You are on page 1of 2

Mǎrturia Pǎrintelui Zosim Oancea (1911-2005) ne aduce în prezenţa unui om şi a unui preot ortodox cu un profil uman şi religios

extraordinar. Cand se vorbeste de parintele Zosim Oancea credinciosii isi amintesc de Muzeul de icoane pe sticla de la Sibiel , astazi faimos in intreaga lume Originile modeste ale unui mare om : Zosim Oancea se naşte la 21 iulie 1911 în satul Alma, lângă Mediaş, într-o familie de condiţie modestǎ. Orfan de tată, micul Zosim creşte cu mama şi cu bunicul, care reuşeşte cu mari sacrificii să-l înscrie pe nepot la şcoala din Dumbrăveni, unde Zosim Oancea începe un drum de studii care va culmina în 1935 cu absolvirea Facultăţii de Teologie din Bucureşti. Parea sa duca o viata fericita ca dascal , duhovnic , sot si tata , caci in 1943 ii aparea prima carte de predici , lumea il pretuia si il cauta . Dar iata ca “timpul a început sa nu mai aibe rabdare “ , iar in 1948 este arestat si condamnat pentru o presupusa crima , tată a patru copii . La 7 iulie 1948 când, pe neaşteptate, este arestat de Securitate în timpul întoarcerii din satul natal Alma. Este arestată şi soţia sa, însărcinată cu cel de-al patru-lea copil, Dorin. Capul de acuzare: complot împotriva statului şi ajutor economic acordat fiilor acelora – mai ales preoţi – întemniţaţi şi ei din „motive politice”. Un neadevǎr colosal, prin care regimul comunist dorea eliminarea din scenǎ a unui mare om şi preot. Cei cincisprezece ani de temniţǎ şi de muncǎ silnicǎ : Înteminţat la Aiud, Părintele Oancea cunoaşte infernul închisorilor comuniste: „Nimeni nu-şi poate închipui – va povesti mai târziu – cum am trăit. Într-o celulǎ de douǎ persoane dormeam doisprezece, pe jos, acoperiţi cu o pătură”. Dar Părintele Zosim trăieşte lungii ani de încarcerare ca pe un prilej de profundă experienţă spirituală: „În închisoare – povesteşte – Dumnezeu nu era departe, în ceruri, era ca un vecin, vorbeai cu Dumnezeu şi-l întrebai pe Dumnezeu ca pe un vecin. Aşa Îl simţeam de apropiat!”. După lungi ani de temniţǎ la Aiud, în iulie 1957 Pr. Zosim Oancea primeşte domiciliu departe de Sibiu, în satul Bumbăcari din Bărăgan, pentru a fi trimis apoi la muncă silnică în lagărele de muncă din Delta Dunării, de la Noua

alături de soţia sa Dorina. Îşi făceau mai devreme rugăciunea lor şi apoi făceam împreună rugăciunea noastră. inteligenţǎ şi clarviziune. unde ajunge la 4 ianuarie 1964 şi unde va fi activ pânǎ în 1999. Ceea ce am reuşit să fac. prieten al unor genii ale culturii europene precum Emil Cioran şi Constantin Noica. eseuri filosofice. între biserică şi Muzeu.Culme şi în cele din urmă la Periprava. zaludule . Am învăţat mărturisirea. Cine a avut credinţă. Şi preoţii catolici m-au rugat într-o zi să asculte şi ei programul nostru. Fa-te . Om de culturǎ. autor al unor cǎrţi de meditaţie. de scrieri autobiografice. piatramarunta ! Focul mance-te . s-a salvat”. “Aiudule . cu ajutorul lui Dumnezeu şi al atâtor oameni de bună-credinţă. ca nu te saturi : Mereu vrei scantece si bei oftaturi ! (Radu Gyr) . dar nu ne-am pierdut încrederea în valorile noastre eterne. De aceea vă spun că am trăit un ecumenism şi în închisoare. Tot in inchisoare acesta il descopera pe Radu Gyr si poeziile acestuia . Pe 20 mai 2005 Părintele Oancea s-a stins la Sibiu şi a fost înmormântat în cimitirul din Sibiel. este într-un fel o revanşă asupra călăilor generaţiei mele. dar şi iertarea. dând viaţǎ Muzeului de icoane dar şi promovându-şi parohia ca localitate agroturisticǎ foarte apreciatǎ. Credinţa autenticǎ a Pǎrintelui Zosim : Eliberat la 15 septembrie 1963. Şi eu ţineam lecţia obişnuită. Dar tăria spirituală rămâne aceeaşi: „La Noua Culme – povesteşte Părintele Oancea – eram într-o baracă unde erau şi preoţi catolici. Un om care a gǎsit în credinţa sa puterea de a trece peste rǎul persecuţiei comuniste şi de a-l transforma într-un prilej de bine mai mare: „Eu şi generaţia mea – va spune cǎtre sfârşitul vieţii sale – am dus o viaţă de suferinţă şi jertfă. iar icoana mi s-a părut dintotdeauna o împărtăşire a ochilor şi a sufletelor din bunătatea şi frumuseţea care ne leagă şi ne poartă pe toţi spre Cel ce a biruit lumea”. Părintelui Oancea îi este încredinţată parohia din Sibiel. Pǎrintele Zosim Oancea a fost – dupǎ mǎrturiile unanime ale celor care l-au cunoscut – un om de o mare bunǎtate. temnita crunta .