P. 1
geografie bac

geografie bac

|Views: 429|Likes:
Published by psihologulbv
siteze
siteze

More info:

Published by: psihologulbv on Jan 18, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

09/27/2014

pdf

text

original

Sections

  • POZIŢIA GEOGRAFICĂ A ROMÂNIEI – CONSECINŢE
  • OBIECTUL GEOGRAFIEI FIZICE A ROMÂNIEI 3
  • UNITĂŢILE (REGIUNILE) MORFOSTRUCTURALE
  • RELIEFUL STRUCTURAL
  • RELIEFUL PETROGRAFIC
  • RELIEFUL VULCANIC
  • RELIEFUL FLUVIATIL
  • RELIEFUL GLACIAR
  • PROCESELE GEOMORFOLOGICE ACTUALE
  • REGIONAREA GEOMORFOLOGICĂ
  • RESURSELE NATURALE DE BAZĂ ŞI PERSPECTIVELE LOR

GRIGORE POSEA

GEOGRAFIA FIZICĂ A ROMÂNIEI
Partea I DATE GENERALE. POZIŢIE GEOGRAFICĂ. RELIEF EVALUARE - TESTE GRILĂ Ediţia a II-a

Universitatea SPIRU HARET

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României POSEA, GRIGORE Geografia fizică a României. / Posea Grigore. Ediţia a II-a – Bucureşti, Editura Fundaţiei România de Mâine, 2006 264 p; 24 cm ISBN (10) 973-725-711-1; (13) 978-973-725-711-6 – general (10) 973-725-712-X; (13) 978-973-725-712-3 – vol. I

© Editura Fundaţiei România de Mâine, 2006

Redactor: Constantin FLOREA Tehnoredactor: Marcela OLARU Coperta: Stan BARON Bun de tipar: 29.11.2006; Coli tipar: 16,5 Format: 16/70×100 Editura Fundaţiei România de Mâine Bulevardul Timişoara nr.58, Bucureşti, Sector 6 Tel./Fax: 021/444.20.91; www.spiruharet.ro e-mail: contact@edituraromaniademaine.ro
Universitatea SPIRU HARET

UNIVERSITATEA SPIRU HARET
FACULTATEA DE GEOGRAFIE

GRIGORE POSEA

GEOGRAFIA FIZICĂ A ROMÂNIEI
Partea I

DATE GENERALE. POZIŢIE GEOGRAFICĂ. RELIEF
EVALUARE – TESTE GRILĂ
Ediţia a II-a

EDITURA FUNDAŢIEI ROMÂNIA DE MÂINE Bucureşti, 2006
Universitatea SPIRU HARET

Educaţia şi instrucţia prin geografie reprezintă educaţia pentru mediu a mileniului III şi pentru supravieţuirea omenirii pe Terra, deoarece Geografia este ştiinţa integratoare a Terrei ca planetă a vieţii şi a omenirii. Grigore Posea

Universitatea SPIRU HARET

CUPRINS

Prefaţă …………………………………………………………………….. Îndrumări metodice pentru învăţarea Geografiei fizice a României ……... Introducere ……………………………………………………………….. România – date generale …………………………………………………. Poziţia geografică a României – consecinţe ……………………………… Structura geografică de sistem a spaţiului românesc ……………………... Obiectul Geografiei fizice a României …………………………………… Caractere generale ale elementelor de mediu …………………………….. RELIEFUL ROMÂNIEI ……………………………………………….. Unităţile (regiunile) morfostructurale ……………………………………. Evoluţia morfotectonică şi etapele (fazele) de nivelare (Scara morfocronologică) Sistemul geomorfologic românesc ……………………………………….. Tipuri şi subtipuri majore de relief ……………………………………….. Suprafeţele şi nivelurile de eroziune ……………………………………… Piemonturile ……………………………………………………………… Glacisurile şi pedimentele ………………………………………………… Relieful structural ………………………………………………………… Relieful petrografic ……………………………………………………….. Relieful vulcanic ………………………………………………………….. Relieful fluviatil ………………………………………………………….. Condiţiile generale ale modelării reliefului în cuaternar (moştenirea cuaternară) Relieful glaciar …………………………………………………………… Relieful periglaciar ……………………………………………………….. Relieful litoral şi platforma continentală …………………………………. Procesele geomorfologice actuale ………………………………………... Regionarea geomorfologică ………………………………………………. Resursele naturale de bază şi perspectivele lor …………………………… Relieful – substrat al mediului natural şi al activităţilor umane ………….. EVALUARE – TESTE GRILĂ ………………………………………..

7 9 13 15 16 27 31 32 33 35 36 39 64 75 82 85 91 111 124 132 155 160 165 170 178 188 216 222 237

5
Universitatea SPIRU HARET

Universitatea SPIRU HARET .

Piemonturile din România 22. Evoluţia hidrografiei şi a conurilor de dejecţie în Câmpia joasă a Someşului 49. Pedimentele din arealul Tulcea-Babadag 25. Delta Dunării 61. Structura circular-concentrică a Domeniului Carpato-Danubiano-Pontic 7. documentate de anomalii gravimetrice 11. Structura sectorizată a cercului Carpaţilor Româneşti 13. Răspândirea vulcanitelor neogene din Munţii Apuseni 39. Limitele şi forma Domeniului Carpato-Danubiano-Pontic 5. Suprafeţele de nivelare din munţii Baiu – Piatra Craiului 20. Schema plăcilor şi microplăcilor de pe teritoriul României. Relief glaciar în Munţii Făgăraş 56. Structura în cinci plăci a teritoriului României 12. Profil schematic prin Muscelele Argeşului 27. Terasele din Depresiunea Lăpuşului 51. Pierderea teraselor din Dealurile de Vest în glacisurile şi sub aluviunile Câmpiei de Vest 52. Suprafeţele de nivelare din lungul defileului Dunării 19. Regiunile geomorfologice ale României 63. Principalele falii crustale 14. Profil periglaciar la Floreşti (Cluj) 59. Profil schematic prin Subcarpaţii Olteniei 26. Luncă şi terase pe valea Bălăneasa. Subcarpaţii Măţăului 28. Aşezarea României pe istmul ponto-baltic 3. Limanurile şi lagunele din sud-estul României 60. Suprafeţele de nivelare din Podişul Huedin-Păniceni 21. Tipuri genetice de munţi 15. Piemontul Şatrei (Lăpuş) – glacis-pediment 24. Schema formării teraselor Dunării între Argeş şi Călăraşi 54. Scara morfocronologică a teritoriului României 6. Relieful suprafeţei Mohorovič 8.Lista figurilor 1. Aliniamente morfostructurale în bazinul subcarpatic al Buzăului 30. Regionarea Câmpiei Române 6 77 Universitatea SPIRU HARET . Captarea Dunării în amonte de Feteşti la nivelul terasei I-II 50. Profil schematic prin Subcarpaţii Moldovei 32. Brazde periglaciare în Masivul Vlădeasa 58. Tipuri de munţi în România delimitaţi după indici morfometrici 16. Raportul dintre meandrele Buzăului şi marile alunecări de teren 34. Cascada Pruncea. Munţii Gurghiu 37. Dispunerea conurilor piemontane în Podişul Lipovei înainte de formarea Mureşului pe actualul curs 45. Evoluţia văii Nera 44. Evoluţia reţelei hidrografice la Curbura Carpaţilor 41. Evoluţia văii Oltului în defileul Turnu Roşu-Cozia 42. Aliniamente radiare ale Domeniului Carpato-Danubiano-Pontic 9. Evoluţia Jiului în Carpaţi 43. Carpaţii Vulcanici de Nord 36. Tors periglaciar în Igniş 57. Formarea câmpurilor de glacis în Câmpia Crişurilor 23. Aşezarea României în Europa şi distanţe până la diferite ţări 2. Pintenii paleogeni şi cuvetele miocene din Subcarpaţii de Curbură 29. Profil schematic prin Subcarpaţii Vrancei 31. Munţii Harghita 38. aval de Brăieşti 55. Abraziunea marină la Constanţa pe timp de furtună 62. Structura complexă a Carpaţilor 17. Evoluţia hidrografiei în bazinul Lăpuşului 48. Situaţia probabilă a hidrografiei din sudul Transilvaniei la începutul romanianului 46. Câmpia Română – tipuri genetice de câmpii 18. Harta geomorfologică a sectorului dunărean Burnas-Bărăgan 53. pe valea Caşoca (Podu Calului) 33. Aşezarea României pe axa de intensă populare Londra-Constantinopol-Bombay 4. Situaţia hidrografiei din sudul Transilvaniei la sfârşitul ponţianului 40. Evoluţia hidrografiei în bazinul Crişului Repede 47. Vulcanismul paleozoic şi mezozoic din Munţii Apuseni 35. Structura complexă (circular-radiară) a Domeniului Carpato-Danubiano-Pontic 10. Carpaţii Curburii 64.

nu se învaţă temeinic în şcoală. de la peisaje de stepă şi silvostepă la pădurile de stejar. Grigore Posea 7 Universitatea SPIRU HARET . Ne întrebăm dacă toate acestea. în Carpaţi. şi multe altele neenumerate. podişuri şi dealuri la Carpaţii care au un specific cu totul aparte. Se reunesc. săptămânal. Prof. Sau. Geografia României este extrem de complexă. tocmai această bază. problematica generală a geografiei fizice a României. locuitorii săi. trebuie să îi cunoaştem toate faţetele geografice pentru a ne menţine unde suntem şi a prospera pe aceste locuri. foarte divers şi armonios alcătuit. apoi multele alunecări de terenuri etc. oferindu-i-se numai o singură oră. este aceea de a cunoaşte bine casa omenirii – Terra şi casa fiecărei naţiuni – Ţara. de-a lungul istoriei. Spiritul general al cursului este cel geografic. mai recent. de ce oare. climatele acestui teritoriu şi. specificul acesteia şi aspectele fundamentale stabilite de natură şi de către om.PREFAŢĂ Moto România este ţara uneia dintre cele mai vechi naţiuni europene. încărcată de o mare şi bogată istorie şi moştenire culturală. dar şi mereu altfel pentru fiecare colţişor al mediilor noastre geografice atât de variate ? Şi atunci. la Dunăre şi Marea Neagră. diversitatea costumelor populare. economic. în învăţământul preuniversitar ? Încercăm să redăm. nu au fost şi nu vor fi totdeauna marcate de avantaje. de fag şi conifere. între celelalte ştiinţe. este ţara ale cărei elemente geografice şi aşezare geopolitică. De aceea. care ne-a ţinut tot mai unitari. Aşa au edificat-o evoluţia regională a ciclului alpin al scoarţei terestre. de la litoral la etajul glaciar.a. cu întrebări şi probleme de autoevaluare pentru studenţi. doc. în această lucrare. situată pe un pământ unitar. cu teste grilă pentru examen. pe acest pământ. cu diferite sublinieri în text. de la câmpii. mereu aceeaşi. ordonat şi îmbinat. dr. Am adoptat şi un stil didactic. de la glacisuri şi pedimente la pediplene şi peneplene. univ. a cărui sarcină de bază. o gamă extinsă de reliefuri. până la tundra alpină ş. analitic şi sintetic.m. de la relief de tip temperat şi periglaciar la cel deşertic.d. a obiceiurilor şi a enorm de bogatului nostru folclor nu are ca bază tocmai legătura dintre popor şi pământ. ştiinţific şi cultural ? Oare. fac sau nu parte din patrimoniul nostru natural.

8 Universitatea SPIRU HARET .

De aceea devine greu de însuşit. ce poate fi simplificată şi redată printr-un „schelet”. atât cu hărţile din manual. De altfel. cât şi de redare în scris sau oral. Cu toată complexitatea geografică a României. ridici mai întâi scheletul. care astfel se complexează tot mai mult. atât ca ştiinţă. socotită la mărimi similare de suprafaţă. În al doilea rând. pentru a viziona. Sunt foarte multe fenomene şi probleme şi multe denumiri. poate una dintre cele mai complexe dintre geografiile ţărilor lumii. anumite particularităţi. când doreşti să faci o casă. cât şi cu cele din atlas şi terminând cu scheme-hartă creionate singur. structura principală a acestuia. din care rezultă şi particularităţi de însuşire. scheletul de bază al Geografiei României. de la început. realizarea de sinteze regionale. Aşadar. în aşa fel încât să devină operaţionale. începând cu schema sau scheletul de bază al sistemului. Aşa cum s-a spus. a) Scheletul geografic al României. pe care apoi îl finisezi. Pornind de la aceste convingeri. cunoaşterea şi înţelegerea exactă a tuturor noţiunilor şi a denumirilor importante. desprindem cel puţin cinci concluzii în ce priveşte însuşirea geografiei: procesul de învăţare solicită o anume succesiune. încălzire) şi în final îl ornamentezi într-o concepţie de ansamblu şi îl mobilezi. cât şi ca mod de însuşire. ca punct de pornire pentru studiu şi cunoaştere. elementele sale fizico-geografice şi uman-economice se interferează şi se intercondiţionează într-o structură legică şi logică. tot legic. continui cu sistemul circulator (apă. Succesiunea învăţării. începând de la acoperiş în jos. se poate trece la amănuntele regionale şi locale ale elementelor de mediu. electricitate. el trebuie să înţeleagă faptul că geografia în general şi fiecare din disciplinele sale au.ÎNDRUMĂRI METODICE PENTRU ÎNVĂŢAREA GEOGRAFIEI FIZICE A ROMÂNIEI (NECESITATEA INTUIRII INIŢIALE A SCHELETULUI SISTEMULUI) Primul aspect de care trebuie să se convingă studentul care abordează Geografia României îl reprezintă acela că este vorba de o disciplină foarte complexă. La fel se întâmplă cu Geografia României: o dată cunoscut şi înţeles acest schelet. necesitatea învăţării cu harta. Geografia României este deosebit de complexă. este vorba de un schelet pe care se clădeşte apoi întreaga 9 Universitatea SPIRU HARET . necesitatea unei riguroase sistematizări a fiecărei lecţii şi evidenţierea unor legături cu aspecte din lecţiile anterioare. fiecare dintre acestea găsindu-şi locul lor. în structura geosistemului românesc. destul de greu de asimilat la un nivel operaţional ridicat.

numai regiunile. fluviul sau ţărmul. vegetaţie. atmosfera. Este bine să fie cunoscute reţeaua râurilor principale. Reţeaua hidrografică serveşte ulterior fixării cunoştinţelor despre unităţile de relief. Ca urmare. vegetaţie. pentru schema-schelet. dealuri şi podişuri. să observăm diversitatea acestora de la un loc la altul. câmpii). a-f. legăturile 10 Universitatea SPIRU HARET . în primul rând. reţinându-se râul. hidrosfera. 1. reţeaua de aşezări. reţeaua de aşezări. căci contribuie la formarea unei aşa-zise gândiri geografice.geografie a României. Harta este un auxiliar al textului care ne ajută să localizăm elementele şi fenomenele în teritoriu. reţeaua hidrografică. soluri. depresiuni. reţeaua hidrografică şi reţeaua de oraşe. poziţie şi asamblare taxonomică). b) Urmează. 2. Este ştiut că reprezentarea sintetică a oricărui teritoriu se face prin hartă. plus sfera activităţilor umane (raportate la mediul natural). hărţile acestui teritoriu şi apoi texte cu descrierea lui şi a elementelor componente. precum şi etajele sau treptele morfologico-altimetrice (munţi. sau mai precis prin diferite tipuri de hărţi. în harta regionării (numită şi harta unităţilor de relief) şi la capitolul „Regionarea geomorfologică” din această lucrare şi din Geomorfologia României (2002) (din care se reţin însă. Relieful ne va servi ulterior deoarece are legături strânse cu structura geologică pe care s-a grefat. biosfera. Necesitatea învăţării cu harta şi după hartă provine din particularitatea că geografia are ca obiect studiul suprafeţei Pământului. Cât priveşte aşezările.). Cum relieful nostru este complex. se reţin. subregiunile şi unităţile principale – notate cu I-XII. precum şi subregiunea sau aliniamentul de relief care i-au determinat localizarea. 02 …). determină. reţeaua de drumuri etc. care ne obişnuieşte să vedem fenomenele în spaţiu (dispunerea lor pe teritoriu). pentru început. o citire prealabilă rapidă a întregului manual. numai regiunile. cu mai multă uşurinţă. împreună cu toate fenomenele ce rezultă din întrepătrunderea pe teritoriu a celor patru învelişuri (litosfera – respectiv geologie şi relief –. la rândul său. la care se adaugă şi solul). spre a ne face o idee generală asupra părţilor şi capitolelor de bază şi asupra logicii întregii materii. Aceste elemente de relief se găsesc pe harta fizico-geografică a României. care se vor studia ulterior şi în mod singular. dar şi modul de dispunere etajat şi concentric-regional al celorlalte elemente de mediu (soluri. după însuşirea scheletului de bază. 3 … sau 01. Scheletul ne va ajuta ulterior să localizăm.a. reţeaua de drumuri şi alte elemente care depind de hidrografie. în timp (evoluţia lor). se impune a avea în faţă. interrelaţiile dintre fenomene. Care sunt elementele scheletului ? Acestea fac parte din structura de bază a geosistemului românesc şi sunt: schema reliefului. şi chiar locul de izvor (ca unitate de relief) şi subregiunile de relief prin care trec sau pe care le delimitează râurile respective.). elementul de referinţă se rezumă la reţeaua oraşelor. drumuri ş. 2. pe grupe şi afluenţi mai importanţi. dar ea reprezintă ceva mai mult decât un auxiliar. fiecare element sau fenomen geografic (climă. subregiunile şi principalele lor unităţi (ca denumire. dacă vrem să cunoaştem un teritoriu. fiecare tip de industrie. A-F.

structură. cum ar fi: carst. dar şi o metodă şi „instrument” al gândirii geografice. De exemplu. 4.. O astfel de sistematizare. uşurează recapitularea întregului material. harta este. în procesul învăţării. în mod profund şi de mai multe ori. se încheie cu întocmirea unui plan-schemă şi cu reţinerea legăturilor şi repercusiunilor cu/faţă de alte elemente sau fenomene (altimetria faţă de etajare. Harta este deci o sinteză a geografiei teritoriului. când operează cu ele. mai ales. va judeca locul acelui râu în contextul întregii reţele hidrografice a ţării. să deducă nu numai de unde izvorăşte un râu şi unde se varsă. înainte de toate.a. consultându-l ori de câte ori întâlnim o noţiune pe care nu ştim să o definim (Geografia de la A la Z. iar sintezele fizico-geografice. Atât Geografia României.a. un auxiliar al textului. eră sau perioadă geologică etc. cea fizică folosesc un număr mare de noţiuni mai mult sau mai puţin specifice. 1986. În cazul nostru. O atenţie aparte trebuie să se acorde acelor denumiri care sunt identice: râul Bistriţa (afluent al Siretului şi altul. cu modul de folosire a apei sale. deci. care ne ajută să localizăm elementele şi fenomenele în teritoriu. va face corelaţia cu relieful peste care curge. de tip schemă sau plan de lecţie. Încă o regulă: planul oricărei lecţii să fie întocmit în aşa fel încât să se încadreze organic în întreg. latitudine. ca: Almaş (râu). de aceea.). Conţinutul exact al acestor noţiuni este adesea necunoscut de către student şi. va înţelege de ce în anumite puncte ale sale s-au fixat oraşe sau alte aşezări (de mărimi şi densităţi variabile) etc. se confundă crovul cu dolina (de pildă. Călmăţui ş. el le dă un alt sens. fapt ce ajută cursul de Geografia regională a României. legile de producere şi evoluţie a fenomenelor de la suprafaţa Pământului şi modul cum sunt folosite de om etc. dar de alt ordin. este aceea a denumirilor geografice.a. în loc de Munţii Dognecea se scrie Docnecea ş. în amănunt. sau sintezele regionale generale. se enumeră între formele carstice şi crovurile). necesar ca pe lângă hartă să lucrăm în permanenţă şi cu dicţionarul geografic. Acestea sunt nume proprii (nu noţiuni) şi ele se impun a fi memorate cu ajutorul hărţii. În unele cazuri se execută şi sinteze regionale (de exemplu. Este. sub forma unei scheme sau plan. Sistematizarea fiecărei lecţii. dar şi pentru a reţine punctele esenţiale care pot fi apoi dezvoltate cu mai multă uşurinţă. printr-o astfel de gândire geografică. sau longitudinea cu latitudinea etc. hidrografie etc. va putea.). cută diapiră. O problemă oarecum similară. crov. Câmpia Ploieştiului se confundă cu Câmpia Piteştiului etc. repartiţia regională a reliefului periglaciar. a teraselor etc. cu clima.). Almăj (munte). ci va intui şi o serie de caractere ale râului. Studiul şi sistematizarea fiecărui capitol sau fiecărei lecţii. izotermă. spre exemplu. Baziaş (comună la intrarea Dunării în ţară) şi Buziaş (oraş în Câmpia Lugojului) etc.). sau denumiri. densitate. 3. afluent al Oltului). climă.dintre cauze şi efecte în dispunerea lor teritorială. Cine ştie să citească o hartă. se impune nu numai pentru ca aceasta să fie însuşită logic. Cerna. În caz contrar se fac confuzii în localizarea sau în scrierea corectă a numelui. cât şi. dom. suprafeţele de eroziune faţă de păstorit sau turism. care formează adesea subiect de examen. amplitudine. trecătorile şi pasurile faţă de drumuri etc. Cunoaşterea precisă a tuturor noţiunilor şi denumirilor folosite în manual este necesară şi trebuie făcută în aşa fel ca ele să devină operaţionale. Aceste sinteze regionale parţiale sunt obligatorii mai ales la sfârşitul studiului fiecărui element de mediu (relief.. la sfârşitul 11 Universitatea SPIRU HARET . de Grigore Posea ş.

observăm mai clar acea structură. care urmează succesiunea capitolelor din manual. din care rezultă specificul concret al acesteia. chiar dacă aceasta s-ar referi numai la stilul de formulare a subiectelor. legături. Pentru că. operând cu sinteze. conexiuni. dar. pune la lucru ochiul şi mâna. dacă se insistă şi se rămâne numai la această treaptă) la un studiu activ al însuşirii cunoştinţelor citite şi studiate. Aplicarea tuturor acestor modalităţi de învăţare ajută studentul să stăpânească bine materia. În felul acesta învăţăm geografia cu mintea (textul citit. ce sprijină „jonglarea” cu materia învăţată în moduri şi stiluri variate. accentuăm că surpriza surprinde numai pe cei mai puţin pregătiţi. 12 * Universitatea SPIRU HARET . dar. Sintezele geografice. de întretăiere. Ele sunt absolut necesare la Geografia României (disciplină de geografie regională). fiecare examen are. sau ale tuturor. pentru o regiune. Sintezele la Geografia României se realizează în mod obişnuit conform unui plan. iar candidatul la examen poate face faţă oricărui tip de subiect. reprezintă în fapt aplicarea cu discernământ a fenomenologiei geografice teoretice la o anumită unitate teritorială. pregătirea este completă. se realizează o învăţare „încrucişată”. De aceea. este nevoie de exerciţiile amintite mai sus. în pregătirea şi gândirea lor. Cităm câteva exemple de asemenea subiecte: „Caracterizarea specificului fizico-geo-grafic al Dobrogei”. este şi interesul profesorului să selecteze pe cei care. mai ales în scris. anumite funcţionalităţi. cu puncte de întâlnire. grafice etc. ca structură a elementelor şi ca funcţii specifice. parţial. efectuat concret de către fiecare. şi desenul geografic (schiţe. de obicei. pentru a se atinge un stadiu operaţional înalt. reprezintă partea cea mai greu de realizat. cu ochiul (studiul hărţii) şi cu mâna (executarea de schiţe şi hărţi). nu sinteză de dragul sintezei. aspecte practice ş. Introducem. dar acestea indică nivelul de însuşire şi stadiul operaţional la care a ajuns studentul respectiv. interdependenţe între diferite elemente şi fenomene geografice. totodată. cu alte cuvinte. subregiune sau unitate. făcute pe parcursul învăţării. fenomenele şi mecanismele geografice şi modul lor de distribuţie în spaţiu devin operaţionale. Totuşi. De ce ? Pentru că. formulăm răspunsuri. toate noţiunile. profiluri.cursului. nu putem fi surprinşi de o eventuală „noutate” în formularea subiectelor de examen sau a grilei. şi la celelalte materii. memorat şi judecat). Sinteza apare însă şi ca un obiectiv strategic al studentului. să facă trecerea de la acumularea de date (putem să-i spunem chiar dopaj. ca o concluzie în plus. „Caracterizarea climatică a Câmpiei de Vest” etc. desenând cu propria mână. Deci. dar în sprijinul memoriei şi al logicii. să înveţe ordonat şi logic. Aici se observă în ce măsură candidatul la examen înţelege şi ştie să prezinte cauze şi efecte. Pe de altă parte. * * Concluzii generale. În felul acesta. Acesta. ca întreg. ci pentru a ne ridica pe o treaptă superioară de percepere şi pregătire. 5. Realizarea de sinteze şi/sau caracterizări ale unui singur fenomen. În acest mod. trebuie să o spunem. ne este stimulată gândirea. partea sa de surpriză. parţiale sau generale.a. ne punem întrebări. hărţi. mai ales. O schiţă oferă imaginea sinoptică a unui fenomen. sau numai al Dobrogei Nordice. Ea prescurtează şi completează textul despre un fenomen. Cum o arată şi numele. „Caracterizarea fizicogeografică a Câmpiei Banatului”. dar. care formează o reţea mentală tot mai complexă.). dar şi al examenului în sine. au atins un asemenea prag sau nivel. acestea au rostul de a sintetiza problematica geografică pe plan regional (pe unităţi geografice).

apărându-l cu braţul. cu mintea. din care s-a hrănit şi pe care l-a înălţat adesea la rang de cult. 1974 INTRODUCERE 13 Universitatea SPIRU HARET .Moto Fiecare pagină a împlinirilor noastre naţionale este adânc înrădăcinată în cutele acestui pământ armonios alcătuit. pe care s-a zămislit neamul românesc. dar şi cu viaţa. ……………………………………………… Pentru noi nu există locuri mai frumoase şi mai bine orânduite decât acelea care alcătuiesc pământul României. Grigore Posea.

14 Universitatea SPIRU HARET .

46007’27’’ şi 20015’44’’ Suprafaţă: 238.5% români.a. bulgari. reformaţi.7 % urban. în S.1%) ucraineni. grecocatolici. Densitate: 91. evrei ş.5 km terestră. Australia. armeni. (2002).0 loc/km2 (2002). baptişti. 2.6% maghiari şi secui.4 km (inclusiv cu Bulgaria şi Ucraina) Populaţia: 21. din care 95 municipii).U.9 + 31. Albania) circa 1. oraşul Sulina (Tulcea).085. musulmani.8 + 32. circa 3-4 milioane. în alte state europene (îndeosebi Germania).7) Ungaria. Canada. sârbi. restul (13. 448.391 km2 (a 12 în Europa) Frontiere: 3. mozaicani ş. Forma de guvernământ: republică.921. unitarieni. slovaci. 45009’36’’ şi 29041’24’’ Vest. tătari. 0. turci..6 + 0) Republica Moldova. din care 1. Grecia.4 km (256. 247.5 milioane – aromâni. croaţi. satul Horodiştea (Botoşani). istro-români (în Peninsula Istria).698. adventişti. America Latină. Bulgaria. ruşi-lipoveni.3 + 0) Ucraina. plus Municipiul Bucureşti).751 locuitori (2002).a. cehi. 546.A.0 km (415.9 km.5). Români peste hotare: la Est de Prut circa 4 milioane. Capitala: Bucureşti – 1.2 + 0) Marea Neagră. polonezi.R O M Â N I A – DATE GENERALE Poziţia geografică: paralela 450N şi meridianul 250 E Extreme: Nord.4 km (273. 193. 6. (2002). 52. comuna Beba Veche (Timiş).8 + 343. 1817 km râuri.149.1 + 470 + 22. 681. oraşul Zimnicea (Teleorman).3%) romano-catolici. macedo-români. la Sud de Dunăre (Peninsula Balcanică – fosta Iugoslavie. * * 15 * Universitatea SPIRU HARET .5% rromi (ţigani).3% germani.2) Serbia şi Muntenegru. Împărţirea administrativă: judeţe (41.4 maritimă din care cu: Bulgaria. restul (1. greci. oraşe (265. 43037’07’’ şi 25023’32’’ Est.5 km (0 + 0 + 193. comune (2686). 649. penticostali. Naţionalităţi: 89. sau 247.181 locuitori (2002).8 + 289. Religie: 86.7% ortodocşi.3 km (0 + 681. 631 km (139. 48015’06’’ N şi 26042’05’’ E Sud.

Izvoru Muntelui (3100 ha).Bisoca – Curbură (970 m). Leaota (2133 m). Locvei (735 m). Mihăileşti-Argeş (1013 ha). Suru (2283 m). Păpuşa (2391 m). Runc (507 m). Prima se referă la aşezarea pe Glob (matematică) şi pe continent (sau ocean). Meseş (996 m). Roşu-Deltă (1445 ha). POZIŢIA GEOGRAFICĂ A ROMÂNIEI – CONSECINŢE Uneori se face distincţie între poziţie (aşezare) şi localizare. Principalele (peste 1000 ha) lacuri (după suprafaţă): Razelm (41. Înălţimile principale din dealuri: Chiciora – Muscelele Argeşului (1218 m). Merhei (1057 ha). Podişul Mehedinţi 500-600 m. Siret (559 km). Parângu Mare (2519 m). Şiclod (1028 m) – în estul Transilvaniei. Timiş (244 km). Principalele 15 cursuri de apă (după lungimea pe teritoriul României): Dunărea (1075 km). Zarand (836 m). Sinoe (17. Oaş (824 m). Ţarcu (2190 m). Prut (742 km). Cele mai mici dealuri subcarpatice: Bran (333 m). Plopiş (918 m) (776 m).150 ha). Firtuşu (1061 m). Dranov (2170 ha). Dobrogea 150-300 m. Iezerul (2462 m).500 ha). Altitudinile câmpiilor: Câmpia Română 20-300 m. Stânca Costeşti (5900 ha). Omu (2505 m). Berzunţ (984 m). Podişul Târnavelor 500-600 m. Răchitaş (917 m). Bucovel (406 m). Vârfu lui Pătru-Şureanu (2130 m). Podişul Getic 200-600 m. Ineu (2279 m). Zmeica (5460 ha). Măţău (1018 m). Siutghiol (1900 ha). inclusiv 16 Universitatea SPIRU HARET . Dealurile Vestice – 200-300 m. Peleaga-Retezat (2509 m). Câmpia de Vest 80-180 m. Pleşu (911 m).Vârfuri montane peste 2000 m: Moldoveanu (2544 m). Gugu-Godeanu (2291 m). Jijia (275 km). Lumina (1367 ha). Negoiu (2535 m). Ialomiţa (417 km).). Bistreţ (1867 ha). Porţile de Fier I (10. Cârlige (871 m) – Subcarpaţi. expunere. Şureanu (2059 m). Podişul Moldovei 200-688 m (Podişul Sucevei 500-600 m. Rez – estul Transilvaniei (933 m). Podişul Bârladului 300-400 m). Retezat (2482 m). Ipoteşti-Olt (1692 ha). Pietrosu Rodnei (2303 m).000 ha). dar unele măguri şi masive formate din roci dure ating şi 500-811 m. Câmpia Moldovei 180-200 m. Jiu (339 km). Balta Albă-Buzău (1012 ha). Taşaul (2335 ha). Gorgova (1377 ha). Brateş (2111 ha). Strejeşti-Olt (2204 ha). Gurbăneasa (979 m). artere fluviale. Pietrosu-Căliman (2100 m). Porţile de Fier II (Ostrovu Corbului) (40. Târnava Mare (246 km). Măgura Odobeşti (996 m). Subcarpaţii din Est 700-1000 m). Izbiceni-Olt (1095 ha).000 ha). La Om (2238 m). Mostiştea (1860 ha). Breaza – Lăpuş (976 m). Olt (615 km). Dâmboviţa (286 km). Bistriţa (283 km). Someş (376 km). Techirghiol (1161 ha). Mureş (761 km). Câmpia Transilvaniei 500 m. Buzău (302 km). Becheci (1080 m). altitudini. Corni (592 m). Cindrel (2244 m). ţări etc. Argeş (350 km). Altitudini specifice podişurilor: Podişul Transilvaniei 500-600 m pe culmi. Frunzaru-Olt (1280 ha). iar pe văi şi depresiuni 250-400 m (Podişul Someşan 500-700 m. Drăgăneşti-Olt (1080 ha). Cei mai mici munţi (sub 1000 m): Măcin (467 m). Dognecea (617 m). cea de-a doua la caractere şi influenţe regional-locale (munţi. Gorjului (400 m). Oltina (2509 ha).

1. statele Wisconsin. peste nordul ţării trece limita nordică a viţei-de-vie (Paris-Bonn. Vara. nord de Ploieşti. acesta apare mai devreme în est cu aproape 38 minute. Totuşi. Această poziţie plasează România în climatul temperat. graniţa Egipt-Libia. Bordeaux. Oraviţa) cu meridianul 250 E (est de Turnu Măgurele. Oregon. Consecinţe. economice şi geopolitice (în special localizarea). oraşul Sulina. Cât priveşte răsăritul Soarelui. unde se întretaie meridianul de 250 cu paralela de 460 N. est de Făgăraş. pe platforma Mării Negre. 17 Universitatea SPIRU HARET .nord de Marea Azov-nord de Marea Caspică). ce trece prin estul ţării. iar cea mai scurtă la sfârşitul lui decembrie. ca punct de uscat. la 20015’44’’ longitudine estică. cel mai sudic punct aparţine oraşului Zimnicea. Dakota. În kilometri. cu aproximaţie.legăturile create peste acele locuri de către om. aceasta înseamnă 525 km (N-S) şi 740 km (E-V). Fusul orar care acoperă România are ca ax meridianul de 300. Insula Hokkaido. În exteriorul ţării. valorile celor două zile sunt de 15 ore 25 minute şi 8 ore 55 minute. adică suntem la GMT + 2. În nordul ţării. era Insula Şerpilor. pe la Belgrad. Mongolia. pe Dunăre. Pe Glob România este situată în emisfera nordică. Târgu Jiu. paralela de 450 N trece. în partea ei central-sud-estică. o extindere de circa 4038’ în latitudine şi circa 9026’ pe longitudine. la 43037’07’’ latitudine nordică. Roşiori de Vede. Totdeauna. În sudul ţării. Zair. 2. dar la numai 1000 km de Capul Matapan din peninsula greacă Peloponez (fig. Printre altele. vest de Cristuru Secuiesc). prin Crimeea. Lacul Aral. la jumătatea distanţei dintre ecuator şi pol. iar în est. Urmare a climatului temperat este şi favorabilitatea dezvoltării anumitor tipuri de plante sau culturi. suportăm patru anotimpuri şi o modificare permanentă a duratei zilelor şi nopţilor. iar în America – Ottawa. vest de Câmpulung. ziua cea mai lungă este la sfârşitul lunii iulie şi are 16 ore. impus de intensitatea şi variaţia radiaţiei solare la această latitudine. Meridianul 250 E merge pe la Capul Nord. În mod generalizat. Aşadar. Cele două coordonate se intersectează în comuna Ţiţeşti (în Gruiurile Argeşului). Poziţia pe continent a) România este situată în Europa Centrală. Lacurile Huron şi Michigan. Spre est se adaugă o lăţime de circa 22 km (12 mile) de „ape teritoriale”. ocupată atunci de fosta URSS). peste Finlanda. 1). sud de Milano. Ca urmare. la 48015’06’’ latitudine nordică. la distanţe aproximativ egale de Capul Finister din Spania (2750 km). Insula Creta. de Munţii Urali (2706 km) şi de Capul Nord din Norvegia (2800 km). fiind de 8 ore şi 20 minute. de partea de vest a Angliei (2700 km). punctul central al ţării se află la circa 20 km nord de oraşul Făgăraş. aşezarea şi localizarea au consecinţe geografice. În vestul depărtat se află Beba Veche (Timiş). România se află la întretăierea paralelei 450 N (sud de Delta Dunării. pe Prut. această oră se dă în avans cu 60 minute (trecând la ora oficială a meridianului de 450 E). la 29041’24’’ longitudine estică (până în 1946. punctul cel mai nordic este în satul Horodiştea (Botoşani). Matematic. Africa de Sud – lângă Port Elisabeth.

ne situăm pe linia ce desparte aşa-zisa Europă peninsulară (linia Marea Baltică-Marea Neagră) de Europa continentală (fără influenţe oceanice). inscripţionată în latină. Limita geografică a Europei Centrale merge aproximativ pe Dunărea inferioară. Satul se numeşte azi Dilove şi a trecut ulterior la Cehoslovacia şi apoi la Ucraina. Aceasta a fixat o bornă. 2). În primul rând. Irlanda şi Urali. 1. cu distanţele până la Arctica şi Creta. Urmările acestei poziţii continentale sunt foarte importante. Tot sub aspect regional european. 18 Universitatea SPIRU HARET . ţara noastră se situează deci cam la jumătatea distanţei dintre latura atlantică a continentului şi limita convenţională cu Asia. În al doilea 1 An în care a fost înfiinţată şi Societatea Română de Geografie. Totodată. România este fixată pe Domeniul Carpato-Danubiano-Pontic. dar în sens fizico-geografic. deci în nordul României. este vorba de continentalizarea (moderată spre excesivă) a climei temperate. sau pe istmul ponto-baltic (fig. Acesta a fost definit prima dată în 18751 de către Societatea de Geografie Austro-Ungară. Aceasta se materializează prin vânturi de vest peste majoritatea teritoriului central-vestic şi prin vânturi uscate. Aşezarea României în Europa şi distanţe până la diferite ţări În acest cadru european. ceea ce impune climatului temperat-continental o aridizare specifică stepei. în est.Fig. inclusiv Crivăţul. în satul de români Trebuşani. Centrul Europei se găseşte la câţiva km de vărsarea Vaserului în Tisa.

cald şi secetos vara. Fenomenul de venire şi aclimatizare la mediile 19 Universitatea SPIRU HARET . Fig. limita respectivă a fagului ar fi mult mai la vest de România. iar din sud aerul aduce secetă vara şi încălziri şi ploi iarna (exemplu. datorită poziţiei geografice: din vest vine aer mai cald şi umed (ploi). dinspre Baltica ajunge aer rece şi umed (temperaturile scad brusc).rând. Limitele de extindere (fitogeografice) ale acestor formaţiuni vegetale trec prin România. temperat continental excesiv în est. Dacă nu ar exista Carpaţii. iar din est stepa. din sud stejarii. De exemplu. vest Atena. în ianuarie 1996). limita de est a fagului trece pe la Oslo. nord-baltic (boreal) în nord şi temperat moderat în centru. Din vest şi nord-vest a venit la noi pădurea de fag. Suntem deci la confluenţe climatice vestice şi estice. Toate aceste influenţe ajung şi la noi. nordice şi sudice. vest Bucureşti. Aşezarea României pe istmul ponto-baltic Urmarea directă a influenţelor climatice amintite se observă în vegetaţie. România se află la limitele extreme de influenţă climatică a principalilor centri barici care determină marile sectoare sau provincii climatice specifice Europei: climat temperat oceanic în vest. mediteranean în sud. est Carpaţii Orientali. din est soseşte aer uscat şi geros iarna. vest Varşovia. 2.

3). 3. Predeal. Schimburile zonale nord-sud specifice continentelor. În arealul ţării noastre. unul dintre acestea. soia şi cânepa. a trecut din Antichitate şi peste teritoriul Daciei şi al României. piersicul. Mehedinţi) 20 Universitatea SPIRU HARET . porumbul. precum şi cele de la Oradea pe defileul Crişului Repede. fie spre porturi ale Mării Negre. Depresiunea Braşovului şi pasurile Bran. Amintim drumurile şi căile ferate ce merg pe Culoarul Timiş-Cerna. orezul. de unde trec în Peninsula Balcanică spre Mediterana. asemenea drumuri s-au impus şi dinspre vest către est. Aşezarea României pe axa de intensă populare Londra-Constantinopol-Bombay (după S. Fig. în special pe la nord de Dunăre şi peste pasuri şi trecători carpatice. sau pe Culoarul Mureşului şi defileul Oltului. care au determinat realizarea de drumuri comerciale pe această direcţie. se găsesc şi în Europa. Acesta este drumul Siretului. tutunul. peste Transilvania. cartoful. dinspre nord (Câmpia Germano-Poloneză) au coborât secara. peste Dobrogea (fig. b) România la intersecţia unor mari drumuri europene. din Europa de est au pătruns floarea soarelui.geografice de la noi a multor plante din exterior a avut ca efect formarea unui covor vegetal foarte variat şi complex. ce leagă Baltica de Marea Neagră sau de Mediterana. iar dinspre locurile mediteraneene s-au extins viţa-de-vie. La fel s-a întâmplat şi cu plantele de cultură: dinspre Europa Centrală au venit grâul şi orzul. Oituz şi Buzău. inul şi sfecla de zahăr. principal. Aceste drumuri se direcţionează fie spre porturi dunărene.

făcând din ea centrul geografic şi geopolitic al României. Consecinţe de ordin economic şi geopolitic: multe ţări europene sau din restul lumii au sau pot avea „interese” faţă de poziţia ţării noastre sau faţă de cele trei elemente geografice definitorii. Cât priveşte Dunărea. a) România. Marea Neagră (Pontus Euxinus). Localizarea la trei importante componente (elemente) geografice care definesc în mod deosebit România: Carpaţii. cu 2 Pe varianta Lugoj. cu unele izbucniri naţionaliste. Acest cerc poartă numele de Carpaţii Româneşti şi ocupă 2/3 din întregul lanţ. ridicaţi ca o cetate central-europeană în faţa stepelor nord-pontice. 4 (Dresda-Praga-Bratislava-Nădlac-Arad-Timişoara2-Bucureşti-Constanţa-Thesaloniki-Istanbul). ortodoxă şi musulmană. 38% din lungimea sa se află pe teritoriul României. Ca urmare. părţi ale sale trecute de la unele imperii la altele. În sinteză. care au avut repercusiuni şi în România. 7. dar aceasta este şi porţiunea cea mai importantă ca debit şi navigaţie. compus din două domenii. este şi ţară pontică.Conferinţa Pan Europeană (Helsinki. într-o concepţie globală şi de cooperare regională. cel al Beskizilor şi cel Danubiano-Pontic sau Românesc. Către Marea Neagră. România este deci ţară carpatică. în estul Prutului şi Nistrului. prin forma de cerc situat pe centrul României. 9 (Helsinki-Moscova-Kiev-Odesa-Chişinău-Albiţa (sau Kiev-Siret) Bucureşti-Giurgiu-Dimitrovgrad-Alexandropolis) şi nr. sau pentru unii români (deznaţionalizări în anumite locuri din Transilvania şi din estul Ungariei. Piteşti. Aceştia fac parte din cel mai lung lanţ muntos european. Trei dintre aceste coridoare trec prin România: nr. inclusiv delta şi gurile de vărsare în mare. nr. Lanţul Carpaţilor se transformă în partea de est într-un cerc muntos pe care este situată România. cu interese diverse şi tendinţe acaparatoare: roman. România este ţară carpato-danubiano-pontică. Personalitatea Carpaţilor Româneşti este absolut evidentă. Sibiu. teritoriul românesc a fost adesea ciuntit. a fost loc de desfăşurare a unor războaie imperiale etc. ţară carpatică. de aceea. c) Teritoriul românilor s-a localizat de-a lungul istoriei şi la margini de imperii. Dunărea. d) Suntem situaţi şi la interferenţa a trei mari religii: catolică. în jurul nostru au fost şi sunt multe etnii. multitudinea depresiunilor. austro-ungar. diferite de cea latină. bogăţii acaparate. Coroana Carpaţilor Româneşti închide în interior marea Depresiune a Transilvaniei. a pasurilor şi trecătorilor. România se deschide pe o lăţime de 245 km şi mai departe spre tot Oceanul Planetar. 3. România este principala ţară dunăreană. 1997) a stabilit 10 coridoare prioritare de transport pentru dezvoltarea pe termen lung a reţelei europene de drumuri. Deva. Pot fi amintite şi efectele embargoului dunărean în timpul războaielor din ţările ex-iugoslave). otoman. adesea rivale şi cu urmări în plan social şi politic. care este în fapt fluviul Dunărea. în Bucovina şi chiar la sud de Dunăre. e) De asemenea. rus. 21 Universitatea SPIRU HARET . Întreaga structură geografică a ţării este determinată de cercul Carpaţilor Româneşti.

Aproximativ 38% din lungimea fluviului se află lângă sau pe teritoriul României (1075 km din 2900 km). b) România. Rodna etc. integrarea noastră europeano-dunăreană devine şi mai necesară şi mai benefică. Colectează şi a unificat în sistem radiar-concentric aproape în exclusivitate hidrografia României (98%). fâşie de transhumanţă şi de urbanizare (19 oraşe. pe micile platouri montane se ţineau cele mai mari şi mai fastuoase târguri (Găina. Carpaţii impun şi cel mai accentuat complementarism geografico-economic cu celelalte regiuni ale ţării.climate foarte variate. cu circa 30% din suprafaţă ocupată de depresiuni. Formează principala noastră cale fluviatilă şi chiar europeană. când au ocupat Oltenia). cu economii specifice. ce se află în România. Haţeg. Ca urmare. bazinete. Având o singură ieşire prin Bosfor. tot Dunărea a funcţionat şi funcţionează ca axă de integrare europeană. ţară pontică. Tot sus. transcarpatică şi circumcarpatică. hidroenergie şi apă pentru irigaţii. plaiuri şi văi mai largi. de retragere a populaţiei în locuri ferite. integrarea europeană şi mondială pe calea Dunării s-a lărgit şi mai mult prin construirea canalelor Dunăre-Marea Neagră şi Dunăre-Main-Rin. Uneori a stimulat tendinţe. Marea Neagră este un fel de apendice al Mediteranei. Braşov ş. plasată într-o depresiune intracarpatică. sistemului de drumuri. aceasta fiind şi o axă magnetică de unitate naţională. din partea anumitor mari puteri. Dunărea ne formează graniţa cu Serbia-Muntenegru şi cu Bulgaria. Loviştea. Dunăre şi Tisa. Tot cercul carpatic a determinat şi forma rotundă a Daciei şi a României. sau al gurilor de vărsare în mare (Rusia în 1812 şi fosta URSS în 1940). Delimitează. Se remarcă multitudinea spaţiilor de habitat. O dată cu apropierea României de NATO şi UE. sistemul geografic carpato-dunărean. la noi se află Delta şi gurile Dunării. precum şi Canalul Dunăre-Marea Neagră. pasurile şi trecătorile carpatice. cu nuclee prolifice de populaţie etc.a. prin care se leagă cu Oceanul. ţară dunăreană. România este principala ţară dunăreană. majoritatea porturi). Carpaţii au menţinut astfel insula de latinitate a românilor. Dunărea imprimă o vitalitate în plus Câmpiei Române. Strămoşii noştri dacii au trăit „lipiţi de munţi”. în Vlăsia. Pădurile şi stuful din larga sa luncă. ea a fost şi este o axă de polarizare economică şi umană. Pentru România (şi pentru alte câteva ţări). transport ieftin. Această personalitate s-a impus întregului sistem geografic românesc. iar capitala lui Decebal a fost în inima Carpaţilor. ca şi cea a Daciei romane. Aici s-au conturat cele mai multe ţări feudale de tip românesc (Maramureş. Aceasta este şi porţiunea cea mai importantă ca debit şi pentru navigaţie. Pe de altă parte. iar păşunile persistente iarna au atras turme şi ciobani carpatici. au impus Bucureştiul drept capitală. În perioada migraţiei popoarelor. de control al Porţilor de Fier (austriecii în 1718. În prezent. de acaparare a navigaţiei (romanii. Pe păşunile alpine ale coroanei carpatice s-a născut transhumanţa de tip românesc spre Marea Neagră. otomanii). Încrucişările de drumuri carpato-dunărene şi pontice pe centrul Câmpiei Române. tuturor regiunilor vecine şi chiar ţării întregi.). împreună cu Dunărea şi Marea Neagră. au fost adăpost pentru localnici în timpul migraţiilor. Penteleu. au legat ţara într-o circulaţie intensă radiar-concentrică.). c) România. Carpaţii au avut şi rol de apărare. pe o mare distanţă. Dunărea oferă şi peşte. cu o lăţime minimă 22 Universitatea SPIRU HARET . în sud şi sud-vest. Dar. sistemului de aşezări şi multor aspecte economice. O bună parte din cultura poporului român se leagă de Dunăre. care unesc porturile Rotterdam şi Constanţa.

Este vorba de o structură de integrare regională cu scopul de a valorifica împreună potenţialul economic şi uman din sud-estul european. rus. şi poate redeveni. Romanii au cărat bogăţiile Daciei pe Dunăre şi mare. pe la noi. de 247. ţara a fost de multe ori ciuntită. în număr de 11.e.de 660 m. România este interesată în atragerea transportului petrolului şi gazelor din arealul Caspicei. pentru multe alte ţări. aparţin ţării noastre. Ţările mici riverane au profitat adesea destul de puţin de vecinătatea lor cu această mare. Stăpânim. pe de altă parte însă. otoman. România ocupă locul trei ca număr de populaţie (după Ucraina şi Turcia) şi unul din primele locuri strategice. dar şi pe alte direcţii sosesc la Marea Neagră multe drumuri europene şi asiatice. Marea Neagră deschide României căi de transport pe apă către aproape toate ţările lumii. pe aici au trecut cele mai multe popoare migratoare venite mai ales din est. cu o poziţie strategică aparte şi cu posibilităţi de a avea legături cu aproape toate ţările lumii. ca şi unele apropiate şi interesate (de exemplu. către Europa Centrală şi de Vest. la aceste locuri au râvnit uneori vecinii. cu resurse diverse. 23 Universitatea SPIRU HARET . exceptând Rusia. iar în sens invers vin ceva mai mult de jumătate). Între altele. au încheiat în 1992 acordul numit Cooperarea Economică la Marea Neagră (CEMN). Să adăugăm şi faptul că platforma continentală din dreptul României. deci. Localizarea geopolitică (raportată la interesele economico-politice şi militare ale altor ţări faţă de România) decurge din punctele anterioare şi se poate rezuma la patru aspecte: România reprezintă în Europa un teritoriu deosebit de variat ca mediu (varietate impusă de Carpaţi). Foarte important este faptul că pe căi fluviale. România este una din ţările cele mai importante din bazinul Mării Negre.n. Prin poziţia noastră la gurile Dunării. România a reprezentat şi reprezintă o poartă deschisă a Europei către ţările balcanice. spre Rusia şi ţările ex-sovietice. poate fi socotită o mare aproape închisă. între ţările pontice. alături de Turcia. Republica Moldova sau Albania). În ea se varsă fluvii multe şi mari. plus gurile Dunării şi Canalul transdobrogean. un litoral strategic. pe o lăţime de circa 12 mile. facilităm tranzitul Europei Centrale către Mediterana. către Canalul Suez şi Orientul Apropiat. dar în prezent mai ales pentru Uniunea Europeană. Uneori a fost. Din vechime a stat însă sub dominaţia unor imperii: roman.4 km. imperiile timpului. surplusul de nivel trecând în Mediterana (325 km3/an. prin care făceau negoţ cu băştinaşii. În secolele VII-VI î. cu toate bogăţiile acvatice şi din scoarţa terestră. În prezent.. 4. nedelimitată oficial cu Ucraina. o placă turnantă a circulaţiei între Europa şi Asia. euxino-europene. Orientul Apropiat şi către est. prin litoralul său de 245 km şi o frontieră pe mare. Toate ţările riverane. Pe de altă parte. grecii au construit pe ţărmurile de vest şi nord cetăţi-porturi. compus din unităţi care se asamblează într-un geosistem.

S. tot către Orient. Spre aceste locuri ale noastre s-a orientat şi Imperiul Roman. sau din alte părţi ale globului) au. apar noi forme de mascare a interesului sau noi aspecte de colaborare. din Europa. chiar în atenţia Japoniei. prin propagandă internaţională potrivnică ţării noastre. Ei şi-au păstrat individualitatea de popor latin. De aceea. unitatea geografică a pământului românesc. iar mai apoi s-au extins căile comerciale dinspre Europa Apuseană şi Centrală. Elementele geopolitice principale ale României sunt următoarele: aşezarea ţării în Europa Centrală şi de Sud-Est. Fiind situată în sud-estul Europei. Aşa.a. Elementele respective reprezintă o permanenţă geografică (nu se schimbă de la o etapă la alta) şi fac parte din structura geografică a României. Teritoriul geografic românesc a devenit teatrul unor lupte între cele trei imperii. aici se întretăiau căi comerciale care veneau dinspre ţările baltice şi nordul Europei către Mediterana şi Orientul Apropiat. aşezarea la Marea Neagră. Dunărea ca arteră de transport a început să intre. dar şi la Pontus Euxinus şi la gurile Dunării. grânele). Probabil că. unitate clădită pe Carpaţi şi în jurul acestora. sau nutresc. şi Imperiul Otoman. ca o insulă de romanitate într-o mare masă de popoare slave sau slavizate.A.U. spre exemplu. Dunărea. deci. spre a concepe strategii de politică externă şi internă pe măsura necesităţilor şi urgenţelor care se pot ivi în diferite momente. ridicând oraşe-cetăţi şi făcând comerţ cu dacii. în ultima vreme. care le erau favorabile scopurilor lor. în timp. se extinde sau se restrânge acest interes. s-a impus cu permanenţă şi unităţii de neam a românilor. inclusiv bogăţii. pe Carpaţi. economice şi politice. Cel mai adesea. România. Basarabia. prin poarta dintre Carpaţi şi Marea Neagră. la ţărmul dobrogean s-au instalat grecii. trebuie să cunoască principalele probleme geopolitice ale ţării. Tot pe aici. sau a Australiei etc. prin susţinerea unor oameni sau partide politice interne. Chinei. fie că interesele lor politice pe plan mondial coincid cu ale noastre. există şi interese ale unor ţări străine care ne sunt favorabile – fie că e vorba de cooperări privind exploatarea elementelor „geopolitice” româneşti. unele bogăţii (cum au fost în anumite perioade aurul. lemnul. dacă spre aceste 24 Universitatea SPIRU HARET . interesele negative s-au manifestat mascat. prin acţiuni ce conduc la scindarea ţării în aşa-zise regiuni autonome etc. oricare cetăţean. În timpul feudalismului s-au extins către. S. Aici. Aşezarea geopolitică şi geo-strategică se referă. a fost şi a rămas un factor de mare stabilitate în regiune. Pe de altă parte. interese diferite. faţă de care alte ţări (vecine.cu toate acestea. la anumite elemente geografice. de care are nevoie întreaga Europă. Oltenia.U. intersecţia unor căi terestre de comunicaţii ş. în secolele VII-VI. chiar Muntenia în 1917. ca stat naţional unitar. în interesul ţării. Carpaţii. Bucovina.A. valoarea intereselor altor ţări pentru ele. sau indirect. se ajunge la susţineri reciproce în politica externă. fie că şi aceste ţări au probleme similare geopolitice şi. au început să curgă năvălitorii asiatici către Europa Sudică şi Central-vestică renumite prin oraşe cu fast. sarea. prin înţelegeri. exemplu. dar mai ales politicienii. prin folosirea unor grupuri etnice (subvenţii sau alte forme). Aşezarea geopolitică a României a reprezentat o permanenţă începând cu Antichitatea (Dacia). dar şi cel Rusesc şi cel Austro-Ungar. Transilvania. cu supuneri sau ocupări periodice de provincii: Dobrogea. Se schimbă însă. dar şi pe cele ale altor ţări care ne pot afecta. De aceea. şi chiar peste aceste teritorii. petrolul.

pe aceasta se interferează interese ale multor ţări europene şi nu numai. nu totdeauna de colaborare. Există chiar intenţii de realizare a unor noi canale spre Rhon şi Adriatica (prin Sava). 25 Universitatea SPIRU HARET . aflându-se totodată într-un nou cadru geopolitic european şi global. precum lemnul. trebuind să-şi rezolve interesele prin dibăcie diplomatică (vezi. conturându-se ceea ce se cheamă „ţările socialiste est-europene”. rezultate din poziţia de tranziţie şi interferenţe naturale. în plus. Dacă n-ar fi existat Carpaţii. ţara noastră a aderat la NATO şi este asociată la UE. obiceiurile. la marginea sa vestică. Dunărea constituie ea însăşi o axă şi chiar o zonă geopolitică. umane. axa respectivă se întâlneşte cu drumuri care vin din Extremul Orient (mai ales drumul mătăsii: China-Asia Centrală-Taşkent-Caspica-Baku-Poti-Constanţa). a avut şi are alte multe consecinţe geopolitice pentru România. lingvistică. am fi fost ocupaţi în întregime de acesta. interesele lor s-au ciocnit peste noi şi nu am fost integraţi lor. ca exemplu.locuri s-ar fi extins un singur imperiu. Aspectele respective se concretizau adesea şi pe plan politic. După 1990 s-a produs o nouă orientare a intereselor marilor puteri pentru Dunăre şi gurile sale. au atras interese externe. unitatea (etnică. Ei au fost cetatea de apărare a neamului. Carpaţii Româneşti au avut. când a fost „lac turcesc”). Unirea Principatelor). şi un alt rol geopolitic şi geostrategic pentru români. După al doilea război mondial. impusă de pajiştile alpine carpatice. aurul Apusenilor a impulsionat decizia romană de cucerire a Daciei. Acelaşi rol l-a avut şi transhumanţa românească. Această aşezare şi ciocnirile de interese politico-economice ne-au pus în contact şi cu cele trei mari religii ale globului: ortodoxă. Dar. singurul şi foarte importantul fluviu transversal european („regele fluviilor europene”. grânele. religioasă şi culturală) şi latinitatea poporului român. economice şi politice. după cum şi alte bogăţii ale pământului românesc. România a fost pusă cel mai adesea într-o dublă sau triplă polaritate politică. Pe de altă parte însă. Aşezarea la Dunăre. complementare cu Delta. Ciobanii carpatici peregrini purtau cu ei limba. sarea. economică. Dacă Dunărea şi Marea Neagră. cultura şi interesele de neam. n-ar fi persistat aici poporul român latin. după Napoleon). Cât priveşte Marea Neagră. În prezent. Ca urmare a condiţiilor istorico-geografice. la Constanţa (gura canalului). comerciale şi politice. litoralul. au atras interesul unor imperii. în schimb. catolică şi musulmană. în special interese de transport. A funcţionat însă când ca mare închisă pentru navigaţie (exemplu. cu bălţile dunărene şi chiar ale Tisei. „aşezarea” noastră geografică ne-a inclus în aşa-zisul lagăr socialist. fiecare cu conceptele sale şi alimentate adesea. petrolul şi chiar vitele. când ca mare deschisă şi în interesul tuturor riveranilor. unde turmele de oi găsesc ceva mâncare şi pe timp de iarnă. ca elemente de interes central şi sud-est european. ocrotind permanenţa. cu orientări fundamentaliste din exterior. pe teritoriul nostru. ea a fost şi poate rămâne o placă turnantă a multor drumuri şi culturi europene şi asiatice.

Lainici-Merişor. Domaşnea. drumuri şi aşezări etc. 0 26 Universitatea SPIRU HARET . loc central al confluenţelor climatelor extreme europene. şi în nordul Dunării. pentru noi a fost o axă de unitate naţională.Bibliografie selectivă • Posea Grigore (1999). aclimatizate la noi). 11. Ce relief major a jucat rol de cetate de apărare şi fiinţare a neamului românesc? (Carpaţii.). Care sunt urmările aşezării României în Europa ? (Continentalizarea climei temperate. ne leagă pe calea apei de toată Europa central-vestică. Editura Academiei. Predeal. vol. determină conturul de cerc al ţării. 5. ca limită sudică a Europei Centrale). confluenţe de specii vegetale şi de plante de cultură din toate părţile Europei. catolică. 7. 6. Turnu RoşuCozia. I. 12. Pe ce meridian este situat fusul orar al României ? (Pe 300 E = GMT + 2). la noi se află cursul său inferior. Geografia României. structura administrativă pe judeţe. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. De ce România este ţară dunăreană ? (Dunărea udă tot sudul României. 10. acesta a impus şi ţine sub control structura şi funcţionalităţile Domeniului Carpato-Danubiano-Pontic. România – geografie şi geopolitică. de religii diferite şi la polarităţi politice. Care imperii au încălcat deseori teritoriile Daciei şi României? (Roman. pe 1075 km. • *** (1983). De ce România este ţară carpatică ? (2/3 din Carpaţi sunt în România. De ce România este ţară pontică ? (Stăpânim un litoral strategic de 245 km – gurile Dunării şi Canalul transdobrogean. musulmană). probleme 1. 13. respectiv inelul Carpaţilor Româneşti. 2. structura sistemelor de văi. Otoman. Editura Fundaţiei România de Mâine. Prin ce trecători şi pasuri carpatice trec drumuri de interes european ? (Porţile de Fier. 8. Ciucea. varietatea de resurse şi rolul de poartă a Europei spre sud-est. Câte ore au cea mai lungă şi cea mai scurtă zi în România ? (16 ore şi 8 ore). cu numeroase depresiuni şi varietatea resurselor). Bran-Rucăr. 9. Enciclopedia geografică a României. de naţiuni diferite.Pe câte grade se întinde România în latitudine şi longitudine? (4038’ = 525 km şi 9 26’ = 740 km). Oituz). în noul cadru geopolitic european şi global suntem plasaţi în partea de sud-est a NATO şi a UE). Harţagu-Buzău. • Posea Grigore (1982). 3. cu forma lor de cerc. ne oferă bogăţiile platformei continentale şi facilităţile unui litoral bine însorit pe timp de vară ). Ce consecinţe rezultă din aşezarea pe Glob a României ? (Climat temperat. Autoevaluare – întrebări. 4. iar în prezent estre o axă de integrare europeană). Austro-Ungar. gurile fluviului şi canalul Dunăre-Marea Neagră. 4 anotimpuri. aşezarea la interferenţe de imperii. Prin ce este România ţară central-europeană ? (Se află în imediata apropiere a centrului geometric al Europei – confluenţa Vaser-Tisa. Care elemente geografice ale României au şi rol geopolitic şi geostrategic ? (Aşezarea la gurile Dunării şi la Marea Neagră. variaţie permanentă a duratei zilei şi nopţii). Ce mari religii se interferează în sau lângă România ? (Ortodoxă. Culoarul Mureşului. la multele trecători carpatice de interes european. Rus (sovietic)). ne leagă pe apă cu restul lumii şi ne pune în contact cu drumuri asiatice care vin spre această mare. 14.

vegetal şi uman numai în glaciar şi holocen. şi structura radiar-concentrică a sistemului de drumuri. limitelor sistemului. inclusiv prin abordarea sistemică. dar nedisociabile. s-a născut astfel. care copia forma reţelei hidrografice desfăşurate între Nistru-Tisa şi Dunăre. Cercetările de după al doilea război mondial au aprofundat analiza geografică a spaţiului românesc. prin Marea Neagră. au ieşit în evidenţă şi alte două caractere: forma rotundă a ţării. alcătuind un organism spaţial de tip geosistem. Concluzia este aceea că spaţiul pe care se află România şi pe care s-a zămislit neamul românesc (spaţiu mai extins decât România de azi) formează un macrosistem teritorial.). studiile geografice au evidenţiat noi caracteristici care indicau „unitatea pământului românesc”. cu alte sisteme. dar copia şi structura circular-radiară a sistemului teritorial Carpato-Danubiano-Pontic. din centru geografic al spaţiului carpatic. care s-a impus. format din elemente şi părţi variate. S-a acordat atenţie structurii (modul cum sunt organizate părţile. treptat. pornită dominant din Transilvania. românii). sau sisteme. geografii. formarea ţărilor feudale româneşti. În feudalism. şi ce funcţii a determinat acest element în sistem. Spaţiul geografic pe care se află România coincide numai în parte cu cel pe care s-a născut şi a persistat neamul românesc. funcţiilor acestuia şi mediului înconjurător cu care sistemul are interrelaţii (sistemele teritoriale vecine. elementele şi subsistemele). inclusiv sub diferite forme statale.STRUCTURA GEOGRAFICĂ DE SISTEM A SPAŢIULUI ROMÂNESC Istoricul abordării. unitate rezultată dintr-o circulaţie relativ închisă pe acest spaţiu. impusă la rândul ei de către structura reliefului. Prin această „unitate” se înţelegea un întreg geografic teritorial. BeskidoPanonic. istoricii. iar ca înveliş de sol. deoarece vorbeau aceeaşi limbă. aceasta înseamnă reconstituire paleogeografică. şi în calitate de centru politic al naţiunii. Acest spaţiu este cunoscut sub numele de Domeniul (geosistemul) Carpato-Danubiano-Pontic. întrepătrunse pe Carpaţi. cum sunt: cel Balcanic. Nistru şi Marea Neagră. ideea de unitate naţională. S-a conturat şi structurat în timpul orogenezei alpino-carpatice şi a căpătat înfăţişarea fizico-geografică de azi în cuaternar. ţările vecine etc. O dată cu închegarea primului stat pe aceste locuri (al lui Burebista). spre a observa când şi unde a început să se nască. 27 Universitatea SPIRU HARET . Pentru cunoaşterea aprofundată a unui geosistem se încearcă reconstituirea istoriei acestuia. care intră în componenţa unui sistem şi mai mare – continentul Europa – şi care se învecinează cu alte macrosisteme. Alpin şi. sau o parte nouă. care înconjura Carpaţii (şi care era sigur impusă de corona montium). al Câmpiei Ruse. În vremuri mai recente. unde şi când s-a adăugat un nou element. Dunăre. Din Antichitate. El reprezintă unul din marile geosisteme teritoriale ale continentului european. care impuneau aici o alcătuire armonioasă şi legături strânse între pământ şi poporul ce îl locuia (dacii şi apoi urmaşii acestora. O dată cu formarea poporului român a rezultat şi mai clar unitatea de limbă şi de neam a poporului care locuia în spaţiul carpatic şi împrejurimile sale până la Tisa. În geografie. călătorii străini au observat unele caracteristici ale acestui spaţiu. a condus la legături foarte strânse între ele.

Părţile care se unesc între ele pentru a realiza un macrosistem sunt reprezentate prin regiuni geografice şi structurile geologice de sub ele. vegetaţia. Podişul Moldovenesc. Toate împreună constituie mediul geografic local. Executând şi un profil cumulativ. Podişul Getic. de exemplu. Depresiunea Transilvaniei. Acesta se poate schimba uneori rapid în funcţie de variaţia unor elemente – ploi. Liniile care definesc treptele de relief sunt. Ele se intercondiţionează. hidrografia. se schimbă local regimul scurgerii apelor. Structura unui sistem teritorial geografic se realizează din îmbinarea pe verticală a elementelor geografice de bază şi îmbinarea pe orizontală a unităţilor sau regiunilor. Principalele momente de restructurare sunt impuse de declanşarea unor orogeneze prin deplasarea plăcilor terestre şi ciocnirea lor. Câmpia Română. Toate acestea nu sunt independente. Peste aceste elemente şi trepte de suport se aşază şi se combină celelalte elemente geografice. la schimbări locale sau regionale de mediu. dealuri plus podişuri. etajat şi radiar. Podişul Dobrogei. concentrice şi radiare. Dacă tăiem pădurea. apele. … economia. Ele joacă rol de subsisteme regionale sau locale (unităţile. mişcările de ridicare a unor regiuni şi adâncirea văilor etc. Părţile sau regiunile componente ale macrosistemului spaţial românesc sunt următoarele: Carpaţii Româneşti. construcţii etc. sunt: clima. pe diferite niveluri. elementele suport care se îmbină pe verticală sunt geologia şi relieful. despăduriri. În cazul teritoriului României. Câmpia de Vest a României. pentru cele două elemente. schimbările se fac în timp îndelungat. Mai putem anticipa că etajele sunt dispuse concentric (stepa şi litoralul apar însă numai ca segmente). elementele economice pot fi deteriorate etc. în aşa fel că fiecare schimbare a unuia conduce la reajustarea celorlalte. 28 Universitatea SPIRU HARET . formând un sistem morfostructural concentric. de fag. câmpii (inclusiv litoralul şi platforma litorală). sau subregiunile care compun o regiune). caracter determinat de forma Carpaţilor Româneşti. Sub aspect peisagistic (peisajul sintetizează tipul local de mediu) există următoarele etaje: de litoral. la nivel topografic. relieful. de asemenea. ci au apărut în diferite momente ale structurării macrosistemului ca părţi ale acestuia. care. Structurile principale geologice de pe teritoriul nostru sunt delimitate în cadrul unui sistem concentric şi radiar de falii. Subcarpaţii şi Dealurile Vestice. rezultă trei trepte sau etaje: munte. poluare. elementele umano-economice. Pe spaţii mai mari. de stepă şi silvostepă de tip temperat. Elementele sunt: geologia. schimbările de climă din cuaternar. produc remodelarea scoarţei terestre şi rearanjarea acesteia sub forma unor noi structuri. Câmpia Deltaică şi de Platformă. O concluzie se poate trage: specificul îmbinării pe verticală a elementelor de mediu în sistemul nostru teritorial îl reprezintă etajarea tipurilor de mediu impusă de relief (de Carpaţi). Unirea lor în sistem este comandată de una sau mai multe cauze comune care. solul este erodat. periodic. solul. părţi. pădure de stejar. limite). în ordine determinantă pentru mediu. Podişul Mehedinţi. sau apariţia de rifturi şi de noi oceane şi închiderea altora. împreună fiind cunoscute şi ca „morfostructuri”. de conifere şi stepă alpină.Structura sistemului (elemente.

o dată cu Carpaţii. în jurul său. soluri. S-a născut astfel. chiar în dispunerea sistemului de drumuri. În cazul teritoriului românesc. sub formă de cerc. iar Transilvania a devenit locul central al sistemului. în marginile sistemului economic de tip complementar carpatic etc. trei artere hidrografice au creat un larg cerc în jurul Carpaţilor. suprapuse părţilor pericarpatice ale platformelor sau plăcilor din jur. periodic. în timpul evoluţiei sistemului carpatic. unele părţi sunt mai importante. ele conducând evoluţia şi impunând fizionomia acestuia. părţi care au trecut evolutiv sub control carpatic. de câmpie. Structurarea Carpaţilor Româneşti. Editura Fundaţiei România de Mâine. ca şi la apariţia de noi raporturi şi interrelaţii cu acest mediu extern. Carpaţii Româneşti au reprezentat coloana vertebrală a închegării şi evoluţiei macrosistemului şi coloana vertebrală a structurii sale de bază. 4). Bibliografie selectivă • Posea Grigore (1999). vegetaţie. s-au impus cu permanenţă şi tuturor elementelor geografice ale macrogeosistemului. la exterior s-a alipit sistemului carpatic o largă treaptă de podişuri şi câmpii. de ape curgătoare cu dispunere circulară. pericarpatice. sau de podiş. Ele apar marcate de falii marginale arcuite (după forma Carpaţilor). sub control carpatic. în arealele limită ale transhumanţei de tip carpatic. Podişul Dobrogei. şi apoi ridicarea lor în mai multe faze au impus noi structurări şi părţilor vecine. închegate în evoluţia tectono-paleomorfologică. marcând limita Domeniului: Tisa. Începând cu cuaternarul mediu. acestea sunt: Podişul Moldovei (situat pe partea scufundată în faţa Carpaţilor a Platformei Est-Europene). Transilvania. Dunărea şi Nistru (fig. Părţile respective au căpătat. Limitele morfostructurale. născut „orogenetic” din ciocnirea mai multor plăci periferice cu cea centrală. Adăugarea la sistemul carpatic a părţilor amintite din platformele vecine a condus şi la conturarea limitelor macrosistemului faţă de sistemele din jur. rolul esenţial l-au jucat Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. compus morfostructural din trei-patru cercuri concentrice: la mijloc o depresiune relativ rotundă. făcându-le să li se asocieze şi să evolueze. Domeniul Carpato-Danubiano-Pontic are o structură concentrică-etajată-radiară. Câmpia Română şi Podişul Getic (situate pe părţile pericarpatice ale Platformei Moesice şi Plăcii Mării Negre) şi Câmpia de Vest a României (suprapusă acelei părţi din Placa Panonică ce a evoluat sub influenţa carpatică). în extinderea spaţiului etnogenetic de bază al dacilor şi românilor.În oricare sistem. în continuare. 29 Universitatea SPIRU HARET . ale platformelor şi „semiplatformelor” din interiorul şi din jurul lor. România – geografie şi geopolitică. Pe total. un nou sistem teritorial european. suprapusă pe o anume microplacă. transilvană. inelul muntos carpatic. de areale cu limite externe tot circulare până la care se face simţită influenţa Carpaţilor în topoclimate. caracter lacustru.

Care sunt etapele de înţelegere şi abordare a unităţii spaţiului românesc ? (În Antichitate s-au observat unele aspecte ale varietăţii şi armoniei teritoriului locuit de daci.Fig. probleme 1. iar o dată cu închegarea Daciei lui Burebista a rezultat şi forma de cerc a ţării. 30 Universitatea SPIRU HARET . funcţiile şi limitele macrosistemului românesc. 4. Care este structura generală a Domeniului ? (Concentrică-etajată-radiară). 6. 1930) Autoevaluare – întrebări. Care dintre regiunile geografice reprezintă nucleul sau coloana vertebrală a sistemului ? (Inelul Carpaţilor). Limitele şi forma Domeniului Carpato-Danubiano-Pontic (după S. 3. Care elemente geografice şi cum se îmbină pe orizontală în cadrul Domeniului ? (Regiunile şi unităţile geografice şi în mod concentric. Vâlsan. 5. legătura strânsă a dacilor cu pământul şi mai ales cu Carpaţii. 4. începând cu Transilvania şi macroregiunea carpatică şi continuând cu regiunile de dealuri şi câmpii). Ce rezultă din îmbinarea pe verticală a elementelor geosistemului ? (Etajarea concentrică a tuturor elementelor geosistemului. Mehedinţi şi G. relieful). mai ales. O dată cu formarea poporului român şi apoi a ţărilor feudale se remarcă şi mai mult influenţa şi chiar determinismul structurii Domeniului Carpato-Danubiano-Pontic în tendinţa de conturare a unui nou stat în limitele acestui geosistem teritorial. inclusiv prin reconstituirea evoluţiei paleogeografice). Care sunt elementele-suport ale geosistemului Carpato-Danubiano-Pontic ? (Geologia şi. Abordarea mai recentă este sistemică şi evidenţiază analitic structura. 2. precum şi etajarea tipurilor de mediu).

Inclusiv influenţele exterioare. obiectul Geografiei fizice a României. dar acestea în interdependenţă. într-o permanentă împletire şi subordonare faţă de întreg. vegetaţie. inclusiv raporturile şi schimburile de materie şi energie cu elementele şi sistemele teritoriale vecine sau mai depărtate. pe un sistem teritorial european. Pentru oricare dintre elemente. transformate şi integrate total sistemului românesc. În acest sens cităm numai două exemple. printre altele. spre a înţelege cum s-au născut şi au evoluat acest întreg şi fiecare subsistem în parte. în sens paleogeografic. acesta se compune din elemente (fizice şi socio-umane). ne-au obligat la unele explicaţii preliminare. cât şi pe elemente trebuie ţinut cont şi de acţiunile omului în transformarea mediului. cu caracter de sistem teritorial. structurii şi funcţionalităţii sale. climă. dacii şi poporul român ce le-au urmat s-au înrădăcinat şi s-au format ca neam şi naţiune aproape exact în limitele Domeniului Carpato-Danubiano-Pontic. în mare şi la origini. se dispun radiar şi se colectează circular. precis localizată în spaţiul european şi al Terrei. Acest nucleu este cel care reglementează raporturile dintre elemente. care subordonează şi ţine sub control fiecare element şi sistemul în întregul său. Atât la nivel de sistem. un prezent şi un viitor. dar ca elemente ale unui anume întreg. Obiectul unei discipline se tratează obişnuit la începutul cursului. Primul: râurile României. 31 3 Universitatea SPIRU HARET . care s-a suprapus primului în timp. conformă cu caracteristicile maselor de aer din exteriorul european. Abordarea Geografiei fizice a României se poate face atât pe elemente ale mediului (în sens general). Elementele de bază ale acestui sistem sunt cele ale mediului geografic: relief. Prin acest concept. Ca urmare. cu rang de domeniu. acest sistem teritorial este. dar barate de Carpaţi. hidrografie. Limitele României. pe etaje morfoclimatice şi pe regiuni extracarpatice pendinte şi influenţate de nucleul inelului carpatic. cel fizic şi cel socio-uman (Geografia economică şi umană a României). nucleul carpatic constituie componenta de bază a sistemului. are o structură proprie şi funcţionalităţi specifice. iar variaţiile de debit sunt puternic influenţate de etajarea Domeniului Carpatic. precum şi pe elemente şi subsisteme (fizice şi economice). Sistemul fizico-geografic românesc s-a conturat. geosistemul respectiv poate fi studiat ca întreg teritorial. dar şi de adaptările acestuia la structura şi particularităţile geosistemului. dar şi un trecut. o dată pătrunse în sistemul Carpato-Danubiano-Pontic. În lucrarea de faţă se adoptă o abordare pe elemente. prezentarea fenomenologiei şi caracteristicilor fiecărui element se face conform cu structura concentric-radiară a Domeniului Carpato-Danubiano-Pontic. fără a coincide total cu acesta. Totodată. cunoscut sub numele de Domeniul CarpatoDanubiano-Pontic. relieful are rol de suport şi element structural conducător şi de control în sistem. În cadrul lor. cât şi pe regiuni şi unităţi (sens regional propriu-zis). faună şi soluri. structură care este impusă de sistemul carpatic. pentru a cunoaşte şi a menţine întregul. fără însă a diminua importanţa şi interacţiunile celorlalte elemente. factor nou ce a pătruns în geosistem. studiul se face şi în sens istoric (paleogeografic) şi prospectiv (în special în legătură cu interacţiunile societăţii umane). Ca orice sistem.OBIECTUL GEOGRAFIEI FIZICE A ROMÂNIEI 3 Geografia României (fizică şi economică) se ocupă cu studiul unei entităţi geografice de tip ţară. ca stat. au oscilat în timp din cauze istorico-politice. în care mai recent s-a interferat şi omul. se transformă şi se integrează specificului acestuia. dar. Al doilea exemplu îl constituie etajarea climatică în cercuri concentrice şi regionalizarea extracarpatică a acesteia. în principal. Ca urmare. Complexitatea Geografiei României şi situarea ţării pe un macrogeosistem teritorial european. dar şi socio-uman (geosociosistemul românesc). Sistemul geografic românesc se compune din două mari subsisteme.

Vânturile dominante sunt din vest. Ape. Este temperat continentală de tranziţie spre excesivă. lagune. Subcarpaţii. păsări (ciocănitoare. aluvionare). de tranziţie în sud. 36% dealuri şi podişuri. În sud-est a existat stepă (înlocuită de culturi). Resurse de subsol: petrol. orbete). de fag (cam la 700-1200 m). continental excesive în est. râs. caras. Climă. păsări. de baraj natural sau antropic. se subdivide în 17 regiuni geografice: Carpaţii Orientali. Dealurile Crişanei şi Silvaniei. nisipoase. iar pe Dunăre urcă sturioni). sud şi sud-est. iar în munte se ajunge la 1000-1400 m. plătică. la intersecţia unor drumuri europene. Meridionali. mediteraneene în sud-vest. cinteză). şalău. cerb. zonal-etajat-concentric. bauxită). Temperatura medie anuală este de 110C în sud şi 80C în nord. care la rândul său se impune şi reţelei de drumuri. treptele de relief devenind complementare. În stepa alpină se întâlnesc: capra neagră şi vulturul de munte. sare (foarte multă). hârciog. Curburii. gaze naturale. ştiucă. Câmpia de Vest. heleştee. Câmpia Română. În părţile joase şi mai ales în sud şi sud-est. pe Carpaţi şi la Dunărea inferioară. Podişul Moldovei. viezure. Caracterul concentric şi etajat al reliefului se impune şi celorlalţi factori de mediu (climă. iar dintre peşti domină mreana şi cleanul. În dealuri şi podişuri se ridică la 700 mm. vulcanice. în Dobrogea sunt 400 mm. apoi soluri argiloiluviale (sub pădurile de stejar). Are trei trepte de relief major. România este situată în sud-estul Europei Centrale (centrul geometric al Europei se află în nordul României). 30% câmpii şi lunci). Podişul Mehedinţi. Precipitaţiile anuale scad de la vest (600 mm) la est (500 mm). În pădurea de conifere există: urs. iazuri. plumb. Podişul Getic. pisică sălbatică). prepeliţă. Temperatura maximă a fost de 44.CARACTERE GENERALE ALE ELEMENTELOR DE MEDIU Aşezare. În pădurea de foioase: mistreţ. mici şi au origine diferită: glaciare. de conifere şi stepă alpină şi subalpină (le peste 1800 m în sud şi la peste 1600 m în nord). Se extinde pe 4038' latitudine. Podişul Dobrogei. pe sare. 32 Universitatea SPIRU HARET . Delta şi Platforma litorală. animale de pradă (lup. Râurile izvorăsc în majoritate din Carpaţi şi sunt colectate aproape în exclusivitate de Dunăre (reţea carpatică şi dunăreană). iar dintre peşti. În stepă şi silvostepă sunt rozătoare (iepure. 35% dealuri şi podişuri. Dealurile Banatului. limanuri fluviatile şi marine. Podişul (Depresiunea) Transilvaniei. Relief. cambisoluri (sub pădurea de fag) şi spodosoluri (podzoluri sub fag şi conifere şi alpine brune acide sub stepa alpină). Vegetaţia este dispusă zonal-concentric şi etajat (conform influenţelor Carpaţilor şi climei). Reţeaua apelor curgătoare este radiar-concentrică. Soluri. ca şi vegetaţia.50C (în 1951) şi minimă de –38. Teritorial. ape minerale şi termale. minereuri feroase.50C (1942). vulpe. Există şi soluri azonale (halomorfe. 33% câmpii şi Delta (uneori se dă 35% munţi şi Subcarpaţi. neferoase (aur. păsări (dropie. se extind molisoluri (sub stepă şi silvostepă). în crovuri. concentric-radiar. Faună. cărbuni. păstrăvul şi lostriţa. proporţionale. ape etc. nord-baltice în NE şi maritime pe litoral. potârniche) şi peşti (crap. popândău. simetrice şi dispuse concentric faţă de cercul Carpaţilor Româneşti: 31% munţi. cum ar fi cocoşul de munte şi găinuşa de alun. roci de construcţii. carstice. Marea Neagră ne limitează pe 245 km. hidromorfe. Banatului şi Apuseni. Se dispun. în rest pădure de stejar. Dunărea curge pe 1075 km şi are un debit la Baziaş de 5560 m3/s. argint.) şi chiar aşezărilor şi economiei. Există multe izvoare minerale sau/şi termale. etajată (până la climat alpin inclusiv) şi cu influenţe externe: oceanice în vest. silvostepă în est. iar în altitudine scade la 00C la 2200 m. Lacurile sunt multe. Reţeaua de văi evidenţiază încă un caracter structural de bază.

RELIEFUL ROMÂNIEI 33 Universitatea SPIRU HARET .

34 Universitatea SPIRU HARET .

∗ Depresiunea intercarpatică a Transilvaniei (pe o unitate de tranziţie. avanfosă. neovulcanice şi depresiuni intramontane). ∗ Subcarpaţii (pe Avanfosa Carpatică. de tip intermontan. partea internă fiind pe orogen. are două sectoare: vestic sau Getic şi estic – la est de Argeş). are trei sectoare structurale: bănăţean – sud de Timişoara. o fostă avanfosă hercinică). compusă din trei segmente: Dobrogea Sudică (precambriană). şi Subcarpaţii Getici. cuprinde două subunităţi structurale: Podişul Someşan şi Podişul propriu-zis al Transilvaniei). Unităţile de orogen şi de tranziţie ∗ Carpaţii (pe orogen alpin. cu cinci tipuri de subunităţi structurale: cristalinomezozoice. şi sedimentat puternic. ca şi Transilvania. tot cu două subsectoare). 35 Universitatea SPIRU HARET . unitate de tranziţie. ∗ Podişul Getic (pe Platforma Valahă şi pe Avanfosă). iar cea externă pe platformă. inclusiv pe fundament dobrogean şi pe o parte a Avanfosei Carpatice. Dobrogea Centrală (pe platforma şisturilor verzi – caledonică sau precambriană) şi Dobrogea Nordică (pe platforma hercinică). ∗ Delta Dunării (pe Platforma Scitică. partea românească stând sub influenţă carpatică. sedimentaro-vulcanice. de tranziţie. ∗ Câmpia Română (pe Platforma Moesică. platformă. au două mari sectoare structurale: Subcarpaţii Moldovei şi de Curbură. ∗ Câmpia de Vest a României şi Dealurile de Vest (fac parte din Depresiunea Panonică. uneori profunde. regenerat în orogeneza alpină prin fragmentări şi scufundări inegale. dar plasată între Carpaţi şi Alpi. respectiv un fost soclu hercinic. sau Depresiunea Predobrogeană.UNITĂŢILE (REGIUNILE) MORFOSTRUCTURALE Tipuri: orogen. cu două subsectoare. ∗ Podişul Mehedinţi (pe fundament de orogen carpatic). de fliş. crişan – sud de Oradea şi someşan). partea numită Platforma Valahă. ∗ Podişul Dobrogei (pe o parte specifică a Platformei Moesice. Unităţile de platformă ∗ Podişul Moldovei (pe Platforma Rusă).

3. II. ce retează în principal cristalinul soclurilor. Etapa caledonică înglobează ciclul orogen caledonic şi suprafaţa postcaledonică. reunite în ultimă instanţă în suprafaţa cambriană.Bibliografie selectivă • Posea Grigore şi colab. Relieful României. Câmpia şi Dealurile de Vest). Acestea se reunesc în trei etape: 1. Transilvania. pediplena dobrogeană. Subcarpaţii. Podişul Getic şi Câmpia Română). Valaho-Moesică. fliş. Dobrogea de Nord – Crimeea) şi suprafaţa posthercinică. iar pe plan suboceanic este era Atlanticului. ce apare la zi în Dobrogea Centrală. Era (epoca) Precarpatică (sau Era platformelor) cuprinde ciclurile orogene prealpine (precarpatice) şi fazele de nivelare postorogene. Era (epoca) Carpatică este era lanţurilor muntoase actuale. specifică Dobrogei de Nord. mai ales. când s-au format reliefurile de tip platformă. au loc detaşarea şi depărtarea microplăcilor (Transilvană. subfaze (fig. (Carpaţii.Sectoarele (subunităţile) structurale ale Carpaţilor. • Posea Grigore (2002). (Podişul Moldovei. neovulcanic. dar acum. formându-se apoi.Unităţile de tranziţie. Editura Ştiinţifică. Panonică. Editura Fundaţiei România de Mâine. probleme 1. Delta Dunării. sedimentaro-vulcanic. Podişul Mehedinţi). EVOLUŢIA MORFOTECTONICĂ ŞI ETAPELE (FAZELE) DE NIVELARE (SCARA MORFOCRONOLOGICĂ) Scara morfocronologică: ere (epoci). 2. în danian-eocen. deci. 2. cea a Mării Negre) şi. Autoevaluare – întrebări. faze. Geomorfologia României.Unităţile de platformă. apariţia geosinclinalelor alpine (triasic-jurasic). I. 5). Etapa de tranziţie (între erele Precarpatică şi Carpatică) se situează în timpul fazelor orogene alpine kimerice. etape (perioade). (Cristalino-mezozoice. dar s-a extins şi la sud. Acestea au ca efect o uşoară restructurare a Dobrogei de Nord. a etajării reliefurilor şi a mediilor geografice. depresiuni). Etapa cambrian-precambriană cuprinde toate ciclurile orogene precambriene şi fazele de eroziune. III. (Depresiunea Transilvaniei. Însumează toate fazele tectonice ale ciclului alpino-carpatic (mai puţin cele kimerice) şi cuprinde două etape (perioade): 36 Universitatea SPIRU HARET . 4. (1974). Etapa hercinică cuprinde ciclul orogen hercinic (care afecta toată suprafaţa ocupată azi de Carpaţi. care au nivelat orogenele respective. 3. Podişul Dobrogei. a formării domeniilor geomorfologice existente azi.Unităţile de orogen şi de avanfosă.

5.Fig. Scara morfocronologică a teritoriului României 37 Universitatea SPIRU HARET .

În Dobrogea se formează pedimente şi inselberguri. concomitent cu oscilări epirogenetice negative şi pozitive ale platformelor din exterior şi o lăsare puternică. Cuprinde următoarele faze: a) Orogeneza savică (oligocen superior – helveţian) declanşează faza inversiunilor morfotectonice (se înalţă Carpaţii şi coboară fostele blocuri Transilvan şi Panonic). impuse de apropierea şi încălecarea marginilor labile ale plăcilor – fazele austrică şi laramică (plasate la sfârşitul mezozoicului). începe nivelarea pe alocuri la sfârşitul sarmaţianului şi poate ţine până în romanian. 150. g) Faza teraselor fluviatile şi a gheţarilor carpatici se declanşează în a doua parte a formării piemonturilor şi ţine în tot cuaternarul. o lungă şi puternică fază de nivelare (circa 50 milioane ani. Au avut loc mai multe faze de ridicări generale (diferenţiate) ale întregului Domeniu Carpato-Danubiano-Pontic. c) Faza suprafeţelor medii carpatice (Râu Şes). între danian-eocen-oligocen-prebadenian). altitudinile relative ale teraselor sunt: 280. iar glaciaţiunea se instalează după ridicările din faza pasadenă (riss-würm). deltei. cu 1-3 niveluri. limanurilor şi a modelării actuale şi antropice. e) Faza suprafeţelor carpatice de bordură (Gornoviţa). declanşată pe alocuri de mişcările moldave şi de cele atice. Se materializează prin două niveluri de umeri carpatici şi piemonturi în exterior. 120. 35. urmate de faze de nivelare mai ales în interiorul Carpaţilor. b) Faza piemonturilor acvitanian-burdigaliene reprezintă urmarea ridicărilor carpatice în fazele savică şi stirică. h) Faza luncilor. f) Faza nivelurilor carpatice de vale şi a piemonturilor villafrachiene se declanşează în urma mişcărilor rodanice şi valahe. cu 1-3 trepte. regiunile şi limitele respective. care acum şi-a definit extinderea maximă morfologică. În principal. 38 Universitatea SPIRU HARET . dar dominant în ponţian-dacian. 2. dar foarte diferenţiată a Transilvaniei şi Panoniei (inversiuni tectonice). W3). dar uneori şi peste „podişurile” momentane din exterior. Etapa Carpatică Veche (a structurării şi nivelării totale a sectoarelor carpatice cristalino-mezozoice) include: a) două faze orogene foarte importante pentru structurarea sectoarelor carpatice. 100. şi a doua.1. în holocen. cu nivelare dominantă în sarmaţian. 50-70. Fiecare fază de ridicări (carpatice) conducea la formarea unor piemonturi exterioare. între oligocen şi badenian (concomitent cu nivelul trei al Pediplenei Carpatice. b) Pediplena Carpatică (numită şi Borăscu). d) Faza piemonturilor sarmaţiene. Relieful de pe aproape tot cuprinsul ţării semăna cu un platou colinar jos. după mişcările stirice şi moldavice. Etapa Neocarpatică se caracterizează dominant prin mişcări sacadate de ridicare a Carpaţilor. W2. dar plasată pe alte locuri). 200. mai ales în exteriorul Meridionalilor şi Curburii şi mai restrâns în vest şi Transilvania unde par a începe din dacian. întrerupte de fazele orogene pirenaice şi savice. când au luat naştere două suprafeţe: prima. cu inselberguri în Carpaţi. respectiv în würm (având subfazele W1. 12-20. 2-7 m.

Bibliografie selectivă • Posea Gr. 2. conceput ca întreg şi analizat pe elemente ale mediului fizico-geografic. Scara morfocronologică a evoluţiei teritoriului României. 4. trei faze de piemonturi. relief glaciar şi periglaciar). acestea s-au structurat şi au evoluat. lunci. Etapa de tranziţie morfotectonică face parte din orogeneza hercinică sau din cea alpină ? (Reprezintă primele faze orogene alpine – kimmerice). Popescu N. Această ordonare indică în mod vizibil o structură concentrică şi radiară. Editura Ştiinţifică. marcate şi de fâşii petrografice şi structurale 39 Universitatea SPIRU HARET . hercinică). corespund morfologic unor regiuni geomorfologice care se leagă şi se orânduiesc în macrosistem sub formă de trepte concentrice segmentate. fază. De-a lungul timpului şi evoluţiei paleogeografice. cât şi în morfologie. nivelurile umerilor carpatici de vale. Sistemul geomorfologic al teritoriului României (Domeniul CarpatoDanubiano-Pontic). Ce tipuri principale de reliefuri s-au format în fazele etapei Neocarpatice ? (Suprafeţele medii carpatice. 2. pe care le-a transformat în dealuri. Autoevaluare – întrebări. în ordine cronologică. de orogen şi platforme. Care sunt. în „Realizări în geografia României”. apar falii radiare şi altele concentrice. care formează baza sistemului. 3. Ce etape cuprinde era Precarpatică ? (Cambrian-precambriană. • Posea Gr. În mare. în centrul cărora domină „Coroana carpatică”. Popescu N.. Acest sistem are ca nucleu cercul Carpaţilor Româneşti şi ca loc central Depresiunea Transilvaniei. 5. treptele taxonomice ale scării morfocronologice a României ? (Eră (epocă).. Obiectul geografiei fizice a României este Sistemul teritorial fizico-geografic pe care se află ţara. pedimente şi inselberguri în Dobrogea de Nord. suprafeţele de bordură. în stil carpatic şi sub comandă carpatică. (1974). SISTEMUL GEOMORFOLOGIC ROMÂNESC (Reluare şi descriere detaliată) 1. Delta. etapă (perioadă). probleme 1. în continuare. Relieful României. podişuri şi câmpii pericarpatice. Editura Ştiinţifică. considerate însă în împletirea şi interacţiunea lor la nivelul întregului teritorial.. În geologie. subfază). terase. (1973). România se află situată pe macrosistemul european cunoscut sub numele de Domeniul Carpato-Danubiano-Pontic. Ielenicz M. Carpaţii şi-au asociat şi adus sub control şi părţi din unităţile vecine de platformă şi de semiorogen hercinic. Ce faze cuprinde etapa Carpatică Veche ? (Două faze orogene care au structurat sectoarele carpatice – austrică şi laramică –. şi faza Pediplenei Carpatice). Structura respectivă se remarcă atât în geologie. caledonică. a) Structura generală şi limitele sistemului Regiunile amintite anterior.

diferite (cristalin, fliş, vulcanic etc. şi structuri cutate, în solzi, faliate, monocline, orizontale etc.). În morfologie, se disting: un cerc de munţi, o depresiune centrală şi cercuri externe de dealuri, podişuri şi câmpii. În munţi apar şiruri vulcanice, şiruri de masive cristaline sau de fliş etc. Şirurile sunt sectorizate, prin discontinuităţi, în masive sau culmi înalte, altele medii sau joase. În dealuri alternează fâşii de depresiuni subcarpatice sau intradeluroase cu fâşii înalte sau joase de dealuri etc. În cercul podişurilor şi câmpiilor s-au format sectorizări similare. Un loc important în marcarea structurii generale radiar-concentrice îl are reţeaua de văi. Acestea urmează, direct sau indirect, structura geologică şi pe cea morfologică a Domeniului amintit. Determinismul respectiv se concretizează, la modul general, printr-o reţea de văi radiare şi colectori circulari, care evidenţiază cel mai bine structura radiar-concentrică a suportului morfologic. Este important să se sublinieze că sectorizarea, uneori destul de densă, a cercurilor care formează treptele de relief conduce la o mare diversificare regională şi locală, transmisă dinspre Carpaţi spre dealuri, podişuri şi câmpii până la marginile macrogeosistemului. Ca urmare, această diversificare nu devine haotică, ci ea se produce sistemic şi în sistem, întărind şi mai puternic unitatea acestuia; este o unitate sistemică a unei mari diversităţi. Limitele sistemului teritorial fizico-geografic sunt marcate de extremităţile până la care se resimt liniile geologo-geografice ale structurii radiar-concentrice şi diversificările locale specifice spaţiului care s-a născut, a evoluat şi stă şi azi sub control carpatic, sau până acolo unde circulă materia şi energiile acestui geosistem teritorial. În mare, aceste limite sunt marcate puternic, spre sud, vest şi nord, de cercul aliniamentelor curbate pe care s-a axat Dunărea mijlociu-inferioară continuată cu Tisa de la vărsare până în nordul Carpaţilor Româneşti. În partea opusă, spre est şi nord-est, apare valea uşor circulară a Nistrului, axată pe arcuri de falii de sorginte carpatică. Către sud-est, mai precis prin sudul Dobrogei, trece falia Dâmboviţa–Fierbinţi Târg, limită a Microplăcii Mării Negre, una dintre cele cinci plăci care au concurat la formarea cercului carpatic şi a întregului sistem şi singura activă şi azi. b) Structura concentrică Este cea mai importantă, fiind formată din cel puţin şapte fâşii şi aliniamente morfologice circulare şi/sau arcuite (fig. 6). - Coroana Carpatică reprezintă cercul-nucleu sau baza macrosistemului. Forma de cerc a Carpaţilor Româneşti este absolut evidentă, cu excepţia discontinuităţii din dreptul „porţii” Someşane, unde locul Carpaţilor este luat de podişurile Someşan şi Silvaniei, în cadrul ultimului găsindu-se însă multe măguri şi chiar masive (Preluca) cristaline („Munţii ascunşi ai Transilvaniei”). Cercul se compune din 5 segmente regionale diferite ca structură: Carpaţii Orientali, ai Curburii, Meridionali, ai Banatului şi Apusenii (fig. 12). În cadrul acestei coroane carpatice se disting şi trei cercuri subordonate, din care două se evidenţiază mai ales biogeografic. Este vorba de: cercul depresiunilor şi văilor largi carpatice (cu precădere cele longitudinale), cercul pădurilor carpatice şi cercul pajiştilor alpine. Primul şi ultimul dintre aceste cercuri au determinat marea populare a Carpaţilor de către daci şi români.
40

Universitatea SPIRU HARET

Universitatea SPIRU HARET

41

Fig. 6. Structura circular-concentrică a Domeniului Carpato-Danubiano-Pontic: 1 – Aliniamente de arcuri şi cercuri; a, b, … sectoare în cadrul fâşiilor circulare; 2 – Coroana carpatică; 3 – Cercul depresiunilor şi dealurilor submontane transilvănene (a-g = sectoare); 4 – Nucleul transilvănean de podişuri; 5 – Cercul Subcarpaţilor (a-c = sectoare) şi al Dealurilor Vestice (a-d = sectoare), la care se adaugă două sectoare de podiş, Mehedinţi (e) şi Sucevei (d); 6 – Semicercul discontinuu al podişurilor externe; 7 – Cercul câmpiilor: Câmpia Panonică, Câmpia Română, Delta şi Bugeacul; 8 – Resturi de câmpii piemontane în Câmpia de Vest

- Cercul depresiunilor şi dealurilor submontane peritransilvănene s-a format imediat în interiorul inelului carpatic. Şi acest cerc se subîmparte în sectoare, impuse şi conforme cu sectoarele carpatice care le-au determinat: Subcarpaţii Transilvaniei (în dreptul Carpaţilor Orientali) împărţiţi la rândul lor în 3 subsectoare (Lăpuş-Năsăud, Bistriţa – Târnave şi Homoroade), depresiunile sudice (Făgăraş – Sălişte – Secaş) în dreptul Meridionalilor, depresiunile vestice (Alba Iulia-Turda) în dreptul Apusenilor de est, depresiunile din dreptul Apusenilor de nord-est (Vlaha-Iara-Gilău-Huedin şi Almaş-Agrij) împreună cu întregul Podiş Someşan, care aparţine şi el cercului peritransilvan (ca şi segmentul Lăpuş – Breaza – Năsăud din Subcarpaţi). - Nucleul transilvănean de podişuri se află în interiorul cercului depresionarosubcarpatic. Acest nucleu central s-a structurat deosebit faţă de cel anterior, şi anume pe blocuri cristaline de tip hercinico-carpatic scufundate diferenţiat. Aceste blocuri sunt acoperite cu sedimente care, spre suprafaţă, formează domuri, cute diapire, începuturi de anticlinale şi monoclin. Sub aspect morfologic, nucleul de podişuri s-a structurat cu precădere prin eroziune diferenţială şi prin delimitări impuse de culoare principale de văi orientate mai ales est-vest. Uneori se remarcă şi influenţele fundamentului. - Cercul Subcarpaţilor şi al Dealurilor Vestice încinge exteriorul imediat al Carpaţilor. Subcarpaţii au o structură cutată, mai rar monoclină, uneori cu influenţe carpatice. Se subîmpart structural şi ca poziţie în 3 sectoare cu rang de subregiuni, fiecare în dreptul segmentului carpatic ce l-a determinat: Moldoveneşti, de Curbură şi Getici. Dealurile de Vest formează semicercul vestic, dar sunt cu totul diferite faţă de Subcarpaţi. Şi acest arc deluros se supune legii sectorizării transversale a cercurilor pericarpatice: Podişul Silvaniei, în nord, care ia locul Carpaţilor la nord de Plopiş şi Munţii Meseş, dar evidenţiază multe măguri cristaline, apoi Dealurile şi Depresiunile Crişene, în vestul Apusenilor, şi Dealurile Banatului, mult mai înguste ca fâşie şi uneori foarte joase, situate în dreptul Munţilor Banatului şi Poienei Ruscăi. - Semicercul discontinuu al podişurilor externe este format din cele patru podişuri: Moldovei, Dobrogei, Getic şi Mehedinţi. O primă observaţie este aceea că fiecare se plasează, ca şi Subcarpaţii, în dreptul câte unui sector carpatic şi fiecare are o structură aparte influenţată oarecum şi de Carpaţi: Podişul Moldovei este localizat în dreptul Orientalilor, Dobrogea în dreptul Curburii, Geticul în dreptul Meridionalilor, iar Podişul Mehedinţi în dreptul unui subsector unde Meridionalii se înconvoaie către sud şi unde în exterior se termină Subcarpaţii. Acest control carpatic se transmite, direct sau indirect prin intermediul Subcarpaţilor, şi în alte aspecte. De exemplu, la extremităţile celor trei sectoare montane, în dreptul Obcinelor şi în dreptul Munţilor Mehedinţi, podişurile se lipesc direct de munte: Podişul Sucevei lângă Obcine, iar Podişul Mehedinţi lângă Munţii Mehedinţi. De asemenea, unele diviziuni sau sectorizări interioare reflectă influenţe carpatice tectonice sau şi de eroziune. Astfel, discontinuităţile care limitează la nord şi sud gruparea carpatică a Munţilor Moldo-Transilvani (falia Someşului Mare continuată în est prin Culoarul Moldovei şi în sud discontinuitatea Trotuşului) continuă şi peste tot Podişul Moldovei, până la Nistru. Ele separă, în nord, două areale colinar-depresionare (Câmpia Moldovei şi cea a Orheiului), pe centru un areal mai înalt cu uşor aspect de masive (Podişul Bârladului şi Colinele Codrilor), iar în sud, începând aproximativ de la est de aliniamentul Trotuşului, se află Câmpia Bugeacului, care include şi Delta Dunării. Cât priveşte Podişul Getic, el este sectorizat tot transversal prin văi tectonice care vin din Carpaţi (Dâmboviţa, Olt, Jiu), ca şi Subcarpaţii.
42

Universitatea SPIRU HARET

Podişul Mehedinţi are o structură tipic carpatică. Şi Dobrogea are legături directe şi indirecte cu Carpaţii Curburii. În principal, Dobrogea stă pe microplaca Mării Negre, cea a cărei înaintare a impus Carpaţii şi Subcarpaţii Curburii, care, la rândul lor, au transmis mişcări de ridicare sau coborâre podişului. Sectorizarea sa transversală are însă mai puţine legături directe cu Carpaţii. O ultimă problemă legată de semicercul podişurilor este discontinuitatea acestuia introdusă de Câmpia Română de Est. Luând în considerare că această câmpie (până la falia Fierbinţi Târg-Călăraşi) se află pe microplaca Mării Negre, care este însă în mişcare spre nord-vest, putem admite, pentru un viitor geologic, o tendinţă de umplere a acestui spaţiu cu Podişul Dobrogei, prin apropierea sa de Subcarpaţii Curburii. - Cercul câmpiilor se întinde de la Trotuş şi Deltă până la Munţii Oaşului, cu o mică întrerupere în Defileul Dunării. Câmpia Română, din sud, este legată de Carpaţii Meridionali şi de Curbură, fiind situată pe cele două microplăci care au impus aceşti Carpaţi, Moesică şi a Mării Negre. Limita sudică a câmpiei este arcuită ca şi Carpaţii şi pe ea s-a fixat Dunărea inferioară. De la linia dunăreană a început scufundarea sectorului valah al microplăcii Moesice (şi a Mării Negre) în faţa Carpaţilor, sector pe care s-a format Câmpia Română. Estul câmpiei, care stă pe microplaca Mării Negre, cu fundament şi structură dobrogeană, este mult mai complex, având arcuri de câmpii piemontane şi de glacis, o fâşie subsidentă arcuită şi extinsă spre Deltă pe falia Galaţi – Sf. Gheorghe şi o altă fâşie predunăreană piemontan-terminală sau tabulară. Câmpia de Vest a României, ca parte a Depresiunii Panonice care stă sub influenţa a trei orogene (alpin, dinaric şi carpatic), a evoluat sub control carpatic. Influenţa Apusenilor şi a Munţilor Banatului s-a făcut simţită structural până la arcul Tisei, continuat cu Dunărea până la marele defileu. Este arcuită ca şi Carpaţii din vest şi orânduită în mare pe două trepte, de asemenea arcuite: o câmpie înaltă subdeluroasă (de glacisuri şi piemonturi) şi o alta subsidentă, cu o extindere mai mare. În ce priveşte dispunerea oarecum întrepătrunsă a cercurilor de podişuri şi câmpii s-a impus o concluzie: jocul câmpie-podiş-areal lacustru a fost o permanenţă în evoluţia unităţilor extracarpatice (Grigore Posea, 2002, p. 49). - Alte cercuri sau arcuri pericarpatice însumează linii de văi continuate cu unele limite de unităţi sau regiuni. Cităm numai trei mai evidente: Arcul Nistrului, care începe lângă unul din izvoarele Tisei şi care, după vărsarea în mare, continuă în estul Dobrogei (peste partea cea mai lată a Platformei continentale) şi, pe total, formează limita de est a Domeniului Carpato-Danubiano-Pontic; Arcul Siret - Subcarpaţii Curburii - limita de sud a Podişului Getic – Dunăre-Şviniţa (în defileu); Cercul PrutDunăre-Tisa, care nu trece prin defileu, ci peste râul Mlava (est de Morava) şi apoi continuă arcuit pe Dunăre (la Belgrad şi confluenţa Tisei). Toate cele trei, şi altele, indică deopotrivă structuri concentrice impuse de către inelul carpatic. Aceste arcuri şi cercuri coincid, mai mult sau mai puţin, cu linii tectono-structurale, precizate de geologi (I. Gavăţ, 1973 ş.a.). Astfel, Arcul Prutului a urmat falia numerotată G1, Siretul s-a fixat pe G2, limita sudică a Podişului Getic prelungită pe valea Timocului urmează G5 etc. În Carpaţi se evidenţiază G14, care trece prin sudul Meridionalilor, G9 care urmează vestul lanţului eruptiv şi peste Podişul Silvaniei, se arcuieşte prin vestul Munţilor Plopiş ş.a. (fig. 13). O altă corespondenţă tectonică circulară este indicată de mersul suprafeţei Mohorovici: scoarţa sub Transilvania are 29-30 km grosime, apărând aici o cupolă, iar sub Carpaţi 35-41 km (fig. 7), (M. Socolescu, I. Gavăt, 1964 şi 1973).
43

Universitatea SPIRU HARET

44

Universitatea SPIRU HARET

Fig. 7. Relieful suprafeţei Mohorovič (după M. Socolescu ş.a.); cifrele (29-41) reprezintă adâncimea la care se găseşte suprafaţa Moho, în km.

Universitatea SPIRU HARET 45 Fig. Aliniamente radiare ale Domeniului Carpato-Danubiano-Pontic (marcate prin limite de relief sau/şi falii) . 8.

b = piemontane şi de terase. I – Limite transversale (radiare) în cadrul unităţilor concentrice. de Curbură. C – Cercul carpatic (masive.46 Universitatea SPIRU HARET Fig. d = piemontan-terminale şi fluvio-lacustre). 9. J – Limite de unităţi inferioare . B – Inelul peritransilvănean (a – b = Subcarpaţii transilvăneni. podiş. Dَ – Dealurile de Vest (dealuri. Moldoveneşti). măguri cristaline de tip carpatic). c = subsidente. d = podiş). depresiuni. Structura complexă (circular-radiară) a Domeniului Carpato-Danubiano-Pontic: A – Nucleul transilvănean (podişuri deluroase). D – Subcarpaţii (Getici. E – Podişuri (cu subdiviziuni). F – câmpii (a = de glacis. depresiuni). H – Limite de unităţi concentrice. c = depresiuni de contact.

care formează nucleul macrosistemului. dar a afectat şi o parte din aceste zone hercinice. în cadrul uneia şi aceleiaşi plăci sau în cadrul aceluiaşi sector de orogen. care s-a transmis în timp şi peste părţi ale plăcilor vecine. dar unite în sistem prin interacţiunile regionale ale microplăcii transilvane cu cele patru plăci venite spre ea din direcţii radiar-concentrice (vezi şi Structura geografică … punctul Structura sistemului …). falia Dâmboviţa (fig. Mişcările epirogenetice negative sunt specifice pentru tot mezozoicul şi conduc la afundarea geosinclinalului propriu-zis. • Evoluţia geosinclinalului carpatic şi formarea Domeniului Carpato-Danubiano-Pontic Geosinclinalul alpino-himalaian. d) Structura complexă a macrosistemului Aceasta rezultă din combinarea diferită regional şi local a treptelor şi fâşiilor circulare cu aliniamentele radiare. cele două falii (G7 şi G6). În Europa. dar şi precambrian. 8). prelungită se pare şi peste Podişul Moldovei (fig. legat de interferenţa dintre fiecare placă şi un sector de orogen. Diversificarea are două niveluri: primul. Carpaţii Româneşti. Întreaga diversitate s-a unit într-o structură complexă concentric-radiară (fig. 9). direct sau ca ramură distinctă. Beiuşului etc. Evoluţia acestuia s-a făcut printr-o succesiune de faze orogenetice şi epirogenetice. falia Oltului (G8). dar şi a unor părţi din platformele continentale (în special cu fundament hercinic. formând „bazine” de platformă. Ambele îşi au originea în structura complexă inelarsegmentată a coroanei carpatice. sau Tethys. cum a fost în parte Bazinul Getic. reprezintă un cerc muntos heteroclit. El se schiţează încă din paleozoic. Gondwana în sud şi Laurasia în nord. geosinclinalul alpin a ocupat o poziţie mediană între hercinicul european şi cel african. din exterior sau interior. Ele îşi au originea atât în Carpaţi. dar evoluează cu precădere în mezozoic. 8). 13). compus din segmente diferenţiate structural. s-a născut între două vechi continente paleozoice. şi cel carpatic.c) Structura radiară Aliniamentele radiare carpato-extracarpatice sunt cele care divizează şi diversifică prin segmentare brâurile sau treptele intra şi extracarpatice. a Zarandului. care trec prima pe la nord de Perşani-Nemira-Berzunţ (G7) şi a doua peste Rucăr-Braşov-Oituz şi Podişul Bârladului (G6 . din care a făcut parte. * * e) Geneza Coroanei Carpatice şi a Domeniului A fost explicată prin două teorii: a geosinclinalului şi a plăcilor tectonice. falia Mureşului (G7). 47 * Universitatea SPIRU HARET . şi al doilea. În Carpaţi sunt de menţionat faliile şi discontinuităţile dintre regiunile sau sectoarele şi subsectoarele carpatice cum ar fi: falia Someşului Mare. mai rar caledonic). 8) sau în interiorul acestora. cât şi la contactul dintre plăci (fig.fig.

sau de câmpie (Depresiunea Panonică). care în partea sa sud-estică şi-a înfrăţit evoluţia cu margini din Platforma Rusă. numite uneori şi neotectonice (mai ales cele valahice şi pasadene). Geosinclinalul se exondează tot mai mult. precum şi schimbările climatice. se consumă ultimele eforturi principale de cutare.În ce priveşte mişcările de cutare sau orogeneza propriu-zisă. podişuri sau câmpii. încetează depunerea flişului. care şi-au asociat şi asamblat evoluţia cu teritorii periferice vecine. O dată cu cutările savice. cum ar fi cea Moesică. armonios. iar alteori relativ mici. ele ridică în bloc întregul edificiu alpino-carpato-himalaian care. de la sfârşitul oligocenului. Din acest mozaic de structuri şi unităţi vechi şi noi. numai acum.). Dobrogea Sudică) sau câmpii (Câmpia Română). au loc şi unele distensii locale şi scufundări. În asamblarea acestui edificiu un rol important l-au avut şi variatele procese de eroziune şi acumulare. Acum. În paralel însă cu exondarea geosinclinalului se extind mult avanfosele în care se va depune molasă (exemplu. în interiorul orogenului în ridicare. Ridicările antrenează şi avanfosa pe care o transformă în lanţ de dealuri subcarpatice. atât spre exterior. cât şi spre interior. Moldovenească şi Dobrogeană. începând închiderea geosinclinalului alpino-carpato-himalaian. 48 Universitatea SPIRU HARET . Geosinclinalul (şi apoi orogenul) carpatic a fost o ramură periferică şi arcuită a celui alpin. în fazele stirică şi moldavică. Aşa s-a conturat şi Domeniul Carpaţilor Româneşti. combinate cu procesele tectonice. iar depresiunile intermontane şi intramontane sunt şi ele scoase de sub ape şi aduse la nivel de podiş ori dealuri (Depresiunea Transilvaniei. rodanică. având repercusiuni şi în depresiunile interne. Principalele faze de cutare sunt: austrică. şi care. dintr-un lanţ muntos. devenite dealuri. valahă şi pasadenă) cutează uşor numai zona avanfosei. laramică şi savică.). avanfosele antrenează în mişcarea lor subsidentă şi o parte din marginile platformelor vecine. care între timp se exondaseră. au definitivat aspectele generale actuale ale sistemului alpino-carpatohimalaian. exondează şi marginile platformelor vecine. este vorba de fragmente mai mari. ca şi cele de nivel de bază. formându-se depresiuni intermontane (Transilvania. coborât în trepte morfologice de deal. podiş şi câmpie. se transformă definitiv în orogen. Panonica) sau depresiuni intramontane (Petroşani. cercul carpatic. au fundament de platformă. dar l-au şi diferenţiat spaţial în domenii regionale geomorfologice. cu Dobrogea hercinică şi precambriană. Fazele medii ale orogenezei alpino-carpatice au mai mult efect de mişcări pe verticală sau care cutează numai zone marginale. avanfosa din care se vor naşte Subcarpaţii). capătă aspect de lanţ muntos. de obicei. formând din ele podişuri (Moldova. Haţeg etc. acestea încep îndeosebi la sfârşitul mezozoicului şi se desfăşoară din plin în neozoic. cu părţi din Platforma Moesică (Platforma Valahă) şi cu blocuri hercinice existente în Transilvania şi Panonica. Dornelor etc. Aceste mişcări finale. Fazele finale (attică. mişcările tectonice complexe au clădit un edificiu nou.

În 1990. aliniamentele de tip fliş care au fost depuse în fose de subducţie. V. M. 1972). Bleahu (1976). Prin aplicarea acestui concept la teritoriul ţării noastre se lămuresc mult mai sistematic structura generală şi de amănunt. Socolescu (1972). caracterele şi funcţiile Domeniului Carpato-Danubiano-Pontic. care face şi o analiză critică a modelelor anterioare. depresiunea de tip fosă de la exteriorul Curburii Carpaţilor unde sedimentele ating 17 km grosime. Bleahu şi colab. (1973). 1976). aceasta s-a făcut prima dată într-un Tratat de geomorfologie (Grigore Posea. Se recunosc anumite aliniamente de subducţie şi resturi de magme bazice (ofiolite) care indică suturi ale unor foste funduri oceanice şi respectiv rifturi. păstrând multe din părerile anterioare sau întărindu-le. Grasu (1997) face o mică sinteză a ideilor cu privire la plăcile din România. La acestea se adaugă unele argumente geofizice. 10). aliniamentele de ofiolite care indică foste zone de fund oceanic. L. Ciocârdel şi M. C.. Şt. dislocări tectonice de tip plan Benioff.. apoi în 1984 (Grigore Posea. Din studiile de până acum există un consens în ce priveşte încadrarea teritoriului României într-un sistem de plăci şi microplăci. Cât priveşte aplicarea teoriei plăcilor la relieful României. 1976). Săndulescu (1973). 1976) şi într-un articol Tectonica plăcilor şi relieful (Grigore Posea. Constantinescu şi colab. Rădulescu şi M. Ulterior se remarcă ipotezele şi conceptele următorilor autori: D. Evoluţia teritoriului României în concepţia tectonicii plăcilor) şi în volumul I (1983) din Geografia României. M. ridică noi aspecte ale tectonicii plăcilor. Primul care a încercat o aplicare concretă a tectonicii de plăci la Carpaţi a fost geofizicianul american de origine română C. 7) sau anomaliile gravimetrice (anomaliile de minim presupun contacte între plăci) (fig. Bleahu.• Relieful României şi tectonica plăcilor Teoria tectonicii plăcilor a apărut ca o nouă paradigmă a ştiinţelor despre litosferă. Herz şi H. Savu (1974). Roman (1971. N. într-o Geologie a României (Structura geologică . deşi părerile lui contravin unor realităţi geologice (citat de M. Săndulescu (1980). 49 Universitatea SPIRU HARET . Tot cam din acea perioadă se pot cita o serie de idei „geodinamice” referitoare la ariile carpato-balcano-dinarice la R. lanţul vulcanic din spatele Orientalilor.). M. (1976). Airinei (1976).a. Mutihac. ca acela pe care se produc cutremurele vrâncene. cum ar fi mezogeizii sau masivele mediane ale lui Ciocârdel şi Socolescu ş. De asemenea. cum ar fi morfologia discontinuităţii Moho (fig. Elementele de recunoaştere a plăcilor.

după unii autori. apartenenţa ariilor riftogene la Tethys. Microplaca (subplaca) Moesică. documentate de anomalii gravimetrice (Şt. Microplaca Transilvană şi Microplaca Panonică. oarecum independente. Schema plăcilor şi microplăcilor de pe teritoriul României. 10 şi 11). Microplaca Mării Negre. care pătrunde se pare uşor sub Meridionali şi Munţii Banatului. după autori. Airinei.Fig.Fierbinţi-Târg (est de Bucureşti şi sudul Dobrogei). A = Partea sud-vestică a plăcii euro-asiatice. 1977).gura Trotuşului. în partea de est-nord-est a ţării. 10. în sud-est. situată între falia Fierbinţi şi falia Sf. Acestea sunt: Placa Est-Europeană (parte a Euroasiei. care pătrunde prin subducţie sub Carpaţii Orientali (şi Nordici). desprinderea acestora din placa Est-Europeană sau din cea Africană. Numărul microplăcilor care afectează teritoriul României variază. în dreptul Curburii Carpatice. 50 Universitatea SPIRU HARET . B = Segmentul nord-estic al microplăcii interalpine. dar după alţi autori numai până la falia Dâmboviţa . D = Segmentul vestic al microplăcii Mării Negre Numărul plăcilor – microplăcilor. în aşa-zisa Microplacă Intraalpină (fig. iar în est continuă şi peste Dobrogea. situate în marginea plăcii Est-Europene etc. Există păreri şi modele geodinamice diferite în ce priveşte numărul de microplăci. cuprinse. sau la arii secundare. C = partea nordică a microplăcii Moesice. între 3-5. Gheorghe . numită local şi Placa sau Platforma Moldovenească). în sud şi sud-est.

2 = Microplaca Transilvană.Universitatea SPIRU HARET Fig. 3 = Microplaca Panonică. Săgeţile indică sensul deplasării plăcilor 51 . Structura în cinci plăci a teritoriului României: 1 = Placa Euro-Asiatică. 11. 5 = Microplaca Mării Negre. 4 = Microplaca Moesică.

expansiunea şi închiderea unor oceane (rifturi). este absolut indicată. Acest ciclu morfotectonic s-a declanşat acum circa 180-200 milioane de ani (mezozoicul inferior. altfel spus. admiterea celor 4 microplăci. când s-au născut şi riftul Atlanticului şi cel al Oceanului Indian. reprezintă un aspect esenţial în explicarea structurii carpato-danubiano-pontice şi justifică existenţa a patru microplăci plus Placa Moldavă. fiecare cu altă structură. prin despicarea singurului continent care exista. expansiunea şi închiderea Oceanului Tethis (zeiţa mării la greci). alteori se produc deversări de pânze în evantai peste marginile continentale etc. iar între ele. Astfel. desprinderea unor bucăţi din marginile continentale. Aceste rifturi s-au unit prin Atlanticul de mijloc. poziţia centrală a Microplăcii Transilvane. Pangea. Ciocnirea sau coliziunea. cu funcţie de geosinclinal. Au apărut. cu o înclinare de 55-600. marginile microplăcilor au devenit labile şi au fost implicate variat în orogeneză. producând efecte de împingere. Ea nu reprezintă o placă unitară. pornind de la structura sa actuală. adică numai coliziune fără subducţie. în locul său. În felul acesta. Laurasia (în nord) şi Gondwana (în sud). pe de o parte. a plăcilor din jurul celei Transilvane cu aceasta a impus câte un sector montan. Închiderea Tethysului şi naşterea orogenului alpin încep la sfârşitul jurasicului şi în cretacic. care. De asemenea. astfel. şi altul sudic. cu sau fără subducţie. a orogenului. faţă de toate celelalte. prin subducţie şi topire. formarea de fose cu sedimente de tip fliş care apoi se cutează strâns. iar „Placa” nord-atlantică împinge Eurasia către sud. Pe acest plan sunt localizate cutremurele vrâncene. La nivel regional. „Placa” Atlanticului de Sud împinge Placa Africană spre nord. pentru ea a fost identificat totuşi un plan Benioff activ pe care se face subducţia. două continente. în timp. devenind unul singur. care a început. Oceanul Tethys. ci un amalgam implicând părţi din cea Moesică şi cratoane baikaliano-hercinice. Unele porţiuni restrânse de scoarţă oceanică sunt totuşi prinse şi 52 Universitatea SPIRU HARET . Pentru explicarea structurii actuale a Domeniului Carpato-Danubiano-Pontic sau. se va plămădi orogenul sau lanţul muntos Alpino-Himalaian. admisă obişnuit numai de geofizicieni. Apar şariaje. şi construcţia. a despărţit Africa de America de Sud. în cercul carpatic peritransilvan. În procesul evoluţiei. alături de Placa Est-Europeană. după alţi autori între triasic şi jurasic). Structura generală morfotectonică a teritoriului României este strâns legată de ultimul mare ciclu evolutiv al plăcilor terestre. de deschiderea. o dată cu apariţia. o dată cu deschiderea şi expansiunea Atlanticului. restructurările sunt în funcţie de evoluţia marginilor continentale şi a microplăcilor. iar pe de alta. Toate acestea indică scurtarea scoarţei oceanice a Tethysului. sau aproape de verticală. ce a împărţit Laurasia în două plăci (şi continente). unul nordic. Plăcile laterale acestui rift încep să crească prin materie oceanică. Eurasia şi America de Nord. ciclul alpin. În acesta din urmă. în formă de S.În ce priveşte Microplaca Mării Negre. Atlanticul s-a creat din două rifturi iniţiale. Aceste sectoare diverse s-au reunit. Tethysul intră în compresiune şi începe formarea lanţului alpino-himalaian. la rândul său. Cadrul global şi regional al evoluţiei Marile domenii şi regiuni geomorfologice continentale s-au restructurat periodic în funcţie de marile cicluri geodinamice ale evoluţiei plăcilor terestre.

în timpul închiderii marginea devine activă sau labilă (margine activă). egeeană (avansează spre sud. 53 Universitatea SPIRU HARET . Această labilitate este impusă de compresiunea rezultată din apropierea celor două plăci continentale. unei prealabile desprinderi a microplăcii Panono-Transilvane din cea Est-Europeană. similară actualelor margini asiatice ale Pacificului. iau parte la naşterea orogenului diferenţiat de la un loc la altul şi. sistemul carpatic este tangent arealului alpino-mediteranean. obducţie şi coliziune. fie prin intermediul unor plăci şi microplăci care au impus subducţii şi fose locale şi regionale. creându-se apoi sectoare montane cu orientări variate. sud-vest faţă de Placa Est-Europeană). împreună cu flişul foselor. pe aliniamentul unui rift. modelul tipic de subducţie îl oferă Cordiliera vest-americană.obduse (încălecate peste scoarţa continentală). s-au format flişul extern. S-a emis însă şi ideea că unele microplăci s-au rupt din marginea Plăcii Est-Europene (Panonică. interalpină ş. În România. astfel. şi fosa molasei (subcarpatice). avanfosa carpatică. ca rest vestic al Tethysului. conduc la formarea munţilor prin trei mecanisme: subducţie (cu topirea scoarţei oceanice). cutat şi acesta. formându-se scoarţă oceanică şi acumulând sedimente. pe total. Ea a urmat. Europa şi Africa. În principal. Transilvană. microplaca Mării Negre (care s-ar deplasa spre nord). un lanţ muntos linear. funcţionând ca microplăci. din topirea frunţii plăcii subduse a apărut lanţul vulcanic oriental. Pe plan regional. se pare. iar plăcile s-au sudat. contactul continentocean este pasiv (margine pasivă). sub care s-a subdus însă tot o placă de tip continental. Moesică). în spatele blocurilor cristaline ridicate. care ar indica faptul că cele două plăci vecine. fie în fundament. tot mai noi spre est (cu excepţia lanţului vulcanic). format din fâşii paralele. cu ridicarea şirului masivelor cristalino-mezozoice şi realizarea în estul acestora a unei fose în care s-a depus flişul cretacic. Marginile continentale labile se fragmentează. În acest ultim timp. încă nu s-au ciocnit. în fapt. La modul cel mai general se pare că Placa Est-Europeană este cea care se subduce sub cea africană. După aceea. După aceea s-au produs compresia şi subducţia. exemplul de munţi creaţi prin subducţie apare în Carpaţii Orientali (şi Nordici). ca rest al Tethysului. Subducţia s-a făcut sub o microplacă (Panono-Transilvană). este vorba de existenţa şi azi a Mării Mediterane. Africa (plus India) şi Eurasia. S-a născut. procesul geodinamic de subducţie s-a oprit. în cicatricele rămase azi sub formă de suturi. care a intrat apoi în expansiune. Acestea s-au desprins din marginea devenită labilă a Africii şi au înaintat mai repede în interiorul Tethysului în restrângere. Acesta s-a cutat apoi puternic în procesul subducţiei. Dacă. Acesta din urmă.a. iniţial. anume Placa Est-Europeană (parte a Plăcii Eurasiatice). Pe glob. respectiv pe un prim aliniament tectonic. Există şi părerea că plăcile Est-Europeană şi Africană au intrat totuşi în coliziune. S-a admis totuşi că în faţa celor două mari continente au existat plăci mai mici. a ridicat probleme aparte încă de la apariţia teoriei plăcilor. Au fost indicate microplăcile turcă (se deplasează şi azi către vest şi sud-vest cu 12 cm/an). O altă problemă care trebuie avută în vedere este aceea a marginilor continentale care limitau Tethysul. în faza de rift şi ocean în expansiune.

pe riftul Apusenilor de sud şi est. Acest tip de mecanism orogenetic este adesea asociat celui de subducţie. crusta oceanică încalecă pe cea continentală. Se produce la închiderea unui ocean. mai mult la partea de margine activă a Plăcii Est-Europene şi nu la Tethysul în sine. În jurasicul superior. Extinderea iniţială a orogenului hercinic. şariajele au lăţimi mari şi asociază ofiolite (roci bazice) cu sedimente oceanice (fliş şi radiolarite). Marginile continentale devin active. Aici a avut loc desprinderea microplăcii TransilvanoPanonice. Pentru conturarea microplăcilor de pe teritoriul României se impune a merge înapoi în timp şi mai mult decât ciclul alpin. Începutul se face cu conturarea Microplăcii Moesice. iar în est se prelungea în spaţiul Mării Negre. cum ar fi mai ales Subcarpaţii Getici. coliziunea continentală poate duce şi la edificii de tip montan care nu provin din fund oceanic adânc. se pare. când le-a despărţit un rift. unităţile Niculiţel şi Tulcea devin cratoane unite.Al doilea mecanism de producere a munţilor. dar antrenează în mod obişnuit şi un acoperiş de crustă sau sedimente continentale. baikalian. Ia naştere o structură complexă. apar şi subducţii şi falii majore al căror joc determină esenţial anumite structuri. întinerite. În timpul primelor faze orogene alpine (kimmerice). trecea şi peste arealul actual carpatic. în cele două microplăci. impunând cutarea păturii continentale şi a acoperişului său oceanic. afectate mai puţin de orogeneza carpatică. Transilvană şi Panonică. Structurile rezultate sunt foarte complexe şi diferenţiate regional. Se produc şariaje. fâşia despărţitoare devine un craton (Dobrogea Centrală). are tendinţa de a se ridica. blochează subducţia şi determină un şariaj al fundului oceanic peste continent. Ele se referă. în timpul închiderii acestuia. este oarecum invers subducţiei. Are loc o orogeneză puternică datorită tendinţei părţii continentale subduse de a se ridica. suturi marcate de ofiolite care penetrează masele sedimentare. Munţii Banatului şi Apuseni. nu au afectat însă şi Carpaţii decât prin unele falieri. care nu ajungea până la noi. Fenomenul se produce în areal oceanic. de ciclul hercinic. deoarece a fost reluat. iar sedimentele lor se pot cuta. care apoi s-a fragmentat şi ea. Pe aceeaşi margine labilă a avut loc apoi şi un ciclu caledonic. pe grosimi foarte mari. Aspecte ale acestui mecanism orogenetic se găsesc şi în România. care însă nu s-a cratonizat total. Acesta s-a cratonizat apoi şi de la el a rămas Dobrogea Nordică. Gheorghe) pe care se scufundă Depresiunea Predobrogeană. După o evoluţie de expansiune şi apoi contracţie. cu excepţia marginilor acestora. poate şi a celui anterior. ci din sedimente în straturi subţiri şi facies marin puţin adânc. care despărţea Masivul Măcin de unitatea Tulcea. prin obducţie (obductio = a acoperi din nou). Ea a fost unită cu cea Est-Europeană până în ciclul orogenetic baikalian (precambrian). în parte şi ceilalţi subcarpaţi. în nord. Important este faptul că aceasta din urmă. Mai mult. cu orogen şi erodare. cutări. Pe plan global se dă ca exemplu închiderea Tethysului şi apropierea Euroasiei de Africa (plus India). arealul nord-dobrogean a fost împărţit în două de un rift intracratonic local fixat peste unitatea Niculiţel. iar spre nord suferă o fracturare majoră (falia Sf. pot intra mai târziu în coliziune directă cu „continentul” opus. 54 Universitatea SPIRU HARET . În aceste părţi apar şi blocuri hercinice sau mai vechi. Mişcările kimmerice. fiind mai puţin densă. când plăcile continentale vecine se apropie. care trecea peste Dobrogea Centrală. specifice şi în Alpi. Cel de-al treilea mecanism este coliziunea continentală. iar în România apare mai tipic în Carpaţii Meridionali.

2 = Carpaţii Curburii. Structura sectorizată a cercului Carpaţilor Româneşti: 1 = Carpaţii Orientali. 12. 5 = Carpaţii Banatului 55 . 3 = Carpaţii Meridionali. 4 = Carpaţii Apuseni.Universitatea SPIRU HARET Fig.

a. Principalele falii crustale. după I. preluate de la alţi autori. celelalte falii. (G1 – G14 = numerotarea faliilor după autorii citaţi). Gavăt ş. 13.56 Universitatea SPIRU HARET Fig. nu sunt de obicei crustale .

Structura aceasta liniar-paralelă suferă o mică deplasare spre est pe falia Someşului Mare (fig. 13. urmează apoi aliniamentele de tip culmi-obcine din fliş cretacic. Mutihac. apoi prin încălecarea cristalinului peste flişul intern. Între Trotuş şi Dâmboviţa se schimbă. 8 şi 12) şi se menţine ca atare până la Trotuş şi Depresiunea Braşovului. prin subducerea Plăcii Est-Europene sub părţile cristaline labile rupte din Microplaca Transilvană. fruntea subdusă a Plăcii Moldave. una din faliile crustale ale Meridionalilor trece pe la Bran-BraşovTrotuş (G6 pe fig. un rift secundar faţă de Tethys. dar asociate între ele într-un cerc (fig. dar şi restrângerea lungimii sale prin curburi. În felul acesta. Aşadar.fig. iar în vest lanţul vulcanic. chiar şi structurile în sine şi mai ales structura geomorfologică. în timp ce flişul de tip oriental o depăşeşte. compus din fâşii structuralpetrografice paralele. chiar ceva mai de la nord (pe linia înşeuărilor din nordul munţilor Perşani-BaraoltBodoc-Nemira şi Berzunţ . direcţia fâşiilor amintite se curbează către sud. 97). p. În această ultimă parte (între tortonian-pliocen). impunând o structură în tablă de şah. din punct de vedere tectono-structural. formate în raport de unele microplăci. cele din fliş paleogen şi. pe un aliniament nord-vest–sud-est. direcţia de aliniere a structurilor. Deplasarea plăcilor şi ramurile carpatice Lanţul carpatic s-a născut din acelaşi aliniament de rift cu Balcanii. S-a născut astfel un segment muntos destul de lat. cu Microplaca Panonică). în funcţie de modul şi locul de coliziune al microplăcilor din faţa Plăcii Est-Europene. falia G7). despicat în marginea labilă a Plăcii Est-Europene continuată în sud cu Microplaca Moesică. dar diferite ca vârstă. care au delimitat Microplaca Moesică de cea Est-Europeană. De exemplu. Coliziunea a început cu fazele orogene austrică şi laramică. 11). a molasei din avanfosa carpatică. formând şirul vulcanic. Pe de altă parte. începe să se topească şi expulzează lave acide pe aliniamentul ruptural iniţial din spatele cristalinului oriental. se întâlneşte o interferenţă între Orientali şi Meridionali. Fâşia masivelor cristaline este cea mai veche. sud-vest şi chiar vest. aliniamentul riftogen s-a împărţit în sectoare cu condiţii regionale diverse. mergând până la Dâmboviţa. în final. subdivizată ulterior. au loc închiderea. precum cea Moesică şi cea Transilvană. Carpaţii Orientali au rezultat prin coliziunea Plăcii Est-Europene. a stat şi la originea ulterioară a Mării Negre (V. De aici. în arc de cerc. cu Microplaca Transilvană (iar cei Nordici. ci sectoare montane cu structuri şi orientări diferite. în fine. Subcarpaţii. litologie şi structură. Carpaţii Curburii au căpătat astfel o altă structură geomorfologică şi chiar geologică. După o perioadă de expansiune a riftului. Rezultatul orogenezelor carpatice a fost nu un lanţ linear şi unitar. putând fi urmărite până la Valea Dâmboviţei. ajunsă la adâncimi de circa 135-165 km. În faţa riftului s-a desprins o Subplacă TransilvanoPanono-Rhodoppă. Aici. orogeneza carpatică găseşte Placa Est-Europeană lipită de Microplaca Moesică prin cratoane baikaliano-hercinice. 13). Aliniamentele tectonice din ambele părţi se extind şi la Curbură. iar mai târziu prin cutarea flişului extern şi.Apariţia rifturilor baikalian şi caledonic. deci. în vestul Curburii apare pânza unităţii 57 Universitatea SPIRU HARET . 1990.

O dată cu încălecarea către est. unitatea a suferit o cutare largă. până la latura nordică a Depresiunii Braşov. face parte din Carpaţii Curburii. Arcul Curburii este completat cu subcarpaţii săi. unde este deplasat cu 15 km mai la sud faţă de Munţii Făgăraş. extins între Trotuş şi Dâmboviţa. Clăbucetele. respectiv către un colţ al Microplăcii Transilvane. Microplaca Mării Negre. Despicătura braşoveană. iar în faţă luând naştere o „fosă” subsidentă (Focşani). s-a lărgit apoi prin distensie. geologic. Sunt formaţi din Cristalin Autohton (Danubian) şi Pânza Getică. acest sector are pe margini. Totodată. la început slab afectat de înălţări. se conturează. În această parte. Influenţele Microplăcii Mării Negre se resimt. Carpaţii Meridionali au o structură de mari blocuri cristaline aliniate est-vest. care au suferit chiar în cuaternar înălţări de circa 1000 m. împreună cu depresiunea. care separă tectonic Curbura de Meridionali. a suferit şi suferă în continuare lăsări subsidente). din spate. către vest-nord-vest. de asemenea curbaţi. De asemenea. în dreptul Curburii. motiv pentru care şi această latură. apărând două sinclinale mari: Piatra Craiului-DâmbovicioaraCodlea-Vulcan şi Bucegi-Postăvaru-Piatra Mare. se deplasează spre nord-vest. S-a format aici un plan Benioff curbat. A rămas astfel un sector de tranziţie. El se impune printr-un arc de masive montane. A admite Subcarpaţii Curburii până la Dâmboviţa. Microplaca Mării Negre.Piatra Craiului-Bucegi-Piatra Mare (echivalentă cu cristalin-mezozoicul oriental). Au luat naştere prin coliziunea Microplăcii Moesice cu cea Transilvană. în jurasic şi mezocretacic. pe care fruntea Microplăcii Mării Negre se subduce cu o înclinare de circa 600. influenţat de ambele sectoare vecine. În faza laramică. pe linia de fractură Dâmboviţa Fierbinţi-Târg. Acestea. aşadar. Ea a fost desprinsă din cea Moesică. Peste ea se revarsă flişul arcuit al Curburii. dovadă pietrişurile de Cândeşti din Măgura Odobeşti. este o soluţie care separă forma (Subcarpaţii dintre Prahova şi Dâmboviţa) de geneza sa. dovadă fiind cutremurele vrâncene. dar formându-şi şi caractere proprii. între Trotuş şi Dâmboviţa. dar poziţia şi structura geomorfologică o plasează la Curbură. ca şi latura montană nordică a depresiunii (Obcinele Braşovului). au rămas mai puţin înalte (1000-1200 m). mai ales către Braşov. către curbura flişului oriental. gruparea Piatra Craiului-Bucegi-Piatra Mare aparţine Curburii. marginea de vest a pânzei a fost încălecată de Meridionali pe falia Iezer-Păpuşa. lăsând în spate falia profundă Bran-Braşov-Oituz. Sectorul Curburii este cel mai nou segment montan carpatic. 58 Universitatea SPIRU HARET . devenind larga Depresiune a Braşovului. o dată cu începutul opririi subducţiei Plăcii Moldave sub Orientali. separate de ridicarea cristalinului în Leaota. o treaptă mai joasă de munte. fiind lipite de Depresiunea Braşovului (care. oprită din deplasare. Subducţia este funcţională şi azi. La această alcătuire tectono-structurală aparte a Curburii s-a ajuns prin deplasarea Microplăcii Moesice. concomitent cu înălţările montane. care în faza austrică a încălecat peste flişul intern. plus o Pânză Supragetică. împinsă se pare de subplăcile Turcă şi Arabă. pânza respectivă este specifică Orientalilor. dar Carpaţii Curburii numai până la Prahova. umplându-se cu sedimente în principal fluviatile. împingând şi sectorul Munţilor Meridionali al geosinclinalului carpatic în aceeaşi direcţie şi poziţionându-l est-vest.

aceste structuri cutate apar numai în câteva locuri din Subcarpaţii Olteniei: anticlinalul Govora-Slătioara (la nord de care este sinclinalul Horezu). pe care îl încalecă. a fost erodată puternic. plus Dognecea şi Locva. În plus. Totodată. deoarece Microplaca Panonică înfrunta. Cindrel. devenind un element important al structurii Meridionalilor. iar ulterior s-a înălţat puternic (la vest de Olt). 59 4 Universitatea SPIRU HARET . Munţii Cernei. şi pe cea Transilvană. Munţii Banatului au rămas mai puţin înalţi decât Meridionalii. Ele au impus cutarea sedimentelor Depresiunii Getice mai vechi ca sarmaţianul mediu şi încălecarea acestora (inclusiv a fundamentului carpatic al Avanfosei Getice) peste formaţiunile Platformei Valahe. deschis în jurasicul mediu. deoarece stă pe un fundament carpatic mai ridicat. peste Autohton rămânând în prezent numai peticul de acoperire Godeanu. s-a structurat în mezocretacic. sunt singurii Carpaţi care nu au o latură comună Zona de solzi este. Pânza Getică de pe Autohton. La est de Olt aflorează mult paleogen. mai ales la nord. Vâlcan. iar Geticul şi Suprageticul. În rest. Sebeş. Autohtonul s-a subdus sub Pânza Getică. dar au rezultat din coliziunea Microplăcii Moesice (frontul său vestic) cu cea Panonică. ea constituie masivele: Măgura Codlei. prinse azi între Getic şi Supragetic. formând un prag între Depresiunea Getică şi cea ValahoMoldavă. Încălecarea Pânzei Getice a început în faza austrică. La zi. dar monoclin (cu excepţia anticlinalului Măţău). anticlinalul Săcel-Gorj. părţile de nord-vest ale Cindrelului şi Sebeşului. nordul Masivului Poiana Ruscăi. unde avansează mai mult spre sud.după ce prima se deplasase mult către nord-vest. inclus adesea la Getic. Ca urmare.4 Arealul prezent al Suprageticului înglobează: Culmea Făgăraş. areale de distensie. riftogenul Metaliferilor a creat. mai ales între Argeş şi Dâmboviţa. se pare. Munţii Banatului au avut o evoluţie relativ comună cu Meridionalii. Munţii Căpăţânii. Împreună cu pânza Getică şi Suprageticul. Încălecarea s-a făcut pe falia pericarpatică (identificată prin foraje). Autohtonul s-a rupt din marginea labilă a Microplăcii Moesice. care s-a subdus. cuprinde masive prealpine rupte din Microplaca Transilvană şi un areal fost al fâşiei de expansiune din care au rezultat „cutele solzi". în jur. Suprageticul. din cea Transilvană. suprapus iniţial unei scoarţe şi fose oceanice. Muntele Mic şi sudul Munţilor Poiana Ruscăi. sub mioplicen. după structurare. Semenic. Almăj (din Banat) şi Podişul Mehedinţi. o continuare a suturii transilvane şi analogă pânzei Flişului de Severin. din sarmaţianul inferior. Din el sunt formate masivele: Parâng. parte din Almăj şi arealul Reşiţa-Moldova Nouă. atunci când înaintează peste Flişul de Severin (suprapus crustei oceanice) şi s-a desăvârşit în faza laramică (sfârşitul cretacicului – paleocen). În rest. Iezer-Păpuşa. Între ele s-a interpus flişul de Severin. anticlinalul Ocnele Mari (mai la nord este sinclinalul Râmnicu Vâlcea – sud). Ultimele mişcări de cutare au afectat numai Depresiunea Getică. Acestea au fost mişcările moldavice. când flişul şi unele ofiolite obduse intră în coliziune cu Autohtonul. se pare. totul e acoperit de sedimente sarmato-pliocene necutate. Retazat. Compresia de aici a fost mai mică decât la Meridionali. În mezocretacic. împingând către nord sectorul corespunzător al zonei carpatice de riftogen.

p. iar cea Transilvană a opus rezistenţă. deoarece nu era tangent cu o placă. filoane. care merge între faliile Plopiş (nord) şi falia Sud-Transilvană (trece în lungul Mureşului şi nordul Meridionalilor). sud şi est Gilău şi arealul Baia de Arieş. sunt limitaţi la nord de falia din sudul munţilor Plopiş (G10 pe fig. mai ales în ofiolite). cu o masă foarte mare de ofiolite (oceanice) întinsă între Arieş (şi afluentul său Hăjdate) şi Munţii Drocea (dominaţi de ofiolite). îndeosebi calcarele jurasice. Ei au rezultat din evoluţia unui rift intracontinental deschis între Microplăcile Transilvană şi Panonică (Apusenii Sudici). apărând azi în horsturile Codru-Moma. Banatitele (din paleocen) apar pe trei aliniamente: a) Moldova Nouă – Sasca – Oraviţa – Bocşa Română – Nădrag. c) în estul Semenicului (Lăpuşnicel – Teregova – Armeniş). ofiolitele rămase au fost obduse în faza austrică spre autohtonul de Bihor pe care se mula. Munţii Banatului se remarcă prin banatitele laramice ca manifestare finală a structurării munţilor (Meridionalii inclusiv). Ei reprezintă un diverticol carpatic ce face legătura cu Balcanii. apărut în jurasic. Atât Apusenii Sudici. ca structuri tectonice orogene. care s-au format din marginea labilă a Plăcii Panonice.directă cu Microplaca Transilvană. cu direcţie nord-sud. Pânzele de Biharia sunt numai din cristalin (pânze de soclu) şi cuprind Munţii Highiş (Zarand). impunând fracturi ale marginii plăcii vecine. Autohtonul cuprinde azi Munţii Pădurea Craiului şi Gilău-Muntele Mare. Spre Microplaca Transilvană ei se delimitează tot printr-o falie. b) Berzasca – Şopot – Poiana Ruscăi. Sunt compuşi dintr-un Autohton (Bihor) şi două complexe de pânze de încălecare. pe aproape 200 km. Mutihac. cu resturi reduse de cristalin (în Trascău şi Rapolt). La acestea se alătură şi sedimentar prelaramic. peste care încalecă. După volumul mare de ofiolite rezultă că. adică în Munţii Metaliferi şi Trascău. 13) în lungul căreia Apusenii nordici s-au deplasat către est. câteva corpuri magmatice (intruse. 60 Universitatea SPIRU HARET . Pânzele de Codru. Ele mulează deci autohtonul. având în Vlădeasa un fost graben umplut apoi cu banatite laramice. cu precădere. Pădurea Craiului şi Bihor. şi din coliziunea celor două plăci. Microplaca Panonică a avansat din vest sau nordvest către est – sud-est. Codru şi Biharia. consumul de scoarţă oceanică a fost mai redus. formând Pânza de Drocea (V. 1990. sutura vest-carpatică. vulcanite neogene şi sedimentar postlaramic în depresiunile intramontane. Urmele riftului şi geosinclinalului rezultat se găsesc azi în aliniamentul numit uneori Apusenii Sudici. către nord. alunecări şi dezmembrări ale unor straturi sedimentare. Apusenii de nord. fliş mai puţin tipic. domină de obicei corpuri mici intrusive (silluri. au suferit de asemenea fracturări. În acest proces. cu formarea de pânze tectonice în faza austrică şi puţin în laramică. dyke-uri). cât şi cei Nordici. la închiderea zonei riftogene. ci se afla între două microplăci. formate din sedimentar şi cristalin. sud Bihor. Ulterior. Munţii Apuseni au o poziţie aparte faţă de geosinclinalul sinuos al restului Carpaţilor (Orientali – Banat). 362). Mai mult. înălţări şi unele lăsări în depresiunile zise posttectonice. Această sutură vest-carpatică (situată la vest de Alba Iulia) pare a fi. au similitudini tectono-structurale cu ceilalţi Carpaţi. au suportat numai mişcări rupturale.

în Apusenii Sudici. Spre sfârşitul miocenului apar şi erupţiile neogene folosind tot falii mai vechi. Sudarea segmentelor carpatice în jurul Microplăcii Transilvane a format un inel montan unitar ca formă şi în bună parte şi ca evoluţie ulterioară. Din structurile menţionate mai sus şi forma curbată a fostului geosinclinal al Apusenilor Sudici (Metaliferi – Trascău) rezultă că acesta putea fi iniţial (ca rift şi perioadă de expansiune) alungit liniar între două microplăci. un fost plan Benioff. oarecum paralel cu cel oriental. inclusiv Pânza de Drocea cu ofiolite. Socolescu M. născut din ciocnirea Microplăcilor Moesică şi Panonică. • Constantinescu L. Excepţie fac Munţii Banatului. deci. Recent seismic information of the litosphere in Roumania. Pe laturile ei labile. un diverticol al Meridionalilor. care ulterior au fost erodate mai rapid.. Géophysique. 20. în Colecţia „Ştiinţa pentru toţi”. produce curbarea Apusenilor Sudici. şi colab. Tectonica globală. în perioada de închidere. depresiunile posttectonice Brad – Săcărâmb. cu Placa Est-Europeană şi cu celelalte microplăci. Teritoriul României şi tectonica plăcilor.după Airinei (1979). (1976). cu o înclinare de circa 300. Panonică şi Transilvană. (1976). (1983 şi 1989). Cercul carpatic s-a născut. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. (1979). Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. aceasta s-a ciocnit. (1972). Panonică şi a Mării Negre. înălţări şi unele coborâri. din curbarea a două arii riftogene situate în marginea labilă a Plăcii Est-Europene (cea Ccarpato-Balcanică şi cea Apuseană). s-a născut câte un segment montan cu altă structură. Bibliografie selectivă • Airinei Şt. Géographie”. 61 Universitatea SPIRU HARET . Aşa au luat naştere. prin Apusenii Nordici (autohton şi pânze). Géophysique. o dată cu închiderea şi şariajele ce au urmat. care sunt (în ordinea vechimii lor): Moesică. „Revue Roumaine de Géologie. avansează spre sud-est pe falia Plopiş. Géographie”. Géophysique. fenomen ce a prins la mijloc Microplaca Transilvană. Din ciocnirea cu fiecare din aceste plăci. Ultimele deformări tectonice au avut loc în miocen şi au fost numai de natură rupturală. care şi-a impus structura sa. • Bleahu M. În legătură cu aceasta din urmă se remarcă şi olistolitele calcaroase (precum cele din Vulcan şi cele din sudul Bedeleului). Aspects of the Carpathian-Balkanic Dinaric and Central Mediteraneean areas geodinamics. • Ciocârdel R. În orogeneza austrică. şi forţează încălecări peste Autohtonul de Bihor. şi peste unităţile vecine pe care şi le-a apropiat şi subordonat ca evoluţie. Structural position of the Apuseni Montains in the Alpine system. vol. Géophysique. Géographie”. I şi II. • Bleahu M. Almaş – Zlatna şi Roşia Montană. radiar-concentrică. 20. blocul panonic. împărţindu-i structural în două segmente (Metaliferi şi Trascău). Aceste blocuri au fost apoi însedimentate în roci moi. rupte din pătura calcaroasă a Pânzei de Drocea-Trascău. cel mai complex fiind sectorul Munţilor Apuseni. 16. „Revue Roumaine de Géologie. Géographie. „Revue Roumaine de Géologie. Géologie. cu rejucări de falii obişnuit mai vechi. 2.

altitudini diferite. Care sunt cele 7-8 fâşii şi aliniamente circulare sau arcuite care compun structura concentrică a Domeniului Carpato-Danubiano-Pontic ? (Coroana carpatică. vest şi sud Tisa şi Dunărea mijlocie şi inferioară. Care este obiectul de studiu al Geografiei fizice a României ? (Sistemul teritorial fizico-geografic al României conceput ca întreg şi pe elemente. Structura geologică a teritoriului României. (1973). Editura Tehnică. 6. Care este nucleul Domeniului Carpato-Danubiano-Pontic ? (Cercul Carpaţilor Româneşti). 8. Ce forme de relief evidenţiază cel mai bine structura radiară a Domeniului Carpato-Danubiano-Pontic ? (Reţeaua radiară de văi). nucleul transilvan de podişuri. Geomorfologie. Bucureşti. Care este locul central al sistemului teritorial românesc ? (Depresiunea Transilvaniei). Săndulescu M. 4. • Săndulescu M. cercul Subcarpaţilor şi al Dealurilor de Vest. semicercul câmpiilor). vol. (1980). roci.. Editura Tehnică. în ajutorul profesorului de geografie. Editura Didactică şi Pedagogică.R. cercul sau aureola externă de dealuri şi podişuri. 16. IV. Societatea de Ştiinţe Geografice din România. Societatea de Ştiinţe Geografice din România. cercul semicontinuu al câmpiilor. orientare şi înclinare a pantelor etc). (1997). The plate tectonics concept and the geological structure of the Carpathians. 2. Tectonica plăcilor şi relieful.• Grasu C. marginea platformei continentale şi sudul Dobrogei marcat de prelungirea faliei Fierbinţi-Târg). • x x x (1983). cu Domeniul geografic Carpato-Danubiano-Pontic). probleme 1. Geomorfologia României. • Posea Grigore (1976). Amsterdam. filiala Bucureşti. Depresiunea centrală a Transilvaniei. Ce structură geografică are Domeniul Carpato-Danubiano-Pontic ? (Radiaretajat-concentrică). I. 62 Universitatea SPIRU HARET . iar în nord-est. • Mutihac V. la care se adaugă arcul Nistrului şi cercul Prut-Dunăre-Tisa). Analyse geotectonique des chaines alpines situées autour de la Mere Noire Occidentale. Bucureşti. • Posea Grigore (2002). Tectonopysics. 3. Care sunt limitele externe ale Domeniului Carpato-Danubiano-Pontic ? (În nord. (1990). cercul depresiunilor şi dealurilor peritransilvane. Evoluţia teritoriului României în concepţia tectonicii plăcilor. Autoevaluare – întrebări. acest întreg corespunde. Editura Fundaţiei România de Mâine. est şi sud-est valea arcuită a Nistrului. (1976). Editura Academiei R.. • Posea Grigore şi colab.Analele Institutului de Geologie şi Geofizică”. . Bucureşti. Geologie structurală. semicercul discontinuu al podişurilor. în mare. 5. Care fenomen structural diversifică foarte mult morfologia României şi peisajele sale geografice ? (Sectorizarea densă transversală a treptelor concentrice de relief prin elemente radiare – văi. „Comunicări şi referate de geografie”. 9. • Posea Grigore (1984). • Rădulescu D. LVI. vol.S. 7. Care sunt elementele concentrice ale reliefului României ? (Cercul muntos carpatic. Geografia României.

şi microplăcile: Moesică – în sudul Meridionalilor –. culoare. 13. Cine şi cum a impus forma de cerc a Carpaţilor ? (Poziţionarea centrală a Microplăcii Transilvane.a. planuri de discordanţă tip Benioff. pe plan regional: evoluţia specifică a arealului mediteranean al Tethysului. Care faze orogene sunt numite şi „neotectonice” ? (Fazele finale – attică. 12. cu celelalte „plăci carpatice”). mişcări de înălţare. Transilvană – care stă în centru –. falia şi culoarul Mureşului. care s-a ciocnit pe rând sau concomitent. Munţii Banatului. din subducţia Microplăcii Mării Negre sub colţul de sud-est al celei Transilvane. (Falia şi discontinuitatea Someşului Mare împreună cu aliniamentul Bârgău-Dorna-Valea Moldovei. dar în mod divers. Meridionalii. 19. apariţia şi expansiunea oceanului Tethys. sau sub Orientali). falia şi valea Oltului până la Dunăre. Care sunt plăcile şi microplăcile care se extind pe teritoriul României ? (Placa Est-Europeană. Care sunt elementele de recunoaştere a plăcilor şi microplăcilor pe teritoriul României ? (Cele care indică foste rifturi. Apusenii din subducţia Microplăcii Transilvane sub cea Panonică. continuat cu valea inferioară a Trotuşului şi o falie peste sudul Moldovei. Ciocnirea căror plăci a condus la formarea fiecărui segment carpatic ? (Orientalii prin subducţia Plăcii Est-Europene sub cea Transilvană. şi Microplaca Mării Negre în sud-est. Care au fost cadrul global şi cel regional al apariţiei şi evoluţiei Domeniului Carpato-Danubiano-Pontic ? (Cadrul global: ciclul geodinamic alpin. formată dintr-un conglomerat de vârste diferite. subducţie şi coliziune: resturi de magme bazice de fund oceanic. 11. 16. lanţul vulcanic transilvan. 17. valahă şi pasadenă.10. Care sunt teoriile ce explică geneza Cercului Carpatic şi a Domeniului Carpato-Danubiano-Pontic ? (Teoria geosinclinalului. falia Jiului. 20. laramică şi mai puţin în cea savică de la sfârşitul oligocenului. Ce tipuri de mişcări principale ale scoarţei au avut loc în fazele orogene medii şi finale carpatice ? (Dominant. mai puţin cutări şi subsidenţe). plus apropierea plăcilor Africană şi Est-Europeană.). Definiţi Microplaca Mării Negre ? Cea mai tânără placă şi singura activă în prezent. rodanică. şi teoria plăcilor aplicată sectorului Tethysului de vest şi Atlanticului). care avansează sub Carpaţii de Curbură). aliniamente de sutură. În care faze orogene s-au structurat Carpaţii ? (Austrică. ce s-a desprins în principal din Microplaca Moesică în momentul când s-a oprit subducerea plăcii Est-Europene sub cea Transilvano-Panonică. aliniamentul Crişului Repede ş. Panonică – în vest –. când a avut loc închiderea geosinclinalului). închiderea Tethysului şi apariţia Atlanticului. din ciocnirea oblică a Microplăcii Moesice cu cea Transilvană. Culoarul Rucăr-Bran-Braşov-Oituz. aliniamente de focare seismice. reunite în cerc în jurul Microplăcii Transilvane. sau numai ultimele două). 18. cu ruperea unor microplăci care au impus rifturi şi geosinclinale locale – carpato-balcanice – şi închiderea acestora cu naşterea de segmente muntoase. 14. Nominalizaţi cel puţin cinci aliniamente morfologice (falii. discontinuităţi altimetrice) care indică structura radiară a Domeniului CarpatoDanubiano-Pontic. aliniamente de minim gravimetric ce presupun contacte între plăci şi microplăci). prinsă la mijloc). prin evoluţia geosinclinalului Tethys şi a celui subordonat Carpatic. care s-a subdus sub Carpaţii Orientali. 63 Universitatea SPIRU HARET . 15. văi. Curbura. din ciocnirea mai redusă a Microplăcii Moesice cu cea Panonică).

ramuri sau şiruri de munţi (Munţii Parângului. Cunoaşterea tipurilor şi subtipurilor majore de relief are o dublă importanţă: pentru sistematizarea taxonomico-geografică şi pentru practică. Alpii. cu precădere Olimpul din Grecia). delimitând patru stiluri morfotectonice: alpin. care poate fi apoi aplicat şi pe alte unităţi (regiuni) compuse din aceleaşi tipuri de relief. dar evidenţiind şi un criteriu conducător. 64 Universitatea SPIRU HARET . etajarea morfoclimatică şi de vegetaţie etc.TIPURI ŞI SUBTIPURI MAJORE DE RELIEF Importanţă. limita inferioară şi superioară a dealurilor. jurasic şi transilvan. Emm. sau Munţii Vulcanici de Nord).). structura. Pe de altă parte. Ca urmare. descrierea oricărei unităţi trebuie încadrată în regiunea sau subregiunea tipului major de relief de care aparţine. bănăţean (cu altitudini mai joase) şi apusean (intermediar ca altitudine. Tipuri şi subtipuri de munţi Noţiunea de munte se aplică atât unor individualităţi mici (un munte. fiecare cu multe subtipuri. orice proiect de sistematizare şi amenajare a teritoriului se suprapune unui tip sau subtip major de relief. 14). Tipurile majore de relief sunt: munţi. dar şi marilor lanţuri muntoase (Carpaţii. morfografia (în special forma ca perimetru şi în profil). 1. geneza. reducându-se astfel costurile. Pe total. Criterii de clasificare: altimetria (plus densitatea şi adâncimea fragmentării şi pantele dominante). câmpii joase etc. cât şi unor grupări.). câmpii şi depresiuni. Este vorba de: limita superioară a câmpiilor. Stabilirea limitelor locale pe verticală. cu un masiv central din care se desprind horsturi. tipizările trebuie să se facă gradat.). b) Grigore Posea (1981) aprofundează ideile de mai sus. cu multe chei epigenetice. hercinic regenerat. Tipizările cele mai des folosite sunt în funcţie de altitudinile relative sau şi absolute (munţi înalţi. munţi de tip carpatic. dealuri. sau pe trepte de mărime. Acest tip transilvan se împarte în trei subtipuri: meridional (mai înalt şi cu relief glaciar). un masiv etc. podişuri. care separă tipurile: alpin. lanţul vulcanic). aplicând fiecărora criteriile de clasificare. cu vulcanism intern). de Martonne numeşte munţii noştri. a) Primul care a observat diferenţa de stil morfotectonic din cadrul Carpaţilor a fost Emm. Orientalii sunt jurasieni (dar cu o notă proprie.a. de la lanţuri şi sectoare sau ramuri. iar Meridionalii reprezintă un tip aparte pe care l-a numit transilvan (similar celor din estul Peninsulei Balcanice. sau lanţul AlpinoHimalaian ş. mixt şi vulcanic. Tipuri de ramuri montane Menţionăm trei criterii de tipizare. limita inferioară a munţilor (se trasează după aproximativ aceleaşi criterii ca şi cele amintite mai sus). plus Măcinul (fig. Carpaţii Nordici sunt alpini. până la individualităţi. Astfel. de Martonne (1908).

14. Tipuri genetice de munţi 65 Universitatea SPIRU HARET .Fig.

). Aici. Bodoc. pe de altă parte. o dată cu începutul opririi subducţiei Plăcii Moldave sub Orientali. platouri de lave (Igniş). sau fără (Făgăraş.). obducţie şi coliziune continentală. Aceasta a contribuit în continuare. prin restrângere. medii şi joase.). şi plăcile Moldavă. Culmea Lăcăuţi). cu conuri şi cratere şi subtipul sedimentaro-vulcanic (Ţibleş. masive cupolare (Poiana Ruscăi şi Cozia). Acestea au. şirul sudic. marcate azi de aşa-zisa sutură transilvană. format din fliş puternic cutat în orogeneza alpină. masive asimetrice (Rodna). impunând alte structuri locale. fliş şi vulcanism). în dreptul Curburii. pe de o parte. la structurarea şi ridicarea mai târzie a Carpaţilor Curburii. masive structural-petrografice (Ceahlău. A apărut astfel un segment muntos cutat în şiruri paralele – cristalin. Tipul mixt alpino-hercinic este specific Apusenilor (masive cristaline.). Au următoarele subtipuri: obcine (Feredeu. s-au născut pânzele transilvane. obcine cristaline (Mestecăniş.) şi grabene (Culoarul TimişCerna ş. horsturi (Codru-Moma. cu acoperiş sedimentaro-mezozoic (Almăj. 66 Universitatea SPIRU HARET . Întorsurii ş.). sub Orientali. • Carpaţii Orientali s-au născut printr-o primă subducţie a scoarţei oceanice formate după deschiderea primului rift carpatic din care. extinzându-i până la actualele falii crustale G6 şi G7 (fig. Ea a condus la o singură pânză tectonică principală. Moesică şi Transilvană.Tipul carpato-hercinic regenerat este dominat de masive cristaline. Baraolt. Meseş etc. Penteleu). Ciucaş. Depresiunea Rucăr-Braşov-Oituz şi obcinele Perşani-Nemira-Berzunţ. a orientat către vest şi elementele structurale sudice ale Orientalilor. rezultat din interacţiunea a câte două plăci vecine. care a continuat însă. Ivăneţu ş. diferite tipuri subordonate de relief: cratere. În general însă. subdus ulterior. mari masive (gruparea Parâng şi RetezatGodeanu). Postăvaru. În plus. ruptă din cea Moesică şi devenită acum foarte activă. Fiecare dintre cele cinci ramuri carpatice a luat naştere printr-un alt mecanism. fliş paleogen şi subcarpaţi (molasă). deplasându-se către vest . Placa Moesică. Iezer etc. Podu Calului. este vorba de subducţie de scoarţă oceanică. platouri de aglomerate (în sud).nord-vest. • Carpaţii Curburii reprezintă un sector nodal de tranziţie între Orientali şi Meridionali. Piatra Mare. în spatele căruia apar trei trepte mai joase: clăbucetele (curbate şi ele). care pot fi: înalte. • În Meridionali a dominat o coliziune oblică a Plăcii Moesice faţă de cea Transilvană. măguri-cupole epigenetice (în Ţibleş şi Bârgău). până la cutarea şi ridicarea Subcarpaţilor Moldovei. Tipul carpato-alpin. Bârgău şi Munţii Metaliferi).a. ceea ce a impus un şir curbat extern de masive montane. Microplaca Mării Negre. plus un lanţ vulcanic. Cindrel etc. şi pe alocuri esenţial.a. urmată de coliziuni şi subducţii continentale şi uneori chiar obducţii. creste masive (Făgăraş). la rândul lor. cu încălecarea Geticului (rupt din Placa Transilvană) peste Autohtonul moesic. Obcina Mare. domină Carpaţii Orientali şi de Curbură. 13a). creste structural-petrografice (Culmea Bedeleu. Chiar flişul cretacic s-a depus tot pe substrat oceanic. Siriu). Subducţia Plăcii Mării Negre se face pe un plan orizontal arcuit. masive de fliş cu altitudini diferenţiate de tectonica cristalinului de subasment (la Curbură – Penteleu. s-a conturat.a. începută probabil concomitent cu subducţia ultimei scoarţe oceanice. A urmat subducţia frontală a Plăcii Moldave. măguri de tip neck sau dyke (schelet). fliş cretacic. Perşani) ş. Tipul munţilor vulcanici cuprinde trei subtipuri: şirul nordic în stadiul de schelet. clăbucete (clăbucetele Predealului. în faze.a. reînălţate apoi puternic. c) Ramuri montane formate prin subducţie.

15.Universitatea SPIRU HARET Fig. Tipuri de munţi în România delimitaţi după indici morfometrici 67 .

). Giumalău. 15). medii şi joşi (Posea. Tipuri de individualităţi montane a) Clasificarea în munţi înalţi. b) Clasificarea în funcţie de modelarea externă (Posea. În această parte ar fi. compresia ce a condus la înălţări a fost mai redusă. Giurgeu şi Rodna. Grebenul. .a. banatitele puse în loc în faza laramică. Munţii înalţi au etaj alpin sau cel puţin subalpin.. culoare şi depresiuni intramontane. . masive şi martori calcaroşi (Rarău. Culmea Bedeleu-Ciumerna. Colţii Trascăpului ş. cu similitudini şi în Apuseni. Codru-Moma.). vestul şi nordul Apusenilor. ulterior. remarcat îndeosebi în Apuseni. Iezer. altitudini dominante de peste 1400-1500 m (masive cristaline ca Făgăraş.a. Aninei etc. Munţii joşi au altitudini dominante de 500-1000 m. creste.munţii cu relief carstic dezvoltat. Au rezultat. pe rocile predominante. L.). masivele Maramureşului. Clifele. Rodna). Stânişoarei.). din care s-au născut Metaliferii şi Munţii Trascăului. 68 Universitatea SPIRU HARET .a. Cuprind vestul Banatului. unele masive din fliş ca Ceahlăul. Bucegii. Tipizarea folosită pe harta geomorfologică 1: 400. astfel. deci.). Rarăul. Bran-Rucăr. Frunţi. Aceasta se bazează pe două limite intermediare de altitudine (1000 şi 1500 m).munţii cu suprafeţe de nivelare bine etajate şi bine păstrate (Meridionalii.• Carpaţii Banatului au avut o evoluţie relativ comună cu Meridionalii.a. Rodna. Bâtca Arsurii ş. Almăj. de exemplu. într-un fel. Munţii Cernei.). ca. Platoul Cărbunari. Gilău ş. latura olteană a Meridionalilor şi parţial în Hăghimaş. cele din Munţii Cernei. Munţii Oaş. sau Apusenii Sudici. Piatra Mare.000 (Grigore Posea. . apoi cele din Culoarul Bran. Cât priveşte Apusenii Nordici. Munţii Mehedinţi. klippe (Tarniţa. toate între Rarău şi Bicaz. Găina. Bihor-Gilău-Vlădeasa). în cadrul lor se remarcă subtipuri ca: platouri calcaroase (Pădurea Craiului. cele din Munţii Vâlcan. din Trascău ş. Bucegi). sudul. Munţii Dognecei). Hăşmaşu. dar cu cea Panonică. Obcinele Braşovului.munţii cu relief glaciar şi etaj alpin (Meridionalii. bare şi culmi calcaroase (Piatra Craiului. singurul aliniament unde Microplaca Transilvană este încălecată de o microplacă vecină. Mehedinţi şi Godeanu. 2. cinci ramuri carpatice. câteva masive din Vrancea.masive conglomeratice (Ceahlău. ei s-au format din marginea labilă estică a Plăcii Panonice în interacţiune cu Microplaca Transilvană. vârstă (alpini şi hercinici). Munţii medii au altitudini dominante de 1000-1400 m şi se extind mai ales pe fliş (Obcinele. 3. Buila-Vânturariţa. Bicaz. rezultând tot din coliziunea Plăcii Moesice. Măcin etc. Podu Calului ş.a. Giumalăul. Acest segment a suferit. Rodna. Badea. • Carpaţii Apuseni prezintă ca specific şi obducţia unor părţi dintr-un fost fund oceanic secundar. PadişScărişoara. 1981) distinge următoarele subtipuri: . 1981) se face în funcţie de altitudinile absolute maxime şi minime de la noi din ţară (fig. apoi Ţibleşul şi masivele vulcanice sudice etc. Postăvaru. până la Ţarcu. fiecare cu o altă structură. Munţii Banatului. şi influenţe panonice. 1980). Şureanu. Ciucaş. dar cuprind şi munţi cristalini (Ghiţu.

limită de sectoare sau grupări de masive. 9 – Limite (limita Carpaţilor. Structura complexă a Carpaţilor: 1 – Areale cu şisturi cristaline. 5 – Eruptiv.Universitatea SPIRU HARET 69 Fig. 4 – Fliş paleogen. 3 – Fliş cretacic. 8 – Depresiuni intracarpatice.) . 16. culmi. 6 – Eruptiv în areale de fliş. depresiuni etc. limită de unităţi şi subunităţi – masive. 7 – Conglomerate. 2 – Calcare mezozoice.

după geneză: tectonice (Braşov. Tipizările se fac după mai multe criterii (Grigore Posea şi Valeria Velcea. Berzunţ.între 1000-1500 m (Obcina Mestecăniş. Bihor). . dar şi cele citate mai sus lărgite adesea prin eroziune). Saca. Măgura Caşin. h) Depresiuni intramontane. Brad-Hălmagiu etc. Ciucaş .conglomerate şi calcare. Stânişoarei.ofiolite. Măgureaua . de baraj vulcanic (Ciucuri. de eroziune (Oaşa. 1967): . Abrud ş. Lotru-Petroşani-Cerna. Gurghiu.sub 1500 m (Perşani. Poiana Ruscăi. Munţii Aninei. cu piemonturi şi glacisuri (Haţeg.între 200-600 m.peste 1500 m (Ceahlău . Există mai multe noţiuni cu înţeles uneori de depresiune: ţară. poliile şi padinile din Munţii Dognecei. golf depresionar ş.a) Munţi din roci cristaline fără cuvertură sedimentară: .calcare). Timiş-Cerna. Timiş-Cerna. . c) Munţi formaţi din sedimentar (predominant fliş): . Culoarul Mureşului. . d) Munţi sedimentaro-vulcanici (Ţibleş. Loviştea ş.platouri de aglomerate (poala transilvană a munţilor Căliman-Harghita).sub 1500 m (Obcina Feredeu. Maramureş). Şaua Osteana (între Plopiş şi Meseş). .. glaciare (circurile glaciare). Muntele Mare. Piatra Mare . Baraolt. Rodnei. .conuri şi cratere (Căliman. bazinet. Aninei. Meseş).conglomerate. Grohotiş. Culoarul Bistrei. cu lunci şi terase largi (Brad-Hălmagiu). . Podu Calului. Tarcău. Pădurea Craiului). . Ciucea. Siriu.calcare.). din Podişul Mehedinţi. până la 800-1300 m (Vatra Dornei) şi peste 2000 m circurile glaciare.). 70 Universitatea SPIRU HARET . Gheorgheni). Haţeg. Hăşmaşu.a.a.sub 1000 m (Locva. .a.după altitudine: de la 70-100 m în Defileul Dunării. f) Munţi hercinici (resturi): Măcin.măguri vulcanice (vulcani schelet): Oaş. Metaliferi şi Detunatelor). Postăvaru . Lăpuşna. e) Munţi formaţi din roci vulcanice neogene: . carstice (Podul Dâmboviţei. Padiş ş. Semenic. Nemira. Leaota. Gutin. cu relief montan (Vatra Dornei). Culoarul Mureşului. Frunţi. Bozovici. Poiana Spinului. Făgăraş-Retezat. Bodoc.). Gurahonţ. Piatra Craiului . Vlădeasa). de dealuri (Petroşani. Baiu. Trascău). Clăbucetele Întorsurii şi Predealului. Şumuleu. Bucegi . 16): . Lăpuş. Vrancei. dealuri. Ciumatu). Gilău).conglomerate. uluc. terase şi lunci (Maramureş). vulcanice-cratere (Sf.a. tectono-erozive (Întorsura Buzăului. culoar depresionar. Loviştea. Vâlcan.peste 1500 m (Rarău. Ghiţu. Almăj. b) Munţi cristalini cu sedimentar deasupra (fig. Harghita. cu piemonturi.peste 1500 m (Maramureş. Ana. Ciucuri. Codru-Moma. Dognecei. Giumalău. Plopiş. – la confluenţă). Mehedinţi.calcare. Cernei. .platouri de lavă: Igniş. Goşmanu. Zarand. Ciuc. Penteleu. de podiş (Bozovici). Şaua Vârfuri (între Hălmagiu şi Beiuş). Suhard. Zlatna etc. g) Culoare montane: Bran-Rucăr. Bârgău. Harghita-Mădăraş ş. Petroşani. glacisuri.a.). Gheorgheni. Obcina Mare. Ivăneţu. Câmpeni.după relieful dominant: de câmpie şi glacisuri (Braşov).

împreună cu depresiunile intramontane. culmi oblice pe munte axate pe conglomerate * Vezi şi p. Trecători: Turnu Roşu-Cozia. Culoarul Bistrei). apare şi în arealul Câmpulung-Muscel). Savu (1972). Urdele. Predeluş. Oslea. Rica (Mereşti). Mestecăniş. Tămaş. plus un şir de dealuri de anticlinal. curbură (2-5 şiruri de dealuri. Şetref. Gutin (Pintea).). Trecători: Ciucea. Muşat (Lăcăuţi).a. Lotru. Tărtărău. Trecători: Topliţa-Deda. Bucium.după poziţia în cadrul lanţului montan: longitudinale (Maramureş. Culoarul Mureşului (Zam). Bogata. Trecători şi pasuri în Carpaţii Meridionali.). Trecători: Defileul Dunării şi Bârzava. Pârâul Rece.a. Trecători : Harţagu-Buzău şi Racoş. Pasuri şi trecători carpatice* Nu reprezintă forme majore. 225-226. Şandru (1998) ş. în principal de eroziune. Almaşu. La Comoară. Ozunca. Ursoaia. Pasuri: Transfăgărăşanul. Rusca. Diham.. o ramă externă de dealuri piemontane. I. Culoarul Mureşului ş. Borsec.după gradul de închidere: închise (Sf. Ghimeş Palanca. în nord există un aliniament al pasurilor transcarpatice: Tihuţa-Mestecăniş. Izvoru Mureşului. dar constituie o caracteristică importantă a Carpaţilor. 4. Tipuri şi subtipuri de dealuri pre şi pericarpatice Dealuri subcarpatice Subtipuri: oltean (un uluc depresionar subcarpatic. Ortelec. Brad-Hălmagiu. Pasuri: Vălişoara. De această problemă s-au ocupat Al. Boncuţa. Prislop.a. Bucin. Pasuri: Gărâna. Trecători şi pasuri în Munţii Apuseni. Ivăneţu. Acestea facilitează circulaţia transcarpatică şi. Oituz. Predeal. Grigore Posea (1977 şi 1999) ş. Pasuri : Mereşti. Uz. iar de rolul geopolitic al pasurilor şi depresiunilor. Poarta Orientală (Domaşnea). Ghimeş (Păltiniş-Ciuc). Bratocea. Ozunca. Pasul Romanilor. Ţarova (Pârvova). Buru (Arieş). Bixad-Turia-Plăieşi. Cârşa Roşie. Naideş-Pojejena. Gheorgheni. Rotunda. Cerna-Petroşani-Lotru ş. Izvoru Ampoiului. Brădet (Întorsurii). Ciucea). deschise prin chei sau defilee (Braşov. Moineşti. Păduchiosul. . Poarta Orientală. Vlăhiţa. Ana). Trecători şi pasuri în Munţii Banat-Poiana Ruscăi. Merişor (Băniţa). cei mai înalţi subcarpaţi). Sicaş. Bozovici. Cheile Minişului (Marila). Moineşti. Botiza. Bran (şi Giuvala). Poarta de Fier a Transilvaniei. Gurahonţ (Crişul Alb). Trecători şi pasuri în Carpaţii Orientali. Bicaz. Haţeg. Neteda. Tabla Buţii. Lăpuşna. Tulgheş. Tihuţa. Ciumârna. moldav (cele mai extinse depresiuni. Stâna de Vale. Vârtop.a. Buceş. Trecători şi pasuri în Carpaţii Curburii. deschise prin porţi largi (Maramureş. Lainici. Osteana. Petroşani. Caşin. Cărbunari. TuşnadMalnaş. 71 Universitatea SPIRU HARET . Culoarul Timiş. Stânişoara. au facilitat habitatul şi stăpânirea interiorului Carpaţilor de către daci şi români. Comăneşti. Zugreni. Pasuri: Huta. Cristior. 2-7 şiruri de depresiuni pe sinclinale şi de eroziune. transversale (Braşov. Ciucuri. Padiş. Perişani. Tarniţa.. Bran-Rucăr. inclusiv pinteni montani.

Podişul Getic este tipic piemontan. Fălciului şi în parte în Podişul Covurlui). podiş pe sedimente mio-pliocene. cu creste şi masive deluroase. piemontane (Podişul Lipovei). puternic sedimentat. pe roci moi miocene (Câmpia Transilvaniei). disecat în cueste şi văi structurale. acoperit la suprafaţă cu sedimente mio-pliocene. vulcanic sau roci sedimentare mezozoice dure.). cât şi spre Podişul Getic). podiş de platformă peneplenizat pe şisturi verzi (Dobrogea Centrală). cu următoarele subtipuri: câmp slab fragmentat (Piemontul Bălăciţei). fosilizat în panonian şi renivelat în postponţian). Muscelele Năsăudului (monoclin). structural. pe alocuri cu măguri formate din cristalin. dealuri şi coline rotunde şi domoale. podiş fragmentat în culmi înguste şi paralele cu văi consecvente (Colinele Tutovei. bănăţene (relativ similare cu cele crişene). Lăpuş (culme deluroasă pe conglomerate şi depresiune de eroziune pe roci moi cutate). podiş calcaros. podiş cu largi suprafeţe structurale şi cueste proeminente (Podişul Central Moldovenesc). podiş de câmpie colinară (Câmpia Moldovei). iar depresiunile pe anticlinale. peneplenizat. Dealurile şi depresiunile vestice Dealuri joase. Podişul Dobrogei este cel mai complex ca geneză (de platformă. fragmentat în culmi masive alungite est-vest şi culoare largi de văi (Podişul Târnavelor). depresiuni marginale largi (Făgăraş. în meoţian. cu interfluvii înguste divergente (Piemontul Topolog-Bascov). Subtipuri: podiş uşor fragmentat cu multe măguri cristaline (Podişul Silvaniei).şi un culoar depresionar la contactul cu Podişul Moldovei – Moldova-Siret). Dealuri subcarpatice transilvane Sunt dezvoltate dominant pe sinclinale. Podişul Transilvaniei este situat pe fundament de orogen-tranziţie. Olteţului. gruiuri piemontane (Gruiurile Argeşului şi Jiului). Sibiu etc. dealuri subcarpatice de tip transilvan (Subcarpaţii Transilvaniei). pe roci moi necutate. cu oarecari trăsături de platformă. Are trei subtipuri de bază. dar ultimul este un mozaic de alte subtipuri: podiş de platformă cu structură tabulară (Dobrogea de Sud). muscele (dealuri pe monoclin şi depresiuni de eroziune atât la contactul cu muntele. Motrului). platouri de diabaze (Niculiţel). Cotmeana. crişene (dealuri înguste în vestul horsturilor şi depresiuni deluroase în grabene). Tipuri de podişuri Fiecare podiş formează un tip aparte morfostructural. care pătrund şi în golfurile depresionare vestice. dealuri de tip inselberg şi pedimente (Tulcea-Cataloi-Dunavăţ şi cele din vestul Măcinului). podiş complex (Dobrogea de Nord) compus din munţi hercinici. Prezintă 4 subtipuri: podiş de monoclin fragmentat în masive şi culmi deluroase şi cueste (Podişul Sucevei). peneplenizat în mai multe rânduri (în timpul lui SII peste Podişul Someşan. Podişul Moldovei are fundament de platformă. Subtipuri: Homoroade-Târnave-Mureş (depresiuni pe anticlinale şi dealuri pe sinclinale şi parţial acoperite cu aglomerate vulcanice). depresiune-pediplenă (Nalbant). 200-300 m. Bistriţean (dominate de glacisuri şi depresiuni). iar apoi înălţat şi fragmentat diferenţiat în 5 subtipuri: podiş de sedimentar paleogen şi miocen (Someşan). cu inselberguri) şi chiar ca subtipuri. 72 Universitatea SPIRU HARET . cu cueste şi inselberguri (Babadag). cu interfluvii netede orientate nord-sud (piemonturile Cândeşti.

Harta geomorfologică a R. 3. Câmpia Găvanu-Burdea). Câmpia Nădlac. importanţă practică. nr. de tip baltă dunăreană veche (Câmpia Mărculeştiului. Tipuri de câmpii Tipurile generale genetice sunt: fluvio-lacustre (Câmpia Română şi Câmpia de Vest). în două mari subtipuri : Câmpia Getică (până la Argeş. de glacisuri şi cu limanuri recente). Câmpia Iancăi. 3. piemontan-terminale (Câmpia Carei. piemonturi terminale (Câmpia Vlăsiei. de abraziune (platforma continentală) şi câmpii deluroase (Câmpia Transilvaniei şi Câmpia Moldovei. • Posea Grigore (1987). Câmpia de Vest a României. 73 Universitatea SPIRU HARET . Balta Isaccei).R. de terase (cea mai mare parte din Câmpia Olteniei.Podişul Mehedinţi are o structură carpatică peneplenizată. Editura Fundaţiei România de Mâine. de subsidenţă (Câmpia Titu. de tip baltă actuală (Balta Ialomiţei. . Câmpia Lugojului. compusă din două benzi cristaline între care se interpune o fâşie de calcare mezozoice carstificate. 17). Balta Brăilei. Câmpia Barcăului). Bibliografie selectivă • Posea Grigore (2002). Câmpia Tecuciului). Câmpia Leu-Rotunda. nr. după vechime şi aspectele actuale generale.Terra”. piemontane prebalcanice (cu straturi de Frăteşti – Câmpia Burnas). Valeria Velcea (1967). • Posea Grigore (1997). Câmpia Boianu). de terase (Câmpia Bocsigului. de glacis-piemontan (Câmpia Buziaş şi Bârzavei). Câmpia Pucheni. Câmpia Jimboliei. de glacis subcarpatic (Câmpia Istriţei. Câmpia Săratei. Tipuri ale reliefului major în Câmpia Română. Câmpia Buzău-Călmăţui. Subtipurile câmpiei deltaice: fluviatilă şi fluvio-marină. de subsidenţă. Subtipurile genetice ale Câmpiei Române: piemontane getice (Câmpia Sălcuţei. dominant piemontan veche şi de terase) şi Câmpia Limanurilor sau Estică (cu dominantă piemontan-terminală. Câmpia Ţipariului). Toate se pot reuni. fluvio-marine (Delta).S. Câmpia Timişului. (1980). de glacis-piemontan predobrogean (Câmpul Hagieni). de glacis premoldav (Câmpia Covurluiului). scara 1:400. Câmpia Joasă a Crişurilor. Câmpia Cigherului.000. de subsidenţă (Câmpia Someşului. • Posea Grigore. • Posea Gr. Câmpia Aradului). Câmpia Viziru) (fig.. Câmpia Ierului. Câmpia înaltă a Râmnicului). Subtipurile genetice ale Câmpiei de Vest: de glacis neterasate (Câmpia Ardud şi Tăşnad. Câmpia Mureşului în ansamblu). Câmpia Padinei.. Câmpia Lehliului. Câmpia Mostiştei. „Natura”. litorale (fâşiile de plaje şi grinduri). Clasificarea depresiunilor. piemontan-terasate (Câmpia Vingăi. Câmpia Siretului inferior). Editura Didactică şi Pedagogică. Câmpia Piteştiului.. Geomorfologia României. de podiş peneplenat (Câmpia Buduslăului). Câmpia Honoriciului. Câmpia Strachinei. Câmpia Arancăi). Editura Fundaţiei România de Mâine. care sunt dealuri). piemontane subcarpatice (Câmpia Târgovişte-Ploieşti şi Câmpia joasă a Râmnicului). Badea L. de glacis terasate (Câmpia Miersig şi Cermei).

74 Universitatea SPIRU HARET Fig. Câmpia Română – tipuri genetice de câmpii . 17.

sau generalizat (Pediplena Carpatică. Pasuri şi trecători în Carpaţii Orientali. Paralelă între Subcarpaţii externi şi Subcarpaţii Transilvaniei. S II = 20-30‰.Autoevaluare – întrebări. în lacune stratigrafice). notate şi S II1 – S II2. ∗ Altitudinile actuale: S I = 500-2300 m (după masive).). notată şi S I1 – S I3. exemplificări. ∗ Durata perioadelor de eroziune (şi vârsta): S I1 = 30 mil. ani (ponţian). Suprafeţele carpatice de bordură. dar mai sus cu 200-400 m. S IV1-2 = 2 mil. ∗ Număr: 4-5 până la 9-10 niveluri. Măguri-Mărişel. S I2 = 2-12 mil. Importanţa cunoaşterii tipurilor şi subtipurilor majore de relief. S II2 = 2 – 4 mil. 9. ani (oligocen). Munţii Banatului şi Munţii Apuseni. 2. niveluri de vale (umeri de eroziune). grupate în 3-4 complexe. Feneş-Deva etc. 6. Suprafeţele medii Carpatice. în câmpii (fosile). Suprafeţele din Carpaţi ∗ Sunt cele mai studiate (studii pe unităţi. Tipuri: pediplene. SI3 = 13-23 mil. notate şi S IV1 – S IV2). Tipuri de depresiuni intramontane . ∗ Denumiri: pe ramuri muntoase sau chiar pe masive (Borăscu. 5 sedimentar fliş. suprafeţe de eroziune. Meridionali. 4. Râu Şes. Fărcaşa. S II = 350-1600 m (după masive). ∗ Înclinarea medie a suprafeţelor: S I = 5-7‰. suprafeţe exhumate. ani (danian-eocen). obducţie şi coliziune continentală (exemplificări la ramurile carpatice). suprafeţe la zi. ani (villafranchian). 75 Universitatea SPIRU HARET . Tipuri de dealuri subcarpatice. dar pe alte locuri). Enumeraţi câte 5 masive cristaline. suprafeţe fosile (de soclu. S III = 5-20‰ şi S IV conformă cu actualele profile de râuri. sinteze). 10. 5 vulcanice şi 3 culoare montane. suprafeţe de interfluvii. Carpaţilor Meridionali şi Oaş-Gutin? 3. ani (prebadenian). Tipuri de podişuri şi specificul fiecăruia. SUPRAFEŢELE ŞI NIVELURILE DE EROZIUNE Istoricul cercetărilor: cercetări în Carpaţi. peneplene. S III = 8-10% şi S IV = 4-5 %. 2 sedimentaro-vulcanice. de Curbură. notate şi S III1 – S III3 şi Nivelurile carpatice de vale. 7. S II1 = 13-23 mil. Zarandului. Cum oscilează limita inferioară (altitudinea) a munţilor: Banatului. S III = 400-1100 m şi S IV = 300-900 m. ∗ Procentul extinderii actuale în Carpaţi: S I = 2% (şi dominant pe cristalinomezozoic). S III1-3 = 4 mil. Tipuri genetice de câmpii din Câmpia Română şi din Câmpia de Vest. Gornoviţa. Tipurile de ramuri montane după stilul morfotectonic şi după procesele de subducţie. S II = 12-15% (domină flişul cretacic). în podişuri (la zi şi fosile). 5. ani (egale cu S I3. 5 cristalino-mezozoice. Tipuri regionale: carpatice şi subcarpatice. probleme 1. 8. cercetări în alte regiuni. 3 din conglomerate. ani (sarmaţian-meoţian).

iar în sud are 1-3 trepte între 650-800-1000 m. Suprafeţele de nivelare din lungul defileului Dunării: 1 = Suprafaţa Almăjului. b) Munţii Apuseni au un model similar. Fig. 2000 m şi 1800-1900 m. dar mai deranjat tectonic şi pe alocuri cu un număr de niveluri mai redus (maxim 6 în Bihor-Vlădeasa): S I1 = 1600-1800 m. pe defileul Dunării. 3 = Suprafaţa de 400-450 m (de borduri). c) Munţii Banatului au două submodele: Poiana Ruscăi. 6 = Abrupturi petrografice. la 1500-1600 (1800) m şi 1200-1400 m. 8 = Limita Văii Dunării (deasupra umerilor carpatici de vale şi a teraselor) 76 Universitatea SPIRU HARET . S I2 apare rar. S II are două niveluri situate pe culmile montane medii. cu 4 complexe poziţionate asimetric în Semenic şi Almăj la 300-1400 m.Modele regionale carpatice a) Carpaţii Meridionali au scara grafică cea mai tipică. la 800-1000 m. dar în vest se comprimă toate între 300-550 m. În masivele joase dispare S I1. S I are uneori trei niveluri situate la 2300-2200 m. 18). formând o cupolă la 800-1300 m. 4 = vârfuri sub formă de martori. 7 = Arii cu doline. 18. şi submodelul Banat. S IV (umerii de vale) este formată din două rânduri de umeri. S I2 = 1400 m. S II devine dominantă. unde S I – S III se întrepătrund în cercuri concentrice. 5 = înclinarea locală a suprafeţelor. reunite în 4 complexe. S III = 600-700 m şi S IV = 300-500 m. S IV are 300 m şi apare ca un fost fund de vale (fig. mai uniformă şi cu numărul cel mai mare de niveluri (10). S III apare ca o mică treaptă orizontală pe bordura montană nordică la 1000-1100 m. S IV1 = 650-800 m pe văile transversale şi 750-800 m pe cele secundare şi S IV2 = 550-600 m. de unde urcă apoi ca umeri. iar S III şi S IV se interferează uneori la 400-500 m. 2 = Suprafaţa culmilor medii. S II2 = 700-900 m. S II1 = 1000 m.

ponţian şi romanian). S IV1 (750-900 m) urcă în defileul Buzăului la 1000 m. Grigore Posea (1993). dar care se degradează la sud de Trotuş. pe culmile secundare). dar ultimele trei reprezintă amfiteatre de umeri în bazinele superioare echivalente teraselor din avale. N. 19). sub forma unor suprafeţe de culmi şi umeri. în Bârgău (1000-1200 m) şi în Ţibleş (1400-1800 m). Badea 1966 ş. 650-620 m. care în sud trece în acumulări piemontane. la 800-1100 m). L. S IV are umeri la 700-950 m şi la 550-600 m. dar alţii au negat total existenţa suprafeţelor de eroziune (C.a. S II2 (sarmaţian-meoţian) pe bordura submontană. S III apare pe culmile marginale şi trece în boltă de umeri spre Depresiunea Braşov (900-1200 m). ∗ Pentru Subcarpaţii Curburii. două niveluri de vale (400-650 m şi 380-500 m. David (1934) indică 3 niveluri (sarmaţian superior-meoţian. Vulcanicii Sudici nu au suprafeţe evidente. Bucegi. Martiniuc 1948. pe culmile ceva mai joase). coboară pe interfluvii la 400-450 m (aval trece în piemont) şi un nivel de umeri la 500-300 m (trece şi sub nivelul piemontului). dar cade la 600-700 m în Preluca). ambele sub formă de glacisuri). sarmaţian superior-pliocen mediu. în 2001. Ielenicz (1985) deosebeşte: 1000 m (suprafaţă submontană). Suprafeţele şi nivelurile de eroziune extracarpatice a) Subcarpaţii se remarcă prin prelungirea lui S IV din Carpaţi. iar S IV2 are 550-750 m (fig. pe flişul cretacic şi paleogen). S III domină flişul paleogen (800-900 m). S II2 (1300-1550 m) domină toate masivele situate mai la est şi prezintă o bombare transversală pe axa înălţărilor maxime. suprafaţa superioară subcarpatică (590-850 m. autorul face şi o sinteză pentru toţi Subcarpaţii. Popp (1939) distinge 4 niveluri: 1000 m. iar ca specific local. S I apare pe masivele cristaline (1800-2000 m în Rodna şi 1600-1800 m în celelalte masive. trecând în Depresiunea Braşov (pe margini. foarte rar pătrunde chiar S III2 (în Muscele şi în rest pe marginea muntelui). M. 800 m. dar pe valea Trotuşului urcă la 1400 m.d) Carpaţii Orientali se remarcă prin cea mai pregnantă asimetrie a dispunerii treptelor de eroziune. sau S IV). fără sectorul Muscele. M. indică: S II1 (prehelveţiană) ca urme exhumate. Sunt autori care au descris 3-5 niveluri. e) Carpaţii Curburii prezintă un model de tranziţie între Meridionali (în Baiu. într-un paralelism de fâşii tot mai joase şi mai noi spre est. Brânduş (1981) şi Gh. 77 Universitatea SPIRU HARET . Vişan (1998) aminteşte pentru restul Muscelelor: Plaiurile Muscelelor (850-1120 m. Postăvaru. Piatra Mare apar petice din Pediplena Carpatică) şi Orientali (domină S II2 şi S III. S II1 apare numai în vest (Bucegi-Ciucaş la 1700-1900 m). ∗ În Subcarpaţii Moldovei.). suprafaţa inferioară (450-750 m. în arealul Câmpulung. Gh. 550-450 m (între levantin şi mindel). C. S II1 ocupă mai ales flişul cretacic (1500-1700 m). iar S II2 (1400-1600 m) trece şi în Gutin-Lăpuş. ∗ În Subcarpaţii Getici au fost descrise niveluri numai în Muscele. ± 700 m. S III (ponţian-dacian) pe Culmea Groapa Oii şi nivelul romanian-villafranchian (S IV) pe interfluvii. Lupaşcu (1996) susţin o singură suprafaţă de glacisare (sarmaţian-villafranchian) ruptă apoi de mişcările postvillafranchiene care au înălţat culmile Pietricica şi Pleşu şi au coborât depresiunile Tazlău şi Cracău.

Niveluri carpatice de vale . Suprafeţele medii carpatice. Suprafeţele de nivelare din munţii Baiu – Piatra Craiului (Gr. Suprafaţa carpatică de bordură (Brăneană).78 Universitatea SPIRU HARET Fig. Posea) Pediplena Carpaţilor. 19.

e) Podişul Dobrogei. Brătescu (1928). ori fosilizată). mai joasă (100-200 m). „Revista de Geomorfologie”. Popescu N. Editura Ştiinţifică. Grigore Posea şi colab. 1997). are trei suprafeţe (300-400 m – postsarmatică. cu suprafeţele Pretortoniană şi Pediplena Carpatică (Grigore Posea. I. Culoarul Visei). Mihăilescu (1930) şi V. d) Podişul Moldovei are o pediplenă fosilă a soclurilor şi unele niveluri. toate trei s-au unit şi au fost remodelate unitar în cretacicul superior (o dată cu S I) şi apoi fosilizate în sud de calcarele sarmatice. XVIII.. ca de exemplu. 280-410 m şi 60-100 m). Suprafaţa Transilvană (dacian mediu-romanian. f) Podişul Mehedinţi păstrează resturi din trei suprafeţe carpatice: S II (miocen).. 3. iar în villafranchian s-au format pedimentele nordice. la 700-800 m mai ales în Podişul Someşean (fig. după C. Editura Academiei. (1993). în Dobrogea Centrală în mezozoicul inferior. Pentru suprafeţele la zi au fost emise păreri foarte diferite: M. 1962). după A. Masivul Preluca. (1974). Tufescu (1937) găsesc 4-5 (450-500 m. Relieful României. Suprafaţa de 450-500 m (postvillafranchian) în Podişul Secaşelor şi ca umeri în Podişul Târnavelor (exemplu. S-au identificat până la 4 trepte: Suprafaţa circumtransilvană (S II2 din sarmaţianmeoţian. Popescu. (2001) Problema suprafeţelor şi nivelurilor de eroziune din Subcarpaţi. glacisoplena moldavă (pe rocile mai dure) şi o alta. Geomorfologia României. „Revista de Geomorfologie” nr. 180-200 m – romaniană şi 80-120 m – cuaternară). V. (1974) indică două trepte (o suprafaţă a culmilor superioare şi alta a umerilor şi culoarelor de vale). • Posea Gr.G. 1985). 20). În romanian. în Dobrogea Sudică în precambrian. • Posea Grigore (1997). David (1923) admite două trepte (400 şi 180-200 m).geografie”. Lucrări geografice despre România.b) Dealurile de Vest reprezintă o fostă câmpie de glacis de vârstă dacianromanian (Grigore Posea 1962. Editura Fundaţiei România de Mâine. • Tufescu V. incipient. 340-450 m. (1971). Geografia României (1983). • Emm. • Posea Grigore (2002). XLII. în lacunele sedimentarului. 380-420 m. Suprafeţele de nivelare din regiunile de deal şi podiş ale României. numai două (300-450 m – sarmaţiană şi 200 m – romaniană). formată. Nordon (1930). „Studii şi Cercetări de geologie. în Depresiunea Făgăraş. acolo unde lipsesc terasele de 60-100 m apare un nivel inferior la 425-450 m (N. • * * *. „Analele Universităţii Bucureşti”. Vechile suprafeţe de nivelare din Carpaţi. geofizică. 2. • Ielenicz M. Suprafeţele şi nivelurile de eroziune. 79 Universitatea SPIRU HARET . echivalentă cu suprafaţa Dealurilor de Vest) la 600-700 m pe cumpenele Târnavelor şi sub Munţii Făgăraş la 750-800 m (echivalentă cu S IV1). Prezintă diferenţieri petrografice şi influenţe diferite ale ramurilor carpatice vecine. Băcăuanu şi I. c) Podişul Transilvaniei are similitudini cu Subcarpaţii şi cu Podişul Moldovei. Bibliografie selectivă • Ielenicz M. I şi II. de Martonne (1983 şi 1985). Ielenicz M. (1974) admit o singură suprafaţă policiclică. numai în Câmpia Moldovei. Donisă (1989) indică tot două. A. Grigore Posea şi colab. geografie . Editura Academiei.R. tot fosile. vol. Geografie. sau ca martori piemontani. iar în Nord în posthercinic. S III şi S IV (nivelul Bahna la ± 350 m). g) Podişul Getic este de acumulare piemontană (echivalent cu S IV). iar măgurile şi masivele cristaline au şi suprafeţe vechi carpatice. V. 1. lacul Câmpiei Române a format o treaptă de abraziune (în V şi N).

6 = Suprafaţa Fertişag. 12 = Cumpăna apelor în bazinul Huedin. 10 = Abrupt de falie. 11 = Defileu. 5 = Suprafaţa Zece Hotare. 15 = Luncă. Suprafeţele de nivelare din Podişul Huedin-Păniceni: 1 = Suprafaţa CârligataMuncelu. 7 = Terase. 14 = Limita spre Podişul Someşan a Podişului Păniceni. prelungită uneori cu glacisuri 80 Universitatea SPIRU HARET . 4 = Suprafaţa Traniş. 20. 8 = Glacisuri. 9 = Cueste. 3 = Interferenţa între suprafeţele Cârligata şi Vişag.Fig. 13 = Limita muntelui. 2 = Suprafaţa Vişag.

iar în sud trei niveluri la 650 m. 7. extinsă pe interfluviile Târnavelor la 600-700 m. 11.Autoevaluare – întrebări. S III se plasează pe bordura montană. Cum se prezintă suprafeţele de eroziune din Transilvania ? (O suprafaţă mai veche fosilizată de panonian. 2000 m şi 18001900 m. Feneş-Deva şi Nivelurile umerilor de vale. Câte niveluri au fost observate în Subcarpaţii de Curbură ? (4 niveluri: cel mai înalt coboară puţin din Carpaţi. Piatra Mare şi Ciucaş – şi Orientali – domină S II2 şi S III care se extind pe fliş cretacic şi paleogen. ce apare în Podişul Someşan la 700-800 m. iar următoarele se pot racorda cu nivelurile de umeri din Carpaţi. deoarece are o suprafaţă piemontană). sau: Cârligata. Zece Hotare. 3. grupate în patru complexe: Pediplena carpatică. 1000 m. Câte niveluri de eroziune apar în Carpaţi şi cum sunt grupate ? (Sunt între 4-10 niveluri. de podişuri – la zi şi fosile –. S III1-3 şi S IV1-2). una echivalentă cu piemonturile dacian-romaniene. 81 Universitatea SPIRU HARET . S II este înclinată şi are două niveluri: 1500-1600 m şi 1200-1400 m. Baiu. situându-se la 1000-1100 m. o a treia la 450-500 m în Podişul Secaş. Fertişag). prezentând şi o bombare transversală ca specific local). Cum se notează prescurtat complexele şi nivelurile de eroziune din Carpaţi ? (S I1-3. Postăvaru. 10. Care podiş nu are suprafeţe tipice de eroziune şi de ce ? (Podişul Getic. Măguri-Mărişel. de câmpie – fosile). 800 m. Ce specific au suprafeţele de eroziune în Carpaţii Curburii ? (Prezintă un model de tranziţie între Meridionali – S I şi S II1 se extind numai peste Bucegi. cu niveluri piemontane şi chiar cu terase superioare de pe văile mari). VişagTraniş. Care este modelul regional al suprafeţelor de eroziune din Carpaţii Meridionali ? (S I este orizontală şi are trei niveluri: 2300-2200 m. subcarpatice. S II1-2. probleme 1. S IV apare numai ca umeri aliniaţi la două niveluri: 750-800 m şi 550-600 m). 5. 2. Suprafeţele de bordură şi Nivelurile umerilor carpatici de vale). 6. Ce tipuri regionale de suprafeţe şi niveluri de eroziune se găsesc în România ? (carpatice. este orizontală în nord. iar în rest ca umeri largi de vale. 8. Care este suprafaţa cu cea mai mare extindere în relieful de azi şi care cu cea mai mică ? (S II = 12-15% şi S I = 2%). o suprafaţă restrânsă echivalentă teraselor de 60-100 m unde acestea lipsesc). 9. Suprafeţele medii carpatice. Ce denumiri locale au suprafeţele de eroziune din Munţii Apuseni ? (Fărcaşa. 4. Care podiş păstrează resturi din ultimele trei suprafeţe carpatice (S II – S IV)? (Podişul Mehedinţi).

Dealul Mare ş. dealuri ca Măgura Odobeşti). Donisă şi I. Par a fi sinorogene mişcărilor valahice din Carpaţii Sudici şi de Curbură. Paraschiv (1965). Beiuş etc. Exemple sunt piemonturile depuse la poala unor masive hercinice (masivul transilvan) şi pietrişurile apţiene din Dobrogea de Sud (venite dinspre Munţii Măcinului). pe aliniamentul Cluj-Jibou-Culmea Breaza. câmpii piemontane etc. 82 Universitatea SPIRU HARET . 1962). Grigore Posea (1959. Principalele etape piemontane Între cretacic şi villafranchian inclusiv. După ele urmează S II2. mai puţin Burnasul şi sud-estul Bărăganului.). când se creau denivelări importante de relief având la bază areale de câmpii. Climat semiumed spre arid. în culmile Pietricica şi Pleşu etc). Condiţii tectono-climatice de formare. dar având un maximum în sudul Carpaţilor în villafranchian.). declanşate de mişcările moldavice şi atice (în estul şi vestul Orientalilor).a. cu două anotimpuri. între care unul secetos. rămase ca formaţiuni conglomeratice la nord de Perşani-Făgăraş-Cindrel. Maramureş. Popescu. E.a. resturi de piemonturi în structurile subcarpatice (cuvete. climatul a fost mereu favorabil. formând un piemont prebalcanic.. Acum s-a format Piemontul Getic. Hârjoabă (1974). Trascău ş. Pentru relieful carpato-precarpatic de azi. formată în Carpaţi. Fazele piemontane sunt marcate azi de formaţiuni de conglomerate sau resturi de conglomerate. resturi de aluviuni piemontane. ∗ Piemonturile din pliocenul superior – cuaternarul inferior (zise şi villafranchiene) încep pe alocuri din dacian şi romanian (aliniamentul Lăpuş–Baia Mare–Crişuri). mişcări periodice de înălţare a unor ramuri de masive. Prestien). când în sudul lor funcţiona şi un extins areal subsident. ∗ Piemonturile sarmatice. I. N. Cibin. Ielenicz (1974). D. sau fosilizate de vulcanism în Transilvania). Copalnic. Principalele momente de referinţă: V. ∗ Piemonturile acvitanian-burdigaliene (impuse de ridicările savice şi stirice.PIEMONTURILE Istoric. de aceea etapele (fazele) s-au ordonat după fiecare fază de mişcări de înălţare a muntelui. resturi de conuri piemontane (Sadu). 21).a. podişuri piemontane. mai puţin cel al Ampoiului (Bilag) şi ceva mai dezvoltate în depresiunile nordice şi vestice (Lăpuş. specifice au fost însă etapele de după Pediplena Carpatică. ∗ Din era (epoca) posthercinică se păstrează conglomeratele cretacice de Bucegi (Ciucaş. depresiuni şi câmpii relativ închise. Mihăilescu (1945) cu Piemontul Getic. piemonturi fosile. Ceahlău. Bercu Roşu). Grigore Posea. Grigore Posea (2000) ş. M. Vespremeanu (1998). Oaş. unde se depuneau Straturile de Frăteşti (St. ce cuprindea o parte din Subcarpaţii Curburii şi aproape toată Câmpia Română. Extinse au fost şi Piemontul Braşovean (Râşnoava-SohodolZărneşti – nord de Codlea) şi piemonturile-conuri sibiene (Sadu. rămase azi ca urme (Dealul Ciungi. După ele urmează S II1. uneori subsidente. Şimleu. Baia Mare. (fig.

Piemontul Budureasa 20 Piemontul Haţegului 21. Piemontul Prahova-Mislea 5. Piemontul Orbenilor 8. 9. Piemonturile Gheorghenilor 24. Piemontul Sadului 12. Piemontul Bercu Roşu (Depresiunea Săliştei) 10. Piemontul Poienii (Dornelor) 83 . Piemontul Cibinului (Dumbrava-Şopa) 11. Piemontul Gutinului 14. Piemonturile Braşovului 22. Înşeuarea Osteana 19. Conul piemontan al Prahovei 4. Piemonturile din România (după Relieful României). 21. Piemontul Şimleului 18. Piemontul Poiana Nicoreşti. Conul piemontan al Buzăului 6. Piemonturile Ciucului 23. Piemontul Zăbrăuţ 7. Piemontul Negreştilor 15. Pintenul Măgurii (Câmpia Cricovului) 3. 1. Piemontul Făgărăşan 13.Universitatea SPIRU HARET Fig. Conul piemontan al Dâmboviţei şi Ialomiţei 2. Piemontul Şatrei 17. Piemontul Cărpiniş 16.

aluviunile neputând fi evacuate în totalitate. dar mai ales în depresiunile Lăpuş şi Copalnic. În Câmpia de Vest: Câmpia Carei. Se compun din: Piemontul Moldav (resturi sarmatice – D. Şatrei ş. Sub Căliman–Harghita s-a dezvoltat piemontul structural al aglomeratelor vulcanice.).a. Ciungi 692 m. dar au continuat şi în cuaternar. 3) Piemonturile din depresiunile intracarpatice. Padinei. Beiuş-Budureasa. chiar în Braşov (Timiş-Săcele-Tărlung). în depresiunile Bozovici. în sau lângă depresiunile golf (ŞimleuOsteana.a. Câmpia Vinga. dar şi în sudul Ignişului. Ciuc-Gheorgheni. Depresiunea Făgăraş. Ianca şi Găvanu-Burdea). 4) Piemonturile din câmpii au început în villafranchian. păstrate relativ bine. Aradului. piemonturi-conuri terminale). Condiţiile de formare. Piemontul Curburii nu se păstrează ca unitate regională (ci ca dealuri şi cuvete în Subcarpaţi şi fosilizat în Câmpia Română de Est). care se extinde şi peste câmpiile Sălcuţa. Boianu. ∗ Piemonturile cuaternare din câmpii. Oaş-Negreşti. piemonturi-glacisuri. Unităţile şi resturile piemontane regionale Se grupează în patru areale circulare: 1) Piemonturile pericarpatice aparţin sarmaţianului şi villafranchianului.). şi glaciare (Haţeg. sunt: Câmpia Târgovişte-Ploieşti (2-3 trepte). sarmaţiene sub Orientali şi fosilizate de vulcani. Arancăi. pe latura sudică a Depresiunii Maramureş. conuri simple. Someşul Mare şi Mic. Sub Deltă se află un con piemontan villafranchian alcătuit de Siret.). Leu-Rotunda. în Burnas).∗ Piemonturile fluvio-glaciare s-au format mai ales în cele trei würmuri. Nădlacului. Brad-Hălmagiu etc. Piemontul Rodna-Săpânţa. din Câmpia Română. Piemontul Poienii în Depresiunea Dornei. simple sau în trepte echivalente teraselor (piemonturi subdeluroase terasate. sunt cele villafranchiene. Ultimele. dar mai bine se păstrează urmele de la ultima. Jimboliei. în Haţeg. mai ales în fazele glaciare. mai ales Piemontul Braşovean (Sohodol-Râşnoava şi fosilizat în Braşov) şi fostul Piemont Merişor (Haţeg). în cuaternar. ci s-au dezvoltat periodic pe 1-2 laturi: cele burdigaliene pe fâşia Cluj-Jibou-Breaza-Năsăud. i se adaugă Piemontul Poiana Nicoreşti (villafranchian). formate din conuri mari aplatizate. Piemontul Lipovei ş. Cibin. 84 Universitatea SPIRU HARET . Piemontul Getic (villafranchian). în pliocenul superior şi villafranchian apar conuri la gurile râurilor importante (Ampoi-Bilag.).a. Timiş-Săcele-Tărlung. Bistriţa Bârgăului. în afara resturilor piemontului villafranchian (la zi şi fosile). sunt în legătură cu suspendarea Câmpiei de Vest în spatele marelui Defileu şi cu forma de fund de sac a Câmpiei Române. 2) Piemonturile circumtransilvane nu au fost unitare în nici o etapă. Câmpia joasă a Râmnicului. Corni 603 m. câmpiile piemontan-terminale (Vlăsia. iar din sud i se adaugă Piemontul Prebalcanic (straturi de Frăteşti. Sadu ş. Piemonturile de sub latura montană vestică s-au dezvoltat tot în trei etape. În Câmpia Română. Gutinului. sunt şi câmpii piemontane mai noi. Mostiştea. Holm – Dealu Mare ş.a. cu îngusta deschidere estică.

Editura Universităţii Bucureşti. probleme 1. • Paraschiv D. Pedimente. Pedimentele reprezintă suprafeţe similare. • * * * Piemonturile (1973). cele circumtransilvane. Cuza”. cioturi înalte stâncoase.. Piemontul Cândeşti. (1989). Care au fost principalele etape (faze) piemontane ? (Cretacic pentru Ceahlău. „Revista de Geografie”. iar pentru pedimente în 1980 (Grigore Posea). nr. an II. I-IV. vol. inclusiv pe văile secundare. demolând interfluviile în inselberguri. în Probleme de geografie. Băcăuanu V. Bucegi. • Mihăilescu V. • Donisă I. 1968. dispuse însă circular sau elipsoidal în jurul unor înălţimi izolate (inselberguri. Iaşi. Problema piemonturilor din Moldova. Bucureşti. definiţii şi diferenţe. (1973 şi 1998) ş. 3. I. t. „Analele Universităţii Al. • Posea Grigore (1959). sarmaţian. terase. dar cu pantă crescândă în partea superioară. şi E. în Probleme de geografie. Vespremeanu. înălţări ale muntelui faţă de câmpiile alăturate sau faţă de depresiuni. Dispunerea circumcarpatică a arealelor piemontane.Bibliografie selectivă • Coteţ P. cupole sau coline mici şi rotunde). (1974). depresiuni. vol. care fac racordul între un abrupt sau un versant şi o suprafaţă relativ orizontală (câmpii. piemonturile din depresiunile intracarpatice. Centrul de multiplicare al Universităţii Bucureşti. cercetările se extind repede. studii concrete genetice încep în 1959. seria H. netede şi uşor înclinate. Ulterior.a. 1998). Glacisurile reprezintă fâşii alungite de teren. lunci etc. pedimentele apar în faza când fenomenul de glacisare (în detrimentul versanţilor) a pătruns adânc în cadrul unui podiş. villafranchian şi cuaternar – piemonturi fluvio-glaciare şi conuri piemontane în câmpii). 2. iar 85 Universitatea SPIRU HARET . Autoevaluare – întrebări. XX. piemonturile din câmpii). Vespremeanu E. Pot fi citaţi: Coteţ P. (Piemonturile pericarpatice. Pentru glacisuri. Ciucaş. Piemonturile de acumulare şi importanţa studiului lor. (1969). Ambele tipuri se dezvoltă puternic în climate aride şi semiaride. (1945). (1998). Termenii respectivi s-au folosit mult timp cu acelaşi înţeles (vezi un istoric la Grigore Posea. Care au fost condiţiile morfo-climatice determinante pentru formarea piemonturilor ? (Climat mediteranean cu un semestru arid. GLACISURILE ŞI PEDIMENTELE Istoric. III. Studii tehnico-economice. Piemontul Getic. Grigore Posea defineşte diferenţele dintre glacis pediment. 1962 (Grigore Posea). 2. (1965). fasc. ca două stadii succesive în mersul spre pediplenă. Hârjoabă I. şi Donisă I. VI. acvitanian-burdigalian.). • Vespremeanu E. secţia II-c. piemonturi şi glacisuri în Depresiunea Mureşului de Jos. Piemonturile din Ţara Lăpuşului. eventual subsidente). (1956). În 1983 (şi 1997).

fostele suprafeţe de glacis au devenit culmi aliniate la acelaşi nivel. ca şi glacisurile rezultate din retragerea frunţilor de terase. cu precădere în fazele glaciare (când versanţii abrupţi erau atacaţi puternic de dezagregare. dar şi glacisuri periglaciare. cu precădere în podişurile Transilvaniei şi Moldovei. uneori lăsate ca păşuni şi fâneţe. b) Glacisurile din treapta depresionaro-colinară sunt mult mai variate şi mai extinse din cauza alternanţei rocilor moi cu altele mai dure pe spaţii mari de versanţi. Glacisurile s-au dezvoltat mai mult în următoarele faze: a) în timpul formării suprafeţelor medii carpatice. mai noi. Glacisurile din România Au o importanţă aparte. mai ales sub versanţii despăduriţi de către om. pomi. Unele 86 Universitatea SPIRU HARET . o dată cu piemonturile. de luncă. sub podurile de terase. când toate acestea şi-au început evoluţia ca glacisuri. la contactul câmpiilor cu unităţile deluroase (câmpii de glacis). deasupra luncilor (mai ales acolo unde lipsesc terasele). pe multe dintre ele instalându-se şiruri de aşezări. au fost despădurite şi cultivate cu viţă-de-vie. pedimentele se păstrează tipic pe roci dure. Umerii văilor glaciare provin tot din glacisuri periglaciare. de abrupturi structurale sau petrografice. de mai multe tipuri). la contactul piemont-munte s-au format glacisuri înguste sau prispe de eroziune.incipient şi în alte climate. sau de-a lungul văilor scurte şi văiugilor. b) în villafranchian. glacisuri-terase. moderat înclinate. formându-se şi glacisurile de luncă. dezvoltarea glacisurilor din faza anterioară. inclusiv cei de deasupra limbilor glaciare). formate sub diferite abrupturi. deoarece suprafeţele lor. mai ales cele cuaternare. unul dintre cele mai tipice este glacisul-pediment al masivului Şatra (Lăpuş). disecate şi degradate ulterior. sau chiar arate. dar şi în fazele interglaciare mai uscate şi calde (la poala versanţilor formaţi din roci mai moi. Cele structurale apar deseori sub frunţi de cueste. la poala despădurită a unor abrupturi. tot în acest timp s-au format şi glacisurile din câmpiile Română şi de Vest (glacisuri-câmpii.. de eroziune şi acumulare (în partea inferioară). prispe în roci dure (pe abrupturile montane la contactul cu piemonturile) etc. sub straturi de conglomerate (mai ales burdigaliene) ş. În plus. Glacisurile de vale se alungesc sub frunţi de terase. iar în podişuri la contactul luncilor cu versanţii. iar glacisurile evoluează mai rapid pe roci moi. d) în holocen a continuat. Se subîmpart în: glacisuri de pe rama depresiunilor. de bordură şi nivelurilor de vale) transformate în culmi şi umeri de vale. Fazele de formare şi dezvoltare (vârsta). a celor de bordură şi a nivelurilor de umeri. chiar şi prin alunecări). glacisuri de front structural şi glacisuri de vale. sau umeri de vale. de acumulare (proluviale). În prezent se întâlnesc fâşii de glacisuri dispuse sub majoritatea abrupturilor montane sau deluroase. dar mai lent. inclusiv în depresiunile intramontane. sau sub abruptul Dobrogei de Sud către Câmpia Română etc. Răspândirea glacisurilor pe trepte majore de relief: a) În munte există resturi din glacisurile foarte vechi (echivalente suprafeţelor medii. de terase. c) în pleistocen. Se clasifică în glacisuri: de eroziune. la contactul muntelui cu depresiunile sau cu unităţile colinare.a.

Cele mai tipice pedimente din această regiune sunt în Depresiunea Nalbant. sau de pe marginile unor depresiuni s-au dezvoltat în 2-3 trepte „îmbucate”. uneori chiar după. Glacisul Barcăului. respectiv pleistocen (fig. Posea. apoi pe laturile Munţilor Măcin. pare să fi domnit glacisarea şi mai puţin pedimentarea. 22). iar mai apoi de N. 1980). dar pătrunzând şi pe văile interioare mai ales din sud. dominate de multe aliniamente de inselberguri cu pedimente mai reduse. c) Glacisurile de pe rama subdeluroasă a câmpiilor s-au extins în detrimentul podişului sau dealurilor vecine. 22. Sub forma lor tipică (arealele rotunde sau elipsoidale în jurul unor inselberguri). se găsesc azi numai în Dobrogea de Nord şi în estul celei Centrale. Popescu (1988) şi mai recent de alţi autori. Câmpia Bârzavei) (fig. est şi sud ale Podişului Niculiţel. Câmpia Tăuţi. Câmpiile Miersig şi Cernei. urmează Dealurile Tulcei (sau Cataloi-Dunavăţ). Formarea câmpurilor de glacis în Câmpia Crişurilor Pedimentele din România Reprezintă o formă de relief intrată recent în literatura geografică a României (Gr. POSEA Fig. în danian-eocen. până la acea dată. FORMAREA CÂMPIEI DE GLACISURI GR. 1983). Câmpia Istriţei) şi mai ales din Câmpia de Vest (Câmpia Ardudului şi Tăşnadului. ca în Depresiunea Braşov. dar izolat. pe laturile de nord-est. mai ales la Dunavăţ. până în villafranchian. În Lacul Razelm apar şi inselberguri sub formă de insule sau 87 Universitatea SPIRU HARET . Ulterior. Aşa sunt câmpiile de glacis din Câmpia Română (Câmpia înaltă a Râmnicului. fiind confundate cu terase sau resturi de peneplenă. format în timpul glaciar-periglaciarului. dând impresia unor terase. ele trecând pe valea Teliţa în Depresiunea Nalbant. 23). În trecutul geologic însă s-a presupus că Pediplena Carpatică s-ar fi format prin pediplanare. sau în Dobrogea. sunt glacisuri-terase. iar ca stadiu de pediplenă în Depresiunea Nalbant. cel al masivului Şatra (Lăpuş). Glacisul Şiriei. În Dobrogea au fost cartografiate (1:50. A mai fost remarcat ca glacis-pediment tipic. dar alungite uneori mult spre şi sub Razelm şi Deltă. sau văi.000) şi descrise de Grigore Posea (1980.glacisuri de văiugi.

inselbergurile se schimbă în movile mari. Popineţul. Depresiunea Nalbant rămâne un fel de simbol românesc pentru pedimente (ca tip de forme şi ca extindere). şi Podişul Babadag. Piemontul Şatrei (Lăpuş) – glacis-pediment Latura marină şi lacustră a Dobrogei Nordice şi Centrale prezintă pedimente foarte extinse. care trece puţin şi la sud de Lacul Taşaul – Capul Midia. este presărat cu pedimente şi glacisuri. imediat la nord-vest se 88 Universitatea SPIRU HARET . iar alte inselberguri sunt scufundate sub Deltă. ca şi la contactul său sudic cu Dobrogea Centrală şi în interior de-a lungul văilor Ceamurlia şi Slava. pe de o parte. rar coline rotunde şi teşite. după care continuă în sud (marginea de est a Dobrogei Centrale) cu largul Pediment al Istriei. Fig.popine (Popina. De altfel. în care aflorează şisturi verzi şi care se ridică foarte puţin peste pedimente. precum şi multe inselberguri. 23. în Dobrogea Centrală. Bisericuţa). dar şi pentru variatele stadii de evoluţie ale inselbergurilor. devin şi mai tipice în Pedimentul Vişinei (estul Babadagului). Acestea încep din estul Dealurilor Tulcei (sub colinele Cataloiului şi ale Dunavăţului). împreună cu pedimentul său elipsoidal şi foarte larg. Multe inselberguri şi pedimente apar şi în nordul şi estul Podişului Babadag. Grădiştea. se lărgesc la Zebil (ieşirea pediplenei Nalbantului spre mare). Cel mai impozant şi bine plasat ca poziţie este Inselbergul Dealul Mării sau Denistepe (270 m). şi Insula Şerpilor este un inselberg dobrogean. Culoarul dintre Munţii Măcinului şi Podişul Niculiţel. pe de altă parte (Cerna–Horia–Iulia). Aici însă.

Pe total. cu un pediment la fel de oval. iar în sud de Culoarul văii Taiţa şi inselbergurile Babadagului (fig. deschisă spre Lacul Babadag. dar mărginită în est de şirul de inselberguri ale Colinelor Cataloi–Dunavăţ (Dealurile Tulcei). până la mici resturi de platou. Colina (120 m). la vest de resturi ale Podişului Niculiţel. La nord. din el rămânând o movilă. 24. obişnuit mult mai asimetrice ca extindere faţă de inselbergurile lor. Fig. est şi vest de cele două se înşiruie alte pedimente. numită local Colina. Pedimentele din arealul Tulcea-Babadag 89 Universitatea SPIRU HARET . 24). dar ceva mai redus. iar inselbergul a fost total retezat. dar acestea din urmă au forme de cioturi stâncoase (numite uneori colţani). pedimentele de aici se reunesc într-o mică pediplenă.află. oarecum opusul său.

Geografie – Geografie”. pedimentele se termină prin altitudini diferite. Grigore Posea). Bibliografie selectivă • Băcăuanu V. iar fluviul le-a retezat aparent sub formă de frunţi de terase. XVI. „Studii şi Cercetări de Geologie. Chiar Dealul Monument din Tulcea este un inselberg cu pediment bine dezvoltat mai ales către sud. • Posea Grigore (1983). Formarea lor a continuat lent şi în pleistocen. 4. pe rama subdeluroasă a câmpiilor). piemonturi şi glacisuri în Depresiunea Mureşului de Jos. glacis şi studiul lor. • Popescu N. (1969). Autoevaluare – întrebări. Donisă I. 1-2. în villafranchian. Vârsta pedimentelor dobrogene este villafranchiană. care pare să fi înălţat uşor şi Dobrogea Central-Nordică. Care au fost fazele de formare a glacisurilor în România ? (În timpul suprafeţelor S II-S IV din Carpaţi. (1998). (Fâşii de teren uşor înclinate şi alungite sub un abrupt sau un versant. „Analele Universităţii Bucureşti”. Géophysique. • Coteţ P. Géographie. 33. inclusiv sub frunţile teraselor). Relieful de pedimente din partea de vest a Munţilor Măcin. Pedimentele din Dobrogea. şi nu o terasă. în pleistocen şi în holocen). • Vespremeanu E. 6. • Măhăra Gh. (1977). motiv pentru care unii autori le-au considerat terase. Care este ordonarea glacisurilor pe trepte majore de relief ? (Glacisurile din munte. Géophysique. Câmpia Crişurilor. 3. Suprafeţe geomorfologice de tip piemont. Terase marine în Dobrogea ?. Pediments in Romania. 3. „Terra” XII (XXXII). iar glacisurile şi în climate temperate şi reci). În ce tip de climate se dezvoltă glacisurile şi pedimentele ? (Aride şi semiaride. 90 Universitatea SPIRU HARET . nordică. Geofizică. 5. • Posea Grigore (1968). cele depresionaro-colinare. Suprafeţe uşor înclinate dispuse circular sau elipsoidal în jurul unui inselberg). Le rôle de la glacisation dans le modèle du relief du Plateau Moldave.Pe latura dunăreană. an XXXVII. Pedimente. şi concomitente piemonturilor de tip getic. (1989). Când au fost sesizate. Géographie. seria geografie. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. prin studiu. 2. 12. Géographie. „Revue Roumaine de Géologie. Definiţia glacisurilor şi pedimentelor.. pedimente în România ? (În 1980. (1988). Géographie”. Unde se găsesc glacisuri în România ? (Sub majoritatea abrupturilor şi versanţilor. „Revue Roumaine de Géologie. Géographie”. • Posea Grigore (1980). Editura Universităţii Bucureşti. Géophysique. Editura Didactică şi Pedagogică. 24. 2. Géographie”. • Posea Grigore (1980). Sur la présence des glacis en Roumani. probleme 1. în volumul Sinteze geografice. posterioară înălţărilor valahe. pediment. „Revue Roumaine de Géologie.

de tip bloc sau masive de tip horst. Munţii vulcanici formează o categorie aparte. abrupturi de falie. Prin ce proces genetic s-a nivelat Depresiunea Nalbant ? (Prin pedimentare). ca şi pintenii montani de la Curbură. dealuri. Aceasta se explică îndeosebi prin tinereţea relativă a actualului relief al României – finisat în ciclul alpin. depresiuni tectonice. culmi petrografice (Pietricica. apar însă şi structuri monocline (Muscelele Argeşului şi Năsăudului. 91 Universitatea SPIRU HARET . Cu ce erau confundate suprafeţele de pedimente până în 1980 ? (Cu terase dunărene sau marine. tipuri de unităţi morfostructurale de orogen. 8. Acestor forme tectonice li se alătură şi cele de eroziune diferenţială: butoniere. cu unele moşteniri. de platformă şi de interferenţă. 10. podişuri şi dealuri.7. cutat şi înălţat în etape şi diferenţiat morfostructural în cinci ramuri principale. Din ce formă de relief provin Insula Şerpilor şi arealul său submers ? (Dintr-un inselberg cu pediment de tip dobrogean). creste. Unde au fost identificate pedimente şi inselberguri tipice în România ? (În Dobrogea de Nord şi Centrală). dealuri pe sinclinale suspendate. Carpaţii au o structură de orogen. pe conglomerate) etc. ele însele. culmi paralele. Breaza. Subcarpaţii au o structură de ultim val carpatic sau de avanfosă. cu precădere la sfârşitul pliocenului şi în cuaternar –. cutată şi înălţată. uneori cu suprafeţe de eroziune fluviatilă). 9. Relieful major tectono-structural al României Se remarcă prin treptele majore ale reliefului – munţi. în cadrul acestora apar masive mici sau mari. RELIEFUL STRUCTURAL Aspecte generale Relieful structural are o dominantă importantă în Carpaţi. Adoptăm tratarea pe scurt a reliefului tectono-structural la nivel de ţară şi apoi tratarea categoriilor de forme structurale pe regiuni. ele au fost finisate în orogeneza alpină. monoclinul piemontan dintre Slănicul de Buzău şi Trotuş). Acestea din urmă reprezintă. Ca particularităţi.). podişuri şi câmpii. masive sedimentaropetrografice. acestea determină şiruri de dealuri impuse de anticlinale şi aliniamente depresionare de sinclinal. culoare tectonice etc. Pleşu. dar şi prin varietatea structurilor şi rocilor care apar la zi. dispuse în cercuri concentrice – care au luat naştere prin mişcări tectonice diferenţiate şi au stiluri şi structuri geologice diferite. Acest relief poate fi tratat în trei feluri: pe două categorii de mărimi (relieful tectono-structural sau reliefurile majore şi tipurile generale corespunzătoare fiecărei structuri cu influenţă în relief). regional (pe regiuni). orizontal etc. pe tipuri generale de structuri (tabelul 1) sau peisaje morfostructurale (monoclin. reprezentată în principal prin sinclinorii şi sinclinale largi şi anticlinale înguste.

92 Tabelul 1 Universitatea SPIRU HARET .

Miletinul. sub formă de eroziune diferenţială. Văile obsecvente sunt scurte. 93 Universitatea SPIRU HARET . cu straturi moi. fără a fi totdeauna tipice. chiar peneplene exhumate etc. interesează structurile de suprafaţă. Bârladul superior. Depresiunile subsecvente se întâlnesc la Rădăuţi. chiar discontinui şi se situează lângă râuri secundare. Câmpiile. sau chiar de orogen (Podişul Mehedinţi şi Dealurile de Vest). Dealul Mare-Hârlău şi podişurile Dragomirnei şi Fălticeni. punând în evidenţă dealuri şi forme structurale specifice: cueste. Jijia. Aproape la fel de mari sunt şi coastele Hârlăului şi Ibăneştiului (care au şi câte un abrupt petrografic spre Câmpia Moldovei) şi Coasta Bârladului superior şi cea a Racovei (nordul Colinelor Tutovei). Văile consecvente. Bârladul în avale de Negreşti şi afluenţii de stânga ai Bârladului superior (Podişul Central). iar cele mici sub 100 m. mai tipice apar pe Coasta Iaşiului. dar dense. cute diapire (Transilvania). Cuestele mici sunt impuse în mod obişnuit de straturi dure mai subţiri. uneori gresii şi conglomerate). au fost aduse la stadiul de câmpie şi prin mişcări reduse de ridicare până la puţin peste 0-150 m. Bahluiul. Alături de cueste apar şi văi structurale. Relieful structural din podişuri Este cel mai extins relief structural. formând adevărate peisaje structurale. sau structuri tipice de platformă (Dobrogea de Nord şi Centrală). Câmpiile subdeluroase ş. ca şi pe unele porţiuni ale văilor Bahluiului superior şi Jijiei.a. Podişul Moldovei Este podişul cu cel mai reprezentativ relief de cuestă. sectoare din Başeu şi Jijia. depresiuni subsecvente şi înşeuări structurale. Exemple: văile din Colinele Tutovei. dar şi dure (calcare sarmatice. înclinate spre sud-est. În rest sunt suprafeţe de eroziune ce retează mai multe straturi şi nu unul singur. domuri. sau pe orogen.).a. În cadrul lor se mai manifestă însă parţial şi mişcări subsidente. Prutul. Sitna. forme de dom. pe alocuri şi înălţări (Burnasul. Cele mari au înălţimi de 100-400 m. Vasluiul ş. Cea mai cunoscută este Coasta Iaşului (Repedea) pe dreapta Bahlui-Bahluieţului cu o denivelare de 400 m. suprafeţe tabulare. deşi sunt forme de acumulare fluvio-lacustre. intermediar. Cuestele formează fronturi şi frunţi abrupte. Başeul. văi structurale. Suportul: monoclinul straturilor badenian-romaniene. Racova. domină ca lungime. Spinările cuestelor sunt destul de restrânse. Indiferent dacă stau pe platforme. dominant monocline sau cvasiorizontale. dar uneori acestea au şi cute largi. pe platforme sau intermediare (Câmpia de Vest). Văile structurale subsecvente mai evidente sunt: Prutul (pe graniţa de nord). Ridicările au condus la accelerarea eroziunii în adâncime. cu precădere pe structurile monocline. mai extinse în Podişul Central Moldovenesc. afectând total sau parţial toate podişurile.Podişurile (inclusiv Dealurile de Vest) au ajuns la altitudinile actuale prin ridicări tectonice mai reduse ale unor unităţi de platformă sau intermediare (Podişul Transilvaniei). Au înclinări de 5-200. Dragomirna (şi pe alţi afluenţi de stânga ai Sucevei).

straturile mai noi de peste placa de sare a cuvetei au suferit cutări diapire. deoarece stă pe un fundament orogen de interferenţă şi a suportat influenţe tectonice variate ale ramurilor carpatice vecine. Podişul Transilvaniei Este mult mai complex structural. impuse de împingeri dinspre est sau şi din vest. vest şi nord şi domuri spre interior).Podişul Boiu Gâlgău – cuesta Lăpuşului). Ruginoasa). Podişul Sucevei. pe ultimul loc. la contactul cu Meridionalii şi Apusenii). Colinele Tutovei şi. spre Someşul Mic apare un abrupt structural la contactul cu aliniamentul diapir al Câmpiei. în bazinul Nadeş) s-a sculptat cea mai frumoasă butonieră de dom din România. O primă diferenţiere tectono-structurală se face între Podişul Someşan şi cuveta propriu-zisă. Între cele două subunităţi (de sud şi nord). deoarece petrografic domină rocile moi. iar straturile cuvetei centrale resimt şi influenţele tectonice ale platoşei de sare (badeniană). domuri sau sinclinale largi.Şeile structurale sunt pe stânga Siretului (Lozna. cute diapire pe laturile de vest. cu Subcarpaţii Moldovei (Subcarpaţii Transilvaniei). cât şi în nord (Culmea Prisnel . uneori. Crişul Repede (la Huedin). în care s-au format cueste mai reduse. Capuşul. Câmpia Transilvaniei (roci moi. plus straturi foarte groase de nisipuri uşor cimentate). diapir pe laturile de est. depresiuni de contact. Către Munţii Meseş s-a format depresiunea de contact. Podişul Someşan se remarcă prin şiruri puternice de cueste pe calcare eocene. Subcarpaţii Transilvaniei (anticlinale şi sinclinale nivelate în preponţian. cute diapire şi alte complicaţii locale. dar are şi multe aspecte specifice. vechi cursuri de râu. atât în sud (şirul Huedin-Păniceni-Cluj). prezintă asemănări parţiale cu Podişul Moldovei (cueste). calcarele marnoase burdigaliene şi tufurile miocene. impuse de gresiile oligocene. ca dominantă a reliefului structural. Câmpia Moldovei. dispuse în arcuri curbate către vest. dar şi pe un anticlinal. Ca relief structural. şi eroziune diferenţială după ridicări) şi aliniamentele depresionare de contact (în sud şi vest. cu rol de lubrifiant. În relief. între care domuri. est şi nord şi domuri centrale. aceste structuri nu sunt însă bine evidenţiate în forme structurale tipice. influenţe petrografice specifice etc. Dersca. apoi monoclin şi domuri. În sens regional. Nadeşul şi parte din Someşul Mic. Someşul (Dej-Jibou) şi chiar parte din Lăpuş (în defileu) sunt văi subsecvente. fiind socotite. se poate face următoarea clasificare: Podişul Central. prin „alunecări” pe această placă. partea centralestică are straturi mai noi şi mai moi. iar la Leghia (est de Huedin. 94 Universitatea SPIRU HARET . Podişul Târnavelor (diapir şi cute în vest. cu Muscelele Argeşului (Muscelele Năsăudului). Almaş-Agrij. Bucecea. cu monoclin pe margini (mai puţin în est). cute diapire. În timp ce primul şi-a finisat structura monoclină la mijlocul miocenului şi a fost exondat mai devreme. Structurile amintite plus petrografia au impus următoarele subregiuni structuralmorfologice: Podişul Someşan (monoclin eocen-miocen). În cuvetă s-au format benzi structurale aproape concentrice.

Subcarpaţii Lăpuşului (similari celor Moldoveneşti). Sibiu.. Corund-PraidSovata) şi dealurile pe sinclinale acoperite cu aglomerate vulcanice). Acestea sunt depresiunile: Făgăraş. Odorheiu Secuiesc. ci de inversiune – depresiunile sculptate în anticlinale diapire. Culmea Şieului plasată în parte pe un anticlinal şi Cuesta Năsăudului. dar mai puţin tipice. Culoarul Gilău-Căpuş. putând fi continuate din arealul Cuvetei Transilvane şi pe marginile dinspre Apuseni ale Podişului Someşan. dar mai importantă este dominarea straturilor groase de nisipuri uşor cimentate. care impun abrupturi. Vlaha-Hăjdate. Mai des apar şi mici poliţe şi brâne. iar în sudul Podişului Hârtibaciului est-vest. Cuestele secundare au o densitate mare şi sunt aliniate mai ales nord-sud. ca la Deleni şi Bazna. aici se remarcă câteva interfluvii principale orientate est-vest. Podişul Târnavelor are domuri. de tip culoare (Mureş. Anumite abrupturi structurale s-au format sub straturile de tufuri. trepte. În unele domuri s-au fixat bazinete de râu şi sate.a. ceea ce le conferă şi caracter de depresiuni subsecvente. falia Peceneaga-Camena şi Capidava-Ovidiu. Iara. Huedin. alte domuri sunt traversate de râuri. opuse celor petrografice. Pe planul al doilea se evidenţiază structurile specifice fiecărei subregiuni. nord (Dej-Beclean) şi est apar cute diapire. ca şi Câmpia Moldovei. toate au pâraie radiar-convergente. Toate au pe una din părţi abrupturi structurale. Filitelnic. ca la Nadeş. cu văi similare şi foarte largi. cu excepţia celor din Podişul Secaşelor. Cetatea de Baltă ş.Câmpia Transilvaniei este formată din roci moi. Târnave. iar în partea central-sudică sunt domuri. Relieful structural se întrevede numai prin uşoarele asimetrii ale interfluviilor. Depresiunea complexă Bistriţa-Budacu. Subcarpaţii Bistriţei au mai puţine caractere structurale subcarpatice (se impun Piemontul Călimanului. Almaş-Agrij. 95 Universitatea SPIRU HARET . şi două interioare. Pe versanţi apar şi mici umeri structurali. deşi în vest (DejTurda). Subcarpaţii Transilvaniei nu reprezintă forme direct tectonice (ca Subcarpaţii). mai line. sub gresiile subţiri badeniene. Sunt de două tipuri: principale şi mai mari (orientate est-vest) şi secundare (cu orientări diverse). Muscelele Năsăudului (monoclin). care reduc oarecum eroziunea şi au făcut ca altitudinile să rămână mai ridicate decât în Câmpie. sau nisipurile sarmaţiene uşor cimentate. Sălişte. monoclin şi diapir (Ocna Mureş-Ocna SibiuMiercurea Sibiului). care împart podişul în trei subregiuni. poliţe. în spatele căreia este Depresiunea Dumitra). Se diferenţiază însă destul de mult sectorial: Subcarpaţii Homoroade – Târnave – Mureş au văile depresionare săpate în anticlinale (Hoghiz-Homorod. Podişul Dobrogei În prim plan structural se remarcă patru falii principale: două în lungul Dunării (spre Câmpia Română şi Deltă). chiar începuturi de butoniere şi de cueste mai ales în est (Teaca-Sărăţel). Cueste arcuite apar pe domuri (impuse de nisipurile ponţiene uşor cimentate şi cu spinările pe straturile de marne). iar şirurile de dealuri sunt pe sinclinale (au unele similitudini cu Subcarpaţii Moldovei). Cuestele se dezvoltă mult. Alba Iulia-Turda. Depresiunile marginale de contact sunt tipice sub Meridionali şi Apuseni. Hârtibaciu). Apold-Secaş. uneori amplificate de om ca agroterase. De aceea.

în faze tectonice apropiate. dar mai ales cueste. Podişul Mehedinţi Structura de bază este dată de o bandă de calcare între două fâşii longitudinale de cristalin. 96 Universitatea SPIRU HARET . Olt. imprimată de platoşa carstificată a calcarelor sarmatice. Argeş etc. lângă multe văi secundare. la nord de linia Capidava-Ovidiu. Dealurile de Vest Au numai reliefuri structurale incipiente. Subcarpaţii reprezintă un relief structural-tectonic complex. În sud. Pe calcare se dezvoltă şi multe abrupturi şi mici suprafeţe structurale. cu firide de abraziune. Nicolae Bălcescu. în mare prezentând cinci unităţi: Munţii Măcinului (un început de relief apalaşian. falii şi cute).). În spatele barei calcaroase s-a format un şir de depresiuni de contact (Zăton. doline şi văi cu aspect de canion miniatural. de Martonne (1907. ca Slava Cercheză. cu mici excepţii în calcarele mezozoice ale sinclinalului Casimcea-Midia. Cuesta Getică. unele sinclinale suspendate şi mici platouri structurale). cu unele cueste. sau de contact petrografic. Gălbiori.). determinând văi consecvente (Jiu. Cireşu). toate au accentuat o caracteristică tectonică – varietatea pe distanţe reduse. dar nivelată prin pedimentare). Nadanova. mai precis de avanfosă.Dobrogea Sudică are structură tabulară. în special în vest (Huşniţa. Depresiunea Nalbant (situată pe un larg sinclinal.a. Relieful structural din Subcarpaţi Ca şi Carpaţii. Colinele Tulcei sau Cataloi-Dunavăţ (unele influenţe ale sinclinalelor şi anticlinalelor în alinierea şirurilor de inselberguri) şi Podişul Babadag (un sinclinoriu de calcare. un lacolit granitic. Pe alocuri se interferează cu muntele sau cu piemonturi externe. în spatele unui şir de movile calcaroase s-a format şi un şir de mici depresiuni de contact (Horia. străpuns de polii. Dobrogea de Nord este foarte complexă structural. care determină aliniamente de cueste est-vest. Stupina. abruptul structural evidenţiază uneori calcarele. după Emm. Spre mare. dar diferite de la un loc la altul. Ponoarele. Relieful interfluvial este un podiş tabular. Podişul Niculiţel (curgeri de diabaze. Podişul Getic Pătura sa piemontană înclină către sud. Structura nu se impune evident în relief. dar către Subcarpaţi apare o puternică cuestă festonată. Acestea din urmă se găsesc în stadiu incipient în tot podişul. S-au născut pe fâşia internă a avanfosei. Balta. Crucea. pe structuri semiorizontale. 1931) fiind unicat pe glob. Dobrogea Centrală este o peneplenă ce retează şisturile verzi. cum este Camena. ca un ultim val carpatic. Adăugând şi eroziunea acerbă. mai ales în Podişul Silvaniei. cu versanţi abrupţi şi în trepte. văi şi depresiuni subsecvente. văi secundare subsecvente. Coşuştea ş. alteori numai loess. Mihail Kogălniceanu). Subcarpaţii au o structură marginală de orogen.

Tabelul 2 97 Universitatea SPIRU HARET .

Mc = miocen. axat pe un sinclinal. Între Bistriţa Vâlcii şi Olt se produce o interferenţă cu Muscelele Argeşului (sunt Muscelele Vâlcii. care evidenţiază forme primare sau derivate.Modelul general porneşte de la şiruri de depresiuni impuse de sinclinale şi şiruri de dealuri determinate de anticlinale. Fig. În sudul acestor dealuri s-au format înşeuări de contact cu Podişul Getic. mult mai înalte). detaşat din piemont. şi un şir de dealuri de anticlinal (fig. care ocupă fâşia de sub munte până la depresiunea Păuşeşti-Măglaşii (pe valea Olăneşti). Tipurile de forme structurale se pot grupa în două categorii: relief tectonostructural (sau iniţial) şi relief structural derivat (tabelul 2). acest stil tectono-structural se complexează local şi regional foarte divers. Astfel. la sud de care se extind subcarpaţii cutaţi de la Ocnele Mari. iar în sudul lor s-a sculptat o depresiune de contact cu Podişul Getic (lărgită de râul Tismana şi de Jiu). apar falii locale sau chiar mici horsturi şi grabene. Profil schematic prin Subcarpaţii Olteniei: Cr = cristalin. Paralel cu 98 Universitatea SPIRU HARET . între Olt (Bistriţa Vâlcii) şi Dâmboviţa (Bughea). 25). iar la sud de Măgura Slătioarei şi până către Olt se înşiruie şi culmi orientate nord-sud. sau pinteni montani. între Tismana şi Horezu (Depresiunea Olteană). Dar. La acestea se adaugă stadiile diferite de evoluţie. În principal se compun dintr-un uluc subcarpatic. cuta anticlinală apare evidentă în Dealul Săcel (570 m). Apar totuşi şi complicaţii. Într-un tratat de geografie regională este mai indicată însă diferenţierea regională complexă. se pot lipi de marginea muntelui. Între Jiu şi Gilort mai apare ca specific Dealul Bran (333 m). se intercalează cute diapire. 25. Culmile (muscelele) sunt orientate nordsud (consecvente). dealurile se înalţă. chiar mici depresiuni (Alunu-Berbeşti. La est de Jiu. dealurile sunt joase (350-400 m). dar având cueste unghiulare pe cumpene (fig. La vest de Jiu. Subcarpaţii Olteniei sunt cei mai mici subcarpaţi (333-769 m) şi cei mai puţin cutaţi. iar la nord de Bran s-a lărgit mult Depresiunea intracolinară Tg. se pot depărta formând cuvete. alteori straturile se ridică monoclin fără a fi cutate etc. în sudul său se află Depresiunea subsecventă Cioiana-Ţicleni. Împreună cu muscelele din nord formează Subcarpaţii Vâlcii. JiuCărbuneşti. în Măgura Slătioarei (769 m) şi la Ocnele Mari-Ocniţa (o butonieră de diapir). Pl = Pliocen. care fac legătura cu piemontul. 26). pot apărea 2-7 şiruri structurale. Q1 = pietrişuri. pe Olteţ). acestea se pot ridica sau coborî în brahianticlinale sau brahisinclinale. se remarcă prin monoclin şi roci mai vechi în fâşia nordică şi o cută anticlinală între Bughea şi Dâmboviţa (Dealurile Măţăului). cuta anticlinală este slab evidenţiată. ambele relativ paralele cu rama montană. Q2 = aluviuni şi terase Muscelele Argeşului.

26. Q = cuaternar Între Bughea şi Dâmboviţa se ridică o cută anticlinală ce trece prin dealurile Ciocanu. cu masive deluroase puternice. care se lipesc de munte şi sunt alungite nord-sud (Bărbuleţu. m = meoţian. Râul Târgului şi Argeşel). e = eocen. Bucovel). Vâlsan. ambele şi pe un sinclinal). Plaiurile Bertei). Ciuha. cu interferenţe montane etc. Profil schematic prin Muscelele Argeşului: Cr = cristalin. cu caracter tipic subcarpatic (Subcarpaţii Măţăului). 27). Sălătruc. Albeşti de Argeş. Au cute mai multe. Râul Doamnei şi. în parte. Albeşti-Bughea şi Câmpulung. mai rar obsecvente (fig. marcate şi de cueste: şirul nordic este la contactul cu muntele (Jiblea-Sălătrucel. Nordul muscelelor prezintă dealuri masive (roci mai dure). spre Groapa Oii. Arefu. 99 Universitatea SPIRU HARET . Cândeşti. Văile principale sunt consecvente (Topolog. Cosminele. Între Prahova şi Teleajen (Subcarpaţii Teleajenului) se separă un subsector ce are şi influenţe dinspre Subcarpaţii Buzăului. şirul sudic se află la contactul cu Piemontul Getic (le urmează şoseaua care pleacă de la Olt pe la Tigveni şi Curtea de Argeş. de unde acestea se restrâng către est) şi un şir median la contactul miocen-pliocen (Şuici-Cepari. Măţău. p = ponţian. b = burdigalian. culmile sunt mai netede. Degeraţi. dar şi acestea se diferenţiază local. he = helveţian. Subcarpaţii Prahovei (între Dâmboviţa-Teleajen) au un relief dominant delurosmasiv. Fig. d = dacian. alungite tot nord-sud (Culmea Doftanei.muntele şi cu Podişul Getic s-au format trei şiruri de depresiuni subsecvente şi de contact. Bezdead). aici. faliate. Slănic. uneori ajungând până în câmpie (Dealurile Vulcanei. Ţintea. Nucşoara-Corbi. dar în sud se termină cu un aliniament est-vest de măguri axate pe un anticlinal (Băicoi. iar cele secundare sunt subsecvente. lv = levantin. Subcarpaţii Curburii sunt cei mai complecşi structural şi ca relief şi se subîmpart în trei subsectoare (despărţite de văile Slănic-Buzău şi Teleajen-Cricovul Sărat). ol = oligocen. Schitu Goleşti – toate urmate de o şosea). în care apar şi roci cretacice şi paleogene montane. Tot aici numărul şirurilor de bazinete depresionare se reduce la trei şi ele sunt mai largi. mai puţin ordonate. Argeş. mai ales la vest de Prahova (Subcarpaţii Dâmboviţei). între care Chiciora (1218 m). RobaiaDomneşti. Bughea. Culmile Sultan-Teişu). Berevoieşti.

5 = Dealuri (muscele) de legătură spre culoarul şeilor. 4 = Dealuri subcarpatice.Fig. 3 = Depresiune subcarpatică (a = depresiune propriu-zisă. Posea) 100 Universitatea SPIRU HARET . 7 = Culmea submontană Piatra. 2 = Limita de tip cuestă. b = culmi în cadrul depresiunii). spre Piemontul Getic – Cuesta Getică.27. Subcarpaţii Măţăului: 1 = Limita Subcarpaţilor Măţăului. 6 = Muscele joase reunite sub formă de culoar intradeluros. 8 = Depresiuni de contact cu Piemontul (Gr.

între care paralelismul culmilor şi al şirurilor de depresiuni. conglomerate) şi eroziunea diferenţială acerbă. Al patrulea şir depresionar s-a fixat în mare tot pe o cuvetă (Sângeru-Cislău) şi cuprinde depresiunile: Măgurele-Podeni. Buciumeni. Telega. Unguriu-Cerbu). Cocorăştii Caplii) şi pe un anticlinal salifer cu lărgiri locale la Aninoasa. Mislea-Podeni. Slănic. dar şi de contact petrografic şi pe anticlinale. Cislău. la sud-est de CislăuSângeru se află Culmea Ciolanu-Cerbu (pe anticlinalul Ciuta-Lapoş). Gorgota. Moreni. în est. Glodeni şi la est de Prahova. la care au contribuit şi desele apariţii de roci mai dure (gresii. Edera de Jos. Bezdead. Apostolache-Sângeru. Măneciu. Se remarcă mai ales prin pătrunderea a doi pinteni şi două cuvete montane în Subcarpaţi (fig. Se diferenţiază în două subsectoare. Talea şi Comarnic. Vărbilău şi Vălenii de Munte. Breaza. Subcarpaţii Buzăului (Teleajen-Slănic) sunt cei mai complecşi ca tectonică şi relief. Valea Lungă. dar şi prin alte cuvete intradeluroase care mai păstrează pietrişuri piemontane (Calvini. calcare. Runcu. Subcarpaţii pintenilor şi ai cuvetelor. Doiceşti. Pe cuveta-sinclinal de Calvini se înşiruie trei depresiuni (Gura Vitioarei. Urmează şirul depresionar al cuvetei Văleni-Drajna-Chiojdu limitată în sud de pintenul de Văleni sau Culmea Priporului.Pe acest fond deluros. despărţite de valea Buzăului. situată numai în est pe un sinclinal unde trece în şirul depresionar anterior (Sângeru-Apostolache-Podeni). iar în est de Prahova apar Cornu. mărginită la sud de pintenul de Homorâciu. Urmează şirul al cincilea de depresiuni. Pucioasa. au cea mai mare complexitate din toţi Subcarpaţii. de interferenţă munte-Subcarpaţi. Râul Alb. Şirul submontan este slab evidenţiat (pe un sinclinal şi un anticlinal ce conţin şi cretacic montan) în bazinetele depresionare de la Bărbuleşti. Al patrulea şir este pe un sinclinal pliocen. Cosminele. se pot observa şi 4-5 şiruri de bazinete depresionare restrânse (până la Prahova). plus un mic şir de butoniere în dealurile Istriţa-Dealu Mare-Ceptura. Al doilea şir de mici bazinete (intradeluroase) este axat în parte pe un sinclinal eocen: Gura Bărbuleţului. Brebu. se compune din micile depresiuni: Izvoarele (pe Dâmboviţa). 28). dar apare şi o butonieră de anticlinal (Schela-Glodeni). de unde trece în şirul anterior Telega-Vălenii de Munte. mai ales pe oligocen. anticlinalul se pierde în golful Floreşti-Băicoi. Cărbuneşti-Şiomari şi Pătârlage). Cea mai nordică este cuveta Măneciu-Ceraşu. Bertea. influenţa puternică a tectonicii şi petrografiei şi cel mai mare număr de şiruri de depresiuni intracolinare şi de culmi deluroase. în sudul lor fiind Culmea Salcia pe un anticlinal (se prelungeşte spre Teleajen până la cuesta Coada Malului). Ocniţa. din vest. dar subordonată unor paralelisme evidente nord-est – sud-vest (arealul pintenilor) şi est-vest (Culmea Istriţa-Ceptura şi depresiunile Nişcov-SângeruApostolache-Podeni). Vulcana-Băi. cu un relief structural derivat foarte divers. Pietroşiţa. şi cuprinde bazinetele: Vulcana-Pandele. formate dominant pe segmente sinclinale. În sens transversal se întâlnesc 5-7 şiruri de depresiuni. la est de Prahova continuă cu bazinetele depresionare Frăsinet. Cel de-al cincilea şir de mici bazinete se află în cadrul aliniamentului dealurilor sudice axate pe un sinclinal cu romanian în ax (Şotânga. Nişcovul. Câmpina. cei mai laţi. Ruşavăţu-Cislău. Păstrează sau au căpătat în timp multe caractere tipic subcarpatice. Şirul al treilea. 101 Universitatea SPIRU HARET .

28. mai apar două lărgiri depresionare pe sinclinale locale. 3 = Formaţiuni miocene Dar. Rotari. pe Valea Buzăului.Fig. În fine. Mai la sud. Colţi. Pârscov şi Unguriu. ridicând numărul şirurilor depresionare la şapte (fig. La contactul cu muntele apare un şir de înşeuări şi bazinete (Sibiciu. în estul Dealului Ciolanu-Cerbu. iar pe anticlinal. în cadrul cărora apare şi un anticlinal (Berca-Arbănaşi) la nord de care se înşiruie un culoar depresionar. 29). Sfinţeşti şi Viespeşti. Pintenii paleogeni şi cuvetele miocene din Subcarpaţii de Curbură: 1 = Fliş cretacic. butoniera Bucovelu. aceşti subcarpaţi se termină spre câmpie prin Culmea Istriţa-Dealul Mare-Ceptura. 102 Universitatea SPIRU HARET . Bozioru. pe prelungirea cuvetei de Calvini. între Buzău şi Slănic. 2 = Fliş paleogen. Dâlma-Botanu şi Bocu). Răteşti-Grabicina. un şir de butoniere Berca-MurătoareaPâcle-Beciu şi cuestele limitrofe. Sărata Monteoru. Brăeşti. Subcarpaţii Dâlma-Blidişel. Călugăreni. Şi mai la sud sunt dealuri de monoclin (Dealurile Pâclelor). în cadrul căreia s-au format câteva butoniere. Lopătari). sau subcarpaţi externi. se ridică trei masive deluroase. şi la vest de Cricovul Sărat. sau subcarpaţii interni (Ursoaia-Blidişel. sunt ceva mai simpli. alungită est-vest pe un anticlinoriu.

29.Universitatea SPIRU HARET Fig. Posea) 103 . Aliniamente morfostructurale în bazinul subcarpatic al Buzăului (Gr.

mai ales către munte: Lopătari. Piemontul Zăbrăuţi. Mera (pe Milcov). Răchitaşu. Momâia. Cuprind trei depresiuni mari. Qp3 = pleistocen superior Şirul de sub munte se compune din bazinete. Câmpuri-Răcoasa (aceste depresiuni seamănă oarecum cu cele din sudul Muscelelor la contactul cu Piemontul Getic). Profil schematic prin Subcarpaţii Vrancei: Ct = cretacic. BistriţaCracău şi Neamţ-Topoliţa (fig. Căpăţânii. înşeuări şi depresiuni. Deleanu. Bistriţa şi TazlăuTrotuş. Roşu. Dumitreşti. 30. Răchitaşu Nerejului. Toate sunt relativ oblice pe munte şi paralele cu râurile Moldova. 31). având şi cueste incipiente. Măgura Odobeşti (hogbac. Pg = paleogen. dar formate din roci dure (conglomerate şi gresii): Pietricica (plus Chicera 104 Universitatea SPIRU HARET . Vidra.Subcarpaţii Vrancei sunt cei mai apropiaţi de tipul clasic de subcarpaţi. Dealurile subcarpatice care închid depresiunile de mai sus sunt impuse de câteva cute dominate de un sinclinal şi delimitate de falii inverse: Bisoca-Ulmuşorul. Şirul dealurilor externe stă pe monoclin piemontan şi are aspect de cueste: Blăjani. Subcarpaţii Moldovei sunt cei mai vechi (straturi miocene). Ghergheleu. două culmi deluroase principale şi un larg culoar de contact cu Podişul Moldovei. cei mai evoluaţi şi mai simpli. axate în principal pe un sinclinal delimitat de falii. Mc = miocen. Plopu-Odobasca-Poiana Cristii. Răiuţi. Depresiunile sunt pe sinclinorii nivelate prin eroziune: Tazlău-Caşin. Niculele (toate bazinete). Jitia. Depresiunea Vrancei (Nereju-Năruja şi Bârseşti-TulniciNegrileşti) şi Soveja. Gârbova (979 m). Şirul depresiunilor intracolinare subsecvente şi de contact (cu straturile piemontane) începe de la râul Râmnicul Sărat şi sunt: Buda-Deduleşti. Culmile subcarpatice principale corespund unor anticlinorii. cu cele mai largi spaţii depresionare (circa 50%). Pl = pliocen. Qp1-2 = pleistocen inferior şi mediu. Ouşoru. Budei. sm = sarmaţian. 996 m). Prezintă câte două aliniamente de depresiuni şi două de dealuri (fig. 30). către est aceste dealuri se lăţesc mult pe monoclin sarmato-pliocen. Bisoca. Fig. Lozii.

Mc = miocen. Relieful tectonostructural începe cu forma de cerc a Carpaţilor (geneza sa fiind tratată la „Sistemul geomorfologic românesc”). Culoarul Moldova-Siret are caracter subcarpatic de contact cu podişul. 31. depresiuni şi abrupturi marginale. aliniamentele ramurilor sau principalelor sectoare (ambele tratate la „Sistemul geomorfologic …”) şi aliniamentele de masive. sau a lăsărilor şi ridicărilor unor compartimente. Profil schematic prin Subcarpaţii Moldovei: Pg = paleogen. a pânzelor de şariaj şi în parte a faliilor. Ambele grupe de forme au fost tratate de Grigore Posea (Geomorfologia României. Fig. respectiv de alinierea geosinclinalelor şi apoi a orogenelor care au determinat orientarea cutelor principale. Formele structurale derivate sunt. dar şi pe trei unităţi regionale (sau peisaje carpatice morfostructurale). toate cele trei niveluri au fost impuse de aliniamentele de ciocnire ale plăcilor. lărgit prin deplasarea celor două râuri către podiş. cât şi structural derivat. (tabelul 3). de asemenea. urmată de direcţionarea ramurilor etc. În esenţă. enumerate în tabel. văi longitudinale şi forme de amănunt). sm = sarmaţian. Q = cuaternar Relieful structural din Carpaţi Carpaţii reprezintă cele trei tipuri de orogen. 2002) pe trei categorii genetice (aliniamente carpatice. 105 Universitatea SPIRU HARET . culmi. ca şi în Subcarpaţi. Categoriile genetice morfostructurale Aliniamentele carpatice sunt cele ordonate de factorul tectono-structural şi sunt ierarhizate pe trei niveluri: forma de cerc a Carpaţilor Româneşti. plus dealurile Corni-Chicera-Runcu). uneori combinate. atât tectono-structural.Mare) şi Pleşu (911 m. dar în principal cu alte forme şi cu altă ordonare spaţială. iar relieful structural este bine reprezentat.

a. depresiuni şi văi longitudinale. sunt reduse la Curbură (Bâsca. un culoar depresionar linear (Rucăr-Braşov-Oituz) şi un aliniament de obcine în nord. complicată cu fliş şi eruptiv intern şi. ceea ce a dus la schimbarea structurii morfotectonice: aliniamentul extern curbat (format din masive şi clăbucete). În Meridionali s-au conturat trei masive-bloc. cu alte ordonări structurale: trei trepte altimetrice intersectate de Depresiunea Bozovici în Banat.Tabelul 3 Relieful structural carpatic Relief tectono-structural Forme derivate • • • • • • • • forma de cerc segmentat a lanţului carpatic direcţionarea ramurilor carpatice. La Curbură rămân numai trei aliniamente. dar cu o fragmentare diferită şi mai accentuată.). Bistriţa. brâne (pe versanţi) butoniere (resturi foarte rare) În Carpaţii Orientali. faliile marginale au determinat şi cele mai mari abrupturi. Olt.). formate din masive. deci. Formele structurale derivate prezintă aspecte şi asocieri diferite în funcţie de următoarele structuri şi formaţiuni: fliş. aliniate E-V. sedimentarul mezozoic de pe cristalin. conforme cutelor cristalinului getic şi autohton. dar cu altă origine. Moldoviţa. ca şi în Meridionali (Lotru-Jiurile-Cerna). Văile longitudinale.a. iar în Apuseni un mozaic cu multe horsturi şi grabene. a culmilor şi masivelor relieful de horsturi şi grabene abrupturi marginale de falie cueste şi hogbacks-uri tectonice văi longitudinale aliniamente depresionare culoare tectonice • • • • • • • • • cueste şi hogbacks-uri de eroziune sinclinale suspendate suprafeţe structurale văi structurale depresiuni de contact relief discordant (chei epigenetice. izvoarele Moldovei. În Munţii Banatului şi în Apuseni apar tot structuri în blocuri. cutele 106 Universitatea SPIRU HARET . depresiuni suspendate) abrupturi de contact (detaşate prin eroziune) trepte. poliţe. ca şi depresiunile corespunzătoare. Mureş-Gheorgheni. Tarcăul ş. culmi (obcine). sau în Banat (Nera – paralelă cu falia Almăjului) şi Apuseni (Crişurile pe grabene şi Arieşul). Siriu ş. s-au fixat pe contacte tectono-petrografice şi domină în Orientali (Vaser şi Iza. tectonica a impus cinci aliniamente paralele (NV-SE).

contacte tectonice şi petrografice etc. rupturi de pantă. În fliş se întâlnesc: cueste. Formaţiunile generale care determină forme structurale sunt: şisturile cristaline şi sedimentarul lor mezozoic (calcare. De la valea Trotuşului spre sud rămân însă paralele numai culmile din nordul Depresiunii Braşov. masive ş. poliţe. până la râul Harţagu. Munţii Apuseni. dar cu orientare N-S. circuri asimetrice şi începuturi de cueste şi văi structurale. culmile înalte şi mai ales vârfurile sunt pe sinclinale suspendate (Nemira. În Carpaţii Orientali se remarcă îndeosebi cueste şi hogbacks-uri (tectonice şi de eroziune). sedimentarul terţiar din depresiuni şi de pe marginea Apusenilor. depresiuni de contact. ordonarea acestor formaţiuni este diferită pentru fiecare regiune carpatică. b) Sinclinalul marginal al cristalinului conţine şi straturi mezozoice. Zârna. între ele rămânând numai petice pe un cristalin mai ridicat. reliefuri discordante. Pintenul de Homorâciu (cu gresie de Tarcău) ajunge peste vârful Smeuretu. hagbacks-uri de eroziune. cueste. Acestea. Siriu). La Curbură. până la orientare E-V. Tot la Curbură apare specificul pintenilor (un fel de obcine) şi cuvetelor care pornesc din munte spre Subcarpaţi: Cuveta de Slănic ajunge în munte până la Slon. Goru.). Pe straturile neogene din depresiuni apar îndeosebi cueste. a) Fâşia flişului este formată din aliniamente paralele de pânze. Carpaţii Meridionali şi Banatului. bombări şi lăsări locale. conglomerate).de amănunt ale cristalinului. Bucegi şi Piatra Craiului. peste înşeuări. Penteleu. Valea 107 Universitatea SPIRU HARET .a. mici platouri structurale. Mai la sud. se extind pe aliniamentul Obcina Lucina-Rarău şi Hăşmaş-Bicaz. forme de versant (trepte. Postăvaru. care determină cueste. iar în cadrul acestora sunt cute solzi. păstrate pe sinclinale în Ceahlău. În Ciucaş şi Bucegi se adaugă şi straturi de gresii sau şi calcare în Piatra Craiului şi Bucegi. gresii. suprafeţe structurale reduse. formele fiind ordonate pe trei fâşii (exclusiv vulcanismul). flişul şi terţiarul din depresiuni şi marginea Apusenilor. Calcarele sunt pe un sinclinal suspendat şi impun vârfuri. asimetria obcinelor este atenuată. La Curbură. iar pe marginea Apusenilor. în rest apar masive mai mici înşirate arcuit. Pintenul de Văleni este o prelungire a Culmii Ivăneţu. brâne. Sunt tipice marile cueste care formează Obcina Mare (pe pânza Tarcău) şi Feredeu (pe pânza de Audia). mai rar pe anticlinale (Culmea Baiu). Aproape toate sunt orientate NV-SE şi pe ele se aliniază principalele şiruri de culmi (obcine) şi masive. Bucegi şi mai puţin în Culoarul Branului şi Piatra Craiului. Specifice arealului cu fliş sunt şi masivele din conglomerate cretacice. ferestre. văi structurale. Peisajele structurale regionale Se grupează conform concepţiei regionale geologice în: Carpaţii Orientali şi de Curbură. dar continuă cu înşeuări pe un sinclinal care trece pe sub vârful Siriu. Cutele din cristalin dau praguri. Pe mezozoicul de pe cristalin: cueste. Carpaţii Orientali şi de Curbură prezintă cel mai dezvoltat relief structural. Ciucaş. fiecare masiv fiind localizat pe un alt element structural (pânză sau sinclinale). chei epigenetice. sinclinalul marginal este localizat în Piatra Mare. mai ales calcarele. la Nehoiu şi Bâsca Rosilei. Dar. dar în Bucegi domină conglomeratele (1000 m grosime). La sud de el. cuveta de Drajna-Chiojdu ajunge. anticlinale şi sinclinale. pereţi abrupţi pe straturi semiverticale etc.

umplută cu conglomerate. iar spre nord. suprafeţe structurale. cu multe culmi şi măguri 108 Universitatea SPIRU HARET . sinclinale suspendate (Buila. forme specifice flişului şi eruptivului. dar aici se adaugă o fragmentare mai puternică. b) Relieful structural al straturilor suprapuse cristalinului este mult mai evident. Codru-Moma şi Pădurea Craiului. Culmea Făgăraş urmează un anticlinoriu getic asimetric. Între horsturi. Bozovici. Plopiş şi Meseş. Petroşani.. cueste. abrupturi etc.a. creste tip ciuceve (pe Cerna). flişul şi eruptivul intern al Munţilor Mureşului şi sedimentarul terţiar marginal.).a. Pe de altă parte. a) În masivele cristaline determinante sunt: direcţionarea cutelor. Pui (Haţeg). Haţeg-Hunedoara. horstul Bihorului şi Vlădeasa (un fost graben umplut cu eruptiv): spre sud-vest este horstul Zarand. Gura Văii (Podişul Mehedinţi). straturile de gresii şi conglomerate ale cutelor au impus cueste. Culoarul Timiş-Cerna (aici apar şi chei epigenetice). în parte şi ale autohtonului se aliniază E-V şi NE-SV. este pe un anticlinal cu cristalin în ax. Munţii Apuseni au un suport structural similar Meridionalilor. Din acest mozaic apar trei aspecte specifice: masive multe de tip horst (plus grabene). contactul getic/autohton. către vest. iar de la masivul Poiana Ruscăi se curbează spre SV până ajung N-S în Banat.Relieful vulcanic”. Masivul Leaota. contactul getic/autohton. Carpaţii Meridionali şi ai Banatului au reliefuri structurale impuse de: cutele şi faliile cristalinului. b) Geosinclinalul flişului şi eruptivului Munţilor Apuseni este al doilea specific. Similară acestor direcţii este şi despicătura văilor longitudinale Lotru-Jiuri-Cerna şi Bozovici. şi epigenii marginale. Fâşia vulcanică este tratată la . Se remarcă dominarea horsturilor şi dispunerea lor palmată. în schimb. sudul Rodnei şi Depresiunea Maramureş. Cutele se grupează în anticlinorii şi sinclinorii care au impus masive diverse. c) Epigeniile marginale au rezultat din transgresiunile badenian-sarmaţianpanoniene peste un fost relief deluros al poalei Apusenilor. Masivul Godeanu (getic) stă suspendat pe un sinclinal al autohtonului.a. Exemple: peticele şi barele de calcare (uneori şi gresii şi conglomerate) de pe pânza Getică: Vânturariţa-Buila. La fel calcarele de pe Autohton: fâşia Polovragi-Câmpu lui Neag-Oslea-Cerna-Cazane şi fâşia de sinclinorii Sviniţa-Svinecea Mare. Oslea ş. Cutele geticului. care porneşte de la un masiv central compus din Muntele Mare-Gilău. Ţibleş. fâşia sinclinoriului Reşiţa-Anina-Moldova Nouă. valea Cernei. În Munţii Metaliferi domină măgurile eruptive şi unele cueste pe straturi sedimentare. ca şi coborârile axiale ale anticlinoriilor impun limite între masive. Pe toate apar masive uneori izolate. c) Flişul paleogen transilvano-carpatic s-a extins în Bârgău. văi structurale ş. faliile şi intercalaţiile de roci mai dure în şisturile cristaline. o serie de falii.Dâmbovicioarei s-a fixat pe axa sinclinalului Bucegi-Piatra Craiului. c) Relieful structural din depresiunile intramontane este prezent în BrezoiTiteşti. sedimentarul mezozoic suprapus şi sedimentele terţiare din depresiuni. marcat de arcul Metaliferi-Trascău. calcarele şi multe structuri longitudinale (vezi punctul d)). culmi-bare. iar în Trascău. butoniera Natra-Dobra (Banat) ş. a) Fragmentarea mozaicată a cristalinului şi acoperişului său mezozoic a impus specificul de bază al reliefului tectono-structural al Apusenilor. grabenele au atras hidrografia. Aici.

Editura Universităţii „Lucian Blaga”. gresii) şi de terţiarul depresiunilor. Care sunt principalele reliefuri majore tectono-structurale din România ? (Carpaţii cu cele 5 ramuri. câmpiile forme fluvio-lacustre. discordant. Geografia Carpaţilor şi Subcarpaţilor. Zam şi Şoimuş-Lipova (Mureş). eruptiv vechi şi cristalin. podişurile – fiecare cu structurile specifice. 109 Universitatea SPIRU HARET . determinate de straturile de gresii.a. Cutele erodate din Trascău au impus la suprafaţă aliniamente de roci mai dure. cristaline sau eruptive. dar şi cu monoclin. Cea mai evidenţiată este Culmea Ciumerna-Bedeleu-Cheile Turzii. Editura Academiei. Peste barele dure. Asemenea clipe se găsesc şi în Culoarul Rucăr-Bran şi în sudul Rarăului. Buru (Arieş). • Velcea Valeria (2001). bloc faliat. conglomerate. Borzu (Crişul Negru). Ampoiţa. Vad (Crişul Repede). cutat. • Posea Grigore (1968). monoclinal. Geoagiu-Râmeţi. Marca (Barcău) ş. apare şi o fereastră la Briheni. falii. subsidenţe locale şi unele înălţări reduse). Mai cunoscute sunt: Vulcanul (lângă pasul Buceş). • Velcea Valeria. 4. Geomorfologia României. Dar. conglomerate şi calcare. mai ales calcaroase. 2. Piatra Craivii. Vălişoara (Aiud). tabular. probleme 1. În Podişul Padiş din Bihor şi în Pădurea Craiului sunt suprafeţe structurale şi începuturi de cueste. (1982). Intregalde. Editura Ştiinţifică.calcaroase.a. numite adesea „bâtcă”. Geografia fizică a României. • x x x (1983). sau „clife”. Editura Fundaţiei România de Mâine. Autoevaluare – întrebări. nr. Bibliografie selectivă • Posea Grigore (2002). dar şi cueste şi văi structurale. Brădişor ş. Geografia României I. mai ales în bazinul Ampoiului. Sfredeluşul. Astfel. Un fenomen aparte îl reprezintă şi clipele calcaroase însedimentate în roci mai moi care se găsesc în Trascău. înşirate pe sinclinalul marginal al cristalinului. Savu Al. în domuri. are o dublură în Culmea calcaroasă Râmeţi. Problema Subcarpaţilor în Transilvania. De asemenea. s-au impus multe chei. un sinclinal intern impune un culoar suspendat între Baia de Arieş-Sălciua-Băişoara (pe Iara) şi un mic platou la izvoarele Galdei. tot aici Vârful Osoiu este un petic din pânza de Codru. înălţimile munţilor Codru-Moma sunt pe un sinclinal suspendat. Tălagiu şi Gurahonţ (Crişul Alb). apalaşian). pinteni şi cute diapire. Care sunt tipurile de reliefuri structurale ? (Tectono-structural. seria Geografie. Sibiu. Ardeului (Geoagiu). Piatra Cetii. d) Relieful structural comun cu alte ramuri carpatice este impus cu precădere de mezozoicul suprapus cristalinului (calcare. paralele Văii Arieşului (similare structurii apalaşiene). „Natura”. cele mai extinse forme structurale sunt în Trascău şi mai puţin în Metaliferi. Subcarpaţii cu anticlinale şi sinclinale. Pe această structură discordantă s-au impus depresiuni suspendate şi chei: Turzii (Hăjdate). din calcare.

mici horsturi. un şir de clăbucete. dar cu vârfuri şi culmi de sinclinale suspendate. 13. 14. (Culmi pe monoclin. Care sunt complicaţiile structurale din Subcarpaţi ? (Brahianticlinale. Depresiunea Braşov continuată în sud-vest prin Culoarul Rucăr-Bran şi un şir nordic de obcine). ce include şi straturi mezozoice. văile longitudinale. 9. masivele bloc din Meridionali. trei depresiuni. pinteni montani. depresiuni subsecvente. butoniere. butoniera Leghia. cute diapire. (Cei mai complecşi structural. un şir de mici depresiuni suspendate în sud. la contactul cu Podişul Getic –. 8. Podişul Târnavelor – domuri. ataşarea unui deal piemontan – Bran. 110 Universitatea SPIRU HARET . dealuri de anticlinal în Subcarpaţii Măţăului). 6. (Cei mai vechi. Caracterele morfostructurale ale Subcarpaţilor Curburii. şei structurale). direcţionarea diferită a celor 5 ramuri. Câmpia Transilvaniei – uşoare asimetrii de interfluvii. Subcarpaţii Vrancei – două aliniamente de depresiuni şi două de dealuri. structură tabulară în sud. văi structurale. (2 falii interioare şi 2 exterioare. cu 50% din suprafaţă. Care sunt subregiunile structural-morfologice ale Podişului Transilvaniei ? (Podişul Someşan – cueste. sinclinalul calcaros Casimcea-Midia. înşeuări de contact spre Podişul Getic. 15. cele mai extinse spaţii depresionare. Relieful structural din Podişul Moldovei se remarcă prin următoarele forme: (Cueste. 5. Care este modelul general al reliefului subcarpatic ? (Depresiuni de sinclinal şi dealuri de anticlinal). masive deluroase înalte în nord. flişul paleogen transilvano-carpatic şi fâşia vulcanică). depresiunile marginale de contact – subsecvente). sinclinalul marginal al cristalinului. 11. falii locale. dintre care unul pe monoclin piemontan). 5-7 şiruri de depresiuni. Caracterele morfostructurale ale Muscelelor Argeşului. cu trei subsectoare: Subcarpaţii Prahovei cu dominantă de masive deluroase lipite de munte. 7. 4. monoclin. Caracterele morfostructurale ale Subcarpaţilor Olteniei. diapir. formele structurale derivate). pe contacte petrografice. monoclin). Caracterele structural-morfologice ale Dobrogei. abrupturi de falie. cuvete. Care este specificul structural-tectonic al Carpaţilor de Curbură ? (Un şir curbat format dominant din fliş. trepte tectono-structurale în Munţii Banatului şi un mozaic de horsturi şi grabene în Apuseni. Care sunt categoriile genetice morfostructurale ale Carpaţilor ? (Forma de cerc. 3 şiruri de depresiuni – sub munte. Caracterele morfostructurale ale Subcarpaţilor Moldovei. pe contactul miocen-pliocen. 12. Subcarpaţii Transilvaniei – inversiuni de relief. Care elemente geologice impun reliefuri structurale în Carpaţii Meridionali şi Munţii Banatului ? (Masivele cristaline împreună cu faliile şi cutele lor caracteristice. Care sunt fâşiile structurale din Carpaţii Orientali şi de Curbură ? (Fâşia flişului cretacic şi paleogen având cute-solzi. (O cută slabă anticlinală în vest şi mai accentuată în est. interferenţă cu muscele între Bistriţa Vâlcii şi Olt).3. în Dobrogea Centrală – o pediplenă pe şisturi verzi. cu 4-5 şiruri de bazinete depresionare dezvoltate pe sinclinale. chiar pe anticlinale. două culmi principale şi un culoar larg de contact cu Podişul Moldovei). aliniamentele structurale din Carpaţii flişului. Subcarpaţii Buzăului – cei mai complecşi. cuvete. 10. domuri. văi subsecvente. pinteni. cinci unităţi structurale în Dobrogea de Nord …). cute diapire.

măgurile vulcanice din munţii Almăj şi Metaliferi). Masivele. Perşani). Valeria Velcea (2001). fostul geosinclinal al flişului şi eruptivului. Turnu Roşu-Cozia. relief carstic. Gilău-Muntele Mare). masive ca structură. Grigore Posea (2002). dar şi pe timp scurt (anotimpuri. clipele calcaroase şi reliefurile structurale comune cu alte ramuri carpatice. urmate de cele metamorfice (10%) şi eruptive (5%) (Şt. (1974). cupole (Poiana Ruscăi.despicătura longitudinală Loviştea-Lotru-Petroşani-Cerna-Bozovici. Densitatea formelor specifice anumitor roci se distribuie adesea pe suprafeţe mari. dar şi de explozie şi acumulări vulcanice. îngheţ etc. fiind un relief complex structuralo-petrografic. dar în etajul alpin 111 Universitatea SPIRU HARET . Cozia. Preluca. Versanţii din etajul cu pădure sunt rectilini. mai ales datorită tectonicii. pietrişuri şi nisipuri. sinteze la nivel de ţară se găsesc la: Grigore Posea şi colab.). pe gresii. cristalizate. Vlădeasa). secete. Airinei. În Carpaţi. mai ales calcarele şi conglomeratele. Văile şi versanţii sunt în formă de V. care includ şisturile cristaline. în masivele hercinice (sau mai vechi) din Carpaţi. Dominante. I. dar şi cea din Măcin. creste alpine (Făgăraş). loess. I (1983). Docnecea. În conturarea reliefurilor petrografice. Formele de relief principale din platforme sunt suprafeţele de eroziune bine nivelate şi păstrate. sunt rocile sedimentare (85%). Măcin sau măgurile din Podişul Silvaniei. impunând peisaje petrografice (exemple: carstul. Jiu. cum ar fi sedimentele din depresiuni). duritatea rocilor şi orogeneza alpină au impus masive de diferite forme şi altitudini. se deosebesc următoarele tipuri de reliefuri petrografice: pe cristalin. Relieful vulcanic îl tratăm aparte. Crişul Repede la Ciucea etc. dar rupte adesea în horsturi şi grabene. măguri (Morlaca. straturile mezozoice suprapuse cristalinului. relieful pe cristalin etc. 1969). care păstrează suprafeţe de eroziune dispuse în trepte. conglomerate. De obicei. dar mai ales inselbergurile şi pedimentele. 16. Studii de amănunt şi pe suprafeţe restrânse asupra acestori tipuri de reliefuri sunt foarte multe. argile şi marne. Rodna. Este vorba de roci dure. Bihor. Care elemente geologo-tectonice şi morfologice impun specificul structural în Apuseni ? (Fragmentarea mozaicată a cristalinului şi a acoperişului său mezozoic. cum sunt aliniamentele de tip apalaşian. epigeniile marginale. un rol important îl au proprietăţile fizice şi chimice ale rocilor în raport de procesele şi agenţii geomorfologici pe timp îndelungat. vol. Lăpuş. Bojoi (2000). Relieful dezvoltat pe cristalin. Geografia României. ca varietate şi extindere în suprafaţă. sau ca defilee şi chei (Porţile de Fier. gneisele.cu martori insulari de tip piramidal. La zi apar numai pediplena şisturilor verzi din Dobrogea Centrală. obcine (Mestecăniş.a.). granitele şi chiar eruptivul banatitic din Apuseni şi Banat. structurile sedimentarului terţiar din depresiuni). au formă de: masivebloc (cele din Meridionali. masive mici (Locva.). deşi foarte înclinaţi. Şimleului.). Aceste roci se găsesc în soclul platformelor. alunecările de teren. RELIEFUL PETROGRAFIC Varietatea mare a rocilor care apar la zi şi condiţiile schimbătoare morfoclimatice au impus un mare număr de reliefuri petrografice. ploi torenţiale. de obicei fosilizate. Ghiţu ş. pe care însă s-au instalat ulterior şi reliefuri de amănunt.

În multe masive s-au format şi abrupturi marginale importante. Formele de relief. Gradul de carstificare şi multitudinea formelor specifice depind de: grosimea calcarelor. De exemplu. sunt cele mezozoice. sau chiar carstoplene. de fisurile din rocile vulcanice sau de structura grăunţos-cristalină a granitelor sau gneiselor. Pe verticală. Rodnei etc. văiugi sau horjuri asimetrice. pături de alterare. mici platouri. Podul Dâmboviţei (Rucăr). măguri sau humuri sau cornete. aglomeratele vulcanice calcaroase şi ghiaţa. răspândite în Carpaţi şi podişuri. carstul Cărăşan (Munţii Aninei). sau Hăghimaş. în principal pe calcare. iar cele fosilizate se găsesc şi sub câmpiile Română. altitudinea şi. date de calcarele în sine şi de eroziunea generală externă (masive. ferestre glaciare. văi oarbe şi văi cu trepte antitetice). mult căutat de turişti. în Bihor şi Pădurea Craiului se cunosc trei niveluri de carstificare. loessoidele. din care două fosile. gradul de tectonizare. Rarău (toate pe calcare mezozoice). Calcarele principale. Tot în acest ultim etaj. Formele minore s-au născut prin eroziunea dirijată de pliurile şisturilor cristaline. Trascău. Hăghimaş-Bicaz. carstul apare începând de sub nivelul mării până în etajul alpin inclusiv.devin mult mai variaţi şi fragmentaţi din cauza gelivităţii mari a şisturilor cristaline. şi forme carstice propriu-zise. marnele şi gresiile calcaroase. bare. Alte roci pe care apar reliefuri similare sau de pseudocarst sunt: sarea. unele situate mult sub nivelul mării şi dominate de goluri umplute cu apă. La acestea trebuie adăugate formele fosile. culmi şi creste calcaroase. cele mai înalte din ţară). rezultate prin dizolvare şi precipitare. văi. sau de Vest şi în Dobrogea de Sud.. sau chei. urmate la distanţă de cele eocene şi sarmatice. procesul de carstificare a evoluat şi în legătură cu mişcările de ridicare sau de coborâre (sedimentare şi fosilizare în câmpii şi unele podişuri). praguri. în care rezultă cel mai spectaculos relief petrografic. formându-se niveluri de carstificare. Platoul Vaşcău (Codru-Moma). arene şi blocuri sferoidale (Măcin). Apar. Suprafaţa ocupată de calcare în România este de 2%. Sunt de două mari categorii: forme relativ majore. astfel. Ca localizare. iar împreună cu celelalte roci se ridică la 21%. gipsul. conglomeratele calcaroase. Formele „majore” imprimă caracterul general al peisajului carstic şi sunt de trei sau patru tipuri: a) Crestele sau culmile calcaroase alpine (la peste 1700 m). cum sunt unele fâşii din Făgăraş (la 2400 m. echivalente într-o oarecare măsură etajării suprafeţelor de eroziune. Se formează pe roci solubile. Buila-Vânturariţa (Munţii Căpăţânii) şi chiar creste din Retezat (cu două avenuri). circuri suspendate asimetrice. etajul morfoclimatic şi circulaţia apei. Diferenţele climatice de modelare între etajul forestier şi cel alpin au impus şi două tipuri de peisaje în aceste masive. 112 Universitatea SPIRU HARET . Cele mai cunoscute şi mai vizate regiuni carstice sunt: Padiş–Cetăţile Ponorului. sau chiar în nordul Masivului Preluca. grohotişuri şi mări de pietre de dimensiuni variate. În Carpaţi şi chiar în celelalte regiuni. cele mai groase şi mai carstificate. Podişul Mehedinţi. Relieful carstic. acestea din urmă fiind exogene şi endogene. ca în nordul Făgăraşului. calcarele sunt fragmentate în areale mai mari sau mai mici. rocile cristaline au păstrat bine vechile forme glaciare: circuri. respectiv.

defilee sau subteran . aşa este bara Polovragi-Cernădia (străbătută de Olteţ. cornete sau humuri. d) Măguri calcaroase. tectonizare etc. ca forme reziduale.b) Barele calcaroase sunt aliniamente care stau în faţa unor râuri ce vin de pe alte roci şi le străbat prin chei. Padiş. Cele mai conturate platouri sunt: Pădurea Craiului.tavan . Boiu (nordul Podişului Someşan). dar se adaugă ca subtipuri. Vâlcanul. uvale. intercalarea cu alte roci impermeabile. Munţii Cernei. Lor li se adaugă cheile şi defileele în calcare. acest tip poate avea mai multe subtipuri. de exemplu. în Podişul Mehedinţi. Galbenul şi afluenţi ai acestuia) şi în parte chiar fâşia calcarelor din Podişul Mehedinţi. Padişul–Bihor.parietale . Carstul Cărăşean. precum şi clippe se găsesc. polii văi dolinare văi oarbe văi cu trepte antitetice chei şi marmite depresiuni de contact litologic sohodoluri izbucuri izvoare vocluziene ponoare poduri arcade ciuceve 113 Universitatea SPIRU HARET . De aceea. cu un carst interior foarte complex. ca. doline şi mult mai puţine uvale şi polii (tabelul 4). Culoarul Rucăr-Bran sau aliniamentul Rarău-Bicaz. Exocarstul este reprezentant dominant prin lapiezuri. în funcţie de înălţimea platoului (înalt. jos).podea terase în rocă aluviuni gheţari • avene • cristaline • mezozoice (dominante) • eocene (subţiri) • sarmaţiene (subţiri) • • • • • • • • • • • • • • lapiezuri doline. Tabelul 4 Relieful carstic Endocarst Vârsta calcarelor Exocarst • peşteri 1-3 niveluri concreţiuni de: . în cadrul platourilor sau fostelor platouri. plus podişurile Mehedinţi. Dobrogea de Sud. c) Platouri calcaroase. Munţii Trascău.

Cel mai adânc este Stanu Foncii (320 m) din Piatra Craiului. cheile. sifoane etc. Minişului. Ialomiţei. În peşteri sunt şi multe concreţiuni (stalactite. depresiuni carstice (Ponor. plus în avenul Borţig). Topolniţa din Mehedinţi. văi antitetice în Vaşcău şi Banat . izbucuri. Poliile sunt şi mai rare. în care se cunosc polii (Ponor. Pădurea Craiului. Endocarstul se compune din toate golurile subterane. chiar în Dobrogea de Sud sub loess. iar Peştera Izvorul Tăuşoarelor are cea mai mare diferenţă de nivel. Cea mai lungă pare a fi Peştera Vântului de 32 km. sau formele hidrocarstice (izbucuri. Scărişoara.a. 114 Universitatea SPIRU HARET .a. Apusenii au cele mai multe peşteri şi avenuri din ţară. Barsa. la Călugări (Vaşcău) şi în Munţii Aninei . se găsesc în platourile în care evoluţia carstică este în stadiu final (Banat. între care domină peşterile. Bicazului. Caraşului. Munţii Apuseni au cel mai dezvoltat carst. Culmea Colţii Trascăului. gururi. Ponorici. Ponor (Vaşcău). cinci gheţari subterani ş. întinse câmpuri carstice (Padiş. Lumea Pierdută. Ţarina. albii de râu. Peste 200 de peşteri sunt în Apuseni. În Masivul Codru-Moma se conturează trei areale : Vaşcău. Şura Mare.a. Regiunile carstice le vom aminti suprapuse regiunilor geomorfologice. Criminiş) şi izbucul Călugări. perle de peşteră. Există peste 10. Padiş şi Aninei . Avenele sau puţurile carstice sunt mai reduse ca număr. Polovragi (pe Olteţ).000 de peşteri cu lungimi de peste 10 m şi peste 800 km de galerii. izvoare vocluziene ş. Cetăţile Ponorului. Cloşani (pe Motru). avene (Corbu. Unele peşteri sunt etajate (Vântului. Olteţului. Gaura Licaşului (Hăşmaş) ş.a. sunt : Cazanele dunărene. patru peşteri cu gheţari (Scărişoara. Meziad din Apuseni. Bolii (toate în Şureanu) etc. sau Zece Hotare şi bazinul Roşia). Tecuri. Se cunosc poliile Scocul şi Brădet în Munţii Aninei. 350 m (în sudul Rodnei). Poiana Mare. Padiş. Podul Dâmboviţei (polie tectonică) etc. care se grupează în următoarele unităţi : Bihorul şi împrejurimile.)..). peşteri mici (Huda lui Papară) şi clippe. Dobrogea de Sud ş. uneori şi în adâncime sau fosilizate de soluri şi loessuri (în Dobrogea de Sud). Se detaşează îndeosebi arealele carstice din Bihor şi Pădurea Craiului. Focul Viu. de exemplu. (vezi Regiunile carstice). Văi oarbe apar în carstul Vaşcău. mai cunoscute. avenele şi hornurile ce fac legătura între peşterile etajate. între care Urşilor (amenajată pentru turism). Turzii etc. Nerei. ponoare.a. Moneasa şi Dumbrăviţa de Codru. stalagmite. doline şi polii.a. izvoare vocluziene. sorburi. ca.). Dâmboviţei. Ponoraş. Ponicova în Defileul Dunării. Codru-Moma şi Trascău. Cioclovina. În Munţii Trascăului se remarcă Culmea calcaroasă Bedeleu-Ciumerna-Cheile Turzii. Vârtop.Lapiezurile şi dolinele se găsesc pe toate rocile calcaroase la zi. cu trei niveluri de carstificare. Şugău din Hăghimaş ş. Cheile din calcare. Uvalele apar rar în Apuseni şi în Munţii Banatului. Tinoasa). draperii de diferite tipuri. văi oarbe. urmat de Dosul Lăcşorului (Şureanu).). câmpuri întinse de lapiezuri. Zăton ş. etc. la Izvarna şi alte locuri la poala Munţilor Vâlcan. Vaşcău.).a. multe chei. nenumărate chei şi întortochiate cursuri subterane. La exocarst se adaugă şi văile oarbe. Daniş ş. uneori sunt socotite polii şi cele din spatele barei calcaroase a Podişului Mehedinţi.

Sovata-Praid.a.). eocene (în Sud. uneori lacuri antropice şi mai rar peşteri. chei – Dâmboviţei. Ocna Sibiului (cu lacuri helioterme). Formele dominante sunt lapiezurile şi dolinele. Bigăr). Cheiul) şi multe peşteri (Cioclovina. Tismana.a. Bistriţei) şi ciuceve (Munţii Cernei). creste. chei) şi în Podişul Huedin-Păniceni. Dobrogea de Sud are şi un carst de mare adâncime. Nadanova ş. aici apar doline. Depresiunea Tazlău şi în câteva locuri din Subcarpaţii Curburii. abrupturi. Culoarul Rucăr-Bran (cornete. sub Munţii Meseş. Cleanţul Agăţat). Cojocna. Carstul dezvoltat pe sare este mult mai restrâns. chiar peşteri. Pe sinclinalul Aninei se înşiruie multe platouri carstice (Iabalcea. Nucşoara-Argeş. În Munţii Căliman şi Depresiunea Ciucurilor a fost semnalat şi vulcano-carst. Orzei. Ponoare. uneori cu aspect de polii (Zăton.). în Sud). extrem de restrâns. avenuri. Ocnele Mari. Bălţii). peşteri mici (Comarnic. chei. în Podişul Boiu (cu multe doline. A doua unitate este Podişul Dacic din Şureanu. Orăţii – clippe ş. Slănic-Prahova. Taia.a. unde apar peşteri (Cloşani. Carpaţii Orientali au calcare mezozoice şi dolomite în Obcina Lucina şi Rarău. peşteri – Ialomiţei şi Ursului). Cel mai dezvoltat carst se află în Dobrogea de Sud. poduri naturale (Ponoare. gâlme. Carstul dezvoltat pe gipsuri. sunt şi în Făgăraş (cu peşteri şi la 2400 m). Cel mai extins este carstul din Hăşmaş.Munţii Banatului ocupă locul doi ca varietate carstică şi se compun dintr-o regiune mare (Munţii Aninei – Podişul Cărbunari) şi o fâşie mai mică. depresiuni de contact. Ponororici ş.a. Ocna. Alte locuri: Lopătari-Mânzăleşti. Galbenul. cu chei (Roşia. de la Bistriţa Vâlcii până în Munţii Cernei. Zănoagei. căpăţâni. izvoare carstice. Retezat (Iorgovanu. cu goluri mari umplute cu apă.). doline şi izvoare vocluziene ca acelea de la baza Ciucaşului. bazinul Vârghiş din Perşani şi calcare eocene în sudul munţilor Rodnei. Motru. ce a impus Cazanele Dunării (Sviniţa-Svinecea Mare). Cheiţii. În Dobrogea Centrală. Sohodol. mai ales cristaline. Telega. Puţin carst apare şi în Postăvaru şi Piatra Mare. pe placa sarmatică.a. Piule) şi Godeanu. apare lângă Cheile Turzii. Cel mai dezvoltat este pe Platoul şi bazinul Maledic (Slănicul de Buzău). 115 Universitatea SPIRU HARET . fosilizate) şi sarmaţiene (o placă relativ orizontală. carstul apare în Podişul Babadag şi mai redus în Dealurile Tulcii şi chiar în Niculiţel. Babele. Cărbunari). polii. Podişul Someşan are carst pe calcare eocene. peşteri (Topolniţa). unele peşteri. alveole. Colonovăţ. Masivul Hăşmaş–Bicaz. Polovragi pe Olteţ). Pe valea Vârghişului sunt multe peşteri etajate. vârfuri piramidale). nişe. chei (pe Cerna.). Carstul din Dobrogea se dezvoltă pe calcare mezozoice (în Nord şi Casimcea şi fosilizate în Sud). Bucegi (cheile Urşilor. Tg. Ocna Dejului ş. În Dobrogea de Nord. Olteţul. Tătaru Mare. Buhui ş. cu lapiezuri şi mici doline. carst există pe valea Casimcea. Casa de Piatră. Ocna Mureşului. Văile sunt în principal seci şi au formă de canioane în miniatură (canarale). Carpaţii Meridionali au calcare pe latura sudică. Turda. Dâmbovicioarei. Carstul pe conglomerate şi gresii calcaroase prezintă începuturi de lapiezuri. mulat însă de loess . Podişul Mehedinţi are un carst complex pe calcare mezozoice: cornete (Cerbonia. Carpaţii Curburii prezintă carst pe calcarele din Piatra Craiului (avenul Stanu Foncii. izbucuri (Caraş. avenuri şi poduri. Muierii pe Galbenu. Calcare.

Bucegi). în parte Culoarul RucărBran şi Piatra Craiului ş. ulucuri. iar reliefurile alternează mult cu cele specifice altor roci. Siriu ş. turnuri. cascade (fig. Pe lângă cele trei masive impozante în raport cu relieful rocilor din jur (Ceahlău. Cel mai extins relief pe gresii există în Carpaţii Orientali şi de Curbură. văi înguste. acest relief este asociat cu cel pe conglomerate. Buzău (Harţagu). Fig. Ciucaş. rupturi de pantă. cornişe şi grohotişuri. În ceilalţi Carpaţi gresiile sunt mai subţiri. Adesea. Bucegi. în care s-au sculptat cheile 116 Universitatea SPIRU HARET . Ciucaş. conglomeratele sunt mai restrânse. În podişuri domină culmile foarte alungite (Târnavelor). Hăşmaş ş. pe valea Caşoca (Podu Calului) (foto M. datorită alternanţei acestora în versanţi. În Carpaţi există conglomerate permiene (Bihor. ca în Ceahlău. Oarecare excepţie fac conglomeratele care impun Culmile Pleşu. uneori seci.a. Cascada Pruncea. alternanţele de straturi subţiri de gresii cu roci mai moi impun ziduri ciclopice. Relieful dezvoltat pe conglomerate. ca în rezervaţia „Grădina Zmeilor” (sau Uriaşilor). cueste cu grohotişuri reduse pe frunte (Moldova. mai ales când este calcaros. reliefuri antropomorfe (apostoli. Un rol aparte are liantul. Someşan) sau diferite forme dominant antropomorfe. Cât priveste gresiile. 32). ceea ce le dă o mai mare rezistenţă la eroziune. Pietricica sau Breaza-Lăpuş şi cele de Brebu. Perşani. moşi etc. chei. sau Dâmboviţa (Cetăţeni). feruginos sau argilos). piramide cuafate (au şi gresii).).Relieful dezvoltat pe gresii. tigăi. rupturi de pantă. În arealele colinare. Metaliferi. Există totuşi multe diferenţe între cele două reliefuri specifice.). versanţi rectilini şi în trepte. elemente zoomorfe etc. Aceste roci se impun cu un aspect măreţ şi masiv când au grosimi foarte mari. forme aparte impun cu precădere gresiile masive.a.). ce apar în arealul flişului paleogen. şi izvoare de tip vocluzian la baza conglomeratelor (Ciucaş). dominat de formele amintite mai sus. dar şi faptului că ambele sunt permeabile şi cimentate (calcaros. babe (ambele au şi straturi de gresii). Kliwa. măguri (numite „bâtci” în Orientali). între care se remarcă cheile de pe Bâsca Mare şi Mică. apar în straturi subţiri şi impun forme de amănunt. rezultă şi forme mai de amănunt: coloane. tunele. Piatra Craiului. Alămj) şi mezozoice (Ceahlău. Ciucaş.a. grohotişuri. Ele determină culmi masive uneori zimţate. Codru-Moma. poduri. 32. Mâncu) În Subcarpaţi. văi înguste. Bucegi. silicios. Fusaru. unde apar gresii puţin cimentate care dau coloane. cu straturi foarte groase (Tarcău. praguri. Trascău.

în terase şi lunci. Sărăturile). efemeră. conurile de dejecţie. fluviatile şi eoliene (remaniate din cele fluviatile sau marine de plajă). cu excepţia cazului când sunt uşor cimentate sau umede. Câmpia Tecuciului are dune la Hanul Conachi (rezervaţie) şi lângă Iveşti. în partea superioară. în Depresiunea Braşov. În Bărăgan se găsesc trei mari fâşii de nisipuri (sud de Buzău. mai ales din cea a Dunării. se aliniază mai ales NE-SV. Nisipurile din marile lunci. chiar recente şi se găsesc pe areale extracarpatice. Regiunile cu relief nisipos se conturează dominant în câmpii. Conglomerate reduse apar şi în depresiunile intramontane Petroşani. se remarcă piemonturile. Pe nisipurile umede sau aflorate în versanţi se formează versanţi abrupţi. cu o excepţie. uneori uşor cimentate şi foarte permeabile. sud de Călmăţui. Şirurile de dune sunt orientate NV-SE (vânturile băteau din sud-vest) şi au înălţimi de 3-20 m.). între ele. care impun forme adesea instabile şi efemere. sau şiroiri. Cele mai tipice forme sunt dunele eoliene. înalte de 5-40 m).Doftanei.a. necimentate. dar şi dune de până la 20 m pe grinduri. ca la Râpa Roşie (Sebeş). văi şi văiugi largi. Nisipurile şi pietrişurile care apar la zi. În unele straturi de nisip marin apar sfere cimentate. Câmpia Olteniei are cele mai întinse câmpuri de nisip (150. în marile conuri de dejecţie de la intrarea râurilor în câmpii sau în unele depresiuni. hunii. mărunte şi cu oxizi de fier. Delta Dunării prezintă nisipuri fluviatile pe grindurile dunărene şi fluvio-marine (Letea. sau resturi piemontane. este cultivat cu pin. câmpiile piemontane. litoral şi marile lunci. Sunt nisipuri spulberate din lunca Dunării şi a Jiului. De aceea. Apar şi barcane. sau intercalate cu alte roci moi şi aflorând în versanţi. sud de Ialomiţa) ridicate de Crivăţ din albiile celor trei râuri. dominant în câmpii şi apoi în podişuri. Deltă. ca la Feleac (Cluj). 102 m. mai ales în timpul glaciaţiunii würmiene. pe ele activează mai ales vântul. arealele cu nisipuri eoliene sunt mult mai reduse şi se găsesc îndeosebi în Câmpia Valea lui Mihai (cu şiruri foarte lungi de dune. mai ales în SE. Acestea din urmă sunt modelate şi eolian. formează ostroave în albie (Decebal. lângă Moldova Nouă. curgeri de nisip supraumectat sau uscat (ciuroaie). la sud de Curtici şi la Teremia (Câmpia Jimboliei). iar în subsol apar adesea sufoziuni care elimină elementele fine şi produc prăbuşiri verticale. numite trovanţi sau bălătruci. în bazinul Vărbilău (Subcarpaţii Teleajenului). dunele. Pietrişurile se găsesc în piemonturi. Nisipurile sunt de trei feluri : straturi compacte depuse marin sau lacustru. şi care se extind în Nord până la Craiova inclusiv. Topografia este ondulată. şiroirea şi torenţialitatea. de asemenea. interfluvii netede mărginite de abrupturi formate din pietriş. Relieful dezvoltat pe nisipuri şi pietrişuri. pluviodenudarea. Culoarul Mehadia-Cerna ş. iar în partea sudică.a. apoi în dealurile piemontane externe dintre Slănicul de Buzău şi Trotuş. în conurile de dejecţie. tot mai lină spre sud. mai ales în Oltenia şi în arealul Făcăieni. înalte de 2-12 m. sunt de vârstă pliocen-cuaternară. Arealul de la Reci (Braşov) are 1700 ha (rezervaţie). cu desprinderi periodice de felii. Ostrovul Corbului ş. BrezoiTiteşti. Ele se extind peste toate cele trei unităţi (Blahniţei.000 ha). Cele două tipuri de roci apar deseori în alternanţă sau combinaţie. Ca reliefuri. Costeşti (Vâlcea). având inclusiv dune la nord de Constanţa. iar în unele interdune s-au amenajat lacuri alimentate din pânza freatică. Scurgerea apei sub formă de râuri este. Când sunt uşor cimentate. Litoralul prezintă nisip pe plaje şi în perisipuri. dar formează văi largi şi interfluvii netedeondulate. În Câmpia de Vest. Desnăţuiului şi Romanaţiului). prezintă o 117 Universitatea SPIRU HARET . Ocupă cel mai mare areal în Piemontul Getic. Rohia (Lăpuş). inclusiv în versanţi. dar şi cu argile sau loessoide. şi ocupă cam 2/3 faţă de nisipurile oltene. pe interdune se formează periodic aliniamente mlăştinoase. ridicând dune până la 7-12 m. la Reci. realizate concomitent cu remanierea. Caraorman. Ambele sunt roci foarte friabile.

bazinetele sau lărgirile locale de vale. calcare. De altfel. înşişi aceşti vulcani reprezintă înmuierea şi transformarea în noroi a unor argile din 118 Universitatea SPIRU HARET . Tabelul 5 Forme de relief create pe argile şi marne Forme de şiroire • ravene • ogaşe • torenţi • pământuri rele Forme fluviatile vezi tabelul 6 Alunecări • văi largi.feerie de rigole. dezvoltate pe roci argilo-marnoase. Domină alunecările care. Relieful specific la care dau naştere depinde şi de modul de combinare şi alternare cu alte roci. Ceva similar apare pe Valea Stăncioiului. Se pot cita. ca acelea din arealul vulcanilor noroioşi Berca-Arbănaşi. lapiezuri. Moldovei. la est de Râmnicu-Vâlcea. podişurile Transilvaniei. Formele generale de relief (tabelul 5) sunt modelate prin procese de şiroire. coloane. care uneori degradează total terenurile. în parte Getic. dând ceea ce se cheamă pământuri rele (bad-lands). ravene. fluviatile. pe mulţi versanţi. dense şi mlăştinoase • interfluvii rotunde plate • versanţi lini. în Subcarpaţi. creează peisaje de alunecări. ogaşe şi torenţi. pe sectoare de vale sau pe unităţi mai mari. conglomerate) cărora argilele le pot deveni pat de alunecare. dar se contractă şi formează crăpături la uscare. mai ales Câmpia Transilvaniei şi Câmpia Moldovei. două areale regionale cu altitudini mai joase decât unităţile din jur din cauza dominării argilelor. Argilele care au luat naştere prin alterări vulcanice sau depuse marin şi care conţin montmorilonit sunt cele mai predispuse alunecărilor de teren. Relieful dezvoltat pe argile şi marne. Este vorba de roci care devin plastice în contact cu apa. împreună cu formele de şiroire şi torenţi. mai rar. alunecări şi. subcarpatice şi intramontane. dar depinde şi de pantă şi de regimul pluvial. cu alunecări Alte fenomene • torenţi noroioşi • izvoare rare • vulcani noroioşi • lacuri de baraj • solifluxiuni • alunecări de grohotiş • alunecări submarine şi lacustre Relieful de ravenare se compune dintr-o densitate mare de rigole. prăbuşiri. inclusiv sub forma unor deluvii argiloase groase. ravene. mai ales permeabile (nisipuri) sau roci mai dure (gresii. Aceste roci sunt foarte răspândite în Carpaţii flişului. Similare sunt şi o parte din depresiunile. ca unităţi. Mehedinţi şi Dealurile de Vest. mici turnuri etc.

poduri. Varietatea şi extinderea alunecărilor au condus la multe denumiri populare (tabelul 6) şi mai multe criterii de clasificare (tabelul 7). inclusiv torenţii noroioşi. cu dese inundaţii la ploi. cu coşcove şi tacâre (poligoane de crăpături) pe timp secetos . Alunecările de teren.adânc. Versanţii sunt concavi şi dominaţi de alunecări. expulzate la exterior prin presiunea unor gaze cărora li s-a astupat deschiderea de ieşire. tipice sunt văile din Câmpia Transilvaniei. uscate dar cu mlaştini. diguri de râu. Suprafeţele afectate ating peste 1 milion ha. vârste Denumiri Cauze Vârste • • • • • pornitură fugitură ruptură râpă hârtoape • holoage • coabe • vârtoape • iuzi • goarţe • delniţe • fărâmituri • borşituri • glimei • gâlmei • copârşae • ţiglăi • gruieţi pregătitoare declanşatoare • roca • apa • panta • • • • • • • structură ploi ape subterane despăduriri păşunat subsăpare neotectonică • seisme • furtuni • vechi pleistocene holocen inferior • recente • în desfăşurare 119 Universitatea SPIRU HARET . cu pierderi de vieţi omeneşti. Ravenarea este extrem de răspândită în podişurile Moldovei. Riscurile se referă la: degradarea terenurilor. chiar cu nisipuri.000 ha agricole (în anul 2000). O astfel de vale este Bâsca Rosilei. Versanţii creaţi în argile care alternează cu roci dure. după inundaţii. cauze. dar şi văile scurte din toată Transilvania sau Moldova. iar interfluviile apar netede. În România. uşor convexe. din care 700. ca şi în arealele despădurite din Subcarpaţi şi Dealurile de Vest. căi ferate. ele reprezintă un fenomen important de risc. cu pantă mică. prezintă multe şi haotice rupturi de pantă. Transilvaniei şi Dobrogei. distrugerea de şosele. ca pagube. distrugerea de clădiri. sunt cele mai specifice forme create în argile. viteza şi durata alunecării. adâncimea şi volumul materialului deplasat. inclusiv pe loessoide şi pătura de alterări. Relieful fluviatil este reprezentat prin văi largi. adesea subechilibru. dărâmarea de faleze etc. cu unele înşeuări date de întâlnirea în cap a unor alunecări sau torenţi extinşi pe versanţi opuşi. urmând. Tabelul 6 Alunecări – denumiri. Gradul de dezastru este în funcţie de tipul de alunecare.

ştrangulate (cu straturi de gresii). lacuri de albie şi val de refulare. torenţi noroioşi (în marne). valuri mici. brazde. în valuri. circuri de alunecare la obârşia văilor secundare. câmpuri de cuiburi etc. • cu alunecări masive dispuse în trepte. detrusive (de împingere). copârşae.Tabelul 7 Tipuri de alunecări După adâncimea structurilor afectate După forma alunecării blocuri glisante solifluxiuni în pătura de alterări (superificale) în argile şi marne (puţin adânci. se declanşează brusc (ex. glimei-valuri. limbi pe văile secundare. limbi. circuri de alunecare. limbi. lacuri. consecvente: (puţin adânci). obsecvente: alunecări masive. ţiglăi (holoage). detrusive. bazine torenţiale-alunecări-detrusiveprăbuşiri. Voineasa. sau cu aliniamente vechi evoluate până la stadiul de gruieţi. insecvente: limbi. prăbuşiri-alunecări. masive. delapsive (de alunecare). lenticulare. • cu alunecări superficiale (în pătura de alterări sau pe argile şi marne). • submarine (pe fruntea platformei continentale) • lacustre versanţi de alunecări alunecări complexe de vale alunecări de grohotişuri alunecări subacvatice 120 Universitatea SPIRU HARET . Râul Mare – baraj.a. delapsive. • alunecări masive zonale de versant. monticoli. prăbuşiri-alunecări etc. lineare. de vale. după despăduriri şi la averse. brazde. tăpşaneglacisuri de alunecare pe marginile văii principale.gruieţi. Ţibleş ş. alunecări sectoriale şi de încălecare pe valea principală. 3-8 m) în strate complexe cu argile sau marne în bază blocuri izolate alunecate brazde înierbate borşituri cuiburi. iuzi. conuri la gura văii grohotişuri periglaciare fixate pe versanţi care.

Aici au fost descrise glimei sau alunecări sub formă de valuri cu evoluţie tipică de copârşaie. dar şi din argile care declanşează frecvente alunecări superficiale. Astfel. Domină alunecările superficiale. gresii. probabil. despăduririle antropice. Carpaţii prezintă multe şi mari alunecări în flişul paleogen. 33). când râurile s-au adâncit în podişuri şi dealuri. pe suprafeţele structurale. Subcarpaţii au roci de tip molasă. ţiglăi şi gruieţi. Se resimt şi aici deosebiri subregionale. conglomerate şi unde defrişarea a fost puternică. pe frunţile de cueste. ca la Ocnele Mari. însoţite de o ravenare activă. Apar alunecări dese şi masive. a declanşat alunecări ca şi. impuse îndeosebi de alternanţele argilelor cu nisipuri şi de multele poziţii structurale. Există şi alte tipuri de ciclicităţi ale alunecărilor. ca Buzăul. şi în valuri.Formele de alunecare existente sau păstrate ca martori au avut mai multe cicluri mari şi faze de declanşare. în funcţie de convexităţile principale ale meandrelor. 121 Universitatea SPIRU HARET . creând versanţi propice alunecărilor. inclusiv în flişul cretacic. influenţate adesea de structură. În Câmpia Moldovei domină alunecările superficiale şi de adâncime medie. „Optimum climatic” al „Aatlanticului”. se reduc. Un prim ciclu a început după înălţările postvillafranchiene. Sudul Podişului Bârladului se compune dominant din roci friabile. petrecute mai ales în secolele XVIII-XX. alunecările sunt mai reduse. Diversitatea regională se suprapune. dominant consecvente şi obsecvente (datorită monoclinului). recunoscut pentru multitudinea alunecărilor. împăduririle aproape generale din holocen au frânat alunecările de teren. regiunilor şi/sau unităţilor cu aceleaşi combinări de roci argiloase şi de alt tip. Totuşi. Cauza constă în dominarea argilelor în Câmpia Moldovei şi alternanţa acestora cu roci permeabile (conglomerate. pietrişuri. Toate au declanşat alunecări. Apar şi torenţi noroioşi (Buzău şi Vrancea) şi prăbuşiri în cutele diapire. În restul Carpaţilor. când nu avuseseră încă loc împăduririle masive. Au urmat alternanţele de faze periglaciare care au creat condiţii hidro-climatice de intensificare a alunecărilor. cum sunt valurile de La Movile (Hârtibaciu). în dealuri. cu un maximum în 1938-1942. După 1829 (pacea de la Adrianopole) se intensifică exportul de lemn pe Dunăre. într-o mare măsură. În prima parte a secolului XX se înfiinţează multe fabrici de cherestea şi joagăre. Se pare că şi preborealul postglaciar (temperat rece şi umed). legate de anii ploioşi sau. în Subcarpaţii Transilvaniei şi în Podişul Someşan. Depresiunile au totuşi o mai mare densitate de alunecări. în care alternează argile cu nisipuri. cu altitudini şi pante similare. dar nu prea mult. Cele mai multe şi mai felurite alunecări sunt în Câmpia Transilvaniei şi Podişul Târnavelor. în secolul XVIII are loc o sporire importantă a satelor şi a suprafeţelor de păşuni sau arate. unde rocile plastice au o pondere mare şi unde s-au făcut despăduriri cu precădere pe văile principale. mai ales în secolele XVIII-XX. au declanşat şi ele 3-4 faze de reactivări sau alunecări noi. pe văile transversale din fliş. Podişul Transilvaniei are alunecări multe şi variate. care stimulează periodic alunecări (fig. gresii şi nisipuri) în rest. de asemenea. Podişul Sucevei şi Central Moldovenesc au multe alunecări în cuiburi şi brazde. cu implantări de blocuri mari de gresii. Dar. la ploi şi dezgheţ. Podişul Moldovei este.

7 = Versanţi în gresie. 6 = Vaduri de trecere. 8 = Alunecări principale (I-III) 122 Universitatea SPIRU HARET . Raportul dintre meandrele Buzăului şi marile alunecări de teren: 1 = Cale ferată. 2 = Şosea. 4 = Cale ferată forestieră abandonată. 5 = Luncă neinundabilă sau terasă. 33.Fig. 3 = Cale ferată forestieră.

în volumul Geomorfologie aplicată (Travaux du symposium international). Milcoiu şi pe Dealul Negru. Deplasări de teren. acolo unde apare argila roşietică villafranchiană. forme de versant marcate de prăbuşiri şi ravenare şi forme subterane create de sufoziune. găvane. Editura Universităţii „Al.. Geografia fizică a României. 123 Universitatea SPIRU HARET . Editura Ştiinţifică.. padinele se adâncesc până la 5 m. (1957). Iaşi. Crovurile sunt adânci de 1-3 m şi au diametrul de 10-300 m. Editura Universităţii „Lucian Blaga”. (2000). Podişul Mehedinţi are alunecări în deluvii şi flişul de Severin. iar în Dobrogea sunt extrem de dese ravenările de pe versanţii abrupţi şi prăbuşirile în felii (terasete). • Dragoş V. 2003. după care urmează Câmpia de Vest. Bibliografie selectivă • Bojoi V. (1974). • Posea Grigore (1969). tasare (crovuri. dar în rest poate avea 4-10 m. Pe fâşiile de lângă maluri se dezvoltă mult sufoziunea. România – geografie fizică. • Velcea Valeria (2001). iar ca lungime ating chiar 10 km. hrube şi depresiuni endoreice). surpări de maluri (terasetele de loess) şi fluviatile – văi înguste şi seci cu aspect de microcanion. Toate aceste forme sunt foarte dese în câmpiile de la est de Olt şi cunoscute sub numele de găvane (la vest de Argeş) şi de padine (în Burnas). méandres et voies de communication dans la vallée de Buzău. Ielenicz M. Specifice acestor formaţiuni sunt formele create de următoarele procese: depuneri de praf fin (eolian. sau provenit prin denudare. din care aproape ¾ în Câmpia Română. Dealurile de Vest sunt afectate de alunecări superficiale mai reduse spaţial. din care au rezultat câmpuri). Câmpia Română are puţine alunecări (şi prăbuşiri) – pe malul dunărean al Burnasului şi pe fâşia de lângă lacul Brateş. Dobrogea şi Podişul Moldovei. sau pe miocen. Loessoide se găsesc însă şi pe unele terase şi glacisuri mai joase din dealuri şi chiar în unele depresiuni intramontane. dovadă a genezei periglaciare a loessului. sau până la 15 km când sunt axate pe braţe fluviatile fosilizate. Dobrogea prezintă slabe alunecări pe deluvii şi loessoide. Editura Ştiinţifică. Suprafaţa ocupată de aceste roci este de circa 40. însoţite şi de prăbuşirile de loessuri.000 km2.I. dar mai importante sunt cele de pe faleză. Grosimea loessului atinge maximum 20-40 m în Bărăgan. Relieful României. sufoziune (tuneluri. Relieful dezvoltat pe depozite de loess şi loessoide se impune prin câmpuri netede perforate de procese de tasare şi sufoziune. Peste tot apar şi soluri fosile. • Posea Gr. Editura Fundaţiei România de Mâine. Versanţii sunt afectaţi de alunecări şi torenţi. În Bărăganul Central li se alătură depresiuni endoreice. • Posea Grigore (2002). Cuza”. padine şi văi de crovuri). Sibiu. observabile îndeosebi pe văile Bascov. Apar şi prăbuşiri de sufoziune. Popescu N. Geomorfologia României.Podişul Getic are lentile sau pânze argiloase în alternanţă cu pietrişuri şi nisipuri. Glissement. doline.

probleme 1. conglomeratele. carstic. Care sunt tipurile de relief petrografic şi tipurile care impun peisaje specifice petrografice în România ? (Cristalin. forme petrografice propriu-zise (culmi. conglomeratic. filoane ş. tipuri de forme în cadrul platformelor.). măguri – exemplificări). Relieful carstic: roci. În România. gresos. se compune din forme de acumulare şi forme de explozie. extindere – localizare. formele specifice unor agenţi şi procese (fluviatil. Regiuni carstice. p. 8. alunecările. regiuni. regiuni cu relief argilo-marnos.a. Areale cu carst pe sare. se disting două categorii de vulcanism: neogen (de la care se păstrează forme vulcanice primare. Se găsesc în Dobrogea (un lacolit granitic în Măcin. relieful pe conglomerate. care impune Culmea Pricopan şi micile masive MeginaRomancula. trece printr-un ciclu evolutiv cu 3-4 faze. forme minore). fiecare cu forme proprii: vulcan intact. şiroiri. până la dispariţie. lacolite etc.Autoevaluare – întrebări. îndeosebi şisturile cristaline ale platformelor sau cele din orogenul Carpatic. sau primar. Vulcanismul preneogen aparţine unor cicluri vulcanice foarte vechi (hercinice şi prehercinice) şi ciclurilor mezozoice. sau impune. exocarst). Regiuni şi areale unde apar formaţiuni de loess şi loessoide. Goudie. Totodată. nisipuri. masive specifice). Relieful pe gresii şi conglomerate (de ce rocile respective se iau împreună. la care se adaugă modelarea ulterioară a structurilor specific vulcanice. Piatra Roşie ş. Relieful dezvoltat pe roci cristaline (tipuri de roci şi areale de apariţie. periglaciar. erodarea vulcanilor. relieful pe nisipuri.a. dar în diferite stadii de evoluţie) şi vulcanism preneogen (care impune mai ales forme petrografice). ca intruziuni. Riscuri şi dezastre provocate de alunecările de teren. precum şi forme create de/şi pe corpurile subvulcanice exhumate (batolite. carstul. în Carpaţii Orientali (gneisul de Rarău şi filoane porfirice în nordul Munţilor Bistriţei. 3. sub formă de batoline. tăiate de cheile de la Zugreni). peisaje şi forme (alunecări. Vulcanismul poate realiza. ca relief petrografico-structural. 7. RELIEFUL VULCANIC Relieful vulcanic propriu-zis. 4.a. fluviatile). areale. în Carpaţii 124 Universitatea SPIRU HARET . stadiul de planeză. în Carpaţi. vulcan rezidual şi schelet (după A. 43). masive.). relieful impus de pietrişuri. Rocile vulcanice ale ciclurilor hercinice şi prehercinice străbat.a. cristalinul). glaciar ş. bare. Este vorba mai ales de granite. 2001. sectoare de munţi). Chei şi peşteri în România. citat de Grigore Posea. podişuri.). din punct de vedere al reliefului. Relieful impus de argile şi marne. Iacobdeal. 2. relieful pe gresii. platouri. procese şi forme specifice. 6. 5. şi unităţi (regiuni) sau tipuri de unităţi vulcanice sau peisaje specifice (lanţuri de munţi. lacolite. în Vulcanismul şi relieful vulcanic …. argile şi marne. în pietrişuri. Areale cu nisipuri şi areale cu pietrişuri. depresiuni de baraj vulcanic ş. forme de dizolvare şi precipitare (endocarst.

cel de al doilea rând de chei ale Hăjdatelui sunt în ofiolite şi nu par epigenetice. Perşani. în munţii Banatului. Mihailec ş. în sinclinalul Rarău. Fig. masive. 2 = Vulcanism mezozoic iniţial (ofiolite). în Meridionali. Posea. Străbat cristalinul. rocile respective. Retezat. determină înălţimi mai mari ca acelea din jur. Vâlcan. 2001. diabazele sau ofiolitele. (de exemplu. Rocile vulcanice mezozoice s-au pus în loc în faza de rift a orogenezelor carpatice (ofiolite şi diabaze) şi faza de subducţie (banatitele).) şi în Podişul Niculiţel.Meridionali şi Banat (batolite în Autohton. Codru-Moma. uneori. Mai extinse sunt în Masivul Docnecea – Ocna de Fier şi Vlădeasa. Banatitele (roci acide. în Apuseni (Gilău-Muntele Mare. Ofiolite şi diabaze se mai păstrează dispersat în Metaliferi şi Trascău. chei epigenetice în Meridionali. 34. Highiş). măguri. Munţii Maramureşului (unde impun vârfurile Farcău.a. 34). arene şi blocuri sferoidale în Măcin. În toate cazurile. Vulcanismul paleozoic şi mezozoic din Munţii Apuseni: 1 = Intruziuni granitice hercinice şi prehercinice. plus căpăţâni de zahăr. p. 145). fiind foarte dure. sedimentarul mezozoic şi. 3 = Vulcanism mezozoic subsecvent (banatite) 125 Universitatea SPIRU HARET . Iuţi. Ţarcu şi Almăj – cu micile masive Cherbelezu. care se impun în masivele Parâng. Ogradena). Lor li se adaugă masivul sienitic de la Ditrău. puse în loc în faza laramică) se înşiruie pe un aliniament de fracturi între gura Nerei şi Vlădeasa (fig. Sfârdinu.

nu au văi transversale. s-a manifestat efuziv şi subvulcanic.a. În Căliman-Harghita a fost subacvatic. ciclul trei a fost foarte puternic. cu lave şi filoane bazaltice. iar cea joasă. Masivele componente prezintă următoarele diferenţieri: Munţii Oaş sunt foarte mici (400-800 m). cueste. platouri de lave şi de aglomerate vulcanice. dyke-uri. dar au pasuri fixate între masive. Masivul Igniş. 35). Firiza. prezintă o asimetrie transversală în două trepte (700-900 m şi 1100-1300 m). reliefurile respective se dispun în trei unităţi: Vulcanicii Nordici (Oaş-Ţibleş). rar măguri. celelalte reprezintă conuri vulcanice destul de bine păstrate. excepţie Ţibleşul 1839 m). cel mai extins ca suprafaţă vulcanică. a fost mai mult exploziv şi se remarcă prin riolite şi andezite. masive sedimentaro-vulcanice (cu forme de intruziuni exhumate – cupole. precum şi forme derivate prin eroziune. impunând stratovulcani şi vulcani micşti. Ciclul al doilea aparţine sarmaţian-panonianului. lacolite. slab în Apuseni. Ciclul prim a avut loc în badenian. praguri ş. Printre caracterele generale (comparativ cu nordul) se pot reţine: 126 Universitatea SPIRU HARET . Vulcanicii Nordici reprezintă un şir de cinci masive (fig. formată din măguri. are depresiuni şi bazinete interioare săpate în roci sedimentare (Chiusbaia. este un platou de lave. ca neck-uri. prezintă totuşi câteva caracteristici comune: sunt puţin înalţi (800-1300 m.a. au mineralizări importante. peste lanţul eruptiv montan al Orientalilor şi în sectorul sud-estic al Apusenilor (Metaliferii). care este un masiv sedimentaro-vulcanic. în trei cicluri. cu multe măguri şi un mic platou în Muntele Văratic. o culme mai înaltă către Maramureş (Culmea Cămârzanei) şi o mare depresiune – Oaş. iar în Oaş-Lăpuş au fost numai unele curgeri de lave în nord şi dyke-uri în sud-est. resturi de planeze şi barancouri. cu câteva vârfuri cupolare magmatice exhumate (1839 m). Cavnic ş. cu cratere ştirbite şi resturi de planeze şi barancouri. În Căliman-Harghita. Ciclul al treilea. Munţii Lăpuşului reprezintă vulcani reziduali spre schelet. cratere. dar au masivitate ridicată. creste şi platouri. sedimentaro-vulcanic. Relieful vulcanic format în neogen cuprinde: un lanţ montan vulcanic în vestul Orientalilor (cel mai lung din Europa). Vulcanicii Sudici se extind de la Munţii Bârgău la Harghita inclusiv. Masivul Gutin are o creastă de tip dyke şi o măgură masivă – Mogoşa. Harghita şi Ciumatu (Ciomatu). conform majorităţii geologilor. Gurghiu. în Apuseni şi Oaş-Lăpuş (poate şi Ţibleş – subvulcanic) unde este şi metalogenetic. Masivul Ţibleş este dominat de sedimentar. se înalţă brusc deasupra unităţilor din jur (cu 500-1000 m). 35) foarte diferite între ele şi în raport cu cei Sudici. depresiuni de baraj vulcanic şi de contact. din obcine. caldere. panoniano-cuaternar.Vulcanismul neogen (şi relieful) s-a manifestat. cea înaltă spre Maramureş. Ţibleş şi chiar în Apuseni). Sunt grupaţi în patru masive: Căliman. cu dacite şi andezite. cu urme a două caldere (Săpânţa şi Mara). compus din conuri (în diferite stadii de evoluţie). Sub aspect regional. Vulcanicii Sudici (Bârgău-Căliman-Harghita) şi Munţii Metaliferi şi împrejurimi. văi epigenetice – în Bârgău. cu măguri de 350-600 m (vulcani schelet). foarte extins în Apuseni unde este şi metalogenetic.) (fig. În afară de Bârgău.

Carpaţii Vulcanici de Nord 127 .Universitatea SPIRU HARET Fig. 35.

Fig. 36. Munţii Gurghiu: 1 = Compartimentul superior; 2 = Compartimentul intermediar; 3 = Compartimentul inferior; 3c = Şisturi cristaline; 4 = Masiv de sare; 5a = Cratere şi caldere; 5b = Neck; 6 = Dyke; 7 = Falie majoră (după D. Rădulescu)

128

Universitatea SPIRU HARET

Fig. 37. Munţii Harghita (după W. Schreiber cu modificări): 1 = Cornuri; 2 = Cratere şi caldere; 3 = Planeze; 4 = Lave; 5 = Platou; 6 = Curgeri de lave pe platou; 7 = Aglomerate şi piroclastite; 8 = Sedimentar; 9 = Cristalin; 10 = Glacis; 11 = Depresiuni mici; 12 = Limita munţilor Harghita; 13 = Limită de formaţiuni; 14 = Defileu

129

Universitatea SPIRU HARET

înălţimi mari (1700-2100 m); sunt traversaţi de trei defilee (Mureş, Someşul Mare, Olt); au forme vulcanice primare bine păstrate; au două trepte: cea a conurilor în est şi cea a podişurilor în vest; hidrografia este convergentă în cratere şi divergentă pe conuri; Bârgăul este retezat de o suprafaţă de eroziune (circa 1200 m), străpunsă de cupole, un lacolit şi silluri vulcanice, în care s-au impus văi epigenetice. Treapta platourilor vulcanice este formată dominant din aglomerate depuse subacvatic. Se extinde în vestul masivelor, iar în Căliman şi Harghita, şi în sudul lor, inclusiv în nordul Perşanilor. Altitudinea acestor platouri este de 1600-1400 m, în nord, iar în sud de 1000-750 m, formând un abrupt către Podişul Transilvaniei. Urme de aglomerate s-au păstrat şi pe unele dealuri care închid depresiunea Sovata-Praid (Becheci, Şiclod, Firtuşu), precum şi în arealul Subcarpaţilor Homoroadelor, sau peste nordul Perşanilor, unde apar şi bazalte la Racoş. La poalele Călimanului există şi urme de lahare. Treapta înaltă este compusă din 17 conuri, cu 15 cratere (din care 6 caldere). Călimanul este un con mixt, dominant stratovulcan, având şi multe piroclastite, cu o mare calderă (10 km diametru); Munţii Gurghiu (fig. 36) sunt formaţi din 5 conuri, din care două îngemănate (Ciumani, Ferăstraie), cu 2 cratere şi 2 caldere, între care FâncelLăpuşna este cea mai mare (13 km diametru) şi Şumuleu (4 km); Munţii Harghita sunt împărţiţi în două masive de către pasul Vlăhiţa (fig. 37), respectiv Mădăraş cu 5 conuri (Răchitaş, Ostoroş, Muntele Mic, Harghita şi Arotaş) şi Cucu având 4 conuri (Luci, Cucu, Pilişca şi Murgu); aproape toate au cratere, între care şi 2 caldere (Harghita şi Luci); Masivul Ciomatu are 2 cratere gemene (Sfânta Ana, cu lac, şi Mohoş).

Fig. 38. Răspândirea vulcanitelor neogene din Munţii Apuseni (după D. Rădulescu şi M. Borcoş): 1 = Ciclul I; 2 = Ciclul II; 3 = Ciclul III 130

Universitatea SPIRU HARET

Munţii Apuseni au vulcanism nou în Metaliferi şi împrejurimi (Zarand, sud şi vest Codru-Moma, Poiana Ruscăi) şi accidental în Podişul Lipovei (Lucareţ şi Dealul Bulzei-Zam) şi Câmpia Gătaia (Măgura Şumiga) (fig. 38). În Munţii Metaliferi şi Detunatelor se remarcă urme de mari conuri vulcanice la Căraci, Barza, Săcărâmb, Almaş-Stănija, Roşia Montană ş.a. Se mai evidenţiază Depresiunile Brad-Hălmagiu şi Gurahonţ (un culoar tectonic, barat în vest de erupţii şi transformat în depresiuni intramontane) şi cele două Detunate, compuse din prisme bazaltice. Tufurile vulcanice se întâlnesc intercalate în sedimentele Depresiunii Transilvaniei, în număr de circa 7 orizonturi. Impun mici trepte şi abrupturi structurale. Manifestările postvulcanice se referă la emanaţii de gaze (de tip mofete, fumarole, solfatare), izvoare termale şi minerale (cu CO2, sulfuroase ş.a.), chiar gheizeri (într-o primă fază) şi formarea de minereuri prin circulaţia hidrotermală (fier, sulf, sulfaţi, polimetalice). Acestea apar la zi (şi în subsol) atât în rocile vulcanice, cât şi în sedimentar vecin, suprafeţele respective conturând ceea ce se cheamă aureola mofetică. Vulcanii noroioşi sunt pseudovulcani, care se formează din nămolul provenit prin înmuierea unor argile de adânc, împins către suprafaţă pe fracturi, de către gazele zăcămintelor de petrol, de gazul metan sau alte surse interne. În România există multe locuri cu vulcani noroioşi. Cei mai tipici şi mai activi sunt vulcanii noroioşi de pe fâşia anticlinală a pliocenului dintre Berca şi Arbănaşi, în special Pâclele Mici şi Pâclele Mari. Mai sunt cunoscuţi sub numele de zalţe, fierbători, bolboroşi. În arealul Pâclelor apare şi un peisaj de „pământuri rele”. În Transilvania, vulcanii noroioşi sunt legaţi de cutele diapire (linia Turda-Sibiu) şi de domurile gazeifere; majoritatea se manifestă sub formă de borboloşi sau fierbători (gropi cu apă şi noroi, din care ies periodic gaze). La Homorod, conurile sunt nisipoase şi se distrug repede la ploi. Există şi în Oltenia, pe unele anticlinale subcarpatice, iar în Moldova sunt cunoscuţi sub numele de gloduri. Bibliografie selectivă • Posea Grigore (2001), Vulcanismul şi relieful vulcanic – hazarde, riscuri, dezastre, relieful vulcanic din România, Editura Fundaţiei România de Mâine. Autoevaluare – întrebări, probleme 1. Categorii de reliefuri impuse de vulcanism şi rocile vulcanice. 2. Care este cel mai lung lanţ vulcanic din Europa ? 3. Vulcanismul preneogen şi formele de relief din România. 4. Ciclurile de erupţii ale vulcanismului neogen. 5. Caracteristicile munţilor Oaş-Ţibleş. 6. Caracteristicile munţilor Bârgău-Harghita. 7. Conuri şi cratere (caldere) vulcanice din România. 8. Vulcanii noroioşi (definiţie, mecanism de formare, repartiţie). 9. Desenaţi un profil transversal peste grupa vulcanică Harghita-Căliman şi peste depresiunile de baraj; notaţi treptele de relief !
131

Universitatea SPIRU HARET

RELIEFUL FLUVIATIL Complexitatea, extinderea şi importanţa acestui relief sunt cu totul deosebite, deoarece acţiunea apelor curgătoare cuprinde aproape totalitatea uscatului, inclusiv principalele etaje morfoclimatice. Totodată, formele fluviatile de relief reprezintă o interfaţă de bază între hidrologie şi geomorfologie, realizând sistemul morfohidrografic. Pe de altă parte, omul este în contact activ în primul rând cu aceste forme de relief. Acţiunea fluviatilă dezvoltă, în timp, următoarele tipuri de relief: bazine morfohidrografice, delimitate prin cumpene de ape; văi, interfluvii şi versanţi; terase, lunci şi albii minore; forme de acumulare: conuri de dejecţie şi delte, glacisuri de acumulare, piemonturi şi câmpii de nivel de bază. Unele dintre aceste forme sunt însă tratate în alte capitole sau formează capitole aparte (deltele, piemonturile etc.). În cele mai multe cazuri, în cadrul reliefului fluviatil sunt abordate numai terasele şi luncile. Noi vom aminti majoritatea acestor forme, însă pe scurt, detaliind văile, terasele şi luncile. Bazinele morfohidrografice. „Bazinul morfohidrografic constituie cel mai general sistem «evolutiv» geomorfologic, ca şi celulă de bază a unei reţele ce acoperă şi stăpâneşte cea mai mare parte a zonelor de uscat; această reţea funcţionează asemenea unui „sistem nervos”, ce înregistrează, autoreglează şi comandă eroziunea, conform unor legi generale sau în funcţie de condiţiile particulare ale locului şi etapei respective … Bazinul morfohidrografic înregistrează, totodată, în diferite moduri, şi formele esenţiale ale evoluţiei trecute a reliefului său” (Grigore Posea, 1976, Geomorfologie, p. 265). În România, în afară de Dunăre, toate bazinele principale morfohidrografice încep din Carpaţi şi se termină la Dunăre. Între acestea cel mai mare este bazinul Siretului (circa 43.000 km2), urmat de bazinele Mureşului (circa 28.000 km2), Oltului (circa 24.000 km2) şi Someşului (circa 15.000 km2). Ultimele trei bazine străpung Carpaţii (Oltul, Mureşul şi Someşul), venind din Orientali peste Depresiunea Transilvaniei şi trecând apoi peste alte ramuri carpatice către exterior. La Mureş şi Olt, străpungerea s-a făcut prin captări şi antecedenţă, iar la Someş prin antecedenţă. Diverticole transcarpatice au şi alte bazine, direct sau prin afluenţi ai lor (Buzăul, Prahova, Crişul Repede ş.a.). Ca orientare a scurgerii, spre vest se dirijează bazinele Tisei, Someşului, Crişurilor, Mureşului; către sud-vest, Bega, Timiş, Caraş, Nera, Cerna; spre sud, Jiu, Olt, Vedea, Argeş, Ialomiţa şi, tot către sud, se dirijează bazinele Siretului şi Prutului. Se adaugă Dobrogea, cu două areale bazinale: dunărean (către vest) şi marin (către est). Forma bazinelor morfohidrografice, respectiv mersul cumpenelor de ape, diferă de la unul la altul în funcţie de nivelurile de bază locale şi generale şi de evoluţia în timp a bazinului, extins sau restrâns prin eroziune regresivă şi captări. Oltul şi Mureşul au bazinele cele mai complexe, formate în timp prin captări; Siretul are bazinul cel mai lat şi mai asimetric; Someşul are un bazin triunghiular (pornind de la două izvoare poziţionate
132

Universitatea SPIRU HARET

4 km/km2. în munţi 250-1000 m şi rar peste 1000 m. Drăgan. în mod excepţional depăşesc 1000 m (circa 6%) (T.a. 1960). iar bazinul Prutului este foarte îngust şi alungit. Parâng. în dealuri şi podişuri. În arealele de podişuri şi dealuri. Văile reprezintă un element de bază al reliefului. Văile Aspecte generale.. Ea diferă însă pe unităţi morfo-structurale în funcţie de etajare. Bihor ş. Morariu şi colab. în dealuri şi podişuri 75-250 m. Prutului (742 km). densitatea scade la 0. În proporţie de 70% văile au obârşia în Carpaţi. cu înşeuări largi care indică. ele impunând adâncimea şi densitatea fragmentării teritoriului. iar în Câmpii şi Dobrogea la 0. mai lat în Câmpia Moldovei. împreună cu nivelurile de umeri şi terase. ca faze morfogenetice evolutive de nivel regional.4-0. dar şi orientarea majorităţii pantelor şi a reţelei terestre de circulaţie. Ciucuri) sau în unele masive ca Bihor-Vlădeasa. ea fiind colectată de Dunăre (98%) şi are ca nivel de bază Marea Neagră. Dispunerea generală în teritoriu a reţelei de văi a României este radiar-circulară. Caracterele morfologice şi morfometrice ca şi cele hidrologice se supun legilor etajării concentrice morfoclimatice şi de vegetaţie.opus). şi este chiar mai mare în unele depresiuni către care converg multe râuri (Gheorgheni. Adâncimea văilor oscilează de la 5-10 m la peste 1000 m. Mersul cumpenelor de ape. de 0. Dunării.0 km/km2 în mai multe areale estice şi sudice din Câmpia Română. Densitatea fragmentării impusă de către văile de peste 5 km lungime este de 0. Mureşului. Godeanu. Semenic. precipitaţii.6-1 km/km2. iar a celor codificate cadastral. unde a captat ape de la Siret. Vrancea. sunt cele ale: Dunării (1075 km). 133 Universitatea SPIRU HARET . Siretului (559 km) ş. Cea mai mare densitate medie se întâlneşte în Carpaţi. între care cele ale: Someşului. Poicu şi Izvorul Crişului (Aurora Posea. Văile cele mai lungi. câmpii înalte 5-75 m. Godeanu. Amintim un exemplu: analiza cumpenelor bazinului Crişul Repede. Aşa sunt masivele: Hăşmaşu. Un alt specific îl constituie şi mulţimea văilor transversal-carpatice. văile au 500-1000 m adâncime. O hartă recentă (2002) a energiei reliefului a fost publicată în Atlasul România – mediul şi reţeaua electrică de transport (Editura Academiei) în care se redau următoarele trepte: în câmpii joase 0-15 m.2-0. atât pe orizontală.905 km. pantă şi rocă. Lungimea totală a văilor este de circa 115.30 km/km2. Bazinul Crişului Repede).a. Jiul prezintă un bazin echilibrat. 1977. din care pornesc mai multe văi. Mureşului (761 km). Retezat. extinderea acestui bazin dinspre Oradea către Iad.a. relieful impune noduri hidrografice. I. Adâncimea medie în câmpie este de circa 50 m. 1983). sau Câmpiile Mureşului (vezi şi Geografia României. Dobrogea. cât şi în plan vertical. Aici. Ţibleş ş. ne arată evoluţia bazinului respectiv. sub formă de pară. cu o medie de 600 m.6-0. Oltului etc. variaţiile sunt între 100-400 m (cu o medie de 150 m). incluzând numărul celor care trec de 5 km (4864). pe teritoriul României. Aceleaşi cumpene scot în evidenţă şi suprafeţe şi niveluri de eroziune.2 şi chiar 0. Crişului Repede. dar oscilează între 5-150 m.000 km. Oltului (615 km). iar în munţi. plus alte argumente. numai 78. Ciucaş. vol.

echivalente şi regional apropiate. de către Marea Neagră prin Dunăre şi apoi de aceasta prin afluenţii şi colectorii săi principali. dar şi câteva interfluvii principale dirijate NE-SV (interfluviul vrâncean. văile sunt largi. Panta de curgere a fiecărui sector de râu depinde însă de etajul morfologic. de debit (lichid şi solid). De exemplu. de aici. prin Predeal. subsecvente. iar interfluviile îmbracă aspect de câmpuri. Bârlad ş. rocă. 0.P. longitudinale. după geneză: fluviatile.065‰. de podiş. mai mică în arealele cu fliş şi în Apuseni. transversale. La nivel de ţară au fost reprezentate generalizat în Harta hipsografică schematică. Jiu etc. pe paralela Ungheni. văile prezintă caracteristici comune pe regiuni. după mecanismul de impunere peste un şir muntos sau o bară dură: antecedente. subregiuni şi unităţi de relief. de către T. iar cele cu debite mari formează culoare (Siret. obsecvente. Ca formă.a.). În Subcarpaţi şi podişuri. după forma în profil transversal: înguste. de câmpie. de anticlinal. Someşul 3‰. În Orientali. Mureşul 1‰. Se adaugă văile submerse de pe Platforma litorală. Încă un aspect. sau E-V (cel care trece prin vârfurile Siriu-CiucaşBaiu şi apoi. În munte. sub aspect morfografic şi genetic. dar apar şi subsecvent-asimetrice. I. iar Nistrul cu 50 m sub nivelul Prutului. în Podişul Moldovei. interfluviile principale se dirijează NV-SE până la Trotuş. sunt de mai multe feluri: după punctul de izvor: carpatice. supraimpuse (epigenetice). sub denumirea de culmi. dar în sens invers decât reţeaua de văi.Panta profilului longitudinal al văilor scade de la izvor la vărsare. carstice (oarbe. Obcinele Braşovului (Perşani. Oltul 2‰. 134 Universitatea SPIRU HARET . culoare. Ambele categorii sunt bine reprezentate în Carpaţi. respectiv. subterane). orientarea culmilor principale diferă după regiunile carpatice. de sinclinal. profilul oscilează între 12-300‰ cu o medie de 60‰. 5 Monografia geografică a R. După aspectul morfografic general. cele mai multe sunt consecvente. largi (cu luncă). panta variază între 1-10‰. desfăşurându-se ramificat. La Curbura propriu-zisă există o orientare generală radiară spre exterior. glaciare. de captare. cu 160 m mai jos ca Siretul. De exemplu. defilee.1-0. în Bucegi-Leaota-izvoarele Dâmbovicioarei-Piatra Craiului). după structură: de falie. Române. În Carpaţi. versanţii obişnuit lipsesc. subcarpatice. antitetice. Anexa IV. iar în câmpii. Interfluviile şi versanţii. Morariu (1960)5. Buzău. Furu-Ivăneţu şi cel din vestul Depresiunii Întorsurii). Baraolt. de exemplu. dealuri şi podişuri. important pentru morfologie: unele râuri. Controlul asupra profilurilor longitudinale este exercitat regresiv. are o pantă medie de 0.5‰. Prutul are albia şi sistemul de terase. profilurile longitudinale de vale pot fi: normale sau echilibrate (scad continuu şi uniform spre aval). Interfluviile sunt de mai multe categorii. deşi gurile lor de vărsare sunt aproape identice altimetric (0-5 m). punctele principale de confluenţă. consecvente. Siretul 0. Tipurile de văi. Dunărea. iar apoi tot mai lent. iar în câmpie. la început mai rapid şi neuniform. Editura Academiei. au profiluri longitudinale foarte diferite ca altitudine. Argeşul 6‰ etc. în trepte sau sectorizate (cu pante mai mari în defilee sau pe roci dure). ca la Olt. chei.8‰. fiind înlocuiţi de maluri. Bodoc şi Nemira) inversează direcţia spre NE-SV.

sau. Pădurea Craiului şi Plopiş) şi SV-NE (Meseş). Majoritatea au pătură de alterări. cu ramificări diferite. mai abrupţi şi mai diverşi versanţi. cu terasete şi multe ravene. orientările dominante sunt perpendiculare pe munte. bombate. dar abrupţi. este curbat (concav spre est) şi un altul V-E peste Gilău-Muntele Mare. în etajul cu văi glaciare. În Dealurile de Vest. sunt convecşi (indică dominarea procesului de înălţare asupra eroziunii de versant). pe cristalin. cu coborâri în arealele depresionare. dar în special cele principale. Şi Dobrogea are un interfluviu principal N-S. În grupul central (Găina-Bihor-Gilău-Vlădeasa). mai rar sub formă de creste şi mixte. cu precădere în fliş şi în munţii cristalino-mezozoici). toate interfluviile. În Poiana Ruscăi apare o culme centrală E-V. interfluviile prezintă trepte impuse de petrografie. orientarea interfluviilor principale este NNE-SVV. În Munţii Metaliferi orientarea este E-V. versanţii în loess sunt cel mai adesea verticali. pe rocile vulcanice şi pe conglomerate. ultimii fiind cei mai numeroşi. dar mai ales trepte echivalente nivelurilor de eroziune. uneori şi de roci. În profil longitudinal. mai ales pe frunţile de cueste. dar au şi câte 1-2 interfluvii principale orientate N-S în Moldova şi E-V în Transilvania. cu sau fără un profil liniar de legătură. cu multe rupturi de pantă determinate de gelivaţia diferenţiată. Abrupţi sunt şi versanţii inselbergurilor şi relativ lini cei ai 135 Universitatea SPIRU HARET . În Munţii Banatului. interfluviile se desfac fascicular dinspre munte către exterior. iar în munte. orientat N-S. pornind din vârfurile principale. versanţii sunt rectilini. cu câteva excepţii (Dealurile Pogănişului şi parte din Podişul Silvaniei). ondulate. În Dobrogea. iar în profil transversal sunt uşor plate. aproape N-S în Almăj şi E-V în Locva. având totodată multe grohotişuri şi umeri periglaciari. Versanţii din etajul glaciar sunt adesea golaşi. interfluviile se orientează diferit pentru fiecare masiv de tip horst: E-V (Zarand). În Carpaţi există cei mai lungi. dar mai ales spre sud şi nord. când au lungimi mari. În Apuseni. diferenţiată pe fâşii longitudinale şi nu prea groasă. Versanţii foarte abrupţi apar pe calcarele masive mezozoice. Există şi versanţi abrupţi. În dealuri şi podişuri domină versanţii convecşi-concavi. Totdeauna.În Meridionali există o orientare E-V în Făgăraş. iar cele secundare se ordonează specific tot pe subregiuni. iar în Trascău SV-NE. Baza versanţilor care mărginesc văi cu lunci largi se termină cu glacisuri coluvio-proluviale pe care s-au fixat aşezări. sau versanţi mai lini consecvenţi pe structură. Culmile din nordul Făgăraşului. În etajul pădurii. Aceştia diferă în funcţie de tipurile majore de relief în care au fost tăiaţi. au formă de custuri. Interfluviile secundare sunt dominant radiare. În Subcarpaţi. Podişurile Transilvaniei şi Moldovei au interfluviile orientate diferit şi specific fiecărei subregiuni. Domină cei în trepte (impuse de nivelurile de eroziune. iar în Subcarpaţii Moldovei se impun culmile orientate NV-SV (ca şi în Carpaţii Orientali). şi de etajul morfoclimatic şi de tipurile de roci şi structuri. interfluviul principal. prezintă vârfuri şi înşeuări. sudul Parângului şi vestul Retezatului şi radiară în rest. Cei cu argile şi marne prezintă alunecări şi profiluri foarte complexe. pe gresiile masive paleogene. cu râpe de alunecare şi alunecări masive. Versanţii sunt de două feluri: tectonici şi de vale. SE-NV (Codru-Moma.

văile ce treceau peste Munţii Trascăului (R. Evoluţia generală a reţelei hidrografice. Cum relieful actual al geosistemului Carpato-Danubiano-Pontic. cu excepţia Dobrogei. Ficheux). cât şi arealele deluroase au evoluat în etape determinate de mişcări pe verticală (dominant înălţări) şi de eroziune. Bistriţa superioară (A. 39. Tot acum se conturează cumpăna marilor înălţimi carpatice. motiv pentru care unii autori au etapizat evoluţia hidrografiei conform acestor suprafeţe. de structura şi tectonica acestuia etc. Covurlui). rezultă că şi reţeaua hidrografică a urmat aproximativ aceeaşi cale. De exemplu. Majoritatea sunt convecşi-concavi. unele rămase până azi. sau Topologului şi Argeşului (peste şirul masivelor Cozia-Ghiţu) ş. defileele epigenetice ale Lăpuşului şi Cavnicului (peste Masivul Preluca). în special cea tributară principalelor artere. piemontană (cu două faze) şi cuaternară (a teraselor). (Emm. Bersu. iar cele înalte au şi versanţi scurţi. 39). Unificarea hidrografiei sub comandă dunăreană şi pontică s-a realizat însă numai în cuaternar. condiţionată de apariţia şi extinderea paleogeografică a uscatului. Există multe aspecte specifice pe subregiuni (sau regiuni). marcate prin suprafeţe şi niveluri de eroziune. Fig. Moldova. Aşa sunt urmele de văi ale Râului Şes. peste Transilvania şi vestul panonic. Jiului. Ragu. Rudăria. de bordură (cu 3 faze). Urme sigure de văi au fost constatate din timpul suprafeţelor medii carpatice. Ca niveluri de bază s-au instalat: un bazin Moldo-Getic. Prigor – Grigore Posea). atât cercul carpatic. Câmpiile sunt dominate de maluri. Nordon. În acest timp s-au conturat o serie dintre actualele bazinete şi culoare tectonice care au rupt vechea hidrografie a pediplenei. care apoi va suferi unele modificări şi care va dirija viitoarea hidrografie carpatică. Subcarpaţi şi Dobrogea (mai ales Dobrogea de Nord).a. dinspre Podişul Someşean peste Munţii Meseş (Poicu. peste Culmea Almăjului venind dinspre Defileu către Bozovici (Răchita. Dar.a. Situaţia hidrografiei din sudul Transilvaniei la sfârşitul ponţianului 136 Universitatea SPIRU HARET . s-a definitivat de la Carpaţi către periferie. unul Transilvan (cu legături peste Curbură) şi unele bazinete şi culoare vestice (între BahnaDefileu-Haţeg şi până la Şimleul Silvaniei). suprafeţele medii carpatice. are loc o importantă coborâre şi transgresiune ce acoperă hidrografia anterioară (fig. Încatenarea reţelei hidrografice actuale s-a realizat printr-o îndelungată evoluţie. Poniţa). Donisă). rar prezentând abrupturi şi alunecări (Burnas.pedimentelor. Grigore Posea (2002) marchează etapele: pediplena carpatică. I. Oltului ş. de Martone). În panonian. dându-i noi orientări. cu precădere în Transilvania. care ţineau de Marea Panonică. Pentru etapa pediplenei carpatice există numai presupuneri teoretice.

1967. în special pe sectoare restrânse montane. Doftana. Gârbacea. Nordon. 1969). 40) şi Moldova (N. Donisă ş. Bâsca Mare şi Mică. Evoluţia principalelor văi transcarpatice. Văile transversale din Carpaţii flişului izvorăsc din spatele cumpenei marilor înălţimi şi traversează în mod special aliniamentele culmilor flişului cretacic şi paleogen şi Subcarpaţii. Au fost studiate cu precădere: valea Bistriţei (S. I. având un curs invers. Nordon. Prahova şi Dâmboviţa cu Dâmbovicioara. ca văi transversale. Gr.). Ielenicz) (fig. inclusiv în celelalte podişuri şi noi reţele (în Depresiunea Braşov). în würm. Etapa piemonturilor pliocen-cuaternare. În Transilvania şi peste toate părţile exondate de sub panonian s-au instalat noi artere. cu unele epigenii şi antecedenţă ulterioară captării). este importantă pentru arealele pericarpatice şi depresionare. ca de exemplu: antecedenţă pentru văile din Carpaţii flişului (cu unele excepţii locale) şi captări pentru Carpaţii dominaţi de blocuri masive cristaline (de asemenea. se produce captarea prin deversare la Porţile de Fier şi începe unificarea hidrografiei prin Dunăre. Orghidan. Acestea au fost studiate de mai mulţi autori. de vulcanism. de noile structuri şi de asimetriile unor masive rezultate din mişcări inegale de tip basculă. Ele s-au format. Dunărea exista numai în Defileu. se formează. 40. Gabor. sau a teraselor. A. iar în holocen. A. fie prin captări. extinde hidrografia şi peste câmpii. unde hidrografia a fost divergentă pe marile conuri piemontane. Transilvan. N. Posea şi V. Înălţările (pe alocuri şi clima) impun terase. dominant villafranchiană. Evoluţia reţelei hidrografice la Curbura Carpaţilor 137 Universitatea SPIRU HARET . Barbu). Delta şi limanurile. La acestea se adaugă văile Trotuş. unde multe râuri erau divagante. Etapa cuaternară.Etapa pliocenă postpanoniană (suprafaţa de bordură) impune o hidrografie nouă. Panonic şi Moldo-Pontic?).a. Munţii Banatului şi Apuseni). influenţată de mişcările inegale de înălţare. Atanasiu. S-au făcut şi generalizări (Grigore Posea. întreaga hidrografie fiind comandată de climă şi de 3-4 niveluri de bază (Getic. fie prin impunere epigenetică şi/sau antecedenţă. Fig. şi văi glaciare. valea Buzăului (S. altele s-au întregit prin captări (cu precădere în Meridionali. M. Argumentele pentru unul din aceste mecanisme sunt diferite şi uneori contradictorii.

Oltul şi Jiul. unde nivelul său se ridica până către 1000 m altitudine actuală (fig. acestea sunt epigenetice. sau explicaţia de bază. mai ales la Olt. studiate atent de către Emm. Fig. 39. iar apoi s-au alungit şi s-au impus şi peste şirurile culmilor de fliş. Ghiţu-Frunţi etc. este exclusă de existenţa lacului panonian în Transilvania. în Preluca. Primele trasee. născute ulterior.. 41. Văile transversale carpatice din vest (Olt-Maramureş) s-au format dominant prin captări. Antecedenţa iniţială. Ideea. ca şi captările. Peste unele praguri. au folosit discontinuităţile tectono-structurale dintre masive şi rocile mai moi depuse în depresiunile posttectonice. reliefurile vechi respective fiind acoperite anterior de sedimentar mai nou. Evoluţia văii Oltului în defileul Turnu Roşu-Cozia 138 Universitatea SPIRU HARET . 42). de Martonne ş.Deşi s-au emis şi păreri că unele s-ar fi format prin captări. este aceea că primele văi s-au instalat pe şirul masivelor cristalino-mezozoice. cu excepţia Tisei. 41. masive sau măguri dure. După captări s-a produs şi o antecedenţă puternică. ca în jurul Apusenilor. sunt formate prin captări. în care s-au încastrat anumite sectoare de văi.a. dovezile pentru antecedenţă primează.

Arieş. valea este epigenetică şi antecedentă (fig. actualul defileu numit Ciucea (fig. de panonian. În defileul din Podişul Cărbunari. se pare. Aceeaşi direcţie este indicată şi de nivelul umerilor de 300-320 m (nivelul Ciucar). Călata. pe rând. M. în Hidegul. în Depresiunea Transilvaniei. 43). impunându-se epigenetic. În cadrul Crişurilor s-au produs epigeneze şi captări. Posea şi I. Cartări concrete la teren au fost efectuate însă de I. dinspre Cerna şi Bahna către Panonica.Fig. prima fiind peste cumpăna ce mergea pe stânga râului Sebeş spre Apuseni (Grigore Posea. 139 Universitatea SPIRU HARET . Mureşul din Vulcanici ş. printr-o suită de captări. 45). Secuieul (Henţul). iniţial: Iadul. Dunărea s-a instalat iniţial numai în defileu. P. care iniţial izvora din Depresiunea Petroşani (Parâng). N. dintre care mai spectaculoase au fost cele care au condus la formarea bazinului Crişul Repede. care se legau într-o strâmtoare dinspre Bahna–Subcarpaţi către Baziaş. 1967). după panonian. O captare recentă este exclusă de înălţimea vârfului Tisa (459 m).). O a doua problemă o constituie pătrunderea Mureşului. Ampoi. care urma să se continue către Zam (mai sus cu 150 m faţă de Holdea) şi peste care Mureşul nu poate fi decât epigenetic (fig.a. Izvoru Crişului şi Poicu. G. faptul este întărit şi de un con piemontan corelat. Gr. Târnava Mare ş. Ilie. Din studiul şi cartarea teraselor şi a suprafeţelor de eroziune rezultă că sensul actual de curgere prin defileu s-a format numai o dată cu terasa a cincea. iar mai apoi. Evoluţia Jiului în Carpaţi Defileul Dunărean a făcut obiectul multor cercetări. prin impunere epigenetică şi antecedenţă.) (fig. existent în arealul Deliblat din fosta Iugoslavie. Întoarcerea cursului s-a făcut printr-o captare de tip deversare peste cumpăna şisturilor cristaline de la Porţile de Fier (unde s-a construit barajul). Emm. captat apoi de Timiş. Au fost captate pe rând râuri care curgeau spre Someş (Sebeş. Coteţ. s-a orientat pe actualul curs. Popescu etc. Terasele mai vechi şi mai înalte (150-160 m şi 200-210 m) indică un curs invers. Cvijič şi colectivul condus de Grigore Posea. dar mai ales captarea (I. Crişul Repede. care susţin antecedenţa.a. Pe aici se scurgeau. dar. respectiv cea de 90-115 m. 42. Mureşul a curs peste înşeuarea Holdea (321 m) către Bega actuală. formându-se apoi. prima ce trece peste Porţile de Fier şi ajunge până la Olt (cu altitudinea relativă de 90-70 m). Înşeuarea Osteana (între Plopiş şi Meseş) oferă cheia reconstituirilor. Defileul Mureşului inferior (Zam-Lipova) a folosit un culoar tectonic acoperit de miocen.) şi către Olt (Secaş. Valea Nerei şi-a avut unul dintre izvoare. Vâlsan. de Martonne. studii şi păreri. Toate au fost captate. 46). pe un sistem de linii rupturale situate perpendicular pe axa Carpaţi-Balcani şi pe câteva foste bazinete tectonice miocene. R. Ficheux. Grigore. Drăganul. Înainte de panonian. luat adesea drept terasa a opta. de către un râu avansat regresiv din bazinul Oradea-Vad. Cvijič. 44).

Fig. 44. 43. Dispunerea conurilor piemontane în Podişul Lipovei înainte de formarea Mureşului pe actualul curs 140 Universitatea SPIRU HARET . Evoluţia văii Nera Fig.

46. Evoluţia hidrografiei în bazinul Crişului Repede (Aurora Posea) 141 Universitatea SPIRU HARET . Situaţia probabilă a hidrografiei din sudul Transilvaniei la începutul romanianului Fig. 45.Fig.

Toate s-au impus epigenetic. primul colector al Transilvaniei. plasate în dreptul afluenţilor de dreapta ai Vişeului. şi urmele de captări prin care Mureşul a pătruns în Depresiunea Transilvaniei. la contactul depresiune-Munţii Maramureşului. Valea Lăpuşului şi Valea Cavnicului sunt epigenetice peste Masivul Preluca. Râurile respective veneau din Podişul Someşean. Dovadă sunt resturile de văi. râurile se orientau spre actualul podiş al Silvaniei. după câteva înşeuări existente pe interfluviul dintre Vişeu şi Iza. trecând peste Culmea Henţu-Meseş-Preluca. Poniţa. Defileul Someşului de la Jibou ridică problema unei direcţii iniţiale către vest. care mai traversează şi azi această culme (Mărgăuţa. unde au rămas unele înşeuări şi crâmpeie de văi vechi. Cavnicul a avut ca afluent şi valea Firiza. ce era acoperită cu sedimentar. şi a continuat către Câmpeni. Colectorul iniţial ar fi fost Iza. Hidrografia Maramureşului se poate reconstitui. Paucă (1977). Ragul). Călata. 142 Universitatea SPIRU HARET . Poicu. reţea care curgea dinspre Maramureş peste unele înşeuări situate între masivele vulcanice. şi treceau peste Meseşul (inclusiv Prisaca) acoperit atunci de sedimente oligocene şi mai noi. peste Podişul Silvaniei (captat ulterior) sau epigeneză şi antecedenţă pe actualul curs care străbate măgura cristalină Prisaca (Ţicău sau Dealul Mare). Râul cel mai important care s-a format primul a fost Someşul. 47). pragul cristalin zis al Şimleului nefiind încă ridicat. În faza piemonturilor. unde Valea Iara s-a impus iniţial epigenetic. poate şi mai din est. iar apoi şi antecedent. ele împrăştiau conuri piemontane la vest de Preluca. Evoluţia hidrografiei în regiunile de podiş şi câmpie Podişul Transilvaniei. în special Ampoiul. care curgea spre Depresiunea Copalnic. captată ulterior prin formarea Săsarului. printr-o suită de captări. Iniţial. se pare. ca evoluţie. Poniţa şi Ragul). la izvoarele văii Mingetului. dar. Singurul argument plauzibil pentru captare îl constituie seria văilor transversale peste Culmea Henţ şi Meseş (Mărgău. după care s-au îndreptat spre Depresiunea Baia Mare.Valea Arieşului s-a format tot printr-o suită de captări ale unor văi care curgeau perpendicular pe Munţii Trascău. El colecta. aici s-a impus epigenetic şi apoi antecedent. În plus. ulterior au devenit şi antecedente. după M. la capătul căreia s-ar fi aflat şi Someşul. Crişul Repede. Multe captări s-au produs şi în interiorul Depresiunii Lăpuş (fig. Izvorul Crişului. Deci. este foarte vechi şi ar fi putut curge iniţial către vest. Someşul a fost. Şirul captărilor a început din amonte de Cheile Buru. ar presupune şi o primă reţea. înainte de bararea totală a Depresiunii Maramureş şi înălţarea lanţului vulcanic. epigenetice şi antecedente. captat spre Baia Mare când Măgura Prisaca era acoperită încă de sedimente. Arieşul. Poicu. mai veche. cu afluenţi din toate cele trei ramuri carpatice. iar Vişeul s-a format ulterior. ponţianul a fost foarte gros şi la nord de Mureş. dar erodat puternic după înălţarea sa cu circa 1000 m. cu excepţia Someşului. dintre râurile existente şi azi. situată sub vârful Hudin din Ţibleş. Reţeaua hidrografică este postpanoniană şi a avut o evoluţie spectaculoasă. poate. şi văi dinspre Făgăraş. Călata. Mureşul superior (amonte de Deda). Un rest de vale foarte veche.

Universitatea SPIRU HARET Fig. Evoluţia hidrografiei în bazinul Lăpuşului (Grigore Posea) 143 . 47.

formate în timpul regresiunii würmiene. Un prim punct de pornire este izvorul fostului râu Carasu. Ozana. Podişul Dobrogei are o reţea hidrografică postsarmatică. multitudinea divagărilor în stare naturală (din cauza subsidenţelor şi a suspendării în spatele defileului) şi. Reţeaua s-a instalat de la nord către sud. foarte aproape de Marea Neagră şi plasat mult la est de linia marilor înălţimi. deci cu pantă est-vest. o dată cu retragerea mării. Ruginoasa). Pe de altă parte. prin antecedenţă. iniţial. şi apoi râurile din Colinele Tutovei. impunând şi un nou curs. dinspre Siretul inferior. Punctele de pornire în reconstituirea evoluţiei hidrografiei sunt următoarele: dominarea structurii monocline cu impunerea de văi consecvente. înainte de toate Siretul şi Prutul. situat mai la nord (peste Secaş). fenomenului rezistându-i numai Carasu. ale râurilor din Colinele Tutovei. par a fi curs iniţial către est. ba chiar exista şi un Siret peste Deltă. Înşeuările amintite au fost explicate ca fiind de natură structural-petrografică. Panta s-ar fi inversat în timp datorită mişcărilor de coborâre dinspre Marea Neagră. El şi-a format cursul la contactul Meridionalilor cu Podişul Transilvaniei. care izvora din amonte de Jina (izvorul Sebeşului). forma arcuită a Bârladului. se remarcă şi văile submerse. râurile din Dobrogea de Nord. Podişul Getic şi-a imprimat. dominant subsecventă sau consecventsubsecventă. în villafranchian. Podişul Moldovei. probabil. o dată cu ridicarea la nivel de podiş. Prundişurile sunt de tip deltaic. ca materiale mai fine. ca şi unele captări. Totuşi. Câmpia de Vest a României are drept caracteristici: lipsa văilor tipice în câmpiile joase. şi un altul. printr-o captare peste o cumpănă de ape din stânga Sebeşului. existenţa unor pietrişuri pe diferite dealuri sau şi înşeuări. la origine sarmaţiene. C. depuse de văile carpatice (Suceava. Acesta a captat apoi Ampoiul. dar şi de ridicarea pragului Meseş-Şimleu-Preluca. conform cu poziţia vestică a Munţilor Măcinului.A urmat formarea Oltului. şi una secundară. Vorona. Aceste formaţiuni au fost apoi preluate. ce a defavorizat Someşul. Avansarea sa a fost favorizată de largul culoar uşor subsident din sudul Apusenilor. existenţa unor înşeuări largi peste Culmea Siretului (Dersca. începând cu sfârşitul sarmaţianului şi până în villafranchian. care s-au lungit treptat către sud. O dată cu ridicarea Podişului s-au declanşat. ca urmare. Suha. Forma de semicerc a Bârladului poate fi explicată ca o vale cu dublă subsecvenţă inversă (cursul inferior şi cel superior). atrăgând şi Târnava Mare şi un râu Săliştea-Cibin. iar apoi şi subsecvente. printr-o captare peste sectorul Brezoi-Turnu Roşu. iniţial. mai ales Teliţa şi Taiţa. paralel. o reţea consecventă (Jiu. Arieşul. A urmat fixarea unor râuri consecvente. Bistriţa). formată prin captări succesive. larga intervenţie antropică prin diguri şi 144 Universitatea SPIRU HARET . se dirijau către Prut. tot de la nord către sud. Secaşul de Sebeş. Mureşul superior şi Târnava Mare. iar în partea superioară prin captări ale unor văi care. Olt etc. alungite pe platforma continentală. Moldova. Lozna.) şi. Brătescu explica acest fapt printr-o altitudine iniţială a Dobrogei mai ridicată în est. Cracău. Rezultă că inversarea majorităţii cursurilor din est-vest în vest-est s-a făcut probabil la începutul sau mijlocul cuaternarului. sau ca resturi de văi subsecvente care se scurgeau dinspre Câmpia Moldovei către Siret şi care au fost captate frontal dinspre Prut. şi transportate către sud. şi formarea văilor subsecvente. dar mai greu de reconstituit. Ultimul a pătruns în Transilvania Mureşul.

Timişul a avut largi oscilări peste toată Câmpia Timişului. Evoluţia hidrografiei şi a conurilor de dejecţie în Câmpia joasă a Someşului (Gr. dirijate periodic spre una sau două din cele trei areale subsidente (Timişoara. NV). Fig. dar cu direcţie finală spre vest. Bega îşi însuşea periodic fie vechi cursuri ale Timişului. Aceste direcţii sunt indicate de poziţia câmpiilor: Vinga. fie chiar ale Mureşului. cel mai mare afluent al Tisei. peste Bega şi Bârzava. De fiecare dată. însă. Posea) 145 Universitatea SPIRU HARET . Urmele evoluţiei reţelei hidrografice sunt indicate de conurile de dejecţie imprimate cu albii. Someşul şi Tisa au curs unite (la nivelul teraselor 3 şi 2) peste valea Ierului către confluenţele Crişurilor (subsidenţa de la Sárrét). Mureşul. către direcţiile amintite (SSV. sau către Ier (fig. şi-a lăsat urmele evoluţiei în dispunerea teraselor piemontane. fosilizate sau menţinute la zi. Crişurile au divagat şi ele continuu. Jimbolia. Cea mai spectaculoasă evoluţie a existat în Câmpia Someşului. Nădlac. 48. V.canale. Arad şi Aranca. Szeged şi Sárrét). ambele s-au îndreptat către subsidenţa de la Bodrog (Ungaria). Mureşul prezenta difluenţe sau chiar trifluenţe. Crasna a oscilat apoi către mlaştina Eccedea şi Someş. ca în Câmpiile Mureşului sau în piemontul terminal Carei-Nyr. În timpul terasei 1. 48).

o dată cu formarea Dunării ca prim şi general colector. Prestien.Câmpia Română are o hidrografie închegată de-a lungul cuaternarului mediu şi superior. şi o alta coborâtă din Podişul Prebalcanic. Astfel. dinspre nord către sud. În timpul terasei cinci se produce captarea peste Porţile de Fier. sub formă de braţe şi bălţi. unde se retrăsese noul lac. 146 Universitatea SPIRU HARET . Fig. Ialomiţa a oscilat pe Snagov-Ţuianca. pentru un timp. cu lunca ce a devenit apoi terasa cinci. În timpul teraselor 3 şi 2. Dâmboviţa a avut devieri. 49. La nivelul terasei 4. dar şi de la vest la est şi nord-est. peste Burnas şi Bărăganul sudic (pietrişurile de Frăteşti). peste un bazin hidrografic al Dobrogei de Sud colectat către Carasu. pe Teleorman şi poate pe Câlniştea. Oltul şi Argeşul. 49). Cricovul Dulce a curs pe Cricovul Sec spre Prahova. respectiv la vest de Câmpia Hagieni. la contactul pliocenului cu cretacicul prebalcanic. formându-se Dunărea până la Olt. Dunărea intrând pe făgaşul actual (fig. Captarea Dunării în amonte de Feteşti la nivelul terasei I-II Începând de la Argeş spre est au existat şi multe alte schimbări sau remanieri de cursuri. unde se afla marginea lacului „marnelor şi argilelor”. şi ajunge până la Mostiştea. piemontancarpatică-villafranchiană. în fâşia nordică. apoi a deviat continuu spre stânga în Câmpia Piteştiului. la est de Călăraşi. Argeşul pare să fi curs la nivelul terasei 4. A existat şi o hidrografie prealabilă. Pătrundeau câte puţin în câmpia de azi şi Jiul. Dunărea. în St. pe diferite văi. curgea pe mediana Bărăganului sudic şi central către Câmpia Brăilei. Dunărea s-a deplasat mai spre sud. O dată cu terasa 1 se realizează o captare prin deversare. între Găeşti şi Colentina.

Bălteni, Vlăsia, Cociovalişte; Prahova, în micul defileu de la Tinosu, este antecedentă; Buzăul s-a scurs iniţial pe Sărata, apoi spre limanul Fundata, limanul Strachina, pe Călmăţui, şi în final şi-a însuşit o vale a Râmnicului Sărat care se mutase mereu mai către est, peste actualele limanuri de pe stânga Buzăului. Limanurile fluviatile din Câmpia Română de Est (Câmpia Limanurilor) s-au format prin bararea gurilor văilor mici afluente, în timpul transgresiunii neolitice (Optimum climatic), dar adâncirea prealabilă a acestor văi a avut loc o dată cu regresiunile würmiene. Terasele fluviatile În România, terasele sunt printre cele mai studiate forme de relief, apărând chiar sinteze regionale sau la nivel de ţară, datorită folosirii lor pentru refacerea evoluţiei văilor şi a unor unităţi regionale, dar şi datorită importanţei practice, omul având un impact aproape permanent cu aceste forme. Cauzele formării teraselor sunt în legătură, în primul rând, cu mişcările generale şi/sau regionale de înălţare (neotectonice), cu oscilaţiile climatului cuaternar, care au impus o adâncire sacadată a râurilor, şi cu nivelurile de bază sau oscilaţiile eustatice, care determinau periodic formarea altor profiluri de echilibru ale râurilor. Aceste condiţii au avut efecte regionale similare, care au condus la apariţia unor sisteme relativ identice de terase, dar şi variabile, în funcţie de debitul lichid şi solid al râului, de rocile în care acestea se adânceau, de poziţia unor locuri în raport cu axele principale de înălţare etc. Terasele din munţi, dealuri şi podişuri sunt în primul rând tectonice, cele din spatele unor defilee înguste pot fi dominant climatice (şi sunt mai puţine ca număr), iar în Câmpia Română sunt şi eustatice. În munţii cu ridicări foarte active, terasele sunt reduse sau lipsesc pentru că profilurile de echilibru nu au avut timpul necesar de formare, ca, de exemplu, în majoritatea Carpaţilor de Curbură, sau în lungul râurilor montane ale Lăpuşului, unde terasele se pierd în luncă spre amonte, în ordine de la cele mai noi la cele mai vechi (fig. 50). Numărul teraselor este deci variabil. Pe râurile mari din podişuri şi dealuri se găsesc 5-8 terase, cu multiplicarea, respectiv dedublarea, unora la anumite confluenţe, la unele coturi importante sau la rupturi de pantă în profilul longitudinal. Cel mai des întâlnite sunt următoarele terase: 5-7 m (8-12 m)6, 15-25 m, 30-35 m (45-50 m), 55-60 m (70-80 m), 90-110 m. Terasele şi mai înalte sunt mai rare: 130-150 m, 200-220 m şi 270280 m. Ultimele două terase corespund cel mai adesea cu ultimul nivel de umeri din Carpaţi şi cu partea a doua a formării piemonturilor villafranchiene (terase piemontane). În sens regional, numărul teraselor este aproximativ următorul: 5-8 terase pe marile văi carpatice, 7-8 terase pe râurile principale din Podişul Moldovei şi Transilvaniei, cu reducerea treptată la 3 terase în Câmpia Română şi de Vest (fig. 51); în depresiunile Făgăraş, Sibiu-Sălişte, Copalnic ş.a. apar numai trei terase, dominant climatice, ca şi în părţile submontane ale Depresiunii Braşov (dar nici una pe centrul său); trei terase, maximum patru se găsesc în câmpiile înalte din Vest şi Câmpia Română de Est şi 5-3 terase în Câmpia Getică (fig. 52); 5-6 terase în Subcarpaţi şi cel mult 1-2 terase în Dobrogea, unde nu apar nici terase marine; în câmpiile subsidente nu s-au format terase.
6

Nu apare totdeauna. 147

Universitatea SPIRU HARET

148

Universitatea SPIRU HARET

Fig. 50. Terasele din Depresiunea Lăpuşului

Fig. 51. Pierderea teraselor din Dealurile de Vest în glacisurile şi sub aluviunile Câmpiei de Vest (Gr. Posea)

Terasele reper sunt cele care apar larg dezvoltate şi aproximativ la aceeaşi altitudine relativă peste aproape toate regiunile. Acestea sunt: terasa 3 = 30-35 m şi terasa 5 (6) = 95-110 m. Ele sunt importante pentru efectuarea de racordări regionale ale teraselor. În funcţie de aceste două terase reper, se separă trei complexe: complexul inferior cuprinde terasele de 3-7 m, 8-12 m şi 15-25 m sau similarele lor, sunt terase aluviale şi au adesea patul aluviunilor sub nivelul luncii; complexul mediu include terasele de 30-35 m până la 95-110 m inclusiv şi sunt aluvionate (strat aluvionar bine delimitat deasupra luncii); complexul superior (peste 110 m), de obicei lipsite de aluviuni şi foarte fragmentate, apărând mai mult ca niveluri de umeri. Structura teraselor este formată dintr-o pătură aluvionară, evidentă la complexul mediu, o pătură aluvionară mai groasă decât fruntea terasei la complexul inferior (dar nu exclusiv) şi lipsa acesteia sau dispersarea ei la complexul superior. Uneori, în special la Dunăre, structura este binară: pietriş grosier, chiar bolovăniş la bază (depus spre sfârşitul unui glaciar) şi apoi nisipuri şi prafuri argiloase (în interglaciar). Peste stratul aluvionar s-au putut suprapune ulterior, loessuri sau loessoide, cu soluri fosile (fig. 53).

149

Universitatea SPIRU HARET

150

Universitatea SPIRU HARET

Fig. 52. Harta geomorfologică a sectorului dunărean Burnas-Bărăgan: racordarea teraselor dunărene din Burnas peste Câmpia Mostiştei şi Bărăganul Sudic; 1) luncă; 2) terasa I; 3) terasa II; 4) terasa III; 5) terasa IV; 6) conuri deltaice ale Dunării (contopite în câmpia fluvio-lacustră din Bărăganul Sudic) şi conul Argeşului la Olteniţa; 7) racordul terasei IV a Dunării între Burnas şi Câmpia Mostiştei; 8) altitudinea frunţii de tarasă; 9) areal de crovuri; 10) văiugă de crovuri (Gr. Posea)

Fig. 53. Schema formării teraselor Dunării între Argeş şi Călăraşi (săgeţile indică ridicările patului prin aluvionare şi coborârile de nivel)

Vârsta teraselor a fost determinată pe diferite căi, între care: fosile specifice găsite în aluviunile unor terase, ca Mamuthus primigenius de vârstă würmiană (I. Bojoi, 2000) în complexul aluvial din amonte de Piatra Neamţ, în care au fost tăiate terasele de 16-20 m, 8-12 m şi 5-7 m; corelări cu pietrişurile piemontane villafranchiene în care este retezată terasa 5 (110-70 m), aceasta fiind deci mai nouă; corelări cu sedimente lacustre (lunca terasei 5 se corelează cu sedimentele lacului „marnelor şi argilelor” din Câmpia Română etc.). Se poate, astfel, realiza următoarea schemă: terasele mai înalte decât terasa de 110 m sunt din glaciarul günz şi ultima parte a villafranchianului (apar două terase piemontane în Piemontul Getic, la 150 m şi 180-240 m); terasa de 110-70 m este din pleistocenul mediu (günz-mindel sau mindel); următoarea sau următoarele (55-60 m; 45-50 m) au vârstă mindel sau şi mindel-riss; terasa de 30-35-40 m s-a format în riss-würm, probabil cu tăierea frunţii în würm I; terasele inferioare (sub 25 m) au fost plasate între würm I şi holocenul inferior.

151

Universitatea SPIRU HARET

confluenţe. cea mai largă luncă este a Dunării. dar în depresiuni se poate lărgi foarte mult. Fig.. aval de Brăieşti (umeri de terasă transformaţi în faţete triunghiulare şi hogback) (foto M. aşezări. nivelul luncilor se prelungeşte în suprafaţa acestora.5‰ în colinele joase şi câmpii. adesea. irigări ş. În munte. relief şi rocile în care se încastrează.Luncile Luncile reprezintă relieful neted cel mai tânăr din lungul râurilor. lăţimea luncii atinge până la câteva sute de metri. între 8-10 km. cu lăţimi şi complexitate crescute şi cu pantă longitudinală tot mai mică. de exemplu la Siret. Prut. iar în bălţile dunărene se ating 20 km. acestea formând adevărate unităţi regionale. atingând. luncile ating 1-2 km sau chiar 3-4 km la râurile mari. Luncile se dezvoltă din munte până în câmpie. Sub aspect utilitar. În podişuri.a. aprovizionare cu apă. drumuri. Mâncu) Caractere generale. În câmpii. în Ciuc. Petroşani etc. specifică profilurilor de echilibru. mărimea bazinului hidrografic. 54). motiv pentru care adesea au fost îndiguite (fig. Panta longitudinală medie este de circa 5‰ în munte.5-1. Râurile mici din munte şi dealuri. 22 km lăţime. nu au luncă. Gheorgheni. lunca are 4-6 km şi ocupă până la 60-90% din relieful de vale. 3-5‰ în dealuri şi podişuri şi circa 0. păşuni. ca. de exemplu. Luncă şi terase pe Valea Bălăneasa. Braşov (fâşia Covasna-Feldioara). ele sunt folosite pentru culturi. având funcţia de preluare a apelor de viitură. 54. Bârlad. 152 Universitatea SPIRU HARET . La râurile mari din câmpii. deci pot fi inundabile cel puţin în parte. construcţii hidrotehnice. Siret. Lăţimea luncii depinde de debitul râului. În câmpiile subsidente.

Geografie fizică. ca nivel orizontal şi ca pat aluvial. ca la Olt (Sâiul).5-2 m).5-3 m. Bârladului. Bibliografie selectivă • Băcăuanu V. şi colab. din cauza unor conuri submerse. şi colab.. cu excepţia Dunării în aval de Giurgiu până în Deltă. Problema defileului Jiului. Culoarul Siretului. ostroave alipite luncii ş. cu meandre adesea compuse.a. conuri de dejecţie ale afluenţilor. Prut (Jijia curge 70 km în lunca Prutului). unde grosimea aluviunilor creşte până la 60-80 m. situate lângă albia minoră. în holocen. cu mlaştini sau bălţi sau chiar cu râuri paralele. . popine. glacisuri de contact cu versantul.. Etapele de evoluţie ale reţelei hidrografice din Carpaţii Orientali. luncile din depresiunile intracarpatice şi subcarpatice. În munte pot exista crâmpeie de lunci şi mai vechi. cu multe bălţi laterale. luncile sunt formate din aluviuni cu structură lenticulară. Ca depozit. pe văile înguste din munte. obişnuit cultivate. (2000). uneori impunând adevărate şesuri aluviale (Gheorgheni. Contactul cu albia minoră se face fie prin maluri. terase de luncă (0. în lunci se întâlnesc: albii şi meandre părăsite. Ca vârstă. I. în volumul Realizări în Geografia României. belciuge. Mureş. Dâmboviţa în Câmpia Târgoviştei ş. se transformă într-un uluc larg. uneori chiar cu aşezări (Olt. luncile râurilor mici din câmpiile înalte se încadrează unor văi calibrate. luncile sub formă de culoare sunt specifice pentru Podişul Transilvaniei (Someş. Editura Universităţii „Al. sectorul Isaccea.). Urmează o fâşie mai joasă.a. I-II. Se deosebesc cinci tipuri: luncile în petice. compusă din materiale mai fine care. (1980). • Burileanu D.Microrelieful sau complexitatea morfologică a luncii se compune din forme individuale şi fâşii longitudinale.a. 153 Universitatea SPIRU HARET . luncile s-au format. Specificul regional şi local. (1973). Călmăţuiul ş. Grosimea depozitului este de 1-2 m până la 5-10 m. adesea. Podişul Moldovei. când albia minoră se lăţeşte mult.a. compuse din elemente grosiere în bază (resturile aluviunilor de albie din timpul baleerii râului) şi nisipuri şi argile aluviale la partea superioară (depuse la inundaţii). Acestea din urmă se întâlnesc numai la luncile largi. Iaşi. Argeş.). Târgu Jiu. dar şi culoarele din câmpiile înalte cum este Argeş-Sabar. • Donisă I. care se lărgesc foarte mult. fasc. Târnave). de 0. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Ciuc. care sunt folosite adesea drept vaduri de trecere.Revista Geografică Română”. • Bojoi I. Lunca Moldovei ş. luncile din câmpiile subsidente fac adesea corp comun de la un râu la altul. lunca Dunării prezintă trei sectoare: lunca asimetrică dintre Turnu Severin şi Călăraşi. Jiu. România. Culoarul Mureşului din sudul Apusenilor. formate din nisipuri grosiere şi care la suprafaţă sunt uscate. (1943). Braşov. Cuza”. fie printr-o trecere lină. Aici se remarcă îndeosebi grinduri înalte. bălţile. Ialomiţa. mai mare după confluenţe. Editura Ştiinţifică. racordabile cu terase din aval. Ca microforme. începând cu râurile principale colectoare şi avansând apoi pe afluenţi. Siret. cu luncă dominant interioară.

(1969).. (1972).Memoriile secţiilor ştiinţifice ale Academiei”. Oradea. • Morariu T.. „Natura”. • Posea Grigore (1969). 37.Terra”. Gârbacea V. Buzăul. Terasele râurilor din Transilvania.Analele Universităţii Bucureşti”. Terasele fluviatile din România. Editura Ştiinţifică. Cluj. nr. XVI. nr. • Posea Grigore (1964). • Grecu Florina (1983).. Sibiu. VI. vol. III. „Natura”.• Gârbacea V. nr... t. • Posea Grigore (2002).S. 6. Antecedenţă şi captare la văile transversale carpatice.R. • Posea Gr. Evoluţia reţelei hidrografice din partea de nord-est a Podişului Transilvaniei.. Probleme ale formării şi evoluţiei reţelei hidrografice din Depresiunea Transilvaniei. VI.Géographie – Géographie”.C. Editura Academiei R. t. • Ielenicz M. 3. vale antecedentă. Meteorologie”. 1. . Geografia fizică a României. 1. Editura Academiei.Memoriile secţiilor ştiinţifice ale Academiei”. . I (LXXII). • Posea Grigore (1997). (1955). . t. Observaţii geomorfologice asupra Defileului Dunării. • Sârcu I. Terasele Crişului Repede.G. 1-3. Defileuri. Valea Oltului între Turnu Roşu şi Cozia. Valea Siretului şi problema şeii Ruginoasa. Grigore M. Terasele din Câmpia Târgovişte-Ploieşti şi raporturile lor cu Subcarpaţii.. 2. • Posea Grigore (1989). 2. 28. . • Orghidan N... seria IV. Editura Fundaţiei România de Mâine.S. „Studia Universitatis”.. Posea Grigore (1973)..Revista de Geografie”. (1989). geologie-geografie. Confluenţele şi formarea luncilor Siretului şi Prutului. în volumul Comunicări. • Posea Grigore (1967).P. . în volumul Probleme de Geografie.. 1. seria IV. Academia R. 3-4.. în . • Tufescu V. Câmpia de Vest a României. fasc. în volumul Lucrările Ştiinţifice ale Institutului Pedagogic. • Grigore M. (1961). (1988). Oradea. chei şi văi de tip canion în România. nr. în revista „Hidrotehnică. I. II. Gospodărirea apelor. (1959). Popescu N. Defileul Dunării. • Velcea Valeria (2001). • Popescu N. 154 Universitatea SPIRU HARET . X. nr. Terasele din Carpaţi.R. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. în volumul Lucrările Ştiinţifice ale Institutului Pedagogic. • Posea Gr. (1963). 5. Dinamica albiei şi văii Buzăului în zona muntoasă. Le système génétique-évolutif de la Plaine Roumanie. • Posea Aurora (1969). nr. • Popescu N. Gârbacea V. 1. Seria A. Editura Fundaţiei România de Mâine. seria Ştiinţele naturii. Géophisique. • Posea Grigore (1983). Geomorfologia României.Revue Roumaine de Géologie.R. Câmpia Bărăganului. • Posea Grigore (1984). geologiegeografie. .. Editura Academiei R. „Terra”.Buletinul Societăţii Regale Române de Geografie”. Văile transversale din România. XII.. în volumul Realizări în Geografia României. (1960). (1946). Ielenicz M.

un bazin hidrografic important din România. glaciar. a. structură. Descrieţi etapele de evoluţie ale reţelei de văi din România. sub aspect morfologic. un bazin hidrografic mic.3. 4. Ce regulă apare în geneza văilor carpatice ? Argumentaţi (antecedenţă şi captare). probleme 1. a. Vişeu şi Iza. păturile de dezagregare şi alterare. depunerile de loessuri. cald. 2. Care sunt caracterele de bază ale teraselor (geneză. cu precipitaţii reduse (20-30% din cele actuale). 3. sectoarele de văi care au contribuit. tipuri de văi). După relieful moştenit se deosebesc trei subdiviziuni inegale ca timp: a. Schiţaţi evoluţia hidrografiei în una din regiunile: Podişul Transilvaniei. 8. mai cald. terasele. Redactaţi o schemă cu tipurile de reliefuri fluviatile. CONDIŢIILE GENERALE ALE MODELĂRII RELIEFULUI ÎN CUATERNAR (MOŞTENIREA CUATERNARĂ) Morfogeneza cuaternară a determinat o mare parte din elementele de relief ale peisajului geomorfologic actual al României. Crişul Repede. în acest sens. a avut variaţii: un început temperat rece şi 155 Universitatea SPIRU HARET . număr şi altitudine. umed). în günz şi mindel. clima a fost uşor periglaciară şi temperat-rece. Prima parte a preglaciarului era mai caldă. Analizaţi şi descrieţi un sector de luncă (aşezare. sau numai würm). în principal. luând ca bază o hartă hidrografică a României. loessoide şi nisipuri eoliene. Caracterizaţi pe scurt reţeaua de văi a României (lungimea reţelei. diferenţieri regionale.) Postglaciarul (holocenul). vârstă. structură. mod de folosinţă). Caracterizaţi. panta longitudinală. Analizaţi. microrelief. sub aceleaşi aspecte. dar aridă (villafranchian). Mureşul.2. periglaciar şi temperat de diferite nuanţe (rece. Podişul Moldovei. inclusiv uneori pe platforma continentală. Condiţiile specifice au fost. 7. În interglaciarul riss-würm. 5.1. formele glaciare şi periglaciare.) Glaciarul propriu-zis devine foarte rece (îndeosebi würmul). 11. a) Clima a variat puternic între submediteranean. prin captare. Caracterele generale ale luncilor (lăţime. Reprezentative.Autoevaluare – întrebări. climatul a fost relativ similar celui actual. secetos.) Preglaciarul ţine din villafranchian până la prima glaciaţiune care s-a instalat în Carpaţi (riss şi würm.). 9. trei: alternările climatice. dispunerea în teritoriu. terase reper. a impus instalarea de gheţari în Carpaţii înalţi şi un periglaciar activ în rest. sunt: altitudinile şi treptele majore de relief actuale. Schiţaţi. luncile. adâncimea şi densitatea.a. vârstă) ? 10. la formarea uneia din văile: Defileul Dunării. Buzăul superior. mişcările neotectonice şi oscilaţiile eustatice. dimensiuni etc. Câmpia Română. pantă. forma versanţilor ş. 6. Câmpia de Vest. Analizaţi interfluviile şi versanţii dintr-un bazin hidrografic.

formarea Subcarpaţilor. Câmpia Română + 1-2 mm/an în vest. iar în nord-estul Câmpiei Române au atins până la 1000 m grosime.. apoi „atlanticul” umed şi. În Câmpia Română s-au manifestat frecvente regresiuni şi transgresiuni în tot pliocenul.5 mm/an.5 mm/an. care atingeau către sud linia Dunării. cu excepţia fâşiei de litoral care coboară. când bilanţul hidrologic panonic a devenit pozitiv şi s-a format un lac în spatele Porţilor de Fier.5 mm/an. Ciuc. Reflexul direct al mişcărilor de ridicare. din nou uscată. Următoarele înălţări au ridicat o parte a Carpaţilor deasupra limitei zăpezilor din würm. au fost aducerea Carpaţilor la altitudinile actuale. În timpul cuaternarului. faza „subboreală”. Dobrogea +1. lacul câmpiei se retrage spre est şi se reduce la un areal fluvio-mlăştinos. În Câmpia Română. Depresiunea Transilvaniei + 0.5 mm/an pe o axă Bucureşti-Siret. plus clima. În Pleistocenul superior. Nu se cunosc raporturile lacului cu Marea Neagră.5 mm/an. Spre sfârşit acestea au început retragerea din Moldova şi Transilvania. au declanşat formarea piemonturilor villafranchiene şi apoi. în acelaşi timp. în final. Au existat presupuneri asupra unor lacuri şi în depresiunile Braşov. în câmpie. oarecum şi concomitent. Meridionalii +2 – 3 mm/an. în depresiunile Braşov. în glaciarul mindel I). dar cu trei secvenţe: faza „boreală” uscată.umed şi apoi mai cald. înălţarea dealurilor şi podişurilor la altitudinile prezente şi exondarea câmpiilor. dar accentuate în două faze: rodano-valahă şi pasadenă. Platforma Moldovenească +1. formaţiunile piemontane villafranchiene – St. instalată aici în cuaternarul mediu. iar apoi (faza actuală) prezintă o aridizare stepică. Primele înălţări. lacuri au rămas numai în Câmpia Română şi absolut răzleţe în Câmpia de Vest. Acestea au determinat colmatări de circa 300-400 m în Câmpia de Vest. staţionează în sud-est şi coboară cu 0. Toate aceste modificări climatice accelerau diferenţiat procesele morfogenetice. cam până la altitudinea actuală de 290-350 m (dar pe atunci circa 35 m).5 mm/an. În Câmpia de Vest o excepţie a apărut imediat înainte de formarea terasei 5 (se pare. c) Eustatismul. Mobilitatea verticală actuală a fost dedusă prin măsurători geodezice de precizie (Cornea I. Totodată. în relief. regiunile de câmpie şi podişuri erau acoperite de lacuri. holocenul mediu (Optimum climatic) a fost cel mai cald. echivalentă terasei 5-6 (160 m) de pe Buzău. Apusenii + 1. se instalase lacul „marnelor şi argilelor”. dar nu lacuri închise. la est de Olt. Ciuc. se scufundă. Gheorgheni. holocenul superior începe rece şi umed.5 mm/an. În pliocen. b) Mişcările neotectonice continuă înălţările generale începute la sfârşitul sarmaţianului.3 –0. care s-au dovedit însă a fi fost în fapt unităţi subsidente fluviomlăştinoase. Depresiunea Braşovului minus 3-4 mm/an. Prestiene. Gheorgheni. 1979) şi se prezintă astfel: Carpaţii Orientali şi de Curbură +2 – 6 mm/an. a teraselor. unde se depun nisipurile de 156 Universitatea SPIRU HARET . Acesta afecta şi depresiunile Podeni-Nişcov din Subcarpaţi. El a fost secat prin deversare şi captare la Porţile de Fier. Depresiunea Panonică minus 1-2. pe timp îndelungat. Munţii Banatului + 2 – 3. Pe acest fond general au existat însă şi mişcări subsidente.

d) Oscilaţiile de nivel ale Mării Negre în cuaternar au fost foarte complexe. 10-15 m. fie din cauze tectonice. Pe prim plan au stat schimbările climatice şi mişcările tectonice.D. Aceasta din urmă a avut şi ea oscilări mari de nivel şi întreruperi ale legăturilor cu Atlanticul. Dar. riss şi würm) şi ridicându-l în interglaciare.. situat în est. respectiv. Respectivele inversări magnetice au coincis. 5-8 m şi 1-2 m.9 m. români. realizat.. 1975) – de a realiza o schemă a acestor oscilaţii nu coincid întotdeauna. transgresiunea este mai importantă. încercările diferiţilor autori – ruşi. cel puţin pe litoralul românesc.9 milioane ani). nu există terase marine. În raport cu Mediterana însă. Marea Neagră era un lac izolat. cel puţin în parte. Întreaga evoluţie cuaternară a tins spre formarea unui nivel de bază comun. deducând de aici mai mult mişcări de coborâre sau de staţionare tectonică a acestui ţărm în timpul cuaternarului. Fără a fi unanim accceptate. mai ales datorită unor intense evaporări. care şi-au interferat efectele. acum 1. Desigur. şi cu mişcări tectonice uneori importante. Ambele cauze au antrenat oscilări ale nivelului mării şi legături periodice sau întreruperi cu Caspica şi mai ales cu Mediterana. după cei mai mulţi autori. se pare. aceste coborâri şi ridicări nu coincideau ca nivel cu cele ale oceanului planetar decât atunci când ea avea legătură cu Mediterana şi aceasta cu Atlanticul. Studiul teraselor marine din jurul Mediteranei indică poziţii de ţărm (terase marine) în ordine descrescândă la 80-100 m. Dunărea ajungea la Mostiştea (terasa 4). 50-60 m. fie datorită unor evaporări reduse în condiţii de mare continentală izolată. o serie de conuri piemontan-terminale în regiunea Vlăsia Mostiştea – Bărăganul de vest şi de nord-est. sau sfârşit de glaciar-interglaciar. actuala platformă continentală în fazele glaciare (günz. în mindel se produce o regresiune. la cel puţin 150-200 km de actuala Dobroge. poziţia actuală a acestor terase a fost impusă de mişcări tectonice ulterioare. la Marea Neagră. acum 0. dar fără a atinge nivelul actual. în ultimul timp şi americani (Ross A. Marea Neagră a urmat şi ea oscilările climatice. inclusiv climatice. de Siret. chiar cu ridicări sau lăsări de praguri (Bosfor) sau panouri din platforme (din cea Moesică) etc. dar ele indică. când nivelul său scădea foarte mult. pot fi indicate următoarele faze ale oscilărilor nivelului Mării Negre: în villafranchianul inferior (pliocen superior). 157 Universitatea SPIRU HARET . În ultimul timp s-au făcut corelări ale oscilaţiilor planetare. în villafranchianul superior (începutul cuaternarului.Mostiştea şi. se pare. iar în interglaciarul günz-mindel. climatul se răceşte. marea este totuşi în uşoară extindere. 25-35 m. niveluri marine interglaciare. în principal. Pentru cuaternar au fost deduse patru inversiuni (Olduwai la începutul fazei glaciare günz. iar Marea Neagră era în regresiune. de principiu coborându-şi nivelul şi eliberând. De aceea. mindel. S-au emis chiar păreri că unele transgresiuni s-au manifestat şi în fazele glaciare.a. Jaramillo la începutul mindelului şi Lashamp la începutul würmului). în timpul günzului. în Deltă se depune un con piemontan (azi fosilizat). şi cu inversiuni megnetice ale Terrei. Gilsa la începutul interglaciarului günz-mindel. pozitive pe unele locuri. dar subsidente pe altele. deoarece erau influenţate de mai multe cauze.

158 Universitatea SPIRU HARET . Nistrul. la 75. datorită faptului că nivelul mării a fost în permanenţă mai jos decât cel actual. (1979). Terasele indicate de unii autori. Pe versantul vest-dobrogean există şi urmele unei terase lacustre de vârstă romaniană. Au fost identificate urme de cordoane litorale la minus 32-34 m.S. marea pătrunde puţin în Deltă şi avea legătură la început cu Mediterana. iar în lungul unor văi apar încă 1-2 rânduri de umeri de glacisuri şi nu de terase fluviatile. retezată de lacul Câmpiei Române.). şi colab. dar ele sunt dominant sub nivelul actual al mării. dar apoi aceasta se întrerupe din cauza unei prea mari evaporări (Mediterana pierduse legătura cu Atlanticul) şi a ridicării pragului Bosfor. Harta mişcărilor crustale pe teritoriul R.a. care ajunge până la – 130 m. iar legătura cu Mediterana face să se acumuleze hidrogenul sulfurat. geofizică. chiar până la 60-100 m. b) o înălţare la + 5 m (în Optimum climatic. Există urme ale unei terase de 2-5 m.500 la + 500 ani). deoarece nivelul mării a oscilat pe cel puţin 130 m amplitudine.000 – 9000 ani). iar legătura Mării Negre pare că se făcea şi cu Caspica. în würm (acum 75.2-0. Terase marine s-au format. 1942. 17/1.în mindel-riss intervine o transgresiune care afectează. c) regresiunea dacică. • Cornea I. ce se produce cu 2 mm/an. se depun straturile de Mostiştea în Câmpia Română şi primele formaţiuni deltaice în Deltă. văile dobrogene. Bibliografie selectivă • Brătescu C. regresiunea reduce nivelul mării la cel puţin minus 30 m. dar cu unele stadii: a) o primă ridicare până la – 4 m..a. dar cu oscilări în 3 stadiale (WI-WIII) şi cu uşoare creşteri în interstadiale. se pare. Dunărea (Sf. . interglaciarul riss-würm (0. Gheorghe). În holocen se formează Delta. la – 4 m (. la finele borealului (acum 7000 ani). e) Terasele marine sunt aproape inexistente pe litoralul românesc. 23-27 m şi 18-19 m. pe platforma continentală. şi Delta.Buletinul Societăţii Regale Române de Geografie”. în riss (între 0.000 ani) este transgresiv. în nordul Dobrogei. acum circa – 5000 la – 1000 ani). d) transgresiunea valahă (de la + 500 până azi). are loc o regresiune importantă. „Studii şi cercetări de geologie. LXI. (1943). cele din estul Dobrogei şi cele din sudul Basarabiei se lungesc peste platforma continentală.. în Câmpia Română exista lacul „marnelor”.R. Oscilaţiile de nivel ale apelor şi bazinului Mării Negre în Quaternar. legătura cu Mediterana se întrerupe. deci fosilizate. s-au dovedit a fi pedimente retezate de Dunăre sau mare la altitudini foarte variate. transgresiunea neolitică sau flandriană-fanagoriană.1 m. în holocen se produce aşa-numita transgresiune Marea Neagră Veche. acum s-au format limanurile şi lagunele şi s-au depus cele mai groase aluviuni în lunca Dunării (60-80 m în bălţi şi Deltă). cu o singură excepţie de + 5 m în Optimum climatic. geografie – geofizică”.1 m.

Ce etaje morfoclimatice existau în România pe timpul glaciarului würm ? (Supraglaciar. depozitele: loess. (Variaţiile climatice între glaciar şi temperat. riss-würm-ul similar celui actual. iar würmul foarte rece şi cu gheţari carpatici). dealurile. Gheorgheni şi câmpiile joase din vest. în Optimum climatic. Autoevaluare – întrebări şi probleme 1. „Terra”. Ce importanţă ştiinţifică şi practică are cunoaşterea condiţiilor morfogenetice cuaternare ? (Explicaţi: altitudinile actuale. „Terra”. fără litoral). dar se pare fără gheţari. nr. seria H. şi în Câmpia Română de nord-est. legăturile periodice cu Mediterana şi chiar cu Caspica. Geologie marină. 1. Care unităţi se înalţă în prezent cu 1. glaciar. unde s-au produs colmatări de 300-400 m. 5. pădure de molid în arealul dealurilor. Ciuc. Relieful României. soluri fosile. Ghenea C. 11. nr. 3.. între – 5000 la – 1000 ani). • Posea Grigore (1980).Ştiinţe tehnice şi economice”. mişcările tectonice litorale şi de subasment al mării. litoral de climat rece). (1966).5 mm/an ? (Apusenii şi podişurile Moldovenesc şi Dobrogea. tundră cu depuneri de loess. Editura Tehnică. aportul variabil de apă dulce de pe uscat). Terase marine în Dobrogea ?. 7. Ce vegetaţie exista pe platforma continentală în timpul regresiunii würm ? (De tundră). câmpiile actuale şi delta -. • Posea Grigore (1984). depozitele superficiale şi suportul genetic al solurilor). (În depresiunile Braşov. 159 Universitatea SPIRU HARET . 6. piemonturile cuaternare din câmpii şi din unele depresiuni. Ce faze climatice s-au succedat în timpul glaciarului carpatic ? (Riss-ul a fost rece – periglaciar. periglaciar. (1974).. Cuaternarul din România. 4. nr. Fazele neotectonice de înălţare puternică ? (Rhodano-valahă şi pasadenă). Care sunt reliefurile şi depozitele moştenite din timpul cuaternarului ? (Treptele majore actuale – munţi înalţi. Unde au existat subsidenţe cuaternare ? Efecte. varietatea formelor de relief. Când s-a situat în timp regresiunea de minus 130 m şi când transgresiunea neolitică ? (În würm. pături de alterare şi dezagregare). 10. formarea unui nivel de bază unitar prin realizarea Dunării. Tipografia Universităţii din Bucureşti. terasele. Comitetul de Geologie. • Pană Ioana (1987). 2. De ce nu există terase marine pe litoralul românesc ? 12. podişurile. Cauzele care au impus un specific aparte oscilaţiilor de nivel ale Mării Negre. Când şi unde s-a situat în timp lacul „marnelor şi argilelor” ? (În Q mediu. grohotişuri.• Liteanu E. 9. • Posea Grigore şi colab. Aspecte ale evoluţiei Dunării şi Câmpiei Române. . 1. la est de Olt în Câmpia Română). 8. forma versanţilor. relieful glaciar şi periglaciar. Perioadele glaciare ale Pământului. 3. loessoide. cu colmatări de până la 1000 m). Editura Ştiinţifică. relieful litoral actual. • Petrescu Iustinian (1990).

după cum în partea finală (cataglaciar). deci cu coborâri şi urcări de limite. şi nu pe bazinete de văi. ce au adus o parte din culmile montane peste limita zăpezilor a unei faze reci. între care würmul a avut trei (WI-III). de la forme de litoral la forme glaciare. în principal. Retezat. Th. limitele amintite sunt echivalente. În plus. Lala şi Cimpoieşul (Rodna). sau mai sus. I. limita este mai înaltă şi coboară apoi treptat. dar văile lor glaciare se inserau în suprafeţele medii carpatice (Râu-Şes). argumentarea s-a făcut prima dată de către Emm. Existau şi limbi glaciare (văi). T. după villafranchian. până prin 1899 a fost numai presupus. La începutul unui glaciar (în anaglaciar). Sârcu la 1500-1550 m pentru Maramureş. sau numai în riss-würm (faza pasadenă). aceasta înseamnă că altitudinile maxime actuale au fost atinse în mindel-riss. 1907). Ţarcu. Instalarea gheţarilor în Carpaţi a avut drept cauze răcirea climei în mai multe faze cuaternare şi mişcările de înălţare. Grigore Posea (1983) ş. de Martonne (1899. s-au instalat sub vârfuri sau sub culmi înalte. Parâng. Rodna. maximului glaciar. Exemple de asemenea văi sunt: Capra şi Buda (Făgăraş). Circurile lor se întâlnesc în Munţii Făgăraş (deasupra văii glaciare Capra.a. Studiile au continuat apoi şi pot fi citaţi mai mulţi autori: L. De exemplu. la limita zăpezilor. complexe glaciare alpine şi gheţari de platou. de aceea. Nucşoara şi Lăpuşnic (Retezat). Gheţarii de vale s-au fixat pe bazinete hidrografice preexistente. Gh.a. 55). Sigur. diferite sunt şi limitele precizate de cercetători. Godeanu. iar I. Sârcu. würm). cele mai lungi fiind în sudul Făgăraşului şi în Retezat. Doamnei ş. Jieţul. Sârcu (1956. uneori până la 1300 m în sudul Făgăraşului şi 1100 m (după I. Tipurile de gheţari instalaţi în Carpaţi au fost: de circ (pirineeni). 1904. Lotrul şi Latoriţa (Parâng). unele faze glaciare au avut şi 2-3 stadiale. Krautner (1929). Metodele de apreciere a acestei limite sunt diferite. de Martonne (1907) fixa limita zăpezilor pentru Meridionali la 2100 m. Grigore Posea (1983) la 1900-2040 m în Munţii Făgăraş. ci pe mici suprafeţe şi scobituri structurale cu expunere către nord-vest. Gheţarii de circ erau mici. Niculescu (1957. limita urcă până dispare. nord sau nord-est. 160 Universitatea SPIRU HARET . pe o suprafaţă redusă. pe alocuri. iar limbile glaciare coborau mult sub limita zăpezilor veşnice. sub pediplena carpatică. Limbile glaciare se alungeau pe 3-8 km. Limbile (văile) porneau dintr-un singur circ important (Bâlea. care nu aveau obârşia într-un circ.RELIEFUL GLACIAR Un specific al reliefului României este diversitatea acestuia. 1978). Dar. Sawicki (1912). (1960) la 1850-1900. Gh. dar în Carpaţi cercetările au dovedit că gheţarii s-au instalat numai în ultimele două faze sau numai în würm (vezi „fazele glaciare”). Cât priveşte relieful glaciar. sau dintr-un complex de văi convergente cu circuri reunite între limite lobate şi largi (complexe glaciare alpine). aceste înălţări au avut o amplitudine. începând în fund de sac. riss. Pietrosul. aşa cum este Valea Caprei (fig. aliniate la 2000-2050 m). de până la 1000 m Limita zăpezilor veşnice în timpul glaciaţiunii carpatice se situa cam la 1800-2000 m în Meridionali şi 1600-1700 m în Munţii Maramureşului. 1960). Morariu (1940). Două concluzii sunt însă unanim admise: limita varia pe versanţii nordici faţă de cei sudici. acestea din urmă domină în Retezat. Emm. În Alpi au fost patru faze glaciare (günz. 1963. mindel. chiar 726 m) în Rodna. Valeria Velcea (1973). de circ şi vale (alpini).). Niculescu şi colab.

8) gheţari de platou. de eroziune. Relief glaciar în Munţii Făgăraş: 1) creasta principală a Făgăraşului (a. 6) căldări glaciare pietroase situate la obârşia văii glaciare. 16) bazine torenţiale la nivelul circurilor suspendate. fereastră). 10) circuri suspendate. 7) vale glaciară suspendată provenită din gheţari de platou. 12) limbi glaciare temporare ale circurilor suspendate. creastă glaciară simetrică). 9) văi incipiente glaciare sau circuri glaciare incipiente. 18) urmele suprafeţelor carpatice medii şi umeri ai nivelelor de vale 161 Universitatea SPIRU HARET . b. de dezagregare. 3) abrupturi structurale. 11) lacuri în circuri glaciare. 14) morena glaciară. 15) şa glaciară (portiţă. 17) urmele pediplenei carpatice. 55. 5) văi glaciare şi circuri glaciare de obârşie (la văile glaciare s-a delimitat mai ales fundul acestora). 13) cascade pe praguri glaciare sau structurale. 4) umeri periglaciari şi pereţii văii glaciare a Caprei.Fig. abrupt glaciar asimetric. praguri glaciare. 2) creste glaciare secundare.

retezate în suprafeţele medii carpatice (Râu-Şes) (fig. Relieful glaciar păstrat în prezent se compune din: circuri şi văi glaciare. Cele mai multe custuri se aliniază paralel. Godeanu 12. Avrig. care au şlefuit şei glaciare de transfluenţă.a. umeri periglaciari de vale. lângă vârful Paltinul (deasupra izvoarelor Doamnei şi Bâlei) din Făgăraş. Custurile (karling) sunt interfluvii ascuţite. care au condus şi la formarea custurilor. iar cel mai adânc. iar spre bază se adâncesc unele despicături. Buhăescu (Rodna) ş. Au lungimi de 2-8 km şi în lungul lor apar praguri cu contrapante. dezagregările erau mai active spre bază. Cele mai lungi văi sunt pe versantul sudic al Făgăraşului şi în Retezat. 55). colmatată sau. Multe din circuri păstrează lacuri zise glaciare.Gheţarii de platou aveau forma unor platoşe care se suprapuneau resturilor netede ale pediplenei carpatice sau suprafeţelor structurale mai extinse. pe suprafaţa Doamnele din Bucegi şi pe câteva areale din Rodna. microdepresiuni de vale glaciară şi şei de transfluenţă. Văile glaciare au formă de „U”. portiţe şi ferestre (fig. Pişota. În prezent. plasate între două văi glaciare ale căror versanţi s-au retras până la intersecţie. Parângul 23. Rodna 23. la care se adaugă şi forme dominant periglaciare. 162 Universitatea SPIRU HARET . iar cele cu vale pot depăşi 1000 m. peste cumpăna principală a crestei Făgăraşului. cărora li se spune strungi. Ca exemple de lacuri pot servi: Bucura. mai rar. după tipul de gheţar care le-a creat. aceste circuri au mult grohotiş. ocupată de câte un lac pe cale de colmatare. sunt: mici sau simple şi totodată suspendate (pirineene). suprafeţele modelate de aceştia poartă uneori urme de scrijelituri glaciare şi au fost semnalate în muntele Borăscu. lacurile de acest tip din Carpaţi sunt în număr de 175 şi se situează între 1700 şi 2300 m (I. Cel mai extins ca suprafaţă este Bucura cu 10 ha. Capra. Zănoaga. cum este Curmătura Bâlei (între circurile Bâlea şi Doamnei). Împreună cu lacurile situate în spatele pragurilor de pe văile glaciare. pe calea dezagregărilor. de 29 m. roci mutonate. din care plecau limbi glaciare în direcţii opuse. folosite ca poteci de tranzit. praguri. create în glaciarul riss. 55). Slăveiul (Retezat). ferestruite. Ţarcu 7. Deasupra văilor glaciare principale apar umeri. În partea lor superioară. colţi. Făgăraşul 26. cele mai mici au diametrul de 200-400 m. Toate pragurile sunt scrijelite şi şlefuite (mutonate) prin modelare glaciară. Văile secundare (trogurile) rămân suspendate faţă de cele principale. Peste anumite custuri au trecut ramuri ale unor circuri sau limbi glaciare. apar vârfuri alungite şi ascuţite numite ace sau coliţi. Bucegii nu au lacuri din cauza conglomeratelor. Ei se situau la peste 2000 m. în spatele cărora se află câte o mică depresiune de vale. fiecare cu obârşia într-un circ de care se despart prin câte un prag. Retezatul are 55 lacuri. Uneori. ace. Şureanu 3. Portiţele sunt tot înşeuări. dar realizate prin avansare regresivă a obârşiilor unor văi. Lala. Lacul Negru. socotiţi în trecut ca resturi ale unor văi glaciare mult mai late. 1971). Cindrel 4. Bâlea. 1983) au adus dovezi că este vorba de umeri periglaciari formaţi prin retragerea versanţilor de deasupra limbii glaciare datorită dezagregării lor intense. în nordul crestei Făgăraşului. Zănoaga. Urlea (Făgăraş). Cercetările mai noi (Grigore Posea. Podragu. cum sunt custurile (karling) şi strungile. morene. Circurile s-au dezvoltat în preajma limitei zăpezilor şi. circuri cu vale glaciară şi complexe de circuri cu vale glaciară.

erau preluate imediat de către apele curgătoare şi dispersate ca aluviuni.a. cu altitudini mai mici. complexe alpine. gheţari mai mari. iar Apusenii şi Munţii Banatului nu au avut gheţari. Fereastra Viştei Mari. până la dispariţie. Al treilea este Parângul. la sfârşitul würmului.a. Văile ating lungimi de 6-8 km şi coboară spre 1300-1400 m. Rodna şi. Ca urmare. cu forme grupate sub vârfurile Păpuşa şi Iezer. Limbile glaciare ale acestor masive coborau până spre 1300-1400 m. Ţarcu. la care se poate adăuga şi valea glaciară. unele masive cu asimetrie puternică pe direcţia N-S. În Făgăraş. au suportat o intensă acţiune glaciară. De aceea. deoarece linia de topire a suferit. precum şi Ţarcu. Şureanu. şi nu la baza sa. au determinat diferenţieri ale reliefului glaciar sau lipsa acestuia. NE. de principiu. respectiv nordul abrupt şi restrâns ca suprafaţă se remarcă prin gheţari mai denşi. În acest masiv se evidenţiază complexele de pe văile Nucşoara. Bucegi. caracteristicile morfografice şi morfometrice. cu relief glaciar bine dezvoltat la obârşiile Jieţului. pe când în Orientali numai Rodna şi puţin Munţii Maramureşului şi Călimanul. excepţional la 762 m. Arpaşului. dar cu limbi mai scurte decât cele sudice. iar limbile glaciare ce li s-au suprapus alunecau mai încet. au fost afectaţi Bucegii şi foarte puţin Leaota. dar şi circuri suspendate. morenele carpatice nu s-au păstrat decât în parte sau deloc şi la altitudini foarte variate. cu văi de 1-2 km şi.marcându-se o străpungere numită fereastră. Repartiţie şi diferenţieri regionale. Morenele reprezintă formele de acumulare ale acţiunii glaciare. Urmează culmea Făgăraş. mai rar morene laterale şi de fund de vale. Poziţia. 1700-1800 m în Şureanu etc. ca. Sunt cunoscute: Fereastra Zmeilor (în Portiţa Arpaşului). pe versantul nordic. are forme glaciare mai reduse decât Retezatul din apropiere. în culmea Făgăraş şi în Retezat. NV a impus. dominate de circuri. cu mici 163 Universitatea SPIRU HARET . În schimb. 1400 m în Făgăraş. Podrăgelul ş. S-au păstrat unele urme din morenele frontale.. de 2000-2500 m. de exemplu. începând de la cumpănă. Călţunului ş. 1650 m în Iezer. la 800-1100 m în Rodna. morenele depuse. Masivele cele mai înalte. Orientarea versanţilor spre N. se pare. Lăpuşnic şi Râul Bărbat. înălţări sacadate. trebuie spus că altitudinea de topire a frunţii limbilor glaciare. Ca portiţe amintim: Avrigului. pe ramuri carpatice şi chiar pe masive. care are peste 50 de văi glaciare lungi de 2-8 km (mai scurte spre nord) şi peste 50 de circuri. care are deasupra o arcadă. Culmile Meridionalilor au fost cuprinse aproape în totalitate de gheţari. ca limită inferioară. văile glaciare depuneau morene mult mai sus decât pe versantul sudic din cauza asimetriei masivului. dar cu largi suprafeţe de eroziune. la Curbură. Morenele frontale depistate se situează. în majoritatea cazurilor. ca în Parâng. iar în Rodna la 1000-1100 m. pentru toţi Carpaţii. Totodată. mai lungă. 1400-1700 m în Bucegi. Toate acestea s-au format în special prin avansul regresiv dominant al văilor nord-făgărăşene. Pe de altă parte. în Făgăraş. în parte. Masivul Godeanu. profilul longitudinal al văilor preglaciare era aici mult mai lin către sud. Lotrului şi Latoriţei. Cele mai complexe şi mai extinse forme glaciare se găsesc în Retezat. Doamnei (Paltinei). se află suspendată pe versant. se îngroşau şi se lungeau mai mult şi se topeau mai jos. mai ales altitudinea şi orientarea versanţilor. Ialomiţa din Bucegi. care sunt amestecate cu grohotişuri mai noi. de la care au rămas foarte multe circuri şi văi mari. cu abruptul spre nord. Cindrel. Fereastra Podragu. Locurile următoare sunt ocupate de Iezer.

(1940). Nedelcu E. primele două cu gheţari alpini (văi şi circuri). glaciaţiunea a fost bine dezvoltată. t. În Munţii Maramureşului şi Căliman. Contribuţiuni la glaciaţiunea din Munţii Rodnei. în .Analele Institutului de Geologie”. Iancu Silvia (1960). XXI. Autoevaluare – întrebări. • Morariu T.. Grigore Posea (1981). Fazele glaciare. situate în faza pasadenă. III. în urma analizei glaciaţiunii din Făgăraş (Capra. de (1904).. WI-WIII. mai mult incipientă. O singură glaciaţiune în Carpaţi.. Les études glaciaires dans les Karpathes (aperçu historique et critique). iar ultima numai cu circuri suspendate. În Bucegi.. 2. potrivit căruia Munţii Carpaţi au fost afectaţi de ultimele două glaciaţiuni. probleme 1. L. • Sawicki L. Editura Academiei. 1903. 164 Universitatea SPIRU HARET . XXVII. La problème de la glaciation Quaternaire dans les montagnes de Maramureş. Congrès international de Géologie de Vienne. Care au fost cauzele glaciaţiunii carpatice ? (Răcirea climei în mai multe faze. C. formele glaciare sunt grupate pe obârşiile văilor Mălăeşti. La période glaciaire dans les Karpathes Méridionales. în volumul Recueil d’études géographiques concernant le teritoire de la R. • Wachner H. Majoritatea cercetătorilor au acceptat părerea şi argumentele lui Emm... cu efecte glaciare numai în riss şi würm sau numai în würm şi ultimele mişcări de înălţare. (1963). GeologieGeografie. . • Sârcu I. I. (2000). riss şi würm. Leaota are un circ incipient. IX. Munţii Retezat. glaciaţiunea a fost redusă. (1912). Care este limita zăpezilor veşnice în Carpaţii sudici şi nordici în timpul würmului ? (1800-2000 m în sud şi 1600 m în nord). Sârcu (1978) au admis trei glaciaţiuni. . Urme de gheţari în Munţii Bucegilor. Bibliografie selectivă • Martonne Emm. De l’existence d’une glaciation de type Carpatique. • Urdea P. Ţigăneşti şi Ialomiţa. XI. Editura Academiei. • Velcea Valeria (1973). mai ales spre nord. (1929). de Martonne. riss şi würm. „Studii şi cercetări de geologie. Roumaine. Cuza”. Nouvelle contribution à l’étude de la morphologie glaciaire des Carpates roumaines. . Sawicki (1912) şi I. indicând o singură glaciaţiune. unde se înşiruie 22 de circuri şi 10 văi glaciare. mindel. În Rodna. geofizică..P. . care au adus unele culmi carpatice peste limita zăpezilor veşnice). 1. würm cu trei stadiale.Revue de Géographie Alpine”.gheţari de platou.R. Iaşi. Bâlea). • Niculescu Gh. a demonstrat interpretarea greşită a argumentelor pentru două-trei faze glaciare. • Posea Grigore (1981).Revista Geografică Română”. geografie – Geografie”.Analles de Géographie”.Analele Ştiinţifice ale Universităţii Al.

un mediu. Definiţi şi exemplificaţi: umerii glaciari. din depozite. inclusiv structuri periglaciare în depozite sau roci moi. Zănoaga. strungile. (În Retezat – Nucşoara. RELIEFUL PERIGLACIAR Mediul periglaciar şi procesele. caractere şi exemple.. Rodna. în Parâng. în Rodna). obişnuit. în Leaota. determinat de o temperatură medie anuală de 00C şi sub aceasta. Ţigăneşti. portiţele şi ferestrele glaciare. 10. Câlcescu. atunci când îngheţul pătrunde în subsol. ca orientare. se depuneau pe versanţi şi erau preluate de râuri în mare parte. 9. 165 Universitatea SPIRU HARET . 7. şi specific în acelaşi timp. riss. incipient. o singură fază cu trei stadiale – WI. Sawicki şi I. Râul Bărbat. în Făgăraş. Bucegi – Mălăeşti. Capra. Parâng – Jieţ. Bucegi 14001700 m. după Grigore Posea). tot în regiuni periglaciare. nivoşiroirea şi nivodenudaţia. Slăveiul.a. Făgăraş şi Retezat 1300-1400 m. Bâlea. Latoriţa. Diferenţieri regionale ale glaciaţiunii carpatice. Ca efecte. în mod complementar. creând depozite periglaciare şi forme reziduale. incipient. Materialele fine. după L. Lotru. de Martonne ş. Podragu. Negoiului. în primul rând. care macină rocile. în Retezat. Lacul Negru. de platou). Nordul a avut mulţi gheţari în Ţarcu. 5. iar Sudul în Retezat şi Făgăraş). este îngheţ-dezgheţul apei în roci şi în formaţiunile superficiale. şeile de transfluenţă. în Rodna şi. Parâng. după Emm. Lăpuşnic. Trei procese specifice acţionează în acest sistem morfogenetic: îngheţul. forme sau depozite create. (Meridionalii au fost afectaţi aproape în întregime. 8. nivaţia şi eolizaţia. sau chiar din morene glaciare. cu precipitaţii puţine şi în care se evidenţiază pe prim plan unele procese. 4. Carpaţii Curburii numai în Bucegi şi. Fazele glaciare şi stadiale din Carpaţi (Două. Tipurile de gheţari din Carpaţi şi caracterele lor (De circ suspendat. Se adaugă însă.3. Buda – Izvorul Mircea ş. Iezer 1650 m. (Rodna şi Maramureş 800-1100 m. Complexe de văi glaciare. – riss şi würm. ce afectează întreaga suprafaţă a teritoriului. sau în cele temperate reci. diferite după intensitatea îngheţ-dezgheţului. Ineu. şi procese gravitaţionale. alpin. Principalul proces. Buhăescu. Periglaciarul reprezintă. morenele se localizau tot mai sus). complexe alpine.a. de tip nisip şi praf. Avrig. în Făgăraş – Bâlea. Rodna – Lala. Lăiţa. Circurile şi văile glaciare – dimensiuni. Sârcu – mindel. Şureanu 1700-1800 m. 11. Lala. Ialomiţa. 6. ca aluviuni. würm. Capra. Dragoş-Buhăescu). Până la ce altitudine coborau limbile glaciare carpatice ? (1300-1400 m în sud şi 1100 până la 726 m în Maramureş). Exemple de lacuri glaciare pe masive. custurile. Arpaşu Mare. în Maramureş şi Călimani. mediul periglaciar prezintă etaje specifice în reliefurile montane şi regiuni în arealele pericarpatice. Urlea. Limita inferioară a morenelor în diferite masive şi particularităţi de depunere. iar în timpul retragerii gheţarilor. sunt preluate de vânt şi transportate la distanţe uneori foarte mari. WII. şi nu un anume agent. dar joase. unde sunt depuse. Orientalii. trei. WIII. (Bucura.

plicaţii simple. Măcin) (fig. dominant. scochine sau nişe nivale (se formează şi azi). Coteţ (1955).În România. Pot fi amintite. Brătescu (1933). Acestea sunt: creste (custuri. 57). se întâlnesc citate. Se compun din: grohotişuri. tigăi (Ciucaş). pene de gheaţă. dar din conglomerate etc. în depresiuni sau pe versanţi abrupţi. în nord-estul Depresiunii Domaşnea). moştenit şi actual. soluri poligonale. uneori şi platforma continentală. Igniş. Nedelcu (1961). C. tot teritoriul ţării. trene deluvio-coluviale. dar cu unele fenomene coborând. Morariu (1959). mări de pietre (în Retezat. blocuri glisante (Muntele Mic. loessuri. depresiunile cu inversiuni de temperatură. versanţi în echilibru avansat (cu pătură de dezagregări şi alterări). interesează: formele. nisipuri eoliene. Retezat. G. în sezonul rece. Bihor ş. eluvii periglaciare. Gutin. relief antropomorf (Ceahău.a. pungi periglaciare. Cităm: P. dispersia haotică a unor pietrişuri de terasă. excavaţiuni lacustre (sub abrupturile Gutinului. Ciucaş etc. Formele periglaciare pleistocene şi actuale pot fi grupate după procesele principale şi după rocă. Depozitele periglaciare au o răspândire largă mai ales în părţile joase şi netede. glacisuri de nivoşiroire (sub Dealul Vima etc. Siriu. • Forme în/sau pe rocile moi: solifluxiuni (fig. Parâng. Jahn. la Cluj şi Bucureşti şi. Valeria Velcea (1958). creste de cocoş). T. • Forme nivale: culoare de avalanşe şi potcoave nivale (funcţionale şi azi în Făgăraş. conuri de grohotiş. 1900. Parâng. Oltului. vârfuri piramidale. Niculescu şi E. trepte şi suprafeţe de altiplanaţie (Căliman. Observaţii şi cercetări de sistem au început însă numai după 1955. mari alunecări de teren. Gh. ca exemple. mai ales. gheţari de pietre (unii funcţionează parţial şi azi). argile gălbui roşcate cu concreţiuni manganoase. din două motive: conferinţe pe tema respectivă ţinute de polonezul A. Vâlsan (1910). I. ace (Acul Cleopatrei din Făgăraş). depozitele şi structurile.). până către 700 m. • Formele rezultate prin dezagregare criogenă apăreau ca specifice rocilor dure şi. würm I-III. pături de alterare. coloane (Ciucaş). Jiului etc.). marghile. În timpul periglaciarului puternic apăreau şi pergelisol şi molisol. Carpaţii Meridionali etc. Istoricul cercetărilor. 1907). Din punct de vedere al reliefului periglaciar. chiar mai jos. Şatrei. altitudinilor de peste circa 500-700 m. babe şi sfincşi (Bucegi).a. cu aspect mai aparte în anumite locuri. riss şi. În schimb. Grigore Posea (1958).. defileurile Mureşului. la: Emm. glacisuri de grohotiş (în Munţii Bicazului. la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX. în al doilea rând. colţi (Colţii Morarului – Bucegi). Ichim (1973) ş. datorită importanţei practice a depozitelor periglaciare ca suport şi rocă-mamă a solului. Rodna ş. Căliman).). chiar sub dealurile Breaza şi Vima din Lăpuş. 56). Structurile periglaciare s-au realizat prin îngheţ-dezgheţul apei în rocile şi depozitele moi: ondulări sau involuţii. din Culoarul Bran-Rucăr etc. mediu periglaciar actual se întâlneşte numai în etajul alpin. măguri (măgurile din Munţii Lăpuşului.). Rodna. etajat şi regionalizat. Şatra. 166 Universitatea SPIRU HARET .).). grèses litée-uri (depozite monocline stratificate ritmic). semipâlnii nivale (Ţibleş). lentile solifluidale. de Martonne (1899. în periglaciarele mindel (?). periglaciarul pleistocen a cuprins.). tors-uri (Igniş. Ca forme şi structuri periglaciare observate întâmplător. Godeanu etc.a.

• etajul dealurilor şi podişurilor (dominau solufluxiuni. 57. aici era şi limita pergelisolului multianual. Aceste etaje sunt: • etajele montane: – etajul criogen supraglaciar (crestele şi vârfurile rămase peste gheţari). În prezent. şi coborî la 500 m). există numai etajul periglaciar detritico-nival ridicat însă la peste 1700-1800 m în Carpaţii Sudici şi peste 1600-1700 m în nord.Fig. respectiv la limita superioară de atunci a pădurilor de pinete şi. alunecări masive. – etajul glaciar (dezagregările din spaţiile etajului glaciar). climatic şi în funcţie de instalarea gheţarilor din würm pe un anume etaj. Este deci o etajare din timpul maximului glaciar carpatic. Brazde periglaciare în Masivul Vlădeasa (foto Gr. Etajele periglaciare au fost motivate altimetric. 56. subetajul crio-nival (între 700-1500 m. cu dezagregări provocate de îngheţ-dezgheţ. ce afectează versanţii abrupţi şi golaşi joşi şi depresiunile cu inversiuni de temperatură. solifluxiuni rare. se pare. dar uneori putea urca şi la 1700-1800 m. ca şi de formele de acumulare (depozite). discontinuu. formarea unor structuri periglaciare. Posea). compus din două subetaje: subetajul nivo-criogen (între 1500-1900 m). structuri incipiente periglaciare). Fig. dar numai ca extindere şi contur. În aceste locuri se depuneau materialele coborâte din munte). Regiunile periglaciare se aseamănă. 167 Universitatea SPIRU HARET . Diferenţierile dintre etaje sunt date de intensitatea criogenă (formele de dezagregare). Posea). – etajul periglaciar detritic (procese criogene şi nivale). Mai poate fi marcat şi un etaj subperiglaciar. • etajul periglaciar de contact (o bandă la limita morfologică a muntelui cu unităţi vecine sau cu depresiuni. • etajul câmpiilor şi al platformei continentale (cu loess. iar în unele locuri joase se formau şi se depuneau loessoide). cu regiunile climatice actuale. ele aveau însă alte caracteristici climatice şi ca mediu morfogenetic. Tors periglaciar în Igniş (foto Gr. aproximativ.

5. Fig. 9 – pietriş de terasă Regiunea periglaciară moldavă cuprindea centrul şi nordul Moldovei. atingerea unui echilibru avansat al unor versanţi. culoare de avalanşe. 4. babe. sfincşi. Activ a fost şi procesul de formare a loessoidelor locale. coborând aproximativ până la limita de atunci a pădurilor de pinete. Formele periglaciare erau: vârfuri piramidale. colţi. ace. custuri. Se deosebea de Transilvania printr-un continentalism mai avansat. Profil periglaciar la Floreşti (Cluj) (după Gr. de tundră şi de stepă rece. 7 – soluri fosile. iar pe culmi exista şi o eolizaţie puternică. grohotişuri imense etc. au avut loc solifluxiuni. 168 Universitatea SPIRU HARET . 1. cu etaje morfoclimatice de munte. inclusiv prin alunecări masive. peste care stau soluri fosile şi trei benzi de loessoide würmiene. pentru unele perioade. cu impunerea de glacisuri la bază. Regiunea periglaciară transilvană. Conform unor observaţii şi mai ales în urma analizei aşa-zisului profil periglaciar de la Floreşti (lângă Cluj) (fig. morene sau potcoave nivale. inclusiv pergelisol. fiind înconjurată de munţi. coloane. permitea. Din aceste părţi a venit şi loess eolian. cu aer rece şi uscat şi influenţe ale gheţarilor care au avansat. se pare. formarea şi extinderea de glacisuri. stagnarea îndelungată a unor mase de aer arctic. mai mult pe Nipru şi Don. Aici aveau loc dezagregări puternice. tigăi. creste de cocoş. chiar baraje aluvionare pe văile largi şi mai scurte. nord-vestic. 3. În acest lung interval de timp. cu instalarea de iazuri naturale şi unele structuri periglaciare. compusă dominant din argile. semipâlnii nivale. cu formarea multor grohotişuri. pe calea alunecărilor periodice şi a solifluxiunilor. 58. blocuri glisante. frunţile de cuestă şi alte abrupturi s-au retras foarte mult. Se remarcă şi aici lărgirea văilor prin retragerea versanţilor.sol actual. 58). într-un anume timp. s-au presupus chiar urme importante ale periglaciarului riss (13 m de loessoide). cu mediu silvestru. 2.Regiunea montană carpatică se extindea pe tot spaţiul. Eroziunea periglaciaro-fluviatilă a fost şi mai activă în Câmpia Moldovei. Acest fenomen a condus la procese periglaciare importante. 6. 8 – loessoide. Posea).

• Micalevich-Velcea Valeria (1958). iar în würmul maxim şi platforma litorală. geofizică. 1. X. transformate în argile roşii printr-o pedogeneză avansată (Ana Conea. În stadiu incipient se formau şi structuri periglaciare.Regiunea periglaciară sudică îngloba Câmpia Română. Marea Neagră. remarcându-se bine însă trei orizonturi din würm. . ceva mai puţin arid decât în regiunea sudică. La această regiune au fost separate trei subregiuni: a podişurilor şi dealurilor din nordul Câmpiei Române (dominau loessoidele şi o eroziune mai puternică). Bibliografie selectivă • Cârciumaru M. Formaţiuni cuaternare în Dobrogea.. între care în Câmpia Nădlacului (N. 1966). lipsită de un pergelisol continuu. nr. Dragomirescu Ş. precum şi inundaţii puternice. • Conea Ana (1970). . 169 Universitatea SPIRU HARET . Mediul geografic în pleistocenul superior şi culturile paleolitice din România. ce ar fi dintr-un loess mindelian transformat pedogenetic. Recueil d'études géographiques concernant le territoire de la R. • Niculescu Gh. • Coteţ P. în Câmpia Română.. Géophysique. 5. Se extindea peste Câmpia Panonică şi Dealurile de Vest. Editura Academiei. în interstadiale. partea mai joasă a Subcarpaţilor limitrofi şi Dobrogea. Podişul Getic. prezintă similitudini cu cel de la Floreşti-Cluj: 3 loessuri würmiene.. (1980). Regiunea periglaciară vestică avea un mediu de stepă şi silvostepă rece. Sudul Moldovei. (1960). Probleme ale cercetării periglaciarului în România. lespezi suprapuse şi continuarea procesului de pedimentare). Se pare că au existat şi loessuri din mindel. care presupun existenţa temporară a unui pergelisol. Mai multe profiluri analizate. în plus. 1. În părţile nordice ale regiunii. Câteva elemente periglaciare în morfologia Masivului Bucegi. 3. geografie – geografie”. Regiunea respectivă făcea tranziţia către zona temperată rece de atunci şi se caracteriza printr-o stepă rece şi aridă. Câmpia Română împreună cu Dobrogea central-sudică (dominau depunerea loessului şi nisipuri eoliene. Editura Academiei. între care au rămas urme şi din riss. iar în Măcin cu vârfuri reziduale. îngheţa des şi aridiza masele de aer nord-estice care veneau spre Câmpia Română. • Posea Grigore (1958). „Studii şi cercetări de geologie. geologie..P. formarea de dezagregări. mai ales soluri poligonale. (1980). Asociaţia de Geomorfologie din România. iar în Dobrogea central-sudică.P. X. Formes de relief périglaciaire en Roumanie. Editura Academiei. Florea şi colab. Roumaine. 1970). o argilă roşie. cu trecere către tundră. Géographie – Géographie”.. mai înalte. • Morariu T. Posea Gr. „Natura”. (1964). „Natura”. la bază. mai mult un mediu silvestru şi mai rar stepă. Roumaine. 8. un loess rissian şi. în würm. Solurile fosile indică însă. loessuri şi o ariditate mai accentuată) şi Dobrogea de Nord (cu loessoide. Le stade actuel des recherches sur le périglaciaire de la R. Mihăilescu V.Revue Roumaine de Géologie. se depuneau loessoide. în vol. Relieful periglaciar din Ţara Lăpuşului.Revista de Geomorfologie”.. s-a retras şi a atins minus 130 m. Peste Câmpia Română şi Dobrogea sudică s-au depus straturi de loess tipic. (1997). • Ichim I. Relieful glaciar şi crio-nival. XXVII. geografie. Au fost observate multe structuri periglaciare.

litoralul se continuă. 6. 5. care se încadrează şi ele în această evoluţie şi interdependenţă. Care sunt structurile periglaciare ? (Involuţii. ca şi alte văi ale litoralului actual s-au extins mult peste platforma continentală. litoralul s-a retras spre Dobrogea. 8. 7. existând faleză şi în vestul lagunelor Razelm şi Siutghiol.. 9. dar mai ales din würm. Litoralul (în înţeles larg) şi Platforma continentală românească. vârfuri piramidale …. Care erau regiunile periglaciare şi prin ce se caracterizau ? (Regiunea montană caracterizată prin …. observăm că. iar marea a ajuns.• Posea Grigore (1961). Autoevaluare – întrebări. Gheorghe. În cadrul reliefului litoral şi marin sunt cuprinse următoarele unităţi: Delta (cu relief fluvio-marin). 2. Care sunt procesele periglaciare ? (Îngheţ-dezgheţul. (2000). 4. şi regiunea vestică …). şi în depresiuni cu inversiuni importante de temperatură şi pe versanţii abrupţi şi golaşi. Care sunt categoriile de elemente periglaciare ? (Formele de relief. morene nivale …. 1. până spre Brăila. nr. custuri. în timpul avansării transgresiunii neolitice (flandraină). regiunea transilvană . la un moment dat. Între acestea există tranziţii şi chiar suprapuneri. Unde se întinde periglaciarul actual în România ? (În etajul alpin sau detritico-nival. Dacă urmărim situaţia şi ca evoluţie paleogeografică în cuaternar. fiecare se caracteriza prin …). 3. De exemplu. litoralul mutându-se mult către est. Profil periglaciar la Floreşti. probleme 1.. RELIEFUL LITORAL ŞI PLATFORMA CONTINENTALĂ Unităţile şi interdependenţa lor. periglaciar detritic cu două subetaje –. prin braţul Sf. În schimb. suprapunerile şi interdependenţele sunt şi mai importante. nivoşiroirea şi nivodenudaţia). Care au fost etajele periglaciare în würm ? (Montane – supraglaciar. peste estul Deltei. mai ales în defilee şi chei). pene …). în Comunicări ale Academiei. cel de dealuri şi podişuri şi cel al câmpiilor şi platformei continentale. regiunea sudică …. Care sunt elementele principale ale mediului periglaciar ? (Temperaturi medii anuale sub 00C şi precipitaţii reduse care nu dau posibilitatea instalării de gheţari). loessuri …). Dunărea. Care sunt şi unde se găsesc principalele forme periglaciare ? (Forme rezultate prin dezagregare: creste. prin ceea ce se cheamă frontul Deltei şi prodelta. dar coboară punctual. Unde s-a întins periglaciarul pleistocen ? (Pe tot teritoriul ţării. În stadialele glaciare ale würmului. a început formarea Deltei. Editura Academiei. • Urdea P. forme în/sau pe rocile moi: solifluxiuni. regiunea moldavă …. glaciar. trece şi în platforma continentală. plus procesele gravitaţionale. existând urme din mindel şi riss. Care sunt depozitele periglaciare ? (Grohotişuri.. etajul de contact. pungi. când a afectat şi platforma continentală). nivaţia şi eolizaţia. Editura Academiei. iar aceasta din urmă. depozitele periglaciare şi structurile periglaciare). în funcţie de oscilaţiile de nivel ale Mării Negre. Munţii Retezat. forme nivale: culoare de avalanşe. 170 Universitatea SPIRU HARET . alunecări …). 10. XI. t. în sezonul rece. în partea de nord.

Sub argile sunt straturi de calcare sarmatice. în sens de tip major de relief. Retragerea. poate atinge 5-30 m/an. ce provoacă uneori alunecări şi prăbuşiri. complexele lagunare Razelm şi Siutghiol. inactivă (între capurile Singol şi Dunavăţ). Faleza se alungeşte de la capul Dunavăţ (la sud de Deltă) şi până la Vama Veche. Grădiştea. azi colmatate (Hergheliei. în special în sudul gurilor dunărene (unde s-au măsurat avansări de până la 80 m/an la Chilia. Linia ţărmului actual (linia de ţărm) reprezintă însă un moment de recul (prin abraziune) început o dată cu transgresiunea valahă. Lupilor. mai înaltă. compusă din uscat şi o parte submersă. având două sectoare distincte: faleza activă (la sud de capul Singol-Constanţa) şi faleza moartă. Între cordoanele sau grindurile mai importante cităm: Mamaia. faleza se compune din 3-4 straturi de loess şi 2-3 orizonturi de soluri fosile. a trecut în conservare o dată cu regresiunea dacică. frontul deltei (între 0 şi minus 5-7 m) şi prodelta (până la minus 50-60 m). continuate spre nord cu complexul grindurile marine deltaice. Uneori se foloseşte şi termenul de câmpie litoralo-deltaică. cu excepţia Mamaiei. Cordoanele au început să se formeze o dată cu regresiunea dacică. faleza activă şi cea moartă. iar în continuarea deltei se extind. actuală. Faleza nordică. toate din calcare mezozoice. Din punct de vedere geologic. Popineţul. Partea submersă a litoralului este formată din: plaja submersă sau avantplaja (de la 0 m la minus 7-10 m). Adâncimile respective sunt afectate de depuneri continental-fluviatile şi de baza valurilor. Această faleză este mai complexă. Iancina 62 m. În lacurile din faţa falezei se pot vedea insule provenite din inselberguri înecate (Popina 47 m. versantul litoral (între – 7 la – 15 – 20 m) şi glacisul litoral (până la minus 25-45 m). prin acumulări. Sectorul sudic. Bisericuţa 9 m. se întinde pe 80 km lungime şi se retrage în prezent cu 2 mm/an (transgresiunea valahă). Are o înălţime de 10-35 m. în faţa sa formându-se un litoral cu multe cordoane litorale. Include. Plajele şi cordoanele litorale sunt caracteristice. Perişor. în nord. Midia 22 m). plaje şi lagune. cu precădere. sub aspect morfologic. submers. întins pe 65 km. cu o structură geologică mai mozaicată şi roci mai dure. plaja şi cordoanele litorale. limanurile şi delta maritimă. Enisala-Capul Stâncii 86 m. Se extinde pe o lungime de 245 km. din şisturi verzi). 15 m/an la Sulina şi 20 m/an la Sf. sectorului nordic. Doloşman 56 m. 171 Universitatea SPIRU HARET . Plajele formate de grindurile nordice sunt mai puţin căutate de turişti. la nord (în vestul lagunelor Razelm-Siutghiol). având capuri care uneori avansează mult către est (Dunavăţ 56 m. la nord de Mangalia şi Comarova – Jupiter). dar există şi perioade de refaceri sau înaintări. pe alocuri. care. şi ciotul insular Histria. între braţul Musura (al Chiliei) şi localitatea Vama Veche. Ultimul sector a avut faleză activă în timpul transgresiunii neolitice (de 4-5 m) şi a trecut în conservare o dată cu regresiunea dacică (la minus 4 m). care limita iniţial Delta către est. se ridică deasupra nivelului mării. Din loc în loc se întrerupe în dreptul văilor (cu limanuri) sau al unor foste mici lagune.Litoralul Reprezintă fâşia de interferenţă mare-continent. respectiv cu formarea deltei maritime şi închiderea lagunelor. activ. Chituc. Gheorghe). iar în baza lor se află o argilă roşie villafranchiană. Ţărmul respectiv se continua spre nord prin grindul marin Jibrieni-Letea-Caraorman.

172 Universitatea SPIRU HARET Fig. 59. Limanurile şi lagunele din sud-estul României .

adevărate câmpuri. Ţărmul deltaic este cel mai avansat către est. Sub mare se prelungeşte cu benciuri retezate. Goloviţa. Venus. Neptun. Agighiol. Tatlageac (pe valea Gherengeni) şi Mangalia. cordoane. Sinoie. Între lagune. Cele fluvio-maritime sunt următoarele: Gargalâc (Corbul) pe valea Vetrei. Costineşti (la gura văii Cilic). Costineşti. Olimp. Babadag ş.a. la limanuri se adaugă o fază prealabilă. o bară permanent dragată (la Sulina). când s-au format cordoanele de baraj. ţărm lagunar şi ţărm cu faleză. cu trei tipuri importante: ţărm deltaic. Cele mai importante sunt: Eforie Nord şi Sud. prezintă multe cordoane marine (până la grindul Letea-Caraorman). de asemenea. chiar şi cel de la nord de Constanţa pe cea mai mare parte a lui. în calcare. apoi Siutghiolul şi Tăbăcăria (lângă Constanţa) şi cele două colmatate de lângă Mangalia – Herghelia şi Comarova (fig. mai ales. Limanurile sunt de trei feluri: fluvio-maritime. sectoarele de ţărm situate imediat în sudul celor trei guri de vărsare ale Dunării. Aurora. Catlapug. Acest ţărm este cel mai mobil şi prezintă o mare varietate locală. Avansează însă. O altă clasificare este în funcţie de deplasarea liniei de ţărm: ţărm în retragere (datorită dominării abraziunii). Lagunele şi limanurile sunt şi ele forme specifice litoralului.Plajele de pe litoralul sudic (sud de Constanţa) formează petice sau fâşii foarte înguste. fluvio-lagunare (la vest de complexul Razelm) şi fluviatile (în Dobrogea de vest şi în Câmpia Română). În România. Ţărmul lagunar are. 173 Universitatea SPIRU HARET . partea sa sudică (între capul Midia şi Singol) face tranziţia către ţărmul cu faleză. În retragere se află aproape întregul ţărm românesc. se prelungeşte sub mare prin frontul deltei şi prodeltă. Sărătura. adâncirea văilor în timpul regresiunii maxime würmiene. Tot lagună este şi complexul Leahova-Periteasca. adesea discontinue. Mangalia. ţărm în înaintare (datorită dominării acumulărilor făcute de valuri sau aluviunilor dunărene) şi ţărm neutru. în nord are bare submerse şi periboine (portiţe). 59). pe latura vestică. Taşaul pe Casimcea. sau firide marine în calcare. dar în retragere.). Dacă lagunele s-au construit începând cu regresiunea dacică şi transgresiunea valahă. Ţărm neutru există pe sectoare extrem de mici la trecerea de la acumulare spre retragere. cel mai important este complexul lagunar Razelm-Sinoie. În cadrul său. formează o deltă secundară (Chilia). Acesta din urmă are caracteristic faptul că marea vine în contact direct cu baza falezei. format prin închiderea fostului golf Halmyris şi compus din patru lagune (Razelm. cel mai des se fac referiri la ţărm înalt (sud de capul Singol-Constanţa) şi ţărm jos cu cordoane litorale. Pot fi adăugate şi limanurile fluviatile din nordul Deltei. Chitai. dar mult folosite de turişti. este cel mai rectiliniu ţărm. cordoanele sunt uneori foarte late. Zmeica). Techirghiol. Tipurile de ţărm se referă în mod obişnuit numai la părţile active în prezent ale litoralului şi cu precădere la linia de ţărm. Mai există o clasificare. în Ucraina: Cahul. producând prăbuşiri-alunecări (pe argila roşie şi loess). Vama Veche. cel puţin periodic. Ialpug. Agigea (fost pe gura canalului Dunăre-Marea Neagră). Jupiter. din nordul Razelmului. se adaugă o serie de limanuri lagunare (Calica.

o grădişte desprinsă din Podişul Bugeac.34 m).5% din suprafaţă.46 m la Sulina. De aceea. ŞonteaFurtuna (între grindul Stipoc şi braţul Sulina). sau al unor foste braţe (Rusca. Matiţa-Sahale7 (între Câmpul Chilia şi grindul Letea). deasupra lui 0 m se află 79. pe Depresiunea Predunăreană. Pardina (între Stipoc şi Chilia). Gheorghe.a. Relieful este de tip câmpie deltaică. grindul Stipoc închidea iniţial un liman comun al râurilor Catlapug şi Chitai (Ucraina). continuate către sud şi sud-est cu: Sărăturile. • Câmpurile şi depresiunile mlăştinoase se întind între grindurile principale. Perişor şi Chituc. la ape mici 35% uscat. Păpădia. • Grindurile fluviatile. Sacalin. alungit ulterior cu segmente de grind fluviatil). el a fost străpuns ulterior de braţul Chilia. pliată la sfârşitul volumului). sau pe un fost golf. deltă barată de cordonul litoral Jibrieni-Letea-Caraorman şi deltă fluvio-maritimă. 60. vântul formează dune. Gheorghe). Gorgova (între Rusca şi grindul Caraorman) şi Câmpia Dranovului (între braţul Sf. Razelm şi 7 Sahalele sunt cele cinci braţe colmatate ale Chiliei.006‰. Grindurile marine reprezintă vechi linii de ţărm. Caraorman).). Şontea ş. • Grindurile marine au fost reprezentate într-un prim stadiu (bararea deltei) de un lung cordon litoral. împărţit în sectoare (Jibrieni. Crasnicol. Date morfometrice: 3. grosimea aluviunilor deltaice variază între 5-80 m. grinduri late şi joase formează câmpuri în cadrul lor. Gheorghe (-26 m) şi Sulina (-18 m). şi grindul Stipoc. dispuse în evantai faţă de primele.6 m la vârful Deltei şi 0. având două subtipuri: fluviatilă şi marină. adâncimea medie a apei 1 m. bălţi. Se pot distinge următoarele faze în formarea Deltei: golfliman. În cadrul celor trei subtipuri de câmpii există alte forme mai mici: • Resturile de câmpuri continentale (aşa-zisul grind Chilia. geologiceşte. În delta fluviatilă există următoarele depresiuni sau câmpuri: Sireasa (un câmp dominat de grinduri şi mai puţin mlăştinos). pe alocuri acoperind şi loessuri. formate de-a lungul braţelor actuale ale Dunării. Ele se umplu cu apă în timpul viiturilor. Sf. Letea. la care se poate adăuga şi complexul deltaic submarin (fig.Delta Dunării Are forma unui triunghi cu vârful la Pătlăgeanca. iar în dreptul Razelmului. atunci când nivelul apei a oscilat între –8 şi +4 m. deltă fluviatilă de tip Mississippi (cu multe braţe). la niveluri medii ale apei 13-15% este uscat. Cele mai importante au fost citate mai sus.Relieful fosilizat de formaţiunile deltaice era fragmentat de văi (Dunărea şi cele din sudul Basarabiei) în timpul regresiunii würmiene. 174 Universitatea SPIRU HARET . Tulcea (. Pe grindurile mai mari. înalte de până la 7-12 m. Direcţia de răsfirare (evantaie) a grindurilor indică uneori locurile unde gurile fluviului formau delte secundare. la care s-au adăugat ulterior grinduri mai mici. japşe şi zătoane. Câmpul Rusca (între Sulina şi Sf. dar 90% din topografie oscilează între minus 1 m şi plus 2 m. În aspectul său fluviatil.4 m (pe dunele din grindul Letea) şi 7 m (în grindul Caraorman). dar adesea. S-a dezvoltat. iar la ape mari numai 10%. panta medie 0. iar la aşa-zisele ape mici ea se restrânge în lacuri. iar adâncimile maxime sunt pe anaforele scobite în braţele Chilia (-39 m). înălţimile maxime 12. ocupat de mare în transgresiunea neolitică.

• Bară şi insulă barieră se formează la gura Sulinei şi. 60). I. în urmă cu circa 12. acum 7200 ani (sau 5200 î. Regresiunea dacică (acum 2000 î. creând Delta Dranovului de Vest (între 5000-2500 î. clădind Delta Sulinei (5 pe fig. peste grindul Crasnicol. Delta Sahalelor şi Delta Pardinei. Delta are forma unui estuar. Gheorghe (Sacalin). Gheorghe deviază spre Razelm. 1914. P. care clădeşte o primă deltă externă în sud – Delta Sf. Începutul Deltei are loc în holocen. barând limanurile din nordul său. Zencovici. 1956. Când nivelul mării a atins minus 10-6 m (adâncime la care se află loessul sub grindul Caraorman). Gheorghe II) (9 pe fig. Vâlsan. 60). 60). N. În cadrul deltei maritime se delimitează următoarele câmpuri şi depresiuni: Câmpul Letea (la nord de braţul Sulina). se formează braţul Chilia peste limanurile nordice. redusă la început şi apoi cea mai avansată către est. 60). apar primele condiţii de depuneri deltaice. Chilia) (8. Tot acum avansează şi braţul Sf. 60).) (4 pe fig.grindul Crasnicol). 60). V. C. Petrescu. 1934. 1923).1‰) şi atinge adâncimea de minus 20 m în nord şi minus 35-40 m în sud. Câmpurile Caraorman şi IvanceaSărăturile plus Depresiunea Sulinei (între Sulina şi Sf. Ch. materializate în anumite modele (Grigore Antipa. situaţia durează până către anul zero (7 pe fig. Delta transformându-se în golf-liman şi apoi deltă fluviatilă cu multe braţe (de tip Mississippi). Formarea şi evoluţia Deltei au constituit obiectul multor lucrări ştiinţifice. 8 Fâşii înguste de grinduri despărţite de fâşii înguste de mlaştini (japşe). în urmă cu 8900-7200 ani. 10. Gheorghe.). Mai recent. Gheorghe I (3 pe fig. Ch. • Deltele secundare se găsesc numai pe braţul Chilia. iar braţul Sf. 11 pe fig.000 ani. 60). În urmă cu 11. C. 60). coborând mai lin până la minus 5-7 m (sau 12-15 m în dreptul braţului Sf. primul începe de la linia de ţărm şi se sfârşeşte cu un glacis fluviatil submers. Pe valea adâncă a Dunării (Sf. bazat pe foraje şi datări de vârste absolute. când începe abraziunea deltei Sulinei. Panin (1974). Gheorghe). cea mai nouă este Delta Chiliei (la vărsarea în mare a braţului respectiv) şi alte două în amonte. 1957). Gheorghe) şi Câmpia Zătoanelor8 (la sud de Sf. Ch. G. respectiv. când gheţarii würmieni s-au topit şi nivelul mării creşte treptat. în număr de trei. la gura Sf. care construieşte pe rând trei delte secundare (Pardina. • Frontul deltei şi prodelta.700 – 7500 ani se formează cordonul litoral Letea-Caraorman (1 pe fig. O ultimă fază este declanşată de transgresiunea valahă.) scade nivelul la – 4 m şi impune Sulina ca braţ principal. realizând o deltă mai estică (Sf. Sahale. Gheorghe) şi apoi uşor mai înclinat (până la 0. redă o etapizare mai aproape de realitate. prodelta este mai extinsă ca suprafaţă şi coboară la 50-60 m. Gheorghe) şi pe văile învecinate începe o colmatare regresivă. marea atinge + 4 – 5 m. Tot acum se alungeşte grindul Stipoc (2 pe fig. Brătescu. Gheorghe. 175 Universitatea SPIRU HARET . Singurul braţ care ieşea în exterior era Sf. Ulterior. la optimum climatic. ambele forme se deplasează spre sud şi sud-est.

mai argiloase. platforma are cea mai mare extindere. a fost netezită. În partea sa superioară (până pe la – 700 m) este mai fragmentat. şi cea mai mică adâncime.Platforma continentală românească Cuprinde 23. şi este modelată de valuri şi curenţi. iar sub 1000 m există şi conuri de dejecţie. grabenul Sulina). primul de litoral. Fâşia externă. Techirghiol. – 25-27 m şi – 33-34 m. de la ţărm la taluz. Mai departe urmează taluzul sau abruptul continental. prin abraziune. şi conuri aluviale würmiene. un fost inselberg pe care Vâlsan (1934) credea că s-a sprijinit vârful deltei Sulina la un maximum de avansare. salinitatea şi temperatura apei etc. în general colmatate. alteori de la – 180 m. Au fost sesizate şi văi submerse. frontul deltei şi prodelta. iar în dreptul braţului Sf. adâncimea coboară la 180-200 m. pe paralela golfului Musura. la circa 180 km în larg. sedimentele sunt mai fine. care se prelungesc sau nu din văile continentale: Nistru. Panta câmpiei de şelf este foarte mică. iar în nord şi prodelta (până la – 55 m). 25 m. Are blocuri mai ridicate (horsturi) şi altele coborâte (exemplu. remarcabilă fiind cea de la – 100 m. de tip continental. adică de la minus 7-10 m. dar are acumulări suprapuse. acela influenţat de factorii continentali (sedimente terigene. iar peste ele apar şi unele conuri de dejecţie. Pe paralela Vama Veche. care începe uneori de la – 130 m. ca şi restul. cu văi de tip canion şi alunecări de sedimente. Casimcea. sau 1/10 din suprafaţa ţării. Mangalia. circa 180 km. În mod obişnuit se consideră platformă continentală câmpia submersă care începe de la limita plajei submerse. Gheorghe apare un fost con dunărean. între – 40 (50) la – 70 m.4. şi versantul litoral (– 7 la – 20 m) şi glacisul litoral (până la minus 25-45 m). În dreptul Constanţei. extinse peste platformă şi aparţinând. Fâşia internă.0‰ în sud Panta taluzului creşte la 6-10‰. Fâşia mediană. Aluviunile deltaice pătrunse în mare au creat. reunite uneori sub formă de glacis continental submers.700 km2 (5. ceea ce reprezintă 1/6 din totalul şelfului Mării Negre. În unele lucrări. la 37 km de ţărm se găseşte Insula Şerpilor. Sf. la diferite niveluri (minus 100 m. prezintă unele ondulări paralele cu ţărmul. 18 m). necoborând sub minus 70 m. În nord. între – 7 şi – 10 m până la – 40 – 50 m. se împarte în trei fâşii sau sectoare. extrem de rar până la 20‰. de numai 0. 176 Universitatea SPIRU HARET . acţiunea curenţilor. Întinsul platformei continentale. structura şi textura sedimentelor.). pe la – 18 m. socotiţi de la linia de ţărm.7% din Marea Neagră). secunda de platforma internă. este mai uniformă. Gheorghe. Se remarcă şi resturile unor cordoane foste litorale. această parte este asimilată cu sectorul intern al şelfului. între – 70 m şi – 130 m. Include. transportul sedimentelor aluvionare. cum ar fi cele ale Casimcei şi Techirghiolului. Kogâlnic. deci. în nord. Fundamentul platformei este similar celor patru compartimente structurale ale ţărmului dobrogean. distruse ulterior sau păstrate în parte. În faţa Deltei.1. platforma se îngustează la 100 km.3‰ în nord şi 0. uniformizate însă topografic de sedimentările mai recente. Etapele la care a stagnat ţărmul mării în timpul transgresiunilor şi regresiunilor din pleistocenul superior au fost marcate de cordoane. 33 m.

litoralul se suprapune estului Deltei.Deep.. nr. iar delta submersă. şi activă la sud). 2. Câte tipuri de faleză sunt la litoral ? (Moartă sau în conservare. Cogâlnicului. vol. Ce caractere are faleza activă ? (Înălţime de 10-35 m. Terase marine în Dobrogea?. . (1965).Buletinul Societăţii Regale Române de Geografie”. baza sa ia contact cu marea. 2-3 soluri fosile. Driga B.. Văile submarine ale Dunării. part. un strat de argilă roşie şi calcare sarmatice în bază). • Gâştescu P.. Delta Dunării (geneză.. glacisul litoral. Constanţa. • Vespremeanu V..D. (1975). Géographie– Géographie”.Terra”. XLI. (1982). . Popescu N. (1923). limanuri. (1980). • Posea Gr. 4. Meteorologie”. 12. Rudescu C. Şelariu O. vol. 3. vol.. la nord de capul Singol. . lagune. I. Bucureşti.Terra”. 177 Universitatea SPIRU HARET ..Buletinul Societăţii de Geografie”. • Brătescu C. Black Sea stratigraphy. • Trufaş V. În plus.Hidrotehnică. . Washington. Gospodărirea Apelor. delta maritimă continuată submers cu frontul deltei şi prodelta).Buletinul Societăţii Regale Române de Geografie”. Care sunt punctele extreme. Procese morfogenetice ale ţărmului românesc al Mării Negre. LVI. Géophysique. 29. Studii de geografie a Dobrogei. Autoevaluare – întrebări. sedimentologie). • Ross A. . Sea Driling Project”. geofizică. Delta Dunării. t. Popescu N. versantul litoral. Modificări actuale ale ţărmului românesc între Chilia şi Capul Midia.. Niprului.. plajă submersă. prin frontul deltei şi prodeltă). Ce dependenţe reciproce există între Litoral. 5.. • Panin N. 4. 12. 3.Revista română de geologie. . Privire de sinteză asupra cunoaşterii genezei şi evoluţiei Deltei Dunării. .. (1989). geografie – geografie”. (1982). . Editura Ştiinţifică.. • Năstase Gh. plajă şi cordoane litorale.. cu precădere în timpul würmului şi holocenului. Nistrului. Delta Dunării. evoluţie. (1984). 2. Morfologia litoralului românesc la sud de Constanţa.. în prezent. (1967). ale litoralului românesc ? (Braţul Musura şi localitatea Vama Veche). platformei. regresează cu 2 mm/an şi se compune din 3-4 orizonturi de loess. probleme 1. 33.Bibliografie selectivă • Banu A.Revue Roumaine de Géologie. Geneza şi evoluţia sa morfologică şi cronologică. nr. nord şi sud. Deltă şi Platforma continentală ? (Legătura provine din oscilarea ţărmului şi litoralului către est şi vest. seria nouă. Ielenicz M. XLII. VI (LXXVI).. t. Morfological and morphodynamic aspects of the submarine relief in front of the Danube Delta. • Posea Gr. Grigore M. • Posea Gr. în .. Bucureşti. (1969). Ce unităţi şi forme genetice include litoralul ? (Faleză activă şi moartă. (1935).

Geomorfologia României. Venus. Sărăturile. 11. Care sunt grindurile maritime ? (Letea. Siutghiol. Aurora. Olimp. Herghelia. Mangalia.6. 18. 14.6 la 0. Vama Veche). PROCESELE GEOMORFOLOGICE ACTUALE Introducere Procesele geomorfologice pot fi abordate individual pe toată suprafaţa acolo unde ele se exercită. Şontea-Furtuna. deltă fluvio-marină). Chiliei). Jupiter. (3. Ce insulă-barieră cunoşti ? (Sacalin). fost Agigea. 9. 19. plus Gargalâc. lagunar şi cu faleză activă). Pot fi abordate însă şi în mod asociat pe etaje geomorfologice.a. sau pe regiuni. 16. Sahalelor. de exemplu. 15. conforme cu structura geosistemului românesc. Unde se găsesc plaje la sud de Constanţa ? (Eforie Nord şi Sud. Caracterele falezei moarte. Care sunt fazele prin care a trecut formarea Deltei ? (Estuar. o dată cu etajele. Care sunt lagunele şi limanurile maritime ? (Lagune: Razelm-Sinoie. Altitudini caracteristice Deltei. 7. 20. Relieful României. 12. Aceasta înseamnă însă că se consideră cunoscut. Ce depresiuni-câmpuri sunt la nord de Sulina ? (Pardina. 21. 13-15% uscat). sau Grigore Posea. 10. mai ales că. Tăbăcărie. Care sunt altitudinile submerse care marchează trepte şi foste cordoane litorale ? (100 m. ţărm deltaic. golf-liman. Taşaul. 33 m. 12 m. limanuri: cele fluviolagunare. (Este inactivă.). Techirghiol. este mai adecvată pentru un curs didactic de Geografia fizică a României. Ce fel de grind este Stipoc ? (Martor continental prelungit cu grind fluviatil). Chituc). Cu ce se continuă ţărmul falezei moarte la nord de capul Dunavăţ ? (Cu cordonul litoral Letea-Caraorman). Matiţa-Sahale. ţărm în retragere. Considerăm că prezentarea proceselor pe etaje morfoclimatice. 25 m. adâncirea văilor în würm şi a doua. 1974. În câte faze s-au format limanurile ? (Prima. Crasnicol. în avansare şi neutru. Leahova-Periteasca. bararea gurilor de râu prin cordoane de nisip în holocen). Comarova. Grigore Posea. deltă fluviatilă tip Mississippi. Neptun. 8. Ce niveluri avea Marea Neagră când s-a format Delta ? (Minus 8 m la + 4 m). Care sunt deltele secundare de pe braţul Chilia ? (Pardinei. Mangalia). – 39 m. Cum se clasifică ţărmurile româneşti ? (Înalt şi jos sau cu plajă largă. Letea).46 m. Costineşti. dar şi în unele tratate de geografie regională (vezi. în prealabil. înălţime mult mai mare. specificul 178 Universitatea SPIRU HARET . 18 m). Sacalin. rocile componente sunt dure – calcare mezozoice şi şisturi verzi. Care sunt lăţimile platformei continentale româneşti ? (180 km în nord şi 100 km în sud). Caraorman. prezintă capuri proeminente care avansează mult către est). 17. 13. se fac şi unele diferenţieri regionale. ori pe unităţi (vezi majoritatea tezelor de doctorat în geomorfologie). ca în tratatele de geomorfologie generală. 2002 ş. Perişor.

Etajele montane se subîmpart în: alpin.). partea a II-a. până la 1300-1400 m. Faţă de prezentarea pe etaje. astfel. denudare şi fluviotorenţialitate pe timpul verii. Etajarea şi regionarea proceselor geomorfologice Structura concentric-radiară a teritoriului României. colţii etc. frecvenţa mare a îngheţ-dezgheţului. Ceahlău.regional al fiecărui proces în parte. iar în calcare. Procesele care acţionează în acest etaj sunt: dezagregarea prin îngheţ-dezgheţ. Siriu. sau particularităţile masivelor conglomeratice şi ale celor calcaroase. rămân netratate „cutremurele”. care îmbracă şi aspect regional.a. apar creste. care pot dura circa 9 luni pe an. Penteleu. Rezultă reliefuri ruiniforme şi acumulări mari de grohotişuri. Ţibleş. dar omul a coborât această limită. tasări şi sufoziuni nivale. Pentru acest mod de abordare indicăm numai o schemă (A). solifluxiuni şi mici alunecări de teren. reliefuri antropomorfe sau alte tipuri specifice. Bucegi) se realizează. avalanşe. dominant în etajul alpin al Meridionalilor şi Rodnei. pungi ş. dar adesea foarte variate şi cu multe tipuri de structuri care aflorează. prin dezagregare şi şlefuire eoliană. completată cu una pe etaje (B). Desigur. Geografia fizică a României. etajul de câmpie (de asemenea. Ciucaş. densitatea şi adâncimea mare a fragmentării. ordonate uneori în râuri de pietre (horjuri). în curs de apariţie). cu formarea de structuri periglaciare (marghile. Gutin. iarnă-vară. Etajul alpin aparţine culmilor şi vârfurilor care trec de 1600-1800 m. reliefuri carstice incipiente. cu diferenţieri regionale) şi etajul litoralo-deltaic. deosebirile între masivele formate din roci dure cristaline şi cele de fliş. Se deosebesc. sau versanţi complet golaşi şi condiţii climatice specifice ca: temperaturi sub 2-00C. inclusiv mici peşteri (Făgăraş). 179 Universitatea SPIRU HARET . cu schimbări de la iarnă la vară şi cu stimulări reciproce. Ciucaş. eolizaţia. Toate acestea determină o varietate şi o intensitate mare a proceselor geomorfologice. dar în general mai puţin pregnante. şi imense cantităţi de grohotiş stocate ca mări de pietre pe suprafeţele de eroziune. Exemple sunt masive ca: Igniş. îngheţul în sol şi în pătura de alterări. determină o instalare şi dispunere similară şi a proceselor geomorfologice. Semenic. vânturi puternice şi o succesiune tipică a anotimpurilor. Se impun. pe alocuri. cu orientări diferite. amintite însă la capitolul „Hazarde naturale” (în Grigore Posea. montan forestier şi de depresiuni intramontane. şi acestea cunosc unele diferenţieri regionale. roci dominant dure. ca etaj subalpin. dominarea versanţilor lungi şi cu pante mari. Condiţiile morfogenetice din acest etaj sunt impuse de: altitudinile amintite. pe cele structurale şi ca grohotişuri mobile pe versanţi. ace. În masivele calcaroase înalte există şi procese carstice. cu zăpezi bogate şi persistente peste şase luni. precipitaţii de peste 1000 mm. Bihor etc. lipsite în mod natural de pădure. mai ales. deluroase şi de podişuri. În masivele cristaline. care stă sub control carpatic şi impune etaje morfoclimatice şi trepte regionale pericarpatice. În masivele conglomeratice (Ceahlău. următoarele etaje: montane. se adaugă lipsa vegetaţiei de pădure.

180 Universitatea SPIRU HARET .

181 Universitatea SPIRU HARET .

Ca urmare. Etajul depresiunilor intramontane are drept caracteristici morfogenetice următoarele: relief mai puţin fragmentat. torenţi şi alunecări de teren. Bâsca Mare şi Mică etc. 182 Universitatea SPIRU HARET . alunecări superficiale. stagnarea de aluviuni venite din munte (conuri de dejecţie şi glacisuri de acumulare). a aceluiaşi tip de rocă sau roci cu dispoziţii similare faţă de procesele geomorfologice. inversiuni puternice de temperatură şi despăduriri uneori totale. realizând structuri periglaciare. în Muntele Mic-Ţarcu). Oaş. Etajul montan cu pădure coboară. precum şi tasarea nivală şi sufoziunea sunt foarte active.). atât altitudinile mai reduse. Un fenomen aparte.). roci moi. Pe păşunile alpine au loc mai puţine dezagregări. 57). care se poate declanşa după despăduriri. roci mai dure) pot începe de la circa 80 m (în defileul Dunării). lipsite de dealuri intermediare. până la circa 700 m. Pe astfel de locuri. Un alt aspect îl constituie dominarea pe mari suprafeţe. marghilele şi potecile sau brazdele periglaciare (fig. Cât priveşte densitatea fragmentării.În cadrul acestui etaj se face însă o diferenţiere între suprafeţele netede cu păşuni alpine şi cele abrupte. se formează şi o pătură de alterări-dezagregări pe care se înfiripează un sol sărac. Pe prim plan trec eroziunea şi transportul fluviatil şi alterarea biochimică sub pădure. uneori foarte groase. o presiune umană mare. Igniş ş. Braşov ş. Devin active şi eroziunea laterală a râurilor. transportul de aluviuni.. Aceste condiţii determină o morfodinamică foarte activă. În anotimpul rece. Frecvente sunt. Tot aici acţiunea denudării şi torenţialităţii. Abrupturile de vale sau petrografico-structurale sunt afectate iarna şi de dezagregări şi prăbuşiri (defileul Jiului. În contrast cu Carpaţii. cu precădere în depresiunile Ciuc. dar au loc şi în deluviile. iar pe alocuri şi aluvionări. În Carpaţii flişului apar şi alunecări masive de teren. Etajul dealurilor şi podişurilor. în Dobrogea numai 400 mm/an). aluviunile piemontane din Podişul Getic. la Voineasa. periglaciare. dar uşor înclinate. versanţi mai puţin lungi şi mai uniformi. dar impusă şi de ravenări şi văiugi. iar în interiorul său activează îngheţ-dezgheţul. care rămân pe loc. la care se adaugă şi alte presiuni umane (arături. care în multe cazuri sunt şi semidespădurite. sau în defileul mehedinţean al Porţilor de Fier). Maramureş. de principiu. Gheorgheni. aici s-a accelerat puternic eroziunea antropică. prin pluvio-denudare. dar ploi mai puţine (600-800 mm/an. aşezări. şi inundaţii relativ frecvente. se caracterizează prin dominarea rocilor moi şi friabile. loessurile din Dobrogea. pe locuri despădurite. sunt curgerile bruşte de grohotişuri periglaciare vechi (exemple. şiroire. îngheţ-dezgheţul provoacă solifluxiuni. argilele din Câmpia Transilvaniei sau a Moldovei etc. mai ales pe porţiunile despădurite. cu precădere podişurile. regiunile deluroase.a. Nu lipsesc procesele carstice în masivele calcaroase. cât şi.a.). dar şi o torenţialitate activă. inclusiv pavaj de lespezi. pot apărea şi blocuri glisante (exemplu. dar în unele locuri. covorul de pădure schimbă aproape fundamental procesele geomorfologice dominante. îndeosebi. industrii poluante etc. exemple. despăduriri mult mai extinse. ea rămâne ridicată. adesea subregiuni. o creştere a suprafeţelor ocupate de interfluvii. În acest etaj. Pe unii versanţi nu sunt excluse nici avalanşele. sau circa 200-300 m (Zarand. Alunecările sunt provocate de argile şi marne. Oltului. caracteristicile montane (fragmentare şi pante mari. stâncoase. şi o şiroire agresivă în zilele de primăvară. în special pe versanţi. lângă barajul Râului Mare. care croiesc coridoare prin pădure.

care însă afectează des şi argila în loc situată sub pătura de alterări. iar structurile geologice sunt diverse. Se adaugă surpări de maluri la viituri. ravenări şi torenţi. fac să se evidenţieze pluviodenudarea.). Pe aceşti versanţi se dezvoltă alunecările de teren combinate cu torenţi şi ravene şi cu prăbuşiri. În Dobrogea au loc însă şi tasări mai puţin importante şi sufoziuni. în Dobrogea de Nord.) şi/sau alunecări locale (Ocna Sibiului. Este vorba de un transport masiv de aluviuni. uneori împingând cumpăna de ape în partea opusă. uneori şi ale celor abrupţi. în Podişurile Mehedinţi. mai ales în suspensie. însoţit de o intensă şiroire şi ravenare. La poalele acestor versanţi. aluvionări în albie (ostroave. versanţii pot fi separaţi în două categorii: versanţi cu înclinări mari şi versanţi cu pătura de alterări relativ uniformă. Turda. construite printr-un proces de puternică aluvionare a râului. creeping. Nu lipsesc nici alunecările superficiale. Acestea au loc şi în limanurile fluviatile din vestul Dobrogei. Din acest punct de vedere. uneori şiroirea. • Pe interfluvii. iar echilibrul fragil al versantului se degradează.a. pe calcare intervin dizolvări. Tg. pantele mici. • Procesele de versant sunt dintre cele mai intensive. procese de versanţi şi procese de albie şi luncă. renii. chiar şiroirea şi un început de ravenare. Când aceste suprafeţe sunt păşunate intens sau arate. acoperiţi cu pătură de alterări şi care sunt convecşi-concavi. În arealele cu sare (Transilvania. cutate. aici se întâlnesc. se produc şi dezagregări-alterări. Pe lunci pot apărea şi procese incipiente de tasare (după viituri). mai ales roca. Ceilalţi versanţi. dar care provoacă şi imense prăbuşiri (Ocnele Mari. suportă procese de tip spălare în suprafaţă. Subcarpaţi) intervin de asemenea dizolvări. Babadag ş. Ocna. acolo unde rocile dure apar la zi. Ocna Mureş ş. particularizează şi procesele geomorfologice. conuri submerse – vaduri) şi aluvionări în lunci. Prima categorie este specifică frunţilor de cueste sau versanţilor subsăpaţi de râuri (exemplu. • Procesele de albie şi luncă sunt de tip fluviatil şi devin puternice la viituri. cu precădere cei de Curbură. În Subcarpaţii Moldovei (mai ales pe valea Moldovei).a. tot roci moi. iar pe pante uşor mai crescute. cu un echilibru mai avansat. densitatea fragmentării şi pantele sunt în general mai mari. în: procese de interfluvii. cute diapire. de eroziune de mal. dar pe care acţionează din plin pluvio-denudarea. la modul general. iar înălţimile urcă des şi la 800-1000 m. dar mai ales şiroiri. o oarecare eroziune eoliană. faliate. care face ca 183 Universitatea SPIRU HARET . de asemenea. În porţiunile cu lacuri de acumulare şi iazuri antropice se produc colmatări importante şi abraziune lacustră. respectiv retragerea versanţilor este puternică. Evoluţia. apar însă şi gresii. dar şi pe Suceava. procesele respective devin mai intense. dominant. se formează glacisuri coluvio-proluviale. În toate cazurile în care s-a menţinut pădure există şi eroziune biochimică. malul stâng al Siretului sau cel drept al Oltului în Depresiunea Făgăraş). De exemplu. La vulcanii noroioşi de la Berca-Arbănaşi acţionează un proces fals de tip vulcanic. • Unele deosebiri regionale ale condiţiilor morfogenetice. Sovata etc. domină şi procesele carstice. sub 30.Condiţii mai aparte au Subcarpaţii. Procesele geomorfologice din dealuri pot fi grupate. Boiu (Someşan). luncile formează adevărate şesuri aluviale.

care. torenţialitate şi alunecări. Sufoziunea este mai activă lângă malurile de râuri şi sub arealele endoreice. la rândul lor. la vânturi puternice. Rezultă că în dealuri şi podişuri cea mai mare pondere. ca în Câmpia Brăilei şi Bărăganul de Mijloc.. Tasarea este foarte avansată acolo unde loessul este mai gros şi mai prăfos. alături de climă. dar şi unor porţiuni de luncă.). Găvanu-Burdea. se produc şiroiri. Pe timp ploios se formează înmlăştiniri. de asemenea. de tipul rocilor superficiale. 184 Universitatea SPIRU HARET . dar şi un început de tasare şi sufoziune. suportă procese de tasare şi sufoziune. dominante în Câmpia Română. La nivelul României. în Câmpia Brăilei. Sunt cunoscute cele din Oltenia. de exemplu. eventual. fie din nisipurile periglaciare depuse pe câmpiile de lângă râuri. La ape mici este vorba de transport redus în suspensie şi o eroziune lineară nesemnificativă. La acestea se adaugă procese eoliene pe nisipuri. Câmpia Carei etc. ceva mai mult în Moldova şi mai mult în Dobrogea. se poate spune că tipul genetic al câmpurilor respective determină. Câmpia Tecuciului sau Câmpia Valea lui Mihai.albia minoră să se despletească mult şi să se confunde într-un fel cu albia majoră. Nădlac (Câmpia de Vest) ş. produc abraziune lacustră. ca suprafaţă. dar mai puţin în Subcarpaţi. de altitudinea deasupra albiilor şi de pantă. există deosebiri şi în ce priveşte proporţia interfluviilor şi a versanţilor: în Podişul Getic se ajunge la circa 40% interfluvii şi aproape 50% versanţi. Câmpurile acoperite cu loess. Bistriţa. şi procesele geomorfologice specifice. care sunt specifice în estul Câmpiei Române. Câmpiile piemontane suportă. Câmpiile de subsidenţă atrag aluvionări importante şi impun albiilor de râu o mare mobilitate laterală. suportă colmatări puternice. Pe versanţii câmpiilor înalte. Câmpurile cu nisipuri suportă procese de deflaţie.a. precum cei din Burnas. În fapt. în timp ce în Transilvania interfluviile se reduc la 8-10%. fiind mai înclinate. Argeş ş. pe lângă pluviodenudare. are ca specific şi un tip aparte de sufoziune care provoacă şi prăbuşiri „verticale”. Câmpia Olteniei. Bărăganul de Mijloc şi Sudic. o au procesele de versant. eroziune în suprafaţă. luncă şi bălţi dunărene sunt diferite la ape mici faţă de cele mari şi viituri. iar pe cei din loess au loc şi prăbuşiri sub formă de terasete. care au lacuri de acumulare (Siret. Podişul Getic. sunt atacate de pluviodenudare. În lunci pot avea loc crăpături verticale de secetă şi.a. ca şi alte văi din podiş. În unele crovuri s-au format chiar lacuri. subsidenţa şi colmatările din iazuri şi din limanurile fluviatile ale Câmpiei Române de Est (Câmpia Limanurilor). fie din grindurile fluviatile sau din ostroave. şiroire şi un început de torenţialitate. praful rămas pe fostele mlaştini fiind îndepărtat de vânt. care reduc volumul de apă al lacurilor. Valea Oltului. Câmpiile de glacis. Bărăgan. Se manifestă pe alocuri şi sărăturări. Etajul câmpiilor condiţionează două categorii de procese: cele de câmp şi cele fluviatile sau de albie şi luncă. ravenări şi alunecări. formate la secete sau pe timpul gerurilor mari şi câmp descoperit de zăpadă. şiroire şi ravenare. ca. Burnasul. • Procesele de câmp sunt condiţionate. iar la secete apar crăpături în sol. Ea este favorizată şi de crearea unor crăpături verticale în sol. • Procesele de albie. Câmpia Tecuciului.

Foarte importante sunt îndiguirile din lunci. Delta avansează în mare la sud de braţele Chilia. canaluri. Eroziunea de mal poate provoca şi desprinderea din câmp a unor popine. în câmpii. Limanurile fluviatile. se creează. sufoziunea şi tasarea pe grinduri. Crasnicol. fixarea unor albii în câmpiile subsidente prin îndiguiri. La ape mari se dezvoltă mult transportul fluviatil în suspensie. 185 Universitatea SPIRU HARET . dar s-a făcut simţit şi procesul de subsidenţă. crearea multor canale de desecare (în Câmpia de Vest) şi de legătură între râuri. Sacalin ş. • Procesele litoralo-deltaice specifice sunt abraziunea şi acumularea marină. care opresc în bună parte aluvionările de viitură şi accelerează uşor eroziunea liniară a râului îndiguit. uneori şi de alunecări (în Burnas. iar spre cel de câmpie au loc aluvionări.a. Colmatarea rezultă din panta foarte mică de curgere şi cantitatea mare de aluviuni cărată anual (58-66 milioane tone) de fluviu. biogene. în special stuf şi papură.a. canale de irigat etc. există şi o colmatare provocată de vegetaţia de baltă. Se adaugă excavările de nisipuri şi pietrişuri. la viituri. efectul eroziunii de mal se produce pe versantul dobrogean. Acţiunea vântului se face simţită pe nisipurile uscate. Delta s-a înălţat în ultimii circa 2000 de ani cu aproximativ 4-5 mm/an. dar a şi scăzut după ridicarea de baraje. pentru Deltă. colmatarea a crescut datorită multelor desţeleniri din bazinul dunărean. dar tot mai restrâns. Tot în bălţi. Sărăturile. între care cel de la Porţile de Fier şi de la Ostrovul Mare. gravitaţionale. Aceasta din urmă provoacă subsăpare. cordoane litorale (la nord de Constanţa) şi plaje. O parte din această cantitate ajunge în mare. acţiunea eoliană. în dealuri şi podişuri. Specificul morfo-climatic local adaugă şi alte procese: eoliene. pe lângă colmatarea fluvio-lacustră şi eroziunea de mal. acţiunile sale. de tasare şi subsidenţă şi antropice. din grinduri. aluvionările şi eroziunea de mal. Caraorman. Din aluviunile vărsate în mare. Prin aluvionări. Iau naştere chiar dune înalte. şi cele fluvio-lacustre. se resimt şi: colmatarea biogenă. urmată de prăbuşiri. chiar grindurile fluviatile. gârle. prin arături. depresiuni şi lacuri.). Sporirea continuă de aluviuni a condus şi la un proces de tasare a acestora.deflaţie a prafului şi nisipurilor din grinduri şi ostroave. Sulina şi Sf. pentru litoral. dar şi ţesăturile de plaur. iar o alta rămâne în Deltă. mai redus şi în alte lunci. au afectat arealele cu nisipuri. colmatând foste braţe dunărene. Câmpia Covurluiului spre Prut ş. iazurile şi lacurile de acumulare suportă o intensă colmatare fluvio-lacustră.). omul a intensificat procesele de versant şi efectele inundaţiilor. superioare. Dacă. Procesele antropice din câmpii. Colmatarea biogenă este impusă de luxurianta vegetaţie ce creşte şi moare anual. rambleeri şi debleeri pentru diferite construcţii etc. prăbuşirile pe malurile dobrogene cu loess şi procesele antropice. dar măresc aluvionările laterale din luncă. împreună cu nisipurile marine aduse de curentul litoral şi de valuri. cu precădere pe cele fluvio-marine (Letea. privind procesele geomorfologice. Începând cu secolele XVI-XVII. În Deltă. Prin astfel de colmatări. stagnarea aluviunilor în lacurile de baraj. În arealul bălţilor dunărene. Gheorghe.

În cadrul lagunelor şi limanurilor fluvio-marine au loc colmatări fluvio-lacustre. lângă faleza moartă. Bibliografie selectivă • Posea Gr. Acumulările marine şi formarea de cordoane litorale şi plaje se fac cu nisip şi cochilii marine. Cele mai puternice acumulări fluvio-marine sunt în delta Chiliei.Procesele de litoral sunt provocate de valuri (fig. curenţii litorali. mai ales pe cele cu flux turistic mare. 61. Procesul de abraziune. Pe calcarele sarmatice. Aici. Fig. dar prezentă şi pe litoralul jos nordic. vizibilă prin efecte directe pe faleza de la sud de Constanţa. iar pe faleza vie apar şi procese gravitaţionale. efectuat dominant de către valuri. Pe nisipurile uscate ale plajei şi pe cordoanele litorale se produc şi procese eoliene de deflaţie. Abraziunea falezei provoacă prăbuşiri ale loessului şi alunecări impuse de argila roşie villafranchiană de sub loess. fluctuaţiile retragereavansare ale ţărmului sau staţionare-neutru sunt variate şi uneori rapide. iar în complexul Razelm există şi o uşoară abraziune lacustră. Relieful României. de către valuri şi vânt. dar şi de vânturi. frânează abraziunea şi amplifică acumulările de nisip pe plaje. la gura Sulinei şi la sud de aceasta şi la sud de gura Sf. transportul fluviatil de aluviuni. Ielenicz M. 186 Universitatea SPIRU HARET . spre vest. Popescu N. Editura Ştiinţifică. Gheorghe. dar mai ales cu nisip dunărean. dar şi de o uşoară lăsare subsidentă a litoralului. Retragerea cordoanelor litorale din nord se face prin abraziune directă. (1974). este amplificat de ridicarea nivelului Mării Negre cu circa 2 mm/an.. preponderent. pe timp de furtună Se remarcă. abraziunea. 61). Procesele antropice de litoral sunt cele care. prin ziduri de faleză. abraziunea realizează benciuri submerse (suprafeţe orizontale de abraziune) combinate cu aspecte carstice. altele emerse.. Unele din aceste cordoane sunt submerse. dinspre ţărm către lagune sau deltă. dar şi prin rotirea şi împingerea nisipului. Abraziunea marină la Constanţa. diguri paralele sau transversale pe ţărm şi alte construcţii.

precipitaţii reduse la 600-800 mm. clima etajatregională şi vecinătatea cu Marea Neagră). marea densitate şi adâncime a fragmentării reliefului. Până la ce altitudine coboară etajul montan în Defileul Dunării ? (La 80 m). roci moi. lipsa pădurii. blocuri glisante). tasare nivală şi solifluxiuni. Ce factori determină combinarea etajată şi regională a proceselor geomorfologice ? (Structura etajat-concentrică a teritoriului României. 8. probleme 1. tasare nivală şi sufoziune. Procese morfologice actuale din România. Ce specific au procesele geomorfologice pe păşunile alpine ? (Existenţa unei pături de alterări-dezagregări şi a unui sol sărac. stagnarea unor aluviuni venite din munte. Editura Presa Universitară Clujeană. Editura Ştiinţifică. 9. Cluj. Care sunt procesele geomorfologice din etajul alpin ? (Dezagregarea prin îngheţ-dezgheţ. procesele geomorfologice ? (Rocile – cristaline. Autoevaluare – întrebări. 5. Ce factori schimbă profund asocierea proceselor din etajul montan cu pădure în raport cu cel alpin ? (Altitudinile sub limita pădurii. glisări de blocuri). avalanşe. Ce reprezintă curgerile bruşte de grohotiş ? (Grohotişuri periglaciare fixate pe versanţi prin împăduriri şi pornite brusc şi întâmplător spre aval. (1998). solifluxiuni. 10.• Posea Gr. 3. depresiunile intramontane).. 12. despăduriri totale. dominant. 2. şi colab. orientarea versanţilor carpatici). • Surdeanu V. existenţa pădurii şi clima specifică etajului). fliş. alunecări reduse. temperaturi sub 00C. procesul de eroziune biochimică ? (Sub pădure). după despăduriri). la fiecare judeţ). versanţii mai puţin lungi şi mai uniformi. 187 Universitatea SPIRU HARET . îngheţ în sol. pante dominant mari. sedimentar nou –. Ce condiţii specifice pentru procesele geomorfologice introduc depresiunile în etajul montan ? (Roci moi. fluvio-torenţialitate. denudare puternică şi torenţialitate. eolizaţie. 4. relief mai puţin fragmentat. 11. Enciclopedia geografică a României (capitolele Procesele geomorfologice şi degradarea terenurilor. • Velcea Valeria (1973). Care sunt condiţiile specifice desfăşurării proceselor geomorfologice în treapta dealurilor şi podişurilor ? (Interfluvii mai largi. inversiuni de temperatură. îngheţ-dezgheţ frecvent). pavaj de lespezi. 7. 6. montan cu pădure. Unde se produce. presiune umană puternică). Care sunt condiţiile morfogenetice ale proceselor geomorfologice alpine ? (Altitudini peste limita superioară a pădurii. despăduriri extinse. Care sunt etajele montane ce impun procese geomorfologice specifice ? (Alpin. Geografia terenurilor degradate – Alunecări. cu structuri periglaciare. Ce anume diferenţiază. roci dure. densitate mare a fragmentării). regional. în „Realizări în geografia României”. vânturi puternice şi zăpadă multă. versanţi alungiţi mult. uneori şi a covorului iarbos. precipitaţii peste 1000 m.

2. 0. ca o sinteză a celei apărute în harta România-unităţile de relief 1:75. Badea). colmatări în lacurile de acumulare şi limanuri. şiroire şi pluviodenudare). (Colmatare fluvio-lacustră. 17.1.. 0. fiecare cuprinzând un singur tip de relief major (numai munte. Posea şi L. (Procesele pe sare. …) subregiuni (A. 2. sau un macrosistem teritorial.0. 14. colmatările biogene în bălţile Dunării). din dealuri şi podişuri. deflaţie şi acumulări). care este Domeniul Carpato-Danubiano-Pontic.2.0. Procesele geomorfologice din unităţile cu loess şi cele cu nisipuri. de Gr.0. Sinteza respectivă reprezintă un element de bază al scheletului geografic al României. depuneri de proluvii pe marginile luncilor în dealuri. În felul acesta. sufoziunea şi tasarea specifice Piemontului Getic.2.1. eroziune de mal cu mici prăbuşiri.1. colmatare biogenă.1. parţial şi pietriş. II. Enumeraţi cinci procese geomorfologice local-regionale specifice. 18. pe calcare. Săratei. Care sunt procesele de versant din dealuri şi podişuri ? (Alunecări multe.1.000 (1984. de exemplu. macroregiune europeană pe care se suprapune România. Călmăţui-Buzău şi Siretului inferior).3. torenţi. 62).…. 1.2. numai podiş etc. astfel. grupări de unităţi de ordinul I (1. a. pentru treapta respectivă. proporţia proceselor de interfluvii de 8-50%). Puchenilor. Acolo unde o grupare de unităţi sau o unitate se aliniază unei trepte superioare gradului său de mărime. Depresiunea Bixad are codul II.1. C …). Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Care sunt procesele de albie şi luncă din etajele de dealuri şi câmpii ? (Transport masiv de aluviuni în suspensie. cifra zero.1.). Care sunt procesele asociate abraziunii şi acumulărilor pe litoral ? (Eoliene. care trebuie cunoscut de orice student-geograf.. Domeniul a fost subîmpărţit. (Tasare. procese eoliene pe grindurile uscate). eroziune de mal şi prăbuşiri. De ce se manifestă o puternică abraziune pe litoralul românesc ? (Pentru că se combină: acţiunea valurilor create de vânt. 188 Universitatea SPIRU HARET . unităţi şi subunităţi (1.13. Pe care unităţi din Câmpia Română se manifestă subsidenţa ? (Câmpiile: Titu. fiecare regiune sau unitate are codul său propriu. având 6-7 trepte subordonate unele altora şi codificate diferit: regiuni (I. 15. aluvionări sub formă de ostroave în albie şi de suspensii în lunci.) şi având o poziţionare unicat şi chiar o structură morfologică proprie (fig. vulcanii noroioşi. În total au fost separate 17 regiuni (I-XVII).4. antropice). sufoziune. după o scară taxonomică valabilă la nivel de ţară. 16. sau 0. abraziune lacustră.. colmatări fluvio-lacustre în limanuri şi lagune.. s-a folosit. III. B. …). 0. Regionarea porneşte de la un întreg geografic. 3 …). 1. grupări de unităţi de ordinul II (1. acţiunea curentului circular. 20. 19. gravitaţionale. etc. ridicarea nivelului mării cu circa 2 mm/an şi o uşoară subsidenţă a estului Dobrogei). 1. prăbuşiri de tip terasete pe versanţi. ravene. colmatările din lacurile de acumulare şi limanurile vest-dobrogene.. REGIONAREA GEOMORFOLOGICĂ Prezentăm în continuare regionarea geomorfologică a României. Procesele geomorfologice din Deltă.

62.Universitatea SPIRU HARET Fig. Regiunile geomorfologice ale României 189 .

Culmea Toroioaga 1. Geomorfologia României. ca ramă nordică a Carpaţilor de Curbură. care marchează mai clar discontinuitatea. Dealurile Banatului. în Câmpia Română. a unicităţii teritoriale a unităţilor de toate mărimile. 10 Aşa cum am menţionat anterior.3. Culmea Pietrosul Maramureşului (Bardăului) 1.3. . Munţii Ţibleş b. Munţii Ruscovei 1. Ialomiţa ş.2.3. structură.1.pe treapta regiunilor sunt aliniate şi câteva care au rang de subregiune (Podişul Mehedinţi.separarea a cinci regiuni carpatice (şi nu trei). acestea se justifică prin faptul că noi am folosit criterii şi principii aplicate la întreaga ţară.1.1. care însă nu se pot subordona unei regiuni.1. . cum ar fi Oltul.Masivul Igniş 0. limita a fost dusă pe malul cel mai înalt şi mai abrupt. ca noutate – în afara codificării. – limita sudică a Orientalilor trecând prin înşeuările din nordul aliniamentului montan Perşani – Bodoc – Nemira. dar restrânsă la un strict necesar. Culmea Cearcănu – Zimbroslăviile 1.3. Munţii Fărcău 1. considerăm – după poziţie. Munţii Maramureşului 1. REGIUNILE GEOMORFOLOGICE ŞI SUBDIVIZIUNILE LOR9 I.Între alte aspecte.există şi unele limite sau chiar regiuni – unităţi care nu coincid cu cele întâlnite la alţi autori. iar multe delimitări au fost controlate în teren. mai pot fi enunţate şi următoarele: . Jiul. 2002.. Munţii Vulcanici de Nord (Oaş-Ţibleş) 0. Munţii Toroioaga – Jupania 1.1. Obcina Ţapului Numerotarea din acest capitol respectă numerotarea amănunţită din Grigore Posea. CARPAŢII ORIENTALI (CARPAŢII DE RĂSĂRIT)10 A.1.în cazul limitelor care cad pe văi. Carpaţii Maramureşului şi Bucovinei (vezi şi p.2. plus sau minus Culmea Berzunţ şi Depresiunea Dărmăneşti (areal tranzitoriu). Munţii Lăpuşului 6. Munţii Oaşului 0. Depresiunea Oaş 3. Culmea Pop Ivan 1. funcţionalităţi etc. . Masivul Gutin 5. Munţii Rodnei şi Maramureşului 1. 225) a. a fixării fiecăreia pe o anume treaptă taxonomică şi a denumirilor acordate tuturora –.a.4.2. Dealurile Crişanei.3.2. Delta Dunării). 190 9 Universitatea SPIRU HARET . şi nu pentru o anume regiune.

Depresiunea Vatra Dornei 2. Obcinele Curmăturii 3.2.4. Obcina Feredeului 3.4. Culmea Tătărcii 1.1. Munţii Căliman 2. Muntele Saca 2.4. Obcina Humorului 3. Culoarul Vişeului e. Depresiunea Vama 3.3.4. Obcina Lupcinei 0. Obcina Putnei 3. Depresiunea Maramureşului 0.0.3.2. Obcina Bucovineşti 0. Depresiunea Lucina-Fundul Moldovei 1.1.2.0. Carpaţii Moldo-Transilvani a.1.0. Obcina Săcăleşti-Cornu d. Depresiunea Şarul Dornei 2. Culoarul Izei 0.3.3. Piemontul Maramureşului 0. Munţii Suhard c. Munţii Gurghiu 2.1.2.1. Depresiunea Candreni B. Obcina Scoruşetului 3. Obcinele Brodinei 0. Culoarul Moldoviţei 3. Munţii Vulcanici de Sud (Călimani-Harghita) 1.1. Masivul Rodna (Munţii Rodnei) 3.4.0.1.5. Obcinele Bucovinei 1.3. Obcina Lucina-Muncel 1. Culoarul Bârgău-Dorna 1. Dealurile Maramureşului 0.1. Depresiunea Câmpulung Moldovenesc 2.2.1. Muntele Fâncel 2.3.2. Culoarul Moldovei-Sadova 1. Muntele Şumuleu 191 Universitatea SPIRU HARET .1. Depresiunea Moldoviţei 3.4.2.3. Obcina Mare 3.4.0.2.0. Depresiunea Dornelor 2.5. Obcina Mestecănişului 1.0. Munţii Bârgăului 2. Depresiunea Humorului 0.0.

Munţii Licaş 2. Depresiunea Gheorgheni (Depresiunea Giurgeului) 2.2.8. Masivul Pietrosu 2. Muntele Ciomatu (Puciosu) (la M. Depresiunea Bicazului 2.2. Culmea Racului 2. Muntele Cucu 3. Muntele Negru 192 Universitatea SPIRU HARET .6.1.3.8.3. Munţii Bicazului 1. Masivul Călimănel 2. Muntele Frumos 3.4.4.1. Munţii Bistricioarei 2. Depresiunea Sândominic 2. Depresiunea Ciucului de Sus 2. Masivul Grinţieşul Mare 2.1. Masivul Giumalău 1.1. Masivul Hăşmaş 2. Masivul Budacu 2.0. Munţii Giurgeului 3.2.8. Munţii Curmăturii 2.5. Munţii Stânişoarei 3.3. Depresiunea Borsec 2. Masivul Omu 2. Bodoc ?) b.2.8.1.2.7.3. Munţii Harghita 3. Munţii Corbului 3. Munţii Ceahlău 1.3. Depresiunea Ciucului de Jus (Tuşnad) c.3. Depresiunea Ciucului 2.2. Masivul Bârnaru 2. Masivul Grinţieşul Mic 2.0. Munţii Mezoveşti 2.1.0. Munţii Suhei 3. Depresiunea Drăgoiasa (Depresiunea Glodului) 2.1. Munţii Prisaca 3.1. Depresiunea Ciceu 2. Depresiunea Bilbor 2.1.1.8. Depresiunea Tulgheş 3. Munţii Sabasei 3.2.1. Munţii Rarău-Giumalău 1. Muntele Mădăraş 3.0. Masivul Rarău 2.0.1. Masivul Ceahlău 1.2. Munţii Neamţului d.1.3.8.2. Culoarul Bistricioarei 2.2.0.1. Depresiunile Gheorgheni-Ciuc 1. Munţii Bistriţei 1.

0.2. Munţii Baraolt 3. Depresiunea Târgu Secuiesc (Râului Negru) 3.0. Munţii Vârghişului (Perşanii de Nord) 2. Obcinele Braşovului 1.1.1. Perşanii de Mijloc (Munţii Cetăţii) 2. Depresiunea Plăieşi II. Munţii Goşmanu 0.0.1. Culmea Cărunta 5.1.3. Depresiunea Bixad b. Culmea Gruiul Mare 5. Plaiurile Slănicului 2. Culmea Nemira 1.4.0.0. Depresiunea Aita 3.0.4. Câmpia Covasnei 0. Culoarul Râşnov 1. Depresiunea Lunca 4.1. Munţii Tarcăului 2.2. Depresiunea Dărmăneşti (la Curbură ?) 5.1.3.2. Depresiunea Baraolt 4. 226) a. Câmpia Câlnicului 2.2. Munţii Trotuşului 1. Munţii Bodoc 4.3.2. Depresiunea Bârsei 1. Depresiunea Vlădeni 193 Universitatea SPIRU HARET .3. Depresiunea Ghimeş-Palanca 4.6. Depresiunea Prejmer 2.0. Piemontul Săcele 2.1. CARPAŢII DE CURBURĂ (vezi şi p.1.0.0. Piemontul Turia 3. Depresiunea Şinca 3. Culoarul Trotuşului 4. Câmpul Frumos 3.1.1.1. Munţii Ciucului 5. Culmea Berzunţ (la Curbură ?) 4. Depresiunea Braşovului 1.3. Culmea Viscolului 5.4.2.3.e. Depresiunea Agăş (Brusturoasa) 4.0. Munţii Perşani 2.0.5. Golful Zărneşti 1. Culmea Gura Muntelui 5. Munţii Nemirei 1.4. Câmpia Bârsei 2.2. Podişul Bobişca 1. Obcina Rotundă 5.0. Munţii Codlei (Perşanii de Sud) 2.2.

Munţii Penteleu 2.3. Muntele Gurguiatu 2. Culoarul Bran-Rucăr 4. Munţii Vrancei 1.1.7. Muntele Mălâia 3. Munţii Baiului (Gârbovei) f. Clăbucetele Întorsurii Buzăului 5. Muntele Zboina Verde (Neagră) 0. Măgura Caşinului 0.0. Masivul Postăvaru 5.1.1.1. Clăbucetele Predealului 5.4. Masivul Piatra Mare 5.6. Munţii Timişului 5. Depresiunea Timişului 194 Universitatea SPIRU HARET . Munţii Leaota 3. Munţii Bucegi 1.0. Depresiunea Comandău e. Munţii Podul Calului 3.0.5.c. Culmea Tătarului 3. Munţii Buzăului 1. Munţii Grohotişu 3. Masivul Bucegi 1. Munţii Siriului 3. Muntele Zboina Frumoasă 0.2.4. Depresiunea Întorsurii Buzăului 5.0.2. Masivul Ciucaş 2.1. Muntele Coza 3. Culmea Lăcăuţi 2.3. Clăbucetele Breţcului 0.0.2. Culmea Ivăneţul 5. Culmea Piatra Craiului 5.0.0. Munţii Bucegi – Piatra Craiului 1.0. Munţii Teleajenului 1. Culmea Monteoru 0.4. Muntele Furu d.

limita Carpaţilor Curburii. 28) Tămaş (Curmătura Foii) 1367 m. depresiuni şi culoare. 3. Depresiunea Întorsurii Buzăului. 1. 15) Harţagu. Depresiunea Comandău. 2. 2) Vlădeni 619 m.Fig. 12) Oituz 866 m. 11) Moineşti. 18) Tabla Buţii 1237 m. 7) Vâlcele 690 m. 31) Românilor 195 Universitatea SPIRU HARET . 6. 14) Valea Zânelor. 29) Dălghiu. Carpaţii Curburii. limită extinsă şi peste Culmea Berzunţ. pasuri şi trecători: 1) Şinca (Şercaia) 765 m.B. 6) Ozunca 710 m. limită de masive şi depresiuni mici. 21) Predeluş 1295 m. 8) Aita. 26) Bran 1290 m. 19) Ivăneţu. 4. C. 63. 17) Boncuţa 1078 m. 9) Bixad. I. 25) Păduchiosul. 16) Brădet (Întorsura Buzăului) 838 m. 10) Turia. 23) Diham. 24) Pârâul Rece (Crăcănel) 1095 m. 30) Rica. 20) Bratocea 1263 m. 22) Predeal 1033 m. limita celor trei subdiviziuni ale Carpaţilor Curburii. 5) Mereşti. 3) Bogata 692 m. 13) Muşat 1170 m. 27) Giuvala 1275 m. 4) Racoş 460 m. 5.

Piatra Cloşani 196 Universitatea SPIRU HARET . Culmea Vlaşcului 4. Masivul Retezat 1.2.3.1. Munţii Lotrului 5. Munţii Cornerevei (Culmea Cerna Vâr) 5. Munţii Retezatului 1.3.0. Munţii Şurean 6. Masivul Ţarcu 3. Masivele Cozia-Ghiţu 5.0.0.4.0. Masivul Iezer 0.1.0.3.0. Masivul Loviştei 0. Culmea Cernei 5. Muntele Poiana Spânului 5.1.1.2. Depresiunea Brezoi b. Muntele Mic 4. Munţii Godeanu 3. Depresiunea Loviştei 6. Munţii Latoriţei 4. Masivele Domogled – Vârful lui Stan 5.1. 226) a. Munţii Parâng-Cindrel 1.2. CARPAŢII MERIDIONALI (vezi şi p. Munţii Ţarcu 3. Masivul Făgăraş 2.0.2.0.2. Podişul Dacic 6.1.2. Masivul Parâng 2. Masivul Făgăraş-Iezer 1. Munţii Sturului 2.1.0. Munţii Retezat-Godeanu 1. Munţii Cindrel 6. Culmea Ursului 2. Masivul Cozia 5. Masivul Piule 2. Munţii Cernei 4. Masivul Buila (Vânturariţa-Buila) 0.2.1.III. Muntele Ghiţu 6. Culmea Strungari c.3. Munţii Căpăţânii 2. Munţii Ţaga 5.0.4.3.3.3. Depresiunea Titeşti 6. Culmea lui Pătru 6.0. Munţii Mehedinţi 5. Muntele Frunţi (Munticelu) 5. Munţii Tulişa 1.2.

2.2. Depresiunea Bozovici 0. CARPAŢII BANATULUI (vezi şi p.2. Depresiunea Haţeg-Orăştie 1. Masivul Oslea 6. Culoarul Orăştiei 3. Culoarul Reşiţei (Caraşova-Reşiţa) 0.3.1. Munţii Nemanului 2. Depresiunea Lupac 197 Universitatea SPIRU HARET . 227) a. Dealurile Silvaşului 2. Munţii Gârliştei 2.0. Munţii Vâlcan 6. Culmea Vâlcan 7. Munţii Dognecei 3.1.1.4.2. Depresiunea Aninei 3.4. Munţii Locvei 1.2. Depresiunea Reşiţei – Câlnic 0.2. Depresiunea Petroşani d.5. Munţii Arenişului 0. Dealurile Ţârovei b. Munţii Almăjului 1. Dealurile Bucitu 0.4. Depresiunea Cernei 2.1.3. Depresiunea Cerna-Strei (Simeriei) 2.2.4.2. Munţii Radimnei 1. Depresiunea Haţegului 2. Depresiunea Strei 2.3.0. Culmea Mare 3.1. Dealurile Cugirului 3.2.0.1.6.1.1. Culoarul Vinţului IV.4.2. Munţii Leordiş 2.2. Culoarul Deva 3. Munţii Aninei 2.1.0. Depresiunea Hunedoarei 2. Munţii Ravenscăi 1.1.2.1.4.0. Munţii Semenic 2.2. Culmea Certej-Puşcaşul Mare 2. Munţii Caraşului 1.4.3. Masivul Neman 0. Dealurile Ezerişului 0.2. Podişul Cărbunari 2.0. Munţii Iabalcei 2. Munţii Goznei 2. Munţii Semenic-Almăj 1.2.2.4. Culmea Svinecei 2. Depresiunea Gărâna 2.0.

Culoarul Timiş-Cerna 2.0.3.c.2. Depresiunea Albac 3. Depresiunile Arieşului 3.4.1. Depresiunea Sălciua 3.1. Defileul Pescari-Alibeg 0.0. Depresiunea Bistra-Timiş-Cerna 0. CARPAŢII APUSENI (vezi şi p. Depresiunea Abrud 4.6.5.1.2. Depresiunea Brad-Hălmagiu 4. Munţii Poiana Ruscăi V. Depresiunea Brad 4. Depresiunea Hălmagiu b.5.0.0.4.1. Dealurile Mădrigeşti 198 Universitatea SPIRU HARET . Masivul Drocea 1. Munţii Bihorului 3. Culoarul Bistrei 2. Culoarul Cernei d. Munţii Arieşului (Masivul Central Apusean) 1. Depresiunea Liubcova 0.1. Defileul Dunării 0.0.3. Podişul Padiş 3. Munţii Vlădesei 1.2.3.2. Depresiunea Moldova Nouă 0. Depresiunea Lupşei 3.4. Depresiunea Greben-Plavişeviţa 0.4.2.2.2. Depresiunea Mehadica 2.1. Depresiunea Caransebeş 2.2. Munţii Gilău – Muntele Mare 2.4. Masivul Bihor (Culmea Bihariei) 3.1.1. Depresiunea Orşova e.4.2. Depresiunea Berzasca-Greben 0.1. Culmea Henţului 2. Munţii Mureşului 1.1.4.2. Cazanele (şi Dubova) 0.0. Depresiunea Gurahonţ 1. Munţii Gilăului 2.0.4. Muntele Găina 3.4. Munţii Zarandului 1.2.7.3. Muntele Mare 3.3. Masivul Highiş 1. Munţii Iadei 1.6. 226) a. Depresiunea Câmpeni 3. Masivul Vlădeasa 1. Depresiunea Ocoliş (Ocoliş-Poşaga) 3.

2. Depresiunea Huedin 8. Dealurile Feleacului 9. Culmea Prisnel 0. Dealurile Clujului 8. Culmea Hăjdate 3.1. Depresiunea Ampoiului 2. 230) A. Dealurile Bobâlnei 5.6. Munţii Săcărâmbului 2.4.0. Munţii Husului 2. Munţii Codru 0.3.4.0. Munţii Detunatelor 2. Depresiunea Băiţa 2.1.2. Înşeuarea Osteana d.0. Depresiunea Vlaha-Hăjdate 9. Depresiunea Almaş-Balşa 2.4. Dealul Feleac 9.5. Munţii Trascăului 3. Dealurile Căpuşului 9.1.1.0. Dealurile Dejeului 6.1. Depresiunea Iarei 199 Universitatea SPIRU HARET .2.3. Munţii Miseşului 0.3.1. Dealurile Ciceului 5.0.3.2.0.0. Colţii Trascăului 3.1. Dealurile Gârboului 5.2.1. Masivul Moma 0.3. Depresiunea Meteş 3.6. Depresiunea Trascăului c. Depresiunea Pleşcuţa VI. Podişul Someşan 0.3. Depresiunea Almaş-Agrij 7.1.2. Munţii Plopiş (Muntele Şes) 0. Culmea Bedeleului 3.2.3. Munţii Meseş 2. Depresiunea Zlatna 2. Munţii Ampoiului 2.3.3.0.2.6.0. Munţii Codru-Moma 0.2.3. Podişul Boiului 0. DEPRESIUNEA TRANSILVANIEI (vezi şi p. Dealurile Agrişului 9. Munţii Măgureaua 2. Podişul Păniceni 8.1.2. Munţii Osteanei 1. Munţii Pădurea Craiului e. Depresiunea Jibou (Guruslău) 4. Munţii Metaliferi 2. Podişul Huedinului (Huedin-Păniceni) 8.

Culoarul Târnavei Mici 1.3. Podişul Târnavelor 1.1.0. Dealurile Jimborului 1.9. Culoarul Aiudului 8. Colinele Mădăraşului 0.2. Culmea Făgetului 0.4. Podişul Amnaşului 0. Dealurile Lechinţei 2. Depresiunea Câmpia Turzii 8.2. Dealurile Târnavei Mici 1.10. Câmpia Transilvaniei 1.4.7.5.2.1. Podişul Cincului 2. Podişul Întresecaşe 4.6. Dealul Bilag 200 Universitatea SPIRU HARET . Podişul Vurpărului 2.3.1. Câmpia Fizeşului 1. Depresiunea Făgăraşului 0. Podişul Secaşelor 4. Colinele Comlodului 2. Podişul Dumbrăveni 1.3.0.2. Podişul Târnăveni 1.0.0.0. Culoarul Târnavei Mari 2. Podişul Amnaş 4.4.0. Podişul Cergăului 4. Podişul Blajului 1.0.1. Depresiunea Alba Iulia-Turda 8.3. Podişul Hârtibaciului 2.5.3.3. Podişul Rotbavului 2.1.4.4. Podişul Ghergheleu (Vânătorilor) 2.2. Culoarul Gilău – Cluj 0. Culoarele Someşelor (Mic şi Mare) 0.2.0.0.0. Podişul Mediaşului 2.6. Dealurile Aiudului 8. Colinele Luduşului 2. Dealurile Gârbovei 5.0. Podişul Ticuşului 2. Culoarul Mureşului C. Podişul Lopadei 1.6.7. Dealurile Nirajului 1.2. Depresiunea Slăliştei 8.7.3. Culoarul Someşului Mic B. Culoarul Visei 0.0. Depresiunea Apoldului (Secaşului Mare) 4. Depresiunea Sibiului 0.5. Depresiunea Secaşului Mic 4.3.3. Dealurile Sicului 1.1.5.3. Câmpia Sărmaşului 2.1.0.

1. Dealurile Lugaşului 2.1. Dealurile Bârsăului 2.1.D.1. Culmea Codrului (Făgetului) 1. Podişul Besnei (la Apuseni ?) 201 Universitatea SPIRU HARET .0. Culmea Breaza 2. Dealurile Codrului 1. Colinele Halmăşdului 3. Depresiunea Oradea-Vad 2.3. Masivul Preluca 2. DEALURILE CRIŞANEI (vezi şi p. Depresiunea Baia Mare 2. Depresiunea Şimleului 3.4. 231) a. Depresiunea Copalnicului 2.1.1. Depresiunea Lăpuşului 1.2. Colinele Meseşului 3.3. Depresiunea Barcăului 3. Subcarpaţii Târnavelor 5. Dealurile Barcăului 1.2.2. Culmea Şimleului 2.3. Colinele Codrului 1. Depresiunea Zalăului c.2. Dealurile Bistriţei 4.0. Subcarpaţii Homoroadelor VII.0. Dealurile Crasnei 2. Piemontul Şimleului 3.2. Dealurile Sălajului 2.4. Dealurile Vulturului 2.2. Dealurile Oradei 1.5. Depresiunea Borod (la Apuseni ?) 2. Dealurile Asuajului 1.1. Dealul Prisaca (Ţicău) b.1. Dealurile Plopişului 1. Dealurile Fertişagului 1.3. Depresiunea Silvaniei 3. Muscelele Năsăudului 3.3.0. Dealurile Coşeiului 2. Podişul Silvaniei 1. Dealurile Băii Mari-Chioar 1. Subcarpaţii Transilvaniei 1.3.4. Dealurile Chioarului 2.0. Subcarpaţii Lăpuşului 1.4. Dealurile Viişoarei 3. Dealurile Mureşului 5. Depresiunea Sovata (Sovata-Praid) 6.2.6. Depresiunea Oradea-Borod 2.

Dealurile Arenişului 3.3.2.0. Depresiunea Ezeriş 2. Dealurile Momei 2. Dealurile Nerei 4. Depresiunea Crişului Negru (Beiuş) 2. Dealurile Cuedului 2. Depresiunea Făgetului.d.0. Dealurile Zarandului şi Momei 1.4. 6.1. Dealurile Tăşadului 1. Dealurile Begăi 1. Dealurile Hidişelului 1.1. DEALURILE BANATULUI a. Dealurile Ciudanoviţei 3.2. Dealurile Poienii 1.1.3.3. Dealurile Tirolului 2.0. Dealurile Răbăgani 2.2.0.2. Dealurile Pogănişului 1. Dealurile Lugojului 0. Depresiunea Beiuşului 2.2. Dealurile Tărcăiţei e.0.0. Dealurile Oraviţei 3. Dealurile Nucetului 2. Depresiunea Ilia b. Dealurile Beiuşului 1.1.1.0.1. Dealurile Dobreştiului 1.2.2.4.0.3.1.4.1. Dealurile Teuzului 1. Depresiunea Brebu 1. Depresiunea Conop 6.3. Dealurile Bulzei 0.3. Dealurile Pădurii Craiului 1. Dealurile Caraş-Pogăniş 1. Dealurile Zorlenţului 1. Dealurile Cigherului 2.3. Dealurile Dognecei 2.5. Culoarul Mureşului 6.2.0.2. Dealurile Agrijului VIII. Dealurile Mărăuşului 1. Dealurile Codru-Momei 1.0.1. Dealurile Ciclovei 3.0. Depresiunea Vărădia 6. Depresiunea Caraşului (Câmpia Caraşului) 202 Universitatea SPIRU HARET . Dealurile Buduresei 2.5. Podişul Lipovei (Piemontul Lipovei) 0. Dealurile Buziaşului 1. Dealurile Lăpugiului (Holdea) 0.3.0.

Dealurile Govorei 2.3.0. Subcarpaţii Getici a.5.4.0. Dealurile Copăcioasei 1. Dealurile Ciocadiei 1.IX. Culmea Râuşorului 0.1. Dealul Brediceni 1.0.6.4. SUBCARPAŢII (vezi şi p.2. 228-229) A.2. Depresiunea Cioianei 1. Dealul Sporeşti 1.1.1.3.0.0.5.2. Depresiunea Băbeni b.4.5. Culmea Groapa Oii 0.7.2. Subcarpaţii Olteţului 2.1. Depresiunea Bumbeşti-Novaci 1.3. Dealurile Sporeşti-Bălani 1. Muscelele Argeşului 0.2.2. Culmea Pletica 0.3. Depresiunea Jiblea 3.1. Depresiunea Tismana-Stăneşti 1. Culmea Chiciurii 0.1. Depresiunea Sineşti 2. Depresiunea Prigoriei 2.2.1.1. Depresiunea Polovragi 2.1. Dealul Măţău 0.10. Dealul Ciocanu 0. Culmea Mateeşti 2.9.2. Dealul Cernişoarei 2.1.2.2.11. Depresiunea Târgu Jiu 1.2. Măgura Slătioarei 2.3. Depresiunea Câmpulung 203 Universitatea SPIRU HARET .8. Depresiunea Hurez 3.6.3.4.1. Dealul lui Bran 1.4.1.0. Culmea Teaca 0. Depresiunea Cărbuneşti (Câmpul Mare) 2. Dealurile Sârbeşti 2.3. Subcarpaţii Olteniei 1.1. Subcarpaţii Gorjului 1. Dealurile Călnicului 2. Dealurile Slătioarei 2.4. Depresiunea Polovragi-Hurez 2. Culmea Tămaşului 0. Dealul Târgului 1. Subcarpaţii Vâlcii 2.2. Dealul Rasovei 1. Dealurile Olăneştiului 2.0.7.3.1.1. Dealurile Cârligei 2. Culmea Runcului 0.1.2.6.3.2. Dealurile Săcelului 1. Depresiunea Arefului 0.

0.6. Dealurile Priporului 1. Dealul Bucovel 2.5. Dealurile Doftanei 2.1. Dealul Ciortea 2.1. Dealurile Vărbilăului 2. Depresiunea Brebu 2.0. Dealurile Ocniţei 1.0. Depresiunea Podeni 2. Dealurile Istriţei 2. Dealurile Talei 1. Dealurile Bărbuleţului 1. Depresiunea Cricovului Sărat 2.2.7. Culmea Istriţa 204 Universitatea SPIRU HARET .0. Dealurile Cepturei 2.6. Depresiunea Bezdead 1. Subcarpaţii Teleajenului 2.1.5. Dealurile Lazului 1.3.2. Dealurile Câmpiniţei 2.2.1. Culmea Runcu-Bezdead 1.0. Depresiunea Proviţei 1.2.1.4.3.5. Dealurile Stânei 1.2.0.3.2. Depresiunea Bertei 2.0.2. Subcarpaţii de Curbură a.1. Plaiul Bughei 2.1.0.2. Depresiunea Mislea 2.5.2.6. Depresiunea Vulcanei 1. Culoarul Văleni 2.1.4.2.1.1.1. Plaiul Ciutei 1. Dealurile Fusaru 1.9. Depresiunea Drajna 1.4.0. Subcarpaţii Prahovei 1. Măgurile Ţintei b.2. Subcarpaţii Ialomiţei 1.8.3. Subcarpaţii Buzăului 1. Dealurile Bezdeadului 1.4. Dealurile Sultanu-Teişu 1. Culmea Gurga 2.7.3.3.0.3.1.5.1.3. Dealurile Nişcovului 2. Dealurile Cosminele 2.1. Depresiunea Măgurele 2. Dealurile Salciei 1.10. Dealurile Cornetului 1.2. Depresiunea Valea Lungă 1.1.1. Dealul Mare 2.4.1.B.0. Dealul Pripor 1. Dealurile Vulcanei 1.4. Depresiunea Comarnic-Breaza 2.

3. Depresiunea Sărăţelului 3. Subcarpaţii Tazlăului 1.6.Blidişel 3.3.0.4.0.1.1.0.9. Culoarul Buzăului 0.1. Culmea Deleanu 2.0.4.8.4.0.0. Culmea Budei 1.10. Depresiunea Pârscov c. Dealurile Bălănesei 3.0.3. Depresiunea Vidra 3. Depresiunea Jitia 2.0.2. Depresiunea Tazlău-Caşin 1. Dealurile Suşiţei 3.0. Dealul Răiuţi 2.4.5. Depresiunea Năruja 2.2. Subcarpaţii Vrancei 1. Dealurile Dâlma .4. Depresiunea Caşinului 1. Dealurile Câlnăului 1.1. Dealurile Milcovului 2.4. Dealul Cheia 2.7. Depresiunea Răcoasa 3. Depresiunea Tazlăului 1.3. Dealurile Lopătari 0. Dealul Ghergheleu C.1. Culmea Ciolanu 2.3. Culmea Căpăţânii 2. Dealurile Pâclelor 3.2.5.0.7.1. Depresiunea Cislău 0. Măgura Odobeşti 2. Dealurile Bisocăi 1.0.0.0.2.0. Subcarpaţii Moldovei a.6. Depresiunea Mera 2.0.0.2.4. Depresiunea Nişcovului 3. Dealurile Ouşorului 3.2.2.10.4.6. Depresiunea Pătârlage 0.2.3.7. Culmea Blăjani 1. Dealurile Blidişelului 3.2. Dealul Momâia 3. Dealurile Zăbrăuţului (Piemontul) 3.10. Dealul Gârbova 2. Dealurile Dâlmei 3. Dealul Bocu 3. Dealurile Berzunţului 205 Universitatea SPIRU HARET .3. Depresiunea Dumitreşti 2.0.1.5. Depresiunea Soveja 3. Depresiunea Vizantea 3. Depresiunea Vrancei 2. Depresiunea Nereju 2.

10.1.5. Podişul Chiciora 206 Universitatea SPIRU HARET . Dealul Comanac 2.7.1. Dealurile Solonţului 1. Culoarul Moldovei 5. Subcarpaţii Neamţului 1.3.4. Dealul Pleşu 3.2. Dealurile Bahnei 3.5. Depresiunea Ponoare 3.0.6.3. Depresiunea Cracău-Bistriţa 0.0. Glacisul Moldoveni 0.0.2.4.0.8.0. Chicera Mare 2. Depresiunea Râşca 3.6. Depresiunea Topoliţa 3.9. Dealurile Mehedinţiului 1.2.0. PODIŞUL MEHEDINŢI (vezi şi p.0. Culoarul Roman-Adjud (Siretul Mijlociu) X.2.0.8. Culmea Pleşului 3.4.7. Depresiunea Bahna 3. Dealul Căpăţâna 2.2.1. Dealul Bobeica 2.5. Depresiunea Balta (Gornoviţa) 3. Dealurile Bodeşti 3. Dealurile Bahnei 0.2.0.4. Podişul Nevăţ 4. Depresiunea Cireşu 4.2. Dealul Olaru 0.3. Depresiunea Trebiş 2.0. Podişul Cornetelor 4.1.5. Culmea Pietricica 2.0. Depresiunea Ponorel 3.6. Depresiunea Mălini 3.0. Dealurile Paharnicului (Izvernei) 1. Podişul Dâlma 4. Depresiunea Cusacu 3. Depresiunea Budeşti 3.9.2. Depresiunea Izverna-Nadanova-Cerna Vârf 3. Dealurile Chicerii 3.2. Depresiunea Ponorăţ (Jupâneşti) 3.0.3. Dealul Cărunta 2. 233) 1.0.1. Culoarul Cireşu – Baia de Aramă 3.4. Depresiunea Baia de Aramă 3. Glacisul Orbeni b. Depresiunea Neamţului (Ozanei) 0. Depresiunea Zăton 3.0.0.1.0.

Piemontul Olteţului 5. Depresiunea Iaslovăţ 0. Culoarul Drobeta-Bala 2. Podişul Tătăruşului 4. Podişul Siminicei 1.2.0.3.2.1. Podişul Tesluiului 5. Dealurile Amaradiei 5.4.0. Podişul Fălticeni 4.1. Podişul Pleşului 4. Culoarul Jiului 5. Colinele Bucecea-Vorona 6.7.3. Podişul (Depresiunea) Liteni 5. Podişul Mitocului 1. Piemontul Cotmenei 6.3.0. Dealul (Poiana) Ciungilor 0. Podişul Botoşani 0.4. Piemontul Cândeşti XII. Piemontul Motrului (Podişul) 1. Podişul Mirceştiului 4. Colinele Ruginoasa-Strunga 6. PODIŞUL MOLDOVEI (vezi şi p.3. Podişul Vultureşti 4.1.2.2. Dealurile Cernei 5.3.2.1. 233) 1.1.0.4. Podişul Şomuzului 4.7. Gruiurile Argeşului 9.6. Depresiunea Cacica 0. Podişul Beicăi 6. Podişul Bălcăuţi 1. Culoarul Sucevei 0. Culoarul Oltului 8. Depresiunea Soloneţ 4.6. Dealurile Holm-Dealul Mare 6.3. Piemontul Bălăciţei 0. Dealul Negru 0.3.0.1.2.3. Podişul Volovăţ 0. Dealurile Hăpăi 6.3.2. Dealurile Coşuştei 1.2.0. Dealurile Jilţului 1.1.3.1. Dealurile Bour-Ibăneşti 6.4.3. 231) A.4. Podişul Dragomirnei 1. Culoarul Siretului 6. Colinele Bârei 207 Universitatea SPIRU HARET . Culmea Siretului (Dealul Mare-Bour) 6.1.1.0. Podişul Sucevei 1.3.5.XI. Gruiurile Jiului 0.3.3.4. Depresiunea Rădăuţi 0. Dealurile Ilişeşti 0. Podişul Solcăi 0.3.0. PIEMONTUL GETIC (vezi şi p.5.

Podişul Sacovăţului 0.1. Colinele Viişoarei 0.1. Colinele Pădureni-Căueşti 2.0. Colinele Bahluiului 2.3.2. Podişul Central Moldovenesc 0.2.1.2.3. Culoarul Jijiei Inferioare 2.3. Podişul Bârladului a.B.5. Culoarul Bârladului c. Colinele Başeului 1. Dealurile Bourului 0. Colinele Bălăuşeşti 0.5. Colinele Ibănesei 1.3. Câmpia Jijiei inferioare (Bahluiului) 2.1. Colinele Sârca 2.4. Colinele Zeletinului 0.4.2. Culmea Vârlăneşti 0.4. Culmea Vulturului 1. Podişul Sitnei 1. Culoarul Prutului C.1.4.2. Colinele Gloduri-Coada Stâncii 2.6.1.2. Culmea Doroşan 0. Câmpia Jijiei Superioare (Başeului) 1.6.0.4.4.2.1.4. Depresiunea Huşului b.2. Colinele Miletinului 2.1.2. Dealurile Cetăţuia-Mireni 0. Colinele Răcătăului 0. Depresiunea Parincei 0.4.7.2. Colinele Volovăţului 1. Depresiunea Dorohoiului 2.3.1. Dealurile Cozancea 1.5.0. Podişul Racovei 0. Depresiunea Negreşti 0. Depresiunea Botoşaniului 1.2.2.2.2. Podişul Repedea-Zăpodeni 0.3.1.3.2.1. Colinele Similei 0.0.0. Câmpia Moldovei 1.2. Colinele Sitnei 1.2.2.2.2. Colinele Fălciului 0.3.3.3. Culmea Huţanului 0. Culoarul Bahluiului 2.4. Dealurile Măluşteniului 208 Universitatea SPIRU HARET .1.1.2.4. Culmea Crasnei 0.2. Colinele Tutovei 0. Culmea Cucueţi 0.3. Dealurile Copălăului 1.0. Colinele Dumeştiului 2. Podişul Vasluiului 0. Depresiunea Hârlău 0.

Câmpia Livada 2.3. Câmpia Crişului Negru 2.3.3. Colinele Pădureni d.2. Câmpia Someşului 1. Câmpia Bocsigului 3. Glacisul Barcăului 1.4. Câmpia Micula 2. Câmpia Ierului 3.2.2.2. Câmpia Valea lui Mihai 4. Câmpia Trei Maluri 4.1.4.4. Câmpia Ecedea 2.1.2.4. Câmpia Gepiului 1. Culoarul Prutului XIII.2. Câmpia Miersig 1.3. Depresiunea Elanului 0. Câmpia Borşului 1.2. Câmpia Crasna-Homorod 3.2. Câmpia înaltă a Someşului (de glacis şi podiş) 1.1. Câmpia Salontei 2.3.3.2.1.0. Câmpia Bihariei 1. Câmpia Pişcoltului B. Colinele Bălăbăneştiului e. Câmpia Cigului 4. 235) A.3.1.1.0.1.1.0. Podişul Covurluiului 0.1.3.1. Câmpia Tăşnadului 1. Câmpia Careiului (piemontană) 4.0.3.1. Golful Holodului 2. Câmpia joasă a Crişurilor 2. Câmpia Cermei 1.1.1.3. Lunca Barcăului 1.1.1.3. Câmpia Parhidei 1. Câmpia Craivei 1.0. Câmpia joasă a Someşului 2.0.2. Câmpiile Mureşului 1. Câmpia Miersigului 1. Câmpia Banatului 1.1. Câmpia înaltă a Crişurilor (de glacis) 1.2. Câmpia Ardudului 1.2. Colinele Chinejei 0.4. Câmpia Tauţului (Cigherului) C.2.4. Golful Sebiş 2.0. Câmpia Aradului 209 Universitatea SPIRU HARET . Câmpia Cermeiului 1. Câmpia Barcăului 1. Câmpia Biharea-Paleu 1. Câmpia Crişului Alb 2. Câmpia Buduslăului 2. CÂMPIA BANATO-CRIŞANĂ (Câmpia de Vest a României) (vezi şi p.2.1. Câmpia Crişurilor 1.

1. Câmpia Blahniţei 1. Câmpia Timişanei 3. Câmpia Grabaţului 1. Câmpul Nedeii 3.5.1.0. Lunca Mureşului 1.2.1.0.1. Câmpia Punghinei 2.2.5. Câmpul Dăbuleniului 3. CÂMPIA ROMÂNĂ (vezi şi p. Câmpia Buziaşului 4. Câmpia Desnăţuiului 2. Câmpia Beregsăului (Bega Veche) 2. Câmpia Şegarcei 2. Câmpul Leu-Rotunda 3. Câmpia Vingăi 2. Câmpul Sălcuţei 2.3. Câmpia Tormacului 4. Câmpia Gătaiei 4.2.4.0. Lunca Jiu-Jieţ 3.0. Câmpia Lugojului 3.3. Câmpia Bega Mică 2.4.0.2. Câmpia Bârzavei 4.0.1.2.2. Câmpia Birdei 3.3.0. 234) A.4. Câmpia Băileştiului 2.3.1. Şumiga 4.0.3. Câmpia Honoriciului (Sinersigului) 3. Câmpia Olteniei 1.1.0. Câmpia Timişoarei 2.4.1.1.0.1. Câmpia Caracalului 3. Câmpia Curticiului 1. Câmpia Jimboliei 1.0.1.2.0.0.4.0.2. Câmpia Timişului 2.2.3. Lunca Olt-Sâi 210 Universitatea SPIRU HARET .4. Câmpia Moraviţei XIV. Câmpia Lucareţului 4.1.3.2.1. Câmpia Clopodiei 4. Câmpia Arancăi 1.5.0. Câmpia Ţipariului 3.2.0.5. Câmpia Romanaţiului 3.1.3. Câmpia Şiriei 1.1.2. Câmpia Nădlacului 1. Câmpia Livadei 1.3.1.2. Câmpia Galaţca 1. Câmpia Jianei 1. Câmpia Ierului 1.3. Câmpia Glaviţei 3.4.

2.1. Câmpia Iminogului 2. Câmpul Copuzeanca 1.4. Câmpul Argovei 1. Câmpia Strachinei 2.3.1.2.1.2. Valea Ianca 3. Câmpia Mărculeştiului 1.1. Câmpia Burdea 3. Câmpia Brăilei 3. Câmpia Piteştiului 2. Câmpia Câlniştei 4.2.2. Câmpia Mostiştei 1.2.2.3. Câmpul Ştefan Vodă 1. Câmpia Iancăi 3.2.3. Câmpul Ianca 3. Câmpia Bărăganului 1.1. Câmpul Nana 1.2. Câmpia Boianu 2.2. Câmpul Amara 2.3.2.2.1. Câmpul Gemenele 3.5. Câmpul Viziru (Terasa Brăilei) 3.1. Bărăganul Ialomiţei (de Mijloc) 2.1.2. Câmpia Găvanu-Burdea 3.3.3. Câmpia Lehliului 1. Lunca Călmăţuiului de Est 211 Universitatea SPIRU HARET . Câmpia Găvanu 3. Câmpul Hagieniului 1.3. Burnasul de Est C.2.3. Câmpia Padinei 2.2.3.3.1. Câmpul Călăraşiului 1.3. Câmpul Mohreanu 2.2.2. Câmpul Ciulniţei 1. Lunca Ialomiţei 3.3.1. Câmpia Teleormanului 1.1. Câmpul Mircea Vodă 3.2. Câmpul Pogoanele 2. Burnasul de Vest 4.1.B. Câmpia Burnas 4. Câmpul Urziceniului 2. Bărăganul Mostiştei (de Sud) 1.1. Câmpul Roşiori 2.1.2. Câmpul Făcăeniului 2.4. Câmpia Urluiului 3.1.1.

Regionarea Câmpiei Române .212 Universitatea SPIRU HARET Fig. 64.

2.1.2.0. Câmpia Siretului 4. Câmpia Joasă a Râmnicului 0. Câmpia Vlăsiei 4. Câmpul Câlnăului 4. Câmpia Titu-Sărata 3.2.3.1.3. Câmpia Galaţiului 4. Câmpia Covurluiului 4.2. Târgovişte-Ploieşti) 1.1.1. Câmpia Bucureştiului 4.4.1. Câmpia Ilfovului 4.2. Câmpia (Piemontană a) Râmnicului 1.1. Câmpia Cuca 4.5. Glacisul Istriţei 0. Câmpia Puchenilor 3.2. Lunca Dunării a. Câmpia Tecuciului de Est 4.0.4. Lunca Bistreţului 0.3. Câmpia Tecuciului de Vest 4. Lunca Salciei 0.2. Lunca Brateşului F. Lunca Buzăului 0. Câmpia Tecuciului 4. Câmpia Piemontană a Prahovei (C.3.3.2. Câmpul Maia 4.2.2.1. Câmpia Cricovului 1. Lunca Potelului 0.1.3. Câmpia Buzăului (Buzău-Călmăţui) 0.1. Lunca Drobeta-Călăraşi 0. Câmpia Lozovei 4.1.1.2. Lunca Călmăţuiului de Vest 3. Câmpia Buzău-Siret 1. Lunca Pasărea 213 Universitatea SPIRU HARET . Câmpia Ialomiţei 1.4.3.5.3. Lunca Argeş-Sabar E. Lunca Bârladului 4.2.2. Lunca Suhaei 0.1. Câmpia Târgoviştei 1.2. Câmpul Otopeni (Otopeni-Cernica) 4. Câmpia Ploieştiului 0.2.1.1. Glacisul Pietroasele 3. Câmpia Snagovului 4. Câmpul Colentinei 4.1.D. Glacisul Râmnicului (Câmpia Înaltă a Râmnicului) 1.2.1.2. Câmpia Săratei 4. Câmpia Moviliţei 4. Conul (Câmpul) Buzăului 0.2.1.6.1. Câmpia Titului 3. Glacisul Valea Călugărească 0. Câmpul Cotroceni (Ciorogârlei) 4.2.2.

Podişul Visternei 8. Muchia Cernei 8.1.3.6.3. Podişul Niculiţel 3. Depresiunea Stupari 3.1. Depresiunea Morilor 3.3.2.3. Balta Brăilei 0. Depresiunea Greci 2. Bălţile Dunării 1.3. Depresiunea Cernei 2.4. Câmpia Nucarilor (Pedimentul Agighiol) 7.3.1.1.1.5. Dealurile Somovei 7.4.8. 232) A.5. Depresiunea Nifon 3. Depresiunea Nalbant 5. Depresiunea Slavelor 8. Podişul Trestenic 3. Lunca Greaca 0. Dealurile Carierei 8.2. Depresiunea Mircea Vodă 3.2.2. Balta Isaccei XV.1.3. Depresiunea Cilic 3. Colinele Tulcei 5. Dealurile Uzum-Malcoci 5.2.9. Depresiunile Taiţei 3.4. Dealurile Pietrosul (Agighiol-Ortabair) 6.7. Podişul Slavelor 8. Colinele Murighiol (Dunavăţ) 5.4. Dealurile Ciucurovei 8. PODIŞUL DOBROGEI (vezi şi p. Glacisul Nufărului 7.1.2. Depresiunea Dorobanţu 8.3. Glacisul Măcinului 2.0.3. Podişul Dobrogei de Nord 1. Colinele Beştepe 5. Munţii Măcinului 2. Lunca Călăraşului b.2. Podişul Babadag 8. Depresiunea Horia 3.2. Glacisul (Depresiunea) Luncaviţei 7. Balta Borcei (Ialomiţei) 2. Glacisul Isaccei 7.1. Depresiunea Iulia 4. Dealurile Camenei 214 Universitatea SPIRU HARET . Dealurile Atmagea 8.4.4.2.2. Glacisul (Depresiunea) Jijilei 8. Podişul Coşlugea 3.6. Podişul Isaccei 3.4.7. Glacisul Nord-Dobrogean 7. Depresiunea Alba 3.

Grindul Letea 0.0. Podişul Mangaliei XVI. Delta Dunării (vezi şi fig. 236) 215 Universitatea SPIRU HARET .14. Glacisul Babadagului 9.12.9.0.1.2.0. Podişul Istriei 0. Podişul Dobrogei Centrale 1.2.3.2.11.7. Complexul Zătoanele b. Podişul Casimcei 1.5.1.6.0. Depresiunea Horia 1. Grindul Lupilor 0. Câmpia (Pedimentul) Ciamurliei B. Depresiunea Popina 0.2.6. Depresiunea Mihail Kogălniceanu 0. Depresiunea Crucea 1. Podişul Cernavodei 1.0.8.0. Depresiunea Pardina 0. 60 şi p.15. Depresiunea Gălbiori 1. Podişul Cobadinului (Negru Vodă) 0. Grindurile Ivancea-Sărăturile 0. Lacul Razelm 0. 235) 0. Grindul Caraorman 0. Depresiunea Gorgova (Litcovul de est) 0. Depresiunea Şontea-Furtuna 0. Lacul Zmeica 0. Depresiunea Dorobanţu 1.0.0.3. Lacul Sinoie 0. Grindul Stipoc 0.4.3. Depresiunea Dunavăţ 0. Complexul lagunar Razelm 1.0.4.7. Depresiunea Matiţa 0.5.4.0.0.2. Depresiunea Nicolae Bălcescu 1.0. Depresiunea Sulinei (Roşu-Puiu) 0.1. Depresiunea Sireasa 0. Depresiunea Stupina 1. Podişul Carasu 1.0. PLATFORMA CONTINENTALĂ (vezi şi p. Podişul Dobrogei de Sud 1.10. Podişul Oltinei 3. CÂMPIA DELTAICĂ ŞI LAGUNARĂ A DOBROGEI a.10. Grindul Chilia 0. Podişul Gârliciului C.3.0.6.13.4. Podişul Medgidiei 2.8.5. Grindul Chituc XVII. Lacul Goloviţa 0. Depresiunea Rusca (Litcovul de vest) 0.

Petroşani. Rezervele sunt modeste. Ticu ş. vegetaţia. Vâlcan. sunt mai multe tipuri. Cele mai multe exploatări sunt în bazinele Rovinari. petrol şi cărbuni). cum ar fi izvoarele. dominant în Depresiunea Petroşani şi puţin în Munţii Almăj (Cozla) şi Munţii Aninei. numeroasele centre de extracţie au condus la apariţia. Câmpia şi Dealurile de Vest (ape geotermale. Resursele noastre energetice sunt răspândite pe tot cuprinsul ţării. Celelalte resurse sunt concentrate areal. Lupeni. Motru şi Husnicioara. hidroenergia şi alte resurse (solară. Pădurea Craiului (bauxită). aerul. Cărbunele brun este utilizat pentru energia electrică. Filipeştii de Pădure). hidrocarburile (petrolul şi gazele naturale). Subcarpaţii Buzăului (Ceptura). Antracitul se găseşte numai la Schela-Gorj (poala Munţilor Vulcan) şi este extrem de puţin. aici. Mintia). Subcarpaţii (petrol. După puterea calorică şi modul de folosire. Platforma continentală (petrol).). Principalele regiuni sau unităţi cu astfel de bogăţii sunt următoarele: Carpaţii Vulcanici de Nord. Podişul Transilvaniei (sare şi gaz metan). Resursele de bază de care dispune o ţară sunt considerate însă următoarele: resursele şi sursele energetice. gaze de sondă). În prezent. de relief ş. valurile marine). asupra resurselor naturale este necesară înainte de trecerea la Geografia economică a României. Ele pot avea şi caracter de condiţii naturale (condiţiile climatice. sare şi cărbuni). Resursele fundamentale pentru om sunt cele care îi întreţin din totdeauna viaţa. în Dealurile de Vest şi nordul Depresiunii Braşov. Podişul Moldovei (nisipuri cuarţoase). Se foloseşte pentru cocs metalurgic. în Subcarpaţii de Curbură şi Getici. inclusiv valurile marine. Depresiunea Brad (Ţebea).a. o sursă de energie etc. Dealurile de Vest (cărbuni şi petrol).). În Depresiunea Petroşani. precum şi recalificarea unei părţi dintre mineri.RESURSELE NATURALE DE BAZĂ ŞI PERSPECTIVELE LOR O privire sumară. depresiunile Petroşani. Resursele energetice Se încadrează în această categorie cărbunii. Huila este localizată numai în munte. apoi în Subcarpaţii Prahovei (Şotânga.). resursele de apă şi fondul funciar sub diferitele sale forme. Vulcan. unele mine au fost închise şi se încearcă o modernizare şi reabilitare a producţiei de huilă. direct sau indirect. geotermală. Munţii Poiana Ruscăi. Se găseşte în depresiuni intramontane sau la poala muntelui (Meseş): Depresiunea Comăneşti (Comăneşti şi Asău). Podişul Dobrogei (cupru şi fier). dar globală. energia atomică. Podişul Getic (cărbuni şi petrol). a mai multor oraşe: Uricani. dar şi în termocentrale (Paroşeni. Depresiunea Almaş-Agrij (Cristolţel. Cărbunii. Lignitul este un cărbune slab caloric. Resursele naturale reprezintă toate elementele şi energiile utile omului. Există în cantităţi mari îndeosebi în vestul Podişului Getic. relieful). Câmpia Română (petrol. zăcămintele minerale şi minereurile. eoliană. Petrila.a. utilizat pentru energie electrică. de exemplu: apa. dar în mod inegal. fiind legate de cele patru geosfere externe plus energia solară. Munţii Metaliferi şi Munţii Locvei (toţi cu neferoase). Comăneşti şi Brad (cărbuni). ca. în 216 Universitatea SPIRU HARET . În ultima categorie intră energia apelor. Dognecei şi Gilău (fier). iar multe dintre ele prezintă concentrări areale sau liniare. sau de surse (locul unde se află sau se propagă ceva.

precum şi Cristuru Secuiesc (în Subcarpaţii Târnavelor).a. dar în regiuni petrolifere. Sângeorgiu de Pădure ş. inclusiv Suplacu de Barcău (în Dealurile de Vest). Zăcămintele se găsesc în dealuri. adesea.) şi industria petrochimică. Sărmăşag). în număr mare. unele pe cale de epuizare. Câmpia Boianu (Corbu. Cele mai multe au fost descoperite. Câmpina. Copşa Mică. Piteşti. Câmpia Ploieşti-Târgovişte (arealele nord de Ploieşti şi nord-vest de Târgovişte). Câmpia Romanaţi (Teslui. Zau de Câmpie. pentru mase plastice. Combustibilii nucleari (uraniu) se găsesc în Munţii Apuseni (Ştei sau BăiţaPlai) şi Carpaţii Orientali (Crucea – Suceava. Exploatarea lignitului este foarte costisitoare. Deocamdată. fire şi fibre sintetice etc.Depresiunea Braşov-Baraolt (Vârghiş şi Căpeni şi la Valea Crişului – nord de oraşul Sf. Năvodari şi altele mai mici. 217 Universitatea SPIRU HARET . În viitor. Iaşi. Glăvăneşti) şi arealul petrolifer al Câmpiei de Vest. Ţicleni. Brazi. Satu Mare. împreună cu apa grea produsă la Halânga. Vărzari. Coşoveni). Uraniul se foloseşte la centrala atomo-electrică de la Cernavodă. Zătreni. Sărmaşu. Podişul Moldovei (Găiceanca. Gazul metan se transportă prin conducte şi în exteriorul Transilvaniei. termocentrale (Luduş. Timişoara. Capacitatea de extracţie (în funcţie de rezerve) a petrolului românesc este de 3-4 ori mai mică decât posibilităţile de rafinare. (îndeosebi gazul metan). arealul Bucureşti-Periş. câmpii şi platforma continentală. Borzeşti. Galaţi. Arad. Ulmu. Câmpia Piteştiului (Oarja). Moineşti). Gazele naturale sunt de două feluri: Gazul metan formează zăcăminte în domurile din Transilvania. mai ales în Subcarpaţii Curburii (pe aliniamentul BercaSărata Monteoru-Urlaţi-Câmpina-Moreni).a. Relativ importante sunt zăcămintele din Platforma continentală. Petrolul este folosit pentru producerea de energie şi în industria petrochimică. Zemeş. Ambele tipuri de gaze sunt folosite în termoficare. Pentru necesităţile ţării. Bicazul Ardelean şi Tulgheş-Grinţieş). Bogaţi. importăm petrol. Petrolul extras din regiunile amintite se transportă pe conducte la diferite rafinării: Ploieşti. fiind subvenţionată. dar mai reduse. În Subcarpaţi au fost descoperite şi exploatate primele rezerve. Podişul Getic are petrol pe mai multe aliniamente între Dâmboviţa şi Jiu: Brădeşti. Şincai. Oneşti. de aceea importăm din Rusia. inclusiv Padina (în Bărăganul Central). în Subcarpaţii Getici (Băbeni.. Bustuchin). Lişcoteanca. Merişani. Nadeş. fie în zăcăminte separate. funcţionează un singur generator (produce 8% din energia electrică a ţării) şi se pregăteşte a doua unitate. la: Bucureşti. Moşoaia. Ip. în Depresiunea Tazlău (Tazlău. Important este şi Podişul Târnavelor: Bazna. lignitul s-ar putea gazeifica şi folosi ca atare. Satchinez. În Câmpia Transilvaniei există la: Puini. după al doilea război mondial. Gheorghe) şi în Dealurile Barcăului şi Crasnei (Popeşti. Bogate în astfel de gaze sunt unele areale din Câmpia Română: Câmpia Brăilei. gazele sunt insuficiente. Mai recent s-a descoperit petrol şi pe marginea Depresiunii Braşov (Ghelinţa). Câmpia de Vest prezintă o grupare de centre la contactul câmpiilor Arad-Vinga-Jimbolia (Biled. apoi Podişul Getic. Luduş. în următoarele unităţi din Câmpia Română: Câmpia Brăilei (Oprişeneşti. Variaş) şi foarte puţin la nord de Oradea. la Cernavodă. Gazele asociate cu petrol se găsesc fie în combinaţie cu acesta. Hulubeşti. Mediaş ş. Jugureanu). Potcoava). Câmpia Găvanu-Burdea (arealul Cartojani-Videle-Valea Plopilor). De aceea.

dar cu precădere în Câmpia Română şi pe litoral.Hidroenergia se referă la folosirea energiei apelor în centrale hidroenergetice. apoi pe Sebeş). pe un aliniament la oarecare distanţă de ţărm. dar cu posibilităţi de construcţie a altora şi în aval. am putea chiar exporta energia electrică. Someşul Mic. amenajări complexe ale bazinelor hidrografice şi o bună gospodărire. în Depresiunea Făgăraş pe Olt. Construcţia de hidrocentrale aduce şi multe alte avantaje: amenajări complexe ale bazinelor hidrografice. Câmpia Brăilei ş. dacă se vor aplica tehnologii avansate. Sadu. reducerea sau oprirea efectelor de inundaţii. ca şi hidroenergia. ar putea fi captată cu tehnologii adecvate. unde apa curge continuu. Energia eoliană a avut tradiţii în Dobrogea (morile de vânt). potenţialul se poate ridica însă la 13. alimentări cu apă ale unor localităţi. Potenţialul amenajabil la debite medii anuale este de circa 8000 MW. din care 5900 MW pe râurile interioare (80% aparţin muntelui). Sistemul central hidroenergetic.000 MW. Se găsesc în cantităţi mari în Câmpia de Vest.). se găsesc dominant în Carpaţi şi Subcarpaţi. Apele geotermale reprezintă o resursă energetică prea puţin folosită. deşi încercări şi perspective există. hidrocentrale se găsesc numai pe Olt şi la Ostrovul Mare pe Dunăre. În câmpie. unde Soarele străluceşte 2300-2400 ore pe an. Unele râuri au fost amenajate în suite de lacuri şi hidrocentrale cum sunt: Oltul (din Depresiunea Făgăraş până la vărsare). au fixat uneori 218 Universitatea SPIRU HARET . în special iarna. unde frecvenţa şi tăria vântului sunt mari. baritină etc. Sunt necesare tehnologii de captare şi de stocare. după informaţiile permanente pe care le are. Amenajarea hidroenergetică şi complexă. Resursele minerale Acestea sunt de două mari categorii: metalifere (feroase şi neferoase) şi nemetalifere (sare. Hidrocentrale importante există şi pe Buzău (Siriu). dar are condiţii şi în estul Câmpiei Române şi la munte. dar costisitoare. Bârzava (Văliug).a. Drăgan (Valea Drăganului). Energia solară poate fi obţinută în toată ţara. Bucureşti. atât pentru termocentrale. Lotru (LotruCiunget). sunt folosite puţin sau deloc. este una din marile probleme economice şi de mediu pentru viitorul României. Ca repartiţie. Bistriţa. dar şi în Câmpia Română (de exemplu. În afară de cele două mari hidrocentrale de pe Dunăre. iar în dealuri şi podişuri. Ca o concluzie generală se poate spune că resursele energetice ale României ar fi suficiente pentru necesităţile umane şi economice. comandă continuu timpul şi puterea de funcţionare. lacurile celorlalte hidrocentrale au perioade mari. Doftana (Paltinu). care sunt deja studiate. Una din greutăţile folosirii lor constă în depunerile care obstruează rapid conductele.). Prin amenajări complexe. Alte resurse energetice şi nepoluante. mai ales. Sebeşul. rezerve de apă pentru perioade secetoase. în combinaţie cu cele energetice sau singure. Aceste resurse. când apa lor scade sub nivelul de uzinare şi centrala nu funcţionează. zone de agrement etc. pe Siret (aval de confluenţa cu Bistriţa). cât şi. Podişul Transilvaniei (Gilău pe Someşul Mic. care dau o producţie relativ ieftină. Argeşul. Prut (Stânca Costeşti). pentru hidrocentrale. în continuare a râurilor. Energia valurilor marine. Amenajările energetice de până acum au o putere de 5700 MW.

Zăcăminte dominant cuprifere se găsesc în Munţii Igniş (Ilba. Baia de Arieş. după modul de folosinţă. Mai apare în Metaliferi (Roşia Poieni) şi în marginea Podişului Babadag (Altân Tepe). Obcina Feredeu (Fundu Moldovei). Borzeşti ş. Reşiţa. Baritină este puţină. aluminiu). Roşia Montană ş. obişnuit.locul unor centre mari industriale: Hunedoara. Metaliferi-Detunate). Tg. Maramureşului (Baia Borşa). de aceea. auroargintifere şi metale rare (mercur. Cavnic). Din sare se realizează produse clorosodice la Borzeşti. Nistru. Manganul.a. apoi în Munţii Gilău (Băişoara). zinc. Zece Hotare) şi puţină în Şureanu (Ohaba-Ponor). Din aceste minereuri se extrag: metale colorate (cupru. Resursele sunt insuficiente şi. Plumb şi zinc există în special în Igniş şi Poiana Ruscăi (Muncelu Mic). Băiuţ). Munţii Hăghimaş (Bălan) şi relativ mult în Munţii Locvei (Moldova Nouă). Slănic-Prahova. Munţii Dognecea (Ocna de Fier) şi lângă Constanţa. Zlatna. la Ostra (sud-est de Rarău) şi Somova (nord de Depresiunea Nalbant). Dobrogea). Iacobeni) şi puţin la Cârlibaba (Obcina Mestecăniş) şi Masivul Preluca (Răzoare). Bauxita (minereu de aluminiu) există şi se exploatează în munţii Pădurea Craiului (Dobreşti. Oţelu Roşu.a. tot din familia fierului. Carpaţii Orientali. Structura acestuia. Ocnele Mari ş.). Teliuc). la Palazu Mare (neexploatabil). Minereuri de fier s-au format mai ales în cadrul rocilor metamorfice. pentru sticlă.. se găseşte în Depresiunea Dornelor (Şarul Dornei. molibden. sub formă de mineralizări complexe şi sunt legate mai ales de vulcanismul neogen (munţii Vulcanici. care se exportă. Minerale auroargintifere se află. Resursele nemetalifere sunt dominate de marile rezerve de sare. Govora-Râmnicu Vâlcea ş. Ocna. constituie una din caracteristicile de bază ale României (vezi tabelul 8).) şi în munţii Gutin-Lăpuş (Şuior. Homoroade – Praid – Sovata – Sărăţel – Beclean). apărând la zi pe două mari aliniamente (Ocna Dej – Turda – Ocna Mureş – Ocna Sibiului şi altul în est.a. 219 Universitatea SPIRU HARET . la Miorcani (pe Prut) şi Vălenii de Munte (din Pintenul de Văleni). Caolin. Foarte puţine mai apar în roci vulcanice. Baia Sprie). în Metaliferi-Detunate (Săcărâmb. Nisipuri cuarţoase. wolfram ş. Aceasta se găseşte în tot subsolul Podişului Transilvaniei. la Lueta (Harghita) şi Iulia (Pod. importăm. dominant. Baia Mare. Minereurile neferoase există. în Subcarpaţi şi Podişul Sucevei (Cacica. mai rar de cristalin (Locva. există la Harghita-Băi şi Aghireş (în Podişul Someşan).a.). Govora-Râmnicu Vâlcea. plumb. Niculiţel). Munţii Lăpuşului (Cavnic.a. Fondul funciar Înglobează totalitatea terenurilor ţării şi reprezintă resursa generală fundamentală a patriei. Băiţa. Cele mai mari rezerve (50%) sunt în Munţii Poiana Ruscăi (Ghelari. pentru ceramică.

din care 34234 miliarde ape de suprafaţă (Dunărea aduce 2000 mld. cu 2. Braşov şi în Munţii Almăj şi Aninei. 15 parcuri naţionale. dar din cauza degradărilor. Pădurea. Totodată. în care intră: 3 rezervaţii ale biosferei (Dunărea. ha în anul 2000). Metaliferi. Retezatul şi Pietrosul Rodnei).1 mii ha. Pădure = 28% 3.2 milioane ha. fier: Poiana Ruscăi. Câmpia Moldovei (4%). 573 rezervaţii de conservare a naturii şi 180 monumente ale naturii. Terenurile agricole au soluri de categoria I şi II în proporţie relativ redusă (vezi tabelul 5). 40 rezervaţii ştiinţifice.7% 4.Tabelul 8 Structura fondului funciar Total = 23839. energia eoliană. geotermală şi valurile marine).9% ________________________ * calitate foarte bună şi bună În cadrul acestei structuri se impun a fi subliniate trei sau patru categorii. Agricol: 62% din care: • arabil = 63% (39. Comăneşti.5% din suprafaţă. optimum în regiunile deluroase ar fi de 40%. Locvei.1 mil. Autoevaluare – întrebări. 28% în deal şi 7% în câmpie. Pot fi amintite. Brad. De câte feluri sunt resursele naturale ? (Resurse fundamentale pentru om şi resurse de bază pentru ţară). Resursele de apă asigurate ating 40066 miliarde m3/an. hidroenergie în toţi munţii. în anul 2000. combustibili nucleari în Apuseni şi Orientali). cărbuni în depresiunile: Petroşani.7% 5. • păşuni şi fâneţe = 33% (5. de secetă. Gilău.7% 6. probleme 1. Dognecei. 220 Universitatea SPIRU HARET . suprafeţe mari sunt afectate de eroziune prin apă şi vânt.2%). 3. exces de umiditate. ca o caracteristică a structurii fondului funciar. Care sunt principalele regiuni sau unităţi cu resurse naturale de bază ? (Neferoase în: Vulcanicii Nordici.5%). energia atomică. este repartizată inegal: 65% în munte. Drumuri şi căi ferate = 1.6%*) • vii şi livezi = 4% (16%*) 2. Amenajările pentru irigat se extindeau pe 3. Care sunt resursele energetice ? (Cărbunii. ape subterane. alunecări de terenuri. Bărăganul (3. Podişul Dobrogei (7%) şi Moldovei (12%). 2. hidrocarburile. Ape şi bălţi = 3. Regiunile cele mai lipsite de pădure sunt: Câmpia de Vest (3. sărăturare şi poluare. iar ca areale deluroase. care ocupă aproape 28% din teritoriu. din care: 1. Numai secetele pot cuprinde până la ½ din terenurile agricole (circa 7. bauxită: Pădurea Craiului. hidroenergia. Alte suprafeţe = 1. s-au udat numai 200 mii ha.) şi 5838 mild. şi ariile protejate.5%*). Construcţii = 2.

în toţi munţii – hidroenergie. Tulgheş-Grinţieş). Munţii Maramureşului: Baia Borşa. deoarece alimentarea lacurilor este redusă). 17. Unde se găsesc combustibili nucleari în România ? (Uraniu se găseşte la: Băiţa-Plai. Paltinu – Doftana. Bistriţa. Iulia – Podişul Niculiţel. Băişoara – Gilău. Aninei – huilă. Câmpia de Vest. Unde sunt localizate rezervele de gaz metan ? (Câmpia Transilvaniei. 12. Nistru. În care munţi se găsesc resurse energetice şi ce tipuri ? (Depresiunea Petroşani. Argeş. În care anotimp hidrocentralele funcţionează cel mai puţin şi de ce ? (Iarna. Olt. gaze: Podişul Transilvaniei. petrol: Podişul Getic. Podişul Getic. 7. Munţii Aninei. Sadu V – Sadu). Văliug – Bârzava. StâncaCosteşti – Prut. Cârlibaba. Sebeşul). Boianu. Care sunt râurile cu suite de hidrocentrale ? (Olt. Răzoare). estul Câmpiei Române şi la munte). 6. Iacobeni. Cozla. Brad – cărbune brun. 10. 9. În care munţi şi centre există minereuri dominant cuprifere ? (Igniş: Ilba. Care sunt tipurile de cărbuni şi unde sunt localizate ? (Antracit: Schela. Câmpia Piteştiului. Enumeraţi 7 hidrocentrale de pe râurile interioare şi localizaţi-le ! (Vidra – Argeş. Munţii Lăpuşului: Cavnic. 15. 16. Ce avantaje aduce construcţia de hidrocentrale ? (Energie ieftină. Locvei: Moldova Nouă. Dealurile Barcău-Crasna. Podişul Târnavelor şi Cristuru Secuiesc). lignit: vestul Podişului Getic. Unde se găsesc minereuri feroase ? (Fier la: Ghelari. Baia Sprie. Siriu – Buzău. Almăj. zone de agrement). Hăghimaş: Bălan. Găvanu-Burdea. cărbune brun: Depresiunea Almaş-Agrij. Argeş. amenajările sunt complexe. 18. 5. Subcarpaţi. iar energia eoliană în Dobrogea. Depresiunea Braşov-Baraolt – lignit. Crucea. Dealurile de Vest. huilă: Depresiunea Petroşani. ape geotermale: Câmpia de Vest şi Câmpia Română. Petrolul se găseşte în următoarele regiuni şi unităţi de relief (Câmpia Brăilei. Bicazul Ardelean. mangan la: Şarul Dornei. Palazu Mare. alimentare cu apă a localităţilor. Dar în podişuri (Lignit în: Podişul Getic. Romanaţi. 8. Podişul Moldovei. Depresiunea Brad. hidroenergie pe Dunăre. Someşul Mic. Ocna de Fier. 14. Metaliferi: Roşia Poieni). Subcarpaţii Getici şi de Curbură. hidroenergie pe râurile mari). nordul Depresiunii Braşov). Subcarpaţi. Depresiunea Comăneşti. 221 Universitatea SPIRU HARET . energie solară şi eoliană în estul Câmpiei Române). unde soarele străluceşte 2300-2400 ore pe an. Subcarpaţi. În ce treaptă de relief există cel mai mare potenţial hidroenergetic şi de ce ? (În munte se află 80% din potenţialul amenajabil la debite medii.4. Băiuţ. Apuseni şi Carpaţii Orientali – uraniu. Subcarpaţii Getici şi de Curbură. eoliană). Băiţa. Obcina Feredeu: Fundu Moldovei. Dar în câmpie ? (Petrol şi gaze de sondă: câmpiile Română şi de Vest. Unde s-ar putea obţine mai multă energie electrică de tip solar şi eolian şi de ce ? (În Câmpia Română şi pe litoral. Lueta. Teliuc. Podişul Getic. Câmpia Ploieşti-Târgovişte. 11. Platforma continentală). se fac rezerve de apă pentru perioade secetoase. 13. depresiunile Comăneşti. Vidraru – Lotru. deoarece muntele acumulează 80% din volumul de apă al ţării fără Dunăre). reduce inundaţiile.

de la litoral la stepa alpină. stepele din nordul Mării Negre s-ar fi extins până în pusta maghiară. ape. cuprind: 3 rezervaţii ale biosferei.19. Ca element de mediu. în 222 Universitatea SPIRU HARET . datorită cercului carpatic. 10% construcţii. reprezintă resursa fundamentală. acvatic şi subteran. varietăţile de relief determină repartiţia tuturor elementelor naturale de mediu. Roşia Montană. iar regional joacă rol de barieră în calea circulaţiei maselor de aer extrem-europene. au impus locuitorilor lor. rezervaţii de conservare a naturii şi monumente ale naturii). Dacă nu ar fi existat Carpaţii. cu forma lor de coroană. alte suprafeţe). 21. Baia de Arieş. păşunifâneţe. aici se întreţes circuitele de materie şi energie care structurează mediul. mediile de vale. Ce valori au resursele asigurate de apă ale României ? (40066 miliarde m3/an). cât şi regional. sau energie solară. RELIEFUL – SUBSTRAT AL MEDIULUI NATURAL ŞI AL ACTIVITĂŢILOR UMANE Relieful şi mediul. de depresiune. atât pe verticală. 15 parcuri naţionale. vii-livezi ? (Circa 61% din agricol). drumuri. aliniamentul estic: Homoroade – Praid – Sovata – Sărăţel – Beclean). dar şi element primar al mediului înconjurător. dar în primul rând mediile locale. Dar auroargintifere ? (Metaliferi: Săcărâmb. Carpaţii. Comparaţi suprafaţa fondului funciar cu cea a ţării ! (Sunt egale). Relieful este suport. 23. rezervaţii ştiinţifice. În România. Ce procent deţin terenurile bune şi foarte bune folosite ca arabil. iar valurile de popoare migratoare ar fi „măturat” de aici insula de latinitate daco-română. Ce este fondul funciar şi care este structura lui ? (Totalitatea terenurilor ţării. Pe suprafaţa lui are loc interferenţa tuturor celorlalte elemente de mediu. structura: agricol 62%. aer. 20. au introdus etajarea tuturor elementelor de mediu. iar optim ar fi de 40%). prin înălţimea lor. În plus. de versant. relieful diversifică tipurile acestuia pe verticală. până la mediu subteran-carstic. Dominant este mediul terestru-temperat continental. 25. Prin fragmentarea lor şi prin orientarea versanţilor şi a culmilor. de la roci şi minereuri până la apă. impunând etaje morfoclimatice. 22. există trei mari categorii de mediu: terestru. Carpaţii şi o parte din dealuri au scos la iveală şi numeroasele bogăţii ale subsolului. Aliniamentele cu iviri de sare din Transilvania (Aliniamentul vestic: Ocna Dej – Turda – Ocna Mureş – Ocna Sibiului. cum ar fi: „faţa” şi „dosul” muntelui. iar în cadrul acestora determină varietăţi de orientare faţă de razele solare şi vânturi. Ce procent de împădurire au dealurile şi podişurile şi care ar fi procentul optim pentru mediu ? (28%. Ce procente din teritoriu ocupă ariile protejate şi de câte feluri sunt acestea? (2. ei diversifică şi mediile locale. determinând regiuni climatice şi de mediu.5%. Munţii Gutin – Lăpuş: Şuior. Cavnic). Acestea. 24. Activităţile umane se localizează tot pe suprafaţa reliefului şi multe dintre ele sunt influenţate direct de aceasta. dar şi unele aspecte umane şi economice. 26. pădure 28%. Acesta din urmă este extrem de diversificat.

mediul urban este aproape total artificializat. unde s-au retras şi cei din jur pe timp de primejdie externă. climatice. ultima este activă şi în prezent. agricultori. cojocari sau mineri şi lucrători ai pietrei. Forma lor de cerc. Microplaca Panonică şi Microplaca Mării Negre. caracteristica de bază au constituit-o forma de cerc şi prezenţa multor locuri de habitat şi adăpost. Aceste tipuri au fost pe alocuri intens transformate de om. identificăm pe teritoriul României următoarele tipuri de mediu: montan. lucrător în lemn. din care 90% sunt sub 1500 m. Fiecare tip de mediu se caracterizează prin anumite trăsături geomorfologice. subcarpatic. Microplaca Moesică. activităţi şi ocupaţii variate: agricultor în câmpie. Ei erau. deltaic. chiar determină. podişuri şi în mediul litoral. poziţia sectoarelor muntoase faţă de circulaţia maselor europene de aer şi după expunerea versanţilor. Toate acestea determină câte un anume tip de utilizare a resurselor naturale şi un anume grad de umanizare a mediului pentru etapa dată. de vegetaţie şi soluri şi cu trepte de dealuri. astfel. Carpaţii şi mediile carpatice Carpaţii sunt munţi formaţi în orogeneza alpină. trecători şi pasuri transcarpatice şi suprafeţe de eroziune care retează culmile carpatice. complementarismul economic regional al mediilor geografice a învăţat aceşti oameni să facă schimburi şi comerţ. pescari. păstor de oi. Carpaţii au născut. litoral şi marin. determinând cutremurele vrâncene.timp. o dată cu ei. subcarpaţi. în armonie cu natura. montan. Sunt munţi de înălţime mijlocie şi mică. un mediu natural specific. locul central geografic al României. în acelaşi timp. Se situează în partea centralnord-estică a României şi au formă de cerc. 223 Universitatea SPIRU HARET . Activităţile din deal şi munte au făcut din oamenii locurilor multipli meseriaşi. de apă etc. pe Domeniul Carpato-Danubiano-Pontic. uneori transhumant. la munte. o caracteristică unicat pe glob. cu structuri diferite: Orientalii. subtipuri şi varietăţi.. crescător de animale sau exploatator de sare în dealuri. Considerând mediul natural ca integrare sistemică regională şi locală a tuturor elementelor fizico-geografice. uneori depăşind pe cele din câmpie. având o medie de 840 m. Meridionalii. cu multe tipuri. Din aceste ciocniri au rezultat cinci sectoare carpatice. prinsă la mijloc. o mare insulă de latinitate. în care locuitorii şi-au fixat aşezări multe şi stabile. păstrându-se. Apusenii şi Munţii Banatului. conturându-se în mod deosebit şi un mediu agricol şi două medii de aşezări: urban şi rural. pomicultor. Dintre acestea. cu Placa Euroasiatică. Pe de altă parte. vânători. pentru români. întregul sistem geografic românesc. cu etaje climatice. Curbură. podişuri şi câmpii exterioare. preocupări. În cadrul mediului montan. multe văi transversale. numai depresiunile şi culoarele de văi cunosc valori crescute de umanizare. viticultor. În afara caracterelor amintite. Cel mai înalt grad de umanizare a mediului apare în câmpii. impunându-i o structură radiar-concentrică. în centru se află Depresiunea Transilvaniei. al câmpiilor. miner. a rezultat din ciocnirea Microplăcii Transilvane. Influenţează. care impun la rândul lor trăsături ecologice diferenţiate. în funcţie de altitudine. păstori. Au multe depresiuni şi bazinete interioare (23% din spaţiul carpatic). al podişurilor.

aşezări dense. Igniş. sub 700 m). Ţibleş. gârniţă. Suportă totodată uşoare influenţe oceanice spre vest şi continentale în estul Orientalilor. În zonele cu pădure. care determină alunecări. depresiunile din defileul Dunării. dar cu unele dereglări în pajiştile secundare şi în arealele cu argile. Depresiunile joase se găsesc. au multe păşuni şi terenuri agricole. Braşov. cu păduri de fag. Timiş-Cerna. Baiu-Neamţu. pajişti secundare şi.). Haţeg. Mediul depresiunilor are trei variante: înalte – deluroase. cu pante mult înclinate. precipitaţii şi vegetaţie şi mod de folosire: alpin sau montan înalt. Altitudinea şi relieful împart mediul montan în patru subtipuri. Văile sunt adânci şi înguste. Harghita. Presiunea umană aici este mică şi se manifestă prin suprapăşunat. Bihor. Mediul culoarelor de vale se individualizează mai ales la văile mari. dar şi carpen. Masivele cu mediu alpin-subalpin sunt: Munţii Maramureşului. Brezoi (Ţara Loviştei). Funcţionalitatea geosistemelor este în funcţie de pante şi de existenţa sau nu a pădurii. limita pădurii a fost coborâtă prin defrişări sub cea normală (1800 m în sud şi 1600 m în nord). Oaş. Aceşti munţi sunt mai reci şi mai umezi pe versanţii nordici. Presiunea umană în depresiuni este veche şi puternică. Bucegi. Precipitaţiile ating 1000-1400 mm. Gheorgheni. iar versanţii domină ca suprafaţă. Piatra Craiului. Ciuc. Ca element principal de mediu. Este un mediu stabil. relief glaciar şi periglaciar. infiltraţia domină asupra scurgerii. cu multe varietăţi locale după poziţie. păduri de conifere.a. mijlocii (deluroase şi cu şesuri) şi joase (cu şesuri). acestea din urmă subdivizate în fag şi gorun (pentru munţii foarte joşi. Muntele mediu şi jos are două etaje de pădure. Petroşani. Câmpeni).Mediul montan ocupă altitudini între circa 700 m şi 2544 m. În unele masive. iar cele vestice au în schimb stejar. Clima devine umedă şi rece. mai ales Defileul Dunării (la 70-80 m). au climat de munte. circulaţie umană intensă. mai ceţos. chiar industrie adesea poluantă (Petroşani. chiar gorun. Acestea sunt: Maramureş. Comandău. Siriu. dar în arealele defrişate capătă caracter torenţial. cele din Orientali şi Curbură prezintă puternice inversiuni termice şi chiar molid. care determină stabilitate. mai puţin în părţile joase. Căliman. Semenic. deosebit de populate. relieful este accidentat. montan mijlociu şi jos cu pădure. Suhard. Câmpulung Moldovenesc. Penteleu. Bilbor. cer. Zlatna. Ciucaş. uneori terasări. Depresiunile mijlocii ca altitudine sunt obişnuit foarte extinse. dar coboară şi la 50-300 m acolo unde muntele ia contact direct cu câmpia sau cu dealuri joase: Măcin. pajişti de tip tundră alpină. tufărişuri. Munţii Banatului. majoritatea masivelor Meridionalilor. climatul este mai umed. Zarand. Brad-Hălmagiu. curenţi de aer schimbători. Scurgerea apei de ploaie este rapidă. Borsec. gorun. rare suprafeţe agricole (Vatra Dornei. de fag. dominant. Vlădeasa. cu ierni lungi şi strat de zăpadă care ţine până la 200 zile /an. cu predominarea agriculturii. Rodnei. Primele sunt mai mici. depresiunile intramontane şi culoarele de vale. 224 Universitatea SPIRU HARET . Lăcăuţi. în vest şi au un climat de dealuri joase: Oaş. Zlatna ş. apărând şi un mediu subalpin. altitudine şi orientare. Bistriţei. Întorsura Buzăului. de amestec cu fag. turism şi arderea sau defrişarea tufărişurilor. Se remarcă: văile Moldovei. conifere şi foioase. la poalele joase. Braşov. glacisuri şi terase largi. cu păşuni şi pădure de fag şi conifere. Gutin. Muntele Mare. Mediul alpin are stâncărie. Ceahlău. fiind însoţită de eroziunea solurilor. Giumalău. Leaota. Ecosistemele sunt de tip tundră alpină. energie şi fragmentări mari. Bozovici. diferenţiate prin temperaturi. Gurahonţ. cu dealuri. Comăneşti.

dar structural. Au o structură geologică şi geomorfologică în patru fâşii paralele orientate NV-SE: munţii vulcanici. Gurghiu. Întorsurii şi Comandău prezintă puternice inversiuni termice. Prahovei. care aduc ploi şi zăpadă multă în Postăvaru. Dornei. câte o treaptă mai joasă de clăbucete şi culmi: Clăbucetele Predealului. Tarcău. Pasurile şi trecătorile din şi spre Depresiunea Braşov sunt multe: Vlădeni. Câmpulung Moldovenesc. Sunt compuşi din următoarele grupe de masive: vulcanice (Oaş. Bixad-Tuşnad. ca poziţie şi funcţionalităţi. Rodna şi Suhard) şi obcinele (Mestecăniş – din cristalin –. Bistriţei. culoarele Oltului şi Mureşului. Gutin. în schimb. două şiruri din fliş (Ceahlău. Stânişoarei. curbat. Rucăr-Bran. Podu Calului. Ca pasuri importante: Huta. Giurgeu şi Hăşmaşu). Gutin (Pintea). Piatra Mare. Depresiunile Braşov. iar partea de vest (până la Obcina Mestecăniş) primeşte adesea şi aer dinspre Ocean. Trotuşului. Neteda. nord-estul Curburii. Lăpuş. Ciuc. Depresiunea Braşov este foarte populată. În nord se mai găseşte Depresiunea Baraolt. Culmea Ivăneţu şi Muntele Furu (în sud). La contactul acestor trepte cu şirul mai înalt sunt şi patru depresiuni mici: Întorsura Buzăului. Zugreni. Comăneşti. Se adaugă depresiunile: Oaş. NE-SV. dar este şi un teritoriu agricol. Predeal. Borsec. Bicaz. Depresiunile principale sunt: Bilbor. b) Depresiunea Braşovului şi c) şirul Obcinelor Braşovului (Perşani. Clăbucetele Întorsurii. Ţibleş. Printr-un culoar mai jos (Bârgău-Dorna-pasul Mestecăniş şi valea Moldovei) se subdivid în: Carpaţii Maramureşului şi ai Bucovinei şi Carpaţii Moldo-Transilvani. Bogata şi Racoş (peste Perşani). Prislop. cristalini şi două fâşii de fliş. Nehoiu şi Doftana. Ghimeş-Palanca. Domină coniferele şi fagul. Bratocea. precum şi toate clăbucetele Braşovului. Giurgeu (Gheorgheni). Comandău. ca şi obcinele nordice până la Nemira sunt afectate de mase de aer oceanic. între ele se alungesc depresiuni sau văi longitudinale. Munţii Bârgău). Harghita). este invadat de aer continental. Feredeu şi Obcina Mare – din fliş). cristaline (Maramureş.Bistriţei. Bucegi-Postăvaru. cristaline cu calcare deasupra (Giumalău. Goşmanu – unii geografi adăugând şi Nemira şi Berzunţ). Culoarul Bran-Rucăr şi Piatra Craiului). Şetref. • Carpaţii Moldo-Transilvani au o structură similară: masive vulcanice (Căliman. Ciuc. 225 Universitatea SPIRU HARET . Bodoc. Buzăului. Bucegi şi Bran. Igniş. mai are. Buzău-Harţagu. Tuhuţa şi Mestecăniş. Carpaţii Orientali se extind de la graniţa de nord până la Trotuş (după alţi autori. Predeal. Rarău. Oituz. • Prima grupare de masive şi depresiuni stă oarecum sub influenţa maselor de aer scandinavo-baltice (climat bucovinean). Pasuri şi trecători: TopliţaDeda. Partea dinspre Braşov a şirului curbat sudic. Siriu. Baraolt. Carpaţii Curburii sunt formaţi din trei aliniamente structurale direcţionate invers decât Orientalii. Baiu. Muntele Monteoru. cu multe oraşe şi industrie. Şirul sudic. Ciucaş. Maramureş. Nemira şi Berzunţ). Tuşnad. Penteleu. în exterior şi spre Depresiunea Braşov. numai până la nord de obcinele Depresiunii transversale a Braşovului. Bran (toate peste şirul Curburii). şi curbate în exterior: a) şirul Curburii (Munţii Vrancei. până la Prahova). care impun aici chiar conifere. Defileul Dunării (cel mai cald). iar latura externă sudică stă sub vânturi de tip foehn. Clăbucetele Breţcului şi Măgura Caşin (în nord) şi Clăbucetele Doftanei.

Apusenii au şi un extins relief carstic. Trecătorile sunt adânci şi pasurile înalte: Turnu Roşu-Cozia (pe Olt). cu mai multe pajişti secundare spre sud. dar cu temperaturi mai scăzute şi cu precipitaţii şi păduri mai extinse pe versanţii nordici. formaţi din Metaliferi (până la râul Ampoi) şi Trascău. au fost declanşatorul transhumanţei de tip carpato-ponto-dunărean. Depresiunea Petroşani. prezintă fenomenul de foehn.). peşteri etc. deşi abia depăşesc 1800 m. Sus pe culmi apar pajişti subalpine. în sud. fenomen unificator etnic şi lingvistic românesc. Pe partea estică. „Degetele” palmei. Podul palmei îl formează trei masive mai înalte ce trec uşor de 1800 m (Bihor. Depresiunea Haţeg se continuă la marginea muntelui cu Depresiunea Hunedoara şi Culoarul Orăştiei. vulcanice şi de roci sedimentare vechi şi cu roci mai noi în depresiuni şi culoare) şi una geomorfologică palmată. Toate împreună compun trei grupări de masive: Făgăraş (Culmea Făgăraş. chiar cer şi gârniţă. De-a lungul Mureşului se alungesc curbat. Jiu-Strei). se extind spre vest şi nord. Depresiunea Haţeg şi bazinete mai mici ca Oaşa (pe Sebeş). Frunţi şi Ghiţu). Depresiunile sunt mai puţine: Brad-Hălmagiu. sub vârful Parâng) şi Transfăgărăşanul. Sub aspectul mediilor geografice. Aici se păstrează cel mai bine suprafeţele şi nivelurile de eroziune carpatice (Pediplena carpatică. Buceş. au o structură geologică mozaicată (cu masive cristaline. în nord-vest). Masivul Iezer şi masivele mai mici Cozia. Crişul Repede (Ciucea). pe care s-au axat văile Lotru. compusă din trei mari masive cristaline. cu o şosea încă slab modernizată. Jiul de Est şi de Vest şi Cerna. foarte extinse. despărţite prin falii şi defilee (Olt. 226 Universitatea SPIRU HARET . Cindrel şi Şureanu. Bucin. Mai au ca specific o despicătură longitudinală. Către vest se întind munţii: Zarand. între ele pătrunzând golfuri de dealuri şi chiar de câmpie. au cele mai bogate precipitaţii (1400-1500 mm la Stâna de Vale în Vlădeasa). Vârtop. precum şi relieful glaciar. Pădurea Craiului şi Trascău. Retezat (Munţii Vâlcan şi Mehedinţi. deoarece se află în calea vânturilor de vest. Muntele Mare cu Gilău. iar în vest comunică spre Culoarul Bistrei. Sunt cei mai înalţi munţi ai noştri (vârfurile Moldoveanu 2544 m şi Negoiu 2535 m). Culoarele principale de vale: Arieş. Păşunile alpine. Câmpeni – Abrud. au şi relief carstic (chei. Lainici (pe Jiu). Ampoi. Masivul Căpăţânii. iar către E-SE sunt şi multe pajişti stepizate sub influenţa foehnului. Depresiunea Petroşani este ceva mai rece şi cu o poluare relativ ridicată. iar pe versanţii mai umbriţi şi pe unele văi înalte sunt conifere. Gurahonţ. Munţii Apuseni. iar spre nord: Plopiş şi Meseş. Trecători şi pasuri: Ciucea. se întâlnesc cu claritate cele patru subtipuri. în sud-est şi Munţii Lotrului. cu Găina. la poale se găsesc păduri de gorun. în nord). la sud-vest de care sunt Munţii Detunatelor (o prelungire a Metaliferilor). Vălişoara. dar care va deveni unul din traseele turistice montane dintre cele mai interesante şi superbe. la vest de Olt. Godeanu. Depresiunile sunt mai mici şi mai puţine: Ţara Loviştei (pe Lotru şi în Făgăraş). Munţii Apuseni închid cercul carpatic în vest. care continuă cu Pasul Merişor. Suprafeţele de bordură şi Nivelurile carpatice de vale). în special în Bihor. Zlatna şi Borod. şi Retezat. est-vest. Cernei şi Ţarcului. Codru-Moma şi Pădurea Craiului. pasul Urdele (cel mai înalt din ţară. Masivele din sudul acestei despicături.Carpaţii Meridionali (Alpii Transilvaniei) au o structură liniară vest-est. ca şi râul. Codru-Moma. Suprafeţele medii. 2141 m. Parâng (Masivul Parâng. Munţii Mureşului. şi Vlădeasa). sub formă de masive.

uneori şi de arături. iar părţile joase stau sub influenţa climatului submediteranean (bănăţean). Aceste procese de degradare sunt stimulate şi de dominarea rocilor moi (argile. Subcarpaţii reprezintă şiruri de dealuri şi depresiuni care încing ca un semicerc exteriorul Carpaţilor Orientali. dar şi cer.Culmile netezite de suprafeţele şi umerii de eroziune din Gilău-Muntele Mare şi din Bihor sunt acoperite de case risipite. Munţii Banatului şi Poiana Ruscăi sunt cei mai mici dintre Carpaţi. dealurile. Relieful impune două subtipuri principale de mediu: de depresiune şi de deal. Pădurea din Munţii Banatului şi Poiana Ruscăi se compune din fag şi pâlcuri de conifere (Semenic). dar şi majoritatea depresiunilor. iar în părţile mai joase au fost introduse agroecosisteme. Ei fac tranziţia între mediul montan şi mediile podişurilor şi Câmpiei Române. Mediul subcarpatic este influenţat şi de poziţia subregiunilor sale. fiind cel mai lung (144 km) şi mai măreţ din Europa. Munţii Banatului apar ca o punte de legătură cu Balcanii. Are o temperatură medie anuală de 11˚C (ca şi sudul Câmpiei Române sau Dobrogea). Întregul complex muntos bănăţean primeşte multe precipitaţii. iar pe versanţii văilor înguste domină gorun şi făgete. Presiunea exercitată de om – Subcarpaţii fiind una din cele mai populate regiuni – a condus însă la extinderea pajiştilor stepizate. Masivul Poiana Ruscăi este unitar. marne. deşi cu o masivitate relativ mare. Mediul de dealuri se remarcă prin pante şi fragmentări accentuate. Defileul Dunării este unicat. cu formă de mare cupolă. În stare naturală. Subcarpaţii Curburii suportă. de Curbură şi Meridionali. Au două depresiuni importante: Bozovici şi ReşiţaCaraş şi câteva mai mici pe defileul fluviului. acesta din urmă cu două etaje. Au o structură în trei trepte. iar în nord apar mai rar chiar mase de aer scandinavo-baltice. în Vrancea. de care îl despart Culoarul Bistrei şi pasul Poarta de Fier a Transilvaniei. inclusiv zăpadă bogată. în general mai aride. nisipuri). influenţe estice. Li se adaugă şi Culoarul Timiş-Cerna. uneori şi stejar pedunculat (în sud). gârniţă şi multe elemente sudice. gorun şi tei spre bază. în părţile mai înalte se găseşte amestec de gorun şi fag sau numai fag. Subcarpaţii Getici primesc mai multe influenţe sudice. unul între 300-500 m şi altul la peste 500 m. păşunat intensiv. În depresiuni apar pajişti şi suprafeţe agricole. Cele mai extinse suprafeţe le ocupă dealurile. Subcarpaţii şi mediul subcarpatic Situaţi între altitudini de 300 şi până la peste 1000 m. păşuni şi chiar suprafeţe agricole. aici vegetând bine liliacul sălbatic şi alte plante sudice. dar şi de către despăduriri. Subcarpaţii Moldovei stau sub influenţe continental-estice şi nord-estice. Poala acestor munţi coboară la 70-100 m în defileul Dunării şi la 300 m către Dealurile Vestice. Pe suprafeţele sale de culme se găsesc împrăştiate sate. ar fi împădurite cu gorun şi carpen. iar în rest stau sub influenţa fenomenelor de foehn şi chiar submediteraneene. înconjurată de depresiuni şi culoare largi. mai ales Poiana Ruscăi şi Semenic. Se află cu 1000 m mai jos ca Munţii Ţarcu. pe pajişti secundare. 227 Universitatea SPIRU HARET . cu alunecări de teren şi o intensă eroziune a solurilor. între văile Moldova şi Motru. chiar viţă-de-vie în defileul Dunării.

se găsesc mănăstirile Agapia. În Depresiunea Neamţ. ca Muscelele Argeşului. Aici. cu rare păduri de gorun. plus depresiunile lărgite de râuri în lungul lor. urmele cetăţii Neamţului şi satul lui Creangă. chiar stejar pedunculat. Subcarpaţii Buzăului (cu pinteni montani 228 Universitatea SPIRU HARET . care pătrund în interiorul lor (pintenul de Văleni şi cel de Homorâciu). care închid depresiunile Neamţ şi Cracău-Bistriţa. care impun mai multe şiruri de depresiuni şi dealuri (cel puţin câte două). plus Culoarul subcarpatic extern Moldova-Siret. sunt formaţi din trei mari depresiuni. cu lunci şi terase largi. sau către Ucraina şi Polonia. Complexitatea le este dată de structură: pinteni montani. care i-au născut. mai ales iarna. cu un climat primăvăratec. ce reunesc Depresiunea TazlăuCaşin şi Culmea Pietricica. pajişti stepizate şi multe aşezări. iar în sudul lor sunt Subcarpaţii Tazlăului. Pe sectoare. Există şi excepţii. conglomerate): Pleşu (911 m) şi Pietricica (740 m). precipitaţiile sunt mai reduse. cu largi terase şi glacisuri. agricole. Relieful Subcarpaţilor este de tip tectonic. mai multe aliniamente de anticlinale şi sinclinale. Neamţ şi Secu. Dealurile se dispun oblic pe munte şi se reunesc în două mari culmi. care îi subîmpart în trei subregiuni. sunt dominate de pomi. stau sub influenţe continental-nord-estice. tivesc Carpaţii Curburii. cei mai înalţi (o medie de 700-800 m şi maximum 996 m în Măgura Odobeşti). Astfel. structură. fiind mai adăpostite. Toate aceste trei unităţi formează Subcarpaţii Neamţului. Sunt cei mai complecşi. şi de mase scandinavo-baltice. la care se adaugă multitudinea de sate şi unele oraşe. formate din roci mai dure (mai ales. Deosebirile între ele constau în poziţie. vie. în parte chiar Depresiunea Vrancei. circa 600 mm. şi temperaturile mai ridicate (9-10˚C în sud şi 8-9˚C în nord). extinşi între văile Moldova şi Trotuş. Structural. Subcarpaţii Curburii. Prima culme se continuă către SE cu dealurile mai mici Corni şi Runcu. depresiunile s-au format prin eroziune diferenţială. cei mai laţi şi singurii care în exterior ating câmpia. mai ales sub munte). Depresiunile subcarpatice moldoveneşti au un mediu de şesuri extinse. aici aflându-se şi Borzeştii lui Ştefan cel Mare. dar şi mai umede. au un mediu natural mai blând. aici. Râurile Teleajen şi Slănic separă trei sectoare cu structuri diferite: Subcarpaţii Prahovei şi Dâmboviţei (cu mai puţine depresiuni. Depresiunea Tazlău are sare şi petrol. unde pâlcuri de conifere coboară până pe marginile lor. ele aflându-se în faţa vânturilor de est. iar partea lor de nord este afectată. Şirurile de dealuri s-au conturat o dată cu formarea şi înălţarea anticlinalelor pe care se suprapun. Subcarpaţii Moldovei. formate din culmi perpendiculare pe munte şi cu straturi monocline. un unicat în cadrul Subcarpaţilor. arături. iar la est de Slănicul de Buzău li se alipesc şi dealuri cu structură piemontană (şirul Blăjani-Zăbrăuţ). numărul şirurilor de dealuri şi depresiuni. tipurile de depresiuni şi de dealuri etc. între Trotuş şi Dâmboviţa.Depresiunile subcarpatice. depresiunile şi culoarele de vale ocupă un spaţiu echivalent cu cel al dealurilor. Şirurile de depresiuni se axează pe sinclinale şi sunt de două feluri: subcarpatice şi intradeluroase. Subcarpaţii prezintă şi alte particularităţi. fiecare lipită de ramura carpatică ce i-a născut. spre Transilvania şi Maramureş. altitudini medii. pajişti. cum este Depresiunea Soveja. De asemenea. fiind urmat de drumuri importante. mai reci. Culoarul Moldova-Siret formează o altă unitate regională a acestor Subcarpaţi. În schimb. Există şi excepţii.

în Depresiunea Soveja cresc şi conifere. Se extind între râurile Motru (depresiunea subcarpatică Baia de Aramă) şi Dâmboviţa. foarte reci iarna. Se deosebesc. restul Subcarpaţilor sunt dominaţi de fenomene de foehn. Podişurile şi mediile de podiş Podişurile din România se situează în interiorul Carpaţilor (Podişul sau Depresiunea Transilvaniei) şi la exteriorul lor: Podişul Moldovei. Au un climat de adăpost. înălţimile lor aliniindu-se în vechiul plan morfologic din care au provenit prin fragmentare de către râuri. au şi anumite influenţe submediteraneene. Pintenii montani au un mediu mai rece. Cândeşti şi Câmpulung). Pantele versanţilor sunt variate şi divers orientate. Sporeşti. cu dealuri de tip muscele în nord şi de tip cutat în sud. podişurile includ multe depresiuni şi culoare de văi. cu păduri de fag. două tipuri generale de medii: de deal. de depresiuni şi de vale. Ecosistemele naturale au fost reprezentate prin păduri de gorun. Dobrogea). Celelalte dealuri. o depresiune intradeluroasă – Târgu Jiu-Câmpul Mare. Dealurile de Vest şi Dobrogea. pajişti. Partea de est a Subcarpaţilor Vrancei stă sub influenţe continentale estice. Subcarpaţii Olteţului (până la Bistriţa Vâlcii). ca altitudine medie. Acestea din urmă se caracterizează prin lunci largi. În Subcarpaţii Olteniei se disting trei sectoare: Subcarpaţii Gorjului (până la Gilort). de unde şi mai multe pajişti stepizate. Au un mediu de adăpost în depresiuni. mai ales pe versanţii nordici. care au formă de culmi şi de coline. Prezintă trei şiruri de depresiuni de contact: sub munte (Jiblea. Dealurile Olteţului şi depresiuni de contact cu Podişul Getic aproape insesizabile. carpen. Subcarpaţii Vâlcii (până la Olt. între ele depresiunile Ocnele Mari şi Olăneşti). cu Depresiunea Horezu. la contactul miocen-pliocen (Cepari ş. cultivate. ele au mai mult caracter de dealuri de podiş. Subcarpaţii Vrancei (cu 2 şiruri de depresiuni şi cu dealuri externe piemontane). Arefu. mai ales în Subcarpaţii Prahovei. cu multe culturi şi pajişti. 229 Universitatea SPIRU HARET . în parte. Relieful deluros al podişurilor este fragmentat dens. Muscelele Argeşului au dealuri mai înalte sub munte (Chiciora – 1218 m).) şi sub Podişul Getic (Curtea de Argeş). prezintă amestec de fag. Se subdivid în: Subcarpaţii Olteniei (până la Olt) şi Muscelele Argeşului. uneori şi pâlcuri de păduri.şi 4-7 şiruri de depresiuni). Primele posedă încă şi păduri. terase extinse şi glacisuri marginale. Subcarpaţii Getici sunt cei mai mici. au şi multe aşezări. mai rar păşuni.a. În afară de dealuri. astfel. dar mai păstrează pajişti. Aici au fost primele capitale ale Ţării Româneşti (Curtea de Argeş şi Câmpulung). cei mai mici din toţi Subcarpaţii (Bran 333 m. dar coboară mult către Podişul Getic. la care se adaugă. Podişul Getic şi Podişul Mehedinţi. Seamănă ca mediu cu Subcarpaţii Prahovei. sub aspectul mediului. dar mai puţin decât în Subcarpaţi. terenuri agricole. cu influenţe submediteraneene. Depresiunile au fost despădurite. Cu mici excepţii (Podişul Getic şi. un şir de contact cu Podişul Getic). Săcel) – cu 3 şiruri de depresiuni (unul subcarpatic – Baia de Aramă-Tismana-Novaci. gorun. Rocile friabile favorizează intense procese de eroziune şi alunecări îndeosebi pe suprafeţele despădurite sau arate. cu înălţimi dominant peste 800 m.

dealurile sale fiind arate şi în părţile superioare. Podişul Transilvaniei. de la Harghita până sub Munţii Lăpuşului. Şi aici sunt domuri gazeifere. cu agrosisteme. Domină pomii fructiferi. Podişul Someşan are o altitudine de 600 m. care stau exact în faţa vânturilor de vest. formată dominant din argile şi marne. Huedin. După structura geomorfologică. Gilău-ClujIara. rămânând la altitudini mai joase (450-550 m). Relieful se compune din coline rotunjite. în mod deosebit pe pante.amestecat cu fag pe dealurile mai înalte (cu excepţia Dobrogei şi sudul Dealurilor de Vest) şi cu cer. culturi. Câmpia Transilvaniei. Acestea au fost înlocuite. influenţe foehnale şi iarnă cu geruri mai mari în depresiunile Sibiu-Făgăraş. fiind înşirate sub Apuseni şi Meridionali. Are funcţionalitate de câmpie. podişurile sunt mai puţin influenţate direct de Carpaţi. Acest podiş se remarcă şi prin cele trei culoare largi de vale orientate est-vest: Mureşul. Podişul Târnavelor este situat la sud de Mureş. dar şi uşoare deosebiri de mediu. Suportă parţial influenţele fenomenelor de foehn ale Munţilor Apuseni. Se evidenţiază prin şiruri de depresiuni şi şiruri de dealuri paralele 230 Universitatea SPIRU HARET . Subcarpaţii Transilvaniei se găsesc sub lanţul vulcanic. Sălişte-Sibiu. nord-est şi sud. aproape fiecare formând câte o regiune climatică. Pe centru prezintă multe alunecări. Cele cinci subregiuni ale sale prezintă diferenţieri structural-morfologice. cu influenţă submediteraneană. în parte chiar Hârtibaciul. Feleacul. În sud şi nord. Acestea sunt: Almaş-Agriş (sub Meseş). Toate se caracterizează prin terase largi. Turda-Alba Iulia. gorun. văi cu lunci extrem de largi şi mlăştinoase. are roci ceva mai dure (calcaroase). Făgăraş. în vest viţă-de-vie. a fost mai erodată. gârniţă. Dobrogeană (sub influenţă nord-estică şi parţial pontică) şi sudică sau Getică (podişurile Getic şi Mehedinţi. suportă însă din plin influenţele centrilor barici extrem-europeni. uneori şi din nord-vest (scandinavo-baltic) şi chiar dinspre vestul Mediteranei. care. motiv pentru care i s-a spus câmpie. mai rar vestică şi estică). în raport cu Subcarpaţii. Vestică (Dealurile de Vest. El subînglobează şi un deal izolat. mai puţin spre vest. Podişul este larg deschis către vest. iar precipitaţiile sunt mai regulate. iar altitudinile sale cresc de la circa 450-500 m în sud-vest (Podişul Secaşelor) la peste 700 m în Podişul Târnavei Mici şi Podişul Hârtibaciului. în depresiuni şi văi. carpen). Depresiunile marginale podişurilor au caracter submontan. pe unde pătrund mase de aer atlantic. Are şi domuri cu gaze. sunt instabile. suportând influenţe vestice. Apare ca o mare depresiune deluroasă adăpostită de munţi către est. decât alte podişuri. în funcţie de poziţia faţă de munţi şi faţă de circulaţia maselor de aer. iar în vest se resimt mai mult influenţele foehnale (creşte bine viţa-de-vie). fiind afectate şi de mase de aer vest-mediteraneene). climă şi tipuri de mediu. dar şi de nord-vest (mai reci). pe părţile mai joase. Aliniamentul Dej-Turda-Ocna Sibiului are şi iviri de sare. mai puţine viscole. Târnava Mică şi Mare. stejar pufos şi brumăriu. Are o climă uşor mai răcoroasă vara. cu iazuri şi versanţi care prezintă multe alunecări. păşunile şi unele arături. se pot contura cinci regiuni morfo-climatice de podiş: Central-Transilvană (cu influenţe oceanice şi adăpostită de Carpaţi). Secaş. locurile respective fiind mai înalte şi păstrând ceva mai multă pădure (fag. Sub aspect climatic. începând de jos în sus. Estică-Moldavă (sub influenţa nord-estică şi nordică).

fără depresiuni paralele muntelui şi fără o structură cutată. Se compune din argile. Aici. ca regionare. care stau. În partea lor de vest. În dreptul Munţilor Zarand. iar în nord. ele nu apar unitar. Muscelele Năsăudului şi Subcarpaţii Lăpuşului. Înălţimile sunt de 450-500 m. ci cu două subregiuni: Dealurile Crişanei şi Silvaniei (cu două sectoare: Dealurile Crişanei şi Podişul Silvaniei) şi Dealurile Banatului.cu muntele. care impun aici un climat „bucovinean”. Podişul Silvaniei. Dealurile Banatului suportă şi influenţe submediteraneene. şi de mase nord-baltice (mai umede şi mai reci). în nord. Şaua Bucecea şi Dealu Mare-Hârlău). Înălţimile medii ale dealurilor sunt de 700-800 m. Porţiunea de la nord de râul Barcău se lăţeşte mult. iar mediul este mai răcoros. prin dealuri piemontane. Înclinarea monoclină a straturilor de roci dure determină văi şi interfluvii asimetrice (cueste). culoare mari de vale cu şesuri extinse (Siret. dar există şi alunecări. roci vulcanice. Eroziunea mai puternică în arealul nord-estic. dar se atinge 688 m în Dealul Ciungi (cea mai mare altitudine din Podişul Moldovei). Podişul Sucevei se află în nord-vest. a condus la delimitarea a trei subregiuni. Acestea ţin de Dealurile Vestice. mai secetoase. Măgura Şimleului ş. marne şi nisipuri (Câmpia Moldovei). iar pe graniţă atinge Prutul (Dealurile Ibăneşti). În afara influenţelor vestice. Se subîmpart. chiar stejar pedunculat. dar şi a maselor de aer vestice şi nord-vestice (în nord). Suceava) şi două podişuri (Dragomirnei şi Fălticeni). căpătând aspect net de podiş. La sud de Barcău apare o altă caracteristică. Deşi au rămas multe pâlcuri de pădure cu gorun. marne şi nisipuri. care pătrund în interiorul Apusenilor şi Banatului. toate înclinate spre sud-est. depresiunile-golf. apar ca un fel de subcarpaţi. sub influenţa muntelui. apar iviri de sare. mai ales spre nord. terase şi lunci largi. Podişul Moldovei are un mediu influenţat direct de mase de aer continental estice şi nord-estice. ca o singură regiune. Ca poziţie. Dealurile şi Depresiunile Vestice sunt afectate direct de influenţe vesticeatlantice. trecând şi Siretul printr-o culme foarte alungită – Culmea Siretului (cu Dealul Bour. culturi multe de cartof şi furaje şi pâlcuri de gorun. care diferă şi ca mediu. iar Podişul Silvaniei. dominat de argile. Masivul Preluca. Mureşului. În vest de Siret prezintă şi depresiuni largi (Rădăuţi). şi nu de munte. uneori fag. Târnavelor. dar ating 1080 m (Dealul Becheci din Subcarpaţii Târnavelor) şi 974 m în Dealul Breaza (Subcarpaţii Lăpuşului). formate din şisturi cristaline. precipitaţiile cresc la 700-750 mm/an. climatic. viile având condiţii bune până la Someş. iar în nord-vest şi sud (podişurile Sucevei şi Bârladului) are şi straturi mai dure. întrerupând continuitatea Dealurilor de Vest. gresii şi calcare. în următoarele grupări de dealuri şi depresiuni: Subcarpaţii Homoroadelor. sau calcare dure similare celor din Apuseni: Culmea Codrului. de la râurile Homoroade până la Someşul Mare. şi pe cele baltice. De aceea. de 500-800 m. cu păşuni. deşi altitudinile medii sunt de numai 200-300 m. se ivesc însă şi măguri mai înalte. Bistriţei. de la sud la nord. cu două mari depresiuni (Baia Mare şi Şimleului) şi cu multe măguri cristaline (500-800 m). 231 Universitatea SPIRU HARET . dar mult mai joşi. totuşi suprafeţele agricole domină aceste dealuri. Din loc în loc.a. câmpia ia contact direct cu muntele. Domină cuestele. Climatul său poate fi numit bucovinean.

Podişul Niculiţel. Podişul Bârladului scade de la circa 500 m la 200 m în sud. în sudul acestora. Podişul Cobadin-Negru 232 Universitatea SPIRU HARET . Cu excepţia porţiunilor care trec de 400 m şi care au avut şi mai au în parte un mediu de pădure (cu gorun. şi pontice. tei şi alte elemente sudice. Dobrogea sudică are patru unităţi: Podişul Carasu în nord (cel mai jos. de silvostepă şi de pădure în Cozancea. care are către Prut o lungă depresiune deluroasă. Depresiunea Huşi-Elan. Mediul dobrogean este de tip temperat continental spre excesiv. Podişul Babadag. Este dominat de cueste. mai joasă. despărţite de Dealul Cozancea. În prezent. cu uşoare influenţe vest-mediteraneene. Podişul Dobrogei. 150-200 m. podişuri de peneplenă retezată în şisturi verzi (Dobrogea Centrală). dar şi terenuri cu plante halofile. o culme lungă pe stânga Bârladului. dealuri şi depresiuni cu pedimente şi inselberguri (Dealurile Tulcei şi Depresiunea Nalbant). În prezent. chiar de stepă. iar în est. podişuri structurale pe calcare orizontale (Dobrogea de Sud). Părţile mai înalte din nord. gârniţă. Suprafeţele mai joase au silvostepe. cer. mai puţin Măcinul. stejar pufos şi brumăriu şi arţar). Structurile sale generale. Dobrogea de Nord e cea mai înaltă (maximum 467 m). sub 200 m. agricolă. Are folosinţă de câmpie. urmează Dobrogea Centrală. cele mai multe terenuri sunt însă agricole. din centru şi chiar Podişul Oltinei din sud-vest. părţile înalte ale Dealurilor Tulcei. Mediul său natural. sunt delimitate de două falii importante (Peceneaga-Camena şi Hârşova-Ovidiu) în trei subregiuni: Dobrogea de Nord (cea mai complexă şi dominant hercinică.Câmpia Moldovei seamănă cu Câmpia Transilvaniei. şi în parte mai sunt. înguste şi seci cu limanuri fluviatile). dar este mult mai joasă. cu un maximum în Dealul Cozancea. Podişul Olteniei în sud-vest (cu văi adânci. cu pâlcuri restrânse de stejar pedunculat. Niculiţelul. cu multe vii. Mai este numită şi Câmpia Jijiei şi se subdivide în Câmpia Başeului (sau a Jijiei Superioare) şi Câmpia Bahluiului. între Bârlad şi Prut. Colinele Tutovei (între Tutova. domină suprafeţele agricole şi o puternică eroziune a solurilor. dar prezintă şi altitudini sub 100 m. cu suprafeţe interfluviale largi. podişuri cu vechi curgeri de lave (Niculiţel). Dealurile Fălciului. Bârlad şi Siret). Depresiunea Nalbant şi Dealurile Tulcei – şi cel sudic. în parte şi alpină). inclusiv tufărişuri submediteraneene. mai jos şi mai neted. geologice şi de relief. podişuri de calcare (Babadag). au fost acoperite. se află Podişul Covurlui. stepe. şi cea de Sud. cel mai complex ca geologie şi relief (mai ales în nord). iar în Depresiunea Elan. ca şi versantul vestic dunărean. Dobrogea Centrală (cu şisturi verzi la suprafaţă) şi Dobrogea de Sud (cu cel mai vechi fundament. uneori vegetaţie halofilă. 265 m. cu 350-200 m. Altimetric. în medie sub 100 m). include: munţi joşi hercinici (Măcin). Dobrogea de Nord se compune din două aliniamente de unităţi: cel nordic – Munţii Măcinului. înclinate spre sud şi cu mai multă pădure. restul a fost un mediu de silvostepă. Babadagul. Dobrogea Centrală are o parte mai înaltă – Podişul Casimcei – şi una mai joasă în est – Podişul Istriei (de 150-40 m). dar cu o suprafaţă structurală determinată de placa orizontală a calcarelor sarmatice). formate din culmi înguste şi paralele înclinate lin către sud şi sunt foarte fragmentate. Valea arcuită a Bârladului îl subîmparte în patru unităţi: Podişul Central Moldovenesc. a fost total transformat în agricol. de păduri cu stejar pufos şi brumăriu. podişuri joase de litoral şi faleze (Podişul Istriei şi Podişul Mangaliei).

Oltul. bănăţean. 80-30 m). uneori fag balcanic (pe calcare) şi tufărişuri submediteraneene. La contactul cu Subcarpaţii Getici urcă până la 500-700 m şi coboară la 200-300 m lângă Câmpia Română. dar are o structură aparte. şi anume. Pânzele freatice sunt oscilante. generând exces de umiditate. grânarele ţării. dar pe versanţii văilor au rămas păduri de gorun. Podişul Motrului şi Podişul Bălăciţei. relief şi folosinţă agricolă. Clima este călduroasă şi relativ uscată. Pădurile rămase sunt din gorun. ocupând 28% din teritoriu. După discontinuităţile impuse de culoarele văilor principale (Argeş plus Argeşelul. fragmentarea relativ mare şi eroziunea puternică. clima. se ridicau din şisturile sale cristaline. nisip şi aluviuni. Podişul Getic este foarte extins şi de tip piemontan. Solurile sunt foarte sărace. sau centrul şi sudestul Dobrogei – cu altitudini medii până la 180-300 m. se subîmparte în şapte unităţi: Podişul Cândeşti. fiecare suportă alte influenţe climatice externe. Mediul de câmpie. spre mare (mai jos. care ţine mai mult de Podişul Getic. Dealurile Argeşului. cu un carst extrem de variat şi multe roci golaşe. unde pădurea se mai găseşte şi pe platouri. rar fag pe dealurile înalte de la est de Olt. Mai trebuie amintit că Porţile de Fier dunărene. pe lângă relief. pe care s-a construit barajul actual. Jiul plus Gilortul şi Huşniţa-Motru). gârniţă. ca şi în funcţie de densitatea fragmentării. având deasupra o groasă pătură de pietrişuri. Podişul Getic şi Podişul Mehedinţi. ca expresie a acestora. Prin poziţia lor. În prezent. Podişul Olteţului. Înălţimile sale de 500-650 m. cer. atunci mediul de câmpie se extinde şi peste „câmpiile” Moldovei şi Transilvaniei. ca şi peste sudul puţin fragmentat al Podişului Getic. dominate de loess. cer.deluros Drobeta-Coşuştea. favorabile proceselor de tasare. carpatică: două benzi externe din şisturi cristaline şi una la mijloc din calcare vechi şi dure. în care domină porumbul. de deflaţie şi acumulare. între care depozitele superficiale. cu pante reduse sau inexistente. cu vânturi uneori puternice şi cu multe variante impuse de relief şi poziţie. Depozitele superficiale sunt foarte friabile. este un grânar. în funcţie de secete şi anii ploioşi. deşi sunt alăturate şi dominate de acelaşi climat submediteranean. sufoziune. vegetaţia. ca şi netezimea culmilor cristaline şi poziţia subcarpatică îl aliniază regiunilor de podiş şi dealuri. Câmpiile şi mediul de câmpie Câmpiile reprezintă cele mai joase suprafeţe majore de uscat. Podişul Cotmenei. Ecosistemele de stepă. argile şi nisipuri. 233 Universitatea SPIRU HARET . Podişul Mehedinţi este foarte restrâns ca suprafaţă. Se desparte de Podişul Mehedinţi prin Culoarul depresionar. Ele se extind în sudul (Câmpia Română) şi vestul ţării (Câmpia de Vest a României). gârniţă. Agrosistemele instalate în locul pădurilor sunt dominate de livezi şi pajişti. mai este influenţat şi de alte elemente. Dealurile Jiului. sunt foarte diferite prin geologie. când se pot ridica la suprafaţă.Vodă în sud (suprafeţe netede interfluviale mai extinse) şi Podişul Mangaliei. Dacă ne referim la funcţionalitatea principală a câmpiilor. pânzele freatice şi. silvostepă şi pădure cu cer şi gârniţă au fost înlocuite cu agrosisteme care impun azi nota dominantă a peisajului.

Dacă ne referim numai la cele două mari câmpii ale României, se remarcă un mediu temperat continental, dar cu influenţe oceanice în Câmpia de Vest şi dominant continentale în Câmpia Română. În cadrul acestora se mai individualizează două categorii de submedii determinate, pe de o parte, de poziţia şi extinderea fiecărei câmpii faţă de centrii barici şi, pe de altă parte, de tipul genetic al fiecărei unităţi de câmpie. În primul caz, Câmpia de Vest are un climat bănăţean în sud (cu influenţe vestmediteraneene) şi este uşor mai rece în nord (uşoare influenţe scandinave). Câmpia Română este secetoasă la est de Bucureşti (influenţe est-europene), uşor mai caldă şi cu tendinţe stepice în Oltenia (influenţe central-mediteraneene) şi ceva mai umedă în partea centrală (Câmpia Teleormanului – unde se interferează influenţele estice şi vestice cu cele sudice). După geneza reliefului, deşi se spune că uniformitatea domină câmpiile, se disting relativ multe subtipuri. De bază, pentru mediu, rămân însă următoarele: câmpiile subdeluroase (de glacis, piemontane şi uneori de terase), câmpiile subsidente (împreună cu luncile) şi câmpiile zise tabulare (care pot fi piemontan-terminale şi de terase). Primele sunt uşor înclinate, uscate, cu soluri mai erodate şi un climat ceva mai umed. Câmpiile subsidente şi luncile au pânză freatică aproape de suprafaţă, iar râurile uneori le aluvionează. Cele tabulare sunt netede, cu apă freatică adâncă, dar în anii foarte ploioşi pot avea exces de umiditate din lipsă de scurgere. Câmpia Română este a doua mare regiune a României, după Carpaţi. Are o lungime (paralelă cu Dunărea) de 600 km, cu o lăţime maximă de 140 km (între Piteşti şi Zimnicea) şi minimă de 20 km (în vestul Olteniei). Înclină uşor către sud şi est, cu excepţia arealului dintre Siret şi Prut, unde coboară spre sud. Râurile urmează aceste înclinări. Înălţimile oscilează între 5 şi 350 m. Cele mai multe suprafeţe sunt acoperite cu loess, gros de 4-40 m. Uneori apar şi nisipuri eoliene (în Oltenia, Bărăgan, Câmpia Tecuciului). Relieful neted, Dunărea, complementarismul funcţional cu alte regiuni geografice şi clima au favorizat o profundă transformare a mediului Câmpiei Române, care a devenit, din grânarul ţării, şi regiunea cu cea mai multă industrie, populaţie, concentrarea principalelor căi de comunicaţii, cele mai multe oraşe, inclusiv capitala. Tipurile genetice principale de câmpii sunt: câmpii piemontane (parte din Câmpia Romanaţi, Boianu, toate cu pietrişuri aduse din Carpaţi, apoi Burnasul - cu pietrişuri venite din sud –, Câmpia Târgovişte – Ploieşti, Câmpia joasă a Râmnicului), câmpii de glacis (Câmpia Istriţei, Câmpia înaltă a Râmnicului, Câmpia Covurluiului), câmpii de terase (cea mai mare parte a Câmpiei Olteniei, Câmpia Piteşti, Câmpia Tecuci), câmpii de subsidenţă (Titu-Pucheni-Sărata-Buzău-Călmăţui-Siretul inferior), câmpii piemontan-terminale (Găvanu-Burdea, Vlăsia şi cea mai mare parte din Bărăgan). Toate aceste câmpii, de origini diferenţiate, care, prin caracteristicile lor, impun propriul lor mediu, se reunesc în cinci subregiuni: Câmpia Olteniei, Câmpia Teleormanului, Câmpia Ialomiţei, Câmpia Bărăganului şi Câmpia Buzău-Siret. Câmpia de Vest a României se alungeşte nord-sud pe circa 500 km la graniţa de vest. Lăţimile sale variază între 120 km (în sudul Mureşului) şi 10 km (la nord de Oradea). Este de trei ori mai mică decât Câmpia Română şi mai uniformă ca înălţime (între 80-180 m) şi ca structură genetică. Lângă dealuri se găsesc variate câmpii de glacis (Ardud, Tăşnad, Barcău, Miersig, Cermei şi, în sud, câmpiile Buziaş şi
234

Universitatea SPIRU HARET

Bârzavei); urmează câmpiile de subsidenţă, zise şi joase (Someşului şi Ierului, câmpia joasă a Crişurilor, Arancăi, Timişului şi Lugojului). Al treilea tip genetic îl constituie câmpiile piemontane (Câmpia Carei, construită de Someş şi Tisa, şi Câmpiile Mureşului, separate la rândul lor după altitudine în: Vinga, Nădlac, Jimbolia, Arad şi Arancăi). Specificul, ca mediu, este impus de câmpiile joase de subsidenţă în opoziţie cu cele înalte (de glacis şi piemontane). Primele domină ca suprafaţă, au pantă foarte mică, ce impune râurilor o scurgere extrem de lentă, albii puţin adânci şi inundaţii dese. Până acum circa 250 de ani, când au început lucrările de regularizare a scurgerii apelor, suprafeţe extinse din aceste câmpii deveneau periodic o „mare albă”. Îndiguirile şi canalele, executate în timp îndelungat, au transformat aceste câmpii, din păşuni şi mlaştini, în terenuri arabile foarte fertile. Câmpiile zise înalte au avut iniţial ecosisteme de pădure de stejar; ele sunt drenate natural, inundaţiile afectează numai luncile, iar cele de glacis au soluri mai sărace. În Câmpia Carei există şi nisipuri, cu dune, în majoritate cultivate cu viţă-de-vie, plantă întâlnită şi pe multe din câmpiile de glacis. Tipurile de câmpii amintite se grupează teritorial în trei subregiuni: Câmpia Someşului în nord (până în dreapta văii Barcău), Câmpia Crişurilor (până în stânga Crişului Alb) şi Câmpia Banatului. Delta Dunării şi mediul deltaic Delta reprezintă câmpia joasă fluvio-lacustră situată la vărsarea Dunării în mare prin cele trei braţe: Chilia (transportă 58% din debitul mediu al fluviului, de 6500 m3/s), Sulina (19%) şi Sf. Gheorghe (23%). Are o altitudine medie de 0,50 m; cam 20% din suprafaţa sa este sub 0 m, iar 55% între 0-1 m. Cea mai mare altitudine se găseşte pe dunele de nisip din grindul Letea (12 m), iar cea mai joasă, - 39 m, într-o anaforă a braţului Chilia. Delta s-a născut începând de acum 11000 de ani prin aluviunile depuse de Dunăre într-un golf al mării, care concomitent a fost barat de către curentul litoral prin cordoane de nisip şi transformat în liman. S-au format, astfel, două sectoare distincte, dar unite în sistem: delta fluviatilă şi delta maritimă. Relieful sistemului deltaic se compune din următoarele elemente: albii fluviatile (active sau colmatate), gârle (funcţionale periodic), canale (create de om), grinduri fluviatile şi maritime, câmpuri continentale, depresiuni mlăştinoase-lacustre, delte secundare (Chilia), bare (la Sulina), insule paralele ţărmului (Sacalin). Elementele de bază ale sistemului sunt cele trei braţe fluviatile, grindurile şi depresiunile. Grindurile fluviatile se înalţă la 3-5 m ca nişte şosele largi din nisip de o parte şi de alta a braţelor fluviului; se citează mai des grindul Stipoc. Grindurile maritime sunt alungite perpendicular pe braţele fluviatile şi au formă de evantaie răsfirate obişnuit către sudest; ele încep cu un grind principal orientat nord-sud, care a barat golful, format din Letea şi Caraorman; la acestea s-au adăugat ulterior Sărăturile şi Crasnicol. Câmpul continental Chilia a fost desprins, o dată cu formarea braţului Chilia, din Câmpul Bugeac. Depresiunile se găsesc între braţe, ocupă circa 70% din Deltă şi se compun din mlaştini, bălţi şi lacuri adânci de până la 2-3 m; la ape mici rămân şi multe suprafeţe uscate. Lacuri mai importante sunt: Dranov, Roşu, Gorgova, Furtuna. Mediul deltaic este cel mai complex de la noi şi cel mai extins de acest tip din Europa. Se caracterizează printr-o îmbinare permanentă şi variabilă între apă şi uscatul
235

Universitatea SPIRU HARET

care se clădeşte continuu şi prin inundaţiile care spală periodic şi reglator excesul de substanţă organică şi minerală, dând o funcţionalitate intens-vitală acestui mediu. De aici, abundenţa şi marea varietate a vegetaţiei şi faunei. Subtipurile principale ale acestui mediu sunt cele de apă, dar în parte şi de uscat. Ca submedii acvatice amintim: cel al apelor curgătoare (cu o multitudine de peşti), al apelor stagnante (cu o floră submersă şi plutitoare foarte bogată şi o faună variată), mediul mlaştinilor şi al arealelor inundabile (domină stuful, apoi papura, pipirigul, plaurul plutitor, mult puiet de peşte, vidră, păsări ş.a.). Ca medii de uscat se remarcă grindurile, cu multitudinea de sălcii. Pentru grindurile marine Letea şi Caraorman, se evidenţiază în plus două aspecte: dune în nisipurile superioare neafectate de apa freatică şi pâlcurile de stejari în amestec cu liane, numite hasmace, care oferă un peisaj subtropical. Trebuie să adăugăm şi amenajările făcute de om, pentru folosinţe agricole, piscicole şi silvice. Litoralul şi platforma continentală Litoralul reprezintă fâşia îngustă de la ţărmul Mării Negre, alungită pe 245 km, unde valurile se interferează direct sau indirect cu uscatul. Cuprinde faleze, plaje, precum şi limanuri, lagune şi frontul deltei. În acest cadru au fost implantate şi elemente construite de om: diguri, porturi, aşezări, staţiuni balneoclimaterice. Litoralul se subîmparte în două sectoare, prin Capul Singol: cel nordic, cu largi grinduri maritime, cu lagune (Razelm şi Siutghiol) şi delta maritimă, şi sectorul sudic, cu faleză, mici areale de plaje şi limanuri maritime. Mediul său stă sub influenţa mării, elementele de bază fiind apa mării, plajele şi falezele, brizele de zi şi noapte, temperaturile ridicate de iarnă (+0,50C în ianuarie), verile secetoase, dar uşor mai răcoroase din cauza brizelor, precipitaţii puţine (380 mm/an), toate favorabile unui intens turism balneoclimateric de vară. Platforma continentală se extinde sub apele mării până la –130 m şi mai rar la –180 – 200 m. Se subîmparte în trei fâşii: marginală (modelată de valuri şi curenţi, până la – 40 – 50 m), mijlocie (– 50 – 70 m, cu sedimente marine argiloase şi cu unele conuri de dejecţie vechi) şi internă (– 70 – 130 m, cu sedimente foarte fine şi unele trepte, foste linii de ţărm). Mediul său este acvatic şi prezintă două tipuri: de fund marin sau bentic şi pelagic. Primul este axat direct pe relieful foarte variat, de unde rezultă multe micromedii; are lumină, apa este agitată de valuri, viaţa e foarte bogată (bentosul vegetal, care formează adevărate păşuni submarine, şi bentosul animal, în care intră uneori şi specii pelagice). Mediul pelagic este cel din apa propriu-zisă, fiind format din plancton (organisme mici care plutesc) şi necton (organisme care înoată – peşti, meduze etc.).

236

Universitatea SPIRU HARET

EVALUARE – TESTE GRILĂ *

* Întocmite de Aurora Posea 237

Universitatea SPIRU HARET

238

Universitatea SPIRU HARET

R=a 6. în vest de Beba Veche. c) Razelm. Punctele extreme ale României sunt: a) în nord de Horodiştea.România – date generale 1. Iezerul. Ostrovul Corbului. c) Mureş. Zmeica. R=a 5.900. Pleşu. Becheci.000 locuitori.400. Populaţia României.000 locuitori. Care din subregiunile de mai jos este cea mai înaltă ? a) Podişul Bârladului. R=b 7. Negoiu. b) Mureş. în est de Sulina.000 locuitori. b) Câmpia Moldovei.600.381 km2. Sinoe. Omu. în sud de Olteniţa. R=a 3. c) 23. c) 1850 km terestru şi 1055 km pe râuri şi Dunăre. b) 2. c) Câmpia Transilvaniei R=c 9. în est de Sulina. R=b 2. b) Razelm. Leaota.400 km2. b) Moldoveanu.000 locuitori. c) 238. Firtuşu. este de: a) 21. Sinoe. Parângu Mare. în cifre rotunjite.700. Prut. b) Măgura Odobeşti. în sud de Giurgiu. Care sunt primele trei lacuri în ordinea suprafeţelor ? a) Porţile de Fier I. Negoiu. Olt. în cifre rotunjite. b) în nord de Horodiştea. Parângu Mare. Măgura Odobeşti. Bucureştiul are o populaţie. c) 1. Frontierele României în lungul râurilor şi pe uscat sunt de: a) 1085 km terestru şi 1817 km pe râuri şi Dunăre. de: a) 1.391 km2. Firtuşu.000 locuitori. Prut. R=c 239 Universitatea SPIRU HARET . Izvorul Muntelui. R=a 4. în vest de Nădlac. Olt. b) 20. Păpuşa. Negoiu. b) 239. b)1085 km terestru şi 1075 km pe râuri şi Dunăre. Olt. în sud de Zimnicea. Pleşu. R=c 8. c) Moldoveanu. Cele mai înalte trei vârfuri din dealuri sunt: a) Măţău. Siret. Care sunt.700. c) în nord de Horodiştea. Omu.500. în vest de Beba Veche. Sinoe. Parângu Mare. Suprafaţa României este de: a) 238. ca lungime pe teritoriul României. c) Chiciora. R=c 10. Primele cinci vârfuri ca înălţime sunt: a) Moldoveanu. în est de Chilia.000 locuitori. primele trei râuri? a) Siret. Peleaga – Retezat.

Meridianul de 250E trece prin: a) est de Făgăraş. influenţe climatice venite din toate punctele cardinale. Giurgiu. Pe ce meridian se află fusul orar al României ? a) 300E iarna şi 450E vara. fusul orar = GMT + 3. Făgăraş. b) Centrul Europei Centrale este oraşul Făgăraş. modificarea continuă a duratei zilei şi a nopţii. Timişoara. c) 14 ore R=a 14. fost Trebuşani) este imediat la nord de România. c) 450E iarna şi 350E vara. Paralela de 450N trece prin localităţile: a) nord de Ploieşti. pe Glob. R=b 16. R=a 19. Finlanda şi Grecia. vest de Egipt R = a şi b 13. Timişoara. c) Albiţa. Paris. Cele trei mari coridoare europene vor trece pe la: a) Porţile de Fier. R=a 15. Câte ore are cea mai lungă zi în România ? a) 16 ore. zile mai mari decât nopţile. R=b 12. R=a 17. limita de est a fagului. R=c 18. b) 300E iarna şi 400E vara. iar limita de est a Europei Centrale este la Urali. Capul Nord. R=c 240 Universitatea SPIRU HARET . Siret. Africa de Sud. b) Capul Finister. a României ? a) Climat temperat. Roşiori de Vede. patru anotimpuri. Oraviţa. patru anotimpuri. De ce România este ţară central-europeană ? a) Centrul Europei (Dilove. Rusia. Care sunt punctele extreme europene faţă de care se măsoară aşezarea României ? a) Mediterana. Capul Matapan şi Munţii Urali. oceanele Atlantic şi Arctic. fusul orar pe 450E. Făgăraş. Jiu. c) Climat temperat moderat. iar limita sud-estică a Europei Centrale este pe Dunărea inferioară. insula Creta. dominarea plantelor venite din est. b) Tg. c) Centrul Europei este la nord de confluenţa Vaserului cu Tisa. c) Climat temperat moderat spre excesiv. limita de vest a fagului. Munţii Urali.Poziţia geografică a României 11. un covor vegetal complex şi variate plante de cultură. b) Climat moderat spre excesiv. Albiţa. c) nord de Ploieşti. b) vest de Câmpulung-Muscel. iar limita sudică a Europei Centrale este Dunărea. Cluj. Budapesta. Roşiori de Vede. nopţi mai lungi ca zilele. un covor vegetal foarte variat. b) 18 ore. Vama Veche. Care sunt consecinţele poziţiei României în Europa ? a) Climat temperat moderat spre excesiv. Bordeaux. b) Timişoara. c) Anglia. c) Crimeea. b) Climat temperat excesiv. fusul orar = GMT + 2. Care sunt consecinţele aşezării matematice.

c) Cercul conturat de Nistru. De ce România este ţara principală dunăreană ? a) 38% din fluviu udă teritoriul României şi tot în România se află gurile Dunării şi Canalul Dunăre – Marea Neagră. c) Dunărea parcurge 1075 km pe graniţa României. care ar fi fost zonele de vegetaţie ? a) Pădure de fag. R=b 26. b) Frontierele României. În ce cadru geopolitic european şi global se află România la început de mileniu III ? a) În NATO şi UE. R=b 241 Universitatea SPIRU HARET . b) Etaje de mediu. R=c 27. Cum se realizează (şi se analizează) structura geosistemului românesc ? a) Din îmbinarea pe verticală a elementelor de mediu şi din îmbinarea pe orizontală a regiunilor şi unităţilor geografice. b) cu Ucraina. b) Carpaţii. obiectul. iar România ar fi rămas o câmpie. Care sunt elementele geopolitice principale ale României ? a) Aşezarea României la Dunăre. Dunărea. sarea şi petrolul. la Marea Neagră şi lângă Peninsula Balcanică. b) Din îmbinarea etajelor şi regiunilor climatice. sudul Dobrogei şi văile Dunăre-Tisa. Ce rezultă din îmbinarea pe verticală a elementelor de mediu ? a) Regiuni geografice. gurile Dunării. c) Carpaţii. c) Domeniul Carpatic. R=b 23. România împreună cu care alt stat sunt principalele ţări la Marea Neagră? a) cu Rusia. R=a 21. R=a 28. Depresiunea Transilvaniei. Care este denumirea spaţiului geografic românesc ca geosistem teritorial ? a) Geosistemul Carpatic. b) Silvostepă şi fag. b) Ţară care a aderat la NATO. Canalul Dunăre – Marea Neagră şi diferite bogăţii de subsol. c) Stepă şi parţial silvostepă. c) Etaje topografice. caracterele elementelor de mediu 25. marginea platformei litorale româneşti. b) Domeniul Carpato-Danubiano-Pontic. posedăm gurile Dunării şi Canalul Dunăre – Marea Neagră. c) Din îmbinarea regiunilor morfostructurale. Care sunt limitele geosistemului Carpato-Danubiano-Pontic ? a) Cercul văilor Tisa-Dunăre-Nistru. c) În Pactul de la Varşovia. Dacă nu ar fi existat Carpaţii. R=b Structura de sistem a spaţiului românesc. posedăm gurile fluviului şi Canalul Dunăre – Marea Neagră. b) Dunărea parcurge 1200 km prin România. este asociată la UE şi membră a organizaţiei regionale Cooperarea Economică la Marea Neagră. R=c 24.20. R=c 22. c) cu Turcia.

Subcarpaţii sunt unitate structurală de: a) Orogen. 35%. R=a 30. neovulcanic şi depresiuni. c) 17. neovulcanic. Podişul Mehedinţi este unitate morfostructurală de tip: a) Orogen. b) Clima şi hidrografia. c) 35%. c) Etajat şi zonal-concentric. b) Regiunile şi unităţile geografice. c) Cristalino-mezozoic. fliş. R=a 32. dealuri-podişuri şi câmpii-lunci ? a) 33%. Subcarpaţii Moldovei. Care sunt elementele suport ale Domeniului Carpato-Danubiano-Pontic ? a) Relieful şi geologia. c) 1951. c) Platformă şi avanfosă. b) Rol de loc central. R=b 33. c) Influenţele geografice externe asupra mediului nostru geografic. R=b 31. 36%. c) Rol de concentrare a hidrografiei. 33%. b) 10. fliş. R=c 34. În ce an s-a înregistrat cea mai ridicată temperatură ? a) 1942. R=c Unităţile (regiunile) morfostructurale 36. Subcarpaţii Olteniei. b) 31%. orogen. R=c 38. Care este obiectul Geografiei fizice a României ? a) Domeniul Carpato-Danubiano-Pontic tratat ca geosistem teritorial. c) Subcarpaţii Moldovei. R=c 40. Care este proporţia de munţi. Cum se dispun asociaţiile vegetale în România ? a) În zone est-vest. 33%. sedimentaro-vulcanic. Subunităţile structurale ale Carpaţilor sunt: a) Platformă. R=a 37. b) Avanfosă. c) Societatea umană.29. Subcarpaţii Curburii şi Subcarpaţii Getici. Câte regiuni geografice (inclusiv subregiuni cu rang de regiune) are România? a) 20. Subcarpaţii Getici. b) În etaje. 33%. Subcarpaţii Vrancei. c) De tranziţie R=b 242 Universitatea SPIRU HARET . R=c 39. b) 1902. c) Platformă. R=c 35. Sectoarele structurale ale Subcarpaţilor sunt: a) Subcarpaţii Moldovei. b) Subcarpaţii Getici. 30%. avanfosă. b) Avanfosă. Podişul Getic este unitate morfostructurală de tip: a) Platformă. b) Tranziţie. Ce rol joacă Transilvania în cadrul Domeniului Carpato-Danubiano-Pontic ? a) Rol de podiş. b) Orogen.

subfază. treptele taxonomice ale scării morfocronologice ? a) Eră (epocă). hercinică. Obiectul geografiei fizice generale a României este: a) Teritoriul dintre graniţele actuale. neocarpatică. c) Concentric-radiară. b) Erele Precarpatică şi Carpatică. b) Etapa Neocarpatică. R=c 49. Care este nucleul şi factorul de control al Domeniului Carpato-DanubianoPontic ? a) Depresiunea Transilvaniei. b) Dunărea şi Marea Neagră. etapă (perioadă). Pediplena Carpatică se situează în: a) Etapa Carpatică Veche. b) Etapă (perioadă). R=c 243 Universitatea SPIRU HARET . b) Teritoriul Daciei şi al României dintre cele două războaie mondiale. Care este locul central al geosistemului teritorial al României ? a) Carpaţii. c) Inelul carpatic. R=c 46. Care sunt. fază. R=a 45. R=b 50. b) Cambriană. b) Era orogenelor. c) Villafranchian. b) Badenian. R=c Sistemul geomorfologic românesc 47. fază. b) Depresiunea Transilvaniei. Era Precarpatică cuprinde etapele: a) Cambrian-precambriană. Era (epoca) Precarpatică se mai numeşte şi: a) Era platformelor. caledonică. c) Eră (epocă). c) Fazele orogene hercinică şi alpină. c) Studiul geosistemului teritorial numit CarpatoDanubiano-Pontic. hercinică. Etapa de tranziţie morfotectonică se plasează între: a) Etapele Carpatică Veche şi Neocarpatică. etapă (perioadă). c) Era avanfoselor. Care este structura complexă a Domeniului Carpato-Danubiano-Pontic ? a) Concentrică. kimmerică şi neocarpatică. subfază. Piemontul Getic s-a format în: a) Sarmaţian. c) Intersecţia paralelei de 450N cu meridianul 250E. R=b 44. R=a 43. R=c 48. subfază. c) În timpul suprafeţelor medii carpatice.41. fază. c) Precambriană. eră (epocă). în ordine cronologică. R=a 42. b) Radiară.

De ce se produc cutremurele vrâncene? a) Pentru că Microplaca Transilvană avansează spre Microplaca Mării Negre. c) Pentru că ulterior formării lor au evoluat foarte diferit. Gheorghe-Trotuş către estnord-est şi planul Beniof vrâncean de sub Carpaţii de Curbură. R=b 55.51. c) Coroana carpatică. Panonică şi Moesică. falia Sf. R=a 56. c) Transilvană şi a Mării Negre. Transilvană. Care sunt limitele microplăcii Mării Negre pe teritoriul României ? a) Falia Dâmboviţa-Fierbinţi Târg spre vest. Gheorghe şi planul Beniof vrâncean. arcul Nistrului. cercul semicontinuu al câmpiilor. Care sunt plăcile şi microplăcile de pe teritoriul României ? a) Transilvană. dealurile şi podişurile. b) Moesică şi Transilvană. semicercul discontinuu al podişurilor. b) Est-europeană. R=c 52. c) Falia Oltului. falia Sf. b) Falia Rucăr-BranOituz. b) Deoarece au rezultat din ciocnirea unor plăci diferite şi pe direcţii diferite cu placa Transilvană. cercul depresiunilor şi dealurilor peritransilvane. falia BraşovOituz şi falia Sf. şi practică – proiecte de sistematizare şi amenajare similare. Gheorghe. Moesică. De ce sectoarele carpatice au structuri diferite ? a) Pentru că s-au format în faze orogene diferite. nucleul transilvan al podişurilor. căpătând noi structuri. cursul arcuit mijlociu şi inferior al Dunării. Panonică. cercul Subcarpaţilor şi Dealurilor de Vest. arcurile Nistrului şi Dunării. Dobrogeană. R=a 244 Universitatea SPIRU HARET . a Mării Negre. c) Pentru că Microplaca Mării Negre avansează spre şi sub Curbură. Ce importanţă are cunoaşterea tipurilor şi subtipurilor de relief ? a) Teoretică – pentru sistematizarea taxonomico-geografică a formelor de relief –. R=c Tipuri şi subtipuri majore de relief 57. b) Carpaţii şi Munţii Măcinului. b) Importanţă teoretică. cercul Podişurilor. c) Importanţă practică. Care sunt fâşiile şi aliniamentele morfologice principale dispuse circular şi arcuit. R=b 53. Moesică. Panonică. b) Deoarece Mmicroplaca Moesică avansează spre cea Transilvană. Ciocnirea căror microplăci a determinat naşterea Carpaţilor Meridionali ? a) Moesică şi Panonică. a Mării Negre.concentric în Domeniul Carpato-Danubiano-Pontic ? a) Depresiunea Transilvaniei. c) Interalpină. cercul Prut-Dunăre-Tisa. R=b 54.

b) 600 m. Masivele de mai jos sunt formate din conglomerate: a) Bucegi. R=c 67. de subsidenţă. Tipurile generale de dealuri subcarpatice sunt: a) Getic. c) Gheorgheni. c) Ceahlău. R=a 65. c) Două benzi cristaline şi una calcaroasă. c) Prislop. Bucegi. R=b 60. Subtipurile principale ale Subcarpaţilor Transilvaniei sunt: a) Târnave. Lăpuş. Petroşani. Urdele. muscele. b) Dealuri de anticlinal şi depresiuni de sinclinal. curbură. muscele. curbură. R=b 64. Gheorgheni. c) 80 m. bistriţean. Muscelele Năsăudului. În Câmpia de Vest există următoarele tipuri genetice de câmpii: a) De glacis subcarpatic. R=c 62. Ciucaş. b) Şetref. Făgăraş. Gutin. b) De glacis în general. c) Getic. Lăpuş. R=c 59. Vălişoara. de terase. piemontane. Subcarpaţii Transilvaniei au următoarele caracteristici: a) Dealuri de sinclinal şi depresiuni de anticlinal. piemontan-terasate. R=b 66. b) Rodna. Podişul Mehedinţi are următoarea structură: a) Două benzi calcaroase şi una cristalină. Ceahlău. getic. Ciucaş. b) O fâşie piemontană şi câte una cristalină şi calcaroasă. Carpaţii Orientali sunt munţi de: a) Coliziune. moldav. b) Homoroade-Târnave-Mureş. piemontan-terasate. Năsăud. b) Subducţie. c) Prezintă numai dealuri şi lipsesc depresiunile. curbură. Dorna. R=c 63. R=c 245 Universitatea SPIRU HARET . c) Obducţie. moldav. b) Ciuc. Merişor. de subsidenţă. Vlăhiţă. Ciuc. b) Oltean.58. de baltă actuală. Mestecăniş. c) De glacis în general. LotruBrezoi. Bucegi. Depresiunile de mai jos sunt de tip longitudinal-carpatic: a) Braşov. Gheorgheni. bistriţean. Limita inferioară a muntelui în Defileul Dunării este la: a) 200 m. Următoarele pasuri se găsesc în Carpaţii Orientali: a) Huta. R=c 61. c) Homoroade-Mureş. de terase. moldav.

Gornoviţa. Care complexe de eroziune sunt dispuse orizontal şi care înclinat ? a) Orizontal = Pediplena carpatică şi suprafeţele de bordură dinspre Transilvania. R=a 73. b) 1500-1000 m. c) S I = 2200-2500 m. S III = 650-1100 m. b) Râu-Şes. Care sunt altitudinile nivelurilor de eroziune din Subcarpaţii Curburii ? a) 800-900 m. Care sunt altitudinile generalizate ale complexelor de eroziune din Carpaţii Medirionali ? a) S I = 1800-2300 m. S IV = 650-1100 m. R=b 70. Cine a efectuat primele studii asupra piemonturilor din România ? a) S. puţin. Sub ce fel de climat s-au format piemonturile cele mai extinse din România ? a) Ecuatorial şi subtropical. Care sunt complexele nivelurilor de eroziune din Carpaţi ? a) Pediplena carpatică. c) Grigore Posea. S II = 1200-1600 m. c) Mediteranean şi. S IV. Suprafeţele de bordură. Nivelurile umerilor carpatici de vale şi Suprafeţele de bordură în interiorul Carpaţilor. S III = 1000-1500 m. c) Podişul Mehedinţi. c) Pediplena carpatică. b) Temperat şi periglaciar. Suprafaţa cu cea mai mare extindere în Carpaţi este: a) S I = 12-15%. 380-500 m. iar înclinat = S I. Râu-Şes şi Gornoviţa ? a) Borăscu = suprafeţele de bordură. Gornoviţa = Pediplena carpatică. Râu-Şes = Suprafeţele medii carpatice. Borăscu. S IV = 550-800 m. S II = 1200-1600 m. iar înclinat = S I. S IV? a) Podişul Moldovei. 300-400 m. Nivelurile carpatice de vale. Gornoviţa = Pediplena carpatică. Care sunt denumirile generale echivalente suprafeţelor din Meridionali cunoscute sub numele de: Borăscu. c) 1400-1000 m. b) S I 2000-2500 m. Mihăilescu. R=c 69. S II. S II = 1600-2000 m. b) Borăscu = Pediplena carpatică. Suprafeţele medii carpatice. periglaciar. c) S II = 12-15%. Râu-Şes = Suprafeţele medii carpatice. 300-400 m. Care podiş păstrează resturi din suprafeţele carpatice notate S II. b) V. S IV 300-500 m. c) Orizontal = S III. 700 m. c) Borăscu = Suprafeţele medii carpatice. 450-750 m. R=a 74. S III. 700-750 m. Râu-Şes = suprafeţele de bordură. R=b 76. Mehedinţi. Suprafeţele medii carpatice. b) Orizontal = S II şi S III. R=c 246 Universitatea SPIRU HARET . iar înclinat = Suprafeţele medii carpatice. R=c 71. b) Podişul Getic. Nivelurile carpatice de vale.Suprafeţele şi nivelurile de eroziune 68. S IV. b) S III = 20%. R=a 72. R=c Piemonturile 75. Suprafeţele medii carpatice. 700-800 m. 450-500 m. 500-550 m. Gornoviţa = Suprafeţele de bordură. S III = 1000-1100 m.

pleistocen şi holocen. c) Aride. ecuatoriale. b) Aride şi semiaride. c) Dobrogea de Nord şi Centrală. Vespremeanu. villafranchian şi mai puţin în cuaternar. b) Cueste şi terase. c) Pericarpatice. Coteţ. b) Un inselberg. Cucu. R=b 247 Universitatea SPIRU HARET . c) Un atol. subcarpatice. b) Aride. cuaternar. R=a 81. c) În Podişul Getic. R=a 86. uneori şi temperate şi reci. ele erau confundate cu: a) Terase dunărene şi marine. Mihăilescu. b) Carpatice. periglaciare şi de glacisuri. villafranchian.. b) Hercinic. Insula Şerpilor este: a) Un pediment. R=b 84. R=a Glacisurile şi pedimentele 80. în România la: a) 1900. Pedimentele se formează sub următoarele tipuri de climate: a) Ecuatoriale şi subtropicale. Care au fost principalele etape (faze) de formare a piemonturilor în Neozoic? a) Acvitania – burdigalian. c) Suprafeţe structurale şi glacisuri. c) În timpul suprafeţelor S II – S IV. moldave şi subcarpatice. Înainte de a fi cunoscută geneza suprafeţelor de pediment.77. Cu studiul glacisurilor din România s-au ocupat: a) Posea. Mehedinţi. b) 1925. R=c 87. Pedimente şi inselberguri tipice au fost identificate în: a) Dobrogea de Sud şi pe litoral. b) Dobrogea de Sud şi Câmpia Română. getice. Gâştescu. Fazele de formare a glacisurilor din România au fost: a) În timpul pediplenei carpatice şi în holocen. b) În timpul Suprafeţelor medii carpatice şi în pleistocen. c) Temperate şi periglaciare. c) Ponţian. piemonturile din depresiunile intracarpatice şi piemonturile din câmpii. sarmaţian. periglaciare. Unde se păstrează cel mai extins piemont din România ? a) În Podişul Moldovei. R=a 78. Gâştescu. prin studiu. Pedimentele au fost sesizate. b) În Câmpia de Vest. circumtransilvane. Glacisurile se formează sub următoarele climate: a) Aride. semiaride. R=c 85. c) 1980. R=c 83. sarmaţian. Coteţ. sarmaţian. c) Posea. periglaciare. R=c 79. R=b 82. Care sunt fâşiile circumcarpatice ale resturilor piemontane ? a) Pericarpatice. subecuatoriale. Băcăuanu. Coteţ. villafranchian. b) Posea.

Câte şiruri de depresiuni se găsesc în Muscelele Argeşului? a) Un şir. Subcarpaţii Curburii au: a) Două subsectoare structurale. c) Culmi de tip muscele şi depresiuni de eroziune de contact. c) Podişuri. Podişul Târnavelor şi Câmpia Transilvaniei. culmi de pinteni montani şi depresiuni de sinclinal. Subregiunile structural-morfologice ale Podişului Transilvaniei sunt: a) Podişul Someşean. pinteni montani. R=a 97. b) O depresiune epigenetică. Depresiunea Nalbant este: a) O butonieră. b) În Podişul Moldovei. Modelul general al Subcarpaţilor se compune din următoarele elemente: a) Culmi de anticlinal. falii. c) În Podişul Mehedinţi. Subcarpaţii Transilvaniei. R=a 94. R=c 92. şariaje. Unde se găseşte cel mai extins relief de cueste şi văi subsecvente ? a) În Subcarpaţi. faţă de modelul general. b) Subcarpaţi. brahianticlinale. Câmpia Transilvaniei.88. b) Culmi de sinclinal şi depresiuni de anticlinal. inversiuni de relief. c) Cuvete. cute diapire. pinteni. Relieful tectono-structural cel mai important se află în: a) Carpaţi. şariaje. b) Trei subsectoare. culmi de monoclin şi depresiuni de eroziune. c) Culmi de anticlinal. sunt: a) Brahianticlinale. R=b 98. b) Cuvete. c) Patru subsectoare structurale. R=c 90. Unde se găsesc reliefuri de tip bloc-faliat ? a) În Subcarpaţi. R=c Relieful structural 89. R=a 91. pinteni. b) Podişul Someşan şi Podişurile Transilvaniei. Podişul Târnavelor. c) O pediplenă. R=b 95. c) În Munţii Apuseni. cute solzi. Relieful structural cel mai extins din România se găseşte în: a) Carpaţi. cuvete. R=b 248 Universitatea SPIRU HARET . b) În Podişul Moldovei. falii. c) Podişul Someşan. R=b 96. b) Trei şiruri. Subcarpaţii Transilvaniei au ca model general următoarele elemente: a) Culmi de anticlinal şi depresiuni de sinclinal. b) Culmi de anticlinal şi depresiuni de sinclinal. monoclin. c) Dealurile de Vest. R=b 93. Complicaţiile structurale din Subcarpaţi. c) Două şiruri. b) Podişuri.

b) Sectoare de văi epigenetice. b) Horsturi şi grabene. c) Opt. b) Şapte. clipe calcaroase. c) 85% sedimentare. Jiul. c) Patru depresiuni. R=a Relieful petrografic 104. R=a 106. conuri vulcanice. relieful loessian. reliefuri faliate. Timişul. suprafeţe de eroziune. Jiul de Vest. carst. c)Masive calcaroase. R=a 100. b) Lotrul. alunecările de teren. c) Peneplene fosile cu inselberguri şi văi antecedente. Care dintre formele structurale de mai jos sunt caracteristice pentru Apuseni? a) Sectoare de văi epigenetice. R=a 103. R=b 102. cuestele. relief calcaros. R=a 249 Universitatea SPIRU HARET . Jiul de Est. trei culmi principale şi un culoar de contact. c) Lotrul. măguri de fliş. b) Două depresiuni şi trei culmi deluroase. b) Masive conglomeratice. două culmi principale şi un culoar de contact. R=a 107. Jiul de Est. suprafeţe de eroziune în trepte. 1% metamorfice şi 14% vulcanice. reliefurile cristaline. Formele petrografico-cristaline specifice Carpaţilor sunt: a) Masive de diferite forme. abrupturi marginale. c) Patru.99. b) Carstul. Câte fâşii sau aliniamente morfostructurale au Carpaţii Orientali ? a) Patru. R=c 105. văi antecedente. R=a 101. Suprafeţele ocupate de tipurile principale de roci care apar la zi în România deţin următoarea pondere: a) 85% sedimentare. culmi. Care tipuri de reliefuri petrografice impun adevărate peisaje geomorfologice ? a) Carstul. 10% sedimentare şi 5% vulcanice. Ce văi se dirijează pe despicătura longitudinală a Meridionalilor şi Munţilor Banatului? a) Lotrul. versanţi abrupţi. culmi. carstul. reliefurile monocline. c) Alunecările de teren. 10% metamorfice şi 5% vulcanice. Cerna. Câte şiruri morfostructurale au Carpaţii de Curbură? a) Două. Nera. Jiul de Vest. b) Trei. Subcarpaţii Moldovei au următoarele elemente morfostructurale: a) Trei depresiuni. Cerna. versanţi abrupţi. Care sunt formele petrografice specifice cristalinului din platforme ? a) Peneplene şi pediplene. c) Văi epigenetice. b) 85% metamorfice. măguri vulcanice. Tismana.

108. Zece Hotare şi bazinul Roşia) se găsesc în: a) Munţii Banatului. Urşilor. R=b 116. b) Slănic – Prahova. platouri. R=a 117. Topolniţa. R=a 115. doline. b) Flişul pelaogen din Orientali şi Curbură. Focul Viu. lapiezuri. bare. bare. c) Munţii Apuseni. c) Sovata – Praid. Ceahlău. b) Câmpia Bărăganului. Teremia şi Curtici) se găsesc în: a) Câmpia Olteniei. platouri. b) Meziad. măguri sau cornete. b) Munţii Apuseni şi Subcarpaţii. c) Bucegi. văi oarbe. Următoarele peşteri se găsesc în Apuseni: a) Vântului. R=a 111. Ponicova. lapiezuri. Cioclovina. platouri. R=b 114. Exocarstul se compune din: a) Lapiezuri. Scărişoara. Dobrogea de Sud. R=b 110. Olteţul şi Bistriţa se găsesc în: a)Munţii Banatului. c) Câmpia de Vest. Bucegi. Lumea Pierdută. clippe. R=c 250 Universitatea SPIRU HARET . c) Creste şi culmi. R=b 112. Bucegi. Cele mai întinse reliefuri pe nisipuri se găsesc în: a) Bărăgan. c) Munţii Apuseni. Cel mai dezvoltat carst pe sare se găseşte la: a) Platoul Meledic. Formele principale carstice. Scărişoara. Ciucaş. clippe. Următoarele câmpuri carstice (Padiş. b) Creste şi culmi calcaroase. polii. doline. doline. Cheile de pe râurile Cerna. Podişul Someşan. Ciucaş. R=c 113. b) Carpaţii Meridionali. R=a 109. polii. Următoarele câmpuri de nisipuri (Valea lui Mihai. stalactite. b) Rarău. Ceahlău. crovuri. c) Penteleu. Cel mai dezvoltat relief pe gresii se găseşte pe: a) Flişul cretacic din Orientali. c) Flişul din Apuseni. c) Câmpia de Vest. b) Lapiezuri. b) Câmpia Olteniei. Galbenul. Principalele reliefuri pe conglomerate se găsesc în: a)Bucegi. R=b 118. c) Vântului. chei. zise şi calcaroase. b) Munţii Codru-Moma. polii. sunt: a) Masive calcaroase. Carstul fosil din România se găseşte în: a) Câmpia Română. creste. c) Doline. Sohodol. chei. Cloşani. Izvorul Tăuşoarelor.

b) Alunecări. de tasare şi sufoziune. Unde. R=c 251 Universitatea SPIRU HARET . Vulcanismul neogen a realizat vulcani în următoarele unităţi: a) Căliman-Harghita şi Munţii Măcinului. c) Oaş-Harghita şi Munţii Metaliferi. lacolite. alunecări. b) Batolite. stinşi şi reziduali. fluviatil. R=b Relieful vulcanic 124. R=a 122. c) Lacolite. R=b 126. c) Subducţiei orogenezei laramice. planeze. c) În flişul paleogen. Rocile vulcanice mezozoice s-au pus în loc în rifturile carpatice sub formă de: a) Ofiolite şi diabaze. forme carstice. Banatitele (roci acide) s-au pus în loc în faza: a) Rifturilor carpatice mezozoice. Câmpia Transilvaniei. b) Banatite. R=a 127. depresiuni şi pe cristalin. filoane exhumate. Subcarpaţii Curburii. cratere. Câmpia Română. De câte categorii şi vârste sunt relieful vulcanic şi cel impus de rocile vulcano-magmatice din România? a) Preneogen (ca relief petrografic) şi neogen – ca relief vulcanic. Cele mai întinse suprafeţe cu loess se găsesc în: a) Câmpia Română. vulcani noroioşi. Ce tipuri de reliefuri se dezvoltă pe argile şi marne ? a) De ravenare. Dealurile Crişanei. R=b 123. R=c 128. platouri de aglomerate.119. c) Câmpia Moldovei. c) Vulcanite neogene. b) Câmpia Moldovei. granite şi andezite. Câte faze de reactivare şi declanşare a alunecărilor au provocat despăduririle antropice ? a) O fază. Resturi ale ciclurilor vulcanice hercinice şi prehercinice se întâlnesc sub formă de: a) Conuri. ravenări. platouri de lave. c)Alunecări. b) Conuri. c) Câmpia de Vest. R=a 120. Podişul Mehedinţi. există cele mai multe alunecări ? a) În flişul paleogen şi în depresiuni. în Carpaţi. R=a 125. b) Oaş-Gutin-Ţibleş şi în Munţii Banatului. Podişul Moldovei. vulcani noroioşi. R=c 121. b) Două faze. c) Trei-patru faze. Dobrogea de Sud. b) În flişul cretacic şi pe formaţiuni mezozoice. Dobrogea. c) Vulcani activi. Câmpia de Vest. b) Orogenezei austrice. Câmpia de Vest şi Câmpia Transilvaniei. Podişul Moldovei. Podişul Getic. Câmpia Moldovei. cratere şi planeze. b) Câmpia Română. Pe care din următoarele subregiuni se găsesc foarte multe alunecări ? a) Câmpia Transilvaniei.

c) Harghita. c) 0. b) 2. Prut. b) Mureş. c) Căliman. Olt. Gutin. Bârgău. Argeş. astfel: a) NV-SE. Olt. Lăpuş. Adâncimea fragmentării produse de văi oscilează între: a)0-1000 m. Oaş. b) Olt. Argeş.070‰. Oltul şi Prutul. Cele mai complexe bazine hidrografice. c) 0-2000 m. sunt: a) Siretul. Gutin.065‰. Siret. R=a 133. c) Siret. R=a 131. Lăpuş. Ţibleş. Gheorgheni. Primele trei bazine hidrografice ca mărime sunt: a) Siret. c) Siretul. R=a 136. Prut. Someşul şi Argeşul. b) Oltul. c) Munţii Lăpuşului. Olt. dominant. Ţibleş. Gurahonţ. b) Muntele Igniş. c) Gloduri. Primele patru văi ca lungime pe teritoriul României sunt: a) Mureş. Mureş. R=a 252 Universitatea SPIRU HARET . Someş. Mureş. b) Oaş. R=b 137. Gurghiu şi Ţibleş. c) Gheorgheni. Igniş. Vulcanicii Nordici cuprind următoarele masive: a) Oaş. ca relief. Care dintre următoarele tipuri de vulcani noroioşi au con şi crater? a) Bolboroşi. Bozovici. Ţibleş. R=c 140.129. R=b 138. Metaliferi şi Oaş.030‰. platouri de aglomerate) se găsesc în: a) Ţibleş. Gheorgheni. b) 0-800 m. Olt. Braşov. b) Zalţe. Următoarele depresiuni sunt de baraj vulcanic: a) Ciuc. Brad-Hălmagiu. c) Gutin. R=a 134. c) N-S. Unul din masivele vulcanice de mai jos este platou vulcanic: a) Igniş. b) Ciuc. Următoarele forme (cratere. Siret. c) Prut. Măguri multe de tip neck se găsesc în: a) Munţii Lăpuşului. R=c 132. planeze. b) NE-SV. R=a 139. Căliman. Căliman şi Harghita. Bârgău. Someş. Dunărea are o pantă de curgere în România de: a) 1. b) Igniş. b) Gutin. Interfluviile principale din Carpaţii Orientali se dirijează. R=b Relieful fluviatil 135. R=b 130. Prut. Mureşul şi Someşul.

c) Epigenie. Dunărea a ajuns iniţial. Pe valea Ierului. În Carpaţii flişului. R=a 153. R=b 149. b) Formarea actualelor terase. c) Existenţa Dunării ca principal colector. R=a 253 Universitatea SPIRU HARET . R=a 148. R=a 150. R=b 142. b) O captare. b) Cele sub 100-130 m. R=a 151. au curs iniţial: a) Crişul Repede şi Crasna. b) Antecedenţă. b) Climatice. văile principale transversale s-au format prin: a) Captare. c) O suită de captări. b) Climatică. Hidrografia iniţială din Câmpia Moldovei curgea dominant spre: a) Siret. b) Iza. c) Bârlad. Care este cel mai vechi râu din Depresiunea Transilvaniei ? a) Mureşul. R=b 147. c) Someşul şi Barcăul. Versanţii convecşi-concavi domină în: a) Munte. c) Eustatică. b) Someşul. c) Brăila. b) Munţii Trascăului. b) Mostiştea. c) Epigenie. R=b 152. R=b 154. b) Antecedenţă. Care terase corespund cu nivelurile carpatice de vale? a) Cele peste 100-130 m.141. În evoluţia hidrografiei. R=a 145. c) Eustatice. Trecerea Dunării prin Defileu spre Câmpia Română s-a făcut prin: a) Captare. Terasele din depresiunile Făgăraş şi Sibiu sunt dominant: a) Tectonice. la terasa 5. Arieşul superior şi văile afluente pe stânga Arieşului au curs iniţial peste: a) Munţii Metaliferi. R=b 144. R=c 146. R=a 143. c) Mara. c) Colţii Trascăului. b) Prut. c) Câmpii. din câmpia cu acelaşi nume. Care din următoarele râuri actuale s-au format prin captări? a) Vaserul. b) Someşul şi Tisa. Crişul Repede s-a format prin: a) Antecedenţă. c) Cele de 100-130 m. c) Târnava Mare. până la: a) Olt. etapa villafranchiană se caracteriza prin: a) Oscilări ale râurilor pe conuri piemontane. b) Podişuri. Geneza teraselor din munţi şi Subcarpaţi este dominant: a) Tectonică.

teraselor. piemonturile. marnele. loessoidele. glaciar şi periglaciar. b) Dezvoltate asimetric faţă de fluviu. de tundră şi pădure de molid. glaciar şi postglaciar. c) Gresiile. R=c Condiţiile generale ale modelării în cuaternar 160. R=b 161. periglaciare şi suprafeţelor de nivelare. b) În Dobrogea şi câmpiile de subsidenţă. R=a 164. c) Câmpiile de glacis. b) Supraglaciar. b) Loessul. După relieful glaciar moştenit. R=a 162. R=a 156. Ce tipuri de depozite superficiale au fost moştenite din glaciar? a) Terasele. R=c 254 Universitatea SPIRU HARET . b) 30-35 m şi 55-60 m. R=b 165. Unde lipsesc terasele tipice ? a) În câmpiile piemontane. de tundră şi pădure de molid. c) 15-25 m şi 130-150 m. b) Formelor glaciare. Unde se găseşte cel mai mare număr de terase? a) În majoritatea podişurilor şi pe majoritatea văilor principale din munte. Bălţile Dunării (Ialomiţei şi Brăilei) sunt lunci: a) Dezvoltate simetric faţă de fluviu. c) În câmpiile piemontane. pleistocen şi holocen. R=a 158. b) Pleistocen şi holocen. b) Valahă. Când au existat gheţari în Carpaţi? a) În würm. c) Supraglaciar. b) În Subcarpaţi şi Dealurile de Vest. nisipurile eoliene. c) Formelor glaciare. c) În Bărăgan. R=b 157. cuaternarul se subîmparte în: a) Preglaciar. argilele şi loessul. c) În mindel. b) În günz. Condiţiile climatice şi tectonice cuaternare sunt importante pentru a explica geneza: a) Formelor structurale. R=b 163. loessului. glacisurile. În ce fază tectonică s-au înălţat Carpaţii peste limita zăpezilor veşnice ? a) Rhodanică. periglaciare. păturile de dezagregări. c) Limitate la exterior de braţe dunărene. b) Câmpiile de subsidenţă. Luncile cele mai late sunt în: a) Câmpiile piemontane.155. păturilor de dezagregare. petrografice şi piemonturile. Etajele morfoclimatice din Carpaţi în timpul würmului erau: a) Periglaciar. c) Pliocen. Terasele reper au următoarele altitudini: a) 30-35 m şi 95-110 m. R=b 159. c) Pasadenă.

c) În riss. la + 5 m. următorul regim morfogenetic: a) Lacustru. Câmpia Olteniei. R=a 171. Ciuc şi Braşov a existat. b) La maximum würmian.). Dunărea inferioară a avut cea mai mare lungime ? a) Când a pătruns peste Porţile de Fier. c) Câmpia Titu-PucheniSărata. c) Carpaţii Orientali şi de Curbură. R=a 169. b) Depresiunea Panonică. R=a Relieful glaciar 175. c) Înălţarea Carpaţilor în faza pasadenă şi răcirea climei în würm. În ce fază albia Dunării din Câmpia Română de Est şi din Deltă a fost cea mai adâncă ? a) În prezent.n. R=b 168. Care au fost cauzele instalării gheţarilor în Carpaţi ? a) Răcirea climei în cele patru faze glaciare alpine. b) În transgresiunea valahă. În ce fază evolutivă. R=a 172. b) Depresiunile Transilvaniei şi Braşovului.n. în depresiunile Gheorgheni. Burnasul. Care unităţi se înalţă în prezent cu 1.e. c) Pentru că Marea Neagră nu a avut legătură cu Atlanticul. Câmpia Siretului inferior. c) În transgresiunea würmiană.e.5 mm/an ? a) Apusenii şi Podişul Moldovei. (5000-1000 ani î. b) Fluvio-mlăştinos subsident. litoralul. la + 130 m (între 15. R=b 170. b) În holocen.166. R=c 255 Universitatea SPIRU HARET .). Când a avut loc cea mai puternică transgresiune a Mării Negre ? a) În transgresiunea neolitică. b) În holocen. b) Pentru că au fost erodate. c) Când era o mare total închisă. b) Răcirea climei în holocen. R=b 173. dominant. c) În maximum glaciar al würmului. În ce fază glaciară nivelul Mării Negre coborâse la minus 130 m ? a) În würm. În ce faze eustatice nivelul Mării Negre coincidea cu nivelul Oceanului Planetar ? a) Când comunica cu Mediterana şi aceasta cu Atlanticul.000 – 25. c) De uscat în înălţare. În timpul cuaternarului.000 î. Depresiunea Braşov. la + 10 m (+ 500 la 2000 ani). c) În holocen. De ce nu există terase marine evidente pe litoralul românesc ? a) Pentru că nivelul mării a fost în permanenţă mai scăzut decât + 4-5 m actual. Podişul Getic. R=a 167. Care unităţi sau regiuni sunt subsidente în prezent ? a) Depresiunea Braşovului. R=c 174. b) Când comunica cu Mediterana şi cu Caspica.

Complexele de văi şi circuri glaciare Lala. b) Retezat. de platou. Cu studiul glaciaţiunii carpatice s-au ocupat: a) Martonne. b) 1800 m în sudul Meridionalilor şi 1600 m în nord. Gheţari de platou au existat în: a) Muntele Borăscu. c) Posea. c) Rodna. Ţarcu. R=a 185. Valeria Velcea. b) Rodna. b) Retezat. Bihor. Borăscu. R=c 256 Universitatea SPIRU HARET . Făgăraş. b) Munţii Maramureş. alpin. c) Rodna. Sawicki. R=a 179. Zănoaga şi Slăveiul se găsesc în: a) Ţarcu. c) Suspendat. în Carpaţi ? a) Martonne. c) 2000 m în Meridionali şi 1700 m în nord. b) Retezat. complexe alpine. b) Pirinean. complexe alpine. Zăvoianu. Cine a demonstrat existenţa unei singure faze glaciare. Râul Bărbat) se găsesc în: a) Munţii Făgăraş. Niculescu. Rădulescu. Cele mai multe lacuri glaciare sunt în: a) Făgăraş. b) Retezat. c) Rodna. c) Parâng. cu trei stadiale. Sârcu. Limita morenelor frontale cobora până la: a) 1300-1400 m în sudul Carpaţilor Meridionali şi 800-1100 m în nord. Limita zăpezilor veşnice în timpul glaciaţiunii carpatice se situa la: a) 1800-2000 m în S şi 1600-1700 m în N. alpin. R=a 181. b) Umeri periglaciari. Ineu şi Buhăiescu se găsesc în: a) Făgăraş. Lăpuşnic. N. Niculescu. R=b 184. R=a 183. R=c 186. Bucegi. b) 1600-1700 m în S şi 1800-2000 m în N. Posea. R=b 187. c) 1500 m în S şi 1300 m în N. R=a 178. R=b 182. Muntele Mic. b) Sârcu. R=b 177. Tipurile de gheţari instalaţi în Carpaţi erau: a) De calotă. c) Posea. Au circuri. pirinean. Următoarele văi glaciare (Nucşoara. c) Făgăraş. b) Sârcu. Mehedinţi. dar nu au lacuri glaciare: a) Bucegi.176. c) Şureanu. alaskian. Bucura. R=b 180. c) Interfluvii netede. Custurile sunt: a) Forme glaciaro-periglaciare.

Cu ce etaj pleistocen poate fi echivalat. b)Temperaturi sub 00C şi precipitaţii multe. pungi. b) Etajul deluros şi muntos. soluri poligonale. c) Înălţimi peste limita zăpezilor veşnice. Următoarele forme sunt de natură nivală: a) Scochine. Următorii munţi nu au avut gheţari. excavaţiuni lacustre.188. scochine. R=a 196. sfincşii. c) Cu etajul periglaciar de contact. de versant. a Câmpiei Române. b) Excavaţiuni lacustre. b) Căliman. Periglaciarul din timpul würmului s-a extins în: a) Etajul alpin actual. de acumulare. R=a 192. culoare de avalanşe. c) Involuţii. semipâlnii nivale. b) De dezagregare. b) Cu etajul supraglaciar. de vest. După procesele periglaciare şi după rocă. potcoave nivale. etajul actual alpin ? a) Cu etajul periglaciar detritico-nival. Care au fost regiunile extracarpatice periglaciare de pe teritoriul României? a) Moldavă. dobrogeană. lentile solifluidale. potcoave nivale. R=a 194. c) Moldavă. c) Etajul conifere-foioase. roci mutonate. R=c 193. pene. sfincşi. Care fenomene conduc la instalarea unui mediu periglaciar ? a) Temperaturi sub 00C şi precipitaţii reduse. b) În toate fazele glaciare alpine. nivale. R=c 195. R=c Relieful periglaciar 189. c) De alterare. în/sau pe roci moi. din etajul alpin. c) Peste toată ţara. scochine. mările de pietre. Structurile periglaciare păstrate ca urme sunt: a) Molisolul şi pergelisolul. R=b 191. b) Moldavă. transilvană. b) Etajul coniferelor. b) Babele. de alunecare. formele periglaciare se grupează astfel: a) De dezagregare criogenă. R=a 197. R=a 190. de sud şi de vest. Când au existat medii periglaciare în România ? a) În interglaciare. c) Ciucaş. ca denumire. nici măcar incipienţi: a) Maramureşului. c) Numai în faza würm. R=b 257 Universitatea SPIRU HARET . de sud şi dobrogeană. Periglaciar actual există în: a) Etajul alpin. c) Şei de transfluenţă.

suprapuneri şi legături genetice impuse de oscilaţiile nivelului Mării Negre. b) Prezintă tranziţii. plaja emersă. plaja. b) Fluvio-marine şi fluviatile. b) Falezei moarte. prodelta şi cordoanele litorale. Între Deltă. glacisul litoral. versantul litoral. R=b 200. faleza activă. R=c 207. Ce formă de relief are în componenţa sa straturi de loess şi soluri fosile? a) Plajele. Care dintre următoarele forme sunt submerse: a) Frontul deltei şi prodelta. limanurile marine şi prodelta. R=c 258 Universitatea SPIRU HARET . c) Fluvio-marine. R=b 205. Litoralul submers se compune din: a) Plaja submersă. litoral şi platforma continentală există următoarele interdedependenţe: a) Au limite comune. R=c 204. b) Glacisul litoral şi cordoanele litorale. c) Falezele. R=c 202. c) Prodelta şi grindurile litorale. R=a 201. b) Capul Singol şi Vama Veche. plaja şi lagunele. Limanurile sunt de următoarele tipuri: a) Fluvio-marine şi fluvio-lagunare. conform urmelor de loessuri şi loessoide. b) Plaja submersă.198. c) Capul Dunavăţ şi Capul Singol. fluvio-lagunare şi fluviatile. c) Delta fluviatilă. plaja. faleza moartă şi prodelta. frontul deltei ± prodelta. R=a 206. b) Cordoanele litorale. c) La sud de Constanţa. complexele lagunare. versantul litoral. c) Lacul Razelm şi Vama Veche. delta maritimă şi limanurile maritime. R=c Relieful litoral şi platforma continentală 199. c) Toate trei s-au format în timpul glaciarului würm. Faleza moartă sau în conservare se întinde între: a) Capul Dunavăţ şi Vama Veche. mediul periglaciar din regiunea transilvană ? a) Cu regiunea moldavă. b) Faleza activă. Faleza românească se întinde între: a) Capul Dunavăţ şi Vama Veche. b) Capul Singol şi Vama Veche. Cu cine se asemăna. c) Cu regiunea de vest. R=a 203. Litoralul românesc cuprinde: a) Faleza. Cele mai multe şi mai înalte capuri se găsesc în cadrul? a) Falezei active din sud. b) Cu regiunea sudică. cordoanele litorale. c) Plaja submersă.

deltă fluviatilă de tip Mississippi. c) Un grind fluviatil. energia atomică. b) Chilia. Hulubeşti. c) Gaz metan. R=a 215. R=a 211. c) Tazlău. b) Biled. Prin ce se justifică împărţirea ţărmului românesc în ţărm deltaic. Ţebea. Asău. Deltele formate de braţul Chilia sunt: a) Chilia. b) Glaciarul Würm. Dranov şi Pardinei. deltă fluvio-marină. Satchinez. c) Berbeşti. R=b 212. R=c 210. Munţii Aninei. Cozla. relieful. b) Un grind maritim. b) Someşul Mic. Variaş. apele. Siutghiolul este: a) Liman. deltă secundară şi deltă marină. R=b 209. c) Someşul Mare. deltă tip Mississippi. deltă fluviatilă. R=c 218. b) Prin geneza liniei de ţărm. Alunu. c) Frontul deltei. apa. prodeltă. Nadeş şi Copşa Mică se extrage: a) Gaz de sondă. c) Estuar. b) Comăneşti. ţărm lagunar şi ţărm cu faleză ? a) Prin formele de relief pe care se suprapune. b) Petrol. Huila se găseşte la: a) Petroşani. b) Aerul. R=a Resursele naturale de bază 214.208. golf-liman. fondul funciar. c) Holocen. La Bazna. Hidrocentrala de la Gilău se găseşte pe: a) Someşul Cald. c) Prin forma de relief situată în spatele liniei de ţărm. minerale şi minereuri. Resursele de bază ale ţării sunt: a) Energetice. Zemeş. vegetaţia. Delta Dunării a început să se formeze în: a) Pleistocen. b) Lagună. R=b 217. Şotânga. Delta maritimă şi delta fluviatilă. „Grindul” Chilia reprezintă: a) O grădişte continentală. c) Cărbunii. b) Deltă secundară. c) Chilia. Moineşti. hidroenergia. hidrocarburile. R=a 216. Moşoaia. R=b 259 Universitatea SPIRU HARET . R=c 213. Următoarele localităţi se găsesc în Câmpia de Vest: a) Zătreni. Sahalelor şi Pardinei. energia solară. Teritoriul Deltei a trecut prin următoarele stadii: a) Estuar.

c) Nisip cuarţos. urban. litoral. b) Agricol. Ca element de mediu. c) Carpatic. faţa şi dosul muntelui. b) Element de mediu. c) Oriental. aerian. b) Zone climatice. R=c 220. fâneţele. R=c 221. c) Subzone climatice. marin. transilvan. Mediile intens transformate de om (antropizate) din România sunt: a) Păşunile. de deal. Subtipurile de mediu carpatic sunt următoarele: a) Alpin. R=c 227. dobrogean. c) Baltice şi estice. marin. subcarpatic. de podiş. al culoarelor de vale. R=a 230. apusean. Categoriile de mediu natural din România sunt: a) Terestru. b) Cărbune brun. bănăţean. Tipurile principale de mediu natural pe teritoriul României sunt următoarele: a) Montan. R=b 229. b) Bauxită. c) Stepă. agricol. c) Fier. de deal. b) Scandinavo-baltice. În cadrul mediului terestru din România domină: a) Mediul carpatic. R=a 224. Zece Hotare şi Ohaba Ponor se găseşte: a) Fier. c) Regiuni climatice. c) Suport şi element. deltaic. de câmpie. Carpaţii Maramureşului şi ai Bucovinei stau sub influenţa maselor de aer: a) Estice şi sudice. Roşia Montană şi Şuior se exploatează: a) Cupru. Relieful este suport sau element primar al mediului ? a) Suport. podgoriile. R=a 228. R=b 225. b) Mediul temperat-continental. relieful determină: a) Etaje morfoclimatice. de conifere. deltaic. La Ghelari.219. terestru. moldav. b) Acvatic. b) Stepic. Teliuc şi Băişoara se găseşte: a) Cupru. rural. meridional. subteran. b) Munte înalt. de câmpie. Rolul de baraj oroclimatic al Carpaţilor impune în exterior: a) Etaje climatice. de depresiune. c) Minereu aurifer. c) Mediul de pădure. munte mediu şi jos. La Săcărâmb. R=b 226. rural. b) Mangan. de pădure cu foioase. R=b Relieful – substrat al mediului natural şi al activităţilor umane 222. estice şi vestice. La Dobreşti. de munte. R=c 223. de câmpie. b) Zone climatice. de depresiune. munte jos. subteran. R=b 260 Universitatea SPIRU HARET . c) De munte.

R=c 234. R=a 232. Vatra Dornei. b) Gheorgheni. Ciuc. R=a 238. Climat de depresiune în Carpaţii Moldo-Transilvani se găseşte în: a) Bilbor. c) De foehn. Borsec. b) Continental-estice. Subcarpaţii Moldovei sunt afectaţi de mase de aer: a) Continental-estice. Inversiuni puternice de temperatură se produc în: a) Defileul Oltului. c) 8-90C şi 800 mm. În Carpaţii Meridionali. R=c 233. b) Sud. nord-estice şi baltice. cer. Cea mai mare cantitate de precipitaţii cade în: a) Bihor. R=b 235. R=b 241. c) Estic. c) La Stâna de Vale. b) Stă sub influenţa vânturilor de nord-est. c) Stă sub influenţe de aer vestic. R=b 239. R=a 236. b) Versanţi. c) Vestice şi baltice. Comăneşti. nord-estice şi vestice. Muntele Nemira este afectat relativ des de mase de aer: a) Vestic.231. c) Depresiunea Braşov. Maramureş. c) Fag. Gheorgheni. Mediul subcarpatic are două subtipuri: a) De culme şi versant. b) De deal şi depresiune. Subcarpaţii Buzăului şi Prahovei sunt dominaţi de vânturi: a) Din est. R=a 240. c) Văi. La poala Munţilor Apuseni se găsesc păduri de: a) Fag. c) De munte jos. „faţa muntelui” se află spre: a) Nord. b) De deal jos. Borsec. c) Vest. R=b 243. aşezările sunt fixate pe: a) Culmi. Ciuc. b) Din vest. b) Fag şi conifere. În Depresiunea Soveja coboară coniferele deoarece: a) Stă sub influenţa foehnului. R=c 237. Depresiunile subcarpatice getice şi de curbură se caracterizează prin următoarele temperaturi şi precipitaţii anuale: a) 7-80C şi 700 mm. Gheorgheni. b) 9-100C şi 600 mm. R=c 261 Universitatea SPIRU HARET . gorun. În Munţii Poiana Ruscăi. c) De depresiune şi vale. b) Muntele Mare. b) Sudic. Comăneşti. R=c 242. b) Depresiunea Vatra Dornei. c) Bilbor. Vârful Chiciora din Muscelele Argeşului are un climat: a) Subcarpatic.

c) Huedin – Agriş. c) Într-una singură. R=a 247. Întinderea cea mai mare în Câmpia de Vest o are unul din tipurile de câmpii următoare: a) Câmpiile de glacis. piemontane. Tipurile genetice de câmpii care au influenţă în ce priveşte mediul lor local sunt: a) Câmpiile subdeluroase. Climatul şi mediile de podiş sunt influenţate. b) Crişene. c) De deal şi de versant. R=b 248. b) În două. c) Piemontane. R=c 262 Universitatea SPIRU HARET . R=a 252. b) De stepă şi silvostepă. c) Braţele fluviatile şi gârlele. R=b 251. b) Pădure de fag. R=a 245. tabulare. b) Bentos animal. R=b 255. în două sau în mai multe? a) În mai multe. b) Grindurile. R=a 256. Depresiunea Elan are un mediu natural de: a) Pădure.244. R=b 246. Podişurile României se includ într-o singură regiune climatică. dominant. b) Câmpiile de glacis. c) Sărace. de terase. de: a) Carpaţi. c) Silvostepă. R=c 250. Numele de Câmpia Transilvaniei a fost determinat de: a) Climatul de câmpie. piemontane. b) Stepă. R=a 249. b) Funcţia agricolă a subregiunii. Cele mai întinse suprafeţe din Deltă le reprezintă: a)Depresiunile. Suportă influenţe submediteraneene mediul dealurilor: a) Silvaniei. b) De subsidenţă. În mediul pelagic al platformei litorale se dezvoltă: a) Bentos vegetal. c) Silvostepă. subsidente împreună cu luncile. Podişul Babadag are un mediu de: a) Pădure de stejar. c) Bănăţene. de depresiune şi vale. c) Plancton şi necton. R=c 253. Mediile naturale ale podişurilor sunt de următoarele tipuri: a) De deal. b) Centrii barici externi. c) De Subcarpaţi. Podişul Mehedinţi are soluri: a)Foarte bune. b) Făgăraş – Sibiu. b) Bune. de glacis. c) Este o câmpie. c) Câmpiile subdeluroase. R=a 254. Care dintre aliniamentele depresionare au un mediu mai cald ? a) Secaş – Alba Iulia – Turda.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->