Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a R o m â n i e i A R S E N I E B O C A , protosinghel C u v i n t e vii / părintele Arsenie Boca - Ed. a 2-a, rev. - Deva: Charisma, 2006 ISBN (10) 973-88006-1-7 ; ISBN (13) 978-973-88006-1-8 821.135.1-97 _28

Ediţie îngrijită de: Episcop Dr. DANIIL STOENESCU Tehnoredactare text: Monahia Maria Suciu Tehnoredactare computerizată: Tudor Raicu, Virgil Oţelaru

© Editura Charisma Deva, Str. Nicolae Iorga nr. 24, tel./fax: 0254.212626 www.arsenieboca.ro e-mail: office@arsenieboca.ro ISBN-10: 973-88006-1-7 ISBN-13: 978-973-88006-1-8
Toate drepturile asupra prezentei lucrări aparţin Editurii Charisma. Reproducerea integrală sau parţială a textelor sau ilustraţiilor este posibilă numai cu acordul prealabil scris al Editurii Charisma.

PĂRINTELE ARSENIE BOCA

„CUVINTE

vii"

Tipărită cu binecuvântarea Prea Sfinţitului Dr. DANIIL STOENESCU Episcop-locţiitor de Vârşeţ

DEVA 2006

„CAZANIILE" DE LA PRISLOP

„Pe cel c e v a b i r u i î l v o i f a c e stâlp î n t e m p l u l D u m n e z e u l u i M e u şi a f a r ă nu va m a i ieşi şi v o i scrie pe el N u m e l e D u m n e z e u l u i M e u şi n u m e l e cetăţii D u m n e z e u l u i Meu - al n o u l u i I e r u s a l i m , c a r e se p o g o a r ă d i n cer, de la D u m n e z e u l M e u - şi N u m e l e M e u cel n o u . " (Apocalipsă 3,12)

Cuvintele dumnezeieşti ale Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos adresate şi trimise din insula Patmos prin sfântul apostol şi evanghelist Ioan, ucenicul iubit al Domnului, îngerului-episcop al Bisericii primare din Filadelfia, se potrivesc tuturor sfinţilor din veac şi până în veac, „care s u n t p r i v i ţ i ca s t â l p i " (Galateni 2,9) ai Bisericii lui Iisus Hristos, în care au crezut, pe care L-au mărturisit ca Fiu al lui Dumnezeu şi pentru care au pătimit, au suferit şi chiar şi-au jertfit viaţa. Nu este întâmplător nici neamul, nici vremurile în care, din care şi pentru care Dumnezeu ridică sfinţi şi „stâlpi de f o c " ca slujitori şi mărturisitori ai Lui într-o lume şi într-o vreme plină de „stâlpi de sare". Fiecare sfânt, biruitor în războiul nevăzut sau în „lupta cea bună" (1 Timotei 6,12; II Timotei 4,7) prin Iisus Hristos „tară de care nu putem face nimic" (cf. Ioan 15,5) este cu adevărat un „stâlp" în templul cel ceresc al lui Dumnezeu, în templul Bisericii Ortodoxe a lui Iisus Hristos, în templul Neamului - sau în nevăzuta „Catedrală a mântuirii Neamului" - şi în templul teologiei apostolice, patristice, postpatristice şi neopatristice. Un astfel de „stâlp" a fost este şi va fi în templul ortodoxiei şi spiritualităţii româneşti şi Prea Cuviosul Părintele nostru Arsenie Boca (1910-1989).

6 PARINTELE ARSENIE BOCA

Intre „Cărarea împărăţiei" scrisă în anii "40 la sfânta mănăstire „ B r â n c o v e a n u " Sâmbăta de Sus şi pictura de la biserica din Drăgănescu lucrată în anii "70-80, opera Părintelui A r s e n i c se întregeşte prin Manuscrisul de 2 6 7 de pagini ai Sfinţiei Sale, fără titlu, aflat la Aşezământul Monahal de la Sinaia şi care cuprinde 137 de predici duminicale şi la sfintele sărbători, meditaţii evanghelice şi cuvinte duhovniceşti în spirit filocalic pe care cu umilinţă şi cu smerenie am îndrăznit a le numi pregătindu-le pentru tipar „ C U V I N T E V i l " (Faptele Apostolilor 7.38 ed. brit.), după unica expresie biblică aliată în cuvântarea sfântului întâiului mucenic şi arhidiacon Ştefan, din ziua revelaţiei din Sinedriu şi a muceniciei sale. Unele sunt cunoscute, circulând de zeci de ani în popor, nu tară mutilări, deformări, inexactităţi sau lipsuri. Din păcate, astfel de variante au şi văzut lumina tiparului în v o l u m e şi ediţii care lasă mult de dorit şi care nu se ridică la exigenţele şi nivelul unor lucrări care poartă pecetea numelui Părintelui Arsenie. De aceea am socotit de cuviinţă „să dăm tiparului cele ce sunt ale tiparului", dar nu oricum, ci după manuscrisul unic, originar şi original, scris cu multă atenţie, f r u m u s e ţ e şi dragoste de însăşi Părintele A r s e n i e prin g r a f i a miniaturală a Sfinţiei Sale, irepetabilă şi inconfundabilă. Prea Cuviosul Părintele nostru Arsenie „a grăit, purtat fiind de Duhul S f â n t " (cf. II Petru 1,21). tâlcuind „ L e g e a lui H r i s t o s " (I Corinteni 9,21; Galateni 6,2), de aceea şi cuvintele Sfinţiei Sale „dau har celor ce le ascultă" (Efeseni 4,29), purtând „roada Duhului" (Galateni 5.22). „roada luminii" (Efeseni 5,9) şi „roada dreptăţii" (Filipeni 1.11) şi desfaşurându-se în cuprinsul lor între cele două pietre de hotar ale teologiei şi teologhisirii: „Plinirea v r e m i i " (Galateni 4,4) şi „Iconomia plinirii vremurilor" (Efeseni 1,10). In ele găsim din b e l ş u g atât „lapte", cât şi „bucate tari", după cuvintele sfântului apostol Pavel (I Corinteni 3,1; Evrei 5,12), de aceea putem mărturisi şi adeveri, că „am cunoscut un om în Hristos..." (cf. II Corinteni 12,2). Toate cele 137 de cuvinte duhovniceşti, de dimensiuni şi extensiuni diferite, s-au născut în liniştea chiliei Părintelui A r s e n i e de la stăreţia v e c h e a sfintei mănăstiri de la Sâmbăta de Sus cu vedere spre munţii Făgăraşului şi în taina chiliei Părintelui A r s e n i e de la sfânta mănăstire Prislop, cu deschidere înspre dealurile Prislopului şi au fost scrise „cu timp şi iară timp" (II Timotei 4,2) între 25 noiembrie 1946 şi 27 martie 1950, în duhul comentariilor patristice: al sfântului Ioan

„CUVINTE Vii"

7

Gurădeaur la Evanghelia de la Matei, al sfântului Ambrozie al Mediolanului la Evanghelia de la Luca şi al sfântului Chirii al Alexandriei la Evanghelia de la Ioan. Volumul-manuscris al Părintelui Arsenie cu conţinut exclusiv evanghelic, izvorăşte din îndemnul şi cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos: „Cercetaţi Scripturile, şi socotiţi că în ele aveţi viaţă veşnică. Şi acelea sunt care mărturisesc despre Mine" (Ioan 5,39), de aceea se integrează pe deplin în corpusul teologic neopatristic ortodox. Volumul se deschide cu un cuvânt despre „Tânărul bogat" şi se încheie cu un cuvânt intitulat „Paharul şi Botezul". Şapte cuvinte sunt scrise la sfânta mănăstire Sâmbăta: 25 noiembrie 1946, 5 şi 12 septembrie 1948, 14 septembrie 1949, 5 şi 6 noiembrie 1949 şi un cuvânt de la Sâmbăta fară dată. Două cuvinte au fost scrise la Oradea în 5 şi 6 iunie 1949; două la Arad în 14 şi 15 august 1949; două la Braşov în 7 şi 13 noiembrie 1949; cinci la Sibiu în 3, 4, 14, 15 şi 16 noiembrie 1949; cinci la Bixadul Oltului între 8 şi 12 noiembrie 1949 şi câte unul la: Bucureşti în 22 mai 1949; Obreja în 27 mai 1949 şi Covasna în 11 noiembrie 1949. Prin urmare, din cele 137 de cuvinte duhovniceşti sau meditaţii, doar 26 n-au fost scrise la Prislop, precum celelalte 111 titluri, de aceea, pe drept cuvânt ne-am intitulat prologul sau precuvântarea Noastră arhierească la predicile, cuvintele şi meditaţiile Părintelui Arsenie: „Cazaniile" de la Prislop. După locul şi data când au fost scrise, s-ar putea desena o hartă a itinerariilor cu rost ale Părintelui Arsenie între 1948-1950. Desigur acestea sunt doar o parte, partea esenţială şi partea care s-a păstrat, din numărul de Dumnezeu ştiut al predicilor şi tâlcuirilor Părintelui Arsenie din vremea celor nouă ani de slujire la Sâmbăta şi zece ani de slujire la Prislop. Am respectat ordinea cronologică a cuvintelor şi nuanţele limbii române de la jumătatea secolului XX. Despre valoarea teologică, bogăţia duhovnicească, precizia şi concizia specifică gândirii, vorbirii şi scrisului Părintelui Arsenie şi despre importanţa omiletică şi catehetică a acestor „ C U V I N T E V i i " , cuvinte cu putere multă, care ne luminează şi ne limpezesc „cărările cele de demult" (Ieremia 6,16) ale sfinţilor Părinţi, pentru Biserica Ortodoxă Română, nici nu mai este nevoie să vorbim şi să insistăm. Şi prin aceste cuvinte duhovniceşti, ca şi prin alte manuscrise, desene şi schiţe păstrate cu sfinţenie şi cu evlavie la Aşezământul Monahal de la Sinaia până la vremea rânduită pentru fiecare, Părintele Arsenie este „ s t r ă j e r u l cel

8

PĂRINTELE

ARSENIE

BOCA

s f â n t " (Daniel 4,13 şi 23 ed. brit.) al Bisericii şi al neamului nostru, întro vreme şi într-o lume în care parcă „timpurile şi-au ieşit din matcă" (Shakespeare). Izvorâte din Cuvântul lui Dumnezeu şi din Evanghelia Mântuitorului nostru Iisus Hristos, rostite şi scrise în cel mai curat duh filocalic. ortodox şi patristic, după predania Bisericii, cele 137 de cuvinte duhovniceşti ale Părintelui nostru Arsenie, purtătoare de ..fulgere, glasuri şi tunete" ale harului Duhului Sfânt (cf. Apocalipsă 4.5). asemănătoare într-un fel şi cu „Cuvintele ascetice" ale sfântului Isaac Sirui şi cu Catehezele sfântului Teodor Studitul şi cu cele ale sfântului Simeon Noul Teolog, sunt „ca o răcoare de a d i e r e şi de r o u ă " pentru sufletul şi viaţa noastră duhovnicească, prin care îngerul Domnului ce s-a pogorât din cer în mijlocul cuptorului celui de foc al Babilonului şi „a stins văpaia" celor 49 de coţi ai vâlvătăii cuptorului (Cântarea celor trei tineri 1,23-26). Având ca filon de aur învăţătura creştină despre „înnoirea vieţii" (Romani 6,9) prin „înnoirea m i n ţ i i " (Romani 12,2), aceste cuvinte duhovniceşti ne împărtăşesc şi ne fac să simţim „răbdarea şi mângâierea care vin din Scripturi" (Romani 15,4). „ C u m este c r i n u l între spini..." (Cântarea Cântărilor 2,2) - prin puritate, frumuseţe, sfinţenie, iubire, lumină şi bunămireasmă - aşa s-ar putea intitula o carte-testament cu mărturii despre personalitatea, teologia şi viaţa Părintelui Arsenie. „Şi pe când Petru încă vorbea aceste cuvinte, Duhul Sfânt s-a pogorât peste toţi cei ce ascultau Cuvântul" (Faptele Apostolilor 10,44). Veşnică recunoştinţă autorului. Prea Cuviosul Părintele nostru Arsenie. binemeritată răsplătire ostenitorilor şi binecuvântare cititorilor.

Vârşeţ, 2 ianuarie 2006 Sfântul Serafim de Sarov

f DANUL STOENESCU Episcop-locţiitor de V â r ş e ţ

ci-L socoteşte numai ca pre un Prooroc în Israel. Tânărul „voind să se îndrepteze*" . familiile alese păzesc poruncile legii.Ca şi când ar fi vrut să-l corecteze de mai înainte în părerea ce-o avea tânărul despre bunătate sau chiar despre bunătatea sa. . să nu ucizi. să nu furi şi celelalte. „Vrei să fii desăvârşit ?'" . Mântuitorul ştia sigur că tânărul nu-L cunoaşte. (Sunt oameni care se bat în piept că-s cinstiţi. Se apropie de Mântuitorul cu cuviinţă. A ş a o fi. mărturiseşte că toate acestea le-a păzit din tinereţele sale. cum sunt acestea numai la Dumnezeu). ce să fac să moştenesc viaţa cea veşnică ?"" Mântuitorul îi întrerupe întrebarea: „Ce mă numeşti « b u n » . ţine poruncile.„Invăţătorule bune..împlineşte sfaturile ! Pe cuvântul acesta se întemeiază călugăria ! O . Iată cum îl ridică dintr-o dată la o înţelegere mai adevărată despre bunătate. . Cinstea şi bunătatea câtă o a\em noi e o măsură prea mică faţă de mărimea ei adevărată. Totuşi tânărul acesta.„Vrei să fii desăvârşit ? Mergi vinde-ţi averile tale şi le împarte săracilor şi vei avea comoară în cer. deşi împlinise poruncile. de pe urma împlinirii poruncilor. ca unul ce era de neam bun: . ) Deci dacă vrei să intri în viaţă. stăruia în el nemulţumirea cu sine însuşi şi cu omeneasca sa bunătate. . CUVINTE Vii" 9 TÂNĂRUL BOGAT -1 - Un tânăr frământat de întrebări. E de crezut.„Ştii poruncile Legii ?" (Şi i le spune Mântuitorul pe scurt: să nu curveşti.unii din părinţi spun: vrând să se laude înaintea Mântuitorului.singur Dumnezeu e bun'". de cea mai mare întrebare: ce să fac să moştenesc viaţa cea veşnică ? A u z i s e de „Proorocul" 1 .tânăr fiind. dar să nu creadă că cinstea e numai atâta câtă o au ei.. începe cu porunca ce l-ar primejdui mai mult . şi vino urmează-Mi Mie !" La nimeni până aci n-a cerut Iisus să-şi vândă averile ! Tânărul voia mai mult decât intrarea în viaţă.

Sfântul Vasile a întemeiat din averea sa primul spital. al vieţuirii curate şi al urmării Mântuitorului. dar desfăcut cu inima de bogăţia ta. Cum stai cu sufletul şi faţă de una şi faţă de alta.10 PĂRINTELE ARSENIE BOCA Deci iată ce făgăduinţă dau călugării: că împlinesc mai mult decât poruncile. nici sărăcia nu te osândeşte. nu şi-a dat seama Cine îl cheamă şi la ce îl cheamă. Atunci au zis ucenicii: „Doamne. a auzit şi el despre toate acestea şi abia atunci şi-a dat seama cine era Cel cu care vorbise el şi nu L-a înţeles. luat oarecum pe neaşteptate. sfântul Ioan Gurădeaur era de neam înalt şi având bogăţie. dovedindu-şi dumnezeirea Sa. ci numai jertfa de pe Cruce a Mântuitorului ne este dată spre mântuire. a văzut că era lipit cu inima de bogăţie şi n-a cugetat destul de adânc. ascultători facându-se lui Dumnezeu şi povăţuitorilor lor. Maica Domnului nu era o cerşetoare. Aci tânărul. . dar cine poate să se mântuiască ?" Era credinţa la cei vechi că bogaţii se pot mântui mai uşor. Elena. că după Răstignirea Mântuitorului şi după înviere. împărăteasa Irina. ca unii ce au miei şi boi şi pot aduce jertfe. Sfântul Marcu avea case în Ierusalim. Pescarii aveau oameni angajaţi. de la asta atârnă mântuirea sau osânda ta.gândindu-se la ispitele şi primejdiile bogăţiei. sfântul Vasile avea bogăţie. nici bogăţia nu te osândeşte. N-a adâncit răspunsul Mântuitorului şi a plecat întristat. se făgăduiesc să împlinească sfaturile: al sărăciei. iată că nu te primejduieşte bogăţia ta. iată că nu te mântuieşte sărăcia ta. Eşti bogat. Şi a zis ucenicilor cuvântul acesta: „Cât de anevoie vor intra bogaţii în împărăţia lui Dumnezeu". Eşti sărac şi zorit cu gândul după avere. pe când cei săraci n-au de unde aduce jertfe. . Mai departe ştim din predanie despre tânărul acela. după înălţare şi după Pogorârea Duhului Sfânt. ci cum ai sufletul tău şi faţă de bogăţie şi faţă de sărăcie. Iată împăraţi care s-au mântuit: sfântul împărat Constantin şi maica sa. e cu putinţă la Dumnezeu !" Jertfele oamenilor nu pot să-i mântuiască. precum nici bogăţia nu te mântuieşte. Iar când a văzut uciderea lui Ştefan şi liniştea lui cerească. „Ceea ce la oameni e cu neputinţă. dând din cap. dar avea inima dezlipită de ea şi trăia ca şi cum n-ar fi avut-o. înţelesul bogăţiei: Nu sărăcia te mântuieşte. Mântuitorul.

1946 Rezumat după omilia I. lepădându-se de toate. a venit acasă şi s-a mărturisit creştin..CUVINTE V i l " 11 precum şi propoveduirea pe faţă şi fară nici o frică a Apostolilor..XI. Mitropolit Nicolae Bălan .P. aşa cum îl sfătuise Iisus.S. Sâmbăta. 25.

Oricine dintre noi poate că s-ar mulţumi cu atâta.L-a întrebat: „Unde mergi Doamne ?" Iar Iisus i-a răspuns: „Merg la Roma să mă răstignesc a doua oară !" Petru şi-a înţeles greşala şi dojana pe care i-a facut-o Iisus. cu recunoştinţa pentru un moment. neputând scăpa de simţământul nevredniciei.12 PĂRINTELE ARSENIE BOCA „MÂNAŢI MAI ADÂNC ! . ca vestitor al Evangheliei lui Dumnezeu. sigur că. Atunci. Ca pescar de oameni. unde n-a avut necaz decât o noapte. Simon pescarul a mai făcut ceva: şi-a simţit toată nevrednicia sa de om în preajma lui Dumnezeu. Odată . dar 1-a chemat la Sine. a fugit. s-a îndoit de câteva ori în misiunea sa. . bucurie care a covârşit necazul firii. pescar de oameni. ieşi de la mine. întors de Dumnezeu iarăşi la misiunea sa.spune o predanie . văzând urgia prigoanei lui NeronCezarul. că om păcătos s u n t ! " Domnul.Iisus l-a chemat pe valuri.Petru. pline de bucurie. L-a chemat din marea peştilor. nu numai că nu 1-a ascultat să se ducă de la el. vrând să scape. cum îl numeau creştinii în ascuns . în marea societăţii omeneşti: apostol. încât printr-însa au cunoscut că Iisus e Dumnezeu. decât dacă şi-ar fi cruţat viaţa pentru sine. la necazurile morţii pentru Viaţă. Stăpânul mărilor şi al vietăţilor dintr-însa. care poate fi şi potrivită şi nepotrivită: „Doamne. unde „necazurile Evangheliei" ţin toată viaţa. ale Evangheliei.2 - Cu aceste cuvinte a sfârşit Ii sus zdroaba de toată noaptea a unor pescari. Iisus i s-a arătat mergând spre cetate. printre primii ucenici.dorind el .după cuvântul ce-1 auzise odinioară: „mână mai adânc" . şi. In curtea lui Pilat de trei ori s-a lepădat de Iisus. cu bucuria că Dumnezeu i-a ajutat la necaz. Petru-„pescarul". cu adâncurile rostului dumnezeiesc. în necazurile.a simţit din nou nevrednicia sa de om şi bucuria pe care i-a facut-o Dumnezeu. spune predania. Iar ultima dată . a spus o vorbă. mult mai multă roadă a adus creştinătăţii moartea sa mucenicească pentru Iisus. . întorcându-o întru o aşa bucurie.

căci de la El primim puterea neobişnuită. de-a-I fi ucenici. care întoarce necazul în bucurie. . confraţii noştri. .şi din ele propoveduim pe Dumnezeu. Luca 5. iar nu ca să ne oprim sau să ne întoarcem păgubaşi.48 Duminecă.1-11. . Necazul.bune toate .Că în toată strădania noastră bună. piedicile sau încercările sunt puse ca să le trecem.„CUVINTE V i i " 13 Iată ce rosturi au avut cuvintele lui Iisus „mână mai adânc". toate sunt chemări de-a-I fi mai aproape.Că întotdeauna. să mânăm mai adânc. ori de câte ori ne întâlnim cu Dumnezeu în necazuri. Nu pricepem viaţa tară Dumnezeu.Şi propoveduiţi-L şi voi ! Sâmbăta 5. Dar îl pricepem pe Dumnezeu din necazurile vieţii .Că fără găsirea lui Dumnezeu în încercările vieţii.încercările de tot felul sunt binecuvântate de Dumnezeu şi trimise oamenilor. că sfârşitul lor e moartea păcatului şi întâlnirea nedespărţită cu Dumnezeu.Că mare trebuinţă au oamenii. cu rostul ca din prilejul lor să ne întâlnim cu El.Să mânăm deci mai adânc rosturile vieţii acesteia şi ale tuturor încercărilor ei. .IX. viaţa noastră ar fi o noapte de zdroabă zadarnică. . . Ce învăţăminte putem desprinde noi din cuvântul lui Iisus: „mânaţi mai adânc" ? . de mărturia noastră. de-a nu tăcea binefacerile Sale către noi. . precum că în încercări e mai aproape Dumnezeu de noi şi noi de El. mai zadarnică decât odinioară cea a lui Simon pescarul. în viaţa şi misiunea ucenicului Său Petru-„Pescaml".

ci să aibă v i a ţ ă v e ş n i c ă " (Ioan 3. încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară.De ce L-a dat D u m n e z e u pe Fiul Său. ca să m e a r g ă el în locul m e u la moarte. dar n e c r e d i n c i o s şi trebuia să p l e c e la război. când a trimis pe Fiul Său să m o a r ă în locul nostru ! întrebarea: D a c ă aşa de mult ne iubeşte D u m n e z e u . Iisus. La începutul unuia dintre r ă z b o a i e i e ş i s e o l e g e că poţi lipsi de la r ă z b o i dacă îţi g ă s e ş t i un înlocuitor. . pe acela nu-1 poţi uita niciodată. c u m se f a c e că v i a ţ a noastră e a ş a de apăsată de tot felul de încercări ? Sau. .14 PĂRINTELE A R S E N I E B O C A O Î N T R E B A R E IUBIRII -3 - „Căci aşa a iubit D u m n e z e u lumea. decât J e r t f a C u i v a pentru C â n d m o a r e c i n e v a pentru tine. „şi încă j e r t f a de c r u c e " ? .16). cu o c a s ă de copii. până când într-o noapte a f o s t g ă s i t necredinciosul că-i d u c e a f l o r i la m o r m â n t . spre j e r t f a . D u p ă oarecare v r e m e tânărul c a d e rănit de moarte şi cum a j u n g e a c a s ă moare. chiar dacă m o r d u p ă mine nu p l â n g e nimeni. M o r m â n t u l său era m e r e u î m p o d o b i t cu flori şi nimeni nu ştia cine i le pune. C â n d la p l e c a r e iată v i n e la el un tânăr şi-i s p u n e : „Eu sunt s i n g u r . Era u n d e v a un om.B i n e . p u n â n d întrebarea cu c u v i n t e l e Scripturii: De ce „pe cel ce-1 iubeşte D u m n e z e u . f i i n d c ă numai D u m n e z e u i-a putut da tânărului a c e s t u i a iubirea de m i n e şi de copiii mei. m e r g eu în locul d-tale la război !" S-a d u s tânărul.Pentru că singurul grai care mai poate răzbi până la inima o a m e n i l o r . Greu de g ă s i t înlocuitor la moarte. şi asta numai D u m n e z e u a mai facut-o. s-a d o v e d i t că nu mai r ă m â n e altul.Ba a c u m cred. dar tu nu crezi în D u m n e z e u ! .

atunci cu mare recunoştinţă vom mulţumi lui Dumnezeu pentru toate încercările la câte ne-a supus cât eram în lume. cât suntem înfăşuraţi în trup.întărire. şi. orice cruce e o treaptă a desăvârşirii.Fiindcă „pe cât sunt de departe răsăriturile de la apusuri aşa sunt de departe judecăţile Mele de judecăţile voastre" (Psalmul 102. pe una în legătură cu alta.12.zice Domnul ! O mică pildă: altfel sunt judecăţile unui tată care-şi ia la rost copiii. pedeapsa . Trebuie. într-o înţelegere pruncească. Marcu Ascetul. Dar.. prin urmare. atunci înţeleg care a fost judecata tatălui lor când le-a dat bătaie. iar pe cine-1 primeşte îl bate" ? Cu alte cuvinte. De-acum creştinul stă liniştit pe conducerea lui Dumnezeu şi vede că orice cruce a vieţii sale este o mărturie a iubirii părinteşti a lui Dumnezeu. oricât de neliniştită ar fi marea vieţii de aici. care. până în cealaltă împărăţie. are şi pe acesta: că ne ridică de la înţelegerea pruncească a vieţii la înţelegerea pe care o avea Iisus. 12.CUVINTE V i i " 15 îl ceartă. împărtăşire. Filocalia I. că altfel nu putem pricepe necazurile vieţii acesteia.. ne împărtăşim cu Taina Iubirii supreme a lui Dumnezeu. în temeiul căreia Ii suntem următori convinşi şi liniştiţi. n-o putem răbda. dacă o înţelegem aşa cum este. dacă aşa de mult ne iubeşte Dumnezeu. Dar când copiii vin la minte deplină. suntem destul de legaţi într-o înţelegere trupească a vieţii. de ce-i viaţa noastră aşa de necăjită ? . decât e socoteala copiilor. Dar când vom scăpa de muritorul acesta de pe noi. atunci oricum ar fi de necăjită.948 .IX. (Sf. Şi atunci se întâmplă un lucru minunat: omul iubeşte necazurile şi pe toţi cei ce-1 necăjesc îndeosebi. printre alte daruri.) A ş a şi noi. Deci dacă ne împărtăşim cu Sfânta Jertfa a Domnului. capătă o valoare nepreţuită.8-9) . nepricepând-o pe aceasta prin cealaltă. să lungim vederea până dincolo de zarea vieţii acesteia. Ştim Cui credem şi ştim Cine-i la cârmă ! Sâmbăta. Isaia 55.

înălţaţi pe Domnul Dumnezeul nostru. Prin sfintele Sale patimi. că Sfânt este". că sfânt este. că iată arătat ne închinăm şi aşternutului preacuratelor Tale picioare." „Astăzi cu adevărat cuvântul cel de Dumnezeu grăitor al lui David a luat sfârşit. crucea era lemnul morţii celei mai de ocară. Suferinţa. zice: „Acum vedem aşternutul unde au stătut picioarele Tale Stăpâne. aşternutului picioarelor Lui. Să lămurim ceva şi din înţelesul crucii ca suferinţă.. Iată de pildă ce spune sfântul Marcu Ascetul. încât Apostolul Pavel nu găsea alt cuvânt în care să se laude decât în Crucea Domnului. deşi fiecare are de dus câte una. ceea ce în graiul profetului e tot una cu picioarele lui Dumnezeu. E semn că oamenii nu-i cunosc rostul şi nu-i cunosc pe sfinţi. prin Moise şi prin David. Deci lemnul crucii a fost prevestit prin prooroci. Adam cel nou.16 PĂRINTELE ARSENIE BOCA ZIUA CRUCII -4- într-una din cântările Bisericii. că pentru trei pricini vin asupra noastră: 1. ca pedeapsă pentru păcatele făcute . Tot acest sfânt ne spune despre crucea încercărilor. alcătuită după Psalmii lui David. încercările sunt cea mai necunoscută cruce. preamărind crucea. şi vă închinaţi aşternutului picioarelor Lui. dacă primeşte cu bucurie necazurile. O altă cântare bisericească. Oare de ce zice despre Cruce că e aşternut numai al picioarelor Lui ? . Iisus a schimbat ocara în slavă. Prin proorocul David ne porunceşte să ne închinăm Crucii. că prin aceasta se cunoaşte dacă o are cineva. Nu e bine aşa. preamărim pe Dumnezeu în cuvintele: „Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru." Deci până la răstignirea Domnului pe cruce. Mai toţi se roagă lui Dumnezeu să-i scape de cruce. necazurile.Fiindcă Iisus S-a răstignit pe Cruce nu cu fiinţa Sa dumnezeiască. ci cu firea omenească. mustrând pe cei ce sunt vrăjmaşii crucii..

66). pentru ferirea de cele ce altfel le-am face. Cea mai grea încercare a vieţii este necazul morţii. Maxim Mărturisitorul. Iată pe ce temelie stăm. când zicem: „Crucii Tale ne închinăm Stăpâne şi sfântă învierea Ta o lăudăm şi o mărim !". De la înfrângerea morţii. Aşa ne învaţă sf. Acestea sunt cunoştinţe duhovniceşti care dau curaj vieţii acesteia. „Să nu spui că se poate câştiga virtutea fară necazuri: căci virtutea necercată în necazuri nu e întărită !" (Filocalia I. pentru întărirea virtuţii. îi dau înţeles şi o linişte cu atât mai mare cu cât e mai învolburată marea societăţii omeneşti.. .. şi 3. p. prin învierea Omului nou.„CUVINTE VII" 17 („pedeapsă" în graiul bătrânilor înseamnă învăţare de minte). s-a schimbat în moarte a păcatului şi a izbăvirii firii omeneşti. Iată de ce prăznuind Crucea vorbim de înviere şi a morţii omorâre. Până la Iisus moartea era o pedeapsă dată firii omeneşti. 236. a schimbat nu numai rostul crucii din ocară în slavă. Cum stăm faţă de o asemenea încercare ? Ar trebui să stăm şi mai liniştiţi ca faţă de cruce. moartea. 49 Ziua Crucii. în praznicul înălţării. prin moartea Sa. 2. plată a păcatului. Sâmbăta. 14 sept. ci a schimbat şi rostul morţii şi 1-a făcut bun. cea mai grea încercare a vieţii acesteia. fiindcă Mântuitorul.

Ştiu că şi astăzi lasă oamenii toate. cât au uitat toate şi nu le-au mai trebuit acelea. şi tot mai grea se face noaptea tară de Dumnezeu. care nu se stâmpără cu nimic altceva decât numai cu Dumnezeu.urmaşii Apostolilor . Oamenii se revarsă unii peste alţii în valuri de mare.. dar 2..11) 1. Şi aşa iată că lumea întreagă se trudeşte toată noaptea şi nu prinde minte deloc. Dacă lăsăm lucrurile să meargă în voia valurilor şi nu vom face ca Simon pescarul de odinioară: „După cuvântul Tău. Prin acestea se străvedea Dumnezeu. bun." truda oamenilor va fi din ce în ce mai zadarnică." 3. o foame. . ci pe toate le lasă şi urmează Lui. Un om sărac. casă. au lăsat totul şi au mers după El" (Luca 5. Şi bătaia e aşa .şi aceasta pentru înmulţirea fărădelegilor. Este prin urmare o sete. iar când îl găseşte nu-i mai trebuie nimic din cele de aici. blând şi de-o nemaivăzută smerenie. nevastă) şi au mers după El. De aceea întunerecul necunoştinţei de Dumnezeu şi de noi înşine s-a întărit. Durerea este. sufletul lor simţea şi pe loc s-a aprins de o mare dragoste de El.18 PĂRINTELE ARSENIE BOCA OAMENI CARE „AU L Ă S A T TOTUL" -5- „Trăgând luntrile la ţărm. pe cuvântul Tău voi lăsa mrejile jos. 4. Au lăsat totul: (luntri. că deşi noi II cunoaştem şi ştim cui credem. noi nu lăsăm nimic din ale noastre şi totuşi ne ţinem că-I urmăm Lui. o trebuinţă a sufletului. părinţi. cum nu s-a mai văzut mai mare potop de valuri. ci îi chema un Om ca nimeni altul. dar neurmând pe nimeni.până la sfârşitul veacurilor. Mântuitorul lisus cheamă ucenicii . Au simţit că nu-i chema un om. Dumnezeu se făcuse om. Pescuitul minunat. peşti. om ca oarecare. . ci numai pe El. „Toată noaptea ne-am trudit şi n-am prins nimic. noaptea necunoştinţei de Dumnezeu din ce în ce mai întunecoasă.

.

(Nu ştiu cum. Iată dovada istorică: La anul 313 de la Hristos. la creştinism. mai bine zis creştinii fură lăsaţi la larg.. au trecut. . Cum şi-au primit averile înapoi . puţini au mai rămas care să nu se încovoaie cu dragostea mai mult spre lumea aceasta. prin care stă sau cade cineva din creştinism. la persoană juridică. cu puţin înainte s-ar ti îngrozit de primejdiile mărturisirii lui Hristos. Arie. se înmulţi şi înclinarea de-a cădea din creştinism. odată cu împăratul Constantin.U N I E R A R H DE ATITUDINE 6 - Se scriu lucrurile acestea. cu un cuvânt de îndată ce-au ieşit din împrejurarea de jertfa a vieţii..chiar piatra cea din capul unghiului. care făgăduia dumnezeirea Mântuitorului.) Parcă de-aici începe judecata. .deşi toţi aceşti creştini cu numele. care desparte oile de capre. Deci de îndată ce-au ieşit de prin găurile pământului la larg. Mare bucurie în creştinătate ! Dar. împăratul Constantin a dat edictul de la Milano.. viaţa morală a creştinilor începu să se destrame. dar parcă nu e nimic pe lume tară o rânduială: a venit si pentru aceştia o căpetenie. prin care recunoscu creştinismul printre religiile de stat. mărturie pentru creştinii care vor să înţeleagă că trăim cele mai bune vremuri de mântuire. Era . Deci nu e de mirare ca toţi aceştia. s-a întâmplat că şi dragostea de Dumnezeu şi grija de suflet.la modă" să ai credinţa împăratului: . încât au început creştinii a se lua după un rătăcit. de îndată ce au trecut din ilegalitate la libertate.20 PĂRINTELE ARSENIE BOCA SFÂNTUL VASILE CEL MARE: .urmaşii mucenicilor -. de îndată ce-au scăpat de prigoanele Cezarilor. Ia care se mai adaugă şi urmaşii lui Constantin. De îndată ce creştinismul. după care să se ia. Ar fi fost mare mirare să nu se arate şi o atare ispită de necredinţă. două treimi din imperiu. cu numele. când adică nu mai era o primejdie a mărturisi creştinismul pe faţă. cum au scăpat creştinii de sub grijă. de vreme ce. pană ia aşa măsură răciseră.

E şi explicabil: prima ispită a întâlnit în faţă creştini adevăraţi. ca să zidească templul lui Solomon. Grigorie şi loan. Ba ca să-şi bată joc de o proorocie a Mântuitorului. ar fi trebuit să vie Hristos a doua oară. iar dacă aceia se împotriveau. iată firul de legătură cu înaintaşii lor . a triumfului. nu mai deosebeşte adevărul de minciună sau binele de rău. făcând o supraprivire asupra istoriei creştinismului. îţi pot pune viaţa în primejdie de . vrajba era gata şi începea prigoana."CUVINTE VIl" 21 ba chiar şi mulţi episcopi. Când viaţa aceasta e încurajată de statornicia bogăţiei. şi împrejurări în toate vremurile. de negrija întâmplărilor. odată stricată. Dar iată cum Providenţa a descâlcit lucrurile: pentru cei credincioşi a trimis pe sfinţi. când. Sunt vremuri. a trimis pe împăratul Iulian Apostatul. Dar parcă era un făcut: toţi cei ce s-au lepădat de Hristos nu se mulţumeau numai cu lepădarea lor ci urmăreau şi lepădarea altora. totuna cu necredinţa. dar n-au trecut cu acelaşi succes şi ispita a doua. ca să facă pe placul împăratului apostat. (Căci fărădelegile grăbesc Judecata). Aceasta l-a îngrozit şi 1-a făcut să strige: „M-ai învins Galileene !" Deci toţi cei ce tăgăduiau dumnezeirea Mântuitorului. In luptă însă s-a trezit cu o săgeată otrăvită în piept. încetând prigoanele. a spune adevărul şi a propovedui îndreptarea. Iar un filosof creştin din vremea noastră. care din creştin s-a declarat păgân şi vrăjmaş al lui Hristos. ca să fie „la modă" s-au lepădat de creştinism. Nu e greu de-a înţelege cum au ajuns lucrurile astfel. creştinii au trecut cu succes prima ispită ridicată împotriva creştinismului: ispita persecuţiilor. iar pentru figuranţi. aşa se stricaseră purtările creştinilor şi aşa se întindea tăgăduirea dumnezeirii Mântuitorului. încât . a întreprins un război în calea la Ierusalim. şi îndeosebi arieni. iar o viaţă stricată de patimi strică şi mintea.zice un istoric al vremii dacă Dumnezeu n-ar fi trimis pe sfinţii Vasile. a triumfului (asupra păgânismului). ci le zice tocmai întors: răului bine şi minciunii adevăr. omul se strică. pentru care trebuie să fii înţelept s-o ocoleşti. Iată focul în care se lămuresc credincioşii. mărturisind o credinţă alăturea de creştinism. să se trezească la un moment dat.mucenicii. care. la fel găseşte că. a găsit în faţă o mare turmă de creştini figuranţi. care se hotărâseră într-un fel cu viaţa aceasta: s-o jertfească pentru Dumnezeu: pe când ispita a doua.

când însuşi împăratul Valens merse în Cezareea Capadociei. Vasile câteva momente de mare înălţime morală. fără grijă. E de la sine înţeles că firea omenească. fiindcă Ioan cerea dreptul văduvei împotriva împărătesei. pe ceilalţi uşor i-ar putea câştiga fie prin momele.22 PĂRINTELE ARSENIE BOCA moarte. Iar Eudoxia era ariană. Un creştinism fară recunoaşterea lui Iisus ca Dumnezeu şi Stăpân al lumii. Era prin anul 372. In ei arde luminos. misiunea care le-a dat-o Dumnezeu. la asta te duce. sfârşit de puteri. a murit pe drum. iarăşi cere pe tipsie capul lui Ioan. cu atâta te-ntuneci dinspre Dumnezeu până la a-L tăgădui cu totul şi a I te face vrăjmaş declarat.. Ioan a trebuit să ia calea exilului. înainte. Vasile. dacă n-ar fi el. nu-ţi obligă viaţa la a o face mai curată. unde păstorea sf. cu gând să-1 abată de la dreapta credinţă la arianism. Sfântul Ioan Gurădeaur a avut odată. apărând văduva. prin care se dovedeşte a fi cu adevărat mare dascăl al lumii şi Ierarh. Ca să scurtăm cuvântul alegem din viaţa sf. ca apoi prefectul să . împăratul duse cu sine şi pe Modestus. Sf. fie prin înfricoşări. ştiind că numai el susţine dreapta credinţă în Asia Mică şi că. care era arian. împăratul Valens căuta pricină ca să-1 exileze pe sfânt. Ei au fost sarea vremii lor care au oprit firea oamenilor de-a se strica cu totul. de-a fi sare făpturii şi martorii lui Dumnezeu între oameni. Pe acesta îl duse ca să provoace scandalul. Aşa s-au întâmplat lucrurile în zilele lui Ioan Botezătorul şi a lui Irod şi aşa s-a întâmplat în zilele sf. prefectul pretorienilor (Siguranţa imperiului) şi pe episcopul Evippius din Galatia. prigonit de împărăteasă. Dar ei n-au grijă că nu-s pe placul lumii. Viaţa trăită pământeşte. povârnită spre păcat.!" Pentru curajul său de-a apăra săracul împotriva lăcomiei bogatului sf. cuvintele acestea: „Iarăşi se tulbură Irodiada. tocmai de aceea nu-i poate suferi. Primind un atare răspuns. Vasile îi răspunse liniştit că ţine credinţa pe care au mărturisit-o sf. Iar cu cât viaţa se face mai necurată. Părinţi la Niceea (325) şi că nimeni nu are putere să dea altă mărturisire de credinţă peste aceea. Ioan Gurădeaur şi a împărătesei Eudoxia. * Spre o atare stăvilire a răutăţii a trimis Dumnezeu pe Sfinţii Trei Ierarhi.. până când.

să te exileze. Vasile îi răspunse: . Astfel: nu mă poate despuia de averi. Acela se plânse împăratului. . .îi zise prefectul. aşa că azi n-am nimic. Vasile . Vasile pe prefectul pretorienilor. Vasile nu-i lăsă până nu subscrise afurisaniile date de soborul de la Niceea asupra arienilor.deoarece ştiu că Dumnezeu nu va îngădui mai multe de câte sunt de trebuinţă pentru ispăşirea păcatelor mele.răspunse sf. Apoi cu moartea nu-mi poate face alta decât să mă trimită mai degrabă la viaţa pe care atât de mult o doresc. iar dacă nu va putea cu buna să-1 înfricoşeze cu ameninţări.Dar nu ştii că împăratul poate să-ţi facă atâta rău.Eu nu văd nici o îndrăzneală şi nici nu ştiu care este religia împăratului. . de acestea .Ce îndrăzneală ai tu să te împotriveşti religiei împăratului ? . asemenea împăratului ? O vei putea avea dacă vei mărturisi şi tu credinţa împăratului.Eu nu mă tem de rele. ca să mă împotrivesc ei. cât tu nu vei putea răbda ? . ca să-1 atragă la arianism. în ce priveşte mărirea. că dacă n-are alte rele cu care să mă înfricoşeze. care trimise la sf.Ce anume ar putea să-mi facă împăratul ? întrebă sfântul Vasile liniştit.Toate acestea împăratul nu mi le poate face. să te ucidă chiar ! La acestea sf. dar sf.Amândoi suntem creaţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu deci sunt asemenea împăratului.îi zise prefectul.Uite. Spune deci stăpânului tău. Evippius vru să slujească într-o biserică din Cezareea. Vasile râse zicând: .Dar nu te temi tu de relele care pot să vină asupra ta ? . Apoi spune tu: dacă o va avea acela care face voia lui Dumnezeu sau acela care lucră împotriva Lui ? . Prefectul începu cu ademeniri. aceasta se va vedea numai în viaţa viitoare. zicând: ."CUVINTE VIl" 23 poată interveni cu armata. n-ai vrea tu să fii în mărire. Împăratului. . Nu mă poate exila nicăieri unde să nu fie Dumnezeu de faţă.Să te despoaie de averi. fiindcă m-am despuiat de mult eu însumi. Eu ştiu că şi împăratul e creat de Dumnezeu ca şi mine şi prin urmare şi el trebuie să aibă aceeaşi religie pe care o am eu şi credincioşii mei. . Sf. .

Iată linişte şi modestie neclintită de vifor. Prefectul pretorienilor spuse împăratului totul şi încheie cu aceste cuvinte: „De căpetenia acestei biserici suntem biruiţi. mare dascăl al lumii şi Ierarh. Iată om dintre noi: luminător nestins peste veacuri. străbătând veacurile şi întărindu-ne pe noi în liniştea cea mai presus de fire. sermonibus firmior. nu mă tem. Prislop. dar de trei ori i se rupse peniţa şi nu putu scrie. Iată Părinte al Bisericii. Decât cuvintele e mai tare. Iată ucenic umblând liniştit pe marea înfuriată. Sfinţii Trei Ierahi .I. Vasile. Reîntors la Constantinopol. şi nici gând n-am să-i fac pe voie. din nou încercă să scrie mandatul de exilare pentru sf.Poate că niciodată n-ai văzut Episcop ! împăratul se aprinse de mânie şi zbieră înfuriat: „Să fie exilat numaidecât ! ! ! " Şi însuşi se apucă să scrie mandatul de exilare. nemişcat de talazuri. a certitudinii că tot Dumnezeu e la cârma lumii. împotriva lui Dumnezeu. (Minis superior est. verborum bianditiis fortior). Cercările i-au dovedit pe Sfinţi. iar decât ademenirile este mai puternic.Niciodată n-am văzut om ca D-ta ! . Dacă i-am zis: .ştiţi ce mi-a răspuns ? . Iar sfinţenia este superioară vieţii şi morţii. împăratul crezu că acesta e semn de sus şi de data aceasta lăsă mânia pentru mai târziu.24 PĂRINTELE ARSENIE BOCA de până acuma.949. Ameninţărilor este superior. Iată stâlp al Adevărului. 30. dar fără de veste i se îmbolnăvi copilul cel mai mare şi se zbătea ca în ghearele morţii şi nu se linişti până ce nu-şi propuse să lase pe Arhiepiscopul din Cezareea Capadociei în pace.

Doamne. fiu al lui Avraam eşti. Prislop. Mutra aceasta tulburată. şi de-am năpăstuit pe cineva cu ceva întorc împătrit." Iată că îndreptarea omului „în faţa Domnului" astupă gura oamenilor.ai. iar pe păcătos îl osândeau ca nevrednic de Iisus. nu numai de nedreptăţile tale. ci se „pogoară" şi cinsteşte cu venirea Sa pe un păcătos. căci şi el fiu al lui Avraam este". Se vede limpede că Domnul îi are în vedere şi pe cârtitori. înapoi Kesarului. mai presus de trăncăneala şi cârteala vieţii. Când „stai în faţa Domnului" eşti mai presus de lumea aceasta. Iată prin urmare. se vede că le împrăştia acestora ţepele osândelor. jumătate din averea mea. De aci încolo. căci şi lor le bate răspunsul. pentru că de-ar fi vorbit Iisus numai cu Zacheu. şi nici el n-are om de osândit. iată că primeşte următoarea palmă.mai întâi de la Zacheu: „Atunci Zacheu." (Luca 19. Dar le-a astupat-o şi Domnul. . mai presus de avuţia lumii. dar nezicând aşa. stând în faţa Domnului. i-ar fi zis acestuia aşa: că şi tu. o dau săracilor. din care sfredeleau ochii osândirii. Când vine Domnul la tine te dezlegi de toate. că omul care se îndreaptă. De altfel nici n-ajungi „în faţa lui Dumnezeu" până n-ai întors toate ale Kesarului. cu un cuvânt.1. . fie el oricât de vameş şi de păcătos. „drepţii" osândeau şi pe Iisus şi pe Zacheu. ceva din liniştea mai presus de lume a lui Dumnezeu. Pe Iisus că nu se „ţine" sfânt.7) Ei. De aci începe omul să samene cu Dumnezeu. simte bucuria pe care n-o rănesc osândele. ci şi de toată dreptatea ta.49 . zicând: „Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia. începe sfinţenia. a zis: iată."CUVINTE VII" 25 ZACHEU VAMEŞUL -7 „Toţi murmurau şi ziceau: a intrat să poposească la un om păcătos. 30.

. . I-a spus şi Iisus o îngustime. ori rugându-L. să o depăşeşti. când s-a mutat din îngustimea durerii sale în bunătatea fără margini a lui Dumnezeu: s-a izbăvit în clipa aceea. Durerea nu e obiect sănătos de meditatie. Cu alte cuvinte Iisus îi punea în faţă păcatul ei. în cuvinte. Iisus s-a făcut că nu-i ascultă. tot aşa de strâmtă. peste care o îmbia să treacă. ajută-mi !" In afară. E. Iisus se face că nu aude..8 - . Căci durerea ta te ia în vârtejul ei şi te închide dinspre toată lumea şi dinspre orice lume.şi poate să fie mai mare ca a toată lumea. sau mai îngustat de durerea ta. parcă. Dar iată trece Iisus pe lângă tragedia aceasta: toate tragediile ţipă la Dumnezeu. Iisus de asemenea s-a făcut că n-o ascultă. Dar trebuie să vie cineva să te scoată din cercul tău chinuitor de îngust.26 PĂRINTELE ARSENIE BOCA CANANEANCA . Şi iată femeia aceasta a ieşit din îngustimea sa şi nu s-a smintit că-i asemănată cu câinii. o prelungire a iadului după tine. Cu cât orizontul tău e mai îngust. Asta era starea sufletească a Cananeencii. ori hulindu-L. De durere trebuie să scapi." Dar L-au rugat şi ucenicii Lui s-o audă: „Că strigă în urma noastră". ca a ei: „Nu sunt trimis tară numai către oile cele pierdute ale casei lui Israil" şi că: „Nu se cade a lua pâinea fiilor şi a o da câinilor". I s-a închinat Lui. zicând: Doamne. şi „ea venind. Atunci când ochiul ei a văzut mai mult. Dar în nevăzut atrăgea sufletul deznădăjduit la Sine. să fii deasupra ei. cu atât neliniştea ta e mai mare. „Nu i-a răspuns ei nici un cuvânt. 5 . O femeie zdrobită de durerea ei: avea o fiică îndrăcită. O minte zdrobită de un singur gând: al durerii sale.

Să ne fie Iisus şi nouă.„CUVINTE V i i " 27 A ş a a condus Dumnezeu minunea aceasta. Şi s-a mirat Iisus zicându-i: „O femeie. Cu un cuvânt au ieşit toţi din cercurile lor înguste. mai presus de sminteală şi durere. Dumnezeu s-a biruit de rugăciunea omului .şi încă a unei femei neputincioase . 6. că a tămăduit mama şi prin tămăduirea ei s-a însănătoşit şi fiica ei de acasă. asemenea ! Prislop.49.Şi adaugă Evanghelia: „Şi s-a tămăduit fiica ei în ceasul acela".şi i-a adus firea în liniştea Sa. mare este credinţa ta. .II. la orizontul cel mai larg. fie ţie precum voieşti !" . care este liniştea dumnezeiască şi care tămăduieşte orice boală şi linişteşte orice vifor din suflet.

îi ruşinează înaintea lui Dumnezeu şi-i hotărăsc la îndreptare. Unul îşi spunea virtuţile. sunt cuvintele „rugăciunii neîncetate". 3. Sau smerenia şi trufia. e limpede că nu sunt din har.. Pe unii păcatele-i smeresc. mai în urma templului. dar. Dar virtuţile fariseice tulbură împotriva lor pe Dumnezeu. Fiul lui Dumnezeu. Vameşul nu le avea. mai înrăiţi în ele. miluieşte-mă pe mine păcătosul". Dar pe alţii îi împing până la nebunia fără întoarcere. Rele erau faptele vameşului.precum însuşi ne-a spus. dar în lipsa lor avea smerenia.28 PĂRINTELE ARSENIE BOCA VAMEŞUL ŞI FARISEUL -9- . sau îşi dă seama de goliciunea sa şi cere acoperemânt smerenia (sau dulama lui . Căci virtuţile din ambiţie şi din „slavă". nu veţi intra în împărăţia lui Dumnezeu" virtuţi unite cu smerenia vameşului. Cel mai bine ar fi de-a avea virtuţile fariseului. Deci trufia cu virtuţi. Cu îmbinarea virtuţilor unuia şi cu smerenia şi cuvintele celuilalt s-au nevoit călugării de-a lungul veacurilor. îi sălbătăcesc cu totul. Unul vrednicia. celălalt. Cu un cuvânt păcatele tulbură sufletul în diferite trepte. Căci: „Doamne Iisuse Hristoase. fiind o virtute în pielea goală. celălalt nevrednicia. Păcatele au urmările cele mai felurite asupra omului: 1.. Cu această rugăciune mulţi s-au întors mai îndreptaţi „Acasă" în împărăţie. pentru smerenie s-a întors din templu mai îndreptat la casa sa. păcatele. 2. . Pe alţii. după cuvântul că: „de nu va prisosi dreptatea voastră pe cea a cărturarilor şi a fariseilor. spuse de Iisus. care-şi au obârşia în cuvintele vameşului. Ar fi bune virtuţile fariseului. şi încă întrecute. care-şi câştigă pe Dumnezeu împotrivă. De aceea dau naştere trufiei fariseice.

. Iisus a cunoscut durerea aceasta a oamenilor. Liniştea. Blândeţea şi smerenia inimii. . decât talazurile care bântuie marea". şi aşa se face linişte. care mărturiseşte că: „Mai multe sunt furtunile care zbuciumă sufletul preotului. care-şi strecoară viforul până în sufletele noastre. îl putem avea una cu noi. când Iuda avea să-L vândă. Iar cum El e una cu destinul Său. nu ţi-o dă decât dorul de-a îmbrăţişa destinul lui Iisus în lume. iar noi atunci nu mai suntem singuri.nimenea nu L-a văzut vreodată râzând. căci toată odihna lui Iisus (care n-avea unde să-şi plece capul şi pe care cum spune tradiţia . Fără Iisus. cum ne asigură toţi sfinţii Părinţi. care se împlinea şi se va împlini deplin.De ce să fim smeriţi ? . o zguduire a sufletului de mila surorilor lui Lazăr. foarte adesea înfuriată. să le fie ideal de viată. să le fie dulamă. fără Iisus. Dar să luăm model un om dintre noi. ."CUVINTE Vii"' 29 Dumnezeu cum o numeşte sfântul Isaac Şirul). Şi pentru că Iisus e odihna noastră. Dar ce să înţelegem. pe care ni le îmbie Iisus odihnă. zicând: „Căutaţi la Mine că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi afla odihna sufletelor voastre !" Ar fi bine să adâncim înţelesurile. In tine eşti trufaş şi tulburat. de aceea El se îmbie mereu tuturor necăjiţilor şi vameşilor lumii.altfel nu se face. Cu alte cuvinte persoana lui Iisus îşi răsfrânge blândeţea şi smerenia Sa prin noi. călătorim pe-o mare.Şi e cel mai mare păcat de pe lume. o sudoare de sânge ce picura ca apa şi încă o zguduire de suflet. nu le avem odihnă decât prin Iisus. te afli în tulburare crescândă până la sinucidere. Cel ce susţine lumea cu mâna (cum arată unele icoane). sau împotriva Lui chiar. In Iisus eşti blând şi smerit şi odihnit cu sufletul.Fiindcă suntem mărginiţi şi neputincioşi şi trăim într-o lume plină de primejdii. odihna. oricât vor scrâşni împotrivă porţile iadului. Deci nu poţi fi blând şi smerit cu inima până nu ieşi din tine şi te muţi în Iisus. nu-i decât o cruce a iubirii. 7 î . sfântul Ioan Gurădeaur. o sfâşiere de milă. dar plângând adesea). Şi totuşi Iisus avea o „odihnă": odihna misiunii Sale în lume. să le fie inimă. zic. de aceea le-a şi îmbiat o ieşire.

. şi.. „Căutaţi la Mine că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi afla odihnă sufletelor voastre !" Atunci viaţa ta.29. El ştie că forma de odinioară e demascată şi stigmatizată. ba şi ceva din chipul tău. De unde fără Iisus era în pragul sinuciderii.. Prislop 13. tu trăieşte. " Sundar Singh s-a făcut „Shadou". Fragmente după o predică în catedrala din Sibiu. .. şi-a cunoscut sensul şi idealul vieţii sale.... . In haina aceasta simplă şi-a îmbrăcat Iisus viaţa.49 NB . In revolta sa tulburată a ars Sfânta Scriptură. s-au îmbrăcat apostolii şi întreg şirul sfinţilor.. „ A m murit Eu în locul tău. Şi zice: „Doamne mulţumescu-Ţi că nu sunt ca acest fariseu. rugându-se. cenuşereasa vieţii acesteia. după ce L-a cunoscut pe Iisus.. Dar Dumnezeu era şi i s-a arătat Iisus în glorie divină. Alta e situaţia fariseului modern.Şi pentru tine M-arn răstignit pe C r u c e . Smerenia. acum în veacul nostru.950 - .. e haina de slavă a vieţii viitoare... Trufia şi smerenia: Două atitudini faţă de sine. a mai căzut o dată în genunchi. şi mai mult trăieşte !. înainte de-a pleca să se arunce înaintea trenului. adică învăţător sau apostol al lui Iisus Hristos..30 PĂRINTELE ARSENIE BOCA Sundar Singh era nemulţumit de toate Scripturile religiilor. ca o mărturie a viului Dumnezeu Iisus. .11. niciunui Dumnezeu. de peste veacuri...1. „ . Azi rolurile s-au schimbat: Azi e vameş. seamănă cu Iisus. înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor...

care corespundea întocmai vederilor lui Leonardo.a fost lucrat de Leonardo da Vinci în vreme de 12 ani. „Cina cea de taină" . cu suflet mare şi radiind de dragoste. căzut de la cinstea de fiu al lui Dumnezeu.. deci şi la suflet. Pictura se apropia de sfârşit. încremenirea îngustimii. peste care El revarsă un ocean de iubire şi înţelepciune.. răutatea şi trădarea. In sfârşit 1-a găsit într-un tânăr. deşi o avea în dar. eşti aceiaşi ?!" . . Era model de Iudă: întunecat la chip.CUVINTE V i i " ' 31 FIUL RISIPITOR 10- Pilda aceasta numai Dumnezeu o putea spune. când zugrăveai pe Iisus !" Leonardo a strigat speriat: „Tu. unde zugrăvea „Cina cea de taină". opreşte pictorul şi-i spune: „Tot eu am fost model şi acum 12 ani. bun. Acesta trebuia să exprime. L-a zugrăvit deci la locul de cinste. când iată că găseşte la Milano un om. Tatăl i-a respectat partea de avere. până la „rangul" unui porcar decăzut şi cu sufletul în zdrenţe. II plăteşte ca model şi-1 aduce în trapeza Mănăstirii. Toţi ne recunoaştem în acest fiu risipitor. mai simplu şi mai profund toată tragedia omului. dar poate coborî şi până la cea mai grozavă desfigurare morală. căci limba omenească nicicând n-a putut cuprinde în mai puţine cuvinte.dacă nu chiar să fie .modelul neîncrederii. veninul invidiei. când.cel mai cunoscut tablou din Renaştere . deodată. I-a respectat darul libertăţii. în baza căruia omul poate sui nebănuitele trepte ale desăvârşirii. Pe ceilalţi apostoli i-a găsit mai uşor afară de Iuda. brăzdat de patimi. In sufletul lui „Iuda" se petrecea o frământare cumplită. frumos la chip. A căutat mult un model pentru Iisus. blând. un vrednic urmaş al lui Iisus. Aproape se împlineau cei 12 ani de când începuse tabloul. vulcan de ură şi de necredinţă.

dar Dumnezeu nu descurajează. cât numai Dumnezeu îl poate umple.. pentru care omul ajunge să piardă chipul lui Iisus din făptura sa şi să apară în locul lui chipul lui Iuda ? Cunoaştem decăderi cu răsunet: Solomon . Fapt este că oricât ar fi cineva de cufundat în ticăloşie. Iubirea e ca Dumnezeu: nu are hotare. E atât de mare sufletul omului . Şi asta face până la sfârşitul lumii". oricâte turme de porci ar avea zugrăvite pe obraz.ajunge din cauza femeilor să-şi dispreţuiască templul şi pe Iehova şi să cadă în credinţe rătăcite. oricât f u g de departe. şi el nu este cu desăvârşire pierdut. omul. dar totdeauna mai presus de lume. Faust (un fiu pierdut din epoca modernă) încheie contract cu diavolul să-şi dea sufletul pentru veşnicie. eşti prea frumoasă !" Deci cauza desfigurării omului stă în căutarea greşită a fericirii sale în lucrurile acestei lumi.despre care spune Scriptura că „era cel mai înţelept dintre fiii răsăritului" . care nu se satură. Dumnezeu te urmăreşte cu iubirea Sa îndurerată. Unul d i n s f i n ţ i i P ă r i n ţ i o spune limpede: „Iisus urmăreşte pe toţi oamenii. a unui tată beţiv. nu numai cu roşcovele porcilor. a fiului pierdut. Să fii în lume. în orice ţară te-ai duce. a unui frate. Noi obosim aşteptând întoarcerea unui copil. să-i ajungă şi să-i întoarcă acasă. nu faci altceva decât să ţi—1 îngustezi pe măsura dorinţei urmărite: asta-i desfigurarea lui ! Cu alte cuvinte renunţi la înrudirea ta cu Dumnezeul nemărginirii şi te lipeşti de ceea ce mulţi Părinţi ai Bisericii o izbesc cu o vorbă aspră: „Curva lume". dar se înţelege ce s-a petrecut. despre care să spună: „Stai clipă. Cu orice altceva de-ai încerca să-ţi saturi sufletul. adică ce se petrecuse. Nu îngusta rostul vieţii numai la idealuri pământeşti ! . Dumnezeu totuşi crede în fiul său. ne trezeşte un arzător interes să ştim: care poate fi cauza. în schimbul unei clipe. oricât iad ar avea în suflet.. dar nici cu nimic altceva. Pilda aceasta.32 PĂRINTELE ARSENIE BOCA Mai departe istoria nu ne spune nimic. decât cu desăvârşirea lui Dumnezeu. Făptura omului.după obârşia sa -. are ceva din infinitatea Tatălui său. ca fiu al lui Dumnezeu.

.11. care nu te minte. altul nu-i găseşti. în „braţele părinteşti" ale lui Dumnezeu. şi să-1 duci: în inima ta. adică să te regăseşti în adevărata ta fire şi apoi să te „scoli" din rosturi mărunte şi să te întorci Acasă. Iată ce însemnează să-ţi „vii întru sine": momentul cel mai de preţ din viaţa ta pământeană. 20. să-i aprinzi şi lui un ideal în inimă. Cerului.„CUViNTE V i i " 33 împlineşte-le şi pe-aceiea. Tatăl tău şi Tatăl nostru. Nu-i mirare că. a conflictelor cu răutatea şi infirmitatea lumii. cum te minte mai sus pomenita lume. trebuie să-ţi asiguri viaţa în Dumnezeu. care te face să spargi deznădejdea oricărui decepţionat al lumii. Găsit-ai comoara aceasta în ţarina vieţii tale ? Dacă da. . dar totdeauna fii mai presus de ele ! Din cauza nestatorniciei lor. fară găsirea acestui rost al vieţii. bucurie mare ! ^ i 5 Prislop.49. care-ţi va găti ţie o „cină de taină".şi fară rost nu te poţi suferi. iar semn c-ai găsit-o e bucuria nestăvilită. ai găsit împărăţia lui Dumnezeu.

sau că Dumnezeu ar mai avea pe cineva împotrivă. pe care-i crede). O atare răsplătire ar coborî şi pe Dumnezeu şi fapta bună. dar trebuie împlinită o condiţie: trebuie. care îi ajunge.34 PĂRINTELE ARSENIE BOCA EVANGHELIA JUDECĂŢII . Zăbovim puţin asupra acestei nedumeriri. Apoi. Omul stă la îndoială despre existenţa lui Dumnezeu. ca să vorbim despre judecata lui Dumnezeu cu omul. Cu alte cuvinte omul vede nedreptatea şi se sminteşte despre existenţa lui Dumnezeu. De asemenea se vede din când în când şi . dar cu toate acestea este o zi dorită de creştinătate: ziua adeveririi nădejdilor noastre ultime. cuprinde şi Judecata. atât pentru bine cât şi pentru rău. dintre care pomenim pe acestea: 1. 2. câteva din nedumeririle omului despre Dumnezeu. pentru că atunci oamenii ar face binele nu din dragoste şi libertate. Stă omul la îndoială pentru că nu vede imediat răsplata lui Dumnezeu. din când în când Dumnezeu răsplăteşte imediat şi binele şi răul. adică Vestea cea bună. Răspundem că Dumnezeu poate fi văzut. ca cei răi să se teamă şi să ştie că este o judecată. ar însemna că e un Dumnezeu fricos dinspre libertatea omului şi întinderea răului. aşteptând întoarcerea. şi în scurt. e bine să lămurim. şi s-ar teme de întinderea stăpânirii sale. dar se sprijină pe cuvântul altora. o zi a urgiei lui Dumnezeu. „inima curată" din cele nouă fericiri. care o îngăduie. pentru mai multe motive. Dumnezeu nu răsplăteşte întotdeauna şi numaidecât nici binele. Dar. cam tot aşa de tare. Că nu-L vede (deşi crede într-o mulţime de lucruri pe care nu le-a văzut. cu lămuririle următoare: Dacă Dumnezeu ar răsplăti răul întotdeauna şi numaidecât. Este desigur o zi înfricoşată. pentru că are o răbdare mai mare ca a noastră. deşi numai în parte. ci din interes.11 - Evanghelia. pe cât cu putinţă. Dar.

cât priveşte puterea şi neputinţa ei. nu-ţi poate dovedi existenţa focului.să ne lămurim înainte despre Evanghelia Judecăţii. vor fi siliţi să creadă în existenţa lui Dumnezeu. numai astfel veţi cunoaşte că Eu sunt Domnul. în care se vor despărţi pentru totdeauna oile de capre. ziua mâniei lui Dumnezeu. dar atunci e prea târziu.O bucată de fier rece bună şi ea la ceva.' 1 (Ezechiil 37.. până ce însăşi va fi roşie ca focul. adică de o evidenţă. Pentru aceştia da. căci. poporul Meu. Când taptura omului va fi străbătută de credinţa în Dumnezeu. Deci ultimii „zăbavnici cu inima a crede" numai atunci vor crede.12-14) Deci dacă oamenii n-au crezut în Dumnezeu când a înviat Iisus şi cu El toţi drepţii Vechiului Testament.. făptura sa va fi lumină şi viata sa o minune între oameni. şi chiar . Evanghelia ar fi fost nedeplină fară descrierea acestei zile de apoi. Evanghelia n-ar fi avut nici un rost să fie descoperită oamenilor.şi cea mai de seamă . sau moartea de martir.CUVINTE V i l " 35 răsplătirea imediată a binelui. ca o ultimă dovadă .bine-ar fi trăite . Cei ce am zis şi am făcut acestea. ziua învierii şi ziua judecăţii (fiind una şi aceeaşi zi) e ziua înfricoşată. Oamenii mai stau la îndoială despre existenţa lui Dumnezeu pentru că e necuprins cu mintea. De aceea nu cred într-o împărăţie a Cerurilor care începe numai după moarte. de o siguranţă interioară. Cu alte cuvinte. nici că nu există. Vom fi după moarte în împărăţia în care am trăit de-aici. » Căci nu există argument mai tare ca viaţa trăită.despre existenţa lui Dumnezeu şi a împărăţiei Sale. Cu acestea ştiute . şi veţi învia . 3. . mai puternică decât valoarea mărturiilor sau tăgăduirilor raţiunii.Fireşte că ultimul argument despre existenţa lui Dumnezeu îl va da El însuşi. prin care se străvede Dumnezeu. sau pentru care chiar am murit. . Fără această zi. ca dragoastea oamenilor de Dumnezeu să nu scadă. înainte de judecată e învierea cea de obşte: „Iată Eu voi deschide mormintele voastre şi vă voi scoate pe voi. aşa cum cuprindem ştiinţa sau altă îndeletnicire. ca s-o spunem de-a dreptul: Dumnezeu nu poate fi dovedit cu mintea nici că există. când vor vedea propria lor înviere din morţi. Cam aşa-i şi cu mintea omului.

. chinuit de necredinţa ta în Dumnezeu.şi încă a unei iubiri largi. din care nu vei mai vedea pe nimenea. mila. ars. după un filosof creştin modern. sau: ros de viermii poftelor tale neîngăduite. . în care încape toată făptura. şi din mai multe motive. la măsuri dumnezeieşti. din care n-ai pe nimenea de scos afară. una din cele două împărăţii. de fericita comunitate cu Sfinţii. . . printre atâtea altele.Nu. fericit de vederea neîntreruptă a lui Dumnezeu. de sporirea cunoaşterii Sale.36 PĂRINTELE ARSENIE BOCA de s-ar fi descoperit (dar fară judecata de apoi) rămânea o simplă carte. una din două. nici rău nici bine. cu Dumnezeu şi cu tine însuţi. de toţi oamenii. veşnicia fară de sfârşit. fie împărăţia iubirii. chinuit în cercul tău îngust. 14). pentru toată veşnicia. cu un cuvânt. Vei fi adică. sub nici un motiv. Pomenesc două: unu ar însemna suprimarea darului libertăţii voinţei. şi să-i îmbrace iarăşi în lumina dumnezeiască ? . cu toată eternitatea sa. care. în primul şi ultimul rând de alţii. Iar cum Dumnezeu e Adevărul şi iubirea de oameni. Sau vei fi izbăvit desăvârşit de toată infirmitatea omenească. Şi oare de ce n-ar putea Dumnezeu. crescând fară sfârşit o veşnicie întreagă. e nemăsurat o pedeapsă mai mică decât . Iisus a făcut în mai multe rânduri rezumatul Scripturii şi al Evangheliei Sale în cele două porunci: iubirea de Dumnezeu şi iubirea de oameni. de odihna mai presus de grăire a strămutării firii tale în Dumnezeu.ceea ce Dumnezeu nu poate face. în mărinimia desăvârşirii Sale. indiferent cum sunt. în care ne-am trăit viaţa pământeană: fie împărăţia iubirii feroce de sine însuşi. care te făcea de vrajbă cu toată lumea. Al doilea motiv: pedeapsa petrecerii în starea de iad a conştiinţei.a cărei desăvârşire dăinuieşte sporind. vei suferi nespus văzând suferinţa ta absurdă. ar însemna suprimarea spiritului. şi a iubirii de Dumnezeu sau de Adevăr.Iar trăirea şi propoveduirea acestora cere curaj ! Deci din acestea vom fi întrebaţi: despre trăirea şi mărturisirea Adevărului şi dovezile iubirii de oameni. pe păcătoşi şi pe diavoli. mâncat de răutatea ta absurdă. să ierte pe toţi. furios de a nu mai putea face nimic. se împlineşte cuvântul din Psalmi că: „Mila şi Adevărul merg înaintea Ta (Psalmul 88. Cu alte cuvinte ziua judecăţii consfinţeşte.

E clipa învierii tale din păcat. sau strămutat într-o Fericire divină. din superficialitate. pentru o viaţă greşită de 40 . gândurile. cărţile scrise. pe cum au fost făcute: pentru noi şi împotriva oamenilor. Să lărgim puţin semnificaţia acestei clipe. ca Dumnezeu. se poate ca atotbunătatea lui Dumnezeu să pedepsească omul. în comparaţie cu chinurile absurdului sau a preocupării cu nimicul. clipă care. îl punem în valoare.60 . cuvintele. îl trăim pe El. în bolniţa noastră. convinşi de dreptatea dumnezeiască. Căci faptele noastre. tâlharului. clipa găsirii tale cu Dumnezeu. în lumina slavei Sale. Să lămurim minunea aceasta a convertirii reale: După sfinţii Părinţi aceasta are următoarele baze: Iisus se află ascuns în poruncile Sale şi se află acoperit şi real în Tainele Sale.a recunoaşterii vinovăţiei tale şi a recunoaşterii iubitoare de Dumnezeu. o veşnicie întreagă ? . vin de faţă: pentru noi sau împotriva noastră. de 40 . De aceea nu se descoperă Dumnezeu.80 de ani. Deci toate urmările. a îmbrăcat lăuntric făptura noastră omenească. care să ni se facă fiecăruia. sau împotriva noastră şi în folosul oamenilor. Clipă. Iisus.cea a tâlharului de pe cruce . dacă o ai câştigi veşnicia lui Dumnezeu cu ea. clipa găsirii lui Dumnezeu în tine. ca să ne decidem: ce facem cu Iisus din noi ? îl băgăm în seamă. S-a născut pe Sine în noi şi aşteaptă. în golătatea . în alcătuirea noastră duhovnicească se află deodată cu Botezul şi cu celelalte Taine însoţitoare. sau facem ureche surdă şi-L ţinem în temniţa din noi.60 . fiindcă în clipa aceea a sosit Judecata .Da. Şi totuşi a mai rămas o întrebare tulburătoare: omeneşte judecând. Aceasta ar fi pentru ei o urgie fără asemănare. care. i-a câştigat împărăţia lui Dumnezeu. Botez. Iar pentru o dreptate deplină. până ajungem la pricepere.80 de ani n-ai avut nici măcar o clipă . căci dacă într-o viaţă întreagă. au urmări nemuritoare şi numai taina pocăinţei poate îndrepta ce-i de îndreptat din ele. în Sfintele Taine. din morţi.CUVINTE V i l " 37 petrecerea forţată în lumina dumnezeiască. . trebuie să vie toţi martorii şi pârâşii noştri. din necunoştinţă.de la care încolo eşti: sau osândit la o stare de iad. dezvoltăm restul vieţii noastre după viaţa Sa. Iar în noi. în mărăcinişul nostru. şi să fim o zi.. ca un sad. pentru veşnicie.. rămase fără îndreptare. care va întinde împărăţia lui Dumnezeu peste toate calendarele tale pământene. prin Taina sf. cu persoana lui Iisus.

se naşte. o străbate şi iată. Pentru că am chinuit pe Dumnezeu din noi o viaţă întreagă şi am fugit de El pe toate cărările veacului. în „Imnele iubirii divine": 5 „Tainele-acestea şi alte mai mari. ce toate cu-n deget le ţine. şi arzând Cum va putea suferi a dragostei flacără tare ? Cum nu-i vor curge din inimă lacrimi fierbinţi şi amare ? Cum va grăi. o mână de ţărână. Cela ce ţine zidirea în palmă şi-i Domn tuturor Sfânta Treime întreagă încape-ntr-un suflet curat. Poartă întreg pe Acela. Simeon Noul Teolog. Tatăl şi Fiul şi Duhul . gol şi nu-L îmbrăcăm cu viata noastră. de-am avea anii lui Matusalem. Printr-o unire nespusă sufletu-ntreg străluceşte. care Se-ndeplinesc înăuntru. Ei locuiesc înăuntru. tot aşa am face. care a valorificat comoara sa din ţarină şi a luminat cu lumina dumnezeiască creştinătatea întreagă. şi bogata lucrare ? Cum să şi tacă. dar una se fac: suflet şi Ziditor. Inţeles-ai ce-adâncuri de taină în noi se plinesc ? Omul. Iată lămurită dreptatea Judecăţii. în Duh şi văzând Marea-I frumuseţe.neacoperit. Răul patimii-alungă şi casa se face curată. poartă pe Domnul în sine.38 PĂRINTELE ARSENIE BOCA noastră: în temniţă şi nu-L cercetăm. Raze şi flăcări î n j u r cu lumină şi el răspândeşte. Nu ne putem apăra că n-am avut vreme să luăm o decizie asupra împărăţiei lui Dumnezeu. unul dintre noi. povestind de-a rândul minunile. mai adânci vei cunoaşte Fiule-ascultă: când flacăra-n suflet s-aprinde. Ca încheiere să aducem cuvintele sf. îngropată în ţarina făpturii noastre. în suflet. Nimeni nu-şi poate da seama în ce întunerec petrece. bolnav şi nu-L îngrijim. Deci e cu dreptate la Dumnezeu să ne judece pentru câţiva ani o veşnicie întreagă. Iată cum grăieşte Sfântul Bisericii. Focul s-amestecă-n toată fiinţa. în care-i menit să trăiască. Deci pe Acesta purtându-L în sine. în el. şi nu-1 pârjolesc. atunci când-îi silit să vorbească ? Pentru că-acum abia vede iadul. s-aprinde de dor după El. . Cum ? Nu mai pot spune. neapropiat.

ci s-a mutat din moarte la viaţă" (loan 5. Cu acestea se lămureşte o mare poruncă a lui Iisus.CUVINTE V i l " 39 în stricăciune şi-n moarte-n necunoştinţa cea rece. Şi nevăzut m-a făcut. iar pe mine cum m-oi numi ? . Din murdăria mocirlei: curat şi din lanţ slobozit. . M-a-nstreinat de-ale lumii. pui mâna pe răni. Şi-ncălţăminte mi-a dat şi cunună în veci nestricăcioasă. Minunată lucrare ! Căci ajungând în lumină. pe care Nici îngerii n-o pot tălmăci. minuni şi mai mari mi s-arată: Domnul îmi dă să-nţeleg cu de-a rândul lucrarea Lui toată: Cum înnoieşte cu harul din Ceruri sărmana mea fire. Dar dacă eu şi Acela. Mulţi se vor mântui şi sub judecată „dar aşa: ca prin foc". cel închis în făptură Port pe Acela.. Cad legăturile grele. şi haină mi-a dat. a unui alt loc greu de înţeles despre Judecată: „Amin.. M-a despărţit de ale lumii. Iar din semnele rănilor curg străluciri de lumină. fară măsură. la vreme. Dacă nu vine. Pavel. vie şi nemincinoasă tâlcuire. din Ceruri scânteia divină. amin grăiesc vouă: Cine ascultă cuvântul meu şi crede în Cel ce m-a trimis pe mine. Şi-am înţeles cu uimire. are viaţă veşnică şi la judecată nu vine. cu care prin har m-am unit... Deci fără această „mutare din moarte la viaţă" cădem sub judecată. Şi spre-o mare lumină mă duce de-a-notul. Trupul întreg e-o minune: se umple de slavă cerească.dar Dumnezeu după dar. Când în suflet s-aprinde şi arde cereasca lumină. că eu." (Cuvântul I) Iată o culme a sfinţeniei. Suntem una-n unire. şi deodată Rănile pier şi se-nchid şi se şterge orice urmă de tină. facându-mă nepipăit.. investit cu nemurire. Cu dumnezeiasca lumină de tot învăluit Mă-mbrăţişează Stăpânul a toate şi-mi dă sărutare. care-i afară de toate. cum zice sf.Iată. luminoasă.. primeşte şi vezi osebirea cea mare: că sunt Om după fire . cu firea celor nevăzute unit.24). Din stricăciune m-a scos.

27. încă din viaţa aceasta.11.E cuvântul lui Dumnezeu ce-şi îmbie Viaţa.în ziua judecăţii vom fi martori unii altora. urmaşii lor de peste veacuri. când ne-a spus: „înviaţi pe cei morţi !" E „prima înviere". . .40 PĂRINTELE ARSENIE BOCA dată Apostolilor. despre cele înţelese astăzi. Prislop.49.Lui se cade Slava. . . viaţa şi veşnicia noastră.şi nouă preoţilor. . peste care „moartea a doua n-are nici o putere".

precum iertăm şi noi greşiţilor noştri". . Iisus ne învaţă despre aceste trei lucruri: despre iertare. Dacă noi nu iertăm. rugăciunea noastră ni se întoarce în blestem. . numai dacă dezlegăm. văzându-L pe El trăind-o. Deci dacă noi nu iertăm. greşelile. neîndurarea noastră întoarce cuvintele rugăciunii pe dos. încât. Astăzi. Căci zice: „Şi ne iartă nouă greşelile noastre. mai întâi noi. nici Dumnezeu nu ne iartă. cade lanţul de pe noi şi iarăşi suntem liberi. prejudecăţile. despre post şi despre comorile din Cer.căci tot trăirea rămâne cea mai bună tâlcuire.„CUVINTE v i i " 41 LUMINA DE PE MUNTE 12- Astăzi aţi ascultat o parte din „Predica de pe Munte" a Mântuitorului. fără să ne dăm seama. la începutul marelui post al învierii. Mai mult: iertarea lui Dumnezeu e de aşa fel atârnătoare de iertarea noastră. când eram mai mic. Dar Dumnezeu ne dezleagă lanţul nostru care ne chinuieşte. D e s p r e iertare. Dar dorul de copil nu m-a părăsit. De altfel numai aşa şi putem pricepe Evanghelia Sa. Poate că pentru dorul acesta a zis Iisus. fără aceasta. lanţul în care ţinem legaţi pe fraţii noştri. Ceea ce eşti vorbeşte mai tare decât ceea ce spui. 1. aşa: . ca oarecum auzind-o de la El. Aşadar şi noi suntem contemporanii lui Iisus. Dacă Dumnezeu ni-1 iartă. înălţându-Se la Cer: „Iată Eu cu voi sunt până la sfârşitul veacului". A ş a gândeam odată.Ce minunat ar fi dacă ne-am putea şi noi strămuta peste veacuri în urmă şi să fim şi noi printre ascultătorii de atunci ai Mântuitorului. ci s-a întărit. Ne rugăm lui Dumnezeu să ne ierte: păcatele. îngustimea vederilor. care prea cumplit ne strânge. sau comorile eterne. neştiinţa şi un lanţ cam lung.

care ne descoperă căile mântuirii. ar fi tocmai de ajuns ca să . şi după tine se vor lua mulţi. Iisus n-a avut de lepădat pe nimeni . iertarea noastră atârnă mai mult de noi decât de Dumnezeu. nu aştepta să o împlinească alţii întâi. care. dar aceia împlineau mai bucuros legea talionului. dar va zice cândva: „Pildă de viaţă v-am dat vouă !" Deci nouă ne trebuie post. lăsând judecata în seama lui Dumnezeu. în această privinţă. şi nici nu mai cade. trebuie să iubim pe toţi oamenii. El e un toiag de drum prin viaţa aceasta cu trup pieritor spre veacul viitor. Iată ce ne învaţă Iisus: mai întâi însuşi a postit. împlineşte-o tu întâi.42 PĂRINTELE ARSENIE BOCA „Doamne nu ne ierta nouă. pentru înfrânarea patimilor. . Deci. Primul care a iubit aşa a fost Iisus. în care trebuie să ne deprindem de-aici. şi cele asemenea. la oricâte probe s-ar întâmpla s-ajungă. răzbunărilor şi a tot războiul cel ucigaş dintre oameni. ceea ce e un blestem.nici pe Iuda. atunci. N-a lepădat nici pe călăii care-i băteau piroanele în mâini şi picioare şi-i îndesau spinii pe cap. Postul ne ajută să înţelegem rosturile mai mari ale lui Dumnezeu cu omul. vine ca de la sine. Dar să nu ţinem postul într-un înţeles îngust. Deci dacă ţinem să rămânem creştini. Porunca iubirii era şi în Vechiul Testament. Dacă iubirea e porunca ce rezumă Scriptura. Dar trebuie să ştii. Despre post. uşor şi simplu. Căci sunt unii care cred că a nu mânca carne. deşi venea cu sărutarea trădării. ca Iisus. precum Eu v-am iubit pe voi !" Iar El a împlinit-o între oameni ca nimeni altul. Deci pentru că n-a fost împlinită de aceea a zis Iisus: „Poruncă nouă vă dau vouă: să vă iubiţi unii pe alţii. că numai aşa-i sigură şi e cu putinţă „iertarea din inimă". Cu această iubire grăia Iisus către oameni. căruia i-a zis „prieten". dragul meu. iar dintre oameni numai aceia în care trăieşte Iisus: purtătorii de Dumnezeu. 2. sigur că numai ea e chemată să pună capăt: judecăţilor. O iubire care nu cade. căci nici noi nu iertăm greşiţilor noştri".De altfel aceasta şi e suprema dragoste şi semnul divinităţii Sale. Porunca aceasta. pentru subţierea minţii. Nu i-a trebuit. că-i vorba de-o iubire fără margini. chiar dacă ura ar răstigni-o pe toate crucile istoriei. o iubire care iartă toate. pentru sporirea în noi a Duhului Sfânt.

Ei mă întreabă despre legile dreptăţii şi li-e drag să se apropie de Dumnezeu.Fiindcă nu e bun rostul cu care e făcut. osândind cu vorba şi ucigând cu gândul. nici aşa nu se va chema post. care. dar carne de om mănânci: clevetind. spune poporului meu păcatele sale. dacă o „6. A face din post numai o chestiune de stomac însemnează a îngusta rostul cu care a postit Iisus. pe cel gol îmbracă-1 şi nu te ascunde de cel de-un neam cu tine.CUVINTE Vii"' 43 se cheme că ai postit. numai un regim al stomacului. împarte pâinea ta cu cel flămând.. Fii sigur că Dumnezeu îţi poartă de grijă şi în amănuntele vieţii şi nu va lăsa dreptatea ta. dă drumul glasului să sune ca o trâmbiţă. Postul nu e. ca un norod ce faptuieşte dreptatea şi de la pravila Dumnezeului său nu se abate. de multe ori sunt nedreptăţi asupra altora. Oare postul acesta îmi place mie ? De ţi-ai încovoia ca un cerc grumazul tău şi ţi-ai aşterne sac şi cenuşă. dacă tu nu iei aminte ? . mai ales în creştinism. dacă tu nu vezi ? La ce să ne mai smerim sufletul. Nu mănânci carne de porc. 3. 4. cărora trebuia să le spună că: „nu stomacul sau mâncarea ne va pune pe noi înaintea lui Dumnezeu".Oare de ce zice aşa ? .. căci ei vor să ştie căile mele. nu postiţi cum se cade zilei aceleia. dezlegaţi legăturile nedrepte. Strigă din toate puterile şi nu te opri. 5. zicând: De ce să postim. Spre judecăţi şi sfadă postiţi şi bateţi cu pumnul pe cel smerit. . Deci iată şi înţelesul mai larg. A v e a şi sf. Ştiţi voi postul care-mi place Mie ? zice Domnul. Pavel de aceştia. 7. ca glasul vostru să se audă sus. Rupeţi lanţurile fărădelegii. 2. muşcând cu gura. primeşte săracii în casa ta. fac slujbe ca să li se izbândească gândul şi să li se facă pe plac aranjamente pământeşti.. înguşti cu socoteala. In fiecare zi mă caută.ceea ce ar fi o ocară. chiar înţelesul pe care i 1-a dat Dumnezeu şi ni 1-a descoperit prin Isaia proorocul: Isaia 58: „1." . daţi drumul celor asupriţi şi sfărâmaţi jugul lor.Pentru că în zilele posturilor voastre vă găsiţi de lucru şi asupriţi pe supuşii voştri. Oamenii implică pe Dumnezeu în vrajbele lor. ..

Dacă vei da flămândului pâine din sufletul tău. Aşa-s şi unii oameni. Domnul îţi va fi mereu povăţuitor şi va sătura sufletul tău şi în pustie. nici o geană de cer. arătarea cu degetul şi vorba fară rost. căci acolo nu au soarta comorilor primejduite de pe pământ. mare şi cu soare. . 3. De bună seamă că un atare post. ca un izvor de apă vie. . pe pământ ? . 10. Nu cumva cerul ăsta e o ficţiune.44 PĂRINTELE ARSENIE BOCA 8.Poate că unii iarăşi au nedumeriri despre existenţa cerului. afară de găoacea lui. C o m o r i veşnice A treia învăţătură pe care ne-o dă Iisus e aceasta: „Adunaţi-vă vouă comori în Cer". care. ţinut la o înălţime de vederi. tot ce dorim e aici „pe pământ !" vor zice alţii dintre ei.Şi de aceea e amânat şi închis într-o împărăţie metafizică ! . El va da tărie oaselor tale şi vei fi ca o grădină adăpată. va zice: aici sunt ! Şi vei lepăda de la tine asuprirea. 11. 9. pe motiv că nu este altă lume. lumina ta va străluci în întunerec şi bezna din tine va fi ca miezul zilei. o trăire a iubirii de oameni. Iată ce zice primul: „E firească necesitatea ideală de-a descoperi în sfera veşniciei cheia cunoaşterii pentru lumea . urmări cu refacerea sufletului tău şi urmări pentru o ţară de oameni. Atunci lumina ta va răsări ca zorile şi se va grăbi tămăduirea ta şi slava lui Dumnezeu te va înconjura." Iată cum vede Domnul nevoinţa postului: tot ca o împlinire cu lucrul. 12. Atunci vei striga şi Domnul te va auzi şi încă grăind tu. Dar lucru vrednic de luat aminte din cuvântul acesta sunt urmările unui atare post. vei pune temelia cea străveche.Sigur că da. e un egal al rugăciunii neîncetate. şi te vei chema tocmitor de spărturi şi înnoitor de drumuri. şi acum. n-ai nici o vedere spre larg. Pentru rezolvarea greutăţii acesteia folosesc aci şi cugetarea unor gânditori ai vremilor noastre. care nu seacă niciodată. şi vei sătura sufletul cel amărât. E povestea cu puiul care n-a vrut să iasă din găoace. Pe dărâmăturile tale vechi vor fi zidiri din nou.Nu ne trebuie nici un „Cer". amândouă reţin pe Dumnezeu în zidire şi scot afară pe draci. din crisalida ta de carne. ca ţara să se poată locui. nici o revelaţie de Duh. creat de neputinţa rezolvării fericirii aici. dar dacă nu eşti cu Iisus pe munte.

dar exclusiv cu ajutorul unei fiinţe mijlocitoare. pentru a-1 face fericit pe pământ. Ausgewălte Werke t. Deci de bună seamă că le vom da de bună voie.„veţi avea mintea şi simţirea care erau în Iisus" (Filipeni 2. Numai dându-le de bună voie le schimbăm valoarea strămutând-o unde n-o mai fură nimeni. de paradoxuri inexplicabile pentru mintea omenească. 2 pp. Soloview. se face şi viaţa noastră.zice Scriptura şi Părinţii . îndată ce Dumnezeu e înlăturat şi omul divinizat. ne vom da seama că viaţa noastră. Dar când în suflet se arată zorile. Iar celălalt zice: „Umanismul voia să înlăture tot ce era greu. Berdiaeff „Antropodicee" în „Gestliches Cristentum" v. trăită numai pământeşte. p. mai de preţ decât lumea. să despartă lumea de El. se face şi mintea noastră. 6. e limpede că ne trebuie Acelaşi comentar: Lumina de pe munte. sau „chipul şi asemănarea lui Dumnezeu". . 3. ca părtaş al lumii necesităţii naturale şi al împărăţiei libertăţii supranaturale. dar se face şi suflet al sufletului nostru. e însăşi persoana lui Iisus. Deci trebuie postit şi de acel desfrâu al minţii.8). Dar cu adevărat comoara. pentru că omul rămâne om cu adevărat. De aceea zicem că numai viaţa însăşi a lui Iisus explică Evanghelia Sa cel mai bine. dumnezeiască. Lumea aceasta e plină de contraste. Dar aceasta e numai negarea omului. 272-5). pentru desfrâul ei cu pământul." (VI.49.„CUVINTE V i i " 45 naturală. Atunci.Şi o putem avea ! Prislop. problematic şi tragic în om. ( N. dependentă cu desăvârşire de cea transcendentă. ca a unei fiinţe aparţinând la două lumi. care caută să se ascundă de Dumnezeu (Geneza 3. omul cade în subomenesc. Lumea văzută poate fi explicată numai prin cea veşnică. . care se face nu numai contemporanul nostru în vreme. şi: „Unde va fi comoara noastră. Mintea fară har e o făclie stinsă. Ca s-o înţelegem şi noi. numai până ce este fiul. acolo va fi şi inima noastră". căutând să-I năruie Cerul. 151). e o călătorie în pierdere şi nu ne putem apăra comorile.5).III. . aparţinând ambelor lumi.

14. Pentru unii era aşteptare politică. Cu botezul lui Iisus menirea lui lua sfârşit: „De acum El să crească.autoritate cu care a prezentat iudeilor pe Iisus: „aşteptarea neamurilor". care va turna şi foc peste ei.13 - Găsiţi descrise de alţii. atmosfera aşteptării de istov a lui Mesia. vorbind odată cu doi ucenici ai săi. tăia cu gura ca o secure. sau MesiaHristos. trupul putregaiului. încă nu se uitase. Al treilea a fost Ioan Botezătorul.toate acestea dădeau aşteptării o tensiune de fior metafizic. Nu-i vorbă era şi o aşteptare de mii de ani de-a rândul. Irod a sărit cu sabia în calea istoriei.000 de prunci. mocnirea strânsă în chingi şi agitaţia ascunsă a poporului evreu sub ghearele pajurei romane. Iată cum au decurs primele „găsiri" ale marelui aşteptat. . într-o suflare. aleargă acasă şi-i spune şi . O pomenesc în treacăt. Unul din ucenici era Andrei. mult mai puţini. recunoaşte în Iisus pe Dumnezeu. unde un ascet nemaivăzut de fioros. şi-L arată ucenicilor săi zicând: „Iată Mielul lui Dumnezeu".de altfel şi era: capătul proorocilor . pentru alţii. . şi mult mai bine. apoi dreptul Iosif. era Fecioara Maria din Nazaret. şi vestea pe Unul mai mare ca el. care-şi câştigase autoritate de prooroc. ca să ne dăm seama de acea atmosferă încărcată de la răscrucea numărării timpului. Prima. Până şi pe copiii săi îi aştepta cu sabia în mână. Masacrul copiilor . Atunci. 51). o aşteptare religioasă. cel întâi chemat. plin de şerpi şi de năpârci. care ştia mai mult decât ceilalţi oameni.46 PĂRINTELE ARSENIE BOCA CHEMĂRI LA APOSTOLIE „De a c u m veţi v e d e a cerul deschizându-se"" (Ioan 1. după cuvântul ascetului şi mărturia sufletului său. într-o bucurie negrăită. . Iar cele petrecute mai pe urmă la Iordan. unic în istorie. vede pe Iisus venind. Deci Ioan ştia desfăşurarea lucrurilor. care. iar eu să scad !" Apoi Ioan.

decât el şi mamă-sa.. scriu şi pentru voi cele ce urmează: Primii patru ucenici sigur că au avut chiar atunci o experienţă asemănătoare deschiderii Cerului.precum întăresc acestea sfinţii Vasile cel Mare şi Grigorie Teologul. A doua zi. de vreme ce mulţi se mai dăduseră pe sine a fi Mesia şi se-nfundaseră în greşeli grave. luat prin surprindere. dar. copiii tăi umblă noaptea la jocuri şi scuipă după preot. amin zic vouă. .că până nu te-aduci pe tine nu poţi aduce pe nimeni. cum a fost rebeliunea lui Bar-Cochba. Nu le-a fost uşor nici lor să-şi taie dintr-odată tot balastul îndoielii. Iisus găseşte pe Filip. Deci.la Iisus n-ai pe nimeni de adus ?.ce avea să fie Petru . cum mai am ascultători.: „Am găsit pe Mesia !" . când s-a văzut descoperit şi-a dat seama că are în faţă pe Dumnezeu. verişoara-ta a fugit necununată. ci printre cei 70. feciorul tău fuge de biserică. . De bucurie . . A strigat în extaz: „Tu eşti Fiul lui Dumnezeu !" Deşi trăieşte un moment culminant.şi aşa-i bucuria: alergi cu ea să o împărtăşeşti primului găsit . căruia-i vesteşte: „Am găsit pe Acela de care au scris Profeţii !" Natanail. pe care 1-a chemat: „Vino după Mine !" A recunoscut şi acesta prezenţa lui Dumnezeu în Iisus.Poate ai de gând să te-aduci pe tine. în prezenţa preasfintei Persoane a lui Iisus. ocărând Nazaretul. cea a lui Teuda şi a .. El scăpase de urgia lui Irod ascuns de mamă-sa la trei zile după naştere. de-acum veţi vedea Cerul deschizându-se şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi pogorându-se peste Fiul Omului". Cuvântul s-ar putea sfârşi aci cu întrebarea: Tu pe cine-ai chemat la Iisus ? Vecinu-tău bate crâşmele. Iisus îl preţuieşte în sinceritatea rezervei sale. în „întrebări").. Natanail II întreabă: „De unde mă cunoşti ?" (In viaţa lui Natanail era o taină. nu prea ieşea din rezervă. Cu toate acestea Natanail nu figurează printre cei 12 apostoli. sub frunzele smochinului . spunându-i: „Iată israilitean fără vicleşug". totuşi Iisus desăvârşeşte explozia convingerii sale.. Dar.găseşte pe Natanail. în drum spre Galileia.CUVINTE V i l " 47 iui Simon . pe care n-o ştia nimeni. S-a prezentat ca un Toma. căutându-L pe Iisus. zicând: „Mai mari decât acestea vei vedea: amin. mult mai frământaţi cu mintea. aude argumentul decisiv: „Vino şi vezi !" A venit. N-a mai putut.Şi 1-a adus la Iisus.

toate probele dumnezeirii lui Iisus şi a divinităţii creştinismului. argumentul decisiv al existenţei Sale. Dar iubiţii mei tineri. numai o întâlnire cu Iisus rămâne decisivă. pentru tine. dar când aceasta a ajuns un dat al conştiinţei. Totuşi. e o găsire a ta în adevăr. sub perspectiva istoriei. pe care de asemenea trebuie să-i iubeşti. asta e toată istoria omului. E la mijloc o revelaţie tripartită. Omul. când se naşte Dumnezeu într-însul. e." „Chipul omului se strică dacă se şterge chipul lui Dumnezeu din sufletul omului. Sufletul omului suferă durerile naşterii. că Dumnezeu se făcuse om şi petrecea cu ei. a cărui iubire-lumină a aprins-o El. Şi până nu-L găseşti pe Dumnezeu nu te afli nici pe tine. măcar să vezi pe cineva. căutând pe Dumnezeu. care trebuie să aibă loc. Mărginirea ta te doare. deşi le-avem. deoarece avem. Această naştere a lui Dumnezeu în sufletul omenesc. se caută pe sine însuşi. răspunsul la nostalgia ce-o are el după . cu fruntea pe gânduri. între Irozii vremilor. caută omenia sa. constituie naşterea autentică a omului. „Toţi marii mistici. ştiu. fără deosebire de confesiune. Dar timpul avea să-i încredinţeze până în adâncul făpturii. Dacă te găseşti pe tine în funcţie de Dumnezeu. însemnează o chemare la apostolie şi la toate riscurile trăirii de Dumnezeu. . Nouă însă ne-ar fi mult mai uşor să trecem pustiul îndoielii. Această ţâşnire în conştiinţă a dorului nemărginirii divine. E naşterea ta în Dumnezeu.naşterea ta în adevăr. în adâncul lumii spirituale se săvârşeşte un proces divin. au învăţat că în eternitate. al iubirii Sale şi al rudeniei tale cu El. Omul e veşnic în căutare după ceva ce însemnează mai mult decât haina şi mâncarea. adânc în care se întâlnesc iubitorul cu iubitul. Aspiraţia sufletului după realizarea desăvârşirii sale. e semn că Dumnezeu nemărginitul vrea să creşti spiritual pe dimensiuni divine. nici sensul lumii.48 PĂRINTELE ARSENIE BOCA lui Iuda Galileanul. dar încă nu-L cunoaşteţi pe El. Iar dacă aceasta se întâmplă rar. o întâlnire cu Iisus însemnează o misiune. nu-ţi găseşti nici sensul tău. în care apar relaţiile lui Dumnezeu cu omul: naşterea lui Dumnezeu în om şi naşterea omului în Dumnezeu. El e în căutarea lui însuşi. Nu cumva sunteţi şi voi căutând pe Iisus ? Voi ştiţi despre Iisus mulţime de lucruri. Ea reprezintă mişcarea iubirii lui Dumnezeu spre el. adevăruri vii. Acolo sunt adevărurile experienţei spirituale. nu categorii metafizice sau substanţe ontologice.

Concepţia biblică a creaţiunii nu-i decât reflexul acestui act interior al creaţiei în conştiinţa omului antic. împărăţia lui Dumnezeu. conştiinţa sa deveni individualistă. acela al lui Hristos. Prin Fiul noi revenim în sânul Tatălui. generaţiei lui Adam cel vechi. Dumnezeu-Omul. Numai omului interior. împărăţia omului şi a . el presupune existenţa a Trei Persoane. născut şi refăcut în Duh. El e butucul şi eu mlădiţa. spiritual. e aruncat în afara realităţii divine. Misterul divin nu se încheie în dualitate. trebuinţei dumnezeieşti de iubire. rămâne în Hristos. pentru el. Subiectul iubitor şi iubitul găsesc deplinătatea vieţii în împărăţia iubirii. aparţinând lui Adam cel spiritual.. natura exterioară care-1 robi. Neamul omenesc nu aparţine. decât sub unul din aspectele sale. precipitat în natura inferioară. i se descoperă ca realitate spirituală. care este a treia. Revelaţia creştină restabileşte omul în sânul acestei realităţi. generaţiei păcătoase şi decăzute a lumii noastre naturale. Dar cosmosul revine spre omul renăscut. toate formele cosmicului. Marii mistici. prin Logos. căci el e un timp decăzut. în lumea spirituală cosmosul rămâne în om precum omul rămâne în Dumnezeu. descriind viaţa spirituală. Omul e. că El doreşte ca omul să-L nască şi să-I răsfrângă Chipul. Sub un alt aspect el e ceresc. în el sunt cuprinse toate sferele realităţii cosmice. Cosmosul nu se revelează omului natural decât ca natură exterioară. Tot neamul omenesc. prin natura sa. Relaţiile lui Dumnezeu cu Altul se îndeplinesc într-un al Treilea. Prin Hristos. Experienţa spirituală descoperă că Dumnezeu de asemenea tânjeşte după om. Hristos este în om şi omul în Hristos. nu numai neamul omenesc. un microcosmos. ci tot universul se orientează spre Dumnezeu. omul pierdu noţiunea stării sale microcosmice. Creaţiunea lumii nu s-a putut produce în timpul nostru. renăscut. generaţiei lui Hristos. toată creaţiunea.CUVINTE V i l " 49 Dumnezeu. Astfel. ca act interior al misterului divin al vieţii. au evocat această nostalgie divină. viaţa interioară a cosmosului.. calea care duce omul la cunoştinţa de sine însuşi este şi calea care-1 duce la cunoştinţa cosmosului. In omul spiritual e cuprins cosmosul. el e copilul păcatului. Omul. a cărui viaţă interioară îi rămâne inaccesibilă. Cu El începe un nou gen omenesc. Prin păcat şi cădere. Creaţiunea a avut loc în veşnicie. răspunzând chemării divine. Odinioară cosmosul se desfăcu violent de omul decăzut şi deveni.

la care lăsăm pe rând. viaţa originară. care însă mai mult i-a speriat . tot balastul muntelui nostru. Berdiaeff. Deci în locul găsirii istorice a iui Iisus. ca vamă. Duhul constituie Viaţa însăşi. Credinţa e o asceză a minţii. dar cu ea începe cărarea. istorică.poate că au avut martorii Schimbării la Faţă. Urmează celelalte virtuţi. în care subiectul iubitor şi obiectul iubit creează împărăţia lor. e în stare să desăvârşească cele începute timid de sărmana noastră fire. în care se încheie drama. găsesc conţinutul definitiv şi deplinătatea vieţii lor. care trebuie trecut. între noi şi Iisus. Afirmarea fiinţei e viaţa Sfântului Duh şi viaţa în Duhul Sfânt. între ipostase şi fiinţa unică. şi-ar dispare muntele şi L-am găsi pe Iisus. întâlnire profund reală. ca nişte vămi ale văzduhului. se închide cercul. Noi avem. Trinitatea e un număr sacru. decât un grăunte de muştar credinţă. ca o suflare de vifor. un munte. Duh. „Esprit et liberte" pp. Ne trebuie un itinerar lăuntric. Foarte mulţi contemporani ai lui Iisus n-au avut cu El decât o întâlnire exterioară. găsindu-şi soluţia în Unitatea-Trinitate. după cuvântul lui Iisus. arzându-le inima pe cale. ecumenismul şi societatea perfectă. cât. Calea credinţei e obositoare." (N. O întâlnire profundă cu Iisus. lată de ce creştinismul are ca bază dogma hristologică a naturii teandrice a Fiului şi dogma trinitară. Şi n-ar trebui. Duhul Sfânt. e că muntele e în noi. nu se realizează decât prin Sf. care a făcut din oameni Apostoli ai lui Dumnezeu. Iar ce e mai greu. din lăuntrică. posibilitatea găsirii istorice a lui Iisus. în Duh omul şi lumea sunt transfigurate şi îndumnezeite. al evidenţelor Duhului. Misterul creştinismului este misterul unităţii în dualitate. 211-216) Acesta să fie cadrul mai larg. se răsfrânge uneori până-n afară în simţirile şi înfăţişarea noastră. Deci să o luăm concret: Noi nu avem. celelalte asceze. Toate renunţările noastre sunt negustorie pentru un bun mai înalt: pentru starea capabilă de-a primi braţele divine ale Harului Duhului Sfânt. Doar Luca şi Cleopa îl simţeau. Numai în această «Trinalitate» ne e dată viaţa divină perfectă. noi avem deschisă întâlnirea spirituală. de data aceasta este puternic. în care nu e opoziţie între personalităţi. Toată asceza e pentru mistică.cum arată aceasta icoanele . dar fără să-L cunoască. mistică. ca primii ucenici. un număr care semnifică plenitudinea. Deci nu suntem cu nimic dezavantajaţi faţă . victoria asupra luptei şi diviziunii.50 PĂRINTELE ARSENIE BOCA cosmosului iluminat. toate. divin.

ne stau mărturie înseşi cuvintele Mântuitorului. ca într-un fulger" (Faptele Apostolilor 9. dă curaj şi întărire coloanei de urmaşi a mucenicilor. încât. Al doilea care a văzut cerurile deschizându-se (Faptele apostolilor 7.3) a fost Saul. la râvna pentru Legea nouă. ce avea rostul să le susţină moralul ridicat. prin care-i lega să nu spună vederea. cum zice. şi renaşterea Apostolului Pavel. Saul. Sfâşierea durerilor. dar şi ca o iconomie. Cerul deschizându-se. a lui Iisus. Vărsând lacrimi de sânge .9). Şi-aruncat în fiecare zi în lăncile ocărilor Şi lovit cu pietrele tuturor necinstirilor. Rugămu-1 cu smerenie să ne înveţe: Cuv 18: „Luând pe umeri crucea. care păzea hainele celor ce se nevoiau cu uciderea lui Ştefan. a fost primul mucenic al creştinismului arhidiaconul Ştefan. Deci primii care au văzut pe Iisus în lumina dumnezeiască au fost Petru. El era râvna Legii vechi . Ei au văzut. Al treilea. Căci întru aşa măsură şi-a însuşit el pe Iisus.curajul întruchipat .. Suflet curat. Această revelaţie le-a fost dată şi ca revelaţie propriu-zisă. N-o fi străbătând el toată calea ascezei.56). a pricinuit moartea omului vechi. primii.CUVINTE V i l " 51 de aceia. dar a luat-o de îndată pe calea cea mai scurtă.o sinceritate de altfel . de care va scrie mai pe urmă şi Pavel. murind legii firii. Iisus e şi contemporanul nostru. In veacul al Xl-lea dăm de sf. în faţa celor ce aveau să se întâmple pe urmă cu răstignirea. după ce Harul din Ceruri. strânge-o cu putere Şi du până la sfârşit chinul încercărilor. acelaşi cuvânt al legii Duhului grăieşte: „Doamne iartă-le lor păcatul acesta !" Iar aceasta n-o putea face decât un om sfinţit de iubire. Simeon Noul Teolog. ca veşnicia faţă de oricare cifră a timpului. tânăr. pe care: „o lumină din Cer 1-a-nvăluit dintr-o dată. Iacov şi Ioan.apreciată şi convertită pe drumul Damascului.primul mucenic. Deschiderea aceasta a unui cer nou. plin de duh şi adevăr . înnoise sărmana sa fire.. decât după înviere (Matei 17. şi primeşte cu bucurie Piroanele-ntristărilor. care trăieşte toată transcendenţa luminii divine. împroşcat cu pietre. văzând Cerul deschizându-se. ca pe-o coroană a slavei. a iubirii de oameni fară de margini. cu o lumină năpraznică. Că vederea luminii dumnezeieşti a avut şi rostul acesta.

va locui şi se va sălăşlui fiinţial Şi luminându-te şi umplându-te de strălucire. Cuv. 27) Şi mai departe: Cuv. Şi le vei face bine după puterea ta. Dar numai celor a căror viaţă le-a adus curăţirea de patimi Şi le-a făcut curat ochiul cugetării. Nu ziceţi că oamenii nu văd lumina dumnezeiască. uimeşte toată inima. voinţa hotărâtă. Deci dobândind din acestea inimă curată. Iar de te vei arăta pe tine urma tuturora Şi slugă şi rob. 5 " Sau că e cu neputinţă în vremea de-acum. 20: Pe Acela. te voi arăta pe urmă Primul între-aceia toţi. De te-i ruga din suflet pentru cei ce te necăjesc. Te-ai făcut. 34: „Ziditorul. Sfântul e un om perfect centrat cu firea. viaţa curată de patimi şi curat ochiul cugetării. Ci e foarte cu putinţă celor ce voiesc. cu bucurie Părtaş al dumnezeirii şi al slavei Mele vei fi. pe cum am făgăduit. Iţi va trimite Duhul cel din Dumnezeu Şi te va insufla. Stricăciosul îl va face nestricăcios şi va clădi iarăşi . ia aminte ce-ţi spun. Subliniem la acest loc concepţia integralistă despre om a sfântului. (Cuv. De vei iubi pe duşmani şi pe cei ce te urăsc. te va turna din nou întreg. a Cărui frumuseţe Uimeşte toată gândirea. prieteni. realizată în trăirea mistică: inima curată. Niciodată aceasta nu-i cu neputinţă. pe care nimeni nu L-a văzut vreodată. Să nu ziceţi că Dumnezeu nu e văzut de oameni. Unindu-1 neîntrerupt cu Dumnezeu. înaripându-1 spre iubire.Că totul izbuteşte plânsul de fiecare zi -) vei fi mucenic. Cuv.52 PĂRINTELE ARSENIE BOCA (. In ea vei vedea pe Dumnezeu. 13: Iar răbdând batjocuri şi palme. „Iar măsurile strălucirii-s măsurile iubirii". asemenea Tatălui tău Preaînalt. Răneşte tot sufletul. adevărat.

dar în Ceruri se află Aci şi acolo. adânc cufundaţi. Apariţia sfântului tocmai atunci şi tocmai aşa. cele ce se văd în mine Petrecându-se.cu cei ce mai sunt întunecaţi. Care petrec în mocirlă şi-n noapte. afurisindu-se şi urându-se crunt. săvârşindu-se în toată ziua ? Căci chiar şi noaptea. cămaşa lui Hristos: unitatea exterioară a Bisericii." Dacă am înţeles întrucâtva raţiunile Providenţei când a deschis Cerurile: ca să întărească pe Apostoli în credinţă.. Domnul mă-nchise în cortul trupesc Şi pogorându-mă-n lumea simţită m-a pus să trăiesc. Oamenii se dezbinau de oameni. veacul al Xl-lea „Saeculum plumbarum". ce limbă va spune ? Ce buze vor grăi. trebuie să ne gândim la o explicaţie în funcţie de cele petrecute în veacul său.CUVINTE V i l " 53 Casa învechită. lumina întreit sfântă. Dar iată şi misiunea: Cuv. de la mijlocul mileniilor. . Cuv. Dându-mi porunca. 1: „Astfel facându-mă. Şi va face cu totul nestricăcios şi trupul întreg. Eu. au rupt. pe mucenici în mărturisire. cât uimea pe sfânt: î ? i . asemeni lui Iisus. Cuv. la marea rană a istoriei: ruptura Bisericilor.. nu poate fi decât un răspuns magistral al Cerului..izbăvitul de beznă . Şi te va face pe tine dumnezeu după dar. 32: Ce cuvânt va tălmăci. la fel se vede lucind. Cuv. iar Cerul se unea cu omul. Lanţul cu care-s legaţi şi rănile cele amare. în veacul al Xl-lea. Ca să-i învăţ şi să-i fac să cunoască nemernica stare. pe înzestraţii cu daruri în convertirea lor. chiar şi-n întunerec Văd pe Hristos deschizându-mi înfricoşetor Cerurile Şi pe El pogorându-Se şi arătându-mi-le împreună cu Tatăl şi cu Duhul. 31: Strălucit-ai din Ceruri până-n inima mea. aci. Oamenii Bisericii. In inima mea este.. petrecând în mocirlă de patimi şi-n noapte adânc cufundaţi. Stăpânul s-a dus. în faţa sfântului Simeon Noul Teolog pelerin al transcendenţei. 6: Ştiu că nu vom muri fiind înlăuntrul Vieţii Şi având în lăuntrul meu ţâşnind întreaga Viaţă. casa sufletului tău.

rostită de sfânt. Cerul se deschise sfântului Serafim al Sarovului. . în veacul al XlX-lea. în timpul Liturghiei (16 Iulie 1054) şi ieşind.49. să ne fie deocamdată deschiderea ochilor ! Prislop. care se întinde pe-ntinsul a câtorva verste de jur împrejur". (Denissov. putem să-i răspundem: „Dumnezeu a văzut şi a judecat !" La o altă răscruce a destinelor. un bogătaş oarecare. deodată cu rugăciunea în gând. ca o lumină orbitoare. rusă. ca odinioară Iuda de la Cină. 13: Iar ce-i mai înfricoşat decât toate. Şi aşa de stăruitoare e revărsarea luminii Duhului Sfânt. prieten cu sfântul. Aceste deschideri de Cer. „Viaţa lui Serafim". De care nu s-a învrednicit nimeni din sfinţii de odinioară. îşi scutură praful de pe picioare. pe Prestolul sfintei Sofii. spunând cuvintele: „Dumnezeu să vadă şi să judece !" noi. m-a arătat cer nou Şi s-a sălăşluit în mine Ziditorul tuturor. veacuri de-a rândul pe urmă. Acesta o descrie: „Ca o scăpărare de fulger. o vede şi Motovilov. încât. Deci când trufaşul Humbert îşi vărsă în scris ura. revărsat peste sfinţi.111. 319-335). 13. ed. gândindu-ne la Oceanul luminii divine.54 PĂRINTELE ARSENIE BOCA Cuv. pp.

.CUVINTE V i l " 55 TĂMĂDUIREA ŞI IERTAREA „Fiule. multe pagube. . până la al treilea şi al patrulea neam. Cele mai grele boli sunt bolile de nervi. Situaţia stă aşa: oamenii se roagă lui Dumnezeu să-i scape de necazuri. că tare-s multe beteşuguri. iartă-se ţie păcatele tale" (Marcu 2. sau bolnav la casa de nebuni.. . Dar durerea cea mai mare.Fiii Mei. până la al treilea şi al patrulea neam..şi uneori chiar pe cap .până ce necazurile le încovoaie ceafa şi-L caută şi ei pe Dumnezeu. Ele vin pe capul oamenilor . tremurând de nu te mai poţi opri.5) . Mor nervii şi te trezeşti slăbănog.14- Aceştia sunt oamenii: nu caută pe Dumnezeu decât la necaz. multe sudalme. Acum judecaţi care de cine să asculte mai întâi: Dumnezeu de oameni sau oamenii de Dumnezeu ? Am auzit o pildă: undeva s-a alcătuit o delegaţie de oameni. . . iar Dumnezeu se roagă de oameni să se părăsească de păcate.Da. care s-au dus la Dumnezeu să se plângă că tare-i grea viaţa pe pământ. ca ispăşanie şi ca hotar al păcatelor. . către cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele". Iată ce scrie la Deuteronom 5. bătăi şi toate păcatele. Doamne. s Iată ce e cu bolile. aţi spus că tare vi-e grea viaţa.. pedeapsa cea mai grea e că plata păcatelor izbeşte şi în urmaşi. Căci alţii la necaz îl suduie şi astfel mai rău se afundă şi de mai mari necazuri dau. încărcată de păcate. pentru cei ce Mă urăsc. şi Mă milostivesc până la al miilea neam..9-10: „Pedepsesc vina părinţilor în copii..de pe urma păcatelor: ca plată.Atunci nu le mai faceţi. care-L caută.

cum îl avea El şi cum îl dă la puţini dintre sfinţi. mânia sau furiile şi supărările peste măsură. căci e Stăpânul vieţii şi poate învia şi din morţi. dar 1-a dat oamenilor. Fără darul minunilor între oameni ne putem mântui. ca cel din Evanghelia de astăzi. Aşa se răzbună păcatele părinţilor în bieţii copii. întrucât priveşte sufletul. înaintea Sa. care era şi Dumnezeu.epileptic. Şi preotul nu te poate dezlega dacă nu vii să-ţi mărturiseşti păcatele. Pentru Iisus. pe când minunile privesc de obicei trupul. ca să aibă din beţia aceasta un urmaş cu boala copiilor . aşa rămâne: nedezlegat nici în Cer. ba şi în nepoţii şi strănepoţii săi se moşteneşte ceva găunos. Totuşi. fiindcă în regiunea aceasta . curvia şi bolile ei. aici sunt şi slăbănogi. Iertarea păcatelor însemnează şi încetarea lor. şi-i mai de preţ aceasta decât tămăduirea unui picior. Ce n-a dezlegat preotul pe pământ.odinioară capitala Daciei . al iertării păcatelor. Totuşi tămăduirea slăbănogului e o dovadă a dumnezeirii Sale. Dar întâi i-a iertat păcatele. Un tată pătimaş de acestea n-are urmaşi sănătoşi. E destul ca un tată să se îmbete o dată. o curăţire a lui. nouă preoţilor.ca oarecum cu sila . Deci feriţi-vă de acestea. nu e o mirare că 1-a tămăduit. i-a fost milă de suferinţa lui. . că ele omoară milioane de firişoare (celule) nervoase. Darul iertării păcatelor e mai mare decât darul minunilor. dar nici leac nu are. Nu 1-a dat îngerilor. dar fară darul preoţilor. dar ne-a dat darul mai mare: al iertării păcatelor. Toate celulele se refac. De asemenea preotul nu te poate dezlega . de aceea aici sunt cei mai mulţi copii bolnavi de nervi deşi oamenii pătimesc şi de alt rău mai mare: nu vor să aibă copii -. care nu au vină. Iisus nu ne-a dat şi darul tămăduirii minunate. Iisus a preţuit dragostea şi credinţa celor ce-1 coborau prin podul casei. afară de celula nervoasă. E destul să-şi sperie soţia o dată în vremea sarcinii ca dintr-asta să se aleagă un copil nenorocit toată viaţa. din vreme în vreme. Şi cine distruge nervii ? Iată cine. O iertare a sufletului. spun doctorii: beţia. care nu se mai refac în veac.acum se bea cel mai mult rachiu. care la o întâmplare oarecare răbufneşte afară. Spun acestea şi am de gând s-o mai spun.dacă nu-ţi dai însuţi toată silinţa de-a te dezlega tu de năravurile tale rele. nimeni nu se mântuieşte. apoi i-a înviat nervii.56 PĂRINTELE ARSENIE BOCA Nu e boală de moarte. uneori e o adevărată înviere din morţi.

Dar şi prostia omului tot la moarte-i osândită. cum . Şi sunt vaci. tărie de caracter şi simţire de obraz.şi apoi umblă plângând. ori lor le plac mai mult păcatele decât înfrânarea de la ele. I se pare ei că e mai bine să nu se conducă după poruncile lui Dumnezeu.că iarăşi le vei spovedi. e încreştinarea voinţei tale: asta-i minunea cea mai mare. ar ocoli. Iată prostie de vacă osândită la moarte. odată supte de şarpe aleargă nebune după şarpe să le sugă iarăşi.Fiindcă ştiu că li se cere lepădarea de păcate. ca dintr-un vis urât. drept în ele-şi sparg capul. Şarpele îi suge sânge şi în sfârşit o muşcă. Deci de unde începe slăbănogirea ? . dar aşa. care. Tot minte slabă dovedesc şi aceia ce nu vor să vie la ştergerea păcatelor.. E o poveste ştiută pretutindeni. Ne trebuie bunăvoinţa voastră . Ce însemnează aceasta n-ar putea să ţi-o spună mai bine decât înşişi cei ce au înviat din moarte sigură. Se întâmplă că vaca se apropie de înţărcat. Lasă-te frate condus de un sfat dumnezeiesc. că de nu. Dar întrebare dacă-ţi mai rămân zile să le dai lui Dumnezeu şi întrebare dacă-ţi mai primeşte o grămadă de hârburi.CUVINTE V i i " 57 Iertarea păcatelor nu înseamnă că le spovedeşti mereu şi le iei de la capăt . dar minţii îi ajută Dumnezeu. ar preveni toate pacostele necazurilor.. Ştiţi că sunt şerpi care sug lapte. Oare de ce vin oamenii aşa de în silă la spovedit ? . . dar de nărav nu înţarcă. Ajută doctorii. în loc de un vas frumos. şi vezi pe urmă că ai ales rău.. care sunt poruncile firii. Dar vă spun că minunea cea mai mare e înnoirea vieţii tale pe temelia ei Iisus Hristos. care ne stă cu adevărat la îndemână şi ni s-a dat nouă poruncă: „înviaţi pe cei morţi !" După învierea ta tânjeşte Iisus. mai bine zis după păcat. Dacă oamenii şi-ar potrivi purtările după poruncile lui Dumnezeu. Iar păcatul dă cu omul drept în plata păcatului cum ai da cu oiştea-n gard.De la socoteala trufaşă a minţii. Toată tinereţea ta o dai dracului. ci se duce mereu la şarpe. aceia n-au ce aştepta tămăduirea bolilor.ca s-o facem voinţă. ci după capul ei. capul care n-ascultă odată se sparge şi n-are cine-1 lega. totuşi v-o spun şi de-aci.fie ei şi vrăjitori. şi n-ar face din legi fărădelegi. Creştinismul mai e şi chestiune de refacere a voinţei. Oamenii umblă după făcători de minuni ..

în toate privinţele povăţuitorii care-i merită. păcatul ? De aceea păcătuim cu uşurinţă. trimisul lui Dumnezeu. ca. (Cândea.iar de care-ai fi mulţumit ţi-e frică. mai ai împărăţiei lui Dumnezeu. Orice duhovnic . Altă pricină care te împiedică de la spovedanie e că judeci preoţii. copiii voştri să-I fie slujitori între oameni ! Iată ce spune Scriptura în privinţa aceasta: Se întreabă proorocul: „Oare nu le-a făcut El ca să fie o singură făptură.Naşteţi-i ! Nu mai staţi cu gânduri ucigaşe împotriva copiilor.. trup şi suflet ? . dar ne pocăim cu anevoie" (Ilie Miniat.este reprezentantul lui Dumnezeu. Darul acesta e în atârnare de Dumnezeu nu în atârnare de omul care-1 poartă. La unul nu te lasă păcatele lui.V. pe care să-1 închinaţi slujirii lui Dumnezeu ? Credeţi că vina o poartă numai ei ? .) Sunteţi nemulţumiţi de preoţi ? Dar oare ce-aţi făcut pentru preoţi. cultura mai puţină. Aspre vorbe. ca: ce-i acela.Naşteţi-i ! Iată vă spun că tot poporul e răspunzător că nu are slujitori mai străvezii spre Dumnezeu. şi credincioşii n-au nici un motiv de-a-1 ocoli. că nu ştii în calea cărui mare dar de la Dumnezeu te-ai găsit împotrivă . Poporul îşi are. Ăsta e răspunsul la întrebarea de ce nu vin oamenii la spovedanie în primăvara şi vara vieţii lor: îşi dau vlaga s-o sugă şarpele ! „In toată lumea nu găseşti un lucru mai uşor de făcut decât păcatul. .de aceea mai bine gândiţi-vă şi rugaţi-vă lui Dumnezeu. Nu de la tine se cer calităţile preotului. sau chiar şi sărăcia morală . ca să fiţi mai mulţumiţi ? Cerut-aţi de la Dumnezeu un copil măcar. B. . Lui te mărturiseşti în faţa altarului. Repet: vă trebuie preoţi mai buni ? .58 PĂRINTELE ARSENIE BOCA puteai să fii. cum i-aţi născut aşa-i aveţi. ca oameni ! Ce le băgaţi de vină ? Vă trebuie preoţi mai buni ? . de la tine se cere căinţa din inimă şi voinţa de-a te îndrepta. 113).şi ai să dai seama . Prin glasul slugii Sale Dumnezeu te iartă. sărăcia.Ei sunt fiii voştri. Şi iarăşi: nimic nu pricepe omul mai greu. eşti nemulţumit de preot.indiferent de bogăţia.Didahii" p. la altul nu te lasă păcatele tale.

„CUVINTE VII" 59 Şi această făptură (unitatea căsătoriei) la ce năzuieşte ea ? Odrasle pentru Dumnezeu !" (Maleahi 2.şi după atare roade tânjiţi şi voi băgând de vină celor pe care le-aţi adus.49. . 20.15). . Aceasta e pretenţia lui Dumnezeu de la căsătorie. Tămăduirea slăbănogiei neamului de-aci începe ! Asta i-ar fi iertarea ! Prislop.111.

Aceasta însemnează cuvintele : „La plinirea vremii". iar El s'a retras undeva în afara ei (deism). . ci Dumnezeul nostru e o fiinţă transcendentă dar în legătură cu lumea. aşa. Faptul acesta simplu cutremură însă legile firii. a naşterii lui Iisus în făptura noastră. garantul Sfintei Fecioare. pregătit şi care a evoluat logic în istorie. Deci când sufletul. Acestea sunt datele. Ceea ce e greu de priceput e aceasta: cum e cu putinţă ca Tatăl omului să se facă Fiul omului.proces care a fost anunţat. se întâmplă şi pentru noi plinirea vremii. Nazaret. expuse de evangheliştii Luca şi Matei. de n-am fi siguri de faptul petrecut: că Dumnezeu s-a unit cu firea omenească în persoana lui Iisus. Fiul fiului Său. la starea de fecioară. către Fecioara Maria. pe care-L va chema Iisus. . cu toate acestea.căci atunci cum s-ar putea naşte „totul" în „parte". va concepe şi va naşte pe Mesia. Nici Fecioara Maria n-a putut primi faptul. care . Naşterea lui Dumnezeu între oameni. deşi era făgăduită prin prooroci cu mii de ani în urmă. Fiul lui Dumnezeu. aducându-i vestea că. Iar cât despre Iosif. din Duhul Sfânt şi puterea Celui Preaînalt. creatoare.15 - „La plinirea vremii" trimis a fost de Dumnezeu îngerul Gavriil într-un oraş din Galileia. o energie activă. Această naştere a lui Dumnezeu în făptura sa e de fapt o renaştere a omului. rămânând totuşi fecioară -. Dumnezeul nostru nu e un Dumnezeu care a părăsit lumea în seama legilor. simple. El nu e nici confundat cu natura (panteism).14) s-a spus lămurit că o fecioară-L va naşte. cu marele "tot". S-a făcut istoric şi de-atunci se face mistic în toţi cei ce-L primesc pe Dumnezeu şi se nasc de sus a doua oară.ba în zilele lui Isaia (7. mai că nici noi n-am putea primi. . când ajungem pe căile ascezei şi ale iubirii.60 PĂRINTELE ARSENIE BOCA BUNA-VESTIRE . când făptura noastră întreagă se face curată. ştim că pe ascuns a vrut s-o părăsească. Dar iată că s-a făcut. fară o puternică reacţiune critică.

lăsând pe oameni să ajungă „numai trup" (Geneza 6. Cu Iisus apare în lume o nouă generaţie de oameni. care constituie chipul său ceresc. se împreună cu lumea şi vrea să nască din ea chipul viu al lui Dumnezeu. înţelepciunea. generaţia spirituală a lui Iisus. Misticul german are următoarea expresie minunată. Boehme. biruitoare asupra neajunsului nesfârşit al naşterilor şi morţilor. „Noul neam duhovnicesc. (I.. de B e r d i a e f f ) . nu-i un neam care se naşte pe pământ. Dar faptul istoric. Nu cumva. Maica Domnului. Fecioara. In ea..CUVINTE V i l " 61 transmite lumii ceea ce aceasta de fapt caută şi spre care de fapt tinde: plenitudinea existenţei in unitatea universală. peste ele se suprapune o naştere spirituală. ca să sfinţească din nou alcătuirea feminină şi s-o unească principiului masculin. cel al lui Iisus. iar neamul omenesc să se scufunde într-o nouă catastrofa !? Realităţile spirituale numai trăirea le fixează în temeliile omului. care nu se naşte după legile firii numai. Astfel se naşte noua generaţie omenească. Iată de ce cultul înţelepciunii se confundă aproape cu cultul Fecioarei Maria. ca bărbatul şi femeia să devină androgini. Calea care duce la restabilirea chipului integral al omului se deschide prin Fecioara Maria şi prin zămislirea sa. un neam neîncetat ispitit de poftele inferioare. care provine de la căderea în diviziune. noi. privitoare la noua stare de după păcat a neamului omenesc: „prin cădere de la curăţia originară. după legile lumii animale. a părăsit pe oameni şi s-a retras în Cer". Duhul Sfânt. Această putere. Cultul care-i e închinat e acela al Fecioarei şi nu al principiului feminin. a zămislirii şi naşterii Fiului lui Dumnezeu în Fiul Omului mai are şi alte semnificaţii. a Fiului lui . Hristos se naşte din Fecioara. natura feminină devine fară prihană şi naşte prin Duh. Desfacerea de odinioară a omului de Dumnezeu. cum a fost Iisus". „înţelepciunea este eterna feciorie şi nu eternul feminin.3) şi de-aci să ajungă în potop. netrăind. pacificat de ispitele lăuntrice. neamul lui Iisus. pierderea chipului androgin. noul stil al vieţii. să se retragă şi de la noi. însemnă pentru om pierderea integrităţii. nemuritoare. generaţia lui Iisus. cit. a neprihănirii. petrecut pe planul realităţii omeneşti. ci.v. „Misterium magnum" C.

220-222). învăţătura despre căsătorie.şi sortite unui tragic destin în lume. dar nu ne descoperă nicidecum sensul mistic al iubirii.62 PĂRINTELE ARSENIE BOCA Dumnezeu şi a Fiului Omului. şi iubirea mistică. Iubirea." (N. dar nu spune nimic asupra transfigurării sale. pp. ca şi atâtea alte lucruri ale vieţii creatoare a omului. e sărăcăcios şi neîndestulător. calea iubirii mistice. el apără şi spiritualizează viaţa genurilor decăzute (I Timotei 2. afară de lege .într-o oarecare privinţă . Această transfigurare nu e pusă în lumină în creştinism. şi. rămân neexplicate şi nesfinţite. Sfinţirea maternităţii are un sens cosmic. "Esprit et liberte". dar ea nu e o soluţie a problemei. Biserica. Iubirea e legată ideii iniţiale de om. care se naşte de la Duhul. învăţătura şi cultul fecioriei au fost întotdeauna aprofundate în creştinism. a curăţiei. Revelaţia sensului mistic şi pozitiv al iubirii dintre bărbat şi femeie (eros şi nu agape) aparţine problematicii conştiinţei creştine. sfinţirea zămislirii n-a fost îndeajuns. Iubirea. ocupă acelaşi loc ca mistica. ca fiinţă integrală. decât simbolic. în feciorie şi maternitate iluminată. creează o antinomie pentru conştiinţa creştină. . orientată spre veşnicie. ca pe-o cale ducând la feciorie. Prăpastia care există între iubirea rasială. Nu avem o viziune a sensului religios al iubirii.15). legătura care-1 uneşte înseşi ideii de om. Creştinismul Părinţilor ne învaţă să câştigăm fecioria prin ascetism. a neprihănirii. Creştinismul are motiv să îndreptăţească şi sfinţirea căsătoriei şi familia omenirii păcătoase. Aceasta e calea fecioriei. ceea ce găsim asupra acestui subiect la învăţătorii Bisericii. care naşte. Berdiaeff. nu e revelat. la restabilirea chipului integral al omului şi a vieţii veşnice. dogmatic e nedezvoltat. ca legătură între Hristos şi mireasa Sa. primind într-însa Logosul lumii. Sensul mistic al iubirii. prin natura sa. dimpotrivă. în Fecioara Maria. ca multe altele. Biserica învaţă că genul decăzut şi împărţit se transformă. al genurilor. Aceasta rezultă din dezvoltarea nedeplină în creştinism a conştiinţei antropologice. Ea e şi spirituală şi nu poate fi asimilată organizaţiei fizice şi trupeşti a vieţii omeneşti. Dar se pare că nici o deducţie n-a fost făcută în ceea ce priveşte căile pozitive de iluminare şi transfigurare a vechiului element rasial. Sensul religios şi pozitiv al iubirii. asupra venirii unui nou gen.

25. a căsătoriei la rangul de taină. Buna-Vestire taie hotarul între Sfinţi şi oameni de nimic.„CUVINTE V i i 63 Buna Vestire ar trebui să însemneze. Fiul lui Dumnezeu în Fiul omului. Prislop. Naşteri de sus.111. o ridicare reală.49. Dacă o atitudine mişcă Cerul spre pământ. ca şi când nici n-ar fi Cer. . pentru oameni. suprapuneri de taină. o alta îl izgoneşte. şi deci cu roade capabile de taină. atârnă neînchipuit de mult de înălţimea sau josnicia la care-i trăită viaţa. nu numai doctrinară.

Nu ştiu pe lume o biruinţă mai mare.64 PĂRINTELE ARSENIE BOCA MARELE EXAMEN „Oricine voieşte să v i n ă d u p ă Mine să se l a p e d e de sine. lauda lui Pavel. Numai aşa poate sufletul să ajungă la sine însuşi. „Adevărul vă va face liberi''.23) 16- C R U C E A : podoaba Bisericii. semnul sfintei cruci.iată atâtea nume în legătură cu crucea.clipă. El te-a schimbat în izvor de apă vie. harul crucii. iar dacă te-ai lepădat de tine şi te-ai dedicat lui Iisus. . . Libertatea cu atâta se plăteşte. e trăirea libertăţii spiritului. că fără această vamă a făpturii noastre vechi. suferinţa noastră cea de toate zilele. o clipă în viaţa ta. la el. înţelegem deci. decizia. Iată ce însemnează: a te strămuta din tine în El.De altfel acesta şi e semnul că eşti un convertit al lui Iisus: că te-ai dedicat Lui irevocabil. să-şi ia crucea sa în fiecare zi şi să-Mi u r m e z e Mie !" (Marcu 8. semnul Fiului Omului.34 şi Luca 9. Toată vremea ta viitoare nu-i decât desfăşurarea clipei aceleia. a cărei bogăţie nu se mai termină. însemnează să ai un moment. în care te-ai întânit real cu Iisus. pe care să nu-ţi ajungă viaţa întreagă de-a-o desfăşura între oameni. . A fi creştin însemnează mai mult decât apartenenţa ta doctrinară la creştinism. Dar cea mai grea cruce e lepădarea de sine: nu poţi fi liber fară aceasta. cel adevărat: lepădându-se de sine şi strămutându-se în Dumnezeu. Până nu te-ai lepădat de tine eşti o fântână seacă. ca aceea de-a te lepăda de tine şi a ajunge liber. însemnează a-L face pe El inima ta. . crucea suferinţei. A crede în Iisus înseamnă mai mult decât semnifică vorbele. Să depănăm litania acestei porunci şi condiţia primă de-a putea urma pe Iisus.

„CUVINTE V l î " 65 stăteam în minciună. fiindcă nu ne-am găsit sufletele şi Duhul lui Dumnezeu încă nu s-a descoperit în noi. iar pentru infinit e orb. scânciri zadarnice după trecut. în vederea noastră îngustă. Noi ne făgăduim să-L urmăm pe Iisus . „Noi trăim în răstrişte. . . Suspine de nemulţumire şi descurajare. ca suflet al sufletului nostru.Şi când se întâmplă aceasta ? . încolţiţi de iluzii şi striviţi sub roţile necesităţii. ca să câştige foarte puţin. Suferinţa aceasta.Când îl cunoaştem pe Iisus ca inimă a inimii noastre. prin simpla noastră hotărâre. Aceste exagerări şi falsificări de perspectivă ne tulbură la fiecare pas armonia • > ir . Păcatul e înfrângerea sufletului de eu. Providenţa. în care omul riscă totul.în marea călătorie interioară a întoarcerii ia Tatăl . care întunecau puţin . şterge păcatele mele !» . pe strunele sale nu vibrează niciodată muzica eternităţii. a fost cel mai bine. trimite peste socotelile noastre corecturi divine. examenul crucii. A ş a dăm de primul examen de admitere. ci fiindcă lăcomia noastră ni le înfăţişează exagerate şi cu aparenţă de mărire. în păcat căutăm plăcerile.şi. peste care coboară Dumnezeu o dungă de-a curmezişul. nu fiindcă ele ar fi în adevăr vrednice de dorit. e simbolul nesfârşitei posibilităţi de desăvârşire. Trebuie să treacă puţină vreme de reculegere ca să pricepem că aşa cum „s-a întâmplat".chipul lui Iisus din viaţa noastră. E un mijloc primejdios de păgubitor. fară ieşire. Până aci noi eram o sumă de dorinţi şi aranjamente pământeşti. iar nu cum am fi vrut „noi". îl putem cunoaşte numai în iubirea şi bucuria pe care-o simţim când renunţăm la „eul" nostru şi ne aflăm faţă către faţă cu Dânsul. Păcatul întunecă adevărul şi tulbură vederea limpede a conştiinţei. care e aspru. omul ia în sine însuşi partea mărginitului. Dorim lucrurile nu fiindcă ele sunt mari în sine.astea-s care tulbură inimile noastre pipernicite. «Tată. Deci crucea e. griji şi nelinişti pentru viitor.dacă nu mult . Providenţa divină realizează treptat această dorinţă a noastră. o linie înainte a dorinţelor noastre omeneşti.căci păcătuind. fiindcă suntem făpturi ale eului. urmărind interesul nostru veşnic. Eul n-are decât zgomotele şi stridenţele sale. Toată această corectură o simţim ca ne-o experienţă de cruce. strâmt la inimă şi care nu iradiază nici o lumină. care ne simplifică treptat viaţa. De aci ne scoate Iisus. care ne pune condiţia crucii în faţă. la acest loc. ci fiindcă aşa ni le prezintă lumina roşie a pasiunii.

atunci într-o clipă cunoşti că. ea e în adâncul întregii făpturi. Căci aci Voinţa caută să se descopere în voinţa omului şi libertatea îşi ia răsplata supremă în jertfa lui liberă. Când această lumină lăuntrică s-a aprins. sufletul. şi de aceea trebuie să aştepte până-i îmbiat. Şi înspre acolo se îndreaptă aspiraţia lui: spre descoperirea sufletului său. Numai în sufletul omului. Asupra sufletului omenesc Dumnezeu şi-a încetat stăpânirea. este propria lui descoperire. n. al cărui suflet s-a făcut una cu Dumnezeu. . Această aspiraţie după tiparul desăvârşit al fiinţei e înrădăcinată în om mai profund ca foamea şi setea şi ca patima de bogăţie şi slavă. Adevărata restrişte a omului stă în faptul că nu izbuteşte deplin să-şi aducă la expresie propria-i fiinţă. Dumnezeu stă în afară de eul nostru şi aşteaptă cu nerăbdare să-I deschidem uşa ferecată.ceea ce e propria sa revelaţie. stă în faţa oamenilor ca o floare supremă a umanităţii. Iubirea de sine nu trece peste hotarele sale personale: ceea ce e mai preţios într-însul se întunecă şi adevărata lui fiinţă nu iese la iveală. că e tulburat de eul său şi-şi pierde vremea cu lucruri de nimic. nu ca rege.fiindcă vrea să-i câştige iubirea. e necontenitul impuls al revelaţiei. In el îşi recunoaşte omul fiinţa lui adevărată. Aci Dumnezeul nostru trebuie să-şi câştige intrarea. Descoperirea nemărginitului în mărginit (Taina Bunei Vestiri. adică descoperirea lui Dumnezeu în sufletul său.) nu se arată în toată plinătatea ei nici în cerul înstelat.n. Aci vine El ca oaspe.66 PĂRINTELE ARSENIE BOCA vieţii. pentru om. Da.decât prin iubire singura care-1 saltă peste piedica din sine şi-1 strămută în Dumnezeu. şterge toate păcatele mele ! Şterge rătăcirile eului !» Lumina dinăuntru e aceea care-i descoperă adevărata fiinţă. contopirea Voinţei supreme cu voinţa lui. duhul veşnicei descoperiri într-însul. . contopirea . Pierdem măsura cea dreaptă pentru valoarea lucrurilor şi ne lăsăm rătăciţi de interese felurite şi contradictorii ale vieţii. Zadarnica trudă a omului de-a reduce toate elementele firii sale la o unitate cu Cel Preaînalt şi sub stăpânirea Lui . în el află descoperirea deplină a lui Dumnezeu. descoperirea lui Dumnezeu într-însul. nici în frumuseţea florilor. şi să se unească liber cu Dumnezeu . Căci acest eu al nostru nu poate să-şi găsească sensul suprem. Omul se desăvârşeşte şi ajunge expresia supremă când sufletul lui se recunoaşte în veşnicie. Tată. Şi această aspiraţie nu e numai în el. Acela.aceasta e ceea ce-1 face să simtă chinul despărţirii lui de Dumnezeu şi să se roage cu înfocare: «O Dumnezeule.

Aşadar desăvârşita lepădare de sine e totuna cu smerenia. străluminează toată iubirea noastră omenească. ascultător facându-Se până la moarte . învăţătura desăvârşită a lepădării de sine o avem deci de la : „Cel ce. e ca şi cum ai privi pe Maestru creând o lume nouă. înflăcărată de dragostea lui Dumnezeu. a lepădării de sine. n-a ţinut ca la o pradă la egalitatea Sa cu Dumnezeu. Când viaţa omului iese teafară din rătăcirile eului şi-şi găseşte în suflet unitatea sa cu Dumnezeu. Bucuria şi durerea se contopesc în frumuseţe. Câtă vreme n-ajungem la armonia lăuntrică şi la întregul fiinţei noastre. Cel fără de margini ne îmbrăţişează cu braţe de tată şi merge cu noi alături ca un prieten. atunci când oarecine întrebă pe sfântul Isaac Şirul: „Ce e desăvârşirea ?" Sfântul răspunse: „O prăpastie de smerenie !" . Toate conflictele vieţii se dezleagă. Când un suflet omenesc trage cortina grea a eului şi stă faţă în faţă cu iubirea veşnică. plăcerea şi renunţarea se egalează în puritate. fiecare clipă vesteşte pe Cel veşnic. Cel fară formă ne apare în forma florii şi a rodului. şi însăşi bucuria desăvârşită a lui Dumnezeu. ştiinţă. tot aşa ca lumina într-o flacără. S-a smerit pe Sine. în căutarea sensului descojit de eu. singurul lucru indivizibil în om. şi ni le-a dat cale de urmat până la El. să trecem la o analiză concretă a sensului crucii. aşa cum le-a realizat Iisus. Tagore). facându-Se asemenea oamenilor şi la înfăţişare dovedindu-Se ca un om.şi încă moarte de cruce" (Filipeni 2. poate să frângă orice graniţe şi să-şi cunoască înrudirea cu Cel Preaînalt. a luat chip de rob. viaţa rămâne înăbuşită sub lucruri de nimic" (R. Viaţa lui. După această litanie a unui fiu al răsăritului.6-8). Numai sufletul. iubire şi acţiune se armonizează. prăpastia dintre mărginit şi nemărginit se umple de o exuberantă iubire. Noi vedem în el dorinţa Domnului împlinită. Iar cu aceasta s-a definit desăvârşirea. ci S-a golit pe Sine. cea mai grea dintre piedicile descoperirii lui înlăturată. atunci conştiinţa veşniciei e un dat imediat al existenţei. In el ne apare întreaga lume omenească transfigurată de-o lumină dumnezeiască.CUVINTE V i i " 67 iubirii veşnice cu iubirea lui. în chipul lui Dumnezeu fiind. Toate contradicţiile se împacă. ajunsă la cea mai strălucită t /v expresie între oameni...

Căci aci Voinţa caută să se descopere în voinţa omului şi libertatea îşi ia răsplata supremă în jertfa lui liberă. e necontenitul impuls al revelaţiei. singura care-1 saltă peste piedica din sine şi-1 strămută în Dumnezeu.fiindcă vrea să-i câştige iubirea. este propria lui descoperire. contopirea . Şi înspre acolo se îndreaptă aspiraţia lui: spre descoperirea sufletului său. Acela. Această aspiraţie după tiparul desăvârşit al fiinţei e înrădăcinată în om mai profund ca foamea şi setea şi ca patima de bogăţie şi slavă.aceasta e ceea ce-1 face să simtă chinul despărţirii lui de Dumnezeu şi să se roage cu înfocare: «O Dumnezeule.) nu se arată în toată plinătatea ei nici în cerul înstelat. adică descoperirea lui Dumnezeu în sufletul său.66 PĂRINTELE ARSENIE BOCA vieţii. Căci acest eu al nostru nu poate să-şi găsească sensul suprem. Dumnezeu stă în afară de eul nostru şi aşteaptă cu nerăbdare să-I deschidem uşa ferecată. şi de aceea trebuie să aştepte până-i îmbiat. contopirea Voinţei supreme cu voinţa lui. stă în faţa oamenilor ca o floare supremă a umanităţii. nici în frumuseţea florilor. Descoperirea nemărginitului în mărginit (Taina Bunei Vestiri. sufletul. In el îşi recunoaşte omul fiinţa lui adevărată. nu ca rege.n. Tată. Pierdem măsura cea dreaptă pentru valoarea lucrurilor şi ne lăsăm rătăciţi de interese felurite şi contradictorii ale vieţii. Zadarnica trudă a omului de-a reduce toate elementele firii sale ia o unitate cu Cel Preainalt şi sub stăpânirea Lui . descoperirea lui Dumnezeu într-însul. în el află descoperirea deplină a lui Dumnezeu. Da.decât prin iubire -. atunci într-o clipă cunoşti că. n. . Aci vine El ca oaspe. Aci Dumnezeul nostru trebuie să-şi câştige intrarea. Omul se desăvârşeşte şi ajunge expresia supremă când sufletul lui se recunoaşte în veşnicie. ea e în adâncul întregii făpturi. pentru om. al cărui suflet s-a făcut una cu Dumnezeu. Adevărata restrişte a omului stă în faptul că nu izbuteşte deplin să-şi aducă ia expresie propria-i fiinţă. . Când această lumină lăuntrică s-a aprins.ceea ce e propria sa revelaţie. Şi această aspiraţie nu e numai în el. şi să se unească liber cu Dumnezeu . duhul veşnicei descoperiri într-însul. Iubirea de sine nu trece peste hotarele sale personale: ceea ce e mai preţios într-însul se întunecă şi adevărata Iui fiinţă nu iese la iveală. că e tulburat de eul său şi-şi pierde vremea cu lucruri de nimic. şterge toate păcatele mele ! Şterge rătăcirile eului !» Lumina dinăuntru e aceea care-i descoperă adevărata fiinţă. Numai în sufletul omului. Asupra sufletului omenesc Dumnezeu şi-a încetat stăpânirea.

în el ne apare întreaga lume omenească transfigurată de-o lumină dumnezeiască. tot aşa ca lumina într-o flacără. S-a smerit pe Sine. Tagore). ci S-a golit pe Sine. în căutarea sensului descojit de eu. atunci conştiinţa veşniciei e un dat imediat al existenţei.CUVINTE V i i " 67 iubirii veşnice cu iubirea lui. plăcerea şi renunţarea se egalează în puritate.. Numai sufletul. Noi vedem în el dorinţa Domnului împlinită. a luat chip de rob. Iar cu aceasta s-a definit desăvârşirea. Cel fără de margini ne îmbrăţişează cu braţe de tată şi merge cu noi alături ca un prieten.. ascultător făcându-Se până la moarte . fiecare clipă vesteşte pe Cel veşnic. Toate contradicţiile se împacă. ştiinţă. învăţătura desăvârşită a lepădării de sine o avem deci de la : „Cel ce. poate să frângă orice graniţe şi să-şi cunoască înrudirea cu Cel Preaînalt. iubire şi acţiune se armonizează.şi încă moarte de cruce" (Filipeni 2. singurul lucru indivizibil în om. viaţa rămâne înăbuşită sub lucruri de nimic" (R. Când un suflet omenesc trage cortina grea a eului şi stă faţă în faţă cu iubirea veşnică. Câtă vreme n-ajungem la armonia lăuntrică şi la întregul fiinţei noastre. Când viaţa omului iese teafară din rătăcirile eului şi-şi găseşte în suflet unitatea sa cu Dumnezeu. aşa cum le-a realizat Iisus. şi însăşi bucuria desăvârşită a lui Dumnezeu. ajunsă la cea mai strălucită expresie între oameni. în chipul lui Dumnezeu fiind. făcându-Se asemenea oamenilor şi la înfăţişare dovedindu-Se ca un om. cea mai grea dintre piedicile descoperirii lui înlăturată. Toate conflictele vieţii se dezleagă. prăpastia dintre mărginit şi nemărginit se umple de o exuberantă iubire. să trecem la o analiză concretă a sensului crucii. străluminează toată iubirea noastră omenească. e ca şi cum ai privi pe Maestru creând o lume nouă. Cel fară formă ne apare în forma florii şi a rodului. Bucuria şi durerea se contopesc în frumuseţe. atunci când oarecine întrebă pe sfântul Isaac Şirul: „Ce e desăvârşirea ?" Sfântul răspunse: „O prăpastie de smerenie !" . înflăcărată de dragostea lui Dumnezeu. şi ni le-a dat cale de urmat până la El. Aşadar desăvârşita lepădare de sine e totuna cu smerenia. a lepădării de sine. Viaţa lui. > 1 = După această litanie a unui fiu al răsăritului. n-a ţinut ca la o pradă la egalitatea Sa cu Dumnezeu.6-8).

„se umplură de nebunia urii şi unii cu alţii se vorbeau ce să-I facă lui Iisus" (Luca 6. oraşul Gadara. desăvârşindu-se întreolaltă. Legheonul de draci striga în gura mare că Iisus este „Fiul lui Dumnezeu celui Preaînalt" (Marcu 5. Duhul lor. Iată prin ce mare de venin avea Iisus să treacă. mereu îi împingea să dea lecţii lui Iisus. Oarecari din farisei. Acesta şi e rostul pentru care Providenţa menţine contemporane şi în permanentă tensiune.2).ziceau ei. Şi văzându-L că face bine. smintindu-i pentru porci împotriva lui Iisus. le-ar fi plesnit capul în bucăţi. care-i muncea. că nici demonii nu I-au făcut atâta împotrivire câtă I-a făcut cenzura invidiei omului ? .pe care credinţa ajutorilor săi îl aduse prin acoperiş în faţa lui Iisus. (Matei 8. dându-L afară din hotarele lor. de asemenea „cârteau" şi împotriva lui Zacheu şi împotriva lui Iisus. ci în turma de porci. coalizată împotriva virtuţii şi împotriva oricui care îndrăzneşte să iasă un pas măcar din această . îi ia la rost „că treieră sâmbăta" (Luca 6. încremeniţi în prejudecăţile lor despre Iisus. până la seceriş.7) şi I se rugau să nu-i trimită în adânc. toate împotrivirile şi absurdităţile ce ni se întâmplă „în fiecare zi". unii mârâiau în inimile lor că „acesta huleşte" (Marcu 2. spunându-I să plece de pe-acolo. iar aceştia erau cărturari. Când Iisus ierta păcatele slăbănogului condiţia neapărată a tămăduirii organice . . Nu-şi dădeau seama că Iisus e Dumnezeu. Cu prilejul îndreptării lui Zacheu.7). Dar pare că alte legheoane de draci au intrat în gadareni. mai marele vameşilor. decât primind cu bucuria acestui rost. Dar nu numai tagma cărturarilor şi a fariseilor îi administra corecţii. 34). formalizându-se în apărătorul sâmbetei. grâul cu neghina.68 PĂRINTELE ARSENIE BOCA Prin urmare pe căile desăvârşirii lăuntrice nu poţi merge sporind. Odată un oraş întreg I-a ieşit în întâmpinare. Intr-altă sâmbătă Iisus trecea printre holde de grâu. „numai Dumnezeu poate ierta păcatele" .Era acolo un om cu mâna uscată. Să luăm faptele simple: Intr-o sâmbătă.Cred că nu altceva decât complicitatea în păcat. Ce au oamenii aceştia împotriva lui Iisus. în sinagogă: „Cărturarii şi fariseii pândeau pe Iisus să vadă dacă face bine sâmbăta". încât drept mulţumire „tot oraşul" ieşi întru întâmpinarea lui Iisus. gândul numai că e Dumnezeu. Ucenicii au cules nişte spice şi le frecau în palme şi mâncau boabele. Iată crucea formalismului sec.11).

eul vrea să fie ateu.Cred că explicaţia ar putea fi următoarea: Dumnezeu se făcuse şi om adevărat: Omul pe care-1 voia Dumnezeu. Pe invidios însă. Rănile invidiei sunt adânci şi ascunse şi ele nu sufăr vindecare. Invidioşii însă. îi întindea acesteia (cenzurii invidiei n. se domesticesc. Cu cât invidiosul are parte de mai multe binefaceri.ei mai presus de Dumnezeu.n. ei voiau să fie „ei" . din norocos nenorocit. boala aceasta fără leac. mai mult se supără şi se mânie.CUVINTE V i i " 69 complicitate. Să urmărim puţin. care multe cruci prilejuieşte: Cenzura invidiei: „Invidiosul nu primeşte doctor pentru boala sa şi nu poate găsi leac tămăduitor pentru suferinţa sa. Capătul urii lui este să vadă pe cel invidiat: din fericit nefericit. binefacerile îi îmblânzesc. . Aceasta n-o poate face decât un lepădat de sine. care dă lecţii lui Dumnezeu şi se desface de El. Oare de ce ? . cu atât mai tare fierbe de ciudă. Omul voia să fie singur el. Or. Au fost îndărătnicii şi fărădelegi împotriva lui Dumnezeu şi în Vechiul Testament. Cel invidiat poate . se îmblânzesc. cărora li se aruncă o coajă. El aşteaptă uşurarea bolii numai într-un singur fel: să vadă prăbuşindu-se pe unul din cei invidiaţi. binefacerile mai mult îl înrăiesc. leii.nici n-a fost vreodată în complicitate cu păcatul. Iată oţetul şi veninul pe care avea să-1 bea Iisus cu mult înainte de-a I se da acestea pe cruce.. Pe unii oameni. Ce fiară nu întrec ei prin răutatea năravului lor ? Ce sălbătăciune nu depăşesc ei prin cruzimea lor ? Câinii. deşi Scriptura e plină de ele. Iisus ieşise .totuşi. potrivit cu impulsul cu care i-a răsturnat protivnicul împotriva lui Dumnezeu. Nu voiau să fie dumnezei. Acest model li se impunea oamenilor cu tăria modestiei divine. Iată ce sparge umanitatea în miliarde de hârburi: trufia originară.) cursele divine ale iubirii. cărora li se poartă de grijă. Mulţumind pentru darurile primite şi mai mult se cătrăneşte de purtarea binefăcătorului. un lepădat de viaţă. mai mult se irită când li se arată îngrijire şi atenţie.şi curios: în numele legii. Invidiosul e duşmanul propriei sale sănătăţi sufleteşti. iubind pe păcătoşi. Unul desăvârşit de smerenie şi pârjol de iubire. el singur. cu totul protivnici.. cu documentare patristică. în numele lui Dumnezeu ca împotriva persoanei lui Iisus nu s-a văzut vreodată. dar atâta coaliţie a veninului . Dar ei nu voiau să fie ca Iisus. ca unele ce s-au închis de durerea lor oarbă în ascunzişurile conştiinţei.

Răbdarea răului. Iubirea aceasta de oameni ." (Sfântul Vasile cel Mare. iar Celui ce le poruncea. eşti prizonierul invidiei şi nici o mângâiere nu-ţi vine în ajutor. care boleau de răi ce erau. El. P. otrăviţi de răutate. pe . surzii auzeau. piroanele şi spânzurarea pe cruce. iar peste suflet hulirea celor fărădelege. duşmanul tău e în tine. iar binefăcătorul era prigonit. „Despre invidie". Crucea aceasta n-o simte decât omul care nu se mai sminteşte de om. Dumnezeu adevărat. şchiopii umblau. leproşii erau curăţiţi. oamenii îi întindeau curse. au bătut cu biciul pe izbăvitorul oamenilor. invidioşii mureau de ciudă. scuipări în obraz. reprezintă culmea invidiei omeneşti contra sublimului. hrănitorul duşmănit.G. vrăjmaşul ţi-e continuu în inimă. A prigoni pe un om binecuvântat de Dumnezeu şi a urî pe cel fericit. 376-7). Coman. înţelegându-1. şi care nu pricepeau nimic din dumnezeirea lui Iisus. i-a pricinuit lui Iisus o cruce neasemănat mai grea. dar invidiosul nu poate scăpa de sine însuşi.) Iar Iisus şi pentru aceştia s-a rugat Tatălui de iertare. A primit să treacă prin cea mai de pe urmă umilire cu putinţă pe pământ. Crucea mai grea. ci a primit toate consecinţele lui. Toate acestea nu erau crucea cea mai grea. 31 col. reprezintă acea coaliţie a veninului sufletesc contra Mântuitorului. în lumea aceasta. Acei contemporani ai lui Iisus.Din cauza minunilor Sale printre cei sărmani şi oropsiţi. „Flămânzii erau hrăniţi. Răbdând bătăi. Tu. „Despre invidie". este. I. iată o nenorocire fară leac. primirea umilinţei la care te supune. Demonii erau alungaţi. ştia ce putere are umilinţa. nesfârşit îl iartă şi-i stinge veninul cu roua cerului din sufletul său. primejdia e închisă în adânc. şi au judecat la moarte pe Judecătorul lumii.70 PĂRINTELE ARSENIE BOCA să scape şi să ocolească pe invidios. orbii vedeau. P. Pe aceasta o avea la spate. era neasemănata durere a milei Sale de oameni.G. Fiul Tatălui şi Slava. cea mai uriaşă putere asupra răului. trad. Căci de ce a fost invidiat Iisus ? . eşti legat cu un lanţ neîndurat. invidiosule. cununa de spini. nu s-a împotrivit ateismului lui Iuda. In cele din urmă au osândit la moarte pe Dătătorul vieţii. ca un Dumnezeu. pe care era răstignit cu faţa. 377-C." (Sfântul Vasile cel Mare. căci. Chip de umilinţă desăvârşită ne-a dat Iisus pe cruce. morţii erau înviaţi. 31. cei dintâi chemaţi la mântuire.aşa cum sunt şi care n-a avut niciodată vreo umbră de cădere. Oamenii aceştia. ci.

Nouă. neputincioşilor. care. La noi nu sunt semnele sfinţilor. pentru dragostea Lui.III. . asemenea va fi ! 5 Prislop. ci au covârşit şi moartea şi viaţa. sfinţii. Şi noi suntem printre iudeii care-L pironeau pe cruce. încă nu ne-a îndesat nimeni cununa de spini peste steaua din frunte şi nu ne-a bătut nimeni piroanele în tălpi. Aceştia.„CUVINTE V i i " 71 care-o poartă şi de care se ţintuieşte cu fiecare din răutăţile noastre „de fiecare zi".fiecare în veacul său. . nici dragostea de viaţă. Modelul. până la sfârşitul lumii. pentru iubirea de oameni. s-au arătat mai presus. deşi cugetăm ale lumii şi ale vieţii în calea păcatelor. pentru că Iisus e în toate veacurile. In ei se întâmpla şi moartea şi învierea lui Iisus. De dragostea lui Iisus nu-i mai putea despărţi nimic: nici frica de moarte. desăvârşirea lui Iisus în ascultare şi în lepădarea de Sine. Dar zic însă. a ridicat între creştini şirul fără număr de cuvioşi şi buni biruitori mucenici. nu numai de durere şi plăcere. în cruce să se asemene.Providenţa ştie hotărârea noastră . care a făcut pe Sfinţi.49. cât poate cuprinde firea omenească. şi.: cine vrea să urmeze lui Iisus şi să se asemene cu El. erau fericiţi să sufere şi ei chinuri înfricoşate de la necredincioşii vremilor Iată nebiruita armă: lepădarea vieţii noastre pe cruce. . 27.

ceva totuşi pot: se iau la pricină. Totuşi vederea luminii dumnezeieşti îi făcea fericiţi.omul un tată îşi aducea dezastrul sufletesc al fiului său. până şi-n albul hainelor şi în azurul Cerului. 3.martorii din ceea lume a dumnezeirii lui Iisus. Momente. mai întâi al ucenicilor. 2. când nu au mintea întreagă. Când nu pot oamenii nimic. Iacov. ca nişte morţi. decum să poată răbda strălucirea lui Dumnezeu. pe Muntele Taborului. caricatura existenţei. cu prilejul epilepticului. . un suflet dărâmat în surzenie şi muţenie. absurdul chinuitor al păcatului. dezastrul nefiinţei. Dar tot copiii pot şi zdrobi cel mai tare inima părinţilor. un sistem nervos pradă epilepsiei. Cărturarii pricindu-se cu apostolii. La poalele muntelui mizeria imanenţei. în strălucire orbitoare. de spaima Schimbării la Faţă căzură la pământ. Poate cele mai mari dintre bucuriile omeneşti. la poalele muntelui: 1. lumina dumnezeiască izbucnea dinlăuntrul lui Iisus. Pe vârful muntelui lumina transcendenţei. Ochiul omenesc nu rabdă strălucirea soarelui. pentru Iisus. când aceştia nu sunt sănătoşi. Tatăl copilului îi prezintă diagnosticul bolnavului şi diagnosticul apostolilor: neputinţa lor. Petru şi Ioan. adăugând că mai mare rău decât suferinţa e lipsa de credinţă. Iisus desăvârşeşte diagnosticul.72 PĂRINTELE ARSENIE BOCA SURZII ŞI MUŢII . La poalele aceluiaşi munte. Mari şi curate bucurii ne fac copiii. sau sfârşesc viaţa într-o fărădelege. celălalt fiu al lui Dumnezeu . Neputinţa nu tace. Iisus îi întreabă şi El. Moise şi Ilie .17- Iată ce lucruri deosebite se pot petrece deodată: Sus. cât se gândeau să o închidă în trei colibi. când duc o viaţă rătăcită.

IV. pentru tămăduirea lor ? Prislop. .„CUVINTE V i i " 73 în faţa acestui rău Iisus mărturiseşte că şi-a pierdut răbdarea. Tânărul din Evanghelie era un bolnav declarat. surzi şi muţi. ajută necredinţei mele !" 7." 6. Surzi la glasul conştiinţei. dar ia şi temperatura scăzută a credinţei acestuia. are loc minunea. 5. .nu le spune nimic. se depăşeşte pe sine şi mărturiseşte cuvintele minunate: „Cred Doamne. Dar sunt tineri. . surprins în slăbiciunea sa. în părerea lor. „De poţi crede.n-are nici un ideal. 4. Surzi la chemarea Bisericii. toate sunt cu putinţă credinciosului. De la un aşa suflet la un aşa trup se ajunge. Pentru ei: Cerul este mut. Tatăl. perfect sănătoşi: Surzi la sfatul părinţilor.49. Oare la sfârşitul lucrurilor se va găsi cineva să creadă puternic în Dumnezeu. dinspre cuvântul lui Dumnezeu. Iisus ia informaţii despre copil de la tatăl său. După această mărturisire: şi a neputinţei omului şi a dumnezeirii lui Iisus. 3. Viaţa este mută. crezându-se. Ei sunt muţi: nu mărturisesc decât pământul.

ne asigură de adevărul celor scrise chiar de el. A ş a a petrecut 17 ani. cale de 20 de zile de mers. fugită de la părinţi de la 12 ani. care se preface că se roagă... Zosima a avut gând de sminteală. I-a spus că-i şi preot. A v v a Zosima o leagă cu jurământ să-şi spună viaţa. mergând. aveam numai poftă nesăţioasă şi o dorinţă neînfrânată de-a mă tăvăli în noroi. Fuge Zosima după arătare. „iară dacă unii nu vor crede.74 PĂRINTELE ARSENIE BOCA MARIA EGIPTEANCA 18- Prea fericitul Sofronie. cu înfăţişarea arsă de soare. că aceia se uită numai la slăbiciunea firii omeneşti'". Acolo se potrivi obiceiului călugărilor. care în postul mare aveau o petrecere prin pustie. Arătarea îl opreşte. că-i duh rău. pierzând din vedere puterea lui Dumnezeu. Egipteancă de neam. Patriarhul Ierusalimului. Zosima intră în adâncul pustiei. bărbat îmbunătăţit. spunându-i pe nume: „Părinte Zosima. care să o dea. din smerenie. Femeia se ruga în aer... Mult s-au târguit. dar întărită cu sf. Vede pe cineva. mai mult ca o nălucă. A v v a Zosima. Botez. la care se credea a fi ajuns. Femeia i 1-a descoperit şi 1-a rugat s-o creadă că-i femeie păcătoasă. împrăştiaţi.. O viaţă începută greşit. pentru blagoslovenie. că-s femeie". Deci voia să ştie dacă se mai află oarecine pe pământ să-1 întreacă ? Cineva îl îndreaptă la o mănăstire lângă Iordan. Dumnezeu să le fie milostiv. Acesta socoteam că e scopul vieţii !" . petrecând în Alexandria. dă-mi o haină să mă acopăr. dintr-o mănăstire din Palestina e ispitit de gândul desăvârşirii. pentru destrăbălări publice cu toţi derbedeii vieţii. cu părul alb. „Dar nu luam bani..

împărtăşirea.CUVINTE V i i " 75 Norod de bărbaţi iibieni. Stai cu Ele pe ţărmul Iordanului. . O putere o oprea. Femeia vine. Cruci. cântece drăceşti. Alerga cu mintea la icoana pe care o văzuse.. Trecerea Iordanului iarăşi în pustie. după romani. Peste un an iarăşi plecarea călugărilor în pustie. M-am săvârşit în luna lui Aprilie. se duceau la Ierusalim la praznicul. între ei a făcut câţiva destrăbălaţi pe drum. Zosima se ruga s-o regăsească. . . dar nu după rânduiala Mănăstirii. atunci instituit. O aşteptare cu pocăinţă. Părinte Zosima. Un potir mic cu Sfânta împărtăşanie.Care-i calea la Iordan ? (Ultimele vorbe cu oamenii). desfătări. Dorinţe de carne. O lumină sfârşea lupta. L-a legat să nu spună nimănui nimic. Cruce. în sfârşit. Atunci a intrat neîmpiedecată. Un om îi dă trei monede cu care cumpără trei pâini. şi-1 trece. învrednicindu-se de vederea sfintei Cruci. cu o însemnare scrisă pe pământ: „îngroapă. Eu voi veni să mă împărtăşesc." î Zosima se mâhnea de lungimea anului. după împărtăşirea Cinei celei de Taină şi dumnezeieşti". vin. O doresc cu dragoste nestăpânită. Vede o icoană a Maicii Domnului. trupul smeritei Maria. .. Ceilalţi intrau fară nici o împiedecare. călătoria. etc. al înălţării sf. însemnând Iordanul cu sf. Se făgăduieşte să-şi schimbe viata. ci în ziua Cinei celei de Taină. în convorbire strecura şi citate din Scriptură. II. ca şi cu nişte fiare sălbatice. chiar în noaptea patimii mântuitoare. Dă ţărâna ţărânei.. aducând Sfânta împărtăşanie. La Ierusalim n-a putut intra nicidecum în Biserică. 17 ani de lupte cumplite cu gândurile curviei. Şi-a dat seama în curtea Bisericii că noroiul faptelor ei n-o lasă. Roagă-te mereu către Domnul pentru mine. III..„La anul să vii. în acest loc.„Treci Iordanul şi bună odihnă vei afla !" I-a spus un glas. Suferinţa frigului şi a arşiţei. A găsit-o moartă.mirând pe Zosima. . ea nu putea.

care a smerit pe A v v a Zosima. deşi trecuse un an peste ea. A aflat că îndată după împărtăşire. Sfânt să fii . a săvârşit calea obişnuită de 20 de zile. de Maica Preacurata şi viaţa ta se va umple de sens. .49. Prislop 10. Un leu i-a venit A v v e i în ajutor.17 ani de lupte chinuitoare cu stăvilirea lor. săpând groapa cuvioasei. Şi iată un model de încurajare pentru orice inimă zdrobită de păcat sau cu cârma vieţii ruptă şi fară Sensul vieţii.şi nu pleci din lumea aceasta fără să te spovedeşti curat. într-o noapte.pentru cine vrea să se mântuiască . Vârsta nepriceperii pune păcatul ca sens al vieţii sale. aduc . la sens. Dumnezeu te aduce la cale. Este o cumpănă de ispăşire a relelor: 17 ani de pofte păcătoase. Iată o femeie. şi nu pleci fară sfintele Taine. ea a facut-o într-un ceas.IV.şi încă dintre cei întocmai cu Apostolii .76 PĂRINTELE ARSENIE BOCA Scrisoarea n-o ştersese vântul. IV. Lipeşte-te de Dumnezeu. Deci e cu putinţă corectarea unei vieţi greşite. căutate cu nesaţ. Zosima a aflat şi numele cuvioasei.

Compromiteau şi pe Dumnezeu şi suferinţa.. Aceştia erau slujitorii lui Mamona. aveau o bucurie ca niciodată. La toţi aceştia Iisus a luat biciul. . Momentele acestea le-a ales Iisus începătură a pătimirii Sale. vrând să-1 omoare şi pe Iisus şi pe Lazăr. A mers la Templu şi 1-a găsit prefăcut de slujitorii lui în „peşteră de tâlhari". „Tâlharii" negustoreau suferinţele şi păcatele poporului. Nici Iisus nu se bucura. pentru praznicul iudeilor. al Paştilor. Parcă acuma erau anume toţi adunaţi în ziua aceea la Templul din Ierusalim.că era sărac. Şi-a împrumutat un asin . dar cinstea bucuria pe care o vedea. noroadele.19- Faima învierii lui Lazăr străbătuse toată Iudeia şi o aflaseră toţi pelerinii care veniseră în Ierusalim şi împrejurimi.CUVINTE V i i " 77 FLORIILE . Mai marii şi mai micii Templului „tâlhăreau" poporul obidit specuiându-i suferinţele în numele lui Iehova.) Aceasta e intrarea triumfală în Ierusalim. Cei simpli şi curaţi. In Ierusalim rămăseseră numai cei ce nu-L cunoşteau. Toţi care-L cunoşteau în Ierusalim ieşiseră întru întâmpinarea Lui. ci bucuria tuturora le învenina şi mai rău inima. Toţi voiau să vază pe Iisus şi pe Lazăr. Aceştia II primesc rece şi cu suspiciuni. Numai fariseii nu se bucurau. Zarafii făceau bursă neagră. (In tot răsăritul asinul are cinstea pe care o are la noi oaia. Dar şi Iisus i-a provocat. Deci când toţi cei simpli fericeau pe Iisus. cărturarii şi fariseii se umpleau de venin. Toată gloata aceasta. Iisus le-a preţuit dragostea. aflând că Iisus vrea să vie în Ierusalim s-au hotărât să-L primească deosebit de până acum..

nu pricepe preţul iubirii şi o dă răstignirii. rămâneţi întru dragostea mea. Intrarea lui Iisus în sufletul nostru. . că singuri copiii. dacă nu chiar plângea. care-L primea cu aclamaţii de împărat. mulţimea zarafilor. iarăşi s-au înfuriat iudeii. „. Copilăria: singura noastră vârstă care primeşte pe Iisus. Gestul lui Iisus a înfuriat pe mai marele Templului. Auzind copiii. care primiţi astăzi pe Iisus în sfânta împărtăşanie. In tot entuziasmul general Iisus tăcea. Templul conştiinţei noastre să nu fie o peşteră de tâlhari. înfricaţi de-un Om.Spune-le să tacă !" „. Conştiinţa lor pătată nu le da nici o rezistenţă. singurii care L-au primit în Templu. au venit cu ramuri în mâini.N-aţi citit în Profeţi: « A m pus laudele în gura pruncilor şi a celor ce sug» ?" Cu acestea Iisus a părăsit Ierusalimul. a negustorilor de porumbei . Iară deosebire. f u g în dezordine. Fiul lui David !" Acesta-i faptul impresionant. cărturari şi farisei.găinari -. laş şi fricos.VII. Poporul acesta. Deci. Când aceştia se sfătuiau să-L ucidă. Iar copiii copiii crescuţi de Templu. cu credinţă şi cu dragoste. orbii şi şchiopii şi ucenicii Săi L-au primit pe Iisus în Templu. copiii mei. peste trei zile va fi cumpărat de farisei pe nimic să strige lui Pilat: „Răstigneşte-L ! ! ! " Poporul. 30. geambaşi de miei şi boi. cântându-I „Osana. făcându-ne iarăşi copii. toţi.49. care e dragostea lui Iisus.78 PĂRINTELE ARSENIE BOCA E şi o minune în această sfântă mânie. care s-au sfătuit: „Cu orice preţ trebuie să-L ucidem fiindcă mulţimea se ia după El". Cu ziua aceasta încep patimile Domnului. că atunci sigur şi noi vom vocifera în curtea lui Pilat: „Răstigneşte-L !!! Slobozeşte-ne pe Baraba !" De aceea ne-am curăţit Ierusalimul şi Templul din Ierusalim: conştiinţa. să nu fie ca acea intrare în Ierusalim. orbii şi şchiopii se apropiau de El în Templu şi i-a vindecat. pe bătrâni. Prislop.

neştiind căile lui Dumnezeu. Tot aşa şi noi. nu ne-a dat nimeni. întrupându-Se în biata fire omenească. nici noi să nu facem. înviat. cea de bună voie a biruit-o şi pentru toţi oamenii. pentru noi. Toată viaţa lui Iisus a fost ca atare. de la începutul până la sfârşitul lumii.şi desăvârşit se biruie prin moarte. căci El e începătorul. Iisus n-a făcut aşa. El ne trimite câte-o răstignire în fiecare zi.. în toate. în nepriceperea noastră. câte-o săptămână a patimilor. mai tare ca aceasta. Altă mărturie a veşniciei noastre. Prin moartea pe cruce trupul se purifică şi ajunge expresie şi mijloc direct al Duhului dumnezeiesc. ca să trebuiască a fi biruită şi de noi. câte-o viaţă pe cruce. cu toate înclinaţiile ei. Căci Iisus o biruise în viaţă. S-ar putea spune că Iisus S-a născut pe cruce. Iar din cea mai grea cruce: moartea. a izbucnit şi biruinţa cea mai mare: învierea..CUVINTE V i i " 79 MOARTEA CARE DOBÂNDEŞTE ÎNVIEREA -20- Aproape n-aş putea spune când S-a smerit Dumnezeu mai mult înaintea omului: când S-a răstignit pe cruce. ca Iisus.cât abia de rămân zile neumbrite de tristeţe . sau omorârea morţii. sau când S-a pogorât din slava Lui de Dumnezeu. devine adevărat trup spiritual al Dumnezeului-Om. Cu învierea lui Iisus avem chezăşia că vom învia şi noi. Aceasta se petrece în viaţă prin neîncetata lepădare de sine. ne rugăm lui Dumnezeu să ne curăţească viaţa de întinăciune. Făcându-Se om se face came. iar noi. iar cu moartea Sa. Dar Iisus n-a A ascultat de ele de toate. ne rugăm mai cu foc să ne scape de cruce. prin crucea noastră cea de fiecare zi . A ş a se restabileşte temelia cea străveche. înclinarea senzuală a fost biruită. .

unde duc ? Ele nu sunt scopuri în sine. tare-i decolorată şi neliniştită. Creştinismul se întemeiază şi dăinuieşte pe întemeietorul său: pe învierea Lui din morţi. Dar căzând noi din creştinism ni se p a r e că a căzut creştinismul. Acum. trebuie virtuţi. fiindcă a desfiintat-o Iisus. uluieşte obişnuitul în care dormim. Sunt foarte strânse: moartea cu învierea. iar nu creştinismul. Pavel. ele sunt mijloace pentru dobândirea Adevărului. nici scop în sine. Spre aceste sfârşituri: Botez şi Pahar. ci cu atât mai vârtos înviere şi bucurie a învierii. Şi Dumnezeu e Adevărul. prin care am intrat în creştinism. ceea ce e înviere. Nu urmărim virtuţile pentru ele însele. Părintelui nostru Maxim Mărturisitorul.convingeri ca munţii fireşte că trebuie nevoinţă. ultimul cuvânt. ultima curăţire a vieţii. De ce nu ne temem noi de moarte ? Pentru a răspunde la întrebarea aceasta mă folosesc de învăţătura celui dintre sfinţi. ele duc pe om până la moartea pentru Adevăr. nu Iisus. Noi suntem care de obicei cădem din creştinism. Suntem în gândirea sf. şi poate tocmai de aceea nu îndrăznim să credem în învierea noastră. Iisus i-a schimbat sensul. Creştinul însă îşi scrie pe crucea de la căpătâi: „Aştept învierea morţilor' 1 . despre răsturnarea rostului morţii. spunând că botezul nostru.80 PĂRINTELE ARSENIE BOCA Poate că tocmai fiindcă e cea mai tare. nu poate fi moarte. şi că sfânta noastră împărtăşanie se împlineşte cu paharul pe care 1-a băut Iisus. Iar fără această credinţă. cu acest rost urmărite. întorcându-i altfel rostul. Credinciosul nu se teme de moarte. viaţa noastră parcă n-are sens. A ş a înţelese virtuţile. chiar trecând prin ea. se desăvârşeşte cu botezul cu care s-a botezat Iisus. Dar unde sfârşesc virtuţile. ni se pare că a căzut altcineva nu noi. Noi cădem. Minciuna iudeilor n-a surpat învierea lui Iisus. Multora li se pare că se isprăveşte totul cu mormântul. i . . moartea pentru credincios e ultimul botez. Dumnezeu nu cade. Că a-ţi primejdui viaţa pentru Dumnezeu şi oameni.

sensul morţii s-a schimbat. când mucenicii supravieţuiau focului.Iar la aceasta ne învoim din toate puterile. a fost tâlharul de pe cruce. câtă înviere e în săptămâna patimilor noastre. Ei nu mureau când voiau muncitorii. iar morţii nu i s-a mai dat decât păcatul lui. Iată în ce înţeles primim moartea. Iar . De acum moartea nu mai e o pedeapsă dată firii. ci o pedeapsă dată păcatului. şi nu mai mult asupra firii omului. se dovedeau neputincioase în 7 fata vieţii sfinţilor.„vei fi cu Mine în Rai !") adică din însăşi această viaţă. omeneşte puteau să-L scoată din viaţă. şi a murit când a împlinit toate cuvintele grăite prin Prooroci. Căci zice sfântul Pavel: „Toţi cei ce vor să trăiască viaţa în Hristos. strivirii între pietroaie. înainte de răstignirea lui Iisus moartea era o pedeapsă dată firii.spre a pune capăt ruşinii pe care o mâncau prigonitorii . că i-au ştiut neputinţa şi n-au fugit de ea. cu deschiderea împărăţiei Cerurilor. trebuind . Precum la Iisus aşa şi la sfinţi vedem. şi stricarea ei. De aceea nu ne temem de moarte. Tot şirul sfinţilor mucenici au biruit moartea. A ş a ca şi Iisus: că deşi oricare dintre chinurile prin care a trecut.să le taie capul cu sabia. când împrejurarea le-a îmbiat-o. i i i Iată câtă înviere e în crucea noastră cea de toate zilele. Iisus i-a răpit pe toţi morţii. care e viaţa aceasta toată. prigoniţi vor fi !" Dar credinţa a fost superioară celor mai înfricoşate chinuri. care a intrat în împărăţia Vieţii „astăzi" (. . un câştig al morţii lui Iisus şi o arvună a învierii Sale. această superioritate a credinţei asupra morţii. asupra păcatului. ca moarte. ca o ultimă spălare a vieţii. Cu stricarea împărăţiei morţii. de nenumărate ori. Ei au biruit moartea. Dacă viaţa noastră a fost o viaţă a lui Iisus. totuşi a supravieţuit tuturora.. şi a întors moartea asupra ei însăşi.CUVINTE V i i " 81 Sfântul ne învaţă că: de unde. Organic. ci când voia Dumnezeu. îngrozitoare. premiza şi concluzia tuturor învierilor.. Primul dintre oameni care a fost sustras morţii. Omul a fost renăscut în Iisus. nici moartea noastră nu va fi deosebită. chinuri de moarte. dintr-o pedeapsă într-o binefacere. ca o eliberare. mutilărilor celor mai îngrozitoare. care erau drepţii Vechiului Testament. după pogorârea lui Iisus în împărăţia morţii.

.VII.49. Iar a trăi pe Hristos. aceasta numai din acestea se dovedeşte. Prislop. de la început până la sfârşit.82 PĂRINTELE ARSENIE BOCA de vom fi vrednici şi de asemănarea cu Iisus. 20. începătura învierii noastre. Deci viaţa noastră în Hristos şi viaţa lui Iisus în noi ne duc de la chip la asemănare. e a învia din morţi ! Slavă învierii Tale.

a te libera de păcat. creştine. I.S. Nimeni nu te opreşte. mi-am răcit gura degeaba şi ne-oin usca de secetă. Dar ascultaţi un schimb de cuvinte între Dumnezeu şi oameni.e schimbarea purtării: sfinţirea vieţii. zice Domnul. Deci dacă ne vom înţelege cum trebuie asupra acestui lucru. Eu voi face lor. ca să cerem ploaie de la Dumnezeu. veţi vedea vremea umblând bine. . Seceta e un necaz care ustură pământul. dar cea mai ascultată chemare a lui Dumnezeu . sau le opreşte. ci pe sine însuşi. pe lipsa tăriei sale de credinţă.să ştiţi . dar seacă şi curajul omului. cheamă-Mă pe Mine. o poţi face în orice vreme. » A-ţi face viaţa mai curată. să nu pună vina pe altcineva. Nicolae Bălan. cu lipsurile şi cu păcatele. Aceştia-s mereu cu cârteala pe buze" (Pastorala de Paşti. orice vor cere de la Tatăl.. iar dacă voi nu veţi schimba purtarea spre bine. să te faci mai bun. Sibiu 1949). mai curat şi mai cuminte. „Drept aceea când cineva nu e liber de păcat. pe care le trimite Dumnezeu de sus. Odată oamenii I s-au plâns că tare-o duc greu cu necazurile.P. pe lipsa dragostei sale de Dumnezeu. Ştiu din Scripturi. şi-ţi voi ajuta ţie !" . să nu pună vina pe stat sau pe împrejurări. „Că de se vor învoi doi sau trei laolaltă întru numele Meu." De aceea aţi şi venit. că de înţelesul oamenilor cu povăţuitorii lor atârnă multe. E un chip mai aspru prin care Dumnezeu cheamă pe oameni la îndreptare.. „La necaz.CUVINTE Vii" 83 C U V Â N T A R E A DESPRE PLOAIE -21 - Mersul vremii atârnă de mersul purtării. de la cârma lumii şi a lucrurilor. Că întotdeauna cei ce au trăit în păcat au pus vina pe alţii.Şi cum putem chema pe Dumnezeu ? II putem chema şi cu gura şi cu rugăciunea.

ca să vă închinaţi la ele. cu păcatele noastre. V o i trimite pace pe p ă m â n t u l v o s t r u şi nimeni nu vă va tulbura..84 PĂRINTELE ARSENIE BOCA . care de cine să asculte întâi ? Să nu daţi vina pe Dumnezeu că El ne usucă pământul de sub picioare şi vlaga din oase. nu le mai faceţi !. şi ele sunt urmări şi plată îndesată pentru păcate. nici chipuri cioplite. Treieratul vostru va ajunge până la culesul viilor. pământul şi pomii îşi vor da roadele lor. Veţi mânca roadele vechi din anii trecuţi şi veţi da la o parte pe cele vechi pentru a face loc celor noi. deci dacă o duceţi greu cu păcatele. Să nu-I faceţi nedreptatea aceasta. că Eu sunt Domnul. Toate necazurile noi ni le-am pricinuit. că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. iar Dumnezeu se roagă de oameni să-şi schimbe purtările. Socotiţi şi voi.. fiilor. că o duceţi greu cu păcatele. Zilele de odihnă ale Mele să le păziţi şi locaşul Meu cel sfânt să-1 cinstiti. veţi mânca pâinea voastră cu mulţumire şi veţi trăi în pământul vostru fară primejdie. că noi silim pe Dumnezeu să ne bată: Levitic 26: B i n e c u v â n t a r e a şi b l e s t e m u l „Să nu vă faceţi idoli. Veţi alunga pe vrăjmaşii voştri şi vor cădea ucişi înaintea voastră. voi goni fiarele sălbatice şi sabia nu va trece prin pământul vostru. Voi aşeza locaşul Meu în mijlocul vostru şi sufletul Meu nu se .Drept aţi zis. culesul viilor va ajunge până la semănat. nici stâlpi să nu vă ridicaţi. ca să ne săturăm odată de ele ! Iar precum că necazurile vieţii sunt un grai mai aspru al lui Dumnezeu cu oamenii. vă voi înmulţi şi voi fi statornic în legământul Meu cu voi. veţi avea copii. De veţi umbla după legile Mele şi de veţi păzi şi plini poruncile Mele. iată ne stau mărturie cuvintele Scripturii. Cinci din voi vor birui o sută şi o sută din voi vor goni zece mii şi vor cădea vrăjmaşii voştri de sabie înaintea voastră. Sunt 3500 de ani de când s-au scris cuvintele acestea. vă voi da ploaie la timp. nici pietre cu chipuri cioplite cu dalta să nu vă aşezaţi în pământul vostru. până vom înţelege la ce îmblăteală ne duc de nas. Omul se roagă lui Dumnezeu să-1 scape de necazuri. dar mereu rămân dovada. Căuta-voi spre voi şi vă voi binecuvânta.

Iar dacă vă veţi ascunde în oraşele voastre. atunci şi Eu am să Mă port cu voi aşa: V o i trimite a s u p r a v o a s t r ă groaza. voi fi Dumnezeul vostru şi voi poporul Meu. atunci şi Eu voi veni cu mânie asupra voastră şi vă voi lovi înşeptit pentru păcatele voastre. care vă hrăneşte. Dacă şi după acestea veţi umbla împotriva Mea şi nu veţi vrea să Mă ascultaţi. Voi aduce asupra voastră sabie r ă z b u n ă t o a r e . nu-şi va da roadele sale. atunci vă voi adăuga lovituri înşeptit pentru păcatele voastre. trupurile voastre le voi prăbuşi sub dărâmăturile idolilor voştri şi . ca să nu mai fiţi robi acolo. zece femei vor coace pâine pentru voi într-un cuptor şi v o r da p â i n e a v o a s t r ă cu c â n t a r u l şi veţi mânca şi nu vă veţi sătura. Dacă nici după toate acestea nu Mă veţi asculta. şi călcând legământul Meu. Pâinea. îmi voi întoarce faţa împotriva voastră şi veţi cădea înaintea vrăjmaşilor voştri. Iar de nu Mă veţi asculta şi de nu veţi păzi aceste porunci ale Mele. veţi semăna seminţele în zadar şi vrăjmaşii voştri le vor mânca. veţi mânca din carnea fiilor voştri şi din carnea fiicelor voastre. împotrivindu-vă Mie. Voi frânge îndărătnicia voastră cea mândră şi cerul vostru îl voi face ca fierul. V o i u m b l a p r i n t r e voi. încât se vor pustii drumurile voastre. neîmplinind poruncile Mele. Dacă nici după aceasta nu vă veţi îndrepta. v o r d o m n i peste v o i d u ş m a n i i voştri şi veţi fugi când nimeni nu vă va alunga. voi trimite asupra voastră molimă şi veţi fi daţi în mâinile vrăjmaşului. lingoarea şi frigurile. o voi lua de la voi. am sfărâmat jugul vostru şi v-am povăţuit cu fruntea ridicată. nici pomii din ţara voastră nu-şi vor da poamele lor. care vă vor lipsi de copii. Cel ce v-am scos din pământul Egiptului. Dacă nici după aceasta nu Mă veţi asculta şi veţi păşi împotriva Mea. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. atunci înşeptit voi mări pedeapsa pentru păcatele voastre. în zadar vă veţi cheltui puterile voastre. de veţi dispreţui aşezămintele Mele şi de se va scârbi sufletul vostru de legile Mele.. v o i trimite a s u p r a voastră fiarele c â m p u l u i .CUVINTE V i i " 85 va scârbi de voi. Dărâma-voi înălţimile voastre şi voi strica stâlpii voştri. de care vi se vor secătui ochii şi vi se va istovi sufletul. vor prăpădi vitele voastre şi pe voi vă voi împuţina aşa. iar pământul vostru ca arama. că p ă m â n t u l v o s t r u .. atunci şi Eu cu mânie voi veni asupra voastră şi vă voi pedepsi înşeptit pentru păcatele voastre. ca să răzbune legământul Meu.

. Prin urmare nicăieri atâta piedecă în calea mersului vremii ca pe-aici. Se vor călca unul pe altul.86 PĂRINTELE ARSENIE BOCA se va scârbi sufletul Meu de voi. Dacă scrie că numai sufletul drepţilor odihneşte pe Dumnezeu.La câtă umilinţă supun oamenii chipul şi asemănarea lui Dumnezeu ! (Nicăieri n-am văzut atâta dărâmare în firea omenească. închipuiţi-vă cât se chinuieşte în sufletul păcătoşilor ? Cât se chinuieşte Dumnezeu într-o dărâmătură de om. Oraşele voastre le voi p r e f a c e în ruine. iar pe voi vă voi risipi printre popoare. p â n ă şi f r e a m ă t u l f r u n z e i ce se clatină îi va p u n e pe f u g ă şi vor fugi ca de sabie şi vor cădea când nimeni nu-i va alunga. când nimeni nu-i va urmări şi nu veţi avea putere să vă împotriviţi vrăjmaşilor voştri. aţi tot auzit despre „poruncile Mele". Veţi pieri p r i n t r e p o p o a r e şi vă va înghiţi pământul vrăjmaşilor voştri. de legământul Meu cu Isaac. " (Levitic 26. pre cât am găsit prin părţile acestea). Pentru care şi Eu am venit cu mânie asupra lor şi i-am adus în pământul vrăjmaşilor lor. Atunci îşi vor mărturisi fărădelegile lor şi fărădelegile părinţilor lor. Şi Eu îmi voi aduce aminte de legământul Meu cu Iacov. când voi veţi fi în pământul vrăjmaşilor voştri. se vor usca şi pentru păcatele părinţilor lor. şi de legământul /V Meu cu Avraam îmi voi aduce aminte şi de p ă m â n t î m i v o i a d u c e a m i n t e . atunci pământul vostru se va odihni şi se va bucura de odihna lui. pe care vi l-am citit. voi pustii locaşurile voastre cele sfinte şi nu voi mirosi miresmele plăcute ale jertfelor voastre. cum au săvârşit ei nelegiuiri împotriva Mea şi au păşit împotriva Mea. Să ştiţi că poruncile mele sunt poruncile vieţii. faţă de viaţa copiilor voştri .şi voi aveţi multe greşeli faţă de viaţă: faţă de viaţa voastră. Atunci pământul se va bucura de odihnele sale în zilele pustiirii lui. ca cei ce f u g de sabie. Trei . atunci se va supune inima lor cea netăiată împrejur şi vor suferi ei pentru nelegiuirile lor. . Iar cei ce vor rămâne din voi se vor usca pentru păcatele lor în pământurile vrăjmaşilor voştri.viitorul neamului. când locuiaţi voi în el. în toate zilele pustiirii lui el se va odihni cât nu s-a odihnit în zilele de odihnă ale voastre.1-42) Din locul Scripturii. Pustii-voi pământul vostru aşa încât să se mire de el vrăjmaşii voştri care se vor aşeza pe el. în urma voastră îmi voi ridica sabia şi va fi pământul vostru pustiu şi oraşele voastre dărâmate. Celor ce vor rămâne dintre voi le voi trimite în inimi frica în pământul vrăjmaşilor lor.

împlinirea lui.949. aşteptaţi. Dacă nu ascultaţi nici cuvântul Scripturii. Conştiinţa fiecăruia are cuvântul.V. (Cruţ urechile copiilor şi păstrez secretul lor. ci să vă întoarceţi. Dar tot e mai bine să nu mâniaţi pe Dumnezeu.Ceea ce mă rog să vă ajute ! Prislop l.) Dacă nu ascultaţi de conştiinţă. din nou. .„CUVINTE V i i " 87 păcate sunt grozav de grele pe aici. . ascultaţi cuvântul mai răspicat al Scripturii.

Prigoana începuse. vestind învierea Domnului. dragoste pentru Iisus. lipseşte cuvântul Domnului chiar. Mântuitorul lipseşte din ea. Faptul învierii Domnului a frânt toată protivnicia. în care orice îndrăzneală în legătură cu Iisus se putea pedepsi cu moartea. care creează din nou. le-a înnoit sufletul. Chiar unul din ucenicii Lui se lepăda cu jurământ că nici nu L-a cunoscut pe Iisus. Acestea sunt mironosiţele (purtătoarele de mir) care au ridicat.Iubirea divină care le-a purificat viaţa.88 PĂRINTELE ARSENIE BOCA MIRONOSIŢELE -22- Azi e o Evanghelie deosebită: N-are nici o idee nouă. Maria lui Iacov şi Salomeia. Iar El le-a făcut primele vestitoare ale învierii. care răscoleşte toată fiinţa. Aceasta le-a adus pe urmele Lui. pe care-L ştiau in mormânt. Ele iubeau pe Iisus. pentru o clipă. O iubire care străbate în adâncuri. Dar vine îndrăzneala de unde nimeni n-ar fi bănuit: de la nişte femei. le-a transfigurat existenţa. Câteva femei: Maria Magdalena. Această iubire a crescut şi în sufletul lor. primele.Sunt roadele propoveduirii Domnului.Ce-au cunoscut ele în Iisus ? . recunoştinţa pentru învierea lor din păcat. ducând mir de mult preţ. lipsesc Apostolii. dar totuşi ceva este: . steagul creştinismului. Părea. a înlăturat toată îngrozirea din calea lor. . că s-a terminat cu creştinismul. Erau clipe de groază. fiindcă El le-a ridicat la noua concepţie despre viaţă. .

Prin rugăciunea Clotildei s-a încreştinat Clodius şi poporul francilor. iar Monica e mama fericitului Augustin. încolăcit pe braţul gol. Cu lumea mare stătea bine. un vestitor al învierii.CUVINTE V i i " 89 Această iubire le-a făcut. ale naşterii din nou a omului. împăratul roman şi imperiul roman.. ar fi trecut toate acestea. care au adus copiii lor. S-au întâlnit. din femei slabe. care L-au mărturisit prin suferinţă şi moarte . suflete de eroi şi sfinţi. Prin rugăciunea Nonei s-a încreştinat Iviria (Georgia). un şarpe de aur. Stau mărturie a învierii toate mamele creştine.. Femeile mironosiţe au fost învrednicite de Dumnezeu să fie primele vestitoare ale învierii lui Iisus. La aceste însuşiri duce Iisus pe oricine care se întâlneşte cu EL Aceste însuşiri sunt cele ce fac pe omul nou. ^ î Prin rugăciunea sfintei Elena s-a încreştinat Constantin cel Mare. . renăscut din Dumnezeu. A vrut să-L ispitească pe Iisus. mucenici ai creştinătăţii. ce s-au făcut stâlpi ai Bisericii lui Hristos.şi au corespuns. bogată încă era. îi mărea vrăjirea. le-a făcut mai tari ca moartea. A auzit de Iisus lucruri deosebite decât despre ceilalţi bărbaţi ai lumii. Maria Magdalena Era o mare stricată a vremii. care şi-au închinat viaţa lui Iisus. Dar nu s-a putut apropia de El. Macrina e bunica. Aceasta-ţi dă bucuria care întrece frica pe care-o are firea de chinuri. Mărturie mai stau de-a lungul veacurilor şi toate sfintele fecioare. stau mărturie toate muceniţele. de care nu se mai temeau.şi prin ce putere. fricoase. iar Emelia e mama sfântului Vasile cel Mare. mai tari decât toate protivniciile lumii. Nimeni nu-i rezista. Antusa e mama sfântului Ioan Gurădeaur. toţi i-au căzut la picioare. Frumoasă era. . dacă nu prin iubirea ce-o aveau de Iisus. Un dor trufaş de-a-L cunoaşte i-a încolţit în inimă.

în casa lui Simon fariseul. n-a mustrat-o. Aci adusese ea altceva lui Iisus. având alt cuget. aşa cum priveşte Dumnezeu. In faţa lui Dumnezeu te pierzi pe tine. ce-o avea aruncată peste umăr. Erau cele şapte păcate de căpetenie.de data aceasta cu o iubire sfinţită de pocăinţă . între oameni fiind. sau mediul social: te strică. satul surorilor lui Lazăr. In faţa sfinţeniei dracii ei nu pot nimic.) . O părăsesc unul câte unul. care reprezenta opinia publică. cu care I-a spălat picioarele şi I le-a şters cu părul bogat al capului ei. altă faţă.şi te aduce iubirea de oameni a lui Dumnezeu. Şi. se acoperă cât poate mai bine cu haina romană. nu ştia cum că Maria Magdalena era o copilă a lui Dumnezeu. te creşte la mărimi sufleteşti nebănuite. Transformarea ei sufletească a facut-o să-L caute pe Iisus. că „dacă ar fi Acesta Prooroc. până prinzi. ca pe urmă tot ei să te ţintuiască la stâlpul de osândă.90 PĂRINTELE ARSENIE BOCA Iisus o privea din oarecare depărtare. dar cum. altă ţinută. se bucură că-i strici şi tu. aşa cum nu te-ai cunoscut niciodată. n-a osândit-o.şi. până la şapte . (Aştia-s oamenii. Altfel iubeşte Dumnezeu de cum iubeşte omul.. Iubirea lui Dumnezeu te ridică deasupra ta. ruşinată. îţi ajută să te strici. decât prima dată. Iisus nu i-a aprobat păcatele. ar şti cine-i şi ce fel de femeie este aceasta care se atinge de El" (Luca 7. Omul amestecă iubirea cu plăcerea şi asta-i decăderea lui. cade umilită în genunchi.39) şi nu s-ar compromite. I-a grăit în conştiinţă. I-a adus lacrimile.. n-a lepădat-o. Acum aduse un vas frumos cu mir de mult preţ. neavând ceva mai bun să-I aducă. In faţa lui Iisus revii la firea ta adevărată . care strică firea omenească. De aceea începe să-L judece pe Iisus. primind-o cu atâta dragoste. Iisus s-a întâlnit apoi cu această Mărie Magdalenă în Betania. Simon fariseul. nu i-a vorbit. asemănare dumnezeiască. poate că ai dorit întotdeauna. nu cum priveşte bărbatul. Când aceştia au părăsit-o. dar nici n-a tăcut.zice Evanghelia. Dar te regăseşti în El. .

de făptura Sa. . într-o mironosiţă. această încredere pe care i-a dat-o El: iubirea Lui curată. p r i m a . De unde oamenii.„CUVINTE V i i " 91 Iisus a corectat acestă acuză necinstită. Această putere a lui Iisus. fiindcă i-a iertat o datorie mai mare. Prislop 8. dintre care. Iată ce-a făcut Iisus pentru Maria Magdalena.49. a transformat-o dintr-o profanată a vremii. Şi. model pentru toate vremile. să vestească î n v i e r e a ! A. Iisus le ridică viaţa la înălţimea şi la valoarea conştiinţei: că-s fiii lui Dumnezeu şi temple ale Duhului Sfânt. cel mai adesea nu fac decât să-şi profaneze templul de lut al conştiinţei. între ei. De aceea i u b i r i i i s-a dat. e vestită fapta ei de iubire peste tot pământul. cu pilda celor doi datornici. din voinţa lui Iisus. O aşa femeie nu se mai temea de primejdia de-a merge la mormântul lui Iisus: Iubirea ei pentru Iisus biruise frica de moarte.V. unul iubea mai mult pe stăpânul său.

. Bani n-avem. . Iisus era Dumnezeu. dezvăluindu-ne cu el o taină a lui Dumnezeu: că „nu s-a născut orb nici pentru păcatele lui. E mare deosebire între noi şi Iisus ! Noi dăm să trecem cât mai repede pe lângă Lazării Lumii. de s-a născut orb ?" . Mulţi n-au ştiut şi nici nu vor şti aceasta. Noi ocolim Lazării. încercăm o măsură preventivă.n-avem nimic în faţa suferinţei.92 PĂRINTELE ARSENIE BOCA ORBUL DIN NAŞTERE ŞI SUFLETELE OARBE -23 - Multă vreme n-am înţeles tâlcul orbului din naştere. acesta sau părinţii lui. îl întreabă pe Iisus: „Invăţătorule. Cunoştea pe Natanael. fugind de Lazări. inimă n-avem. Se vede că Iisus vorbea cu ucenicii despre puterea dezastruoasă pe care o au păcatele. iar când cauza e un păcat. de pe când era copil mic. Nu înţelegeam explicaţia lui Iisus. faci morală.Când nu poţi nimic. nici ale părinţilor săi. chiar încercuiţi în neputinţe. putere n-avem. neputând răbda suferinţa lor. de urgia lui Irod. Cunoaşte acum pe orbul acesta. Vindecarea minunată a orbului din naştere face dovada dumnezeirii lui Iisus şi arată omului marginile puterii şi ştiinţei sale. delegaţii noştri de lângă Dumnezeu. greşelile împotriva vieţii. fugim în propria noastră nimicnicie. Acum să vedeţi deosebirea între noi şi Dumnezeu. Iisus îi cunoştea şi-i chema la Sine. cine a păcătuit. ascuns sub smochin. A ş a şi ucenicii. Deci. pentru că suntem incapabili în faţa ei. Ceea ce au păţit alţii. ci pentru ca să se arate lucrul lui Dumnezeu cu el". mai înainte de-a se naşte. Nu-i mirare. tu poţi să nu păţeşti. dacă ocoleşti greşelile lor. Dar oricum. de-a schimonosi viaţa omului şi a o chinui în întunerecul orbiei şi al altor suferinţe. faci ştiinţă: întrebi de cauză.

pun pe oameni în multe nedumeriri..CUVINTE V i i " 93 într-o altă împrejurare Iisus se mărturiseşte a fi mai înainte de Avraam. La această voinţă a Tatălui s-a aprins duhul lui Iisus. mai înainte de a fi lumea. Acesta este tâlcul tămăduirii orbului din naştere: D u m n e z e u Tatăl a v r u t să d e s c o p e r e pe D u m n e z e u Fiul. „Deschide-vei mâna Ta şi toate se vor umplea de bunătăţi. că-i omul prin care Tatăl are să facă lumii o revelaţie a Fiului. până astăzi. Icoanele îl arată pe Iisus zidind pe Adam. convingător pentru simplul motiv că.aceasta a putut-o face numai Cel ce a zidit pe Adam cu mâna. A drege nişte ochi. .şi încă din aşa material. ştiinţa a făcut aparate ca ochiul. ca creator al l u m i i şi ca a u t o r al vieţii. le mai merge şi doctorilor. ca autor al vieţii. Deşi pentru noi oamenii. Cunoscând Iisus pe orb. Aşa s-a întâmplat şi cu orbul din naştere. Şi aşa este: „Toate printr-însul s-au făcut. aşa cum e într-o lumină aprinsă însuşirea de a lumina." Deci să ne cunoaştem marginile şi vom recunoaşte pe Dumnezeu. care a căpătat vederea prin minune. ar fi totuşi un lucru convingător al dumnezeirii lui Iisus.model pentru noi pământenii . cunoscând voia Tatălui. aparatul fotografic şi altele. pe care şi-a însuşit-o drept misiunea vieţii sale pământeşti .cu această dumnezeiască siguranţă „a scuipat pe pământ şi a făcut tină din scuipătură şi a uns ochii orbului cu tină (adică găurile ochilor) şi a zis: Mergi de te spală în scăldătoarea Siloamului ! Deci s-a dus şi s-a spălat şi a venit văzând". nu mai e treabă de om. Dar lucrul lui Dumnezeu nu se termină cu nişte ochi la reparat. A face ochi vii din pământ şi scuipat. ce s-a făcut".. din ţărână. retrage-vei mâna Ta şi toate se vor usca şi-n ţărână se vor întoarce. ci lucrul lui Dumnezeu. într-alta. împărăţia vieţii e împărăţia lui Dumnezeu. care toate-s minuni ale vieţii. de la creaţia ei până la sfârşitul lumii. a tăia albeaţa de pe ei. dar a face ochi noi . nici măcar un bob de grâu sau un ou de muscă. naşterea şi susţinerea ei. şi-a însuşit această voinţă ca o misiune a Sa în lume. şi pe care-1 mai trimiţi şi la spălat în apa Siloamului. Faptele lui Dumnezeu. dar ştiinţa omului n-a putut face ca viaţă. atârnă de Dumnezeu. iar asta la un orb din naştere . Natura vieţii.

. Jidovii se sfatuiseră să dea afară din sinagogă pe oricine care va mărturisi pe Iisus că e Mesia. (Matei 12. au vreţi să auziţi iarăşi ? Au doară vreţi să vă faceţi şi voi ucenicii Lui ?" Auzind fariseii acestea. ei nu ştiu. Se lepădară de-a mărturisi pe Dumnezeu. Urmează un schimb de întrebări şi răspunsuri despre cum a demers căpătarea vederii. zi sensibilă pentru iudei. Mărturisirea orbului despre „Omul care se cheamă Iisus" şi care i-a făcut ochii din pământ nu i-a lămurit deloc. . începură primii a se nedumeri despre el. N-a zis. Din nou l-au pus să povestească vindecarea sa. noi suntem ai lui Moise ! Pe Moise îl ştim. dar cum vede acum şi cine i-a dat vederea. e fiul lor. care seamănă cu el ? Iar el zicea: eu sunt ! Oamenii nu ies uşor din nedumerire. înfricaţi de farisei. adică Fiul lui Dumnezeu. numai Dumnezeu putea să pună. grăind totuşi adevărul: „Tu eşti ucenicul Lui. dau doar mărturie că acesta a fost orb din naştere. Deci au chemat a doua oară pe omul care fusese orb şi-1 sileau în numele lui Dumnezeu să zică rău despre Iisus.94 PĂRINTELE ARSENIE BOCA Vecinii. Deci de la început ancheta era sortită să iasă prost. Aceştia. Dar iată-1 şi pe orbul din naştere transformat în misionar. cine-o fi. precum şi despre persoana care a dat vederea. unde nu erau din naştere. Şi era sâmbătă. deci însuşi să grăiască despre sine". Drept aceea îl duc la interogatoriul fariseilor din Templu. Orbul apăra pe dătătorul ochilor săi. aşteptatul neamurilor. fariseii îl huleau precum că e păcătos. de aceea au fugit de un răspuns răspicat: precum că ochi. lăsând darul mărturisirii fiului lor „că-i în vârstă. şi părinţii orbului. el sau altcineva.deşi unii recunoşteau că om păcătos nu poate da vedere orbilor. Iată-1 din nou pe Iacov al Vechiului Testament luptându-se cu Dumnezeu. Neisprăvind nimic au chemat pe părinţii orbului. zicând despre Iisus că-i de la diavolul.24). Omul şi-a permis atunci o întrebare care i-a înfuriat: „Acum v-am spus. Asta o ştiau toţi. au sărit cu ocara pe el. şi cei ce-1 văzuseră orb. că este păcătos. pe acesta nu-1 ştim de unde este !" In altă împrejurare au fost şi mai nestăpâniţi la mânie.

iar fariseilor li se întunecau ochii de mânie asupra lui şi a lui Iisus. Deci fariseii. văzând că nu pot isprăvi nimic cu el.şi l-au dat afară. La această sucită întorsătură de minte. şi face voia Lui. Să urmărim de-acum desăvârşirea vederii orbului din naştere şi desăvârşirea orbiei sufleteşti a fariseilor. Din veac nu s-a auzit ca cineva să fi deschis ochii celui născut orb. iar El mi-a deschis ochii. îţi zice că tu eşti drac. Orbul căpăta vederea. i-a zis: „Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu ?" Răspuns-a el şi a zis: „Cine este Doamne. aflându-1. ca să cred într-însul ?" şi i-a zis Iisus: „L-ai şi văzut. Iată tragicul situaţiei. şi care-i opreşte de-a şti pe Iisus că de unde este. n-ar fi putut face nimic".. dar. pe acela îl ascultă. îi învaţă pe ei . cu care avea Dumnezeu rostul să descopere lumii pe Fiul Său ca şi creator al vieţii. De n-ar fi acesta de la Dumnezeu. Astfel auzim din gura lui una dintre cele mai frumoase mărturisiri: „Aceasta e minunea. în lumea aceasta. a acestui nou misionar al lui Iisus. pe care-o fac prejudecăţile în capul fariseilor. pentru că a purtat cu răbdare orbia fară vină şi . că voi nu ştiţi de unde este.. are pedeapsă. la rându-i. omul care a căpătat vederea trupească... dar n-a putut tămădui orbia răutăţii. . Poate că aceasta a fost. l-au ocărât: că păcătos fiind.drepţii .CUVINTE V i i " 95 Aşa-i firea omului păcătos: când îi loveşti dracii. Iar el a zis: „Cred Doamne. de este cineva cinstitor de Dumnezeu. facându-i din tină o pereche de ochi. s-a descoperit Iisus pe Sine ca Fiul lui Dumnezeu: o dată samarinencii. Şi s-a închinat Lui". ci. Ştim că Dumnezeu pe păcătoşi nu-i ascultă. de descoperirea lui Iisus ca Fiul lui Dumnezeu.tainele lui Dumnezeu. Un duh rău îi ţinea de inimă ca să nu recunoască pe Iisus şi să se lumineze şi ochii sufletelor Iisus a tămăduit orbia ochilor. înainte de slăvitele Sale patimi. De puţine ori. Asta era credinţa: tare ca muntele. Orbia răutăţii nu are leac. prin mărturisire capătă şi vederea sufletească. Când a auzit Iisus că l-au dat afară din sinagogă. a doua oară acestui orb din naştere şi a treia oară ucenicilor. şi e cel ce grăieşte cu tine". prin însăşi dumnezeiasca mărturisire. Omul acesta. recunoştinţa lui Dumnezeu către el. s-a învrednicit de la Dumnezeu.

prin minune. . o ieşire fericită din întunerec.V. Pământean fiind şi a te hotărî să mărturiseşti pe Dumnezeu cu orice preţ şi luare în derâdere. Ieşirea la lumina veacului acestuia. Fiul lui Dumnezeu. ca să nu se stingă dintre oameni siguranţa existenţei lui Dumnezeu. A vedea pe Iisus.49. Iată o tămăduire deplină. iată un misionar neînfricat al lui Iisus. o pereche de ochi.96 PĂRINTELE ARSENIE BOCA pentru că L-a mărturisit pe Iisus „de la Dumnezeu" înaintea tăgăduitorilor Săi: că l-a învrednicit de o rară descoperire dumnezeiască. e o şi mai mare bucurie. care te poate duce până la deschiderea ochiului credinţei că ţi se descoperă Iisus. Obreja 27. e o fericire care nu se aseamănă cu nici o bucurie pământeană. Credinţa în Dumnezeu şi mărturisirea Lui e ieşirea sufletului din întunerec în lumina dumnezeiască. Iar aceasta se întâmplă din când în când şi din neam în neam. Orb fiind şi a căpăta. Cel care e cu noi în toate zilele până la sfârşitul veacului. e o mare bucurie a vieţii. ieşirea în lumina veacului viitor.

poruncile Mele va păzi şi voi veni împreună cu Tatăl şi la el ne vom face locaş" (Ioan 14. Subliniem această centrare a făpturii noastre în jurul persoanei lui Iisus. de care am pomenit şi se pot înţelege şi cele două sau trei părţi ale omului: sufletul şi trupul. Cunoaşterea Sfintei Treimi. în care sunt ascunse toate comorile cunoştinţei şi ale înţelepciunii. aceasta este viaţa veşnică. şi voinţa. Texte: 1.CUVINTE v i i " 97 CUNOAŞTERE DE DUMNEZEU -24- Creştinismul se adresează persoanei. se pot înţelege şi cele trei puteri ale sufletului. fiindcă de această centrare a firii noastre în jurul. (Ioan 17. E un creştinism defectuos acela care exaltă numai câte una dintre aceste trei însuşiri ale sufletului. acolo voi fi şi Eu în mijlocul lor" se poate înţelege în mai multe feluri.48) Iată deci cele trei însuşiri sufleteşti: cunoaşterea de Dumnezeu. 3. pe care o poate ajunge. ca o condiţie a vieţii veşnice. Se adresează celor trei facultăţi ale sufletului: cunoaşterea. Ni se cere doar o centrare a puterilor noastre sufleteşti în jurul lui Iisus. Se pot înţelege şi oamenii.De mă va iubi cineva.. Cuvântul: „De se vor aduna doi sau trei în numele Meu. . De pildă: creştinismul nu e numai . cu care-şi poate câştiga mântuirea. Nu ni se cer lucruri imposibile.23). o condiţie a îndumnezeirii omului. după sfinţii Părinţi. precum Tatăl vostru cel ceresc desăvârşit este" (Matei 5. sau în mijlocul lui Dumnezeu. 2. In fiecare ins e ascunsă o măsură a sa. atârnă calitatea creştinismului nostru..3).. El e calea şi uşa împărăţiei. . Desăvârşirea să nu sperie pe nimeni. iubirea.Iar voi fiţi desăvârşiţi.. iubirea şi voinţa. Fiecăruia i s-a dat cel puţin un talant. o condiţie a desăvârşirii.

căci aceasta duce la raţionalism. căci numai cu această însuşire. Prin urmare. Ascuns în poruncile Sale. se ajunge la activism şi autoritarism.49.98 PĂRINTELE ARSENIE BOCA cunoaştere. câtă vreme facultăţile sufleteşti nu-s unificate în Hristos. care-I calea noastră la Tatăl. creştinismul său e un creştinism sectar. Oradea. Tainele. Crucea şi Biserica Sa. Nu e nici numai voinţă. 4. Pe Dumnezeu nu-L putem cunoaşte decât prin Iisus Hristos. în marea obşte a Bisericii. sau dătător de sectă. Acoperit în Tainele Sale. Nevăzut de fată în orice cruce a vieţii. 5. prin care făptura noastră se strămută din vrajba celor de aici în pacea împărăţiei ce va să vie. Nu e nici numai iubire sau sentiment. destinul şi veşnicia noastră. . mărginită şi neajutorată.VI. . întreg în Biserică. Găsind pe Iisus ne găsim pe noi înşine. 2. în cele mai multe cazuri. căci aşa erau acestea în Iisus. care nu e sănătos. asta e ceea ce urmăreşte creştinismul pentru creerea omului nou.la o micşorare a lui pe măsura minţii omeneşti. un fel de dictatură în numele lui Iisus. Iar pe Iisus nu-L putem câştiga fără poruncile. şi sfârşeşte în fanatism. Unde găsim pe Iisus ? 1. Şi în confesionalism este ceva sectar când se exaltă deosebirile şi li se dă o importanţă pe care n-o au. căci aceasta duce la misticism. omul nu e centrat în jurul lui Dumnezeu. îmbinarea armonică a însuşirilor sufleteşti. 3.

despărţindu-se nişte limbi. Astăzi s-a predicat de oameni. Duhul Sfânt. în ziua Cincizecimii. Toate neamurile care se întâmplaseră de faţă în Ierusalim. despre Sfânta Treime. Orice neînţelegere. La început a fost o singură limbă între oameni şi se înţelegeau toţi. şi dă a se înţelege că din el lipseşte Dumnezeu. Deci astăzi este ziua întemeierii Bisericii. sau a fost izgonit. De ce se mirau şi se minunau ? Iată câteva antecedente. învrăjbire şi confuzie se cheamă „babilonie" şi „marele Babilon". Astăzi Duhul Sfânt unifică neamurile. pedeapsa din Babilon încetează. Biserica are în lume rolul unificării neamurilor. a venit din Cer: „fară veste.. care. şi a umplut toată casa unde şedeau ucenicii. s-a întregit Revelaţia.CUVINTE vii" 99 UNDE MAI SUNT LIMBILE DE FOC ? -25 - Astăzi. a treia Faţă a lui Dumnezeu. .. ca de foc.2-4). Astăzi. Atunci s-au umplut toţi de Duhul Sfânt 1 ' (Faptele Apostolilor 2. ca o suflare de vifor. Aceasta a fost până la turnul lui Babei. Iar în casă erau Sfinţii Apostoli şi Maica Domnului: prima societate în Duhul Sfânt. Această „apărare" a fost pedepsită cu înmulţirea şi neînţelegerea limbilor. îi prăpădise cu potopul. Până în ziua de astăzi se aude ecoul acestei pedepse. şi s-a lăsat câte una pe fiecare din ei. sau societatea Duhului Sfânt cu oamenii. prima dată pe pământ. 50 de zile după înviere. Prima Biserică a întemeiat-o Duhul Sfânt în Ierusalim şi aceasta şi-a luat numaidecât misiunea în lucru. astăzi aud cuvântul lui Dumnezeu în limba lor „cât se mirau toţi şi se minunau". Şi li s-a arătat. Societatea care trăieşte în Duhul Sfânt. Zidirea din Babilon voia să fie o legitimă apărare a oamenilor împotriva lui Dumnezeu. pentru fărădelegi.

în dumnezeiesc şi senin dumnezeiesc. adunate în Ierusalim . ci din Duhul Sfânt. Atunci nu mai e putere pe lume. stârnind în el o revoluţie fară arme. ei. . a şters frica din fire.Aceasta nu e o întrebare.Scriptura pomeneşte 16 . înfruntând toate primejdiile vremii şi locurilor. prin puterea şi lucrarea Sfântului Duh.VI. Astăzi toate neamurile aud. ultimul gest. despre singurul lucru care mai poate uni laolaltă: despre existenţa unei „Societăţi" desăvârşite. a Sfintei Treimi. încă mai plăteau tribut: tremurau din toate fibrele neputinţei omeneşti.. nu numai prin viaţa şi cuvântul lor. ci până şi cu moartea lor. Au cutreierat până la marginile pământului. A ş a e firesc: Dumnezeu să grăiască omului despre Sine. Iată ce destin are un om îmbrăcat în Duhul Sfânt: ce poate o limbă de foc a divinei prezenţe. care s-au încredinţat de marea realitate a învierii din morţi.100 PĂRINTELE ARSENIE BOCA Toate neamurile pământului. de care să se teamă. prin pogorârea Sa. Dar ziua Pogorârii Duhului Sfânt mai însemnează şi ieşirea omului din omenesc şi frică. Oradea. au biruit imperiul roman. din om.. ci o propunere.Unde mai sunt astăzi limbile de foc ? . dată Sfinţilor Apostoli. şi cel mai puternic. .49. Duhul Sfânt. în limba lor. deşi văzuseră. de biruinţă a spiritului asupra materialităţii lumii acesteia. Putere de sus şi limbă de foc s-a dat omului. De acum nu mai grăiau din ale lor. Dar atunci omul ia foc şi lumină dumnezeiască. dată primei Biserici.astăzi se unifică întru o înţelegere de Dumnezeu. cum nu s-a mai văzut alta. deşi el nu e o primejdie pentru nimeni. câştigând credincioşi lui Dumnezeu. Deci marea societate a neamurilor e îndemnată să fie reflexul pământesc al acestei „Societăţi" cereşti. 6. singura soluţie a ieşirii neamurilor din babilonie. pentru Pogorârea Duhului Sfânt. Divina prezenţă strămută omul în fericirea după care de altfel umblă . Apostolii. dar convinşi de evidenţa divină. Numai aşa se explică minunea că 12 oameni simpli. ba chiar şi ei făcuseră lucruri mai presus de fire.a supremei certitudini.

pe jos.. credinţa fără discuţie în Iisus Hristos. după credinţa sa. de vreme ce aceasta era. un fapt de la sine înţeles şi fără discuţie.CUVINTE V i i " 101 CREDINŢA ŞUTAŞI LI I -26- Rar s-a întâmplat să bucure oamenii pe Dumnezeu. Cu toate acestea îi plăcea credinţa într-un singur Dumnezeu.. ca să se săvârşească lucrul lui Dumnezeu. Aceasta L-a mirat pe Iisus şi L-a bucurat. Căpitan roman. Dumnezeu. Acesta era roman. ca Dumnezeu. Iudeii n-au putut face aceasta. Cam ce-am putea potrivi pentru noi.. Dar nu numai rugăciune. Căpitanul roman se roagă pentru ordonanţă. Sutaşul roman L-a recunoscut pe Iisus. ci şi credinţă vrednică de Dumnezeu. nu numai iubire de om. şi în Mesia pe care-L aşteptau iudeii. Bucurie în cer se face când un păcătos se-ntoarce. din Evanghelia cu sutaşul ? Cred că acestea: Ce preţ are. Nu l-a mirat poate nici pe sutaş. dar bucuria pe care-a facut-o sutaşul din Capernaum lui Iisus e cu totul alta. sabie stăpânitoare peste Israil. De aceea le-a şi clădit o sinagogă în Capernaum.. lasă la o parte mândria uniformei. Sutaşul preţuieşte pe ordonanţa sa la rangul de om şi intervine pentru el înaintea Proorocului lui Israil. . ca om.şi mai ales când aceştia-s neînsemnaţi. al lui Israil. Săvârşirea minunii nu ne mai miră. lasă la o parte părerile vremii despre sclavie şi iată-1 că aduce ceva nou în faţa lui Iisus: iubirea de oameni. Ce bucurie-I făceau lui Iisus dovezile iubirii de oameni. oarecum. înaintea lui Dumnezeu. . Că nu-i neapărat de trebuinţă să vie Mântuitorul personal.

Am băgat de seamă că ori de câte ori bucura cineva pe Iisus. surorile lui Lazăr. Prislop. care L-au bucurat pe Iisus. Să-i fim recunoscători că. a nevredniciei de-a intra Dumnezeu în casa noastră. toate. în locul nostru. Dar dacă noi. cu Lazăr era prieten. iar mai pe urmă L-au bucurat cuvintele înţelepte ale tâlharului de pe cruce.că tocmai această smerenie II sileşte să vie şi să pună la rând ale noastre. 10. . aceasta n-o putem menţine decât cu credinţa după modelul sutaşului. Că numai o viaţă curată e în stare să asigure darurile acestea sufleteşti.49.VII. Să-i fim recunoscători acelui sutaş roman. deşi au fost chemaţi cei dintâi în împărăţia lui Dumnezeu. totuşi s-a găsit cineva să-L bucure pe Iisus. A v e a şi alţi Lazări. A ş a a fost şi cu prilejul bucuriei pe care i-a facut-o sutaşul. suntem înaintea lor. Atunci a descoperit Iisus soarta evreilor până la sfârşitul lumii: că vor rămâne cei mai de pe urmă. creştinii. Au mai fost şi alţii: Marta şi Maria. .102 PĂRINTELE ARSENIE BOCA Că ar fi bine să avem şi noi smerenia pe care o avea sutaşul. Iisus sălta cu Duhul şi spunea lucruri privitoare la viaţa viitoare. că ne-a dat model de credinţă şi curăţie sufletească.

) Cu toate acestea Dumnezeu l-a smerit şi pe el. ci numai cei înţelepţi vor înţelege" (ce vreme este: apropierea celei de A Doua Veniri) (Daniil 12. Dar Dumnezeu îl învie pe Ilie. Toţi cei fărădelege nu vor pricepe. că s-a temut de urgia unei femei. . pare că nu mai rămânea altă cale decât urgia lui Dumnezeu. pe departe. cum n-a mai fost alta de la începutul lumii nici nu va mai ft. . regina Izabela.. Ilie e cel mai mânios prooroc.de la Daniil . să ne dăm oarecum seama. Pomenirea lui e legată de trăznete.crezând că aşa au terminat cu Dumnezeu. ? Deci când se va coace neghina. şi la tot poporul. Şi-1 vor omorî. Proorocul de foc îi va vesti văpaia ce-o aşteaptă. am putea. care s-a impus lumii creştine. împlinită prin gura pogorâtoare de trăznete şi prin cuţitul ucigaş de mincinoşi al lui Ilie. iar cei nelegiuiţi se vor purta ca cei nelegiuiţi. In acele zile: „Mulţi vor fi curăţiţi. va avea în vremea acelor 1290 de zile .. Poate că Providenţa îl ţine mereu treaz în conştiinţa creştinătăţii şi pentru că mai are a-1 trimite pe pământ în vremea celei mai de pe urmă necredinţe.să vestească cele şapte cupe ale mâniei lui Dumnezeu asupra pământului. într-o vreme când numai el singur mai rămăsese prooroc al Dumnezeului adevărat.10). Cum va fi acea strâmtoare. Râvna lui mânioasă pentru Dumnezeu. a vremii. Ba şi moartea şi-a rugat-o.CUVINTE V i i " 103 PROOROCUL DE FOC -27 - Iată o personalitate a Vechiului Testame2nt. ca nimeni altul. albiţi şi lămuriţi. (De altfel.

. de aşa fel cât te pune pe gânduri. Poate că pentru aceste destine viitoare pomenirea şi mânia fulgerelor sale lovesc câteodată.104 PĂRINTELE ARSENIE BOCA Protivnicii îşi dau seama de zădărnicia protivniciei lor.cum ne asigură sfântul Pavel (Romani 11.49. 20. şi „rămăşiţa din Israel" primeşte credinţa în Hristos .25-26). Prislop. . chiar şi în zilele noastre.VII..

greşelile împotriva vieţii. împotriva firii sale. cu toate prilejurile. El ne-a spus.. mai înainte de toţi vecii.CUVINTE V i i " 105 IISUS ŞI SLĂBĂNOGUL -28- Aceştia sunt cei doi fii ai lui Dumnezeu: Iisus. acestea sunt cauza pentru care omul a ajuns un mutilat al vieţii acesteia. că păcatele. E de neînţeles cum oamenii aleargă după sănătatea trupului. fiul vremelniciei. şi i-a dat porunca să fie iarăşi om. de strâmbarea sau amorţirea lui. ci abia simte cu trupul. . E de neînţeles că durerea trupului îl face să ceară ajutorul lui Dumnezeu. a ajuns slăbănog. Iisus a tămăduit un slăbănog. Aceasta din urmă face înţeleasă pe cea dintâi. S-a dovedit aceasta în nenumărate rânduri. pe când de durerea sufletului. E de neînţeles cum nu simte omul cu sufletul că a ieşit din omenie. Unii sunt slăbănogi după trup. nici că se mişcă. Acesta de al doilea.Dumnezeu fiind. alţii după minte: nu pot înţelege şi nu se pot bucura de bine. .. că s-a depărtat de Dumnezeu şi a ajuns o grămadă de doage. când Iisus făcea bine omului. Refacerea omului este refacerea acestei înrudiri pierdute. de greşelile săvârşite împotriva vieţii. Ce-a făcut ? . şi omul. a ajuns rău.De altfel pentru această refacere a omului a şi venit Iisus între oameni. Nu-i nici o mirare . dar după iertarea păcatelor aşa de puţini. rudenia lui Dumnezeu.L-a iertat de păcate.

din oameni pământeşti. /\ /V > însăşi pocăinţei.şi oamenii cred că cele mai mari sunt cele care privesc sănătatea trupului . Sunt lucruri grele şi acestea. cere minuni. A b i a atuncea va scăpa firea omului de slăbănogie. 24. Le fac şi medicii. Iar sfinţenia vieţii o pot avea şi oamenii cu un trup neputincios. De aceea. Omul le cere lui Dumnezeu. la înviere. rămânând ca cealaltă însuşi să o împlinească.dar marea minune a învierii din morţi. . Făcea ochi unde nu erau din naştere. îndrepta gârbovi. învia morţii omorâţi de moarte. In definitiv ce cere omul ? Cere sfinţenia pe care a pierdut-o. Iisus ne-a dat numai o jumătate din darul Său. Până atunci are putinţa de-a scăpa de păcate. învia nervii omorâţi de păcate.Şi aceasta e o minune mai mare decât a tămădui un stomac. nu ne-a mai dat-o. în oameni duhovniceşti. preoţilor. Amin". . e ceea ce mărturisim când zicem: „aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să vie. când va înceta desăvârşit slăbănogia omului. o mână uscată. dar n-au nimic religios în ele. sau repararea unui ochi.49. în oameni nemuritori. Nouă. în oameni cereşti. a tămăduirii organice.106 PĂRINTELE ARSENIE BOCA Iisus ie avea pe amândouă: şi puterea de-a ierta păcatele şi puterea de-a tămădui firea de neputinţe. vestirea împărăţiei Cerurilor a început cu cuvântul Prislop. fiindcă şi aşa toţi oamenii aşteptăm să fim transformaţi. încă ne-a dat Iisus jumătate din darul Său: darul de-a ierta păcatele omului în numele Său. A doua jumătate. nouă preoţilor. Dar a doua nu se dobândeşte fără prima. Acesta-i singurul lucra pe care-1 cere şi Dumnezeu din partea omului.VI3. A făcut Iisus minuni .

. . numai adevărul nu. E ştiută lupta pe care o duceau fariseii împotriva lui Iisus. fiindcă Iisus scotea poporul de sub exploatarea fariseilor şi cărturarilor. „Dacă eşti om. Era noapte. 135) Ce poate să fie că e în stare omul să primească orice altă părere. .CUVINTE V i i " 107 HULITORII ŞI MĂRTURISITORII -29- Iisus. De la această luptă Iacov s-a numit Israel. Obişnuit atunci te lupţi cu Dumnezeu când nu-L cunoşti. Mulţimile mulţumeau lui Dumnezeu.că chiar El are drac. decât la urmă. Se împacă omul şi cu gândul fioros că el e Dumnezeu. tămăduise doi orbi şi îndată după aceea şi un mut îndrăcit. In cărţile lui Moise (Facere 32. precum s-a luptat şi Iacov. în viaţa ta trebuie să te lupţi cu Dumnezeu.şi atunci nu tu ai învins. dacă vei învinge tu pe Dumnezeu. că e în înţelegere cu dracii. Iacov n-a ştiut cu cine se luptă. p. adică neamul care s-a luptat cu Dumnezeu." (Nicolae Velimirovici. zicând că scoate dracii cu mai marele dracilor. necunoaştere de Dumnezeu.. mergând. că niciodată nu s-au arătat aşa lucruri în Israel.căci vei rămânea singur pe câmpul de luptă . în vreme ce fariseii huleau pe Iisus. „Cugetări despre bine şi rău". . Şi vai. „cărturarilor şi fariseilor făţarnici" şi „vaiurile" care-i aşteptau. Era nepricepere. E ştiută şi osânda pe care le-o vestea Iisus.cu alte cuvinte.28) citim despre Iacov că într-o noapte s-a luptat cu Dumnezeu şi era cât pe ce să-L biruie. Atunci I te împotriveşti când te crezi cineva. . iar tot restul nu-i decât natură. De faţă erau două feluri de oameni: mulţimile şi fariseii. Ferice de tine dacă Dumnezeu va câştiga lupta. Să adâncim puţin câteva lucruri în legătură. ci moartea.

Cu cât omul este mai departe de Dumnezeu. Smerenia vieţii sau trufia ei sunt cei doi factori care ne • /V /v apropie sau ne depărtează de Dumnezeu. 30. prea puţin de ştiinţa lui. Dar ea n-ascultă decât de Făcătorul ei.108 PĂRINTELE ARSENIE BOCA Iată ne~am rugat şi ne rugăm pentru statornicirea timpului. că mersul vremii atârnă de mersul purtării. ci ascultă de autoritatea lui morală. căci ştie El că ni le trebuie. cu atât vede pe Dumnezeu mai mare şi pe sine mai mic. deşi nevrednici. „Cu cât omul e mai aproape de Dumnezeu. Una II mărturiseşte alta II huleşte. De aceea noi.49. nu dovedeşte nimic despre Dumnezeu. ar da ordin acestei naturi şi ea ar trebui să-1 asculte. turmă şi păstori. Apropierea îi face. De la această apropiere sau depărtare a vieţii tale de Dumnezeu atârnă multe şi înţelegem multe. Astfel: „depărtarea la care se ţine omul de Dumnezeu îl face uneori să vadă numai omul. cu atât se vede pe sine mai mare şi pe Dumnezeu mai mic" (Velimirovici).Şi trebuie calea de mijloc. De aceea zicem în toate împrejurările potrivite. . spre slava Fiului Său. pe alţii. Şi nu putem îndrăzni a cere decât o viaţă curată. care a cerut să conducă el vremea şi care. aşa a spus că ne va da. uitând să poruncească vânt pe vremea legatului. Povestea nemulţumitului. . noi ne rugăm. A renunţat să mai conducă el vremea. Ascultă însă de smerenia lui. şi. A spune că nu este Dumnezeu ci numai natură. cunoscându-L pe El stăpânul ei. să nu mai vadă omul". iar celelalte ni le va da El. Domnului nostru Iisus Hristos. Natura nu se impresionează de frumuseţea omului. să cerem ceva lui Dumnezeu. şi deloc de autoritatea lui. Dacă ne înţelegem. Aceasta arată doar atât: depărtarea aceluia de Dumnezeu. la seceriş s-a trezit cu toate spicele goale. Dumnezeu ne ascultă rugăciunea. Natura nu ascultă de autoritatea omului. că înnegrea spicul grâului în holde. Prislop.VII. Ascultă de acea înrudire a omului cu Tatăl său şi făcătorul naturii. de sfinţenia lui. Dacă omul ar fi cine se crede.

strălucire şi lumină. ca nu cumva prin vederea aceea să-şi piardă şi viaţa. ci precum puteau cu ochii trupeşti. ce stăpâneşte preste cei vii şi preste cei morţi. Şi cum că El este raza cea adevărată a fiinţii părinteşti. Cuvinte. Ziua aceea e cu atât mai strălucită ca cea de aici.. nici seară niciodată. Iacov şi Ioan." 9 „Şi s-a arătat frumuseţea chipului cea dintâi...." „Schimbarea omenească ceea ce va să fie întru a doua şi înfricoşată venirea Ta. Iar ceea ce va întrece toate acestea va fi bucuria de a petrece . pre Moise şi Ilie i-a adus să mărturisească fară împotrivire dumnezeirea Lui." Texte d i n sfinţii Părinţi 9 9 Sfântul Ioan G u r ă d e a u r : „Toate ale vieţii viitoare vor fi ziuă. ci o altfel de stare. pre pământ. ca cei ce aveau să fie cu Tine în vremea vânzării Tale. cu slavă ai arătat-o." „Ucenicii Tăi. suferind.. ca văzând minunile Tale să nu se înfricoşeze de patimile Tale.. neputând suferi să vază chipul cel nevăzut. Ci întărindu-i pre dânşii. carea a ridicat întru sine flinta omenească. pe care numai cei ce se vor învrednici de ea o vor cunoaşte. s-au aruncat pre sine jos." „Şi pre cei mai mari dintre Prooroci. De faţă erau Petru.CUVINTE VIU 109 SCHIMBAREA LA F A Ţ Ă -30- TEXTE Din cântările Vecerniei şi ale Utreniei: „." „.. Atunci nu va mai fi noapte. în muntele Taborului. Mântuitorule. împreună şi ferindu-i. cu cât aceasta e mai luminoasă ca o candelă..

nu mă ştiu pe mine să fi pus început».110 PĂRINTELE ARSENIE BOCA neîntrerupt cu Domnul. părinte». că atunci când avea să se săvârşească. încât n-o puteau privi ochii israilitenilor. devenind fiu al zilei aceleia neîntrerupte de întunerec." (P. în Noul Testament cu mult mai puternic şi decât lui Moisi. 48. Iar Domnul a zis: «Aduceţi-Mi pe vasul pustiului !»" ( A v v a Sisoe 14). Şi le-a zis lor bătrânul: «Cu adevărat." (P. Şi le-a zis lor: «Vedeţi.. Şi au cunoscut părinţii că a atins desăvârşirea. Sfântul A n d r e i C r i t e a n u l : „Ce vrea să înveţe Mântuitorul.Să arate slava şi strălucirea atotluminoasă a dumnezeirii Sale.G. „Trupurile celor ce au bineplăcut lui Dumnezeu vor îmbrăca atâta slavă câtă nici nu pot vedea ochii aceştia.291). 97. Şi se părea ca şi cum el ar fi vorbit cu oarecine. Acolo faţa lui Moise era luminată de atâta slavă.603).G. zicând: «Cu cine vorbeşti. Şi i-au zis lui bătrânii: «Nu mai ai trebuinţă să te pocăieşti. Şi după puţin a zis: «Iată ceata Proorocilor a venit». 29.932-33) S f â n t u l V a s i l e cel Mare: „Răsplata virtuţii e că devii dumnezeu şi străluceşti în lumina cea preacurată.»" (P. să-L vedem luminând cum a luminat.. şi i s-au rugat lui bătrânii..D) Pateric: „Se spunea pentru un A v v ă al pustiei. deşi atunci nu ne-a arătat toată strălucirea veacului viitor.400.G. Căci s-a zis: drepţii vor străluci ca soarele." (P. să mergem cu gândul pe munte. şi s-au temut toţi. A v v a Antonie a venit». Oarecari semne şi urme întunecoase ale acestor lucruri s-a îngrijit Domnul să ne dea atât în Vechiul Testament cât şi în Noul Testament. Şi le-a zis lor: «Iată. împreună cu puterile de sus. suind pe ucenici pe munte ? . şezând părinţii lângă dânsul. . Şi iarăşi de năpraznă s-a făcut faţa lui ca soarele. în care s-a mutat natura omenească. 47. Domnul a venit !». Părinte ?» Iar el a zis: «Iată îngerii au venit să mă ia şi mă rog să mă mai lase puţin să mă pocăiesc». unde s-a schimbat Hristos la faţă..G. a strălucit faţa lui ca soarele. ce auzise odinioară cuvântul: «Pământ eşti şi în pământ te vei întoarce. Şi s-a îndoit în lumină faţa lui. Că aceste cuvinte nu sunt podoabă goală. a strălucit faţa lui Hristos.

Iti va trimite Duhul cel din Dumnezeu Şi te va insufla. Iisus: A arătat marea lumină a veacului viitor. nici va putea să vadă Vreunul din oameni pe Domnul venind în Slavă Şi aşa vor fi despărţiţi nedrepţii de drepţi. Să ne arătăm lumini de-al doilea. asemeni celei dintâi Şi părtaşi împărăţiei cerurilor şi împreună părtaşi Ai slavei să fim. te va turna din nou întreg. şi moştenitori Ai bunurilor veşnice. tărie şi putere şi să facă pe om în stare să vadă Slava Lui dumnezeiască ? Căci altfel nu va vedea. ca din lumină.. va locui şi se va sălăşlui fiinţial Şi luminându-te şi umplându-te de strălucire.CUVINTE V i i " 111 S f â n t u l Simeon Noul Teolog: „Imnele i u b i r i i d i v i n e " : Cuv. Mai bine zis împăratul celor de sus şi al celor de j o s A voit să vină să se facă asemenea nouă. Cuv. Iar cei uniţi cu El de-aici. Şi vor fi acoperiţi de întunerec păcătoşii Şi toţi câţi nu vor avea lumina în ei de aici. împărăţia Cerurilor s-a coborât pe pământ. asemeni lui Iisus.ia aminte ce-ţi spun.. firea dumnezeirii ? Dacă n-ar trimite El însuşi Duhul Său dumnezeiesc Şi prin el se dă neputinţei firii Vigoare. Stricăciosul îl va face nestricăcios şi va clădi iarăşi Casa învechită. . pe care nimeni nu le-a văzut vreodată. X X X I V : „Ziditorul. . şi atunci Vor fi împreunaţi tainic şi adevărat cu Dumnezeu Şi vor fi nedespărţiţi de împărtăşirea cu El. Ca împărtăşindu-ne toţi din El. casa sufletului tău: Şi va face cu totul nestricăcios şi trupul întreg Şi te va face pe tine dumnezeu după dar. XIV: „Căci cum ar putea să vadă omul Slava lui Dumnezeu şi firea smerită a omului.

ci numai o lumină orbitoare. şimi zise: «In acest moment. prietene.. îi auziţi glasul.» Sfântul Serafim zise: «Nu te teme: uite şi tu luminezi la fel. nici pe el. Motovilov.mărturie de aici a veacului ce va să vie. eu şi cu tine. povesteşte însuşi Motovilov. . mă cuprinse straşnic de umeri. stăruia necontenit pe lângă bătrânul Serafim să-1 lămurească: ce este aceea a fi plin de Duhul dumnezeiesc ! Dar lămuririle sfântului Serafim nu-1 mulţumeau. „Atunci.VII. expresia schimbătoare a ochilor.numai nu-i vedeţi mâinile. în plină lumină a soarelui. îmi spuse încetişor la ureche: «Dă mulţumire lui Dumnezeu pentru darul nespus ce ţi-a făcut !» Apoi îl privii iarăşi în faţă şi mă cuprinse o teamă şi un respect şi mai mare. răspunsei. Părinte.De ce te uiţi aşa la mine ? . nici formele lui. bărbat foarte evlavios. 30. luminând cu raza sa limpede covorul de ninsoare care acoperă pajiştea şi pădurea. 93-94) Povesteşte Motovilov că într-o zi. amândoi suntem în Duhul lui Dumnezeu. pe când sta de vorbă cu bătrânul Serafim. Acum tu însuţi eşti în plinătatea Duhului dumnezeiesc.» Şi plecându-mi capul către el. Faţa ţi sa luminat ca soarele şi nu pot să o mai privesc fiindcă mă dor ochii.. Prislop." Aceasta e lumina învierii . care se întinde pe întinsul câtorva verste de jur împrejur. fiindcă din ochii tăi scapără fulgere. îi vedeţi mişcarea buzelor.112 PĂRINTELE ARSENIE BOCA Nicolae A r s e n i e v : „Biserica r ă s ă r i t e a n ă " (pp.49. în lumina mare de amiaza zilei. închipuiţi-vă faţa unui om care vă vorbeşte.care se arată din când în când pe feţele sfinţilor . i se întâmplă să vadă pe neaşteptate luminând lumina Duhului Sfânt. Şi ninsoare uşoară care pică în jurul meu şi a falnicului bătrân.Nu pot să mai privesc. simţiţi că cineva v-a cuprins de umeri . . altfel n-ai fi putut să mă vezi într-o asemenea stare.

Iisus voia altceva cu ei: voia să-i suie la înţelegerea superioară a unei pâini cereşti.Iisus sili pe ucenicii Lui să intre în corabie (în Biserică). .. 7. Iisus S-a amărât profund văzându-i că aşa pământeşte înţeleg ei minunea cu pâinea. A pune evidenţa valurilor în primul plan al sufletului. Cufundarea lui Petru în îndoială..49. .că moare de foame. Prislop. ca să scape de îndoiala nălucirii. . e mai presus de fire. e după fire. oamenii au vrut să-L pună pe Iisus împărat. a fi în chemarea lui Iisus.Corabia trecea de cea parte a mării.Iisus e luat pe valuri drept o nălucă.CUVINTE V i i " 113 IISUS PE MARE -31 - . din cauza evidenţei protivnice.Petru. dar „văzând urgia valurilor" se teme şi începe să se scufunde. .veşnica grijă a omului . a căror urmare e Evanghelia de astăzi: După înmulţirea minunată a câtorva pâini şi peşti la mai multe mii de oameni. Aceasta nu se scufundă în mare. II Iată pe scurt faptele petrecute înainte. Ţine sufletul tău liniştit în Dumnezeu. . ne învaţă virtutea credinţei: să crezi în chemarea lui Iisus. la trebuinţa Sfintei împărtăşanii. împotriva mării. e îndoială declarată din punct de vedere al credinţei. din cauza evidenţei. Ziceau ei că Iisus. cere o probă despre existenţa lui Dumnezeu pe mare. iată poate să-i scape de grija .spun locurile paralele ale întâmplării. A fi în îndoială.VIII. e firea după har. împotriva talazurilor evidente. I se împlineşte dorinţa.

deşi vine pe mare ca pe uscat. Biserica e corabia ucenicilor lui Iisus. Sfântul Pavel le spune: „Vânturile tuturor învăţăturilor".114 PĂRINTELE ARSENIE BOCA Izbutise Iisus să ridice la o înţelegere superioară. Marea e marea vieţii acesteia. zbuciumate de valuri şi acoperite de întunerec.se gândeau la Iisus. . De aceea.poate tocmai de aceea că e mai presus de marea înfuriată. de cea parte a lumii. In atare împrejurări Iisus. iată văd pe Domnul umblând pe mare şi apropiindu-se de ei. . Lăsăm descrierea faptelor concrete şi trecem la semnificaţia lor. iar El s-a retras singur să se roage. a silit pe ucenicii Săi să intre într-o corabie. „văzând urgia valurilor.dacă nu chiar speriaţi . de aceea a încheiat repede cu ei. pe o femeie . care a facut-o să-şi lase găleata cu apă obişnuită şi să trezească Samaria în întâmpinarea lui Dumnezeu. Când erau mai bântuiţi de groază. cu mulţimile n-a izbutit acelaşi lucru. Deci corabia ucenicilor e corabia Bisericii. câteodată se înfurie de vânturi. Petru se face delegatul acestei societăţi omeneşti. Era seară şi s-a făcut noapte. dar. Pe ei nu-i părăsise.Ucenicii îngrijoraţi . îndreptându-i de ceea parte a mării Galileii. cere o probă despre existenţa reală a lui Dumnezeu. cu toate amănuntele ei. la o învăţătură şi la o veste. că n-a avut pe cine ridica la trebuinţa după o pâine a vieţii veşnice. . se temu şi începu a se scufunda".şi aceea păcătoasă de la apa obişnuită la apa cea vie. I se împlineşte dorinţa. Toate întâmplările şi faptele în care apare şi persoana Mântuitorului au o semnificaţie pentru toate veacurile. iar pe deasupra o mai acopere şi noaptea: „noaptea neştiinţei şi a uitării de Dumnezeu". care. care are să-i treacă de cea parte a mării. Corabia era în mijlocul mării şi în mijlocul nopţii. ca să scape de îndoiala nălucii. . din cauza amărăciunii.cum îi zic Părinţii.Dar aci. Pe mare s-a iscat furtună. . are o permanenţă peste veacuri. Marea înfuriată începe să fie o primejdie. Toată viaţa lui Iisus. e luat drept o nălucă.

Dar iată. a supravieţuit prigoanelor.şi ispitele triumfului. stânca umbla pe mare şi sprijinea corabia ucenicilor. din cauza evidenţei protivnice. încât s-a făcut linişte mare. Să ţii sufletul tău liniştit în Dumnezeu. e firea după Har. A pune evidenţa valurilor în primul plan al sufletului. trebuie să creadă Cineva pentru noi.Şi că totuşi de El ascultă marea. aceasta e îndoială declarată. a fi în chemarea lui Iisus. în credinţa în El. din punctul de vedere al lui Dumnezeu. fiindcă era clădită pe stâncă. şi biruinţele Bisericii sunt încercări. cât s-au temut ucenicii. După ce Iisus a tămăduit îndoiala din sufletul ucenicului.dumnezeirea Sa . valurile: ereziile. împotriva talazurilor evidente. ne învaţă să luăm aminte la virtutea credinţei: să crezi în chemarea lui » ' Iisus împotriva mării.) Dar corabia Bisericii e şi Casa Bărbatului înţelept. din cauza sufletului îngrozit. . a bănuielii: „nu cumva Dumnezeu e o nălucă". mai presus de fire. . Iată. împotriva evidenţei contrare. . nici mai mult nici mai puţin. E de-ajuns să ne amintim de veacul al IV-lea al erei creştine veac de libertate pentru creştinism. e clar că nu se scufundă în mare. creştinismul religie de stat -. A ş a a fost până acum: au venit cercările asupra Bisericii: vânturile. aceasta e mai presus de fire. din cauza evidenţei. încât un istoric al vremii scrie că dacă n-ar fi trimis . prigoanele . Această credinţă. puţin credinciosule ? ! " Recunoaştem: a fi în îndoială. că Biserica a supravieţuit ereziilor.şi au venit ploile şi vânturile şi valurile şi au izbit într-însa şi n-au putut-o dărâma. până ce credem şi noi: că Iisus nu e o nălucă.recunoaştem: e după fire. Un cugetător creştin din zilele noastre zice. dar nu se poate spune că s-a comportat la fel. a tămăduit şi marea de vifor. în minunea aceasta. aşa se ticăloşiseră creştinii. zicându-i lui Petru: „De ce te-ai îndoit. (. din cauza întunerecului nopţii.CUVINTE V i i " 115 Cufundarea lui Petru în îndoială. Dar.. Pe aceasta a mustrat-o Iisus.veacuri de-a rândul .Da.Iisus e bărbatul înţelept. care şi-a clădit casa pe stâncă .... ploile. când a ajuns în ispita triumfului.

Grigorie şi Ioan Gurădeaur. şi nimic mai tare ca ea.. acolo e Biserica". III. cu toate sforţările iadului Iisus pare să o părăsească furtunii." Şi iarăşi alţii: „Biserică sunt eu «Templu al Duhului Sfânt». Noul Testament . El intră în corabie şi ajunge la liman». şi 3) Sfânta Cruce. .Sfântul Altar: 1) Sfânta Evanghelie." Zic alţii: „Incuie-te în cămara ta şi te roagă în ascuns. Marcu 6. 202: „Biserica e asemănată cu o casă zidită pe stâncă şi totuşi ca o corabie care înoată prin mijlocul valurilor. şi iată rămâne mereu neatinsă. şi El vrea să treacă pe lângă ea. Lebarq. 2) Mana din pustie. mereu agitată. dar nu să o înece. El porunci vânturilor şi «ele se opriră. Totuşi să nu credeţi c-a uitat-o: El va îngădui ca valurile să o zbuciume. de Ed.116 PĂRINTELE ARSENIE BOCA Dumnezeu pe sfinţii Vasile. 1927.. Iisus umblă pe mare.49.dar n-a avut la cine.VIII. Tom. 14. fiindcă nimic n-a putut-o cufunda. Paris.Parcă nimic mai slab ca Biserica. 7 5 ..48. adunaţi în numele Meu. şi 3) Toiagul lui Aaron.Sfânta Sfintelor cuprindea: 1) Tablele Legii. ar fi trebuit să vie Hristos a doua oară. ca şi când nu L-ar fi atins primejdia ei. oratoires. Acolo e şi Pâinea Vieţii de care voia să le vorbească mulţimilor. nici să o cufunde. 2) Sfânta împărtăşanie. Arad. Unde sunt acestea acolo e Biserica. * Unde e Biserica ? Zic unii: „Unde-s doi sau trei.. Vechiul Testament . Critique de L ' A b b e I. Bossuet: Oeuvre J. Iată de ce e cu voia lui Dumnezeu ca marea să fie înfuriată câteodată." Iar alţii zic: „Unde e Papa. bântuită de vânturi şi furtuni. .

cu toată silinţa prigoanelor. luminase omul cu cunoştinţa de bine. care aşa de puternic a umflat talazurile.139. că noi toţi avem în adâncul inimi o începătură (principiu) de împotrivire şi de respingere a tuturor adevărurilor divine. Spun. alteori duh de neîncredere (Efeseni 2. dar omul a închis ochii de la această lumină.. ca să ne îndemne la împotrivire. Biserica a rămas totuşi centrul iubirii. ca. dar nu produce în noi toate efectele sale. spre nenorocirea noastră.18. el e ca forţat să le combată. puţin câte puţin el n-a mai gândit la ceea ce nu mai vedea: el a uitat cu uşurinţă ceea ce nu mai gândea.CUVINTE Vii" 117 203: 204: Iată cele trei furtuni furioase care au tulburat starea Bisericii: de îndată ce apăru pe pământ.22). şi fiind izbit în acest punct. pe lângă ca omul să fie orb desăvârşit 205: . pentru că darul lui Dumnezeu îl împiedecă. dacă ea şi-a susţinut trăinicia. iar dacă creştinii răi au rămas în sânul său. a doua trufia..dacă vom înţelege omul.. El e în toţi oamenii. alteori duh de necredinţă (Coloseni 3. 49. că două lucruri produc în noi această respingere: prima e orbia. în sfârşit corupţia moravurilor s-a ivit. Dacă veţi sui până la obârşii. dacă nu i s-ar uni orgoliul (trufia). Ce vrea să spună acest «uitat». nu numai că nu le poate înţelege. Această începătură de respingere se numeşte în Scripturi necredinţă (Luca 9. Necredincioşii s-au adunat ca să-i distrugă temeliile.6). nu le poate suferi. apoi curiozitatea s-a stârnit şi ea a făcut să se nască ereziile. s-a ridicat necredinţa şi a înteţit persecuţiile.» (Psalmii 9. 118. ci.2).41). Trebuie că e bine întărită această Biserică. dar el a venit. fraţii mei ? E uşor de înţeles: că Dumnezeu. Nu e de mirare . veţi găsi. dumneavoastră. cu toate pogorămintele depravărilor. Orbia ne e arătată în Scripturi într-un chip limpede: ele spun că «păcătoşii au uitat pe Dumnezeu. în aşa măsură că. în adevăr. cu toate atacurile ereziilor. «cât corabia părea aproape învăluită».. aceasta ca să-i împingă veninul până la inimă. el s-a lăsat condus de simţurile sale. ereticii au ieşit ca să-i smulgă copiii şi să-i deşire măruntaiele. Această uitare n-ar fi mare lucru. ca urmare. omul lăsat de capul lui. ea a fost stâlp al adevărului.

. Avraam. va putea ea fi lipsită de vrăjmaşi ? Nu. pe deasupra să mai fie şi trufaş. pentru că nu înţelegi cuvintele lui.iată de ce se pregăteşte ea de suferinţe ! Trebuie ca ea să fie urâtă de toată lumea. creştinii erau cauza ! î 7 5 » 207: Psalmul 128: «Copiii mei.» .37).. el întrebuinţează forţa.. Dacă îi lipseşte raţiunea. pe care o ignoranţă învechită şi trufaşă a brăzdat-o în inima oamenilor împotriva lui Dumnezeu şi a adevărurilor Sale ? Iisus Hristos a probat-o primul. vă mai îndoiţi de acea începătură a împotrivirii. dacă barbarii năvăleau şi făceau prăpăd. Cu cât adevărurile erau mai înalte. sperie simţurile prin asprimea sa. Profeţii. nu-i cu putinţă: fiindcă credinţa pe care o mărturiseşte ea surprinde lumea prin noutatea sa.. aceiaşi duşmani care mă atacă. Dacă nu ploua pe pământ. . Biserica Sa. familia lui Noe. Ar fi nesfârşit de spus. fraţii mei. ca să susţie aceeaşi învăţătură prin care dumnezeiescul învăţător smintise pe trufaşi. nu mă mir prin câte am trecut: sunt obişnuită din tinereţile mele. . Enoh. cât era acuzată puternic de toate neorânduielile lumii. îl irită. răspunde Biserica.iar dacă i-am aminti că din tot ce spune nu înţelege nimic. omorât de frate-său Cain. fraţii mei. Mulţumiţi-vă cu aceasta că era aşa de împovărată şi de ura publică şi de învinuirile de tot felul... şi trebuie s-o ştiţi.» (Judecători 10).118 PĂRINTELE ARSENIE BOCA 206: (â Lextremite). Moise. .. Avei. După acestea. răi ce sunteţi. e un lucru de neînţeles ceea ce a suferit Biserica lui Dumnezeu vreme de aproape 400 de ani sub împăraţi necredincioşi. el n-o poate suferi. dăinuind în lume... dacă inunda Tibrul. «Tot ce nu înţelege. Părăsind înţelepciunea lui Dumnezeu... creştini.. . . cu atât superba lor raţiune era turtită (etourdie) şi nebuna lor împotrivire era aprinsă.. Iată pentru ce le spune Iisus: «Voi vreţi să mă omorâţi. turbură duhurile prin înălţimea sa..... de-a urzi să omori un om. Ilie. el şi-a făcut o înţelepciune după chipul său: el nu ştie nimic şi crede că ştie toate..Tot ce nu înţelege.. Ce teroare. m-au prigonit din tinereţile mele. huleşte... pentru că cuvintele Mele nu încap (prind) în voi» (Ioan 8. Iisus Hristos. o ia ca o înfruntare pentru neştiinţă.. combate.

. (Tit 3. credeţi. II..... Dar curiozitatea minţilor trufaşe nu poate suferi această modestie «Valurile se ridică până la cer şi se pogoară până în străfunduri» . dragii mei.. e pacostea minţilor. Acolo toată înţelepciunea lor se împrăştie.. să înţeleg eu. pentru a mă împotrivi prigoanelor.. (Trândăvia a venit. trebuie arătat. nu e mirare de prigoane. în capul lor e huruială. III. Nu vă pot ascunde ruşinea sa: vreau să zic despre purtările stricate ale celor din sânul său.. disciplina a slăbit.. 25-26) . acoperindu-i toată suprafaţa...) In vreme ce numărul credincioşilor creştea. A doua furtună asupra Bisericii a înteţit-o curiozitatea: curiozitatea.CUVINTE V i i " 119 208: Apostolii. înfundându-se în erezii. ştiind că neînfrânarea minţilor se va întinde până la infinit. Ei sunt turburaţi ca beţivii. mâna atotputernică ce-mi serveşte de sprijin va şti cum să mă ferească de înnec. 209: 210: 211: . curiozitatea voastră v-a pierdut ! Singurul remediu: ascultarea de Biserică.. să n-o credeţi.zice Scriptura (Psalmul 106. Pentru a înţelege bine acest adevăr. părul meu argintiu. fiii mei.. le-a prescris un hotar care să nu le permită de a-1 trece... Copii denaturaţi...9) . ruina evlaviei şi mama ereziilor.. Nestorie. înainte de toate. Trufia ereticului se răscoală: Ce ?! voi crede eu credinţa » altuia ? Eu vreau să văd. . Prin urmare. şi pierzând drumul rătăcesc." Dacă Dumnezeu o a sprijinit cu atâta putere împotriva prigoanelor. i-a hotărnicit limite peste care i-a poruncit să nu se întindă. Priveşte vechimea mea. că o va lăsa înfrântă de erezii ? Nu.. Nu-mi întorc faţa împotriva lor. Căci după cum Providenţa vedea că apele mării se întind şi se împrăştiaseră peste tot pământul. fraţi creştini.. Cu toate că par mereu plutind. dragii mei. Prosperitatea a atras pierzarea. Arie. tot aşa. zice Biserica. că înţelepciunea divină a pus margini cunoştinţelor noastre. ardoarea credinţei scădea.

120 PĂRINTELE ARSENIE BOCA 214: Biserica nu-i făcută decât pentru sfinţi .. 14.. toţi cei ce sunt în număr.drept că din toate părţile sunt chemaţi copiii lui Dumnezeu.dar mulţi intră peste număr. Iar Satana va zice: «Aceasta e Biserica ? Aceştia sunt urmaşii Apostolilor ? » " I Corinteni 13.VIII. Dragostea a răcit.49 . . Arad. . scandalul (sminteala) s-a ridicat până în Casa lui Dumnezeu. să intre.

deci Ea e şi Maica Bisericii. şi printre cei puţini. în care se va naşte chipul nostru veşnic. Dar viaţa noastră nu e numai atâta. când era pe cruce. Ea e modelul desăvârşit de curăţie şi iubire. Deci pomenirea Ei. e Iisus. Dacă viaţa noastră s-ar reduce numai la viaţa aceasta. schimbându-Se la faţă. când i-a dat pe Ioan de fiu şi lui Ioan i-a dat-o pe Ea de maică. Sabia durerilor a fost profeţită pentru sufletul Ei. e Maica Domnului. toată zdroaba vieţii ar fi fară sens. şi avem trebuinţă de o inimă de mamă pentru noi către Dumnezeu. ca maică a creştinătăţii. A fost instituită. Ea e prevăzută de Providenţă îndată după căderea omului. Iar Maica Domnului n-a fost scutită de niciuna din durerile omeneşti. Nu e prin urmare numai o urmare a Domnului. problema refacerii omului. trebuie să trecem prin multe răstigniri. că vom purta şi chipul pe care ni 1-a arătat El. Ştim de la Iisus.CUVINTE V i i " 121 MAICA DOMNULUI -32- Nu se poate vorbi numai despre Maica Domnului. cea între leagăn şi mormânt. Căci. când Se va naşte în noi Iisus. Fiul Ei. ci şi o urmare a Maicii Domnului. Tot aşa. că puţini erau până sub crucea Răstignitului. De mică a cunoscut refugiul şi prigoana lui Irod. şi printre cei puţini. Aceasta însă. pe lângă orice răstignit al vieţii acesteia. puţini mai rămân pentru el către Dumnezeu. spre a ajunge la refacerea noastră. pune din plin. . o „imitatio Christi". era Maica Domnului. Primul om refăcut... Prin asceză şi iubire sufletul nostru trebuie să ajungă la curăţia sufletului fecioară. chiar de Iisus. duse până la jertfă: dovadă. aşa cum S-a născut în sfânta Fecioară. şi toţi ucenicii lui Iisus.

şterge-mă şi pe mine din Cartea Vieţii ! Şi a încetat urgia lui Dumnezeu. prin rugăciunea lui să oprească urgia lui Dumnezeu şi nu-L lasă să se răzbune pe închinătorii la idoli. . iar de asemenea şi pe sfintele Puteri îngereşti. sfinţii nu sunt ascultaţi. peste păcătosul popor creştin. Binecuvântată: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu. morţi pentru Hristos. ci ne mântuieşte din nevoi: Una. Cine-i Moise şi cine-i Maica Domnului ? Când te-a lepădat Dumnezeu şi nici sfinţii nu se mai roagă pentru tine. E x o d 32: Moise se ruga.Nu ! a răspuns Dumnezeu. şi toţi drepţii cuvioşi bărbaţi.122 PĂRINTELE ARSENIE BOCA Dumnezeu ne părăseşte uneori.. Isaac şi Iacov. Lasă-Mă să-i zdrobesc. căci cu urgie M-am mâniat asupra lor şi vreau să-i prăpădesc ! . Născătoare de Dumnezeu Fecioară ! întru rugăciunile noastre nu ne lăsa pe noi în scârbe. Adă-ţi aminte de robii Tăi: Avraam. şi pentru rugăciunea lui Moise i-a iertat pe ei. .VIII.cu atât mai mult rugăciunea sfintei Fecioare Maria." Arad. va opri să nu cadă urgia divină. un rob." Şi cântă Biserica: „Sub milostivirea Ta scăpăm Stăpână. dar iubirea de mamă întoarce asprimea Dreptăţii lui Dumnezeu din nou în iubire. 15.. şi a cere mijlocirea lor. poate.49 . având în vedere rătăcirile ereticilor despre sfinţi şi despre Maica Domnului. pe sfinţii şi de Dumnezeu purtătorii dascăli.Dumnezeu. curată. pe sfinţii mucenici. hotărăşte: „A cinsti şi a mări mai întâi pe Născătoarea de Dumnezeu: mai înaltă decât toate puterile cereşti. iar Maica Domnului e ascultată. fericiţii şi întru tot lăudaţii Apostoli şi Prooroci. Dacă Moise.Dacă nu-i ierţi. strâmtorând pe Dumnezeu: „încetează Doamne urgia Ta şi potoleşte-Ţi mânia şi socoteşte cu blândeţe greşala poporului Tău. pentru că ei ne pot apropia de împăratul tuturor . a mai rămas cineva care nu te-a părăsit: e Maica Domnului. „Intre robii lui Dumnezeu şi Maica lui Dumnezeu e o deosebire fără margini" .zice sfântul Ioan Damaschin. Al VH-lea Sobor ecumenic.

se tânguia lui Dumnezeu: „. Iisus a fost scos din vie şi omorât. Iisus a fost prigonit personal şi omorât. 11.CUVINTE V i i " 123 LUCRĂTORI UCIGAŞI VIE S Ă L B Ă T Ă C I T Ă -33 - Pilda lui Iisus rezumă toată strădania lui Dumnezeu cu via Sa: lumea aceasta şi cu lucrătorii viei: oamenii. Oamenii cred că Dumnezeu nu mai are nici o putere. precum şi cine e mistreţul din pădure.. prigoanele şi coloana nesfârşită a slăbiciunilor omeneşti.IX. Ieremia proorocul.... Şi au fost prigoniţi toţi ucenicii Săi de-a lungul istoriei. e uşor de bănuit.. rezumatul istoriei. că iată toată e părăginită şi o râmă mistreţul din pădure. de soi.. Pentru acest lucru s-au răsculat şi s-au unit împotriva Lui: ereziile. A fost prigonită învăţătura Sa..Am sădit viţă bună.. şi iată acum rodeşte struguri sălbateci." Ce însemnează întunerecul şi ascunzişul pădurii. Voi smulge-o şi-o voi arunca-o !" A t Implinindu-se urgia lui Dumnezeu cu via. Intr-o pildă.. Au fost prigonite faptele Sale: minunile. Prislop.. nici un drept asupra lumii. . Se tânguie Dumnezeu omului: „. pe care a sădit-o dreapta Ta. la care a întovărăşit şi pe om. omul.49. Doamne ai milă de via aceasta. De aci rezultă că Dumnezeu are un rost cu lumea Sa.. Oamenii II prigonesc pe Iisus şi în istorie.

în vederea Vieţii. Acum suntem ca noi. aşa ceva nu se întâmplă.. nădăjduim un aşa atunci. un tânăr. Trei morţi a înviat: o copilă. Totuşi n-a oprit definitiv moartea. Putea să oprească moartea. Putea să învie pe toţi.cel de astăzi . să simţim. Trăim omorând această chemare. Prin aceasta ne arată nouă. fiindcă obişnuit. pe al doilea în drum spre groapă şi pe al treilea din groapă. oamenilor. Numai cât. -34- Toţi suntem condamnaţi la moarte şi mai nimeni nu crede că va muri. ce vom avea să fim. . în temeiul unui aşa acum. Toţi suntem chemaţi la viaţă şi mai nimeni nu trăieşte viaţa aceasta după aceea la care suntem chemaţi. Nu e puţin lucru să zici unui mort: „Scoală. trebuie să trăim. . după convertirea lui la Dumnezeu.124 PĂRINTELE ARSENIE BOCA V I A Ţ Ă ŞI V I A Ţ Ă VEŞNICĂ. Ei au murit mai târziu iarăşi. să tânjim şi să suferim ca El . o înviere fără de moarte. atunci vom fi ca El. Pe Iisus L-a copleşit mila de durerea omenească şi a mângâiat-o.şi pe un prieten al Lui. Şi Iisus e Stăpân şi al morţii şi al vieţii. acum. ca nimeni altul.. Cineva a băgat de seamă că Iisus a înviat pe aceşti trei morţi aşa: pe unul în casă. pe Lazăr. Pe oameni îi înfioară întoarcerea unui mort la viată. Iisus a venit înaintea oamenilor cu propria Sa înviere din morţi.vorbesc de-o credinţă care să-ţi transforme viaţa în vederea morţii. i . după patru zile. întoarce-te la viaţă !" A ş a ceva nu poate decât Stăpânul vieţii şi al morţii. nici pentru cei pe care i-a înviat. Iisus tânjea după transformarea sufletească a omului.şi pentru aceleaşi pricini. Iisus însă dorea omului o altă înviere: o înviere a sufletului.

* De ce este totuşi moarte între oameni şi după prădarea iadului ? Fiindcă nu e acum definitiva biruinţă asupra morţii. cum tânjea şi apostolul Pavel. şi pe Iisus Hristos pe care L-ai trimis" (Ioan 17.X. când îl vom primi transformat şi nestricăcios. oamenii.3). într-una din dezlegările morţilor se arată motivul: „Pentru ca răutatea să nu fie nemuritoare. Aceasta e biruinţa Vieţii asupra morţii. atârnă de: ascultarea. ai poruncit ca această făptură să se dezlege: sufletul să se întoarcă la Dumnezeu care L-a dat.. şi în ce ne priveşte pe noi. pentru aceştia însuşi Iisus ne-a spus că se roagă. are viaţă veşnică şi la judecată nu vine. ci s-a mutat din moarte la viaţă" (Ioan 5. voinţă." până la învierea cea de obşte.24). amin zic vouă: Cel ce ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis pe Mine.49. tot omul e chemat şi ajutat să-şi lucreze luminos veşnicia. întrucât atârnă şi de noi.. biruinţa pe care o Prislop. care urmăresc rosturile vieţii dincolo de hotarele mormântului.„CUVINTE V i i " 125 Iisus ne-a asigurat zicând: „Amin. Deci veşnicia noastră. ca să te cunoască pe Tine. iar trupul să se întoarcă în pământul din care a fost luat. credinţa şi cunoaşterea lui Dumnezeu. . Trup-suflet. aşteptăm. Pentru aceştia. simţire şi minte. adevăratul Dumnezeu. 10. Iar în alt loc ne spune: „Iar viaţa veşnică aceasta este. singurul.

pe 7 cele ce ne vin fiecăruia să le trecem. n-ar trebui să vorbim despre această poruncă a desăvârşirii şi iubirii de vrăjmaşi. Cât suntem de departe de iubirea de vrăjmaşi. care urmăreşte desăvârşirea noastră.că din toate suferinţele care turbură furios viata omenească. Dar să ne întoarcem la noi: abia se mai propoveduieşte iubirea de oameni ! Ar trebui să devenim întâi oameni ! Nu-i vorbă . încremenim desăvârşirea într-o problemă. că ne-a poruncit un lucru imposibil. Prin urmare cu împlinirea sau neîmplinirea lor. ceea ce e o trufie fără seamăn. atunci cădem în părerea că desăvârşirea noastră trebuie să ne-o facem noi.trebuie să înţelegeţi şi aceasta . dând vina pe Dumnezeu pentru căderea sa. înfruntăm pe Dumnezeu. că nu putem. Pe ce cunoaştem aceasta ? . din care nu putem ieşi teferi decât lepădându-ne de noi înşine. Cu alte cuvinte repetăm acelaşi păcat.Pe cele ce ni se întâmplă.35 - îndărătnicii de noi.126 PĂRINTELE ARSENIE BOCA PORUNCA DESAVARŞIRII . pe care l-a făcut Adam. 5 5 ~ ~ . plini de ură. sunt porunci. Dacă nu înţelegem ţeserea Providenţei. pe care trebuie să o ajungă. ducând o cruce în fiecare zi şi îmbiaţi cu protivnici. ne stă probă faptul că aproape în fiecare casă trăiesc laolaltă oameni care nu se înţeleg. Desăvârşirea şi iubirea de vrăjmaşi nu sunt nici măcar sfaturi evanghelice. prin tot felul de încercări inevitabile. ?ţinând seamă de aceste două porunci. capabili să ne şi dezlege de viaţa aceasta. stăm sau cădem din creştinism. Providenţa conlucră cu noi pentru desăvârşirea noastră: prin toate împrejurările grele. Să nu descurajeze nimeni. cea mai mare este ura. fiecare are măsura sa. fiindcă nu facem altceva decât ne scuzăm mereu. şi zarea desăvârşirii cât e de departe.

Deci porunca aceasta.Să nu se creadă că în lumea aceasta poţi crede în desăvârşire nepedepsit ! Iar Iisus se ruga pentru ucigaşii Săi. tu ură. îndemn întărit profund în însăşi natura creştinismului.. Sigur că a propovădui iubirea de vrăjmaşi între asemenea condiţii de iad. Ce rost are aşezarea noastră între pintenii acestui imperativ şi frânele acestui refuz e greu de spus. desăvârşirea nu-i din lumea aceasta. iubirea care nu face deosebirea între oameni.în împărăţia din care ne-a venit desăvârşirea. trimiţându-ne El împrejurările care să ne dezlege şi de frică şi de îndrăzneala trufiei. sau pe care puţini . puterea. care vii din iad şi faci şi lumea iad !. Iisus a trezit în noi îndemnul desăvârşirii. Ar fi sinucidere şi nu jertfă a iubirii. Astăzi se înţelege lucrul acesta cel mai bine. E aci o cumpănă rezemată pe conştiinţă: noi suntem şi din lumea aceasta. cea din urmă: încercarea iubirii.. dar prin condiţia umană ni se refuză. curajul nostru ar semăna mai mult a păcat decât a virtute. Suntem hotărât îndemnaţi spre şi hotărât opriţi de la.. chiar şi Dumnezeu a plătit-o cu viaţa. ştiinţa.încă în lume fiind . asemenea lui Dumnezeu. Deci până nu ne cheamă Dumnezeu. într-un Om-Dumnezeu. Ce facem ? Fricoşii ... însemnează să o păţeşti la sigur. riscurile sunt ultime: crucea te aşteaptă. . Porunca desăvârşirii ne cere. Providenţa va aduce dezlegările.„CUVINTE V i i " 127 duşmănia şi răzbunarea: unul şi acelaşi diavol: boarea iadului între oameni. A încercat omul toate: bogăţia. Dar când mai şi trăieşti iubirea de vrăjmaşi. Când tensiunea acestei cumpene de conştiinţă va aduna destulă energie. care trimite ploaie şi peste cei buni şi peste cei răi.scrie . Aceasta n-o pot face decât oamenii hotărâţi să sfârşească pe o cruce. în Iisus Hristos.că nu intră în împărăţia lui Dumnezeu. îmbrăcată concret. pur şi simplu. dar fericit nu 1-a făcut nici una ! „Iisus ne îmbie încercarea Sa. Aceea pe care nimeni n-a facut-o. a iubirii de vrăjmaşi şi a desăvârşirii. O.. păcatul. strămutarea .

128 PĂRINTELE ARSENIE BOCA au încercat-o. şi se dezleagă numai celor ce o iubesc.X.49. . doar clipe ale vieţii lor. dar singura care se poate ţine de ceea ce făgăduieşte !" (Papini) Iată de ce crucea e o taină. Aceştia sunt „fiii Celui Preaînalt". Prislop 2. Cea mai cutezătoare. cea mai protivnică pornirilor din noi.

osândea în cugetul său pe păcătoasă ..36-50 . Ce trufie groaznică găseşti la câte unii „drepţi". De aceea Dumnezeu le ascunde conştiinţa de sine a sfinţeniei. Aceştia ţin morţiş că-s păcătoşi. Prislop. Iisus . nu există convertire. poate că la farisei s-a gândit Iisus când a zis că vor fi judecaţi cu judecata cu care judecă. Cine ştie. pe care o dădea Iisus femeii.ierta păcătoasa. Dar osândirea cade în propria sa sentinţă: fiindcă ea interzice iertarea.nu păcatul. adică osândea pe Dumnezeu însuşi pentru că ierta. Osândirea din ochii fariseului interzicea pocăinţa femeii. atrage asupra-şi această interzicere. După fariseu.49. care se credea până şi criteriul lui Dumnezeu. 9. Sfinţii sunt tară să ştie că sunt. Nu în zadar se zice că cea mai primejduită este mântuirea sfântului.dreptul după părerea sa . fiindcă singură se osândea de păcatele sale. Fariseul era solipsistul vremii sale. Nu în zadar a zis Iisus. după punctul de vedere fariseic. Fariseul .X.„CUVINTE V i i " 129 OSANDIREA IERTĂRII.dreptul după adevăr . Luni XXI Luca 7. căci fariseul osândi iertarea. Osândirea nu are îndreptare. decât pentru 99 de „drepţi". -36- Unui din marile păcate ale fariseilor. că mai mare bucurie se face în Cer pentru un păcătos care se întoarce. Ricoşează în ea chiar şi tactica divină.. Poate că şi de aceea a lepădat Iisus „dreptatea" mioapă a fariseilor.

130 PĂRINTELE ARSENIE BOCA DINCOLO DE CHIP -37- Evanghelia aceasta prezintă pe Iisus în misiune „prin oraşe şi sate. Iată câţiva termeni fară chip: „Eu sunt Adevărul". etc. Ignatiu de Loyola era un militar ambiţios. Metoda duhovnicească a lui Ignatiu de Loyola se bazează pe imaginaţie. vedenii false. termeni care nu stârnesc nici o imagine. Stărui în această închipuire şi în toate sentimentele ce le trezeşte această transpunere. E un tablou simplu şi impresionant. Şi se ştie că Dumnezeu nu se supără când se stă pe acest punct de vedere.nu din rea credinţă sau din duh de împotrivire. „Cunoaşterea de Dumnezeu este viaţa veşnică". . cum zice unul din sfinţi. cărora Iisus le făcuse bine şi de aceea ele îl urmau şi-I aveau de grijă din averile lor. Dar fiindcă noi nu putem fi contemporanii lui Iisus. dar riscurile imaginaţiei sunt ocolite în duhovnicia Răsăritului. Meditaţia ortodoxă e cu termenii care „nu pun tipar pe minte". Era însoţit de cei 12 ucenici şi de nişte femei. contemporan peste timp şi chip. „Dumnezeu este iubire". propovăduind şi binevestind împărăţia lui Dumnezeu". „Duh este Dumnezeu". îţi reprezinţi cu mintea pe Iisus într-o împrejurare oarecare şi te închipui şi pe tine amestecat printre auzitorii de atunci ai lui Iisus. ci din grija de-a nu greşi primind orice. (Năluciri. etc. chiar contra imaginilor.) Răsăritul meditează fără imagini. Pentru începător e o treabă de ajutor. numai ca să facă şi el ceea ce făcuse sfântul Francisc de Assisi. poate fi Iisus contemporanul sufletului nostru peste veacuri. ba şi vedeniile reale le refuză . ca unii ce trăim în hotarele vremii. din ambiţie a creat ordinul iezuit.

. Fiul lui Dumnezeu. 10. Prislop. miluieşte-mă pe mine păcătosul".1-3 .„CUVINTE Vii" 131 Iată o motivare şi un cadru a rugăciunii meditative: „Doamne Iisuse Hristoase.49 Marţi X X I Luca 8. Inspirăm atotprezenţa Sa în Preasfânt numele Său şi expirăm chipul nostru de păcat.X..

132

PĂRINTELE ARSENIE BOCA

SUPRAFAŢĂ ŞI ADÂNC...
' -38-

Iisus dormea în corabie. Ce pildă de omenitate ! Frânt de ostenit, face şi Iisus ce face omul: se odihneşte, doarme. E ascunsă aci o divină smerenie. „S-a stârnit vânt vijelios". Iisus dormea. Corabia se primejduia. Iisus dormea înainte. Ucenicii s-au alarmat de spaima morţii, şi apropiindu-se de Iisus cu spaima lor „L-au deşteptat zicând: «Invăţătorule, învăţătorule», trezeşte-Te că pierim !" Iisus a certat vânturile. Marea s-a liniştit cât s-au temut ucenicii. Mai rămânea de liniştit defecţiunea sufletească a ucenicilor. Sufletul lor speriat de valuri s-a speriat şi de liniştirea lor. Frica de valuri pătrunsese furtună în suflete. Iisus dorea de la ei - şi de la toţi credincioşii lumii - o linişte de adâncime: liniştea siguranţei în Dumnezeu. Aceasta ar da să se înţeleagă că, în jurul unui om liniştit - din cauza rădăcinilor lui în adâncul Cerului - se face linişte pe pământ. Omul trebuie să fie statornic în adânc de cer ca să nu-1 sperie neliniştile de la suprafaţa vieţii. Cam pe aşa raţiuni cred să-şi fi întemeiat Iisus înfruntarea de necredinţă, pe care a adus-o ucenicilor. Intrebându-i de credinţă, Iisus a certat furtuna îndoielilor. Iisus a adus credinţa Sa, liniştea Sa de adânc, leac nestatorniciei mării şi spaimelor sufletului omenesc. Furtunile sunt lecţii inevitabile ale Cărţii Vieţii. Cea mai grea e furtuna răspunderilor. „Mai multe sunt furtunile care zbuciumă sufletul preotului, decât talazurile care bântuie marea", - zice sfântul Ioan Gurădeaur, despre preot. Sunt însă ucenici ai lui Iisus, în care Cerul a prins rădăcini adânci. De aceştia a ascultat până şi firea neînsufleţită. Taina lor e aceasta: prin nevoinţă şi dar au dobândit o ascultare desăvârşită de Dumnezeu: au făcut linişte în firea lor mai întâi; - şi zic părinţii: „De cine ascultă de
5
7

5

s

?

o

„CUVÎNTE V i i "

133

A

#

m

#

#

Dumnezeu şi Dumnezeu ascultă !" In preajma lor fiarele şi talazurile îşi uită sălbătăcia. Ascultarea aceasta restabileşte omul şi natura în starea şi prietenia străveche din Rai. „Fiule, zice sfântul Serafim, adună duh de pace în sufletul tău, şi mii de inşi se vor mântui în jurul tău".

Prislop, 12.X.49

Miercuri XXI Luca 8,22-25

134

PĂRINTELE ARSENIE BOCA

CINE E IISUS ?
-39-

S-a întrebat Irod care, aflând de la Magi, cine-I, L-a osândit la moarte, crezând că, omorând 14.000 de prunci, va scăpa şi de Iisus. S-a întrebat Irod Tetrarhul, fiul său, care, „auzind toate câte făcea Iisus, nu se dumerea ce să creadă despre Dânsul". Se întrebau cărturarii şi fariseii, smintindu-se pentru formalităţi înfrânte, şi sărind ca arşi: Cine-i Acesta, de iartă şi păcatele ?! Se întrebau până şi Apostolii: Cine-i Acesta: că ascultă de El şi vânturile şi marea ? Şi s-au întrebat un şir nesfârşit de nedumeriţi. S-a întrebat puterea lumească. S-a întrebat toată trufia minţii. S-a întrebat şi toată necredinţa. Toţi aceştia L-au refuzat, L-au osândit şi L-au omorât pe Iisus. Iar aceasta s-a întâmplat permanent în istorie. E semn că Iisus e Cineva care sparge permanent limitele istoriei; iar istoria se apără. Cine e Iisus pentru noi ? Pe contemporanii lui Iisus îi înţelegem că le era greu să-L creadă chiar Dumnezeu. Dar după dovada învierii Sale, dovada dumnezeirii, după arătarea Sa şi intrarea mai presus de fire prin uşile încuiate, după petrecerea Sa cea nevăzută în preajma gândurilor omeneşti, după arătările Sale în drum spre Emaus, lui Luca şi Cleopa, pe drumul Damascului, prigonitorului Saul, unui alt prigonitor al veacului nostru, indianului Sundar Singh, - cu aproape un nor de martori, noi nu mai putem fi fară răspuns. Las ca ştiute răspunsurile Teologiei.

„CUVINTE V i i "

135

Pentru noi Iisus e Sensul vieţii şi al Istoriei: reazemul ei în ispitele şi furtunile timpului. Iisus e asemănarea după care tânjim şi însetăm de-a lungul deşertului lumii: originalul nostru, autenticitatea noastră, dar, mai mult decât acestea, Iisus este Prietenul nostru, care singurul ne rămâne credincios şi nu ne părăseşte niciodată. Şi mai mult: e Sfânta noastră împărtăşanie cu desăvârşirea: foamea noastră metafizică.
a

Prislop, 13.X.49

Joi XXI Luca 9,7-11

136

PĂRINTELE ARSENIE BOCA

DOUĂ SOCOTELI...
-40-

Se bănuieşte de la început că nu se vor potrivi. Pericopa aceasta, luată separat, vorbeşte despre înmulţirea minunată a pâinii şi peştilor. De data aceasta, acestea s-au înmulţit, vădit, prin cuvântul lui Dumnezeu şi cu ajutorul ţarinii şi mării. Natura rodeşte şi ea, dar minunea aceasta dovedeşte că natura rodeşte la binecuvântarea Supra-naturii. Aceasta dovedeşte că la mersul vremii, la mersul naturii, e implicată şi toată purtarea omenească faţă de Supranatură, faţă de Stăpânul naturii. Ucenicii erau oameni simpli şi practici: văzând mulţimile, iar ei fiind într-un loc pustiu, s-au gândit, omeneşte: oamenilor le va fi foame, „Doamne, dă-le drumul". Oameni naturali, gândeau natural, sub categoria naturii. Nu-i o vină; e chiar semn de sănătate a gândi natural. Ucenicii se gândeau la trebuinţa pâinii naturale, care stâmpără foamea trupului. Iisus se gândea însă la altă pâine, a vieţii mai presus de fire, se gândea la Sfânta împărtăşanie. Aşa avea Iisus de gând să le deschidă mintea către această pâine nouă, plecând de la minunea pâinii naturale. Reuşise Iisus să ridice la o înţelegere superioară pe o femeie - şi aceea păcătoasă -, la fântâna lui Iacov, vorbindu-i despre apa vie şi despre adevărul că Dumnezeu e Duh şi Adevăr şi că e pretutindenea de faţă, nu numai în templul din Ierusalim, - unde mai nu mai era. N-a reuşit însă cu mulţimile. Mulţimile sunt grele. Mulţimile gândesc cu stomacul. Mulţimile înţeleg „viaţă veşnică" un stomac veşnic. La aşa mentalitate se gândea sfântul Pavel când zicea despre unii că „dumnezeul lor e pântecele" (Filipeni 3,19). Din context şi locurile paralele ale acestei Evanghelii găsim că într-adevăr Iisus n-a fost înţeles şi că în mulţime a prins fulgerător gândul pământesc: să-L pună pe Iisus împărat, fiindcă are putere să le

„CUVINTE VII"

137

dea pâine până şi în pustiu. Mulţimile care-L urmau pe Iisus, trăgeau de El să-L facă pământesc. Iar Iisus trăgea de om să-1 refacă ceresc. Iată socotelile omului şi iată socotelile Domnului ! N-are rost să ne întrebăm cine are dreptate. Se înţelege. Chiar socoteala îngustă, socoteala de gloată, dă dreptate socotelii divine. Omul doreşte o veşnicie, e adevărat; numai cât aceasta trebuie strămutată cu om cu tot în împărăţia lui Dumnezeu, de unde e de obârşie. Spre strămutarea omului din raza naturii în zarea mai presus de fire, avem trebuinţă mereu, nu numai de pâinea naturală, ci mai ales de pâinea mai presus de fire, a Sfintei împărtăşanii.

Prislop, 13.X.49

Vineri XXI Luca 9,12-18

138

PĂRINTELE ARSENIE BOCA

OMUL... DUMNEZEUL F Ă R Ă VREME...
-41 -

Nimic mai greu şi mai periculos decât să te lupţi cu îngustimea, cu prejudecăţile şi cu formalismul. Nimic mai primejdios decât a combate răutatea, care crede că are dreptate, că apără adevărul şi că slujeşte lui Dumnezeu. Reaua voinţă, sub formele acestea, a înfrânt până şi pe Iisus. Deşi Dumnezeu n-a revelat o Scriptură împotriva Sa, formalismul iudaic a întors-o împotriva Sa, lui Dumnezeu. Nu „după Scriptură" L-au răstignit ei pe Iisus ? Iată ce poate răutatea: să stea împotriva evidenţei, împotriva adevărului în numele adevărului, să stea împotriva iubirii lui Dumnezeu de oameni, în numele iubirii de Dumnezeu. împotriva acestei situaţii nici Iisus n-a putut nimic. De aceea răutatea, fiindcă nu se poate nicidecum schimba în bunătate, ea nu are iertare; - ea e împotriva iertării şi a oricărei tămăduiri, - de aceea nu are decât judecată. Răutatea a înfrânt pe Dumnezeul iubirii, dar se va înfrânge de Dumnezeul judecăţii. - De unde oare atâta perversiune în fiii lui Dumnezeu ? - De la acea făgăduinţă demonică, şoptită omului: „Tu vei fi (ca) Dumnezeu !" Şi pe care omul a crezut-o, nebăgând de seamă cine i-o spune. Un dumnezeu neizbutit; scos afară, înainte de vreme, din divina devenire. Un dumnezeu creat, dumnezeu după dar, avea omul menirea să fie, dar a ieşit un dumnezeu satanizat, chip neisprăvit, desfigurat, care nu se mai înţelege cu Dumnezeul Adevărului. De aci se năzăreşte omului, în cursul creaţiei sale - istoria - că el e, pe rând: măsura tuturor

ci omul a făcut pe Dumnezeu" (Fenerbach).X. Iisus îi aduce iarăşi nimbul divinei deveniri. printr-o coroană de spini. 13. că el e criteriul adevărului. ca de aci un altul să spună că „Nu Dumnezeu a făcut pe om. că lumea există în funcţie de el.„CUVINTE VII" 139 lucrurilor. că Dumnezeu ajunge la conştiinţa de sine abia în om. că el e creatorul lumii.. Prislop..12-18 .49 Vineri XXI Luca 9.

ne chinuim. Sunt griji şi plăceri părăsite în decursul istoriei din cauza lui Dumnezeu. pentru a ne realiza Sensul în marea împărăţie a existenţei lui Dumnezeu.140 PĂRINTELE ARSENIE BOCA SEMĂNĂTORUL CERULUI -42- Că tânjim. dar tot a rămas şi tâlcuirea pe care avea s-o aducă depănarea veacurilor. Iar despre şirul de sfinţi ai veacurilor. monumente de piatră. cu simţurile aruncate în hăţişul dintre griji şi plăceri. Ea aparţine Cerului şi scânteiază ca o stea în conştiinţă. Iisus a înclinat structural omenirea spre Cer. prind viaţă în oameni. fie că-L mărturisesc afirmându-L. Numai cât unora mai mult. A tâlcuit-o şi pe înţelesul apostolilor. unora foarte mult. altora mai puţin. . cuvântul împărăţiei. Porunca desăvârşirii e o poruncă de care nu se poate scăpa pe pământ. Deşi oamenii au fost totdeauna la fel. . cu o inimă de piatră. Creştinismul. Sunt pietre.totuşi ceva se simte structurat deosebit şi încreştinat în lume. fie că-L mărturisesc tăgăduindu-L pe Dumnezeu. nu mai e nici o îndoială. răsfiraţi ca nişte stele. de aceste patru categorii: cu mintea bătută de toate vânturile învăţăturilor omeneşti. Sunt minţi ale lumii care gândesc contând pe existenţa lui Dumnezeu. catedrale la care s-a lucrat sute de ani. altora foarte puţin. ne frământăm. care L-au rugat să le-o tâlcuiască. în trepte diferite. Iisus. Pilda Semănătorului e pilda lui Iisus. şi abia ca a patra parte. ca un pământ roditor de Cer. Oamenii nu mai pot scăpa de această înclinare. ca o cale prăfuită a lumii. care mărturisesc pe Dumnezeu. nici nu mai pomenesc. care şi-a tâlcuit profetic soarta soliei Sale între oameni. Iar aceasta se întâmplă tuturor oamenilor înclinaţi spre Dumnezeu. fără focul iubirii într-însa.

„CUVINTE Vii" 141 Oamenii sunt provocaţi. cum stau faţă de solia lui Iisus. să se pronunţe într-un fel sau altul. individual. 15.5-15 . Aceasta e biruinţa cerescului Semănător ! Prislop.X.49 Duminecă XXI Luca 8.

dogmatic. Dar. care ne cam cheltuie toată vremea de aici şi ne scurtează zarea. Neamurile încă n-au dezvoltat toată bogăţia Creştinismului şi Creştinismul încă n-a pus în valoare de mântuire toate structurile neamurilor. ca această cunoaştere să nu ducă greşit la un fel de autodivinizare luciferică a omului . . Noi oamenii nu ne dăm seama ce lucruri mari ne-aşteaptă în privinţa prelucrării noastre. creştinilor. Dar sămânţa caracteristic divină e însuşi Iisus: omul cel nou. El locuieşte real în făptura noastră duhovnicească de la Botez. omul ceresc. când: „Dumnezeu va fi totul în toate". şi a descoperirii valorii noastre eterne ! Prea suntem oameni. prin mijlocirea cerescului Semănător. în obştea luptătoare şi triumfătoare. de la care avem obârşia. înfăşuraţi la ochi cu materia de pe noi şi cu structura noastră pământeană. Pe scurt: care-i sămânţa menită să rodească ? Mai întâi e toată învăţătura Evangheliei: tot ceea ce trebuie să ştim despre noi şi Dumnezeu spre asigurarea mântuirii noastre. făptura cea nouă. Trebuie să fim mai decişi pentru afirmarea lui Dumnezeu. că Iisus este şi deosebit de noi. care afirmă numai materialitatea lumii. Şi ni se cade nouă. o afirmă mai tare. tuturor vârstelor şi tuturor neamurilor pământului.142 PĂRINTELE ARSENIE BOCA SEMĂNĂTORUL -43 - Evanghelia s-a dat tuturor structurilor sufleteşti. e Mijlocitorul între Dumnezeu şi oameni.cum s-a întâmplat de altfel cu un întreg curent de gândire. idealismul. . ca pe aceeaşi măsură să-i afirmăm totodată şi spiritualitatea. fiindcă ceilalţi. In parte îl avem fiecare pe Iisus şi pe Sfântul Duh. întreg e în Biserică. s-a dat tuturor claselor sociale. iar desăvârşit în veacul viitor.Biserica învaţă.

Şi interesează rodul . Aceasta ne-a spus-o El cu toate prilejurile. împotriva lui Iisus oamenii n-au putut nimic. Aceasta este siguranţa noastră în plus. fie că purtau toga filosofilor. . nici că nu este Dumnezeu). să ne vorbească El cele ale eternităţii noastre. (Să n-aveţi nici o teamă: mintea.şi nu interesează pământul de pe el. noi de asemenea câştigăm viaţa Lui lepădând pe-a noastră. De aceea.spre ruşinea noastră . Dar. Să înţelegem aceasta ! Prislop 16.sensul dat vieţii şi morţii . fie că purtau hlamida împăraţilor. de aceea a venit Iisus.X. De aceea sunt îngăduite încercările fiindcă numai ele „coc" sămânţa pe pământ a „dumnezeilor după dar". nici că este. A ş a trebuie să fie: nimeni nu poate crede în Iisus nepedepsit ! Dacă Iisus ne-a răscumpărat din moarte veşnică cu preţul vieţii. personal. Dumnezeu. lucru de ţinut seamă e că: apartenenţa noastră la Iisus e supusă încercărilor. pentru că puterile omului sunt hotărât mărginite.49 . prigonirilor. Aceştia sunt creştinii. dacă vremea o va cere.„CUVINTE V i i " 143 Necredincioşii.îşi cred necredinţa lor mai tare decât credem noi credinţa noastră. prin puterile sale numai. nu poate dovedi constrângător. ba chiar şi osândirii la moarte. în care Iisus aduce rodul însutit.

al întrebării. Sinedriul a găsit că-i „hulitor de Dumnezeu" şi „trebuie omorât". una şi aceeaşi persoană. zicând: „Să ştiti că Eu sunt Acela de care au zis Proorocii !" (Ioan 13.ca organ legislativ şi executiv al Legii Vechi .49 Luca 9.a răspuns „hulitorului de Dumnezeu" cu răstignirea pe cruce între doi tâlhari. E pălmuitor faptul că şi dracii s-au apropiat de adevăratul răspuns mai mult decât s-a apropiat raţiunea omenească decăzută ! Prin urmare şi pe scurt e limpede: după lume. . Iisus e Dumnezeul-Om şi Omul-Dumnezeu. după o convorbire cu Tatăl.144 PĂRINTELE ARSENIE BOCA ÎNTREBAREA ÎNTREBĂRILOR: „CINE ZICE LUMEA CĂ SUNT EU ? -44- iisus. acestea sunt fiinţă vie. Iisus e un om ca oricare altul. Apostolii culeseseră câteva păreri contemporane din popor: că Iisus ar fi un prooroc oarecare din cei de demult. nu abstracţii. Răspunsul valabil nu l-a dat decât Revelaţia: „Tu eşti Hristosul. „Adevărul" şi „Viaţa"." Dar şi Iisus a răspuns la întrebare: înaintea sfintelor Sale patimi. ba chiar şi unele din rudeniile Sale.X. Fiul lui Dumnezeu".19) Şi a mai dat Iisus un răspuns: „Eu sunt Calea.o rugăciune a venit la ceasul să pună lumii întrebarea întrebărilor: „Cine ziceţi că sunt Eu ?" Lumea a dat aproape toate celelalte răspunsuri decât răspunsul. Luni XXII 16. La întrebarea lui Iisus însă nu se poate răspunde decât din acelaşi izvor. Fariseii şi cărturarii. îi ziceau că-i smintit şi îndrăcit. Exact atâta cât mai avem până la destinul nostru. „Calea". Prislop.18-21 . . Deci. existenţă personală absolută şi absolut concretă. după Revelaţie e un om ca nimeni altul. Adevărul şi Viaţa". „Acesta este Fiul Meu cel iubit.

sau e primit ca un sfârşit al lumii.iar omul anevoie se ridică la înălţimea Revelaţiei . Altfel nu se lărgeşte fiinţa noastră. -45 - Din pricina că Iisus nu poate fi înţeles prin categoriile raţiunii. tragedia raţiunii. RAŢIUNII. care se impune. Este prin urmare şi o răstignire a minţii. Cine răstigneşte în sine cunoaşterea lumii (care nici pentru lumea aceasta nu e . iar smerenia e recunoaşterea măsurii de om şi primirea misterului ce ne depăşeşte. ci îşi va recunoaşte obârşia sa în el. ca unul ce a înfruntat pe pământ riscul mărturisirii lui Dumnezeu. căci numai aşa-L vom câştiga. neajunsul cunoaşterii.. dar nu ca „obiect". Luarea crucii lui Hristos e totuna cu smerenia. Cine va face aşa va fi mărturisit de Iisus înaintea Tatălui. Neputinţa cuprinderii lui Dumnezeu îl constrânge pe om să-şi vadă marginile. Cu alte cuvinte. ca pe unul ce ameninţă lumea cu sfârşitul. Iisus ne impune un alt mod de-a-L cunoaşte.. şi ne povăţuieşte simplu. prin felul de a fi al lumii. decât ca de un puternic motiv de smerenie. faţă de Iisus.. Sau picătura de apă va nega oceanul fiindcă. să nu ne mai ţinem de zidul chinezesc al mărginirii noastre. deşi nu-1 poate cuprinde.faptul acesta îl sileşte pe om să-şi vadă cu ochii toată mizeria întreprinderii sale în cunoaşterea lui Dumnezeu. această asceză a raţiunii. ca mister. sau picătura de apă nu va nega oceanul. divin de simplu: să ne pierdem sufletul pentru El. preferând pe Iisus.„CUVINTE V i i " 145 ASCEZA. altfel nu pierdem lumea. fiindcă Iisus se impune. superioritatea subiectului faţă de „obiect" e tot sufletul nostru. o smerenie a ei. ca o absurditate în lume.. Numai aşa va învia sufletul nostru. rezultă numai două atitudini: sau e refuzat şi osândit la moarte. nu-1 poate cuprinde şi ca urmare îl va tăgădui ca obârşie a sa. în faţa lui Iisus... ci numai prin Revelaţie . De aci. Raţiunea trebuie să admită credinţa. caducitatea. atunci faţă de Iisus suntem în situaţia să ne pierdem sufletul. Dacă cunoaşterea. ca o cruce a raţiunii.

146

PĂRINTELE ARSENIE BOCA

toată bună), preferând cunoaşterea care era în Iisus, „în care sunt ascunse toate comorile cunoştinţei şi ale înţelepciunii" (Coloseni 2,3), acela pune viu fiinţa sa în faţa lui Dumnezeu. A b i a aceasta e „cunoaşterea Adevărului", „care ne va face liberi !"

Prislop. 17.X.49

Marti XXII Luca 9,23-26

„CUVINTE V i i "

147

AMĂRĂCIUNE DIVINĂ
-46-

De multe ori ne plângem împotriva limitelor noastre, împotriva condiţiei umane. Tânjirea după o desăvârşire a omului ne dă dreptate. Dar întrebare dacă, în condiţia noastră de acum, putem suporta desăvârşirea ? De pildă ce-am face noi dacă am şti dinainte, cum ştia Iisus, numai acest singur fapt: cât vom avea de suferit ? Iată Iisus le spuse ucenicilor că le stă înainte divina tragedie a căderii Fiului lui Dumnezeu în mâinile răutăţii omeneşti; - ispită fără seamăn avea Dumnezeu de întins răutăţii văzute şi nevăzute. Răutatea nu-L primea pe Iisus ca Dumnezeu, ci numai ca om; de aceea i s-a dat de sus „libertatea" să-I facă lui Iisus toate relele de care-i în stare. Deşi Iisus le-a spus aceasta ucenicilor deschis, totuşi ei au fost ţinuţi să nu înţeleagă, - poate că pentru că era şi Iuda printre ei, care, dacă ar fi înţeles, poate că n-ar mai fi fost Iuda. Desăvârşirea lui Iisus e, printre altele, strălucită şi de liniştea Sa supra-omenească în faţa suferinţei, în capacitatea Sa de suferinţă: nu ca un resemnat sau condamnat neputincios, ci ca unul ce împlineşte activ marele Sens al Providenţei, care va mântui pe oameni. (Aceasta era taina bucuriei Sale care o ascundea de oameni. Evrei 12,2). Ucenicii n-au îndrăznit să ceară explicaţii; şi ca dovadă că n-au înţeles nimic, au cerut un lucru foarte strident cu atmosfera desăvârşirii lui Iisus: „cine e mai mare între ei ?" Desăvârşirea vorbea cu ei, iar ei migăleau în minte nimicuri omeneşti, mici invidii de mărime deşartă. Profund se va fi amărât Iisus. Deci, văzându-i că nu înţeleg deloc cele ale bărbatului desăvârşit, întâmplându-se şi un copil la îndemână - Tradiţia crede că ar fost sfântul Ignatie de mai târziu - le-a dat răspunsul printr-un copil. Vreţi să ştiţi cine-i mai mare ? Răspunsul e paradoxal: - cine-i mai mic în ochii săi, acela-i mai mare în ochii lui Dumnezeu. Mare e acela care numai de mărimea lui nu se ocupă. Mare e cel ce creşte fară

148

PĂRINTELE ARSENIE BOCA

să ştie: ca bobul de grâu în strălucirea soarelui şi bătaia vântului. Dacă e o creştere naturală, după fire, naturală e şi creşterea mai presus de fire, căci adevărata dimensiune a desăvârşirii smerenia este. Drept aceea, dacă nu puteţi înţelege împărăţia lui Dumnezeu, cel puţin primiţi-o ca un copil, în care nu se întâmplă nici o răvăşire dialectică.

Prislop, 18.X.49

Miercuri XXII Luca 9,44-48

„CUVINTE V i i "

149

VÂRSTELE

LIBERTĂŢII

-47-

Sunt epoci în care constatăm revărsări neobişnuite de har. Prima a fost contemporană cu Iisus. Revelaţia Adevărului şi a Puterilor era în toi. Mulţi erau atraşi către Adevăr. Pentru un astfel de interval istoric Iisus ne-a spus cuvintele: „Cel ce nu-i împotriva noastră, acela e cu noi". Revelaţia s-a încheiat. Rămânea la libertatea oamenilor - libertate pe care, primul, creştinismul a pus-o, şi a atârnat de ea toată veşnicia ca să se vadă ce curs au să aibă lucrurile, şi, după cursul libertăţii să vină şi răspunsurile Cerului. Au urmat şi vremi de uscăciune spirituală ca urmare a folosirii libertăţii în sens rău. Pentru aceste vremi Iisus a atras ucenicilor aminte: Băgaţi de seamă „Cine nu-i cu noi e împotriva noastră. Cine nu adună cu Mine, risipeşte" (Matei 12, 30). E tocmai vremea, descoperită şi lui Pavel, a lepădării de credinţă, a lepădării libertăţii spiritului, vremea pierderii libertăţii, noaptea întunecării spiritului. E cufundarea veacului în noaptea lucrurilor din afară. - Iar El va veni a doua oară la miezul acestei nopţi. A ş a vedea Iisus: prin lumina aceea, mai înainte de întemeierea soarelui, cu care arcuia veşnicia, ca să vină cu aceeaşi lumină în miezul nopţii omeneşti, care a pierdut sensul veşniciei. Dacă Iisus ştia cele ale veacului prin cele ale veşniciei - ca un Dumnezeu - sigur că ştia şi cele ale veşniciei prin veac, prin care avea să treacă personal, ca om. „Apropiindu-se zilele luării Lui din lume, s-a hotărât să meargă la Ierusalim" şi a trimis înaintea Sa vestitori. Aceştia s-au oprit într-un sat samarinean, care a refuzat să-L primească (odată le făcuse mare bucurie venirea lui Iisus, două zile printre ei «Ioan 4,40»), Ucenicii n-au înţeles - şi, omeneşte era imposibil de înţeles - acest refuz. Evanghelia însă descoperă motivul: „pentru că mergea la Ierusalim".

150

PĂRINTELE ARSENIE BOCA

Viaţa lui Iisus pe pământ n-a fost înţeleasă decât de EL Dovada: ucenicii cereau blagoslovenie să se roage ca Ilie, să-i trăznească Dumnezeu pe samarineni, şi după ei, poate că pe toţi „samarinenii" vremilor. Dar Cel ce vedea peste veacuri i-a oprit, afirmând că până la sfârşitul veacurilor, până la sfârşitul istoriei, misiunea Sa e să mântuiască, nu să piardă suflete. Când se va încheia perioada veacurilor, când şi cei mai de pe urmă ucenici ai lui Iisus vor fi trecut, ca El, prin Ierusalim, - fiindcă alt loc nu-i va primi decât o Golgotă - atunci vom înţelege că mersul libertăţii ce ne-a adus-o Iisus avea, pentru noi, Sensul Noului Ierusalim !

Prislop 19.X.49

Joi XXII Luca 9,49-56

„CUVINTE V i i "

151

MIEII, MISIONARI ÎNTRE LUPI
-48-

Aceasta înseamnă că Dumnezeu contează pe posibilitatea transformării naturii de lup în natură de miel. Natura întreagă a ieşit ..bună foarte" prin Cuvântul lui Dumnezeu la creaţie, dar întâmplându-se decăderea omului de la spirit la lucruri, au căzut şi lucrurile, a căzut şi „natura" în sălbăticie. Răutatea e o osândă, o moarte anticipată, care chinuieşte firea, dar nu e naturală, e o venetică în fire. Pe aceasta vrea Dumnezeu să o izgonească din fire, dar cu ajutorul omului, care a introdus-o în fire. I-a dat omului apostolia acestei misiuni: „Iată Eu vă trimit pe voi ca pe nişte miei în mijlocul lupilor." Esenţialul urmărit de Iisus e revenirea întregii făpturi la Sensul ei către Dumnezeu, sensul ei originar, chiar din acest eon decăzut al lumii. Firea perversă şi firea curată, originară, stau laolaltă în raportul în care se afla un miel care bea apă dintr-un râu, faţă de lupul care se afla mai la deal, şi-i băga mielului de vină că-i tulbură apa, găsindu-i acesta motivul „întemeiat" să-1 mănânce. E absurditate multă şi variată lipită pe fire. Misiunea lui Iisus, dată şi mieilor, e descojirea firii de absurditate, de sălbăticie,7 de caricatura existentei: demonicul. » Aceasta însemnează că Iisus contează pe un miez originar necontaminat, existent încă în fire, deşi comprimat, dar capabil să-şi recâştige dimensiunile şi valoarea paradisiacă: miezul capabil de har. Precum că acestea sunt aşa ne stau mărturie mieii lui Dumnezeu, sfinţii, în preajma cărora se îmblânzeau fiarele. Luăm la întâmplare exemplul văzut de martori în preajma sfântului Serafim, când locuia în pădurea Sarovului, că adesea erau în jurul lui deodată: vulpi, iepuri şi lupi, bucurându-se de bucuria sfântului. (Sfinţenia nu e tristeţe, e bucurie. Sfinţenia tristă e o tristă sfinţenie.) Iar bucuria era nota caracteristică a
' 9 s

sfântului Serafim. Oamenilor li se adresa: „Bucuria mea". Păcatul a creat fiarele. Sfinţenia le dezleagă de povara acestei uniforme străine.

152

PĂRINTELE ARSENIE BOCA

Tot binele, toată blândeţea, toată bunătatea e un grăunte de energie divină în om, capabil să crească până la sensul şi valoarea unei misiuni. Aceasta e o misiune crescută natural şi lucrând binefăcător î n j u r , într-un mod de la sine înţeles. Să nu descurajeze mieii, văzând colţii lupilor rânjind, fiindcă stă mărturie istoria: lupii n-au putut mânca mieii ! Să nu descurajeze mieii, căci nu suntem „aruncaţi în lume" (Heidegger), ca ai lumii, ci suntem trimişi: plini de Sens şi Adevăr, să transfigurăm lumea. „Sunt candelă sub bolţile divine, In haos spânzur, dar atârn de Tine..." (Nichifor Crainic) Aceasta explică minunea că mieii au biruit lupii: Mielul lui Dumnezeu era cu ei.

Prislop 20.X.49

Vineri XXII Luca 10,1-15

„CUVINTE V i i " 153 SMERENIE ROMANĂ -49- Găseşti calităţi sufleteşti unde nu te aştepţi. după rosturile lui oficiale printre ei. a Cuvântului lui Dumnezeu. şi iubea şi pe cei de alt neam. dă trei dovezi de om. De aceea 1-a şi ridicat mai presus de Israel. Poate nicăieri pe pământ n-a găsit Iisus atâta smerenie. De aşa oameni ascultă Dumnezeu în toate vremile. e omul real. ci zi un cuvânt numai.. Căpitanul roman al oraşului Capernaum. al stăpânirii romane. care au mirat profund şi pe Iisus.X. care a trimis lui Iisus cuvintele: „Doamne nu te osteni. de aceea nici pe mine nu m-am socotit vrednic să vin la tine. Romanul acesta credea în Dumnezeu. pe care trebuia să-i apese. Căpitanul roman din Capernaum era deodată: omul ordinei.. omul iubirii şi credinţei în Dumnezeu şi omul smereniei. peste orice distanţă. omul iubirii de oameni.. pe iudei. 21. Romanul acesta era democrat: alerga până la Dumnezeu pentru ordonanţa sa. că nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu. în atotprezenţa . pe care-1 dădea lumii model iubit de Dumnezeu.49 Sâmbătă XXII Luca 7.1-10 . şi se va tămădui sluga mea". sub chipul vameşului. El credea şi ce nu credeau iudeii: că Iisus e Dumnezeu.. Prislop.şi deci în puterea la distanţă. dar mai mult. reprezenta un stil spiritual a multe centurii de sfinţi. Cine ştie dacă nu. Şi în sfârşit. dator să facă simţită în Israel ghiara Aquilei romane. Şi credea bine în Dumnezeu: în atotputernicia. Om concret şi totuşi duhovnicesc: reprezenta o centurie de ostaşi. nu în zeii romani. Iisus a ascuns tocmai calităţile sutaşului din Capernaum.

Moartea e un factor „neprevăzut" (!). e Lazăr. care nu simplifică nicidecum. Năpasta morţii e: că pe bogat îl trimite în văpaie veşnică şi pe Lazăr în fericire veşnică. veşnicia în care a trăit vremelnicia. cu necesitate. precum şi asupra urmărilor. Cu moartea se termină timpul. ci complică toate problemele. Revelaţia aruncă lumini decisive asupra soartei omului pe pământ. Dar e o acuză nedreaptă pe socoteala morţii: nu ea face deosebirea. în primul moment al ei. Toată suferinţa şi meditaţia sa. .154 PĂRINTELE ARSENIE BOCA BOGATUL ŞI SĂRACUL -50- Prin pilda bogatului anonim şi a săracului anumit. gâlceava istoriei. nemilostiv. Vine moartea. pe planul lumii. iar ei se milostivesc şi ling bubele săracului.Lazării lumii la porţile bogaţilor ! . . bubele şi sărăcia l-au desfăcut din înlănţuirea cu viaţa. Bogăţia l-a făcut pe bogat egoist. Nu s-a înşelat în credinţa sa. nu moartea dă sentinta. Slava şi mizeria existând deodată. aşteptându-1. Situaţia în lumea aceasta: 1. Dar dincolo de poartă are întinsă înainte. în nădejdea unei dreptăţi a lui Dumnezeu. II.3. Câinii înţeleg mai mult. Bogaţii nu înţeleg nimic.2. Deocamdată desprindem câteva probleme: I. „inima de câine" au dat-o bogatului. . Lazăr. încolăcit de plăceri. . Slăvitul bogăţiei e anonim. pune capăt la o stare de lucruri: coseşte şi slava deşartă şi mizeria neînţeleasă. nu s-a dezvoltat sufleteşte. nu şi-a format chip nemuritor de a fi. săracul e numit cu numele. într-un conflict surd: una în uşa celeilalte. materialist.4. dar începe veşnicia. Omul trece prin moarte ca printr-o poartă. pe planul veşniciei. înţelegerea lor nu se întinde nici până la porţile casei. ? ~ s Pe Lazăr. El răbda în nădejdea că nu va fi tot aşa. Moartea.

Văd. înţeleg tot ceea ce erau îmbiaţi să vadă. . II Umblând. dar cei necredincioşi tot ca ei au rămas: încremeniţi în absoluta nepăsare. Rugăciune. pe Lazăr să le spună la cei cinci fraţi ai săi (Sfântul Maxim Mărturisitorul ar zice: cele cinci simţuri): cum stau lucrurile după moarte. de alţi oameni. două eternităţi paralele. să priceapă. altfel motivată în sine. tot nu vor crede". Atitudinea sufletului faţă de ele e aceea care determină veşniciile. ca să nu vie şi ei în acest loc de muncă. dar e târziu. Nici bogăţia în sine. din vremi în vremi a împlinit Dumnezeu. n-au calitatea de a te osândi sau ferici pe planul veşniciei. Multora li l-am arătat şi le-am atras aminte de rostul lui. Când bogatul era pe pământ râdea de nădejdea dreptului şi de rugăciunea lui. pricep. această rugăciune biblică din adânc de genune. de pe ceea lume pe asta. am băgat de seamă că aproape la toate porţile bogaţilor a pus Dumnezeu câte un Lazăr. din cauza unui timp pierdut. Iată aceasta e o mare primejdie: o primejdie infinită. şi. de Lazări.„CUVINTE V i i " 155 meditaţie simplificată desigur. dar refuzată de Avraam.şi n-au vrut.ceea ce nu făceau pe pământ. Unul din chinurile iadului e şi acesta: că văd fericirea drepţilor. dar dincolo cu o prăpastie de netrecut între ele. îşi aduc aminte de oameni. au realizat din Lazăr un cetăţean spiritual al Cerului. să cunoască şi să trăiască încă de pe când erau pământeni . precum nici sărăcia în sine. în fondul lor. am câştigat. Unul a lăsat să i se scrie pe piatra mormântului: „Ce-am dat. aici stându-ţi amândouă la îndemână. e Raiul şi Iadul: două posibilităţi ale libertăţii tale. De fapt aşa a şi fost: Iisus a înviat din morţi. Acum I se roagă. în diferite forme. ce n-am dat. . Pot fi bogaţi care se mântuiesc şi pot fi săraci care se osândesc. Nu mai discută dacă este sau nu este Dumnezeu. acum râd dracii de rugăciunea sa. Cea mai sfâşietoare rugăciune e aceasta: de-a trimite Dumnezeu. al răsfrângerii lor în suflet. zicând că au Legea şi au Revelaţia ! Iată motivarea divină a refuzului: îi cunosc: „Dacă nu ascultă de Moise şi de Profeţi (Legea şi Revelaţia) chiar de va şi învia cineva din morţi. am p i e r d u t ! " Dincolo de cele văzute. dar existenţială foarte sigur.

Bogatul făcuse şi el un singur bine. dar fiori de groază ne cuprind când. Pe unul îl aşteptau dracii. A murit şi un bogat. O femeie rea se chinuia în muncile fără de sfârşit ale iadului. în vremea sortită pentru aceasta pe pământ. neavând grijă să intri.. Prin urmare iubirea şi cunoaşterea Adevărului. împlinirea iubirii şi mărturisirea Adevărului sunt cele ce ne cresc făptura noastră până la măsura de persoane ale împărăţiei. „Deci am făcut nedreptate femeii" zise dreptul Dumnezeu. şi n-o putea pricepe. ca de la Cer la Iad. plâns de toţi.Şi: „Dumnezeu e Adevărul" şi „Dumnezeu este iubire".156 PĂRINTELE ARSENIE BOCA Bubele lui Lazăr şi toată mizeria lui cutremură. Scrie despre ea că: „Judecata e fară milă celor ce n-au făcut milă !" Prin urmare e cu dreptate: singur te-ai scos din împărăţia milei. Pe acestea i le gâdilau doar dracii. Un călugăr. şi a fost îngropat cu cinste. Deci rugându-se el mult şi postind. Blestemând pe Dumnezeu zise şi aceasta: Dumnezeu e nedrept: numai eu n-am făcut nici un bine. îngerii... tuturor bubelor spurcăciunii.. tiran. atârnă-i ceapa deasupra ei şi se va agăţa de rădăcinile ei şi aşa adu-o în Rai !" .Nu. mai avea un păcat. pe care a îngăduit-o Dumnezeu. A murit un pustnic. . Justiţia divină e oare nedreaptă ? . /V Pe Lazăr. pe care nu i le lingeau nici câinii. ca om pământean. fireşte. i-a descoperit Dumnezeu taina: Pustnicul. Doamne ? Auzind Dumnezeu aceasta trimite un înger să-i cerceteze faptele în văzul ei. Lazăr: dus de aprozii oraşului. „Du-te. A bogatului: cu surle şi prieteni. Şi a găsit îngerul că femeia aruncase cu o ceapă după un sărac. sub strălucirea trupească a bogatului. înmormântarea încă a fost deosebită. s-a întrebat întru sine pentru această deosebire. Pentru curăţirea lui s-a dat trupul său la fiare. văzând acestea. Două destine deosebite. Săracul a luat-o şi a mulţumit lui Dumnezeu de ea. un om decăzut tuturor păcatelor. ca o mortăciune. vedem ascunsă neagra mizerie a unui suflet fară nici o virtute. mâncat de fiare. şi i s-a răsplătit lui cu cinstea înmormântării. Şi mai scrie: „Mila şi Adevărul ajung înaintea Ta".

Valuri-valuri de oameni cădeau iarăşi în întunerec şi chin. cum răsare soarele. Şi îşi împlinesc rostul acesta. Faptele bune. n-ai făcut bunătatea a doua ta natură. hotărăsc simplu şi decisiv de veşnicia noastră. pe lângă rostul real ce-1 au de-a ajuta pe Lazării lumii. şi le făcea vânt cu picioarele. i se rupse rădăcina de ceapă de care se ţinuse numai cu o mână şi căzu şi ea iarăşi în adânc. Dar nu e vorba de a doua natură. Mai hotărâtor nu se poate vorbi ! Prislop. Deciziile acestea sau nepăsarea de ele. Dar pe măsură ce cădeau oamenii. milostivirea. nu şi pe ei. la care ne readuce Iisus. care nu merg pentru celălalt tărâm al existenţei. descojite de descrierea pământească. îngerul urca spre Cer un ciorchine imens de chinuiţi. cu atât mai degrabă. Nu-i destul să faci fapte bune: trebuie să te faci tu însuţi bun. în lumina îngerului i-a văzut femeia pe ceilalţi şi a început să strige la ei. E bine a face binele ca pe-un lucru de la sine înţeles. iubirea: a doua natură. să-i blesteme. iar de aceştia alţii şi iarăşi alţii. mai au şi rostul ca să-ţi facă ţie bunătatea. dar.X. îngerul urca spre Cer din ce în ce mai greu. simplu şi firesc. săvârşită adesea. natura noastră de obârşie.49 Duminecă XXII Luca 16. Cu o ceapă zvârlită după un sărac. Numai fapta bună. al doilea. Dar de mâinile şi picioarele femeii se mai agăţară mulţime de deznădăjduiţi. 23. pe când acela cădea iarăşi în genuni.„CUVINTE V i i " 157 Şi îngerul facu aşa. e vorba de revenirea la natura noastră primară. descotorosindu-se de ei. te îmbunătăţeşte. Dumnezeu a făcut totul din partea Sa. ea îşi desfăcu mâna de pe rădăcină să se descotorosească şi de acesta. zicând că numai pe ea a chemat-o Dumnezeu. Mai urmează partea din partea noastră. Când n-a mai rămas agăţat decât unul singur de mâna femeii. zvârliţi de răutatea femeii. cu cât nu se urmăreşte acesta.19-31 . au tâlcul lor. Pildele acestea.

al realului şi al omului însuşi. fară umbră dialectică. pomenindu-le de căderea lui Lucifer şi adăugând: „Iată v-am dat putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpii şi peste toată puterea vrăjmaşului. „Toate îmi sunt date Mie de Tatăl": în garanţie. ci bucuraţi-vă că numele voastre sunt scrise în Ceruri" (Luca 10. al adevărului. . înseamnă să negi.şi îndată nu mai este nimenea care să garanteze nici veşnicia ta. împotriva Lui. să alungi pe Iisus din tine. şi dracii ni se supun întru numele Tău !" Iisus le-a frânat puţin bucuria. se întorceau bucuroşi de reuşita misiunii. altul nu găseşte. vestind pe Iisus: „Doamne." „Dar să nu vă bucuraţi de aceasta. . Atunci a tresăltat Iisus de bucurie şi a mulţumit Tatălui că ascunde acestea înţelepţilor şi le descoperă copiilor. Dar dacă omul nu-L primeşte pe care este. pentru că: atâţia ani. să plăteşti fară de sfârşit. şi osândiţi la o eternitate negativă. din rostul Său în noi. că duhurile se pleacă vouă. A trăi aşa. afară de mine.. trimişi ca nişte miei în mijlocul lupilor. Cu toate acestea nu e nedreptate la Dumnezeu. în sprijinire şi în desăvârşire. absurdă. E greu de priceput cum pentru 20-40-60 de ani pământeşti. ca timp pierdut. în care împărăţie să fii.20). înseamnă să răspunzi lui Iisus: toate Ţi-ar fi date Ţie. eu m-am dat altuia ! .158 PĂRINTELE ARSENIE BOCA COPII ÎNŢELEPŢI ŞI „ÎNŢELEPŢII" F Ă R Ă SENS . Dacă putem fi traşi la răspundere pentru o viaţă. In firea minţii omeneşti este sădită necesitatea unui garant al lumii. aceasta se întâmplă că am scos pe Iisus din ale Sale: L-am scos din noi. într-un entuziasm de bucurie. sigur erau o vreme de ajuns pentru o decizie. să alungi Sensul şi să rămâi cu non-sensul.51 - Cei 70 de ucenici. Viaţa aceasta nu are scopul în sine. A o trăi ca scop în sine.. Constituim o împărăţie fară El.Adică celor ce primesc ale lui Dumnezeu.

Aceia sunt „înţelepţii" care şi-au pierdut Sensul.22-24 .49 Luni XXIII Luca 10. una din bucuriile lui Dumnezeu.„CUVINTE V i i " 159 Dacă Iisus a fericit pe cei ce văd în El un Sens. înşirând pe prooroci şi împăraţi. sigur că cei ce nu găsesc în aceasta fericirea. Aceasta e o înţelepciune mai mare. pe numele fiecăruia care se decide aşa ! Prislop.X. 23. Faţă de Dumnezeu preferaţi să fiţi copii şi fiii lui Dumnezeu veţi fi. sunt nefericiţi şi nu-L vor vedea niciodată. o garanţie şi o desăvârşire. scrisă în Cartea Vieţii.

Mai târziu. Dumnezeu. Dacă babilonia a fost „obârşia" neamurilor şi a vrajbei. ziua întemeierii Bisericii. funcţiunea de ideal. Idealurile omeneşti n-au consistenţă şi n-au garant deoarece se deapănă în planul vremelniciei şi al tragicului ei. neamul cel creştinesc. simplificând ciocnirile „idealurilor" omeneşti. Cincizecimea a fost unificarea limbilor în Duhul Sfânt. în ziua Cincizecimii. Idealul astfel urmărit în lumea trecătorului. toate neamurile (16 numără Faptele Apostolilor) întâmplate atunci în Ierusalim formau noul Israel. înţelegându-se prin el termenul unei dorinţe nerealizabile. idealul Tatălui nostru nu mai e un termen. trăieşte încă de pe acum multe clipe în lumea spiritului. dar dacă omul se decide pentru veşnicia vieţii. este singurul gând care poate rezuma toate aspiraţiile oamenilor.160 PĂRINTELE ARSENIE BOCA UN IDEAL IN RUGĂCIUNE . toţi trăiau noul ideal al unificării într-un Duh Sfânt şi se simţeau toţi fiii aceluiaşi Tată. Cine nu are convingerea aceasta şi-a scurtat zarea şi cade pradă decepţiilor. fiindcă faraonii ridicaseră mâna asupra religiei. ca Tată al tuturor oamenilor. devine un fapt real în lumea spiritului: Cine e convins de veşnicia sa. de atunci. dintr-un duh rău. orice neînţelegere între oameni se cheamă babilonie. Iată ce ideal a învăţat Iisus pe oameni să-1 ceară stăruitor ! Acesta-i Sensul general. ? . zăpăceală totală. ci un fapt. trăieşte conştiinţa veşniciei sale. Dumnezeu a trimis neînţelegere în popor „cât nu mai era gând de preţ (ideal) care să mai unească întru sine pe toţi fiii poporului". De aci se întâmplă că termenul „ideal" duce un ponos nedrept în spate. Legarea omului de efemerul vieţii îi compromite şi termenii. Darul lui Dumnezeu e că poţi creşte din vedere în vedere până la cea mai largă perspectivă a existenţei.52- Când a vrut Dumnezeu să pedepsească semeţia Turnului din Babilon (Facere 11. vrând să pedepsească pe egipteni. al „Tatălui nostru".1-9) a amestecat limbile oamenilor încât.

rugăciunea noastră e întoarsă pe dos de faptele noastre şi sună aşa: Doamne nu ne ierta nouă.49 Luca 10. Dumnezeu consfinţeşte decizia noastră pentru alţii.X." Iertarea noastră de la Dumnezeu e pusă deci în atârnare de noi. Luni XXIII 23. precum iertăm şi noi ale altora. Iată condiţia sine qua non a „Unei Turmei şi a Unui Păstor !" Prislop. Faptele grăiesc mai tare ca vorbele.„CUVINTE V i i " 161 „Şi ne iartă nouă greşelile noastre. şi-s mai hotărâtoare sus.22-24 . căci nici noi nu iertăm altora. In cazul când faptic noi nu iertăm.

decât după răspunsurile pe care le dă.iertarea lumii .53 - Zice careva că pe un om îl poţi cunoaşte mai bine după întrebările pe care le pune. pentru a se motiva pe sine în existenţă. droaia de nimicuri. unii Ii cer „socoteală". din desăvârşita credinţă şi smerenie. decât din cuvintele pe care le spune. după cuvântul din Betania. şi cu urmări în viaţă. unindu-se întru totul cu voia lui Dumnezeu. chiar dacă acestea. . Adâncimea sau superficialitatea lui Dumnezeu într-un om.. şi prin urmare neatins şi neînţeles de nimicurile de la suprafaţa vieţii. nu mai cereau lui Dumnezeu nici măcar mântuirea. o poţi cunoaşte mai bine din lucrurile pe care le cere. răzvrătindu-se. 9 . De aceea trebuie mereu ţinut în focarul atenţiei: Sensul profund al vieţii noastre „cel ascuns în Dumnezeu". alţii Ii cer lui Dumnezeu să facă El ce vor ei. Sfinţii cei mari. desăvârşirea. Pomelnicul s-ar putea lungi. Prescurtăm. Astfel: unii nu-I cer nimic. alţii nu mai cer nimic. A ş a se aseamănă începuturile şi sfârşiturile credinţei: unii nu cer nimic. ne-ar mânca de vii. ajungeau ca îngerii. Dar simplificarea tuturor lucrurilor până la sensul esenţial nu e deloc treabă uşoară. să-i dovedească toată hotărârea o uşurătate.. care. în casa lui Lazăr. Pentru acest „un lucru" .42). Sunt sfinţi care. Dar aşa-s rânduite lucrurile că e destul să se decidă cineva profund. Totuşi: mântuirea. de aceea nici nu-I mai cereau nimic. Smerenia acestora atinsese desăvârşirea.162 PĂRINTELE ARSENIE BOCA CERERI CU TÂLC.se roagă şi sfmtii din Cer. de la ei nu mai voiau nimic deosebit. vrând să-1 zădărnicească. alţii Ii cer nimicuri. unii. Cuvântul se poate restrânge şi la un punct de vedere numai religios. Plecând de la tâlcul rugăciunilor găsim şi paradoxuri minunate. e acel „un lucru care trebuieşte" (Luca 10. şi îndată îi plouă împotrivă toate „motivele" simplificate.

Iar a vinde şi a da de pomană toate nimicurile lumii.3) S-a întrupat între oameni. vântul care suflă unde vrea.Ridică ispitele şi îndată nu mai e cine să se mântuiască" (avva Antonie cel Mare). grija vieţii nu mai roade crinii pustiei. zarea cunoaşterii se limpezeşte.„CUVINTE V i l " 163 Unul din sfinţi s-a plâns de mulţimea ispitelor şi i s-a descoperit: . Pentru aceasta se roagă împărăteasa Maică şi toţi sfinţii. spinii nu mai sunt.9-13 . în pământul ţarinii .49 Miercuri XXIII Luca 11.X. Colbul s-a dus. dând vieţii Sensul de obârşie.răsare Iisus. Nu fară tâlc a fost lăudată cererea lui Solomon a înţelepciunii. 25. însemnează că Duhul Sfânt. te-a uşurat de ele. Nouă ni-e mai uşor de ales. fiindcă Iisus.inima . „în care sunt ascunse toate comorile înţelepciunii şi ale ştiinţei"(Coloseni 2. a Prislop..

16-22).X. E demonicul din câte unii oameni de-a se ridica pe ei mai presus de Dumnezeu şi a pretinde ei închinarea datorată lui Dumnezeu. au trăit sfinţii. Prislop.49 . Acesta a fost totdeauna motivul real al muceniciei. mă mărginesc a vă mai citi o dată Evanghelia profetică a tuturor sfinţilor mucenici (Matei 10. în duhul acesta. A ş a făceau Cezarii.Şi fiindcă nu-1 am. pretinzând Creştinilor închinare. înseamnă a avea curajul lor: de-a vorbi din punctul de vedere al „Adevărului care nu ştie de lanţuri" (II Timotei 2.164 PĂRINTELE ARSENIE BOCA SFÂNTUL MUCENIC DIMITRIE -54- A vorbi cum trebuie despre sfinţii mucenici ai Creştinismului. iar ca tâlcuire a ei. e preţul învierii oamenilor între sfinţi.9). 26. Locul din scrisoarea către Tesaloniceni lămureşte ultimele cuvinte ale Evangheliei: „Că tot cel ce vă va omorî pe voi să i se pară că aduce slujbă lui Dumnezeu". al jertfei de sine. şi va fi întotdeauna: creştinii nu se închină trufiei omeneşti. . Mărturisirea lui Dumnezeu cu preţul vieţii.3-12).1-5 şi II Tesaloniceni 2. Ei deţineau argumentul decisiv al mărturisirii de Dumnezeu: moartea. vă citesc două locuri paralele de la sfântul apostol Pavel (II Timotei 3.

Prislop. demonstrarea absurdului. iar a recunoaşte că nu dăinuieşte. ca poziţie a minţii lor. Unii dintre aceste victime sunt şi toţi cei ce nu admit dumnezeirea lui Iisus. îndrăciţii la minte proiectează boala lor mintală asupra Celui mai sănătos om.„CUVINTE V i i " 165 VICTORII F Ă R Ă VICTORIE . Sâmbătă XXII 21.X. sigur că nu i-o puteau ierta lui Iisus. E o mare tristeţe în a nu vedea binele în bine (Gogol).1-10 . însemna recunoaşterea împărăţiei lui Dumnezeu. e o imposibilitate în termeni.. Să fie cuvintele acestea mărturisirea unei înfrângeri. Aceasta e categoria de oameni în care nu încape Adevărul: li se pare că-i înnebuneşte. Acest viciu de minte. spărgându-1 în elementele sale contradictorii şi ireductibile: absurzii aceştia trebuie să-şi recunoască absurditatea: „O împărăţie. Mare tragedie ! Iată de pildă un fel de oameni care suspectează cea mai curată facere de bine. care desparte oile de capre.30). acela-i împotriva Mea. Fiindcă Iisus e o realitate. dezbinată întru sine. Parcă e un blestem: ies dracii dintr-unii şi se întăresc "legheoane" într-alţii. numindu-L pe El conspirator cu Beelzebul. încă de aici ?. risipeşte" (Matei 12. acest tip de alienaţie mintală îl demască Iisus. persoana care se impune până şi măsurării timpului.49 Luca 7. şi se impune ca un Stăpân liniştit a toate. mai dăinuieşte sau nu mai dăinuieşte ?" A spune că o împărăţie dezbinată dăinuieşte. sau e cuvântul judecăţii. şi cine nu adună cu Mine.55 - Sunt draci pe care-i poate Dumnezeu scoate din oameni şi sunt oameni din care nu poate Dumnezeu scoate dracii. şi despre vremea pecetluită cu structura lor. Despre ei.. Reducerea lor la absurd. care venise. zice Iisus: „Cine nu-i cu Mine.

ci urmăreşte să se afle într-o legătură cu ea.166 PĂRINTELE ARSENIE BOCA RĂZBOIUL NEVĂZUT . Destinul omului nu se desfăşoară influenţat numai de factori materiali şi biologici. însemnătatea omului se arată nu numai prin faptul că a fost creat după chipul lui Dumnezeu. . ci tot ce există îi poartă un palpitant interes. sau să deducă existenta ei din cea văzută. Omul nu e o făptură închisă în lumea de aici.56- „Omul. chiar când nu are cunoştinţă actuală a acestui fapt. iubirea şi cunoaşterea sunt „locul" lui Dumnezeu în om. în jurul fiecărui om e concentrată întreaga existenţă creată şi necreată. ori a celorlalţi oameni. cum zice proorocul Daniil. „Elemente de antropologie ortodoxă"). cât şi ale iadului. Dar şi „urâciunea pustiirii" poate să cuprindă „locul cel sfânt". Şi iarăşi semnificative sunt şi cuvintele din rugăciunea Liturghiei. are a doua însemnătate. încercând să-1 înrâurească în sensul urmărit de ele. el suferă o înrâurire necontenită de la acea lume. din timpul Heruvicului: „Că Sfânt eşti Dumnezeul nostru şi întru sfinţi Te odihneşti". în Evanghelia de astă seară. Mintea şi inima. ci numai în inima omului. cuvintele lui Iisus că: „duhul rău caută odihnă". î ~ i Omul nu e o fărâmă uitată în spaţiul lumii. văzută şi nevăzută. pe care n-o găseşte prin pustii. Dar chiar dacă n-ar urmări. Sunt deosebit de semnificative. sau cârmuit numai de voinţa proprie." (D. după Dumnezeu. în întregimea lui. ci asupra lui stau aplecate în fiecare clipă puterile Cerului. ci şi în aceea că pentru fiecare şi în jurul fiecărui ins. un singur suflet e mai de preţ decât toată materia lumii. El nu se mulţumeşte numai să creadă în existenta unei lumi nevăzute. Stăniloae. se dă o neîntreruptă luptă nevăzută.

mama tuturor virtuţilor.22-26 .dulama lui Dumnezeu". cu o forţă extremă. revelată în Iisus Hristos. inima şi mintea omului pot să fie: sau „odihnă" duhurilor rele şi chinuire lui Dumnezeu.nu poate avea loc decât sub acţiunea conştiinţei religioase. Iată la ce adâncimi se dă războiul nevăzut. Pe «conştiinţa religioasă» se altoieşte smerenia. văzută: una.49 Vineri XXIII Luca 11. de care se ştie conştient. pentru că duşmana sa. Văpaia acestui război n-o stinge decât „smerenia . se descoperă în întregime dependent de o Putere care-1 depăşeşte. căpetenia răutăţilor.Şi e mai bine a fi smerit decât a şti ce este smerenia. A v e m două conştiinţe paralele: e fapt important acesta şi aproape necunoscut.X. /V In «conştiinţa eului» omul se înţelege ca centru al lumii şi reduce la el toate elementele existenţei. Ea continuă totuşi chiar aşa să dea mărturie. sau „odihna" lui Dumnezeu şi chinuirea duhurilor rele. «conştiinţa eului».8) şi alta îndărătnicia şi toată răzvrătirea. . Prislop. îl pătrunde şi-1 atrage spre Ea" (Pfenigsdorf). In sfera «conştiinţei religioase».„CUVINTE V i i " 167 Deci după texte. Şi una şi alta au expresia lor exterioară. 27. Pe «conştiinţa eului» se grefează trufia. normative.mântuirea . Subliniem: „conştiinţa religioasă" şi „conştiinţa eului". o ţine în nemişcare. O inversare a situaţiei . „Adesea «conştiinţa religioasă» apare ca întunecată. dimpotrivă. dragostea ascultării desăvârşite (Filipeni 2.

precum şi lupta dintre ele. ca să se arate cele ascunse în firea omului.57 - Darurile cu care înzestrează Dumnezeu pe oameni. lumina înţelegerii lumii şi lumina dumnezeiască.a darurilor Duhului Sfânt. să scoată la iveală cele sădite în ascunsul omului. Mai departe Scriptura lămureşte că unora ispitele le sunt spre mântuire.168 PĂRINTELE ARSENIE BOCA ROSTUL ÎNCERCĂRILOR . cum ne asigură tot sfântul Pavel. ci au îndrăgit nedreptatea.ca să se dea pe faţă gândul a multor inimi.pe creştini la Botez sunt lumină a cunoştinţei de Dumnezeu. când a adus pe Iisus prima dată în Templu. „ca să se dea pe faţă gândurile a multor oameni". încercările şi ispitele pun omul fie într-o valoare. . ca să dea crezământ minciunii şi să cadă sub osândă toţi cei ce n-au crezut Adevărul. aşteaptă împrejurări de tot felul. dimpreună cu crucea Maicii Sale. fie bune. Şi fiindcă în om sunt două înclinări: una către Dumnezeu şi alta către sine împotriva lui Dumnezeu. „Dumnezeu le trimite amăgiri puternice. altora spre pierzare. Toate întâmplările şi împrejurările prin care trecem într-o viaţă multe. .11-12) Pentru cei înclinaţi spre Dumnezeu. încercările au rostul lămuririi . de nu seamănă o zi cu alta printre alte rosturi au şi pe acesta: să vădească. precum şi sfânta Lui cruce. în cei desăvârşiţi." (II Tesaloniceni 2. „Iată Acesta este pus spre căderea şi ridicarea multora în Israil şi spre semnul căruia se va grăi împotrivă. Preasfintei Fecioare. Darurile sădite în om aşteaptă vreme cu prilej.uneori ca prin foc . Cuvântul: „Ca să se arate gândurile ascunse ale inimii" se află în Noul Testament spus prima dată de dreptul Simion.34-35) Iată dar că Iisus stă între oameni. fie rele. fie într-o negaţie. Iar prin sufletul tău va trece sabie ." (Luca 2.

la Cel ce a răbdat de la păcătoşi o atât de mare împotrivire. Şi aţi uitat îndemnul care vă grăieşte ca unor fii: «Fiul meu. ca văzând ei faptele voastre cele bune să preamărească pe Tatăl vostru cel din Ceruri" (Matei 5. este. ca să nu vă lăsaţi. Dumnezeu vă ia pe voi ca pe nişte fii. nici nu-ţi pierde cumpătul.16).16-21 . prin focul ispitelor. care. Luaţi bine aminte dar. Căci pe cine-1 iubeşte Domnul îl ceartă şi pe tot fiul care-1 primeşte îl bate.49 Sâmbătă XXIII Luca 8. 28. Prislop. Cam acestea sunt de prevăzut înapoia poruncii: „Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor.X. nu defăima certarea Domnului. (Evrei 12.2-7) Iar unde sunt aceste daruri. ca aurul se fac. începătorul şi plinitorul credinţei. slăbind în sufletele voastre. o lumină de preţ în sfeşnicul minţii. oricum.CUVINTE V i i " 169 „Cu ochii aţintiţi asupra lui Iisus. In lupta voastră cu păcatul nu v-aţi împotrivit încă până la sânge. Şi care este fiul pe care tatăl său nu-1 pedepseşte". când eşti mustrat de El (prin oameni)». Răbdaţi spre înţelepţirea voastră. A înţelege necazurile vieţii în rostul lor nevăzut. A. (până la răstignire pe o cruce). n-a ţinut seamă de ocara ei. pentru bucuria pusă înainte-I a suferit crucea.

Izbucnesc întrebările: cum îi lasă Dumnezeu să-şi facă de cap ? La obârşie erau făpturi spirituale ale Cerului. şi împotriva lor s-au luptat toţi sfinţii.nu şi-o găsesc prin pustii. certându-i. Dracii nu sunt idei sau sentimente neobişnuite. dovadă că cunosc şi recunosc următoarele două lucruri: 1. Demonii există real: sunt ceata îngerilor căzuţi în sfatul lui Lucifer. atunci trebuie să admitem că ei sunt fiinţe spirituale decăzute şi antrenând decăderea. începătorul trufiei. „Duhul rău. e confirmată de Biserică.58 - Existenţa lor e afirmată de Iisus. sentimentele sau vreo stare colectivă de nervi ?! Dacă admitem Noul Testament şi întreita mărturie a evangheliştilor sinoptici.cum zice Iisus. descriindu-i .170 PĂRINTELE ARSENIE BOCA DUHURILE RELE . Un suflet stăpânit de acest duh e ceva cu adevărat înfiorător. şi încă legiuni de duhuri. Raţiunea i se întunecă. Ca fiinţe spirituale intră fără piedecă şi trec prin materia vie sau moartă a lumii văzute. Dumnezeirea lui Iisus. nu-i lăsa să vorbească. fiindcă ştiau că . dărâmând zidirea lui Dumnezeu. El expropriază umanitatea din om în favoarea bestiei din el. „Odihna" lor . de unde fac să izvorască toate gândurile rele şi ucigaşe. instinctele de conservare i se atrofiază: umblă gol şi doarme prin morminte" (Gr. sau stări de nervi. vrând a fi el mai presus de Dumnezeu. Pot intra în oameni. Cristescu). un sub-om. Nu s-au întunecat cu totul. un monstru. El îşi pierde îndată libertatea şi puterile ei de creaţiune şi desăvârşire. odată intrat în om se multiplică într-o adevărată progresie geometrică: devine «legiune». Iisus. ci în inima oamenilor. „Demonii strigau şi ziceau: «Tu eşti Fiul lui Dumnezeu». A ş a se „odihnesc" duhurile rele. căci acestor păreri le punem precis întrebarea: ce a intrat în turma de porci de s-a înnebunit toată şi s-a aruncat în mare ? .Au intrat ideile. face din om o caricatură.

Prin împărtăşania cu nevrednicie: furarea Sfintei împărtăşanii. (Iisus i-a oprit să spună adevărul. pe urmă ca obsesie. Totuşi li se părea lor că nu e judecata aceea care îi aşteaptă. Şi orice suferinţă. mai tare ca Sfântul Nume al lui Iisus.spovedania. Imeneu şi Alexandru. şi ca atare e înainte de vreme. 3. Pedeapsa lor. Primul exemplu e Iuda.) 2. iar pe al treilea. care apără valoarea nevoinţelor.Cântă Biserica: „Armă asupra diavolului Crucea Ta ne-ai dat". . 4. I Corinteni 11.. . de vreme ce aceea nu e „aici".. care avea obsesia vânzării lui Iisus (Luca 22.Prin post şi rugăciune .făcuse una mare -). Cum intră ? 1. primită cu mulţumire. 2..Prin pocăinţă.27-30)..îngerul păzitor îi alungă. întâi ca momeală. ca să se înveţe să nu hulească. ca să nu fie crezuţi când vor spune minciuna...3.Măcar aceste două lucruri de le-ar şti oamenii. /V /v 3.. I Corinteni 5. „1-a dat Satanei spre pieirea trupului (.41). Crucea îi arde.Pomenirea neîncetată a Preasfântului Nume al lui Iisus: „Armă în Cer şi pe pământ.. Sfântul Pavel a dat satanei pe trei inşi. lor li se părea că a venit judecata. Pe doi.„CUVINTE V i i " 171 El este Hristos" (Luca 4.cu socoteală şi blagoslovenie. ca sufletul să se mântuiască în ziua Domnului Iisus" (I Timotei 1. Aceeaşi putere o are şi pomenirea Maicii Domnului. 4. adică cu smerenie. 6. prin Taina pocăinţei . ca să ne chinuieşti ? » " Ei ştiu prin urmare că-i aşteaptă o pedeapsă.Smerenia văpaie le este.20.Ca pedeapsă pentru răutăţi. Cum ies ? 1. „Au început să strige şi să zică: «Ce este nouă şi Ţie Iisuse Fiul lui Dumnezeu ? Ai venit aici.Prin neîncetata lor pomenire. apoi ca a doua natură pervertită.5).. 2. acelaşi rost şi putere o are. Când Iisus îi scotea din „odihna" lor afară.Prin oricare din cele şapte păcate de căpetenie.. mai înainte de vreme. 5. nu este" (sfântul Ioan Scărarul).

cu prilejul îndrăcitului din Gadara. Omul în care nu mai străluceau însuşirile omeniei.deocamdată . omul acesta era totuşi un suflet. Iisus o ia pe altă cale: Arată cu minune preţul unui suflet.172 PĂRINTELE ARSENIE BOCA G A D A R E N I I ŞI SUFLETUL Citind Evanghelia cu băgare de seamă vedem că Iisus n-a făcut nimic „la întâmplare". A pus în cumpănă un suflet. pentru „paguba" ce le-a făcut-o.al unei turme de două mii de porci. cu preţul. care nu prea decid pe oameni să-şi aibă grija de suflet.Enunţări abstracte. Iisus a certat pe cine avea de certat din spatele vântului şi a valurilor apei şi s-a făcut linişte mare. II rugară să se ducă din hotarele lor". care se chinuia în laturile Gadarenilor. De aceea. între preţul unui suflet în ochii lui Dumnezeu şi preţul turmei de porci în ochii Gadarenilor. (Matei 8. şi văzându-L. Făcuseră dintr-un om o fiară. . care pustiise aceea lăture a Gadarei. Ei bine. Cu alte cuvinte. nu pentru suflet. Iată un om dezorganizat de draci: pe cea mai de pe urmă treaptă a decăderii. L-au dat pe Dumnezeu afară din hotarele lor. Şi a dat pierzării turma de porci a Gadarenilor. Pentru el a trecut Iisus marea. Iisus propoveduise în diferite rânduri că „sufletul e mai de preţ decât toată lumea". nu . Pe mare s-a stârnit fară veste o furtună suspectă. pentru mântuirea unui suflet.încă . care rupea lanţurile.34. în locul lor diavolii îi dăduseră fioroasa libertate de a fi drac între oameni. în care dracii stârniseră viforul celei mai de pe urmă pustiiri şi decăderi. Răi de pagubă cum erau „Tot oraşul ieşi în întâmpinarea lui Iisus. .37). pe care îl pierduseră ei în porci. Astfel s-a suit în corabie cu scopul anumit de-a merge să dezlege un suflet din muncile unui „legheon" de demoni. . Cumpăna aceasta. al celui mai desfigurat dintre oameni. Luca 8. şi un criminal fioros. pe când Iisus dormea. a ieşit cu scandal. întrucât Gadarenii au trebuit „să simtă" preţul sufletului.cu „toată lumea".Şi poate că tocmai scandalul ce a urmat pune mai plastic în cumpănă valoarea sufletului. şi că „Ce va da omul în schimb pentru sufletul său ?" . Ei s-au declarat pentru porci. De ceea parte a mării îl întâmpină pe Iisus altă furtună: într-un suflet.

Atâta avea de făcut: gadarenilor le-a lăsat un misionar.50 Duminică XXIII Luca 8. I.„CUVINTE V i i " Iisus s-a conformat: „intrând în corabie s-a înapoiat".III. Şi un fost îndrăcit nu e un misionar de rând. Cristescu) Prislop.X.49 II. (Gr. 29. 4.26-39 .

/V 5 Prislop. învierea nu încăpea nici în Templul lui Solomon. 30. şi l-au întrerupt scurt: „despre aceasta te vom asculta altădată !" (Faptele Apostolilor 17. trimis la niniviteni prin pântecele chitului şi purtat trei zile şi trei nopţi prin adânc: să prefigureze cele trei zile de la răstignirea până la învierea lui Iisus. Totuşi Iisus şi Creştinismul dăinuieşte de-a lungul veacurilor datorită minunii învierii lui Iisus din morţi.49 Luni XXIV Luca 11. nu din dorinţa de a crede. ca Dumnezeu în slavă. Nici nu ne putem da seama de divina smerenie a lui Iisus.29-33 . Acesta era scopul minunii străvechi a lui Iona. era mai mult decât Solomon. Aşa-i caracterizează sfântul Pavel pe iudei şi pe elini. Drept aceea li se refuză cererea. când au auzit pe sfântul Pavel vorbind despre învierea din morţi.32). nu o putea cuprinde nici înţelepciunea lui Solomon.174 PĂRINTELE ARSENIE BOCA SEMNUL LUI IONA -59- „Iudeii cer minuni şi elinii înţelepciune caută". Nu e mirare că n-o înţeleg oamenii. aceasta li s-a părut o absurditate. care ştia precis prin ce are să treacă şi ce biruinţă are să aibă. Iona şi Platon. Iadul tot nu I-a făcut ce I-au făcut oamenii. iar acestea toate sunt biete lucruri sub vremi. în Iisus. Ei nu înţeleg decât lucrurile pe care le pot face ei. ce-I vor mai putea face oamenii ? Iată ce „e mai mult" în Iisus decât semnul lui Iona. De atunci învierea e lumina care luminează în sfeşnicul lumii. deşi aveau pasiunea „de a şti ce mai e nou". Acolo s-a dus ca Dumnezeu: ce putea iadul să-I facă ? Când va veni a doua oară. fiindcă aci.X. nici Areopagul înţelepciunii. Iisus le-a spus că din viclenie cer semne. nici în Areopagul Atenei. Atenienii.

iar printr-unul din prooroci le atrăgea aminte: „Vai celor ce zic răului bine şi binelui rău. etc. Acesta e „ochiul care trebuie scos" (Matei 5. pe care-1 vede. o verificare. vai celor ce zic adevărului minciună şi minciunii adevăr" (Isaia 5. după starea subiectivităţii sale. presupuneri.ochiul lor . formalisme. că dacă sfărâmau . Decăderea în formalism şi prejudecăţi era multă şi veche în Israel. Judecăţile cer un efort. lumina lui Hristos supăra ochiul lui Israel.29).„CUVINTE V i i " 175 IISUS ÎN F A T A PREJUDECĂŢILOR -60- Printre păcatele minţii sunt înşirate şi prejudecăţile. iar incapacitatea. Unul din gânditorii vremii noastre are cuvântul acesta: „E de-ajuns să primeşti o singură idee greşită. în faţa lor Iisus a ieşit osândit. luminat de sens. prejudecăţile nu cer nimic. vai celor ce zic luminii întunerec şi întunerecului lumină. Capacitatea de adevăr şi strădania întregii vieţi pentru el. iar mintea judeca. ca principiu conducător. Acestea au şi alte nume: bănuieli. Fariseii se sminteau de El pentru nimicuri. luminează ochiul şi ochiul luminat de Adevăr luminează lucrurile. Punctul lor de vedere: . ca de pildă: că nu se spală pe mâini înainte de mâncare. Lumina aceasta le scotea ochii: ochii nopţii. sau întunecat şi fară semnificaţie.. după intensitatea lor. refuzul Adevărului. le întunecă. Iisus a avut multe de îndurat de la structura formalismului iudaic. Structura interioară se proiectează în afară în câmpul realului.20). De aceea Iisus a avut multe de îndurat cu ei. o descrie Iisus. Structura aceasta sufletească a ochiului curat sau viciat. De aceea stau mai la îndemână şi câştigă pe mai mulţi. ale iluziei. ca pe urmă să nu existe absurditate posibilă. greşit. punctele de vedere ale întunerecului. în consecinţă. la care să nu se ajungă în chipul cel mai logic cu putinţă" (Henri Bergson). Prejudecăţile nu sunt judecăţi. îmbolnăvit de prejudecăţi.aşa vedea.

Iisus nu putea suferi încremenirea religiei în formalism. puctul nopţii lor de vedere le răstălmăcea în cea mai gravă bănuială: că toate le face cu ajutorul dracilor. El e un călcător de Lege şi va trebui pedepsit cu Legea. Prislop. minunile pe care nimenea nu le-a mai făcut între oameni.X. Dar.49 Miercuri X X I V Luca 11..deşi cu linişte -..176 PĂRINTELE ARSENIE BOCA ucenicii câteva spice sâmbăta (după ei însemna că treieră). chiar dacă era invitatul lor la masă. nu face şi nu respectă Legea ca ei. El e călcător de Lege. iar ceilalţi.. se împiedică şi cad" (Oseia 14. pe aceleaşi căi. în loc să fie motive suficiente de a le lumina ochiul cunoaşterii Adevărului.12). Aceasta era o decădere în Israel. care ucide şi confiscă duhul. şi peste acestea. . 31. Sfinţenia vieţii Sale. şi propoveduirea ei între ei. e în firea luminii să lumineze şi iarăşi să lumineze. .34-41 . şi cei drepţi merg pe ele. plină de riscuri.chiar propoveduită de Iisus: Lumina lumii (Ioan 8. obiectivare sau socializare. permanent combătută de Iisus: căderea în literă.Ceea ce au şi făcut. de câte ori a fost provocat. . ci le-a făcut fariseilor cele mai aspre mustrări .10). Iisus n-a rămas dator. Iată deci obârşia conflictului ireductibil dintre Iisus şi farisei: dacă Iisus nu se poartă. Dar.. zice Scriptura. ori El aducea duhul care dă viaţă şi face liber. Cu toate acestea. cu veacuri înainte: „Drepte sunt căile Domnului. E grea mântuirea câte unora.

întemeietor de religie. Iată aşa era Iisus: cel mai milostiv cu păcătoşii şi cu păcătoasele. cu un cuvânt fariseismul. că puneţi legi şi sarcini la alţii. care apoi se stinge şi el dintr-o reacţiune împotriva lui. Prislop. dând Templului zeciuială din izmă şi mărar. dacă cineva s-a simtit atins de cuvântul Său. ci aceasta li se părea o aluzie. în contra-reacţiune. toţi se solidarizau împotriva lui Iisus. Dar pe lângă formalism mai era şi viclenia acestor minţi. Destrămarea religiei provine dintr-o destrămare a minţii în formalism. şi copacii şi pădurea.„CUVINTE V i i " 177 CONFLICT D E C L A R A T -61 - Nemulţumirea dintre Iisus şi farisei mocnea de mult. care-şi mărturiseau păcatele. 1. într-un fel erau şi într-altul arătau. uitând dreptatea şi iubirea. vicleni fiind şi făţarnici. nu puteau suferi îndreptarea. De asemenea erau sensibili şi legiuitorii. Ierta corupţia trupească pocăită. îi ataca pe faţă: „Vai şi vouă legiuitorilor. dar nimănui n-a iertat corupţia raţiunii. viclenia. Iisus nu s-a scuzat niciodată. iar voi nici cu degetul cel mic nu le atingeţi !" ~ 5 Iată luptător. prigonitor fară egal al păcatelor minţii: făţărnicia.XI.42-46 . tocmai atunci Iisus le-a pleznit în urechi vaiurile urgiei divine. un atac personal. Iată ce voia să prevină şi să salveze Iisus: şi amănuntele şi principiile. Fariseii. suportul desăvârşirii. religia spiritului. Dacă unii mărturiseau că se simt atinşi. Iar când amănuntele vor părea fară principii încetează şi acestea. şi în acelaşi timp. prejudecăţile. pe care n-o putea suferi Iisus. factori principali ai persoanei.49 Miercuri XXIV Luca 11. e o corupţie a raţiunii: e a observa amănuntele şi a pierde principiile. A crede că eşti în regulă cu Dumnezeu. restabilind raţiunea şi iubirea. Dacă vreunul dintre ei numai puţin era atins de divina îndreptare. Dar s-a întâmplat că tocmai când credeau ei că ar putea intimida energia Reacţionarului.

La o aşa sentinţă de osândă. degradată la o haotică apreciere de stradă. le văruiesc mormintele . într-o artistă de teatru. iar ei. ia până şi forma mişcărilor de stradă. Cărturarii şi fariseii. Mari înstrăinări de Dumnezeu ! Şi în prezenţa Lui ! . de când Iisus le facea rechizitoriul crimelor trecutului." Iată cea mai de pe urmă zvârcolire a făţărniciei în apărare. ura lor împotriva lui Iisus fierbea în clocot de cazan. Deci. Atunci le-a apăsat şi Iisus destinul pentru toate veacurile: să răspundă de tot sângele proorocilor. reacţiunea făţărniciei a luat proporţiile rebeliunii: „Cărturarii şi fariseii au început să tăbărască straşnic asupra Lui şi să-L facă să vorbească de multe lucruri. Cu prilejul acesta s-au adunat zeci de mii de oameni. subliniindu-le făţărnicia: (că părinţii lor au omorât proorocii. care. gloatele: criteriul Adevărului.178 PĂRINTELE ARSENIE BOCA FĂŢĂRNICIA LA RĂSPUNDERE -62- Războiul declarat între Iisus şi farisei. Ei au inventat forţa anonimă: opinia publică. ce s-a vărsat de la zidirea lumii până la sfârşitul ei. ca să-L poată învinui.dar nu din respect pentru mucenicii Adevărului. ca pe-o forţă de intimidare împotriva oricărui „om" mai tare ca ei. încât se călcau unii pe alţii. credea că a lichidat pe Dumnezeu. totuşi se bizuiau pe el. Iată un exemplu antic de degradarea raţiunii omeneşti. e o altă degradare modernă a aceleiaşi raţiuni omeneşti. „Zeiţa Raţiunii" plimbată pe umeri de Revoluţia franceză. Periculoasă invenţie: strada. aşa. pe care n-a mai întrecut-o decât vacarmul din curtea lui Pilat. deşi dispreţuiau poporul ca „blestemat şi neştiind Legea". întinzându-I curse şi căutând să prindă ceva din gura Lui. Iată Adevărul în divina Lui persoană. fiii lor. ci unindu-se cu faptele părinţilor lor împotriva proorocilor -). între sfinţenie şi făţărnicie.

prin forţa destinului. apăsat de răspunderea sângelui. 12.„CUVINTE Vii' 179 Aceia. altă soartă.49 Joi XXIV Luca 11. creştinii. nu pot fi altfel de cum au început. cu ei. să ne purtăm ca Tine ! Prislop. nu ne aşteaptă.1 .XI. Ajută-ne Doamne Iisuse. Pe noi. 2.47-54. decât aceea care a avut-o şi Iisus.

oricât de tare striga haosul din ei. şi până când dăinuieşte istoria. Cu toate acestea istoria şi lumea.180 PĂRINTELE ARSENIE BOCA IN F A Ţ A HAOSULUI. I-a refăcut libertatea pe care i-o destrăma genunea nefiinţei.3) . A treia oară „va fi zidirea din nou a lumii". dându-le Sensul. Sibiu.2-12 . din care va trebui din nou să scoată omul la demnitatea de om. Sfârşitul celor trei drame: a libertăţii. a antropodiceei şi a teodiceei. Neantul a articulat cosmosul.. A doua oară a scos omul din haosul păcatului. Haosul n-a articulat nici un cuvânt care să rămână. aşa cum sunt. atunci a treia oară se va afla Iisus împotriva haosului colectiv. » „Când va veni lepădarea de credinţă" (II Tesaloniceni 2.49 Vineri X X I V Luca 12. au o valoare existenţială.XI. cu acelaşi rost îi stă în fată. De atunci până astăzi. -63 - Vacarmul provocat de farisei nu L-a putut intimida pe Iisus. spre care sunt în marş. 3 . Iisus în faţa vacarmului era de fapt a doua oară în faţa haosului. pentru că în ele a intervenit Desăvârşirea. a omului şi a lui Dumnezeu. * întâi a creat lumea din nimic. Nu în zadar se zice că Creştinismul e a doua creaţie a lumii.şi va veni -. a istoriei..

aşa a fost prima apostolie a ucenicilor. care a antrenat şi degradarea materiei. fără pâine.49 Sâmbătă X X I V Luca 9. A ş a înzestrări spirituale efective erau acoperite de chipul sărăciei apostolice. nu pentru dualism. care poate reintegra libertatea omului iarăşi în sensul ei originar. primatul spiritului.se zice de obicei. 4.1-6 . Decăderea spirituală face din oameni fiare şi brute. Decăderea spirituală. căderea în „dualism". Stăvilirea acestei decăderi stă numai în puterea lui Dumnezeu. . Iisus nu i-a aruncat în grijă: i-a descojit de grijă. puterea spiritului curat asupra spiritului decăzut. nici argint şi numai într-un rând de haine. „Nu poţi A propovedui împărăţia Cerurilor cu plumbii materiei pe aripi". Poziţia lui Iisus e afirmarea puterii spiritului asupra materiei. Sibiu. Nu e dualist persan. Dar Iisus nu are mentalitatea scizionistă între spirit şi materie. nici traistă.XI. de a stăvili decăderea spirituală a omului. Iisus le-a dat ucenicilor putere spirituală de a stăvili degradarea materiei vii. Iisus a venit pentru transfigurare.CUVINTE V i i " 181 CEI MAI BOGAŢI SĂRACI -64- Fără toiag. face din făptura omenească „şerpi" şi „scorpii" şi efect a „toată puterea vrăjmaşului".

Sfinţenia e o energie. ba L-a chiar furat pe drum.o cale pur spirituală. de îndată ce s-a refăcut ceea ce lipsea din plinătatea lui spirituală. Ordonanţa sutaşului din Capernaum e un caz de tămăduire de la distanţă şi prin credinţa adusă prin două delegaţii. pe firul credinţei. unic în viaţa lui Iisus. Păcătoşenia o degradare. Deşi puterea de tămăduire era de natură spirituală. Stăruim puţin asupra acestui furt. să întoarcă la viaţă o copilă de doisprezece ani.49 Duminecă XXIV Luca 8. Totuşi o femeie bolnavă L-a mai zăbovit. Oare de unde ştia femeia aceea că atingându-se. acea energie rară a sfinţeniei.XI. . şi sigur că a privit cu dragoste acest furt original. Aceasta dovedeşte că organismul a scăpat de boală. de marginea hainei lui Iisus. totuşi bolnava a furat-o printr-o atingere materială. Iisus iubea copiii. Aci Iisus „a simţit puterea care a ieşit din El". Dărâmarea se opreşte de îndată ce organismul se împrumută sau chiar fură.43-48 . alta îl dărâmă. Iisus încă a vrut să dea pe faţă credinţa femeii. de aceea mergea la ei cu durerea iubirii. 5. se va tămădui ? .O ştiinţă din credinţă. chiar pe furiş. Şi femeia nu s-a înşelat. Una reface organismul. Sâmbăta.182 PĂRINTELE ARSENIE BOCA O MINUNE „ F U R A T Ă " -65 - Iisus era chemat de durerea unui tată.

deşi iubirea lor. Iisus e cu atât mai mult Lumină şi Adevăr şi Viaţă ! Sâmbăta 6. de la Iisus. spre Nimicul care nimiceşte (nichtet). dar „a orbirii minţilor"). Ce ironie: o serioasă construcţie pe nimic. Râsul. -66- . Gânditori serioşi ai vremilor noastre.XI. cu care venise Iisus. în mintea omului cunoştinţa morţii e numai o cunoştinţă statistică. de părinţi îndureraţi. ca să nu se mai audă ce a învăţat şi a făcut Iisus. Una e ştiinţa neputinţei. învierea. Existenţa aceasta de aici (Dasein) nu e altceva la urma urmelor decât marşul spre moarte („Sein zum Tode"). Ştiinţa lor era foarte sigură de realitatea ultimă a morţii. Noi ştim însă. a fost înfrântă simplu: de faptul învierii copilei.. „ca unul ce are putere" asupra ei. s-a dezgheţat cu trecerea vremii.„CUVINTE V i i " 183 „RÂDEAU DE IISUS. şi din ce în ce mai tare.. acelaşi râs. ca de pildă Heidegger. sau neputinţa ca şi criteriu.49. Siguranţa neputinţei.. Iată un râs îngheţat pe buzele mărginirii. . ştiinţa limitelor omeneşti.50 Duminecă XXIV Luca 8. Prislop 7. „au râs de El". construiesc o filosofie „existenţială" pe Neant. (Să se mai spună neantul nu e o energie. Părinţii copilei nu-L cunoşteau ca atare. ar fi fost natural să-i salte dincolo de limitele sigurei lor ştiinţe. ca ultima concluzie a vieţii... De aceea crezându-L numai om ca şi ei.. nu încăpea nici măcar ca posibilă în ştiinţa lor. că î n v i e r e a e ultimul cuvânt ! Până atunci se va tot râde.III. şi alta e ştiinţa puterii nemărginite a lui Iisus.41-56 . Iisus altfel cunoaşte moartea.

Dar nici până la viaţă ştiinţa nu le poate pe toate. De-ar fi ştiut omul acela cumpăna lucrurilor. îndeajuns s-a văzut că omul nu poate substitui pe Dumnezeu: nu se poate asigura împotriva morţii. El n-o vedea de vrajba sa. în pauza unor atari momente culminante. Iată însă schimb pe schimb: nici Iisus n-a ascultat durerea lui. trăirea în riscul credinţei. e o vrere în zadar. un om aduce o stridenţă: vrajba lui cu frate-său.10).Iar o grijă care a făcut-o . Autonomia omului e ultimul păcat împotriva evidenţei adevărului. iar prin necredinţă ajunge o muncă zadarnică de Sisif. Iisus destăinuieşte un nou fel de viată: trăirea în Providenţă. Dar numai că munca prin credinţă se binecuvintează. ar fi încetat din clipa aceea necazul său. sau împotriva Mea. A vrea peste puteri. Grijeşte-te de ceea ce atârnă de tine. sau un bob de grâu. descoperea păcatul lor cel mai greu. care se petrecea sub ochii lui. de-ar fi priceput să ţie partea lui Iisus. a vrea să treci limitele. pe chestiunea averii. apăsător. „Fără Mine. nu poate da ordin să rodească pământul. De la viaţă începând sunt puterile lui Dumnezeu. cu atât mai năpraznic îi cad în creştet. prin apostolul Pavel: „Cine nu munceşte. dar a arătat-o atârnătoare de binecuvântarea lui Dumnezeu. E o fatalitate. că cu cât aruncă omul pietre mai tare în sus. A zis chiar.5). Totuşi. Puterile ştiinţei sunt până la hotarele vieţii. nici măcar de-un fir de păr. sau să se lungească anotimpurile. rugându-L pe Iisus să le împartă averea. Multa lui ştiinţă încă n-a putut face nici măcar un ou de muscă. cu prilejul omului aceluia. păcatul veşnic fară iertare: starea omului împotriva adevărului.184 PĂRINTELE ARSENIE BOCA CRINII PUSTIEI -67- Fariseii instigau mulţimile să vocifereze împotriva lui Iisus. nu puteţi face nimic !" (Ioan 15. de pildă omul nu poate da ordin să plouă. . Iisus n-a 5 9 " 9 detestat munca. Iisus. Se vede că omul acela n-a înţeles nimic din absurda luptă a oamenilor cu Dumnezeu. nici să nu mănânce !" (II Tesaloniceni 3. cumpăna durerilor.

treptat. dar ca un hoţ.ceea ce numai în fantezia lui e cu putinţă şi nicidecum de fapt -) va avea şi atunci. dacă omul va exclude pe Dumnezeu de la conducerea lumii şi vieţii (. nu ca un fiu. De aceea Crinii pustiei au ajuns până la strălucirile luminii divine.XI. simplifică grija omului de om: aşa.49 Luni X X V Luca 12. suntem sfătuiţi să trăim prin credinţă.„CUVINTE V i i " 185 Dumnezeu atârnătoare de om e: a atârnării sale de El. Dumnezeu nu se lasă expropriat ! „Grija" zilei „de mâine" e o grijă presantă. Braşov. Sfinţii pustiilor au trăit numai în condiţiile credinţei. Chiar nevrând. va ajunge să nu mai aibă nimic. Pâinea cea de toate zilele o cerem pentru „astăzi". Când conducea Dumnezeu israelitenii prin pustie. nu le îngăduia grija zilei „de mâine": mana se strica. Pe când. 7. 22-31 . omul va avea de toate.13-15. Grija omului de Dumnezeu. până. punând în ordinea preocupărilor: întâi grija de mântuire.

Dacă motivele religioase n-au putut face aceasta. Textul Evangheliei atrage aminte iconomilor lumii asupra atârnării sau neatârnării lor de Dumnezeu. fiare de plug" (Isaia 2. evidenţa impune o ierarhie. înclinată spre neant.186 PĂRINTELE ARSENIE BOCA ÎN IERARHIA RĂSPUNDERILOR „ORICE STĂPÂNIRE. care dă fiecăruia măsura de grâu la vreme. . Evoluţia societăţii omeneşti spre munca colectivă. ba să mai şi tragă la răspundere. Iar cel ce trage la răspundere „pe neaşteptate" e Dumnezeu. recunoaştem ca de la Dumnezeu pe oricine care.1) -68- Toţi oamenii sunt fiii şi slujitorii lui Dumnezeu. o conducere. O mie de ani de-ar trăi ateul. . De aceea Providenţa caută „iconom credincios şi înţelept" peste oameni. va putea să facă din: „săbii . Pe primejdioasă pantă. Toţi oamenii recunosc supremaţia adevărului.colaboratorii lui Dumnezeu chiar (I Corinteni 3. Una dintre . Din punct de vedere creştin nu scrie nicăieri dacă proprietatea grâului trebuie să fie particulară sau colectivă. Deci măsurată după om şi după vreme.numai cât că puţini mai ştiu exact ce mai este adevărul. a antrenat raţionalismul pe oameni. DE LA DUMNEZEU ESTE" (Romani 13. e acum un fapt de la sine înţeles. spre organizarea pământească a omului în socialism. sau chiar de aceea. Răspunderile sunt proporţionate misiunii încredinţate. cu raţiuni pământeşti. . (Creaţia lumii nu e un fapt terminat.ca unul ce nu se mai aştepta să mai existe Dumnezeu. ci în curs. Ce se atrage aminte e calitatea iconomului de: „înţelept şi credincios". „care să le dea la vreme măsura de grâu".9) la creaţie. Ştergerea graniţelor dintre oameni e ştergerea motivelor de război între creştini. tot „pe neaşteptate" e tras de Dumnezeu la răspundere.4). Textul poate fi înţeles în modul cel mai colectivist.şi tunuri -. diferenţa între capacităţile oamenilor fiind evidentă.) Cu toate acestea.

XI. Numai gândirea lui Dumnezeu echivalează creaţia.49 Marti X X V Luca 12. în iluzie. e şi echivalenţa raţiunii cu realul.„CUVINTE V i i " 187 definiţiile sale. de mari ravagii. şi ceea ce îmi spune că nu e.Oameni pe care-i aşteaptă cea mai mare deziluzie !. Omul e creator în fantezie. dacă şi-ar fi dat seama de consecinţele declaraţiei sale. Iată o interpretare greşită a demnităţii omeneşti. nu există. nu e decât un pas. dar nu exaltat la rangul de criteriu al adevărului. Cea mai fantastică creaţie a unor oameni e negativă: că nu există Dumnezeu. .. Afirmaţia aceasta mai cuprindea în sine un sâmbure stricat: eul. Eul e bun la locul lui. 8. întemeind ontologia pe „cogito". De aci până la a spune că realitatea e numai ceea ce îmi spune mie mintea că e realitate. Descartes. poate că nu s-ar fi mulţumit numai cu crearea unui „premiu Nobel pentru pace". Bixadul Oltului.42-48 . cel puţin atâta cât s-a speriat Nobel după ce a inventat dinamita..

pe când mergeau alături stadia vieţii acesteia. Iisus a azvârlit pe pământ focul acestei revoluţii: pârjolul dragostei de Dumnezeu. se găsesc în afară de Sens. Acolo nu există Dumnezeu. fiindcă aceştia nu s-au împăcat cu ea.49 Miercuri X X V Luca 48-59 . în pământ. Ultimul ideal. naţionale. Bixadul Oltului 9. care aprinde împotrivă-i văpaia de ură împotriva lui Dumnezeu. ignorând Sensul existenţei. pe când ceilalţi. A ş a se face că cei ai lui Dumnezeu. Iar Judecătorul va da dreptate pârâşului „conştiinţă". Va mai rămâne totuşi unul: motivul lui Dumnezeu. va dovedi pe oameni incapabili de el. decât ca un coşmar. „cunoscând spiritul vremii". ca un chin absolut. îi va aduce la judecata lui Dumnezeu. Cu cât oamenii îşi vor pogorî destinul lor din Cer. cu existenţa lor negativă. cu atât mai mult se va cutremura pământul sub ei: fiindcă nu este pace decât de la pacea cu Dumnezeu. Un destin răsturnat antrenează în răsturnare. Iisus destăinuie şi aceasta: că li s-a prevăzut o temniţă care să samene cu ei.188 PĂRINTELE ARSENIE BOCA ULTIMUL MOTIV -69- Se întrevede că se vor lichida toate motivele de război între oameni: motive economice. capabil de unificarea oamenilor. totul. Iată oamenii învrăjbindu-se de moarte pe motivul lui Iisus.XI. cunoscând înclinarea omului spre Dumnezeu. au pacea Lui. munciţi lăuntric de pârâşul conştiinţei care. iubind faţa exterioară a lumii. antrenează în revoluţie totală. Nu va fi casă fără gâlceavă din cauza lui Iisus. Iisus a venit să arunce sabie între virtute şi păcat. rasiale etc. Iată dreptatea care atârnă peste ucigaşii drepţilor. şi fară credinţa lor.

iar a doua. Luca 3. că în Siloam a căzut un turn peste 18 oameni. iar cei rămaşi. împotriva stăpânirii romane.. greu de împăcat cu purtarea de grijă a lui Dumnezeu de om ? Drept că viaţa nu e un scop în sine. îşi pierd siguranţa în existenţa lui Dumnezeu. Lui Iisus I s-au adus la cunoştinţă două categorii de accidente: mai mulţi galileieni au fost omorâţi din ordinul lui Pilat. . cum se poate că uneori dau oamenii peste câte-o moarte năpraznică. Dacă neamul omenesc nu aduce „roade vrednice de pocăinţă" . se întreabă: cum mai rabdă Dumnezeu ? Mulţi. Dar şi atunci se petrec nedumeriri în privinţa asigurării vieţii. nu sunt cu aceasta mai puţin păcătoşi ca ei. ca şi via. mai intervine din când în când.70- Dacă „nici un fir de păr nu se mişcă din capul omului fară ştirea lui Dumnezeu". pe toţi îi aşteaptă aceeaşi soartă. aici. toate păcatele. Dumnezeu asigură viaţa când aceasta e trăită în funcţie de sensul ei metafizic. cu jertfe. fiindcă au rugat pe Iehova. cu întâmplări înfricoşate între oameni. Toate pedepsele sunt văzute ca venind de la Dumnezeu. e neamul omenesc. Iisus mai dă o pildă cu smochinul neroditor. Iisus a asigurat că oamenii aceia n-au fost cei mai păcătoşi dintre oameni. devenit conştient. ştiind Dumnezeu slăbiciunea credincioşilor şi desfrâul răutăţii. . Cu toate acestea Dumnezeu nu pedepseşte. Dacă nu se pocăiesc.cum striga cel mai sălbatec din prooroci tăierea îl aşteaptă (Matei 3.10. Iisus intervine trei ani înaintea Tatălui şi abia într-al patrulea se învoieşte la tăierea lui. iar smochinul.„CUVINTE V i i " 189 DINCOLO DE ÎNTÂMPLĂRI. plată pentru păcate. Oamenii aşa ar vrea.. Scopul ei e dincolo de zare. Din alte locuri rezultă că vierul e Iisus. pentru că au rămas. De aceea. din cauza acestei răbdări divine. Fiindcă ei nu pot răbda.8-9).

Iată prin urmare la ce climat de libertate şi dragoste dezinteresată vrea Dumnezeu să-şi ridice fiii. e ca să ştie omul că răul se pedepseşte şi binele se răsplăteşte. şi cele de pe urmă ale omului au ultimul cuvânt. e semn că o face sigur în cealaltă. Că Dumnezeu uneori pedepseşte răul şi uneori răsplăteşte binele. . Dacă ar pedepsi toate relele imediat. Răul nu s-ar face de frica pedepsei. ar însemna că se teme de puterea răului. precum nici nu răsplăteşte tot binele aici şi numaidecât.49 Joi X X V Luca 13. care. Dacă ar răsplăti tot binele aici. i-ar periclita stăpânirea lumii.190 PĂRINTELE ARSENIE BOCA Nu pedepseşte toate relele aici şi imediat. în amândouă cazurile Dumnezeu aşteaptă sfârşitul omului: în ce sfârşeşte omul. pentru toate faptele.1-9 . cu alte cuvinte sufletul n-ar fi nemuritor. Binele s-ar face din interesul răsplăţii. ar însemna că sufletul există numai în lumea aceasta. fie că a fost multă vreme rău „şi venindu-şi întru sine" se întoarce către Dumnezeu. dar pierzând răbdarea în nevoinţele binelui. O răsplată aici şi imediată. îşi pierde socoteala şi deci plata. Dacă o face rar în lumea aceasta. ar putea însemna că lumea aceasta e singura care există. Bixadul Oltului 10. fie că a fost multă vreme bun. şi acestea fac şi pe oameni cu adevărat liberi şi cunoscuţi şi lor înşişi ca atare. ar dăuna libertăţii omeneşti. S-ar micşora ceva din slava lui Dumnezeu şi s-ar micşora şi prestigiul fiinţei omeneşti.XI. Dacă ar răsplăti tot binele imediat. ar însemna acelaşi lucru. că există numai lumea aceasta. cel ascuns în Dumnezeu. la Sensul lor metafizic. deci Dumnezeu trebuie să se achite urgent de îndatorirea ce i-a facut-o omul.cred că din următoarea raţiune: Dacă ar pedepsi toate relele aici. care Duh este şi Iubire şi Adevăr. nepedepsită imediat. Dacă uneori nu răsplăteşte binele dreptului e semn că-i lucrează răbdarea.

nici prooroc. când un fulger al mâniei divine a rupt în două catapeteasma Templului lui Solomon. ce ne-ai făcut nouă ?" Cu toate acestea istoria nu i-a învătat nimic pe contemporanii lui Iisus. Dar bine cu sila nici Dumnezeu nu face. Doamne. una din cele şapte minuni ale antichităţii. Toată strădania lui Iisus de-a aduna pe fiii sfintei cetăţi.71 - în sfârşit: iată şi nişte farisei milostivi: îi aduc lui Iisus vestea că Irod vrea să-L omoare. dar în Ierusalim. totuşi nici cea mai uşoară înfricare nu i-a pricinuit vestea. deci să se ducă de prin părţile acelea. multe osânde şi-a luat. ca unul ce umbla cu două feţe între slăbiciunile lui Israel şi ale slăbiciunii romane. cum adună găina puii sub aripi. Dar dacă Dumnezeu vrea binele şi omul îi stă împotrivă. Conducerea din Ierusalim a avut prilejul să vadă ce a păţit falnica cetate pentru faptele locuitorilor ei. Acesta a mai rămas din ucigaşa cetate. dimpotrivă i-a zis „vulpe bătrână". Dărâmarea cetăţii a început mai devreme: în prima Vinere a patimilor. a fost zădărnicită de conducerea din Ierusalim. cetatea Templului lui Solomon.„CUVINTE V i i " 191 UCIGAŞA CETATE . şi-o va lua şi cu Iisus. că puţine zile mai are şi ştie ce-L aşteaptă. dar calificată de faptele ei: cetatea ucigaşă de prooroci. Ieremia proorocul se întreba în durere: „Cui i-ai mai făcut. Ierusalimul. Aceasta a fost dărâmarea spirituală a lui Israel. Drept aceea Ierusalimul se va pustii din nou. . Iisus îl ştia pe Irod capabil de rele. n-a mai lăsat în picioare decât "zidul plângerii". cetatea lui David. Iisus i-a prezis pustiirea: o pustiire din care nu se va mai reface niciodată. şi i-a trimis vorbă cu aceiaşi vestitori. De atunci nu mai au ei Templu. împotrivirea are urmări. Urgia lui Titus la anul 70. şi n-a învăţat. cu prilejul ducerii lor în captivitatea babilonică.

cu o suliţă în piept.XI. mărturisind şi aşteptând zdrobite: Noul Ierusalim (Apocalipsă 21. Dar în Ierusalim strigă şi pietrele.192 PĂRINTELE ARSENIE BOCA A încercat Iulian Apostatul să contrazică profeţia Mântuitorului.2).49 Vineri X X V Luca 13. mai ales cele care n-au mai rămas una peste alta. a sfârşit declarându-se învins de Galileian.31-35 . Bixadul Oltului 11. vrând să restaureze Templul dar.

care previn viaţa să nu ajungă o ruină. îl aştepta contrastul: gloata. iar la poalele muntelui îi aştepta un exemplar din tragedia veacului de acum. Dar cel mai greu lucru cu putinţă e să îndupleci omul să urmărească statornic realizarea sfinţeniei. Petru şi Ioan văzuseră în munte Omul. unde lipsesc şi Iisus îşi pierde răbdarea. Sfinţenia tare seamănă a sănătate originară. jos. Limitele omului sunt limitele sfinţeniei sale. Dar ceea ce vrea Iisus e să năzuiască omul a trăi în modul credinţei şi al sfinţeniei. Iisus a tămăduit epilepticul prin atotputernicia Sa asupra făpturii. numai sfinţenia rămâne. De altfel singurul leac al vieţii. Iar Sfânt e numai Dumnezeu.72- La o zi după Schimbarea la Faţă în munte. Contrastele au însuşirea să strige realităţile mai tare. oameni. Totuşi ucenicii n-au putut stinge stridenţa tragediei. Dacă oamenii ar urmări din neam în neam sfinţenia vieţii. există numai bolnavi. 9 . negativele acestea ar putea să dispară ca accidente ale vieţii. Iacov. E de neînţeles faptul că vede omul câte năpaste îndură fără rezemarea vieţii sale în Dumnezeu şi totuşi nu se reazemă pe El. Omul singur nu poate ieşi din contrast şi nici pe altul nu-1 poate scoate. Putregaiul nu există prin sine: e o negaţie întâmplată în ceva sănătos. ne resemnăm cu puţini fraţi de-ai noştri. la poale. Focul şi lumina nu sunt în natura fierului. a strălucire lină a spiritului. au însuşirea să provoace ieşirea din contrast. din care s-a desprins tragedia unui tată: singurul lui copil era muncit de crize epileptice. Datori de-a-o câştiga sunt toţi oamenii care vor să se mântuiască. în faţa acestei tragedii a neputinţei. Boala nu există prin sine însăşi. care s-o scape de năruire. Sfinţenia e refacere şi efectivă şi preventivă. n-au putut redresa o viaţă năruită. Unde sunt acestea şi Dumnezeu se odihneşte. în slava veacului viitor.„CUVINTE V i i " 193 VIEŢI NĂRUITE ŞI SFINŢI . dar uneori sunt nedespărţit unite.

194 PĂRINTELE ARSENIE BOCA care au ajuns. Covasna.XI.49 Sâmbătă X X V Luca 9.37-43 . încă din veacul acesta. 11. până la strălucirile Schimbării la Faţă. urgisit de păcate.

le-a spălat cu vin (usturimea pocăinţei). Legea şi Proorocii. viclean. 9 Pilda Samarineanului nu e numai o pildă. după înviere. Adică doi pescari. neam urgisit în Israel. precum şi cele două Testamente. asemenea şi Leviţii nu i-au ajutat nimic cu jertfele. în starea ei din lumea aceasta. e şi angajarea omului în asemănarea cu Samarineanul: creşterea omului în neamul Samarineanului (. 1-a dat în grija Bisericii. neputând să-i ajute.„CUVINTE V i i " 195 SAMARINEANUL -73 - A zis necredinţa că evangheliştii au creat pe Iisus. pecetluind al doilea din cei doi bani de cheltuială: Noul Testament. ca şi când întrebarea ar fi izvorât din cea mai existenţială sinceritate probabil şi pentru că era pusă problema vieţii veşnice: ceva nou pentru urechile lui Israel. e totodată şi revelaţia misiunii viitoare a Bisericii. Critica nu şi-a dat seama la ce înălţime nemaiîntâlnită ridică astfel nişte oameni de rând. Pogorârea din Ierusalim în Ierihon e decăderea omului din starea de Rai a conştiinţei. obişnuit. au trecut pe alăturea.căci Samarineanul era de alt neam decât cel căzut între tâlhari). A venit un străin. i s-a apropiat de răni. Legea şi Harul. o nobleţe sufletească. şi Matei vameşul. Luca. întrebarea: „Invăţătorule ce să fac să moştenesc viaţa veşnică ?" La o întrebare vicleană. i-a luat firea sa în spate (întruparea lui Dumnezeu). le-a uns cu untdelemn (celelalte Taine). . căruia i s-a făcut milă de om. a dat Bisericii grija de om. rănită şi mai moartă. Iată o distincţie. Iar a doua zi. A petrecut împreună cu omul. nu se răspunde decât subliniindu-se viclenia. de tâlharii cei de gând. imposibil de scornit. un doctor. Iată de pildă un legiuitor pune. Dar Iisus răspunde neobişnuit de frumos.

până la a doua venire a Samarineanului. când i se va răsplăti ei osteneala. adevăratul aproape al conştiinţei căzute între tâlhari. o are Biserica. Iată adevărata împlinire a Legii în iubire.196 PĂRINTELE ARSENIE BOCA Toată bătaia de cap cu omul şi tămăduirea conştiinţei sale. Bixadul Oltului. ca răspuns la problema vieţii veşnice. Iată Samarineanul.XI.25-37 . 12. Iată cu Cine urmează să fim asemenea şi ce să facem.49 Duminecă X X V Luca 10.

a învierii. Şi aceeaşi răsplată o au şi toate ocările. s-a întâmplat să mai fie la masă şi bogaţi şi rudenii de ale fariseului. Şi cum toată fapta are răsplată.49 Luni X X V I Luca 14.12-15 . că aceştia îi pot anula binefacerea. anume: dacă vrea să aibă un folos. face totuşi o aspră îndreptare stăpânului casei care L-a invitat. răbdate cu senin. fiindcă aceştia n-au să-1 poată răsplăti niciodată. Dar termenul lui Dumnezeu la care răsplăteşte până şi „un pahar de apă" e ziua învierii. aşa va fi deosebirea şi între strălucirile pe care le vom avea întreolaltă „fiii învierii".41). deşi oaspe. să nu mai cheme rudeniile şi bogaţii la masă. răsplăteşte Dumnezeu faptele rămase nerăsplătite pe pământ. chemându-1 şi ei la rândul lor. şchiopii şi neputincioşii. ci să cheme săracii. orbii.XI. deci obligat la politeţe. Dar precum „stea de stea se deosebeşte în strălucire" (I Corinteni 15. atunci se vor schimba în scăpărări de stele. în locul săracilor rămâne Dumnezeu dator cu răsplătirea. pe veşmântul alb. /V /\ In această strălucire. şi fiind Sâmbătă în ziua aceea.„CUVINTE V i i " 197 R Ă S P L A T A ÎN LUMINĂ -74- Intrând Iisus în casa unui fariseu să mănânce pâine. Braşov. 13. stropi din noroiul lumii. Iisus.

„Dumnezeu poartă paşii omului". Iar a nu te face de râs însemnează a urma pe Iisus toată calea vieţii Sale pământeşti. nu va putea fi ucenicul Meu". rupe lanţurile firii. copii. tată. Sibiu 14. înseamnă să-ţi faci inventarul libertăţii. Totuşi iniţiativa porneşte din amândouă părţile: şi de la Dumnezeu şi de la om. Dar şi iniţiativa omului spre Adevăr tot Dumnezeu o trezeşte. dar numai o uşă: Iisus. chiar dacă ultimul pas al căii îl vei avea de făcut de pe-o cruce. De acum ucenicul trebuie să ştie cât costă decizia sa: liber de mamă. A fi ucenicul lui Iisus însemnează a prevedea un război şi a-ţi zidi o cetate.XI. A fi ucenicul lui Iisus însă nu însemnează a te opri la mijlocul uceniciei..nu va fi liber şi de sine). Iisus confiscă total..198 PĂRINTELE ARSENIE BOCA CONDIŢIILE UCENICIEI t -75- Sunt multe chipuri de a intra în împărăţia lui Dumnezeu. nevastă. „Cine nu se va lepăda de sine (.25-35 . A fi ucenicul lui Iisus. ucenicul Adevărului. dezleagă omul. A nu-ţi face socoteala aceasta însemnează a risca să te faci de râs. » „Adevărul vă va face liberi". iar aceştia sunt marile hotărâri spre EL Acestea sunt şi fazele întregii Creştinătăţi spre împărăţia lui Dumnezeu. De aci începe faza conştientă a deciziei.49 Marti X X V I Luca 14. „Libertatea (e a) fiilor lui Dumnezeu".

ori alta din posibilităţi. „Drepţii" nu se recunosc păcătoşi. Toată suferinţa e a divinului prieten. Schimbarea e a omului. Pe când în ochii Domnului „nici Cerul nu este destul de curat" (Iov 15. ei sunt „drepţi" în ochii lor sau înaintea oamenilor. până prinde şi pe ultimul om al împărăţiei Sale. strigă diferenţa între El şi tine. e semn că Cel desăvârşit e lângă tine şi conştiinţa ta.. Iată o nevăzută dimensiune a Crucii. numai omul.şi face aceasta până la sfârşitul lumii.dar moartea fixează ori una. -76- Păcătoşi.49 Miercuri X X V I Luca 15. Prima e convertire. Iată o preţuire a omului. când eşti convins de nedesăvârşirea ta. aleargă după ei. . care te aşteaptă la toate răspântiile lumii. te-ai schimbat din vrăjmaşul lui Dumnezeu în prietenul Lui.15 şi 25. Definitive nu-s nici una. Prietenul păcătoşilor aşteaptă pe toţi cei ce au să se mântuiască. Este şi schimbare din bine în rău.XI. Nici îngerii răi nu se mai pot schimba. au un prieten: pe Iisus. 15. Până la moarte există posibilitatea căderii şi a convertirii .„CUVINTE V l î " 199 „PRIETENUL PĂCĂTOŞILOR". şi nici nu se schimbă. Din ceasul în care cunoşti că eşti păcătos. îi caută. ochiul celor cereşti. cu toate acestea.1-10 . îi aşteaptă. In divina-I prezenţă tu te recunoşti păcătos. să-L recunoşti prieten.5). a doua tăgăduire. acelaşi fiind. Când crezi despre tine că eşti drept ai închis toate posibilităţile tale de desăvârşire. Schimbarea care bucură Cerul e din rău în bine. Dumnezeu nu este vrăjmaşul omului niciodată .că nu poate -. Când ştii că eşti păcătos.. Sibiu.

peste nişte lucruri provizorii. De aci tot războiul văzut şi nevăzut asupra proprietăţii lumii. că lucrează după alte norme decât ale capitalizării dobânzii. în felul ei. Iar proprii veşniciei sale sunt Darurile Duhului Sfânt. E o socoteală părtinitoare de oameni. pentru câte unii. îngerii căzuţi au fost aruncaţi pe pământ. că-i risipeşte avuţiile. Cum iconomiseşte cele improprii firii sale. Dar. iertându-le jumătate din datorii. Aici e pus doar iconom nedrept. întrucât totuşi. deşi păgubitoare de avuţie. Totuşi pilda aceasta e una din cele mai grele şi mai pline de înţelesuri. ea e o avuţie nedreaptă. când va fi dat afară din iconomie. pe care o preschimbă. aşa va primi sau i se vor refuza. Omul. Ca atare multă pagubă face un preot în 5 .77- Pilda aceasta poate fi înţeleasă şi în sensul ei literal. îşi face prieteni pe datornici. ca slujitor al Stăpânului. Omul este iconomul lui Dumnezeu al lumii. iconom de probă. deci motive de pâră şi război omului. de aceea îl pârăşte neîncetat înaintea lui Dumnezeu. „Duhul Sfânt va da vouă". Peste tot nu lumea aceasta e avuţia caracteristică firii nemuritoare a omului. Diavolul ştie cât iubeşte Dumnezeu pe om. îngerii căzuţi). câştigul acesta înseamnă j a f în păruta proprietate a căzuţilor îngeri. Iconomul denunţat că risipeşte. Iar „Duhul suflă unde vrea" şi suflă şi în iconomia lumii.200 PĂRINTELE ARSENIE BOCA ICONOMUL NEDREPT . ca să fie primit în casele lor. mai este şi „iconom al Tainelor lui Dumnezeu" (I Corinteni 4.1). Fiindcă proprietatea lumii e discutată între om şi pârâş. A scoate din preţul lumii un câştig lui Dumnezeu. mai bună decât a fiilor luminii. cele proprii veşniciei sale. (Poate că a foştilor fii ai luminii. socoteala sa e găsită. în socoteală mai înţeleaptă decât a fiilor luminii. pune omul mai presus de avuţie. la adică.

cu darul Duhului Sfânt. Ce ierţi la altul. 16.. ştergându-le. Iertând.. Judecata aceasta te scoate de sub Judecată. Şi vor mai fi înţelesuri.agonisirile diavolului.1-9 . Sibiu.„CUVINTE V i i " 201 averea de păcate a oamenilor.49 Joi X X V I Luca 16. datoriile: .XI. ţi se şterge şi ţie. ştergi ce ierţi. capitalizate în om.

202

PĂRINTELE ARSENIE BOCA

E R A CREŞTINĂ
- 78 -

întruparea lui Iisus în istorie însemnează împărţirea istoriei în două: cea dinainte de Hristos şi cea de după Hristos. în istoria după Hristos se iveşte încă o despărţire: cea împotriva lui Hristos. Aceştia sunt anii de sminteală, despre care zice Iisus că şi aceştia trebuie să vie. Legea şi Proorocii se termină cu Ioan Botezătorul, capătul Proorocilor. De la Ioan, de la Botezul lui Iisus, începe Era Creştină, era propoveduirii împărăţiei lui Dumnezeu. De atunci este intrare în împărăţia lui Dumnezeu. Şi intră toţi „cei ce se silesc şi o răpesc pe ea". Despre această divină pecete asupra timpului, Iisus avea o siguranţă absolută. „Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece, până ce nu vor fi toate" (Matei 24,35). Siguranţa aceasta lasă să se străvadă pe Dumnezeu în Iisus. El a prevăzut că vor veni şi anii de sminteală. Dar ca Unul ce este „începutul şi sfârşitul" (Apocalipsă 21,6 şi 22,13) ştie şi sfârşitul smintelei. Iată ce n-a prevăzut dialectica raţiunii.

Prislop, 17.XI.49

Vineri X X V I Luca 16,15-17 Luca 17,1-4

„CUVINTE V i i "

203

RESPINŞI, CHEMAŢI ŞI TRIMIŞI
-79-

în Iisus, cunoaşterea omului era dublată de cunoaşterea dumnezeiască. In temeiul cunoaşterii divine Iisus vorbea de-a dreptul cu structura, cu destinul şi cu tot sensul omului, care-i punea vreo întrebare, îi exprima vreo dorinţă, sau le avea, fără să le exprime, în preajma lui Iisus. Nimeni dintre oameni nu se cunoaşte pe sine cum ne cunoaşte Iisus (Ioan 2,25). Pe Saul, fariseul din Tars, l-a cunoscut şi l-a destinat apostoliei neamurilor mai înainte de a se naşte (Galateni 1,15); pe Ieremia proorocul la fel (Ieremia 1,5). In Iisus vorbea Providenţa cu oamenii. Ne dăm seama ce puţin ştim noi din căile noastre, deşi „multe planuri se zbuciumă în inima omului". Dar chiar mergând cu Iisus pe cale primim uneori răspunsuri care nedumeresc. A ş a de pildă unuia care voia să meargă cu Iisus îi spune dinainte greutăţile acestei decizii: vei fi un expropriat din lume; - îţi convine ? - Şi nu i-a convenit; a rămas de cale. Structura lui nu rezista la un destin eroic de risc. Al doilea era înzestrat de Dumnezeu să-I fie martor între oameni, dar el nu ştia aceasta. Iisus l-a chemat: „Vino după Mine !" El însă îl întâmpină pe Iisus cu datoria categorică de a îngropa pe tată-său. (Acum fie că de fapt tată-său murise şi trebuia îngropat, fie că făgăduia lui Iisus să vie după moartea părinţilor săi, deci când va fi liber, situaţia în faţa lui Iisus e aceeaşi.) Răspunsul lui Iisus se potriveşte pentru amândouă cazurile şi e revelatoriu. Toţi care nu cred şi nu urmează lui Dumnezeu sunt morţi, sau încă morţi sufleteşte. La aceştia se referă Iisus când îl descurca pe al doilea la rostul său: „Lasă morţii să-şi îngroape morţii lor !"
9

204

PĂRINTELE ARSENIE BOCA

Ar fi surprinzătoare mărturisirea vreunuia: „Doamne, lasă-mă să-mi îngrop necredinţa mea". Dumnezeu nu îngăduie nici o tocmeală cu moartea: „tu mergi de vesteşte împărăţia lui Dumnezeu !" Imperativul împărăţiei dezleagă, rupe chiar lanţurile morţii. Nu aştepta până ajungi cu mintea în evidenţa luminii divine şi abia atunci să propoveduieşti împărăţia lui Dumnezeu ! A aştepta până atunci înseamnă a sta cu mâna pe plug şi a te uita îndărăt, - cum i-a spus unui al treilea. Când te-a găsit Dumnezeu de vreo treabă pentru împărăţia Sa, între oameni, ai isprăvit toate obligaţiile lumii. Aceasta e chemarea şi pe aceasta se cunoaşte. Iar când ai plug şi ţi-a dat şi ţarina inimii omeneşti să sameni cuvântul împărăţiei, atunci eşti trimisul lui Dumnezeu. Deci nu e mirare dacă cele mai înalte vârfuri cunosc cele mai dese furtuni.

Prislop, 18.XI.49

Sâmbătă X X V I Luca 9,57-62

„CUVINTE V i i "

205

CUVINTE INTERZISE
-80-

Cuvântui „nebun" e un cuvânt interzis. Cine zice fratelui său „nebunule" se pedepseşte cu matca focului. De ce ? - Fiindcă şi numai simpla aruncare a acestui cuvânt în obrazul unui om e în stare să-i desfigureze fizionomia minţii. E cunoscută experienţa mai multor inşi care au organizat odată următorul complot psihologic: şi-au ales victima şi i s-au prezentat pe rând, la intervale neregulate, şi au început a se nedumeri înaintea omului: - Ce-i cu tine, parcă te-ai schimbat cumva !? Şi s-a dus. A venit următorul: - Ce-ai păţit frate, că nu-ţi mai caută ochii bine, ce-i cu tine ? Şi s-a dus. Altă dată, al treilea, îi spune marea sa uimire, că-1 găseşte aşa de schimbat şi nu îndeajuns de normal. Următorul îl găseşte cu totul curios la minte. Şi aşa şi ceilalţi, până când ultimul i-a propus să se ducă la un spital de boli nervoase şi să-şi repare deranjurile la minte. Şi biata victimă, pierzându-şi treptat liniştea şi neştiind capcana, a ajuns şi la nebuni. Au trebuit apoi să vie toţi şi să-şi mărturisească complotul, şi cu mare greutate i-a revenit omului mintea la loc. Adevărul abia a putut limpezi mintea zăpăcită de minciuna repetată sistematic. Dar minciuna, chiar în treptele ei uşoare, de glumă, poate fi dăunătoare. Experienţa următoare mi-a dovedit-o. A v e a m în meditaţie un şcolar. Intâmplându-i-se odată să doarmă după amiaza cam mult, - era toamna şi ziua scăzuse -, când s-a trezit era 7 7 2 seara. Cum era somnoros l-am luat prin surprindere: - Repede, băiete, la şcoală că-i târziu ! - Dar parcă-i întunerec afară, zise el. - Da este, dar în „dimineaţa" asta e eclipsă de soare. S-a conformat crezând situaţia descrisă. Luând ceva în gură dă să plece la şcoală. - Stai, Gicule, că-i seară ! - Aa, râzi de mine, şi dă repede să plece. Au trebuit şi alţi ajutori ca să-i dovedească evidenţa că e seară şi nu dimineaţă. Iată un exemplu că o minciună când e crezută,

206

PĂRINTELE ARSENIE BOCA

stăruie ca un adevăr. Atunci am văzut „chipul dezorientării" pe faţa unui copil. Cuvintele interzise orientează greşit sau dezorientează. Deci trebuie să fii mai presus de cuvintele oamenilor, ca să nu te-atingă nici ocara, nici lauda din ele. Cuvintele sunt fiinţe vii, capabile să facă treaba la care au fost trimise. Şi trăiesc până la Judecata de apoi, dimpreună cu toate urmările lor. De aceea se zice: că zece porunci are înţelepciunea: de nouă ori să taci şi o dată să vorbeşti, şi atunci puţin.

Prislop, 19.XI.49

Duminecă X X V I Luca 12,16-21

„CUVINTE V i i "

207

ÎMPĂRĂŢIA N E V Ă Z U T Ă
- 81 -

Nedumeriţii farisei, conservatorii lui Israel, nădăjduiau că împărăţia lui Dumnezeu va fi împărăţia lui Israel: Dumnezeu naţional, împărăţie naţională, teritoriu anumit - chiar tot pământul -, începând de la data cutare... - Şi unii creştini tot aşa o aşteaptă: cândva, undeva.
/V

Din răspunsul lui Iisus rezultă limpede că împărăţia lui Dumnezeu e o împărăţie spirituală, lăuntrică, în însăşi structura spirituală a Creştinismului. Despre ea nu se poate spune: iată-o aici sau acolo, acum, odată sau cândva. împărăţia lui Dumnezeu nu e sub categoriile cunoaşterii, în categoriile naturii sau lumii. împărăţia lui Dumnezeu are două vârste. Prima vârstă a împărăţiei lui Dumnezeu e deodată cu venirea lui Iisus între oameni. El e Fiul şi energia spirituală a împărăţiei. El, născut în fiecare suflet prin Duhul Sfânt, în suflete devenite fecioare, se multiplică - aşa-zicând - dar neîmpărţindu-se, locuind deodată între o mulţime de fraţi, facându-i oameni cereşti, chiar dacă după omul din afară aceştia sufăr toate umilinţele şi necazurile veacului acestuia - şi mai ales dacă le sufăr mulţumind şi binecuvântând pe Dumnezeu întru necazuri. împărăţia, în vârsta ei primă, e nevăzută; e mai mult dedusă din „răbdarea sfinţilor" (Apocalipsă 14,12). Ea nu are decât o evidenţă interioară pentru cel ce o trăieşte şi, în lipsă de argumente decisive, el nu are decât afirmarea ei prin jertfa vieţii - ultimul cuvânt.
/v /v

In acest interval al împărăţiei nevăzute creştinul se bucură întru necazuri, arde într-însul focul aruncat de Iisus pe pământ: focul iubirii de oameni. în rezumat împărăţia lui Dumnezeu e oriunde se află un om centrat lăuntric de Iisus. Nu e o împărăţie de vedenii - cum cer oamenii.

208

PĂRINTELE ARSENIE BOCA

Aci se pune accentul pe virtute nu pe daruri neobişnuite sau viziuni. „Cea mai minunată viziune este un om care se distinge prin puritatea şi smerenia sufletului său" (Halkiu, Sancti Pahomii, vitae graeccae, Brussel, 1932, Vita prima 48). A fi luminat de cunoştinţa de Dumnezeu, curat şi smerit cu inima, e singurul argument valabil al împărăţiei. într-un aşa suflet se străvede Iisus. El nu trebuie să vorbească, e destul să existe; existenţa lui grăieşte mai tare decât cele ce-ar spune.
*

A doua vârstă a împărăţiei lui Dumnezeu va veni pe văzutele: ca fulgerul, de la răsărituri până la apusuri, fiindcă e deodată cu A Doua Venire a lui Iisus, în slavă şi mărire.
A

Până atunci împărăţia lui Dumnezeu e contestată; - vinovăţia o purtăm şi noi „creştinii netrebnici" (II Corinteni 1 3 , 5 ) - , dar atunci va fi afirmată de însuşi împăratul Cerurilor. Nu numai afirmată: ci de istov desfăşurată, din nevăzută ce era, în slava ei orbitoare şi transformatoare de eon, în Cer nou şi pământ nou (Matei 19, 28; Apocalipsă 21,1). Creştinismul e văzut ca a doua creaţie a omului. Când va veni împărăţia lui Dumnezeu, întru slava ei orbitoare, toată făptura se va înnoi - dar „ca prin f o c " - şi va deveni spirituală, înghiţită de slavă şi statornicită pentru nesfârşitul veşniciei.
A A ^
f

*

...Şi când te gândeşti că în fiecare om - luat la întâmplare - e ascunsă împărăţia lui Dumnezeu, în grăunte nevăzut: desăvârşirea, nici unul din „necazurile de faţă" (Romani 8,18 şi 35), (fie ele mii de ispite, fie şi cercarea cu moartea), nu pot să ne despartă pe noi de dragostea lui Iisus, Cel ce ne lucrează desăvârşirea; destinul şi obârşia noastră de fii ai lui Dumnezeu... O astfel de zare a destinului nu se desluşeşte însă omului care nu vrea să sufere nimic.

Prislop 20.XI.49

Luni XXVII Luca 17,20-25

el "dumnezeul veacului acestuia" (II Corinteni 4. Mintea care cugetă că nu este Dumnezeu.19). Dumnezeu nu îngăduie la nesfârşit îngustarea vederii omului numai la stomacul său. .„CUVINTE V i i " 209 NEBUNII -82- La două feluri de oameni le-a zis Dumnezeu „nebuni": la cei ce „zic că nu este Dumnezeu" (Psalmul 52. cărora stomacul e tot Dumnezeul lor (Filipeni 3. în aceia e una şi aceeaşi cugetare greşită: tăgăduirea oricărui rost sau destin al omului şi al lumii. Deci într-o atare noapte a minţii. Mai mult: un atare bogat va căuta să convingă pe toată lumea că numai acesta e singurul scop al vieţii omului pe pământ. A tăgădui o conducere supremă a Cerului şi a pământului e totuna cu a propovedui domnia întâmplării. care îngustează zarea rosturilor sale pe pământ la dimensiunile stomacului. Dar lumea este în ordine. absurdul ei şi prin urmare şi al minţii care o conduce. Al doilea „nebun" este bogatul. Căci: a te lupta din toate puterile împotriva a ceva ce nu există. îşi va pierde sufletul cu sunet. şi bogaţilor. ale veşniciei sale. Noaptea aceasta va culmina sfârşind prin a se crede omul acela pe sine.chiar dacă acest stomac ar înghiţi pământul. lumea. îl va face în sfârşit fericit. Dar fară ordine e mintea care o vede fară stăpân. a haosului sau a anarhiei universale. dovedeşte nebunia acestei lupte. ale împărăţiei lui Dumnezeu. de vreme ce omul e destinat spre alte zări. când va crede bogatul că ţarina sa.4). şi îndumnezeirea veacului viitor. căci va fi răpit cu moarte din vârful bogăţiei sale. Atare concepţie despre om şi destinele sale ultime e cu adevărat miezul nopţii minţii. dovedeşte nonsensul. cade în propria sa sentinţă: va trebui să se tăgăduiască şi pe sine. . Aceasta dovedeşte că este o conducere mai presus de ea.1). mai presus de lumea aceasta şi stomacul ei.

eu nu găsesc în ele ideea de Dumnezeu. care dă porunci.49 Duminecă X X V I Luca 12.2). din cauza alergărilor.. după natura lor şi se supun conştiinţei lor. cum este cineva blond sau brun. ca totuşi să se mai mântuiască unii din ei. 14). „Bogatul şi săracul se întâlnesc unul cu altul. „Bogatul nu-i stăpân pe sine. 263).Poate că şi de aceea mai clatină Dumnezeu bogăţia bogaţilor. dar cine i-a făcut este Domnul !" (Pildele lui Solomon 22. Prislop 20. care i-a înlocuit sufletul.. ţine de lucrurile neînsufleţite. „Sunt ateu. p. N-are vreme să cugete. fără a mai întreba dacă aceasta se mai acordă sau nu cu logica".profesor de biologie la Sorbona).. „L'Atheisme" . Deci „de vei pisa în piuliţă cu pisălogul pe cel nebun . fiul lui Sirah 4. a pierdut totul" (Giovanni Papini: „Viaţa lui Iisus".XI. nasul sau urechile. cu care sunt prevăzuţi din naştere unii oameni.cu dovezile . erori fundamentale. şi pe acesta l-a dat ţie.. Banii sunt un nemilos stăpân. mică de tot. .ca pe boabe. Dar sunt astfel de infirmităţi.. „Căci oricât scotocesc în amintirile mele. spre a dobândi o parte. fară să o fi voit". a ajuns robul lucrurilor neînsufleţite. întreaga putere de a iubi e cotropită de acest lot de pământ.22).. Aceasta e o infirmitate.10-11). precum sunt breton. ca să ai grijă de el" (Tâlcuire la Epistola către Romani. cu toate că-i însufleţit. bogatule. ci. care i-a smuls orice rămăşiţă de libertate. (Felix Le Dantec. Cuv. o monstruozitate.16-21 . şi tot nu-1 vei desface pe ateu de nebunia lui" (Pildele lui Solomon 27. Cumplita soartă a bogatului stă în această îndoită absurditate: spre a avea putere de a porunci oamenilor. Astfel de fiinţe lucrează instinctiv. „Fii celor săraci ca un tată ! Şi vei fi ca Fiul Celui Preaînalt" (Cartea înţelepciunii lui Isus.210 PĂRINTELE ARSENIE BOCA S f â n t u l Ioan G u r ă d e a u r : „Nu are Dumnezeu lucru mai cinstit şi mai de preţ decât pe un sărac. aşa cum le aparţine gura. care aparţin fiinţei lor.

şi lumea va arde. aceşti doi nebuni. iubindu-L. Planul luciferic al acestuia.XI. vrând să stingă cu ei pomenirea lui Dumnezeu de pe pământ. Acesta e ultimul război cu sfinţii. între toate împrejurările vieţii. pe care însă Dumnezeu îl va stinge cu foc. împărtăşindu-ne cu El. bogatul şi ateul. Iată adevărata bogăţie.50 . către care Satana din nebun va rânji cu ultima furie. silindu-ne a gândi şi a iubi ca El. Rămâne a treia categorie de oameni.„CUVINTE V i i " 211 * Mai mult: La sfârşitul istoriei. Noi însă. să ne îmbogăţim în Dumnezeu: cugetându-L. 19. cu rostul ca să exploateze pe toţi oamenii pentru creşterea viţelului său de aur. care nu se va lua de la noi. se vor lua la bătaie. vrând fiecare să fie singur stăpânitor al ţarinei: unul. celălalt să exproprieze şi pe Dumnezeu din dreptul de autor al lumii. a celor „ce s-au îmbogăţit în Dumnezeu". e mai tare decât al celui dintâi şi „va birui".

A şezut j o s după obiceiul la evrei. al atotputerniciei. ci mai cuprinde şi: „o zi a mâniei lui Dumnezeu" (Isaia 61. Fireşte. Aci Iisus s-a oprit şi a închis Cartea. Dar lucrurile nu merg aşa la nesfârşit. care M-a uns să binevestesc săracilor. Era Creştină. Dar deşi ziua mâniei se . Câtă vreme Dumnezeu e contestat. Iisus e legitimat şi mereu găsit fără legitimaţie în lume. vârsta nevăzută şi smerită de toţi. atunci e ziua mâniei. să dau drumul celor apăsaţi şi să dau de ştire un an de milostivire al Domnului" (Isaia 61. fiindcă ascultătorii nu voiau să creadă. Când vine cu atributul dreptăţii. din Cartea Isaiei Proorocul: „Duhul Domnului este peste Mine.18-19). In tot anul de milostivire. Iisus i-a lăsat în râpa lor sufletească şi a trecut prin mijlocul lor.2). Legitimaţia lui Dumnezeu e Judecată.1-2). peste tot pământul. Cuvântarea a sfârşit cu scandal.20). într-o sinagogă. e încă milostivire. a împărăţiei lui Iisus. Legitimaţia cuprinde însă nu numai a n u l de milostivire al lui /V Dumnezeu. şi a început să le tâlcuiască împlinirea în ochii lor a cuvintelor acestora. Scriptura ne spune: „Nimeni nu poate vedea pe Dumnezeu şi să rămână viu" (Exod 33. să propoveduiesc celor robiţi dezrobirea. şi e legitimată şi lumea. ziua cea înfricoşată a Judecăţii. orbilor vederea. Vederea lui Dumnezeu e judecată şi transformarea omului. M-a trimis să tămăduiesc pe cei zdrobiţi cu inima.212 PĂRINTELE ARSENIE BOCA NEMĂRGINITA IUBIRE -83- îndată după ispitirea din pustia Carantaniei Iisus a venit în Nazaret. Cu alte prilejuri Iisus o descrie ca pe-o zi ce vine pe neaşteptate. Convertirea lui Saul pe drumul Damascului e numai o icoană singuratică a acestei transformări cosmice. ca un trăznet. (Luca 4. unde şi-a citit legitimaţia. L-au scos pe Iisus din oraş şi voiau să-L arunce într-o râpă. „Ziua mâniei lui Dumnezeu" e ziua în care se legitimează Dumnezeu lumii.

La a cărui judecată se adună sfinţii: „Au nu ştiti că sfinţii vor judeca lumea ?" (I Corinteni 6. pe care viaţa nu rezistă să o privească în faţă.). Iată până unde merge iubirea de oameni a lui Iisus: că şi în ziua mâniei divine le deschide o portiţă a milostivirii. şi se aseamănă cu pieirea Sodomei. Iată împăratul Cerurilor alergând după ultimul supus al împărăţiei Sale. Cine va regreta că se duc. Ultima atitudine faţă de proprietatea lumii şi faţă de propria ta viaţă în trup. 21. (lumea şi viaţa sa n. din care a ieşit Lot. Cred că aceasta e iubirea fără margini.2). privind catastrofa. „Stârvul" crede că este pământul mort. totuşi milostivirea n-a încetat cu totul. va păţi ceea ce a păţit femeia lui Lot.26-37 . Prislop.„CUVINTE V i i " 213 aseamănă foarte mult cu ziua în care a intrat Noe în corabie şi a început potopul. încă mai poate mântui pe cei ce-au mai rămas cu gândul mântuirii.n.XI.49 Marţi X X V I I Luca 17.

Pe copii de pildă. Pentru ei existenţa lui Dumnezeu şi prezenţa divină e un lucru de la sine înţeles. 22. Mare preţ are prima nevinovăţie a vieţii. întâmplările.. Iată de ce marile concluzii. oamenii de tot felul. Nu în zadar s-au alăturat aceste două cuvinte: copilărie şi sfinţenie. Parcă se întrevede explicaţia de ce toţi înţelepţii iubesc copiii: sunt din aceeaşi familie spirituală. 26-30 . Iisus i-a găsit modelul sufletului deschis spre Dumnezeu. ca pe nişte copii. de Dumnezeu. Ei deşi nu înţeleg nimic şi nu schiţează nici o împotrivire dialectică. Dar născuţi din nou sunt şi oamenii lămuriţi prin „cuptorul smereniei". Acestea scot din om sau un umilit şi înţelepţit sau un răzvrătit cu desăvârşire.. De la toate lucrurile lumii Iisus ridică pe oameni la raţiunile mai presus de fire ale Providenţei. De fapt omul începe viaţa cu sfinţenia.2). apoi o pierde: devine păcătos. îi apropie iarăşi.15-17.214 PĂRINTELE ARSENIE BOCA SFINŢENIE -84- Lui Iisus toate lucrurile. şi a altor mărturisiri sincere de neputinţă şi tragedie a omului. ? » . cred totul şi pun întrebări uimitoare din credinţă.49 Miercuri XXVII Luca 18.XI. îi prilejuiau motive de revelaţie. Acum întreabă din ne-credintă. devine: „întrebătorul cumplit al veacului acestuia"'. Urmează o viată zdrobită de toate urmările necredinţei. până şi copiii. sau a lui Socrate: a cărui singură ştiinţă sigură a fost că sigur nu ştie nimic. Prislop. ca de pildă a lui Solomon: a deşertăciunii lucrurilor de sub soare (Ecclesiast 1.

care pier ca fumul.iată că a treia zi va învia.34). neavând nici o consistenţă şi trăinicie. nu ne împiedecaţi în drum. va fi /V înfruntat ruşinos şi va fi scuipat. dar mai ales a învierii Lui din morţi. A ş a ceva nu se mai văzuse între oameni. Dumnezeu îşi cunoştea poporul. mărturie veşnică.„CUVINTE Vii" 215 IN CONFLICT CU IDEALUL . Orice ideal omenesc e greu de atins . ca să fie mărturie pentru mai târziu. Când Iisus le-a spus apostolilor această istorie viitoare a conflictului lumii cu idealul. se impune oamenilor printr-o divină prezenţă. feciori mincinoşi. Daţi-vă la o parte din cale. E cunoscută aşteptarea exasperată a lui Mesia în Israel. dar a treia zi va învia" (Luca 18. spre deosebire de Iisus: idealul în fiinţă care. ca o ultimă salvare a omului. E ceva după ce tânjeşte din străfunduri fiinţa omenească. Spre deosebire de idealurile omeneşti. luaţi din faţa noastră pe Sfântul lui Israil !" (Isaia 30.31 -33). „înţelesul cuvintelor acestora erau ascunse pentru ei" (Luca 18. Dar Omul ideal a păţit cu oamenii întocmai cele prevăzute: „A luat la Sine pe cei doisprezece şi le-a zis: Iată ne suim în Ierusalim şi se vor împlini toate cele ce s-au scris de Prooroci despre Fiul Omului. cutremurând de moarte pe cei ce L-au omorât. Căci va fi dat în mâinile păgânilor şi va fi batjocorit.deşi răutatea omenească L-a supus până şi la cea mai de ocară omorâre . Nu pricepeau că tânjirea 5 ~ » " ? . ei n-au înţeles nimic. şi-1 punea pe Isaia Proorocul „să scrie într-o carte. Şi după ce-L vor biciui II vor ucide.de cele mai multe ori neajuns -. Cu toate acestea Israel era în conflict cu idealul. Idealul pretinde o disciplină interioară ca să ajungi la el.85 - Idealul nu e o idee sau o situaţie viitoare optimă.8-11). idealul e o fiinţă. Acesta şi este idealul omului: salvarea lui din neant. căci ei sunt un popor de răzvrătiţi. ci spuneţi-ne lucruri măgulitoare». Idealul-Iisus . care nu voiesc să asculte de legea Domnului ! Care zic proorocilor: «Voi nu vedeţi !» Şi văzătorilor: «Nu ne proorociţi pedepse. în loc să fie neajuns.

urmaşii apostolilor.31-34 .XI. primind în continuu acelaşi tratament.216 PĂRINTELE ARSENIE BOCA profundă a fiinţei omeneşti era după refacerea nemuririi sale: şi după aceeaşi refacere a firii omeneşti tânjeşte şi Iisus. motiv pentru care stă mereu în faţa veacului acestuia. Noi. învierea lui Iisus e un fapt ce-a împărţit lumea şi istoria în două.49 Joi XXVII Luca 18. nu mai putem zice că n-am înţeles nimic ! Prislop 23.

cine nu va crede se va osândi" (Matei 28. Duhul Sfânt chiar. răbdarea pustnicilor.„CUVINTE V i i " 217 TALANTII ÎMPĂRĂŢIEI i * - 8 6 - împărăţiile pământului îşi au banii lor. .16). sau te constitui un talentat care crezi că n-ai a da nimănui vreo socoteală. câştigând cu ele fii ai împărăţiei.19-20. un iresponsabil ? Convertirea talentelor e un mare talent. Acesta era ceasul când Iisus a împărţit avuţia Sa lucrătorilor: cele zece daruri ale Duhului Sfânt. împărţirea talanţilor. cum i-a spus Măriei Magdalena la mormânt -. Mergând învăţaţi toate neamurile. câmpul de negustorie şi răspunderile.. Cuvintele acestea erau „întărirea crăiască". Când le-a spus Iisus. precum M-a trimis pe Mine Tatăl. sau talente ale Duhului Sfânt. După învierea Sa din morţi Iisus „S-a dus într-o ţară îndepărtată" . Şi împărăţia lui Dumnezeu îşi are talanţii ei.„suirea la Tatăl". „Omul de neam ales" din pilda talanţilor e Iisus. înzestrările lui Dumnezeu nu ne sunt date ca simple ornamente. Marcu 16. De-acum încep răspunderile: ajungi conştient că înzestrarea ta spirituală e de la Dumnezeu şi că spre slujirea Lui între oameni ţi s-a dat înzestrarea. aşa vă trimit şi Eu pe voi.. Cu aceşti talanţi. spre scopurile ei anumite. învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă.. interpretarea vieţii în perspectiva Luminii divine. Cine va crede şi se va boteza se va mântui. botezându-le în numele Sfintei Treimi. Talentele sunt înzestrări cu energie divină.. energie pe care lumea nu o cunoaşte: aceasta dă îndrăzneala mucenicilor. curajul adevărului. cei înzestraţi cu ele au să neguţătorească în lume. ca să pogoare oamenilor darurile Duhului Sfânt. darul cunoştinţei. după înviere: „Datu-Mi-s-a toată puterea în Cer şi pe pământ. de care să ne bucurăm numai noi. nebunia pentru Hristos...

într-o continuă şi divină prezenţă. viaţă spirituală în Adam. când în El erau: începutul şi sfârşitul. unde se înşiră darurile sau puterile lui Mesia. ca orice uimire. Deci de două ori Duhul Sfânt a suflat spre viaţă: primului om şi la plinirea vremii.8. spre reînvierea lor spirituală.218 PĂRINTELE ARSENIE BOCA Dar zice pilda că „cetăţenii Săi îl urau şi au trimvs solie în urma lui.49 1. şi dacă s-a întărit această reînviere prin „suflarea de vifor" a Duhului Sfânt în ziua Rusaliilor.. NB. (Apocalipsă 1. 2. 24.12-28 3. tuturor oamenilor. iar a treia oară va sufla Duhul Sfânt spre moarte spirituală în faţa unui singur om. dacă a suflat Duh Sfânt peste Apostoli şi toţi urmaşii lor. pe care Iisus n-a împărtăşit-o omului. 22. Tot celui ce recunoaşte provenienţa de la Dumnezeu a talentelor sale vă mai primi. Dacă Iisus a suflat suflet viu. şi. a mai rămas totuşi şi o suflare a Duhului Sfânt. spre reînvierea spirituală a oamenilor. cu care va sufla pe cel fară-de-lege. e greu de prins în cuvinte omeneşti. se va lua şi ceea ce i se pare că are. E ceva uimitor în Iisus. Cu un singur talant.. ci domnia lui Antihrist. Talantul îngropat şi de puţini dezgropat şi valorificat. 21. alfa şi omega existenţei. .XI. pentru iertarea păcatelor. La o tâlcuire mai pe larg: Legile negustoriei: cele două legi: iubirea de Dumnezeu şi iubirea de oameni. zicând: «Nu vrem ca Acesta să domnească peste noi ! » " Aceştia sunt cei ce nu vor să primească peste ei domnia lui Hristos. Pilda talanţilor vorbeşte de tăierea vrăjmaşilor acelora care n-au vrut să domnească Iisus peste ei. ultimul e suflarea de moarte. Vineri XXVII Luca 19.6. La Cartea Isaiei Proorocul. talantul Botezului. (Isaia 11. Nu se poate ca Iisus să nu fie Dumnezeu adevărat. omul fără-de-legii. sunt dăruiţi toţi creştinii.4).13). Prislop. Şi tot celui ce i se pare că nu le are de la Dumnezeu. De altfel această prezenţă a lui Iisus în toate fragmentele timpului e ceea ce dă talanţilor valoarea lor de energii divine. în temeiul căreia Adam vedea pe Dumnezeu.

Tradiţia spune că adesea a fost văzut plângând. Atunci se va apleca Cerul şi va culege numele omului. spre ruşinarea înţelepţilor încrezuţi. Aceasta e pecetea veacului de-acum: a văii plângerii. Cu Lazăr din Betania era prieten. pe ei. iar la acestea se ajung. Dar Iisus i-a înfrânat de la bucuria aceasta. Iisus n-a pus accentul pe minuni. Tatăl îi face capabili de aceasta. din pricina Fiului Omului" (Luca 6.„CUVINTE V i i " 219 BUCURIILE LUI IISUS -87- Au fost puţine.22-23) în slavă deşartă. . arătându-le mai motivată altă bucurie mai mare: înscrierea numelor în Cartea Vieţii. ci pe cunoaşterea lui Dumnezeu şi pe curăţia inimii. Dintre acestea. L-a bucurat credinţa neobişnuită a sutaşului roman din Capernaum. din Cartea veacului viitor: „Bucuraţi-vă când vă vor urî oamenii şi vă vor prigoni şi vor lepăda numele voastre.22). plângând. Bucuriile ucenicilor erau mai multe. pe când cu lacrimile te curăţeşti pe tine şi foloseşti şi pe alţii. » Bucuria minunilor te poate pierde (Matei 7.primesc Revelaţia. Acestea erau bucuriile mărturisite ale Iui Iisus: că oamenii simpli .copiii. scriindu-1 în Cartea Vieţii veşnice. de cele mai multe ori. care nu admit nici o revelaţie. „dându-le puterea să calce peste şerpi şi peste scorpii şi peste toată puterea vrăjmaşului". una le-o făcuse Iisus. pusă întărire lângă numele noastre. împotriva aparenţelor lor smerite. La nunta din Cana încă nu va fi fost un morocănos. ci numai migălelile minţii lor. pe când în Cartea Vieţii te scriu mai ales faptele pe care le-ai făcut plângând. s-ar putea spune . Şi se bucura când Cerul scria numele oamenilor în Cartea Vieţii. Cu puterea de-a izgoni duhurile cureţi pe alţii şi te poţi primejdui pe tine. dar nimenea nu L-a văzut râzând. cei simpli.

Filipeni 4.49 Sâmbătă XXVII Luca 10.primea raţiunile paradoxurilor divine.16. prinde oamenii ! Prislop. deşi copil. Poate că întrezărim . Acestea sunt.4. I Tesaloniceni 5. bucuriile legitime ale omului.sau poate tocmai de aceea . Trebuie că. Dar Iisus mai avea o bucurie.. bucuria că rostul întrupării Sale între oameni. în răpirile sale în Rai.ca de departe .XI. care-1 fac om al veacului viitor.19-21 . după Revelaţie.temeiurile unuia dintre ucenicii lui Iisus.220 PĂRINTELE ARSENIE BOCA . pe care n-a mărturisit-o niciodată.. . 25. a întrevăzut şi taina că bucuria întru necazuri scrie numele omului în Cartea Cerului.4). şi a ascuns-o de oameni: bucuria mare a mântuirii omului. lată motivul bucuriei lui Iisus: omul. care ne dă sfatul paradoxal: „Bucuraţi-vă întru necazuri !" (II Corinteni 7.

Iisus îi strigă în obraz: . La o aşa socoteală şi om. într-o zi de sâmbătă. Mai marele sinagogii face o observaţie răutăcioasă. dar pe-un om să-1 laşi să moară. Absurditatea era aceasta: a face bine omului Sâmbăta e păcat. că-i păcat să-1 scapi.„Făţarnice !" După vederile tale. un măgar e mai mult decât un om ? E permis să faci bine unui bou. A ş a ceva nu încăpea în spiritul lui Iisus.Făţarnice ! Pe un măgar poţi să-1 scapi de la moarte sâmbăta. în realitate era o mare făţărnicie. acesta îl osândi la moarte şi israilitenii îl omorâră cu pietre (Numeri 15. Drept aceea. Iisus vindecă Sâmbăta o femeie gârbovă.3).2). vitelor însă nu. răstindu-se către popor. că nu-i păcat. că sâmbăta nu e permis a se vindeca oamenii ! Aceasta era absurditatea interpreţilor Legii. Şi nici îngustimea lor n-o putea răbda. De aceea când „fiii lui Israil" prinseră pe un om adunând lemne de foc în pustie. Sinagoga sărea în aer că Iisus călca sâmbăta. dar a da vitelor de mâncare şi apă nu era păcat. şi încă în Sinagogă. Interdicţia mergea până la mărunţişuri: nici foc să nu-ţi faci în casă (35. A scăpa o vită din primejdie nu era oprit. nu e permis ? .32-36). Neobservarea opreliştei e pedepsită cu moartea (Exod 35. în faţa lor. şi-1 aduseră înaintea lui Moise. legată de 18 ani de gârbovie. spre a-i trezi din rigorismul sec al Legii. 5 ~ . dezlegându-1 de la iesle sâmbăta. împinseseră rigorismul până la a opri orice facere de bine privitoare la om. o vacă.„CUVINTE V i i " 221 SEMNE DE SFÂRŞIT DE SÂMBĂTĂ -88- Porunca a patra din Decalog: „Să sfinţeşti ziua Sâmbetei" era ţinută de evrei cu o rigoare extremă. dar a dezlega o fiică a lui Avraam. o oaie. Chiar legea impunea această rigoare: orice lucru e interzis în ziua aceea. „Făţarnice !" Iisus făcea omului bine sâmbăta.

darul şi adevărul prin Iisus Hristos. fără cruţare.17). cât persoana lui Iisus îi era nesuferită. „Legea prin Moise a venit. în numele lui Iehova." (Ioan 1. La această situatie Iisus era un revoluţionar de temut. Iisus îi prevede înlocuirea cu o altă zi. fiindcă Iisus îi dădea absurditatea în vileag. Şi fiindcă sâmbăta ." ? 5 . Sinagoga şi mai ales Templul erau cele mai bune mijloace de exploatare a păcatelor şi a necazurilor din Israel în favoarea unei clase de conducători. Oficialitatea lui Israel refuza lui Iisus. Temerea aceasta nu le era a bună. De fapt sinagoga era mai mult a lui Iisus. Iisus nu avea nici o atribuţie „legală" în sinagogă. „Trecut-a umbra Legii când darul a venit. Cărturarii şi fariseii Templului simţeau că Tinerelul acela va veni odată la ei cu un bici de ştreanguri în mână. deşi examenul în Templu îl luase.nu mai avea decât semnificaţie exterioară. represivă. decât că sâmbăta era acum de 18 veacuri gârbovă. încă la 12 ani. Altfel atitudinea lui Iisus în sinagoga omului ar fi fost de neînţeles. precum şi Templul. Cu acest drept înfrunta Iisus pe mai marele sinagogii. De fapt a şi schimbat Sâmbăta Legii fără duh în Dumineca învierii. ca instituţie ce se apropie de moarte. Sâmbăta Legii ajunsese tot atât de gârbovă ca şi femeia de 18 ani. decât erau acestea ale Ierusalimului. Dar Templul s-a temut totdeauna de examenul acela. Iisus a numit Templul „Casă a Tatălui Meu" când era copilaş de 12 ani. iar când le-a spart bâlciul şi le-a răsturnat zărăfia din el. pe lângă aceleaşi cuvinte a mai adăugat: „iar voi aţi făcut-o peşteră de tâlhari". pe toate căile închipuite această proprietate asupra Templului şi sinagogii.222 PĂRINTELE ARSENIE BOCA fiindcă ceea ce nu suferea sinagoga nu era atât facerea de bine. El era un Rabin nerecunoscut de oficialitatea Templului din Ierusalim. Instituţia sâmbetei îmbătrânise şi. numindu-1 „făţarnic". care despuiau poporul de viaţă. Acesta era conflictul nemărturisit între oficialitatea din Ierusalim şi Iisus. Răstirea oficialităţii către popor nu mai putea întârzia căderea definitivă a decăderii.odihna spirituală a omului . nu se mai menţinea decât în cărţile literelor Legii.

Pe simplul motiv că noi creştinii nu aducem roadele acestui creştinism: oameni după chipul lui Iisus. Aceasta însemnează pentru noi Dumineca: Ziua învierii. ci o strădanie de toate zilele. el rămâne o simplă formalitate. Creştinismul nu e numai o afacere de Dumineca.XII. toată viaţa. Prislop. .XI.„CUVINTE V i i " 223 Dumineca e zi acoperită cu mare preţ. Dacă creştinismul nostru nu e strădania aceasta. de-a ajunge stilul de viaţă şi concepţie pe care ni l-a dat Iisus.şi ne putem trezi fară ea. 11. 26.10-17 Să băgăm de seamă ca nu cumva şi creştinismul nostru să aibă aceeaşi soartă: să se ia de la noi.49 Duminecă XXVII Luca 13.50 . care naşte fii lui Dumnezeu. cu această acoperire s-a impus şi se menţine. .

puse pe mânzul unei asine de împrumut. care se împlinea acum. împăratul: cel mai sărac dintre oameni.224 PĂRINTELE ARSENIE BOCA TRISTEŢEA ÎMPĂRATULUI . călare pe mânzul asinei" (Zaharia 9. doar două haine că avea şi în loc de şea bătută în aur. într-un entuziasm general. Dar dacă intrarea în Ierusalim nu era triumfală. cerându-I răstignirea la rând cu tâlharii. De aceea a admis Iisus aclamaţiile mulţimii săracilor. Nici cal alb. nici coloane de armată şi nici arcul de triumf. când acestea voiau să-L pună împărat. arşi la inimă de osanalele mulţimii. împăratul lui Israel. ci era bucuria de a-I recunoaşte împărăţia. ca ale unora ce. ale săracilor Săi ucenici. Câţiva farisei. I-au arătat ei lui Iisus model de stăpânire a gloatelor: model de opinie . pietrele Ierusalimului vor striga !" Şi fariseii au făcut mulţimile să tacă. care n-avea unde să-şi plece capul. Nu avea nici pic de slavă deşartă în ea. cu capul gol.9). recunosc în Iisus pe Mesia. Iată. Dacă intrarea în Ierusalim nu a fost un triumf al slavei deşarte. desculţ. stăpâneşte-ţi ucenicii !" Dar au primit un răspuns care le-a dat foc: „Dacă vor tăcea aceştia. Cu un an înainte Iisus a respins şi a fugit din mijlocul gloatelor. fariseii.89- Intrarea triumfală în Ierusalim nu era triumfală deloc. Acum osanalele mulţimii nu mai aveau gândul de a-L pune împărat. încât le-au făcut să vocifereze în curtea lui Pilat împotriva lui Iisus. Dar osanalele în cinstea Celui ce vine în numele Domnului. în schimb era profetică: împlinea punct cu punct cele prezise prin prooroci. erau tot mai insistente. Erau valurivaluri de osanale şi încă Iisus nu intrase în Ierusalim. ba peste trei zile au întors gloatele cu totul pe dos. îi atrag atenţia lui Iisus: „învăţătorule. haine de împrumut. nici generali. Când s-a apropiat convoiul de Ierusalim „s-a cutremurat Ierusalimul" de fiori. „împăratul tău (Ierusalime) are să vie la tine blând şi smerit. e pentru că era un triumf al adevărului proorocilor.

27. care nu vor mai sta piatră pe piatră. Gloatele se entuziasmează de orice.. Deci ştiind că mulţimile vor amuţi. în toată acea mulţime de oameni cu osanale şi stâlpări. că nu-şi cunoaşte ziua cercetării sale de Dumnezeu. Iisus ştia toate cele ce aveau să urmeze. » Iată de ce. Numai inchiziţia mai stăpânea gloatele în felul acesta. Şi flăcări au ieşit din pământ. De aceea apropiindu-Se de cetatea Ierusalimului a plâns-o. dar se şi fanatizează: iubirea se strămută în ură. urmând să grăiască şi pietrele. până în ziua de astăzi. de două boabe mari de lacrimi. O mai profetică grăire a pietrelor n-a existat niciodată pe pământ. care să nu se mai poată reface. minţită şi trimisă în prăpastie de pomană. spre pacea sa. împiedicând pe oricine care a încercat vreodată refacerea cetătii Ierusalimului. singurul mare întristat era Iisus. fiindcă vedea prin oameni.49 Luni XXVIII Luca 19. până şi prin pietrele Ierusalimului. încălzite totuşi. şi nici pustiire ca a Ierusalimului. cele viitoare. Ca mărturie din slava cetăţii n-a mai rămas decât „Zidul Plângerii".„CUVINTE V i i " 225 publică. Gloatele neavând o consistenţă proprie se îndoaie după orice vânt. cu îngrozitoarea ei putere a laşităţii şi vociferării. cumpărată de interesaţi. care-şi adună fiii din toată lumea. prin veacuri.XI. le-a profeţit dărâmarea Ierusalimului. Prislop. fiindcă gloata poate fi intimidată de pricepuţi.37-44 . din manevra fariseilor. Aceasta însă era faţa fariseilor pe chipul mulţimilor..

dacă va fi răsturnat vreo tarabă a mamonei. i-a dat pe toţi negustorii afară. înfruntarea Mântuitorului. Copiii crescuţi de Templu L-au primit pe Iisus cu „Osana. dar s-au dumerit când au intrat în Templul lui Solomon. căpeteniile Templului.226 PĂRINTELE ARSENIE BOCA OCUPAREA TEMPLULUI DIN IERUSALIM -90- Când Iisus a profeţit dărâmarea Ierusalimului ucenicii au rămas nedumeriţi. Această situaţie îl îndreptăţeşte pe Revoluţionar să ocupe Templul cu forţa. personal. Fapt e că nu aceştia erau cei mai mari păcătoşi în Ierusalim. lor le suna. cu urgie divină. (Singura ocupare cu forţa: nevinovată. Era târg de vite. Dimpotrivă. A făcut pe loc un bici din capete de ştreanguri şi. şchiopii şi copiii. de data aceasta . sau toate acestea şi le-au făcut singuri. Sufletul cel mai blând de pe lume s-a umplut de o sfântă mânie.) N-a vărsat sângele nimănui. Poate nici prin gând nu le-a trecut să se împotrivească. Totuşi cineva L-a primit pe Iisus în Templu. Marii vinovaţi erau autorii morali ai situaţiei. cu vite cu tot. va fi pus mâna pe cineva. Nimeni nu s-a putut împotrivi. Dar nu se ştie dacă Iisus. măcelărie. Erau orbii. propriul Său sânge. într-o învălmăşeală de conştiinţe vinovate. peste puţin. fum de jertfe şi toată gălăgia acestora. care-i ardea. dacă va fi dat vreodată cu biciul. tarabe de zărăfie. a răsturnat toate mesele şi a încurcat toţi banii zarafilor. în cea mai mare contrazicere cu rostul său. Fiul lui David !" . un singur Om. până şi răbdarea lui Dumnezeu ajunsese pe isprăvite. biciuite de istov de sfinţenia lui Iisus. La această situaţie a Templului. Oficialitatea religioasă a Templului făcuse din el o peşteră de tâlhării în contul lui Dumnezeu. colivii de porumbei. a vărsat sudori de sânge şi.

. a blestemat un smochin găsit fară roadă. văzând cele ce se făcuseră.care putea foarte bine semnifica Templul. de sus până jos.. Omul Acesta le avea făcute mai înainte de-a fi lumea.49 Marti XXVIII Luca 19. . cum n-o poate face decât Omul care-Şi ştie şi Şi-a făcut toate socotelile personale cu mii de ani înainte. cu o mânie şi cu un curaj al înfruntării tuturor riscurilor. Seara.„CUVINTE V i i " 227 Odată Templul ocupat. La o atare întâmplare au venit într-un suflet şi mai marii Templului care. 28. sau măcar vreun orb. care s-a şi grămădit în Templu. Iisus a început să înveţe poporul. Oficialitatea religioasă decăzută a Templului e răspunzătoare de dărâmarea Ierusalimului şi de împrăştierea fiilor lui Israel în toată lumea. Dimineaţa. cât s-au mirat ucenicii. când i s-a rupt de un fulger catapeteasma în două.. Şi smochinul s-a uscat în clipa aceea. Tâlcul smochinului blestemat e acelaşi cu tâlcul biciului din ştreanguri. dar nu puteau de poporul care-L asculta.45-47 . cu o stăruinţă. Iisus S-a dus în Betania. Oare în templul sufletului nostru se va găsi vreun copil. Iisus urmărea acum rostul Lui în lume într-un chip mai zornic. s-au făcut foc de supărare şi umblau să-L ucidă pe Iisus. . întorcându-Se iarăşi la Templu. ba mai auzind şi copiii cântând.Căci primul s-a dărâmat Templul din Ierusalim. să-L primească pe Iisus ? Prislop. şi a tămăduit pe toţi neputincioşii care veniseră.XI.

ei vor zice că huleşte. De aceea Iisus a ales să nu le dea răspuns. ne va întreba de ce n-am crezut în el ? De vom zice că a fost de la oameni.. Deci.. nu e de fapt un răspuns al neştiinţei. au fost cea mai grea osândă pe capul lui Israel. ne temem de popor că ne vor omorî cu pietre. cum I-au mai zis odată. . mustraţi de conştiinţă. fiindcă oamenii erau încredinţaţi că Ioan a fost prooroc. dilema: „Botezul lui Ioan a fost din Cer sau de la oameni ?" Viclenii şi-au dat seama de cleştele dilemei şi chibzuiau întru dânşii: De vom zice că a fost din Cer. De altfel răspunsul lui „Nu ştim" pe care l-au dat mai marii Templului.228 PĂRINTELE ARSENIE BOCA DILEMA DIN TEMPLU -91 - (Dilema e un raţionament compus dintr-o întrebare cu două răspunsuri posibile. Conducătorii aceştia.. Din chibzuiala lor rezultă limpede că ei nu credeau în misiunea lui Ioan. II recunosc copiii. întinzându-le o cursă şi mai puternică. Răspunsul pe care l-au dat lui Iisus era sentinţa pe care singuri şi-au dat-o: demisia din conducerea spirituală a lui Israel. care nu mai credeau în nimic.. s-au apropiat de Iisus să-i pună întrebări. .) Odată Templul ocupat de forţa spirituală a sfinţeniei lui Iisus. Drept aceea Iisus le zădărniceşte întrebarea. căpeteniile Templului nu mai aveau ce mai face pe calea forţei. II recunosc negustorii de vite şi zarafii şi-I f u g din cale. Drept aceea II legitimează cu viclenie: „Cu ce putere faci acestea şi cine ţi-a dat-o ?" Dacă Iisus va răspunde că de la Tatăl fiind face acestea. care amândouă constrâng să recunoşti tocmai ceea ce nu vrei să recunoşti. dar inimile îndrăcite ale oficialităţii nu vor să-L cunoască. Ce taine mai are Providenţa !. ci un răspuns al necredinţei. De aceea ei o iau pe calea vicleană a curselor. cu vicleanul în inimă.

Prislop.„CUVINTE V i i " 229 De acum înainte Templul nu mai avea rost decât pentru ultimele cuvântări ale lui Iisus în Ierusalim.49 Miercuri XXVIII Luca 20.1-8 .XI. 29.

silindu-se pe toate căile închipuite să descreştineze lumea. „Doar viţă de soi bun am sădit. Firea omenească avea rostul să crească şi în dimensiunea ei spirituală. a cunoaşterii şi a iubirii lui Dumnezeu. pentru ca roadele duhovniceşti ale lui Israel să fie totuşi în sensul Providenţei. iar pe prooroci i-a scos afară din vie şi i-a omorât. „Dar lucrătorii au zis: acesta este moştenitorul: hai să-1 omorâm şi moştenirea lui să ne rămână nouă. cât însuşi Dumnezeu S-a mirat. Dumnezeu a trimis neamului acestuia rând pe rând Legea şi proorocii. de a nivela la orizontala vieţii orice preocupare a minţii omeneşti de Cer. Acesta era destinul ei pe pământ. Mai rămânea să vie Fiul Stăpânului lumii.230 PĂRINTELE ARSENIE BOCA PIATRA UNGHIULARĂ -92- A v e m câteva cuvântări tinute de Iisus în ultimele zile ale Templului din Ierusalim. Vorbea cu ei. A venit. Numai cât această muncă de Sisif. cu atât ridică în unghi drept spre Cer orice încercare de-a-o clinti din rostul ei divin. De atunci aleargă în toată lumea să cuprindă moştenirea Fiului lui Dumnezeu. cu cât e izbită mai tare. Dar via lui Israel se sălbătăcea. Dintre acestea e şi pilda lucrătorilor ucigaşi. trimiţându-i înapoi fară roada care trebuiau să o aducă. să scoată „definitiv" din natura omenească preocuparea spirituală de Dumnezeu. 9 . care arată acoperit istoria trecută şi viitoare a lui Israel. cum acum s-a sălbătăcit şi strugurii ei sunt acri ?" Pentru ca destinele superioare ale neamurilor pământului să nu sufere vreo zădărnicire. Şi scoţându-1 afară din vie l-au omorât. Dar Israel a făcut din Lege o caricatură. Totuşi iluzia biruinţei vor avea-o. se loveşte permanent de Piatra unghiulară aruncată pe pământ care." A ş a au făcut.

. chipul /V nostru cel adevărat. . în slavă şi putere mare şi va spulbera definitiv pe lucrătorii nelegiuirii. lovindu-le de Piatra unghiulară a fiinţei omeneşti: Hristos. atunci însă va cădea Piatra peste ei: A Doua Venire a lui Iisus. Iată o cuvântare profetică în Templul din Ierusalim. să nu ne prindă trăind în neatenţie de valoarea clipei. ferice de cel ce-ţi va plăti ţie după fapta ce ne-ai făcut tu nouă. ferice de cel ce va lua şi va lovi de Piatră pruncii tăi" (Psalmul 136. Ferice de cel ce se luptă duhovniceşte cu gândurile. valoarea Veşnicului în clipă. cu timpul. în depărtări de 1600 de stadii (Apocalipsă 14. dornică de pustiire. Aceasta e o Piatră spirituală cu efecte spirituale. al smeritei rugăciuni şi atenţii. Strugurii îi va grămădi „afară din cetate" (cum au scos şi ei pe Iisus afară din cetate) dar în loc de must a ieşit sânge până la zăbalele cailor. că altfel în clipa aceea ne trezim expropriaţi de icoana noastră de oameni după chipul şi asemănarea lui Iisus. Nu e aceasta echivalentă cu rugăciunea neîncetată ? Modul acesta de-a medita.. ba şi cu multe riscuri. Până atunci lucrătorii s-au lovit şi s-au împiedecat ei de Piatra de hotar.cu toate clipele lui. Cele ascunse în ceaţa viitorului fiind greu de desluşit. ci este al fiecărui creştin. Hristos. icoana." iar pruncii vaviloneşti sunt gândurile păcatului.. momelele. Revelaţia spune că Providenţa divină va trimite pe rând: secera pentru secerişul pământului şi cosorul pentru via lui. Textul se poate citi: „Satană. Acesta nu e nicidecum numai războiul pustnicilor. „Babilonul" se tâlcuieşte de sfinţii Părinţi: confuzia patimilor. dornică de pustiire. ne îndreptăm la tâlcuirea strict duhovnicească a acestei Pietre unghiulare. să nu ne găsească.„CUVINTE V i i " 231 Numai cât atunci strugurii viei pământului vor fi tare sălbateci şi cu desăvârşire acri.8). venite prin surprindere -. Unul din Psalmi ne spune: „Fiica Babilonului.. adevărata noastră fire. într-o clipită a lor. structurează fiinţa noastră pe Piatra unghiulară a . întâmplările ce vin. Satană. Ca atare nu reacţionezi după fire la întâmplările vieţii. o cuvântare unghiulară. ci trăieşti fiecare clipă după Iisus. confuzia minţii. 17-20). iad.

Vineri XXVIII 1 . A ş a se pacifică lăuntric omul. cu pacea pe care numai Iisus o poate aduce. pentru a câştiga pe Iisus.232 PĂRINTELE ARSENIE BOCA divinei prezenţe.8).19-26 . Mica greutate e că. Prislop. pe toate celelalte trebuie să le socoteşti „gunoaie" (Filipeni 3.XII.49 Luca 20.

erau dispuşi să apeleze la oricine. fiindcă nu adevărul îi interesa pe ei. Nu le-a mai rămas decât aruncarea lumii în Apocalips. Mai întâi iscoadele erau nişte făţarnici şi mincinoşi. Gândul uciderii deşi era o realitate în inima lor. căci pretutindenea dau de Iisus. de data aceasta. Deci ale Cezarului-napoi ale Cezarului. Pe banul dajdiei n-a pus nici măcar mâna. romanii. Evreii urau de moarte stăpânirea romană. Răspunsul lui Iisus e neaşteptat. Drept aceea au trimis nişte iscoade care. Diavolul se ţine în întunerec şi nu slujeşte decât pe cine-i ascunde gândurile.„CUVINTE V i i " 233 ISPITITORII CU DAJDIA -93 - Căpeteniile Templului au înţeles că despre ei grăia pilda lucrătorilor ucigaşi. Dar îi face pe ispititori să-şi dea singuri răspunsul. constrânşi de chipul şi inscripţia de pe ban. totuşi ei nu puteau suferi să le fie dat gândul pe faţă. Nici porţile iadului nu le-a putut ajuta să scape de El. umblau să-L prindă în vreun cuvânt. ca să termine cu Iisus. dar. numai şi numai ca aceştia să-i scape de cel mai îngrozitor coşmar al istoriei lor: Iisus. prefacându-se că-s drepţi. ştim că adevărul grăieşti şi înveţi: se cade oare să dăm dajdie Cezarului sau nu?" ^ întrebarea era vicleană de la început până la sfârşit. ajungând de proporţiile lumii. să se facă apărătorii cei mai ascuţiţi în slujba celor mai mari duşmani ai lor. nici calea lui Dumnezeu. • • • A Aceştia sunt cei ce L-au ispitit pe Iisus zicând: „Invăţătorule. Şi aceasta vor face-o. şi ale lui Dumnezeu lui Dumnezeu ! . dar căutau să o facă cu mâinile altuia. In realitate umblau să-L omoare pe Iisus. Au făcut-o şi pe aceasta. ca apoi să-L denunţe stăpânirii romane. Coşmarul acesta al lor însă s-a mărit cu veacurile. Astfel au fost în stare.

fiindcă e trup şi suflet. Dumnezeu şi Statul sunt două ordine distincte. Ispititorii nădăjduiau să stârnească conflict între aceste două ordine.XII.49 Vineri XXVIII Luca 20.234 PĂRINTELE ARSENIE BOCA Dumnezeu şi lumea. obârşia ateismului militant e în Templul din Ierusalim. Omul aparţine la amândouă deodată. ordinea Statului şi ordinea lui Dumnezeu. Originile forţatului conflict între Dumnezeu şi Stat. 1 . Prislop.19-26 .

arhe-tipice. pe pământ. într-adevăr. credeau în nemurirea sufletului şi în viaţa viitoare. chiar cele mai înapoiate. sau din care am fost izgoniţi. E destul să pomenim aci credinţa strămoşilor noştri daci. pierdute în străfundurile timpului. care mai licăreşte în adâncuri metafizice de conştiinţă. o copie ştearsă a unei alte lumi. împăratul ei. presăraţi de-a lungul firului gândirii. care mărturiseau un singur Dumnezeu. desăvârşită: împărăţia din care a venit El. De acolo vine că mulţi gânditori. şi va fi inima voastră strămutată unde vă va fi comoara voastră. De acolo izvorăşte nostalgia paradisului. E tocmai ceea ce răspunde afirmativ nostalgiei noastre paradisiace. şi-au mărturisit convingerea că lumea aceasta e un reflex nereuşit. * O ştire precisă ne aduce Iisus. o altă lume. Iisus ne spune limpede: „Vindeţi-vă averile din lumea aceasta şi le daţi săracilor ! Transformaţi-le în comori neînvechite în Ceruri. Şi au mai dovedit cercetările că religiile primitive confirmă existenţa unei religii superioare. din care am căzut. desăvârşite. In concluzie cercetările confirmă că.„CUVINTE V i i " 235 Ţ A R A DE OBÂRŞIE -94- în anii din urmă s-a dovedit că absolut toate popoarele pământului. monoteiste.pe care am pierdut-o. . în străfunduri de noapte a memoriei omeneşti. Dar în lumea aceasta suntem muritori: . Unora le trebuie Raiul aici. Desăvârşirea Sa mărturiseşte desăvârşirea împărăţiei Sale.nu se poate asigura nici o desăvârşire. a strălucit o Revelaţie primordială. toate mărturisesc credinţa unei stări paradisiace. Căci inima îşi însoţeşte şi stă lângă comoara sa !" . Este. El împlineşte toate cerinţele ca să fie absolut crezut. care nu e altceva decât transcendenţa fiinţei omeneşti. cu elementele lumii acesteia.

Iisus nu ne lasă numai cu presimţirea . nu ne lasă cu o simplă certitudine a inimii . pentru că Tatăl a binevoit să vă dea vouă împărăţia" (Luca 12. care împrăştie teama. atunci lumea aceasta nu-i cea adevărată. Oameni mari au fost şi inimi mari.iar în noi sunt irezistibile cerinţele acestea fiindcă obârşia lumii. O aşteptare de mii de ani ar obosi răbdarea omenească. Iisus a reîntors Sensul existenţei iarăşi în Ţara de obârşie: împărăţia Sensului şi a explicaţiei depline. confirmări profund evidente.pe care de fapt o are oricine care-şi vinde averea (marea avere „eul". conştiinţa de „sine") şi o dă săracilor -. De aceea vine Iisus a doua oară. Dar întrucâtva se linişteşte sufletul omului şi până atunci: ştiindu-le acestea precis.49 Sâmbătă Luca 12. fie la straja a doua. din când în când.236 PĂRINTELE ARSENIE BOCA De aci nu rezultă că împărăţia Cerurilor e numai chestiune de inimă. Prislop 2. Dacă a spus Iisus că „împărăţia Mea nu-i din lumea aceasta" (Ioan 18. nu ne mulţumeşte. împăratul însuşi se va face slujitorul celor ce L-au aşteptat cu toată fiinţa. Iată o făclie (cunoştinţa în parte) până vine Lumina. Până la împlinirea vârstelor şi rotunjirea ocolului creaţiei o îndurăm ca pe-o lume trecătoare. să-i lumineze fulgerător explicaţia şi destinul. a întunecării cunoştinţei de Dumnezeu. „conştiinţa eului". ci ne vorbeşte de făclia aprinsă a cunoaşterii acestei împărăţii şi a aşteptării ei stăruitoare. ca într-o viitoare noapte a timpului. De aceea sunt. Atunci se va odihni sufletul omului de neliniştea sa. De altfel acesta e Iisus: împăratul slujitor al destinului omenesc.chiar întărită . de sentiment. fie la straja a treia a timpului.32-40 . De aceea nu ne simţim noi bine în ea. nu ne fericeşte. nu are în sine o explicaţie suficientă . . Şi se bucură nespus dacă-I aşteptat.deşi s-a dovedit că raţiunile inimii sunt uneori mai profunde decât ale minţii. explicaţia şi destinul ei e în împărăţia lui Iisus.XII.36).a Paradisului pierdut.32). Deci „nu te teme turmă mică.

„N-am timp" de Biserică..Un fel de farisei moderni. lăsându-i bătrâneţele.Ca şi când ar avea cineva în scris că va ajunge bătrâneţele. . De aceea Dumnezeu.„CUVINTE V i i " 237 HAINA DE NUNTĂ ŞI „ S F A T U L " DIN I A D -95 - Haina noastră de nuntă e îmbrăcămintea sufletului în Lumina lui Hristos. de cunoştinţă şi de suferinţă. Haina lor de nuntă e albă ca lumina. 2. Focul tinereţelor crede că poate înşela pe Dumnezeu. făptura cea nouă. ca alţii" .De fapt n-au dragoste. a rânduit al doilea botez. Sângerează.. E haina de la Botez. Am început cu sfinţenia. De aceea copiii care mor botezaţi se mântuiesc fără pocăinţă. Căci întrebare dacă vei . când ne-am îmbrăcat în Hristos şi Hristos s-a îmbrăcat în noi. Iată câteva: 1. care reface strălucirea primului Botez. „Acuma suntem tineri. Botezul pocăinţei: Taina Pocăinţei sau spovedania. întru mila milostivirii Sale. Adăugându-se anii haina se pătează. Dar oamenii pun diferite motive să nu vie la Taina Pocăinţii. 3. Fiindcă nu e simplă haină. Iar la nuntă se caută câtă asemănare este între tine şi Iisus ? Câştigarea asemănării cu Iisus are trecutul ei pe pământ. ci e Fiinţă: Omul din Cer. Iar asemănarea e în lumină. Lumina rezultă din capacitatea omului de iubire. Dar puţini sunt oamenii pe pământ care să nu păteze haina sfântului Botez. „Nu-s păcătos. Intrarea noastră în Creştinism e intrarea noastră în sfinţenia lui Iisus. când om fi bătrâni" .

zadarnice predicile. dar stau la marginea lui. învăţătura aceasta: „Un preot cu frica lui Dumnezeu şi grija păstoriţilor săi. asupra unei vedenii înfricoşate: O gloată de arapi. iată că Dumnezeu îi deschise ochii necăjitului său suflet. Nimic nu-i clintea din noroiul păcatelor. iscusit în poveţe. se ostenea zi de zi. în vicleşugul acestei socoteli se prind oamenii cei mai mulţi. a lăsat închisă într-o întâmplare. covârşit de datoria sa preoţească şi mâhnit amarnic de truda-i fără roadă. cum îi găsise. ca să umplem cu ei pântecele flămând al iadului ?» La această poruncă a Tartorului. lucind ca păcura. pierdut în gânduri grele. Zadarnică era slujba. ieşi înaintea Satanei o căpetenie. Era un nor de duhuri necurate. marele şi încruntatul Tartor al iadului.Nu trecu mult şi. şi zise: . stătea amărât pe piatra din grădină. Ce să mai facă bietul preot ? Cum să-i îndrepte ? Se ştia chezaş pentru sufletele lor. 5 S F A T U L DIN I A D într-o carte veche din Sfântul Munte. prin toate mijloacele ce-i stăteau în putinţă. ţinând sfat. cerând de la Dumnezeu să-i arate pentru ce nu poate să-i atragă la mântuire ? într-o sâmbătă seara. din mulţimea aprinsă la sfat. încolo putrezeau în aceleaşi păcate. cu glasul diavolesc zbieră o dată de clocoti văzduhul: «Voi.238 PĂRINTELE ARSENIE BOCA ajunge bătrâneţele şi. Cum sta aşa. din mijlocul divanului. cu o aşa socoteală de viaţă. . Cu toate acestea vedea cu durere că ostenelele sale rămân fără roadă. zadarnice sfaturile de la spovedanie. un duhovnic. Credincioşii săi lepădaseră doar făţărnicia. negri ca tăciunele i se arătară. gloatele încornoraţilor intrară în putoarea diavoleştilor sfatuiri. Deodată. drăceştilor gloate. în frunte cu Satana. scorniţi cu mintea voastră. şi se frământa zi şi noapte. să întoarcă pe cei rătăciţi din calea pierzaniei şi să-i întărească în cuvântul lui Dumnezeu. după vecernie. Cei ce amână pocăinţa pe la bătrâneţe sunt asemenea oamenilor care vor să treacă un râu mare. aşteptând până trece toată apa. meşteră la viclenii. şi să-mi spuneţi: cum aţi putea voi mai uşor şi mai sigur înşela pe oameni. întrebare dacă o grămadă de doage şi cioburi se vor mai putea pocăi şi vor fi primite.

pentru că lucrurile Celui de sus: Cerul şi pământul şi toate câte le împodobesc. căci ca mâine vor muri. chiar dacă ar fi Dumnezeu. să furişăm în mintea oamenilor gândul drăcesc şi că nu este Dumnezeu. cu o născocire mai vicleană ! Atunci din gloatele întunerecului ieşi o altă căpetenie încornorată şi zise: .răcni Satana. apoi îi zise: . dar văzând că ele nu sunt pe placul întunecimii tale.Să vie altul. Atunci din mulţime se desprinse o altă căpetenie şi. părerea mea e să le spunem oamenilor că. Căci printre oameni sunt unii mai răsăriţi la minte. duhni următoarea propunere: . şi după moarte nu mai e nimic. Şi prin urmare. care ştiu că este Dumnezeu şi că în dreapta Lui stă răsplata şi pedeapsa după fapte. şi trânti o dată din copită. . prin urmare. Acestea sunt aici pe pământ: ai ce-ţi trebuie e rai.întunecimea ta. şi o să le pară rău că nu şi-au petrecut câtă vreme erau în putere.„CUVINTE V i i " 239 . cum îi învaţă Scripturile. în toate peşterile iadului ! . dar după moarte nu este suflet şi nu este nici o judecată şi. sprijinindu-se ţanţoş în coadă. mărturisesc slava Lui şi toate dovedesc că El este. Să le spunem că nu este nici Rai nici Iad. ca nisipul mării. Eu vreau oameni mulţi. de sughiţă de groază toată droaia dracilor. în judecata de apoi . sunt slobozi să mănânce şi să bea şi să-şi facă toate poftele trupului. Astfel.Cu minciuna asta prea puţini vom putea prinde în undiţă. lăudată să fie grija ta de a umple iadul cu proştii şi destrăbălaţii pământului ! Am ascultat cu luare aminte vicleşugurile tovarăşilor noştri despre pierzarea oamenilor.Nici cu vicleşugul acesta nu vom putea câştiga prea mulţi. neavând de cine se teme. nici răsplată sau pedeapsă. să-i închid ca pe-o turmă de proşti. dar mare lucru nu. Satana chibzui şi apoi răspunse: .Prea întunecate jupâne şi tată al minciunii. Satana îi cumpăni vorbele.întunecimea ta. Şi apoi mulţi ştiu că sufletul dăinuieşte şi după moarte şi va ajunge la judecata cea de pe urmă. uşor ne vor cădea în gheare. vor face numai ceea ce vrem noi şi vom umple iadul cu Ascultându-1. n-ai ce-ţi trebuie e iad. am scornit la rândul meu un vicleşug şi mai mare: De ce să nu lăudăm pe oameni pentru credinţa lor în Dumnezeu şi în nemurirea sufletului. Cu vicleşugul acesta ne pică şi nouă în gheare.

ei îşi îndeplineau datoriile creştineşti dar. De formă şi de ochii lumii. oameni buni !» «Mai e vreme destulă !» «Trăiţi întâi cum poftiti. Cât despre ei înşişi mai au vreme destulă: mâine. înţelese. vrăjiţi de şoaptele ademenitoare ale viclenilor tâlhari. pe care nu le cred nici cei ce le spun. sunt motive de râs. risipiţi-vă ca gândul pe faţa pământului. de ochii lumii. să amăgească pe zăbavnicii oameni în minciuna pierzării. Şi oare de ce această mare nebunie ? . duhuri spurcate ale împărăţiei mele. duhurile se împrăştiară cu iuţeala gândului pe faţa pământului.. că doar n-o să muriţi mâine !» 5 JT 9 9 9 " 9 Şi la porunca Satanei. de-a nu-şi griji haina de nuntă. Toate „motivele" care le aduc „creştinii" de a nu veni la Cina lui Iisus. Mai e vreme destulă: mâine. ochii Satanei fulgerară de bucurie drăcească. care dăinuiesc în vecii vecilor ? Dar. în sfârşit. zbieră o dată. trudit de soarta credincioşilor săi. Adevăratul motiv care se ascunde în dosul acestor pretexte este numai unul singur: Nu vor să se izbăvească de moartea care-i sfâşie. pricina zăbavei lor de-a se hotărî să se mântuiască cu adevărat. cu adevărat după numele vostru: «oameni buni. nu vă grăbiţi cu pocăinţa. după ce le vom spune toate acestea . poimâine. şi ca o otravă dulce. o moarte unită cu plăcerea. . de două ori..să le şoptim la ureche. Vedenia se stinse şi preotul. de mii de ori: «Nu vă grăbiţi cu pocăinţa.. la bătrâneţe. la bătrâneţe.pe care ei le ştiu prea bine . o dată.240 PĂRINTELE ARSENIE BOCA şi în răsplata după fapte ? De ce să nu le spunem şi noi că este Rai şi Iad.. poimâine. furişaţi în urechile oamenilor şoapta... la anul.Pentru că moartea păcatului e o moarte dulce la simţuri. cu amânarea pocăinţei: pe mâine. la anul.Voi. El se ridică trufaş de pe jilţul de flăcări ca smoala şi bătând cu laba pe umeri pe căpetenia care scornise acest vicleşug. găseau că sfaturile părintelui sunt bune mai mult pentru cei bătrâni." . Până atunci faceţi-vă datoria către Dumnezeu şi suflet numai aşa. Pentru pocăinţa adevărată mai aveţi vreme. Vedeţi-vă mai întâi de grijile pământeşti aşa ca şi până acuma. nici cu spovedania adevărată. la bătrâneţe. Pocăinţa lăsati-o mai la urmă ! Nu vă grăbiţi ! » " Ascultându-1. de se cutremură tot întunerecul iadului: . din cauza plăcerii ei.

.. sunt un mare păcătos !? De atâta vreme eşti o haină ponosită în mine. a îmbrăca pe Omul cel nou. pentru că nu cred în Iisus.XII. povârnit spre plăceri. 3 . Prislop.49 Dumineca XXIX Luca 20. Şi pe aceasta nu o pot aceştia. de atâta vreme mă chemi la Tine şi eu Ţi-am întors spatele.27-44 . de atâta vreme mă aştepţi.. * Când vor zice oamenii: Doamne.„CUVINTE V i i " 241 Şi aceşti oameni iubesc mai mult moartea din cauza plăcerii ei. Omul care s-a pogorât din Cer. Şi Tu.. un act de curaj pentru suferinţă. decât viaţa. care le cere. E suferinţa uciderii omului nostru vechi. pentru a da loc. la început. a da viaţă.

cruciadele . a propagat Biserica răsăritului Creştinismul între popoare. le vedem reprezentate de cele două Biserici ale creştinătăţii: a răsăritului şi a apusului. chemarea la Nunta fiului de împărat. Aşa. Nimeni nu-i dat afară de la Cină. Biserica apuseană a recurs la forţă. prin catehizaţie specială şi prin proba statorniciei în credinţă şi mărturisire. ? .mai ales concluzia lor: imperiul latin . paşnic şi cu prudenţă. cu totul opuse. pentru evrei. cu privirile spre cârjă: drept simbol al păstoririi cu înţelepciune paşnică. de la Luca. în răsărit.1-14). pe când Luca în greceşte. a cuvintelor de la Luca: „sileşte-i să intre !" Deci unde n-a mers cu învăţătura paşnică şi înţeleaptă. Episcopul poartă o cârjă cu doi şerpi împletiţi la capăt. încă de la început. Numai în mentalitatea unei atare orientări s-a putut naşte lozinca iezuită: „Scopul scuză mijloacele". Aceste două direcţii. au fost presate să vie la ascultarea centralistă a Romei. Deosebirea între redactarea de la Matei şi Luca provine din formularea dată în două rânduri.şi inchiziţia „în numele lui Dumnezeu". A ş a se explică posibile persecuţiile. pentru păgâni. Iată o formulare universalistă. are o variantă la Matei (22.242 PĂRINTELE ARSENIE BOCA ISTORIA CHEMĂRILOR -96- Pilda chemării la Cină. în formularea de la Luca intră toti oamenii. ci şi popoare deja creştine. Ca simbol al acestei orientări. Evangheliştii şi-au ales formularea care convenea mai bine scopului Evangheliilor lor. Biserica apuseană şi-a luat direcţia universalistă. Scopul e: „ca să se umple Casa mea". silind pe oameni să intre. Astfel Matei a scris Evanghelia evreieşte. Dar nu numai păgânii au fost siliţi să intre. Câtă vreme s-a observat rigoarea aceasta Biserica a înflorit veacuri de aur şi are o epocă patristică. Trebuie mai întâi o haină de nuntă. e normativă vederea de la Matei: nu oricine e primit în creştinism. deci toţi t r e b u i e să intre. de însuşi Iisus. Aceasta se obţine prin probe aspre.

Se ştie ce-au făcut şi ce-au păţit. cu care să poată prinde din f u g ă oile care n-ar vrea să vie unde vrea păstorul. misiunea aceasta de a „sili" pe oameni să-şi caute Cetatea de obârşie.„CUVINTE V i i " 243 Dacă vreun eretic nu mai avea alt chip de mântuire. Ce vină are Iisus ? . încât nu mai răspund la chemare decât prea puţini creştini „credincioşi" şi foarte puţini creştini „aleşi". care vestesc. care are forma unui cârlig. Cu el s-au asociat foarte mulţi „creştini" „chemaţi". Cei ce „silesc" sunt altă ceată. care poate. totodată. Cine sunt trimişii să cheme oamenii ? Aceştia încă lămuresc înţelesul istoriei. fiindcă cei ce n-ascultă de iubire ascultă de frica de sabie. aşa. Totuşi. . . orbii. Toate oile care nu aparţin Bisericii apusene sunt considerate oi rătăcite. în Povestea Marelui Inchizitor.misiune de mântuire . în legăturile pământului.oamenilor „fară valoare". sunt Proorocii. Şi socoteala Providenţei e cu atât mai înţeleaptă cu cât dă valoare . roagă oamenii să vie la Dumnezeu. Dar omul nu poate sili. pe om. Şi inchiziţia era de cea mai bună credinţă că arde oameni de vii: din iubirea de oameni. Totuşi ceata lor e trimisă mai către sfârşitul istoriei. contemporani cu cei dintâi. Apostolii şi Ierarhia Bisericii. Chemarea la Cină mai are şi un alt mod de istorie. cu un cuvânt toţi convinşii de gardurile de aici ale naturii omeneşti. să-i lase omului şi libertatea şi viaţa. Simbolul acestei orientări o arată şi cârja Episcopului roman. ci împing oamenii să-L caute pe Dumnezeu. prin urmare. Aceştia poartă sabie şi cu ea dezleagă pe oameni de motivele care-i ţin: fiinţele Cerului. arzându-1 de viu pe rug. Ei nu cheamă. dezorientaţii de la răspântiile raţiunii.Poate că şi El ar fi fost ars pe rug. „Sila" o conduce Providenţa. O primă ceată de trimişi. oamenii care le reprezintă au. îl mântuia inchiziţia. care asigură instinctele vieţii acesteia de aici.cum îşi da Dostoievschi cu părerea. pe lângă credincioşi şi aleşi mai intră şi „siliţii" sorţii: Lazării existenţei. Acesta-i motivul lor. întâi au fost chemaţi evreii. şchiopii. Ei reprezintă cel mai bine „motivele" de-a nu răspunde la chemare: ei preferă proprietatea mobilă şi imobilă a lumii. Valorile.

Chemarea la nuntă e strămutarea de la capătul lucrurilor. atunci ni se va da şi cunoaşterea Absolutului (în sfârşit setea raţiunii de adevăr se va astâmpăra). din om ce era. . în „dumnezeu după dar". a firii omului.5) . atunci şi cu oasele: raţiunile divine ale existenţei (sf. chemarea la învăţătura Sa: chemarea la chipul Său de a fi în lume. chemarea la Sfânta împărtăşanie cu El.XII. Până atunci ne împărtăşim numai cu Trupul şi Sângele Domnului (învăţăturile şi darurile). Maxim).şi istoria încetează.16-24 .244 PĂRINTELE ARSENIE BOCA Chemarea la Cină e chemarea la viaţa lui Iisus. Până atunci nu ni s-a dat să avem decât „simţirea care era în Iisus" (Filipeni 2. (Până atunci să ne vedem de cele atârnătoare de noi !). Prislop. 3.marea Lui iubire.49 Dumineca XXVIII Luca 14.opera de mântuire a omului: „Acum toate sunt gata !" De altfel numai o natură îndumnezeită poate dăinui la aceeaşi masă cu Dumnezeu. Când va face Dumnezeu aceasta. Aceasta e mântuirea .6) .zice a doua oară: „Săvârşitu-s-a !" (Apocalipsă 21.

fiindcă întrece puterile raţiunii. am avea şi noi măcar liniştea vitelor. Dar precum au fost israelitenii împotriva proorocului. dacă va rămânea văduvă şi fără copii. 37).cu toată liniştea lor . Dar dacă nu putem gândi ceva. Drept aceea se prezintă oarecari sectari saduchei la Iisus. când va ajunge fluture. Iată raţiunea Revelaţiei. numai ca să scape de imperativul felului Său de a fi în lume. mod viitor al existenţei noastre. neliniştea contrazicerii şi a neînţelesului. Condiţia omului nu e definitiv aceasta. Omul de peste limitele omului. o raţiune a credinţei. Iată o justificare.aceasta înseamnă că cealaltă natură: natura noastră viitoare o refuză. împotrivirea aceasta ajunsese contemporană cu Iisus.de aceea a venit Iisus. Omul-Dumnezeu. Deci o femeie a fost soţie la şapte fraţi: a cărora din ei va fi la înviere ? De fapt ei nu mărturiseau decât imposibilitatea lor personală de-a putea gândi şi un alt mod de existenţă. ea totuşi va zbura. Şi fiindcă sunt date ce depăşesc limitele raţiunii . în noi. de aceea simţim noi.„CUVINTE V i i " 245 FIII ÎNVIERII -97- învăţătura despre învierea morţilor se cunoştea în Israel de pe vremea proorocului Ezechiil (cap. Dar chiar dacă nu va crede. cumnaţii ei liberi sunt obligaţi să o ia femeie). Dacă aceasta ar fi situaţia .) Astfel I s-au prezentat cu un caz fictiv şi I-au zis: Moise ne-a poruncit prin lege căsătorie de levirat (prin care o femeie. au fost şi împotriva învierii morţilor. cu gând să-L prindă în cuvânt despre înviere. Şi fiindcă nu e aceasta. şi ne-a descoperit configuraţia celuilalt tărâm. (Mult s-au zbătut unii oameni ca să-L compromită pe Iisus.dar care trebuie totuşi ştiute . în secta saducheilor. E drept că nu poţi cere omidei să zboare. Dar de vreme ce orice om refuză a trăi condiţia dobitoacelor . de aci nu urmează a trage concluzia inexistenţei faptului ce ne depăşeşte. Căci dacă natura noastră ar fi de fapt redusă numai la modul acesta trupesc al existenţei.

" „Iar precum că este înviere. Iisus a astupat gura dificultăţilor saduchee. dar în nici un caz un „Dumnezeu" produs al raţiunii.49 Luni XXIX Luca 20. nici nu se mărită şi nici să moară nu mai pot. însemnează a trăi una din concluziile religiei aşa cum a trăit Iisus (cf. Dumnezeul lui Isaac. A te căsători e o lege a veacului de acum.. Ioan 2. „Monada" lui Leibniz." Acestea au fost cuvintele Mântuitorului care l-au zguduit pe Pascal. căci în Dumnezeu toţi sunt vii.246 PĂRINTELE ARSENIE BOCA noastră definitivă am şti că n-avem sens. al construcţiei raţiunii chiar. când ai putea-o face. Despre acela. chiar Moise . de vreme ce sunt fiii învierii. După el vine altul. Dumnezeul lui Iacov. Un Dumnezeu viu al vieţii.27-44 . Deci nu e un Dumnezeu al morţilor. Prislop.pe care-1 aduceţi voi saducheilor în sprijin . din acela chiar. „Cei ce se învrednicesc să-1 dobândească nici nu se însoară.. Aceasta ar fi cu adevărat tragedia tragediilor. A renunţa la ea. însemnează a trăi prefigurarea modului viitor al naturii omeneşti: a trăi cu anticipaţie o metafizică. „Absolutul" lui Hegel.. E veacul viitor: veşnicia. când numeşte pe Domnul: Dumnezeul lui Avraam. „Unicul" lui Platin. când a scris apoi biletul pe care-1 purta cusut în haină: „Dumnezeul lui Avraam. El a venit la noi din celălalt mod de existenţă. fiindcă atunci sunt la fel cu îngerii şi sunt fiii lui Dumnezeu. Dar chipul lumii acesteia trece. ci al viilor. învierea omului în veacul viitor stinge neajunsul şi toată nedesăvârşirea modului actual al existenţei. „Substanţa" lui Spinoza. al lui Iacov: nu Dumnezeul filosofilor !". Acolo existenţa are alte legi. 4.a arătat-o.. ne vorbeşte Iisus. etc. al lui Isaac.XII.6).

.. ci pentru „vinovăţia" de a fi creştin. fiindcă numai climatul iubirii face posibilă viaţa oamenilor.1). câte-ar fi. Scriptura a prevăzut demult cenzura împotrivirii zicând: „Fiule. ucenicii iubirii de oameni. Oare de ce. prigoniţi vor fi !" (II Timotei 3.cu condiţia să nu fie pentru vinovăţii. când vrei să te apropii să slujeşti Domnului. stârnesc între „oameni" atâtea valuri de ură ? . pe aceştia oamenii lumii îi iau la ţinta tuturor fărădelegilor ? De ce oare ucenicii lui Iisus. Şi-au schimbat cetăţenia. Ei s-au declarat cetăţenii împăratului Cerurilor. ostilă „celeilalte".Toţi cei ce vor să trăiască cucernic în (stilul lui) Hristos Iisus.Fiindcă creştinii au ieşit din complicitatea cu păcatul. nu poţi crede în Iisus fără să fii pedepsit. In lumea aceasta.12).„CUVINTE V i i " 247 TAINA RĂBDĂRII -98- Răbdarea e o condiţie a mântuirii. Dacă pe Mine M-au denunţat Stăpânirii veacului acestuia şi pe voi vor pune mâna şi vă vor da în judecăţi şi vă vor duce înaintea regilor şi stăpânitorilor lor şi vă vor arunca în temniţe pentru vinovăţia numelui Meu ! Deci „păziţi-vă de oameni !" De ce atâta prigoană ? . oamenii care nu fac rău la nimeni. . De M-au prigonit pe Mine şi pe voi vă vor prigoni. Oamenii veacului acestuia vă vor face şi vouă ce Mi-au făcut Mie.Şi doar dacă lipseşte ceva omului cu adevărat. iubirea îi lipseşte. oamenii care se roagă pentru vrăjmaşii lor. Deci e de neînţeles cum iubirea stârneşte ura împotriva ei ! Şi e de neînţeles cum iubirea trebuie să înghită toate valurile de ură. găteşte-ţi sufletul tău de ispite !" (Sirah 2. Iar sfântul apostol Pavel ne previne: .

248 PĂRINTELE ARSENIE BOCA Aceasta ar fi o explicaţie. La urma tuturora este o dreaptă judecată. Aceasta e raţiunea ascunsă a Providenţei: toată lumea e ispitită să se ciocnească de Iisus: Piatra unghiulară „de poticneală" a lumii. Satanei. prilejuindu-le o mărturisire a cuiva. mai ales puternicii veacului. dar de „temelie" a sfinţilor." în necazurile voastre veţi vedea prezenţa Mea. şi să păţească. ca să se atingă de călcâiul Lui. sunt refractari propoveduirii Cuvântului. atingându-se de ei: sau să se lumineze spre mântuire. Căci mulţi tirani s-au îngrozit de răbdarea mai presus de fire a sfinţilor şi au sfârşit prin a mărturisi şi ei pe Hristos. căreia nu-i vor putea sta împotrivă toţi protivnicii voştri. cheamă-Mă pe Mine. a fost o puternică ispitire ce i-a făcut Dumnezeu Tatăl. cu acelaşi preţ al vieţii. 5. care. şi-i va sili să Mă cunoască pe Mine.. şi deci nu vor avea cuvânt de scuză că n-au auzit de Dumnezeu. Şi e dreaptă pentru că la toţi le-a propoveduit Cuvântul. A ş a a fost. Eu voi grăi prin răbdarea voastră. trupul. care îi va uimi.XII. zice Domnul. Dacă Iisus.. atunci şi cu ucenicii lui Iisus aceeaşi ispitire face oamenilor lumii acesteia. sau desăvârşit motivat să se piardă. Mulţi oameni. şi-ţi voi ajuta ţie. dar unii din ei se biruie de ultimul cuvânt al sfinţilor: cel acoperit cu preţul vieţii. E ascunsă în ea o mare bucurie.49 Marti XXIX Luca 21. înghiţindu-L. Şi Iisus o avea. „în necazuri.12-19 . Dumnezeul îmbrăcat în om. Atâta am înţeles din taina răbdării sfinţilor. . Eu voi grăi puternicilor lumii prin gura voastră. Altă explicaţie: chiar rostul încercărilor.de asemenea. Deci iată că răbdarea sfinţilor în încercări are rostul iubirii de oameni a lui Dumnezeu. 9 ~ 9 ? 9 9 Prislop. şi vă voi da o înţelepciune. spargerea pântecelui iadului şi slobozirea drepţilor.

La anul 325. iar Dumnezeu l-a făcut mare înaintea oamenilor.dragostea de Adevăr. Constantin cel Mare l-a găsit pe sfântul Nieolae în temniţă. sfântul Nieolae. Nu e nici sfântul Ioan Gurădeaur.CUVINTE V i i " 249 SFÂNTUL IERARH NICOLAE „MILA ŞI A D E V Ă R U L MERG ÎNAINTEA T A " Psalmul 88. căci Arie săpa la temelia creştinismului: ataca dumnezeirea întemeietorului său. Atunci s-a cunoscut râvna sfântului Nieolae pentru Adevăr.. şi Dragostea de Iisus . de la anul 313. care făgăduia divinitatea lui Iisus. l-au făcut mare înaintea lui Dumnezeu. Ori creştinismul stă sau cade cu dumnezeirea sau nedumnezeirea întemeietorului său. ci numai o făptură a lui Dumnezeu. dimpreună cu toţi creştinii de prin temniţele imperiului roman.până la sacrificiu. amărându-se pentru palma pe care a dat-o sfântul Nieolae lui Arie. Hulirea vrednică era de bătaie. Căci sfântul Nieolae l-a pălmuit pe ereticul Arie în plin sobor pentru hulirea lui: că Iisus n-ar fi Dumnezeu. care a şi trecut măsura. a cărui sfântă Liturghie se săvârşeşte mereu. i-au luat omoforul arhieriei. Prin edictul împăratului de recunoaştere a creştinismului ca religie de stat. . De ce ? Ne-ar putea explica cele două calităţi ale marelui ierarh: Dragostea de popor . când împăratul Constantin a convocat primul sobor ecumenic.. sunt puşi în libertate. Deci sfinţii Părinţi. Deci „mila şi adevărul" pe care le-a trăit ca ierarh. printre cei 318 sfinţi Părinţi ai lumii şi ierahi era şi sfântul Nieolae. a toată creştinătatea. Soborul s-a convocat pentru a stăvili marea erezie a arianismului.14 -99- Sfântul ierarh Nieolae e unul din cei mai populari sfinţi ai creştinismului.

nu au altă explicaţie. Iată râvnă pentru Adevăr. până la răfuială şi până la împăratul. în două rânduri erau să fie osândiţi la moarte nişte nevinovaţi. sporind focul iubirii sale de oameni. 9 9 9 * Poate că şi aci stă o taină a sfinţeniei lui: în capacitatea lui de a aduna suferinţa. De altfel toate minunile pe care le-a făcut Dumnezeu oamenilor. dar ne oprim aici. şi pentru întreg omul s-a expus riscurilor şi grijilor. indiferent dacă sunt în 9 ' lumea aceasta sau s-au mutat în cealaltă. pentru iubirea lor de marele ierarh. Căci Dumnezeu e făcătorul de minuni în sfinţii Săi. Sfântul Nicolae i-a scăpat de moarte. care apoi.250 PĂRINTELE ARSENIE BOCA S-a arătat însă Maica Domnului unuia dintre îmbunătătitii Părinţi şi le-a poruncit să-i dea omoforul înapoi. în sfinţi. Iată râvnă pentru dreptatea omului. Dar marea minune .e tocmai această lumină a inimii. Suferinţa pe care o aduna de la toţi. Dar sfântul Nicolae nu s-a ocupat numai de grijile duhovniceşti ale turmei sale. şi aşa le-a căsătorit iubitorul de oameni. mai multă suferinţă atrage. decât că sunt un răspuns pe care li—1 dă Dumnezeu. Aşa odată. scăpând oamenii de foamete. căreia Dumnezeu nu-i pune hotar . Aşa ceva nu poate face decât omul hotărât să le ia locul. De trei ori a scăpat de mizerie şi păcat pe un tată văduv cu trei fete. când. Cred că aceasta e o taină a „luminătorilor lumii". după mutarea sfântului.şi din ce în ce mai rară între oameni . aruncându-le bani pe ascuns. fiind mare secetă. ca să se mulţumească a se griji numai de o parte a omului. a alergat şi a aprovizionat cetatea sa cu grâu. De atunci pe icoana sfântului Nicolae e zugrăvită Maica Domnului şi Domnul Hristos. cum n-au mai avut-o Părinţii Bisericii. îi facea iubirea mai strălucitoare: . că plăcută a fost Domnului râvna sfântului Nicolae. A ş a se face că inima lui era o mare în care se revărsau toate lacrimile şi durerile pământului şi găseau alinare.şi acestea laolaltă ard ca o făclie viaţa sfântului -. cu cinste. El n-a văzut omul împărţit. Dar tot râvnă pentru adevăr se pot socoti şi intervenţiile energice. Suferinţa şi iubirea se cresc în progresie una pe alta. Dar aceştia sunt sfinţii: „păstorii cei buni. dându-i omoforul arhieriei înapoi. Şi i s-ar mai putea pomeni din fapte. El a luat omul ca întreg. care-şi pun sufletul pentru oi".

... Să o lăudăm şi noi. sfinţii. Dumnezeu o laudă cu faptele mai presus de fire.XII. cinstind cu ele pomenirea iubiţilor Săi: iubitori de oameni. 6.49 . măcar cu vorba ! Prislop..CUVINTE V i i " 251 mormântul. De aceea Dumnezeu o laudă cu fapte mai presus de fire.

De atunci a început omul bejenia sa în istorie: în „măsurile timpului". iar urmările acestei înclinări sunt mai neprevăzute ca a unei linii ce descrie diferite unghiuri mici la centru. ale deciziilor sale. El rezolvă „crizele vremilor". undeva în centrul timpului. iar în vechime. tot pământul sub potop. Libertatea omului cu libertatea lui Dumnezeu stau în acelaşi raport ca timpul cu eternitatea. şi care are libertatea absolută. dar nemăsurat de mari. El a cufundat slava Egiptului în fundul Mării Roşii. cu aceeaşi uşurinţă. sunt în mâna lui Dumnezeu.8) aceasta se datoreşte şi marilor decizii ale libertăţii omului pe pământ. şi o zi ca o mie de ani" (Psalmul 89. la infinit. Şi în multe. puroaiele istoriei. Iar fiindcă omul are darul excepţional al libertăţii deciziei. De aceea libertatea omului e îngrădită în „soroacele" timpului. Iar vremile se umplu cu faptele oamenilor. în „împlinirile vremilor". „Soroacele" vremilor însă.4. Omul nu mai poate interveni. Numai libertatea lui Dumnezeu e neîngrădită în nici un fel de timp. Timpul i s-a dat omului când s-a ispitit să iasă din starea eternităţii paradisiace. garant al libertăţii sale. . De aceea omul are nevoie de Dumnezeu. ci întrucâtva de libertatea omului. şi timpul are o funcţie variabilă în Providenţă. cât n-ar vrea să intervină. în urmările cu necesitate. Dacă: „înaintea lui Dumnezeu o mie de ani sunt ca o zi. A ş a sunt răspunderile libertăţii. Libertatea omului înclină orientările sale. II Petru 3. El a cufundat Sodoma în fundul Mării Moarte.252 PĂRINTELE ARSENIE BOCA MĂSURILE VREMILOR -100- Providenţa vede timpul în funcţie de om. a armonizării totului.

Limitele răului sunt limitele naturii. nici măcar istorică.XII. .5-8 şi 20-24 .mia de ani poate că însemnează toată istoria omului pe pământ m -) a omului. la unul din ultimele războaie scrie că va muri a treia parte din omenire (Apocalipsă 9. încât. pe când cele rele scurtează mia de ani (. înţelegem apoi că: Cele bune lungesc „ziua omului" la mii de ani înaintea Domnului. dând loc păgânilor să intre în creştinism. când „timp nu va mai f i " (Apocalipsă 10. era pe care a adus-o Iisus. Iudeii cunoşteau mersul vremii.2-9). a vămuit-o cu moartea. De aceea războaiele sunt din ce în ce mai catastrofale.49. din cauză că au fost spuse sub presiune profetică.într-un cazan metafizic de conştiinţe chinuite (înţelepciunea lui Solomon 5. să implice toată lumea în criza sufletului lor. căci umplerea timpului de răutăţi atrage un mod necunoscut de existenţă a omului în timp.pentru cei ce l-au umplut. Stavila aceasta a pus-o Dumnezeu. Putem spune doar că Dumnezeu. Ca răutatea să nu fie infinită. De aceea Dumnezeu a consfinţit împietrirea lor. dar nu cunoşteau vremea în care a venit Mesia. Ca şi cum cazanul timpului nu mai dăinuieşte decât până când omul se va desăvârşi în fărădelegi. iar atunci se va transforma . să nu fie nemuritoare.. căci n-a învăţat nimic din soroacele robiei babilonice de 70 de ani şi a robiei egiptene de 400 de „Ierusalimul va fi călcat în picioare de păgâni.15). Prislop. până când se vor împlini vremile păgânilor." Acestea sunt urmările deciziilor libertăţii omeneşti.CUVINTE V i i " 253 Iar acum Ierusalimul îşi încarcă în socoteală blestemul pustiirii şi risipirea neamului acestuia în toată lumea. decât cum să înfunde istoria în crize. nu logică. întrucât prevede mişcările libertăţii omeneşti. N-au vrut s-o cunoască. Miercuri XXIX: Luca 21. ca cei dintâi să fie pe urmă şi cei de pe urmă întâi. şi rugăciunile sfinţilor. 6. De atunci iudeii nu caută altceva cu mintea lor. . când deciziile omului sunt împotriva Domnului. în timp. vremea.cât va mai fi timp -.6). în pietre chiar.. Ideile acestea nu se pot lega prea strâns şi prea cu înţeles. Semnele umplerii măsurilor sunt limitele naturii omeneşti. căci: Fărădelegile strigă Judecata. singur El ştie şi deţine etapele timpului. la „Ziua Domnului". şi anume: cât bine şi cât rău poate face şi răbda firea omenească.

254 PĂRINTELE ARSENIE BOCA SIGURANŢA ABSOLUTA -101 - A ş a a vorbit Iisus: cu siguranţa absolută." (Matei 24.10). Fiindcă era Dumnezeu. Dacă pe planul timpului s-a spus: „Nu sunt vremile sub om. pe plan religios.." (Luca 21. Timpul nu se cunoaşte pe sine. „Vuietul mării (fără-de-legilor) şi valurile ei vor îngrozi oamenii. dar îl cunoaşte eternitatea. arătându-i începuturile sfârşitului. El era mai înainte de întemeierea lumii. Iar în Iisus Veşnicul vorbea istoriei. toate zilele ei şi sfârşitul zilelor zidirii. A l f a şi Omega creaţiei.25) „Tăriile cerului vor fi zguduite. Prin El s-a făcut tot ce s-a făcut. Dacă toate acestea sunt adevărate. Structura cosmosului se va zgudui. Nu numai că ştia începutul şi sfârşitul creaţiei. pe planul absolutului se poate spune: Nu e veşnicia sub timp. Iisus ştia absolut toate urmările creaţiei lumii. preocuparea ştiinţei moderne de a provoca în constituţia materiei procese primordiale de explozie a energiei. dar. când scrie: „. Deci ştia mai înainte de a fi vreuna din zilele lumii.29. poate duce la urmări catastrofale. E destul să medităm puţin. ci bietul om sub vremi". . preocuparea aceasta apocaliptică dă serios de gândit. Luca 21.. după ce le-a văzut .fapt de care pomeneşte profetic şi sfântul apostol Petru. cât să-şi dea sufletul de spaimă şi de aşteptarea celor ce au să vie peste lume.26). ci bietul timp sub veşnicie. pământul de istov (istov = năpraznic de repede) va arde şi stihiile (numirea antică a elementelor chimice) arzând se vor desface" (II Petru 3. E cunoscută povestea cu ucenicul vrăjitorului: Ucenicul învăţase formula dezlănţuirii puhoaielor şi furtunii. Preocuparea aceasta a ştiinţei moderne de disociaţia materiei şi declanşarea energiei atomice. îl cunoaşte Veşnicul. dar chiar El este începutul şi sfârşitul.

foc de natura celui din soare şi nu a celui obişnuit pe pământ.cu deosebire omul şi toate posibilităţile ştiinţei sale. în vreme ce ştiinţa dovedeşte că materia.." „Cerul şi pământul vor trece dar cuvintele Mele nu vor trece !" (Luca 21. ştiinţa totuşi serveşte o amară ironie materialismului dialectic. ne putem desface de destinul lumii. care explică unitatea lumii prin materialitatea ei. Toate acestea nu sunt un semn după care se poate cunoaşte începutul sfârşitului ? Căci nu se poate spune despre Iisus ceea ce se poate spune despre ucenicul vrăjitorului: ştiinţa. nu-1 realizează. Luca 21.CUVINTE V i i " 255 stârnite. în care dreptatea locuieşte" (II Petru 3.) Oare „ştiinţa" nu aşteaptă . pentru că răscumpărarea voastră s-a apropiat. prin care s-a zidit făptura . la nesfârşit. Cu toată nebunia ei. fiindcă El deţine destinele cele mai presus de minte ale creaţiei. ceruri noi şi pământ nou. şi are un scop cu ea.fară să ştie . prindeţi suflet şi ridicaţi capetele voastre.33). Cuvântul lui Dumnezeu. căci „noi aşteptăm. Orientaţi de-o rază a eternităţii noastre. A ş a nu poate vorbi decât Dumnezeu. să ştiţi că aproape este împărăţia lui Dumnezeu. de frică a uitat formula de oprire a lor. (E tocmai „focul" de care se ocupă ştiinţa.13). Prima dată a facut-o potopul. nu mai e materie.acum smerită în inimile credincioşilor -) va avea atunci slava ei.XII. împărăţia lui Dumnezeu (. potrivit făgăduinţelor lui Iisus.. De aceea va trebui profund zguduită.28-32 . nu erau neştiute de Iisus. Ştiinţa aceasta modernă se găseşte în aceeaşi probabilă situaţie.49: Joi XXIX. Când veţi vedea făcându-se acestea. Iar creaţia.şi nu „grăbeşte venirea zilei Domnului ?" (II Petru 3. A doua oară o va face focul. „Deci când vor începe să fie acestea. Concluziile personale practice sunt de la sine înţeles. Cele ce ni se par nouă noutăţi şi a căror rosturi numai Dumnezeu le ştie până în sfârşit. dată de Iisus. ci energie.12). dacă ar rămâne aşa cum e. 7. Cu siguranţa absolută n-are rost să te tocmeşti ! Prislop. Revelaţia e precisă şi categorică. adică apa. la urma urmei.

Dar atâta dreptate câtă poţi da unui om care raţionează just pe principii false. sfinţi. De-acum Iuda nu mai era un anonim. copii. Aceasta-i explicaţia faptului.. Omul meschin.3). Omul care a vândut pe Dumnezeu. Israel a refuzat să-1 considere pe Iuda printre eroii neamului. S-a prezentat Iuda. dând la moarte: părinţi. preoţi.. De aceea avea dreptate să apere pe Israel de un „om" care-1 conduce contra intereselor sale. fraţi. cu gândul ucigaş în inimă.102 - Trădătorul. . aceeaşi treabă vor face-o: vânzând. De acum Iuda va fi prototipul tuturor trădătorilor. reclamând mincinos stăpânirilor. de acum Iuda e o mare putere: a devenit o minte satanică. erau deja „fiii diavolului".Iată oamenilor mici o cale de-a ajunge „mari". Iisus îi înşela aşteptările... care. . Iuda va avea ucenicii lui până la sfârşitul lumii. trădând. Conducerii lui Israel îi trebuia doar un trădător. le-a spus-o Iisus în Templu (Ioan 8. orbit. bărbaţi. Au dreptate. Le mai trebuia un „mijlocitor." „Şi a intrat Satana în Iuda" (Luca 22. obsedat. „Iar ei s-au bucurat şi s-au tocmit să-i dea bani.44).256 PĂRINTELE ARSENIE BOCA „MARELE" IUDA . Unii au căutat să-1 prezinte dimpotrivă: pătruns de-un ideal al neamului său: dezrobirea politică a lui Israel. îngust. soţii.. „Marele" Iuda." * Pe urmele explicaţiei: Fariseii.

..CUVINTE V i i "

257

Iuda multiplicat vinde pe Iisus mereu. Fiii diavolului îi cumpără lui Iuda ucenici. - Şi cu preţuri derizorii, fiindcă se îmbie mulţi. Explicaţia lui Iuda: Credea în Dumnezeu, dar nu credea în Iisus. Izbăvirea politică a lui Israel o punea mai presus de marea operă a lui Iisus: mântuirea omului. Pe aceasta n-o înţelegea Iuda. Se crampona într-o contradicţie surdă cu Iisus. Nu l-au putut scoate din contradicţie nici darurile excepţionale, pe care li le dase Iisus la toţi; nu-1 lărgise sufleteşte nici însăşi Iubirea, care strălucea în Iisus. (Tradiţia spune că pe Iuda îl rodea invidia că Iisus mai mult îl iubeşte pe Ioan decât pe el.) Adevărul n-a încăput în Iuda, cum n-a încăput în farisei. Structura lui era o dizarmonie - un haos. De aceea Satana întru ale sale a intrat.
î

Explicaţia metafizică: e mai grea. După Scriptură a fost cineva prevăzut cu trădarea. E scris şi preţul şi ce s-a făcut cu preţul trădării. Nu e scris ce se va alege cu vânzătorul; - semn că Dumnezeu n-ar fi vrut sinuciderea lui. Deci dacă în planul Providenţei era prevăzută „moartea cea de bună voie" a lui Iisus - fără ca aceasta să fie o sinucidere, ci o jertfă mijlocirea lui Iuda nu şi-ar fi atras pierderea mântuirii, dacă nu se sinucidea. Vânzarea şi răstignirea lui Iisus l-au aruncat pe Iuda în deznădejde, cu care Satana şi-a aruncat ucenicul în zbilţul unui ştreang, din care l-a mai aruncat o dată „cu capul în j o s de a crăpat în două şi i-au ieşit toate măruntaiele" (Faptele Apostolilor 1,18). De atunci e desenat de zugravi pe genunchii şi în braţele lui Lucifer, ca cel mai iubit fiu al diavolului: „fiul pierzării". A fost sau nu predestinat Iuda ? Putea să fie şi altul. El s-a ales: el ! Libertatea lui a cedat ispitei, ca Adam în Rai.

258

PĂRINTELE ARSENIE BOCA

Putea să nu cedeze ? celorlalţi ?
5

I s-a retras Harul

?

Nu i s-a dat ca şi

Dumnezeu n-are nicio vină. O are toată numai Satana ? „Mai bine i-ar fi fost omului aceluia, de nu s-ar fi născut !" - E misterul fiilor pierzării, în care mârâie un rânjet de drac. „La semn alerg, dar nu mă socotesc să fi ajuns" (Filipeni 3,14): La starea de-a nu mai putea păcătui, a mântuirii. - A ş a îşi atrăgea aminte Apostolul Neamurilor, care de fapt i-a luat locul între ucenicii lui Iisus.

Prislop. 8.XII.49

Vineri XXIX Luca 21,37-38 Luca 22,1-8

..CUVINTE V i i "

259

ÎMPĂRĂŢIA A R U N C A T Ă
- 103 -

Heidegger spune că omul e aruncat în lume; duce adică o existenţă de „aruncat-în-lume", aruncat în grija existenţei, fără nici o consolare sau siguranţă. Filosofia sa, profund pesimistă, diametral opusă creştinismului, are totuşi o explicaţie creştină. Protestantismul a săpat o prăpastie de netrecut între Dumnezeu şi om, afirmă o deosebire absolută în Dumnezeu şi om; - aceasta cu o consecinţă metafizică a lui „Sola fide". De altfel numai într-un climat protestant a putut lua naştere „filosofia neliniştii" şi teama de Neant. Iisus a spus altfel. „împărăţia Cerurilor", comprimată într-o sămânţă mică, a luat-o un Om şi „a aruncat-o" în grădina Sa - lumea - şi s-a făcut creştinismul copac mare şi păsările Cerului s-au sălăşluit în ramurile lui. (Sigur că nu
A

pentru păsări e împărăţia Cerurilor, ci pentru oameni care trăiesc „ca păsările": mai desprinse de pământ şi firea pământeană, trăind mai după firea lor cerească, mai „în grija lui Dumnezeu", decât în „grija vieţii". Păsările acelea sunt „vulturii" care se vor aduna să judece lumea (I Corinteni 6,2), când pământul va fi un „stârv" (Luca 17,37). împărăţia lui Dumnezeu e un aluat pe care l-a luat o femeie sfânta Fecioară Maria - şi „l-a pus" în trei măsuri de faină (în firea omenească, oarecum întreită: suflet, trup şi timp) până a dospit toată.
*

Mergând Iisus spre Ierusalim, cineva L-a întrebat: „Doamne, oare puţini sunt cei ce se mântuiesc ?" Şi a răspuns Iisus tuturora: „Nevoiţi-vă să intraţi pe poarta cea strâmtă (- şi cu chinuri, cum zice o pogribanie -), că mulţi vor căuta să intre şi nu vor putea." Cu alt prilej a precizat cine-i „poarta":

260

PĂRINTELE ARSENIE B O C A

„Eu sunt uşa; prin Mine de va intra cineva se va mântui." Deci dacă Iisus e împărăţia Cerurilor, sămânţa aruncată pe pământ, dacă Iisus Cel ce dospeşte natura omului, în sensul împărăţiei lui Dumnezeu, iar pe de altă parte tot Iisus e şi uşa acestei împărăţii, acestea însemnează că Iisus e dimensiunea transcendentă, dată naturii noastre, pe care trebuie să o dobândim: linişte împotriva neantului. 1. Atragem stăruitor aminte oamenilor, şi cu toată gravitatea posibilă: Nu treceţi cu uşurinţă peste Iisus ! Mai bine declaraţi-vă împotriva Lui, Că mulţi vă veţi lămuri ! Căci dacă ne vom ţine mereu că nu-L ştim cine este El, pentru noi - cele prescrise în Cartea Veşniciei vor merge înainte şi se vor împlini toate - ne vom afla că ne-am încuiat uşa, în loc să ne-o deschidem, şi vom căpăta răspunsul cu care ne-am amăgit pe pământ: „Nu vă ştiu nici Eu pe voi; duceţi-vă de la Mine !" (Matei 25,12 şi 41). Marea nefericire a rămaşilor pe dinafară e că atunci văd fericirea drepţilor. Propriu-zis văd marea lor defecţiune, care le-a pecetluit eternitatea. Până atunci, adică acum pe pământ, aceştia se ţin de ochi să nu vadă pe Iisus. Atunci, cu natura transformată în vederea veşniciei, nu se mai pot ţine să nu vadă destinul firii omeneşti, pe care ei nu l-au admis. Iadul nu se poate descrie mai bine. Nici împărăţia lui Dumnezeu. (Prislop: 9.XII.949. Sâmbătă XXIX: Luca 13,19-29) 1. „Suntem în lume ca marfa scoasă la vânzare. Unii negustori ridică preţul nostru până la cer, alţii îl scoboară până la nimic."
(N. V e l i m i r o v i c i : „Cugetări despre bine şi rău", p. 34)

Iată o figură plastică a deosebirii dintre Iisus şi filosofi, dintre raţiune şi Revelaţie. Raţiunea a dat dovezi de mari necuviinţe fată de
' > 9 9 9 9

om. E ceva fantastic stărnit în ea, care-o face să sară peste limitele adevărului. Aceasta e ceea ce o descalifică în faţa Revelaţiei. (14.111.950)

..CUVINTE V i i "

261

PEDEAPSA CU LEPRĂ
- 104 -

Lepra este o boală molipsitoare a orientului, a cărei cauză medicina nu o cunoaşte nici până astăzi. Deci nici leacul. Leprosul putrezeşte de viu, ani îndelungaţi. Lepra e una din cele mai grele sentinţe de moarte. E o pedeapsă biblică. De aci putem avea ceva explicaţii. Astfel, au fost pedepsiţi: 1.Mariam, sora lui Moise, de-a dreptul de Dumnezeu, pentru că încolţise invidia în inima ei, precum că numai cu Moise vorbeşte Dumnezeu ? Pentru cârtirea ei „Mariam s-a făcut albă de lepră, ca zăpada". Şapte zile a fost scoasă din tabără (Numeri 12,14). 2.Neeman Sirianul, generalul comandant al armatei regelui Siriei, lepros şi el, auzise, prin servitoarea nevestei sale, o evreică, de proorocul din Samaria, Elisei, ucenicul lui Ilie, că acesta l-ar putea tămădui. Când a venit sirianul, Elisei i-a trimis ucenicu să-i spună să se scalde de şapte ori în Iordan şi-i va trece. S-a răscolit însă mândria sirianului că nu i-a ieşit Elisei personal înainte, şi a plecat mânios. L-au înduplecat slugile, ca totuşi să asculte sfatul proorocului. S-a smerit din trufia lui, s-a scăldat în Iordan şi i-a trecut. Intorcându-se cu daruri, e refuzat de prooroc. 3.încolţeşte însă lăcomia în sufletul lui Ghiezi, ucenicul proorocului, şi se ia după sirian şi ajungându-1 îi cere haine şi bani, cât abia să ducă cu doi măgari. Sirianul îi dă darurile cerute. Ghiezi ajuns acasă minte că n-a fost nicăirea. Inima proorocului îl însoţise toată vremea şi ştia ce-a făcut. Drept aceea îi dă pedeapsa: „Lepra lui Neeman să se lipească de tine şi de urmaşii tăi în veci !" „Şi a ieşit Ghiezi de la Elisei, alb de lepră, ca zăpada." (IV Regi 5,27). 4.Regele Ozia al iudeilor, zidind multe cetăţi, câştigând războaie, scornind aruncătoare de pietre şi săgeţi din fortăreţele Ierusalimului,

262

PĂRINTELE ARSENIE BOCA

săpând multe fântâni, şi mult împuternicindu-se, a sfârşit prin a i se împlânta mândria în inimă, spre pierzarea lui. Astfel a făptuit o mare nelegiuire înaintea Domnului, căci a intrat în Templul lui Solomon, făcând pe preotul, ca să tămâieze pe jertfelnicul tămâierii. Şi pe când era cu cădelniţa în mână, Azaria arhiereul şi cu optzeci de preoţi i-au atras aminte că nu i se cuvine să facă aceasta. Atunci Ozia s-a supărat pe preoţi şi deodată s-a ivit lepra pe fruntea lui, înaintea preoţilor. Ozia a murit lepros pentru mândrie şi sacrilegiu, dar a murit smerit (II Paralipomene cap. 26,16-21). Fruntea care n-a gândit bine a fost pedepsită. Din Scriptură se vede lămurit că pentru stăvilirea fărădelegilor şi stârpirea păcatului din popor, Dumnezeu a pedepsit până şi cu lepră. Deci lepra - şi orice lepră - urmărită în obârşiile ei, găseşti că e păcatul sufletului, care atrage după sine pedeapsa trupului, dar îi aduce şi sufletului sănătatea sa: smerenia. Boala apare întâi în psihic. Aceasta e o concluzie a medicinii moderne. Scriptura vedem că întregeşte cu lămuriri ceea ce spune medicina. E o retragere - dacă nu izgonire - a lui Dumnezeu din susţinerea sănătătii omului.
5 î

Satana cârtea asupra dreptului Iov. Dumnezeu i-a îngăduit să se convingă de statornicia credinţei dreptului: „Iată ţi—1 dau în puterea ta ! Numai nu te atinge de viaţa lui !" „Atunci Satana a lovit pe Iov cu vărsat negru, din tălpile picioarelor până în creştetul capului." (Iov 2,6-7). Pomenim întâmplarea, întrucât se vede din ea şi o fiinţă nevăzută, care dărâmă în tot chipul zidirea lui Dumnezeu. Aceasta nu poate fi prinsă în analizele de diagnostic. Fiinţa aceasta înclină doar libertatea omului spre rele, spre riscurile dezechilibrului vieţii şi se retrage. Iov a fost o ilustrare a răbdării dreptului, îngăduită ca valoare a virtuţii. Dar ceilalţi, ei silesc pe Dumnezeu să se retragă din ocrotirea lor, şi aşa apare stricătorul, cât nu mai pot scăpa de el. Şi pe mulţi îi mănâncă de A rămâne numai la explicaţia materialistă a omului - fără cea morală - înseamnă a nu avea niciodată o explicaţie suficientă. Medicina preventivă contează pe existenţa sufletului şi a deciziilor sale faţă de

„CUVINTE V i i "

263

viaţă. Sufletul, pe de altă parte, îşi are paraziţii lui de care trebuie să ştie să se ferească. Iată de ce în antichitate medicii erau preoţi şi preoţii medici. Dacă până la Iisus Dumnezeu atâta a purtat de grijă poporului iudeu încât n-a cruţat nici nuiaua cea mai aspră, astăzi, când mila lui Dumnezeu vine în persoană să caute şi să curăţească pe pedepsiţii Săi, iată că nu găseşte recunoştinţă în Israel. Dar a găsit-o între străini; la un samarinean. Iată de ce se spune că Binefacerea şi cu Recunoştinţa sunt două virtuţi care nu s-au întâlnit amândouă pe pământ. Iată încă o amărăciune a lui Iisus: Nouă din zece, iarăşi se vor fi apucat de rele.

Prislop, Duminica XXIX 10.XII.49 Luca 17,12-19

a zis: Pentru ce neamul acesta cere semn ? Adevărul vă grăiesc: neamului acestuia nu i se va da semn ! Şi lăsându-i s-a suit în luntre şi a trecut de ceea parte. că Iisus a fost furat de ucenici. nu e un lucru fară urmări. Şi de fapt aşa a fost.. Evanghelistul Marcu redă cuvintele Mântuitorului aşa : „Adevărul vă grăiesc: neamului acestuia nu i se va da semn !" Matei şi Luca redau cuvintele lui Iisus aşa: „Neamului acestuia nu i se va da semn. Numai împietrirea egiptenilor o mai egalează pe a jidovilor. Iisus însă îi cunoştea că nici un semn nu i-ar schimba din ce sunt. şi-i aştepta fundul Mării Roşii. să fie în lume un neam fară semn ! Şi a suspinat Iisus adânc. „Semnul lui Iona": învierea lui Iisus din morţi. n-a avut nici un efect asupra lor. Toate trebuiau să le păţească şi ei. Providenţa sfârşea o civilizaţie. fară numai semnul lui Iona". Pe aceasta au căpătat-o jidovii pentru necredinţa lor ispititoare de Dumnezeu. Egiptenilor li se împlineau măsurile fărădelegilor. după care eşti hotărât dinainte să nu te iei. Ei însă nu învăţau nimic din dezastrele altora. Deci Matei şi Luca nu au cuvântul pe care-1 redă Marcu: „Adevărul vă grăiesc".pentru veacuri viitoare.105 - E una din cele mai grele pedepse." Să faci pe Dumnezeu să suspine adânc. Pe aceia Dumnezeu i-a împietrit. fiindcă ai ateismul în inimă. încât până în ziua de astăzi ei cred mai bucuros minciuna lor. deşi ei au întărit mormântul cu peceţi şi paza cu ostaşi. . aşa acum jidovii caută pricină cu Iisus. De aceea Iisus le-a apăsat destinul. şi-I cer semn din Cer. de aceea „suspinând adânc.. Precum egiptenii se împotriveau evidenţei divine.264 PĂRINTELE ARSENIE BOCA NEAM F Ă R Ă SEMN . Acum se apropia a evreilor. E semnificativă o deosebire între evangheliştii sinoptici. să-L strâmtorezi după semne. a treia zi. .

neam fără Dumnezeu . n-a contat ca semn pentru evrei. se va proclama „dumnezeul" lumii. 949 Marcu 8. Neam fără semn: neam fară înviere. Ei au rămas dincoace.„CUVINTE V i i " 265 Acesta-i adevărul: „Semnul lui Iona" . De aceea vine Iisus a doua oară: „Să judece vii şi morţii". Pentru ei Iisus a trecut de ceea parte a mării înţelesurilor. Deci singuri s-au exclus de la semn. /V Prislop. Iată neamul care şi-a omorât Sensul. în numele său. Acela-i Antihrist: „Semnul" sfârşitului.neam împotriva lui Dumnezeu. dar fără idealul care i-a părăsit. oameni care omoară sensul omului. A doua pedeapsă îi aşteaptă: vor îmbrăţişa pe omul trufiei absolute. omul care. iar Iisus a consfinţit cu anticipaţie ceea ce aveau ei să facă.învierea lui Iisus. Luni X X X 1 l. .XII.şi Iisus le-a spus-o dinainte.11-21 . Şi-1 vor omorî.

scuturându-le înapoi şi praful de pe picioarele voastre". scuipă infirmitatea strecurată în fire. primordială raţiunii. ca să-i tămăduiască ochii.56) Totuşi cei din Betsaida au adus la Iisus un orb. văzându-I minunile şi auzindu-I înţelepciunea.106 - Iisus nu putea face minuni. până la un punct. Totuşi vedem că necredinţa îi stăvileşte evidenţa. pe motiv că-I cunoşteau mama." „Şi n-a putut să facă acolo nici o minune. până la un punct. Evidenţa divină n-are trebuinţă de nici o sprijinire. oriunde. punându-şi mâinile peste ei. li s-a spus: din oraşele care nu vă primesc ieşiţi. afară doar că a tămăduit câţiva bolnavi. nu fără oarecare greutate şi i-a zis apoi să nu mai dea prin Betsaida. „Se mira şi Iisus de necredinţa lor. ci să stea la casa sa şi să nu mai spuie la nimeni nimic. Betsaido" (Luca 10. iar ucenicilor. De aceea nici n-a zis nimic. Deci credinţa e o decizie a libertăţii. Iată un orb care poate că nici el nu credea în tămăduirea lui. atotputernicia lui Dumnezeu." (Marcu 6. de ce Iisus l-a luat de mână şi l-a scos afară din Betsaida. 5 5 " Ce uşor poate Dumnezeu face ochi sănătoşi: Scuipă pe cei bolnavi. Ei aşteptau ca Mesia să fie un om picat din Cer. Betsaida Galileii e printre oraşele proscrise: „Vai ţie. când au fost trimişi în misiune. cu iubirea Lui.266 PĂRINTELE ARSENIE BOCA O MINUNE CU ANEVOIE . Cu cât se apropia de „patria Sa" . . pune mâinile pe umerii orbului şi-1 întreabă: „Vezi ?" .cu atât se resimţea aceastea. uşor. La prilejul acesta a zis Iisus „Vai ţie. rudeniile şi meseria de teslar. deci e anterioară. Aşa se explică. Cunoscuţii Lui concetăteni se sminteau de El.10-13).Galileia .Şi vede. rugându-L să se atingă de el. Betsaido". Căci numai despre libertatea omului ştim că hotărniceşte.

Cu non-sensul. fireşte e o faptă a libertăţii. sub orice formă l-a întâlnit. Dar atunci nici nu mai au îngăduire.XII. Aparent. lucrurile arătau pe Iisus neputincios.„CUVINTE V i i " 267 Decizia de a crede în Dumnezeu sau decizia de a fi ateu. când deciziile negative ale libertăţii omeneşti. Smerenia aceasta a lui Iisus. în faţa omului. In fond.22-26 .sensul pozitiv sau negativ al libertăţii. . Iisus îşi ascundea atotputernicia Slavei. e adânc grăitoare: ne ia de mână ca pe orbi. nu-i mai pun o stavilă. Iată o minune cu anevoie ! Prislop.49 Marţi X X X Marcu 8. Iisus n-a putut face nimic. rezervată pentru A Doua Venire. 12.

„A certat Iisus pe Petru. iubirea şi crucea sunt din aceeaşi familie a desăvârşirii. întâmplarea ne face să ne gândim şi la unii dintre sfinţi care. Situatia dintâi l-a fericit. Nu Petru era Satana. Şi nesmerit nu apare în tine înrudirea ta cu crucea.268 PĂRINTELE ARSENIE BOCA „ C E A R T A " LUI IISUS CU PETRU . . Acum tot Satana era camuflat în bunăvoinţa . cum a fost . smerirea. Petru era Petru..Şi crucea. tu nu gândeşti cele ale lui Dumnezeu. 9 9 9 ^ ~ Satana. după ce erau cercetaţi de Dumnezeu. ca să o iubeşti. Necertat nu te smereşti.) .dacă alt necaz nu le putea face. în nonSens. ca măcar să-i laude . ci cele ale oamenilor !" Cuvinte grele ca acestea n-a mai zis Iisus decât chiar Satanei.107 - Sau gâlceava omului cu Revelaţia.a ajuns o unealtă a Satanei. Cearta o primeşte Petru. (!) Satana îi era „milostiv" lui Iisus în Petru şi ucigaş în Iuda. îndată venea şi Satana.a lui Petru. în nedezvoltare. pentru că nu ştia ce punct de vedere grăieşte printr-însul. în diferite chipuri. zicând: Mergi înapoia Mea Satană. a doua l-a smerit. ţine omul în îngustime. cu învierea care-i urmează. cu un cuvânt: în sminteală cu Dumnezeu. tot aşa acum .fară să-şi dea seama .fără să ştie . era punctul de vedere al lui Dumnezeu.. Dumnezeu se certa cu omul.cu vreun pătrar de ceas mai înainte. Petru nu ştia că din organ al Revelaţiei: mărturisitor al divinităţii Mântuitorului. ca pe ceva în care eşti. când L-a ispitit în pustia Carantaniei.Semn că aşa va face şi la sfârşitul lumii. Totuşi Iisus dă identitatea omului după duhul care grăieşte printr-însul. Omul voia să-L scape pe Dumnezeu de cruce. .de cea mai bună credinţă . în numele dragostei. (Smerenia. că sminteală-Mi eşti. prin frica de suferinţă a trupului şi prin ignoranţa raţiunilor mântuirii.

fără a considera şi cealaltă. Duhul însuşi mărturiseşte împreună cu duhul nostru că suntem fii ai lui Dumnezeu" (Romani 8." Iisus ne aduce învierea: firul transcendenţei noastre. acela îl va mântui".CUVINTE V i i " 269 Dacă n-ar fi înviere Petru ar avea dreptate. categoric: Cine-şi iubeşte viaţa sa. ceva nou până la imposibil.. sufletul său în lumea aceasta . prin care zicem lui Dumnezeu «Tată». iar cine-şi va pierde sufletul său. Că cine va voi să-şi mântuiască sufletul.14-16). învierea era.7) . şi n-au primit duh de robie.care nu se supune legii lui Dumnezeu. în aceştia nu e Duhul lui Hristos. Pentru veşnicia noastră în Împărăţia lui Iisus nici preţul vieţii şi nici un preţ nu e prea mare. „Toţi câţi sunt mânaţi de Duhul lui Dumnezeu. un iubitor de trup . ei fiii lui Dumnezeu sunt. Duhul lui Dumnezeu. să-şi ia crucea sa în fiecare zi. pentru om. şi le-a zis: „Oricine voieşte să vie după Mine. „Necazurile de acum nu sunt vrednice de-a fi puse în cumpănă cu slava noastră viitoare. şi nici nu poate (Romani 8. aceştia toţi îşi riscă sufletul şi viaţa pentru Iisus şi Evanghelie. are raţiuni mai . Drept aceea. Iisus a chemat la Sine mulţimea. Deci. împreună cu ucenicii.8). pentru că acela e un iubitor de sine. şi să-mi urmeze Mie. . prin care iubim şi credem. ci duhul înfierii.. ei trăiesc împotriva lui Iisus. Cine a menţinut vie Evanghelia în conştiinţa veacurilor a fost întreg Calendarul sfinţilor. îl va pierde. ca să le fie iarăşi frică. să se lepede de sine. pe care ni-1 leagă de inimă (fiindcă inima. Misiunea lui Iisus aceasta era: să antreneze omul în toate „riscurile" mântuirii. aceştia nu sunt ai Lui. care în tot chipul au murit curajos pentru Iisus şi pentru Evanghelia împărăţiei noastre. sau chiar împotriva ei acela îşi va pierde sufletul.căci dela „a vrea aceasta" începe firul existenţei să capete Sensul transcendenţei şi se aprinde în ei Duhul lui Iisus. * Atunci câştigăm mântuirea sufletului când punem preţ pe ea: preţul pe care l-a pus Iisus şi toţi sfinţii. pentru Mine şi pentru Evanghelie. fiindcă este înviere. după ce a ieşit cu Petru la liman.acela e un „fricos" (Apocalipsă 21. Ori lui Petru tocmai cuvântul învierii nu i se fixase în minte. Cine însă vrea să scape de toropeala lumii acesteia.

Şi nu e fir: e noul stâlp de foc.XII. 13. precum că e o dragoste mai mare ca viaţa.49 Miercuri X X X Marcu 8. Cine simte firul acestei lumini se mărturiseşte „străin şi călător pe pământ.şi învierea n-o înţelegea Petru.270 PĂRINTELE ARSENIE BOCA adânci ca raţiunea) . E un rănit de nostalgia Paradisului. care conduce de două mii de ani neamul creştinesc prin pustia acestei lumi.30-34 . Prislop. Din lumina învierii e făcut Destinul care ne atrage Acasă.

şi se întrebau între ei: „ce poate să însemneze a învia din morţi ?" Şi nu găseau cu ce să se dumirească decât cu ce auziseră de pe la cărturari.după cum e scris pentru dânsul.. vestindu-i Zahariei naşterea unui prunc . Deci Ioan era Ilie sau era înger. Ilie venind întâi.Se vede că Iisus provocase în sufletul cărturarilor întrebările îndoielilor ultime. care i-au determinat să ispitească Scripturile cu deadinsul.17). sau Ilie era înger ? . şi mai mult decât un prooroc.1. potrivit proorociei lui Maleahi 3. Şi a răspuns Iisus: „Adevărat.preciza: „El va merge înaintea Domnului. (Cine ştie. Căci el este acela de care s-a scris: «Iată eu trimit înaintea feţii tale pe îngerul meu.. a doua oară în Ioan ? Ar fi prin urmare vieţi succesive ? „Reîncarnarea" ar avea baze în Revelaţie ? Astea-s întrebările şi misterul. o dată în Ilie. Ei aşteptau pe Ilie. oare l-ar mai fi cerut ? .108 - Unii din ucenici totuşi au reţinut cuvântul lui Iisus despre înviere.CUVINTE V i i " 271 TAINA LUI ILIE ŞI IOAN . Dar vă spun că Ilie a şi venit. dacă tatăl său ar fi ştiut că pentru copilul acesta va avea să moară ucis între templu şi altar. cu duhul şi puterea lui Ilie" (Luca 1. cu prilejul acesta Iisus a mai precizat despre Ioan: „Ce-aţi ieşit să vedeţi ? . care să le confirme pe Mesia.E o rânduială că noi nu ştim viitorul: am zădărnici rânduieli providenţiale.un prooroc ? Da..) Dar Ioan era reîntruparea lui Ilie ? „Cu duhul şi puterea lui Ilie" n-ar putea merge şi altcineva. care va pregăti calea Ta înaintea Ta»". care i-a scăpat lui Petru. va rândui toate. zic vouă. şi au făcut cu el ce-au vrut .' 1 îngerul Gavriil. deci L-au întrebat pe Iisus: „Pentru ce spun cărturarii că trebuie să vie mai întâi Ilie ?" . de pildă Ioan ? A fost un singur suflet.. Când Ioan a trimis din temniţă o întrebare lui Iisus. Fiul Zahariei ştim că a fost Ioan Botezătorul.pe care1 cerea în rugăciune .

Cuvintele. sau pe măgăriţa lui Balaam să vorbească omeneşte ? . Reîncarnarea se referă la oameni. Ilie sau Ioan pune „problema" aşa. în cazul acesta şi Ilie a venit din iad.. dar cu rugăciune s-a rugat. sau era Ilie transformat de Rai în înger. .din Raiu sau din iad ? Dacă considerăm pe Ilie independent de Ioan." (Iacov 5. nu mai contractă legături care să-i reclame. Dacă Ioan era Ilie. Apoi. vinovăţii din vieţile trecute. Purificarea aceasta. îndată după tăierea capului (şi cu el pe tava Irodiadei) printr-un Ioan cu aripi: . Dogmatic. atunci răpirea lui Ilie la Cer să fi fost cauza transformării (strămutării .semnele firii îngereşti ? Deci îngerii pot reveni pe pământ în trupuri pământeşti. Ilie . pânâ când.deşi nu corespunde nici cuvântul acesta -) unui om în înger ? îngerii şi oamenii sunt ordine distincte. trebuie să se renască în vieţi succesive. ori de câte ori sunt trimişi ? Reîncarnarea lor (deşi numai unul. Moise şi cu Ilie. Moise din iad. deci oamenii. la Schimbarea la Faţă a Domnului. Dar ce mai înţelegem atunci prin „înger" ? întâi înţelegem făpturile cereşti. învăţând să se dezlipească de dorinţa vieţii.ca să nu generalizăm). . echivalenţa înger = trimis. Că Ioan a fost înger.272 PĂRINTELE ARSENIE BOCA Dacă după înviere toţi vom fi ca îngerii. nu numai de desăvârşire -. prin karma.şi deosebirea dintre om şi înger e o deosebire de natură. începe să nu mai fie mulţumitoare.17). Dar dacă Dumnezeu poate şi din pietre să facă fii lui Avraam. Dar în ce priveşte pe Ioan Botezătorul.. atunci a venit din Rai. nu mai e propriu-zis doctrina indiană a reîncarnării. căci el îngerul Domnului Savaot este (Maleahi 2. Al doilea înţeles e cel de „trimis" al lui Dumnezeu . cetele îngerilor. fără să ştie. să-şi ispăşească. atunci ştim din Predanie că Ioan a fost înaintemergător al Domnului şi în iad. la ispăşiri. „Iată Eu trimit pe îngerul Meu înaintea feţei Tale". forţaţi de karma.cu o misiune. om păcătos asemenea nouă a fost. Pentru acest al doilea înţeles găsim la Maleahi că şi preoţii sunt numiţi îngeri.7).Cine-I poate pune hotare ? Că nu putea să fie înger mai înainte de aceea ne stau mărturie şi cuvintele lui Iacov: „Ilie. ar fi ştirbite din înţeles. rămâne iarăşi o întrebare: de ce Ioan e reprezentat în icoane de Biserica veche. această „mântuire" indiană se face automat şi necesită pentru un suflet . când zice: „Buzele preotului cuprind ştiinţa şi din gura lui căutăm să iasă învăţătura. vin de faţă şi vorbesc cu Iisus.

.XII.deci tot Revelaţia -: „. A Prislop. deci nu e rânduit să fie vieţi succesive întrerupte de moarte.„CUVINTE V i i " 273 perioade de zeci de mii de ani. Iisus s-a transfigurat şi transpus în mister până la aşa măsură că.10-16. * * Lăsat-am întrebările să se ciocnească de toate stăvilarele tainei şi să-şi dovedească zădărnicia. 14. Poate că. E o teorie a „mântuirii". toată iconomia mântuirii omului. reîncarnarea . Dincolo este împărăţia marilor taine ale existenţii. pe la coptul neghineipământului: „Iată Eu vă trimit pe Ilie proorocul înainte de a veni ziua Domnului.nu are nici o bază în Revelaţie. şi vorbindu-le foarte de departe cu câţiva ucenici. Dacă doctrina aceasta ar exprima adevărul. Despre aşa ceva nu avem ştire să se mai fi întâmplat. Cu Ilie încă nu s-a terminat.. dar nu e mântuirea. gândindu-Se la aceste taine ale Tatălui. venind apoi la ceilalţi ucenici şi la mulţime. Dumnezeu ţine ascunse în mister rânduieli neştiute de îngeri şi oameni. este rânduit oamenilor o dată să moară. iar după aceea să fie judecata" (Evrei 9. vrednic de împărăţia marilor Taine. ar fi inutilă. Mai spune ceva şi sfântul Pavel .949 Joi X X X Marcu 9.27).„mântuirea" automată . însăşi venirea lui Iisus n-ar mai fi avut rost. Mântuirea era automată. cea mare şi înfricoşată" (Matei 3. descoperită nouă prin Hristos. Poate că ei au dezlegat „înfiorându-se şi închinându-se" cel mai bun răspuns. . izbindu-se de limitele îngăduitului. înaintemergător. dar al zilei celei înfricoşate a Domnului.23). Dar. „toţi s-au înfiorat şi au alergat să I se închine. fiindcă a venit Iisus şi a pus cu adevărat problema mântuirii omului. El e prevăzut. pe care i-a găsit aproape certându-se. ca Ilie.

274 PĂRINTELE ARSENIE BOCA ÎMPĂRĂŢIA COPIILOR ' . nevinovăţia şi credinţa. „Lumea" însă nu e cuprinsă în scoarţele Cărţii cereşti. Dar în schimb se scrie un pahar de apă dat unui drumeţ. care ar fi mai mare ? (Cine ştie dacă Petru a mai avut vreo pretenţie ?). . Şi ieşise bine din necredincioasa Betsaidă. bogăţie. dar acestea-s trufie şi cu ea sperii lumea şi aşa eşti mare înaintea lumii sau asupra lumii.de la toţi . pe altă temă a celor omeneşti. Cei mari II amărau mereu. puritatea. pe Mine mă primeşte şi pe Cel ce m-a trimis pe Mine". Mare înaintea lui Dumnezeu nu poate fi decât omul smerit. Oamenii ajung mari prin vitejii. Acela se strămutase din Petru în ceilalţi. Când i-a întrebat Iisus despre ce vorbeau între ei pe cale. După atâtea. ucenicii „au tăcut". unde Iisus abia tămăduise un orb. şi de la atâţia . n-a izbăvit bine pe Petru de „milostivirea" Satanei.109 - Copiii odihnesc şi refac omul. chiar deşteptăciune. în numele dragostei de oameni. să fie cel mai de pe urmă dintre toţi şi sluga tuturora". putere.o asemănare cu Iisus neapărat necesară: concluzia uceniciei -). Simţeau că au vorbit din ale cui nu trebuie. Deci „şezând". când a precizat curajul necesar şi „riscurile mântuirii" (. i-a chemat (. Chiar pe Iisus L-au odihnit copiii. Chiar ei sunt o refacere a omului.Şi de câte ori i-a tot chemat ! -) şi le-a zis: „De voieşte cineva să fie întâi.Iisus avea nevoie de odihnă. când iată altă probă de micime sufletească: In drum spre Capernaum ucenicii se priceau între ei. Şi luând un copilaş în braţe le-a zis: „Cine primeşte pe unul dintre aceşti prunci în numele Meu. Ei rezumă: gingăşia şi frumuseţea.

ce străveziu ar fi în ei chipul lui Iisus ! Abia atunci ş-ar da seama pe cine au primit prin copii. şi înţelepţii pe dinafara lui. dar numai dacă ai o inimă de copil. Sfinţii sunt nişte mari copii.XII. 15.33-41 .Departe mai suntem de ei ! - Prislop. Nu e Dumnezeu mai real în împărăţia copiilor decât într-un tratat de „Mecanică cerească" ? Dumnezeu şi copiii au înrudirea pe care noi cei mari o pierdem. Găseşti ceva şi cu mintea. Copiii ajung în braţele lui Dumnezeu. . Copiii îl au ca pe un bunic de pe celălalt tărâm.„CUVINTE V i i " 275 Cuvântul poate fi lărgit: Dacă mamele ar primi copiii în numele Domnului. fiindcă ei sunt cel mai aproape de El.49 Vineri X X X Marcu 9. înţelepţii îl înţeleg pe Dumnezeu ca pe-o necesitate în explicarea lumii. Aceasta te duce de-a dreptul în braţele Adevărului. Iată de ce copiii sunt în adevăr. Modul lor de-a fi e cel mai iubit de Dumnezeu. In ochii copiilor seninătatea e de culoarea cerului.

dar aşteptarea lui Mesia era o făclie de taină ce se transmitea din neam în neam. casă de rugăciune se va chema pentru toate neamurile" (Isaia 56. . De multe ori şi-au schimbat ţara şi numele ei.„aleşi" . Descrierea vremii lui Mesia. Acesta-i sensul mesianic . toate neamurile pământului" (Geneză 22. scrisă pe istoria de extaz a 37 de secole.276 PĂRINTELE ARSENIE BOCA STEAUA DESTINULUI „O stea răsare din Iacov" „ A m v ă z u t steaua L u i " (Numeri 24.2) -110- Venirea lui Iisus în lume epecetea de taină.al cuvântului lui Dumnezeu către patriarhul Avraam: „Şi se vor binecuvânta prin neamul tău.sensul de destin . şi Daniil în curţile din Babilon. ba odată şi religia se clătina. la curtea lui Faraon. strălucirea împărăţiei mesianice era adusă poporului aminte în fiecare veac de oameni. şi cuvântul către Isaia: „Casa Mea. însuşi Mesia a fost descris cu de-amănuntul.17.1) ai lui Iisus în lume.7).să fie „norul de martori" (Evrei 12.18). . * Israel era destinat de Dumnezeu să fie un popor întreg de apostoli ai Mântuitorului în lume.şi aceasta cu atât mai vârtos cu cât toată coloana de strămoşi au crezut nestrămutat în steaua destinului neamului. Atâta a fost aşteptat Iisus în Israel. Aceasta era steaua destinului său. Matei 2. Ei erau destinaţi . Ceea ce Avraam a fost în pământul pribegiei sale. ceea ce Iosif a fost în Egipt. de mai multe ori şiau schimbat numele neamului. mărturie pe când va veni plinirea vremii. şi Sfintele Scripturi ale Profeţilor supravieţuiau inspiraţilor ucişi. aceea trebuia să fie tot poporul evreu pentru toate neamurile pământului.

poporul iudeu trăieşte şi tristeţea aceasta. Bloy). era nota cea mai caracteristică a acestui popor ales. care au ilustrat-o cu viaţa. întrebând de Pruncul ce S-a născut. credinţa într-un Om al viitorului. Magii.Şi nu e decât o singură tristeţe: aceea de-a nu fi sfinţi !" (L.Şi doar le era în ochi sfânta Fecioară Maria.. te face sfânt: o stea a urmaşilor. în care să se împlinească proorociile. drept aceea „adunând pe toţi arhiereii şi cărturarii poporului cercetă de la ei cu de-amănuntul: «unde este să se nască Hristos ? Atunci ei îi răspunseră: în Betleemul Iudeii.a pus mâna pe sabie împotriva destinului. regele Israelului. şi tot Ierusalimul împreună cu el". conduşi de „Steaua Lui". La auzul acestei veşti. în afară de iudaism. Acesta este soborul care a răstălmăcit destinul lui Israel. trăit. dăduseră pe la Irod Idumeul. motiv pentru care Biserica Creştină i-a trecut printre sfinţi. poporul acesta şi-a răstălmăcit destinul: Nu i-au făcut lui Iisus absolut nici o primire. (Evrei 11. » Un sfânt ideal. Sfântul Pavel definind credinţa şi făcând un larg pomelnic de strămoşi.. în loc să se bucure. cu care au făcut unica excepţie. Deci steaua destinului strămoşilor era „Steaua Lui". De aceea. căutători şi ei de Dumnezeu. moştenire de preţ în inima urmaşilor.3-5). 12. din neam în neam. ideal al fintei făgăduinţe a venirii Mântuitorului. Ei o făceau din fire. . înţelepţii răsăritului.1-2). La venirea Mântuitorului. Prin ei aşteptau şi păgânii naşterea unui Zeu. la urmă dezleagă taina „norului de martori": „Iisus e începătorul şi plinitorul credinţei". Irod văzând că Magii nu l-au mai băgat în seamă: . de-a o duce în Sfânta Sfintelor. ca dovadă că pe umerii Lui atârna destinul mântuirii tuturor neamurilor pământului. precum este scris»" (Matei 2.semn că au ţinut Pruncul mai mare ca pe el . Printr-o neînchipuită lucrătură a întunericului însă. aşa cum a venit: învăluit în smerenie.CUVINTE V i i " 277 Credinţa într-un viitor garantat de Dumnezeu. „s-a tulburat. „. în toată istoria lor. Iată idealul pribegilor pe pământ aprins. să stea acolo 12 ani. . Irod. nici o altă religie nu făcea prozelitism.

dacă este vreo explicaţie ? * Cel mai urgent interes al evreilor era scăparea poporului de sub stăpânirea romană. Domnul i-a descoperit că are puşi deoparte şapte mii de bărbaţi care nu şi-au lepădat legea. pe primul plan al aşteptărilor în Israel nu erau adevărul şi desăvârşirea interioară a omului . Aserveau p e Dumnezeu imperialismului. după alegerea darului" (Romani 11.care se puteau foarte bine câştiga şi sub stăpânirea romană. convocat de Irod în Ierusalim. ci aşteptau omul care să ridice stăpânirea politică a lui Israel asupra tuturor celorlalte neamuri. Potrivit acestui interes politic erau interpretate şi profeţiile. Le trebuia trufia. „Intru ale Sale a venit şi ai Săi pe Dânsul nu L-au primit" (Ioan 1. Nu le plăcea smerenia pe care o aveau.11). care credea că a rămas singurul credincios în Israel.Ferească Domnul ! Dumnezeu n-a lepădat poporul Său. ce va fi primirea lor la loc. Căci precum în vremea lui Ilie. monopolizarea ei. „tot aşa şi în vremea de acum este o rămăşiţă. şi erau refuzate profeţiile „Omului durerii" (Isaia 53. Deci dacă înlăturarea lor a adus împăcarea lumii. iar în materie de religie. Aceasta-i „toropeala pe care le-a dat-o Dumnezeu" (Romani 11. ei aşteptau de la Dumnezeu împărăţia lor.8) şi care âncepe cu soborul arhiereilor şi cărturarilor. neamurilor le-a venit mântuirea. ba chiar cu atât mai asigurat -.5). Astfel Mesia era identificat după profeţiile care priveau A Doua Lui Venire.3).Ferească Domnul ! Ci. pe care dinainte l-a cunoscut. Aceasta ar fi o explicaţie. Explicaţia profetică o dă sfântul Pavel în scrisoarea către Romani: „Oare lepădat-a Dumnezeu poporul Său ? . Care-i explicaţia. ca Israel să râvnească la ele. Deci. Nu aşteptau împărăţia lui Dumnezeu.1-15). Şi aşa au rămas pe lângă ispita lor până în ziua de astăzi. Aşadar întreb: S-a poticnit oare ca să se prăbuşească ? . . venirea în slavă.278 PĂRINTELE ARSENIE BOCA La aceasta soborul bogoslovilor a fost inexistent. prin căderea lor. dacă nu o înviere din morţi ?" (Romani 11.

considerat prin punctul de vedere paulin. 16.949 Duminica sfinţilor Strămoşi Matei 1. Poporul lui Israel e încă un popor ales. Până atunci însă neamul acesta duce în spate. Până atunci.„CUVINTE V i i " 279 Aceasta-i raţiunea profetică pentru care creştinilor le e interzis antisemitismul. . pentru mântuirea lumii. . să-i izbăvească şi pe ei de imensa povară a păcatelor. ca „o rămasiţă " a lui. Şi „Steaua Lui" se îmbie destin fiecărei peşteri omeneşti. Faptul acesta. şi face. adunate de atâtea mii de ani.1-25.XII. da toate limitele existenţei şi neantului. e Sângele sfintelor Potire. Iată de ce Biserica Creştină i-a primit drepţii între sfinţi. dar pus de-o parte pentru vremuri viitoare. în care se naşte Iisus. până se revarsă lumii prin cele cinci răni ale lui Iisus.Şi aceasta până la capătul veacurilor. care va împlini totuşi destinele sale ultime. râul de sânge ebraic. frământând lumea şi izbind-o cu doctrinele lor. Prislop. le dă dreptul să aştepte pe Mesia. al lor. toate păcatele lumii. al cărui izvor e în jertfa lui Avraam şi care creşte mereu cu sângele proorocilor.

căci vrednic este . de m-ar lăsa Dumnezeu numai să mă uit puţin în Rai. pe mulţi i-a folosit şi la mai mari măsuri i-a adus. el. care împlineau lucruri simple din poruncile lui Dumnezeu. eternitatea sa." N-avem siguranţa mântuirii în noi.280 PĂRINTELE ARSENIE BOCA „O PRIVIRE ÎN RAI .şi n-am ajuns e înălţare. câte unii. iar ei aveau o socoteală ascunsă: de-a aduna ocări. la ce măsuri au ajuns ? Atunci Dumnezeu îi îndrepta la sfinţi neştiuţi de oameni. dar mai ales neştiuţi în ochii lor. să ia aminte să nu cadă !" De aceea stăm în provizorat. şi totul îi e cu putinţă lui Dumnzeu. însemnez aci . în atârnare de milostivirea lui Dumnezeu. găsim printre sfinţi întâmplări ca acestea: voiau să ştie. Dar chiar de-am fi siguri că Dumnezeu ne mântuieşte şi încă n-am scăpa de primejdie. . în nesiguranţă. Firea noastră nu e întărită ca să poată „sta". „Pe mine păcătoasa. şi-mi ajunge... până n-am ajuns în stare.. „A sta". Descurajarea. Aceasta îi este omului cu neputinţă: să-şi asigure. Dar e cu putinţă.cugetul unei femei simple. dar plin de tâlc: . depresiunea. O ardere în umilinţă. . de asemenea nu e starea de-a sta la masă. care-i umileau cu adevărat. în puterea noastră. Ba unii dintre ei erau socotiţi drept neîntregi la minte..lli - Dacă strămutăm pilda cu locurile la nuntă in spiritul pildei cu Nunta Fiului de împărat. fiindcă această siguranţă nu s-a dat nimănuia. care se corectează cu căderea. convins de binefacerea ei. decât pe mulţi dintre nevoitorii conştienţi de sfinţenia căii lor. Aceştia erau cu adevărat smeriţi şi smerenia lor îi aducea înaintea lui Dumnezeu la un loc mai de frunte la nuntă. „Cui i se pare că stă.

1-11. Când vom binecuvânta pe cei ce ne blastămă şi ne vom ruga pentru cei ce ne fac nouă rău ? Parcă în simplitatea sa.„CUVINTE V î l " 281 Foloseşte a te smeri pe tine însuţi. . decât pot spune toate cuvintele. femeia simplă a spus o mare desăvârşire.XII.. în puţine cuvinte. 16. dar când te smereşte altul mai mult foloseşte..49 Sâmbătă X X X Luca 14. Prislop.

soţia lui Zaharia. Legea nu prevedea această unică naştere. scriind Evanghelia sa pentru evrei. născut s u b lege. Tot acum se împlineau şi cele şaptezeci de săptămâni de ani de la Daniil. Drept aceea aduce dovada istorică. înşirând de câte trei ori patrusprezece neamuri de la Avraam până la Iisus. Deci ca să nu se întâmple neorânduieli. Dumnezeu a trimis pe Fiul Său. Orice fată necăsătorită care năştea un prunc. Deci când s-a întors Maria de la Elisabeta. „Deci. logodnicul Măriei.22). născut din f e m e i e . Legea nu-i prevedea naşterea mai presus de fire. fară mamă din Tatăl. iar acum se năştea în veac. are scopul de a dovedi că Iisus e Mesia cel aşteptat şi făgăduit de prooroci. la fel ar fi păţit. Erau însă oarecari dispoziţii aspre ale Legii. ştiindu-se neprihănit. Bătrânul Iosif.4-5). Dacă sfânta Fecioară n-ar fi fost logodită cu bătrânul Iosif. era ucisă cu pietre înaintea tatălui ei. decât că tot primul născut e închinat Domnului. Dar Iosif. ca să d o b â n d i m î n f i e r e a " (Galateni 4. de două ori patrusprezece sunt de la David. ca pe cei de sub lege să-i răscumpere. Acum se împlineau toate proorociile venirii lui Mesia. neorânduielile erau pedepsite cu moartea. mama lui Ioan Botezătorul. Acum s-a împlinit şi proorocia făcută prin Ieremia: „Domnul va face ceva nou pe pământ: femeia va mântui pe bărbat !" (Ieremia 31.282 PĂRINTELE ARSENIE B O C A O DESCOPERIRE IN VIS .112- Evanghelistul Matei. între care. dacă a venit plinirea vremii. trecuseră „ca la trei luni" şi sarcina se observa. fără tată din mamă. nu ştia de Buna-Vestire. era într-o mare cumpănă: . întrucât unul din primii născuţi poate să fie Mesia. Iisus Fiul lui Dumnezeu era născut mai înainte de veci.

scăpând-o de la moarte. să petreacă între oameni.1-25. . Prislop. Tu ai menirea să fii ocrotitorul Aceluia căruia îi vei pune numele Iisus. Sarcina aceasta nu-ţi este spre ruşine. care va umbla să-L omoare. Naşterea Pruncului din Fecioară e împlinirea proorociei făcută de Isaia: „Iată Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vei pune numele lui Emanuel. Dumineca înainte de Naşterea Domnului Matei 1. îngerul Domnului i s-a arătat lui Iosif în vis.49. ca om. ca să poată vorbi şi suferi la rând cu oamenii. Tu ai menirea să o acoperi de asprimea Legii. fiindcă El va mântui pe popor de păcatele sale. adică: „Dumnezeu cu noi" (Isaia 7. care se tâlcuieşte Mântuitor. deşi El e şi Dumnezeu adevărat. care a liniştit pe Iosif şi i-a dat curajul tuturor ostenelilor viitoare. Tu ai menirea să scapi Pruncul ce se va naşte. Adică Dumnezeu ia chip de om adevărat. zicându-i: „Nu te teme a lua pe Maria" sub scutul tău şi a face să fie socotită de lume „nevasta ta". şi poate că tot nelămurit rămânea. ci „de la Duhul Sfânt este". Chiar dacă Fecioara Maria l-ar fi lămurit. pentru că sarcina ei nu e de la vreun bărbat. Iată un vis revelatoriu.. Deci se gândea să desfacă logodna şi pe Maria să o lase în voia sorţii.Una din cele mai fericite treziri din somnul indoielilor. 17.14).XII. . şi pentru care Biserica l-a cinstit printre sfinţi.. să fie ucisă cu pietre. ci spre cinste. pe care avea să le facă. de asprimea tiranului Irod. nume care se tâlcuieşte şi corespunde misiunii Lui în lume. De aceea a intervenit Providenţa.CUVINTE Vii" 283 să o mai ia de soţie sau să o părăsească.

Tânărul întreabă: ce are de făcut pentru a dobândi veşnicia ? Iisus îi răspunde scurt: poruncile. Şi Dumnezeu are multe posibilităţi de a dezlega inima bogaţilor de bogăţie. în loc să primească o laudă înaintea poporului. Dar Iisus le răspunde: „Ceea ce este cu neputinţă la oameni. Cu această lecţie „a plecat întristat".284 PĂRINTELE ARSENIE BOCA TÂNĂRUL BOGAT . Tânărul. întreabă. Tristă bogăţie. şi deformează omul încât nu mai iubeşte pe oameni. este cu putinţă la Dumnezeu". Vinovăţia bogăţiei e că ţine inima omului legată aici. Zici că ai împlinit toate poruncile. de aceea mai şi întreabă pe Iisus: „Ce dar îmi mai lipseşte ?" Dar. ci se înarmează împotriva lor. Pe urma întristării tânărului. vrând să atragă atenţia asupra sa. recunoaşterea cinstei şi corectitudinei şi toată slava deşartă. cerea şi certificat moral. care nu era toată legitimă. cu care nu se poate intra în împărăţie.şi apoi puţin îi pasă dacă la urmă minte: „Toate acestea le-am păzit din tinereţele mele !" Şi mai nădăjduia şi o laudă. primeşte o demascare. Averile sale nu erau adunate din iubirea de-aproapelui. . Pentru „cinstitul" bogat. Aceasta se vede din tristeţea cu care a plecat de la Cel Veşnic. cu care dorea să fie veşnic. că iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. la care a trebuit să renunţe ruşinat.113 - Bogatul auzise că este viaţă veşnică. Iisus arată marea piedică a lipirii inimii de bogăţie. iată ai prilejul să dovedeşti cu fapta. ci din averea de-a proapelui. Bogăţia măreşte inegalitatea dintre oameni. care ? .că fiecare are câte ceva pe lângă inima lui. lucrul care-ţi mai lipseşte: „Vinde-ţi averile şi le dă săracilor apoi vino de-Mi urmează Mie !" La această întorsătură a lucrurilor nu se aştepta tânărul fariseu. care naşte ura. Pe urmă averea. Ucenicii auzind întreabă înspăimântaţi: „Atunci cine poate săse mântuiască ?" . ceilalţi oameni sunt „hoţi". El o dorea din cauza bogăţiei sale.

dar la Dumnezeu ca „sfârşit" al lumii. dar dacă uzurpăm dreptul lui Dumnezeu. Noi suntem iconomi. Trebuie să fim cu avuţia ca şi cum n-am avea-o.16-26 .XII. o pierdem şi ne pierdem. 18. Câtă vreme iconomisim averile după legea iubirii de oameni. tot la Dumnezeu ajunge.31).18-27 şi Matei 19. condusă după legi împotriva lui Dumnezeu.49.„CUVINTE V i i " 285 Atitudinea sufletului faţă de bogăţie trebuie să fie ca a unui administrator al bunurilor altuia. Prislop. „Cei ce se folosesc de lumea aceasta să fie ca şi cum nu s-ar folosi de ea" (I Corinteni 7. Lumea întreagă. Stăpânul averii ne-o menţine. Dumineca X X X si a XII Luca 18.

zâzanii. ca să nu . Sminteala din ale sale grăieşte. ai fi curat şi nu te-ai sminti. Sarea e şi nevoinţă şi suferinţă şi pocăinţă. Sunt mulţi ochi de scos.neghină. Impunerea ateismului e un păcat mai greu ca sinuciderea. * Focul e al Duhului Sfânt. Sare sunt şi slujitorii lui Dumnezeu între oameni. când faptele voastre nu corespund poruncii: „Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor. De aceea a zis Domnul: „A Mea e judecata !" iar voi „Nu judecaţi !" De pildă o mulţime de fapte dumnezeieşti şi cuvinte ale lui Iisus au fost sminteală peste sminteală în Israel. FOCUL ŞI SAREA . ca văzând ei faptele voastre cele bune să preamărească pe Dumnezeu. prejudecăţi. dar sminteala cea mai mare va fi când se va propovedui şi impune ne-existenţa lui Dumnezeu. dacă piciorul tău (căile). Dacă mâna ta (faptele). Va fi sminteală. scoate atare ochi de la tine. smintele în ţarină. Acestea ignoră principiile.286 PĂRINTELE ARSENIE BOCA SMINTELELE. Căci dacă ai şti. ai trăi principiile divine. păstrează firea nestricată. taie-le. o jertfă de sine a firii. In judecarea faptelor altuia se întâmplă iarăşi o mulţime de smintele. Iar ţarina este lumea. Această păstrare e şi o asceză voluntară.principiul -) te smintesc. înţelepciunea încă e numită sare. care sărează. dacă ochiul tău (punctul tău de vedere . Iisus zice că mai uşor le-ar fi smintitorilor de şi-ar lega de gât o piatră de moară şi s-ar arunca în mare. mai bine le-ar fi să fie orbi. Ca decât să vadă rău unde poate nu e.114- „Un om rău" a semănat peste noapte . Smintelele sunt judecăţi superficiale. De fapt cel ce se sminteşte fără de voie se mărturiseşte.pe când paznicii dormeau .

Şi de multe ori. Luni XXXI Marcu 9. Cuvântul a ajuns „predică în pustiu". (fiind cu risc acest fel de a fi)iată vor fi călcaţi în picioare. ca să înflorească „pustia" ca şi crinul ! Prislop. .XII. 19.„CUVINTE V i i " 287 se strice natura omenească. se aude răsturnarea răspunderii în seama slujitorilor lui Dumnezeu. Deci dacă slujitorii nu mai au rolul de sare.49. Vinovăţia însă e pe din două: „Pentru înmulţirea neascultării a luat Dumnezeu sfatul de pe pământ". pentru relele peste care au dat oamenii.42-50. 10. Cinstea lor va fi terfelită.1 .Cât foc şi sare trebuie să ai.

115 - Chiar nedezlegat. Căsătoria susţinută la rangul la care a instituit-o Dumnezeu ar trebui să realizeze în progresie geometrică posibilitatea acestei colaborări. le-a spus rostul de la începutul zidirii. La ce e atunci „Hristos cap bărbatului ?" (I Corinteni 11. ca să se bucure de libertatea măririi fiilor lui Dumnezeu" (Romani 8. . De aceea Iisus a ridicat căsătoria la rangul de Taină.15).1.3) dacă nu pentru împlinirea unui suspin al firii: „Căci făptura a fost supusă deşertăciunii .19-21). Ei răspund în sensul îngăduirii care a dat-o Moise. Iisus reîntăreşte căsătoria la rostul ei de la începutul zidirii. Dumnezeu a ridicat omul la cinstea de colaborator al Său în lume (I Corinteni 3.nu de voia ei.„Odrasle pentru Dumnezeu !" (Maleahi 2. atunci „această făptură ce năzuieşte ea ?" . ar da şi roade vrednice de Tainele lui Dumnezeu. cu carte de despărţire. Deci căsătoria dacă ar fi trăită de soţi la valoarea şi cuviinţa ei de Taină. şi după Legea Vechiului Testament căsătoria e de Ştiind aceasta „fariseii s-au apropiat de Iisus. Răspunsul Revelaţiei e simplu şi categoric.288 PĂRINTELE ARSENIE BOCA CĂSĂTORIA . fiindcă amândoi alcătuiesc o singură făptură.4). ci din pricina aceluia care a supus-o totuşi cu nădejde: pentru că dorul statornic al făpturii aşteaptă cu nerăbdare descoperirea fiilor lui Dumnezeu.9. Dar Iisus. II Corinteni 6. Iisus nu putea pogorî raţiunile creaţiei din „motivele" lui Moise. în care nu merge despărţire. Dacă în Taina cununiei cei doi sunt o singură făptură. care era la zidirea omului. ispitindu-L: se cuvine oare ca bărbatul să-şi lase femeia ?" Iisus îi provoacă la Lege. de vreme ce făptura însăşi se va izbăvi din robia stricăciunii.

Sălbătăcia din om e însă robie de fiară.2-12. atârnă hotărât şi de atitudinea căsătoriţilor faţă de căsătorie. Aşadar căsătoria are multe motive să fie Taină. Creşterea omului la posibilităţile sfinţeniei. tocmai din cauza atitudinii religioase a părinţilor. 20. Prislop.49. mai înainte de-a îi naşte.XII. iar ei. oamenii vor fi o turmă de fiare destrăbălate. Marţi X X X I Marcu 10. .„CUVINTE V i i " 289 Fiarele uitau sălbătăcia lor la picioarele sfinţilor. ieşirea omului la odihna „libertăţii fiilor lui Dumnezeu".fiindcă sfinţii sunt şi roadele căsătoriei. . mulţi sunt „aleşi". Când familia nu va mai fi întemeiată pe Taină.

. împărăţia lui Dumnezeu e făgăduită copiilor. tot Dumnezeu e Tatăl sufletului şi. Cu toate că lucrurile pot să se desfăşoare şi în favoarea necredinţei.116- Cât de puţin au înţeles chiar ucenicii sensul căsătoriei se vede din întâmplarea ce a urmat îndată după lămurire. indiferent cum e dirijată educaţia copiilor. mai capabil de credinţă. să vie la Iisus. „Ucenicii certau pe cei ce-i aduceau". „credinţa" e factorul pe care se clădeşte şi pe care se contează. de mici. Mai mult au înţeles mamele ce-şi „aduceau la El pruncii ca să-şi pună mâinile peste ei şi să-i binecuvinteze". totuşi Dumnezeu rânduieşte fiecărei generaţii libertatea de a se decide. dacă e înclinat împotriva Lui. .şi rar se aud cuvintele îndoielnicului de odinioară: „Cred Doamne. „Iisus văzând aceasta s-a supărat şi le-a zis: «Lăsaţi pruncii să vie la Mine şi nu-i opriţi ! » " Iată o supărare a lui Iisus: supărarea că. Rar când e altfel. . copiii nu-s lăsaţi. ajută necredinţei mele !" Filosofia. etc. vom avea „credinţa în ne-credinţă".. Deci cum să nu se supere împăratul. Dacă acest factor primordial e înclinat dintru început spre Dumnezeu. se bazează pe factorul primordial al credinţei în raţiune. pot fi zădărnicite de cele dinlăuntru. cele ce le lucrează educaţia pe dinafară. credinţa în ştiinţă. când Iisus li-e interzis ? Ştim însă că. oamenilor ce o primesc fără discuţie. Şi oricum. când copiii sunt opriţi de a veni la Iisus. indiferentismul sau necredinţa. ca şi copiii.290 PĂRINTELE ARSENIE BOCA „S-A SUPĂRAT IISUS. Conştiinţa e un grai de altă natură de cum poate vorbi omul. oamenilor ce au venit la Iisus de copii. . în orice domeniu. vom avea „credinţa în Dumnezeu". Copilăria e intervalul vieţii mai apropiat de sfinţenie. oricare filosofie. E lucru ştiut că din copilărie aduce omul înclinarea pentru Dumnezeu.

. 21. Prislop.11-16 .49. Miercuri X X X I Marcu 10.XII.CUVINTE Vii" 291 Mare e răspunderea celor ce opresc copiii de la Iisus: „Mai bine şi-ar lega de grumaz o piatră de moară şi s-ar arunca în mare !" (Marcu 9.42).

după ce-şi mărturiseşte tânărul buna creştere în Legea Domnului. 24.] „Cu anevoie va intra bogatul în împărăţia lui Dumnezeu": 1. 2. Iubirea lui Iisus ar fi trebuit să-1 desfacă de câte avea. Marcu 10. „atunci Iisus căutând la el. altfel ar fi vorbit şi Iisus. Joi XXXI. pe care mulţi au redus-o la urechile acului.117III Sinceritatea acestui tânăr nu poate fi bănuită de făţărnicie. Beşica mândriei creşte din fumurile succeselor. l-a iubit şi i-a zis: «una-ţi mai lipseşte: mergi şi vinde-ţi câte ai şi le dă săracilor.XII. Dar. şi vino de-Mi urmează Mie !»" Era o chemare între cei 70 de ucenici. până în sfârşit. [Prislop: 22.III. tot l-au desfăcut cele de după înviere.17-27. de vreme ce „a alergat şi îngenunchind înaintea Lui L-a întrebat" despre viaţa veşnică. Trebuie să învăţăm a privi succesul şi înfrângerea. Poate că aci se va fi aflând raţiunea pentru care „sunt fericiţi" înfrânţii. care ne mint unde ne prind. Bogatul de succese. Obişnuit făţărnicia nu cade în genunchi. ca pe doi soţi nedespărţiţi: doi mincinoşi.49.50] . Bogatul de averi. [Prislop. Iar dacă ar fi fost aşa de mare făţărnicie. dar. dar nu prea feriţi de înfrângeri. Despre succese se pot spune aceleaşi lucruri ca şi despre bogăţii: că umflă. Şi umflaţii nu intră pe uşa cea strâmtă.292 PĂRINTELE ARSENIE BOCA TANARUL BOGAT .

dar nu la Dumnezeu". Dumnezeu a dat omului răspunsul la întrebarea „Cine poate să se mântuiască ?" Omul trebuie să ajungă el însuşi un răspuns la întrebarea sa. Iar răspunsul nu-1 dă nimănui în cursul vieţii.CUVINTE V i i " 293 ÎNTREBAREA ÎNTREBĂRILOR „ C i n e poate să se m â n t u i a s c ă ?" . Atunci eşti mai tare ca ea şi ea ascultă de tine. de viaţă chiar. Dumnezeu dezlănţuie în noi întrebări la care numai El poate răspunde. De aceea e o întrebare îngrozitoare. Iată un răspuns. în mijlocul prigonirilor". . toate sunt de fapt răspunsul la înfricoşata întrebare. Răspunsul îl costă uneori şi viaţa. de toată rudenia lumii. Toate aceste riscuri ale lepădărilor asigură „însutit" posesiunea lor „încă în viaţa aceasta.11). Lepădarea de sine. Prin Iisus. Ecclesiast 3. pentru Iisus şi Evanghelie. când ai renunţat la ea. se va mântui. Cine trăieşte şi moare ca Iisus.. a „înspăimântat" şi „înfricoşat" pe Apostoli. Ei şi-au pus întrebarea aceasta prima dată. Această renunţare totală asigură „pentru veacul viitor viaţa veşnică".118- a m întrebarea aceasta: a „îngrozit". de avere. Totuşi de ce nu scăpăm de întrebare ? întrebarea e provocată de veşnicul din noi (cf. Omul nu poate să se mântuiască: nu-şi poate asigura veşnicia sa. De aceea a răspuns Iisus: „Aceasta-i cu neputinţă la oameni. căci cine ştie. poate că ar sparge limitele de acum ale omului.. Calea mântuirii e arătată de Iisus. Toată lumea e a ta.

9). întrucât ajută sau nu mântuirea oamenilor.trăim chiar. . Omul trebuie să-şi actualizeze Sensul său în lume. „Iar dacă tu ai prevestit pe păcătos să se abată de la calea lui şi el nu s-a abătut. sau chiar şi numai împlinirea ei cu „nepăsare" (Ieremia 8. Aşa-şi construieşte răspunsul. Intru atât răspunsul e atârnător şi de om. iar tu ţi-ai mântuit viaţa" (Ezechiel 33. care nu i-ar fi lăsat să moară.23-32. ori te-or asculta. ci să le spui cuvintele Mele. după păcatele lor. .49. De aceea întrebarea e perfect legitimă. Vineri X X X I Marcu 10. 23. că n-ai avut pentru ei iubirea. şi de vorbele lor să nu te sperii. atunci el va muri pentru păcatele lui. să nu te temi de vorbele lor şi de faţa lor să nu te sperii. tu.ca mijlocitori între Dumnezeu şi oameni. E răspunsul despre corelaţia în care ne găsim . Prislop.5-7). E un răspuns de răspunderi. să nu te temi de ei. Trădarea misiunii.XII.294 PĂRINTELE ARSENIE BOCA Fiecare om are ţesut în destinul său răspunsul la întrebarea mântuirii.11) îţi pune în pumni sângele oamenilor care mor pedepsiţi cu dreptate. deşi ei vor fi pentru tine spini şi ciulini şi ai să trăieşti între ei ca între scorpii. Mai greu e răspunsul răspunzătorilor de oameni: „Ori te-or asculta ori nu. dar cu ei te pierzi şi tu. fiul omului. ori nu te-or asculta" (Ezechiel 2.

Dacă viaţa se va simţi bine în pământ străin. slavă. pe care va şi câştiga-o. Cea mai bună interpretare a vieţii acesteia este interpretarea ei ca o încercare. sau înţelesul vieţii trece de limitele lumii ? "Fariseii. râdeau de El. Totuşi ni s-au dat acestea nedrepte şi neadevărate.49. cele proprii destinaţiei noastre veşnice. el este călător spre viaţa adevărată. Sâmbătă X X X I Luca 16. 24. A 9 9 9 De cea mai bună interpretare a vieţii. prin urmare. ca pe o seamă de lucruri care nu corespund celuilalt tărâm al flintei noastre. care erau iubitori de argint. care dovedeşte că cele adevărate "ard" cele neadevărate. Râsul acesta este o reacţiune. Viaţa aceasta. Dacă însă le considerăm ca o avere de încercare. ni-e dată să se vadă cum ne-o interpretăm: Ii dăm un înţeles mărginit numai la lumea aceasta. putere. neadevărată. spre încercarea înclinaţiei omului. dacă sufletul se va simţi străin şi călător prin viaţa aceasta. într-un mediu care nu-i al ei.10-15.XII. totdeauna se găseşte cineva să râdă." Finanţa lumii "râde" de Iisus. Prislop. Dacă omul se va lipi de acestea e găsit slujitor al mamonei şi păgubaş de Dumnezeu.„CUVINTE V i i " 295 V I A T A DE ÎNCERCARE . sunt egale cu o bogăţie nedreaptă. . cunoştinţă. o putem considera pierdută. atunci Dumnezeu ne va da cele adevărate în locul celor 5 " mincinoase.119- Tot ce putem aduna în viaţa aceasta: bogăţie.

încât şi pe singurul Său Fiu L-a dat. dar văzând cât s-a înmulţit răutatea oamenilor. Precum a fost la potop. La refacerea făpturii în Iisus Hristos. sfârşitul": 1. prin foc. şi de două ori „sfârşit".. 8). Dumnezeu şi-a dezlănţuit „căinţa".13). La zidirea făpturii. 2. „Dumnezeu este iubire": 1. S-A FĂCUT OM" -120- Ca să ne dăm seama de semnificaţia cosmică pe care o are Naşterea din Betleem.1) şi a zis: „Sosit-a înaintea feţei Mele sfârşitul a tot omul" (Facere 6. şi 4. La sfârşitul lumii. Deşi a preştiut totul. după principalele Sale definiţii. Aceste patru referinţe mari ale lui Dumnezeu la creaţie se întreţes în următoarea ordine „istorică": 9 9 9 * I. Acestea sunt următoarele: 1.. P O T O P U L . Intervenţii stihiale. ca tot cel ce crede într-însul . I.11). 3. 1.. prin apă. Potopul ei.29).296 PĂRINTELE ARSENIE BOCA UN OM NOU SE NAŞTE „CARELE PENTRU NOI OAMENII. o explicaţie şi un sens. Aşa „s-au deschis toate izvoarele adâncului şi cataractele cerului" (Facere 6. Sfârşitul lumii. „Eu sunt.. şi 2. II. întruparea Mântuitorului. „Dumnezeu este şi foc mistuitor" (Evrei 12. o integrăm între marile referinţe ale lui Dumnezeu la creaţie. Astfel: de două ori Dumnezeu este „iubire". şi a fost: II. sfârşitul istoriei. „i-a părut rău şi s-a căit Dumnezeu că a făcut pe om pe pământ" (Facere 6. Patru mari interventii ale lui Dumnezeu fac lumea să aibă o noimă. C R E A Ţ I A LUMII. Creaţia lumii. Din nou faţa lui Dumnezeu este iubire: „Aşa a iubit Dumnezeu lumea. din iubire. şi după definiţia: „Eu sunt începutul şi sfârşitul (Apoc. şi 2.

CUVINTE V i i " 297 să nu piară. De aceea azi se despică istoria omenirii în două şi se începe cu „unu" numărarea timpului. Î N T R U P A R E A lui Dumnezeu între oameni. Cântecul început de îngeri trebuia continuat de istorie. ci să aibă viaţă veşnică" (Ioan 3. îngerii au propus oamenilor: „Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace.. E mai mare iubirea aceasta decât iubirea care a creat lumea. 38-42).spunea profetul -. j . în persoana lui Iisus. Iisus aduce omului pacea care vine de la Dumnezeu. nu mai sunt în ştiinţa omului. De asemenea şi pacea sufletului atârnă de aceeaşi condiţie. Pacea pe pământ e condiţionată de mărirea care se dă sau se refuză lui Dumnezeu.. între oameni bună învoire" (Luca 2. Aceasta e proporţia cosmică a Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos. are să vină Acela a cărui obârşie e dintru început.ceea ce e de fapt o înfrângere sau. Limitele de atingere ale lumii cu Dumnezeu. Pentru acest fapt. Lumea şi veacurile sunt un interval al existenţei. care nu poate fi creat sau mentinut de arme. o mărturisire a neajunsului. De data aceasta stăvilarele dragostei se ridică. Naşterea lui Dumnezeu ca om. Aceasta e un bun spiritual. învăluit de eternitate. . autonomia societăţii omeneşti nu se poate constitui ca atare decât cu preţul pierderii păcii. unic în creaţie. e fapta iubirii nemărginite a lui Dumnezeu. mai sincer. Naşterea lui Iisus în istorie cumpăneşte istoria între început şi sfârşit. care transfigurează istoria cu Sensul veşniciei. Autonomia raţiunii.1). pârjol de Cer în inimile oamenilor: III. începutul şi sfârşitul.14). De altfel numai întruparea Mântuitorului şi e un fapt absolut istoric. şi se suie până în zilele veşniciei" (Miheia 5. Pacea de frică e o reală pierdere a păcii. Cu Iisus începe era păcii. şi aceasta se naşte pe pământ.16). dătător de Sens istoriei. a tragediei inerente construcţiilor fără Dumnezeu. în amândouă sensurile lui: spre începutul timpului şi spre sfârşitul lui. iar începutul şi sfârşitul creaţiei numai Dumnezeu le ştie (Iov cap. „Din Betleem .

cu atât Iisus e mai mare şi mai apropiat de noi. cel ce nu are pe Fiul lui Dumnezeu nu are Viaţa" (I Ioan 5. Cei trei Crai. Timpul inevitabil se învecheşte.ca să cârpească cu petece de circumstanţă zdreanţa fericirii omeneşti. încât veacurile repetă Naşterea Lui ca o renaştere a lor. adâncul smereniei. Cel ce are pe Fiul are Viaţa. înţelepţi şi magi ai Răsăritului vin şi I se închină. a Celui mai presus de fiinţă. o putea face. „Dumnezeu ne-a dat viaţă veşnică şi această viaţă este întru Fiul Său.Probabil locul cel mai curat pe care l-a găsit pe pământ. o dată din veşnicie şi a doua oară în timp. Naşterea lui Iisus nu e un fapt oarecare ca să poată fi ros de dintele vremii.chiar dacă aceştia ar fi culmile omului . a atotputerniciei în dulama smereniei.cea mai aspră mustrare a trufiei omeneşti. Numai Dumnezeu. . Observăm că. De altfel şi Iisus i-a nedumerit de la început: a lăsat tronul Cerului pentru un staul. a antrenat veşnicia în timp. nu putea rămâne un simplu fapt divers în filele timpului.298 PĂRINTELE ARSENIE BOCA Dar nici nu s-a atins bine Dumnezeu de ţărâna făpturii omeneşti şi ţărâna din Ierusalim s-a şi cutremurat şi a pus mâna pe sabie „în legitimă apărare" de împăratul Păcii. creând perspectivă. îi depun a u r la picioare. . . un fapt sortit învechirii. ca unui împărat peste ei. Iisus făureşte o nouă ordine spirituală în om. Paradoxală primire i-au făcut oamenii: cei ce-L aşteptau de mii de ani. Nu tot aşa s-au purtat păgânii. Iar în calitate de Preoţi îi aduc smirnă şi tămâie. . în semn de dajdie. numai veşnicia e nouă şi mereu aceeaşi. şi tovărăşia îngerilor luminii pentru vitele din grajd. Iisus nu e ca vreunul din oameni. Cel născut de două ori. Deşi smerit. Naşterea Veşnicului în timp. Dacă pe jidovi i-a cutremurat şi înspăimântat şi numai Naşterea Mântuitorului. şi I s-au arătat duşmani. L-au căutat cu iubirea. iar cei ce nu-L cunoşteau. L-au primit cu ura. prunc în braţele Fecioarei. Cu veşnicia a învăluit Iisus viaţa.11-12). ca jertfa adevăratului Dumnezeu. Cel ce a împodobit Cerul cu stele se naşte într-o iesle. cu cât timpul adaugă veacuri după veacuri. reprezentanţii păgânismului în schimb I se închină ca unui împărat şi Dumnezeu.

ca de la om să înveţi. Fiindcă Iisus e Omul Cerului şi s-a ţesut pe Sine în firea omenească. la căpătâiul paturilor şi al mormintelor. în jurul multora s-a făcut mult mai multă gălăgie ca în jurul lui Iisus. cum spune Clement Alexandrinul: „Dumnezeu s-a făcut om. a frumosului. „Răsunetul tuturor oamenilor mari ai lumii. făptura cea nouă. Dar istoria s-a arătat neputincioasă din primele ei zile. fără voie. 9 .afară numai dacă nu sunteţi creştini netrebnici" (II Corinteni 13. şi cine se mai gândeşte să moară pentru faima lor postumă. Iisus cere istoriei decizii existenţiale. după mii de ani. Deci. pe troiţele drumurilor. ca în primele zile. copiii mei. se explică de ce istoria omului e aşa de zbuciumată şi veşnicia lui aşa de hărţuită şi muşcată de şerpii îndoielilor şi contrazicerilor. A ş a se explică de ce „pentru Iisus oamenii s-au iubit şi s-au urât. „Nu ştiţi că Hristos este în voi ? . omul născut de sus. „Amintirea Lui e vie pretutindeni. până ce Hristos va prinde chip în voi" (Galateni 4. „Pentru voi. de aceea se impune El tuturor oamenilor şi tuturor veacurilor. din toată fiinţa sa. Prin faptul însă că Iisus s-a ţesut destinului omenesc şi prin faptul că omul trebuie să se decidă ce face cu Iisus. pe vârful clopotniţelor şi âl munţilor. în chip simplu. De El a atârnat soarta ştiinţei. răsfrânt în afară. A ş a a rămas şi mai rămâne. ceasloavelor şi cărţilor de rugăciuni: îi veţi descoperi numele şi cuvintele în toate cărţile literaturilor.19). au cunoscut extremităţile pasiunii şi ale jertfei. Pe zidurile bisericilor şi în şcoli.5). cu atât mai mult cu cât ar vrea unii să scape de El. le-a încetat odată cu zilele lor. Chiar şi cei ce-L blestemă nu fac decât să mărturisească. iată că numai în jurul lui Iisus îşi pun oamenii şi astăzi problema pe viaţă şi pe moarte. De aceea El e mereu viu: şi în Sine ca Fiinţă supremă. Distrugeţi frescele bisericilor. şi e viu şi în noi ca Viaţă veşnică şi posibilitate nesfârşită de desăvârşire. cum se face omul dumnezeu". dar. „Nu mai trăiesc eu ci Hristos trăieşte în mine" (Galateni 2. s-au măcelărit şi s-au ajutat. luaţi-i icoanele din altare şi de prin case: viaţa lui Iisus umple muzeele şi pinacotecile.. a raţiunii. omul cu reflexul veşniciei lui Iisus. Acesta este omul cel nou.20).. Daţi foc liturghierelor. prezenţa Lui" (Papini).CUVINTE V i i " 299 Iisus s-a integrat naturii omeneşti. trăiesc durerile de mamă. El este forţa interioară pe care veacurile n-au putut-o istovi" (Couchoud).

Deci. în acela s-a născut Iisus. încă fiind în veac. mai viu ca oamenii. cu adevărat. unii. Oamenii sunt antrenaţi.naştere care-i deschide zarea veşniciei. întru o mărturisire cu mucenicii şi cu toţi sfinţii şi întru o afirmare cu toată creştinătatea de două milenii: Acesta este Fiul lui Dumnezeu.Saltul permanent al fiecărui Toma. . întru o vestire cu îngerii. Unii sunt în Destinul lui Iisus. iar alţii într-o patimă pentru misiunea Lui" (Pr. Prof. dacă întrebarea „Cine este Iisus ?" a crescut cu veacurile. Stăniloae). ca în ziua Naşterii Sale.XII. întru o propoveduire cu apostolii. Mântuitorul lumii ! . Şi astăzi. şi care e.49. poate înteţi lupta aceasta permanentă între oameni. Naşterea Domnului 25. noi nu putem răspunde decât întru un glas cu Tatăl.1-12 . unii-L iubesc şi alţii-L urăsc. Matei 2. un ideal nemincinos al omului. nici sens. Cu Iisus se naşte şi explicaţia omului şi explicaţia lumii. alţii fară destin. şi cere fiecărei generaţii un răspuns decisiv. Dacă cineva a ajuns la siguranţa aceasta şi o poate acoperi cu viaţa. într-o patimă pentru patimile Lui. D. din îndoiala omenească în certitudinea dumnezeiască. - Prislop.300 PĂRINTELE ARSENIE BOCA Numai Cineva.

dar ai Săi II aşteptau cu mâna pe sabie. Bătrânul Iosif avea acum motive temeinice să creadă prevestirii îngereşti. avea nevoie de un înger păzitor. ca păzitori ai vieţii omeneşti. nu călătorie. a fost prevestită cu vreo şase veacuri în urmă: „plângerea şi tânguirea din Rama". Intre ai Săi a venit.şi mult mai subţire decât gândul omenesc în temeiul tocmirii sale şi a rosturilor superioare pe care are să le păzească. întrucât îţi ascunsese dumnezeirea. Iosif a fost înştiinţat de „îngerul Domnului" în vis. smerindu-se până la a lua marginile omului pământean. / V . Călătorie foarte lungă.CUVINTE V i i " 301 PRIBEGIA COPILULUI .121 - A Crucea lui Iisus începe deodată cu naşterea Sa. răspundere de soarta mântuirii omului: . dar numai unde şi unde. ai darurilor mântuirii. printre fiare şi tâlhari. Iisus. în Creştinism îngerii păzitori fac parte din iconomia mântuirii fiecărui creştin în parte. cei mai mari nevinovaţi. să ia Pruncul şi pe mama Lui şi să f u g ă în Egipet şi să stea acolo până va fi vestit din nou" ce are să facă. motiv pentru care trebuie „să se scoale. Providenţa divină însă luase înainte răutăţii omeneşti. Patrusprezece mii de mucenici. au fost condamnaţi la moarte. în ţară necunoscută: fugă. . Dacă în Vechiul Testament vedem intervenţia îngerilor. în aceeaşi noapte pregăteşte caravana pribegiei Fugarului Iisus. A ş a au trebuit să plătească cu viaţa. copiii.000 de prunci până 1 doi ani.în limitele libertăţii omeneşti -. „îngerul Domnului" era îngerul Pruncului. îngerul fiind o făptură de gând. unică în istoria lumii. Aurul Magilor era foarte bine venit. Toţi copiii din Betleem şi împrejurimi: 14. Drept aceea.. îngerul Omului.. naşterea lui Iisus printre ei. face deşartă ura ucigaşă şi planul protivnic. despre planul ucigaş al lui Irod. Crima aceasta. Ei sunt păzitorii . prin deşerturi.

Arhelau.XII. de teama ca aceştia să nu-i ia tronul. s-a întâmplat să scape. urmaşul său în partea Iudeii. pentru aşa mari fărădelegi. însă nu în Iudeia.căci nu era iudeu Idumeul . 26. A încercat să se şi sinucidă. e reclamat de iudei romanilor. anexează Siriei.îşi omoară prima nevastă şi toţi copiii cu ea.000 de copii omorâţi. ci în Nazaretul Galileii. Astfel despre Irod se ştie că la trei ani după Naşterea lui Iisus. Prislop. ne încurajează să călătorim şi noi amărâta noastră viaţă de fugari. care. „stârpitura deşertului" . dar trebuia să fie osânda lui model pentru toată omenirea de pedeapsă dumnezeiască. sub călăuza unui înger.49. Irod însă n-a scăpat de blestemele mamelor celor 14. la anul şase după Hristos îl exilează în Galia şi ţara i-o A. Copilul fugar ! Dar dus în braţe ! Astăzi Irod s-a multiplicat: mai nu e familie în care Irod să nu-şi ucidă copii. Călăuza idealului. Grija evanghelistului de-a dovedi Providenţa. In timpul domniei lui Arhelau fugarii se întorc. nu e scăpată din vedere chemarea Fugarului din Egipt şi nici aşezarea sfintei Familii în Nazaret. adică purtarea de grijă a lui Dumnezeu de om. Evanghelistul Matei care scrie Evanghelia sa pentru iudei.Astfel nu e trecută cu vederea proorocia Ieremiei despre plângerea şi tânguirea din Rama. după vestire îngerească.E impresionant câtă Scriptură ştia vameşul acesta.13-23 . sfânta Sa Mamă şi dreptul Iosif. A doua nevastă şi cei trei copii cu ea. Şi blestemele motivate se prind. pentru care şi Iisus a fost fugar. .302 PĂRINTELE ARSENIE BOCA n-o puteau face decât primii mari credincioşi ai Copilului. Era deci un criminal care îşi temea domnia până şi de proprii lui copii. a murit putrezit de viu. până şi cele de amănunte. Naşterea Domnului II Matei 2. nu scapă nici un prilej de-a le dovedi că în Iisus se împlinesc toate proorociile. Doar puţini copii fugari mai scapă cu viaţă ! Irod. . ros de boli ruşinoase şi împrăştiind o putoare pe care nimeni n-o putea suferi. asistenţa Lui la micile şi marile noastre decizii spre El.

De când Iisus S-a născut în firea omenească . Biserica a considerat mucenia un har excepţional: botezul sângelui. „Ştefan. Iar pe Dumnezeu nu-L poţi avea evident decât prin Iisus Hristos şi prin Duhul Sfânt.. La concepţia Bisericii despre mucenicie. căutând la Cer a văzut Slava lui Dumnezeu şi pe Iisus stând de-a dreapta lui Dumnezeu. MUCENICUL EVIDENŢEI .cum ni s-ar părea mai firesc. Precum Iisus a lăsat slava Sa de împărat al Cerurilor şi s-a născut prunc sărac între fiii oamenilor. . La mărturisirea lui Iisus şi a împărăţiei Sale nu se poate decide un necredincios. Atunci a zis: . de frica mucilor. dar. care ne dezleagă de lumea aceasta şi de frica cu care vrea ea să ne ţină în lanţuri. o consacrare a sfinţeniei. De fapt toate acestea sunt cam unul şi acelaşi lucru. pe de altă parte.CUVINTE V i i " 303 ŞTEFAN. la naşterea mărturisitorilor în împărăţia evidenţei divine. a stat mult în cumpănă dacă mai e cazul să primească iarăşi în sânul comunităţii creştine. sau să nu-i mai primească. de atunci putem avea această evidenţă interioară despre Dumnezeu. decât numai dacă se întâmplă şi cu el o convertire: de la evidenţa şi suficienţa lumii acesteia.şi această naştere se repetă în fiecare creştin şi de când Duhul Sfânt desăvârşeşte naşterea lui Iisus.122 - Primul mucenic al Creştinismului ! Faptul că Biserica îi prăznuieşte pomenirea la Crăciun şi nu la Paşti.. oamenii pământului. Biserica veche n-a îndemnat niciodată creştinii să se expună prigoanelor în vederea muceniei. 2. la evidenţa prezenţei divine. la noul curaj al urmării şi asemănării cu Iisus. aşa mărturisitorii mucenici lasă sărăcia şi neputinţa vieţii pământeşti ca să se nască în strălucirea cerească a Vieţii veşnice. pe cei ce se lepădau de Hristos. Omul Cerului. după ordinea în care s-au întâmplat lucrurile ne face să ne gândim şi la alte semnificaţii: 1. 3. fiind plin de Duhul Sfânt. în noi.

şi după ce l-au scos afară din cetate. Şi. numai prin bunăvoinţă II reuneşte? ca existent. Iată o urmare până la deplina asemănare. totuşi. ca într-o noapte fară lumină.15). Ce i-a înfuriat de şi-au ieşit din fire toţi bătrânii sinedriului. pe care sinedriul o asculta „scrâşnind din dinţi. „a strigat sinedriul. şi cuvântul „Tatăl vostru.56-58).304 PĂRINTELE ARSENIE BOCA iată văd Cerurile deschise şi pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu" (Faptele Apostolilor 7. da-va Duhul Sfânt celor ce-L cer" (Luca 11. începând de la Avraam. deşi toată vremea „toţi cei ce şedeau în sinedriu vedeau faţa lui luminoasă ca faţa unui înger" (Faptele Apostolilor 6.60) Aceasta era de fapt o desăvârşire: a scuza înaintea lui Dumnezeu crima ce o facea o gloată înfuriată. neluminată de Duhul Sfânt. Raţiunea.23). Dar sfântul mucenic Ştefan ne mai învaţă ceva: Ultimele lui cuvinte sunt aceleaşi ca ale lui Iisus pe cruce. şi-au astupat urechile şi au năvălit asupra lui toţi deodată. Prezenţa lui provoacă lumea şi o antrenează într-un conflict de limită. cel din Ceruri. Ştefan le-a ţinut judecătorilor săi o foarte lungă cuvântare.Singură mărturisirea Sfintei Treimi şi faţa lui de înger. Deci aşa e posibilă vederea sau contemplaţia lui Dumnezeu. în vreme ce sinedriul şi cu o gloată la întâmplare îl omorau cu pietre. Iisus prevestise până la ce măsură se ţese Sfânta Treime cu omul duhovnicesc: „Dacă mă iubeşte cineva.56). el se ruga: „Doamne Iisuse. Reţinem de aci că Ştefan prin Duhul Sfânt a văzut pe Dumnezeu şi Cerurile deschise. El vorbea din certitudinea interioară a prezenţei divine.13). de şiau făcut ei lege să omoare pe Ştefan ? . primeşte duhul meu !" Iar pentru ucigaşii săi „a îngenuncheat şi a strigat cu glas mare: Doamne nu le ţine în seamă păcatul acesta !" (Faptele Apostolilor 7. Un locuit de Dumnezeu e strămutat în alte evidente ale existentei. păzi-va cuvântul Meu şi Tatăl Meu îl va iubi pe el şi vom veni la el şi la el ne vom face locuinţă" (Ioan 14. Aceasta n-o poate face decât puţini » 5 . Lumea nu mai are ce-i face decât să-I omoare mărturisitorii. au început a-1 împroşca cu pietre" (Faptele Apostolilor 7. amăgindu-se că prin aceasta a scăpat de realitatea ce-i contrazicea şi mustra cu liniştea. care se transforma într-o acuzare. când l-au auzit mărturisind „că vede Cerurile deschise şi pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu".

pe care o primesc de la ei.49 Naşterea Domnului III Luca 21.XII. 27. Prislop.„CUVINTE VII 305 dintre fiii oamenilor: acei în care iubirea de oameni e mai tare ca moartea. Iisus a făcut primul dovada atotputerniciei iubirii asupra morţii. arhidiaconul Ştefan. sfântul mucenic. iar acum o face primul dintre ucenicii-oameni.12-19 .

Orbul însă mai tare striga pe Iisus. dar Iisus aducea pe toţi oamenii care-L rugau ceva. să cerţi totuşi un orb ! ." Şi îndată a văzut orbul şi a urmat pe Iisus.306 PĂRINTELE ARSENIE BOCA CREDINŢA ORBILOR . să văd !" întrebarea lui Iisus nu-i fără rost. . oamenii. Dar care din orbii aceştia ai raţiunii a rupt-o cu colegii lui. care ne ţin legaţi pe fundul mării necunoştinţei. . Am pierdut simplitatea copiilor. Dovadă că e aşa. Când a înţeles orbul din Ierihon că trece Iisus pe acolo îşi striga nădejdea: „Iisuse. şi să cheme „misterul" pe numele lui adevărat: Dumnezeu. dar nu-s uşoare deloc nici celelalte orbii. Deşi era de la sine înţeles ce doreşte un orb. „ignoramus et ignorabimus".E greu de priceput cum se poate ca mergând cu Iisus. e tocmai factorul credinţă pe care-1 trezea Iisus şi mai viu în cei ce-I cereau ajutorul. această centrare sufletească. să-şi concentreze sufletul asupra lucrului pe care-1 cer de la Iisus. şi de la El să ceară lumina raţiunii. . „marele mister" al existenţei. slăvind pe Dumnezeu. Şi a făcut aşa şi tot poporul. când s-au constituit copii.Oare de ce suntem mai credincioşi lui Dumnezeu numai când păţim câte una ? De ce numai atunci ne rugăm mai din adâncul fiinţei ? Grea e orbia orbilor.123 - Condamnat la întunerec pe viaţă ! Asta e viaţa orbilor. sunt cuvintele simple din răspunsul lui Iisus: „Vezi !" „Credinţa ta te-a mântuit. miluieşte-mă !" Oamenii cei ce mergeau înaintea lui Iisus „îl certau să tacă". Această precizare.Ca să ne împăcăm prestigiul rănit îi zicem „marea misterului". deşi mulţi înţelepţi mărturisesc că au înţeles mai adânc lucrurile. să-şi precizeze dorinţa. Iar Iisus a poruncit să-1 aducă la Sine şi l-a întrebat: „Ce voieşti să-ţi fac ?" Iar orbul a răspuns simplu: „Doamne. . Nu vedem până nu cerem lui Dumnezeu să vedem.Dar multe nepricepute face priceputul de om. Fiul lui David.

în sfârşit ochii. 28.XII.35-43 .49 Dumineca X X X I Luca 18. Când ni s-au deschis. Prislop.dacă mai întâi am strigat după El şi am înfruntat opreliştile oamenilor). ne luăm după Iisus (.„CUVÎNTE V i i " 307 Dar când vedem. ne facem ucenicii Luminii. Iisus a aprins şi luminile stinse ale cunoaşterii.

ca Dumnezeu. şi intervine. să credeţi că le-aţi şi luat.nu poate conferi omului certitudinea aceasta. aşteptăm să avem o religie raţională.răspunzând odată ucenicilor Săi. în firea noastră apare modul divin de a fi. E drept că nu e în natura omului . tot o credinţă o determină. Raţiunea .124- Religia se întemeiază pe grăuntele de credinţă. Aceasta e credinţa cât un grăunte de muştar. mărgăritar de mult preţ. dar extraordinarul e cu putinţă lui Dumnezeu. Aceasta ne-ar da să bănuim că.deşi la obârşiile încercărilor ei. la temperaturile la care se alege aurul fiinţei noastre de zgura acestei fiinţe.aşa cum a mai rămas . Dar de vreme ce faptele acestea nu se văd. care-I „cereau mai multă credinţă" -.căci „religie" înseamnă legătura omului cu Dumnezeu. De aceea scade credinţa. se poate deduce slaba noastră religie. zic vouă: orice cereţi. . sămânţa căzută în . Credinciosul în Dumnezeu depăşeşte limitele omului de rând. . Grăuntele de credinţă e de fapt grăuntele de comuniune în care suntem cu Dumnezeu. Atunci şi lemnele „v-ar asculta". .21-24). Se ştie că gândirea lui Dumnezeu şi voinţa Lui e creatoare a realităţii. în ordinea realului. de-a voi şi de-a gândi. care e creator numai în ordinea conceptelor şi a fanteziei.s-a văzut . Noi. E acelaşi grăunte numit pe alocuri de Iisus: comoară îngropată în ţarină. Credinţa e factorul sau datul pe care am clădită sau nu mântuirea. ca apoi să-i acordăm creditul sau credinţa.308 PĂRINTELE ARSENIE BOCA UN GRĂUNTE DE CREDINŢĂ . aşteptăm să-L cunoaştem cu măsurile noastre. „Aveţi credinţă în Dumnezeu ! că oricine nu se va îndoi în inima sa. fi-va orice lucru va zice. le-a spus: să înceapă prin a crede că o au şi vor sfârşi prin a o avea de fapt. De aceea. Cu credinţă cât un grăunte de muştar se dau ca posibile fapte mai presus de obişnuit. ci va crede că ce va zice se va face. rugându-vă. Iisus. şi le veţi avea" (Marcu 11. necredincioşii.ca să mute munţii numai cu cuvântul (îi mută uneori cu munca).

în numele Botezului primit. de ce aşa de puţină credinţă se vede pe pământ ? . Aceasta-i minunea care se cere de la noi. împărăţia Cerurilor ascunsă înlăuntrul nostru. 29.49. atâta ascultă şi Dumnezeu de tine. cine nu va crede. E un factor de purificare. De aceea sfinţii se şi fereau de a face minuni.Mai întâi nu ştim sigur dacă e chiar puţină. nu-i va vătăma. e locuire mai presus de cuvânt a lui Dumnezeu în firea omenească. . ca unii ce trăiau în credinţă (nu numai vorbeau despre credinţă . Marţi XXXII. dacă e aşa. în limbi nouă vor grăi.15-18). credinţă din Iisus. Cine va crede şi se va boteza se va mântui. Dar. deşi în multe cazuri erau doar dovada iubirii de oameni şi alinarea suferinţei omeneşti.„CUVINTE V i i " 309 pământ bun. Câteodată şi împotriva „normalului". până la un loc. şerpi vor lua în mână. . De cine ascultă de Dumnezeu. O explicaţie ar fi că puţine vieţi i se predau lui Dumnezeu. se va osândi. sfinţii. puţini oameni îi acordă lui Iisus stăpânirea absolută peste viaţa lor. Prin urmare. care creşte ca o pălămidă în aria vieţii. credinţă din Duhul Sfânt. Provocările o vor arăta-o. Deci. Din înmulţirea necredinţei se poate deduce provocarea credinţei.11-23] . ascultă şi munţii şi fiarele şi ascultă şi toată natura. e vădită de semnele inevitabile ale botezului şi ale credinţei: .cu un cuvânt.ca noi). le vor urma aceste semne: în numele Meu demoni vor scoate. Dumnezeu ne cere viaţa şi conducerea ei potrivit Evangheliei..şi nu opriţi de frica opreliştilor.XII. Acelea le face El. credinţă din credinţă. credinţă în Dumnezeu ! Credinţa la măsura de fapte nu creşte decât din fapte la măsura credinţei.„Propoveduiţi Evanghelia la toată făptura. Iar celor ce vor crede. Această locuire în om a Sfintei Treimi. peste cei bolnavi mâinile-şi vor pune şi se vor face sănătoşi" (Marcu 16. Suferinţa. Credinţa e un risc: „împotriva" raţiunii. Celelalte le face El. Dumnezeu nu ne cere minuni. ne-au dezvelit taina grăuntelui de muştar: Cât asculţi tu de Dumnezeu. ci opriţi de înşelăciunea amăgitoare a iubirii de sine. e normală naturii omeneşti. aluatul care dospeşte toată frământătura. 9 7 5 s [Prislop. şi chiar ceva dătător de moarte de vor bea. etc. „împotriva" vieţii. „împotriva" limitelor omeneşti. o credinţă în numele Evangheliei propoveduite. într-o nevăzută Chenoză.. Marcu 11.

tot aşa şi noi.310 PĂRINTELE ARSENIE BOCA CA DE LA SINE ÎNŢELES . din cauza spiritului sceptic care domnea în filosofia timpului. E drept că El nu lasă nerăsplătit nici măcar un pahar de apă. „Vreau ca omul să fie bun. Iisus însă s-a bucurat de câte unii oameni. Precum nu mulţumeşti slujitorului tău fiindcă te serveşte. nu vom putea avea pretenţia ca Dumnezeu să ne mulţumească pentru că I-am împlinit poruncile. într-un chip dezinteresat. decum lucruri mai de seamă. Cei ce vor lua plata de la Dumnezeu. Fapta bună e bună numai dacă e acoperită de smerenie. dat cu dragoste vreunui însetat. Iisus vrea ca fapta bună să izvorască natural dintr-o natură bună. dar de fiecare dată a ferit laudele de la Sine.şi Iisus o avea. faţă de Dumnezeu. (Nu de făţărnicia smereniei sau de interes acoperit. Cuvântul acesta a fost interzis pe vremuri (Charron. nici lauda de sine. fară să se preocupe de bunătatea lor. iar acela n-are nici un motiv să se supere. care să facă binele ca pe-un lucru de la sine înţeles.) Smerenia e ca dragostea: nu caută ale sale. ei o întorc lui Dumnezeu. Lauda de sine şi lauda de la alţii e slavă deşartă şi ia faptei meritul de-a mai fi răsplătită de Dumnezeu. iar de la ei nu le trebuie plată deşartă. Recunoştinţa era cea mai bună încurajare. A fost lăudat şi Iisus de câteva ori. . •> J . dar adevărul lui rămâne: voinţa unei naturi bune. cum creşte bobul de grâu şi cum izvorăşte apa din stânci.125 - A ş a vrea Iisus să ne însuşim împlinirea poruncilor. lucrează pentru oameni ca pentru Dumnezeu. Iubitorii de slavă deşartă îşi iau plata de la oameni. în numele Lui. deşi în folosul omului era întoarsă. chiar dacă n-ar fi Rai sau Iad". Iisus nu admite nici lauda de la alţii. sau dacă aceia totuşi le-o dau. aici. 1541-1603).

a cărei icoană printre noi. Prislop. 30.3-10] . Sâmbătă XXXII Luca 17.XII.49.„CUVINTE Vii 1 ' 311 O natură bună (îmbunătăţită) îşi simplifică de la sine principiile şi îngrădirile. Omul s-ar apropia de natura originară. numai copiii o mai au.

„înţelepciunea nu pătrunde în sufletul viclean şi nu sălăşluieşte în trupul supus păcatului. până când va mai fi credinţă pe pământ.4-5). nu strigă pe uliţe. Duhul cel Sfânt. De ce ? Fiindcă viaţa lor e în contrazicere cu Viaţa lui Iisus. chiar dacă tăceau ei ceea ce e cu neputinţă de crezut -.) Cărturarii nu-L cunosc şi îl urăsc. Iată. f u g e de vicleşug.. care-L descrie pe Iisus ca pe unul ce nu se sfădeşte cu oamenii. se depărtează de minţile nepricepute şi se dă la o parte când se apropie fărădelegea" (înţelepciunea lui Solomon 1. magia necredinţei.4).. Totuşi oamenii cărora le făcea Iisus bine. Porunca de-a nu fi făcut cunoscut. Evanghelistul Matei motivează porunca aceasta cu locul din Isaia proorocul. Tămăduia pe toţi bolnavii gloatelor care-L urmau şi le poruncea să nu spună nimănui nimic. Trufia ştiinţei. în sfârşit o poruncă a lui Iisus pe care o ţin şi ei. nu frânge slăbiciunea omenească. „Faptele lor nu-i lasă să creadă în Dumnezeu" (Oseia 5. parcă le-a dat-o tuturor cărturarilor lumii. nu tăceau cei ce-i cunoşteau. alarmele şi zvonurile de tot felul şi toate răstălmăcirile. nu stinge nădejdile slabe. astea sunt temeiurile pe care stau cărturarii vremurilor şi cu ele-L cenzurează pe Iisus. autonomia raţiunii. Cărturarii şi fariseii vremii Sale erau cei mai nedumeriţi oameni asupra lui Iisus.NECUNOSCUT. inevitabile oamenilor. dar II iubeşte. povăţuitorul oamenilor. şi tot aci rămâne cunoscut şi iubit mai mult. . până când va aduce izbânda dreptăţii. Care să fie cauza pentru care Iisus e totuşi atât de necunoscut ? (Nu ştie nici poporul de rând mai nimic despre Iisus. In poporul de rând a fost cunoscut Iisus şi atunci. Dar şi altfel Iisus nu iubea propaganda de vorbe.312 PĂRINTELE ARSENIE BOCA IISUS ? . 126- Iisus a dat şi porunca aceasta: să fie necunoscut.

De aceea Iisus a fericit pe cei simpli. Iisus nu le va fi cunoscut niciodată.15-21.CUVINTE Vii' Acestora. 31.XII. Prislop. . 1949 Sâmbătă după Naşterea Domnului Matei 12.

Samarineanul milostiv. n-a aşteptat prea mari înzestraţi la minte. nu s-a ferit de categorii morale dubioase. o femeie. ne dăm seama că pentru Iisus era lucrul cel mai uşor. nu erau tocmai dumeriţi. ostracizata societăţii. la fântâna lui Iacov. Iată acum lumina Samarineanului misionar. Iisus îi încredinţează revelaţii.314 PĂRINTELE ARSENIE BOCA EVANGHELIA SAMARIN ENCII . omul cu care vorbeşte Dumnezeu. pe care-i trimisese în Sichar să cumpere pâine. şi a stat de vorbă cu o femeie. Iudeii predaniilor omeneşti. O călătorie care iarăşi i-a supărat pe iudeii.cum ar trece şi acum. Iisus n-a ţinut seamă de prejudecăţile. de a nu trece prin Samaria. Iisus a trecut. Nu era capabilă prin fire şi purtare de revelaţii. care va pune în valoare lumina. Inchipuiţi-vă ce-ar mai fi tremurat de ciudă cărturarii şi fariseii. descoperindu-i că o . Şi cu aceasta a vorbit Dumnezeu. Ba i-a mai cerut şi apă să bea. Iar ca să găsească omul (. Inventarul smintelelor omeneşti să-1 terminăm aci. Iisus cu lumina. dar Iisus a trecut-o şi peste neajunsurile firii sale. O dovadă despre cât crde Dumnezeu în om ne stă Samarineanca. Omul cu umbra. Femeii acesteia.127- Sau o călătorie misionară a lui Iisus. s-a oprit la Sichar.prejudecăţi care-i ţineau într-o nemaiîntâlnită complicitate.omul de omenie ascuns şi-ntr-un ticălos -). simplu. când aveau vreo cale din Iudeia în Galileia. fiindcă Iisus credea în om. Mai mult: intrând pe teritoriul samarinenilor. ocoleau Samaria.şi încă cu o femeie stricată. şi încă încărcată de păcate. sau ridicau ziduri absurde. întâi. peste unele ca acelea. . Nici ucenicii. ca să nu se spurce. văzând că învăţătorul lor „stă de vorbă cu o femeie". văzând că Iisus aşa le calcă dispoziţiile în picioare . a făcut această călătorie interzisă. de îngustimile sau de tâmpeniile care căscau prăpăstii între oameni. Iisus. Aceasta e umbra. Iisus n-a prea ales mediul. . fiindcă Iisus n-a respectat prejudecăţile lor.

şi încă mai bine de cum te cunoşti tu însuţi.Văd că eşti Prooroc. a fost înainte de patimi. pe faţă.26). stare extatică . pe care ţi-o face Dumnezeu. făcând de ruşine pe fariseii templului (Ioan 9) şi pentru fapta aceasta a lui. .. La aşa măsură nu s-a descoperit Iisus pe Sine decât numai în încă două împrejurări: unui orb din naştere care. când te întâlneşti cu Dumnezeu. Iisus i s-a descoperit cu proprie grăire: Fiul lui Dumnezeu. aşa a lăsat ţi Samarineanca găleata la fântână. care l-ar fi uimit şi pe Platon. . Iisus îi înlătură şi acest de pe urmă văl de pe suflet. ca să te salte într-o treaptă sufletească capabilă de revelaţie.fără să bage de seamă că lasă şi pe Iisus. La aşa transformare sufleteascî s-a trezit Samaria. . Intr-o aşa stare de bucurie ţâşnesc în sufletul omenesc întrebările ultime. în duh şi în adevăr I se cade să se închine" (Ioan 4.CUVINTE Vii" 315 cunoaşte. pe când îl ascundea smochinul (Ioan 1. deci spune-mi unde-i Dumnezeu. ca să I ne închinăm Lui: în muntele acesta. Şi aude Samarineanca Adevărul grăindu-i: „Femeie. . văzător de Dumnezeu. căci Duh este Dumnezeu. să uite că trebuie să se întoarcă în cetate. dar pe care-L ducea acum în inima ei: făclie de lumină în cetatea Samariei. Bucuria aceasta excepţională a facut-o să-şi uite de păcate. Iisus se bucura cu Duhul pentru trezirea din Samaria. când a întărit pe ucenici zicând: „Să ştiţi: Eu sunt Acela de care au grăit proorocii !" Bucuria aceasta a descoperirii. A ş a a făcut Samarineanca cunoştinţă cu Dumnezeu.totuşi în stare de conştiinţă. după tămăduire s-a transformat în misionar al lui Iisus. . Laşi toate ale tale.23-24). şi-I spune lui Iisus credinţa sa în venirea lui Mesia „care ne va spune nouă toate". că-i ştie păcatele. acum a venit ceasul când adevăraţii închinători se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr. ca Petru: corabia. . în care cunoşti şi tu pe Dumnezeu. Iar a doua descoperire a Sa. să uite de apa despre care nu pricepea nimic.căci veşnicia ai dori-o fericirii tale.. în făptura ei se stârnesc toate nădejdile lui Israel. nu te lasă unde te-a găsit: te strămută într-un misionar. sau numai în Ierusalim ? A ş a pedagogie are Dumnezeu: îţi dă o dovadă că te cunoaşte. spunându-i deschis: „Eu sunt Acela" (Ioan 4.ca oarecând descoperind lui Natanael taina copilăriei sale. peştii şi nevasta şi casa. întrebările veşniciei.48). şi cine se închină Lui. Primind Samarineanca o revelaţie.

Poate că. acestea erau pentru Iisus. . Şi a rămas Iisus cu samarinenii două zile (Ioan 4. care umanizaseră pe Iisus după ei. a împlinirii rostului cu care venise tăvălug peste prejudecăţile şi gardurile omeneşti. Iisus să-şi fi însuşit numele sub care s-a ascuns în parabola Samarineanului milostiv. Când te saturi sufleteşte capătă şi trupul puteri de supravieţuire. le lărgeşte şi lor gândul până la Secerişul lumii. care stingea cu adevărat tânguirea neputinţei.40).316 PĂRINTELE ARSENIE BOCA Tocmai ajung şi ucenicii cu pâinea. Deci Iisus vorbind cu ucenicii. care invită pe Iisus să rămână cu ei. numită foame. bucuria ascultării de Tatăl. impresionat de sufletul samarinenilor. bucuria nu L-a lăsat nici pe Iisus cu gândul numai în ziua aceea cu soarele în creştetul nămiezii. Bucureşti.Şi aceasta ne învaţă Iisus. 22. o adevărată odihnă. Dar iată că vine o delegaţie: mulţi samarineni. . Dar Iisus le spune că alta-i mâncarea care-I astâmpără Lui foamea: Bucuria misiunii reuşite. pe care ocolindu-i iudeii nu l-au putut strica.V. Dacă Samarineanca a avut o bucurie care a săltat-o până la întrebările veşniciei.49 Dumineca Samarinencii Ioan 4.5-42 .

Unii pribegesc toată viaţa fără rost.7). trebuie să devină o creaţie. nici ţintă. Alţii îl caută toată viaţa fără să-1 găsească.. Cum să nu răspunzi de ce ţi-a dat Dumnezeu ? Şi cum să nu răspunzi. ce vrea Dumnezeu de la el. care aveau această istorie unică în lume. e numai mijloc. Sunt şi destine colective. Viaţa nu e un scop în sine..5. lucrezi în sensul destinului. e numai cadrul unui destin. prin om. dacă n-ai făcut ce ţi s-a dat să faci ? Lucrătorii viei. ca nu cumva să însemneze pre-destin. sau fără să ştie că l-au găsit.Scriptura -. nu sunt cu atât mai răspunzători.talentele .CUVINTE V i i " 317 UN DESTIN ÎNŢELES . nu aveau să răspundă pentru că şi-au interpretat arbitrar destinul ? Mazoreţii din Ierusalim. /K In creştinism omul e ridicat până la cinstea de colaborator al lui Dumnezeu.128- Pribegim mulţi ani în viaţă până să ne lămurim un rost în lume. prin urmare să se trezească într-o doctrină fără libertatea voinţei. Mulţi se tem de cuvântul destin. înţeleg prin destin rosturile pe care le-a ascuns Dumnezeu în viaţa fiecărui om şi pe care omul trebuie să le desfăşoare la rându-i între oameni. Omul e neliniştit câtă vreme nu ştie ce vrea Dumnezeu cu el. în sensul lui Dumnezeu. deci fără conceptul specific creştin al responsabilităţii ultime. istorie mai mult a viitorului decât a trecutului . încă din Vechiul Testament ni se atrage aminte: „Fiţi luători aminte la menirea voastră !" (Agheu 1. angajaţi de Dumnezeu iconomi ai creaţiei Sale. cu cât n-au înţeles destinul ascuns de Dumnezeu în neamul lor. sau e în cadrul unui destin. ci în sensul unei împărăţii pământeşti ? # . în fiecare ins e sădită o intenţie a lui Dumnezeu care. Lucrând în sensul înzestrărilor.sunt înzestrările acestei colaborări ale lui Dumnezeu cu omul. Talanţii . iar această colaborare e destin.

misiunea pe care o avea în lume: de-a înlocui cu Sine mielul de jertfa. în Ierusalim. care-Şi înţelese destinul şi s-a integrat în el. Iisus repeta texte din Profeţi. Cum Iisus avea 12 ani .vârsta de trecere dintre copii între tineri şi vârsta de admitere în şcoala rabinică a Templului -. să-Şi aducă şi rabinii Templului la reala interpretare a destinului lui Israel. pe care mazoreţii le scăpaseră din vedere. Lucrurile s-au petrecut astfel: Toţi capii de familie din Israel erau îndatoraţi. Iisus era printre mazoreţii Templului. De aceea. care pedepsea Egiptul. un copilaş de 12 ani. după praznic. întrebându-i şi răspunzându-le din Scripturi. să vie la Ierusalim de trei ori pe an. despre venirea lui Mesia. Ei nu-şi puteau da seama că ei vorbesc cu un copil care şi-a înţeles destinul . Bătrânii tâlcuiau numai locurile care dezveleau . Paştile iudeilor însemnau ieşirea din robia egipteană. printre tinerii care şedeau la picioarele bătrânilor era şi Iisus.ca odinioară strămoşul Său David (I Regi 16. Bătrânii ascultau copilul şi se minunau de înţelepciunea Lui. Printre aceste trei zile era şi Praznicul Paştilor. preoţii şi rabinii ţineau cursuri de îndrumare în Scripturi.318 PĂRINTELE ARSENIE BOCA Marea răspundere a lui Israel a rămas tocmai vinovăţia că nu s-a integrat în viitorul pe care i-1 destinase Dumnezeu în Scripturi. în felul cum erau de demult şcolile profeţilor. Intr-o aripă a Templului. întrebările ce avea să le pună rabinilor. Mai era menţinut în Praznicul Paştilor şi Jertfa pe altarul Templului a mielului pascal. arătând înţelesuri mai adânci. prin întrebări şi răspunsuri. Această puternică impresie a jertfei unui miel nevinovat a organizat deodată. de Praznicul Paştilor. „plăcut la chip. prin Lege. Iisus nici gând n-avea să se întoarcă acasă. până nu află tot ce-L ardea pe El.20). dar mai însemnau şi ultima zi a robiei. vrând încă de mic. Cel ce era personificarea iubirii. de îndată ce-i va putea prinde la vorbă. când aşteptau îmbrăcaţi de plecare porunca lui Faraon de punere în libertate. Dar iată că vine Cineva. sângele căruia era semn pe uşa fiecărui israelitean: apărare de îngerul morţii. cu ochi frumoşi şi păr bălai" . într-o lumină nouă. de viitor. Când a văzut copilaşul Iisus jertfa şi arderea mielului atunci. Cu umilinţă de copil. s-a identificat durerii mielului şi deodată I s-a deschis taina ce o preînchipuia această jertfa.

care-L căutaseră deznădăjduiţi. Dumnezeu încercă să le dea învăţătorilor lui Israel o nouă lumină a Scripturilor. ar fi suferit o radicală reformă.. Copilaşul le răspunde într-un grai neînţeles: „Nu ştiaţi că în Casa Tatălui Meu Mi se cade să fiu ?" Ce le răspundea. la 30 de ani. iar El şcolarul. fiindcă cunoaşterea lor era orbită de prejudecăţi politice şi nu era orientată spre năzuinţele desăvârşirii.vârsta legală a dreptului de a învăţa -). . Iată un destin înţeles la 12 ani. Bătrânii vedeau în El mari făgăduinţe. (. cu alte cuvinte ? . dar nu şi pentru Iosif şi Maria. folosindu-se de nevinovăţia de copil a Fiului Său. Dar trufia lor nu le îngăduia să recunoască şi altă interpretare a Scripturilor decât aceea care le gâdila pofta lor de dominaţie.„Ce ne-ai făcut ? Tatăl Tău şi cu mine Te căutam !" La aceste cuvinte ale Mamei.Că El nu e fiul lui Iosif. întâlnirea cu jertfa Templului şi cu rabinii. Ei nu admiteau ca cineva să-i înveţe. Copilaşul le mişcase inima. Copilaşul îi întreba mai ales despre locurile din Isaia care priveau suferinţele lui Mesia şi din Psalmi despre jertfa Mielului lui Dumnezeu. cum poate n-o făcuse nici un om până la El. i-a fost lui Iisus revelatoare a destinului. Dacă de la această întâlnire a lui Iisus cu mai marii Templului s-ar fi mers înainte. Dacă L-ar fi ascultat. De aceea Iisus le-a dat impresia că ei sunt învăţătorii. s-ar fi trezit un mare interes pentru religie şi. Dar trecuseră fără veste patru zile pentru Iisus. 5 .. Când îl găsiră între bătrâni.singura cale care nu le rănea îngâmfarea lor de rabini în Israel. ci Fiul lui Dumnezeu.iată că Iisus şi-L cunoaşte împotriva lor. Iisus aflase cine era El şi ce avea de făcut în lume. Era singura cale atunci. ar fi găsit căpetenii care să-L primească drept o împlinire a Scripturilor. Mama îi face o duioasă dojană: .CUVINTE V i i " 319 slava împărăţiei mesianice. Ce rost au jertfele Templului decât că sunt o preînchipuire a jertfei Mielului lui Dumnezeu. când Iisus ar fi început. în sensul vederilor dumnezeiescului Copil. Deşi aceia ar fi trebuit să recunoască Copilul şi după Scripturi destinul . dar nu le vedeau decât în cercul lor îngust. de-a le arăta că profeţiile mesianice mai au şi un alt înţeles. tâlcuirea locurilor mesianice.

Cine-L ajunge.20-21. 40-52 . căruia i-a încredinţat marea misiune a mântuirii omului. aşa cum şi Pavel îşi interpreta destinul: „Mie a vieţui este Hristos. ştie ce are de făcut ! Prislop. pe toţi ucenicii Săi de peste veacuri. Iar Iisus şi-a asociat la acelaşi destin al Său. .320 PĂRINTELE ARSENIE BOCA A t . Oamenii însă nu ştiau cu ce răbdare şi îndârjire lăuntrică a înzestrat Providenţa Copilaşul acesta.1. De atunci nu este între oameni destin mai mare ca al lui Iisus. Iisus e un destin întruchipat. A fi gura Lui. ars de-o rază a destinului. înseamnă să te aştepţi la cele mai crâncene împotriviri. în acelaşi Templu. dar urmaşii dreptului nu mai aveau viaţa lui ca să-L cunoască şi A creşte din copilărie. înseamnă să te pregăteşti pentru o operă mare şi severă. 1. către orice necăjit al lumii. e a face din viaţa ta viaţa lui Iisus. a fi inima Lui. Dreptul Simeon II cunoscuse pe copil acum 12 am. iar a muri (pentru Acesta) dobândă".1950 Anul nou Luca 2. iar pentru cucerirea locului ei în istoria oamenilor. . De atunci Iisus dă omului destinul şi toată energia lui divină.

tipicul. în faţa cărturarului dispăruse şi rostul de simbol şi rostul de icoană nedesăvârşită a ceea ce avea să vie: adevărat cu rost şi cu putere. despre care s-a şi exprimat că n-au nici un preţ. e ceea ce creşte sufletul din împărăţia veacului acestuia în împărăţia lui Dumnezeu. rezumând Legea în cele două porunci: iubirea de Dumnezeu şi cea asemenea acesteia. E dată şi conştiinţei şi cunoştinţei. dar dată şi totalitar sau colectiv sufletului ca întreg. Iisus îi răspunde la întrebare.. şi sentimentului sau entuziasmului şi voinţei sau chiar iuţimii. din „tot sufletul".Decât că nu-i destul numai să ştii aceasta. O poruncă repartizată şi pe facultăţile sufletului. potrivit cu fiecare facultate în parte şi cu toate unificate e o poruncă iniţială sau fundamentală. la tensiuni ultime şi totalitare. a iubirii de oameni. cuvânt cu cuvânt.CUVINTE V i i " 321 „NU EŞTI DEPARTE DE ÎMPĂRĂŢIE". „din tot cugetul" şi „din toată puterea". Simplificase jertfele.. dată de împlinit „din toată inima".. Deşi Iisus le-a repetat din Lege. totuşi e semnificativă exprimarea acestei porunci: iubirea lui Dumnezeu e poruncă. ceremoniile. Poate că tocmai această căutare a lui Dumnezeu. pe care Iisus le unifică. .129 - Aceasta e poziţia cărturarului care L-a întrebat pe Iisus: „care e cea mai mare poruncă din Lege ?" Se vede că avea cărturarul îndoielile lui privitoare la valoarea jertfelor şi arderilor de tot. . urmărirea lui Dumnezeu. formalismul şi cine ştie până unde ar mai fi mers cu cenzura. Cărturarul a „confirmat" răspunsul Mântuitorului.. . Căutarea lui Dumnezeu. cam din oarecare „superioritate" a omului care-şi permite să cântărească până şi răspunsurile lui Dumnezeu. ci mai trebuie să fii şi existenţial angajat în această dramă a iubirii şi cunoştinţei.

2. ' Prislop. în ochii lor. diferenţa era o aprovizionare de ulei. văzând că are cumpănă critică şi deosebeşte bine porunca iubirii de practicile jertfelor. Cărturarul avea împărăţia lui Dumnezeu în faţă şi vorbea cu ea. Sunt toţi cei ce cred în Dumnezeu. depăşind cu totul pe cărturarul antic.28-37 . între oamenii sortiţi potopului şi Noe din corabie. scapi până la uşa unei case de adăpost în pădure. dar nu cred în Iisus Hristos. dar nu era m împărăţie. un Dumnezeu al lor. Ce folos că. dar n-ai avut grijă să iei cheia de-acasă.. Poate tocmai de aceea cuprinde o mulţime de răspunsuri. dar n-o vedea de ochi. fie valoarea de postulat (presupunere ce se impune cu necesitate logică). în ordinea existenţei are. nici măcar recunoaşterea existenţei. i-a zis: „Nu eşti departe de împărăţia lui Dumnezeu". Drept aceea se mulţumesc foarte bine cu un Dumnezeu pe care îl deduc ei. între cele cinci fecioare înţelepte şi cele cinci nebune.. între cei doi tâlhari de pe cruce. cărturarii rămân aproape pe dinafară de împărăţia lui Dumnezeu. Aceştia au rămas cu un Dumnezeu abstract. care nu le mai cere nimic. Enigmatic cuvânt. fie chiar gelos pe propria Sa creaţie care. ' A. Cărturarii moderni au simplificat tot aparatul religiei. nu erau la mijloc decât suta de ani. fie valoarea de pură fantezie.1.50. Iar Iisus e nu numai cheia. Fără Revelaţia lui Dumnezeu în Iisus Hristos. ci şi uşa împărăţiei de scăpare. Nu era departe de împărăţia lui Dumnezeu. Sunt mulţi cărturari „aproape de împărăţia lui Dumnezeu". diferenţa între destinele lor veşnice erau doar câteva cuvinte. fie absolut inaccesibil. şi fără angajarea în toate consecinţele concrete ale acestei Revelaţii. urmărit de-o fiară. Miercuri XXXIII Marcu 12. care a vorbit cu Iisus. cât a lucrat Noe corabia. şi grosimea corăbiei. creat de ei chiar.322 PĂRINTELE ARSENIE BOCA Iisus.

Duhul Sfânt. Ioan. Deşi era văr bun cu Ioan.. după înseşi cuvintele lui Ioan: „. de la iudei. nu se văzuseră.adică Legea -. dar s-a făcut una cu păcătoşii. (Ioan 1. Timpul Lui venise. care auzise tot pomelnicul fără-de-legilor. nu s-au cunoscut. de la Ioan. Iisus recunoscu chemarea. Lumina dumnezeiască se revarsă peste făptură şi Fiu. simţindu-se el păcătos şi cerându-i botezul. străbătuse toată Palestina. Cerurile se deschid. Alarma pe care o dase Ioan. nu aveau alt rost decât. Deci Ioan II oprea pe Iisus. din pustia Iordanului. neavând nimic de mărturisit.CUVINTE V i i " 323 BOTEZUL LUI IISUS ... simbolizează Domnului Păcii o cunună. botezul cu care boteza mulţimea. Lui Ioan i se descoperise doar atât: că şi Mesia va cere botezul său.31). s-a mirat că înaintea lui vine un Om fară prihană. Deci în zilele acelea a venit Iisus din Nazaretul Galileii la Iordan.. Iisus n-avea vreo vinovăţie de spus. In faţa Sa se deschidea o eră nouă: era creştină. şi Botezul sfintelor Sale pătimiri. Ioan s-a supus rânduielii dreptăţii. luând chip de porumbel şi învăluindu-I fruntea. Iisus. 9 . iar deasupra capului lui Iisus. şi oameni simpli o aduseră şi în atelierul de tâmplărie al lui Iosif din Nazaret. a cărui sfinţenie o simţea sufletul şi privirea sa aspră. se ruga. Căci toată predica lui Ioan. mergând pe calea pe care ne-o va da de urmat.ca (Iisus) să fie arătat lui Israel". amestecându-se în mulţimea care se boteza.130 - Viaţa publică a lui Iisus e cuprinsă între cele două botezuri: Botezul în Iordan. Mâna de ţărână a zidirii a botezat creştetul Ziditorului făpturii. Trebuia însă împlinită Dreptatea .

sub autoritate de prooroc. Deşi venise ca să strice lucrăturile diavolului. în apele înfiorate ale Iordanului.pe nedrept .30) Dacă la botezul lui Ioan. iar eu să scad !" (Ioan 3. 5 ~ 5 5 . simbolurile şi jertfele Templului. Dar El s-a făcut om. va fi vorbit că lucrează cu mai marele dracilor. Aceasta e Teofania creştină (Arătarea lui Dumnezeu în Treime). Iubitorul de pace. Cu această mărturisire. dătătorul păcii trebuia să rabde la un loc cu vrăjmăşia. venirea Lui era străfulgerare de sabie a unei alte împărăţii decât cea aşteptată de Israel. Iisus va fi arătat la tot pasul ca un călcător de Lege. una cu noi: trebuia să ia povara păcatelor şi a blestemelor omeneşti. care-Şi lăsase slava Sa de Dumnezeu. pe care avea să-1 ţintuiască pe cruce. De braţul Lui atârna mântuirea omului. Pentru Iisus tot păcatul era o tortură. misiunea lui Ioan se încheie: „De acum El trebuie să crească. misiunea Lui avea să-L încarce . El. chipul adevărului trebuia să sufere palmele minciunii. Iisus n-a avut de mărturisit nici un păcat. că are pe Belzebul. iar cealaltă mână o întindea să prindă atotputernica iubire a lui Dumnezeu. spălând omul în al doilea botez al Sfântului Său Sânge. Deşi El era temelia întregului ritual ebraic. Nimeni nu L-a înţeles. floarea neprihanei. Acestea se topeau în rugăciunea lui Iisus pentru oameni. de aceea toti s-au simtit datori să-I stea împotrivă. deşi spre El conduceau toate umbrele. răscumpărarea lumii de sub tirania păcatului. Deşi El dase Legea lui Moise în Sinai.324 PĂRINTELE ARSENIE BOCA Iar glasul Părintelui îl mărturiseşte: „Fiul Său prea iubit". Iisus va fi „găsit" şi „strigat" vrăjmaşul şi distrugătorul lor. în care a pus toată iubirea Sa pentru oameni. Acesta este Fiul lui Dumnezeu" (Ioan 1. sfinţenia întruchipată. Ioan a văzut acestea şi a mărturisit că „Acesta este Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii. „El a luat asupra-Şi durerile noastre şi cu suferinţele noastre S-a împovărat" (Isaia 53.29-34). Cel fără de păcat trebuia să sufere ocara păcatului.4). Pe umerii lui Iisus. avea să se facă . ca să îmbrace slăbiciunea omenească apăsa. ca pe-o temelie.de toate fărădelegile lumii. gunoiul spurcăciunii.„păcat".pentru noi . de către victimele „umbrelor". Căci deşi era Domn al Păcii.

12. Cu aceasta Iisus a fost încărcat de Dumnezeu cu „fărădelegile noastre ale tuturora" (Isaia 53.50 Botezul Domnului Matei 3. Şi iarăşi S-a rugat Iisus de iertare. pe cruce.1.ucigaşul lui Dumnezeu. Iisus mărturisea acum toate păcatele omului.13-17 . care avea să fie apoi întărit cu al doilea botez.6).„CUVINTE V i i " 325 Confirmarea glasului lui Dumnezeu L-a întărit pe Iisus pentru destinul Său în lume. Prislop. pentru om: .

ca să legene pe oamenii răi într-o siguranţă de pace cu Dumnezeu. ca oamenii cei mai sfinţi. CAPĂTUL PROOROCILOR . până aci proorocii o prevesteau ca pe-un fapt al viitorului îndepărtat. mâna care ti-a umilit fruntea " î până în ţărână. El avea misiunea să arate pe Mesia . spre inima lui Israel. In pustia Iordanului.se înţelege dintr-o dată şi asprimea lui sălbatecă asupra păcatelor. Duhul lui Dumnezeu îi descoperea proorocului că aceştia-s oportunişti. . ca să le scoată din adâncul inimii strigătul: «Ce să facem ca să ne mântuim ?» Atunci.Iisus . Mulţimile veneau să-şi mărturisească păcatele şi să se boteze de la Ioan. în faţa mulţimilor. ridică pe cel pocăit. Ioan denunţa corupţia naţională de la talpă până la coroană. ca să-şi asigure demnităţi când va veni Mesia.326 PĂRINTELE ARSENIE BOCA IOAN.cel mai mânios prooroc . Făceau pe prietenii. care nu voiau să piardă prilejul de-a se arăta. glasul care a mustrat păcatul şi a făcut de ruşine îngâmfarea şi ambiţia. Ura împotriva Romei mocnea la culme. acum împărăţia mesianică era înaintea porţilor. Tainele lor vinovate nu rămâneau ascunse de ochii lui Ioan. Cum Ioan era „în duhul şi puterea lui Ilie". ca să adâncească simţul stării lor nevoiaşe. .soli de pace.şi să-I netezească înainte calea. Printre gloate se strecurau şi mulţi cărturari şi farisei. El pune poveri grele pe conştiinţa făcătorului de rele şi-i străpunge sufletul cu săgeţile remuşcărilor. înştiinţările solemne de la Dumnezeu i-au alarmat pe toţi. întreabă cu cea mai duioasă iubire: «Ce doreşti să fac pentru tine ? » " (White). „Dumnezeu nu trimite soli pentru a linguşi pe păcătoşi. tot ei. Trimişii lui Dumnezeu aduc la cunoştinţa păcătoşilor judecăţile Lui îngrozitoare. .131 - Ioan era ultima solie pe care a trimis-o Dumnezeu lui Israel. Ioan striga răspicat şi plin de nădejde: „Pocăiţi-vă căci s-a apropiat împărăţia Cerurilor !" „S-a apropiat".

Prislop. 12. mulţi începeau să simtă focul lui Dumnezeu arzându-i. într-unii se aprindea focul pocăinţei. Valoarea unui pom o hotărăsc roadele. Şi cum era multă viţă sălbatecă. sau te desfaci de păcat sau vei fi ars cu păcat cu tot. că scăpaţi de urgia viitoare ?" N-aveţi scăpare fără roade de pocăinţă ! Avraam nu vă va putea scăpa. .„CUVINTE Vii" 327 „Pui de vipere !" „Ce credeţi.1. n-are nici o valoare. Dumnezeu este foc. într-alţii focul mâniei şi al fărădelegii. mulţi pomi pădureţi şi foarte multă pleavă în Israel. Pentru păcat. ars de mustrarea proorocului. fiindcă faptele voastre nu sunt faptele lui Avraam. Mărturisirea credinţei fără îndreptarea vieţii. nu numele ce-1 poartă. Irod. Acum securea stă la rădăcina pomilor netrebnici şi focul aşteaptă alăturea.950. Deci. facea parte dintre cei din urmă.

caută să acomodeze lumea la ei. . nu lipsesc verificările. aşa şi în ordinea spirituală. încă de la 12 ani în Templul din Ierusalim şi confirmat în pustia Iordanului la 30 de ani. Oamenii mărunţi. de la El. Fioroasă întâlnire: Iisus şi diavolul: antipozii singurei dialectici ireductibile. orice înţelegere sau compromis. Oriunde te afli trebuie să-ţi ştii puterile şi să-ţi cunoşti împotrivirile. Deşi Iisus îşi avea un destin lămurit. Acestea oţelesc sufletul în faţa adversităţilor. Iar la sfârşitul celor 40 de zile. singurătatea lor între oameni. se acomodează lumii. lupta pocăinţei.12). . vulpile şi şacalii. în faţa jertfei. Intre aceste două pustii cresc marile destine. De aceea ei ies din lume şi-şi meditează destinul în liniştea marilor singurătăţi. nu locuiau decât fiarele. „mânat de Duhul Sfânt". Deci Iisus a mers în pustie din ascultare. Simţi o misiune ? .132 - Precum în ordinea naturală a lucrurilor. bursierii vieţii.şi încă până la istovire. în a doua se verifică. a mers să postească . Aci a venit Iisus. Nu El. a venit şi fiara cea mare: diavolul. Oamenii împovăraţi de un destin însă. în pustia Carantaniei. Ea trebuia să vină. care ţi-a dat misiunea.n-o combat ieşind din ea în pustie. coama unui munte uscat. ca pe-un lucru cunoscut. Singurii între care e exclusă. a destinelor.împotrivirile te-aşteaptă ! De aceea ai nevoie de post şi rugăciune către Cel Atotputernic. Cunoaştem pustia Iordanului: Ioan învăţa pe oameni lupta cu ei înşişi.328 PĂRINTELE ARSENIE BOCA IN PUSTIA CARANTANIEI . totuşi n-a fost scutit de verificarea lui în pustia Carantaniei. Intr-una se nasc. să o sprijinească. A b i a oamenii marilor singurătăţi pot să învingă. Nu El a chemat ispita. „Duhul L-a mânat (pe Iisus) degrabă în pustie" (Marcu 1. cu a căror număr s-a numit însăşi pustia. Ei trebuie să iasă în pustie. ca la tot omul. din principiu.

18).. dacă nu poţi face e semn că te-a părăsit Dumnezeu. în nefericirea de-a-1 vedea pe el. a cunoaşterii răului. Satana. să devină neînţelegere absolută şi între oameni şi Satana. I-a aruncat în tragedia cunoaşterii contrazicerii.. Pe pământ a găsit omul. I-a scos din starea fericită a contemplaţiei lui Dumnezeu. care nu venise în lume pe calea poftelor firii şi care. ca să strice lucrările diavolului". „Dacă eşti tu Fiul lui Dumnezeu" arată-ţi puterea ta şi ieşi din cleştele acesta grozav al foamei. El „trebuia" să facă şi pe Iisus să „cadă" în îndoială de Dumnezeu. Atunci a plănuit Lucifer uzurparea lui Dumnezeu: dar cu aceasta „ca fulgerul a căzut din Cer" (Luca 10. prima pereche de oameni. înainte de zidirea omului pe pământ. „De aceea a venit Iisus în lume. Acesta e unul din înţelesurile „mântuirii" . căruia îi falsificase orientarea în lume. „poruncind pietrelor să se facă pâini". în „stăpânirea" sa. fă pâini din pietre. Tu părăseşti pe Dumnezeu şi-ţi grijeşti singur de viaţa Ta. „In hoc apparuit Filius Dei ut dissolvat opera Diaboli" (I Ioan 3. Diavolul întindea lui Iisus o dilemă: dacă crezi despre Tine că eşti Fiul lui Dumnezeu. nu făcuse niciun păcat. > De sorţii acestei întâlniri fioroase. a lui Iisus cu Satana.CUVINTE V i i " 329 Atunci de ce s-au întâlnit ? .izbăvirea de sub tirania diavolului. era şi duşmanul omului. El nu putea să nu vină să-şi apere „stăpânirea". pe care i-a înşelat şi i-a scos din ascultarea lui Dumnezeu în ascultarea sa. e semn că Te îndoieşti. De fapt aceasta şi urmărea . te-a minţit. pe câmpul de luptă al acestei lumi. şi pe ei înşişi goi. acestui Om nou.8). avea să atârne soarta mântuirii omului. Propunerea diavolului cuprindea toată perfidia răului: voia să arunce pe Iisus în îndoială de dumnezeirea Sa. Dacă vei face. deşi la 30 de ani. Diavolul ţinuse minte metoda cu care a câştigat la început: îi strecurase omului îndoiala în Dumnezeu. a nefiinţei sau nimicului. Cu aceeaşi perfidie se furişează şi acum înaintea lui Iisus. îl robise şi pe om destinului său decăzut. duşmanul lui Dumnezeu.Ca această neînţelegere absolută între Dumnezeu şi Satana. Dacă nu faci. Diavolul veni „ca înger al luminii" să-I propună primul păcat: îndoiala. Ei s-au mai întâlnit odată.

chiar sub focul ispitelor sale şi chiar în condiţia aceasta de oameni.toată slava lor deşartă. Acestei „raţiuni" perfide Iisus îi răspunde cu „Scris este". să nu loveşti piciorul Tău de piatră". Aceasta n-ar mai fi fost o minune pentru iubirea de oameni. Un răspuns totuşi i-a dat Iisus: „Scris este: nu numai cu pâine va trăi omul. ci avea să dezrobească libertatea omului de sub tirania lui. Dar Iisus n-a venit în pustie în Slava Lui de Dumnezeu. să facă o minune pentru Sine. Dar capătă răspunsul categoric: „Şi iarăşi «scris este»: ispitirea de Dumnezeu e interzisă !" . Căci dacă n-a isprăvit nimic cu acul îndoielii. propunea lui Iisus minunea ieşirii din suferinţă. încearcă o săgeată mai ascuţită: ispitirea de Dumnezeu: verificarea concretă a Scripturilor: altă îndoială ! „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu. ci în firea smerită a omului. ci voia să-L compromită pe Iisus. de pe vârful unui munte înalt I-a arătat.această „virtute" a raţiunii. Iisus nu avea acum să lichideze pe diavol. împingându-L prin foamea firii.Până aci cu îndoiala. toată minciuna lui îmbrăcată în trufie -: „Toată Ţi-o dau Ţie. deşi putea să facă din pietre nu numai pâini ci şi fii lui Avraam şi putea şi pe el. O propunere la aparenţă raţională.330 PĂRINTELE ARSENIE BOCA diavolul: nu urmărea să se convingă el că Iisus e Fiul lui Dumnezeu. ci şi cu tot cuvântul ce vine de la Dumnezeu". îi răspunde cu Revelaţia. într-o clipită. Deci. să-1 încremenească într-o piatră a pustiei. Dar în Iisus nu se află iubirea de Sine. Nu-i mai rămânea diavolului decât legitimarea nebuniei sale: cumpărarea lui Iisus. Cel ce ţine în suferinţe neamul omenesc. aruncă-Te j o s de pe aripa Templului. îndoiala de Dumnezeu nu I-a putut-o strecura în inimă. . pe diavolul. ca în aceasta să bată pe diavolul. . că «scris este»: îngerilor Săi va porunci să Te sprijinească. cu fire slăbită de păcat. lumea 5 . ci una pentru iubirea de Sine. Iisus nu i-a făcut minunea cerută. toată strălucirea împărăţiilor pământului. Vicleanul ia şi el Scriptura. închină-Te mie !" Diavolul credea (şi crede nebuneşte) că de la căderea lui pe pământ şi mai ales de la căderea omului în „lumea" aceasta a lui.

înseamnează a lua locul diavolului împotriva lui Iisus. Şi a plecat Satana „până la o vreme". Dar pentru ei nici acesta nu era răspuns fiindcă ei nu erau fiii învierii. » „Raţiunea" demonică cere lui Dumnezeu „dovezi". nu dovedea diavolului nimic. Iisus i-a refuzat diavolului orice dovadă a dumnezeirii Sale. Raţiunea divină rămâne în certitudine. Orice răspuns ar fi dat Iisus. „a celui mai înalt for omenesc". De aceea nu i-a răspuns. „înapoia Mea satano !" Atunci i-a simţit Satana puterea dumnezeiască. înseamnează a nu fi departe de raţionamentul demonic: a-ţi încredinţa raţiunea diavolului şi nu lui Dumnezeu. altul decât a dat. Trufia dă lumea (deşi era o danie mincinoasă şi perfidă) numai să rămână ea deasupra.. ca într-o noapte. Iacov. pogoară-Te de pe cruce şi vom crede în Tine !" (Matei 27. în atârnare şi închinare de Dumnezeu.CUVINTE V i i " 331 aceasta e a lui. „Şi aşa ai venit să mi-o iei. prin oamenii robiţi de el şi slugi ale sale. Dacă eşti om şi vrei „dovezi" trebuie să te lupţi cu Dumnezeu. Iisus îi răspunde diavolului că cere o închinare interzisă: „Singur lui Dumnezeu se cade să I te închini". î De atunci aceste două raţiuni se luptă în pustia fiecărei vieţi omeneşti. Aceasta e raţiunea divină. Vai de tine de vei învinge tu pe Dumnezeu: . care cere lui Dumnezeu evidente.40) Răspunsul lui Iisus a fost învierea. până când. L-au dus pe Iisus în a doua pustie fioroasă: dealul Golgotei şi i-au spus aceleaşi cuvinte ale începătorului răutăţii: „Dacă eşti Tu Fiul lui Dumnezeu.. Inchină-Te mie şi Ţi-o dau". ci fiii diavolului Diavolul a fost luat de unii drept delegat al raţiunii. căreia a trebuit irezistibil să se supună şi să se plece. Acum tacea marea concesiune: voia să i-o dea lui Iisus. A concede diavolului delegaţia raţiunii.

111. 24. 5.332 PĂRINTELE ARSENIE BOCA Vei constata pe câmpul tău de luptă că învingătorul a fost diavolul. moartea. Prislop.50 . Iată ce a „câştigat" Iuda.950.II.

fiindcă nu poţi fi în lume şi să crezi în Dumnezeu fară să fii prigonit ca El . grăbeşte sfârşitul. Natanail recunoscu în Iisus icoana omului ! * Precum la început Iisus era ţinta lui Israel. încât nu mai rămâne istoriei altă soluţie decât sfârşitul ei. aşa să vă purtaţi. o mare luptă pentru icoane. A trebuit un sobor ecumenic. printre altele. Pentru scurtarea suferinţelor lor . Relele pe pământ aşa de mult vor strânge oamenii. precum că sunt chipuri cioplite şi închinare la lemne.133 - Sunt doi Toma în viaţa lui Iisus. iar al doilea e Toma la sfârşitul ei. aşa acum Iisus este aşteptarea istoriei.. Primul îl recunoaşte împăratul lui Israel şi Fiul lui Dumnezeu.pentru aceia zice Sfântul Pavel. al VlI-lea. Al doilea îl recunoaşte Domnul său şi Dumnezeul său. în veacul al VUI-lea al erei creştine a fost. Atunci erau iudeii care pârâu icoanele la împăraţi. ultimul sobor. să apere cinstirea sfintelor icoane. O trăire a vieţii lui Iisus. a primejdiilor la câte te expune aceasta. astăzi iarăşi li se găseşte vină. Iisus se numeşte pe sine Fiul Omului. Deşi atunci s-a pus capăt răutăţii şi multe veacuri icoanele au fost în cinste.omul pe care trebuie să-1 ajungem. aceştia se poartă în istorie ca El. .CUVINTE V i i " 333 ÎN DUMINECA ORTODOXIEI . Cei ce-L aşteaptă pe Iisus. Unul e Natanail la începutul activităţii Mântuitorului. Natanail recunoaşte în Iisus persoana ideală a lui Mesia. Atunci li se zicea că-s o .. pe care-1 aşteptau ca pe ultima nădejde a unui popor oropsit. adică omul aşa cum îl gândise Dumnezeu la început. răbdând cu credinţă şi g r ă b i n d venirea Domnului.

Dar mai e o icoană în primejdie: icoana lui Iisus.căci de la Botez fiecare suntem destinaţi să fim o icoană a lui Iisus. Azi vina lor e că amintesc de Dumnezeu.50 Dumineca I-a din post Ioan 1. 26.43-51 . împotriva acestei icoane a lui Iisus în om.11. . Se dă o luptă împotriva icoanei omului ! . pe care o avem în noi în fiecare.Unde-i sunt apărătorii !? * Prislop. se dă azi o luptă mai vrăjmaşă ca odinioară împotriva sfintelor icoane.334 PĂRINTELE ARSENIE BOCA închinare greşită lui Dumnezeu.

Mai aveau 40 de zile şi-i aştepta soarta Sodomei. „Despre pocăinţă". ne spune Scriptura.5-9). 49). Cine ştie. şi-a lepădat veşmântul împărătesc. Cetatea era păgână. ce n-a putut duce la bun sfârşit coroana. A trimis crainici în cetate să dea ordin împărătesc: „Oamenii.. ca să nu mai pierim !" (Iona 3. vitele mari ca şi cele mici să nu mănânce nimic. Iar oamenii să se îmbrace în sac şi către Dumnezeu să strige din toată puterea. au schimbat osânda morţii înfricoşate. Sibiu. Căci beţia şi lăcomia au zguduit cetatea şi era să o dărâme. 1938. acest model de rugăciune şi post care. p." A ajuns vestea până la împăratul Ninivei. s-a acoperit cu sac şi s-a culcat în cenuşă. Iona proorocul a fost forţat să se ducă să le spună. de la cei mai mari până la cei mai mici.. Căci ceea ce n-a putut face porfira a izbutit sacul. zicând: „Era ciudat să vezi cum sacul se bucură de mai multă trecere ca purpura. în ultimele zile dinaintea dezastrului. au ţinut post şi s-au îmbrăcat în sac.134- Pocăinţa ninivitenilor e o pocăinţă cu răsunet. să nu pască şi să nu bea apă. Acesta s-a sculat de pe tronul său. a izbutit cenuşa. Iona le vesteşte pieirea: „Mai sunt 40 de zile şi Ninive va fi pierdută !" „Atunci ninivitenii. în model de ascultare de Dumnezeu. Fărădelegile puternicei cetăţi ajunseseră până la Cer. Pântecele chitului şi fundul adâncului l-au făcut să treacă peste îndoielile sale misionare şi astfel să dea lumii. au crezut în Dumnezeu. iar postul a pus-o în picioare când se clătina şi era gata să cadă" (Sfântul Ioan Gurădeaur. Tâlcuirea cea mai bună a acestei pocăinţe colective o dă sfântul Ioan Gurădeaur. altfel peste 40 de zile toţi vor pieri. . poate că Domnul iarăşi se va îndura şi va opri în loc iuţimea mâniei Lui. ca şi dobitoacele.CUVINTE V i i " 335 NEBIRUITELE ARME POSTUL ŞI RUGĂCIUNEA . pentru toate veacurile sale. să se pocăiască. Iona evreu. şi fiecare cu pocăinţă să se întoarcă de la calea lui cea rea şi mâinile lui să nu mai săvârşească fapte silnice.

şi „o zi a mâniei" lui Dumnezeu (Isaia 61.336 PĂRINTELE ARSENIE BOCA în faţa marelui Babilon al lumii moderne mai sunt numai două zile: O zi de milostivire „Astăzi" (Evrei 3.13). care poate fi mâine. Prislop.11.950.14-21 . Matei 6.ziua judecăţii de pe urmă.7. 19.2) .

e tot aşa de mare primejdie. făcând şi de el atârnătoare mântuirea sa. nu atârni de nimeni. decât că duhul iubirii de sine vrea să ne menţină în viaţa aceasta pământească. între sfinţenie şi păcat. şi conştiinţa că atârni de Dumnezeu. este creştinismul. pe când duhul jertfirii de sine caută să ne câştige viaţa cea fără de sfârşit şi cu desăvârşire sfântă. Este duhul iubirii de sine care jertfeşte oamenii şi duhul jertfirii de sine pentru iubirea de oameni. care.uneori chiar mare .. Primul care a adus ştirea. . Libertatea îşi câştigă însă valoarea de mântuire numai dacă trece prin jertfă. dar tocmai această pierdere pentru Dumnezeu te câştigă. Acestei situaţii de vrajbă îi zice Dumnezeu: „Cela ce voieşte să vină după Mine. însă. Liber ajunge numai cel ce se leapădă de toate şi în primul rând de sine. la care ajunge rob şi din om neom. Iubitorul de sine îşi înclină libertatea spre fărădelegi. Libertatea este un excepţional de mare dar. Amândouă vor să ne menţină în viaţă. Alegerea aceasta „dacă vrei" e darul libertăţii cu care a cinstit Dumnezeu pe om. fiecare caută să câştige stăpânire asupra celeilalte: „conştiinţa eului" şi „conştiinţa religioasă" propriu-zisă. Ucenicii lui Iisus sunt oameni liberi. O conştiinţă că totul eşti tu şi faci ce vrei tu.CUVINTE V i i " 337 LEPĂDAREA DE SINE . E o alegere care te poate pierde. de cele mai multe ori prea stricată şi plină de păcat. i-a făcut conştienţi pe oameni de libertatea lor..135 - Este în noi o mică . pentru cine se iubeşte numai pe sine.contrazicere. să se lapede de sine. E o mică vrajbă în noi: între vremelnicie şi veşnicie. să-şi ia crucea sa în fiecare zi şi să-Mi urmeze Mie" Nu poţi urma pe Dumnezeu urmându-ţi ţie. Libertatea aceasta presupune o austeritate a vieţii. Jertfa acelei iubiri de sine e vama ei de verificare. Sunt două conştiinţe în noi. Trebuie să alegi între tine şi Dumnezeu. între Dumnezeu şi diavol.

chiar de-ar tăcea. mărturiseşte înaintea oamenilor pe Iisus. aci ea e o structură a omului devenit spiritual. când ne cheamă să-I fim ucenici. încă din veacul acesta. Unul ca acesta. libertatea nu e un concept abstract. 12.111.34-38 . începând de la libertate ! /V Prislop. ca în câmpul cunoaşterii în general.50 Dumineca a IlI-a a postului Marcu 8.338 PĂRINTELE ARSENIE BOCA In împărăţia religiei. Cel ce l-a făcut liber. străbătut de adevăr. Aceasta e ceea ce urmăreşte Iisus.

CUVINTE V i i " 339 RUGĂCIUNI NEPOTRIVITE . să despartă Dumnezeu pe cutare de la cutare. . Dumnezeu e văzut prin „patimile" şi „pătimirile" lor. iar un şcolar să reuşească la examene. etc. Sau. ba chiar îi cer să tacă: să nu existe în fata lor ! . în vreme ce Iisus le prevestea ucenicilor apropierea pătimirii Sale în Ierusalim. şi mai nepotrivite cereri se aud şi astăzi: Cutare se roagă lui Dumnezeu să câştige un serviciu... Sunt însă unii care-I cer lui Dumnezeu socoteală de cum conduce lumea. de la ţară. să i se risipească duşmanii. nimicuri. ca atunci când le vor vedea să nu cadă pradă deznădejdii. doi dintre ei. şi-I cer să le scutească patimile de pătimiri. mai bine zis. Apostolii. nu e potrivire deloc între ce cer oamenii de la Dumnezeu şi ce-ar dori Dumnezeu să ceară oamenii. una. Oamenii. Aceştia vor să asculte Dumnezeu de ei.Altă socoteală de dat la reparat. cer lui Dumnezeu lucruri potrivite cu icoana .Altă nesocoteaiă. . altul să câştige la loterie. fiecare în felul lor. altcineva. dar aceleaşi. îi cer lui Iisus ranguri de primi-miniştri (primii de-a dreapta şi de-a stânga /V împăratului). să nu i se mai împungă vitele. trecătoare.. ei. unul. De atunci au trecut aproape 2000 de ani.concepţia . Lucruri pământeşti. cu amănunte. Alţii nu-I cer nimic. Cred că cea mai deformată fiinţă din capul oamenilor a ajuns Dumnezeu. Evanghelia de astăzi e un model de decepţii de amândouă părţile.. îi cer posturi înalte în împărăţie. ca prin nişte ochelari coloraţi. cutare. săracii îl văd pe Dumnezeu ca pe un bogat şi-I cer unele ca acestea.ce şi-o fac despre Dumnezeu.ori El e altfel. să i se descopere hoţii. fiindcă-L doreau împărat pe pământ. 7 9 .136 - E de neînchipuit cât e de mare nepotrivirea între ce cer oamenii lui Dumnezeu şi între ce cere Dumnezeu oamenilor.

în care S-a îmbrăcat El.33-45 .50 Dumineca a V-a din post Marcu 10. Dumnezeu pune apăsul pe „a fi".340 PĂRINTELE ARSENIE BOCA Dar ce ne cere Dumnezeu nouă ? Ce-ar dori să cerem ? Să fim ca Iisus. noi pe „a avea".111. dându-ni-se model şi viaţă. 26. deocamdată oameni. De aceea noi înaintea lui Dumnezeu mereu suntem în trista situaţie de cerşetori. şi pe urmă fii. Prislop. Deci chiar aşa rău stând lucrurile. să-L cerem pe Iisus. pe când de fapt trebuie să fim în situaţia de fii. Omul care să ne înveţe să fim.

căci de fapt soarta viitoare a ucenicilor în lume aşa a şi fost: numai pahar de suferinţe şi botez de mucenici.puterea dracilor . Tot sângele spurcat .) Fierea şi oţetul. au răspuns ucenicii. Sfântul Său Trup era un potir văzut. pe care a trebuit Iisus să le bea cu Sfânt Sufletul şi Trupul Său şi să se „facă pentru noi păcat" (II Corinteni 5. sunt nimica faţă de paharul fărădelegilor omeneşti.21) şi să ia El.CUVINTE V i i " 341 PAHARUL ŞI BOTEZUL . nu după multe zile. I s-a turnat în potir ca să-1 bea Iisus. puse-ntr-un burete. nu din înclinarea voinţei . Tâlcuind cuvintele acestea ale lui Iisus. toată scârnăvia păcatului şi toată văpaia de ură împotriva vieţii Sale. înţelegem că paharul pe care avea Iisus să-1 bea era mai amar decât cupa cu cucută pe care atenienii o deteră lui Socrate.. Ei nu ştiau prin câtă umilire avea să treacă însuşi împăratul până „să intre în slava Sa". împotriva lui Dumnezeu. singurul Om fără prihană. (Şi când se umple paharul fărădelegilor trebuie să se găsească cineva să-1 bea.137- Cei doi ucenici doreau ranguri în împărăţia lui Dumnezeu. pedeapsa păcatului de la Dumnezeu. Răspunsul a fost totuşi confirmat profetic de Iisus. sau se potoape pământul sau se aprinde şi-i vine sfârşitul. Drept aceea Iisus îi întreabă: „Putea-veţi bea paharul pe care Eu îl beau şi putea-vă-veţi boteza cu botezul cu care Eu Mă botez ?" Şi nedându-şi seama. nevinovatul.care curgea prin oameni.. naiv: „putem". /V In paharul lui Iisus erau adunate toate fărădelegile oamenilor. ca să ne câştige cu aceasta şi răscumpărarea sau mântuirea. prin cele întâmplate. dar pe care erau acum încărcate toate fărădelegile omului şi băute. căci altfel se varsă şi. care odinioară dezlănţuiseră potopul.

pe care El ni le-a întors în binecuvântarea Sfintei împărtăşanii ar fi bine să ne întipărească în minte întrebarea care să ne însoţească înainte de toate faptele noastre: „Oare ce-ar face Iisus. din iubirea de oameni. şi astfel Fiul Omului s-a făcut ţintă a urgiei divine. . Aceasta era cea mai înfricoşată încercare a iubirii. A urmat pedeapsa ei. ne-a izvorât nouă „Sângele cel curs prin milostivire din coasta Sa". luase asupră-Şi toată povara păcatului. schimb care să ne hotărască şi pe noi să ne schimbăm. Acum. A venit apoi şi cea mai grea încercare cu putinţă. „Nu ştiţi că nu mai sunteţi ai voştri ? Că aţi fost răscumpăraţi ?" Paharul şi Botezul Domnului. Acesta era botezul. . ci din nesfârşita iubire de oameni de-a-i izbăvi de păcat. S-a întunecat şi soarele şi s-a zguduit şi pământul la această înfricoşată osândă. Acesta-i darul ce ne-a dat Iisus în schimbul paharului ce i L-au dat oamenii.342 PĂRINTELE ARSENIE BOCA spre vreo fărădelege.care printr-un om a intrat în lume -. în locul meu ?" De ne va urmări pretutindeni întrebarea asta: „Ce-ar face Iisus în locul meu ?" cred că nu I-am mai băga atâtea fărădelegi în pahar ! * * Tâlcuirea sfântului Maxim Mărturisitorul: . sângele cel dătător de viaţă al Sfintei împărtăşanii. acum. pe care ura a răstignit iubirea. Acesta era botezul spiritului.întrucât în Iisus era şi suflet omenesc adevărat. părăsirea lui Dumnezeu: Iubirea lui Iisus de Dumnezeu nu s-a stins nici pe crucea părăsirii. Darul acesta al Sfintei împărtăşanii să ne hotărască odată pentru totdeauna să nu mai băgăm noi fărădelegi în Potirul lui Iisus. Iubirea de oameni nu s-a frânt pe cruce. cea asupra păcatului. botezul sângelui. întâi de la oameni: toată mucenia crucii. din sfântul Său Potir: jertfa de pe cruce. care lovea de moarte şi persoana omenească ce şi-1 asumase. Iisus. dar izbăvea pe ceilalţi oameni de aceeaşi osândă şi urgie.

III. 114-115). De aceea. » Deosebirea dintre pahar şi botez este aceasta că botezul omoară aplecarea voinţei spre plăcerile vieţii. 27. pentru că stăm în slujba adevărului. O viaţă cu totul dezinteresată în slujba lui Dumnezeu . pp. având în vedere adevărul.50.CUVINTE Vii" 343 „Prin «Botezul Domnului» se înţeleg toate ostenelele noastre de bună voie pentru virtute. iar paharul convinge pe credincioşi să pună adevărul mai presus şi de viaţă. iar nu adevărul pentru virtute. Paharul e înainte de botez. scapă de săgeţile slavei deşarte. chiar câştigându-o o face culcuş părerii de sine şi e rănit de slava deşartă" (Filocalia voi. pe când cel ce urmăreşte virtutea ca scop al vieţii. cel ce cultivă virtutea. cu atât ne apără mai bine câştigul ce ni-1 va da Dumnezeu. Răbdând acestea punem dorul după Dumnezeu mai presus de viată. în slavă adevărată. Prislop. Marcu 10. Prin «Paharul Domnului» se înţeleg toate încercările fără de voie.28). pentru că virtutea e pentru adevăr. „la zidirea din nou a lumii" (Matei 19. ..III. care ne vin asupra în răstimpuri de strâmtorare. Acestea şterg petele de pe conştiinţă şi omoară înclinările noastre spre lumea simţurilor..33-45. de dragul virtuţii.căci El e Adevărul cu cât ne aduce mai grele amărăciuni şi stridenţe cu viaţa decăzută a lumii.

adică egoismul devine normativ de viaţă. cu alte cuvinte să ne menţinem în creştinism. acesta poate creşte şi creşte până la lepădarea de Dumnezeu. prin smerită inima omenească.344 PĂRINTELE ARSENIE BOCA „CINE POATE SA SE MANTUIASCA V (Matei 18. nu mai are cum să se ascundă. în străfunduri. Nici supraapreciere că duce la obsesie. un antihrist. care-1 arde." Cu minţi curate. şi omul se descumpăneşte la minte. se luptă patimile noastre. că putem iubi pe cei ce ne urăsc. că putem ierta din inimă pe cei ce ne greşesc.cunoaştem aceasta când vedem. mai adevărat zis: flăcări ale iubirii divine revărsate spre lume. Când însă iubirea de sine devine ea cale de urmat.25) Acela care se va putea lepăda de sine. căci mai mare este Cel ce este întru voi.. care va birui "lumea" şi va putea călca peste toată puterea satanei. flăcări ale dragostei de Dumnezeu şi de oameni. "creştinii cu numele" nici măcar nu ne trezeşte din "somn". o realitate statornică. Dar acestea toate se pot numai întru Hristos Iisus. . luminate de Duhul Sfânt şi întărite de Adevăr. acela se va mântui.prima condiţie a urmării lui Hristos . că nu mai avem vrăjmaşi. că putem face bine celor ce ne fac nouă rău. . cu bucurie. Simeon Noul Teolog: "Fiecare dintre noi trebuie să cunoască pe Dumnezeu. pe sine însuşi şi pe demoni. decât cel ce este în lume. Orice egoist e.a devenit. Acesta-i numai primul pas peste puterea satanei. nici subestimare. "domnul" veacului acestuia. "nesupunere" egală cu declaraţia de război. pe demoni pentru că ei sunt de fapt vrăjmaşii noştri tăinuiţi şi pentru că ei luptă împotriva noastră prin mijlocirea noastră însăşi. cu virtuţi ale voinţei asupra firii.. că devine nepăsare. ea în noi. Am ascultat de Domnul Hristos şi nu de el. Cu noi. Iată temeiul sf. Şi vai de cine n-a învăţat războiul nevăzut. însuşiri acoperite cu o "prăpastie de smerenie" virtuţi de integrare în creştinism cu de aceştia numai se războieşte satana. Pe noi. pentru că de "vederea" lor. Dacă însă lepădarea de sine .

două direcţii ale unui. cuvânt.) .„CUVINTE V i i " 345 Mântuirea este Darul Mântuitorului care întâmpină nevoinţa omului.. cununa biruinţei definitive asupra răului şi morţii. pe care am socotit de cuviinţă să-1 rânduim ca pe o sinteză şi concluzie a cuvintelor duhovniceşti ale Sfinţiei Sale. sau iubirea de sine. (Text inedit aflat între manuscrisele Părintelui Arsenie de la Aşezământul monahal de la Sinaia. oricât de mare ar fi.. Totul plecase de pe pământ. publicate în acest volum. nu poate "merita" sau "cumpăra" Darul. de la un "amănunt": lepădarea de sine. Asemănarea cu care a fost omul zidit.. La sfârşit. Dar aceasta. o vor primi toţi cei ce au ostenit pe pământ pentru Adevăr. acum va străluci în toţi fiii lui Dumnezeu. când El va fi totul în toţi. după învierea cea de obşte.. Mântuirea este îndumnezeirea.

346 PĂRINTELE ARSENIE BOCA .

Tânărul bogat 2. Surzii şi muţii 18. Hulitorii şi mărturisitorii 30. Tămăduirea şi iertarea 15. Chemări la apostolie 14. Mânaţi mai adânc 3. Viaţă şi viaţă veşnică 5 9 12 14 16 18 20 25 26 28 31 34 41 46 55 60 64 72 74 77 79 83 88 92 97 99 101 103 105 107 109 113 121 123 124 . O întrebare iubirii 4.. Buna-Vestire 16. Precuvântare 1. Iisus pe mare 32. Maica Domnului 33.CUVINTE Vii" 347 CUPRINSUL I. Oameni care au lăsat totul 6. Lumina de pe munte 13. Unde mai sunt limbile de foc ? 26. Ziua Crucii 5. Maria Egipteanca 19. Orbul din naştere 24. Moartea care dobândeşte învierea 21. Evanghelia Judecăţii 12. Cuvântarea despre ploaie 22.. Zacheu vameşul 8. Mironosiţele 23. Fiul risipitor 11. Iisus şi slăbănogul 29. Cananeanca 9. Credinţa sutaşului 27. Cunoaşterea de Dumnezeu 25. Vameşul şi fariseul 10. Lucrători ucigaşi. vie sălbatecă 34. Sfântul Vasile 7. Marele examen 17. Proorocul de foc 28. Schimbarea la fată 31. Floriile 20.

Vârstele libertăţii 48. Amărăciune divină 47. Sfântul mucenic Dimitrie 55.. misionari între lupi 49. Omul. Osândirea iertării 37. Porunca desăvârşirii 36. Copii înţelepţi şi înţelepţii fără sens 52. Suprafaţă şi adânc 39. Semănătorul 44. Gadarenii şi sufletul 59. Făţărnicie şi răspundere 63. „Râdeau de Iisus" 67.. Cine e I i s u s ? 40. Ultimul motiv 70. Ucigaşa Cetate 126 129 130 132 134 136 138 140 142 144 145 147 149 151 153 154 158 160 162 164 165 166 168 170 174 175 177 178 180 181 182 183 184 186 188 189 191 . Semnul lui Iona 60. Rostul încercărilor 58. Bogatul şi săracul 51. dumnezeul fără vreme 42. O minune furată 66. Două socoteli 41. întrebarea întrebărilor 45. în fata haosului » 64. Victorii fără victorii 56. în ierarhia răspunderilor 69. Cei mai bogaţi săraci 65. Semănătorul Cerului 43. Un ideal în rugăciune 53.CUVINTE V i i " 349 35. Duhurile rele. Mieii. Dincolo de chip 38. 62. Conflict declarat '. Smerenie romană 50. Cereri cu tâlc 54. Asceza raţiunii 46. Războiul nevăzut 57. Iisus în faţa prejudecăţilor 61. Dincolo de întâmplări 71. Crinii pustiei 68.

Cuvinte interzise 81. chemaţi şi trimişi 80. Siguranţa absolută 102. Ispititorii cu dajdia 94. Tristeţea împăratului 90. Respinşi. Era creştină 79. Taina răbdării 99. împărăţia nevăzută 82. Pedeapsa cu lepră 105. Nemărginita iubire 84. Vieţi năruite şi sfinţi 73.. Măsurile vremilor 101. Taina lui Ilie şi Ioan 5 193 195 197 198 199 200 202 203 205 207 209 212 214 215 217 219 221 224 226 228 230 233 235 237 242 245 247 249 252 254 256 259 261 264 266 268 271 . Răsplata în lumină 75.CUVINTE V i i " 351 72. Istoria chemărilor 97. în conflict cu idealul 86. Talanţii împărăţiei 87. Dilema din Templu 92. Ocuparea Templului din Ierusalim 91. „Marele" Iuda 103. Samarineanul 74. Sfântul Ierarh Nieolae 100. Semne de sfârşit de Sâmbătă 89. Iconomul nedrept 78. Neam fără semn 106. Sfinţenie 85. Fiii învierii 98. Haina de nuntă şi sfatul din iad 96.. împărăţia aruncată 104. O minune cu anevoie 107. Bucuriile lui Iisus 88. Nebunii 83. Piatra unghiulară 93. „Prietenul păcătoşilor" 77. „Cearta" lui Iisus cu Petru 108. Condiţiile uceniciei 76. Ţara de obârşie 95.

% fiii Ţ e u ' i u «. . Z< O- /c\f /«f Itxf fftaim ^sîy* • . Cew»f»* lui f« £vu. .^«Uărilov. . T * m .. tfr 0 ^eao^efiVt <m Ua. îlfe. »« '«O 19. % © MMLumua ua au«oo4*«. . m vtf. //£>. uy.(kVwvMi' l i Sfvţ» «*«. ăT«*M4 &«îU'u»Jtu. Tifiu. iov lot- t q g . /ci ^UtoiveW* • !W. ' ' u t f f e i t î . i ( . fui ^wt 3i itupâ ist ji* copi'l&r. l i f . . eu iVaUf /JV 14. 9 * io o. U • " « ^eruaaWiu &« T*<* tfS- (âot * f . . Ltuwif ^ <V*.fta&uvift o*«i*uf»* • .£i»uiuf«. ' v a C ^ i v î . z/i. tf.n t f l * fi.352 PĂRINTELE ARSENIE B O C A fctii i - „fr^îeUsif twftMA . . tn." iîP ©uwySW fuî i<"k»i. . 0 i u . ^ l U J M L . "V S UUfcW»** } ţo«ul * MV«« W OtJifoTi*»- . f k a V a . l u ^ t u u l a x * 93 JyJhfavi<*. « i ţ A i t f + u l V Mt*». io».. . . ftv «4ioîu&. . "hz tu. /& © < r (*jpr«. Ir iTa. yp.® .S|cu<f«î ftitafo. 19 friSJ*4 f© Goiydivt» 9f• 6tl«iu* 9 1 . f u . uwvjjfctf f?/. kx>. Ţafauf» ^uy^riji*».TTuătuI (m«r. UU». " 'fes l^T>**> te. eU«iW» 3" Gri'uti».

„Cine poate să se mântuiască" 274 276 280 282 284 286 288 290 292 293 295 296 301 303 306 308 310 312 314 317 321 323 325 328 333 335 337 339 341 344 . Nebiruitele arme 135. în Dumineca ortodoxiei 134. Ca de la sine înţeles 126. Un destin înţeles .. „S-a supărat Iisus" 117.Necunoscut 127. împărăţia copiilor 110. Botezul lui Iisus 132. Ioan.. întrebarea întrebărilor 119.. Pribegia copilului 122. Credinţa orbilor 124. Tânărul bogat 114. 140. în pustia Carantaniei 133.CUVINTE V i i " 353 109. 0 privire în Rai 112. Smintelele. focul şi sarea 115. 139. Un Om nou se naşte 121. Steaua Destinului 1 1 1 . Tânărul bogat 118. Ştefan. Lepădarea de sine 136. Un grăunte de credinţă 125. Evanghelia Samarinencii 128. Iisus ? . Viaţa de încercare 120. 129. Căsătoria 116. „Nu eşti prea departe de împărăţie" 130. capătul proorocilor 131. mucenicul evidenţei 123. O descoperire în vis 113. Rugăciuni nepotrivite 137. Paharul şi Botezul 138.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful