Cuvintele care nu spun tot!

Raluca Fratica Logoped Salvati Copiii - CEECC

Cuvintele care nu spun tot!

Logopedia
Logopedia contemporană vizează:


 

corectarea tulburărilor de limbaj; prevenirea şi studierea lor; educarea şi restabilirea echilibrului psiho-fizic şi dezvoltarea unei integre personalităţi, studierea comportamentului verbal şi a relaţiei acestuia cu personalitatea umană “Logopedia contemporană îşi defineşte azi menirea fără a se limita la corectarea tulburărilor de limbaj, prevenirea şi studierea lor; ea are în vedere educarea şi restabilirea echilibrului psiho – fizic şi a dezvoltării unei integre personalităţi, studierea comportamentului verbal şi a relaţiei acestuia cu personalitatea umană”(E. Verzea)

este realitatea nemijlocită a gândirii” 4  “Limba . al scopului ei şi chiar al voinţei ca un autoreglaj verbal.Relaţia gândire limbaj   Cuvintele direcţionează atenţia şi înlesnesc operaţiile gândirii: analiza. al motivelor activităţilor umane. sinteza . care face posibil fenomenul de conştiinţa. generalizarea şi concretizarea Gândirea nu poate avea loc decât prin intermediul limbajului. comparaţia. fiind purtătorul întregului psihic: al percepţiilor şi reprezentărilor.

de frustrare sau de disperare care dăunează competenţelor sale de comunicare şi generează o anxietate socială semnificativă.  Ca urmare a eşecurilor relaţionare repetate.Abilităţi sociale şi competenţe verbale O persoană cu tulburări de limbaj nu reuşeşte să transmită mesajul dorit interlocutorului.  De exemplu cel care se bâlbâie conştientizează propria imagine pe care o transmite celorlalţi atunci când se bâlbâie şi nu are încredere în cuvintele sale. ceea ce are repercusiuni asupra asupra abilităţilor sale verbale şi sociale.  O încărcătură emoţională poate înfrâna sau împiedică dobândirea unor comportamenţe adaptate din punct de vedere social şi poate antrena suferinţe psihice şi sociale profunde.  5 . persoana cu tulburări de limbaj dezvoltă sentimente de neputinţă.

el evită contactul vizual şi nu mai percepe indicaţiile nonverbale ale interlocutorului său. tocmai din incapacitatea de a-şi aştepta rândul. conştientizarea tulburării de care suferă atrage teama de a vorbi şi teama ca cei din jurul să nu-şi bată joc de el.Abilităţi sociale şi competenţe verbale În cazul unui copil. În momentul schimbului verbal.  Întâmpină dificultăţi în a-i asculta pe ceilalţi şi intervine.  6 .

rinolalia. tulburări pe bază de coree tumultus sermonis 7 . tahilalia.Tulburările de limbaj Tulburări de pronunţie: dislalia. logonevroza. bradilalia. dizartria Tulburări de ritm şi fluenţă a vorbirii: bâlbâiala. aftongia.

disfonia. dislexia. agrafia. 8 . disgrafia. Tulburări ale limbajului citit-scris: alexia. fonastenia.Tulburările de limbaj Tulburări de voce: afonia.

afazia. Tulburări de dezvoltare a limbajului: mutism psihogen.Tulburările de limbaj Tulburări polimorfe de limbaj: alalia. bradifazia. jargonofazia. 9 . întârziere în dezvoltarea generală a vorbirii Tulburări asociate unor afecțiuni de tip psihopatologic sau psihiatric: dislogia. ecolalia.

inversiuni. 10 . La şcolarul din clasa I. dar prelungirea peste această vârstă devine patologică şi reclamă terapia logopedică. înlocuiri ale sunetelor sau grupurilor de sunete.Dislalia    Dislaliile sunt tulburări ale limbajului oral şi constau în deformări. o dislalie se poate complica prin transpunerea în scris-citit a deformărilor limbajului vorbit. Până la 3-4 ani acest tip de deficienţă este considerat normal (dislalia funcţională) şi dispare fără o intervenţie specializată.

Terapia dislaliei Se recomandă o intervenţie complexă: exerciţii de motricitate a aparatului fono-articulator exerciţii de respiraţie exerciţii de dezvoltarea motricităţii generale cu motricitatea mimico-articulatorie corectarea vorbirii (emitere. consolitare. automatizare) dezvoltarea auzului fonematic stimulare cognitivă 11 .

polipi. de funcţionarea defectuoasă a muşchilor valului palatin.Rinolalia  Tulburare de pronunţie produsă în urma unor malformaţii ce sunt localizate la nivelul valului palatin. care nu pot deschide traiectul nazal în timpul pronunţării sunetelor nazale etc. hipoacuzie. 12 . determinate de unele boli infecţioase. despicăturile labiomaxilo-palatine.

exercițiile fonatorii debutează prin pronunțarea vocalei “a”.exerciții de corectare a respirației (cu accent pentru delimitarea căilor orală și nazală) – au o pondere mai mare decât în cazul dislaliilor. vorbire spontană.crearea unui tonus afectiv optimist. .Terapia rinolaliei Terapia logopedică a rinolaliei se realizează în două etape: 1. dezvoltarea auzului fonematic) 2. preoperatorie (are ca scop dezvoltarea funcționalității organelor fono. se va exersa articularea vocalei în diferite combinații silabice apoi în cuvinte. postoperatorie (corectarea tulburărilor de pronunție). . cu menținerea limbii plate. povestire. -motivarea rinolalicului pentru activitate . 13 . propoziţii.articulatorii.exerciții de gimnastică linguală și palatală (în cazurile grave se poate folosi o spatulă pentru apăsarea limbii). .

Dizartria     Dizartria este o tulburare de limbaj mai gravă. a ritmului şi fluenţei până la incapacitatea totală de articulare. dificultăţi psihosociale. vizând în primul rând pronunţia. Se recomanda examen neurologic 14 . întârziere mintală. În dizartrie tratamentul medical primează. caracterizată prin dificultăţi parţiale sau extinse de emisie vocală. el derulându-se până la înlăturarea procesului patologic. apariţia unor reacţii impulsive. de articulaţie. Se diferenţiază de dislalie prin denaturarea unor componente multiple: a structurilor fonetice şi a fonaţiei. externă a limbajului. Este însoţită de tulburări afective: incapacitate de a stăpâni emoţiile de râs sau de plâns. Ea este determinată de boli sau traumatisme ale sistemului nervos central care comandă componenta sonoră.

dar una dintre cele mai grave.  Puţin frecventă. a comportamentului şi personalităţii logopedului.Balbismul Bâlbâiala. repetări convulsive şi dificultate în articularea unor cuvinte. cea mai frecventă tulburare de ritm şi fluenţă a vorbirii. deoarece are efecte negative asupra comunicării.  15 . rezultă din defectuoasă funcţionare a reglajului verbal şi constă în dezordinea intermitentă a pronunţiei.

 Simptomatologic. grimase. spasme. pe lângă manifestările ce apar în bâlbâială. aceste tulburări sunt asemănătoare.Logonevroza Este strâns legată de bâlbâială atât prin natura cât şi prin forma ei.  Bâlbâiala se poate transforma în logonevroză.  16 .  Logonevroza presupune. logonevroza fiind mai accentuată. încordare şi anxietate.

vorbirea spontană  Exerciţii de relaxare  Se recomandă: terapie ocupațională.  17 . ludoterapie. muzicoterapie. ghicitori)  Dialogul. povestirea. psihodramă. proverbe.Terapia balbismului şi logonerozei Exerciţiile de respiraţie sunt cele mai importante  Vorbirea reflectantă cu bătaie pe ritm (se începe cu un ritm mai apropiat de felul în care vorbeşte copilul)  Vorbirea ritmată (poezii.

 Neînțelegerea completă a celor citite sau scrise.  lipsa de coerență logică a ideilor în scris . adăugiri. opticospaţiale.  inversiuni. sau au o bază eredo-constituţională) Caracteristici:  confuzii între grafemele și literele asemănătoare.  deformări de litere și grafeme.  Neputința de a dobândi abilitățile corespunzătoare vârstei.  plasarea defectuoasă în spațiul paginii a grafemelor. Alexia-agrafia sunt incapacităţi de învățare și formare a deprinderilor de scris-citit 18 . omisiuni și substituiri de grafeme și chiar sintagme.Dixlexia-Disgrafia Dislexia şi disgrafia sunt tulburări ale citirii şi scrierii care apar ca urmare a unei dislalii sau în mediu independent (sindrom neurologic ca tulburări senzoriale.

citirea si scrierea cu caracter ortoepic. scrisul supravegheat. citirea şi scrierea pe roluri.citirea si scrierea în stafeta. dezvoltarea capacităţii de sesizare a relaţiei dintre fonemgrafem.citit prin exerciţii de copiere. 19 . dezvoltarea si perfecţionarea deprinderilor de scris-citit prin recurgerea la scrisul selectiv. dictare. vizuală și kinestezic-motorie. citirea si scrierea în pereche. citirea simultana. obisnuirea logopatului cu cerinţa concentrarii activitaţii psihice asupara procesului de analiza si sinteză a elementelor componente ale grafo-lexiei. citirea si scrierea pe sintagme. compunere. litera-grafem si fonem litera. dezvoltarea limbajului si stimularea intregii activitati psihice. formarea. automatizarea deprinderilor de scris.Procedee folosite în recuperarea dixlexo-grafiei       dezvoltarea capacității de discriminare auditivă.

stridentă. prezentă la profesionişti. neîncredere în sine. fiind de natură organică sau funcţională: procese inflamatorii ale laringelui. 20 . reacţii psihogene Disfonia este tulburarea exprimată prin voce răguşită. explicată prin absenţa vibraţiei coardelor vocale. Este asemănătoare cu fonastenia care apare ca urmare a efortului vocal. Apare frecvent la copiii cu debilitate mintală. insuficienţă a atenţiei. Ea pare în sindromul astenic şi este însoţită de oboseală accentuată. o vorbire încetinită. Afonia este o tulburare de limbaj manifestată prin pierderea temporară a vocii. constând în vorbire extrem de accelerată.Alte tulburări de limbaj     Tahilalia este o tulburare de ritm. nazalizată. în falset. Bradilalia este tot o tulburare de ritm. monotonă. cu pronostic favorabil. greu de urmărit.

Afazia constă în pierderea parţială sau totală a vorbirii (afazia motorie) sau a înţelegerii vorbirii (afazia senzorială). primele silabe şi cuvinte apar la 3-4 ani. gânguritul este absent. Necesitatea de comunicare este prezentă la aceşti copii (fapt ce îi diferenţiază de copiii autişti) şi se suplineşte prin gesturi. în afazie sunt conservate unele elemente verbale. Spre deosebire de alalie. La copii alalici. Apare după boli cerebrale: encefalite. Dezvoltarea psihică este influenţată de nedezvoltarea limbajului verbal fiind marcată de infantilism negativism. traumalisme cranio-cerebrale. Ea apare ca efect a unor tulburări prezente la nivel cortical. apatie. 21 .Alte tulburări de limbaj   Alalia este o tulburare gravă constând în dezvoltarea întârziată sau nedezvoltarea vorbirii la copil. mimică.

22 . organele fonoarticulatorii sunt normal constituite. pe care le pronunță alterat şi care nu poate forma propoziții simple – deși auzul este bun.Retard în dezvoltarea vorbirii  Prezintă retard în dezvolarea vorbirii copilul care până la vârsta de 3 ani folosește un număr redus de cuvinte. dezvoltarea intelectuală este corespunzătoare vârstei cronologice.

 fonemele dificile lipsesc sau sunt înlocuite cu altele mai ușor de pronunțat.  grupurile consonantice sunt reduse la sunetul component cel mai ușor. extrem de simple ca structură.  propozițiile se constituie cu dificultate și tardiv. nu apar noțiunile cu grad mare de abstractizare  23 . având structura simplă.  nu sunt folosite cuvinte de legătură.Retard în dezvoltarea limbajului perioada de lalațiune a fost scurtă și saracă în producţii sonore  primele cuvinte au apărut pe la doi ani-doi ani şi jumătate.

competența verbală este aceea a unui copil de 2 ani. există deficiență în dezvoltarea neuromotorie.Retard în dezvoltarea limbajului     la vârsta de 4-5 ani. 24 .emoționaletimiditate. evitarea contactului interpersonal. există deficiențe în aria operării mintale. reticență față de comunicarea verbală. se manifestă inhibiții afectiv. vocabularul activ are un volum de circa 20-30 de cuvinte.

ci ia in considerare și alte paliere ale dezvoltării precum: .motivația. .psihomotricitatea .Examinarea limbajului  Examinarea nu se rezumă doar la identificarea precisă a deficiențelor de limbaj. 25 . . -comportamentul.inteligența.afectivitatea.

vorbirea independentă.Examinarea constă în:    Inregistrarea cazului Consemnarea anamnezei Examinarea limbajului rostit ◦ examinarea nivelului de înțelegere a vorbirii ◦ examinarea auzului ◦ examinarea articulării verbale ◦ examinarea aparatului articulator (integritatea funcțională de ansamblu) ◦ examinarea articulării propriu.zise: capacitatea de redare prin imitație. 26 .

 Examinarea morfo. construcția propozițiilor și a frazelor. timbrul. respectarea cerințelor ortografice și ortoepice.sunt analizate nazalizarea sunetelor.  27 . melodicitatea.  Examinarea psihomatricității.sintactică structura vocabularului (activ și pasiv). intensitatea. tonalitatea.Examinarea constă în: Examinarea vocii . tempoul vorbirii.  Examenul lexic și grafic.

Consemnarea rezultatelor examinării.Examinarea constă în:      Examinarea dezvoltării mintale. Examenul medical (se recomandă unele examene medicale de tip ORL. neuropsihiatrie). 28 . Examinarea rezultatelor activității școlare. stomatologie. Examenul personalității. audiologie.

Diagnosticul Diagnosticul se formulează abia după evaluarea de ansamblu a datelor centralizate în fişa logopedică  Stabilirea diagnosticului diferenţiat este obligatorie.  29 .

Studiu de caz Date personale:  Nume si prenume: S.7 luni  Mama: 28 ani –profesie educatoare  Tata: 26 ani-profesie gestionar 30 .M  Sex: M  Rang: 1  Varsta: 3.

Studiu de caz Anamneza:  Sarcina: normală  Nașterea: normală  Gânguritul: nu își amintește  Lalațiunea:1 an  Primul cuvânt: 1.6 luni  Stresuri pe care familia le consideră importante: neagă  Structura și organizarea familiei: părinți. frate. bunici materni 31 .

Examen psihologic Copilul are achiziţii cognitive specifice vârstei  Fragilitate emoțională  Anxietate de separare  32 .

Examen logopedic Acuitate auditivă: bună  Înțelegerea vorbirii: bună  Motricitatea aparatului fonaror: bună  Volumul vocabularului: maxim 30 de cuvinte  33 .

Diagnostic logopedic Tulburări asociate:  Retard în dezvoltarea limbajului expresiv  Dislalie polimorfă 34 .

Intervenţie logopedică La începutul intervenției logopedice M :  Refuză să emită sunete/ onomatopee  Nu cooperează  Nu se joacă  Evită contactul vizual și atingerile  Se supără când este încurajat  Desenează cu negru/ maro 35 .

Intervenţia logopedică Activarea şi dezvoltarea limbajului (onomatopee.  36 . logatomi . cuvinte simple monosilabice şi bisilabice)  Corectarea limbajului  Crearea unui climat favorabil dezvoltării limbajului (familia copilului este atât obiect al terapiei cât şi factor implicat în crearea unui mediu normal. stimulativ pentru copil).

timiditate.Concluzii  Deficitul de vorbire duce la forme de retard intelectual. anxietate). deficit de atenţie și chiar tulburări de comportament marcate de nervozitate și uneori agresivitate. 37 . însoțit de tulburări afective (neîncredere.

 Citiţi copilului în fiecare seară (cel puţin 5 minute)  Vorbiţi cu copilul  Mergeţi cu copilul la specialist  38 .Sugestii pentru părinţi Evitaţi pedepsele pentru erorile de vorbire  Nu încurajaţi tulburării de limbaj (prin repetarea defectuasă pentru amuzament)  Repetaţi copilului forma corectă. dar nu forţaţi copilul să repete sunetul/ cuvantul/propoziţia.