PHILIP K.

DICK

Jocul de-a războiul
Traducerea: Sorin Casapii

Philip K(indred) DICK (1928-1982) În mod clar unul dintre cei mai importanţi doi-trei autori de science fiction ai secolului XX, Dick a obţinut în cariera sa un singur premiu SF: Hugo 1963 pentru romanul Omul din castelul înalt (Ed. Nemira, 1995). A urmat colegiul pentru un an, a lucrat într-un magazin de discuri şi a ţinut un program de muzică clasică la un post local de radio. A fost însurat de cinci ori şi a avut trei copii. Romane importante: Defazare marţiană (Marţian Time-Slip, 1964), Dr. Bloodmoney (1965), Cele trei stigmate ale lui Palmer Eldritch (Ed. Nemira, 1996), Vânătorul de recompense (Ed. Nemira, 1992), Ubik (Ed. Nemira, 1994), Labirintul morţii (Ed. Athena, 1995). Alte cărţi apărute în română: Timpul dezarticulat (Ed. Nemira, 1994), Invazia divină (Ed. Clasic, 1994), Loteria solară (Ed. Ştiinţă & Tehnică, 1994). Mihai-Dan Pavelescu

În biroul său din cadrul Oficiului pentru Calitatea Importurilor Terestre, bărbatul înalt luă raporturile din coşul de sârmă împletită şi, aşezându-se, le aranja în faţa sa pentru a le putea citi. Îşi puse lentilele-iris şi-şi aprinse o ţigară. — Bună dimineaţa, rosti cu o voce firavă şi susurată primul raport, în vreme ce Wiseman îşi plimbă degetul mare de-a lungul liniei de bandă lipită. O ascultă toropit, în vreme ce privirea îi rătăcea prin parcarea ce se vedea prin fereastra deschisă. — Ia spuneţi-mi, ce se întâmplă cu voi, acolo? V-am trimis lotul acela de..., urmă o pauză în care cel care vorbea, directorul departamentului vânzări din cadrul unui complex de supermagazine din New York îşi verifică registrele,... jucării de

Magazinul pentru Copii-Appeley. Wiseman se ridică şi ieşi din birou. precum cea de pe Ganimede. ştia că are o întârziere în ceea ce făcea de cel puţin cinci zile. Lăsă jos raportul. Bineînţeles.pe Ganimede. Avem de gând să cumpărăm o cantitate importantă. vorbind singur. Înconjurat de produse pe jumătate dezasamblate. Produsele exportate aveau în continuare calitatea necesară. în rândul căreia locurile cele mai importante erau ocupate de cele Trei Planete Interioare. ce-i cu lotul acela de jucării de pe Ganimede? Părea să fi trecut cam prea multă vreme de când laboratoarele de testări se ocupau de ele. spuse Pinario. cu toate că nu făcea altceva decât să tragă de timp. Wiseman îşi plimbă degetul mare în josul numelui şi funcţiei celui care vorbea. în care se aflau laboratoarele de testare. Cel puţin două săptămâni. cu jumătate de voce. închizând uşa interioară a laboratorului. — Mă bucur că ai venit încoace. în prezent oricărui produs de pe Ganimede i se acorda o atenţie specială. era de aşteptat să dea dovadă de creativitate în orice domeniu s-ar fi implicat.. fără nici un fel de şmecherii speciale. Apoi. fără vopsea toxică ce putea fi linsă. directorul departamentului vânzări concluziona: — Anul acesta. spuse Wiseman. Însă. Şi totuşi. — Ah. O comunitate de persoane atât de inventive. nu se întâmplase nimic. fără capsule cu bacterii. până acum. iar întâlnirea asta nu . întrebă: Chiar. — Joe Hauck. jocurile de război vor fi din nou un articol foarte căutat. susură vocea raportului. anul trecut. Leon Wiseman. îndreptânduse către clădirea alăturată. Subversiunea ar fi fost tratată ca orice altă provocare — cu imaginaţie şi multă inteligenţă.. Cred că vă daţi seama că trebuie să obţinem aprobarea pentru ele în timp util includerii lor în planul de achiziţii pentru toamnă. astfel încât să le avem în stoc pentru Crăciun. luă un formular neînregistrat şi se pregăti să răspundă. Cu o voce plină de nemulţumire. Sateliţii depăşiseră starea lor obişnuită de lăcomie economică şi începuseră — conform serviciilor de informaţii — să treacă la acţiuni militare directe împotriva concurenţei. Pinario îşi ridică privirea tocmai la timp pentru a-l vedea pe şeful său.

instrucţiuni ce fuseseră impuse de către Guvernul Cheyenne. — Să mergem să aruncăm o privire. tipică oficialităţilor. În privinţa acelui articol. care mai înainte de a merita banii cumpărătorilor. Era un manechin din plastic. Crezi că e îndreptăţită această precauţie. Ar fi mai bine să-ţi pui un costum profilactic — nu vreau să rişti nimic. trebuie să treacă de o mulţime de teste. Putea oricând — pe bună dreptate — să invoce aplicarea respectivei directive. Gesticulă puţin şi o parte din perete glisă. reglate pentru a răspunde unor instrucţiuni verbale. ripostă Wiseman. orice persoană ce se ocupa de testări în laboratoare cunoştea instrucţiunile speciale cu privire la Pericolele de Contaminare din partea unor Particule de Cultură Ostilă Populaţiilor Urbane Nevinovate. — Am venit în legătură cu trupele acelea de şoc ce iau cu asalt o cetate. în vreme ce se apropie de Wiseman pentru a-l însoţi. Vorbise cu volubilitate. — Facem economii. inclusiv cetatea pe care aceştia trebuiau s-o . Fă altceva. lăsând să se vadă o încăpere laterală. încuviinţă Pinario cu uşurare. ar trebui să nu mai plecăm de aici. însă expresia feţei lui Wiseman rămase dură. continuă el. ce aşteptau să fie testate şi aprobate. Făcu o pauză scurtă. îmbrăcat cu nişte haine obişnuite şi înconjurat de jucării. învârtinduse printre grămezile de produse de toate mărimile.putea însemna altceva decât că va avea probleme. le-am dat drumul să funcţioneze singuri. Jucăriile de pe podea. Fă altceva. în mod special în cazul unor articole pentru copii. — Ca urmare a pericolului special implicat în acţiune. conştiinţa îi era împăcată. Dacă am sta pe lângă ele pentru a le menţine în funcţiune. Chiar în faţa manechinului se afla grupul de soldaţi de pe Ganimede. explică Pinario. setul de şase dolari. Chiar în centrul acesteia se găsea ceva ce-l făcu pe Wiseman să se oprească brusc. de mărimea unui copil de vreo cinci ani. lăsară baltă diferitele lor ocupaţii şi-şi reluară acţiunile de la capăt. sau e un plus de paranoia. apoi repetă: M-am plictisit de asta. — Aaaa. setul de soldăţei de pe Ganimede. Asta-i o grămadă de gunoi. propuse Wiseman. o hotărâre neclară. răspunse Pinario. Manechinul tocmai spunea: — M-am plictisit de asta. în legătură cu «mediile străine»? — E justificată.

ea simbolizează realitatea externă. iar pe crenelul cel mai înalt flutura un stindard înflorat. În cele din urmă. explică Pinario. apropiindu-se încet-încet de Cetate. semăna cu un fort legendar: suprafaţa superioară era presărată de mici deschizături. — Bineînţeles. Folosindu-se de alte jucării care erau testate. un amestec de diferite costume militare de pe Sateliţi şi planetele apropiate. însă numai după o perioadă chinuitoare. Dacă vorbim din punct de vedere psihologic. Acesta. pentru care erau atât de vestiţi producătorii de pe Ganimede. Bineînţeles. Cu o pocnitură însoţită de o şuierătură. spuse Pinario. dintr-un material asemănător unui metal întunecat. se strecoară în ea asemenea unor şoareci. Îi înmână lui Wiseman broşura. de exemplu. În vreme ce o răsfoia. reduta trimise un proiectil către atacatori. Ce naiba. Wiseman îl întrebă: — Modul în care atacă diferă de fiecare dată? — Se împlinesc opt zile de când funcţionează. răspunse Pinario. . — Înregistrezi totul pe casetă? întrebă Wiseman. reuşeşte să învingă. Până acum nau atacat de două ori în acelaşi fel. Soldaţii se furişau. O să se vâre prin toate colţurile. la comanda manechinului. aşa scrie în instrucţiuni.cucerească. Acum se regrupau. — Se pot folosi de configuraţiile întâmplătoare ale terenului. Soldăţeii de jucărie aveau cam cincisprezece centimetri înălţime şi erau fabricaţi din materialele termoplastice aproape indestructibile. soldaţii se pitiră după acestea. Cetatea propriu-zisă. Utilizează un tropism orientat pe obiecte: atunci când zăresc. Oricum. pentru copil cei doisprezece soldaţi reprezintă propriile sale eforturi pentru acceptarea acesteia. plină de efort şi răbdare. într-un nor cu totul inofensiv de fum şi zgomot. o casă de păpuşi ce se află aici pentru testare. când. care începură să-i urmărească. se opriseră. un pod mobil fusese ridicat. — Dar până la urmă pierde lupta. — Ripostează. observă Wiseman. Trebuie să o piardă. acum fiind invizibil. copilul capătă sentimentul că este competent în modul în care se descurcă în contact cu lumea cea aspră. Uniformele lor erau sintetice. Din pereţi apărură câteva aparate de monitorizare. Prin participarea la cucerirea cetăţii. într-o formaţie elaborată. o construcţie masivă şi ameninţătoare. s-au investit nişte bani în treaba asta. Tocmai se furişau către ea. explodă în mijlocul unui grup de soldaţi.

chiar sursa de energie. Cei doi bărbaţi se priviră unul pe altul. — Până acum. — Le încercăm pe toate. — Următoarea.. S-ar putea să încerce vreo mie de manevre şi apoi. nicăieri. ridică o navă spaţială de jucărie executată de o companie de pe Uranus. N-am mai văzut chestia asta până acum. de fapt. spuse lugubru Pinario. murmură Pinario. Atunci când se pornea un nou atac. Deşteaptă treabă. agitând-o. apoi se uitară la cetate. Sunt o grămadă de ergi în unitatea aia de alimentare. — Sau chiar mai rău.. modalitatea de atac era în întregime aleatorie. Fă altceva. Îşi croi drum printre soldaţii ce înaintau. copilulmanechin. care poate fi fixat pentru un număr mai ridicat de încercări reuşite. Dintr-o dată. Însă. Soldaţii aproape că ajunseseră la ea.Pentru a demonstra afirmaţia tăcută. un zid al fortăreţei coborî. . În spatele ei există un sistem de reglare. completă Wiseman. Transmisie de înaltă frecvenţă dintr-o cutie cu muniţii. Deschizând partea din spate a fortăreţei. — Continuă testarea. — Ea reprezintă. ordinele soldaţilor tot aici îşi au originea. făcu să cadă din ea doi soldaţi. Apoi. nu se mişcă nimic. Cuprinşi de un fior de nelinişte. urmă Pinario. prin intermediul vibraţiilor şi astfel ele ajungeau să se poziţioneze într-o nouă ordine. au reuşit o dată din nouă încercări. spuse Pinario. Fiecare proiectil reprezenta un crâmpei dintr-o instrucţiune. În acest fel. Pentru o clipă. apăru ţeava unei mitraliere şi soldaţii fură culcaţi la pământ. — Nu putem accelera desfăşurarea? — O să ia ceva timp.. trebuia să existe un număr limitat de manevre de atac. Pe deasupra. Wiseman îl însoţi şi amândoi se aplecară pentru a inspecta fortăreaţa. de vreme ce numărul proiectilelor era limitat. rosti: — M-am plictisit de asta. — Procentual vorbind. s-ar putea să-i oblige să efectueze o întoarcere de nouăzeci de grade şi să înceapă să tragă în cea mai apropiată fiinţă umană. cam de câte ori cuceresc cetatea? întrebă Wiseman. proiectilele erau amestecate. aşezat printre jucăriile sale.. E concepută să dureze cinci ani. îi arătă şefului său containerul cu muniţii. Dacă întreaga energie ar fi eliberată dintr-o dată. cei doi bărbaţi priviră cum soldaţii se ridică şi se regrupează.

Am cântărit fortăreaţa şi pe cei unsprezece rămaşi. un bărbat scund. răspunse el. Dacă «l-a distrus» — ce a făcut cu rămăşiţele sale? — E posibil să-l fi transformat în energie. în vreme ce intra în laborator. întrerupi imediat testarea afurisitelor ălora de jucării.Două zile mai târziu. se găsea manechinul construit de laboranţi. — Nu. vorbi cineva dinapoia lor şi-şi făcu apariţia Pinario purtând o expresie rigidă. înconjurat de jucării. tot drumul până acolo explicându-i justeţea hotărârii sale. îi zise Fowler. examinând fortăreaţa şi soldaţii rămaşi. — Treaba e prea serioasă. plus datele cuprinse în complexele instrucţiuni.. în birou îşi tăcu apariţia superiorul lui Wiseman. solid. Haide în laborator şi o să-ţi arăt. sunt doisprezece soldaţi. — Acesta este cel mai ciudat produs. — Poate că l-a distrus fortăreaţa. jucăriile îşi desfăşurau acţiunile ciclice. Racheta îl făcu pe Fowler să tresară. În jurul acestuia. sugeră în cele din urmă Wiseman. îl întrerupse Fowler. Mâine s-a terminat cu aşa ceva. Se răsuci ca să iasă din birou. furios şi cu ochi ce păreau că vor să-i iasă din cap. zise Wiseman. spuse Wiseman. murmură Fowler. — Când mi-am dat seama că a dispărut un soldat. Tocmai am întreprins o investigaţie. pe Lună se găseşte o navă sau un depozit întreg ce aşteaptă aprobarea oficială să-şi aducă marfa încoace! Pinario nu se vedea. Acolo. Un soldat tocmai se târa pe burtă pentru a se apropia de aceasta. are dreptate. — Probabil că unul se ascunde. spuse Pinario. urmă Pinario. — Nici nu realizezi cât capital au investit în treaba asta unele dintre aceste firme! tocmai îi spunea. însă Wiseman îl opri. — Există o lege a materiei care se ocupă de treaba asta. aplecându-se în apropierea fortăreţei.. Pentru fiecare produs ce este reprezentat aici. aşa că Wiseman îşi folosi cheia. am făcut ceva ingenios. trecând şi de semnalizarea manuală ce deschidea camera de testare. Greutatea lor totală este egală cu cea a setului original — respectiv a celor doisprezece soldaţi şi a . Fowler îl însoţi. — Ascultă ce-ţi spun. Cei trei bărbaţi rămaseră tăcuţi. plus energia ce o au la dispoziţie. Unul a dispărut. După cum poţi vedea. Un număr atât de mare. — Văd doar unsprezece.

Între timp. ceilalţi unsprezece soldaţi se repeziră într-o încercare nebunească de a escalada zidurile. Wiseman îşi spuse: „Poate . Lasă-l să-şi încheie întregul ciclu. aproape contopindu-se cu zidul cenuşiu al fortăreţei. şi asta până ce începură să li se închidă ochii. erau împroşcaţi cu foc. dar nu-l lăsa nesupravegheat. o duse până la proiector. Soldaţii înaintau. Mergând nesigur. Se aşezară şi începură să urmărească înşiruirea de secvenţe înregistrate: atac după atac. spuse Wiseman dintr-o dată. Deschizătura se făcu nevăzută. îl ascunse privirii. spuse Fowler şi Wiseman aprobă din cap. rosti el. O rachetă trimisă către el explodă şi. Fowler spuse: — Părintele va presupune. — Lasă-l să meargă mai departe. unde dispărură. îl deschise şi scoase din el caseta video. O porţiune a acestuia se retrase. Aceasta se schimbase. îl scoase din funcţiune. diferită. cu o voce răguşită. Ducându-se până la copilul-manechin. acestea se târâră orbeşte în interiorul fortăreţei. în această situaţie. Fără să-şi facă gândul cunoscut. După o tăcere îndelungată. Ajunse la zid. — De-acum încolo voi pune să stea cineva cu el în cameră. — Să revedem banda. la rândul lor. — Mai bine ai sta chiar tu. Încet-încet. Un soldat se îndrepta neabătut spre baza fortăreţei. se retrăgeau. Era. Wiseman fu cuprins de o profundă intuiţie. — Ce? întrebă Pinario. apoi un braţ. Părţile dezasamblate erau introduse pe rând prin deschizătura apărută în peretele cetăţii.. fu de acord Pinario. că copilul a pierdut sau a distrus unul dintre soldaţi. numărul soldaţilor se va împuţina. Soldatul în cauză se ivi din norul de praf şi-şi continuă drumul. Revăzură ultima parte. Bineînţeles. din nou înaintau. după care se învioră brusc. Când din el nu mai rămase decât braţul şi puşca. sugeră Fowler.. Soldatul. apoi ambele picioare. Arătă către fortăreaţa care tocmai atunci îi împroşca cu foc susţinut pe soldaţii ce avansau spre ea. iar cel învinuit va fi copilul. — Şi ce propui? pufni Pinario. Aşa că el este undeva acolo înăuntru.cetăţii. se ridicau din nou. folosi capătul propriei puşti ca pe o şurubelniţă şi-şi demontă capul. într-un anume fel. pentru o vreme. — Opreşte. Studiind cetăţuia.

îi spuse lui Pinario. dintr-o dată. Creşterea trebuie să fi fost strict internă. Apoi. dintr-o parte într-alta. focul. Între timp. deschizând. Cu multă greutate. — Şi ce să-mi imaginez? — Orice. Cel puţin. citadela mai înghiţi încă patru soldaţi." Oare ce făcuse cu ele? Până la sfârşitul săptămânii. Wiseman nu putea zări nici o schimbare vizibilă din exterior. şovăitoare. îndreptându-se către coasta umbrită a unui deal ce se . din loc în loc. L-am încercat şi eu ceva mai devreme. Observă că o parte atârna într-un loc de parcă ar fi fost un sac. oile se înşiruiră şi plecară. aşa era descris. Privind-o printr-un monitor. — N-o fi periculos? întrebă el. însă ar putea fi mai eficace. croiala părea neterminată. Materialul din care era făcut avea o culoare cenuşie. trebuie să-ţi foloseşti imaginaţia. Deschise cutia şi scoase costumul. de nişte stâlpi — şi rămase cu privirea aţintită asupra oilor. Wiseman reuşi să se strecoare în costum. — Nu pricep. Jucării şi mai noi ce trebuiau testate. Era un lucru normal. Costumul îl duse pe Wiseman cu gândul la cow-boy. aşa că îşi închipui că este din nou la fermă. Pentru a-l pune în funcţiune. avea în faţa sa o serie de noi produse de pe Ganimede.că ar fi mai bine dacă am sta toţi împreună cu el. Chestia asta n-o să se vândă. întinzându-l alături. cu soldaţii ce continuau să se agite şi cu fortăreaţa ce se apăra. îi răspunse celălalt. Mereu şi mereu aceleaşi atacuri. — Îmbracă-l. O să vezi. Acordă însă extrem de puţină atenţie celor scrise în manualul de utilizare: la dracu' cu tot ce aveau cei de pe Ganimede de spus în legătură cu asta. Mă întreb ce-o fi făcut cu bucăţile. Pinario şi cu mine. se deformă de îndată. la rândul ei. — Nu. ceva ce nu putea fi văzut. E o idee mai cuminte. Se opri lângă gardul din sârmă ghimpată — susţinut. pe care oi negre rumegau cu acea mişcare rapidă. mergând pe drumul plin de pietriş ce se întindea la marginea păşunii. Cel puţin doi dintre noi. Semăna doar foarte vag cu un costum de cow-boy. Iar când îl ridică. îl linişti Pinario. a maxilarului inferior. „Ce să fac acum?" se întrebă. Primul articol era aparent simplu: un costum de cow-boy din străvechiul vest american.

Zări un adult cu o faţă îngustă şi un nas lung. în tării. îşi mişca alene aripile. Wiseman încercă să zărească ce pradă urmărea. — Pentru că am găsit aici una. răspunse Wiseman. umflându-şi plămânii cu mirosul ierbii uscate. o voce de bărbat se auzi în apropierea lui.. bineînţeles. pentru a se ridica mai mult. cum poţi să deosebeşti la broaşte o femelă de un mascul? După pete. — Sunteţi cel care aduce buteliile cu butan. îndepărtându-se. din pură curiozitate. pentru a ne cunoaşte mai bine? — Sigur. O mulţime de greieri. — Zece ani şi patru luni. de câte ori putem. pe mine şi pe mama. departe. — Câţi ani ai? Asta era o întrebare uşoară. s-ar umple cu aer. Văzu nişte chiparoşi ce se conturau cu claritate pe fundalul cerului. spunând: — Cum îţi place? — Grozav. Uliul plană cu viteză.. de parcă.. prin urmare. Lucraţi pentru compania de gaz. care este numele companiei de gaz? . Trase adânc aer în piept. rosti bărbatul. Tata spune că butanul este scump. În vreme ce se aplecă. uscate de soarele miezului de vară şi roase de oi. unde tata ne duce. Aruncă o privire în jur şi. încercând să-şi adune îndeajuns curaj pentru a atinge capul plin de negi al broaştei. oarecum neregulat. sau cum? — De ce? îl întrebă bărbatul ce se găsea puţin înapoia lui şi. îşi spuse. Fără tragere de inimă. spuse Wiseman. îşi întoarse privirea de la broasca pe jumătate îngropată. Nu văzu altceva decât câmpiile. parcat lângă poartă. Hei. unde te afli. — Pot să-ţi pun câteva întrebări. — În acest moment. Un uliu. răspunse cu mândrie. la sfârşit de săptămână. pentru a-l privi pe vorbitor. Aceasta îşi făcuse un adăpost în praful drumului. la ferma domnului Gaylord. numai partea de deasupra i se mai vedea. dar că nu există o altă. exclamă el. nu foarte vizibil. după care continuă să plutească fără grabă. zări şi camionul. de fapt? — La ţară.. Spune-mi dacă mă cunoşti. — Ia întoarce-te şi uită-te la mine. Bărbatul îl întrerupse: — Aşa. Iar pe drum.găsea în afara câmpului său vizual. o broască râioasă.

răspunse cu voce întretăiată Wiseman. . Mai bine ai rămâne pe loc. În mod evident stimulează tendinţele deja existente de escapism din faţa realităţii. apoi încercă să se ridice. îndepărtându-se de domnul Pinario. — Leon! strigă domnul Pinario în urma lui. ceva îl lovi cu toată forţa. luând-o din loc. Trebuie neapărat să fac o excursie. Dacă ai fi avut timp. vopsite pe maşină. se plictisise să flecărească atât. sprijinindu-se în mâini. Şi asta exact în acea perioadă. Începu să alerge. spunând: — E cea mai nesănătoasă jucărie pe care ţi-o poţi imagina. Gâfâind.. Cuprins de mirare. Uită-te la tine. — Nu-i rău.. citind literele mari. — Observă cum ai incorporat elemente reale în toată treaba asta. un zid neted. eventual sub forma unei laturi a hambarului. Petaluma. Dintr-o dată. Pinario — Distribuitori de Gaz Butan. când am locuit la ţară.— Scrie chiar pe camion. un şir de dealuri împădurite. Mai bine ai lăsa-o baltă! Nu mai alerga! — Am nişte treabă pe dealurile alea. Wiseman inspecta costumul. Ştiu că spre sfârşitul copilăriei am avut o astfel de tendinţă latentă de retragere într-o lume imaginară. — Ai putea să juri că ai zece ani şi că te găseşti pe un câmp din apropiere de Petaluma. zise Pinario. pentru a face această fantezie să dureze cât mai mult. stârniţi de paşii lui. de-a lungul drumului plin de pietriş. Apăru o formă. Altfel o să te loveşti de lucruri. le privi. Stând în picioare cu dificultate. fugi din ce în ce mai repede. Acum voia să le cerceteze. Pinario îl ajută să se dezbrace de costumul de cow-boy.. atunci când căzuse se tăiase. zise Wiseman. căzu pe spate. copilul se va găsi în imposibilitatea de a înfrunta realitatea contemporană. După ce o va purta o scurtă perioadă de timp. săreau greieri. din spate. îl anunţă domnul Pinario. Putea vedea. Înaintea lui. California? îl întrebă domnul Pinario. California. continuându-şi goana. ai fi găsit o modalitate pentru a include în ea şi peretele laboratorului. Pe curând. dincolo de câmp. comentă cu voce tremurătoare.. Dumneavoastră sunteţi domnul Pinario. Pinario i-l luase cu multă dificultate. aruncă el. — N-o să ajungi la dealurile alea. fu cuprins de teamă şi se trase înapoi. În aerul uscat al amiezii ceva luci tremurător. — Bineînţeles. Mâinile lui Wiseman erau umezite de sânge.

— Ca în cazul tuturor jocurilor de acest gen. — După ce ar mai fi trecut ceva timp. comentă Pinario. apropiindu-se din ce în ce mai mult de citadelă. Wiseman spuse: — Mă întreb cât timp mai trebuie să meargă blestemăţia aia până când să ne dăm seama în ce scop a fost construită? . spuse Wiseman. Din nou porniră la atac. vorbi tot Pinario. Investiţiile erau reprezentate prin obiecte din plastic.— Deja. zaruri şi diferite piese ce-i reprezentau pe jucători. în care fermierii îşi aduceau laptele pe care urmau să-l vândă. trebuie să cumperi cât mai multe acţiuni. Din nou comentând doar în gând. plătiră amenzi. spuse manechinul cu figură de copil. Şi acţiuni la bursă. e o treabă de-a dreptul năucitoare. Monopoly. era de imaginat ce efect ar fi avut asupra unui copil. Se numeşte Sindrom.. ar fi fost aproape imposibil să te mai scot de acolo. Soldaţii se regrupară. semănând foarte bine cu hotelurile şi casele din jocul Monopoly. Iritabil şi agitat. toţi jucătorii pornesc cu acelaşi capital. plus banii necesari desfăşurării lui. încasară amenzi. — M-am plictisit de asta. — În mod clar. — Mă simt perfect. Peste puţin timp. Cei trei bărbaţi se aşezară la masă. În acest timp. Aruncară zarurile. jocul acela. Hai să-l chemăm şi pe Fowler aici şi să jucăm un rând — e nevoie de cel puţin trei jucători. continuă Pinario. Wiseman îşi spuse că dacă jucăria asta putea face aşa ceva unui adult. — Seamănă tare mult cu vechiul joc. la fel ca-n toate jocurile de felul ăsta. Fă altceva. Nici măcar nu se mai obosi să citească instrucţiunile. se duseră pentru o perioadă de timp în «camera de decontaminare». directorul departamentului li se alăturase. Ridică al treilea pachet şi începu să-l deschidă. Te simţi în stare să-ţi arunci ochii pe el acum? Mai poate aştepta. — Produsul ăla pe care-l mai avem aici. iar pe parcursul jocului. explică Pinario. mutară piesele pe tabla de joc. licitară şi cumpărară diferite proprietăţi. observă Pinario.. cei şapte soldaţi de jucărie se furişau iar şi iar spre fortăreaţă. mici şi luminoase. statutul se schimbă în funcţie de valoarea acţiunilor obţinute în diferite investiţii economice. Jocul era alcătuit dintr-o tablă de carton. în spatele lor. deja începusem să zăresc vechea lăptărie.

S-ar putea ca această fortăreaţă să fie o pilă? — Ce fel de pilă? întrebă Fowler. Adăugând puţin câte puţin. Totuşi. spuse Wiseman. "Cum aş putea să mă concentrez la joc".. Sunt acţiuni pentru o mină de uraniu greu de pe Pluto. Lăsă jos teancul de acţiuni.. — Părerea mea. Iar în cazul în care costumul era cel mai cuminte dintre toate. Bucăţică cu bucăţică. comentă Pinario. murmură Fowler. este o baterie cu o durată estimată la cinci ani.. ne-am gândit la asta. întrerupându-şi şi el jocul. zise Wiseman. Pur şi simplu. spuse el. Nu eşti de acord? — Mai întâi să terminăm jocul ăsta. în vreme ceşi verifica celelalte acţiuni. Fowler avea dreptate.— N-avem de unde şti. Dumnezeu ştie ce să facă? Să facă ceea ce a fost construită să facă.. Mi-ar prinde bine ăsta. Nu are nici un fel de elemente grele. — Terminaţi cu jocul ăsta! se răsti Wiseman. e că am fi mai în siguranţă dacă am scoate-o de aici. Experienţa pe care o avusese cu costumul de cow-boy îl făcuse să privească cu mult mai mult respect produsele fabricate pe Ganimede. Wiseman şi Pinario se ridicară amândoi dintr-o dată. — De ce? — Pentru că vrem să fim siguri în legătură cu el. îşi spuse Wiseman "când chestia aia de acolo tinde să. Nu. Fowler observă: — Acum mai sunt doar şase soldaţi. rosti cu o voce joasă şi măsurată. interesul său indica faptul că devenise implicat emoţional şi voia să joace până la sfârşitul partidei. Mai rămăsese doar jumătate din setul de soldaţi. purpuriu cu auriu. până când. Treaba asta iese de sub jurisdicţia noastră. s-ar putea să facem un târg. Totuşi. — O idee interesantă. pe care Fowler tocmai îl achiziţionase.. Să atingă oare masa critică?" — Ia staţi niţel. Ce vrei pe ele? — E o proprietate valoroasă. Nu poţi fabrica o pilă atomică din aşa ceva.. construieşte o bombă atomică. Încă unul ajunsese până la fortăreaţă şi fusese asimilat. plus un anumit număr de mici maşinării controlate prin comenzi ce sunt transmise chiar de către baterie. Uitându-se peste umăr. spuse Fowler. — Haideţi să aducem un expert în bombe de la Serviciile Militare. Pinario rămase cu ochii lipiţi de un certificat de acţionar. şi să-l punem s-o verifice. Se întoarse către şeful său. preocupat de cărţile din mână. Ce-mi dai în .

— Copiii care vor juca acest joc vor căpăta o atitudine sănătoasă în ceea ce priveşte realităţile economice. Îi va pregăti pentru lumea adulţilor. Chestia s-ar putea să se transforme în terminalul unei bombe. plus două firme de materiale plastice. şi toate cele şapte investiţii de vânzare en detail. observă Wiseman. Un anumit tip de staţie de recepţie. continuă jocul. reuşise să acapareze şi majoritatea banilor. Îi mai rămăseseră doar acţiuni de mică importanţă. Jocul mai continuă încă o oră. toţi trei îşi dădură seama că Fowler începuse să preia controlul diferitelor acţiuni din joc. ce nu mai ofereau nici un fel de control. Avea cinci investiţii miniere. după câteva minute. Pe lângă asta. îi va pregăti pentru realităţile economice. După ce le obţinu. Investiţiile comerciale sunt în mod evident acţiuni de pe Ganimede. Wiseman i le cumpără. Naţi mai terminat jocul? — E aproape gata. — E clar că acest joc este o replică tipică pentru relaţiile economice interculturale. ar putea primi o transmisie de energie de pe Ganimede. învârtindu-se de colo-colo cu mâinile înfundate în buzunare. îmi vine să-ţi dau dreptate. Încheie o tranzacţie. — Cine poate ştii de ce sunt în stare? comentă Pinario. Leon. Urmărind soldaţii ce se apropiau de fortăreaţă. ca urmare a faptului că era deţinătorul aproape absolut al acţiunilor. Însă. În cele din urmă. — V-am întrebat pentru că mai sunt doar cinci soldaţi. şi numai de o oră pentru cel de-al şaptelea. — Am ieşit din joc. numai el împotriva lui Fowler. Fu nevoit să renunţe la două acţiuni ale proprietăţilor sale. răspunse Wiseman. sfârşitul era aproape. Fu străbătut de un fior de excitare. Pinario spuse: — Ştii. Se pare că acum acţionează mai repede. pică în mijlocul unor proprietăţi aparţinându-i lui Fowler şi amenzile îi secară toate resursele. zarurile îi căzuseră bine de vreo două ori şi era în măsură să adauge o nouă acţiune la puţinele sale proprietăţi. grupându-şi banii de joc în diferite despărţituri. A fost nevoie de o săptămână pentru primul. spuse Pinario. — E posibil un asemenea lucru? întrebă Fowler.schimbul acestor acţiuni ale minei de pe Pluto? Aştept oferte. Nu m-ar mira deloc dacă cei rămaşi ar dispărea în . Vrea cineva să le cumpere? Cu ultimii bani rămaşi. Când va fi complet instalată. un monopol de alge.

dacă doriţi. acum. deconectăm legăturile.. spuse tânărul plin de veselie. nu-i nimic altceva decât o copie. răspunse expertul.. putem lăsa ca acest ciclu să se încheie. Expertul în bombe era un tânăr cu păr tuns scurt. spuse el după ce inspecta fortăreaţa. Reuşise să pună mâna pe ultima acţiune şi pe ultimul dolar. picioarele. — Am terminat. Nu detectez nici un fel de radioactivitate în interior. fără nici un fel de echipament de protecţie. — În primul rând. iar importatorul a fost informat de acest lucru. . după care să deconectăm bateria. trupul şi dispăru. După cincisprezece minute. Wiseman îi mulţumi funcţionarului şi închise.următoarele două ore. bucăţică cu bucăţică. chicoti Fowler. sub un alt nume. Jocului Sindrom i-a fost aplicată ştampila «Admis». Sau. Purta o salopetă obişnuită. prin deschizătura ce apăruse special pentru el. îşi deşurubă capul. în spatele fortăreţei. ideea fiind furată după Monopoly. mai înainte de a avea loc vreo reacţie. Se aşeză apoi pe podea. lăsându-l pe Fowler singur. permiteţi şi ultimelor elemente mobile să intre în citadelă. Din biroul său. replică Fowler. — O să sosească imediat un expert în bombe. Poate că ar trebui ca până la venirea acestuia să lăsaţi singur obiectul în cauză. comentă Fowler. care le zâmbi prieteneşte în vreme ce-şi întindea pe jos echipamentul. — O să chem Serviciile Militare pentru verificarea fortăreţei. — E posibil ca ei să nu ştie că noi avem deja acelaşi joc. Mai rămăseseră numai trei soldaţi. Simţindu-se oarecum lipsit de orice utilitate. Cât despre jocul ăsta. Apoi. Wiseman se ridică de la masă. desfacem fortăreaţa şi vom vedea ce pregătea. unul dintre cei trei soldaţi se strecură până la baza fortăreţei. Cu alte cuvinte. — Cred că nu. — Oare nu-i periculos? întrebă Wiseman. unul din braţe. ţinând în mâini un cleşte de tăiat. rosti vocea calmă de la celălalt capăt al firului. Wiseman îi contactă pe cei de la Serviciile Militare şi le comunică ce dorea de la ei. — Probabil că n-o să mai dureze mult. sfatul meu este să deconectaţi bateria. — Au mai rămas doar doi. de îndată ce sunt înăuntru. Nu reuşiseră să descopere sensul ascuns al jocului de-a războiul cu soldaţii şi fortăreaţa. aceasta nu mai era responsabilitatea lor. toţi cinci vreau să zic.

are mai puţini oameni asupra cărora să se concentreze. însă el continua să înainteze. iar tânărul sări înapoi. alunecând pe podea. începu să se dezmembreze. unul dintre cei doi o luă pe acelaşi drum. apoi să mai rărească ritmul. de fiecare dată ar trebui să dureze ceva mai mult. zise Pinario cu voce aspră. spuse Wiseman cu voce tare. pentru că. Nu poţi ştii câţi.. Ridică el cleştele şi se lăsă pe vine. Cei patru bărbaţi îşi aruncară priviri unul altuia. după care. încercând să mai destindă atmosfera. Ultimul soldat rămas îşi croi şi el drum până la fortificaţie. Părţile componente ale soldatului intrară în fortăreaţă. — Pentru Dumnezeu. — Isuse! exclamă. vorbi agitat Pinario. — Fii gata cu cleştele ăla. Îl dădu la o parte pe Pinario şi tăie legătura cu cleştele.După încă zece minute. din reflex. luându-i cleştele din mână. — Vorbiţi mai încet. spuse calm Fowler. mormăi el. Tânărul expert îşi folosi cleştele pentru a tăia contactul de la polul pozitiv al bateriei. armele trăgeau asupra lui.. încercă să apuce din nou cleştele. Deschizătura începu să se micşoreze. acum! ţipă Fowler. La fel ca şi ceilalţi dinaintea lui. — Ai atins marginea construcţiei.. Ultimul dintre cei doisprezece soldaţi ajunse la baza fortăreţei. — Prea târziu. ca şi cum ar fi fost . de fiecare dată.. zgomotul unei activităţi ce se intensifica. sunetul neîntrerupt din capul său. Am fost electrocutat. ceru Wiseman.. Acum părea să vină direct de la fortăreaţă. — Dacă analizăm din punct de vedere statistic.. Din locul atins ţâşni o scânteie. încercând să-l oprească. Din interiorul construcţiei începu să se audă un zumzăit. Are cineva ceva ce pot înfăşură în jurul ăsteia? Nu vreau să fiu pus la pământ. trăgându-l înapoi şi scotocindu-se prin buzunare. trecându-i prin craniu. Ameţit. auzea. Din interiorul acesteia. şi-şi puse mâinile la urechi. Ar fi trebuit să înceapă în forţă. Dacă nu vă deranjează. Wiseman de-abia mai auzi vocea superiorului. în schimb. ultimului soldat i-ar fi trebuit cel puţin o lună până să. rosti răguşit Pinario. inutil. — Dă-mi-l mie. — E aproape gata. căutând pe pipăite legătura. cleştele îi zbură din mâini. Poate dacă-l apuc cu o batistă. interveni cu o voce joasă şi îngăduitoare tânărul expert în bombe.

— Sunt doar nişte persoane obişnuite. Fortăreaţa îşi deschisese acum larg toate porţile. — Ce? se miră Pinario.. Din ea ieşiră doisprezece soldaţi. Nu. atacul putea începe din nou. mormăi Pinario. Acordă-i puţin timp. îl linişti vocea. chiar dacă tu eşti unul singur împotriva mai multora. îşi spuse. răspunse Wiseman. se adresă el expertului în bombe. Ne-am moşmondit prea multă vreme.. — Toată munca asta. — Ceea ce ai făcut aici. — Şansele de a reuşi erau extrem de reduse. vei putea continua să faci pentru tot restul vieţii tale. ai câştigat! Fu cotropit de un sentiment profund de împlinire. îi explică Wiseman. universul nu este un loc atât de mare. declară vocea. Acum ne-a prins. . nu prezintă nici un pericol. din nou întregi. De ce nu? — N-am încredere în el. de pomană. Îi dă copilului încredere în forţele lui. şi nu-ţi face griji. Aşa că. cu ironic. Greşiseră şi îşi făcuseră griji degeaba. zise el cu glas tare. făcând acest lucru. Dezasamblarea soldaţilor — le adresă un rânjet — pune capăt separării dintre el şi lume.. Prin răbdare şi perseverenţă. îi ceru Fowler. Ca urmare a perseverenţei şi curajului. Ciclul era complet.. Bâzâitul se stinse. Oricine altcineva ar fi dat greş. — Atunci. El devine una cu lumea. nu este. Şi. vei putea învinge. În capul său. Dintr-odată. E prea complicat pentru ceea ce face de fapt. E o jucărie terapeutică. Vei putea întotdeauna să-ţi înfrângi adversarii. La urma urmelor. — Explică. Îmi pare rău că te-am chemat de pomană. o cucereşte. Vocea dispăru. Wiseman vorbi: — Nu-i voi aproba intrarea. Fowler şopti: — S-a terminat. Atunci ştiu că totul este în regulă. — Nu pricep. o voce spuse: — Felicitări. se zburli Pinario. — N-o să-mi fac. — Asta trebuia să facă. îşi spuse. Ne-a învins pentru că eram prea mulţi şi a trebuit să aibă fiecare o părere diferită. continuă vocea din capul său. nu ai de ce să te temi. După o lungă tăcere. spuse Fowler.transmis de oase.

.. spuse Fowler. răspunse Wiseman. În aceeaşi seară.. Leon. îi urmări pe soldaţi cu privirea. zise Wiseman. privindu-l cu multă atenţie. Oricum. aşa. după care se reasamblează singură.. Dacă ai îndoieli. În vreme ce se întâmplă ceva cu totul diferit de ceea ce ne aşteptăm noi. — Ce părere ai? întrebă Pinario. — E o chestie terapeutică. în vreme ce aceştia se îndreptau spre fortăreaţă. Deaia au construit-o. sau cum îi zice. — Da. se pregăti să-i urmărească pe soldaţi. retrageri bine gândite. — Poate că este o diversiune. lungă aşteptare. interveni şi Pinario. răspunse Wiseman. adăugă Pinario. la ora şase. De-aia chestia asta e aşa de complicată. Se instală cât mai confortabil. şi tot ce face e să se desfacă în bucăţi. activitate. — Doar jocul. directorul departamentului vânzări din cadrul Magazinului pentru CopiiAppeley. Joe Hauck. au construit ei chestia asta? Am sentimentul că tot nu ştiu. ca să ne facă să ne gândim la ceva. reluă el. Asta îi spunea lui intuiţia. nu-l aproba. de unul singur: Pentru ce. Astfel încât să nu observăm cu totul altceva. ascunzându-se de camerele de luat vederi ale fortăreţei. Wiseman se întrebă dacă vor descoperi vreodată despre ce este vorba. coborî din ea şi începu cu hotărâre să urce treptele spre uşă. o „mostră" pe care şi-o însuşise. Frustrat. exact. însă mă tot întreb. — Şi Costumul de Cow-boy American. Trebuia să o suspectăm. ceva ce nu observăm. însă nu putea descoperi despre ce era vorba. îşi aşeză piciorul în faţa unui soldat.— Nu e nimic de explicat. opri maşina în faţa casei sale. vorbi Fowler. Aşezându-se lângă cetăţuie.. Sub braţ ducea un pachet plat. Sindrom. continuă. Trebuie să mai fie ceva. Niciodată nu suntem prea prudenţi. fiind gata pentru o lungă. Aplecându-se. unde o putem supraveghea. . Acesta se refugie în spatele pantofului. atacuri simulate. chiar dacă nu putem să. — Poate că mă înşel. — Te las pe tine să hotărăşti. o păstrăm aici. Din nou norişori de fum. — Trebuie să fie ceva chiar sub ochii noştri. O momeală. Avem aici jucăria asta extrem de complexă.. Nici pe ăla nu vrei să-l aprobi.

— Şi după tot timpul ăsta consumat. blocându-i drumul. — Sigur. Aproape imediat a fost prins de joc. timp de câteva săptămâni nu făcuse altceva decât să dea telefoane. Joe Hauck continuă cu enumerarea întâmplărilor de peste zi. îi admonestă doamna Hauck. vrei să joci? îl întrebă fetiţa. — Nu mai citiţi la masă. bucurându-se de prezenţa soţiei şi copiilor săi. Nu mai erau atenţi la nimic altceva. Desfăcu pachetul. Ceea ce s-ar fi vândut cu adevărat bine era şmecheria aia cu Trupele de Asalt. ce au aprobat? Un joc prăpădit. pentru a înlesni tranzitarea acestora prin Oficiul Calităţii Importurilor — şi după ce fuseseră puse la bătaie toate argumentele. Ai ceva pentru noi. obţinuse cele mai . el şi copiii întinseră tabla de joc. — Avem mii de exemplare din jocul ăsta. zarurile. tată? Se băgară în sufletul lui. În vreme ce puştii dispărură împreună cu jocul. O să fim norocoşi dacă-i vom face îndeajuns de multă publicitate pentru a obţine un profit. implicându-se total. de îndată ce intră în casă. puştii au citit cu scrupulozitate fiecare cuvinţel din instrucţiunile care însoţeau jocul. le răspunse Hauck. Un depozit întreg. fu de acord Joe Hauck. Iar pentru ea nu văd momentul când va fi aprobată. până când. răspunse Hauck. cu atât e mai bine. soţia îşi ridică privirea din revista pe care o citea.— Hei! se repeziră cei doi puşti ai săi. soţia îi spuse cu voce coborâtă: — Mai multă corupţie în locuri înalte. fu năpădit de amintirile legate de jocurile din copilărie şi strânse acţiuni cu şiretenie şi originalitate. numai unul dintre cele trei produse fusese acceptat. În bucătărie. În vreme ce soţia strângea masa. lăsându-se cuprins de sentimentul de pace din casă. spre sfârşitul jocului. la masă. Nu exista nici un motiv care să-l împiedice să ia şi el unul dintre noile jocuri. Lăsându-se relaxat pe spătarul scaunului. simţindu-se nemaipomenit. Bobby şi Lora. Nu fusese niciodată de acord ca el să aducă acasă articole din depozitul magazinului. banii de hârtie şi acţiunile. Nimeni n-o să observe lipsa unuia. lăsând-o apoi pe masă. Acolo scrie că. — Tată. Îşi aprinse o ţigară şi se relaxă. În timpul cinei. cu cât sunt mai mulţi cei care joacă. — Un joc nou pe care l-am luat pentru voi.

pentru a vedea cine câştigă în cele din urmă. Ăsta nu-i joc. se găseau într-o stare de concentrare extatică. Ridicându-şi privirea spre el. dezamăgit. se lăsă pe spate. — Acum. aşa că jocul ăsta sucit nu li se pare deloc ciudat. spuse Lora. îşi spuse Hauck. la sfârşit. cel mai important era că copiiilor le plăcea să joace Sindrom. cât mai simplu. tată! . — La naiba cu chestia asta. eu am mai jucat genul ăsta de joc. Tată. Faptul că intrase în posesia valoroaselor acţiuni de pe tabla de joc îl umpluse de un sentiment puternic de satisfacţie. cu ochii strălucind. Îmi pare rău că a trebuit să câştig. Mulţumirea îi dispăru. — Cel care ajunge să aibă cele mai multe acţiuni. La urma urmelor. ai ieşit din joc. noi doi trebuie să continuăm jocul. Deja cei doi învăţau cum să-şi ofere. — Vezi? Ideea este să scapi de toate acţiunile. — Ce? exclamă Joe Hauck. Atunci când jocul ajunse în partea sa finală. completă şi băieţelul. cei doi copii continuară jocul. Renunţau la acţiuni şi la bani cu aviditate. în mod clar jocul se va vinde bine şi tocmai asta conta. Oricum. Oftând de mulţumire. Asta nu-i amuzant. Mi-e teamă că am avut un avantaj faţă de voi. copiii deveneau din ce în ce mai animaţi.multe investiţii. Ce poate vedea cineva într-un joc în care. În vreme ce se ridica de la masa de joc. — Asta e. Joe Hauck bombănea: — Nu pricep. — Ei nu ştiu Monopoly. răspunse Hauck. Îi arătă instrucţiunile de joc. spuse Bobby. — Nu ai câştigat. pierde. Pe măsură ce acţiunile şi banii trecură dintr-o mână într-alta. se adresă copiilor săi. îi spuse fetiţa. câştigătorul rămâne fără absolut nimic? În spatele său. acţiunile pe care le deţineau. Lora spuse: — E cea mai grozavă jucărie educaţională pe care ai adus-o vreodată acasă. cu un fel de abandon care-i făcea să tremure. — Ai pierdut. copii.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful