Acuarela Lirica lui Ion Minulescu apartine unui simbolism exterior,absenta profunzimii fiind trasatura definitorie.

Poezia “Acuarela” de Ion Minulescu este inspirata din refugiul poetului la Husi din 1916 si dedicata sotiei sale,dar apare in volumul “Strofe pentru faptele diverse” din 1930. Banalitatea faptului divers,orasul si ploaia,motiveaza includerea poeziei in volum. Poezia “Acuarela” se incadreaza in estetica simbolista prin : folosirea simbolurilor si a corespondentelor,motivul ploii, mediul citadin conturat, marcat de monotonie, banalitate, repetabilitate, starea de spleen,vagul, utilizarea laitmotivului,a versului refren,a sinesteziei,supletea versului obtinuta prin eliberarea lui de rigiditatile ritmice si de tirania rimei,muzicalitatea exterioara si interioara. Titlul,”Acuarela”,un substantiv nearticulat,ilustreaza in maniera simbolista ,prin aluzia cromatica, universul citadin vag conturat,in care domina imaginea ploii continue. Tema poeziei este reprezentarea mediului citadin coplesit de monotonie din cauza ploii continue,care prin repetabilitate si persistenta,capata dimensiunile potopului biblic. Textul poetic este structurat in doua strofe cu numar inegal de versuri. Versul refren,reluat de doua ori pe parcursul fiecarei strofe : “In orasu-n care ploua de trei ori pe saptamana”,confera simetrie discursului liric si marcheaza trecerea intre ideile poetice. Interesul pentru pictural face ca din tabloul ploii citadine sa lipseasca marcile lingvistice ale eului liric,atitudinea poetica fiind sugerata indirect ,prin detaliile surprinse,cu valoare de simbol : “orasenii ... par papusi automate ...”. Poezia se deschide cu versul refren,cu rol de laitmotiv,care concentreaza ideea centrala a textului : “In orasu-n care ploua de trei ori pe saptamana.” Mediul conturat este prin excelenta citadin si lipsit de identitate. Singurul detaliu care poate fi retinut despre orasul evocat este unul de natura senzoriala,generator de vag si ambiguitate : ploaia care se repeta in mod obsedant,cu aceeasi frecventa (“de trei ori pe saptamana”). Timpul universal este redus la o succesiune de unitati,in care nu se produce nicio variatie. In acest oras,in care nu se intampla niciodata nimic, in care obiectele vechi ,umanizate cu ajutorul personificarii,sufera si ele din cauza ploii care parca nu se mai opreste,oamenii par sa-si fi pierdut orice urma de indiviualitate,iar gesturile lor au devenit reflexe,mecanice,absured : “Orasenii pe trotuare / Par papusi automate,date jos din galantare.” In strofa a doua este amplificata impresia de monotonie,de spleen,de absurd existential. Pe strazi se intalnesc aceeasi oameni,care repeta aceleasi gesturi si care nu au alta activitate decat aceea de a numara cadenta picaturilor de ploaie. Imaginea ploii este redata intr-o gradatie ascendenta,iar monotonia pe care o creeaza este atat de puternica,incat aproape ca patrunde in sangele oamenilor ca un ser : “Ce coboara din umrele, /Din burlane/ Si din cer/ Cu puterea unui ser/ Datator de viata lenta,/ Monotona,/ Inutila/ Si absenta ...” Este de remarcat atitudinea ludica in asocierea epitetelor care amplifica ideea de monotonie,prin enumerare. Ludicul ,parodicul, anecdoticul sunt atitudini poetice asociate cu monotonia ploii. Imaginea

.motivul ploii.in versul refren cu rol de laitmotiv.ce suspina/ Si se-ndoaie.finala. a decrepitudinii fiintei. utilizarea laitmotivului./ Inutila/ Si absenta ./ Umede de-atata ploaie” si a epitetelor in enumeratie. a versului refren.lipsit de rigiditatile ritmice si de tirania rimei.”numarand”) accentueaza impresia de cadere continua a ploii.” La nivel poetic si prozodic.mediul citadin conturat.verbele la prezent (“ploua”.de monotonie a existentei in orasul de provincie. De aceea.cu masura variabila de la 2 silabe la 16 silabe.care amplifica ideea de monotonie – “..poezia “Acuarela” de Ion Minulescu se incadreaza in estetica simbolista prin : folosirea simbolurilor.se remarca prezenta sinesteziei.se remarca muzicalitatea versurilor. La nivel stilistic.” Prin urmare.figura de stil folosita prin excelenta de scriitorii simbolisti – “De sub vechile umbrele.”suspina”... La nivel morfologic.muzicalitate exterioara si interioara.banalitate./ Monotona.se foloseste in strofe inegale.repetabilitate. .”coboara”) si mai ales cele la gerunziu (“tinandu-se”.starea de spleen. Rima interioara si alitaretiile sunt alte surse ale muzicalitatii.viata lenta.supletea versului obtinuta prin eliberarea lui de rigiditati ritmice si de tirania rimei. a sinesteziei.pare ea insasi o consecinta a ploii exasperante : “In orasu-n care ploua de trei ori pe saptamana/ Un batran si o batrana-/ Doua jucarii stricate-/ Merg tinandu-se de mana.versul liber.marcat de monotonie...

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful