Anul III, nr.

25 februarie 2009
Publicaþie lunarã editatã de Protopopiatul Ortodox Fãgãraº

apare cu sprijinul

Din cuprins
Postul Mare, începutul unei noi vieþi
Postul Mare este un urcuº spre Înviere, spre o nouã viaþã. Condiþia este sã pãºim pe fiecare treaptã a lui. (pag. 2)

Viaþa de familie ºi televizorul

Hipermarketul, fericire la pachet
Nu-i aºa cã hipermarketul pare un paradis de rezolvare a problemelor, cu toate cumpãrãturile la îndemânã, fiind chiar relaxant? (pag. 8)

Azi mergem sau nu la bisericã?
A participa la Sfânta Liturghie în fiecare duminicã ºi sãrbãtoare este una din cele nouã porunci bisericeºti. De ce trebuie sã participãm? (pag. 14) Editorial de Pr. Marius Corlean

Prin construcþia ºi manipularea situaþiilor de viaþã, a contextelor, a replicilor ºi atitudinilor personajelor de pe micul ecran, televiziunea îl conduce pe telespectator cãtre o mentalitate egocentristã, strãinã sau chiar polemicã vieþii de familie. (pag. 10-11) de produse media, în virtutea cererii clientului. Este aceastã cutiuþã plinã cu surprize, diabolicã? Nu. Aºa cum nici alcoolul nu este rãu sau bun în sine, ci dupã cum este folosit. Omul este cel care dã valoarea lucrului pe care îl utilizeazã. El poate utiliza alcoolul ca medicament ºi aliment, dar folosit în exces acesta îi poate deveni duºman de moarte. Omul investeºte în televizor un lucru de mare preþ, timpul; o “afacere” care nu este deloc în favoarea lui. De cele mai multe ori roadele investiþiei sunt devastatoare: copii care, în loc sã aibã o copilãrie frumoasã ºi naturalã, devin pokemoni violenþi sau roboþi super înarmaþi; adulþi care, fãrã a se întreba cât valoreazã timpul ca dar de la Dumnezeu, petrec zilnic ore întregi în faþa televizorului - femei nedezlipite de poveºtile cu iz dulceag din telenovele ºi viaþa mondenã, bãrbaþi care “trebuie sã fie la curent” cu “ºtirile” (rãutãþile) zilei sau “pun þara la cale” urmãrind interminabile dispute politice. Rezultatul….? O lume care nu mai are timp sã se bucure de viaþa realã, simplã ºi naturalã. Luaþi aminte cât timp petreceþi în faþa televizorului ºi cântãriþi… Nu-i aºa cã privitul la televizor e seducãtor? Nu-i aºa cã e tentant sã te întinzi seara, la obosealã, pe canapea ºi sã te afunzi în starea de reverie indusã de cutia vorbitoare? Nu-i aºa cã e mai comod sã-l laºi pe copil în faþa televizorului ºi acesta sã punã mai puþine probleme ºi sã-þi consume mai puþinã energie? Aºa este. V-aþi întrebat însã cu ce preþ? V-aþi întrebat de ce copiii nu sunt liniºtiþi, de ce devin agitaþi ºi exprimã comportamente agresive ºi ciudate? V-aþi întrebat ce primeºte în orele de privit la televizor, care este pierderea pe care o are copilul pe plan afectiv? V-aþi întrebat ce ne fascineazã de petrecem ore în ºir în faþa acestei cutiuþe plinã cu surprize? Dacã nu v-aþi întrebat, vã rog faceþi acest lucru înainte de a fi prea târziu. Dacã nu pentru dumneavoastrã, mãcar pentru copiii dumneavoastrã. Reducând influenþa ºi prezenþa televizorului în viaþa familiei, veþi câºtiga enorm în planul afectiv ºi al relaþiilor cu ceilalþi. Veþi câºtiga bucurie ºi împlinire.

Cutiuþa cu surprize
Pe cât de revoluþionarã a fost apariþia televiziunii, pe atât de revoluþionare sunt ºi modificãrile pe care aceasta le aduce în viaþa noastrã. Omul s-a trezit invitat ca spectator ºi participant, chiar dacã nu real, dar cu siguranþã imaginar, la orice eveniment petrecut chiar la mii de kilometri distanþã pe pãmânt, dar nu numai… De la spectacolul imaginilor din jungla amazonianã, pânã la primele imagini de pe lunã, omul care posedã cutia magicã numitã televizor trãieºte realitãþi pe care poate în viaþa realã niciodatã nu i-ar fi cu putinþã sã le vadã. Cum însã am învãþat cã orice lucru, orice idee ºi orice gând poate avea “o altã faþã”, e important sã înþelegem cã ºi televiziunea are “reversul medaliei” specific ei. De la dezinformare, manipulare, mesaje subliminale, pânã la violenþã, pornografie, minciunã, sunt servite de cãtre furnizorii

CMYK

2

Viaþa în Hristos

Postul Mare ni se înfãþiºeazã înaintea ochilor sufleteºti ca un urcuº duhovnicesc spre Înviere. ªi dacã în fiecare an sãrbãtorim în noaptea luminoasã a Paºtelui Învierea Domnului, cu ajutorul postului avem ºansa sã dobândim sfârºitul celor vechi ºi pãcãtoase din noi ºi începutul unei noi vieþi în Hristos. Condiþia pentru a dobândi acestea este sã pãºim pe fiecare treaptã a postului, aºa cum ne învaþã Biserica.

Duminica Crucii ne învaþã Postul Mare, începutul unei noi vieþi Apoidemareaatainã a jertfirii sine, dãruirii întregului nostru efort duhovnicesc Celui ce ºi-a dat viaþa pentru noi. Celelalte douã duminici, Duminica Sfântului Ioan Scãrarul ºi Duminica Sfintei Maria Egipteanca, au un caracter ascetic, exemplul celor doi postitori având menirea de a ne încuraja în cãlãtoria duhovniceascã a postului, arãtându-ne cã virtuþile pe care vrem sã le dobândim nu sunt idei abstracte, ci au fost dobândite de sfinþi. În Duminica Floriilor ne alãturãm cãlãtoriei Mântuitoporuncii de a iubi. Ultima dintre aceste trepte pregãti- rului spre Golgota, spre Rãstignirea cea toare este Duminica lãsatului sec de mântuitoare care duce la Înviere. brânzã, Duminica izgonirii lui Adam din Cum postim Rai sau Duminica iertãrii, cãci în aceastã Postul este o faptã de virtute, un exerDuminicã auzim rostindu-se cuvintele: ºi ne iartã nouã greºelile noastre precum ºi ciþiu de înfrânare a poftelor, un exerciþiu noi iertãm greºiþilor noºtri. Aceastã Dumi- de întãrire a voinþei, o formã de pocãinþã. nicã însumeazã întreaga pregãtire pentru Porunca postului este porunca pe care a post. Acum ºtim cã am fost creaþi pentru dat-o Dumnezeu în grãdina Edenului ºi pe Rai, pentru comuniunea cu Dumnezeu, care Adam nu a pãzit-o, aducând suferinþã dar pãcatele ne-au îndepãrtat de Dumne- neamului omenesc. Pentru cã lãcomia zeu ºi existenþa noastrã a devenit un exil. ne-a fãcut sã ieºim din Rai, antidotul ei, Nu ne rãmâne decât sã ne recunoaºtem gre- postul, ne va face sã revenim în el. Prin ºelile ºi, cu credinþã, nãdejde ºi dragoste, post Îl imitãm pe Mântuitorul, Cel Care nu sã începem a-i ierta pe toþi cei care ne-au avea nevoie de post, dar Care a postit timp greºit ºi a ne cere iertare de la cei cãrora de 40 de zile, arãtându-ne cum sã rezistãm le-am greºit, aºteptând ca astfel sã se în faþa ispitelor. Postul are un aspect calitativ ºi un aspect coboare peste noi iertarea dumnezeiascã. cantitativ, adicã pe de o parte renunþãm la ªcoala Postului un anumit tip de alimente (carne, ouã ºi Perioada Postului Mare poate fi pentru lactate) ºi pe de altã parte diminuãm cantinoi perioada în care învãþãm sã trãim viaþa tatea lor, cãci dacã ne îmbuibãm cu mâncea nouã în Hristos. Postul presupune care de post nu înseamnã cã postim. Foaascezã, adicã un efort duhovnicesc susþi- mea trupeascã pe care o simþim în aceastã nut. În aceastã perioadã a anului, în biseri- perioadã ne ajutã sã ne dãm seama cã cile ortodoxe se sãvârºesc slujbe specifice existã ºi o foame duhovniceascã, o foame Postului Mare. Acestea sunt mai nume- dupã Dumnezeu, o foame a sufletului pe roase ºi mai lungi ºi au menirea sã ne ajute care numai Dumnezeu o poate potoli, cãci pentru aceasta am fost creaþi, pentru a fi cu sã postim. Canonul cel Mare, alcãtuit de Sfântul Dumnezeu. Dar pentru ca postul nostru sã fie efiAndrei Criteanul, care se sãvârºeºte în primele patru zile ale postului, împreunã cient, e nevoie sã-l împletim cu alte fapte cu Pavecerniþa Mare, ne învaþã pocãinþa ºi bine plãcute lui Dumnezeu. În perioada umilinþa, cãci inima înfrântã ºi smeritã postului înmulþim rugãciunea, nu uitãm de iubirea aproapelui ºi de milostenie. În Dumnezeu nu o va urgisi. Liturghia Darurilor mai înainte perioada postului sã încercãm sã împlinim sfinþite ne învaþã cã scopul postirii este cuvântul de îndemn al sfinþilor: mirenii sã unirea tainicã cu Hristos prin Sfânta trãiascã asemenea cãlugãrilor iar cãluÎmpãrtãºanie, El fiind Cel care ne însoþeºte gãrii sã trãiascã asemenea îngerilor. Sã primim cu bucurie aceastã ostenealã a posîn toatã perioada postului. Primele douã Duminici ale postului, tului. Dacã am pãcãtuit, sã postim pentru Duminica Ortodoxiei ºi Duminica Sfân- cã am pãcãtuit. Dacã n-am pãcãtuit, sã tului Grigorie Palama, au un caracter postim ca sã nu pãcãtuim. Sã dãm lui dogmatic ºi de aici învãþãm cã postul cel Dumnezeu postul nostru, pentru a primi de adevãrat, pentru a fi eficient, trebuie sã fie la El învierea sufletelor noastre. practicat corect, într-o credinþã dreaptã. Pr. Ovidiu Bostan

Trepte pregãtitoare
Fiecare Duminicã poate fi consideratã câte o treaptã prin care, dacã pãºim pe ea, Dumnezeu ne apropie de Sine, ne dãruieºte o virtute. Prima dintre aceste trepte este Duminica lui Zaheu, Duminica dorinþei. De la început ni se atrage atenþia cã aceastã cale a postului trebuie sã aibã la bazã dorinþa, voinþa personalã de a-L întâlni pe Dumnezeu. Duminica cananeencei e Duminica credinþei statornice. Ni se spune prin aceasta cã numai cel ce va merge înainte pe calea postului cu încredere cã va primi mila lui Dumnezeu, acela se va ºi bucura de ea. Duminica Vameºului ºi a Fariseului e Duminica smereniei. Biserica ne învaþã acum cã toatã calea postului trebuie sã o parcurgem cu smerenia vameºului, fãrã gândul cã postul practicat de noi ar fi vreun lucru mare înaintea lui Dumnezeu. E doar o datorie. În aceastã Duminicã începe perioada Triodului, aceasta fiind cartea liturgicã specificã perioadei Postului Mare, carte care conþine slujbele acestei perioade ºi care ne introduce în atmosfera Postului Mare. Duminica Fiului risipitor este Duminica întoarcerii din exil. Asemeni fiului risipitor, fiecare dintre noi ne-am autoexilat din casa Tatãlui ceresc prin pãcatele fãcute, ne-am înstrãinat de Dumnezeu. Aceastã Duminicã ne aduce în atenþie cã Dumnezeu e Tatã iubitor ºi primitor ºi cã noi putem, cu ajutorul dorinþei, al credinþei ºi al smereniei sã redobândim statutul de fii ai Sãi. Duminica lãsatului sec de carne e Duminica Înfricoºãtoarei Judecãþi. În aceastã Duminicã ni se înfãþiºeazã criteriul prin care vom fi judecaþi, ºi anume iubirea aproapelui. În aceastã Duminicã ni se spune cã orice nevoinþã nu are nicio valoare dacã nu e îndreptatã spre împlinirea

Eveniment

3

Vizitã pastoralã, misionarã ºi apologeticã
Parohia Bucium a primit în 25 ianuarie vizita arhipãstorului Mitropoliei Ardealului, în persoana ÎPS Pãrinte Mitropolit Laurenþiu Streza. Eveniment istoric pentru sat ºi parohie, aceastã zi de duminicã din luna ianuarie 2009 va rãmâne în scriptele istoriei momentul în care un mitropolit vine sã bucure credincioºii parohiei prin cuvântul predicii, dar ºi sã-i îndemne hotãrât ºi tranºant la apãrarea dreptei credinþe ortodoxe ºi a moºtenirii reprezentate de biserica satului, construitã prin truda ºi jertfa înaintaºilor fiilor satului de astãzi. Documentele parohiale nu consemneazã vizita oficialã a vreunui mitropolit în Bucium, de aceea venirea ÎPS Laurenþiu a fost, pentru satul ºi parohia Bucium, un moment istoric. Credincioºii parohiei au cinstit acest moment îmbrãcaþi în port popular, întâmpinându-ºi ierarhul la poarta bisericii. Alãturi de Înalt Preasfinþia Sa, la Sfânta Liturghie au participat Pãrintele arhimandrit

ÎPS Laurenþiu în parohia Bucium

Ilarion Urs, stareþul Mãnãstirii Brâncoveanu, Pãrintele protopop Ioan Ciocan ºi un sobor de preoþi ºi diaconi. Rãspunsurile la stranã au fost date de corul parohiei. Scopul vizitei a fost unul misionar ºi apologetic, datorat faptului cã, din anul 2006, parohia Bucium a fost chematã în instanþã de cãtre reprezentantul celor câteva familii greco-catolice din Bucium, pentru a obþine modificarea în cartea funciarã a proprietarului singurei biserici din sat,

PS Irineu Duvlea din nou la Drãguº
În familia pãrintelui Gheorghe Roºca din Drãguº Dumnezeu a rânduit sã mai aparã un suflet, primit cu mare bucurie. Nãscut la data de 2 decembrie 2008, Luca Nicolae a primit taina Sfântului Botez în ziua de 31 ianuarie 2009, avându-i ca naºi pe familia Adrian ºi Georgeta Fuciu ºi fiul acestora, Horia Ionuþ. Vicar al Episcopiei Ortodoxe Române din America, alãturi de un sobor de preoþi format din: Pr. Protopop Ioan Ciocan, Pr. Stareþ Ilarion ºi pãrintele diacon Calinic de la Mãnãstirea Brâncoveanu - Sâmbãta de Sus, Pr. Marcel Ivaºcu ºi Pr. Mihai Apafi din Episcopia Harghitei ºi Covasnei. Vizita Preasfinþiei sale nu a fost prima în aceastã parohie. Distinsul oaspete a sãvârºit Sfânta Liturghie urmatã de Taina Sfântului Maslu în data de 4 mai 2008, când s-a aflat în þarã cu ocazia hramului Mãnãstirii Constantin Brâncoveanu de la Sâmbãta de Sus. Pr. Marius Corlean

Pe lângã momentele de bucurie fireascã, familia a avut parte ºi de o bucurie aleasã, pe care au primit-o ca o binecuvântare de la Dumnezeu: slujba de intrare a noului nãscut în creºtinism a fost oficiatã de Preasfinþitul Irineu Duvlea, Episcop

care este Parohia ortodoxã românã Bucium, în favoarea “parohiei” grecocatolice. Dupã sãvârºirea Sfintei Liturghii, ÎPS Pãrinte Mitropolit le-a transmis credincioºilor motivul venirii în satul lor: “Am venit astãzi în aceastã bisericã, în parohia Bucium, pentru ca sã ne rugãm împreunã ca Dumnezeu sã ne ajute, sã ne întãreascã în credinþã ºi mai ales sã ne apere de cei care cred cã ei ar fi stãpâni aici... Am venit sã vã încredinþãm cã biserica este a dumneavoastrã, pentru cã dumneavoastrã aþi construit-o, pãrinþii dumneavoastrã, iar dumneavoastrã sunteþi moºtenitorii de drept ai acestei bisericii”. În continuare, Înalt Preasfinþia Sa a subliniat faptul cã va purta de grijã pentru ca lucrurile sã fie judecate drept ºi corect, soluþia echitabilã fiind ca biserica sã fie evaluatã, iar parohia ortodoxã sã despãgubeascã partea greco-catolicã proporþional cu numãrul credincioºilor. Pãrintele Mitropolit a fãcut ºi o incursiune în istorie, evocând faptul cã înaintaºii credincioºilor de astãzi au fost ortodocºi, cea mai bunã mãrturie fiind vechea bisericã ortodoxã de piatrã, menþionatã în izvoare ca fiind ridicatã în 1603 ºi dãrâmatã pe la 1942 în condiþii bizare, deoarece figureazã pânã astãzi în categoria monumentelor istorice. Cunoaºtem foarte bine ºi istoria zbuciumatã a Ardealului ºi a salbei de mãnãstiri de la poalele munþilor Fãgãraº distruse cu tunurile sau incendiate de cãtre generalul Buccow. Nu a fãcut excepþie nici mãnãstirea de la Bucium de la acea vreme, astfel încât astãzi nu constatãm decât revenirea la normalitate, adicã la credinþa ortodoxã, specificã românilor înaintea vremurilor tulburi de dupã 1700. Gustul amar al problemelor însã nu poate fi lãsat sã copleºeascã bucuria pregãtirii noaste ca ºi creºtini pentru intrarea în postul Sfintelor Paºti, post pregãtit de duminicile premergãtoare începutului Postului Mare. Semnificaþia ºi importanþa fiecãreia dintre aceste duminici a fost explicatã credincioºilor de cãtre Pãrintele Mitropolit, ca îndemn de a ne pregãti împreunã pentru intrarea în aceastã cãlãtorie duhovniceascã ºi asceticã cãtre participarea la bucuria praznicului Învierii Domnului. Pr. paroh Marius Corlean

fii neliniºtit. “Ce se întâmplã?” Þi se rãspunde: “Urmeazã marea cãdere!” “Ce e asta?”întrebi. “Nimeni nu ºtie”, rãspund toþi. “De acolo nimeni nu s-a mai întors niciodatã”. Pãmântul. O planetã ciudatã. Un loc pe cu condiþia de a rãmâne pe creanga Lui, îm- Apoi vezi cascada. ªi … e prea târziu. Cazi. care Dumnezeu l-a creat în acest mare univers preunã cu El. Nu ºtiam însã ce ne aºteaptã. Încerci zadarnic sã te întorci sus, dar nu mai cu scopul de a deveni o împãrãþie a liniºtii. Ce Impactul cu apa este înfiorãtor. Vacarmul poþi. Strigi, dar nu mai poate sã te audã a ajuns? O vâltoare în care ne miºcãm într-un apei reci la început ne sperie. Prea mult zgo- nimeni ºi nici sã te ajute. Sub tine este vamod haotic. Atât de haotic încât aceastã miº- mot. Prea multã miºcare. ªi suntem uluiþi. carmul ºi haosul. Nimic nu este în ordine care ne ameþeºte. ªi dintr-o datã ne pierdem Privim miraþi la celelalte frunze din jurul jos. Zgomotul asurzitor te înfioreazã. “Ce se întâmplã cu mine?” - te întrebi. orientarea ºi nu mai ºtim încotro ne îndreptãm. nostru, iar ele ne fac semn cã totul este în Suntem asemenea unei frunze care din regulã. Aºa trebuie sã fie! Suntem luaþi apoi ªi atunci îþi vin în minte imaginile din timcauza vântului ºi a picãturilor mari de de valul vieþii ºi fãrã a mai opune niciun fel pul vieþii. Îþi aduci aminte cã râul era ploaie se rupe din Pomul Vieþii, pom care de rezistenþã ne trezim cã ne îndreptãm strãjuit de douã maluri. Iar pe mal cineva stã ferm ºi neclintit pe malul râului învol- spre NICÃIERI. Spre ce? Nu ºtim. Dar dacã îþi fãcea semne deznãdãjduite. Te striga. burat. ªi, în cãdere liberã, aºteptãm im- toþi merg spre acelaºi loc, nu mai conteazã. Te implora sã ieºi din cursul apei. Dar pactul cu apa rece la fel ca ºi celelalte frun- Unii mai întreabã în dreapta ºi în stânga. glasul lui era acoperit de zgomotul celor ze care cad împreunã cu noi. Unde mergem? Dar nu are cine sã-i audã. din jurul tãu. Te chema sã vii la El pentru Suntem bucuroºi cã în sfârºit suntem liZgomotul râului e mult prea puternic. binecuvântare, iar tu râdeai de glasul Lui. beri ºi putem zbura. Gustul libertãþii ne face ªi apoi însuºi cursul râului e plin de atracþii Era prea ciudat ca sã te rupi de ceilalþi. ªi fericiþi. În sfârºit zburãm. Chiar dacã zbo- care te fac sã nu te mai gândeºti decât la un apoi ce-þi oferea El? Liniºte? Nu aveai rul nostru se numeºte cãdere. Suntem feri- singur lucru. Ce fericit eºti cã pluteºti, chiar nevoie de liniºte. Pentru cã nu ºtiai ce ciþi cã am scãpat de El, de Marele Pom care dacã nu ºtii spre ce. Eºti surprins însã sã urmeazã. ªi acum e prea târziu. Abia acum realizezi cã Dumnezeu nu ne-a creat ºi care ne oferea toate condiþiile realizezi cã, cu cât cobori în aval, viteza de care aveam nevoie pentru a trãi liniºtiþi, râului creºte, vacarmul creºte ºi începi sã a tãcut nicicând. Cã El te-a strigat necontenit, dar tu nu ai avut urechi pen“Toatã Scriptura este insuflatã de Dumnezeu ºi lãuntricã de a fi plãcuþi lui tru acest glas. Glasul Bisericii este de folos spre învãþãturã, spre mustrare, spre în- Dumnezeu, iar atunci când de fapt glasul Lui. “Cel ce vã asdreptare, spre înþelepþirea cea întru dreptate, astfel lucrãrile noastre nu sunt cultã pe voi pe Mine Mã ascultã, ºi cu ce ca omul lui Dumnezeu sã fie desãvârºit, bine pre- conforme Sfânta am în- cel ce se leapãdã de voi se leapãdã vãþat din Scripgãtit pentru orice lucru bun.” (II Timotei 3, 16-17) turã, conºtiinþa ne spune de Mine” (Luca 10,16), le spunea Acesta este textul pe care vi-l cã am greºit, cã am pãcãtuit ºi prin urmare ºtim Hristos Apostolilor. În general noi ne dorim sã aupropun spre meditaþie ºi folos cã avem nevoie de harul iertãtor de la Sânta duhovnicesc, pe care-l doresc Tainã a Spovedaniei. Deci, citind din Sfânta zim glasul lui Dumnezeu în mod pentru dumneavoastrã un cuvânt veºnic. Un Scripturã, avem prilejul sã meditãm, meditând, direct, dar vã întreb: suntem noi cuvânt pe care primindu-l cu mintea, sã-i gãsiþi vom învãþa uºor cuvintele Sfintei Scripturi, iar vrednici de a sta faþã în faþã cu loc ºi în inima dumneavoastrã ºi sã-l pãstraþi învãþându-le, ele rãmân în noi ca norme, ca un Dumnezeu ºi de a-I auzi glasul? Uitaþi-vã la voi cum reacþionaþi aici pentru veºnicie, pentru cã este un cuvânt fel de borne dupã care ne conducem viaþa. dumnezeiesc. Am întâlnit oameni credincioºi M-a impresionat o istorioarã cu un tânãr când cineva vã greºeºte. În primul care zilnic se hrãneau sufleteºte cu cuvinte credincios care în fiecare zi se trezea mai de- rând nu-i mai vorbiþi, ºtiind cã aºa veºnice, iar textul la care ei meditau în ziua vreme cu o orã de a-ºi începe lucrul sãu, pentru îl veþi pedepsi. Lipsa comunicãrii respectivã îl numeau “cuvântul de aur”. Dacã a se putea ruga ºi citi din Sfânta Scripturã. Când este o mare pedeapsã. Celãlalt nu de veºnicie sunt mai puþini oameni interesaþi, stãpânul sãu i-a fixat programul cu o orã ºi mai mai este vrednic de a asculta cupoate de aur se gãsesc mai mulþi! ªi unii ºi alþii, devreme, tocmai ca sã-l determine sã renunþe la vintele tale. Dar Dumnezeu nu este aºa. El însã, nu vor rãmâne fãrã câºtig dacã vor lua obiceiul sãu, tânãrul nostru, fiind plin de râvnã aminte la cuvintele veºnice sau cele de aur. ºi de dragoste faþã de Dumnezeu, se trezea mult vorbeºte necontenit ºi nu tace Cinstirea adusã Sfintei Evanghelii în Biseri- mai de dimineaþã pentru a-ºi începe ziua cu niciodatã. Dar în mod diferit pentru fiecare. Celor care încã nu sunt cã trebuie continuatã ºi în afarã, în casele noas- Dumnezeu. tre, prin citire zilnicã ºi meditare asupra cuvinNe ruºinãm în faþa acestui tânãr, având în pregãtiþi duhovniceºte le vorbeºte telor care credem noi cã ni se potrivesc cel mai vedere cã mulþi dintre noi renunþãm atât de uºor prin gura Bisericii ºi a oamenilor bine. Citind zilnic câte un capitol din Evanghelii la viaþa duhovniceascã. Motivând graba sau aleºi de El. Iar ceilalþi, care-L sau din Epistole, anumite cuvinte sau texte din lipsa de timp, renunþãm la rugãciune, mulþu- cunosc, îi aud glasul. Este un glas aceste capitole ne miºcã inima într-un mod mindu-ne cu câteva cuvinte rostite fãrã duh. care vine din adâncuri. Din adândeosebit ºi aceasta trebuie sã fie pentru noi un Sfânta Scripturã lipseºte din casa multora, iar cul fiinþei tale. Acest glas este semn cã Dumnezeu vrea sã ne spunã ceva. Ace- dintre cei care o au, mulþi o þin ca pe un talis- conºtiinþa ta care în clipele de purã le texte ar trebui sã fie pentru ziua respectivã man, “ca sã le meargã bine”. Nu ne merge însã sinceritate te face sã te întrebi: ºi prilej de meditare ºi de înãlþare a gândului la Dum- bine dacã suntem “posesorii” unei Biblii, ci totuºi, dacã existã Dumnezeu? Nu o sã-þi vinã sã crezi cât de linezeu. Textele meditate vor fi ºi învãþate, pen- dacã citim, meditãm, învãþãm ºi ne potrivim tru cã mult mai uºor reþii ceva, dacã mintea a lu- viaþa cu scripturile, cãci “Sfintele Scripturi pot niºtitã e viaþa dacã-I asculþi glacrat deja cu informaþia respectivã. Odatã învãþa- sã te înþelepþeascã spre mântuire, prin credinþa sul. Cãci într-adevãr, Dumnezeu nu tace. Ascultã-L ºi vei gãsi liniºtea din te, vom simþi nevoia de a ne fundamenta activi- cea întru Hristos Iisus” (II Timotei 3, 15). tãþile zilnice pe aceste cuvinte sfinte, din dorinþa Pr. Ion Tãrcuþã adâncuri. Pr. Iosif Ciolan

De ce tace Dumnezeu

Liniºtea din adâncuri sau

4

Actual

CMYK

Dialoguri

5

„Faceþi tot ceea ce vã spune El!“

L-am cunoscut pe pãrintele Gherasim încã de când a început sã slujeascã în cadrul Unitãþii Militare din Fãgãraº, în 1998. Mi-au plãcut mult slujbele calde ºi liniºtite din micuþa capelã amenajatã în douã cãmãruþe, cu voci curate la stranã ºi credincioºi care soseau cel târziu la începutul Sfintei Liturghii, evitând astfel acel “du-te vino” specific bisericilor de oraº. Astãzi, capela de odinioarã s-a transformat într-o frumoasã bisericã, însã liniºtea ºi disciplina din cadrul slujbelor, potrivite de minune nu doar cu cadrul militar, ci cu Biserica în general, s-au pãstrat. Pãrinte, am auzit oameni mularea acestei cereri din ecte- nezeiesc ºi cã în fiecare om pe exprimându-ºi nedumerirea nie este stabilitã de cãtre care-l vede în viaþa pãmânîn legãturã cu o cerere din Sfântul Sinod al fiecãrei Bi- teascã se cuvine sã-L vadã pe cadrul ecteniei mari, în care serici Ortodoxe, în funcþie de Hristos. Aºa poate sã trãiascã preotul ne îndeamnã sã ne forma de guvernãmânt a þãrii pânã la moarte cu bucurie în rugãm “pentru conducãtorii respective, ºi poate suferi modi- suflet ºi sã dea slavã ºi mulþuþãrii noastre, pentru mai ficãri prin hotãrâre sinodalã. mitã lui Dumnezeu cã a trecut marii oraºelor ºi ai satelor ºi Iarãºi de pomenit aici faptul cã prin lume cu rost ºi rod de fapte pentru iubitoarea de Hristos Sfântul Apostol Pavel îi în- mântuitoare. Care este scopul vieþii oaste”. Care este rolul ei? De deamnã pe creºtini sã se suce ne rugãm pentru conducã- punã înaltelor stãpâniri, cu mo- creºtinului? Sã se îmbogãþeascã în tivaþia cã ele sunt rânduite de tori ºi pentru armatã? Sunt oameni în zilele noas- Dumnezeu. Este o datorie de Dumnezeu prin dobândirea tre care trãiesc sub vremi ºi nu onoare a tuturor creºtinilor sã harului Duhului Sfânt ºi aºa cautã sã se ridice puþin dea- se roage pentru cârmuitorii ºi sã-ºi înscrie numele ºi viaþa în supra lor ºi sã vadã ºi sã înþe- ostaºii þãrii, ei fiind fii ai Cartea Vieþii, spre a deveni leagã cu altã minte lucrurile Bisericii noastre ºi fraþi ai cetãþean al cerului, cã al pãesenþiale; nu au preocuparea de noºtri într-o slujbã obºteascã mântului a devenit cu acte ºi a avea o concepþie sãnãtoasã specialã, de care depinde ºi fãrã efort ºi merite personale. despre viaþã ºi lume ºi uºor cad pacea ºi liniºtea ºi bunul mers Nu am venit în lume la cerere, dar putem cere cu stãruinþã un în plasa nepriceperii ºi igno- al lucrurilor þãrii. Mântuitorul ne-a spus cã locaº în cealaltã lume. Cu gânranþei, iar apoi în capcana diletantismului teologic ºi comen- Împãrãþia Lui nu este din lu- dul la scurtimea vieþii ºi detariului teologal, plini fiind de mea aceasta. Cum se rapor- ºertãciunea multora din jurul neºtiinþã. Aºa îi vom întâlni pe teazã creºtinul la societatea ei, creºtinul serios poate sã unii deranjaþi de pomenirea în în care trãieºte? Suntem sau dobândeascã virtuþi ºi bucurii duhovniceºti care nu se vor lua bisericã a cârmuitorilor ºi mai- nu suntem ai acestei lumi? Nu prea suntem ai lumii de la el ºi care îi vor fi de marilor þãrii - cel mai probabil din pricina lehamitei faþã de acesteia ºi ai împãrãþiei lu- folos atât aici cât ºi la politicieni, care sunt asociaþi meºti. Aºa cum pruncul din Dreapta Judecatã. Nume: Pr. militar ªtiu cã mergeþi adesea cu hoþia, corupþia, lãco- pântecele maicii sale nu este al Gherasim Frãþilã mia ºi alte pãcate grele. Mai acelei “lumi” de 9 luni, tot aºa adeseori la MunData ºi locul puþini sunt cei deranjaþi de fap- ºi omul nu este al lumii aces- tele Athos. Ce înnaºterii: 7 martie tul cã se pomeneºte armata pa- teia trecãtoare ºi schimbãtoare, seamnã pentrudum1963, Avrig, judeþul triei, înþelegând aici nu doar ci al celei veºnice. Dacã Mân- neavoastrã aceste Sibiu oastea, ci ºi toate structurile tuitorul întemeia o împãrãþie pelerinaje? Studii: 1977-1981 Un creºtin care se statale cu profil militar, menite lumeascã era un Mesia politic. sã asigure apãrarea þãrii ºi or- Ceea ce ne-a lãsat este Bise- strãduieºte sã vieþuiascã liceul la Sibiu, 1989-1993 dinea publicã. Atributul de “iu- rica, cu tot tezaurul liturgic care creºtineºte în acest “veac Facultatea de Teologie “Andrei bitoare de Hristos” al armatei ne pregãteºte pentru Împãrãþia desfrânat ºi pãcãtos” cautã ªaguna”, Sibiu este discutabil, dar simplul fapt cerurilor. Creºtinul autentic ºi sã se lege de ceva sau de Familia: soþia, doamna preocã în instituþiile militare se aflã trãitor al învãþãturii mântu- cineva cu o ancorã sufle- teasã Laura - operator calculator; preoþi slujitori, capele sau bise- itoare mãrturiseºte cã aºteaptã teascã, nãdãjduind cã aºa îºi fiul, Sorin - student; fiica, Maria rici, iar învãþãtura creºtinã se învierea morþilor “ºi viaþa vea- lucreazã mai bine mântuirea elevã; fiica, Teodora - plecatã la propovãduieºte zilnic între mili- cului ce va sã fie”. Pânã atunci, ºi poate pãºi în urcuºul du- Domnul tari, se poate afirma cã Hristos vieþuitor în lume fiind, este hovnicesc. Eu m-am legat ºi Parohia în care slujeºte: chemat sã conºtientizeze faptul sunt atras de Sfântul Munte este prezent în inimile lor. De menþionat faptul cã for- cã poartã chipul Chipului dum- Athos, un loc mirific ºi o Fãgãraº, UM 01041

"inimã a Ortodoxiei" care dã "ora exactã", un izvor de la care cine gustã nu se mai saturã vreodatã, grãdinã a Maicii Domnului în care lucrãtorii ei monahii - sunt modele de trãire a Evangheliei ºi dreptei-credinþe, pe care noi cei din lume trebuie sã-i urmãm ºi sã-i ascultãm. Încerc ºi eu sã mã folosesc din aceste pelerinaje ºi nãdãjduiesc ca Preasfânta Mãicuþã a Domnului sã mã înscrie ºi pe mine, nevrednicul, în Cartea celor ce calcã în livada ei cea binecuvântatã. Am fost de curând la hramul schitu-lui românesc Prodromu ºi, cu ajutorul Stãpânei Sfinte, nãdãjduiesc sã ajung în aprilie, înainte de Paºti, la schitul Lacu, cu danii în bani ºi diverse produse ale credincioºilor fãgã-rãºeni. Asta-i bucuria vieþii mele de preot ºi creºtin, de a mã înfrãþi cu copiii Maicii Domnului. Spuneþi-ne un cuvânt pentru cititorii publicaþiei noastre. De la mine, mai nimic; de la Hristos - totul. Aº zice ceea ce zice Maica Domnului: “Faceþi tot ceea ce vã spune El!” ªi dacã ne-ar fi spus numai atât: “Cãutaþi mai întâi Împãrãþia lui Dumnezeu ºi toate celelalte vi se vor adãuga vouã!”- ar fi fost de ajuns. Interviu realizat de Natalia Corlean

CMYK

6

Catehism pe înþelesul tuturor

Primul articol din Simbolul de credinþã (despre care am vorbit data trecutã) ne dezvãluie Persoana Tatãlui, Creatorul. Articolele II-VII din Crez ni-L descoperã pe Fiul (Mântuitorul Iisus Hristos), a doua Persoanã a Sfintei Treimi. El rupe “distanþele” dintre Dumnezeu ºi om prin întruparea Sa ºi prin aceasta ne comunicã marea iubire cu care ne învãluie Dumnezeu. Aceastã iubire se reflectã în smerirea de Sine, “chip de rob luând”, în tãmãduirile minunate, de dragul omului, în marea Sa dorinþã de ne face oameni cereºti prin trãirea învãþãturilor pe care Le-a sãdit în lume ºi prin sacrificiul suprem pe cruce, trãgându-ne pe toþi dupã Sine, de la moarte la viaþã.

Simbolul de credinþã (II)
Dumnezeu-Fiul este a doua Persoana a Sfintei Treimi, Fiul Tatãlui. Acest lucru ne vorbeºte despre dragostea lui Dumnezeu care se revarsã necontenit spre Fiul Lui ºi spre toþi cei care se fac fii ai Lui ºi-L recunosc ca Tatã. El este Domnul nostru ºi unicul Stãpân al vieþii noastre, iar noi nu mai suntem ai noºtri, ci ai lui Hristos. “De acum, zice Sf. Ap. Pavel, nu mai trãiesc eu, ci Hristos trãieºte în mine”(Gal. 2, 20).

Dumnezeu-Fiul

Numele “Iisus” a fost vestit de cãtre înger Fecioarei Maria pentru a-l pune Pruncului, nu i-a fost dat de oameni. Iisus înseamnã Mântuitor, iar El este Mântuitorul lumii. Articolul al II-lea „(Cred) ºi într-unul Domn Iisus Hristos înseamnã “uns”. La evrei erau unºi Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Nãscut, preoþii, proorocii ºi împãraþii, iar ungerea înCare din Tatãl S-a nãscut mai înainte de chipuia darul Duhului Sfânt pe care îl primeau. Fiul lui Dumnezeu, Unul Nãscut, toþi vecii. Luminã din Luminã, Dumnezeu Luminã din Luminã adevãrat din Dumnezeu adevãrat, nãscut Care din Tatãl S-a nãscut mai înainte Mântuitorul Hristos a afirmat “Eu sunt iar nu fãcut, Cel ce este de o fiinþã cu Tatãl, de toþi vecii (...) nãscut, iar nu fãcut lumina lumii”. Pentru a nu exista dubii în Dumnezeu îºi are existenþa din veºprin Care toate s-au fãcut.” a înþelege cã nu este vreo deosebire între fiinþa Tatãlui ºi cea a Fiului, formula “Luminã din Luminã” ne spune cã aºa cum nu “vorbire cu Dumnezeu”, prin strânsa legã- se deosebeºte lumina care se aprinde de De multe ori simþim nevoia de a-L avea aproape de noi pe Dumnezeu. Foarte turã cu El. Prin rugãciune, credincioºii co- lumina din care se aprinde, nici fiinþa des uitãm însã cã cel mai important este municã cu Dumnezeu în “Bisericã”, ca Fiului nu se deosebeºte de fiinþa Tatãlui. “Trup al lui Hristos”. Ea cuprinde toate Dumnezeu adevãrat din Dumnezeu sã Îl cãutãm pe Dumnezeu prin rugã“mãdularele” acestui trup, pe cele vii ca ºi ciune. Pãrintele Gabriel Bunge, în adevãrat cartea sa “Practica rugãciunii personale pe cele deja “adormite în Domnul”. De La pãgâni exista o ierarhizare a zeilor, aceea, numai acea Bisericã este cu “ade- dupã diferite grade ale puterii lor. Pentru dupã tradiþia Sfinþilor Pãrinþi”, ne vãrat Bisericã a lui Hristos”, care stã în ca Fiul lui Dumnezeu sã nu fie socotit un vorbeºte despre rugãciune, care este legãturã vie, neîntreruptã cu Apostolii, pe “dumnezeu mai mic” decât Tatãl, sublidialogul omului cu Dumnezeu. niem în Crez cã prin naºterea din veci din Asistãm astãzi la o slãbire a credinþei în care Domnul ºi-a întemeiat Biserica Sa. Un exemplu în convorbirea cu Dumne- Tatãl, Hristos este la aceeaºi mãsurã dumrândul credincioºilor, în ciuda unui angajament pastoral. Pãrintele Gabriel Bunge vor- zeu prin rugãciune ni-l oferã Sfinþii Pãrinþi, nezeiascã cu Tatãl ºi cã, nãscându-L, beºte despre o scãdere a credinþei, fiindcã ca “martori ºi slujitori ai Cuvântului”. În acest Dumnezeu-Tatãl n-a suferit nicio ºtirbire a ea nu mai este bine practicatã. Din acest mo- mod rugãciunea devine expresia cea mai dumnezeirii Sale. tiv, trebuie sã ne rugãm lui Dumnezeu, aleasã a “vieþii spirituale”, alãturi de DumneCel ce este de o fiinþã cu Tatãl adicã sã avem “o lucrare lãuntricã”. Mo- zeu. Punând în discuþie cuvântul spiritual, Prin naºtere, cel care se naºte primeºte dificând un proverb, pãrintele spune: “spu- pãrintele Gabriel Bunge considerã cã “spiri- aceeaºi fiinþã a celui care l-a nãscut (de ex. ne-mi cum te rogi, ºi îþi voi spune ce crezi”. tual” sau “duhovnicesc” este “însufleþit de Du- din cal se naºte cal, din iepure, iepure etc.) Prin rugãciune credinciosul ajunge sã in- hul Sfânt”, respectiv aflat “sub lucrarea Duhu- iar din Dumnezeu-Tatãl s-a nãscut tot tre în legãturã cu Dumnezeu ºi cu aproapele lui Sfânt”. În acest sens, rugãciunea îndeam- Dumnezeu. Deci fiinþa Tatãlui este însãºi sãu. La cererea ucenicilor: “Doamne, înva- nã credinciosul la “viaþã duhovniceascã”, fiinþa Fiului. þã-ne sã ne rugãm!”, Mântuitorul le-a spus pentru cã se petrece “în duh ºi în adevãr”. Prin Care toate s-au fãcut rugãciunea “Tatãl nostru”. Încã înainte de Crez, Aceste cuvinte ne învaþã cã orice Þelul rugãciunii este de a reda, cu ajuaceastã rugãciune conþine învãþãtura creºti- torul lui Dumnezeu, sufletului “sãnãtatea” lucrare porneºte din Tatãl ºi o împlineºte nã: acea nouã legãturã între Dumnezeu ºi naturalã, prin eliberarea de patimile sau Fiul. Tatãl ºi Fiul având aceeaºi fiinþã om pe care a fãcut-o prin Persoana Sa Fiul “bolile” care îl îndepãrteazã pe om de (fiind de o fiinþã), lucrãrile lor sunt lui Dumnezeu. Legãtura omului cu Dumne- Dumnezeu. Ajunºi la “curãþia inimii”, care comune (participã împreunã), doar cã în zeu se regãseºte cel mai bine în rugãciune. O- abia ea îl face pe om “vãzãtor de Dum- anumite lucrãri iese în evidenþã mai mult mul face aceasta în rugãciune, aºezându-se nezeu”, rugãciunea devine pânã la urmã o una dintre Persoane. Cuvintele “prin Care toate s-au fãcut” cu sufletul ºi trupul “înaintea lui Dumnezeu”. conlucrare între “harul dumnezeiesc ºi râvna Rugãciunea le oferã credincioºilor o omeneascã”. Rugãciunea este un “dar al realizeazã trecerea la articolul al III-lea, deschidere cãtre celelalte comori date de Tatãlui” cãtre cei ce au fost gãsiþi vred- despre care o sã vorbim în numãrul viitor. Dumnezeu. Darul cel mare este de a avea o nici de el. Mihaela Tatu Pr. Adrian Magda

Iisus Hristos

nicie. În Vechiul Testament, când Moise Îl întrebã pe Dumnezeu “Cine sã le spun oamenilor cã eºti?”, Dumnezeu îi rãspunde: “Eu sunt Cel ce sunt” (Ieºire 3, 14). Deci Dumnezeu este Cel ce existã (textul biblic: “cel ce este”) prin Sine Însuºi, fãrã sã fi fost creat de cineva. El existã de “mai înainte de toþi vecii”, deci dinainte de a exista timpul. De fapt, timpul (veacul, veacurile sau vecii) a fost creat de Dumnezeu. De aceea spunem cã El existã de mai înainte de veci. Hristos este Unicul Fiu nãscut al lui Dumnezeu. Prin aceasta se deosebeºte de întreaga creaþie care este “fãcutã” (creatã). Hristos este Fiul Unic al lui Dumnezeu prin naºtere, noi suntem fii ai lui Dumnezeu prin creaþie ºi prin har. Astfel distingem creaþia (omul, de ex.) de Creator. Mântuitorul Hristos nu este un om evoluat, nici un “superman” al Noului Testament, ci este Unul (singurul) Nãscut al lui Dumnezeu, este chiar Dumnezeu.

Rugãciunea, legãtura omului cu Dumnezeu

Mãrturisitori contemporani ai Ortodoxiei

7

Sfânta Xenia din Sankt-Petersburg (1731- 1802) În numãrul precedent am - sfânta smereniei început ciclul Mãrturisitorilor Contemporani ai Ortodoxiei
din Rusia ºi v-am istorisit pilda duhovniceascã a Sfântului Ioan din Kronstadt ºi a soþiei sale, Sfânta Elisabeta. Voi continua mãrturisirea despre sfinþii contemporani ai pãmântului rusesc cu o sfântã de neînþeles pentru vremurile noastre. Este vorba despre Sfânta Xenia din Sankt-Petersburg. Am aflat pentru prima datã despre ea în anii studenþiei mele la Tesalonic, de la fraþi americani ortodocºi care aveau mare evlavie la aceastã sfântã ºi care ºtiau de pilda ei de la comunitatea rusã din oraºul în care vieþuiau. PRIMII 26 DE ANI. Din pãcate, nu existã date sigure despre pãrinþii ºi despre data naºterii sale. Am luat în considerare versiunea propusã de N. Jivotovâi, atât în ceea ce priveºte data naºterii Xeniei Grigorievna, cât ºi în ceea ce priveºte data adormirii întru Domnul. Din datele sigure care existã, ºi anume faptul cã a fost cãsãtoritã cu colonelul Andrei Teodorovici timp de aproape patru ani, se poate deduce cã provenea dintr-o familie de nobili sau funcþionari ºi cã fusese foarte bine educatã. În familiile nobililor ºi ale funcþionarilor ruºi, fetele învãþau limba francezã, broderia, aritmetica, economia, dansul, istoria ºi geografia. De aceea, fericita Xenia a dobândit încã din copilãrie o educaþie aleasã. S-a cãsãtorit când avea 22 de ani ºi jumãtate cu Andrei Teodorovici Petrov, care cânta în corul de la curtea împãrãtesei Elisabeta Petrovna. Soþul fericitei Xenia a cumpãrat o casã în cartierul numit Storona Petersburgului ºi familia a trãit în pace, dragoste ºi credinþã. Deoarece sfânta Xenia a ºtiut ce înseamnã fericirea conjugalã, ea rãspunde repede rugãciunilor noastre legate de familie ºi de cei apropiaþi. Aºa cã vã îndemn sã o pomeniþi în rugãciuni ºi veþi vedea cât de grabnic este ajutorul ei! tematic (manifestat prin temperaturã foarte ridicatã, convulsii ºi erupþii pe piele), epidemie cãreia i-a cãzut victimã ºi Andrei Teodorovici. Cu o orã înainte de adormire, bolnavul ºi-a recãpãtat cunoºtinþa, a cerut un pãrinte, s-a spovedit ºi s-a împãrtãºit cu Sfintele Taine, a binecuvântat-o pe soþia lui ºi i-a spus: “Slujeºte-i Domnului Dumnezeului nostru, dã slavã numelui Sãu atotputernic!” Acea noapte a fost cea în care s-a produs schimbarea Xeniei Grigorievna - a încãrunþit, a hotãrât sã renunþe la toatã averea ei (casã ºi bani - pe care i-a împãrþit prietenilor ºi sãracilor), s-a îmbrãcat în uniforma soþului ei ºi a început o nouã viaþã - viaþa întru Hristos.

peste picioarele goale, umflate ºi îngheþate de ger. Sfânta Xenia a renunþat la bani ºi la casã, la îmbrãcãmintea scumpã ºi la modã, la poziþia în societate, iar în schimb a dobândit bogãþie sufleteascã, pe “omul cel tainic al inimii, întru nestricãcioasa podoabã a duhului blând ºi liniºtit” (I Petru 3, 4) ºi un loc întru Împãrãþia cea cereascã. De asemenea, a suferit batjocuri ºi injurii din partea multor semeni de-ai sãi. Iar rãspunsul sfintei consta în rugãciune neîncetatã, deoarece existã mãrturii care spun cã petrecea toatã noaptea pe câmp în rugãciune, închinându-se pânã la pãmânt înspre cele patru pãrþi ale lumii. Ea obiºnuia adesea sã spunã “Niciodatã, în viaþã, sã nu faceþi rãu nimãnui. Duºmanii ºi rãutatea omeneascã mã chinuie, mã fac sã sufãr”.

ADORMIREA ÎNTRU HRISTOS ºI CANONIZAREA. Sfânta a adormit întru Hristos în anul 1802. La slujba înmormântãrii, în cimitirul Smolensk, au participat mulþi credincioºi care o venerau ca pe o sfântã datoritã harismelor ei duhovniceºti. Pe lângã darul smereniei, sfânta a mai fost blagoslovitã ºi cu darul înainte-vederii. De multe ori, prin acest dar, sfânta i-a ajutat pe cei aflaþi în necazuri ºi dureri, i-a protejat pe cei sãraci ºi i-a vindecat pe cei bolnavi. De aceea, dupã adormirea ei, lângã mormânt s-a construit un paraclis pentru a cinsti amintirea fericitei. Iar în anul 1988, patriarhul Pimen al Moscovei ºi al întregii Rusii a canonizat-o ca “sfântã nebunã pentru Hristos, grabnic ajutãtoare ºi fãcãtoare de minuni”. În Tomosul Sinodal de canonizare a acestei sfinte s-a hotãrât ca ziua de prãznuire sã fie în data de 24 ianuarie a fiecãrui an bisericesc. Placa de deasupra mormântului acestei fericite a lui Hristos consemneazã urmãtoarele date: “În numele Tatãlui, al Fiului ºi al Sfântului Duh. În acest loc a fost pus corpul neînsufleþit al roabei lui Dumnezeu Xenia Grigorievna, soþia cântãreþului imperial, cu gradul de colonel, Andrei Teodorovici. A rãmas vãduvã la vârsta de 26 de ani, a pribegit 45 de ani ºi a trãit 71 de ani; îºi zicea Andrei Teodorovici. Cine m-a cunoscut sã-mi pomeneascã sufletul pentru mântuirea sufletului sãu. Amin!” Eufemia Toma

SFÂNTA XENIA - NEBUNÃ PENTRU HRISTOS. Fericita Xenia face parte din categoria sfinþilor nebuni pentru Hristos. Ea a repetat în secolul al XVIII-lea, numit secolul despotismului luminat, faptele pustnicilor Bisericii Ortodoxe din vechime: sfânta Isidora (din secolul IV, Egipt), sfinþii nebuni pentru Hristos Serapion Sendonit, Visarion fãcãtorul de minuni, Toma, Simeon, Andrei (din Grecia) ºi sfinþii Isaac, Vasili Blajenâi, Maxim, Lavrentie, Nikolai Koceanov, Prokofiev ºi Ioan, Pelaghia Ivanova (din Rusia). Aceºti sfinþi au renunþat atât la bunurile materiale ºi la confortul vieþii pãmânteºti, cât ºi la un comportament social normal. Iarna ºi vara umblau desculþi, iar cei mai mulþi dintre ei umblau ºi dezbrãcaþi. De asemenea, încãlcau cerinþele moralei ºi normele etice stabilite de societate. Mulþi dintre nebunii pentru Hristos au primit darul înainte-vederii, dar, din smerenie, au primit nebunia, pentru ca oamenii sã nu le atribuie lor darul, ci lui Dumnezeu. MOARTEA SOÞULUI FERICITEI XENIA Dupã ce fericitei Xenia i s-a rupt uniMOMENT DE RÃSCRUCE ÎN VIAÞA EI forma, a umblat vara ºi iarna cu o fustã ºi DUHOVNICEASCÃ. În anul 1755, în Peters- o jachetã din pânzã de in, cu un halat burg a izbucnit o epidemie de tifos exan- zdrenþuit ºi cu o pereche de bocanci stâlciþi

Hipermarketul, fericire la pachet
Nu-i aºa cã hipermarketul pare un paradis de rezolvare a problemelor, cu toate cumpãrãturile la îndemânã, fiind chiar relaxant? Gãsim tot ce vrem într-un singur loc… unele lucruri chiar ºi la “reducere”. Ceea ce ºtim mai puþin este cã oamenii din spatele sistemelor de hipermarket sunt adevãraþii profesioniºti ai vânzãrilor… noi suntem doar amatori. Pare cã ni se cântã dupã imnul “Clientul nostru - stãpânul nostru”, dar de fapt noi, cumpãrãtorii, dansãm dupã strategiile lor de vânzare.

8

Fii tânãr cu Hristos
loc? Nu. Dar totuºi, cei din spatele lor ne manipuleazã. Cautã cu orice preþ sã-ºi mãreascã vânzãrile chiar ºi în detrimentul calitãþii. Induc clienþilor mereu ideea cã fericirea vine din mâncare, bãuturã, haine etc. Ne pãcãlesc învãþându-ne cã shopping-ul e o atitudine ºi o bucurie a vieþii. Ne învaþã sã ne petrecem timpul cumpãrând ºi consumând în loc sã ne petrecem timpul împreunã cu familia ºi prietenii. În final vor sã îndrepte toate gândurile vieþii noastre spre trup, ºi niciodatã la suflet. Vor sã ne înveþe cã o viaþã avem ºi trebuie sã ne satisfacem toate plãcerile. În final, ne învaþã cã pãcatul ºi pedeapsa nu existã, eliminând total existenþa lui Dumnezeu din mintea noastrã. Ne strigã sus ºi tare cã toatã viaþa e aici pe pãmânt, cã nu existã consecinþe pentru ce facem, nu existã rai sau iad, nu existã înviere din morþi, nu existã de fapt Dumnezeu.

Arta vânzãrii

Vânzãrile constituie în lumea de azi un domeniu bine pus la punct, cu multe studii ºi cercetãri în psihologia cumpãrãtorului. Cei care administreazã hipermarketurile sunt specialiºti ºi urmeazã strategii bine stabilite. Iatã câteva exemple: - hipermarketul, prin felul în care este amenajat, plin de produse aºezate frumos ºi la-ndemâna noastrã, dã impresia unei lumi în care poþi avea orice, poþi consuma tot ce-þi place ºi nimic nu te opreºte. Creeazã o lume a consumului, inducând ideea cã a fi fericit înseamnã a consuma. - hipermarketul e amenajat astfel încât clientul sã aibã acces uºor la toate produsele, sã le poatã atinge ºi chiar gusta, astfel încât sã se poate hotãrî pe loc sã cumpere un produs sau altul, chiar dacã avea sau nu în plan asta. Felurimea enormã a produselor atrage ºi fascineazã clientul, fãcându-l sã cumpere ºi sã “se simtã bine”. - atmosfera este special creatã pentru “a Trãim ca sã cumpãrãm ºi sã consumãm stimula” clientul sã cumpere: luminã plãcutã, muzicã relaxantã, aer cãlduþ, miros de mânE rãu sã-þi faci cumpãrãturile la hipercare proaspãtã de la “raionul de mâncãruri cal- market? E rãu cã gãseºti orice în acelaºi

de” - de fapt o strategie de încetinire a ritmului de gândire ºi de încetinire a pulsului inimii. - aranjarea produselor nu este în nici un caz întâmplãtoare, ci este o adevãratã strategie de atragere a clientului, urmând modul lui de a gândi. De exemplu, mâncarea este în general pusã la urmã (pentru ea venim în primul rând oricum), lãsândune astfel sã trecem înainte pe la cosmetice, electrocasnice, electronice, haine etc. ºi abia la urmã, puþin înfometaþi, sã ajungem unde ne-am dorit. - cãrucioarele pentru copii îi educã pe cei mici sa iubeascã cumpãrãturile încã de pe acum, pentru cã ei vor fi marii consumatori de mâine. Dacã îi învaþã pe cei mici cã a fi fericit înseamnã a mânca, a bea ºi a te-mbrãca bine, atunci ºi-au câºtigat clienþii pe viitor. - încã de la intrare sunt anunþuri multe cu fel de fel de reduceri. Produsele promoþionale sunt scoase în afara rafturilor, chiar pe culoarul de acces, pentru a fi vãzute mai uºor ºi cumpãrate mai repede. ªi lista poate continua.

"Sã bem ºi sã mâncãm, cãci mâine vom muri"
Dar sã auzim ce striga tare Sfântul Apostol Pavel acum aproape 2000 de ani celor din Corint: “Dacã morþii nu înviazã, sã bem ºi sã mâncãm, cãci mâine vom muri! Nu vã lãsaþi înºelaþi. Tovãrãºiile rele stricã obiceiurile bune. Treziþi-vã cum se cuvine ºi nu pãcãtuiþi. Cãci unii nu au cunoºtinþã de Dumnezeu; o spun spre ruºinea voastrã.” La fel ºi Mântuitorul ne spune cã viaþa de aici nu e totul: “Lucraþi nu pentru mâncarea cea pieritoare, ci pentru mâncarea ce rãmâne spre viaþa veºnicã”. Mâncarea ºi bãutura sunt doar pentru a ne întreþine viaþa, ºi nu pentru plãcerile noastre egoiste. “Luaþi seama la voi înºivã, sã nu se îngreuieze inimile voastre de mâncare ºi de bãuturã ºi de grijile vieþii, ºi ziua aceea (judecata universalã) sã vinã peste voi fãrã de veste, ca o cursã; cãci va veni peste toþi cei ce locuiesc pe faþa întregului pãmânt. Privegheaþi dar în toatã vremea rugându-vã, ca sã vã întãriþi sã scãpaþi de toate acestea care au sã vinã ºi sã staþi înaintea Fiului Omului.” (Luca 21, 34-36) Dumnezeu sã ne ajute sã fim cumpãtaþi! Sã ne amintim mereu ºi de cei care nu au nimic, de cei orfani, necãjiþi, fãrã casã, bolnavi, alungaþi! Adu-ne aminte, Doamne, mereu, cã ce avem în plus, avem nu ca sã ne sporim plãcerile, ci pentru a da ºi celor care nu au. Claudiu Bãlan

Tinereþe cinstitã = bãtrâneþe fericitã
Tinereþea are ceva al ei, ceva ce-þi place, ceva ce te odihneºte. Mie întotdeauna mi-au plãcut tinerii, ºi la tinereþe ºi la bãtrâneþe, ºi-mi plac ºi acum. Da' sã ºtiþi, eu spun aºa cu toatã inima! De ce? Pentru cã tânãrul e modelabil, bãtrânu-i þeapãn, nu mai ai ce face cu el, a ajuns ce-a ajuns, este ce este ºi Doamne-ajutã! Stai de vorbã cu el ºi tot aia þi-o spune ºi prima oarã ºi a zecea oarã! Pe când un tânãr zice: “Domnule, dacã o avea dreptate? Ia sã vãd eu, mã mai gândesc…” Îi spui: “Mãi frate, uite, n-are nici un rost sã te duci la discotecã, numai te-ntuneci acolo, te pãtezi cu tot felul de pãcate, te agiþi ºi te exciþi… Ce rost are sã te duci acolo ºi sã aduci în bisericã ce ai vãzut acolo?” Pentru cã realitatea asta este, omul duce în el ce a acumulat. Aºa-i omul, produsul societãþii în care trãieºte. ªi mai ales dacã-ºi alege el niºte lucruri negative ºi trãieºte negativ. Se spune despre copil cã este “oglinda pãrinþilor” ºi cã este “tatãl omului mare”, pentru cã omul mare moºteneºte cele ale copilãriei. De aceea mijlocul pentru a ajunge “bãtrâneþi fericite” este, în primul rând, tinereþe cinstitã. Pãrintele Teofil Pãrãian

CMYK

Educaþie creºtinã

9

Pãrinþi inteligenþi Pãrinþii buni alimenteazã corpul, pãrinþii inteligenþi alimenteazã personalitatea
Continuãm serialul dedicat formãrii de “pãrinþi inteligenþi”, despre care vorbeºte Dr. Augusto Cury, psihiatru ºi psihoterapeut, în cartea sa, “Pãrinþi strãluciþi, profesori fascinanþi”. Dr. Cury atrage atenþia asupra modului defectuos în care se face educaþia contemporanã ºi pledeazã pentru trecerea de la “pãrinþi buni” la “pãrinþi inteligenþi”; în acest sens vorbeºte despre ºapte deprinderi ale celor dintâi, care trebuie transformate. În numãrul acesta, a doua dintre ele: “Pãrinþii buni alimenteazã corpul, pãrinþii inteligenþi alimenteazã personalitatea”. ºi a ceea ce le oferã televiziunea îi transformã într-o pradã uºoarã pentru sistemul acaparator, care nu vede în noi persoane umane, ci doar potenþiali consumatori. Pregãtiþi-vã copilul pentru “a fi”, cãci lumea îl va pregãti pentru “a avea”.

þionalã, care sã îi înveþe sã fie stabili, sã nu fugã de probleme, sã nu le fie fricã de critici, sã nu aºtepte sã li se spunã întotdeauna: DA. Hrãniþi personalitatea copiilor voºtri cu înþelepciune ºi liniºte. Vorbiþi despre peripeþiile voastre, despre momentele de ezitare, de cãderile voastre emoþionale.

Pesimismul este cancerul sufletului
Puteþi sã nu aveþi bani, dar dacã sunteþi dotaþi din plin cu bun-simþ veþi fi niºte pãrinþi strãluciþi. Dacã vã veþi molipsi copiii cu visele ºi entuziasmul vostru, viaþa lor va fi mai bunã. Dacã sunteþi un specialist în a vã lamenta, dacã vã e fricã de viaþã, de ziua de mâine, de boli, le veþi paraliza ºi lor inteligenþa ºi emoþia. Arãtaþi copiilor voºtri cã aveþi forþã ºi siguranþã ºi încurajaþi-i mereu. Adevãratul optimism se construieºte prin confruntarea cu problemele ºi nu prin negarea lor. Pesimismul este cancerul sufletului, iar mulþi pãrinþi sunt vânzãtori de pesimism. Pe lângã gunoiul social pe care mass-media îl depoziteazã pe scena minþii tinerilor, mulþi pãrinþi le prevãd un viitor sumbru totul este greu ºi periculos. Astfel ei îºi pregãtesc copiii sã se teamã de viaþã, sã se închidã într-un cocon, sã trãiascã fãrã poezie. Alimentaþi-vã copiii cu un optimism solid! Nu trebuie sã formãm “supraoameni”. Pãrinþii inteligenþi nu formeazã eroi, ci fiinþe umane care îºi cunosc limitele ºi forþele. A consemnat Natalia Corlean

Igienã emoþionalã
Pãrinþii buni îºi învaþã copiii sã se spele pe dinþi, însã nu acordã atenþie igienei emoþionale. La ce foloseºte sã previi cariile, dacã emoþia copiilor se transformã într-o ladã de gunoi plinã de gânduri negative, mofturi, temeri, reacþii impulsive ºi atracþie cãtre capcanele sociale? Învãþaþi-i pe tineri sã-ºi protejeze emoþia! Ajutaþi-vã copiii sã nu fie sclavii problemelor lor! Problemele vor exista întotdeauna. Dacã pot fi rezolvate, trebuie sã le rezolvãm. Dacã nu putem sã le rezolvãm, trebuie sã ne acceptãm limitele. Dar niciodatã nu trebuie sã gravitãm pe orbita lor. Milioane de tineri sunt þinuþi captivi în închisoarea emoþiilor lor, suferind din cauze diverse, pentru cã educaþia actualã le vorbeºte despre lumea în care ne aflãm, dar nu spune nimic despre lumea din noi. Întrebaþi-vã mereu copiii: Ce se petrece cu tine? Ai nevoie de mine? Ai avut vreo dezamãgire? Acordaþi-le o protecþie emo-

Sistemul social formeazã consumatori, nu persoane umane
Pãrinþii buni au grijã de hrãnirea fizicã a copiilor lor, învãþându-i sã aibã un regim alimentar bun, cu alimente proaspete ºi sãnãtoase. Pãrinþii inteligenþi merg mai departe. Ei ºtiu cã personalitatea are nevoie de o hranã psihicã excelentã ºi se îngrijesc de elementele care îmbogãþesc inteligenþa ºi emoþia. Altãdatã o familie bine structuratã era o garanþie pentru formarea unor copii cu personalitate sãnãtoasã. Astãzi însã societatea s-a transformat într-o fabricã de stres, iar noi nu mai avem controlul asupra formãrii personalitãþii copiilor noºtri, pentru cã ei intrã încã de mici într-un sistem social care ajunge sã îi controleze, pentru cã le oferã zilnic mii de stimuli atrãgãtori care se infiltreazã în matricele memoriei lor. De exemplu pãrinþii îi învaþã pe copii sã fie înþelepþi ºi sã consume numai cât le este necesar. Sistemul însã, prin publicitatea excesivã, îi învaþã individualismul ºi sã consume fãrã rost. Cine câºtigã în aceastã luptã? Sistemul social, pentru cã el exercitã asupra tinerilor o cantitate foarte mare de stimuli ºi presiune emoþionalã. Trebuie deci sã fim conºtienþi cã faptul cã avem culturã, o situaþie financiarã ºi familialã bunã, iar în plus oferim copiilor o ºcoalã bunã, nu este suficient pentru a le oferi sãnãtate psihicã. Noi trebuie sã îi pregãtim pentru a supravieþui în apele învolburate ale emoþiei ºi pentru a-ºi dezvolta discernãmântul. Numai aºa vor fi capabili sã filtreze stimulii ºi vor fi liberi sã aleagã. Pãrinþii care nu îºi învaþã copiii sã aibã o viziune criticã asupra publicitãþii

Din gândurile unei mame cu 7 copii
Cum i-aþi crescut, cum i-aþi învãþat, v-a fost greu? M-am strãduit sã-i cresc în fricã de Dumnezeu pentru cã nicio avere pe lumea aceasta nu poþi s-o dai ºi nu este mai mare decât frica de Dumnezeu. Dacã îþi dai copilul în mâna lui Dumnezeu ºi-l înveþi cu fricã, nu-þi va fi fricã niciodatã. În orice situaþie se va afla, el va ºti cã trebuie sã cearã ajutorul lui Dumnezeu ºi Dumnezeu este Cel de Sus care totdeauna o sã-l asculte ºi totdeauna o sã-i îndeplineascã rugãciunea ºi nimic nu i se va pãrea greu, pentru cã-L are totdeauna pe Dumnezeu cu el. Cum i-aþi învãþat pe copii sã se roage? Prima datã m-am aºezat eu în genunchi ºi i-am obligat - dacã s-ar putea spune aºa sã stea alãturi de mine ºi sã facem rugãciunea. Eu citeam rugãciunea cu glas tare, iar ei ascultau. Mai târziu, dupã ce au crescut, fiecare ºi-a luat cartea de rugãciuni ºi a început sã se roage pentru cã îmi dãdeam seama cã de acuma nu ne mai puteam ruga împreunã, întrucât fiecare are felul lui de deschidere înaintea lui Dumnezeu. ªi luându-i pe toþi la un loc, ei nu se mai puteau deschide ca sã vorbeascã direct cu Dumnezeu, de la inimã la puterea divinã. A consemnat Irina Constantinescu

CMYK

10

Pas în doi

Slãbirea capacitãþilor mintale, a puterii de judecatã ºi a motivaþiei, deficienþele de atenþie ºi concentrare sunt tot mai des întâlnite la copiii ºi tinerii de astãzi. Cercetãtorii atrag atenþia asupra pericolului pe care îl reprezintã tehnologia audio-video ºi cultura divertismentului pentru sãnãtatea mintalã ºi pentru viaþa fiecãruia dintre noi, de aceea este foarte important sã cunoaºtem ce efecte au aceste mijloace asupra noastrã. Biofizicianul Virgiliu Gheorghe ne oferã în acest sens un rezultat al cercetãrilor sale, cuprins în mai multe cãrþi: “Efectele televiziunii asupra minþii umane”, “Revrãjirea lumii sau de ce nu mai vrem sã ne desprindem de televizor”, “ªtiinþa ºi rãzboiul sfârºitului lumii. Faþa nevãzutã a televiziunii”. În numãrul acesta vã oferim un fragment despre efectele privitului la televizor în viaþa de familie: Influenþa negativã a televiziunii în viaþa familiei contemporane se exercitã sub mai multe forme. Forþa distrugãtoare a televiziunii se manifestã atât direct, prin promovarea avortului, a libertinajului sexual, prin limitarea înþelegerii relaþiei de dragoste la satisfacerea mecanicã a plãcerii sexuale, cât ºi indirect, prin promovarea unei vieþi lipsite de griji, comode, cu mult confort ºi multã distracþie, pentru care familia sau copiii ar putea constitui un serios impediment. În general, întreaga atmosferã a lumii micului ecran este potrivnicã unei vieþi normale de familie. Sã urmãrim însã ceva mai sistematizat care ar fi principalele probleme pe care televiziunea le creeazã familiei din zilele noastre. 1. Timpul petrecut de membrii familiei în jurul televizorului este un timp mort pentru existenþa acesteia. În loc sã se sprijine reciproc, sã se completeze unul pe celãlalt în treburile casei, membrii familiei se uitã la televizor. Nu numai cã activitãþile casnice intrã în crizã - femeia nu pregãteºte la timp mâncarea, bãrbatul nu reparã ceva sau nu face cumpãrãturile -, dar membrii familiei nu mai au nici rãgazul de a comunica spre a-ºi împãrtãºi problemele, grijile sau împlinirile, de a se sfãtui unul cu celãlalt, de a gãsi sprijin ºi mângâiere. Masa în familie, eveniment central în existenþa cotidianã a acesteia, un moment al împãcãrii, al comuniunii, al comunicãrii ºi al mulþumirii, a fost înlocuitã cu luatul mesei în faþa televizorului. Chiar ºi atunci când întreaga familie este prezentã, uitându-se la aceeaºi emisiune, fiecare se aflã

Viaþa de familie
departe de celãlalt, cu mintea plecatã în lumea de pe micul ecran. Nu mai este deplinã nici bucuria femeii cã mâncarea pentru care s-a ostenit cu dragoste a plãcut soþului ºi copiilor, nici a bãrbatului cã se aflã în mijlocul familiei sale, avându-i pe toþi împrejur, nici a copiilor cã se aflã alãturi de pãrinþi. Masa în faþa televizorului este cel puþin un motiv de indiferenþã sau de lipsã de respect pentru celãlalt, dacã nu chiar o pricinã de irascibilitate, de dezbinare ºi ceartã pe marginea emisiunilor urmãrite. 2. Starea de fericire este o realitate subiectivã. Oamenii pot sã aibã bani, bucurii, succes, sã fie chiar iubiþi, ºi totuºi sã se considere nefericiþi. Totodatã, existã oameni sãraci, cu probleme, cu griji ºi chiar lipsiþi de o afecþiune deosebitã, care se considerã fericiþi sau, oricum, mai fericiþi decât primii. Omului nu-i este de ajuns cã trãieºte bine, cã se simte mulþumit de situaþia în care se aflã, sau de oamenii din jurul sãu, pentru a se considera fericit. El are nevoie de confirmarea cã într-adevãr situaþia pe care o trãieºte este una fericitã, demnã de râvnit. De aceea el comparã permanent ceea ce i se întâmplã cu modelul pe care-l are în minte sau cu ceea ce vede în jur. În acest context, televiziunea joacã un rol nefast în viaþa oamenilor. Ea devine termenul de comparaþie pentru cei mai mulþi telespectatori, deoarece pe micul ecran se configureazã modelul de om fericit. Aici începe drama omului contemporan. Orice ar face, el nu poate realiza în chip desãvârºit prototipul lumii TV. ªi, chiar dacã se presupune cã reuºeºte acest lucru, constatã cu amãrãciune cã încã nu a ajuns la fericire. Care este oare rezultatul acestei permanente raportãri a telespectatorului la modelul propus de televiziune? Viaþa de familie apare arareori pe micul ecran, cu toate cã, în realitate, în jurul acesteia se configureazã în chip firesc existenþa majoritãþii oamenilor. Familia ºi întâmplãrile legate de viaþa acesteia, prin însãºi natura lor, sunt socotite subiecte foarte puþin potrivite pentru a fi mediatizate. În emisiunile de divertisment, sportive, de ºtiri, în talk-show-uri sau în programele politice, familia nu-ºi gãseºte locul sau, chiar dacã este amintitã, apare într-o ipostazã senzaþionalã, electoralã sau, oricum, maladivã. Prezenþa familiei devine sesizabilã mai cu seamã în filme, în special în seriale sau telenovele. Din pãcate, nici aici telespectatorilor nu li se oferã posibilitatea de a cunoaºte o viaþã normalã de familie. Familia obiºnuitã, simplã, nu are nimic spectaculos, pentru a putea atrage atenþia telespectatorilor. Astfel, chiar ºi atunci când familia apare într-un anumit context pe micul ecran, aceasta nu va avea decât puþine elemente care sã o identifice cu o familie normalã. 3. În familia de pe micul ecran, oamenii au mai mult timp liber ºi mai mulþi bani, ºi se distreazã aproape tot timpul. Trãiesc întâmplãri senzaþionale, fascinante poveºti de dragoste, emoþii puternice. Trãiesc mult mai intens, nu au timp sã se plictiseascã ºi sã se uite la televizor, cãci trebuie sã acþioneze. Telespectatorii care au aceastã lume drept model, când revin la atmosfera propriei case vor constata izbitoarea diferenþã care existã între cele douã lumi. Propria viaþã de familie pare cenuºie, apãsãtoare, plictisitoare, cu probleme, griji, lipsuri ºi chiar cu neînþelegerile inerente unei vieþi normale, în comparaþie cu întâmplãrile extraordinare, cu viaþa deosebitã pe care telespectatorii îºi închipuie, prin prismã televiziunii, cã o duc alþii. Apare astfel un cerc vicios: problemele se acutizeazã tot mai mult, proporþional cu timpul dedicat vizionãrii, cãci viaþa de familie devine tot mai sãracã, iar oamenii se vor simþi din ce în ce mai mult îndreptãþiþi sã caute cu jind la ideala lume ficþionalã. Comparaþia vieþii personale de familie cu cea strãlucitoare trãitã pe micul ecran devine astfel o sursã permanentã de nemulþumire ºi frustrare, cadru prielnic pentru apariþia tensiunii ºi a neînþelegerilor familiale. 4. Membrii familiilor de pe micul ecran sunt independenþi unul faþã de celãlalt. Activitatea filmului este centratã aproape întotdeauna pe ceea ce îi individualizeazã pe aceºtia - interesele, cariera, aventurile fiecãruia. De aici telespectatorul, femeie sau bãrbat, învaþã sau îºi însuºeºte acea mentalitate în care obiectivele ºi interesele individuale sunt separate de cele ale familiei. Aceastã atitudine prin care telespectatorul începe sã acorde mai multã importanþã nevoilor, intereselor ºi satisfacþiilor individuale decât celor comune, ale familiei, este una dintre principale cauze ale divorþului în lumea modernã. Fiecare cu cariera lui, cu banii lui, cu preferinþele, cu programul, cu prietenii lui, cu propriul ego, încât pânã la urmã soþii se trezesc cã au mai multe lucruri care îi separã decât îi apropie. 5. O altã frustrare pe care o naºte tele-

Pas în doi

11

ºi televizorul
viziunea este produsã de comparaþia, uneori chiar inconºtientã, pe care telespectatorii o fac între propriii soþi ºi eroii micului ecran. Bãrbaþi sau femei drãguþi, fermecãtori, aproape întotdeauna foarte sexi, bogaþi ºi puternici, gata sã satisfacã plãcerile partenerului, îi pun în stare de inferioritate pe bieþii soþi sau pe soþiile care, în chip firesc, nu pot concura cu un personaj ficþional, interpretat de un actor tânãr, bine machiat ºi retuºat cu ajutorul tehnologiei video, care trãieºte ºi se pregãteºte numai pentru a întruchipa idealul, a forma o imagine cât mai perfectã. Acest erou ficþional care pãtrunde ºi ia proporþii în imaginaþia telespectatorului este cel mai mare duºman al vieþii de familie. Cu el se sãvârºeºte prima oarã adulterul ºi, adesea, tot el este cel care împinge în viaþã cotidianã persoana respectivã cãtre adulter. 6. Dorinþele inoculate de televiziune, în special prin publicitate, se transformã în mintea telespectatorilor în zid despãrþitor sau în pricinã de tensiune ºi scandal. Dorinþa de lucruri, bani ºi plãceri cultivã în special instinctul posesiunii, egoismul ºi individualismul, ºi prin aceasta slãbeºte relaþia cu celãlalt. Omul îºi transferã treptat orizontul de împlinire de la comuniune, iubire faþã de cel de lângã el, de la bucuria de a fi împreunã cu soþul sau cu copilul, la universul obiectelor ºi al plãcerilor egoiste, o realitate care - în versiunea TV - este vrednicã de dorit. Maºinile, hainele scumpe, distracþia, confortul, luxul de la televizor nu sunt la îndemâna oricui. De aici încep sã apãra nemulþumirile ºi reproºurile. 7. Televiziunea joacã un rol principal în normalizarea relaþiilor sexuale în afara cãsãtoriei, a adulterului, a perversiunilor sexuale ºi a divorþului. În telenovele, spre exemplu, relaþiile sexuale sunt de 24 de ori mai frecvente în afara cãsãtoriei decât cele între soþi sau 94% dintre întâmplãrile erotice se desfãºoarã între persoanele necãsãtorite. De asemenea, adulterul ºi divorþurile abundã, depãºind cu mult rata celor din realitate. “De ce sã te mai strãduieºti sã-þi pãstrezi fidelitatea faþã de soþ sau soþie când plãcerea o poþi obþine ºi în altã parte sau când toatã lumea procedeazã la fel?” sugereazã televiziunea prin falsa realitate pe care o promoveazã. 8. În condiþiile în care soþul sau soþia îºi vor hrãni simþurile ºi imaginaþia prin vizionarea materialelor erotice sau pornografice, criza familialã se va acutiza extrem de rapid. Vizionarea acestora genereazã, dupã numai câteva sãptãmâni, mutaþii vizibile în mentalitatea indivizilor. Nemulþumirile sau frustrãrile privind persoana celuilalt ºi chiar propria persoanã, slãbirea fidelitãþii, a dorinþei de a avea copii sau de a întemeia ºi a susþine o familie sunt consecinþele directe ale vizionãrii materialelor erotice ºi pornografice. Plãcerea devine personajul principal în viaþa oamenilor dependenþi de astfel de mesaje. Dacã pentru o asemenea persoanã plãcerea va putea fi gãsitã ºi în afara cãsniciei, o plãcere lipsitã de responsabilitãþi, facilã ºi seducãtoare, atunci aceastã alegere devine foarte probabilã.

Vocea care ne convinge cã "meritãm mai mult"
Televizorul este un strãin care pãtrunde în casele noastre ºi care, insinuându-se în viaþa fiecãrui membru al familiei, reuºeºte sã-i îndepãrteze pe unul de celãlalt. Televiziunea este mai mult decât o persoanã: este o lume cu care ne împrietenim, împreunã cu care petrecem adesea mai mult timp, în care investim mai multã afectivitate decât în cei apropiaþi. Lumea TV ne revendicã numai pentru ea ºi permanent ne ºopteºte, ne sugereazã cu subînþeles cã existã o altã viaþã care meritã sã fie trãitã decât cea a monotoniei familiale, iar noi meritãm aceastã fericire. Procesul de transformare a omului aºezat zilnic câteva ceasuri în faþã televizorului este unul de naturã cvasistaticã. Adicã suficient de încet pentru cã în fiecare zi oamenii sã aparã ca ºi neschimbaþi, identici cu ei înºiºi. Efectele mici, cumulate pe parcursul timpului, fac ca dupã câþiva ani sã se ajungã ca oamenii sã nu se mai poatã înþelege, sã nu se mai recunoascã unul pe celãlalt. Ei nu mai sunt ei înºiºi cei din trecut, ci un produs al formãrii sau al alienãrii mediatice. Astfel, încet-încet, aceastã voce, care prin toate imaginile ce ne pãtrund în minte devine din ce în ce mai convingãtoare, ne va face sã ne simþim tot mai îndreptãþiþi sã ne revendicãm o viaþã mai comodã, cu mai multe plãceri ºi mai puþin efort.

sau a plãcerilor, va fi receptat, chiar dacã numai la nivelul inconºtientului, ca un potenþial duºman. Dacã despãrþirea nu este posibilã din cauza copiilor, a mediului social sau din alte cauze, atunci individul se va simþi îndreptãþit în sufletul sãu sã se poarte urât ºi violent cu cel de lângã el (soþul sau soþia), sã se rãzbune pe el pentru eºecul, starea de nefericire indusã, de altfel, prin mass-media. Chiar dacã nu vor divorþa, viaþa familiei ajunge adesea sã fie un adevãrat coºmar. Fantasmele plãcerilor neîmplinite sãdite de televiziune în minþile telespectatorilor fideli devin astfel cei mai mari duºmani ai vieþii de familie ºi, în ultima instanþã, ai oamenilor pe care îi stãpânesc ºi îi neliniºtesc permanent. Având în vedere toate acestea, reproºurile, cearta, violenþele verbale ºi fizice vor deveni tot mai frecvente ºi mai grave în viaþa familiei configurate în jurul televizorului ºi a valorilor acestuia, mai cu seamã pe fondul irascibilitãþii ºi nervozitãþii generate de viaþa stresantã a omului contemporan. Prin acest comportament, telespectatorii au ºansa sã-ºi transforme propria viaþã într-o scenã, sã se simtã pentru câteva clipe eroii propriei telenovele. În astfel de condiþii, despãrþirea poate deveni iminentã, în special în contextul unei mentalitãþi induse tot de televizor, al unor stereotipii de genul: “Dacã relaþia nu merge, ne despãrþim civilizat ºi ne refacem fiecare viaþa”.

Drumul cel mai sigur cãtre o mentalitate egocentristã

Existã o mulþime de aspecte privind forþa disolutivã pe care televiziunea, ca experienþã prin excelenþã nihilistã, o are asupra familiei. Aceasta preia copilul sau omul matur de la nivelul mentalitãþii pe care o are, pentru ca, printr-o succesiune de paºi, printr-o serie de metode, argumente ºi justificãri - construcþia ºi manipularea situaþiilor de viaþã, a contextelor, a replicilor ºi atitudinilor personajelor de pe micul ecran - sã-l conducã pe telespectator cãtre o mentalitate egocentristã, strãinã sau chiar polemicã vieþii de familie. Familia fiind principalul duºman al societãþii de consum, este normal ca aceasta, prin instrumentul ei principal - televiziunea - sã lupte împotriva familiei. Cine îºi asumã riscurile de a deþine un televizor în Divorþ sau violenþã propria casã trebuie sã conºtientizeze toate Celãlalt, soþul sau soþia, în mãsura în ca- cele prezentate anterior, cãci depinde în re nu ne poate oferi aceastã viaþã sau care primul rând de noi soarta acestui rãzboi. constituie o piedicã în dobândirea “libertãþii“ Virgiliu Gheorghe

Iosif cel bun

Iacov a avut 12 fii, însã fiul lui preferat era Iosif. Lui i-a fãcut o hainã deosebitã, pe care trebuia de fapt sã o dea fiului cel mai mare, Ruben. Acest lucru i-a fãcut geloºi pe fraþii lui Iosif, care i-au pus gând rãu. Într-o zi, când Iacov l-a trimis pe Iosif la câmp, sã vadã dacã fraþii lui ºi vitele erau bine, aceºtia s-au hotãrât sã îl omoare. Ruben însã i-a convins Exerciþii: sã nu îl ucidã, ci sã îl arunce într-o fântânã secatã. Ei au fost de acord, iar 1. Spune unui prieten sau cuicând au trecut pe acolo niºte negusva din familie povestea lui Iosif cel tori ce cãlãtoreau spre Egipt, l-au Când l-au recunoscut, fraþii lui Iosfi s-au speriat bun. vândut ca sclav. Apoi i-au luat haina, foarte tare. Iosif însã i-a iertat ºi i-a îmbrãþiºat. 2. Gândeºte-te la ce ai greºit în au pãtat-o cu sângele unui ied ºi au arãtat-o tatãlui lor, spunându-i cã fiul sãu mult rãu, Iosif i-a iertat. Aºa sã Coloreazã haina lui Iosif: A - cu roºu, a fost sfâºiat de niºte animale sãlbatice. facem ºi noi, pentru cã Domnul B - cu galben, C - cu verde ºi D - cu albastru Dumnezeu însã i-a purtat de grijã lui Hristos ne îndeamnã sã iertãm Iosif care, dupã multe greutãþi, a ajuns un greºelile fraþilor noºtri, ca sã fim ºi înþelept guvernator al Egiptului. Din noi iertaþi atunci când greºim: cauza foametei, fraþii lui au fost trimiºi de “De veþi ierta oamenilor greºelile Iacov în Egipt, pentru a cumpãra grâu. lor ºi Tatãl vostru cel ceresc va Aºa au ajuns sã cearã ajutor chiar de la ierta vouã greºelile voastre.” Iosif, fratele lor, cãruia îi fãcuserã atâta (Matei 6, 14) rãu. Ei nu l-au recunoscut îmbrãcat în hainele egiptene de guvernator. Dupã ce i-a supus la mai multe încercãri, Iosif Cât de curând începe Postul Male-a spus cine este. Ei s-au speriat foarte re. Ultima zi dinaintea lui se numeºtare, pentru cã erau convinºi cã se va te ºi Duminica Iertãrii, care anul rãzbuna pentru ceea ce i-au fãcut. Iosif acesta este în 1 martie. Aceastã duînsã i-a iertat ºi i-a chemat pe toþi în minicã este ziua în care trebuie sã Egipt, împreunã cu Iacov, tatãl lor, ºi cu ne cerem iertare de la toþi cei pe caîntreaga lor familie, pentru a-i ajuta. re i-am supãrat, dar ºi sã îi iertãm Fraþii lui Iosif au fãcut un pãcat mare pe toþi cei care au greºit faþã de faþã de fratele lor, dar ºi faþã de Dum- noi. Vecernia din seara acestei nezeu, care ne spune: “Cel ce nu-ºi duminici se numeºte Vecernia iubeºte fratele, acela nu iubeºte nici pe Iertãrii, când toþi credincioºii îºi Dumnezeu”. Dumnezeu însã a avut grijã cer iertare unii de la alþii, pentru a de Iosif, pentru cã acesta era bun ºi cre- putea începe Postul împãcaþi. Iertarea este ca un cadou pe dincios. Chiar dacã fraþii lui i-au fãcut

care îl facem unii altora, un cadou care nu se vede cu ochii, însã se vede cu inima ºi valoreazã foarte mult. Iertarea este ºi cadoul pe care îl primim noi de la Dumnezeu, ºi se vede cel mai bine în Taina Spovedaniei. Atunci când la spovedanie îi spunem pãrintelui duhovnic o greºealã, Dumnezeu ne ºterge acea greºealã, aºa cum se ºterge creta de pe tablã, iar aceasta rãmâne curatã. Sã nu uitãm însã: ca sã fim iertaþi trebuie mai întâi sã iertãm!

Iertarea

Pregãtire pentru Paºti
Postul Mare este o pregãtire pentru a sãrbãtori Învierea lui Hristos. Este un timp al schimbãrii, o perioadã în care Dumnezeu ne cheamã sã fim mai buni. Iatã ce puteþi face în cele 7 sãptãmâni:

- rugaþi-vã mai mult - mergeþi mai des la bisericã - citiþi povestiri din Biblia copiilor - vorbiþi cu pãrintele duhovnic ºi cu pãrinþii despre cum aþi putea ºi voi sã postiþi - uitaþi-vã cât mai puþin la televizor

ultima vreme ºi cere-þi iertare de la cei pe care i-ai supãrat, înainte de a începe Postul. 3. Ia o foaie de desen ºi culori ºi deseneazã ce îþi vine în minte atunci când te gândeºti la iertare. Paginã realizatã de Natalia Corlean

CMYK

Trup ºi suflet

13

Hrana ca gest de iubire
Dupã ce am traversat încã o perioadã a festinurilor culinare, dacã nu ne-a copleºit cantitatea de mâncare, poate v-ar interesa o discuþie despre semnificaþia psihologicã - mai puþin conºtientizatã - a hranei.
A oferi mâncare ºi a (te) hrãni sunt gesturi asociate cu dragostea, în diverse forme ºi la diferite vârste. Cu toþii avem amintiri din copilãrie asociate cu anumite gusturi plãcute. Plãcinta cu mere a bunicii, clãtitele, griºul cu lapte etc. se regãsesc uneori în tablouri nostalgice pãstrate de memoria afectivã. Unii ne aducem aminte cu nãduf de spanac sau vreo ciorbã de peºte, sau de alte coºmaruri culinare din timpurile când eram prea mici sã le putem refuza. Pãrinþii sunt responsabili cu hrana imediat dupã naºterea copilului, care primeºte astfel prima dovadã concretã de iubire. Relaþia strânsã dintre copil ºi mamã începe cu acel act intim al alãptãrii, pe care nimic nu-l va putea înlocui în memoria sa afectivã, deºi deseori va cautã în viaþã diverse substitute capabile sã reînvie acel sentiment. Chiar ºi în expresiile celor din jur, de genul “Ce frumos e ãsta mic, îmi vine sã-l mãnânc!”, se regãseºte iubirea ca un gest de îngurgitare. Într-un sens mai puþin gingaº, dar tot simbolic ca ºi semnificaþie psihologicã, pot sã aparã motivul canibalismului sau al devorãrii celuilalt, care se manifestã prin posesivitate în relaþiile cu ceilalþi. Pe mãsurã ce creºtem, avem nevoie de mai multe feluri de hranã, iar mâncarea continuã sã deþinã o coloraturã afectivã specialã. Deseori, pãrinþii îºi hrãnesc copiii doar cu alimente, uitând de nevoile lor afective. Copilul resimte lipsa afecþiunii concrete, deºi i se satisfac capriciile culinare. Mai târziu, în momente de crizã, îºi poate alege cu predilecþie anumite alimente, hrãnirea preluând funcþia unei supape de descãrcare nervoasã. Studiile au arãtat cã latura afectivã influenþeazã comportamentul alimentar într-atât, încât relaþiile nereuºite între mame ºi fiice pot degenera inconºtient - în dezechilibre precum bulimia ºi anorexia nervoasã. Se pare cã, printr-o mentalitate primitivã de apãrare, cele afectate de aceste dezechilibre dozeazã cantitãþile de mâncare (în exces sau, dimpotrivã, în cantitãþi infime) ca pe o rãzbunare simbolicã pe mamã sau pentru a compensa o lipsã afectivã. Este dovedit prin diverse cercetãri cã o mâncare gustoasã, care ne place, ne stimuleazã echilibrul psihofizic prin secreþia unor hormoni care ajutã la ridicarea bunei-dispoziþii. Totul e minunat, însã uneori tindem sã ne bazãm pe soluþii temporare, cum ar fi stimularea serotoninei rupând un ambalaj de pe o ciocolatã frumos mirositoare. Dacã simþi cã relaþia cu tine însãþi nu este una prea bunã, cã imaginea de sine e una deformatã ºi cã nu îþi dai prea multe ºanse în relaþiile de iubire, totuºi nu da iama în tortul de îngheþatã. Aceasta

“Celui ce flãmânzeºte pentru Hristos, harul i se face hranã; celui ce înseteazã, bãuturã preadulce; celui ce tremurã de frig, hainã; celui ostenit, odihnã; celui ce se roagã, deplinã încredinþare; celui ce plânge, mângâiere.” Sf. Marcu Ascetul “Cãci cu ce se alege viaþa noastrã din toatã osteneala deºartã în jurul acestora? Nu toatã zdroaba omului merge în gura lui? - cum zice Eclesiastul. Dar hrana ºi veºmintele sunt destul pentru susþinerea pãcãtosului acestuia de trup. De ce, aºadar, lucrãm la nesfârºit ºi alergãm dupã vânt, cum zice Solomon, împiedicând, din pricinã sârguinþei pentru cele materiale, sufletul sã se bucure de bunurile dumnezeieºti ºi încãlzind trupul mai mult decât se cade? Îl hrãnim ca sã ne facem un duºman vecin cu noi, ca sã nu fie în lupta lui cu sufletul numai egal, ci, din pricina marii lui puteri, sã fie mai tare în rãzboiul lui împotriva sufletului, neîngãduind ca acesta sã fie cinstit ºi încununat.” Sf. Nil Ascetul

funcþioneazã pentru femeile pãrãsite, deprimate sau pur ºi simplu plictisite, doar în filme - nu acolo este soluþia. Nici comercianþii nu se lasã mai prejos, ºtiind foarte bine cã mâncarea a devenit un laitmotiv pentru crize afective. Ni se oferã reclame comerciale sugestive: ciocolata e cu dragoste, cafeaua la fel, iaurtul ºi îngheþata creeazã clipe de vis º.a.m.d. Atenþie la rafturi! Cumpãraþi mâncare sau sentimente? Într-adevãr, stomacul nostru este foarte sensibil la emoþii ºi de aici provine o mentalitate popularã în fondul psihic colectiv: “dragostea trece prin stomac”. Chiar dacã nu are structurã neuronalã, stomacul are un fel propriu de a reacþiona la trãiri afective ºi de a “traduce” în reacþii fizice ceea ce simþim (aþi auzit probabil metafora “am fluturaºi în stomac” sau, dimpotrivã, “mi s-a întors stomacul pe dos”). A lua masa cu o altã persoanã poate fi un test (parþial) de personalitate. Urmãrind felul în care celãlalt interacþioneazã cu mâncarea, poþi desprinde câteva observaþii despre felul sãu de a fi. ªi experimentatul bucãtar Horia Vârlan spune: “Cred cã mâncarea e doar un combustibil când suntem singuri ºi o declaraþie de dragoste atunci când o împãrþim cu altcineva, în special cu familia". Aºadar, într-o anumitã mãsurã, a gãti ºi a oferi de mâncare poate fi un gest delicat din punct de vedere afectiv. Mâncarea capatã altã semnificaþie atunci când o împarþi cu altcineva. Dar cea mai înaltã semnificaþie o atinge abia în dimensiunea religioasã, cel mai înalt gest de iubire regãsindu-se în credinþa ortodoxã. În cadrul fiecãrei Liturghii, când pâinea ºi vinul se transformã în Trupul ºi Sângele lui Hristos, Hristos Însuºi se lasã mâncat de credincioºi, pentru a deveni una. Noi devenim El printr-un act sublim ºi paradoxal de iubire. Aºa-i cã mâncarea nu este aºa de simplã precum pare? Raluca Ionescu, psiholog

CMYK

14

Actual
înþelege mai bine ce vrea Dumnezeu sã ne spunã atunci când ne spovedim. Dacã pãrintele duhovnic e, sã zicem, din altã localitate, cred cã cel mai bine e sã încercãm sã mergem la biserica de la parohia din care suntem. Dacã nu este o comunitate în care sã ne putem încadra, atunci sã cãutãm o bisericã la care putem merge oricând, unde ne place preotul, ne place strana ºi ne putem implica. Sã avem însã grijã sã nu judecãm niciun preot. Dumnezeu ne poate vorbi nouã, fiecãruia, ºi printr-un preot pentru care nu avem respect. Noi trebuie sã ne vedem rolul propriu în bisericã, nu pe al altcuiva. Noi trebuie sã-L cãutãm la bisericã pe Dumnezeu, nu altceva. Este deci nevoie sã frecventãm biserica, pentru a primi ce ne dã Dumnezeu în bisericã, nu ce aºteptãm noi. Iar în bisericã, vorba Maicii Siluana, “se dã” Dumnezeu. Biserica e Mireasa lui Hristos. ªi spunea un pãrinte cã nu-L putem avea pe Dumnezeu tatã, dacã nu avem Biserica mamã. Cristina Sturzu
Foto: Marta Luksza, Polonia

Azi mergem sau nu la bisericã?

A participa la Sfânta Liturghie în fiecare duminicã ºi sãrbãtoare este una din cele nouã porunci bisericeºti. Excepþiile sunt doar în caz de boalã ºi serviciu. De ce trebuie sã participãm? Mi-a plãcut ce am auzit odatã la o predicã a unui pãrinte: pentru cã, Biserica fiind un organism real, în care fiecare suntem un organ, cu rolul propriu, orice lipsã a noastrã de la orice chemare a Sfintei Liturghii e ireversibilã ºi irecuperabilã. Putem începe acum sã mergem, dar nu vom înlocui, nu vom acoperi spaþiile în care nu am fost. Ele vor rãmâne în veºnicie spaþii goale, momente în care nu ne-am respectat rostul. Cum ar fi dacã ne-am uita la trupul nostru, ºi o mânã ar zice cã nu vrea sã facã parte din noi? Pentru cã noi nu percepem importanþa pe care o avem în Bisericã, nu înseamnã cã, obiectiv vorbind, nu avem nicio importanþã, prezenþi la sfânta slujcã participarea noastrã la slujbe nu are un sens în întreaga bã a Liturghiei. Trebuie doar sã istorie. Pentru cã noi nu vedem rostul în prezenþa unui ne hotãrâm sã merbebeluº la slujbã, nu înseamnã cã acesta nu este. gem la slujbã ºi sã Copiii crescuþi în bisericã stãm cât trebuie sã stãm, încercând, cât ne Am cunoscut pe cineva care avea 4 co- stã în putere, sã fim prezenþi acolo, în acel pii pânã în 7 ani ºi care participa, duminicã moment. ªi, încetul cu încetul, copilul nosde duminicã, la Sfânta Liturghie. Ajungea tru se va liniºti, noi ne vom liniºti ºi vom puþin mai târziu, pe la Apostol, dar stãtea putea primi mai mult din ce ne dãruieºte sã-i împãrtãºeascã pe toþi, la sfârºitul sluj- Dumnezeu în bisericã. Cãci nu e vorba bei. Copiii aceia au crescut în bisericã, doar de partea noastrã atunci când ne practic. Pentru ei, a frecventa biserica era hotãrâm sã mergem la bisericã. Dacã vrem ca ºi cum ar fi mers într-o casã la un prie- sã începem aceastã relaþie, Dumnezeu va ten. Erau mititei, dar aºa cuminþei, se jucau pune, smerit ºi nevãzut, partea Lui. Participarea la Sfânta Liturghie nu þine lângã mama lor, fãrã prea mare zgomot. Multe mame spun cã nu-ºi duc copiii de simþire. Nu trebuie sã am o anula bisericã, sã nu deranjeze slujba. Dar, dacã mitã stare de spirit ca sã pot merge “Trebuie sã ºtiþi cã din toate slujbele care se ºi-ar duce pruncii la Bisericã de când sunt la slujbã, pentru cã stãrile mele fac la bisericã, cea mai folositoare ºi mai puter- chiar ºi în perioada prenatalã - aceºtia nu sunt ca vremea. E nevoie de ho- nicã este Sfânta Liturghie. Sfânta Liturghie este ar mai face gãlãgie. Fac gãlãgie în bisericã tãrârea ºi determinarea de a merge jertfa ºi rãscumpãrarea lumii întregi.” doar atunci când le e teamã de bisericã. în ciuda oricãrei stãri. Pãrintele Cleopa Atunci când pentru ei la bisericã este “Sfânta Liturghie e cea mai importantã slujBiserica, locul unde Doamne-Doamne care, aºa cum le spunem bã din spiritualitatea ortodoxã. De aceea cred cã “se dã” Dumnezeu noi de multe ori, îi bate (ceartã etc.) dacã cel mai important lucru pentru noi, pentru a trãi sunt obraznici, sau pãrintele care “le taie limApoi, sã cãutãm sã mergem la momente deosebite de înãlþare spiritualã, este ba” dacã vorbesc sau nu sunt cuminþi, nu e o bisericã la care ne putem implica de mirare cã au o anumitã aversiune sau ºi din punct de vedere comunitar, acela de a pãtrunde în sensul slujbei Sfintei Liturghii. E foarte greu sã vorbeºti, limitat de þipã atunci când se apropie de pãrintele. la care sã putem merge ºi vara, ºi timp ºi spaþiu, despre acea rânduialã care conSã ne hotãrâm sã primim iarna… Numai în felul acesta vom stituie însãºi esenþa vieþii creºtine. Dacã am putea avea sentimentul cã suntem darul lui Dumnezeu parte a unui trup, pentru cã vom ºti pierde tot ceea ce avem noi ºi am rãmâne doar Apoi, unele mame mai spun cã nu ce se întâmplã cu tot acel trup, ce cu aceastã sfântã rânduialã, nu am pierde merg, pentru cã oricum nu pot fi atente la nevoi are, unde intervine rolul nimic… Pentru cã ea ne oferã, potenþial, Îmslujbã, cã trebuie sã fie atente la copii. nostru specific. Nu trebuie sã con- pãrãþia lui Dumnezeu. Iar Liturghia este slujba Dacã am înþelege cã participarea aceasta a fundãm mersul la bisericã cu mer- slujbelor noastre. Toate celelalte slujbe prenoastrã e mai mult decât înþelegere! Cã ne sul la spectacol, atraºi de un cor gãtesc Liturghia, iar ea le împlineºte pe toate. Sãvârºitorul adevãrat al Liturghiei este Hrisîmpãrtãºim de Dumnezeu, chiar ºi în deosebit care sã ne mângâie doar aceastã situaþie! Cã putem sã nu avem auzul sau de o predicã extraordi- tos, ºi nu episcopul sau preotul, care sunt sãvârcopii, iar la slujbã tot sã nu fim atenþi. Ba narã, care sã ne încânte doar inte- ºitorii vãzuþi, adicã mijlocitorii, cei care oficiazã pentru cã o femeie din faþa noastrã are un lectul. Dacã putem, sã mergem la rânduiala, pentru ca din spatele acestei rânduieli pulover frumos, ba cã ne aducem aminte biserica la care avem duhovnicul, sã se realizeze aceastã unire a noastrã cu cã avem nu ºtiu ce probleme de rezolvat… cãci el este tatãl nostru cãlãuzitor Hristos, cu Dumnezeu prin Hristos.” Cã aºa e mintea noastrã, împrãºtiatã, ºi pe cale ºi în felul acesta vom întãri ÎPS Laurenþiu Streza, putem numãra pe degetele de la o mânã de aceastã legãturã ºi cu el, vom Mitropolitul Ardealului câte ori am fost într-adevãr, trup ºi suflet, putea fi “într-un duh” cu el ºi vom

Cu Dumnezeu în casã
Postul Mare. O ocazie de a ne curãþi trupul ºi sufletul, de a-L aduce pe Dumnezeu tot mai mult în viaþa ºi în casa noastrã. Postul înseamnã sãnãtate, atât pentru trup (o vorbã înþeleaptã spune cã cine nu posteºte de voie va posti de nevoie, ajungând la regim recomandat de medic), cât ºi pentru suflet. Vã invitãm sã cãlãtorim împreunã în aceastã perioadã, sprijinindu-ne unii pe alþii. Aºteptãm deci sã ne trimiteþi idei din experienþa dumneavoastrã, iar pentru început noi vã oferim câteva informaþii despre importanþa calciului în organism ºi ce alimente de post sunt bogate în calciu, precum ºi o reþetã de post cu conopidã, o bogatã sursã de magneziu, calciu, potasiu ºi vitaminele C ºi B.

15

Conopidã pane d e p o s t
Ingrediente: 1 conopidã, fãinã pentru pudrat, ulei vegetal, frunzele de la o legãturã micã de pãtrunjel, sare de mare, 1 lãmâie Pentru aluat: 1 linguriþã seminþe chimen, 2 linguriþe seminþe muºtar, 1 ardei iute uscat, 1 linguriþã piper boabe negru, 200 grame fãinã, 1/2 linguriþã curcuma (dã o culoare galbenã, dar se poate ºi fãrã, dacã nu gãsiþi), 350 ml bere rece, sare de mare Mod de preparare: Este un fel delicios de a gãti conopida. Faceþi întâi aluatul. Zdrobiþi seminþele de chimen ºi muºtar, ardeiul iute ºi piperul într-un mojar, pânã obþineþi o pudrã. Puneþi fãina într-un castron ºi adãugaþi condimentele mãcinate ºi curcuma. Turnaþi cea mai mare parte a berii ºi amestecaþi uºor. Trebuie sã obþineþi consistenþa unei smântâni mai groase. Dacã aluatul este prea dens, încorporaþi restul berii. Nu vã faceþi griji dacã rãmân mici cocoloaºe, vor deveni crocante la prãjit. Presãraþi sare de mare dupã gust ºi daþi deoparte, apoi pregãtiþi conopida. Îndepãrtaþi cotorul conopidei ºi desprindeþi floretele. Tãiaþi tulpina în bucãþi de 2 cm - astfel vor necesita acelaºi timp de prãjit. Spãlaþi conopi-

BINE DE ºTIUT
Lãmâile introduse în apã caldã, câteva minute, înainte de întrebuinþare, vor avea mai multã zeamã. Adãugaþi la apa rece cu care spãlaþi orezul o jumãtate de linguriþã de suc de lãmâie; aceasta are proprietatea de a albi orezul ºi de a împiedica lipirea boabelor. Durerile de cap se atenueazã dacã se aºeazã pe tâmple ºi pe frunte o compresã de tifon, pe care plasãm una lângã alta, câteva felii de lãmâie. Concomitent, mâinile se afundã într-un lighean cu apã fierbinte. Mihaela Bîlbã

da, scurgeþi-o de apã ºi uscaþi-o cu un prosop de hârtie. Puneþi bucãþile de conopidã într-un castron ºi pudraþi-le cu puþinã fãinã. Turnaþi ulei într-o cratiþã adâncã de 10 pânã la 20 cm ºi încingeþi-l. Scuturaþi surplusul de fãinã de pe conopidã. Una câte una, cufundaþi bucãþile de conopidã în aluat ºi aºezaþi-le apoi cu grijã în uleiul încins. Cel mai bine ar fi sã prãjiþi în tranºe mici, ca sã nu supraaglomeraþi cratiþa (dar serviþi fiecare tranºã de cum este gata). Dupã fiecare tranºã de conopidã, puneþi în tigaie câteva frunze de pãtrunjel date prin aluat ºi prãjiþi-le timp de 40 secunde (sunt bune intercalate cu conopida pane). Prãjiþi bucãþile uºor, întorcându-le de câteva ori cu o spumierã. Când devin rumene ºi crocante, scoateþi-le din ulei, lãsând surplusul sã se scurgã înapoi în cratiþã, ºi aºezaþi-le pe un prosop de hârtie pentru a le scurge. Sãraþi ºi stoarceþi deasupra o jumãtate de lãmâie. Sfaturi: - prãjiþi în tranºe mici ºi serviþi imediat, pentru a fi mâncate cât sunt crocante ºi fierbinþi. - reþeta de aluat poate fi folositã ºi la alte preparate, de la fileuri de peºte ºi fâºii subþiri de pui la orice legume tãiate fin. - dacã doriþi un gust mai simplu, puteþi renunþa la condimente. Reþetã oferitã de domnul Sorin Toader din Braºov

Acum, în pragul Postului Mare, ne-am gândit sã vã punem în atenþie cât este de important sã avem grijã de calciul din organism. Este ºtiut faptul cã alimentele cu cel mai mare aport de calciu sunt produsele lactate ºi ouãle, alimente la care renunþãm în perioada postului. Dar totuºi ne rãmân destule alimente cu un bogat conþinut de calciu pe care le putem folosi. Calciul este considerat cel mai important mineral din componenþa organismului nostru, fiind depozitat în proporþie de 99% în schelet ºi dinþi, funcþiile lui fiind multiple. Împreunã cu fosforul asigurã buna funcþionare a scheletului ºi dinþilor, ajutã la transmiterea impulsurilor nervoase, acest fapt având implicaþii ºi în controlul contracþiilor musculare, asigurã bãtãile regulate ale inimii ºi împreunã cu magneziul e responsabil de sãnãtatea întregului sistem cardiovascular, diminueazã procesele alergice, are rol în reglarea hormonalã ºi enzimaticã (producþia de energie, digestie, metabolismul grãsimilor), ajutã la coagularea sângelui, deci la vindecarea rãnilor. Vãzând rolul important pe care îl joacã în buna funcþionare a organismului nostru, este foarte uºor de înþeles cã o cantitate insuficientã de calciu (hipocalcemie) sau ponderea lui prea mare (hipercalcemie) duce la destabilizarea întregului organism. Semnele hipocalcemiei, care este mai des întâlnitã, sunt: insomnie, irascibilitate, palpitaþii, balonãri, senzaþii de amorþealã a mâinilor, dureri de cap, senzaþie de lipsã de aer, dificultãþi în înghiþirea alimentelor. Cel mai important aliat al calciului, care de fapt îl ajutã sã se fixeze în organism, este vitamina D3, acelaºi rol avându-l ºi borul. De asemenea, duºmanii calciului din organism sunt proteinele cu un crescut conþinut de fosfor. Pentru asigurarea unui aport suficient de calciu în organism trebuie sã avem o alimentaþie echilibratã, bogatã în vitamine ºi minerale, evitând prelucrarea îndelungatã a hranei, care duce la deprecierea acestora. Printre sursele naturale de calciu (exceptând laptele, produsele lactate ºi gãlbenuºul de ou de care ne vom bucura dupã post) se numãrã urmãtoarele alimente: soia boabe, fasolea verde ºi uscatã, mazãrea, conopida, broccoli, morcovii, þelina, varza, merele, perele, strugurii, afinele. Perele ºi struguri au ºi un bogat conþinut de bor. De asemenea, mierea ºi propolisul sunt deosebit de eficiente în combaterea dezechilibrului fosfo-calcic. Dintre plantele medicinale din care se pot face ceaiuri foarte folositoare pentru aportul de calciu amintim: coada calului, urzica, cãtina, mãceºele, tecile de fasole sau pirul medicinal. Violeta Bostan

Calciul ºi postul

16

Trecut ºi prezent

Biserica „Adormirea Maicii Domnului“ din Drãguº
Drãguºul este un sat cunoscut nu numai în Þara Fãgãraºului, ci ºi pe alte meleaguri îndepãrtate, datoritã mai ales bogatului studiu fãcut aici de cãtre sociologul Dimitrie Gusti. De-a lungul timpului Drãguºul a ajuns renumit fie pentru frumoasele costume populare ºi meºteºugarii care le fãceau, fie pentru cãpºunii cultivaþi aici, fie pentru fiii satului, dintre care cel mai cunoscut este Ion Codru Drãguºanu, fie pentru vizitele unor personalitãþi de seamã. Despre sat ºi biserica lui ne vorbeºte pãrintele paroh Gheorghe Roºca:

Satul din deal
Comuna Drãguº face parte din ºiragul satelor de la poalele Munþilor Fãgãraº ºi este aºezatã la jumãtatea distanþei dintre aceºtia ºi râul Olt. Aºezarea se aflã pe un deal retezat, localitatea asemãnându-se cu un observator în zonã; ca sã ajungi la ea trebuie sã urci, din orice parte ai veni. Drãguºul fost comunã pânã în anul 1968, când ºi Fãgãraºul era judeþ. Apoi reºedinþa de comunã a fost mutatã în Viºtea de Jos, pentru cã era situatã pe Drumul Naþional 1. Din 2004, localitatea ºi-a redobândit titulatura de comunã.

fost înlocuitã cu un nou acoperiº, de tablã. În luna mai a anului 2006 toate aceste lucrãri au fost binecuvântate de cãtre PS Visarion, episcopul vicar al Arhiepiscopiei Sibiului din acea vreme. cu mobilier ºi alte obiecte de cult.

Una din cele mai înalte biserici din zonã
Biserica din Drãguº, aºezatã în centrul comunei, este una din cele mai mari din Þara Fãgãraºului, având foarte multe elemente în comun cu biserica din Pãrãu. Clãditã din cãrãmidã ºi piatrã, în formã de navã, are un turn în formã dreptunghiularã de o înãlþime uimitoare pentru anii 18941896, când a fost ridicatã. A fost sfinþitã de ÎPS Miron Romanul, Mitropolitul Ardealului, în septembrie 1897. În 1941 s-a început pictura, finalizatã însã abia în 1954 ºi sfinþitã de mitropolitul Ardealului din acea vreme, ÎPS Nicolae Bãlan. Toatã cheltuiala ºi munca depusã pentru zidire, pictare ºi întreþinere a fost suportatã de cãtre bunii credincioºi ai parohiei. Începând cu anul 2000 au fost întreprinse o serie de lucrãri de restaurare a locaºului de cult: s-a refãcut exteriorul bisericii în terasit, s-au reparat pãrþile deteriorate din lemnãria acoperiºului, iar þigla a

Vizite ale unor oaspeþi de seamã

Biserica din Drãguº a Pr. Gheorghe fost remarcatã în 1929 de Roºca cãtre profesorul ºi sociologul Dimitrie Gusti (1880-1955), când a venit în sat cu o echipã de studenþi sociologi din Bucureºti sã culeagã folclor ºi sã investigheze viaþa satului românesc Drãguº. De asemenea, în 15 august 1994, cu prilejul sfinþirii Mãnãstirii Brâncoveanu Sâmbãta de Sus, drãguºenii au primit cu mare cinste ºi bucurie vizita Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I al Constantinopolului, care a fost însoþit de Pãrintele Patriarh Teoctist, ÎPS Antonie PlãmãÎn vara aceluiaºi ani, din rânduiala lui dealã, ÎPS Daniel, mitropolitul de atunci al Dumnezeu s-a descoperit faptul cã po- Moldovei, precum ºi alþi ierarhi ai Bisedeaua era infectatã cu o ciupercã, iar dupã ricii Ortodoxe Române. În anul 1997 a ajuns în parohia noastrã un tratament adecvat s-a turnat placã de beton ºi s-a placat cu gresie. A fost refã- ºi Maiestatea Sa Regele Mihai, care a admicutã ºi instalaþia electricã, strãnile au fost rat strãdania ºi efortul þãranilor drãguºeni. înlocuite, iar biserica a fost înfrumuseþatã Pr. paroh Gheorghe Roºca Colectivul de redacþie: Pr. Ciprian Colaboratori: Amalia Rãibuleþ, Fãgãraº, str. A. Mureºanu nr. 2. Tel. 0268211790 Bîlbã (Toderiþa), Pr. Ovidiu Bostan Irina Constantinescu (Olteþ), Pr. Iosif Ciolan (ªinca Veche), Tehnoredactor: Natalia Corlean Preºedinte fondator: Pr. Protopop Ioan Ciocan Pr. Marius Corlean (Bucium), Pr. Adrian Aºteptãm opiniile ºi sugestiile dvs. Redactor ºef: Natalia Corlean Magda (Victoria), Pr. Alexandru Stanciu Corecturã: Amalia Rãibuleþ (Ucea de Sus), Pr. Ion Tãrcuþã (Ucea de la adresa redacþiei sau pe e-mail la apostolatfagaras@yahoo.com Tiparul: SC GRAMM SRL, Braºov Jos), Pr. Cãtãlin Teulea (Recea)

CMYK

Related Interests