul de consolidare în structură a firelor de bătătură. cu realizarea de zone de întoarcere (fig. dispuse între şiruri şi ancorate în structura prin realizarea de puncte de legare cu segmentele de legătură ale evoluţiilor de fond.84). − amplitudinea segmentelor de bătătura poate fi constantă sau variabilă pe înălţimea raportului de evoluţie. − tricoturi din urzeală cu fire de bătătură depuse de bare cu pasete şi dispuse sub formă de segmente de fire de bătătură.3. Fig. În cazul tricoturilor din urzeală. V. Tricoturi din urzeala cu fire suplimentare. V. Referitor la ultima subgrupă de tricoturi.

Tricot din urzeală cu bucle pluş.88. Buclele de presă căzătoare pot fi închise sau deschise. − specializate. ceea ce constituie pluşul. a b Fig. fig. obţinute pe maşini cu două fonturi şi minimum trei bare cu pasete.3.b). V. firele care se află sub acţiunea presei căzătoare ajung pe tija acului. − tip frottier (prin utilizarea năvădirii nepline). • pe maşini cu două fonturi. dar cu segmente de legătură foarte mari.89): • pe maşini cu o fontură. Evoluţia iniţială a firelor aflate sub acţiunea presei căzătoare poate fi cea specifică legăturilor de bază. în prim-plan. echipate cu platine de pluşare.3. dintre care cea din mijloc (pluş) are o evoluţie pe ambele fonturi.TRICOTAJE Din grupa tricoturilor din urzeală cu fire de bătătura cu puncte singulare de legare o dezvoltare deosebită au cunoscut-o cele cu bucle de presă căzătoare (maşini raşel.3. cu formarea de puncte de legare cu segmentele de legătură de intrare – ieşire şi dispunerea lor. alături de ochiul vechi. După faza depunerii. . Fig. V. V. pe partea de spate a tricotului. pentru realizarea de ochi închis sau deschis. Buclele de presă căzătoare se pot realiza în fiecare rând sau numai în anumite rânduri. Sistemele de fire care nu sunt sub acţiunea presei căzătoare evoluează cu formarea de ochiuri normale. dintre care una este echipată cu tije − tricoturi pluş tăiat.89. V. După forma pluşului şi modul de realizare a tricotului se disting: − tricoturi pluş buclat (fig. segmentele de bătătură având o poziţie înclinata faţă de direcţia rândurilor de ochiuri. Tricoturi din urzeală cu bucle de presă căzătoare. în funcţie de mişcările pasetei respective.186 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST . Tricoturi din urzeală pluş. derivate sau Koper. a. Se caracterizează prin prezenţa în structură a unor sisteme de fire care evoluează normal în corpul ochiurilor (alături de firele de fond). ceea ce are drept urmare transformarea lor în fire suplimentare.88.3.

Lungimea ELASTICA: lE = 2.54 B + 7.91 Modelul ELASTICA îmbunătăţit (1964) lBII B 2 + (aA) 2 + +2.08B sec θ + K (aA + 2 F − 1. în funcţie de înclinarea ochiului. Modelul geometric G.Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 187 V. K =1.54 B + 4.54 B + 7. Modelul nu ia în consideraţie dispunerea spaţială şi aplică aceeaşi ecuaţie pentru toate sistemele de fire Fig.3.90 2.12 F Relaxat 1.3. Modele geometrice pentru calculul parametrilor de structură ai tricoturilor din urzeală Denumire model 1 1. forma ochiului fiind dată de forţele de încovoiere aplicate la baza acestuia.3.55F Grosberg propune o ecuaţie pentru ambele stări: l = 4. V.3. Modelul ELASTICA P. Allison (1958) Prezentare model 2 l = 2πF + 2 B 2 + 4 F 2 + B 2 + (aA)2 + 2 F Se adaugă (2 ÷ 10)%.Grosberg (1960) Modelul se aplică la tricoturile din urzeală cu două sisteme de fire. V.078 sec θ Fig.5.92 .29 B 2 + (aA) 2 + +2.12 F Fig. pe maşină B relaxat K= C − 2F + 1.078B sec θ 2 + B 2 unde θ = înclinarea ochiului.3.543B Pe maşină lBI B 2 + (aA) 2 + +2.54 B + 2.L. V. Firul se consideră o unitate elastică.69 F 1.29 B 2 + (aA) 2 + +2.

Modelul A. pe partea de spate. cu a = 2 şi 3. Coeficientul desimilor C se consideră în intervalul 0.3. în timp ce. V. în cazul în care tricoturile sunt realizate cu două sisteme de fire. în prim-plan se dispun segmentele de legătură de la prima bară.TRICOTAJE 1 3. V.188 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST . Modelul Sun (1986) Sun propune o ecuaţie pentru ochiuri lănţişor (a = 0) şi tricot. Ecuaţiile sunt valabile în următoarele cazuri: • pe faţa tricotului în prim plan apar firele de la bara din spate. .2. l = k 4 B 2 + (aA) 2 unde k = 1.3.3. Raz (1980) Modelul este cunoscut sub denumirea de „machine stateloop” şi se aplică la tricoturile din urzeală realizate cu două sisteme de fire (de natură sintetică). funcţie de tipul de evoluţie.3 Fig. iar bucla de ac ca semicerc de diametru d = 3F. tricot derivat (a ≥ 1).3– 1. Modelul S. l = ( B − F ) 2 + (aA − 3F ) 2 + ( B − 2 F ) 2 + F 2 + + ( B − 2 F ) 2 + 4 F 2 + 15. Kopias Modelul se aplică pentru ochiurile de tip tricot şi tricot derivat. Se ia în consideraţie starea tricotului (şi respectiv forma ochiului) pe maşină. Modelul K. • apariţia în prim-plan a firelor de la cele două sisteme de fire este aleatorie pentru ambele părţi ale tricotului.93 4.94 5.95 6. pentru a = 1.6. V. Forma ochiului şi implicit consumul de fir sunt determinate de forţa de tragere aplicată şi de modul de dispunere a firelor în bucla de ac. care ulterior xunt termofixate. Dalidovici 2 Modelul se aplică pentru ochiuri de tip tricot şi tricot derivat.4 F Fig.3 l = (a + 0.5) A + B+ 4 2 4 Fig.6 – 2. Se consideră AB şi CDE arce de elipsă (flanc + flanc şi segment de legătură). 3π 3πF π .

care.5 F ) 2 + (2. se utilizează ca atare.5F ) 2 + B 2 7. Tendinţe privind dezvoltarea tricoturilor din urzeală Tricotarea din urzeală oferă largi posibilităţi de diversificare a structurilor. tendinţa de optimizare a celor existente. Totodată.5 F ) 2 + 2 l= 189 + ( aA − 2. prin depunerea firului pe 3 ace vecine. ci şi sub anumite unghiuri de solicitare. V.Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 1 2 Lungimile de fir sunt calculate cu: − lănţişor. Tricoturile din urzeală realizate cu un singur sistem de fire. împreună cu o matrice. nu numai prin utilizarea de fire corespunzătoare. se au în vedere evoluţiile diferite şi cu năvădiri nepline (evoluţii complementare).4. kA – proiecţia segmentului de legătură pe direcţia rândului. Urmărind realizarea de tricoturi cu elasticitate deosebită. iar pe de altă parte. abordate pe grupe de legături şi structuri.5.3. mai ales în domeniul tehnic. atât din punct de vedere estetic. în ceea ce priveşte parametrii structurii. datorită proprietăţilor elastice. ochiuri deschise: 7 πF 5F + 2 ( B − 2. determină obţinerea materialelor compozite. cât şi sub aspectul proprietăţilor caracteristice. B/2 – proiecţia segmentului de legătură pe direcţia şirului. Modelul A. cu formarea uneia din legăturile fundamentale. se evidenţiază câteva tendinţe de dezvoltare. datorată numai structurii). .5 F ) 2 + ( ) 2 + B 2 2 − tricot şi tricot derivat: 7 πF l= + 2 ( B − 2. gt – proiecţia segmentului de legătură pe cea dea treia direcţie. Cât priveşte combinarea de legături fundamentale. x + F – factor de corecţie pentru proiecţia pe direcţia rândului de ochiuri ∑ B2 + kA ± ( x + F ) 2 + gt 2 4 [ ] Fig.3. În continuare. se extinde aria de aplicabilitate a legăturilor Köper (caz în care se ajunge la o elasticitate a tricotului de 30%. pe de o parte. l= n Do Dv unde: n este numărul de segmente de legătură din raportul de evoluţie. ele pot constitui ca element de bază. se urmăreşte crearea de noi structuri speciale. în special a celor mecanice. Dalidovici Modelul se aplică în cazul tricoturilor produse pe maşini cu două fonturi: 40 100 + + πF + n .96 V. Introducerea în structura tricoturilor din urzeală a firelor suplimentare permite dirijarea proprietăţilor. ci şi prin structură. nu numai pe direcţiile principale. În dezvoltarea tricoturilor din urzeală se manifestă.

cu noi efecte de suprafaţă şi proprietăţi corespunzătoare destinaţiei propuse. în sensul că. se poate găsi o asemănare cu tabelul elementelor chimice al lui Mendeleev. proiectare. la maşini de tricotat din urzeală înzestrate cu ace speciale cu zăvor. este de aşteptat. De asemenea. de realizare a tricoturilor de diferite forme. Dacă se are în vedere tabloul tipurilor de structuri din urzeală existente până în prezent. va determina extinderea aplicaţiilor tehnice de utilizare a acestora. pot fi alimentate în timpul procesului de tricotare diferite materiale (folii de polietilenă. ceea ce determină producerea de materiale compozite. industrie. de mare viitor se preconizează a fi domeniul tehnic . oferă condiţii de implementare a ideilor creative. care să conducă la obţinerea de noi structuri. . ca în viitor. cercetare ştiinţifică fundamentală şi aplicativă. care presupun multă creativitate şi inventivitate. Posibilitatea oferită de tehnologia tricotării din urzeală. de profil sau conexe: construcţii de maşini.TRICOTAJE Urmărind tendinţele modei. În direcţia dezvoltării tricoturilor din urzeală se concentrează eforturile specialiştilor din mai multe sectoare de activitate. cât şi a dantelelor şi articolelor de corsetărie. în special cele tubulare sau tridimensionale. caracterizată ca fiind deosebit de flexibilă. văl de fibre). considerat a fi cel al produselor inteligente. este de evidenţiat faptul că. Tehnologia tricotării din urzeală. compartimentate. Dintre toate aplicaţiile tricoturilor din urzeală. se constată o revenire a structurilor din urzeală cu desene obţinute prin nepresare (cu ochiuri reţinute sau cu ochiuri duble). utilizată atât la obţinerea perdelelor. care sunt consolidate prin ochiuri.medical.190 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST . O arie largă de aplicabilitatea cunoaşte şi tehnica jacard. căsuţele goale să fie completate cu noi structuri speciale. sau PVC. care permit realizarea unei game foarte largi de efecte de suprafaţă.

.

8 – 0.33 1.4 – 4.5 – 0.9 0.9 – 3.9 1.5 24.57 – 0.5 2.5 31 – 36 112 – 120 110 – 115 120 188 – 235 214 – 223 239 – 285 146 – 213 164 – 184 206 – 239 136 – 178 185 – 200 139 – 171 0.9 3.0 6.43 mm PNA Nm 32/2/2 F = 0.6 6.9 1.6 – 1.3 – 5.69 0.45 1.9 – 3.82 – 2.2 4.5 1.9 2.7 – 5.72 .Tabelul V.57 1.5 27.6 2.1 – 4.7 2.5 105 – 110 80 – 100 80 30 – 37 33.62 – 0.05 0.8 3.8 – 5.89 – 2.69 mm PNA Nm 24/2 F = 0.68 – 0.3 – 1.04 2.92 Bbc 100% Nm 60/1 F = 0.5 25 – 26 14 -15 21.45 1.5 0.0 4.89 – 0.4.5 – 26.3 – 4.83 1.72 – 0.23 – 3.8 – 8.7 2.49 mm PNA Nm 24/2 F = 0.5 22 – 27.75 0.74 – 0.8 3.47 – 3.5 – 27 14.5 3.3 M/m2 [g] 6 90 – 135 90 – 150 125 – 150 110 130 – 140 130 – 140 120 Ac [mm] 7 0.3.85 – 2.5 – 15.3 24 28 24 8 10 5 8 10 5 8 5 12 60 – 65 68 – 70 60 22.8 – 4.78 0.2 – 4.49 0.82 4.5 – 28.8 – 3.67 .75 0.1 – 3.6 0.5 – 2.2 kB 10 3.0 0.45 – 0.7 0.8 – 3.91 0.0.8 3 2.7 – 3.5 14.2 – 3.2 B [mm] 9 0.9 2.0 3.5 – 33.5 2.1 – 2.8 6.8 3.67 kAC 8 4.8 2.3.6 – 2.9 0.8 2.95 – 3.3 – 1.8 – 0.49 mm PNA Nm 32/2 F = 0.6 1.8 Valori orientative ale parametrilor de structură pentru tricoturi GLAT Materia primă 1 Bbc 100% Nm 40/1 F = 0.1 3.92 – 2.0.5 – 0.2 4.85 0.4 2.3 – 5.7 .6 – 4.7 – 0.5 – 38 21.95 0.8 – 4.5 – 1.8 – 1.4 2.5 – 34.2 4.6 11.04 3.74 – 0.78 0.2 – 4.9 3.4 – 12.75 0.5 – 22.6 – 0.75 – 0.87 3.76 – 0.22 1.19 mm Bbc 100% Nm 50/1 F = 0.2 3.72 – 0.2 – 12.1 11.85 0.6 5.55 0.4 – 1.73 – 0.5 – 0.60 mm PNA Nm 36/2 F = 0.4 7.49 – 1.0 – 5.7 1.1 – 4.4 .8.0 .8 3.9 – 3.5 – 0.71 – 0.73 0.2 – 2.25 27 – 38.6 0.7 0.33 1.9 3.5 29 .45 – 1.7 3.2 6.2 3.4 4.5 20 .61 0.00 3.4 – 5.32 20 – 24 29.1 2.5 2.86 .75 – 3.17 mm Bbc 100% Nm 100/1 F = 0.40 mm 3.33 – 3.5 2.1 0.4 – 7.12 mm PNA Nm 24/2 F = 0.83 0.9 7.8 – 5.8 5.5 – 4.2 – 3.72 – 0.1 – 4.27 3.7 – 0.1 3.8 – 8.9 3.9 0.7 2.5 – 15.9 – 4.3 5.9 0.1 0.6 1.6 C 11 0.7 – 4.4 – 12.5 5.8 – 2.8 7.92 0.4 – 7.75 – 2.3 11.3 – 6.6 – 0.72 0.1 4.1 – 4.64 – 0.5 67 – 62 62.4 – 3.92 0.4 4.5 – 65 57 – 60 Dv 4 56 – 78 54 – 78 65 – 90 95 80 – 95 90 -100 80 l [mm] 5 3.75 0.76 0.8 0.7 – 2.0.7 – 3.84 .49 mm PNA Nm 24/2/2 F = 0.2 – 8.18 mm KE 2 20 22 24 20 24 28 20 Do 3 56 – 61 57 – 60 58 – 65 47.3 – 1.

58 – 0.54 mm 2 8 10 5 12 8 10 3 20.9 3.38 – 2.5 4 25 – 31 30 – 41.3 3.67 – 1.6 – 1.17 8 4.Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 91 6 219 – 253 255 – 338 239 – 315 116 – 140 175 – 260 230 .8 – 2.0 – 8.6 3.8 – 3.13 – 3.5 29.82 2.70 1.5 . 8 6.88 0.5 – 5.1 2.53 0.44 2.8 (continuare) 10 11 2.2 – 4.6 – 2.1 3.04 – 2.3 – 8.5 – 31.27 3.7 – 4.1 4.92 2.38 mm PNA Nm 40/2/2 F = 0.0 1.5 – 4.1 – 2.9 – 3.5 5 8.7 1.7 – 4.2 – 1.76 – 0.7 – 12.78 1 PNA Nm 36/2/2 F = 0.70 0.35 – 34.69 mm PNA Nm 40/2 F = 0.08 – 2.7 7.3.87 – 4.6 – 3.69 .7 1.3 8.63 2.5 – 35 22.3 4.5 – 21 22 – 25 13 -16 26 – 30 19 – 24 23 – 24.67 – 0.4 – 2.7 – 9.250 7 2.14 0.4 – 1.84 0.5 29.2 1.95 0.5 1.60 – 0.8 – 10.73 2.7 10.81 – 0.57 mm PNA Nm 36/2/3 F = 0.7 7.4 – 5.45 2.7 Tabelul V.00 – 2.0.7 – 7.5 20 – 27.1 9 1.8 – 4.

87 – 4.13 – 2.42 mm PNA Nm 36/2 F = 0.20 4.33 1.3 – 11.270 7.315 280 – 325 200 – 367 410 – 598 216 – 305 233 – 262 174 – 210 371 – 464 160 – 214 348 .61 – 5.52 – 2.730 7.35 – 4.3 – 10.5 3.33 – 1.43 4.64 – 5.5 7.00 – 2.5 28.706 0.89 – 4.65 – 5.51 mm 12 18 15 20 8 10 8 10 8 8 10 12 8 10 10 12 8 10 8 10 34 – 37.704 0.35 – 1.63 – 3.681 – 0.9 7.1 7.23 – 1.5 – 44 25 – 27 30 – 34 18 – 20 23.5 – 35 31 – 37 25.17 – 2.69 1.7 – 7.21 26 – 44.0 – 8.575 0.52 – 1.58 1.3 6.5 30.20 mm Bbc Nm 54/1 F = 0.16 – 1.22 – 2.30 6.5 52 Dv 55 60 65 65 l [mm] M/m2 [g] 300 360 190 210 Ac [mm] 1.96 1.5 30.61 – 0.626 0.826 0.87 0.54 – 5.65 – 5.67 1.8 – 8.40 mm PNA Nm 36/2/2 F = 0.45 – 1.92 3.8 130 150 174 – 210 395 – 463 129 – 169 299 – 394 1.89 – 2.41 – 3.725 0.47 – 1.493 – 0.89 2.5 17.17 – 2.87 – 5.5 32 – 38 16.73 – 4.17 4.3 6.13 – 2.14 5.9 7.3 8.5 .765 0.15 mm PNA Nm 24/2 F = 0.92 2.92 2.681 0.802 Bbc Nm 20/1 F = 0.494 0.96 kAc 5.719 0.20 – 3.83 – 3.5 2.50 2.96 1.5 – 82 75 75 29.5 5.43 21.66 1.61 1.5 55 65 20 – 23 23 – 25 18.741 0.TRICOTAJE Tabel V.83 0.5 – 5.78 2.88 5.80 4.70 2.28 3.12 – 1.5 – 33 29 – 20.67 4.4 – 8.7 – 9.50 – 2.6 7.722 – 0.88 4.31 2.5 .5 36 46.5 – 43 26 – 28.65 2.32 – 1.49 mm PNA Nm 28/2 F = 0.33 1.00 – 4.72 – 1.39 3.5 31 – 34.8 9.5 131 – 154 6.03 2.657 – 0.77 kB 3.77 2.58 – 8.13 1.96 2.85 – 2.5 -19 22.28 mm Bbc Nm 40/1 F = 0.5 – 8.38 .31 3.705 0.13 4.5 4.44 2.17 1.69 – 2.04 4.07 0.6 5.5 – 29.52 – 1.8 – 10.8 – 8.644 – 0.8 253 .750 – 0.561 – 0.79 3.75 0.97 3.91 0.98 – 3.00 – 5.95 4.35 4.75 – 3.33 – 2.66 0.12 2.18 – 3.72 – 2.1 4.37 5.31 – 5.96 – 6.9 – 9.79 2.439–0.08 .546 – 0.15 mm Bbc Nm 70/1 F = 0.50 1.9 C 0.92 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST .12 4.24 2.16 – 1.45 B [mm] 0.5 57.80 4.97 – 4.82 – 8.5 – 22.80 – 5.525 20 -25.38 mm PNA Nm 40/2/2 F = 0.17 4.45 mm PNA Nm 32/2 F = 0.46 3.64 – 5.44 2.22 1.471 – 0.17 – 3.1 8.23 – 1.5 – 23 20 – 23.3 – 10.72 1.5 – 33 19 – 21.10 4.686 0.23 2.20 25.0 – 10.57mm PNA Nm 40/2 F = 0.657 – 0.50 – 2.687 0.4.5 – 29 18 – 20 25.575 242 .725 0.61 1.1 – 7.41 – 5.96 1.45 5.96 – 2.50 2.63 2.26 4.866 0.27 0.704 0.56 1.64 1.593 – 0.9 3.5 – 23.733 0.14 – 1.5 .38 1.86 1.707 0.89 – 5.5 23 – 33 19 .833 0.689 – 0.4 7.91 – 3.17 2.5 – 4.602 – 0.1 8.828 0.5 – 40 21.2 7.09 3.64 1.00 2.9 Valori orientative ale parametrilor de structură pentru tricoturi cu legătura PATENT 1:1 kE Do c 31.43 – 1.54 mm PNA Nm 44/2/2 F = 0.606 – 0.5 20.645 – 0.30 – 4.5 9.91 0.77 0.5 – 26.40 – 5.75 1.78 2.47 0.50 – 2.29 – 3.568 – 0.96 5.3.71 – 3.

88 – 7.24 – 9.652 – 0.54 2.01 4.5 – 26.23 – 8.56 1.27 3.03 – 8.82 – 2.746 0.61 – 1.5 – 25.5 – 40.85 – 2.43 mm PNA Nm 32/2/2 F = 0.12 – 3.05 – 3.18 – 1.66 mm PNA Nm 44/2 F = 0.5 31 – 41.56 – 3.10 3.57 4.96 – 2.80 4.63 mm 8 10 8 10 5 8 10 5 10 5 8 10 10 8 10 5 8 10 5 Do c [s/5 cm] Dv [r/5 cm] 22.65 mm PNA Nm 32/2 F = 0.5 20.5 18 – 21.5 – 25.5 – 41.44 – 5.92 – 4.80 24 – 37 8.78 – 3.89 2.65 2.5 20 – 25.5 31.493 3.89 2.5 23 – 29.95 6.04 3.90 4.45 – 8.22 1.65 4.730 0.56 kB 2.83 – 5.94 – 3.5 – 24.74 M/m2 [g] 383 – 511 431 – 518 339 – 448 358 – 501 Ac [mm] 1.5 8.33 3.07 – 4.05 20.27 – 1.45 2.99 – 3.23 1.42 – 3.5 – 26.5 – 43.56 4.98 4.69 1.03 3.68 – 4.65 – 4.714 – 0.45 – 3.644 – 0.86 – 4.75 – 2.39 1.54 mm PNA Nm 40/2/3 F = 0.01 2.30 – 5.04 – 2.18 – 1.60 mm PNA Nm 36/2 F = 0.40 406 – 518 290 – 361 289 – 402 378 – 472 233 – 362 405 – 543 433 – 569 398 – 580 215 – 298 357 – 589 392 – 594 431 – 547 468 – 572 452 – 606 393 .23 – 1.670 – 0.24 – 3.61 1.60 – 5.86 kAc 3.34 2.787 0.686 – 0.06 3.50 1.78 1.10 – 1.67 3.79 – 2.00 1.15 – 1.42 – 10.33 – 2.89 – 2.11 7.55 – 4.5 24 – 26.5 – 34.5 14 – 16.5 – 14.5 – 28.703 – 0.96 – 2.5 30.03 – 3.23 3.5 – 27 29 45 10.26 7.24 – 4.35 2.03 – 3.5 22.89 0.56 2.5 – 28.54 .5 23.638 – 0.44 3.89 – 2.49 mm PNA Nm 28/2 F = 0.08 1.63 – 7.647 – 0.61 1.78 6.27 – 11.30 – 2.36 – 3.27 – 1.08 – 4.61 – 5.60 19.04 2.38 – 3.5 – 39 24 – 28.5 25.29 3.06 2.83 – 12.5 6.5 l [mm] 7.10.647 – 0.5 – 22.59 3.5 11.72 – 5.70 1.5 24.700 – 0.37 – 9.5 – 39.762 0.13 1.43 C 0.73 – 12.705 0.94 – 14.5 31 – 39.37 4.3.59 1.64 – 3.35 – 2.5 25.96 2.64 1.78 1.10 – 4.23 – 2.75 – 2.87 2.97 6.737 0.45 – 4.51 mm PNA Nm 44/2/2 F = 0.743 0.784 0.777 0.5 10.5 – 42.57 1.581 – 0.49 1.32 B [mm] 1.75 – 2. Valori orientative ale parametrilor de structură pentru tricoturile cu legătura PATENT 2:2 PNA Nm 24/2 F = 0.08 1.69 1.08 1.629 – 0.13 – 2.5 – 17 21.17 2.00 – 5.51 – 4.638 0.694 – 0.44 1.98 10.88 6.45 1.95 – 2.758 0.81 – 7.756 0.65 25.46 2.29 – 3.5 – 31 32 – 39.85 3.38 mm PNA Nm 40/2/2 F = 0.12 4.96 1.5 15.5 – 40.750 0.79 6.22 2.03 – 3.74 3.96 – 2.658 – 0.5 10.20 – 1.5 31.20 – 1.5 19.5 – 16.97 – 6.655 – 0.66 6.79 2.47 1.80 – 5.57 mm PNA Nm 40/2 F = 0.43 6.37 29.741 0.Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 93 Tabel V.5 – 29 11.681 – 0.5 25 – 29 33.5 6.45 – 1.764 0.45 mm PNA Nm 28/2/2 F = 0.77 – 4.733 0.40 mm PNA Nm 36/2/2 F = 0.774 0.617 – 0.72 2.86 – 12.61 – 3.41 – 7.89 – 5.33 3.72 – 8.11 – 1.20 – 10.50 3.89 – 2.42 – 3.98 – 3.623 – 0.5 18.85 – 4.08 3.89 – 7.604 – 0.22 – 2.5 14.683 18 – 23.28 – 1.796 14 – 16.68 34 – 42.5 23.99 – 7.96 1.52 4.13 1.5 20 – 25.72 – 2.

TRICOTAJE Tabelul V.3.7 Principalele elemente de structură pentru tricoturile din bătătură Aspect FAŢĂ Tipul evoluţiei Reprezentare structurală Secţiune Semne convenţionale Reprezentare structurală Aspect SPATE Secţiune Semne convenţionale Ochi normal Ochi vanisat .94 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST .

Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 95 Tabelul V.7 (continuare) Aspect FAŢĂ Tipul evoluţiei Reprezentare structurală Secţiune Semne convenţionale Reprezentare structurală Aspect SPATE Secţiune Semne convenţionale Ochi reţinut i=1 şi flotare .3.

(continuare) Aspect FAŢĂ Tipul evoluţiei Reprezentare structurală Secţiune Semne convenţionale Aspect SPATE Reprezentare structurală Secţiune Semne convenţionale Ochi dublu i=1 Nş=1 .TRICOTAJE Tabelul V.7.3.96 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST .

3.Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 97 Tabelul V.7 (continuare) Aspect FAŢĂ Tipul evoluţiei Reprezentare structurală Secţiune Semne convenţionale Aspect SPATE Reprezentare structurală Secţiune Semne convenţionale Ochiuri încrucişate. torsadă Ochiuri încrucişate. desene prin deplasare .

transfer bilateral Buclă de platină.TRICOTAJE Tabelul V.7 (continuare) Aspect FAŢĂ Tipul evoluţiei Reprezentare structurală Secţiune Semne convenţionale Aspect SPATE Reprezentare structurală Secţiune Semne convenţionale Buclă de platină.98 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST . transfer unilateral .3.

Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 99 Tabelul V. (continuare) Aspect FAŢĂ Tipul evoluţiei Reprezentare structurală Secţiune Semne convenţionale Aspect SPATE Reprezentare structurală Secţiune Semne convenţionale Buclă de început şi ochi transferat .3.7.

TRICOTAJE Tabelul V.3.7. (continuare) Aspect FAŢĂ Aspect SPATE Semne convenţionale Reprezentare structurală Secţiune Semne convenţionale Tipul evoluţiei Reprezentare structurală Secţiune Segment de urzeală .100 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST .

(continuare) Aspect FAŢĂ Tipul evoluţiei Reprezentare structurală Secţiune Semne convenţionale Aspect SPATE Reprezentare structurală Secţiune Semne convenţionale Evoluţie tip căptuşeală .3.7.Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 101 Segment de bătătură Tabelul V.

5 – 0.8 3.75 – 0.8 – 2.45 – 0.1 2.7 – 0.4 4.3 – 6.7 – 5.9 0.2 0.8 3.5 – 0.2 3.57 – 0.6 – 1.61 .1 0.7 – 2.1 – 3.6 – 0.5 – 65 57 – 60 Dv 4 56 – 78 54 – 78 65 – 90 95 80 – 95 90 -100 80 l [mm] 5 3.TRICOTAJE Ochi cu buclă pluş Tabelul V.8 – 3.5 – 0.0 0.47 – 3.9 2.8 Valori orientative ale parametrilor de structură pentru tricoturi GLAT Materia primă 1 Bbc 100% Nm 40/1 F = 0.1 3.3 M/m2 [g] 6 90 – 135 90 – 150 125 – 150 110 130 – 140 130 – 140 120 Ac [mm] 7 0.55 0.91 0.1 – 4.75 0.92 bbc 100% Nm 50/1 F = 0.9 0.6 – 4.8 – 3.7 24 60 – 65 105 – 110 112 – 120 0.2 kB 10 3.73 – 0.5 67 – 62 62.1 0.102 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST .18 mm bbc 100% Nm 60/1 F = 0.9 0.9 – 3.92 0.0 4.7 – 0.95 0.7 0.78 0.5 2.2 – 4.9 2.67 kAC 8 4.9 3.5 2.62 – 0.72 – 0.2 – 4.8 3 2.05 0.76 – 0.2 4.8 – 1.8 – 4.9 3.17 mm 3.8 – 0.6 0.9 – 3.5 – 2.5 2.3 – 4.8 – 0.9 B [mm] 9 0.49 0.9 1.3.1 – 4.8 5.8 2.72 – 0.72 0.5 0.83 4.6 C 11 0.3 – 5.19 mm KE 2 20 22 24 20 24 28 20 Do 3 56 – 61 57 – 60 58 – 65 47.

0.82 4.4 – 1.5 – 15.45 1.3 – 5.85 0.74 – 0.9 – 3.8 110 – 115 60 22.8.89 – 2.22 1.2 – 12.6 5.5 – 15.72 .3 120 188 – 235 214 – 223 239 – 285 146 – 213 164 – 184 206 – 239 136 – 178 185 – 200 139 – 171 103 0.92 – 2.27 3.6 0.1 3.82 – 2.7 1.4 2.23 – 3.8 3.04 2.83 1.1 – 4.72 – 0.8 – 5.7 .6 6.4 2.85 0.0.4 4.76 0.85 – 2.73 0.3 – 1.78 0.5 20 .49 mm PNA Nm 24/2/2 F = 0.3.8 – 4.75 – 3.4 – 3.75 0.5 – 28.8 – 5.7 – 3.4 .9 3.4 – 12.2 – 3.5 80 30 – 37 33.3 11.5 – 38 21.75 – 2.4 – 7.8 0.3 – 1.7 2.5 – 4.4 – 12.5 24.2 – 8.00 3.74 – 0.45 – 1.1 11.89 – 0.0 3.5 5.5 29 .25 27 – 38.64 – 0.7 – 4.2 – 3.57 1.5 – 26.5 – 22.2 – 2.8 – 8.45 1.33 1.5 – 34.5 – 1.9 3.2 6.3 5.7 – 3.6 11.12 mm PNA Nm 24/2 F = 0.49 mm PNA Nm 24/2 F = 0.84 .5 – 33.6 1.28 bbc 100% Nm 100/1 F = 0.9 – 4.95 – 3.5 31 – 36 2.5 25 – 26 14 -15 21.3 – 1.9 7.69 0.4 – 7.4 7.75 0.43 mm PNA Nm 32/2/2 F = 0.1 – 4.2 2.67 .8 – 8.49 mm PNA Nm 32/2 F = 0.0.75 0.6 – 2.68 – 0.5 22 – 27.8 7.92 .33 1.7 0.5 14.2 4.86 .49 – 1.9 1.6 1.71 – 0.4.1 4.69 mm PNA Nm 24/2 F = 0.5 – 0.04 3.7 2.1 – 2.60 mm PNA Nm 36/2 F = 0.8 3.0 – 5.87 3.5 1.5 2.6 – 0.33 – 3.40 mm 24 8 10 5 8 10 5 8 5 12 Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 68 – 70 80 – 100 2.32 20 – 24 29.0 0.5 – 27 14.7 3.5 27.4 – 4.0 6.4 – 5.6 0.5 3.8 6.2 3.

53 0.5 29.08 – 2.6 – 3.27 3.5 – 21 22 – 25 13 -16 26 – 30 19 – 24 23 – 24.73 2.92 2.104 1 PNA Nm 36/2/2 F = 0.7 – 4.7 1.8 – 10.3.95 0.5 – 5.6 3.38 mm PNA Nm 40/2/2 F = 0.5 4 25 – 31 30 – 41.6 – 2.1 3.8 – 4.0 1.3 4.76 – 0.5 – 4.3 3.44 2.0 – 8.70 0.87 – 4.TRICOTAJE Tabelul V.5 – 31.7 7.1 9 1.81 – 0.63 2.14 0.7 10.54 mm MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST .2 1.7 1.88 0.7 .7 – 9.3 – 8.8 (continuare) 10 11 2.78 2 8 10 5 12 8 10 3 20.2 – 4.5 20 – 27.70 1.57 mm PNA Nm 36/2/3 F = 0. 8 6.67 – 0.38 – 2.5 29.45 2.58 – 0.69 .250 7 2.8 – 2.3 8.7 – 12.7 – 7.69 mm PNA Nm 40/2 F = 0.17 8 4.5 1.6 – 1.13 – 3.67 – 1.04 – 2.84 0.2 – 1.5 6 219 – 253 255 – 338 239 – 315 116 – 140 175 – 260 230 .0.1 – 2.7 7.35 – 34.4 – 1.60 – 0.1 4.1 2.4 – 5.4 – 2.7 – 4.5 – 35 22.5 5 8.82 2.00 – 2.9 3.8 – 3.9 – 3.

91 0.91 – 3.3 – 10.87 – 5.28 3.45 mm PNA Nm 32/2 F = 0.33 1.78 2.4 7.30 – 4.03 2.5 52 Dv 55 60 65 65 l [mm] M/m2 [g] 300 360 190 210 Ac [mm] 1.16 – 1.5 30.1 – 7.43 – 1.5 – 35 31 – 37 25.27 0.657 – 0.72 – 1.1 4.80 4.722 – 0.5 – 5.741 0.689 – 0.30 6.5 .3 6.17 1.12 2.1 8.89 – 2.31 – 5.20 mm Bbc Nm 54/1 F = 0.5 – 23 20 – 23.75 1.96 – 6.50 2.5 4.58 – 8.64 – 5.5 – 22.52 – 1.5 131 – 154 6.52 – 1.71 – 3.61 – 5.80 – 5.5 – 29.270 7.17 – 2.13 – 2.21 26 – 44.6 7.3 – 11.750 – 0.645 – 0.315 280 – 325 200 – 367 410 – 598 216 – 305 233 – 262 174 – 210 371 – 464 160 – 214 348 .61 1.1 8.3.44 2.70 2.23 – 1.57mm PNA Nm 40/2 F = 0.681 – 0.85 – 2.87 – 4.9 7.826 0.79 2.64 1.833 0.09 3.97 3.23 2.66 0.37 5.75 – 3.96 2.26 4.65 – 5.8 9.Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 105 Tabel V.657 – 0.8 253 .5 7.5 -19 22.63 2.79 3.5 .719 0.16 – 1.46 3.3 8.5 2.705 0.04 4.31 3.83 0.593 – 0.13 – 2.606 – 0.5 32 – 38 16.17 4.64 1.725 0.77 2.17 – 3.49 mm PNA Nm 28/2 F = 0.72 – 2.644 – 0.50 – 2.54 – 5.546 – 0.14 5.706 0.5 9.3 – 10.5 20.50 – 2.45 B [mm] 0.9 3.18 – 3.681 0.9 Valori orientative ale parametrilor de structură pentru tricoturi cu legătura PATENT 1:1 kE Bbc Nm 20/1 F = 0.5 – 29 18 – 20 25.32 – 1.50 1.5 – 33 29 – 20.96 1.96 5.575 242 .725 0.5 – 8.00 – 2.45 – 1.22 – 2.73 – 4.42 mm PNA Nm 36/2 F = 0.7 – 7.88 4.8 130 150 174 – 210 395 – 463 129 – 169 299 – 394 1.47 0.07 0.5 5.439–0.69 1.88 5.20 25.33 1.7 – 9.44 2.6 5.47 – 1.2 7.61 1.10 4.707 0.765 0.40 mm PNA Nm 36/2/2 F = 0.38 mm PNA Nm 40/2/2 F = 0.92 3.1 7.12 – 1.89 2.39 3.575 0.493 – 0.38 .4.9 7.525 20 -25.91 0.41 – 3.13 1.9 C 0.96 1.5 30.54 mm PNA Nm 44/2/2 F = 0.92 2.52 – 2.66 1.89 – 4.686 0.9 – 9.5 – 40 21.78 2.561 – 0.96 1.17 – 2.5 36 46.67 1.5 57.5 – 23.92 2.866 0.67 4.77 kB 3.87 0.802 34 – 37.08 .43 21.97 – 4.20 4.56 1.15 mm Bbc Nm 70/1 F = 0.65 2.29 – 3.3 6.5 .28 mm Bbc Nm 40/1 F = 0.33 – 1.82 – 8.35 4.98 – 3.38 1.730 7.626 0.494 0.8 – 8.5 – 44 25 – 27 30 – 34 18 – 20 23.0 – 10.45 5.5 23 – 33 19 .5 – 4.5 17.828 0.5 – 26.5 31 – 34.568 – 0.5 – 33 19 – 21.22 1.00 – 5.43 4.14 – 1.5 3.471 – 0.35 – 4.704 0.89 – 5.5 – 82 75 75 29.33 – 2.17 2.75 0.17 4.58 1.40 – 5.65 – 5.12 4.704 0.733 0.00 – 4.72 1.95 4.61 – 0.83 – 3.41 – 5.86 1.5 55 65 20 – 23 23 – 25 18.4 – 8.00 2.687 0.23 – 1.5 28.35 – 1.602 – 0.15 mm PNA Nm 24/2 F = 0.96 – 2.69 – 2.5 – 43 26 – 28.20 – 3.63 – 3.64 – 5.0 – 8.80 4.24 2.13 4.50 2.51 mm 12 18 15 20 8 10 8 10 8 8 10 12 8 10 10 12 8 10 8 10 Do c 31.31 2.8 – 10.50 – 2.8 – 8.77 0.96 kAc 5.

04 3.00 1.52 4.60 – 5.5 25.681 – 0.68 – 4.72 – 5.764 0.17 2.37 – 9.45 – 8.22 2.10.96 – 2.61 – 5.85 – 2.60 mm PNA Nm 36/2 F = 0.5 – 16.3.03 – 3.89 – 2.56 kB 2.69 1.33 3.56 4.42 – 10.5 24 – 26.15 – 1.45 2.72 – 8.86 kAc 3.75 – 2.94 – 14.56 2.55 – 4.96 – 2.638 0.638 – 0.79 – 2.89 – 2.56 – 3.05 20.96 1.42 – 3.66 mm PNA Nm 44/2 F = 0.5 – 25.88 – 7.29 – 3.82 – 2.TRICOTAJE Tabel V.741 0.08 – 4.28 – 1.86 – 12.24 – 9.10 – 4.42 – 3.5 25.26 7.5 25 – 29 33.5 31.61 1.59 3.57 4.03 – 3.12 4.98 10.78 1.88 6.493 3.5 – 14.750 0.75 – 2.74 3.50 3.60 19.80 24 – 37 8.629 – 0.10 – 1.06 3.18 – 1.08 1.63 mm 8 10 8 10 5 8 10 5 10 5 8 10 10 8 10 5 8 10 5 14 – 16.61 1.5 – 43.36 – 3.12 – 3.59 1.65 4.47 1.72 – 2.72 2.756 0.5 22.5 30.796 PNA Nm 24/2 F = 0.18 – 1.5 – 29 11.5 24.24 – 4.06 2.5 23.97 6.57 mm PNA Nm 40/2 F = 0.5 – 39 24 – 28.29 3.5 18 – 21.05 – 3.604 – 0.34 2.5 – 39.5 – 25.54 mm PNA Nm 40/2/3 F = 0.89 2.5 – 40.77 – 4.762 0.51 mm PNA Nm 44/2/2 F = 0.44 3.50 1.03 – 8.64 – 3.623 – 0.67 3.73 – 12.83 – 5.45 mm PNA Nm 28/2/2 F = 0.5 19.670 – 0.81 – 7.5 23.5 31 – 39.95 6.5 11.03 3.43 mm PNA Nm 32/2/2 F = 0.65 mm PNA Nm 32/2 F = 0.647 – 0.777 0.44 1.92 – 4.5 – 34.38 – 3.08 1.96 – 2.5 15.5 31 – 41.04 2.08 1.74 M/m2 [g] 383 – 511 431 – 518 339 – 448 358 – 501 Ac [mm] 1.66 6.03 – 3.08 3.758 0.787 0.5 – 26.78 – 3.5 8.647 – 0.683 18 – 23.5 20.5 23 – 29.89 – 7.04 – 2.61 – 1.23 – 2.11 7.5 – 24.98 – 3.57 1.78 1.24 – 3.644 – 0.30 – 2.86 – 4.44 – 5.5 – 41.27 – 11.20 – 10.5 6.69 1.89 2.13 – 2.5 – 26.27 – 1.5 – 22.85 3.658 – 0.75 – 2.5 6.5 10.79 2.41 – 7.89 0.106 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST .45 – 1.70 1.40 406 – 518 290 – 361 289 – 402 378 – 472 233 – 362 405 – 543 433 – 569 398 – 580 215 – 298 357 – 589 392 – 594 431 – 547 468 – 572 452 – 606 393 .23 1.87 2.49 mm PNA Nm 28/2 F = 0.5 20 – 25.22 1.13 1.5 14.714 – 0.43 6.655 – 0.22 – 2.97 – 6.35 2.99 – 7.45 – 4.5 – 28.5 – 27 29 45 10.68 34 – 42.694 – 0.46 2.64 1.11 – 1.45 – 3.49 1.43 C 0.686 – 0.89 – 5.54 2.652 – 0.37 4.35 – 2.5 14 – 16.00 – 5.30 – 5.90 4.27 3.95 – 2.5 – 31 32 – 39. Valori orientative ale parametrilor de structură pentru tricoturile cu legătura PATENT 2:2 Do c [s/5 cm] Dv [r/5 cm] 22.5 10.784 0.27 – 1.5 l [mm] 7.13 1.65 25.730 0.5 – 40.737 0.94 – 3.703 – 0.743 0.96 2.51 – 4.5 – 42.23 – 1.07 – 4.20 – 1.33 – 2.5 20 – 25.774 0.5 31.38 mm PNA Nm 40/2/2 F = 0.45 1.617 – 0.98 4.01 4.746 0.80 4.65 – 4.89 – 2.23 – 8.40 mm PNA Nm 36/2/2 F = 0.20 – 1.96 1.85 – 4.99 – 3.705 0.78 6.54 .700 – 0.80 – 5.61 – 3.5 18.63 – 7.32 B [mm] 1.37 29.56 1.79 6.581 – 0.733 0.65 2.39 1.5 – 28.01 2.83 – 12.33 3.23 3.5 – 17 21.10 3.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful