Istoricul PSD Tradiţia Social-Democrată Tradiţia social-democrată apare în ultima treime a secolului al XIX-lea.

Partidele provenite din această tradiţie se deosebesc prin patru trăsături clar distincte: internaţionalismul, originea marxistă, legătura cu sindicatele şi tipul de organizare 1. În sensul ei modern, Social-Democraţia îşi are originile în dezbinările produse înăuntrul Partidului Social-Democrat din Germania, format în 1875 printr-o acomodare între reformismul lui Lassalle şi marxismul ortodox. Programul de la Gotha, care definea concepţia noului partid, preconiza dezvoltarea unui stat liber pe calea votului universal, a legislaţiei directe, a drepturilor civice şi a miliţiei populare, şi postulă că aceste schimbări puteau fi înfăptuite prin mijloace paşnice2. Începuturile social-democraţiei româneşti Ideile socialiste au pătruns în Principatele Române prin intermediul tinerilor care îşi făceau studiile în străinătate, transferul de idei făcîndu-se mai ales pe filiera franceză, datorită predilecţiei pentru cultura franceză. Mai ales după revoluţia de la 1848, ideile socialiste au fost propagate prin intermediul presei muncitoreşti şi socialiste, reprezentate de Telegraful român (1865), Analele tipografice (1869), Uvriersul şi Lucrătorul român (1872). În jurul acestor publicaţii s-au format cercuri socialiste, în cadrul cărora sau afirmat personalităţi ca Titus Dunca, Zamfir Arbore, fraţii Ioan şi Gheorghe Nădejde. Un aflux important l-a avut venirea în ţară a unui grup de emigranţi ruşi şi basarabeni, cunoscuţi sub numele de narodnici, prigoniţi de autorităţile ţariste, între care se remarcau Constantin Dobrogeanu-Gherea, Nicolae Zubcu-Codreanu şi dr. N. Russel. Ei au adus o infuzie nouă de idei socialiste de tip anarhist, dominante în Rusia, dar şi de tip german, prin intermediul mai multor reviste, între care s-a remarcat Contemporanul (1881). În paginile acestuia au publicat articole socialişti de marcă - Vasile Conta, DobrogeanuGherea, Vasile G. Mortun, Theodor Sperantia, Sofia Nădejde, Anton Bacalbaşa,
1

Daniel L. Seiler, Partidele Politice din Europa, ed. Institutul European, 1999, p. 37.

2

David Miller, Enciclopedia BLACKWELL a gândirii politice, ed. Humanitas, 2000, p. 663.

Christian Racovski. instituirea impozitului excepţia progresiv pe venit. Programul adoptat. dar din rândurile sale s-au desprins mai multe facţiuni şi grupuri disidente. Vasile G.a. Ei au dat o orientare modernă mişcării socialiste românesti. Bujor. Ioan C. Dimitrie Marinescu şi Constantin Vasilescu. În 1899 partidul s-a destrămat. Gheorghe Cristescu şi Ilie Moscovici. iar cluburile muncitoreşti au fost desfiinţate cu clubului Bucureşti. inspirat din scrierile lui Gherea şi de programul de la Erfurt al social-democraţilor germani. definea rolul PSDMR ca reprezentant al proletariatului român. solicitând democratizarea ţării şi transformarea ei într-o societate socialistă. La 31 martie 1893 a fost fondat Partidul Social-Democrat al Muncitorilor din România (PSDMR).C. a studiului lui Gherea “Ce vor socialiştii români?” Expunerea socialismului ştiinţific şi Programul socialist. Din conducere făceau parte Ioan Nădejde. Social-democraţia românească în perioada interbelică PSDR a salutat Marea Unire din 1918. Vasile Lates. prin sprijinirea implicării în lupta politică legală. adoptarea unei legislaţii a muncii şi reforma radicală a sistemului agrar în favoarea ţărănimii. garantarea dreptului la întrunire. În decembrie 1918. o analiză a societăţii româneşti care susţinea formarea unui partid socialist românesc şi o serie de revendicări democratice de perspectivă (votul universal. unde au fost adoptate rezoluţii pacifiste. Legăturile cu alte partide social-democrate au fost întărite prin participarea la Congresele Internaţionalei a II-a de la Basel (1912) şi Copenhaga (1913). condus de I. Principalele direcţii de acţiune ale partidului erau instituirea votului universal. descentralizarea de la şi autonomia comunală. “Neoiobagia” a avut o influenţă importantă asupra orientării partidului. Dimitrie Marinescu. libertatea presei. Frimu. a cărui lucrare. PSDR şi-a schimbat denumirea în Partidul Socialist. Această orientare s-a concretizat prin apariţia. Christian Racovski. Frimu. Un rol important continuă să îl joace Dobrogeanu-Gherea. în 1886. organizarea învăţământului gratuit obligatoriu. s. egalitatea femeilor cu bărbaţii). Congresul din 7 mai 1927 a hotărât centralizarea întregii mişcări .Constantin Mille. Constantin Dobrogeanu-Gherea. Mihai Gh. Mihail Gheorghiu-Bujor. Mortun. La 31 ianuarie 1910 a fost înfiinţat Partidul Social Democrat Român (PSDR).

social-democraţii români au întrerupt contactele cu comuniştii. etc. Din punct de vedere cronologic. Social-democraţia după 1989 După Revoluţia din 1989. După o alianţă temporară cu CDR.socialiste prin constituirea Partidului Social-Democrat (PSD). Deşi se aflau în tratative cu comuniştii pentru organizarea luptei antifasciste. fapt ce a condus la dispariţia partidului din viaţa politică. iar printre membrii săi se numărau George Grigorovici. primul partid social-democrat apărut pe scena politică românească după căderea vechiului regim a fost Partidului Social Democrat Român (17 ianuarie 1990). A urmat o perioadă de scindări generate de relaţionarea cu celelalte partide. în mare parte. PSDR s-a aliat cu PD în 1995 în vederea participării la alegerile parlamentare din 1996. sub conducerea lui Constantin-Titel Petrescu.Titel Petrescu şi susţinătorii săi au părăsit PSDR constituindu-se apoi. Constantin-Titel Petrescu şi alţi lideri regionali ai PSD au refuzat să participe. Uniunea Social Democrată a . în Partidul Social-Democrat Independent (PSDI). însă. dar la instalarea guvernului Petru Groza. La Conferinţa din decembrie 1945. Beneficiind de legitimitate istorică. După 23 august 1944. PSD a fost implicat în constituirea primelor cabinete provizorii. În manifestul PSDI se arăta că partidul este promotorul adevărat al social democraţiei româneşti. respectiv cu PNŢ şi PNL. în martie 1945. Constantin. Noua alianţă. să obţină şi o legitimitate electorală aptă de a-l face să exercite o influenţă semnificativă asupra actului de guvernare. În februarie 1948 PSD a fuzionat cu PCR în cadrul Partidului Muncitoresc Român (PMR). Serban Voinea. PSDR s-a declarat continuator al social-democraţiei româneşti interbelice. care susţinuseră anexarea Basarabiei şi Bucovinei de Nord la URSS. perioada de tranziţie de la comunism la democraţie a fost gestionată. în urma hotărârii majorităţii delegaţilor de a merge în alegerile parlamentare pe liste comune cu PCR. În perioada dictaturii regale. de partide cu vocaţie social-democrată. PSD şi-a continuat activitatea în ilegalitate. în mai 1946. Ilie Moscovici. PSD era în pragul scindării deoarece o parte a socialiştilor doreau o colaborare cu comuniştii. Constantin-Titel Petrescu. liderii PSD au fost arestaţi. Două luni mai târziu. în vederea accederii la putere. PSDR nu a reuşit.

Azi” au câştigat în urma votului iar Petre Roman a devenit preşedintele FSN. . iar Ion Iliescu a devenit preşedintele României cu 61. deşi au reuşit să se impună în interiorul FSN. Frontul Democrat al Salvării Naţionale. FSN era definit ca un „partid de centru stânga care se inspira din valorile social-democraţiei moderne europene”.participat la guvernare în cadrul coaliţiei CDR-USD-UDMR. Deşi a câştigat alegerile din 20 mai 1990. Partidul Cooperatist şi Partidul Socialist Democratic din România. La alegerile parlamentare din 27 septembrie 1992 FDSN. FDSN şi-a reafirmat orientarea social-democrată. s-a hotărât susţinerea lui Ion Iliescu pentru alegerile prezidenţiale. a obţinut primul loc. La prima Conferinţă Naţională a noului partid.Azi”. În aprilie 1990 a avut loc prima Conferinţă Naţională a FSN. Potrivit moţiunii „Un viitor pentru România”. Grupul celor care au pierdut alegerile în interiorul FSN s-a desprins şi a format un nou partid. Convenţia Naţională a FSN din 16-17 martie 1991 a fost momentul primei încercări de aşezare pe baze doctrinare a partidului. La un an de la constituire. La 6 februarie 1990 s-a înscris în registrul partidelor politice Frontul Salvarii Nationale. FSN era în pragul destrămării. au pierdut alegerile parlamentare din 1992. Susţinătorii moţiunii „Viitorul . Totodată s-a realizat şi fuziunea prin absorbţie cu Partidul Solidarităţii Sociale.5% din voturi. până în 1999. Conventia FSN din 27-29 martie 1992 a fost momentul în care diferenţele de viziune au determinat divizarea FSN. când şi-a schimbat denumirea în Partidul Democraţiei Sociale din România. Susţinătorii moţiunii „Viitorul . rezultat al transformării FSN din organ provizoriu al puterii de stat în mişcare populară. Ulterior. care l-a ales în funcţia de preşedinte pe Ion Iliescu. proaspăt înfiinţat după sciziunea FSN. care a avut loc în 2728 iunie 1992. Partidul Republican. FSN şi-a schimbat denumirea în Partidul Democrat (PD). cu prilejul Conferinţei Naţionale din 9-10 iulie 1993. dar existenţa sa a fost de scurtă durată.

PDSR a suferit un proces accentuat de erodare şi a pierdut alegerile din toamna anului 1996. Între anii 1996-2000. Alexandru Athanasiu a fost promotorul menţinerii PSDR pe linia social-democrată. precum şi concilierea dintre tradiţia şi modernitatea stângii democrate . Acest bloc electoral a câştigat alegerile legislative din noiembrie 2000. rezultat din unificarea celor două partide. prin constituirea Partidului Social Democrat. astfel încât social-democraţii tradiţionali. în 16 iunie 2001 pe scena politică are loc o importantă clarificare a zonei de centru-stânga. după alegeri. reuşind să învingă gruparea care dorea reorientarea partidului spre social-liberalism. material care propune principalele direcţii de acţiune ale perioadei post. Pe fundalul unei prelungite crize politice şi economice. dinamică. Adrian Nastase a afirmat voinţa politică a noii formaţiuni de a reprezenta social-democraţia modernă. Alexandru Athanasiu a evocat dimensiunea istorică a momentului. racordată la problemele şi priorităţile actualităţii. Preocuparea pentru conexarea doctrinară a PSD la noile realităţi a determinat apariţia în 2002 a documentului „Spre normalitate – o viziune social-democrată modernă privind viitorul României”. se va realiza fuziunea dintre cele două partide social democrate. preşedintele PSD. În anul 2000. au constituit Polul Democraţiei Sociale din România (7 septembrie 2000). prin fuziunea dintre PSDR şi PDSR social-democraţia românească asumându-şi o istorie ale cărei rădăcini instituţionale se află în secolul al XIX-lea.tranziţie. Uniunea Social Democrată. PDSR împreună cu PSDR şi PUR. se destramă în 1999. La reuniunea de la Snagov din februarie 2003.Aflat la guvernare în legislatura 1992-1996. sub conducerea lui Alexandru Athanasiu (devenit preşedinte al PSDR în 16 octombrie 1999) se orientează spre o fuziune cu PDSR. Adrian Nastase a afirmat că se consacră astfel refacerea unităţii social-democrate pe baze ideologice clare şi neconflictuale. printr-o fuziune cu Alianţa pentru România. partid de orientare socialliberală. PDSR s-a aflat în opoziţie. La Congresul de constituire a PSD. perioadă în care a acumulat o experienţă extrem de importantă şi şi-a construit în mod realist şi pragmatic strategia pentru a reveni la putere. Astfel. Una dintre clauzele contractului politic dintre PDSR si PSDR a fost prevederea potrivit căreia.

sub titlul “România europeană – România solidarităţii sociale”. la Congresul de la São Paulo din octombrie 2003. semnificative în acest sens fiind reuniunile grupurilor parlamentare de lucru româno – germane (PSD-SPD). În iunie 2005 PSD a devenit membru cu drepturi depline în cadrul Partidului Socialiştilor Europeni. Procesul de unificare şi modernizare a stângii democrate româneşti a favorizat apropierea PSD de structurile social-democrate internaţionale – Internaţionala Socialistă şi Partidul Socialiştilor Europeni. atât din punct de vedere instituţional. În iulie 2003 PSD a fuzionat cu Partidul Socialist al Muncii. viceprimar al Capitalei în acel moment. deoarece a pierdut alegerile prezidenţiale. PD nu a putut împiedica primirea în Internaţionala Socialistă a PSD ca membru cu drepturi depline. Mircea Geoană a devenit preşedinte al PSD. În 2005 a fost lansat un manifest al PSD. transmiţând mesajul unei necesare clarificări ideologice în politica românească. La 10 decembrie 2006 a avut loc un Congres Extraordinar . fondat de Ioan Radu. La Congresul din 21 aprilie 2005. PSD a semnat acorduri de cooperare şi parteneriat cu partide membre ale familiei social-democrate. partidul fiind nevoit să intre în opoziţie în urma alegerilor din noiembriedecembrie 2004. pentru a realiza simplificarea scenei politice.româneşti. în urma unei competiţii dramatice. cât şi ideologic. Perioada 2000-2004 a fost extrem de importantă pentru afirmarea şi consolidarea PSD ca unic reprezentant al social-democraţiei în România. Miza acestor fuziuni nu era în primul rând electorală ci simbolică. care îi cerea lui Ion Iliescu să revină în fruntea PSD după expirarea mandatului de Preşedinte al României. condus de Ion Sasu şi cu Partidul Socialist al Renaşterii Naţionale. având o agendă consistentă de întâlniri bilaterale cu conducerile principalelor formaţiuni ale Internaţionalei Socialiste. nu a mai candidat la preşedinţia partidului. PSD a fost însă supus unui inerent proces de erodare ca urmare a actului guvernării. reprezentantul democraţilor fiind singurul care a votat împotrivă. Adrian Năstase. după plecarea din PRM. PSD a dezvoltat relaţii consistente de colaborare cu partidele social-democrate europene. precum şi pentru a respecta decizia Congresului Extraordinar al PSD din august 2004. Documentul reprezintă un pas important către racordarea doctrinară a PSD la realităţile interne şi europene.

acesta asumându-şi obiectivul de a nu repeta greşelile din istoria recentă a partidului. investitii mai mari în cercetare şi tehnologie. PSD face parte din Alianţa Progresistă a Socialiştilor şi Democraţilor Europeni (S&D). numite Uniunea Social Liberală. La Congresul PSD din 20 februarie 2010 preşedinte al PSD a devenit Victor Ponta. care l-a reconfirmat pe Mircea Geoană în fruntea PSD. Acest obiectiv se compune din mai multe puncte: creşteri economice bazate pe cunoaştere. Principalul obiectiv de pe agenda europarlamentarilor PSD este accesarea fondurilor europene în conformitate cu Strategia Europa 2020. iar Ion Iliescu a devenit Preşedinte de Onoare. urmată de Spania (21) şi Italia (21). creşterea adaptabilităţii forţei de muncă. edificarea unei „economii competitive verzi”. în semn de respect şi apreciere a rolului şi contribuţiei acestuia la promovarea idealurilor şi valorilor social-democrate. Iar obiectivele generale ale grupului sunt: promovarea valorilor stângii europene în România. însă credibilitatea partidului a fost pusă la îndoială de oscilaţiile din politica internă: pe de-o parte social-democraţii au participat la suspendarea din funcţie a lui Traian Băsescu (în anul 2007). Partidul socialiştilor europeni s-a înfiinţat în urma Congresului de la Haye din 9-10 noiembrie 1992 şi este continuatorul Uniunii Partidelor Socialiste din Comunitatea Europeană înfiinţată la 5 aprilie 1974. îmbunătăţirea accesului la educaţie. Marea Britanie (13) şi România (11). În perioada 2005-2009 PSD a realizat eforturi de racordare la acţiunile şi politicile Partidului Socialiştilor Europeni.ro/wp-content/uploads/2010/12/Despre-PSD. Martin Schulz este preşedintele S&D. PSD şi PNL plus PC (ACD) hotărăsc să pună bazele juridice ale unei platforme politice comune.doc . Principalul scop al acestei platforme politice este înlăturarea de la putere pe cale democratică a actualului regim3.al PSD. În actuala legislatură formaţiunea este a doua ca mărime din PE după Grupul Partidului Popularilor Europeni. Cei mai mulţi europarlamentari provin din Germania (23). Pe data de 5 februarie 2011.infopolitic. alături de PDL. În cadrul Parlamentului European. Eşecul lui Mircea Geoană în alegerile prezidenţiale din 2009 a însemnat pierderea posibilităţii PSD de a-şi pune în aplicare programul politic. pe de altă parte au intrat la sfârşitul anului 2008 într-un guvern de mare coaliţie. îmbunătăţirea relaţiilor 3 www.

şanse egale. PSD este un partid social-democrat modern de centrustânga. orientat spre viitor. ajutor pentru dezvoltarea regională şi aplicarea principiului solidarităţii4. menţinerea celor patru piloni de la Luxemburg: crearea de locuri de muncă. adaptabilitate. promotor ferm al democraţiei şi al reformei în toate componentele societăţii româneşti. susţinerea revendicărilor sociale de stânga. folosirea tehnicilor de ultimă generaţie. spirit întreprinzător. 4 http://www. care sufocă libera iniţiativă şi depreciază semnificaţia libertăţii individuale5. egalitatea şanselor. apoi promovarea mai rapidă a accesului la capital pentru construirea IMM-urilor. fie pe solidaritatea socială şi pe egalitarismul nivelator.ro/despre/despre-sd/ http://www.dintre grupul europarlamentarilor socialişti şi cetăţeni. binele public. justiţia socială şi solidaritatea umană. de vocaţie europeană şi ancorat în realităţile naţionale. largirea strategiei europene de ocupare a forţei de muncă. Doctrinar şi programatic.ro/partide/parlamentare-partide/partidul-social-democrat.europarlamentariisd. creşterea coeziunii sociale şi răspândirea îmbunătăţirilor făcute.html 5 . Prin aceste valori doctrina social-democrată a PSD se deosebeşte de alte doctrine politice care pun accentul fie pe libertatea individuală în defavoarea justiţiei sociale. Idealurile şi acţiunile PSD sunt legate de principiile şi valorile fundamentale ale socialdemocraţiei moderne. Noile politici economice pentru Europa trebuie să cuprindă o mai bună disciplină şi o mai bună administrare a bugetelor naţionale. Socialiştii se concentrează pe încurajarea managementului macro-economic. un sistem fiscal stimulativ. care sunt: libertatea şi demnitatea umană. respectul faţă de muncă şi proprietate.infopolitic. cu un accent deosebit pe reforma economică. deschis spre modernizare şi dezvoltare socială.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful