Unitatea de învăţare M1.U7.

Materiale electrotehnice şi memoria formei
Cuprins

materiale cu

M1.U7.1. Introducere ................................ ................................ ................................ ......... 90 M1.U7.2. Obiectivele unităţii de învăţare ................................ ................................ ........... 90 M1.U7.3. Materiale electrotehnice ................................ ................................ ...................... 91 M1.U7.3.1. Materiale pentru conductori electrici ................................ ......................... 91 M1.U7.3.2. Materiale pentru contacte electrice ................................ ............................ 92 M1.U7.3.3. Materiale cu rezistivitate electrică ridicată ................................ ............... 93 M1.U7.4. Rezumat ................................ ................................ ................................ .............. 93 M1.U7.5. TEST DE EVALUARE A CUNOŞTINŢELOR ................................ ............... 94 M1.U7.6. Materiale cu memoria formei ................................ ................................ .............. 95 M1.U7.6.1. Aspecte generale ................................ ................................ ........................ 95 M1.U7.6.2. Descrierea principalelor fenomene de memoria formei ............................ 95 M1.U7.7. Rezumat ................................ ................................ ................................ .............. 99 M1.U7.8. TEST DE EVALUARE A CUNOŞTINŢELOR ................................ ............... 99 M1.U7.1. Introducere Caracteristica principală a metalelor destinate produselor electrotehnice o constituie conductivitatea electrică. Dintre metale, argintul are cea mai mare conductivitate electrică, urmat de cupru, apoi de aluminiu. Aliajele metalelor amintite mai sus au de asemenea conductivitate electrică mare dar, în funcţie de natura şi cantitatea elementelor de aliere sau impurităţilor, aceasta este sensibil mai redusă decât cea a metalelor pure. Materialele cu memoria formei reprezintă un domeniu relativ nou al tehnicii de vârf, datele referitoare la obţinerea acestor materiale si aplicaţiile lor sunt departe de a fi suficient cunoscute. Efectul de memorie constă în capacitatea unui material de a-şi relua forma avută înaintea unei deformări plastice, printr-o simplă încălzire la o anumită temperatură. M1.U7.2. Obiectivele unităţii de învăţare În această unitate de învăţare este realizată o prezentare generală a materialelor electrotehnice, insistându-se pe proprietăţile acestora şi domeniile de utilizare. De asemenea sunt prezentate materialele cu memoria formei, o grupă de materiale noi, cu o complexitate a fenomenelor ce le însoţesc încă neelucidată în totalitate. La sfârşitul acestei unităţi de învăţare studenţii vor fi capabili să:  descrie principalele proprietăţi ce trebuiesc îndeplinite de materialele utilizate la realizarea produselor electrotehnice şi să identifice materialele destinate conductorilor electrici şi contactelor electrice;  prezinte aspecte generale cu trimitere la materialele cu memoria formei şi să descrie principalele fenomene de memoria formei. Durata de parcurgere a acestei unităţi de învăţare este de 2 ore.

90

M1.U7.3. Materiale electrotehnice
Caracteristica principală a metalelor destinate produselor electrotehnice o constituie conductivitatea electrică. Dintre metale, argintul (Ag) are cea mai mare conductivitate electrică, urmat de cupru (Cu), apoi de aluminiu (Al). Aliajele metalelor amintite mai sus au de asemenea conductivitate electrică mare dar, în funcţie de natura şi cantitatea elementelor de aliere sau impurităţilor, aceasta este sensibil mai redusă decât cea a metalelor pure. Rezistivitatea electrică depinde de temperatură (relaţia M1.U7.1.), dar şi de structură, puritate, deformaţii elastice şi plastice. t = 0 (1 +  t ) (M1.U7.1.)  - coeficientul de temperatură; t - valoarea finală a rezistivităţii; 0 - valoarea iniţială a rezistivităţii; t – temperatura. M1.U7.3.1. Materiale pentru conductori electrici a.) Cupru şi aliaje de cupru Sunt materialele conductoare cele mai des folosite în electrotehnică, datorită conductivităţii electrice ridicată (60 m/ mm2 faţă de 10 m/ mm2 la Fe) combinată cu o foarte bună deformabilitate la rece şi la cald. Cuprul are aplicaţii multiple în industria electrotehnică şi electronică, pentru conductori de bobinaj, benzi, table, bare, ţevi etc. El are însă caracteristici mecanice reduse, de aceea deseori se folosesc aliajele cuprului, care au caracteristici mecanice net superioare, însă conductivitate ceva mai scăzută. Alamele şi bronzurile se utilizează sub formă de sârme, table, benzi, bare, ţevi, diferite profile etc. În tabelul M1.U7.1. se prezintă unele proprietăţi ale acestor materiale utilizate în electrotehnică. b.)Aluminiu şi aliaje de aluminiu Aluminiul, asemănător cuprului, este un bun material conducător (conductivitatea electrică este 35 m/ mm2, rezistivitatea electrică este mică, de 0,0286  mm2/m). Se utilizează pentru conductori electrici izolaţi sau neizolaţi, de joasă sau înaltă tensiune, pentru carcasele maşinilor electrice şi şasiuri de aparate etc. Tabelul M1.U7.1. Unele proprietăţi ale cuprului şi aliajelor sale
Material Cu Alame CuZn20 CuZn40Pb3 Bronzuri CuSn8 CuBe0,5 Conductivitate el. [m/ mm2] 57 19 15 7,5 24 Rezistivitate el. [ mm 2/m] 0,01754 0,0525 0,0667 0,050 0,045 Rm [daN/mm2] 27 40 30 48 150 A [%] 47,5 10 14 40 3

Aliajele de aluminiu au caracteristici mecanice superioare celor ale aluminiului (de exemplu Rm = 40 daN/mm2 la Duraluminul AlCu4MgMn ), dar îşi păstrează conductivitatea electrică bună. 91

Exemple Aliajele de aluminiu se utilizează pentru transportul energiei electrice prin intermediul liniilor de înaltă sau joasă tensiune, ca miezuri conductoare ale cablurilor de înaltă sau joasă tensiune etc. Să ne reamintim... Materialele pentru piesele de contact trebuie sa asigure buna funcţionare a acestora atât la trecerea îndelungată a curentului electric, cât şi în cazul arcului electric care se formează la deschiderea contactelor care întrerup curentul electric. Aceste materiale trebuie să fie bune conductoare, să se oxideze cât mai puţin, să aibă temperatura de topire cât mai ridicată (în special pentru contactele care întrerup curentul). M1.U7.3.2. Materiale pentru contacte electrice Contactele electrice trebuie să asigure închiderea circuitului electric, trecerea curentului electric în această poziţie şi apoi întreruperea circuitului, aceste operaţii repetânduse, în general, un timp îndelungat. Prin urmare, proprietăţile principale care trebuie îndeplinite sunt: rezistivitate electrică mică; conductibilitate electrică mare; duritate mare şi implicit rezistenţă la uzură mare; comportare bună la temperaturi ridicate. a.) Aur şi aliaje de aur Aurul este un element foarte rezistent la oxidare, are conductivitate electrică bună (45 m/ mm2 ), conductivitate termică bună, este ductil şi uşor prelucrabil. În stare pură el se utilizează rar şi numai pentru contacte de precizie care lucrează la joasă tensiune şi la presiune mică de contact. Aliajele de aur, cu Ag (50 % Au + 50 % Ag), cu Ni (95 % Au + 5 % Ni) sau complexe (Au + Ag + Cu, Au + Ag + Pt), posedă cele mai ridicate valori de durabilitate şi rezistenţă la uzare, dar sunt indicate numai pentru curenţi de mică intensitate, putând funcţiona atât la frecvenţe mici cât şi la frecvenţe ridicate ale curentului electric. b.) Argint şi aliaje de argint Argintul are cea mai ridicată valoare a conductivităţii electrice (66,5 m/ mm2) şi conductivitate termică ridicată. El se oxidează sub acţiunea descărcărilor electrice formând anumiţi oxizi, care însă sunt buni conducători de electricitate. Exemple Contactele din Ag se utilizează pentru contactoare de diferite puteri, la relee, la întrerupătoare automate etc., dar nu cu întreruperi dese. Aliajele de argint, datorită elementelor de aliere (Cu, Au, Cd etc.) au o duritate considerabil mărită şi o conductivitate electrică şi termică ceva mai reduse, comparativ cu Ag nealiat. c.) Platină şi aliaje de platină Platina are o bună conductivitate electrică (10,2 m/ mm2), dar din cauza durităţii mici se utilizează foarte rar în stare pură pentru contacte.

92

Aliajele de platină cu 30 % Iridiu sunt cele mai răspândite şi au aplicaţii în confecţionarea contactelor importante, de putere mică şi precizie mare, cu frecvenţe mari de întrerupere, în curent alternativ. d.) Cupru şi aliaje de cupru Cuprul are proprietăţile comparabile cu cele ale argintului, însă rezistenţa lui mică la oxidare limitează folosirea sa şi necesită presiuni mari la contacte. Exemple Cuprul se recomandă acolo unde suprafeţele contactelor se auto-curăţă prin frecare (întrerupătoare rotative). Aliajele de cupru (Cu + Ag + Cd, Cu + Ni + Si etc.) elimină dezavantajele de mai sus. e.) Materiale sinterizate O mare parte a contactelor electrice se obţin prin procedeele metalurgiei pulberilor, îmbinându-se avantajele unor materiale care nu pot fi obţinute prin alte procedee. Contactele Ag-Ni se indică pentru funcţionarea în curent alternativ sau continuu, precum şi la curenţi de intensitate mare. Contactele Ag-Cd au conductivitate electrică mare şi sunt rezistente la sudare şi uzare. Contactele Ag-W, Cu-W şi Ag-Mo îmbină proprietăţile wolframului sau molibdenului (eroziune minimă, duritate mare, tendinţă redusă la sudare, transport redus de metal) cu cele ale argintului sau cuprului (conductivitate electrică şi termică ridicate, oxidare lentă). Exemple Materialele sinterizate se utilizează pentru întrerupătoare de joasă sau înaltă tensiune, cu curenţi mari de închidere şi presiuni de contact ridicate. Specificaţi principalele proprietăţi ce trebuiesc îndeplinite de materialele utilizate în construcţia contactelor electrice.

M1.U7.3.3. Materiale cu rezistivitate electrică ridicată Materialele rezistive au aplicaţii diverse: rezistenţe pentru încălzire, reostate, rezistenţe bobinate, filamente ale lămpilor cu incandescenţă etc. a.) Metale pure rezistive Unele metale rezistive şi proprietăţile acestora se prezintă în tabelul M1.U7.2. b.) Aliaje rezistive Unele aliaje rezistive şi proprietăţile acestora se prezintă în tabelul M1.U7.3. M1.U7.4. Rezumat  Caracteristica principală a metalelor destinate produselor electrotehnice o constituie conductivitatea electrică.  Dintre metale, argintul (Ag) are cea mai mare conductivitate electrică, urmat de cupru (Cu), apoi de aluminiu (Al).  Materialele utilizate la confecţionarea conductorilor electrici (cuprul şi aliajele 93

sale, aluminiul şi aliajele sale) trebuie să posede conductivitate electrică ridicată combinată cu o foarte bună deformabilitate la rece şi la cald.  Materialele pentru contacte electrice (aurul, argintul platina, cuprul şi aliajele lor) trebuie să posede rezistivitate electrică mică, conductibilitate electrică mare, duritate mare şi implicit rezistenţă la uzură mare, comportare bună la temperaturi ridicate.  Materiale cu rezistivitate electrică ridicată (wolfram, molibden, niobiu, tantal şi unele aliaje) au aplicaţii diverse: rezistenţe pentru încălzire, reostate, rezistenţe bobinate, filamente ale lămpilor cu incandescenţă etc. Tabelul M1.U7.2. Proprietăţi ale unor materiale rezistive Material Temperatura de Temperatura Rezistivitate topire maximă de electrică 0 0 [ C] utilizare [ C] [ mm2/m] Wolfram 3410 2500 0,055 Molibden 2620 2000 0,057 Tantal 2000 2000 0,124 Niobiu 2470 1800 0,142 Tabelul M1.U7.3. Proprietăţi ale unor aliaje rezistive Material Temperatura Temperatura de topire maximă de utilizare [0C] [0C] Constantan 400 40 % Ni+60 % Cu Nichelină 1180 500 67 % Cu+30 % Ni+3 % Mn Nikrotal 20 1380 1050 20 % Ni+25 % Cr+55 % Fe Kanthal A-1 1510 1375 6 % Al restul Fe

Rezistivitate electrică [ mm2/m] 0,5 0,4 0,95 1,45

94

M1.U7.6. Materiale cu memoria formei
M1.U7.6.1. Aspecte generale Efectul memoriei formei la metale se bazează pe transformarea martensitică reversibilă. În prezent, fenomenul este cunoscut pentru: alame, nichel, titan, cupru, aluminiu, zinc, unele oţeluri cu Mn şi Si. În metale şi aliaje se observă adesea că într-o plajă de temperatură dată, se produce o modificare de fază, în timp ce metalul rămâne în stare solidă. Acest fenomen se explică prin faptul că, tinzând din principiu să adopte structura cea mai stabilă posibil, atomii iau o altă configuraţie. În cazul oţelurilor, se trece astfel, în anumite condiţii, de la austenită (fază stabilă la temperaturi înalte) la martensită ( fază stabilă la temperaturi joase). Structurile acestor două faze sunt în general destul de apropiate, atomii şi dispunerea cristalină sunt aceleaşi, dar distanţele dintre atomi şi unghiurile dintre legături sunt uşor diferite. Pe acest proces se bazează efectul memorării formei: după ce “a memorat” o formă austenitică, aliajul este răcit până la starea martensitică, apoi este deformat şi când este încălzit, îşi reia forma austenitică. Exemple Ca aplicaţii ale materialelor cu memoria formei amintim: realizarea racordurilor, prizelor microcontacte cu efect de memorie, arcuri pentru robinete, care întrerup pătrunderea apei în clipa când ea devine prea caldă, arcuri pentru ventilarea serelor etc. M1.U7.6.2. Descrierea principalelor fenomene de memoria formei a.) Pseudoelasticitatea (PSE) Sub denumirea de efect pseudoelastic sau pseudoelasticitate sunt reunite o serie de comportamente specifice aliajelor cu memoria formei (AMF), care sunt caracterizate prin apariţia unei neliniarităţi pe porţiunea de descărcare a curbelor de tracţiune, efectuată în condiţii izoterme. PSE poate fi de maclare sau de transformare. a.1.) PSE de maclare. PSE de maclare este produsă fie de un proces de germinare şi creştere reversibilă a maclelor, fie de deplasare reversibilă a limitelor de macle (twin boundaries). a.2.) PSE de transformare. PSE de transformare (numită frecvent superelasticitate) este însoţită de cel puţin o transformare martensitică reversibilă indusă prin tensiune, marcată pe curbele de tracţiune prin prezenţa câte unui palier asemănător celui de curgere, pe porţiunile de încărcare şi descărcare.

95

a.3.) Parametri de pseudoelasticitate. Parametrii mecanici de PSE au fost împărţiţi în: a) deformaţionali: î = tensiunea palierului (platoului) de încărcare, numită şi tensiune de declanşare; d = tensiunea de descărcare; t = alungire relativă totală; rec = alungire relativă recuperabilă (superelastică); (rec = t - p). b) energetici: E1 = energia consumată într-un ciclu de încărcare - descărcare, compusă dintr-o parte blocată şi o parte disipată sub formă de căldură, datorită frecării interne. Mai este numită şi histerezis mecanic; E2 = energia eliberată la descărcare;  = E2/(E1 + E2)100 = randamentul de înmagazinare a energiei. Din studierea PSE, se pot trage următoarele concluzii: (1) prezenţa fenomenelor de maclare - demaclare şi mai ales a transformărilor martensitice reversibile induse prin tensiune poate duce la obţinerea unor comportamente pseudoelastice puternic neliniare ale AMF, net diferite de cele clasice (de la oţeluri şi fonte); (2) limita dintre pseudomaclare şi superelasticitate nu este definitiv delimitată decât pentru o anumită istorie mecano-termică; (3) pentru alegerea corectă a tuturor condiţiilor care determină obţinerea unui anumit tip de pseudoelasticitate şi a valorilor corespunzătoare ale parametrilor de PSE, este necesară cunoaşterea variaţiei acestora, în primul rând, în funcţie de istoria mecano -termică.

Pe ce se bazează efectul memoriei formei la metale?

b.) Efectul simplu de memoria formei (EMF) Efectul simplu de memoria formei (EMF) este cel mai important dintre fenomenele de memoria formei . In esenţă, EMF reprezintă redobândirea unică şi spontană a “formei calde” prin încălzirea aliajului aflat în “forma rece”. b.1.) EMF cu revenire liberă Prin revenire liberă, elementul de memorie îşi recapătă forma caldă în absenţa oricărei constrângeri exterioare. Cea mai operativă metodă, pentru verificarea EMF, este încovoierea, câteva exemple fiind redate în figura M1.U7.1.

Fig. M1.U7.1. Ilustrarea EMF la încovoiere manuală a) schemă de principiu şi metodă de calcul; b) deflecţie prin EMF la Cu-Al-NI c) deflecţie prin EMF la acelaşi aliaj

96

b.2.) EMF cu revenire reţinută. Prin revenire reţinută elementul cu memorie, deformat la rece, este împiedicat să revină la forma caldă şi din acest motiv, la încălzire el nu generează o deformaţie (ca la revenirea liberă), ci o tensiune. b.3.) EMF generator de lucru mecanic. Utilizarea AMF la generarea de lucru mecanic, în construcţia activatorilor şi a motoarelor termice, reprezintă cea mai complexă aplicaţie a acestor utilaje. In toate situaţiile, EMF generator de lucru mecanic presupune deplasarea prin învingerea unei tensiuni. Pentru ca aliajul să revină la forma rece - care trebuie realizată numai prin deformaţia martensitei este necesar ca răcirea să se facă sub sarcină. In felul acesta, se impune existenţa unei aşanumite tensiuni de restabilire reprezentând de fapt o “sarcină moartă”. Un exemplu de producere a EMF generator de lucru mecanic, la încovoiere sub sarcină, este prezentată în figura M1.U7.2.

Fig.M1.U7.2 EMF generator de lucru mecanic sub sarcină În figura de mai sus se prezintă următoarele situaţii: a) poziţiile ocupate de probă: stare liberă (linie cu punct), sub sarcină la temperatura ambiantă (linie continuă) şi la sfârşitul încălzirii (linie întreruptă); b) poziţii ocupate de capătul liber al epruvetei la creşterea numărului de cicluri Din studiile efectuate de cercetători până în prezent se pot trage următoarele concluzii: (1) încovoierea oferă cea mai avantajoasă metodă potenţială de studiu EMF cu revenire liberă cât şi a celui generator de lucru mecanic, deoarece efectele distribuţiei neuniforme a tensiunilor pot fi neglijate în condiţiile în care elemente cu memoria formei, având cel puţin o dimensiune a secţiunii sub 1 mm, ridică mase de zeci şi sute de ori mai mari; (2) în cazul EMF cu revenire reţinută, solicitarea care produce cele mai uşor de controlat tensiuni este întinderea; (3) pentru mărirea deformaţiei recuperabile, în cadrul EMF generator de lucru mecanic cu restabilirea prin încovoiere sub sarcină, este necesar să se aplice o predeformare în domeniul martensitic; (4) esenţială pentru aplicaţii este obţinerea unui EMF generator de lucru mecanic, stabilizat, însoţit de apariţia efectului de memoria formei în dublu sens.

Descrieţi principalele fenomene de memoria formei.

97

c.) Efectul de memoria formei în dublu sens. Efectul de memoria formei în dublu sens (EMFDS) presupune redobândirea spontană atât a formei calde cât şi a celei reci, la încălzire, respectiv răcire. În plus, un AMF educat pentru EMFDS “îşi aminteşte” toate formele intermediare, caracteristice temperaturilor atinse în timpul răcirii sau încălzirii. c.1.) Proceduri de educare Termenul de educare este preluat din limba franceză unde a intrat ca şi corespondent al termenului englezesc original “training” (formare, instruire, pregătire) şi este una dintre principalele cauze care au dus la caracterizarea AMF drept “materiale inteligente” În toate procedurile sau variantele de educare de mai sus, condiţia necesară obţinerii EMFDS este formarea martensitei, orientată preferenţial, direct prin procesul de răcire. EMFDS astfel obţinut se va numi “extrinsec” sau “în sistem” dacă este generat de tensiuni externe (care influenţează creşterea preferenţială a martensitei) şi “intrinsec” atât în variantele de educare ce influenţează germinare de martensită cât şi în cele ce favorizează creşterea acesteia, prin crearea de tensiuni interne. c.2.) Oboseala aliajelor cu memoria formei In funcţie de tipul ciclării la care este supus, un AMF poate prezenta fenomene diferite de “deteriorare ireversibilă a microstructurii” care definesc categorii specifice de oboseală. Pentru mărirea rezistenţei la oboseală mecanică se aplică o laminare la cald urmată de călire în apă prin care limitele grăunţilor capătă o formă neregulată dar în timpul ciclării mecanice această formă se redresează, absorbind o energie suplimentară datorită căreia tenacitatea limitelor este îmbunătăţită. Din sinteza cercetărilor care se referă la EMFDS, s-au desprins următoarele concluzii utile pentru utilizarea acestor materiale: (1) aliajele Cu - Zn - Al reprezintă o categorie economică de AMF, a căror rezistenţă la oboseală (în timpul ciclurilor deflecţie - temperatură, sub sarcină) este de ordinul miilor de cicluri; (2) pentru mărirea rezistenţei la oboseală termomecanică, la ciclarea deflecţie temperatură, trebuie găsite o compoziţie chimică şi o procedură de educare corespunzătoare care să includă laminarea la cald şi călirea energetică consecutivă, astfel încât aliajul respectiv, Cu - Zn - Al să fie în stare martensitică la temperatura ambiantă. (3) după educarea prin cicluri de memoria formei, în condiţiile de mai sus, un câmp vast de studii îl poate oferi ciclarea termică ulterioară, în absenţa tensiunii (pentru analiza evoluţiei EMFDS intrinsec astfel obţinut). Ca tendinţe de dezvoltare a AMF, ele se vor putea impune în toate situaţiile de înlocuire a dispozitivelor complexe de acţionare termomecanică, cu condiţia să fie creată o dinamică corespunzătoare pentru cercetarea şi dezvoltarea acestor noi materiale, prin care să se poată obţine atât produse destinate consumului public cât şi dispozitive de înaltă tehnologie, utilizate în domenii de strictă specialitate. Exemple Aplicaţiile industriale ale materialelor cu memoria formei cuprind cuplaje şi asamblări, antene spaţiale, dispozitive termomecanice şi termoelectrice, servomecanisme programate, ş.a. De exemplu, niturile din aliaje cu memorie asigură o asamblare fără deformare mecanică, în domenii cum sunt construcţia aeronavelor şi submarinelor, construcţia reactoarelor nucleare, echipamentul

98

pentru exploatarea petrolului submarin (în special montarea şi repararea conductelor subacvatice, de adâncime), iar bucşele din asemenea aliaje se aplică pentru racordarea conductelor fără sudare în condiţii de îmbinare perfect etanşă. Să ne reamintim... Fenomenul de „memorie a formei” este prezent la anumite aliaje cu transformare martensitică reversibilă în care martensita are un caracter termoelastic. Un produs finit confecţionat din astfel de materiale poate fi deformat de la o formă iniţială, cu o configuraţie stabilă termic, până la o altă formă, cu o configuraţie instabilă termic. Acest produs se spune că are memoria formei pentru faptul că, la aplicarea unei încălziri, poate reveni de la configuraţia instabilă termic la configuraţia iniţială, stabilă termic, adică se poate spune ca ,,îşi aminteşte” forma iniţială. M1.U7.7. Rezumat  Efectul memoriei formei la metale se bazează pe transformarea martensitică reversibilă: după ce “a memorat” o formă austenitică, aliajul este răcit până la starea martensitică. El este deformat şi când este încălzit, îşi reia forma austenitică.  În prezent, acest fenomen este cunoscut în cazul mai multor materiale metalice: alame, nichel, titan, cupru, aluminiu, zinc, unele oţeluri cu mangan şi sil iciu.  Principalele fenomene de memoria formei: pseudoelasticitatea, efectul simplu de memorie a formei, efectul de memorie a formei în d ublu sens.  Aplicaţii: realizarea racordurilor şi prizelor microcontacte cu efect de memorie, arcuri pentru robinete, care întrerup pătrunderea apei în clipa când ea devine prea caldă, arcuri pentru ventilarea serelor.

99

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful