R.....

Cu multă vreme în urmă, înainte chiar ca timpul sa aibă un nume, pe când zmeii doreau să fure soarele şi luna de pe cer, trăia un pescar iscusit. Avea o casă curată şi-o grădină de-ţi era mai mare dragul s-o priveşti. Mergea la pescuit de dimineaţa până seara, fiind însoţit uneori şi de cei doi copii, Rodica şi Radu. Existenţa lor paşnică n-a fost tulburată de nimic până în clipa când Împăratul Zmeilor, Rodon, i-a zărit pentru prima dată şi le-a pus gând rău, fiind alergic la fericirea altora. Domnia Răului era ameninţată de această familie, care trebuia distrusă cu orice chip. Negru de supărare, a chemat-o pe Zgripţuroaică, mama sa, cu scopul de a pune împreună la cale un plan pentru a-i aduce la palatul lor, situat în dosul cascadei, nu departe de cotul râului, loc cunoscut pescarului pentru mulţimea de peşti de toate felurile ce se zbenguiau în apele cristaline. Toţi oamenii au auzit că acolo se ascund zmeii cei răi, dar nimeni în afara pescarului nostru şi a copiilor săi nu pusese încă piciorul pe tărâmul blestemat. Cum au rămas cei mici singuri acasă, zmeul a venit şi i-a răpit. Rodica era îmbrăcată într-o rochiţă de in, iar Radu purta pantaloni pescăreşti. Pescarul nostru se afla la câţiva metri de casă când se petrecea nenorocirea, dar el n-a mai apucat decât să vadă încotro a apucat-o zmeul. Era tocmai acel loc binecunoscut lui, unde râul curge de la miazăzi spre miazănoapte, cotind apoi spre răsărit, făcând o buclă spre matcă, pentru a se răzgândi în final şi a o porni pe o pantă lină din nou spre vale, chiar înainte de a se uni cu o întindere nesfârşită de apă... Văzând una ca asta, bietul pescar, distrus de durere, a înţeles că Radu şi Rodica se află pe tărâmul înfricoşător. A rupt-o numaidecât spre cascadă, trecând peste o râpă adâncă. Zmeul i-a ieşit în întâmpinare, spunându-i că vrea să-i ţină copiii la palat, ca să-i rămână moştenitori, iar pentru acest lucru îi va dărui un sac de galbeni. Pescarul, un om cu credinţă în Dumnezeu, a refuzat oferta zmeului, promiţându-i în schimb că-i va da ce nici măcar n-a visat vreodată: un peştişor de aur, ce-i va îndeplini orice dorinţă. Încântat, zmeul a eliberat copiii, gândindu-se că-i va fura din nou după ce-i îndeplineşte peştişorul dorinţa de a se transforma în om, pentru a înţelege mai bine ce anume îi plăcea lui atât de mult să distrugă. Zis şi făcut. Dar zmeul uitase că nu are dreptul decât la o singură dorinţă. Aşa că a rămas om pentru totdeauna... şi nu se ştie pe unde se află prin lume... Oamenii din acele părţi au folosit semnul râului cotit atunci când vroiau să scrie cuvântul Râu, pentru a nu uita cum înţelepciunea şi curajul unui pescar i-au venit de hac zmeului cel rău. Acel râu există şi astăzi.... Şi-aşa s-a născut litera R...

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful