@’

ANALIZ
˘
A MATEMATIC
˘
A
Not ¸iuni teoretice ¸si probleme rezolvate
Mircea Olteanu
Cuprins
1 Serii de numere 7
1.1 Not ¸iuni teoretice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
1.2 Serii cu termeni pozitivi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
1.3 Serii cu termeni oarecari . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
2 Spat ¸ii metrice. Continuitate 29
2.1 Not ¸ini teoretice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
2.2 Spat ¸ii metrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
2.3 Teorema contract ¸iei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42
2.4 Funct ¸ii continue . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48
2.5 Spat ¸ii normate ¸si operatori liniari . . . . . . . . . . . . . . . . 54
3 S¸iruri de funct ¸ii. Funct ¸ii elementare 67
3.1 Not ¸iuni teoretice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67
3.2 S¸iruri ¸si serii de funct ¸ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 72
3.3 Formula lui Taylor. Serii Taylor . . . . . . . . . . . . . . . . . 86
3.4 Serii de puteri, funct ¸ii elementare . . . . . . . . . . . . . . . . 95
4 Funct ¸ii diferent ¸iabile 107
4.1 Not ¸iuni teoretice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107
4.2 Derivate part ¸iale ¸si diferent ¸iala . . . . . . . . . . . . . . . . . 112
4.3 Diferent ¸iala funct ¸iei compuse . . . . . . . . . . . . . . . . . . 126
4.4 Extreme locale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 135
4.5 Funct ¸ii implicite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 141
4.6 Extreme cu leg˘aturi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 152
5 Integrale improprii ¸si cu parametri 161
5.1 Not ¸iuni teoretice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 161
5.2 Integrale improprii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 166
5.3 Integrale cu parametri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 169
3
6 M˘asur˘a ¸si integral˘a 181
6.1 Not ¸iuni teoretice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 181
6.2 Funct ¸ii integrabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 192
6.3 Serii Fourier . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 201
6.4 Operatori pe spat ¸ii Hilbert . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 213
7 Integrale duble ¸si triple 229
7.1 Not ¸iuni teoretice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 229
7.2 Integrale duble . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 232
7.3 Integrale triple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 237
8 Integrale curbilinii ¸si de suprafat ¸˘a 243
8.1 Not ¸iuni teoretice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 243
8.2 Integrale curbilinii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 249
8.3 Integrale de suprafat ¸˘a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 258
9 Formule integrale 267
9.1 Not ¸iuni teoretice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 267
9.2 Formula Green-Riemann . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 269
9.3 Formula Gauss-Ostrogradski . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 274
9.4 Formula lui Stokes . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 281
10 Exemple de teste pentru examen 289
10.1 Analiz˘a matematic˘a I . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 289
10.2 Analiz˘a matematic˘a II . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 294
Introducere
Aceast˘a lucrare este rezultatul cursurilor ¸si seminariilor de analiz˘a matem-
atic˘a t ¸inute de autor student ¸ilor anilor ˆıntˆai ai Facult˘at ¸ilor de Automatic˘a
¸si Electronic˘a din Universitatea Politehnica Bucure¸sti. Cartea este struc-
turat˘a ˆın zece capitole, cont ¸inˆand exercit ¸ii rezolvate care acoper˘a programa
cursului de analiz˘a din primul ¸si al doilea semestru.
ˆ
In ultimul capitol sunt
exemple de subiecte propuse la examenele de analiz˘a matematic˘a. Fiecare
capitol ˆıncepe cu o sect ¸iune teoretic˘a ce cont ¸ine principalele not ¸iuni ¸si rezul-
tate necesare rezolv˘arii exercit ¸iilor. Desigur, pentru ˆınt ¸elegerea conceptelor
fundamentale ale analizei este necesar˘a o preg˘atire teoretic˘a suplimentar˘a.
Pentru aceasta, sunt recomandate cursurile care se adreseaz˘a student ¸ilor din
ˆınv˘at˘amˆantul superior tehnic; o list˘a cu acestea se g˘ase¸ste ˆın bibliografia de
la sfˆar¸sit, ˆındeosebi lucr˘arile [4], [6], [9]. De asemenea, se recomand˘a con-
sultarea ¸si a altor culegeri de probleme, de exemplu [11], [12], [13], [14].
5
6
Capitolul 1
Serii de numere
1.1 Not ¸iuni teoretice
Relat ¸ii
Dac˘a M este o mult ¸ime arbitrar˘a nevid˘a, orice submult ¸ime ρ ⊆ M M se
nume¸ste relat ¸ie pe M. Se noteaz˘a xρy dac˘a (x, y) ∈ ρ.
Relat ¸ia ρ se nume¸ste:
reflexiv˘a dac˘a xρx, ∀x ∈ M;
simetric˘a dac˘a xρy ⇒ yρx;
antisimetric˘a dac˘a xρy ¸si yρx ⇒ x = y;
tranzitiv˘a dac˘a xρy ¸si yρz ⇒ xρz.
O relat ¸ie se nume¸ste relat ¸ie de ordine dac˘a este reflexiv˘a, antisimetric˘a ¸si
tranzitiv˘a.
Relat ¸ia de ordine ρ (pe mult ¸imea M) se nume¸ste total˘a (sau se mai spune
c˘a mult ¸imea M este total ordonat˘a) dac˘a pentru orice x, y ∈ M rezult˘a xρy
sau yρx.
ˆ
In cele ce urmeaz˘a (M, ≤) este o mult ¸ime total ordonat˘a, iar X este o
submult ¸ime nevid˘a a lui M. Un element a ∈ M se nume¸ste majorant al
mult ¸imii X dac˘a x ≤ a, ∀x ∈ X. Dac˘a mult ¸imea majorant ¸ilor lui X este
nevid˘a, atunci X se nume¸ste majorat˘a.
Un element b ∈ M se nume¸ste minorant al lui X dac˘a b ≤ x, ∀x ∈ X.
Mult ¸imea X se nume¸ste minorat˘a dac˘a mult ¸imea minorant ¸ilor s˘ai este nevid˘a.
Mult ¸imea X se nume¸ste m˘arginit˘a dac˘a este ¸si majorat˘a ¸si minorat˘a.
Dac˘a X este o submult ¸ime majorat˘a a lui M, atunci un element α ∈ M se
nume¸ste marginea superioar˘a a lui X dac˘a:
i. x ≤ α, ∀x ∈ X; (α este majorant).
ii. dac˘a x ≤ γ, ∀x ∈ X, atunci α ≤ γ; (α este cel mai mic majorant).
7
8 CAPITOLUL 1. SERII DE NUMERE
Analog se define¸ste marginea inferioar˘a a unei mult ¸imi minorate.
Notat ¸iile uzuale pentru marginea superioar˘a ¸si marginea inferioar˘a ale lui
X (dac˘a exist˘a) sunt supX ¸si, respectiv, inf X.
Mult ¸imi de numere
Mult ¸imea N = ¦0, 1, 2, ...¦ a numerelor naturale se define¸ste axiomatic dup˘a
cum urmeaz˘a (axiomele lui Peano):
i. exist˘a s : N → N funct ¸ie injectiv˘a (funct ¸ia succesor);
ii. exist˘a 0 ∈ N astfel ˆıncˆat funct ¸ia s : N → N ¸ ¦0¦ este bijectiv˘a;
iii. pentru orice submult ¸ime A ⊆ N cu propriet˘at ¸ile
0 ∈ N ¸si s(n) ∈ A, ∀n ∈ N,
rezult˘a A = N (principiul induct ¸iei matematice).
Mult ¸imea numerelorˆıntregi este Z = ¦..., −2, −1, 0, 1, 2, ...¦, iar mult ¸imea
numerelor rat ¸ionale este:
Q = ¦
m
n
[ m, n ∈ Z, n ,= 0, cu convent ¸ia
m
n
=
p
k
dac˘a mk = np¦.
Prin definit ¸ie, mult ¸imea numerelor reale R satisface axiomele urm˘atoare:
i. structura algebric˘a: exist˘a dou˘a operat ¸ii (adunarea ¸si ˆınmult ¸irea, notate
+ ¸si ) astfel ˆıncˆat (R, +, ) este corp comutativ;
ii. structura de ordine: exist˘a o relat ¸ie de ordine total˘a pe R (notat˘a ≤),
compatibil˘a cu operat ¸iile algebrice:
x ≤ y ⇒ x +z ≤ y +z, ∀x, y, z ∈ R
0 ≤ x ≤ y ⇒ 0 ≤ xy, ∀x, y ∈ R.
iii. axioma marginii superioare (Cantor): orice submult ¸ime nevid˘a ¸si majo-
rat˘a a lui R are o margine superioar˘a ˆın R.
Modulul unui num˘ar real x ∈ R este [x[ =
_
x dac˘a x ≥ 0
−x dac˘a x < 0
Mult ¸imea C a numerelor complexe este mult ¸imea perechilor ordonate de
numere reale, C = R R. Cu operat ¸iile
(a, b) + (c, d) = (a +b, c +d) ¸si (a, b) (c, d) = (ac −bd, ad +bc),
(C, +, ) este corp comutativ. Se noteaz˘a i = (0, 1) ¸si identificˆand perechile
de forma (a, 0) cu num˘arul real a, orice num˘ar complex z ∈ C se scrie
z = a +ib, a, b ∈ R; prin calcul direct se obt ¸ine i
2
= −1.
Modulul num˘arului complex z = a + ib este, prin definit ¸ie, [z[ =

a
2
+b
2
;
propriet˘at ¸ile modulului sunt:
i. [z[ ≥ 0, ∀z ∈ C
1.1. NOT¸ IUNI TEORETICE 9
ii. [z[ = 0 ⇔ z = 0
iii. [z +w[ ≤ [z[ +[w[, ∀z, w ∈ C
iv. [zw[ = [z[ [w[, ∀z, w ∈ C.
Fie z ∈ C, z ,= 0; argumentul (redus) al lui z este, prin definit ¸ie, unghiul
ϕ ∈ [0, 2π) f˘acut de semidreptele Ox ¸si Oz (ˆın sens trigonometric pozitiv).
Forma trigonometric˘a a lui z este z = [z[(cos ϕ + sinϕ).
S¸iruri de numere
Un ¸sir de numere reale (complexe) este orice aplicat ¸ie x : N → R(respectiv C);
notat ¸ia uzual˘a este x(n) = x
n
, ∀n ∈ N.
Dac˘a ϕ : N → N este o funct ¸ie strict cresc˘atoare, atunci x
ϕ(n)
se nume¸ste
sub¸sir al ¸sirului x
n
.
Un ¸sir de numere reale (sau complexe) se nume¸ste convergent dac˘a exist˘a
un num˘ar real (respectiv complex) a cu proprietatea:
∀ > 0, ∃N() ∈ N astfel ˆıncˆat ∀n ≥ N(), [x
n
−a[ < .
ˆ
In acest caz, num˘arul a se nume¸ste limita ¸sirului ¸si se noteaz˘a a = lim
n→∞
x
n
.
Dac˘a exist˘a, limita este unic˘a.
Un ¸sir este convergent dac˘a ¸si numai dac˘a orice sub¸sir al s˘au este convergent.
S¸irul x
n
(de numere reale sau complexe) se nume¸ste m˘arginit dac˘a exist˘a
M > 0 astfel ˆıncˆat [x
n
[ ≤ M, ∀n ∈ N.
S¸irul x
n
de numere reale se nume¸ste monoton dac˘a ∀n ∈ N, x
n
≤ x
n+1
(cresc˘ator), sau ∀n ∈ N, x
n
≥ x
n+1
(descresc˘ator).
Orice ¸sir convergent este m˘arginit. Pentru ¸siruri de numere reale are loc
¸si urm˘atorul rezultat (teorema lui Weierstrass):
Orice ¸sir monoton ¸si m˘arginit este convergent; dac˘a ¸sirul este cresc˘ator,
atunci limita este marginea sa superioar˘a (supx
n
), iar dac˘a ¸sirul este de-
scresc˘ator, atunci limita este marginea sa inferioar˘a (inf x
n
).
Un ¸sir x
n
se nume¸ste ¸sir Cauchy (sau fundamental) dac˘a:
∀ > 0, ∃N() ∈ N astfel ˆıncˆat ∀n, m ≥ N(), [x
n
−x
m
[ < .
Mult ¸imea numerelor reale are urm˘atoarea proprietate de completitudine
(criteriul general al lui Cauchy de convergent ¸˘a):
Un ¸sir de numere reale este convergent (ˆın R) dac˘a ¸si numai dac˘a este ¸sir
Cauchy.
Mult ¸imea numerelor rat ¸ionale nu are aceast˘a proprietate: de exemplu, ¸sirul
(cresc˘ator ¸si m˘arginit de numere rat ¸ionale) x
n
=
_
1 +
1
n
_
n
este ¸sir Cauchy,
dar nu are limit˘a rat ¸ional˘a.
ˆ
In schimb, exist˘a lim
n→∞
x
n
∈ R.
10 CAPITOLUL 1. SERII DE NUMERE
S¸irurile de numere complexe convergente (Cauchy) se pot caracteriza cu
ajutorul ¸sirurilor de numere reale convergente (respectiv Cauchy):
i. z
n
= x
n
+ iy
n
este ¸sir (de numere complexe) convergent dac˘a ¸si numai
dac˘a ¸sirurile (de numere reale) x
n
¸si y
n
sunt ¸siruri convergente.
ˆ
In acest caz,
lim
n→∞
z
n
= lim
n→∞
x
n
+i lim
n→∞
y
n
.
ii. z
n
= x
n
+ iy
n
este ¸sir Cauchy ˆın C dac˘a ¸si numai dac˘a x
n
¸si y
n
sunt
¸siruri Cauchy ˆın R.
Mult ¸imea numerelor complexe are (ca ¸si mult ¸imea numerelor reale) pro-
prietatea de completitudine: un ¸sir de numere complexe este convergent
dac˘a ¸si numai dac˘a este ¸sir Cauchy.
Se spune c˘a un ¸sir de numere reale x
n
are limita ∞ dac˘a:
∀M > 0, ∃N
M
∈ N astfel ˆıncˆat ∀n ≥ N
M
, x
n
> M.
S¸irul de numere reale x
n
are limita −∞ dac˘a:
∀M < 0, ∃N
M
∈ N astfel ˆıncˆat ∀n ≥ N
M
, x
n
< M.
Un ¸sir de numere complexe z
n
are limita ∞ dac˘a:
∀M > 0, ∃N
M
∈ N astfel ˆıncˆat ∀n ≥ N
M
, [z
n
[ > M.
Serii de numere
Fie x
n
un ¸sir de numere complexe ¸si fie s
n
=
n

k=1
x
k
¸sirul sumelor part ¸iale
asociat. Seria

n
x
n
se nume¸ste convergent˘a dac˘a ¸sirul s
n
este ¸sir convergent;
ˆın caz contrar seria se nume¸ste divergent˘a. Dac˘a seria este convergent˘a,
atunci limita ¸sirului s
n
este suma seriei, notat˘a

n
x
n
.
Seria

n
x
n
se nume¸ste absolut convergent˘a dac˘a seria

n
[x
n
[ este serie
convergent˘a. Orice serie absolut convergent˘a este convergent˘a, reciproca
fiind fals˘a.
Dac˘a x
n
= u
n
+ iv
n
, u
n
∈ R, v
n
∈ R, atunci seria

n
x
n
este convergent˘a
dac˘a ¸si numai dac˘a seriile

n
u
n
¸si

n
v
n
sunt ambele convergente.
D˘am ˆın continuare dou˘a exemple remarcabile de serii.
Seria geometric˘a
Fie z ∈ C (numit rat ¸ie) ¸si fie seria geometric˘a

n≥0
z
n
. Atunci seria este
convergent˘a dac˘a ¸si numai dac˘a [z[ < 1. In acest caz suma seriei este:

n≥0
z
n
=
1
1 −z
.
1.1. NOT¸ IUNI TEORETICE 11
Evident, dac˘a z = 1 seria este divergent˘a; pentru orice z ∈ C, z ,= 1 ¸sirul
sumelor part ¸iale este:
s
n
=
n

k=0
z
k
=
1 −z
n+1
1 −z
, ∀z ,= 1.
De aici rezult˘a c˘a s
n
este convergent dac˘a ¸si numai dac˘a [z[ < 1.
Seria lui Riemann (seria armonic˘a generalizat˘a)
Fie α ∈ R ¸si fie seria

n≥1
1
n
α
.
Seria dat˘a este convergent˘a dac˘a ¸si numai dac˘a α > 1; ˆın particular, seria
armonic˘a

n
1
n
este divergent˘a.
Fie α ≤ 1. Vom demonstra c˘a ¸sirul sumelor part ¸iale s
n
este nem˘arginit, deci
divergent; pentru orice n ∈ N, avem inegalit˘at ¸ile:
s
2
n = 1 +
1
2
α
+
1
3
α
+... +
1
2

≥ 1 +
1
2
+... +
1
2
n

≥ 1 +
1
2
+
_
1
3
+
1
4
__
+
1
5
+
1
6
+
1
7
+
1
8
_
+...
... +
_
1
2
n−1
+ 1
+
1
2
n−1
+ 2
+... +
1
2
n
_

≥ 1 +
1
2
+ 2
1
4
+ 4
1
8
+... + 2
n−1

1
2
n
= 1 +
n
2
→ ∞.
Fie acum α > 1; este suficient s˘a ar˘at˘am c˘a ¸sirul sumelor part ¸iale este
m˘arginit (fiind cresc˘ator, rezult˘a convergent). Pentru orice n ∈ N avem
inegalit˘at ¸ile:
s
2
n
−1
= 1 +
_
1
2
α
+
1
3
α
_
+
_
1
4
α
+
1
5
α
+
1
6
α
+
1
7
α
_
+...+
+
_
1
2
(n−1)α
+
1
2
(n−1)α
+ 1
+... +
1
2

−1
_

≤ 1 + 2
1
2
α
+ 4
1
4
α
+ 8
1
8
α
+... + 2
n−1

1
2
(n−1)α
=
= 1 +
1
2
α−1
+
1
2
2(α−1)
+
1
2
3(α−1)
+... +
1
2
(n−1)(α−1)

2
α−1
2
α−1
−1
.
De aici rezult˘a c˘a ¸sirul s
n
este m˘arginit.
12 CAPITOLUL 1. SERII DE NUMERE
Criterii de convergent ¸˘a pentru serii de numere
1. Criteriul general al lui Cauchy.
Fie z
n
∈ C un ¸sir de numere complexe; atunci seria

n
z
n
este convergent˘a
dac˘a ¸si numai dac˘a ∀ε > 0, ∃N(ε) ∈ N cu proprietatea
[z
n+1
+z
n+2
+... +z
n+p
[ < ε, ∀n ≥ N(ε), ∀p ∈ N.
2. Criteriul comparat ¸iei
Fie u
n
≥ v
n
≥ 0.
a. Dac˘a seria

n
u
n
este convergent˘a, atunci ¸si seria

n
v
n
este convergent˘a.
b. Dac˘a seria

n
v
n
este divergent˘a, atunci ¸si seria

n
u
n
este divergent˘a.
3. Criteriul de comparat ¸ie la limit˘a
Fie u
n
> 0 ¸si v
n
> 0.
a. Dac˘a lim
n→∞
u
n
v
n
exist˘a ¸si este un num˘ar real nenul, atunci cele dou˘a serii
au aceea¸si natur˘a.
b.
ˆ
In particular, dac˘a v
n
=
1
n
α
, atunci obt ¸inem criteriul de comparat ¸ie la
limit˘a cu seria lui Riemann:
Fie = lim
n→∞
n
α
u
n
.
i. Dac˘a α > 1 ¸si ∈ R, ( poate fi ¸si 0), atunci seria

n
u
n
este convergent˘a.
ii. Dac˘a α ≤ 1 ¸si > 0,( poate fi ¸si ∞) atunci seria

n
u
n
este divergent˘a.
4. Criteriul raportului (al lui D

Alembert)
Fie u
n
> 0; presupunem c˘a exist˘a lim
n→∞
u
n+1
u
n
=
a. Dac˘a < 1, atunci seria

n
u
n
este convergent˘a.
b. Dac˘a > 1, atunci seria

n
u
n
este divergent˘a.
O variant˘a (mai general˘a) a acestui criteriu este:
Dac˘a exist˘a c ∈ (0, 1) ¸si n
0
∈ N astfel ˆıncˆat
u
n+1
u
n
< c, ∀n ≥ n
0
,
atunci seria

n
u
n
este convergent˘a.
5. Criteriul r˘ad˘acinii (al lui Cauchy)
Fie u
n
> 0; presupunem c˘a exist˘a lim
n→∞
n

u
n
= .
a. Dac˘a < 1, atunci seria

n
u
n
este convergent˘a.
1.1. NOT¸ IUNI TEORETICE 13
b. Dac˘a > 1, atunci seria

n
u
n
este divergent˘a.
O variant˘a (mai general˘a) a acestui criteriu este:
Dac˘a exist˘a c ∈ (0, 1) ¸si n
0
∈ N astfel ˆıncˆat
n

u
n
< c, ∀n ≥ n
0
,
atunci seria

n
u
n
este convergent˘a.
6. Criteriul Raabe-Duhamel
Fie u
n
> 0; presupunem c˘a exist˘a
lim
n→∞
n
_
u
n
u
n+1
−1
_
= .
a. Dac˘a > 1, atunci seria

n
u
n
este convergent˘a.
b. Dac˘a < 1, atunci seria

n
u
n
este divergent˘a.
7. Criteriul logaritmic
Fie u
n
> 0; presupunem c˘a exist˘a lim
n→∞
ln
1
un
lnn
= .
a. Dac˘a > 1, atunci seria

n
u
n
este convergent˘a.
b. Dac˘a < 1, atunci seria

n
u
n
este divergent˘a.
8. Criteriul condens˘arii
Fie u
n
≥ u
n+1
≥ 0, ∀n ∈ N. Atunci seriile

n
u
n
¸si

n
2
n
u
2
n
au aceea¸si natur˘a.
9. Criteriul integral
Fie f : (0, ∞) → [0, ∞) o funct ¸ie descresc˘atoare ¸si fie ¸sirul
a
n
=
_
n
1
f(t)dt.
Atunci seria

n
f(n) este convergent˘a dac˘a ¸si numai dac˘a ¸sirul a
n
este con-
vergent.
10. Criteriul lui Leibniz
Fie u
n
≥ 0 ¸si fie seria alternat˘a

n
(−1)
n
u
n
. Dac˘a ¸sirul u
n
este descresc˘ator
¸si are limita zero, atunci seria este convergent˘a.
11. Criteriul Abel-Dirichlet
Fie a
n
un ¸sir descresc˘ator cu a
n
→ 0 ¸si fie u
n
un ¸sir de numere complexe
14 CAPITOLUL 1. SERII DE NUMERE
astfel ˆıncˆat ¸sirul sumelor part ¸iale
n

k=1
u
k
este m˘arginit. Atunci seria

n
a
n
u
n
este convergent˘a.
Convergent ¸˘a condit ¸ionat˘a
O serie convergent˘a

n
u
n
se nume¸ste necondit ¸ionat convergent˘a dac˘a pen-
tru orice permutare (funct ¸ie bijectiv˘a) σ : N → N, seria

n
u
σ(n)
este de
asemenea convergent˘a; altfel, seria se nume¸ste condit ¸ionat convergent˘a.
D˘am ˆın continuare dou˘a rezultate remarcabile cu privire la convergent ¸a
condit ¸ionat˘a:
Teorema lui Dirichlet
Orice serie absolut convergent˘a este necondit ¸ionat convergent˘a.
Teorema lui Riemann
Fiind date o serie convergent˘a, dar nu absolut convergent˘a ¸si S ∈ R∪¦±∞¦,
atunci exist˘a o permutare a termenilor seriei init ¸iale astfel ˆıncˆat suma noii
serii s˘a fie S.
Aproximarea sumelor seriilor convergente
Evident, suma unei serii convergente se poate aproxima cu termenii ¸sirului
sumelor part ¸iale. D˘am mai jos dou˘a rezultate ˆın acest sens.
Aproximarea sumelor seriilor cu termeni pozitivi
Fie u
n
≥ 0 ¸si fie k ≥ 0 astfel ˆıncˆat
u
n+1
u
n
< k < 1, ∀n ∈ N. Dac˘a S
este suma seriei convergente

n∈N
u
n
, iar s
n
=
n

k=0
u
n
este suma primilor
n + 1 termeni, atunci:
[S −s
n
[ <
k
1 −k
u
n
.
Aproximarea sumelor seriilor alternate
Fie

n∈N
(−1)
n
u
n
o serie alternat˘a convergent˘a, ¸si fie S suma sa.
Dac˘a S
n
=
n

k=0
(−1)
k
u
k
este suma primilor n + 1 termeni, atunci
[S −S
n
[ ≤ u
n+1
.
1.2. SERII CU TERMENI POZITIVI 15
1.2 Serii cu termeni pozitivi
S˘a se studieze natura urm˘atoarelor serii cu termeni pozitivi defi-
nite de ¸sirul x
n
(exercit ¸iile 1-30):
1. x
n
=
_
3n
3n + 1
_
n
Solut ¸ie
Seria diverge; se aplic˘a criteriul necesar: lim
n→∞
x
n
=
1
3

e
,= 0.
2. x
n
=
1
n!
Solut ¸ie
Seria converge; se apoate aplica criteriul comparat ¸iei:
x
n

1
2
n
, ∀n ≥ 4.
3. x
n
=
1
n

n + 1
.
Solut ¸ie
Aplic˘am criteriul de comparat ¸ie la limit˘a: lim
n→∞
n
3
2
x
n
= 1, deci seria con-
verge.
4. x
n
=
3

n + 1 −
3

n
n
a
, a ∈ R
Solut ¸ie
lim
n→∞
n
α
x
n
= lim
n→∞
n
α
1
n
a
(
3
_
(n + 1)
2
+
3
_
n(n + 1) +
3

n
2
)
.
Alegˆand α = a +
2
3
, se obt ¸ine limita
1
3
(finit˘a ¸si nenul˘a) ¸si deci, conform cri-
teriului de comparat ¸ie la limit˘a, seria este convergent˘a dac˘a ¸si numai dac˘a
a >
1
3
.
5. x
n
=
n
a

n + 1 −

n
, a ∈ R
Solut ¸ie
Se amplific˘a cu conjugata ¸si se procedeaz˘a ca ˆın exemplul precedent.
6. x
n
=

nln
_
1 +
1
n
_
Solut ¸ie
Se compar˘a la limit˘a cu
1

n
; seria este divergent˘a.
16 CAPITOLUL 1. SERII DE NUMERE
7. x
n
=
1

n
ln
_
1 +
1

n
3
+ 1
_
Solut ¸ie
Se compar˘a la limit˘a cu
1
n
2
.
8. x
n
=
1
n
a
ln
_
1 +
1
n
b
_
, a, b ∈ R
Solut ¸ie
Se compar˘a la limit˘a cu
1
n
b−a
.
9. x
n
=
ln(n + 2)

n
3
+ 1
Solut ¸ie
Pentru orice α ∈ (1,
3
2
) se obt ¸ine lim
n→∞
n
α
x
n
= 0 ¸si deci seria este convergent˘a.
10. x
n
=
n!
n
2n
Solut ¸ie
Aplic˘am criteriul lui D

Alembert:
lim
n→∞
x
n+1
x
n
= lim
n→∞
_
n
n + 1
_
2n
=
1
e
2
< 1,
deci seria converge.
11. x
n
= n!
_
a
n
_
n
, a ∈ R
Solut ¸ie
Se aplic˘a criteriul raportului:
lim
n→∞
x
n+1
x
n
= lim
n→∞
a
_
n
n + 1
_
n
=
a
e
Dac˘a a < e, atunci seria este convergent˘a; dac˘a a > e, atunci seria este
divergent˘a. Pentru a = e, aplic˘am criteriul lui Raabe-Duhamel:
lim
n→∞
n
_
x
n
x
n+1
−1
_
= lim
n→∞
n
__
n + 1
n
_
n
1
e
−1
_
=
= n
__
1 +
1
n
_
n
1
e
−1
_
=
1
e
lim
n→∞
_
1 +
1
n
_
n
−e
1
n
.
Ultima limit˘a se calculeaz˘a aplicˆand regula lui L‘Hopital:
lim
x→0
(1 +x)
1
x
−e
x
= lim
x→0
(1 +x)
1
x
−1
[x −(1 +x) ln(1 +x)]
x
2
= −
e
2
;
1.2. SERII CU TERMENI POZITIVI 17
rezult˘a c˘a seria este divergent˘a.
Observat ¸ie: pentru a = e, divergent ¸a seriei se poate demonstra ¸si aplicˆand
criteriul necesar: ¸sirul x
n
nu converge la zero.
12. x
n
=
(n!)
2
(2n)!
Solut ¸ie
Seria este convergent˘a; se aplic˘a criteriul raportului.
13. x
n
= (2n + 1)
_
a(a −1)...(a −n + 1)
(a + 1)(a + 2)...(a +n + 1)
_
2
, a ,∈ Z.
Solut ¸ie
Aplicˆand criteriul raportului, rezult˘a:
lim
n→∞
x
n+1
x
n
= lim
n→∞
(2n + 3)(a −n)
2
(2n + 1)(a +n + 2)
2
= 1. Cu criteriul Raabe-Duhamel,
se obt ¸ine: lim
n→∞
n
_
x
n
x
n+1
−1
_
= 4a + 3. Dac˘a a > −
1
2
, atunci seria con-
verge; dac˘a a < −
1
2
, seria diverge; dac˘a a = −
1
2
, atunci x
n
=
2
2n+1
¸si deci
seria diverge.
14. x
n
=
n!
(a + 1)(a + 2)...(a +n)
, a > −1.
Solut ¸ie
Criteriul raportului nu decide; aplicˆand criteriul Raabe-Duhamel, se obtine:
lim
n→∞
n
_
x
n
x
n+1
−1
_
= lim
n→∞
n
_
a +n + 1
n + 1
−1
_
= a,
deci pentru a < 1 seria diverge, iar pentru a > 1 converge; dac˘a a = 1, se
obt ¸ine seria armonic˘a (divergent˘a).
15. x
n
=
1 3 5....(2n −1)
2 4 6...2n
.
Solut ¸ie
Seria este divegent˘a (criteriul Raabe-Duhamel).
16. x
n
=
1 3 5....(2n −1)
2 4 6...2n

1
2n + 1
Solut ¸ie
Se aplic˘a criteriul lui Raabe-Duhamel: seria este convergent˘a.
17. x
n
=
_
1 −
3 lnn
2n
_
n
18 CAPITOLUL 1. SERII DE NUMERE
Solut ¸ie
Criteriul r˘ad˘acinii nu decide; aplicˆand criteriul logaritmic, se obt ¸ine:
lim
n→∞
ln(1 −
3 ln n
2n
)
−n
lnn
=
3
2
,
deci seria converge.
18. x
n
=
_
n + 1
3n + 1
_
n
Solut ¸ie
Seria converge; se aplic˘a criteriul r˘ad˘acinii.
19. x
n
=
_
an + 1
bn + 1
_
n
, a > 0, b > 0
Solut ¸ie
Aplicˆand criteriul r˘ad˘acinii se obt ¸ine:
lim
n→∞
n

x
n
=
a
b
.
Dac˘a a < b, atunci seria converge, iar dac˘a a > b seria diverge. Dac˘a a = b,
atunci seria diverge (criteriul necesar).
20. x
n
=
_
1
n
a
n
dac˘a npar
na
n
dac˘a nimpar
, a > 0
Solut ¸ie
Aplicˆand criteriul r˘ad˘acinii, se obt ¸ine lim
n→∞
n
_
[x
n
[ = a, deci dac˘a a < 1, seria
este convergent˘a, iar dac˘a a > 1, seria este divergent˘a; pentru a = 1, seria
este divergent˘a (criteriul necesar). S˘a mai observ˘am c˘a pentru aceast˘a serie,
criteriul raportului nu decide.
21. x
n
=
_
1 −cos
π
n
nln(n + 1)
Solut ¸ie
x
n
=
_
2 sin
2 π
2n
nln(n + 1)
=

2 sin
π
2n
nln(n + 1)
<

2
π
2n
nln(n + 1)
<
1
n
2
, deci seria converge.
22. x
n
=
lnn ln(1 +
1
n
)
n
1.2. SERII CU TERMENI POZITIVI 19
Solut ¸ie
x
n
<
1
n
lnn
n
=
lnn
n
2
. Se aplic˘a acum criteriul logaritmic:
lim
n→∞
ln
_
n
2
ln n
_
lnn
= lim
n→∞
_
2 −
ln(lnn)
lnn
_
= 2,
deci seria converge.
23. x
n
=
_
1
lnn
_
ln(ln n)
.
Solut ¸ie
Se aplica criteriul logaritmic:
lim
n→∞
ln(lnn)
ln(lnn)
lnn
= lim
n→∞
(ln(lnn))
2
lnn
= 0,
deci seria diverge.
24. x
n
=
n

n −1.
Solut ¸ie
Din inegalitatea n >
_
1 +
1
n
_
n
, ∀n ≥ 3 rezult˘a
n

n −1 >
1
n
, deci seria este
divergent˘a.
25. x
n
=
1
nlnn
.
Solut ¸ie
Se aplic˘a criteriul integral:
lim
n→∞
_
n
2
1
xlnx
dx = lim
n→∞
ln(lnn) −ln(ln2)) = ∞,
deci seria diverge.
26. x
n
=
1
nln
2
n
Solut ¸ie
Seria converge (se aplic˘a criteriul integral).
27. x
n
=
a
n
(n!)
2
(2n)!
, a > 0
Solut ¸ie
Se aplic˘a criteriul raportului:
x
n+1
x
n
=
a(n + 1)
2
(2n + 1)(2n + 2)

a
4
.
20 CAPITOLUL 1. SERII DE NUMERE
Rezult˘a c˘a pentru a ∈ (0, 4) seria converge, iar pentru a > 4, seria diverge.
Pentru a = 4, se aplic˘a criteriul Raabe-Duhamel:
lim
n→∞
_
x
n
x
n+1
−1
_
= lim
n→∞
n
_
(2n + 1)(2n + 2)
4(n + 1)
2
−1
_
= −
1
2
,
deci seria diverge.
28. x
n
=
a(a + 1)...(a +n −1)
b(b + 1)...(b +n −1)
(c −2)
n
, a > 0, b > 0, c > 2
Solut ¸ie
Se aplic˘a criteriul raportului:
lim
n→∞
x
n+1
x
n
= lim
n→∞
a +n
b +n
(c −2) = c −2,
deci pentru 2 < c < 3 seria converge, ¸si pentru c > 3 seria diverge; dac˘a
c = 3, se aplic˘a criteriul Raabe-Duhamel ¸si rezult˘a: dac˘a b − a < 1 seria
diverge, dac˘a b − a > 1, seria converge. Dac˘a b − a = 1, atunci seria este
divergent˘a (seria armonic˘a).
29. x
n
=
1
n
p
ln
q
n
, p > 0, q > 0.
Solut ¸ie
Dac˘a p > 1, atunci seria converge pentru orice q > 0 deoarece (se aplic˘a
criteriul comparat ¸iei):
x
n

1
n
p
.
Dac˘a p = 1, se aplic˘a criteriul integral: seria converge dac˘a ¸si numai dac˘a
q > 1.
Dac˘a p < 1 se aplic˘a criteriul de condensare: seria are aceea¸si natur˘a cu
seria cu termenul general
1
n
q
2
n(p−1)
ln
q
2
, care este divergent˘a pentru orice
q > 0 (se poate aplica criteriul raportului).
30. x
n
=
1
n
α
sin
π
n
, α ∈ R
Solut ¸ie
Aplicˆand criteriul de comparat ¸ie la limit˘a, rezult˘a c˘a seria are aceea¸si natur˘a
cu seria

n
1
n
α+1
.
1.3. SERII CU TERMENI OARECARI 21
1.3 Serii cu termeni oarecari
S˘a se studieze convergent ¸a ¸si absolut convergent ¸a seriilor definite
de ¸sirul x
n
(exercit ¸iile 31-50):
31. x
n
=
(−1)
n
n
Solut ¸ie
Seria nu este absolut convergent˘a (seria modulelor este seria armonic˘a), dar
este convergent˘a (cu criteriul lui Leibniz):
1
n
este descresc˘ator la 0.
32. x
n
=
_

1
n
dac˘a nimpar
1
2
n
dac˘a npar
Solut ¸ie
S˘a observ˘am mai ˆıntˆai c˘a nu se poate aplica criteriul lui Leibniz; ¸sirul
a
n
=
_
1
n
dac˘a nimpar
1
2
n
dac˘a npar
tinde la zero dar nu este descresc˘ator. Vom ar˘ata acum c˘a seria este di-
vergent˘a, deci condit ¸ia de monotonie din ipoteza criteriului lui Leibniz este
necesar˘a. S¸irul sumelor part ¸iale are un sub¸sir divergent:
s
2n
= −
_
1 +
1
3
+... +
1
2n −1
_
+
_
1
2
2
+
1
2
4
+... +
1
2
2n
_
→ −∞,
deci seria este divergent˘a (conform criteriului necesar).
33. x
n
=
_

1
n
2
dac˘a nimpar
1
n
3
dac˘a npar
Solut ¸ie
Seria este absolut convergent˘a.
Pe de alt˘a parte, ¸sirul a
n
=
_
1
n
2
dac˘a nimpar
1
n
3
dac˘a npar
nu este descresc˘ator,
ceea ce arat˘a c˘a criteriul lui Leibniz nu este necesar pentru convergent ¸a unei
serii alternate.
34. x
n
= (−1)
n
Solut ¸ie
Seria este divergent˘a: se aplic˘a criteriul necesar.
22 CAPITOLUL 1. SERII DE NUMERE
35. x
n
= sin
_
π
_
n
2
+ 1
_
Solut ¸ie
Seria este alternat˘a:
x
n
= (−1)
n
sin
_
π
_
n
2
+ 1 −nπ
_
= (−1)
n
sin
1
n +

n
2
+ 1
.
Seria este convergent˘a (cu criteriul lui Leibniz).
36. x
n
=
sinnx
n
, x ∈ R
Solut ¸ie
Dac˘a x = kπ, k ∈ Z, atunci x
n
= 0, ∀n ∈ N; presupunem ˆın continuare c˘a
x ,= kπ, k ∈ Z. Ar˘at˘am mai ˆıntˆai c˘a seria nu este absolut convergent˘a:
[x
n
[ =
[ sin(nx)[
n

sin
2
(nx)
n
=
1 −cos(2nx)
2n
, ∀n ∈ N

.
Deci, presupunˆand prin absurd c˘a seria dat˘a ar fi absolut convergent˘a,
ar rezulta (cu criteriul de comparat ¸ie) c˘a ¸si seria

n
1 −cos(2nx)
2n
ar fi
convergent˘a. Seria

n
cos(2nx)
2n
este convergent˘a (aplic˘am criteriul Abel-
Dirichlet): fie a
n
=
1
2n
¸si u
n
= cos(2nx). Atunci a
n
este descresc˘ator la 0,
iar u
n
are ¸sirul sumelor part ¸iale m˘arginit:
¸
¸
¸
¸
¸
n

k=1
cos(2nx)
¸
¸
¸
¸
¸
=
¸
¸
¸
¸
sin(nx) cos(n + 1)x
sinx
¸
¸
¸
¸

1
[ sinx[
.
Rezult˘a c˘a ¸si seria

n
1
2n
ar trebui s˘a fie convergent˘a, fiind suma a dou˘a
serii convergente: contradict ¸ie.
Ar˘at˘am acum c˘a seria este convergent˘a, tot cu criteriul Abel-Dirichlet; fie
a
n
=
1
n
¸si u
n
= sin(nx). Atunci a
n
este descresc˘ator la 0, iar u
n
are ¸sirul
sumelor part ¸iale m˘arginit:
¸
¸
¸
¸
¸
n

k=1
sin(kx)
¸
¸
¸
¸
¸
=
¸
¸
¸
¸
¸
sin
nx
2
sin
(n+1)x
2
sin
x
2
¸
¸
¸
¸
¸

1
[ sin
x
2
[
.
37. x
n
=
sinnx
n
α
, x ∈ R, α ∈ R
Solut ¸ie
Dac˘a x = kπ, k ∈ Z, atunci x
n
= 0; presupunem x ,= kπ, k ∈ Z. Dac˘a α ≤ 0,
1.3. SERII CU TERMENI OARECARI 23
atunci x
n
nu converge la 0, deci seria diverge. Presupunem α > 0. Dac˘a
α > 1, atunci seria este absolut convergent˘a (cu criteriul de comparat ¸ie):
[x
n
[ ≤
1
n
α
.
Dac˘a α ∈ (0, 1], atunci seria nu este absolut convergent˘a (am demonstrat ˆın
exercit ¸iul anterior c˘a pentru α = 1 seria nu este absolut convergent˘a), dar
este convergent˘a (cu criteriul Abel-Dirichlet).
38. x
n
= (−1)
n n

nsin
1
n
Solut ¸ie
Seria nu este absolut convergent˘a (se compar˘a la limit˘a cu seria armonic˘a).
Seria este alternat˘a; vom demonstra c˘a ¸sirul a
n
=
n

nsin
1
n
este descresc˘ator
la 0, deci seria converge.
Evident a
n
→ 0; pentru a ar˘ata c˘a a
n
este descresc˘ator (ˆıncepˆand de la un
rang suficient de mare), fie funct ¸ia f(x) = x
1
x
sin
1
x
. Calcul˘am
f

(x) = x
1
x
−2
_
(1 −lnx) sin
1
x
−cos
1
x
_
.
Pentru a studia semnul derivatei (pentru x ”mare”), calcul˘am:
lim
x→∞
(1 −lnx) sin
1
x
−cos
1
x
= −1 + lim
x→∞
sin
1
x
1
x

1 −lnx
x
= −1,
deci f

(x) < 0 pentru x suficient de mare, deci ¸sirul a
n
este descresc˘ator.
39. x
n
=
n(2 +i)
n
3
n
Solut ¸ie
Seria este absolut convergent˘a:
[x
n
[ =
[n(2 +i)
n
[
3
n
= n
_√
5
3
_
n
,
ultima serie fiind convergent˘a (criteriul raportului sau al r˘ad˘acinii).
40. x
n
=
1
n +i
Solut ¸ie
Seria este divergent˘a;
x
n
=
1
n +i
=
n −i
n
2
+ 1
=
n
n
2
+ 1
−i
1
n
2
+ 1
.
24 CAPITOLUL 1. SERII DE NUMERE
Seriile

n
n
n
2
+ 1
¸si

n
1
n
2
+ 1
nu sunt ambele convergente (prima diverge,
a doua converge), deci seria din enunt ¸ diverge.
41. x
n
=
1
(n +i)

n
Solut ¸ie
Seria este absolut convergent˘a: [x
n
[ =
1
_
n(n
2
+ 1)
; se compar˘a la limit˘a cu
seria armonic˘a.
42. x
n
=
z
n
n
, z ∈ C
Solut ¸ie
Dac˘a [z[ < 1, atunci seria este absolut convergent˘a (cu criteriul raportului).
Dac˘a [z[ > 1, atunci seria este divergent˘a, deoarece x
n
nu converge la 0.
Studiem acum cazul [z[ = 1; fie z = e
it
, t ∈ R. Atunci
x
n
=
e
int
n
=
cos(nt)
n
+i
sin(nt)
n
.
Seria nu este absolut convergent˘a deoarece [x
n
[ =
1
n
. Dac˘a t = 2kπ, k ∈ Z,
atunci seria este divergent˘a: x
n
=
1
n
. Dac˘a t ,= 2kπ, atunci seriile

n
cos(nt)
n
¸si

n
sin(nt)
n
sunt ambele convergente (cu criteriul Abel-Dirichlet, ca ˆın
exercit ¸iul 36).
43. x
n
=
z
n
n!
, z ∈ C
Solut ¸ie
Seria este absolut convergent˘a.
44. x
n
=
z
n
n
α
, z ∈ C, α ∈ R
Solut ¸ie
Dac˘a [z[ < 1, seria este absolut convergent˘a pentru orice α ∈ R; dac˘a [z[ > 1,
atunci seria este divergent˘a pentru orice α ∈ R. Dac˘a [z[ = 1, ¸si α > 1, seria
converge absolut, iar dac˘a α ≤ 0, seria diverge. In cazul [z[ = 1 ¸si α ∈ (0, 1]
se procedeaz˘a ca ˆın exercit ¸iile 36,37 ¸si 42.
45. x
n
= sin
1
n
2
+i(−1)
n
ln
_
1 +
1
n
_
1.3. SERII CU TERMENI OARECARI 25
Solut ¸ie
Seria este convergent˘a deoarece seriile:

n
sin
1
n
2
¸si

n
(−1)
n
ln
_
1 +
1
n
_
sunt convergente (se aplic˘a criteriul de comparat ¸ie la limit˘a cu
1
n
2
¸si, re-
spectiv, criteriul lui Leibniz); seria nu este absolut convergent˘a (se aplic˘a
criteriul de comparat ¸ie la limit˘a cu
1
n
pentru seria modulelor).
46. x
n
=
a + (−1)
n

n
n
, a ∈ R
Solut ¸ie
Dac˘a a = 0 seria este convergent˘a dar nu este absolut convergent˘a. Dac˘a
a ,= 0, atunci seria este divergent˘a.
47. x
n
=
a
3

n +b(−1)
n

n

n
3
+ 1
Solut ¸ie
Dac˘a b = 0 seria este absolut convergent˘a pentru orice a ∈ R. Dac˘a b ,= 0,
atunci seria este convergent˘a dar nu este absolut convergent˘a ∀a ∈ R.
48. x
2n−1
=
1

n + 1 −1
¸si x
2n
= −
1

n + 1 + 1
Solut ¸ie
Seria este divergent˘a:

n≥1
(x
2n−1
+x
2n
) =

n≥1
2
n
.
49. x
2n−1
=
1
3
n−1
¸si x
2n
= −
1
5
n
Solut ¸ie
Seria este absolut convergent˘a:

n≥1
[x
n
[ =

n≥1
1
3
n−1
+

n≥1
1
5
n
.
50. x
2n−1
=
1
5n −3
¸si x
2n
= −
1
5n −3
Solut ¸ie
Seria este convergent˘a dar nu absolut convergent˘a:

n≥1
(x
2n+1
+x
2n
) =

n≥1
_
1
5n −3

1
5n −1
_
=

n
2
(5n −3)(5n −1)
.
26 CAPITOLUL 1. SERII DE NUMERE
51.
ˆ
In seria convergent˘a

n≥1
(−1)
n+1
n
= 1−
1
2
+
1
3

1
4
+... s˘a se permute
ordinea termenilor astfel ˆıncˆat s˘a se obt ¸in˘a o serie convergent˘a dar cu o alt˘a
sum˘a.
Solut ¸ie
Seria

n≥1
(−1)
n+1
n
este convergent˘a ¸si suma sa este un num˘ar nenul S > 0.
Ment ¸ion˘am c˘a suma acestei serii este ln2, dar acest rezultat nu se va folosi
ˆın rat ¸ionamentul urm˘ator. Fie deci:
1 −
1
2
+
1
3

1
4
+... = S
ˆ
Inmult ¸ind egalitatea de mai sus cu
1
2
, rezult˘a:
1
2

1
4
+
1
6

1
8
+... =
1
2
S
ˆ
Insum˘am acum cele dou˘a egalit˘at ¸i grupˆand termenii astfel:
1 +
_

1
2
+
1
2
_
+
1
3
+
_

1
4

1
4
_
+
1
5
+
_

1
6
+
1
6
_
+
1
7
+
+
_

1
8

1
8
_
+
1
9
+
_
1
10

1
10
_
+
1
11
+... =
3
2
S.
Seria de mai sus este (dup˘a efectuarea calculelor din paranteze):
1 +
1
3

1
2
+
1
5
+
1
7

1
4
+
1
9
+
1
11
−.... =
3
2
S,
care este o permutare a seriei init ¸iale.
S˘a se aproximeze cu o eroare mai mic˘a decˆat sumele seriilor
definite de ¸sirul x
n
(exercit ¸iile 52-56)
52. x
n
=
(−1)
n
n!
, = 10
−3
Solut ¸ie
ˆ
In cazul seriilor alternate, eroarea este mai mic˘a decˆat primul termen negli-
jat; deci cea mai mic˘a solut ¸ie a inecuat ¸iei [x
n
[ < este rangul primului
termen neglijat. Obt ¸inem:
1
n!
< 10
−3
⇒ n = 7, deci
S ≈
6

k=0
(−1)
k
k!
= 0, 36805.
1.3. SERII CU TERMENI OARECARI 27
53. x
n
=
(−1)
n
n
3

n
, = 10
−2
.
Solut ¸ie
n
3

n > 100 ⇒ n = 4, deci S ≈
3

k=2
1
n
3

n
= 0, 06725.
54. x
n
=
1
n!
, = 10
−3
Solut ¸ie
Dac˘a S este suma seriei ¸si s
n
=

k≥0
1
k!
, atunci
S −s
n
=
1
(n + 1)!
+
1
(n + 2)!
+... ≤
1
n!
1
n
< 10
−3
⇒ n = 6,
deci S ≈ 2, 7166.
55. x
n
=
1
n!2
n
, = 10
−4
Solut ¸ie
Fie S suma seriei ¸si s
n
suma primilor termeni. Aplic˘am rezultatul cu privire
la aproximarea unei serii cu termeni pozitivi (a se vedea sect ¸iunea teoretic˘a);
pentru aceasta, evalu˘am:
x
n+1
x
n
=
1
2n + 2
<
1
6
= k, ∀n ≥ 2,
deci S −s
n
≤ x
n
k
1 −k
=
1
n!2
n
1
5
< 10
−4
⇒ n = 5.
Aproximarea cerut˘a este S ≈ s
5
=
5

k=1
1
k
2
k!
= 1, 146463..
56. x
n
=
1
n
4
(2n)!
, = 10
−6
Solut ¸ie
Aplic˘am acela¸si procedeu ca ˆın exercit ¸iul anterior:
x
n+1
x
n
=
_
n
n + 1
_
4
1
(2n + 1)(2n + 2)
<
1
56
= k, ∀n ≥ 3.
Rezult˘a S −s
n
≤ x
n
k
1 −k

1
56
x
n
; din condit ¸ia:
x
n
k
1 −k
=
1
56
x
n
< 10
−6
,
rezult˘a n ≥ 4, deci S ≈ x
1
+x
2
+x
3
+x
4
= 0, 5026212.
28 CAPITOLUL 1. SERII DE NUMERE
Capitolul 2
Spat ¸ii metrice. Continuitate
2.1 Not ¸ini teoretice
Spat ¸ii metrice
Fie X o mult ¸ime nevid˘a; o aplicat ¸ie d : X X → R se nume¸ste distant ¸˘a
(metric˘a) pe X dac˘a:
i. d(x, y) ≥ 0, ∀x, y ∈ R
ii. d(x, y) = 0 ⇔ x = y.
iii. d(x, y) = d(y, x) ∀x, y ∈ X.
iv. d(x, z) ≤ d(x, y) +d(y, z).
Perechea (X, d) se nume¸ste spat ¸iu metric.
Dac˘a Y ⊆ X este o submult ¸ime nevid˘a, atunci (Y, d) se nume¸ste subspat ¸iu
metric indus.
Un ¸sir x
n
∈ X se nume¸ste convergent dac˘a exist˘a a ∈ X astfel ˆıncˆat
∀ > 0, ∃n

∈ N cu proprietatea d(x
n
, a) < , ∀n ≥ n

.
ˆ
In acest caz a se nume¸ste limita ¸sirului ¸si se noteaz˘a a = lim
n→∞
x
n
sau x
n
→ a.
Un ¸sir x
n
∈ X se nume¸ste ¸sir Cauchy (fundamental) dac˘a
∀ > 0, ∃n

∈ N astfel ˆıncˆat d(x
n
, x
m
) < , ∀n, m ≥ n

.
Un spat ¸iu metric se nume¸ste complet dac˘a orice ¸sir Cauchy este convergent.
Fie d
1
¸si d
2
dou˘a distant ¸e pe o aceea¸si mult ¸ime X. Metricele d
1
¸si d
2
se
numesc echivalente dac˘a exist˘a α > 0 ¸si β > 0 astfel ˆıncˆat
d
1
(x, y) ≤ αd
2
(x, y) ≤ βd
1
(x, y), ∀x, y ∈ X.
In acest caz, (dac˘a d
1
¸si d
2
sunt echivalente), se demonstreaz˘a c˘a un ¸sir
x
n
∈ X este convergent (respectiv Cauchy) ˆın spat ¸iul metric (X, d
1
) dac˘a ¸si
29
30 CAPITOLUL 2. SPAT¸ II METRICE. CONTINUITATE
numai dac˘a este convergent (respectiv Cauchy) ˆın spat ¸iul metric (X, d
2
).
Mult ¸imi remarcabile ˆın spat ¸ii metrice
Fie a ∈ X ¸si r > 0; bila deschis˘a de centru a ¸si raz˘a r este, prin definit ¸ie,
mult ¸imea
B(a, r) = ¦x ∈ X [ d(a, x) < r¦.
Sfera de centru a ¸si raz˘a r este definit˘a prin
S(a, r) = ¦x ∈ X [ d(a, x) = r,
iar bila ˆınchis˘a de centru a ¸si raz˘a r este
B(a, r) = B(a, r) ∪ S(a, r) = ¦x ∈ X [ d(x, a) ≤ r¦.
O submult ¸ime D ⊆ X se nume¸ste deschis˘a dac˘a ∀a ∈ D, ∃r > 0 astfel
ˆıncˆat B(a, r) ⊆ D.
O submult ¸ime F ⊆ X se nume¸ste ˆınchis˘a dac˘a X ¸ D (complementara)
este mult ¸ime deschis˘a.
Se poate demonstra urm˘atoarea caracterizare cu ¸siruri a mult ¸imilorˆınchise:
F este ˆınchis˘a dac˘a ¸si numai dac˘a pentru orice ¸sir convergent x
n
∈ F rezult˘a
lim
n→∞
x
n
∈ F.
O submult ¸ime M ⊆ X se nume¸ste m˘arginit˘a dac˘a exist˘a a ∈ X ¸si r > 0
astfel ˆıncˆat M ⊆ B(a, r).
O mult ¸ime K ⊆ X se nume¸ste compact˘a dac˘a pentru orice familie de
mult ¸imi deschise (D
i
)
i∈J
cu proprietatea
_
i∈J
D
i
⊇ K, ∃I ⊆ J, I finit˘a astfel
ˆıncˆat
_
i∈I
D
i
⊇ K.
Spat ¸iul metric X se nume¸ste conex dac˘a nu exist˘a dou˘a submult ¸imi
simultan deschise (sau ˆınchise) D
1
¸si D
2
cu propriet˘at ¸ile:
D
1
,= ∅, D
2
,= ∅, X = D
1
∪ D
2
¸si D
1
∩ D
2
= ∅.
O submult ¸ime A ⊆ X se nume¸ste conex˘a dac˘a spat ¸iul metric (indus) (A, d)
este conex. Rezult˘a urm˘atoarea caracterizare a submult ¸imilor conexe: o
submult ¸ime A ⊆ X este conex˘a dac˘a ¸si numai dac˘a nu exist˘a dou˘a submult ¸imi
deschise D
1
¸si D
2
astfel ˆıncˆat D
1
∩ D
2
= ∅, D
1
∩ A ,= ∅, D
2
∩ A ,= ∅ ¸si
A ⊆ D
1
∪ D
2
.
Fie A ⊆ X ¸si fie a ∈ X. Punctul a se nume¸ste punct de acumulare al
mult ¸imii A dac˘a pentru orice r > 0, avem B(a, r) ∩ A¸ ¦a¦ ,= ∅. Caracteri-
zarea cu ¸siruri a punctelor de acumulare este:
2.1. NOT¸ INI TEORETICE 31
Punctul a ∈ X este punct de acumulare al mult ¸imii A dac˘a ¸si numai
dac˘a exist˘a un ¸sir x
n
∈ A astfel ˆıncˆat x
n
,= a ∀n ∈ N ¸si lim
n→∞
x
n
= a.
Un punct al mult ¸imii A se nume¸ste punct izolat al lui A dac˘a nu este
punct de acumulare al lui A. Mult ¸imea A se nume¸ste perfect˘a dac˘a este
ˆınchis˘a ¸si nu cont ¸ine puncte izolate.
Mult ¸imile finite nu au puncte de acumulare.
ˆ
In plus, se poate demonstra c˘a
orice mult ¸ime perfect˘a este nenum˘arabil˘a.
Funct ¸ii continue
Fie (X, d) ¸si (Y, d

) dou˘a spat ¸ii metrice.
O aplicat ¸ie f : X → Y se nume¸ste continu˘a ˆın punctul a ∈ X dac˘a
∀ > 0, ∃δ

> 0 astfel ˆıncˆat ∀x ∈ X cu proprietatea d(x, a) < δ

rezult˘a
d

(f(x), f(a)) < .
O formulare echivalent˘a (cu ¸siruri) este:
f este continu˘a ˆın a dac˘a ¸si numai dac˘a pentru orice ¸sir x
n
∈ X cu propri-
etatea lim
n→∞
x
n
= a, rezult˘a lim
n→∞
f(x
n
) = f(a).
Funct ¸ia f se nume¸ste continu˘a (pe X) dac˘a este continu˘a ˆın orice punct
a ∈ X.
Caracterizarea funct ¸iilor continue
Urm˘atoarele afirmat ¸ii sunt echivalente:
i. Aplicat ¸ia f : X → Y este continu˘a.
ii. Aplicat ¸ia f ˆıntoarce mult ¸imi deschise ˆın mult ¸imi deschise, i.e.:
pentru orice submult ¸ime deschis˘a D ⊆ Y rezult˘a c˘a f
−1
(D) este submult ¸ime
deschis˘a ˆın X.
iii. Aplicat ¸ia f ˆıntoarce mult ¸imi ˆınchise ˆın mult ¸imi ˆınchise, i.e. pentru orice
submult ¸ime ˆınchis˘a D ⊆ Y rezult˘a c˘a f
−1
(D) este submult ¸ime ˆınchis˘a ˆın X.
Uniform continuitate
O aplicat ¸ie f : X → Y se nume¸ste uniform continu˘a (pe X) dac˘a:
∀ > 0, ∃δ

> 0 astfel ˆıncˆat d(x, y) < δ

⇒ d

(f(x), f(y)) < .
Propriet˘at ¸i ale funct ¸ii continue
Fie f : X → Y o funct ¸ie continu˘a; atunci:
Dac˘a A este mult ¸ime compact˘a atunci f(A) este mult ¸ime compact˘a.
Dac˘a X este conex, atunci f(X) este conex (ca subspat ¸iu al lui Y ).
Dac˘a X este spat ¸iu metric compact, atunci f este uniform continu˘a pe X.
32 CAPITOLUL 2. SPAT¸ II METRICE. CONTINUITATE
Principiul contract ¸iei, metoda aproximat ¸iilor succesive
Fie (X, d) un spat ¸iu metric ¸si fie f : X → X. Aplicat ¸ia f se nume¸ste
contract ¸ie (pe X) dac˘a exist˘a k ∈ [0, 1) astfel ˆıncˆat:
d(f(x), f(y)) ≤ k d(x, y), ∀x, y ∈ X.
Num˘arul k se nume¸ste factor de contract ¸ie.
Teorema de punct fix a lui Banach
Fie (X, d) un spat ¸iu metric complet ¸si fie f : X → X o contract ¸ie de factor
k. Atunci exist˘a un unic punct ξ ∈ X astfel ˆıncˆat f(ξ) = ξ.
Punctul ξ de mai sus se nume¸ste punct fix al aplicat ¸iei f.
Construct ¸ia lui se face astfel: fie x
0
∈ X, arbitrar fixat ¸si fie ¸sirul (nu-
mit ¸sirul aproximat ¸iilor succesive) definit prin recurent ¸˘a x
n+1
= f(x
n
). Se
demonstreaz˘a c˘a ¸sirul x
n
este convergent ¸si limita sa este punctul fix c˘autat.
ˆ
In plus, are loc formula (evaluarea erorii):
d(x
n
, ξ) ≤
k
n
1 −k
d(x
0
, x
1
), ∀n ∈ N.
Exemple uzuale de spat ¸ii metrice
a. Mult ¸imea numerelor reale, R, este spat ¸iu metric cu distant ¸a uzual˘a
d(x, y) = [x −y[, ∀x, y ∈ R.
Se poate demonstra c˘a singurele mult ¸imi conexe din R sunt intervalele.
b. Pe mult ¸imea numerelor complexe, C, distant ¸a uzual˘a este
d(z, w) = [z −w[, ∀z, w ∈ C.
c. Fie R
n
= ¦x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
) [ x
j
∈ R¦. Distant ¸a uzual˘a (euclidian˘a):
d
2
(x, y) =
¸
¸
¸
_
n

k=1
(x
k
−y
k
)
2
, unde x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
), y = (y
1
, y
2
, ..., y
n
).
ˆ
In R
n
o mult ¸ime este compact˘a dac˘a ¸si numai dac˘a este ˆınchis˘a ¸si m˘arginit˘a.
d. Fie C
n
= ¦x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
) [ x
j
∈ C¦. Distant ¸a uzual˘a (euclidian˘a):
d
2
(x, y) =
¸
¸
¸
_
n

k=1
[x
k
−y
k
[
2
,
cu notat ¸ii evidente.
2.1. NOT¸ INI TEORETICE 33
e. Fie
2
(N) = ¦x : N → R [

n
[x(n)[
2
< ∞¦. Generalizarea distant ¸ei
euclidiene la cazul infinit dimensional (pe
2
(N)) este
d(x, y) =
¸

n
[x(n) −y(n)[
2
.
f. Fie A ,= ∅ ¸si fie /(A) = ¦f : A → R [ f m˘arginit˘a¦. Distant ¸a
”supremum” pe spat ¸iul funct ¸iilor m˘arginite este
d

(f, g) = sup
x∈A
[f(x) −g(x)[.
g. Fie a, b ∈ R ¸si fie ([a, b] = ¦f : [a, b] → R [ f continu˘a¦. Distant ¸a
uzual˘a pe spat ¸iul funct ¸iilor continue este
d

(f, g) = sup
x∈[a,b]
[f(x) −g(x)[.
h. Mai general, dac˘a X este un spat ¸iu metric compact, atunci mult ¸imea
funct ¸iilor continue ((X) = ¦f : X → R [ f continu˘a¦ este spat ¸iu metric cu
distant ¸a d

(f, g) = sup
x∈X
[f(x) −g(x)[.
i. Fie B = ¦0, 1¦ codul (alfabetul) binar. Pe produsul cartezian
B
n
= ¦(x
1
, x
2
, ...x
n
) [ x
j
∈ B, ∀j = 1, 2, ..., n¦
definim distant ¸a Hamming:
d((x
1
, x
2
, ..., x
n
), (y
1
, y
2
, ..., y
n
)) =
n

j=1
[x
j
−y
j
[.
Distant ¸a Hamming m˘asoar˘a de fapt num˘arul de necoincident ¸e dintre ele-
mentele (x
1
, x
2
, ..., x
n
) ¸si (y
1
, y
2
, ..., y
n
).
j. Orice mult ¸ime nevid˘a A se poate organiza ca spat ¸iu metric (discret)
cu distant ¸a ”discret˘a” ρ(x, y) =
_
1 dac˘a x ,= y
0 dac˘a x = y
Spat ¸ii normate
Fie X un spat ¸iu vectorial complex (sau real).
O aplicat ¸ie | |: X −→ [0 , ∞) cu propriet˘at ¸ile:
a. | x +y |≤| x | + | y |
b. | αx |= [α[ | x |
c. | x |= 0 ⇐⇒ x = 0,
pentru orice x , y ∈ X ¸si α ∈ C, se nume¸ste norm˘a. O aplicat ¸ie care verific˘a
34 CAPITOLUL 2. SPAT¸ II METRICE. CONTINUITATE
doar condit ¸iile a ¸si b se nume¸ste seminorm˘a.
Perechea (X , | |) se nume¸ste spat ¸iu normat. Orice spat ¸iu normat este ¸si
spat ¸iu metric, distant ¸a dintre x ¸si y fiind, prin definit ¸ie,
d(x, y) =| x −y |
Dac˘a ˆın plus orice ¸sir Cauchy este convergent, atunci (X , | |) se nume¸ste
spat ¸iu Banach (sau spat ¸iu normat complet). Se poate demonstra c˘a operat ¸iile
algebrice sunt continue: dac˘a lim
n→∞
x
n
= x ¸si lim
n→∞
y
n
= y, atunci lim
n→∞
(x
n
+
y
n
) = x +y ¸si analog pentru ˆınmult ¸irea cu scalari.
Exemple de spat ¸ii normate
i. Spat ¸iile vectoriale R
n
¸si C
n
sunt spat ¸ii Banach cu norma euclidian˘a:
| x |
2
=
¸
¸
¸
_
n

j=1
[x
j
[
2
.
ii. Spat ¸iile de ¸siruri
p
(Z) ¸si
p
(N)
Fie p ∈ R, p ≥ 1, fixat ¸si fie

p
(Z) = ¦x : Z → C ;

n∈Z
[x(n)[
p
este convergent˘a¦.
Facem precizarea c˘a dac˘a (a
n
)
n∈Z
este un ¸sir de numere complexe indexat
dup˘a Z, atunci seria

n∈Z
a
n
este convergent˘a dac˘a seriile
0

n=−∞
a
n
¸si

n=1
a
n
sunt amˆandou˘a convergente.
Cu operat ¸iile uzuale cu ¸siruri,
p
(Z) este spat ¸iu vectorial. Norma este
| x |
p
=
_

n∈Z
[x(n)[
p
_1
p
.
Se demonstreaz˘a c˘a (
p
(Z), | |
p
) este spat ¸iu Banach.
Analog se definesc spat ¸iile
p
(N) = ¦x : N → C ;

n=0
[x(n)[
p
< ∞¦.
iii. Spat ¸iul ¸sirurilor m˘arginite
Fie

(Z) = ¦x : Z → C ; x ¸sir m˘arginit ¦. Cu operat ¸iile uzuale,

(Z) este
spat ¸iu vectorial. Aplicat ¸ia | x |

= sup
n∈Z
[x(n)[ este norm˘a, iar (

(Z), | |

)
este spat ¸iu Banach.
Analog se define¸ste spat ¸iul

(N).
2.1. NOT¸ INI TEORETICE 35
iv. Spat ¸iul funct ¸iilor continue
Fie T un spat ¸iu metric compact (caz particular: D = [a, b], a, b ∈ R) ¸si fie
((T) = ¦f : T → C ; f continu˘a¦.
Cu operat ¸iile uzuale, ((T) este spat ¸iu vectorial. Structura de spat ¸iu Banach
este definit˘a de norma supremum:
| f |

= sup
t∈D
[f(t)[.
v. Spat ¸iul funct ¸iilor m˘arginite
Fie A ,= ∅; spat ¸iul vectorial al funct ¸iilor m˘arginite
/(A) = ¦f : A → R [ f m˘arginit˘a ¦
este spat ¸iu Banach cu norma supremum: | f |

= sup
t∈A
[f(t)[.
Serii ˆınt-un spat ¸iu normat
Fie (X, | |) un spat ¸iu normat ¸si fie (x
n
)
n∈N
un ¸sir de elemente din X.
Spunem c˘a seria

n∈N
x
n
este convergent˘a la x ∈ X (numit ˆın acest caz
suma seriei) dac˘a ¸sirul sumelor part ¸iale, s
n
=
n

k=1
x
k
converge la x. Seria

n∈N
x
n
se nume¸ste absolut convergent˘a dac˘a seria (de numere reale ¸si pozi-
tive)

n∈N
| x
n
| este convergent˘a. Cu o demonstrat ¸ie asem˘an˘atoare celei de
la serii de numere reale se poate ar˘ata c˘a ˆıntr-un spat ¸iu Banach orice serie
absolut convergent˘a este convergent˘a, reciproca fiind, ˆın general, fals˘a.
Operatori liniari
Fie (X, | |) ¸si (Y, | |) dou˘a normate; o aplicat ¸ie T : X → Y se nume¸ste
aplicat ¸ie liniar˘a (sau operator liniar) dac˘a:
T(αx +βy) = αT(x) +βT(y), ∀x, y ∈ X, ∀α, β ∈ C.
Operatorul T se nume¸ste liniar ¸si continuu dac˘a, ˆın plus, aplicat ¸ia T este ¸si
continu˘a.
Mult ¸imea operatorilor liniari ¸si continui de la X ˆın Y se noteaz˘a cu L(X, Y ).
Cu operat ¸iile uzuale:
(T +S)(x) = T(x) +S(x), (αT)(x) = αT(x), ∀α ∈ C, ∀x ∈ X,
mult ¸imea L(X, Y ) este spat ¸iu vectorial.
36 CAPITOLUL 2. SPAT¸ II METRICE. CONTINUITATE
Pentru orice aplicat ¸ie liniar˘a T : X → Y , se demonstreaz˘a c˘a urm˘atoarele
afirmat ¸ii sunt echivalente:
a. T este continu˘a.
b. T este continu˘a ˆın 0 ∈ X.
c. exist˘a M > 0 astfel ˆıncˆat: ∀x ∈ X, | T(x) | ≤ M | x | .
Spat ¸iul vectorial L(X, Y ) se organizeaz˘a ca spat ¸iu normat cu norma:
| T |= inf¦M > 0 [ | T(x) | ≤ M | x |¦.
Au loc urm˘atoarele egalit˘at ¸i:
| T |= sup¦| Tx | [ | x | ≤ 1¦ = sup¦| Tx | [ | x |= 1¦.
Din definit ¸ie rezult˘a:
| Tx |≤| T | | x | ∀T ∈ L(X), ∀x ∈ X.
Se demonstreaz˘a de asemenea inegalitatea:
| TS | ≤| T | | S |, ∀T, S ∈ L(X).
Dac˘a Y este spat ¸iu Banach, atunci (L(X, Y ), | |) este spat ¸iu Banach.
Dac˘a Y este corpul scalarilor (R sau C) atunci L(X, C) se noteaz˘a X

¸si se
nume¸ste dualul spat ¸iului X, iar elementele lui se numesc funct ¸ionale liniare
¸si continue.
ˆ
In cazul X = Y , not˘am L(X) = L(X, X).
Spectru, valori proprii, vectori proprii
ˆ
In continuare presupunem c˘a X este spat ¸iu Banach.
Pentru orice operatori T, S ∈ L(X) se define¸ste produsul (compunerea):
(TS)(x) = T(S(x)), ∀x ∈ X.
Un operator T ∈ L(X) se nume¸ste inversabil dac˘a exist˘a T
−1
∈ L(X) astfel
ˆıncˆat TS = I, unde, am notat cu I operatorul identic: Ix = x, ∀x ∈ X.
Un rezultat fundamental (teorema lui Banach) afirm˘a c˘a un operator T este
inversabil dac˘a ¸si numai dac˘a este bijectiv.
Pentru orice T ∈ L(X), mult ¸imea:
σ(T) = ¦λ ∈ C [ operatorul λI −T nu este inversabil¦
se nume¸ste spectrul operatorului T. Se demonstreaz˘a c˘a spectrul este mult ¸ime
nevid˘a ¸si compact˘a inclus˘a ˆın ¦λ ∈ C [ [λ[ ≤| T |¦.
2.2. SPAT¸ II METRICE 37
Num˘arul r(T) = sup¦[λ[ [ λ ∈ σ(T)¦ se nume¸ste raza spectral˘a a opera-
torului T; evident, r(T) ≤| T | ¸si, ˆın plus, are loc formula razei spectrale:
r(T) = lim
n→∞
| T
n
|
1
n
.
Submult ¸imea:
σ
p
(T) = ¦λ ∈ σ(T) [ operatorul λI −T nu este injectiv¦
se nume¸ste spectrul punctual (sau mult ¸imea valorilor proprii).
Dac˘a λ ∈ σ
p
(T), atunci exist˘a x ∈ X, x ,= 0, astfel ˆıncˆat Tx = λx.
ˆ
In
acest caz vectorul x se nume¸ste vector propriu al lui T asociat valorii proprii
λ. Dac˘a X este un spat ¸iu Banach finit dimensional, (C
n
sau R
n
) atunci
spectrul coincide cu mult ¸imea valorilor proprii ¸si
σ
p
(T) = σ(T) = ¦λ ∈ C [ P
T
(λ) = 0¦,
unde, P
T
este polinomul caracteristic al operatorului T.
2.2 Spat ¸ii metrice
1. S˘a se demonstreze c˘a urm˘atoarele aplicat ¸ii sunt metrici pe R
2
, echiva-
lente cu distant ¸a euclidian˘a:
a. d
1
((x
1
, y
1
), (x
2
, y
2
)) = [x
1
−x
2
[ +[y
1
−y
2
[.
b. d

((x
1
, y
1
), (x
2
, y
2
)) = max¦[x
1
−x
2
[, [y
1
−y
2
[¦.
Solut ¸ie
Se verific˘a direct definit ¸ia distant ¸ei. Fie d
2
distant ¸a euclidian˘a pe R
2
¸si fie
(x, y) ∈ R
2
; din inegalit˘at ¸ile:
_
[x[
2
+[y[
2
≤ [x[ +[y[ ≤
_
2 ([x[
2
+[y[
2
),
1
2
([x[ +[y[) ≤ max¦[x[, [y[¦ ≤ [x[ +[y[,
rezult˘a:
d
2
((x
1
, y
1
), (x
2
, y
2
)) ≤ d
1
((x
1
, y
1
), (x
2
, y
2
)) ≤

2 d
2
((x
1
, y
1
), (x
2
, y
2
))
¸si respectiv
1
2
d
1
((x
1
, y
1
), (x
2
, y
2
)) ≤ d

((x
1
, y
1
), (x
2
, y
2
)) ≤ d
1
((x
1
, y
1
), (x
2
, y
2
)).
38 CAPITOLUL 2. SPAT¸ II METRICE. CONTINUITATE
2. S˘a se generalizeze exemplul de mai sus ˆın cazurile R
n
¸si C
n
.
3. S˘a se caracterizeze ¸sirurile convergente ¸si ¸sirurile Cauchy ˆıntr-un
spat ¸iu metric discret. S˘a se demonstreze c˘a orice spat ¸iu metric discret este
complet.
Solut ¸ie
Fie (X, d) un spat ¸iu metric discret ¸si fie x
n
un ¸sir ˆın X; fie 0 < ε < 1. Dac˘a
x
n
→ a, atunci exist˘a n
ε
∈ N astfel ˆıncˆat d(x
n
, a) < ε < 1, ∀n ≥ n
ε
, deci
d(x
n
, a) = 0, ∀n ≥ n
ε
; rezult˘a c˘a ¸sirul x
n
este constant (ˆıncepˆand de la un
rang). Un rat ¸ionament similar se aplic˘a ¸si ˆın cazul ¸sirurilor Cauchy.
4. Pe mult ¸imea numerelor rat ¸ionale, Q, consider˘am distant ¸a uzual˘a (in-
dus˘a din R), d(x, y) = [x − y[. S˘a se demonstreze c˘a spat ¸iul metric (Q, d)
nu este complet.
Solut ¸ie
Fie ¸sirul de numere rat ¸ionale x
n
=
_
1 +
1
n
_
n
. Se ¸stie c˘a ˆın R ¸sirul x
n
este
convergent la e ∈ R ¸ Q. Rezult˘a c˘a x
n
este ¸sir Cauchy ˆın R, deci ¸si ˆın
Q; dac˘a x
n
ar fi convergent ˆın Q, atunci ˆın R ar avea dou˘a limite, ceea ce
constituie o contradict ¸ie.
5. Mult ¸imea lui Cantor
Not˘am cu I
0
intervalul [0, 1]. Elimin˘am din I
0
intervalul din mijloc, (
1
3
,
2
3
)
¸si not˘am
I
1
=
_
0,
1
3
_

_
2
3
, 1
_
mult ¸imea astfel obt ¸inut˘a. Continu˘am procedeul: din fiecare din intervalele
[0,
1
3
], [
2
3
, 1] elimin˘am intervalul din mijloc ¸si not˘am cu I
2
mult ¸imea rezul-
tat˘a:
I
2
=
_
0,
1
9
_

_
2
9
,
3
9
_

_
6
9
,
7
9
_

_
8
9
, 1
_
.
Continuˆand procedeul, se obt ¸ine un ¸sir de mult ¸imi I
0
, I
1
, I
2
, ... cu propriet˘at ¸ile:
i. I
0
⊃ I
1
⊃ I
2
⊃ ...
ii. I
n
este reuniunea a 2
n
intervale, fiecare de lungime 3
−n
.
Prin definit ¸ie, mult ¸imea lui Cantor este intersect ¸ia: ( =

n∈N
I
n
.
S˘a se demonstreze urm˘atoarele propriet˘at ¸i:
a. ( este mult ¸ime compact˘a.
b. Mult ¸imea ( nu cont ¸ine intervale.
c. Mult ¸imea lui Cantor este perfect˘a (nu cont ¸ine puncte izolate); ˆın partic-
ular, rezult˘a c˘a ( nu este mult ¸ime num˘arabil˘a.
2.2. SPAT¸ II METRICE 39
Solut ¸ie
a. Mult ¸imea ( este m˘arginit˘a (inclus˘a ˆın [0, 1]) ¸si ˆınchis˘a (intersect ¸ie de
mult ¸imi ˆınchise).
b. Din construct ¸ie, rezult˘a:
( ∩
_
3k + 1
3
m
,
3k + 2
3
m
_
= ∅, ∀k, m ∈ N.
Dar, orice interval (α, β) cont ¸ine un interval de forma
_
3k+1
3
m
,
3k+2
3
m
_
dac˘a m
este ales cu condit ¸ia 3
−m
<
β−α
6
. Rezult˘a c˘a mult ¸imea ( nu cont ¸ine inter-
vale.
c. Fie a ∈ ( ¸si fie S un interval arbitrar care-l cont ¸ine pe a; pentru orice
n ∈ N, fie J
n
acel interval al lui I
n
care-l cont ¸ine pe a. Alegem n
0
suficient
de mare astfel ˆıncˆat J
n
0
⊆ S; dac˘a not˘am cu x
n
acel cap˘at al intervalului
J
n
diferit de a, rezult˘a x
n
∈ ( ∩ S, x
n
,= a, ∀n ≥ n
0
.
6. Fie spat ¸iul metric (R
n
, d
2
), fie x
m
= (x
m
1
, x
m
2
, ..., x
m
n
) un ¸sir de ele-
mente din R
n
¸si a = (a
1
, a
2
, ..., a
n
) ∈ R
n
. Atunci:
lim
m→∞
x
m
= a (ˆın R
n
) ⇔ lim
m→∞
x
m
k
= a
k
(ˆın R), ∀k ∈ ¦1, 2, ..., n¦.
Solut ¸ie
Se aplic˘a inegalit˘at ¸ile:
[x
m
j
−a
j
[ ≤ d
2
(x
m
, a) ≤
n

k=1
[x
m
k
−a
k
[, ∀j ∈ ¦1, 2, ..., n¦.
7. Fie a, b ∈ R, a < b.
a. S˘a se demonstreze c˘a
d
1
(f, g) =
_
b
a
[f(x) −g(x)[dx
este distant ¸˘a pe mult ¸imea funct ¸iilor continue ([a, b].
b. S˘a se demonstreze c˘a orice ¸sir f
n
∈ (([a, b]) convergent ˆın raport cu
distant ¸a d

este convergent ¸si ˆın raport cu distant ¸a d
1
, dar reciproca este
fals˘a.
Solut ¸ie
a. Se verific˘a direct definit ¸ia (se folosesc propriet˘at ¸ile modulului ¸si ale inte-
gralei).
b. Fie f
n
, f ∈ (([a, b]) astfel ˆıncˆat d

(f
n
, f) → 0. Atunci:
d
1
(f
n
, f) =
_
b
a
[f
n
(x) −f(x)[dx ≤ (b −a) d

(f
n
, f) → 0.
40 CAPITOLUL 2. SPAT¸ II METRICE. CONTINUITATE
Pentru a ar˘ata c˘a reciproca este fals˘a, fie ¸sirul f
n
(x) =
1
1 +nx
.
Atunci f
n
→ 0 ˆın raport cu distant ¸a d
1
, dar nu converge ˆın raport cu d

.
8. Fie (X, d) un spat ¸iu metric complet ¸si fie A ⊆ X; s˘a se demon-
streze c˘a spat ¸iul metric indus (A, d) este complet dac˘a ¸si numai dac˘a A este
submult ¸ime ˆınchis˘a ˆın X.
Solut ¸ie
Se folose¸ste caracterizarea cu ¸siruri a mult ¸imilor ˆınchise. Presupunem mai
ˆıntˆai c˘a A este ˆınchis˘a. Dac˘a x
n
∈ A este un ¸sir Cauchy (ˆın X), atunci exist˘a
(deoarece X este complet) x ∈ X astfel ˆıncˆat x
n
→ x. Dar A este ˆınchis˘a,
deci x ∈ A. Implicat ¸ia invers˘a o l˘as˘am ca exercit ¸iu.
9. a. S˘a se demonstreze c˘a aplicat ¸ia
d : R R → [0, ∞), d(x, y) = [arctgx −arctgy[, ∀x, y ∈ R,
este distant ¸˘a pe R.
b. Spat ¸iul metric (R, d) nu este complet.
Solut ¸ie
a. Funct ¸ia arctg este injectiv˘a, deci d(x, y) = 0 ⇔ x = y.
b. S¸irul x
n
= n este ¸sir Cauchy ˆın raport cu distant ¸a d:
d(x
n
, x
m
) = [arctg n −arctg m[ =
¸
¸
¸
¸
arctg
_
n −m
1 +nm

¸
¸
¸
→ 0,
dac˘a m, n → ∞.
Presupunˆand, prin absurd, c˘a ¸sirul x
n
este convergent la a ∈ R, atunci
d(x
n
, a) → 0; pe de alt˘a parte:
d(x
n
, a) = [arctg n −arctg a[ =
=
¸
¸
¸
¸
arctg
_
n −a
1 +na

¸
¸
¸

¸
¸
¸
¸
arctg
_
1
a

¸
¸
¸
,= 0, ∀a ∈ R,
contradict ¸ie.
10. Exemplul de mai sus se poate generaliza astfel: fie X o mult ¸ime
nevid˘a arbitrar˘a, fie f : X → R ¸si fie
d : X X → [0, ∞), d(x, y) = [ f(x) −f(y) [.
Atunci d este distant ¸˘a pe X dac˘a ¸si numai dac˘a funct ¸ia f este injectiv˘a.
2.2. SPAT¸ II METRICE 41
11. In spat ¸iul metric (R
2
, d
2
) consider˘am submult ¸imile:
A = ¦(x, y) ∈ R
2
[ 0 < x
2
+y
2
≤ 1¦,
B = ¦(x, y) ∈ R
2
[ 1 ≤ x
2
+y
2
≤ 2¦,
D = ¦(x, y) ∈ R
2
[ x
2
+y
2
< 1, x > 0, y > 0¦,
E = ¦(x, y) ∈ R
2
[ ax +by +c = 0, a, b, c ∈ R constante fixate¦,
F =
__
1
n
, 1
_
∈ R
2
[ n ∈ N
_
, G = F ∪ ¦(0, 1)¦.
S˘a se precizeze dac˘a mult ¸imile sunt deschise, ˆınchise, m˘arginite, conexe
sau compacte.
Solut ¸ie
A este mult ¸ime m˘arginit˘a ¸si conex˘a, dar nu este deschis˘a ¸si nici ˆınchis˘a.
B este compact˘a ¸si conex˘a. D este deschis˘a, conex˘a ¸si m˘arginit˘a. E este
ˆınchis˘a, conex˘a ¸si nem˘arginit˘a. F este m˘arginit˘ a, dar nu este deschis˘a, nici
ˆınchis˘a ¸si nici conex˘a. G este mult ¸ime compact˘a.
12. S˘a se dea un exemplu de submult ¸ime ˆın R
2
care este conex˘a, dar nu
este conex˘a prin arce (o submult ¸ime M a unui spat ¸iu metric X se nume¸ste
conex˘a prin arce dac˘a pentru orice x, y ∈ M exist˘a a, b ∈ R ¸si o funct ¸ie
continu˘a γ : [a, b] → M astfel ˆıncˆat γ(a) = x ¸si γ(b) = y).
Solut ¸ie
Un exemplu este :
H =
__
x, sin
1
x
_
∈ R
2
[ x ∈ (0, 1]
_
_
¦(0, y) ∈ R
2
[ y ∈ [−1, 1]¦.
13. S˘a se arate c˘aˆıntr-un spat ¸iu metric intersect ¸ia unei familii infinite de
mult ¸imi deschise nu este neap˘arat deschis˘a ¸si reuniunea unei familii infinite
de mult ¸imi ˆınchise nu este neap˘arat ˆınchis˘a.
Solut ¸ie
Fie, de exemplu, ˆın spat ¸iul metric R mult ¸imile deschise
D
n
=
_

1
n
,
1
n
_
, ∀n ∈ N

.
Atunci

n≥1
D
n
= ¦0¦.
ˆ
In acela¸si spat ¸iu metric, fie mult ¸imile ˆınchise
F
n
=
_
1
n
, 1 −
1
n
_
, ∀n ∈ N

.
Atunci
_
n≥1
F
n
= (0, 1).
42 CAPITOLUL 2. SPAT¸ II METRICE. CONTINUITATE
2.3 Teorema contract ¸iei
14. S˘a se decid˘a dac˘a urm˘atoarele funct ¸ii sunt contract ¸ii pe mult ¸imile
indicate:
a. f(x) = sinx, x ∈ R.
b. f(x) = lnx, x ∈ [e, ∞).
c. f(x) = arctg x, x ∈ R.
d. f(x) =
1 −x
2
5(1 +x
2
)
, x ∈ R.
e. f(x) =
2x
1 +x
2
, x ∈ R.
Solut ¸ii
a. Funct ¸ia f(x) = sinx nu este contract ¸ie pe R. Presupunˆand prin absurd
c˘a ar exista k ∈ (0, 1) astfel ˆıncˆat [ sinx − siny[ ≤ k [x − y[, ∀x, y ∈ R,
atunci, ˆın particular pentru y = 0, se obt ¸ine [ sinx[ ≤ k [x[, ∀x ∈ R; rezult˘a
c˘a lim
x→0
[ sinx[
[x[
≤ k < 1, contradict ¸ie. Funct ¸ia sinus este totu¸si contract ¸ie pe
orice interval ˆınchis care nu cont ¸ine numere de forma kπ, ∀k ∈ Z (pentru
demonstrat ¸ie se poate aplica teorema lui Lagrange).
b. Funct ¸ia f(x) = lnx este contract ¸ie pe [e, ∞); din teorema lui Lagrange
rezult˘a:
[ lnx −lny[ ≤
_
sup
c≥e
1
c
_
[x −y[ ≤
1
e
[x −y[, ∀x, y ∈ R.
c. Funct ¸ia f(x) = arctg x nu este contract ¸ie pe R; fie, prin absurd, k ∈ (0, 1)
astfel ˆıncˆat [arctg x − arctg y[ ≤ k [x − y[, ∀x, y ∈ R.
ˆ
In particular pentru
y = 0 rezult˘a [arctg x[ ≤ k [x[, ∀x ∈ R ¸si deci lim
x→0
[arctg x[
[x[
≤ k < 1,
contradict ¸ie. Funct ¸ia f(x) = arctg x este contract ¸ie pe orice interval I pen-
tru care 0 nu este punct de acumulare, deoarece, pe un astfel de interval are
loc inegalitatea sup
x∈I
[f

(x)[ < 1.
d. Funct ¸ia nu este contract ¸ie pe R; rat ¸ionament similar cu exemplele a ¸si c
de mai sus.
e. Funct ¸ia este contract ¸ie pe R.
15. S˘a se aproximeze cu o eroare mai mic˘a decˆat 10
−3
solut ¸ia real˘a a
ecuat ¸iei x
3
+ 4x −1 = 0.
Solut ¸ie
Ecuat ¸ia are o singur˘a solut ¸ie real˘a, ξ ∈ (0, 1). Vom aplica metoda
aproximat ¸iilor succesive. Fie X = [0, 1] ¸si f : X → X, f(x) =
1
x
2
+4
. Ecuat ¸ia
2.3. TEOREMA CONTRACT¸ IEI 43
este echivalent˘a cu f(x) = x, iar spat ¸iul metric X este complet (cu metrica
uzual˘a indus˘a din R); demonstr˘am acum c˘a f este contract ¸ie pe X. Derivata
este f

(x) =
−2x
(x
2
+4)
2
, iar sup
x∈X
[f

(x)[ = −f

(1) =
2
25
< 1, deci f este
contract ¸ie cu factorul factorul de contract ¸ie k =
2
25
. S¸irul aproximat ¸iilor
succesive este
x
0
= 0, x
n+1
= f(x
n
) =
1
x
2
n
+ 4
;
evaluarea erorii:
[x
n
−ξ[ <
k
n
1 −k
[x
0
−x
1
[ =
1
3

_
2
25
_
n
,
deci ξ ≈ x
3
= f
_
16
65
_
= 0, 2355072.
Aceea¸si ecuat ¸ie se poate rezolva aproximativ ¸si folosind contract ¸ia
g(x) =
1
4
(1 −x
3
), x ∈ [0, 1].
ˆ
In acest caz factorul de contract ¸ie este
k = sup
x∈(0,1)
[g

(x)[ =
3
4
. Metoda aproximat ¸iilor succesive converge mult
mai ˆıncet ˆın acest caz, ξ ≈ x
6
.
16. S˘a se calculeze cu o eroare mai mic˘a decˆat 10
−3
solut ¸ia real˘a a
ecuat ¸iei x
3
+ 12x −1 = 0.
Solut ¸ie
Ecuat ¸ia are o singur˘a solut ¸ie real˘a ξ ∈ (0, 1) ¸si este echivalent˘a cu x = f(x),
unde f(x) =
_
x
2
+ 12
_
−1
este contract ¸ie pe [0, 1], cu factorul de contract ¸ie
k =
2
169
.
17. S˘a se calculeze cu o eroare mai mic˘a decˆat 10
−3
solut ¸ia real˘a a
ecuat ¸iei x
5
+x −15 = 0.
Solut ¸ie
Ecuat ¸ia are o singur˘a solut ¸ie real˘a ξ ∈ (1, 2). Scriem ecuat ¸ia sub forma
echivalent˘a x =
5

15 −x; aplicat ¸ia f(x) =
5

15 −x este contract ¸ie pe [1, 2]
cu factorul de contract ¸ie k =
1
5
5

14
4
.
18. Fie a ∈ (0, 10
−1
). S˘a se construiasc˘a un ¸sir al aproximat ¸iilor succe-
sive pentru solut ¸ia din (0, 1) a ecuat ¸iei xe
x
= a.
Solut ¸ie
Scriem ecuat ¸ia sub forma x = φ(x), cu φ(x) = ae
−x
. Atunci φ : [0, 1] → [0, 1]
este o contract ¸ie (cu factorul a).
19. Ecuat ¸ia lui Kepler S˘a se construiasc˘a un ¸sir care converge la
(unica) solut ¸ie a ecuat ¸iei x = q sinx +m, q ∈ (−1, 1), m ∈ R.
44 CAPITOLUL 2. SPAT¸ II METRICE. CONTINUITATE
Solut ¸ie
Funct ¸ia f : R → R, f(x) = q sinx +m este contract ¸ie:
sup
x∈R
[f

(x)[ = q < 1,
deci ecuat ¸ia x = f(x) are o solut ¸ie unic˘a ξ ∈ R.
Pentru orice x
0
∈ R, ¸sirul
x
n+1
= f(x
n
) = q sinx
n
+m
converge la ξ, eroarea la pasul n fiind:
[x
n
−ξ[ <
q
n
1 −q
[x
1
−x
0
[.
20. Fie a, b, c ∈ R; ˆın ce condit ¸ii se poate aplica metoda aproximat ¸iilor
succesive ecuat ¸iei: x = a sinx +b cos x +c ?
Solut ¸ie
Fie f : R → R, f(x) = a sinx + b cos x + c. Funct ¸ia f se poate scrie sub
forma:
f(x) =
_
a
2
+b
2
_
a

a
2
+b
2
sinx +
b

a
2
+b
2
cos x
_
+c =
=
_
a
2
+b
2
sin(x +φ) +c,
cu φ ∈ R bine ales. Rezult˘a c˘a aplicat ¸ia f este contract ¸ie dac˘a ¸si numai
dac˘a

a
2
+b
2
< 1; dac˘a aceast˘a ipotez˘a este adev˘arat˘a, atunci un ¸sir al
aproximat ¸iilor succesive este (de exemplu) x
0
= 0, x
n+1
= f(x
n
). Eroarea
la pasul n este cel mult
_

a
2
+b
2
_
n
1 −

a
2
+b
2
[b +c[.
21. S˘a se demonstreze c˘a pentru orice a ∈ (−1, 1) ¸si pentru orice funct ¸ie
continu˘a h : [0, 1] → R exist˘a o singur˘a funct ¸ie continu˘a u : [0, 1] → R astfel
ˆıncˆat u(x) = h(x) +a sinu(x), ∀x ∈ [0, 1].
Solut ¸ie
Studiem ecuat ¸ia ˆın spat ¸iul metric ((([0, 1]), d

)). Fie aplicat ¸ia
F : (([0, 1]) → (([0, 1]), (F(f))(x) = h(x) +a sinf(x), ∀x ∈ [0, 1].
Este suficient s˘a demonstr˘am c˘a F este contract ¸ie (funct ¸ia u din concluzie
este punctul fix al contract ¸iei). Fie f, g ∈ (([0, 1]); atunci:
d

(F(f), F(g)) = sup
x∈[0,1]
[a(sinf(x) −sing(x))[ ≤ [a[ d

(f, g),
2.3. TEOREMA CONTRACT¸ IEI 45
deci F este contract ¸ie cu factorul [a[.
22. Sisteme liniare Fie A = (a
ij
) o matrice p˘atratic˘a de ordinul n ∈ N
cu elemente a
ij
∈ R, ∀i, j ∈ ¦1, 2, .., n¦ ¸si fie b
i
∈ R, ∀i ∈ ¦1, 2, ..., n¦. Pentru
ce valori ale parametrului λ ∈ R se poate aplica metoda aproximat ¸iilor
succesive sistemului liniar: x
i
= λ
n

k=1
a
ik
x
k
+b
i
, ∀1 ≤ i ≤ n ?
Solut ¸ie
Fie d una din distant ¸ele echivalente pe R
n
(a se vedea exercit ¸iile 1 ¸si 2) ¸si
fie
T : R
n
→ R
n
, T(x
1
, x
2
, .., x
n
) = λ
_
n

k=1
a
1k
x
k
+b
1
, ...,
n

k=1
a
nk
x
k
+b
n
_
.
Se impune condit ¸ia ca T s˘a fie contract ¸ie ¸si se obt ¸in valorile cerute pentru λ.
Vom face ˆın continuare calculul pentru distant ¸a euclidian˘a, d = d
2
. Pentru
orice vectori x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
) ¸si y = (y
1
, y
2
, ..., y
n
) din R
n
, avem (aplic˘am
inegalitatea lui Schwarz):
d
2
(T(x), T(y)) = [λ[
¸
¸
¸
_
n

i=1
_
n

k=1
a
ik
(x
k
−y
k
)
_
2

≤ [λ[
¸
¸
¸
_
n

i=1
__
n

k=1
a
2
ik
__
n

k=1
(x
k
−y
k
)
2
__
= [λ[
¸
¸
¸
_
n

i=1
n

k=1
a
2
ik
d
2
(x, y).
Deci T este contract ¸ie dac˘a ¸si numai dac˘a [λ[ ≤
_
_
¸
¸
¸
_
n

i=1
n

k=1
a
2
ik
_
_
−1
.
23. S˘a se rezolve exercit ¸iul anterior ˆın raport cu distant ¸ele d
1
¸si d

.
24. Ecuat ¸ii integrale de tip Fredholm Fie a, b ∈ R, a < b ¸si fie
K : [a, b][a, b] → R o funct ¸ie continu˘a (numit˘a nucleu). Pentru orice funct ¸ie
continu˘a f : [a, b] → R ¸si pentru orice λ ∈ R, fie ecuat ¸ia (cu necunoscuta
φ):
φ(x) = λ
_
b
a
K(x, y)φ(y)dy +f(x), ∀x ∈ [a, b].
S˘a se afle pentru ce valori ale lui λ ∈ R se poate aplica metoda aproximat ¸iilor
succesive ecuat ¸iei considerate.
46 CAPITOLUL 2. SPAT¸ II METRICE. CONTINUITATE
Solut ¸ie
Studiem ecuat ¸ia ˆın spat ¸iul Banach ((([a, b]), d

). Fie aplicat ¸ia
U : (([a, b]) → (([a, b]), (Uφ)(x) = λ
_
b
a
K(x, y)φ(y)dy +f(x).
Ecuat ¸ia Fredholm se scrie U(φ) = φ. Pentru orice φ, ψ ∈ (([a, b]), calcul˘am:
d

(Uφ, Uψ) = sup
x∈[a,b]
[(Uφ)(x) −(Uψ)(x)[ =
= sup
x∈[a,b]

_
b
a
K(x, y)(φ(y) −ψ(y))dy[ ≤
≤ [λ[ sup
x∈[a,b]
_
b
a
[K(x, y)[ [φ(y) −ψ(y)[dy ≤
≤ [λ[ | K |

_
b
a
[φ(y) −ψ(y)[dy,
unde, am notat | K |

= sup
(x,y)∈[a,b]
2
[K(x, y)[. Rezult˘a deci
d

(Uφ, Uψ) ≤ [λ[ | K |

(b −a)d

(φ, ψ), ∀φ, ψ ∈ (([a, b]).
Aplicat ¸ia U este contract ¸ie dac˘a ¸si numai dac˘a [λ[ <
1
(b −a) | K |

.
ˆ
In
aceast˘a ipotez˘a, construim un ¸sir al aproximat ¸iilor succesive: fie φ
0
∈ (([a, b])
¸si φ
n+1
= Uφ
n
. Calcul˘am primii termeni ai ¸sirului:
φ
1
(x) = (Uφ
0
)(x) = λ
_
b
a
K(x, y)φ
0
(y)dy +f(x), ∀x ∈ [a, b].
φ
2
(x) = (Uφ
1
)(x) = λ
_
b
a
K(x, y)
_
λ
_
b
a
K(y, t)φ
0
(t)dt +f(y)
_
dy +f(x) =
= f(x) +λ
_
b
a
K(x, y)f(y)dy +λ
2
_
b
a
_
b
a
K(x, y)K(y, t)φ
0
(t)dtdy =
= f(x) +λ
_
b
a
K(x, y)f(y)dy +λ
2
_
b
a
_
φ
0
(t)
_
b
a
K(x, y)K(y, t)dy
_
dt.
Definim nucleele iterate:
K
1
(x, y) = K(x, y),
2.3. TEOREMA CONTRACT¸ IEI 47
K
2
(x, y) =
_
b
a
K(x, t)K
1
(t, y)dt,
K
3
(x, y) =
_
b
a
K(x, t)K
2
(t, y)dt,
.........................................
K
n
(x, y) =
_
b
a
K(x, t)K
n−1
(t, y)dt.
Cu aceste notat ¸ii, solut ¸ia ecuat ¸iei Fredholm este:
ξ(x) = f(x) +

n≥1
λ
n
_
b
a
K
n
(x, y)f(y)dy, ∀x ∈ [a, b].
Fie R(x, y, λ) =

n≥0
λ
n
K
n+1
(x, y) rezolventa ecuat ¸iei; atunci:
ξ(x) = f(x) +λ
_
b
a
R(x, y, λ)f(y)dy.
25. S˘a se determine λ ∈ R astfel ˆıncˆat ecuat ¸iei
φ(x) = λ
_
1
0
xyφ(y)dy +x
2
s˘a i se poat˘a aplica metoda aproximat ¸iilor succesive ¸si, ˆın acest caz, s˘a se
rezolve ecuat ¸ia.
Solut ¸ie
Cu notat ¸iile din exercit ¸iul precedent, a = 0, b = 1,
K : [0, 1] [0, 1] → R, K(x, y) = xy, f(x) = x
2
¸si | K |

= 1. Aplicat ¸ia
U definit˘a prin (Uφ)(x) = λ
_
1
0
xyφ(y)dy +x
2
este contract ¸ie dac˘a ¸si numai
dac˘a [λ[ < 1.
ˆ
In acest caz, nucleele iterate sunt:
K
1
(x, y) = K(x, y) = xy,
K
2
(x, y) =
_
1
0
K(x, t)K
1
(t, y)dt =
_
1
0
xt
2
ydt =
1
3
xy,
K
3
(x, y) =
_
1
0
1
3
xt
2
ydt =
1
3
2
xy.
ˆ
In general, K
n
=
1
3
n−1
xy. Rezult˘a:
R(x, y, λ) =

n≥0
_
λ
3
_
n
xy =
3xy
3 −λ
,
48 CAPITOLUL 2. SPAT¸ II METRICE. CONTINUITATE
¸si deci solut ¸ia (unic˘a) a ecuat ¸iei este
ξ(x) = x
2

_
1
0
3xy
3 −λ
y
2
dy = x
2
+

4(3 −λ)
x.
26. Metoda lui Newton
Fie a, b ∈ R ¸si fie f : [a, b] → R o funct ¸ie de dou˘a ori derivabil˘a astfel
ˆ
incˆat f

(x) ,= 0, ∀x ∈ [a, b]. Presupunem c˘a ecuat ¸ia f(x) = 0 are o solut ¸ie
ξ ∈ [a, b]. Metoda lui Newton aproximeaz˘a ξ cu ¸sirul aproximat ¸iilor suc-
cesive generat de contract ¸ia g(x) = x −
f(x)
f

(x)
. S˘a se g˘aseasc˘a o condit ¸ie
suficient˘a pentru a se putea aplica metoda aproximat ¸iilor succesive ¸si s˘a se
interpreteze geometric metoda.
Solut ¸ie
Condit ¸ia [g

(x)[ ≤ k < 1 (pentru ca g s˘a fie contract ¸ie) este echivalent˘a cu
[f(x)f

(x)[ < k(f

(x))
2
, ∀x ∈ [a, b]. Dac˘a aceast˘a condit ¸ie este ˆındeplinit˘a,
atunci ¸sirul aproximat ¸iilor succesive este x
n
= x
n−1

f(x
n−1
)
f

(x
n−1
)
. Geometric,
x
n
este abscisa punctului de intersect ¸ie al tangentei la graficul funct ¸iei f
ˆın punctul (x
n−1
, f(x
n−1
)) cu axa Ox.
ˆ
Intr-adev˘ar, ecuat ¸ia tangentei este
y −f(x
n−1
) = f

(x
n−1
)(x −x
n−1
) ¸si pentru y = 0 se obt ¸ine x
n
.
27. Fie a > 0 ¸si p ∈ N. S˘a se aplice metoda lui Newton pentru a
construi un ¸sir al aproximat ¸iilor succesive pentru
p

a.
Solut ¸ie
Fie f(x) = x
p
−a ¸si g(x) = x −
f(x)
f

(x)
=
1
p
_
(p −1)x +ax
1−p
_
. Aplicat ¸ia g
este contract ¸ie pe un interval care cont ¸ine
p

a:
[g

(x)[ =
p −1
p
¸
¸
1 −ax
−p
¸
¸
<
p −1
p
< 1 , ∀x >
p
_
a
2
.
In concluzie, pentru a construi un ¸sir al aproximat ¸iilor succesive, trebuie ca
primul termen, x
0
, s˘a fie ales astfel ˆıncˆat x
0
>
p
_
a
2
.
2.4 Funct ¸ii continue
28. S˘a se studieze continuitatea in zero funct ¸iei
f(x) =
_
x[
1
x
], x ∈ (0, 1]
1, x = 0
2.4. FUNCT¸ II CONTINUE 49
unde, [a] este partea ˆıntreag˘a a num˘arului a ∈ R.
Solut ¸ie
Din dubla inegalitate:
x
_
1
x
−1
_
< f(x) ≤ x
1
x
, ∀x ∈ (0, 1],
rezult˘a c˘a funct ¸ia f este continu˘a ˆın 0.
29. Fie
f : R → R, f(x) =
_
xsin
1
x
, x ,= 0
0, x = 0
S˘a se demonstreze c˘a f este uniform continu˘a pe R.
Solut ¸ie
Funct ¸ia f este continu˘a, deci pe orice interval compact [a, b] ⊂ R este ¸si
uniform continu˘a. Fie x
n
→ ∞¸si y
n
→ ∞ astfel ˆıncˆat [x
n
−y
n
[ → 0. Atunci
[f(x
n
) − f(y
n
)[ → 0 (deoarece lim
n→∞
f(x
n
) = lim
n→∞
f(y
n
) = 1), deci f este
uniform continu˘a pe R.
30. Fie f : (0, 1] → R, f(x) = sin
1
x
. S˘a se demonstreze c˘a f nu este
uniform continu˘a.
Solut ¸ie
Fie x
n
=
1

¸si y
n
=
1
π
2
+ 2nπ
. Atunci [x
n
−y
n
[ → 0, dar
[f(x
n
) −f(y
n
)[ → 1 ,= 0.
31. Fie f : (0, 1] → R, f(x) = lnx ¸si g : [1, ∞) → R, g(x) = lnx. S˘a se
studieze uniform continuitatea funct ¸iilor f ¸si g.
Solut ¸ie
Funct ¸ia f nu este uniform continu˘a: fie x
n
= e
−n
¸si y
n
= e
−2n
. Atunci
[x
n
− y
n
[ → 0, dar [f(x
n
) − f(y
n
)[ → ∞. Funct ¸ia g este uniform continu˘a:
din inegalitatea sup
x≥1
[g

(x)[ ≤ 1, rezult˘a, (aplicˆand teorema lui Lagrange):
[g(x) −g(y) ≤ [x −y[, ∀x, y ∈ [1, ∞).
32. Fie (X, d) un spat ¸iu metric, fie f : X → R o aplicat ¸ie continu˘a ¸si fie
a ∈ R. Consider˘am mult ¸imile:
A = ¦x ∈ X [ f(x) < a¦
50 CAPITOLUL 2. SPAT¸ II METRICE. CONTINUITATE
B = ¦x ∈ X [f(x) ≤ a¦
D = ¦x ∈ X [ f(x) = a¦.
S˘a se demonstreze c˘a A este mult ¸ime deschis˘a, iar B ¸si D sunt mult ¸imi
ˆınchise.
Solut ¸ie
A = f
−1
((−∞, a)), B = f
−1
((−∞, a]), D = f
−1
(¦a¦); mult ¸imea (−∞, a)
este deschis˘a, iar mult ¸imile (−∞, a] ¸si ¦a¦ sunt ˆınchise.
33. S˘a se construiasc˘a o funct ¸ie continu˘a, bijectiv˘a avˆand inversa dis-
continu˘a.
Solut ¸ie
Fie X = [0, 2π) cu distant ¸a uzual˘a indus˘a din R. Fie cercul unitate
Y = ¦(x, y) ∈ R
2
[ x
2
+y
2
= 1¦,
cu distant ¸a euclidian˘a indus˘a din R
2
(se poate lua ¸si metrica ”lungimea
arcului”, care este echivalent˘a cu distant ¸a euclidian˘a). Fie funct ¸ia:
f : X → Y, f(t) = (cos t, sint).
Atunci f este continu˘a (deoarece componentele sunt continue) ¸si bijectiv˘a.
Dac˘a funct ¸ia invers˘a f
−1
: Y → X ar fi continu˘a, atunci imaginea oric˘arui
¸sir convergent din Y ar fi un ¸sir convergent ˆın X. S¸irul
__
1 −
1
n
2
, −
1
n
_
converge la (1, 0) ˆın Y , dar imaginea sa prin funct ¸ia f
−1
:
f
−1
__
_
1 −
1
n
2
, −
1
n
__
= 2π −arctg
_
_
1
n
_
1 −
1
n
2
_
_
nu este ¸sir convergent ˆın X; altfel ar trebui ca 2π ∈ X, contradict ¸ie.
34. Exist˘a funct ¸ii continue ¸si bijective de la [0, 1) ˆın (0, 1) ?
Solut ¸ie
Fie X = [0, 1) cu metrica indus˘a din R ¸si Y = (0, 1) cu aceea¸si met-
ric˘a. S˘a presupunem, prin absurd, c˘a ar exista o funct ¸ie continu˘a ¸si bi-
jectiv˘a f : X → Y . Fie a = f(0) ¸si fie g restrict ¸ia lui f la (0, 1); atunci
g((0, 1)) = (0, a) ∪ (a, 1). Dar (0, 1) este mult ¸ime conex˘a ˆın X, restrict ¸ia
g este continu˘a, deci ar trebui ca g((0, 1)) s˘a fie mult ¸ime conex˘a ˆın Y ,
contradict ¸ie.
2.4. FUNCT¸ II CONTINUE 51
S˘a se studieze continuitatea urm˘atoarelor funct ¸ii ˆın origine
(exercit ¸iile 35-47):
35. f(x, y) =
_
x
2
y
x
2
+y
2
, (x, y) ,= (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0)
Solut ¸ie
lim
(x,y)→(0,0)
f(x, y) = lim
(x,y)→(0,0)
x
2
y
x
2
+y
2
= 0, deoarece [
x
2
y
x
2
+y
2
[ ≤ [x[. Rezult˘a c˘a
funct ¸ia este continu˘a.
36. f(x, y) =
_
xy
x
2
+y
2
, (x, y) ,= (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0)
Solut ¸ie
Trecˆand la coordonate polare, x = ρ cos ϕ, y = ρ sinϕ, obt ¸inem:
lim
(x,y)→(0,0)
f(x, y) = lim
(x,y)→(0,0)
xy
x
2
+y
2
= lim
ρ→0
ρ
2
sinϕ cos ϕ
ρ
2
= sinϕ cos ϕ,
ceea ce arat˘a c˘a limita ˆın (0, 0) nu exist˘a, deci funct ¸ia nu este continu˘a ˆın
origine.
37. f(x, y) =
_
x
2
y
x
4
+y
2
, (x, y) ,= (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0)
Solut ¸ie
lim
(x,y)→(0,0)
x
2
y
x
4
+y
2
nu exist˘a: fie (x
n
, y
n
) = (
1
n
,
1
n
2
) → (0, 0). Atunci
f(x
n
, y
n
) →
1
2
. Dac˘a (x

n
, y

n
) = (
1
n
,
1
n
) → (0, 0), atunci f(x

n
, y

n
) → 0.
Se observ˘a c˘a de¸si lim
x→0
f(x, mx) = 0, ∀m ∈ R, totu¸si limita nu exist˘a.
38. f(x, y) =
_
x
2
−y
2
x
2
+y
2
, (x, y) ,= (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0)
Solut ¸ie
lim
(x,y)→(0,0)
f(x, y) nu exist˘a.
39. f(x, y) =
_
(x
2
+y
2
) sin
1
xy
, (x, y) ,= (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0)
Solut ¸ie
Din inegalitatea
¸
¸
¸(x
2
+y
2
) sin
1
xy
¸
¸
¸ ≤ x
2
+y
2
rezult˘a
lim
(x,y)→(0,0)
f(x, y) = 0,
52 CAPITOLUL 2. SPAT¸ II METRICE. CONTINUITATE
deci funct ¸ia este continu˘a.
40. f(x, y) =
_
¸
_
¸
_
ye

1
x
2
y
2
+e

2
x
2
, (x, y) ,= (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0)
Solut ¸ie
lim
(x,y)→(0,0)
f(x, y) nu exist˘a; dac˘a (x
n
, y
n
) = (
1

ln n
,
1
n
) → (0, 0), atunci
f(x
n
, y
n
) →
1
2
,
iar dac˘a (x

n
, y

n
) = (
1

lnn
,
1
n
2
) → (0, 0), atunci
f(x

n
, y

n
) → 0.
41. f(x, y) =
_
1
xy
sin
x
3
y
2
x
2
+y
2
, (x, y) ,= (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0)
Solut ¸ie
lim
(x,y)→(0,0)
f(x, y) = lim
(x,y)→(0,0)
sin
x
3
y
2
x
2
+y
2
x
3
y
2
x
2
+y
2

x
3
y
2
x
2
+y
2
= 0, deoarece
¸
¸
¸
¸
¸
x
3
y
2
x
2
+y
2
¸
¸
¸
¸
¸
≤ [x
3
[,
deci funct ¸ia este continu˘a.
42. f(x, y) =
_
_
_
x
2
+y
2

x
2
+y
2
+1−1
, (x, y) ,= (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0)
Solut ¸ie
lim
(x,y)→(0,0)
f(x, y) = lim
(x,y)→(0,0)
x
2
+y
2

x
2
+y
2
+1−1
= 2, deci funct ¸ia nu este continu˘a.
43. f(x, y) =
_
_
_

x
2
·y
2
+1−1
x
2
+y
2
, (x, y) ,= (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0)
Solut ¸ie
lim
(x,y)→(0,0)
f(x, y) = lim
(x,y)→(0,0)

x
2
y
2
+1−1
x
2
+y
2
=
= lim
(x,y)→(0,0)
x
2
y
2
(x
2
+y
2
)(
_
x
2
y
2
+ 1 + 1)
= 0,
2.4. FUNCT¸ II CONTINUE 53
deci funct ¸ia este continu˘a.
44. f(x, y) =
_
_
_
e

1
x
2
+y
2
x
4
+y
4
, (x, y) ,= (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0)
Solut ¸ie
Folosind limita lim
t→0
+
e

1
t
t
n
= 0, ∀n ∈ N, rezult˘a lim
(x,y)→(0,0)
f(x, y) = 0, deci
funct ¸ia este continu˘a.
45. f(x, y) =
_
(1 +x
2
y
2
)

1
x
2
+y
2
, (x, y) ,= (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0)
Solut ¸ie
lim
(x,y)→(0,0)
f(x, y) = lim
(x,y)→(0,0)
(1 +x
2
y
2
)

1
x
2
+y
2
=
= lim
(x,y)→(0,0)
_
(1 +x
2
y
2
)
1
x
2
y
2
_

x
2
y
2
x
2
+y
2
= 1,
deci funct ¸ia nu este continu˘a.
46. f(x, y, z) =
_
x
2
x
2
+y
2
+z
2
, (x, y, z) ,= (0, 0, 0)
0, (x, y, z) = (0, 0, 0)
Solut ¸ie
Folosind coordonatele sferice:
x = ρ sinθ cos ϕ, y = ρ sinθ sinϕ, z = ρ cos θ,
obt ¸inem
lim
(x,y,z)→(0,0,0)
f(x, y, z) = lim
ρ→0
ρ
2
(sin
2
θ cos
2
ϕ)
ρ
2
= sin
2
θ cos
2
ϕ,
deci limita nu exist˘a.
47. f(x, y, z) =
_
xz

x
2
+y
2
, (x, y, z) ,∈ Oz
0, x = y = 0
Solut ¸ie
Fie (0, 0, z
o
) ∈ Oz; analiz˘am mai ˆıntˆai cazul z
o
,= 0.
Folosind coordonate cilindrice,
x = ρ cos ϕ, y = ρ sinϕ, z = z,
54 CAPITOLUL 2. SPAT¸ II METRICE. CONTINUITATE
obt ¸inem
lim
(x,y,z)→(0,0,z
o
)
f(x, y, z) = lim
(ρ,z)→(0,z
o
)
ρ cos ϕ z
ρ
= z
o
cos ϕ,
deci limita nu exist˘a.
Dac˘a z
o
= 0, din inegalitatea
[f(x, y, z)[ ≤ [z[,
rezult˘a
lim
(x,y,z)→(0,0,0)
f(x, y, z) = 0,
deci funct ¸ia este continu˘a ˆın origine.
2.5 Spat ¸ii normate ¸si operatori liniari
48. a. Fie x
0
∈ [a, b]; pe spat ¸iul funct ¸iilor continue, (([a, b], | |

)
consider˘am aplicat ¸ia (numit˘a evaluarea ˆın punctul x
0
):
F
x
0
: ([a, b] → R, F
x
0
(f) = f(x
0
).
S˘a se demonstreze c˘a F
x
0
este funct ¸ional˘a liniar˘a ¸si continu˘a ¸si s˘a se calculeze
norma | F
x
0
| .
b. Mai general, s˘a se demonstreze c˘a pentru orice t
1
, t
2
, ..., t
n
∈ [a, b] ¸si orice
c
1
, c
2
, ..., c
n
∈ R, aplicat ¸ia:
F : ([a, b] → R, F(f) =
n

k=1
c
k
f(t
k
)
este funct ¸ional˘a liniar˘a ¸si continu˘a.
ˆ
In plus:
| F |=
n

k=1
[c
k
[.
Solut ¸ie
a. Fie f, g ∈ ([a, b] ¸si α, β ∈ R; atunci:
F
x
0
(αf +βg) = αf(x
0
) +βg(x
0
) = αF
x
0
(f) +βF
x
0
(g),
deci F
x
0
este funct ¸ional˘a liniar˘a.
Pentru orice f ∈ ([a, b], avem:
[F
x
0
(f)[ = [f(x
0
)[ ≤| f |

,
2.5. SPAT¸ II NORMATE S¸I OPERATORI LINIARI 55
deci F
x
0
este continu˘a ¸si | F
x
0
|≤ 1.
Dac˘a 1 este funct ¸ia constant˘a 1, atunci [F
x
0
(1)[ = 1, deci | F
x
0
|= 1.
b. Evident, se poate presupune c˘a c
k
,= 0, ∀k ∈ ¦1, 2, ..., n¦ ¸si c˘a punctele
t
1
, t
2
, ..., t
n
sunt alese cresc˘ator; liniaritatea:
F(αf +βg) =
n

k=1
c
k
αf(t
k
) +
n

k=1
c
k
βg(t
k
) =
= αF(f) +βF(g) ∀f, g ∈ ([a, b], ∀α, β ∈ R.
Din inegalitatea:
[F(f)[ =
¸
¸
¸
¸
¸
n

k=1
c
k
f(t
k
)
¸
¸
¸
¸
¸


n

k=1
[c
k
f(t
k
)[ ≤
_
n

k=1
[c
k
[
_
| f |

, ∀f ∈ ([a, b],
rezult˘a continuitatea lui F ¸si inegalitatea:
| F |≤
n

k=1
[c
k
[.
Pentru a demonstra inegalitatea invers˘a, consider˘am funct ¸ia h : [a, b] → R,
definit˘a astfel: ˆın punctele t
k
ia valorile sgn(c
k
), pe fiecare interval (t
k
, t
k+1
)
funct ¸ia este liniar˘a, iar pe intervalele [a, t
1
) ¸si (t
n
, b] funct ¸ia h este constant˘a.
Notˆand u
k
=
c
k
|c
k
|
, funct ¸ia h este:
h(x) =
_
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
_
u
k
, x = t
k
u
1
, x ∈ [a, t
1
)
u
n
, x ∈ (t
n
, b]
u
k+1
−u
k
t
k+1
−t
k
x +
u
k
t
k+1
−u
k+1
t
k
t
k+1
−t
k
, x ∈ (t
k
, t
k+1
)
Evident, din definit ¸ie rezult˘a funct ¸ia h este continu˘a ¸si | h |

= 1, deci:
| F | ≥ [F(h)[ =
¸
¸
¸
¸
¸
n

k=1
c
k
h(t
k
)
¸
¸
¸
¸
¸
=
¸
¸
¸
¸
¸
n

k=1
c
k
c
k
[c
k
[
¸
¸
¸
¸
¸
=
n

k=1
[c
k
[,
ceea ce ˆıncheie demonstrat ¸ia.
49. a. Pe spat ¸iul Banach (([a, b], | |

) al funct ¸iilor continue (reale)
consider˘am aplicat ¸ia
J : ([a, b] → R, J(f) =
_
b
a
f(t)dt.
56 CAPITOLUL 2. SPAT¸ II METRICE. CONTINUITATE
S˘a se demonstreze c˘a J este funct ¸ional˘a liniar˘a ¸si continu˘a ¸si apoi s˘a se
calculeze norma sa.
b. Mai general, pentru orice funct ¸ie continu˘a ϕ : [a, b] → R aplicat ¸ia:
J
ϕ
: ([a, b] → R, J
ϕ
(f) =
_
b
a
ϕ(t) f(t) dt
este o funct ¸ional˘a liniar˘a ¸si continu˘a si
| J
ϕ
|=
_
b
a
[ϕ(t)[ dt.
Solut ¸ie
a. Liniaritatea este o consecint ¸˘a direct˘a a propriet˘at ¸ilor integralei Riemann.
Pentru orice f ∈ ([a, b], avem:
[J(f)[ =
¸
¸
¸
¸
¸
_
b
a
f(t) dt
¸
¸
¸
¸
¸


_
b
a
[f(t)[dt ≤ (b −a) | f |

,
deci J este continu˘a. Din inegalitatea de mai sus rezult˘a ¸si | J | ≤ b − a.
Pentru a demonstra inegalitatea invers˘a, fie 1(t) = 1, ∀t ∈ [0, 1]. Atunci
| 1 |

= 1 ¸si deci:
| J | ≥ [J(1)[ = b −a.
Rezult˘a | J |= b −a.
b. Liniaritatea este evident˘a; din inegalitatea:
[J
ϕ
(f)[ =
¸
¸
¸
¸
¸
_
b
a
ϕ(t)f(t) dt
¸
¸
¸
¸
¸

_
b
a
[ϕ(t)f(t)[ dt ≤| f |

_
b
a
[ϕ(t)[ dt
rezult˘a continuitatea ¸si inegalitatea:
| J
ϕ
|≤
_
b
a
[ϕ(t)[ dt.
Pentru a demonstra inegalitatea invers˘a construim o funct ¸ie g ∈ ([a, b] dup˘a
cum urmeaz˘a; fie ε > 0, arbitrar fixat ¸si fie o diviziune a intervalului [a, b] ,
a = t
0
< t
1
< t
2
< ... < t
n
= b,
astfel ˆıncˆat
n
max
k=1
[ϕ(t
k
) −ϕ(t
k−1
)[ < ε.
2.5. SPAT¸ II NORMATE S¸I OPERATORI LINIARI 57
Aceast˘a alegere a diviziunii este posibil˘a datorit˘a continuit˘at ¸ii funct ¸iei ϕ.
ˆ
Imp˘art ¸im intervalele diviziunii ˆın dou˘a grupe:
ˆın prima grup˘a consider˘am intervalele (notate ∆

1
, ∆

2
, ..., ∆

r
) pe care funct ¸ia
ϕ nu se anuleaz˘a (nu schimb˘a semnul);
ˆın grupa a doua, celelalte intervale (notate ∆

1
, ∆

2
, ..., ∆

s
).
Definim funct ¸ia g pe fiecare interval al diviziunii urmˆand urm˘atoarele reguli:
i. g(t) = sgn(ϕ(t)), ∀t ∈ ∆

i
, ∀i = 1, 2, ..., r;
ii. g(t) este liniar˘a ˆın restul punctelor din [a, b]; (se pot da formule concrete,
a se vedea exercit ¸iul anterior);
iii. dac˘a a sau b este extremitate a unui interval din a doua grup˘a, atunci
g(a) = 0 , (repectiv g(b) = 0).
Evident, funct ¸ia g este continu˘a ¸si | g |

≤ 1, deci:
| J
ϕ
|≥ [J
ϕ
(g)[ =
=
¸
¸
¸
¸
¸
¸
r

j=1
_

j
ϕ(t) g(t) dt +
s

k=1
_

k
ϕ(t) g(t) dt
¸
¸
¸
¸
¸
¸


r

j=1
_

j
[ϕ(t)[ dt −
s

k=1
_

k
[ϕ(t)[ dt =
=
_
b
a
[ϕ(t)[ dt −2
s

k=1
_

k
[ϕ(t)[ dt >
>
_
b
a
[ϕ(t)[ dt −2ε (b −a).
Pentru ε → 0, rezult˘a inegalitatea:
| J
ϕ
|≥
_
b
a
[ϕ(t)[ dt,
ceea ce ˆıncheie demonstrat ¸ia.
50. Fie (
1
[a, b] spat ¸iul vectorial al funct ¸iilor de clas˘a C
1
definite pe
intervalul compact [a, b].
a. S˘a consider˘am pe (
1
[a, b] norma supremum: | f |

= sup
x∈[a,b]
[f(x)[.
S˘a se demonstreze c˘a aplicat ¸ia de derivare
D : (
1
[a, b] → ([a, b], D(f) = f

,
58 CAPITOLUL 2. SPAT¸ II METRICE. CONTINUITATE
este operator liniar dar nu este ¸si continuu. Pe spat ¸iul funct ¸iilor continue,
([a, b], este considerat˘a, ca de obicei, norma supremum.
b. S˘a consider˘am acum pe spat ¸iul (
1
[a, b] norma:
| f |=| f |

+ | f

|

.
S˘a se demostreze c˘a aplicat ¸ia de derivare D este ˆın acest caz operator con-
tinuu.
Solut ¸ie
a. Liniaritatea este evident˘a. Fie ¸sirul f
n
(x) =
1
n
sinnx; atunci | f
n
|

=
1
n
¸si deci f
n
→ 0 ˆın spat ¸iul normat
_
(
1
[a, b], | |

_
, dar ¸sirul D(f
n
) = f

n
nu
converge (la 0) ˆın ([a, b].
b. Fie f ∈ (
1
[a, b]; din inegalitatea:
| D(f) |

= | f

|

≤ | f |

+ | f

|

= | f |
rezult˘a c˘a D este operator continuu.
51. S˘a se demonstreze c˘a orice operator liniar T : R
n
→ R
n
este continuu
(pe spat ¸iul R
n
este considerat˘a norma euclidian˘a, notat˘aˆın continuare | |
2
).
Solut ¸ie
Fie T ca ˆın enunt ¸, fie ¦e
1
, e
2
, ..., e
n
¦ baza canonic˘a ˆın R
n
¸si fie:
K = max¦| Te
1
|
2
, | Te
2
|
2
, ..., | Te
n
|
2
¦.
Pentru orice vector x =

n
j=1
x
j
e
j
∈ R
n
, au loc inegalit˘at ¸ile:
[x
i
[ ≤| x |
2
, ∀i = 1, 2, ..., n.
De aici ¸si din inegalitatea triunghiului, rezult˘a:
| Tx |
2
=| T
_
_
n

j=1
x
j
e
j
_
_
|
2
=| x
j
Te
j
|
2


n

j=1
[x
j
[ | Te
j
|
2
≤ nK | x |
2
, ∀x ∈ R
n
,
deci operatorul T este continuu ¸si | T |≤ nK. Evident, demonstrat ¸ia de
mai sus r˘amˆane adev˘arat˘a ¸si pe spat ¸iul C
n
.
2.5. SPAT¸ II NORMATE S¸I OPERATORI LINIARI 59
52. Operatorul de ˆınmult ¸ire cu variabila independent˘a
Pe spat ¸iul Banach complex (([a, b], | |

) consider˘am operatorul (deˆımult ¸ire
cu variabila independent˘a):
(Mf)(x) = xf(x), ∀f ∈ ([a, b], ∀x ∈ [a, b].
a. S˘a se demonstreze c˘a M este liniar ¸si continuu ¸si | M |= [b[.
b. S˘a se demonstreze c˘a spectrul lui M este :
σ(M) = [a, b].
c. S˘a se demonstreze c˘a mult ¸imea valorilor proprii este vid˘a: σ
p
(M) = ∅.
Solut ¸ie
a. Pentru orice f, g ∈ ([a, b] ¸si α, β ∈ C, avem:
(M(αf +βg)) (x) = x(αf +βg)(x) =
= αxf(x) +βxg(x) = (αMf +βMg)(x), ∀x ∈ [a, b],
deci M este liniar. Continuitatea:
| Mf |

= sup
x∈[a,b]
[xf(x)[ ≤ [b[ | f |

, ∀f ∈ ([a, b], ∀x ∈ [a, b],
deci M este continuu ¸si ˆın plus | M |≤ [b[.
Notˆand cu 1 funct ¸ia constant˘a 1, atunci | 1 |

= 1 ¸si deci:
| M |≥| M1 |

= sup
x∈[a,b]
[x[ = [b[,
deci | M |= [b[.
b. Demonstr˘am egalitatea σ(M) = [a, b] prin dubl˘a incluziune.
Prin definit ¸ie, λ ∈ σ(M) dac˘a ¸si numai dac˘a operatorul λI − M nu este
inversabil (ceea ce este echivalent cu a fi bijectiv, conform teoremei lui Ba-
nach; a se vedea sect ¸iunea teoretic˘a a acestui capitol). Fie λ
0
∈ [a, b]; din
egalitatea:
((λ
0
I −M)(f))(x) = (λ
0
−x)f(x), ∀f ∈ ([a, b], ∀x ∈ [a, b]
rezult˘a c˘a operatorul λ
0
I −M nu este surjectiv deoarece imaginea sa este:
1m(λ
0
I −M) = ¦f ∈ ([a, b] [ f(λ
0
) = 0¦ ,= ([a, b],
deci [a, b] ⊆ σ(M).
ˆ
In locul incluziunii inverse σ(M) ⊆ [a, b] demonstr˘am
incluziunea echivalent˘a: C¸[a, b] ⊆ C¸σ(M). Fie λ
0
,∈ [a, b]; atunci funct ¸ia
ϕ : [a, b] → C, ϕ
0
(x) =
1
λ
0
−x
60 CAPITOLUL 2. SPAT¸ II METRICE. CONTINUITATE
este corect definit˘a ¸si continu˘a, deci | ϕ
0
|

< ∞. Consider˘am operatorul:
S : ([a, b] → ([a, b], (Sf)(x) = ϕ
0
(x)f(x) =
1
λ
0
−x
f(x), ∀x ∈ [a, b].
Se demonstreaz˘a f˘ar˘a dificultate c˘a S este operator liniar. Continuitatea
rezult˘a din inegalitatea:
| Sf |

= sup
x∈[a,b]

0
(x)f(x)[ ≤| ϕ
0
|

| f |

, ∀f ∈ ([a, b].
ˆ
In concluzie, operatorul S ∈ L(([a, b]); ˆın plus, au loc egalit˘at ¸ile:

0
I −M)Sf = (S(λ
0
I −M))f = ϕ
0
1
ϕ
0
f = f, ∀f ∈ ([a, b],
deci operatorul λ
0
I −M este inversabil ¸si (λ
0
I −M)
−1
= S, ceea ce demon-
streaz˘a c˘a λ
0
,∈ σ(M).
c. Pentru a demonstra c˘a M nu are valori proprii, vom ar˘ata c˘a pentru orice
λ ∈ [a, b], operatorul λI − M este injectiv. Fie λ
0
∈ [a, b] ¸si fie f ∈ ([a, b]
astfel ˆıncˆat (λ
0
I −M)f = 0; rezult˘a:

0
−x)f(x) = 0, ∀x ∈ [a, b].
De aici rezult˘a
f(x) = 0, ∀x ∈ [a, b] ¸ ¦λ
0
¦.
Funct ¸ia f fiind continu˘a, rezult˘a ¸si f(λ
0
) = 0, deci f(x) = 0, ∀x ∈ [a, b]; in
concluzie, λ
0
I −M este injectiv.
53. Operatorul de ˆınmult ¸ire
Exemplul anterior se poate generaliza dup˘a cum urmeaz˘a. Fie φ ∈ ([a, b] ¸si
fie operatorul (de ˆınmult ¸ire cu funct ¸ia φ):
M
φ
: ([a, b] → ([a, b], M
φ
f = φf.
a. S˘a se arate c˘a M
φ
este operator liniar ¸si continuu ¸si | M
φ
|=| φ |

.
b. Spectrul lui M
φ
coincide cu imaginea funct ¸iei φ:
σ(M
φ
) = ¦φ(x) [ x ∈ [a, b]¦.
c. Operatorul M
φ
are valori proprii dac˘a ¸si numai dac˘a exist˘a intervale
(nedegenerate) J ⊆ [a, b] astfel ˆıncˆat φ(x) = c, ∀x ∈ J.
ˆ
In acest caz c este
valoare proprie a lui M
φ
.
2.5. SPAT¸ II NORMATE S¸I OPERATORI LINIARI 61
Solut ¸ie
a. Liniaritatea este imediat˘a; din inegalitatea:
| M
φ
f |

= sup
x∈[a,b]
[φ(x)f(x)[ ≤| φ |

| f |

,
rezult˘a continuitatea ¸si | M
φ
|≤| φ |

. Inegalitatea invers˘a rezult˘a ca ˆın
exercit ¸iul anterior.
b. Fie A = ¦φ(x) [ x ∈ [a, b]¦ imaginea lui φ. Demonstr˘am egalitatea
σ(M
φ
) = A prin dubl˘a incluziune. Dac˘a λ
0
∈ A, atunci exist˘a x
0
∈ [a, b]
astfel ˆıncˆat φ(x
0
) = λ
0
; de aici rezult˘a c˘a operatorul λ
0
I − M
φ
nu este
surjectiv deoarece imaginea sa este:
1m(λ
0
I −M
φ
) = ¦f ∈ ([a, b] [ f(x
0
) = 0¦ ,= ([a, b].
Pentru a demonstra incluziunea invers˘a, fie λ
0
,∈ A; atunci funct ¸ia
ϕ
0
: [a, b] → C, ϕ
0
(x) =
1
λ
0
−φ(x)
este corect definit˘a ¸si continu˘a. Rezult˘a c˘a operatorul λ
0
I − M
φ
este in-
versabil, inversul s˘au fiind operatorul de ˆınmult ¸ire cu funct ¸ia ϕ
0
:

0
I −M
φ
)
−1
f = M
ϕ
0
f = ϕ
0
f, ∀f ∈ ([a, b].
Continuitatea operatorului M
ϕ
0
se poate ar˘ata direct, dar este ¸si o consecint ¸˘a
a teoremei lui Banach (a se vedea sect ¸iunea teoretic˘a).
c. Fie λ
0
∈ σ(M
φ
) = A astfel ˆıncˆat exist˘a f ∈ ([a, b] cu proprietatea

0
I − M
φ
)f = 0; dac˘a funct ¸ia φ nu este constant˘a pe nici un interval,
atunci, din egalitatea (λ
0
−φ(x))f(x) = 0, ∀x ∈ [a, b] ¸si din continuitatea lui
f rezult˘a f(x) = 0, ∀x ∈ [a, b], deci operatorul λ
0
I−M
φ
este injectiv, deci λ
0
nu este valoare proprie pentru M
φ
. S˘a presupunem acum c˘a exist˘a J ⊆ [a, b]
astfel ˆıncˆat φ(x) = c, ∀x ∈ J. Demonstr˘am c˘a c este valoare proprie a lui
M
φ
; pentru aceasta, consider˘am o funct ¸ie neidentic nul˘a f
0
∈ ([a, b] astfel
ˆıncˆat f
0
(x) = 0, ∀x ∈ [a, b] ¸ J. Atunci f
0
este vector propriu asociat valorii
proprii c:
((cI −M
φ
)f
0
)(x) = 0, ∀x ∈ [a, b].
Operatorul de ˆınmult ¸ire se poate defini ¸si condit ¸ii mai generale. De exemplu,
dac˘a D ⊂ R
n
este o mult ¸ime compact˘a ¸si dac˘a φ : D → C este o funct ¸ie
continu˘a, atunci, pe spat ¸iul ((D) al funct ¸iilor continue pe D se poate defini
operatorul (de ˆınmult ¸ire cu φ): M
φ
f = φf. Se poate demonstra c˘a pro-
priet˘at ¸ile demonstrate mai sus sunt adev˘arate ¸si ˆın acest caz.
62 CAPITOLUL 2. SPAT¸ II METRICE. CONTINUITATE
54. Operatorul integral
Fie K : [a, b] [a, b] → R o funct ¸ie continu˘a ¸si fie operatorul integral (asociat
nucleului K) definit prin:
T
K
: ([a, b] → ([a, b], (T
K
(f))(s) =
_
b
a
K(s, t)f(t) dt.
Pe spat ¸iul funct ¸iilor continue este considerat˘a norma supremum.
a. S˘a se demonstreze c˘a T
K
este operator liniar ¸si continuu.
b. Norma operatorului T
K
este:
| T
K
|= sup
s∈[a,b]
_
b
a
[K(s, t)[ dt.
Solut ¸ie
a. Pentru orice f, g ∈ ([a, b] ¸si α, β ∈ R avem:
(T
K
(αf +β g))(s) =
_
b
a
K(s, t)(αf(t) +β g(t)) dt =
= α
_
b
a
K(s, t)f(t) dt +β
_
b
a
K(s, t)g(t) dt = α(T
K
f)(s) +β (T
K
g)(s),
∀s ∈ [a, b], deci T
K
este liniar.
Continuitatea operatorului T
K
rezult˘a din inegalitatea:
| T
K
f |

= sup
s∈[a,b]
¸
¸
¸
¸
¸
_
b
a
K(s, t)f(t) dt
¸
¸
¸
¸
¸

≤| f |

sup
s∈[a,b]
_
b
a
[K(s, t)[ dt, ∀f ∈ ([a, b].
b. Din inegalitatea de mai sus rezult˘a ¸si inegalitatea
| T
K
| ≤ sup
s∈[a,b]
_
b
a
[K(s, t)[ dt.
Demonstr˘am acum inegalitatea invers˘a. Aplicat ¸ia
[a, b] ÷ s →
_
b
a
[K(s, t)[ dt ∈ R
este continu˘a (definit˘a pe un compact) ¸si deci exist˘a s
0
∈ [a, b] astfel ˆıncˆat:
sup
s∈[a,b]
_
b
a
[K(s, t)[ dt =
_
b
a
[K(s
0
, t)[ dt.
2.5. SPAT¸ II NORMATE S¸I OPERATORI LINIARI 63
Not˘am φ(t) = K(s
0
, t); evident, φ ∈ ([a, b]. Pe spat ¸iul Banach ([a, b] con-
sider˘am funct ¸ionala (ca ˆın exercit ¸iul 49.b)
J
φ
(f) =
_
b
a
φ(t)f(t) dt =
_
b
a
K(s
0
, t)f(t) dt.
Conform exercit ¸iului 49, J
φ
este funct ¸ional˘a liniar˘a ¸si continu˘a pe ([a, b] ¸si
| J
φ
|=
_
b
a
[φ(t)[ dt =
_
b
a
[K(s
0
, t)[ dt.
ˆ
In demonstrat ¸ia egalit˘at ¸ii de mai sus s-a ar˘atat (a se vedea solut ¸ia exercit ¸iului
49.b) c˘a pentru orice ε > 0, exist˘a o funct ¸ie g ∈ ([a, b] astfel ˆıncˆat | g |

≤ 1
¸si
J
φ
(g) ≥| J
φ
| −ε.
Deoarece | g |≤ 1 avem:
| T
K
| ≥| T
K
g |

≥ (T
K
g)(s
0
) =
_
b
a
K(s
0
, t)g(t) dt =
= J
φ
(g) ≥| J
φ
| −ε = sup
s∈[a,b]
_
b
a
[K(s, t)[ −ε.
Deoarece ε > 0 a fost ales arbitrar, rezult˘a: | T
K
|= sup
s∈[a,b]
_
b
a
[K(s, t)[ dt.
55. Operatorul de convolut ¸ie
Fie dou˘a ¸siruri x, y : Z → C, cu proprietatea c˘a pentru orice n ∈ Z seria

k∈Z
x(n −k)y(k) este convergent˘a.
ˆ
In acest caz se poate defini ¸sirul
x y : Z → C, (x y)(n) =

k∈Z
x(n −k)y(k),
numit convolut ¸ia (sau produsul de convolut ¸ie) ¸sirurilor x ¸si y.
a. S˘a se demonstreze c˘a pentru orice x, y ∈
1
(Z), exist˘a convolut ¸ia x y.
b. S˘a se demonstreze c˘a pentru orice x, y ∈
1
(Z), convolut ¸ia xy ∈
1
(Z),
¸si ˆın plus | x y |
1
≤| x |
1
| y |
1
c. Produsul de convolut ¸ie este comutativ ¸si asociativ.
d. Pentru orice m ∈ Z, fie ¸sirul σ
m
(n) = δ
n
m
, unde, δ
n
m
este simbolul lui
Kronecker. S˘a se demonstreze egalitatea:

m
x)(n) = x(n −m), ∀x ∈
1
(Z), ∀m, n ∈ Z.
64 CAPITOLUL 2. SPAT¸ II METRICE. CONTINUITATE
ˆ
In particular, σ
0
este element neutru pentru convolut ¸ie.
e. Fie θ ∈
1
(Z) un ¸sir fixat ¸si fie operatorul (de convolut ¸ie):
C
θ
:
1
(Z) →
1
(Z), C
θ
x = θ x.
S˘a se demonstreze c˘a operatorul C
θ
este liniar ¸si continuu.
Solut ¸ie
a. Fie x, y ∈
1
(Z) ¸si fie n ∈ Z; atunci:

k∈Z
[x(n −k)y(k)[ ≤

k∈Z
_
_
[x(n −k)[

k∈Z
[y(k)[
_
_
=| y |
1
| x |
1
.
b. Fie x, y ∈
1
(Z); atunci:
| x y |
1
=

n∈Z
[(x y)(n)[ =

n∈Z
¸
¸
¸
¸
¸
¸

k∈Z
x(n −k)y(k)
¸
¸
¸
¸
¸
¸

n∈Z

k∈Z
[x(n −k)y(k)[ =

k∈Z
_
[y(k)[

n∈Z
[x(n −k)[
_
=
=
_
_

k∈Z
[y(k)[
_
_
_

m∈Z
[x(m)[
_
=| x |
1
| y |
1
,
comutarea sumelor (ˆın k ¸si n) fiind corect˘a datorit˘a absolut convergent ¸ei
ambelor serii.
c. Pentru orice x, y ∈
1
(Z) ¸si n ∈ Z, avem:
(x y)(n) =

k∈Z
x(n −k)y(k) =

m∈Z
x(m)y(n −m) = (y x)(n).
Analog se demonstreaz˘a ¸si asociativitatea.
d. Pentru orice x ∈
1
(Z) ¸si m, n ∈ Z, avem:

m
x)(n) = (x σ
m
)(n) =

k∈Z
x(n −k)σ
m
(k) = x(n −m).
e. L˘as˘am liniaritatea ca exercit ¸iu. Fie θ ∈
1
(Z), fixat; atunci, pentru orice
x ∈
1
(Z), aplicˆand inegalitatea de la punctul b, avem:
| C
θ
x |
1
=| θ x |
1
≤| θ |
1
| x |
1
,
ceea ce ˆıncheie demonstrat ¸ia.
2.5. SPAT¸ II NORMATE S¸I OPERATORI LINIARI 65
56. Fie (X, | |) un spat ¸iu Banach ¸si fie T ∈ L(X) un operator astfel
ˆıncˆat | T |< 1. S˘a se demonstreze c˘a I −T este operator inversabil ¸si
(I −T)
−1
=

n≥0
T
n
.
ˆ
In plus, are loc inegalitatea:
| (I −T)
−1
| ≤
1
1− | T |
.
Solut ¸ie
Spat ¸iul L(X) este complet, deci orice serie (de operatori) absolut conver-
gent˘a este ¸si convergent˘a. Fie seria

n≥0
T
n
; seria converge absolut:

n≥0
| T
n
| ≤

n≥0
| T |
n
=
1
1− | T |
,
deci converge ˆın spat ¸iul L(X). Fie S ∈ L(X) suma acestei serii ¸si fie
S
n
=
n

k=0
T
k
¸sirul sumelor part ¸iale asociat; atunci:
(I −T)S
n
= (I −T)(I +T +t
2
+... +T
n
) = I −T
n+1
.
Dar ¸sirul T
n+1
converge la O ˆın spat ¸iul L(X):
| T
n+1
| ≤| T |
n+1
→ 0, cˆand n → ∞,
deci (I−T)S = I. Analog se arat˘a ¸si egalitatea S(I−T) = I, deci ˆıntr-adev˘ar
S = (I −T)
−1
.
ˆ
In plus, dintr-un calcul f˘acut mai sus, rezult˘a:
| (I −T)
−1
|=|

n≥0
T
n
| ≤
1
1− | T |
,
ceea ce ˆıncheie demonstrat ¸ia.
66 CAPITOLUL 2. SPAT¸ II METRICE. CONTINUITATE
Capitolul 3
S¸iruri ¸si serii de funct ¸ii
Funct ¸ii elementare
3.1 Not ¸iuni teoretice
Convergent ¸˘a punctual˘a ¸si convergent ¸˘a uniform˘a
Fie (X, d) un spat ¸iu metric, fie f
n
: X → R(C) un ¸sir de funct ¸ii ¸si fie
f : X → R(C) o funct ¸ie.
S¸irul f
n
converge punctual (sau simplu) la f dac˘a
lim
n→∞
(x) = f(x), ∀x ∈ X.
Se spune c˘a f este limita punctual˘a a ¸sirului f
n
.
S¸irul f
n
este uniform convergent la f dac˘a
∀ε > 0, ∃N(ε) > 0 astfel ˆıncˆat [f
n
(x) −f(x)[ < ε, ∀n ≥ N(ε), ∀x ∈ X.
ˆ
Intr-o formulare echivalent˘a, ¸sirul f
n
converge uniform la f dac˘a ¸si numai
dac˘a
lim
n→∞
sup
x∈X
[f
n
(x) −f(x)[ = 0.
Evident, convergent ¸a uniform˘a implic˘a convergent ¸a punctual˘a, reciproca fi-
ind fals˘a.
Dac˘a f
n
sunt funct ¸ii m˘arginite, atunci convergent ¸a uniform˘a coincide cu
convergent ¸a ˆın spat ¸iul metric al funct ¸iilor m˘arginite, (/, d

).
Dac˘a funct ¸iile f
n
sunt continue, iar ¸sirul f
n
converge simplu la f, nu rezult˘a,
ˆın general, continuitatea funct ¸iei f. De exemplu, ¸sirul de funct ¸ii continue
f
n
: [0, 1] → R, f
n
(x) = x
n
67
68 CAPITOLUL 3. S¸IRURI DE FUNCT¸ II. FUNCT¸ II ELEMENTARE
converge punctual la funct ¸ia discontinu˘a f(x) =
_
0 dac˘a x ∈ [0, 1)
1 dac˘a x = 1
Are loc urm˘atorul rezultat:
Transfer de continuitate
Dac˘a f
n
sunt funct ¸ii continue ¸si ¸sirul f
n
converge uniform la f, atunci funct ¸ia
f este continu˘a.
Integrare termen cu termen
Fie f
n
, f : [a, b] → R funct ¸ii continue.
Dac˘a f
n
converge uniform la f , atunci
lim
n→∞
_
b
a
f
n
(x)dx =
_
b
a
f(x)dx.
S˘a consider˘am ¸sirul f
n
(x) =
sin(nx)
n
, x ∈ R. S¸irul f
n
converge uniform la
funct ¸ia constant˘a 0:
lim
n→∞
sup
x∈R
[f(x)[ ≤ lim
n→∞
1
n
= 0.
Funct ¸iile f
n
sunt derivabile, dar ¸sirul derivatelor f

n
(x) = cos(nx) nu con-
verge (nici punctual). Rezultatul urm˘ator d˘a condit ¸ii suficiente ˆın care ¸sirul
derivatelor converge:
Derivare termen cu termen
Presupunem c˘a funct ¸iile f
n
sunt derivabile, ∀n ∈ N. Dac˘a ¸sirul f
n
converge
punctual la f ¸si dac˘a exist˘a g : [a, b] → R astfel ˆıncˆat f

n
converge uniform
la g, atunci f este derivabil˘a ¸si f

= g.
Serii de funct ¸ii
Fie u
n
: X → R(C) un ¸sir de funct ¸ii ¸si fie s
n
=
n

k=1
u
n
¸sirul sumelor part ¸iale.
Se spune c˘a seria

n
u
n
este punctual (simplu) convergent˘a dac˘a s
n
este
punctual convergent. Seria este uniform convergent˘a dac˘a s
n
converge uni-
form. Suma seriei este limita (punctual˘a sau uniform˘a) a ¸sirului sumelor
part ¸iale.
Criteriul lui Weierstrass de convergent ¸˘a uniform˘a
Dac˘a exist˘a un ¸sir cu termeni pozitivi a
n
astfel ˆıncˆat [u
n
(x)[ ≤ a
n
, ∀x ∈ X
¸si seria

n
a
n
converge, atunci seria

n
u
n
converge uniform.
Transfer de continuitate
Dac˘a u
n
sunt funct ¸ii continue ¸si seria

n
u
n
converge uniform la f, atunci
3.1. NOT¸ IUNI TEORETICE 69
funct ¸ia f este continu˘a.
Integrare ¸si derivare termen cu termen
Se spune c˘a o serie de funct ¸ii

n
f
n
are proprietatea de integrare termen cu
termen pe intervalul [a, b] dac˘a
_
b
a
_

n
f
n
(x)
_
dx =

n
_
b
a
f
n
(x)dx.
Se spune c˘a o serie de funct ¸ii

n
f
n
are proprietatea de derivare termen
cu termen pe mult ¸imea D dac˘a
_

n
f
n
(x)
_

=

n
f

n
(x), ∀x ∈ D.
Are loc urm˘atorul rezultat:
Fie u
n
: [a, b] → R un ¸sir de funct ¸ii continue.
a. Dac˘a seria

n
u
n
converge uniform la f , atunci f este integrabila ¸si
_
b
a

n
u
n
(x)dx =

n
_
b
a
u
n
(x)dx.
b. Presupunem c˘a funct ¸iile u
n
sunt derivabile. Dac˘a seria

n
u
n
converge
punctual la f ¸si dac˘a exist˘a g : [a, b] → R astfel ˆıncˆat

n
u

n
converge uni-
form la g, atunci f este derivabil˘a ¸si f

= g.
Trebuie ment ¸ionat c˘a ipotezele teoremei de mai sus sunt condit ¸ii suficiente
(nu ¸si necesare) pentru ca o serie s˘a se poat˘a integra (respectiv deriva) ter-
men cu termen.
Formula lui Taylor
Fie I ⊆ R un interval deschis ¸si fie f : I → R o funct ¸ie de clas˘a (
m
pe
I. Pentru orice a ∈ I definim polinomul Taylor de gradul n ≤ m asociat
funct ¸iei f ˆın punctul a:
T
n,f,a
(x) =
n

k=0
f
(k)
(a)
k!
(x −a)
k
.
Restul de ordin n este, prin definit ¸ie,
R
n,f,a
(x) = f(x) −T
n,f,a
(x).
Polinoamele Taylor de gradul ˆıntˆai (respectiv de gradul al doilea) se numesc
aproximarea liniar˘a (respectiv p˘atratic˘a) ale funct ¸iei ˆın jurul punctului a.
Teorem˘a (Formula lui Taylor cu restul Lagrange)
Fie f : I → R de clas˘a (
n+1
¸si a ∈ I. Atunci, pentru orice x ∈ I, exist˘a
70 CAPITOLUL 3. S¸IRURI DE FUNCT¸ II. FUNCT¸ II ELEMENTARE
ξ ∈ (a, x) (sau (x, a)) astfel ˆıncˆat
f(x) = T
n,f,a
(x) +
(x −a)
n+1
(n + 1)!
f
(n+1)
(ξ).
Observat ¸ii
1. Restul de ordin n poate fi scris sub forma Peano :
∃ω : I → R astfel ˆıncˆ at lim
x→a
ω(x) = ω(a) = 0 ¸si
R
n,f,a
(x) =
(x −a)
n
n!
ω(x).
2. lim
x→a
R
n,f,a
(x)
(x −a)
n
= 0.
3. Restul de ordin n poate fi scris sub forma integral˘a:
R
n,f,a
(x) =
1
n!
_
x
a
f
(n+1)
(t)(x −t)
n
dt.
Seria Taylor
Fie I ⊆ R un interval deschis ¸si fie f : I → R o funct ¸ie de clas˘a (

pe I.
Pentru orice x
0
∈ I definim seria Taylor asociat˘a funct ¸iei f ˆın punctul x
0
:

n=0
f
(n)
(x
0
)
n!
(x −x
0
)
n
.
Observat ¸ii
1. Seria Taylor asociat˘a funct ¸iei f ˆın punctul x
0
este o serie de puteri.
2. Seria Taylor asociat˘a lui f ˆın x
0
= 0 se mai nume¸ste ¸si serie Mc Laurin.
Teorema de reprezentare a funct ¸iilor prin serii Taylor
Fie a < b ¸si fie f ∈ (

([a, b]) astfel ˆıncˆat exist˘a M > 0 cu proprietatea c˘a
∀n ∈ N, ∀x ∈ [a, b], [f
(n)
(x)[ ≤ M. Atunci pentru orice x
0
∈ (a, b), seria
Taylor a lui f ˆın jurul lui x
0
este uniform convergent˘a pe [a, b] ¸si suma ei
este funct ¸ia f, adic˘a f(x) =

n≥0
f
(n)
(x
0
)
n!
(x −x
0
)
n
, ∀x ∈ [a, b].
Serii de puteri
Fie (a
n
)
n∈N
un ¸sir de numere complexe ¸si a ∈ C. Seria

n=0
a
n
(z − a)
n
se
nume¸ste seria de puteri centrat˘a ˆın a definit˘a de ¸sirul a
n
.
Formula razei de convergent ¸˘a
Fie seria

n=0
a
n
(z −a)
n
¸si fie α = limsup
n
n
_
[a
n
[.
3.1. NOT¸ IUNI TEORETICE 71
Raza de convergent ¸˘a a seriei date, (notat˘a R), se define¸ste astfel:
R =
_
¸
_
¸
_
0 dac˘a α = ∞
∞ dac˘a α = 0
1
α
dac˘a α ∈ (0, ∞)
Teorema lui Abel
Fie

n=0
a
n
(z −a)
n
o serie de puteri ¸si fie R raza sa de convergent ¸˘a.
1. Dac˘a R = 0, atunci seria converge numai pentru z = a.
2. Dac˘a R = ∞, atunci seria converge absolut pentru orice z ∈ C.
3. Dac˘a R ∈ (0, ∞), atunci seria este absolut convergent˘a pentru [z−a[ < R
¸si divergent˘a pentru [z −a[ > R.
4. Seria este uniform convergent˘a pe orice discˆınchis [z−a[ ≤ r , ∀r ∈ (0, R).
Derivare ¸si integrare termen cu termen
Fie

n=0
a
n
(z −a)
n
o serie de puteri ¸si fie S(z) suma sa.
1. Seria derivatelor

n=1
na
n
(z − a)
n−1
are aceeasi raz˘a de convergent ¸˘a cu
seria init ¸ial˘a ¸si suma sa este S

(z).
2. Seria primitivelor

n=0
a
n
(z −a)
n+1
n + 1
are aceeasi raz˘a de convergent ¸˘a cu
seria init ¸ial˘a ¸si suma sa este o primitiv˘a a lui S.
Functii elementare
1. e
z
=

n=0
1
n!
z
n
, ∀z ∈ C.
2.
1
1 −z
=

n=0
z
n
, ∀[z[ < 1.
3.
1
1 +z
=

n=0
(−1)
n
z
n
, ∀[z[ < 1.
4. cos z =

n=0
(−1)
n
(2n)!
z
2n
, ∀z ∈ C.
5. sinz =

n=0
(−1)
n
(2n + 1)!
z
2n+1
, ∀z ∈ C.
6. (1 +z)
α
=

n≥0
α(α −1)(α −2)...(α −n + 1)
n!
z
n
, ∀[z[ < 1, α ∈ R.
72 CAPITOLUL 3. S¸IRURI DE FUNCT¸ II. FUNCT¸ II ELEMENTARE
3.2 S¸iruri ¸si serii de funct ¸ii
S˘a se studieze convergent ¸a punctual˘a ¸si uniform˘a a
urm˘atoarelor siruri de funct ¸ii (exercit ¸iile 1-9):
1. u
n
: (0, 1) → R ; u
n
(x) =
1
nx + 1
, n ≥ 0.
Solut ¸ie
Fie x > 0, fixat. Atunci lim
n→∞
u
n
(x) = lim
n→∞
1
nx + 1
= 0, deci u
n
converge
punctual la f(x) = 0.
Evident, sup
x∈(0,1)
[u
n
(x) − f(x)[ = sup
x∈(0,1)
¸
¸
¸
¸
1
nx + 1
¸
¸
¸
¸
= 1 si deci u
n
nu converge
uniform la f.
2. u
n
: [0, 1] → R ; u
n
(x) = nx(1 −x)
n
, n ≥ 0.
Solut ¸ie
Pentru orice x ∈ (0, 1), fixat, avem:
lim
n→∞
u
n
(x) = lim
n→∞
nx(1 −x)
n
= 0,
¸si deci u
n
converge punctual f(x) = 0.
Studiem acum convergent ¸a uniform˘a:
sup
x∈(0,1)
[u
n
(x) −f(x)[ = sup
x∈(0,1)
[nx(1 −x)
n
[ = u
n
_
1
n + 1
_

1
e
,
deci u
n
nu este uniform convergent.
3. u
n
: [0, 1] → R ; u
n
(x) = x
n
−x
2n
,n ≥ 0.
Solut ¸ie
Pentru orice x ∈ [0, 1] fixat, rezult˘a:
lim
n→∞
u
n
(x) = lim
n→∞
(x
n
−x
2n
) = 0,
deci u
n
converge punctual la f(x) = 0.
Studiem convergent ¸a uniform˘a:
sup
x∈(0,1)
[u
n
(x) −f(x)[ = sup
x∈(0,1)
[x
n
−x
2n
[ = u
n
_
1
n

2
_
=
1
4
,
3.2. S¸IRURI S¸I SERII DE FUNCT¸ II 73
deci u
n
nu converge uniform.
4. u
n
: R → R ; u
n
(x) =
_
x
2
+
1
n
2
, n > 0.
Solut ¸ie
Fie x ∈ R, fixat; atunci:
lim
n→∞
u
n
(x) = lim
n→∞
_
x
2
+
1
n
2
=

x
2
= [x[,
deci u
n
converge punctual f(x) = [x[, ∀x ∈ R.
Studiem convergent ¸a uniform˘a:
sup
x∈R
[u
n
(x) −f(x)[ = sup
x∈R
¸
¸
¸
¸
¸
_
x
2
+
1
n
2


x
2
¸
¸
¸
¸
¸
=
= sup
x∈R
1
n
2
__
x
2
+
1
n
2
+

x
2
_ =
1
n
→ 0,
deci u
n
converge uniform la f. Se observ˘a c˘a pentru orice n ∈ N, u
n
este
funct ¸ie derivabil˘a, dar f nu este derivabil˘a.
5. u
n
: (−∞, 0) → R, u
n
(x) =
e
nx
−1
e
nx
+ 1
, n ≥ 0.
Solut ¸ie
Fie x < 0, fixat; atunci:
lim
n→∞
u
n
(x) = lim
n→∞
e
nx
−1
e
nx
+ 1
= −1,
deci u
n
converge punctual la f(x) = −1 , ∀x ∈ (−∞, 0).
Convergent ¸a uniform˘a:
sup
x∈(−∞,0)
[u
n
(x) −f(x)[ = sup
x∈(−∞,0)
¸
¸
¸
¸
e
nx
−1
e
nx
+ 1
+ 1
¸
¸
¸
¸
= 1,
deci u
n
nu converge uniform.
6. u
n
: R → R, u
n
(x) = arctg
x
1 +n(n + 1)x
2
, n > 0.
Solut ¸ie
Fie x ∈ R, fixat; atunci:
lim
n→∞
u
n
(x) = lim
n→∞
arctan
x
1 +n(n + 1)x
2
= 0,
74 CAPITOLUL 3. S¸IRURI DE FUNCT¸ II. FUNCT¸ II ELEMENTARE
deci u
n
converge punctual la f(x) = 0, ∀x ∈ R. Convergent ¸a uniform˘a:
sup
x∈R
[u
n
(x) −f(x)[ = sup
x∈R
¸
¸
¸
¸
arctg
x
1 +n(n + 1)x
2
¸
¸
¸
¸
.
Funct ¸iile u
n
sunt impare deci este suficient s˘a gasim supremumul pe inter-
valul (0, ∞).
u

n
(x) =
_
arctan
x
1 +n(n + 1)x
2
_

=
1 −n(n + 1)x
2
x
2
+ (1 +n(n + 1)x
2
)
2
,
deci supremumul este atins ˆın x =
1

n(n+1)
; ˆın final rezult˘a c˘a u
n
este uni-
form convergent.
7. u
n
: (1, ∞) → R, u
n
(x) =
_
(n
2
+ 1) sin
2
π
n
+nx −

nx, n > 0.
Solut ¸ie
Folosim inegalitatea sinx ≤ x ,∀x ∈ [0,
π
2
] ¸si obt ¸inem :
0 ≤ u
n
(x) ≤
(n
2
+ 1) sin
2 π
n
_
(n
2
+ 1) sin
2 π
n
+nx +

nx
<
<
(n
2
+ 1)
π
2
n
2
2

n
<
π
2

n
→ 0,
deci ¸sirul u
n
este uniform convergent la 0 .
8. u
n
(x) = x
n
e
−nx
, x ≥ 0.
Solut ¸ie
Fie x ≥ 0, fixat. Atunci lim
n→∞
u
n
(x) = 0, deci ¸sirul converge punctual la
funct ¸ia f(x) = 0, ∀x ≥ 0. Studiind variat ¸ia funct ¸iei u
n
, rezult˘a:
lim
n→∞
sup
x≥0
[u
n
(x)[ = lim
n→∞
[u
n
(1)[ = lim
n→∞
e
−n
= 0,
deci ¸sirul este uniform convergent.
9. u
n
(x) =
nx
1 +n +x
, x ∈ [0, 1].
Solut ¸ie
Fie x ∈ [0, 1], fixat. Atunci lim
n→∞
u
n
(x) = x, deci ¸sirul u
n
converge punctual
la f(x) = x, ∀x ∈ [0, 1]. Pentru a studia convergent ¸a uniform˘a, calcul˘am:
lim
n→∞
sup
x∈[0,1]
[u
n
(x) −f(x)[ = lim
n→∞
sup
x∈[0,1]
x +x
2
1 +n +x
= lim
n→∞
2
2 +n
= 0,
3.2. S¸IRURI S¸I SERII DE FUNCT¸ II 75
deci ¸sirul converge uniform; faptul c˘a supremumul de mai sus se atinge ˆın
x = 1 rezult˘a din studiul variat ¸iei funct ¸iei x →
x +x
2
1 +n +x
pe [0, 1] (funct ¸ia
este cresc˘atoare).
10. Fie ¸sirul u
n
: R → R, u
n
(x) =
sinnx

n
, n > 0.
S˘a se studieze convergent ¸a ¸sirurilor u
n
¸si u

n
.
Solut ¸ie
Din inegalitatea
¸
¸
¸
¸
sinnx

n
¸
¸
¸
¸

1

n
→ 0,
rezult˘a c˘a ¸sirul u
n
converge uniform la 0 .
S¸irul derivatelor nu este punctual convergent:
(u
n
(x))

=

ncos nx.
11. Fie ¸sirul u
n
: R → R, u
n
(x) = x +
1
n
.
S˘a se studieze convergent ¸a ¸sirurilor u
n
¸si u
2
n
.
Solut ¸ie
S¸irul u
n
converge uniform la f(x) = x:
lim
n→∞
sup
x∈R
[u
n
(x) −x[ = lim
n→∞
1
n
= 0.
S¸irul u
2
n
converge punctual la f
2
(x) = x
2
, dar nu converge uniform:
lim
n→∞
sup
x∈R
[u
2
n
(x) −x
2
[ = lim
n→∞
[2
x
n
+
1
n
2
[ = ∞.
12. Fie ¸sirul u
n
: [0, ∞) → R, u
n
(x) =
ne
−x
+xe
−n
x +n
, n ∈ N si fie
A
n
=
_
1
0
u
n
(x)dx, ∀n ∈ N

. S˘a se studieze convergent ¸a ¸sirului u
n
¸si s˘a se
calculeze lim
n→∞
A
n
.
Solut ¸ie
Fie x ≥ 0, fixat.
lim
n→∞
u
n
(x) = lim
n→∞
ne
−x
+xe
−n
x +n
= e
−x
,
deci u
n
converge punctual la f(x) = e
−x
, ∀x ≥ 0.
Evalu˘am ˆın continuare
g
n
(x) = [u
n
(x) −f(x)[ =
_
1 −
n
n +x
_
[e
−n
−e
−x
[, ∀x > 0, ∀n ∈ N

.
76 CAPITOLUL 3. S¸IRURI DE FUNCT¸ II. FUNCT¸ II ELEMENTARE
Dac˘a x ∈ (n, ∞) atunci:
e
−x
< e
−n
⇒ [e
−n
−e
−x
[ < e
−n
⇒ g
n
(x) < e
−n
→ 0.
Dac˘a x ∈ [0, n] atunci
e
−x
≥ e
−n
⇒ [e
−n
−e
−x
[ ≤ [e
−n
[ +[e
−x
[ =
= e
−n
+e
−x
≤ 2e
−x
,
deci
g(x) ≤
2xe
−x
x +n
, ∀x ∈ [0, n].
Studiem acum variat ¸ia funct ¸iei [0, 1] ÷ x →
2xe
−x
x +n
.
_
2xe
−x
x +n
_

= 2
e
−x
(x +n)
2
(−x
2
−nx +n),
deci functia
2xe
−x
x +n
este cresc˘atoare pe (0,

n
2
+4n−n
2
) ¸si descresc˘atoare pe
(

n
2
+4n−n
2
, n),deci
g
n
(x) ≤
8n
(

n
2
+ 4n +n)
2
e

2n

n
2
+4n+n
→ 0.
Deci u
n
converge uniform la f .
Aplicˆand transferul de integrabilitate obt ¸inem:
lim
n→∞
A
n
=
_
1
0
f(x)dx =
_
1
0
e
−x
dx =
e −1
e
.
13. Fie u
n
: (0, ∞) → R, u
n
(x) = e
−nx
. S˘a se studieze convergent ¸a
¸sirurilor u
n
¸si u

n
.
Solut ¸ie
S¸irurile u
n
¸si u

n
converg simplu la funct ¸ia constant˘a zero, dar nu converg
uniform.
14. Fie ¸sirul f
n
:
_
0,
π
2
¸
→ R, definit prin relat ¸ia de recurent ¸˘a:
f
1
(x) = x, f
n+1
(x) = sin(f
n−1
(x)) .
3.2. S¸IRURI S¸I SERII DE FUNCT¸ II 77
S˘a se studieze convergent ¸a punctual˘a ¸si uniform˘a.
Solut ¸ie
Fie x ∈
_
0,
π
2
¸
fixat. S¸irul f
n
(x) este descresc˘ator:
f
n+1
(x) = sin(f
n
(x)) ≤ f
n
(x), ∀n ∈ N
¸si m˘arginit:
0 ≤ f
n
(x) ≤ x, ∀n ∈ N.
Deci ¸sirul f
n
este punctual convergent.
Fie f :
_
0,
π
2
¸
→ R, f(x) = lim
n→∞
f
n
(x). Trecˆand la limit˘a ˆın relat ¸ia de
recurent ¸˘a, se obt ¸ine: f(x) = sin(f(x)) , ∀x ∈
_
0,
π
2
¸
. Se demonstreaz˘a
simplu c˘a singura solut ¸ie a ecuat ¸iei t = sint este t = 0, deci funct ¸ia f
este constant˘a zero. Studiem acum convergent˘ a uniform˘a; pentru aceasta,
trebuie calculat sup
x∈[0,
π
2
]
[f
n
(x)[. Demonstram ˆın continuare c˘a funct ¸ia f
n
este cresc˘atoare pentru orice n ∈ N ¸si deci supremumul de mai sus este
f
n
(
π
2
). S¸irul f
n
(
π
2
) converge la zero (deoarece s-a demonstrat mai sus c˘a
lim
n→∞
f
n
(x) = 0, ∀x ∈
_
0,
π
2
¸
) ¸si deci f
n
este uniform convergent.
Demonstrat ¸ia faptului c˘a f
n
sunt funct ¸ii cresc˘atoare se face prin induct ¸ie: f
1
este cresc˘atoare; presupunem c˘a f
k
sunt cresc˘atoare pentru orice 1 ≤ k ≤ n
¸si demonstr˘am c˘a f
n+1
este cresc˘atoare. Fie 0 ≤ x < y ≤
π
2
; atunci:
f
n+1
(x) = sin(f
n
(x)) ≤ sin(f
n
(y)) = f
n+1
(y),
deci f
n+1
este funct ¸ie cresc˘atoare, ceea ce ˆıncheie demonstrat ¸ia.
15. Fie ¸sirul f
n
: [0, ∞) → R, f
n
(x) = x
1+
1
n
.
a. S˘a se studieze convergent ¸a punctual˘a.
b. S˘a se studieze convergent ¸a uniform˘a pe [0, 1].
c. S˘a se studieze convergent ¸a uniform˘a pe [1, ∞).
d. S˘a se studieze convergent ¸a punctual˘a a ¸sirului derivatelor (acolo unde
exist˘a).
e. S˘a se studieze convergent ¸a uniform˘a a ¸sirului derivatelor pe [0, 1].
Solut ¸ie
a. Fie x ≥ 0, fixat; atunci
lim
n→∞
f
n
(x) = lim
n→∞
x
1+
1
n
= x,
deci f
n
converge punctual la f(x) = x.
b. Pentru a studia convergent ¸a uniform˘a pe [0, 1], calcul˘am:
sup
x∈[0,1]
[f
n
(x) −f(x)[ = sup
x∈[0,1]
_
x −x
1+
1
n
_
.
78 CAPITOLUL 3. S¸IRURI DE FUNCT¸ II. FUNCT¸ II ELEMENTARE
Studiind variat ¸ia funct ¸iei de mai sus, rezult˘a c˘a supremumul se atinge ˆın
x =
_
n
n+1
_
n
; rezult˘a:
lim
n→∞
sup
x∈[0,1]
[f
n
(x) −f(x)[ = lim
n→∞
_
n
n + 1
_
n
_
1 −
n
n + 1
_
= 0,
deci ¸sirul f
n
converge uniform pe [0, 1] la funct ¸ia f.
c. S¸irul nu converge uniform la f pe [1, ∞). Procedˆand ca mai sus, obt ¸inem:
sup
x≥1
[f
n
(x) −f(x)[ = sup
x≥1
x
_
x
1
n
−1
_
= ∞.
d. Evident, f

n
(x) =
_
1 +
1
n
_
x
1
n
. Pentru orice x > 0, fixat, avem:
lim
n→∞
f

n
(x) = lim
n→∞
n
n + 1
x
1
n
= 1 = f

(x).
ˆ
In x = 0, avem lim
n→∞
f

n
(0) = 0. Deci ¸sirul derivatelor converge punctual
pentru orice x ∈ [0, ∞).
e. S¸irul derivatelor nu converge uniform pe [0, 1]: sup
x∈[0,1]
¸
¸
¸
n
n+1
x
1
n
−1
¸
¸
¸ ≥ 1.
Un alt argument este faptul c˘a funct ¸ia limit˘a (a ¸sirului derivatelor) nu este
continu˘a.
S˘a se studieze convergent ¸a urm˘atoarelor serii de funct ¸ii ¸si s˘a
se decid˘a dac˘a se pot deriva termen cu termen (exercit ¸iile 16-22):
16.

n
n
−x
, x ∈ R.
Solut ¸ie
Seria converge punctual dac˘a ¸si numai dac˘a x ∈ (1, ∞) (se compar˘a cu seria
lui Riemann).
Fie r > 1; pentru orice x ≥ r, avem
1
n
x

1
n
r
. Seria

n
1
n
r
este convergent˘a
¸si deci, conform criteriului lui Weierstrass, seria converge uniform pe inter-
valul [r, ∞).
Seria derivatelor:

n≥1
_
n
−x
_

= −

n≥1
n
−x
lnn converge uniform pe orice in-
terval [r, ∞); se aplic˘a criteriul lui Weierstrass:

n≥1
n
−x
lnn ≤

n≥1
n
−r
lnn, ∀x ≥ r.
Ultima serie (numeric˘a) este convergent˘a.
3.2. S¸IRURI S¸I SERII DE FUNCT¸ II 79
17.

n=1
sinnx
2
n
, x ∈ R.
Solut ¸ie
[u
n
(x)[ =
¸
¸
¸
¸
sinnx
2
n
¸
¸
¸
¸

1
2
n
,∀x ∈ R .
Seria

n≥1
1
2
n
este convergent˘a ¸si din criteriul lui Weierstrass rezult˘a c˘a seria

n≥1
sinnx
2
n
este uniform convergent˘a pe R.
Seria derivatelor

n≥1
_
sinnx
2
n
_

=

n≥1
ncos nx
2
n
converge uniform pe R (cri-
teriul lui Weierstrass), deci seria se poate deriva termen cu termen.
18.

n≥1
1
n
2
+ (ϕ(x))
2
, unde ϕ : [a, b] → R este o funct ¸ie de clas˘a (
1
arbitrar˘a.
Solut ¸ie
Seria are termeni pozitivi ¸si
1
n
2
+ (ϕ(x))
2

1
n
2
. Seria

n=1
1
n
2
este conver-
gent˘a, deci

n=1
1
n
2
+ (ϕ(x))
2
este uniform convergent˘a pe [a, b].
Seria derivatelor

n≥1
−2ϕ(x)ϕ

(x)
(n
2
+ (ϕ(x))
2
)
2
este uniform convergent˘a pe [a, b], deci
seria se poate deriva termen cu termen.
19.

n≥1
(x +n)
2
n
4
; x ∈ [a, b] , 0 < a < b.
Solut ¸ie
Din inegalit˘at ¸ile 0 < a < b ¸si a ≤ x ≤ b rezult˘a (x +n)
2
≤ (b +n)
2
¸si deci

n≥1
(x +n)
2
n
4

n≥1
(b +n)
2
n
4
.
Aplicˆand criteriul lui Weierstrass, rezult˘a c˘a seria este uniform convergent˘a
pe [a, b].
Seria derivatelor converge uniform pe [a, b], deci seria se poate deriva termen
cu termen.
80 CAPITOLUL 3. S¸IRURI DE FUNCT¸ II. FUNCT¸ II ELEMENTARE
20.

n≥1
ln(1 +nx)
nx
n
; x > 0.
Solut ¸ie
Aplicˆand inegalitatea ln(1 +x) ≤ x obt ¸inem

n≥1
ln(1 +nx)
nx
n

n≥1
1
x
n−1
.
Ultima serie este convergent˘a dac˘a
1
x
∈ (−1, 1) (deci x ∈ (1, ∞)) ¸si diver-
gent˘a ˆın rest . Deci seria init ¸ial˘a este simplu convergent˘a pentru x ∈ (1, ∞).
Seria converge uniform pe orice interval [α, ∞), α > 1.
Dac˘a x ∈ (0, 1], atunci din inegalitatea:

n≥1
ln(1 +nx)
nx
n

n≥1
ln(1 +nx)
n
,
rezult˘a c˘a seria este divergent˘a, deoarece ultima serie este divergent˘a (cri-
teriul necesar).
ˆ
In concluzie, seria dat˘a converge dac˘a ¸si numai dac˘a x > 1.
Seria derivatelor este:

n≥1
_
1
(1 +nx)x
n

ln(1 +nx)
x
n+1
_
.
Fie r > 1; din inegalit˘at ¸ile:
¸
¸
¸
¸
1
(1 +nx)x
n
¸
¸
¸
¸

1
(1 +nr)r
n
, ∀x ∈ [r, ∞),
¸
¸
¸
¸
ln(1 +nx)
(1 +nx)x
n+1
¸
¸
¸
¸

n
x
n

n
r
n
, ∀x ∈ [r, ∞),
rezult˘a c˘a seria derivatelor converge uniform pe orice interval [r, ∞), r > 1.
21.

n≥0
x
n
(1 −x), x ≥ 0.
Solut ¸ie
S¸irul sumelor part ¸iale este
s
n
(x) = 1 −x
n+1
.
Rezult˘a c˘a seria converge simplu pentru orice x ∈ [0, 1].
Suma seriei este
s : [0, 1] → R, s(x) = 1, ∀x ∈ [0, 1) ¸si s(1) = 0.
3.2. S¸IRURI S¸I SERII DE FUNCT¸ II 81
Seria nu converge uniform pe [0, 1] (altfel suma seriei ar fi continu˘a), dar
converge uniform pe orice interval [0, α], α < 1.
Seria derivatelor

n≥0
(nx
n−1
−(n + 1)x
n
) are ¸sirul sumelor part ¸iale
s

n
(x) = −(n + 1)x
n
care converge uniform pe orice interval compact [0, r], ∀r < 1.
22.

n≥0
e
−nx
, x > 0.
Solut ¸ie
S¸irul sumelor part ¸iale este s
n
(x) =
n

k=0
e
−kx
=
1 −e
−(n+1)x
1 −e
−x
. Seria converge
punctual la funct ¸ia f(x) =
1
1 −e
−x
pentru orice x > 0; seria nu converge
uniform pe (0, ∞):
sup
x>0
¸
¸
¸
¸
¸
n

k=0
e
−kx
−f(x)
¸
¸
¸
¸
¸
= sup
x>0
¸
¸
¸
¸
¸
−e
−(n+1)x
1 −e
−x
¸
¸
¸
¸
¸
= lim
x→0
e
−(n+1)x
1 −e
−x
= ∞.
Seria derivatelor

n≥0
_
−ne
−nx
_
are ¸sirul sumelor part ¸iale
s

n
(x) =
_
1 −e
−(n+1)x
1 −e
−x
_

=
(n + 1)e
−(n+1)x
−ne
−(n+2)x
−e
−x
(1 −e
−x
)
2
.
Pentru orice x > 0 fixat avem
lim
n→∞
s

n
(x) = −
e
−x
(1 −e
−x
)
2
,
deci seria derivatelor converge punctual la derivata sumei. Convergent ¸a nu
este uniform˘a pe (0, ∞), dar seria derivatelor converge uniform pe orice in-
terval compact [r, ∞) r > 0 (se poate face un rat ¸ionament asem˘an˘ator cu
cel pentru seria init ¸ial˘a).
23. S˘a se demonstreze c˘a funct ¸ia f : R → R, f(x) =

n≥1
sinnx
n(n + 1)
este
continu˘a. Se poate deriva seria termen cu termen ?
Solut ¸ie
Seria este uniform convergent˘a (se aplic˘a criteriul lui Weierstrass):

n≥1
sinnx
n(n + 1)

n≥1
1
n(n + 1)
,
82 CAPITOLUL 3. S¸IRURI DE FUNCT¸ II. FUNCT¸ II ELEMENTARE
ultima serie fiind convergent˘a. Seria derivatelor

n≥1
cos nx
n+1
nu converge punc-
tual, deci seria nu se poate deriva termen cu termen.
24. Fie seria de funct ¸ii

n≥1
(−1)
n
x
2
+n
n
2
, x ∈ R.
a. S˘a se studieze convergent ¸a punctual˘a pentru orice x ∈ R ¸si convergent ¸a
uniform˘a pe orice interval [a, b]. Este seria uniform convergent˘a pe R?
b. S˘a se studieze absolut convergent ¸a pentru orice x ∈ R.
c. S˘a se studieze continuitatea sumei seriei (acolo unde ea exist˘a).
d. Se poate deriva seria termen cu termen ?
Solut ¸ie
a. Fie x ∈ R; seriile numerice

n
(−1)
n
x
2
n
2
¸si

n
(−1)
n
1
n
sunt ambele con-
vergente, deci seria dat˘a este punctual convergent˘a pentru orice x ∈ R.
Studiem acum convergent ¸a uniform˘a pe intervalul [a, b]. Seria

n
(−1)
n
x
2
n
2
este uniform convergent˘a pe [a, b]; pentru aceasta, aplic˘am criteriul lui Weier-
strass de convergent ¸˘a uniform˘a pentru serii:
¸
¸
¸
¸
¸
(−1)
n
x
2
n
2
¸
¸
¸
¸
¸

b
2
n
2
, ∀x ∈ [a, b],
iar seria numeric˘a

n
1
n
2
este convergent˘a.
Seria nu este uniform convergent˘a pe R; pentru aceasta, fie a suma seriei

n
(−1)
n
n
2
¸si b suma seriei

n
(−1)
n
n
. Evident, seria dat˘a converge punctual
la funct ¸ia f(x) = ax
2
+b. Fie s
n
(x) =
n

k=1
(−1)
k
x
2
+k
k
2
. Calcul˘am:
lim
n→∞
sup
x∈R
[f(x) −s
n
(x)[ = lim
n→∞
sup
x∈R
x
2
¸
¸
¸
¸
¸
n

k=1
(−1)
k
k
2
−a
¸
¸
¸
¸
¸
= ∞,
deci seria nu converge uniform pe R la f.
b. Seria nu converge absolut pentru nici un x ∈ R deoarece seria

n
x
2
+n
n
2
este divergent˘a (se poate compara cu seria armonic˘a).
c. Evident, funct ¸ia f (suma seriei) este continu˘a pe R (de¸si seria nu converge
uniform pe R).
3.2. S¸IRURI S¸I SERII DE FUNCT¸ II 83
d. Seria nu verific˘a ipotezele teoremei de derivare termen pe R: seria dat˘a
trebuie s˘a convearg˘a punctual, iar seria derivatelor s˘a convearg˘a uniform;
prima condit ¸ie a fost verificat˘a. Seria derivatelor este

n≥1
(−1)
n
2x
n
2
, serie
care nu este uniform convergent˘a pe R:
lim
n→∞
sup
x∈R
¸
¸
¸
¸
¸
2x
n

k=1
(−1)
k
k
2
−2ax
¸
¸
¸
¸
¸
= ∞.
Ment ¸ion˘am totu¸si c˘a seria derivatelor converge uniform pe orice compact
din R. Seria dat˘a se poate deriva termen cu termen, egalitatea
_
_
x
2

n≥1
(−1)
n
n
2
+

n≥1
(−1)
n
n
_
_

= 2x

n≥1
(−1)
n
n
2
, ∀x ∈ R
fiind evident adev˘arat˘a.
25. Fie seria

n≥1
nx
n
+x
n
2
+ 1
.
a. Pentru ce valori ale lui x ∈ R seria converge ?
b. S˘a se studieze convergent ¸a uniform˘a.
c. Se poate deriva seria termen cu termen ?
Solut ¸ie
a. Fie x ∈ (−1, 1), fixat. Descompunem seria:

n≥1
nx
n
+x
n
2
+ 1
= x

n≥1
1
n
2
+ 1
+

n≥1
n
n
2
+ 1
x
n
.
Prima serie este convergent˘a pentru orice x ∈ R. A doua serie converge
absolut dac˘a x ∈ (−1, 1); pentru demonstrat ¸ie se poate aplica criteriul ra-
portului:
lim
n→∞
¸
¸
¸
¸
¸
¸
n+1
(n+1)
2
+1
n
n
2
+1

x
n+1
x
n
¸
¸
¸
¸
¸
¸
= [x[ < 1.
Dac˘a x = −1, seria converge (cele dou˘a serii de mai sus sunt convergente)
dar nu converge absolut.
Dac˘a x = 1 seria este divergent˘a (se poate compara cu seria armonic˘a).
Dac˘a [x[ > 1 seria diverge (se poate aplica criteriul necesar).
In concluzie, seria converge dac˘a ¸si numai dac˘a x ∈ [−1, 1).
84 CAPITOLUL 3. S¸IRURI DE FUNCT¸ II. FUNCT¸ II ELEMENTARE
b. Aplicˆand criteriul lui Weierstrass, seria converge absolut ¸si uniform pe
orice compact [−r, r] ⊂ (−1, 1):

n≥1
¸
¸
¸
¸
nx
n
+x
n
2
+ 1
¸
¸
¸
¸

n≥1
nr
n
+r
n
2
+ 1
, ∀[x[ ≤ r,
iar ultima serie (numeric˘a) este convergent˘a.
c. Seria derivatelor este:

n≥1
_
nx
n
+x
n
2
+ 1
_

=

n≥1
_
n
2
n
2
+ 1
x
n−1
+
1
n
2
+ 1
_
=
=

n≥1
1
n
2
+ 1
+

n≥1
n
2
n
2
+ 1
x
n−1
.
Seria derivatelor converge uniform pe orice interval [−r, r] ⊂ (−1, 1), deci
seria se poate deriva termen cu termen.
26. S˘a se stabileasc˘a natura seriei

n≥1
(f
n
−f
n−1
) dac˘a :
a f
n
: [0, 1] → R ; f
n
(x) = nx(1 −x)
n
, ∀n ∈ N.
b. f
n
: (0, 1] → R, f
n
(x) =
e
nx
1 +e
nx
, ∀n ∈ N.
Solut ¸ie
a. Calcul˘am ¸sirul sumelor part ¸iale
S
n
(x) =
n

k=1
(f
k
(x) −f
k−1
(x)) = f
n
(x) −f
0
(x) = f
n
(x), ∀x ∈ [0, 1].
Folosind exercit ¸iul 2 din acest capitol rezult˘a c˘a seria este simplu conver-
gent˘a (la 0) dar nu este uniform convergent˘a.
b. Calcul˘am ¸sirul sumelor part ¸iale:
S
n
(x) =
n

k=1
(f
k
(x) −f
k−1
(x)) = f
n
(x) −f
0
(x) =
e
nx
1 +e
nx

1
2
.
Rezult˘a c˘a seria converge punctual la funct ¸ia S(x) =
1
2
. Din evaluarea:
sup
x∈(0,1]
¸
¸
¸
¸
S
n
(x) −
1
2
¸
¸
¸
¸
= sup
x∈(0,1]
¸
¸
¸
¸
e
nx
1 +e
nx
−1
¸
¸
¸
¸
= sup
x∈(0,1]
1
1 +e
nx
=
1
2
,
rezult˘a c˘a seria nu este uniform convergent˘a .
3.2. S¸IRURI S¸I SERII DE FUNCT¸ II 85
27. Fie D
1
= ¦z ∈ C [ [z[ = 1¦ cercul unitate ¸si fie ((D
1
) spat ¸iul
Banach al funct ¸iilor continue pe D
1
cu norma supremum. Fie, de asemenea,

1
(Z) spat ¸iul Banach al ¸sirurilor absolut sumabile cu norma | |
1
, (a se
vedea sect ¸iunea teoretic˘a a capitolului 2).
a. S˘a se demonstreze c˘a pentru orice z ∈ D
1
¸si pentru orice ¸sir x ∈
1
(Z),
seria (de numere complexe)

n∈Z
x(n)z
−n
este absolut convergent˘a.
b. Pentru orice x ∈
1
(Z), not˘am cu Zx funct ¸ia (corect definit˘a, datorit˘a
punctului a):
Zx : D
1
→ C, (Zx)(z) =

n∈Z
x(n)z
−n
.
Funct ¸ia Zx se nume¸ste transformata Z (”zet”) a ¸sirului x. S˘a se demonstreze
c˘a Zx este funct ¸ie continu˘a.
c. S˘a se demonstreze c˘a aplicat ¸ia
Z :
1
(Z) → ((D
1
), (Zx)(z) =

n∈Z
x(n)z
−n
este liniar˘a ¸si continu˘a.
d. S˘a se demonstreze c˘a pentru orice ¸siruri x, y ∈
1
(Z) are loc egalitatea:
Z(x y) = (Zx) (Zy),
unde, x y este convolut ¸ia ¸sirurilor x ¸si y, (cf. exercit ¸iului 55, cap. 2).
e. Fie θ ∈
1
(Z) un ¸sir fixat ¸si fie M

operatorul de ˆınmult ¸ire cu funct ¸ia
Zθ ( a se veda exercit ¸iului 53 din capitolul 2):
M

: ((D
1
) → ((D
1
), M

f = (Zθ)f.
Fie, de asemenea, operatorul de convolut ¸ie cu θ (a se vedea exercit ¸iul 55 din
capitolul 2):
C
θ
:
1
(Z) →
1
(Z), C
θ
x = θ x.
S˘a se demonstreze relat ¸ia:
Z C
θ
x = M

Zx, ∀x ∈
1
(Z).
Solut ¸ie
a. Fie z ∈ D
1
¸si fie x ∈
1
(Z); atunci:

n∈Z
¸
¸
x(n)z
−n
¸
¸

n∈Z
[x(n)[ =| x |
1
< ∞.
86 CAPITOLUL 3. S¸IRURI DE FUNCT¸ II. FUNCT¸ II ELEMENTARE
b. Fie x ∈
1
(Z); pentru a demonstra c˘a funct ¸ia Zx este continu˘a pe D
1
este suficient s˘a demonstr˘am c˘a seria

n∈Z
x(n)z
−n
este uniform convergent˘a
pe D
1
. Pentru aceasta aplic˘am criteriul lui Weierstrass:

n∈Z
¸
¸
x(n)z
−n
¸
¸

n∈Z
[x(n)[,
ultima serie fiind o serie numeric˘a absolut convergent˘a.
c. Liniaritatea o propunem ca exercit ¸iu; pentru orice x ∈
1
(Z), avem:
| Zx |

= sup
z∈D
1
[(Zx) (z)[ = sup
z∈D
1
¸
¸
¸
¸
¸

n∈Z
x(n)z
−n
¸
¸
¸
¸
¸

≤ sup
z∈D
1

n∈Z
[x(n)[ [z
−n
[ =| x |
1
,
ceea ce arat˘a c˘a Z este operator continuu.
d. Fie x, y ∈
1
(Z) ¸si z ∈ D
1
; atunci:
(Z(x y)) (z) =

n∈Z
(x y)(n) z
−n
=

n∈Z
_
_

k∈Z
x(n −k)y(k)
_
_
z
−n
=
=

k∈Z
_
y(k)

n∈Z
x(n −k) z
−n
_
=

k∈Z
_
y(k)

m∈Z
x(m) z
−k−m
_
=
=
_

m∈Z
x(m)z
−m
_
_
_

k∈Z
y(k)z
−k
_
_
= (Zx) (Zy) ,
comutarea seriilor (ˆın n ¸si k) fiind permis˘a datorit˘a faptului c˘a ambele sunt
absolut convergente.
e. Fie θ ∈
1
(Z); atunci, pentru orice x ∈
1
(Z), aplicˆand punctul d, rezult˘a:
ZC
θ
x = Z(θ x) = (Zθ) (Zx) = M

Zx,
ceea ce ˆıncheie demonstrat ¸ia.
3.3 Formula lui Taylor. Serii Taylor
S˘a se dezvolte ˆın serie Mc Laurin urm˘atoarele funct ¸ii precizˆandu-
se domeniul de convergent ¸˘a (exercit ¸iile 28-41):
3.3. FORMULA LUI TAYLOR. SERII TAYLOR 87
28. f(x) = e
x
Solut ¸ie
Calcul˘am derivatele funct ¸iei ¸si obt ¸inem : (e
x
)
(n)
= e
x
, ∀n ∈ N. Rezult˘a
e
x
=

n=0
1
n!
x
n
.
Pentru determinarea domeniului de convergent ¸˘a folosim criteriul raportului
lim
n→∞
¸
¸
¸
¸
¸
x
n+1
(n + 1)!

n!
x
n
¸
¸
¸
¸
¸
= lim
n→∞
¸
¸
¸
¸
x
n + 1
¸
¸
¸
¸
= 0 < 1,
seria este convergent˘a pe R .
Restul de ordin n este : R
n
(x) =
x
n+1
(n + 1)!
e
ξ
, ξ ∈ (0, x) sau ξ ∈ (x, 0).
29. f(x) = chx
Solut ¸ie
Din relat ¸iile: (chx)

= shx ¸si (shx)

= chx rezult˘a
(ch)
(2n)
(0) = ch(0) = 1 ¸si (ch)
(2n+1)
= sh(0) = 0.
Rezult˘a seria
chx =

n≥0
1
(2n)!
x
2n
, ∀x ∈ R.
30. f(x) = shx
Solut ¸ie
Procedˆand ca mai sus, obt ¸inem:
shx =

n≥0
1
(2n + 1)!
x
2n+1
, ∀x ∈ R.
31. f(x) = sinx
Solut ¸ie
Calcul˘am derivata de ordin n a funct ¸iei sinus:
(sinx)
(n)
= sin
_
x +n
π
2
_
, ∀n ∈ N,
88 CAPITOLUL 3. S¸IRURI DE FUNCT¸ II. FUNCT¸ II ELEMENTARE
¸si deci sin
(2n)
(0) = 0 ¸si sin
(2n+1)
(0) = (−1)
n
. Rezult˘a
sinx =

n=0
(−1)
n
(2n + 1)!
x
2n+1
.
Pentru determinarea domeniului de convergent ¸˘a folosim criteriul raportului
lim
n→∞
¸
¸
¸
¸
¸
x
2n+3
(2n + 3)!

(2n + 1)!
x
2n+1
¸
¸
¸
¸
¸
= lim
n→∞
x
2
(2n + 2)(2n + 3)
= 0 < 1,
deci seria este convergent˘a pe R .
32. f(x) = cos x
Solut ¸ie
Derivata de ordin n a funct ¸iei cosinus este:
(cos x)
(n)
= cos
_
x +n
π
2
_
,
¸si deci
cos x =

n=0
(−1)
n
(2n)!
x
2n
.
Seria este convergent˘a pe R.
33. f(x) = (1 +x)
α
, α ∈ R
Solut ¸ie
Fie α ∈ R; derivata de ordinul n a funct ¸iei x → (1 +x)
α
este:
((1 +x)
α
)
(n)
= α(α −1)(α −2)...(α −(n −1))(1 +x)
α−n
, ∀n ∈ N.
Rezult˘a c˘a derivata de ordin n ˆın zero este α(α − 1)(α − 2)...(α − (n − 1))
¸si deci (seria binomial˘a):
(1 +x)
α
=

n≥0
α(α −1)(α −2)...(α −n + 1)
n!
x
n
.
Domeniul de convergent ¸˘a al seriei este [x[ < 1.
34. f(x) =
1
1 +x
Solut ¸ie
3.3. FORMULA LUI TAYLOR. SERII TAYLOR 89
1
1 +x
=

n≥0
(−1)
n
x
n
, ∀x ∈ (−1, 1).
35. f(x) =

1 +x.
Solut ¸ie
Caz particular al seriei binomiale: α =
1
2
; rezult˘a:

1 +x =

n≥0
(−1)
n−1
1 3 5...(2n −3)
2
n
x
n
, ∀[x[ < 1.
36. f(x) = ln(1 +x) ; s˘a se calculeze apoi suma seriei

n≥1
(−1)
n+1
n
.
Solut ¸ie
Derivata de ordin n a funct ¸iei x → ln(1 +x) este:
(ln(1 +x))
(n)
=
_
1
1 +x
_
(n−1)
=
(−1)
n−1
(n −1)!
(1 +x)
n
, ∀n ∈ N.
Rezult˘a seria:
ln(1 +x) =

n=1
(−1)
n−1
n
x
n
,
care este convergent˘a pe (−1, 1].
ˆ
In particular, se obt ¸ine:

n≥1
(−1)
n+1
n
= ln2.
37. f(x) = arctgx; s˘a se calculeze apoi suma seriei

n≥0
(−1)
n
2n + 1
.
Solut ¸ie
Dezvolt˘am ˆın serie derivata funct ¸iei:
(arctgx)

=
1
1 +x
2
=

n≥0
(−1)
n
x
2n
, ∀[x[ < 1.
90 CAPITOLUL 3. S¸IRURI DE FUNCT¸ II. FUNCT¸ II ELEMENTARE
Integrˆand termen cu termen, rezult˘a (convergent ¸a ˆın punctele ±1 rezult˘a
aplicˆand criteriul lui Leibniz):
arctgx =

n≥0
(−1)
n
2n + 1
x
2n+1
, ∀x ∈ [−1, 1].
ˆ
In particular, se obt ¸ine (seria Leibniz-Gregory):

n≥0
(−1)
n
2n + 1
=
π
4
.
38. f(x) =
_
x
0
sint
t
dt
Solut ¸ie
Aplicˆand dezvoltarea funct ¸iei sinus ¸si integrˆand termen cu termen, rezult˘a:
_
x
0
sint
t
dt =

n=0
(−1)
n
(2n + 1)(2n + 1)!
x
2n+1
Seria este convergent˘a pe R .
39. f(x) = sin
2
x
Solut ¸ie
Liniarizˆand ¸si aplicˆand dezvoltarea funct ¸iei cosinus, se obt ¸ine:
sin
2
x =
1 −cos 2x
2
=

n=1
(−1)
n−1
2
2n−1
(2n)!
x
2n
.
Seria este convergent˘a pe R.
40. f(x) =
3
(1 −x)(1 + 2x)
Solut ¸ie
Descompunem funct ¸ia ˆın fract ¸ii simple :
f(x) =
3
(1 −x)(1 + 2x)
=
1
1 −x
+
2
1 + 2x
=

n=0
x
n
+

n=0
(−2)
n
x
n
.
Prima serie este convergent˘a pe (−1, 1) iar a doua pe
_

1
2
,
1
2
_
. Rezult˘a:
3
(1 −x)(1 + 2x)
=

n=0
(1 + (−1)
n
2
n+1
)x
n
, ∀[x[ <
1
2
.
3.3. FORMULA LUI TAYLOR. SERII TAYLOR 91
41. f(x) =
1
1 +x +x
2
+x
3
Solut ¸ie
Descompunem funct ¸ia ˆın fract ¸ii simple :
f(x) =
1
1 +x +x
2
+x
3
=
1
1 +x
+
1
1 +x
2

x
1 +x
2
=
=

n=0
(−1)
n
x
n
+

n=0
(−1)
n
x
2n

n=0
(−1)
n
x
2n+1
=

n=0
c
n
x
n
, ∀[x[ < 1,
unde c
n
= 1 dac˘a n = 4k , c
n
= −1 dac˘a n = 4k + 1 ¸si c
n
= 0 ˆın rest.
42. S˘a se dezvolte ˆın serie de puteri ale lui x −1 funct ¸ia
f : R ¸ ¦0¦ → R, f(x) =
1
x
.
Solut ¸ie
Derivata de ordin n este:
f
(n)
(x) =
(−1)
n
n!
x
n+1
, deci f
(n)
(1) = (−1)
n
n!, ∀n ∈ N.
Rezult˘a
1
x
=

n=0
(−1)
n
(x −1)
n
, ∀x ∈ (0, 2).
43. S˘a se dezvolte ˆın serie de puteri ale lui x + 4 funct ¸ia
f : R ¸ ¦−2, −1¦ → R, f(x) =
1
x
2
+ 3x + 2
.
Solut ¸ie
Se descompune funct ¸ia ˆın fract ¸ii simple ¸si apoi se procedeaz˘a ca la exercit ¸iul
anterior (se calculeaz˘a derivata de ordin n ˆın x = −4):
f(x) =
1
x
2
+ 3x + 2
=
1
x + 1

1
x + 2
=
=

n=0
_
1
2
n+1

1
3
n+1
_
(x + 4)
n
, ∀x ∈ (−6, −2).
92 CAPITOLUL 3. S¸IRURI DE FUNCT¸ II. FUNCT¸ II ELEMENTARE
O alt˘a metod˘a este de a aplica direct dezvoltarea funct ¸iei
1
1 +x
translatat˘a
ˆın x = −4:
f(x) =
1
x + 1

1
x + 2
=
1
−3
_
1 −
x+4
3
_ −
1
−2
_
1 −
x+4
2
_ =
= −

n≥0
1
3
n+1
(x + 4)
n
+

n≥0
1
2
n+1
(x + 4)
n
, ∀[x + 4[ < 2.
44. S˘a se determine aproxim˘arile liniare ¸si p˘atratice ale urm˘atoarelor
funct ¸ii ˆın jurul punctelor indicate:
a. f(x) = xlnx ˆın jurul punctului a = 1.
b. f(x) =
3

x + 1 sinx ˆın jurul punctului a = 0.
Solut ¸ie
a. Aproxim˘arile cerute sunt polinoamele Taylor de gradul 1 ¸si respectiv 2.
Se calculeaz˘a f(1) = 0, f

(1) = 1, f

(1) = 1. Rezult˘a:
T
1
(x) = f(1) +f

(1)(x −1) = x −1.
T
2
(x) = f(1) +f

(1)(x −1) +
1
2!
f

(1)(x −1)
2
= (x −1) +
1
2
(x −1)
2
.
b. Analog, se obt ¸ine T
1
(x) = 1 +x ¸si T
2
(x) = 1 +x +
1
2
x
2
.
45. S˘a se demonstreze c˘a exist˘a funct ¸ii f ∈ (

(R) care nu se pot
dezvolta ˆın serie Taylor.
Solut ¸ie
Un exemplu uzual este funct ¸ia
f : R → R, f(x) =
_
e

1
x
2
dac˘a x ,= 0
0 dac˘a x = 0
Atunci f ∈ (

(R) ¸si ˆın plus funct ¸ia f ¸si toate derivatele ei ˆın 0 sunt nule:
f
(n)
(0) = 0, ∀n ∈ N. Dac˘a funct ¸ia s-ar putea dezvolta ˆın serie Mc Laurin
ˆıntr-o vecin˘atate 1 a originii, atunci
f(x) = f(0) +
f

(0)
1!
x +
f

(0)
2!
x
2
+.... = 0, ∀x ∈ 1,
contradict ¸ie: evident, funct ¸ia f nu se anuleaz˘aˆın alte puncteˆın afara originii.
46. Folosind dezvolt˘ari limitate s˘a se calculeze urm˘atoarele limite:
a. lim
x→0
1 −cos x
2
x
2
sinx
2
3.3. FORMULA LUI TAYLOR. SERII TAYLOR 93
b. lim
x→0
ln(1 + 2x) −sin2x + 2x
2
x
3
Solut ¸ie
a. Consider˘am funct ¸iile f(x) = 1 − cos x
2
¸si g(x) = sinx
2
pe care le dez-
volt˘am in jurul lui 0. Obt ¸inem:
f

(x) = 2xsinx
2
⇒ f

(0) = 0
f

(x) = 2 sinx
2
+ 4x
2
cos x
2
⇒ f

(0) = 0
f

(x) = 12xcos x
2
−8x
3
sinx
2
⇒ f

(0) = 0
f
(4)
(x) = 12 cos x
2
−48x
2
sinx
2
−16x
4
cos x
2
⇒ f
(4)
(0) = 12
g

(x) = 2xcos x
2
⇒ g

(0) = 0
g

(x) = 2 cos x
2
−4x
2
sinx
2
⇒ g

(0) = 2
Not˘am 0(x
k
) orice expresie care verific˘a egalitatea lim
x→0
0(x
k
)
x
k
= 0. Rezult˘a
lim
x→0
1 −cos x
2
x
2
sinx
2
= lim
x→0
12x
4
4!
+ 0(x
4
)
2x
4
2!
+ 0(x
4
)
=
1
2
.
O alt˘a metod˘a const˘aˆın a aplica direct dezvolt˘arile funct ¸iilor sinus ¸si cosinus
(pˆan˘a la gradul al treilea).
b. Consider˘am funct ¸ia f(x) = ln(1 +2x) −sin2x+2x
2
pe care o dezvolt˘am
in jurul lui 0; pentru aceasta, putem calcula derivatele pˆan˘a la ordinul al
treilea ale funct ¸iei f (ca mai sus) sau putem aplica dezvolt˘arile funct ¸iilor
logaritm ¸si sinus:
f(x) =

n≥1
(−1)
n+1
2
n
n
x
n

n≥0
(−1)
n
2
n
(2n + 1)!
x
2n+1
+ 2x
2
.
Rezult˘a:
lim
x→0
ln(1 + 2x) −sin2x + 2x
2
x
3
= lim
x→0
16x
3
3!
+ 0(x
3
)
x
3
=
8
3
.
47. S˘a se calculeze limita: lim
x→0
_
2 +x
2x(e
x
−1)

1
x
2
_
Solut ¸ie
Scriem mai ˆıntˆai limita sub forma:
lim
x→0
_
2 +x
2x(e
x
−1)

1
x
2
_
= lim
x→0
x
2
+ 2x −2e
x
+ 2
2x
2
(e
x
−1)
.
94 CAPITOLUL 3. S¸IRURI DE FUNCT¸ II. FUNCT¸ II ELEMENTARE
Consider˘am funct ¸iile f(x) = x
2
+ 2x − 2e
x
+ 2 ¸si g(x) = e
x
− 1 pe care le
dezvolt˘am in jurul lui 0. Proced˘am ca ˆın exercit ¸iul precedent ¸si obt ¸inem :
lim
x→0
_
2 +x
2x(e
x
−1)

1
x
2
_
= lim
x→0

x
3
3
+ 0(x
3
)
2x
3
+ 0(x
3
)
= −
1
6
.
S˘a se calculeze cu o eroare mai mic˘a decˆat 10
−3
integralele
(exercit ¸iile 48-51):
48.
_ 1
2
0
sinx
x
dx.
Solut ¸ie
Se dezvolt˘a integrantul ˆın serie de puteri ˆın jurul lui 0, se integreaz˘a termen
cu termen ¸si se aproximeaz˘a seria alternat˘a rezultat˘a:
_ 1
2
0
sinx
x
dx =

n≥0
(−1)
n
(2n + 1)!(2n + 1)2
2n+1
.
49.
_ 1
2
0
ln(1 +x)
x
dx.
Solut ¸ie
Se procedeaz˘a analog; rezult˘a:
_ 1
2
0
ln(1 +x)
x
dx =

n≥1
(−1)
n−1
n
2
2
n
.
50.
_ 1
3
0
arctg
x
dx.
Solut ¸ie
Analog, se obt ¸ine:
_ 1
3
0
arctg
x
dx =

n≥0
(−1)
n
(2n + 1)
2
3
2n+1
.
51.
_
1
0
e
−x
2
dx.
Solut ¸ie
3.4. SERII DE PUTERI, FUNCT¸ II ELEMENTARE 95
Analog, rezult˘a:
_
1
0
e
−x
2
dx =

n≥0
(−1)
n
n!(2n + 1)
.
3.4 Serii de puteri, funct ¸ii elementare
S˘a se calculeze raza de convergent ¸˘a ¸si mult ¸imea de convergent ¸˘a ˆın
R pentru urm˘atoarele serii de puteri (exercit ¸iile 52-62):
52.

n=0
x
n
Solut ¸ie
Fie R raza de convergent ¸˘a: R = lim
n→∞
[a
n
[
[a
n+1
[
= 1. Deci seria este abso-
lut convergent˘a pe (−1, 1) ¸si divergent˘a pe (−∞, −1)

(1, ∞) . Evident,
seria este uniform convergent˘a pe orice interval ˆınchis [x[ ≤ r < 1. Dac˘a
x ∈ ¦−1, 1¦ se obt ¸ine o serie divergent˘a.
53.

n=1
n
n
x
n
Solut ¸ie
Fie R raza de convergent ¸˘a: R = lim
n→∞
[a
n
[
[a
n+1
[
= 1. Deci seria este abso-
lut convergent˘a pe (−1, 1) ¸si divergent˘a pe (−∞, −1)

(1, ∞) . Evident,
seria este uniform convergent˘a pe orice interval ˆınchis [x[ ≤ r < 1. Dac˘a
x ∈ ¦−1, 1¦ se obt ¸ine o serie divergent˘a.
54.

n=1
(−1)
n+1
x
n
n
Solut ¸ie
R = lim
n→∞
[a
n
[
[a
n+1
[
= 1. Deci seria este absolut convergent˘a pe (−1, 1), diver-
gent˘a pe (−∞, −1)

(1, ∞) ¸si uniform convergent˘a pe [x[ ≤ r < 1. Dac˘a
x = −1 se obt ¸ine seria

n=1
−1
n
care este divergent˘a, iar pentru x = 1 se
obt ¸ine seria

n=1
(−1)
n+1
n
care este o serie convergent˘a.
55.

n=1
n
n
x
n
n!
96 CAPITOLUL 3. S¸IRURI DE FUNCT¸ II. FUNCT¸ II ELEMENTARE
Solut ¸ie
R = lim
n→∞
[a
n
[
[a
n+1
[
= lim
n→∞
n
n
(n + 1)!
n!(n + 1)
n+1
= lim
n→∞
_
n
n + 1
_
n
=
1
e
.
Seria este absolut convergent˘a pe
_

1
e
,
1
e
_
¸si divergent˘a pe
(−∞, −
1
e
)

(
1
e
, ∞) . Seria este uniform convergent˘a pe [x[ ≤ r < e . Dac˘a
x ∈
_

1
e
,
1
e
_
se obt ¸ine o serie divergent˘a (criteriul raportului).
56.

n=1
x
n
n
p
, p ∈ R
Solut ¸ie
R = lim
n→∞
[a
n
[
[a
n+1
[
= 1. Seria este absolut convergent˘a pentru x ∈ (−1, 1),
divergent˘a pentru x ∈ (−∞, −1)

(1, ∞) ¸si uniform convergent˘a pe [x[ ≤
r < 1. Dac˘a x = −1 se obt ¸ine seria

n=1
(−1)
n
n
p
care este divergent˘a pentru
p ≤ 0 ¸si convergent˘a pentru p > 0, iar pentru x = 1 se obt ¸ine seria

n=1
1
n
p
care este divergent˘a pentru p ≤ 1 ¸si convergent˘a pentru p > 1. Prin urmare
mult ¸imea de convergent ¸˘a este:
[−1, 1] dac˘a p > 1,
[−1, 1) dac˘a p ∈ (0, 1] ¸si
(−1, 1) dac˘a p ≤ 0 .
57.

n=1
_
cos
1
n
_n
2
+2
n+2
x
n
Solut ¸ie
R = 1 . Seria este absolut convergent˘ a pe (−1, 1), divergent˘a pe (−∞, −1)

(1, ∞)
¸si uniform convergent˘a pe [x[ ≤ r < 1. Dac˘a x ∈ ¦−1, 1¦ se obt ¸ine o serie
divergent˘a (se aplic˘a criteriul necesar).
58.

n=1
n!
(a + 1)(a + 2)...(a +n)
x
n
, a > 0
Solut ¸ie
Raza de convergent ¸˘a este R = 1. Seria este absolut convergent˘a pe (−1, 1),
divergent˘a pe (−∞, −1)

(1, ∞) ¸si uniform convergent˘a pe [x[ ≤ r < 1.
Dac˘a x = 1 obt ¸inem seria

n≥1
n!
(a + 1)(a + 2)...(a +n)
.
3.4. SERII DE PUTERI, FUNCT¸ II ELEMENTARE 97
Cu criteriul Raabe-Duhamel obt ¸inem:
lim
n→∞
n
_
a
n
a
n+1
−1
_
= a.
Seria este divergent˘a pentru a < 1 ¸si convergent˘a pentru a > 1; dac˘a a = 1
seria este seria armonic˘a (divergent˘a). Dac˘a x = −1 se obt ¸ine o serie con-
vergent˘a (cu criteriul lui Leibniz).
59.

n=1
(x −1)
2n
n 9
n
Solut ¸ie
Raza de convergent ¸˘a este R = 3. Seria este absolut convergent˘a pe (−2, 4),
divergent˘a pe (−∞, −2)

(4, ∞) ¸si uniform convergent˘a pe [x −1[ ≤ r < 3.
Dac˘a x ∈ ¦−2, 4¦ se obt ¸ine seria armonic˘a.
60.

n=1
(x + 3)
n
n
2
Solut ¸ie
Raza de convergent ¸˘a este R = 1. Seria este absolut convergent˘a pe (−4, −2),
divergent˘a pe (−∞, −4)

(−2, ∞) ¸si uniform convergent˘a pe [x+3[ ≤ r < 1.
Dac˘a x ∈ ¦−4, −2¦ se obt ¸in seriile

n≥1
(±1)
n
n
2
care sunt absolut convergente.
61.

n=1
(−1)
n−1
n
(x −2)
2n
Solut ¸ie
R = 1. Seria este absolut convergent˘a pentru (x −2)
2
< 1, adic˘a x ∈ (1, 3);
seria este divergent˘a pentru x ∈ (−∞, 1)

(3, ∞) ¸si uniform convergent˘a pe
(x − 2)
2
≤ r < 1. Dac˘a x ∈ ¦1, 3¦ se obt ¸ine seria

n≥1
(−1)
n−1
n
care este
convergent˘a.
62.

n=1
(−1)
n+1
(2n −1)
2n
(3n −2)
2n
(x −1)
n
Solut ¸ie
R =
9
4
. Seria este absolut convergent˘a pentru [x − 1[ <
9
4
, adic˘a x ∈
_

5
4
,
13
4
_
; seria este divergent˘a pentru x ∈
_
−∞, −
5
4
_

_
13
4
, ∞
_
; seria este
uniform convergent˘a pe [x − 1[ ≤ r <
9
4
. Dac˘a x = −
5
4
se obt ¸ine se-
ria −

n≥1
_
9
4
_
n
(2n −1)
2n
(3n −2)
2n
care este divergent˘a (criteriul necesar), iar dac˘a
98 CAPITOLUL 3. S¸IRURI DE FUNCT¸ II. FUNCT¸ II ELEMENTARE
x =
13
4
se obt ¸ine seria

n≥1
(−1)
n+1
_
9
4
_
n
(2n −1)
2n
(3n −2)
2n
care este divergent˘a.
ˆ
In exercit ¸iile 63-68, s˘a se studieze convergent ¸a urm˘atoarelor
serii de funct ¸ii
63.

n=0
ln
n
x, x > 0
Solut ¸ie
Cu schimbarea de variabil˘a t = lnx se obt ¸ine o serie de puteri cu raza de
convergent ¸˘a R = lim
n→∞
[a
n
[
[a
n+1
[
= 1. Seria de puteri este absolut convergent˘a
pentru t ∈ (−1, 1) ¸si divergent˘a pentru t ∈ (−∞, −1)

(1, ∞). Rezult˘a c˘a
seria init ¸ial˘a este convergent˘a dac˘a ¸si numai dac˘a x ∈
_
1
e
, e
_
. Evident, seria
este uniform convergent˘a pe [e
−r
, e
r
], ∀r < 1.
64.

n=1
_
1 +
1
n
_
−n
2
e
−nx
Solut ¸ie
Cu schimbarea de variabil˘a t = e
−x
> 0 se obt ¸ine o serie de puteri avˆand raza
de convergent ¸˘a R = lim
n→∞
n
¸
_
1 +
1
n
_
n
2
= e. Seria este absolut convergent˘a
pentru t ∈ (0, e), deci pentru x > −1 ¸si divergent˘a pentru t ∈ (e, ∞), adic˘a
x < −1 . Evident seria este uniform convergent˘a pe x ≥ r ,∀r > −1. Dac˘a
x = −1 se obt ¸ine o serie divergent˘a (se poate aplica criteriul necesar):
_
1 +
1
n
_
−n
2
e
n
=
_
_
1 +
1
n
_
−n
e
_
n
≥ 1.
65.

n≥1
1
n!x
n
Solut ¸ie
Fie y = x
−1
; seria de puteri

n≥1
1
n!
y
n
are raza de convergent ¸˘a R = ∞, deci
seria init ¸ial˘a converge pentru orice x ,= 0.
66.

n≥0
(−1)
n+1
e
−nsinx
Solut ¸ie
Fie y = e
−sinx
; seria de puteri

n≥0
(−1)
n+1
y
n
are raza de convergent ¸˘a R = 1
3.4. SERII DE PUTERI, FUNCT¸ II ELEMENTARE 99
¸si converge dac˘a ¸si numai dac˘a y ∈ (−1, 1). Rezult˘a c˘a seria init ¸ial˘a converge
dac˘a ¸si numai dac˘a sinx > 0, adic˘a
x ∈
_
k∈Z
(2kπ, (2k + 1)π).
67.

n≥1
(−1)
n
n
sin
n
x
Solut ¸ie
Fie y = sinx; seria

n≥1
(−1)
n
n
y
n
converge dac˘a ¸si numai dac˘a y ∈ (−1, 1],
deci seria init ¸ial˘a converge dac˘a ¸si numai dac˘a x ,= (4k −1)
π
2
, ∀k ∈ Z.
68.

n≥0
_
x
lnx
_
n
, x > 0
Solut ¸ie
Fie y =
x
lnx
; seria converge dac˘a ¸si numai dac˘a [y[ < 1, sau echivalent,
x < [ lnx[. Fie ξ ∈ (0, 1) solut ¸ia unic˘a a ecuat ¸iei x = −lnx. Seria converge
dac˘a ¸si numai dac˘a x ∈ (0, ξ).
S˘a se g˘aseasc˘a raza de convergent ¸˘a ¸si mult ¸imea de convergent ¸˘a
ˆın C pentru urm˘atoarele serii de puteri (exercit ¸iile 69-73):
69.

n≥1
z
n
n
p
, z ∈ C
Solut ¸ie
Raza de convergent ¸˘a este 1. Seria este absolut convergent˘a pentru orice
[z[ < 1 ¸si divergent˘a pentru [z[ > 1. Cazurile z = ±1 au fost studiate ˆın
exercit ¸iul 11. Fie z = e
it
, t ,= kπ, k ∈ Z. Dac˘a p ≤ 0, seria este diver-
gent˘a (criteriul necesar); dac˘a p > 1, seria este absolut convergent˘a. Dac˘a
p ∈ (0, 1], seria este convergent˘a (p˘art ¸ile real˘a ¸si imaginar˘a sunt convergente
- se aplic˘a criteriul Abel-Dirichlet).
70.

n=0
i
n
z
n
, z ∈ C
Solut ¸ie
R = 1, deci discul de absolut convergent ¸˘a al seriei este [z[ < 1. Dac˘a [z[ = 1
¸sirul termenilor seriei nu tinde la 0 deci seria este divergent˘a .
71.

n=0
(1 +ni)z
n
,z ∈ C
100 CAPITOLUL 3. S¸IRURI DE FUNCT¸ II. FUNCT¸ II ELEMENTARE
Solut ¸ie
R = 1, deci discul de absolut convergent ¸˘a al seriei este [z[ < 1 . Dac˘a [z[ = 1
¸sirul termenilor seriei nu tinde la 0, deci seria este divergent˘a.
72.

n=0
(z −2i)
n
n 3
n
, z ∈ C
Solut ¸ie
R = 3, deci discul de absolut convergent ¸˘a este [z−2i[ < 3 . Dac˘a [z−2i[ = 3,
deci z −2i = 3e

se obt ¸ine seria

n≥1
e
inθ
n
care a fost studiat˘a ˆın capitolul 1,
exercit ¸iul 42.
73.

n=0
(−1)
n
z
n+1
n + 1
, z ∈ C
Solut ¸ie
R = 1, deci discul de absolut convergent ¸˘a al seriei este [z[ < 1. Dac˘a
[z[ = 1, z = e

se obt ¸ine seria

n≥1
(−1)
n+1
e
inθ
n
. Dac˘a z = −1, seria este
divergent˘a ( seria armonic˘a); pentru z ,= −1 seria este convergent˘a (criteriul
Abel-Dirichlet).
S˘a se calculeze sumele seriilor de funct ¸ii (exercit ¸iile 74-80) :
74.

n≥0
x
2n
Solut ¸ie

n≥0
x
2n
=

n≥0
(x
2
)
n
=
1
1 −x
2
, ∀[x[ < 1..
75.

n=0
(−1)
n
x
2n+1
2n + 1
Solut ¸ie
Raza de convergent ¸˘a este 1. Fie S(x) suma seriei date. Seria derivatelor are
aceeasi raz˘a de convergent ¸˘a cu seria init ¸ial˘a ¸si suma ei este egal˘a cu derivata
sumei. Calcul˘am:
S

(x) =

n≥0
(−1)
n
(x
2
)
n
=
1
1 +x
2
, ∀[x[ < 1.
Rezult˘a S(x) = arctgx +C. Din S(0) = 0, rezult˘a C = 0.
3.4. SERII DE PUTERI, FUNCT¸ II ELEMENTARE 101
76.

n=0
(n + 1)x
n
Solut ¸ie
Fie S(x) suma seriei. Seria primitivelor are aceeasi raz˘a de convergent ¸˘a cu
seria init ¸ial˘a (R = 1) ¸si suma ei este egal˘a cu o primitiv˘a a sumei seriei date.
Integrˆand seria termen cu termen se obt ¸ine:
_
x
0
S(x)dx =

n≥0
x
n+1
=
x
1 −x
, ∀[x[ < 1.
Rezult˘a S(x) =
1
(1 −x)
2
.
77.

n=0
n
n + 1
_
x
2
_
n
Solut ¸ie
Seria converge pentru x ∈ (−2, 2) ¸si fie S(x) suma seriei. Dac˘a x = 0, atunci
S(0) = 0; fie x ∈ (−2, 2) ¸ ¦0¦;
S(x) =

n≥0
_
x
2
_
n

n≥0
1
n + 1
_
x
2
_
n
=
2
2 −x

2
x

n≥0
1
n + 1
_
x
2
_
n+1
.
Suma ultimei serii (pe care o not˘am cu T(x)) se calculeaz˘a prin derivare
T

(x) =
_
_

n≥0
1
n + 1
_
x
2
_
n+1
_
_

=
1
2

n≥0
_
x
2
_
n
=
1
2(1 −
x
2
)
=
1
2 −x
.
Rezult˘a:
T(x) =

n≥0
1
n + 1
_
x
2
_
n+1
= C −ln(2 −x).
Din T(0) = 0 rezult˘a C = ln2.
ˆ
In concluzie rezult˘a:
S(x) =
2
2 −x

2
x
ln
2
2 −x
, ∀x ∈ (−2, 2), x ,= 0 ¸si S(0) = 0.
78.

n=1
(n + 1)
3
n(n + 2)
x
n−1
Solut ¸ie
102 CAPITOLUL 3. S¸IRURI DE FUNCT¸ II. FUNCT¸ II ELEMENTARE
Seria este absolut convergent˘a pentru x ∈ (−1, 1). Dac˘a x = 0 suma este
8
3
;
fie x ∈ (−1, 1) ¸ ¦0¦. Coeficientul
(n + 1)
3
n(n + 2)
se descompune ˆın fract ¸ii simple:
(n + 1)
3
n(n + 2)
= n + 1 +
1
2n
+
1
2(n + 2)
.
Rezult˘a (pentru x ∈ (−1, 1) ¸ ¦0¦):

n=1
(n + 1)
3
n(n + 2)
x
n−1
=

n≥1
x
n−1
+

n≥1
nx
n−1
+

n≥1
1
2n
x
n−1
+

n≥1
1
2(n + 2)
x
n−1
=
=
1
1 −x
+

n≥1
(x
n
)

+
1
2x

n≥1
_
x
0
x
n−1
dx +
1
2x
3

n≥1
_
x
0
x
n+1
dx =
=
1
1 −x
+
_
_

n≥1
x
n
_
_

+
1
2x
_
x
0
_
_

n≥1
x
n−1
_
_
dx +
1
2x
3
_
x
0
_
_

n≥1
x
n+1
_
_
dx =
=
1
1 −x
+
_
x
1 −x
_

+
1
2x
_
x
0
_
1
1 −x
_
dx +
1
2x
3
_
x
0
_
x
2
1 −x
_
dx =
=
1
1 −x
+
1
(1 −x)
2
+
1
2x
ln
1
1 −x
+
1
2x
3
_
−x −
x
2
2
+ ln
1
1 −x
_
.
79.

n≥1
nx
−n
Solut ¸ie
Se face substitut ¸ia y = x
−1
, x ,= 0. Suma seriei (de puteri)

n≥1
ny
n
se
calculeaz˘a prin derivarea seriei

n≥1
y
n
¸si apoi ˆınmult ¸ire cu y; rezult˘a:

n≥1
ny
n
=
y
(1 −y)
2
, ∀y ∈ (−1, 1).
Rezult˘a:

n≥0
nx
−n
=
x
(x −1)
2
, ∀x ∈ (−∞, −1) ∪ (1, ∞).
3.4. SERII DE PUTERI, FUNCT¸ II ELEMENTARE 103
80.

n≥1
(4n −3)x
−(4n−3)
Solut ¸ie
Se procedeaz˘a analog cu exercit ¸iul precedent.
81. S˘a se dezvolte ˆın serie de puteri centrate ˆın zero
funct ¸ia f(x) = arcsinx ¸si apoi s˘a se demonstreze
1 +

n≥1
1 3 5... (2n −1)
2 4 6...(2n)

1
2n + 1
=
π
2
.
Solut ¸ie
Dezvolt˘am ˆın serie derivata funct ¸iei arcsin (folosim seria binomial˘a petru
exponentul α = −
1
2
):
(arcsinx)

=
1

1 −x
2
= 1 +

n≥1
1 3 5... (2n −1)
2 4 6...(2n)
x
2n
, ∀[x[ < 1.
Integrˆand termen cu termen (de la 0 la x), obt ¸inem:
arcsinx = x +

n≥1
1 3 5...(2n −1)
2 4 6...(2n)

1
2n + 1
x
2n+1
, ∀x ∈ [−1, 1].
Convergent ¸a ˆın punctele ±1 se stabile¸ste cu criteriul lui Leibniz.
Suma seriei numerice din enunt ¸ este arcsin(1) =
π
2
.
82. S˘a se dezvolte ˆın serie de puteri centrate ˆın zero funct ¸ia
f(x) = ln
_
x +
_
1 +x
2
_
¸si apoi s˘a se demonstreze:
1 +

n≥1
(−1)
n
1 3 5...(2n −1)
2 4 6...(2n)

1
2n + 1
= ln(1 +

2).
Solut ¸ie
Proced˘am analog cu exercit ¸iul anterior:
_
ln(x +
_
1 +x
2
_

=
1

1 +x
2
=
= 1 +

n≥1
(−1)
n
1 3 5...(2n −1)
2 4 6...(2n)
x
2n
, ∀[x[ < 1.
Rezult˘a dezvoltarea:
ln(x +
_
1 +x
2
) =
104 CAPITOLUL 3. S¸IRURI DE FUNCT¸ II. FUNCT¸ II ELEMENTARE
= x +

n≥1
(−1)
n
1 3 5...(2n −1)
2 4 6...(2n)

1
2n + 1
x
2n+1
, ∀x ∈ [−1, 1].
ˆ
In particular pentru x = 1 obt ¸inem suma seriei date: ln(1 +

2).
Folosind serii de puteri s˘a se calculeze sumele urm˘atoarelor
serii de numere (exercit ¸iile 83-90):
83.

n≥1
(−1)
n+1
n
Solut ¸ie
Suma este ln2.
84.

n≥0
(−1)
n
2n + 1
Solut ¸ie
Suma este arctg1 =
π
4
.
85.

n≥0
(−1)
n
2
2n
n!
Solut ¸ie
Suma este e

1
4
.
86.

n≥0
(−1)
n
(2n + 1)3
n
Solut ¸ie
Suma este

3 arctg(
1

3
) =
π

3
6
.
87.

n=0
(−1)
n
(2n + 1)(2n + 2)
Solut ¸ie
Fie dezvoltarea:
arctg x =

n=0
(−1)
n
2n + 1
x
2n+1
∀x ∈ (−1, 1).
Primitiva care se anuleaz˘a ˆın 0 este:
_
x
0
arctgx =

n≥0
(−1)
n
(2n + 1)(2n + 2)
x
2n+2
.
3.4. SERII DE PUTERI, FUNCT¸ II ELEMENTARE 105
Calculˆand (prin p˘art ¸i) integrala, rezult˘a:
xarctgx −
1
2
ln(x
2
+ 1) =

n≥0
(−1)
n
(2n + 1)(2n + 2)
x
2n+2
,
deci suma cerut˘a este
π
4

1
2
ln2.
88.

n=0
n + 1
4
n
Solut ¸ie
Raza de convergent ¸˘a a seriei

n=0
(n + 1)x
n
este 1 ¸si

n=0
(n + 1)x
n
=

n=0
(x
n+1
)

=
_

n=0
x
n+1
_

=
=
_
x
1 −x
_

=
1
(1 −x)
2
, ∀x ∈ (−1, 1).
ˆ
In particular, pentru x =
1
4
rezult˘a

n=0
n + 1
4
n
=
16
9
.
89.

n≥1
(−1)
n
(2n + 1)
2
Solut ¸ie
Din dezvoltarea funct ¸iei arctg:
arctgx =

n≥0
(−1)
n
2n + 1
x
2n+1
, ∀x ∈ [−1, 1],
rezult˘a
_
1
0
arctgx
x
dx =

n≥0
(−1)
n
(2n + 1)
2
.
Valoarea acestei integrale (constanta lui Catalan) este aproximativ 0, 91596.
90.

n≥0
(−1)
n
3n + 1
Solut ¸ie
Seria de puteri

n≥0
(−1)
n
3n + 1
x
3n+1
converge pentru orice x ∈ (−1, 1]; integrˆand
106 CAPITOLUL 3. S¸IRURI DE FUNCT¸ II. FUNCT¸ II ELEMENTARE
termen cu termen, se obt ¸ine:

n≥0
(−1)
n
3n + 1
= lim
x→1

n≥0
(−1)
n
3n + 1
x
3n+1
=
= lim
x→1
_
x
0

n≥0
(−1)
n
x
3n
dx = lim
x→1
_
x
0
dx
1 +x
3
=
= lim
x→1
_
1
6
ln
(x + 1)
2
x
2
−x + 1
+
1

3
arctg
2x −1

3
+
π

3
18
_
=
1
3
ln2 +
π

3
9
.
Capitolul 4
Funct ¸ii diferent ¸iabile
4.1 Not ¸iuni teoretice
Derivate part ¸iale, diferent ¸ial˘a
Fie D o submult ¸ime deschis˘a ˆın R
n
¸si fie f : D → R. Fie a ∈ D ¸si s ∈ R
n
un versor arbitrar. Se spune c˘a f este derivabil˘a ˆın punctul a dup˘a direct ¸ia
s dac˘a exist˘a ˆın R limita:
lim
t→0
f(a +ts) −f(a)
t
.
Dac˘a exist˘a, aceast˘a limit˘a se noteaz˘a
df
ds
(a) ¸si se nume¸ste derivata lui f
dup˘a s ˆın punctul a. Se spune c˘a f are derivat˘a part ¸ial˘a ˆın punctul a
ˆın raport cu variabila x
k
dac˘a exist˘a
df
de
k
(a), care ˆın acest caz se noteaz˘a
∂f
∂x
k
(a). Funct ¸ia f se zice derivabil˘a part ¸ial pe D dac˘a pentru orice a ∈ D
¸si pentru orice k ∈ ¦1, 2, .., n¦ exist˘a
∂f
∂x
k
(a). Funct ¸iile
∂f
∂x
k
: D → R
se numesc derivatele part ¸iale ale lui f. Funct ¸ia f se zice de clas˘a C
1
pe D
(se noteaz˘a f ∈ C
1
(D)) dac˘a toate derivatele part ¸iale
∂f
∂x
k
exist˘a ¸si sunt
funct ¸ii continue pe D.
Presupunem c˘a f ∈ C
1
(D); pentru orice a ∈ D, vectorul
grad
a
f =
_
∂f
∂x
1
(a),
∂f
∂x
2
(a), ...,
∂f
∂x
n
(a)
_
107
108 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DIFERENT¸ IABILE
se nume¸ste gradientul lui f ˆın punctul a. Are loc formula:
df
ds
(a) = s grad
a
f, ∀s ∈ R
n
.
Fie F : D → R
m
, F = (f
1
, f
2
, .., f
m
). Presupunˆand c˘a exist˘a toate
derivatele part ¸iale
∂f
i
∂x
j
(a), se poate defini matricea jacobian˘a a aplicat ¸iei F
ˆın punctul a prin:
J
F
(a) =
_
∂f
i
∂x
j
(a)
_
1≤i≤m,1≤j≤n
.
Dac˘a m = n, atunci matricea este p˘atratic˘a ¸si determinantul ei se nume¸ste
jacobianul funct ¸iilor f
1
, f
2
, .., f
n
ˆın punctul a ¸si se noteaz˘a
det (J
F
(a)) =
D(f
1
, f
2
, .., f
n
)
D(x
1
, x
2
, .., x
n
)
.
Funct ¸ia F se nume¸ste de clas˘a C
1
pe mult ¸imea D dac˘a toate componen-
tele sale, f
1
, .., f
m
sunt de clas˘a C
1
.
Diferent ¸iala
Aplicat ¸ia F : D → R
m
se nume¸ste diferent ¸iabil˘a ˆın punctul a ∈ D dac˘a
exist˘a o aplicat ¸ie liniar˘a DF(a) : R
n
→ R
m
astfel ˆıncˆat
lim
x→a
F(x) −F(a) −DF(a)(x −a)
| x −a |
= 0.
Dac˘a exist˘a, aplicat ¸ia DF(a) se nume¸ste diferent ¸iala lui F ˆın punctul a.
Leg˘atura dintre derivate part ¸iale ¸si diferent ¸ial˘a
i. Dac˘a F este diferent ¸iabil˘a ˆın punctul a atunci F este derivabil˘a part ¸ial ˆın
a.
ˆ
In acest caz, matricea (ˆın baza canonic˘a) a aplicat ¸iei liniare DF(a) este
matricea jacobian˘a a lui F ˆın a, deci
DF(a)x = J
F
(a)x
T
, ∀x ∈ R
n
.
Dac˘a f : D → R este diferent ¸iabil˘a ˆın a ∈ D, atunci
Df(a) : R
n
→ R,
Df(a)(x
1
, x
2
, ..., x
n
) =
∂f
∂x
1
(a)x
1
+
∂f
∂x
2
(a)x
2
+... +
∂f
∂x
n
(a)x
n
,
sau, notˆand cu dx
j
proiect ¸ia pe componenta j, diferent ¸iala se scrie sub forma:
Df(a) =
∂f
∂x
1
(a)dx
1
+
∂f
∂x
2
(a)dx
2
+... +
∂f
∂x
n
(a)dx
n
.
4.1. NOT¸ IUNI TEORETICE 109
ii. Dac˘a F ∈ C
1
(D) atunci F este diferent ¸iabil˘a ˆın orice a ∈ D.
Diferent ¸iala funct ¸iei compuse
Fie A ⊆ R
n
¸si B ⊆ R
m
dou˘a mult ¸imi deschise ¸si fie F : A → B,
G : B → R
k
. Dac˘a F este diferent ¸iabil˘a ˆın a ∈ A ¸si G este diferent ¸iabil˘a ˆın
b = F(a) ∈ B atunci compunerea G◦ F este diferent ¸iabil˘a ˆın a ¸si
D(G◦ F)(a) = DG(b) ◦ DF(a).
Relat ¸ia dintre matricele jacobiene asociate este
J
G◦F
(a) = J
G
(b)J
F
(a).
Derivate part ¸iale de ordin superior
Funct ¸ia f : D → R se nume¸ste de clas˘a C
2
pe D dac˘a f ∈ C
1
(D) ¸si
∂f
∂x
k
∈ C
1
(D), ∀k ∈ ¦1, 2, .., n¦. Funct ¸iile

∂x
j
_
∂f
∂x
k
_
se numesc derivatele
part ¸iale de ordinul al doilea ¸si se noteaz˘a

2
f
∂x
j
∂x
k
.
ˆ
In cazul particular j = k,
se folose¸ste notat ¸ia

2
f
∂x
2
k
.
Teorema de simetrie a lui Schwartz
Dac˘a f ∈ C
2
(D), atunci

2
f
∂x
j
∂x
k
(a) =

2
f
∂x
k
∂x
j
(a), ∀j, k ∈ ¦1, 2, .., n¦, ∀a ∈ D.
Diferent ¸iala a doua
Fie f ∈ C
2
(D) ¸si a ∈ D. Matricea hessian˘a a lui f ˆın a este matricea
(simetric˘a)
H
f
(a) =
_

2
f
∂x
i
∂x
j
_
1≤i,j≤n
.
Diferent ¸iala a doua a funct ¸iei f ˆın punctul a este forma p˘atratic˘a
D
2
f(a) : R
n
→ R, D
2
f(a)(h
1
, h
2
, .., h
n
) =
n

i=1
n

j=1

2
f
∂x
i
∂x
j
(a)h
i
h
j
.
Polinomul Taylor
Fie D o submult ¸ime deschis˘a din R
n
, fie f : D → R o funct ¸ie de clas˘a (
m
¸si
fie a = (a
1
, a
2
, ..., a
n
) ∈ D. Not˘am
∆f(a) = Df(a)(x −a) =
n

k=0
∂f
∂x
k
(a)(x
k
−a
k
).
110 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DIFERENT¸ IABILE
Puterea simbolic˘a [∆f(a)]
(k)
se define¸ste ca fiind puterea k a polinomului
∆f(a) cu convent ¸iile
_
∂f
∂x
1
(a)
_
p
1
_
∂f
∂x
2
(a)
_
p
2
...
_
∂f
∂x
n
(a)
_
pn
=

k
f
∂x
p
1
1
∂x
p
2
2
...∂x
pn
n
(a),
∀p
1
, p
2
, ...p
n
∈ ¦0, 1, ..., k¦ astfel ˆıncˆat p
1
+p
2
+...p
n
= k.
Polinomul Taylor de gradul m asociat funct ¸iei f ˆın punctul a este, prin
definit ¸ie:
T
m
(f, a)(x) = f(a) +
1
1!
∆f(a) +
1
2!
[∆f(a)]
(2)
+... +
1
m!
[∆f(a)]
(m)
, ∀x ∈ D,
iar restul de ordin m este R
m
(f, a)(x) = f(x) −T
m
(f, a)(x).
De exemplu, dac˘a n = 2, (a
1
, a
2
) = (a, b), atunci:
T
1
(f, (a, b))(x, y) = f(a, b) + (x −a)
∂f
∂x
(a, b) + (y −b)
∂f
∂y
(a, b),
T
2
(f, (a, b))(x, y) = f(a, b) + (x −a)
∂f
∂x
(a, b) + (y −b)
∂f
∂y
(a, b)+
+
1
2!
_
(x −a)
2

2
f
∂x
2
(a, b) + 2(x −a)(y −b)

2
f
∂x∂y
(a, b) + (y −b)
2

2
f
∂y
2
(a, b)
_
.
ˆ
In general, pentru m ∈ N:
T
m
(f, (a, b))(x, y) =
m

k=0
1
k!
[∆f(a, b)]
(k)
,
unde
[∆f(a, b)]
(k)
=
k

i=0
C
i
k
(x −a)
k−i
(y −b)
i

k
f
∂x
k−i
∂y
i
(a, b).
Polinoamele T
1
(f, a) ¸si T
2
(f, a) se numesc aproximarea liniar˘a ¸si, respectiv,
aproximarea p˘atratic˘a a funct ¸iei f ˆın jurul punctului a.
Formula lui Taylor
ˆ
In condit ¸iile de mai sus, fie r > 0 astfel ˆıncˆat B(a, r) ⊆ D. Atunci, pentru
orice x ∈ B(a, r), exist˘a ξ ∈ [a, x] astfel ˆıncˆat
f(x) = T
m
(f, a) +
1
m!
[∆f(ξ)]
(m)
.
ˆ
In particular, rezult˘a c˘a
lim
x→a
R
m
(f, a)(x)
| x −a |
m
= 0.
4.1. NOT¸ IUNI TEORETICE 111
Extreme locale
Fie D o submult ¸ime deschis˘a ˆın R
n
¸si f : D → R. Un punct a ∈ D se
nume¸ste punct de extrem local pentru funct ¸ia f dac˘a exist˘a o vecin˘atate
V ⊆ D a punctului a astfel ˆıncˆat f(x) −f(a) ≤ 0, ∀x ∈ V (maxim local) sau
f(x) −f(a) ≥ 0, ∀x ∈ V (minim local).
Un punct a ∈ D se nume¸ste punct critic al lui f dac˘a f este diferent ¸iabil˘a
ˆın a ¸si Df(a) = 0.
Teorema lui Fermat
Cu notat ¸iile de mai sus, dac˘a a ∈ D este punct de extrem local pentru f ¸si
funct ¸ia f este diferent ¸iabil˘a ˆın a, atunci a este punct critic al lui f.
Condit ¸ii suficiente de extrem local
Fie f ∈ C
2
(D) ¸si fie a ∈ D un punct critic pentru f. Dac˘a forma p˘atratic˘a
D
2
f(a) este pozitiv definit˘a (respectiv negativ definit˘a) atunci a este minim
local (respectiv maxim local) al lui f. Dac˘a matricea hessian˘a are valori
proprii de semne contrare, atunci a nu este extrem local.
Difeomorfisme
Fie A, B doi deschi¸si din R
n
. O aplicat ¸ie f : A → B se nume¸ste difeomor-
fism dac˘a este bijectiv˘a, de clas˘a C
1
¸si cu inversa de clas˘a C
1
.
Teorema funct ¸iei inverse
Dac˘a intr-un punct a ∈ A diferent ¸iala Df(a) este izomorfism liniar (sau,
echivalent, det (J
f
(a)) ,= 0), atunci f este difeomorfism local ˆın jurul lui
a, adic˘a exist˘a V vecin˘atate a lui a ¸si W vecin˘atate a lui f(a) astfel ˆıncˆat
restrict ¸ia f : V → W s˘a fie difeomorfism.
Teorema funct ¸iilor implicite
Fie A ⊆ R
n
¸si B ⊆ R
m
dou˘a mult ¸imi deschise.
Not˘am x = (x
1
, x
2
, .., x
n
) ∈ A, y = (y
1
, y
2
, .., y
m
) ∈ B ¸si (x, y) ∈ AB.
Fie F : A B → R
m
, F(x, y) = (f
1
(x, y), f
2
(x, y), .., f
m
(x, y)) o funct ¸ie de
clas˘a C
1
. Fie (a, b) ∈ AB astfel ˆıncˆat
F(a, b) = 0 ¸si
D(f
1
, f
2
, .., f
m
)
D(y
1
, y
2
, .., y
m
)
,= 0.
Atunci exist˘a V ⊆ A vecin˘atate deschis˘a a lui a ¸si W ⊆ B vecin˘atate deschis˘a
a lui b ¸si o unic˘a funct ¸ie φ : V → W cu propriet˘at ¸ile:
φ ∈ C
1
(V ), φ(a) = b ¸si F(x, φ(x)) = 0, ∀x ∈ V.
112 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DIFERENT¸ IABILE
Extreme cu leg˘aturi
Fie M ⊆ R
p
o submult ¸ime nevid˘a ¸si a ∈ M. Fie f o funct ¸ie definit˘a pe o
vecin˘atate a lui a. Se spune c˘a punctul a este punct de extrem pentru f
cu leg˘atura M (sau extrem condit ¸ionat) dac˘a a este punct de extrem local
pentru restrict ¸ia lui f la M, sau, echivalent, dac˘a exist˘a V o vecin˘atate a
lui a astfel ˆıncˆat
f(x) ≤ f(a) sau f(x) ≥ f(a), ∀x ∈ V ∩ M.
Teorema multiplicatorilor lui Lagrange
Fie D o submult ¸ime deschis˘a din R
n+m
¸si fie f : D → R o funct ¸ie de clas˘a
C
1
(D). Not˘am D ÷ (x, y) = (x
1
, x
2
, ..., x
n
, y
1
, y
2
, ..., y
m
) variabilele din D.
Fie g
k
: D → R, ∀k ∈ ¦1, 2, ..., m¦ funct ¸ii de clas˘a C
1
(D) ¸si fie
M = ¦(x, y) ∈ D [ g
k
(x, y) = 0, ∀1 ≤ k ≤ m¦.
Dac˘a (a, b) ∈ M este punct de extrem local pentru f cu leg˘atura M astfel
ˆıncˆat
D(g
1
, g
2
, ..., g
m
)
D(y
1
, y
2
, ..., y
m
)
(a, b) ,= 0,
atunci exist˘a λ = (λ
1
, λ
2
, ..., λ
m
) ∈ R
m
astfel ˆıncˆat (a, b) s˘a fie punct critic
al funct ¸iei
F(x, y, λ) = f(x, y) +λ
1
g
1
(x, y) +λ
2
g
2
(x, y) +... +λ
m
g
m
(x, y),
sau, echivalent, (a, b) este solut ¸ie a sistemului de n + 2m ecuat ¸ii cu n + 2m
necunoscute:
∂F
∂x
j
= 0,
∂F
∂y
k
= 0, g
k
= 0, ∀j ∈ ¦1, 2, ..., n¦, ∀k ∈ ¦1, 2, ..., m¦.
4.2 Derivate part ¸iale ¸si diferent ¸iala
1. Fie f : R
2
→ R, f(x, y) = 2x
3
y − e
x
2
. S˘a se calculeze, cu definit ¸ia,
derivatele part ¸iale de ordinul ˆıntˆai ale lui f ˆın punctele (0, 0) ¸si (−1, 1).
Solut ¸ie
Observ˘am c˘a f este continu˘aˆın cele dou˘a puncte. Aplicˆand definit ¸ia, obt ¸inem:
∂f
∂x
(0, 0) = lim
x→0
f(x, 0) −f(0, 0)
x
= lim
x→0
−e
x
2
+ 1
x
= 0.
∂f
∂y
(0, 0) = lim
y→0
f(0, y) −f(0, 0)
y
= 0.
4.2. DERIVATE PART¸ IALE S¸I DIFERENT¸ IALA 113
∂f
∂x
(−1, 1) = lim
x→−1
f(x, 1) −f(−1, 1)
x + 1
= lim
x→−1
2x
3
−e
x
2
+ 2 +e
x + 1
= 6 + 2e.
∂f
∂y
(−1, 1) = lim
y→1
f(−1, y) −f(−1, 1)
y −1
= −2.
2. a. S˘a se studieze existent ¸a derivatelor part ¸iale ˆın origine pentru
funct ¸ia
f(x, y, z) =
_
x
2
+y
2
+z
2
.
b. Este funct ¸ia g : R
2
→ R, g(x, y) = x
_
x
2
+y
2
de clas˘a (
1
(R
2
) ?
Solut ¸ie
a. Aplicˆand definit ¸ia, se obt ¸ine:
lim
x→0
f(x, 0, 0) −f(0, 0, 0)
x
= lim
x→0
[x[
x
.
Limita de mai sus nu exist˘a, deci funct ¸ia f nu are derivate part ¸iale ˆın origine.
b. Pentru orice (x, y) ,= (0, 0), avem:
∂g
∂x
(x, y) =
2x
2
+y
2
_
x
2
+y
2
,
∂g
∂y
(x, y) =
xy
_
x
2
+y
2
.
ˆ
In origine derivatele part ¸iale exist˘a ¸si sunt nule:
∂g
∂x
(0, 0) = lim
x→0
x[x[
x
= 0,
∂g
∂y
(0, 0) = 0.
Verific˘am dac˘a derivatele part ¸iale sunt continue (ˆın origine):
lim
(x,y)→(0,0)
∂g
∂x
(x, y) = lim
(x,y)→(0,0)
2x
2
+y
2
_
x
2
+y
2
= 0,
deoarece
¸
¸
¸
¸
2x
2
+y
2

x
2
+y
2
¸
¸
¸
¸
≤ 2
_
x
2
+y
2
;
lim
(x,y)→(0,0)
∂g
∂y
(x, y) = lim
(x,y)→(0,0)
xy
_
x
2
+y
2
= 0,
deoarece
¸
¸
¸
¸
xy

x
2
+y
2
¸
¸
¸
¸

_
x
2
+y
2
. Rezult˘a c˘a f ∈ (
1
(R
2
).
3. Folosind definit ¸ia, s˘a se calculeze derivatele part ¸iale de ordinul al
doilea ale funct ¸iilor urm˘atoare, ˆın punctele indicate:
114 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DIFERENT¸ IABILE
a. f : R
2
→ R, f(x, y) =
_
x
2
+y
2
ˆın (1, 0) ¸si (1, 1).
b. g : R
3
→ r, g(x, y, z) = xe
yz
ˆın (0, 0, 0) ¸si (1, 1, 1).
Solut ¸ie
a. Se calculeaz˘a mai ˆıntˆai derivatele part ¸iale de ordinul ˆıntˆai ˆıntr-un punct
arbitrar (x, y) ,= (0, 0):
∂f
∂x
(x, y) =
x
_
x
2
+y
2
,
∂f
∂y
(x, y) =
y
_
x
2
+y
2
.
Calcul˘am acum derivatele part ¸iale de ordinul al doilea (cu definit ¸ia):

2
f
∂x
2
(1, 0) = lim
x→1
∂f
∂x
(x, 0) −
∂f
∂x
(1, 0)
x −1
= lim
x→1
x

x
2
−1
x −1
= 0.

2
f
∂y
2
(1, 0) = lim
y→0
∂f
∂y
(1, y) −
∂f
∂y
(1, 0)
y
= lim
y→0
y
y
_
1 +y
2
= 1.

2
f
∂x∂y
(1, 0) = lim
x→1
∂f
∂y
(x, 0) −
∂f
∂y
(1, 0)
x −1
= 0.

2
f
∂y∂x
(1, 0) = lim
y→0
∂f
∂x
(1, y) −
∂f
∂x
(1, 0)
y
= lim
y→0
1

1+y
2
−1
y
= 0.
Analog se calculeaz˘a ¸si ˆın punctul (1, 1).
b. Derivatele part ¸iale de ordinul ˆıntˆai ˆıntr-un punct arbitrar sunt:
∂g
∂x
(x, y, z) = e
yz
,
∂g
∂y
(x, y, z) = xze
yz
,
∂g
∂z
(x, y, z) = xye
yz
.
ˆ
In (0, 0, 0) toate derivatele part ¸iale de ordinul al doilea sunt nule.
ˆ
In punctul
(1, 1, 1), avem:

2
g
∂x
2
(1, 1, 1) = 0,

2
g
∂y∂x
(1, 1, 1) = e =

2
g
∂z∂x
(1, 1, 1),
celelalte calculˆandu-se analog.
4. Fie f : R
3
→ R
2
, f(x, y, z) = (x
2
− yz, y
2
− z
2
). S˘a se calculeze,
folosind definit ¸ia, derivata dup˘a direct ¸ia h = (
1
3
,
2
3
,
2
3
) a funct ¸iei f ˆın punctul
(x, y, z) = (1, 1, 2).
Solut ¸ie
Aplicˆand definit ¸ia, obt ¸inem:
df
dh
(1, 1, 2) = lim
t→0
f
_
(1, 1, 2) +t(
1
3
,
2
3
,
2
3
)
_
−f(1, 1, 2)
t
=
4.2. DERIVATE PART¸ IALE S¸I DIFERENT¸ IALA 115
= lim
t→0
_
−1 −
4
3
t −
1
3
t
2
, −3 −
4
3
t
_
−(−1, −3)
t
=
_

4
3
, −
4
3
_
.
5. Fie f : R
3
→ R
2
, f(x, y, z) = (x
3
−y
3
, x
3
+y
3
+z
3
). S˘a se calculeze
derivata dup˘a direct ¸ia h =
1

6
(1, −1, 2) a lui f ˆın punctul (1, −1, 1).
Solut ¸ie
Se aplic˘a definit ¸ia (ca ˆın exercit ¸iul precedent).
6. S˘a se calculeze laplacianul urm˘atoarelor funct ¸ii:
a. f : R
2
¸ ¦(0, 0)¦ → R, f(x, y) = ln(x
2
+y
2
).
b. g : R
3
¸ ¦(0, 0, 0)¦ → R, g(x, y, z) = ln(x
2
+y
2
+z
2
).
c. h : R
2
¸ ¦(0, 0)¦ → R, h(x, y) =
1
_
x
2
+y
2
.
d. k : R
3
¸ ¦(0, 0, 0)¦ → R, k(x, y, z) =
1
_
x
2
+y
2
+z
2
.
Solut ¸ie
Laplacianul unei funct ¸ii f de n variabile, este, prin definit ¸ie:
∆f =

2
f
∂x
2
1
+

2
f
∂x
2
2
+... +

2
f
∂x
2
n
.
O funct ¸ie al c˘arei laplacian este nul se nume¸ste funct ¸ie armonic˘a.
a. Calcul˘am derivatele part ¸iale:
∂f
∂x
(x, y) =
2x
x
2
+y
2
,
∂f
∂y
(x, y) =
2y
x
2
+y
2

2
f
∂x
2
(x, y) =
2y
2
−2x
2
(x
2
+y
2
)
2
,

2
f
∂y
2
(x, y) =
2x
2
−2y
2
(x
2
+y
2
)
2
,
¸si deci ∆f = 0.
b. Derivatele part ¸iale:
∂g
∂x
(x, y, z) =
2x
x
2
+y
2
+z
2
,
116 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DIFERENT¸ IABILE

2
g
∂x
2
(x, y, z) =
2y
2
+ 2z
2
−2x
2
(x
2
+y
2
+z
2
)
2
,
¸si deci ∆g =
2
x
2
+y
2
+z
2
.
c. Derivatele part ¸iale:
∂h
∂x
(x, y) =
−x
_
(x
2
+y
2
)
3
,

2
h
∂x
2
(x, y) =
2x
2
−y
2
_
(x
2
+y
2
)
5
,
¸si deci ∆h =
1
_
(x
2
+y
2
)
3
.
d. Derivatele part ¸iale:
∂k
∂x
(x, y, z) =
−x
_
(x
2
+y
2
+z
2
)
3
,

2
k
∂x
2
(x, y, z) =
2x
2
−y
2
−z
2
_
(x
2
+y
2
+z
2
)
5
,
¸si deci ∆k = 0.
7. S˘a se calculeze laplacianul funct ¸iilor:
a. f(x, y) = (x
2
+y
2
)
−1
.
b. g(x, y, z) = (x
2
+y
2
+z
2
)
−1
.
Solut ¸ie
a.

2
f
∂x
2
(x, y) =
6x
2
−2y
2
(x
2
+y
2
)
3
, deci ∆f = 4(x
2
+y
2
)
−2
.
b.

2
g
∂x
2
(x, y, z) =
6x
2
−2(y
2
+z
2
)
(x
2
+y
2
+z
2
)
3
, deci ∆g = 2(x
2
+y
2
+z
2
)
−2
.
8. Fie funct ¸ia f(x, y) =
_
xy

x
2
+y
2
dac˘a (x, y) ,= (0, 0)
0 dac˘a (x, y) = (0, 0)
S˘a se demonstreze c˘a f este continu˘ a, are derivate part ¸iale de ordinul ˆıntˆai
ˆın orice punct ¸si nu este diferent ¸iabil˘a ˆın origine.
Solut ¸ie
Din inegalitatea: [f(x, y)[ ≤ [x[ rezult˘a lim
(x,y)→(0,0)
f(x, y) = 0, deci funct ¸ia
4.2. DERIVATE PART¸ IALE S¸I DIFERENT¸ IALA 117
este continu˘a. Este evident c˘a ˆın orice punct (x, y) ,= (0, 0) funct ¸ia are
derivate part ¸iale de ordinul ˆıntˆai; studiind existent ¸a lorˆın origine (cu definit ¸ia),
obt ¸inem:
∂f
∂x
(0, 0) =
∂f
∂y
(0, 0) = 0.
Demonstr˘am acum c˘a f nu este diferent ¸iabil˘a ˆın origine; dac˘a ar fi, atunci
diferent ¸iala sa ar fi aplicat ¸ia identic nul˘a deoarece:
df(0, 0)(x, y) =
∂f
∂x
(0, 0)x +
∂f
∂y
(0, 0)y = 0.
Din definit ¸ia diferent ¸iabilit˘at ¸ii ar trebui ca:
lim
(x,y)→(0,0)
f(x, y) −f(0, 0) −df(0, 0)(x, y)
_
x
2
+y
2
= lim
(x,y)→(0,)
xy
x
2
+y
2
= 0,
contradict ¸ie cu faptul c˘a aceast˘a limit˘a nu exist˘a. (se pot folosi coordonatele
polare).
9. S˘a se studieze continuitatea ¸si existent ¸a derivatelor part ¸iale ˆın origine
pentru funct ¸iile:
a. f(x, y) =
_
_
_
x
3
−y

x
2
+y
2
dac˘a (x, y) ,= (0, 0)
0 dac˘a (x, y) = (0, 0)
b. g(x, y) =
_
_
_
x
3
−y
2

x
2
+y
2
dac˘a (x, y) ,= (0, 0)
0 dac˘a (x, y) = (0, 0)
.
Solut ¸ie
a. lim
(x,y)→(0,0)
f(x, y) = lim
(x,y)→(0,0)
x
3
−y
_
x
2
+y
2
=
= lim
ρ→0
ρ(ρ
2
cos
3
ϕ −sinϕ)
ρ
= −sinϕ,
deci funct ¸ia nu este continu˘a ˆın origine.
Studiem acum existent ¸a derivatelor part ¸iale:
lim
x→0
f(x, 0) −f(0, 0)
x
= lim
x→0
x
3
x[x[
= 0,
lim
y→0
f(0, y) −f(0, 0)
y
= lim
y→0
−y
y [y[
= −∞,
deci f nu este derivabil˘a part ¸ial ˆın raport cu y ˆın origine.
b. Din inegalitatea: [f(x, y)[ ≤
_
x
2
+y
2
, rezult˘a c˘a funct ¸ia g este continu˘a
118 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DIFERENT¸ IABILE
ˆın origine.
Studiem acum existent ¸a derivatelor part ¸iale:
lim
x→0
g(x, 0) −g(0, 0)
x
= lim
x→0
x
2
[x[
= 0,
lim
y→0
g(0, y) −g(0, 0)
y
= lim
y→0
−y
[y[
.
Ultima limit˘a nu exist˘a, deci g nu este derivabil˘a part ¸ial ˆın raport cu y ˆın
origine.
10. S˘a se demonstreze c˘a urm˘atoarele funct ¸ii sunt diferent ¸iabile ˆın orig-
ine dar nu sunt de clas˘a (
1
:
a. f(x, y) =
_
(x
2
+y
2
) sin
1
x
2
+y
2
dac˘a (x, y) ,= (0, 0)
0 dac˘a (x, y) = (0, 0)
b. g(x, y) =
_
_
_
xy
2

x
2
+y
4
dac˘a (x, y) ,= (0, 0)
0 dac˘a (x, y) = (0, 0)
c. h(x, y, z) =
_
_
_
xy
2
z

x
2
+y
4
+z
2
dac˘a (x, y, z) ,= (0, 0, 0)
0 dac˘a (x, y, z) = (0, 0, 0)
Solut ¸ie
a. Calculˆand derivatele part ¸iale de ordinul ˆıntˆai, se obt ¸ine:
∂f
∂x
(x, y) =
_
2xsin
1
x
2
+y
2

2x
x
2
+y
2
cos
1
x
2
+y
2
dac˘a (x, y) ,= (0, 0)
0 dac˘a (x, y) = (0, 0)
∂f
∂y
(x, y) =
_
2y sin
1
x
2
+y
2

2y
x
2
+y
2
cos
1
x
2
+y
2
dac˘a (x, y) ,= (0, 0)
0 dac˘a (x, y) = (0, 0)
Derivatele part ¸iale sunt continue ˆın orice punct (x, y) ,= (0, 0), dar ˆın orig-
ine nu sunt continue deoarece lim
(x,y)→(0,0)
∂f
∂x
(x, y) nu exist˘a (se pot folosi
coordonatele polare). Am demonstrat deci c˘a f nu este de clas˘a (
1
pe R
2
.
Studiem diferent ¸iabilitatea ˆın origine (ˆın rest, derivatele part ¸iale fiind con-
tinue, funct ¸ia este diferent ¸iabil˘a):
lim
(x,y)→(0,0)
f(x, y) −f(0, 0) −df(0, 0)(x, y)
_
x
2
+y
2
=
= lim
(x,y)→(0,0)
_
x
2
+y
2
sin
1
x
2
+y
2
= 0,
4.2. DERIVATE PART¸ IALE S¸I DIFERENT¸ IALA 119
deci f este diferent ¸iabil˘a ˆın origine.
b.
ˆ
In puncte (x, y) ,= (0, 0) derivatele part ¸iale sunt:
∂g
∂x
(x, y) =
y
6
(x
2
+y
4
)
_
x
2
+y
4
.,
∂g
∂y
(x, y) =
2xy
5
(x
2
+y
4
)
_
x
2
+y
4
.
Evident, (cu definit ¸ia), ˆın origine derivatele part ¸iale sunt nule.
Derivatele part ¸iale nu sunt continue ˆın origine; demonstr˘am pentru
∂g
∂x
:
lim
x→0
∂g
∂x
(x, 0) = 0,
lim
y→0
∂g
∂x
(y
2
, y) =
1
2
,
deci lim
(x,y)→(0,0)
∂g
∂x
nu exist˘a.
Demonstr˘am c˘a g este diferent ¸iabil˘a ˆın origine:
lim
(x,y)→(0,0)
g(x, y) −g(0, 0)
_
x
2
+y
2
= lim
(x,y)→(0,0)
xy
2
_
x
2
+y
4
_
x
2
+y
2
= 0,
deoarece: ¸
¸
¸
¸
¸
x
_
x
2
+y
4
¸
¸
¸
¸
¸
≤ 1 ¸si
lim
(x,y)→(0,0)
y
2
_
x
2
+y
2
= 0.
c. L˘as˘am ca exercit ¸iu faptul c˘a h nu este de clas˘a (
1
; demonstr˘am c˘a h este
diferent ¸iabil˘a ˆın origine. Derivatele part ¸iale ˆın origine sunt toate nule (se
aplic˘a definit ¸ia); diferent ¸iabilitatea:
lim
(x,y,z)→(0,0,0)
f(x, y, z) −f(0, 0, 0)
_
x
2
+y
2
+z
2
=
= lim
(x,y,z)→(0,0,0)
xy
2
z
_
x
2
+y
4
+z
2
_
x
2
+y
2
+z
2
= 0,
deoarece:
¸
¸
¸
¸
¸
xz
_
x
2
+y
4
+z
2
¸
¸
¸
¸
¸
≤ 1 ¸si
120 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DIFERENT¸ IABILE
lim
(x,y,z)→(0,0,0)
y
2
_
x
2
+y
2
+z
2
= 0.
11. S˘a se demonstreze c˘a urm˘atoarele funct ¸ii nu sunt continue ˆın orig-
ine, totu¸si au derivate partiale ˆın acest punct.
a. f(x, y) =
_
xy
2
x
2
+y
4
dac˘a (x, y) ,= (0, 0)
0 dac˘a (x, y) = (0, 0)
b. g(x, y) =
_
_
_
e

_
x
2
y
2
+
y
2
x
2
_
dac˘a xy ,= 0
0 dac˘a xy = 0
Solut ¸ie
a. Pentru a demonstra c˘a funct ¸ia nu este continu˘a ˆın origine, se pot con-
sidera ¸sirurile: (x
n
, y
n
) = (
1
n
2
,
1
n
) → (0, 0) ¸si (x

n
, y

n
) = (
1
n
,
1
n
) → (0, 0);
atunci:
lim
n→∞
f(x
n
, y
n
) =
1
2
,
lim
n→∞
f(x

n
, y

n
) = 0.
Derivatele part ¸iale:
∂f
∂x
(0, 0) =
∂f
∂y
(0, 0) = 0.
b. Pentru a demonstra c˘a funct ¸ia nu este continu˘a ˆın origine, calcul˘am:
lim
x→0
g(x, mx) = lim
x→0
e

_
x
2
(mx)
2
+
(mx)
2
x
2
_
= e

_
1
m
2
+m
2
_
,
deci limita nu exist˘a (depinde de m).
Derivatele part ¸iale ˆın origine sunt ambele nule (rezult˘a direct din definit ¸ia
funct ¸iei).
12. Fie funct ¸ia f(x, y) =
_
xy sin
x
2
−y
2
x
2
+y
2
dac˘a (x, y) ,= (0, 0)
0 dac˘a (x, y) = (0, 0)
a. S˘a se arate c˘a f este de clas˘a (
1
pe R
2
.
b. S˘a se arate f are derivate part ¸iale mixte de ordinul al doilea ˆın orice
punct ¸si s˘a se calculeze

2
f
∂x∂y
¸si

2
f
∂y∂x
ˆın origine; este funct ¸ia f de clas˘a (
2
pe R
2
?
Solut ¸ie
a. Derivatele part ¸iale de ordinul ˆıntˆ ai sunt:
∂f
∂x
(x, y) =
_
y sin
x
2
−y
2
x
2
+y
2
+
4x
2
y
3
(x
2
+y
2
)
2
cos
x
2
−y
2
x
2
+y
2
dac˘a (x, y) ,= (0, 0)
0 dac˘a (x, y) = (0, 0)
4.2. DERIVATE PART¸ IALE S¸I DIFERENT¸ IALA 121
∂f
∂y
(x, y) =
_
xsin
x
2
−y
2
x
2
+y
2

4y
2
x
3
(x
2
+y
2
)
2
cos
x
2
−y
2
x
2
+y
2
dac˘a (x, y) ,= (0, 0)
0 dac˘a (x, y) = (0, 0)
Se demonstreaz˘a c˘a
∂f
∂x
¸si
∂f
∂y
sunt continue, deci f este de clas˘a (
1
pe R
2
.
b. Evident, funct ¸ia are derivate part ¸iale de ordinul al doilea ˆın orice punct
(x, y) ,= (0, 0); studiem existent ¸a derivatelor mixte ˆın origine (cu definit ¸ia):

2
f
∂x∂y
(0, 0) = lim
x→0
xsin1
x
= sin1;

2
f
∂y∂x
(0, 0) = lim
y→0
y sin(−1)
y
= −sin1.
Funct ¸ia nu este de clas˘a (
2
pe R
2
; dac˘a ar fi fost, atunci, conform teoremei
de simetrie a lui Schwartz, cele dou˘a derivate mixte de ordinul al doilea ar
fi trebuit s˘a fie egale.
13. Fie funct ¸ia: f(x, y) =
_
xy
3
x
2
+y
2
dac˘a (x, y) ,= (0, 0)
0 dac˘a (x, y) = (0, 0)
a. S˘a se arate c˘a f este de clas˘a (
1
pe R
2
.
b. S˘a se arate f are derivate part ¸iale mixte de ordinul al doilea ˆın orice
punct ¸si s˘a se calculeze

2
f
∂x∂y
¸si

2
f
∂y∂x
ˆın origine; este funct ¸ia f de clas˘a (
2
pe R
2
?
Solut ¸ie
Derivatele part ¸iale de ordinul ˆıntˆai sunt:
∂f
∂x
(x, y) =
_
y
5
−x
2
y
3
(x
2
+y
2
)
2
dac˘a (x, y) ,= (0, 0)
0 dac˘a (x, y) = (0, 0)
∂f
∂x
(x, y) =
_
3x
3
y
2
+xy
4
(x
2
+y
2
)
2
dac˘a (x, y) ,= (0, 0)
0 dac˘a (x, y) = (0, 0)
Derivatele part ¸iale de ordinul al doilea ˆın origine:

2
f
∂x∂y
(0, 0) = lim
x→0
∂f
∂y
(x, 0)
x
= 0,

2
f
∂y∂x
(0, 0) = lim
y→0
∂f
∂x
(0, y)
y
= 1,
deci funct ¸ia nu este de clas˘a C
2
(R
2
).
14. S˘a se studieze existent ¸a derivatelor part ¸iale ¸si a diferent ¸ialei ˆın orig-
ine pentru funct ¸ia: f(x, y) =
_
xy
2
−yx
2
x
2
+y
2
dac˘a (x, y) ,= (0, 0)
0 dac˘a (x, y) = (0, 0)
122 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DIFERENT¸ IABILE
Solut ¸ie
Funct ¸ia are derivate part ¸iale ˆın orice punct, dar nu este diferent ¸iabil˘a ˆın
origine.
15. Fie f : R
3
→ R ; f(x, y, z) = x
2
+ yz − xy ¸si a = (1, 1, 2). S˘a se
determine versorul s stiind c˘a
df
ds
(a) este maxim.
Solut ¸ie
df
ds
(a) = s grad
a
f =| s | | grad
a
f | cos
¯
(s, grad
a
f) =
=| grad
a
f | cos
¯
(s, grad
a
f).
Deci maximul se obt ¸ine atunci cˆand s are aceea¸si direct ¸ie ¸si acela¸si sens cu
grad
a
f. Rezult˘a: grad
a
f = (1, 1, 1) ⇒ s =
1

3
(1, 1, 1).
16. Fie f : R
3
→ R ; f(x, y, z) = xy
2
− 2xyz ¸si a = (2, 1, 1). S˘a se
determine versorul s stiind c˘a
df
ds
(a) este minim.
Solut ¸ie
Repetˆand rationamentul din exercit ¸iul anterior, rezult˘a c˘a minimul se obt ¸ine
atunci cˆand s are aceea¸si direct ¸ie ¸si sens opus cu grad
a
f.
Rezult˘a: grad
a
f = (−1, 0, −4) ⇒ s =
1

17
(1, 0, 4).
17. S˘a se calculeze jacobienii transform˘arilor ˆın coordonate polare, cilin-
drice ¸si sferice.
Solut ¸ie
Transformarea ˆın coordonate polare este:
(x, y) = (ρ cos ϕ, ρ sinϕ), (ρ, ϕ) ∈ (0, ∞) (0, 2π).
Jacobianul ˆıntr-un punct arbitrar (ρ, ϕ) este:
D(x, y)
D(ρ, ϕ)
= det
_
cos ϕ −ρ sinϕ
sinϕ ρ cos ϕ
_
= ρ
Transformarea ˆın coordonate cilindrice este
(x, y, z) = (ρ cos ϕ, ρ sinϕ, z), (ρ, ϕ, z) ∈ (0, ∞) (0, 2π) R.
4.2. DERIVATE PART¸ IALE S¸I DIFERENT¸ IALA 123
Jacobianul ˆıntr-un punct arbitrar este:
D(x, y, z)
D(ρ, ϕ, z)
= det
_
_
_
cos ϕ −ρ sinϕ 0
sinϕ ρ cos ϕ 0
0 0 1
_
_
_ = ρ.
Transformarea ˆın coordonate sferice este
(x, y, z) = (ρ sinθ cos ϕ, ρ sinθ sinϕ, ρ cos θ), (ρ, θ, ϕ) ∈ (0, ∞)(0, π)(0, 2π).
Jacobianul ˆıntr-un punct arbitrar este:
D(x, y, z)
D(ρ, θ, ϕ)
= det
_
_
_
sinθ cos ϕ ρ cos θ cos ϕ −ρ sinθ sinϕ
sinθ sinϕ ρ cos θ sinϕ ρ sinθ cos ϕ
cos θ −ρ sinθ 0
_
_
_ = ρ
2
sinθ.
18. Fie funct ¸ia f : R
2
→ R, f(x, y) = e
x+y
. S˘a se scrie polinomul Taylor
de gradul n asociat funct ¸iei f ˆın punctele (0, 0) ¸si (1, −1).
Solut ¸ie
Fie m, k ∈ N, k ≤ m ≤ n. Se calculeaz˘a

m
f
∂x
k
∂y
m−k
(x, y) = e
x+y
¸si deci

m
f
∂x
k
∂y
m−k
(0, 0) = 1,

m
f
∂x
k
∂y
m−k
(1, −1) = 1.
Rezult˘a
T
n
(f, (0, 0))(x, y) = 1 +
1
1!
(x +y) +
1
2!
(x +y)
2
+... +
1
n!
(x +y)
n
.
T
n
(f, (1, −1))(x, y) = 1 +
1
1!
((x −1) + (y + 1))+
+
1
2!
((x −1)
2
+ 2(x −1)(y + 1) + (y + 1)
2
) +.. +
1
n!
((x −1) + (y + 1))
n
=
= T
n
(f, (0, 0)).
19. S˘a se calculeze aproximarea liniar˘a ˆın jurul originii a funct ¸iei
f(x, y, z) =
¸
x + 1
(y + 1)(z + 1)
124 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DIFERENT¸ IABILE
Solut ¸ie
Se calculeaz˘a
∂f
∂x
(0, 0, 0) =
1
2
,
∂f
∂y
(0, 0, 0) =
∂f
∂z
(0, 0, 0) = −
1
2
.
Aproximarea cerut˘a este polinomul Taylor de gradul ˆıntˆai:
T
1
(f, (0, 0, 0))(x, y, z) = 1 +
1
2
(x −y −z).
20. S˘a se calculeze aproximativ

1, 01
3

0, 97 , folosind polinomul Taylor
de gradul 2 asociat funct ¸iei f(x, y) =

x
3

y ˆın punctul (1, 1).
Solut ¸ie
Se calculeaz˘a
∂f
∂x
(1, 1) =
1
2
,
∂f
∂y
(1, 1) =
1
3
,

2
f
∂x
2
(1, 1) = −
1
4
,

2
f
∂x∂y
(1, 1) =
1
6
,

2
f
∂y
2
(1, 1) = −
2
9
.
Aproximarea de ordinul 2 a funct ¸iei f ˆın jurul punctului (1, 1) este
f(1 +h, 1 +k) ≈ f(1, 1) +
1
1!
_
∂f
∂x
(1, 1)h +
∂f
∂y
(1, 1)k
_
+
+
1
2!
_

2
f
∂x
2
(1, 1)h
2
+ 2

2
f
∂x∂y
(1, 1)hk +

2
f
∂y
2
(1, 1)k
2
_
.
ˆ
In particular pentru h = 0, 1 ¸si k = −0, 3, obt ¸inem valoarea aproximativ˘a
cerut˘a.
21. S˘a se determine aproximarea liniar˘a a funct ¸iei f(x, y) = x
2
e
x
2
+y
2
ˆın
jurul punctului (1, −1).
Solut ¸ie
Se calculeaz˘a polinomul Taylor de gradul ˆıntˆai.
22. S˘a se calculeze aproximativ e
−0,2 4

1, 02.
Solut ¸ie
Se poate folosi polinomul Taylor de gradul al doilea asociat funct ¸iei
f(x, y) = e
x
4

y.
4.2. DERIVATE PART¸ IALE S¸I DIFERENT¸ IALA 125
23. S˘a se determine polinomul Taylor de gradul n al funct ¸iei
f(x, y) = e
2x+y
ˆın origine.
Solut ¸ie
Derivatele part ¸iale de ordinul k sunt:

k
f
∂x
k−j
∂y
j
(x, y) = 2
k−j
e
2x+y
, ∀j ∈ ¦0, 1, ..., k¦.
Rezult˘a:
1
k!
k

j=0
C
j
k

k
f
∂x
k−j
∂y
j
(0, 0)x
k−j
y
j
=
1
k!
k

j=0
C
j
k
2
k−j
x
k−j
y
j
,
deci polinomul Taylor de gradul n ˆın origine este:
T
n
(f, (0, 0))(x, y) =
n

k=0
1
k!
k

j=0
C
j
k
2
k−j
x
k−j
y
j
.
24. S˘a se determine polinomul Taylor de gradul n al funct ¸iei
f(x, y, z) = e
x+y+z
ˆın origine.
Solut ¸ie
Analog cu exercit ¸iul anterior:

m
f
∂x
i
y
j
z
k
(x, y, z) = e
x+y+z
, ∀m = i +j +k.
Rezult˘a:
T
n
(f, (0, 0, 0))(x, y, z) =
n

k=0
1
k!
(x +y +z)
k
.
25. S˘a se calculeze diferent ¸ialele funct ¸iilor:
a. f : R
2
¸ ¦(x, y) [ x = 0¦, f(x, y) = arctg
y
x
.
b. g : R
2
¸ ¦(x, y) [ y = 0¦, g(x, y) = −arctg
x
y
.
Solut ¸ie
ˆ
Intr-un punct (x, y) ∈ R
2
¸¦(x, y) [ xy ,= 0¦, din domeniul comun al funct ¸iilor
f ¸si g diferent ¸ialele sunt egale:
df(x, y) = dg(x, y) = −
y
x
2
+y
2
dx +
x
x
2
+y
2
dy.
126 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DIFERENT¸ IABILE
4.3 Diferent ¸iala funct ¸iei compuse
26. Fie f ∈ (
2
(R
2
) ¸si fie g : R
2
→ R, g(x, y) = f(x
2
+ y
2
, x
2
−y
2
). S˘a se
calculeze derivatele part ¸iale de ordinul ˆıntˆai ¸si al doilea ale funct ¸iei g.
Solut ¸ie
Fie u = x
2
+y
2
¸si v = x
2
−y
2
; derivatele part ¸iale ale funct ¸iilor u ¸si v sunt:
∂u
∂x
= 2x,
∂u
∂y
= 2y,
∂v
∂x
= 2x,
∂v
∂y
= −2y. Rezult˘a:
∂g
∂x
=
∂f
∂u
∂u
∂x
+
∂f
∂v
∂v
∂x
= 2x
_
∂f
∂u
+
∂f
∂v
_
∂g
∂y
=
∂f
∂u
∂u
∂y
+
∂f
∂v
∂v
∂y
= 2y
_
∂f
∂u

∂f
∂v
_
.
Derivatele part ¸iale de ordinul al doilea:

2
g
∂x
2
=

∂x
_
∂g
∂x
_
=

∂x
_
2x
_
∂f
∂u
+
∂f
∂v
__
=
= 2
_
∂f
∂u
+
∂f
∂v
_
+ 2x
_

2
f
∂u
2
∂u
∂x
+

2
f
∂v∂u
∂v
∂x
+

2
f
∂u∂v
∂u
∂x
+

2
f
∂v
2
∂v
∂x
_
=
= 2
_
∂f
∂u
+
∂f
∂v
_
+ 4x
2
_

2
f
∂u
2
+ 2

2
f
∂u∂v
+

2
f
∂v
2
_
.

2
g
∂x∂y
=

2
g
∂y∂x
=

∂y
_
∂g
∂x
_
=

∂y
_
2x
_
∂f
∂u
+
∂f
∂v
__
=
= 2x
_

2
f
∂u
2
∂u
∂y
+

2
f
∂v∂u
∂v
∂y
+

2
f
∂u∂v
∂u
∂y
+

2
f
∂v
2
∂v
∂y
_
= 4xy
_

2
f
∂u
2


2
f
∂v
2
_
.

2
g
∂y
2
=

∂y
_
∂g
∂y
_
=

∂y
_
2y
_
∂f
∂u

∂f
∂v
__
=
= 2
_
∂f
∂u

∂f
∂v
_
+ 2y
_

2
f
∂u
2
∂u
∂y
+

2
f
∂v∂u
∂v
∂y


2
f
∂u∂v
∂u
∂y


2
f
∂v
2
∂v
∂y
_
=
= 2
_
∂f
∂u

∂f
∂v
_
+ 4y
2
_

2
f
∂u
2
−2

2
f
∂u∂v
+

2
f
∂v
2
_
.
27. Fie r =
_
x
2
+y
2
+z
2
¸si fie f ∈ (
1
(R). S˘a se calculeze laplacianul
funct ¸iilor g(x, y, z) = f
_
1
r
_
¸si h(x, y, z) = f(r).
4.3. DIFERENT¸ IALA FUNCT¸ IEI COMPUSE 127
Solut ¸ie
Calcul˘am mai ˆıntˆai:

∂x
_
1
r
_
=
−x
r
3
,

∂x
(r) =
x
r
Derivatele part ¸iale ale funct ¸iei g:
∂g
∂x
= f

_
1
r
__

x
r
3
_
,

2
g
∂x
2
= f

_
1
r
__

x
r
3
_
2
−f

_
1
r
_
_
3x
2
−r
2
r
5
_
Rezult˘a ∆g =
1
r
4
f

_
1
r
_
. Derivatele part ¸iale ale funct ¸iei h:
∂h
∂x
= f

(r)
x
r
,

2
h
∂x
2
= f

(r)
x
2
r
2
+f

(r)
r
2
−x
2
r
3
,
deci ∆h = f

(r) +
2
r
f

(r).
28. Dac˘a f ∈ (
2
(R
3
) ¸si u(x, y) = f(x
2
+y
2
, x
2
−y
2
, 2xy) s˘a se calculeze
derivatele part ¸iale de ordinul al doilea ale funct ¸iei u.
Solut ¸ie
Fie p = x
2
+y
2
, q = x
2
−y
2
¸si r = 2xy.
∂u
∂x
=
∂f
∂p
∂p
∂x
+
∂f
∂q
∂q
∂x
+
∂f
∂r
∂r
∂x
= 2x
∂f
∂p
+ 2x
∂f
∂q
+ 2y
∂f
∂r
∂u
∂y
=
∂f
∂p
∂p
∂y
+
∂f
∂q
∂q
∂y
+
∂f
∂r
∂r
∂y
= 2y
∂f
∂p
−2y
∂f
∂q
+ 2x
∂f
∂r

2
u
∂x
2
= 2
∂f
∂p
+ 2x
_

2
f
∂p
2
∂p
∂x
+

2
f
∂p∂q
∂q
∂x
+

2
f
∂p∂r
∂r
∂x
_
+ 2
∂f
∂q
+
+2x
_

2
f
∂q∂p
∂p
∂x
+

2
f
∂q
2
∂q
∂x
_
+
+2x
_

2
f
∂q∂r
∂r
∂x
_
+ 2y
_

2
f
∂r∂p
∂p
∂x
+

2
f
∂r∂q
∂q
∂x
+

2
f
∂r
2
∂r
∂x
_
=
= 4x
2
_

2
f
∂p
2
+

2
f
∂q
2
+ 2

2
f
∂p∂q
_
+4xy
_

2
f
∂p∂r
+

2
f
∂q∂r
_
+4y
2

2
f
∂r
2
+2
∂f
∂p
+2
∂f
∂q

2
u
∂x∂y
= 4xy
_

2
f
∂p
2


2
f
∂q
2
+

2
f
∂r
2
_
+ 4(x
2
+y
2
)

2
f
∂p∂r
+
128 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DIFERENT¸ IABILE
+4(x
2
−y
2
)

2
f
∂q∂r
+ 2
∂f
∂r

2
u
∂y
2
= 4y
2
_

2
f
∂p
2
+

2
f
∂q
2
−2

2
f
∂p∂q
_
+ 4xy
_

2
f
∂p∂r


2
f
∂q∂r
_
+
+4x
2

2
f
∂r
2
+ 2
∂f
∂p
−2
∂f
∂q
.
29. Fie a ∈ R ¸si fie g ¸si h dou˘a funct ¸ii de clas˘a (
2
pe R. S˘a se demon-
streze c˘a f(x, y) = g(x −ay) +h(x +ay) verific˘a ecuat ¸ia coardei vibrante:

2
f
∂y
2
−a
2

2
f
∂x
2
= 0.
Solut ¸ie Calcul direct.
30. S˘a se afle f ∈ (
2
(R) ¸stiind c˘a funct ¸ia u(x, y) = f(x
2
− y
2
) este
armonic˘a pe R
2
.
Solut ¸ie
O funct ¸ie este armonic˘a dac˘a satisface relat ¸ia

2
u
∂x
2
+

2
u
∂y
2
= 0.
∂u
∂x
= 2xf

(x
2
−y
2
) ;

2
u
∂x
2
= 2f

(x
2
−y
2
) + 4x
2
f

(x
2
−y
2
).
∂u
∂y
= −2yf

(x
2
−y
2
) ;

2
u
∂y
2
= −2f

(x
2
−y
2
) + 4y
2
f

(x
2
−y
2
)
ˆ
Inlocuind ˆın

2
u
∂x
2
+

2
u
∂y
2
= 0, rezult˘a 4(x
2
+ y
2
)f

(x
2
− y
2
) = 0; ˆın final se
obt ¸ine f(t) = at +b, cu a, b ∈ R arbitrar fixate.
31. S˘a se afle f ∈ (
2
(R) ¸stiind c˘a funct ¸ia v(x, y) = f(
y
x
) este armonic˘a.
Solut ¸ie
∂v
∂x
= −
y
x
2
f

(
y
x
) ;

2
v
∂x
2
=
2y
x
3
f

(
y
x
) +
y
2
x
4
f

(
y
x
)
∂v
∂y
=
1
x
f

(
y
x
) ;

2
v
∂y
2
=
1
x
2
f

(
y
x
).
ˆ
Inlocuind ˆın ecuat ¸ia dat˘a, rezult˘a:
x
2
+y
2
x
4
f

(
y
x
) +
2y
x
3
f

(
y
x
) = 0.
4.3. DIFERENT¸ IALA FUNCT¸ IEI COMPUSE 129
Notˆand t =
y
x
se obt ¸ine (dup˘a calcule):
f

(t)
f

(t)
=
−2t
t
2
+ 1
,
¸si deci
f(t) = a arctg(t) +b
cu a, b ∈ R arbitrar fixate.
32. S˘a se demonstreze c˘a laplacianul ˆın coordonate polare este:
∆f =

2
f
∂ρ
2
+
1
ρ
2

2
f
∂ϕ
2
+
1
ρ
∂f
∂ρ
.
Solut ¸ie
Fie f ∈ C
2
(R
2
), x = ρ cos ϕ, y = ρ sinϕ.
∂x
∂ρ
= cos ϕ,
∂x
∂ϕ
= −ρ sinϕ,
∂y
∂ρ
= sinϕ,
∂y
∂ϕ
= ρ cos ϕ.
∂f
∂ρ
=
∂f
∂x
∂x
∂ρ
+
∂f
∂y
∂y
∂ρ
=
∂f
∂x
cos ϕ +
∂f
∂y
sinϕ
∂f
∂ϕ
=
∂f
∂x
∂x
∂ϕ
+
∂f
∂y
∂y
∂ϕ
=
∂f
∂x
(−ρ sinϕ) +
∂f
∂y
ρ cos ϕ.
Rezolvˆand sistemul, (ˆın necunoscutele
∂f
∂x
¸si
∂f
∂y
), rezult˘a:
∂f
∂x
=
∂f
∂ρ
cos ϕ −
∂f
∂ϕ
sinϕ
ρ
,
∂f
∂y
=
∂f
∂ρ
sinϕ +
∂f
∂ϕ
cos ϕ
ρ
.

2
f
∂x
2
=

∂x
_
∂f
∂x
_
= cos ϕ

∂ρ
_
∂f
∂x
_

sinϕ
ρ

∂ϕ
_
∂f
∂x
_
=
=

2
f
∂ρ
2
cos
2
ϕ −2

2
f
∂ρ∂ϕ
sinϕcos ϕ
ρ
+

2
f
∂ϕ
2
sin
2
ϕ
ρ
2
+
∂f
∂ρ
sin
2
ϕ
ρ
+
+2
∂f
∂ϕ
sinϕcos ϕ
ρ
2
.

2
f
∂y
2
=

2
f
∂ρ
2
sin
2
ϕ + 2

2
f
∂ρ∂ϕ
sinϕcos ϕ
ρ
+

2
f
∂ϕ
2
cos
2
ϕ
ρ
2
+
∂f
∂ρ
cos
2
ϕ
ρ

−2
∂f
∂ϕ
sinϕcos ϕ
ρ
2
.
130 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DIFERENT¸ IABILE
ˆ
In concluzie:
∆f =

2
f
∂ρ
2
+
1
ρ
2

2
f
∂ϕ
2
+
1
ρ
∂f
∂ρ
.
33. Fie ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a x
2
d
2
y
dx
2
+ x
dy
dx
+ 2y = 0. Ce devine ecuat ¸ia
dac˘a se face schimbarea de variabile (x, y) → (t, y), unde x = e
t
?
Solut ¸ie
Calcul˘am
dy
dx
¸si
d
2
y
dx
2
ˆın funct ¸ie de
dy
dt
¸si
d
2
y
dt
2
. Din x = e
t
, rezult˘a t = lnx ¸si
deci
dt
dx
=
1
x
= e
−t
; rezult˘a:
dy
dx
=
dy
dt
dt
dx
=
dy
dt
e
−t
,
d
2
y
dx
2
=
d
dx
_
dy
dt
e
−t
_
=
d
dt
_
dy
dt
e
−t
_
dt
dx
= e
−2t
_
d
2
y
dt
2

dy
dt
_
.
Ecuat ¸ia devine:
d
2
y
dt
2
+ 2y = 0.
34. S˘a se demonstreze c˘a funct ¸ia z(x, y) = xy +xe
y
x
verific˘a ecuat ¸ia
x
∂z
∂x
+
∂z
∂y
= xy +z.
Solut ¸ie
Se calculeaz˘a derivatele part ¸iale de ordinul ˆıntˆai ale lui z.
35. Ce devine ecuat ¸ia x
2
y

+ 2xy

+
1
x
2
y = 0 dac˘a se face schimbarea
de variabile (x, y) → (t, y), unde t =
1
x
.
Solut ¸ie
Se calculeaz˘a
dy
dx
=
dy
dt
dt
dx
= −
1
x
2
dy
dt
= −t
2
dy
dt
, etc.
36. Ce devine ecuat ¸ia x
2

2
z
∂x
2
−y
2

2
z
∂y
2
= 0 prin schimbarea de variabile
(x, y) → (u, v), unde u = xy, v =
x
y
.
Solut ¸ie
Se calculeaz˘a:
∂z
∂x
=
∂z
∂u
∂u
∂x
+
∂z
∂v
∂v
∂x
= y
∂z
∂u
+
1
y
∂z
∂v
, etc.
4.3. DIFERENT¸ IALA FUNCT¸ IEI COMPUSE 131
37. S˘a se determine funct ¸iile z = z(x, y) care verific˘a ecuat ¸ia
x
2
∂z
∂x
+y
2
∂z
∂y
= z
2
,
folosind schimbarea de variabile:
(x, y, z) → (u, v, w), unde, u = x, v =
1
y

1
x
, w =
1
z

1
x
.
Solut ¸ie
O metod˘a const˘a ˆın a calcula mai ˆıntˆai x, y ¸si z ˆın funct ¸ie de u, v ¸si w; se
obt ¸ine:
x = u, y =
u
uv + 1
, z =
u
uw + 1
.
Se calculeaz˘a acum derivatele part ¸iale ale lui u ¸si v ˆın raport cu x ¸si y:
∂u
∂x
= 1,
∂u
∂y
= 0,
∂v
∂x
=
1
x
2
=
1
u
2
,
∂v
∂y
= −
1
y
2
= −
_
uv + 1
u
_
2
.
∂z
∂x
=

∂x
_
u
uw + 1
_
=

∂u
_
u
uw + 1
_
∂u
∂x
+

∂v
_
u
uw + 1
_
∂v
∂x
=
=
1 −u
2 ∂w
∂u

∂w
∂v
(uw + 1)
2
.
∂z
∂y
=

∂y
_
u
uw + 1
_
=

∂u
_
u
uw + 1
_
∂u
∂y
+

∂v
_
u
uw + 1
_
∂v
∂y
=
=
_
uv + 1
uw + 1
_
2
∂w
∂v
.
ˆ
Inlocuind ˆın ecuat ¸ia init ¸ial˘a, se obt ¸ine:
∂w
∂u
= 0. Rezult˘a deci c˘a w este o
funct ¸ie constant˘a ˆın raport cu variabila u, deci w = f(v), unde f este o
funct ¸ie arbitrar˘a de clas˘a (
1
pe R. Rezult˘a
1
z

1
x
= f
_
1
y

1
x
_
,
deci
z(x, y) =
x
1 +xf
_
1
y

1
x
_.
O alt˘a metod˘a const˘a ˆın a calcula:
∂w
∂x
= −
1
z
2
∂z
∂x
+
1
x
2
,
∂w
∂y
= −
1
z
2
∂z
∂y
132 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DIFERENT¸ IABILE
¸si deci
∂z
∂x
= −z
2
∂w
∂x
+
z
2
x
2
,
∂z
∂y
= −z
2
∂w
∂y
.
Se calculeaz˘a apoi
∂w
∂x
=
∂w
∂u
∂u
∂x
+
∂w
∂v
∂v
∂x
, etc.
38. Fie f ∈ C
1
(R) ¸si n ∈ N. S˘a se demonstreze c˘a funct ¸ia
z(x, y) = x
n
f
_
y
x
2
_
verific˘a ecuat ¸ia:
x
∂z
∂x
+ 2y
∂z
∂y
= nz.
Solut ¸ie
∂z
∂x
= nx
n−1
f
_
y
x
2
_
−2yx
n−3
f

_
y
x
2
_
,
∂z
∂y
= x
n−2
f

_
y
x
2
_
.
39. O funct ¸ie f : D → R se nume¸ste omogen˘a de grad r pe D dac˘a
f(t(x
1
, x
2
, ..., x
n
)) = t
r
f(x
1
, x
2
, ..., x
n
), ∀t ∈ R

, ∀(x
1
, x
2
, ..., x
n
) ∈ D.
S˘a se arate c˘a orice funct ¸ie omogen˘a de grad r pe R
3
satisface relat ¸iile:
a. x
∂f
∂x
+y
∂f
∂y
+z
∂f
∂z
= rf.
b.
_
x

∂x
+y

∂y
+z

∂z
_
2
f = r(r −1)f.
Solut ¸ie
a. Derivˆand ˆın raport cu t relat ¸ia
f(tx, ty, tz) = t
r
f(x, y, z),
rezult˘a:
x
∂f
∂x
(tx, ty, tz) +y
∂f
∂y
(tx, ty, tz) +z
∂f
∂z
(tx, ty, tz) = rt
r−1
f(x, y, z) ()
ˆ
In particular pentru t = 1, se obt ¸ine relat ¸ia de la punctul a.
b. Se deriveaz˘a ˆın continuare relat ¸ia () ˆın raport cu t.
40. Operatori diferent ¸iali
Fie V = Pi +Qj +Rk un cˆamp de vectori de clas˘a (
2
pe un deschis U ⊆ R
3
4.3. DIFERENT¸ IALA FUNCT¸ IEI COMPUSE 133
¸si f ∈ (
2
(U) (cˆamp scalar). Operatorii diferent ¸iali de ordinul ˆıntˆai sunt
gradientul, divergent ¸a ¸si rotorul, definit ¸i pentru orice a ∈ U astfel:
(gradf)(a) = (∇f)(a) =
∂f
∂x
(a)i +
∂f
∂y
(a)j +
∂f
∂z
(a)k.
(divV )(a) = (∇V )(a) =
∂P
∂x
(a) +
∂Q
∂y
(a) +
∂R
∂z
(a).
(rotV )(a) = (∇V )(a) =
=
_
∂R
∂y
(a) −
∂Q
∂z
(a)
_
i +
_
∂P
∂z
(a) −
∂R
∂x
(a)
_
j +
_
∂Q
∂x
(a) −
∂P
∂y
(a)
_
k.
ˆ
In cele ce urmeaz˘a vom nota cu r = (x, y, z) vectorul de pozit ¸ie ¸si cu
r =
_
x
2
+y
2
+z
2
norma sa. Evident, r este un cˆamp vectorial, iar r
este un cˆamp scalar.
Pentru orice cˆampuri vectoriale V ¸si W ¸si orice cˆampuri scalare f ¸si g de
clas˘a C
2
, au loc relat ¸iile:
a. grad(fg) = fgradg +ggradf.
b. div(fV ) = fdivV +V gradf.
c. div(V W) = WrotV −V rotW.
d. rot(fV ) = frotV −V gradf.
e. grad(V W) = W rotV +V rotW +
dV
dW
+
W
dV
,
unde,
dV
dW
este derivata dup˘a direct ¸ia W a lui V .
f. rot(V W) = V divW −WdivV +
dV
dW

dW
dV
.
g.
df
da
= agradf, grad(a r) = a, pentru orice vector constant a.
h. gradr
α
= αr
α−2
r, ∀α ∈ R.
i. rot(gradf) = 0.
j. div(rotV ) = 0.
k. div(gradf) = ∆f =

2
f
∂x
2
+

2
f
∂y
2
+

2
f
∂z
2
.
Solut ¸ie
Calcul direct.
41. S˘a se calculeze divergent ¸a cˆampului vectorial
V = r +
k r
r
4
r,
134 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DIFERENT¸ IABILE
unde k este versorul axei Oz, k = (0, 0, 1).
Solut ¸ie
divV = div
_
r +
k r
r
4
r
_
= 3 +
_
k r
r
4
_
divr +rgrad
_
k r
r
4
_
=
= 3 + 3
k r
r
4
+r
_
1
r
4
grad(k r) + (k r)gradr
−4
_
=
= 3 + 3
k r
r
4
+r
_
k
r
4
−4
(k r)
r
6
r
_
= 3.
42. S˘a se calculeze rotorul cˆampului vectorial V =
1
r
(k r).
Solut ¸ie
rotV = rot
_
1
r
_
k r
_
_
=
1
r
rot(k r) −(k r) grad
1
r
=
=
1
r
_
k divr −r divk +
dk
dr

dr
dk
_
+ (k r)
r
r
3
=
2k
r
.
43. S˘a se verifice c˘a urm˘atoarele transform˘ari sunt difeomorfisme ¸si s˘a
se calculeze jacobianul transform˘arii inverse:
a. F : (0, ∞) (0, 2π) → R
2
¸ ¦(0, 0)¦, F(ρ, ϕ) = (ρ cos ϕ, ρ sinϕ).
b. G : R
2
¸ ¦(0, 0)¦ → R
2
¸ ¦(0, 0)¦, G(x, y) =
_
x
x
2
+y
2
,
y
x
2
+y
2
_
.
Solut ¸ie
a. Fie x = ρ cos ϕ, y = ρ sinϕ; atunci
D(x, y)
D(ρ, ϕ)
= ρ ,= 0, iar iacobianul
transform˘arii inverse este
D(ρ, ϕ)
D(x, y)
=
_
D(x, y)
D(ρ, ϕ)
_
−1
=
1
ρ
.
b. Fie u =
x
x
2
+y
2
, v =
y
x
2
+y
2
. Atunci
D(u, v)
D(x, y)
= −
1
(x
2
+y
2
)
2
¸si
D(x, y)
D(u, v)
= −(x
2
+y
2
)
2
.
4.4. EXTREME LOCALE 135
44. Fie aplicat ¸ia
F : ¦(x, y) ∈ R
2
[ x > 0, y > 0¦ → ¦(x, y) ∈ R
2
[ y > 0¦, F(x, y) = (xy, 3y).
S˘a se demonstreze c˘a F este un difeomorfism.
Solut ¸ie
Se demonstreaz˘a c˘a F este bijectiv˘a. Evident, F este de clas˘a (
1
. Iacobianul
intr-un punct arbitrar este 3y ,= 0, deci F este difeomorfism. Se poate cal-
cula ¸si transformarea invers˘a: F
−1
(x, y) =
_
3x
y
,
y
2
_
.
45. S˘a se demonstreze c˘a aplicat ¸ia
f : (0, ∞) (0, ∞) → ¦(x, y) ∈ R
2
[ x > 0¦, f(x, y) =
_
xy,
1
2
_
y
2
−x
2
_
_
este un difeomorfism ¸si s˘a se calculeze inversa.
Solut ¸ie
Faptul c˘a f este difeomorfism local rezult˘a din faptul c˘a iacobianul este
nenul ˆın orice punct: det (J
f
(x, y)) = x
2
+y
2
,= 0.
Se arat˘a c˘a f este o biject ¸ie ¸si
f
−1
(x, y) =
_
_
_
_
x
2
+y
2
−y,
x
_
_
x
2
+y
2
−y
_
_
.
4.4 Extreme locale
46. S˘a se calculeze extremele locale ale funct ¸iilor:
a. f : R
2
→ R, f(x, y) = x
3
+y
3
−6xy.
b. g : R
2
→ R, g(x, y) = x
3
+ 8y
3
−2xy.
c. h : R
2
→ R, h(x, y) = x
2
ye
2x+3y
.
Solut ¸ie
a. Punctele critice ale funct ¸iei f sunt solut ¸iile sistemului:
_
∂f
∂x
= 0
∂f
∂y
= 0
, adic˘a
_
3x
2
−6y = 0
3y
2
−6x = 0
Rezult˘a dou˘a puncte critice: (0, 0) ¸si (2, 2). Pentru a decide dac˘a acestea
136 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DIFERENT¸ IABILE
sunt puncte de extrem, se calculeaz˘a matricea hessian˘a (mai ˆıntˆai ˆıntr-un
punct arbitrar):
H
f
(x, y) =
_
_

2
f
∂x
2

2
f
∂x∂y

2
f
∂y∂x

2
f
∂y
2
_
_
=
_
6x −6
−6 6y
_
ˆ
In punctele critice se obt ¸ine:
H
f
(0, 0) =
_
0 −6
−6 0
_
¸si H
f
(2, 2) =
_
12 −6
−6 12
_
Valorile proprii ale matricei H
f
(0, 0) sunt de semne contrare, deci (0, 0) nu
este punct de extrem, iar valorile proprii ale matricei H
f
(2, 2) sunt ambele
strict pozitive, deci (2, 2) este punct de minim local.
b. Punctele critice sunt (0, 0) ¸si (
1
3
,
1
6
). Primul nu este punct de extrem, iar
al doilea este punct de minim local.
c. Mult ¸imea punctelor critice este: ¦(0, y) [ y ∈ R¦ ∪ ¦(−1, −
1
3
)¦. Punctul
(−1, −
1
3
) este punct de minim (matricea hessian˘a are valorile proprii pozi-
tive).
ˆ
In punctele (0, y), criteriul cu matricea hessian˘a nu decide (exist˘a o
valoare proprie nul˘a). Se evalueaz˘a semnul diferent ¸ei
f(x, y) −f(0, y) = x
2
ye
2x+3y
.
Pentru puncte situate deasupra axei Ox (adic˘a y > 0), exist˘a un disc (de
raz˘a suficient de mic˘a, de exemplu
y
2
), pe care diferent ¸a f(x, y)−f(0, y) este
pozitiv˘a, deci aceste puncte sunt minime locale. Analog, punctele situate
sub axa Ox sunt maxime locale. Pentru y = 0 (deci ˆın origine), diferent ¸a
f(x, y) −f(0, 0) nu p˘astreaz˘a semn constant pe nici o vecin˘atate a lui (0, 0),
deci originea nu este punct de extrem.
47. S˘a se determine extremele locale ale funct ¸iilor:
a. f(x, y, z) = x
2
+y
2
+z
2
+ 2x + 6y −6z, (x, y, z) ∈ R
3
.
b. g(x, y, z) = x
2
+y
2
+z
2
−xy +x −2z, (x, y, z) ∈ R
3
.
c. h(x, y, z) =
1
x
+
x
y
+
y
z
+z, x ,= 0, y ,= 0, z ,= 0.
Solut ¸ie
a. Funct ¸ia f are un singur punct critic, (−1, −3, 3). Matricea hessian˘a
are toate valorile proprii strict pozitive, deci punctul (−1, −3, 3) este minim
local.
b. Funct ¸ia g are punctul critic (−
2
3
, −
1
3
, 1) care este minim local deoarece
valorile proprii ale hessianei sunt stict pozitive.
4.4. EXTREME LOCALE 137
c. Punctele critice sunt (1, 1, 1) ¸si (−1, 1, −1). Matricea hessian˘a ˆıntr-un
punct arbitrar este
H
h
(x, y, z) =
_
_
_
2
x
3

1
y
2
0

1
y
2
2x
y
3

1
z
2
0 −
1
z
2
2y
z
3
_
_
_
Punctul (1, 1, 1) este minim local, iar (−1, 1 −1) este maxim local.
48. S˘a se determine punctele de extrem local ale funct ¸iilor
f : R
2
→ R, f(x, y) = xy ¸si g : R
3
→ R, g(x, y, z) = xyz.
Solut ¸ie
Singurul punct critic al funct ¸iei f este (0, 0) care nu este punct de extrem
deoarece diferent ¸a f(x, y) − f(0, 0) nu p˘astreaz˘a semn constant pe nici o
vecin˘atate a originii. Punctele critice ale funct ¸iei g sunt
(x, 0, 0), (0, y, 0), (0, 0, z), ∀x, y, z ∈ R.
Funct ¸ia nu are puncte de extrem.
49. S˘a se determine extremele locale ale funct ¸iilor:
a. f : (0, 2π) (0, 2π) → R, f(x, y) = sinxsiny sin(x +y).
b. g : (0, π)
3
→ R, g(x, y, z) = sinx + siny + sinz −sin(x +y +z).
Solut ¸ie
a. Punctele critice sunt solut ¸iile sistemului:
_
∂f
∂x
= cos xsiny sin(x +y) + sinxsiny cos(x +y) = siny sin(2x +y) = 0
∂f
∂y
= sinxcos y sin(x +y) + sinxsiny cos(x +y) = sinxsin(x + 2y) = 0
Rezult˘a punctele critice: (x
1
, y
1
) = (π, π) ¸si (x
2
, y
2
) =
_
π
3
,
π
3
_
.
Derivatele part ¸iale de ordinul al doilea:

2
f
∂x
2
= 2 siny cos(2x +y),

2
f
∂y
2
= 2 sinxcos(x + 2y),

2
f
∂x∂y
= sin(2x + 2y).
Punctul (x
2
, y
2
) este maxim local:
rt −s
2
=
138 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DIFERENT¸ IABILE
=

2
f
∂x
2
_
π
3
,
π
3
_

2
f
∂y
2
_
π
3
,
π
3
_

_

2
f
∂x∂y
_
π
3
,
π
3
_
_
2
=
9
4
> 0, r = −

3 < 0.
ˆ
In punctul (x
1
, y
1
) = (π, π), derivatele part ¸iale de ordinul al doilea sunt nule,
deci trebuie evaluat semnul diferent ¸ei f(x, y)−f(π, π) = sinxsiny sin(x+y)
ˆın jurul punctului (π, π). Se poate face acest lucru fie folosind formula lui
Taylor de ordinul 3, fie direct, observˆand c˘a pentru x < π, y < π diferent ¸a
este negativ˘a, iar pentru puncte x > π, y > π diferent ¸a este pozitiv˘a.
Rezult˘a c˘a (x
1
, y
1
) nu este extrem local.
ˆ
In particular, rezult˘a inegalitatea
sinxsiny sin(x +y) ≤
_√
3
2
_
3
, ∀x, y ∈ (0, π)
b. Se calculeaz˘a punctele critice ale funct ¸iei g:
_
¸
_
¸
_
∂g
∂x
= cos x −cos(x +y +z) = 0
∂g
∂y
= cos y −cos(x +y +z) = 0
∂g
∂z
= cos z −cos(x +y +z) = 0
deci
cos x = cos y = cos z = cos(x +y +z).
Deoarece funct ¸ia cos este injectiv˘a pe (0, π), rezult˘a x = y = z. Se obt ¸ine
cos x = cos 3x, adic˘a 2 sinxsin2x = 0, cu singura solut ¸ie x =
π
2
. Rezult˘a
punctul critic (x, y, z) =
_
π
2
,
π
2
,
π
2
_
. Derivatele part ¸iale de ordinul al doilea
sunt:

2
g
∂x
2
= −sinx + sin(x +y +z),

2
g
∂y
2
= −siny + sin(x +y +z),

2
g
∂z
2
= −sinz + sin(x +y +z),

2
g
∂x∂y
=

2
g
∂y∂z
=

2
g
∂x∂z
= sin(x +y +z).
ˆ
In punctul critic matricea hessian˘a este
_
_
_
−2 −1 −1
−1 −2 −1
−1 −1 −2
_
_
_. Polinomul car-
acteristic P(λ) = λ
3
+6λ
2
+9λ +4 are toate r˘ad˘acinile strict negative, deci
_
π
2
,
π
2
,
π
2
_
este punct de maxim. Se observ˘a c˘a este un maxim global.
4.4. EXTREME LOCALE 139
50. S˘a se determine punctele de extrem local ale funct ¸iilor:
a. f(x, y) = 3xy
2
−x
3
−15x −36x + 9, (x, y) ∈ R
2
.
b. f(x, y) = y
4
−8y
3
+ 18y
2
−8y +x
3
−3x
2
−3x, (x, y) ∈ R
2
.
c. f(x, y) = 4xy −x
4
−y
4
, ∀(x, y) ∈ R
2
.
Solut ¸ie
a. Punctele critice sunt (x
1
, y
1
) = (2, 3), (x
2
, y
2
) = (−2, −3); nici unul nu
este punct de extrem.
b. Punctele critice sunt
(x
1
, y
1
) = (1+

2, 2), (x
2
, y
2
) = (1+

2, 2+

3), (x
3
, y
3
) = (1+

2, 2−

3),
(x
4
, y
4
) = (1−

2, 2), (x
5
, y
5
) = (1−

2, 2+

3), (x
6
, y
6
) = (1−

2, 2−

3).
Punctele de extrem sunt (x
2
, y
2
), (x
3
, y
3
) (minime) ¸si (x
4
, y
4
) (maxim).
c. Punctele critice sunt (0, 0), (1, 1), (−1, −1); primul nu este punct de ex-
trem, celelalte sunt puncte de maxim.
51. S˘a se determine extremele locale ale funct ¸iilor:
a. f : (0, ∞) (0, ∞) → R , f(x, y) = 4x
2
+
2
xy
2
+y
2
b. f : R
2
¸ ¦(0, 0)¦ → R , f(x, y) =
x+y

x
2
+y
2
.
Solut ¸ie
a. Funct ¸ia f este de clas˘a (
2
¸si are in domeniul de definit ¸ie un singur punct
critic (x
1
, y
1
) =
_
1
2
,

2
_
.
ˆ
In punctul critic matricea hessian˘a este
_
24 4

2
4

2 8
_
. ∆
1
= 24 > 0 ¸si

2
= 248−32 > 0 deci
_
1
2
,

2
_
este punct de minim local ¸si f
_
1
2
,

2
_
= 4.
b. Funct ¸ia f este de clas˘a (
2
¸si are in domeniul de definit ¸ie punctele critice
(x, x), x ∈ R

Matricea hessian˘a intr-un punct critic este
H
f
(x, x) =
_
_
−x
2

2|x|
3
x
2

2|x|
3
x
2

2|x|
3
−x
2

2|x|
3
_
_
Dac˘a x < 0 atunci (x, x) sunt puncte de minim ¸si f
min
= −

2; dac˘a x > 0,
atunci (x, x) sunt puncte de maxim ¸si f
max
=

2.
52. S˘a se determine extremele locale ale funct ¸iilor:
a. f : R
2
→ R, f(x, y) = x
4
+y
4
−2x
2
+ 4xy −2y
2
b. f : R
3
→ R, f(x, y, z) = x
2
+y
2
+ 3z
2
−xy +yz + 2xz
140 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DIFERENT¸ IABILE
Solut ¸ie
a. Funct ¸ia f este de clas˘a (
2
¸si are in domeniul de definit ¸ie punctele critice
(x
1
, y
1
) = (0, 0); (x
2
, y
2
) = (

2, −

2); (x
3
, y
3
) = (−

2,

2)
ˆ
Intr-un punct oarecare matricea hessian˘a este
_
12x
2
−4 4
4 12y
2
−4
_
Punctele (

2, −

2); (−

2,

2) sunt minime locale, iar (0, 0) nu este ex-
trem.
b. Funct ¸ia f este de clas˘a (
2
¸si are in domeniul de definit ¸ie un singur punct
critic (x
1
, y
1
, z
1
) = (0, 0, 0).
Matricea hessian˘a ˆın punctul critic este
_
_
_
2 −1 2
−1 2 1
2 1 6
_
_
_.

1
= 2 > 0, ∆
2
= 3 > 0 ¸si ∆
3
= 4 > 0 deci (0, 0, 0) este punct de minim
local strict ¸si f
min
= 0.
53. S˘a se determine extremele locale ale funct ¸iei:
F : R
2
→ R, f(x, y) = x
3
+ 3xy −15x −12y.
Solut ¸ie
Punctele critice sunt (1, 2), (2, 1), (−2, −1); folosind matricea hessian˘a, se
decide natura acestor puncte.
54. S˘a se determine extremele globale ale funct ¸iilor:
a. f(x, y) = (x
2
+y
2
)e
−x
2
−y
2
,
b. g(x, y) =
2x+y

x
2
+y
2
.
Solut ¸ie
Se trece la coordonate polare ¸si se reduce problema la a determina extremele
unor funct ¸ii de o singur˘a variabil˘a real˘a.
55. S˘a se determine extremele locale ale funct ¸iei:
f(x, y, z) = x +
y
2
4x
+
z
2
y
+
2
z
, definit˘a pentru x > 0, y > 0, z > 0.
Solut ¸ie
Se determin˘a punctele critice ¸si apoi, folosind matricea hessian˘a, se decide
natura lor.
56. S˘a se determine extremele funct ¸iilor:
a. f(x, y) = xy
_
1 −x
2
−y
2
, definit˘a pentru x
2
+y
2
< 1.
4.5. FUNCT¸ II IMPLICITE 141
b. g(x, y) = (1 +e
y
) cos x −ye
y
, (x, y) ∈ R
2
.
Solut ¸ie
a. Punctele critice sunt (0, 0), (

3
3
, ±

3
3
), (


3
3
, ±

3
3
).
b. Punctele critice sunt (2nπ, 0) ¸si ((2n + 1)π, −2), ∀n ∈ Z. Primele sunt
puncte de maxim, iar celelalte nu sunt puncte de extrem.
57. S˘a se determine extremele urm˘atoarelor funct ¸ii:
a. f(x, y, z) = xy ln(x
2
+y
2
).
b. g(x, y, z) = −2x
2
+ 2xy −5y
2
+ 6x + 6y.
Solut ¸ie
a. Puncte de maxim: (
1

2e
,
1

2e
), (−
1

2e
, −
1

2e
);
puncte de minim: (
1

2e
, −
1

2e
), (−
1

2e
,
1

2e
).
b. Funct ¸ia are un singur punct de extrem (maxim): (2, 1).
4.5 Funct ¸ii implicite
58. Funct ¸ia z = z(x, y) este definit˘a implicit de ecuat ¸ia
(y +z) sinz −y(x +z) = 0.
S˘a se calculeze expresia:
E = (z sinz)
∂z
∂x
−y
2
∂z
∂y
.
Solut ¸ie
Fie F(x, y, z) = (y + z) sinz − y(x + z). Funct ¸ia z = z(x, y) exist˘a ˆın
vecin˘atatea punctelor cu proprietatea
∂F
∂z
,= 0, adic˘a
sinz + (y +z) cos z −y ,= 0.
ˆ
In aceast˘a ipotez˘a, se calculeaz˘a derivatele part ¸iale ale funct ¸iei z, derivˆand
relat ¸ia F(x, y, z) = 0 ˆın raport cu x ¸si respectiv y, (z este funct ¸ie de x ¸si y):
∂z
∂x
sinz + (y +z) cos z
∂z
∂x
−y
_
1 +
∂z
∂x
_
= 0,
deci:
∂z
∂x
=
y
sinz + (y +z) cos z −y
.
142 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DIFERENT¸ IABILE
_
1 +
∂z
∂y
_
sinz + (y +z) cos z
∂z
∂y
−(x +z) −y
∂z
∂y
= 0,
deci
∂z
∂y
=
x +z −sinz
sinz + (y +z) cos z −y
.
ˆ
Inlocuind
∂z
∂x
¸si
∂z
∂y
cu valorile obt ¸inute mai sus ˆın expresia E, se obt ¸ine
E =
yF(x, y, z)
sinz + (y +z) cos z −y
= 0.
59. Fie g ∈ (
1
(R
2
) ¸si fie funct ¸ia z = z(x, y) definit˘a implicit de ecuat ¸ia
g(y
2
−x
2
, z −xy) = 0. S˘a se calculeze expresia E = y
∂z
∂x
+x
∂z
∂y
.
Solut ¸ie
Fie funct ¸ia F(x, y, z) = g(y
2
−x
2
, z −xy). Not˘am u = y
2
−x
2
¸si v = z −xy.
Condit ¸ia de existent ¸˘a a funct ¸iei z = z(x, y) este
∂F
∂z
,= 0, adic˘a
∂g
∂v
,= 0.
ˆ
In
aceast˘a ipotez˘a, se calculeaz˘a derivatele part ¸iale ale funct ¸iei z:
∂g
∂u
(−2x) +
∂g
∂v
_
∂z
∂x
−y
_
= 0 ⇒
∂z
∂x
=
2x
∂g
∂u
+y
∂g
∂v
∂g
∂v
.
2y
∂g
∂u
+
∂g
∂v
_
∂z
∂y
−x
_
= 0 ⇒
∂z
∂y
=
x
∂g
∂v
−2y
∂g
∂u
∂g
∂v
.
ˆ
Inlocuind, se obt ¸ine: E = x
2
+y
2
.
60. Fie a ∈ R ¸si fie funct ¸ia z = z(x, y) definit˘a de ecuat ¸ia
x
2
+y
2
+z
2
= a
2
.
S˘a se calculeze diferent ¸iala ˆıntˆai ¸si diferent ¸iala a doua ale funct ¸iei z.
Solut ¸ie
Fie funct ¸ia F(x, y, z) = x
2
+ y
2
+ z
2
− a
2
. Funct ¸ia z = z(x, y) exist˘a ˆın
vecin˘atatea punctelor cu proprietatea
∂F
∂z
,= 0, adic˘a z ,= 0. Exist˘a deci
dou˘a submult ¸imi ale sferei de centru O ¸si raz˘a a pe care exist˘a cˆate o funct ¸ie
z: semisfera x
2
+ y
2
+ z
2
= a
2
, z > 0 ¸si semisfera x
2
+ y
2
+ z
2
= a
2
, z < 0.
Vom calcula diferent ¸ialele funct ¸iei z asociate primei semisfere (z > 0):
2x + 2z
∂z
∂x
= 0 ⇒
∂z
∂x
= −
x
z
= −
x
_
a
2
−x
2
−y
2
.
4.5. FUNCT¸ II IMPLICITE 143
Analog,
∂z
∂y
= −
y
z
= −
y
_
a
2
−x
2
−y
2
¸si deci
dz = −
x
z
dx −
y
z
dy = −
x
_
a
2
−x
2
−y
2
dx −
y
_
a
2
−x
2
−y
2
dy.
Diferent ¸iala a doua:
2 + 2
_
∂z
∂x
_
2
+ 2z

2
z
∂x
2
= 0,
deci:

2
z
∂x
2
= −
x
2
+z
2
z
3
=
y
2
−a
2
z
3
=
y
2
−a
2
_
(a
2
−x
2
−y
2
)
3
.
2
∂z
∂y
∂z
∂x
+ 2z

2
z
∂x∂y
= 0,
deci

2
z
∂x∂y
= −
∂z
∂x
∂z
∂y
z
= −
xy
z
3
= −
xy
_
(a
2
−x
2
−y
2
)
3
.
ˆ
In concluzie:
d
2
z =
y
2
−a
2
_
(a
2
−x
2
−y
2
)
3
dx
2

2xy
_
(a
2
−x
2
−y
2
)
3
dxdy+
x
2
−a
2
_
(a
2
−x
2
−y
2
)
3
dy
2
61. Funct ¸iile u = u(x, y) ¸si v = v(x, y) sunt definite implicit de sistemul
de ecuat ¸ii u +v = x +y, ux +vy = 1. S˘a se calculeze derivatele part ¸iale de
ordinul ˆıntˆai ¸si al doilea ale funct ¸iilor u ¸si v.
Solut ¸ie
Fie F : R
4
→ R
2
, F(x, y, u, v) = (u + v − x − y, ux + vy − 1). Notˆand
f(x, y, u, v) = u + v − x − y ¸si g(x, y, u, v) = ux + vy − 1, condit ¸ia de
existent ¸˘a a funct ¸iilor u ¸si v este
D(f,g)
D(u,v)
,= 0, adic˘a y − x ,= 0.
ˆ
In aceast˘a
ipotez˘a, derivˆand ˆın raport cu x ¸si respectiv y relat ¸iile f = 0, g = 0, se
obt ¸ine:
∂u
∂x
+
∂v
∂x
= 1 ¸si u +x
∂u
∂x
+y
∂v
∂x
= 0,
∂u
∂y
+
∂v
∂y
= 1 ¸si x
∂u
∂y
+v +y
∂v
∂y
= 0,
144 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DIFERENT¸ IABILE
de unde rezult˘a:
∂u
∂x
=
u +y
y −x
,
∂v
∂x
=
u +x
x −y
,
∂u
∂y
=
v +y
y −x
,
∂v
∂y
=
v +x
x −y
.
Pentru a calcula derivatele part ¸iale de ordinul al doilea, se deriveaz˘a ˆın
continuare ˆın raport cu x ¸si respectiv y:

2
u
∂x
2
+

2
v
∂x
2
= 0, ¸si 2
∂u
∂x
+x

2
u
∂x
2
+y

2
v
∂x
2
= 0,
de unde rezult˘a

2
u
∂x
2
=
2
∂u
∂x
y −x
=
2(u +y)
(y −x)
2
.
Analog se calculeaz˘a ¸si celelalte derivate part ¸iale de ordinul al doilea.
62. Fie F ∈ C
2
(R
2
). Funct ¸ia y = y(x) este definit˘a implicit de ecuat ¸ia
F(sinx +y, cos y +x) = 0.
S˘a se determine y

ˆın punctele critice ale lui y.
Solut ¸ie
Fie u = sinx + y, v = cos y + x. Condit ¸ia de existent ¸˘a a funct ¸iei y este
∂F
∂u

∂F
∂v
siny ,= 0. Derivˆand ecuat ¸ia F(u, v) = 0 ˆın raport cu x, rezult˘a:
(∗) (y

+ cos x)
∂F
∂u
+ (1 −y

siny)
∂F
∂v
= 0.
Se obt ¸ine:
y

=
∂F
∂u
cos x +
∂F
∂v
∂F
∂v

∂F
∂u
.
Derivˆand relat ¸ia (∗) ˆın raport cu x ¸si ˆınlocuind y

= 0, rezult˘a ( ˆın punctele
critice):
y

=


2
F
∂u
2
cos
2
x −2

2
F
∂u∂v
cos x −

2
F
∂v
2
+
∂F
∂u
sinx
∂F
∂u

∂F
∂v
siny
.
63. Funct ¸iile y = y(x) ¸si z = z(x) sunt definite implicit de sistemul
_
sinx + siny + sinz = a
x
2
+y
2
+z
2
= b
, a, b ∈ R.
4.5. FUNCT¸ II IMPLICITE 145
S˘a se calculeze y

¸si z

.
Solut ¸ie
Fie f(x, y, z) = sinx + siny + sinz − a, g(x, y, z) = x
2
+ y
2
+ z
2
− b ¸si
F(x, y, z) = (f(x, y, z), g(x, y, z)). Condit ¸ia de existent ¸˘a pentru funct ¸iile y
¸si z este
D(f,g)
D(y,z)
,= 0 ⇔ 2z cos y − 2y cos z ,= 0. Derivˆand ecuat ¸iile f = 0,
g = 0 ˆın funct ¸ie de x , rezult˘a:
(∗)
_
cos x +y

cos y +z

cos z = 0
2x + 2yy

+ 2zz

= 0
Solut ¸ia sistemului este
y

=
xcos z −z cos x
z cos y −y cos z
, z

=
y cos x −xcos y
z cos y −y cos z
.
Derivˆand relat ¸iile ()ˆın funct ¸ie de x, rezult˘a:
_
y

cos y −(y

)
2
siny +z

cos z −(z

)
2
sinz = sinx
2(y

)
2
+ 2yy

+ 2(z

)
2
+ 2zz

= −2
Rezolvˆand sistemul, rezult˘a y

¸si z

.
64. Funct ¸iile u = u(x, y), v = v(x, y), z = z(x, y) sunt definite implicit
de sistemul de ecuat ¸ii
_
¸
_
¸
_
u + lnv = x
v −lnu = y
z = 2u +v
S˘a se calculeze
∂z
∂x
,

2
u
∂x∂y
,

2
v
∂y
2
.
Solut ¸ie
Fie funct ¸iile:
f(x, y, u, v, z) = u + lnv −x,
g(x, y, u, v, z) = v −lnu −y,
h(x, y, u, v, z) = z −2u −v
¸si fie F = (f, g, h). Condit ¸ia de existent ¸˘a a funct ¸iilor u, v, z este
D(f, g, h)
D(u, v, z)
,= 0 ⇔ 1 +
1
uv
,= 0.
Derivˆand relat ¸iile f = 0, g = 0, h = 0 ˆın raport cu x, rezult˘a
∂u
∂x
=
uv
1 +uv
,
∂v
∂x
=
v
1 +uv
,
∂z
∂x
=
2uv +v
1 +uv
.
146 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DIFERENT¸ IABILE
Derivˆand relat ¸iile f = 0, g = 0 ˆın raport cu y, rezult˘a:
(∗)
_
∂u
∂y
+
1
v
∂v
∂y
= 0

1
u
∂u
∂y
+
∂v
∂y
= 1
.
Solut ¸ia sistemului este:
∂u
∂y
= −
u
1 +uv
,
∂v
∂y
=
uv
1 +uv
.
Derivˆand relat ¸iile (∗) ˆın raport cu x, rezult˘a
_

2
u
∂x∂y

1
v
2
∂v
∂x
∂v
∂y
+
1
v

2
v
∂x∂y
= 0

2
v
∂x∂y
+
1
u
2
∂u
∂x
∂u
∂y

1
u

2
u
∂x∂y
= 0
Rezolvˆand sistemul, rezult˘a

2
u
∂x∂y
=
uv(u −1)
(1 +uv)
3
.
Analog se calculeaz˘a ¸si

2
v
∂y
2
.
65. Fie g ∈ C
1
(R) ¸si fie funct ¸ia z = z(x, y) definit˘a implicit de ecuat ¸ia
xyz = e
g(z)
. S˘a se demonstreze c˘a z nu are puncte critice.
Solut ¸ie
Fie F(x, y, z) = xyz −e
g(z)
; condit ¸ia de existent ¸˘a a funct ¸iei z este
∂f
∂z
,= 0 ⇔ xy −g

(z)e
g(z)
,= 0.
Derivˆand ecuat ¸ia F = 0 ˆın raport cu x se obt ¸ine:
yz +xy
∂z
∂x
−e
g(z)
g

(z)
∂z
∂x
= 0.
Rezult˘a
∂z
∂x
= −
yz
xy −g

(z)e
g(z)
¸si analog,
∂z
∂y
= −
xz
xy −g

(z)e
g(z)
.
Sistemul
_
¸
_
¸
_
∂z
∂x
= 0
∂z
∂y
= 0
F(x, y, z) = 0
4.5. FUNCT¸ II IMPLICITE 147
nu are solut ¸ii, deci z nu are puncte critice.
66. S˘a se determine extremele funct ¸iei y = y(x) definite implicit de
ecuat ¸ia x
3
+y
3
−2xy = 0.
Solut ¸ie
Fie F(x, y) = x
3
+ y
3
− 2xy. Funct ¸ia y = y(x) este definit˘a ˆın vecin˘atatea
punctelor pentru care
∂F
∂y
,= 0, adic˘a 3y
2
− 2x ,= 0.
ˆ
In aceast˘a ipotez˘a, se
determin˘a punctele critice ale funct ¸iei y:
3x
2
+ 3y
2
y

−2y −2xy

= 0 ⇒ y

(x) =
2y −3x
2
3y
2
−2x
.
Punctele critice sunt solut ¸iile sistemului:
_
¸
_
¸
_
y

= 0
F = 0
∂F
∂y
,= 0

_
¸
_
¸
_
2y −3x
2
= 0
x
3
+y
3
−2xy = 0
3y
2
−2x ,= 0

_
¸
_
¸
_
y =
3x
2
2
x
3
_
27x
3
−16
_
= 0
∂F
∂y
,= 0
.
Unica solut ¸ie este (x, y) =
_
2
3

2
3
,
2
3

4
3
_
. Pentru a decide dac˘a x =
2
3

2
3
este
punct de extrem local pentru y, vom calcula y

_
2
3

2
3
_
:
6x + 6y
_
y

_
2
+ 3y
2
y

−2y

−2y

−2xy

= 0, ⇒ y

(
2
3

2
3
) = −3 < 0,
deci x =
2
3

2
3
este maxim local pentru y ¸si y(
2
3

2
3
) =
2
3

4
3
.
67. S˘a se determine extremele funct ¸iei z = z(x, y), definite implicit de
ecuat ¸ia z
3
+z + 20(x
2
+y
2
) −8(xy +x +y) = 0.
Solut ¸ie
Fie F(x, y, z) = z
3
+z +20(x
2
+y
2
) −8(xy +x+y); condit ¸ia de existent ¸˘a a
funct ¸iei z este
∂F
∂z
,= 0, adic˘a 3z
2
+1 ,= 0. Evident, condit ¸ia este ˆındeplinit˘a
pentru orice x, y, z ∈ R. Derivatele part ¸iale de ordinul ˆıntˆai ale lui z:
3z
2
∂z
∂x
+
∂z
∂x
+ 40x −8(y + 1) = 0 ⇒
∂z
∂x
=
8(y + 1) −40x
3z
2
+ 1
.
3z
2
∂z
∂y
+
∂z
∂y
+ 40y −8(x + 1) = 0 ⇒
∂z
∂y
=
8(x + 1) −40y
3z
2
+ 1
.
Punctele critice ale funct ¸iei z sunt solut ¸iile sistemului:
_
¸
_
¸
_
∂z
∂x
= 0
∂z
∂y
= 0
F(x, y, z) = 0

_
¸
_
¸
_
8(y+1)−40x
3z
2
+1
= 0
8(x+1)−40y
3z
2
+1
= 0
z
3
+z + 20(x
2
+y
2
) −8(xy +x +y) = 0
148 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DIFERENT¸ IABILE
Unica solut ¸ie a sistemului este (x, y, z) = (
1
4
,
1
4
, 1). Pentru a decide dac˘a el
este punct de extrem local, se calculeaz˘a derivatele part ¸iale ale funct ¸iei z.
6z
_
∂z
∂x
_
2
+ 3z
2

2
z
∂x
2
+

2
z
∂x
2
+ 40 = 0 ⇒

2
z
∂x
2
= −
40
3z
2
+ 1
.
6z
_
∂z
∂y
_
2
+ 3z
2

2
z
∂y
2
+

2
z
∂y
2
+ 40 = 0 ⇒

2
z
∂y
2
= −
40
3z
2
+ 1
.
6z
∂z
∂y
∂z
∂x
+ 3z
2

2
z
∂x∂y
+

2
z
∂x∂y
−8 = 0 ⇒

2
z
∂x∂y
=
8
3z
2
+ 1
.
Rezult˘a

2
z
∂x
2
(
1
4
,
1
4
) = −10,

2
z
∂y
2
(
1
4
,
1
4
) = −10,

2
z
∂x∂y
(
1
4
,
1
4
) = 2,
deci ˆın punctul (
1
4
,
1
4
), funct ¸ia z are un maxim local.
68. Fie a ∈ R, a ,= 0; s˘a se determine extremele locale ale funct ¸iei
z = z(x, y) definite implicit de ecuat ¸ia (x
2
+y
2
+z
2
)
2
= a
2
−x
2
−z
2
.
Solut ¸ie
Fie F(x, y, z) = (x
2
+y
2
+z
2
)
2
−a
2
+x
2
+z
2
; Condit ¸ia de existent ¸˘a a funct ¸iei z
este
∂F
∂z
,= 0, adic˘a z ,= 0.
ˆ
In aceast˘a ipotez˘a, se calculeaz˘a derivatele part ¸iale
ale funct ¸iei z:
2(x
2
+y
2
+z
2
)
_
2x + 2z
∂z
∂x
_
+ 2x + 2z
∂z
∂x
= 0 ⇒
∂z
∂x
= −
x
z
.
2(x
2
+y
2
+z
2
)
_
2y + 2z
∂z
∂y
_
+ 2z
∂z
∂y
= 0,
de unde rezult˘a
∂z
∂y
=
−2y(x
2
+y
2
+z
2
)
z(2x
2
+ 2y
2
+ 2z
2
+ 1)
.
Sistemul
_
¸
_
¸
_
∂z
∂x
= 0
∂z
∂y
= 0
F(x, y, z) = 0
are solut ¸iile
(x
1
, y
1
, z
1
) =
_
_
0, 0,
¸
−1 +

1 + 4a
2
2
_
_
¸si
(x
2
, y
2
, z
2
) =
_
_
0, 0, −
¸
−1 +

1 + 4a
2
2
_
_
.
4.5. FUNCT¸ II IMPLICITE 149
Se observ˘a c˘a este verificat˘a condit ¸ia z ,= 0. Derivatele part ¸iale de ordinul
al doilea:
_
2x + 2z
∂z
∂x
_
2
+(x
2
+y
2
+z
2
)
_
2 + 2
∂z
∂x
+ 2z

2
z
∂x
2
_
+2+2
∂z
∂x
+2z

2
∂x
2
= 0,
de unde rezult˘a

2
z
∂x
2
= −
3z
2
+y
2
+z
2
+ 1
z(x
2
+y
2
+z
2
+ 1)
.
4y
2
+ (x
2
+y
2
+z
2
)
_
2 + 2z

2
z
∂y
2
_
+ 2z

2
z
∂y
2
= 0,
de unde rezult˘a

2
z
∂y
2
= −
x
2
+ 3y
2
+z
2
z(x
2
+y
2
+z
2
+ 1)
.
_
2x + 2z
∂z
∂x
__
2y + 2z
∂z
∂x
_
+
+(x
2
+y
2
+z
2
)
_
2
∂z
∂x
∂z
∂y
+ 2z

2
z
∂x
∂y
_
+ 2
∂z
∂x
∂z
∂y
+ 2z

2
z
∂x∂y
= 0,
de unde rezult˘a

2
z
∂x∂y
= −
2xy
z(x
2
+y
2
+z
2
+ 1)
.
Calculˆand derivatele part ¸iale de ordinul al doilea ˆın punctul critic (0, 0),
rezult˘a:
r =

2
z
∂x
2
(0, 0) = −
1
z
, s =

2
z
∂x∂y
(0, 0) = 0, t =

2
z
∂y
2
(0, 0) = −
z
z
2
+ 1
.
Deoarece rt −s
2
=
1
z
2
+1
> 0, (¸si pentru z
1
¸si pentru z
2
), rezult˘a c˘a atˆat z
1
cˆat ¸si z
2
au extreme locale ˆın (0, 0). Funct ¸ia z
1
satisface condit ¸ia r < 0, deci
are un maxim local ˆın (0, 0), iar valoarea ei ˆın acest punct este
z
1
(0, 0) =
¸
−1 +

1 + 4a
2
2
.
Funct ¸ia z
2
satisface condit ¸ia r > 0, deci are un minim local ˆın (0, 0), iar
valoarea ei ˆın acest punct este
z
2
(0, 0) = −
¸
−1 +

1 + 4a
2
2
.
69. S˘a se determine extremele locale ale funct ¸iei y = y(x) definite im-
plicit de ecuat ¸ia x
3
+y
3
−3x
2
y −3 = 0.
150 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DIFERENT¸ IABILE
Solut ¸ie
Fie F(x, y) = x
3
+y
3
−3x
2
y−3. Condit ¸ia de existent ¸˘a pentru y este
∂F
∂y
,= 0,
adic˘a 3y
2
−3x
2
,= 0.
ˆ
In aceast˘a ipotez˘a, se calculeaz˘a y

:
3x
2
+ 3y
2
y

−6xy −3x
2
y

= 0 ⇒ y

(x) =
2xy −x
2
y
2
−x
2
,
deci punctele critice ale funct ¸iei y sunt
x
1
= 0, y
1
(0) =
3

3, x
2
= −2, y
2
(−2) = −1.
6x + 6y(y

)
2
+ 3y
2
y

−6y −12xy

−3x
2
y

= 0 ⇒
y

(x) =
−2x + 2y −2y(y

)
2
+ 4xy

y
2
−x
2
.
Rezult˘a y

(0) =
2
3

3
> 0, deci x
1
= 0 este minim local ¸si y

(−2) = −
2
3
, deci
x
2
= −2 este maxim local.
70. S˘a se determine punctele de extrem ale funct ¸iei y = y(x) definite
implicit de ecuat ¸ia x
2
+y
2
−e
2arctg
x
y
, y ,= 0.
Solut ¸ie
Condit ¸ia de existent ¸˘a a funct ¸iei y este
y(x
2
+y
2
) +xe
2arctg
x
y
,= 0.
Se obt ¸ine
y

=
2ye
arctg
x
y
−x(x
2
+y
2
)
y(x
2
+y
2
) +xe
2arctg
x
y
;
punctele critice sunt:
x
1
=
¸
e
π
2
2
, x
2
= −
¸
e
π
2
2
.
ˆ
In aceste puncte y(x
1
) = x
1
¸si y(x
2
) = x
2
. Se calculeaz˘a y

(x
1,2
), etc.
71. S˘a se calculeze y

(1), y fiind definit˘a implicit de x
3
−y −cos y = 0.
Solut ¸ie
Condit ¸ia de existent ¸˘a este siny − 1 ,= 0; derivˆand relat ¸ia dat˘a, rezult˘a
y

(x) =
3x
2
1−sin y
.
4.5. FUNCT¸ II IMPLICITE 151
72. S˘a se calculeze y

(0) ¸si y

(0), unde y este definit˘a implicit de ecuat ¸ia
e
x
2
−y
2
= sin(x + 2y) + 1.
Solut ¸ie
Se deriveaz˘a ecuat ¸ia dat˘a ˆın raport cu x.
73. S˘a se calculeze derivatele part ¸iale de ordinul ˆıntˆai ˆın punctul (1, 1)
ale funct ¸iei z definite implicit de
2z =
_
x
2
+y
2
tg
z
_
x
2
+y
2
.
Solut ¸ie
Se deriveaz˘a relat ¸ia dat˘a ˆın raport cu x ¸si y.
74. Fie G ∈ (

(R
3
) ¸si fie z = z(x, y) definit˘a implicit de relat ¸ia
z +G(x, y, z) = 0.
S˘a se calculeze derivatele part ¸iale de ordinul ˆıntˆai ale lui z.
Solut ¸ie
Derivˆand ˆın raport cu x, se obt ¸ine:
∂z
∂x
+
∂G
∂x
+
∂G
∂y
+
∂G
∂z
∂z
∂x
= 0.
75. S˘a se calculeze x

(0) ¸si y

(0), funct ¸iile x ¸si y fiind definite implicit
de sistemul de ecuat ¸ii:
_
xy + 2y
2
+yz +x +y = 1
arctg
x
y
+ ln(x
2
+ 2y
2
+z
2
) = ln2
.
Solut ¸ie
Se deriveaz˘a relat ¸iile date ˆın funct ¸ie de z.
76. S˘a se determine extremele urm˘atoarelor funct ¸ii definite implicit:
a. y = y(x), definit˘a de 2yx
2
+y
2
−4x −3 = 0.
b. y = y(x) definit˘a de
_
x
2
+y
2
_
2
= x
2
−y
2
.
c. z = z(x, y), definit˘a de x
2
+y
2
+z
2
−xz −yz + 2x + 2y + 2z −2 = 0.
Solut ¸ie
Aceea¸si metod˘a ca ˆın exercit ¸iul 70.
152 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DIFERENT¸ IABILE
4.6 Extreme cu leg˘aturi
77. S˘a se determine extremele locale ale funct ¸iei f(x, y, z) = xyz cu
leg˘atura x +y +z = 1.
Solut ¸ie
Se aplic˘a metoda multiplicatorilor lui Lagrange. Fie funct ¸iile
g(x, y, z) = x +y +z −1 ¸si F(x, y, z) = f +λg = xyz +λ(x +y +z −1).
Extremele cerute verific˘a sistemul:
_
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
_
∂F
∂x
= 0
∂F
∂y
= 0
∂F
∂z
= 0
g = 0

_
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
_
yz +λ = 0
xz +λ = 0
xy +λ = 0
x +y +z −1 = 0
Solut ¸iile sistemului sunt:
pentru λ
1
= −
1
9
⇒ (x
1
, y
1
, z
1
) =
_
1
3
,
1
3
,
1
3
_
pentru λ
2
= 0 ⇒
_
¸
_
¸
_
(x
2
, y
2
, z
2
) = (1, 0, 0),
(x
3
, y
3
, z
3
) = (0, 1, 0),
(x
4
, y
4
, z
4
) = (0, 0, 1)
.
Pentru a decide natura celor patru puncte critice, se calculeaz˘a diferent ¸iala
a doua a funct ¸iei F:
d
2
F =

2
F
∂x
2
dx
2
+

2
F
∂y
2
dy
2
+

2
F
∂z
2
dz
2
+

2
F
∂x∂y
dxdy+

2
F
∂x∂z
dxdz+

2
F
∂y∂z
dydz =
= 2 (zdxdy +ydxdz +xdydz) .
Pe leg˘atur˘a, avem dg = 0, adic˘a dx+dy +dz = 0. Rezult˘a deci c˘a restrict ¸ia
lui d
2
F la leg˘atura g = 0 este:
d
2
F = 2((1 −x −y)dxdy +ydx(−dx −dy) +xdy(−dx −dy)) =
= 2
_
−ydx
2
−xdy
2
+ (1 −2x −2y)dxdy
_
.
ˆ
In punctul (x
1
, y
1
, z
1
) =
_
1
3
,
1
3
,
1
3
_
se obt ¸ine:
d
2
F
_
1
3
,
1
3
,
1
3
_
= −
2
3
_
dx
2
+dxdy +dy
2
_
,
care este o form˘a p˘atratic˘a negativ definit˘a ¸si deci (x
1
, y
1
, z
1
) =
_
1
3
,
1
3
,
1
3
_
este maxim local al funct ¸iei f cu leg˘atura g = 0.
Celelalte puncte nu sunt puncte de extrem; de exemplu, ˆın (1, 0, 0), rezult˘a
4.6. EXTREME CU LEG
˘
ATURI 153
d
2
F(1, 0, 0) = −2dy
2
− 2dxdy, care are valorile proprii −1 ±

2, etc. Se
poate studia ¸si semnul diferent ¸ei f(x, y, z) − f(1, 0, 0) ˆıntr-o vecin˘atate a
punctului (1, 0, 0), restrict ¸ionat˘a la planul x +y +z = 1.
78. S˘a se calculeze valorile extreme ale funct ¸iei f(x, y, z) = x + y + z
restrict ¸ionate la Γ = ¦(x, y, z)[x
2
+y
2
+z
2
= 1, 2x + 2y +z = 1¦.
Solut ¸ie
Intersect ¸ia dintre sfer˘a ¸si plan este un cerc deci o mult ¸ime compact˘a. Funct ¸ia
f fiind continu˘a, rezult˘a c˘a este m˘arginit˘a (pe Γ) ¸si ˆı¸si atinge marginile. Ex-
ist˘a deci α ¸si β ˆın Γ astfel ˆıncˆat f(α) = inf
Γ
f ¸si f(β) = sup
Γ
f. Pentru a
determina aceste valori, se aplic˘a metoda multiplicatorilor lui Lagrange.
Fie g(x, y, z) = x
2
+y
2
+z
2
−1, h(x, y, z) = 2x + 2y +z −1
¸si fie F(x, y, z) = x +y +z +λ(x
2
+y
2
+z
2
−1) +µ(2x + 2y +z −1).
Se determin˘a punctele critice ale funct ¸iei F cu leg˘aturile date:
_
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
_
∂F
∂x
= 1 + 2λx + 2µ = 0
∂F
∂y
= 1 + 2λy + 2µ = 0
∂F
∂z
= 1 + 2λz +µ = 0
g = x
2
+y
2
+z
2
−1 = 0
h = 2x + 2y +z −1 = 0


_
λ
1
= −
1
4
µ
1
= −
1
2
(x
1
, y
1
, z
1
) = (0, 0, 1)
λ
2
=
1
4
µ
2
= −
11
18
(x
2
, y
2
, z
2
) =
_
4
9
,
4
9
, −
7
9
_
.
Avˆand numai dou˘a puncte critice, ˆıntr-unul dintre ele funct ¸ia va lua val-
oarea maxim˘a, iar ˆın cel˘alalt, valoarea minim˘a. Se calculeaz˘a f(0, 0, 1) = 1
(maxim) ¸si f(
4
9
,
4
9
, −
7
9
) =
1
9
(minim).
79. S˘a se determine extremele globale ale funct ¸iei
f(x, y, z) = 2x
2
+ 2y
2
−xy +z
4
−2z
2
pe mult ¸imea compact˘a Γ = ¦(x, y, z)[x
2
+y
2
+ 2z
2
≤ 8¦.
Solut ¸ie
Se determin˘a mai ˆıntˆai extremele locale ale lui f pe interiorul lui Γ (care
este o mult ¸ime deschis˘a), apoi se determin˘a extremele lui f cu leg˘atura
x
2
+y
2
+ 2z
2
= 8.
Punctele critice ale lui f din mult ¸imea ¦(x, y, z)[x
2
+ y
2
+ 2z
2
< 8¦ sunt
154 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DIFERENT¸ IABILE
solut ¸iile sistemului:
_
¸
_
¸
_
∂f
∂x
= 4x −y = 0
∂f
∂y
= 4y −x = 0
∂f
∂z
= 4z
3
−4z = 0

_
¸
_
¸
_
(x
1
, y
1
, z
1
) = (0, 0, 0)
(x
2
, y
2
, z
2
) = (0, 0, 1)
(x
3
, y
3
, z
3
) = (0.0 −1)
Matricea hessian˘a ˆıntr-un punct arbitrar este
_
_
_
4 −1 0
−1 4 0
0 0 12z
2
−4
_
_
_.
ˆ
In
punctul (0, 0, 0) matricea hessian˘a are ¸si valori proprii pozitive ¸si negative,
deci originea nu este extrem local.
ˆ
In (0, 0, 1) ¸si (0, 0, −1) matricea hessian˘a
are toate valorile proprii pozitive, deci acestea sunt amˆandou˘a minime locale.
Valoarea funct ¸iei ˆın aceste puncte este f(0, 0, 1) = f(0, 0, −1) = −1.
Se determin˘a acum extremele locale ale lui f cu leg˘atura
g(x, y, z) = x
2
+y
2
+ 2z
2
−8 = 0.
Fie F(x, y, z) = 2x
2
+2y
2
−xy +z
4
−2z
2
+λ(x
2
+y
2
+2z
2
−8). Se rezolv˘a
sistemul:
_
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
_
∂F
∂x
= 4x −y + 2λx = 0
∂F
∂y
= 4y −x + 2λy = 0
∂F
∂z
= 4z
3
−4z + 4λz = 0
g = x
2
+y
2
+ 2z
2
−8 = 0
Din primele dou˘a ecuat ¸ii rezult˘a x = y sau λ = −
5
2
. Cazul x = y conduce
la solut ¸iile:
λ
1
= −3, (x
1
, y
1
, z
1
) = (0, 0, ±2),
λ
2,3
= −
3
2
, (x
2
, y
2
, z
2
) =
__
3
2
,
_
3
2
, ±
_
5
2
_
, (x
3
, y
3
, z
3
) =
_

_
3
2
, −
_
3
2
, ±
_
5
2
_
.
ˆ
In aceste puncte funct ¸ia f ia valorile:
f(0, 0, ±2) = 8, f
__
3
2
,
_
3
2
, ±
_
5
2
_
= f
_

_
3
2
, −
_
3
2
, ±
_
5
2
_
=
23
4
.
Cazul λ = −
5
2
conduce la sistemul
_
¸
_
¸
_
x +y = 0
x
2
+y
2
+ 2z
2
= 8
z(2z
2
−7) = 0
cu solut ¸iile:
(x
4
, y
4
, z
4
) = (2, −2, 0), (x
5
, y
5
, z
5
) = (−2, 2, 0)
(x
6
, y
6
, z
6
) =
_√
2
2
, −

2
2
, ±
_
7
2
_
(x
7
, y
7
, z
7
) =
_


2
2
,

2
2
, ±
_
7
2
_
.
ˆ
In aceste puncte funct ¸ia f ia valorile:
f(2, −2, 0) = f(−2, 2, 0) = 20,
f
_√
2
2
, −

2
2
, ±
_
7
2
_
= f
_


2
2
,

2
2
, ±
_
7
2
_
=
33
4
.
Comparˆand valorile funct ¸iei f, rezult˘a c˘a valoarea minim˘a a funct ¸iei (pe
4.6. EXTREME CU LEG
˘
ATURI 155
mult ¸imea Γ) este f(0, 0, 1) = f(0, 0, −1) = −1, iar valoarea maxim˘a este
f(2, −2, 0) = f(−2, 2, 0) = 20.
80. S˘a se determine maximul ¸si minimul funct ¸iei
f(x, y) = x
2
+y
2
−3x −2y + 1
pe mult ¸imea K = ¦(x, y) ∈ R
2
[ x
2
+y
2
≤ 1¦.
Solut ¸ie
Funct ¸ia ˆı¸si atinge marginile pe mult ¸imea K. Determin˘am mai ˆıntˆai ex-
tremele funct ¸iei pe mult ¸imea deschis˘a ¦(x, y) ∈ R
2
[ x
2
+y
2
< 1¦. Sistemul
_
∂f
∂x
= 2x −3 = 0
∂f
∂y
= 2y −2 = 0
nu are solut ¸ii ˆın interiorul cercului unitate. Rezult˘a c˘a valorile extreme se
vor atinge pe cerc. Pentru a le determina, afl˘am extremele funct ¸iei f cu
leg˘atura g(x, y) = x
2
+y
2
−1 = 0. Funct ¸ia lui Lagrange este
F(x, y) = x
2
+y
2
−3x −2y + 1 +λ(x
2
+y
2
−1),
¸si deci rezult˘a sistemul
_
¸
_
¸
_
∂F
∂x
= 2x −3 + 2λx = 0
∂F
∂y
= 2y −2 + 2λy = 0
g(x, y) = x
2
+y
2
−1 = 0
Solut ¸iile sunt:
λ
1
= −1 −

13
2
, x
1
= −
3

13
13
, y
1
= −
2

13
13
λ
2
= −1 +

13
2
, x
2
=
3

13
13
, y
2
=
2

13
13
.
Calculˆand valorile funct ¸iei f ˆın aceste puncte se obt ¸in valorile extreme
cerute.
81. Fie D = ¦(x, y)[x + y = 1¦. S˘a se determine extremele locale ale
funct ¸iei f : D → R, f(x, y) = x
2
+y
2
−x −y.
Solut ¸ie
Se aplic˘a metoda multiplicatorilor lui Lagrange.
Fie leg˘atura g(x, y) = x +y −1 ¸si fie
F(x, y) = f(x, y) +λg(x, y) = x
2
+y
2
−x −y +λ(x +y −1).
156 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DIFERENT¸ IABILE
Sistemul
_
¸
_
¸
_
∂F
∂x
= 2x −1 +λ = 0
∂F
∂y
= 2y −1 +λ = 0
g = x +y −1 = 0
are solut ¸iile λ = 0, (x, y) =
_
1
2
,
1
2
_
Matricea hessian˘a a funct ¸iei F (ˆıntr-un punct arbitrar, deci ¸si pe D) este
_
2 0
0 2
_
, deci punctul
_
1
2
,
1
2
_
este minim local.
82. S˘a se determine punctele cele mai dep˘artate de origine care se g˘asesc
pe suprafat ¸a de ecuat ¸ie 4x
2
+y
2
+z
2
−8x −4y + 4 = 0.
Solut ¸ie
Problema este echivalent˘a cu a g˘asi extremele funct ¸iei
f(x, y, z) = x
2
+y
2
+z
2
cu leg˘atura g(x, y, z) = 4x
2
+y
2
+z
2
−8x −4y + 4 = 0.
83. S˘a se determine valorile extreme ale funct ¸iei
f : R
3
→ R, f(x, y, z) = 2x
2
+y
2
+ 3z
2
pe mult ¸imea ¦(x, y, z) ∈ R
3
[x
2
+y
2
+z
2
= 1¦.
Solut ¸ie
Se aplic˘a metoda multiplicatorilor lui Lagrange; fie
g(x, y, z) = x
2
+y
2
+z
2
−1 ¸si F(x, y, z) = f(x, y, z) +λg(x, y, z).
Sistemul
_
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
_
∂F
∂x
= 2(2 +λ)x = 0
∂F
∂y
= 2(1 +λ)y = 0
∂F
∂z
= 2(3 +λ)z = 0
g = x
2
+y
2
+z
2
−1 = 0
are solut ¸iile
λ
1
= −1, (x, y, z) ∈ ¦(0, 1, 0); (0, −1, 0)¦,
λ
2
= −2, (x, y, z) ∈ ¦(1, 0, 0); (−1, 0, 0)¦,
λ
3
= −3, (x, y, z) ∈ ¦(0, 0, 1); (0, 0, −1)¦.
Sfera unitate este mult ¸ime compact˘a, deci funct ¸ia f i¸si atinge marginile;
rezult˘a f
min
= f(0, 1, 0) = 1 ¸si f
max
= f(0, 0, 1) = 3.
84. S˘a se determine valorile extreme ale produsului xy cˆand x ¸si y sunt
coordonatele unui punct de pe elipsa de ecuat ¸ie x
2
+ 2y
2
= 1.
Solut ¸ie
4.6. EXTREME CU LEG
˘
ATURI 157
Problema este echivalent˘a cu a g˘asi valorile extreme ale funct ¸iei f(x, y) = xy
cu leg˘atura g(x, y) = x
2
+ 2y
2
−1.
Consider˘am funct ¸ia F(x, y) = xy +λ(x
2
+ 2y
2
−1). Din sistemul:
_
¸
_
¸
_
∂F
∂x
= y + 2λx = 0
∂F
∂y
= x + 4λy = 0
g = x
2
+ 2y
2
−1 = 0
rezult˘a λ = ±

2
4
.
Pentru λ =

2
4
, rezult˘a:
(x
1
, y
1
) =
_√
2
2
, −
1
2
_
¸si (x
2
, y
2
) =
_


2
2
,
1
2
_
.
Pentru λ = −

2
4
, rezult˘a:
(x
3
, y
3
) =
_√
2
2
,
1
2
_
¸si (x
4
, y
4
) =
_


2
2
, −
1
2
_
.
Valorile extreme ale funct ¸iei continue f pe elips˘a (care este mult ¸ime com-
pact˘a) sunt: f(x
1
, y
1
) = −

2
4
( minim) ¸si f(x
3
, y
3
) =

2
4
( maxim).
85. Fie a, b, c ∈ R, a
2
+b
2
+c
2
,= 0; s˘a se determine valorile extreme ale
funct ¸iei
f : R
3
→ R, f(x, y, z) = ax +by +cz,
pe mult ¸imea D = ¦(x, y, z) ∈ R
3
[ x
2
+y
2
+z
2
= r
2
¦.
Solut ¸ie
Se aplic˘a metoda multiplicatorilor lui Lagrange.
Fie g(x, y, z) = x
2
+y
2
+z
2
−r
2
¸si F(x, y, z) = f(x, y, z) −λg(x, y, z)
Mult ¸imea D este compact˘a. Deoarece f este continu˘a, rezult˘a c˘a f este ˆı¸si
atinge marginile pe D.
ˆ
In concluzie, f are cel put ¸in un punct de minim
global condit ¸onat de g ¸si un punct de maxim global condit ¸onat de g.
Sistemul
_
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
_
∂F
∂x
= a −2λx = 0
∂F
∂y
= b −2λy = 0
∂F
∂z
= c −2λz = 0
g = x
2
+y
2
+z
2
−r
2
= 0
are solut ¸iile λ = ±

a
2
+b
2
+c
2
2r
, (x, y, z) =
_
a

,
b

,
c

_
.
Deoarece f are cel put ¸in dou˘a puncte de extrem globale pe D, deducem c˘a
valoarile extreme ale lui f sunt ± r

a
2
+b
2
+c
2
.
86. S˘a se determine extremele funct ¸iei
f : R
3
→ R, f(x, y, z) = xyz
158 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DIFERENT¸ IABILE
pe mult ¸imea ¦(x, y, z) ∈ R
3
[x
2
+y
2
+z
2
= 1, x +y +z = 0¦
Solut ¸ie
Fie g(x, y, z) = x
2
+y
2
+z
2
−1 , h(x, y, z) = x +y +z ¸si
F(x, y, z) = f(x, y, z) +λg(x, y, z) +µh(x, y, z)
Sistemul
_
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
_
∂F
∂x
= yz + 2λx +µ = 0
∂F
∂y
= xz + 2λy +µ = 0
∂F
∂z
= xy + 2λz +µ = 0
g = x
2
+y
2
+z
2
−1 = 0
h = x +y +z = 0
are solut ¸iile
_
1

6
,
1

6
,
−2

6
_
;
_
−1

6
,
−1

6
,
2

6
_
;
_
1

6
,
−2

6
,
1

6
_
;
_
−1

6
,
2

6
,
−1

6
_
;
_
−2

6
,
1

6
,
1

6
_
;
_
2

6
,
−1

6
,
−1

6
_
.
Se obt ¸in trei puncte de minim ˆın care f are valoarea
−1
3

6
¸si trei puncte de
maxim ˆın care f are valoarea
1
3

6
.
87. Funct ¸ia z = z(x, y) este definit˘a implicit de ecuat ¸ia
x
2
+y
2
+z
2
−2x + 2y −4z −10 = 0.
S˘a se determine extremele locale ale lui z cu leg˘atura x = 0.
Solut ¸ie
Fie F(x, y, z) = z(x, y) +λx. Se obt ¸ine sistemul:
_
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
_
∂z
∂x
+λ =
1−x
z−2

∂z
∂y
= −
1+y
z−2
x = 0
x
2
+y
2
+z
2
−2x + 2y −4z −10 = 0
Solut ¸iile sunt (x
1
, y
1
, z
1
) = (0, −1, 2+

15) ¸si (x
2
, y
2
, z
2
) = (0, −1, 2−

15).
Calculˆandu-se diferent ¸iala a doua a funct ¸iei F (pe leg˘atur˘a) se obt ¸ine
D
2
F =

2
z
∂y
2
dy
2
.
Rezult˘a c˘a funct ¸ia z
1
are un maxim ˆın (0, −1) iar funct ¸ia z
2
are un minim
ˆın (0, −1).
88. S˘a se determine extremele funct ¸iei f(x, y, z) = x
3
+ y
3
+ z
3
pe
mult ¸imea ¦(x, y, z) ∈ R
3
[ x
2
+y
2
+z
2
= 1¦.
Solut ¸ie
Funct ¸ia f este continu˘a, iar mult ¸imea dat˘a este compact˘a, deci exist˘a cel
put ¸in doua puncte de extrem (ˆın care f ˆı¸si atinge valorile extreme). Fie
4.6. EXTREME CU LEG
˘
ATURI 159
F(x, y, z) = x
3
+y
3
+z
3
+λ(x
2
+y
2
+z
2
−1); rezult˘a sistemul sistemul
_
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
_
∂F
∂x
= 3x
2
+ 2λx = 0
∂F
∂y
= 3y
2
+ 2λy = 0
∂F
∂z
= 3z
2
+ 2λz = 0
x
2
+y
2
+z
2
−1 = 0
Sistemul format din primele trei ecuat ¸ii are solut ¸iile x = y = z = 0 ¸si
x = y = z = −
2
3
λ. Prima solut ¸ie nu verific˘a ultima ecuat ¸ie; cea de a doua,
ˆınlocuit˘a ˆın ultima ecuat ¸ie d˘a λ
1
=

3
2
¸si λ
2
= −

3
2
. Se obt ¸in solut ¸iile
x
1
= y
1
= z
1
=

3
3
¸si x
2
= y
2
= z
2
= −

3
3
. Calculˆand valorile funct ¸iei f ˆın
aceste puncte, rezult˘a valorile extreme ale lui f.
89. S˘a se calculeze extremele urm˘atoarelor funct ¸ii pe mult ¸imile indicate:
a. f(x, y) = e
xy
, (x, y) ∈ R
2
, x +y = 3.
b. f(x, y, z) = x +y +z, (x, y, z) ∈ R
3
, x
2
+y
2
+z
2
= 4, x −y +z = 0.
Solut ¸ie
Se aplic˘a metoda multiplicatorilor lui Lagrange.
90. S˘a se determine valorile extreme ale funct ¸iei f(x, y) = ln(x
2
+y
2
)−xy
pe mult ¸imea ¦(x, y) ∈ R
2
[ x
2
+y
2
≤ 16, y ≥ 2¦.
Solut ¸ie
Se determin˘a mai ˆıntˆai extremele (libere) pe mult ¸imea deschis˘a
¦(x, y) ∈ R
2
[ x
2
+y
2
< 16, y > 2¦.
Apoi se rezolv˘a dou˘a probleme de extrem cu leg˘aturi, leg˘aturile fiind
x
2
+y
2
= 16 ¸si respectiv y = 2.
91. Fie matricea (simetric˘a de ordinul n),
A = (a
ij
)
ij
, a
ij
= a
ji
, ∀i, j ∈ ¦1, 2, ..., n¦.
S˘a se determine valorile extreme ale funct ¸iei (formei p˘atratice)
f(x
1
, x
2
, ..., x
n
) =
n

i,j=1
a
ij
x
i
x
j
160 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DIFERENT¸ IABILE
pe sfera x
2
1
+x
2
2
+... +x
2
n
= 1.
Solut ¸ie
Construim funct ¸ia lui Lagrange
F(x
1
, x
2
, ..., x
n
) = f(x
1
, x
2
, ..., x
n
) −λ(x
2
1
+x
2
2
+...x
2
n
−1).
Rezult˘a sistemul:
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
∂F
∂x
1
=
∂f
∂x
1
−2λx
1
= 0
∂F
∂x
2
=
∂f
∂x
2
−2λx
2
= 0
.....
∂F
∂x
n
=
∂f
∂x
n
−2λx
n
= 0
∂F
∂λ
= 1 −(x
2
1
+x
2
2
+... +x
2
n
) = 0
Sistemul se scrie sub forma echivalent˘a:
_
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
_
(a
11
−λ)x
1
+a
12
x
2
+... +a
1n
x
n
= 0
a
21
x
1
+ (a
22
−λ)x
2
+... +a
2n
x
n
= 0
...................................................
a
n1
x
1
+a
n2
x
2
+... + (a
nn
−λ)x
n
= 0
x
2
1
+x
2
2
+... +x
2
n
= 1
Evident, sistemul liniar (format din primele n ecuat ¸ii) are solut ¸ii nenule dac˘a
¸si numai dac˘a λ este valoare proprie a matricei A (valorile proprii sunt reale
deoarece A este matrice simetric˘a).
ˆ
In acest caz, pentru a calcula valorile
extreme ale funct ¸iei f, se ˆımult ¸e¸ste prima ecuat ¸ie de mai sus cu x
1
, a doua
cu x
2
, ¸s.a.m.d., a n-a ecuat ¸ie cu x
n
¸si se adun˘a membru cu membru cele n
relat ¸ii obt ¸inute; rezult˘a:
f(x
1
, x
2
, ..., x
n
) −λ(x
2
1
+x
2
2
+... +x
2
n
) = 0
ˆ
In concluzie, pe sfera unitate are loc egalitatea f(x
1
, x
2
, ..., x
n
) = λ. Rezult˘a
c˘a valorile minim˘a ¸si maxim˘a ale funct ¸iei f sunt cea mai mic˘a ¸si (respectiv)
cea mai mare valoare proprie ale matricei A.
Capitolul 5
Integrale improprii ¸si cu
parametri
5.1 Not ¸iuni teoretice
Integrale improprii
Fie a, b ∈ R ¸si fie f : [a, b) → R o funct ¸ie local integrabil˘a (integrabil˘a pe
orice interval compact [u, v] ⊆ [a, b)). Integrala improprie (ˆın b)
_
b
a
f(x)dx
se nume¸ste convergent˘a dac˘a limita
lim
t→b
_
t
a
f(x)dx
exist˘a ¸si este finit˘a; altfel, integrala se nume¸ste divergent˘a.
Dac˘a f : [a, ∞) → R este local integrabil˘a, atunci integrala improprie
(la ∞)
_

a
f(x)dx se nume¸ste convergent˘a dac˘a limita
lim
t→∞
_
t
a
f(x)dx
exist˘a ¸si este finit˘a.
Integrala improprie
_
b
a
f(x)dx (b poate fi ¸si ∞) se nume¸ste absolut conver-
gent˘a dac˘a integrala
_
b
a
[f(x)[ dx este convergent˘a.
Exemple
a. Fie a ∈ (0, ∞) ¸si α ∈ R. Atunci integrala

_
a
dx
x
α
este convergent˘a dac˘a ¸si
161
162 CAPITOLUL 5. INTEGRALE IMPROPRII S¸I CU PARAMETRI
numai dac˘a α > 1.
b. Fie a, b ∈ R, a < b ¸si α ∈ R. Atunci integrala
b
_
a
dx
(b −x)
α
este conver-
gent˘a dac˘a ¸si numai dac˘a α < 1.
Demonstrat ¸ie
a. Fie α ,= 1; atunci:
lim
t→∞
_
t
a
1
x
α
dx = lim
t→∞
_
t
1−α
1 −α

a
1−α
1 −α
_
< ∞ dac˘a ¸si numai dac˘a α > 1.
Dac˘a α = 1, atunci:
lim
t→∞
_
t
a
1
x
dx = lim
t→∞
(lnt −lna) = ∞.
b. Analog.
Criterii de convergent ¸˘a
Criteriul lui Cauchy
Fie f : [a, b) → R, local integrabil˘a; atunci integrala
_
b
a
f(t)dt este conver-
gent˘a dac˘a ¸si numai dac˘a ∀ε > 0, ∃b
ε
∈ [a, b) astfel ˆıncˆat ∀x, y ∈ (b
ε
, b) s˘a
rezulte
¸
¸
¸
¸
_
y
x
f(t)dt
¸
¸
¸
¸
< ε.
Criteriul de comparat ¸ie
Fie f, g : [a, b) → R, (b poate fi ¸si ∞) astfel ˆıncˆat 0 ≤ f ≤ g;
i. dac˘a integrala
_
b
a
g(x)dx este convergent˘a, atunci ¸si integrala
_
b
a
f(x)dx
este convergent˘a.
ii. dac˘a integrala
_
b
a
f(x)dx este divergent˘a, atunci ¸si integrala
_
b
a
g(x)dx
este divergent˘a.
Criteriul de comparat ¸ie la limit˘a
Fie f, g : [a, b) → [0, ∞) astfel ˆıncˆat exist˘a limita:
= lim
x→b
f(x)
g(x)
.
i. Dac˘a ∈ [0, ∞) ¸si
_
b
a
g(x)dx este convergent˘a, atunci ¸si
_
b
a
f(x)dx este
convergent˘a.
ii. Dac˘a ∈ (0, ∞) sau = ∞ ¸si
_
b
a
g(x)dx este divergent˘a, atunci ¸si
5.1. NOT¸ IUNI TEORETICE 163
_
b
a
f(x)dx este divergent˘a.
Criteriul de comparat ¸ie cu
1
x
α
Fie a ∈ R ¸si f : [a, ∞) → [0, ∞), local integrabil˘a astfel ˆıncˆat exist˘a
= lim
x→∞
x
α
f(x).
i. Dac˘a α > 1 ¸si 0 ≤ < ∞, atunci

_
a
f(x)dx este convergent˘a.
ii. Dac˘a α ≤ 1 ¸si 0 < ≤ ∞, atunci

_
a
f(x)dx este divergent˘a.
Criteriul de comparat ¸ie cu
1
(b −x)
α
Fie a < b ¸si f : [a, b) → [0, ∞), local integrabil˘a astfel ˆıncˆat exist˘a
= lim
x→b
(b −x)
α
f(x).
i. Dac˘a α < 1 ¸si 0 ≤ < ∞, atunci
b
_
a
f(x)dx este convergent˘a.
ii. Dac˘a α ≥ 1 ¸si 0 < ≤ ∞, atunci
b
_
a
f(x)dx este convergent˘a.
Criteriul lui Abel
Fie f, g : [a, ∞) → R cu propriet˘at ¸ile:
f este de clas˘a (
1
, lim
x→∞
f(x) = 0,
_

a
f

(x)dx absolut convergent˘a,
g este continu˘a, iar funct ¸ia G(x) =
_
x
a
f(t)dt este m˘arginit˘a pe [a, ∞).
Atunci integrala
_

a
f(x)g(x)dx este convergent˘a.
Integrale cu parametri
Fie A ,= ∅ ¸si [a, b] ⊂ R un interval compact. Fie f : [a, b] A → R o
funct ¸ie (de dou˘a variabile reale) astfel ˆıncˆat pentru orice y ∈ A aplicat ¸ia
[a, b] ÷ x → f(x, y) ∈ R este integrabil˘a Riemann. Funct ¸ia definit˘a prin:
F : A → R, F(y) =
_
b
a
f(x, y)dx,
164 CAPITOLUL 5. INTEGRALE IMPROPRII S¸I CU PARAMETRI
se nume¸ste integral˘a cu parametru.
Continuitatea integralei cu parametru
Dac˘a f : [a, b] A → R este continu˘a, atunci integrala cu parametru
F(y) =
_
b
a
f(x, y)dx este funct ¸ie continu˘a.
Formula lui Leibniz de derivare
Fie f : [a, b] (c, d) → R o funct ¸ie continu˘a astfel ˆıncˆat derivata part ¸ial˘a
∂f
∂y
exist˘a ¸si este continu˘a pe [a, b] (c, d). Atunci integrala cu parametru
F(y) =
_
b
a
f(x, y)dx este derivabil˘a ¸si
F

(y) =
_
b
a
∂f
∂y
(x, y)dx, ∀y ∈ (c, d).
Formula general˘a de derivare
Fie f : [a, b] (c, d) → R o funct ¸ie continu˘a astfel ˆıncˆat derivata part ¸ial˘a
∂f
∂y
exist˘a ¸si este continu˘a pe [a, b] (c, d) ¸si fie ϕ, φ : (c, d) → [a, b) dou˘a funct ¸ii
de clas˘a (
1
. Atunci funct ¸ia G(y) =
_
φ(y)
ϕ(y)
f(x, y)dx este derivabil˘a ¸si:
G

(y) =
_
φ(y)
ϕ(y)
∂f
∂y
(x, y)dx +f(φ(y), y)φ

(y) −f(ϕ(y), y)ϕ

(y), ∀y ∈ (c, d).
Schimbarea ordinei de integrare
Fie f : [a, b] [c, d] → R o funct ¸ie continu˘a; atunci:
_
b
a
_
_
d
c
f(x, y)dy
_
dx =
_
d
c
_
_
b
a
f(x, y)dx
_
dy.
Integrale improprii cu parametri
Fie f : [a, b) A → R o funct ¸ie cu proprietatea c˘a pentru orice y ∈ A,
aplicat ¸ia [a, b) ÷ x → f(x, y) ∈ R este local integrabil˘a ¸si integrala (impro-
prie)
_
b
a
f(x, y)dx converge. Se poate defini ˆın acest caz funct ¸ia
F(x, y) =
_
b
a
f(x, y)dx,
5.1. NOT¸ IUNI TEORETICE 165
numit˘a integral˘a improprie cu parametru.
Integrala
_
b
a
f(x, y)dx se nume¸ste uniform convergent˘a (ˆın raport cu y) pe
mult ¸imea A dac˘a
∀ε > 0, ∃b
ε
∈ (a, b) astfel ˆıncˆat
¸
¸
¸
¸
¸
_
b
t
f(x, y)dx
¸
¸
¸
¸
¸
< ε, ∀t ∈ (b
ε
, b), ∀y ∈ A.
Continuitatea integralei improprii cu parametru
Dac˘a f : [a, b) A → R este continu˘a ¸si dac˘a integrala
_
b
a
f(x, y)dx este
uniform convergent˘a pe A, atunci funct ¸ia F : A → R, F(y) =
_
b
a
f(x, y)dx
este continu˘a.
Derivarea integralei improprii cu parametru
Fie f : [a, b) (c, d) → R o funct ¸ie continu˘a astfel ˆıncˆat derivata part ¸ial˘a
∂f
∂y
exist˘a ¸si este continu˘a pe [a, b) (c, d) ¸si pentru orice y ∈ (c, d) fixat
integrala
_
b
a
f(x, y)dx este convergent˘a. Dac˘a integrala
_
b
a
∂f
∂y
(x, y)dx este
uniform convergent˘a pe (c, d), atunci integrala improprie cu parametru
F(y) =
_
b
a
f(x, y)dx este derivabil˘a ¸si
F

(y) =
_
b
a
∂f
∂y
(x, y)dx, ∀y ∈ (c, d).
Schimbarea ordinei de integrare ˆın integrala improprie
Dac˘a f : [a, b) [c, d] → R este continu˘a ¸si dac˘a integrala
_
b
a
f(x, y)dx este
uniform convergent˘a pe (c, d), atunci :
_
d
c
_
_
b
a
f(x, y)dx
_
dy =
_
b
a
_
_
d
c
f(x, y)dy
_
dx.
Criterii de uniform convergent ¸˘a
Criteriul lui Cauchy
Fie f : [a, b) A → R o funct ¸ie cu proprietatea c˘a pentru orice y ∈ A,
aplicat ¸ia [a, b) ÷ x → f(x, y) ∈ R este local integrabil˘a. Atunci urm˘atoarele
afirmat ¸ii sunt echivalente:
i. integrala improprie
_
b
a
f(x, y)dx este uniform convergent˘a pe A.
166 CAPITOLUL 5. INTEGRALE IMPROPRII S¸I CU PARAMETRI
ii. ∀ε > 0, ∃b
ε
∈ (a, b) astfel ˆıncˆat pentru orice u, v ∈ (b
ε
, b) rezult˘a
¸
¸
¸
¸
_
v
u
f(x, y)dx
¸
¸
¸
¸
< ε, ∀y ∈ A.
Criteriul de comparat ¸ie
Fie f : [a, b) A → R o funct ¸ie cu proprietatea c˘a pentru orice y ∈ A,
aplicat ¸ia [a, b) ÷ x → f(x, y) ∈ R este local integrabil˘a ¸si fie g : [a, b) → R
astfel ˆıncˆat [f(x, y)[ ≤ g(x), ∀x ∈ [a, b), ∀y ∈ A. Dac˘a integrala
_
b
a
g(x)dx
este convergent˘a, atunci integrala
_
b
a
f(x, y)dx este uniform convergent˘a.
Funct ¸iile lui Euler
Fie Γ ¸si B funct ¸iile (integralele) lui Euler:
Γ(α) =
_

0
x
α−1
e
−x
dx, α > 0,
B(p, q) =
_
1
0
x
p−1
(1 −x)
q−1
dx, p > 0, q > 0.
Propriet˘at ¸ile uzuale ale funct ¸iilor Γ ¸si B
a. Γ(1) = 1.
b. Γ(α + 1) = αΓ(α).
c. B(p, q) = B(q, p).
d. Γ(α)Γ(1 −α) =
π
sin(απ)
, ∀α ∈ (0, 1).
e. B(p, q) =
Γ(p)Γ(q)
Γ(p +q)
.
f. B(p, q) =

_
0
y
p−1
(1 +y)
p+q
dy.
g. Γ(n) = (n −1)!, ∀n ∈ N.
h. Γ(
1
2
) =

π.
i. Γ(n +
1
2
) = 1 3 5....(2n −1) 2
−n

π.
5.2 Integrale improprii
Aplicand criteriile de comparat ¸ie cu
1
x
α
¸si
1
(b −x)
α
, s˘a se studieze
natura integralelor urm˘atoare (exercit ¸iile 1-10):
5.2. INTEGRALE IMPROPRII 167
1.

_
1
dx

x
2
+ 1
.
Solut ¸ie
lim
x→∞
x
1
2
1

x
2
+1
= 1, deci integrala este divergent˘a.
2.
1
_
0
x
2

1 −x
2
dx.
Solut ¸ie
lim
x→1
(1 −x)
1
2
x
2

1−x
2
=
1

2
, deci integrala este convergent˘a.
3.
1
_
0
sinx
1 −x
2
dx.
Solut ¸ie
lim
x→1
(1 −x)
sinx
1−x
2
=
sin 1
2
, deci integrala este divergent˘a.
Urm˘atoarele integrale sunt improprii ˆın ambele capete.
4.

_
1
x

x
3
−1
dx.
Solut ¸ie
lim
x→∞
x
1
2
x

x
3
−1
= 1, deci integrala este divergent˘a, (de¸si ˆın x = 1 integrala
este convergent˘a).
5.

_
1
lnx

x
3
−1
dx.
Solut ¸ie
Integrala este convergent˘a: lim
x→1
ln x

x
3
−1
= 0, lim
x→∞
x
1,1 ln x

x
3
−1
= 0.
6.

_
1
dx
x

x −1
.
Solut ¸ie
lim
x→∞
x
3
2
1
x

x−1
= 1, deci integrala este convergent˘a la infinit, dar este diver-
gent˘a ˆın x = 1: lim
x→1
(x −1)
1
x

x−1
=
3
2
,
deci integrala este divergent˘a.
168 CAPITOLUL 5. INTEGRALE IMPROPRII S¸I CU PARAMETRI
7.

_
−1
x
2n
e
−x

1 +x
dx, n ∈ N.
Solut ¸ie
Integrala este convergent˘a pentru orice n ∈ N:
lim
x→−1
(1 +x)
1
2
x
2n
e
−x

1 +x
= e,
lim
x→∞
x
2
x
2n
e
−x

1 +x
= 0.
8.

_
1
dx
x(lnx)
α
, α > 0.
Solut ¸ie
Cu schimbarea de variabil˘a lnx = u, obt ¸inem integrala

_
0
du
u
α
, care este di-
vergent˘a pentru orice α > 0.
9.
1
_
0
x
m
−1
lnx
dx, m ∈ N −¦0¦.
Solut ¸ie
Integrala este convergent˘a:
lim
x→0
x
1
2
x
m
−1
lnx
= 0,
lim
x→1
(x −1)
1
2
x
m
−1
lnx
= 0.
10.

_
0
arctg(ax)
x
m
dx, a > 0, m ∈ N −¦0¦.
Solut ¸ie
Dac˘a m = 1, integrala este divergent˘a; dac˘a m > 1, integrala este conver-
gent˘a.
11. S˘a se arate c˘a integrala

_
0
sinx
x
dx este convergent˘a, dar nu este
absolut convergent˘a.
5.3. INTEGRALE CU PARAMETRI 169
Solut ¸ie
Convergent ¸a ( la ∞ ) rezult˘a aplicˆand criteriul lui Abel: f(x) =
1
x
¸si
g(x) = sinx.
ˆ
In 0 integrala este convergent˘a deoarece funct ¸ia
sin x
x
se poate
prelungi prin continuitate.
Presupunem acum prin absurd ca integrala

_
0
sinx
x
dx ar fi absolut conver-
gent˘a. Atunci, din inegalitatea:
1 −cos 2x
2
= sin
2
x ≤ [ sinx[,
ar rezulta (aplicˆand criteriul de comparat ¸ie) c˘a integrala

_
0
1 −cos 2x
2x
dx
este convergent˘a; de aici, ar rezulta (ˆıntrucˆat integrala

_
0
cos 2x
2x
dx este
convergent˘a, conform criteriului lui Abel), c˘a ¸si integrala

_
0
1
2x
dx ar fi con-
vergent˘a, ceea ce constituie o contradit ¸ie.
5.3 Integrale cu parametri
12. S˘a se studieze continuitatea funct ¸iei
F(y) =
_

0
sinxy
1 +x
2
dx, ∀y ∈ R.
Solut ¸ie
Fie f(x, y) =
sin xy
1+x
2
, (x, y) ∈ [0, ∞) R. Evident, f este funct ¸ie continu˘a.
Demonstr˘am acum c˘a integrala (improprie) cu parametru
_

0
f(x, y)dx
este uniform convergent˘a ˆın raport cu y pe R ¸si deci funct ¸ia F este continu˘a.
Evident, are loc inegalitatea:
[f(x, y)[ ≤
1
1 +x
2
, ∀(x, y) ∈ [0, ∞) R.
170 CAPITOLUL 5. INTEGRALE IMPROPRII S¸I CU PARAMETRI
Integrala improprie

_
0
1
1 +x
2
dx este convergent˘a ¸si deci, conform criteriu-
lui de comparat ¸ie, integrala dat˘a este uniform convergent˘a.
13. Fie f : [0, 1] (0, ∞) → R, f(x, y) =
x
y
2
e

_
x
y
_
2
¸si fie integrala
parametru F(y) =
_
1
0
f(x, y) dx. S˘a se calculeze:
i. lim
y→0
_
1
0
f(x, y),
ii.
_
1
0
lim
y→0
f(x, y) dx.
Solut ¸ie
i. Pentru orice y > 0, avem:
F(y) =
_
1
0
f(x, y)dx = −
1
2
e

_
x
y
_
2
¸
¸
¸
¸
1
0
=
1
2

1
2
e

1
y
2
.
ˆ
In consecint ¸˘a, rezult˘a: lim
y→0
_
1
0
f(x, y)=
1
2
.
ii. Pe de alt˘a parte:
_
1
0
lim
y→0
f(x, y) dx =
_
1
0
0 dx = 0.
14. Fie f(x, y) =
_
ln
_
x
2
+y
2
dac˘a (x, y) ∈ [0, 1] (0, ∞)
lnx dac˘a (x, y) ∈ (0, 1] ¦0¦
¸si fie F(y) =
_
_
_
_
1
0
f(x, y)dx dac˘a y > 0
−1 dac˘a y = 0
i. S˘a se demonstreze c˘a funct ¸ia F este continu˘a.
ii. S˘a se calculeze F

(0).
iii. S˘a se calculeze
1
_
0
∂f
∂y
(x, 0) dx.
Solut ¸ie
i. Pentru orice y > 0, integrˆand prin p˘art ¸i, obt ¸inem:
F(y) =
_
1
0
f(x, y)dx = xln
_
x
2
+y
2
¸
¸
¸
¸
1
0

_
1
0
x
2
x
2
+y
2
dx =
= ln
_
1 +y
2
−1 +y arctg
1
y
.
Pentru y = 0, obt ¸inem F(0) =
_
1
0
f(x, 0)dx =
_
1
0
(−1)dx = −1.
5.3. INTEGRALE CU PARAMETRI 171
Funct ¸ia F este continu˘a ˆın 0:
lim
y→0
+
F(y) = lim
y→0
+
ln
_
1 +y
2
−1 +y arctg
1
y
= −1.
ii. Derivata F

(0) se calculeaz˘a cu definit ¸ia:
F

(0) = lim
y→0
+
F(y) −F(0)
y
= lim
y→0
+
_
1
y
ln
_
1 +y
2
+ arctg
1
y
_
=
π
2
.
iii. Pentru orice x ∈ (0, 1], avem:
∂f
∂y
(x, 0) = lim
y→0
+
ln
_
x
2
+y
2
−lnx
y
= lim
y→0
+
ln
_
1 +
_
y
x
_
2
_
y
x
_
2

y
x
2
= 0.
Rezult˘a
_
1
0
∂f
∂y
(x, 0)dx = 0.
15. Fie f : [0, ∞) [0, 1] → R, f(x, y) = ye
−xy
¸si fie integrala cu
parametru F(y) =
_

0
f(x, y)dx, ∀y ∈ [0, 1]. S˘a se studieze continuitatea
funct ¸iei F.
Solut ¸ie
Evident, F(0) = 0; pentru orice y ∈ (0, 1], avem:
F(y) =
_

0
ye
−xy
dx = −e
−xy
¸
¸

0
= 1,
deci F nu este continu˘a ˆın 0.
16. Fie α > 0. S˘a se calculeze

_
0
sinαx
x
dx.
Solut ¸ie
Consider˘am integrala (cu parametrul y > 0):
F(y) =

_
0
e
−yx
sinx
x
dx.
Sunt verificate ipotezele teoremei de derivare sub integral˘a ¸si obt ¸inem:
F

(y) =
_

0
−e
−yx
sinxdx = −
1
y
2
+ 1
.
172 CAPITOLUL 5. INTEGRALE IMPROPRII S¸I CU PARAMETRI
Rezult˘a deci F(y) = −arctgy +
π
2
; ˆın concluzie:
_

0
sinx
x
dx = lim
y→0
F(y) =
π
2
.
Se arat˘a simplu (printr-o schimbare de variabil˘a) c˘a:
_

0
sin(αx)
x
dx =
π
2
, ∀α > 0.
Analog, dac˘a α < 0, atunci
_

0
sinαx
x
dx = −
π
2
.
17. Fie α, β ∈ R; s˘a se calculeze
_

0
sinαx cos βx
x
dx.
Solut ¸ie
Se transform˘a produsul sinαx cos βx ˆın sum˘a ¸si apoi se aplic˘a rezultatul
din exercit ¸iul anterior.
18. S˘a se calculeze integrala J =
1
_
0
ln(1 +x)
1 +x
2
dx, folosind integrala cu
parametru F(α) =
α
_
0
ln(1 +αx)
1 +x
2
dx, α > 0.
Solut ¸ie
Prin derivare ˆın raport cu α, obt ¸inem:
F

(α) =
ln(1 +α
2
)
2(1 +α
2
)
+
α
1 +α
2
arctgα.
Primitivele acestei funct ¸ii sunt:
1
2
arctg αln(1+α
2
)+k, k ∈ R. Dar F(0) = 0
¸si deci k = 0. Rezult˘a J = F(1) =
π
8
ln2.
19. S˘a se calculeze integrala:
F(y) =
_ π
2
0
ln(cos
2
x +y
2
sin
2
x)dx, ∀y > 0.
Solut ¸ie
Dac˘a y = 1, atunci, evident, F(1) = 0.
Fie y > 0, y ,= 1; atunci:
F

(y) =
_ π
2
0
2y sin
2
x
cos
2
x +y
2
sin
2
x
dx = 2y
_ π
2
0
tg
2
x
1 +y
2
tg
2
x
dx =
5.3. INTEGRALE CU PARAMETRI 173
= 2y
_

0
u
2
(1 +y
2
u
2
)(1 +u
2
)
du =
=
2y
1 −y
2
_

0
_
1
1 +y
2
u
2

1
1 +u
2
_
=
π
1 +y
.
Rezult˘a F(y) = π ln(1 +y) +k, unde k este o constant˘a ce se determin˘a din
condit ¸ia F(1) = 0; se obt ¸ine k = −π ln2, ¸si deci F(y) = π ln
1+y
2
.
20. Pentru orice a > 0, b > 0, s˘a se calculeze J =
1
_
0
x
b
−x
a
lnx
cos(lnx)dx.
Solut ¸ie
Integrala J se poate scrie ¸si sub forma:
J =
1
_
0
x
b
−x
a
lnx
cos(lnx)dx =
_
1
0
cos(lnx)
_
_
b
a
x
y
dy
_
dx =
=
_
b
a
__
1
0
x
y
cos(lnx)dx
_
dy.
Vom calcula mai ˆıntˆai integrala: J
1
=
1
_
0
x
y
cos(lnx)dx , folosind schimbarea
de variabil˘a: t = lnx ;obt ¸inem: J
1
=
y+1
1+(y+1)
2
, ¸si deci J =
1
2
ln
1+(b+1)
2
1+(a+1)
2
.
21. S˘a se calculeze integralele:
J(α) =
π
2
_
0
arctg(αtgx)
tgx
dx, α > 0, α ,= 1 ¸si I =
π
2
_
0
x
tgx
dx.
Solut ¸ie
J

(α) =
π
2
_
0
dx
1 +α
2
tg
2
x
. Pentru a calcula ultima integrala facem schimbarea
de variabil˘a t = tgx ; ˆın final obt ¸inem J(α) =
π
2
ln(1 +α) ¸si I =
π
2
ln2.
22. S˘a se calculeze integralele:
a. F(a) =
π
2
_
0
ln
_
1 +a cos x
1 −a cos x
_
dx
cos x
, [a[ < 1.
b. G(a) =

_
0
arctg(ax)
x(1 +x
2
)
dx, a ∈ R, [a[ ,= 1.
174 CAPITOLUL 5. INTEGRALE IMPROPRII S¸I CU PARAMETRI
Solut ¸ie
a. F

(a) =
π
2
_
0
2
1 −a
2
cos
2
x
dx; cu schimbarea de variabil˘a t = tgx , obt ¸inem:
F

(a) =
_

0
2
t
2
+ (

1 −a
2
)
2
dt =
2

1 −a
2
arctg
t

1 −a
2
¸
¸
¸
¸

0
=
π

1 −a
2
,
¸si deci F(a) = π arcsina.
b. G

(a) =

_
0
dx
(1 +x
2
)(1 +a
2
x
2
)
=
π
2(1 +a)
¸si deci G(a) =
π
2
ln(1 +a).
23. S˘a se calculeze integralele:
a. J(a, b) =

_
0
ln(a
2
+x
2
)
b
2
+x
2
dx, a > 0, b > 0, a ,= b.
b. F(a) =
1
_
0
ln
_
1 −a
2
x
2
_
x
2

1 −x
2
dx, [a[ < 1.
Solut ¸ie
a. Derivˆand ˆın raport cu a, obt ¸inem:
J

=
_

0
2a
(a
2
+x
2
)(b
2
+x
2
)
dx =
=
_

0
2a
b
2
−a
2
(
1
a
2
+x
2

1
b
2
+x
2
)dx =
π
b(a +b)
.
Rezult˘a deci J =
π
b
ln(a +b) +K(b). Pentru a calcula K(b), calcul˘am
J(b, b) =
_

0
ln(b
2
+x
2
)
b
2
+x
2
dx =
_ π
2
0
ln(b
2
+b
2
tg
2
t)
b
2
+b
2
tg
2
t
b(1 + tg
2
t)dt =
=
1
b
_ π
2
0
ln
b
2
cos
2
t
dt =
π
b
lnb −
2
b
_ π
2
0
lncos tdt.
Ultima integral˘a se poate calcula cu schimbarea de variabil˘a t =
π
2
−y ¸si se
obt ¸ine
_ π
2
0
lncos tdt = −
π
2
ln2.
Rezult˘a J(b, b) =
π
b
ln(2b) ¸si deci K(b) = 0.
b. Derivˆand ˆın raport cu a, obt ¸inem:
F

(a) =
_
1
0
−2a
(1 −a
2
x
2
)

1 −x
2
dx =
5.3. INTEGRALE CU PARAMETRI 175
=
_ π
2
0
−2a
1 −a
2
sin
2
t
dt = −
2a
1 −a
2
_

0
du
u
2
+ (
1

1−a
2
)
2
= −


1 −a
2
,
deci F(a) = π

1 −a
2
+k ; dar F(0) = 0, deci F(a) = π(

1 −a
2
−1).
24. S˘a se calculeze integrala:
J(a) =
_
1
0
arctg (ax)
x

1 −x
2
dx, a ∈ R.
Solut ¸ie
Derivata funct ¸iei J este:
J

(a) =
_
1
0
dx
(1 +a
2
x
2
)

1 −x
2
=
_ π
2
0
cos t
(1 +a
2
sin
2
t) cos t
dt =
=
_

0
du
1 + (1 +a
2
) u
2
=
π
2

1 +a
2
.
Rezult˘a:
J(a) =
π
2
ln
_
a +
_
1 +a
2
_
+C,
constanta C calculˆandu-se din J(0) = 0.
ˆ
In final se obt ¸ine:
J(a) = ln
_
a +
_
1 +a
2
_
.
25.Formula lui Froullani
Fie 0 < a < b ¸si fie f : [0, ∞) → R o funct ¸ie continu˘a ¸si m˘arginit˘a astfel
ˆıncˆat integrala

_
1
f(t)
t
dt este convergent˘a. S˘a se demonstreze egalitatea:
_

0
f(bx) −f(ax)
x
dx = f(0) ln
a
b
.
Solut ¸ie
Vom demonstra mai ˆıntˆai egalitatea:
_

u
f(bx) −f(ax)
x
dx =
_
au
bu
f(t)
t
dt , ∀u > 0. (∗)
Fie u > 0 ; cu schimbarea de variabil˘a bx = t, obt ¸inem:
_

u
f(bx)
x
dx =
_

bu
f(t)
t
dt.
176 CAPITOLUL 5. INTEGRALE IMPROPRII S¸I CU PARAMETRI
Analog, se demonstreaz˘a ¸si egalitatea:
_

u
f(ax)
x
dx =
_

au
f(t)
t
dt.
Prin sc˘aderea membru cu membru a celor dou˘a egalit˘at ¸i rezult˘a egalitatea
(∗). Demonstr˘am acum formula lui Froullani; folosind egalitatea (∗), avem:
_

0
f(bx) −f(ax)
x
dx = lim
u→0
_

u
f(bx) −f(ax)
x
dx = lim
u→0
_
au
bu
f(t)
t
dt.
Pentru a calcula ultima integral˘a consider˘am funct ¸ia
h(u) = sup
t∈[au,bu]
[f(t) −f(0)[.
Din continuitatea funct ¸iei f, rezult˘a lim
u→0
h(u) = 0. Evident, avem:
_
au
bu
f(t)
t
dt =
_
au
bu
f(t) −f(0)
t
dt +
_
au
bu
f(0)
t
dt.
Prima integral˘a tinde la 0 pentru u → 0:
¸
¸
¸
¸
_
au
bu
f(t) −f(0)
t
dt
¸
¸
¸
¸

_
au
bu
[f(t) −f(0)[
t
dt ≤

_
au
bu
h(u)
t
dt = h(u) ln
a
b
→ 0 atunci cˆand u → 0.
ˆ
In concluzie:
_

0
f(bx) −f(ax)
x
dx = lim
u→0
_
au
bu
f(t)
t
dt = lim
u→0
_
au
bu
f(0)
t
dt = f(0) ln
a
b
.
26. Fie 0 < a < b; s˘a se calculeze integralele:
a.
_

0
e
−ax
−e
−bx
x
dx.
b.
_

0
cos ax −cos bx
x
dx.
Solut ¸ie
Se aplic˘a formula lui Froullani.
5.3. INTEGRALE CU PARAMETRI 177
27. S˘a se calculeze, folosind funct ¸iile Γ ¸si B, integralele:
a.

_
0
e
−x
p
dx, p > 0.
b.

_
0
x
1
4
(x + 1)
2
dx.
c.

_
0
dx
x
3
+ 1
dx.
Solut ¸ie
a. Cu schimbarea de variabil˘a x
p
= y,obt ¸inem:
_

0
e
−x
p
dx =
_

0
1
p
y
1−p
p
e
−y
dy =
1
p
Γ
_
1
p
_
= Γ
_
1
p
+ 1
_
.
ˆ
In cazul particular p = 2, obt ¸inem:
_

0
e
−x
2
dx = Γ
_
3
2
_
=

π
2
.
b. Folosind propriet˘at ¸ile funct ¸iilor lui Euler, obt ¸inem:
_

0
x
1
4
(x + 1)
2
dx = B
_
5
4
,
3
4
_
=
Γ
_
5
4
_
Γ
_
3
4
_
Γ(2)
=
1
4
Γ
_
1
4
_
Γ
_
3
4
_
=
π

2
4
.
c. Cu schimbarea de variabil˘a x
3
= y,obt ¸inem:
_

0
dx
x
3
+ 1
=
1
3
_

0
y

2
3
1 +y
dy =
1
3
B
_
1
3
,
2
3
_
=
2


9
.
28. S˘a se calculeze integralele:
a.
π
2
_
0
sin
p
xcos
q
xdx, p > −1, q > −1.
b.
1
_
0
x
p+1
(1 −x
m
)
q−1
dx, p > 0, q > 0, m > 0.
c.

_
0
x
p
e
−x
q
dx, p > −1, q > 0.
178 CAPITOLUL 5. INTEGRALE IMPROPRII S¸I CU PARAMETRI
d.
1
_
0
ln
p
_
1
x
_
dx, p > −1.
e.
1
_
0
dx
(1 −x
n
)
1
n
, n ∈ N.
Solut ¸ie
a. Cu schimbarea de variabil˘a sin
2
x = y, obt ¸inem:
_ π
2
0
sin
p
xcos
q
xdx =
1
2
_
1
0
y
p−1
2
(1 −y)
q−1
2
dy =
1
2
B
_
p + 1
2
,
q + 1
2
_
.
b. Cu schimbarea de variabil˘a x
m
= y, obt ¸inem:
_
1
0
x
p+1
(1 −x
m
)
q−1
dx =
1
m
B
_
p + 2
m
, q
_
.
c. Cu schimbarea de variabil˘a x
q
= y, obt ¸inem:
_

0
x
p
e
−x
q
dx =
1
q
_

0
y
p+1
q
−1
e
−y
dy =
1
q
Γ
_
p + 1
q
_
.
d. Cu schimbarea de variabil˘a ln(
1
x
) = y, obt ¸inem:
_
1
0
ln
p
_
1
x
_
dx =
_

0
y
p
e
−y
dy = Γ(p + 1).
e. Cu schimbarea de variabi˘a x
n
= y, obt ¸inem:
_
1
0
dx
(1 −x
n
)
1
n
=
1
n
_
1
0
y
1
n
−1
(1 −y)

1
n
dy =
1
n
B
_
1
n
, 1 −
1
n
_
=
π
nsin
π
n
.
29. S˘a se calculeze integrala

_
0
e
−x
2
cos xdx.
Solut ¸ie
Folosind dezvoltareaˆın serie de puteri (ˆın jurul lui 0) a funct ¸iei cos ¸si teorema
de integrare termen cu termen a seriilor de puteri, obt ¸inem:
_

0
e
−x
2
cos xdx =

n≥0
(−1)
n
(2n)!
_

0
e
−x
2
x
2n
dx =
=

n≥0
(−1)
n
(2n)!
_

0
1
2
y
n−
1
2
e
−y
dy =

n≥0
(−1)
n
(2n)!
1
2
Γ
_
n +
1
2
_
=
5.3. INTEGRALE CU PARAMETRI 179
=

n≥0
(−1)
n
(2n)!
1 3 5...(2n −1)
2
n+1

π =

π
2

n≥0
1
n!
_

1
4
_
−n
=

π
2
e

1
4
.
30. S˘a se calculeze ˆın funct ¸ie de B integralele:
I =
_
1
0
dx

1 −x
3
¸si J =
_

1
dx

x
3
−1
.
Solut ¸ie
Pentru I se face schimbarea de variabil˘a x = t
1
3
; rezult˘a:
I =
1
3
_
1
0
t

2
3
(1 −t)

1
2
dt =
1
3
B
_
1
3
,
1
2
_
.
Pentru calculul lui J se face schimbarea de variabil˘a x
.
= t

1
3
; rezult˘a:
J =
1
3
_
1
0
t

5
6
(1 −t)

1
2
dt =
1
3
B
_
1
6
,
1
2
_
.
31. S˘a se calculeze integralele lui Fresnel:
I =
_

0
cos x
2
dx ¸si J =
_

0
sinx
2
dx.
Solut ¸ie
Convergent ¸a celor dou˘a integrale rezult˘a din criteriul lui Abel ¸si cu schim-
barea de variabil˘a x
2
= y. Calcul˘am acum:
J −iI =
_

0
e
−ix
2
dx.
Cu schimbarea de variabil˘a x
2
= −it
2
¸si folosind relat ¸ia Γ(1) = 1, obt ¸inem
I = J =
1
2
_
π
2
.
180 CAPITOLUL 5. INTEGRALE IMPROPRII S¸I CU PARAMETRI
Capitolul 6
M˘asur˘a ¸si integral˘a
6.1 Not ¸iuni teoretice
Spat ¸ii m˘asurabile
Fie X o mult ¸ime nevid˘a ¸si fie T(X) mult ¸imea p˘art ¸ilor lui X. O submult ¸ime
/ ⊆ T(X) se nume¸ste σ− algebr˘a pe X dac˘a verific˘a urm˘atoarele pro-
priet˘at ¸i:
i. X ∈ /.
ii. dac˘a A ∈ / atunci X ¸ A ∈ /.
iii. dac˘a A
n
∈ /, ∀n ∈ N atunci ∪
n∈N
A
n
∈ /.
ˆ
In acest caz (X, /) se nume¸ste spat ¸iu m˘asurabil iar elementele σ-algebrei /
se numesc mult ¸imi m˘asurabile.
Dac˘a / este o σ-algebr˘a pe X, atunci:
i. ∅ ∈ /.
ii. dac˘a A, B ∈ / atunci A

B ∈ /, A∩ B ∈ /, A¸ B ∈ /.
iii. dac˘a A
n
∈ /, ∀n ∈ N atunci

n∈N
A
n
∈ /.
iv. dac˘a (/)
i∈J
sunt σ-algebre pe X atunci intersect ¸ia
_
i∈J
/
i
este σ-algebr˘a
pe X.
Dac˘a ( ⊆ T(X) atunci σ-algebra generat˘a de ( se noteaz˘a /
C
¸si este
definit˘a prin
/
C
=

¦B [ B este σ −algebr˘a pe X, ¸si B ⊇ (¦.
Dac˘a (Y, d) este un spat ¸iu metric, atunci σ-algebra mult ¸imilor Boreliene
pe Y este σ-algebra generat˘a de familia mult ¸imilor deschise din Y .
ˆ
In cazul particular Y = R, σ-algebra mult ¸imilor Boreliene (pe R) coincide
181
182 CAPITOLUL 6. M
˘
ASUR
˘
A S¸I INTEGRAL
˘
A
cu σ-algebra generat˘a de oricare din urm˘atoarele tipuri de intervale:
(
1
= ¦(−∞, b) [ b ∈ R¦
(
2
= ¦(a, ∞) [ a ∈ R¦
(
3
= ¦(a, b) [ a, b ∈ R¦,
deoarece orice mult ¸ime deschis˘a din R este reuniune cel mult num˘arabil˘a de
intervale deschise.
Funct ¸ii m˘asurabile
Fie (X, /) un spat ¸iu cu m˘asur˘a ¸si (Y, d) un spat ¸iu metric; o aplicat ¸ie
f : X → Y se nume¸ste m˘asurabil˘a dac˘a f
−1
(B) ∈ /, ∀B mult ¸ime Bore-
lian˘a din Y .
Dac˘a A ⊆ X, atunci funct ¸ia caracteristic˘a χ
A
: X → R este m˘asurabil˘a
dac˘a ¸si numai dac˘a A ∈ /.
O aplicat ¸ie s : X → R se nume¸ste simpl˘a (sau etajat˘a) dac˘a mult ¸imea s(X)
este finit˘a, sau, echivalent, dac˘a exist˘a A
1
, A
2
, ..., A
n
∈ T(X) ¸si α
1
, α
2
, ..., α
n

R astfel ˆıncˆat s =
n

i=1
α
i
χ
A
i
. Evident, s este m˘asurabil˘a dac˘a ¸si numai dac˘a
mult ¸imile A
1
, A
2
, ..., A
n
sunt m˘asurabile.
Are loc urm˘atorul rezultat de aproximare:
Orice funct ¸ie m˘asurabil˘a ¸si pozitiv˘a este limita punctual˘a a unui ¸sir
cresc˘ator de funct ¸ii simple m˘asurabile ¸si pozitive.
Spat ¸ii cu m˘asur˘a
Fie (X, /) un spat ¸iu m˘asurabil; o aplicat ¸ie
µ : / → [0, ∞]
se nume¸ste m˘asur˘a (pe X) dac˘a:
i. µ(∅) = 0
ii. pentru orice (A
n
)
n∈N
⊆ / astfel ˆıncˆat A
n
∩ A
m
= ∅, ∀n ,= m rezult˘a
µ
_
_
n∈N
A
n
_
=

n∈N
µ(A
n
) .
(X, /, µ) se nume¸ste spat ¸iu cu m˘asur˘a. Proprietatea ii de mai sus se nume¸ste
num˘arabil-aditivitate.
Dac˘a (X, /, µ) este un spat ¸iu cu m˘asur˘a, atunci:
i. ∀A, B ∈ /, A ⊆ B ⇒ µ(A) ≤ µ(B). (monotonie).
ii. pentru orice (A
n
)
n∈N
⊆ / rezult˘a
µ
_
_
n∈N
A
n
_

n∈N
µ(A
n
) (num˘arabil-subaditivitate).
6.1. NOT¸ IUNI TEORETICE 183
Egalitate aproape peste tot
O mult ¸ime m˘asurabil˘a A ∈ / se nume¸ste de m˘asur˘a nul˘a dac˘a µ(A) = 0.
Dou˘a funct ¸ii m˘asurabile se numesc egale aproape peste tot (se noteaz˘a
f = g (a.p.t.)) dac˘a mult ¸imea ¦x ∈ X [ f(x) ,= g(x)¦ este de m˘asur˘a nul˘a.
Relat ¸ia de egalitate aproape peste tot este relat ¸ie de echivalent ¸˘a pe mult ¸imea
funct ¸iilor m˘asurabile.
Funct ¸ii integrabile
Fie (X, /, µ) un spat ¸iu cu m˘asur˘a ¸si s : X → [0, ∞], s =
n

i=1
α
i
χ
A
i
o funct ¸ie
simpl˘a, pozitiv˘a, m˘asurabil˘a. Integrala lui s ˆın raport cu m˘asura µ este,
prin definit ¸ie:
_
X
sdµ =
n

i=1
α
i
µ(A
i
).
Dac˘a f : X → [0, ∞] este o funct ¸ie m˘asurabil˘a pozitiv˘a atunci integrala lui
f ˆın raport cu m˘asura µ este:
_
X
fdµ = sup¦
_
X
sdµ [ s funct ¸ie simpla m˘asurabil˘a, 0 ≤ s ≤ f¦.
Dac˘a f : X → [0, ∞] este o funct ¸ie m˘asurabil˘a pozitiv˘a ¸si dac˘a A ∈ /,
atunci integrala lui f pe mult ¸imea Aˆın raport cu m˘asura µ este:
_
A
fdµ =
_
X
f χ
A
dµ.
Fie (X, /, µ) un spat ¸iu cu m˘asur˘a; o funct ¸ie m˘asurabil˘a f : X → C se
nume¸ste integrabil˘a dac˘a
_
X
[f[dµ < ∞.
Mult ¸imea funct ¸iilor integrabile este spat ¸iu vectorial cu operat ¸iile uzuale de
adunare ¸si inmult ¸ire cu scalari.
Fie f : X → C o funct ¸ie integrabil˘a; atunci f = u +iv, unde u ¸si v sunt
funct ¸ii m˘asurabile reale; descompunˆand u = u
+
− u

, v = v
+
− v

(aici
u
+
, v
+
¸si u

, v

sunt p˘art ¸ile pozitive ¸si respectiv negative ale lui u ¸si v),
atunci integrala lul f ˆın raport cu m˘asura µ este
_
X
fdµ =
_
X
u
+
dµ −
_
X
u

dµ +i
__
X
v
+

_
X
v


_
.
Integrala astfel definit˘a are propriet˘at ¸ile:
i.
_
X
(αf +βg) dµ = α
_
X
fdµ +β
_
X
gdµ, ∀f, g integrabile ¸si ∀α, β ∈ C.
184 CAPITOLUL 6. M
˘
ASUR
˘
A S¸I INTEGRAL
˘
A
ii.
¸
¸
¸
¸
_
X
fdµ
¸
¸
¸
¸

_
X
[f[dµ, ∀f integrabil˘a.
Teorema de convergent ¸˘a monoton˘a a lui Lebesgue
Fie (X, /, µ) un spat ¸iu cu m˘asur˘a ¸si fie f
n
: X → [0, ∞] un ¸sir cresc˘ator
de funct ¸ii m˘asurabile: f
n
≤ f
n+1
, ∀n ∈ N. Dac˘a f este limita punctual˘a a
¸sirului f
n
, atunci
lim
n→∞
_
X
f
n
dµ =
_
X
fdµ.
ˆ
In particular, dac˘a f
n
: X → [0, ∞], atunci:
_
X

n∈N
f
n
dµ =

n∈N
_
X
f
n
dµ.
Teorema de convergent ¸˘a dominat˘a a lui Lebesgue
Fie (X, /, µ) un spat ¸iu cu m˘asur˘a ¸si fie f
n
: X → C un ¸sir de funct ¸ii
m˘asurabile cu propriet˘at ¸ile:
i. f
n
converge punctual la funct ¸ia f.
ii. exist˘a g o funct ¸ie integrabil˘a astfel ˆıncˆat [f
n
[ ≤ g.
Atunci f este funct ¸ie integrabil˘a ¸si lim
n→∞
_
X
f
n
dµ =
_
X
fdµ.
Spat ¸ii de funct ¸ii p-integrabile
Fie (X, /, µ) un spat ¸iu cu m˘asur˘a ¸si fie 1 ≤ p < ∞. Consider˘am mult ¸imea:
L
p
(X, µ) = ¦f : X → C [ f m˘asurabil˘a ¸si
_
X
[f[
p
dµ < ∞¦.
Evident, pentru p = 1 se obt ¸ine mult ¸imea funct ¸iilor integrabile.
L
p
(X, µ) este spat ¸iu vectorial, iar aplicat ¸ia
| f |
p
=
__
X
[f[
p

_1
p
este o seminorm˘a pe L
p
(X, µ). Din relat ¸ia | f |
p
= 0 rezult˘a f = 0 (a.p.t.);
fie L
p
(X, µ) mult ¸imea claselor de echivalent ¸˘a ˆın raport cu relat ¸ia de egal-
itate a.p.t. Atunci (L
p
(X, µ), | |
p
) este spat ¸iu normat (spat ¸iul funct ¸iilor
p-integrabile).
ˆ
In plus, se demonstreaz˘a c˘a (L
p
(X, µ), | |
p
) este spat ¸iu Ba-
nach.
Exemple de spat ¸ii de funct ¸ii integrabile
i. Dac˘a pe mult ¸imea numerelor naturale, N, se consider˘a m˘asura de num˘arare
(a se vedea exercit ¸iul 1 din acest capitol), atunci, ˆın acest caz, spat ¸iul
funct ¸iilor p-integrabile este spat ¸iul ¸sirurilor p-absolut sumabile (a se vedea
¸si exemplele de spat ¸ii normate din capitolul 2):

p
(N) = ¦x : N → C [

n∈N
[x(n)[
p
< ∞¦.
6.1. NOT¸ IUNI TEORETICE 185
Analog se define¸ste spat ¸iul
p
(Z) al ¸sirurilor bilaterale p-absolut sumabile;
evident, norma ˆın aceste cazuri este:
| x |
p
=
_

n∈N
[x(n)[
p
_1
p
, ∀x ∈
p
(N).
ii. Dac˘a pe mult ¸imea numerelor reale, R, se consider˘a m˘asura Lebesgue
(construct ¸ia acestei m˘asuri se g˘ase¸ste ˆın capitolul urm˘ator), atunci not˘am:
L
p
(R) = ¦f : R → C [ f m˘asurabil˘a ¸si
_

−∞
[f(x)[ dx < ∞¦.
Norma ˆın acest caz este
| f |
p
=
__

−∞
[f(x)[ dx
_1
p
, ∀f ∈ L
p
(R).
Analog, se pot considera intervale (a, b) ⊂ R ¸si se obt ¸in spat ¸iile L
p
(a, b)
corespunz˘atoare.
iii. Un caz particular remarcabil este spat ¸iul funct ¸iilor periodice (de pe-
rioad˘a 2π definite pe R) de p˘atrat integrabil, definit dup˘a cum urmeaz˘a;
dac˘a T este mult ¸imea funct ¸iilor periodice f : R → C , f de perioad˘a 2π,
f(x) = f(x + 2π), ∀x ∈ R, atunci:
L
2
[0, 2π] = ¦f ∈ T [ f m˘asurabil˘a ¸si
_

0
[f(t)[dt < ∞¦,
integrala fiinds ˆın raport cu m˘asura Lebesgue. Evident, ˆın locul intervalului
[0, 2π] se poate lua orice interval de lungime 2π; o alt˘a alegere uzual˘a este
intervalul [−π, π]. Norma pe spat ¸iul L
2
[0, 2π] este:
| f |
2
=
¸
1

_

0
[f(t)[
2
dt, ∀f ∈ L
2
[0, 2π].
Analog se define¸ste spat ¸iul funct ¸iilor periodice (de perioad˘a 2π) integrabile:
L
1
[0, 2π] = ¦f ∈ T [ f m˘asurabil˘a ¸si
_

0
[f(t)[ dt < ∞¦.
Norma pe spat ¸iul L
1
[0, 2π] este:
| f |
1
=
1

_

0
[f(t)[ dt, ∀f ∈ L
1
[0, 2π].
186 CAPITOLUL 6. M
˘
ASUR
˘
A S¸I INTEGRAL
˘
A
Spat ¸iul funct ¸iilor esent ¸ial m˘arginite
Fie (X, /, µ) un spat ¸iu cu m˘asur˘a ¸si fie f : X → [0, ∞] o funct ¸ie m˘asurabil˘a;
consider˘am mult ¸imea
M = ¦t ∈ R [ µ
_
f
−1
(t, ∞]
_
= 0¦.
Prin definit ¸ie, supremumul esent ¸ial al lui f este:
esssupf = ∞ dac˘a M = ∅ ¸si esssupf = inf M dac˘a M ,= ∅.
Not˘am | f |

= esssup[f[; funct ¸ia f se nume¸ste esent ¸ial m˘arginit˘a dac˘a
| f |

< ∞. Mult ¸imea funct ¸iilor esent ¸ial m˘arginite se noteaz˘a L

(X, µ) ¸si
este spat ¸iu Banach cu norma | |

.
S¸i ˆın acest caz putem particulariza spat ¸iul cu m˘asur˘a (X, /, µ), obt ¸inˆandu-
se (ca mai sus) spat ¸iile (

(N), | |

), (L

(R), | |

), (L

[0, 2π], | |

).
Spat ¸ii Hilbert ¸si serii Fourier
Fie H un spat ¸iu vectorial (complex sau real); o aplicat ¸ie
<, >: H H → C (respectiv R)
se nume¸ste produs scalar dac˘a pentru orice x, y, z ∈ H ¸si orice α, β ∈ C sunt
adev˘arate relat ¸iile:
i. < αx +β y, z >= α < x, z > +β < y, z >;
ii. < x, y >= < y, x >;
iii. < x, x > ≥ 0;
iv. < x, x >= 0 ⇔ x = 0.
Perechea (H, <, >) se nume¸ste spat ¸iu cu produs scalar.
Aplicat ¸ia | | : H → H, | x |=

< x, x > este norm˘a pe H ¸si verific˘a
inegalitatea lui Schwarz:
[ < x, y > [ ≤| x | | y |, ∀x, y ∈ H.
Reciproc, un spat ¸iu normat (H, | |) este spat ¸iu cu produs scalar dac˘a ¸si
numai dac˘a este verificat˘a legea paralelogramului:
| x +y |
2
+ | x −y |
2
= 2
_
| x |
2
+ | y |
2
_
, ∀x, y ∈ H.
Spat ¸iul (H, <, >) se nume¸ste spat ¸iu Hilbert dac˘a orice ¸sir Cauchy este con-
vergent (spat ¸iul normat (H, | | ) este complet).
ˆ
In cele ce urmeaz˘a (H, <, >) este un spat ¸iu Hilbert.
6.1. NOT¸ IUNI TEORETICE 187
Exemple de spat ¸ii Hilbert
i. Spat ¸iul Banach C
n
(cu norma euclidian˘a) este spat ¸iu Hilbert cu produsul
scalar:
< x, y >=
n

j=1
x
j
y
j
,
pentru orice x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
) ¸si y = (y
1
, y
2
, ..., y
n
) vectori din C
n
. Analog
¸si pentru R
n
.
ii. Spat ¸iul Banach al ¸sirurilor de p˘atrat sumabil,

2
(N) = ¦x : N → C [

n∈N
[x(n)[
2
< ∞¦
este spat ¸iu Hilbert cu produsul scalar:
< x, y >=

n∈N
x(n)y(n),
pentru orice ¸siruri x, y ∈
2
(N). Analog ¸si pentru spat ¸iul ¸sirurilor bilaterale
(definite pe Z),
2
(Z).
iii. Dintre toate spat ¸iile de funct ¸ii p-integrabile, L
p
(X, /, µ), numai spat ¸iul
funct ¸iilor de p˘atrat integrabil, L
2
(X, /, µ) este spat ¸iu Hilbert, produsul
scalar fiind:
< f, g >=
_
X
f g dµ, ∀f, g ∈ L
2
(X, /, µ).
Ortogonalitate
Doi vectori x, y ∈ H se numesc ortogonali (sau perpendiculari; not˘am x ⊥ y)
dac˘a < x, y >= 0. Ortogonalul unei mult ¸imi nevide M ⊆ H este, prin
definit ¸ie, mult ¸imea (subspat ¸iul ˆınchis) M

= ¦x ∈ H [ x ⊥ y, ∀y ∈ M¦.
Urm˘atorul rezultat este esent ¸ial ˆın studiul spat ¸iilor Hilbert:
Teorema proiect ¸iei
Fie H un spat ¸iu Hilbert ¸si fie M ⊆ H o mult ¸ime nevid˘a, ˆınhis˘a ¸si convex˘a.
Atunci exist˘a un unic vector x
M
∈ M astfel ˆıncˆat
| x
M
|= inf¦| x | [ x ∈ M¦.
O consecint˘a important˘a este generalizarea descompunerii dup˘a direct ¸ii per-
pendiculare din geometria euclidian˘a:
Descompunerea ortogonal˘a
Fie K ⊆ un subspat ¸iu ˆınchis ¸si fie K

ortogonalul s˘au. Atunci, pentru vec-
tor x ∈ H exist˘a (¸si sunt unici) y ∈ K ¸si z ∈ K

astfel ˆıncˆat x = y +z.
188 CAPITOLUL 6. M
˘
ASUR
˘
A S¸I INTEGRAL
˘
A
Baze ortonormale, serii Fourier
Fie H un spat ¸iu Hilbert; o submult ¸ime B = ¦ε
i
¦
i∈J
se nume¸ste baz˘a ortonor-
mal˘a ˆın H dac˘a:
i. < ε
i
, ε
j
>= δ
ij
(simbolul lui Kronecker), ∀i, j ∈ J;
ii. subspat ¸iul vectorial generat de B este dens ˆın H.
Spat ¸iul Hilbert H se nume¸ste separabil dac˘a admite baze ortonormale cel
mult num˘arabile.
ˆ
In continuare vom considera numai spat ¸ii Hilbert separa-
bile.
Fie H un spat ¸iu Hilbert (separabil), fie B = ¦ε
n
¦
n∈N
o baz˘a ortonormal˘a
(fixat˘a) ¸si fie x ∈ H un vector fixat; coeficient ¸ii Fourier ai lui x (ˆın baza B)
sunt ´ x
n
=< x, ε
n
>, ∀n ∈ N, iar seria

n∈N
´ x
n
ε
n
se nume¸ste seria Fourier
asociat˘a lui x. Aplicat ¸ia
H ÷ x → (´ x
n
)
n

2
(N)
se nume¸ste transformarea Fourier (pe spat ¸iul H).
Propriet˘at ¸ile seriei Fourier
i. Pentru orice x ∈ H, seria Fourier asociat˘a,

n∈N
´ x
n
ε
n
, converge la x;
ii. | x |
2
=

n∈N
[´ x
n
[
2
(identitatea lui Parseval);
iii. transformarea Fourier este un izomorfism (izometric) de spat ¸ii Hilbert.
Serii trigonometrice
Un caz particular remarcabil de serie Fourier este seria trigonometric˘a. Con-
sider˘am spat ¸iul Hilbert al funct ¸iilor periodice (de perioad˘a 2π) de p˘atrat
integrabil (a se vedea exemplele de spat ¸ii p-integrabile):
L
2
[0, 2π] = ¦f : [0, 2π] → C [ f m˘asurabil˘a ¸si
_

0
[f(t)[
2
dt < ∞¦.
Produsul scalar este
< f, g >=
1

_

0
f(t)g(t)dt,
iar norma | f |
2
=
¸
1

_

0
[f(t)[
2
dt.
Pentru orice n ∈ Z, fie ω
n
(t) = e
int
. Un rezultat clasic de analiz˘a afirm˘a c˘a
mult ¸imea (sistemul trigonometric) B = ¦ω
n
[ n ∈ Z¦ este baz˘a ortonormal˘a
ˆın L
2
[0, 2π]. Pentru orice funct ¸ie f ∈ L
2
[0, 2π] , coeficient ¸ii Fourier (ˆın
6.1. NOT¸ IUNI TEORETICE 189
raport cu baza fixat˘a mai sus), sunt
´
f
n
=< f, ω
n
>=
1

_

0
f(t)e
−int
dt, ∀n ∈ Z,
iar seria Fourier (sau seria trigonometric˘a) asociat˘a funct ¸iei f este

n∈Z
´
f
n
ω
n
;
sumele part ¸iale ale seriei, P
n
=
n

k=−n
´
f
k
ω
k
, se numesc polinoame trigonomet-
rice ¸si lim
n→∞
P
n
= f ˆın spat ¸iul L
2
[0, 2π], sau, echivalent:
lim
n→∞
| P
n
−f |
2
= 0.
Identitatea lui Parseval devine ˆın acest caz:
1

_

0
[f(t)[
2
dt =| f |
2
2
=

n∈Z
[
´
f
n
[
2
.
Folosind egalitatea e
int
= cos nt + i sinnt, ∀t ∈ R, seria Fourier asociat˘a
funct ¸iei f se poate scrie sub forma:
a
0
2
+

n=1
(a
n
cos nt +b
n
sinnt),
unde coeficient ¸ii trigonometrici (clasici) a
n
¸si b
n
sunt:
a
n
=
1
π
_

0
f(t) cos ntdt, ∀n ≥ 0,
b
n
=
1
π
_

0
f(t) sinntdt, ∀n ≥ 1.
Leg˘atura dintre coeficient ¸ii
´
f
n
, a
n
¸si b
n
este:
´
f
0
=
a
0
2
,
´
f
n
=
a
n
−ib
n
2
,
´
f
−n
=
a
n
+ib
n
2
, ∀n = 1, 2, ...
Lema lui Riemann afirm˘a c˘a dac˘a funct ¸ia f este integrabil˘a, atunci:
lim
n→∞
a
n
= lim
n→∞
b
n
= 0.
ˆ
In leg˘atur˘a cu convergent ¸a punctual˘a a seriei Fourier, are loc urm˘atorul
rezultat clasic:
190 CAPITOLUL 6. M
˘
ASUR
˘
A S¸I INTEGRAL
˘
A
Teorema lui Dirichlet
Dac˘a f : R → R este o funct ¸ie periodic˘a de perioad˘a 2π, m˘asurabil˘a,
m˘arginit˘a, avˆand cel mult un num˘ar finit de discontinuit˘at ¸i de spet ¸a intˆai ¸si
avˆand derivate laterale ˆın orice punct, atunci seria Fourier asociat˘a funct ¸iei
f converge ˆın fiecare punct x ∈ R la
1
2
(f(x + 0) +f(x −0)).
ˆ
In particular, dac˘a funct ¸ia f este continu˘a (¸si verific˘a celelalte ipoteze din
teorema lui Dirichlet), atunci are loc descompunerea:
f(t) =
a
0
2
+

n=1
(a
n
cos nt +b
n
sinnt).
Convergent ¸a uniform˘a a seriei Fourier
Condit ¸ii suficiente pentru convergent ¸a uniform˘a a seriei Fourier sunt date ˆın
teorema urm˘atoare:
Dac˘a f : R → C este o funct ¸ie continu˘a, de clas˘a (
1
pe port ¸iuni ¸si
periodic˘a de perioad˘a 2π, atunci seria sa Fourier este absolut ¸si uniform
convergent˘a, iar suma este f.
Num˘arul
a
0
2
=
1

_

0
f(x)dx este media semnalului f, primul termen
a
1
cos x +b
1
sinx
este oscilat ¸ia principal˘a (ˆın jurul valorii medii), iar termenul
a
n
cos nt +b
n
sinnt, n ≥ 2
este armonica de ordinul n a funct ¸iei f. Perioada armonicei de ordinul n
este

n
, iar amplitudinea A
n
=
_
[a
n
[
2
+[b
n
[
2
; conform lemei lui Riemann
rezult˘a lim
n→∞
A
n
= 0.
ˆ
In cazul ˆın care funct ¸ia f are perioada T = 2, ( > 0), atunci toate
rezultatele de mai sus sunt ˆın continuare adev˘arate, cu adapt˘arile core-
spunz˘atoare; baza ortonormal˘a este
¦
n
[ n ∈ Z¦, cu
n
(x) = e
i
nπx

,
iar coeficient ¸ii Fourier sunt:
´
f
n
=
1
2
_
2
0
f(x)e
−i
nπx

dx, ∀n ∈ Z,
6.1. NOT¸ IUNI TEORETICE 191
a
n
=
1

_
2
0
f(x) cos
nπx

dx, ∀n = 0, 1, 2, ...,
b
n
=
1

_
2
0
f(x) sin
nπx

, ∀n = 1, 2, ...
Teorema lui Dirichlet se scrie:
1
2
(f(x + 0) +f(x −0)) =
a
0
2
+

n=1
_
a
n
cos
nπx

+b
n
sin
nπx

_
=
=

n=−∞
´
f
n
e
i
nπx

, ∀x ∈ R.
Identitatea lui Parseval devine acest caz:
[a
0
[
2
2
+

n≥1
_
[a
n
[
2
+[b
n
[
2
_
=
1

_
2
0
[f(t)[
2
dt.
Evident, toate rezultatele de mai sus r˘amˆan adev˘arate dac˘a ˆınlocuim inter-
valul [0, 2] cu orice alt interval de lungime 2, de exemplu, [−, ].
Serii de sinusuri ¸si cosinusuri
Fie f : [0, ] → R, o funct ¸ie integrabil˘a ¸si fie
˜
f : R → R, periodic˘a de
perioad˘a 2, definit˘a prin:
˜
f(x) =
_
f(x) , x ∈ [0, ]
f(−x) , x ∈ (−, 0)
Dac˘a funct ¸ia
˜
f satisface condit ¸iile teoremei lui Dirichlet, atunci, dezvoltˆand
˜
f ˆın serie Fourier, rezult˘a:
1
2
(f(x + 0) +f(x −0)) =
a
0
2
+

n=1
a
n
cos
πnx

, ∀x ∈ (0, ),
f(0 + 0) =
a
0
2
+

n=1
a
n
, f( −0) =
a
0
2
+

n=1
(−1)
n
a
n
,
coeficient ¸ii a
n
fiind coeficient ¸ii Fourier reali asociat ¸i funct ¸iei
˜
f.
Formula de mai sus se nume¸ste dezvoltarea ˆın serie de cosinusuri a lui f.
Analog, dac˘a funct ¸ia (impar˘a):
˜
f(x) =
_
f(x) , x ∈ [0, ]
−f(−x) , x ∈ (−, 0)
192 CAPITOLUL 6. M
˘
ASUR
˘
A S¸I INTEGRAL
˘
A
satisface condit ¸iile teoremei lui Dirichlet, atunci dezvoltarea ˆın serie de si-
nusuri a funct ¸iei f este:
1
2
(f(x + 0) +f(x −0)) =

n=1
b
n
sin
πnx

, ∀x ∈ (0, ),
coeficient ¸ii b
n
fiind coeficient ¸ii Fourier reali asociat ¸i funct ¸iei
˜
f.
Operatori pe spat ¸ii Hilbert
Acest˘a sect ¸iune continu˘a paragraful din capitolul 2 referitor la operatori
liniari ¸si continui pe spat ¸ii normate.
ˆ
In continuare (H, <, >) este un spat ¸iu Hilbert, iar L(H) este spat ¸iul Banach
al operatorilor liniari ¸si continui pe H.
ˆ
In leg˘atur˘a cu dualul unui spat ¸iu
Hilbert, are loc urm˘atorul rezultat:
Teorema lui Riesz
i. Pentru orice y ∈ H, aplicat ¸ia
f
y
: H → C, f
y
(x) =< x, y >
este funct ¸ional˘a liniar˘a ¸si continu˘a.
ii. Reciproc, dac˘a f este o funct ¸ional˘a liniar˘a ¸si continu˘a pe H, atunci exist˘a
y ∈ H astfel ˆıncˆat f = f
y
.
Adjunctul unui operator
Pentru orice T ∈ L(H), se demonstreaz˘a c˘a exist˘a un unic operator
T

∈ L(H) astfel ˆıncˆat:
< Tx, y >=< x, T

y >, ∀x, y ∈ H.
Propriet˘at ¸ile lui T

(numit adjunctul lui T) sunt:
i. (αT +β S)

= αT

+β S

, ∀α, β ∈ C, ∀T, S ∈ L(H).
ii. (T

)

= T, ∀T ∈ L(H).
iii. (TS)

= S

T

, ∀T, S ∈ L(H).
iv. | T

T |=| T |
2
, ∀T ∈ L(H).
v. Dac˘a T ∈ L(H) este inversabil, atunci (T
−1
)

= (T

)
−1
.
Fie T ∈ L(H) un operator fixat. T se nume¸ste autoadjunct dac˘a T = T

;
operatorul T se nume¸ste unitar dac˘a este inversabil ¸si T
−1
= T

; operatorul
T se nume¸ste normal dac˘a TT

= T

T.
6.2 Funct ¸ii integrabile
1. S˘a se demonstreze c˘a urm˘atoarele aplicat ¸ii sunt m˘asuri:
a. Fie X ,= ∅, fie T(X) mult ¸imea p˘art ¸ilor lui X ¸si fie a ∈ X, un element
6.2. FUNCT¸ II INTEGRABILE 193
arbitrar fixat. M˘asura Dirac concentrat˘a ˆın punctul a este, prin definit ¸ie:
δ
a
: T(X) → [0, ∞), δ
a
(A) =
_
1 dac˘a a ∈ A
0 dac˘a a ,∈ A
b. M˘asura de num˘arare pe X este, prin definit ¸ie:
µ
c
: T(X) → [0, ∞], µ
c
(A) =
_
cardA dac˘a A este finit˘a
∞ dac˘a A este infinit˘a
c. Presupunem ˆın plus c˘a mult ¸imea X este finit˘a. M˘asura de probabilitate
pe X este, prin definit ¸ie:
P : T(X) → [0, 1], P(A) =
card(A)
card(X)
.
d. Un exemplu remarcabil de m˘asur˘a este m˘asura Lebesgue (pe spat ¸iul R
n
);
construct ¸ia ei este dat˘a ˆın capitolul urm˘ator.
Solut ¸ie
Se verific˘a direct axiomele m˘asurii.
2.a. Fie δ
a
m˘asura Dirac (cf. exercit ¸iului 1) ¸si fie f : X → R. S˘a se
demonstreze c˘a:
_
X
fdδ
a
= f(a).
b. Fie µ
c
m˘asura de num˘arare (cf. exercit ¸iului 1) pe N ¸si fie
f : N → R. S˘a se demonstreze c˘a
_
N
fdµ
c
=

n∈N
f(n),
ˆın ipoteza c˘a seria din membrul drept are o sum˘a (eventual ∞).
c. Fie P m˘asura de probabilitate (cf exercit ¸iului 1) ¸si fie f : X → R. S˘a se
demonstreze c˘a
_
X
fdP =

x∈X
f(x)
card(X)
.
Solut ¸ie
Se aplic˘a definit ¸ia integralei, (mai ˆıntˆai pentru funct ¸ii simple).
3. Fie (X, /, µ) un spat ¸iu cu m˘asur˘a ¸si fie f : X → [0, ∞) o funct ¸ie
m˘asurabil˘a. S˘a se demonstreze c˘a dac˘a
_
X
fdµ = 0, atunci f = 0 (a.p.t.).
194 CAPITOLUL 6. M
˘
ASUR
˘
A S¸I INTEGRAL
˘
A
Solut ¸ie
Pentru orice n ∈ N , fie
A
n
= ¦x ∈ X ; f(x) >
1
n
¦.
Mult ¸imile A
n
sunt m˘asurabile pentru c˘a A
n
= f
−1
_
(
1
n
, ∞)
_
. Mai mult,
avem:
_
n∈N
A
n
= ¦x ∈ X ; f(x) ,= 0¦ .
Vom demonstra c˘a µ(A
n
) = 0, ∀n ∈ N. Integrˆand pe A
n
inegalitatea:
1
n
< f(x), ∀x ∈ A
n
,
obt ¸inem (folosim ¸si f(x) ≥ 0):
1
n
µ(A
n
) ≤
_
An
fdµ ≤
_
X
fdµ = 0,
deci µ(A
n
) = 0, ∀n ∈ N. Avem deci:
µ(¦x ∈ X ; f(x) ,= 0¦) = µ(
_
n∈N
A
n
) ≤

n∈N
µ(A
n
) = 0.
4. Fie (a
ij
)
i,j∈N
un ¸sir dublu indexat astfel ˆıncˆat a
ij
≥ 0, ∀i, j ∈ N. S˘a
se demonstreze c˘a:

i∈N

j∈N
a
ij
=

j∈N

i∈N
a
ij
.
Facem ment ¸iunea c˘a membrii egalit˘at ¸ii pot fi ¸si ∞.
Solut ¸ie
Vom aplica teorema de convergent ¸˘a monoton˘a. Consider˘am spat ¸iul cu m˘asur˘a
(N, µ
c
) ¸si ¸sirul de funct ¸ii
f
i
: N → [0, ∞), f
i
(j) = a
ij
.
Atunci, conform teoremei de convergent ¸˘a monoton˘a, avem:
_
N

i∈N
f
i

c
=

i∈N
_
N
f
i

c
,
6.2. FUNCT¸ II INTEGRABILE 195
adic˘a (aplicˆand exercit ¸iul 2(b)):

j∈N

i∈N
a
ij
=

i∈N

j∈N
a
ij
.
5. Funct ¸ii convexe, inegalitatea lui Jensen
O funct ¸ie φ : (a, b) → R se nume¸ste convex˘a dac˘a:
φ((1 −λ)x +λy) ≤ (1 −λ)φ(x) +λφ(y), ∀x, y ∈ (a, b), ∀λ ∈ [0, 1],
sau, echivalent:
φ(t) −φ(s)
t −s

φ(u) −φ(t)
u −t
, ∀a < s < t < u < b.
Se demonstreaz˘a f˘ar˘a dificultate c˘a o funct ¸ie convex˘a pe un interval deschis
este continu˘a. Un exemplu remarcabil de funct ¸ie convex˘a pe R este funct ¸ia
exponent ¸ial˘a, φ(x) = e
x
.
Inegalitatea lui Jensen Fie (X, /, µ) un spat ¸iu cu m˘asur˘a astfel ˆıncˆat
µ(X) = 1 ¸si fie a, b ∈ R, a < b. Atunci, pentru orice funct ¸ie integrabil˘a
f : X → (a, b) ¸si pentru orice funct ¸ie convex˘a φ : (a, b) → R, are loc
inegalitatea:
φ
__
X
fdµ
_

_
X
(φ ◦ f)dµ.
Solut ¸ie
Fie t =
_
X
fdµ ∈ R ¸si fie α = sup
s∈[a,t]
φ(t) −φ(s)
t −s
. Propunem ca exercit ¸iu
inegalitatea:
φ(s) ≥ φ(t) +α(s −t), ∀s ∈ (a, b).
ˆ
In particular, pentru s = f(x), obt ¸inem:
φ(f(x)) ≥ φ(t) +α(f(x) −t), ∀x ∈ X.
Integrˆand ultima inegalitate pe X ˆın raport cu m˘asura µ, obt ¸inem:
_
X
(φ ◦ f)dµ ≥
_
X
φ(t)dµ +α
__
X
fdµ −t
_
,
adic˘a:
_
X
(φ ◦ f)dµ ≥ φ
__
X
fdµ)
_
.
196 CAPITOLUL 6. M
˘
ASUR
˘
A S¸I INTEGRAL
˘
A
6. Fie (X, /, µ) ca ˆın exercit ¸iul 5 ¸si fie f : X → R, g : X → [0, ∞),
dou˘a funct ¸ii integrabile; s˘a se demonstreze inegalit˘at ¸ile:
a. e
_
X
f dµ

_
X
e
f
dµ.
b. e
_
X
ln g dµ

_
X
g dµ.
Solut ¸ie
Se aplic˘a inegalitatea lui Jensen funct ¸iei convexe φ(t) = e
t
.
7. Inegalitatea mediilor
Fie n ∈ N. S˘a se demonstreze c˘a pentru orice numere reale nenegative
x
1
, x
2
, ..., x
n
, are loc inegalitatea mediilor:
(x
1
x
2
...x
n
)
1
n

x
1
+x
2
+... +x
n
n
.
Solut ¸ie
Evident, putem presupune c˘a x
1
, x
2
, ..., x
n
sunt strict pozitive.
Fie X = ¦p
1
, p
2
, ..., p
n
¦ o mult ¸ime cu n elemente ¸si fie
P : T(X) → [0, ∞), m˘asura de probabilitate, deci
P(¦p
j
¦) =
1
n
, ∀j = 1, 2, ..., n.
Fie f : X → R, f(p
j
) = lnx
j
¸si fie φ(x) = e
x
. Aplicˆand inegalitatea lui
Jensen (sau exercit ¸iul 6a), obt ¸inem:
e
1
n

n
j=1
f(p
j
)

1
n
n

j=1
e
f(p
j
)
,
adic˘a (x
1
x
2
...x
n
)
1
n

x
1
+x
2
+... +x
n
n
.
8. Inegalitatea lui Holder
Fie p > 0 ¸si q > 0 astfel ˆıncˆat
1
p
+
1
q
= 1; p ¸si q se numesc ˆın acest caz
conjugate.
a. Fie (X, /, µ) un spat ¸iu cu m˘asur˘a. Atunci, pentru orice funct ¸ii m˘asurabile
f, g : X → [0, ∞), are loc inegalitatea lui Holder:
_
X
fg dµ ≤
__
X
f
p

_1
p
__
X
g
q

_1
q
.
6.2. FUNCT¸ II INTEGRABILE 197
b. Fie a
1
, a
2
, ..., a
n
¸si b
1
, b
2
, ..., b
n
numere reale pozitive; atunci:
a
1
b
1
+a
2
b
2
+... +a
n
b
n
≤ (a
p
1
+a
p
2
+... +a
p
n
)
1
p
(b
q
1
+b
q
2
+... +b
q
n
)
1
q
.
Solut ¸ie
a. Fie A =
__
X
f
p

_1
p
¸si B =
__
X
g
q

_1
q
. Dac˘a A = ∞ sau B = ∞,
atunci inegalitatea este evident˘a. Dac˘a A = 0 sau B = 0, atunci, conform
exercit ¸iului 3, f = 0(a.p.t.) sau g = 0 (a.p.t.) ¸si deci fg = 0 (a.p.t.) ¸si
inegalitatea este iar˘a¸si evident˘a. Presupunem acum A, B ∈ (0, ∞); fie F =
f
A
¸si G =
g
B
. Fie x ∈ X; deoarece F(x) > 0 ¸si G(x) > 0, exist˘a s, t ∈ R astfel
ˆıncˆat F(x) = e
s
p
¸si G(x) = e
t
q
. Folosind convexitatea funct ¸iei exponent ¸iale,
avem:
F(x)G(x) = e
1
p
s +
1
q
t

1
p
e
s
+
1
q
e
t
=
1
p
F
p
(x) +
1
q
G
q
(x).
Integrˆand ultima inegalitate, obt ¸inem:
_
X
FG dµ ≤
1
p
_
X
F
p
dµ +
1
q
_
X
G
q
dµ =
1
p
+
1
q
= 1,
ceea ce ˆıncheie demonstrat ¸ia.
b. Se aplic˘a inegalitatea lui Holder pentru un spat ¸iu de probabilitate (a se
vedea demonstrat ¸ia de la inegalitatea mediilor).
9. Inegalitatea lui Minkovski
Fie p > 1 ¸si fie (X, /, µ) un spat ¸iu cu m˘asur˘a; pentru orice funct ¸ii m˘asurabile
f, g : X → [0, ∞), are loc inegalitatea:
__
X
(f +g)
p

_1
p

__
X
f
p

_1
p
+
__
X
g
p

_1
p
.
Cazul particular p = 2 este cunoscut sub numele de inegalitatea lui Schwarz.
Solut ¸ie
Integrˆand egalitatea:
(f +g)
p
= f(f +g)
p−1
+g(f +g)
p−1
,
obt ¸inem:
_
X
(f +g)
p
=
_
X
f(f +g)
p−1
dµ +
_
X
g(f +g)
p−1
dµ.
198 CAPITOLUL 6. M
˘
ASUR
˘
A S¸I INTEGRAL
˘
A
Aplicˆand inegalitatea lui Holder celor doi termeni din membrul drept al
egalit˘at ¸ii de mai sus, obt ¸inem (alegem q conjugat cu p):
_
X
f(f +g)
p−1
dµ ≤
__
X
f
p

_1
p
__
X
(f +g)
(p−1)q

_1
q
, ¸si
_
X
g(f +g)
p−1
dµ ≤
__
X
g
p

_1
p
__
X
(f +g)
(p−1)q

_1
q
.
ˆ
Insumˆand cele dou˘a inegalit˘at ¸i ¸si folosind egalitatea (p − 1)q = p, obt ¸inem
inegalitatea:
_
X
(f +g)
p
dµ ≤
__
X
(f +g)
p

_1
q
_
__
X
f
p

_1
p
+
__
X
g
p

_1
p
_
(∗).
Folosind convexitatea funct ¸iei putere cu exponent supraunitar, φ(t) = t
p
,
obt ¸inem:
_
f +g
2
_
p

1
2
(f
p
+g
p
),
ceea ce arat˘a c˘a dac˘a membrul stˆang al inegalit˘at ¸ii (∗) este ∞, atunci ¸si
membrul drept este ∞. Putem deci presupune c˘a
_
X
(f + g)
p
dµ < ∞.
Demonstrat ¸ia se ˆıncheie ˆımp˘art ¸ind inegalitatea (∗) cu
__
X
(f +g)
p

_1
q
.
10. S˘a se studieze convergent ¸a punctual˘a, uniform˘a ¸si ˆın norma | |
1
a
¸sirului de funct ¸ii
f
n
: [0, 1] → R, f
n
(x) =
1
1 +nx
.
Solut ¸ie
Fie f(x) = 0, ∀x ∈ (0, 1] ¸si f(0) = 1. Atunci f
n
converge punctual la f , dar
nu converge uniform; ˆın norma | |
1
, ¸sirul f
n
converge la funct ¸ia nul˘a:
| f
n
|
1
=
_
1
0
[f
n
(x)[dx =
1
n
ln(1 +n) → 0.
11. S˘a se demonstreze incluziunile:

1
(Z) ⊂
2
(Z) ¸si L
2
[0, 2π] ⊂ L
1
[0, 2π].
Solut ¸ie
Incluziunile rezult˘a din urm˘atoarele dou˘a inegalit˘at ¸i:
| x |
2
≤ | x |
1
, ∀x ∈
2
(Z) ¸si
6.2. FUNCT¸ II INTEGRABILE 199
| f |
1
≤ | f |
2
, ∀f ∈ L
1
[0, 2π].
Prima inegalitate este evident˘a:
| x |
2
2
=

n∈Z
[x(n)[
2

_

n∈Z
[x(n)[
_
2
=| x |
2
1
.
Pentru cea de-a doua inegalitate s˘a obsev˘am mai ˆıntˆai c˘a funct ¸ia constant˘a
1(t) = 1 este ¸si ˆın L
1
[0, 2π] ¸si ˆın L
2
[0, 2π]:
| 1 |
1
=| 1 |
2
= 1.
Fie acum f : [0, 2π] → C o funct ¸ie m˘asurabil˘a (¸si periodic˘a). Aplic˘am
inegalitatea lui Holder (exercit ¸iul 8) funct ¸iilor [f[ ¸si 1; obt ¸inem:
| f |
1
=
1

_

0
[f(t)[ 1(t) dt ≤

1

__

0
[f(t)[
2
dt
_
1
2
__

0
[1(t)[
2
dt
_
1
2
= | f |
2
.
12. Fie L
1
(R) spat ¸iul Banach al funct ¸iilor integrabile pe Rˆın raport cu
m˘asura Lebesgue ¸si fie f ∈ L
1
(R).
a. S˘a se demonstreze c˘a pentru orice t ∈ R, funct ¸ia h(x) = e
−itx
f(x) este
ˆın spat ¸iul L
1
(R).
Putem defini deci:
´
f : R → C,
´
f(t) =
_
R
e
−ixt
f(x) dx.
Funct ¸ia
´
f se nume¸ste transformata Fourier a funct ¸iei f; s˘a se demonstreze
urm˘atoarele propriet˘at ¸i:
b. Dac˘a φ(x) = f(x)e
isx
, atunci
´
φ(t) =
´
f(t −s), ∀s, t ∈ R.
c. Dac˘a ψ(x) = f(x −s), atunci
´
ψ(t) =
´
f(t)e
−ist
, ∀s, t ∈ R.
d. Dac˘a η(x) = f(−x), atunci ´ η(t) =
´
f(t), ∀t ∈ R.
Solut ¸ie
a. Cu notat ¸iile din enunt ¸:
| h |
1
=
_
R
[e
−ixt
f(x)[ dt =| f |
1
< ∞,
deci h ∈ L
1
(R).
b. Fie s, t ∈ R; atunci:
´
ψ(t) =
_
R
e
−ixt
f(x)e
ixs
dx =
_
R
e
−ix(t−s)
f(x) dx =
´
f(t −s).
200 CAPITOLUL 6. M
˘
ASUR
˘
A S¸I INTEGRAL
˘
A
c. Pentru orice t, s ∈ R avem:
´
ψ(t) =
_
R
e
−ixt
f(x −s) dx =
_
R
e
−i(s+u)t
f(u) du =
= e
−ist
_
R
e
−iut
f(u) du = e
−ist
´
f(t),
unde, ˆın prima integral˘a s-a f˘acut schimbarea de variabil˘a x −s = u.
d. Pentru orice t ∈ R avem:
´ g(t) =
_
R
e
−ixt
f(−x) dx =
=
_
R
e
ixt
f(−x) dx =
_
R
e
−ixt
f(x) dx =
´
f(t).
13. Fie f ∈ L
1
(R) ¸si fie g(x) = −ixf(x). Dac˘a g ∈ L
1
(R), atunci
funct ¸ia
´
f este diferent ¸iabil˘a ¸si
_
´
f
_

= ´ g.
Solut ¸ie
Pentru orice t ∈ R, avem:
lim
u→0
´
f(t +u) −
´
f(t)
u
= lim
u→0
_
R
e
−ixt
f(x)
e
−ixu
−1
u
dx.
Propunem ca exercit ¸iu inegalitatea:
¸
¸
¸
¸
¸
e
−ixt
f(x)
e
−ixu
−1
u
¸
¸
¸
¸
¸
≤ [ xf(x)[ , ∀u ,= 0.
Din ipotez˘a, funct ¸ia R ÷ x → xf(x) ∈ R este integrabil˘a ¸si deci putem
aplica teorema de convergent ¸˘a dominat˘a a lui Lebesgue:
lim
u→0
´
f(t +u) −
´
f(t)
u
=
_
R
e
−ixt
f(x)
_
lim
u→0
e
−ixu
−1
u
_
dx =
=
_
R
e
−ixt
f(x) (−ix) dx = ´ g(t),
ceea ce ˆıncheie demonstrat ¸ia.
14. Fie f ∈ L
1
(R) o funct ¸ie de clas˘a (
1
(R) astfel ˆıncˆat lim
|x|→∞
f(x) = 0.
Atunci f

∈ L
1
(R) ¸si
´
f

(t) = it
´
f(t), ∀t ∈ R.
6.3. SERII FOURIER 201
Solut ¸ie
Pentru orice t ∈ R, aplicˆand formula de integrare prin p˘art ¸i, avem:
´
f

(t) =
_

−∞
e
−ixt
f

(x) dx =
= e
−ixt
f(x)
¸
¸
¸

−∞
+it
_

−∞
e
−ixt
f(x) dx = it
´
f(t).
6.3 Serii Fourier
15. S˘a se demonstreze egalit˘at ¸ile:
1 + cos x + cos 2x +... + cos nx =
sin
(n+1)x
2
cos
nx
2
sin
x
2
,
sinx + sin2x +... + sinnx =
sin
(n+1)x
2
sin
nx
2
sin
x
2
,
∀n ∈ N

, ∀x ∈ R, x ,= 2kπ, k ∈ Z.
Solut ¸ie
Seˆınmult ¸e¸ste membrul drept cu 2 sin
x
2
¸si se transform˘a produseleˆın diferent ¸e.
Alt˘a metod˘a: not˘am cu S prima suma ¸si a doua cu T ¸si calcul˘am S + iT;
notˆand z = cos x +i sinx, se obt ¸ine o progresie geometric˘a.
16. S˘a se dezvolte ˆın serie Fourier funct ¸ia
f(x) = [x[, x ∈ [−π, π],
prelungit˘a prin periodicitate la ˆıntregul R.
S˘a se deduc˘a apoi suma seriei numerice:
1
1
2
+
1
3
2
+
1
5
2
+...
Solut ¸ie
Funct ¸ia este continu˘a; calcul˘am coeficient ¸ii Fourier reali:
a
0
=
1
π
_
π
−π
[x[ dx =
2
π
_
π
0
xdx = π.
a
n
=
1
π
_
π
−π
[x[ cos nxdx =
2
π
_
π
0
xcos nxdx =
202 CAPITOLUL 6. M
˘
ASUR
˘
A S¸I INTEGRAL
˘
A
=
2
π
_
1
n
xsinnx
¸
¸
¸
¸
π
0

1
n
_
π
0
sinnxdx
_
=
=
2
πn
2
cos nx
¸
¸
¸
¸
π
0
=
2
πn
2
((−1)
n
−1) , ∀n ≥ 1.
b
n
=
1
π
_
π
−π
[x[ sinnxdx = 0, ∀n ≥ 1.
Rezult˘a seria Fourier (conform teoremei lui Dirichlet):
[x[ =
π
2
+

n≥1
2 ((−1)
n
−1)
n
2
cos nx, ∀x ∈ [−π, π],
sau, echivalent:
[x[ =
π
2
+

m≥0
−4
π(2m+ 1)
2
cos(2m+ 1)x, ∀x ∈ [−π, π].
ˆ
In particular, pentru x = 0, se obt ¸ine:
1
1
2
+
1
3
2
+
1
5
2
+... =
π
2
8
.
17. S˘a se determine seria Fourier asociat˘a funct ¸iei
f(x) = x, ∀x ∈ (−π, π],
prelungit˘a prin periodicitate la R. Notˆand cu S suma acestei serii, s˘a se
determine S(x).
Solut ¸ie
Din periodicitate, rezult˘a c˘a f(−π) = f(π) = π, deci funct ¸ia nu este con-
tinu˘a ˆın punctele kπ, k ∈ Z ¸si:
1
2
(f(−π + 0) +f(π −0)) = 0.
Calcul˘am acum coeficient ¸ii Fourier:
a
n
=
1
π
_
π
−π
xcos nxdx = 0, ∀n ≥ 0.
b
n
=
_
π
−π
xsinnxdx =
2
π
_
π
0
xsinnxdx =
6.3. SERII FOURIER 203
=
2
π
_

x
n
cos nx
¸
¸
¸
¸
π
0
+
1
n
_
π
0
cos nxdx
_
=
2
n
(−1)
n+1
, ∀n ≥ 1.
Rezult˘a seria Fourier:
S(x) =

n=1
2(−1)
n+1
n
sinnx.
Conform teoremei lui Dirichlet rezult˘a :
S(x) = f(x), ∀x ∈ (−π, π),
iar ˆın punctele ±π rezult˘a:
S(π) = S(−π) =
1
2
(f(−π + 0) +f(π −0)) = 0.
ˆ
In particular, pentru x =
π
2
, se obt ¸ine seria lui Leibniz:

k≥0
(−1)
k
2k + 1
=
π
4
.
18. S˘a se determine seria Fourier asociat˘a funct ¸iei
f(x) = x
2
, x ∈ (−π, π],
prelungit˘a prin periodicitate la R.
S˘a se calculeze apoi sumele seriilor de numere:

n≥0
1
n
2
,

n≥1
(−1)
n−1
n
2
,

n≥1
1
n
4
.
Solut ¸ie
Evident, funct ¸ia este continu˘a; calcul˘am coeficient ¸ii Fourier:
a
0
=
1
π
_
π
−π
x
2
dx =
2
3
π
2
.
a
n
=
1
π
_
π
−π
x
2
cos nx =
2

x
2
sinnx
¸
¸
¸
¸
π
0

4

_
π
0
xsinnxdx =
=
4
n
2
π
xcos nx
¸
¸
¸
¸
π
0

4
n
2
π
_
π
0
sinnxdx = 4
(−1)
n
n
2
.
Evident, b
n
= 0, ∀n ≥ 1. Rezult˘a dezvoltarea:
x
2
=
π
2
3
+

n≥1
4
(−1)
n
n
2
cos nx, ∀x ∈ [0, π].
204 CAPITOLUL 6. M
˘
ASUR
˘
A S¸I INTEGRAL
˘
A
Pentru a calcula suma primei serii, particulariz˘amˆın identitatea de mai sus
x = π; rezult˘a:

n≥1
1
n
2
=
π
2
6
.
Pentru suma celei de-a doua serii, lu˘am x = 0; se obt ¸ine:

n≥1
(−1)
n
n
2
=
π
2
12
.
Pentru a calcula suma celei de-a treia serii, scriem mai ˆıntˆai identitatea lui
Parseval pentru seria trigonometric˘a de mai sus; rezult˘a:
1
π
_
π
−π
x
4
dx =| f |
2
2
=
a
2
0
2
+

n≥1
a
2
n
.
Se obt ¸ine:

n≥1
1
n
4
=
1
16
_


4
9
+
2
π
_
π
0
x
4
dx
_
=
π
4
90
.
19. Fie a ∈ R

.
a. S˘a se determine seria Fourier asociat˘a funct ¸iei f(x) = e
ax
, x ∈ (−π, π].
b. S˘a se deduc˘a sumele seriilor de numere:

n≥1
1
n
2
+a
2
¸si

n≥1
(−1)
n
n
2
+a
2
c. S˘a se deduc˘a dezvolt˘arile ˆın serie Fourier ale funct ¸iilor ch(ax) ¸si sh(ax),
pe intervalul (−π, π).
Solut ¸ie
a. Calcul˘am coeficient ¸ii Fourier:
a
0
=
1
π
_
π
−π
e
ax
dx =
e

−e
−aπ

= 2
sh(aπ)

a
n
=
1
π
_
π
−π
e
ax
cos nxdx =
e
ax
(a cos nx +nsinnx)
π(a
2
+n
2
)
¸
¸
¸
¸
π
−π
=
= (−1)
n
2a sh(aπ)
π(a
2
+n
2
)
, ∀n ≥ 1.
b
n
=
1
π
_
π
−π
e
ax
sinnxdx =
e
ax
(a sinnx −ncos nx)
π(a
2
+n
2
)
¸
¸
¸
¸
π
−π
=
6.3. SERII FOURIER 205
= (−1)
n−1
2nsh(aπ)
π(a
2
+n
2
)
, ∀n ≥ 1.
Rezult˘a formula:
e
ax
=
2 sh(aπ)
π
_
_
1
2a
+

n≥1
(−1)
n
a
2
+n
2
(a cos nx −b sinnx)
_
_
, ∀x ∈ (−π, π).
b.
ˆ
In punctele ±π funct ¸ia (prelungit˘a prin periodicitate) nu este continu˘a;
ˆın aceste puncte suma seriei trigonometrice este:
f(π+) +f(π−)
2
=
e

+e
−aπ
2
=
2 sh(aπ)
π
_
_
1
2a
+

n≥1
a
a
2
+n
2
_
_
.
Din egalitatea de mai sus rezult˘a suma primei serii cerute:

n≥1
1
a
2
+n
2
=
π(e

+e
−aπ
)
2a(e

−e
−aπ
)

1
2a
2
.
Pentru a calcula suma celei de-a doua serii, se ia x = 0ˆın dezvoltarea funct ¸iei
f; se obt ¸ine:

n≥1
(−1)
n
a
2
+n
2
=
π
2a sh(aπ)

1
2a
2
.
c. Din definit ¸ie ¸si din dezvoltarea obt ¸inut˘a la punctul a, rezult˘a:
ch(ax) =
e
ax
+e
−ax
2
=
=
sh(aπ)

+

n≥1
(−1)
n
2a sh(aπ)
a
2
+n
2
cos nx, ∀x ∈ (−π, π).
Formula de mai sus este adev˘arat˘a ¸si ˆın ±π, deorece funct ¸ia ch (prelungit˘a
prin periodicitate) este continu˘a.
Analog, se obt ¸ine:
sh(ax) =
e
ax
−e
−ax
2
=
=

n≥1
(−1)
n−1
2nsh(aπ)
a
2
+n
2
sinnx, ∀x ∈ (−π, π).
206 CAPITOLUL 6. M
˘
ASUR
˘
A S¸I INTEGRAL
˘
A
20. S˘a se demonstreze formula:
π −x
2
=

n≥1
sinnx
n
, ∀x ∈ (0, 2π).
Solut ¸ie
Fie f(x) =
π−x
2
, x ∈ [0, 2π), prelungit˘a prin periodicitate la R; calcul˘am
coeficient ¸ii Fourier:
a
0
=
1
π
_

0
π −x
2
dx =
1

_
πx −
x
2
2

¸
¸
¸
¸

0
= 0.
a
n
=
1
π
_

0
π −x
2
cos nxdx =
=
(π −x) sinnx
2nπ
¸
¸
¸
¸

0

1
2nπ
_

0
sinnxdx = 0, ∀n ≥ 1.
b
n
=
1
π
_

0
π −x
2
sinnxdx =
=
−(π −x) cos nx
2nπ
¸
¸
¸
¸

0

1
2nπ
_
2nπ
0
cos nxdx =
1
n
, ∀n ≥ 1.
Aplicˆand teorema lui Dirichlet, rezult˘a:
π −x
2
=

n≥1
sinnx
n
, ∀x ∈ (0, 2π).
ˆ
In punctele x = 0 ¸si x = 2π funct ¸ia f nu este continu˘a; ˆın aceste puncte
seria trigonometric˘a asociat˘a ei are suma 0.
21. S˘a se demonstreze egalitatea:

n≥1
sin2nx
2n
=
π
4

x
2
, ∀x ∈ (0, π).
Solut ¸ie
Din formula:
π −x
2
=

n≥1
sinnx
n
, ∀x ∈ (0, 2π),
demonstrat˘a ˆın exercit ¸iul precedent, ˆınlocuind pe x cu 2x, rezult˘a identi-
tatea:
π −2x
2
=

n≥1
sin2nx
n
, ∀x ∈ (0, π).
6.3. SERII FOURIER 207
ˆ
Imp˘art ¸ind acum cu 2, rezult˘a egalitatea cerut˘a.
22. S˘a se demonstreze identit˘at ¸ile:

n≥1
sin(2n −1)x
2n −1
=
π
4
, ∀x ∈ (0, π)

n≥1
sin(2n −1)x
2n −1
= −
π
4
, ∀x ∈ (−π, 0).
S˘a se calculeze apoi suma seriei:
1 −
1
5
+
1
7

1
11
+
1
13
−...
Solut ¸ie
Pentru prima identitate se scad membru cu membru cele dou˘a egalit˘at ¸i
demonstrate ˆın exercit ¸iile 20 ¸si 21; a doua identitate rezult˘a din prima ¸si din
imparitatea funct ¸iei sinus. Pentru a calcula suma seriei numerice date, se ia
x =
π
3
ˆın prima egalitate ¸si obt ¸inem:
π
4
=

n≥1
sin
(2n−1)π
3
2n −1
,
de unde rezult˘a: 1 −
1
5
+
1
7

1
11
+
1
13
−... =
π

3
6
.
23. Fenomenul Gibbs
ˆ
In jurul unui punct de discontinuitate al unei funct ¸ii date, seria Fourier aso-
ciat˘a ei converge doar punctual (nu neap˘arat uniform). Acest fapt conduce
la un defect de convergent ¸˘a (aparent paradox) al ¸sirului sumelor part ¸iale
asociat seriei trigonometrice date, numit fenomenul Gibbs. D˘am ˆın contin-
uare un exemplu ˆın acest sens.
Consider˘am restrict ¸ia funct ¸iei signum la intervalul (−π, π),
sgn : (−π, π) → R, sgn(x) =
_
¸
_
¸
_
−1 , x ∈ (−π, 0)
0 , x = 0
1 , x ∈ (0, π)
ˆ
In exercit ¸iul anterior s-a demonstrat egalitatea:
sgn(x) =
4
π

n≥1
sin(2n −1)x
2n −1
, ∀x ∈ (−π, π).
208 CAPITOLUL 6. M
˘
ASUR
˘
A S¸I INTEGRAL
˘
A
Not˘am cu S
n
¸sirul sumelor part ¸iale:
S
n
(x) =
4
π
n

k=1
sin(2k −1)x
2k −1
, ∀x ∈ (−π, π).
ˆ
In punctul x = 0 funct ¸ia sgn nu este continu˘a; seria sa Fourier converge
(conform teoremei lui Dirichlet) la
1
2
(−1 + 1) = 0 = sgn(0); convergent ¸a
lim
n→∞
S
n
(x) = sgn(x), ∀x ∈ (−π, π) este punctual˘a, nu ¸si uniform˘a.
a. S˘a se demonstreze egalitatea:
S
n
(x) =
2
π
_
x
0
sin2nt
sint
dt, ∀x ∈ (−π, π).
b. S˘a se arate c˘a funct ¸ia S
n
are un maxim ˆın punctul x =
π
2n
¸si:
lim
n→∞
S
n
_
π
2n
_
=
2
π
_
π
0
sint
t
dt ≈ 1, 1789.
c. S˘a se calculeze
lim
n→∞
¸
¸
¸
¸
S
n
_
π
2n
_
−sgn(0+)
¸
¸
¸
¸
.
Solut ¸ie
a. Calcul˘am mai ˆıntˆai suma
A = cos x + cos 3x +... + cos(2n −1)x, ∀x ,= kπ, k ∈ Z.
Pentru aceasta, consider˘am ¸si suma B = sinx +sin3x +... +sin(2n−1)x ¸si
calcul˘am:
A+iB =
= (cos x+i sinx) +(cos 3x+i sin3x) +... +(cos(2n−1)x+i sin(2n−1)x) =
= z
2
z
2n
−1
z
2
−1
,
unde am notat z = cos x +i sinx. Dup˘a calcule, rezult˘a:
A+iB =
sinnx
sinx
(cos nx +i sinnx),
¸si deci:
cos x + cos 3x +... + cos(2n −1)x =
sin2nx
2 sinx
, ∀x ,= kπ, k ∈ Z.
6.3. SERII FOURIER 209
Integrˆand de la 0 la x, rezult˘a:
n

k=1
sin(2k −1)x
2k −1
=
_
x
0
sin2nt
2 sint
dt,
sau, ˆınmult ¸ind cu
4
π
:
S
n
(x) =
2
π
_
x
0
sin2nt
sint
dt, ∀x ∈ (−π, π).
b. Din cele demonstrate la punctul precedent rezult˘a c˘a
S

n
(x) =
2 sin2nx
π sinx
¸si deci
π
2n
este punct critic al lui S
n
; ˆıntr-o vecin˘atate a lui
π
2n
avem:
S

n
(x) =
2 sin2nx
π sinx
> 0, x <
π
2n
,
S

n
(x) =
2 sin2nx
π sinx
< 0, x >
π
2n
.
Rezult˘a c˘a x =
π
2n
este punct de maxim al funct ¸iei S
n
.
Calcul˘am acum:
S
n
_
π
2n
_
=
2
π
_ π
2n
0
sin2nt
sint
dt =
2
π
_
π
0
sinu
sin
_
u
2n
_
du
2n
=
1
n
_
π
0
sinu
sin
_
u
2n
_ du.
Rezult˘a:
lim
n→∞
S
n
_
π
2n
_
=
2
π
_
π
0
sinu
u
du.
Ultima integral˘a se aproximeaz˘a dezvoltˆand funct ¸ia sinus ˆın serie de puteri:
_
π
0
sinu
u
du =
_
π
0
_
_

n≥1
(−1)
n
(2n −1)!
x
2n−2
_
_
du =
=

n≥1
(−1)
n
(2n −1)!(2n −1)
x
2n−1
¸
¸
¸
¸
π
0
=

n≥1
(−1)
n
π
2n−1
(2n −1)!(2n −1)
.
Seria fiind alternat˘a, eroarea este mai mic˘a decˆat primul termen neglijat.
Cu o eroare mai mic˘a decˆat 10
−3
, se obt ¸ine
lim
n→∞
S
n
_
π
2n
_
≈ 1, 1789.
210 CAPITOLUL 6. M
˘
ASUR
˘
A S¸I INTEGRAL
˘
A
c. Rezult˘a: lim
n→∞
¸
¸
¸
¸
S
n
_
π
2n
_
−sgn(0+)
¸
¸
¸
¸
≈ 0, 1789.
24. S˘a se dezvolte ˆın serie Fourier funct ¸ia:
f(x) =
_
0 , x ∈ (−2, 0]
x
2
, x ∈ (0, 2]
,
prelungit˘a prin periodicitate (perioad˘a 4) la R.
Solut ¸ie
Cu notat ¸iile uzuale, = 2 ¸si deci coeficient ¸ii Fourier sunt:
a
0
=
1
2
_
2
−2
f(x) dx =
1
2
_
2
0
x
2
dx =
1
2
.
a
n
=
1
2
_
2
0
x
2
cos
nπx
2
dx =
_
0 dac˘a n par, n ≥ 2

2
π
2
n
2
dac˘a n impar, n ≥ 1
b
n
=
1
2
_
2
0
x
2
sin
nπx
2
dx =
(−1)
n−1
πn
, ∀n ≥ 1.
Rezult˘a dezvoltarea:
a
0
2
+

n≥1
_
a
n
cos
nπx
2
+b
n
sin
nπx
2
_
= f(x), ∀x ∈ (−2, 2),
deci:
1
4
+

n≥1
_

2
π
2
(2n −1)
2
cos
(2n −1)πx
2
+
(−1)
n−1
πn
sin
nπx
2
_
=
=
_
0 , x ∈ (−2, 0]
x
2
, x ∈ (0, 2)
ˆ
In particular, pentru x = 1 rezult˘a identitatea (obt ¸inut˘a ¸si ˆın exercit ¸iul 17):

n≥1
(−1)
n−1
2n −1
=
π
4
.
ˆ
In x = 2 funct ¸ia nu este continu˘a, deci seria Fourier nu converge ˆın acest
punct la f(2) = 1, ci, conform teoremei lui Dirichlet, la
f(2−) +f(2+)
2
=
1
2
;
rezult˘a identitatea (obt ¸inut˘a ¸si ˆın exercit ¸iul 16):

n≥1
1
(2n −1)
2
=
π
2
8
.
6.3. SERII FOURIER 211
25. Fie funct ¸ia f : [0, π] → R, f(x) = x.
a. S˘a se dezvolte f ˆın serie de cosinusuri.
b. S˘a se dezvolte f ˆın serie de sinusuri.
Solut ¸ie
a. Calcul˘am coeficient ¸ii dezvolt˘arii ˆın serie de cosinusuri (coeficient ¸ii Fourier
ai prelungirii pare a funct ¸iei f la intervalul (−π, π)):
a
0
=
2
π
_
π
0
xdx = π,
a
n
=
2
π
_
π
0
xcos nxdx =
2x sinnx
πn
¸
¸
¸
¸
π
0

2

_
π
0
sinnxdx =
=
2((−1)
n
−1)
n
2
π
, ∀n ≥ 1.
Rezult˘a dezvoltarea ˆın serie de cosinusuri:
x =
π
2

n≥1
4
π(2n −1)
2
cos(2n −1)x, ∀x ∈ [0, π],
egalitatea fiind adev˘arat˘a ˆın punctele x = 0 ¸si x = π deoarece prelungirea
par˘a este continu˘a.
b. Calcul˘am coeficient ¸ii dezvolt˘arii ˆın serie de sinusuri (coincid cu coeficient ¸ii
Fourier ai prelungirii impare a funct ¸iei f):
b
n
=
2
π
_
π
0
xsinnxdx =
2
π
_

1
n
xcos nx
¸
¸
¸
¸
π
0
+
1
n
_
π
0
cos nxdx
_
=
=
2(−1)
n−1
n
, ∀n ≥ 1.
Rezult˘a dezvoltarea ˆın serie de sinusuri:
x =

n≥1
2(−1)
n−1
n
sinnx, ∀x ∈ [0, π).
26. Fie a ∈ R

; s˘a se dezvolte funct ¸ia f : [0, π) → R, f(x) = e
ax
:
a. ˆın serie de cosinusuri;
b. ˆın serie de sinusuri.
Solut ¸ie
Se calculeaz˘a coeficient ¸ii (a se vedea ¸si exercit ¸iul 19) ¸si rezult˘a dezvolt˘arile:
e
ax
=
e

−1

+

n≥1
2a((−1)
n
e

−1)
π(a
2
+n
2
)
cos nx ∀x ∈ [0, π).
212 CAPITOLUL 6. M
˘
ASUR
˘
A S¸I INTEGRAL
˘
A
e
ax
=

n≥1
2n(1 −(−1)
n
e

)
π(a
2
+n
2
)
sinnx, ∀x ∈ (0, π).
27. S˘a se determine coeficient ¸ii Fourier complec¸si (spectrul ˆın frecvent ¸˘a)
ai funct ¸iei de perioad˘a 2π,
f(t) = e
|t|
, t ∈ [−π, π].
Solut ¸ie
Pentru orice n ∈ Z, coeficient ¸ii Fourier sunt:
´
f
n
=
1

_
π
−π
f(t)e
−int
dt =
=
1

_
π
−π
e
|t|
e
−int
dt =
1

_
0
−π
e
−t(1+in)
dt +
1

_
π
0
e
t(1−in)
dt =
=
−1
2π(1 +in)
e
−t(1+in)
¸
¸
¸
¸
0
−π
+
1
2π(1 −in)
e
t(1+in)
¸
¸
¸
¸
π
0
=
=
(−1)
n
π(n
2
+ 1)
_
insh(π) + ch(π) + (−1)
n+1
_
.
28. S˘a se determine coeficient ¸ii Fourier complec¸si ¸si seria Fourier pentru
funct ¸ia periodic˘a
f(x) =
_
−1 , x ∈ (−π, 0)
1 , x ∈ [0, π]
Solut ¸ie
Calcul˘am coeficient ¸ii Fourier; evident,
´
f
0
= 0. Pentru n ∈ Z

, avem:
´
f
n
=
1

_

_
0
−π
e
−int
dt +
_
π
0
e
−int
dt
_
=
=
1
2πin
_
e
−int
¸
¸
¸
0
−π
− e
−int
¸
¸
¸
π
0
_
=
i
πn
((−1)
n
−1) .
Din teorema lui Dirichlet, rezult˘a:

n∈Z
´
f
2n+1
e
i(2n+1)t
=

n∈Z
−2i
(2n + 1)π
e
i(2n+1)π
, ∀t ∈ (−π, 0) ∪ (0, π).
29. S˘a se determine seria Fourier complex˘a a funct ¸iei de perioad˘a 2π:
f(x) =
x
2

x
2

, x ∈ (0, 2π].
6.4. OPERATORI PE SPAT¸ II HILBERT 213
S˘a se demonstreze c˘a seria converge uniform pe R.
Solut ¸ie
Calcul˘am mai ˆıntˆai coeficient ¸ii Fourier; pentru orice n ∈ Z

:
´
f
n
=
1

_

0
_
x
2

x
2

_
e
−inx
dx =
=
1
2πin
_

0
_
1
2

x

_
e
−inx
dx =
1
2πn
2
_
1
2

x

_
e
−inx
¸
¸
¸

0
= −
1
2πn
2
.
Prin calcul direct,
´
f
0
=
π
6
.
Funct ¸ia f este continu˘a, periodic˘a ¸si de clas˘a (
1
pe port ¸iuni (funct ¸ia nu este
de clas˘a (
1
ˆın punctele 2kπ, ∀k ∈ Z), deci seria Fourier asociat˘a converge
uniform la f pe R:
π
6
+

n∈Z

−1
2πn
2
e
inx
=
x
2

x
2

, ∀x ∈ R.
6.4 Operatori pe spat ¸ii Hilbert
30. Fie T ∈ L(C
n
) cu matricea asociat˘a (ˆın baza canonic˘a) M
T
= (a
ij
)
i,j
.
a. S˘a se demonstreze c˘a matricea adjunctului T

este M
T
= (b
ij
)
ij
, unde,
b
ij
= a
ji
, ∀i, j ∈ ¦1, 2, ..., n¦.
b. S˘a se demonstreze c˘a operatorul T este autoadjunct dac˘a ¸si numai dac˘a
a
ij
= a
ji
, ∀i, j ∈ ¦1, 2, ..., n¦.
c. S˘a se demonstreze c˘a operatorul T este unitar dac˘a ¸si numai dac˘a M
T
este matrice ortogonal˘a.
Solut ¸ie
a. Fie ¦e
1
, e
2
, ..., e
n
¦ baza canonic˘a din R
n
; atunci, din definit ¸ie,
a
ij
=< Te
j
, e
i
>, ∀i, j ∈ ¦1, 2, ..., n¦.
Pentru orice i, j ∈ ¦1, 2, ..., n¦, avem:
b
ij
=< T

e
j
, e
i
>=< e
j
, (T

)

e
i
>=< e
j
, Te
i
>= < Te
i
, e
j
> = a
ji
.
Celelalte afirmat ¸ii sunt consecint ¸e directe ale definit ¸iilor ¸si ale punctului a.
31. Fie (H, <, >) un spat ¸iu Hilbert ¸si fie T ∈ L(H).
Not˘am Ker(T) ¸si Im(T) nucleul ¸si, respectiv, imaginea operatorului T:
Ker(T) = ¦x ∈ H [ Tx = 0¦, Im(T) = ¦Tx [ x ∈ H¦.
214 CAPITOLUL 6. M
˘
ASUR
˘
A S¸I INTEGRAL
˘
A
S˘a se demonstreze egalit˘at ¸ile:
a. Ker(T) = (Im(T

))

.
b. Im(T) = (Ker(T

))

.
Solut ¸ie
a. Fie x ∈ Ker(T) ¸si fie y ∈ H; atunci:
< T

y, x >=< y, Tx >= 0
¸si deci x ⊥ Im(T

). Pentru incluziunea invers˘a, fie x ∈ (Im(T

))

; atunci,
pentru orice y ∈ H, avem:
< Tx, y >=< x, T

y >= 0
¸si deci Tx = 0, adic˘a x ∈ Ker(T).
b. Este o consecint ¸˘a a egalit˘at ¸ii (T

)

= T ¸si a egalit˘at ¸ii de la punctul a.
32. Operatorul diagonal
a. S˘a se demonstreze c˘a pentru orice α ∈

(Z) ¸si pentru orice x ∈
2
(Z),
¸sirul produs αx : Z → C, (αx)(n) = α(n)x(n) este ˆın spat ¸iul
2
(Z).
b. Fie α ∈

(Z); s˘a se demonstreze c˘a operatorul:
D
α
:
2
(Z) →
2
(Z), D
α
x = αx
este liniar ¸si continuu ¸si | D
α
|=| α |

. Operatorul D
α
se nume¸ste opera-
tor diagonal.
c. S˘a se calculeze adjunctul operatorului D
α
¸si s˘a se caracterizeze operatorii
diagonali autoadjunct ¸i ¸si cei unitari.
d. S˘a se demonstreze c˘a D
α
este inversabil dac˘a ¸si numai dac˘a:
α(n) ,= 0, ∀n ∈ Z ¸si 0 nu este punct limit˘a al ¸sirului α,
sau, ˆıntr-o formulare echivalent˘a, 0 ,∈ ¦α(n) [ n ∈ Z¦, unde, baraˆınseamn˘a,
ˆın acest caz, ˆınchiderea (ˆın C) a mult ¸imii respective.
e. S˘a se determine spectrul operatorului diagonal.
Solut ¸ie
a. Pentru orice α ∈

(Z) ¸si x ∈
2
(X), avem:
| αx |
2
=
¸

n∈Z
[α(n)x(n)[
2
≤| α |

| x |
2
,
deci αx ∈
2
(Z).
b. Liniaritatea este imediat˘a. Din inegalitatea:
| D
α
x |
2
=
¸

n∈Z
[α(n)x(n)[
2
≤| α |

| x |
2
,
6.4. OPERATORI PE SPAT¸ II HILBERT 215
rezult˘a c˘a D
α
este continuu ¸si ˆın plus | D
α
|≤| α |

.
Pentru a demonstra inegalitatea invers˘a, fie, pentru orice m ∈ Z, ¸sirul
σ : Z → C, σ
m
(n) = δ
n
m
,
unde, δ
n
m
este simbolul lui Kronecker.
Evident, | σ
m
|
2
= 1 ¸si D
α
σ
m
= α(m)σ
m
; rezult˘a:
[α(m)[ =| α(m)σ
m
|
2
=| D
α
σ
m
|
2
≤| D
α
| | σ
m
|
2
=| D
α
| .
Din inegalitatea obt ¸inut˘a, luˆand supremumul (dup˘a m ∈ Z), rezult˘a:
sup
m∈Z
[α(m)[ ≤| D
α
|,
¸si deci | α |

≤| D
α
| .
c. S˘a not˘am α ¸sirul definit prin α(n) = α(n), ∀n ∈ Z. Pentru orice ¸siruri
x, y ∈
2
(Z), avem:
< D
α
x, y >=

n=−∞
α(n)x(n)y(n) =
=

n=−∞
x(n)
_
α(n)y(n)
_
=< x, αy >=< x, D
α
y >,
ceea ce arat˘a c˘a D

α
= D
α
. De aici rezult˘a urm˘atorele caracteriz˘ari:
D
α
este autoadjunct ⇔ α(n) ∈ R, ∀n ∈ Z.
D
α
este unitar ⇔ [α(n)[ = 1, ∀n ∈ Z.
d. S˘a presupunem mai ˆıntˆai c˘a ¸sirul α ∈

(Z) are propriet˘at ¸ile din enunt ¸,
adic˘a:
α(n) ,= 0 ¸si 0 nu este punct limit˘a al lui α.
Rezult˘a c˘a ¸sirul definit prin:
β : Z → C, β(n) =
1
α(n)
este m˘arginit, deci putem considera operatorul D
β
x = βx. Rezult˘a imediat
c˘a D
β
este inversul lui D
α
, deci D
α
este ˆın acest caz inversabil ¸si D
−1
α
= D
β
.
Reciproc, s˘a presupunem acum c˘a operatorul D
α
este inversabil ¸si fie D
−1
α
inversul s˘au; atunci:
σ
n
= D
−1
α
(D
α
σ
n
) = D
−1
α
(α(n)σ
n
) = α(n)D
−1
α
σ
n
,
216 CAPITOLUL 6. M
˘
ASUR
˘
A S¸I INTEGRAL
˘
A
deci
D
−1
α
σ
n
=
1
α(n)
σ
n
, ∀n ∈ Z.
Considerˆand normele ambilor membri ˆın egalitatea de mai sus, obt ¸inem:
|
1
α(n)
σ
n
|
2
=| D
−1
α
σ
n
|
2
≤| D
−1
α
| | σ
n
|
2
=| D
−1
α
| .
Rezult˘a deci c˘a ¸sirul
1
α
este m˘arginit:
¸
¸
¸
¸
1
α(n)
¸
¸
¸
¸
≤| D
−1
α
|,
ceea ce ˆıncheie demonstrat ¸ia.
e. Fie λ ∈ C ¸si fie 1 ¸sirul constant 1; aplicˆand rezultatul de la punctul
anterior operatorului D
α
−λI = D
α−1
, rezult˘a:
λ ∈ σ(D
α
) ⇔ ∃n ∈ Z cu λ = α(n) sau λ este punct limit˘a al lui α.
ˆ
In concluzie, σ(D
α
) = ¦α(n) [ n ∈ Z¦, bara desemnˆand ˆınchiderea.
33. Fie H un spat ¸iu Hilbert ¸si fie T ∈ L(H). S˘a se demonstreze
implicat ¸ia:
λ ∈ σ
p
(T

) ⇒ λ ∈ σ(T).
Solut ¸ie
Dac˘a λ ∈ σ
p
(T

) , atunci , prin definit ¸ie, exist˘a x ∈ H , x ,= 0 astfel ˆıncˆat
T

x = λx; avem deci (aplic˘am exercit ¸iul 31):
¦0¦ ,= Ker(λI −T

) = (Im((λI −T

)

))

= (Im(λI −T))

,
ceea ce arat˘a c˘a Im(λI −T) ,= H , deci operatorul λI −T nu este surjectiv;
rezult˘a λ ∈ σ(T).
34. Operatorul de translat ¸ie unilateral
Pe spat ¸iul Hilbert
2
(N) consider˘am operatorul:
V :
2
(N) −→
2
(N) , (V x)(0) = 0 ¸si (V x)(n) = x(n −1) , ∀n ≥ 1.
Este evident c˘a definit ¸ia este corect˘a (V x ∈
2
(N)). Operatorul V se
nume¸ste operatorul de translat ¸ie unilateral. S˘a se demonstreze urm˘atoarele
propriet˘at ¸i:
a. V este liniar ¸si continuu.
6.4. OPERATORI PE SPAT¸ II HILBERT 217
b. V este o izometrie: | V x |
2
=| x |
2
, ∀x ∈
2
(N) .
De aici rezult˘a, in particular, c˘a | V |= 1.
c. V nu este operator inversabil (nu este surjectiv).
d. (V

x)(n) = x(n + 1) , ∀x ∈
2
(N) , ∀n ∈ N ¸si | V

|= 1.
e. V

V = I dar V V

,= I.
f. Operatorul V nu are valori proprii: σ
p
(V ) = ∅ .
g. σ
p
(V

) = ¦λ ∈ C ; [λ[ < 1¦ ¸si σ(V ) = σ(V

) = ¦λ ∈ C ; [λ[ ≤ 1¦.
ˆ
In leg˘atur˘a cu afirmat ¸iile de la punctele b ¸si c s˘a observ˘am c˘a pe spat ¸ii
finit dimensionale nu exist˘a endomorfisme injective care s˘a nu fie surjective
( de fapt operatorul V este mai mult decˆat injectiv, este o izometrie);
dimpotriv˘a,ˆın cazul finit dimensional orice operator injectiv este ¸si surjectiv
( ˆın plus, orice izometrie este operator unitar). Este de asemenea de ret ¸inut
faptul c˘a V nu are valori proprii, ˆın timp ce ˆın cazul unui operator definit
pe un spat ¸iu finit dimensional spectrul este format numai din valori proprii.
Solut ¸ie
Prin definit ¸ie, V act ¸ioneaz˘a astfel:

2
(N) ÷ x = (x(0), x(1), x(2), ..) → (0, x(0), x(1), ..) = V x ∈
2
(N).
a,b,c. Liniaritatea o l˘as˘am ca exercit ¸iu. Este evident (din schema de mai
sus) c˘a | V x |
2
=| x |
2
, ¸si deci V este izometrie. Operatorul V nu este
surjectiv deoarece Im(V ) = ¦x ∈
2
(N) ; x(0) = 0¦ ,=
2
(N) de exemplu,
nu exist˘a x ∈
2
(N) astfel ˆıncˆat V x = σ
o
.
d. Pentru orice x, y ∈
2
(N) , avem:
< V x, y >=

n=0
(V x)(n)y(n) =

n=1
x(n −1)y(n) =

n=0
x(n)y(n + 1),
ceea ce arat˘a c˘a adjunctul lui V este:

2
(N) ÷ y = (y(0), y(1), y(2), ..) → V

y = (y(1), y(2), y(3), ..) ∈
2
(N).
Este evident c˘a pentru orice x ∈
2
(N) avem | V

x |
2
≤| x |
2
,deci
| V

|≤ 1 . Dar | V

σ
1
|
2
=| σ
o
|
2
= 1 , deci | V

|= 1.
e. Este clar c˘a V

V = I ; dar, pentru orice x ∈
2
(N) cu proprietatea c˘a
x(0) ,= 0 , avem V V

x ,= x.
f. Ar˘at˘am acum c˘a V nu are valori proprii. Fie , prin absurd , λ ∈ C
astfel ˆıncˆat exist˘a x ∈
2
(N) , x ,= 0 , cu proprietatea V x = λx , adic˘a:
(0, x(0), x(1), x(2), ...) = (λx(0), λx(1), λx(2), ...).
De aici rezult˘a x(n) = 0 , ∀n ∈ N , contradict ¸ie cu x ,= 0.
Am demonstrat deci c˘a σ
p
(V ) = ∅.
218 CAPITOLUL 6. M
˘
ASUR
˘
A S¸I INTEGRAL
˘
A
g. Deoarece | V |=| V

|= 1 , rezult˘a c˘a spectrele operatorilor V ¸si V

sunt incluse ˆın discul unitate ˆınchis. Vom ar˘ata mai ˆıntˆai c˘a
σ
p
(V

) = ¦λ ∈ C ; [λ[ < 1¦.
Din egalitatea V

x = λx , rezult˘a:
(x(1), x(2), x(3), ...) = (λx(0), λx(1), λx(2), ...),
¸si deci x(n + 1) = λ
n
x(0) , ∀n ∈ N . Dac˘a x(0) = 0 , atunci x = 0 .
Rezult˘a deci c˘a vectorii proprii x asociat ¸i valorii proprii λ sunt de forma:
x = (x(0), λx(0), λ
2
x(0), λ
3
x(0), ...) , cu condit ¸ia x(0) ,= 0.
Exist˘a ˆıns˘a restrict ¸ia x ∈
2
(N) , ceea ce este echivalent cu [λ[ < 1 . Am
demonstrat deci c˘a:
σ
p
(V

) = ¦λ ∈ C ; [λ[ < 1¦.
Din exercit ¸iul anterior, rezult˘a c˘a σ(V ) ⊇ σ
p
(V

) .
ˆ
In concluzie, spectrele
operatorilor V ¸si V

cont ¸in discul unitate deschis ¸si sunt cont ¸inute ˆın dis-
cul unitate ˆınchis. Cum spectrul este mult ¸ime ˆınchis˘a, rezult˘a c˘a spectrele
celor doi operatori sunt egale cu discul unitate ˆınchis.
35. Fie H un spat ¸iu Hilbert ¸si fie T ∈ L(H). Mult ¸imea
σ
pa
(T) = ¦λ ∈ C [ ∃x
n
∈ H cu | x
n
|= 1, ∀n ∈ N ¸si lim
n→∞
(λI −T)x
n
= 0¦
se nume¸ste spectrul punctual aproximativ al lui T. S˘a se demonstreze in-
cluziunile:
σ
p
(T) ⊆ σ
pa
(T) ⊆ σ(T).
Solut ¸ie
Pentru prima incluziune, fie λ ∈ σ
p
(T) ¸si fie x ∈ H un vector propriu
de norm˘a 1 asociat lui λ. Atunci ¸sirul constant x
n
= x, ∀n ∈ N satis-
face condit ¸iile: | x
n
|= 1 ¸si (λI − T)x
n
= 0, ∀n ∈ N, deci λ ∈ σ
pa
(T).
Incluziunea σ
pa
(T) ⊆ σ(T) se demonstreaz˘a prin reducere la absurd: pre-
supunem c˘a λ ∈ σ
pa
(T) ¸si λ ,∈ σ(T). Atunci exist˘a un ¸sir x
n
cu propriet˘at ¸ile
| x
n
|= 1, ∀n ∈ N ¸si lim
n→∞
(λI − T)x
n
= 0; de asemenea, exist˘a operatorul
(λI −T)
−1
. Aplicˆand acest operator egalit˘at ¸ii lim
n→∞
(λI −T)x
n
= 0, rezult˘a
lim
n→∞
x
n
= 0, contradict ¸ie cu | x
n
|= 1, ∀n ∈ N.
6.4. OPERATORI PE SPAT¸ II HILBERT 219
36. Fie H un spat ¸iu Hilbert ¸si fie T ∈ L(H).
a. Dac˘a T este inversabil, atunci σ(T
−1
) = ¦λ
−1
[ λ ∈ σ(T)¦.
b. Dac˘a T este unitar, atunci σ(T) ⊆ ¦λ ∈ C [ [λ[ = 1¦.
Solut ¸ie
a. Egalitatea cerut˘a este echivalent˘a cu dubla implicat ¸ie:
λ ∈ C ¸ σ(T) ⇔ λ
−1
∈ C ¸ σ(T
−1
).
Fie λ ∈ C ¸ σ(T), λ ,= 0; atunci exist˘a (λI −T)
−1
¸si, ˆın plus, el comut˘a cu
T, deci:
I = (λI −T)(λI −T)
−1
= (T
−1
−λ
−1
I) λT (λI −T)
−1
=
= (T
−1
−λ
−1
I) (λI −T)
−1
λT,
ceea ce arat˘a c˘a operatorul λ
−1
I −T
−1
este inversabil, deci:
λ
−1
∈ C ¸ σ(T
−1
).
Implicat ¸ia invers˘a rezult˘a datorit˘a simetriei ˆıntre T ¸si T
−1
. Demonstrat ¸ia
se ˆıncheie observˆand c˘a 0 ∈ (C ¸ σ(T)) ∩ (C ¸ σ(T
−1
)).
b. Presupunem c˘a T este operator unitar, deci T

= T
−1
. Demonstr˘am
mai ˆıntˆai c˘a | T |= 1:
| T |
2
=| TT

|=| I |= 1.
Evident, din egalitatea (adev˘arat˘a ˆın general, nu numai pentru operatori
unitari), (T

)
−1
= (T
−1
)

, rezult˘a c˘a ¸si T
−1
este operator unitar, deci
| T |=| T
−1
|= 1.
Fie acum λ ∈ σ(T); conform punctului precedent, rezult˘a c˘a λ
−1
∈ σ(T
−1
).
Dar [λ[ ≤| T |= 1 ¸si [λ
−1
[ ≤| T
−1
|= 1, deci [λ[ = 1.
37. Operatorul de translat ¸ie bilateral
Pe spat ¸iul Hilbert
2
(Z) consider˘am aplicat ¸ia:
W :
2
(Z) →
2
(Z) , (Wx)(n) = x(n −1) , ∀n ∈ Z.
W se nume¸ste operatorul de translat ¸ie bilateral. S˘a se demonstreze urm˘atoarele
propriet˘at ¸i:
a. W este liniar ¸si continuu.
b. Adjunctul lui W este (W

x)(n) = x(n + 1) , ∀n ∈ Z.
220 CAPITOLUL 6. M
˘
ASUR
˘
A S¸I INTEGRAL
˘
A
c. W este operator unitar: WW

= W

W = I ;
ˆın particular, | W |=| W

|= 1.
d. Operatorii W ¸si W

nu au valori proprii.
e. σ(W) = σ
pa
(W) = σ(W

) = σ
pa
(W

) = ¦λ ∈ C ; [λ[ = 1¦.
Reamintim c˘a σ
pa
este spectrul punctual aproximativ (cf. exercit ¸iul 35).
Solut ¸ie
a. Liniaritatea este imediat˘a; continuitatea rezult˘a din relat ¸ia evident˘a:
| Wx |
2
=| x |
2
.
b. Pentru orice x, y ∈
2
(Z) , avem:
< Wx, y >=

n∈Z
x(n −1)y(n) =

n∈Z
x(n)y(n + 1),
¸si deci ˆıntr-adev˘ar (W

x)(n) = x(n + 1) , ∀n ∈ Z.
c. Egalit˘at ¸ile WW

= W

W = I sunt evidente.
d. Vom demonstra c˘a W nu are valori proprii (analog se arat˘a ¸si pentru
W

). Presupunem prin absurd c˘a exist˘a λ ∈ C ¸si x ∈
2
(Z) , x ,= 0 astfel
ˆıncˆat Wx = λx, adic˘a
x(n −1) = λx(n) , ∀n ∈ Z.
Rezult˘a deci c˘a x(n) = λ
−n
x(0) , ∀n ∈ Z. Dar x ∈
2
(Z) ¸si deci seriile
geometrice:
0

n=−∞
[x(0)[
2
[λ[
−2n
¸si

n=0
[x(0)[
2
[λ[
−2n
trebuie s˘a fie simultan convergente; acest lucru este posibil numai dac˘a
x(0) = 0 , adic˘a x = 0 , contradict ¸ie.
e. Spectrele operatorilor W ¸si W

sunt incluse ˆın cercul unitate pentru c˘a
sunt operatori unitari (exercit ¸iul 36).
Demonstr˘am c˘a spectrul punctual aproximativ al lui W este egal cu cercul
unitate. Fie λ = e
it
¸si fie x
n

2
(Z) , ¸sirul definit prin:
x
n
(k) = (2n + 1)

1
2
e
−ikt
pentru [k[ ≤ n ¸si x
n
(k) = 0 ˆın rest.
Propunem cititorului s˘a arate c˘a | x
n
|
2
= 1 ¸si:
lim
n→∞
| (λI −W)x
n
|
2
= 0.
Analog se calculeaz˘a ¸si σ
pa
(W

). Cum σ(W) ¸si σ(W

) sunt incluse ˆın
cercul unitate, demonstrat ¸ia este ˆıncheiat˘a.
6.4. OPERATORI PE SPAT¸ II HILBERT 221
38. Operatorul integral
Fie spat ¸iul Hilbert (L
2
[0, 1] , | |
2
) al funct ¸iilor de p˘atrat integrabil pe in-
tervalul [0, 1] ˆın raport cu m˘asura Lebesgue. Fie K : [0, 1] [0, 1] → C o
funct ¸ie de p˘atrat integrabil pe [0, 1] [0, 1] ¸si fie:
| K |
2
=
¸
_
1
0
_
1
0
[K(x, y)[
2
dxdy.
a. S˘a se demonstreze c˘a pentru orice funct ¸ie f ∈ L
2
[0, 1] , funct ¸ia g definit˘a
prin egalitatea:
g(x) =
_
1
0
K(x, y)f(y)dy
este ˆın L
2
[0, 1].
Rezult˘a deci c˘a putem defini aplicat ¸ia:
T
K
: L
2
(0, 1) → L
2
(0, 1) , (T
K
f)(x) =
_
1
0
K(x, y)f(y)dy.
Operatorul T
K
se nume¸ste operatorul integral definit de nucleul K .
b. S˘a se demonstreze c˘a T
K
este liniar ¸si continuu ¸si | T
K
|≤| K |
2
.
c. Fie T
K
¸si T
H
doi operatori integrali cu nucleele K ¸si respectiv H .
S˘a se demonstreze c˘a operatorul T
K
T
H
este operator integral ¸si are nucleul
definit prin G(x, y) =
_
1
0
K(x, z)H(z, y)dz , deci:
(T
K
T
H
f)(x) =
_
1
0
__
1
0
K(x, z)H(z, y)dz
_
f(y)dy.
ˆ
In cazul particular K = H , obt ¸inem:
(T
2
K
f)(x) =
_
1
0
__
1
0
K(x, z)K(z, y)dz
_
dx.
d. Dac˘a ¸sirul de nuclee K
n
converge ˆın spat ¸iul Hilbert L
2
([0, 1] [0, 1])
la funct ¸ia K , atunci ¸sirul de operatori integrali T
K
n
converge ˆın spat ¸iul
(L
_
L
2
[0, 1]
_
, | | ) la operatorul integral T
K
.
e. Adjunctul operatorului T
K
este operatorul integral T
¯
K
, cu nucleul

K(x, y) = K(y, x)
ˆ
In particular, T
K
este autoadjunct dac˘a ¸si numai dac˘a nucleul K are pro-
prietatea K(x, y) = K(y, x) ( un astfel de nucleu se nume¸ste simetric).
222 CAPITOLUL 6. M
˘
ASUR
˘
A S¸I INTEGRAL
˘
A
Solut ¸ie
a. Avem (folosim inegalitatea lui Schwarz):
| g |
2
2
=
_
1
0
¸
¸
¸
¸
_
1
0
K(x, y)f(y) dy
¸
¸
¸
¸
2
dx ≤

_
1
0
__
1
0
[K(x, y)[
2
dy
___
1
0
[f(y)[
2
dy
_
dx =| f |
2
2
| K |
2
2
.
b. Liniaritatea este imediat˘a; continuitatea rezult˘a din punctul precedent
¸si ˆın plus | T
K
|≤| K |
2
.
c. Pentru orice f ∈ L
2
[0, 1] , avem:
(T
K
T
H
f)(x) =
_
1
0
K(x, y) (T
H
f) (y)dy =
=
_
1
0
_
1
0
K(x, y)H(y, z)f(z)dzdy =
_
1
0
__
1
0
K(x, y)H(y, z)dy
_
f(z)dz =
=
_
1
0
G(x, z)f(z)dz = (T
G
f)(x).
d. Demonstrat ¸ia este o consecint ¸˘a imediat˘a a inegalit˘at ¸ii dintre normele
operatorului integral ¸si a nucleului s˘au:
| T
K
n
−T
K
|≤| K
n
−K |
2
→ 0.
e. Pentru orice f, g ∈ L
2
[0, 1] , avem:
< T
K
f, g >=
_
1
0
(T
K
f)(x)g(x)dx =
=
_
1
0
_
f(y)
_
1
0
K(x, y)g(x)dx
_
dy =
=
_
1
0
f(y)
__
1
0

K(y, x)g(x)dx
_
dy =< f, T
¯
K
g > .
39. Operatorul Volterra
Un operator integral T
K
(a se vedea exercit ¸iul precedent) se nume¸ste oper-
ator de tip Volterra dac˘a nucleul K are proprietatea: K(x, y) = 0 , ∀x < y .
Rezult˘a c˘a un operator Volterra este definit prin:
(T
K
f)(x) =
_
x
0
K(x, y)f(y)dy , ∀f ∈ L
2
[0, 1].
6.4. OPERATORI PE SPAT¸ II HILBERT 223
Analogia cu teoria matricelor este evident˘a: operatorii de tip Volterra sunt
analogul operatorilor asociat ¸i matricelor inferior triunghiulare. Se ¸stie c˘a
dac˘a o matrice A este strict inferior triunghiular˘a, atunci ea este nilpo-
tent˘a, adic˘a exist˘a m ∈ N astfel ˆıncˆat A
m
= O. Scopul acestui exercit ¸iu
este de a demonstra o proprietate asem˘an˘atoare ¸si pentru operatorii Volterra
definit ¸i de nuclee m˘arginite; o consecint ¸˘a va fi calculul spectrului unui astfel
de operator.
Fie K ∈ L
2
([0, 1] [0, 1]) un nucleu Volterra m˘arginit, deci | K |

< ∞;
atunci, operatorul Volterra asociat, T
K
, are propriet˘at ¸ile:
a. lim
n→∞
(| T
n
K
|)
1
n
= 0.
b. σ(T
K
) = ¦0¦ ; un operator cu aceast˘a proprietate se nume¸ste cvasinilpo-
tent.
Solut ¸ie
a. Vom demonstra mai ˆıntˆai c˘a produsul a doi operatori de tip Volterra T
K
¸si T
H
este un operator de acela¸si tip. T¸ inˆand cont de cele demonstrate ˆın
exercit ¸iul precedent (punctul c), este suficient s˘a ar˘at˘am implicat ¸ia:
K(x, y) = H(x, y) = 0 , ∀x < y ⇒ G(x, y) = 0 , ∀x < y,
unde, conform exercit ¸iului precedent (punctul c):
G(x, y) =
1
_
0
K(x, z)H(z, y)dz.
ˆ
Intr-adev˘ar, dac˘a x < y , atunci orice z ∈ [0, 1] trebuie s˘a verifice cel put ¸in
una din inegalit˘at ¸ile: x < z sau z < y ; ˆın primul caz, avem K(x, z) = 0 ,
iar ˆın al doilea H(z, y) = 0 , deci oricum G(x, y) = 0 . Dac˘a x ≥ y , atunci:
G(x, y) =
_
x
y
K(x, z)H(z, y).
S˘a presupunem acum c˘a H = K ¸si s˘a not˘am ˆın acest caz
K
[2]
(x, y) = G(x, y) =
_
1
0
K(x, z)K(z, y)dz,
¸si ˆın general pentru n ∈ N:
K
[n]
(x, y) =
_
1
0
K(x, z)K
[n−1]
(z, y)dz.
Pentru orice 0 ≤ y ≤ x ≤ 1 , avem:
[K
[2]
(x, y)[ =
¸
¸
¸
¸
_
x
y
K(x, z)K(z, y)dz
¸
¸
¸
¸
≤| K |
2

(x −y).
224 CAPITOLUL 6. M
˘
ASUR
˘
A S¸I INTEGRAL
˘
A
Prin induct ¸ie rezult˘a c˘a pentru orice n ∈ N ¸si y ≤ x, avem:
[K
[n]
(x, y)[ ≤
| K |
n

(n −1)!
(x −y)
n−1

| K |
n

(n −1)!
.
Rezult˘a deci c˘a:
(| T
n
K
|)
1
n

_
| K
[n]
|

_1
n

| K |

(n −1)!
1
n
−→ 0,
pentru n −→ ∞, ceea ce ˆıncheie demonstrat ¸ia.
b. Reamintim c˘a raza spectral˘a a unui operator T este:
r(T) = sup¦[λ[ ; λ ∈ σ(T)¦ = lim
n→∞
| T
n
|
1
n
.
Din definit ¸ia razei spectrale rezult˘a ˆın mod evident c˘a dac˘a r(T) = 0 ,
atunci σ(T) = ¦0¦ . Din cele demonstrate la punctul precedent, rezult˘a
c˘a r(T
K
) = 0 , deci σ(T
K
) = ¦0¦ .
40. Fie L

[0, 2π] spat ¸iul Banach al funct ¸iilor esent ¸ial m˘arginite cu
norma | |

.
a. S˘a se arate c˘a pentru orice φ ∈ L

[0, 2π] ¸si f ∈ L
2
[0, 2π], funct ¸ia produs
φf este ˆın L
2
[0, 2π].
b. Pentru orice φ ∈ L

[0, 2π], fixat˘a definim operatorul:
M
φ
: L
2
[0, 2π] → L
2
[0, 2π], M
φ
(f) = φf.
S˘a se demonstreze c˘a M
φ
este operator liniar ¸si continuu.
Operatorul M
φ
se nume¸ste operatorul de ˆınmult ¸ire cu funct ¸ia φ.
c. S˘a se demonstreze c˘a | M
φ
|=| φ |

.
d. S˘a se demonstreze c˘a M

φ
= M
φ
, unde, φ(t) = φ(t), ∀t ∈ [0, 2π]. S˘a se
caracterizeze apoi operatorii de ˆınmult ¸ire autoadjunct ¸i ¸si cei unitari.
Solut ¸ie
a. Pentru orice φ ∈ L

[0, 2π] ¸si f ∈ L
2
[0, 2π], avem:
| φf |
2
=
¸
_

0
[φ(t)f(t)[
2
dt ≤| φ |

| f |
2
< ∞.
b. Liniaritatea aplicat ¸iei M
φ
este evident˘a; continuitatea este echivalent˘a
cu existent ¸a unei constante k > 0 cu proprietatea
| M
φ
f |
2
≤ k | f |
2
, ∀f ∈ L
2
[0, 2π].
6.4. OPERATORI PE SPAT¸ II HILBERT 225
Din calculul f˘acut la punctul a, rezult˘a c˘a putem lua k =| φ |

, ceea ce
ˆıncheie demonstrat ¸ia.
c. Prin definit ¸ie, norma | M
φ
| este:
| M
φ
|= inf¦k > 0 ; | M
φ
f |
2
≤ k | f |
2
, ∀f ∈ L
2
[0, 2π]¦.
Inegalitatea | M
φ
|≤| φ |

a fost demonstrat˘a la punctul b; demonstr˘am
acum inegalitatea invers˘a. Pentru orice n ∈ N consider˘am mult ¸imea:
A
n
= ¦t ∈ [0, 2π] ; [φ(t)[ ≥| φ |


1
n
¦.
Din definit ¸ia normei | |

rezult˘a c˘a m˘asura Lebesgue a mult ¸imii A
n
este
nenul˘a (¸si finit˘a, deoarece m˘asur˘a ˆıntregului cerc este finit˘a). Fie χ
n
funct ¸ia
caracteristic˘a a mult ¸imii A
n
; evident χ
n
∈ L
2
[0, 2π] ¸si:
| M
φ
χ
n
|
2
=
¸
_

0
[φ(t)χ(t)[
2
dt ≥

¸
_

0
_
| φ |


1
n
_
2

n
(t)[
2
dt ≥
_
| φ |


1
n
_
| χ
n
|
2
, ∀n ∈ N.
Rezult˘a inegalitatea:
| M
φ
|≥| φ |


1
n
, ∀n ∈ N,
deci | M
φ
|≥| φ |

.
d. Dac˘a f, g ∈ L
2
[0, 2π] , atunci:
< M
φ
f, g >=
1

_

0
(φ(t)f(t)) g(t) dt =
=
1

_

0
f(t) (φ(t) g(t)) dt =< f, M
φ
g >,
¸si deci (M
φ
)

= M
φ
. Rezult˘a imediat urm˘atoarele caracteriz˘ari:
M
φ
este autoadjunct dac˘a ¸si numai dac˘a φ(t) ∈ R, ∀t ∈ [0, 2π].
M
φ
este unitar dac˘a ¸si numai dac˘a [φ(t)[ = 1, ∀t ∈ [0, 2π].
41.
ˆ
In spat ¸iul Hilbert L
2
[0, 2π] consider˘am submult ¸imea:
H
2
[0, 2π] = ¦f ∈ L
2
[0, 2π] [
´
f
k
= 0, ∀k ∈ Z, k ≤ −1¦.
226 CAPITOLUL 6. M
˘
ASUR
˘
A S¸I INTEGRAL
˘
A
a. S˘a se demonstreze c˘a H
2
[0, 2π] este subspat ¸iu vectorial ˆın L
2
[0, 2π].
b. S˘a se demonstreze c˘a H
2
[0, 2π] este subspat ¸iu ˆınchis ˆın L
2
[0, 2π].
c. Fie funct ¸ia ω
1
(t) = e
it
, ∀t ∈ [0, 2π] ¸si fie M
ω
1
operatorul de ˆınmult ¸ire
cu funct ¸ia ω
1
: M
ω
1
f = ω
1
f, ∀f ∈ L
2
[0, 2π] (cf. exercit ¸iului precedent). S˘a
se demonstreze c˘a H
2
[0, 2π] este subspat ¸iu invariant pentru operatorul M
ω
,
adic˘a M
ω
1
h ∈ H
2
[0, 2π], ∀h ∈ H
2
[0, 2π].
Solut ¸ie
ˆ
In acest exercit ¸iu (¸si ˆın urm˘atorul) vom nota coeficient ¸ii Fourier ai unei
funct ¸ii f cu
´
f(n).
a. Pentru orice f, g ∈ H
2
[0, 2π] ¸si α, β ∈ C, avem:
¯
(αf +βg)(k) = α
´
f(k) +β´ g(k) = 0, ∀k ∈ Z, k ≤ −1,
deci H
2
[0, 2π] este subspat ¸iu ˆın L
2
[0.2π].
b. Fie f
n
∈ H
2
[0, 2π] un ¸sir de funct ¸ii ¸si fie f ∈ L
2
[0, 2π]. Trebuie s˘a
demonstr˘am c˘a dac˘a f
n
converge ˆın norma | |
2
la f , atunci f ∈ H
2
[0, 2π].
Pentru aceasta, fie k ∈ Z, k ≤ −1; calcul˘am:
´
f(k) =
1

_

0
f(t)e
−ikt
dt =
=
1

_

0
e
−ikt
(f(t) −f
n
(t))dt +
1

_

0
f
n
(t)e
−ikt
dt =
=
1

_

0
e
−ikt
(f(t) −f
n
(t)) dt.
Ultima integral˘a tinde la 0 cˆand n → ∞ :
¸
¸
¸
¸
_

0
e
−ikt
(f
n
−f(t)) dt
¸
¸
¸
¸

_

0
¸
¸
¸e
ikt
(f
n
(t) −f(t))
¸
¸
¸ dt =
= 2π | f
n
−f |
1
≤ 2π | f
n
−f |
2
→ 0,
unde, ultima inegalitate a fost demonstrat˘a ˆın exercit ¸iul 11.
Rezult˘a
´
f(k) = 0, ∀k ∈ Z, k ≤ −1, ¸si deci f ∈ H
2
[0, 2π].
c. Fie k ∈ Z, k ≤ −1 ¸si h ∈ H
2
[0, 2π]; atunci:
¯
(M
ω
1
h)(k) =
1

_

0
h(t) e
it
e
−ikt
dt =
=
1

_

0
h(t) e
−i(k−1)t
dt =
´
h(k −1) = 0,
ceea ce ˆıncheie demonstrat ¸ia.
6.4. OPERATORI PE SPAT¸ II HILBERT 227
42. Fie W :
2
(Z) →
2
(Z), (Wx)(n) = x(n−1), operatorul de translat ¸ie
bilateral (a se vedea exercit ¸iul 37) ¸si fie, pentru orice k ∈ Z, operatorul:
(W
k
x)(n) = x(n −k), ∀x ∈
2
(Z).
Fie, pentru orice k ∈ Z funct ¸ia ω
k
(t) = e
ikt
, ∀t ∈ [0, 2π] ¸si fie M
ω
k
operatorul
de ˆınmult ¸ire asociat, adic˘a (cf. exercit ¸iului 40):
(M
ω
k
f)(t) = ω
k
(t)f(t) = e
ikt
f(t), ∀f ∈ L
2
[0, 2π].
S˘a se demonstreze egalitatea:
¯
(M
ω
k
f)(n) = (W
k
´
f )(n), ∀f ∈ L
2
[0, 2π], ∀k ∈ Z, ∀n ∈ Z.
Solut ¸ie
Cu notat ¸iile din enunt ¸, avem:
¯
(M
ω
k
f)(n) =
1

_

0
ω
k
(t)f(t) e
−int
dt =
=
1

_

0
f(t) e
−i(n−k)t
dt =
´
f(n −k) = (W
k
´
f )(n),
ceea ce ˆıncheie demonstrat ¸ia.
228 CAPITOLUL 6. M
˘
ASUR
˘
A S¸I INTEGRAL
˘
A
Capitolul 7
Integrale duble ¸si triple
7.1 Not ¸iuni teoretice
M˘asura Lebesgue
Fie R
k
spat ¸iul euclidian k-dimensional ¸si fie −∞ ≤ a
i
≤ b
i
≤ ∞,
∀i = 1, 2..., k. Un paralelipiped ˆın R
k
este orice mult ¸ime de forma:
P = ¦(x
1
, x
2
, ..., x
k
) [ a
i
≤ x
i
≤ b
i
, ∀i = 1, 2, ..., k¦.
Inegalit˘at ¸ile nestricte pot fi ˆınlocuite ¸si de inegalit˘at ¸i stricte. Prin definit ¸ie,
mult ¸imea vid˘a ¸si R
k
sunt paralelipipede.
M˘asura (Lebesgue) a unui paralelipiped este definit˘a prin:
µ(P) = Π
n
i=1
(b
i
−a
i
).
ˆ
In cazurile particulare k = 1, 2, 3 se obt ¸in not ¸iunile uzuale de lungime, arie,
volum.
O submult ¸ime E ⊆ R
k
se nume¸ste elementar˘a dac˘a exist˘a P
1
, P
2
, ..., P
n
paralelipipede astfel ˆıncˆat E =
n
_
i=1
P
i
.
Not˘am cu c familia mult ¸imilor elementare din R
k
.
Orice mult ¸ime elementar˘a se poate scrie ca reuniune de paralelipipede dis-
juncte dou˘a cˆate dou˘a. Dac˘a E =
n
_
i=1
P
i
este o astfel de descompunere,
atunci m˘asura Lebesgue a lui E este: µ(E) =
n

i=1
µ(P
i
). Se poate ar˘ata c˘a
µ(E) nu depinde de descompunerea considerat˘a.
229
230 CAPITOLUL 7. INTEGRALE DUBLE S¸I TRIPLE
Propriet˘at ¸ile aplicat ¸iei µ pe familia mult ¸imilor elementare sunt:
i. dac˘a A, B ∈ c atunci A∪ B, A∩ B, A¸ B sunt mult ¸imi elementare.
ii. dac˘a A, B ∈ c astfel ˆıncˆat A∩ B = ∅ atunci µ(A∪ B) = µ(A) +µ(B).
iii. pentru orice A ∈ c ¸si ε > 0 exist˘a F, G ∈ c, F ˆınchis˘a ¸si G deschis˘a
astfel ˆıncˆat:
F ⊆ A ⊆ G
µ(G) −ε < µ(A) < µ(F) +ε.
Aplicat ¸ia µ se prelunge¸ste la toate p˘art ¸ile lui R
k
; fie A ⊆ R
k
¸si fie
µ

(A) = inf¦

n∈N
µ(A
n
) [ A ⊆
_
n∈N
A
n
, A
n
∈ c, A
n
deschis˘a ∀n ∈ N¦.
Aplicat ¸ia µ

se nume¸ste m˘asur˘a exterioar˘a; principalele propriet˘at ¸i sunt:
i. µ

(A) ≥ 0, ∀A ⊆ R
k
.
ii. dac˘a A
1
⊆ A
2
atunci µ

(A
1
) ≤ µ

(A
2
).
iii. dac˘a E ∈ c atunci µ

(E) = µ(E).
iv. µ

_
_
n∈N
A
n
_

n∈N
µ

(A
n
), ∀A
n
⊆ R
k
.
Se demonstreaz˘a c˘a exist˘a o σ-algebr˘a de p˘art ¸i ale lui R
k
, notat˘a / astfel
ˆıncˆat restrict ¸ia µ

: / → [0, ∞] este m˘asur˘a. M˘asura astfel obt ¸inut˘a (notat˘a
µ) se nume¸ste m˘asura Lebesgue (ˆın R
k
), iar elementele lui / se numesc
mult ¸imi m˘asurabile Lebesgue.
Principalele propriet˘at ¸i ale spat ¸iului cu m˘asur˘a
_
R
k
, /, µ
_
sunt:
i. / cont ¸ine mult ¸imile Boreliene.
ii. dac˘a A ∈ / atunci µ(A) = inf¦µ(D) [ D deschis˘a ¸si D ⊇ A¦.
iii. dac˘a A ∈ / atunci µ(A) = sup¦µ(K) [ K compact˘a ¸si K ⊆ A¦.
iv orice mult ¸ime compact˘a are m˘asur˘a Lebesgue finit˘a.
v. dac˘a A ∈ /, µ(A) = 0 ¸si B ⊆ A atunci B ∈ / ¸si µ(B) = 0.
vi. dac˘a A ∈ / atunci pentru orice x ∈ R
k
mult ¸imea (translatat˘a)
A+x = ¦a +x [ a ∈ A¦ este m˘asurabil˘a Lebesgue ¸si µ(A+x) = µ(A).
Integrala Lebesgue
Dac˘a f este o funct ¸ie integrabil˘a ˆın raport cu m˘asura Lebesgue (ˆın R
k
),
atunci integrala corespunz˘atoare (pe o mult ¸ime A) se noteaz˘a
_
A
f(x
1
, x
2
, ..., x
k
)dx
1
dx
2
...dx
k
.
ˆ
In cazurile particulare (uzuale) k = 1, 2, 3 se folosesc notat ¸iile:
_
A
f(x)dx,
_ _
A
f(x, y)dxdy,
_ _ _
A
f(x, y, z)dxdydz.
7.1. NOT¸ IUNI TEORETICE 231
Leg˘atura cu integrabilitatea ˆın sens Riemann
i. Dac˘a f : [a, b] → R este o funct ¸ie integrabil˘a Riemann (pe intervalul
compact [a, b]), atunci f este ¸si integrabil˘a ˆın raport cu m˘asura Lebesgue ¸si
cele dou˘a integrale sunt egale.
ii. Dac˘a f : [a, b] → R este o funct ¸ie m˘arginit˘ a atunci ea este integrabil˘a
Riemann dac˘a ¸si numai dac˘a mult ¸imea punctelor sale de discontinuitate are
m˘asura Lebesgue nul˘a (se spune c˘a f este continu˘a a.p.t.).
iii. Exist˘a funct ¸ii care sunt integrabile Lebesgue dar nu sunt integrabile
Riemann; de exemplu, funct ¸ia lui Dirichlet (pe intervalul [0, 1]) nu este in-
tegrabil˘a Riemann dar este integrabil˘a Lebesgue (integrala sa este 0, pentru
c˘a funct ¸ia este nul˘a a.p.t.).
iv. Dac˘a
_
b
a
f(x)dx este o integral˘a Riemann improprie absolut convergent˘a
atunci f este integrabil˘a Lebesgue ¸si integralele sunt egale.
Exist˘a ˆıns˘a integrale Riemann improprii convergente
_
b
a
f(x)dx (dar nu ab-
solut convergente) pentru care funct ¸ia f nu este integrabil˘a Lebesgue; de
exemplu f(x) =
sin x
x
pe intervalul (0, ∞).
Teorema lui Fubini
ˆ
In continuare not˘am (x, y) ∈ R
k+p
, m˘asura Lebesgue ˆın R
k
cu dx, m˘asura
Lebesgue ˆın R
p
cu dy ¸si m˘asura Lebesgue ˆın R
k+p
cu dxdy.
Fie f : R
k+p
→ R o funct ¸ie integrabil˘a Lebesgue; atunci:
_
R
k
__
R
p
f(x, y)dy
_
=
_
R
k+p
f(x, y)dxdy =
_
R
p
__
R
k
f(x, y)dx
_
dy.
Urm˘atoarele cazuri particulare ale rezultatului de mai sus sunt frecvent
utilizate ˆın aplicat ¸ii.
i. Fie ϕ, φ : [a, b] → R dou˘a funct ¸ii continue astfel ˆıncˆat ϕ ≤ φ ¸si fie
mult ¸imea
K = ¦(x, y) ∈ R
2
[ x ∈ [a, b], ϕ(x) ≤ y ≤ φ(x)¦.
Dac˘a f : K → R este o funct ¸ie continu˘a, atunci f este integrabil˘a Lebesgue
pe K ¸si:
_ _
K
f(x, y)dxdy =
_
b
a
_
_
φ(x)
ϕ(x)
f(x, y)dy
_
dx.
ˆ
In particular, aria mult ¸imii K este:
µ(K) =
_ _
K
dxdy =
_
b
a
(φ(x) −ϕ(x)) dx.
232 CAPITOLUL 7. INTEGRALE DUBLE S¸I TRIPLE
ii. Fie D ⊆ R
2
o mult ¸ime compact˘a, fie ϕ, φ : D → R dou˘a funct ¸ii continue
astfel ˆıncˆat ϕ ≤ φ ¸si fie
Ω = ¦(x, y, z) ∈ R
3
[ (x, y) ∈ D, ϕ(x, y) ≤ z ≤ φ(x, y)¦.
Dac˘a f : Ω → R este o funct ¸ie continu˘a, atunci f este integrabil˘a Lebesgue
pe Ω ¸si:
_ _ _

f(x, y, z)dxdydz =
_ _
D
_
_
φ(x,y)
ϕ(x,y)
f(x, y, z)dz
_
dxdy.
ˆ
In particular, volumul lui Ω este:
µ(Ω) =
_ _ _

dxdydz =
_ _
D
(φ(x, y) −ϕ(x, y)) dxdy.
Formula schimb˘arii de variabile
Fie A ⊆ R
n
o mult ¸ime deschis˘a ¸si fie Λ : A → Λ(A) ⊆ R
n
un difeomorfism.
Pentru orice funct ¸ie continu˘a f : Λ(A) → R, avem:
_
Λ(A)
f(x)dx =
_
A
(f ◦ Λ)(y)[J
Λ
(y)[dy,
unde J
Λ
este iacobianul difeomorfismului Λ.
7.2 Integrale duble
1. S˘a se calculeze urm˘atoarele integrale duble:
a.
_ _
D
xy
2
dxdy, unde D = [0, 1] [2, 3].
b.
_ _
D
xydxdy, unde D = ¦(x, y) ∈ R
2
; y ∈ [0, 1] , y
2
≤ x ≤ y¦.
c.
_ _
D
ydxdy , unde D = ¦(x, y) ∈ R
2
; (x −2)
2
+y
2
≤ 1¦.
Solut ¸ie
a.
_ _
D
xy
2
dxdy =
_
1
0
dx
_
3
2
xy
2
dy =
_
1
0
19
3
xdx =
19
6
.
b.
_ _
D
xydxdy =
_
1
0
_
y
y
2
xydx =
1
2
_
1
0
_
y
3
−y
5
_
dy =
1
24
.
c.
_ _
D
ydxdy =
_
3
1
dx
_

1−(x−2)
2


1−(x−2)
2
ydy = 0.
7.2. INTEGRALE DUBLE 233
2. S˘a se calculeze integralele duble:
a.
_ _
D
(x+3y)dxdy, D fiind mult ¸imea plan˘a m˘arginit˘a de curbele de ecuat ¸ii
y = x
2
+ 1, y = −x
2
, x = −1, x = 3.
b.
_ _
D
e
|x+y|
dxdy, D fiind mult ¸imea plan˘a m˘aginit˘a de curbele de ecuat ¸ii
x +y = 3, x +y = −3, y = 0, y = 3.
c.
_ _
D
xdxdy, D fiind mult ¸imea plan˘a m˘arginit˘a de curba de ecuat ¸ie
x
2
+y
2
= 9, x ≥ 0.
Solut ¸ii
a.
_ _
D
(x + 3y)dxdy =
_
3
−1
dx
_
x
2
+1
−x
2
(x + 3y)dy.
b. Fie D
1
= ¦(x, y) ∈ D; x +y ≤ 0¦ ¸si D
2
= D ¸ D
1
.
Atunci D = D
1
∪ D
2
¸si:
_ _
D
e
|x+y|
dxdy =
_ _
D
1
e
−x−y
dxdy +
_ _
D
2
e
x+y
dxdy =
=
_
3
0
dy
_
−y
−3−y
e
−x−y
dx +
_
3
0
dy
_
3−y
−y
e
x+y
dx.
c.
_ _
D
xdxdy =
_
3
−3
dy
_

9−y
2
0
xdx.
3. Folosind coordonatele polare, s˘a se calculeze integralele:
a.
_ _
D
e
x
2
+y
2
dxdy, D = ¦(x, y) ∈ R
2
; x
2
+y
2
≤ 1¦.
b.
_ _
D
_
1 +
_
x
2
+y
2
_
dxdy, D = ¦(x, y) ∈ R
2
; x
2
+y
2
−y ≤ 0, x ≥ 0¦.
c.
_ _
D
ln(1 +x
2
+y
2
)dxdy, D fiind m˘arginit de curbele de ecuat ¸ii
x
2
+y
2
= e
2
, y = x

3, x = y

3, x ≥ 0.
Solut ¸ie
Coordonatele polare sunt x = ρ cos ϕ, y = ρ sinϕ, iacobianul este ρ, iar
domeniul maxim pentru coordonatele ρ ¸si ϕ este (ρ, ϕ) ∈ [0, ∞) [0.2π).
234 CAPITOLUL 7. INTEGRALE DUBLE S¸I TRIPLE
a. In coordonate polare domeniul de integrare este dreptunghiul
(ρ, ϕ) ∈ [0, 2π) [0, 1], ¸si deci:
_ _
D
e
x
2
+y
2
dxdy =
_

0

_
1
0
ρe
ρ
2
dρ =
1
2
_

0
e
ρ
2
¸
¸
¸
¸
1
0
dϕ = π(e −1).
b.
ˆ
Inlocuind pe x ¸si y ˆın condit ¸iile ce definesc domeniul D, obt ¸inem
ρ ≤ sinϕ, cos ϕ ≥ 0
¸si deci
ϕ ∈ [0,
π
2
), ρ ∈ [0, sinϕ].
Rezult˘a:
_ _
D
_
1 +
_
x
2
+y
2
_
dxdy =
_ π
2
0

_
sin ϕ
0
ρ(1 +ρ)dρ =
π
8
+
2
9
.
c. Domeniul de integrare ˆın coordonate polare este dreptunghiul
(ρ, ϕ) ∈ [0, e] [
π
6
,
π
3
], deci:
_ _
D
ln(1 +x
2
+y
2
)dxdy =
_
e
0

_ π
3
π
6
ρ ln(1 +ρ
2
)dϕ =
=
π(1 +e
2
)
12
_
ln(1 +e
2
) −1
_
+
π
12
.
4. S˘a se calculeze cu o eroare mai mic˘a decˆat 10
−2
integralele:
a.
_ _
A
dxdy
1 +xy
, A = [0,
1
2
] [0, 1].
b.
_ _
B
ln(x
2
+y
2
)
_
(x
2
+y
2
−1)(x
2
+y
2
)
, dxdy, unde:
B = ¦(x, y) ; 1 ≤ x
2
+y
2
≤ (e −1)
2
¦.
Solut ¸ii
a.
_ _
A
dxdy
1 +xy
=
_ 1
2
0
dx
_
1
0
dy
1 +xy
=
_ 1
2
0
ln(1 +xy)
x
¸
¸
¸
¸
1
0
dx =
=
_ 1
2
0
ln(1 +x)
x
dx =
_ 1
2
0

n≥0
(−1)
n
n + 1
x
n
dx =

n≥0
(−1)
n
(n + 1)
2
2
n+1

=
65
144
.
7.2. INTEGRALE DUBLE 235
b. Folosim coordonatele polare:
_ _
B
ln(x
2
+y
2
)
_
(x
2
+y
2
−1)(x
2
+y
2
)
= 4π
_
e−1
1
lnρ
ρ −1
dρ =
= 4π
_
e−2
0
ln(1 +u)
u
du = 4π
_
e−2
0

n≥0
(−1)
n
n + 1
ρ
n
dρ =
= 4π

n≥0
(−1)
n
(e −2)
n+1
(n + 1)
2
.
ˆ
In continuare se aproximeaz˘a suma seriei alternate obt ¸inute.
5. Fie D ⊆ R
2
¸si fie f : D → [0, ∞) o funct ¸ie continu˘a.
S˘a se calculeze volumul mult ¸imii
Ω = ¦(x, y, z) ∈ R
3
; (x, y) ∈ D, 0 ≤ z ≤ f(x, y)¦,
ˆın urm˘atoarele cazuri:
a. D = ¦(x, y) ∈ R
2
; x
2
+y
2
≤ 2y¦, f(x, y) = x
2
+y
2
.
b. D = ¦(x, y) ∈ R
2
; x
2
+y
2
≤ x, y > 0¦, f(x, y) = xy.
c. D = ¦(x, y) ∈ R
2
; x
2
+y
2
≤ 2x + 2y −1¦, f(x, y) = y.
Solut ¸ie
Volumul mult ¸imii Ω este dat de formula
vol(Ω) =
_ _
D
f(x, y)dxdy
a. Trecˆand la coordonate polare, se obt ¸ine:
vol(Ω) =
_ _
D
(x
2
+y
2
)dxdy =
_
π
0

_
2 sinϕ
0
ρ
3
dρ =
3
2
π.
b. Cu aceea¸si metod˘a, se obt ¸ine:
vol(Ω) =
_ _
D
xydxdy =
_ π
2
0

_
cos ϕ
0
ρ
3
cos ϕsinϕdρ =
1
24
.
c. Cu schimbarea de variabile:
x = 1 +ρ cos ϕ, y = 1 +ρ sinϕ, (ρ, ϕ) ∈ [0, 1] [0.2π),
rezult˘a:
vol(Ω) =
_ _
D
ydxdy =
_

0

_
1
0
ρ(1 +ρ sinϕ)dρ = π.
236 CAPITOLUL 7. INTEGRALE DUBLE S¸I TRIPLE
6. S˘a se calculeze ariile mult ¸imilor plane D m˘arginite de curbele de
ecuat ¸ii:
a.
x
2
a
2
+
y
2
b
2
= 1, a ¸si b fiind dou˘a constante pozitive.
b.
_
x
2
+y
2
_
2
= a
2
(x
2
−y
2
), x > 0, a fiind o constant˘a pozitiv˘a.
c.
_
x
2
+y
2
_
2
= 2a
2
xy, a fiind o constant˘a pozitiv˘a.
Solut ¸ii
a. Ecuat ¸ia elipsei ˆın coordonate polare generalizate,
x = aρ cos ϕ, y = bρ sinϕ, este ρ = 1 ¸si deci obt ¸inem:
aria(D) =
_ _
D
dxdy =
_

0

_
1
0
abρdρ = πab.
b. Ecuat ¸ia curbei ˆın coordonate polare este ρ
2
= a
2
(cos
2
ϕ − sin
2
ϕ), sau
ρ = a

cos 2ϕ, ¸si deci domeniul de integrare ˆın coordonate polare este
ϕ ∈
_

π
4
,
π
4
_
, ρ ∈ (0, a
_
cos 2ϕ).
Rezult˘a:
aria(D) =
_ _
D
dxdy =
_ π
4

π
4

_
a

cos 2ϕ
0
ρdρ =
a
2
2
.
c. Ecuat ¸ia lemniscatei ˆın coordonate polare este ρ
2
= 2a
2
cos ϕsinϕ. Dome-
niul de integrare este ϕ ∈ (0,
π
2
) ∪ (π,

2
), ρ ∈ (0, a

sin2ϕ); obt ¸inem:
aria(D) =
_ _
D
dxdy = 2
_ π
2
0

_
a

sin2ϕ
0
ρdρ = a
2
.
7. Fie α ∈ R ¸si fie D discul unitate ˆınchis. S˘a se calculeze integralele:
a. I =
_ _
D
dxdy
(x
2
+y
2
)
α
b. J =
_ _
R
2
\D
dxdy
(x
2
+y
2
)
α
.
Solut ¸ie
I =
_

0

_
1
0

ρ
2α−1
=
_
π
1−α
dac˘a α < 1
∞ dac˘a α ≥ 1
J =
_

0

_

1

ρ
2α−1
=
_
π
α−1
dac˘a α > 1
∞ dac˘a α ≤ 1
7.3. INTEGRALE TRIPLE 237
7.3 Integrale triple
8. Fie mult ¸imea:
Ω = ¦(x, y, z) ∈ R
3
; x
2
+
y
2
4
≤ 1, x
2
+y
2
≥ 1, x ≥ 0, y ≥ 0, 0 ≤ z ≤ 5¦
S˘a se calculeze integrala
_ _ _

yz
_
x
2
+y
2
dxdydz prin dou˘a metode:
a. proiectˆand Ω pe planul xoy ¸si
b. folosind coordonatele cilindrice.
Solut ¸ie
a. Proiect ¸ia mult ¸imii Ω pe planul xoy este
D = ¦(x, y) ∈ R
2
; x ∈ [0, 1],
_
1 −x
2
≤ y ≤ 2
_
1 −x
2
¦
Obt ¸inem:
_ _ _

yz
_
x
2
+y
2
dxdydz =
_ _
D
dxdy
_
5
0
yz
_
x
2
+y
2
dz =
=
25
2
_ _
D
y
_
x
2
+y
2
dxdy,
integral˘a care se calculeaz˘a folosind coordonate polare.
b. Coordonatele cilindrice sunt x = ρ cos ϕ, y = ρ sinϕ, z = z, domeniul
maxim fiind (ρ, ϕ, z) ∈ [0, ∞) [0, 2π) R, iar iacobianul J = ρ.
Pentru Ω, domeniul de integrare ˆın coordonate cilindrice este
z ∈ [0, 5], ϕ ∈ [0,
π
2
], ρ ∈ [1,
2

3 cos
2
ϕ+1
] ¸si deci:
_ _ _

yz
_
x
2
+y
2
dxdydz =
_
5
0
dz
_ π
2
0

_ 2

3 cos
2
ϕ+1
1
zρ sinϕ
ρ
ρ dρ =
=
25
2
_ π
2
0
3(1 −cos
2
ϕ)
3 cos
2
ϕ + 1
sinϕ dϕ =
25
18
(4

3π −9).
9. S˘a se calculeze integralele:
a.
_ _ _

(y −x) dxdydz,
∆ = ¦(x, y, z) ∈ R
3
; x
2
+y
2
+z
2
≤ 1, y > 0¦
b.
_ _ _

_
1 −x
2

y
2
9

z
2
4
_3
2
dxdydz,
Ω = ¦(x, y, z) ∈ R
3
; y ≥ 0, z ≥ 0, x
2
+
y
2
9
+
z
2
4
≤ 1¦.
238 CAPITOLUL 7. INTEGRALE DUBLE S¸I TRIPLE
c.
_ _ _
Π
z dxdydz,
Π = ¦(x, y, z) ∈ R
3
; x
2
+y
2
+ (z −1)
2
≤ 1¦.
Solut ¸ie
Coordonatele sferice sunt
x = ρ sinθ cos ϕ, y = ρ sinθ sinϕ, z = ρ cos θ,
domeniul maxim fiind:
(ρ, θ, ϕ) ∈ [0, ∞) [0, π] [0, 2π),
iar iacobianul J = ρ
2
sinθ.
a. Pentru ∆, domeniul ˆın coordonate sferice este
ρ ∈ [0, 1], θ ∈ [0, π], ϕ ∈ [0, π]
¸si avem:
_ _ _

(y −x)dxdydz =
=
_
1
0

_
π
0

_
π
0
ρ
3
sin
2
θ(sinϕ −cos ϕ)dϕ =
π
4
.
b. Coordonatele sferice generalizate sunt:
x = aρ sinθ cos ϕ, y = bρ sinθ sinϕ, z = cρ cos θ,
avˆand acela¸si domeniu maxim ca mai sus ¸si iacobianul J = abcρ
2
sinθ.
Pentru domeniul Ω vom lua a = 1, b = 3, c = 2, ¸si ont ¸inem:
_ _ _

_
1 −x
2

y
2
9

z
2
4
_3
2
dxdydz =
=
_
1
0

_ π
2
0

_
π
0

2
_
1 −ρ
2
_3
2
sinθdϕ = 6π
_
1
0
ρ
2
(1 −ρ
2
)
3
2
dρ =
= 6π
_ π
2
0
sin
2
t cos
4
t dt = 6π
_

0
u
2
(1 +u
2
)
4
du =
= 3π
_

u
3(1 +u
2
)
3
¸
¸
¸
¸

0
+
_

0
du
3(1 +u
2
)
3
_
= π
_

0
du
(1 +u
2
)
3
=
= π
_
_

0
du
(1 +u
2
)
2

_

0
u
2
(1 +u
2
)
3
du
_
=
3
4
π
_

0
du
(1 +u
2
)
2
=
3
16
π.
7.3. INTEGRALE TRIPLE 239
c. Pentru Π, domeniul ˆın coordonate sferice este
ϕ ∈ [0, 2π), θ ∈ [0,
π
2
], ρ ∈ [0, 2 cos θ)
¸si deci:
_ _ _
Π
zdxdydz =
_

0

_ π
2
0

_
2 cos θ
0
ρ
3
sinθ cos θ dρ =

_ π
2
0
cos
5
θ sinθ dθ =
4
3
π.
10. Fie 0 < k < R; s˘a se calculeze volumul mult ¸imii:
Ω = ¦(x, y, z) ∈ R
3
[ x
2
+y
2
+z
2
≤ R
2
, z ≥ k¦.
Solut ¸ie
Mult ¸imea Ω este interiorul calotei sferice situate ”deasupra” planului z = k.
Pentru a calcula volumul, trecem la coordonate sferice. Fie θ
0
∈ [0,
π
2
] astfel
ˆıncˆat Rcos θ
0
= k, deci cos θ
0
=
k
R
; rezult˘a domeniul (pentru coordonatele
sferice):
ϕ ∈ [0, 2π), θ ∈ [0, θ
0
], ρ ∈ [
k
cos θ
, R].
Se obt ¸ine:
_ _ _

dxdydz =
_

0

_
θ
0
0

_
R
k
cos θ
ρ
2
sinθ dρ =

3
_
θ
0
0
_
R
3

k
3
cos
3
θ
_
dθ =

3
_
−R
3
cos θ −
k
3
2 cos
2
θ

¸
¸
¸
¸
θ
0
0
=
=

3
_
R
3

3
2
r
2
k +
k
3
2
_
.
11. S˘a se calculeze volumele mult ¸imilor Ω m˘arginite de suprafet ¸ele de
ecuat ¸ii:
a. 2x
2
+y
2
+z
2
= 1, 2x
2
+y
2
−z
2
= 0, z ≥ 0.
b. z = x
2
+y
2
−1, z = 2 −x
2
−y
2
.
c. z = 4 −x
2
−y
2
, 2z = 5 +x
2
+y
2
.
d. x
2
+y
2
= 1, z
2
= x
2
+y
2
, z ≥ 0.
e. x
2
+y
2
= 4a
2
, x
2
+y
2
−2ay = 0, x +y +z = 3, x ≥ 0, z ≥ 0, a ∈ (0, 1).
f. x
2
+y
2
+z
2
= 1, y
2
+z
2
= x
2
, x ≥ 0.
240 CAPITOLUL 7. INTEGRALE DUBLE S¸I TRIPLE
Solut ¸ie
a. Curba de intersect ¸ie dintre elipsoid ¸si con este elipsa de ecuat ¸ii
4x
2
+ 2y
2
= 1, z =
1

2
.
Proiect ¸ia pe planul xoy a lui Ω este
D = ¦(x, y) ; 4x
2
+ 2y
2
≤ 1¦.
Rezult˘a:
vol(Ω) =
_ _ _

dxdydz =
_ _
D
dxdy
_

1−2x
2
−y
2

2x
2
+y
2
dz =
=
_ _
D
_
_
1 −2x
2
−y
2

_
2x
2
+y
2
_
dxdy =
=
_
1
0

_

0
_
_
1 −
1
2
ρ
2

_
1
2
ρ
2
_
1
2

2
ρ dϕ =
π
3
(

2 −1).
b. Curba de intersect ¸ie a celor doi paraboloizi este cercul de ecuat ¸ii
x
2
+y
2
=
3
2
, z =
1
2
.
Proiect ¸ia pe planul xOy a lui Ω este
D = ¦(x, y) ; x
2
+y
2

3
2
¦,
¸si deci obt ¸inem:
vol(Ω) =
_ _ _

dxdydz =
_ _
D
dxdy
_
2−x
2
−y
2
x
2
+y
2
−1
dz =
=
_
_
3
2
0

_

0
(3 −ρ
2
)ρ dϕ.
c. Curba de intersect ¸ie dintre cei doi paraboloizi este cercul x
2
+ y
2
= 1
situat ˆın planul z = 3. Notˆand cu D = ¦(x, y) ∈ R
2
[ x
2
+ y
2
≤ 1¦,
rezult˘a:
vol(Ω) =
_ _ _

dxdydz =
_ _
D
dxdy
_
4−x
2
−y
2
1
2
(1+x
2
+y
2
)
dz =
7.3. INTEGRALE TRIPLE 241
=
_ _
D
3
2
(1 −x
2
−y
2
) dxdy =
3
2
_
1
0

_

0
(1 −ρ
2
)ρ dϕ =
3
4
π.
d. Curba de intersect ¸ie dintre cilindru ¸si con este cercul x
2
+y
2
= 1 situat
ˆın planul z = 1. Notˆand cu D = ¦(x, y) ∈ R
2
[ x
2
+y
2
≤ 1¦, rezult˘a:
vol(Ω) =
_ _ _

dxdydz =
_ _
D
dxdy
_
1

x
2
+y
2
dz =
=
_ _
D
_
1 −
_
x
2
+y
2
_
dxdy =
_
1
0

_

0
(1 −ρ) ρ dϕ =
π
3
.
e. Proiect ¸ia lui Ω pe planul xOy este
D = ¦(x, y) ; x
2
+y
2
≤ 4a
2
, x
2
+ (y −a)
2
≥ a
2
, x > 0¦,
¸si deci obt ¸inem:
vol(Ω) =
_ _ _

dxdydz =
_ _
D
dxdy
_
3−x−y
0
dz =
=
_
π
0

_
2a
2a sinϕ
ρ(3 −ρ cos ϕ −ρ sinϕ) dρ.
f. Curba de intersect ¸ie dintre sfer˘a ¸si con este cercul y
2
+ z
2
=
1
2
, situat ˆın
planul x =

2
2
. Proiect ¸ia mult ¸imii Ω pe planul yOz este discul D = ¦(y, z) ∈
R
2
[ y
2
+z
2

1
2
¦; rezult˘a:
vol =
_ _ _

dxdydz =
_ _
D
dydz
_

2
2

y
2
+z
2
dx =
=
_ _
D
_√
2
2

_
y
2
+z
2
_
dydz =

2
4
π −
_

2
2
0

_

0
ρ
2
dϕ =

2
12
π.
12. S˘a se calculeze volumele mult ¸imilor Ω m˘arginite de suprafet ¸ele de
ecuat ¸ii:
a.
_
x
2
+y
2
+z
2
_
3
= x.
b.
_
x
2
+y
2
_
3
= z
2
, z = 0, z = 8.
c.
x
2
a
2
+
y
2
b
2
=
z
2
c
2
, 0 ≤ z ≤ c, a > 0, b > 0, c > 0.
Solut ¸ie
a. Folosim coordonatele sferice. Obt ¸inem domeniul:
θ ∈ [0, π], ϕ ∈ [−
π
2
,
π
2
], ρ ∈ [0,
5

sinθ cos ϕ] ¸si deci:
vol(Ω) =
_ _ _

dxdydz =
_
π
0

_ π
2

π
2

_ 5

sin θ cos ϕ
0
ρ
2
sinθ dρ =
242 CAPITOLUL 7. INTEGRALE DUBLE S¸I TRIPLE
=
1
3
_
π
0

_ π
2

π
2
sinθ sin
3
5
θ cos
3
5
ϕdϕ =
1
3
__
π
0
sin
8
5
θ dθ
_
_
_ π
2

π
2
cos
3
5
ϕ dϕ
_
.
Calcul˘am prima integral˘a; mai ˆıntˆai, observ˘am c˘a:
_
π
0
sin
8
5
θ dθ =
_ π
2
0
sin
8
5
θ dθ +
_
π
π
2
sin
8
5
θ dθ = 2
_ π
2
0
sin
8
5
θ dθ,
cu schimarea de variabil˘a t = θ −π ˆın a doua integral˘a. Vom calcula acum
integrala
_ π
2
0
sin
8
5
θ dθ folosind funct ¸ia B a lui Euler (a se vedea ¸si exercit ¸iul
28(a) din capitolul 5). Cu schimbarea de variabil˘a sin
2
θ = y, rezult˘a:
_ π
2
0
sin
8
5
θ dθ =
_
1
0
y
4
5
2

y

1 −y
dy =
=
1
2
_
1
0
y
3
10
(1 −y)

1
2
dy =
1
2
B
_
13
10
,
1
2
_
.
Calcul˘am acum integrala
_ π
2

π
2
cos
3
5
ϕ dϕ cu aceea¸si metod˘a: fie sin
2
ϕ = y;
rezult˘a:
_ π
2

π
2
cos
3
5
ϕ dϕ = 2
_ π
2
0
cos
3
5
ϕ dϕ = 2
_
1
0
(1 −y)
3
10
2

y

1 −y
dy =
=
_
1
0
(1 −y)

1
5
y

1
2
dy = B
_
4
5
,
1
2
_
.
ˆ
In concluzie, volumul cerut este:
vol(Ω) = B
_
13
10
,
1
2
_
+B
_
4
5
,
1
2
_
.
b. Folosim coordonatele cilindrice; obt ¸inem:
vol(Ω) =
_ _ _

dxdydz =
_
8
0
dz
_

0

_ 3

z
0
ρ dρ = 32π.
c. Folosim coordonate cilindrice generalizate:
x = aρ cos ϕ, y = bρ sinϕ, z = z
¸si obt ¸inem:
vol(Ω) =
_ _ _

dxdydz =
_
c
0
dz
_

0

_ z
c
0
abρ dρ =
π
3
abc.
Capitolul 8
Integrale curbilinii ¸si de
suprafat ¸˘a
8.1 Not ¸iuni teoretice
Drumuri parametrizate
Fie J un interval real; se nume¸ste drum parametrizat pe J cu valori ˆın R
n
orice aplicat ¸ie continu˘a γ : J → R
n
.
Dac˘a not˘am γ(t) = (γ
1
(t), γ
2
(t), ..., γ
n
(t)), atunci relat ¸iile
x
1
= γ
1
(t), x
2
= γ
2
(t), ..., x
n
= γ
n
(t)
se numesc ecuat ¸iile parametrice ale drumului γ.
Dac˘a J = [a, b], atunci γ(a) ¸si γ(b) se numesc capetele (extremit˘at ¸ile) dru-
mului. Drumul se nume¸ste ˆınchis dac˘a γ(a) = γ(b).
Opusul drumului γ : [a, b] → R
n
este, prin definit ¸ie,
γ

: [a, b] → R
n
, γ

(t) = γ(a +b −t).
Evident, γ ¸si γ

au aceea¸si imagine.
Dac˘a γ
1
: [a, b] → R
n
¸si γ
2
: [b, c] → R
n
sunt dou˘a drumuri parametrizate,
atunci drumul concatenat γ
1
∪ γ
2
: [a, c] → R
n
este definit prin
γ
1
∪ γ
2
(t) =
_
γ
1
(t), t ∈ [a, b]
γ
2
(t), t ∈ [b, c]
Imaginea lui γ
1
∪ γ
2
este reuniunea imaginilor drumurilor γ
1
¸si γ
2
.
243
244 CAPITOLUL 8. INTEGRALE CURBILINII S¸I DE SUPRAFAT¸
˘
A
Un drum γ : J → R
n
se nume¸ste neted dac˘a aplicat ¸ia γ este de clas˘a (
1
¸si γ

(t) ,= 0, ∀t ∈ J.
Un drum se nume¸ste neted pe port ¸iuni dac˘a este concatenarea unui num˘ar
finit de drumuri netede.
Dou˘a drumuri γ
1
: I → R
n
¸si γ
2
: J → R
n
se numesc echivalente
cu aceea¸si orientare (not˘am γ
1
∼ γ
2
) dac˘a exist˘a un difeomorfism strict
cresc˘ator φ : I → J astfel ˆıncˆat γ
1
= γ
2
◦ φ. Dac˘a difeomorfismul de mai sus
este strict descresc˘ator, atunci cele dou˘a drumuri se numesc echivalente cu
orient˘ari opuse.
ˆ
In cazurile particulare n = 2 (plan) ¸si n = 3 (spat ¸iu) notat ¸iile uzuale
sunt γ(t) = (x(t), y(t)) ¸si respectiv γ(t) = (x(t), y(t), z(t)).
Lungimea unui drum neted γ : [a, b] → R
3
este:
L(γ) =
_
b
a
_
(x

(t))
2
+ (y

(t))
2
+ (z

(t))
2
dt.
Integrala curbilinie de prima spet ¸˘a
Fie γ : [a, b] → R
3
un drum neted ¸si fie f : D → R o funct ¸ie continu˘a
astfel ˆıncˆat D ⊇ γ([a, b]). Integrala curbilinie de prima spet ¸˘a a funct ¸iei f pe
drumul γ este, prin definit ¸ie:
_
γ
f(x, y, z)ds =
_
b
a
f(x(t), y(t), z(t))
_
(x

(t))
2
+ (y

(t))
2
+ (z

(t))
2
dt.
Dac˘a γ
1
¸si γ
2
sunt dou˘a drumuri parametrizate echivalente (indiferent de
orientare) atunci
_
γ
1
fds =
_
γ
2
fds.
Aplicat ¸ii
i. Dac˘a f este funct ¸ia constant˘a 1, atunci se obt ¸ine lungimea drumului γ.
ii. Dac˘a imaginea lui γ este un fir material avˆand densitatea f, atunci masa
M ¸si coordonatele centrului de greutate G sunt date de formulele:
M =
_
γ
fds,
x
G
=
1
M
_
γ
xfds, y
G
=
1
M
_
γ
yfds, z
G
=
1
M
_
γ
zfds.
8.1. NOT¸ IUNI TEORETICE 245
Integrala curbilinie de spet ¸a a doua
Fie α = Pdx+Qdy+Rdz o 1-form˘a diferent ¸ial˘a cu funct ¸iile P, Q, R continue
pe un deschis D ⊆ R
3
¸si fie
γ : [a, b] → R
3
, γ(t) = (x(t), y(t), z(t))
un drum parametrizat neted cu imaginea inclus˘a ˆın D. Integrala curbilinie
a formei diferent ¸iale α de-a lungul drumului γ este, prin definit ¸ie:
_
γ
α =
_
b
a
_
P(γ(t))x

(t) +Q(γ(t))y

(t) +R(γ(t))z

(t)
_
dt.
Definit ¸ia se generalizeaz˘a evident la n variabile. De exemplu, ˆın dou˘a vari-
abile:
_
γ
Pdx +Qdy =
_
b
a
_
P(γ(t))x

(t) +Q(γ(t))y

(t)
_
dt.
Dac˘a γ
1
¸si γ
2
sunt dou˘a drumuri parametrizate echivalente cu aceea¸si
orientare, atunci integralele corespunz˘atoare sunt egale:
_
γ
1
α =
_
γ
2
α.
Dac˘a cele dou˘a drumuri parametrizate sunt echivalente dar cu orient˘ari
opuse, atunci integralele corespunz˘atoare difer˘a prin semn.
Notat ¸ii vectoriale
Unei 1-forme diferent ¸iale α = Pdx + Qdy + Rdz i se asociaz˘a (ˆın mod
canonic) cˆampul de vectori V : D → R
3
, V = (P, Q, R). Dac˘a γ este un
drum parametrizat neted (cu imaginea inclus˘a ˆın D) atunci integrala
_
γ
α se
mai noteaz˘a ¸si
_
γ
V dr, numindu-se circulat ¸ia cˆampului V de-a lungul dru-
mului γ.
ˆ
In particular, dac˘a V = F este un cˆamp de fort ¸e, atunci circulat ¸ia
_
γ
Fdr este lucrul mecanic efectuat de fort ¸a F pe drumul γ.
Forme diferent ¸iale exacte
O 1-form˘a diferent ¸ial˘a α = Pdx+Qdy+Rdz se nume¸ste exact˘a pe mult ¸imea
D dac˘a exist˘a f o funct ¸ie (numit˘a potent ¸ial scalar sau primitiv˘a) de clas˘a
(
1
(D) astfel ˆıncˆat Df = α, sau, echivalent:
∂f
∂x
= P,
∂f
∂y
= Q,
∂f
∂z
= R,
ˆın orice punct din D. Cˆampul de vectori V = (P, Q, R) asociat formei
diferent ¸iale α se nume¸ste ˆın acest caz cˆamp de gradient ¸i.
246 CAPITOLUL 8. INTEGRALE CURBILINII S¸I DE SUPRAFAT¸
˘
A
O 1-form˘a diferent ¸ial˘a α = Pdx +Qdy +Rdz se nume¸ste ˆınchis˘a pe D dac˘a
sunt verificate (ˆın orice punct din D) egalit˘at ¸ile:
∂P
∂y
=
∂Q
∂x
,
∂Q
∂z
=
∂R
∂y
,
∂R
∂x
=
∂P
∂z
.
Definit ¸iile de mai sus se generalizeaz˘a ˆın mod evident la n variabile.
Important ¸a formelor diferent ¸iale exacte este dat˘a de urm˘atorul rezultat:
Independent ¸a de drum a integralei curbilinii
Fie α = Df o 1-form˘a diferent ¸ial˘a exact˘a pe D ¸si fie γ un drum parametrizat
neted cu imaginea inclus˘a ˆın D avˆand extremit˘at ¸ile p, q ∈ D; atunci:
i.
_
γ
Df = f(q) −f(p).
ii. dac˘a ˆın plus drumul γ este ˆınchis, atunci
_
γ
Df = 0.
Din teorema de simetrie a lui Schwarz rezult˘a c˘a orice form˘a diferent ¸ial˘a
exact˘a (cu potent ¸ialul scalar de clas˘a (
2
) esteˆın mod necesar ¸si ˆınchis˘a; recip-
roca acestei afirmat ¸ii este, ˆın general, fals˘a. De exemplu, forma diferent ¸ial˘a
α =
−y
x
2
+y
2
dx +
x
x
2
+y
2
dy
este ˆınchis˘a pe R
2
¸ ¦(0, 0)¦ dar nu este exact˘a pe aceast˘a mult ¸ime.
Are loc totu¸si urm˘atorul rezultat fundamental:
Teorema lui Poincare
Fie α o 1-form˘a diferent ¸ial˘a de clas˘a (
1
inchis˘a pe deschisul D ⊆ R
n
. Atunci
pentru orice x ∈ D exist˘a o vecin˘atate deschis˘a a sa U ⊆ D ¸si o funct ¸ie
f ∈ (
1
astfel ˆıncˆat Df = α pe U.
ˆ
Intr-o formulare succint˘a teorema afirm˘a c˘a orice 1-form˘a diferent ¸ial˘aˆınchis˘a
este local exact˘a.
Exist˘a mult ¸imi pe care teorema de mai sus este adev˘arat˘a global. De
exemplu, dac˘a mult ¸imea D este stelat˘a (adic˘a exist˘a un punct x
0
∈ D
cu proprietatea c˘a segmentul [x
0
, x] ⊆ D, ∀x ∈ D) atunci orice 1-form˘a
diferent ¸ial˘a ˆınchis˘a pe D este exact˘a pe D.
Pˆanze parametrizate
Fie D ⊆ R
2
o mult ¸ime deschis˘a ¸si conex˘a; o pˆanz˘a parametrizat˘a pe D este
orice aplicat ¸ie de clas˘a (
1
, Φ : D → R
3
.
Pˆanza parametrizat˘a Φ se nume¸ste simpl˘a dac˘a aplicat ¸ia Φ este injectiv˘a.
Dou˘a pˆanze parametrizate Φ
1
: D
1
→ R
3
¸si Φ
2
: D
2
→ R
3
se numesc
echivalente dac˘a exist˘a un difeomorfism θ : D
1
→ D
2
astfel ˆıncˆat Φ
1
= Φ
2
◦θ.
8.1. NOT¸ IUNI TEORETICE 247
Se spune c˘a difeomorfismul θ p˘astreaz˘a orientarea dac˘a iacobianul s˘au este
pozitiv; ˆın acest caz se spune Φ
1
¸si Φ
2
au aceea¸si orientare; ˆın caz contrar
se spune c˘a pˆanzele parametrizate au orient˘ari opuse. Evident, dou˘a pˆanze
parametrizate echivalente au aceea¸si imagine (ˆın R
3
), numit˘a simplu pˆanz˘a
(sau port ¸iune de suprafat ¸˘a).
Fie Φ : D → R
3
, Φ(u, v) = (X(u, v), Y (u, v), Z(u, v)) o pˆanz˘a
parametrizat˘a; pˆanza Φ se nume¸ste regulat˘a dac˘a vectorii
∂Φ
∂u
¸si
∂Φ
∂v
sunt
liniari independent ¸i ˆın orice punct din D.
ˆ
In acest caz planul generat de ei
se nume¸ste planul tangent la pˆanz˘a (ˆın punctul respectiv); vectorul normal
la pˆanz˘a ˆın punctul Φ(u, v) indus de parametrizarea Φ este:
N
Φ
(u, v) =
∂Φ
∂u

∂Φ
∂v
.
Dac˘a Φ
1
¸si Φ
2
sunt dou˘a pˆanze parametrizate simple, regulate echivalente
cu aceea¸si orientare, atunci versorii normalelor induse coincid:
n
Φ
1
(u, v) =
1
| N
Φ
1
(u, v) |
N
Φ
1
(u, v) =
1
| N
Φ
2
(u, v) |
N
Φ
2
(u, v) = n
Φ
2
(u, v).
Integrala de suprafat ¸˘a de prima spet ¸˘a
Fie Φ : D → R
3
o pˆanz˘a parametrizat˘a, fie Σ = Φ(D) imaginea ei ¸si fie
F : U → R o funct ¸ie continu˘a pe imaginea pˆanzei. Integrala de suprafat ¸˘a
de prima spet ¸˘a a lui F pe Σ este, prin definit ¸ie:
_
Σ
F(x, y, z)dσ =
_ _
D
F(Φ(u, v)) |
∂Φ
∂u

∂Φ
∂v
| dudv.
Dac˘a pˆanza este parametrizat˘a cartezian, z = f(x, y), (x, y) ∈ D ⊆ R
2
,
atunci formula de mai sus devine:
_
Σ
F(x, y, z)dσ =
_ _
D
F(x, y, f(x, y))
¸
_
∂f
∂x
_
2
+
_
∂f
∂y
_
2
dxdy.
Dac˘a Φ
1
¸si Φ
2
sunt dou˘a parametriz˘ari echivalente (nu neap˘arat cu aceea¸si
orientare) atunci integralele corespunz˘atoare sunt egale.
Aplicat ¸ii
i.
ˆ
In cazul particular F = 1 se obt ¸ine aria suprafet ¸ei Σ:
aria (Σ) =
_
Σ
dσ.
248 CAPITOLUL 8. INTEGRALE CURBILINII S¸I DE SUPRAFAT¸
˘
A
ii. Dac˘a F ≥ 0 reprezint˘a densitatea unei pl˘aci Σ, atunci masa ei este:
M =
_
Σ
Fdσ,
iar coordonatele centrului de greutate sunt:
x
G
=
1
M
_
Σ
xFdσ, y
G
=
1
M
_
Σ
yFdσ, z
G
=
1
M
_
Σ
zFdσ.
iii. Fie V un cˆamp vectorial ¸si fie n versorul normalei indus de pˆanza
parametrizat˘a fixat˘a; fluxul cˆampului V prin suprafat ¸a Σ ˆın raport cu ori-
entarea aleas˘a (dat˘a de versorul n) este, prin definit ¸ie:
T
Σ
(V ) =
_
Σ
V ndσ.
Integrala de suprafat ¸˘a de spet ¸a a doua
Prin definit ¸ie, dac˘a
ω = Pdy ∧ dz +Qdz ∧ dx +Rdx ∧ dy
este o 2-form˘a diferent ¸ial˘a ¸si
Φ : D → R
3
, Φ(u, v) = (X(u, v), Y (u, v), Z(u, v))
este o pˆanz˘a parametrizat˘a, atunci integrala pe suprafat ¸a (orientat˘a) Σ a
formei diferent ¸iale ω este:
_
Σ
ω =
_ _
D
_
(P ◦ Φ)
D(Y, Z)
D(u, v)
+ (Q◦ Φ)
D(Z, X)
D(u, v)
+ (R◦ Φ)
D(X, Y )
D(u, v)
_
dudv,
unde,
D(Y, Z)
D(u, v)
,
D(Z, X)
D(u, v)
,
D(X, Y )
D(u, v)
sunt iacobienii funct ¸iilor X, Y, Z ˆın ra-
port cu variabilele u ¸si v.
Dac˘a Φ
1
¸si Φ
2
sunt dou˘a pˆanze parametrizate echivalente cu aceea¸si ori-
entare, atunci integralele corespunz˘atoare sunt egale; dac˘a parametriz˘arile
au orient˘ari opuse, atunci integralele difer˘a prin semn.
Notat ¸ii vectoriale
Unei 2-forme diferent ¸iale ω = Pdy ∧dz +Qdz ∧dx +Rdx ∧dy i se asociaz˘a
(ˆın mod canonic) cˆampul de vectori V = (P, Q, R); dac˘a Φ : D → R
3
este
o pˆanz˘a parametrizat˘a cu imaginea Σ (orientat˘a cu versorul normalei n),
atunci:
_
Σ
ω =
_
Σ
V n dσ.
8.2. INTEGRALE CURBILINII 249
8.2 Integrale curbilinii
1. Fie a ∈ R ¸si fie P, Q : R
2
→ R, P(x, y) = x
2
+ 6y, Q(x, y) = 3ax −4y.
S˘a se afle a astfel ˆıncˆat ω = Pdx +Qdy s˘a fie o 1-form˘a diferent ¸ial˘a exact˘a
pe R
2
¸si apoi s˘a se determine f ∈ (
1
(R
2
) cu proprietatea df = ω.
Solut ¸ie
Spat ¸iul R
2
este mult ¸ime stelat˘a, deci este suficient ca ω s˘a fie 1-form˘a
diferent ¸ial˘a ˆınchis˘a , adic˘a
∂P
∂y
=
∂Q
∂x
; rezult˘a a = 2. O primitiv˘a (potent ¸ial
scalar) a lui ω se calculeaz˘a fie integrˆand sistemul
∂f
∂x
= P,
∂f
∂y
= Q, fie
direct cu formula
f(x, y) =
_
x
x
o
P(x, y
o
)dx +
_
y
y
o
Q(x, y)dy, unde x
o
¸si y
o
sunt arbitrari fixat ¸i;
obt ¸inem f(x, y) =
x
3
3
+ 6xy −2y
2
+k, k ∈ R.
2. Fie P, Q : R
2
→ R, definite prin:
P(x, y) =
_
_
x
2
+y
2
−x, Q(x, y) =
_
_
x
2
+y
2
+x
¸si fie ω = Pdx + Qdy. S˘a se g˘aseasc˘a un domeniu maximal pe care forma
diferent ¸ial˘a ω s˘a fie exact˘a.
Solut ¸ie
Funct ¸iile P ¸si Q sunt de clas˘a (
1
pe R
2
¸ ¦(0, 0)¦ ¸si:
∂Q
∂x
=
_
x +
_
x
2
+y
2
2
_
x
2
+y
2
,
∂P
∂y
=
y
[y[
∂Q
∂x
.
Mult ¸imea D = ¦(x, y) ∈ R
2
; y > 0¦ este stelat˘a ¸si
∂Q
∂x
=
∂P
∂y
pe D; evident,
D este maximal˘a cu aceste propriet˘at ¸i.
3. Folosind definit ¸ia, s˘a se calculeze urm˘atoarele integrale curbilinii (ori-
entarea curbei nu este precizat˘a):
a.
_
Γ
(x +y)dx + (x −y)dy, Γ = ¦(x, y) [ x
2
+y
2
= 4, y ≥ 0¦.
b.
_
Γ
y
x + 1
dx +dy, Γ este triunghiul ABC, A(2, 0), B(0, 0), C(0, 2).
c.
_
Γ
xdy −ydx, Γ = ¦(x, y) [
x
2
a
2
+
y
2
b
2
= 1¦.
Solut ¸ie
250 CAPITOLUL 8. INTEGRALE CURBILINII S¸I DE SUPRAFAT¸
˘
A
a. Cu parametrizarea x(t) = 2 cos t, y(t) = 2 sint, t ∈ [0, π] obt ¸inem:
_
Γ
(x +y)dx + (x −y)dy =
_
π
0
(4 cos 2t −4 sin2t) = 0.
b. Γ = [AC] ∪ [CB] ∪ [BA]; parametriz˘am fiecare segment:
[AC] : x(t) = 2 −t, y(t) = t, t ∈ [0, 2]
[CB] : x(t) = 0, y(t) = 2 −t, t ∈ [0, 2]
[BA] : x(t) = t, y(t) = 0, t ∈ [0, 2];
obt ¸inem:
_
Γ
y
x + 1
dx +dy =
_
2
0
_
t
t −3
+ 1
_
dt −
_
2
0
dt = 2 −3 ln3.
c. Parametrizarea canonic˘a a elipsei de semiaxe a ¸si b este
x(t) = a cos t, y(t) = b sint, t ∈ [0, 2π);
obt ¸inem:
_
Γ
xdy −ydx =
_

0
abdt = 2πab.
4. Fie P(x, y) = e
−x
2
+y
2
cos(2xy), Q(x, y) = e
−x
2
+y
2
sin(2xy) ¸si fie
ω = Pdx +Qdy.
a. S˘a se arate c˘a
_
Γ
ω = 0 pentru orice curb˘a ˆınchis˘a Γ.
b. Fie α ∈ R. S˘a se calculeze integrala
_

0
e
−t
2
cos(2αt)dt,
aplicˆand rezultatul de la punctul a dreptunghiului Γ = ABCD, unde
A(0, 0), B(a, 0), C(a, α), D(0, α).
Solut ¸ie
a. Deoarece
∂P
∂y
=
∂Q
∂x
, rezult˘a c˘a ω este 1-form˘a diferent ¸ial˘a ˆınchis˘a pe R
2
8.2. INTEGRALE CURBILINII 251
¸si deci ¸si exact˘a; ˆın consecint ¸˘a,
_
Γ
ω = 0, pentru orice curb˘a ˆınchis˘a Γ.
b. Parametrizˆand Γ = [AB] ∪ [BC] ∪ [CD] ∪ [DA], obt ¸inem:
0 =
_
Γ
ω =
_
a
0
e
−t
2
dt +
_
α
0
e
−a
2
+t
2
sin(2at)dt −
_
a
0
e
−t
2

2
cos(2αt)dt.
Pentru a → ∞, obt ¸inem:
_

0
e
−t
2
cos(2αt)dt =

π
2
e
−α
2
,
deoarece
_

0
e
−t
2
dt =

π
2
¸si lim
a→∞
_
α
0
e
−a
2
+t
2
sin(2αt)dt = 0.
5. S˘a se calculeze
_
Γ
ω ˆın urm˘atoarele cazuri:
a. ω = x
2
yzdx +xy
2
zdy +xyz
2
dz, iar Γ este intersect ¸ia suprafet ¸elor
x = 1, y
2
+z
2
= 1.
b. ω = z(z −y)dx +xzdy −xydz, Γ = Γ
1
∪Γ
2
∪Γ
3
, unde Γ
1
, Γ
2
¸si Γ
3
sunt
intersect ¸iile conului x
2
+y
2
= (z −1)
2
cu planele x = 0, y = 0, ¸si, respectiv,
z = 0, cu restrict ¸iile x ≥ 0, y ≥ 0, z ≥ 0.
c. ω = (y −2z)dx + (x −z)dy + (2x −y)dz, Γ fiind intersect ¸ia suprafet ¸elor
x
2
+y
2
+z
2
= r
2
, x −y +z = 0.
d. ω = ydx + (x +z)dy +x
2
dz, Γ fiind intersect ¸ia suprafet ¸elor
x
2
+y
2
−2x = 0, x +z = 4.
Solut ¸ie
Integralele se calculeaz˘a cu definit ¸ia.
a. Γ este un cerc situat ˆın planul x = 1; o parametrizare este:
x = 1, y = cos t, z = sint, t ∈ [0, 2π).
Rezult˘a:
_
Γ
ω =
_

0
_
−cos
2
t sin
2
t + cos
2
t sin
2
t
_
dt = 0.
b.
ˆ
In planul x = 0 obt ¸inem dreapta de ecuat ¸ie y + z = 1, ˆın planul y = 0
obt ¸inem dreapta x +z = 1, iar ˆın planul z = 0 obt ¸inem sfertul de cerc
252 CAPITOLUL 8. INTEGRALE CURBILINII S¸I DE SUPRAFAT¸
˘
A
x
2
+y
2
= 1, x > 0, y > 0. Rezult˘a parametriz˘arile:
Γ
1
: x(t) = 0, y(t) = 1 −t, z(t) = t, t ∈ [0, 1].
Γ
2
: x(t) = t, y(t) = 0, z(t) = 1 −t, t ∈ [0, 1].
Γ
3
: x(t) = cos t, y(t) = sint, z(t) = 0, t ∈ [0,
π
2
).
ˆ
In continuare se aplic˘a definit ¸ia.
c. Curba este o elips˘a situat˘a ˆın planul x−y +z = 0; ˆınlocuind z = y −x ˆın
ecuat ¸ia sferei obt ¸inem: x
2
+y
2
+(y−x)
2
= r
2
. Pentru a aduce ecuat ¸ia acestei
conice la forma canonic˘a, facem schimbarea de variabile: x−y = u, x+y = v;
obt ¸inem ecuat ¸ia:
u
2
__
2
3
r
_
2
+
v
2
_

2r
_
2
= 1.
Rezult˘a parametrizarea:
u(t) = x(t) −y(t) =
_
2
3
r cos t,
v(t) = x(t) +y(t) =

2 r sint,
z(t) = y(t) −x(t) = −
_
2
3
r cos t, t ∈ [0, 2π).
Se obt ¸ine:
x(t) =
1
2
r
_
_
2
3
cos t +

2 sint
_
,
y(t) =
1
2
r
_

2 sint −
_
2
3
cos t
_
,
z(t) = −
_
2
3
r cos t, t ∈ [0, 2π).
ˆ
In continuare se aplic˘a definit ¸ia.
d. Ecuat ¸ia canonic˘a a cilindrului este (x −1)
2
+y
2
= 1 ¸si deci
x(t) −1 = cos t, y(t) = sint, z(t) = 3 −cos t, t ∈ [0, 2π).
ˆ
In continuare se aplic˘a definit ¸ia.
6. S˘a se calculeze
_
Γ
ydx+xdy pe un drum cu capetele A(2, 1) ¸si B(1, 3).
Solut ¸ie
Forma diferent ¸ial˘a α = ydx + xdy este ˆınchis˘a pe R
2
¸si deci este exact˘a.
Rezult˘a c˘a integrala este independent˘a de drumul particular care une¸ste
8.2. INTEGRALE CURBILINII 253
punctele A ¸si B. Integrala se calculeaz˘a pe un drum particular, de exemplu
pe segmentul [AB], a c˘arui parametrizare este:
x(t) =
5 −t
2
, y(t) = t, t ∈ [1, 3].
O alt˘a metod˘a const˘a ˆın a determina un potent ¸ial scalar f pentru 1-forma
diferent ¸ial˘a α:
f(x, y) =
_
x
x
0
y
0
dx +
_
y
y
0
xdy = xy +k,
k fiind o constant˘a arbitrar˘a. Integrala cerut˘a ˆın enunt ¸ este:
_
Γ
α = f(B) −f(A) = 1,
Γ fiind un drum arbitrar avˆand capetele A ¸si B.
7. Fie P, Q, R : Ω = ¦(x, y, z) ; y > 0, z ≥ 0¦ → R,
P(x, y, z) = x
2
−yz +
y
x
2
+y
2
,
Q(x, y, z) = y
2
−zx −
x
x
2
+y
2
,
R(x, y, z) = z
2
−xy.
Notˆand cu ω = Pdx + Qdy + Rdz, s˘a se calculeze
_
Γ
ω, unde Γ este un
drum parametrizat arbitrar (inclus ˆın Ω) ce une¸ste punctele A(1, 1, 0) ¸si
B(−1, 1, 0).
Solut ¸ie
Observ˘am c˘a ω este o 1-form˘a diferent ¸ial˘a ˆınchis˘a:
∂P
∂y
=
x
2
−y
2
(x
2
+y
2
)
2
−z =
∂Q
∂x
,
∂R
∂x
= −y =
∂P
∂z
,
∂Q
∂z
= −x =
∂R
∂y
.
Domeniul Ω este stelat, a¸sadar ω este exact˘a pe Ω. Rezult˘a c˘a
_
Γ
ω nu
depinde de drumul parametrizat Γ, ci doar de extremit˘at ¸ile A ¸si B ¸si de
254 CAPITOLUL 8. INTEGRALE CURBILINII S¸I DE SUPRAFAT¸
˘
A
orientare (de la A c˘atre B).
Fie parametrizarea x(t) = −t, y(t) = 1, z(t) = 0, t ∈ [−1, 1]; obt ¸inem:
_
Γ
ω = −
_
1
−1
_
t
2
+
1
t
2
+ 1
_
dt = −
2
3

π
2
.
S˘a mai facem observat ¸ia c˘a rat ¸ionamentul de mai sus nu mai este corect
dac˘a drumul nu ar fi inclus ˆın Ω, deoarece, pe un astfel de domeniu ω nu ar
mai fi exact˘a ¸si deci integrala nu ar mai fi independent˘a de drum.
De exemplu, s˘a consider˘am punctele C(1, −1, 0), D(−1, −1, 0) ¸si drumul
Γ
1
format prin concatenarea segmentelor (orientate) [AC] ∪ [CD] ∪ [DB].
Atunci
_
Γ
1
ω ,=
_
Γ
ω.
ˆ
Intr-adev˘ar, cu parametrizarea:
[AC] : x(t) = 1, y(t) = −t, z(t) = 0, t ∈ [−1, 1],
[CD] : x(t) −t, y(t) = −1, z(t) = 0, t ∈ [−1, 1],
[DB] : x(t) = −1, y(t) = t, z(t) = 0, t ∈ [−1, 1].
se obt ¸ine:
_
Γ
1
ω =
π
2

2
3
+
π
2

2
3
+
π
2
+
2
3
= −
2
3
+ 3
π
2
.
8. Fie P, Q : R
2
¸ ¦(x, y) [ xy = −1¦ → R,
P(x, y) =
y
1 +xy
, Q(x, y) =
x
1 +xy
¸si fie α = Pdx + Qdy. S˘a se calculeze integrala
_
Γ
α, unde Γ este un drum
arbitrar avˆand capetele A(−1, −1) ¸si B(3, 3) ¸si nu intersecteaz˘a hiperbola
xy = −1.
Solut ¸ie
Forma diferent ¸ial˘a α este ˆınchis˘a:
∂P
∂y
=
1
(1 +xy)
2
=
∂Q
∂x
, ∀(x, y) ∈ R
2
, xy ,= −1.
Mult ¸imea Ω = ¦(x, y) ∈ R
2
[ xy > −1¦ este stelat˘a, deci pe Ω α este exact˘a.
Rezult˘a c˘a integrala este independent˘a de drumul particular (inclus ˆın Ω)
care une¸ste punctele A ¸si B. Un potent ¸ial scalar pentru α pe mult ¸imea Ω
este:
f(x, y) =
_
x
x
0
y
0
1 +xy
0
dx +
_
y
y
0
x
1 +xy
dy = ln(1 +xy) +k, xy > −1,
8.2. INTEGRALE CURBILINII 255
¸si deci integrala este:
_
Γ
α = f(B) −f(A) = ln5.
9. S˘a se calculeze circulat ¸ia cˆampului de vectori V de-a lungul curbei Γ
ˆın urm˘atoarele cazuri:
a. V = −(x
2
+y
2
)i −(x
2
−y
2
)j,
Γ = ¦(x, y) ∈ R
2
; x
2
+y
2
= 4, y < 0¦∪¦(x, y) ∈ R
2
; x
2
+y
2
−2x = 0, y ≥ 0¦.
b. V = xi +xyj +xyzk,
Γ = ¦(x, y, z) ∈ R
3
; x
2
+y
2
= 1¦ ∩ ¦(x, y, z) ∈ R
3
; x +z = 3¦.
Solut ¸ie
Cˆampului de vectori V = Pi +Qj +Rk i se asociaz˘a, prin definit ¸ie, 1-forma
diferent ¸ial˘a ω = Pdx + Qdy + Rdz; circulat ¸ia lui V de-a lungul lui Γ este,
prin definit ¸ie integrala curbilinie:
_
Γ
V dr =
_
Γ
ω.
a. Not˘am:
Γ
1
= ¦(x, y) ∈ R
2
; x
2
+y
2
= 4, y < 0¦,
Γ
2
= ¦(x, y) ∈ R
2
; x
2
+y
2
−2x = 0, y ≥ 0¦.
O parametrizare (ˆın sens trigonometric pozitiv) pentru Γ se obt ¸ine astfel:
Γ
1
: x(t) = 2 cos t, y(t) = 2 sint, t ∈ [π, 2π),
Γ
2
: x(t) = 1 + cos t, y(t) = sint, t ∈ [0, π].
b. Parametrizarea este: x(t) = cos t, y(t) = sint, z(t) = 3−cos t, t ∈ [0, 2π).
10. S˘a se calculeze urm˘atoarele integrale curbilinii de prima spet ¸˘a:
a.
_
Γ
yds, Γ : x(t) = ln(sint) −sin
2
t, y(t) =
1
2
sin2t, t ∈ [
π
6
,
π
4
].
b.
_
Γ
xyds, Γ : x(t) = [t[, y(t) =
_
1 −t
2
, t ∈ [−1, 1].
c.
_
Γ
[x −y[, Γ : x(t) = [ cos t[, y(t) = sint, t ∈ [0, π].
Solut ¸ie
a. Cu definit ¸ia, obt ¸inem:
_
Γ
yds =
_ π
4
π
6
1
2
sin2t
_
(ctgt −sin2t)
2
+ cos
2
2t dt =
=
_ π
4
π
6
(2 cos
2
t −1) sintdt =

2
3

5
12
.
256 CAPITOLUL 8. INTEGRALE CURBILINII S¸I DE SUPRAFAT¸
˘
A
b. Integrala se descompune ˆıntr-o sum˘a de dou˘a integrale:
_
Γ
xyds =
_
0
−1
−tdt +
_
1
0
tdt = 1.
c. Aplicˆand definit ¸ia, obt ¸inem:
_
Γ
[x −y[ ds =
_
π
0
[ [ cos t[ −sint [ dt = 4(

2 −1).
11. S˘a se calculeze lungimea L a arcului de parabol˘a
x =
p
2

y
2
2p
, y ∈ [−p, p].
Solut ¸ie
Cu parametrizarea
y(t) = t, x(t) =
p
2

t
2
2p
, t ∈ [−p, p ],
avem:
L =
_
Γ
ds =
_
p
−p
¸
1 +
t
2
p
2
dt =
2
p
_
p
0
_
t
2
+p
2
dt =
=
2
p
_
p
0
t
2
+p
2
_
t
2
+p
2
dt = 2p
_
p
0
dt
_
t
2
+p
2
+
2
p
_
p
0
t
2
_
t
2
+p
2
dt =
= 4p ln
_
1 +

2
_
+
2
p
_
p
0
t
t
_
t
2
+p
2
dt =
= 4p ln
_
1 +

2
_
+
2
p
_
t
_
t
2
+p
2
[
p
0

_
p
0
_
t
2
+p
2
dt
_
.
Rezult˘a:
L = p
_

2 + 2 ln(1 +

2)
_
.
12. S˘a se calculeze coordonatele centrului de greutate al unui arc de cerc
de raz˘a R ¸si de m˘asur˘a α ∈ (0, π), presupus omogen.
Solut ¸ie
Coordonatele centrului de greutate G ale unei curbe plane Γ omogene sunt:
x
G
=
1
L
_
Γ
xds, y
G
=
1
L
_
Γ
ds,
unde L este lungimea firului. Consider˘am originea axelor de coordonate ˆın
centrul cercului ¸si fie A ¸si B dou˘a puncte simetrice fat ¸˘a de axa Ox cu m˘asura
8.2. INTEGRALE CURBILINII 257
arcului AB egal˘a cu α.
Cu parametrizarea x(t) = Rcos t, y(t) = Rsint, t ∈ (−
α
2
,
α
2
), obt ¸inem:
x
G
=
1
α
_ α
2

α
2
Rcos tdt =
2R
α
sin
α
2
, y
G
= 0.
13. S˘a se calculeze masa firului material Γ de ecuat ¸ii parametrice:
x(t) = t, y(t) =
1
2
t
2
, z(t) =
1
3
t
3
, t ∈ [0, 1],
¸si avˆand densitatea F(x, y, z) =

2y.
Solut ¸ie
Conform formulei masei:
M =
_
Γ
F(x, y, z)ds =
_
Γ
_
2y ds =
_
1
0
_
t
2
(1 +t
2
+t
4
) dt =
=
_
1
0
t
_
1 +t
2
+t
4
dt =
_
1
0
t
¸
_
t
2
+
1
2
_
2
+
3
4
dt =
=
1
2
_ 3
2
1
2
_
u
2
+
3
4
du =
=
1
2
_ 3
2
1
2
u
2
+
3
4
_
u
2
+
3
4
du =
3
8
_ 3
2
1
2
du
_
u
2
+
3
4
+
1
2
_ 3
2
1
2
u
2
_
u
2
+
3
4
du =
=
3
8
ln
_
u +
_
u
2
+
3
4

¸
¸
¸
¸
3
2
1
2
+
1
2
u
_
u
2
+
3
4
¸
¸
¸
¸
¸
3
2
1
2

1
2
_ 3
2
1
2
_
u
2
+
3
4
du.
Ultima integral˘a este M, deci (dup˘a calcule) se obt ¸ine:
M =
3
8
ln
3 + 2

3
3
+
1
4
_
3

3 −1
_
.
14. S˘a se calculeze masa ¸si coordonatele centrului de greutate ale firului
material Γ cu parametrizarea:
x(t) = t, y(t) = cht, t ∈ [0, 1]
258 CAPITOLUL 8. INTEGRALE CURBILINII S¸I DE SUPRAFAT¸
˘
A
¸si densitatea f(x, y) = y.
Solut ¸ie
Masa firului este:
M =
_
Γ
yds =
_
1
0
cht
_
1 + sh
2
t dt =
_
1
0
ch
2
tdt =
=
1
2
_
1
0
(1 + ch2t) dt =
1
2
_
t +
1
2
sh2t

¸
¸
¸
1
0
=
1
4
(2 + sh2) .
Coordonatele centrului de greutate:
x
G
=
1
M
_
1
0
t ch
2
tdt =
1
2M
_
1
0
(t +t ch2t) dt =
=
1
2M
_
t
2
2
¸
¸
¸
¸
¸
1
0
+
1
2
t sh2t
¸
¸
¸
¸
1
0

1
2
_
1
0
sh2tdt
_
_
=
1
8M
(3 + 2 sh2 −ch2) .
y
G
=
1
M
_
0
ch
3
tdt =
1
M
_
1
0
_
1 + sh
2
t
_
shtdt =
=
1
M
_
sht +
1
3
sh
3
t

¸
¸
¸
1
0
=
1
M
_
sh1 +
1
3
sh
3
1
_
.
8.3 Integrale de suprafat ¸˘a
15.
ˆ
In fiecare din exemplele urm˘atoare se d˘a o pˆanz˘a parametrizat˘a
D ÷ (u, v) → Φ(u, v) = (X(u, v), Y (u, v), Z(u, v)) ∈ R
3
.
S˘a se calculeze vectorii tangent ¸i la suprafat ¸˘a ¸si versorul normalei la suprafat ¸˘a.
S˘a se g˘aseasc˘a ˆın fiecare caz ¸si ecuat ¸ia ˆın coordonate carteziene.
a. Sfera; fie R > 0; Φ : [0, π] [0, 2π) → R
3
,
Φ(θ, ϕ) = (Rsinθ cos ϕ, Rsinθ sinϕ, Rcos θ).
b. Paraboloidul; fie a > 0, h > 0; Φ : [0, h] [0, 2π) → R
3
,
Φ(u, v) = (aucos v, ausinv, u
2
).
c. Elipsoidul; fie a > 0, b > 0, c > 0; Φ : [0, π] [0, 2π) → R
3
,
Φ(θ, ϕ) = (a sinθ cos ϕ, b sinθ sinϕ, c cos θ).
8.3. INTEGRALE DE SUPRAFAT¸
˘
A 259
d. Conul; fie h > 0; Φ : [0, 2π) [0, h] → R
3
,
Φ(u, v) = (v cos u, v sinu, v).
e. Cilindrul; fie a > 0, 0 ≤ h
1
≤ h
2
; Φ : [0, 2π) [h
1
, h
2
] → R
3
,
Φ(ϕ, z) = (a cos ϕ, a sinϕ, z).
f. Parametrizare cartezian˘a; fie D ⊂ R
2
¸si fie f : D → R, f ∈ (
1
(D).
Φ : D → R
3
, Φ(x, y) = (x, y, f(x, y)).
g. Suprafat ¸˘a de rotat ¸ie ˆın jurul axei Oz:
Fie 0 < r
1
< r
2
¸si fie f : [r
1
, r
2
] → R, f ∈ (
1
(D).
Φ : [r
1
, r
2
] [0, 2π) → R
3
, Φ(r, ϕ) = (r cos ϕ, r sinϕ, f(r)).
h. Torul; fie 0 < a < b; Φ : [0, 2π) [0, 2π) → R
3
,
Φ(u, v) = ((a +b cos u) cos v, (a +b cos u) sinv, b sinu) .
Solut ¸ie
Vectorii tangent ¸i la suprafat ¸˘a sunt
∂Φ
∂u
¸si
∂Φ
∂v
, iar versorul normalei este
1
|
∂Φ
∂u

∂Φ
∂v
|
∂Φ
∂u

∂Φ
∂v
.
16.
ˆ
In continuare, ω = Pdy ∧ dz +Qdz ∧ dx +Rdx ∧ dy este o 2-form˘a
diferent ¸ial˘a iar Σ este imaginea unei pˆanze parametrizate; s˘a se calculeze
integrala de suprafat ¸˘a
_
Σ
ω.
a. ω = ydy ∧ dz +zdz ∧ dx +xdx ∧ dy,
Σ : X(u, v) = ucos v, Y (u, v) = usinv, Z(u, v) = cv,
(u, v) ∈ [a, b] [0, 2π).
b. ω = xdy ∧ dz +ydz ∧ dx +zdx ∧ dy,
Σ : x
2
+y
2
+z
2
= R
2
.
c. ω = yzdy ∧ dz +zxdz ∧ dx +xydx ∧ dy,
Σ :
x
2
a
2
+
y
2
b
2
+
z
2
c
2
= 1.
d. ω = xdy ∧ dz +ydz ∧ dx,
Σ : x
2
+y
2
= z
2
, z ∈ [1, 2].
e. ω = (y +z)dy ∧ dz + (x +y)dx ∧ dy,
Σ : x
2
+y
2
= a
2
, z ∈ [0, 1].
260 CAPITOLUL 8. INTEGRALE CURBILINII S¸I DE SUPRAFAT¸
˘
A
Solut ¸ie
Aplic˘am definit ¸ia integralei de suprafat ¸˘a de spet ¸a a doua.
a. Iacobienii:
D(Y, Z)
D(u, v)
= c sinv,
D(Z, X)
D(u, v)
= −c cos v,
D(X, Y )
D(u, v)
= u,
¸si deci:
_
Σ
ω =
_
b
a
du
_

0
_
cusin
2
v −c
2
v cos v +u
2
cos v
_
dv =
1
2
πc
_
b
2
−a
2
_
b. Parametriz˘am sfera de centru O ¸si raz˘a R:
X(θ, ϕ) = Rsinθ cos ϕ, Y (θ, ϕ) = Rsinθ sinϕ, Z(θ, ϕ) = Rcos θ,
domeniul parametriz˘arii (θ, ϕ) ∈ D = [0, π] [0, 2π).
D(Y, Z)
D(θ, ϕ)
= R
2
sin
2
θ cos ϕ,
D(Z, X)
D(θ, ϕ)
= R
2
sin
2
θ sinϕ,
D(X, Y )
D(θ, ϕ)
= R
2
sinθ cos θ
Rezult˘a
_
Σ
ω = 4πR
3
.
c. Parametrizarea canonic˘a a elipsoidului este:
X(θ, ϕ) = aRsinθ cos ϕ, Y (θ, ϕ) = bRsinθ sinϕ, Z(θ, ϕ) = cRcos θ,
θ ∈ [0, π], ϕ ∈ [0, 2π).
ˆ
In continuare calculul este asem˘an˘ator cu cel de la punctul anterior.
d. Parametrizarea canonic˘a a conului este:
X(u, v) = v cos u, Y (u, v) = v sinu, Z(u, v) = v,
(u, v) ∈ D = [0, 2π) [1, 2].
Iacobienii:
D(Y, Z)
D(u, v)
= v cos u,
D(Z, X)
D(u, v)
= v sinu,
D(X, Y )
D(u, v)
= −v.
8.3. INTEGRALE DE SUPRAFAT¸
˘
A 261
Rezult˘a integrala:
_
Σ
ω =
_ _
D
_
v
2
cos
2
u +v
2
sin
2
u
_
dudv =
14
3
π.
e. Parametrizarea canonic˘a a cilindrului este: (ϕ, z) ∈ D = [0, 2π) [0, 1],
X(ϕ, z) = a cos ϕ, Y (ϕ, z) = a sinϕ, Z(ϕ, z) = z, .
Iacobienii:
D(Y, Z)
D(ϕ, z)
= a cos ϕ,
D(Z, X)
D(ϕ, z)
= a sinϕ,
D(X, Y )
D(ϕ, z)
= 0.
Rezult˘a integrala:
_
Σ
ω =
_ _
D
(a sinϕ +z) a cos ϕ dϕdz = 0.
17. S˘a se calculeze integralele de suprafat ¸˘a:
a.
_
Σ
xzdy ∧ dz +yzdz ∧ dx + (x +y)dx ∧ dy,
Σ = ¦(x, y, z) ; x
2
+y
2
= a
2
, x > 0, y > 0, 0 < z < h¦.
b.
_
Σ
xdy ∧ dz +ydz ∧ dx +zdx ∧ dy,
Σ = ¦(x, y, z) ; x
2
+y
2
+z
2
= R
2
, x > 0, y > 0, z > 0¦.
Solut ¸ie
a. Parametrizarea lui Σ (o submult ¸ime a unui cilindru) este:
X(ϕ, z) = a cos ϕ, Y (ϕ, z) = a sinϕ, Z(ϕ, z) = z,
domeniul parametriz˘arii fiind (ϕ, z) ∈ D =
_
0,
π
2
_
(0, h). Rezult˘a:
_
Σ
xzdy ∧ dz +yzdz ∧ dx + (x +y)dx ∧ dy =
_ _
D
a
2
zdϕdz =
a
2
h
2
4
π.
b. Port ¸iunea de sfer˘a Σ are parametrizarea:
X(θ, ϕ) = Rsinθ cos ϕ, Y (θ, ϕ) = Rsinθ sinϕ, Z(θ, ϕ) = Rcos θ,
domeniul parametriz˘arii (θ, ϕ) ∈ D = [0,
π
2
] [0,
π
2
).
ˆ
In continuare calculul este similar cu cel din exercit ¸iul anterior (punctul b).
262 CAPITOLUL 8. INTEGRALE CURBILINII S¸I DE SUPRAFAT¸
˘
A
18. S˘a se calculeze integrala de suprafat ¸˘a de prima spet ¸˘a
_
Σ
F(x, y, z)dσ
ˆın urm˘atoarele cazuri:
a. F(x, y, z) = [xyz[, Σ : z
2
= x
2
+y
2
, z ∈ [0, 1].
b. F(x, y, z) = y

z, Σ : x
2
+y
2
= 6z, z ∈ [0, 2].
c. F(x, y, z) = z
2
, Σ = ¦(x, y, z) ; z =
_
x
2
+y
2
, x
2
+y
2
−6y ≤ 0.¦.
Solut ¸ie
Se aplic˘a definit ¸ia integralei de suprafat ¸˘a de prima spet ¸˘a.
a. Parametrizarea cartezian˘a a conului este:
z = f(x, y) =
_
x
2
+y
2
, D = ¦(x, y) ; x
2
+y
2
≤ 1¦.
Rezult˘a:
_
Σ
[xyz[dσ =
_ _
D
[xy[
_
x
2
+y
2
¸
1 +
x
2
x
2
+y
2
+
y
2
x
2
+y
2
dxdy =
=

2
_ _
D
[xy[
_
x
2
+y
2
dxdy =
4

2
5
.
b. Parametrizarea cartezian˘a a paraboloidului este:
z = f(x, y) =
1
6
(x
2
+y
2
), D = ¦(x, y) ∈ R
2
[ x
2
+y
2
≤ 12¦.
Rezult˘a:
_
Σ
y

zdσ =
_ _
D
y
_
1
6
(x
2
+y
2
)
_
1 +
1
9
(x
2
+y
2
) dxdy =
=
1

6
_

0

_

12
0
ρ
3
¸
1 +
ρ
2
9
sinϕ = 0.
c. Cu parametrizarea cartezian˘a
z =
_
x
2
+y
2
, (x, y) ∈ D = ¦(x, y) [ x
2
+y
2
≤ 6y¦.
rezult˘a:
_
Σ
z
2
dσ =
_ _
D
(x
2
+y
2
)dxdy =
=
_
π
0

_
6 sinϕ
0
ρ
3
dρ =
243
2
π.
8.3. INTEGRALE DE SUPRAFAT¸
˘
A 263
19. S˘a se calculeze ariile suprafet ¸elor:
a. sfera de raz˘a R.
b. conul z
2
= x
2
+y
2
, z ∈ [0, h].
c. paraboloidul z = x
2
+y
2
, z ∈ [0, h].
Solut ¸ii
a. Parametrizarea canonic˘a a sferei este:
X(θ, ϕ) = Rsinθ cos ϕ, Y (θ, ϕ) = Rsinθ sinϕ, Z(θ, ϕ) = Rcos θ,
domeniul parametriz˘arii (θ, ϕ) ∈ D = [0, π] [0, 2π).
Notˆand Φ(θ, ϕ) = (X(θ, ϕ), Y (θ, ϕ), Z(θ, ϕ)), rezult˘a:
∂Φ
∂θ

∂Φ
∂ϕ
=
= (Rcos θ cos ϕ, Rcos θ sinϕ, −Rsinθ) (−Rsinθ sinϕ, Rsinθ cos ϕ, 0) =
=
_
R
2
sin
2
θ cos ϕ, R
2
sin
2
θ sinϕ, R
2
sinθ cos θ
_
.
Elementul de suprafat ¸˘a este:
|
∂Φ
∂θ

∂Φ
∂ϕ
|= R
2
sinθ.
Rezult˘a aria sferei S
R
_
S
R
dσ =
_ _
D
r
2
sinθ dθdϕ = 4πR
2
.
b. Parametrizarea cartezian˘a a conului este:
z =
_
x
2
+y
2
, (x, y) ∈ D = ¦(x, y) ∈ R
2
[ x
2
+y
2
≤ h
2
¦.
Rezult˘a aria conului C
h
:
_
C
h
dσ =
_ _
D

2dxdy =

2πh
2
.
c. Parametrizarea cartezian˘a a paraboloidului este:
z = x
2
+y
2
, (x, y) ∈ D = ¦(x, y) ∈ R
2
[ x
2
+y
2
≤ h¦.
Rezult˘a aria paraboloidului P
h
:
_
P
h
dσ =
_ _
D
_
1 + 4x
2
+ 4y
2
dxdy =
264 CAPITOLUL 8. INTEGRALE CURBILINII S¸I DE SUPRAFAT¸
˘
A
=
_

0

_

h
0
ρ
_
1 + 4ρ
2
dρ =
π
6
_
_
(1 + 4h)
3
−1
_
.
20. S˘a se calculeze aria / a suprafet ¸ei Σ ˆın urm˘atoarele cazuri:
a. Σ : 2z = 4 −x
2
−y
2
, z ∈ [0, 1].
b. Σ este submult ¸imea de pe sfera x
2
+ y
2
+ z
2
= 1, situat˘a ˆın interiorul
conului x
2
+y
2
= z
2
.
c. Σ este submult ¸imea de pe sfera x
2
+ y
2
+ z
2
= R
2
, situat˘a ˆın interiorul
cilindrului x
2
+y
2
−Ry = 0.
d. Σ este submult ¸imea de pe paraboloidul z = x
2
+y
2
situat˘a ˆın interiorul
cilindrului x
2
+y
2
= 2y.
e. Σ este torul.
Solut ¸ie
Aria suprafet ¸ei Σ este / =
_
Σ
dσ.
a. / =
_ _
D
_
1 +x
2
+y
2
dxdy, D = ¦(x, y) ; 2 ≤ x
2
+y
2
≤ 4¦.
b. / = 2
_ _
D
1
_
1 −x
2
−y
2
dxdy, D = ¦(x, y) ∈ R
2
[ x
2
+y
2

1
2
¦.
c. / = 2
_ _
D
R
_
R
2
−x
2
−y
2
dxdy, D = ¦(x, y) ; x
2
+y
2
≤ Ry¦.
d. / =
_ _
D
_
1 + 4x
2
+ 4y
2
dxdy, D = ¦(x, y) ; x
2
+y
2
≤ 2y¦.
e. / =
_ _
D
(a +b cos u)dudv, D = [0, 2π] [0, 2π].
21. S˘a se calculeze fluxul cˆampului de vectori V prin suprafat ¸a Σ ˆın
urm˘atoarele cazuri:
a. V = xi +yj +zk, Σ : z
2
= x
2
+y
2
, z ∈ [0, 1].
b. V = yi −xj +z
2
k, Σ : z = x
2
+y
2
, z ∈ [0, 1].
c. V =
1
_
x
2
+y
2
_
yi −xj +k
_
, Σ : z = 4 −x
2
−y
2
, z ∈ [0, 1].
Solut ¸ie
Fluxul cˆampului de vectori V prin suprafat ¸a Σˆın raport cu normala n este,
prin definit ¸ie, T
Σ
(V ) =
_
Σ
V ndσ, n fiind versorul normalei la suprafat ¸a Σ.
Dac˘a Φ : D → R
3
este o parametrizare a lui Σ, atunci fluxul este:
T
Σ
(V ) =
_
Σ
V ndσ =
_ _
D
(V ◦ Φ)
_
∂Φ
∂u

∂Φ
∂v
_
dudv =
=
_ _
D
_
V ◦ Φ,
∂Φ
∂u
,
∂Φ
∂v
_
dudv,
8.3. INTEGRALE DE SUPRAFAT¸
˘
A 265
ultima parantez˘a fiind produsul mixt al vectorilor V ◦ Φ,
∂Φ
∂u
¸si
∂Φ
∂v
.
a. Considerˆand parametrizarea cartezian˘a z =
_
x
2
+y
2
, obt ¸inem
n =
1
_
2(x
2
+y
2
)
_
−xi −yj +
_
x
2
+y
2
k
_
¸si deci fluxul este 0 deoarece vectorii V ¸si n sunt ortogonali.
b. Considerˆand parametrizarea cartezian˘a
z = x
2
+y
2
, D = ¦(x, y) ; x
2
+y
2
≤ 1¦,
obt ¸inem:
T
Σ
(V ) =
_ _
D
(x
2
+y
2
)
2
dxdy =
_
1
0

_

0
ρ
5
dϕ =
π
3
.
c. Cu parametrizarea cartezian˘a
z = 4 −x
2
−y
2
, D = ¦(x, y) ; 3 ≤ x
2
+y
2
≤ 4¦,
obt ¸inem:
T
Σ
(V ) =
_ _
D
1
_
x
2
+y
2
dxdy =
_
2

3

_

0
dϕ = 2π(2 −

3).
22. Fie a < b dou˘a numere reale ¸si f, g : [a, b] → R dou˘a funct ¸ii continue
astfel ˆıncˆat f(t) ≥ 0, ∀t ∈ [a, b]. Fie Γ o curb˘a (situat˘a in planul y = 0) de
parametrizare
x(t) = f(t), y(t) = 0, z(t) = g(t)
¸si fie Σ suprafat ¸a de rotat ¸ie obt ¸inut˘a prin rotirea curbei Γ ˆın jurul axei Oz.
S˘a se calculeze aria suprafet ¸ei Σ.
Solut ¸ie
Parametrizarea suprafet ¸ei Σ este
Φ(u, v) = (f(u) cos v, f(u) sinv, g(u)), (u, v) ∈ [a, b] [0, 2π]
¸si deci aria este:
/(Σ) =
_
Σ
dσ =
_

0
dv
_
b
a
[f(u)[
_
(f

(u))
2
+ (g

(u))
2
du =
= 2π
_
b
a
f(u)
_
(f

(u))
2
+ (g

(u))
2
du.
266 CAPITOLUL 8. INTEGRALE CURBILINII S¸I DE SUPRAFAT¸
˘
A
Abscisa centrului de greutate al curbei (omogene) Γ este
x
G
=
_
Γ
xds
_
Γ
ds
=
1
L
_
b
a
f(u)
_
(f

(u))
2
+ (g

(u))
2
du,
unde, L este lungimea lui Γ. Rezult˘a deci /(Σ) = 2πLx
G
.
23. S˘a se calculeze masa ¸si coordonatele centrului de greutate ale unei
semisfere o de raz˘a R ¸si avˆand densitatea constant˘a c.
Solut ¸ie
Masa este dat˘a de formula M =
_
S
cdσ, iar coordonatele centrului de greu-
tate sunt:
x
G
=
1
M
_
S
cxdσ, y
G
=
1
M
_
S
cydσ, z
G
=
1
M
_
S
czdσ.
Considerˆand semisfera cu centrul ˆın origine ¸si situat˘a ˆın semiplanul z > 0,
parametrizarea este:
X(θ, ϕ) = Rsinθ cos ϕ,
Y (θ, ϕ) = Rsinθ cos ϕ,
Z(θ, ϕ) = Rcos θ, (θ, ϕ) ∈ [0,
π
2
] [0, 2π].
Rezult˘a:
M =
_
S
c dσ =
_

0

_ π
2
0
cR
2
sinθ dθ = 2πR
2
c.
Din motive de simetrie (sau calcul direct) rezult˘a x
G
= y
G
= 0.
z
G
=
1
M
_
S
cz dσ =
1
M
_

0

_ π
2
0
cR
3
sinθ cos θ dθ =
R
2
.
Capitolul 9
Formule integrale
9.1 Not ¸iuni teoretice
Formula Green-Riemann
Fie (K, ∂K) un compact cu bord orientat inclus ˆın R
2
(orientarea pe ∂K
este sensul trigonometric pozitiv) ¸si fie
α = Pdx +Qdy
o 1-form˘a diferent ¸ial˘a de clas˘a (
1
pe o vecin˘atate a lui K; atunci:
_
∂K
Pdx +Qdy =
_ _
K
_
∂Q
∂x

∂P
∂y
_
dxdy.
Dac˘a V = Pi+Qj este cˆampul vectorial asociat (ˆın mod canonic) formei
diferent ¸iale α, atunci formula se scrie sub forma:
_
∂K
V dr =
_ _
K
_
∂Q
∂x

∂P
∂y
_
dxdy.
O consecint ¸˘a este urm˘atoarea formul˘a pentru arie (notat ¸iile ¸si orientarea
pe bordul ∂K sunt cele de mai sus):
aria(K) =
1
2
_
∂K
xdy −ydx.
Formula Gauss-Ostrogradski
Fie K ⊂ R
3
un compact cu bord orientat ( bordul ∂K orientat dup˘a normala
exterioar˘a). Atunci, pentru orice 2-form˘a diferent ¸ial˘a
ω = Pdy ∧ dz +Qdz ∧ dx +Rdx ∧ dy
267
268 CAPITOLUL 9. FORMULE INTEGRALE
de clas˘a (
1
pe o vecin˘atate a lui K, are loc egalitatea:
_
∂K
Pdy ∧dz +Qdz ∧dx+Rdx∧dy =
_ _ _
K
_
∂P
∂x
+
∂Q
∂y
+
∂R
∂z
_
dxdydz.
Dac˘a not˘am cu V = Pi + Qj + Rk cˆampul vectorial asociat (ˆın mod
canonic) 2-formei diferent ¸iale ω, atunci formula de mai sus se scrie:
_
∂K
V ndσ =
_ _ _
K
div(V )dxdydz,
unde, n este normala exterioar˘a la ∂K, iar div(V ) =
∂P
∂x
+
∂Q
∂y
+
∂R
∂z
este
divergent ¸a lui V . Observ˘am c˘a membrul stˆang este fluxul cˆampului V prin
suprafat ¸a ∂K, de aceea formula Gauss-Ostrogradski se mai nume¸ste ¸si for-
mula flux-divergent ¸˘a.
Formula lui Stokes
Fie (Σ, ∂Σ) o suprafat ¸˘a bordat˘a orientat˘a (orientarea pe Σ este compatibil˘a
cu orientarea pe bordul ∂Σ) ¸si fie α = Pdx+Qdy+Rdz o 1-form˘a diferent ¸ial˘a
de clas˘a (
1
pe o vecin˘atate a lui Σ; atunci:
_
∂Σ
Pdx +Qdy +Rdz =
=
_
Σ
_
∂R
∂y

∂Q
∂z
_
dy ∧ dz +
_
∂P
∂z

∂R
∂x
_
dz ∧ dx +
_
∂Q
∂x

∂P
∂y
_
dx ∧ dy.
Dac˘a V = Pi +Qj +Rk este cˆampul vectorial asociat (ˆın mod canonic)
formei diferent ¸iale α, atunci formula lui Stokes se scrie:
_
∂Σ
V dr =
_
Σ
(rotV ) ndσ,
orient˘arile pe curba (ˆınchis˘a) ∂Σ ¸si pe suprafat ¸a Σ fiind compatibile.
ˆ
In exercit ¸iile care urmeaz˘a, se subˆınt ¸elege, atunci cˆand este cazul, c˘a
orient˘arile pe curbe ¸si suprafet ¸e sunt compatibile, adic˘a sunt ˆındeplinite
ipotezele formulelor de mai sus.
9.2. FORMULA GREEN-RIEMANN 269
9.2 Formula Green-Riemann
1. S˘a se calculeze direct ¸si aplicˆand formula Green-Riemann integrala cur-
bilinie
_
Γ
α ˆın urm˘atoarele cazuri:
a. α = y
2
dx +xdy,
Γ este p˘atratul cu vˆarfurile A(0, 0), B(2, 0), C(2, 2), D(0, 2).
b. α = ydx +x
2
dy, Γ este cercul cu centrul ˆın origine ¸si de raz˘a 2.
c. α = ydx −xdy, Γ este elipsa de semiaxe a ¸si b ¸si de centru O.
Solut ¸ie
Calculul direct al integralelor ˆıl l˘as˘am ca exercit ¸iu. Calcul˘am integralele
aplicˆand formula Green-Riemann; not˘am cu K compactul m˘arginit de Γ.
a. Compactul K este interiorul p˘atratului:
_
y
2
dx +xdy =
_ _
K
(1 −2y)dxdy =
_
2
0
dx
_
2
0
(1 −2y)dy = −4.
b. Compactul K este discul de centru O ¸si raz˘a 2; pentru calculul integralei
duble folosim coordonatele polare (ρ, ϕ):
_
Γ
ydx +x
2
dy =
_ _
K
(2x −1)dxdy =
_
2
0

_

0
(2ρ cos ϕ −1)ρdϕ = −4π.
c. Compactul K este interiorul elipsei; pentru calculul integralei duble
folosim coordonatele polare generalizate:
_
Γ
ydx −xdy =
_ _
K
2dxdy =
_
1
0

_

0
2abρdϕ = 2πab.
2. Fie α =
−y
x
2
+y
2
dx +
x
x
2
+y
2
dy.
a. S˘a se calculeze integrala curbilinie
_
C(O,R)
α, unde, am notat cu ((O, R)
cercul de centru O ¸si raz˘a R > 0.
b. S˘a se calculeze
_
Γ
α, unde, Γ este o curb˘a arbitrar˘a ˆınchis˘a astfel ˆıncˆat
O ,∈ Γ.
Solut ¸ie
a. S˘a observ˘am, mai ˆıntˆai c˘a α ∈ (
1
(R
2
¸¦O¦), deci pentru calculul integralei
de la punctul a nu se poate aplica formula Green-Riemann. Folosim definit ¸ia
integralei curbilinii; parametriz˘am cercul:
x(t) = Rcos t, y(t) = Rsint, t ∈ [0, 2π)
270 CAPITOLUL 9. FORMULE INTEGRALE
¸si obt ¸inem:
_
C(O,R)
α =
_

0
dt = 2π.
b. Not˘am cu K compactul m˘arginit de curba Γ. Distingem dou˘a cazuri:
dac˘a O ,∈ K (se poate aplica formula Green-Riemann) sau dac˘a O ∈ K (nu
se poate aplica formula Green-Riemann).
Presupunem mai ˆıntˆai c˘a O ,∈ K; atunci:
_
Γ
α =
_ _
K
_

∂x
_
x
x
2
+y
2
_


∂y
_

y
x
2
+y
2
__
dxdy = 0.
Presupunem acum c˘a O ∈ K; fie R > 0 astfel ˆıncˆat ((O, R) este inclus ˆın
interiorul lui K. Not˘am cu D(O, R) discul deschis de centru O ¸si raz˘a R.
Fie A compactul A = K ¸ D(O, R). Bordul orientat al lui A este reuniunea
∂A = Γ∪((O, R), sensul pe cerc fiind sensul trigonometric negativ. Deoarece
O ,∈ A, avem:
_
∂A
α =
_ _
A
0dxdy = 0.
Rezult˘a:
_
Γ
α =
_
C(O,R)
α = 2π.
3. Fie α =
x −y
x
2
+y
2
dx +
x +y
x
2
+y
2
dy. S˘a se calculeze integrala curbilinie
_
Γ
α, unde Γ este o curb˘a arbitrar˘a ˆınchis˘a cu O ,∈ Γ.
Solut ¸ie
Observ˘am c˘a α este o 1-form˘a diferent ¸ial˘a ˆınchis˘a.
ˆ
In continuare aplic˘am
rat ¸ionamentul de la exercit ¸iul precedent.
4. S˘a se calculeze urm˘atoarele integrale curbilinii direct ¸si aplicˆand for-
mula Green-Riemann:
a.
_
Γ
e
x
2
a
2
+
y
2
b
2
(−ydx +xdy), Γ = ¦(x, y) [
x
2
a
2
+
y
2
b
2
= 1¦.
b.
_
Γ
xydx +
x
2
2
dy,
Γ = ¦(x, y) [ x
2
+y
2
= 1, x ≤ 0 ≤ y¦ ∪ ¦(x, y) [ x +y = −1, x ≤ 0, y ≤ 0¦.
Solut ¸ie
Pentru calculul direct se parametrizeaz˘a cele dou˘a curbe ¸si se aplic˘a definit ¸ia
integralei curbilinii. Vom calcula acum integralele cu ajutorul formulei
Green-Riemann.
a. Elipsa Γ este ˆınchis˘a iar 1-forma diferent ¸ial˘a este de clas˘a (
1
pe R
2
,
9.2. FORMULA GREEN-RIEMANN 271
deci putem aplica formula Green-Riemann (not˘am K mult ¸imea compact˘a
m˘arginit˘a de Γ):
_
Γ
e
x
2
a
2
+
y
2
b
2
(−ydx +xdy) =
_ _
K
2e
x
2
a
2
+
y
2
b
2
_
1 +
x
2
a
2
+
y
2
b
2
_
dxdy,
integrala dubl˘a calculˆandu-se cu coordonate polare generalizate.
b. Curba Γ nu este ˆınchis˘a, deci nu putem aplica direct formula Green-
Riemann. Fie A(0, −1) ¸si B(0, 1) ¸si fie [AB] segmentul orientat (de la A
c˘atre B) determinat de aceste puncte. Fie Λ = Γ ∪ [AB]; atunci Λ este o
curb˘a ˆınchis˘a ¸si deci, aplicˆand formula Green-Riemann, obt ¸inem (not˘am cu
K compactul m˘arginit de Λ):
_
Λ
xydx +
x
2
2
dy =
_ _
K
0dxdy = 0.
Rezult˘a deci:
_
Γ
xydx +
x
2
2
dy = −
_
[AB]
xydx +
x
2
2
dy = 0,
ultima integral˘a curbilinie calculˆandu-se imediat cu definit ¸ia.
5. S˘a se calculeze aria mult ¸imii m˘arginite de curba Γ ˆın urm˘atoarele
cazuri:
a.
x
2
a
2
+
y
2
b
2
= 1, (a > 0, b > 0).
b. x
2
3
+y
2
3
= 1.
Solut ¸ie
Aria mult ¸imii m˘arginite de curba Γ este / =
1
2
_
Γ
xdy −ydx.
a. Cu parametrizarea x(t) = a cos t, y(t) = b sint, t ∈ [0, 2π), obt ¸inem:
/ =
1
2
_
Γ
ab
_
cos
2
t + sin
2
t
_
dt = πab.
b. Cu parametrizarea x(t) = cos
3
t, y(t) = sin
3
t, t ∈ [0, 2π), obt ¸inem:
/ =
1
2
_
Γ
xdy −ydx =
3
2
_

0
sin
2
t cos
2
tdt =
3
8
π.
272 CAPITOLUL 9. FORMULE INTEGRALE
6. a. Fie ρ = ρ(t), t ∈ [a, b] ecuat ¸ia ˆın coordonate polare a unei curbe
ˆınchise Γ. S˘a se demonstreze c˘a aria interiorului lui Γ este / =
1
2
_
b
a
ρ
2
(t)dt.
Fie a > 0, b > 0; s˘a se calculeze ariile mult ¸imilor m˘arginite de curbele de
ecuat ¸ii (ˆın coordonate polare):
b. ρ(t) =
ab
_
a
2
sin
2
t +b
2
cos
2
t
, t ∈ [0, 2π].
c. ρ(t) = a(1 + cos t), t ∈ [0, π].
Solut ¸ie
a. Cu parametrizarea x(t) = ρ(t) cos t, y(t) = ρ(t) sint, t ∈ [a, b], obt ¸inem:
/ =
1
2
_
Γ
xdy −ydx =
1
2
_
b
a
ρ
2
(t)dt.
b. / =
1
2
_

0
a
2
b
2
a
2
sin
2
t +b
2
cos
2
t
dt = 2a
2
b
2
_

0
du
a
2
u
2
+b
2
= πab.
c. Analog.
7. S˘a se calculeze circulat ¸ia cˆampului de vectori V pe curba Γˆın cazurile:
a. V = y
2
i +xyj,
Γ = ¦(x, y); x
2
+y
2
= 1, y > 0¦ ∪ ¦(x, y); y = x
2
−1, y ≤ 0¦.
b. V = e
x
cos yi −e
x
sinyj.
Γ este o curb˘a arbitrar˘a cont ¸inut˘aˆın semiplanul superior care une¸ste punctele
A(1, 0) ¸si B(−1, 0), sensul fiind de la A c˘atre B.
Solut ¸ie
a. Vom aplica formula Green-Riemann; notˆand cu K interiorul curbei Γ,
obt ¸inem:
_
Γ
V dr =
_ _
K
−ydxdy = −
_
1
−1
dx
_

1−x
2
x
2
−1
ydy.
b. Curba nu este ˆınchis˘a; fie [BA] segmentul orientat (de la B c˘atre A) ¸si
fie curba ˆınchis˘a Λ = Γ ∪ [BA]. Calcul˘am circulat ¸ia lui V pe curba Λ cu
ajutorul formulei Green-Riemann (not˘am cu K compactul m˘arginit de Λ):
_
Λ
V dr =
_ _
K
0dxdy = 0,
deci circulat ¸ia pe curba Γ este egal˘a cu circulat ¸ia pe segmentul orientat
[AB]:
_
Γ
V dr =
_
[AB]
V dr = −
_
1
0
e
t
dt = 1 −e.
9.2. FORMULA GREEN-RIEMANN 273
8. Fie a < b, fie γ : [a, b] → R
2
, γ(t) = (x(t), y(t)), un drum parametrizat
ˆınchis (γ(a) = γ(b)) , orientat ˆın sens trigonometric pozitiv ¸si fie K com-
pactul m˘arginit de imaginea lui γ.
ˆ
Intr-un punct arbitrar γ(t) = (x(t), y(t)),
consider˘am vectorul normal la γ, n(t) = (y

(t), −x

(t)). S˘a se demonstreze
c˘a pentru orice cˆamp de vectori V de clas˘a (
1
pe o vecin˘atate a lui K, avem:
_
b
a
V (γ(t))n(t)dt =
_ _
K
div(V )dxdy.
Solut ¸ie
Din definit ¸ia integralei curbilinii, rezult˘a:
_
b
a
V (γ(t))n(t)dt =
_
γ
Pdy −Qdx.
Aplicˆand ultimei integrale curbilinii formula Green-Riemann, obt ¸inem:
_
b
a
V (γ(t))n(t)dt =
_
γ
Pdy −Qdx =
=
_ _
K
_
∂P
∂x
+
∂Q
∂y
_
dxdy =
_ _
K
div(V )dxdy.
9. Formula de medie pentru funct ¸ii armonice
O funct ¸ie f : U ⊆ R
2
→ R se nume¸ste armonic˘a pe U dac˘a
∆f =

2
f
∂x
2
+

2
f
∂y
2
= 0 pe U.
Fie f o funct ¸ie armonic˘a pe discul unitate. Atunci:
f((0, 0)) =
1

_

0
f(ρ cos t, ρ sint)dt, ∀ρ ∈ (0, 1),
egalitate numit˘a formula de medie pentru funct ¸ii armonice.
Solut ¸ie
Fie ρ ∈ (0, 1) ¸si fie
g(ρ) =
1

_

0
f(ρ cos t, ρ sint)dt.
Vom demonstra c˘a funct ¸ia g este constant˘a.
Pentru aceasta, calcul˘am derivata sa:
g

(ρ) =
1

_

0
_
∂f
∂x
(ρ cos t, ρ sint) cos t +
∂f
∂y
(ρ cos t, ρ sint) sint
_
dt =
274 CAPITOLUL 9. FORMULE INTEGRALE
=
1
2πρ
_

0
_
∂f
∂x
(ρ cos t, ρ sint),
∂f
∂y
(ρ cos t, ρ sint)
_
(ρ cos t, ρ sint) dt.
Vom aplica acum rezultatul exercit ¸iului 8 de mai sus.
Vectorul n = (ρ cos t, ρ sint) este vectorul normal (exterior) la cercul de
centru O ¸si raz˘a ρ, iar cˆampul vectorial V =
∂f
∂x
i +
∂f
∂y
j. Obt ¸inem (not˘am
cu K discul de centru O ¸si raz˘a ρ):
g

(ρ) =
1
2πρ
_ _
K
∆fdxdy = 0.
Rezult˘a deci c˘a funct ¸ia g este constant˘a pe intervalul (0, 1); ˆın consecint ¸˘a,
avem:
1

_

0
f(ρ cos t, ρ sint)dt = g(ρ) = lim
ρ→0
g(ρ) =
=
1

_

0
f((0, 0)) = f((0, 0)).
9.3 Formula Gauss-Ostrogradski
10. S˘a se calculeze integrala de suprafat ¸˘a
_
Σ
ω ˆın urm˘atoarele cazuri:
a. ω = x
2
dy ∧ dz −2xydz ∧ dx +z
3
dx ∧ dy.
Σ = ¦(x, y, z) ; x
2
+y
2
+z
2
= 9¦.
b. ω = yzdy ∧ dz −(x +z)dz ∧ dx + (x
2
+y
2
+ 3z)dx ∧ dy.
Σ = ¦(x, y, z); x
2
+y
2
= 4 −2z, z ≥ 1¦ ∪ ¦(x, y, z); x
2
+y
2
≤ 4 −2z, z = 1¦.
c. ω = x(z + 3)dy ∧ dz +yzdz ∧ dx −(z +z
2
)dx ∧ dy.
Σ = ¦(x, y, z); x
2
+y
2
+z
2
= 1, z ≥ 0¦.
Solut ¸ie
a. Fie K = ¦(x, y, z); x
2
+y
2
+z
2
≤ 9¦;
aplicˆand formula Gauss-Ostrogradski (sunt verificate ipotezele), obt ¸inem:
_
Σ
x
2
dy ∧ dz −2xydz ∧ dx +z
3
dx ∧ dy =
_ _ _
K
3z
2
dxdydz,
integrala tripl˘a calculˆandu-se folosind coordonate sferice.
b. Fie K compactul m˘arginit de suprafat ¸a (ˆınchis˘a) Σ ¸si fie
D = ¦(x, y); x
2
+ y
2
≤ 2¦ proiect ¸ia lui K pe planul xOy; aplicˆand formula
Gauss-Ostrogradski, obt ¸inem:
_
Σ
ω =
_ _ _
K
3dxdydz = 3
_ _
D
dxdy
_
2−
1
2
(x
2
+y
2
)
1
dz.
9.3. FORMULA GAUSS-OSTROGRADSKI 275
c. Suprafat ¸a Σ nu este ˆınchis˘a, deci formula Gauss-Ostrogradski nu se poate
aplica.
Fie D = ¦(x, y, z) ; x
2
+ y
2
≤ 1, z = 0¦ ¸si fie S = Σ ∪ D, orientat˘a cu
normala exterioar˘a (pe D normala este −k). Fie K compactul al c˘arui bord
(orientat) este suprafat ¸a (ˆınchis˘a) S. Aplicˆand formula Gauss-Ostrogradski,
obt ¸inem:
_
S
x(z + 3)dy ∧ dz +yzdz ∧ dx −(z +z
2
)dx ∧ dy =
_ _ _
K
2dxdydz =

3
.
Rezult˘a deci:
_
Σ
x(z + 3)dy ∧ dz +yzdz ∧ dx −(z +z
2
)dx ∧ dy =
=

3

_
D
x(z + 3)dy ∧ dz +yzdz ∧ dx −(z +z
2
)dx ∧ dy.
Calculˆand ultima integral˘a de suprafat ¸˘a cu definit ¸ia, obt ¸inem:
_
D
x(z + 3)dy ∧ dz +yzdz ∧ dx −(z +z
2
)dx ∧ dy = −
_ _
D
0dxdy = 0,
¸si deci
_
Σ
ω =

3
3
.
11. S˘a se calculeze integrala de suprafat ¸˘a
_
Σ
ω direct ¸si folosind formula
Gauss-Ostrogradski ˆın urm˘atoarele cazuri:
a. ω = x(y −z)dy ∧ dz +y(z −x)dz ∧ dx +z(x −y)dx ∧ dy.
Σ = ¦(x, y, z) ; z = 1 −x
2
−y
2
, z > 0¦ ∪ ¦(x, y, z) x
2
+y
2
≤ 1, z = 0¦.
b. ω = x
2
(y −z)dy ∧ dz +y
2
(z −x)dz ∧ dx +z
2
(x −y)dx ∧ dy.
Σ = ¦(x, y, z); z
2
= x
2
+y
2
, 0 < z ≤ 1¦.
Solut ¸ie
Analog cu exercit ¸iul anterior; ˆın cazul b trebuie s˘a reunim la Σ discul
D = ¦(x, y, z); x
2
+ y
2
≤ 1, z = 1¦, orientat dup˘a normala k. Obt ¸inem
_
Σ
ω = −
_
1
0

_

0
ρ
2
(cos ϕ −sinϕ)dϕ = 0.
12. Fie a, b, c trei numere strict pozitive. S˘a se calculeze fluxul cˆampului
vectorial:
V = x(xy +az)i −y(xy −az)j +z
3
k
prin suprafat ¸a Σ de ecuat ¸ie:
_
x
2
a
2
+
y
2
b
2
_
2
+
z
2
c
2
= 1.
276 CAPITOLUL 9. FORMULE INTEGRALE
Solut ¸ie
Ecuat ¸ia suprafet ¸ei Σ se poate scrie sub forma echivalent˘a:
x
2
a
2
+
y
2
b
2
=
¸
1 −
z
2
c
2
,
deci z ∈ [−c, c]. Intersect ¸iile suprafet ¸ei Σ cu plane orizontale (z = constant)
sunt elipsele S(z) de ecuat ¸ii:
x
2
_
a
4
_
1 −
z
2
c
2
_
2
+
y
2
_
b
4
_
1 −
z
2
c
2
_
2
= 1.
Semiaxele acestor elipse sunt
a
4
¸
1 −
z
2
c
2
¸si b
4
¸
1 −
z
2
c
2
.
Fie D(z) mult ¸imea (din planul orizontal z = constant) m˘arginit˘a de elipsa
S(z); atunci aria lui D(z) este:
/(z) = πab
¸
1 −
z
2
c
2
.
Pentru calculul fluxului se poate aplica formula Gauss-Ostrogradski; fie n
normala exterioar˘a la Σ ¸si fie Ω compactul m˘arginit de Σ; atunci:
_
Σ
V ndσ =
_ _ _

div(V ) dxdydz =
_
c
−c
dz
_ _
D(z)
(2az + 3z
2
) dxdy =
= πab
_
c
−c
(2az + 3z
2
)
¸
1 −
z
2
c
2
dz = 3πab
_
c
−c
z
2
¸
1 −
z
2
c
2
dz =
= 6πab
_
c
0
z
2
¸
1 −
z
2
c
2
dz = 6πab
_ π
2
0
(c sint)
2
_
1 −sin
2
t c cos t dt =
=
3
2
πabc
3
_ π
2
0
sin
2
2t dt =
3
8
π
2
abc
3
.
13. Legea lui Gauss
Pentru orice q > 0, consider˘am cˆampul scalar
f(x, y, z) =
q

_
x
2
+y
2
+z
2
=
q
4πr
9.3. FORMULA GAUSS-OSTROGRADSKI 277
¸si fie cˆampul de gradient ¸i:
E = −gradf.
Cˆampul scalar f reprezint˘a potent ¸ialul electric (sau potent ¸ial Newtonian)
asociat sarcinei electrice q plasate ˆın O, iar E este cˆampul electric generat
(sau cˆamp Newtonian).
a. S˘a se expliciteze E ¸si s˘a se demonstreze c˘a este cˆamp solenoidal, adic˘a:
divE = 0.
b. S˘a se demonstreze c˘a fluxul cˆampului E prin orice suprafat ¸˘a ˆınchis˘a ce
nu cont ¸ine originea ˆın interior este nul.
c. S˘a se demonstreze c˘a fluxul cˆampului E prin orice suprafat ¸˘a ˆınchis˘a ce
cont ¸ine originea ˆın interior este q, (legea lui Gauss).
Solut ¸ie
a. Putem calcula E direct cu definit ¸ia, sau aplicˆand propriet˘at ¸ile gradien-
tului; obt ¸inem:
E = −gradf =
q

r
r
3
.
Ar˘at˘am acum c˘a E este solenoidal:
divE = −grad(divf) = −∆f =
q
4πr
6
_
3r
3
−3r(x
2
+y
2
+z
2
)
_
= 0.
b. Fie Σ o suprafat ¸˘a ˆınchis˘a ce nu cont ¸ine originea ˆın interior. Deoarece
cˆampul electric E este de clas˘a (
1
pe R
3
¸ ¦O¦, sunt ˆındeplinite ipotezele
formulei Gauss-Ostrogradski ¸si deci, (not˘am cu K compactul m˘arginit de Σ
¸si cu n versorul normalei exterioare la Σ), obt ¸inem:
T
Σ
(E) =
_
Σ
E ndσ =
_ _ _
K
divEdxdydz = 0.
c. Fie acum Σ o suprafat ¸˘a ˆınchis˘a ce cont ¸ine originea ˆın interior. Deoarece
E nu este de clas˘a (
1
pe compactul K m˘arginit de Σ, (E nefiind de clas˘a (
1
ˆın origine), nu putem aplica formula Gauss-Ostrogradski pentru a calcula
fluxul lui E prin Σ. Fie R > 0 astfel ˆıncˆat sfera de centru O ¸si raz˘a R
(notat˘a ˆın continuare cu S), s˘a fie inclus˘a ˆın interiorul lui Σ. Fie suprafat ¸a
(ˆınchis˘a) Σ
1
= Σ ∪ S, orientat˘a dup˘a normala exterioar˘a (deci pe S este
normala interioar˘a la sfer˘a). Fie K
1
mult ¸imea compact˘a m˘arginit˘a de Σ
1
.
Deoarece O ,∈ K
1
, fluxul lui E prin Σ
1
este nul (conform (b)). Rezult˘a c˘a
fluxul lui E prin Σ este egal cu fluxul lui E prin S (orientat˘a dup˘a normala
exterioar˘a n =
r
R
la sfer˘a):
T
Σ
(E) =
_
S
E ndσ =
q

_

0

_
π
0
sinθ dθ = q.
278 CAPITOLUL 9. FORMULE INTEGRALE
14. Fie n ∈ N ¸si fie q
ı
> 0, ∀ı ∈ ¦1, 2, .., n¦. Fie A
ı
, ı ∈ ¦1, 2, .., n¦, n
puncte ˆın R
3
de coordonate (x
ı
, y
ı
, z
ı
). Not˘am cu r
ı
vectorul de pozit ¸ie al
punctului A
ı
. Potent ¸ialul electric generat de sarcinile electrice q
ı
plasate ˆın
punctele A
ı
este
f(x, y, z) =
1

n

ı=1
q
ı
| r −r
ı
|
,
unde, | | este norma euclidian˘a ˆın R
3
. Fie E = −gradf cˆampul electric
asociat potent ¸ialului f. S˘a se demonstreze c˘a fluxul cˆampului electric E
printr-o suprafat ¸˘a arbitrar˘a ˆınchis˘a ce cont ¸ine toate punctele A
ı
ˆın interi-
orul ei este egal cu
n

ı=1
q
ı
.
Solut ¸ie
Se aplic˘a rat ¸ionamentul din exercit ¸iul anterior.
15. Legea lui Arhimede
Consider˘am un recipient (cont ¸inut ˆın semispat ¸iul z < 0) ˆın care s-a turnat
un lichid avˆand densitatea constant˘a c.
Scufund˘amˆın lichid un corp pe careˆıl asimil˘am cu un compact cu bord orien-
tat (K, ∂K). Presupunˆand c˘a presiunea exercitat˘a de lichid asupra corpului
scufundat cre¸ste proport ¸ional cu adˆancimea, obt ¸inem pentru cˆampul presiu-
nilor formula V = czk. Fort ¸a ascensional˘a pe care lichidul o exercit˘a asupra
corpului scufundat este, prin definit ¸ie, egal˘a cu fluxul cˆampului presiunilor
prin suprafat ¸a (bordul) ∂K, ˆın raport cu normala exterioar˘a, n. Aplicˆand
formula Gauss-Ostrogradski, obt ¸inem:
T
∂K
(V ) =
_
∂K
V ndσ =
=
_ _ _
K
divV dxdydz =
_ _ _
K
cdxdydz = c vol(K),
adic˘a fort ¸a ascensional˘a este egal˘a cu masa lichidului dezlocuit de corpul
scufundat.
16. Fie Σ o suprafat ¸˘a ˆınchis˘a ¸si fie K compactul m˘arginit de Σ. S˘a se
demonstreze c˘a:
1
3
_
Σ
r ndσ = vol (K) ,
9.3. FORMULA GAUSS-OSTROGRADSKI 279
unde, n este normala exterioar˘a la Σ.
Solut ¸ie
Se aplic˘a formula Gauss-Ostrogradski:
1
3
_
Σ
r ndσ =
1
3
_ _ _
K
div(r) dxdydz =
_ _ _
K
dxdydz = vol(K).
17. Fie cˆampul vectorial V = r +
k r
r
4
r ¸si fie suprafat ¸a
Σ = ¦(x, y, z); z = 3 −x
2
−y
2
, 1 ≤ z¦ ∪ ¦(x, y, z); x
2
+y
2
≤ 2, z = 1¦.
S˘a se calculeze fluxul lui V prin Σ (orientat˘a dup˘a normala exterioar˘a).
Solut ¸ie
Se aplic˘a formula Gauss-Ostrogradski; pentru aceasta, calcul˘am
divV = div
_
r +
k r
r
4
r
_
= 3 +
_
k r
r
4
_
divr +rgrad
_
k r
r
4
_
=
= 3 + 3
k r
r
4
+r
_
1
r
4
grad(k r) + (k r)gradr
−4
_
=
= 3 + 3
k r
r
4
+r
_
k
r
4
−4
(k r)
r
6
r
_
= 3.
Notˆand cu K compactul m˘arginit de suprafat ¸a Σ, rezult˘a:
T
Σ
(V ) =
_
Σ
V ndσ =
_ _ _
K
3dxdydz = 3vol(K).
18. S˘a se calculeze fluxul cˆampului vectorial V =
1
r
(r k) prin:
a. O suprafat ¸˘a ˆınchis˘a arbitrar˘a ce nu cont ¸ine originea ˆın interior.
b. Sfera de centru O ¸si raz˘a R.
Solut ¸ie
a.
ˆ
In primul caz se poate aplica formula Gauss-Ostrogradski; fluxul este nul
deoarece divV = 0.
b.
ˆ
In cazul al doilea, fluxul se calculeaz˘a cu definit ¸ia integralei de suprafat ¸˘a
(nu sunt ˆındeplinite ipotezele formulei Gauss-Ostrogradski); ¸si ˆın acest caz
fluxul este tot 0 deoarece vectorii V ¸si normala exterioar˘a la sfer˘a sunt or-
togonali.
280 CAPITOLUL 9. FORMULE INTEGRALE
19. Formulele lui Green
Fie (K, ∂K) un compact cu bord orientat din R
3
. Fie n normala exterioar˘a
la ∂K ¸si fie f, g dou˘a funct ¸ii de clas˘a (
2
pe o vecin˘atate a lui K. S˘a se
demonstreze formulele lui Green:
a.
_
∂K
f (gradg) ndσ =
_ _ _
K
_
f ∆g + (gradf)(gradg)
_
dxdydz.
b.
_
∂K
_
f (gradg) − g (gradf)
_
ndσ =
_ _ _
K
_
f ∆g −g ∆f
_
dxdydz.
Solut ¸ie
a. Pentru prima formul˘a se aplic˘a formula Gauss-Ostrogradski cˆampului de
vectori V = f gradg:
_
∂K
f (gradg) ndσ =
_ _ _
K
div(f gradg) dxdydz =
=
_ _ _
K
_
f div(gradg) + (gradg) (gradf)
_
dxdydz =
=
_ _ _
K
_
f∆g + (gradg) (gradf)
_
dxdydz.
b. A doua formul˘a rezult˘a direct din prima.
20. Fie (K, ∂K) un compact cu bord orientat din R
3
¸si fie n versorul nor-
malei exterioare la suprafat ¸a ∂K. Fie h o funct ¸ie armonic˘a pe o vecin˘atate a
lui K ¸si fie
dh
dn
derivata dup˘a direct ¸ia n a lui h. S˘a se demonstreze egalit˘at ¸ile:
a.
_
∂K
dh
dn
dσ = 0.
b.
_
∂K
h
dh
dn
dσ =
_ _ _
K
| gradh |
2
dxdydz.
Solut ¸ie
a. Se aplic˘a prima formul˘a a lui Green pentru: f = 1 ¸si g = h; o alt˘a
metod˘a este de a aplica formula Gauss-Ostrogradski cˆampului V = gradh:
_
∂K
dh
dn
dσ =
_
∂K
(gradh) n dσ =
=
_ _ _
K
div(gradh) dxdydz =
_ _ _
K
∆h = 0.
b. Se aplic˘a a doua formul˘a a lui Green pentru f = g = h; o alt˘a metod˘a
const˘a ˆın a aplica formula Gauss-Ostrogradski pentru V = hgradh:
_
∂K
h
dh
dn
dσ =
_ _ _
K
hgradh n dσ =
9.4. FORMULA LUI STOKES 281
=
_ _ _
K
div(hgradh) dxdydz =
=
_ _ _
K
_
hdiv(gradh) + (gradh) (gradh)
_
dxdydz =
=
_ _ _
K
_
h∆g + | gradh |
2
_
dxdydz =
_ _ _
K
| gradh |
2
dxdydz.
9.4 Formula lui Stokes
21. S˘a se calculeze, folosind formula lui Stokes, integrala curbilinie
_
Γ
α ˆın
urm˘atoarele cazuri:
a. α = (y −z)dx + (z −x)dy + (x −y)dz.
Γ : z = x
2
+y
2
, z = 1.
b. α = ydx +zdy +xdz,
Γ : x
2
+y
2
+z
2
= 1, x +y +z = 0.
Solut ¸ie
a. Fie suprafat ¸a Σ = ¦(x, y, z); z = x
2
+y
2
+z
2
, z ≤ 1¦; atunci Γ este bordul
lui Σ ¸si aplicˆand formula lui Stokes obt ¸inem (l˘as˘am ca exercit ¸iu verificarea
compatibilit˘at ¸ii orient˘arilor):
_
Γ
(y −z)dx +(z −x)dy +(x −y)dz =
_
Σ
−2(dy ∧dz +dz ∧dx +dx ∧dy) =
= −2
_ _
D
(−2x −2y + 1)dxdy,
unde D este discul unitate.
b. Fie θ unghiul f˘acut de planul x +y +z = 0 cu planul xOy; atunci:
cos θ =
1

3
(i +j +k) k =

3
3
.
Intersect ¸ia dintre sfer˘a ¸si plan este un cerc mare al sferei, notat Γ. Con-
sider˘am drept suprafat ¸˘a Σ port ¸iunea din planul x + y + z = 0 situat˘a ˆın
interiorul sferei x
2
+y
2
+z
2
= 1. Evident, aria lui Σ este π. Fie D proiect ¸ia
lui Σ pe planul xOy. Aria lui D (care este interiorul unei elipse) este:
aria(D) = aria(Σ) cos θ = π

3
3
.
Rezult˘a:
_
Γ
ydx +zdy +xdz = −
_
Σ
(dy ∧ dz +dz ∧ dx +dx ∧ dy) =
282 CAPITOLUL 9. FORMULE INTEGRALE
= −
_ _
D
3dxdy = −3 aria(D) = −

3π.
22. S˘a se calculeze circulat ¸ia cˆampului vectorial
V = (y
2
+z
2
)i + (x
2
+z
2
)j + (x
2
+y
2
)k
pe curba Γ : x
2
+y
2
+z
2
= R
2
, ax +by +cz = 0.
Solut ¸ie
Curba Γ este un cerc mare al sferei (intersect ¸ia sferei cu un plan ce trece prin
centrul sferei); consider˘am drept suprafat ¸˘a Σ oricare din cele dou˘a semisfere
determinate de plan pe sfer˘a. Aplicˆand formula lui Stokes, obt ¸inem:
_
Γ
V dr =
_
Σ
(rotV ) ndσ =
=
_
Σ
(2(y −z)i + 2(z −x)j + 2(x −y)k)
1
R
(xi +yj +zk) dσ = 0,
deoarece versorul normalei (exterioare) la sfer˘a, n =
1
R
r ¸si rotV sunt per-
pendiculari.
23. S˘a se calculeze, folosind formula lui Stokes, integralele:
a.
_
Γ
y(y + 2z)dx + 2x(y +z)dy + 2xydz , Γ : z
2
= x
2
+y
2
, x
2
+y
2
= 2x.
b.
_
Γ
2zdx −xdy +xdz , Γ : z = y + 1, x
2
+y
2
= 1.
Solut ¸ie
a. Integrala este 0.
b. Considerˆand Σ port ¸iunea din planul z = y + 1 situat˘a ˆın interiorul
cilindrului x
2
+y
2
= 1, ¸si aplicˆand formula lui Stokes, obt ¸inem:
_
Γ
2zdx −xdy +xdz =
_
Σ
dz ∧ dx −dx ∧ dy =
_ _
D
−2dxdy = −2π,
unde, D este discul unitate (proiect ¸ia suprafet ¸ei Σ pe planul xOy).
24. S˘a se calculeze direct ¸si cu formula lui Stokes integrala curbilinie
_
Γ
(y
2
−z
2
)dx + (z
2
−x
2
)dy + (x
2
−y
2
)dz,
unde Γ este poligonul de intersect ¸ie dintre cubul [0, 1] [0, 1] [0, 1] ¸si planul
x +y +z =
3
2
.
9.4. FORMULA LUI STOKES 283
Solut ¸ie
Γ este un hexagon regulat. Pentru a calcula integrala cu definit ¸ia trebuie
parametrizate laturile hexagonului; de exemplu, latura din planul xOy are
parametrizarea:
x(t) = t, y(t) =
3
2
−t, t ∈
_
1
2
, 1
_
.
Calcul˘am acum integrala aplicˆand formula lui Stokes. Fie Σ port ¸iunea din
planul x + y + z =
3
2
situat˘a ˆın interiorul cubului (interiorul hexagonului).
Proiect ¸ia lui Σ pe planul xOy este mult ¸imea
D = ¦(x, y);
1
2
≤ x +y ≤
3
2
, 0 ≤ x ≤ 1, 0 ≤ y ≤ 1¦,
a c˘arei arie este
3
4
. O parametrizare (cartezian˘a) a suprafet ¸ei Σ este
z =
3
2
−x −y, (x, y) ∈ D.
Aplicˆand formula lui Stokes, obt ¸inem:
_
Γ
(y
2
−z
2
)dx + (z
2
−x
2
)dy + (x
2
−y
2
)dz =
= −2
_
Σ
(x +y)dx ∧ dy + (y +z)dy ∧ dz + (z +x)dz ∧ dx =
= −2
_ _
D
3dxdy = −6 aria(D) = −
9
2
.
25. S˘a se calculeze direct ¸si aplicˆand formula lui Stokes integrala
_
Γ
xdx + (x +y)dy + (x +y +z)dz,
pe curba Γ de ecuat ¸ii:
x
2
+y
2
= R
2
, z = x +y.
Solut ¸ie
Pentru a calcula integrala direct parametriz˘am
Γ : x(t) = Rcos t, y(t) = Rsint, z(t) = R(cos t + sint), t ∈ [0, 2π).
284 CAPITOLUL 9. FORMULE INTEGRALE
Pentru a aplica formula lui Stokes, consider˘am suprafat ¸a Σ port ¸iunea din
planul z = x+y situat˘a ˆın interiorul cilindrului x
2
+y
2
= R
2
. Proiect ¸ia lui Σ
pe planul xOy este discul de centru O ¸si raz˘a R, notat D. O parametrizare
cartezian˘a pentru Σ este z = x+y, (x, y) ∈ D. Aplicˆand formula lui Stokes,
obt ¸inem:
_
Γ
xdx + (x +y)dy + (x +y +z)dz =
_
Σ
dx ∧ dy +dy ∧ dz −dz ∧ dx =
=
_ _
D
dxdy = πR
2
.
26. S˘a se calculeze circulat ¸ia cˆampului de vectori V =
1
r
(kr) pe curba
Γ = Γ
1
∪ Γ
2
∪ Γ
3
, unde:
Γ
1
= ¦(x, y, z); x
2
+y
2
= 1, z = 0, x > 0, y > 0¦
Γ
2
= ¦(x, y, z); y
2
+z
2
= 1, x = 0, y > 0, z > 0¦
Γ
3
= ¦(x, y, z); z
2
+x
2
= 1, y = 0, z > 0, x > 0¦.
Solut ¸ie
Vom aplica formula lui Stokes; pentru aceasta, calcul˘am mai ˆıntˆai rotorul
cˆampului V :
rotV =
1
r
rot(k r) −(k r)grad
1
r
=
=
1
r
_
k divr −r divk +
dk
dr

dr
dk
_
+ (k r)
r
r
3
=
2k
r
.
Fie suprafat ¸a Σ = ¦(x, y, z); x
2
+ y
2
+ z
2
= 1, x > 0, y > 0, z > 0¦; evident,
bordul lui Σ este Γ. Aplicˆand formula lui Stokes, obt ¸inem:
_
Γ
V dr =
_
Σ
rotV ndσ,
unde, n = r este versorul normalei exterioare la Σ. Pentru a calcula integrala
de suprafat ¸˘a, putem folosi atˆat parametrizarea cartezian˘a cˆat ¸si coordonatele
sferice; se obt ¸ine
_
Γ
V dr =
π
2
.
27. Fie a > 0, b > 0, c > 0, ¸si fie punctele A(a, 0, 0), B(0, b, 0) ¸si
C(0, 0, c). Fie Γ reuniunea segmentelor [AB] ∪ [BC] ∪ [CA] (cu acest sens).
S˘a se calculeze
_
Γ
(z −y)dx + (x −z)dy + (y −x)dz.
Solut ¸ie
9.4. FORMULA LUI STOKES 285
Vom calcula integrala aplicˆand formula lui Stokes (l˘as˘am ca exercit ¸iu calculul
direct). Fie Σ interiorul triunghiului ABC; obt ¸inem:
_
Γ
(z −y)dx + (x −z)dy + (y −x)dz =
_
Σ
2dx ∧ dy + 2dy ∧ dz + 2dz ∧ dx.
Proiect ¸ia lui Σ pe planul xOy este interiorul triunghiului OAB, iar
parametrizarea cartezian˘a este
z = c
_
1 −
x
a

y
b
_
.
Rezult˘a:
_
Γ
(z −y)dx + (x −z)dy + (y −x)dz = 2
_ _
OAB
_
c
a
+
c
b
+ 1
_
dxdy =
= ab +bc +ca.
28. Fie V = (x
2
+y −4)i + 3xyj + (2xz +z
2
)k ¸si fie semisfera
Σ = ¦(x, y, z) ∈ R
3
[ x
2
+y
2
+z
2
= 16, z ≥ 0¦.
S˘a se calculeze fluxul cˆampului rot (V ) prin Σ, orientat˘a cu normala exte-
rioar˘a (la sfer˘a).
Solut ¸ie
Fluxul cerut este:
T
Σ
(rot(V )) =
_
Σ
rot(V ) ndσ,
unde, n este normala exterioar˘a la Σ. Integrala de suprafat ¸˘a se poate calcula
atˆat direct (cu definit ¸ia) cˆat ¸si cu formula lui Stokes; pentru aceasta, fie Γ
cercul de intersect ¸ie dintre Σ ¸si planul xOy. Ecuat ¸iile lui Γ sunt:
x
2
+y
2
= 16, z = 0.
Orientarea pe Γ este orientarea pozitiv˘a a cercului ˆın planul xOy. Aplicˆand
formula lui Stokes, rezult˘a:
_
Σ
rot(V ) ndσ =
_
Γ
V dr =
=
_

0
_
(16 cos
2
t + 4 sint −4)(−4 sint) + (48 sint cos
2
t)
_
dt = −16π.
286 CAPITOLUL 9. FORMULE INTEGRALE
29. Fie a > 0, b > 0 ¸si fie Γ intersect ¸ia cilindrului x
2
+ y
2
= a
2
cu
planul
x
a
+
z
b
= 1. S˘a se calculeze, (aplicˆand formula lui Stokes), circulat ¸ia
cˆampului vectorial V = xi + (y − x) j + (z − x − y) k de-a lungul curbei Γ
(orientarea pe Γ nu este precizat˘a).
Solut ¸ie
Fie Σ port ¸iunea din planul
x
a
+
z
b
= 1 din interiorul cilindrului x
2
+y
2
= a
2
:
Σ = ¦(x, y, z) ∈ R
3
[
x
a
+
z
b
= 1, x
2
+y
2
≤ a
2
¦.
Atunci, conform formulei lui Stokes, rezult˘a:
_
Γ
V dr =
_
Σ
rot(V ) ndσ,
orient˘arile pe Γ ¸si Σ fiind compatibile. Parametriz˘am cartezian Σ:
z = b
_
1 −
x
a
_
, (x, y) ∈ D = ¦(x, y) ∈ R
2
[ x
2
+y
2
≤ a
2
¦.
Rezult˘a vectorii tangent ¸i la Σ:
_
1, 0, −
b
a
_
¸si (0, 1, 0),
¸si deci versorul normalei la Σ indus de parametrizarea aleas˘a este n =
b
a
i+k.
Rotorul cˆampului V este rotV = −i + j − k. Rezult˘a circulat ¸ia:
_
Γ
V r =
_
Σ
rot(V ) ndσ = −πa
2
_
1 +
b
a
_
.
30. Fie (Σ, ∂Σ) o suprafat ¸˘a cu bord orientat, fie n versorul normalei
la Σ ¸si fie c un vector constant. S˘a se demonstreze c˘a circulat ¸ia cˆampului
vectorial V = (c r) r pe curba ∂Σ este egal˘a cu
_
Σ
c (r n) dσ.
Solut ¸ie
Aplic˘am formula lui Stokes:
_
∂Σ
(c r) r dr =
_
Σ
rot
_
(c r) r
_
ndσ =
9.4. FORMULA LUI STOKES 287
=
_
Σ
_
(c r) rotr −r grad(c r)
_
ndσ =
_
Σ
(c r) ndσ =
_
Σ
c(r n)dσ.
31. Fie (Σ, ∂Σ) o suprafat ¸˘a cu bord orientat, fie n versorul normalei
la Σ ¸si fie f ¸si g dou˘a funct ¸ii de clas˘a (
2
pe o vecin˘atate a lui Σ. S˘a se
demonstreze relat ¸iile:
_
∂Σ
f gradg dr =
_
Σ
_
(gradf) (gradg)
_
ndσ.
_
∂Σ
_
f
∂g
∂x
+g
∂f
∂x
_
dx +
_
f
∂g
∂y
+g
∂f
∂y
_
dy +
_
f
∂g
∂z
+g
∂f
∂z
_
dz = 0.
Solut ¸ie
Se aplic˘a formula lui Stokes. Pentru prima egalitate:
_
∂Σ
f gradg dr =
_
Σ
rot(f (gradg)) ndσ =
=
_
Σ
_
f rot(gradg) −gradg gradf
_
ndσ =
=
_
Σ
_
(gradf) (gradg)
_
ndσ.
Pentru a doua egalitate, calcul˘am rotorul:
rot
__
f
∂g
∂x
+g
∂f
∂x
_
i +
_
f
∂g
∂y
+g
∂f
∂y
_
j +
_
f
∂g
∂z
+g
∂f
∂z
_
k
_
= 0,
deci circulat ¸ia este nul˘a (s-a folosit teorema de simetrie a lui Schwartz).
32. Fie (Σ, ∂Σ) o suprafat ¸˘a cu bord orientat ¸si fie n versorul normalei
la suprafat ¸a Σ.
a. Dac˘a f este o funct ¸ie de clas˘a (
1
pe (0, ∞), s˘a se calculeze circulat ¸ia
cˆampului vectorial V = f(r)r pe curba ∂Σ.
b. Dac˘a g este o funct ¸ie de clas˘a (
1
pe o vecin˘atate a lui Σ ¸si c este un
vector constant, s˘a se demonstreze c˘a circulat ¸ia cˆampului de vectori
W(x, y, z) = g(x, y, z) c pe curba ∂Σ este
_
Σ
c (n gradg)dσ.
Solut ¸ie
a. Aplic˘am formula lui Stokes; pentru aceasta, calcul˘am
rotV = f(r) rotr −r gradf(r) = −r
f

(r)
r
r = 0,
288 CAPITOLUL 9. FORMULE INTEGRALE
deci circulat ¸ia este nul˘a.
b. Aplic˘am formula lui Stokes; calculˆand rotorul cˆampului W, obt ¸inem
rotW = −c gradg,
ceea ce conduce la rezultatul cerut.
33. Fie (Σ, ∂Σ) o suprafat ¸˘a cu bord orientat, fie f ∈ (
1
(R), a ∈ R
3
¸si
fie V = (a gradf(r)) r, unde, r este vectorul de pozit ¸ie. S˘a se demonstreze:
_
∂Σ
V dr =
_
Σ
a r
r
f

(r) n dσ,
unde, n este versorul normalei la Σ.
Solut ¸ie
Se aplic˘a formula lui Stokes:
_
∂Σ
V dr =
_
Σ
a r
r
f

(r)n dσ =
_
Σ
rot ((a gradf(r)) r) n dσ.
Calcul˘am acum rotorul lui V ; pentru aceasta, calcul˘am mai ˆıntˆai:
gradf(r) = f

(r) gradr = f

(r)
r
r
.
Obt ¸inem:
rot (( a gradf(r) ) r) = rot
_
( a r )
r
f

(r) r
_
=
=
(a r)
r
f

(r) rotr −r grad
_
( a r )
r
f

(r)
_
= −r
_
f

(r) grad
_
( a r )
r
_
+
( a r )
r
gradf

(r)
_
=
= −r
_
f

(r)
r a −( a r )
r
r
r
2
+
( a r )
r
f

(r)
r
r
_
=
=
f

(r)
r
(a r),
ceea ce ˆıncheie demonstrat ¸ia.
Capitolul 10
Exemple de teste pentru
examen
10.1 Analiz˘a matematic˘a I
Testul 1.
I. Este spat ¸iul (R
2
, | |
2
) complet ? Justificare.
II. S˘a se studieze convergent ¸a seriilor:

n≥1
3

n
3
+n
2
−n
n
2
,

n≥1
n!
_
a
n
_
n
, a ∈ R
III. S˘a se construiasc˘a un ¸sir al aproximat ¸iilor succesive care s˘a convearg˘a
la solut ¸ia real˘a a ecuat ¸iei x
3
+ 12x −1 = 0.
IV. S˘a se studieze convergent ¸a punctual˘a ¸si uniform˘a a ¸sirului de funct ¸ii
f
n
: [0, 1] → R, f
n
(x) = x
n
−x
n+1
.
V. S˘a se studieze existent ¸a derivatelor part ¸iale ¸si a diferent ¸ialei (ˆın origine)
pentru funct ¸ia: f(x, y) =
_
x
2
y
x
2
+y
2
, (x, y) ,= (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0)
VI. S˘a se determine maximul ¸si minimul funct ¸iei f(x, y) = x
2
+y
2
−3x−2y+1
pe mult ¸imea K = ¦(x, y) ∈ R
2
[ x
2
+y
2
≤ 1¦.
Testul 2.
I. Sunt urm˘atoarele afirmat ¸ii adev˘arate? Justificare.
a. Orice funct ¸ie de clas˘a (
1
(R
2
) este diferent ¸iabil˘a.
b. Dac˘a f : R
2
→ R are derivate part ¸iale ˆın origine, atunci ea este
289
290 CAPITOLUL 10. EXEMPLE DE TESTE PENTRU EXAMEN
diferent ¸iabil˘a ˆın origine.
II. S˘a se studieze convergent ¸a uniform˘a a seriei:

n≥1
sin nx
n
2
, x ∈ R. Se poate
deriva seria termen cu termen (pe R)?
III. S˘a se afle extremele locale ale funct ¸iei f(x, y) = x
2
ye
2x+3y
, pe R
2
.
IV. S˘a se calculeze aproximarea liniar˘a a funct ¸iei f(x, y, z) =
_
x+1
(y+1)(z+1)
ˆın vecin˘atatea originii.
V. Fie r vectorul de pozit ¸ie ¸si fie f ∈ (
1
(R). S˘a se calculeze laplacianul
funct ¸iilor g(x, y, z) = f
_
1
r
_
¸si h(x, y, z) = f(r).
VI. Pe spat ¸iul Banach (([a, b], | |

) al funct ¸iilor continue (reale) con-
sider˘am aplicat ¸ia J : ([a, b] → R, J(f) =
_
b
a
f(t)dt. Este J funct ¸ional˘a
liniar˘a? Dar continu˘a?
Testul 3.
I. Teorema contract ¸iei.
II. S˘a se studieze convergent ¸a ¸si convergent ¸a absolut˘a seriilor:

n≥1
n(2+i)
n
3
n
,

n≥2
(−1)
n
lnn
.
III.
ˆ
In spat ¸iul metric R, mult ¸imea ¦(−1)
n n−1
n+1
[ n ∈ N¦ ∪ ¦−1, 1¦ este
ˆınchis˘a sau deschis˘a? Justificare.
IV. S˘a se dezvolte ˆın serie de puteri centrate ˆın zero funct ¸iile f(x) = sin2x
¸si g(x) = ln(1 + 2x). S˘a se calculeze apoi suma seriei

n≥1
(−1)
n+1
n
.
V. Fie funct ¸ia f(x, y) =
_
xy sin
x
2
−y
2
x
2
+y
2
dac˘a (x, y) ,= (0, 0)
0 dac˘a (x, y) = (0, 0)
a. S˘a se arate c˘a f este de clas˘a (
1
pe R
2
.
b. S˘a se arate c˘a f are derivate part ¸iale mixte de ordinul al doilea ˆın orice
punct ¸si s˘a se calculeze

2
f
∂x∂y
¸si

2
f
∂y∂x
ˆın origine; este f de clas˘a (
2
pe R
2
?
VI. S˘a se afle extremele funct ¸iei y = y(x) definite implicit de ecuat ¸ia
x
3
+y
3
−2xy = 0.
Testul 4.
I. Teorema lui Taylor. Este adev˘arat c˘a orice funct ¸ie f ∈ (

(R) se poate
dezvolta ˆın serie Taylor ˆın vecin˘atatea oric˘arui punct?
II. S˘a se calculeze rotorul cˆampului vectorial V =
1
r
(k r).
10.1. ANALIZ
˘
A MATEMATIC
˘
A I 291
III. S˘a se aproximeze cu o eroare mai mic˘a decˆat 10
−3
solut ¸ia real˘a a ecuat ¸iei
x
3
+ 4x −1 = 0.
IV. S˘a se determine valorile extreme ale produsului xy cˆand x ¸si y sunt
coordonatele unui punct de pe elipsa de ecuat ¸ie x
2
+ 2y
2
= 1.
V. S˘a se studieze convergent ¸a punctual˘a ¸si uniform˘a a ¸sirului u
n
: R → R,
u
n
(x) =
_
x
2
+
1
n
2
, n > 0.
VI. S˘a se studieze convergent ¸a seriei

n≥0
n!
(a+1)(a+2)...(a+n)
, a > −1.
Testul 5.
I. Spat ¸iul metric al funct ¸iilor continue (([a, b], | |

) este complet ? Justi-
ficare.
II. S˘a se calculeze cu o eroare mai mic˘a decˆat 10
−2
integrala
_
1
0
sinx
x
dx.
III. Fie funct ¸ia f(x, y) =
_
xy

x
2
+y
2
dac˘a (x, y) ,= (0, 0)
0 dac˘a (x, y) = (0, 0)
S˘a se studieze continuitatea, existent ¸a derivatelor part ¸iale de ordinul ˆıntˆai
¸si diferent ¸iabilitatea ˆın origine.
IV. S˘a se determine extremele locale ale funct ¸iei:
f : (0, 2π) (0, 2π) → R, f(x, y) = sinxsiny sin(x +y).
V. Fie g ∈ (
1
(R
2
) ¸si fie funct ¸ia z = z(x, y) definit˘a implicit de ecuat ¸ia
g(y
2
−x
2
, z −xy) = 0. S˘a se calculeze expresia E = y
∂z
∂x
+x
∂z
∂y
.
VI. Se poate deriva termen cu termen seria

n=1
sin nx
2
n
, x ∈ R?
Testul 6.
I. Consider˘am pe Q ¸si C metrica uzual˘a: d(x, y) = [x−y[. S˘a se stabileasc˘a
dac˘a urm˘atoarele afirmat ¸ii sunt adev˘arate sau false. Justificare.
a. Spat ¸iul metric (Q, d) este complet.
b. Spat ¸iul metric (C, d) este complet.
II. S˘a se studieze convergent ¸a seriei

n≥1
_
an+1
bn+1
_
n
, a > 0, b > 0.
III. S˘a se determine mult ¸imea de convergent ¸˘a (ˆın R) a seriei de puteri:

n=1
n!
(a+1)(a+2)...(a+n)
x
n
, a > 0.
IV. S˘a se calculeze divergent ¸a cˆampului vectorial V = r +
k r
r
4
r, unde k este
versorul axei Oz, iar r este vectorul de pozit ¸ie.
292 CAPITOLUL 10. EXEMPLE DE TESTE PENTRU EXAMEN
V. S˘a se determine valorile extreme ale funct ¸iei f : R
3
→ R,
f(x, y, z) = 2x
2
+y
2
+ 3z
2
pe mult ¸imea ¦(x, y, z) ∈ R
3
[x
2
+y
2
+z
2
= 1¦.
VI. Fie f : (0, 1] → R, f(x) = sin
1
x
. S˘a se studieze dac˘a f este uniform
continu˘a.
Testul 7.
I. Serii de puteri, teorema lui Abel.
II. S˘a se dezvolte ˆın serie ˆın jurul originii funct ¸ia f(x) = arctgx ¸si s˘a se
calculeze cu o eroare mai mic˘a decˆat 10
−2
integrala
_ 1
2
0
arctgx
x
dx.
III. Fie f : R
3
→ R ; f(x, y, z) = x
2
+yz −xy ¸si a = (1, 1, 2). S˘a se deter-
mine versorul s stiind c˘a
df
ds
(a) este maxim.
IV. S˘a se determine extremele funct ¸iei z = z(x, y), definite implicit de
ecuat ¸ia z
3
+z + 20(x
2
+y
2
) −8(xy +x +y) = 0.
V. S˘a se caracterizeze ¸sirurile Cauchy ¸si cele convergente ˆıntr-un spat ¸iu met-
ric discret.
VI. S˘a se afle f ∈ (
2
(R) ¸stiind c˘a funct ¸ia u(x, y) = f(x
2
−y
2
) este armonic˘a
pe R
2
.
Testul 8.
I. S˘a se enunt ¸e ¸si s˘a se demonstreze trei criterii de convergent ¸˘a pentru serii
cu termeni pozitivi.
II. Fie a, b ∈ R, a < b. S˘a se demonstreze c˘a d
1
(f, g) =
_
b
a
[f(x) − g(x)[dx
este distant ¸˘a pe mult ¸imea funct ¸iilor continue ([a, b].
III. S˘a se calculeze suma seriei numerice

n≥0
(−1)
n
3n+1
, folosind seria de puteri

n≥0
(−1)
n
3n+1
x
3n+1
.
IV. S˘a se studieze continuitatea ¸si existent ¸a derivatelor part ¸iale ˆın origine
ale funct ¸iei f(x, y) =
_
_
_
e

_
x
2
y
2
+
y
2
x
2
_
dac˘a xy ,= 0
0 dac˘a xy = 0
V. Fie F ∈ C
2
(R
2
). Funct ¸ia y = y(x) este definit˘a implicit de ecuat ¸ia
F(sinx +y, cos y +x) = 0.
S˘a se determine y

ˆın punctele critice ale lui y.
VI. Fie ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a x
2 d
2
y
dx
2
+ x
dy
dx
+ 2y = 0. Ce devine ecuat ¸ia dac˘a
10.1. ANALIZ
˘
A MATEMATIC
˘
A I 293
se face schimbarea de variabile (x, y) → (t, y), unde x = e
t
?
Testul 9.
I.
ˆ
In R (cu distant ¸a uzual˘a) orice ¸sir Cauchy este convergent? Justificare.
II. S˘a se studieze convergent ¸a ¸si convergent ¸a absolut˘a a seriei

n≥1
(−1)
n
ln n
.
III. S˘a se dezvolte ˆın serie de puteri centrate ˆın zero funct ¸ia
f(x) = arcsinx ¸si apoi s˘a se calculeze suma seriei 1+

n≥1
1·3·5...·(2n−1)
2·4·6...(2n)

1
2n+1
.
IV. Folosind dezvolt˘ari limitate s˘a se calculeze limita: lim
x→0
1−cos x
2
x
2
sinx
2
.
V. Fie funct ¸ia: f(x, y) =
_
xy
3
x
2
+y
2
dac˘a (x, y) ,= (0, 0)
0 dac˘a (x, y) = (0, 0)
a. S˘a se arate c˘a f este de clas˘a (
1
pe R
2
.
b. S˘a se arate f are derivate part ¸iale mixte de ordinul al doilea ˆın origine
¸si s˘a se calculeze

2
f
∂x∂y
¸si

2
f
∂y∂x
ˆın origine; este funct ¸ia f de clas˘a (
2
pe R
2
?
VI. Fie a, b, c ∈ R, a
2
+ b
2
+ c
2
,= 0; s˘a se determine valorile extreme ale
funct ¸iei f : R
3
→ R, f(x, y, z) = ax +by +cz, pe mult ¸imea
D = ¦(x, y, z) ∈ R
3
[ x
2
+y
2
+z
2
= r
2
¦.
Testul 10.
I. Derivarea ¸si integrarea termen cu termen a ¸sirurilor de funct ¸ii.
II. S˘a se studieze convergent ¸a absolut˘a pentru seria

n≥2
(−1)
n
nln
2
n
.
III. Pe spat ¸iul Banach complex (([a, b], | |

) consider˘am operatorul:
(Mf)(x) = xf(x), ∀f ∈ ([a, b], ∀x ∈ [a, b].
a. S˘a se demonstreze c˘a M este liniar ¸si continuu ¸si | M |= [b[.
b. S˘a se demonstreze c˘a spectrul lui M este : σ(M) = [a, b].
c. S˘a se determine mult ¸imea valorilor proprii.
IV. S˘a se calculeze mult ¸imea de convergent ¸˘a (ˆın C) a seriei

n≥1
z
n
n
, z ∈ C.
V. Este funct ¸ia g : R
2
→ R, g(x, y) = x
_
x
2
+y
2
de clas˘a (
1
(R
2
) ?
VI. S˘a se determine punctele de extrem local ale funct ¸iei:
f(x, y) = 3xy
2
−x
3
−15x −36x + 9, (x, y) ∈ R
2
.
294 CAPITOLUL 10. EXEMPLE DE TESTE PENTRU EXAMEN
10.2 Analiz˘a matematic˘a II
Testul 1.
I. S˘a se enunt ¸e ¸si s˘a se demonstreze dou˘a criterii de convergent ¸˘a absolut˘a
pentru integrala Riemann improprie.
II. S˘a se calculeze

_
0
x
1
4
(x+1)
2
dx.
III. S˘a se calculeze integrala:
_ _
D
_
1 +
_
x
2
+y
2
_
dxdy, D = ¦(x, y) ∈ R
2
; x
2
+y
2
−y ≤ 0, x ≥ 0¦.
IV. Fie 0 < k < R; s˘a se calculeze volumul mult ¸imii:
Ω = ¦(x, y, z) ∈ R
3
[ x
2
+y
2
+z
2
≤ R
2
, z ≥ k¦.
V. Fie cˆampul vectorial V = r +
k r
r
4
r ¸si fie suprafat ¸a:
Σ = ¦(x, y, z); z = 3 −x
2
−y
2
, 1 ≤ z¦ ∪ ¦(x, y, z); x
2
+y
2
≤ 2, z = 1¦.
S˘a se calculeze fluxul lui V prin Σ (orientat˘a dup˘a normala exterioar˘a).
VI. Ce relat ¸ii de incluziune sunt ˆıntre mult ¸imile:
i.
1
(Z) ¸si
2
(Z) ,
ii. L
1
[0, 2π] ¸si L
2
[0, 2π]? Justificare.
Testul 2.
I. Formula Green-Riemann.
II. S˘a se studieze continuitatea funct ¸iei F(y) =
_

0
sinxy
1+x
2
dx, ∀y ∈ R.
III. Pe spat ¸iul Hilbert
2
(N) consider˘am operatorul:
V :
2
(N) −→
2
(N) , (V x)(0) = 0 ¸si (V x)(n) = x(n − 1) , ∀n ≥ 1. S˘a se
calculeze valorile proprii ale lui V .
IV. S˘a se calculeze aria mult ¸imii plane D m˘arginite de curba de ecuat ¸ie:
x
2
a
2
+
y
2
b
2
= 1, a ¸si b fiind dou˘a constante pozitive.
V. S˘a se calculeze aria submult ¸imii de pe sfera x
2
+y
2
+z
2
= 1, situate ˆın
interiorul conului x
2
+y
2
= z
2
.
VI. S˘a se calculeze direct ¸si aplicˆand formula lui Stokes integrala
_
Γ
xdx + (x +y)dy + (x +y +z)dz , Γ : x
2
+y
2
= R
2
, z = x +y.
10.2. ANALIZ
˘
A MATEMATIC
˘
A II 295
Testul 3.
I. Formula Gauss-Ostrogradski.
II. S˘a se calculeze integrala: J(α) =
π
2
_
0
arctg(αtgx)
tgx
dx, α > 0, α ,= 1.
III. S˘a se calculeze integrala dubl˘a:
_ _
D
(x + 3y)dxdy, D fiind mult ¸imea plan˘a m˘arginit˘a de curbele de ecuat ¸ii
y = x
2
+ 1, y = −x
2
, x = −1, x = 3.
IV. S˘a se calculeze aria paraboloidul z = x
2
+y
2
, z ∈ [0, h].
V. S˘a se calculeze coordonatele centrului de greutate al unui arc de cerc de
raz˘a R ¸si de m˘asur˘a α ∈ (0, π), presupus omogen.
VI. S˘a se calculeze fluxul cˆampului vectorial V =
1
r
(rk) printr-o suprafat ¸˘a
ˆınchis˘a arbitrar˘a ce nu cont ¸ine originea ˆın interior.
Testul 4.
I. Teorema lui Poincare.
II. S˘a se studieze convergent ¸a integralei

_
1
ln x

x
3
−1
dx
III. S˘a se dezvolte ˆın serie Fourier funct ¸ia f(x) = [x[, x ∈ [−π, π], prelun-
git˘a prin periodicitate laˆıntregul R. S˘a se deduc˘a apoi suma seriei numerice:
1
1
2
+
1
3
2
+
1
5
2
+....
IV. Fie α =
x−y
x
2
+y
2
dx +
x+y
x
2
+y
2
dy. S˘a se calculeze integrala curbilinie
_
Γ
α,
unde Γ este o curb˘a arbitrar˘a ˆınchis˘a cu O ,∈ Γ.
V. Fie a > 0, b > 0, c > 0, ¸si fie punctele A(a, 0, 0), B(0, b, 0) ¸si C(0, 0, c).
Fie Γ reuniunea segmentelor [AB] ∪ [BC] ∪ [CA] (cu acest sens). S˘a se cal-
culeze
_
Γ
(z − y)dx + (x − z)dy + (y − x)dz direct ¸si aplicˆand formula lui
Stokes.
VI. S˘a se calculeze fluxul cˆampului de vectori r = xi + yj + zk, prin
suprafat ¸a de ecuat ¸ie z
2
= x
2
+y
2
, z ∈ [0, 1].
296 CAPITOLUL 10. EXEMPLE DE TESTE PENTRU EXAMEN
Testul 5.
I. Formula lui Stokes.
II. S˘a se calculeze integrala
1
_
0
dx
(1−x
n
)
1
n
, n ∈ N.
III. S˘a se determine seria Fourier asociat˘a funct ¸iei f(x) = e
ax
, x ∈ (−π, π]
¸si apoi s˘a se calculeze suma seriei de numere:

n≥1
1
n
2
+a
2
, a ,= 0.
IV. S˘a se calculeze volumul mult ¸imii m˘arginite de suprafet ¸ele de ecuat ¸ii
z = 4 −x
2
−y
2
, 2z = 5 +x
2
+y
2
.
V. S˘a se calculeze fluxul cˆampului de vectori V = yi−xj+z
2
k, prin suprafat ¸a
de ecuat ¸ie z = x
2
+y
2
, z ∈ [0, 1].
VI. S˘a se calculeze masa firului material de ecuat ¸ii parametrice:
x(t) = t, y(t) =
1
2
t
2
, z(t) =
1
3
t
3
, t ∈ [0, 1], cu densitatea F(x, y, z) =

2y.
Testul 6.
I. Baze ortonormale ˆın spat ¸ii Hilbert ¸si serii Fourier.
II. S˘a se calculeze integrala
1
_
0
ln
p
_
1
x
_
dx, p > −1.
III. S˘a se calculeze aria mult ¸imii plane m˘arginite de curba de ecuat ¸ie
_
x
2
+y
2
_
2
= 2a
2
xy, a fiind o constant˘a pozitiv˘a.
IV. Fie α =
−y
x
2
+y
2
dx +
x
x
2
+y
2
dy.
a. S˘a se calculeze integrala curbilinie
_
C(O,R)
α, unde, am notat cu ((O, R)
cercul de centru O ¸si raz˘a R > 0.
b. S˘a se calculeze
_
Γ
α, unde, Γ este o curb˘a arbitrar˘a ˆınchis˘a astfel ˆıncˆat
O ,∈ Γ.
V. S˘a se calculeze volumul mult ¸imii m˘arginite de suprafet ¸ele de ecuat ¸ii
x
2
+y
2
+z
2
= 1, y
2
+z
2
= x
2
, x ≥ 0.
VI. S˘a se calculeze, folosind formula lui Stokes, integrala:
_
Γ
y(y + 2z)dx + 2x(y +z)dy + 2xydz ,
Γ fiind curba de ecuat ¸ii Γ : z
2
= x
2
+y
2
, x
2
+y
2
= 2x.
10.2. ANALIZ
˘
A MATEMATIC
˘
A II 297
Testul 7.
I. Serii trigonometrice.
II. Fie α > 0. S˘a se calculeze

_
0
sinαx
x
dx.
III. S˘a se calculeze integrala dubl˘a
_ _
D
ln(1+x
2
+y
2
)dxdy, D fiind m˘arginit
de curbele de ecuat ¸ii x
2
+y
2
= e
2
, y = x

3, x = y

3, x ≥ 0.
IV. Fie 1-forma diferent ¸ial˘a α = ydx +xdy, (x, y) ∈ R
2
.
i. Este α ˆınchis˘a? Dar exact˘a?
ii. S˘a se calculeze
_
Γ
α pe un drum cu capetele A(2, 1) ¸si B(1, 3).
V. S˘a se calculeze spectrul ¸si norma operatorului diagonal:
D
α
:
2
(N) →
2
(N), (D
α
x)(n) = α(n)x(n), unde α(n) =
1
n
2
+1
.
Este operatorul D
α
inversabil ?
VI. S˘a se calculeze integrala de suprafat ¸˘a
_
Σ
x
2
dy∧dz−2xydz∧dx+z
3
dx∧dy,
unde, Σ = ¦(x, y, z) ; x
2
+y
2
+z
2
= 9¦.
Testul 8.
I. Integrale cu parametri.
II. S˘a se calculeze integrala: F(y) =
_ π
2
0
ln
_
cos
2
x +y
2
sin
2
x
_
dx, ∀y > 0.
III. S˘a se calculeze volumul mult ¸imii:
Ω = ¦(x, y, z) ∈ R
3
; (x, y) ∈ D, 0 ≤ z ≤ f(x, y)¦,
dac˘a D = ¦(x, y) ∈ R
2
; x
2
+y
2
≤ 2y¦, ¸si f(x, y) = x
2
+y
2
.
IV. S˘a se calculeze masa ¸si coordonatele centrului de greutate ale unei sem-
isfere o de raz˘a R ¸si avˆand densitatea constant˘a c.
V. Fie V = (x
2
+y −4)i + 3xyj + (2xz +z
2
)k ¸si fie semisfera
Σ = ¦(x, y, z) ∈ R
3
[ x
2
+y
2
+z
2
= 16, z ≥ 0¦.
S˘a se calculeze fluxul cˆampului rot (V ) prin Σ, orientat˘a cu normala exte-
rioar˘a (la sfer˘a).
VI. S˘a se determine seria Fourier asociat˘a funct ¸iei f(x) = x
2
, x ∈ (−π, π],
prelungit˘a prin periodicitate la R. S˘a se calculeze apoi sumele seriilor de
numere:

n≥0
1
n
2
,

n≥1
(−1)
n−1
n
2
,

n≥1
1
n
4
.
298 CAPITOLUL 10. EXEMPLE DE TESTE PENTRU EXAMEN
Testul 9.
I. M˘asura ¸si integrala Lebesgue.
II. S˘a se calculeze integrala: F(a) =
π
2
_
0
ln
_
1+a cos x
1−a cos x
_
dx
cos x
, [a[ < 1.
III. S˘a se calculeze:
_ _
D
e
x
2
+y
2
dxdy, D = ¦(x, y) ∈ R
2
; x
2
+y
2
≤ 1¦.
IV. S˘a se calculeze norma ¸si valorile proprii ale operatorului
W :
2
(Z) →
2
(Z) , (Wx)(n) = x(n −1) , ∀n ∈ Z.
V. Fie P, Q, R : Ω = ¦(x, y, z) ; y > 0, z ≥ 0¦ → R,
P = x
2
−yz +
y
x
2
+y
2
, Q = y
2
−zx −
x
x
2
+y
2
, R = z
2
−xy.
Notˆand cu ω = Pdx + Qdy + Rdz, s˘a se calculeze
_
Γ
ω, unde Γ este un
drum parametrizat arbitrar (inclus ˆın Ω) ce une¸ste punctele A(1, 1, 0) ¸si
B(−1, 1, 0).
VI. Fie Σ o suprafat ¸˘a ˆınchis˘a ¸si fie K compactul m˘arginit de Σ. S˘a se
demonstreze c˘a:
1
3
_
Σ
r n dσ = vol (K) , n fiind normala exterioar˘a la Σ.
Testul 10.
I. Funct ¸iile lui Euler.
II. Fie f : [0, 1] (0, ∞) → R, f(x, y) =
x
y
2
e

_
x
y
_
2
¸si fie integrala parametru
F(y) =
_
1
0
f(x, y) dx. S˘a se calculeze: lim
y→0
_
1
0
f(x, y) ¸si
_
1
0
lim
y→0
f(x, y) dx.
III. S˘a se calculeze volumul mult ¸imii m˘arginite de suprafet ¸ele de ecuat ¸ii
x
2
+y
2
= 1, z
2
= x
2
+y
2
, z ≥ 0.
IV. S˘a se calculeze aria submult ¸imii de pe paraboloidul z = x
2
+ y
2
situat
ˆın interiorul cilindrului x
2
+y
2
= 2y.
V. S˘a se calculeze, aplicˆand formula Green-Riemann,
_
Γ
xydx +
x
2
2
dy,
Γ = ¦(x, y) [ x
2
+y
2
= 1, x ≤ 0 ≤ y¦ ∪ ¦(x, y) [ x +y = −1, x ≤ 0, y ≤ 0¦.
VI. S˘a se calculeze integrala de suprafat ¸˘a:
_
Σ
x
2
(y −z)dy ∧ dz +y
2
(z −x)dz ∧ dx +z
2
(x −y)dx ∧ dy,
unde Σ = ¦(x, y, z); z
2
= x
2
+y
2
, 0 < z ≤ 1¦.
Bibliografie
Lucr˘ari teoretice
1. I. Colojoar˘a
Analiz˘a matematic˘a, Ed. Didactic˘a ¸si pedagogic˘a, Bucure¸sti, 1983.
2. R. Courant
Differential and Integral Calculus, vol.1,2, Nordeman Publishing Co, 1945.
3. G.M. Fihtengolt ¸
Curs de calcul diferent ¸ial ¸si integral, vol.1,2,3, Ed. Tehnic˘a, 1965.
4. P. Flondor, O. St˘an˘a¸sil˘a
Lect ¸ii de analiz˘a matematic˘a, Ed. ALL, 1993.
5. L.V. Kantorovici, G.P. Akilov
Analiz˘a funct ¸ional˘a, Ed. S¸tiint ¸ific˘a ¸si enciclopedic˘a, 1986
6. M. Olteanu
Curs de analiz˘a funct ¸ional˘a, Ed. Printech 2000.
7. C. P. Niculescu
Fundamentele analizei matematice, Ed. Academiei Romˆane, 1996.
8. W. Rudin
Principles of mathematical analysis, Mc Graw Hill, N.Y. 1964.
9. O. St˘an˘a¸sil˘a
Analiz˘a liniar˘a ¸si geometrie, Ed. ALL, 2000
10. O. St˘an˘a¸sil˘a
Matematici speciale, Ed. ALL, 2001.
Culegeri de probleme
11. C.M. Bucur, M. Olteanu, Roxana Vidican
Calcul diferent ¸ial - caiet de seminar, Ed. Printech, 2000.
12. N. Donciu, D. Flondor
Algebr˘a ¸si analiz˘a matematic˘a, Ed. Did. Ped., Bucure¸sti, 1979.
13. Ioana Luca, Gh. Opri¸san
Matematici avansate, Ed. Printech, 2001.
14. Ana Nit ¸˘a, Tatiana St˘an˘a¸sil˘a
1000 de probleme rezolvate ¸si exercit ¸ii fundamentale, Ed. ALL, 1997.
299
300 CAPITOLUL 10. EXEMPLE DE TESTE PENTRU EXAMEN

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful