ELIADE, Mircea, Imagini şi simboluri, Bucureşti, Editura Humanitas, 1994

Cuvânt înainte
Redescoperirea simbolismului

Surprinzătoarea vogă a psihanalizei a impus cîteva cuvinte-cheie: imagine, simbol, simbolism au devenit, de atunci, monedă curentă. Pe de altă parte, cercetările sistematice asupra mecanismului „mentalităţii primitive" au scos în evidenţă importanţa simbolismului pentru gîndirea arhaică şi, totodată, rolul lui fundamental în viaţa oricărei societăţi tradiţionale. Depăşirea „scientismului" în filozofie, renaşterea interesului pentru religie după primul război mondial, multiplele experienţe poetice şi, mai ales, investigaţiile supra-realismului (cu redescoperirea ocultismului, a literaturii desperării, a absurdului etc.) au atras atenţia marelui public, în planuri diferite şi cu rezultate inegale, asupra simbolului considerat ca modalitate autonomă de cunoaştere. Evoluţia aceasta se înscrie în reacţia împotriva raţionalismului, pozitivismului şi scientismului veacului al XIX-lea şi e deja aptă să caracterizeze cel de al doilea sfert al secolului al XX-lea. O asemenea convertire la diverse simbolisme nu constituie însă o „descoperire" cu adevărat inedită, un merit al lumii moderne: aceasta, restituind simbolului funcţia lui de instrument de cunoaştere, n-a făcut decît să reia o orientare generală în Europa pînă în secolul al XVIII-lea si care este, în plus, co-

Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru uz didactic

ELIADE, Mircea, Imagini şi simboluri, Bucureşti, Editura Humanitas, 1994

naturală altor culturi, extraeuropene, fie „istorice" (de exemplu, cele din Asia sau din America Centrală), fie arhaice si „primitive". Vom vedea că invazia simbolismului în Europa Occidentală coincide cu afirmarea Asiei la orizontul istoriei; o afirmare care, declanşată de revoluţia lui Sun Yat Sen, s-a impus mai ales în ultimii ani; sincronic, comunităţi etnice (precum cea oceaniană, africană etc.), care pînă acum nu participaseră decît accidental şi indirect la Istoria majoră, se pregătesc şi ele, nerăbdătoare, să pătrundă în marile circuite ale istoriei contemporane. De fapt, nu există vreun raport cauzal între ascensiunea lumii „exotice" sau „arhaice" la orizontul istoriei şi repunerea în valoare, în Europa, a cunoaşterii simbolice. Sigur este că acest sincronism se dovedeşte cu totul fericit; ne întreb ă m cum ar fi reuşit Europa pozitivistă şi materialistă a secolului al XIX-lea să întreţină un dialog spiritual cu culturi „exotice", care, fără excepţie, recurg la alte modalităţ i de gîndire decît empirismul şi pozitivismul. Iată, cel puţin, un motiv de a spera că Europa nu va rămîne inhibată în faţa imaginilor si simbolurilor care, în lumea exotică, înlocuiesc conceptele noastre sau le vehiculează şi le dezvoltă. Este izbitor că, din întreaga spiritualitate europeană modernă, numai două mesaje interesează în mod real spaţiile extraeuropene: creştinismul şi comunismul, în feluri diferite, desigur, şi în planuri categoric opuse, ambele sînt soteriologii, doctrine ale salvării şi, în consecinţă, fac apel la „simboluri" şi la „mituri" într-o măsură care nu-şi găseşte echivalent decît în societăţile extraeuropene1.
1 Simplificăm expunerea la extrem, pentru că este vorba de un aspect al lucrurilor pe care nu-1 putem aborda aici. în

Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru uz didactic

ELIADE, Mircea, Imagini şi simboluri, Bucureşti, Editura Humanitas, 1994

Cuvânt înainte

/ 13

O fericită concomitentă a făcut, s-o spunem, ca redescoperirea valorii cognitive a simbolului de către Europa Occidentală să se producă în momentul în care aceasta nu mai este singura „creatoare de istorie", cînd cultura europeană, în loc să se claustreze într-un provincialism sterilizant, se vede constrînsă să ia în consideraţie şi alte căi de cunoaştere, cu alte scări de valori decît ale sale. în această privinţă, toate descoperirile şi curentele succesive avînd legătură cu iraţionalul, cu inconştientul, cu simbolismul, cu experienţele poetice, cu artele exotice şi nonfigurative etc. au ajutat indirect Occidentul, pregătindu-1 pentru o înţelegere mai vie, deci mai profundă, a valorilor extraeuropene şi, în cele din urmă, pentru dialog cu popula ţ iile noneuropene. E destul s ă ne gîndim la atitudinea etnografului din secolului al XlX-lea în faţa „obiectului" său, şi mai ales la rezultatele cercetărilor sale, ca să apreciem progresul uriaş realizat de etnologie în ultimii treizeci de ani. Etnologul de astăzi a înţeles, pe lîngă importanţa simbolismului pentru gîndirea arhaică, şi coerenţa lui interioară, validitatea, cutezanţa lui speculativă, „nobleţea" lui. Mai mult încă. Sîntem pe cale de a înţelege astăzi un fapt pe care secolul al XlX-lea nu putea nici măcar să-1 prevadă: că simbolul, mitul, imaginea ţin de substanţa vieţii spirituale, că le
privinţa miturilor şi simbolurilor soteriologice comuniste — cu rezervele cuvenite elitei marxiste conducătoare şi ideologiei sale —, este evident că masele simpatizante sînt stimulate şi dirijate prin slogane de genul: eliberare, libertate, pace, depăşirea conflictelor sociale, abolirea statului exploatator şi a claselor privilegiate etc., slogane a căror structură si a căror funcţie mitică nu mai trebuie demonstrate.

Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru uz didactic

aici o „lege" nu le îngrădeşte dragostea. de o sută cincizeci de ani. miturile au rezistat acestei letargii datorită în special literaturii2. condamnate să-şi modifice mereu semnificaţiile. veşnic tinere. umile. degrada. sub forma adaptată a „paradisului aceanian". geografică sau de alt fel. minimalizate. Imagini şi simboluri. asimilase şi reconvertise toate imaginile paradisiace refulate de poziti-rism şi de scientism. in „insulă". Astfel. ipsit de constrîngeri. realiste.ELIADE. femeile sînt frumoase. existenţa se desfăşoară în afara Timpului şi a Istoriei. climă nesănătoasă. femei urîte şi obeze etc. Nuditatea 2 Cît de pasionantă ar fi dezvăluirea adevăratului rol spiritual al romanului secolului al XlXlea. t ărimuri ale tuturor desfătărilor. a putut supravieţui pînă în zilele noastre mitul Paradisului Terestru. în „Paradis"." Imaginea acestui „paradis oceanian" era în consecinţă mai puternică decît orice „realitate". sociale — a fost narele depozitar al miturilor degradate. în timp ce realitatea era cu totul alta: „peisaj uniform şi monoton. omul e fericit. Ar merita efortul de a fi studiată supravieţuirea marilor mituri în tot cursul secolului al XlX-lea. care — în ciuda :uturor „formulelor" ştiinţifice. liber. Sar vedea atunci cum. în care Cristofor Columb încă mai credea (nu era el convins că 1-a şi descoperit?). Paradisul Terestru. 1994 14 / MIRCEA ELIADE putem camufla. însă niciodată extirpa. nu trebuie să muncească pentru a trăi. Bucureşti. Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru uz didactic . devenise în secolul al XIX-lea insula oceaniană. toate marile literaturi europene s-au întrecut în a elogia insulele paradisiace din Oceanul cel Mare. Realităţile obiective nu aveau nimic a face cu „paradisul oceanian": acesta ţinea de domeniul teologicului: primise. Editura Humanitas. mutila. Mircea. dar funcţia lui în economia psihismului uman rămînea aceeaşi: acolo.

ELIADE, Mircea, Imagini şi simboluri, Bucureşti, Editura Humanitas, 1994

Cuvînt înainte / 15

îns ă şi îşi reg ă sise în insula îndep ă rtat ă sensul ei metafizic: condiţia omului desăvîrşit — a lui Adam înainte de păcat3. „Realitatea" geografică putea dezminţi acest peisaj paradisiac, femei urîte şi obeze se puteau perinda sub privirile că lătorilor: nu erau percepute; fiecare vedea numai imaginea pe care o adusese cu sine. Simbolism si psihanaliză Gîndirea simbolică nu este apanajul exclusiv al copilului, al poetului sau al dezechilibratului; ea e consubstanţială fiinţei umane: precedă limbajul şi gîndirea discursivă. Simbolul revelează anumite__aspecte ale realităţ ii - - cele mai pro-, funde - - care resping orice alt mijloc de cunoaştere. Imaginile, simbolurile, miturile nu sînt creaţii arbitrare ale psihicului; ele răspund unei necesit ăţ i şi îndeplinesc o funcţie: dezv ăluirea celor mai secrete modalităţi ale fiinţei. Ca urmare, studierea lor ne îngăduie să cunoaştem mai bine omul, „omul pur şi simplu", care n-a fost încă afectat de condiţiile istorice. Fiecare fiinţă istorică poart ă în sine o mare parte a umanit ăţ ii de dinainte de Istorie. Acest fapt n-a fost uitat, desigur, niciodată, nici chiar în timpurile cele mai inclemente ale pozitivismului: cine ştia mai bine decît un pozitivist c ă omul este un „animal",
în 1938 am consacrat un studiu asupra simbolismului insulei şi al nudităţii în opera unuia dintre cei mai mari- poeţi ai secolului al XIX-lea, Mihai Eminescu (a se vedea Insula lui Euthanasius, Bucureşti, 1943, pp. 5-18 [republicată în Drumul spre centru, 1991, pp. 152-162]; de asemenea, volumul Insula lui Euthanasius, Humanitas, Bucureşti, 1993, pp. 7-17 —n.t.]).
3

Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru uz didactic

ELIADE, Mircea, Imagini şi simboluri, Bucureşti, Editura Humanitas, 1994

16 / MIRCEA ELLADE

' caracterizat şi condus de aceleaşi instincte ca şi fra ţii lui animalele? Constatare exactă, însă parţială, restrînsă la un singur plan de referinţă. Astăzi începem să înţelegem că partea anistorică a fiecărei fiinţe umane nu tinde să se piardă în regnul animal şi, pînă la urmă, în „Viaţă ", aşa cum se credea în secolul al XlX-lea, ci că, dimpotrivă, se desparte de ea si se ridică mult deasupra ei; partea anistorică a fiinţei umane poartă, asemeni unei medalii, amprenta unei existenţe mai bogate, mai pline, fericite aproape. Cînd o fiinţă istoriceşte condiţionată, un occidental din zilele noastre de exemplu, se lasă invadată de latura sa nonistorică (ceea ce i se întîmplă mult mai des şi mult mai radical decît îşi închipuie), nu înseamnă în mod necesar că se întoarce, regresînd, spre stadiul animalic al umanităţii, că se coboară pînă la izvoarele cele mai adâncii ale vieţii organice: de multe ori, prin imaginile şi simbolurile la care recurge, el reintegrează stadiul paradisiac -al omului primordial (oricare ar fi situaţia concretă a acestuia; căci „omul primordial" se dovedeşte îndeosebi a fi un arhetip, cu neputinţă de „a se realiza" deplin într-o existenţă umană oarecare). Scăpînd de condiţionarea sa istorică, omul nu-şi părăseşte calitatea de fiinţă umană spre a se pierde în „animalitate"; el regăseşte limbajul şi, uneori, experienţa unui „paradis pierdut". Visurile, reveriile, întruchipările nostalgiilor sale, ale dorinţelor, ale elanurilor sale etc. sînt tot atîtea forţe care propulsează fiinţa umană istoriceşte condiţionată într-o lume spirituală infinit mai bogată decît aceea, mărginită, a „momentului" ei „istoric".

Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru uz didactic

ELIADE, Mircea, Imagini şi simboluri, Bucureşti, Editura Humanitas, 1994

Cuvînt înainte / 17

Potrivit suprarealiştilor, poet poate deveni orice om: pentru aceasta e suficient s ă ştie cum s ă se lase în voia dicteului automat. Tehnica poetică în cauză îşi găseşte deplină justificare în psihologia clasică. „Inconştientul", cum i se spune, este mult mai „poetic" — şi, am adăuga, mai „filozofic", mai „mitic" - - decît viaţa conştientă. Nu este totdeauna nevoie să ştii mitologie ca să tr ăieşti marile teme mitice. Psihologii ştiu bine acest lucru cînd descoperă cele mai frumoase mitologii în „reveriile" sau în visele subiecţilor lor. Căci inconştientul nu e populat doar de monştri: îl locuiesc în aceeaşi măsură zeii, zeiţele, eroii, zînele; de altfel, monştrii inconştientului aparţin, şi ei, mitologiei, deoarece continuă să îndeplinească aceleaşi funcţii pe care le-au avut în toate mitologiile: în ultimă instanţă — să-1 ajute pe om să se elibereze, să-şi-desăvîrşească iniţierea. Limbajul brutal a lui Freud şi al celor mai ortodocşi dintre discipolii lui i-a iritat adeseori pe cititorii echilibraţi. De fapt, brutalitatea aceasta de limbaj vine dintr-o neînţelegere: nu sexualitatea ca atare irita, ci teoria construită de Freud pe temeiul „sexualităţii pure". Fascinat de misiunea pe care şi-o asumase - - se socotea Marele Iluminat, cînd nu era decît Ultimul Pozitivist —, Freud nu-si putea da seama că sexualitatea n-a fost niciodată „pură", că ea a constituit, pretutindeni şi întotdeauna, o funcţie polivalentă, a c ă rei valen ţă prim ă şi poate suprem ă a fost funcţia cosmologică; nu-şi putea da seama apoi că a traduce o situaţie psihică în termeni sexuali nu înseamnă deloc a o înjosi, căci, exceptînd lumea modernă, sexualitatea a reprezentat pretutindeni si totdeauna o hierofanie, iar actul

Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru uz didactic

dar realul pe care ele încearcă să-1 semnifice nu se lasă epuizat de asemenea raportări la „concret". 1994 18 / MIRCEA ELIADE sexual — un act integral (deci şi un mijloc de cunoaştere). dacă se ţine seamă că e vorba de Imaginea Mamei. în acelaşi timp cosmologice. Jung de a fi depăşit psihanaliza freudiană plecînd chiar de la psihologie si de a fi restaurat astfel semnificaţia spirituală a Imaginii. această dorinţă exprimă mai 4 Este marele merit al lui C. aceste probleme ale „originii" şi ale „adevăratei traduceri" a Imaginilor sînt lipsite de obiect. „Traducerea" Imaginilor în termeni concreţi este o operaţie lipsită de sens: Imaginile înglobează. antropologice şi psihologice4. Imaginea Mamei e cea care-şi revelează — si numai ea poate să-si reveleze — realitatea şi funcţiile proprii. în loc să fie pre zentate. iar nu o mamă sau alta. Editura Humanitas. aşa cum e necesar să se întîmple. „Originea" Imaginilor este tot o chestiune fără obiect: ca şi cum am putea contesta „adevărul" matematic sub pretextul că „descoperirea istorică" a geometriei a fost rodul lucrărilor întreprinse de egipteni pentru canalizarea Deltei Nilului. Mircea. Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru uz didactic .G.ELIADE. Atracţia pe care o simte copilul de sex masculin pentru mama sa şi corolarul ei — complexul (Edip — nu sînt „şocante" decît în măsura în care sînt considerate tale quale. Imagini şi simboluri. ca Imagini. nu vrea să spună nimic mai mult decît spune. dimpotrivă. E destul să amintim că atracţia maternă. Din punct de vedere filozofic. hic et nunc. interpretată în planul imediat şi „concret" drept dorinţă de a-ţi poseda propria mamă. Căci propriu-zis Imaginea Mamei este adevărată. desigur. toate aluziile la „concret" puse în lumină de Freud. cum lăsa să se înţeleagă Freud. Bucureşti.

o face tocmai pentru că această realitate se manifestă în chip contradictoriu şi. Dacă. Bucureşti. orientale ca şi occidentale. aşa cum am mai spus şi cum se va vedea în paginile următoare. Imaginile sînt prin însăşi structura lor plurivalente. Or. Editura Humanitas. antropologice ă îndoială cazuri cînd Imaginea Mamei nu mai este decît atracţia pe care o exercită „Materia" dorirea propriei unităţii asupra incestuoasă a nostalgia mame. se aşa cum semnul unei crize şi cum în va vedea în paginile următoare. spiritul recurge la Imagini spre a sesiza realitatea ultimă a lucrurilor. (Se cunosc eforturile desperate ale unor teologii şi metafizici. cu deja aceasta toate clivaj ăele un denot ei dezechilibru psihic. Dacă. antropologice etc. A traduce o Imagine într-o terminologie concretă. „Spiritului". Există făr etc. —. posibile — cosmologice. dorinca de asemenea interpretare carnal etc. polarităţile ă a unui simbol este am mai spus psihice. apoi. Imaginile sînt prin însăşi structura lor plurivalente. de a exprima prin mijloace conceptuale coincidentia oppositorum. cu toate clivaj ele ei posibile — cosmologice. n-ar putea fi exprimată prin concepte. Imaginea ca fascicol de semnificaţii. anumite ea estepsihicula fixează o Imagine starea cazuri dorinţ de a reintegra într-un de beatitudine a ţă: cel „concret". dorinţa de a aboli opoziţiile.) Aşadar.ELIADE. a aboli opoziţiile. apoi. iar nu doar una singură dintre semnificaţiile ei sau unul singur dintre numeroasele ei planuri de referinţă. singur plan de referin Materiei vii încă însă „nonformate".ca instrument de cunoaştere. polarităţile etc. prin aceasta. înseamnă a o anihila. prin aceasta. Mircea. multe lucruri în acelaşi timp. dar psihologii sînt de acord ţ ă o primordiale şi. a o reduce la numai unul dintre planurile ei de referinţă este mai grav decît a o mutila. ca atare. adevărată este Imaginea ca atare. nostalgia unităţii primordiale şi. a o anula. atracţia pe care o exercită „Materia" asupra „Spiritului". spiritul recurge la Imagini spre a sesiza Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru uz didactic . Or. un mod de a fi exprimat facil şi de altfel abundent prin Imagini si simboluri. Imagini şi simboluri. 1994 Cuvînt înainte / 19 Cuvînt înainte / 19 multe ignor ă m faptul c ă în pentru că Nu lucruri în acelaşi timp. —. pentru că ea este dorinţa de a reintegra starea de beatitudine a Materiei vii încă „nonformate".

Mircea. a o reduce la numai unul dintre planurile ei de referinţă este mai grav decît a o mutila. dar psihologii sînt de acord că o asemenea interpretare carnală a unui simbol este semnul unei crize psihice. Imagini şi simboluri. Există fără îndoială cazuri cînd Imaginea Mamei nu mai este decît dorirea incestuoasă a propriei mame. un mod de a fi exprimat facil şi de altfel abundent prin Imagini si simboluri. a o anula. de a exprima prin mijloace conceptuale coincidentia oppositorwn. orientale ca si occidentale. înseamnă a o anihila. Nu ignor ă m faptul c ă în anumite cazuri psihicul fixează o Imagine întrun singur plan de referinţă: cel „concret". însă aceasta deja denotă un dezechilibru psihic. Imaginea ca fascicol de semnificaţii. adevărată este Imaginea ca atare.ca instrument de cunoaştere. în Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru uz didactic . iar nu doar una singură dintre semnificaţiile ei sau unul singur dintre numeroasele ei planuri de referinţă.) Aşadar. (Se cunosc eforturile desperate ale unor teologii şi metafizici. 1994 realitatea ultimă a lucrurilor. Bucureşti.ELIADE. Editura Humanitas. n-ar putea fi exprimată prin concepte. A traduce o Imagine într-o terminologie concretă. o face tocmai pentru că această realitate se manifestă în chip contradictoriu şi. ca atare.

pp. cruzime religioasă. Mircea. Nu s-ar putea găsi nici măcar un singur mare simbol religios a cărui istorie să nu fie o succesiune tragică de nenumărate „căderi". de un nivel spiritual superior vieţii lui „conştiente". în existenţa cea mai ştearsă mişună simbolurile. în omul modern. Editura Humanitas. 5 A se vedea lucrarea noastr ă Traite d'Histoire des Religions. în însuşi principiul ei. 327 sq. nu e necesar să recurgem la descoperirile psihologiei abisale sau la tehnicile suprarealiste ale dicteului automat ca să dovedim supravieţuirea subconştientă. şi passim [trad. Humanitas. pp. a Marianei Noica: Tratat de istorie a religiilor.t]. 1994 20 / MIRCEA EL1ADE planul însuşi al dialecticii Imaginii. E destul să le scoatem de pe chip noile măşti. Bucureşti. aberante ale simbolurilor. funcţia lor rămîne aceeaşi. orgie infernală. omul cel mai „realist" trăieşte din imagini. Repetăm — şi cele ce urmează vor ilustra ideea din plin —. 304 sq. după noi. de o falsă interpretare — parţială si incompletă fiind -a unui grandios simbolism5. Istoria religiilor abundă în interpretări unilaterale şi. orice re-strîngere unidirecţională este aberantă. Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru uz didactic . Perenitatea Imaginilor De altfel. Imagini şi simboluri. 1992. cu o Prefaţă de Georges Dumezil şi un Cuvînt înainte al aut orului. nebunie. rom. simbolurile nu dispar niciodată din actualitatea psihică: îşi pot schimba înfăţişarea. prin aceasta. Bucureşti. a unei mitologii abundente şi. Nu există erezie monstruoasă. Ne putem dispensa de poeţi şi de st ări psihice în criz ă pentru a confirma actualitatea şi forţa Imaginilor şi a simbolurilor.ELIADE. absurditate sau insanitate magico-religioasă care să nu fie „justificată". — n.

Bucureşti. dacă există o solidaritate totală a speciei umane. Important în aceste imagini este c ă spun despre „nostalgia pardisului" totdeauna mai mult decît ar putea-o face cuvintele subiectului care le-a trăit. că acest „trecut" comportă. imaginile pe care le generează spontan o melodie oarecare. de ceva inaccesibil sau pierdut cu desăvîrşire: „Paradisul". Rusie a balalaicelor. Asemenea imagini îi apropie totuşi pe oameni cu mai mult efect şi mai autentic decît limbajul analitic. Cei mai mulţi oameni ar fi de altfel şi incapabili să le descrie: nu pentru că ar fi mai puţin inteligenţi decît alţii. de care sînt pline cărţi şi filme.în esenţă.) . prinţ exotic etc. Mircea. Haiti din filme. 1994 Cuvînt înainte /21 Cea mai abjectă „nostalgie" ascunde „nostalgia paradisului". uneori cea mai banală romanţă. mii de alte înţelesuri: el exprimă tot ce ar fi putut s ă fie şi nu a fost. Imagini şi simboluri. vom constata că astfel de imagini destăinuie nostalgia după un trecut mitizat. ci pentru că nu dau prea multă importanţă limbajului nostru analitic. triste ţea oricărei existenţe care nu este decît încetînd să fie altceva. dincolo de regretul după un timp dispărut. transformat în arhetip. dorinţa de ceva cu totul altfel decît clipa prezentă. (Cine a spus despre cinematograf că este „uzina de vise"?) Putem analiza. căci nu Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru uz didactic . Editura Humanitas. ea nu poate fi resimţită şi „transpusă în act" decît la nivelul Imaginilor (nu spunem: al subconştientului. Orient romantic. milionar american.ELIADE. Am vorbit despre imaginile „paradisului oceanian". regretul de a nu trăi în locul şi în timpul evocate de romanţă (indiferent de culoarea lor locală sau istorică: „timpuri fericite de odinioară". De fapt. la fel de bine.

Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru uz didactic . Imagini şi simboluri. 1994 avem nici o dovadă că nu există şi un transconştient). Mircea. Editura Humanitas.ELIADE. Bucureşti.

S-a întîmplat cu astfel de Imagini ceea ce. Chiar în „si- Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru uz didactic . s-a petrecut cu aluziile prea şocante la realităţile sexuale: şi-au schimbat „forma". cre dem. Imagini şi simboluri.ELIADE. Căci aceste imagini degradate oferă punctul de plecare posibil al înnoirii spirituale a omului modern. dacă nu o teologie. Mircea. Spre a-şi asigura supravieţuirea. Numai că. că ele aparţin unui „trecut de superstiţii". 1994 Cuuînt înainte / 23 conştiinţei (pe stradă. Editura Humanitas. repetăm. vă rog. în distracţii şi în amuzamentele de tot felul. dar că. în metrou ete. stînd la pîndă în viaţa cea mai „oarecare" a omului modern: depinde de el să se întoarcă pe drumul străbătut şi să redescopere semnificaţia profundă a tuturor acestor imagini vestejite şi a tuturor acestor mituri degradate. S ă nu ni se spună că asemenea rămăşiţe mitice nu mai prezintă interes pentru omul modern. Este de cea mai mare importanţă .. dar aceasta nu1 va împiedica să continue să se hrănească cu mituri decăzute şi cu imagini degradate. Bucureşti. pentru copii şi pentru lumea din metrouri să se îndestuleze cu imagini şi cu nostalgii. Interesul pentru ele nu s-a micşorat totuşi. şi că poate fi potrivit pentru poeţi. Imaginile au devenit „familiare". Cea mai cruntă criză istorică a lumii moderne — al doilea război mondial şi tot ce a antrenat el cu şi după sine . acest tezaur mitic este păstrat acolo „laicizat" şi „modernizat". Omul modern este liber să dispreţuiască mitologiile şi teologiile. că regăsim o întreagă mitologie. din fericire lichidat de secolul al XlX-lea.). s ă-i l ăs ăm mai departe pe oamenii serioşi să gîndească şi „să facă istoria": o as emenea separare a „seriosului vieţii" de „visuri" nu corespunde realităţii.a dovedit îndeajuns că extirparea mitu rilor si a simbolurilor este iluzorie. cum a ar ă tat Freud.

au ascultat poveşti (mergeau pînă la a-şi sacrifica o parte din firava lor raţie spre a şi le putea oferi). demnă de milă. Psihologii. La Terre et Ies Reveries. aşa cum circulă ele în vise şi în literaturi. în legătură cu Imaginea Apei şi cu cea a Pămîntului. pentru echilibrul şi bogăţia vieţii lui interioare. iar. cf. au arătat cît de mult decurg dramele lumii moderne din dezechilibrul profund al psihicului individual 6 Vezi bogatele şi pătrunzătoarele analize ale lui Gaston Bachelard în lucrările sale despre „imaginaţia materiei": La Psychanalyse du Feu.. G. esenţială şi imprescriptibilă. Jung. întreaga această latură a omului. pe folclor.G.t]. „să redeştepte" acest inestimabil tezaur de imagini pe care-1 poartă în sine. înţelepciunea populară a afirmat deseori importanţa imaginaţiei pentru sănătatea însăşi a individului.. Mariana Noica. 'Bachelard se întemeiază mai ales pe poezie şi pe vise. Imagini şi simboluri. rom. 183 sq. care se numeşte imaginaţie este îmbibată de simbolism şi continuă să trăiască din mituri şi din teologii arhaice6.ELIADE. pp. capitolele despre hierofanii şi simbolismele acvatice şi telurice din lucrarea noastră Traite d'Histoire des Religions. 1994 24 / MIRCEA ELIADE tuaţia istorică" cea mai desperată (în tranşeele Stalingradului. Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru uz didactic . 168 sq. cit. 1939-1948). Mircea. Unele voci moderne continuă să-1 de-plîngă pe cel „lipsit de imaginaţie" ca pe o fiinţă mărginită. 219 sq. Bucureşti. asemenea romanţe erau încărcate de „nostalgii". nefericită. dar s-ar putea demonstra uşor cum visele şi imaginile poetice sînt o prelungire a simbolismelor sacre si a mitologiilor arhaice. 211 sq. în lagărele de concentrare naziste şi sovietice). L'Eau et Ies Reves. bărbaţi şi femei au cîntat romanţe. pp. să redeştepte imaginile. Ţine numai de omul modern. astfel de povesti ţineau loc de mituri. între care în primul rînd C. 2 voi. — n. L'Ăir et Ies Songes. 1992. (Paris. Editura Humanitas. spre a le contempla în puritatea lor şi spre a le însuşi mesajul. am spune. în subsidiar. [trad. mediocră.

vrem să arătăm că studierea simbolismelor nu este o muncă de pură erudiţie. provocat în mare măsură de secă-tuirea crescîndă a imaginaţiei. de un flux neîntrerupt şi spontan de imagini. Cînd am publicat cartea aceasta. le reactualizează. Mircea. „A avea imagina ţie" înseamnă a te bucura de o bogăţie interioară.ELIADE. etimologia trimite atît la realităţi psihologice. le reproduce. propriul suflet. De data aceasta. cît şi la adevărul spiritual. Dar spontaneitate nu înseamnă invenţie arbitrară. o astfel de studiere a simbolismelor nu va deveni cu adevărat utilă decît întreprinsă în colaborare. istoricul religiilor: informaţiile lui sînt în acelaşi timp mai complete şi mai coerente decît cele de care dispun Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru uz didactic . mai mult decît oricine. că. Estetica literară. Imaginaţia imită modele exemplare — Imaginile —. Amintind aceste principii. „imaginaţie" este solidar cu imago. Editura Humanitas. ale etnologiei şi folclorului. Aşa se explică de ce omul „lipsit de imaginaţie" îşi pierde fericirea şi se năruie — rupt de realitatea profundă a vieţii şi de. Bucureşti. „a imita. pe scurt. A avea imaginaţie înseamnă a vedea lumea în totalitatea ei. ea interesează cunoaşterea omului însuşi. le repetă la ne-sfîrşit. Etimologic. antropologia filozofică ar trebui să ţină seamă de rezultatele istoriei religiilor. psihologia. şi cu imitor. că ea are un cuvînt de spus ori de cîte ori se vorbeşte de un nou umanism sau de o nouă antropologie. imitare". Imagini şi simboluri. „reprezentare. m-am gîndit cu precădere la psihologi şi la criticii literari. căci puterea şi menirea Ima-ginilor constau în faptul că arată tot ce rămîne refractar conceptului. a re-produce". cel puţin indirect. Fără îndoială. 1994 Cuvînt înainte / 25 sau colectiv. Cel calificat să propulseze cunoaşterea simbolurilor este însă.

Editura Humanitas. 1994 26 / MIRCEA ELIADE psihologul şi criticul literar. 1950-1951 (cf. XIX şi XX). care serveşte şi de concluzie generală.). Subiectul abordat era prea vast ca să îngăduie o expunere în acelaşi timp şi atent documentată. II. Materialele reunite în ele reprezintă fiecare în parte studii monografice utile chiar independent de interpretarea pe care le-o propunem.ELIADE. Mircea. 7 Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru uz didactic . studiile diferite grupate în succesiunea dat ă n-au fost gîn. note şi referinţe mai numeroase. Eranos-Jahrbuch. voi. din 1938 (a se vedea Zalmoxis. Ultimul capitol. iuliedecembrie. fie în ale altor cercetători. Substan ţ a capitolelor I şi al II-lea a făcut obiectul conferinţelor noastre din Ascona. dimpotrivă.dite în vederea alcătuirii unei cărţi: fiecare dintre ele r ă spundea totuşi. şi extrem de concisă. Capitolele I şi al II-lea sînt însoţite de un număr minim de note. 131 sq. 1947-1948. Imagini şi simboluri. voi. pp.). baza lor dpcumentară era deja constituită fie în propriile noastre lucrări anterioare. Planul cărţii Primele patru capitole ale cărţii au fost elaborate în perioade diferite si pentru cititori variaţi7. al III-lea este din anul 1946 (a se vedea Revue de l'Histoire des Religions. în ideea autorului. Cu excepţia acestui ultim capitol. psihologii şi criticii literari operează doar cu variante aproximative. unei Capitolul al IV-lea dateaz ă . Numai în istoria religiilor găsim „arhetipurile". 5 sq. CXXXIV. precum şi al unui articol în Journal de Psychologie. Bucureşti. ele pătrund pînă la izvoarele înseşi ale gîndirii simbolice. voi. Capitolele al III-lea si al IVlea cuprind. pp. conţine şi el un aparat bibliografic redus.

constituie o descriere de tip morfologic care îşi propune evidenţierea structurilor. utilizînd îndeosebi cercetările lui Georges Dumezil.). Cititorul mai grăbit Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru uz didactic . Simbolismul „Centrului". Al treilea capitol abordează simbolismul nodurilor. studiat în primul capitol şi care continuă rezultatele altor cercetări. Fiecare capitol prezintă un simbolism sau o familie de simboluri. fără referiri la imixtiunile „istoriei".ELIADE. ultimul capitol reia rezultatele tuturor investigaţiilor precedente întreprinse din unghiuri diferite. Mai ales în acest capitol vor fi evaluate avantajele şi limitele investigaţiei istorice şi ale analizei morfologice şi se va face mai bine înţeleasă necesitatea de a folosi succesiv cele două metode complementare menţionate. închinat unui grup de simboluri solidare (Lună-ApeFertilitate etc. pe două planuri complementare: după ce s-a limitat la indo-eu-ropeni. Mircea. Prima parte a acestui capitol pune tocmai problema validităţii unei astfel de prezentări de ansamblu a simbolului şi schiţează sumar raporturile dintre psihologie şi istoria religiilor. Editura Humanitas. Bucureşti. în sfîrşit. anterioare. maniera de a le trata variind însă de la un caz la altul. este expus sintetic. în vederea unei integrări sistematice a simbolismului magicoreligios. Imagini şi simboluri. Al patrulea capitol. 1994 Cuvînt înainte / 27 singure şi aceleiaşi probleme: structura simbolismului religios. el încearcă o compara ţie între aceste date şi simbolismele paralele ale altor culturi arhaice. Al doilea capitol analizează simbolismul Tim-pului şi al „ieşirii din Timp" într-o unică arie culturală: India antică. Psihologul va fi interesat mai curînd de primele două capitole şi de ultimul.

cele două ipoteze citate nu se mai bucurau de nici un credit în rîndul etnologilor si al istoricilor religiilor competenţi. a filozofilor chiar. opera unor amatori lipsiţi de orice simt critic sau a unor „teoreticieni" izolaţi8. Bucureşti. Pericolul studiilor despre simbolism vine dintr-o generalizare pripită. 8 Freud a crezut că poate descoperi „originea" religiilor în complexul Oedip. cel mai adesea. Chiar dacă Freud îl va fi citit pe Frazer si va fi cunoscut concluziile la care ajunsese acesta.ELIADE. de-a dreptul greşită: cărţile din care îşi culeg informaţiile sînt. N-am socotit oportun să suprimăm aceste note. Pe de altă parte. Nu rareori întîlnim în cărţile psihologilor şi ale criticilor literari o documentaţie istorico-re-ligioasă mai mult decît insuficientă. cîteva do-sare documentare destul de cuprinzătoare. a le putea folosi la nevoie. am vrut să punem la dispoziţia psihologilor şi a criticilor literari. Profanii sînt înclinaţi să se mulţumească cu primele mărturii ce le cad sub ochi şi să construiască îndrăzneţe interpretări „generale" ale simbolismelor. Am ţinut să prezen-tăm cel puţin două eşantioane de analiză a sim-bolurilor. folosind ipoteza „hoardei primordiale" a lui Atkinson. pentru. Mircea. si pe cea a „sacrificiului-comuniune totemic" a lui Robertson-Smith. Editura Humanitas. Imagini şi simboluri. în momentul în care Freud îşi elabora explicaţia asupra sentimentului religios şi îşi închipuia că a găsit „originea" religiilor. spre a evidenţia cît de nuanţate şi de complexe sînt în realitate lucrurile. paricid repetat pe cale rituală în „sacrificiile totemice". 1994 28 / MIRCEA ELIADE s-ar putea dispensa de lectura tuturor analizelor şi referinţelor din capitolele al III-lea şi al IV-lea. potrivit cu interesele lor. apărut dintr-un paricid primordial. El şi-a elaborat teoria — care pare să aibă încă girul psihanaliştilor — în 1911-1912. anume: nonuniversalitatea totemismului ca fenomen socio-religios (este necunoscut în multe triburi „primitive") şi extrema raritate a „sacrificiilorcomuniune totemice" (patru cazuri Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru uz didactic .

ELIADE. Editura Humanitas. Bucureşti. care dovediseră destul pînă atunci că totemismul nu reprezintă cel mai vechi strat al religiilor australiene şi.. Mircea. li se întîmplă nu o dată să citească greşit sau prea grăbit. am rezistat tentaţiei de a suprima aparatul bibliografic: poate că. pe bună dreptate. că nu se pot substitui etnologilor şi istoricilor religiilor. Imagini şi simboluri. Se consanumai — si încă inegal confirmate — pentru mai multe sute de triburi totemice!). că nu dispun nici de mijloacele. mai mult chiar. (S-ar putea invoca întru disculparea lui Freud apariţia în 1912 a celebrei cărţi a lui Emile Durkheim. Mult mai bine informat decît Freud. că el este absent din multe culturi arhaice risipite pe suprafaţa pămîntului. Din păcate. nici de răga. dacă au mai mult noroc. Durkheim cădea în aceeaşi greşeală de metodă. Les Formes elementaires de la vie religieuse. în loc să recurgă la elucubraţiile penibile şi depăşite ale diletanţilor sau ale „teoreticienilor". lucrare preţioasă din multe puncte de vedere. uneori aproape genial ă .zul necesar pentru a întreprinde cercetări de am-ploare în aceste domenii şi că se văd astfel con-strînşi să se mulţumească cu lucrările „generale" pe care le au la îndemînă.. Totem and Tabu a apărut totuşi în volum în 1913 si a fost de atunci reeditat continuu şi-tradus în numeroase limbi. Acest eminent savant ar fi avut de cîştigat dacă ar fi ţinut seamă de lucrările colegilor săi etnologi si antropologi. 1994 Cuvânt înainte / 29 Nespecialiştii pretind. Literatura psihologică şi în special cea psihanalitică şi-au obişnuit cititorul cu expunerile prolixe ale „cazurilor" individuale. străduindu-se să găsească în totemism „originea" religiilor. care au dorit mai ales să-şi susţină propriile explicaţii generale. dar sup ă r ă tor lipsit ă de baz ă . cel mai frecvent nespecialiştii dau peste „lucrările gene-rale" cele mai mediocre sau.) Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru uz didactic . De aceea. unii nespecialişti vor simţi nevoia unui contact direct cu ansamblul lucrărilor de etnologie şi de istorie a religiilor.

rituri. atunci cînd se resemnează să mai suprime cîte ceva. dar şi cu nuanţele. cu ajutorul unor aserţiuni clare (texte. Mircea. afirmăm. studiind simbolismul Arborelui Cosmic. Imagini şi simboluri. Editura Humanitas. că acest Arbore se află în „Centrul Lumii".văluite. simbolismul „Centrului" era transparent în întregul lui. în Anglia. 1994 30 / MIRCEA ELIADE cră adeseori pagini întregi descrierii amănunţite a viselor sau a reveriilor unor subiecţi.ELIADE.bolurile îşi dau oare seama de toate implicaţiile teoretice ale acestora? Dac ă. Problema se poate pune însă şi din alt unghi: cei ce folosesc sim. Prin multiple confruntări de informaţii. De comun acord. evident. Texte şi monumente simbolice dovedesc din plin c ă . Cu atît mai mult trebuie să procedăm] în acelaşi mod în cazul studierii unui simbolism: va trebui să-l prezentăm în liniile lui mari. cel pu ţ in pentru anumi ţ i membri ai unei societăţi arhaice. cu ezitările lui. a ap ă rut un volum de şapte sute de paginii consacrat „mitologiei viselor" unui singur individ. chestiunea validităţii unei hermeneutici se poate ridica ori-cînd. de exemplu. înseamnă că toţi membrii societăţilor care cunosc asemenea Arbori Cosmici sînt în aceeaşi măsură conştienţi de simbolismul integral al „Centrului"? Validitatea simbolului ca form ă de cunoaştere nu depinde însă de puterea de înţelegere a unui individ sau a altuia. în principiu. cu variantele. restul Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru uz didactic . psihologii consideră indispen-sabilă prezentarea in extenso a oricărui „caz" particular. iar. interpretarea. putem demonstra la obiect ce „vrea să | spună" un simbol sau altul. Problema centrală şi cea mai dificilă rămîne. o fac totdeauna cu părere de rău: idealul lor ar fi să poată publica dosarele integrale. monumente simbolice) şi al aluziilor pe jum ă tate în. Bucureşti.

Simbolurile şi miturile vin de mult prea Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru uz didactic . De altfel. iar simbolurile se laicizează. Mircea. este necesar să întrebăm milioanele de cititori răspîndiţi pe tot globul ce înţeleg ei citind această carte dificilă. Este sigur că un autor nu epuizează de cele mai multe ori semnificaţia operei lui. Bucureşti. Dar toate eclipsările şi aberaţiile pe care le poate suferi un simbolism prin simplul fapt că este trăit nu infirmă validitatea hermeneuticii lui. 1994 Cuvînt înainte / 31 societăţii se mulţumea „să participe" la simbo-lism. sînt dificil de precizat limitele unei astfel de participări: ea variază în funcţie de un număr nedeterminat de factori. sau. nici nu ne este îngăduit. Editura Humanitas. Am văzut că miturile se degradează.ELIADE. Tot ce putem spune este că actualizarea unui simbol nu este mecanică: ea se află în relaţie cu tensiunile şi cu alternanţele vieţii sociale. în vederea interpretării simbolismului pe care ele îl implică. Să luăm un exemplu din altă categorie de fapte: ca să apreciem simbolismul Divinei Commedia. mai bine. dar ele nu dispar niciodată. Simbolismele arhaice reapar spontan chiar şi în operele scriitorilor „realişti". altfel zis dependentă mai direct de „inspiraţie" de exemplu. produsele romantismului german —. ce a simţit şi ce a gîndit Dante însuşi scriind-o? Dacă e vorba de o operă poetică mai liberă. Imagini şi simboluri. cum n-au dispărut nici din cea mai pozitivistă dintre civilizaţii — cea a secolului al XlX-lea. care nu ştiu nimic despre astfel de simboluri. De altfel. în ultimă instanţă cu ritmurile cosmice. să luăm în consideraţie ceea ce autorii gîndeau despre creaţiile personale. controversa aceasta în jurul limitelor legitime ale hermeneuticii simbolismelor e cu totul inutilă.

Editura Humanitas. mai 1952: Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru uz didactic .ELIADE. Jean Gouillard. Paris. Imagini şi simboluri. şi în mod deosebit prietenului nostru drag dr. Mircea. profesor la College de France. Bucureşti. care a avut amabilitatea de a corecta restul manuscrisului. 1994 32 / MIRCEA ELIADE departe: ele fac parte din fiinţa umană şi este cu neputinţă să nu le găsim în oricare ipostază existenţială a omului în Cosmos. care a avut bunăvoinţa să citească şi să corecteze o primă redactare a capitolului al III-lea. Ţinem să mulţumim şi aici savantului şi prietenului nostru Georges Dumezil.

ca şi în mesajul autentic al lui Buddha ori în misterele daoiste sau în riturile secrete de iniţiere ale societăţilor arhaice. Din păcate. încît dincolo de el nu ştiu mult mai mult despre miturile greceşti sau egiptene. despre mesajul lui Buddha. Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru uz didactic . Editura Humanitas. situa ţ ia e cu totul alta. Imagini şi simboluri. despre tehnicile daoiste sau şamanice decît un amator care a reuşit s ă -şi orienteze lecturile. Ce ocupaţie mai nobilă şi mai propice îmbogăţirii spiritului decît să ai a face cu marii mistici ai tuturor religiilor. să citeşti şi să înţelegi miturile tuturor popoarelor? Profanii îşi închipuie că un istoric al religiilor se simte la el acasă oriunde — în miturile greceşti sau egiptene. cel mai des. Poate că ei nu se înşală în întregime cînd şi-1 imaginează pe istoricul religiilor solicitat de probleme mari şi reale.ţi petreci viaţa printre simboluri şi mistere. 1994 CAPITOLUL I SIMBOLISMUL „CENTRULUI" Psihologie si istorie a religiilor Mulţi necunoscători invidiază vocaţia istoricului religiilor. în rea litate îns ă . chiar aceast ă zonă atît de modest ă este.ELIADE. Bucureşti. ocupat cu descifrarea simbolurilor celor mai grandioase şi a miturilor celor mai complexe şi mai elevate din imensa masă de fapte care i se oferă. s ă . Numeroşi istorici ai religiilor sînt atît de absorbiţi de domeniul lor. Cei mai mulţi sînt într-adevăr familiariza ţ i doar cu un biet mic sector din imensa arie a istoriei religiilor. Mircea.

orientîndu-se spre groaznica literatură a diletanţilor. Într-o anumită măsură. a imaginat şi a dorit omul societăţilor arhaice. editare şi traducere de texte. monografie istorică sau repertoriu al monumentelor ş. istoricii religiilor. Editura Humanitas. închis într-un subiect inevitabil limitat. de cru-zimi şi de superstiţii. a neospiritualistilor sau a pseudoocultiştilor. ele nu prezintă nici un interes spiritual. Publicul nu le mai citeşte cărţile fie pentru că sînt prea tehnice. istoricii reli-giilor nu sînt citi ţi dincolo de cercul restrins al colegilor şi al discipolilor lor. încercare de cronologie şi studiere a influenţelor. Auzind repetîndu-se mereu ceea ce şir James Frazer.m. Mircea. toţi zeii şi toate experienţele sale religioase nu sînt decît o grămadă monstruoasă de sminteli. fie pentru că le găseşte plicticoase. 1994 34 / MIRCEA ELIADE exploatată la suprafaţă: descifrare. auzind aproape necontenit acelaşi lucru. în ultimă instanţă.tivat. cei răspunzători se află printre noi. Bucureşti. Am ţinu t cu orice Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru uz didactic .a. publicul s-a lăsat pînă la urmă con-vins şi a încetat s ă se-mai intereseze de studiul obiectiv al istoriei religiilor. O parte cel puţin din acest public caută să-şi satisfacă legitima curio-zitate citind că rţ i foarte proaste despre misterele piramidelor.ELIADE. descrisese pe vreo douăzeci de mii de pa-gini — că tot ce a gîndit. Cu cîteva foarte rare excepţii. istoricul religiilor încearcă ade-seori sentimentul că şi-a sacrificat frumoasa carieră spirituală visată în tinereţe pentru un scrupul de probitate ştiinţifică.d. Dar probitatea ştiinţifică excesivă a lucrărilor sale 1-a înstrăinat pînă la urmă de publicul cul. „revelaţiile primordiale" sau despre Atlantida pe scurt. din fericire abolite de progre-sul raţional al omului. miracolele tehnicilor Yoga. Imagini şi simboluri. de exemplu. toate miturile şi riturile sale.

cu preţul unei specializări excesive şi chiar al unui sacrificiu parţial al vocaţiei noastre (căci cei mai mulţi istorici ai religiilor au devenit orien-talişti. rînd pe rînd. după cum se ştie. cu psihologia religioasă şi chiar cu orientalistică. inclusiv de istoricii religiilor. Mircea. de antropologi. Imagini şi simboluri. etnologia. fără să fi reuşit. Pe scurt. empirişti. Mai mult.pozitivişti. nici una dintre „modele" care au dominat succesiv istoria religiilor. fără să ne dăm totdeauna seama că ceea ce numeam obiectivitate se încadra de fapt în modalit ăţ ile de gîndire ale timpului nostru. fiind acceptate. situa ţ ia se prezint ă în felul următor: progres considerabil în informaţie. Ne străduim de aproape un secol să conferim istoriei religiilor statutul de disciplină autonomă. raţionalişti sau istoricişti. cu antropologia. de sociologi sau de etnologi. Năzuind din toate puterile să dobândească pres-tigiul unei „ştiinţe". Editura Humanitas. istoria religiilor a trecut si ea prin toate crizele spiritului ştiinţific modern: is-toricii religiilor au fost pe rînd — iar unii dintre ei sînt încă . ci pe Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru uz didactic . clasicişti. dependenţă faţă de metodele elaborate de istoriografia sau sociologia modernă (ca şi cum studierea istorică a unui rit sau mit ar fi exact acelaşi lucru cu istoria unei ţă ri sau cu monografia unui popor primitiv oarecare).. ele provin în întregime din ipotezele propuse de lingvişti eminenţi. Bucureşti. de toată lumea. sociologia. etnologi etc. nici una dintre explicaţiile globale şi sistematice date feno-menului religios nu se datorează unui istoric al religiilor. 1994 Simbolismul „Centrului" / 35 preţ să realizăm o istorie obiectivă a religiilor.). istoria religiilor continuă să fie confundată.ELIADE. în momentul de fa ţă . s-a neglijat următorul fapt esenţial: că în expresia „istorie a religiilor" ac-centul nu trebuie pus pe cuvîntul istorie.

care a făcut atît de mult pentru fenomenologia religiei şi ale cărui numeroase şi strălucite. Vom examina imediat obiecţiile aduse unor astfel de apropieri. în primul rînd de opera profesorului Jung. comportament cercetat de psihologi si ana-lişti. care par prea simple în ochii specialiştilor. De aceea.. multe inter-pretă ri psihologice sau psihanalitice. numai unul dintre ele convine studierii religiei: asumarea faptelor religioase. trebuie s-o spunem dintru început. dacă istoricii religiilor şi-ar fi abordat obiectul de cercetare dintr-o perspectivă mai spi-rituală. lucrări au determinat în rîndurile publicului cultivat o înnoire a interesului pentru istoria religiilor în general. înainte de a face istoria unui lucru. Imagini şi simboluri. trebuie să subliniem aici importanţa operei profesorului van der Leeuw. este necesar ca lucrul respectiv să fie clar înţeles . adeseori. 1994 36 / MIRCEA ELIADE religie. cu adevărat. acelaşi interes a fost trezit de desco-peririle psihanalizei şi ale psihologiei abisale. n-a trebuit mult timp pînă să se observe că vastul domeniu al istoriei religiilor constituie o mină inepuizabilă de elemente de comparaţie cu comportamentul psihicului individual sau colec-tiv. prea temerare. n-ar mai fi fost sugerate. Indirect. dacă există moduri numeroase de a aborda istoria — de la istoria tehnicii la cea a gîndirii umane —. Editura Humanitas. dar rareori explicaţii de pro- Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru uz didactic . Bucureşti. Pentru că. Mircea. Nimeni nu ignoră faptul că folosirea unor astfel de informaţii socio-religioase de către psiho-logi n-a întrunit totdeauna adeziunea istoricilor religiilor.ELIADE. Dar. Psihologii au găsit în cărţile noastre materiale excelente.în sine şi pentru sine. într-ade-văr. dacă ar fi făcut efortul de a pătrunde mai adînc simbolismul religios arhaic.

În cîteva cuvinte. Ce sens ar putea avea deci în istoria religiilor o expresie ca accesul ritual la nemurire? Trebuie să precizăm numaidecît despre ce nemurire este vorba. care. Căci. istoria religiilor este obligată să facă faţă obiecţiilor care pot fi aduse istoricismului ca atare. începînd să lucreze direct cu materiale istorico-religioase. propun ipoteze de lucru mai fericite. iar. nu ne mai este îngăduit să vorbim astăzi despre mituri şi rituri „în general". Mircea. mai fertile şi. 1994 Simbolismul „Centrului" / 37 funzime — şi au fost determinaţi astfel să umple ei acest gol. ca şi cele despre „omul primitiv" în general.ELIADE. optînd pentru prestigiul unei istoriografii obiective. ea mai este constrinsă să răspundă provocării recente a psihologiei în general si a psihologiei abisale în-deosebi. Editura Humanitas. b) pe de altă parte. a lui Mannhardt si a lui Frazer e depăşită. Un istoric al religiilor are dreptul să ne întrebe: Ce înţelegeţi prin aceşti termeni? Despre ce simboluri este vorba? Despre ce po-poare şi despre care culturi? Şi istoricul religiilor ar putea continua: Ştiţi că epoca lui Tylor. dificultăţ ile pe care trebuie să le depăşim astăzi sînt următoarele: a) pe de o parte. el este limitat. s ă ne oprim la subiectul studiului de faţă: simbolis-mul „Centrului". Astfel de generalităţi sînt abstracţii. Imagini şi simboluri. care se manifestă în şi prin istorie. substituindu-se istoricilor religiilor şi avansînd ipoteze de ansamblu prea des pripite. Concret este fenomenul religios. a Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru uz didactic . Pentru a înţelege mai bine aceste greut ăţ i. de mai mare răsunet decît cele curente la istoricii re-ligiilor. este condiţionat de istorie. „ştiinţifice". Bucureşti. în orice caz. despre caracterul unitar al reacţiilor omului primitiv în faţa Naturii. din simplul fapt că se manifestă în istorie.

în ansamblul ei. ca istoric al religiilor. Cel mai nobil mesaj religios. cea mai universal ă expe. că deci se manifest ă . s ă vorbim. nu avem siguranţa că omenirea. în afara timpului. intui ţia sau chiar dorin ţ a nemuririi. ca o medalie. în mod spontan. Bucureşti. Cu ce îndrept ăţ ire? în calitate de istoric al religiilor? Putem generaliza atît de uşor? Ar trebui mai curînd s ă începem prin a ne întreba: în ce cultur ă şi în urma c ă ror evenimente istorice s-a cristalizat noţ iunea religioas ă de „Centru" sau cea de nemurire? Cum se inte-grează şi cum se justifică aceste noţiuni în sistemul organic al unei culturi sau al alteia? În ce fel s-au ră spîndit ele şi printre care popoare? Abia după ce vom fi r ă spuns la aceste întreb ă ri preliminare vom avea dreptul să generalizăm şi să sistematiz ăm.rien ţă mistic ă . el nu se putea comporta decît ca un evreu al timpului s ă u .ELIADE. înţeleg să ţin seama de ele. Consider c ă toate obiec ţ iile de mai sus sînt îndreptăţite şi. ar fi avut. Mircea. veţi face psihologie ori filozofie. rug ă . teologie chiar — dar nu istorie a religiilor. de rituri ale nemuririi sau de simboluri ale „Centrului". Cînd Fiul lui Dumnezeu s-a întrupat şi a devenit Cristos.lismul Centrului". comportamentul cel mai general uman — precum teama religioas ă . Nu exist ă fapt religios „pur". ni se dezv ă luie. a trebuit să vorbeasc ă arameeana. 1994 38 / MIRCEA ELIADE priori. în afara istoriei. prin simplul fapt c ă sînt feno-mene.şi nu ca Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru uz didactic . Dar nu le socotesc insurmontabile. Editura Humanitas. Imagini şi simboluri.ciunea — se singularizeaz ă şi se delimiteaz ă de cum se manifest ă . Vorbi ţ i de „simbo. ritul. amprenta momentului istoric în care au ap ă rut. ele! poartă. în general. Ştiu foarte bine c ă avem de a face cu fenomene religioase si c ă . în caz contrar.

Şi atunci. El există datorită unei neînţelegeri provenind din imperfecţiunea limbajului nostru. oricît de universal a fost. Să remarcăm totuşi că ideea condiţionării istorice a vieţii spi-rituale umane reia. Toată lumea e de acord că un fapt spiritual fiind unul uman este în mod necesar condiţionat de tot ce concură la alcă-tuirea unui om. Nu e locul aici să întreprindem critica filozofică a istoricismului şi a existenţialismului istoricist.ELIADE. teoriile astăzi oarecum peri-mate ale condiţionărilor geografice. Se recunoaşte uşor în această luare de atitudme întregul progres speculativ realizat de la Kant .. Mircea.pînă la ultimii filozofi istoricişti sau existenţialişti. pe ce temei se vorbeşte de comportamentul omului în general? Acest om în general este o simplă abstracţie.alte mijloace dialectice. Nu e nici timpul contemporanilor săi de pe alt con-tinent sau chiar din altă ţară.care trebuie considerat un precursor al istoricismului . Imagini şi simboluri. la alt nivel şi cu. Bucureşti. con-cretă. 1994 Simbolismul „Centrului" / 39 un yoghin. Dacă Fiul lui Dumnezeu s-ar fi născut •în India. de la anatomie şi fiziologie pînă la limbaj. Existenţa lui autentică se realizează în istorie. economice. Omul ca fiinţă istorică. în timpul lui — care nu este cel al tatălui său. O asemenea critică a fost făcută — şi de către autori mai competenţi decît noi. un fapt spiritual presu- Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru uz didactic . Cu alte cuvinte. era condi-ţionat de istoria veche şi contemporană a poporu-lui evreu. chiar fiziologice. Editura Humanitas.. Mesajul său religios. ca un daoist sau un şaman. în timp. mesajul său oral ar fi trebuit să se conformeze structurii limbilor indiene şi tradiţiei istorice şi preistorice ale acestui conglomerat de popoare. autentică trăieşte „în situaţie". sociale.

etnologul este îndrept ăţ s ă se it declare satisf ă cut de rezultatele cercet ărilor sale. ci crea iiţ ale unui complex cultural bine delimitat.cist şi să reveriim la problema noastr . Mircea. elabor. spuneam. rolul lui n-ar trebui s ă se reduc ă la înregistrarea manifestărilor istorice ale acestui comportament. dep ăşeşte propria istoricitate.tament uman arhaic si integral şi c ă prin urmare.ELIADE. descoperiri spontane ale omului arhaic. Editura Humanitas. nu lei ar fi cunoscut. simboluri nu sînt. Se ştie ast zi c ă ă unele mituri şi simboluri au circulat în lumea întreag ă r ăspîndite de anumite tipuri de cultur ă c ă aceste mituri şi . 1994 Simbolismul „Centrului" / 41 o conştiin ţă este mai treaz ă cu atît îşi . în primul rînd de cei din Orient. că el ar trebui să fac ă efortul de a-i p ătrunde mai adînc semnifica ţ iile şi articu. Ceea ce n-ar fi îns ă deloc cazul cu istoricul reli-giilor: acceptînd şi preluînd rezultatele etnologiei. Acesta. uit ă prea des c ă are de a face cu un c ompor. studiind cu maxim ă rigoare rela ţiile dintre anumite complexe religioase şi anumite forme de cultur ă şi precizînd etapele r ă spîndirii acestor complexe.laţiile. Bucureşti.at şi vehiculat de anumite comunit ăţ i umane. Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru uz didactic . Istorie si arhetipuri Dar s ă trecem peste obiec ţiile care sar putea aduce istoricismului şi existen ţialismului istori. aşadar. Imagini şi simboluri. astfel de crea ii au fost ţ difuzate pîn ă foarte departe de locul lor de origine şi au fost asimilate de popoare şi societ ăţ care. E destul să ne amintim de misticii si în ţ elep ţ ii tuturor timpurilor. Să luăm un singur exemplu. adic ă ă la dilemele istoricului religiilor. . Cred c ă. altcum.

Bucureşti. Se pot bănui deja perspectivele care s-ar des-chide în faţa istoriei religiilor. deoarece nici unul dintre ei nu este atît de bine pregătit ca istoricul religiilor pentru a le găsi un răspuns. simbolurile. pe cînd altele supravieţuiesc şi în zilele noastre? în esenţă: la ce au oferit răspuns aceste mituri si aceste simboluri ca să se fi bucurat de o astfel de răspîndire? întrebările acestea nu trebuie lăsate pe seama psihologilor. Istoricul religiilor îşi ono-rează obligaţiile şi se racordează la cercetările psihologiei abisale şi chiar ale filozofiei mai ales în măsura în care clarifică situaţiile-limită. de altfel. Mircea. E suficient un efort de informare în domeniu spre a constata că. miturile şi riturile revelează tot-deauna o situa ţ ie-limit ă a omului. se pierd în timpul difuzării. Imagini şi simboluri. Vom oferi imediat cîteva exemple de redescoperire spontană a unui simbolism arhaic şi se va vedea atunci în ce fel pot fi ele instructive pentru un istoric al religiilor. difuzate sau descoperite spon-tan. dacă ar şti să Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru uz didactic . arătînd că redescoperirea spontană a arhetipurilor simbolismului arhaic e un fapt comun tuturor oamenilor. psihologia abisală 1-a eliberat pe istoricul religiilor de ultimele lui ezitări. 1994 42 / MIRCEA ELIADE el trebuie să-şi pună şi alte probleme: De ce un anume mit sau un anume simbol au putut fi difuzate? Ce dezv ăluiau ele? De ce anumite detalii. fără deosebire de rasă şi mediu istoric. adică aceea pe care omul o descoperă cînd devine conştient de locul său în Univers. au şi fost începute. situaţie-limită. Âtr ăgînd aten ţia asupra supravie ţuirii simbolurilor şi temelor mitice în psihicul omului modern. Editura Humanitas. Studiile de acest tip sînt posibile şi. sociologilor sau filozofilor.ELIADE. şi nu doar o situaţie istorică. chiar foarte importante.

în măsura în care omul îşi depăşeşte momentul istoric şi dă frîu liber do-rinţei de a retrăi arhetipurile. în Theaitetos (149 a sq. omul modern nu numai că ar redescoperi un comportament arhaic. Mircea. Am riscat terme-nul metapsihanaliză. în măsura în care se Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru uz didactic . ajuta spiritului să nască ideile pe care acesta le conţinea fără să o ştie. Maieutica aceasta realizată cu ajutorul simbo-lismului religios ar contribui şi la eliberarea omu-lui modern de provincialismul s ă u cultural şi. Imagini şi simboluri. chiar atunci cînd pretinde că nu e. Am putea vorbi la fel de bine de o nouă maieutică. de relativismul istoricist şi existenţialist. 161 e). mai ales. să facă transparent şi coerent ceea ce este în ele „aluziv". între-prinzînd studierea omului nu numai ca fiinţă istorică. 1994 Simbolismul „Centrului" / 43 profite de toate descoperirile sale şi de cele ale etnologiei. ci şi ca simbol viu. ist oria religiilor ar putea deveni — să ne fie iertat cuvîntul — o meta-psihanaliză. criptic sau fragmentar. aşa cum Socrate. în plus. care urmăreşte în primul rînd să clarifice conţinutul teoretic al simbolurilor şi al arhetipurilor. Pentru că. omul se opune istoriei chiar atunci cînd se străduieşte s-o în-f ăptuiască . Editura Humanitas. tot astfel istoria religiilor ar putea face s ă se nască un om nou. mai autentic şi mai complet. prin studierea tradiţiilor religioase. dar. el se realizează ca fiinţă integrală. ar deveni şi conştient de bogăţ ia spirituală pe care un astfel de comportament o implică. căci. deoarece este vorba de o tehnică mai spirituală. altceva decît „istorie". după cum vom vedea. universală. sociologiei şi psihologiei abisale.ELIADE. Pentru că ar duce la o redeşteptare şi la o redobîndire a conştiinţei simbolurilor si arhe-tipurilor arhaice — vii sau fosilizate în tradiţiile religioase ale întregii umanităţi. Bucureşti. Şi.

Pînă şi somnul său şi pornirile sale orgiastice sînt încărcate de o semnificaţie spiri-tuală. trebuie numai revitalizate şi aduse la nivelul conştiinţei. de exemplu —. el ajunge la o în-ţelegere mai deplină a destinului si a rostului său. Redobîndind conştiinţa propriului său simbolism antropocosmic — care e numai o va-riantă a simbolismului arhaic —. Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru uz didactic . spre a înţe-lege în ce fel şi în ce sens ar putea deveni istoria „glorioasă" şi chiar „absolută". au realizat în acest sens înseamnă aproape nimic în raport cu perspectivele pe care le deschide is-toria religiilor. Bucureşti. omul modem ar putea regăsi simbolismul trupului său. n-am putea pretinde că studierea raţională a istoriei religiilor trebuie sau poate să se substituie experienţei religioase înseşi — şi cu atît mai puţin experienţei credinţei. Mircea. maie-utica prin intermediul simbolismului arhaic îşi va da roadele chiar şi pentru o conştiinţă creştină. care este un antropocosmos.ELIADE. Ceea ce diversele tehnici ale imaginaţiei. omul modern va cîştiga o nouă dimensiune existenţială. Evident. Prin simplul fapt că descoperă înăuntrul fiinţei sale ritmurile cosmice — alternanţa zi-noapte sau iarnă-vară. fără să-1 sustragă totuşi istoriei. E suficient să ne amintim cum a valorizat iudeocreştinismul existenţa istorică. care-1 apără de nihilism si de relativismul istoricist. Totuşi. 1994 44 / MIRCEA ELIADE opune istoriei. chiar si în omul modern. complet ignorată de existenţialismul şi istoricismul actuale: un fel de a fi autentic şi major. îndeosebi tehnicile poetice. Toate aceste elemente fundamen-tale încă supravieţuiesc. Tot cu ajutorul istoriei religiilor. omul modern regăseşte situaţiile arhetipale. Căci şi istoria ar putea să-şi găsească într-o zi adevăratul ei sens: acela de epifanie a unei condiţii umane glorioase şi ab-solute. Editura Humanitas. Imagini şi simboluri.

Această logică internă a sim-bolurilor pune o problemă plină de consecinţe: sînt anumite zone ale inconştientului individual sau colectiv guvernate. aberante sau pur şi simplu mediocre. că. de logos sau avem de a face cu manifestări ale unui transconştient? întrebarea n-ar putea căp ăta răspuns doar prin psihologia abisală. din fragmente disparate şi din manifestări ale unui psihic în criză. studierea ra ţ ional ă a religiilor va pune în lumină un fapt insuficient remarcat pînă acum: anume că există o logică a simbolului. Pentru a surprinde adevă-ratele structuri şi funcţii ale simbolurilor. pot fi exprimate sistematic. Editura Humanitas. şi ele. Bucureşti. Oricum. 1 Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru uz didactic . Numai că. şi aici. trebuie să ne adresăm inepuizabilului repertoriu al isto-riei religiilor.nu-1 poate lăsa indiferent pe credincios. aşa cum. În sfîrşit. nimic din ceea ce în Cosmos constituie o manifestare a Slavei — vorbind în termeni creştini . 1994 Simbolismul „Centrului" / 45 Creştinismul a moştenit o foarte veche şi foarte complexă tradiţie religioasă. deoarece simbolismele care o exprimă pe aceasta din urmă sînt constituite. dacă nu în regresiune patologică. trebuie să ştim să alegem: căci materialele noastre documentare conţin de multe ori forme decadente. pot fi traduse în termeni raţionali. sîntem obligaţi să procedăm selectiv. de cele mai multe ori.ELIADE. Dac ă vrem s ă ajungem la o înţelegere adecvată a simbolismului religios arhaic. legate logic între ele1. Mircea. Imagini şi simboluri. într-un cuvînt. ale cărei structuri au supravieţuit în interiorul Bisericii. pentru a ne face o idee despre o Vezi. mai jos. chiar dacă valorile spirituale si orientarea teologică s-au schim-bat. capitolul al IH-lea: „Zeul legător" si simbolismul nodurilor. că cel puţin anumite grupuri de simboluri se do-vedesc coerente.

. 1949).ai morţilor. într-o parte. istoricii literaturilor. aşa cum au procedat colegii lor. Mircea. 68 sq. Imaginea aceasta a unei lumimicrocosmos locuite. în afara acestui spaţiu familiar. Bucureşti. ca aceea a Chinei. moartea. 1994 46 / MIRCEA ELIADE literatură străină. a Mesopotamiei ori a Egiptului.ELIADE. încon-jurate de regiuni pustii asimilate cu haosul sau cu împărăţia morţilor. adică locuit şi organizat. sîntem abia la început. Faraonul era asimilat cu zeul Re. lupi. Paris. este tărîmul necunoscut şi înfricoşător al demo-nilor. nu luăm la întîmplare primele zece sau o sută de volume pe care le găsim în prima bibliotecă publică. de exemplu. într-un cuvînt. al nonformatului. cîini" etc. al duhurilor rele. Prin faptul că 2 A se vedea lucrarea noastr ă Le Mythe de l'Etemel Retour: Archetypes et Repetitions (Gallimard. Imagini şi simboluri. Să sperăm că istoricii religiilor vor împlini într-o zi această muncă de ierarhizare a materialelor lor documentare în funcţie de valoarea şi de starea acestora. Dincolo de hotarele acestei lumi închise începe domeniul necunoscutului. Dar. al străinilor. de cealaltă parte. Editura Humanitas. se află spaţiul cosmizat. pp. într-adevăr. Adversarii Faraonului. în timp ce duşmanii săi erau identificaţi cu acest dragon mitic2. Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru uz didactic . şi aici. texte numeroase identifică duşmanii pe cale să atace teritoriul naţional cu duhurile rele. noaptea. haosul. învingătorul dragonului Apophis. cu demonii sau cu puterile haosului. a supravieţuit chiar şi în civilizaţiile foarte evoluate. Imaginea lumii Societăţile arhaice şi tradiţionale concep lumea înconjurătoare ca pe un microcosmos. erau socotiţi „fii ai ruinii.

Psihanaliza acestor imagini mitice care animă încă lumea modernă ne va arăta poate în ce mă-sură proiectăm asupra „duşmanilor" propriile noas-tre tendinţe distructive. 1994 Simbolismul „Centrului" / 47 atacă şi pun în primejdie stabilitatea şi via ţa însăşi a cetăţii (sau a oricărui alt teritoriu locuit şi organizat). Bucureşti. Toate aceste expresii. a unui Cosmos. deci să-1 suprime. a unei structuri şi recufun-darea într-o stare fluidă. Problema depăşeşte însă competenţa noastră. Conceperea adversarului sub forma unei făp-turi demonice.rbezna" în care se va prăbuşi „lumea noastră". amorfă. veritabilă încarnare a puterilor răului. în consecinţă haotică. de „anarhia". în preformal. duşmanii care ameninţau microcosmosul erau primejdioşi nu ca fiinţe umane (ca atare). Să remarcăm că aceleaşi imagini sînt folosite si în zilele noastre cînd trebuie exprimate primejdiile care ameninţă un anumit tip de civilizaţie: se vorbeşte mai ales de „haosul". ci pen-tru că întrupau forţele ostile şi distructive. ne dăm bine seama. Imagini şi simboluri. de . căci se străduiesc să întoarcă acest microcosmos la starea de haos. Mircea. Ceea ce vrem să scoatem în relief este că. abolirea unei imagini arhetipale echivala cu o regresiune în haos.ELIADE. în starea nondiferenţiată care a premers cosmogonici. semnifică abolirea unei or-dini. Este foarte probabil că sistemele defensive ale zone-lor locuite şi ale cetăţilor au fost la începuturi sisteme Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru uz didactic . duşmanii sînt asimilaţi cu puterile demonice. Distrugerea unei ordini stabilite. pentru lumea arhaică în general. Editura Humanitas. a supravieţuit şi ea pînă în zilele noastre.

Mircea. 1994 de apărare magică. deoarece toate — san-"ţuri.ELIADE. Bucureşti. Imagini şi simboluri. — erau dispuse pentru a împiedica mai mult invazia duhurilor Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru uz didactic . întărituri etc. labirinturi. Editura Humanitas.

ELIADE, Mircea, Imagini şi simboluri, Bucureşti, Editura Humanitas, 1994

48 / MIRCEA ELIADE

rele decît atacul venit din partea oamenilor3. Chiar destul de tîrziu în decursul istoriei, în Evul Mediu de exemplu, zidurile cetăţilor aveau în-vestitura rituală de apărare împotriva Diavolului, a bolii şi a morţii. De altfel, simbolismul arhaic nu întîmpină nici o dificultate în asimilarea vrăj-maşului uman cu Demonul sau cu Moartea. Pînă la urmă, rezultatul atacurilor lor — fie ele demo-nice sau militare — e totdeauna acelaşi: ruina, dezintegrarea, moartea. Orice microcosmos, orice regiune locuită po-sedă ceea ce am putea numi un „Centru", adică un loc sacru prin excelenţă. Aici, în acest centru, sacrul se manifestă integral, fie sub forma de hierofanii elementare — ca la „primitivi" (de exem-plu, centrele totemice, peşterile în care sînt înmormîntate ciuringa etc.) —, fie sub forma mai evoluată a epifaniilor directe ale zeilor, ca în civi-lizaţiile tradiţionale. Acest simbolism al Centrului nu trebuie însă considerat cu implicaţiile geo-metrice ale spiritului ştiinţific occidental. Pentru fiecare asemenea microcosmosuri pot exista mai multe „centre". Cum vom vedea curînd, toate civilizaţiile orientale — Mesopotamia, India, China etc. - - cunosc un număr nelimitat de „Centre". Mai mult încă: fiecare dintre aceste „Centre" este considerat şi chiar numit textual „Centrul Lumii". Cum e vorba de un spaţiu sacra, dat de o hie-rofanie sau construit ritual, iar nu de un spaţiu profan, omogen, geometric, existenţa unei plura-lităţi de „Centre ale Pămîntului" în cuprinsul unei singure porţiuni locuite nu produce nici o conCf. W. J. Knlght, Camaean Gates (Oxford, 1936); Karl Kerenyi, „Labyrinth-Studien" (Albae Vigilae, AmsterdamLeipzig, 1911, fasc. XV).
3

Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru uz didactic

ELIADE, Mircea, Imagini şi simboluri, Bucureşti, Editura Humanitas, 1994

Simbolismul „Centrului" / 49

tradicţie4. Sîntem în prezenţa unei geografii sacre şi mitice, singura efectiv reală, şi nu a unei geografii profane, „obiective", într-un fel abstracte şi neesenţiale, construcţie teoretică a unui spaţiu şi a unei lumi pe care nu le locuim şi pe care deci nu le cunoaştem. în geografia mitică, spaţiul sacru este spaţiul real prin excelenţă, căci, după cum s-a arătat recent5, pentru lumea arhaică real este mitul, deoarece el povesteşte despre manifestările ade-văratei realităţi: sacrul. Numai într-un astfel de spaţiu luăm direct contact cu sacrul - fie materializat în anumite obiecte (ciuringa, reprezentări ale divinităţii etc.), fie manifestat în simbolurile hierocpsmice (Stîlpul Lumii, Arborele Cosmic etc.). În culturile care posedă concepţia despre cele trei regiuni cosmice — Cer, Pămînt, Infern —, „centrul" îl constituie punctul de intersecţie al acestor regiuni. Aici e posibilă o rupere de nivel şi, totodată, o comunicare între cele trei regiuni. Avem motive să credem că imaginea celor trei niveluri cosmice e destul de veche; o întîlnim, de exemplu, la pigmeii semang din peninsula Ma-lacca: în centrul lumii, se înalţă o stîncă uriaşă, Batu-Ribn; dedesubtul ei, este Infernul. Altădată, din Batu-Ribn un trunchi de arbore se ridica spre
A se vedea lucrarea noastră Traite d'Histoire des Religions (Payot, Paris, 1949), pp. 315 sq. (trad. rom. cit. Mariana Noica, 1992, pp. 337 sq. — n.t.). 5 Cf. R. Pettazzoni, Miti e Leggende, I (Torino, 1948), p. V; id., „Verita del Mito" (Studi e Materiali di Storia delle Religioni, vol. XXI, 1947-1948, pp. 104-116); G. van der.Leeuw, „Die Bedeutung der Mythen" (Festschrift Jur Alfred Bertholet, Tubingen, 1949, pp. 287-293); M. Eliade, Traite d'Histoire des Religions, pp. 350 sq. (trad. rom. cit. Mariana Noica, 1992, pp. 375 sq. — n.t).
4

Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru uz didactic

ELIADE, Mircea, Imagini şi simboluri, Bucureşti, Editura Humanitas, 1994

50 / MIRCEA ELIADE

cer6. Infernul, centrul pămîntului şi „poarta" ce-rului se află deci pe aceeaşi axă, prin ea înfăp-tuindu-se trecerea de la o regiune cosmică la alta. Am fi ezitat să credem în autenticitatea acestei teorii cosmologice a pigmeilor semang dacă n-am fi găsit dovezi că aceeaşi concepţie fusese prefi-gurat ă înc ă din epoca preistorică 7 . Popula ţia semang afirmă că odinioară un trunchi de arbore lega vîrful Muntelui Cosmic, Centrul Lumii, cu Cerul. Este o aluzie la o temă mitică extrem de răspîndită: altădată, comunicarea cu Cerul si legăturile cu divinitatea erau uşoare şi „naturale"; în urma unei erori rituale, legăturile acestea au fost rupte, iar zeii s-au retras în înaltul cerurilor. Numai vracii, şamanii, preo ţii şi eroii sau su- veranii mai izbutesc să reia, trecător şi doar în folosul lor, legăturile cu Cerul 8. Mitul unui pa-radis primordial, pierdut în urma unei greşeli oarecare, este extrem de important — dar, deşi se întîlneşte oarecum cu subiectul nostru, nu-l putem discuta aici.
Simbolismul „Centrului"

S ă re venim la imaginea celor trei regiunii cosmice legate, într-un „Centru", printro axă. Această imagine arhetipală se întîlneşte mai ales în civilizaţiile paleoorientale. Numele sanctuarelor
6 P. Schebesta, Les Pygmees (trad. fr., Paris, 1940), pp. 156 sq. 7 Cf., de exemplu, W. Gaerte, „Kosmische Vprstellungen im Bilde prâhistorischer Zeit: Erdberg, Himmelsberg, Erdriabel und Weltenstrome" (Anthropos, IX, 1914, pp. 956-979). 8 Cf. lucrarea noastr ă Le Chamanisme ei les techniques archdiques de l'extase (Payot, 1951).

Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru uz didactic

mundus constituie punctul de întîlnire dintre t ă rîmurile inferioare şi lumea pămînteană. Dar tot în Babilon se realiza leg ătura dintre P ă mînt şi t ă rîmurile inferioare. Arborele Lumii sau Stîlpul Central care sus ine ţ nivelurile cos. c ă oraşul fusese cl ă ci dit pe băb-apsu.. Tradi ţii asem ăn ătoare se cunosc în lumea indoeuropean ă La romani. Mişna men ţioneaz ă c ă Templul se afl ă exact deasupra acestui tehom (echivalentul ebraic al lui apsu). ie Stînca Ierusa. „Poarta lui apsu". temple sau palate. cu ă adev ărat. 32 sq. Bucureşti.ţime de nume. Toate aceste oraşe. acolo unde se întîlnesc cele trei zone cosmice: Cerul. aşa cum Babilonul avea „Poarta lui apsu". Mircea. Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru uz didactic . în centrul lumii.mice. sînt de fapt replici multiplicate dup ă voie ale unei imagini arhaice: Muntele Cosmic. considerate Centre ale Lumii. Templul italic era locul de intersec ţ a lumii superioare (divine) ie cu cea p ă mîntean ă şi cu cea subp ămîntean ă ( din infern. Larsa şi Sippar era Dur-anki. „Leg ătur ă dintre Cer şi Pămînt". pp. o „poart ă a zeilor". Capitala suveranului chinez des ă vîrşit se afla lîngă Arborele miraculos „Lemn înălţat".rului şi a P ămîntului".J. Babilonul era o Băb-ilăni. Le Mythe de L'Eternel Retour. Editura Humanitas. c ă pe ci acolo zeii coborau pe p ă mînt. Orice oraş oriental se g sea.limului p ă trundea adînc în apele subp ă mîntene (tehom). printre care „Casa Temeliei Ce. . Babilonul avea o mul. Imagini şi simboluri. Şi exemplele s-ar putea înmul ţ la i nesfîrsit. P ă mîntul şi Infernul. Jian-mu.ELIADE. „Le-gătură între cer şi pămînt". apsu desemnînd apele Haosului de dinaintea Crea iei. stînca Templului din Ierusalim cuprin. 1994 Simbolismul „Centrului" / 51 de la Nippur. de exemplu. cf. ţ Aceeaşi tradi ţ o întîlnim la evrei. Şi.dea „gura lui tehom".

]. muntele Tabor din ă Palestina (care ar putea s ă însemne tabbur. dup ătradi iaţ islamic ă locul cel mai înalt de pe . pentru c ă se g sesc în ă „Centrul Lumii". Himinbjorg al vechilor germani. pentru creştini. adic ă „ombilic". Să amintim muntele Meru din tradi ia indian ă Har ă Berezaiti ţ . Mircea. Ziguratul era propriuzis un munte cosmic. urcîn. preotul ajungea în vîrful Universului.singurul pe care apele potopului nu l-au putut acoperi. Le Mythe de l'Eternel Retour.t. pămînt este Ka'ba. Acelaşi simbolism sus ine enorma construc ie ţ ţ a templului de la Barabudur. al iranienilor. oraşul. adic ă pe vârful Muntelui Cosmic. 1994 52 / MIRCEA ELIADE Simbolul unui Munte. .. Golgotha ă -care.) . în l ă ţ ă at în chip de munte artificial. „Muntele Ţă rilor" din tradi ia ţ mesopotamian . adic o imagine ă simbolic ă a Cosmosului: cele şapte etaje ale lui reprezentau cele şapte ceruri planetare. pp. templul sau palatul regal. „Leg -ă tura dintre Cer şi P ămînt" etc. 1992. Denumirile turnurilor şi ale templelor sacre babiloniene atest ă asimilarea lor cu Muntele Cosmic. spune un text rabinic.turor Ţ inuturilor".du-le. rom. deoarece „Steaua Polar ă dovedeşte c ă ea se afl ă dinaintea centrului Bol ii Cereşti" (vezi textele din ţ Le Mythe de l'Eternel Retour. (cf. cu Centrul Lumii deci: „Muntele Casei". „P ămîntul lui Israel n -a fost înecat de potop".n. pp.. p. Imagini şi simboluri. 30 sq. Tr ăite. [trad. Teritoriul. al unui Arbore sau al unui Stîlp situa iţ în Centrul Lumii este foarte răspîndit.tot în Palestina. Ascensiunea lui echivaleaz ă o cu Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru uz didactic . 321 sq. 343 sq. Editura Humanitas. Mariana Noica. Iar. „Casa Muntelui Tu.ELIADE. „Muntele Furtunilor". munte le Gerizim . se afl în centrul ă lumii etc. 33). om-phalos). de-numit limpede „buricul p mîntului".. Bucureşti. pp. erau socotite locul cel mai înalt din lume .

Ne aflăm în prezenţa unui „rit al centrului" (a se vedea textele în Trăite. [trad. ci şi buricul P ă mîntului. replică a cosmologiei. pelerinul înfăptuieşte o rupere de nivel. Adam a fost creat în centrul pămîntului. Universul este conceput ca o extensiune pornită dintr-un punct central (cf. p. 1994 Simbolismul „Centrului" / 53 călătorie extatică în Centrul Lumii. 36). în Centrul Lumii. pp. Mircea. 324 [trad. Gayomard. Ma-riana Noica. 344 sq. spune alt text. Paradisul era „buricul Pămîntului" şi. tot astfel Dumnezeu a început crearea lumii din ombilic. Trăite. 345-346 — n. în Centrul Lumii.ELIADE. Aceleaşi tradiţii s-au păs- Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru uz didactic . Bucureşti. atingîndu-i terasa superioară. t. pp. afirmă un text rabinic. 323 sq. Ohrmazd creează omul primordial. bineînţeles. După cartea siriană Peştera Comorilor. — n. în Centrul Cosmosului. s-a produs tot într-un punct central. după o tradiţie siriană. Le Mythe. Crearea omului. 1992. rom. p. Mariana Noica. chiar în locul unde avea să se ridice mai tîrziu Crucea lui Isus. punctul din care s-a declanşat creaţia. omul a fost făurit în „buricul pămîntului". Acelaşi simbolism în India antică: în Rg Veda. pp.t. el transcende spaţiul profan şi pătrunde într-o „regiune pură". Raiul în care a fost creat Adam din lut se află. Editura Humanitas.]). După tradiţia mesopotamiană. Imagini şi simboluri. rom. Vîrful Muntelui Cosmic este nu numai punctul cel mai înalt de pe P ă mînt. se găsea „pe un munte mai înalt decît toţi ceilalţi". acolo unde se află şi Dur-an-ki. „Lumea a fost creată începînd cu Sionul". „Cel Prea Sfînt a creat lumea ca un embrion". „Legătura dintre Cer şi Pămînt". de unde ea s-a răspîndit în toate direcţiile". 1992. „Aşa cum em-brionul se dezvoltă din ombilic.].

pp. Să ne mulţumim cu cîteva exemple. 323 sq. în mitologiile centralşi nord-asiatice. 236 sq. 1951). 1994 54 / MIRCEA ELIADE trat în iudaism. Bucureşti. Cu alte cuvinte. pp. pp. adică în Centrul Lumii. pp.]. China antică.t. cit. putem afirma că majoritatea arborilor sacri si rituali pe care-i în-tîlnim în istoria religiilor nu sînt decît replici. Aspecte du Bouddhisme (Paris. 255 sq.. cele şapte sau nouă ramuri ale iui sim-bolizează cele şapte sau nouă niveluri cereşti. mitologia germanică. consacraţi înaintea sau în timpul unei ceremonii religioase oarecare. pp. [trad. Mariana Noica. de Lubac. Le Mythe. Varianta cea mai r ăspîndită a simbolismului Centrului este Arborele Cosmic. co-pii imperfecte ale acestui arhetip exemplar: Arbo-rele Lumii. -. toţi arborii sacri sînt consideraţi că se afl ă în Centrul Lumii. înmormîntat apoi chiar în locul în care fusese creat. pe Golgotha. în general.n. Ceea ce ne interesează e rolul lui în „riturile centrului". rom. al Ar-borelui Lumii9. sub forme diferite. 32 sq. adică cele şapte ceruri planetare. Editura Humanitas. Apocalipsul iudaic şi midraşul precizează că Adam a fost plămădit în Ierusalim. 1992. iar to ţi arborii rituali sau stîlpii.ELIADE. 244 sq. care se găseşte în mijlocul Universului şi care susţine ca o axă cele trei Lumi. [trad. ale cărui rădăcini se afundă pînă în Infern şi ale cărui ramuri ating Cerul. lucrările noastre Trăite. 344 sq.t]. rom. Le Chamanisme. sînt socotiţi ca proiectaţi magic în Centrul Lumii. sîngele Domnului avea să-1 răscumpere şi pe el (a se ve-dea Trăite. 61 sq. pp. Mircea. pp. Cf. India vedică. vezi H. 1992.). Nu e locul aici să insistăm asupra simbolismului complex. Imagini şi simboluri. despre simbolismul creştin al Crucii = Arbore Cosmic. — n. acest Arbore Cosmic. Mariana Noica. 9 Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru uz didactic . precum şi religiile „primitive" cunosc.

St ăpîn peste p ă duri. 6. Imagini şi simboluri. pe acest stîlp transformat ritual în însăşi Axa Lumii. 4. spune Satapatha Brahmana III.. în vîrf. Iar cel ce oficiază sacrificiul se ridică într-adev ă r la cer. 2. 2).". etc. V. Din lemnul lui se întoc-meşte stîlpul sacrificial. „Cu vîrful tău sprijini Cerul. 1994 Simbolismul „Centrului" / 55 în India vedică.ţiei sale: „Vino. 9). De unde se vede clar că este vorba chiar de Arborele Lumii. Instalarea şi consacrarea stîlpului sacrificial constituie un rit al Centrului." Puntea sau scara dintre P ă mînt şi Cer erau posibile pentru c ă se ridicau într-un Centru al Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru uz didactic . „înal ţă -te. cele trei regiuni cosmice. Br. pe culmile pămîntului!". 7. 7. Comunicarea din-tre Cer şi Pămînt devine posibilă prin intermediul acestui ax. singur sau cu so ţ ia lui. cu mijlocul tău umpli văzduhul.ELIADE. sacri. Sprijinind de el o scară. 8.). cu mijlocul tău nu vă-tăma aerul. l. Asimilat cu Arbo-rele Lumii.. spune tot Taittiriya Samhit ă (VI. 9). la cap ă tul stîlpului. Sat. ajuns în vîrf. „într-adevăr.ficatorul exclamă: „Am ajuns la cer!" (Taittiriya Samhită. preotul care oficiază sacrificiul îi adresează următoarele cuvinte: „Cu vîrful tău nu sfîşia Cerul. aşa este invocat el în Rg Veda. Br.. l. 3. Şi încep să urce pe scar ă . el întinde mîinile (ca o pasăre aripile!) şi. care devine un fel de pivot cosmic. III. escaladînd treptele crestate pe stîlp. în timp ce e tăiat. cel ce sacrifică îşi face o scar ă şi o punte ca să atingă lumea cerească. Bucureşti. la zei. Mircea. stîlpul sacrificial (yupa) este făcut dintr-un copac asimilat cu Arborele Uni-versal. Sau. să urcăm la Cer!" Soţia răspunde: „Să urcăm!" (Sat.am devenit nemuritor!" (Taittiriya Samhită l. sacrificatorul spune so. 4. exclamă: „Am ajuns la Cer. stîlpul devine la rîndul lui axa care leagă. o. Editura Humanitas. cu piciorul tău întăreşti pămîntul".

La ultimul. Imagini şi simboluri. 1994 56 / MIRCEA ELIADE Lumii. Cele şapte sau nouă crestături ale arborelui şamanic simbolizează cele şapte sau nouă ramuri ale Arborelui Cosmic. viitorul şaman se apropie de Arborele Cosmic şi primeşte din mîna Zeului însuşi trei ramuri din acest Arbore. şamanul declară cu absolută încredinţare că urcă la cer. p. care îi vor sluji drept 10 Cf.ELIADE. rom. Se consideră că. 11 sq. El descrie celor de faţă tot ce vede la fiecare dintre nivelurile cereşti prin care trece. căţă rîndu-se.versului şi pe al cărui vîrf se află Zeul suprem sau zeul solarizat. adică cele şapte sau nouă ceruri. proslăveşte luna. se practică pe arbore şapte sau nouă crestături.]). întocmai ca scara apărută în vis lui lacov şi care ajungea pînă la cer: „iar îngerii Domnului se suiau şi se pogorau pe scară" (Facerea 28. multe alte forme de acces ritual la un centru echivalează cu cucerirea nemuririi. al nouălea. Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru uz didactic . Mircea. într-adevăr. Cum o să vedem curînd. în al şaptelea cer — soarele. în al şaselea cer. Arborele şamanic nu e decît o replic ă a Ar-borelui Lumii. Vasile Radu şi Gala Galaction. se prosternă înaintea lui Bai Ulgen. 1939.t. Ritul indian se referă şi el la nemurirea care se dobîndeşte ca urmare a ascen-siunii la Cer. oferindu-i sufletul calului sacrificat10. Şamanul se simte de altfel solidar cu acest Arbore al Lumii. în visele sale iniţiatice. pe care. [trad. Fiinţa Supremă. Bucureşti. pp. materiale şi bibliografie în lucrarea noastr ă Le Chamanisme. Escaladarea unui astfel de arbore de către şamanul tătar simbolizează urcarea sa la cer. Editura Humanitas. 30 — n.prin alte raporturi mistice. Asimilarea arborelui ritual cu Arborele Cosmic este şi mai transparentă în şamanismul central-şi nord-asiatic. 171 sq. care se înal ţă în mijlocul Uni.

Cer şi Infern13. 12 Cf. Tavgykl Materiali po etnografii avamskih i vedeevskih tavgicev (Moscova-Leningrad. 84 sq. atunci înţelegem simbolismul si valoarea religioasă a sunetelor tobei şamanice: bă tînd în ea. c ă ci. iar apoi în cel mai înalt dintre ceruri. 1946. „Schamanentrommel und Trommelbaum" (Ethnos. cf.. 2 q 2 q . voi. a se vedea Le Chamanisme et les techniques archaiques de l'extase. Popov. pp. Avem de a face cu o călătorie mistică în „Centru". 160 sg. fie bătînd în tobă. în extaz. Editura Humanitas. Le chamanisme. sud-american (araucan) şi nordamerican (pomo). este foarte probabil că simbolismul Centrului e influen ţ at de scheme cosmologice 11 A. Mircea.A. Emscheimer. pp. pp. 166-181). E. Dar ruptura nivelurilor cosmice care-i va îngă dui ascensiunea sau zborul extatic prin Ceruri şa-manul nu o poate realiza decît pentru c ă se so-coteşte c ă se afl ă în chiar Centrul Lumii. 1 2s . 1994 Simbolismul „Centrului" / 57 cadru pentru tobele sale 11 . lîngă Arborele Lumii12. dup ă cum am v ă zut. şamanii intr ă în extaz în primul rînd cu ajutorul tobelor. 1 5s . Simbolismul ascensiunii Cel puţin în cazul religiilor centralasiatice şi siberiene. pp. Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru uz didactic . şamanul se simte proiectat. numai într-un astfel de Centru este posibil ă comunicarea dintre Pă mînt. Se cunoaşte rolul capital pe care-l joac ă toba în timpul şedin ţ elor şamanice. dacă reţinem că toba este lucrată din chiar lemnul Arborelui Lumii. Această călătorie la Cer şamanul o întreprinde fie căţărîn-du-se pe cele şapte sau nouă crest ă turi în trepte ale stîlpului ceremonial. Urcarea ini ţ iatic ă într-un arbore ceremonial" se întîlneşte şi în şamanismul indonezian. 1936). Bucureşti. Or. IV.ELIADE. Imagini şi simboluri.

în ultimă instanţă. chiar dacă am putea bănui o îndepărtată influenţă indiană asupra pigmeilor semang. pare s-o dovedească. 1994 58 / MIRCEA ELJADE indo-iraniene şi. Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru uz didactic . pe de altă parte. concepţia despre cele şapte niveluri cereşti — şi simbolismul centrului în sine. prin cele şapte ramuri ale lui. Este însă necesar să facem o distincţie clară între împrumutul unei teorii cosmologice elaborate în legătură cu simbolismul Centrului . Imagini şi simboluri. Importanţa numărului 7. Mai mult chiar. Arborele şi spirala etc. Cu prilejul sacrificiilor. în primul rînd de către populaţiile arctice şi nord-ame-ricane: stîlpul central al locuinţei acestor popoare este asimilat cu Axa Cosmică. al c ărui vîrf p ătrunde prin această deschizătură. iar coliba e înlocuită de iurtă (ca la păstorii-crescători din Asia Centrală).arbore. că e cunoscut de pigmeii din peninsula Malacca. Aşa încît. funcţia mitică-rituală a stîlpului central este asigurată de deschizătura practicată în partea superioară a iurtei. casa este omologată cu Universul. pe de o parte. Am văzut mai sus că acest simbolism este extrem de arhaic. Bucureşti. iar. printre altele.cum ar fi. cele patru fluvii. 235 sq. că ci numai pe această axă ele pot urca pînă la cer14. s-a: putut dovedi că simbolismul unei axe cosmice este cunoscut încă din culturile arhaice (acele. tot ar mai rămîne de explicat simbolismul Centrului întîlnit pe monu-mentele preistorice (Munţii Cosmici. Editura Humanitas. de exemplu. Ofrandele pentru divinităţ ile cereşti se depun la baza lui. Urkulturen ale şcolii Graebner-Schmidt). Arborele sacrificial.). pp.ELIADE. Cînd forma locuinţei se schimbă. se 14 A se vedea Le Chamanisme. Şi. Mircea. simbolizează cele şapte sfere cereşti. pentru evacuarea fumului. mesopota-miene. este introdus în iurt ă un.

ceea ce probează că o astfel de scară rituală exista şi că se credea că-l putea duce pe preotul-rege pînă la Cer. Cele două rituri urmăresc acelaşi scop: ascensiunea la Cer. Bucureşti. preot-rege al unor populaţii trace. prima Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru uz didactic . scara (climax) ceremonială avea şapte treptei fiecare din alt metal. Am v ă zut c ă şamanul t ă tar sau siberian se ca ţă ră pe un arbore. Aceste mituri au. căci ea dezvăluie unul dintre comportamentele cele mai instructive ale omului religios arhaic. Mircea.ELIADE. de o liană . Imagini şi simboluri. s ă ne oprim la riturile de ascensiune care au loc într-un „centru". Deocamdat ă . Scara cere-monială joacă şi ea un rol important. Contra Celsum VI. corespondente rituale . o găsim în iniţierea mithraică. 22). de un fir de păianjen sau de o scară care leagă Pămîntul de Cer şi prin mijlocirea cărora anumite fiinţe privilegiate urcă efectiv la cer.. Oricum. de o funie. bineînţeles. Să ne mulţumim cu cîteva exemple: Polyainos (Strata-gemata VII. Editura Humanitas. Vom reveni numaidecît asupra asimilării sim-bolice a locuinţei cu „Centrul Lumii". Ascensiunea celestă prin urcarea ceremonială a unei scări făcea probabil parte dintr-o iniţiere orfică. în misterele lui Mithra. 22) vorbeşte de Kosingas. Un număr considerabil de mituri vorbesc de un arbore. 1994 Simbolismul „Centrului" / 59 consideră că ea este aşezată în Centrul Lumii. deschiz ă tura pentru fum fiind orientat ă că tre Steaua Polară.precum arborele şama-nic sau stîlpul sacrificatorului vedic. După Celsus (Origene. iar sacrificatorul vedic urcă pe o scară. care-şi ameninţa supuşii că-i va părăsi urcînd pe o scară de lemn pînă la zeiţa Hera.

1994 treaptă era de plumb şi corespun-dea „cerului" planetei Saturn. Mircea.ELIADE. Editura Humanitas. a patra de fier Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru uz didactic . a treia de bronz (Jupiter). Bucureşti. Imagini şi simboluri. a doua de cositor (Venus).

pîn ă la ceruri. myny . în egipteană. Suind această scară ceremonială. Zurich. 41-63). altfel. 1994 60 / MIRCEA ELIADE (Mercur). Cosmic şi o imago mundi. iniţiatul parcurge efectiv cele şapte ceruri. Imagini şi simboluri. a şasea de argint (Luna). ruperea nivelurilor n-ar fi fost posibilă. Pentru simbolismul creştin al ascensiunii. Yama. ritualurile funerare utilizeaz ă sc ă ri sau trepte. XIX. Mircea. frecvent. coborîrea în Infern urmată de ascensiunea la Cer. un Munte. 1951.„a se agăţa" — este un eufemism pentru „a muri".j „Iniţiere" înseamnă. Treapta a opta. moartea şi învierea neofitului sau.. pp. 248 sq. Bucureşti. a cincea de „aliaj monetar" (Marte). iar. Aceast ă credin ţ a se întîlneşte mai peste tot în lume. Tot astfel. Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru uz didactic . se ştie. materiale grupate în lucrarea noastră Le Chamanisme. Tot aşa cum se putea urca pînă în cer depăsindu-se pe rînd cele şapte etaje ale Ziguratului babilonian sau cum se traversau diferitele regiuni cosmice escaladîn-i duse terasele templului Barabudur. în tradiţia mitică indiană. vezi Louis Beirnaert. Din acest motiv. înălţîn-du-se astfel pînă în -Empireu. din Egiptul antic pînă în Australia. pp. a şaptea de aur (Soarele). înţelegem uşor că scara iniţierii mithraice era o Axă a Lumii şi că se afla în Centrul Universului. care consti-tuia el însuşi. Editura Humanitas. după cum am v ăzut. cel dintîi Cf. ea e simbolizată prin-tr-o escaladă. „Le Symbolisme ascen-sionnel dans la liturgie et la mystique chretiennes (Eranos-Jahrbuch. reprezintă sfera stelelor fixe15.este ruperea de nivel prin excelenţă. în alte contexte.ELIADE. Sufletul celui mori urc ă potecile unui munte ori se ca ţă r ă pe un arbore sau o liană. Moartea iniţiatică sau nu . ne spune Celsus. Expresia obiş-nuită în asiriană pentru verbul „a muri" este: „a se agăţa de munte".

cum scrie Rg Veda (X. pp. Mircea.meni drumul" . pătrunde în lumea de dincolo. Le 'Chamanisme et Ies techniques archaîques de Vextase. sau. Editura Humanitas. cit. să se suie pînă la Cer". ţ în numeroase morminte din timpul dinastiilor vechi si mijlocii au fost g site ă amulete în form ă de scar ă (maqet) sau de trepte. Practica sc ării funerare a supravie ţuit de altfel pîn ă în zilele noastre: mai multe popula ţ asiatice primitive — ca loloşii. pp. ă ă care leag ă P ă mîntul de Cer. slujindu-se de ea. 1992. ca şi i.t. — n. 96 sq. spune Cartea Mor ţ ilor. De aceea.mologic. pe care cei mor ţi s ă poat ă urca la Ceruri 16. s-a c ăţă rat pe un munte şi a str ăb ătut „trec ă torile cele înalte". Egiptenii au p strat în textele lor ă funerare expre.sia asket pet (asket = „treapt ă pentru a ar ă c ă ") ta scara de care dispune Re este una adev rat . în plan cos. 16 420 sq. Mariana Noica. — instaleaz pe ă morminte sc ări rituale. 108 sq. Ca. „Zeii îi fac scar ăpentru ca. rege legendar al mongolilor. scara şi escaladarea A se vedea Trăite d'Histoire des Religions.lea mor ilor din ţ credin ţ populare uralo-altaice ele urc ă în mun ţ Bolot. Bucureşti. „S-a aşezat pentru mine scara. în chip de încercare ini iatic . rom. Rezult ă din cele spuse mai sus c ă scara este purt ă toarea unui simbolism. 14. Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru uz didactic .). 1). ca s ă arate „multor oa. care face posibil ă comunicarea dintre C er. ea întruchipeaz ă plastic ruptura de nivel care face posibil ă trecerea de la un mod de existen ţăla altul. pp. extrem de bogat şi totodat ă perfect coerent. erou karakirghiz. ca s -i ă d ă v pe zei". Kesar. 1994 Simbolismul „Centrului" / 61 mort. Imagini şi simboluri. ii karenii etc. ţ ă printr-o peşter ă situat ă în creştetul mun ţ ilor.ELIADE. şamanul coboar ă în Infern tot printr-o grot ă . mai spune aceeaşi Carte a Mor ilor. P ămînt si Infern. (trad.

ca să riu mă vorbim de riturile întronării regale ori sacerdotali sau de cele ale căsătoriei. Mama mea a cunoscut aceleaşi spaime în tinereţe. 1947. Humanitas. pp. 163. moarte. 1991. Londra. cf. destul de des în literatura psi hanalitică deriotă că avem de a face cu un corn portament arhaic al psihicului uman. visam ci sînt urmărit pe o scară. p. Mă mulţumesc cu un singu exemplu de redescoperire spontană a acestir simbolism primordial17. Editura Humanitas..ELIADE. Mircea EliadJ în Insula lui Euthanasius. Imagini şi simboluri. rom.. A volume in Honour of the Late l AnandaK. 1943. cu o inovaţie datorată unu anumit moment istoric (să zicem: Egiptul antic^ India vedică etc. p. (Urmează referirile. trecînd în revistă romanele pi care le-am scris. Bucureşti. 199M p.] Ştim acum de ce ideea de frică era legată li scriitorul francez de imaginea unei scări şi de ci toate acele evenimente dramatice pe care le-l descris în opera lui — dragoste. Coomaraswamy... Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru uz didactic . 20. 19 — n.). crimă -i 17 A se vedea studiul nostru „Durohana and the «Wakiii| Dream»" (Art and Thought. Mircea. cît şi în riturile funerare. Cînd eram copil. 209 sq. Asta aa observat-o ieri. şi Insul lui Euthanosius. republicaţi în Drumul spre centru. şi nu ci! o creaţie „istorică". Bucureşti. Julien Green notează în Jurnalul său la 4 apri! lie 1933: „în toate cărţile mele. faptul că simbo lismul escaladării şi al treptelor se întîlneste după cum se ştie.). poate că mi-a ral mas şi mie ceva. t. Or." [trad. 1994 62 / MIRCEA ELIADE joacă un rol considerabil atît în riturile şi miţurile de iniţiere.) Mă întrel cum am putut să repet atît de des acest efeci fără să bag de seamă. ideea de frică saij de oricare altă emoţie puternică pare legaţi într-un fel inexplicabil de o scară.

p. destul de des în literatura psi-hanalitică denotă că avem de a face cu un comportament arhaic al psihicului uman. după cum se ştie. Mă mulţumesc cu un singur exemplu de redescoperire spontană a acestui simbolism primordial17." [trad.. Bucureşti.ELIADE. ideea de frică sau de oricare altă emo ţie puternic ă pare legată într-un fel inexplicabil de o scară. Imagini şi simboluri. 1994 62 / MIRCEA ELIADE joacă un rol considerabil atît în riturile şi miturile de iniţiere. 19 — n.. Asta am observat-o ieri. Humanitas. Or. şi nu cu o creaţie „istorică". trecînd în revistă romanele pe care le-am scris. faptul că simbo-lismul escaladării şi al treptelor se întîlneşte. p. Londra. 1947. poate că mi-a ră -mas si mie ceva. Cînd eram copil. cît şi în riturile funerare. pp. crimă 17 A se vedea studiul nostru „Durohana and the «Waking Dream»" (Art and Thought.t. şi Insula lai Euthanasius. 163. A volume in Honour of the Late Dr AnandaK. 1992 p. 1991. cu o inovaţie datorată unui anumit moment istoric (să zicem: Egiptul antic India vedică etc. 20.. Bucureşti. Mama mea a cunoscu aceleaşi spaime în tinereţe. Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru uz didactic .).. 1943. republicată în Drumul spre centru. Editura Humanitas.) Mă întreb cum am putut să repet atît de des acest efect fără să bag de seamă. Mircea. Coomaraswamy. 209 sq. moarte. visam că sînt urmărit pe o scară. ca să nu mai vorbim de riturile întronării regale ori sacerdotale sau de cele ale căsătoriei. cf. (Urmează referirile. rom.] Ştim acum de ce ideea de frică era legată la scriitorul francez de imaginea unei scări şi de ce toate acele evenimente dramatice pe care le-a descris în opera lui — dragoste. Julien Green notează în Jurnalul său la 4 apri-lie 1933: „în toate cărţile mele. Mircea Eliade în Insula lui Euthanasius.).

siderau c ă se afl ă în „Centrul Lumii". moarte. nu este decît o . cum spune BrihadăranyakaUpanişad. a lianei sau a firului de p ianjen. ţ şi a elibe. a dragostei rii. cît. Bucureşti. ă omul trece. aceast ă realitate provoac ă un sentiment ambiva. Apa cu care se Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru uz didactic . de la „ireal la realitate". a ă Arborelui Cosmic sau a Stîlpului Universal care leag ă între ele cele trei zone cosmice. prin cunoaştere metafizic . ă Escaladarea sau ascen. sînt implicate ă ideea sanctific ă a mor ii.rării. orice loc care manifest ăo inser ie a s acrului în ţ spa ţiul profan era socotit şi el un „cenru".lent. expresie concret ăa sc ării mitice. o imago mundi. s ă nu uit ă scara simbolizeaz ă m. atîta vreme . construirea altarului vedic al focului reproducea crearea lumii. Imagini şi simboluri. de exem-pl u. în conştiin ţ a profan ă apropierea de . de team ă de şi bucurie. altarul fiind el însuşi un mi crocosmos. Construirea unui „Centru" Am constatat c ă numai templele se nu con. deci o rupere iei de nivel ontologic: prin dragoste. Dar.ţ pentru c ă în sfîrşit. toate aceste lucruri pentru c ăse consider ăc ăse ridic ăîn tr-un „centru".siunea simbolizeaz ă calea către realitatea abso. flecare dintre ele reprezentînd într-adev ră abolirea condi ţ umane profane.-un embrion. sfin ţenie. dar c ăorice loc sacru. ţ în simbolismul sc rii. Editura Humanitas.ELIADE. 1994 Simbolismul „Centrului" / 63 s-au petrecut pe o scar . D ar construirea lor era întru cîtva o cosmogo-ni e. pentru c ă face posibil ă comu-nicarea dintre diferite niveluri ale fiin ei. lumea a fost creat ă dintr. iar. Aşa. de atrac ie şi de repulsie etc.lucru firesc. dup ă cum am văzut. o creare a lumii . dintrun „centru". Mircea.lut ă. Aceste spa ii sacre se puteau şi ţ construi.

acelaşi simbo-lism al „Centrului". Le Mythe de l'Eternel Retoar." lutul din temelia altarului este Pămîntul. 2. Să remarcăm totuşi un lucru. Acest cu-vînt înseamnă „cerc". 1949). etc. Gestaltungen des Unbewuften (Ziirich. despre simbolismul mandalei. 9. într-o astfel de diagramă desenată pe pămînt cu firişoare de culori sau cu pulbere de orez colorată. 1950). Jung. care pînă la urmă reprezintă. Pentru neofit. Giuseppe Tucci. Psychologie und Alchemie (Zurich 1944). pp.ELIADE. temple sau altare. 122 sq. cf. Mircea.). 187 sq. (Ar fi poate necesar să adăugăm că o astfel de edificare implică în egală măsură construirea Timpului cosmic. important din punctul nostru de vedere: pe măsură ce vechile locuri sacre. pereţii laterali reprezintă Atmosfera etc. în fapt.' 185 sq. cînd prin „ceea ce înconjoară". se descoperă şi se aplică alte forme geomantice. uneori foarte frapant. traducerile tibetane îl redau cînd prin „centru". O mandala reprezintă astfel o imago mundi şi totodată un panteon simbolic. Teoria e pratica del mandala (Roma. 29. îşi pierd eficacitatea religioasă. înscrise într-un pătrat. arhitecturale sau iconografice.. Editura Humanitas. este Apa Primordială. l sq. iniţierea consistă. mandata reprezintă o întreagă serie de cercuri. vin să se aşeze diferitele divinităţi ale panteonului tantric. 139 sq. VI.. Să dăm un singur exemplu: construirea şi funcţia unei mandale18. între altele. pp. id. în a p ătrunde în diversele zone ale unei 18 A se vedea lucrarea noastră Techniques du Yoga_ (Gallimard. Bucureşti. de această problemă nu ne putem ocupa însă aici. concentrice sau nu.) Este deci inutil să insistăm: istoria religiilor înregistrează un număr considerabil de construc-ţii rituale ale unui „Centru". Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru uz didactic . Imagini şi simboluri. 1948). G. pp. pp. vezi C.. spune Satapatha Brahmana (l. 1994 64 / MIRCEA ELIADE moaie lutul. 5.

asemeni unei mandale. iniţierea neofitului într-o mandala poate fi omologată cu iniţierea prin pătrunderea într-un labirint. Dar orice templu indian este. Pe de altă parte. Mircea. o mandala. Ritul acesta al pătrunderii poate fi considerat echi-valentul bine cunoscutului rit al mersului îm-prejurul unui templu (pradakşină) sau al ascen-siunii progresive a unui templu din terasă în terasă pînă la „pămînturile pure" ale planului său superior. Orice templu indian este. O mandala poate deţine cel puţin o dublă funcţie. Aşa se explică de ce unele scoli tantrice au renunţat la tipul de mandala Exterior şi au recurs la forme de mandala inte- Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru uz didactic . pentru unii credincioşi care simţeau nevoia unei experienţe religioase mai autentice şi mai profunde. să-şi găsească pro-priul „centru".Pur şi simplu deoarece. Bucureşti. ca şi un labirint. Imagini şi simboluri. ritualul tradiţional se dovedea fosilizat: construirea unui altar al focului sau urcarea teraselor unui templu nu le mai erau suficiente pentru a-şi regăsi „Centrul". 1994 Simbolismul „Centrului" / 65 mandale şi în a-i atinge diversele niveluri. văzut de sus ori în proiecţie pe un plan. Şi atunci. unele mandale avînd de altfel caracter net labirintic. Editura Humanitas. pe de altă parte. pentru ce să se mai construiască o mandala? De ce să mai fie nevoie de un nou „Centru al Lumii"? . Pe de o parte. omul tantric avea nevoie de o experienţă perso-nală pentru a reînsufleţi în conştiinţa sa anumite simboluri primordiale. mandata îl „apără" pe neofit de orice putere nocivă din afară şi-1 ajută totodată să se concentreze. în acelaşi timp un microcosmos şi un panteon.ELIADE. inserţia într-o mandala desenată pe pămînt echivalează cu un ritual de iniţiere. Spre deosebire de omul arhaic sau de cel vedic.

suportul unui ritual concret ori al unei concentr ări spirituale sau chiar al unei tehnici de fiziologie mistică. O expunere mai amănunţită a pătrunderii. Editura Humanitas. Mandata. chiar inconştientul către Centru şi către propriul său Centru. 1994 66 / MRCEA ELIADE riorizante. „sacralitatea". „concentrează": ea fereşte de împrăştiere şi de distragere. Identificarea mandalei în propriul corp dezvăluie dorinţa de a identifica fiziologia mistică personală cu un microcosmos. realizînd astfel un act de concentrare şi totodată de „ap ărare" împotriva distragerilor şi tentaţiilor. această capacitate de manifestare pe planuri multiple — chiar dacă omologabile — este o caracteristică a simbolismului Centrului în general. În primul caz. prin teh-nici yogice. deci cu o realizare plenară şi conştientă a simbolismului' „Centrului". în interiorul a ceea ce am putea nun i propriul „corp mistic" ne-ar îndepărta prea mult de subiectul nostru. Cum am arătat mai sus. Trezirea lui Kundalini echi-valează cu ruperea nivelului ontologic. o con-strucţie pur mental ă. Mircea. care-i conferă realitatea integrală. mandala poate fi concomitent sau succesiv. Acestea pot fi de două feluri: 1. Bucureşti. o identificare mandalei în interiorul propriului corp. Şi e uşor de înţeles pentru ce: pentru că fiecare făptură umană tinde. Imagini şi simboluri. Aceasţă plurivalentă. sau. 2. yoginul se introduce mental în interiorul unei mandate. care îndeplineşte rolul de „suport" al meditaţiei. E suficient să spunem că reactivarea succesivă a acelor cakra — a „roţilor" (cercurilor) considerate a fi tot atîtea puncte de intersecţie între viaţa cosmică şi viaţa mentală este omologată cu pătrunderea iniţiatică în inte-riorul unei mandale. Această dorinţă adînc înrădăcinată în om de a se găsi în Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru uz didactic .ELIADE.

. Suferinţele si „încercările" prin care trece Ulise sînt extraordi-nare. asupra meritului de a putea pătrunde în el. Arborele Cosmic este inaccesibil. 1994 Simbolismul „Centrului" / 67 chiar inima realului. palatele. Imagini şi simboluri. Mircea. oraşele — se află situate într-un singur si acelaşi punct comun. Bucureşti. simboluri şi ritualuri subli-niaz ă . Centrul Universului. o alt ă serie de mituri şi rituri stabilesc. Obser-văm că un grup de tradiţii atestă dorinţa omului de a se afla fără efort în „Centrul Lumii". fiecare templu. Nu vrem să stabilim aici istoricul fiecăreia dintre aceste tradiţii. explică folosirea excesivă a „Centrelor Lumii". în timp ce alt grup insist ă asupra dificult ăţ ii şi. cea a „facilităţii" . că acest Centru este acce-sibil De exemplu. în „Centru". el se poate afla în orice iurtă. acolo unde se realizează comunicarea cu Cerul.cea care permite construirea „Centrului" chiar în casa . în consens. omului. ca urmare. Aşa încît toate casele . Editura Humanitas. Toate acestea par să arate că omul nu poate trăi decît într-un spaţiu sacru.o întîlnim aproape Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru uz didactic . în Centrul Lumii. fiecare locuinţă se găseşte în Centrul Universului. dar orice intrare a oamenilor într-un lăcaş de închinăciune este un pelerinaj. pelerinajul la Locurile Sfinte este dificil. Am arătat mai sus că locuinţa umană este asimilat ă cu Universul.ELIADE. dimpotrivă. Pe de o parte. dificultatea de a p ă trunde într-un centru.cu Centrul Lumii. şi totuşi orice întoarcere acasă „preţuieşte" cît întoarcerea lui Ulise în Itaca. pe de altă parte. Drumul care duce la „Centru" este presărat cu obstacole. Faptul că pe prima . iar vatra sau deschizătura pentru fum . to-tuşi fiecare cetate. Nu e însă aici o anume contradicţie? Un întreg ansamblu de mituri.ca toate templele.

pp. de a dep ăşi firesc condi ţia uman ă şi a redobîndi condiţia divină — un creştin ar spune: starea de dinainte de căderea în păcat19. Mariana Noica. J e s s i e L . Tr ăite d'Histoire des Religi ons. pp. A celaşi. [trad. 19 Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru uz didactic . aproCf. Editura Humanitas. necunoscut şi chiar puţin caraghios . p p. pp. 349 sq. de cum ajungeau. reuşeşte să le integreze într-un simbolism şi mai amplu. 428 sq. m o t i v m i t i c s eî n t î l n e ş t e î n c i c l u l l u i ş i r G a w a i n (W eston» ibid. W e s t o n . Este vorba de un amănunt din legenda lui Parsifal şi a Regelui Pescar20. pe scurt. De altfel. 20 P e r c e v a l .]. p . cit. Neţinînd seamă de eticheta de curte. Zi si noapte soseau la cur ţ i cavaleri. turnurile. ( 192 0). grădinile animalele nu se mai înmul ţ eau. izvoarele secau. 326 sq. pomii nu mai dădeau roade. pe care am putea-o numi nostalgia paradisului. 1994 68 / MIRCEA ELIADE pretutindeni ne determină să o considerăm cea mai semnificativă.o r i Fr R itu a l to R o m â n c eC a m b r id g e . totul împrejurul lui cădea în ruină. şi toţi. Unul singur — sărac. întrebau de sănătatea Regelui. Vă aduceţi amintei misterioasa boală care-1 imobiliza pe bătrînul Rege. . 1992.. Medici nenumăraţi încercaseră să-1 vindece pe Regele Pescar .îşi îngădui să nu respecte ceremonialul şi politeţea de rigoare. înţelegem prin aceasta dorinţa omului de a se găsi mereu si fără efort în Centrul Lumii.. Mircea.ELIADE.}. IA Chamanisme. deşi nu priveşte decît indirect simbolismul şi riturile Centrului.t. 417. e d .n. rom. Imagini şi simboluri. 4 6 6 . H u c h e r .fără nici un rezultat. 12 sq. N-am vrea să încheiem acest capitol înainte de a aminti un mit european care. Se numea Parsifal. Bucureşti. se părăginea: palatul. în inima realităţii şi. se îndreptă direct spre Rege şi.. suferea nu numai el. . Ea scoate în relief o anumită aspira ţie uman ă . deţinătorul secretului Graalului.

din cauza acestei lipse de imaginaţie si a absenţei dorinţei de real. Mircea. 1994 Simbolismul „Centrului" / 69 piindu-se de el. adică problema.ELIADE. sacrul. dar e suficient să se pană problema salvării. îl întrebă fără ocol: „Unde e află Graalul?" în clipa aceea. iar lumea pi erea din cauza acestei indiferenţe metafizice şi religioase.nu este decît consecinţa nepăsării noastre faţă de ne-murire. Imagini şi simboluri. e suficient să se pună problema centrală. adeseori. Acest mic detaliu al unui grandios mit european dezvăluie cel puţin o latură ignorată a simbolismului Centrului: nu numai că există o solidaritate intimă între viaţa Universului şi sal-varea omului. pentru ca viaţa cosmică să se regenereze la nesfîrşit. ci şi Cosmosul în întregul lui: Unde se află realul adevărat. Bucureşti. Editura Humanitas. central ă. Căci. Dar aceste cîteva cuvinte conţineau problema centrală. totul se transformă: Regele se ridică din patul de suferinţă. singura care-1 putea interesa nu numai pe Regele Pescar. castelul îşi recapătă ca prin minune vechea înfăţişare. vegetaţia renaşte. Cele cîteva cuvinte ale lui Parsifal fuse-seră suficiente ca să regenereze Natura întreagă. Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru uz didactic . Centrul vieţii şi izvorul nemuririi? Unde se găsea Sfîntul Graal? Nimeni nu se gîndise pînă la Parsifal să pună întrebarea lui. moartea -cum pare să o arate acest fragment mitic . rîurile şi izvoarele reîncep să curgă.

imersiunea echivalează cu o disoluţie a formelor. Imagini şi simboluri. potop si simbolisme acvatice între cele cîteva grupuri de simboluri solidare cu simbolismul acvatic pe care 1-am prezentat mai sus. 183 sq. holismul Apelor implic ă atît Moartea. -n. ele precedă orice formă şi susţin orice creaţie. la care ne îngăduim să-1 trimitem pe cititor (cf. rom. Mircea. Aici ne vom limita la cîteva dintre trăsăturile lui cele mai importante. Cufundarea în apă simbolizează în schimb regresiunea în preformal. care „se manifestă" pe neaşteptate în mijlocul valurilor. cit. Apele simbolizează suma universală a vir-tualităţilor.t. rezervorul tu-turor posibilităţilor de existenţă. Imaginea exemplară a oricărei creaţii este Insula. Bucureşti. reintegrarea în modul nediferenţ iat al preexistentei.ELIADE. cititorul va găsi piesele fundamentale ale unui dosar asupra hierofaniilor acvatice. Am încercat s ă -i desprindem structura într-o lucrare anterioară. Ieşirea din apă repetă actul Cosmogonic al manifestării formale." pp. Mariana Noica. Editura Humanitas. 1994 CAPITOLUL AL V-LEA SIMBOLISM SI ISTORIE Botez. [trad. De aceea. în ea. 168 sq. ele sînt fons et origo. 1992. Contactul cu apa comportă tot- Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru uz didactic . Trăite d'Histoire des Religions. cît şi naşterea. acesta din urmă este categoric cel mai vast şi cel mai complex. precum si o analiză a simbolismului care le va-lorizează.]). pp.

incapabile să-şi depăşească propria modalitate. să se mani-feste în forme. la nivel uman. Imagini şi simboluri. În orice ansamblu religios le întîlnim. ea capătă limite. „potopul" este comparabil cu „botezul". „a doua moarte" a sufletului („umiditatea" si leimon-ul Infernului etc. de cum s-a desprins de Ape. credinţe potrivit cărora specia umană s-a născut din Ape.la nivel* antropologic — hilo-geniile." Potopul sau scufunda-rea periodică a continentelor (mituri de tipul . dup ă cum e vorba de un moment cosmic. despărţindu-se de ele. pentru că imersiunea fertilizeaz ă şi amplifică potenţialul vieţii. Apele îşi păstrează neabătut funcţia: ele dezintegrează. biologic ori soteriologic. iar libaţia funerară — cu lustraţiile nounăscuţilor sau cu băile rituale de primăvară. 1994 188 / MIRCEA ELIADE deauna o regenerare: pe de o parte.ELIADE. în schimb. Editura Humanitas. adică. Destinul lor este să preceadă Creaţia şi să o resoarbă. Bucureşti. orice „formă" cade sub legea Timpului şi a Vieţii. pentru c ă disoluţia este urmată de o „nouă naştere". participă la devenirea Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru uz didactic . ci cu o reintegrare trecătoare în nediferenţiat. de cum a încetat să mai fie virtuală. atît în plan cosmologic. desfiinţează formele. Mircea. Apele nu pot transcende condiţia virtualului. Tot ce e formă se manifestă dincolo de Ape. cît şi în plan antropologic.) sau moartea iniţiatică prin botez. Dar. dătătoare de sănătate şi fertilitate. de o nou ă via ţă sau de un om nou. „spală păcatele" . urmată de o nouă cre-a ţ ie. Cosmogonici acva-tice îi corespund . a germenilor si a latenţelor. cufundarea în Ape echivalează nu cu o extincţie definitivă. Din punctul de vedere al structurii.Atlantida") au drept corespondent.purifica-toare şi regeneratoare totodată. pe de altă parte.

t. p. rom. Aceasta este. Mariana Noica. Particularitatea aceasta a simbolismului nu rămîne fără consecinţe pentru „experienţa" sau pentru „istoria" unui simbol oarecare. „Apele Mor-ţii". am su- Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru uz didactic . legea oricărui simbolism: ceea ce valori-zează (şi corectează!] diversele semnificaţii ale hierofaniilor este ansamblul simbolic. se deteriorează şi sfîrşeste prin a se goli de substanţă — afară numai dacă nu se regenerează prin cufundări periodice în Ape sau nu repetă „potopul" cu corolarul lui „cosmogonic". p. Bucureşti. Ma-riana Noica. de exemplu. se supune istoriei. In altă lucrare (Trăite. Imagini şi simboluri.n. Editura Humanitas. Reamintind trăsăturile fundamentale ale sim-bolismului acvatic. rom. în toate acestea.t. Părinţii Bisericii n-au pierdut din vedere să exploateze anumite valori precreştine şi universale ale simbolismului ac-vatic. nu-şi dezvăluie sensul profund decît în mă sura în care cunoaştem structura simbolismului acvatic. un fapt rămîne esenţial: sacralitatea Apelor şi structura cosmologiilor şi a apocalipselor acvatice n-ar putea fi revelate in-tegral decît prin simbolismul acvatic. de altfel. 409 — n. 1992. 1992. singurul „sistem" capabil să integreze toate revelaţiile par-ticulare ale nenumăratelor hierofanii (a se vedea lucrarea noastr ă Tr ăite. 190 -.]). cu riscul de a le îmbog ăţ i cu semnificaţii incdite prin raportare la drama istoric ă a lui Cristos.]). Mircea. 175 ftrad. 1994 Simbolism şi istorie / 189 universală. p. Lustraţiile şi purificările rituale cu apă au drept scop actualizarea fulgurantă a mo-mentului intemporal (in illo tempore) în care s-a pe-trecut creaţia. am avut în vedere un anume obiectiv precis: noua valorizare religioasă a Apelor instaurată de creştinism.t.ELIADE. ele sînt repetarea simbolică a naşterii lumilor sau a naşterii „omului nou". 383 ftrad. p.

" „Omul vechi" moare prin cufundare în apă şi dă naştere unei fiinţe noi. prima. sfinţindu-le prin puterea sa pro-creatoare. sfinţite astfel. la simbolismul moarte-renaştere al botezului.. cu condiţia ca. Apei i s-a poruncit mai întîi să creeze fiinţe vii. vorbind despre plurivalenta simbolică a botezului. Mircea. in Ioh. ea va face să nască viaţa în botez.. Dumnezeu a folosit apa spre a-şi împlini înfăptuirea. virtutea de a fi sanctificată în chip de taină. cînd ieşim din apă. Pentru Tertullian (De baptismo. Acest simbolism este admirabil exprimat de loan Gură-de-Aur (Homil. „lăcaşul Sfîntului Duh. scrie: „El reprezintă moartea şi înmormîntarea. ca în-tr-un mormînt.. Cînd ne cufundăm capul în apă. în plăsmuirea omului însuşi. într-o zi. apare dintr-o dată omul nou. Intervin totuşi în Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru uz didactic . XXV. Orice apă obişnuită capătă deci." Cum se observă.. Ceea ce altădată lecuia trupul. ca s ă nu rămînem uimiţi atunci cînd. aduce mîntuirea pentru veşnicie. 2). apele primesc la rîndul lor virtuţi sanctificatoare.. Sfîntul Duh coboară din ceruri si po-poseşte pe ape...ELIADE. da-torită străvechiului' privilegiu cu care a fost dă-ruită la originile ei. IIIV). viaţa şi învierea... Editura Humanitas. Imagini şi simboluri. De îndată ce ruga se încheie... care. vindecă acum sufletul. apa a fost. în întregime înmormîntat. celălalt. interpretarea lui Tertullian şi a lui loan Gură-de-Aur se armonizează perfect cu structura simbolismului acvatic. pentru aceasta. să fie invocat harul Domnului. Bucureşti... care o prefera atunci tuturor celorlalte elemente. la valorile soteriologice ale apei. Apa mai întîi a z ă mislit ceea ce are via ţă . regenerate. omul vechi e înecat. ceea ce adu-cea sănătate pentru un timp. 1994 190 / MIRCEA ELIADE pus atenţiei două texte patristice referitoare -unul.

Sacra-mentum jilţuri. Bible et Liturgic (Paris. scrie Chirii. 1-a ţintuit pe cel temut. pp. cit. Lundberg şi J.»"2. pp. Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru uz didactic . La. 55-85 şi passim.rea de a călca peste scorpioni şi şerpi. Zurich. 1949. 1950). pentru c ă trebuiau zdrobite cape-tele balaurului. voi. Frumoasele c ă rţi ale lui P. Etc. Lundberg. J. Jean Danielou. este vorba de valorizarea botezului ca o coborîre în adîncul Apelor pentru înfruntarea monstrului marin. 148 sq. Această coborîre are un model: intrarea lui Cristos în Iordan. op. Studiile recente ale lui P. în ape şi lăsa Iordanul să-i pătrundă în gur ă .. Editura Humanitas. care sînt lăca-şul balaurului mării. Lundberg. în primul rînd. coborît în ape. Isus. Danielou şi Louis Beirnaert au arătat pe larg cît e de saturat simbolismul botezului de aluzii biblice1. Imagini şi simboluri. 1994 Simbolism si istorie / 191 această valorizare creştină a Apelor anumite ele-mente noi. pp. Bible et Liturgic. 58 sq. Lundberg. 58-59. în cazul nostru — Istoria Sfîntă. potrivit lui Iov. se afla. ferestete s ă nu te muşte! Tu te îndrep ţ i 1 P.ELIADE... Etudes sur Ies origines de la typologie biblique (Paris. Tot Chirii îl avertizează pe catehumen: „Balaurul stă la marginea drumului pîndindu-i pe cei ce trec. S. 29-173. „Chirii din Ierusalim vorbeşte întradevăr despre cufundarea în scăldătoarea botezului ca despre o coborîre în apele morţii. vezi şi Sacra-mentum futuri. pentru ca noi s ă c ă p ă t ă m pute. „La Dimension mythique dans le sacramentalisme chretien" [Eranos-Jahrbuch. * J. 255-286). 1942). pp. XVII. Dar. Jean. Danielou conţin în plus bogate indicaţii bibliografice.. legate de o „istorie". pp. J. raportîndo la imaginea lui Cristos intrînd în Iordan în timpul botezului pen-tru a zdrobi puterea balaurului ascuns în rîu: «Balaurul Behemoth. 13-20. Mircea. pp. Bucureşti. Louis Beirnaert. 1950'. care a fost totodată o coborîre în Apele Morţii.Typologie baptismale dans l'ancienne Eglise (Uppsala-Leipzig. id. 1951). S. Danielou.

V). afirmă Tertullian. 65). 55). p.." (ibid. 74). Cristos a fost comparat cu Adam. p. „Potopul a fost deci o imagine pe care botezul a împlinit-o. Urmează valorizarea botezului ca antitypos al potopului. „Prin botez. p. noul Noe. dar trebuie să treci peşti acest balaur" (cit. După Irineu. cît şi botezul. Aşa cum se va vedea curînd. Dar. p. ieşit biruitor din Ape... 272). „botezul este nu numai curăţ irea de păcate şi dobîndirea harului de fiu al lui Dumnezeu. a devenit conducătorul unei alte seminţii. dar Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru uz didactic . Mircea. cufundarea şi lupta cu monstru marin sînt o prob ă iniţ iatică atestat ă si în alte religii. tot în legătură cu ritul botezului. citat de Danielou.. este lepădarea „vechilor veşminte ale stricăciunii şi ale păcatului. ci şi antityposul Patimilor lui Cristos" (citat de Danielou. 61).veşminte cu care fusese îmbrăcat Adam după păcat" (Danielou. 1994 192 / MIRCEA ELIADE către Tatăl duhurilor. Beirnaert. şi a ieşit din ea. Cristos. omul recîştigă asemănarea cu Dumnezeu" (De bapt. Nuditatea în botez comportă şi ea o semnificaţie în acelaşi timp rituală şi metafizică.ELIADE. p. Aşa cum Noe a înfruntat marea morţii. (Iustin.72). Bible et Liturgie. Paralela Adam-Cristos cap ă t ă deja un loc foarte important în teologia Sfîntului Pavel. în care fusese nimicită omenirea încărcată de păcate. Sacramentum flituri. Editura Humanitas. Sacramentum flituri p. Imagini şi simboluri. pe care cel botezat le scoate după pilda lui Cristos . Potopul simbolizează astfel atît coborirea în adîncurile mării. el este imaginea mîntuirii prin Cristos şi a judecării păcătoşilor (Danielou. tot astfel noul botezat coboară în scăldătoarea botezului ca să înfrunte balaurul mării într-o luptă supremă şi să iasă din ea învingător. Pentru Sfîntul Chirii.. Bucureşti.

Noul Testament n-a inventat deci tipologia. „O. astfel. 56). Va veni. la condiţia lui Adam de dinainte de cădere. Aţi fost goi sub ochii tuturor şi nu v-aţi ruşinat. distrugere pe care o simbolizase potopul. în el s-a săvârşit adevăratul Exod. 1994 şi întoarcerea la neprihănirea dintru început. cu adevărat. El este Noul Adam. care a eliberat poporul lui Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru uz didactic . în care Dumnezeu îşi va aduce poporul mîntuit. un nou Potop. Părinţii Bisericii primitive gîndeau simbolismul botezului aproape numai ca pe o tipologie: ei erau preocupaţi să descopere co-respondenţe între cele două Testamente3.. asemenea evenimente viitoare sînt ale sfîrşitului lumii. p. imaginea lui Adam cel dintîi. Simbolismul botezului nu-şi rezumă la atît bogăţia referinţelor biblice şi mai ales reminis-cenţele paradisiace. deoarece. cit. cu Isus. în el a fost împlinită distrugerea lumii păcatului. cu care au sosit timpurile Paradisului viitor. Bucureşti. şi va fi un nou Paradis. „Punctul ei de plecare se afl ă chiar în Vechiul Testament. Profeţii au prorocit într-adevăr poporului lui Israel. lucru de minune! scrie Chirii. va începe un nou Exod. că Dumnezeu avea să săvârşească în viitor fapte asemănătoare cu cele pe care le-a împlinit în trecut. dar din care o p arte va fi cru ţată spre a da naştere unei noi umanităţ i. Deoarece urmărim s ă d ă m nu atît o descriere a simbolismu-lui botezului. care stătea gol în Rai fără să se simtă ruşinat" (citat de Danielou. va elibera omenirea prinsă în robia idolilor. Autorii 3 Amintim sensul si caracterele de baz ă ale tipologiei. Aceasta constituie o primă tipologie. op. prin care Dumnezeu. şi chiar mai mari încă. cît o situa ţie a inovaţiilor aduse acestuia de creştinism.ELIADE. care va nimici lumea c ă zut ă în p ă cat. de la des ăvîrşirea timpurilor şi-au găsit împlinirea. în timpul captivităţ ii lui. pe care o putem numi escatologică. într-adevăr. evenimentele de la sfîrşitul. Imagini şi simboluri. cu puterea lui. Editura Humanitas. dar aceste cîteva texte spun suficient pentru scopul nostru. pentru profeţi. ci a arătat numai că ea se realizase în persoana lui Isus din Nazaret. Pentru că purta ţi în voi. Mircea.

Editura Humanitas. Ca atare. 1994 194 / MIRCEA ELIADE moderni sînt înclinaţi să le urmeze exemplul: în loc să reaşeze simbolismul creştin în cadrul simbolismului „general". o reacţie şi împotriva „confuzionismului" anumitor şcoli comparatiste. Imagini şi simboluri. mutilat ă . ci valorizarea lui biblică. ei persistă să-1 raporteze exclusiv la Vechiul Testament. După aceşti au-tori. Este ceea ce Sfîntul Pavel numeşte consolatio Scripturctrum" (J.ELIADE. corupt ă . pp. pentru a explica sau pentru a înţelege mai bine anumite taine sau anumite simbolisme. supravieţuieşte încă printre popoare. 1279 — n. universal atestat de religiile lumii necreştine. a evreilor. Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru uz didactic . revelaţia dinţii. avîndu-şi rădăcinile împlîntate adînc în cealaltă religie istorică. 1939. arătînd că Cristos continuă şi depăşeşte Vechiul Testament: „Toate acestea li se întâmplau acelora ca semne cu tîlc [typikos] şi au fost scrise ca să luăm învăţătură noi" (I Cor. Liturghia şi simbolica creştină sînt legate direct de iudaism. totul apare natural: revelaţia a avut o istorie. Atitudinea se explică uşor. Mircea. X. Predica apostolică a folosit tipologia ca argument pentru a stabili adevărul mesajului ei.t. Avîntul studiilor biblice şi tipologice din ultimul sfert de veac denotă o reacţie împotriva tendinţei de a explica creştinismul prin misterele şi gnozele sincretiste. 9-10). Creştinismul este o religie istorică.]). nu avem decît să le căutăm „prefigurările" în Vechiul Testament. rom: cit. ceea ce sar manifesta în simbolismul creştin ar fi nu sensul general şi imediat al simbolului. Bucureşti. în perspectiva istoricistă a creşti-nismului. sin-gura cale care ne readuce la ea trece prin istoria lui Israel: revelaţia s-a păstrat deplină numai în Dumnezeu de asuprirea diavolului. care s-a petrecut în zorii timpurilor. Vasile Radu şi Gala Galaction. Bible et Liturgie. dar pe jum ă tate uitat ă . Danielou. 11 [trad. p.

asiatice şi oceaniene. Bucureşti. prevăzători să nu fie confundaţi cu „iniţiaţii" diverselor religii de mistere şi ai numeroaselor gnoze care abundau la sfîrşitul Antichităţ ii. Imagini şi simboluri. Părinţii Bisericii erau constrînşi să se cantoneze într-o atitudine polemică: respingerea oricărei forme de „păgînism" era absolut necesară pentru triumful mesajului lui Cristos. Nu vorbim ca teolog. „Apele Morţii" sînt un laitmotiv al mitologiilor paleoorientale. care va deveni Strămoşul mitic al unei noi omeniri. Dar. exceptat fiind un singur om. este singura reală şi singura care are o semnificaţie: căci cel ce o face este însuşi Dumnezeu. Simbolismul nudităţii în Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru uz didactic . este creativă. iudeo-creş-tinismul caută să nu piardă contactul cu istoria sfîntă. Apa „ucide" prin excelenţă: dizolvă. cataclismul care a pus cap ă t unei „umanităţi" („societăţi"). nu avem nici responsabilitatea.ELIADE. Ne putem întreba dacă această atitudine polemică continuă să se impună tot atît de riguros în zilele noastre. spre deosebire de „istoria" tutror celorlalte popoare. Tocmai de aceea este bogată în „germeni". 1994 Simbolism si istorie / 195 cărţile sfinte ale Vechiului Testament. nimiceşte orice formă. Mircea. în nenumărate tradi ţii. nici competenţa acestuia. care. Totul poate fi regăsit în el: lui Noe şi potopului le corespunde. Editura Humanitas. Preocupa ţi înainte de orice de a se integra într-o istorie care era în acelaşi timp o revelaţie. pentru cine nu se simte răspunzător de credinţa semenilor săi. este evident că simbolismul iudeo-creştin al botezului nu contrazice cu nimic simbolismul acvatic universal răspîndit. După cum vom vedea mai bine în continuare.

Imagini şi simboluri. Goliciunea rituală înseamnă este integritate şi Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru uz didactic .ELIADE. Bucureşti. Editura Humanitas. 1994 bote nici el privilegiul tradiţiei iudeoz nu creştine. Mircea.

o imagine paradisiacă. din timpurile premozaice: astfel de imagini erau apte să recîştige în orice moment o puternică actualitate religioasă. rom. Editura Humanitas.ELIADE. cit. şi Trăite. pp. chiar obscure. pentru că a fost instituit de Cristos. Trăite.t.. 1992. chiar dac ă formele ei de manifestare variaz ă aproape la nesfîrşit (cf. 1992. a realităţ ii absolute. 198 sq. în care toate acestea existau deja. biruinţa rituală (= iniţiatică ) împotriva monstrului-stră jer echiva-lează cu cucerirea nemuririi (cf.f. rom. 252 sq. 182 sq.]). — n. Orice nuditate rituală presupune un model intem-poral. pp. Mariana Noica. „Paradisul" implică lipsa „vesmintelor". variantele abund ă : uneori. nu era nevoie. Botezul este pentru creştin o taină . Nu spunem că iuda-ismul sau creştinismul „au împrumutat" asemenea mituri şi simboluri din religiile popoarelor vecine. -. Desigur. în integritatea lui. [trad. 272 sq. pp. era destul s ă supra.]). iudaismul a moştenit o preistorie şi o lungă istorie religioasă. adică absenţa „uzurii" (imagine arhetipală a Timpului). pp. al morţii şi al învierii sim-bolice (= naşterea omului nou). dragonii stau de pază la o „comoară". Unii P ă rin ţ i ai Bisericii primitive au apreciat avantajul coresponden ţ ei dintre imaginile arhe- Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru uz didactic .vie ţ uiasc ă un grup de imagini. [trad.. imagine sensibilă a sacrului.. Chiar dac ă el reia ritualul ini ţ iatic al încerc ă rii (= lupta împotriva monstrului). Mircea. Monştrii adîncurilor pot fi întîlniţi în multe tradi ţii: Eroii. 1994 196 / MIRCEA ELIADE plenitudine. Ini ţia ţii coboar ă în str ă funduri spre a înfrunta monştrii marini — iar aceasta este o încercare tipic iniţiatică. Mariana Noica. Nu era necesar nici chiar ca un simbol sau altul s ă se fi p ă strat în iudaism „treaz". Bucureşti.n. cit. 350 sq. Iar nostalgia Paradisului este univer-sal ă . 327 sq. Imagini şi simboluri.

Pentru Clement din Roma. p. „semnele" nu erau înţelese decît după ce. Imagini şi simboluri. însă misterul credinţei interesează experienţa creştină. Bucureşti. noaptea soseşte»" (Beirnaert. Desigur. „Una dintre grijile lor cele mai statornice este tocmai să demonstreze necredincioşilor corespondenţa dintre marile simboluri care se adresează psihicului în mod nemijlocit expresiv şi convingător. şi depăşeşte cer-cetarea noastră. apărea credinţa. iar nu „semnele" care puteau fi citite în natură. teologia şi psihologia religioasă.ELIADE. 275). din perspectiva pe care ne-am propus-o. Imaginile erau încărcate de semne şi mesaje. în cea mai mare parte a cazurilor. si dog-mele religiei noi. Pentru cei ce tăgăduiesc învierea din mor ţi. Teofil din Antiohia invocă semnele (Tekmiria) pe care Dumnezeu le pune pentru noi în marile fenomene ale naturii: începutul şi sfîrşitul anotimpurilor. învierea lui Cristos conta. pentru credincios această nouă semnificaţie le eclipsa pe celelalte: ea sin-gură valoriza Imaginea. Mircea. Pentru apologeţii creştini. Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru uz didactic . cit. aşa încît se poate spune despre o Imagine că-şi aşteaptă împlinirea sensului. un singur lucru are importanţă: că orice nouă valorizare a fost totdeauna condiţionată de structura însăşi a Imaginii. ele arătau sacrul prin intermediul ritmurilor cosmice. El spune chiar: «Seminţele şi fructele nu înviază şi ele?». ziua se iveşte. op. «ziua şi noaptea indică învierea: noaptea se duce. ziua trece. zilelor şi nop ţilor. Revelaţia pe care o aducea credinţa nu anula semnificaţiile „primare" ale Imaginilor: ea numai le adăuga o nouă valoare. 1994 Simbolism si istorie / 197 tipale propuse de creştinism şi Imaginile care sînt un bun comun al umanităţ ii. Editura Humanitas. o transfigura în revelaţie. în străfundul sufletului.

p. 1994 198 / MIRCEA ELIADE Efectuînd o analiz ă a Imaginilor baptismale. Părintele-reverend Beirnaert recunoaşte existenţa „unei relaţii între reprezentările dogmatice. şarpele. Imagini şi simboluri.). tenebrele. Bucureşti. necredincioşi. Cum altfel ar putea cei ce se preg ă tesc de botez s ă în ţ eleag ă imaginile simbolice care li se oferă. sensul acesta nou nu poate nesocoti permanen ţ a sensului vechi.. p. ci la intervenţia Puterii Divine în istorie. Diavolul desemnează ceea ce trebuie abandonat. adaugă Părintele-reverend Beirnaert. Autorul nu se miră că „mulţi catolici au revenit pe calea credinţei prin astfel de experienţe" (ibid. iar. Credinţa înseamnă deci altceva decît această recunoaştere [. Mircea. iar singurele reprezentări recunoscute a fi apte să intermedieze mîntuirea sînt cele stabilite ca atare de comunitatea isto-rică" (ibid. 276). Editura Humanitas. balaurul.... unii. Imagini arhetipale si simbolism creştin Şi totuşi — Părintele-reverend Beirnaert o re-cunoaşte — chiar dacă imaginile şi simbolismul tainelor creştine nu trimit pe credincios „dintru început la mituri şi la arhetipuri imanente. Reluînd marile reprezentări şi simbolizări Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru uz didactic . cit. O dat ă cu el.ELIADE. credincioşi. experienţa arhetipurilor nu afecteaz ă experien ţa credinţei: „Poate exista acord în a recunoaşte leg ătura dintre simbolurile religioase şi psihic -si totuşi cei în cauz ă s ă fie. sim-bolizările religiei creştine şi arhetipurile activate de simbolurile naturale. alţii. 277). Bineînţeles. dacă ele n-ar răspunde aşteptării lor obscure?" (op.] Actul credinţei operează aşadar o desp ărţire în lumea reprezent ă rilor arhetipale.

întruparea. dacă nu-i preia categoriile?" (L.] Faptul că Cristos şi Biserica au reluat marile imagini care sînt soarele. Dumnezeu a pătruns pînă în inconştientul colectiv. Cristos a coborît în infern. nu trebuie re-dusă la o simplă în-carnare. problema credinţei rămîne în afara consideraţiilor de faţă . Imagini şi simboluri. lemnul. creşti-nismul le-a preluat şi virtualităţ ile. Am ar ă tat că simbolismul acvatic „imanent" şi universal n-a fost nici abolit.. el n-a renunţat însă la tot ce semnifică şi îndeplinesc miturile şi simbolizările pentru omul psihic.. După cum am spus. Bucureşti. pp. marea etc. Creştinul poate fi un om care a renunţat s ă -şi mai caute mîntuirea spiritual ă în mituri şi în experien ţ a arhetipurilor imanente prin aceasta. Mircea.ELIADE. Un aspect al ei ne interesează totuşi: credinţa creştină e legată de o revelaţie istorică: numai manifestarea lui Dumnezeu în Timp asigură în ochii creştinului validitatea Imaginilor şi a sim-bolurilor. spre a-1 mîntui şi împlini. apa. şi puternica influenţă asupra psihicului abisal. Cum să ajungă mîntuirea în inconştientul nostru dac ă nu-i vorbeşte în limba lui. Exprimîndu-ne oarecum simplist: istoria nu reuşeşte s ă modifice radical structura unui Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru uz didactic . Textul de mai sus aduce preciz ări importante cu privire la raporturile dintre simbolismele „ima-nente" şi credinţă . pentru microcosmos [. nici dezarticulat în urma interpret ă rilor locale şi istorice iudeocreştine ale simbolismului bote-zului. înseamnă o evanghelizare a forţelor afective pe care toate acestea le desemnează. nu ră mîne mai puţ in reală. Editura Humanitas. luna. chiar dac ă de aici înainte apare subordonat ă alteia. Dimensiunea mitică şi arhetipal ă. Beinaert. 1994 Simbolism si istorie / 199 proprii omului religios prin natura lui. 284-285).

ELIADE. «Lebensbaum» und seine Verwendung in Liturgic. Creştinismul 1-a folosit. lucrată din lemnul Arborelui Binelui si Răului. Vasile Radu şi Gala Galaction. Istoria adaugă mereu sem-nificaţii noi. «răsărind din adîncurile pămîntului». arborele care. 630 Henri de Lubac. Aspecte du Bouddhisme (Paris. legătură între toate lucrurile. arborele pe care împăratul veacurilor a răscumpărat mîntuirea noastră». Despre aceeaşi problemă.. Cristos însuşi e înfăţişat ca un Arbore (Origene). 57. Crucea. 66-67. susţinător al întregului pămînt locuit. Foarte probabil. 1951). 1938. 4 Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru uz didactic ." „Iar liturghia bizantină. 1939.. după Proverbe III. 1-a inter-pretat şi 1-a extins. rom. pomeneşte şi ast ăzi «arborele vieţii crescut pe Calvar. 1994 200 / MIRCEA ELIADE simbolism „imanent". să ne oprim încă la cîteva exemple. Imaginea Arborelui Cosmic se păstrează uimitor de pură. „Pom al vieţii este ea pentru cei ce o stăpînesc" [trad. pp. Editura Humanitas. Deocamdată. «s-a înălţat în mijlocul pămîntului şi sfinţeşte totul pînă la marginile lumii»"4. p. Plantă nemuritoare. Vom vedea mai departe consecinţele ckre decurg din acest fapt pentru filozofia istoriei şi pentru morfologia culturii. el se înalţă în centrul cerului şi al pămîntului: reazem neclintit al universului. III). cuprinzînd în sine tot ciudatul amestec al firii omeneşti. 18. Kunst und Brauchtum des Abendlandes" (Munchen. Abhandlangen der Bayerischen Benediktiner-Akademie. se substituie Arbo-relui Cosmic.) despre simbolismul Arborelui Lumii. Bauerreiss. vezi R. Bucureşti. împletitură cosmică. prototipul ar trebui căutat în înţelepciunea care. 53 sq. Mircea. „Arbor Vitae. Am vorbit (pp. O omilie a lui Pseudo-Chrysostomos evocă Crucea ca pe un arbore ce „se ridică de la pămînt la ceruri. Imagini şi simboluri. care însă nu distrug structura simbolului. în ziua în ăl ţă rii Sfintei Cruci.

Editura Humanitas. Dar el se grăbeşte să scoată în evidenţă inovaţiile aduse de creştinism. Şi cîte alte deosebiri între Buddha şi Cristos. pp. 1939. 1994 Simbolism si istorie / 201 n. în continuarea omiliei lui Pseudo-Chrysostomos vedem că Universul este Biserica: „ea este noul macrocosmos. eminentul teolog pare a exagera importan ţa particularit ăţ ilor istorice: „Dar toată problema e să ştim care sînt. 75).n. între stîlpul din Sanci şi Cruce nu sar în ochi (ibid. 847 . p. Această înţelepciune. rom.]. Bucureşti. „pentru evrei/va fi legea. 77 sg. păstrîndu-le totuşi individualitatea? Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru uz didactic . 71).. La atît să se rezume oare îritreaga problemă? Sîntem oare efectiv condamnaţi să ne mulţumim numai cu analiza exhaustivă a „versiunilor particulare". în acea totalitate care îmbrăţişează toate „istoriile". 77). Mircea. care reprezintă. p. cu care sufletul creştin este ase-menea în mic" (ibid. 169. De exemplu. va fi Fiul lui Dumnezeu"." (Cartea lui Daniil IV. p. în fiecare caz. p. arhetipul în însăşi structura lor.ELIADE. 7-15 [trad. 101). 76). n.t]). cit. Imagini şi simboluri. natura şi gradul de originalitate a «versiunii particulare»" (ibid.. pentru creştini. o istorie locală? Să nu deţinem nici un mijloc de a aborda Imaginea.. simbolul.t. Imaginea Crucii = Arborele Lumii continuă în creştinism un „vechi mit universal" (op. p. la fel ca simbolul Arborelui Cosmic din tradiţiile indiene. Alt prototip probabil este arborele apărut în vis lui Nabucodonosor: „Priveam şi iată că am văzut un copac foarte înalt în mijlocul pămîntului etc. Vasile Radu şi Gala Galaction. cit. comentează Părintele de Lubac (op. pînă la urmă.)! Deşi convins că folosirea în budism şi creştinism a unei astfel de Imagini „nu e la urma urmelor decît o chestiune de limbaj" (p. Părintele-reverend de Lubac admite că.

se solidarizeaz ă în chip de sistem. Observ ă " m de pe acum c ă diversele semnifica ii ţ ale unui simbol se leag ăîntre ele. de si realitate absolut ăsi. Iar aceasta dovedeşte c ă Imaginea Centrului se im. rom. Aceste imagini sînt. p. chiar vom insista asupra acestui lucru ceva mai departe. nemurire . 1994 202 / MIRCEA ELIADE Numeroase texte patristice şi liturgice compar ă Crucea cu o scar . : reveleaz ă totalitatea unui simbolism. Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru uz didactic . Prin Cruce (=" Centru).portan ţ istoriei si. pîn ăla urm ă de . 234 sq. 6468). Bucureşti. 53). iar nu o „versiun e particular ă a unui simbol. Imagini şi simboluri. contradic ţ iile care pot fi descoperite între diversele versiuni particulare sînt cel mai frecvent numai apar ente: ele se rezolv ă îndat ă ce simbolismul este considerat în ansamblul s ă u.tim. Mircea. se s ă vîrşeşte comunicarea cu Cerul şi. Dar no ţiunea de „mîntuire" reia de fapt si compl eteaz ă no ţ iunile de reînnoire continu ă si regenerare cosmic ă de . Dorim s ă fim bine în ţ eleşi: nu contest ă m im.]). Totuşi. lucrarea noastr ă Tr ăite. Mariana Noica. no ţ iuni care coexist ă în simbolismul Arborelui Lumii (cf.t. totodat . prin ea Universul ă întreg este „mîntuit" (vezi mai sus. a credin ţ ei pentru a aprecia la justa lui valoare un simbol sau altul. Editura Humanitas. 253 sg.toate. aşa cum a fost el în ţeles s i trăit într-o cultură determinată. fecunditate universal ă sacralitate. 1992.ELIADE. — n. ne amin. pp. Crucea a fost asimilat ăcu Arborele Cosmic tocmai ca simbol al Centrului Lumii. nu prin „situarea" unui simbol în istoria lui va fi rezolvat ă problema esen ţial ă adic ă ceea ce ne .punea în mod natural spiritului creştin. [trad.. în a cazul iudeo-creştinismului. pp. cu o ă coloan ă sau cu un munte (Lubac. expresii universal atestate ale „Centrului Lumii". pp.

cerbul este unul dintre simbolurile creaţiei continue şi ale renovatio. mai ales pp. 29 sq.O.). la populaţiile maya şi pueblo). opoziţia cerb (sau vultur) — şarpe este mai curind imaginea dinamică a unei „perechi de contrarii" care trebuie reintegrată. Orice nouă valorizare a unei Imagini arhetipale încununează şi desăvîrşeşte pe cele vechi: „mîntuirea" revelată prin Cruce nu anulează valorile precreştine ale Arborelui Lumii.E. IV. 160). Roma. Mircea. p. tocmai din cauza reînnoirii periodice a coarnelor lui. Crucea vine să încoroneze toate celelalte valenţe si semnificaţii5. pp. în Al tai.. şarpele este una dintre Imaginile Nopţii şi ale vieţii larvare.). în ornamentarea baptisteriilor. Ştim că şamanul coboară în Infern s ă caute şi s ă recupereze sufletul 5 Simbolismul este întărit de faptul că Arborele Vieţii stă alături. 29). 1951). 24 sq. în unele culturi din America Centrală şi de Nord (îndeosebi. în fapt. America etc. pp. Hentze. Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru uz didactic . Imagini şi simboluri. Editura Humanitas.. „Comment il faut lire l'iconographie d'un vase en bronze chinois de la periode Chang" (Conferenze I. voi. Or. Să subliniem înc ă o dat ă c ă aceast ă nou ă valorizare adusă de echivalenţa Arbore Cosmic = Cruce s-a produs în istorie şi printr-un eveniment istoric: Patimile lui Cristos. 17-60. Cahiers archeologiqaes. 210 sq. 1994 Simbolism si istorie / 203 îndată ce i se descoperă structura. cu toate că pe un alt nivel. Iat ă un alt exemplu.S. încă o imagine arhaică a reînnoirii ciclice (cf. Altai. I. 1949. Kultbauten. pp. subpămîntene. dimpotrivă. În tradiţiile greceşti. cu Cerbul. în China protoistorică. Religion im altesten China der Schang-Zeit (Antwerpen. Bronzegerăt. cerbul îşi înnoieşte coamele mîncînd şerpi şi adăpînduse imediat din apele unui izvor: coarnele îi cad. Henri-Charles Puech. „Le Cerf et le Serpent". Duşmănia dintre cerb si şarpe este de ordin cosmologic: cerbul se află în legătură cu focul si cu zorile (China.M. Vom vedea numai-decît: marea originalitate a iudeocreştinismului a constituit-o Transfigurarea Istoriei în teofanie. simbol prin excelenţă al unei renovatio integrale. Dar şarpele este şi el un simbol al reînnoirii periodice. cf. iar cerbul este întinerit pentru cincizeci sau cinci sute de ani (vezi referinţele la Puech. pp. C.ELIADE. Bucureşti. 1951.

Să consemnăm numai un am ănunt: Orfeu este cîntăreţul îmblînzitor de fiare sălbatice. Pentru toate acestea.ELIADE. Să nu ne grăbim să tragem de aici o concluzie oarecare. mitul făcînd parte constitutivă dintr-o literatură orală de structură şamanică). să-şi aducă soţia. se preface în animal. le imită gla-surile. el întruneşte exact funcţiile cu care e în-zestrat şamanul „societăţilor primitive". răpit de demoni6. moartă de curînd. poet. Imagini şi simboluri. Asia Cen-trală (aici. în plus. să restituie omului căzut în păcat integritatea (iar una dintre consecinţele decăderii omului a fost tocmai pierderea puterii asupra animalelor). a se vedea lucrarea noastr ă Le Chamanisme et Ies techniques archdiques de l'extase (Paris. Bucureşti. 6 Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru uz didactic . se po-vesteşte despre un erou care coboară în Infern spre a salva sufletul soţiei sale. civilizator. el reuşeşte în miturile polineziene şi central-asiatice. medicul. el este. Mircea. cîntăreţ. dar în-registrează acelaşi eşec ca Orfeu în miturile nordamericane. Acesta din urmă este mai mult decît un tămăduitor şi un specialist în tehnicile extatice: el este şi priete-nul şi stăpînul animalelor sălbatice. în Polinezia. poetul şi civilizatorul. America de Nord. Editura Humanitas. 1994 204 / MIRCEA ELIADE bolnavului. Avem dreptul să-1 considerăm pe Orfeu „şa-man" şi să compar ă m coborîrea lui Cristos în Iad cu coborîrile similare ale şamanilor în tim-pul extazului? Totul stă împotrivă: în diversele culturi şi religii — siberiana sau nord-americană. Euridice. 1951). moarte. aşadar. Mituri asem ă n ă toare exist ă şi în alte părţi. Orfeu coboară şi el în Infern. Să menţionăm în sfîrşit că şi Isus coboar ă în Iad. să -1 mîntuiască pe Adam.

că este vorba despre sufletul unui bolnav oarecare (şamanism stricto sensu).ţ ierii: moartea simbolică nu mai slujeşte exclu-siv propriei perfecţionări spirituale (în fapt . ci se săvîrşeşte pentru salvarea celorlal ţ i Nu pretindem în nici un fel că am ve-dea în şamanul primitiv sau în Orfeul nord-ame-rican ori polinezian prefigurarea lui Cristos. 1994 Simbolism si istorie / 205 greacă. Editura Humanitas. O not ă nouă caracterizeaz ă arhetipul ini. în toate situa ţ iile acestea. Constatăm numai că arhetipul iniţierii conţine şi această valenţă a „morţii" (= coborîre în Infern) în folosul altcuiva. care sar în ochi.ELIADE. central-asiatice) sau al omenirii întregi (Cristos).răsit trupul. nord-americane.cu-cerirea nemuririi). nu mai este întreprins ă doar pentru un avantaj personal. E inutil să insist ă m asupra acestor deosebiri. se ştie. Imagini şi simboluri. folosesc simbolismul ascensiunii Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru uz didactic . şamanul este „în afara lui". şamanul pătrunde în Ceruri. Un element totuşi le ră mîne comun şi nu trebuie pierdut din vedere: persistenţa motivului coboririi în Infern întreprinse pentru salvarea unui suflet. al soţiei (mituri greceşti.) Altă experienţă şamanică fundamentală este ascensiunea celestă: cu ajutorul Arborelui Cosmic crescut în „Centrul Lumii". Bucureşti.deja cîştigat ă —. Toate misticile. coborîrea nu mai are îns ă doar caracter iniţiatic. sufletul s ă u i-a p ă . ea urm ă reşte un scop „mîntuitor": „se moare" şi „se înviaz ă " nu pentru a des ă vîrşi o ini ţiere -. deocamdată nu conteaz ă prea mult. ci pentru a salva un suflet. Mircea. polineziene. unde-1 întîlneşte pe zeul suprem. iudeo-creştină — aceste coborîri sînt valo-rizate foarte diferit. (S ă mai remarc ă m c ă şedin ţ a şamanică în timpul că reia se produce „coborîrea în Infern" echivaleaz ă cu o experien ţă mistic ă .

ELIADE. pe o liană etc. Mai mult: anu-mite extaze şamanice determină declanşarea unor experienţe fotice. Una dintre caracteris-ticile reinstaur ă rii condi ţ iei paradisiace va fi tocmai puterea asupra animalelor. 1994 206 / MIRCEA ELIADE pentru a reprezenta însăşi înălţarea sufletului ome-nesc şi unirea cu Dumnezeu. Ceea ce nu împiedică totuşi ca no-ţiunea de transcendenţă să fie exprimată univer-sal printr-o Imagine a înălţă rii şi ca experienţa mistică. Mircea. lumea mediteraneană. Danlelou. Imagini şi simboluri. creştinismul). viaţa mistică consistă într-o întoarcere în Rai7.ţia omului primordial: în timpul transei. care seamănă pînă la confun. care nu erau rupţi de Dumnezeu. să implice totdeauna o ascensiune celest ă. Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru uz didactic . întradevăr. reintegrarea Paradisului se reg ă seşte în misticile arhaice şi primitive înglobate în mod obişnuit sub numele de şamanism. Nimic nu permite să identificăm urcarea la cer a şamanului cu înălţa-rea lui Buddha. Extremul Orient. Tradiţiile ne vorbesc. pe un arbore. Editura Humanitas. Primii Oameni se puteau ridica la Ceruri cu adevărat şi 7 Vezi Dorn Stolz. Theologie de la mystique.dare cu experienţele similare ale marilor mistici istorice (India. care constituie de mult un privilegiu al şamanilor şi al lui Orfeu. urcînd pe un munte. căci plenitudinea reintegrării Paradisului nu se va realiza decît după moarte. După Părinţii Bisericii. despre un timp mitic în care omul comunica direct cu zeii cereşti.. J. Bucureşti. Or. a lui Mahomed sau a lui Cristos: chiar conţinutul experienţelor extatice respective este diferit. şamanul redobîndeşte existenţa paradisiacă a Primilor Oa-meni. Am arătat în alt ă parte că transa şamanică restabileşte situa. Sacramentum futuri Este vorba mai eurind de o anticipare. oricare i-ar fi leagănul religios.

experien ţă hotă ritoare. el se re-întoarce în urmă. fie con.ELIADE. Mircea. La rîndul lor. în urma unui eveniment mitic oarecare (în general. o eroare de ritual). (în multe tradiţii. pe care o regăsim în toate misticile istorice.) Şamanul însă. 8 Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru uz didactic .comunicaţii le cu Cerul şi să reia dialogul cu Dumnezeu. ca şi via ţ a Bineînţeles. amestecîndu-se cu Oamenii. reuşeşte să restabilească — provi-zoriu şi numai în folos personal . Această reintegrare a unui illud tempus mitic se produce în extaz: extazul şa-manic poate fi considerat fie condiţia. Zeii coborau regulat pe pămînt. nu credem necesar să reluăm încă o dată discuţia. experienţa extatică a şamanului nu poate fi redusă la această „întoarcere în Paradis": se regăsesc în ea multe alte elemente. Cu alte cuvinte. comunicaţiile dintre Cer şi Pămînt au fost rupte (Arborele. Editura Humanitas. Imagini şi simboluri. nici să identificăm „elemente şamanice" în creştinism.secinţa recăpătării condiţiei paradisiace. Bucureşti. inclusiv cea creştină. Exist ă totuşi un aspect a c ă rui importanţă nu poate scă pa nim ă nui: experien ţ a mistic ă a „primitivilor". în orice caz. această izolare a zeului ceresc s-a expri-mat prin transformarea lui ulterioară în deus otiosus. printr-o tehnică al cărei secret îl deţine.). este clar că experienţa mistică a „primitivi-lor" e şi ea legată de reintegrarea extatică a „Pa-radisului"8. reintegrează condiţia paradisiacă primordială. Să notăm totuşi că ini ţ ierea samanică const ă într-o experien ţă extatică de moarte si de înviere. iar Dumnezeu s-a retras în înaltul cerului. de la întreruprerea legăturilor directe dintre Cer şi Pămînt). liana au fost tăiate etc. Deoarece am consacrat acestei probleme extrem de complexe o carte întreagă. el izbuteşte să suprime istoria (întregul timp scurs de la „cădere". 1994 Simbolism si istorie / 207 fără efort. Nu încercăm să explicăm mistica iudeo-creş-tină prin şamanism.

Căci o întrebare îl intrigă din capul locului pe necreştin: cum poate o istorie locală . Echivalenţa viaţă mistică = întoarcere în Paradis nu este deci un hapax iudeo-crestin creat prin intervenţia lui Dumnezeu în istorie. rămîne totuşi universal. Editura Humanitas. deşi încărcat cu un conţinut istoric pînă la urmă „provincial" — căci orice istorie locală este provin-cială în raport cu istoria universală considerată în ansamblul ei —. Să remarcăm şi aici că „intervenţia lui Dum-nezeu în istorie". Istoria Sfîntă — n-a ino-vat nimic: la primitivi. Reve-laţia primită de iudeo-creştinism numai într-un timp istoric care nu se mai repetă şi care face din ea. ci un „dat" uman universal de o incontestabilă vechime.ELIADE. la rîndu-i. în consecinţă. Ne putem întreba chiar dacă „accesibilitatea" creştinismului nu se datorează în mare măsură simbolismului său. reintegrarea mistică a Paradisului constituie totdeauna o întoar-cere paradoxală in illud tempus. nu i-au uşurat considerabil difuzarea propriului mesaj.. totuşi. simbolismul biblic creştin. ca orice simbolism coerent. atît experienţa mistică a „primitivilor". Bucureşti. dacă imaginile universale pe care le reia. ca şi la creştini. implică recuperarea condiţiei paradisiace primordiale. 1994 208 / MIRCEA ELIADE mistică a creştinilor. cît şi viaţa mistică a creştinilor se traduc prin acelaşi arhetip: rein-tegrarea Paradisului originar.istoria poporului evreu şi a primelor comunităţi iudeo- Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru uz didactic . adică revelaţia divină realizată în Timp. o istorie cu sens unic . un „salt în urmă" desfiinţînd timpul şi istoria. reia şl întăreşte o „situaţie atemporală". Imagini şi simboluri.umani-tatea arhaică o păstrează în mituri. Se observă astfel că istoria — în cazul nostru. pînă la urma. Mircea.

clipa transfigurată de o revelaţie (indiferent dacă acest „moment favorabil" se nu-meşte sau nu kăiros). se impune un Timp ireversibil. ţ „Temps. încercată îndeosebi de necreştini. inovaţia cea mai frapantă (dacă se exceptează mesajul sau dumnezeirea lui Cristos) constă în valorizarea Timpului. ontologizarea Timpului: Tim-pul izbuteşte să fie. 1949). după care creştinismul a inovat în raport cu religiozitatea anterioară? Pentru un hindus care priveşte creş-tinismul cu simpatie. 1994 Simbolism si istorie / 209 creştine — să pretindă a deveni modelul oricărei manifestări divine în Timpul concret. cf. Imagini şi simboluri. De aici -plenitudinea clipei. Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru uz didactic . 152 sq. Timpul devine o valoare în 9 Vezi conferin a lui Henri-Charles Puech. şi Karl Lowith. de data aceasta. Bucureşti.ELIADE.nitate. chiar dacă apare în ochii unui privitor din afară ca o istorie locală. pp. Editura Humanitas. istoric? Credem c ă am prefigurat r ă spunsul: istoria sfîntă. Să precizăm imediat că nu orice moment temporal prinde eternitatea. hierofaniile manifestate de Timp nu mai sînt repetabile: Cristos a trăit o singură dată. Amsterdam. pentru că. 33-52). şi lucrarea noastr ă Le Mythe de l'Eternel Retour. este în aceeaşi măsură o istorie exemplară. Meaning in History (Chicago. Mircea. 1951. că se transform ă în eter. ceea ce vrea s ă spună că înceteaz ă s ă devin ă . în ultimă instanţă — în salvarea Timpului şi a Istoriei9. Histoire et Mythe dans le christianisme des premiers siecles" (în Proceedings of the VII1'1 Congress for the History of Religions. o singură dată a fost răstignit si a înviat. De unde vine atunci impresia aceea irezistibilă. Se renunţă la reversibilitatea Timpului ciclic. ci numai „momentul favorabil". pentru că reia şi desăvîrşeste Imagini transtemporale. pp.

iudeo-creştinismul prezint ă hierofania suprem ă transfigurarea evenimentului istoric în : hierofanie.teriologic: c ă ţ ci n-a fost oare vorba totdeauna. acordîndu-i maxim ăîndrept ăţ de a fi. sufer ă de sete şi de căldură ca orice evreu din Palestina. căci Timpul sacru apare curent în toate religiile. absorbit de istorie: în fiziologia. Editura Humanitas. ire Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru uz didactic . Bucureşti. în realitate îns ă „evenimentul istoric" . Mircea. Imagini şi simboluri. în psihologia. Isus din Nazaret . 1994 210 / MIRCEA ELIADE măsura în care Dumnezeu se manifest ă prin el. Cum ar putea s ă zadarnic şi fie gol Timpul care l-a v ă zut pe Isu s născîndu-se. deci de ceva care nu are nimic a face cu istoria? Timpul devine plenitudine prin însuşi faptul întrup ă rii Cuvîntului lui Dum. suferind. Ceea ce înseamn ăceva mai mult decît hierofarii. De data aceasta. Isus ă mănînc ă. în fiecare nou ă interven ie ţ a lui Dumnezeu în isto. în aparen ţă divinul a fost în întregime . nimic nu las s se ă ă întrevad ă Dumnezeu-Tat l însuşi. diger ă. pe care-1 constituie exist en ţa lui Isus este o teofanie total : exist ă în toate ă acestea un fel de efort cutez ă de a tor salva evenimentul istoric în sine. de mîntuirea omului.zarea Timpului.rind şi înviind? Cum ar mai putea el s fie ă reversibil şi repetabil ad infinitum? Din punctul de vedere al istoriei religiilor. ca în iudaism. evenimentul istoric ca atare este cel care reveleaz ă maximum de transistoricitate: Dumnezeu nu doar intervine în istorie. mu. îi confer ă o semnifica ţ ie transistoric ăşi un el so.rie. în „cultura" lui Isus.nezeu.ELIADE. dar acest fapt transfigureaz ăel însuşi istoria. el se întrupeaz ă într-o fiin ţă istoric ă spre a suferi o existen ţă istoriceşte condi ţ ionat ă aparent. nu se deosebeşte prin nimic de contemporanii s iă din' Palestina.

Editura Humanitas. Un fapt rămîne totuşi: creştinismul se stră-duieşte să salveze istoria. ci numai datorită revelaţiei pe care o comportă. iudeo-creştinismul n-a dus la istoricism. ci şi în evenimentele istorice. mai întîi. minunile nu mai sînt uşor de recunoscut. Bucureşti. Imagini şi simboluri. nici utilitate după venirea lui. dar toate au fost validate în funcţie de dependenţa lor fa ţă de Cristos. un şir neîntrerupt de minuni acceptate de Biserică. Evenimentul nu este valorizat pentru el însuşi. întreprinderea nu este totdeauna uşoară. revelaţie care-1 precedă şi îl transcende.ELIADE. creştinul e înclinat să caute intervenţiile lui Dumnezeu nu numai în Cosmos (ajutîndu-se de hierofanii cosmice. 1994 Simbolism si istorie / 211 în ciuda valorii atribuite Timpului şi Istoriei. dar „semne" similare stau ascunse şi în Istorie. Mircea. Căci. Există. devine apt să transmită un mesaj transistoric: toată problema rezidă în descifrarea acestui mesaj. creştinul admite că. el nu s-a putut constitui decît în măsura în care credinţa într-o transisto-ricitate a evenimentului se pierduse. bineînţeles. de Imagini şi simboluri). cea mai mare „minune" fiind tocmai întruparea. se pot descifra fără multă greutate „semnele" prezenţei dumnezeieşti în Cosmos. şi nu din cauza calit ăţ ii lor intrinseci de „minuni". ci la o teologie a Istoriei. apoi deoarece pentru creştin evenimentul istoric. (Se ştie că Biserica deosebeşte cu grijă miracolele datorate „magiei" şi Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru uz didactic . după întru-pare. pentru că atri-buie o valoare timpului istoric. Istoricismul propriu-zis este un produs al des-compunerii creştinismului. într-adevăr. deşi se menţine ce este. după întruparea lui Cristos. tot ce s-a manifestat clar ca miracol înainte de Isus Cristos nu mai are nici sens.

Termenii „istorie" şi „istoric" pot da naştere la multe confuzii. a istoriei ne referim atunci cînd ne opunem „istoricismelor". un astfel de eveniment poate avea o semnificaţie transistorică. poate s ă ascund ă o nouă intervenţie a lui Dumnezeu în istorie. termenii „istorie" şi „istoric" par să spună şi că existenţa umană nu este autentic ă decît în măsura în care este redusă la conştientizarea momentului său istoric. mai ales „mica istorie". pe de o parte. în orice caz. Mircea. si totuşi s ă nu l ă s ă m s ă se întrevad ă din aceasta nimic: îl putem urma pe Cristos trăind viaţa lui istorică. Cosmosul şi Imaginile nu mai sînt singurele înzestrate cu puterea de a simboliza si a revela — există alături de ele Istoria. pentru c ă . aparent. Pe de altă parte. cel mai banal eveniment istoric. pentru creştin viaţa istoric ă în sine este aptă să se umple de slavă: dovadă — viaţa lui Cristos şi a sfinţilor. Bucureşti. totalitară.) Existen ţa şi validitatea minunilor ac-ceptate de Biseric ă las ă totuşi deschis ă marea problemă a irecognoscibiliiăţii miracolului în lumea creştină. Creştinul este deci îndrumat să se apropie de orice eveniment istoric cu „team ă şi cutremurare". seam ăn ă cu existenţa fiec ăruia. ei desemnează. Editura Humanitas. în diversele curente istoriciste şi existenţialiste. 1994 212 / MIRCEA ELIADE „diavolului". Ni se pare. cu adevărat. căci e cît se poate de posibil să fim foarte aproape de Cristos. în opoziţie cu existenţa neautentică.ELIADE. s ă -l urm ă m. tot ce este concret şi autentic într-o existenţă umană. că autenticitatea unei existenţe nu se poate limita la conştiinţa propriei istoricităţi: nu putem califica drept „evaziune" şi „neautenticitate" experienţele 10 Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru uz didactic . poate fi încărcat de un mesaj. cea alcătuită din evenimente în aparenţă lipsite de semnificaţii10. aceea care. deşi continuă să rămînă real (adică: istoriceşte condi-ţ ionat). în consecinţă . Cu creştinismul. constituită din evaziuni şi automatisme de tot felul. Imagini şi simboluri. de minunile produse prin harul dumnezeiesc. La această semnificaţie din urmă. în ochii lui.

. emoţiei estetice. pp.pot avea loc de pe acum. pentru flecare creştin în parte acest sfîrşit şi eternitatea carei va urma . nici nu se las ă identificat cu el. Bucureşti. Simboluri si culturi Istoria unui simbolism este un studiu pasionant şi. bucuriei. speranţa cea mai mare a creştinului este a doua venire a lui Cristos. care va pune capăt oricărei Istorii. perfect îndreptăţit. melancoliei etc.paradisul reg ă sit . f ă r ă îndoial ă . Mircea.. ale contemplaţiei. Timpul acela prevestit de Cristos este accesibil din clipa de faţă. Dintr-un anumit punct de vedere. cît şi contemporaneitatea cu propovăduirea. iar pentru cel ce 1-a dobîndit istoria încetează să mai existe.ELIADE. angoasei. Lui kşana îi corespunde kâiros: şi unul. deoarece reprezint ă cea mai indicat ă introducere la ceea fundamentale ale dragostei. fiecare dintre ele folosind un ritm temporal propriu şi toate concurînd la modelarea a ceea ce am putea numi omul integral. nu trebuie s ă pierdem din vedere că creştinismul a intervenit în istorie pentru a o aboli. 101-102). Editura Humanitas. şi cel ă lalt pot deveni „momentul favorabil" prin care „se iese din timp" pentru a regăsi eternitatea. creştinului i se cere să devină contemporan eu Cristos: ceea ce implică atît o existenţă concret ă . Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru uz didactic . care nici nu se refuz ă momentului s ă u istoric. în ultimă instanţă . Imagini şi simboluri. 1994 Simbolism si istorie / 213 îns ă . sacrului. de altfel. în istorie. Am întîlnit aceeaşi concepţie şi acelaşi simbolism în India (a se vedea mai sus... Această prefacere paradoxală a timpului în veşnicie nu este îns ă o proprietate exclusivă a creştinismului. Transformarea Timpului în Eternitate a început cu primii credincioşi. cu patimile şi cu învierea lui Cristos.

„Das gotlichen Mâdchen" (Albae Vigilae. E. de nobleţea si perfecţiunea culturii gre-ceşti. 11 Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru uz didactic . Să nu ne lăsăm amăgiţi de incomparabila fru-museţe. 1948). Imaginile. Orice cultură este o „cădere în istorie". 1941). Hainuwele. simbolurile sînt trăite şi valorizate în diferite feluri: produsul acestor actualizări mul-tiple constituie în mare măsură „stilurile cultu-rale". Dar. Jensen. făcînd posibilă o filozofie a culturii care să fie mai mult decît o morfologie sau o istorie a stilurilor. Tocmai perenitatea şi universalitatea aceasta a arhetipurilor „salvează" în ultimă instanţă culturile. în insulele Maluku. Mircea. cîtă deosebire între cultura greacă şi cea seramiană! Morfologia culturii. filozofia stilurilor vor fi interesate mai ales de formele particulare pe care le-a luat Imaginea Tinerei Fete în Grecia şi în insulele Maluku. de pildă. nici ea nu este universal valabilă. încercaţi.. miturile lor sînt asem ă n ă toare: şi totuşi.. şi la Eleusis întîlnim întîmplările mitice ale unor tinere fete primordiale: Hainuwele şi Kore Persephone11. Editura Humanitas. dacă aceste culturi. pp. ea e totodată limitată. Die Drei Strome (Leipzig. La Seram. 1939). nu mai sînt interşanjabile. 277 sq. id. ca fenomen istoric. Jung şi Karl Kerenyi. C. Amsterdam. fasc.ELIADE. fiind fixate deja în stilul propriu al fiecăreia. 8-9. Bucureşti. Imagini şi simboluri. ci de Imaginile pe care 4 africanul sau Vezi Ad. arhetipurile. în calitatea lor de formaţii istorice. să faceţi cunoscută cultura greacă unui african sau unui indonezian: mesajul ei va fi comunicat nu de admirabilul „stil" grecesc. ele rămîn comparabile la nivelul Ima-ginilor şi al simbolurilor. Ca structur ă . 1994 214 / MIRCEA ELIADE ce numim filozofia culturii. Volkserzăhmgen von der Molukken-Insel Ceram (Frankfurt am Mein. G.

filozofia culturii va fi condamnată să ră mîn ă un studiu morfologic şi istoric. Ceea ce pentru un occidental este frumos şi adev ă rat în manifestările istorice ale culturii antice. pentru un oceanian nu are valoare. fără nici o validitate pentru condiţia umană ca atare. ci în 'Imagi-nea Femeii pe care statuia o revelează. oricît de mare şi minunat ă am socoti-o. în orice crea ţ ie spirituală stilistic şi istoric condiţionată putem întîlni arhetipul: atît Kore Persephone. mani-festîndu-se în structuri şi în stiluri condi ţ io. australiană sau ateniană. 1994 Simbolism si istorie / 215 indonezianul le vor descoperi în statuile ori în capodoperele literaturii clasice elene. Imagini şi simboluri. Pe cînd imaginile care le preced ă şi care le dau formă rămîn veşnic vii şi universal accesibile. situaţiile-limită ale omului sînt perfect revelate datorită simbolurilor pe care le susţin culturile respective. nu în perfec ţ iunea formal ă a statuii.nate de istorie. Dacă Imaginile n-ar fi în acelaşi timp o „deschidere" către transcendent.ELIADE. cît şi Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru uz didactic .rea spirituală general umană şi mesajul profund al unei capodopere greceşti ca Venus din Milo rezidă. nu ne rămîne nici o speranţă de a iniţia un dialog util cu un neeuropean. culturile s-au îngrădit singure. Un european va consim ţ i cu greu c ă valoa. Iar dacă totuşi nu reuşim s ă ne d ă m seama de aceast ă ' simpl ă realitate de fapt. în orice cultură. pentru trei sferturi din omenire. Mircea. am sfîrşi prin a ne înăbuşi în orice cultură. Dacă se neglijează acest fundament spiritual unic al diverselor stiluri culturale. căci. Bucureşti. Editura Humanitas. Ceea ce men ţine „deschise" culturile este aşadar prezenţa imaginilor şi a simbolurilor.

Mircea. ar fi riscat cel mai mult să se izoleze în propriile lor tradiţii ancestrale. devine sfîntă pentru întreaga creştină-tate după ce a fost închinată Fecioarei Măria. iar toţi zeii furtunii — cu Sfîntul Ilie. comun pentru populaţiile care rămă-seseră legate de pămînturile lor şi care. Din regională şi provin-cială. dar sacră prin prezenţa unei divinităţi locale sau regionale. Cultele locale — din Tracia pînă în Scandinavia şi de la Tage pînă la Nipru . dar şi-au regăsit oarecum propriile arhetipuri şi. 1994 216 / MIRCEA ELIADE Hainuwele ne împărtăşesc acelaşi patetic.ELIADE. rolul civilizator al creşti-nismului este considerabil. el nu numai că a purificatFragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru uz didactic . altfel. Nu este meritul lor cel mai modest: datorită lor. mitologia populară devine ecumenică. zeii şi locurile de cult din întreaga Europ ă nu numai că au primit nume comune. Imagini şi simboluri. diversele „istorii" pot să comunice. în urma creştinării lor.au fost reduse la acelaşi „numitor comun" tocmai prin intermediul hagiografiei creştine. creştinînd ve-chea moştenire religioasă europeană. căci. Toţi omorîtorii de balauri au fost asimilaţi cu Sfîntul Gheorghe sau cu un alt erou creştin. Tocmai datorită faptului că a creat un nou limbaj mitologic. Editura Humanitas. S-a vorbit mult despre unificarea Europei me-dievale prin creştinism. Bucureşti. considerată sacră din preistorie. în consecinţă . Ceea ce este adevărat mai ales dacă ne gîndim la omologarea tradiţiilor re-ligioase populare. Imaginile constituie „deschideri" către o lume transistorică. dar fecund destin al Fetei Tinere. propriile valenţe universale: o fîntînă din Galia.

dar a şi determinat pătrunderea în noua etap ă spiritual ă a umanit ăţ ii a tot ce merita să fie „salvat" din vechile practici. Bucureşti. Mircea.ELIADE. 1994 o. Imagini şi simboluri. Editura Humanitas. credinţe Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru uz didactic .

atît de asem ă n ă toare cu cea a unui naturalist din Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru uz didactic . de exemplu (coliva Europei Orientale şi Egeene). în cercetările lor antro-pologice şi etnografice. Dimpotrivă. Imagini şi simboluri. 1994 Simbolism si istorie / 217 şi speranţe ale omului precreştin. o creştere a prestigiului religiilor autoh-tone. pătrunderea popoarelor exotice în istorie va avea pretutindeni. repetabil la scară plane-tară. Supravieţuiesc astăzi în creştinismul popular rituri şi credinţe din neolitic: fiertura de grîne pentru pomenirea celor morţi. Editura Humanitas. Păturile populare din Europa au fost creştinate mai ales graţie Imaginilor: existau peste tot. Ar fi regretabil să-1 declanşeze înainte de a fi tras vreo învăţătură din tot ce au putut dezvălui cercetările asupra simbolurilor. care. drept reper-cusiune. convinşi că totdeauna şi peste tot era vorba de aceeaşi „reacţie uniformă a spiritului uman în faţa feno-menelor Naturii". Să nu ne aşteptăm ca ziua de mîine să aducă un fenomen asemănător. în momentul de faţă Occidentul este împins către un dialog cu cultu-rile „exotice" şi „primitive". în raport cu această poziţie. se poate vedea în ce sens a fost depăşită poziţia „confuzionistă" a unui Tylor sau Frazer. trebuiau doar revalorizate. citind un mit australian alături de altul siberian. reintegrate şi redenumite. Mircea. au pus în discuţie cazuri lipsite de orice contiguitate geografică sau isto-rică. După cum am spus.ELIADE. Observaţii asupra metodei După cele spuse mai sus. Bucureşti. african sau nord-american.

Tylor sau Frazer con-siderau viaţa magico-religioasă a omenirii o îngră-mădire de „superstiţii" puerile: rod al spaimelor ancestrale sau al stupidităţii „primitive". un mit.adică o concepţie globală şi coerentă despre Realitate. Editura Humanitas. considerăm că sîntem îndreptăţiţi să o facem nu pentru că atît unul. Acolo unde Frazer vedea doar o „superstiţie". Com-portamentul magicoreligios al umanităţii arhaice demonstrează că omul a posedat o conştiinţă existen ţial ă faţă de Cosmos şi de sine însuşi. implicită. dincolo de istoria lor. cît şi celălalt ar. Este ceea ce am încercat să realizăm aici şi în multe alte studii recente ale noastre12. în mo-mentul în care. comparăm un simbol oceanian cu unul din Asia Septentrională . Pozitivişti consecvenţi. exista de fapt. Bucureşti. 1994 218 / MIRCEA ELIADE vremea lui Darwin. Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru uz didactic . iar nu un şir de acte instinctive guvernate de o aceeaşi şi fundamentală „reacţie a animalului uman în faţa Naturii". chiar dacă ea se exprima mai curînd prin mijlocirea simbolurilor decît prin utilizarea conceptelor: o metafizică . Mircea. Se impunea totuşi să nu rămînem imobilizaţi în perspectiva istorico-culturală şi să ne întrebăm dacă un sim-bol. o metafizică. un ritual nu pot cumva să releveze. fi produsul aceleiaşi „mentalităţi infantile". Astfel. Imagini şi simboluri.. făcînd abstracţie de „istoria" care le deosebeşte.ELIADE. condiţia umană însăşi ca mod distinct de existenţă în Univers. Această judecată de valoare contrazice însă faptele. ci pentru că simbolul ex12 Problema aceasta va fi discutată pe larg în volumul al doilea al lucrării noastre Traite d'Histoire des Religions. şcoala istoricoculturală a lui Graebner-Schmidt şi celelalte şcoli istoriciste au marcat un incontestabil progres.

149). Ideea se impune cu şi mai multă evidenţă dacă ne amintim că funcţia simbolului este tocmai să reveleze o realitate totală. este un element constitutiv al simbolismului solar. S-a încercat explicarea „originii" simbolurilor prin urmele sensibile lăsate direct pe scoarţa ce-rebrală de marile ritmuri cosmice (mersul soa-relui. Chiar dacă se con- Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru uz didactic . dezvăluie şi o latură „nocturnă". de exemplu. Bucureşti. deoa-rece un simbol revelează totdeauna ceva mai mult decît aspectul de viaţă cosmică despre care se crede că-1 reprezintă. p. Nu intră în obiectivul nostru discutarea acestei ipoteze. o asemenea separare a „spiritualului" de „material" nici nu are sens: cele două planuri sînt complementare. Simbolul nu poate fi reflexul ritmurilor cosmice ca fenomene naturale. Simbolismele şi miturile solare. Pentru gîndirea arhaică. ceea ce din prima clip ă nu apare evident în fenomenul so-lar ca atare. inaccesibilă celorlalte mijloace de cunoaştere: coincidenţa contrariilor. de exemplu). 1994 Simbolism si istorie / 219 primă prin el însuşi conştientizarea unei situaţii -limită. fapt ce probează că simbolul se înfăţ işează dintru în-ceput ca o creaţie a psihicului. Acest aspect întru cîtva negativ. „malefică" şi „funerară" a Soarelui. nici gîndirii logice. Imagini şi simboluri. neperceput la Soarele-fenomen cosmic. atît de bogat şi de simplu exprimată de simboluri.ELIADE. Să ne ferim totuşi să credem că simbolismul se referă numai la realităţile „spirituale". Dar problema „originii" ni se pare în ea însă şi greşit pus ă (a se vedea mai sus. nu este dat ă nic ă ieri în Cosmos şi nu este accesibilă experienţei nemijlocite a omului. de pildă. Mircea. Editura Humanitas.

nici un obiect nu rămîne izolat în propria-i exis-tenţialitate: toate se leagă între ele.şi valoarea concretă. Cele două poziţii nu sînt ireconciliabile decît în aparenţă : în orizontul mentalit ăţ ii arhaice. Editura Humanitas. fără ca prin aceasta să le prejudicieze valorile proprii şi nemijlocite. de structura economică a societăţii şi de tradiţia arhitecturală. în perspectiva ei. Bucureşti. Imagini şi simboluri. Gîndirea simbolică „sparge" realitatea imediată. rămînînd totuşi el însuşi (a se vedea mai sus. p. Simbolismul adaugă o nouă valoare unui obiect sau unei acţiuni. ne-mijlocită a uneltei lui. 105). 13 Pentru mai buna înţelegere a transformării lumii prin simbol e destul s ă ne amintim dialectica hierofaniei: un obiect devine sacru. simbolismul le determină să devină „deschise". o locuinţă r ă mîne totuşi un bun care r ă spunde unor trebuinţe precise şi care e condiţionat de climă. Mircea.ELIADE. Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru uz didactic . Aplicîndu-se la un obiect sau la o acţiune. Universul nu este închis. printr-un sistem strîns de corespondenţe şi asimilaţii13. 1994 220 / MIRCEA ELIADE sideră că se află în „Centrul Lumii". a ţine seam ă de „realităţ ile imediate" nu înseamnă deloc a ignora sau a dispreţul implicaţiile lor simbolice -şi invers. Vechea dispută dintre „simbolişti" şi „realişti" a reizbucnit recent în legătură cu arhitectura religioasă a Egiptului antic. fără s-o împuţineze ori să o deprecieze. nu înseamnă că agricultorul „primitiv" ignoră funcţia speci-fică a muncii sale . Nu trebuie să credem că implicaţia simbolică anulează valoarea concretă şi specifică a unui obiect sau a unei acţiuni: dacă sapa e denumită falus (cum se întîmplă în unele limbi australo-asiatice) şi dacă însămînţatul pămîn-tului este asimilat cu actul sexual (aşa cum s-a petrecut aproape peste tot în lume).

ELIADE. ele constituie unica modalitate de acces la adev ă rata realitate a lumii. Editura Humanitas. 1994 Simbolism si istorie / 221 Omul societ ăţ ilor arhaice a c ăp ătat conştiin ţa de sine într-o „lume deschisă" şi bogată în semnifica ţii: rămîne de v ăzut dacă aceste „deschideri" sînt tot atîtea mijloace de evaziune sau dac ă. dimpotriv ă . Imagini şi simboluri. Mircea. Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru uz didactic . Bucureşti.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful